Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Dumitru Staniloae - Teologia Euharistiei

    Încărcat de

    cornelush666
    51 vizualizări21 pagini
    Dumitru Staniloae - Teologia Euharistiei

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PDF sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document
    Dumitru Staniloae - Teologia Euharistiei

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    51 vizualizări21 pagini

    Dumitru Staniloae - Teologia Euharistiei

    Încărcat de

    cornelush666
    Dumitru Staniloae - Teologia Euharistiei

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 21
    Ot mh B/G TEOLOGIA EUHARISTIEI . : . de Prof. D. STANILOAE EOLOGUL catolic Louis Bouyer face o deosebire intre «Teolo- gia Euharistiei» si «Teologia asupra Euharistieiz. Cea dintii «porneste de la Euharistie, in loc de a i se aplica dinafara mai bine sau mai rau, sau de a trece pe deasupra ei, fara a lua contact cu ea» '. O teologie in contact direct cu practicarea bisericeasca a Euharistiei ar trebui sd redea caracterul de mister al ei si deci marea $i negraita bogatie si profunzime de sensuri si de valori ce se impletesc organic in ea, evitind atit reducerea lor la citeva aspecte schematizate cit si expunerea lor separata si teoreticd. Ar trebui sa fie lasate sa vor- beasca cit mai mult textele liturgice care provoaca trairile legate de practicarea Euharistiei, mulfumindu-se sa scoata in relief din loc in loc diferitele sensuri sav impletiri de sensuri nedeplin definibile ale Euha- ristiei. Dar aceasta nu se poate face in cadrul unei’expuneri care, in mod necesar, trebuie s& fie pe de o parte rezumativa, pe de alta trebuie sa prezinte aspectele Euharistiei in oarecare ordine si sa expliciteze con- tinutul Ior. Silindu-ne s& ne ldsém condusi in general de ceea ce ne spun textele euharistice si cei mai buni interpreti ai lor, vrem s& prezentiém continutul acestora in cadrul urmatoarelor aspecte, fara intentia de a le separa total unele de altele : |. Prezenja reala sacramental a Domnului in Euharisti 2. Caracterul de jertfa al ei; 3. Euharistia, Taind a comunitatii biseri- cesti; 4. Unitatea in credinta, condifie a unitafii bisericesti si a impar- tasirii euharistice comune ’®. Prezenfa reald sacramentald a Domnului in Euharistie. — Euharistia ‘este misterul prezentei celei mai depline si a lucrarii celei mai eficace a lui lisus Hristos in biserica si prin ea in lume. El este prezent in Euha- ristie cu trupul Sau luat din Fecioara Maria, rastignit pe cruce, inviat, LP 1. L. Bouyer, Eucharistie, Théologie ef Spirituctité de ta Priére eucharistique, Paris, Desctée, 2 ed. 1968 p. 1. 2. Despre bogajia de sensuri a Euharistiei vorbeste si «Raportul de consens» (Consens Paper), alcdtuit de comisia «Credin{d si Constitufie», in august 1967, la Bristol si adoptat la Adu- narea generafa a Consiliului Ecumentc de la Upsata din 1968, In el se spune: «Nici un document near putea expune intr-c manierd exhaustiva toate aspectele gindirii euharistice. In timp ce orice tentativa de privire a Euharistiei e obligaté si trateze separat diversele ei aspecte, ea este esential aun tot indivizibils. e 3400 ——_——-——___- - or tTopoxia. inaltat la cer si tronind la dreapta Tatalui. El este prezent cu Trupul si. cu Singele Sau sub chipul piinii si vinului, consacrate si prefacute in acest Trup si Singe in timpul sfintei liturghii. Prin aceasta El opereaza ex- tinderea mintuirii, a cdrei sursa s-a facut prin faptul ca a luat un trup ca al nostru, a intiparit in el dispozitia jertfei supreme pe care a suportat-o spre lauda Tatalui, viata inalterabila a invierii, slava unei umanitati inal- fate care sade de-a dreapta Tatalui si cu care are si vind din nou sé judece vii si mortii, spre viaja sau osinda vesnica. Hristos e prezent real in Euharistie pentru a ne face parte de toate cele ce s-au facut in Trupul Sau, de urmarea lor in El pina azi si in vecii vecilor, comunicindu-ni-le acum in mod actual in masura in care putem sa le primim in acest veac, dar in aceasta comunicare actuala aflindu-se virlual tot ce vom putea primi in veacul viitor. In Euharistie e concentratad toaté mintuirea noastra pentru a ne-o insusi personal. Euharistia, unindu-ne cu Hristos, ne face asemenea Lui, imprimind si in noi starea capabilé de jertfa, puterea invierii si a slavei vesnice. Acestea formeazad un tot, formeaza integri- tatea stérii de mintuire, care in parte ni se da in Euharistie in mod vir- tual, in parte in mod actual si dinamic. Prin Euharistie, devenind «concor- porali> cu Hristos (Efes. III, 6), se extinde in noi starea de mintuire, de inviere si de slavaé efectuata de Hristos in umanitatea asumata de El. «Daca Hristos — zice Nicolae Cabasila — a primit in Sine trup si singe lipsite de orice intinaciune si Cel ce fiind prin fire dintru inceput Dum- nezeu a indumnezeit insasi firea omeneasca pe care a luat-o si, in sfirsit, in acest trup omenesc Fiul lui Dumnezeu a murit si a inviat, cel ce se doreste dupa unirea cu Hristos va trebui s4 se impartaseasca din trupul Lui, sa guste din dumnezeirea Lui si sa-si lege viafa sa de moartea si invierea Domnului... De aceea mincém hrana preasfinta a Impartasaniei’ si ne adépadm din dumnezeiescul potir, pentru ca sé ne cuminecim cu insusi trupul si singele pe care Hristos si le-a luat asupra-si inca din pin- tecele Fecioarei. Asa ca, la drept vorbind, noi ne facem una cu Cel ce $-a intrupat si s-a indumnezeit, cu Cel ce a murit si a inviat pentru noi» 3. Studiile mai noi dedicate textelor biblice si vechilor texte ale ana- forei euharistice sint in general de acord c& celebrarea Euharistiei in Biserica primard era o anamnezd, sau o comemorare a mortii si invierii lui Hristos, dar si un mijloc de unire a credinciosilor cu Hristos cel pre- zent si o asteptare a venirii Lui viitoare ‘, Astaézi Euharistia se infelege- 3. Nicolag Cabasils, Despre viaia im Hrisios, trad, rom. de ‘Teodor Bodogac, Sibiu, 1916, p. 26-27. 4. W. Jardine Grisbeoke, Obfation af the Eucharist, in «Studia Liturgicas, vol. IIT, 1964, 230; «Este imposibit de tradus in fimba englesi modern’ aramnesis, (sk a’ pierde mult,, daca ou tot dir sensul vital al cuvintului. Memorial, comemorare, amintire, — toate acestea su- Kereasd ¢4 person 1 fapta comemorali apartine trecutului gi e absenti, in timp ce anam- nesis sugereaza exact opusul: pentru ca anaminesis este un act obignuit, in care persoana sau: fapta comemorati este ficult prezenté, actuald, este adus& actual in planul Tui acé si acum. (p. 22). 