Accelerator Liniar

S-ar putea să vă placă și

Sunteți pe pagina 1din 8

Universitatea Politehnica Bucuresti

Acceleratorul liniar

Student : Oana Ramona


Facultatea : IMST
Grupa : 631 CB

An universitar 2010-2011

Acceleratorul liniar

Un accelerator de particule este o instalatie complexa folosita in


domeniul fizicii de inalta energie pentru a accelera particule elementare. Se
accelereaza in general doar particule ce poarta sarcina electrica. Accelerarea
are loc sub actiunea unor campuri magnetice. Este utilizat la studiul
particulelor elementare si al structurii nulcleului atomic.
Caracteristici esentiale ale fasciculelor de particule incarcate dintr-un
accelerator:
-

Particulele component ale fasciculului au energie cinetica mult mai


mare decat energia termica;

Particulele au o imprastiere mica in energie;

Fasciculul de particule se misca preponderant intr-o directive.

Procesul de accelerare - transferul de energie de la sarcinile externe, la


fasciculul de particule incarcate, prin intermediul fortelor electromagnetice.
Exista o plaja larga de acceleratori de particule care produc fascicule cu
intensitati de la ordinul nanoamperilor pana la intensitati de ordinul
megaamperilor si o plaja de accelerare cuprinsa intre cativa eV pana la TeV.
Speciile particulelor incarcate care sunt accelerate sunt cuprinse intr-un
domeniu larg de mase, placand de la electroni pana la ioni grei, cu un factor
de masa de circa1000000.
Exista o mare varietate de acceleratoare de particule , ele putand fi
clasificate in functie de forma traiectoriei fasciculului de particule accelerate,
caracterul campurilor acceleratoare, domeniul de energii imprimate
particulelor si in functie de natura particulelor accelerate. In acceleratoare
este nevoie de asigurarea stabilitatii traiectoriei, adica mentinerea
permanenta a particulelor aflate in procesul accelerarii pe traiectorii care sa
nu permita abateri mai mari de la traictoria de echilibru( sau de referinta).
Clasificarea acceleratorilor de particule:

Modul de accelerare:

Electrostatic- gradientul potentialului electrostatic;

Electromagnetic-variatia in timp a campului electromagnetic

Liniari;

Ciclici;

Forma traiectoriei particulelor accelerate

Tipul particulelor accelerate

Acceleratori de electroni (betatroane);

Protoni;

Ioni grei;

Energia particulelor accelerate

Energie medie (pana la energii de ordinal zecilor de MeV/nuvleon);

Energie inalta (energii de ordinal sutelor de MeV/nucleon);

Energie foarte inalta (energii de ordinal GeV/nucleon);

Raze de particule cu energie mare sunt folositoare atat pentru


cercetarile fundamentale si aplicate in stiinte, cat si in multe domenii tehnice
si industriale fara legatura cu cercetarile fundamentale. A fost estimate ca
sunt aproximativ 26.000 de acceleratoare in intreaga lume. Dintre acestea
,doar aproximativ 1% reprezinta masinile de cercetare cu peste 1 GeV, aprox
44% sunt in domeniul radioterapiei, aprox 41% pentru implantarea de ioni,
aprox 9% pentru procesarea si cercetarea industriala, aprox 4% pentru
cecetari biomedicale si alte cercetari cu cantitati mici de energie.
Pentru anchetele de baza in dinamica si structura materiei, spatiului si
timpului, fizicienii cauta cele mai simple genuri de interactiuni la cele mai
inalte posibile energii. Acestea, in mod normal, implica energii ale
particulelor de multi GeV si interactiuni ale celor mai simple particule :
lepton(de ex. electronii si protonii), si cuarci sau fotoni si gluoni in campul
cuantei.
Fizicienii nucleari sau cosmologii pot folosi razele atomilor nucleici, fara
electroni, pentru a investiga strtuctura, interactiunile si proprietatile nucleilor
insisi si condensul la temperaturi extreme si densitati asa cum au aparut in
primele momente ale Big Bang-ului. Aceste investigatii implica adeseori
ciocniri ale nucleilor grei- ale atomilor ca Fe sau Au-la energii de cativa GeV

per nucleon. La energii mici, raze de nuclei accelerate sunt folositi,


deasemenea, in medicina , cum ar fi tratamentul cancerului.
Acceleratorul liniar Stanford, SLAC, a devenit functionabil in 1966,
accelerand electronii pana la 30 GeV pe o raza lunga de 3 km, fiind ingropat
intr-un tunel si alimentat de sute de klystroni. Este inca cel mai mare
accelerator liniar existent, si a fost upgradat. Este deasemenea , o sursa de
sincroton foton de raze X si UV.
Pe langa faptul ca sunt de interes fundamental, electronii de mare
energie ar putea fi fortati sa emita raze foarte deschise si coerente de fotoni
de mare energie-raze ultraviolete sau raze X-pe calea radiatiei sincrotonului,
ale caror fotoni are numeroase utilizari in studiul structurii atomului, chimie,
biologie, tehnologie.

