Fiabilitatea echipamentelor

Fiabilitatea releelor
1.Generalitati
Cerintele impuse fiabilitatii instalatiilor de automatizare cresc fara incetare, datorita,
pe de-o parte numarului din ce in ce mai mare de componente continute intr-o instalatie si pe
de alta parte datorita pretentiilor din ce in ce mai mari.
Una din cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca o instalatie electrica de
automatizare este aceea de a utiliza cat mai putine componente pentru realizarea aceleiasi
functii.
Reducerea numarului de elemente a instaltiei electrice de automatizare a determinat
inglobarea mai multor functii intr-un singur element, cu ajutorul electronicii.Astfel , sisteme
complexe de automatizare care au rezolvat in mod traditional utilizand contactori si relee, pot
fi inlocuite cu automate programabile sau cu relee programabile.
Aceasta dezvoltare atrage dupa sine si dezvoltarea calculelor previziunilor de
fiabilitate pentru sisteme elctronice.
Este cunoscut faptul ca pentru determinarea fiabilitatii unui sistem, in cazul nostru a
unei instalatii electrice si de automatizare , este necesara cunoasterea unor indicatori de
fiabilitate a elementelor componente.
In continuare voi prezenta fiabilitatea releelor, elemente componente ale instalatiilor
electrice si de automatizare.
2.Fiabilitatea releelor
In general, indicatiile de fiabilitate date de fabricantii de componente in foile de
catalog sunt insuficiente, caci chiar daca informatii exista, cel putin partial, ele nu pot fi
utilizate nici pentru comparatii , nici pentru calcule de evaluare a fiabilitatii, sistemelor in care
aceste componente sunt "materie prima"
Minimul de inforamtii care ar trebui pus la dispozitie ar fi: tipul si caracteristicile
releului, numele fabricantului , conditiile de exploatare ( utlizare normala ) si de stres ( in
incercare ), durata specifica de utilizare, tipuri de defectari, dimensiunia lotului incercat,
comportarea la control. Un exemplu in acest sens este ca rata de defectare a elementelor de
contact ale unui releu sa fie insotie si de conditiile climatice, sarcinile electrice, frecventa
acestora, criteriile de defectare utilizate etc. .
Pana in prezent o parte din incercarile efectuate pe elementele de contact ( relee,
selectoare ) se refera la durata de viata; aceste elemente au fost actionate in conditii apropiate
de cele de exploatare normala, pozitiile lor de contact sau fost incarcate cu ajutorul circuitelor
electrice tipice si valorile caracteristice au fost masurate la intervale de timp bine definite.
Sfarsitul duratei de viata a intervenit in momentul in care paramatrii de comanda sau cei ai
elementelor de contact nu mai corespondeau valorilor stabilite. Dezavantajul acestei metode
de incercare este acela ca nu se poate depista nici o defectare in functie de numarul de
actionari.O metoda accelerata nu poate fi utilizata.
Pentru relee, durata de viata este incheiata atunci cand un parametru al releului ajunge
sa depaseasca in mod continuu domeniul valorilor permise. Impunerea unei durate de viata de
25 de ani, depinde de tipul si marimea sarcinii comutate prin contact ( tensiune, curent,
sarcina rezistiva sau capacitiva ), cat si de criteriile de defectare acceptate si de conditiile
mediuliu incojurator. Aceasta explica de ce nu este pertinent sa se indice pentru un releu o
durata de viata, caci mai ales numarul de comutari deteremina durata de viata.

Comportamentul specific ( si deci, fizica defectelor ) este foarte complicat, caci sarcinile
electrice sunt determinate in ceea ce priveste defectarile.
S-a ajuns la concluzia ca este suficient sa se utilizeze rezultatele masuratorilor calitatii
contactelor dupa fiecare actionare, in timp ce restul parametrilor principali sunt masurati doar
dupa anumite intervale de timp. Criteriul de defectare este rezistenta de contact de trecere;
adica se controleaza "siguranta" si "calitatea" contactelor ( inchise si deschise ). Aceasta a
fortat fabricantii sa utilizeze instalatii de control si de incercari de fiabilitate cu care se poate
obtine rata de defectare.
Determinarea conditiilor climatice se dovedeste mult mai dificila, atat pentru
temperatura si umiditatea aerului, cat si pentru cantitatea de gaz vatamator, caci generarea si
masurarea unor astfel de particule si a atmosferei continand gaz nociv sunt foarte scumpe.
Pentru relee, cheltuielilor provin din numarul mare de parametrii, care joaca un rol important
in determinarea fiabilitatii ( cum ar fi rezistenta la contact, capacitatea de comutare, tensiunea
de comanda, etc. ). Pentru fiecare parametru al releului se pot determina criteriile de
defectare; astfel, de exemplu, se stie ca sarcina de comutare influenteaza sensibil durata de
viata, de aceea trebuie sa se indice un interval de timp in care este valabila o anumita
fiabilitate. De asemenea, valoarea prezisa a fiabilitatii va fi lipsita de semnificatie, daca se
obtine dintr-o incercare de fiabilitate pe contacte deschise, fara sa se defineasca prin incercari
de laborator nu va concorda cu cea obisnuita in conditii practice, normale de exploatare.
Defectarile timpurii joaca un rol secundar in cazaul releelor, caci in cea mai mare parte
ele sunt descoperite chiar la fabricant, cu ajutorul incercarilor.
Valoarea tipica a ratei de defectare, care depinde foarte mult de incarcarea contactelor
se situeaza intre 10^5 si 10^9 defectari de releu si comutare, aceste valori plaseaza releul
printre cele mai fiabile componente in funcite de incarcare:
Defectarea releelor poate fi clasificata astfel:
-defectari aleatoare: intreruperea bobinei, spargerea resortului;
-defectari de uzura:frecarea punctului de sprijin de lamela; migrareade material
in regiunea punctelor de contact;
-Trebuie facuta diferenta dintre defect si defectare, deoarece pot sa apara
defecte izolate de care sa nu conduca la defectarea releului.Defectul este definit ca o deviaie
inadmisibila a unui parametru al releului.
Acesta conduce la urmatoarele probleme:
-Sa se indice un procedeu care sa permita o distinctie intre defectele sporadice
si defectele care conduc la defectari aleatoare si de uzura;
-Sa se determine, incepand de la ce frecventa a acestui tip de defecte se poate
vorbi de o defectare, astfel un criteriu de defectare va fi definit de o frecventa a defectelor;
-Uzura conduce la o frecventa mare a defectelor, dar reciproca nu este
valabila, caci o frecventa mare a defectelor poate fi provocata si de o defectarea aleatoare;
de aceea, este necesar sa se clasifice defectari de uzura, de exemplu studiind in detaliu fiecare
defectare. In cazul unei defectari aleatorii releul trebuie schimbat, iar in cazul unei defectari
sporadice releul nu trebuie inlocuit.
Ca o concluzie la cele aratate, pentru a satisface criteriile economice si de fiabilitae,
este nevoie sa cunoastem comportarea in timp a releelor si a ratelor respective de defectare.
Astfel de informatii se gasesc rareori in foaia de catalog si sunt dificil, daca nu imposibil de
obtinut, astfel incat singura cale de a sti mai mult este sa se efectueze incercarile de fiabilitate
necesare.