Colectia Noi Suntem Bancheri Vol 1

CRIZA ECONOMICÃ ªI BANCARÃ
DIN ANII 1929-1933:
PRÃBUªIREA
BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.
DOCUMENTE REVELATORII
1925-1942
Volumul I
KIRSON
DIN ANII 1929-1933:
PRÃBUªIREA
1925-1942
Colecþia
„NOI SUNTEM BANCHERI”
DOCUMENTE PRIVIND ISTORIA BANCARÃ ªI ECONOMICÃ A ROMÂNIEI
NR. 1

DIN ANII 1929-1933:
PRÃBUªIREA
1925-1942
(BILANÞUL CONCORDATAR DIN ANUL 1931,
ACTE ªI DOCUMENTE ALE PROCESULUI
CU MINISTERUL DE FINANÞE)
Volumul I
Ediþie îngrijitã de
ªtefan Petre Kirson,
istoric de bãnci
KIRSON
E D I T U R A
Bucureºti
2010
Tehnoredactare ºi corecturã
ªtefan Petre Kirson
Realizare graficã
Mihail Popescu
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

Criza economicã ºi bancarã din anii 1929-1933: prãbuºirea Bãncii
Marmorosch, Blank & Co.: documente revelatorii / ed. îngrij. de
ªtefan Petre Kirson. - Buftea: Kirson, 2010-
3 vol.
ISBN 978-606-92420-0-1
Vol. 1: 1925-1942: (bilanþul concordatar din anul 1931, acte ºi
documente ale procesului Bãncii Marmorosch, Blank & Co. cu
Ministerul de Finanþe). - Bibliogr. - Index. - ISBN 978-606-92420-1-8
I. Kirson, ªtefan Petre (ed.)
336.71(498)
© Editura KIRSON
ISBN
978–606–92420–3–2
978–606–92420–4–9
Banca Marmorosch, Blank & Co.
„TITANICUL”
civilizaþiei bancare româneºti
Banca Marmorosch, Blank & Co. a intrat de mult timp în istorie ºi în

legendã. Cea mai mare bancã a timpului sãu, condusã de cei mai celebri
bancheri, cu o contribuþie remarcabilã la dezvoltarea economiei moderne
româneºti de la graniþa secolelor XIX ºi XX, a avut parte de o prãbuºire la fel de
celebrã ca ºi existenþa sa. Prin felul cum au luat sfârºit afacerile sale, prin
personajele implicate – miniºtri, guvernatori, mari bancheri, însuºi Regele Carol
al II lea –, ºi prin misterioasa sa prãbuºire, încã nedesluºitã, Banca Marmorosch,
Blank & Co. rãmâne pânã astãzi – în sens metaforic – „Titanicul” civilizaþiei
bancare româneºti.
Într-o zi de octombrie a anului 1931, în plinã crizã economicã ºi bancarã,

dupã o agonie de câteva luni, Banca Marmorosch, Blank & Co. este forþatã sã-ºi
închidã ghiºeele. Deponenþii sãi, marele public, precum ºi toþi ceilalþi, mai mult
sau puþin interesaþi de lumea bancarã, nu cunoºteau sau înþelegeau prea puþin
din ceea ce se întâmpla dincolo de uºile masive de fier ale Palatului Blank din
strada Doamnei nr. 4.
În ciuda unor dezbateri furtunoase în Parlament ºi a unor comentarii
aprinse ºi subiective în jurnalele timpului din perioada imediat urmãtoare
închiderii ghiºeelor, precum ºi a unor analize din literatura de specialitate,
misterul asupra adevãratelor cauze ale prãbuºirii acestei bãnci a rãmas
nedezlegat ºi necunoscut pânã în zilele noastre.
Imediat dupã închiderea ghiºeelor, banca a apelat la soluþia concordatului

preventiv. Pe scurt, o solicitare la Tribunal prin care, în înþelegere cu creditorii sãi,
aceasta urma sã achite, în cuprinsul unor termene precise, sumele primite de la
depunãtori sau împrumutate de la alþi creditori. Prin aceastã formulã, banca
scãpa de faliment, lichidare judiciarã ºi patrimonialã, ºi îºi putea relua, dupã plata
datoriilor, întreaga activitate bancarã. Concordatul a fost aprobat, banii au
început sã fie returnaþi ºi apoi ... a urmat liniºtea. Fãrã sã mai fie în centrul
atenþiei, fãrã sã mai desfãºoare activitate financiarã ºi cu reputaþia ºtirbitã,
Banca Marmorosch, Blank & Co. fusese astfel scoasã din jocul afacerilor ºi a
vieþii active. Pânã în toamna anului 1940.
Instalarea la putere a regimului legionaro-antonescian, în septembrie

1940, provoacã imediat din partea noilor vectori ai puterii, sub forma mascatã a
întronãrii dreptãþii ºi a eliminãrii promiscuitãþii din viaþa moralã, socialã ºi
economicã a poporului român, o operaþiune de rãzbunare fãrã precedent faþã de
toþi cei ce guvernaserã în regimul lui Carol al II-lea. În aceastã atmosferã tulbure,
în acest malaxor judiciar, vor fi prinºi ºi cei din sistemul bancar, prin anchetarea
instituþiilor de credit ºi a bancherilor care beneficiaserã de ajutorul Statului în
timpul crizei bancare din anii 1929-1933. Astfel, vor fi reconstituite, prin
procesele intentate, pledoariile avocaþilor, expertizele tehnice ºi depoziþiile celor
implicaþi în operaþiunile financiare, fragmente preþioase ale unor realitãþi, fapte
obscure, rãzbunãri personale ºi drame încã nevindecate din lumea bancarã a
anilor marii crize bancare.
5
La începutul anului 1942, dupã aproape un an ºi jumãtate de la debutul
procesului, Banca Marmorosch, Blank, & Co. este obligatã la plata unor
despãgubiri de peste 500 milioane lei. Ulterior, în anii 1946-1947, sentinþele date
prin acest proces vor fi anulate. Banca îºi putea relua activitatea, datoriile cãtre
deponenþi ºi creditori fuseserã plãtite în întregime. Deja era prea târziu.
Instalarea treptatã a puterii sovietice în România, dupã septembrie 1944,
impunea ºi condiþia conversiei economiei, prin eliminarea tuturor instituþiilor de
esenþã capitalistã. În aceastã strategie a puterii sovietice ºi a partidului sãu
obedient – PCR – bãncile private ocupau locul de frunte ºi trebuia sã disparã.
Considerate ca bastioane ale capitalismului, existenþa lor devenea un pericol
major pentru noua putere politicã. Ceea ce se petrecuse în Rusia anilor 1917-
1920 era reprodus aproape identic, chiar dacã într-o formã atenuantã, ºi în
România. Aºa se ajunge cã ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. a fost lichidatã
printr-o lege din august 1948, lege care consacra dizolvarea ºi lichidarea
instituþiilor de credit private. Aceastã bancã îºi încheia definitiv o existenþã de 100
de ani, o viaþã marcatã de momente de apogeu, de mari succese financiare, de
înfrângeri ºi de lovituri venite din cele mai neaºteptate pãrþi.
ªi iatã cã, dupã atâþia ani, într-o perioadã de crizã ºi depresiune

economicã, în care facem adeseori recurs la celebra crizã a anilor 1929-1933,
Banca Marmorosch, Blank & Co. revine în atenþie (studiul ºtiinþific referitor la
prãbuºirea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. va fi publicat în volumul al treilea
dedicat acestui subiect).
Sunt multe întrebãri care pot fi puse în legãturã cu prãbuºirea ei. Dar sunt
câteva cu adevãrat importante, prin ale cãror rãspunsuri putem sã înþelegem în
profunzime epoca de atunci ºi, mult mai important, ºi ceea ce se petrece cu noi
azi, fie cei din sistemul bancar, fie clienþi sau simpli spectatori ai vieþii economice.
Ce i-a provocat cu adevãrat cãderea? Care au fost cauzele determinante ale
acestei prãbuºiri? Ce înlãnþuire de fenomene ºi de evenimente au putut sã
conducã ca una dintre cele mai mari ºi celebre bãnci româneºti sã se scufunde
aºa de dramatic?
Oare astãzi, la aproape 80 de ani de la evenimentele petrecute în acel
învolburat an 1931, putem înþelege limpede ºi ne putem forma o imagine cât mai
apropiatã de realitatea faptelor petrecute atunci? Oare avem curajul acceptãrii
trecutului aºa cum a fost el ºi al privirii lui nu dupã subiectivismul contemporanilor
ºi al persoanjelor implicate, nu dupã proiecþia pe care noi dorim sã o oferim
acestuia, dupã varii interese, ci sã-l cunoaºtem în simplitatea sa istoricã, prin
ceea ce izvorele documentare ne dezvãluie? Putem, deci, fãrã patimã ºi
resentimente, sã ne privim trecutul aºa cum a fost el? Fãrã cosmetizãri de
imagine, sau fãrã ceea ce am vrea noi sã aflãm ºi nu ceea ce a fost real.
Poate fi experienþa trecutului folositoare azi, mai pot bancherii sã înveþe

din lucrurile bune sau din greºelile predecesorilor lor, sau aceastã moºtenire
este caducã, nefolositoare ºi anacronicã, ºi suntem deja ajunºi la faza în care sã
spunem cã din ceea ce s-a petrecut în istoria bancarã, fie ea recentã sau
îndepãrtatã, nimic nu mai este relevant, crezând cã deþinem adevãrurile
fundamentale ºi astfel suntem fãrã de greºealã?
Demersul de faþã este fãcut pentru cunoaºtere. Dacã astãzi am considera
cã dispunem de o înþelepciune absolutã prin experienþa proprie, fãcând
abstracþie de trecut, ar trebui ca lucrurile sã meargã excelent ºi ceea ce se
întâmplã acum în viaþa economicã sã nu existe. Dar realitatea este contrarie
afirmaþiei de mai sus.
6
Colecþia „NOI SUNTEM BANCHERI” – Volumul I –
Prin cunoaºterea a ceea ce a condus la prãbuºirea Bãncii Marmorosch,

Blank & Co. obþinem o frescã a unei epoci apuse. O frescã a moralitãþii ºi
imoralitãþii din afacerile bancare ºi viaþa economicã româneascã, o fereastrã
asupra mentalitãþii sociale, asupra regulilor jocului din acel timp. Dar aceastã
frescã este ºi o oglindã prin care ne putem observa propriile neputinþe ºi greºeli,
care, aºa cum spunea Victor Slãvescu, marele bancher al perioadei interbelice,
perpetuarea lor nu conduce decât la efecte ruinãtoare. Cunoscând ce a fost
atunci, vedem dacã astãzi suntem altfel decât cei care au lucrat cu aceeaºi
materie primã pe care o folosim ºi noi – banii –, materie primã care nu ºi-a
schimbat deloc nici funcþiile esenþiale, nici filosofia ºi nici mistica ce o înconjoarã
de atâtea mii de ani de când ea a fost plãsmuitã de om.
Literatura de specialitate
Între anii 1933-1948, subiectul prãbuºirii Bãncii Marmorosch, Blank &
Co., sau în general despre criza bãncilor din acei ani, nu s-a bucurat de o atenþie
exhaustivã din partea mediului ºtiinþific. A fost abordat mai mult prin analize
jurnalistice, conferinþe, expuneri, dezbateri, ºi mai puþin prin lucrãri temeinice
care sã cerceteze problematica cu maximã obiectivitate ºi în profunzime. Printre
cauzele principale care a produs aceastã insuficienþã a literaturii dedicate crizei
este ºi aceea cã majoritatea bãncilor care trecuserã prin turbulenþele acesteia
erau încã active, iar o mare parte a actorilor principali din evenimentele petrecute
în acei ani încã trãiau. Tema era mult prea recentã, sensibilitãþile ºi
resentimentele erau încã puternice ºi vii. ªi totuºi putem enumera aici o serie de
lucrãri folositoare cunoaºterii fenomenului crizei bancare, mai mult sub formula
prezentãrii acestuia la modul general decât o introspecþie profundã în labirintul
cauzelor ºi al efectelor sale: Verax, Cum a fost prãbuºitã Banca Franco-
Românã, Buc., 1935; Constantin Dragomirescu, Problema creditului din
România, Buc., 1936; Mihail Negoescu, Evoluþia bancarã din România în cadrul
depresiunii economice, Buc., 1937; Mihail Negoescu, Legiferarea bancarã ºi
situaþia bãncilor din România, Buc., 1937; Petru Brateº Drãgãnescu, Banca
Naþionalã a României în timpul crizei 1927-1937, Buc., 1938, G.C. Marinescu,
Dare de Seamã asupra preluãrii de cãtre Stat a creanþelor imobilizate de la
Banca Naþionalã ºi asupra gestiunii lor, precum ºi câteva consideraþiuni în
legãtura cu problema portofoliului imobilizat 1929-1941. Buc., 1941, precum ºi a
unor prelegeri ºi articole de analizã ºi statisticã bancarã ºi de identificare a unor
cauze ale crizei la Victor Slãvescu, Politica bancarã a României ºi depresiunea
economicã mondialã, Buc., 1932, Costin Stoicescu, Politica Institutului de
Emisiune în timpul depresiunii mondiale, Buc., 1932, sau Virgil Madgearu,
Politica financiarã în cursul depresiunii economice, Buc. 1933.
O datã cu instalarea regimului comunist, studiile apãrute iau calea

subiectivismului absolut, determinat de împlinirea comandamentelor ideologice
ale partidului aflat la putere. Astfel, lucrãrile principale sau cele mai importante
aparþin unor personalitãþi de marcã ai sistemului bancar. Cel care debuteazã în
forþã în anii `50 este Aurel Vijoli, un personaj de seamã al puterii politice
comuniste în noul sistem bancar socialist, creat dupã principiile sistemului
sovietic. Lucrãrile sale: Cercetãri asupra capitalului financiar în þara noastrã,
Buc., 1949; Sistemul bãnesc al leului în slujba claselor exploatatoare din þãrile
române ºi România burgezo-democraticã sau moºiereascã, Buc., 1958, ºi Din
prefacerile sistemului bancar ºi de credit, Buc., 1980, sunt totalmente îndreptate
7
împotriva vechii civilizaþii bancare româneºti, din care chiar el fãcuse parte ºi se
formase ca specialist. Dar cine era Aurel Vijoli? Angajat al Bãncii Naþionale a
României la sfârºitul anilor `30, aderã la Partidul Comunist în timpul celui de al
doilea rãzboi mondial ºi devine, dupã instaurarea guvernului prosovietic din
martie 1945, cel mai fervent demolator al structurii bancare capitaliste. Dupã
etatizarea BNR, în decembrie 1946, ajunge viceguvernator, iar din toamna lui
1947 este numit guvernator, funcþie pe care o pãstreazã pânã în 1952, când, în
lupta de putere dintre fracþiunile comuniste de la vârful partidului, este înlãturat
sub învinuirea falsã de deviaþionism spre dreapta. Ulterior, este reabilitat ºi
ajunge ministru al Finanþelor, de altfel unul din cei mai competenþi pe care i-a avut
finanþele socialiste. Aºadar, scrierile sale, fie supuse ideologiei de partid, fie
dictate de imbolduri resentimentare, nu pot fi luate în calculul obiectiviãþii istorice,
cu toatã documentarea statisticã, a datelor ºi a cifrelor pe care le cuprinde.
Alterarea concluziilor, a înþelesului final este deplinã ºi nu este deloc utilã
demersului nostru.
O altã lucrare demnã de menþionat aici, apãrutã în trei volume, în care

este analizatã ºi criza economicã ºi bancarã a anilor 1929-1933 (în volumul II),
este Sistemul bãnesc al leului ºi precursorii lui, vol. I-III, Buc., 1966-1969,
aparþinând economistului Costin Kiriþescu, o personalitate marcantã a ºtiinþei
economice româneºti, care a fãcut parte, de asemenea, din ambele sisteme
bancare, interbelic/postbelic ºi socialist. De data aceasta, în ciuda ºi aici a
alterãrii unor interpretãri datorate imixtiunii ideologiei de partid, lucrarea rãmâne
un punct de reper din punctul de vedere al conciziunii, prezentãrii ºi aprofundãrii
temelor abordate. Ulterior, dupã anii `90, lucrarea este reeditatã în colecþia
Biblioteca Bãncii Naþionale a României (în anul 1997), fãrã ca autorul sã
intervinã în reevaluarea unor concluzii referitoare la criza economicã ºi bancarã
din anii 1929-1933.
Dupã anii `90 nu au apãrut lucrãri consistente dedicate subiectului crizei

bancare din anii 1929-1933. Amintim, totuºi, lucrarea Criza economicã dintre
1929-1933. Influenþa crizei mondiale ºi situaþia economicã ºi socialã a þãrii
noastre, Buc., 2007, de Elena Violeta Cârstea, care se ocupã de economia
româneascã în general din timpul crizei ºi nu de problematicile sistemului
bancar. În concluzie, astãzi nu dispunem de lucrãri ºtiinþifice, tratate, volume
documentare dedicate crizei bancare româneºti din anii 1929-1933, astfel încât
sã putem descifra mecanismele ºi evoluþia acestui fenomen economic.
În seria lucrãrilor de memorialisticã, apãrute dupã 1990, întâlnim

fragmentar detalii interesante despre ceea ce s-a petrecut în lumea bancarã a
anilor 1929-1933, însã sub rezerve serioase privitoare la tratarea cu obiectivitate
a evenimentelor de cãtre autori. Menþionãm cel de al doilea volum de memorii al
lui Mihail Manoilescu (Memorii, vol. I-II, Buc., 1993), unde gãsim, la paginile 268-
300, sub titlul unui subcapitol distinct intitulat Afacerea Blank, informaþii
importante asupra evenimentelor ce au precedat prãbuºirea bãncii în octombrie
1931. Implicarea directã a lui Mihail Manoilescu în aceste evenimente, în calitate
de guvernator al BNR, ºi adversar notoriu al lui Aristide Blank, conducãtorul
Bãncii Marmorosch, Blank & Co., ne conduce la o atentã analizã asupra celor
expuse în lucrare, deoarece memoriile scrise la aproape 14-15 ani de la
scurgerea faptelor încã sunt pline de atitudini resentimentare.
8
Scurtã privire asupra crizei bancare româneºti din anii 1929-1933

În anul 1919, la încheierea primului rãzboi mondial, situaþia economiei
româneºti era catastrofalã. Toate ramurile economice au avut de suferit de pe
urma rãzboiului – industria, agricultura, comunicaþiile, sistemul monetar etc.
Pierderile umane înregistrate pe teatrele de rãzboi au dezechilibrat agricultura,
fiiind lipsitã de forþã de muncã, industria, dezorganizatã, suferea de inactivitate,
sistemele de comunicaþii, în special trasporturile pe cãile ferate, în mare parte
distruse, mai ales în zona Moldovei, întâmpinau, de asemenea, grave probleme
de organizare. ªi peste toate acestea, pierderea tezaurului la Moscova, lipsind
astfel moneda naþionalã de acoperirea ei în aur, venea sã completeze acest
peisaj dezolant al unei economii care cu greu îºi va regãsi echilibrul în urmãtorii
ani.
Imediat dupã rãzboi, inflaþia se dezlãnþuie cu furie, preþurile crescând de
4-6 ori mai mult decât în perioada antebelicã. Într-un cuvânt, asistãm la
dezorganizarea întregului mecanism economic ºi financiar. În acest vârtej al
haosului, finanþele publice nu mai dispuneau de mijloace suficiente pentru
întreþinerea aparatului de stat, considerabil mãrit prin alipirea noilor provincii
româneºti – Basarabia, Bucovina, Transilvania –, rezultate în urma Marii Uniri.
Leul se prãbuºeºte ºi inflaþia monetarã se accentueazã. Specula monetarã ºi
bursierã devine omniprezentã, provocând mirajul unei îmbogãþiri rapide.
În acelaºi timp, în toate domeniile de activitate economicã se porneºte cu

entuziasm la crearea a numeroase întreprinderi. Peste tot, acolo unde se putea
înfiripa o afacere, sunt create unitãþi economice. Optimismul ºi iluzia îmbogãþirii
rapide fac sã disparã discernãmântul, iar ancorarea în realitate nu mai face parte
din regula jocului economic.
În aceastã plasã a iluzoriului este prins ºi sistemul bancar, care urmeazã
psihoza generalã, înfiinþându-se bãnci farã sã se simtã o necesitate economicã
de noi operaþiuni. Mirajul câºtigurilor peste noapte determinã improvizarea de
noi bãnci, care, utilizând banii unei clientele lipsitã de educaþie economicã ºi
bancarã, se dedau la operaþiuni speculative exagerate.
Astfel, între 1919-1930 se înfiinþeazã 556 întreprinderi bancare. Dacã în
1919 existau 541, la 1 ianuarie 1930 numãrul acestora ajunsese la 1.097.
Exceptând anul 1919, numãrul bãncilor creºte, de exemplu, pânã în 1926, cu o
medie de 80 de bãnci pe an, astfel cã în 1930 asistãm la o dublare a numãrului
acestora faþã de 1919. Remarcãm aici ºi faptul cã activitatea economicã nu a
urmat acelaºi ritm de dezvoltare, astfel încât sã justifice apariþia unui numãr atât
de mare de bãnci pe piaþã.
Datoritã acestei optici generale, activitatea bancarã a avut de suferit în
totalitatea manifestãrilor sale – principiile de plasament au fost nesocotite, s-a
exagerat în acordarea de credite de consum în detrimentul celor de producþie,
garanþiile luate nu erau serioase sau nu aveau corespondent în realitatea
economicã, de repartiþia riscurilor nu se mai þinea seama, iar plasamentele erau
fãcute pe termene lungi, chiar dacã depunerile la termen erau pe termen scurt.
Asistãm la o totalã lipsã de prevedere ºi de respectare a unor norme elementare
de politicã bancarã serioasã.
În industrie, o ramurã economicã mult prea tânãrã ºi lipsitã de experienþã,

bãncile intervin nu numai prin creditare, dar iau parte masiv la înfiinþarea de noi
unitãþi prin participarea directã la constituirea capitalului social. Într-o epocã de
instabilitate financiarã, aceastã strategie bancarã, reflectatã prin imobilizarea a
9
numeroase fonduri în capitalurile sociale ale unitãþilor industriale, s-a dovedit a fi

eronatã ºi exageratã, ale cãrei costuri vor fi evidente ºi vizibile în timpul crizei din
anii ’30. Concurenþa pe acest teren, odatã dezlãnþuitã, face sã sporeascã în
posturile de activ bilanþiere ale bãncilor sume din ce în ce mai mari, transformând
astfel instituþiile de credit din bãnci de depozit în bãnci de afaceri (de exemplu, în
1931, marile bãnci aveau urmãtorele participaþii: Banca Româneascã – 83;
Banca Marmorosch, Blank & Co. – 70; Banca Agricolã – 45; Banca Generalã a
Þãrii Româneºti – 27; Banca de Scont a României – 18; Banca Comerþului din
Craiova – 8; Banca Chrissoveloni – 26; Banca de Credit Român – 25; Banca
Comercialã Românã – 1). Angajând prea multe capitaluri ºi imobilizând fonduri
importante în întreprinderile industriale, afilitate sau nu, bãncile ºi-au denaturat
funcþiile lor bancare.
La aceasta situaþie s-a mai ajuns ºi datoritã lipsei de reglementare a
sistemului bancar, care sã fi avut posibilitatea de a controla înfiinþarea ºi
funcþionarea bãncilor. Pentru o activitate comercialã atât de importantã cum este
cea bancarã nu exista o lege sau o reglementare legalã specificã. Singurele
prevederi erau cele din Codul Comercial din Vechiul Regat, Codul Comercial din
Basarabia, precum ºi cel din Transilvania ºi Bucovina, prea puþine însã pentru a
pune ordine în domeniu. Oricine putea sã înceapã un comerþ de bancã, sã adune
depuneri, sã contracteze angajamente ºi sã facã operaþiuni, care de multe ori
erau departe de a fi indicate unei bãnci, fãrã sã fie controlat în exerciþiul activitãþii
bancare de nici o autoritate ºi nici îngrãdit de vreo lege.
Efectele erau evidente: creºterea datoriilor cu dobânzile acumulate ºi
imobilizarea bãncilor prin plasamente lipsite de lichiditate. La aceste douã
elemente destul de grave s-a mai adãugat imediat un al treilea tot atât de grav, ºi
anume scãderea valorilor de garanþie ce acopereau plasamentele bancare.
Aºadar, în ajunul declanºãrii marii crize economice mondiale, în 1929, se
înregistrau grave probleme atât în economia româneascã cât ºi în activitatea
bancarã, astfel încât nu a fost nevoie decât de un factor catalizator care sã
determine cãderea activitãþii bancare de mai târziu, din anul 1931.
În perioada anilor ’20, unul dintre mijloacele principale de punere în

circulaþie a bancnotelor emise de cãtre Banca Naþionalã a României era acela de
acordare de credite întreprinderilor economice pe bazã de reescont. Bãncile
comerciale, cele autorizate de BNR pentru aceastã operaþiune, prezenta
acesteia din urmã cambiile scontate (pentru ca un efect sã fi fost bancabil trebuia
sã aibã cauzã realã, sã poarte trei semnãturi, scadenþa sã nu depãºeascã trei
luni, nefiind mai micã de 15 zile, valoarea minimã de 500 lei, ºi sã fie plãtibil la
Bucureºti sau într-un oraº unde banca avea sucursale sau agenþii) ºi care
îndeplineau condiþiile cerute pentru a fi reescontate, iar banca centralã le
reesconta prin departamentul sãu special – Serviciul Scontului. Astfel erau
admise, în portofoliul de scont al BNR, cambii care trecuserã printr-o dublã
operaþiune de selecþie, al bãncii comerciale ºi al BNR, având o dublã garanþie: a
semnatarilor cambiei, adicã al agentului economic emitent ºi a bãncii
prezentatoare. Bancnotele puse în circulaþie prin acest mod trebuia sã
corespundã unor nevoi certe ale economiei naþionale. Însã dupã declanºarea
crizei devenise cunoscut cã cea mai mare parte a portofoliului de scont al Bãncii
Naþionale a României era imobilizat, fãrã posibilitatea de a mai putea fi încasat
de la debitori, iar acest fenomen nu avea nicio legãturã cu criza economicã
venitã din exterior. Erorile trecutului ieºeau la suprafaþã ºi arãtau prin aceasta,
acum, mult mai pregnant, cât de mult se greºise în ultimii 10 ani, când miliarde de
lei se aflau imobilizate în acest portofoliu denumit „putred”.
10
Tot la sfârºitul anilor `20 are loc aplicarea unei reforme monetare, menitã
sã redea putere, valoare ºi încredere monedei naþionale. Astfel, la 7 februarie
1929, Parlamentul voteazã un ansamblu de legi ºi mãsuri ce a fost cunoscut sub
numele de legislaþia stabilizãrii monetare (legea monetarã, convenþia dintre BNR
ºi Statul român privitoare la modificarea statutelor bãncii, legea privind
înfiinþarea Casei Autonome a Monopolurilor, convenþiile privind contractarea
împrumuturilor în strãinãtate, mãsuri privind echilibrarea bugetului public). Prin
lege, se menþinea denumirea de leu pentru unitatea monetarã a României,
definit ca având o greutate de zece miligrame de aur cu titlul de 900 la mie.
Sistemul bãnesc a rãmas bazat pe monometalismul aur, care fusese adoptat
prin legea monetarã din 1890 (sistemul monometalist aur se caraterizeazã prin
baterea liberã a monedelor de aur, preschimbarea liberã a semnelor de valoare
în monede de aur ºi libertatea circulaþiei peste graniþã a aurului). Noua lege
monetarã nu mai cuprindea nicio dispoziþie privitoare la baterea monedelor de
aur. Legea din 1929 consacra, pentru prima datã, dispariþia monedelor de aur ºi
de argint din structura circulaþiei financiare ºi dominaþia deplinã a biletelor de
bancã. Legea monetarã a înlocuit etalonul aur-monede, care fusese adoptat în
1890, cu etalonul aur-devize, leul stabilizat fiind mai slab nu numai în comparaþie
cu leul antebelic, dar chiar ºi cu leul care circula înainte de aplicarea reformei (la
cursul de stabilizare, o lirã sterlinã era schimbatã contra 813,589 de lei, iar un
dolar cu 167,810 lei).
Pentru reuºita stabilizãrii monetare, Statul a fãcut apel la o serie de

împrumuturi din strãinãtate, contractate oneros ºi ale cãrei efecte în plan practic,
datã fiind izbucnirea crizei, nu s-au mai dovedit eficiente: în 1928, douã
împrumuturi în august 1928, 12 milioane dolari de la Banca Commerciale
Italiana din Milano, prin intermediul Societãþii Naþionale de Credit Industrial, ºi al
doilea împrumut, contractat în noiembrie 1928, obþinut prin încheierea unei
convenþii cu 14 bãnci de emisiune pentru un credit de reescont de 25 milioane
dolari pe timp de un an; în 1929 un împrumut contractat la 2 februarie 1929,
suma totalã ridicându-se la 100.733.000 dolari sau 16.841.782.936 lei, iar ca
titular apãrea Casa Autonomã a Monopolurilor Statului, special înfiinþatã pentru
necesitãþile acestui împrumut. Pentru obþinerea împrumutului de stabilizare,
Statul ceda creditorilor strãini, prin intermediul CAM, una dintre cele mai
importante surse de venituri de care dispunea: monopolul tutunului, sãrii,
explozivilor, hârtiei de þigarete, cãrþilor de joc ºi al chibriturilor. În schimbul
concesiunii primite, Casa Autonomã a Monopolurilor s-a angajat sã plãteascã
Statului, treptat, o sumã de 300 milioane dolari, precum ºi o redevenþã anualã. În
vederea procurãrii sumelor care erau necesare pentru achitarea preþului
concesiunii, aceasta a fost autorizatã sã contracteze un împrumut extern,
denumit „Împrumutul de Stabilizare ºi Dezvoltare 7%-1929”, garantat cu un
privilegiu de prim rang asupra tuturor veniturilor ei. Suma efectiv încasatã de Stat
a fost de circa 14.446.000.000 lei (87% din suma contrcatatã). În schimb, Statul
s-a angajat sã ramburseze, în decurs de 30 de ani, o sumã de trei ori mai mare
decât cea încasatã.
Deoarece împrumutul s-a epuizat repede, Statul a contractat, în iulie
1930, un al patrulea împrumut, de 8 milioane dolari, cu dobândã de 8%, apoi un
al cincilea împrumut, contractat de Casa Autonomã a Monopolurilor în martie
1931, fiind denumit „Împrumutul de Dezvoltare 7½% din 1931”, suma
împrumutatã ridicându-se la 1.325.000.000 de franci francezi, echivalând cu
8.678.564.500 lei de lei, garantat cu veniturile Statului. Tot în 1931, în decembrie,
11
este contractat un al ºaselea împrumut, obþinut de Banca Naþionalã a României

de la Banca Franþei, suma împrumutatã fiind de 250 milioane franci francezi,
echivalând cu 1.673.064.000 lei.
Costin Kiriþescu, unul din marii economiºtii români de la sfãrºitul secolului

XX, trage concluzia, în lucrarea sa Sistemul bãnesc al leului ºi precursorii lui (vol.
II, Editura Enciclopedicã, Buc., 1997, pag. 377-383), cã sacrificiile impuse
României prin împrumuturile contractate ºi stabilizarea monetarã din 1929 au
fost inutile, deoarece aceastã reformã, din punct de vedere al stabilitãþii monedei
naþionale, nu a rezolvat nimic ºi nu a adus nimic nou, stabilitatea leului neavând o
fundamentare de ordin economic, ci numai una de intervenþie pe piaþã a bãncii
de emisiune.
În aceastã ambianþã economicã, criza mondialã îºi face apariþia ºi în

România. Pornitã din Statele Unite ale Americii în toamna anului 1929, aceasta
reverbereazã rapid cãtre Europa ºi înlãnþuie, într-o proporþie mai mare sau mai
micã, toate economiile europene.
Debutul crizei mondiale, cunoscut sub numele de crahul de la New-York,
se produce în octombrie 1929 prin prãbuºirea pieþei bursiere. Cunoscute sub
numele de black Thursday – joia neagrã –, la 24 octombrie, ziua în care trendul
bursier a început sã scadã, ºi de black Tuesday – marþea neagrã –, la 29
octombrie, în aceastã din urmã zi anulându-se toatã creºterea bursierã a anului
1929. Zeci de miliarde de dolari s-au evaporat ºi au dispãrut astfel din jocul
bursier american. Urmeazã prãbuºirea unui imens numãr de bãnci americane,
care avea sã conducã la dezlãnþuirea unei panici mondiale ºi la o încetinire a
afacerilor, o scãdere a preþurilor ºi restricþii în politica de acordare a creditelor. În
aceastã conjuncturã negativã intervine ºi URSS, promovând o politicã de
dumping, de scãdere masivã a preþurilor la cereale si produsele petrolifere, ceea
ce agraveazã ºi mai mult scãderea preþurilor.
În România, prãbuºirea preþurilor pe piaþa mondialã ºi mai ales a

preþurilor agricole ºi petrolifere a fãcut ca economia, pentru care aceste produse
forma principala sursã de câºtig, sã se resimtã în mod deosebit, preþurile
scãzând în perioada de apogeu cu 40-60% din valoarea de dinainte de crizã.
Pierderile suferite de România prin scãderea preþurilor s-au ridicat la miliarde de
lei ºi s-a manifestat prin scãderea puterii de cumpãrare, de consum, de
contribuþie fiscalã ºi în sfera respectãrii angajamentelor financiare. Producþia
economicã începe sã scadã, stocurile de produse devin din ce în ce mai
numeroase sub raport cantitativ, creºte ºomajul, iar plata bugetarilor este
întârziatã cu lunile. Tensiunea economicã o determinã ºi o provoacã pe cea
socialã. Nesiguranþa zilei de mâine pune stãpânire pe majoritatea actorilor
economici. Intreprinderile, fie industriale, fie comerciale, din cauza lipsei de
credit, sunt reduse la autofinanþare.
Efectele crizei încep sã fie vizibile ºi în sistemul bancar. Mici pusee de

panicã se observã încã din primãvara anului 1930, când o serie de bãnci de
importanþã localã înregistreazã crize de lichiditate ºi nu mai pot onora plãþile
cãtre deponenþi. Creºte dobânda la contractarea de noi credite – un indiciu sigur
al fazei acute de crizã – ºi încep sã aparã dificultãþi în acordarea lor. De unde
înainte erau abundente ºi uºor de obþinut, acum aproape cã dispar cu totul.
Intervenþia Bãncii Naþionale a României, prin acoperirea cu devize a creditelor
12
externe retrase de creditorii externi ºi prin acordarea de credite de reescont

întreprinderilor bancare asaltate de deponenþi, nu este suficientã pentru a stopa
declinul.
Situaþia grea în care ajung bãncile le determinã ca, la rândul lor, prin
mobilizarea activului, sã procedeze la constrângerea debitorilor de a restitui
sumele împrumutate. De la abuzul de credit ºi uºurinþa de acordare a creditelor
se ajunge acum la efectul contrar. Bãncile forþeazã debitorii sã-ºi plãteascã
creditele, debitori care, la rândul, se aflau în situaþii de lichiditate scãzutã.
Momentul culminant al crizei bancare româneºti se înregistreazã în vara

anului 1931. Simptomele de creºtere a panicii ºi a neliniºtii s-au accentuat o datã
cu declanºarea, sub o formã acutã, a crizei bancare din Europa Centralã. Cea
dintâi care avea sã provoace furtuna avea sã fie Österreichische Credit Anstalt
din Viena, care se prãbuºeºte în mai 1931. Apoi urmeazã, în iunie, Darmstädter
und National Bank din Berlin, urmatã imediat de Dresdner Bank, care-ºi închid
amândouã ghiºeele. Starea de panicã determinã guvernul german sã dispunã
închiderea pentru 10 zile a tuturor bãncilor ºi burselor pe întreaga întindere a
þãrii. Neliniºtea provocatã de prãbuºirea acestor bãnci este transmisã ºi clienþilor
bancari din Transilvania ºi Bucovina, provincii mult mai apropiate de canalele
financiare de pe piaþa austriacã ºi germanã. Încetul cu încetul, starea de
neîncredere trece ºi se transmite ºi în rândurile depunãtorilor care aveau
interese în bãncile româneºti ºi astfel este provocat un curent de retrageri de
depozite de la aproape toate bãncile din þarã. Bãncile, cu activul imobilizat ºi greu
executabil, trebuia sã facã faþã acum temutului fenomen cunoscut sub numele
de run, adicã a unor cereri insistente de retrageri (fuga disperatã a deponenþilor
de a-ºi retrage depozitele de la bãnci, fenomen amplificat în tot sistemul în
acelaºi timp, ºi unde se cer restituiri de la toate bãncile, de cãtre toþi deponenþii).
Datoritã acestei situaþii, o serie de bãnci sunt nevoite sã închidã ghiºeele.

Astfel, Banca Franco-Românã, Banca Regionalã din Timiºoara, Banca Victoria
din Arad, Banca Bihoreana din Oradea, Banca Eskenazy din Craiova, Banca de
Comerþ din Ploieºti, Banca de Industrie ºi Comerþ din Bucureºti, Banca Dacia ºi
Banca Iaºilor din Iaºi, Banca Negoþului ºi Agriculturii, Banca Comercialã ºi
Agricolã din Caracal, Banca Sindicatului Agricol Slatina ºi Banca Cetatea din
Fãgãraº, sunt primele bãnci care sunt silite sã înceteze activitatea. În cursul lunii
iulie restituirile cresc considerabil, pentru ca, la sfârºitul lunii, sã înregistrãm
prima panicã de anvergurã dezlãnþuitã în rândul deponenþilor, prin cãderea
Bãncii Generale a Þãrii Româneºti, instituþie de credit aparþinând categoriei
marilor bãnci ºi cunoscutã mult publicului. Rãsunetul ce-l are în masa
deponenþilor aceastã prãbuºire este considerabil. Luna urmãtoare, Banca
Berkowitz are aceeaºi soartã. Panica se dezlãnþuie cu mai multã furie printre
deponenþi. Asistãm acum la producerea fenomenului de run. Cererile de
restituire începute în iunie sunt continuate cu intensitate în iulie, slãbesc în
august ºi septembrie, pentru ca sã primeascã un nou imbold prin cãderea celei
mai vechi ºi celebre bãncii a momentului – Banca Marmorosch, Blank & Co. – în
octombrie 1931, cand ating punctul culminant. Ultimele luni ale anului 1931
gãsesc activitatea bancarã redusã la restituirea cu repeziciune a depunerilor,
activitatea bancarã fiind paralizatã.
De acum începe o nouã fazã a crizei bancare, care se prelungeºte pânã la

sfârºitul anului 1934. Este perioada unui proces lent de fãrâmiþare, de slãbire ºi
13
distrugere a organismului bancar, o fazã de depresiune ce va determina, ulterior,

concentrarea sistemului bancar. Scãderea numãrului de bãnci cu 65 în 1931
reprezenta doar o palidã consecinþã a efectelor crizei. De fapt, majoritatea numai
numele îl mai aveau de bancã. Exceptând câteva mari bãnci, toate celelalte intrã
într-un fel de hibernare, mãrginindu-se doar sã plãteascã din depozitele depuse
spre fructificare, iar multe apelând la suspendarea restituirilor.
În aceastã perioadã, Statul intervine legislativ în raporturile dintre creditori
ºi debitori, ºi astfel, prin intervenþii juridice, participã la distrugerea încrederii în
bãnci ºi în morala creditului. În anii crizei economice au îngheþat toate categoriile
de credite ºi nu numai cele bancare, unii debitori nemaiputând, iar alþii
nemaivoind, sã le achite la termen. Prin preluarea portofoliului putred (portofoliul
de scont) al bãncii de emisiune ºi al câtorva mari bãnci de cãtre Stat, acesta din
urmã avansase mijloace financiare doar pentru rezolvarea unui singur aspect al
crizei creditului. Pentru celelalte avea sã intervinã legislativ, astfel: concordatul
preventiv (iulie 1929), legea contra cametei (aprilie 1930), modificarea legii
privind execuþia silitã a bunurilor aparþinând debitorilor neplatnici (iulie 1930),
suspendarea urmãririlor (decembrie 1931, februarie 1932, martie 1932), legea
asanãrii datoriilor (aprilie 1932 ºi legea modificatoare din octombrie 1932), legea
pentru reglementarea datoriilor agricole ºi urbane (aprilie 1933) ºi legea pentru
lichidarea datoriilor agricole ºi urbane din aprilie 1934. Ultima, din aprilie 1934, a
redus datoriile debitorilor agricoli cu 50% ºi a eºalonat plata lor pe 17 ani, cu o
dobândã anualã de 3%, iar datoriile debitorilor urbani cu 20%, plãtibile în 10 ani,
cu o dobândã de 6%.
Pentru portofoliul putred al BNR, a apãrut o lege în iunie 1930 prin care se
fixau normele dupã care urma sã fie preluate de cãtre Stat efectele aflate la
Banca Naþionalã a României. Astfel, s-a creat o comisie – Comisiunea
Portofoliului de pe lângã Serviciul Economiei Financiare – din Ministerul de
Finanþe, cu scopul de a elabora, pentru fiecare întreprindere debitoare Statului,
prin preluarea portofoliului de la Banca Naþionalã, un plan de redresare, sau
când acesta nu era posibil, unul de lichidare. Banca Naþionalã administra mai
departe, ca mandatarã a Statului, efectele trecute în portofoliului acestuia, iar
pierderile provenite din portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale urma sã fie
suportate de Stat.
O altã intervenþie a Statului în criza bancarã o constituie încercarea de a

crea o solidaritate între bãnci, prin înfiinþarea unui sindicat bancar, aceastã nouã
formulã de asociere având menirea de a pune, la dispoziþia bãncilor membre,
fondurile necesare pentru restituirea depunerilor.
Acest sindicat bancar ia naºtere la 13 august 1931 din iniþiativa
Ministerului de Finanþe ºi cu ajutorul Bãncii Naþionale a României, compus din
Banca Româneascã, Banca de Credit Român, Banca Marmorosch, Blank & Co.,
Banca Chrissoveloni, Banca Moldova, având la baza constituirii lui numai o
convenþie scrisã între BNR ºi bãncile membre. ªi-a început activitatea cu un fond
de un miliard de lei, format din portofoliile puse la dispoziþia unei Case de
Acceptaþie de cãtre cele cinci membre. Banca Româneascã ºi Banca de Credit
Român au adus un portofoliu de 520 milioane lei, restul membrelor sindicatului
celelalte 480 milioane de lei. Acest portofoliu urma sã fie reescontat la Banca
Naþionalã a României, în afarã de scontul normal pe care bãncile îl aveau în mod
individual la BNR, pe portofoliu comercial. Pierderile eventuale ce ar fi rezultat
din activitatea sindicatului le suporta Statul, pânã la concurenþa sumei de un
miliard. În acest scop, Ministerul de Finanþe a eliberat Bãncii Naþionale a
14
României o scrisoare de garanþie pentru suma de un miliard, sub rezerva

ratificãrii ulterioare a Parlamentului. Durata Sindicatului a fost stabilitã la un an.
El era condus de un comitet format din reprezentanþii bãncilor ºi un delegat al
BNR, ultimul fiind ºi preºedinte. Fondurile procurate pe calea Sindicatului nu
puteau fi utilizate pentru plasament, ci numai pentru restituiri de depuneri. Durata
acestui organism va fi însã foarte scurtã, de la 17 august ºi pânã în luna
noiembrie 1931, când Banca Marmorosch, Blank, & Co., care avea o datorie de
peste 700 milioane la sindicat, se prãbuºeºte ºi face astfel inutilã existenþa sa.
Banca Marmorosch, Blank & Co. (1848-1948), 100 de ani de existenþã

În prima jumãtate a secolului XIX, Principatele Române Þara
Româneascã ºi Moldova nu dispuneau nici de bãnci, nici de capitaluri, dobânda
era excesivã, împrumuturile se obþineau cu greutate ºi în condiþii oneroase. Se
crease un dezechilibru între tendinþa de dezvoltare a economiei ºi insuficienþa
instrumentelor ºi a instituþiilor financiare. În aceastã perioadã, zarafii deþineau
controlul asupra comerþului cu bani. Zaraful ocupa locul bancherului, fiind
chemat sã exercite o importantã funcþie economicã. Cu timpul încep sã
îndeplineascã ºi rolul de intermediari financiari, aducând bani din þãrile apusene,
ºi astfel zãrãfiile se transformã în micii oficii bancare prin acordarea de
împrumuturi pe termen scurt ºi lung. Astfel, se produce un proces de
„bancarizare” al operaþiunilor efectuate de cãmãtari ºi zarafi. Trecerea la
structuri instituþionale mai apropiate de bãnci s-a fãcut prin mijlocirea „caselor de
comerþ ºi bancã”, întemeiate în deceniul al treilea al secolului XIX. Erau case de
schimb ºi zãrãfii mai dezvoltate, al cãror scop principal era comerþul cu cereale ºi
exportul lor, ºi care aveau încorporate în structura lor ºi un mic birou pentru
desfãºurarea unor operaþiuni financiar-bancare, îndeosebi cu clientela
comercialã. Ele funcþionau în capitalele þãrilor române, în marile oraºe ºi în
porturile dunãrene. Pot fi amintite, ca exemplu, celebrele case de bancã ºi
comerþ Michel Daniel, S. Halfon ºi fiii, N. Ghermani ºi fiii, Fraþii Hillel Manoah,
Casa Sechiarii, Rodocanaki ºi Deroussi, Zani M. Chrissoveloni, ºi multe altele.
În acest larg proces de dezvoltare a comerþului românesc ºi a

operaþiunilor financiare, ia naºtere, în anul 1848, casa de comerþ ºi bancã Jacob
Marmorosch la Bucureºti, cu un capital iniþial de 30.000 lei. Fãcând negustorie
cu coloniale, vopseluri ºi tablã de acoperiºuri, ºi împrumutând cu bani în principal
pe partenerii de negoþ, afacerea se dezvoltã, iar firma devine cunoscutã pe
pieþele de la Viena, Lipsca ºi Londra. Fondatorul sãu, Jacob Marmorosch (1821-
1904), era un om de afaceri evreu care cunoºtea bine mediul economic
românesc. În primii 10 ani de activitate este ajutat de cumnatul sãu, Jacob Löbel
(1828-1867), o mare personalitate financiarã a timpului, care reuºeºete sã
introducã în societatea româneascã ideea asigurãrilor ºi sã stârneascã interesul
publicului pentru ea. Tot pe Jacob Löbel îl întâlnim în înfiinþarea Sucursalei Bãncii
Imperiale Otomane în anul 1865 la Bucureºti, sub numele de Banque de
Roumanie, unde devine conducãtorul acesteia. Aflat în strânse relaþii cu Ion C.
Brãtianu, C.A. Rosetti ºi fraþii Goleºti, ºi participând la dezvoltarea tinerei
economii moderne româneºti, Jacob Löbel se bucurã de un bun renume în
epocã.
În anul 1863, Jacob Marmorosch îºi alege drept colaborator pe un tânãr

de abia întors de la studii din strãinãtate, care nu împlinise încã vârsta de 16 ani,
15
ºi care avea sã devinã cel mai mare bancher al civilizaþiei bancare româneºti,
atât prin rezultatele sale, reputaþia obþinutã în þarã ºi strãinãtate, dar ºi ca duratã,
acesta practicând meseria de bancher pânã la sfârºitul zilelor sale, adicã 66 de
ani. Este vorba de Moriz Blanc (sau Mauriciu Blank, în documentele de la
începutul secolului XX), un evreu ce provenea dintr-o veche familie de evrei
stabiliþi în Muntenia, în zona Argeºului.
Dupã o frumoasã colaborare de 11 ani, în ianuarie 1874, Iacob
Marmorosch îl ia partener de afaceri pe Mauriciu Blank, ºi astfel firma individualã
se schimbã într-una în nume colectiv, comanditatã de o bancã din Viena – Banca
Löbel –, luând naºtere o nouã firmã, denumitã Marmorosch, Blank & Co., având
un capital de 172.000 lei. Se implicã masiv în creditarea agriculturii, în acordarea
de împrumuturi exportatorilor de cereale ºi a comerþului, aducându-ºi astfel o
contribuþie însemnatã la dezvoltarea economiei româneºti a acelor vremuri.
Sprijinã în anii rãzboiului de independenþã (1877-1978) eforturile de rãzboi ale
României ºi astfel Mauriciu Blank, ca cinstire pentru contribuþia sa la acest mare
eveniment din istoria poporului român, primeºte, în anii imediat urmãtori
încheierii rãzboiului, cetãþenia românã.
Anii de avânt ai economiei moderne româneºti gãseºte Banca

Marmorosch, Blank & Co. pregãtitã sã ia parte la totalitatea manifestãrilor de
intervenþie bancarã. Pe lângã implicarea în creditarea agriculturii ºi a comerþului,
participã la construirea de cãi ferate, drumuri, construcþii publice, fabrici din cele
mai variate domenii, instituþii financiare ºi de asigurãri, la subscrierea
împrumuturilor de stat. Ajunge sã fie cunoscutã pe plan exterior ºi începe sã se
bucure de un mare prestigiu, care-i va permite, în vremuri grele pentru þarã, sã
deschidã uºi inaccesibile pentru Statul român sau alte bãnci româneºti.
Evoluþia financiarã determinã evoluþia instituþionalã. În decembrie 1904
se face trecerea de la societatea în comanditã la societatea anonimã pe acþiuni.
Se constituie astfel o altã instituþie ce purta numele de „Societatea de Credit”,
care a preluat pasivul ºi activul vechii societãþi. Ca societari întâlnim acum pe
Berliner Handels-Gesellschaft, Bank für Handel und Industrie, Banque
Commerciale Hongroise de Pest, mari instituþii bancare din Germania ºi Austro-
Ungaria, pe economistul P.S. Aurelian ºi inginerul I.G. Cantacuzino. La câteva
luni de la acest eveniment, în august 1905, Societatea de Credit îºi schimbã
numele în Banca Marmorosch, Blank & Co., titulaturã pe care o va pãstra pânã la
lichidarea sa definitivã din anul 1948. Între 1912 ºi 1916, ca urmare a dezvoltãrii
activitãþii, îºi construieºte un sediu central pe mãsura anvergurii operaþiunilor ºi
afacerilor sale, un adevãrat palat-monument istoric, situat pe strada Doamnei nr.
4 din Bucureºti, în city-ul bancar al Bucureºtilor. Nu va putea fi utilizat imediat,
deoarece în toamna anului 1916, dupã intrarea României în primul rãzboi
mondial, administraþia centralã a bãncii se retrage la Iaºi, acolo unde se vor
refugia ºi Parlamentul, Casa Regalã, principale instituþii publice, precum ºi cele
mai importante instituþii de credit.
Sfârºitul rãzboiului ºi consecinþa principalã a acestuia pentru România –

alipirea vechilor provincii româneºti Basarabia, Bucovina ºi Transilvania –
determinã o nouã epocã, o nouã strategie de acþiune a bãncii, prin implicarea
masivã în finanþarea unitãþilor industriale ºi comerciale, fie prin creditare, fie prin
înfiinþarea de noi întreprinderi. Împlinirea acestei strategii s-a reflectat prin faptul
cã, în 1931, Banca Marmorosch, Blank & Co. era a doua bancã care avea cele
mai multe participaþii în economia româneascã, 70 la numãr.
16
În anii imediat încheierii rãzboiului, Banca Marmorosch, Blank & Co.

deschide sucursale la New-York, Paris ºi Istambul, afacerile se dezvoltã
vertiginos, ºi astfel ajunge la apogeul activitãþii sale sub conducerea
venerabilului de acum Mauriciu Blank, pentru care contemporanii aveau numai
cuvinte de laudã ºi preþuire. Mauriciu Blank, director general al bãncii îl introduce
încã din 1905 la conducerea bãncii pe fiul sãu, Aristide Blank, ºi acesta va fi cel
care va prelua conducerea bãncii dupã moartea tatãlui sãu, survenitã la sfârºitul
anului 1929. În antitezã cu tatãl sãu, cunoscut pentru discreþia ºi prudenþa sa,
Aristide Blank va deveni o personalitate controversatã a epocii sale.
În 1923, la împlinirea a 75 de ani de activitate a bãncii, s-a organizat o

mare recepþie, s-a tipãrit un album aniversar, iar numeroase personalitãþi din
elita politicã, socialã ºi economicã, elogiazã activitatea bãncii ºi pe cea a
conducãtorului ei. Articolele de presã ºi toate aceste manifestãri aniversare aduc
mãrturie despre mãrirea ºi grandoarea la care ajunse banca. Nimeni din
participanþii la aceste manifestãri nu putea sã prevadã tragica prãbuºire care
avea sã se întâmple dupã numai ºase ani, în toamna lui 1931.
La 22 noiembrie 1929, Mauriciu Blank pleacã în eternitate la vârsta de 81
de ani. Lucrase ca bancher 66 de ani, un record greu de atins. Este momentul în
care o parte din depunãtorii bãncii, ce asimilau stabilitatea acesteia cu însãºi
viaþa lui Mauriciu Blank, se prezintã la ghiºeele bãncii ºi solicitã restituirea
depunerilor, ca o reacþie de teamã pentru viitorul instituþiei. Ceea ce s-a întâmplat
în zilele imediat urmãtoare dispariþiei lui Mauriciu Blank nu avea sã fie decât
prologul a ceea ce urma sã se întâmple peste doi ani. În acelaºi timp, în toamna
lui 1929, crahul bursier de la New-York se afla la apogeul sãu, iar efectele crizei
economice mondiale, trecând în Europa, nu vor întârzia sã aparã ºi în România.
Aºa se face cã, în primãvara anului 1930, declanºarea unei panici printre
deponenþii bãncilor din þarã, îi aduce din nou pe cei ai Bãncii Marmorosch, Blank
& Co. la ghiºeele sale. Deponenþii sunt plãtiþi, calmul se reinstaleazã pe piaþã.
Dar banca începe sã se resimtã de pe urma crizei, de pe urma greºelilor
sãvârºite în anii în care Mauriciu Blank nu mai avea puterea sã controleze ºi sã
conducã cu bunã abilitate banca, de loviturile primite din exterior. Cu majoritatea
fondurilor de activ imobilizate în participaþii industriale ºi comerciale, banca
începe sã sufere de lipsã de lichiditate ºi de lipsa unui management care sã o
protejeze de efectele crizei ºi ale loviturilor de imagine de care se bucura în
forme mai mai mult sau mai puþin vizibile. Începe sã se formeze un corolar de
cauze care-i vor determina prãbuºirea – lipsã de prevedere a conducerii,
operaþiuni frauduloase, rãzbunãri personale din partea unor foºti colaboratori ai
bãnci, ajunºi acum în funcþii de conducere în instituþii financiare importante,
implicarea lui Aristide Blank în ceea ce contemporanii au numit drept „camarila
regalã” ºi lipsa acestuia de responsabilitate faþã de uriaºa moºtenire primitã de la
tatãl sãu –, precum ºi interese oculte din sistemul bancar, au determinat crearea
unei spirale în care banca a fost adusã în pragul în care nu mai dispunea deloc de
fonduri financiare pentru desfãºurarea curentã a activitãþii sale, în vara lui 1931.
Deja în lunile care au precedat închiderea ghiºeelor, în august ºi

septembrie 1931, deponenþii bãncii erau pregãtiþi psihologic pentru declanºarea
fenomenului de run la uºile sale. Se face apel la diverse soluþii pentru salvarea ei
– împrumuturi de la BNR, înfiinþarea unui sindicat bancar, intrarea în scenã chiar
a Regelui Carol al II-lea. Cu toate acestea, banca se îndrepta rapid ºi sigur spre
un deznodãmânt fatal. La sfârºitul lui octombrie 1931, atunci când banca îºi
17
închide ghiºeele, pentru sistemul bancar românesc se înregistreazã momentul

culminant al crizei bancare, prin amploarea pe care a luat-o fuga deponenþilor
pentru retragerea depozitelor. Se atinge apogeul, tensiunea este maximã. Cea
mai celebrã bancã a timpului îºi încheia rostul financiar în economia româneascã
prin cozi imense ale deponenþilor la uºile Palatului din strada Doamnei nr. 4 ºi la
cele ale sucursalelor ºi agenþiilor din þarã.
Urmeazã obþinerea concordatului preventiv ºi restituirea eºalonatã a
creditorilor ºi deponenþilor, vânzarea bogatului patrimoniu al bãncii, operaþiuni
care se vor desfãºura pe parcursul a câþiva ani, pânã ... în toamna anului 1940,
când problematica prãbuºirii bãncii este adusã iarãºi la suprafaþã, într-un context
politic ºi social excepþional. Este supusã unui proces prin care Statul solicitã
iniþial restituirea a peste 800 milioane lei, iar dupã acþiunea în apel, suma scade
la 500 milioane.
Între anii 1946-1947, Banca Marmorosch, Blank & Co. îºi plãteºte ultimele
datorii. Era vremea când în societatea ºi economia româneascã interveneau
politicile guvernului Petru Groza de dezmembrare a structurilor capitaliste. Cu o
inflaþie galopantã, cu trupele sovietice pe teritoriul þãrii, cu o mare tulburare a
vieþii politice, economia româneascã se resimþea profund, iar refacerea ei dupã
încheierea celui de al doilea rãzboi mondial se producea cu dificultate. La
începutul anului 1948, anul nefast pentru sistemul bancar, ce avea sã marcheze
lichidarea tuturor bãncilor private, Banca Marmorosch, Blank, & Co. îºi plãtise
toate datoriile ºi mai avea în patrimoniul sãu doar Palatul bãncii din str. Doamnei
nr. 4 ºi 5 ha. de teren din Parcul Bordei, situat în Nordul Capitalei.
Intra în istorie dupã 100 de ani de existenþã, timp în care cunoscuse
grandoarea, aprecierea, succesul, dar ºi cea mai teribilã cãdere ºi ieºire din viaþa
economicã. Sãracã acum, dar bogatã ºi celebrã cândva, Banca Marmorosch,
Blank & Co. intra în legendã, lãsând posteritãþii nu numai o paginã adevãratã de
istorie bancarã româneascã, dar ºi cea mai fascinantã ºi misterioasã poveste a
prãbuºirii sale din 1931.
Revizuirea operaþiunilor de trecere la Stat a portofoliului de scont al Bãncii

Naþionale a României. Procesele din anii 1940-1942.
La numai trei sãptãmâni de la abdicarea Regelui Carol II ºi instaurarea
statului naþional-legionar apare o lege prin care se înfiinþau comisii de anchetã,
care aveau rolul final sã readucã în patrimoniul Statului bunurile ieºite prin fraudã
din ultimii 10 ani (Comisia pentru controlul Fondurilor Înzestrãrii Armatei,
Comisia pentru controlul averii foºtilor demnitari, Comisia pentru controlul Strãjii
Þãrii, Comisia pentru controlul devizelor, Comisia pentru control gestiunii ºi
administraþiei Secretariatului General al Palatului Regal, Comisia pentru
revizuirea proceselor politice ºi sancþionarea magistraþilor vinovaþi, Comisia
pentru controlul fondurilor Frontului Renaºterii Naþionale, Partidului Naþiunii ºi
Serviciului Social, Comisia pentru controlul concesiunilor ºi prospecþiunilor
miniere, Comisia pentru cercetarea ºi trimiterea în judecatã a celor ce au comis
crime cu prilejul reprimãrii acþiunilor politice, Comisia pentru controlul fondurilor
secrete ºi ale ordinii publice în ultimii 10 ani).
În îndeplinirea atribuþiilor lor, comisiile dispuneau de puteri lãrgite: puteau
audia martori ºi informatori; sã efectueze descinderi ºi constatãri de orice fel, fie
la instituþiuni publice, persoane ºi înteprinderi particulare, puteau ridica orice fel
de act, document sau piesã justificativã ºi putea ordona expertize ºi comisii
rogatorii. Se dorea astfel readucerea în patrimoniul public a bunurilor ºi a
18
sumelor financiare ieºite prin fraudã, dându-se comisiilor ºi dreptul de a asigura

împiedicarea înstrãinãrii lor de cãtre cei urmãriþi.
Principiul enunþat în expunerea de motive la decretul-lege pentru

înfiinþarea acestor comisii, din 27 septembrie 1940, a înglobat, printr-un alt
decret-lege din 12 octombrie 1940 ºi operaþiunile de trecere la stat a portofoliului
imobilizat al Bãncii Naþionale a României, dorindu-se astfel revizuirea
operaþiunilor de trecere la Stat al acestui portofoliu imobilizat. În acest scop, a
fost constituitã o comisie compusã din trei înalþi magistraþi ºi un conslier de curte
de apel, ca secretar. Comisia de Anchetã pentru aceste operaþiuni ºi-a ales
sediul la Banca Naþionalã a României. Prin decizie a ministrului Justiþiei, Mihai
Antonescu, Comisia de Anchetã avea urmãtoarea componenþã: Nicolae Ioanid,
Alexandru Stârcea ºi N. Dobrotescu, consilieri la Înalta Curte de Casaþie ºi
Justiþie, se numeau membri ai Comisiunii de Anchetã, iar ªtefan Teodorescu,
consilier la Curtea de Apel Bucuresti, ca secretar, ulterior fiind schimbat cu Barbu
Scondãcescu.
Comisia de Anchetã urma sã înainteze Ministerului de Finanþe rapoarte
asupra constatãrilor fãcute în cursul investigaþiilor. În baza lor, Ministerul de
Finanþe emitea decizii prin care erau constatate prejudiciile suferite de Stat ºi
persoanele care trebuia sã le acopere, fie ele juridice sau fizice. Împotriva
deciziilor date de Ministerul de Finanþe, persoanele sau înteprinderile interesate
puteau face apel în termen de 15 zile de la comunicare. Apelurile se depuneau la
Ministerul de Finanþe, care le trimitea unei Comisii Speciale de Apel, instituitã
sub patronajul Ministerului de Finanþe printr-un alt decret-lege, apãrut la 8 martie
1941. Era completat decretul-lege din octombrie 1940 ºi se instituia aceastã
nouã comisie de apel ºi de lichidare a portofoliului trecut la Stat. Se aducea o
îmbunãtãþire a decretului-lege anterior, stabilindu-se dreptul de apel împotriva
deciziilor Ministerului de Finanþe de supunere la platã, dându-se pãrþii interesate
sau învinuite ºi dreptul de a lua la cunoºtinþã de raportul Comisiunii de Anchetã.
Comisia Specialã de Apel se compunea dintr-un preºedinte de la Înalta
Curte de Casaþie ºi Justiþie (Mihail Bosgos, preºedintele Înaltei Curþi de Casaþie
ºi Justiþie Secþia II), ca preºedinte, doi consilieri de la Înalta Curte de Casaþie ºi
Justiþie (Alexandru Costin ºi Mircea Possa), un consilier de la Înalta Curte de
Conturi (ªtefan Bogdãnescu), un reprezentant al Ministerului de Finanþe (Titus
Dragoº, secretar general al ministerului) ºi un administrator al Bãncii Naþionale a
României (Victor Romniceanu, administrator, membru în Consiliul de
Administraþie), în calitate de membri. S-a cãutat sã se dea o compunere mai
amplã ºi mai variatã în care, þinând seama ºi de rectificarea publicatã în martie
1941, s-a cãutat a se pãstra ºi principiul ierarhiei instanþelor de judecatã.
Comisia Specialã de Apel judeca apelurile împotriva deciziilor date de Ministerul
de Finanþe. Apelurile se judecau de urgenþã cu citarea pãrþilor, citarea fãcându-
se potrivit normelor de procedurã civilã din Vechiul Regat. Deciziile Comisiei
Speciale de Apel erau înaintate de îndatã Ministerului de Finanþe. Împotriva
deciziilor acestei comisii nu exista nicio cale de atac ordinarã sau extraordinarã.
Deciziile finale ale Ministerului de Finanþe erau definitive ºi executorii,
constituind titlu legal în temeiul cãror se proceda la executarea lor în
conformitate cu dispoziþiile din legea pentru unificarea procedurii fiscale.
Am prezentat pe larg aceste informaþii deoarece Banca Marmorosch,

Blank & Co. a fost principala bancã vizatã prin aceastã Comisie de Anchetã, ºi de
fapt ºi singura care a fost pusã sã plãteascã în urma deciziilor Ministerului de
19
Finanþe. Imediat i se instituie administrator girant, sechestru pe toatã averea,

atât a bãncii, dar ºi la cea a conducãtorilor, ºi un control riguros pe toate
operaþiunile financiare desfãºurate.
Comisia de Anchetã va stabili prejudiciul suferit de Stat, în urma preluãrii
portofoliului de reescont al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. de cãtre Stat, la 828
de milioane de lei. În urma acestei decizii, Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi
conducãtorii incriminaþi – Aristide Blank, moºtenitorii lui Richard Soepkez,
Nicolae Tabacovici ºi Alexandru Garvin (director al afiliatei Banca Industrialã)
fac apel. Avocaþii apãrãrii, nume ilustre ale vremii – avocaþi, profesori universitari,
miniºtri ai Justiþiei, autori de tratate juridice –, Mircea Djuvara, Virgil Veniamin,
Nicolae Corodeanu, Emil Ottulescu, Constantin Bãlescu ºi Mihai Arþãreanu,
încearcã sã scoatã banca ºi pe conducãtorii ei de sub aceastã impunere ºi
condamnare.
Dezbaterile ºi concluziile scrise ale acestui apel sunt prezentate în aceste
prime douã volume dedicate prãbuºirii Bãncii Marmorosch, Blank & Co.,
documente prin ele însele capodopere juridice ºi în acelaºi timp un excelent
manual de bancã pentru toþi cei care vor sã pãtrundã în înþelesurile universului
bancar.
În martie 1942, banca, împreunã cu conducãtorii ei, este condamnatã
definitiv la plata sumei de 594 milioane lei. Astfel, va rãmâne sub conducerea
unui administrator girant pânã în toamna anului 1945, când se revine la
conducerea bazatã pe decizii ale Consiliului de Administraþie.
20
Membrii Consiliului de Administraþie al Bãncii Marmorosch, Blank

& Co. între anii 1929-1933
Constantin Argetoianu (1871-1952/1955), om politic român, diplomat la

Constantinopol, Roma, Viena ºi Paris, ministru în mai multe guverne din
perioada interbelicã, ministru al Finanþelor (18 aprilie 1931-31 mai 1932) ºi prim-
ministru între 28 septembrie -23 noiembrie 1939.
André Benac, reprezentant în Consiliul de Administraþie al Bãncii Marmorosch,

Blank & Co. din partea Banque de Paris et des Pays-Bas.
Aristide Blank (1883-1960), fiu al lui Mauriciu Blank, licenþiat în drept, intrã în
1904 ca subdirector în conducerea Bãncii Marmorosch, Blak & Co. Participã la
înfiinþarea sucursalelor bãncii de la Paris ºi New-York ºi este asociat la
conducerea superioarã a bãncii dupã 1925. Dupã moartea lui Mauriciu Blank,
devine directorul general al bãncii. Relaþiile controversate cu Regele Carol al II-
lea, Elena Lupescu ºi ceilalþi membri ai camarilei regale, îi vor ºtirbi reputaþia,
ceea ce va avea repercusiuni ºi asupra imaginii bãncii.
Mauriciu Blank (1848-1929), bancher, cofondator al Bãncii Marmorosch, Blank

& Co., având o viziune clasicã asupra activitãþii de bancã, prin îmbinarea
curajului în iniþierea de proiecte de dezvoltare a economiei, împletit cu o politicã
de prudenþã în riscurile bancare.
Ioan Boambã (m. 1935), mare avocat din lumea bancarã din prima jumãtate a
secolului XX, membru în consiliile de administraþie ale unor mari bãnci
româneºti.
Constantin Coandã (1857-1932), general român, profesor de matematici la

ªcoala Naþionalã de Poduri ºi ªosele din Bucureºti, secretar general al
Ministerului Apãrãrii Naþionale între 1902-1904, prim ministru ºi ministru de
Externe între 24 octombrie-29 noiembrie 1918, ministrul Industriei ºi Comerþului
(30 martie-14 iulie 1926).
Grigore N. Filipescu (1886-1938), avocat, inginer, om politic român, a înfiinþat

în anul 1929 Liga Vlad Þepeº.
André Homberg, reprezentant în Consiliul de Administraþie al Bãncii

Marmorosch, Blank & Co. din partea Banque de Paris et des Pays-Bas.
Grigore Iunian (1882-1939), jurist, ministru de Justiþie (10 noiembrie 1928-6

iunie 1930, 13 iunie-17 aprilie 1931).
George Kapri, avocat.
Achille Levy-Strauss, reprezentant în Consiliul de Administraþie al Bãncii

Marmorosch, Blank & Co. din partea Banque de Paris et des Pays-Bas.
Emilian Pantazi, avocat.
Victor Romniceanu (1856-1933), mare jurist, membru al Academiei Române.