13, Gabriel Marcel, Journal Metaphysique, Paris, Gallimard, 1927, vorbeste de «non-obiec- Aivitatea> corpului (p, 236, 322 etc.) ; Robert Blanchet, La notion du fait psychique. Essai sur les rapports de psychique ef du mental, Alcan, 1935, p. 84, 85, 88, 89, considers corpul un centru care sesizeaza Impreund cu spiritul toate imaginile ORTODOXIA una. lar in aceasta Rafiune sint si subzista toate ratiunile lucrurilor intr-o simplitate neinfeleasa, in chip unitar, ca in Creatorul tuturor celor ce sints 4 Credinciosii inainteaza si ei o data cu ratiunea lor in cursul liturghi: spre Logosul divin, spre Ratiunea tuturor, inalfind treptat,prin diferit consacrari, si piinea si vinul care sint prelungirea virtuala a trupulul, deci si a ratiunii fiecdruia din ei. Unindu-se la sfirsit si ei, si piinea si vinul cu Logosul, prin coborirea Duhului Sfint peste rafiunea lor si peste aceste prelungiri ale trupului si deci si ale rafiunii fiecdruia, ei devin impreuna cu Logosul, in care s-au adunat ratiunile lor cu piinea si vinul ca prelungiri ale ratiunii lor, «jertfa rationala» adusi Tatalui 16, Euharistie ca jertid. — Euharistia nu e numai sacramentul culminant, in care sub chipurile piinii si vinului ni se ofera spre impartasire ca dar divin culminant Trupul si Singele Domnului cu toaté viata divind afla- toare in ele, spre asemanarea si unirea noastra cu E! si deci spre mintui- rea noastra si viata de veci. Ea este si jertfa de Sine pe care Hristos 0 ofera necontenit Tatalui pentru oameni. Protestantii au respins caracte- rul de jertfa al Euharistiei pe motiv cé aceasta ar micsora importanta jertfei de pe Golgota pentru iertarea tuturor pdcatelor omenirii. Dar jertfa lui Hristos in Euharistie nu e alta jertfa fafa de cea de pe Golgota, ci una si’ aceeasi cu care s-a infatisat si sta, ca Mie] injunghiat, in veac in fata Tatalui. Jertfa const in lauda ce se aduce de catre creatura rationala Tata-- lui, in recunoasterea Lui ca singurul si supremul Stapinitor peste toate. Dar consta& si in totala predare a creaturii rationale Tatalui. Hristos fa- cindu-se om ii aduce in aceasta calitate in veac lauda Tatalui in numele oamenilor si se preda Lui. Jertfa de pe Golgota a fost numai transpunerea Sa in starea culminanta a Celui ce se preda total Tatalui si-L recunoaste ca supremul Stapin al tuturor, de la care isi are continuu existenta. El ramine in aceast stare pentru ca sa ne atraga cu puterea ei in aceasta HH, Mistagogia ; P.G., XCI, 681, A.B. 15. Ratiunea credinciosilor si Ratiunea divind, in conceplia Sfintului Maxim, are alt sens decit ratiunea care separa ca sa poati defini, deci care se separi pe ea Insdsi de subiectul uman sau divin, care ¢ purtitorul ci si de celelalte realitali si de ratiunile lor. Acest sens la -ptimit ratiunea mai tirziu, tncepind cn scolastica, devenind prin aceasta neputincioasd s& sur- prind& realitatea in complexitatea vie a aspectelor si a legiturilor ei, Ratlunea in conceptia Sfintului Maxi are functia de surprindere gsi men{inere a echilibrului intre toate sensurile unel realiti{i si intre toate realit%{ile. Raiunea insului are un dor intrinsee de a se unl cu ratiunile tuturor, in Ratiunea divini; ca are oroare de pornirea individualist’, de separare st de dezechilibru. Dorul acesta ii vine din faplul cd in fundamental ef ontologic formeaz’ o singurd unitate cu toate ratiunile in Rafiunea divina. De accea ratiunea e tmpotriva patimilor, ca exageriri ale unor dorin{e egoiste gi wunilaterale. Dupa Sfintul Maxim ‘Marturisitorul, ra- (iunea are sadit in ea «un dor si 0 dragoste de Dumnezeur, care o face «s& se miste tn furul adevarului si a tntelepciunti care se- arata prin toate» si apare, sigur, rationalé in ‘cch mai inali grad, dar de o astfel de ratiune care e armonte, mu- ried intelectual’ si a carei traducere spontand ¢ cintarea liturgic’ sl nu o tilere a firulul In: patru. sau o etichetare plictisitoares (Op. cit., p. 11). DRTODOXIA -_— OOOO OOO OO 351 stare a Sa pe tofi. Teologii protestanti recunosc ca in Hristos e realizata aceasta predare totalé a omului lui Dumnezeu, pe care trebuie sd o rea- Nizam si noi ?®, Dar omul n-ar putea realiza aceasta predare de Sine Tataé- ui, dac& Hristos n-ar fi continuu intr-o astfel de stare si nu ar intra cu ie in legatura cu noi, ca din puterea ej sd primim si noi puterea unei ase- enea predari. Nici lauda adus& lui Dumnezeu, nici culminarea ei i ‘predarea de sine a omului nu trebuie s& inceteze vreodata. Deci nici Hristos nu trebuie sa inceteze vreodata de a fi in aceasta stare ca om sica ‘onducator al mintuirii noastre (Evr. II, 10). Hristos vrea sé ne supund je tofi in mod desavirsit lui Dumnezeu si Tatal, «ca sa fie Dumnezeu otul in totir (I Cor. XV, 27-28). Dar El nu ne poate supune decit impri- ‘mind in noi dubul supunerii Lui, decit adunindu-ne in Sine ca in Cel ce se supune El insusi, in calitatea Sa de om si Fiu, in mod neintrerupt lui Dumnezeu si Tatal 1”. Cind preotul indeamna la reculegere pentru a se aduce sfinta jertfa, ‘comunitatea precizeaza ca ea va fi o jertfa de lauda. lar intr-o rugaciune de multumire dinaintea prefacerii preotul multumeste si pentru «Litur- ghia aceasta — adica jertfa — ce ai binevoit a o primi din miinile noas- .tre», Deci Dumnezeu primeste o jertfa si de la credinciosi. Anafora litur- ‘gicé este o lauda si o manifestare a vointei de slujire adusa4 lui Dumne- ‘zeu de cdtre comunitate impreund cu toata zidirea rationala si cu cetele ‘ingeresti pentru toate cite le-a facut Dumnezeu, iar mai presus de toate pentru ceea ce a facut prin Fiul Sau pentru oameni, adicd pentru intru- parea, rastignirea, invierea, inalfarea, a doua venire, pentru Euharistia pe care a instituit-o ca mijloc de unire a Lui cu oamenii. Lauda si mul- {umirea aceasta se incheie cu chemarea Duhului Sfint pentru a preface darurile in Trupul si Singele lui Hristos, pentru ca credinciosii imparta- sindu-se de ele si de Duhul lui Hristos din ele sa poata lauda si shuji lui ‘Dumnezeu in continuare. Caéci numai prin Duhul Sfint, Care s-a aratat Jumii prin Fiul, «toatd faptura cea cuvintatoare si intelegdtoare intarita ° fiind, Tie slujeste si Tie pururea ifi inalté cintare de slavirex. Duhul de jertfa al comunitatii, hranit de Duhul lui Hristos si exprimat in lauda ei i reprezentat prin darurile aduse, e o condifie pentru ca Duhul Sfint sa vind peste daruri si peste comunitate, ca prefaécindu-le in Trupul si Sin- ele jertfit al lui Hristos, sé umple pe credinciosii ce se vor impartasi de le, de un si mai mare duh de jertfa. Pind cind indltarea spre starea de jertfa a comunitafii nu se intilneste cu Hristos in starea de jertfa venit intimpinarea ei, ca si formeze o singura jertfa a lui Hristos si a comu- tatii, jertfa acesteia si a fiecdrui credincios in cadrul ei nu e completa, ga.cum pind nu se pogoara focul din cer peste vifeii junghiati si adusi ‘a’ jertfé pentru Israel de proorocul Ilie, jertfa aceasta nu a ajuns la Dumnezeu cu adevdrat. Agneful, care e jertfa nedeplinaé a comunitatii ina la prefacere, devine — prin prefacerea in Trupul si Singele Dom- lui, care va fi trup si singe al ei — nu numai jertfa lui Hristos pentru 16, R. Bultmann, ia Heinz Zahrnt, Die Sache mit Gott, Minchen, 1967, p. 25. 