ORAȘUL HUȘI ÎN AL DOILEA

RĂZBOI MONDIAL
( 1939 – 1945 )

Proiect realizat de:

Dinu Diana
 Orașul Huși în al Doilea Război Mondial

Având în vedere faptul că vorbim despre orașul Huși în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial, trebuie prezentate faptele eroice și jertfele hușenilor în
participarea lor la acest conflict care a mistuit cea mai mare parte a globului.
La cel de-al Doilea Război Mondial au participat, de la Huși, 717 tineri
apți pentru front. Aceștia, în marea lor majoritate, au făcut parte din Divizia 15
infanterie (cu regimentele 25 infanterie Vaslui, 10 vânători Chișinău și 12
Bârlad), Divizia 21 infanterie (cu regimentul 25 infanterie Cetatea Albă, 11 Siret
Galați și 24 infanterie Tecuci).
Aceste unități au luat parte la luptele de pe Prut de la Țiganca, au trecut
granița vremelnică din 1940 pe la Cotul Morii, participând, alături de alte unități
militare românești, la bătălia Odesei (octombrie 1941).
Mulți dintre acești eroi au căzut la Țiganca, Hâncești, Basarabeasca,
Căușeni, Râscăieți, Purcari, Cetatea Albă și apoi mai departe de țară, pe
meleaguri străine, în răsărit la: Dalnic, Brujeloc, Odesa, Stalingrad, iar în apus,
la Sf. Gheorghe, Oarba de Mureș, Oradea, Carei, mergând mai departe, în afara
granițelor țării, în Ungaria și Cehoslovacia. În toate aceste localități s-au aflat la
datorie soldați de pe meleagurile Hușului. În cimitirul orașului se află
înmormântați 120 de eroi căzuți în luptele de la Prut, Țiganca, din 1941, precum
și doctorul Măcelaru Tiberiu, căzut la datorie în urma bombardamentului
aviației sovietice, de la începutul lunii iulie 1941, asupra Spitalului orașului
Huși, unde îngrijea răniții aduși de pe linia frontului de la Prut.1
Plutonierul Adrian Gh. Alexandrescu, din Regimentul 10 vânători,
comandant al plutonului I din bateria 3, în luptele de la Odesa, la data de 16
septembrie 1941. A fost avansat post-mortem la gradul de sublocotenent si
decorat cu ordinul ,,Bărbăție și Credință”. A căzut de asemenea, însă pe frontul
de vest, sergentul Toma I. Anton, în luptele din Cehoslovacia. O stradă din Huși
îi poartă numele.
În 1943, au murit soldații Mihai Lorenț, Ștefan Brănici, Mihai Gorgan,
Macovei Ciobotaru, Anton Balint, Ion Negură, Alexandru Romila, Mihai Patraș,
Vasile Boghiceanu, Ion Vânătoru, cap. Constantin Secrieru, Teodor Severin,
serg. Victor Teodor, Eugen Bujoreanu, Laurențiu Boghiceanu din Reg. 7
Vânători. În dealul Dobrinei, odihnesc pe veci 28 de eroi, căzuți prin împușcare,
fără discernământ, asasinați de către trupele sovietice, în august 1944, după
încetarea ostilităților contra puterilor aliate. Osemintele lor zac într-o groapă
comună, unde se află o cruce care arată numărul celor căzuți.