21
Simon Rosental, avocat.
Mihail Seulescu (1929), om politic român, ministru al Finanþelor (5 martie-23

octombrie 1928).
Richard Soepkez (1873-1939), om de afaceri de religie catolicã, un apropiat al

arhiepiscopului Alex. Th. Cisar, director al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. peste
30 de ani, apropiat colaborator al lui Mauriciu Blank.
Ion V. Stârcea, baron, om politic ºi latifundiar român.
Nicolae Tabacovici (1881-1973), director al Bãncii Marmorosch, Blank, un

apropiat al lui Aristide Blank, preºedinte al Consiliului de Administraþie al Cãilor
Ferate Române în anii ’30 ai secolului trecut.
Anibal Teodorescu (1881-1971), mare jurist.
Guvernatori ai Bãncii Naþionale a României în timpul crizei

economice ºi bancare din 1929-1933:
Dimitrie Burillianu
01.01.1927-09.03.1931
Constantin Angelescu
09.03.1931-10.06.1931
27.11.1931-03.02.1934
Mihail Manoilescu
14.07.1931-27.11.1931
22
Titularii ministerelor economice în timpul crizei economice ºi

bancare din anii 1929-1933
Guvernul Iuliu Maniu

10 noiembrie 1928-6 iunie 1930
Iuliu Maniu - preºedinte al Consiliului de Miniºtri;
Mihai Popovici - ministru al Finanþelor;
Ion Mihalache - ministru al Agriculturii ºi Domeniilor;
Virgil Madgearu - ministru al Industriei ºi Comerþului.
15 octombrie 1929:
Iuliu Maniu - ad-interim la Finanþe, în locul lui Mihai Popovici, demisionat.
26 octombrie 1929:
Virgil Madgearu - ad-interim la Finanþelor.
14 noiembrie 1929:
Aurel Vlad - ministru al Industriei ºi Comerþului, în locul lui Virgil Madgearu;
Eduard Mirto - ministru al Industriei ºi Comerþului, în locul lui Aurel Vlad,
demisionat.
Guvernul George G. Mironescu

7-12 iunie 1930
George G. Mironescu - preºedinte al Consiliului de Miniºtri ºi ministru de
Externe;
Ion Rãducanu - ministru al Finanþelor;
Ion Mihalache - ministru al Agriculturii ºi Domeniilor;
Eduard Mirto - ministru al Industriei ºi Comerþului.
Guvernul George G. Mironescu

10 octombrie 1930-17 aprilie 1931
George G. Mironescu - preºedinte al Consiliului de Miniºtri ºi ministru de
Externe;
Mihai Popovici - ministru al Finanþelor;
Virgil Madgearu - ministru al Agriculturii ºi Domeniilor;
Mihail Manoilescu - ministru al Industriei ºi Comerþului.
Guvernul Nicolae Iorga

18 aprilie 1931-5 iunie 1932
Nicolae Iorga - preºedinte al Consiliului de Miniºtri, ministru al Instrucþiunii
Publice ºi Cultelor ºi ad-interim la Interne;
Constantin Argetoianu - ministrul al Finanþelor ºi ad-interim la Externe;
Gheorghe Ionescu-Siseºti - ministru al Agriculturii ºi Domeniilor;
Mihail Manoilescu - ministru al Industriei ºi Comerþului.
14 iulie 1931:
Nicolae Vasilescu Karpen - ministru al Finanþelor, în locul lui Mihail Manoilescu,
numit guvernator al BNR.
12 ianuarie 1932:
Gheorghe Taºcã - ministru al Industriei ºi Comerþului, în locul lui Nicolae
Vasilescu Karpen, demisionat.
23
Guvernul Alexandru Vaida-Voevod

6 iunie-10 august 1932
Alexandru Vaida-Voevod - preºedinte al Consiliului de Miniºtri, ministru de
Interne ºi ad-interim la Externe
George G. Mironescu - ministru al Finanþelor ºi ad-interim la Lucrãri Publice ºi
Comunicaþii;
Virgil Potârcã - ministru de Justiþiei ºi ad-interim la Agriculturã ºi Domenii;
Ion Lugoºianu - ministrul Industriei ºi Comerþului ºi ad-interim la Instrucþiune
Publicã, Culte ºi Arte.
7 iunie 1932:
Voicu Niþescu - ministrul Agriculturii ºi Domeniilor.

11 august-19 octombrie 1932
Alexandru Vaida-Voevod - preºedinte al Consiliului de Miniºtri ºi ministru de
Externe;
George G. Mironescu - ministru al Finanþelor;
Voicu Niþescu - ministru al Agriculturii ºi Domeniilor;
Virgil Madgearu - ministru al Industriei ºi Comerþului.
Guvernul Iuliu Maniu

20 octombrie 1932-13 ianuarie 1933
Iuliu Maniu - preºedinte al Consiliului de Miniºtri;
Virgil Madgearu - ministru al Finanþelor;
Ion Lugoºianu - ministru al Industriei ºi Comerþului.

14 ianuarie-13 noiembrie 1933
Alexandru Vaida-Voevod - preºedinte al Consiliului de Miniºtri;
Virgil Madgearu - ministru al Finanþelor;
Ion Lugoºianu - ministru al Industriei ºi Comerþului.
14 iunie 1933:
Alexandru Vaida-Voevod - ministru al Industriei ºi Comerþului, în locul lui Ion
Lugoºianu.
Guvernul Ion Gh. Duca

14-29 noiembrie 1933
Ion Gh. Duca - preºedinte al Consiliului de Miniºtri;
Constantin I.C. Brãtianu - ministru al Finanþelor;
Gheorghe Cipãianu - ministru al Agriculturii ºi Domeniilor;
Gheorghe Tãtãrescu - ministru al Industriei ºi Comerþului.
24
Bibliografie selectivã
AGRIGOROAIEI, Ion, România interbelicã, vol. I, Iaºi, 2001;

ALEXANDRESCU, Ioan, Economia României în primii ani postbelici (1945-
1947), Buc., 1986;
ALEXANDRESCU, Ioan, Ion Bulei, Ioan Scurtu, Enciclopedia de Istorie a
României, Buc., 2000;
ARGETOIANU, Constantin, Memorii pentru cei de mâine. Amintiri din vremea
celor de ieri, vol. XI., Buc. 1998;
AXENCIUC, Victor, Introducere în istoria economicã a României, epoca
modernã, Buc., 1997;
BÃICOIANU, Constantin, Istoria politicii noastre monetare ºi a Bãncii Naþionale,
vol. I-VI, Buc., 1932-1939;
BERINDEI, Dan, Românii ºi Europa în perioadele premodernã ºi modernã, Buc.,
1997;
BOAMBÃ, Ioan (coord.), Banca Marmorosch, Blank & Co. (1848-1923), Buc.,
1924;
BOGDAN, Constanþa, Adrian Platon, Capitalul strãin în societãþile anonime din
România în perioada interbelicã, Buc., 1981;
CÂRSTEA, Elena Violeta, Criza economicã dintre 1929-1933. Influenþa crizei
mondiale ºi situaþia economicã ºi socialã a þãrii noastre, Buc., 2007;
CIORANU, Sabin, Banca Naþionalã a României 1914-1940, Buc., 1942;
CONSTANTINESCU, N.N., Acumularea primitivã a capitalului în România, Buc.,
1991;
IDEM, (coord.), Istoria economicã a României, vol. I-II, Buc., 2000;
DOBROVICI, Gheorghe M., Istoricul dezvoltãrii economice ºi financiare a
României ºi împrumuturile contractate (1823.1933), Buc., 1934;
DRAGOMIRESCU, Constantin, Problema creditului din România, Buc., 1936;
DRÃGÃNESCU BRATEª, Petru, Banca Naþionalã a României în timpul crizei
1927-1937, Buc., 1938;
IDEM, Banca Naþionalã a României în timpul crizei 1927-1937, Buc., 1938;
GUSTI, Dimitrie (coord), Enciclopedia României, vol. I-IV, Buc., 1938-1943;
KIRIÞESCU, Costin, Sistemul bãnesc al leului ºi precursorii lui, vol. II-III, Buc.,
1997;
LONGHIN, Ioan, Marile bãnci comerciale româneºti în epoca de dupã rãzboi
(1920-1929), Buc., 1931;
MADGEARU, Virgil, Politica financiarã în cursul depresiunii economice, Buc.
1933;
MADGEARU, Virgil, Evoluþia economiei româneºti dupã rãzboiul mondial, Buc.,
1995;
MANOILESCU, Mihail, Memorii, vol. II, Buc., 1993;
MARINESCU, G.C., Dare de Seamã asupra preluãrii de cãtre Stat a creanþelor
imobilizate de la Banca Naþionalã ºi asupra gestiunii lor, precum ºi câteva
consideraþiuni în legãtura cu problema portofoliului imobilizat 1929-1941. Buc.,
1941;
MUREªAN, Maria, Dumitru Mureºan, Istoria Economiei, Buc., 1998;
NEAGOE, Stelian, Istoria guvernelor României de la începuturi 1859 pânã în
zilele noastre 1999, Buc., 1999;
NEGOESCU, Mihail, Evoluþia bancarã din România în cadrul depresiunii
economice, Buc., 1937;
IDEM, Legiferarea bancarã ºi situaþia bãncilor din România, Buc., 1937;
25
ONIªORU, Gheorghe, România în anii 1944-1948, transformãri economice ºi

realitãþi sociale, Buc., 1998;
PETIT, Eugen, Codul Conversiunii. Comentariul legii din 7 aprilie 1934. Buc.,
1934;
PINTEA, Alexandru, Gheorghe Ruscanu, Bãncile în economia româneascã,
Buc., 1995;
PROTOPOPESCU, V.V., Întreprinderile româneºti de credit sub influenþa
conjuncturii 1919-1932, Buc., 1936;
SCURTU, Ioan, Gheorghe Buzatu, Istoria Românilor în secolul XX (1918-1948),
Buc. 1999;
SLÃVESCU, Victor, Organizaþia de credit a României, Buc., 1922;
IDEM, Politica bancarã a României ºi depresiunea economicã mondialã, Buc.,
1932;
IDEM, Istoricul Bãncii Naþionale a României, Buc., 1925;
STOICESCU, Costin, Politica Institutului de Emisiune în timpul depresiunii
mondiale, Buc., 1932;
VERAX, Cum a fost prãbuºitã Banca Franco-Românã, Buc., 1935;
VIJOLI, Aurel, Cercetãri asupra capitalului financiar în þara noastrã, Buc., 1949;
IDEM, Sistemul bãnesc al leului în slujba claselor exploatatoare din þãrile
române ºi România burghezo-democraticã sau moºiereascã, Buc., 1958;
IDEM, Din prefacerile sistemului bancar ºi de credit, Buc., 1980.
www.google.com:
ro.wikipedia.org/wiki/
www.scrid.com
www.curierul.ro
26
LISTA DOCUMENTELOR
1. octombrie 1931. Bilanþul concordatar al Bãncii Marmorosch, Blank & Co.

(Capitolul I).
2. 1941. Stenogramele dezbaterilor procesului Marmorosch, Blank & Co. cu

Ministerul de Finanþe, în faþa Înaltei Comisii de Apel. (Capitolul II).
3. 1942. Mircea Djuvara. Concluziuni scrise prezentate din partea apelantului

Aristide Blank Înaltei Comisiuni de Apel, instituite prin Decretul-Lege nr.
584/1941, în procesul cu Ministerul de Finanþe. (Capitolul III).
4. 1925-1941. Anexe la Concluziunile scrise prezentate din partea apelantului

Aristide Blank Înaltei Comisiuni de Apel, instituite prin Decretul-Lege nr.
584/1941, în procesul cu Ministerul de Finanþe. (Capitolul IV).
5. ianuarie 1942. Emil Ottulescu, Virgil Veniamin, Concluziuni scrise depuse

pentru Nicolae Tabacovici ºi inginer Alexandru Garvin, în apelul fãcut contra
deciziunii Ministerului de Finanþe nr. 10.082 din 5 aprilie 1941. (Capitolul V).
6. 12 ianuarie 1942. Liviu Opriº, Concluzii din partea Ministerului de Finanþe în

faþa Comisiunii de Apel, instituitã prin Decretul-lege nr. 584 din 8 martie 1941, în
apelul Bãncii Marmorosch, Blank & Co., al domnilor Aristide Blank, Nicolae
Tabacovici, al moºtenitorilor Richard Soepkez ºi al domnului Alexandru Garvin.
(Capitolul VI).
27
28
CAPITOLUL I
BILANÞUL CONCORDATAR
AL BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.
DIN OCTOMBRIE 1931
29
30
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. SOCIETATE ANONIMÃ
ISTORIC
Instituþia ce avea sã devinã mai târziu Banca Marmorosch, Blank & Co. îºi
are obârºia în modesta întreprindere de schimb ºi împrumut pe care Jacob
Marmorosch a fondat-o în anul 1948, în colþul pe care se ridicã azi Hotelul Kiriazi,
adicã în plin centru comercial al epocii.
Într-adevãr, în Sft. Gheorghe ºi pe str. Lipscani se desfãºura
covârºitoarea majoritate a tranzacþiunilor comerciale, toate mãrfurile aduse din
târgurile Apusului ºi de pe pieþele Orientului gãsindu-ºi acolo desfacerea.
Capitalul cu care a debutat Jacob Marmorosch a fost de vreo 30.000 lei,
pe care l-a investit atât în tranzacþiuni de schimb, cât ºi în comerþ propriu-zis de
coloniale etc., care i-a adus importante relaþiuni cu strãinãtatea ºi, în special, cu
firma Joseph Meyers din Londra.
Ajutat de cumnatul sãu Jacob Löbel, care, datoritã aptitudinilor sale
excepþionale financiare ºi a influenþei pozitive pe care a exercitat-o asupra
activitãþii lui Jacob Marmorosch, poate fi, cu drept cuvânt, considerat, de
asemenea, ca unul din fondatorii Bãncii Marmorosch, Blank & Co., aceasta din
urmã a putut sã-ºi ridice în mod constant nivelul operaþiunilor.
În anul 1863, Jacob Marmorosch îºi alege drept colaborator pe tânãrul
Mauriciu Blank, ale cãrui însuºiri deosebite se evidenþiazã atât de rapid încât,
dupã ani de conlucrare, Jacob Marmorosch îl ia participant la beneficii, iar la 1
ianuarie 1874 aceastã rodnicã activitate comunã îºi gãseºte consacrarea în
transformarea tovãrãºiei neoficiale de pânã atunci într-una legalã, prin
schimbarea firmei individuale Jacob Marmorosch într-una în nume colectiv, sub
comandita Bãncii Löbel din Viena.
Astfel, ia naºtere, la 1 ianuarie 1874, SOCIETATEA ÎN COMANDITÃ
MARMOROSCH, BLANK & CO., înregistratã, conform legilor în vigoare, cu un
capital de 172.000 lei.
Noua întreprindere ºi-a concentrat de îndatã întreaga atenþiune asupra
posibilitãþilor de dezvoltare a agriculturii româneºti, intuiþia lui Mauriciu Blank
întrevãzând fãrã greº importanþa capitalã a ridicãrii acestei ramuri principale
pentru întreaga economie a þãrii. Astfel, de la început, printr-un larg sprijin
acordat agricultorilor, firma Marmorosch, Blank & Co. a înþeles sã se asocieze
bunului mers al dezvoltãrii economice ºi a persistat în decursul anilor în aceastã
politicã, legându-ºi astfel însãºi existenþa ºi evoluþia de destinele þãrii româneºti.
În rãzboiul ruso-româno-turc, izbucnit dupã numai trei ani de la fondarea
comanditei, aceasta ºi-a înþeles menirea, finanþând pe furnizorii armatelor aliate,
pentru a contribui astfel la succesul final cristalizat în declararea independenþei
þãrilor româneºti.
Cu toate cã terminarea rãzboiului a coincidat cu o stare economicã
precarã, datoritã sforþãrilor generale care impuseserã þãrii sacrificii simþitoare,
Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi-a continuat opera începutã, interesându-se
de noile câmpuri de activitate deschise de noua situaþie politicã.
Astfel, a finanþat lucrãrile pentru executarea construcþiei primei linii ferate,
care, pe lângã punerea în valoare a bogãþiilor nenumãrate ale regiunilor
petrolifere din Valea Prahovei, a fãcut legãtura noastrã cu Europa Occidentalã –
linia Ploieºti-Predeal –, construitã de inginerul Leon Guilloux cu concursul
financiar al bãncii.
31
Mai târziu, prin colaborarea bãncii cu inginerul I.G. Cantacuzino, s-au

construit liniile Buzãu-Mãrãºeºti, Dorohoi-Iaºi ºi Râmnicu-Vâlcea-Câineni.
Capitala Regatului României, având un sistem primitiv de canalizare,
Banca Marmorosch, Blank & Co. a sprijinit materialiceºte antrepriza lucrãrilor de
canalizare datã Casei Société Marseillaise des Ciments du Midi ºi lucrãrile
începute la 1882 au fost duse la bun sfârºit, banca legându-ºi astfel încã o datã
numele de o operã de utilitate publicã de covârºitoare importanþã.
În aceeaºi mãsurã, ºi cu acelaºi spirit de discernãmânt, Mauriciu Blank a
înþeles sã acorde sprijinul sãu ºi întreprinderilor particulare.
Astfel, participã la înfiinþarea fabricilor de hârtie de la Letea ºi Scãeni, la
transformarea în Societate Anonimã a Fabricii de încãlþãminte ºi furnituri militare
M.Th. Mandrea din Bucureºti ºi a firmei forestiere P. & C. Goetz & Co.
Aceste participãri învedereazã preocuparea evidentã a bãncii de a lua
parte activã la dezvoltarea industriei hârtiei ºi, implicit, la ridicarea nivelului
cultural al þãrii, la punerea în valoare a produselor naþionale prin stimularea
fabricãrii în þarã a furniturilor militare necesare apãrãrii naþionale, cât ºi la
exploatarea raþionalã a bogãþiilor forestiere menitã sã creeze României
debuºeuri pe pieþele strãine ºi sã-i ajute astfel sã-ºi punã bazele unui export
remuneratoriu.
Avântul rapid ce a urmat acestor prime încercãri de participãri industriale
ale unei întreprinderi bancare la noi în þarã a fost, pe de o parte, dovadã pentru
spiritul clarvãzãtor al conducãtorului Mauriciu Blank, rãmas singur la cârma
instituþiei prin moartea în decembrie 1904 a aceluia care, la rândul sãu, fãcuse
dovada unui ochi ager ºi a unei mâini sigure în alegerea partenerului sãu ºi a
diriguitorului de mai târziu.
În 1889, banca înfiinþeazã, împreunã cu I.G. Cantacuzino, o fabricã de
ciment la Brãila, întreprindere reclamatã în mod imperios de nevoile mereu
crescânde ale campaniei de construcþii atât publice, cât ºi particulare.
Atât Statul, care se gãsea în faþa unui vast program de întocmiri de
fortificaþii ºi lucrãri în porturi, cât ºi antrepriza particularã, au putut astfel beneficia
de produsele unei fabricaþiuni indigene a cãrei calitate a fost certificatã, în mod
neîndoielnic, de cucerirea pieþei orientale chiar pentru export.
În 1895, Banca Marmorosch, Blank & Co. participã pentru prima oarã la
emiterea unui împrumut public român.
Ca mandatarã a unui grup de bãnci germane ºi pe cont propriu, ea
participã cu 10% la efectuarea unui împrumut de 32.500.000 lei al Comunei
Bucureºti, destinat lucrãrilor publice.
Un an mai târziu, participã la conversiunea în obligaþiuni de 4½% a mai
multor împrumuturi comunale emise pe tipul de 5%.
Banca îºi îndreaptã apoi activitatea spre punerea bazei asigurãrilor în
þara noastrã ºi sub imboldul ºi cu contribuþia bãncii ia fiinþã, la Brãila, în 1897,
Societatea Românã de Asigurãri Generale, care, dupã doi ani de funcþionare în
acel oraº, se strãmutã la Bucureºti, unde, schimbându-ºi numele, devine
„GENERALA”, Societate Românã de Asigurãri Generale, astãzi o întreprindere
de rangul marilor instituþii similare din Occident.
Transformarea în societate anonimã a Fabricii ºi rafinãriei de zahãr
„Chitila”, în 1898, este, de asemenea, strâns legatã de activitatea pe care Banca
Marmorosch, Blank & Co. o depune în acea perioadã de timp pentru încurajarea
ºi ajutorarea încercãrilor de creare a unei industrii naþionale a fabricãrii zahãrului,
încercãri care îºi au corolarul în constituirea unei societãþi anonime cu un capital
de 1.200.000 lei, din care o treime subscriºi de Banca Blank.
32
Crearea unei industrii a decorticãrii orezului la Brãila, în anul 1904, este

nu mai puþin opera bãncii.
Capitalul de 172.000 lei cu care debutase comandita Marmorosch ºi
Blank, importantã odinioarã, nu mai corespundea nici nevoilor pieþei ºi nici
importanþei pe care Mauriciu Blank reuºise s-o dea institutului condus de dânsul.
Pentru a-ºi putea continua rodnica ei activitate a recurs la relaþiunile
create în strãinãtate de Mauriciu Blank ºi a hotãrât instituþiile bancare Banque
Commerciale Hongroise de Pest, Bank für Handel und Industrie ºi, în fine, pe
Berliner-Handels-Gesellschaft sã contribuie cu aportul lor la sporirea capitalului,
succesiv la 2.500.000 ºi apoi la 5.000.000 lei.
În 1899, când o secetã catastrofalã s-a abãtut asupra þãrii, coincidând cu
o nemaipomenitã crizã financiarã care bântuia întreg continentul, Banca
Marmorosch, Blank & Co. ºi-a arãtat în plinã mãsurã întregul devotament ºi
întreaga abnegaþie puse în slujba þãrii ºi a binelui obºtesc.
A ajutat din rãsputeri comerþul particular, a pledat în strãinãtate cu toatã
cãldura pentru încredere în vitalitatea þãrii ºi în posibilitatea de rapidã refacere cu
ajutorul încrederii generale.
Faþã de Stat ºi-a pus în joc toate resursele, preluând în portofoliul ei
bonuri de tezaur de 10 milioane lei, a avansat fonduri de 6 milioane lei
Ministerului de Finanþe, pentru nevoile sale urgente. A înlesnit Casei de Depuneri
ºi Consemnaþiuni un împrumut de 5.000.000 la Bruxelles ºi de 8.000.000 lei la
Berlin.
Împrumutul de 175.000.000 lei în bonuri de tezaur din care Statul a
rambursat bãncii avansul fãcut Ministerului de Finanþe, cât ºi recolta abundentã
a anului urmãtor au adus o restabilire a situaþiei, la care nu se poate spune cã
instituþia noastrã nu ºi-a îndeplinit cu prisosinþã îndatoririle de regulator al
pulsului economic, în cadrul posibilitãþilor ce-i stãteau la îndemânã ºi a
mijloacelor de care putea dispune atunci.
Tocmai aceastã fazã criticã în dezvoltarea economicã a þãrii, care a
învederat cã trebuinþele ei reclamã în mod imperios aducerea la acelaºi nivel de
dezvoltare a tuturor ramurilor de activitate, pentru ca o incidentalã zdruncinare a
principalei surse de venituri – agricultura – sã nu mai atragã dupã sine
consecinþe de gravitatea acelora provocate de seceta din 1899.
Dupã aceastã experienþã edificatoare, Þara se pregãtea pentru mari
transformãri ºi, urmând cu fidelitate drumul croit de instituþia ºi patriotismul lui
Mauriciu Blank, banca urmeazã ºi ea evoluþia Þãrii ºi se transformã în:
SOCIETATE ANONIMÃ, cu un capital de 8.000.000 lei, împãrþit în 16.000
acþiuni a 500 lei nominal, subscris de P.S. Aurelian, Mauriciu Blank, I.G.
Cantacuzino, Jacob Marmorosch, Bank für Handel und Industrie, Banque
Commerciale Hongroise de Pest ºi Berliner-Handels-Gesellschaft.
Sentinþa nr. 1.303 din 4 decembrie 1904 a Tribunalului Ilfov dã drept de
funcþionare „societãþii de credit”, prima emblemã sub care s-a fãcut
transformarea în societatea anonimã a comanditei, iar la 27 ianuarie 1905,
acþionarii „Societãþii de Credit”, întruniþi în Adunare Generalã Extraordinarã,
hotãrãsc schimbarea numelui Societãþii de Credit în cel de
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO.

Societate Anonimã
Încrederea ce piaþa a manifestat-o în acest eveniment se oglindeºte în

faptul cã acþiunile instituþiei, în valoare nominalã de 500 lei, au cotat la 25 august
33
1905, adicã la prima apariþie, 750 lei, iar 10 zile mai târziu, 920 lei.
Mãrirea volumului de operaþiuni care s-a produs ca imediatã urmare a
acestei transformãri a reclamat o urgentã sporire a capitalului, de la 8 la
10.000.000 lei, prin emiterea a 4.000 acþiuni la purtãtor pe cursul de 675 lei,
emisiune hotãrâtã la 1 ianuarie 1906 ºi prelungitã în întregime de Banque de
Paris et de Pays Bas.
Aceastã subscriere însemna prima investiþiune mai importantã a unei
instituþii franceze pe piaþa noastrã la un aºezãmânt cu administraþie ºi conducere
indigenã, ºi a marcat o etapã în dezvoltarea legãturilor economice ale þãrii cu
pieþele Apusului.
Doi ani mai târziu, capitalul se sporeºte de la 10 la 13.500.000 lei ºi, dupã
alþi patru ani, de la 13.500.000 la 15.000.000 lei.
Cãtre finele anului 1915, dupã anexarea Cadrilaterului, o datã cu mãrirea
teritoriului þãrii, banca înfiinþeazã douã agenþii la Bazargic ºi Silistra pentru
deservirea noii pieþe ºi purcede la o nouã sporire de capital, pânã la Lei
20.000.000.
În 1916, când þara noastrã a intrat în rãzboiul pentru întregire, Banca
Blank, credincioasã tradiþiei ei de conlucrãtoare asiduã la binele obºtesc,
înfiinþeazã în Palatul ei un spital, doneazã pentru „Familia Luptãtorilor”, precum
ºi pentru alte aºezãminte de binefacere militare ºi civile, ºi îºi dã ºi contribuþia de
luptãtori din sânul funcþionarilor.
Evenimentele determinând strãmutarea Guvernului la Iaºi, conducãtorii
bãncii nu pregetã sã transfere, la rândul lor, banca în localul Bãncii Moldova,
afiliata ei, la Iaºi.
Acolo, în ciuda împrejurãrilor vitrege, îºi continuã neînfrânþi opera de
binefacere ºi Darea de Seamã a anului 1916 grãieºte de neînfricoºata încredere
în cauza dreaptã a luptei pornite în înfãptuirea idealului naþional.
Dupã ce armatele române biruitoare se întorc pe plaiurile vremelnic
nãpãstuite ºi viaþa îºi reia cursul normal în noile hotare, pe care victoria le-a dat
ca rãsplatã României Mari, Banca Blank revine la Bucureºti ºi, în 1918, ca un
prim semn al reînnodãrii firelor sârguinþei ºi al adaptãrii la cerinþele unei þãri acum
cu 16 milioane de locuitori, îºi sporeºte din nou capitalul la Lei 30.000.000, apoi
la Lei 50.000.000 în 1919 ºi, la sfârºitul acestui an, la 75.000.000, iar, în fine, la
25 aprilie 1920, la Lei 125.000.000, pe care registrele îl aratã actualmente.
Banca Marmorosch, Blank & Co. îºi inaugureazã activitatea postbelicã,
instalându-se ca primã instituþie cu capital românesc pe pieþele Parisului, New-
York-ului ºi Vienei, ducând astfel cu sine, sub imboldul conducãtorilor sãi ºi
îndeosebi al domnului Aristide Blank, care uneºte o adâncã cunoaºtere a
pieþelor strãine cu deosebitele calitãþi de conducãtor, care-l destinã cu unul din
cei mai indicaþi colaboratori ai tatãlui sãu, prestigiul numelui ºi finanþei româneºti
pe meleagurile strãine.
Concomitent, Banca Blank pãºeºte la crearea Societãþilor „Miniera”,
pentru exploatarea de terenuri miniere, „Mecano”, pentru comerþul ºi instalaþiuni
mecanice, industriale, electrice ºi, împreunã cu alte bãnci, înfiinþeazã Societatea
„Mãsura”, pentru comerþul ºi fabricarea de mãsuri ºi greutãþi.
În 1919 ia parte la crearea Societãþii Generale de Construcþiuni ºi Lucrãri
Publice, a Întreprinderilor Forestiere Române de la Cluj, a Fabricii de Sticlãrie
„Honterus” din Braºov, a Societãþii Generale de Transporturi „Intercontinentala”
din Bucureºti.
De asemenea, împreunã cu alte bãnci ºi întreprinderi particulare,
participã la crearea instituþiunilor: Banca Viticolã, Clãdirea Româneascã,
34
Creditul Tehnic Transilvãnean, ªantierele Române de la Dunãre etc.,

achiziþioneazã participaþiuni la prima Fabricã de Bere „Bucovineana”, la
Societatea Forestierã „Bucovina”, la societãþile petrolifere „Petrolul” ºi „Cometa”,
mãrindu-ºi, de asemenea, stocul de acþiuni P. & C. Goetz & Cie.
Toate aceste noi interesãri în dezvoltarea diferitelor ramuri ale activitãþii
economice naþionale denotã preocuparea continuã a bãncii de a urmãri fãrã
întrerupere programul de încurajare pozitivã a tuturor manifestãrilor de vitalitate
ale iniþiativei indigene.
Credincioasã acestui program, pe care l-a aplicat cu tenacitate ºi
perseverenþã, Banca Marmorosch, Blank & Co. nu a cruþat niciun sacrificiu
pentru a nu se depãrta o clipã de la menirea ce ºi-a desemnat-o pentru
propãºirea economiei naþionale ºi pentru binele obºtesc, a dat în mod
neprecupeþit concursul pretutindeni unde a întrevãzut posibilitatea unei realizãri,
a unui progres pozitiv, ºi ºi-a îndeplinit cu demnitate rolul ce-i incumbã în calitate
de cel mai vechi Institut Bancar Românesc.
35
ADMINISTRAÞIA
Constituitã în societate anonimã dupã traversarea etapelor care au

premers aceste forme juridice finale, Banca Marmorosch, Blank & Co. se
administreazã în virtutea prescripþiunilor legale referitoare la societãþile
anonime, în baza statutelor votate în Adunarea Generalã Constitutivã, cu
modificãrile aduse de Adunãrile Generale ulterioare.
SCOPUL societãþii este cel indicat la art. 4 din Statute, ºi care sunã:
„Banca are de scop: A face pentru cont propriu sau pentru socoteala
terþilor, orice operaþiuni financiare ºi de bancã, sau a se asocia la atari operaþiuni,
cuprinzând ºi operaþiunile de comision ºi avansuri asupra mãrfurilor.
Ea va putea înfiinþa, dobândi ºi comandita institute financiare ºi alte case
de bancã existente, precum ºi întreprinderi comerciale, industrii de orice naturã,
construcþiuni de cãi ferate, societãþi de navigaþiune, ºosele, canaluri, mine,
fabrici, întreprinderi de docuri etc.
Banca va putea dobândi în deplinã proprietate, sau sub orice altã formã a
posesiunii, imobile fie urbane, fie rurale, stabilimente ºi instalaþiuni industriale de
orice naturã, necesare întreprinderilor sale, în cont propriu, în participaþiune sau
pentru contul terþilor. Societatea va putea conferi ºi consimþi la orice asigurãri ºi
garanþii ipotecare sau privilegiate, dacã asemenea garanþii le va gãsi necesare.
CAPITALUL SOCIAL este de 135.000.000 lei, împãrþit în 350.000 acþiuni

a 500 lei nominal, deplin vãrsat.
Sporirea acestui capital se poate face prin noi emisiuni, în urma unei
deciziuni a Adunãrii Generale, acþionarii prezenþi trebuind sã reprezinte jumãtate
din capitalul social, iar deciziunea aferentã trebuind sã întruneascã majoritatea
de 2/3 a voturilor aferente. Art. 9 din statute conferã societãþii dreptul de emitere
de obligaþiuni.
ADMINISTRAÞIA propriu-zisã a societãþii este încredinþatã unui Consiliu

de Administraþie, compus din cel puþin cinci ºi cel mult 25 de membri, ºi a unei
direcþiuni numitã dupã împrejurãri în condiþiunile ºi cu atribuþiunile fixate de cãtre
Consiliul de Administraþie.
Membrii Consiliului de Administraþie se aleg de Adunarea Generalã pe un
termen de patru ani, la expirarea cãrei perioade membrii al cãror mandat a
expirat sunt reeligibili.
Cauþiunea statutarã a membrilor Consiliului este de 30.000 lei în cauþiuni
ale societãþii, care nu se elibereazã decât dupã ce Adunarea Generalã îi va fi dat
descãrcare de gestiunea sa.
Consiliul alege dintre membrii sãi un preºedinte ºi unul sau mai mulþi
vicepreºedinþi.
El poate, de asemenea, alege în fiecare an, din sânul sãu, un Comitet
Executiv, determinând cercul sãu de activitate.
Celelalte drepturi ºi atribuþiuni ale Consiliului de Administraþie sunt cele ce
i le conferã statutele.
Deciziunile luate sunt consemnate într-un registru special sub formã de
procese-verbale, care trebuie semnate de preºedinte, vicepreºedinte, director
general sau substitutul sãu, împreunã cu cel puþin unul din membrii care au
asistat la ºedinþa respectivã.
36
Angajarea valabilã a societãþii prin semnãturi este, de asemenea, strict

delimitate de prevederile statutare.
CENZORII. Adunarea Generalã alege, de asemenea, 3-5 cenzori ºi 3-5

cenzori-supleanþi, a cãror atribuþiune este determinatã de Codul de Comerþ,
administraþia societãþii trebuind sã fie totdeauna la dispoziþia lor în ceea ce
priveºte exercitarea acestor atribuþiuni. Garanþia statutarã pentru gestiune se
fixeazã la 15.000 lei în acþiuni ale societãþii ºi care rãmân consemnaþi pânã la
obþinerea descãrcãrii pentru gestiunea lor.
ADUNAREA GENERALÃ. Adunarea Generalã legal constituitã

reprezintã totalitatea acþionarilor.
Ea se convoacã prin publicaþiunile legale, iar acþionarii, care doresc a lua
parte cu drept de vot, trebuie sã-ºi depunã acþiunile cu cel puþin cinci zile înaintea
termenului fixat pentru Adunare.
Atribuþiunile ºi drepturile Adunãrii Generale sunt precizate în Statutele
societãþii.
Deciziunile Adunãrii Generale se iau cu majoritate absolutã a voturilor
exprimate. În caz de paritate, votul preºedintelui este decisiv.
BILANÞUL, DISTRIBUIREA BENEFICIILOR, FONDURI DE REZERVÃ

Exerciþiul social începe la 1 ianuarie ºi se închide la 31 decembrie a
fiecãrui an.
La sfârºitul exerciþiului respectiv, Consiliul de Administraþie întocmeºte
inventarul activului ºi pasivului societãþii, stabilind, pe baza lui, bilanþul anual.
Beneficiile realizate în cursul unui exerciþiu se repartizeazã dupã o normã
fixã în ceea ce priveºte dividendele ºi tantiemele, în raport cu cifra constatatã,
surplusurile rezultate atribuindu-se fondului de rezervã, a cãrui regim este, de
asemenea, reglementat de prevederile statutare.
DIZOLVAREA ªI LICHIDAÞIUNEA
Societatea se poate dizolva în conformitate cu prevederile Codului
Comercial ºi în urma unui vot al Adunãrii Generale.
În timpul lichidãrii, puterile Adunãrii Generale rãmân în vigoare ca ºi mai
înainte.
PUBLICAÞIUNILE SOCIETÃÞII
Se fac printr-o singurã publicaþiune, în „Monitorul Oficial”, în afarã de
cazurile când legea prevedea publicaþiuni repetate. Inserarea acestor
publicaþiuni în celelalte ziare este facultativã ºi valabilitatea lor nu depinde de
apariþiunea acestor ziare.
37
ORGANIZAÞIA
Organizaþia unei mari bãnci, datã fiind varietatea ºi volumul operaþiunilor

a cãror executare i se încredinþeazã, implicã, în afarã de o deosebitã grijã pentru
buna funcþionare a serviciilor de ghiºeu, adicã a acelora destinate contactului ºi
deservirii publicului, o impecabilã punere la punct a mecanismului intern, pentru
asigurarea unui control eficace în ceea ce priveºte contabilizarea ºi balansarea
operaþiunilor executate.
În acest scop, marele angrenaj ce-l reprezintã buna funcþionare a unui
atare organism reclamã în mod imperios o diviziune judicios aplicatã a muncii,
care sã permitã încã, pe de altã parte, o perfectã acordare a lucrãrilor parþiale
într-un tot armonios ºi bine închegat.
Banca Marmorosch, Blank & Co. a procedat din considerentele arãtate la
aceastã diviziune, împãrþind totalitatea lucrãrilor dupã natura lor, pe diverse
servicii, organizate pentru aducerea la îndeplinirea a tuturor operaþiunilor ce le
comportã.
Roadele acestei descentralizãri s-au produs în accelerarea lucrãrilor, în
preciziunea efectuãrii, cât ºi mai cu seamã în promptitudinea deservirii clientelei.
În cele ce urmeazã, vom înºira aceste diferite servicii ale Bãncii cu
atribuþiunile, organizaþia ºi misiunea lor.
ORDONANÞAREA. Cuprinde aproape toate serviciile de ghiºeu pentru

deservirea publicului în ceea ce priveºte primirile ºi ridicãrile de numerar. Acest
serviciu se îndeletniceºte cu primirea depunerilor în cont curent pe livrete spre
fructificare, cât ºi vãrsãmintele pentru executarea dispoziþiunilor de platã ºi de
emisiuni de cecuri.
Pe de altã parte, tot de Serviciul Ordonanþãrii depind ghiºeele unde se
elibereazã clienþilor dovezile executãrii dispoziþiunilor lor, adicã borderouri
referitoare la ordinele de platã ºi cecurile confecþionate pe baza vãrsãmintelor
sau prin cont, în conformitate cu instrucþiunile clientului.
Aceste ghiºee formeazã Serviciul de Ordine de Plãþi ºi Cecuri Emise,
dupã cum acela unde se ridicã sumele provenite din ordine de platã ºi remiteri de
cecuri din provincie ºi strãinãtate în favoarea clienþilor asupra noastrã formeazã
Serviciul de Ordine de Platã ºi Cecuri Transmise, ca servicii divizionare ale
Ordonanþãrii.
Serviciul centralizator ºi distribuitor al fondurilor necesare plãþilor cât ºi a
sumelor intrate este:
SERVICIUL CASIERIEI, unde casierii primitori ºi plãtitori îºi iau dimineaþa

în primire registrele de trecere ºi fondurile de rulment, iar seara predau casa
împreunã cu rezultatul operaþiunilor din ziua respectivã, trecute prin mânã ºi
totalizate în registrele amintite.
Pentru o mai rapidã stabilire a situaþiei corespondenþilor ºi clientelei care
întreþine cont cu Banca ºi care, în virtutea acestor relaþiuni, dispun executarea a
diferite operaþiuni prin debitul contului respectiv, funcþioneazã:
SERVICIUL „DISPONIBIL”, împãrþit în douã subdiviziuni ºi anume:

„Disponibil Loco” pentru controlul ºi stabilirea poziþiunii clienþilor locali,
„Disponibil Provincie ºi Strãinãtate”, pentru îndeplinirea aceleiaºi misiuni, în
raporturile bãncii cu clientela din þarã ºi strãinãtate. Acest serviciu are drept scop
38
o accelerare în executarea dispoziþiunilor primite, prin aceea cã, furnizând

imediat la cerere situaþia contului respectiv în registrele bãncii, pe baza
cartotecilor þinute la zi, scuteºte serviciul respectiv de lichidarea cercetãrilor mai
anevoioase în Contabilitatea Generalã.
SERVICIUL SCONTULUI este acela care se ocupã cu cele douã

operaþiuni fundamentale inerente numelui ce-l poartã: scontarea ºi prepararea
formalitãþilor pentru reescontare, care se face efectiv de cãtre Banca Naþionalã.
Serviciul Scontului face operaþiunile de intrare ºi ieºire a poliþelor ºi portofoliului
care fac obiectul tranzacþiunilor de avans asupra acestor valori.
SERVICIUL DE EFECTE ªI CUPOANE manipuleazã titlurile ºi acþiunile,

executã dispoziþiile de cumpãrare ºi vânzare a acestor valori, depunerile de
cauþiuni pentru bancã ºi pentru terþi în efecte, încasarea ºi decontarea
cupoanelor exigibile, precum ºi urmãrirea sorþilor la valorile amortizabile.
SERVICIUL TEZAURULUI depoziteazã numerarul ºi valorile de tot felul

aflãtoare în proprietatea sau pãstrarea bãncii ºi este un oficiu pur intern,
accesibil numai personalului.
SERVICIUL „SAFE-URILOR”, spre deosebire de cel al Tezaurului, este

de utilitate publicã, prin aceea cã totalizeazã un numãr de casete accesibile
deþinãtorilor prin închiriere ºi unde aceºtia îºi depoziteazã ºi pãstreazã valorile
de orice fel, þinându-le astfel la adãpost de primejdia furtului sau a incendiului.
SERVICIUL INCASSO recepþioneazã poliþele, tratele ºi celelalte

mandate simple pe care bãnci, corepondenþi ºi clienþi, le predau spre încasare ºi
executã toate operaþiunile necesare aducerii la îndeplinire a mandatului
încredinþat, în conformitate cu instrucþiunile primite. Are drept auxiliar:
SERVICIUL PORTOFOLIU care duce evidenþa avizãrilor pentru platã,

precum ºi a scadenþelor pentru remiterile de poliþe în provincie, spre a fi
prezentate la timp spre platã de cãtre sucursalele, respectiv, corespondenþii
bãncii.
SERVICIUL DOCUMENTAR are însãrcinarea de a executa operaþiunile

de incasso bazate pe prezentare de documente spre platã sau de executare de
plãþi contra documente, ca, de exemplu, eliberãri de frachte referitoare la
transporturi sosite pe uscat ºi de conosamente în legãturã cu transporturile pe
apã, contra plãþii rambursului sau contra îndeplinirii condiþiunilor ºi instrucþiunilor
trimise de expeditor.
De asemenea, are în sarcina sa deschiderea, tranzitarea ºi executarea
acreditivelor documentare, adicã, în speþã, tot manipularea de documente ºi
dirijarea lor dupã indicaþiunile remitentului.
SERVICIUL DEVIZELOR executã toate operaþiunile în valute, emite

cecuri asupra strãinãtãþii în baza disponibilului bãncii în corespondenþii
respectivi, cumpãrã ºi vinde cecuri în valutã ºi executã corespondenþa întreagã
privitoare la toate aceste operaþiuni.
SERVICIUL CORESPONDENÞEI executã aceleaºi operaþiuni însã în

39
„Lei” ºi, datoritã volumului operaþiunilor, prezintã o deosebitã importanþã în ceea

ce priveºte promptitudinea pusã în executarea ºi transmiterea ordinelor primite.
Executã, în afarã de ordinele de platã ºi plata cecurilor, acreditivele simple adicã
constituirile de disponibil în favoarea unei instituþiuni sau a unui client, utilizabil la
prezentare ºi pânã la epuizarea cuantumului convenit în baza fondurilor ce
formeazã obiectul acreditãrii.
CONTABILITATEA GENERALÃ. Un serviciu de importantã capitalã

pentru bunul mers al operaþiunilor, dat fiindcã înregistreazã orice miºcare sau
deplasare de fonduri de orice naturã, de la zi la zi, în activul ºi pasivul bãncii, ºi îºi
asumã sarcina unui permanent control asupra operãrii juste a întregului complex
de dispoziþiuni ºi înregistrãri care formeazã activitatea instituþiunii. Subdivizatã în
servicii componente dupã natura înregistrãrilor, evidenþelor ºi controlului,
Contabilitatea Generalã reprezintã, în proporþie redusã, întreaga organizaþie a
bãncii, prin aceea cã rezumã, în cifre ºi scurte adnotãri în registre, întreaga
activitate a acesteia ºi rezultatul final al acestor adnotãri trebuie sã se
coordoneze la fel cu însãºi activitatea instituþiei. De bunul mers al înregistrãrilor
contabilitãþii ºi de urmãrirea la zi a evidenþelor provocate de operaþiunile
diferitelor servicii depinde însãºi securitatea fondurilor încredinþate bãncii ºi
manipulate de aceasta, prin evitarea omisiunilor, erorilor ºi fraudelor posibile.
SECRETARIATUL GENERAL. Este serviciul de centralizare ºi executare

a operãrilor Direcþiunii bãncii, de consemnare ºi transmitere cãtre celelalte
servicii interesate a proceselor-verbale privitoare la creditele acordate clienþilor
bãncii, de pãstrare a convenþiilor ce regizeazã raporturile dintre bancã ºi aceºti
clienþi în virtutea utilizãrii creditelor puse la dispoziþie, precum ºi a tuturor
documentelor în legãturã cu activitatea bãncii.
Secretariatul General emite, elibereazã ºi urmãreºte lichidarea scrisorilor
de garanþie solicitate de clienþi în baza constituirii acoperirilor convenite, cât ºi de
corespondenþii bãncii din strãinãtate, fie în baza disponibilului ce-l au în bancã,
fie în baza bonitãþii lor notorii.
SERVICIUL CONTENCIOSULUI este indispensabil unei instituþiuni de

mare anvergurã, prin aceea cã trebuie sã vegheze atât la îndeplinirea legalã a
tuturor formalitãþilor în legãturã cu tranzacþiunile rezultate din raporturile dintre
bancã ºi clienþi, cât ºi la urmãrirea ºi realizarea creanþelor bãncii a cãror
recuperare nu se produce pe cale normalã, adicã prin achitare în conformitate cu
prevederile convenþiunii respective. Serviciul Contenciosului are ca auxiliar un
Serviciu de Executãri ºi Urmãriri pentru aducerea la îndeplinirea sentinþelor ºi
titlurilor executorii obþinute de Contencios în contra debitorilor bãncii pe cãile ce
legile i le pun la îndemânã. De asemenea, un Serviciu al Bunurilor, care
administreazã bunurile imobiliare ale bãncii, încheie ºi urmãreºte îndeplinirea
contractelor dintre bancã în calitate de proprietarã ºi chiriaºii sãi.
SERVICIUL INFORMAÞIUNI are importanta însãrcinare de a se orienta

permanent asupra situaþiei pieþei ºi, în special, asupra schimbãrilor survenite de
la zi la zi în structura, bonitatea ºi activitatea instituþiunilor ºi pesoanelor aflãtoare
în orice relaþiuni cu banca. În cadrul acestor atribuþiuni, Serviciul de Informaþiuni
poate furniza ºi clientelei bãncii relaþiuni – bineînþeles, fãrã niciun fel de
obligaþiune – asupra persoanelor ºi instituþiunilor despre care este chestionat.
40
SERVICIUL DE STUDII este, de asemenea, de o mare importanþã în

complexul unei mari bãnci, dat fiindcã menirea lui este sã se þinã la curent cu
toate miºcãrile economice ale þãrii ºi strãinãtãþii, sã colecþioneze ºi sã claseze
materialul documentar în legãturã cu aceste miºcãri, prefaceri, adaptãri ºi
evoluþii, pentru ca sã poatã, la orice moment, furniza Direcþiunii bãncii, în
eventualitatea unei propuneri ce i s-ar face din afarã, datele ºi indicaþiunile ce ar
necesita pentru examinarea oportunitãþii luãrii în considerare a acelei propuneri,
din punct de vedere financiar ºi economic.
SERVICIUL DE REGISTRATURÃ, EXPEDIÞIE ªI CONTROL se

întregesc reciproc, în manipularea iniþialã ºi finalã a corespondenþei ºi valorilor
precum ºi în controlul executãrii dispoziþiunilor în legãturã cu aceste obiecte.
SERVICIUL ARHIVEI conservã toatã corespondenþa adresatã bãncii,

copiile scrisorilor ºi celorlalte corespondenþe dirijate de cãtre bancã clienþilor sãi,
ºi serveºte ca izvor de documentare pentru eventualele reclamaþiuni în legãturã
cu omisiunile ºi erorile intervenite în executarea dispoziþiunilor primite.
SERVICIUL PERSONALULUI controleazã în permanenþã situaþia ºi

miºcarea personalului, face formalitãþile de angajãri, concedieri, publicaþiuni de
acordãri ºi retrageri de semnãturi, întocmeºte statele de salarii ºi conservã toate
piesele ºi documentele în legãturã cu dosarele individuale ale personalului.
SERVICIUL INTENDENÞEI supravegheazã miºcarea personalului

inferior de serviciu ºi, în acelaºi timp, conservarea ºi îngrijirea inventarului ºi
mobilierului bãncii. Serviciul Intendenþei îngrijeºte, de asemenea, de procurarea
materialelor necesare încãlzitului ºi luminatului, ºi de facerea la timp a
reparaþiunilor necesare unei bune întreþineri a imobilului bãncii.
În cadrul general al serviciilor bãncii, însã ca un organism aproape de sine

stãtãtor prin rolul ce-l îndeplineºte, trebuie sã menþionãm:
DIRECÞIUNEA SUCURSALELOR, care este oficiul centralizator al

administrãrii ºi controlului complexului de sucursale locale, din provincie ºi cele
din strãinãtate ale bãncii, de cãtre Centralã. În baza bilanþurilor zilnice, cu
anexele explicative ale operaþiunilor cotidiene, Centrala, cu ajutorul aparatului
Direcþiunii Sucursalelor, îºi poate întocmi oricând o situaþie sumarã a sucursalei
respective, care sã conþinã toate datele mai importante privitoare la mersul
operaþiunilor ei. Din compararea acestor situaþiuni, cu directivele date de cãtre
Centralã în privinþa tratãrii afacerilor, a manipulãrii fondurilor etc., aceasta din
urmã îºi poate da socotealã de gradul de adaptare a sucursalei respective la
sugestiunile ºi îndrumãrile Centralei ºi poate lua imediat mãsurile de rigoare în
caz de derogare de la dispoziþiunile date. Direcþiunea Sucursalelor are, ca
auxiliar, Serviciul Inspectoratului, care urmãreºte contabiliceºte miºcarea
fondurilor ºi valorilor la sucursale ºi care, prin organele sale, inspectorii pot lua
chiar la faþa locului mãsurile hotãrâte de Direcþiunea Centralã în legãturã cu
constatãrile privitoare la buna sau reaua administrare a unei sucursale ºi a
mersului activitãþii ei.
Organizarea bãncii prevede, în afarã de aducerea la îndeplinire a
operaþiunilor cotidiene în funcþie de ordinele clientelei, douã operaþiuni de
41
utilitate internã dictate de legiuirile în vigoare cu privire la obligaþiunile firmelor

comerciale ºi anume:
INVENTARUL, care se efectueazã cãtre sfârºitul fiecãrui exerciþiu pentru

a se controla, parafa ºi consemna în borderourile aferente ºi, în sfârºit, a se trece
în registrele speciale þinute în acest scop. Inventarul cuprinde examinarea ºi
controlul absolut al tuturor valorilor aflãtoare în posesia bãncii la data întocmirii
inventarului ºi trebuie sã corespundã în totul scriptelor diferitelor servicii
deþinãtoare ale valorilor respective.
BILANÞUL, care se încheie la sfârºitul fiecãrui exerciþiu ºi care trebuie sã

cuprindã o stabilire a activului ºi pasivului dupã amãnunþita examinare a
elementelor determinante în evaluarea angajamentelor ºi creanþelor bãncii în
ansamblul lor. Aceastã operaþiune este rezultatul unor lucrãri aprofundate pentru
determinarea capitoil cu capitol, din activitatea bãncii, a rezultatelor obþinute în
cursul exerciþiului respectiv ºi a efectelor pe care aceste rezultate le exercitã
asupra conturilor de profit ºi pierdere a instituþiei.
În concluzie, vom mai adãuga cã, din examinarea scriptelor, fie incidental,
fie cu ocazia inventarului ºi bilanþului, se poate constata dacã, într-adevãr,
principiul de organizaþie enunþat mai sus ºi pus în aplicare în modul arãtat este
cel indicat pentru bunul mers al operaþiunilor, tot astfel cum aprecierea de cãtre
public a modului cum este servit de organele bãncii este un criteriu de stabilire a
bunei funcþionãri a serviciilor externe (de ghiºeu), banca ºi-a dat întreaga
ostenealã pentru a-ºi da sieºi certificatul acesta de bunã alegere a principiilor de
organizare ºi buna ºi funcþionare a întregului angrenaj, cât ºi mulþumirea
clientelei, dovedesc eficacitatea organizaþiei descrise în aceastã expunere.
42
EXAMINAREA BILANÞURILOR
ªI CONTURILOR DE PROFIT ªI PIERDERE
PE ANII 1928-1930
În conformitate cu dispoziþiunile art. 2 din Legea asupra Concordatului

Preventiv, am alcãtuit situaþiile anexe:
Nr. 1 cu Bilanþul ºi Contul de Profit ºi Pierdere pe anul 1928;
Nr. 4 cu bilanþurile ºi conturile de profit ºi pierdere pe anii 1928-1930,
în care se examineazã posturile active ºi pasive ale bãncii concordatare,
a cãror examinare o vom face mai la vale.
BILANÞURILE PE ANII 1928-1930
Analizând aceste bilanþuri, cu o scurtã privire constatãm, în primul rând,

cã posturile active ºi pasive se menþin, în anii 1928 ºi 1929, în jurul cifrei de 4
miliarde ºi jumãtate lei, ºi numai în cursul anului 1930 aceastã cifrã scade la circa
4 miliarde 395 milioane lei.
În analizarea acestor bilanþuri, vom începe cu examinarea pasivului de la
1928 ºi pânã la 31 decembrie 1930, ºi vom continua apoi cu examinarea
activului, pe aceeaºi perioadã de timp.
43
PASIV
CONTUL CAPITAL
Capitalul se menþine la cifra de Lei 125.000.000 pe toþi aceºti trei ani.
s-a constituit în anul 1905 cu capital iniþial de..............................Lei 8.000.000
prin preluarea Casei de Bancã în Comanditã Marmorosch, Blank & Co. din
Bucureºti, care, dupã cum am arãtat în cuprinsul prezentului raport de expertizã,
a luat fiinþã, în anul 1874, din Casa de Bancã Jacob Marmorosch, ºi care, la
rândul ei, fusese fondatã în anul 1848, la care se asociase, în 1874, Mauriciu
Blank, precum ºi cu participarea instituþiunilor:
PESTER UNGARISCHE COMMERCIAL BANK

din Budapesta
BANK FÜR HANDEL UND INDUSTRIE

Berlin
/azi Darmstädter Bank/, ºi
BERLINER HANDELS-GESSELLSCHAFT
Berlin
În anul 1906, capitalul a fost mãrit cu ........................... Lei 2.000.000

preluaþi în întregime de cãtre Banque de Paris
et des Pays Bas, din Paris.
Toate sporurile de capital, fãcute înainte
de rãzboi, au fost preluate de vechii acþionari.
În anul 1914 ºi 1915, Banque de Paris et
des Pays Bas a achiziþionat totalitatea pachetului
deþinut de celelalte bãnci strãine, deoarece în
anul 1918 nu mai intrau în compunerea
Consiliului de Administraþie al bãncii decât
reprezentanþii grupului francez.
În anul 1919 a avut loc ultima
sporire de capital de la 75.000.000 lei la ................................. Lei 125.000.000
Compunerea capitalului dupã
naþionalitãþi, cu începere din anul 1928, ar fi:
1928 1929 1930

---------- ---------- ----------
America............................0,16% 0,18% 0,32%
Austro-Ungaria.................0,50% 0,73% 0,38%
Elveþia...............................2,69% 2,38% 1,93%
Franþa..............................12,84% 11,06% 9,75%
Alte þãri...............................2,46% 1,90% 1,37%
---------- ---------- ----------
Strãinãtatea......................18,65% 16,15% 14,25%
România...........................81,35% 83,85% 85,75%
---------- ---------- ----------
100 % 100 % 100 %
44
CONTURILE FONDURI DE REZERVÃ

Se evidenþiazã, din aceastã situaþie comparativã /situaþia anexã nr. .../
grija bãncii concordatare de a-ºi mãri rezervele din an în an, rezerve ce au fost
constituite din beneficiile rezultate ale fiecãrui an.
Dacã la finele anului 1928,
constatãm cã totalul rezervelor însumeazã.........................Lei 408.000.000
la finele anului 1930, aceste rezerve
ating o cifrã de.................................................................... Lei 456.786.290
deci o diferenþã de...............................................................Lei 48.786.290
cu cât fondurile de rezervã se mãresc la 31 decembrie 1928, faþã de cele ale
anului 1928.
CONTURILE DE DEPOZITE
Remarcãm cã conturile care reprezintã depunerile înregistrate la acest
capitol de depozite se mãresc din an în an, începând de la 1928 ºi pânã la 31
decembrie 1930.
Desigur cã aceastã situaþiune se datoreºte încrederii ce depunãtorii au
pus-o în acest institut de credit, cu toate cã, în aceste timpuri de crizã, un numãr
important de bãnci s-au prãbuºit.
La finele anului 1928, depozitele

