Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ana Agopian, Carmen Mezincescu, Oana Răsuceanu, Iulia Rugină – Bună Cristina! Pa Cristina! 1
Text © 2007 Ana Agopian, Carmen Mezincescu, Oana Răsuceanu, Iulia Rugină
.... Coperta © 2007 Codruţ Bratosin ....
Imagini © 2007 Iulia Rugină (cadre din scurtmetrajul omonim)
Toate drepturile rezervate.
ISBN-10: 973-7893-97-2
ISBN-13: 978-973-7893-97-0
Editura LiterNet
http://editura.liternet.ro office@liternet.ro
Cristina şi Mama sunt conduse prin cameră de o femeie care le arată locul. Privesc prin apartament,
apoi se uită una la alta, îşi zâmbesc şi dau din cap în sens că nu.
Cristina (13 ani), îmbrăcată sport şi cu un rucsac în spate deschide poarta joasă privind în sus spre
balcoanele blocului de 4 etaje. Intră în curtea interioară a blocului. Se opreşte brusc şi rămâne câteva
secunde nemişcată privind fix spre un bărbat ce întinde nişte rufe pe sârma din curte. Trece încet pe
lânga el, apoi începe să alerge spre intrarea în bloc. Intră lăsând uşa să se trântească în urma ei.
CRISTINA (gâfâind)
Ai spălat? (grăbită) Ai spălat?
(apropiindu-se de mamă nerăbdătoare) Ai spălat?
MAMA
De ce?
Cristina priveşte peste umărul mamei în sufragerie. În mijlocul camerei este o masă de călcat şi o
grămadă de rufe. Cristina priveşte dezorientată în toate direcţiile, intră în fugă în camera ei. Deschide
în grabă uşile de la dulap Trage afară câteva haine pe care le aruncă pe pat. Le ia, sare peste pat şi
deschide cu greu uşa de la baie şi intră. Câteva haine cad în urma ei din dulap.
Cristina intră în baie. Trânteşte lucrurile în chiuvetă şi dă drumul la apă. Se apleacă şi ridică de sub
chiuvetă un lighean. Ia rufele ude din chiuvetă, le îndeasă în lighean şi iese.
Cristina intră în cameră cu ligheanul în mână şi se ciocneşte de mama sa care priveşte nedumerită la
.... hainele ude dinăuntru. Cristina priveşte şi ea în lighean, apoi spre mama sa, şi zâmbeşte. ....
CRISTINA
Am spălat!
Apoi trece din nou în fugă pe lângă Mama şi iese pe uşa de la intrare.
Cristina iese din scara blocului. Se opreşte pe trepte şi priveşte. Zâmbeşte. Pe parcursul secvenţei se
aude piesa celor de la Baby Bird „Because You're Gorgeous“ (Because you're gorgeous I'd do anything
for you. / Because you're gorgeous I know you'll get me through. / You said my clothes were sexy, you
tore away my shirt. / You rubbed an ice-cube on my chest snapped me 'til it hurt. / Because you're
gorgeous I'd do anything for you. / Because you're gorgeous I know you'll get me through.) Inspiră
adânc, apoi păşeşte spre sârma de rufe unde Tudor (25 ani), îmbrăcat în pantaloni scurţi, întinde
haine. Ridică privirea şi o vede. Cristina se apropie încet, aşează cu grijă ligheanul pe jos, privind fix
spre Tudor, care întinde un cearşaf. Cristina aranjează mecanic lucrurile ei, urmărindu-i mâinile care
prind cu cârlige un tricou bărbătesc. Cristina îi priveşte degetele. Se întinde să agaţe o bluză, dar nu
nimereşte sârma. Cârligul şi bluza îi scapă pe jos. Se apleacă să le ridice. Rămâne nemişcată, urmărind
pe sub cearşaf picioarele atletice ale lui Tudor. Se ridică pe vârfuri încercând să-l vadă. Tudor o
observă. Zâmbeşte. Cristina se lasă brusc in jos. Tudor trece de cearşaful dintre ei şi începe să întindă
rufe pe sârma ei. Cristina îl priveşte pe furiş. Tudor o observă şi zâmbeşte amuzat, continuând să
întindă rufe. Cristina, fără să privească în lighean, ia o pereche de chiloţi tetra cu ursuleţi. Îi duce spre
sârmă şi se opreşte brusc când îi vede. Se sperie şi îi aruncă rapid înapoi în lighean, privind din nou
spre Tudor care întinde ultimul tricou. Priveşte spre ea, se apleacă, îşi ridică ligheanul, îi zâmbeşte şi
pleacă. Cristina se roteşte urmărindu-l cu privirea cum se îndepărtează şi intră în bloc. Inspiră adânc
şi oftează.
