Sunteți pe pagina 1din 6

Etapele respiraţiei

Respiraţia este totalitatea proceselor care asigură consumul O2 şi eliminarea CO2 de către organism.
 Etapele respiraţiei:
1. Ventilaţia pulmonară – schimbul de gaze între aerul atmosferic şi aerul alveolar
2. Schimbul de gaze în alveole – difuzia O2 în sânge şi CO2 în direcţie opusă
3. Transportul gazelor prin sânge
4. Schimbul de gaze între sânge şi ţesut
5. Respiraţia tisulară
 Respiraţia ca proces mecanic include inspiraţia şi expiraţia

Biomecanismul inspiraţiei
 Inspiraţia – creşterea în volum a cutiei toracice şi a
plămînilor cauzată de:
1. Contracţia muşchilor intercostali externi – care sunt
înseraţi oblic (sus-jos; posterior-anterior) şi ridică coastele
→ măresc volumul cutiei toracice antero-posterior.
Coastele sunt pârghii de gradul doi, momentul forţei în
locul inserţiei inferioare a muşchilor > ca în cel superior
2. Contracţia diafragmului – aplatizarea diafragmului cu
mărirea volumului cutiei toracice în direcţie verticală
 La inspiraţia forţată participă muşchii inspiratori
suplimentari ca intercostali interni, pectorali, scaleni,
sternocleidomastoidieni

Biomecanismul expiraţiei
 Expiraţia – micşorarea în volum a cutiei
toracice şi a plămânilor cauzată de:
1. Forţa de elasticitate a cartilajelor costale şi a plămânilor
2. Coborârea coastelor în direcţia forţei de greutate
3. Relaxarea diafragmului – revine la forma de cupolă
 Expiraţia forţată este activă din cauza includerii
contracţiei muşchilor: intercostali interni (inseraţi opus
celor externi) şi abdominali

CAVITATEA PLEURALĂ
 CP – spaţiu între foiţa parietală şi viscerală a pleurei
 P în cavitatea pleurală < ca cea atmosferică – P pleurală negativă
 P în alveole – P alveolară
 Diferenţa între P pleurală şi P alveolară = P transpulmonară
 Creşterea volumului pulmonar în dependenţă de creşterea P transpulmonare – Complianţa pulmonară

1
Rolul presiunii în cavitatea pleurală

P pleurală este condiţionată de tracţiunea elastică a plămânilor- forţa cu care se comprimă ţesutul elastic pulmonar,
ce rezultă din:
1. Forţele elastice ale ţesutului pulmonar determinate de fibre extinse de elastină şi colagen din parenhimul
pulmonar
2. Tonusul muşchilor bronhiali
3. Tensiunea superficială a stratului de lichid din suprafaţa internă a alveolelor, reprezintă 2/3 din TE şi este
reglată de surfactant
 Rolul P intrapleurale în modificarea V-lor pulmonare în respiraţie poate fi demonstrat prin Modelul Donders

Surfactantul
 Este o substanţă lipoproteică tensioactivă, secretată de pneumocitele de tip II (din luna 5 intrauterină)
Funcţiile:
1. ↓ tensiunea superficială a stratului de lichid intraalveolar
2. Asigură stabilitatea formei alveolare – nu permite colabarea lor
3. Împiedică filtrarea lichidelor spre alveole
4. Favorizează emulsionarea particulelor inhalate uşurând procesul de fagocitare a macrofagelor
 Sinteza ↓ a surfactantului → atelectazie – colaps alveolar (nou-născut - insuficienţă respiratorie)
 Dereglarea integrităţii CP → pneumotoraxul (Ppl =PAt)
 închis  deschis  valvular  uni/bilateral

2
Volumele respiratorii
 VC - volum curent, aerul inspirat şi expirat în timpul respiraţiei normale
 VRIn – volum inspirator de rezervă, V aer suplimentar inspirat după inspiraţie obişnuită
 VREx - volum expirator de rezervă, V aer suplimentar expirat după expiraţie obişnuită
 CPV - Capacitatea pulmonară vitală = VC+VRIn+VREx
 VR - volum rezidual, V de aer din plămâni după o expiraţie forţată
 Capacitatea pulmonară totală = CPV + volumul rezidual
 VSM – volumul spaţiului mort = aerul din căile respirat.+ alveole neperfuzate

 Spirometria – măsurarea V respiratorii


(spirograma)