înregistrate sub acest capitol însumeazã......................... Lei 2.307.970.363,18
la finele anului 1929......................................................... Lei 2.600.518.323,21
iar la finele anului 1930.................................................... Lei 2.631.227.094,76
deci, între anii 1928 ºi 1930
rezultã o diferenþã de...................................................... Lei 323.256.731,58
cu cât s-au mãrit aceste depozite
la 31 decembrie 1930,
faþã de cele existente la finele anului 1928.
ªi credem util sã remarcãm cã,
numai în ceea ce priveºte depozitele cu livrete,
diferenþa cu cât s-a mãrit totalul lor
la 31 decembrie 1930, faþã de finele anului 1928,
reprezintã suma de.......................................................... Lei 81.694.604,99
CONTURI CURENTE CREDITOARE

Conturile ce compun acest capitol prezintã o scãdere simþitoare,
începând din 1928 ºi continuând aºa în fiecare an pânã la finele anului 1930.
Vom reda mai jos totalul acestor conturi,
care reprezintã:
la 1928.............................................................................. Lei 1.618.312.308,53
la 1929.............................................................................. Lei 1.333.203.836,12
la 1930.............................................................................. Lei 1.168.371.122,09
Deci, între anii 1928 ºi 1930, aceste

conturi prezintã o scãdere de........................................... Lei 449.941.186,44
Din aceastã scurtã expunere, rezultã în mod evident cã banca

concordatoare a fost lipsitã, la finele anului 1930, în operaþiunile ei, de o sumã de
45
aproximativ 500 milioane lei ºi, în mare parte, aceastã situaþiune s-ar datora
crizei financiare, care a prilejuit în strãinãtate cãderea unui numãr important de
bãnci, cum, spre exemplu, în Austria, Germania, America etc., având drept
consecinþã limitarea creditelor, de care banca concordatarã se bucurã în
strãinãtate.
Nu este fãrã importanþã sã semnalãm

cã creditorii în valutã strãinã
la 31 decembrie 1928 însumau ........................................ Lei 1.394.131.421,30
în schimb la 31 decembrie 1930 se prezintã
cu un total numai de ......................................................... Lei 982.914.123,21
deci o scãdere de ............................................................. Lei 411.217.298,09
pe acest interval de timp.
CONTUL TRANZITORIU
Acest cont totalizeazã ordinele de platã ce au rãmas sã se efectueze la
finele fiecãrui an.
Din situaþia anexã nr. 4, rezultã cã ºi acest cont tranzitoriu se prezintã într-
o scãdere simþitoare, începând de la 1928 ºi continuând în fiecare an, pânã la
1930.
Diferenþa între aceºti doi ani
reprezintã o sumã de.........................................................Lei 26.837.266,60
în minus la 31 decembrie 1930, faþã de totalul aceluiaº la 31 decembrie 1928.
46
ACTIV
CONTURILE CASSA ªI DISPONIBIL LA BÃNCI

Prezintã urmãtoarea situaþiune:
Anul 1928:
în Cassã........................Lei 190.267.569,46
disponibil la bãnci..........Lei 309.903.032,75 ..........Lei 500.170.602,21
Anul 1929:
în Cassã........................Lei 314.129.547,70
Anul 1930:
în Cassã........................Lei 331.424.669,36
Din aceastã scurtã expunere se evidenþiazã cã disponibilitãþile lichide ale

bãncii concordatare au mers într-o continuã scãdere, începând din 1928 ºi pânã
la finele anului 1930.
CONTURILE PORTOFOLIU DE EFECTE COMERCIALE

Pe ani reprezintã:
Anul 1928................................................................Lei 1.937.114.209,28
Anul 1929 ...............................................................Lei 1.999.374.185,35
Anul 1930 ...............................................................Lei 1.806.997.210,18
Între anii 1928 ºi 1929 acest cont prezintã o uºoarã urcare de circa 62
milioane, în schimb însã, la finele anului 1930, prezintã o importantã scãdere de
circa 121 milioane lei, faþã de aceea a anului 1928.
CONTUL AVANSURI LA STAT

Semnalãm cã, în cursul anului 1928,
respectiv la finele anului, banca concordatarã
a avansat Statului o sumã de............................................ Lei 79.149.238
care însã, în cursul anului 1929, s-a încasat în întregime.
CONTUL EFECTE PUBLICE ªI ACÞIUNI

Acest capitol reprezintã valoarea rentelor, obligaþiunilor ºi diverselor
acþiuni, proprietatea bãncii.
Pe ani, situaþiunea ar fi urmãtoarea:
Anul 1928............................................................... Lei 158.612.890,14

Anul 1929............................................................... Lei 69.334.231,83
Anul 1930............................................................... Lei 68.912.657,33
Banca Marmorosch, Blank & Co., care în timpurile dinaintea rãzboiului

mondial, cât ºi dupã acest rãzboi, ocupa la Bursa noastrã un loc de frunte în
târgul de cumpãrãri ºi vânzãri de obligaþiuni ºi acþiuni, în ultimii ani, dat fiind criza
care a persistat din an în an într-o formã mai acutã, a determinat-o, ca o mãsurã
47
de prudenþã, sã-ºi restrângã acest fel de operaþiuni ºi aºa se explicã cã, la finele
anului fiecãruia, acest cont se prezintã cu un volum de operaþiuni în scãdere în
fiecare an, începând de la 1928 ºi pânã la 31 decembrie 1930.
CONTUL AVANSURI ASUPRA EFECTE PUBLICE, EFECTE

COMERCIALE ªI CESIUNI, CEREALE ªI MÃRFURI, IPOTECI
Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, în dorinþa ca operaþiunile ce le-a
fãcut în decursul anilor 1928-1930 sã prezinte o cât mai serioasã garanþie, a
cãutat sã-ºi mãreascã volumul operaþiunilor de împrumuturi ºi cu garanþiile
menþionate la capitolul de mai sus.
Aºa se explicã cã volumul acestui fel de operaþiuni capãtã o dezvoltare de

la an la an ºi spre o mai bunã orientare, vom prezenta mai la vale miºcarea
acestor operaþiuni pe ani:
Anul 1928................................................................Lei 680.401.659,33
Anul 1929................................................................Lei 1.202.615.139,15
Anul 1930................................................................Lei 1.165.550.953,40
CONTUL PARTICIPAÞIUNI
Prezintã urmãtoarea miºcare pe anii:
1928........................................................................Lei 385.693.592,96
1929........................................................................Lei 304.543.015,11
1930........................................................................Lei 370.858.338,14
ºi ne aratã în ce mãsurã Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, în decursul

anilor 1928-1930, a înþeles sã ia parte la societãþile comerciale ºi industriale
create în decursul timpurilor.
CONTUL DEBITORI ÎN CONT CURENT

Prezintã pe ani urmãtoarea situaþie:
Anul 1928................................................................Lei 316.470.233,63
Anul 1929................................................................Lei 214.376.632,96
Anul 1930................................................................Lei 254.273.311,90
ºi oglindeºte grija bãncii concordatare de a reduce în fiecare an acest fel de
operaþiuni.
CONTUL SOCIETÃÞI CONTROLATE DE BANCA MARMOROSCH,

BLANK & CO.
Ne dã mãsura în care banca concordatarã în decursul anilor a înþeles sã
ia parte la miºcarea industrialã ºi comercialã a þãrii.
Încã înainte de rãzboiul mondial, ºi chiar dupã acest rãzboi, banca
concordatarã a înþeles sã ia parte ºi chiar ea însãºi sã înfiinþeze diferite societãþi,
pentru comercializarea ºi industrializarea bunurilor solului ºi subsolului.
La capitolele respective din cuprinsul prezentului raport de expertizã, vom
analiza detaliat fiecare din aceste societãþi ºi ne rezervãm aici numai a expune
mai jos situaþiunea astfel cum se prezintã cu acest fel de operaþiuni la sfârºitul
fiecãruia din anii 1928-1930.
48
Astfel:
Anul 1928 prezintã un total de.................................. Lei 320.831.444,82
Anul 1929 prezintã un total de.......... ....................... Lei 115.193.645,70
Anul 1930 prezintã un total de.................................. Lei 128.358.627,04
CONTUL IMOBILE
Din situaþiunea anexã nr. ..., rezultã cã acest cont a evoluat precum
urmeazã:
Anul 1928...................................................... ......... Lei 129.203.661,85
Anul 1929................................................................ Lei 31.762.018,85
Anul 1930................................................................ Lei 152.620.752,35
din examinarea cãreia rezultã cã Banca Marmorosch, Blank & Co. a
înþeles sã achiziþioneze un important numãr de imobile care, desigur, astãzi,
prezintã un activ destul de important.
49
EXAMINAREA CONTURILOR DE PROFIT ªI PIERDERE

PE ANII 1928-1930
Pentru o mai bunã examinare a conturilor ce compun prezentul capitol,

am gãsit util ca, pe lângã alcãtuirea situaþiunilor anexa nr.1, nr. 2 ºi nr. 3, ºi o
situaþiune anexã nr. 5 ºi 6, comparativã a cheltuielilor pe anii 1928, 1929 ºi 1930.
În aceastã examinare, vom începe cu veniturile societãþii ºi apoi vom
continua cu cheltuielile.
VENITURI
Pe ani, însumeazã precum urmeazã:
1928........................................................................Lei 282.036.031,98
1929........................................................................Lei 308.231.699,21
1930........................................................................Lei 249.655.763,80
ºi au rezultat din dobânzi, comisioane, venituri asupra imobile ºi profitul
din devize ºi valute strãine, precum ºi din efecte publice ºi acþiuni.
În situaþiunea anexã nr. 1, 2, 3 ºi 4, ce am alcãtuit în acest scop, se poate

vedea cât din fiecare din aceste venituri au concurat la stabilirea venitului brut al
fiecãrui an.
Dacã veniturile anului 1929, faþã de cele ale anului 1928, sunt într-o
uºoarã ascensiune de circa 26 milioane lei, în schimb veniturile anului 1930, faþã
de cele ale anului 1929, sunt într-o scãdere cu aproape 60 milioane lei.
Aceastã scãdere simþitoare de venituri nu se datoreºte decât crizei
financiare, care a avut un rol covârºitor în a determina banca concordatarã sã
facã plasamente în condiþiuni mai avantajoase pentru clientelã.
CHELTUIELI
Cheltuielile repartizate pe ani sunt:
1928........................................................................Lei 185.008.296,83
1929........................................................................Lei 154.609.841,39
1930........................................................................Lei 160.972.372,91
astfel cum se menþioneazã în situaþiunea anexã nr. 1, 2, 3 ºi 4.
În acest capitol întrã propriu-zis cheltuielile de administraþie ale societãþii,

cãrora le-am dat o atenþiune deosebitã ºi în care scop am alcãtuit anexa nr. 5 ºi 6.
În capitolul de cheltuieli, respectiv în debitul contului de profit ºi pierdere,
intrã ºi amortizãrile acuzate în fiecare an de bancã, precum urmeazã:
în anul 1928 în sumã de...........................................Lei 31.464.292,28
CHELTUIELI DE ADMINISTRAÞIE
Între care sunt salariile, chiriile, tantiemele direcþiunii, gratificaþiile
personalului, impozite, timbre etc.
Constatãm cã cheltuielile de administraþie, la finele anului 1929, sunt într-
o scãdere de circa 31 milioane lei, faþã de cele ale anului 1928.
50
Banca concordatarã a dat o deosebitã atenþiune acestui capitol de

cheltuieli ºi, ca o mãsurã de prudenþã, a înþeles sã reducã la strictul necesar
aceste cheltuieli, desigur pentru importanþa unui institut de credit de primul rang.
Numai în ceea ce priveºte salariile în anul 1929, faþã de cele ale anului
1928, banca a fãcut o reducere de mai bine de 13 milioane lei, ºi aºa a înþeles sã
facã ºi la celelalte cheltuieli de administraþiune.
Banca concordatarã nu a lipsit sã ia parte la ajutorarea operelor de culturã
naþionalã, cum ºi a instituþiunilor de binefaceri ºi, atât în anul 1928, cât ºi în anul
1929, înregistreazã la acest capitol în fiecare an o sumã de aproape 2 milioane
lei.
În ceea ce priveºte tantiemele Consiliului de Administraþie ºi gratificaþiile
personalului semnalãm cã
în anul 1929 ele se prezintã cu o cifrã de...........................Lei 14.586.687,73
iar în cursul anului 1928 cu o cifrã de.................................Lei 10.000.000,00
Cheltuielile de administraþiune ale anului 1930 s-au mãrit cu o sumã de

aproximativ 6 milioane lei, faþã de cele ale anului 1929.
Aceastã mãrire nu provine propriu-zis de la cheltuielile de personal, ci ele
sunt o consecinþã a înmulþirii numãrului de sucursale, care a prilejuit mãrirea
chiriilor la imobile în 1930 cu aproape 3 milioane lei, cum ºi a celorlalte cheltuieli
cu imprimate, timbre, mãrci etc.
ªi în anul 1930, banca concordatarã a urmat aceeaºi politicã de economii
la personal, cãci, cu toate cã numãrul sucursalelor s-a înmulþit, totuºi totalul
salariilor plãtite în cursul anului 1930 sunt într-o uºoarã scãdere faþã de cele ale
anului 1929.
Iar în ceea ce priveºte tantiemele Consiliului de Administraþie ºi
gratificaþiile personalului, banca nu înregistreazã în anul 1930 niciun fel de sumã.
AMORTIZÃRI
Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, în aplicarea Legii Contribuþiunilor
Directe, care permite sã facã rezerve pentru creanþe dubioase, cum ºi pentru
amortizarea completã a creanþelor pierdute definitiv, a acuzat în fiecare an,
începând de la 1928 ºi pânã la finele anului 1930, amortizãrile menþionate mai
sus.
În anul 1929 aceste amortizãri au atins maximum, deoarece faþã de cele
ale anului 1928 reprezintã o urcare de aproape 67 milioane, iar faþã de acele ale
anului 1930 o urcare de aproape 70 milioane.
51
ANUL 1931
ACTIVUL ªI PASIVUL CENTRALEI
Din examinarea bilanþului, dat ºi certificat de cãtre Serviciul Contabilitãþii,

astfel cum rezultã din registrele Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA, formând
activul ºi pasivul bãncii la data cererii concordatului preventiv, gãsim
urmãtoarele conturi din activ ºi pasiv, a cãror examinare o vom face mai la vale.
ANALIZA CONTURILOR DIN ACTIV
CONTUL CASSA
Se încheie la data cererii concordatului
preventiv, cu un sold debitor de............................... Lei 9.512.804,44
conform situaþia anexã nr. 9.
Acest sold se descompune astfel:
numerar în Cassã...................................................Lei 6.706.454,00
aur...........................................................................Lei 393.260,00
monede strãine efective..........................................Lei 2.273.099,44
Soldul, arãtat în situaþiune, a existat real la data cererii concordatului
preventiv, dupã cum se constatã din situaþiunea de cassã Anexa nr. 9, semnatã
de Casierul Central al bãncii ºi vizatã de Serviciul Contabilitãþii, ºi verificatã de
noi.
CONTUL DEBITORI
Contul Debitori însumeazã la data cererii
concordatului preventiv......................................................Lei 549.286.002,29
Acest cont se descompune dupã cum urmeazã:
Disponibil la Bãnci Lei Lei 23.467.803,33 30.150.482.33

Valutã ” 6.682.679,00
---------------------------
Avans as/Efecte publice
” ºi acþiuni Lei ” 14.669.135,00
” detto Valute ” 3.652.826,00 18.321.961,00
---------------------------
Avans asupra Efecte
Comerciale ºi acþiuni
Avans asupra Mãrfuri
ºi Lemne Lei ” 13.592.653,00
Detto Valute ” 3.998.994,00
--------------------------- 17.591.647,00
Avans asupra ipoteci ” 102.468.701,98
Detto Valute ” 693.000,00
--------------------------- 103.161.701,98
Debitori descoperiþi Lei ” 87.017.814,98
Detto Valute ” 47.934.550,00
Detto cu efecte de
primit garanþie specialã ” 70.600.274,00
--------------------------- 205.552.638,98
Efecte de primit (Scont) Lei 143.341.961,00
TOTAL GENERAL DEBITORI...........................................Lei 549.286.002,29

----------------------------
52
DISPONIBIL LA BÃNCI
Se soldeazã cu........................................................Lei 30.150.482,33
din care:
în Lei...................................Lei 23.467.803,33
în Valute..............................Lei 6.682.679,00
dupã cum se poate vedea din situaþiunea anexã nr. … ºi nr. …
DISPONIBIL LA BÃNCI ÎN LEI

Prezintã un total de.................................................Lei 23.467.803,33
Din verificarea fiecãrui cont în parte, gãsim cã sunt formate în cea mai
mare parte din Debitorii Bãnci Locale ºi Provincie, cãrora li s-a trimis spre
încasare efecte ºi nu au fost decontate, sau din diverse operaþiuni, provenite din
vãrsãminte, ordine de platã, cecuri etc., fãcute de clienþii bãncii prin aceºti
corespondenþi, sumã care se menþine în întregime în bilanþul concordatar.
DISPONIBIL LA BÃNCI ÎN VALUTE STRÃINE

Din verificarea registrelor, care cuprind
sumele debitoare în valutã strãinã, am constatat
cã, evaluându-le la cursul zilei, data cererii
concordatului preventiv,
rezultã un total de..............................................................Lei 6.682.679,00
ºi cã aceste conturi provin din operaþiuni de aceeaºi naturã, ca cele menþionate
mai sus, însã fãcute în valutã strãinã.
Aceastã sumã se menþine în întregime în bilanþul concordatar.
AVANSURI ASUPRA EFECTE PUBLICE ªI ACÞIUNI

Se soldeazã la cererea concordatului
preventiv cu..........................................................................Lei 18.321.961,00
din care:
în Lei................................... Lei 14.669.135,00
în valute.............................. Lei 3.652.826,00
dupã cum se poate vedea din situaþiunile anexe nr. 10 ºi nr. 13.
Din verificarea conturilor din registre, constatãm cã ele provin din

împrumuturi acordate de bancã în Lei, sau în Valute, contra unor acoperiri în
efecte publice ºi acþiuni, a cãror contravaloare e calculatã la cursul zilei, fãcându-
se ºi o marjã de 20%.
Mai constatãm cã se fac calculãri periodice, pentru a se vedea dacã
acoperirea se menþine la limita fixatã ºi, în caz de scãdere a valorilor, se cere sã
fie completatã acoperirea împrumutului, fie reducerea datoriei la limita acoperirii
existente, fie în efecte publice sau acþiuni.
Dat fiind aceste explicaþiuni, suma cu care figureazã debitorii la capitolul
rubricat, se menþine în întregime în bilanþul concordatar.
53
AVANSURI ASUPRA EFECTE COMERCIALE ªI CESIUNI

Prezintã la data cererii concordatului
preventiv un sold de..........................................................Lei 31.165.610,00
conform situaþiei anexei nr. 10.
Procedând la verificarea conturilor de amãnunt a contului rubricat, din
registrele bãncii, am constatat cã ele provin din împrumuturi, contra acoperiri de
efecte, din portofoliul clienþilor, sau cesiuni de creanþe de diferite feluri ca:
ordonanþe de platã, creanþe ipotecare, pensii etc. cu marje care ajung ºi la 100%.
Pe baza garanþiilor,
ce fiecare din debitori prezintã,
menþinem în întregime,
în bilanþul concordatar,
suma de.............................................................................Lei 31.165.610,00
AVANSURI ASUPRA MÃRFURI ªI LEMNE

Aceste avansuri asupra Mãrfuri ºi Lemne,
însumeazã la data cererii concordatului preventiv,
suma de.............................................................................Lei 17.591.647,00
dupã cum se poate vedea din situaþiunea anexã
nr. 10 ºi situaþiunea anexã nr. 13, ºi din care:
în Lei...................................Lei 13.592.633,00
în Valute..............................Lei 3.998.994,00.
Din examinarea registrelor bãncii concordatare, rezultã cã sumele de mai

sus reprezintã, împrumuturile acordate contra mãrfuri diverse: lemne,
manufacturã, porþelanuri, automobile, filme etc. cu marja de circa 30-40%.
Am constatat cã asupra gajurilor se exercitã, prin organele bãncii,
verificãri periodice, ºi în caz de deprecierea mãrfurilor, se iau gajuri
suplimentare.
Gajurile se aflã în depozitele bãncii sau în diverse antrepozite.
Rãmâne ca expertul de mãrfuri, ce va fi însãrcinat în acest scop, sã indice
valoarea realã a mãrfurilor gajate ºi aflate în pãstrarea bãncii, pentru a se
cunoaºte aceastã valoarea realã.
Totuºi, pe baza cantitãþilor de mãrfuri ce
fiecare din debitori posedã, cu evaluãri aproximative,
menþinem în activul din bilanþul concordatar în
întregime suma de.............................................................Lei 17.591.647,00
AVANSURI ASUPRA IPOTECI

Prezintã, la data cererii concordatului
preventiv, un total de..........................................................Lei 103.161.701,98
din care:
în Lei................................... Lei 102.468.701,98
în Valute..............................Lei 693.000,00
Cercetând registrele bãncii, am constatat cã sumele de mai sus provin din
împrumuturile acordate contra ipoteci rurale ºi urbane, avându-se în vedere
marje cât mai mari.
54
Pentru a fi cât mai documentaþi, am gãsit util sã alcãtuim pentru fiecare

ipotecã sau cesiune în parte câte o anexã, cu explicaþiunile privind fiecare
ipotecã sau cesiune în parte, a se vedea anexele de la nr. 10 pânã la nr. ...
inclusiv.
Având în vedere garanþiile ce posedã fiecare din debitorii componenþi ai
capitolului rubricat, apreciem sã se menþinã în întregime, în activul bilanþului
concordatar, suma de ........................................................Lei 103.161.701,98
DEBITORI DESCOPERIÞI
Acest cont însumeazã la data cererii
concordatului preventiv......................................................Lei 205.552.658,98
din care:
în Lei................................... Lei 87.017.814,98
în Valute..............................Lei 47.934.550,00
cu efecte de primit
garanþie specialã............................Lei 70.600.274,00
Procedând la examinarea acestor conturi din registrele ºi situaþiunile
prezentate, am constatat cã aceºti debitori provin din împrumuturi acordate pe
cont deschis, în lei, sau valute, fãrã garanþie, sau contra poliþe fãrã gir, sau cu gir
necomercial.
Dat fiindcã o mare parte din aceºti debitori sunt persoane bine cunoscute
ºi situate, banca a luat mãsuri pentru a dobândi acoperiri.
Remarcãm cã în bilanþul încheiat de bancã, la data cererii
concordatului preventiv, din totalul debitorilor
descoperiþi de.................................................................... Lei 205.552.638,98
banca amortizeazã, din fondul de rezervã,
o sumã totalã de debitori, din aceastã categorie de............. Lei 82.755.864,76
diferenþa de........................................................................Lei 122.796.774,22
cât mai rãmân aceºti debitori descoperiþi, apreciem cã sunt bine evaluaþi ºi, în
consecinþã, aceastã sumã va figura în bilanþul concordatar la activ.
DEBITORI SCONT (Efecte de Primit)

Acest scont se prezintã, la data cererii
concordatului preventiv, cu un sold debitor de..................Lei 143.341.961,00
dupã cum se poate vedea în situaþiunile
anexe nr. 14 ºi nr. ...
ºi din care:
efecte de scont aflate
în portofoliu....................................Lei 74.238.141,00
efecte de scont reescontate
la Banca Naþionalã a României..... Lei 69.103.820,00
Efectele de scont, verificate dupã scadenþare, le-am gãsit toate în fiinþã în
portofoliu, iar pe cele de reescont le-am predat dupã situaþiunile date, cu copierul
de reescont, cãtre Banca Naþionalã a României, precum ºi cu scadenþarele
bãncii.
Din aceastã verificare, am constatat cã toate împrumuturile acordate sunt
fãcute cu aprobarea Comitetului de Direcþiune, dupã ce s-a luat toate
55
informaþiunile de rigoare asupra emitenþilor ºi giranþilor, majoritatea fiind

prevãzute cu un gir ºi cu douã giruri.
Din totalul de efecte de primit
în valoare de....................................................................Lei 74.238.141,00
aflate în portofoliu, remarcãm cã sunt efecte
în suferinþã în valoare totalã de........................................Lei 19.385.412,00
din care o parte sunt în curs de preschimbare, iar o parte acþionate.
În evaluarea acestor efecte de primit
în suferinþã apreciem o cotã de 40%, pe cei dubioºi
adicã..................................................................................Lei 7.754.165,00
iar restul efectelor de primit în suferinþã apreciem cã sunt bine evaluate.
Deci, în bilanþul concordatar, în
Activ, figureazã:
efecte de primit,
în portofoliu....................................Lei 66.483.976,00
efecte de primit reescontate
la Banca Naþionalã a României..... Lei 69.103.820,00
adicã în total......................................................................Lei 135.587.796,00
RECAPITULAÞIA DEBITORILOR
Disponibil Bãnci:
în Lei................................... Lei 23.467.803,33
în Valute............................ Lei 6.682.679,00 . Lei 30.150.482,33
Avans asupra efecte
publice ºi acþiuni.............................................................
Detto în valute..................... Lei 14.669.135,00 Lei 18.321.961,00
Avans asupra efecte

comerciale ºi acþiuni...........................................................Lei 31.165.610,00
avans asupra mãrfuri
ºi lemne......................................... Lei 13.592.653,00
Detto în Valute.....................Lei 3.098.994,00 Lei 17.591.647,00
Avans asupra ipoteci:

în Lei................................... Lei 102.468.701,98
în Valute..............................Lei 693.000,00 Lei 103.161.701,98
Debitori descoperiþi:
(în cont deschis) Lei............Lei 87.017.814,68
Detto Valute.........................Lei 47.934.550,00
Detto Special.......................Lei 70.600.274,00 Lei 205.552.638,98
efecte de primit (scont) Lei.....................................Lei 143.341.961,00
Total debitori Lei 549.286.002,29
mai puþin:
1) amortizarea prin rezerve.
2) apreciere de evaluare Lei 82.775.864,75
în minus la efectele de primit Lei 7.754.165,00
în suferinþã.....................................
în total................................................................................Lei 90.510.029,76
56
diferenþa...............................................................................Lei 458.775.972,53
cu care urmeazã a se trece contul debitori astfel cum s-a analizat în capitolele de
mai sus în bilanþul concordatar, ºi anume în activ.
DIVERSE (Ordine de platã, cecuri etc.)

Prezintã la data cererii concordatului
preventiv un sold de..............................................................Lei 4.766.781,00
conform situaþiei anexe nr. ...
Din examinarea registrelor Bãncii concordatare rezultã cã reprezintã pe
Debitori în cont deschis, reali, ºi apreciem menþinerea lor în întregime în activul
bilanþului concordatar, pe considerentul cã se vor realiza astfel dupã cum
figureazã în registre.
EFECTE PUBLICE ªI ACÞIUNI

Acest cont se prezintã la data cererii
concordatului preventiv cu un sold debitor de........................Lei 41.947.366,00
care se compune din:
Rente ºi obligaþiuni..............Lei 3.580.728,00
diverse acþiuni.....................Lei 38.366.638,00
dupã cum se poate vedea din situaþiunea anexã nr. 16.
Din verificarea fiecãrui fel de titluri ºi acþiuni, constatãm cã ele se gãsesc
în fiinþã, parte în tezaurul bãncii, parte în depozite strãine, iar o parte din efectele
publice sunt împrumutate pentru garanþie, la diverºi clienþi, contra comision.
Întrucât evaluarea acestor efecte publice ºi acþiuni este fãcutã la cursul
zilei – data cererii concordatului preventiv – opinãm cã suma de mai sus sã se
menþinã, în întregime, în activul bilanþului concordatar.
IMOBILE
Acest cont se prezintã la data cererii
concordatului preventiv,
cu un sold debitor.................................................................Lei 70.000.000,00
ºi reprezintã valoarea imobilelor, terenurilor ºi moºiei, proprietãþile bãncii.
Drept valoarea acestor imobile, terenuri ºi moºie, rãmâne sã se treacã în
activul bilanþului concordatar, sumele constatate de expertul numit în acest scop.
În situaþiunea de mai jos, vom expune proprietãþile bãncii cu valorile din
registre ºi evaluãrii expertului:
57
Conform Conform
Proprietate Localitatea raportului expertizei
bãncii - Lei Lei
Imobil Bucureºti, 4.500.000 7.183.500
Calea Victoriei nr. 95
Teren Braºov 500.000 299.440
Teren Bucureºti, 3.500.000 4.783.300
str. Belvedere nr. 23-25
Teren Colentina 45.400.000 34.031.720
Teren Satu Nou / Ciurel 12.696.000 15.216.520
Moºia Opriºor Dancu 2.500.000 4.199.691
Teren Galaþi, fost Galarezos 679.000 820.000
Imobil Rãdãuþi 225.000 230.000
Lei 70.000.000 66.764.171
Valoarea imobilelor bãncii,

proprietãþile bãncii, rãmâne la suma de.............................Lei 66.764.171,00
cu care vor figura în activul bilanþului concordatar, dupã evaluarea fãcutã de
expertul arhitect.
Terenul Bordei
Acest cont se prezintã, la data cererii concordatului preventiv,
cu un sold de...................................................................Lei 300.000.000,00
suprafaþa acestui teren se ridicã la 533.778,77 m.p., dupã cum se poate vedea
din anexa nr. 17.
Depunem, o datã cu aceasta, ºi o copie a onor. Curþii de Apel, Secþia a III-

a Bucureºti, a deciziei de expropriere publicã nr. 6, audienþa de la 6 iulie 1928,
pentru orientare, decizie care fixeazã costul unui metru pãtrat la 1.300 lei (a se
vedea anexa nr. 18), de unde rezultã cã valoarea acestui teren ar reprezenta
o sumã de........................................................................Lei 709.925.764,00
Valoarea acestui teren,
care se va menþine în activul bilanþului
concordatar, va fi acea fixatã de expertul
numit în acest scop, adicã.................................................Lei 276.244.650,00
PARTICIPAÞIUNI
Acest cont se prezintã, dupã registre,
la data cererii de concordat preventiv,
cu un sold..........................................................................Lei 1.750.314.803,67
la care adãugându-se investiþiunile fãcute
la diverse participaþiuni, dupã cum se aratã
în anexa nr. ..., cifrând...................Lei 721.705.136,70
din care deducându-se
soldurile creditoare,
adicã sume ce participaþiile
au disponibile la Bãnci...................Lei 126.854.925,60
58
rãmâne.............................................................................. Lei 594.850.211,10

la care adãugându-se ºi supraevaluarea
fãcutã de bancã de............................................................. Lei 106.352.510,23
rezultatã astfel din:
evaluãri în plus....................Lei 788.599.708,00
evaluãri în minus.................Lei 683.247.207,77
adicã.............................................. Lei 105.352.510,23
Rezultã deci totalul contului de Participaþie la data

cererii concordatului preventiv...........................................Lei 2.450.517.525,00
În scopul de a face o examinare amãnunþitã a tuturor participaþiunilor, am

gãsit util sã alcãtuim, pentru fiecare din ele, câte o situaþiune exactã a fiecãrei
participaþiuni, atât în ceea ce priveºte capitalul, cât ºi mijloacele ei financiare,
scopul pentru care care au fost create, precum ºi rezultatele ce au dat.
Unele din aceste participaþiuni mai importante au în cuprinsul acestui
expozeu ºi ultimul bilanþ încheiat.
Acestea au fost elementele pe baza cãrora am procedat la evaluarea
acestor participaþiuni, bineînþeles afarã de Societatea Generalã de Construcþiuni
ºi Lucrãri Publice SA, ale cãror imobile, fie în nudã propietate, fie în plinã
proprietate, au fost examinate ºi evaluate de un expert arhitect însãrcinat în
acest scop.
Pentru concentrarea evaluãrii acestor participaþiuni, am alcãtuit o
situaþiune concentratã, a se vedea anexa nr. ..., iar pentru fiecare participaþiune
în parte am alcãtuit câte un expozeu, astfel cum am arãtat mai sus, a se vedea
situaþiunile anexe de la nr. ... ºi pânã la nr. ... inclusiv.
În ceea ce priveºte evaluarea participaþiei Societãþii Generale de

Construcþiuni ºi Lucrãri Publice SA, menþionãm cã aceastã participaþiune este
evaluatã de bancã la data cererii concordatului preventiv, cu suma de
...........................................................................................Lei 437.000.000,00
iar de expertul arhitect la suma de....................................Lei 493.827.777,50
sumã cu care aceastã participaþiune va figura în situaþiunea concentratã, anexa
nr. ... ºi, deci, în activul bilanþului concordatar.
Privitor celorlalte participaþiuni,
am procedat la evaluarea lor dupã
elementele menþionate mai sus ºi
în situaþiunea concentratã, încheiatã
în acest scop, a se vedea situaþiunea
anexã nr. ..., evaluarea lor se ridicã
la suma de.........................................................................Lei 2.494.878.342,50
Din totalul acestor participaþiuni,
a gajat Bãncii Naþionale a României
un numãr important din ele, pentru suma de......................Lei 2.026.619.959,00
diferenþa.............................................................................Lei 468.258.383,50
reprezintã valoarea participaþiunilor
care vor figura în activul bilanþului concordatar,
adicã..................................................................................Lei 468.258.383,50
la care urmeazã sã se adauge valoarea
participaþiunilor, în sumã de...............................................Lei 564.228.209,91
59
adicã..................................................................................Lei 1.032.486.593,41
totalul cu care va figura în activul
bilanþului concordatar, participaþiunile.
Diferenþa participaþiunilor de...................................Lei 564.228.209,91
este rezultatã precum urmeazã:
Valoarea participaþiunilor gajate
Bãncii Naþionale a României este......................................Lei 2.026.619.959,00
mai puþin valoarea creanþelor,
ce Banca Marmorosch, Blank & Co. SA
datoreazã Bãncii Naþionale a României, astfel:
BNR Cont Special ..............Lei 3.651.058,09
BNR Cont Sindicat .............Lei 718.077.950,00
BNR reescont particip.........Lei 740.662.741,00
TOTAL..........................................................................Lei1.462.391.749,09
Lei 564.228.209,91
reprezintã valoarea participaþiunilor amintite mai sus.
MOBILIER
Acest cont nu apare în Bilanþul prezentat de Banca concordatarã la
data de 21 octombrie 1931.
În lipsa unei evaluãri fãcutã de cãtre un expert, am procedat la evaluarea
acestui mobilier, aflat în Centralã ºi, în acest scop, am alcãtuit situaþiunea anexã
nr. 80 de întregul mobilier aflat în birouri, camere ºi diferite ateliere, pe care l-a
evaluat, dupã cum se constatã din aceastã situaþiune,
la suma de..........................................................................Lei 8.062.860,00
care va figura în Activul bilanþului concordatar.
MOBILIER SUCURSALE
În bilanþul concordatar prezentat de Banca Marmorosch, Blank & Co.
SA la data de 21 octombrie 1931, acest mobilier nu apare.
Conform anexei nr. ..., experþii contabili, însãrcinaþi cu expertizarea
sucursalelor, au evaluat acest mobilier
la suma de.........................................................................Lei 14.496.405,70
care urmeazã sã se treacã în Activul bilanþului concordatar.
60
ACÞIUNILE PETROLIFERE „STEAUA ROMÂNÃ”
„Steaua Românã” Societate Anonimã era una din cele mai mari
întreprinderi de petrol din þarã cu capital inamic german.
Potrivit legii mãsurilor excepþionale din 1916, completatã în decembrie
1923, aceastã societate, cãzând sub prevederile acelor legi, urma sã fie
lichidatã.
Guvernul român, dupã rãzboi, conducându-se de ideea cã o asemenea
lichidare ar aduce perturbare în întreaga industrie de petrol din þarã, tocmai în
acele timpuri tulburi; condus de politica economicã ºi de ideea cã petrolul ºi
zãcãmintele de petrol constituie o avuþie naþionalã, care trebuie sã formeze o
rezervã de energie pe care sã o poatã manevra Statul dupã interesele naþionale,
în lupta dupã combustibil, foarte pronunþatã pe atunci, ºi în concurenþa ce se
dãdea pe piaþa mondialã în acele timpuri. Conjunctura fiind atunci foarte
favorabilã, Guvernul Român s-a gândit sã pãstreze în mâini româneºti
majoritatea acþiunilor societãþii „Steaua Românã”, ºi de aceea a cãutat mijloace
practice de a-ºi pune acest plan în executare.
Totalitatea acþiunilor „Steaua Românã”, în numãr de 100.000 bucãþi, se
aflau prin meºteºuguri germane în Elveþia, în posesiune de mâini neutre.
Statul Român a dus tratative cu consorþiul deþinãtorilor, tratative care au
condus la rezultatul cã s-a hotãrât ca, din cele 100.000 acþiuni, sã se cumpere
50.102 bucãþi „Steaua Românã” spre a se avea majoritatea, iar restul sã-l aibã
anumiþi financiari francezi ºi englezi.
La rândul sãu, Guvernul Român a tratat cu marile bãnci din þarã, pentru ca
stocul de mai sus sã fie luat asupra lor de câteva din instituþiunile mari financiare,
ºase la numãr, ºi s-a hotãrât ca sã se ia:
de cãtre Banca Marmorosch, Blank & Co. SA 8.622 bucãþi
de cãtre Banca Româneascã SA 8.620 bucãþi
de cãtre Banca de Credit Român 8.620 bucãþi
de cãtre Banca Generalã a Þãrii Româneºti 8.620 bucãþi
de cãtre Banca Þãrãneascã 9.620 bucãþi
de cãtre Banca L. Berkowitz 6.000 bucãþi
Total ................................................................... 50.102 bucãþi
Aranjamentul, o datã fãcut, urma sã fie pus în practicã pentru achitarea

acþiunilor cãtre deþinãtorii elveþieni.
În acest scop s-a constituit la Paris un grup de financiari francezi sub
numele:
„STEAUA ROMÂNÃ FRANÇAISE”
ºi un al doilea grup de financiari englezi la Londra, sub numele:
„STEAUA ROMÂNÃ BRITISH LIMITED”
ambele grupuri societãþi anonime, iar bãncile româneºti au fost
constituite în grupul român, care ºi-a luat apoi numele:
„SINDICATUL STEAUA ROMÂNÃ, GRUPUL ROMÂN”,
grupurile „Steaua Românã Française” ºi „Steaua British Ltd.” s-au format pentru
a achita valoarea acþiunilor în numele ºi pe contul bãncilor româneºti, constituite
în „Sindicatul Steaua Românã, Grupul Român”.
Grupurile strãine au voit sã aibe relaþiuni numai cu un singur contractant ºi
nu cu cele ºase bãnci, de aceea a hotãrât sã încheie cu Sindicatul Român
convenþiunea prin care a deschis creditele necesare celor ºase bãnci în raport cu
numãrul acþiunilor ce fiecare a subscris, iar datoria fiecãrei bãnci era solidarã cu
a tuturor celorlalte între ele.
61
Pentru motive fiscale franceze, spre a nu se încheia acordul cu Sindicatul

Român, supus strãin, s-a ajuns la soluþia de a se constitui în Paris un al treilea
grup, care sã reprezinte interesele grupului Sindicat Român /respectiv cele ºase
bãnci/ ºi acest grup nou a luat denumirea de
„LA SOCIÉTÉ AUXILLIAIRE DE LA STEAUA ROMÂNÃ”,
convenþiunea respectivã s-a încheiat la 1921 ºi 1924 cu „Steaua Românã
Française” ºi în 1922 ºi 1924 cu „Steaua Românã British” Ltd., iar în 12 februarie
1925 acele convenþiuni s-au modificat printr-o ultimã convenþiune rãmasã în
vigoare ºi astãzi.
La câtãva vreme dupã încheierea primei convenþiuni, Statul român a

acordat Societãþii „Steaua Românã” un important perimetru de terenuri
petrolifere, din redevenþa cãrora a fost obligatã a plãti amortizarea capitalului cu
care s-au rãscumpãrat acþiunile de mai sus.
Plata în sumã de 900.000 lire sterline s-a ºi efectuat, astfel cã datoria
bãncilor române s-a redus aproape la jumãtate decât fusese iniþial.
De atunci ºi pânã în prezent, bãncile nu au achitat nimic din restul datoriei,
exigibilitatea creanþelor datorate fiind la termenul de 31 decembrie 1944.
Bãncile româneºti sunt obligate sã plãteascã la „Steaua Românã
Française” ºi la „Steaua Românã British” Ltd. dobânzi semestriale la 31 iunie ºi
31 decembrie a fiecãrui an, iar în caz de nesolvabilitate a uneia sau neplatã,
conform convenþiunii din 9 august 1920, pe baza principiului de solidaritate,
trebuie sã plãteascã celelalte.
Conform convenþiunii ce poartã data de 12 februarie 1925, se prevede la
paragraful 4 cã Grupul Român a contractat în 1920 o dublã datorie: una în lire
sterline, faþã de „Steaua Românã British” Ltd, cealaltã în franci francezi, faþã de
„Steaua Românã Française”, exigibile ambele în trei fracþiuni, la 1 iulie 1926, 1
octombrie 1926 ºi 31 decembrie 1926.
Datoria englezã este de..........................................Lstg. 1.112.518.0.0

cu 5% dobândã, plãtibil numerar, ºi 1% capitalizat,
deci în total 6%.
Datoria francezã este de:........................................Frs.fr. 50.841.473,75
cu dobânzi de la 1 iulie 1923 de 6,15%
plãtibil în numerar, iar 1,25%
capitalizat, deci, în total..............7,40%
Interesele neplãtite ºi rãmase datori sunt neproductive de dobânzi, astfel

cã datoria francezã întreagã reprezintã........................... .Frs. fr. 63.623.706,00
La paragraful 5 se prevede cã:
„Îndatã ce concesiunea terenurilor acordate în spiritul art. 181 a legii
minelor va fi înfãptuitã, datoritã prezenþei Grupului Român, prin acþionarii Stelei
Române, Steaua Românã acceptã sã plãteascã pentru contul ºi […]
descãrcarea Grupului Român:
1) din capitalul datorat cãtre Steaua British de..........Lstg. 1.112.518.8.0
o sumã de...........................................................................Lstg. 450.000.0.0
astfel cã datoria faþã de acest Grup este:............................Lstg. 662.518.0.8
2) din capitalul datorat cãtre Steaua Française de.Frs.fr. 63.623.706,00
o sumã de Lstg. 450.000 la cursul de 89 fiecare...............Frs.fr. 40.050.000,00
astfel cã datoria faþã de acest Grup rãmâne......................Frs.fr. 23.573.706,00
62
Se prevede în mod special cã, în registrele societãþilor „Steaua British” ºi

„Steaua Française”, grupul român va fi definitiv creditat cu reducerea de Lire
sterline 900.000, de îndatã ce convenþiunea va fi devenit definitivã”.
8.662 ACÞIUNI “STEAUA ROMÂNÃ”

REVENITE BRUT COTA BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.
Din acest numãr de 8.662 acþiuni ce a revenit Bãncii Marmorosch, Blank &
Co. SA, la rândul ei aceastã bancã a cedat, în subparticipaþie, un numãr de 1.860
acþiuni „Steaua Românã”, care s-au repartizat precum urmeazã:
Banca Chrissoveloni SA.......................................................... 220 bucãþi
Banca de Scont SA.................................................................. 220 bucãþi
Banca Agricolã SA ...................................................................220 bucãþi
Banca Comerþului SA Craiova .................................................220 bucãþi
Societatea Petrolul Românesc SA ...........................................220 bucãþi
Societatea Anonimã IRDP .......................................................220 bucãþi
Societatea Anonimã Creditul Minier ........................................ 220 bucãþi
Banca Comercialã Românã .................................................... 220 bucãþi
Banca Albina SA Sibiu .............................................................100 bucãþi
Acest numãr de acþiuni din subparticipaþie de 1.860, Banca

Marmorosch, Blank & Co. le-a repartizat astfel:
„Steaua Românã Française”...................................................930 bucãþi
„Steaua Românã British” Ltd...................................................930 bucãþi
Aºa se explicã cã Banca Marmorosch, Blank & Co. SA are în posesia sa

un numãr numai de 6.762 de acþiuni „Steaua Românã” de la Grupul englez ºi
francez.
În rezumat
Din cele 50.102 acþiuni vechi angajate de grupul român, revine cota
Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA
la grupul englez acþiuni........3.381
la grupul francez acþiuni.......3.381
acþiuni vechi total................. 6.762
iar cota parte din sumele datorate de grupul român, privind angajamentul
bãncii, însumeazã:
cãtre Grupul englez Lstg. 114.537.18.11 la 816,50=Lei......93.520.231,28
cãtre Grupul francez Frs.fr. 4.087.080,90 la 625=Lei........27.076.910,96
Conform art. 10 din convenþia încheiatã între Grupul român ºi grupurile

francez ºi englez la 12 februarie 1925, lichidarea acestui angajament a fost
prelungitã pânã la 31 decembrie 1944, ºi deci, cum în vederea tratativelor în
curs, poate sã nu fie exigibilã, sau într-un termen foarte îndepãrtat, urmeazã ca
atât acþiunile de mai sus, cât ºi angajamentul respectiv, sã se treacã la contul de
ordine, promemoria, iar nu la conturile de activ ºi pasiv, aceasta ºi în
conformitate cu referatul juridic al domnului consilier jurdic Alexianu.
În baza acþiunilor vechi „Steaua Românã” din angajamentul consorþial,
obþinându-se emisiuni noi de acþiuni, pentru care Banca Marmorosch, Blank SA
a efectuat vãrsãminte, la cota ei din acþiunile vechi s-au mai adãugat:
63
28.426 acþiuni referitoare la cele preluate de la grupul englez ºi

28.426 acþiuni referitoare la cele preluate de la grupul francez
56.852 acþiuni în total.
Din vãrsãmintele efectuate de Banca Marmorosch, Blank & Co. SA din

dobânzile plãtite grupurilor francez ºi englez, precum ºi din dobânzile socotite la
sumele plãtite, au rezultat în activul bãncii urmãtoarele conturi debitoare:
„Steaua Românã”, ct. separat....................................Lei 18.502.032,43
„Steaua Românã”, ct. blocaþi................... ..................Lei 47.421.973,40
„Steaua Românã”, ct. liberi........................... .............Lei 1.004.802,00
„Steaua Românã”, ct. evidenþã........................ ..........Lei 52.412.710,80
Banca Generalã a Þãrii Româneºti

cont Sindicat „Steaua Românã” Debit 1.133.060,00
Sindicat „Steaua Românã”
cont Avans Banca Generalã
a Þãrii Româneºti Debit 4.100,00
Debit 1.137.160,00
Banca Generalã a Þãrii Româneºti,

cont acoperire
Avans „Steaua Românã” Credit 357.238,00 779.922,00
Banca Þãrãneascã, ct. Steaua Debit 19.282.420,00
Banca Þãrãneascã , ct. Separat 96.400,00
cont avans Banca Þãrãneascã Debit 4.889.990,00
Debit 22.268.810,00
Banca Þãrãneascã, ct.
Ct. Special blocat Credit 1.289.670,00 22.979.140,00
Banca Berkowitz,
cont Steaua 79.050,00

cont Avans de dobânzi as.
subparticipanþi 1.433.400,00
FRANCI FRANCEZI
Subparticipaþie „Steaua Românã”
Frs.fr. 379.078,83
„Albina” Sibiu Frs.fr 21.538,57
Frs.fr 400.617,40 la 6,25 2.654.090,27
Subparticipaþie „Steaua
Românã” cont dobândã
datoratã Frs.fr. 455.212,34
„Albina”, Sibiu, cont dobândã datoratã

Frs.fr. 25.864,34
Frs.fr. 481.076,68 la 6,625 Lei 3.187.133,00
64
LIRE STERLINE
Subparticipaþia „Steaua
Românã” Lstg. 16.497.0.1
„Albina”, Sibiu Lstg. 937.6.5
Lstg. 17.434.6.6 la 816,50 Lei 14.235.125,54
Subparticipaþie „Steaua
Românã”,
cont dobândã datoratã Lstg. 6.883.13.4
„Albina”, Sibiu
cont dobândã datoratã Lstg. 391.2.5
Lstg. 7.274.15.9 la 816,50 Lei 5.939.862,76
TOTAL conturi debitoare la 22.10.1931 Lei 170.629.242,20
Aceastã sumã ar urma sã se

mãreascã cu........................................................................Lei 57.758.556,84
cu ce s-a amortizat de cãtre
Banca Marmorosch, Blank & Co. SA
în cursul anul 1930 ºi anume la
31 decembrie conform operaþiunii
înregistratã în registrul jurnal 0.1. fol. 126
ºi Registru Participaþiuni fol.40,
deci ne-ar da un total debitor de........................................Lei 228.387.799,04
mai puþin suma care figureazã în pasiv,
la 21 octombrie, privind angajamentul
rezultat cãtre grupul englez ºi cãtre
grupul francez, adicã..........................................................Lei 120.597.142,24
rezultã o diferenþã de.........................................................Lei 107.790.656,80
din care scãzând amortizarea ce
Banca Marmorosch, Blank & Co. SA
a fãcut în anul 1930 în sumã de..........................................Lei 57.578.556,84
rãmâne...................................................... ..........................Lei 50.032.099,96
un plus de activ.
În vedere cã acest plus de activ
este rezultat, dupã ce în anul precedent
s-a fãcut o amortizare de mai bine de 50%,
suma de...............................................................................Lei 50.032.099,96
Pentru menþinerea în conturile de ordine a evidenþei angajamentului

consorþial /Lei 120.597.142,24/ ne-am întemeiat pe referatul juridic al domnului
consilier juridic Alexianu, anexa nr. ...
65
ACTIVUL SUCURSALELOR
Din examinarea situaþiei sucursalelor, datã de Serviciul Sucursalelor din

Centralã, formând activul la data cererii concordatului preventiv, gãsim
urmãtoarele conturi de activ, a cãror examinare o vom face mai la vale.
ANALIZA CONTURILOR DIN ACTIV

Se prezintã la data cererii
concordatului preventiv cu un sold debitor de.......................Lei 21.532.133,62
conform situaþiunilor anexe nr. 81, 82, ºi nr. 83, 84, 85 pag. 10.
Acest sold se descompune:
numerar aflat în Cassã............ Lei 14.429.672,92
monede strãine efective.......... Lei 5.220.594,00
cupoane ºi titluri ieºite la sorþi..Lei 598.070,70
Banca Naþionalã a României... Lei 1.283.777,00
dupã cum se constatã din anexele nr. 81, 84, 85 pag. 10.
Acest sold arãtat în situaþie l-am verificat dupã situaþiunile de cassã,
remise de fiecare din sucursale ºi l-am gãsit exact cu situaþia generalã datã de
Serviciul Contabilitãþii.
CONTUL DEBITORI
Se prezintã la data cererii
concordatului preventiv cu un sold debitor de........................Lei 554.309.052,50
care se compune astfel:
disponibil la Bãnci....................Lei 60.526.144,03
debitori cu efecte
de primit Scont.........................Lei 118.606.385,43
debitori cont curent..................Lei 355.176.523,24
adicã în total..............................................................Lei 534.309.052,50
DISPONIBIL LA BÃNCI
Care se soldeazã cu..................................................Lei 60.526.144,03
dupã cum se poate vedea din anexele nr. 86, 87, 88, 85
fol. 2 ºi 6. din care:
bãnci afiliate þarã..................... Lei 11.543.373,00
bãnci debitoare
cont curent þarã........................Lei 11.406.689,00
bãnci debitoare în valutã
strãinã în þarã...........................Lei 28.881.070,04
bãnci afiliate Paris....................Lei 124.213,66
bãnci corespondente Paris...... Lei 8.570.798,33
66
DEBITORI SCONT EFECTE DE PRIMIT

Se soldeazã cu........................................................Lei 118.606.385,43
astfel dupã cum se poate vedea din anexele
nr. 89 ºi 90, 85 fol. 8 ºi 9, ºi din care:
debitori Efecte de primit
þarã...........................................Lei 92.435.961,00
suferinþã þarã............................Lei 18.657.582,10
suferinþã Paris..........................Lei 7.073.179,00
Paris.........................................Lei 439.663,33
DEBITORI ÎN CONT CURENT

Se prezintã cu un sold debitor
de.........................................................................................Lei 355.176.523,04
astfel dupã cum se constatã din anexele nr. 91, 92, 85
fol. 1, 2, 3, 4, 5, care se descompune astfel:
avansuri asupra efecte
ºi acþiuni Valute...................................Lei 4.668.504,67
avansuri asupra efecte
comerciale ºi cesiuni...........................Lei 72.203.340,00
avansuri asupra mãrfuri
ºi lemne.............................................. Lei 24.261.570,00
avansuri asupra ipoteci............Lei 49.008.207,00
debitori descoperiþi...................Lei 66.481.253,20
debitori descoperiþi în Valute....Lei 47.823.526,17
debitori cu efecte de primit.......Lei 42.310.757,67
debitori Societãþi...................... Lei 48.419.364,33
În total.......................................................................Lei 355.176.523,04
Aceºti debitori sunt cuprinºi

în anexe sub:
conturi curente debitoare...........................................Lei 257.811.101,60
conturi curente debitoare
valute................................................................................... Lei 10.557.951,57
conturi debitoare Sucursala
Paris Valute strãine..............................................................Lei 5.787.151,60
conturi curente debitoare
Sucursala Paris....................................................................Lei 81.020.318,27
Adicã în total.............................................................. Lei 355.176.523,04
a se vedea situaþiunile anexe nr. 91, 92, 85.
Remarcãm cã, în ceea ce priveºte

debitorii descoperiþi care totalizeazã.....................................Lei 205.034.901,37
ºi anume:
Debitori descoperiþi
în Lei........................................Lei 66.481.253,20
în valute strãine....................... Lei 47.823.526,17
67
cu efecte de primit................... Lei 42.310.757,67

societãþi controlate...................Lei 48.419.364,33
Banca Marmorosch, Blank & Co. a fãcut
o amortizare a acestor debitori,
din fondul de rezervã,
cu o sumã de......................................Lei 68.053.473,42
RECAPITULAÞIA DEBITORILOR
disponibil la bãnci.................... Lei 60.526.144,03
debitori cu efecte
de primit scont......................... Lei 118.606.385,43
debitori cont curent.................. Lei 355.176.523,04
În total.......................................................................Lei 534.309.052,50
Mai puþin amortizarea fãcutã
de bancã, cu /din fondul de rezervã, de............................Lei 68.053.473,42
Diferenþa...............................................................Lei466.255.579,08
reprezintã valoarea cu care figureazã aceºti debitori în bilanþul bãncii la data
cererii concordatului prevnetiv.
EFECTE PUBLICE PE ACÞIUNI

Se prezintã la data cererii concordatului preventiv
cu un sold de.................................................................Lei 10.083.188,00
conform situaþiei anexe nr. 93, 94, 85 fol. 11 ºi 12,
care se compune din:
rente ºi obligaþiuni....................Lei 7.998.549,67
acþiuni...................................... Lei 2.084.638,33
DIVERSE CONTURI (ordine de platã, cecuri etc.)