.... ....
SECVENŢA 6. INTERIOR. APARTAMENT. DUPĂ-AMIAZĂ
Cristina intră în casă cu ligheanul în mână. Trece prin dreptul sufrageriei, unde Mama calcă, şi se
îndreaptă grăbită spre camera ei. Mama zâmbeşte cu subînţeles.
MAMA
Mâine iar speli?
Cristina trânteşte ligheanul în mijlocul camerei. Se suie pe pat şi se întinde spre rafturile pline cu cărţi.
Trage în afară o carte groasă din spatele căreia scoate o agenda copertată. Se aşează pe pat, deschide
agenda pe genunchi, se întinde spre birou, ia un pix şi începe să scrie repede în agendă. Uşa camerei
ei se deschide. Mama bagă capul pe uşă. Cristina închide repede agenda şi o ascunde la spate. Mama
o priveşte şi zâmbeşte.
MAMA
Am uitat să-ţi zic… te-a sunat Costin.
Cristina dă din cap expeditiv. Mama iese din cameră. Cristina scoate agenda şi o deschide. Mama intră
din nou. Cristina ascunde din nou agenda.
.... ....
MAMA
De două ori!
MAMA
Serios?! De când?
CRISTINA
Hai mă, mami!
MAMA
Mai şi mănânci azi sau doar speli?
CRISTINA (râzând)
Imediat!
MAMA
Hai repede că într-o oră mergem să mai vedem o
casă.
CRISTINA
.... Încă una?!? Ştii că n-o să ne placă… ....
Cristina stă la birou cu cărţi şi caiete deschise în faţă. La casetofonul de pe birou se aude un curs de
engleză. O voce repetă o frază. Cristina opreşte casetofonul. Scrie ceva în caiet apoi apasă din nou
play şi ascultă cu atenţie. În fundal începe să se audă încet o melodie. Cristina se opreşte brusc din
scris. Opreşte casetofonul şi ascultă atentă. Volumul melodiei din fundal creşte. Cristina sare de pe
scaun şi se trânteşte pe podea, cu urechea lipită de covor. Apoi sare în picioare si porneşte radioul
casetofonului. Roteşte butonul. Trece prin frecvenţele diverselor posturi de radio. Melodia continuă să
se audă în cameră şi brusc se aude şi din radioul Cristinei. Cristina măreşte volumul şi apasă butonul
de înregistrare al casetofonului. Măreşte volumul piesei din ce în ce mai mult. Ia casetofonul de pe
birou şi îl aşează pe jos. Se aşează culcată mişcându-se încet în ritmul muzicii şi atingând cu palma
podeaua. Vocea DJ-ului se aude peste finalul cântecului. Cristina opreşte înregistrarea şi rămâne
culcată pe jos.
VOCE LA RADIO
Au fost „Bell, Book and Candle“ cu „Rescue Me“, o melodie care la sfârşitul anilor '90 a măcelărit
gingaşele sentimente ale multor distinse doamne, lucru pe care continuă să îl facă şi astăzi cu aceleaşi
distinse doamne, cărora le recomand emisiunea următoare cu Bebe Mihăescu…
Cristina sare în picioare, aleargă spre birou şi notează ceva pe caietul de engleză, silabisind. Scoate
caseta din casetofon şi scrie cu markerul pe ea TUDOR.
ANCA
Melodia preferată…
ANCA
Ce întrebări pune şi asta… Io pun liniuţă.
ANCA
Ce faci?
CRISTINA
Caut…
ANCA
Ce cauţi?
CRISTINA
Melodia preferată!... Gata, am găsit-o!
Cristina se întoarce în pat. Ţine în mână caietul de engleză. Copiază de pe el în oracol. Anca o priveşte
.... nedumerită. ....
ANCA
Ia să vedem… Bogdan, Andrei, Mutu… liniuţă… iar Bogdan, liniuţă, Marius, Iulia, Cristi, liniuţă, „de
tine“… adică de mine… de Andrei… Radu.
ANCA+CRISTINA
Radu?!?!?
ANCA
Cui îi place de Radu? Ia!
CRISTINA
14!