42, Sf. Cictt din Alexandria scrie: «A numit jertfa de lau@& potir al mintuirii (Psalm V, 13), cei fi aducem si noi ca mullime fauda in biserici, spre unitatea Dubului, ca unii he-am unit intr-un trup st tntr-un suflet, prin credinfa» (Inchinarea in duh $i adevdr, car- fea 12 P.G., LXVIII, 833 D). 5352 ‘ORTODOXIA comunitate, ci si jertfa depliné a comunitafii, jertfa lui Hristos impri- mindu-se in jertfa comunitatii; sau Hristos in stare de jertfa absoarbe in jertfa Sa si desavirseste jertfa comunitafii 8. Starea de jertfa a lui Hristos, pe care ne-o insusim si noi, e o moarte tainica (misticd) a omului in Dumnezeu, o ingropare in El. Dar fiind o scufundare in izvorul infinit al viefli, ea are ca urmare imediata, sau e in acelasi timp inviere sau primire de viata noua, inalterabila. Ceva analog avem in scufundarea celui ce iubeste in cel iubit, pentru ca si dobin- deasca o viata noua din acela. Cine moare in altul, din iubire pentru acela, nu moare propriu-zis, caci moartea in realitate e urmarea insin- gurarii. «Cel ce crede in Mine viu va fi, chiar daca va muri» a spus Min- tuitorul (Ioan XI, 25). Sau tocmai de aceea va fi viu, pentru c& moare in Dumnezeu din credin{& si din iubire fata de El. «Nebun ce esti! Tu ce semeni nu da viata, daca nu va fi murit.|» spune Sfintul Apostol Pavel {I Cor. XV, 36). Precum sdminta trebuie sé moara in pémintul datator de viata biologicd, spre a odrasli, asa omul trebuie sé moara tainic in Dum- nezeu, ca s& invieze : «C&ci voi afi murit — zice Sfintul Apostol Pavel — si viata voastra este ascunsd cu Hristos in Dumnezeus» (Col. III, 3). Cel ce crede in Hristos, murind impreunda cu Hristos in Euharistie, sau murind in Hristos cel ce moare intr-o permanenta prezentare a jertfei ‘Sale Tatalui, primeste in ascuns viata invierii din invierea lui Hristos. Sfintul Irineu zice: «Asa cum mladita vifei, plantaté in padmint, a adus rod, la vremea ei, sau cum sdminta de griu, cizind in pamint si putrezind, a rasarit cu rod inmultit prin puterea Duhului lui Dumnezeu si primind cuvintul lui Dumnezeu, devine Euharistia, care este Trupul si Singele lui Hristos, tot asa trupurile noastre fiind hranite de E] si fiind puse in pamint unde suferd putrezirea, se vor scula iarasi la timpul rinduit lor» '. Cea mai insistenté explicare in acest sens a actualitatii jertfei euha- ristice a lui Hristos pentru noi, ca una care nu ne reprezinté numai, ci ne si cuprinde, a dat-o Sfintul Ciril al Alexandriei. Infatisind dispo- zitia de jertfa pe care trebuie sd o avem ca sé ne putem apropia de Tatal, dar pe care nu o putem avea decit primind-o de la Hristos, Sfintul Ciril -zice: «Murind lumii prin mortificarea trupului vomy trai lui Dumnezeu prin vietuirea evanghelica, urcind cu adevarat cu jertfa’ duhovniceascé si atothinemirositoare la Tatal prin Fiul» (fnchinare in duh si adevdr, car- ‘tea XVI, P.G., LXXVIII, 1013 D). Hristos continvé si ne curete si si ne prezinte curafi Tatalui, dar curatirea aceasta, deci si intrarea noastra Ja Tata], nu e cu putinta decit 18. Ca o jertfa consider§ Euharistia si «Raportul de consens» asupra el, adoptat de os misia «Credintf si Constitutle>, 1a Bristol, si de Adunarea Consillulul Eeumenic Ja Upsala , De aceea Euharistia reveleazd lumii «cee ce ea trebuie si devind», «Cu inimi 2drobit’ noi ne oferim pe noi ingine ca Jertis vie gi sitnt: © Jertfa ce trebuie si fie exprimati in toata viata noastra, zilnics, «Rugdciunea noastr’ se ~sprifind deci pe continua mijlocire a Domnului tnviat si se uneste cu eas. 19, Sf, Irineu, Adverus haereses, cartea 4-3, cap. XVIII, 5. ‘ A IRTODOXTA = —————______ =e ‘in buna mireasmé a st&rii de jertfa ce emana din Hristos si care se ras- pindeste fn toti cei ce cred in El, ca sé se inalfe | din ei. Daca sint in Hris- tos cel in stare de jertfa, sau daca Hristos e in ei, credinciosii se afla gi ei jin Stared « de jertfa si de curatie, fara de care nu pot intra la Tatal. «Caci € primité consacrarea xzathégwois si viata noud si evanghelicd e spre “mniros de bund mireasma, coplasmuindu-se oupxhagoonévy — intr-un mod -oarecare cu patimile lui Hristos si insusindu-si imitarea Lui» (Jbidem, _cartea XVII, col. 1101 C). «Dar unirea cu Hristos cel in stare de jertfa se realizeazé in Euharis- tie. «Nu e nici o indoiala cd pacatul din noi e un lucru trist si réu-miro- sitor. Dimpotriva, virtutea cuprinde in sine totdeauna veselia — prin na&dejdea in Dumnezeu — si are multé buna mireasma... In Hristos viata care nu are veselie si e lipsita de buna mireasmé, se va muta la veselie. Ba primeste si, buna mireasma prin credinta. Si prin El se aduce lui Dum- - nezeu. Caci El cura{a pe cei intinati si spala spiritual pe cei cdzufi in ne- curatie... Caci in Hristos e oferirea noastra si prin El ne apropiem cei ntinafi. Dar ne apropiem prin credin{a si ne oferim Tatalui spre miros de und mireasma, nemaiavindu-ne pe noi insine, ci pe Hristos in noi, bund’ ireasma duhovniceascdé» (Ibidem, cartea XV, 973). Buna mireasma e legata la Sfintul Ciril totdeauna de starea de jertfa. Dupa‘el «moartea lui ‘Hristos are toataé buna mireasmé, cdci s-a facut pentru viata lumii si spre “desfiintarea pacatului» (Ibidem; cartea XV, 970 C, 972 B, 964 C). In mod direct afirma Sfintul Ciril c& noi nu ne putem ridica la Tatal decit in starea de jertfa, iar aceasta nu o putem avea decit in Hristos: «C&ci pururea si in mod sigur vom fi bine-primifi la Tatal, aducindu-ne pe noi ca preot Hristos» (Ibidem, cartea XVI, 1016 B). y Buna mireasmé a starii de jertfa a lui Hristos umple toata Biserica . pina la sfirsitul timpului, ca o putere producatoare a starii de jertfa in toti cei ce numai asa pot avea intrare la Dumnezeu, pentru cé numai asa se impartdsesc de curatia lui Hristos si numai asa pot fi acolo unde e si Hristos. Faéraé aceasta bund mireasma a starii de jertfa a lui Hristos in ea, nu éste Biserica. «Asadar de la inceput pina la sfirsit staruieste in Bi- sericé buna mireasma, prin Mielul Hristos. Ea e buna mireasmé a biseri-, _¢ilor si a sfintilor din ele, pentru cé r&spindesc buna mireasma a lui Emanyil si sévirsesc taina Jui Hristos aducind lui Dumnezeu jertfa cea nesingeroasd» (Ibidem, cartea XVII, 1092 B). Bisericile nu jertfesc din ou pe Hristos, ci din ele se inalfé buna mireasmé a lui Hristos cel jertfit dat& pentru totdeauna, dar in care se permanentizeaza ca o actualitate inamica starea care s-a produs in El prin oferirea ca jertfa. Hristos se 14 in aceasta stare permanenta de oferire,«in cer», in calitate de Cap al. isertcii, deci intr-o comuniune interioar4 cu Biserica, umplind perma- * ent Biserica de starea Sa de oferire si antrenind-o iy ea. Prin Euharistie iserica isi manifesta mereu vointa de a-si insusi aceasta stare de jertia, ‘lui Hristos,, céruia Hristos fi vine in intimpinare ®. 