Prezintã la data de 21 octombrie 1931,
data cererii concordatului preventiv,
un sold debitor de: ............................................................Lei 238.436,05
care reprezintã soldul debitor rezultat din operaþiunile fãcute de bancã, cu
sucursalele ei, operaþiuni de plãþi diferite, cecuri etc.
Din verificãrile ce am fãcut în registrele bãncii concordatare, am constatat
cã aceastã sumã este rezultatul contului Tranzitoriu, astfel cum se prezintã din
situaþiunea anexã nr. ..., adicã..............................................Lei 10.485.075,65
ºi contul Tranzitoriu al Sucursalei Paris, a cãrui compunere se poate vedea
din situaþiunea anexã nr. ....,
în sumã de..........................................Lei 10.246.639,60
diferenþa .............................................Lei 238.436,06
reprezintã soldul debitor al contului de diverse conturi, care urmeazã sã figureze
în activul bilanþului concordatar.
68
EXAMINAREA CONTULUI DE PROFIT ªI PIERDERI

LA DATA DE 21 OCTOMBRIE 1931
În scopul de a face o examinare mai amplã a Contului de Profit ºi Pierdere

astfel cum se prezintã în registrele bãncii concordatare la data de 21 octombrie
1931, am alcãtuit situaþia anexã nr. ..., în care se menþioneazã veniturile ºi
cheltuielile pe anul 1931, centralizate pe capitole, precum ºi, de asemenea, am
alcãtuit situaþiunea anexã nr. ..., în care se menþioneazã cheltuielile efectuate în
amãnunt.
Vom examina mai întâi veniturile bãncii, dupã care apoi vom continua
examinarea cheltuielilor.
VENITURI
Veniturile bãncii concordatare astfel cum se prezintã din situaþia anexã nr.
..., alcãtuitã dupã registrele societãþii,
totalizeazã la 21 octombrie 1931.........................................Lei 158.858.337,85
care faþã de veniturile bãncii la
31 octombrie 1930, în sumã de...........................................Lei 249.655.763,80
ne dã o diferenþã în minus de..............................................Lei 90.797.425,95
la 21 octombrie 1931, faþã de finele anului 1930; ºi trebuie sã menþionãm cã
veniturile constatate la 21 octombrie 1931 sunt numai de aproape 10 luni, totuºi
chiar dacã s-ar avea în vedere ºi veniturile pe restul a încã douã luni din anul
1931, scãderea simþitoare a veniturilor anului 1931 faþã de totalul veniturilor pe
anul 1930 apare destul de evidentã.
Aceastã simþitoare scãdere se explicã prin volumul redus al operaþiunilor
anului 1931 care se datoreºte pe de o parte crizei financiare, iar pe de alta
legiuirilor de tot felul ca Legea vânzãrilor silite, Legea contra cametei etc., care a
paralizat complet comerþul de bancã în general, iar în special, în ceea ce priveºte
Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, între alte operaþiuni care au condus-o la
aceastã simþitoare scãdere a veniturilor este ºi operaþiunea privind Banca
Industrialã, o afiliatã a bãncii concordatare, unde s-a investit circa 2 miliarde ºi
asupra cãrora nu s-a perceput dobânzi.
În cursul anului 1931 ºi anume în semestrul al doilea, banca concordatarã
a preluat de la susnumita bancã diversele ei participaþiuni care, în prezent,
concurã cu o cifrã destul de importantã în activul ei. Dat fiindcã aceste
participaþiuni, în compunerea cãrora intrã numeroasele societãþi anonime,
examinate pe larg la capitolul Activ din prezentul raport de expertizã, nu produc
venituri în cursul anului curent, veniturile lor deci nu vor concura la cele ale anului
viitor.
Intrând în examinarea amãnunþitã a acestor venituri, constatãm cã
compunerea lor rezultã astfel:
comisioane................................................................Lei 113.287.452,68
venituri asupra efecte publice
ºi acþiuni................................................................................Lei 4.714.603,58
venituri asupra imobile................................................Lei 10.752.450,00
profit din devize ºi valute.............................................Lei 2.537.346,02
venituri extraordinare.................................................Lei 27.566.485,57
la care adãugând beneficiul net
reportat din anul 1930 de.......................................................Lei 378.551,73
rezultã un total de venituri..................................................... Lei 159.236.889,58
69
VENITURI DIN COMISIOANE

Veniturile din comisioane însumeazã
la 21 octombrtie 1931...........................................................Lei 113.287.452,68
care, faþã de aceleaºi venituri rezultate la finele anului 1930, dã o ascensiune
pronunþatã, explicându-se aceasta prin înregistrarea la acest cont, a
comisioanelor ºi diferitelor speze,
pe care în cursul anului 1931 banca concordatarã le-a majorat într-o mãsurã
importantã, faþã ºi de dobânda minimã ce a fost obligatã sã perceapã, drept efect
al aplicãrii legii cametei.
VENITURI DIN EFECTE PUBLICE ªI ACÞIUNI

Totalizeazã la 21 octombrie 1931............................Lei 4.714.603,58
ºi þinând cont ºi de pierderea
la efectele publice ºi acþiuni,
acuzatã în debitul Contului de Profit ºi Pierdere,
la aceeaºi datã, de.............................................................Lei 6.023.014,30
raportate la pierderile constatate
prin Contul de Profit ºi Pierdere,
încheiat la finele anului 1930, care însumeazã..................Lei 6.488.489,72
rezultã o pierdere în minus, în acest an, de mai bine de 4 milioane lei, justificatã
prin faptul cã banca concordatarã în anii precedenþi, pe de o parte a fãcut
amortizãri importante la acest capitol, iar pe de alta, volumul operaþiunilor de
efecte publice ºi acþiuni s-a redus simþitor.
VENITURI DIN IMOBILE

Veniturile de la imobile la 21 octombrie 1931
prezintã un total de.............................................................Lei 10.752.540,00
care faþã de cifra rezultatã, la finele anului 1930,
acuzatã însã pe 12 luni, de...............................................Lei 13.273.881,57
aratã cã aceastã cifrã pe anul 1931 se menþine la acelaºi nivel a cifrei din anul
1930.
VENITURI DIN DEVIZE ªI VALUTE EFECTIVE

Veniturile din devize ºi valute efective
prezintã la 21 octombrie 1931 un sold de..............................Lei 2.537.346,02
care, faþã de acelelaºi venituri, la finele
anului 1930, de.....................................................................Lei 19.003.225,29
aratã o importantã scãdere la 21 octombrie 1931, cu toate cã veniturile
acestui an sunt numai pe aproape 10 ani.
Aceastã simþitoare scãdere este justificatã prin aceea cã, în anul 1931,
dat fiind situaþia economicã, atât în þarã, cât ºi în strãinãtate, s-au încheiat
operaþiuni reduse de devize ºi valute efective.
VENITURI EXTRAORDINARE
Aceste venituri la 21 octombrie 1931
prezintã un total de............................................................Lei 27.556.485,57
iar la 31 decembrie 1930 un total de......................................Lei 31.266.271,84
Întrucât veniturile anului 1931 sunt rezultate din operaþiunile a mai bine de
10 luni, astfel cum se prezintã totalul lor pe acest timp, ne permitem sã arãtãm cã
se menþin la acelaºi nivel al anului 1930.
70
CHELTUIELI
Procedând la examinarea cheltuielilor la data de 21 octombrie 1931,
remarcãm cã totalul lor la aceastã datã se ridicã la
suma de..............................................................................Lei 353.275.371,09
numai pe aproape 10 luni din acest an,
iar la 31 decembrie 1930, totalul lor prezintã
o sumã de..........................................................................Lei 189.113.145,01
de unde rezultã o urcare aproape dublã
a cheltuielilor la 21 octombrie 1931, faþã
de cele ale anului 1930, adicã...............................................Lei 164.162.226,08
Justificarea acestor cheltuieli efectuate în cursul anului 1931, va rezulta
din examinarea lor ce ne propunem a face mai la vale.
CHELTUIELI DE ADMINISTRAÞIE
Cheltuielile de administraþiune,
în care intrã salariile personalului, chiriile,
abonamente etc., prezintã,
la 21 octombrie 1931, un total de......................................Lei 93.799.309,63
În schimb, cu acelelaºi cheltuieli
la finele anului 1930 prezintã un total de............................Lei 160.972.372,91
de unde rezultã o diferenþã de...........................................Lei 63.173.063,28
care ne aratã cu cât au scãzut aceste cheltuieli la 21 octombrie 1931, faþã de
aceleaºi cheltuieli fãcute în cursul anului 1930, bineînþeles þinând seama cã, în
ceea ce priveºte cheltuielile anului 1931, în compunerea lor intrã numai cele
efectuate pe aproape 10 luni din acest an.
Aceastã importantã scãdere aratã mãsura în care banca concordatarã,
faþã de greutãþile timpurilor actuale, pentru exercitarea comerþului de bancã, a
înþeles sã reducã cheltuielile de administraþie la strictul necesar.
AMORTIZÃRI
Amortizãrile fãcute în cursul
anului 1931 se cifreazã la data
de 21 octombrie 1931 la suma de......................................Lei 10.691.063,80
ºi prezintã o scãdere simþitoare, faþã de cifra....................Lei 28.140.772,10
cât totalizeazã aceste amortizãri la finele anului 1930.
DOBÂNZI
Totalul dobânzilor înregistrate
în debitul Contului de Profit ºi Pierdere,
la 21 octombrie 1931, însumeazã......................................Lei 208.103.376,11
Aceastã importantã cifrã trecutã între cheltuielile bãncii concordatare la
21 octombrie 1931, prezintã situaþia rezultatã din operaþiunile efectuate în cursul
acestor 10 luni, care a prezentat pentru comerþul de bancã însãºi zdruncinarea
lui din temelii ºi a condus la starea de astãzi, care a prilejuit cãderea unui numãr
important de bãnci.
Desigur cã retragerea aproape în totalitatea lor a depozitelor de la bãnci,
nu a permis acestora sã funcþioneze în ritmul normal, ºi comerþul, industria ºi
agricultura în lipsa unei finanþãri imediate ºi importante, nu a mai fost în mãsurã
sã satisfacã cu aceeaºi promptitudine angajamentele contractate, de unde a
rezultat pentru banca concordatarã o încasare greoaie a veniturilor
plasamentelor sale, care, în ultimul timp, devenise destul de reduse, în urma
legiuirilor votate ºi aplicate cu atâta strãºnicie.
71
Dar pentru banca concordatarã, care aceste timpuri a gãsit-o ºi cu un

plasament considerabil investit în societãþi de tot felul, cum spre exemplu Banca
Industrialã SA, o afiliatã a sa, prezintã o justificare deplinã înregistrarea acestor
dobânzi cu o cifrã aºa de importantã în debitul contului de profit ºi pierderi.
Cãci este interesant de ºtiut cã banca concordatarã investise la Banca
Industrialã SA circa 2 miliarde asupra cãrora nu a perceput dobânzi în anul 1931,
pe considerentul cã, preluând de la acea bancã diversele ei participaþiuni, care
formeazã în prezent cea mai mare parte din activul ei, de abia în cursul anului
1932 se vor înregistra la venituri rezultatele acestor investiþiuni, care se dau sub
formã de dividend.
PIERDERE LA EFECTE PUBLICE ªI ACÞIUNI

Totalizeazã la 21 octombrie 1931...........................Lei 6.023.014,30
iar în ceea ce priveºte modul cum a procedat banca concordatarã, de a acuzat
aceste pierderi la 21 octombrie 1931, se va urmãri expunerea ce am fãcut în
prezentul raport de expertizã la capitolul Examinarea Veniturilor (venituri din
efecte publice ºi acþiuni).
PIERDERI LA SUCURSALE
Sub aceastã denumire, banca concordatarã înregistreazã, la
21octombrie 1931, o cifrã destul de importantã de..................Lei 34.658.607,25
care nu apare ºi în cursul anului 1930, respectiv la finele anului, în debitul
Contului de Profit ºi Pierdere.
Înregistrarea acestei operaþiuni oglindeºte situaþia la care a fost nevoitã
banca concordatarã sã recurgã, înregistrând, între cheltuielile sale, pierderile
rezultate la creanþe, devenite dubioase, în urma atâtor insolvenþe în industrie,
comerþ ºi agriculturã.
PIERDERE CONSTATATÃ LA 21 OCTOMBRIE 1931

Din examinarea Contului de Profit ºi Pierdere la aceastã datã, adicã atât a
veniturilor, cât ºi a cheltuielilor, care intrã în compunerea lui, rezultã urmãtoarea
situaþiune:
Total cheltuieli
/Debitul Contului de Profit ºi Pierdere/,
astfel cum se prezintã la aceastã datã..............................Lei 353.275.371,09
Total venituri
/Creditul Contului de Profit ºi Pierdere/,
astfel cum se prezintã la aceastã datã..............................Lei 159.236.889,58
diferenþa de......................................................................Lei 94.038.481,51
reprezintã pierderea constatatã la 21 octombrie 1931, pierdere care s-a soldat
prin capitalul ºi rezervele societãþii, ºi numai aºa nu va apare în bilanþul
concordatar ce vom încheia.
Pierderea constatatã
la 21 octombrie 1931,
astfel cum a rezultat din
Contul de Profit ºi Pierdere,
alcãtuit dupã registrele
bãncii concordatare, în sumã de........................................Lei 194.038.481,51
are urmãtoarea compunere:
Pierdere efectivã pe anul 1931................................Lei 194.417.033,24
Profit reportat din anul 1930.....................................Lei 378.551,73
Pierdere efectivã la 21 octombrie 1931...................Lei 194.038.481,51
72
EXAMINAREA BILANÞURILOR
ªI A CONTURILOR DE PROFIT ªI PIERDERE
ALE SUCURSALELOR
Pentru o cât mai completã verificare a sucursalelor, s-a numit de cãtre

domnul judecãtor concordatar, prin jurnalul nr. ... din 21 noiembrie 1931, o serie
de experþi cãrora li s-a repartizat sucursalele Bãncii Marmorosch, Blank & Co. , în
scopul ca fiecare din ei sã examineze în amãnunt Activul, Pasivul, precum ºi
conturile de rezultate, la sediul fiecãruia din sucursale.
Timpul fiind prea scurt, rapoartele de expertizã, privind aceste sucursale
ºi alcãtuite de experþii menþionaþi mai sus, ne-au sosit unele din ele cu mare
întârziere.
Dar independent de aceastã întârziere, în alcãtuirea bilanþurilor
respective nu s-a respectat de cãtre experþi instrucþiunile ce li s-au dat la timp, în
vederea alcãtuirii unui bilanþ tip care sã uºureze sarcina alcãtuirii bilanþului,
pentru concentrarea activelor, pasivelor ºi conturilor de rezultate ale
sucursalelor.
În asemenea condiþiuni ºi în scopul de a prezenta o situaþiune realã a
fiecãrei sucursale, am alcãtuit situaþiunile anexe nr. 126 ºi pânã la nr. 161
inclusiv, pentru fiecare din conturile active ºi pasive, precum ºi a Contului de
Profit ºi Pierdere al sucursalelor.
Toate aceste situaþiuni le-am cuprins într-un bilanþ concentrat al
sucursalelor, a se vedea anexa nr. 126, ºi din care rezultã cã Pasivul excede
asupra Activului cu o sumã care totalizeazã..........................Lei 37.776.241,89
care rezultã din amortizãrile fãcute posturilor debitoare, omiþându-se, în acelaºi
timp, sã se scadã din Pasiv rezervele constatate, cu care ar fi trebuit sã se
diminueze aceste amortizãri.
Fondul de rezervã pentru creanþe dubioase figureazã, în situaþiunea
anexã nr. ..., cu suma de.......................................................Lei 63.378.819,74
În ceea ce priveºte excedentul Pasivului asupra Activului,

care însumeazã....................................................................Lei 37.776.241,71
desigur cã, cu aceastã cifrã, ar fi urmat sã diminuãm conturile din activ ale
sucursalelor, cuprinse în registrele Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA la data
cererii concordatului preventiv.
Având în vedere însã cã Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, în bilanþul
ce a încheiat la data cererii concordatului preventiv, amortizeazã creanþele sale
debitoare, sucursale, cu fondul de rezervã, cu o sumã de....Lei 68.063.473,42
care depãºeºte cu mult suma cu care experþii aratã în rapoartele de expertizã
întocmite de ei cã excede Activul asupra Pasivului.
În consecinþã, opinãm cã posturile debitoare sucursale, sã fie menþinute
în Activul bilanþului concordatar cu cifrele pe care le aratã Centrala în registrele
sale, þinând seama cã amortizarea fãcutã de bancã acestor creanþe este mai
mare decât suma arãtatã de experþi cã excede Pasivul asupra Activului.
73
ISTORICUL SUCURSALELOR
În examinarea istoricului ºi evoluþiei sucursalelor Bãncii Marmorosch,

Blank & Co. se impune o primã diviziune fundamentalã ºi anume aceea dupã
criteriul epocii de înfiinþare.
Astfel, deosebim:
1. Sucursale antebelice, dintre care mai fiinþeazã ºi astãzi acelea din
localitãþile Brãila, Constanþa ºi Galaþi;
2. Sucursale postbelice.
Sucursalele antebelice au fost create în cadrul programului de activitate
de atunci al bãncii, care prevedea, în primul rând, o cât mai largã contribuþie la
dezvoltarea ºi valorificarea principalei avuþii naþionale – agricultura – ºi a
produselor ei – cerealele.
Astfel, covârºitoarea majoritate a tranzacþiunilor de cereale destinate
exportului erau îndrumate prin canalul sucursalelor amintite, care – dupã cifrele
statistice – se aratã cã au finanþat într-o largã mãsurã pe producãtori ºi
exportatori, ajungând, în anii de recolte abundente, sã manipuleze pânã la 500
vagoane cereale zilnic de sucursalã.
Natura operaþiilor efectuate de aceste sucursale, le-a permis sã-ºi
continue neîntrerupt activitatea lor, aºa cã ele îºi gãsesc ºi astãzi în plin
justificarea existenþei, prin aportul continuu ce-l aduc în folosul pieþei lor, ceea ce
de altminteri se va putea verifica din cifrele ce vor fi arãtate la analiza
sucursalelor respective.
Crearea sucursalelor postbelice poate, la rândul ei, sã fie împãrþitã în
douã categorii distincte, sub raportul mobilului determinant al înfiinþãrii.
Într-adevãr, vom gãsi, la examinarea de mai târziu a programului de
înfiinþare a sucursalelor postbelice, un grup compact creat aproape simultan în
epoca imediat urmãtoare rãzboiului, în marile centre ale regiunilor alipite ºi în
special în Ardeal ºi Bucovina, unde existau puternice organizaþiuni bancare
minoritare cu caracter local, cât ºi sucursale de ale marilor bãnci ale fostului
imperiu austro-ungar.
Aceastã iniþiativã aproape temerarã a fost dictatã de linia de conduitã pe
care instituþia ºi-a impus-o întotdeauna, ºi anume aceea de a contribui cu toate
forþele la cucerirea de noi centre de activitate româneascã, înþelegând în acest
scop sã intre în luptã în condiþiuni chiar neprielnice cu concurenþa unei tradiþiuni
bancare minoritare pe pieþele necunoscute ei ale noilor regiuni. ªi la acest capitol
o privire aruncatã asupra cifrelor statistice, ce ne stau la îndemânã, ne aratã cã
Banca Marmorosch, Blank & Co. nu s-a sfiit sã investeascã pe fiecare din noile
pieþe pe care se instalase, în primele zile chiar ale inaugurãrii activitãþii,
plasamente care la sfârºitul primului an de existenþã au ajuns sã cifreze – dupã
importanþa localitãþii – la cifre variind între 50 pânã la 100 milioane lei, atunci
când depozitele neînsemnate ce reuºiserã sã achiziþioneze în luptã cu
organizaþiile similare minoritare nu justificau întru nimic, din punct de vedere
practic comercial, aceastã politicã bancarã. Este, deci, evident cã preocupãri de
ordin naþional au stat la baza acestei conduite, care s-a dovedit a fi fost judicios
elaboratã ºi pusã în aplicare în lumina datelor pozitive, care aratã în decursul
anilor urmãtori o constantã evoluþie a încrederii pieþei locale cãtre instituþiile nou
create ca sucursale ale unui aºezãmânt bancar din vechiul regat, încredere ce
se oglindeºte în cifrele statistice care aratã în parte ajungerea, dupã o anumitã
epocã de activitate, a depozitelor la cifra plasamentelor.
74
A doua categorie a sucursalelor înfiinþate dupã anii de rãzboi este aceea a

filialelor create pe diferitele pieþe ale Vechiului Regat, ºi ale noilor provincii în
mod izolat, ºi ca urmare a defecþiunilor instituþiilor bancare locale, care ar fi adus
o gravã stânjenire întregii vieþi economice a þãrii. Într-adevãr, dispariþia pe o piaþã
oarecare a organismului sau organismelor bancare care deserveau pânã atunci
atât nevoile locale, cât ºi legãturile marilor centre comerciale din localitatea
respectivã, ar fi atras dupã sine paralizarea oricând a activitãþii ºi ar fi acuzat
considerabile prejudicii atât pieþei lovite, cât ºi celorlalte aflate în legãturã cu ea.
Venirea într-un asemenea centru ºi ca urmare a cauzelor arãtate a unei
sucursale a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. a însemnat imediat o înviorare a
pieþei respective ºi, în acelaºi timp, o destindere a îngrijorãrii fireºti, produse în
restul þãrii de perspectiva unei eventuale pierderi a localitãþii dãunate prin
defecþiunea bancarã pentru tranzacþiunile de tot felul din ºi spre restul þãrii.
Aportul covârºitor adus de vasta organizaþie, condusã de criteriile sus
menþionate, a complexului de sucursale ale Bãncii Marmorosch, Blank & Co. în
miºcarea valorilor ºi tranzacþiunilor între centrele de activitate comercialã a þãrii,
se invedereazã în mod frapant din faptul cã însuºi Institutul de Emisiune s-a
vãzut nevoit a-ºi amplifica cadrul operaþiunilor, anunþând reînceperea activitãþii
de incasso, sistatã multã vreme, aceasta pentru a umple golul simþitor produs
asupra comerþului de stagnarea, fie chiar numai temporarã, a serviciilor
îndeplinite pânã acum de Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi sucursalele ei.
În ultimul rând, vom pomeni sucursalele din Bucureºti.
În afarã de cele trei sucursale vechi – Calea Victoriei, Calea Griviþei ºi Sf.
Anton –, care îºi aveau legãturile lor bine stabilite în decursul activitãþii depuse, s-
au mai înfiinþat, în ritmul dezvoltãrii ºi mãririi Capitalei, sucursalele de cartier,
menite sã îndeplineascã atât rolul de descongestionare a Centralei, cãtre care
se convergeau în perioada imediat urmãtoare rãzboiului marea majoritate a
operaþiunilor, îngreunând desfãºurarea lor în tempoul pretins unei organizaþiuni
bancare moderne, cât ºi pentru a asigura o deservire imediatã ºi autonomã a
cartierelor noi create, devenite, prin continua extindere a Bucureºtiului, centre
comerciale cu viaþã ºi activitate proprie, cvasiindependente de Centrul Capitalei.
75
SUCURSALA ARAD
Înfiinþatã în primii ani dupã rãzboi, aceastã sucursalã aratã ca plasament,

chiar la începutul activitãþii ei, o cifrã superioarã depozitelor, pentru care
statistica ce am avut-o la îndemânã indicã un exemplu pentru anul 1921:
Plasamente: Lei cca.............50.000.000, faþã de
Depozite: Lei cca.............40.000.000.
Aceste cifre, în aparentã disproporþie cu importanþa acestui centru

comercial, îºi gãsesc justificarea în apropierea puternicului ºi marelui centru,
oraºul Timiºoara, a cãrui considerabilã organizaþie comercialã ºi bancarã a
exercitat o influenþã paralizantã asupra oricãrei tentative de dominaþie a pieþei
mult mai neînsemnate a Aradului.
În ciuda acestor condiþiuni defavorabile de existenþã, activitatea
sãnãtoasã depusã de Sucursala Arad ºi progresul treptat al influenþei exercitate
asupra acestei pieþe, se oglindeºte în urmãtoarele cifre:
Viramente reprezentând totalitatea operaþiunilor:
1921 = Lei...1.230.000.000, mergând crescând pânã la
Lei...5.000.000.000 în anii urmãtori.
Politica de restângere a plasamentelor, imprimatã de spiritul de

prevedere ce a cãlãuzit Direcþiunea Bãncii Marmorosch, Blank & Co. faþã de
efectele crizei care începuserã sã se manifeste în mod simþitor prin efectele
dãunãtoare asupra pieþei, a determinat scãderea cifrei investiþiunilor în mod
progresiv, astfel dupã cum ni le aratã cifrele la urmãtoarele date:
Plasamente:
1928...Lei 51.000.000
1929...Lei 43.000.000
1930...Lei 27.000.000
faþã de cifra cvasiconstantã a depozitelor arãtate mai jos:
1928...Lei 35.000.000
1929...Lei 39.000.000
1930...Lei 31.000.000
În ceea ce priveºte concentrarea activului ºi pasivului acestei sucursale în

bilanþul general al bãncii, a se vedea anexa ...
76
SUCURSALA BRÃILA
Dupã cum am relevat în scurta expunere a istoricului sucursalelor, sediul

din Brãila face parte din categoria creaþiunilor antebelice.
Înfiinþatã pe o piaþã prin care s-a scurs ºi se scurge ºi astãzi
cvasitotalitatea exportului românesc de cereale, Sucursala Brãila ºi-a legat în
mod firesc activitatea de finanþarea ºi înlesnirea acestui gen de operaþiuni.
Faptul cã cifra plasamentelor a putut ajunge în lunile de sezon pânã la Lei
110.000.000, invedereazã rolul covârºitor asumat de aceastã sucursalã în
animarea acestei pieþe de export.
Tot atât de elocvente se prezintã ºi cifrele de virament pe total de
operaþiuni ºi anume:
1921...Lei 1.500.000.000
1928...Lei 10.000.000.000
Pãstrând proporþia faþã de bogata activitate a acestui centru, criza ºi-a

spus totuºi ºi aici cuvântul, impunând o restrângere a plasamentelor pentru
motive de securitate.
Statistica ne aratã, în aceastã ordine de idei, datele ce urmeazã:
1928...Lei 92.000.000
1929...Lei 44.000.000
1930...Lei 54.000.000
faþã de o cifrã aproape neschimbatã a depozitelor.
În ceea ce priveºte elementele de amãnunt care compun activul ºi pasivul

acestei sucursale, ele se gãsesc analizate în anexa nr. ..., iar concentrarea, în
bilanþul bãncii concordatare a activului ºi pasivului sucursalei, este arãtat în
anexa întocmitã sub nr. 127.
77
SUCURSALA BRAªOV
În regiunea Ardealului, Braºovul reprezintã un centru industrial ºi

comercial de considerabilã importanþã, […] instituþiunile cu caracterul arãtat se
bucurã de o excepþionalã seriozitate ºi soliditate.
Sucursala Braºov, înfiinþatã dupã rãzboi, în cadrul politicii de românizare
a pieþei de acolo, arãtatã în istorie ºi schiþat la începutul acestui raport, s-a
bucurat la rândul ei de condiþiunile favorabile ale activitãþii acestei pieþei care,
datoritã bunei ºi prudenþei gospodãririi industriale ºi comerciale, a fost dintre
toate centrele similare poate cea mai puþin afectatã de efectele crizei din în ce
mai accentuate în restul þãrii.
Cifrele de virament pe totalitatea operaþiunilor vorbesc de la sine, în
ilustrarea celor arãtate mai sus.
1921...Lei 886.000.000,00 pânã la
Lei 6.000.000.000,00 în anii urmãtori.
Plasamentele sunt:
1928...Lei 82.000.000,00
1929...Lei 74.000.000,00
1930...Lei 46.000.000,00
Descreºterea sistematicã a cifrelor acestui capitol aratã preocuparea

generalã a Direcþiunii Bãncii Marmorosch, Blank & Co., pentru evitarea slãbirii
posibile a procentului de recuperabilitate a investiþiunilor.
Depozitele aratã urmãtoarele cifre:

1928...Lei 30.000.000,00
1929...Lei 37.000.000,00
1930...Lei 31.000.000,00
Disproporþia dintre cifrele de plasament ºi acelea ale depozitelor,

documenteazã ºi la aceastã sucursalã predominarea spiritului de propagandã
naþionalã asupra intereselor propriu-zise de ordin practic.
Analiza detaliatã a posturilor care formeazã activul ºi pasivul acestei
sucursale, se gãseºte la Anexa întocmitã sub nr. 128, iar concentrarea activului
ºi pasivului la Anexa nr. ...
78
SUCURSALA CLUJ
Înfiinþatã în Capitala Ardealului, s-a ridicat, prin activitatea ce a desfãºurat

în toate ramurile comerþului de bancã, la rangul uneia din cele mai importante din
complexul sucursalelor Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
Operaþiunile acestei sucursale nu s-au mãrginit la plasamente strict
bancare, ca înþeles restrâns al expresiei, ci s-au manifestat mai cu seamã în
domeniul consignaþiei ºi al delcrederii, sucursala luând asupra sa, sub garanþiile
de rigoare, desfacerea zahãrului, hârtiei ºi, în ultimul timp, a chibriturilor, ºi dând
astfel, pe de o parte, posibilitatea unei continue întrebuinþãri ºi, deci, rentabilitãþi
a antrepozitelor, proprietatea sa, cât ºi o augmentare continuã ºi
corespunzãtoare a conturilor sale de rezultate, prin utilizare în egalã mãsurã a
tuturor serviciilor din organizarea sucursalei.
Aceste laborioase eforturi se încadreazã, în mod evident, în ecartul
considerabil dintre cifre, destul de modestã a plasamentelor faþã de aceea
impunãtoare a viramentului pe totalitate de operaþiuni. Iatã cifrele:
Plasamente:
1928...Lei 85.000.000
1929...Lei 66.000.000
1930...Lei 37.000.000
Viramente:
1921...Lei 4.000.000.000, crescând continuu pânã la
Lei 11.500.000.000
Cifra depozitelor, inferioarã plasamentelor înaintea crizei, s-a menþinut

totuºi constant, chiar dupã restrângerea plasamentelor, în jurul cifrei de Lei
60.000.000 circa.
Analiza detaliatã a posturilor componente ale activului ºi pasivului acestei
sucursale se gãseºte consemnatã sub anexa întocmitã la nr. ..., iar concentrarea
activului ºi pasivului sucursalei, în bilanþul general al bãncii concordatare, se
aratã la anexa nr. 130.
79
SUCURSALA CONSTANÞA
Face parte din categoria sucursalelor înfiinþate înainte de rãzboi ºi, dupã o
perioadã de intensã activitate în canalizarea exportului de cereale, îºi vede într-o
mãsurã oarecare importanþa ca centru comercial slãbitã în urma gravitãrii
succesive a acestui gen de operaþiuni spre porturile Galaþi ºi, mai cu seamã,
Brãila.
De altminteri, însãºi condiþiunile de acces la aceastã localitate, în speþã
slabele legãturi de cale feratã ºi poziþia geograficã oarecum izolatã –
Hinterlandul Constanþei fiind format de regiunea puþin ospatalierã a Bãrãganului
la Apus – au determinat o îndepãrtare continuã a intereselor exportatorilor de pe
aceastã piaþã.
Cifrele modeste de virament, precum ºi cele ale plasamentelor, sunt o
dovadã evidentã a situaþiunii rezultatã din cauzele enumerate mai sus.
Viramente:
1921: Lei 1.600.000.000, cifrã care se urcã cu greutate numai pânã la
Lei 3.000.000.000.
Plasamente:
1928...Lei 22.000.000
1929...Lei 15.000.000
1930...Lei 9.000.000.
Depozitele în aceºti trei ani se învârtesc în jurul cifrei de 55.000.000 lei.

Elementele de detaliu componente ale activului ºi pasivului acestei
sucursale se gãsesc analizate în anexa nr. ..., iar încadrarea activului ºi
pasivului, în bilanþul centralizat al bãncii concordatare, se aflã consemnatã sub
anexa nr. 131.
80
SUCURSALA GALAÞI
Aceastã sucursalã, care face parte din ciclul creaþiunilor antebelice, a

evoluat în condiþiuni oarecum similare dezvoltãrii filialei Brãila, dedicându-ºi
activitatea finanþãrii comerþului de cereale, cu toate cã nu a putut-o face în
mãsura ºi în împrejurãrile prielnice care caracterizeazã piaþa mult mai vioaie ºi
mai bogatã a Brãilei.
Totuºi, are asupra Brãilei avantajul cã, deºi dupã rãzboi, considerabilul
avânt luat pânã atunci în exportul de cereale a suferit o temperare, s-a produs în
schimb o centralizare a importului pentru aproape întreaga þarã spre acest
centru, datoritã faptului cã navlul era în acea perioadã mai avantajos decât
frachtul, ceea ce a determinat întrebuinþarea cãii pe apã cu predilecþie, pentru
aducerea mãrfurilor de orice fel în þarã ºi îndrumarea lor spre portul cel mai
accesibil – Galaþi.
Astfel se explicã ºi abundenþa comerþului de en-gros pe piaþa Galaþiului,
care a tras dupã sine o laborioasã ºi rodnicã activitate asucursalei în toate
domeniile comerciale, dar, în special, dupã cum am mai spus, în tranzacþiunile în
legãturã cu importul de coloniale ºi manufacturã ºi pe de altã parte – în locul
cerealelor gravitând spre Brãila – în operaþiunile de export de cherestea, un
articol de primã importanþã pe aceastã piaþã.
Oglinda acestei activitãþi este viramentul pe totalitate de operaþiuni, care
ajunge de la 5 la 19 miliarde lei.
Plasamentele se degreveazã ºi aici în ritmul de accentuare a crizei
arãtând:
1928...Lei 96 milioane
1930...Lei 43 milioane.
În epoca de intensã activitate imediat dupã rãzboi, sucursala a înfiinþat, în

1923, o agenþie în port, care a deservit, în mod continuu, interesele pieþei locale,
ºi pe care numai pronunþarea din ce în ce mai evidentã a stagnãrii activitãþilor a
scos-o din utilitate, determinând lichidarea ei în anul 1931.
O altã dovadã a bogãþiei ºi importanþei acestei pieþe o prezintã cifrele
impresionante ale depozitelor, chiar în evoluþia crizei. Astfel depozitele aratã:
în 1928 ... Lei 196 milioane
1929 ... Lei 176 milioane
1930 ... Lei 182 milioane.
În ceea ce priveºte elementele amãnunþite ale activului ºi pasivului

acestei sucursale, acestea se gãsesc consemnate în anexa nr. ..., iar
concentrarea pasivului ºi activului sucursalei, în bilanþul general al bãncii
concordatare, se gãseºte consemnatã în anexa nr. 133.
81
SUCURSALA CERNÃUÞI
Înfiinþatã în capitala Bucovinei, un centru de o deosebitã importanþã

pentru toate ramurile comerþului atât de import, cât ºi de export, având
numeroase industrii, printre care, îndeosebi, fabricile de zahãr, un numãr
impunãtor de comercianþi angrosiºti, precum ºi o activitate înfloritoare a
tranzitului de mãrfuri spre Germania ºi Polonia, Sucursala Cernãuþi a putut
beneficia de acest complex de condiþiuni favorabile de existenþã ºi dezvoltare ºi
a abordat o politicã de finanþãri raþionale, desfãºurând o bogatã activitate, deºi a
avut de luptat cu concurenþa aprigã a sucursalelor marilor instituþiuni bancare ale
fostei monarhii austro-ungare, precum ºi mai târziu cu acele ale instituþiunilor
bancare din þarã.
Direcþiunea Centralã, conºtientã de importanþa introducerii institutului pe
aceastã piaþã, a venit într-o largã mãsurã în ajutorul sucursalei, punându-i la
dispoziþie – în afarã de mijloacele proprii – circa 80 milioane lei, aceasta chiar în
primii ani de activitate a acestei filiale.
Criza manifestându-ºi primele efecte, sucursala ºi-a restrâns, ca ºi toate
celelalte creaþiuni ale bãncii, acþiunea, astfel cã, în anul 1928, o gãsim la un
plasament de:
Lei...71 milioane, care ne reduce la
Lei...57 milioane în anul 1929, pentru a arãta numai
Lei...31 milioane în 1930.
Totuºi, importanþa activitãþii desfãºurate o dovedeºte creºterea

viramentului de la 1,5 miliarde în 1921 la 17 miliarde în anii urmãori.
Elementele de amãnunt asupra componenþei activului ºi pasivului
sucursalei figureazã în anexa nr. ..., iar concentrarea activului ºi pasivului ei, în
bilanþul general al bãncii concordatare, la anexa nr. 132.
82
SUCURSALA ORADEA
Prin aºezarea oraºului Oradea în imediata apropiere a graniþelor

cehoslovacã ºi ungarã, piaþa acestui centru deserveºte, în primul rând, exportul
de vite spre aceste þãri, astfel cã sucursala din acest oraº ºi-a îndreptat, în mod
firesc, o considerabilã parte din activitatea ei în finanþarea acestui articol de
export, ajutatã în mod simþitor de Centralã – cvasitotalitatea acþiunilor SA
Antrepozitele Oradea, a putut sã facã avansuri pe mãrfurile destinate importului
pe baza certificatelor de înmagazinare, dat fiindcã Antrepozitele de acolo au
dreptul de a efectua toate operaþiunile unui oficiu vamal, fiind asimilate ca
antrepozite de vamã.
În luptã strânsã cu sediile de mult stabilite ale bãncilor austriece ºi ungare
în acest centru, care a întâmpinat politica de românizare cu o dârzã împotrivire,
Sucursala Oradea a reuºit sã se impunã ºi sã devinã una din creaþiunile de prim
rang ale Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
De altminteri ºi viramentul de totalitatea operaþiunilor ne aratã
impunãtoarea evoluþie de la 1 la 10 miliarde lei.
Politica de extremã prudenþã care a stat la baza operaþiunilor, în
consideraþia izbucnirii aproape simultane, deºi în diferite proporþii de intensitate
a crizei, aproape în toate centrele de activitate ale comerþului românesc, s-a
dovedit, îndeosebi, eficace pe piaþa Oradiei, lovitã printre primele ºi cu deosebitã
violenþã de acest fenomen profund dãunãtor întregii vieþi economice. Brusca
degrevare a plasamentelor, arãtatã în cifrele de mai jos, documenteazã atât
lichiditatea lor, cât ºi grija ce s-a pus în imediata adaptare a intereselor sucursalei
la condiþiunile create de efectele marasmului economic.
Plasamente:
Viramentul pe totalitatea de operaþiuni evolueazã de la 1 la 10 miliarde.

Centrala, þinând seama de importanþa pieþei, a contribuit, pânã în
momentul pronunþãrii crizei, cu fonduri care se urcau pânã la 40 milioane la
desfãºurarea activitãþii acestei sucursale.
Elementele de amãnunt care compun activul ºi pasivul Sucursalei
Oradea se gãsesc analizate la anexa formatã sub nr. ..., iar concentrarea acestui
activ ºi pasiv, în bilanþul general al Bãncii Marmorosch, Blank & Co., se aflã
trecutã în anexa nr. 136.
83
SUCURSALA TÂRGU-MUREª
Face parte dintre sucursalele înfiinþate dupã rãzboi în noile regiuni, în

scopul pãtrunderii elementului românesc comercial în centrele minoritare, dintre
care Târgu-Mureº a fost ºi este unul din cele mai refractare adaptãrii ºi
conlucrãrii.
Activitatea desfãºuratã a trebuit fatalmente sã se restrângã într-un cadru
modest, datoritã lipsei aproape totale a unei vieþi economice mai animate, care
sã radieze în regiunile înconjurãtoare, ºi care se mãrgineºte la o existenþã strict
localã.
De altminteri, cifrele mai mult decât reduse atât ale plasamentelor, cât ºi
ale depozitelor, în raport cu celalalte sucursale din Ardeal, vorbesc de la sine:
Plasamnete:
la care Centrala a contribuit, în permanenþã, cu sume ridicându-se pânã la 20
milioane lei.
Depozite:
în 1928...Lei 20 milioane
Elementele analizate în amãnunt ale activului ºi pasivului acestei

sucursale se gãsesc enumerate la anexa nr. ..., iar concentrarea acestui activ ºi
pasiv, în bilanþul general al Bãncii Marmorosch, Blank & Co., se aflã trecutã în
anexa nr. 137.
84
SUCURSALA SATU-MARE
Înfiinþatã în anul 1928, în Extremul de Nord al Ardealului, la o micã ºi

aproape egalã depãrtare de graniþele cãtre Ungaria ºi Cehoslovacia, aceastã
sucursalã a trebuit, chiar de la inaugurarea activitãþii sale, sã plaseze pentru
forþarea pieþei spre capitalul românesc fonduri însemnate pe piaþa localã, fonduri
care, faþã de cifra redusã a depozitelor, determinatã tocmai de lipsa de capitaluri
spre fructificare, au trebuit sã fie furnizate în cea mai mare parte de Centralã.
Cu toate cã debutul sucursalei pe piaþa Satu-Mare a coincis cu
pronunþarea crizei economice, regimul de strictã supraveghere a plasamentelor
ºi-a dat roadele în posibilitatea reducerii lor în concordanþã cu cerinþele vremii.
Cifrele ce urmeazã ilustreazã expunerea de mai sus:
Plasamente:
1928...Lei 96.000.000
1929...Lei 72.000.000
1930...Lei 37.000.000
la care, în prima epocã, Centrala a adus un aport pânã la Lei 72.000.000.
Faþã de aceste cifre destul de însemnate, considerând epoca

investiþiunilor, acelea ale depozitelor au o înfãþiºare cât se poate de modestã ºi
anume:
Depozite:
1928...Lei 13.000.000
1929...Lei 19.000.000
1930...Lei 14.000.000.
Elementele de detaliu ce compun ºi pasivul acestei sucursale se gãsesc

analizate în anexa nr. ..., iar concentrarea activului ºi pasivului, în bilanþul general
al bãncii concordatare, se aflã consemnatã la anexa nr. 138.
85
SUCURSALA IAªI
Deºi înfiinþatã în noiembrie 1920, adicã aparent în plinã crizã, totuºi

deschiderea acestei sucursale a fost determinatã de o judicioasã examinare a
situaþiei ºi a motivelor care justificau aceastã iniþiativã.
Rolul principal care s-a atribuit dintru început acestei noi creaþiuni a fost
acela de centru de tranzit pentru operaþiunile de export ale afiliaþiunii noastre
basarabene – Banca Creditului Basarabean, Chiºinãu –, cu sediile din Bãlþi ºi
Cetatea Albã, spre Bucovina ºi cu destinaþia finalã Polonia ºi Germania.
Pânã la deschiderea acestei sucursale, centrele basarabene se gãseau,
în special în timpul iernii, din cauza depãrtãrii ºi a slabelor legãturi cu celelalte
oraºe ale Moldovei, aproape în întregime izolate ºi anihilate în orice tentativã de
activitate.
Pe de altã parte, la aceastã constatare se asocia ºi considerentul cã, la
rândul ei, piaþa de en-gros a Iaºului alimenteazã atât celelalte oraºe ale Moldovei
din raza ei de influenþã, cât ºi întreaga piaþã basarabeanã, aceasta tot ca o
urmare a unei situaþii geografice ºi feroviare mai avantajoase pentru interesele
reciproce.
Din punct de vedere al securitãþii plasamentului, deschiderea acestei
sucursale, deºi a avut loc dupã cum am menþionat mai sus în plinã crizã, totuºi
ºi-a avut pe deplin justificarea, dat fiindcã, din punct de vedere al evoluþiei
economice, Iaºul prezintã un fenomen cu totul aparte faþã de celelalte pieþe
româneºti. Într-adevãr, aici criza ºi-a fãcut apariþia aproape imediat dupã
încetarea rãzboiului, în timpul cãruia o miºcare de artificialã amploare crease
acea pleiadã de comercianþi parazitari, fãrã bazã solidã, a cãror epocã de
efemerã prosperitate ºi de rapidã defecþiune se produsese încã înainte de
crearea sucursalei, astfel cã aceasta ºi-a putut porni activitatea pe o piaþã de
importanþa aceasta în împrejurãri destul de favorabile.
Dovada cã apariþia pe piaþa Iaºului a constituit o necesitate, o avem în
faptul cã aceastã sucursalã a manipulat, în primul ei an de activitate, cca. 30.000
poliþe de incasso, celelalte servicii de utilitate generalã fiind ocupate în aceeaºi
mãsurã de cerinþele locale, precum ºi de legãturile create cu restul þãrii, datoritã
vastei reþele de sucursale ºi legãturi ale bãncii.
Dacã, în schimb, cifra plasamentelor se prezintã mult mai modestã în
proporþie, aceasta nu poate fi decât o dovadã tocmai de spiritul de prudenþã care
a cãlãuzit – pentru început – Direcþiunea bãncii în studierea pieþei ºi a clientelei
ce urma a-ºi apropia în mod definitiv, dupã stabilirea condiþiunilor de bonitate ºi
rezistenþã.
Plasamentul sucursalei, la sfârºitul anului 1930, era de 7,6 milioane lei.
Analiza elementelor de amãnunt care compun activul ºi pasivul acestei
sucursale se gãseºte însemnatã sub anexa nr. ..., iar concentrarea acestui activ
ºi pasiv, în bilanþul general prezentat de banca concordatarã, se aflã în anexa nr.
135.
86
SUCURSALA FOCªANI
A fost înfiinþatã la 1 august 1928 ºi face parte din categoria sucursalelor

create ca sã suplineascã defecþiunile bancare locale, care ar fi stânjenit bunul
mers al activitãþii atât a bãncii, cât ºi a comerþului în general.
Totuºi, datoritã faptului cã se aflã situatã într-un punct de convergenþã a
comerþului viticol, sucursala a putut sã activeze imediat în plasament în aceastã
importantã ramurã a regiunii înconjurãtoare, cu atât mai mult cu cât culturile
viticole, prin natura lor mai puþin expusã capriciilor atmosferice decât de exemplu
cele agricole, oferã o bazã de garanþie mai stabilã ºi certã, în ceea ce priveºte
securitatea ºi recuperabilitatea plasamentului.
Astfel se explicã de ce acest capitol de activitate al Sucursalei Focºani
aratã, la sfârºitul primului exerciþiu plin, adicã la 31 decembrie 1929, apreciabila
cifrã de 31 milioane lei.
Pe de altã parte, recolta extrem de abundentã a anului urmãtor, unitã cu
criza care nu a cruþat nici acest domeniu de producþie, determinã o simþitoare
scãdere de preþuri ºi, ca urmare fireascã, o restrângere a investiþiunilor
sucursalei în finanþarea acestui gen de operaþiuni, astfel cã sfârºitul
exerciþiului1930 o gãseºte de acum la numai 12 milioane plasamente.
Sucursala nu s-a mãrginit totuºi numai la aceastã activitate, ci a servit
piaþa prin toate serviciile ei, manipulând cca. 20.000 de poliþe atât locale, cât ºi
din celelalte centre ale þãrii ºi câºtigându-ºi pe bun merit deplina încredere a
cercurilor comerciale din întreaga regiune. Elementele de amãnunt care compun
activul ºi pasivul acestei sucursale se gãsesc expuse la anexa nr. ..., iar
concentrarea activului ºi pasivului, în bilanþul general al bãncii concordatare, se
aflã trecutã la anexa nr. ...
87
SUCURSALA BACÃU
Înfiinþarea acestei sucursale în anul 1930 s-a produs ca o urmare a

studierii seriozitãþii ºi soliditãþii pieþei Bacãului, care s-a dovedit a fi fost unul din
centrele care au rezistat cu deplin succes la asalturile crizei.
Aceastã rezistenþã se datoreºte faptului cã Bacãul este un oraº cu
industrii vechi ºi importante, care alimenteazã nu numai piaþa localã ºi
împrejurãrile, dar aproape întreg întinsul vechiului Regat. Nu mai puþin
importante sunt tranzacþiunile de cereale care se încheie ºi se scurg pe piaþa
localã ºi care produc în mod firesc o vie miºcare a valorilor ºi fondurilor cât se
poate de propice creerii ºi dezvoltãrii unui organism bancar canalizator ºi
regulator al acestor miºcãri.
Dacã, totuºi, faþã de condiþiunile ºi suspiciile favorabile sub care a debutat
sucursala, cifra plasamentelor a fost atât de modestã, cum o aratã cifra de mai
jos, aceasta se explicã printr-un fenomen specific pieþii Bacãului. Acolo, marile
industrii prezintã un atare caracter de încredere ºi bonitate în raporturile lor cu
comerþul, încât ele îºi procurã fondurile lor de rulment direct de la clienþii-
deponenþi, eliminând astfel rolul intermediar al bãncilor ca procuratoare de
fonduri.
Plasamentul sucursalei la 31 decembrie 1930 a fost de 6,6 milioane lei.
Aceasta nu înseamnã cã sucursala nu a fost activã în operaþiunile de utilitate
generalã, cunoscut fiind, din datele ce ne stau la dispoziþie, cã a manipulat peste
11.000 poliþe ºi a îndrumat un numãr apreciabil de vagoane de cereale la
punctele de export.
Analiza în detaliu a posturilor componente ale activului ºi pasivului
acestei sucursale figureazã în anexa nr. ..., iar concentrarea elementelor
activului ºi pasivului, în bilanþul general al bãncii, este trecutã la anexa nr. 129.
88
SUCURSALA SUCEAVA
Înfiinþatã în 1927, aceastã sucursalã face parte din ciclul creaþiunilor

menite sã completeze reþeaua de legãturi a instituþiei în provincie, ºi ºi-a
îndeplinit în aceastã privinþã rolul cu prisosinþã.
Din nefericire, o administraþie localã defectuoasã i-a pricinuit pagube
considerabile, care au fost însã în întregime amortizate.
O datã cu îndepãrtarea elementelor abuzive, s-a procedat ºi la punerea în
aplicare a unui program sever de reducere a plasamentelor, care se oglindeºte
în urmãtoarele cifre:
1928...Lei 27,7 milioane
1930...Lei 4,1 milioane.
Depozitele aratã în anii respectivi:

1930...Lei 15,4 milioane.
Actualmente, sucursala este în curs de lichidare.

Analiza detaliatã a posturilor ce compun activul ºi pasivul acestei
sucursale se gãseºte la anexa nr. ..., iar concentrarea activului ºi pasivului, în
bilanþul general al bãncii concordatare, s-a fãcut sub anexa nr. 139.
89
SUCURSALE
În afarã de sucursalele examinate în detaliu, Banca Marmorosch, Blank &

Co. a mai înfiinþat, în cadrul programului de creare de legãturi cu provincia ºi de
suplinire a nevoilor de corespondenþi atât pentru interesele ei, cât ºi pentru
acelea ale pieþei în general, o serie de sucursale de datã mai recentã, menite sã
serveascã, în primul rând, ca agenþii de incasso ºi poliþe.
În aceastã categorie intrã sucursalele ºi agenþiile:
1. Buzãu;
2. Cãlãraºi/Ialomiþa;
3. Câmpulung/Bucovina;
4. Chilia Nouã;
5. Dorohoi;
6. Piatra-Neamþ;
7. Piteºti;
8. Ploieºti;
9. Rãdãuþi;
10. Storojineþ;
11. Târgoviºte.
De asemenea, trebuie menþionate spre buna regulã ºi sucursalele din

Bucureºti, asupra cãror raþiune de a fi ne-am exprimat în istoricul sucursalelor.
Iatã lista lor:

1. Piaþa Sf. Antoin;
2. B-dul Basarab;
3. B-dul Carol;
4. Calea Dorobanþilor;
5. Calea Griviþei;
6. Calea Moºilor;
7. Piaþa Palatului;
8. Calea Rahovei;
9. Strada Smârdan;
10. Calea Vãcãreºti;
11. Calea Victoriei.
În limita cercului de operaþiuni ce li s-a îngãduit ºi în deservirea Centralei,

a clientelei proprii ºi a celorlalte relaþiuni bancare, comerciale ºi particulare, toate
aceste creaþiuni nu au dezminþit principiul fundamental al instituþiunii, de a nu
menaja niciun sacrificiu pentru aducerea la îndeplinire a programului de
satisfacere a marelui public care i-a acordat încredere.
90
SUCURSALA PARIS
Înfiinþarea imediat dupã rãzboi a Sucursalei Paris a avut dublul scop de a

se întinde o ramificaþie a unei instituþiuni româneºti pe piaþa Occidentului ºi de a
crea un oficiu de canalizare al numeroaselor tranzacþiuni dintre Franþa ºi
România, provocate de efectele dezastruoase pentru þarã ale luptei de
dezrobire.
Într-adevãr, distrugerea aproape totalã a industriei româneºti, sãrãcirea
clasei producãtoare ºi toate celelalte elemente determinate ale crizei postbelice
au provocat o considerabilã mãrire a importului din Franþa a tuturor articolelor
necesare refacerii.
Sucursala ºi-a inaugurat deci activitatea în aceastã conjuncturã
favorabilã, ºi faptul cã a perseverat în opera începutã se constatã din
examinarea cifrei plasamentelor în perioada urmãtoare:
1927...Lei 160 milioane reduse pânã la sfârºitul exerciþiului la 100
milioane
Sucursala a deservit, de asemenea, importantele operaþiuni de devize ale
Centralei ºi corespondenþilor ei în epoca premergãtoare stabilizãrii ºi ºi-a
justificat pe deplin raþiunea existenþei.
În ceea ce priveºte examinarea activului ºi pasivului acestei sucursale,
am luat drept bazã situaþiile prezentate de Centralã, întrucât nu s-a fãcut o
expertizare la faþa locului a acestei creaþiuni a bãncii.
91
PASIVUL BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.

LA 21 OCTOMBRIE 1931
COMPUNEREA PASIVULUI
A. CENTRALA
La 21 octombrie 1931, Pasivul Centralei

a atins suma de:...............................................................Lei 844.410.172,48
la care adãugându-se BNR Ct. Gagist în sumã de............Lei 1.036.647.106,09
ºi cont Sindicat Bancar pentru suma de...........................Lei 747.399,510,00
ne dã totalul angajamentelor Bãncii Marmorosch,
Blank & Co., care este de...............................................Lei 12.628.456.788,57
ale cãrei componente sunt:
a. CREDITORII
Creditorii în cont curent:
Capitalã......................... Lei 183.106.990,95
provincie........................Lei 83.123.567,90
strãinãtate......................Lei 73.247.624,91 ........Lei 339.478.181,76
creditori cu livrete de economii..............................Lei 143.527.747,21
Creditori
cu depuneri
fixe.................................Lei 85.803.377,70
Creditori
cu bonuri
de cassã........................Lei 299.757,50..........Lei 86.103.135,20
creditori în valutã strãinãLei 57.094.563,00..........Lei 626.203.627,17
b. DIVERSE
Incasso ...........................................Lei 57.560,00
Cassa restantã ...............................Lei 7.185,00
Plãþi Capitalã ..................................Lei 2.591.003,00
Plãþi Provincie .................................Lei 1.779.374,00
Emisiuni asupra B.B........................Lei 1.745.741,43
Dispoziþiuni vecchio ........................Lei 581.511,60
Dispoziþiuni nuovo ..........................Lei 102.370,00
Garanþii casete ...............................Lei 1.221.800,00
Cupoane restante ...........................Lei 595.211,25
Dividende B.B. 1926-1930
neridicate .........................................Lei 981.979,84
Rambursãri .................................... Lei 1.675.171,36
Incasso ...........................................Lei 57.560,00
Cassa restantã ...............................Lei 7.185,00
Plãþi Capitalã ..................................Lei 2.591.003,00
Plãþi Provincie .................................Lei 1.779.374,00
Emisiuni asupra B.B........................Lei 1.745.741,43
Dispoziþiuni vecchio ........................Lei 581.511,60
92
Dispoziþiuni nuovo .......................... Lei 102.370,00

Garanþii casete ............................... Lei 1.221.800,00
Cupoane restante ...........................Lei 595.211,25
Dividende B.B.1926-1930
neridicate .........................................Lei 981.979,84
Rambursãri .....................................Lei 1.675.171,36.
c. FOND DE PENSII
Numerar..................................................................Lei 41.780.016,00
Efecte publice
Nominal......................... Lei 13.690.900,00
d. STEAUA
ROMÂNÃ.......................Lei 120.597.142,24
e. GARANÞII
Avale în..........................Lei 76.402.720,41
Avale în
valute strãine.................Lei 59.756.236,00
f. TITLURI
îN
GARANÞIE....................Lei 99.687.105,00
Lei 735.947.431,48
g. BNR Ct. Gagist Lei 1.036.647.106,09
Ct. Sindicat Bancar Lei 747.399.510,00
Total angajamente Lei 2.519.994.047,57
Suma de Lei ......339.478.181,76

reprezentând Creditorii în cont curent al Centralei se compune din:
Creditori în cont curent Capitala în numãr de 2.451

conform anexei nr. ... pentru suma de...............................Lei 183.106.990,95
Creditori în cont curent Provincie în numãr de 541
conform anexei nr. ... pentru suma de...............................Lei 83.123.567,90
Creditori în cont curent Strãinãtate în numãr de 2.090
conform anexei nr. ... pentru..............................................Lei 73.247.624,91
Lei 1.131.335.268,11 Lei 339.478.181,76
Procentul de dobândã acordat de bancã acestor conturi a fost de

minimum 2% la max. 10%, în medie 5,678% în cursul anului 1931.
Procentul uzual a fost de ½ -6%.
93
B. SUCURSALE
Dupã raportul experþilor contabili numiþi la 21 octombrie 1931 de onor.

Tribunalul Ilfov, conform procesului-verbal din 21 noiembrie 1931 sã cerceteze
scriptele sucursalelor, situaþia Pasivului Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
la sucursale a fost la 21 octombrie de:............................Lei 1.190.290.434,01
a. creditori în ct.-curent..Lei 389.334.558,47
b. livrete de economie... Lei 504.010.961,00
c. depozite fixe ºi
bonuri de cassã........................Lei 98.073.157,00
d. creditori în
valutã strãinã............................Lei 140.216.392,54
Lei 1.132.335.069,01
La care se adaugã
e. BNR Ct. Gagist
în sumã de.....................Lei 57.955.365,00
ne dã un total
de angajamente de........Lei 1.190.290.434,01
94
C. „PASIVUL GENERAL”
al Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
La 21 octombrie 1931
Dacã la situaþia „Pasivului” Centralei adãugãm „Pasivul” Sucursalelor,

aºa cum l-au stabilit experþii contabili, numiþi în acest scop la sucursale, obþinem
situaþia generalã a „Pasivului” Bãncii Marmorosch, Blank & Co. la 21 octombrie
1931, dupã cum urmeazã:
Centrala Sucursale Total

Lei Lei Lei
Creditori în
Cont Curent 339.478.181,76 398.334.558,47 728.813.740,93
Livrete de
Economie 143.527.747,21 504.010.961,00 647.538.706,21
Dep. fixe ºi
bonuri de cassã 86.103.135,20 98.073.157,00 134.176.292,20
Creditori în
valutã strãinã 57.094.563,00 140.916.392,54 108.010.955,54
Ct. Tranzitoriu 67.963.688,31 -- 67.963.688,31
Fond de Pensie 41.780.116,00 -- 41.780.116,00

--------------------------------------------------------------------------------------
735.947.431,48 1.132.335.069,01 1.868.282.500,49
B.N.R. Ct. Gagist 1.036.647.106,09 57.955.365,00 1.094.602.471,09
Cont Sindicat
Bancar 747.399.510,00 -- 747.399.510,00
-------------------------------------------------------------------------------------
Lei 2.519.994.047,57 1.190.290.434,01 3.710.284.401,58
---------------------------------------------------------------------------------------
Total angajamente Centralã ºi Sucursale Lei 3,710,284,481,58
-------------------------------
-------------------------------
95
ANALIZAREA CONTURILOR DIN „PASIVUL GENERAL”

al Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
1. CREDITORI ÎN CONT CURENT

La 21 octombrie, acest cont avea un sold
la Centralã de..........................................................Lei 339.478.181,76
ºi la sucursale un sold de........................................Lei 389.334.558,47
Total egal Lei 728.812.740,23
În situaþia de la 21 octombrie 1931 s-au concentrat urmãtoarele conturi

pasive aflate în bilanþul încheiat la 31 decembrie 1931, ale cãror solduri le-am
înscris în dreptul fiecãrui cont:
Depozite
Creditori în Lei Þarã Lei 1.448.490.681,49
Cred. Lei Strãin
...................110.227.576,88
Livrete în Ct.Crt. 97.500,00
Afiliate ºi
Bãnci în Lei 75.131.922,00 Lei 185.456.998,88 Lei 1.633.947.680,37
Faþã de soldul constatat la 21 octombrie 1931 de..Lei 728.812.740,23

se constatã aºadar o diferenþã în minus de.........................Lei 605.134.940,14
Diferenþa în minus de Lei 605.134.940,14 reprezintã valoarea depozitelor

retrase de creditori, precum ºi restrângerea aproape totalã a tranzacþiunilor
comerciale ca consecinþã a crizei economice ºi financiare, cunoscutã în toatã
lumea, care a lovit ºi în instituþiile mari româneºti de credit, printre care se
numãrã Banca Marmorosch, Blank & Co. SA.
2. LIVRETE DE ECONOMIE
Aceastã grupã de creditori o formeazã
deponenþii ale cãror sume depuse spre
fructificare cu Livrete de economii aveau
scadenþa la vedere /anexele nr. 101 ºi 102/.
Faþã de soldul constatat la încheierea
bilanþului de la 31 decembrie 1930,
care fost de........................................................................Lei 955.442.434,97
situaþia de la 21 octombrie, prezintã un sold de.................Lei 647.538.708,21
deci un minus de................................................................Lei 307.903.726,76
ceea ce înseamnã cã Banca Marmorosch, Blank & Co. SA a trebuit sã plãteascã

deponenþilor o sumã atât de mare ºi mai ales în intervalul de mai puþin de patru
luni care au precedat cererea de concordat, de când au început retragerile în
masã. Numãrul deponenþilor cu livrete de economie la Centralã este de 9.307 la
21 octombrie 1931, conform anexei nr. 101.
Cererea de concordat a douã mari bãnci din Capitalã – Banca Generalã a
Þãrii Româneºti ºi Banca L. Berkowitz – a trezit neîncrederea masei
deponenþilor faþã de instituþiunile noastre de credit ºi de la aceastã datã cererile
de retragere ale depozitelor au abundat Banca Marmorosch, Blank & Co. a cãrei
96
rezistenþã a scãzut din zi în zi, din lipsa de numerar cu care sã facã faþã cerinþelor
pentru retragere depozitelor.
Este de remarcat cã numai în utimele

patru luni care au precedat cererea de concordat
a Bãncii Marmorosch, Blank & Co. din Bucureºti,
„depozitul” pe livrete de economie a scãzut la
Centrala Bãncii Marmorosch, Blank & Co. de la................Lei 283.777.966,79
cât era la 1 iulie 1931, la....................................................Lei 143.527.747,20
pânã la 21 octombrie 1931, adicã exact la jumãtate.
Situaþiile anexe nr. 103-10 aratã miºcarea „depozitelor” cu livrete de

economie.
Investiþiile de capital fãcute de Banca Marmorosch, Blank & Co. SA în
diferite întreprinderi, nu au permis lichidarea lor imediatã, încât cererilor de
retrageri nu li s-au putut face faþã.
Procentul acordat de bancã „depozitelor la vedere” a fost de minumum
10%, în medie 6,827%.
Procentele mai ridicate s-au acordat în cea mai mare personalului bãncii,
deci la o sumã micã care n-a influenþat asupra procentului acordat masei
deponenþilor.
Nu poate fi vorba aºadar de achiziþii sub imboldul acordãrii unei procente
ademenitoare /anexa nr. .../.
3. DEPOZITE FIXE ªI BONURI DE CASSÃ

La sfârºitul anului 1930 acest cont prezenta
un sold de...........................................................................Lei 227.293.978,30
conform bilanþului încheiat la 31 decembrie 1930.
Din situaþia încheiatã la 21 octombrie se
constatã cã soldul acestor „depozite” a scãzut la
suma de...............................................................................Lei 184.176.292,20
deci un minus de................................................................Lei 43.117.686,10
adicã atât cât s-a plãtit deponenþilor în intervalul 1 ianuarie-21 octombrie 1931, ºi
mai ales din luna iulie 1931, când deponenþii n-au mai prelungit termenul
scadent. Numãrul deponenþilor cu termen fix, la Centralã, a fost de 559, conform
anexei nr. 108.
Miºcarea acestui cont n-a marcat o degrevare simþitoare în perioada de
timp 1 ianuarie-21 octombrie 1931, fiind vorba de „depozite” pe termen ºi deci
eliberarea lor era în funcþie de scadenþã, care, în cea mai mare parte, era dupã
21 octombrie 1931 /anexele nr. 108 ºi 109/.
Este însã de observat cã toate depozitele, ajunse la scadenþã în perioada
1 ianuarie-21 octombrie, au fost ridicate.
O dovedeºte ºi situaþia „Miºcarea depozitelor fixe” /anexa nr. 110-114/ pe
ultimele 4 luni care au precedat cererea de concordat a bãncii.
În acest scurt interval de timp
„depozitele pe termen” au scãzut de la suma....................Lei 109.391.617,70
cât era la 1 iulie 1931, la....................................................Lei 86.103.135,20
cât era la 21 octombrie 1931, adicã cu mai mult de 20% numai la Centrala Bãncii
Marmorosch, Blank & Co. SA.
97
Procentul de dobândã acordat de bancã la „depozitele pe termen”, de

obicei mai mare ca procentul acordat la „depozitele la vedere”, deoarece nu are
la aceste „depozite” dezavantajele ce i le oferã, în cele mai dese cazuri,
„depozitele la vedere”, a variat între minim 1% ºi maximum 10%/ anexa nr. 107/.
Facem ºi aici aceeaºi remarcã pe care am fãcut-o la „depozitele” cu
livrete: procentele de dobândã mai ridicate /8-10%/ au fost acordate la câteva
depuneri favorizate, printre care în majoritatea cazurilor au fost „depozitele pe
termen” ale personalului bãncii, încât nici aici procentul de favoare, care se
acordã de obicei la toate bãncile pentru personalul lor, nu a influenþat asupra
procentului masei de creditori.
4. CREDITORI ÎN VALUTE STRÃINE

Din bilanþul încheiat de bancã
la 31 decembrie 1930 se constatã cã
soldul contului „creditori în valutã strãinã” era de...............Lei 988.914.123,21
Din situaþia încheiatã la 21 octombrie 1931
se constatã cã soldul acestui cont a scãzut la
suma de......................................................................... ....Lei 198.010.955,54
deci nu mai puþin................................................................Lei 784.903.167,67
(anexele nr. 115 ºi 116).
Aceastã degrevare este consecinþa reducerii creditelor fie parþial, fie total,
la creditori din strãinãtate ai bãnci ºi de aici imposibilitatea de a face faþã plãþilor.
La aceastã împrejurare trebuie sã adãugãm ºi faptul cã douã din cele mai
mari bãnci româneºti (Banca Generalã a Þãrii Româneºti ºi L. Berkowitz) au fost
nevoite, dupã cum am arãtat mai sus, sã cearã concordat, fapt ce a determinat
strãinãtatea sã restrângã creditele acordate instituþiunilor noastre bancare.
Numãrul creditorilor Centralei,

în valutã strãinã, a fost de 215 pentru
o valoare totalã de.............................................................Lei 57.094.563,00
Procentul de dobândã acordat de bancã a variat între 1-14%, sau în

medie 7,122% în anii 1928-1930 ºi 7,525% în anul 1931. Procentul uzuar a fost
de 6%.
Cursurile dupã care s-au calculat valutele în Lei au fost luate din „Cota
Oficialã” a cursurilor din 22 octombrie 1931 (anexa nr. 117) valutele necotate la
Bursã au fost socotite dupã cursurile operaþiunilor de vânzare-cumpãrare ale
bãncii din aceeaºi zi.
5. BNR Cont GAGIST

Pentru a face faþã plãþilor, Banca Marmorosch, Blank & Co. SA a recurs, în
largã mãsurã, la finanþa Bãncii Naþionale a României.
De unde la 31 decembrie 1930
datoriile Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
faþã de Banca Naþionalã a României se ridicau
la suma de..........................................................................Lei 247.437.197,00
la 21 octombrie 1931, aceste datorii
au atins suma de................................................................Lei 1.094.602.471,09
98
garantate cu diferite valori depuse în gaj pentru

o valoare totalã de.............................................................Lei 1.225.794.950,00
conform anexelor nr. 118, 119, alãturate la finele Pasivului.
Numerarul obþinut de la BNR a fost exclusiv întrebuinþat pentru lichidarea
creditorilor.
În suma de Lei 1.094.602.471,09 figureazã
ºi creanþa Statului de..........................................................Lei 108.462.741,00
trecutã de la Banca Naþionalã a României la Stat, la portofoliul imobilizat.
Cont Sindicat Bancar

Tot în scopul de a face faþã plãþilor,
Banca Marmorosch, Blank & Co. a luat
de la Sindicatul Bancar prin BNR suma de........................Lei 747.399.510,00
Portofoliul dat BNR de cãtre Banca Marmorosch, Blank & Co. i-a fost
predat acesteia de diferitele bãnci care compun Sindicatul.
Acest portofoliu este în sumã de........................................Lei 893.146.569,00
Din care: Lei 830.146.569 particip. „Discom” ºi
63.000.000 acþ. Blankbanca
Lei 893.146.569
Suma de Lei 63.000.000 reprezintã acþiuni ale Bãncii Blank din depozite
strãine, deci care nu aparþin averii Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
Specificarea gajului se gãseºte în anexa nr. 120, alãturatã la finele
Pasivului.
Deºi Banca Marmorosch, Blank & Co. SA a dat Sindicatului Bancar gaj,
pentru cele 747.399.510,00 lei („Discom” ºi acþiuni „Universul”), creditor al Bãncii
Marmorosch, Blank & Co. SA pentru aceastã sumã este Banca Naþionalã a
României.
Întrucât Sindicatul Bancar ºi-a procurat fondurile de Lei 747.399.510,00
date Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA de la Banca Naþionalã a României,
dând acesteia numai portofoliu al bãncilor din Sindicat, deci o garanþie
personalã, fãrã sã fi transmis în acelaºi timp ºi gajul ce deþinea („Discom” ºi
acþiuni „Universul”, Banca Naþionalã a României este pe acest post de: Lei
747.399.510,00 creditoare chirografarã a Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
6. DIVERSE (Ct. TRANZITORIU)

Acest cont este format din urmãtoarele sume:
Lei 57.560,00 – reprezintã valoarea poliþelor încasate ºi nedecontate cedentului;

Lei 7.185,00 – sume trimise de diverºi clienþi prin mandate poºtale etc., fãrã sã
indice destinaþia lor;
Lei 2.591.003,00 – reprezintã valoarea ordinelor de platã ale cãror clienþi din
Capitalã nu s-au prezentat la platã pânã la 21 octombrie 1931, sau anulate dupã
aceastã datã;
Lei 1.779.374,00 – cecuri ºi ordine de platã asupra provinciei, neachitate pânã la
21 octombrie 1931, sau anulate dupã aceastã datã;
Lei 1.745.741,43 – cecuri emise asupra Centralei din Europa ºi America,
neachitate pânã la 21 octombrie 1931, ori anulate dupã aceastã datã;
Lei 1.221.800,00 – garanþii casete;
99
Lei 581.511,60 – cecuri neachitate pânã la 21 octombrie 1931,

Lei 102.370,00 – plãþi neefectuate de sucursale din Viena ºi preluate de
Centralã,
Lei 595.211,25 – cupoane la rente ºi acþiuni trimise de diverºi spre incasso;
Lei 981.979,84 – dividende datorate acþionarilor bãncii;
Lei 1.675.171,36 – depozite în numerar ale diferitelor comune pentru plata
cupoanelor la împrumuturile contractate de ele ºi pentru care au emis obligaþiuni
comunale;
Lei 4.050,00 – sume depuse de diferite societãþi pentru a fi restituite acþionarilor
respectivi indicaþi de aceste societãþi;
Lei 275.991,22 – impozite reþinute ºi nevãrsate;
Lei 25.024,71 – sumã încredinþatã de Societatea „RULAG” pentru a fi restituitã
deþinãtorilor acþiunilor acestei societãþi;
Lei 147.378,19 – valoarea a diferite cupoane detaºate, neîncasate ºi
nedecontate;
Lei 1.186.427,00 – Primãria Capitalei /pentru Omnium Electric Român/
contravaloarea a 179.761,60 Frs.fr./
Lei 3.123.132,00 – diferite dispoziþiuni de platã neefectuate pnã la 21 octombrie
1931;
Lei 260.185,67 – plãþi neefectuate de Sucursala bãncii din Istambul ºi preluate
de Centralã;
Lei 31.519,00 – detto Societatea Anglo-Aegean Bank Salonique;
Lei 51.571.073,04 – reprezintã diferenþa între situaþia conturilor Centralei ºi
Sucursale din cauza lipsei de înregistrare; documentele fiind pe drum între
Centralã ºi sucursale, ºi viceversa, conform anexei nr. 121.
TOTAL
Lei 67.963.688,31
Specificarea totalã a acestui cont se gãseºte în anexa nr. 122.
7. FOND DE PENSII
Fondul de pensii al Personalului este format din:
Numerar..................................................................Lei 41.780.116,00
ºi efecte publice valoare nominalã.....................................Lei 13.690.900,00
conform anexei nr. 124.
Din analizarea componentelor „Pasivului General” se stabileºte ºi
caracterul creditorilor Bãncii Marmorosch, Blank & Co., care se împart în:
Fond de pensie al personalului bãncii
(creditori chirografari).........................................................Lei 41.780.116,00
creditori chirografari pentru o sumã de................................Lei 1.826.502.384,49
Creditori gagiºti:
BNR...............................Lei 1.094.602.471,09 Lei 1.842.001.981,09
Sindicat Bancar.............. Lei 747.399.510,00 Lei 3.710.284.481.58
100
CONTURI DE ORDINE
La 21 octombrie se prezintã cu un sold de.............Lei 273.725.691,41
Iar compunerea lor este urmãtoarea:

STEAUA ROMÂNÃ
Pe baza explicaþiunilor ce am dat
în cuprinsul prezentului raport de expertizã,
fol nr. ºi conform consultaþiunii juridice
întocmite în acest scop de dl. consilier
juridic Alexianu, acest cont va figura
între conturile de ordine cu suma.......................................Lei 120.597.142,24
Amãnunte privind compunerea acestui cont a se vedea situaþia anexã nr.