ANCA
Andrei? Lu’ Andrei îi place de Radu?!?!?!
.... Amândouă încep să râdă. Anca răsfoieşte din nou oracolul. ....
ANCA
Era 13!
ANCA
Maaaamă! Mamă! Mamă! Lu’ grasa îi place de Radu meu!!! O desumflu mâine!
ANCA
Tu pe cine pui? Pe Costin, nu?
CRISTINA
Bleah! Nu!
ANCA
Ce faci, mă? Hai că io ţi-am arătat!
Anca se întinde peste umărul ei şi încearcă să citească. Cristina se trage râzând şi scrie mai departe.
ANCA
Cu T? Cine-i cu T? (se gândeşte) Toma?... Traian?!... Tibi?... Tiberiu?...
.... Cristina dă din cap negativ la toate numele. Zâmbeşte şi scrie în oracol. ....
ANCA
T?!?! Ti… Ti… Ta… Tar... Tartolomeu?!?!
Se aude tema din „Titanic“. Cristina se îndreaptă lent spre uşă. Mâna Cristinei deschide uşa de la
intrare. În prag stă Tudor care îi zâmbeşte. Are mâinile la spate. Cu o mână îi întinde un trandafir şi îşi
duce din nou mâna la spate. Cristina îl ia zâmbind vrăjită. Cu cealaltă mână, Tudor îi întinde o lalea.
Apoi o jerberă. Apoi o orhidee. Trei trandafiri. Cinci frezii. Flori de câmp. Narcise. Cristina în pragul
uşii are braţele pline de flori şi râde privind când la flori când spre Tudor.
Cristina zâmbeşte stând la birou în cameră privind în gol spre o floare ofilită din vază de pe birou.
Cristina se ridică de la birou şi merge în baie.
Cristina deschide dulapul. Începe să caute haine. Le aruncă afară pe pat. Îşi scoate o rochie. O priveşte
şi zâmbeşte. Se piaptănă. Îşi face unghiile. Merge în baie.
.... ....
SECVENŢA 14. INTERIOR. BAIE. ZI
TUDOR
Bună!
CRISTINA (zâmbind)
Bună!
Se aude o voce, la un alt etaj, care strigă ceva din care se înţelege cuvântul „inundaţie“.
TUDOR
Mama e-acasă?
CRISTINA
„A woman's heart is a deep ocean of secrets.”
COSTIN
Ce?
COSTIN
Da’ totuşi chiar s-o bată?
CRISTINA
Da’ n-a bătut-o, mă Costin! A tras-o
de păr… Puţin…
Şi oricum Grasa şi-a cerut-o!
Cine-a pus-o să se uite după Radu?
CRISTINA
Ţi-ai făcut la mate?
COSTIN
Da, mi-am făcut câteva exerciţii.
Costin se trage din nou spre Cristina şi întinde o mână peste umărul ei. Cristina se depărtează din nou
uşor.
CRISTINA
Da’ la română?
COSTIN
Da, mi-am făcut şi acolo.
Se aude poarta de la curtea interioară. Cristina tresare şi priveşte spre uşa de la intrarea în scară. Se
aud paşi apropiindu-se. Cristina se lipeşte brusc de Costin. Costin o priveşte mirat. Zâmbeşte
stingher. Îşi trece mâna peste umărul ei. Cristina zâmbeşte larg uitându-se atent spre uşă. Uşa se
deschide. Zâmbetul Cristinei dispare. Pe uşă intră o femeie cu sacoşe. Cristina se trage brusc de lângă
Costin care rămâne cu mâna suspendată în aer. Apoi îşi trage mâna şi reîncepe să se joace cu tivul
pantalonilor.
COSTIN
Nu mai vrei să fii…?
CRISTINA (brusc)
Vii sâmbătă la ziua Ancăi, nu?
COSTIN
Păi… da, vin.
Se deschide uşa de la intrare. Tudor intră în scara blocului. Cristina îl vede. Cristina se lipeşte brusc de
Costin, îi ia mâna şi şi-o trece peste umăr. Tudor trece pe lângă ei zâmbind.
TUDOR
Salut!
COSTIN
Salut!
