P. 1
Econometrie EViews 5

Econometrie EViews 5

|Views: 7,498|Likes:
Published by bulita69

More info:

Published by: bulita69 on May 24, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/28/2013

pdf

text

original

O serie de timp reprezintă o secvenţă de valori înregistrate de o variabilă aleatoare
specifică într-o anumită perioadă de timp.

Principalele caracteristici ale seriilor de timp, care trebuie avute în vedere în analiza
econometrică a datelor sunt:

1. Frecvenţa seriei de timp reprezintă periodicitatea cu care este observată variabila.
Funcţie de specificul seriei de timp, frecvenţa poate fi zilnică (cum este cazul preţurilor
activelor financiare – cursurile acţiunilor, ratele de dobândă, cursul de schimb), lunară
(de exemplu, rata inflaţiei, salariul mediu pe economie, rata şomajului), trimestrială (cum
este produsul intern brut) sau anuală.

2. Populaţie versus eşantion. Populaţia reprezintă totalitatea observaţiilor unei
variabile. Eşantionul reprezintă un subset de observaţii al variabilei aleatoare.

3. Momentele seriei de timp:

Primele patru momente ale unei serii de timp sunt:

Media (calculată ca suma observaţiilor împărţită la numărul de observaţii).

Deviaţia standard a seriei, care reprezintă o măsură a dispersiei observaţiilor.
Formula de calcul a dispersiei (s) pentru un eşantion de observaţii este:

( )

1

1

2

= ∑

=

N

y

y

s

N

i

i

,

unde:
N reprezintă numărul de observaţii din eşantion,
yi – observaţiile incluse în eşantion,

N

i,
1

=

y – valoarea medie a eşantionului.

Coeficientul de asimetrie – care reprezintă o măsură a asimetriei distribuţiei faţă de

media sa.

Formula de calcul a coeficientului de asimetrie (S) pentru o serie de timp este:

3

1

1

=


⎠⎞


⎝⎛ −

= N
i

i y

y

N

S

σ)

,

unde:
N reprezintă numărul de observaţii din eşantion,
yi – observaţiile incluse în eşantion,

N

i,
1

=

y – valoarea medie a eşantionului,

6

σˆ – un estimator al deviaţiei standard a seriei:

N

N

s

1

ˆ

=

σ

.

s – dispersia seriei de timp.
Coeficientul de asimetrie pentru o distribuţie normală este zero.

Kurtotica – care măsoară înălţimea distribuţiei seriei. Kurtotica (K) este calculată
după cum urmează (notaţiile de mai sus se menţin):

4

1

1

=


⎠⎞


⎝⎛ −

= N
i

i y

y

N

K

σ)

.

Pentru o distribuţie normală, kurtotica are valoarea 3. Dacă distribuţia are kurtotica mai
mare decât 3, aceasta se numeşte leptocurtotică (şi are o înălţime mai mare decât o
distribuţie normală), iar în cazul în care kurtotica are o valoare mai mică decât 3,
distribuţia se numeşte platycurtotică (şi are o înălţime mai mică comparativ cu o
distribuţie normală).

În general seriile de date financiare au o distribuţie leptokurtotică. O caracteristică a
acestei distribuţii este faptul că probabilitatea apariţiei de evenimente extreme este mai
mare în cazul distribuţiei leptokurtotice decât în cazul distribuţiei normale.

4. Staţionaritatea seriei de timp.

Condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o serie de timp să fie staţionară sunt:
media seriei de timp să fie constantă sau cu alte cuvinte, observaţiile trebuie să
fluctueze în jurul mediei.
varianţa seriei să fie constantă.

Din punct de vedere economic, o serie este staţionară dacă un şoc asupra seriei este
temporar (se absoarbe în timp) şi nu permanent.

Exemple de serii staţionare: rata de creştere a PIB real, rata inflaţiei (cu excepţia
perioadelor de hiperinflaţie). Exemple de serii nestaţionare: cursul de schimb nominal,
indicele preturilor de consum, nivelul PIB real.

În cazul în care seria nu este staţionară, prin diferenţiere, se obţine o serie staţionară.
Astfel, ordinul de integrare a seriei reprezintă numărul de diferenţieri succesive necesare
pentru obţinerea unei serii staţionare (sau numărul de rădăcini unitare al seriei). În
economie, cele mai întâlnite serii nestaţionare sunt integrate de ordinul I (necesită o
singură diferenţiere, au o rădăcină unitară).

De asemenea, există serii de timp trend-staţionare: serii de timp care pot fi făcute
staţionare prin eliminarea (scăderea) trendului (deterministic) al seriei.

7

5. Sezonalitatea seriei de timp. Seriile de timp cu frecvenţă lunară sau trimestrială
prezintă adesea evoluţii care au o anumită ciclicitate. De exemplu activitatea economică
se încetineşte în lunile de iarnă, preţurile cresc mai mult în lunile reci decât în perioada
de vară etc.

În analiza econometrică, pentru a elimina aceste evoluţii sezoniere şi a evidenţia doar
impactul pe care îl are o anumită variabilă asupra alteia, seriile de timp sunt ajustate
sezonier.

8

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->