...
GARANÞII
Deosebim douã categorii:
AVALE ÎN LEI
Centrala Lei 76.402.720,41
Sucursale Lei 34.846.524,00
În total.........Lei 111.249.244,41
AVALE ÎN VALUTÃ STRÃINÃ

Centrala......Lei 59.756.236,00
Lei 171.005.480,41
A se vedea situaþia anexã ... în care se prevãd garanþiile ce compun acest cont.
TITLURI ÎN GARANÞIE
Prezintã:
Centrala Lei 99.687.105,00
Sucursale Lei 3.033.106,00
În total.........Lei 102.720.211,00
A cãror compunere se poate vedea din situaþiunea anexã nr. ...
TOTAL.....................................................................Lei 273.725.691,41
TOTAL GENERAL...................................................Lei 394.322.833,65
Reprezintã conturile de ordine la data de 21 octombrie 1931.
101
CONSIDERAÞIUNI DE ORDIN GENERAL ECONOMIC
Rãzboiul mondial, acest eveniment provocat aparent de un fanatic

cetãþean al statului iugoslav, însã fomentat în realitate de concurenþa surdã, dar
necruþãtoare, a spiritului mercantil ºi al politicii de expansiune colonialã între
Anglia ºi Germania, a zdruncinat din temelii state, civilizaþii, progres ºi concepþii
sociale ºi economice.
Aproape toate þãrile beligerante, exceptând Germania, care s-a epuizat în
eforturi uriaºe de a rezista ºi învinge prin puterile reduse fatalmente la propriile ei
resurse, au ajuns succesiv la un regim de interdependenþã financiarã, al cãrui
punct de convergenþã îl forma America, intratã ultima în vârtejul rãzboiului, dupã
ce epuizase aproape toate posibilitãþile de plasare de materiale de rãzboi ºi
subzistenþã ºi în momentul când submarinele germane îi periclitau participarea
nedureroasã însã remuneratorie la convulsiunile sângeroase ale Europei.
Pentru România, rezultatul, concretizat moralmente prin înfãptuirea
idealului naþional, a prezentat ca revers al medaliei cvasidistrugerea utilajelor de
producþie, a mijloacelor de comunicaþie, cât ºi o adâncã zdruncinare a finanþelor
publice.
Nevoia unei urgente refaceri pe toate terenurile, izbindu-se de
imposibilitatea procurãrii de capitaluri din afarã, a dus fatalmente la o sporire a
emisiunii de bilete de bancã, pentru acoperirea nevoilor Statului ºi alimentarea
chiar artificialã a cerinþelor pieþei comerciale.
Lipsa unei acoperiri reale pentru aceastã circulaþie augmentatã, ºi care a
creat o iluzie de abundenþã ºi bunã dispoziþie a pieþei interne, a provocat însã
scãderea progresivã a valorii monedei româneºti în afarã.
Aceastã pletorã de numerar a dezlãnþuit o avalanºã de combinaþiuni de
întreprinderi, fondãri de societãþi, de industrii ºi exploatãri în toate ramurile,
speculaþiuni de bursã la acþiuni ºi în special – datoritã salturilor monedei – la
devize. Covârºitoarea majoritate a acestei iniþiative a fost canalizatã prin bãnci,
care a absorbit aproape involuntar capitalurile, fie investite, fie rezultate din
diversele combinaþiuni, elaborate ºi puse în aplicare sub egida lor.
Aceastã înflorire generalã a ajuns totuºi, în anul 1929, la un punct mort.
Banul depreciat ºi-a pierdut totalmente puterea de achiziþie în afarã, iar în interior
disponibilitãþile dispãruserã în investiþiuni multiple.
Atunci se produce stabilizarea, forþamente la un curs scãzut al leului,
pentru consolidarea datoriilor Statului ºi pentru însãnãtoºirea pieþei financiare,
dezorientatã de situaþia anormalã ce i se crease.
Efectele imediate ale stabilizãrii – aceleaºi în toate þãrile unde s-a produs
ca o necesitate de stãvilire a degringoladei monetare – se manifestã ºi în
România.
Investiþiunile industriale, minier, petrolifere etc., pânã atunci plasamente
mai mult decât remuneratorii, a cãror rezultate se oglindeau în cursurile de
proporþii impunãtoare ale titlurilor ºi acþiunilor societãþilor reprezentative,
evolueazã de la sursa de securitate ºi beneficii, la aceea de reale îngrijorãri ºi
pagube.
Participaþiile ºi finanþãrile industriale anemiazã prin exigenþele lor
organismul ºi, deci, puterea de rezistenþã a instituþiilor creatoare – dupã cum am
arãtat, în covârºitoare majoritate bãnci –, iar pe de altã parte consumul scade,
stocurile necerute se mãresc, paralizeazã vitalitatea industriilor ºi a comerþului ºi
conlucrarea tuturor acestor factori se finalizeazã în imobilizarea ºi anchilozarea
generalã a nervului vital al vieþii economice – banul!
102
Rezultatul – acelaº pe tot globul:

Defecþiunile din ce în ce mai accentuate în industrie ºi comerþ, însoþite de
spectrul din ce în ce mai ameninþãtor al ºomajului, neliniºtea ºi apoi panica
deponenþilor ºi creditorilor, pe care nici atitudinea de sacrificu a bãncilor nu o
poate calma ºi care dau lovitura de graþie acestor ultime suporturi ale vieþii
economice, impunându-le reducerea activitãþii la un ritm ºi volum echivalent
inexistenþei, ºi chiar recurgerea la mijloacele de apãrare pe care o legiuire
înþelegãtoare a acestor fenomene le-a creat pentru a le oferi posibilitatea odihnei
ºi refacerii.
103
CONSIDERAÞIUNI DE ORDIN PARTICULAR
Aplicând aceste constatãri asupra cazului în speþã, acel al Bãncii

Marmorosch, Blank & Co., ajungem în mod firesc la determinarea cauzelor care
au culminat în introducerea cererii de concordat preventiv.
O instituþie de o vechime care a depãºit trei sferturi de veac, ºi care de la
modestele ei începuturi ºi-a închinat activitatea în bunã parte propãºirii vieþii
economice a Þãrii Româneºti, a trebuit sã urmeze ºi sã suporte în mod firesc
toate fenomenele ºi perturbaþiunile rezultante ale complexului problemelor ivite
de-a lungul acestei considerabile perioade de timp.
Condusã dupã principii eminamente naþionale, îmbinate cu perceptele
unei rezerve sãnãtoase faþã de orice tentaþiuni aventuroase, banca ºi-a
îndeplinit pânã la rãzboi cu prisosinþã rolul de institut de credit, dând în limita
puterilor ce-i stãteau la îndemânã sprijin larg valorificãrii bogãþiei fundamentale a
Þãrii – agricultura –, încurajând comerþul în prima epocã de dezvoltare ºi
întinzând însuºi Statului o mânã de ajutor în momente de cumpãnã.
Cu atât mai mult, Banca Marmorosch, Blank & Co. a trebuit sã se
adapteze noilor condiþiuni create dupã rãzboi. În aceastã perioadã, în special
Banca Marmorosch, Blank & Co., conºtientã de rolul ei în cadrul unui stat
modern, a început sã se organizeze, sã adopte o nouã politicã în ceea ce
priveºte satisfacerea nevoilor vieþii, sã tindã la o expansiune în noile provincii,
deci sã concure ºi la unificarea politicã.
Era nevoie de aceastã schimbare, întrucât importantul aport industrial al
noilor provincii alimenta odinioarã din Berlin, Viena ºi Budapesta, ºi-a îndreptat
cererile spre Bucureºti.
Dupã cum am arãtat mai sus, pentru organizarea producþiei ºi asigurarea
acoperirii consumului intern era nevoie de noi întreprinderi sau mãrirea celor
vechi.
În urma sugestiei oficialitãþii, banca a mai luat parte ºi la naþionalizarea
întreprinderilor din noile provincii.
Dar participarea industrialã a bãncii a mai avut ºi o altã raþiune, ºi anume
aceea a asigurãrii contra riscului deprecierii continue a monedei naþionale.
Este demnã de relevat ºi politica ei de capital.
Dupã ce ºi-a sporit capitalul la 125.000.000, a renunþat la mãrirea
capitalului, cãutând sã-ºi asigure fondurile pentru exploatare prin mãrirea
angajamentelor.
Ideea predominantã în aceastã mãsurã este aceea de a interesa în viaþa
economicã româneascã cât mai mult din marele public ºi de a ajuta crearea de
noi capitaluri indigene.
Aceastã epocã poartã însã germenul crizei ce va apare mai întâi în þãrile
agricole ºi în urmã ca repercusiune în þãrile industriale.
ªi iatã de ce:
În timp ce în Europa, din cauza rãzboiului, se distrugeau avuþii uriaºe,
continentul american îºi organiza ºi dezvolta producþia agricolã ºi industrialã
pentru acoperirea nevoilor europene.
ªi astfel s-a format un curent de schimb ce s-a crezut limitat numai la
durata rãzboiului.
Pentru plata acestor furnituri au trecut în America mari cantitãþi de aur.
Dupã încheierea pãcii, prin formidabila concurenþã a Americii, acest
schimb a început sã prezinte o tendinþã de permanentizare, iar curentul de aur, în
104
loc se se îndrepte spre Europa, ca înainte de rãzboi, continuã sã urmeze drumul

contrar.
Dispariþia pletorei de capital, absorbit de investiþiunile de tot felul, aduce
dupã sine o slãbire a puterii de achiziþie a banului, ºi implicit o necontenitã
scumpire a vieþii.
Nevoia de capitaluri imobiliare ºi ajutorul finanþei strãine se reclamã din ce
în ce mai imperios.
Totuºi, legiuirile cu caracter xenofob /legea minelor din 1924 etc./ au tãiat
orice dispoziþie a pieþelor strãine pentru interesele româneºti.
Aceastã epocã se poate, deci, caracteriza prin urmãtoarele puncte
distinctive:
1/ O penurie de capitaluri disponibile mereu, accentuatã;
2/ Legiuiri xenofobe;
3/ O serie de ani agricoli rãi ºi mediocri, deci o balanþã comercialã
deficitarã;
4/ Consolidarea datoriei publice, deci o mãrire a sarcinilor bugetului
statului, aplicând ºi o mãrire a fiscalitãþii.
5/ Lupta Bãncii Naþionale în anii 1927-1928 pentru asigurarea unei
stabilizãri de fapt a monedei.
Criza de capitaluri disponibile nu putea fi remediatã nici pe calea
reescontului la Banca Naþionalã a României, întrucât dânsa nu putea mãri
creditele din cauza politicii monetare ºi a plafonului emisiunii stabilit prin
convenþia fãcutã cu Statul, ºi nici pe calea creditului industrial, disponibilitãþile lui
fiind limitate.
În asemenea condiþiuni, este uºor de înþeles de ce Banca Marmorosch,
Blank & Co. a început sã lupte pentru revenirea la vechea ei politicã de bancã, de
depozite ºi scont.
A început, treptat, sã-ºi lichideze participaþiile ei industriale, fãrã însã a
reuºi complet, întrucât piaþa nu le putea uºor absorbi din cauza lipsei de numerar.
Toate lipsurile ºi greutãþile enumerate mai sus au produs ºi o altã crizã, ºi
anume aceea de solvabilitate.
Din aceastã cauzã, Banca Marmorosch, Blank & Co., pentru asigurarea
relaþiunilor cu provincia ºi evitarea pierderilor provenite din defecþiunile
succesive ale organizaþiilor bancare locale, a fost nevoitã sã-ºi mãreascã
reþeaua de sucursale, aceasta însã mãrind ºi cheltuielile de regie.
În aceastã situaþie se ajunge în anul1929, când se produce stabilizarea.
Pentru susþinerea acestei stabilizãri, structura institutului nostru de
emisiune suferã serioase modificãri.
Desigur cã, în principiu, toate modificãrile aduse au fost bune, dar spre
nenorocul pieþei româneºti au coincidat cu o anemie pronunþatã.
Din aceastã cauzã, mãsurile luate, dacã au dat bune rezultate pentru
institutul de emisiune, pentru piaþa economicã ºi, în special, pentru bãncile mari,
s-au tradus printr-o ºi mai puternicã agravare a crizei, aceasta în special din
cauza eliminãrii portofoliului industrial. Deºi portofoliul industrial este poate mai
greu de realizat, însã nu se poate concepe ca o întreagã ramurã de activitate
economicã, creatã din iniþativa oficialitãþii ºi susþinutã de bãnci cu destule
sacrificii ºi corespunzând unei reale nevoi ale þãrii, sã fie lãsatã exclusiv în
sarcina bãncilor, lucru extraordinar de greu, dacã þinem seama de greutãþile cu
care aveau de luptat pentru procurarea capitalurilor necesare.
Un alt fenomen economic a fost ºi tezaurizarea banilor. Prin acest mijloc
s-a scos din circulaþie o însemnatã parte din capitalurile disponibile, agravându-
se astfel penuria de numerar.
105
Potenþialul consumului intern scãzând mereu /criza de consumaþie/,

mãreºte o crizã de solvabilitate a lumii comerciale.
Numai datoritã unei politici înþelepte a marii finanþe româneºti, nu am
asistat la o adevãratã cascadã catastrofalã de falimente, situaþie ce ar fi
zdruncinat ºi mai mult economia naþionalã destul de anemiatã.
În aceste vremuri nu ne putem gândi la o colaborare a capitalurilor strãine,
întrucât criza bântuie chiar marile centre financiare din Apus.
Pentru a învederea intensitatea crizei din marile þãri capitalsite, vom arãta
evoluþia indicelui lor de producþie: /1928=100/
STATELE
ANGLIA FRANÞA GERMANIA UNITE
-----------------------------------------------------------------
1928 100.0 100.0 100.0 100.0
1929 106.0 109.4 101.4 107.2
1930 97.9 110.2 83.6 86.5
1931 /8/ 87.3 96.9 73.2 75.7
Din cifrele de mai sus, reiese în mod clar scãderea producþiei.

Aceastã scãdere este provocatã atât de stocajul mãrfurilor ºi barierelor
verbale, cât ºi de pauperizarea þãrilor agricole importatoare.
Rezultatul acestei scãderi a fost criza industrialã cu un ºomaj accentuat,
criza comercialã, toate având drept rezultat o diminuare a cuantumului
cumpãrãrilor, în special de cereale, ceea ce a agravat ºi mai mult situaþia þãrilor
agricole.
Desigur cã aceastã crizã mondialã a înrãutãþit ºi mai mult situaþia noastrã
economicã, întrucât ne-a lipsit de putinþa gãsirii unui ajutor financiar din afarã.
Aceasta era mediul înlãuntrul cãruia Banca Marmorosch, Blank & Co.
trebuia sã-ºi continue activitatea.
Cu toate acestea, dat fiind soliditatea ei, dacã nu intervena o altã cauzã ºi
anume: PANICA DEPUNÃTORILOR, desigur cã astãzi situaþia ei ar fi fost cu
totul alta.
Încã de la începutul anului 1930 se pare cã viaþa economicã a fost
dominatã de un factor psihologic: NEÎNCREDEREA.
Dar aceastã crizã de neîncredere nu este specificã nouã.
Pretutindeni ea face ravagii.
Deºi numai o micã parte din depozitele retrase din bãncii au fost depuse la
casele de economie ale Statului, totuºi, întrucât în aceste vremuri nu se poate
vorbi de un plus de economii /épargne/, creºterea conþinutã învedereazã
fenomenul
STATELE
ANGLIA FRANÞA GERMANIA UNITE
------------ ------------- ---------------- --------------
Lstg. Fr.Frs. Rmk. Doll.
-----------------------------------------------------------------
În milioane
1928 401.2 8.813 7.208 4.406

1929 417.1 14.682 10.800 4.792
1930 430.1 17.724 11.074 5.156
106
BILANÞ DEFINITIV
încheiat astãzi 21 octombrie 1931
ACTI V
CASSA Lei 31.044.937,06

DISPONIBIL LA BÃNCI Lei 90.676.626,36
EFECTE PUBLICE ªI ACÞIUNI Lei 52.030.554,00
IMOBILE ªI TERENURI Lei 66.764.171,00
TEREN BORDEI Lei 276.244.650,00
PARTICIPAÞIUNI Lei 2.494.878.342,50
DEBITORI (efecte de primit,
conturi curente) Lei 834.354.925,25
DIVERSE (ordine de platã,
cecuri) Lei 5.005.217,05
STEAUA ROMÂNÃ Lei 50.032.099,96
MOBILIER CENTRALÃ Lei 8.062.860,00
MOBILIER SUCURSALE Lei 14.496.405,70
--------------------------------
Total A C T I V Lei 3.923.590.789,88
----------------------------------------------------
Primele efecte ale acestei crize de panicã, banca le-a resimþit încã în
zilele de 6, 7, 8 martie 1930, dar atunci au putut fi uºor înlãturate.
De atunci, germenul neîncrederii, deºi în mod lent, totuºi se mãreºte ºi
izbucneºte periodic.
Dar greutãþile pieþei româneºti, izvorâte din însãºi structura economicã a
þãrii, au fost agravate prin repercusiunea evenimentelor economice externe.
Cãderea numeroaselor bãnci americane, cãderi care s-au cifrat într-un an
la 1.200 instituþii sau peste 900 milioane dolari depozite, dificultãþile marilor bãnci
din Franþa, Germania ºi Italia, ca ºi recenta scãdere a lirei sterline, au contribuit la
o ºi mai mare agravare a situaþiei pieþei noastre, semãnând neîncrederea în
sufletul deponenþilor.
De asemenea, repercusiunea dificultãþilor unei mari bãnci austriece, cu
întinse legãturi pe piaþa româneascã, a contribuit la o ºi mai puternicã alarmare a
deponenþilor, deci la o nouã ºi cu totul anormalã mãrire a cererilor de retrageri de
depozite.
Banca Generalã a Þãrii Româneºti ºi Banca Berkowitz suferã în vara
anului 1931 o serie de asalturi care le forþeazã sã solicite ajutorul legii
concordatului preventiv.
Dar aceste evenimente au mãrit ºi mai mult panica printre deponenþii
celorlalte bãnci.
Dar deponenþii nu vãd cã sunt propriul lor duºman.
În primele zile ale lunii octombrie 1931, Banca Marmorosch, Blank & Co.
suferã ºi dânsa un atac al deponenþilor.
Banca, cu toatã greutatea de a lichida plasamentele ºi creanþele sale, a
restituit deponenþilor, de la iunie-20 octombrie 1931, suma de lei 1.750 milioane,
adicã ceva mai mult de totalitatea obligaþiunilor sale.
Aceasta învedereazã eforturile ºi preocuparea constantã de a face faþã în
mod leal obligaþiunilor sale.
107
Consecinþa acestor crize de credit ºi încredere a fost distrugerea

echilibrului de lichiditate a bãncii, punând-o momentan în imposibilitatea de a
mai putea restitui ºi restul de depozite cerute sub impulsiunea neîncrederii
generale, care în ultimul timp luase proporþia unei adevãrate alarme a publicului.
Cum de data aceasta asaltul este prea impetuos, cererile de restituire
întrecând cu mult cele mai pesimiste previziuni, Banca Marmorosch, Blank &
Co., dupã ce solicitã ºi foloseºte sprijinul institutului de emisiune, pentru a nu
periclita însãºi siguranþa restituirii creditorilor prin deprecierea activului în urma
unor vânzãri silite ºi într-o epocã de crizã profundã, solicitã ºi dânsa sprijinul legii
concordatului preventiv.
Din cele expuse mai sus, rezultã cã cererea de concordat preventiv nu se
datoreºte decât unor asalturi masive ºi depãºind cu mult echilibrul normal între
realizãri ºi ridicãri ºi crizei economice ce nu i-a permis sã-ºi realizeze imediat ºi la
justa valoare realitãþile din activ.
Aceastã cerere a fost introdusã la Tribunalul Ilfov, Secþia I-a Comercialã,
unde face obiectul dosarului nr. ..., iar expertizarea ei am avut deosebita onoare
a fi însãrcinaþi subsemnaþii.
Conduºi de art. 11 din legea concordatului preventiv, care prevede
„întocmirea unui raport amãnunþit asupra situaþiunii economice ºi a conduitei
debitorilor”, conduºi ºi de jurãmântul pe care l-am depus pentru aceastã lucrare,
avem credinþa cã ne-am îndeplinit însãrcinarea datã prin încheierea Tribunalului
Ilfov, Secþia I-a Comercialã ºi în conºtiinþa cã, în tot cuprinsul lucrãrii noastre, am
arãtat situaþia realã a firmei, care a cerut concordatul preventiv, precum ºi
operaþiunile efectuate de dânsa.
108
CONCLUZIUNI
Din expunerea cuprinsã în prezentul raport asupra situaþiunii Bãncii

Marmorosch, Blank & Co. Societate Anonimã ºi conform bilanþului definitiv,
încheiat la 21 octombrie 1931, se constatã:
I. Registrele legal obligatorii îndeplinesc formele cerute de Codul de
Comerþ; Registrele auxiliare, de asemenea, sunt þinute în conformitate cu
regulile de contabilitate;
II. Operaþiunile înregistrate pe baza de acte justificative legale ºi sincere,
sunt cuprinse în susmenþionatele registre;
III. Din bilanþul definitiv, încheiat în conformitate cu detaliile ce preced,
reiese cã:
ACTIVUL se cifreazã la............................................Lei 2.081.588.808,79

PASIVUL se cifreazã la............................................Lei 1.868.282.500,49
Rezultã un excedent de........................................... Lei 213.306.308,30
Cota cu care Activul depãºeºte pasivul este de: Lei 213.306.308,30

care aºteaptã a se mãri:
a) printr-o bunã ºi economicã administraþie;
b) eventual s-ar putea spori la timpul sãu prin preluarea de cãtre Stat a
angajamentului consorþial „Steaua Românã”, cca. Lei 120 milioane.
Banca Marmorosch, Blank & Co. Societate Anonimã, petiþionara

concordatului, oferã plata datoriilor sale cu cota de 100%, plãtibilã în trei ani ºi
anume:
Dupã primul an ............ 20%

Dupã al doilea an ......... 30%
Dupã al treilea an ......... 50%.
fãrã dobândã.
ACTI V
CASSA Lei 31.044.938,06

DISPONIBIL LA BÃNCI Lei 90.676.626,36
EFECTE PUBLICE ªI ACÞIUNI Lei 22.708.994,00
IMOBILE ªI TERENURI Lei 66.764.171,00
TEREN BORDEI Lei 276.244.650,00
PARTICIPAÞIUNI Lei 1.032.486.593,41
DEBITORI (efecte de primit,
conturi curente) Lei 484.066.253,25
DIVERSE (ordine de platã,
cecuri) Lei 5.005.217,05
STEAUA ROMÂNÃ Lei 50.032.099,96
MOBILIER CENTRALÃ Lei 8.062.860,00
MOBILIER SUCURSALE Lei 14.496.405,70
--------------------------------
Total A C T I V Lei 2.081.588.808,79
------------------------------------------------------
109
ACTI V
------------ P AS I V
------------
Cassa.............................. Lei 31.044.938,06 Creditori Chirografari....... Lei 1.758.538.696,18
Disponibil La Bãnci..........Lei 90.676.626,36 Fond de Pensii al
Efecte Publice ªi Acþiuni Lei 22.708.994,00 personalului Bãncii.......... Lei 41.780.116,00
Imobile ªi Terenuri...........Lei 66.764.171,00 Diverse /Ordine de platã,
Teren Bordei.................... Lei 276.244.650,00 Cecuri, etc./....... Lei 67.963.688,31
Participaþiuni....................Lei 1.032.486.593,41 -----------------------------------
Debitori (Efecte de primit, Total P A S I V Lei 1.868.282.500,49
Conturi Curente)Lei 484.066.253,25
Diverse (Ordine de platã, Excedent......................... Lei 213.306.308,30
Cecuri)...............Lei 5.005.217,05 -------------
-------------
Steaua Românã..............Lei 50.032.099,96
Mobilier Centralã..............Lei 8.062.860,00
Mobilier Sucursale...........Lei 14.496.405,70
-------------------------------- --------------------------------
Total A C T I V Lei 2.081.588.808,79 Total P A S I V Lei 2.081.588.808,79
------------------------------------------------------ ------------------------------------------------------
110
CAPITOLUL II
STENOGRAMELE DEZBATERILOR PROCESULUI

CU MINISTERUL DE FINANÞE,
ÎN FAÞA ÎNALTEI COMISII DE APEL
1941
111
112
113
ªEDINÞA a I-a
din 03 iunie 1941
Dl. avocat C. Bãlescu:

Domnule Preºedinte ºi onoratã Comisiune, suntem chemaþi sã
examinãm în ce chip Statul a preluat un portofoliu de creanþe imobilizate în baza
planului de stabilizare anexã al legii din 7 februarie 1929 ºi a legii speciale din 27
iunie 1930, care cuprinde de fapt o extindere a programului de stabilizare.
Banca Blank a transmis pe cale de reescont Bãncii Naþionale a României
un portofoliu de creanþe, preluate de Stat prin trei tranºe eºalonate astfel: prima,
în aprilie 1930, în valoare de 300.000.000 lei, a doua, mult mai târziu, la începutul
lui octombrie 1931, în valoare de 600.000.000 lei, ºi a treia, imediat dupã
aceasta, la 21 octombrie, în preziua concordatului preventiv al Bãncii Blank, în
valoare de 108.000.000 lei.
Asupra chipului cum au fost efectuate aceste preluãri succesive de
portofolii, Comisiunea de Anchetã a stabilit principial responsabilitatea Bãncii
Blank. Este vorba de o responsabilitate extracontractualã, adicã Banca Blank,
prin fapta sa, a cauzat un prejudiciu Statului, pe care este datoare a-l repara.
Acest prejudiciu, apreciat dupã un calcul foarte simplu la o sumã de
831.372.000 lei, ar rezulta din faptul cã, la totalul reescontului care este de un
miliard ºi ceva, Statul nu a reuºit sã încaseze decât o sumã aºa de micã încât,
scãzându-se din totalul valorii efectelor, ar rezulta o diferenþã de 831.000.000 lei.
Aceastã diferenþã, pentru cã nu a putut sã fie încasatã de Stat – ºi nu a putut sã
fie încasatã pentru cã efectele preluate de Stat aparþineau unor debitori
insolvabili – ea reprezintã prejudiciul Statului.
Onoratã Comisiune, noi avem sã discutãm principial dacã existã sau nu o
responsabilitate a Bãncii Blank. Noi pretindem cã o atare responsabilitate, dacã
ne mãrginim la constatarea cã, pe temeiul legilor în vigoare, la data când s-au
efectuat operaþiunile de preluare, nimic, niciun act, nicio operaþiune nu poate prin
ea sã constituie cea mai micã violare a ordinelor legale, în fiinþã, fireºte, în atare
împrejurãri, principial nu poate sã existe responsabilitate.
Nu poate sã existe responsabilitate nici pe consideraþiunea cã Banca
Blank, printr-un act al sãu pe marginea dispoziþiunilor legale, ar fi contribuit cu
ceva ca Statul sã preia un portofoliu care nu îndeplinea condiþiunile statutare ale
Bãncii Naþionale.
Prin urmare, chestiune de principiu: nu existã responsabilitate. Nu existã
o faptã proprie a Bãncii Blank, pentru cã numai în cadrul unei atari premise poate
fi vorba de responsabilitate extracontractualã. La preluarea portofoliului de cãtre
Stat, Banca Blank n-a participat. Aceasta este opera Bãncii Naþionale.
Dar, Onoratã Comisiune, apãrarea noastrã pentru a fi completã, trebuie
sã spunem cã, chiar dacã s-ar admite o atare responsabilitate, încã nu existã
prejudiciu, nu existã daunã. Aceasta este a doua formã a apãrãrii noastre.
Apãrarea astfel încadratã, suntem datori de la început sã arãtãm cã ne
sunt necesare anumite probatorii de care nu ne putem lipsi, cu toatã dorinþa
noastrã de a ne judeca cu un ceas mai devreme.
În ceea ce priveºte chestiunea principialã de responsabilitate,
Comisiunea de Anchetã, fireºte, fãrã contradictoriul nostru, a fãcut sã se
administreze o serie de probatorii: s-au fãcut expertize ºi s-au audiat martori. S-
au audiat ca martori cei care au participat prin funcþiunile lor la operaþiunile de
ordin legal sau contractual de preluare a portofoliului de cãtre Stat, adicã foºtii
miniºtri de Finanþe în funcþiune la data când s-a întocmit programul de stabilizare
ºi legea din 1930; au fost audiaþi guvernatorii Bãncii Naþionale în funcþiune la
114
acea datã. Depoziþiunile acestor martori sunt foarte preþioase, dar nu sunt
complete, pentru cã mai sunt ºi alþi foºti miniºtri de Finanþe ºi alþi foºti guvernatori
în funcþiune la data operaþiunilor de preluare, care n-au fost audiaþi ºi ale cãror
depoziþiuni ne sunt tot atât de preþioase ca ºi a celor audiaþi. Cred cã, pe temeiul
decretului-lege din 10 martie 1941, care într-o foarte luminoasã expunere de
motive face sã se accentueze în cadrul dreptului suveran de apãrare producerea
de dovezi, am dreptul sã solicit aceste probatorii.
Dar, spuneam, ne sunt necesare ºi dovezi care sã poarte asupra
existenþei daunelor, chiar dacã s-ar putea afirma o responsabilitate. În aceastã
privinþã, ca sã fac o precizare, avem nevoie de douã expertize care socotesc cã
sunt absolut necesare, indispensabile, pentru ca sã putem pune concluziunile
noastre complete ºi dumneavoastrã sã aveþi elemente complete spre a vã putea
pronunþa asupra apãrãrii noastre.
Spuneam cã s-a preluat portofoliul de creanþe în trei tranºe. Prima tranºã,
de 300.000.000, a fost acoperitã de Banca Blank printr-o dare în platã. Banca
Blank, prin mijlocirea Bãncii Industriale, a transmis Statului, care a cumpãrat
totalitatea acþiunilor Societãþii Anonime „Cultura Naþionalã”, Institut de Arte
Grafice. Aceastã întreprindere a fost evaluatã atunci, la data operaþiunii de dare
în platã, la o sumã de 201.500.000 lei, o subevaluare – am afirmat atunci ºi
afirmãm ºi azi. Comisiunea de Anchetã, în mod legitim sau nu, având sau nu
competenþa de a face o atare cercetare, noi socotim cã nu, ºi vom arãta de ce a
dispus sã se facã o contraexpertizã sau mai precis o evaluare pentru nevoile
sale, ºi aceastã evaluare reprezintã o sumã mult mai micã decât aceea avutã în
vedere în momentul când s-a fãcut darea în platã.
Dacã în faþa dumneavoastrã noi ne prezentãm ºi suntem datori sã punem
concluziuni pe o expertizã care a fost efectuatã în cauzã ºi pe care noi o socotim
cã este cel puþin incompletã, dacã nu în orice caz departe de a reprezenta
adevãrata valoare a acestui institut care este o adevãratã mândrie a artei grafice
româneºti, ºi dacã în faþa acestei expertize trebuie sã ne apãrãm, socotesc cã
este legitim ca la aceastã expertizã, fãcutã fãrã contradictoriul nostru, fãrã
posibilitatea noastrã de a ridica obiecþiuni asupra modului cum a fost conceputã
ºi asupra elementelor omise din expertizã, sã vã solicitãm o contraexpertizã, sã
vã demonstrãm, þinându-se seama de ceea ce a fost omis a se face, cã valoarea
comercialã de astãzi – ºi aceasta trebuie avutã în vedere când se statueazã
asupra daunelor – depãºeºte cu mult valoarea stabilitã pe calea expertizei de
cãtre Comisiunea de Anchetã.
A treia tranºã, de 108.000.000, care a fost preluatã de Stat cu o zi înainte
de depunerea registrelor Bãncii Blank la concordat – doar aici în treacãt spunem
– cã aceastã tranºã n-a fost preluatã de Stat la cererea ºi stãruinþa Bãncii Blank;
cu o zi înainte de închiderea ghiºeelor, când panica deponenþilor ajunsese la
culme, Banca Naþionalã, într-un moment când se discuta ce mãsuri sã se ia
pentru a se evita o catastrofã, din proprie iniþiativã a instalat la ghiºeul Bãncii
Blank doi funcþionari care, cu fondurile proprii ale Bãncii Naþionale, trecând peste
iniþiativa Bãncii Blank, au efectuat plãþi în valoare de 108.000.000, pentru care
Banca Naþionalã a solicitat ºi a preluat efecte de 108.000.000 date de Banca
Industrialã.
Pentru acoperirea acestei a treia tranºe, pe baza unei convenþiuni
aprobatã prin jurnal al Consiliului de Miniºtri, Banca Blank a dat în platã un numãr
de aproape 6.000 acþiuni ale Societãþii Buzãu-Nehoiaºu, reprezentând douã
treimi din numãrul total al acþiunilor. În ceea ce priveºte valoarea acestor acþiuni,
adicã a întreprinderii, cred cã, fãrã de orice fel de alte explicaþiuni de amãnunt, o
115
linie feratã care deserveºte astãzi interese publice ºi de ordin militar, cu

investiþiuni care, la data când a luat fiinþã aceastã societate, erau apreciate în
valoare aur la o sumã considerabilã, are ºi azi, avea ºi atunci, o valoare
extraordinar de mare; Comisiunea de Anchetã îºi mãrturiseºte deficienþa în ceea
ce priveºte criteriul sigur de a aprecia asupra valorii acestor acþiuni, adicã a
întreprinderii. În raportul sãu, Comisiunea de Anchetã constatã cã a încercat sã
facã oarecare investigaþiuni, cerând lãmuriri la Direcþia Generalã a Cãilor Ferate,
cã nu a primit ceea ce aºtepta – de fapt, existã un raport de expertizã care se
gãseºte la Ministerul Comunicaþiilor – ºi în lipsã de orice alte elemente ºi dat
fiindcã vroia sã dea curs cât mai urgent, constatã cã singurul criteriu ar fi
valoarea cursului de azi, adicã Comisiunea ajunge la concluziunea cã aceste
acþiuni n-ar valora mai mult decât vreo 3.000.000 lei!
Fireºte, acest criteriu de apreciere a unei valori active, care a fost datã în
platã ºi care era destinatã sã acopere întreaga tranºã, nu poate sã serveascã
drept temei pentru a stabili care este valoarea ºi, prin urmare, în ce mãsurã
pretinsele daune ale Statului existã, sau – presupunând cã s-ar spune cã existã –
în ce mãsurã ar urma sã fie reduse.
Dupã aprecierea noastrã, aceastã întreprindere valoreazã astãzi cam în
jurul cifrei de 100.000.000 lei, ceea ce este cu totul altceva decât aprecierea la
cursul nominal al acþiunilor.
Iatã de ce socotim cã aceste probatorii ne sunt necesare. Înþelegem sã ne
restrângem la minimum în mijloacele noastre de apãrare în fond asupra lipsei de
orice culpã ºi responsabilitate, dar, în orice caz, socotesc cã aceste probatorii
sunt absolut necesare, cã nu se poate proceda la o examinare serioasã fãrã ca,
în prealabil, sã avem la îndemânã aceste elemente, care, chiar din raportul de
anchetã, rezultã cã sunt necesare.
De aceea, vã rugãm sã binevoiþi a aprecia asupra acestei cereri ºi sã
procedaþi cum veþi gãsi necesar.
Dl. prof. Djuvara:

Onoratã Comisiune, la luminoasa expunere a distinsului meu coleg, aº
voi sã dau câteva preciziuni, care sã arate exact ceea ce cer.
Mai întâi, cerem probe cu martori: s-au ascultat martori la Comisiunea de
Anchetã, fãrã ºtirea, fãrã prezenþa noastrã; noi credem cã mai sunt câþiva martori
care trebuie sã fie ascultaþi.
Dar în afarã de aceasta, ce mai cerem? Cerem Comisiunii de Apel sã
intervinã la Minsterul Comunicaþiilor pentru trimiterea raportului de expertizã al
delegaþilor Ministerului Comunicaþiilor, d-nii inspectori Stratilescu ºi Vasilescu,
de altfel persoane îndeobºte cunoscute, asupra liniei ferate Buzãu-Nehoiaºu,
apreciatã atunci la circa 79 milioane. Sã ni se aducã acest raport.
În al doilea rând, tot în ceea ce priveºte linia feratã Buzãu-Nehoiaºu, dat
fiindcã astãzi se discutã dacã Statul are un prejudiciu sau nu, o expertizã tehnicã
asupra liniei ferate Buzãu-Nehoiaºu. Astãzi ºi în 1933, când s-a fãcut preluarea.
La aceste douã date, ca sã se poatã vedea dacã Statul are astãzi prejudicii.
De asemenea, o expertizã contabilã pentru stabilirea valorii acþiunilor
preluate.
Aceasta în ceea ce priveºte linia Buzãu-Nehoiaºu.
În ce priveºte „Cultura Naþionalã”, nu ºtiu dacã ºtiþi, „Cultura Naþionalã”
este institutul de tipografie al nostru cel mai mare ºi bine utilat pe care l-a avut
vreodatã Þara Româneascã, cel mai mare ºi bine utilat din Viena, pe care
Aristide Blank, în dorul lui de culturã pe care totdeauna l-a manifestat dupã cum
116
voi dovedi, l-a cumpãrat pe speze proprii, pe sume astronomice ºi l-a adus în
Bucureºti, unde l-a trecut pe seama Bãncii Blank ºi apoi Banca Blank a încercat
sã-l vândã ºi, la sfârºit, l-a dat în platã Statului pentru portofoliul preluat, prima
tranºã de 300.000.000, pentru suma de 201.000.000. Ei bine, vrem sã ºtim care
este valoarea acestei „Culturi Naþionale”, pentru cã, Comisiunea de Anchetã a
fãcut o expertizã din care reiese cã aceastã valoare ar fi cu mult mai micã,
aproape jumãtate. Este posibil sã se fi înºelat atunci toþi experþii? Un profan care
se duce acolo ºi îºi dã seama despre ce este vorba! Cerem, de aceea, Comisiunii
de Apel sã intervinã spre a ºti exact care este valoarea.
Comisiunea de Apel sã intervinã la Monitorul Oficial, pentru trimiterea
raportului de expertizã a delegaþilor Monitorului Oficial din 1930, privind
atelierele grafice „Cultura Naþionalã”. În al doilea rând, o contraexpertizã asupra
valorii atelierelor grafice „Cultura Naþionalã”, tot aºa, atunci ºi azi. ªi în afarã de
aceasta, aceastã expertizã sã þinã socotealã de toate elementele de care a þinut
socotealã ºi atunci expertiza. Avem aici o însemnare de ce elemente s-a þinut
socotealã atunci: evaluãrile s-au fãcut izolat, foarte sever întocmite ºi fãrã
corelaþiune între teren, maºini ºi clãdiri, omiþându-se prin urmare plusvaluta
comercialã! Raportul de astãzi, cerem sã se pronunþe ºi asupra acestei
plusvalute comerciale, cãci atunci când vând o instituþie comercialã trebuie sã
vãd valoarea din momentul vânzãrii. În al doilea rând, sã se constate cã
preluarea unei fabrici în funcþiune reprezintã o economie faþã de o fabricã ce ar
trebui abia instalatã ºi cã acest avantaj este ºi mai important în situaþiunea
specialã a Regiei Monopolurilor, care neavând capacitate de lucru prejudiciazã
enorm interesele Statului prin asemenea întârzieri.
Ce s-a întâmplat? Poate vã aduceþi aminte, eu ºtiu, Statul nu numai cã nu
putea sã execute nici mãcar lucrãrile de tipografie care trebuia fãcute pentru Stat
ºi era nevoit sã trimitã la tipografii particulare, ceea ce reprezenta un prejudiciu
foarte mare. Cumpãrarea acestei enorme tipografii a reprezentat, de aceea,
pentru Stat, un avantaj imens. Nu numai cã acum Statul lucreazã totul ºi în mod
admirabil la „Cultura Naþionalã”, dar mai lucreazã ºi pentru particulari ºi câºtigã.
A fãcut o întreprindere comercialã. Toate acestea sã nu fie cu nimic luate în
seamã!? Dacã Statul are un prejudiciu de pe urma a ceea ce s-a întâmplat cu
ocazia preluãrii. Prejudiciu este acesta când Statul are atâtea avantaje!?
Prin urmare, ceea ce cerem este o contraexpertizã în ceea ce priveºte
atelierele grafice „Cultura Naþionalã”, contraexpertizã care sã se facã pe
valoarea de atunci ºi pe valoarea de acum, þinându-se seama de aceste
elemente: valoarea comercialã, plusvaloarea care rezultã din faptul cã atelierele
erau gata în funcþiune, ceea ce din punct de vedere comercial este imens; ºi care
este aceastã plusvalutã.
Dl. Preºedinte:
N-aþi desemnat încã numele martorilor.
Dl. Prof. Djuvara:

D-nii Victor Slãvescu, Burillianu, ºi vom completa.
Dl. avocat E. Ottulescu:

Noi cerem martori pentru urmãtoarele motive: domnul Tabacovici este
gãsit vinovat de cãtre Comisiunea de Anchetã pentru cã a fost conducãtor; de
asemenea, ºi dl. Soepkez. Prin urmare, cerem sã stabilim cu martori dacã au
putut avea vreo rãspundere în aceastã calitate, în ce sens erau responsabili,
117
care sunt operaþiunile de care se ocupau. Iar în ceea ce priveºte pe dl. Garvin,
cerem sã se prezinte efectul acela de 108.000.000 despre care se spune cã a
fost semnat de domnia sa ºi cere ºi domnia sa martori pentru dovada acestei
situaþiuni. Eu aºtept pe colegul meu reprezentant al ministerului sã vorbeascã,
pentru ca apoi sã-i rãspund.
Dl. avocat Opriº:

Se cere ca sã administraþi probe înaintea instanþei de apel. Intereseazã
acest lucru din douã puncte de vedere: intereseazã dacã sunt admisibile aceste
probe potrivit procedurii speciale pe care dumneavoastrã trebuie s-o urmaþi în
conducerea dezbaterilor; intereseazã, în al doilea rând, dacã aceste probe sunt
concludente.
Îmi daþi voie sã discut primul aspect de drept. Eu discut pentru prima datã
înaintea dvs. ºi am convingerea fermã cã aceste probe nu pot fi aduse înaintea
dumneavoastrã pentru cã legea se opune categoric. Legea aceasta are o
structurã specialã. Ea este fãcutã într-un reformator ºi este indiscutabil cã are o
structurã specialã ºi nu vã puteþi degaja de ea intrând în procedura de drept
comun, pentru cã dumneavoastrã aveþi posibilitatea unei suverane aprecieri în
urma discuþiunilor de fapt care se vor face înaintea dumneavoastrã ºi, în baza
acestor probe administrate înaintea comisiunii prime, dumneavoastrã veþi vedea
în ce mãsurã aceste probe vor putea sau nu fi îmbrãþiºate.
A apãrut Decretul nr. 3.441 la 10 octombrie ºi acest decret nu avea
dispoziþiuni procedurale. Comisiunea care urma sã ancheteze nu avea
posibilitatea unor programãri prevãzute de lege în virtutea cãrora la un moment
dat sã dispunã anchetarea diverselor aspecte ale acestei afaceri; de aceea
intervine la 21 octombrie, 10 zile mai târziu, o lege, care stabileºte normele
procedurale în aceastã materie. ªi iatã ce spune aceastã lege: „Dispoziþiunile
decretului-lege din 26 septembrie 1940 se aplicã ºi la funcþionarea Comisiunii de
Anchetã instituitã prin decretul-lege nr. 3.441”, adicã acela în virtutea cãruia
dumneavoastrã judecaþi astãzi. ªi în raportul d-lui ministru de Justiþie de pe acea
vreme se spune cã s-au omis, cu ocazia efectuãrii Decretului-lege nr. 3.441, sã
se stabileascã norme procedurale ºi cã, omiþându-se, se dã acest decret
completator prin care se trimite la decretul-lege din 26 septembrie pentru
stabilirea normelor procedurale.
Este adevãrat, decretul 3.441 avea un cu totul alt aspect decât cel
dezvoltat de pe urma legii din martie 1941.
Problema care se pune este urmãtoarea: dacã legea din martie 1941,
aceea care completeazã cu dispoziþiuni de judecatã contencioasã ºi
contradictorie decretul-lege din 10 octombrie 1940, este o lege care se
integreazã în dreptul comun, sau rãmâne pe aceeaºi linie de naturã, prevãzutã
de decretul 3.441 ºi de decretul privitor la comisiunile de anchetã. Dacã
dumneavoastrã veþi zice cã decretul din 1940 este un decret care are o situaþiune
de sine stãtãtoare, care trebuie complet despãrþit de situaþiunea creatã pe baza
decretului din 10 octombrie, desigur cã veþi putea considera cã procesul de faþã
se judecã în cadrul de drept comun. Dar dacã dumneavoastrã veþi zice cã
decretul din 10 martie se încadreazã în dispoziþiunile articolului unic al legii din 26
septembrie, puteþi dumneavoastrã astãzi sã mai admiteþi probatoriile cerute?
Nu. Dumneavoastrã veþi judeca numai cu suverana dumneavoastrã apreciere în
aceastã instanþã creatã ad-hoc, cu norme speciale, cu destinaþiune specialã, o
instanþã, dacã vreþi, de ordin cu totul superior. Dumneavoastrã astãzi sunteþi aici
reprezentanþii unui spirit de echitate care se încadreazã în actuala situaþiune
118
politicã. Iatã de ce este explicabilã posibilitatea dumneavoastrã suveranã de

apreciere asupra probelor administrate. Veþi putea înlãtura unele, veþi putea
admite altele. Dar nu puteþi preface acest proces, care este construit pe un nerv
special, într-un proces de drept comun, care s-ar lungi de-a lungul timpului ºi sã
devinã un proces care sã nu se mai termine.
Ce dispoziþiuni are decretul-lege din 26 septembrie, acela la care ne
trimite articolul unic?
Art. 15 al legii din 26 septembrie 1940 la care ne trimite articolul unic,
prevede în aliniatul 4: „Probele ºi contraprobele se vor efectua numai înaintea
comisiunilor de anchetã...”
Dl. Preºedinte:
Se vorbeºte de decretul care înfiinþeazã colegiul pentru judecatã?
Dl. avocat Opriº:

Eu am avut cinstea sã vã arãt cã decretul 3.441 n-a avut norme
procedurale, cã legiuitorul a venit cu un articol unic care te trimite la aceste
dispoziþii ºi, în virtutea acestor dispoziþii, s-a anchetat. Acesta a fost cadrul în
care a lucrat Comisiunea în prima instanþã, iar dumneavoastrã judecaþi în apel.
ªi atunci, legea are aceastã dispoziþie: „Probele ºi contraprobele se vor efectua
numai înaintea comisiunilor de anchetã. Instanþele de judecatã nu vor putea sã le
refacã ºi nici sã admitã probe noi.”
Vine legea din 1941 la 10 martie ºi dispune constituirea Comisiunii de
Apel, comisiune de apel care probabil este justificatã printr-o relaxare a
dispoziþiunii din decretul 3.441, fãcut tocmai sub nervul de care am amintit, al
evenimentelor de atunci, s-a spus: „Vrem sã facem un lucru drept”. Ei bine, acest
lucru drept nu se poate face cu porþi închise. Sã dãm posibilitatea pãrþilor sã-ºi
facã obiecþiunile lor. Dar oare acest decret-lege abrogã dispoziþiunile decretului
din 26 septembrie? Socotesc cã nu, ºi aceasta dintr-o simplã dispoziþiune.
Decretul din 10 martie face o derogare de la dispoziþiunile anterioare ºi anume:
„Se instituie pe lângã Ministerul de Finanþe o comisiune specialã compusã din ...
Aceastã comisiune va judeca apelurile împotriva deciziunilor date de Ministerul
de Finanþe, potrivit art. 5, ºi va examina toate chestiunile date în competenþa
comisiunii instituitã pe baza legii din 1 aprilie 1936.”
Art. 8: „Apelurile în faþa comisiunii speciale se vor judeca de urgenþã cu
citarea pãrþilor. Citarea se va face potrivit normelor de procedurã civilã în vigoare
în Vechiul Regat.”
De unde vechiul text te trimitea la procedura care se îndeplinea dupã
normele de drept penal, de data aceasta gãsim cã, în legea din 10 martie,
normele de procedurã relativ la citarea pãrþilor sunt cele din Codul de Procedurã
Civilã. Dacã legiuitorul a înþeles sã facã aceste excepþiuni numai relativ la citarea
pãrþilor, nu înseamnã oare cã am menþinut toate dispoziþiunile legii din 26
septembrie în ceea ce priveºte procedura?
Iatã consideraþiunea pentru care vã rugãm sã binevoiþi a vedea cã o astfel
de apãrare diluatã înaintea dumneavoastrã contravine sensului special al legii ºi
sã respingeþi ca inadmisibile aceste probatorii.
Nu ºtiu care va fi soluþia dumneavoastrã. Se cer probatorii. Dacã
dumneavoastrã veþi considera martorii admisibili în drept, îi veþi admite. În ceea
ce priveºte expertizele, cred însã cã ele sunt neconcludente, pentru cã
dumneavoastrã aveþi posibilitatea sã vedeþi din dosar buna credinþã a Bãncii
Blank! Vine astãzi ºi cere înaintea dumneavoastrã o expertizã. Zice: expertizaþi
119
cutare lucru. Dar atunci când Comisiunea de Anchetã a autorizat facerea unei
expertize, s-a întâmplat un fenomen: nu s-au pus la dispoziþia experþilor
registrele în totalitatea lor …
Dl. avocat Bãlescu:

Este vorba de registrele „Culturii Naþionale”!
Dl. avocat Opriº:

S-a administrat o expertizã asupra întregii operaþiuni a Bãncii Blank ºi o
expertizã care înregistreazã situaþiunea de fapt a Bãncii Industriale, afiliata
dumneavoastrã. Pe mine mã intereseazã cum aþi procedat dumneavoastrã.
Iatã, la pag. 7 din dosarul 7, veþi gãsi cã experþii se plâng cã nu le-aþi pus la
dispoziþie o parte din registre.
Dl. Preºedinte:
S-a precizat de apelanþi cã solicitã o expertizã în legãturã cu expertizarea
care a fost fãcutã de comisiune asupra acestei instituþiuni, „Cultura Naþionalã”,
aºa cã aceasta este expertiza care se cere. Prin urmare, asupra concludenþei ei
vã rog sã vorbiþi acum, celelalte chestiuni sunt chestiuni de viitor.
Dl. avocat Opriº:

În aceste registre sunt o serie întreagã de operaþiuni ºi din aceste registre
rezultã o serie de date de fapt. Eu admit, în ipoteza domniilor lor, cã aceastã
„Cultura Naþionalã” a valorat 200.000.000, adicã limita sumei în care a fost datã
în platã. Dar eu vã spun cã chiar aºa de ar fi, este inconcludent, pentru cã ce se
va stabili cu noua expertizã altceva decât peste registrele dumneavoastrã?
Dumneavoastrã aþi convenit cã aceastã „Culturã Naþionalã” valoreazã 100
milioane ºi ceva ºi aþi adãugat la aceastã sumã de milioane ceea ce a spus dl.
prof. Djuvara, plusvaluta comercialã, fabrica în funcþiune. ªi eu spun: Pãi, dacã
dumneavoastrã în drept, interpretând convenþiunea, veþi zice cã Statul a preluat
un fond comercial – ºi în definitiv este un lucru elementar ce este un fond
comercial – aprecierile care s-au fãcut atunci nu pot fi contestate, pentru cã în
fondul comercial incontestabil intrã plusvaluta comercialã ºi vadul comercial!
Dar ce vreþi sã stabiliþi dumneavoastrã? Valoarea materialã a fabricii?
Valoarea maºinilor? Inventarul bibliotecii? etc. Acest lucru nu-l mai puteþi face,
pentru cã, chiar în apelul dumneavoastrã, vã adãpostiþi la aceastã plusvalutã ºi
la aceastã fabricã în funcþiune, la elemente de constituþiune universalã a fondului
comercial. Nu puteþi face abstracþie de ceea ce susþineþi în apelul
dumneavoastrã...ªi din moment ce aceasta este teza din apelul dumneavoastrã,
din moment ce admiteþi cã fabrica nu valora decât 100.000.000 ºi peste ea nu se
adaugã decât plusvaluta comercialã, rãmâne o chestiune de drept, de
interpretare a convenþiunii, dacã Statul în cadrul legii respective, putea sã înghitã
ºi aceastã plusvalutã comercialã. Dar dacã nu putea s-o înghitã, rãmâne valoare
înscrisã în registrele dumneavoastrã ºi relativ la care experþii, constatând la un
moment dat cã existã diferite posturi care variazã în ceea ce priveºte aprecierea
„Culturii Naþionale”, ajung la concluzia cã existã 50.000.000 beneficii camuflate
în favoarea d-lui Blank!
Dacã luaþi în consideraþie cã prin 1926-1927 Societatea Socec a oferit
pentru aceastã „Culturã Naþionalã” 46 sau 48 milioane, iatã elementele
suficiente care aratã completa inconcludenþã a acestei cereri în ce priveºte o
120
nouã expertizare a „Culturii Naþionale”.

ªi atunci, dumneavoastrã nu puteþi despãrþi expertiza aceasta de
mãrturisirea registrelor dumneavoastrã atât cât au putut fi spicuite ºi, neputând
face aceastã despãrþire, cãci ea este strâns legatã de evaluarea fãcutã de
dumneavoastrã, din acest punct de vedere încã o datã devine inadmisibilã
aceastã cerere de expertizã.
Acum, sã trecem la a doua parte, mai puþin discutabilã, a acþiunilor liniei
Buzãu-Nehoiaºu.
Comisiunea a luat drept normã pentru aceste acþiuni valoarea nominalã,
500 lei de acþiune, ºi din acest punct de vedere le-a apreciat la vreo 3 milioane ºi
jumãtate. Domniile lor susþin cã aceste acþiuni valoreazã vreo 79.000.000, iar
astãzi peste 100.000.000.
Relativ la aceastã afacere ne referim la situaþiuni rezultând din dosarul 6,
pag. 267. Banca Industrialã a cumpãrat aceste acþiuni la suma de Lei 1.054
acþiunea, iar altãdatã chiar sub valoarea nominalã, la preþul de Lei 481. Aceasta
rezultã din raportul inspectorilor Bãncii Naþionale la acea datã. Ele au fost
vândute pe 3.200 lei acþiunea, însumând în total 12.000.000. Acestea sunt
mãrturisirile care rezultã din registrele dumneavoastrã pentru datele respective,
este valoarea recunoscutã de dumneavoastrã. Puteþi sã vã despãrþiþi de propriile
dumneavoastrã mãrturisiri, rezultând din aceste operaþiuni de vânzare trecute în
registrele dumneavoastrã?
Aþi vândut – ºi inspectorii respectivi ajung la concluzia cã însãºi aceastã
operaþiune este o operaþiune riscatã, de camuflaj pentru creare de venituri, ei nu
admit cã ºi aceastã operaþiune la 3.000 lei putea sã fie realã –, dar nu aceasta
intereseazã pentru moment. Dumneavoastrã aþi realizat un beneficiu de
12.000.000, ºi operaþiunea este din 1929-1930. Cum? Pânã la 1931, în epoca
când banul cãpãtase o anumitã valoare prin stabilizare, aceste acþiuni au
crescut? Care ar fi justificarea dumneavoastrã?
Iatã cum o astfel de expertizã devine neconcludentã. Eu vã opun
mãrturisirea registrelor dumneavoastrã ºi nu se poate sã nu se aibã în vedere
acest lucru, cãci este vorba de o epocã privind chiar operaþiunile imputate
dumneavoastrã.
Vã rog, deci, sã respingeþi cererea pãrþii.
Dl. avocat Ottulescu:

S-a discutat în primul rând dacã, în principiu, probele sunt admisibile ...
Dl. Preºedinte:
Asupra acestei chestiuni vã rog sã treceþi ...