20, Invititura, Sfintulul Ciril din Alexandeia despre absorbirea Jertfel noastre tn Jertfa tut Hrlstos o gisim bine expusd sl la W. Jardine Grishrooke, un lac ortodox, tn art. cif., El spune: “eAceastd unitate (Intre jertfa euharistic’ si cea de pe Golgota, afirmata de teologul anglican 354 ORTODOXIA Jertfa lui Hristos permanentizata e infeleasé de Sfintul Ciril nu ca o simpla omagiere a lui Duinnezeu, fara efect asupra credinciosilor, sau cu un efect de rasplatire juridica, ci ca producind prin ea insdsi sfintirea lor, intrucit fi atrage in miscarea ei spre Tatal. Jertfirea const& in fond in depd&sirea stdrii de sine, in iesirea din inchisoarea egoismului prin punerea la dispozitia lui Dumnezeu, ca expresie a iubirii si adorarii Lui; e deschiderea generoasa a propriului eu si acceptarea in el a Eului divin’ de nesfirsita generozitate. ’ Astfel intre aspectul de jertfa si cel de sacrament al Euharistiei nu se poate face o separatie stricta : a oferi inseamna totodata a primi. A- ceasta se intimpla in Taportul nostru cu orice om. Cu atit mai mult in ra- portul cu Dumnezeu. Astfel prin impartasirea credinciosilor e pus in valoare aspectul de sacrament al Euharistiei, dar nu in mod exclusiv. Ca si in Vechiul Testa- ment, ei se impartdsesc din jertfa pe care au adus-o si care s-a sfintit prin aceasta, ca sa se sfinteasca si ei. Dar ei se sfinjesc intrucit isi insu- sesc starea si dispozitia de jertfa a lui Hristos. In Vechiul Testament dis- tinctia intre jertfa si impartdsirea de ea era mai neta si de aceea iesea mai mult fn relief caracterul juridic al jertfei. Persoanele ce se impdrta- Dom Gregory Dix, The Shape of the Liturgie, p. 244) este efectuata prin consacrarea — transfor~ marea pfinii si vinului, aduse de Bisericé tn Trupul si Stngele tui Hristos, prin transformares Jertiei Bisericii in Jertia lui Hristos*, Sau: «Jertfa oferitfé de Biserici nue adausa sau unitd cu Jertfa oferita o data pentru totdeauna de Capul ci: ea e transformat& tn aceasta, asa incit ele nu mai sint dowd, ci una» (p. 231). ~ Dar Grisbrooke constaté aceasti idee s1 la unii {cologi anglicani, EI porneste studiul siu: de la alarma dat8 de Arhiepiscopul de Canterbury, Dr. Michael) Ramsey (Durham Essays and: Andresses) c&, adesecri credinciosii din parohii ita cA in lituyghie se aduce jertfa Hristos, inchipuindu-si ca aduc darurile lor, sau pe ei ingigi, E pericolul aga-zisel «teologil ofertorice>. Arhicpiscopul zice: «Noi nu putem si nu indriznim s& oferim ceva de la noi separat de unica Jertf4 a Mtelului-Dumnezeu» (p. 18). ,Mai pe iarg citeazd insa Grisbrooke in favoarea acestei idei dia studiul lui Dr. E. L. Mascall, The Eucharist and the Order of Creation, adaus la cartea Corpus Christi: «A fost frecvent accentuat, in urm& de Dr. Temple ci materia Euha- ristiei_nu_e griul si steugurii, ci piinea sl vinul, adic’ nu exact rodurile p&mintului, ci acele roduri prelucrate de mina omulti, trecute prin miinile preotului natumji, Dar cugetarea noastra- nu trebuie si se opreascd totusi aici, pentru ci rodurile trec’nu numai prin mfinile “preotului naturil, ci prin miinile preotului supranatural, Domnul intrupat, lucrind prin organele trupului: Sau preotesc, mistic, Biscrica (p. 177-180)... Tot ce poate face Biserica din propria et initiativa, daci fraza aceasta poate fi ineuviinfatd, este sd aduci lui Dumnezeu rodurile p&mintului cunp au treeut prin mifinile omului, ale preotului ordinei naturale. Ea le aduce pe ele lui Dumnezew cum le-a adus Fiul Sdu fa Cina din urmd si in ascultare de porunca ce a dat-o El, le aduce lui Dumnezeu pentru a fi transfigurate si facute o Jertf’, prin primirea lor de Dumnezeu. Si daca omul ar fi fost Adam cel necdzut, aceasta ar fi fost toaté istoria. Dar omul nu e Adam cel “ necdzut... Darurile de piine si vin ale omului stnt total inefective, dar ele stnt tot ce poate ofert omul... Et aduce piinea gi vinul siu fn planul r&scumpArtril gi face prin aceasta ceea ce i-a poruncit Mintuitorul si fac’... El le pune in miinile lui Dumnezeu, pentru a fi transfor- mate prin primirea lor de catre Dumnezeu. $i cind Dumnezeu fe primeste, ele sint transfor- mate Intr‘o unicd aducere nepitat’ si demni, aducerea Trupului si Stngelui lui Hristos, Lutnd rodurile creatiel din miinile Bisericii Sake, Dommul le-a recreat, riscump&rat sl restaurat. Ast- fel tn Euharistic nu numai comunttatea e rascumparati, ci si ordinea matesialé este oferits, luk Dumnezeu-Tatil in Hristos cel tnaifate (p. 181—182). ‘ORTODOXIA 355 ;geau de jertfe erau distincte de jertfele oferite. Ele nu se sfinfeau in in- susi actul aducerii jertfei, ci cistigau doar un merit prin jertfele ce le Vt Euharistie persoanele sint oarecum unite cu ofrandele aduse si cu HXstos in care ele se transforma, sfintindu-se chiar in actul jert- ftirii, deci\beneficiind de Euharistie chiar din momentul acesta ca de un sacrament *, Momentul impdartdsirii e numai o intensificare a benefi- -Cierii de Euharistie ca sacrament si jertfa. } Dar atunci se naste intrebarea: Cum se pot impartasi credinciosii ‘de‘ei insisi? Si de ce mai trebuie sa se impartdseasca, daca sint uni ‘Hristos din momentul consacrarii elementelor aduse de ei ? Ra&spunsul i) avem in dialectica unirii si distinctiei credinciosilor in -Kaport cu Hristos; sau in caracterul de dialog al unirii, caracter propriu Aubirii in general. In actul jertfei credinciosii se trdiesc uniti cu Hristos, dar au mereu ‘constiinta ca sint uniti cu sursa puterii lor de jertfa, sau ca maduiarele u capul, Unirea nu Produce o stare de indistinctie a lor in raport cu -Hristos. De aceea voiesc si se uneasca si mai mult cu aceasté sursdé de ‘Jertfa. Astfel se trece succesiv de la jertfa la sacrament si invers, iar prin aceasta se realizeaza o crestere in iubire si asemanare. Daca in actul ~jertfei (al consacrarii) credinciosii trdiesc unitatea lor cu Hristos, in actul impartasirii, pornind de la constiinfa distinctiei lor in aceasta unitate, -voiesc sé micsoreze aceast& distinctie, adicd sé se uneasca si mai mult .cu Hristos. Astfei, desi in momentul prefacerii elementelor se realizeazd Oo anumitad unire a credinciosilor cu Hristos in jertfa, ei trdiesc aceasta cunire in chip dialogic, adica simt totodata distinctia lor de Hristos si deci trebuinta si se uneascd cu Hristos mai deplin prin impdartasire. «» . Privité in aceasta lumina, prezenta reala a lui Hristos oarecum dis- .tinctaé de credinciosi sub chipurile piinii si vinului din momentul consa- r&rii lor, le devine mai intima din clipa in care se impartasesc cu El si rupul si Singele Lui se Prefac prin consumarea acestor chipuri in trupul 1 i singele lor. ’ s Euharistia