Cristina îşi trece mâna în jurul lui Costin pe care îl priveşte fix. Tudor se îndreaptă spre lift şi apasă
butonul; aşteaptă liftul. Cristina se uită când la el, când la Costin. Numerele etajelor de la lift se aprind
în ordine descrescătoare. Cristina se uită la ele. Îşi ia mâna din jurul lui Costin. Se trage de buza de jos
cu un joc nervos al degetelor. Liftul ajunge la etajul 1. Tudor se întoarce şi priveşte spre cei doi, apoi
.... se întoarce spre uşa liftului. Cristina îşi pune mâna pe mânerul ghiozdanului. Se trage din ce în ce mai ....
departe de Costin care o priveşte.
COSTIN
Cristina, eu…
CRISTINA
Costin, trebe să plec! Hai, pa!
Cristina sare în picioare. Îşi ia ghiozdanul şi se repede spre uşa liftului pe care Tudor tocmai intră. Se
opreşte când o vede pe Cristina, se dă la o parte şi îi ţine uşa. Cristina intră, privind spre Tudor. Uşa se
închide în urma lor. Costin rămâne pe trepte, ridică din umeri, pleacă.
Cei doi se urcă împreună în lift. Se aude „Rescue Me“. Cristina e foarte atentă la toate micile gesturi ale
lui Tudor. El închide uşile. Se întind amândoi spre buton. Mâinile lor se ating din greşeală. Cristina
tresare. Îi priveşte fiecare mişcare. Tudor o vede. Îi zâmbeşte. Liftul ajunge la etaj. Tudor aşteaptă o
secundă. O priveşte pe Cristina, apoi deschide uşa liftului. Face un pas, apoi se opreşte. Se întoarce
spre ea.
TUDOR
Pa, Cristina!
Tudor iese. Cristina rămâne în lift nemişcată. Un zâmbet i se lăţeşte pe toată faţa.
CRISTINA
Ştie cum mă cheamă! Ştie cum mă cheamă!
Ştie cum mă cheamă! (pe diverse intonaţii)
„Pa, Cristina!“, „Bună, Cristina!“
„Paaaa, Cristina!“ „Pa, Cristina!“
„Pa, pa, pa! Cristina! Cristina! Cristina!“
Mama rămâne cu hainele în mână şi se uită la ea. Cristina sare din pat şi o ia în braţe pe mama. Mama
scapă hainele. Cristina o trage de mână.
CRISTINA
Îţi dai seama!?!! Ştie cum mă cheamă!!!!! Ştie!!!
CRISTINA
Mamă? Ce-ai?
Ce-am făcut?
MAMA
.... Nu n-ai făcut nimic tu… Doar că… ....
CRISTINA
Doar că ce?
MAMA
Am cumpărat casa.
CRISTINA
Ce casă?
MAMA
Aia, ultima…
MAMA
Cristina… Ştii că trebuie. Trebuia de
mult…
CRISTINA
Lasă-mă-n pace!
Mama iese din cameră şi închide uşa în urma ei. Cristina rămâne întinsă pe pat, plângând.
Mâna Cristinei aşează într-o cutie un carneţel cu lacăt. Cristina stă pe jos cu o cutie de pantofi în faţă.
Aşează în ea poze, bileţele, caiete desenate. Se ridică, adună lucruri de pe birou. Găseşte caseta pe
care scrie TUDOR. O duce la cutie. Se lasă în genunchi lângă cutie şi o aşează cu grijă înăuntru. Se
întoarce la birou. Începe să dezlipească afişele de pe pereţi. Le rupe din ce în ce mai violent, le smulge
şi le aruncă pe jos. Îşi trage afară din dulapuri cărţile care cad pe podea. Îşi aruncă hainele din dulap,
cărţile şi caietele de pe birou. Îşi găseşte jurnalul între cărţile aruncate pe podea. Se aşează pe jos şi îl
deschide. Citeşte. Degetele ei strâng paginile jurnalului. Se lasă pe o parte şi se aşează culcată pe
podea, cu urechea lipită de covor şi jurnalul în braţe.
La un moment dat se ridică şi merge la geam. Se apleacă pe pervaz privind în jos. Rămâne nemişcată
sprijinită de pervazul ferestrei.
Cristina priveşte pe geamul clădirii de vis-à-vis. Îl vede pe Tudor la un birou, lucrând la calculator.
Cristina se apleacă spre marginea pervazului şi priveşte atentă. Tudor se ridică de la calculator şi vine
la fereastră. O vede. Zâmbeşte. Îi face un semn cu mâna. Apoi se retrage în cameră. Cristina zâmbeşte.
Se întoarce şi strânge pumnii, fericită.
SFÂRŞIT
.... ....