Atunci urmeazã sã discutãm chestiunea concludenþei probelor care au
fost cerute de Banca Blank ºi de noi.
În ce priveºte proba cu martori, onorata parte adversã a fost de acord cã
ea este utilã, necesarã. Vreau numai sã precizez în privinþa clienþilor mei, dl.
Tabacovici, moºtenitorii Soepkez ºi dl. Garvin, cã domniile lor sunt într-o
situaþiune specialã, pentru cã sunt fãcuþi rãspunzãtori, primii doi, dl. Tabacovici ºi
moºtenitorii Soepkez în calitate de conducãtori ai Bãncii Blank, iar al treilea, dl.
Garvin, în calitate de conducãtor al Bãncii Industriale.
Dumnevoastrã ºtiþi cã legea din octombrie prevede ºi rãspunderea
conducãtorilor. Bineînþeles cã, în situaþiunea clienþilor mei, orice probã pe care ar
121
face-o Banca Blank le profitã ºi chiar dumneavoastrã aþi hotãrât conexarea, cãci
aþi admis cã este o strânsã legãturã în acest proces. Dacã veþi hotãrî cã Banca
Blank nu are nicio vinã, bineînþeles cã nu pot sã fie fãcuþi rãspunzãtori nici
conducãtorii. Dacã s-a putea întâmpla ca, în principiu, sã gãsiþi cã Banca Blank
ar putea sã aibã o responsabilitate, ar putea totuºi sã nu gãsiþi cã conducãtorii au
aceastã responsabilitate. De aceea, proba specialã cerutã de noi, pe lângã
probele cerute de Banca Blank, care indiscutabil cã ne vor folosi ºi nouã, este
referitoare la situaþia specialã a conducãtorilor.
Am cerut, în primul rând, ca o parte din martorii care au fost audiaþi de
Comisiune, sã fie reaudiaþi înaintea dumneavoastrã. ªi am cerut acest lucru
pentru cã înaintea Comisiunii de Anchetã martorii se audiau dupã Codul de
Procedurã Penalã, deci în secret, fãrã chemarea pãrþilor, prin urmare noi n-am
putut sã punem absolut nicio întrebare acestor martori ºi avem nevoie sã punem
unora din ei întrebãri. Pe lângã aceasta, vom propune martori noi pentru ca sã
stabilim ce rol am jucat noi în aceastã afacere ca conducãtori.
Dupã pãrerea noastrã, întreaga rãspundere de care se ocupã aceste
douã decrete-legi în privinþa conducãtorilor, ca ºi în privinþa instituþiunilor de
credit, este referitoare la o singurã operaþiune: aceea de trecere de la Banca
Naþionalã la Stat a acestui portofoliu, care se numeºte „imobilizat”. Prin urmare,
ceea ce trebuie sã precizãm în special este care a fost rolul nostru în aceastã
operaþiune a trecerii portofoliului imobilizat, care de la început vã rog sã reþineþi
cã este o operaþiune de care s-a fãcut nu numai peste capul Bãncii Blank, dar în
special peste capul conducãtorilor Bãncii Blank, este o operaþiune care, dacã
citiþi pur ºi simplu legea din 1930, veþi vedea cã este o operaþiune petrecutã între
Banca Naþionalã ºi între Stat. Mai mult încã, aceastã lege prevede cum se trece
portofoliul pentru o sumã de aproximativ 4 miliarde. Banca Naþionalã oferã ºi
Statul primeºte dacã vrea, iar dacã nu vrea, nu primeºte.
Prin urmare, s-au trecut o serie de creanþe, cele mai multe efecte,
operaþiune în care conducãtorii n-au avut niciun amestec. Or, primul lucru pe
care cerem sã-l dovedim este aceastã situaþiune.
Dar pentru cã onorata Comisiune de Anchetã în raportul sãu, în loc sã se
limiteze la ceea ce prevedea legea, adicã în loc sã judece faþã de conducãtori
operaþiunea preluãrii portofoliului, s-a apucat sã examineze ºi operaþiuni
anterioare, anume operaþiunea acontãrii efectelor de Banca Blank la Banca
Naþionalã, care, bineînþeles, nu are nicio legãturã cu prejudiciul, pentru cã s-au
putut ipotetic sconta efecte fãrã valoare, efecte de ale unor debitori insolvabili,
dar întrebarea este: de ce a luat Statul aceste efecte? De ce Banca Naþionalã a
ales tocmai aceste efecte? Când vom veni la judecarea fondului vom arãta cã le-
a ales tocmai pe acestea, pentru cã scopul era sã ajute Banca Blank care se
gãsea într-o situaþiune extrem de precarã. ªi atunci toate aceste acuzaþiuni apar
sub o formã absolut ridicolã; dar, bineînþeles, nu putem discuta aceastã
chestiune cu ocazia unui probator. Prin urmare însã, pentru cã suntem acuzaþi ºi
de chestiunea aceasta a scontului, urmeazã ca dumneavoastrã sã verificaþi,
pentru fiecare din cei trei clienþi ai mei, dacã în chestiunea scontului ei au avut
vreun amestec ºi, în special, în chestiunea scontului acestor efecte care au fãcut
obiectul preluãrii ºi care voi arãta cã au fost emise ad-hoc pentru ca sã fie
preluate de Stat.
Iatã punctele de fapt asupra cãrora probele sunt absolut necesare, atât
pentru moºtenitorii Soepkez, cât ºi pentru Tabacovici.
În ceea ce priveºte pe dl. Garvin, care se gãsea la Banca Industrialã, care
ºi ea sconta efecte la Banca Blank, domniei sale i se imputã de cãtre Comisiunea
122
de Anchetã douã lucruri: cã a semnat un efect de 108.000.000, acela din a treia

tranºã de preluare ...
Dl. avocat Opriº:

De care nu-ºi amintea cã l-a semnat.

Nu-ºi aminteºte nici acum. Dar ce este mai simplu decât sã aduceþi
efectul ca sã vedem dacã este sau nu semnat de domnia sa? Deºi, în definitiv,
chestiunea nu prezintã importanþã. ªi, în fine, i se imputã domnului Garvin cã ar fi
fost conducãtor al Bãncii Industriale! Domnia sa vrea sã arate cu martori cã nu a
fost singurul conducãtor, cã domnia sa nu se ocupa decât de chestiuni tehnice,
dupã cum ºi domnul Tabacovici vrea sã arate rolul lui la Banca Blank.
Aceste probe sunt, deci, indispensabile.
În ceea ce priveºte probele de expertizã, care sunt ºi nouã folositoare, eu
voi adãuga încã o cerere de expertizã.
S-a cerut sã se dovedeascã, în primul rând, care este valoarea „Culturii
Naþionale”, care a fost datã în platã; în prima tranºã preluatã de Stat, de
300.000.000 lei, intra ºi un efect de 200.000.000 semnat de aceastã instituþiune
care se chema „Cultura Naþionalã”, ale cãrei acþiuni erau în întregime
proprietatea Bãncii Industriale. ªi atunci, pentru stingerea acestei datorii fãcutã
la Stat s-a dat în platã „Cultura Naþionalã” ºi s-a evaluat atunci „Cultura
Naþionalã” printr-o expertizã la suma de 201.000.000. Raportul Comisiunii de
Anchetã constatã cã aceastã evaluare s-a fãcut pe baza unei expertize care s-a
admis atunci.
Ce a fãcut onorata Comisiune? O altã expertizã! Bineînþeles, nu în
prezenþa noastrã, cãci toatã instrucþia era secretã, ºi s-au numit experþi domnii
Razidescu, Ioaniþiu ºi Ionescu de la Banca Naþionalã. De la început, trebuie sã vã
atrag atenþia asupra unui lucru care nu a fost tocmai regulat, ca în aceastã
afacere sã se numeascã experþi tocmai funcþionari ai Bãncii Naþionale, care
aveau oarecare interese în aceastã chestiune. Aceastã comisiune de experþi
evalueazã (pânã aici este vorba de valoarea activului pur ºi simplu) la
106.000.000.
Comisiunea de Anchetã gãseºte mai justificatã aceastã a doua evaluare,
pentru douã consideraþiuni: întâi, pentru cã prima evaluare este fãcutã de un
singur expert, iar a doua de trei experþi! Ei bine, am putea noi atunci sã cerem
cinci experþi ca în modul acesta sã ajungem la o valoare convenabilã!!! ªi a doua
consideraþiune este cã experþii cei de al doilea au fãcut evaluarea sub prestare
de jurãmânt! Dupã cum vedeþi, nu este niciun argument de fond al Comisiunii.
Dacã Comisiunea ar fi examinat în fond ambele expertize ºi ar fi venit cu
argumente ca sã arate cã evaluarea unora este mai bunã decât a altora, am fi
putut discuta. Dar Comisiunea se mãrgineºte a lua de bun ceea ce au spus
experþii din a doua expertizã, pe simplele consideraþiuni cã erau trei la numãr ºi
cã au depus jurãmântul!!! În asemenea condiþiuni, evident cã Banca Blank ºi
conducãtorii sunt în drept sã vã cearã dumneavoastrã sã ordonaþi o nouã
expertizã. Cãci, dacã se aratã cã prima evaluare era justã – ºi diferenþa dintre
prima ºi a doua este de 95.000.000 lei –, dintr-o datã prejudiciul pretins al Statului
este redus cu 95.000.000. Va mai fi discuþie, de asemenea, dacã plusvaloarea
comercialã de 24.000.000, pe care Comisiunea n-a þinut-o în seamã, va trebui
sau nu sã fie þinutã în seamã de dumneavoastrã.
Acum, care sunt obiecþiunile fãcute de onoratul reprezentant al
Ministerului de Finanþe?
123
Domnia sa a spus în primul rând cã Banca Blank la o altã expertizã n-a

voit sã punã la dispoziþie registrele.
Nu ºtiu dacã este exact, în orice caz însã este o probã la care am dreptul
eu, ca conducãtor al Bãncii Blank, ºi nu poþi sã mã privezi de aceastã probã
pentru cã altã parte, pe o altã chestiune, n-a voit sã punã registrele la dispoziþie.
O a doua obiecþiune a pãrþii adverse, care a cãutat sã justifice de ce are
interes chestiunea registrelor într-o expertizã care nu are un caracter contabil ºi
care este o expertizã tehnicã: sã evaluaze un obiect din punct de vedere
comercial; s-a vorbit de anumite sume trecute în registre, s-a spus cã în motivele
de apel ale Bãncii Blank ea s-a referit numai la plusvaluta comercialã ºi pentru
rest s-a referit la evaluarea din registre etc. Toate acestea nu au nici o bazã,
pentru cã, presupunând cã în registre „Cultura Naþionalã” era trecutã pe o
valoare de nimica, aceasta nu înseamnã evident cã trebuia s-o dai Statului pe
valoarea de un leu!!! Toatã chestiunea pe care dumneavoastrã aveþi s-o
examinaþi este dacã Statul a suferit „grave prejudicii”, aceasta este cerinþa legii.
Prin urmare, dacã ceea ce i s-a dat valora atât cât i s-a dat, atunci n-a
suferit prejudicii, cãci nu poate zice cã a suferit prejudicii pentru faptul cã eu le-
am dat pe un preþ mai mare decât în registre, dacã într-adevãr valora mai mult
decât era trecut în registre. Iatã de ce obiecþiunea Ministerului de Finanþe este
complet neserioasã.
Dar eu nu ºtiu cum sunt redactate motivele de apel ale Bãncii Blank. Am
cerut ºi eu expertiza ºi în motivele mele de apel nu este niciun cuvânt referitor la
registre, nici la plusvaluta comercialã. Eu cer pur ºi simplu sã dovedesc cu
expertizã cã „Cultura Naþionalã” valoreazã preþul pentru care a fost preluatã. Prin
urmare, indiscutabil proba este admisibilã.
Venim la a doua probã cerutã de Banca Blank: când s-a cedat tranºa a
treia, de 108.000.000, printr-o cambie care veþi vedea cã n-a fost emisã nici de
Banca Blank, nici de conducãtori, ci a fost o cambie datã în acoperirea unor plãþi
care le-a fãcut direct Banca Naþionalã în preziua cãderii Bãncii Blank, când toþi
deponenþii veneau sã-ºi ridice banii, Banca Naþionalã, dupã ce i-a plãtit, a cerut
Bãncii Blank sã acopere suma plãtitã printr-un efect, ºi s-a dat acest efect de
108.000.000. Ulterior însã a intervenit o convenþiune între Statul Român ºi
Banca Naþionalã, ºi, prin aceastã convenþiune, efectul de 108.000.000 a fost
restituit Bãncii Blank ºi, în schimb, s-au cedat o mulþime de creanþe, unele cu
efecte, altele în cont curent, care reprezintã împreunã o sumã mai mare decât
108.000.000. ªi ca supliment, pe lângã acestea, s-au mai cedat ºi acþiuni ale
Societãþii Buzãu-Nehoiaºu. Iatã ce prevede art. 4 al convenþiei:
„În vederea pierderilor ce ar rezulta din realizarea creanþelor cesionate

Bãncii Naþionale, ca mandatarã a Statului, în plinã proprietate, 6.184 acþiuni
Buzãu-Nehoiaºu”.
Atunci s-a cerut o evaluare, s-a fãcut, actul lipseºte de la dosar, ºi dl.
Djuvara v-a rugat sã cereþi acest act. Onorata Comisiune de Anchetã s-a gãsit în
situaþiunea cã n-a avut acest act de evaluare ºi atunci iatã ce spune:
„Bineînþeles însã cã aceastã sumã va urma sã fie diminuatã cu valoarea

realã a acþiunilor Societãþii Buzãu-Nehoiaºu la data transferului care a avut loc în
cadrul preluãrii tranºei a III-a, valoare pe care Comisiunea nu a putut s-o
stabileascã pentru cã aceste acþiuni nu sunt cotate la Bursã, iar intervenþiunea
pe care a fãcut-o la Direcþiunea Cãilor Ferate pentru a se comunica aceastã
124
valoare a rãmas fãrã rezultat, aceasta mulþumindu-se drept orice rãspuns a

înainta un bilanþ al societãþii pe care acþiunile sunt trecute cu valoarea lor
nominalã.”
ªi atunci Comisiunea le-a trecut cu valoarea nominalã, dar ºi-a dat seama
cã nu aceasta este valoarea, aºa cã ºi aceastã chestiune trebuie stabilitã printr-o
expertizã.
Nu s-a fãcut nici mãcar o expertizã ºi chestiunea nu este soluþionatã de
Comisiunea de Anchetã tocmai pentru cã nu a avut acest act de evaluare.
Colegul meu adversar se opune însã ºi la aceastã expertizã ºi opunerea
domniei sale ar fi bazatã pe faptul cã din dosarul nr. 6 ar rezulta cã acþiunile
acestea au fost cumpãrate odatã pe 400 lei bucata ºi altãdatã pe 1.000 lei
bucata!
Dar, în sfârºit, în actuala concepþiune etatistã nu mã mai surprinde nimic!
Când am vãzut un decret-lege care ia oamenilor tantiemele Consiliului de
Administraþie, pentru cã aºa este bunul plac, daþi-mi voie sã vã spun cã nu mã
mai suprinde nimic.
Mai departe, colegul meu adversar zice: Da, dar le-ai vândut iarãºi cu o
sumã de 1.000 lei acþiunea! Cui le-am vândut? Nu mi s-a precizat, dar probabil cã
colegul meu se referã la operaþiunea de transmitere a acestor acþiuni din
patrimoniul Bãncii Blank în patrimoniul Bãncii Industriale.
În realitate, ce s-a întâmplat? La un moment dat, Banca Blank, care avea
o mulþime de industrii pe care unele le controla, altele erau proprietatea absolutã,
s-a vãzut nevoitã la un moment dat, pentru lichiditatea ei ºi pentru cã nu era
natural ca o instituþiune bancarã sã se ocupe atât de mult de industrii, sã creeze o
bancã specialã, Banca Industrialã, ºi sã treacã tot activul sãu industrial în
patrimoniul acestei bãnci. ªi atunci, Banca Industrialã fiind creaþiunea sa, a putut
sã treacã o valoare industrialã pe un preþ mai mic, pentru cã patrimoniul nu se
schimba. Ori erau acþiunile la Banca Blank, ori la Banca Industrialã, era acelaºi
lucru.
Dar, încã o datã, pe dumneavoastrã nu vã intereseazã decât o singurã
chestiune: ce valoare aveau aceste acþiuni în momentul când s-a fãcut aceastã
operaþiune, ºi astãzi – astãzi poate cã este mai puþin important – veþi vedea însã
dacã aceastã valoare datã în platã era o valoare realã, care în patrimoniul
Statului a crescut, cã, deci, Statul a fãcut o excelentã afacere când a dobândit o
linie întreagã de cale feratã pentru 108.000.000, pentru care a mai primit, încã pe
lângã aceste acþiuni, creanþe de alte 108.000.000!! Aceasta este chestiunea
care aveþi s-o examinaþi.
Evident, este uºor sã afirmi – pur ºi simplu – cã operaþiunile sunt
prejudiciabile! Am auzit cã mai deunãzi într-un proces cu Banca Agricolã se
vorbea de un prejudiciu, ºi atunci Banca Agricolã a rãspuns: Dacã este
prejudiciu, hai sã reziliem ! ºi mi se pare cã avocatul Ministerului de Finanþe era
foarte ambarasat!
Prin urmare, ºi aceastã probã cerutã este admisibilã.
ªi acum, eu v-aº mai cere o ultimã probã pe care o cred necesarã ºi care
reiese chiar din raportul Comisiunii de Anchetã: aþi vãzut cã Comisiunea de
Anchetã conchide la un prejudiciu de circa 800.000.000 ºi Ministerul de Finanþe
îºi însuºeºte motivele ºi condamnã la aceastã sumã. Dar întrebarea se pune:
cum a putut sã fie calculat acest prejudiciu? Când astãzi încã se mai gãsesc în
patrimoniul Bãncii Naþionale, ca mandatarã a Statului, o mulþime de creanþe
nevalorificate, cum se poate stabili acest prejudiciu? Însãºi Comisiunea de
125
Anchetã spune în raportul sãu: „Mai este de observat cã prejudiciul astfel

diminuat este susceptibil de a mai primi ºi alte diminuãri, în mãsura în care
debitorii cedaþi vor face plãþi de rate cu care au rãmas în suferinþã.”
Prin urmare, iatã un prejudiciu care nu este încã fix. Dumneavoastrã aþi
putea sã ne condamnaþi ipotetic la plata acestui prejudiciu care apoi sã se mai
diminueze!!! Este posibil acest lucru? Nu. Nu trebuie aceste creanþe, care nu s-
au realizat, sã fie evaluate? Ele nu reprezintã un activ? De ce onorata Comisiune
nu le-a evaluat?
S-a întâmplat ºi un alt lucru. Nu vreau sã învinovãþesc pe nimeni, dar sunt
dator sã vã arãt situaþiunea realã: portofoliul acesta imobilizat a fost „une
aubaine” pentru mulþi ºi îmi aduc aminte cu câtã stãruinþã cereau debitorii ca, în
loc sã fie debitorii unui institut de credit, sã fie trecuþi la portofoliul imobiliar, adicã
la Stat. Debitorii þineau foarte mult sã fie debitorii Statului. Bineînþeles cã cei care
þineau la aceasta erau cei solvabili, cãci cei insolvabili nu-i interesa dacã era
debitorii lui Blank sau ai Statului! Dar iatã, deci, o mulþime de debitori deveniþi
debitori ai Statului. Statul încheia aranjamente cu ei. De la cei cu care a fãcut
aranjamente cel puþin a încasat, pentru unii a fãcut aranjamente foarte
convenabile; dar pe alþii i-a pãsuit, nu s-a interesat de ei ºi în intervalul de timp –
nu ºtiu dacã creanþele nu s-or fi prescris, dar în orice caz s-au produs importante
schimbãri în situaþiunile patrimoniale ale acestor debitori. ªi acum vreþi sã plãtim
noi aceste oale sparte? Sã plãtim noi pentru cã Statul, pentru cine ºtie ce
interese politice, cum era pe vremuri, n-a urmãrit pe x, y, sau z, n-a luat nici
mãsuri de asigurare, a lãsat creanþele sã se prescrie ºi pe aceºtia sã înstrãineze
ºi sã iroseascã averi?
Ca sã stabileºti prejudiciul trebuie, în primul rând, sã stabileºti valoarea
întregului activ care a trecut la Stat în momentul acela, iar nu sã stabileºti
prejudiciul prin prisma situaþiunii de azi ºi sã zici: Iatã Statul cã are pagubã pentru
cã debitorii Popescu, Ionescu, Vasilescu, n-au fost executaþi. Pe mine mã
intereseazã care era situaþiunea de solvabilitate a acestor debitori în momentul
când s-a fãcut transmisiunea, ºi nu situaþiunea ulterioarã, care, bineînþeles,
schimbatã de o mulþime de factori, criza generalã etc., a putut sã facã dintr-un om
bogat un om sãrac.
Pentru curiozitatea dumneavoastrã, iatã am aici convenþiunea prin care
în schimbul portofoliului de 108.000.000 se trec o mulþime de creanþe. Sunt
trecute aici 100 creanþe de conturi curente ºi încã 24 de creanþe de efecte ºi în
tabloul acesta veþi vedea cã multe, aproape jumãtate din aceste creanþe, sunt
garantate cu ipoteci. Mã întreb: ce s-a fãcut cu ele? Pentru cã, dacã citim raportul
Comisiunii, vedem cã de la debitorii aceºtia numeroºi cu ipoteci nu ºtiu dacã s-au
încasat în total 10.000.000 lei!! Dar am sã vã citesc ceva din raportul Comisiunii
de Anchetã, care este de o importanþã deosebitã:
„Din tablourile 3 referitoare la debitorii cedaþi în cadrul tranºei a III-a, un

numãr de 145 au obþinut numai reduceri prevãzute de legea conversiunii.
Debitorii figurând în tablou sub nr....nu au obþinut reduceri, dar întrucât nu au
acoperit în total creanþele lor, au fost trimiºi spre executare, afarã de ultimii doi
împotriva cãrora, neexistând titlu, s-a dispus sã fie acþionaþi, urmând ca dupã
obþinerea titlui sã fie executaþi...”
ªi acestea care sunt creanþe valabile, care pânã astãzi nu au fost

executate, acestea mi se trec mie în cont!!!
Dar mai departe: „Debitorii menþionaþi în tablou sub nr....care, de
asemenea, nu au obþinut reduceri nici pe bazã de conversiune, nici pe bazã de
126
convenþiune, au rãmas neurmãriþi, cu motivarea cã creanþele lor sunt irealizabile

ca neavând avere.”
Aceasta când? Astãzi? Pot eu sã fiu fãcut rãspunzãtor de aceastã
situaþiune cã d-ta Stat n-ai urmãrit pe aceºti debitori ºi cã operaþiunea aceasta,
care era o operaþiune de asanare, ai transformat-o într-o operaþiune politicã
pentru ajutorarea partizanilor politici? Este posibil un asemenea lucru?
Este nevoie ca dumneavoastrã sã cunoaºteþi întregul aspect al acestei
situaþiuni care se cheamã „portofoliu imobilizat” ºi cãruia i se mai zice „portofoliu
putred” ºi este într-adevãr putred, iar sã nu cunoaºteþi numai aspectul acesta
care se dã astãzi numai pentru trebuinþa cauzei.
Prin urmare, pentru ca dumneavoastrã sã puteþi stabili dacã existã
prejudiciu, mai este nevoie ca un raport de expertizã sã examineze situaþiunea
tuturor bunurilor, tuturor creanþelor cedate în momentul cesiunii, pentru cã
onorata Comisiune de Anchetã a stabilit prejudiciul nu pentru situaþiunea din
momentul cesiunii, ci pe baza unor situaþiuni ulterioare, derivând din
insolvabilitatea unor debitori.
Pentru aceste consideraþiuni, vã cerem sã aprobaþi expertiza.

În ceea ce priveºte calitatea experþilor, este nevoie ca aceste expertize sã
fie realizate de cei care au competenþã. De pildã, când este vorba de expertiza
pentru „Cultura Naþionalã”, cred cã o expertizã realã nu poate fi fãcutã decât de
un inginer constructor în ceea ce priveºte imobilul, de un specialist în tranºa
maºinilor grafice, pentru cã una este evaluarea abstractã fãcutã de un inginer
mecanic ºi alta este evaluarea fãcutã de un specialist. De asemenea, trebuie sã
fie un specialist în comerþul ºi industria de arte grafice. Numai opiniile acestor
specialiºti cred cã pot da o evaluare realã a activului acestei societãþi.
Dl. avocat Opriº:

Nu voi discuta toate chestiunile puse, voi rãspunde numai distinsului meu
coleg, dl. Ottulescu, cu privire la probele solicitate în legãturã cu lichiditatea
creanþelor ºi voi adãuga foarte puþine lucruri:
În trei tranºe, una privind 201.000.000 „Cultura Naþionalã” ºi 98.000.000
creanþe, Statul a încasat 13.000.000. A doua tranºã de 800.000.000, înglobând
foarte, foarte multe creanþe, veþi examina tabloul anexat la deciziune ºi dacã veþi
considera cã o expertizã pe care o veþi numi dumneavoastrã poate fi admisã în
drept, veþi considera cã aceastã expertizã are sã analizeze situaþiunea fiecãrui
debitor separat în raport cu situaþiunea lui personalã de la 1931 ºi, în raport cu
situaþiunea lui de acum, veþi socoti ºi dumneavoastrã în ce mãsurã trebuie sã vã
suspendaþi lucrãrile pentru ca sã se poatã face aceste expertize. Cã, pe de altã
parte, nici nu ni se aratã datele respective, normele dupã care s-ar putea face o
astfel de expertizã. Eu, personal, nu vãd posibilitatea de a se face o astfel de
expertizã care sã analizeze situaþiunea debitorilor de la 1931 ºi cea de astãzi.
Dar dumneavoastrã sunteþi instituiþi sã anchetaþi ºi sã hotãrâþi în baza unei legi
speciale în care este ºi aceastã situaþiune excepþionalã: sunt creanþe neajunse
la termen sau nelichide care sunt în curs de executare ºi deciziunea imputã ºi
aceste creanþe în mãsura în care nu s-au executat, deºi recunoaºte cã s-ar mai
putea executa încã.
La tranºa a II-a, din 600.000.000 s-a încasat suma de 1.400.000 lei.
Diferenþa de aproape 600.000.000 ar rãmâne sã se stabileascã sub acest fel de
expertizã, adicã luându-se în consideraþie starea pentru aceºti debitori din 1931
ºi cea de azi. ªi eu spun: iatã o operaþiune imposibil de realizat.
127
Dumneavoastrã veþi uza de acelaºi drept suveran de apreciere. Lãsãm

chestiunea de drept dacã domnii apelanþi vor putea sau nu fi condamnaþi ºi
asupra unor creanþe care sunt în curs de executare, aceasta este o altã
problemã de drept. Nu ne intereseazã. Ne intereseazã, deocamdatã,
posibilitãþile reale ce expertizele care s-au cerut ºi pentru care nu s-au dat
norme, în ce fel s-ar putea realiza, dacã sunt concludente ºi pot fi efectuate în
fapt. ªi eu vã arãt cã, fiind de examinat sute de debitori, ce sã examinezi?
Situaþiunea lor de atunci ºi acum dupã ce norme? Iatã lucruri imposibile de
realizat.
Din acest punct de vedere, dumneavoastrã urmeazã sã vã însuºiþi
pãrerea mea, veþi avea în vedere situaþiunea actelor, situaþiunea dosarului, ºi pe
baza lor, veþi aprecia în mod suveran aºa cum a fãcut ºi Comisiunea când, pe
baza unor elemente foarte sumare, a apreciat. Conluziunea în drept se va
discuta înaintea dumneavoastrã ºi se va vedea în ce mãsurã dumneavoastrã
puteþi obliga societãþile respective sau domnii respectivi la plata unor sume pe
care Statul încã nu le-a încasat. Aceasta este o altã problemã. Ceea ce
intereseazã însã deocamdatã este sub aspectul practic dacã o asemenea
expertizã duce la concludenþã ºi, din acest punct de vedere, mã opun.
128
ÎNCHEIEREA nr. 32
ªedinþa de la 10 iunie 1941
Comisiunea Specialã,
având a se pronunþa în urmãtoarele apeluri:
1) apelul Bãncii Marmorosch, Blank & Co., dosar nr. 6;
2) apelul Aristide Blank, dosar nr. 7;
3) apelul N. Tabacovici, dosar nr. 4;
4) apelul Al. Garvin, dosar nr. 5;
5) apelul Margareta Soepkez ºi Vera Florescu, moºtenitoarele defunctului
Richard Soepkez, dosar nr. 8,
conexate conform deciziunii consemnatã în Încheierea nr. 32 din 3 iunie 1941,
DECIDE:
În mod preparator ºi fãrã a prejudeca fondul:

I. În apelurile introduse de Banca Marmorosch, Blank & Co. ºi Aristide
Blank:
1) Admite contraproba cu martorii prof. Victor Slãvescu ºi Dimitrie
Burillianu.
2) Admite sã se cearã Monitorului Oficial raportul de expertizã al
delegaþilor acestei instituþiuni ºi anume A. Grigorescu, fost membru în Consiliul
de Administraþie ºi specialist în tehnica graficã, ºi R. Nicolau, fost consilier
controlor din martie 1930, privind valoarea institutului „Cultura Naþionalã”.
3) Admite sã se cearã de la Ministerul Lucrãrilor Publice ºi al
Comunicaþiilor raportul de expertizã al delegaþilor ministrului, inspector general
Stratilescu ºi profesor Vasile Karpen, din anii 1925-1926, privind linia feratã
Buzãu-Nehoiaºu, raport care se aflã la fosta Direcþiune a Cãilor Ferate
Particulare, azi devenitã Direcþiunea Tehnicã.
4) Admite o contraexpertizã ce se va efectua de doi experþi, unul
tehnician, specialist în maºini de artã graficã, ºi altul specialist în industria artelor
grafice, ºi care vor stabili urmãtoarele:
a) valoarea investiuþiunilor întreprinderii „Cultura Naþionalã” la data
achiziþiei ei de cãtre Stat;
b) valoarea aceloraºi investiþiuni, în starea în care au fost cedate,
raportatã la preþurile de astãzi;
c) valoarea comercialã a întreprinderii „Cultura Naþionalã” la data
achiziþiei ei de cãtre Stat.
Numeºte experþi pe d-nii ing. Zaharia Constantinescu, directorul
Imprimeriei CFR, ºi Sabin Fãgeþel, directori Institutului de Arte Grafice „Ramuri”.
Fixeazã onorariul experþilor la suma de 30.000 lei pentru fiecare expert.
Fixeazã termen pentru depunerea jurãmântului experþilor, joi, 12 iunie
1941, ora 9.
Experþii vor cere relaþiuni membrilor care au figurat în comisiunile de
expertizã, care au stabilit în 1930 ºi 1940 valoarea întreprinderii „Cultura
Naþionalã”.
5) Admite efectuarea unei expertize pentru determinarea valorii acestor
acþiuni ale societãþii Buzãu-Nehoiaºu, cedate Statului prin convenþia din 12
august 1933.
Numeºte pe domnul inginer profesor Gr.Gh. Stratilescu ca expert tehnic

pentru evaluarea liniei de cale feratã Buzãu-Nehoiaºu ºi a întregii zestre a
acestei exploatãri.
129
Evaluarea se va face la preþurile din 1933 ºi la cele de astãzi, în ambele

ipoteze þinându-se seama de starea în care se gãseau aceste investiþiuni în anul
1933.
Numeºte pe dl. Gh. Leonte, expert contabil, pentru ca, pe baza valorii
liniei, determinatã de dl. inginer prof. Gh. Stratilescu, sã stabileascã valoarea
unei acþiuni a Societãþii Buzãu-Nehoiaºu, þinând seama de celãlalt activ al
Societãþii ºi de pasivul ei.
Fixeazã onorariul de expert al d-lui inginer prof. Gh. Stratilescu la 100.000
lei ºi al d-lui Gh. Leonte la 20.000 lei.
Fixeazã termen pentru depunerea jurãmântului experþilor joi, 12 iunie, ora
9.
II. În apelul Nicolae Tabacovici:

Admite toate probatoriile de martori cerute, ºi anume: cu martorii
Constantin Argetoianu, Radu Romanescu, George Crãciun, Alexandru
Cantuniari ºi Mihail Manoilescu.
III. În apelul Alexandru Garvin:

1. Admite sã se cearã la Banca Naþionalã a României efectul de 108
milioane lei, de care se menþioneazã în raportul Comisiunii de Anchetã cã ar fi
semnat pentru Banca Industrialã de apelant.
2. Admite probatoriul cu martorul cerut, ºi anume V.A. Urechia.
IV. În apelul Margareta Soepkez ºi Vera Florescu, moºtenitoarele

defunctului Richard Soepkez:
1) Admite în parte probatoriile de martori cerute, ºi anume cu martorii
Constantin Argetoianu, George Crãciun, Alexandru Cantuniari, Ioan Longhin,
Emilian Pantazi, Ion Rãducanu, A. Oþoiu ºi Ionel Popp.
2) Nu admite probatoriiile de martori cerute cu martorii Iuliu Maniu, Mihail
Popovici ºi Al. Lepãdatu.
V. În apelurile Nicolae Tabacovici, Alexandru Garvin, Margareta Soepkez

ºi Vera Florescu, moºtenitoarele defunctului Richard Soepkez:
Uneºte cu fondul expertiza contabilã cerutã.
VI. În toate apelurile:

Deleagã pe dl. consilier Possa cu audierea martorilor, fixându-le termenul
pentru audierea acestora la 14 iunie 1941, ora 16, când se vor cita ºi pãrþile.
Obligã apelanþii sã se îngrijeascã pentru aducerea martorilor.
Termenul pentru judecata fondului se va fixa ulterior, dupã efectuarea
probatoriilor.
130
ªedinþa din 19 noiembrie 1941
Dl. avocat Gheorghiu:

Art. 6 al decretului-Lege din martie 1941 prevede cã apelul se poate face
în termen de 15 zile libere de la comunicare. În aceastã privinþã, ridic o
excepþiune de tardivitate sub douã aspecte ºi anume: în primul rând, în ceea ce
priveºte motivele suplimentare depuse de dl. Tabacovici, ºi, în al doilea rând, în
ceea ce priveºte însãºi petiþiunea fãcutã de dl. Aristide Blank.
Domnului Blank i s-a comunicat deciziunea pe data de 18 aprilie 1941, ºi
domnia-sa face apelul la 13 mai 1941, deci dupã scurgerea celor 15 zile de la
comunicare. Menþionez cã aceastã comunicare a fost luatã în cunoºtinþã în mod
personal de domnia sa ºi, deci, nu prin proces-verbal. Sub acest aspect, apelul
d-lui Blank este tardiv.
În ceea ce priveºte motivele suplimentare depuse de dl. Tabacovici,
domniei sale i se comunicã deciziunea la 11 aprilie, iar apelul este declarat la 25
aprilie, prin urmare este în termen, ºi fomuleazã însã motive suplimentare la 14
mai, ºi, prin urmare, urmeazã ca dumneavoastrã sã hotãrâþi în aceastã privinþã
dacã motivele suplimentare se pot depune dupã trecerea termenului de 15 zile,
privinþã în care textul legii este categoric.
M-aº putea aºtepta la obiecþiunea cã apelurile s-au conexat ºi cã s-a intrat
în fond. De aceea, þin sã amintesc Onoratei Comisiuni cã aceste probatorii au
fost admise în mod preparator fãrã a prejudeca fondul ºi cã, în ceea ce priveºte
conexitatea, ea este o chestiune care intereseazã buna administraþie a Justiþiei,
dar, odatã admisã, pãrþile nu pot avea mai multe drepturi decât în momentul
conexãrii. În aceastã privinþã, citez Deciziunea Înaltei Curþi – adevãrat, o
deciziune veche – care spune cã aceste mãsuri se iau pentru buna
administraþiune a Justiþiei ºi cã pãrþile nu pot câºtiga drepturi mai mari decât în
momentul conexãrii, iar în ceea ce priveºte dacã se pot încã ridica astãzi aceste
excepþiuni, având în vedere cã este un text în procedurã care dispune ca
nulitãþile trebuie ridicate in limine litis asupra acestei chestiuni toate instanþele
noastre s-au pronunþat (citat Jurisprudenþã). În aceastã privinþã, jurisprudenþa
este din 1893 ºi 1911. Este însã o jurisprudenþã foarte recentã, prin care Înalta
Curte de Casaþie decide cã se pot ridica ºi în recurs, atâta vreme cât Înalta Curte
nu are a cerceta vreo chestiune de fapt. Deci, dacã se constatã fãrã nicio discuþie
data înregistrãrii ºi a comunicãrii, ºi nu se poate ridica vreo obiecþiune în ceea ce
priveºte comunicarea, aºa cum este ºi în speþã, atunci Înalta Curte este
îndreptãþitã sã examineze aceastã excepþiune de tardivitate, fiind o chestiune
care intereseazã ordinea publicã ºi care intereseazã însãºi legarea instanþei.
Sub acest raport, vã rog sã binevoiþi a vedea cã apelurile d-lui Blank, ca ºi
motivele suplimentare ale d-lui Tabacovici, sunt tardive.
Dl. avocat Opriº:

Înalta Curte, pornind de la ideea cã posibilitatea cu care se leagã o
instanþã este o chestiune de ordine publicã, a avut sã judece în douã ipostaze
deosebite, care aratã tocmai ideea de ordine publicã predominantã în aceastã
problemã, anume a avut cazul chestiunii dacã se poate deferi jurãmânt atunci
când o parte spune cã a primit comunicarea la o datã, iar cealalatã spune cã a
primit-o la o altã datã, iar pentru cã, în afarã de comunicare sau de constatarea
ei, partea a înþeles sã-i dea jurãmânt, Curtea de Casaþie a hotãrât cã aceasta
fiind o chestiune de ordine publicã ºi jurãmântul fiind o tranzacþie, nu se poate
tranzita asupra problemelor de ordine publicã.
131
În al doilea rând, tot Înalta Curte de Casaþie a stabilit cã judecãtorii din

oficiu sunt obligaþi sã observe dacã o comunicare este valabil fãcutã ºi dacã
calea de atac s-a fãcut în termen, pentru cã pãrþile nu pot nici sã prelungeascã,
nici sã scurteze termenul cãii de atac. Jurisprudenþe sunt acelea cu nr. 1.129 din
9 noiembrie 1934 ºi nr. 418 din 4 martie 1935. Aceea cu privire la jurãmânt este
din 1904. Jurisprudenþa relativã la tãcerea sau renunþarea pãrþilor de a ridica
excepþiunea tardivitãþii, stabilind cã judecãtorul are obligaþiunea s-o ridice din
oficiu, este adevãrat cã este mai veche, dar, pentru cã are acelaº principiu de
bazã, ea se poate susþine ºi astãzi.
Pentru aceste consideraþiuni, vã rog sã binevoiþi a vedea cã apelul d-lui
Blank este tardiv. În ceea ce priveºte motivele suplimentare depuse de dl.
Tabacovici, este adevãrat cã petiþiunea d-lui Tabacovici a fost introdusã în
termen. Legea de accelerare spune cã motivele se pot aduce pânã la termen,
este o îngãduinþã a legiuitorului. Dacã însã veþi considera cã apelul trebuie
introdus pânã la expirarea celor 15 zile, adicã pânã la expirarea termenului de
apel, este indiscutabil cã ºi aceste motive suplimentare, sunt tardive.
Dl. avocat Djuvara:

Mã aflu în faþa unui act foarte ciudat. Iatã, am în faþã deciziunea
Ministerului ºi procesul-verbal de comunicare. Data este de 28 aprilie, iar nu 18
aprilie, cum pretinde partea adversã. La dumneavoastrã în dosar vãd o dovadã
de primire cu o cifrã corectatã, adicã din 28 s-a fãcut 18, punându-se peste doi un
unu cu punct. Socotesc cã, cu asemenea mijloace, nu se poate încerca a se
câºtiga un proces de asemenea importanþã.
În ceea ce priveºte chestiunea procedurii, nu cunosc jurisprudenþele
invocate, dar îmi îngãdui cã sunt în materie penalã, iar nu civilã. Noi aici ne aflãm
într-o chestiune de despãgubiri cerute din partea Statului, prin urmare sunt la
mijloc interese private. De altfel, aici nu este vorba de tranzacþiuni asupra
termenului, evident cã asemenea tranzacþiuni nu se pot face. Dar dacã cineva nu
a invocat in limina litis, aceastã legare a instanþei, un apel pe baza cãruia se
judecã cu cineva, nu mai poate sã facã în altã parte. Încã o datã însã mã refer în
principial la fapte, cifra este clarã.
În aceastã privinþã ºi, în mod subsidiar, noi ne înscriem în fals.
Dl. avocat Veniamin:

Vã rog sã binevoiþi a vedea cã este vorba de motivele suplimentare de
apel, apelul fiind fãcut în termen ºi cã aceste motive suplimentare au fost depuse
mai înainte de primul termen de înfãþiºare. Conform principiilor de procedurã
civilã, aceste motive pot fi depuse pânã la prima zi de înfãþiºare. Noi nu suntem în
faþa Înaltei Curþi de Casaþie unde ar trebui sã se aplice legea organicã a supremei
instanþe. Nu. Motivele de apel le pot depune pânã la primul termen de înfãþiºare.
(Citat art. 8 al Legii Curþii de Casaþie...)
Prin urmare, se aplicã principiile procedurii civile din moment ce existã o
derogare. Nu se contestã cã noi le-am depus în termen, adicã pânã la primul
termen de înfãþiºare ºi cã, în ceea ce priveºte legea de procedurã, nu ne-am
îndeplinit îndatoririle. Iatã de ce vã rog sã binevoiþi a vedea cã, din acest punct de
vedere, incidentul ridicat este neîntemeiat.
COMISIUNEA DISPUNE SÃ SE FACÃ PRIN TRIBUNAL CERCETÃRILE

ASUPRA DOVEZILOR DATEI DE ÎNMÂNARE. ÎN CE PRIVEªTE INCIDENTUL
TARDIVIZÃRII, COMISIUNEA RESPINGE INCIDENTUL CA NEÎNTEMEIAT.
PROCESUL CONTINUÃ.
132

Domnule Preºedinte ºi Onoratã Înaltã Comisiune, ne prezentãm în faþa
dumneavoastrã cu inima uºoarã, pentru cã legiuitorul, care a organizat aceastã
instanþã excepþionalã de judecatã, a organizat-o în aºa fel încât avem deplina
satisfacþie asupra chipului cum structural ºi personal aceastã instanþã, în
concepþiunea legiuitorului, va avea sã pronunþe dreptul. Ne prezentãm ºi cu un
sentiment de seninãtate liniºtitã, pe care ne-o conferã încrederea nedezminþitã
în dreptatea cauzei noastre, pe care niciun fel de aprehensiune, de ordin extern
sau intern, nu ne-o poate zdruncina. Aceastã liniºte am cãpãtat-o dupã ce, cu
toatã atenþiunea ºi sârguinþa cercetãtorului, mi-am format convingerea cã putem
sã întemeiem susþinerile noastre pe cea mai perfectã ºi juridicã interpretare a
textelor, în afarã de sentimentul de echitate care predominã convingerea
noastrã.
Trebuie însã de la început sã accentuez asupra faptului cã, pledând în
faþa dumneavoastrã astãzi, îndãrãtul barei noastre se gãseºte un numãr de
câteva mii de deponenþi, oameni modeºti, nevoiaºi, pentru care pun concluziuni,
pentru cã astãzi Banca Blank este în stare de concordat preventiv, astãzi
patrimoniul Bãncii Blank se lichideazã în favoarea deponenþilor sãi, ºi strãdania
pe care eu trebuie s-o depun la barã este în favoarea deponenþilor Bãncii Blank,
în mãsura în care mã voi încerca sã apãr, sã salvez patrimoniul bãncii, care
astãzi este patrimoniul deponenþilor ºi creditorilor.
Acest proces se prezintã într-o complexitate de fapte. Este necesar,
pentru cã modul apãrãrii noastre nu se poate limita la o expunere de ordin strict
juridic, sã fac incursiuni ºi în alte domenii, anume în domeniul economic,
financiar ºi monetar. Este necesar sã începem prin a vã prezenta care anume a
fost ambianþa faptelor în care s-a nãscut ceea ce Statul pretinde astãzi cã
constituie o despãgubire.
Fenomenele economice care altãdatã poate pentru doctrinarii de
specialitate constituia un fel de ornemeuticã fermecatã ce nu putea sã fie la
îndemâna oricui, astãzi avem posibilitatea sã descifrãm ºi noi care sunt aºa
zisele legi economice ce se desfãºoarã sub ochii noºtri.
Se discutã în acest proces în ce chip Statul a preluat de la Banca Blank un
portofoliu de efecte pe temeiul legii din 7 februarie 1929 ºi a anexelor ei, pe baza
legii din 27 iunie 1930, de interpretare ºi extindere a programului de stabilizare ºi
pe baza legii din 1 aprilie 1936 de ratificare a convenþiunii din 1936. Statul
Român, prin Banca Naþionalã, s-a vãzut posesor al unui portofoliu reescontat de
Banca Blank în valoare de circa 1.800.000.000. Dacã aceastã cifrã în mod
abstract poate sã ne dea din punct de vedere material o indicaþiune numericã,
raportând-o însã la fenomenul economic de unde derivã aceastã impresionantã
sumã, desigur cã vom gãsi îndãrãtul acestei cifre o problemã de aplicaþiune a
legii circulaþiei monedei, aceastã cifrã cãpãtând astfel un alt înþeles decât acela
al valorii sale abstracte, numerice. Îndãrãtul sãu se gãsesc dramele provocate
de crizele economice ºi monetare postbelice. Iatã de ce, pe pragul interpretãrilor
juridice, trebuie sã ne oprim sã facem ºi câteva consideraþiuni de ordin
economic, financiar ºi monetar.
Aceastã cifrã de peste un miliard reprezintã valoarea unor efecte care au
fost transmise de Banca Blank Bãncii Naþionale pe cale de reescont, reescont
care, la rândul sãu, include o operaþiune de credit, ceea ce înseamnã cã Banca
Blank, ca instituþiune de credit privat, a acordat împrumuturi celor ce au emis
aceste efecte.
Cum se poate explica cã, la un moment dat, efecte care erau menite sã
133
facã posibilã desfãºurarea vieþii comerciale ºi economice dupã toate regulile

clasice ale operaþiunilor comerciale, ce s-a întâmplat cã efecte de o atât de
importantã valoare au rãmas descoperite, cã s-a putut naºte o acþiune în
responsabilitate de naturã extracontractualã pe care Statul înþelege s-o exercite
împotriva bãncii, care n-a fãcut decât sã canalizeze totalitatea acestor efecte,
care includeau operaþiuni de credit, cãtre Banca Naþionalã? Mai ales este locul
sã ne întrebãm cum este posibil cã acest fapt de a se pune în miºcare o acþiune în
responsabilitate extracontractualã care de data aceasta este întemeiatã
exclusiv pe consideraþiuni de ordin juridic, iar nu de ordin de exemplu politic, cum
se poate cã o asemenea acþiune s-a putut naºte dupã 10 ani, de când faptul
generator pretins al culpei ºi deci al daunei s-a produs?
Pentru ca sã rãspundem la aceste legitime întrebãri, este necesar sã
întoarcem o paginã din istoria contemporanã ºi sã cãutãm sã descifrãm ce
anume a intervenit ca sã facã posibil o atât de grea rãspundere care sã apese pe
umerii acelora care n-au fost altceva decât un intermediar între operaþiunile de
credit ºi operaþiunea de reescont.
Mai trebuie sã reþinem faptul cã numai printr-o simplã contingenþã venim
astãzi în faþa dumneavoastrã, pentru a cãuta sã descifrãm cum a fost posibil ca
un numãr de debitori sã nu mai fie în mãsurã sã-ºi satisfacã îndatoririle. Alãturi de
aceºti debitori însã care vin incidental în faþa dumneavoastrã se mai gãseºte o
altã clasã de debitori, o clasã foarte vastã de debitori care, de asemenea, la un
moment dat, n-au mai fost în mãsurã sã-ºi execute îndatoririle.
Noi, care avem deformaþia profesionalã a juristului de a reduce totul la un
interes individual tutelar, trebuie de data aceasta sã privim lucrurile sub o altã
înfãþiºare, trebuie de data aceasta sã cãutãm explicaþiunea în fenomenele
colective ºi sã cãutãm dezlegarea pe temeiul acestor constatãri a faptului de a se
fi putut articula o acþiune de responsabilitate atunci când starea generalã a
creditului punea pe acelaº plan ºi pe debitorii agricoli ºi pe cei urbani ºi pe
comercianþi, ca ºi pe aceºti debitori a cãror neexecutare de obligaþiuni trebuie s-o
justificãm astãzi în faþa dumneavoastrã.
ªi atunci, dacã în realitate nu este vorba de un caz de speþã, ci este vorba
de un fenomen colectiv, fireºte cã departe de a putea vorbi de o acþiune în
responsabilitate, trebuie sã ne întrebãm dacã nu cumva este locul sã articulãm
asupra unei noþiuni în tutelare a intereselor celor care n-au mai fost în mãsurã sã-
ºi execute obligaþiunile lor. ªi pe aceasta ne vom gãsi alãturi de toþi debitorii în
favoarea cãrora legiuitorul a înþeles sã edicteze diferitele legi, cum au fost acelea
a concordatului preventiv, legea asupra moratoriului, legea suspendãrii
executãrilor etc.
În realitate, acest dezechilibru este rezultatul unui fenomen economic
care stã la îndemâna oricui de a-l verifica. Am trãit cu toþii epoca de îndatã dupã
încheierea pãcii generale a rãzboiului mondial trecut, adicã a aceluia de acum un
sfert de veac. Am fost cu toþii martori la acea disproporþie care se nãscuse în
timpul rãzboiului trecut între noþiunea de producþie ºi noþiunea de consum. ªi,
mai ales, pentru a stabili ambianþa faptelor, avem astãzi în faþa noastrã
reeditarea aceloraºi fenomene care se produc în mod constant în situaþiuni
identice, fenomene de dezechilibru între producþie ºi consum. În timpul
rãzboiului, care acapareazã toate forþele de producþiune ale naþiunii,
producþiunea devine omniformã, toatã producþiunea este acaparatã pentru
rãzboi, consumul creºte invers proporþional cu producþiunea, consumul este mai
mare din cauza ridicãrii standardului de viaþã al consumatorului care constituie
grosul armatelor în slujba apãrãrii Statului.
134
Dupã rãzboi se produce fenomenul simetric contrar. În timpul rãzboiului,

noþiunea de moarte, de pildã, devine o noþiune banalã. Dupã rãzboi, spiritul de
adaptare la nevoile vieþii, un surplus de energie vitalã este caracteristic. Dupã
rãzboi, energiile care revin pun în miºcare noi forme de viaþã economicã, viaþa
capãtã un ritm mai accelerat, disponibilitãþile sunt investite în afaceri; dupã
rãzboi se produce întotdeauna o stare de ascendenþã în producþiune, stare care,
din pãcate, cuprinde ea însãºi germenii unui viitor marasm. Este ceea ce
economiºtii numesc teoria conjuncturii.
Vã rog sã ne îngãduiþi numai foarte sumare citate, pentru a demonstra
ceea ce autorii speciali economiºti înþeleg prin acest fenomen.
„...” /Citat din Harbart/
Vã rog sã-mi îngãduiþi sã insist puþin asupra acestor consideraþiuni
generale despre care socotesc cã vor fi concludente pentru apãrarea pe care
înþelegem s-o facem Bãncii Blank. Vom vedea cã fenomenele s-au produs
întocmai în aceastã epocã de ascensiune în þara noastrã dupã rãzboi.
Tabloul pe care ni-l înfãþiºeazã acest autor n-a fost întocmit pro causa, el
este o simplã speculaþiune doctrinarã. Dar nu cred cã este un cuvânt, o idee, o
frazã din aceastã expunere, care sã nu se potriveascã aidoma cu toate
fenomenele economice care au fãcut în cele din urmã sã comparãm în faþa
dumneavoastrã spre a ne apãra împotriva unei acþiuni de responsabilitate.
Ciclul acesta conjunctural care este atât de bine precizat în doctrinã s-a
produs sub ochii noºtri în þara noastrã. Toate fenomenele de supraproducþie, de
speculaþiuni uºoare, de inflaþie, de prãbuºire a preþurilor, de deficienþã a
întreprinzãtorilor care scontau în mod natural în epocile de abundenþã câºtiguri
uºoare, toate acestea justificã situaþiunea precarã în care Banca Blank s-a gãsit
la un moment dat când a fost nevoitã, dupã toate încercãrile fãcute de toþi cei
care-ºi dãdeau seama ce importanþã reprezintã pentru creditul intern
menþinerea ei în fiinþã, sã-ºi închidã ghiºeele.
Dacã aceste fenomene conjuncturale s-au produs în toate þãrile, desigur
cã þara noastrã n-a fost prima care sã sufere consecinþele lor, dar în orice caz
este prima în care se face procesul instituþiunilor private de credit care au cãzut
victimele inexorabile a acestor legi ºi fenomene de naturã economicã.
Îndãrãtul acestui fenomen economic se ascunde un fenomen de naturã
monetarã.
Despre monedã spunea un autor englez Sir Robert ... ºi noi trebuie sã
spunem acelaºi lucru: „nu ne gândim la ficat atât timp cât funcþioneazã bine, dar
imediat ne gândim la el cum funcþioneazã prost”. Acest lucru se întâmplã ºi cu
sistemul monetar. Când moneda îºi îndeplineºte funcþiunea în desfãºurarea
normalã a fenomenului economic ºi financiar, nimeni n-are sã-ºi facã dificultatea
de a rãspunde la întrebãrile referitoare la mersul ºi funcþiunea monedei. Dar
când moneda îºi pierde, prin diminuare progresivã, puterea sa de cumpãrare,
atunci când se produce dezechilibrul între valoarea monedei ºi cantitatea de
bunuri pe care le poþi dobândi prin mijlocirea acestui factor simbolic al
circulaþiunii bunurilor, fireºte cã, de data aceasta, zdruncinul care se produce în
viaþa economicã apare de aºa naturã încât cei care sunt chemaþi ca sã vegheze
la buna orânduire a treburilor publice ºi private nu mai pot rãmâne indiferenþi.
Moneda circulã prin mijlocirea instituþiunilor bancare de emisiune, care au
cãpãtat privilegiul de la Stat de a emite monedã hârtie. Moneda hârtie pe care o
emite institutul de emisiune n-ar reprezenta niciun fel de valoare dacã ar rãmâne
tezaurizat. Aceastã monedã trebuie sã circule, trebuie sã fie repusã în circulaþie.
Ei bine, mijlocul tehnic elementar dupã care moneda hârtie circulã este acela al
135
reescontului. Bãncile care sunt instituþiuni private de credit, care, în calitatea lor
de intermediere a operaþiunilor de schimb, fac acte bancare cu caracter pasiv
prin care colecteazã depozitele, aceste bãnci pun în valoare sumele astfel
adunate prin acorduri de credite, adicã le difuzeazã. Bãncile primesc în schimbul
banilor care au fost împrumutaþi efecte. Aceste efecte sunt reescontate la Banca
Naþionalã. Banca Naþionalã, în schimbul lor, predã monedã hârtie care,
reîntorcându-se la bancã, este, pe aceastã cale circularã, repusã în funcþiune.
Aceasta este operaþiunea rezumatã în elementele sale cele mai simple.
Fireºte cã Banca Naþionalã atunci când primeºte efecte la reescont
trebuie – ºi lucrul acesta este garantat prin toate legile speciale ca ºi prin
statutele Bãncii Naþionale – sã primeascã valori reale, efective. Trebuie ca
aceste efecte, conform statutelor, sã fie de scadenþã scurtã, bine garantate,
acoperite, sã prezinte încredere, adicã siguranþa Bãncii Naþionale cã, la
scadenþã, ele vor fi onorate ºi cã Banca Naþionalã va reintra în fondurile pe care
le-a pus anticipat în circulaþiune.
Dar în epocile de depresiuni, de crizã, în ciclurile conjuncturale, se
întâmplã un fenomen care n-a fost niciodatã dezminþit ºi care este perfect logic
explicabil: calitatea efectelor reescontate la Banca Naþionalã devine din ce în ce
mai proastã.
Lucrul acesta este verificat în doctrinã ºi citez în aceastã privinþã dintr-o
lucrare a unui român ardelean, lucrare preþioasã pentru nevoile procesului
nostru, ºi anume: „La stabilisation du change roumain” de Jean Iosif, fost
consilier economic ºi financiar la Conferinþa de Pace de la Paris.
„...”/Citat/.
ªi lucrul este foarte simplu: bãncile acordã credite întreprinzãtorilor.
Întreprinzãtorii care în epocile de prosperitate puteau sã-ºi sprijine cuvântul ºi
onoarea lor comercialã pe randamentul întreprinderilor, pe profitul sperat ºi care
în regulã generalã realizat, aceºti întreprinzãtori, în epocile de depresiune, de
marasm, nu mai pot avea certitudinea profitului în aºa mãsurã încât sã-ºi poatã
cu siguranþã onora semnãtura la scadenþã.
Prin aceasta ajungem la un punct mort, cãci dacã Banca Naþionalã nu-ºi
poate îndeplini funcþiunea sa decât punând în circulaþie hârtia monedã care nu
poate fi tezaurizatã, ºi dacã circulaþiunea monedei Bãncii Naþionale nu este
posibilã decât pe calea reescontului, fireºte cã Banca Naþionalã s-ar gãsi într-o
dilemã fãrã ieºire: sau sã primeascã în primul rând ca îndatorire principalã
respectul funcþiunii normale ºi sã respingã de la reescont efecte de proastã
calitate, caz în care aceastã circulaþie monetarã este grav atinsã, fiindcã în
epocile de depresiune nu mai existã aceeaºi cantitate de efecte de bunã calitate
care sã facã posibilã reescontarea normalã; sau sã dea precãdere circulaþiunii
monetare care este de esenþã funcþiunii în vederea cãreia acest institut de
emisiune a fost creat, ajutorarea comerþului ºi industriei, dar în acest caz Banca
Naþionalã va primi la reescont efectele de proastã calitate. Din aceastã dilemã n-
a putut ieºi nici Banca noastrã Naþionalã. Ea a fost obligatã în epoca de
depresiuni, de marasm, sã primeascã la reescont efecte de proastã calitate,
nestatutare, efecte imobilizate, lucrul acesta nu are nevoie sã fie demonstrat, el
este mãrturisit. Aºa se explicã de ce Guvernul nostru a trebuit sã intervinã printr-
o serie de legi succesive, începând cu data de 7 februarie 1929 ºi pânã în 1936,
ca sã facã posibilã epurarea portofoliului Bãncii Naþionale, ceea ce înseamnã cã
la aceea datã acest portofoliu nu era pur statutar. Iatã de ce problema economicã
sub înfãþiºarea ei consecventã de problemã monetarã, în ultimã
136
analizã trebuie sã ducã la intervenþiunea Statului, la intervenþiunea Guvernului

care, pe diferite cãi ºi mai ales cu mari sacrificii, trebuie sã intervinã spre a
asigura funcþiunea normalã a Bãncii de Emisiune ºi mai ales creditul privat ºi,
asigurând creditul privat, sã asigure, desigur, creditul însuºi.
În aces mod, prin aceastã succesiune de argumente ºi prin aceste
strânse raþionamente, ne gãsim astfel în faþa primeia dintre legiuirile pe temeiul
cãrora trebuie sã ne construim apãrarea noastrã în proces, legiuire care este
citatã ca punct de plecare în decretul care a adus la instituirea acestei onorate
comisiuni, adicã ne gãsim în faþa legii de stabilizare monetarã din 7 februarie
1929.
Aceastã lege, dupã ce stabileºte ca unitate monetarã leul ºi pune alte
câteva principii, toate în conformitate cu privilegiul acordat Bãncii Naþionale,
aratã cã Banca Naþionalã este þinutã sã aibã acoperirea în aur ºi devize, cã
Guvernul este obligat sã emitã monedã divizionarã etc., spune art. 6:
/citat art.6/
Prin urmare, nu era vorba numai printr-o lichidare a trecutului sã se
stabilizeze moneda, punându-se Banca Naþionalã în funcþiunile sale normale.
Guvernul trebuia, printr-un program care face parte integrantã din legea
monetarã, sã asigure dezvoltarea economicã a þãrii. Prin urmare, între problema
monetarã ºi problema economicã – ceea ce mi-am îngãduit sã invederez în faþa
dumneavoastrã – existã necontestat aceastã conexitate indisolubilã care a
îndemnat Guvernul sã priveascã problema sub aceste douã înfãþiºãri ale sale.
ªi atunci iatã programul Guvernului pentru stabilizarea monetarã ºi
dezvoltarea economicã.
Fireºte, aceasta nu este o inovaþiune proprie a legiuitorului român. Nu
numai în Þara Româneascã s-a pus problema stabilizãrii monetare. Toate þãrile
au trebuit sã treacã printr-o crizã monetarã datoritã, îndeosebi, inflaþiei monetare
care s-a produs dupã rãzboi aproape în toate þãrile. Dar modurile prin care s-a
ajuns la stabilizare au variat. Au fost unele þãri ca, de pildã, Austria, care ºi-au
stabilizat moneda printr-un împrumut extern contractat prin mijlocirea Ligii
Naþiunilor. Aºa s-a întâmplat, în 1922, în Austria.
Alte þãri, dintr-un sentiment de ambiþie sau demnitate, ºi-au menþinut
moneda naþionalã.
Altele, în fine, ºi-au substituit moneda naþionalã printr-un altfel de
monedã. Aºa s-a întâmplat în Ungaria.
Statul român a menþinut moneda naþionalã al cãrui curs a fost adaptat
dupã cursul de fapt – autorii spun cã aºa se face o stabilizare monetarã ºi aºa s-
au realizat ºi în alte þãri asemenea stabilizãri: atunci când Guvernul a constatat
pe o anumitã perioadã de timp o anumitã putere de cumpãrare, la aceastã putere
de cumpãrare s-a fãcut stabilizarea legalã monetarã.
Guvernul român a realizat stabilizarea monetarã a leului tot pe calea unui
împrumut extern, nu însã prin mijlocirea Ligii Naþiunilor, ci direct de la bancherii
strãini ºi cu concursul bãncilor de emisiune strãine. Moneda preferatã a
împrumuturilor externe la acea datã era dolarul american USA. Guvernul român
a contractat un împrumut de stabilizare în valoare de 25 milioane dolari
americani USA. Este interesantã expunerea preambulului programului
Guvernului român de stabilizare.
/Citat din preambul/.
Vom vedea de îndatã cã aceste bune intenþiuni ale legiuitorului român
asupra caracterului definitiv al stabilizãrii, din pãcate, n-au putut sã fie realizate.
Dar pentru ca stabilizarea sã fie asiguratã, prima condiþiune care se cerea
137
era ca Banca Naþionalã sã reintre în funcþiunile sale normale la o datã când

Banca Naþionalã ieºise din fãgaºul funcþiunilor sale normale. ªi Banca Naþionalã
– în concepþiunea Guvernului Român nu putea sã-ºi îndeplineascã o funcþiune
normalã decât cu condiþiunea sine qua non – de a avea asiguratã lichiditatea:
„...Lichiditatea va fi asiguratã pentru a-i permite sã îndeplineascã funcþiunile
monetare normale...”
Prin urmare, de la rãzboi ºi pânã la 1929, Guvernul Român mãrturiseºte
cã Banca Naþionalã nu-ºi mai îndeplinea funcþiunile normale. ªi aceasta pentru
cã, potrivit statutelor, dânsa nu putea sã acorde avansuri decât contra efecte cu
scadenþã apropiatã, Banca Naþionalã acorda totuºi avansuri pe baza unor efecte
cu termene lungi necesare industriei ºi agriculturii, pe vremea aceea neexistând
alt organ care sã satisfacã aceste necesitãþi.
Iatã, prin urmare, funcþiunea nestatutarã, funcþiunea anormalã a Bãncii
Naþionale, dar care era menitã sã asigure, sã consacre ceea ce Guvernul
recunoaºte, programul pe care þara trebuia sã-l realizeze în noua situaþiune de
fapte create de pe urma rãzboiului mondial.
/Citat din Programul Guvernului, mijloacele pentru a asigura lichiditatea
Bãncii Naþionale, secþia a II-a/.
În afarã de aceste directive generale, programul care însoþea ca anexã
legea stabilizãrii a gãsit cã este necesar sã se precizeze ºi nevoia unei revizuiri a
statutelor Bãncii Naþionale. Din textul statutelor vom reþine, deocamdatã, numai
ceea ce intereseazã direct în legãturã cu susþinerea tezei noastre.
Art. 1 este o formulare de principii de o importanþã deosebitã pentru a
putea sã ne explicãm anumite fapte concrete în litigiul nostru.
În ce priveºte operaþiunile pe care Banca Naþionalã este îndatoratã sã le
efectueze, ele sunt arãtate de art. 23.
/Citat/.
Este util sã mai cunoaºtem cã organul administrativ al Bãncii Naþionale,
care era þinut, potrivit statutelor, sã facã examenul efectelor ce i se transmiteau
pe cale de reescont, este Comitetul de Scont, a cãrei compoziþie este iarãºi
interesantã de cunoscut. Ea este arãtatã de art. 71, în sensul cã acest Comitet de
Scont se compune din ºase membri care nu fac parte din Comitetul Executiv, ºi
din alþi ºase membri aleºi dintre acþionarii Bãncii Naþionale /vezi ºi art. 50/.
Pe aceastã armãturã juridicã, stabilizarea monetarã trebuia sã-ºi producã
în dorinþa optimistã a conducãtorilor, cele mai salutare efecte. În fapt însã
stabilizarea monetarã n-a putut fi asiguratã. Atât de puþin încât nu mai târziu
decât dupã un an ºi ceva, la 27 iunie 1930, s-a simþit nevoia ca o nouã lege sã
vinã sã revizuiascã anumite puncte din programul care trebuia sã asigure
stabilizarea monetarã.
Asupra acestei legi, vom avea de mai multe ori de vorbit. Operã a
regretatului profesor Madgearu, unul din cei mai mari specialiºti în materie
financiarã ºi economicã, aceastã lege a trebuit sã intervinã atât de scurt timp
pentru a asigura din nou pe calea altor mijloace stabilizarea monetarã. O simplã
indicaþiune cronologicã ne aratã ce anume a determinat pe legiuitor sã intervinã
cu aceastã lege.
În 1929, la scurt timp dupã stabilizarea legalã, a izbucnit faimoasa crizã
economicã, care, începând din America, unde peste 3.000 bãnci au trebuit sã se
prãbuºeascã, ºi sfârºind cu cea din urmã þarã din continentul european, a fãcut
ca toate aceste þãri sã-i simtã zguduirea. În faþa acestor fapte noi, legiuitorul a
trebuit sã-ºi dea seama cât de insuficiente au fost mãsurile concepute prin
programul de stabilizare înainte cu un an ºi jumãtate. Legea aceasta este
138
intitulatã „pentru administrarea portofoliului de efecte trecut de la Banca