se realizeazi astfel complet numai prin prefacere si ‘prin Imnartasire, ‘Dar momentul prefacerii, in care se pune in relief In special aspectul le jertfé al Euharistiei, si cel al impartasirii, in care se pune in relief in- leosebi aspectul ei de sacrament, se mai deosebesc si prin aceea cd mo- 21, Tnvitatura Stintului Cirit — inva{atura patristicd in genral — despre includerea co- “munititil si a credinciosilor in Jertia iui Hristos, p'strat’ in Ortodoxie, fereste Ortodoxia de ericolul de a separa aducerea darurilor de Jertia lui Hristos, ca un act independent, cum s-a “Tatimplat aceasta intr-o parte a teologici anglicane (teologia ofertorica). Aceasti opinie a iost Epromovatd acolo de inptul ci piinea (azima) si vinul, potrivit tradifiet occidentale, nu primese tn ele semnele Jertici lui Hristos printr-un rit special (proscomidie), ci, fiind aduse fa’ altar Feu pulin tnainte de prefaccre, formeazi obiectul unei rugiciuni speciale de oferire (oflertorium). Zin liturghia ortedoxa, darurile aduse de credinciosi,, purtind de la inceput semnele jertfei tut ‘Hristos tn efe, indict faptul ce comunitatea ce se aduce tui Dumnezeu, si credinciosii impreund eu ea, arc In ea de la inceput duhul Jertlei lul Hristos. Nu gasim aici nici trecerea succesiva de Ja -naturalul. pur In supranatural, ca Ia teologul anglican de influentd catolicé Mascall; cdci ruriie psc de la iteepu; intro retatic oarecare cu Hristos nu mai fac parte din natura purd. ~ f 336. ———__—— —-—!____—_ on TODOXIA mentul prefacerii sau al jertfei actualizeaza jertfa lui Hristos pentru co- munitate, corespunzator cu faptul cé El s-a jertfit pe Golgota pentru toaté omenirea, pe cind momentul impartasirii corespunde trebuintei ca omul sa se decida personal pentru insusirea jertfei lui Hristos. In agnetul ce se preface e reprezentat duhul comunitdtii ca intreg. Desigur‘fiecare membru al ei foloseste si din aceasté noua inaljare a comunitatii in Hris- tos. O Biserica vie e o sursd de viata pentru fiecare membru al ei. Dar mai e necesar si ca insul sa se decida ca atare printr-un act distinct al sau, pentru ca sd se foloseasca deplin de jertfa lui Hristos, prin unirea personala cu El. Ceea ce spune Sfintul Maxim Marturisitorul despre o nastere in Duh dupa fire si despre una ce-i urmeazd dupa aplecarea voii, se poate aplica si aici“. In momentul sacrificial (al prefacerii) al Euha- ristiei insul e prins cu natura lui umana in starea comunitafii unite din nou cu Hristos ; dar el se uneste prin decizia personala cu Hristos,in mo- mentul impértasirii. Faptul cé «miridele» pentru credinciosi, ca persoane stau in jurul agnefului prefadcut, fara sa se fi prefacut si ele ihsele, dar se toarna in potir, sau in Singele lui Hristos in preajma impartasirii mire- nilor, sau dupd aceea, poate exprima tocmai aceasta decizie personal | a lor de a se uni cu Hristos, manifestata prin impartasire. * ‘ Tot ce s-a spus mai inainte despre o oarecare unire a comunitatii cu Hristos inca din momentul prefacerii elementelor, tine seama de faptul accentuat azi in teologia Euharistiei c& prezenta lui Hristos in Euharis- tie nu e o prezentd inchisd in niste chipuri de obiecte, ci o prezenta ira- dianta, care leaga intr-un mod tainic comunitatea cu aceasta prezenta **. Neputinta unei separdri complete intre Euharistie ca jertfa si ca sa- crament de care se impartasesc credinciosii, are in Ortodoxie ca efect si faptul c& credinciosii traiesc jertfirea sau predarea lor cu Hristos lui Dumnezeu, nu atit ca un act producator de tristefe pentru pacat, ci ca un act de bucurie, cum accentueaza atit de adesea Sfintul Ciril al Alexan- driei; cici deveniti jertfa in Hristos, am fost curafili. E bucuria elanului de a sparge zidurile individualismului si de a iesi la larg, {n Dumnezeu, in ambian{a comunitara si de a trai o viat& innoita, superioara. Comuni- tatea se apropie de momentul actului de jertfa (al prefacerii elemente- lor) in elanurile cintarii de laud& inaltataé lui Dumnezeu cu tot cosmosul si cu lumea ingereasca. E 0 nota care distinge evlavia poporului in Bise- 2. O scolie Ia Raspunsul catre Talasie, 6, spune: «Sint ardtate dou% feluri ale nas. teril. Primul e cel dupa {linta, ca sd zicem asa. care e al omului intreg. Prin acesta se sAdeste tm suflet desdvirsirea infierii in potent. Al doilea © cel dupa buna pldcere si dup’ hotirtrea vointii, Prin acesta Duhul Sfint, preluind optiunea si hotirirea vointei, © modeleaza pin’ 1a Indumnezeire, unind-o intreagd cu Dumnezeu, Primul fel al nasterii lasd putinta’ca cei ndscuti s8 fneline spre picat, dack nu volesc si traducd tm fapth poten{a infierli sidit’ tn el, find Impatimiti de cele trupesti. C&ci hotiirirea voinfel este aceea care intrebuin{eazd un tucru, Po- tenta Infiesit e ca o unealt’ care ramtne nefolosit’, dac# voinja qu se hotarste s4 0 intse- buinfeze» (Filocalia rom. U1, p. 35). , 2, Dom Gregor Dix red astfel aceast’ conceptie: «Este 0 curloasd reversibilitate> in aceast’ idee la Sfintil Pazin{i. Uneori sacramentul devine Trupul Domnulul pentru c& este oferit de Bisericd care este Trupul tui Hristos. Uneori Biserica este Trupul lu. Hristos pentru ci ea * primeste Acoperdmintul care este Trupul Lui. Amindoud ideile sint adevirate si amindous au Mpropoxta ogg ticile Ortodoxe de evlavia de grava concentrare insingurata din Biseri- . cile Occidentale * Pe de alta parte, apropierea de momentul impartasirii e dominata de simfirea fricii si cutremurului traéite de credincios in preajma primirii focului dumnezeiesc in intinaéciunea pacatoasa a fiinfei sale, ca si de sim- {irea marii responsabilita{i a unei vieti de jertfa si de sfintenie pe care omul si-o asuma impartasindu-se de Domnul. Euharistia ca jertid si taind a comunitd{ii bisericesti. — Euharistia eo jertfa si o tain’ unificatoare. Ea unificd in Trupul lui Hristos pe toti cei ce se adunad s& o sGvirseascd impreuna printr-un preot al lor, hi- rotonit de episcopul lor. fi unificé prin faptul cd Hristos ii aduna pentru a-i oferi Tatalui in Sine ca jertfa si prin faptul ca tofi se impartasesc de £). Dar ii unificé totodata in acelasi Hristos pe toti cei ce sdvirsesc ace- easi Euharistie si se impart&sesc in tot locul din ea, prin preofii hirotoniti de episcopii ce stau in comuniune. De aceea prin ea-se desavirseste si se sustine unitatea Biseri sau Biserica insdsi, in calitate de Trup tainic . al Domnului. In cele mai vechi documente ale Bisericii primare sinaxa euharistica se identificd cu Biserica dintr-un anumit loc. In Didahia celor doisprezece Apostoli, care pare s& fi pastrat un exemplu din cele mai vechi rug&ciuni euharistice, intr-o rugadciune se spune : «Precum aceasta piine frinta, odinioara risipita pe coline, a fost adunata in asa fel ca s& nu mai fie decit una, asa aduna Biserica Ta de ‘la marginile