1
Theodor Codreanu : ,,Istoria Hușilor” Editura Porto-Franco, 1995, p.130-131
 Soldatul Dumitru Lucanu din Reg. 7 infanterie a participat la luptele
pentru lichidarea grupării hitleriste din zona orașului Ploiești, la Bariera
Câmpinei. În timp ce contribuia la respingerea unui contraatac german, a fost
lovit de schijele unui proiectil. Pentru eroismul și fapta sa a fost decorat post-
mortem cu medalia ,,Bărbăție și credință”, clasa a III-a. Sublocotenent Nicolae
Obreja din Reg. Vânători, în timpul luptelor insurecționale, a acționat, în fruntea
unei subunități de mitraliere, la lichidarea hitleriștilor, în ziua de 25 august 1944,
ăn prejma orașului Moreni. A fost rănit de un glonț. Pentru eroismul său a fost
avansat la gradul de locotenent și decorat cu ordinul ,,Coroana României”, clasa
a V-a cu spade.
În luptele de la Oarba de Mureș au căzut sublocotenentul Eugen A.
Popescu, fiul preotului Anton I. Popescu, serg. TR Gheorghe Gh. Bolea,
sublocotenent Petru D. Andrei.
La începutul lunii septembrie 1944, în Transilvania, fasciștii germani și
unguri au folosit cele mai bestiale metode, încălcând normele internaționale
unanim recunoscute, privitoare la ducerea războiului. Sublocotenentul Adrian
Vasile, cu divizia infanterie formată din elevi ai Școlii de Ofițeri Bacău, a
contribuit la ocuparea aliniamentului Ineu-Pâncota, fiind atacați de Divizia 10,
hortistă. Elevii s-au luptat vitejește, reușind să străpungă încercuirea prin
contraatacuri de noapte și s-au instalat pe noi poziții. Sublocotenent Vasile
Adrian, grav rănit, a căzut prizonier. Hortiștii l-au asasinat, după ce a fost
desfigurat și maltratat. Acesta a fost avansat post-mortem la gradul de locotenent
și propus pentru decorare.
Sublocotenentul Paul Barais, comandantul companiei a III-a din Reg. 18
infanterie, între 9-22 martie 1945, în Cehoslovacia, la cota 754, de lângă satul
Hrabot, a declanșat 12 atacuri și a respins 6 contraatacuri în noaptea de 21 spre
22 martie 1945, fiind propus mai apoi pentru decorare. În noaptea de 24-25
aprilie 1945 a executat, cu o grupă din compania sa, o incursiune la inamic, în
zona localității Kunerad, unde se afla un castel fortificat. Acționând cu pricepere
și iscusință, a reușit să nimicească un cuib de mitralieră și să ia prizonieri 5
nemți. În ziua de 6 mai 1945, a realizat o manevră pentru cucerirea pădurii de la
sud de satul Piskupice. A fost ucis de o schijă. Post-mortem, a fost avansat la
gradulș de locotenent și propus pentru a primi ,,Ordinul Mihai Viteazul cu
spade”, iar din partea statului cehoslovac ,,Crucea de Război”.
La sfârșitul războiului, chiar la 9 mai, plutonierul TR Teodoru Gheorghe,
a fost accidentat de un camion (în timpul retragerii). Dintre foștii elevi ai
Liceului ,,Cuza Vodă” au căzut eroic pe front nu mai puțin de 20 de soldați și
ofițeri. În cinstea lor, la 9 mai 1995 s-a dezvelit o placă comemorativă în holul
vechii clădiri a liceului. Printre cei menționați se află și fiul fostului director al
școlii, Gavril Holban. Mai este de menționat fapta aviatorului Ovidiu Voloșniuc
(supranumit Nour) care, în martie 1945, printr-o curajoasă incursiune a rupt în
două podul din Budapesta, izolând armata germană. A fost avansat căpitan.
 Un rol deosebit de important în istorie l-a avut un ofițer superior hușean,
și anume colonelul - pe atunci - Emilian Ionescu, cel care a avut sarcina precisă
a arestării mareșalului Antonescu, în timpul loviturii de palat de la 23 august
1944. În memoriile sale de mai târziu, generalul Emilian Ionescu mărturisea că,
de-ar fi știut ce urmări va avea arestarea mareșalului, de-ar fi știut că la mijloc se
află o mare trădare națională, n-ar fi participat la momentul arestării, dimpotrivă.
Vitejia și eroismul ostașilor de pe front și hărnicia poporului român, în
spatele frontului, s-au înscris cu litere de aur în istoria celui de-al Doilea Război
Mondial, chiar dacă neamul românesc a fost trădat de marile puteri, fiind lăsat
pradă monstrului sovietic, care ne-a tratat ca pe un popor cucerit și a pus la cale
comunizarea și mutilarea identității noastre etnice și spirituale2.

2
Theodor Codreanu : ,,Istoria Hușilor” Editura Porto-Franco, 1995, p.132