Acceleratorul liniar face parte din grupul de acceleratori de


rezonanta sau ciclici, deoarece accelerarea se face prin trecerea repetata a
particulelor printr-o zona acceleratoare. Existenta unui astfel de ciclu va
cere, dupa cum se va vedea, respectarea unei conditii de sincronism.
Acceleratorul liniar este construit dintr-o incinta vidata, in care este
plasata o sursa de ioni si o serie de cilindri metalici (tuburi de drift), asezati
unul dupa altul, centrati si de lungime crescanda. La capatul lor se aseaza
tinta pentu a fi bombardata. Alimentarea tuburilor se face de la o sursa de
inalta frecventa si inalta tensiune. Accelerarea se petrece in zona dintre
tuburi , iar in interiorul tuburilor particulele se misca liber (inertial). Conditia
de sincronism (de ciclitate) se pune astfel: pentru a fi accelerate, particula
trebuie sa gaseasca la iesirea din tub un potential accelerator (tubul sa aiba
o polaritate inversa semnului sarcinii acceleratoare). Cum viteza va creste la
fiecare treapta de accelerare, rezulta ca lungimea acestor tuburi va trebui sa
creasca in mod proportional, deoarece frecventa tensiunii aplicate este
cconstanta(f). Daca tensiunea generatorului este U , la fiecare regiune de
accelerare, energia particulei va creste cu q* U0. Energia cinetica castigate
de particula dupa ce strabate n tuburi de drift :

Astfel obtinerea energiilor mari necesita lungimi de kilometri. Relatia


dintre parametrii geometrici (consructivi) ai acceleratorului si frecventa
tensiunii de alimentare. Pentru o energie data, lunginea tuburilor scade cu
cresterea frecventei tensiunii de accelerare, motiv pentru care ele se
alimenteaza cu tensiuni ce au frecvente de ordinal a 1000-10000 MHz.
Daca particula accelerata este electronul, atunci ea devine repede
relativista si conditia de sincronism nu mai este indeplinita. Variatia masei cu
viteza arata ca un electron de 1MeV avand o masa de patru ori mai mare ca
masa de repaus.
Intr-un accelerator liniar, particulele sunt accelerate intr-o linie dreapta
cu o tinta de interes finala . Acestea sunt foarte des folosite. Sunt folosite
pentru a da o initiala energie mica particulelor inainte sa fie introdusa intr-un
accelerator circular. Cel mai lung accelerator liniar din lume este
SLAC(Stanford Linear Accelerator), avand 3 km lungime.
Acceleleratoarele liniare de energii mari folosesc sisteme liniare de
placi (sau tuburi cu unda progresiva) la care este aplica un camp incarcat de
energie alternant. In vreme ce particulele se apropie de placa, ele sunt
accelerate catre ea de o placa cu polaritate opusa. Pe cand trec prin gaura
din placa, polaritatea este inversata astfel incat placa, acum, nu le accepta si
sunt accelerate de ea catre urmatoarea placa. In mod normal, un curent de
fascicule cu mai multe particule este accelerat, astfel incat un voltaj
controlat este aplicat fiecarei placi pentru a repeat acest proces pentru
fiecare fascicul.
In vreme ce particulele se apropie de viteza luminii, rata de comutare a
campurilor electrice devine atat de mare incat opereaza la frecventa
microundelor, astfel, cavitatile rezonante sunt folosite in masinarii cu energii
mari in loc de simple placi.
Conditia ca sarcina sa fie in faza cu polaritatea campului.

Ln este lungimea tubului drift


Vn viteza particulei in tubul respective
este lungimea de unda a oscilatiei campului electric alternative
c viteza luminii

Acceleratorii liniari sunt folositi in medicina, in radioterapie si in


chirurgia cu unde radio. Acceleratoarele liniare folosite in medicina folosesc
klystron si un aranjament complex de magneti care produc o raza cu o
energie de 6-30 milioane de electroni-volti(MeV). Electronii pot fi folositi
direct sau pot fi ciocniti de o tinta pentru a produce raxe X. Certitudinea,
flexibilitatea si acuratetea razei produsa au inlocuit vechea folosire a terapiei
cu Cobalt-60 ca instrument de tratament.

Bibliogarfie:

www.wikipedia.rog

www.scribd.com

S-ar putea să vă placă și