pamintului in impd&rdtia Ta». Dar piinea nu e numai o icoand a unitafii Bisericii, ci este mai mult. Prin piinea unica si prin vinul din Eacelasi potir se impartasesc tofi de o piine si de o bautura spirituald tot asa de unica: «Tu aj dat oamenilor hrana si bdutura spre bucurie, ca ei sa-Ti multumeasca. Dar noua Tu ne-ai daruit o hrana si o bautura spiri- tuala& si viaja cea vesnica prin Slujitorul Tau» (lisus Hristos). » Iconomia mintuirii oamenilor, pe care o savirseste Hristos prin Eu- sharistie pind la sfirsitul lumii consté mai precis in adunarea tuturor in El. El vrea sa-i tina si sd-i desdvirseasca in unirea cu Sine pe toti cei ce red in El si s& atraga si pe alfii. Si aceasta o face in fiecare loc unin- du-i cu Sine si intreolalta pe toti cei ce cred in El in acel loc. li uneste ecu Sine si-i face asemenea Siesi, extinzind in ei buna mireasma a starii ‘Sale de jertfa, oferindu-i in Sine Tatalui in starea de‘ jertfa, adica ridicati ‘peste egoismul] lor si sfintiti. Hristos, fiind Dumnezeu al tuturor in stare de om, s-a adus jertfai -pentru toti, ca pe toti si-i adune in Sine in starea Sa de jertfa ce e stra- ina de orice limitare individualista. El nu mintuieste pe cite unul in izo- lare, cici aceasta ar insemna confirmarea lor in izolarea individualistd. De aceea agnetul neprefacut reprezinta jertfa comunitatii si aceasta jertfa o ridic&é Hristos la nivelul de jertfa a Sa; ‘El este in acelasi timp jertfa a Sa si jertfa a comunitatii, jertfa Sa imprimatd in jertfa comunitatii, sau ca bazi pe Sfintul Apostol Pavel in Epistola i Cor.» (op. cit., p. 251, la Grisbrooke, op. cit., p. 238). - . 224, Aceastti triste{e o justificé $1 Grisbrooke, op. cit, p. 237, gi Psalm L, 19. Dar psaimistul apartine Vechiulus Testament. 3580 + ont Ovo aA jertfa comunitatii imprimata in jertfa lui Hristos si transfigurata de ea. Euharistia e Hristos si Biserica concentraté in El; e comunitatea insa&si in esenja ei comunitara, configurata in stare de jertfa prin Hristos afla- tor in stare de jertfa *, Totusi nu trebuie uitat aici nici raportul dialectic reliefat mai inainte. ce Intrucit Hristos s-a adus jertfé pe Sine insusi, traind personal, acest act de predare Tat&lui (desigur in tendinja de a umple pe oameni de aceasta stare), El umple in Euharistie in mod actualizat pe fiecare cre- dincios de simtirea Sa de jertfa si de preot ce se aduce pe Sine insusi ca jertfa, Dar intrucit Hristos s-a adus jertf& pentru omenire, pentru a o unifica in aceasta stare, El e reprezentat pentru acea parte din.omenire care crede in El, de episcop sau de preot, care unificd in planul vizibil jertfele credinciosilor. Trebuie si existe un centru vizibil spre care sa convearga jertfele personale ale tuturor, sé le facd o unica jertfa a co- munitafii. Preotul face aceasta nu numai ca ales al comunitafii, ci si ca imagine a lui Hristos care leagd prin preot comunitatea de Sine. Caci Hristos este Cel ce, aducindu-se jertia pentru comunitate, face comuni- tatea sa tinda spre unificarea in El si o ajutaé la aceasta reflectindu-se in. tr-un centru de convergenta, care sd-L reprezinte pe El. Hristos ca jertfa si Arhiereu pentru tofi dd imboldul tuturor s&-si concentreze jertfele si preotia lor in jertfa si preotia Lui prin preot, in care El se reflecteaza, pentru ca prin preot jertfele tuturor s& se concentreze in jertfa @omuni- ttii, pe care El o asimileaza prin Duhul Sau cel Sfint cu jertfa Sa. Dar preotul nu e punctul de convergent al credinciosilor in sensul ca el ar substitui pe Hristos. El e punctul de convergenta ca un transpa: rent prin care converg privirile si jertfele tuturor spre Hristos *%. Toti membrii comunitafii se aduc in aducerea preotului, rugdciunea tuturor catre Hristos e concentrata in rugdciunea lui, comunitatea sustine ruga- ciunea lui, se roagd in rug&ciunea lui; dar si rugdciunea lui misca si aduna in jurul ei, in ea ins&si, tacuté sau sonora, rugdciunea tuturon Preotul nu e ales numai de comunitate, ci e rinduit si de-Hristos prin Du- hui Lui lucrator in chip vazut prin episcop, ca urmas al Apostolilor. Prin aceasta se aratd cd Hristos da celor ce cred in’ El puterea si elanul sa con- vearga ca comunitate in preot si prin preot in El insusi; se arataé ca cre- dinciosii au nevoie de un punct indicat lor de deasupra lor, de Hristos, pentru a putea transcende prin El individualismul si imanenta lor. Deci tocmai pentru ca credinciosii trebuie s{ formeze o comunitate, dar o comunitate in Hristos, o comunitate care-si are punctul de inche- gare deasupra ei, au nevoie de un preot indicat de sus ca punct de con- 25. N. Nissiotis, Worschip Eucharislie amd intercommunion, in «Olkumencr, ur. 6, de- cembrie 1962, published by the youth Departement World Council of Churches: Trebuie si vedem «plenitudinea lintilor verticale si orizontale ale prezentel tui Hristos, reprezentind inte- gritatea misterului Bisericil, care este Trupul Jui Hristos si participA la El in Jertfa euharis- ticd. Acesta nu esie un act Izolat; nu sint numai elementele objective; nu e un moment magic al transformarii materiei» (p.,44), P, Evdochimoy, L’Orthodoxie, Neuchatel, Delachaux et Niestle, 1959, p. 251: «Greseala doctrinei-e de a se ocupa de obiect si nu de subiect, de ptine si nu de om. Desigur, nu trebuie Vazut% unirea omului cu Hristos nici in afara materiel, cici omul e unit indisolubil cu materia, $i Hristos- de asemenea, %. Dr. Philippe Sherard, The Greek East and the Latin West, p. 81. + ORTODOXIA — 359 vergenfa si de trecere efectivaé, au nevoie ca Hristos insusi sdé-i cheme printr-un asemenea punct spre starea de comunitate in El. Preotul indicat de sus reprezinta nu numai un punct central imanent in jurul cdruia stau tofi, ci un punct prin care transpare transcendenja si de aceea in jurul lui oamenii pot sta mai usor. Hristos iese in intimpinarea noastré chemindu-ne spre Sine ca comu- nitate ce depaseste individualismul membrilor ei si pe ea insdsi printr-un punct de convergenta in care transpare transcendenja. Comunitatea adre- seaza& Lui prin preot rugaciunile si ofrandele ei, unificindu-le si depasin- du-se, pentru ca Hristos sé o primeasca in Sine si sd transforme jertfele ei unificate si indltate la El prin punctul de convergenta indicat de El, in jertfa Lui si sé intoarcé comunitafii tot prin acel punct darurile Sale sacramentale. ‘Rugdciunea fiecdrui credincios e susfinutaé de rugdciunea comunitatii si e ridicataé in rugdciunea unificaté a acesteia prin preot la Hristos; adu- cerea fiecdruia e in aducerea comunitatii oferité prin preot. Fiecare se impartdseste de Hristos, dar numai in acest cadru al comunitafii ce se depaseste in mod real pe sine insusi prin preot. Unitatea realizata ca sinaxa euharistica are si ea un caracter pro-" fetic, indicind unitatea desavirgita