 CIns - capacitatea inspiratorie


CIns = VC+VRIn = 3,5 l
 CRF – capacitatea rezidual funcţională (aerul alveolar), aerul
din alveole după expiraţie obişnuită
CRF = VREx + VR = 2,3 l
 MVR – minut volumul respiraţiei (debitul respirator), cantitatea de aer ce trece prin plămâni timp de un
minut
 MVR = VC x Fr Resp = 6 l/min
 Fr / adult = 12-16/min; Fr / n-nascut = 40-60/min
 MVVP – minut volumul ventilaţiei pulmonare (ventilaţia alveolară sau randamentul respirator), cantitatea
de aer ce participă la schimbul de gaze /min
MVVP = (VC-VSM) x Fr Resp =4,2 l/min
 Volumul de colaps – V aer eliminat din plămâni în rezultatul pneumotoraxului în cazul atelectaziei complete
=1l

Schimbul de gaze în plămâni

3
 Cantitatea de sânge ce irigă plămânii este egală cu cea din circulaţia sistemică
 Oxigenarea sângelui are loc numai în alveolele funcţionale perfuzate de sânge şi este afectată din cauza:
1. Colapsului capilar în alveolele funcţionale
2. Colapsului alveolar (alveolele fiind normal perfuzate cu sânge)
 Schimbul de lichide în capilarele pulmonare este calitativ identic celui din ţesuturi, cantitativ are unele
particularităţi:
1. P hidrostatică medie capilar pulmonar = 7mmHg (ţesut = 17 mmHg) – asigură filtrarea
2. P coloid osmotică a plasmei = 28 mmHg – asigură reabsorbţia (contra filtrării)
3. P hidrostatică lichid interstiţial pulmonar = -8 mmHg (ţesut = -3 mmHg) Valoarea negativa a acesteia
asigură filtrarea lichidului
4. P coloid osmotică a lichidului interstiţial pulmonar = 14 mmHg (ţesut = 7 mmHg) – asigură filtrarea
 Forţa netă de filtrare Ffiltrare = (7+8+14)-28 = +1mmHg
 Aceste particularităţi împiedică apariţia edemului pulmonar

Difuziunea gazelor
Schimbul de gaze are loc prin
difuziune. Factorii de care depinde
viteza difuziunii sunt:
1. Grosimea membranei
respiratorii – 0,2-0,6 microni.
 Endoteliu capilar
 Membrana bazală a capilarului
 Spaţiul interstiţial
4
 Membrana bazală epitelială
 Epiteliul alveolar
 Surfactant
2. Mărimea suprafeţei membranei
respiratorii – depinde de numărul de
alveole funcţionale
3. Coeficientul de difuziune – determină viteza de difuzie a gazului: V difuzie CO2 > V difuzie O2
4. Diferenţa de presiune la nivelul membranei
respiratorii determinată de presiunea parţială a
gazului (P max → difuzie → P min)
P parţială a gazului depinde de conţinutul procentual al unui gaz într-un amestec de gaze

 P aer Atm = 760 mmHg


O2-20,9%
760 .... 100%
X ........ 20,9%
PO2≈ 156 mmHg
CO2 – 0,03%
PCO2 ≈ 3 mmHg

Transportul O2 : Fizic dizolvat – 3%


Chimic fixat de Hb – 97% (HbO2)

Cantitatea max de O2 transportată de 100 ml


 sânge - Capacitatea oxigenică a săngelui
100 ml sânge............14 gr Hb
1gr Hb......................1,34 ml O2
100 ml sânge .......... 19-20 V/%
 Formarea HbO2 este determinată de presiunea parţială a O2 în sânge
 Cantitatea de O2 consumată de ţesut în unitate de timp se numeşte debit sanguin (arterial) de O2 (1200
ml/min) , depinde de debitul cardiac şi pO2 în sângele arterial
 Cantitatea de O2 care nu a fost consumată de ţesut se reîntoarce pe calea circulaţiei venoase la inima dreaptă
şi constituie debitul venos de O2 ( 1000 ml/min )
 Diferenţa stabilită între debitul sanguin si cel venos reprezintă consumul de O2 a ţesuturilor

Curba de disociere a HbO2


 Graficul dependenţei % HbO2 de pO2 – curba de disociere a
HbO2
 În sângele arterial, la pO2 = 95 mmHg saturaţia normală cu
O2 a Hb reprezintă 97%
 În sângele venos, la pO2 = 40 mmHg saturaţia cu O2 a Hb va fi
numai 75%

5
 La < pO2 de la 60 la 40 mHg % Hb O2 scade brusc ( panta verticală a curbei)
 La < continuă a pO2: HbO → Hb – fenomen la nivel tisular

% HbO2 depinde de:


1. P CO2- la ↑PCO2 ↓afinitatea Hb faţă de O2→ ↓%HbO2
2. Concentraţia H+ - ↑ H+ → ↓afinitatea Hb faţă de O2→ ↓%HbO2
(CO2 +H2O →H2 CO3 → H+ HCO3-)
3. pH - ↓pH (H+ HCO3- acidoză) → ↓%HbO2
4. Temperatura -↑to→ ↓%HbO2
5. Difosfogliceratul - ↑ DFG → ↓%HbO2