Naþionalã la Stat conform planului de stabilizare”, prin urmare efecte cu scadenþã
îndepãrtatã care au fost trecute, dar nu numai acestea, ci ºi acelea care vor mai fi
trecute. Aceasta înseamnã cã, cu toate mãsurile pe care legea de stabilizare a
înþeles sã le ia pe baza programului întocmit, ele au fost insuficiente. Banca
Naþionalã a continuat sã primeascã efecte cu scadenþã prea îndepãrtatã.
Art. 2 este unul din textele cele mai comentate. Nu mai este vorba de data
aceasta – ºi socotesc cã acest punct este decisiv pentru dezbaterile noastre – nu
mai este vorba de asanarea Bãncii Naþionale, ci este vorba de data aceasta de
asanarea întreprinderilor private de credit, a bãncilor celorlalte. Este un prim
punct caracteristic al acestei legi. În primul rând, este vorba de extinderea
programului de stabilizare, iar, în al doilea rând, legea de stabilizare nu
prevãzuse în ce chip se vor administra efectele preluate de Banca Naþionalã,
soluþie pe care o dã aceastã ultimã lege.
/Citat art. 2/.
Vrea sã zicã, din acest moment, Banca Naþionalã se constituie cesionara
efectelor, cu toate consecinþele juridice rezultând din aceastã însuºire ºi calitate
legalã. Voi avea prilejul sã revin asupra acestui text, arãtând cum este autorizat
Ministerul de Finanþe sã facã acest control.
O a treia caracteristicã: legiuitorul a prevãzut ipoteza modului de lichidare
al efectelor preluate, distinct de modul cum aceste efecte vor fi administrate. În
ce priveºte modul cum se vor lichida de cãtre Stat, care a devenit titularul
efectelor preluate de la Banca Naþionalã, aceastã lichidare se va face pe cale de
convenþiuni, de tranzacþiuni. Legiuitorul ºi-a dat seama cã aceste efecte nu vor
putea sã fie onorate la valoarea lor nominalã aºa cum au fost preluate de Stat de
la Banca Naþionalã. Ele vor fi lichidate pe cale de tranzacþiuni, concesiuni,
acordãri de termene de platã, aºa cum s-a ºi întâmplat. Dacã aceste efecte ar fi
fost efecte statutare, efecte a cãror bonitate sã nu fie pusã în discuþie, atunci cum
ar fi putut sã fie vorba de posibilitãþi de încasare, de tranzacþiuni etc.?
Iatã care sunt caracteristicile acestei legi, care a fost rostul sãu ºi scopul
care a determinat pe legiuitor sã intervinã.
ªi acum, cazul de speþã: cum s-a aplicat programul de stabilizare?
Pentru stabilizare au fost afectate 4.690.000.000, dintre care 1 miliard
contravaloarea a 10 milioane dolari, 2.300.000.000 beneficiul realizat din
înlocuirea unei pãrþi din biletele de bancã cu monedã metalicã. Nu toate aceste
sume au fost utilizate de Banca Naþionalã pentru înlocuirea activelor imobilizate
la data de 7 februarie 1929. La acea datã, în portofoliul Bãncii Naþionale se
gãseau mai puþine efecte decât valoarea afectatã pentru stabilizare, se gãsea
imobilizatã suma de 3 miliarde, inclusiv efectele care aparþineau Creditului
Industrial. Din portofoliul Creditului Industrial au fost înlãturate efecte în valoare
de ..., iar alte creanþe în valoare de 82 milioane au fost respinse. Aºa încât, dupã
tablou, au rãmas 2.500.000.000 în care se adaugã 46 milioane, rãmânând, deci,
bine stabilit cã Banca Naþionalã, la 7 februarie 1929, avea în portofoliul sãu ca
efecte imobilizate 2.554 milioane. Aceasta înseamnã cã, din suma totalã care
fusese afectatã pentru preschimbarea activelor imobilizate, rãmãsese
1.514.966.316.
În faþa unor situaþiuni dificile în care se poate gãsi la un moment dat piaþa,
existã douã feluri de mijloace de apãrare. Existã un mijloc care este pus la
îndemâna însuºi a întreprinderilor comerciale, este un fenomen aproape de
naturã biologicã, acela de concentrare. Pretutindeni la noi – lucru confirmat
printr-o serie de dispoziþiuni de ordin legislativ – instituþiunile s-au concentrat cu o
139
tendinþã cãtre fuziune, ca împreunã sã poatã rezista mai bine dificultãþilor de

moment provocate de crizã.
Acest fenomen al fuziunii întreprinderilor, îndeosebi bancare, spuneam
cã a fost confirmat printr-o serie de dispoziþiuni cu caracter legislativ prin care
Statul a încurajat aceastã operã de autoapãrare a întreprinderilor ameninþate de
crizã. Începând cu legea bancarã din 1934, continuând cu legea pentru
refacerea creditului din 1935 etc., s-au acordat o serie de avantaje
întreprinderilor bancare care au înþeles sã fuzioneze, desigur cel mai de seamã
din aceste avantaje era o remarcabilã scutire de impozit.
Dar nu este suficient acest lucru. Întreprinderile particulare nu au
întotdeauna mijloace suficiente sã se apere ºi sã facã faþã acestor nevoi
neprevãzute. De aceea, intervenþiunea Statului s-a produs întotdeauna în atare
împrejurãri. Aceastã intervenþiune devine astfel un imperativ pentru organele
care au rãspunderea interesului Statului. Profesorul ... de la Universitatea din
Pisa spune „interesul de a interveni este prea evident...”
Aceastã intervenþiune însã nu se poate face altfel decât cu mari sacrificii.
Statul trebuie sã-ºi ia rãspunderea asigurãrilor creditului privat. În expunerea de
motive care a însoþit legea din 27 iunie 1930 se afirmã ºi se face sã cadã accentul
pe aceastã îndatorire a Statului de a face sacrificii. Dl. Argetoianu, care a fost
audiat, cel mai în mãsurã ca sã poatã da preþioase lãmuriri asupra unor
operaþiuni la care a fost pãrtaº, spune acest lucru.
/Citat din depoziþia Argetoianu/.
De asemenea, a fost audiat ºi sunt foarte preþioase lãmuririle date de
defunctul Madgearu, autorul legii din 1930.
/Citat din depoziþia Madgearu/.
Iatã de ce spunem cã programul de stabilizare care fusese întocmit cu
atâta optimism, care era menit sã asigure pe o lungã duratã de timp stabilizarea
monedei noastre naþionale, foarte curând s-a dovedit insuficient, aproape caduc,
din cauza factorului nou intervenit prin surprindere, criza din 1929, care avea sã
zdruncine atâtea instituþiuni de credit. Autorul legii nu face decât sã ne dea o
precizare care este preþioasã prin faptul cã în ele se aratã cã dificultãþile
survenite sunt datorate numai crizei care izbucnise la noi la începutul anului
1930.
A fost, de asemenea, interogat ºi dl. Angelescu, fostul guvernator al
Bãncii Naþionale pe acea vreme, care iatã ce spune: „dar este adevãrat cã, în
vremuri anormale, .../citat/”.
Dupã aceste criterii, onorata Comisiune are sã judece în mod obiectiv
dacã existã sau nu vreo culpã a Bãncii Blank, care este învinuitã de a fi
reescontat la Banca Naþionalã efecte lipsite de bonitate.
Onoratã Înaltã Comisiune, într-o atare armãturã legislativã, Banca Blank,
alãturi de celelalte instituþiuni de credit privat, a beneficiat de mãsurile de favoare
pe care legiuitorul a socotit cã este necesar sã le edicteze pe cale legislativã
pentru asigurarea creditului privat.
„Banca Blank”! Pronunþând acest nume sunt înclinat sã-mi reamintesc o
frazã din Faust, partea a II-a a lui Goethe, care atunci când imagineazã o
readucere pe planul actualitãþii a imaginii civilizaþiei antice greceºti simbolizatã
prin ceea ce a avut mai frumos, mai perfect, Helena, exclamã: „mult lãudatã ºi
bârfitã mult Elena”. Aceasta este Banca Blank.
Banca Blank a fost bârfitã. Eu, cu toatã decenþa ºi în limitele dreptului de
apãrare, îmi voi îngãdui sã aduc un cuvânt de laudã acestei instituþiuni.
Banca Blank este cea mai veche instituþiune de credit privat din România.
140
Ea a fost înfiinþatã la origine ca firmã individualã de Iacob Marmorosch în 1848.

Prin activitatea sa, a fost pãrtaºã la toate faptele, la toate evenimentele de ordin
financiar ºi economic care interesau viaþa noului stat român în plin progres ºi
desfãºurare. Activitatea Bãncii Blank, prin ceea ce a contribuit la beneficiul
civilizaþiei moderne româneºti, a fost expusã într-o lucrare prezentatã sub forma
unui album comemorativ în 1923 ºi, de atunci pânã astãzi, Banca Blank a
desfãºurat ºi o altã activitate utilã þãrii noastre. În acest album se expun cu toatã
modestia care au fost împrejurãrile în care Banca Blank ºi-a dat tributul pentru
propãºirea economicã a þãrii, nu voi insista prea mult, voi enunþa numai faptele.
În epoca de dupã rãzboi, Banca Blank a depus o activitate care, spun
tehnicienii, nu mai corespundea cu menirea unei bãnci, adicã a unui institut de
credit privat, ci Banca Blank a devenit o bancã de afaceri. Ea ºi-a investit multe
din disponibilitãþi în industrii româneºti noi create. Dl. Victor Slãvescu ne-a
explicat, cu toatã competenþa domniei sale, cã aºa era necesar în epoca aceea
de dupã încheierea pãcii generale, când Statul român a fost pus, pentru prima
datã, în faþa unor probleme importante pe tãrâm industrial. Astfel, în Transilvania
se gãseau multe industrii care, fiind stãpânite de strãini, trebuia sã fie
nostrificate. La acea datã nu exista ca astãzi o Societate Naþionalã de Credit
Industrial, care sã-ºi ia asupra sa sarcina progresului industriei româneºti. La
acea datã, aceastã activitate a fost îmbrãþiºatã de bãncile private, nu numai de
Banca Blank, dar toate bãncile au înþeles sã-ºi utilizeze din disponibilitãþile lor
pentru asemenea plasamente. ªtim cum se nãºteau, în fiecare zi, în acea
perioadã de prosperitate, noi întreprinderi industriale, ºtim cum plasamentele
micului depunãtor erau îndrumate pe calea bãncilor cãtre astfel de întreprinderi
cu caracter industrial. Dar mai ºtim ceva: cã acestea erau chiar directivele
oficioase ale Bãncii Naþionale. Banca Naþionalã încuraja întreprinderile private
de credit sã-ºi întrebuinþeze plasamentele lor în industriile româneºti. Banca
Naþionalã primea cu preferinþã la reescont efecte cu scadenþe îndepãrtate, dar
industriale. Aceasta este o stare de fapt care nu poate sã fie nici ignoratã, nici
contestatã. Ea corespunde cu starea realã a faptelor aºa cum s-au petrecut
atunci. Din întâmplare, Banca Blank a fost aceea dintre instituþiunile private de
credit care a depus o mai vastã activitate în aceastã executare industrialã. Banca
Blank este aceea care, mai mult decât oricare altã instituþiune privatã de credit, a
înþeles sã încurajeze industriile naþionale. Prin aceastã activitate desfãºuratã
într-o executare paralelã cu aceea a menirii sale normale, dacã nu s-ar fi
întâmplat fenomenul neaºteptat al crizei din 1929 cu atât de grave repercusiuni,
desigur cã Banca Blank n-ar fi avut sã treacã prin zdruncinul care a dus la
închiderea porþilor sale.
Banca Blank a fãcut posibilã constituirea multor industrii. Lucrul acesta
este mãrturisit de toþi martorii audiaþi.
/Vezi depoziþia Madgearu, Angelescu etc./
Acesta este fenomenul. Putem noi oare sã judecãm obiectiv, fãcând
reproºuri sau aducând acuzaþiuni Bãncii Blank, care în acel moment, în
ambianþa localã, fãcea o operã utilã Statului, operã protejatã de Banca Naþionalã
în mod imperios necesar în vederea naþionalizãrii industriei la epoca în care
Banca Blank îºi imobiliza disponibilitãþile sale?
Faptul acesta este verificat ºi în mod teoretic.
/Citat din R. Mises/.
Spuneam cã Banca Blank a participat la constituirea multor întreprinderi
industriale. A deschis larg creditele sale pentru înfiinþarea de noi industrii sau
pentru sporirea capitalurilor industriilor existente.
141
Ei bine, multe din aceste industrii n-au dat randamentul aºteptat. O mare
parte din ele au trebuit sã-ºi abandoneze activitãþile. Dar nu e mai puþin adevãrat
cã sunt ºi astãzi o serie de industrii înfiinþate sau finanþate cu multã generozitate
de Banca Blank, industrii care stau în fruntea industriei româneºti. Pentru a nu
cita decât câteva, vã amintesc Societatea Goetz & Co., Fabrica Cantacuzino,
Societatea Buzãu-Nehoiaºu, Atelierele Vulcan etc.
Prin urmare, contribuþiunea Bãncii Blank la industrie a avut, fãrã îndoialã,
ºi rezultate bune.
Pentru a veni la faptele procesului: Banca Naþionalã a preluat de la Banca
Blank un portofoliu de 1.800.335.241. Întregul acest portofoliu era din acela care
a fost reescontat la Banca Naþionalã posterior legii din 7 februarie 1929. Acest
portofoliu a fost preluat pe calea a trei tranºe succesive. Prima tranºã a fost luatã
în iulie 1930, a doua ºi a treia în octombrie 1931. Aceste indicaþiuni cronologice
sunt de mare importanþã, cãci ele aratã cã Banca Blank a trebuit sã sufere toate
consecinþele în mod simetric cu chipul cum se desfãºurau fenomenele crizei, cu
ceea ce faptele au venit sã confirme ºi sã verifice, corespundea cu ceea ce
numesc doctrinarii panica deponenþilor. Ele s-au produs la aceste epoci. Prin
urmare, nevoile Bãncii Blank de a apela la ajutorul Bãncii Naþionale, ajutor pe
care Banca Naþionalã era datoare sã-l dea, nu se datorau în mod necesar unei
situaþiuni structurale interne, specifice acestei bãnci, ci se datorau acestor factori
extrinseci care fãceau numai sã se accelereze ritmul la diferite epoci în care
Banca Blank avea nevoie de sprijinul Bãncii Naþionale.
Asupra chipului cum s-au desfãºurat operaþiunile de reescont, datele cele
mai precise au fost furnizate de unul dintre martori, acela care prin þinuta sa – de
altfel, foarte onorabilã – a fost întodeauna ºi manifest un aprig adversar al Bãncii
Blank. Este vorba de dl. Costin Stoicescu. Depoziþia domniei sale a avut darul sã
impresioneze, îndeosebi, Comisiunea de Anchetã care, în multe din
considerentele sale, n-a fãcut altceva decât sã reproducã cuvânt cu cuvânt
depoziþia martorului Stoicescu.
/Citat ºi confruntare între depoziþia Stoicescu ºi încheierile Comisiunii de
Anchetã/
Dupã datele pe care dl. Costin Stoicescu le indicã în depoziþia sa, rezultã
cã, la 7 februarie, Banca Blank era angajatã la Banca Naþionalã cu 271.280.000
ca portofoliu de reescont, ceea ce reprezenta o sumã foarte modestã ºi ceea ce
însemna cã, la acea epocã, Banca Blank nu se gãsea în acea stare disperatã
care sã necesite ajutorul grabnic al Bãncii Naþionale. „Izbucnind criza, Banca
Blank a fãcut apel la Banca Naþionalã ºi s-a aprobat 800 milioane pe care Banca
Blank i-a epuizat în mai puþin de o lunã, pentru a face faþã unor angajamente în
strãinãtate.”
Ne întrebãm de ce martorul Stoicescu face sã cadã accentul pe acest fapt
de a fi epuizat aceastã sumã pentru a face faþã unor angajamente din
strãinãtate? Oare împrumutul de stabilizare însuºi n-a fost contractat tot pe bazã
de împrumut fãcut tot în strãinãtate?
Prima tranºã a fost realizatã prin preluarea unui portofoliu de 300
milioane. Din depoziþiile martorilor Bãnceanu ºi Cantuniari, rezultã care era
atitudinea d-lui Costin Stoicescu ori de câte ori, în calitatea sa de membru în
Comitetul Executiv, a trebuit sã-ºi spunã cuvântul în ce priveºte dacã este
necesar ca Banca Blank sã fie sau nu ajutatã. Nu înþelegem sã facem aici cea
mai micã aluzie la anumite împrejurãri de fapt care au determinat ca dl. Costin
Stoicescu personal sã aibã convingerile pe care le-a avut cu privire la
posibilitãþile de platã ale Bãncii Blank, convingeri care au dus la aceastã
142
cunoscutã opunere a domniei sale la ajutorare. Dar nu putem sã nu relevãm

faptul cã opiniile d-lui Costin Stoicescu s-au gãsit în opoziþie cu opiniile
Guvernului ºi cã, dacã din punctul de vedere al intereselor Bãncii Naþionale care
puteau sã fie excelent apãrate de dl. Stoicescu, domnia sa a putut sã aibã
atitudinea care putea sã fie privitã ca atare, pe planul general însã al apãrãrii
creditului, chiar împotriva interesului de moment al Bãncii Naþionale, sã ne fie
permis sã dãm precãdere opiniilor care au fost concretizate prin programul
repetat întocmit de Guvernul þãrii, program în care se hotãra de a se veni în
ajutorul Bãncii Blank ºi a creditului însuºi.
Cum s-a desfãºurat aceastã preluare de portofoliu din partea Statului?
La 16 aprilie 1930, Ministerul de Finanþe se adreseazã Bãncii Naþionale,
propunând ca Banca Naþionalã sã preia o primã tranºã de 300 milioane, din care
cu 200 milioane a cumpãrat „Cultura Naþionalã”. Asupra acestei operaþiuni în
legãturã cu „Cultura Naþionalã”, în mod necesar trebuie fãcute de la început douã
observaþiuni. Prima observaþiune: preluarea de cãtre Stat a acestui Institut de
Arte Grafice a fãcut obiectul unor tratative cu mult anterioare preluãrii
portofoliului de cãtre Stat. Astfel, în ianuarie 1930, Banca Industrialã a fãcut
ofertã Statului de a-i vinde Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”.
A doua observaþiune: cele 300 milioane efecte, care au fost preluate de
Stat cu aceastã primã tranºã, se gãseau deja în portofoliul reescontat la Banca
Naþionalã la acea datã. Nu sunt, prin urmare, efecte care au fost trecute pro
causa în vederea acestei operaþiuni, ci în acel moment se gãseau acolo efecte în
valoare de 1.200.000.000 reescontate ºi din aceste efecte s-a preluat prima
tranºã. Prin urmare, la 11 ianuarie 1930 aceastã operaþiune este fãcutã cu totul
autonom de operaþiunea preluãrii portofoliului.
La un moment dat, au coincidat interesele ºi în decembrie 1929 apãruse
un regulament prin care se reorganiza Regia Publicã Comercialã Monitorul
Oficial ºi Imprimeriile Statului. În art. 2 se prevedea anume cã este nevoie de
concentrarea tuturor imprimeriilor Statului ... /citat/.
Iatã ce anume consideraþiuni au determinat Banca Industrialã sã ofere
vânzarea întreprinderii „Cultura Naþionalã”, care reprezenta necontestat una din
cele mai strãlucite afaceri pe care putea sã le facã Statul. „Cultura Naþionalã”
reprezenta ºi reprezintã astãzi o mândrie a scrisului românesc. Produsele
acestui institut de arte grafice pot sta alãturi de oricare produse ale
întreprinderilor similare din strãinãtate, ele fiind o falã a tiparului românesc.
La ianuarie 1930 se face aceastã operaþiune, la început pentru 350
milioane, oferta a fost trecutã Ministerului, trec peste aceste detalii, peste
expertizele care au determinat valoarea acestei întreprinderi, chestiuni asupra
cãrora voi reveni în capitolul când voi discuta prejudiciul. Deocamdatã,
interesant este cã, în cele din urmã, s-a ajuns la convenþiunea prin care Statul
cumpãrã Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”, convenþiune care a fost
ratificatã printr-un jurnal al Consiliului de Miniºtri din 23 iulie 1930 /citeºte
Jurnalul/.
Ca urmare a acestui jurnal, la 29 iulie se face cunoscutã aprobarea ºi, la 2
august 1930, se face luarea în primire de cãtre Stat. Preþul se plãteºte ºi astãzi
încã în rate de cãtre Regie.
Iatã, prin urmare, o parte din acest portofoliu rãscumpãrat printr-o dare în
platã.
Mai rãmãsese un rest de 98.500.000, care reprezenta o poliþã emisã de
Banca Industrialã cu girul Bãncii Naþionale. La 20 octombrie 1930, o cerere a
Bãncii Blank prin care propune Ministerului de Finanþe ca, în locul efectului care
143
se gãsea preluat de Stat în valoare de 98 milioane, sã se predea alte efecte care

reprezentau avantajul ºi pentru Stat ºi pentru creditul privat, în limita mãsurilor
necesare de tutelare a interesului debitorilor, cã acest portofoliu era alcãtuit în
majoritate din cambii agricole. Banca Naþionalã rãspunde Statului la 6 noiembrie
1930, spunând cã, luând ºi avizul consilierului tehnic, este de acord cã se poate
satisface cererea Bãncii Blank. Avizul Comisiunii Bãncii Naþionale este în acelaºi
sens ºi tot aºa un al doilea aviz care a studiat posibilitãþile de platã a debitorilor
/citeºte avizul/.
Prin urmare, la acea datã, comisiunile acestea care aveau sã-ºi spunã
cuvântul, puneau în evidenþã de pe atunci ce importanþã prezintã pentru creditul
privat, pentru menþinerea ºi salvarea sa, ca Banca Blank sã fie ajutatã într-un fel
sau altul.
La 31 decembrie 1930, Consiliul de Miniºtri ratificã acest aranjament ºi
autorizeazã Ministerul de Finanþe sã încheie cu Banca Blank o convenþiune prin
care sã preia portofoliul agricol. ªi la 23 martie 1931 are loc actul de cesiune care
încheie acest ciclu de operaþiuni al preluãrii primei tranºe. De reþinut, în rezumat,
aceastã preluare s-a fãcut de la început ºi cu scopul de a se veni în sprijinul
acestei instituþiuni a Bãncii Blank, a cãrei funcþionare normalã mai departe era
foarte necesarã pentru creditul privat în acel moment.
A doua tranºã. A trecut aproape un an de la aceastã datã. Ne gãsim în
epoca ce mai gravã a crizei. Dacã ar fi sã împãrþim metodic perioada de timp
cuprinsã între efectuarea acelei de a doua preluãri a portofoliului ºi data când
Banca Blank s-a prãbuºit, am putea sã facem o discriminare: o primã perioadã ar
îmbrãþiºa lunile iunie ºi iulie 1930, perioadã de tatonãri în care toate organele
chemate sã participe într-un fel sau altul la apãrarea creditului privat, cãutau sã
gãseascã o soluþie necesarã salvãrii Bãncii Blank ºi a creditului privat însuºi; o a
doua perioadã, în august 1930, când se pãºeºte la realizãri efective; o a treia
perioadã, în fine, octombrie 1931, când s-a constatat cã toate mãsurile luate
pânã aici erau insuficiente, când organele chemate sã apere creditul au ezitat în
ultimul moment sã facã ºi ultimul act care era necesar ºi suficient pentru salvarea
Bãncii Blank, adicã acordarea unui nou credit de 800 milioane ºi prin acest refuz
au fãcut imposibilã salvarea Bãncii Blank, ºi, în acelaºi timp, au fãcut inutile toate
sacrificiile de pânã acum, aducându-ne astãzi în faþa dumneavoastrã sã ne
apãrãm în contra unei imputaþiuni de culpã ºi a unei rãspunderi de daune.
Banca Blank, la data când a fost obligatã sã intervinã pentru a se prelua a
doua tranºã, lichidase aproape întregul sãu portofoliu de creanþe. Avea numai
277.280.000 în portofoliul Bãncii Naþionale. La 19 iunie 1930, cifra era
849.553.000, iar la data când trebuia sã aibã loc a doua tranºã – ºi aceasta este o
observaþiune preþioasã – datoria de scont la Banca Naþionalã scãzuse la cifra de
549.533.000.
Timp de un an ºi jumãtate, Banca Blank a avut sã lupte cu cele mai teribile
greutãþi, în special cu gravele repercusiuni din viaþa comercialã din cauza
prãbuºirii unora din marile instituþiuni de credit, cum au fost: Banca Franco-
Românã, Banca Generalã a Þãrii Româneºti, Banca Berkowitz, Banca Moldova
etc. Aceste fapte nu se pot ignora. Aceste prãbuºiri au avut loc mai înainte ca
Banca Blank sã solicite pentru a doua oarã sprijinul Statului, ele îngreunând însã
foarte mult situaþiunea Bãncii Blank. De aceea, în momentul solicitãrii de
preluare a celei de a doua tranºe, situaþia Bãncii Blank era gravã. Aceastã
situaþie însã era perfect de bine cunoscutã ºi Ministerului de Finanþe ºi Bãncii
Naþionale ºi în opinia publicã. În aceastã privinþã, depoziþiile martorilor Madgearu
ºi Argetoianu sunt precise.
144
/Citat din depoziþii/.

Dar situaþiunea era cunoscutã ºi din rapoartele ce erau întocmite fie de
inspectorii Bãncii Naþionale, domnii Mecu ºi Nestorescu, fie de consilierul tehnic
Auboin.
Dl. Auboin face cunoscut, printr-o adresã din 28 iunie 1931, cât de gravã
este situaþiunea Bãncii Blank.
/Citat din raportul Auboin/.
Iatã cum se încadreazã situaþiunea de fapt în situaþiunile teoretice de
principiu pe care le arãtam ºi de aceea m-am simþit obligat sã rãpesc atât de mult
timp instanþei, ca sã insist asupra ambianþei în care avea loc aceastã preluare de
portofoliu. Dl. Auboin reprezenta aici nu numai tehnicianul pus sã vegheze la
buna aplicare a operaþiunii de stabilizare, dar reprezenta ºi interesul bãncilor
care au acordat împrumutul de 25 milioane de dolari pentru efectuarea
stabilizãrii. În aceastã îndoitã calitate, cuvântul domniei sale era necesar sã fie
þinut în seamã. La iulie 1930, iatã strigãtul domniei sale de alarmã: „Tout retard
est de nature a compremettre gravement la situation de la banque et du pays tout
entier...”. În acelaºi sens, este ºi adresa d-lui Argetoianu. Sugestia preluãrii
portofoliului de 600 milioane cu a doua tranºã era a lui Auboin. Acest lucru apare
în mod evident din nota asupra Bãncii Blank, pe care o întocmeºte dl. Auboin la
30 iulie 1931. Dupã ce aratã care este situaþiunea Bãncii Blank, pe care o
gãseºte „catastrofalã” în acel moment, soluþiunea pe care o gãseºte este cã
trebuie sã se acorde Bãncii Blank un nou sprijin pentru preluarea celei de a doua
tranºe de 600 milioane. Acest lucru se petrecea atunci când se cãuta sã se
gãseascã o soluþie care sã poatã face posibilã salvarea Bãncii Blank ºi, prin
aceasta, salvarea creditului privat însuºi. Luna august este o lunã de soluþiuni.
Încã de la 4 august, guvernatorul Manoilescu se adreseazã Ministerului de
Finanþe.../citat/.
Tranºa a doua reprezintã aranjamentul pe care Statul, de acord cu Banca
Naþionalã, îl fãcea pentru salvarea Bãncii Blank. Aici preluarea de portofolii
apare un simplu incident. Este numai o mãsurã printre altele pe care organele
responsabile de menþinerea creditului se strãduiau sã le ia în vederea scopului
lor. Dovadã: proiectul de acord intervenit între Stat ºi Banca Naþionalã pentru ca
sã se evite cãderea Bãncii Blank.
Vrea sã zicã, nu de dragul Bãncii Blank, Statul a înþeles sã facã sacrificii
de acord cu Banca Naþionalã. Aceste aprecieri cu caracter subiectiv erau
indiferente organelor acestora. Dar pentru cã ele îºi dãdeau perfect seama la
acea epocã cã, dacã ar fi lãsat sã se prãbuºeascã Banca Blank, n-ar mai existat
bancã în Þara Româneascã cu putinþã de a rezista panicii micului deponent, de
aceea soluþia nu era decât salvarea Bãncii Blank. Acesta era interesul Statului.
„Dans l’interêt de déposants et de l’Etat tout entier” spune raportul.
Ei bine, care sunt mãsurile ce s-au luat? Banca Naþionalã îºi alege din
portofoliu ce e mai bun ºi trece Statului ce e mai prost!!! Pãi, dacã toate efectele
erau bune, ar mai fi fost nevoie ca Statul sã intervinã? Dacã portofoliul era
asigurat prin efecte de perfectã bonitate, mai trebuia sã se intervinã? Fireºte cã
nu. Prin urmare, cele mai bune efecte pãstrate pentru Banca Naþionalã, la
alegerea sa, cele mai proaste trecute Statului. Aceasta este numai o primã
mãsurã.
O altã mãsurã este acordarea unui scont de 400 milioane. Preluarea
acestei a doua tranºe este numai un episod într-un plan general de reorganizare,
care trebuia sã fie completat ºi cu deschiderea unui nou credit de 400 milioane,
dacã panica deponentului ar fi continuat. De altfel, Statul ºtia foarte bine cã
ajutorul de 600 milioane era insuficient ºi cã trebuiau luate ºi alte mãsuri.
145
Ajutorarea Bãncii Blank presupunea nu numai sprijinul material, ci ºi

controlul care trebuia sã se facã de cãtre organele desemnate anume de cei care
veneau în sprijinul acestei bãnci. Mã opresc un moment asupra a ceea ce
Comisiunea de Anchetã numeºte în raportul sãu bazat pe constatãrile raportului
de expertizã contabilã care a fost întocmit în cauzã – de care, în treacãt fie vorba,
nici nu s-a þinut seamã, cãci era inconcludent, deoarece decretul nu dãdea în
competenþa acestei Comisiuni sã examineze întreaga activitate a bãncii, dacã a
fost bine condusã din punctul de vedere al politicii contabile sau al întrebuinþãrii
fondurilor încredinþate – raportul Comisiunii a reþinut, totuºi, ºi înþelege sã tragã
de aici consecinþe defavorabile Bãncii Blank, cã Banca Blank, de ani de zile, n-a
fãcut decât prin bilanþuri false, prin artificii contabile, sã prezinte marelui public
deponent o situaþiune înfloritoare atunci când, în realitate, situaþiunea Bãncii
Blank era foarte gravã.
„Bilanþuri false ºi artificii contabile”! Vã rog sã-mi permiteþi în aceastã
privinþã sã citez lucrãri cu caracter documentar: /citat/.
Nouãzeci la sutã din bãncile þãrii noastre au întocmit ºi au prezentat în
aceastã epocã bilanþuri false, pentru cã, dacã vreuna din ele ar fi întocmit un
bilanþ real, ar fi trebuit sã se ducã la tribunal sã-ºi cearã declararea în faliment.
Aceasta era situaþiunea pentru 90% din bãnci în 1932, bãnci care au trecut prin
zdruncinul atât de acut al crizei. Iatã, prin urmare, ce trebuie sã reþinem ºi care
este concludenþa unor asemenea bilanþuri false ºi artificii contabile. De altfel,
aceastã chestiune este indiferentã de chestiunea noastrã, pentru cã aici nu
facem gestiunea Bãncii Blank, ci ne ocupãm numai de modul cum Statul a
preluat portofoliul respectiv.
Prin urmare, în luna august se cãutau soluþiuni. La 6 august 1931, o datã
foarte importantã, Ministerul de Finanþe se adreseazã Bãncii Naþionale ca
rãspuns la adresa Bãncii Naþionale din 4 august, arãtând cã nu numai este în
principiu de acord sã se vinã în ajutorul Bãncii Blank, însã acest ajutor trebuie dat
„chiar cu preþul unor însemnate sacrificii”. Ministerul se declarã de acord, face
unele obiecþiuni însã cu privire la suma de 600 milioane pe care o gãseºte prea
mare ºi preconizeazã numai 500 milioane. Banca Naþionalã protesteazã,
rãspunde cã nu poate face rectificãrile cerute de minister, arãtând cã, în aceste
condiþiuni, nu se poate face salvarea Bãncii Blank. /Citat/. Aceasta este
concepþiunea Bãncii Naþionale la august 1931. Banca Blank, cu drept cuvânt,
spunea: este inutil ajutorul pe care mi l-ai dat parþial atunci când dumneata însuþi
recunoºti cã, numai dacã mi l-ai da total, ar fi eficient ºi util. Dacã îmi dãdeai o
ultimã posibilitate, Banca Blank ar fi fost salvatã ºi sacrificiile fãcute pânã în acel
moment n-ar fi fost sacrificii inutile. Lucrul acesta este confirmat chiar de Banca
Naþionalã /citat/.
Iatã care este adevãrul asupra operaþiunilor care au urmat în acest
moment culminant, care avea sã decidã soarta Bãncii Blank. Ministerul de
Finanþe este de acord, consimte sã se acorde cele 600 milioane, consimte, de
asemenea, la deschiderea noului credit de 400 milioane, ca ºi la celelalte mãsuri
de ajutorare.
La 6 august, dl. Auboin se adreseazã d-lui Manoilescu, piesa a fost
comunicatã d-lui Argetoianu în tren, în drum spre Sinaia. În acest moment,
mãsurile care s-au luat au depãºit mãsurile normale pe care un guvern putea sã
le ia. De data aceasta, soluþiuni efective, luna august este luna mãsurilor
efective, aceste soluþiuni au fost luate la Sinaia în Castelul Peleº /citat/.
La Sinaia, în Castelul Peleº, se încheie un protocol de ºedinþã al
Comitetului Executiv, potrivit art. 50 din Statutele Bãncii Naþionale, în prezenþa d-
lor Argetoianu, Manoilescu, Auboin ºi a membrilor Comitetului Executiv /citat
protocol/.
146
Soluþiunea preconizatã era, prin urmare, aceea a unui sindicat format din
cele cinci mari bãnci, sindicat care sã punã la dispoziþia Bãncii Naþionale
portofoliul necesar reescontului, în ipoteza în care Banca Blank nu va mai fi în
mãsurã sã ofere un asemenea portofoliu. Acest sindicat s-a înfiinþat, a funcþionat,
a fãcut posibilã reescontarea la Banca Naþionalã a unui portofoliu de 700
milioane necesar Bãncii Blank, care actualmente se gãseºte perfect de bine
acoperit cu ceea ce se realizeazã prin exploatarea contractului cu „Discom”
/citat/.
În ziua de 18 august are loc o ºedinþã a Consiliului de Administraþie al
Bãncii Naþionale, prezent fiind ºi dl. Costin Stoicescu /citeºte procesul-verbal/.
ªi acum iatã convenþiunea prin care se pune în aplicare preluarea celei de
a doua tranºe de 600 milioane, convenþiune din 19 august 1931. Asupra acestei
convenþiuni este locul sã insistãm, fãcând sã cadã toatã incidenþa
observaþiunilor noastre asupra cauzei, asupra scopului ºi motivului determinant
care au condus la încheierea ei. Nu este vorba de convenþiunea de preluare de
portofoliu pentru suma de 600 milioane de cãtre Stat, ci este vorba de o
convenþiune între Banca Naþionalã ºi Stat pentru asanarea Bãncii Blank: „date
fiind împrejurãrile pieþei financiare actuale ºi în scopul asanãrii Bãncii
Marmorosch Blank” aºa începe preambulul /citeºte preambulul convenþiunii/.
Desigur cã exonerarea Bãncii Blank de orice obligo era necesarã, pentru
cã nu se putea asana Banca Blank dacã, prin preluarea acestui portofoliu de 600
milioane, dânsa urma sã rãspundã mai departe. Care ar fi fost avantajul Bãncii
Blank în acel moment de panicã, dacã continua sã fie þinutã în obligo faþã de
Stat? Care mai era ajutorul pe care Statul ºi Banca Naþionalã înþelegea sã-l dea
acestei bãnci, nu pentru salvarea ad personam a Bãncii Blank, ci pentru
apãrarea creditului? Care era sacrificiul Statului dacã toate acestea trebuia sã fie
compensate prin menþinerea în obligo a Bãncii Blank? Iatã de ce condiþiunea
esenþialã fãrã de care nu s-ar fi putut concepe rostul acestei convenþiuni era
ieºirea din obligo a Bãncii Blank /citeºte convenþiune/.
Prin urmare, iatã o serie de mãsuri care urmãreau repunerea în
funcþiunile sale normale ale acestei instituþiuni care era Banca Blank, adicã
mãsuri în vederea bunului mers al creditului general.
La 19 august, o piesã decisivã pentru procesul nostru, o piesã
hotãrâtoare, concludentã, peremptorie în ceea ce priveºte preluarea celei de a
doua tranºe: adresa pe care dl. Manoilescu o înainteazã Ministerului de Finanþe
/citeºte aceastã piesã/.
Iatã cum din aceastã piesã se vede cã „acoperirea împrumuturilor actuale
ºi preluarea de cãtre Stat a unui portofoliu de 600 milioane, nu va putea în nici un
caz garanta Statul cã va primi în schimb un activ real de valoare egalã.”
Acest lucru s-a ºtiut în acel moment, s-a ºtiut foarte bine. Totuºi, astãzi ni
se fãcea procesul lipsei de bonitate a efectelor care constituie portofoliul celei de
a doua tranºe.
Astãzi ni se pretinde cã trebuie sã rãspundem sutã la sutã ºi cã Statul ºi
Banca Naþionalã habar n-au avut în acel moment de situaþia Bãncii Blank, cã
situaþiunea aceasta a fost disimulatã ºi cã astãzi abia Statul constatã cã, la acea
datã, Banca Blank se gãsea în situaþiune precarã.
Tot la 19 august, o adresã a d-lui Manoilescu cãtre Ministerul de Finanþe în
chestiunea „Steaua Românã”.
De asemenea, încheierea a fost întocmitã de consilierul tehnic.
Din toate acestea, se constatã clar ºi fãrã putinþã de dubiu sacrificiul pe
care Statul a înþeles sã-l facã în acel moment pentru salvarea creditului.
147
Din punct de vedere formal, aceastã a doua tranºã s-a fãcut cu respectul
tuturor formelor. Ea a fost precedatã de avizul Comisiunii speciale de
administrare a portofoliului din 27 august, care a examinat compoziþia acestui
portofoliu. Apoi vine jurnalul Consiliului de Miniºtri din 10 septembrie 1931, care
autorizeazã Ministerul de Finanþe sã încheie cu Banca Blank o convenþiune de
preluare a acestui portofoliu.
Convenþiunea a avut loc la 7 octombrie între Stat ºi Banca Naþionalã, ºi în
ea se specificã compoziþia portofoliului de 600 milioane. Ulterior, a intervenit
aceastã convenþiune care, la rândul ei, a fost confirmatã, ratificatã prin jurnalul
Consiliului de Miniºtri din 31 august 1932 în executarea convenþiunii dintre Stat ºi
Banca Blank /citeºte Jurnalul/. Convenþiunea se încheie la 12 iunie 1933. În
urma scoaterii din obligo a Bãncii Blank, întreaga datorie este în sarcina Bãncii
Industriale ºi a celorlalte societãþi, arãtându-se pentru fiecare în parte cum are sã
rãspundã ºi în ce condiþiuni are sã se facã lichidarea acestor creanþe prin
acordarea unui termen de 27 ani, în 22 anuitãþi.
Onoratã Înaltã Comisiune, cu toate cã Banca Blank nu mai avea niciun fel
de îndatorire legalã de a rãspunde pentru vreo sumã din valoarea acestui
portofoliu de 600 milioane, totuºi, dl. Aristide Blank personal, la 11 decembrie
1934, dintr-o consideraþiune de ordin moral, nu de ordin legal, a crezut ca o
atitudine necesarã în schimbul ajutorului pe care l-a cãpãtat în momente grele de
la Stat, sã ofere din proprie iniþiativã, pentru acoperirea cel puþin în parte a
acestui portofoliu, anumite valori, anumite bunuri /citeºte scrisoarea d-lui Blank/.
Aceastã propunere fãcutã de dl. Aristide Blank n-a gãsit ecou. Deºi s-au
fãcut evaluãri, deºi s-au însãrcinat organe care sã cerceteze la faþa locului ce
anume reprezintã aceste valori care erau oferite gratuit, fãrã nici o obligaþie,
pânã în februarie 1935 nu s-a cãpãtat niciun rãspuns.
Fireºte, Banca Blank nu putea sã rãmânã în acel moment fãrã rãspuns,
cãci pe temeiul concordatului datoriile trebuia executate. Acest lucru a
determinat-o sã revinã asupra acestei propuneri ºi s-o socoteascã nulã ºi
neavenitã, întrucât nu s-a dat niciun fel de curs propunerii fãcute.
La 28 septembrie 1935 însã propunerea a fost reiteratã, de data aceasta
oferta este fãcutã de Banca Blank în nume propriu. Printre altele se oferã 8.000
acþiuni ale Societãþii „Olãneºti”, 11.000 acþiuni ale Societãþii „Aluminia” etc. În
decembrie se completeazã aceastã ofertã ºi Banca Blank oferã ºi alte active
pentru rãscumpãrarea portofoliului de 600 milioane.
Se face expertizarea bunurilor de la „Olãneºti”, ajungându-se la un venit
anual de 240.000 lei – ceea ce însã nu excludea cã, cu un mic sacrificiu de 3
milioane, acest venit sã fie cu mult sporit.
La 15 iunie se încheie un al doilea referat.
La 11 iulie 1936 încã, Banca Blank nu primise niciun fel de rãspuns.
Banca Blank, constatând pentru a doua oarã cã, la un gest al sãu pornit
dintr-o purã îndatorire moralã, Statul n-a rãspuns, a înþeles sã-ºi retragã oferta.
Totuºi, o reitereazã pentru a treia oarã în martie 1938. La aceastã datã se fac din
nou expertize, se adaugã o ofertã pentru o cantitate de 30.000 lire sterline Rentã
Consolidatã 1929, ca un supliment de ofertã Ministerul Muncii socoteºte cã
aceastã ofertã este avantajoasã, cã se face o bunã achiziþie, urmeazã o
corespondenþã, ºi la martie 1940 ºi astãzi încã aceastã ofertã este în fiinþã, fãrã
sã fi cãpãtat vreun rãspuns.
Am þinut sã arãt aceastã situaþiune ca sã se poatã vedea buna credinþã de
care a dat dovadã Banca Blank.
Ultima fazã, faza finalã, este aceea a prãbuºirii Bãncii Blank.
ªEDINÞA VIITOARE PENTRU DATA DE 25 NOIEMBRIE, ORA 16.00
148
Dl. avocat Bãlescu /în continuare/:

Onoratã Înaltã Comisiune, luna octombrie 1931 reprezintã
deznodãmântul dramei financiare care a fãcut ca, dupã aproape 80 de ani de
activitate – hai sã zicem în parte ºi pentru progresul binelui naþional –, Banca
Marmorosch Blank a trebuit sã se prãbuºeascã.
Între timp, cãzuserã câteva din bãncile mari, cum era Banca Generalã a
Þãrii Româneºti, Banca Berkowitz etc., era mai justificatã de data aceasta
panica micului deponent care s-a repezit sã-ºi retragã depozitele într-un moment
în care, mai mult decât oricând, bãncile erau în dificultate de a face faþã crizei.
Încã pe la sfârºitul lui septembrie 1931 consilierul tehnic Auboin dãdea
alarma asupra situaþiei deosebit de gravã în care se gãsea Banca Blank. Într-o
comunicare fãcutã d-lui Manoilescu la 8 octombrie 1931, îi spunea între altele, ca
o soluþie, cã era bine sã se facã o fuziune generalã a instituþiunilor de credit.
Pentru prima oarã apãrea aceastã soluþie, aceastã propunere de soluþie
concretã: fuziunea marilor bãnci. Nu era aceasta o inovaþie ieºitã din
perspicacitatea personalã a d-lui Auboin, ci era o chestiune care se realizase cu
foarte bune rezultate în alte þãri. Pe de altã parte, ea ieºea ºi dintr-o necesitate
biologicã, aceea de a face faþã greutãþilor printr-o capacitate unitã, adicã a mai
multora la un loc.
Prin urmare, alarma era datã. Pericolul era iminent. Trebuia soluþiuni ºi
una din sugestii era deja datã de dl. Auboin: fuziunea bãncilor.
Între diferitele propuneri care se fãceau din toate pãrþile pentru gãsirea
celei mai bune soluþiuni de a se evita prãbuºirea Bãncii Blank, ºi prin aceasta
dezastrul creditului intern, s-a întocmit la 17 octombrie un acord între Banca
Româneascã, Banca Blank, Stat ºi Banca Naþionalã, acord pentru a se evita 1/
închiderea bãncilor, 2/ o pierdere pentru deponenþi ºi 3/ retragere din depozite.
Prin urmare, nu numai salvarea din punctul de vedere personal al Bãncii
Blank, dar ca sã se evite ºi aceste alte pierderi.
S-au propus ºi alte proiecte. La un moment dat, Guvernul se gândea cã
este locul sã decreteze blocarea depozitelor, ceea ce ar fi provocat o reacþiune
imediatã a Bãncii Naþionale unde, într-o ºedinþã de comitet, s-a încheiat ºi un
protocol în aceastã privinþã /citeºte protocolul/.
În cele din urmã, cu afirmaþiunea repetatã, constantã ºi foarte hotãrâtã a
d-lui ministru de Finanþe cã înþelege sã ajute cu toate mijloacele Banca Blank, s-a
gãsit cã, totuºi, trebuie sã se facã sforþãri comune ca sã se ajungã la acest
rezultat ºi printre mãsurile care trebuia sã se ia de îndatã ca sã se înlãture ºi
oarecare asperitãþi cu caracter personal, s-a decis sã se cearã – ºi se pare cã a
fost iniþiativa proprie a organelor de conducere – demisiunile celor care au
condus banca. De aceea, la 19 octombrie se produce demisiunea d-lor Aristide
Blank ºi Soepkez /citeºte demisiunile respective/. ªi pentru cã pe lângã
chestiunea aceasta se punea ºi aceea a modului de conducere a instituþiunii pe
calea votului majoritar, aceleaºi persoane cedau acþiunile lor spre a asigura noii
conduceri majoritatea voturilor în viitoare adunãri generale.
Lucrurile s-au precipitat în aºa fel încât a fost nevoie pentru a doua oarã
ca chestiunea sã fie supusã Regelui la Castelul Peleº pe ziua de 19 octombrie, la
Sinaia. Aºa ne spune martorul Argetoianu /citeºte din depoziþia martorului
Argetoianu/.
La 21 octombrie, dimineaþa, are loc la Banca Naþionalã o primã ºedinþã a
comitetelor în urma cãreia se încheie urmãtorul protocol /citeºte protocolul/.
149
Se arãta aici cã lipseºte o scrisoare de retragere de la conducerea bãncii din

partea d-lui Tabacovici.
În urmã se produce ºi aceastã scrisoare de demisie /citeºte demisia d-lui
Tabacovici/.
În aceeaºi zi, dl. Guvernator adreseazã Ministerului de Finanþe o
scrisoare /citeºte scrisoarea/ ºi, la 21 octombrie, are loc o nouã ºedinþã a
Consiliului de Administraþie al Bãncii Naþionale, consiliu la care ia parte ºi dl.
Costin Stoicescu ºi care decide /citeºte deciziunea/.
Se redacteazã textul de scrisoare care nu cuprinde, de altfel, decât
reproducerea scrisorii ministrului de Finanþe adresatã Guvernatorului ºi prin care
declarase cã înþelege a da concursul sãu pentru salvarea Bãncii Blank, prin
rãscumpãrarea unei pãrþi din portofoliul bãncii. Aceastã scrisoare însã n-a mai
parvenit la destinaþie pentru cã, în ziua de 21 octombrie, Banca Blank a fost
nevoitã sã-ºi închidã porþile. În drum spre Sinaia, în staþia Sinaia chiar, dl.
Manoilescu primeºte o telegramã care-i confirmã acest lucru. ªi în aceeaºi zi,
adicã tot la 21 octombrie, pe poarta închisã a Bãncii Blank apare un anunþ prin
care se anunþa cã banca a fost închisã din cauza demisiunilor d-lor Aristide
Blank, Tabacovici ºi Soepkez. De atunci, porþile Bãncii Blank n-au mai fost
deschise.
Fireºte, dacã ne-am limita numai la aceste acte din dosar, este o
chestiune care rãmâne nelãmuritã: ce s-a petrecut pentru ca atunci când toate
organele fãceau sforþãri imense spre a împiedica Banca Blank sã cadã, când
Ministerul de Finanþe socotea necesar ca ea sã fie salvatã, când guvernatorul
Bãncii Naþionale era de aceeaºi opinie întemeiat ºi pe un vot al majoritãþii
Consiliului de Administraþie, când se gãsiserã soluþiuni concrete ºi, între altele,
chiar se reuºise sã se redacteze un proiect de fuziune între cinci din principalele
bãnci din Bucureºti, ce s-a putut întâmpla ca, dupã 24 ore, totul sã se
prãbuºeascã?
În parte, rãspuns la aceastã legitimã întrebare putem gãsi în depoziþia
unuia din martorii principali din acest proces, fostul ministru de Finanþe în acea
epocã, acela care era mai în mãsurã decât oricare altul sã cunoascã situaþia, dl.
Argetoianu. Voi citi din depoziþia domniei sale numai pasajele referitoare la
istoricul faptelor ºi care nu apar în acte.
Acestea s-au petrecut atunci când, în noaptea de 21 octombrie, Banca
Blank a vãzut cã nu mai poate sã fie salvatã /citeºte din depoziþia d-lui
Argetoianu/.
Din toate acestea, se poate vedea clar motivul pentru care s-a prãbuºit
Banca Blank: soluþiunea care cãpãtase formal aprobarea Bãncii Naþionale prin
organele sale, în realitate era o aprobare smulsã de cãtre guvernator. ªi acum,
vã rog sã-mi permiteþi sã mã opresc un moment asupra acestui punct, care pare
cã are o importanþã deosebitã în acest proces. Va sã zicã Banca Blank s-a
prãbuºit pentru cã, în mod substanþial, nu formal, Comitetul Bãncii Naþionale a
fost contra oricãrui fel de soluþie, deºi se gãsise o soluþie adoptatã ºi în alte þãri.
Comitetul care decidea în majoritate la Banca Naþionalã, adicã acei care aveau
cuvântul hotãrâtor prin majoritatea voturilor – ne-o spune dl. Cantuniari – erau
domnii Bãicoianu, Bãlãnescu ºi Costin Stoicescu, în ciuda notoriei domniilor lor
rezistenþe ori de câte ori era vorba de soluþiuni în ceea ce priveºte salvarea
Bãncii Blank. Îmi veþi permite sã reproduc câteva pasaje din depoziþiile a doi
dintre aceºti martori, ºi anume dl. Costin Stoicescu ºi dl. Bãlãnescu.
Domnul Costin Stoicescu, din consideraþiuni care sunt azi mai presus de
orice fel de bãnuialã, am spus ºi o repet, dar din consideraþiuni personale, era
150
obligat dupã conºtiinþa domniei sale sã fie împotriva Bãncii Blank. Era vorba de
un adevãrat proces de conºtiinþã pe care domnia sa îl mãrturiseºte în depoziþie
atunci când spune: „în ce mã priveºte, situaþiunea mea de fost secretar general
al Bãncii Blank ºi de fost director al unor sucursale...” /citeºte depoziþia d-lui
Stoicescu/.
Prin urmare, dl. Costin Stoicescu, în perfecta domniei sale bunã credinþã,
avea totuºi o opinie personalã ºi aceastã opinie personalã nu coincidea cu
directivele ºi mãsurile care se luau de cãtre Guvern. Dl. Stoicescu se vede pus în
situaþiunea, pentru a-ºi apãra convingerile sale personale, sã declare cã greºit s-
a fãcut cã s-au preluat efectele Bãncii Blank – ºi aceasta atunci când, în martie
1930 ºi în august 1931, Guvernul ºi Banca Naþionalã socoteau cã este
indispensabil necesar pentru salvarea creditului privat ca acest portofoliu sã fie
preluat de Stat; de asemenea, dl. Costin Stoicescu, tot din punctul de vedere al
domniei sale personal, socoteºte cã legea conversiunii datoriilor agricole ºi
urbane este o consecinþã directã a preluãrii de cãtre Stat a protofoliului de efecte,
atunci când noi ºtim cu toþii cã aceastã lege a fost prilejuitã din cu totul alte motive
decât acelea pe care le înfãþiºeazã domnul Costin Stoicescu, ºi cã nu existã
raport de conexiune între faptul preluãrii portofoliului Bãncii Blank ºi legea
conversiunii.
Acesta este domnul Stoicescu, care a fãcut parte dintre aceia care au
smuls votul domnului Manoilescu, vot care a provocat cãderea Bãncii Blank.
Tot domnul Costin Stoicescu afirmã cã semnalul a fost dat de domnul
Bãlãnescu. De altfel, domnul Stoicescu criticã foarte aspru toate mãsurile luate
de consilierul tehnic Auboin, mãsuri pe care le socoteºte a fi fost cu totul
împotriva interesului naþional, spunând printre altele cã domnul Auboin
propunea întotdeauna anumite sugestiuni contrarii interesului nostru /citeºte din
depoziþia Stoicescu/. De asemenea, domnia sa ne spune cã, la un moment dat,
domnul Niculae Bãlãnescu a refuzat pur ºi simplu de a mai admite la scont
portofoliul prezentat de Banca Blank. Prin urmare, nu era vorba de efecte care nu
îndeplineau condiþiunile statutare, ci era pur ºi simplu vorba de portofoliul Blank.
ªi domnul Stoicescu adaugã: „în acel moment semnalul pentru ajutorarea Bãncii
Blank era dat”.
Sã-mi permiteþi sã revin, pentru un moment, cu câteva extrase din
depoziþia domnului Bãlãnescu. Iatã cum începe domnia sa: „ni se cere nouã,
celor care am fost la conducerea bãncii în timpul aplicãrii funestei noii legi de
stabilizare a leului...”. Prin urmare, o lege care era socotitã de Guvern ca fiind
salvatoare pentru moneda naþionalã, era o lege „funestã” în vederile de perfectã
bunã credinþã a domnului Bãlãnescu. Dupã domnia-sa, legea monetarã este o
lege nenorocitã, „operã a unor diletanþi, prezumþioºi ºi superficiali” /citat din
depoziþia Bãlãnescu/.
Iatã acum ºi articolul 2 al legii din februarie 1927, în interpretarea
domnului Bãlãnescu. Dupã ce vorbeºte de o mentalitate bolnãvicioasã ºi altele
asemenea, domnia sa adaugã: „mai vinovaþi decât conducãtorii, sunt...” /citeºte
depoziþia/. ªi nu uitã nici domnia sa sã adauge cã „nu mai puþin vinovat este
mandatarul strãinãtãþii, domnul Auboin”.
În cele din urmã, Comisiunea de Anchetã i-a pus o întrebare precisã,
formalã: care este pãrerea domniei sale, adicã dacã au fost fraude sau
manopere frauduloase, dacã Statul a fost pãgubit ºi cine a profitat. Aceasta este
o chestiune care trebuia sã fie lãmuritã în probatoriul aprobat în cauzã. Domnia
sa rãspunde ºi vã rog sã binevoiþi a vedea cã eu mi-am dat toatã silinþa, dar
mãrturisesc cã n-am putut sesiza acest rãspuns. Iatã-l: „când se schimbã valori,
151
când se fac conveþiuni private ºi autentice ... de valoare îndoielnicã... /citeºte

depoziþia Bãlãnescu/.
Vã mãrturisesc cã nu pot sã pricep în ce mãsurã acest rãspuns precis la o
întrebare precisã poate sã fie în legãturã cu culpa ce se aduce Bãncii Blank cã,
prin fraudã, ar fi provocat grave prejudicii Statului.
Onoratã Înaltã Comisiune, iatã prin urmare cauza prãbuºirii Bãncii Blank:
Comitetul Executiv al Bãncii Naþionale, din care fãceau parte domnii Bãlãnescu
ºi Costin Stoicescu cu cuvânt hotãrâtor, a refuzat categoric sã acorde sprijinul
acestei bãnci, fapt care a determinat pe dl. Argetoianu sã lase ca Banca Blank sã
se prãbuºeascã.
Cea de a treia tranºã s-a preluat de cãtre Stat în condiþiuni foarte

curioase. Ea n-a fost cerutã niciodatã de Banca Blank. Aproape cã nici nu era
necesarã. Aceasta a treia tranºã de 108.335.241, avea loc cu o zi înainte de
cãderea bãncii. O spun martorii ºi a fost confirmatã de fapte. Aceastã tranºã s-a
plãtit efectiv la ghiºee de cãtre funcþionarii Bãncii Naþionale, care au venit de
peste drum cu sacii plini spre a potoli panica deponenþilor. ªi seara, s-a constatat
cã s-au plãtit aceste 108 milioane, pentru care Banca Industrialã a semnat un
efect remis Bãncii Industriale.
La 31 octombrie aceastã operaþiune a fost fãcutã, nu în perfect acord cu
dispoziþiunile legii din 1930, pe socoteala, pe riscul ºi din iniþiativa proprie a
Bãncii Naþionale. Fireºte cã Banca Naþionalã a avut grijã sã regularizeze aceastã
operaþiune. De aceea, adreseazã Ministerului de Finanþe urmãtoarea scrisoare
/citeºte scrisoarea/.
Banca Naþionalã a crezut cã poate sã legitimizeze aceastã platã ca fiind
fãcutã drept avans pentru cele 400 milioane, care erau prevãzute în convenþia
din 1931 pentru asanarea Bãncii Blank – cu toate cã operaþiunea a fost fãcutã
dupã ce s-au închis ghiºeele. Ministerul de Finanþe n-a înþeles sã dea curs
acestei cereri a Bãncii Naþionale, ceea ce a prilejuit o foarte lungã corepondenþã
pe timp de foarte mulþi ani.
Totuºi, peste alþi doi ani, operaþiunea aceasta a fost regularizatã printr-un
jurnal al Consiliului de Miniºtri, al cãrui referat întocmit de ministrul de Finanþe, la
21 aprilie 1933, este foarte important /citeºte referatul/. Din acest referat se vãd
motivele pentru care s-a întârziat, cu toate cã domnul Costin Stoicescu spunea
cã altele au fost cauzele, ºi anume „marea învãlmãºealã de la Banca Naþionalã
din cauza cãreia s-a uitat sã se facã aceastã scrisoare”.
Pe baza acestui raport al ministrului de Finanþe se emite, se publicã
jurnalul Consiliului de Miniºtri din 4 mai 1933, prin care Ministerul de Finanþe este
autorizat sã ratifice operaþiunea rãscumpãrãrii unui portofoliu de 108 milioane
/citeºte jurnalul/. Banca Blank trecea Statului, prin urmare, în plinã proprietate,
6.184 acþiuni ale Societãþii Buzãu-Nehoiaºu. În schimbul de scrisori care a avut
loc între Banca Naþionalã ºi Ministerul de Finanþe se precizeazã cã nu existã
niciun dubiu ºi cã, pe baza acestui jurnal al Consiliului de Miniºtri, Banca Blank a
fost scoasã din obligo, aºa cum s-a petrecut ºi cu celelalte douã preluãri
anterioare de portofolii. La 25 iulie se ia în posesie pachetul de acþiuni majoritare
ale Societãþii Buzãu-Nehoiaºu, ºi, cu acestea, se încheie ºi cea de a treia
preluare de portofoliu de 108 milioane.
Onoratã Înaltã Comisiune, care a fost situaþia Bãncii Blank dupã
încheierea concordatului? Este foarte important ºi preþios sã cunoaºtem aceastã
situaþiune pentru ca sã vedeþi în ce mãsurã aceastã bancã aºa cum se gãsea a
fost, totuºi, în stare sã execute o bunã parte din obligaþiunile ce-ºi luase faþã de
creditori, Stat ºi Banca Naþionalã.
152
La data concordatului, pasivul bãncii faþã de deponenþi ºi creditori era de