eshatologica. Sfintul Maxim Marturi- sitorul spune: «Iar impdrt&sirea de Sfintele si de viata facdtoarele Taine atata viitoarea infiere, unire, familiaritate, asemanare dumnezeiasca si indumnezeire a tuturor in toate, pentru bunatatea lui Dumnezeu. Prin ea Dumnezeu insusi va fi toate in toti cei ce se mintuiesc, fiind la fel binele model al celor ce se fac la fel vrednici de El prin virtute si cunostinta cea dupa har» *7, Unitatea in credinfd, condifie a impdrtdsirii euharistice comune. — Sfintul Maxim Maarturisitorul prezinté unitatea deplina ce se realizeaza intre credinciosi si Hristos prin impartasire ca pregdtita de unitatea ce se realizeaza treptat intre credinciosi si Dumnezeu, intre gindurile lor si Ratiunea divina, in cursul intregii liturghii. Evanghelia, Simbolul cre- dintei marturisit in comun, sint momente importante in aceasta inain- tare in unitate. Unitatea prin Sfinta Impartasanie nu vine ca o esen{a fizic& comuna in cei ce se impartasesc, sau intre ei, ci ca o incoronare a unitatii spirituale de ginduri si de iubire, spre care au crescut credin- ciosii prin Duhul Sfint, tugind ip comun pe Dumnezeu, laudindu-L in co- mun, marturisind in comun aceeasi credinta, aducind ofranda comund a piinii si a vinului. Ei s-au pregatit pentru a fi un «trup si un Duh» cu Hristos. , Unitatea in Hristos, ca unitate desivirsita in primul rind in aceeasi Ratiune divinad a rafiunilor tuturor, e pregatita prin unitatea de credinta in acea Ratiune a tuturor. Cine nu admite prin credinfd pe Logosul divin intrupat, intreg, nu poate ajunge la unirea deplina cu El, la asemanarea cu El, la primirea Lui in sine in intregime. Cine nu-L laudaé pe Dumnezeu deplin, impreunéa cu ceilalti pentru tot ce este El si pentru tot ce a facut, “ nu se daruieste Lui deplin si nu poate intra la El ca jertfa de lauda. Hris- 27, Mistagogia, P.G., XCI, 710. 360 ORTODOXIA i . tos ca piine-spirituald sau e primit intreg sau nu e primit de loc, asa cum nu se poate descompune piinea in elementele componente si sé ramin& totusi piine. Se poate sesiza gustul pfinii la diferite niveluri, dar fiecare- maninca calitativ aceeasi piine. Toti trebuie sd creada in Hristos intreg, chiar dacé nu tofi se afla la aceiasi nivel de intelegere a Lui**. Astfel Hristos, de care spun unii ca se impartasesc, nu mai e Hristos, ci un nume gol ;, iar cei'ce afirma ca se impartaésesc impreund nu au comuniune ade- varata intre ei. : Sfintul Grigorie de Nazianz scrie: «Tot ce are Cuvintul carnal si hraénitor se va minca cu maruntaiele si.cu cele ascunse cu tot si se va mesteca spre digerare> **, Sfintul Maxim Marturisitorul punind aceasta in legdtura cu dorul de a cunoaste pe Dumnezeu, Ratiunea suprema, $i de a se uni cu El, dor im- primat in ratiunea umand, spune si el c& pe Hristos trebuie sa-L _primim in intregimea Sa ca Rafiune, dar cu rafiunile distincte cuprinse in E] in mod armonios, adicd s& nu inlaéturam si sé nu confundam pe nici una cu alta. «Deci acest mare dascal, stiindu-ne c&é avem amintitul dor natural - dupé Dumnezeu, ne indeamna pe tofi, prin invaf{atura lui, spre mincarea duhovniceascd a Mielului injunghiat pentru noi si ne cere s& pastram in. chip distinct si cu bun folos nefaramitata si neamestecaté armonia madu- larelor, adicd ale Mielului, ca s& nu fim osinditi ca rupem si c&é impras-. tiem armonia bine orinduita a Trupului dumnezeiesc». E adevarat cd dupa aceea Sfintul Maxim spune ca fiecare se impartdseste de alt m&dular al lui Hristos, dupa ratiunile dumnezeiesti pentru care e mai pregatit prin. ratiunea sa sd le asimileze. Dar in fiecare m&dular al trupului este impli- cat trupul sau specificul trupului intreg. Prin aceasta Sfintul Maxim vrea s& spund ca fiecare intelege din complexul rationalitatii divine unele ra- fiuni mai mult decit altele, dar fara s& le desparta de acelea. In orice caz, tofi sé impartasesc de acelasi Hristos, traind o ceremonie intre infelege- rile lor. «Asa se m&ninc& Mielul lui Dimnezeu si se mestecé spre diges- tie duhovniceasca, ‘pentru ca s& prefacd in Sine cu Duhul pe cei ce se im- partasesc, pe fiecare din ei atragindu-l si asezindu-] in locul madularului mincat de el duhovniceste, potrivit cu ordinea si armonia trupului, ce sd facé cu iubire de oameni Ratiunea din toate, cea singuré mai presus de fire si de ratiune, fiinta lucrurilor» 9, Biserica in. calitate de Trup tainic al lui Hristos, hranita din Logosut intrupat, este in primul rind o unitate simfonica in spirit, in credin}a. Co- 28, Sftntul Maxim spune cd fiecare manines mai mult sau mai pufin din ptinda vietil, sau din Hristos. cit poate primi, dup ce si-a rationalizat trupul propriu prin fapte bune, prin victoria asupra patimilor,, venind tr tntimpinarea ratlunii divine, «dup vrednicia mintii iui» (Seurté tleuire la Tatat nostra, tn Filocalia rom. U1, p, 275}, Decl fle ck ia cineva o f&rtmiturd mai micd Sau mai mare, in realitate fiecare ia piinea cu tot ce fnséamn& ea, Nici unul mw; Inlatur’ ceva din csenja piinif, Altfel plinea nu mai e pfine, sau Hristos nu mai e Hristos. 2. Oratic in Sanclum Pascha, 1. %. Ambigua, p. St, col. 1396 C. Aceasté cerere de’ a contempla distinct ratluntle Logosuluk Intrupat nu contrazice cele anterioare (Mistogogia; P.G. XCI, 681 AB), dea contempla Rav jiunea supremi In «simplitatea ei neinfeleas’>, Simplitatea intreag’ a acelela Au o poate con tempta’ cel ce nu a contemplat in prealabll si nu contempla chiar in simplitatea ci, in mod, wnitar, toate ratiunite. ‘ : BEODOXIA —- 361. 1 junea euharisticd cu Hristos si in Hristos, are ca baz& si ca semnifi- te mai profunda comuniunea in credinta, in cugetare, nu e o intilnire entimentala, superficiala, trecdtoare intre indivizi care aparfin unor porpuri. ecleziale ce formeaza intreguri spirituale ce ramin mai departe despartite. Comuniunea nu poate fi nici macar inter-comuniune intre ase- menea corpuri spirituale ce ramin distincte. Comuniunea euharistica tre- ie s& fie comuniune statornicaé in cugetare si simtire. Cei ce se impar- isesc' impreund trebuie sé implineasca indemnul: «Sd ne iubim unii pe alfii, ca intr-un gind si marturisims. Ei trebuie sd formeze un corp ecle- pial, sd se poatd sdruta impreunda ca semn al iubirii intre cei unifi in cre- Jinja. Nici cei ce apartin unei schisme distincte de Bisericé nu se pot. partasi impreund cu membrii-Bisericii, lipsind intre ei iubirea fata de eeasi Biseric&é si existind tendinja de a intelege si de a aprecia altfel of ce spune Biserica, de a dispretui toate indemnurile ei, toaté condu- Tea ei pastoralé, ceea ce tulburd armonia care trebuie sé domneasca pire madularele Trupului lui Hristos. E.. Dac& anticipim comuniunea in gindire si marturisire printr-o inter- pmuniune sentimentald, superficiala, slabim tensiunea crestinilor dupa tatea reald a Bisericilor, coborim intr-un relativism ceea ce reprezintaé Feapta culminanta a unitatii, impdcindu-ne cu situatia data. Acest punct de vedere ortodox e aprobat chiar si de unii teologi maji*!, Admiterea altor crestini la comuniune cu membrii Biseri ‘oprii nu o poate face un episcop sau un preot singular, pentru ca prin aristie se comunica si se sustine insdsi esenta vietii Bisericii. Cei ce {-voiesc ins& sé primeasca aceasta esenta reduc Euharistia la un spec- col fara confinut, la un act de unitate améagitoare. F Tofi crestinii trebuie s4 ne rugdm si s& lucrdém pentru ca Duhul Sfint inmulteascd clegdturife> intre Biserici, prin care viaja lor in Hristos. ; comunice tot mai mult de.Ja una la alta,‘ajungind tot mai asemana- are. lar intrucit aceasta se face prin membrii lor, noi putem promova o wltipl4 intercomuniune spirituald intre noi. «De pe acum ortodocsii prin bopererea lor au intrat intr-un fel de intercomuniune de o natura haris- aticé in sens larg, cuprinzind studiul, rugdciunea si actiunea impreuna L cellalfi crestini» ™, Ba mai mult, daca, potrivit celor spuse, prefacerea euharistica, co- punzind jertfei lui Hristos pentru toti, ridicd ea insdsi intr-o stare mai ‘opiata de Hristos Comunitatea ca intreg, dar insii singulari realizeaza ea cu El prin Impartdsanie, se poate cugeta cd de acest duh inaltat Fcomunitatii se resimt si acei crestini neortodocsi care asista la sfinta ghie, mai ales dacé laud& pe Dumnezeu si cinta cu comunitatea orto- &. Iar aceasta o pot face aceia, dat fiind ca comunitatea ortedoxa lau- pe Dumnezeu pentru tot cosmosul 8 si cere binefacerile Lui pentru: 4 omenirea, aducind «pentru toti si pentru toate» ofranda sa care se 31. Jean Jacques, von Allmen, Essa: sur le Repas du Seigneur, Ed. Delachaux et Nietsle, iatel, 1966, 32,.N. Nisslotie, op. cit, p. 30-43. 83. alnck aducem Tie aceasta siujbA rational’, pentru toats humea> Grip ndome hig enivns te. spun tn Uturghia Sftntului Joan Gurk de Aur, fatr-o rugdciune dups prefaccre. 362 ORTODOXIA va preface in Trupul si Singele sau in jertfa Domnului. Deci o oarecare intercomuniune spirituala in acest sens are sau poate avea loc de pe acum 4, . Biserica primara admitea pe cei ce se aflau aproape de sfirsitul peni- tentei lor pina la sfirsitul liturghiei, ca semn al oarec&rei comuniuni cu ei, dar fard sd-i admita la impartasire. In general participarea reciproca a diferifilor crestini la serviciile euharistice ale diferitelor Biserici reali- zeazé 0 apropiere spirituala. Dar de unirea personala cu Hristos in cadrul comunitafii, adicaé de © comuniune personalad deplind cu crestinii ortodocsi in Hristos, nu se pot impdartasi cei ce nu fac inca deplin parte din comunitatea Bisericii Crtodoxe. Caci eventuala lauda si cintare a lor cu comunitatea ortodoxd e@ momentand pina nu au devenit membri permanenti ai Bisericii Orto- doxe, pind nu s-au hotdarit sa tind toate cite le tin si le implinesc membrii ei, pind nu participa la toata viata ei 3, —— Jar in liturghia Sfintujui Vasile cel Mare se cer bunurl spre folosul intregi omeniri, bunuri ee care nu se pot bucura crestinii decit in solidaritate cu ceilalti: «Vremuril bune si de folos ne daruicste; paimintulus plot fine spre rodire trimite-t». Iar cerereay .«rdzvratirile eresurilor stricd-le degraba» poate fi socotita ca o cerere spre apropierea celorlalti cregtini de Biserich. 31. «Este interesant de notat ci cea mai mare insisten{4 pentru a asista reciproc la slujba Euharistiei a venit de 1a ortodocsi», cind s-a hotdrit aceasta la sedinfa Comitetului Con: ferintei Mondiate a Tineretului Crestin de la Biévres, din 1958, {inuti tg vederea pregatiril Congre- sului de fa Amsterdam, din 1939 (Albert H. van der Heuvel, Intercommunion; A concern of younger generations, in rev. cit., Youl, p. 8). Desigur, pe urma multe Biserici protestante au trecut la «comuniune deschist> (primirea 1a impartasire a membrilor altor Biserici), Biserica Anglicand -a fost printre primele care au adoptat aceasta hotarire (/bidem, p. 13). Dar, in «Raportul de consens> asupra Euharistici, adoptat la Upsala (1968) de Consiliul Ecumenic a! Bisericilor, se rectunoaste si un folos pentru cei ce asist& simplu la celebrares Euharistici, o dati ce se recunoaste unul pentru toal4 Jumea: «Lumea e prezenta in aduceres de muitumiri Tat&lui, acolo unde Biscrica vorbeste in favoarea intregii crea{li; fn actul de anamneza .a Iwi Hristos, in care Biserica unitd cu Arhiereut si Mijlocitorul ei suprem se roagé pentru lume; tn rugiciunea pentru a objine darul Duhului Sfint, in care Biscrica e activa ta sfintirea si la noua creatie.. Simpla prezen{é a membrilor Trupulul tui Hristos tn lume com port’ o totala solidaritate cu suferinjele si cu sperantcle tuturor oamenilor, pentru care ei poartd semnul inbirii lui Hrtstos, Care s-a sacrifieat Insugi pe eruce gi se d4 El Insusi pe Sine in Euharisties. . 35, Acelast punct de vedere ortodox e exprimat de Nissiotis, Gp. ,cit.; P. Evdochimoy, La priére de U'Eglise d’Orient, La Liturgie de Saint Jean Chrysosthome, Minchen 1966, si A Schmemann, Sacraments Orthodoxy, New York, 1965. La fel de Jean Meyendorf, in luarca ée atitudine fat3 de aprobarea unei intercomuniuni cu orientalli, de c&tre Conciliul al I-lea de la Vatican, in Decretul de Oecumenismo, Meyendori vede in aceastd pozitie a Conciliului al Il-lea de la Vatican «. De aceea ar recult c4 asa cum nu ni se cer fapte pegiru a fi mintuiti, aga ny ni se cere nici recunoasterea adi # QRTODOXIA *-—— 4a Trebuie avut ; ermanent in vedere, in abordarea acestei chestiuni, cd Euharistia este a wiei comunitati bisericesti si e solidara cu toata viata ei de credinté si der -cel ce vrea sa se impartaseasca. cu aceasta comuni- tate trebuie sa p@ ticipe la intreaga ei viata in Hristos. Euharistia nu e stvirsita de indiv'ri independenti si diferentiafi din punct de vedere spi- ritual, adunati la fn loc in mod intimplator si trecdtor, fara vointa de a- fi si de a deveni ie ‘1a in credinta si in toata viata lor din credinta. Euha- fistia nu poate fioscoasaé din legatura ei organicad cu Biserica si tratata ca act individual ¢'.u inter-individual. De aceea rezolvarea pozitiva a pro- ‘blemei intercomu junii pe plan general se va realiza numai cind Bise- ficile se vor apro® ja toate de plenitudinea prezentei lui Hristos si prin aceasta de unirea ,ntre ele *6, uw Bruiui, ca si ue impdz tim. Harul Increazi chiar prin sacramente defective, adica lipsite de F dreaptt.credina, «Inicomuniunea este astiel matele sacrament al justificdrii prin credin jul noil noastre existMe in Hristos gsi, tot ce se cere pentru ea* este increderea ca gratia yj Intimpins in mcd rl prin fiecare din sacramentele noastre, fie ele chiar defectives (El jazi Memoranduimul I sericii Anglici din 1923. care reeunoaste ca

    S-ar putea să vă placă și