1.800.000.000. Din acest pasiv, au fost achitate pânã astãzi 1.563.500.000,
rãmânând, deci, de platã 258 milioane. În raport cu Banca Naþionalã, creanþa de
reescont la data concordatului era de 1.736.000.000. Aceastã creanþã a fost
garantatã pe larg prin douã categorii de garanþii: întâi, prin gajuri asupra tuturor
acþiunilor industriale mai importante pe care Banca Blank le avea la acea datã în
portofoliul sãu, ºi din acestea cele mai multe supraevaluate, cum erau, de
exemplu, chestiunea cu acþiunile Societãþii Anonime „Universul”; al doilea, printr-
un gaj asupra acþiunilor „Discom”, gaj constituit prin douã acte distincte, unul la 5
mai 1932, al doilea la 23 aprilie 1934. În aceste acte care au fost fãcute se arãta ºi
se dãdea posibilitatea ca creanþa Bãncii Naþionale sã fie cu mult redusã, ea
gãsindu-se astãzi perfect asiguratã. Convenþiunea „Discom” a fost, ulterior,
anulatã ca oneroasã, dar pânã la data anulãrii Banca Naþionalã a încasat 535
milioane, în afarã de cele 250 milioane care au fost afectate plãþii creditorilor
particulari.
Dacã þineþi acum seama cã ºi creanþa iniþialã a fost redusã la 990
milioane, rezultã cã astãzi creanþa Bãncii Naþionale este numai de 455 milioane,
de unde la data iniþialã era de 1.736.000.000, ºi aceastã sumã este perfect de
bine garantatã, în aºa fel încât Banca Naþionalã nu mai are nici un fel de risc sã
sufere vreo pierdere. Aceasta înseamnã în rezumat cã, de la data concordatului
pânã astãzi, Banca Blank, aceastã bancã falimentarã, a fost în mãsurã sã achite
aproape 3 miliarde din datoriile cu care era încãrcatã.
Iatã Onoratã Înaltã Comisiune, care era situaþia când, dupã zece ani de
zile, apare legea din octombrie 1940 prin care se instituie o nouã comisiune de
anchetã cu privire la condiþiunile în care au fost preluate portofoliile de cãtre Stat.
Iatã expunerea de motive a legii, din care în prim loc se poate vedea cã suntem
îndreptãþiþi atunci când vorbim despre ambianþa localã a timpului în care se
petreceau lucrurile /citeºte expunerea de motive/. Se vede de aici cum, datoritã
împrejurãrilor, Statul român a fost silit sã ia asupra sa creanþele dubioase, multe
din ele provenind din alte operaþiuni decât acelea de ordin comercial ºi cã totalul
acestor creanþe se ridicã la cifra de peste 4 miliarde, în schimbul cãrora Statul a
dat devizã forte.
Prin urmare, Statul a sacrificat 4 miliarde. Dacã noi arãtãm cã, de pe urma
Bãncii Blank, aºa cum constatã Comisiunea de Anchetã, Statul ar fi avut un
prejudiciu de 800 milioane, înseamnã cã, totuºi, evident cã Statul a suferit de pe
urma altor întreprinderi, altele decât Banca Blank, un prejudiciu de
3.200.000.000. În al doilea rând, cred cã am arãtat cã Banca Blank nu era o
întreprindere falimentarã, nu era ºi nu este nici astãzi, din moment ce astãzi încã
este în mãsurã sã plãteascã concordatul sutã în sutã, în timp ce putea tot aºa de
onorabil sã ofere numai 40%, ºi tot aºa de onorabil, cum au fãcut ºi alte bãnci,
putea sã ofere numai 17%, aºa cum a fãcut Banca Generalã a Þãrii Româneºti,
pe temeiul art. 52 din legea pentru asanarea datoriilor agricole. Prin urmare,
instituþiuni falimentare or fi fost, dar nu Banca Blank.
Dar, Onoratã Comisiune, oare Banca Blank, atât de bârfitã pentru scopul
ºi politica sa în momentul în care era necesar ajutorul din partea Statului, nu
merita acest ajutor? Oare Banca Blank cu nimic n-a contribuit pentru progresul
economiei naþionale a Þãrii Româneºti, în aºa fel încât sã se afirme dupã zece
ani cã Banca Blank nu merita, din cauza scopului ºi politicii sale, un sacrificiu din
partea Statului? Socotim cã nici din acest punct de vedere Banca Blank nu se
încadreazã în ceea ce a urmãrit decretul din octombrie sã stabileascã în raport
cu gravele prejudicii pe care Statul a avut sã le sufere de pe urma acestor
153
operaþiuni. Rezumând, pe de o parte trebuie sã reþineþi încadrarea necesarã a

ambianþei locale a crizei pe care n-a putut sã ignore acest decret, iar în al doilea
rând, cã reaparaþiunea prejudiciului a devenit activã din faptul subiectiv cã
daunele proveneau din întreprinderi falimentare care nu meritau ajutorul
Statului.
Decretul-lege din 1940 a prevãzut o îndoitã competenþã pentru
Comisiunea de Anchetã. Aceastã Comisiune avea sã cerceteze întâi
„operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora Ministerul de Finanþe a rãscumpãrat
portofoliul de efecte aflat la Banca Naþionalã potrivit legii din 27 iunie 1930 ºi a
legii din 1 aprilie 1936, 2/ precum ºi condiþiunile fixate ºi 3/ convenþiunile
încheiate pentru realizarea acestor efecte.” Aceasta este competenþa Comisiunii
de Anchetã ºi aceasta numai în mãsura în care – atât interesa ca instanþã
specialã ºi excepþionalã de anchetã – preluarea portofoliului sau convenþiunile
încheiate constituie fraude sau grave prejudicii.
Vrea sã zicã, Comisiunea avea sã cerceteze dacã sunt fraude sau dacã
sunt grave prejudicii. Ca atare, Comisiunea de Anchetã nu era competentã sã
statueze asupra oportunitãþii mãsurilor care s-au socotit necesare sã se ia ºi din
care au rezultat prejudiciile, dacã vor fi fost, pentru Stat.
Decretul spune categoric cã ancheta se va face pe temeiul legilor din 27
iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936. Prin urmare, însãºi autorii decretului recunosc cã
existã o armãturã legalã pe care Comisiunea de Anchetã avea sã-ºi întemeieze
cercetãrile sale. Nu intereseazã prin urmare – aºa cum gãsim în opinia
personalã a domnului Stoicescu ºi Bãlãnescu – aceastã lege din 1930 ca ºi
legea stabilizãrii erau legi oportune sau funeste, dacã erau bine venite pentru
interesul salvãrii creditului sau dacã erau legii „improvizate de superficiali”. Nu
intereseazã aceste lucruri pentru cã decretul înþelege, pe temeiul acestor legi, sã
limiteze competenþa de cunoaºtere a Comisiunii de Anchetã. Or, pe temeiul
acestor legi, operaþiunile de preluare a portofoliului au fost perfect legale.
Prima tranºã a fost preluatã de Stat pe baza Avizului nr. 2 a Comisiunii de
administrare a Bãncii Naþionale, care a fost creatã prin legea din 27 iunie 1930, ºi
care a opinat cã este legal ºi util ca Statul sã facã înlocuirea portofoliului de 98
milioane cu un portofoliu agricol de 113 milioane ºi de a se scoate din obligo
Banca Blank. Acelaºi lucru se aratã ºi în avizul aceleaºi Comisiuni din 27
noiembrie. Chestiunea scoaterii Bãncii Blank din obligo era, de asemenea, o
chestiune de oportunitate care, desigur, nu cãdea în competenþa Comisiunii de
Anchetã. Ea nu avea a se pronunþa asupra chestiunii dacã în mod oportun, sau
inoportun, Banca Blank a fost scoasã din obligo. Pe baza jurnalului Consiliului de
Miniºtri din 23 iulie 1930, se dãdea autorizaþia de a se primi în platã Institutul de
Arte Grafice „Cultura Naþionalã”, iar preluarea se face pe baza actului de cesiune
intervenit cu respectul tuturor formelor legale la 1931.
A doua tranºã de 600 milioane a fost efectuatã pe baza avizului din 27
august 1931 a Comisiunii pentru administrarea portofoliului Bãncii Naþionale,
aviz în care, de asemenea, se aratã cã este util ºi legal sã se preia acest
portofoliu ºi sã se scoatã Banca Blank din obligo; pe baza convenþiunii din 1931
încheiatã între Ministerul de Fiananþe ºi Banca Naþionalã pentru asanarea Bãncii
Blank; pe baza jurnalului Consiliului de Miniºtri din 10 septembrie 1931, prin care
se autorizeazã Ministrul de Finanþe sã încheie convenþiunea cu Banca Blank etc.
A treia tranºã, de asemenea, a fost preluatã de Stat pe baza
intervenþiunilor repetate ale Bãncii Naþionale, fãrã niciun amestec al Bãncii Blank
ºi pe baza jurnalului Consiliului de Miniºtri din 4 mai 1933, de ratificare a acestor
operaþiuni pe temeiul cãrora se dãdea în platã pachetul de 6.184 acþiuni ale
Societãþii Buzãu-Nehoiaºu.
154
Aºadar, din punct de vedere formal, legal, toate operaþiunile de preluare a

portofoliului, primul punct al obiectului de cercetare dat în competenþa Comisiunii
de Anchetã, sunt în perfectã regulã. Ar fi putut Comisiunea de Anchetã sã facã
constatarea cã, deºi în mod formal sau numai aparent, aceste operaþiuni au avut
înfãþiºarea unor acte legale, în realitate însã ele erau viciate, prin fraudã. Dar nu
s-a articulat niciun cuvânt în tot raportul Comisiunii de Anchetã despre o
participare a Bãncii Blank cu calificarea de fraudã la vreuna din operaþiuni care
cãdeau sub competenþa Comisiunii, Comisiunea de Anchetã nu constatã decât
existenþa gravelor prejudicii, atât ºi nimic mai mult.
Tot atât de incompetentã era Comisiunea de Anchetã de a statua asupra
pretindelor leziuni pe care Statul le va fi suferit de pe urma operaþiunilor de
preluare. Dumneavoastrã ºtiþi cã, în ce priveºte preluarea „Culturii Naþionale”,
Comisiunea de Anchetã, dupã ce constatã cã nu existã nicio fraudã, nici grave
prejudicii, din moment ce Statul a primit bine în platã, în schimbul efectului de 200
milioane, aceastã splendidã întreprindere, totuºi, socoteºte cã ar fi fost în
comptenþa sa, ceea ce este complet eronat, sã revizuiascã aceastã operaþiune
de preluare, sã vadã dacã nu cumva ea a fost fãcutã cu lezarea intereselor
Statului, în sensul tehnic al cuvântului, adicã dacã nu cumva s-a produs o
leziune. Or, leziunea nu existã în dreptul nostru românesc. Nu avem în Codul
Civil un text care sã îndreptãþeascã anularea unei convenþiuni intervenitã între
majori, persoane capabile, pentru leziune, nici chiar atunci când este vorba de o
lesio enormis cum existã în dreptul francez. Deci, tot ceea ce a urmat pe aceastã
chestiune nu era de competenþa Comisiunii de Anchetã.
În fine, Comisiunea de Anchetã nu era competentã sã judece asupra
prejudiciilor pe care le va fi suferit Statul de pe urma preluãrii portofoliilor pe baza
convenþiunilor încheiate direct între Stat ºi debitorii cedaþi, ºi aceasta cu atât mai
mult cu cât Comisiunea de Anchetã s-ar gãsi expusã în acest caz într-o
situaþiune de a cãdea în contrazicere, o contradicþie cu sine însuºi. Comisiunea
admite cã toate reducerile care s-au operat pe temeiul portofoliului asanabil,
acela care reprezenta datoriile agricole preluate de cãtre Stat, acelea sunt bune
ºi trebuie sã fie þinute în seamã, ele se deduc din pagubele pe care Statul le va fi
suferit, ºi atunci în mod îndreptãþit putem sã ne punem întrebarea: nu este oare o
contradicþie ºi o lipsã de logicã sã admitem pe acelea pe care Statul, pe temeiul
convenþiunii din 1 aprilie 1936, le-a luat asupra sa pentru cã aceºti debitori cedaþi
au devenit între timp insolvabili? Când legea conversiunii, fiind vorba de
întreprinderile comerciale ºi mai ales bancare, primeºte aceste portofolii tot atât
de valabil la conversiunea datoriilor dacã fac dovada numai /art. 52/ cã au un
plasament de 10% în creanþe agricole sau urbane asanabile, în aceste
împrejurãri, în mod perfect valabil ºi legal, întreprinderea bancarã poate sã facã
aranjamente prin care sã se reducã creanþele pentru un cuantum nelimitat, dacã
creditorii vor astfel, ºi aceste reduceri sunt perfect legale. ªi atunci ne întrebãm:
de ce Comisiunea de Anchetã nu primeºte ca valabile ºi descãrcãtoare pentru
Banca Blank toate reducerile consimþite inter alios de cãtre Stat, care au avut
motive bine justificate ºi care au fost fãcute cu respectul tuturor formelor legale?
De ce Comisiunea de Anchetã nu admite ºi aceste reduceri deopotrivã cu
reducerile consimþite pe temeiul legii conversiunii, atunci când ele pot sã fie
opuse de oricare altã întreprindere de bancã care ar face dovada cã are numnai
10% plasament în creanþe agricole? Tocmai din aceastã cauzã, noi am socotit cã
acþiunea întreprinsã de Stat are din acest punct de vedere ºi un caracter de
prematuritate. O acþiune în responsabilitate nu poate fi promovatã dacã dauna
nu are caracter actual ºi sigur. În aceastã privinþã cer permisiunea ca, în foarte
155
scurte cuvinte, sã recapitulez câteva noþiuni elementare în materie de acþiune în

responsabilitate.
Fireºte, în mod elementar, trebuie sã existe o culpã, o daunã ºi un nex
cauzal.
Culpa este fapta omului. Dar nu orice faptã a omului are o relevanþã
juridicã. Fapta trebuie sã aibã un caracter antijuridic ca sã dea naºtere la o
acþiune în responsabilitate /vezi Savigny/.
Dauna, de asemenea, reprezintã o pagubã. Dar nu orice pierdere sau
pagubã economicã poate sã legitimeze o acþiune în rãspundere, ci numai dacã
ea constituie o lezare a unui interes legalmente protejat, numai atunci poate sã
fie juridiceºte relevatã /citat Digeste/.
În ceea ce priveºte nexumul cauzal, acesta trebuie sã existe necesar ºi
permanent. În momentul în care existã un fapt nou care întrerupe, nu mai existã
legãtura necesarã între culpã ºi daunã, dauna poate sã se producã în acest caz
din incidenþa altei cauze ºi vom vedea cã aceastã întrerupere a nexumului de
cauzalitate a existat necontestat în momentul în care Banca Naþionalã ºi-a
preluat sarcina de a administra portofoliul preluat de la Banca Blank, atunci când,
nici dupã 10 ani, Banca Naþionalã n-a fost în mãsurã sã execute pe toþi debitorii
cedaþi, atunci când mai ales s-au comis ºi acte de neglijenþã din partea aceluia
chemat sã gireze acest portofoliu preluat – ceea ce vom demonstra cu acte – iar
pentru a nu da decât un exemplu, vom arãta cã Banca Naþionalã a pierdut chiar o
ipotecã pentru cã a omis sã facã inscripþia ipotecarã.
Dauna trebuie sã fie actualã ºi sigurã pentru cã, în momentul în care
aceste calitãþi ale daunei nu sunt definite, nu poate sã fie vorba de o acþiune în
responsabilitate ºi noi am arãtat cã lucrul acesta rezultã din însuºi textul
raportului Comisiunii de Anchetã, cã dauna nu este nici actualã, nici sigurã, din
moment ce chiar Comisiunea de Anchetã recunoaºte cã pânã când nu se va fi
urmãrit toþi debitorii ºi nu se va fi ºtiut care va fi în acel moment valoarea daunei,
nu se poate vorbi despre o daunã actualã ºi sigurã. Avem toate motivele sã
credem cã debitorii, aºa cum sunt, vor fi în mãsurã sã facã sã se schimbe acest
caracter actual ºi sigur al daunei.
Comisiunea de Anchetã în cercetãrile pe care le face ºi pe temeiul
probelor pe care le stabileºte ºi le reþine, conchide cã Banca Blank s-a fãcut
vinovatã de o culpã din care a derivat dauna suferitã de Stat. De data aceasta
este de datoria mea sã mã opresc un moment numai pentru ca pe temeiul unor
consideraþiuni juridice sã demonstrez pe baza textelor de lege ºi a principiilor de
drept cã nu poate sã fie vorba despre o culpã a Bãncii Blank, în sensul normelor
de drept comercial.
Banca Blank este o societate anonimã, este o persoanã juridicã. Fireºte
cã ºi persoanele juridice pot fi rãspunzãtoare pentru faptele lor proprii
generatoare de daune, pot cãdea în culpã. Aceastã culpã poate sã fie de
douã feluri: contractualã ºi extracontractualã. Ferara, într-o lucrare asupra
persoanelor juridice, confirmã, de altfel, acest lucru /citat/. Dar o persoanã
juridicã nu poate comite delicte civile în sensul art. 998, decât cu o condiþiune: ca
sã lucreze, pentru a fi vorba de un fapt propriu, prin organele sale legiuite. Adicã,
dacã o societate anonimã, printr-o deliberare a Consiliului de Administraþie sau a
Adunãrii Generale, va fi luat o mãsurã care sã producã o daunã, ºi aceastã
mãsurã ar putea sã capete calificarea unui act ilicit, ºi fireºte cã aceastã
persoanã juridicã va rãspunde pentru faptul sãu ilicit. Dar o societate anonimã
persoanã juridicã nu poate sã fie þinutã pe baza unei responsabilitãþi
extracontractuale atunci când nu i se poate imputa actul ca fiind faptul personal
156
al organului sãu reprezentativ sau deliberativ. În speþã, nu s-a afirmat cã

vreodatã vreo deliberare a Consiliului de Administrare sau a Adunãrii Generale
sã fi luat o hotãrâre care sã constituie o culpã cu privire la operaþiunile de
preluare a portofoliului sau la convenþiunile de înlocuire intervenite ulterior. În
raportul Comisiunii de Anchetã se afirmã numai cã nu organele Bãncii Blank, ci
numai trei dintre aceste persoane, care au fãcut parte din organul de conducere,
ar fi comis ele oarecare acte sau fapte, de altfel cu totul nejustificate care sã fi
atras vreo responsabilitate. Pe temeiul acestei consideraþiuni, mai poate fi vorba
despre responsabilitatea extracontractualã sau cvasidelictualã a Bãncii Blank în
vreuna din operaþiunile în legãturã cu preluarea portofoliului, din moment ce nu
se articuleazã nici un cuvânt asupra vreunui organ al sãu deliberativ sau
reprezentativ? Iatã o problemã de drept din care rezultã cã nu poate exista sub
acest aspect niciun fel de culpã din partea Bãncii Blank. Raportul se mulþumeºte
sã vorbeascã despre „discuþiuni vii”, despre „intervenþiuni” etc. Fãrã sã se
precizeze de cãtre cine ºi cãtre cine au fost fãcute, dacã aceste acte constituie
sau nu acel caracter de fraudã, care sã legitimeze obiectul anchetei ºi
consecinþele lui.
Chestiunea gravelor prejudicii, singura pe care Comisiunea a reþinut-o ca
sã legitimeze responsabilitatea, la rândul ei nu poate avea temei legal. Ce
anume acte sau fapte au constituit faptul generator al gravelor prejudicii ale
Statului? Comisiunea de Anchetã le enumerã:
În primul rând, cu privire la reescontarea portofoliului, Comisiunea, pentru
uºurinþa de expunere, împarte toate operaþiunile în trei faze: o primã fazã de
reescont, în care toatã rãspunderea este a Bãncii Blank; o a doua fazã, de
preluare a portofoliului, în care afirmã cã nu existã nicio rãspundere a Bãncii
Blank, fiindcã actele sunt între Banca Naþionalã ºi Stat. De altfel, cu aceastã
afirmaþiune se prãbuºeºte întreaga construcþie pentru cã, dacã la aceste acte nu
participã Banca Blank, fireºte cã toatã argumentarea cade; o a treia fazã este
aceea a convenþiunilor intervenite ulterior, fie de preluare, fie de înlocuire, fie de
lichidare a portofoliului.
În ce priveºte prima operaþiune de reescont, Comisiunea de Anchetã
aduce Bãncii Blank acuzaþiunea cã a prezentat la reescont efecte nestatutare
din mai multe puncte de vedere. În primul rând, cã s-a depãºit plafonul
reescontului – o acuzaþie care nu are niciun text ca temei ºi pe care Comisiunea o
enumerã fãrã a spune altceva. A doua acuzaþiune este aceea cã s-au prezentat
la reescont efecte nestatutare în sensul cã nu purtau cel puþin trei semnãturi, aºa
cum prevede art. 23 ºi 24 din statute, cã, în orice caz, aceste efecte nu purtau
decât o singurã semnãturã care putea sã angajeze pe debitor, iar celelalte
aparþineau unor persoane fictive. În ceea ce priveºte cele trei semnãturi, mã
refer la o constatare de fapt: Comisiunea de Anchetã comite o gravã eroare:
Banca Blank a fost scutitã ºi statutele o permit de a prezenta efecte cu trei
semnãturi. Banca Naþionalã a primit, în oriºice caz, de la 1905, efecte de ale
Bãncii Blank numai cu douã semnãturi. Comisiunea comite o gravã eroare
pretinzând cã, la aceea datã, Banca Blank era o societate în nume colectiv ºi cã
autorizarea de a purta numai douã semnãturi n-a fost reînnoitã. Este o greºealã
pentru cã, la acea datã, Banca Blank era o societate anonimã putând sã emitã
efecte numai cu douã semnãturi. Raportul spune însã cã, în realitate, efectele
purtau numai o singurã semnãturã, pentru cã a doua semnãturã era aceea a
Bãncii Industriale, care nu era decât o ficþiune, o secþie industrialã a Bãncii Blank,
din rapoartele fãcute de inspectorii BNR-ului reieºind cã aveau acelaºi sediu,
aceeaºi conducere, capitalul era subscris în întregime de Banca Blank, era prin
157
urmare o simplã ficþiune ºi cã, deci, nu exista decât un singur debitor. Eroare.
Banca Industrialã nu este o simplã ficþiune. Ea a fost de la început o societate
creatã cu respectul tuturor formelor legale, o societate care, în noua
concepþiune, care, fireºte, scãpa de sub cunoºtinþele de purã specialitate a
domnilor experþi contabili, reprezintã ceea ce numim noi „societãþi-mamã”, sau
ceea ce doctrina germanã numeºte „Capitalverwaltungsgesellschaft”, adicã
niºte creaþiuni noi ale economiei moderne. Dupã cum o societate poate sã
finanþeze o întreprindere industrialã, o societate poate sã se constituie având ca
obiect numai gerenþa acestor industrii – ceea ce numesc autorii „societãþi
anonime anormale”. Faþã de aceste constatãri ale doctrinei, ceea ce experþii
contabili numesc cã ar fi numai „niºte pur ºi simple combinaþiuni”, fireºte cã
aceste consideraþiuni trebuie înlãturate, cãci realitatea este cu totul alta ºi, prin
urmare, ºi acest punct de criticã al raportului trebuie sã fie înlãturat ca lipsit de
concludenþã.
S-au fãcut obiecþiuni cu privire la convenþiunile încheiate ulterior de
Banca Blank în legãturã cu preluarea portofoliului de cãtre Stat. Trebuie de la
început sã reþinem cã, pe temeiul legii din 27 iunie 1930, trebuie în mod necesar
sã facem distincþiune între trei tipuri de convenþiuni posibile care au fost în fapt
încheiate pe baza planului de stabilizare a portofoliului: au fost convenþiuni
încheiate între Banca Naþionalã ºi Stat, acestea sunt convenþiuni de preluare,
inutile, pentru cã preluarea portofoliului se putea face de-a dreptul pe baza legii.
În al doilea rând, au fost convenþiuni de înlocuire de portofoliu, acestea au
intervenit între Banca Blank ºi Stat sau între Banca Blank ºi Banca Naþionalã. ªi,
în sfârºit, operaþiuni de lichidare. Numai la acestea din urmã se referã legea din
1930 ºi numai pentru acestea legea cere autorizaþiunea Consiliului de Miniºtri,
este foarte natural ºi logic sã se refere numai la acestea pentru cã o datã ce au
fost preluate efectele pe baza legii, Statul ºtia în acel moment care era
consistenþa ºi valoarea portofoliului preluat. Când era însã vorba de convenþiuni
de lichidare, de data aceasta însemna cã, în afarã de primele reduceri
consimþite, trebuia sã intervinã ºi alte reduceri noi ºi de aceea era necesar pentru
a doua oarã sã intervinã un jurnal al Consiliului de Miniºtri numai în legãturã cu
aceste convenþiuni. Aºa se explicã de ce convenþiunile acestea au trebuit sã
capete autorizaþia Consiliului de Miniºtri. În fapt însã toate aceste discuþiuni nu
prezintã interese deosebite, pentru cã printr-un exces de zel, deºi nu era
necesar, toate operaþiunile au purtat confirmarea guvernamentalã, adicã
ratificarea Consiliului de Miniºtri. În aceastã privinþã, nu facem decât sã ne
referim la toatã seria de acte pe care le-am citat ºi din care se vede cã nici unul
din aceste acte nu s-a fãcut fãrã autorizaþia Consiliului de Miniºtri.
În fine, în afarã de chestiunea modului cum aceste operaþiuni s-au
desfãºurat, Comisiunea de Anchetã înþelege sã facã un punct de criticã a faptului
cã Banca Blank a fost scoasã din obligo. Aceasta excede competenþa
Comisiunii, este o chestiune de oportunitate ce nu cãdea în cadrul de examinare
a Comisiunii de Anchetã ºi, din acest punct de vedere, Banca Blank nu se
gãseºte deloc în deficienþã, pentru cã toate preluãrile de portofoliu, pe temeiul
cãrora Banca Blank a fost scoasã din obligo, au cãpãtat investitura ratificãrii prin
jurnalul Consiliului de Miniºtri. ªi aceasta în raport cu toate cele trei tranºe
preluate de Stat.
Pentru a încheia, chestiunea prejudiciului. Existã sau nu prejudiciu grav?
Pentru cã de acesta este vorba. Noi putem afirma ºi suntem în mãsurã sã
demonstrãm cã nu existã prejudiciu ºi cu atât mai puþin un grav prejudiciu suferit
de Stat pe temeiul tuturor operaþiunilor de preluare.
158
În ce priveºte chipul cum Comisiunea de Anchetã a înþeles sã stabileascã

prejudiciul, existenþa ºi cuantumul sãu total, se datoreazã unui calcul foarte
simplu: ea constatã cã s-au preluat portofolii de un miliard, cã din acest portofoliu
s-a încasat o sumã de aproximativ 200 milioane ºi cã, prin urmare, a rãmas 800
milioane care reprezintã prejudiciul Statului. Este o socotealã simplã, dar care nu
corespunde cu situaþiunea realã.
În primul rând, în raport cu prima tranºã de 300 milioane, prejudiciul nu
poate sã existe pentru cã Statul a primit în platã „Cultura Naþionalã”. Aceastã
instituþie a fost evaluatã o primã datã, atunci când s-a fãcut preluarea efectivã în
1930, o a doua oarã de cãtre comisiunea de experþi numitã de Comisiunea de
Anchetã ºi o a treia datã de experþii numiþi de dumneavoastrã. Un simplu tablou
comparativ ne aratã cã departe de a constitui un prejudiciu pentru Stat, aceastã
preluare a instituþiunii reprezintã un mare avantaj pentru Stat. Astãzi, ºi noi
socotim cã principial chestiunea este tranºatã, pentru ca sã stabiliþi prejudiciul
trebuie sã vã raportaþi la valoarea de astãzi, astãzi se stabileºte creanþa Statului,
astãzi trebuie sã se stabileascã cuantumul prejudiciului, dacã el existã. Faptul de
a se fi verificat care era valoarea în momentul când s-a fãcut transmisiunea,
prezintã importanþã numai când e vorba de stabilirea elementului de fraudã,
dacã nu cumva Banca Blank a înºelat Statul. Dar în ceea ce priveºte valoarea
daunei ea nu poate sã fie raportatã decât la valoarea actualã. Astãzi, experþii
constatã cã valoarea este de 443 milioane faþã de 201 milioane pentru cât a fost
luatã în platã, ºi cã aceastã valoare corespunde ºi cu aceea din 1931 cu
oarecare aproximaþie. Aceastã evaluare a experþilor este ºi ea susceptibilã de a fi
criticatã, pentru cã, dacã standardul de viaþã astãzi necontestat verificat este de
cel puþin patru ori valorii de la 1930, atunci astãzi în mod corect ºi leal valoarea
Institutului „Cultura Naþionalã” trebuie sã fie de cel puþin 800 milioane. Experþii
constatã însã cã este de 443 milioane. Aceastã sumã trebuie sã fie completatã
cu alte date în ceea ce priveºte valoarea comercialã, interesul pe care Statul îl
avea ca sã dobândeascã acest institut etc. S-a spus cã nu trebuie sã þinem
seama de valoarea vadului comercial – aºa spune Comisiunea de Anchetã –
pentru cã Statul a preluat un activ, iar nu un fond de comerþ. La aceasta existã un
singur rãspuns: Banca Blank a transmis Statului acþiuni, nu maºini. Acþiunile în
cazul unei societãþi anonime înseamnã fond de comerþ. Nu se poate concepe
societate anonimã fãrã acþiuni, iar dacã s-a transmis activul ºi nu s-a transmis
pasivul, fapt din care Comisiunea trage anumite consecinþe contra noastrã,
acesta este încã un argument în favoarea Bãncii Blank, cãci Banca Blank a
înþeles sã elibereze de orice fel de pasiv aceastã instituþie în momentul când a
transmis-o Statului.
În privinþa acþiunilor Societãþii Buzãu-Nehoiaºu, expertiza a fost fãcutã de
dumneavoastrã ºi rezultatul este cã valoarea unei acþiuni astãzi, þinând seama
de toate elementele componente pentru determinarea justã ºi lealã a preþului, ºi
de valoarea primei ce trebuie acordatã acþiunilor majoritare, valoarea a fost
stabilitã la suma de Lei 49.000 pe acþiune. Raportându-se la numãrul de acþiuni
transmis de Banca Blank Statului, ele reprezintã 303 milioane, prin urmare,
Statul, pentru un portofoliu de 108 milioane, a primit o valoare de 300 milioane.
În ceea ce priveºte lichidarea portofoliului trebuie sã se þinã seama,
Comisiunea n-a þinut seama, de anumite alte chestiuni decât de reducerile din
conversiune care sunt suficiente. Comisiunea trebuia sã þinã seama ºi de
reducerile consimþite de Stat cu toate formele legale, fãrã sã necesite vreo
intervenþiune strãinã. De altfel, într-un aviz al Comisiunii Portofoliului, aviz pe
care-l vom depune, redactat de domnul procuror general Coman Negoescu, se
159
motiveazã de ce aceste reduceri trebuie sã fie în oriºice caz þinute în seamã.

Socoteala este urmãtoarea: la prima tranºã de 300 milioane, s-au încasat
13 milioane; reduceri de 38 milioane ºi apoi reduceri convenþionale 68 milioane;
valoarea bunurilor primite în platã 180 milioane, rest 200 milioane. Rezultã o
diferenþã în plus de 24 milioane, ceea ce înseamnã cã, la prima tranºã, Statul
beneficiazã de 270.730.000.
La a doua tranºã, este un minus de 594 milioane, iar la a treia tranºã, un
plus de 274 milioane. Fãcând socoteala totalã, reiese cã, din toate operaþiunile
de preluare a portofoliului, Statul se gãseºte pãgubit astãzi cu suma de 39
milioane sau mai precis 39.213.456. Trebuie sã ºtiþi cã ºi aceste calcule sunt
fãcute în mod foarte larg, cãci, de pildã, n-am þinut seama de iertãrile de datorii la
care Banca Blank a consimþit în momentul când a fãcut transmisia bunurilor date
în platã.
Dacã aceasta este situaþia, desigur cã, faþã de un portofoliu de
1.008.000.000, paguba de 39 milioane a încetat de a fi un prejudiciu grav.
Pentru toate aceste consideraþiuni socotim cã, nefiind articulat niciun
cuvânt în ceea ce priveºte frauda, ºi gravele prejudicii fiind inexistente, prin
aceasta nu poate fi vorba de niciun fel de responsabilitate. De aceea, vã rugãm
sã primiþi apãrarea noastrã ºi sã reformaþi deciziunea Comisiunii de Anchetã.
160
Domnul avocat Gheorghiu:

Cu privire la excepþiunea ridicatã de noi, de tardivitate, din adresa care a
fost trimisã de Tribunal se pot face mai multe constatãri: în primul rând, se
constatã din condica biroului central, în primul rând, cã s-a fãcut comunicarea în
ziua de 18 aprilie. În altã parte se spune cã, din condica de expediþie a agenþilor,
reiese cã s-ar fi comunicat la 2 mai ºi, în partea finalã, o altã datã foarte confuzã,
probabil tot 2 mai ºi 30 aprilie. Nu se ajunge la nicio concluzie, sunt simple
constatãri, dar, în orice caz, poartã data de 18 aprilie. Eu nu am de adãugat decât
cã, în materie de procedurã, nu se admite teoria echipolenþilor.
Dacã dumneavoastrã constataþi cã poartã data de 18 aprilie, orice alte
dovezi lãturalnice nu se admit. De aceea, vã rugãm sã vedeþi cã procedura
poartã o datã ºi cã, pânã la înscrierea în fals, aceastã datã rãmâne stabilitã.
Dl. profesor Djuvara:

Mai întâi, care este interesul Statului sã ridice un asemenea incident?
Dacã Banca Blank reuºeºte în apelul fãcut, hotãrârea pe care o veþi da va profita
ºi lui Aristide Blank, pentru cã el nu poate sã fie þinut responsabil pentru un fapt
care nu existã. Dacã s-ar întâmpla – ceea ce eu nu cred – ca Banca Blank sã fie
condamnatã, poate cã se va judeca din nou Statul cu Aristide Blank.
Adversarul meu a citit într-o ºedinþã anterioarã niºte jurisprudenþe. Am
adus aici o jurisprudenþã a Înaltei Curþi /citat jurisprudenþã/ ºi, în aceastã privinþã,
mã refer la concluziunile puse într-o ºedinþã precedentã ºi adaug ºi aceastã
jurisprudenþã.
Asupra chestiunii care se pune trebuie sã vã lãmuriþi întâi în fapt,
rãmânând ca apoi sã judecaþi în drept, cãci sunt de acord cã nu existã
echipolenþã. În fapt: aþi trimis o adresã Tribunalului Ilfov, ºi vã rog sã-mi îngãduiþi
sã analizez puþin aceastã adresã ºi rãspunsul Tribunalului. „În faþa acestei
Comisiuni, în ºedinþa din 19 noiembrie, ridicându-se de reprezentatul Statului un
incident de tardivitate a apelului declarat de Banca Aristide Blank /prin urmare,
nu este nici Banca Blank nici Aristide Blank – probabil cã domnul Prim Preºedinte
al Tribunalului a înþeles cã este vorba de Banca Blank, în nici un caz de Aristide
Blank/. Contra deciziunii din ... cu nr. ... apãrãtorii acestuia /cui?/ au obiectat cã
înmânarea deciziunii atacate s-ar fi fãcut la 28 aprilie. Pentru edificare precizãm
cã este vorba de actul care s-a transmis spre înmânare cu adresa
dumneavoastrã din 7 aprilie, 6 deciziuni care au fost trimise.”
Domnul preºedinte al Tribunalului a însãrcinat pe un domn judecãtor de la
Tribunal sã facã cercetãrile, ºi iatã referatul pe care ni-l trimite astãzi înaintea
dumneavoastrã:
„Ca urmare a delegaþiunii primite, cercetând în registre, am constatat cã

adresa nr. ... din 7 aprilie a Ministerului a trimis Domnului Prim Preºedinte al
Tribunalui Ilfov, cinci deciziuni /prin urmare, nu mai sunt/ în dublu exemplar,
pentru a fi înmânate celor în drept, prin intermediul Corpului de Portãrei.”
Aceste adrese au fost înregistrate în registrul general. Am rugat pe dl.

Arþãreanu sã se ducã la Tribunal sã vadã adresa. Acolo s-a fãcut o eroare, s-a
considerat toatã afacerea ca secretã ºi s-a cercetat nu numai fãrã asistenþa
noastrã, dar fãrã sã ni se permitã sã-i dãm ajutor, ceea ce nu ºtiu de ce a fost
fãcut aºa! Oare s-a crezut cã este un interes mare al Statului ºi cã Statul trebuie
neapãrat sã câºtige? Astãzi, dl. Arþãreanu a putut sã cerceteze aceastã adresã,
161
este în alb, nu aratã numele deciziunii ºi a fost înregistratã la Registratura

Generalã a Tribunalului la 7 aprilie. /„Cu adresa nr. ... din 9 aprilie s-a înaintat de
Tribunalul Ilfov Corpului de Portãrei cele 5 copii dupã deciziune în dublu
exemplar, pentru a fi înaintat un exemplar, iar cel de al doilea sã fie restituit
semnat. La Corpul de Portãrei adresa a fost înregistratã la 9 aprilie /prin urmare,
o primã înregistrare/. A doua înregistrare la registrul Corpului Biroului 2 Central,
rezultã cã cele 10 copii de pe deciziuni au fost predate biroului de agenþi pentru a
fi înmânate urmãtoarelor persoane: Bãncii Agricole, Bãncii Blank, Aristide Blank,
Tabacovici etc., în total 10 pãrþi.”
Prin urmare, s-au trimis 10 copii ca sã fie înmânate numai 5! Ce mai
înþelegeþi dumneavoastrã? Au fost fãcute 5 copii în dublu exemplar ºi s-au trimis
spre înmânare la 10 pãrþi!:
„Cercetând aceste registre de intrare la Portãrei, prin menþiunile fãcute în

dreptul fiecãrei persoane – acestea sunt însemnãri într-un registru intern al
Corpului – rezultã cã, în ceea ce priveºte comunicarea fãcutã doamnelor Vera
Florescu ºi Margit Soepkez, actele de procedurã au fost îndeplinite la 17 aprilie.”
În privinþa aceasta, aveþi actul la dosar, nu este nicio îndoialã, data este 29
aprilie! Din menþiunile domnilor portãrei înseamnã cã Margit Soepkez ºi Vera
Florescu au primit actele la 17 aprilie, restituite la 24 aprilie! Nu puteau fi restituite
la 24 aprilie de vreme ce la 29 aprilie au fost înmânate.
Pentru Tabacovici ºi Garvin s-au înmânat la 11 aprilie ºi au fost restituite în
aceeaºi zi!
Mai departe! În ceea ce priveºte Banca Blank – domnul judecãtor a
înþeles cã este vorba de Banca Blank – în registre nu se aflã fãcutã nicio
menþiune când a fost înregistrat actul la biroul de agenþi. Acelaºi lucru ºi pentru
Banca Agricolã. Iar în ceea ce priveºte pe Aristide Blank, „rezultã cã
comunicarea a fost îndeplinitã la 10 aprilie ºi dovada predatã biroului central la 2
iunie 1941.”
Poate sã fie vorba de Aristide Blank? Pãi, a sosit aici, la comisia
dumneavoastrã, în mai! Nu putea, prin urmare, sã fie înmânatã Biroului 2 Central
la 2 iunie! Prin urmare, nu poate fi vorba de Aristide Blank.
Onoratul reprezentant al Statului spune cã lui Aristide Blank i s-a
comunicat la 18 aprilie. Inexact. Judecãtorul n-a vrut sã spunã acest lucru. Iatã
ce spune:
„In ceea ce priveºte Banca Blank, nu se face nicio menþiune în acel

registru când a fost încredinþat actul biroului de agenþi.”
Este vorba de încredinþarea actului biroului!:
„Acelaºi lucru ºi pentru Banca Agricolã, iar în ceea ce priveºte pe Aristide

Blank, rezultã cã comunicarea a fost îndeplinitã la 18 aprilie.”
La 18 aprilie o fi fost primit la birou, ºi dovada poartã data predãrii de 2

iunie. Dar nu putea sã fie vorba de Aristide Blank, pentru cã actul este aici din
mai. Cum putea sã trimis de agent la birou ºi de birou la Tribunal în iunie?
Mai departe se aratã cã „cercetând registrul biroului agenþilor, am
constatat menþiunea fãcutã în creion...”, desigur niºte însemnãri fãcute cu
creionul pe un mic carneþel, nu pot face dovada aici:
„...agenþii au primit, îndeplinit ºi restituit dovezile de înmânare pentru

fiecare din pãrþile de mai sus la urmãtoarele date...”
162
Prin urmare, acum aflãm de abia când au fost îndeplinite înmânãrile. Este
un motiv în plus sã înþelegeþi cã cuvântul „înmânare” de mai sus se referea la
înmânarea la Portãrei:
„...Pentru Banca Blank, agentul a primit actul de procedurã la 10 aprilie ºi

l-a înmânat pãrþii la 11 aprilie.”
ªi aceasta este inexact, pentru cã la dosar se vede clar cã data este de 28

aprilie:
„...Pentru Aristide Blank din str. G-ral Berthelot 29, agentul a primit actele
la 14 aprilie ºi le-a înmânat pãrþii la 2 mai – noi spunem 28 aprilie.”
„Pentru Samuelly la data cutare etc.”
Am citit lucrurile acestea pentru ca sã vã daþi seama cã de abia acum este

vorba de înmânarea la pãrþi. Este, de asemenea, amuzant sã vedem cã, pentru
Vera Florescu ºi Soepkez, procedura s-a fãcut la 11 aprilie /în dosar este 29
aprilie/. Pentru Garvin ºi Tabacovici, la 10 aprilie etc.:
„...Cercetând în registrul de predare a actelor de la biroul agenþilor, din

care însã nu se poate vedea nominal pe cine priveºte fiecare dovadã, am
constatat cã, la 11 aprilie, au fost restituite de biroul de agenþi la Biroul 2 Central
al Corpului de Portãrei, douã dovezi”,
nu putea fi vorba decât de acelea referitoare la Garvin ºi Tabacovici.

Mai departe, „la 17 aprilie, o dovadã”, este dovada privitoare la Bursan.
Prin urmare, pânã la 17 aprilie nu putea sã fie vorba de Aristide Blank.
În fine, „la 29 aprilie 1941, patru dovezi”.
Prin urmare, între 17 ºi 29 aprilie nu s-a mai înmânat alte dovezi ºi la 29
abia dacã a fost a lui Blank, prin urmare, dupã 28, data pe care o pretindem noi.
Într-adevãr, în aceeaºi zi a fost portãrelul ºi la Banca Blank ºi la Aristide Blank, iar
a doua zi a fost la Vera Florescu ºi Margit Soepkez.
La 30 aprilie este încã o dovadã, în total, de unde pânã acum erau 10,
acum sunt nouã dovezi. La început era vorba de cinci.
O asemenea harababurã n-am pomenit de când sunt avocat:
„...Cercetând când aceste dovezi au fost restituite Tribunalului Ilfov, am

constatat cã, la 25 aprilie, au fost înaintate ºase dovezi /acum sunt iarãºi ºase/ la
29 aprilie, patru dovezi, ºi pe urmã încã douã!”.
Pânã acum, avem, prin urmare, 12 dovezi.

Este clar cã dovada a venit la Aristide Blank la 28 aprilie. Asupra acestei
chestiuni nu existã îndoialã. Probabil cã domnul judecãtor a crezut cã Statul vrea
sã susþinã cã Banca Blank a primit comunicarea înainte de 28 aprilie ºi a fãcut o
pledoarie în acest sens, neºtiind cã avem aici la dosar dovada evidentã /citeºte
din referatul domnului judecãtor/.
Aceasta este situaþia. Cum am fost împiedicaþi sã ajutãm la descurcarea
ei, am rugat pe domnul Arþãreanu sã se ducã acolo sã ajute pe domnul prim
preºedinte sã restabileascã adevãrul. Astãzi dimineaþã s-a putut duce, ºi vã rog
sã-l lãsaþi sã explice situaþia.
163
Dl. avocat Arþãreanu:

Domnul Profesor Djuvara spunea cã n-am putut intra pentru cã
chestiunea era secretã, totuºi þin sã rectific cã nu mi s-a afirmat cã era vorba de
un secret, m-am prezentat ºi n-am putut sã iau firul acestor cercetãri decât ieri.
La Tribunal, la Corpul de Portãrei, existã numai douã registre: un registru
de poliþe ºi un registru de intrãri ºi ieºiri. Acestea sunt registre legale în sensul cã
sunt singurele registre cerute de Corpul Portãreilor. În afarã de ele nu existã un
registru de predare a actelor de procedurã. Aceastã lipsã a registrului a produs
deseori nereguli, în special cu privire la românizare, nereguli despre care sunt
convins cã onorata Comisiune are cunoºtinþã. Domnul Prim Preºedinte al
Tribunalului a dispus chiar astãzi sã se înfiinþeze un asemena registru, fiindcã,
fãcându-se cercetãri în acest caz al nostru, s-a vãzut cã nu se poate face nici o
constatare ºi cã, în fond – aceasta este concluzia –, trebuie sã se porneascã
numai pe bazã de prezumþiuni.
Prezumþiunea fãcutã de domnul judecãtor delegat a fost: probabil cã
dovada înmânãrii lui Aristide Blank se gãseºte între cele ºase restituite
Ministerului la 2 mai, deoarece Ministerul însuºi precizeazã cã acestea au fost
restituite cu adresa nr. 10.350 din 1941. Eu îmi explic aceastã eroare, pe care a
fãcut-o grefa Înaltei Comisiuni, pe consideraþiunea cã este singura adresã care a
fost trimisã de Tribunal Înaltei Comisiuni.
Absolut inexact. Mai existã în acelaºi dosar, în afarã de adresa 10.350, ºi
adresa 10.342. Îmi permit sã arãt cã adresa 10.350, cu toate cã are un numãr mai
mare, este mai veche decât adresa 10.342. În fapt însã nu are importanþã, dar o
spun numai ca sã vedeþi în ce labirint de cercetãri a trebuit sã intre judecãtorul ºi
de ce noi credem cã am stabilit cã dovada de înmânare lui Aristide Blank nu se
gãseºte printre cele înmânate cu adresa 10.350.
La Tribunal se gãseºte o adresã a Înaltei Comisiuni din 7 aprilie, prin care
se trimit ºase deciziuni în dublu exemplar, deci în total 12. Textul este cam
acesta: vã trimitem aceste ºase exemplare din deciziune în dublu exemplar, spre
a fi remise persoanelor al cãror nume figureazã pe fiecare deciziune în parte.
Aceastã adresã din 7 aprilie are un text identic cu adresa urmãtoare, prin
care se mai trimit pãrþilor patru deciziuni. Îmi permit sã atrag atenþiunea onoratei
Comisiuni, cã toate deciziunile poartã acelaºi numãr, sunt înregistrate sub nr.
10.345.
În faþa acestei adrese, Primul Preºedinte a pus rezoluþiunea: se va trimite
Corpului de Portãrei spre îndeplinire.
Corpul de Portãrei primeºte adresa în care i se spune: „Alãturat vã remit
ºase exemplare spre a fi înmânate persoanelor al cãror nume figureazã pe
fiecare deciziune în parte”, Corpul Portãreilor îndeplineºte sau nu ºi restituie la
25 aprilie, spunând „alãturat vã remitem ºase dovezi de înmânare a deciziunilor
pe care le-aþi trimis cu adresa...” ºi Tribunalul restituie cu nr. 10.350 aceste
dovezi, iarãºi ºase ºi iarãºi anonime.
Care sunt aceste dovezi? Dacã privesc Banca Blank, sau alte persoane,
nu ºtim, sau ar trebui sã nu ºtim la prima examinare ºi domnul judecãtor delegat
nici nu avea cum sã ºtie, fiindcã nu i se pusese la dispoziþie dovezile de
comunicare, cãci dacã i s-ar fi pus la dispoziþie, ar fi fãcut acelaº lucru ca ºi noi.
Noi am luat aceste dovezi, necontestate de partea adversã ºi am constatat cã,
într-adevãr, la data de 25 aprilie, Corpul Portãreilor a avut de restituit ºase
dovezi. Aceste ºase dovezi erau privitoare la: Tabacovici 11 aprilie, Garvin tot 11
aprilie, Samuelly, Schapira, Schapira toate trei la 17 aprilie ºi Bursan la 11 aprilie.
Prin urmare, în total ºase comunicãri. Adoptând metoda puþin cam prea scurtã a
164
grefei, ele sunt restituite tot fãrã sã se precizeze. Se vede însã precis cã aceste
dovezi se referã la persoanele de mai sus, care nu neagã data. Data de 18 aprilie
este complet inventatã.
Dl. judecãtor a început, bineînþeles, sã facã diverse presupuneri în care
cãuta sã corespundã mandatului care i s-a dat.
De unde putem noi sã ºtim dacã dovada lui Aristide Blank a fost restituitã
cu adresa 10.350, sau cu adresa 10.342? Am avut cinstea sã arãt cã acestea
sunt singurele dovezi care se gãsesc la Tribunalul Ilfov. Restul, tot raportul fãcut
la Judecãtor, este o încercare de a-ºi explica pretenþiunile pãrþii adverse cã s-a
înmânat la 18 aprilie. Nelãmurirea care reiese din acest raport este izvorâtã din
aceastã menþiune: „pentru verificarea probei...”/citeºte/. Or, tocmai aceasta
urma sã se cerceteze: când s-a trimis ºi când s-a restituit...
Dl. Preºedinte:
Dumneavoastrã pretindeþi cã adresa cãtre Aristide Blank ar fi alta decât
aceea 10.350? ªi, în acest caz, s-a dat de urma ei?
Dl. Arþãreanu:
Da. La Tribunal. Dar aici vã rog, de aceea, sã solicitaþi Preºedintelui
Tribunalului sã înainteze aceastã adresã în original sau în copie.
Dl. Preºedinte:
Dar ce s-a trimis de la Tribunal nu s-a trimis cu condica de expediþie?
Dl. Arþãreanu:
La Minister am gãsit adresa 10.350, am avut onoarea sã arãt ce cuprinde
ºi sã arãt cã, într-adevãr, pânã la acea datã se împliniserã ºase proceduri ºi cã
erau de restituit ºase dovezi: Tabacovici, Garvin, Samuelly, Schapira, Schapira
ºi Bursan. Nu se puteau restitui nici mai multe nici mai puþine, pentru cã, din
însãºi actele dosarului, se constatã cã sunt ºase îndeplinite înainte de 25 aprilie.
Prin adresa 10.342 se restituie patru dovezi. Aceste patru dovezi nu
puteau fi decât referitoare la urmãtoarele patru persoane: Banca Blank la 28
aprilie, Vera Florescu la 29 aprilie, Margit Soepkez la 29 aprilie ºi Aristide Blank
tot la 29 aprilie, incontestabil, pentru cã rãmâne singura dovadã care nu s-a
îndeplinit înainte de 25 ºi nici printre celelalte nu se aflã. Prin acest sistem de
eliminare, dovada este evidentã. De aceea, vã rog sã vedeþi cã data la care dl.
Aristide Blank a primit comunicarea nu poate fi alta decât 28 aprilie.
Dl. avocat Opriº:

S-a vorbit încã de rândul trecut de un oarecare interes pe care l-am avea
noi la un moment dat sã stabilim o altã datã care ar duce la tardivitate. De la
început, resping astfel de consideraþiuni, cãci cred cã noi, personal, care apãrãm
Ministerul de Finanþe nu putem fi învinuiþi ºi nu putem primi în sarcina noastrã o
astfel de învinuire, nici chiar atunci când este fãcutã sub formã de insinuare. Noi
aducem înaintea dumneavoastrã problema cu totul obiectivã. Consecinþele ei
asupra dezvoltãrii apelurilor nu le vom discuta acum, nici nu vom discuta ce
consecinþã va aduce faptul cã apelul va fi respins sau admis sau ce consecinþã
va avea faptul cã domnul Aristide Blank va avea sau nu sub aceastã formã de
autoritate de lucru judecat. Ceea ce intereseazã este dacã apelul este tardiv sau
nu. Domnul profesor Djuvara vine cu jurisprudenþã din 1928. Noi am invocat
jurisprudenþa Secþia a I-a a Curþii de Casaþie din 1934 ºi 1935. Cea din 1934,
165
publicatã în ”Pandectele Române” din 9 noiembrie 1939, iar cea de a doua în

19... ªi atunci, din acest punct de vedere, este incontestabil cã interpretarea
jurisprudenþialã este de partea noastrã. Logica jurisprudenþialã ne-o asumãm ºi
ea este validã astãzi, fiindcã dumneavoastrã n-aþi adus niciun surplus de logicã
care s-o înlãture.
Problema de fapt: eu sunt de acord de la început cu subsidiarul pus de
domnul Arþãreanu; sunt oarecare nelãmuriri. Din acest punct de vedere, socot cã
n-ar fi inoportun sã aducem registrele de la Tribunal, sã le aducem aici dupã-
amiaza, Tribunalul le foloseºte dimineaþa, ºi sã vedem noi în ce mãsurã
chestiunea poate fi lãmuritã.
Data de 18 aprilie însã rãmâne o datã certã. Ca s-o înlãturaþi,
dumneavoastrã nu puteþi decât sã vã înscrieþi în fals. O astfel de datã nu se poate
înlãtura cu prezumþiuni aduse chiar de judecãtor, care probabil vroia sã ne
înfãþiºeze faptele brute cu mai multã limpezime, nici cu ceea ce susþine partea
adversã care spune cã, cu adresele cutare ºi cutare, s-ar fi restituit un anumit
numãr de dovezi care ar fi ale pãrþilor respective, trãgând concluzia cã data
comunicãrii este imperios alta decât 18 aprilie. Eu admit ceea ce spuneþi
dumneavoastrã, dar vã contraziceþi cu ceea ce conchide judecãtorul.
Dumneavoastrã afirmaþi în fapt cã aþi primit dovada în aceeaºi zi cu Banca Blank
ºi judecãtorul trage concluzia cã aceastã înmânare s-a fãcut la 2 mai. ªi atunci vã
întreb: nu contraziceþi concluziile judecãtorului?
Din ce elemente îºi trage domnul judecãtor concluziile? Un lucru este
cert, cã ceea ce este scris în registrul oficial cu cernealã este data de 18 aprilie.
„...În ceea ce priveºte Banca Blank, în acest registru nu se aflã nicio

menþiune fãcutã când actul a fost încredinþat biroului de agenþi ºi când aceºtia l-
au restituit. Acelaº lucru pentru Banca Agricolã, iar în ceea ce priveºte pe Aristide
Blank, rezultã cã comunicarea a fost îndeplinitã în ziua de 18 aprilie 1941”.
Deci, în registrul oficial de care vorbiþi dumneavoastrã, este data de 18

aprilie trecutã cu cernealã, singura menþiune fãcutã cu cernealã. Eu nu fac injuria
sã aduc insinuãri ºi sã spun cã cineva a avut interes ca în celelalte registre sã
facã anumite menþiuni cu creionul ºi, pe baza acestor menþiuni, la un moment
dat, sã vinã sã semene îndoialã în ceea ce priveºte judecata Comisiunii. Dar un
lucru este cert: cã toate celelalte date sunt fãcute în registrele speciale, anumite
condici de comunicãri, condicile acele cu care umblã aprozii, aceia pe care îi
ºtim. Desigur, au ºi aceste condici valoarea lor, dar nu aceste menþiuni fãcute cu
creionul ºi întovãrãºite de mici adnotaþiuni vor putea înlãtura registrele oficiale în
care adnotaþiunea este fãcutã ºi care marcheazã miºcarea actelor, fãcutã cu
cernealã.
Din acest punct de vedere, în principal, vã rog sã binevoiþi a vedea cã data
de 18 aprilie nu poate fi înlãturatã sub nicio formã. O astfel de procedurã rãmâne
valabilã ºi nu pe prezumþiuni de înapoiere a actului se poate înlãtura data precisã
a comunicãrii. Eu mai pun o ipotezã: s-ar putea întâmpla, s-a vorbit cã au fost
restituite 12 proceduri în loc de 10. Dumneavoastrã sã nu uitaþi cã s-au trimis
câte douã exemplare pentru fiecare parte, unul sã fie înmânat pãrþii ºi pe celãlalt
sã se facã dovada de comunicare. Dacã la un moment dat portãreii au comunicat
pãrþilor ºi al doilea exemplar, atunci de abia înseamnã cã s-au fãcut douã
comunicãri, ºi chiar dacã aceastã ipotezã rãmâne valabilã, încã comunicarea cu
data de 18 aprilie este fãcutã în conformitate cu legea. De aceea, vã rog sã
respingeþi apelul ca tardiv, iar în subsidiar sã binevoiþi a dispune ca, într-o dupã-
amiazã, sã ni se aducã aceste registre ºi pentru convingerea noastrã ºi a
Comisiunii.
166

Stimatul meu coleg spunea cã în catastivele agenþilor se scrie ba cu
cernealã, ba cu creionul etc. Indiferent cu ce este scris, pe noi ne intereseazã sã
reiasã ceva în evidenþã. Colegul meu a revenit asupra unei probleme pe care
cred cã am lãmurit-o: raportul judecãtorului nu afirmã niciodatã cã comunicarea
ar fi fãcutã domnului Aristide Blank la 18 aprilie, ci afirmã cã comunicarea s-a
fãcut la 2 mai pãrþii, dar niciodatã în acest raport nu se afirmã cu preciziune cã s-
ar fi comunicat deciziunea lui Aristide Blank la 18 aprilie. Cuvântul „comunicare”
v-am arãtat cã se referã la comunicarea fãcutã biroului agenþilor, iar
comunicarea pãrþii este inseratã mai jos pentru fiecare la rând, iar pentru Aristide
Blank zice cã s-a fãcut la data de 2 mai. Eu sunt gata sã adopt aceastã datã de 2
mai ºi dacã o adopt de abia sunt în termen. Dar, ca jurist, îmi daþi voie sã stau la
îndoialã, pentru cã nu este interesul clientului care poate sã mã determine sã pun
concluziuni sau nu. Desigur, interesul clientului este sã adopte aceastã datã de 2
mai. Dacã dumneavoastrã acceptaþi sã cereþi lãmuriri, eu v-aº ruga sã trimiteþi
toate aceste procese-verbale, sã cereþi ºi toate adresele, ca sã putem ºi noi
controla când este vorba de Aristide Blank.
Dar trec peste acest raport ºi revin la primirea dovezii. Am aici o lupã ºi vã
rog sã cercetaþi ºi dumneavoastrã cu lupa pentru cã este foarte interesant. Se
vede clar cã peste cifra doi este pusã cifra unu cu cernealã. Cifra 28 a fost scrisã
cu aceeaºi cernealã ca ºi semnãtura Aristide Blank, iar punctul de pe unu este
scris cu cerneala portãreilor.
Acum, pun o chestiune de drept: dacã existã vreo îndoialã, ºi îmi pare cã
existã, care este consecinþa?
Avem întâi art. 122 din Procedura Civilã ºi art. 735 din acelaºi cod /citeazã
aceste douã texte/.
Când vine astãzi ºi mi se prezintã un act sub aceastã formã, despre care
mi se spune cã a fost primit la 18 aprilie ºi cã am pierdut prin urmare dreptul de
apel, desigur cã mi se aduce o vãtãmare, aºa cum prevede textul. Ori, procedura
spune cã, în acest caz, actul este nul ºi este nevoie ca nulitatea actului sã fie
formal pronunþatã undeva, cãci nu s-a gândit legiuitorul sã spunã în cazul de faþã
cã, dacã corectez o cifrã, este vorba de nulitate. Nu e nevoie, cãci alineatul 3
zice: „dacã nulitatea este formal pronunþatã de lege”.
Care este concluziunea? Concluziunea este aceea pe care a tras-o în
mod constant Înalta Curte de Casaþie ºi toatã doctrina: eroarea de datã a unei
citaþiuni, dacã nu a fost suplinitã prin enunþãrile actului, atrage nulitatea citaþiei. În
aceastã privinþã, ªendrea, Tocilescu ºi toatã doctrina, ca ºi Casaþie I Buletin
9.872, pag. 56, speþa 20. De altfel, este lucru constant.
Care este consecinþa juridicã? Comunicarea este nulã ºi eu sunt în
termen sã fac apelul ºi am fãcut apelul în termen ºi nu mai este cazul sã ne
pierdem timpul cu cercetãri ºi discuþiuni de acest fel.
În cazul când, prin imposibil, dumneavoastrã nu veþi adopta aceste
concluziuni, eu cer, în subsidiar, o expertizã.
Dl. avocat Opriº:

Dacã începem cu expertizele, atunci cu siguranþã cã pierdem timpul,
pentru cã toate expertizele, dupã pãrerea mea, nu sunt decât pierderi de timp.
Dl. avocat Djuvara:

Obiecþiunea care mi s-ar aduce cã trebuie în prealabil sã mã înscriu în fals
în contra unui lucru conþinut într-un act oficial. Dacã actul ar fi fost clar ºi data ar fi
fost 18 aprilie ºi eu aº fi susþinut cã este 28 aprilie, desigur cã aº fi
167
trebuit sã mã înscriu în fals. Dar când eu cer sã se dovedeascã nu ceva în contra

actului, ci cer sã se dovedeascã ce cuprinde însuºi actul, atunci nu mai am
nevoie de înscrierea în fals. Dumneavoastrã puteþi constata cu lupa, dar se
poate constata ºi printr-o expertizã, de aceea în subsidiar cer expertiza.
Într-un al doilea subsidiar, rog sã se menþinã cã am cerut înscrierea în fals,
fiindcã nu pot sã las sã se piardã drepturile lui Aristide Blank într-o afacere atât de
importantã, pentru un asemenea lucru de nimic. În orice caz, sã binevoiþi a nu
uita cã Aristide Blank este condamnat solidar cu Banca Blank ºi cu ceilalþi, ºi
atunci nu s-ar putea judeca afacerea fãrã Aristide Blank. De aceea, vã rog, dacã
cumva se amânã afacerea din cauza apelului lui Aristide Blank, sã se suspende
judecarea tuturor apelurilor.
COMISIUNEA SE VA PRONUNÞA LA SFÂRªITUL ªEDINÞEI
Dl. avocat E. Ottulescu:

Onoratã Înaltã Comisiune, eu reprezint pe dl. Tabacovici, pe moºtenitorii
Soepkez ºi pe dl. Garvin. Însã nu voi pune deocamdatã concluziuni decât pentru
Tabacovici ºi, întrucât apelul domnului Tabacovici pune în discuþie o mulþime de
chestiuni, mi-am împãrþit materia, pentru mai multã uºurinþã, cu colegul meu, dl.
Veniamin, care va pleda dupã mine, eu ocupându-mã de situaþiunea specialã a
Bãncii Blank, întrucât dl. Tabacovici are interes ca Banca Blank sã triumfe ca sã
triumfe ºi domnia sa, domnul Veniamin ocupându-se de situaþiunea specialã a
domnului Tabacovici, domnia sa va pleda, în acelaºi timp, ºi pentru moºtenitorii
Soepkez ºi pentru domnul Garvin.
De la început, trebuie respectuos sã cer permisiunea dumneavoastrã,
întrucât nu pledez decât pentru o parte, ca, dacã va fi nevoie sã rãspund la
obiecþiunile ce se vor face, sã reiau cuvântul.
Tot procesul pe care-l judecaþi dumneavoastrã astãzi vine de la o
deosebire de concepþii: concepþia care a existat în 1930, atunci când s-a
promulgat legea pentru administrarea portofoliului imobilizat prin care s-a venit
în ajutorul instituþiunilor; ºi, pe de altã parte, concepþia pe care a avut-o legea din
10 octombrie 1940, atunci când s-a crezut cã interesul este ca bãncile,
independent de culoarea lor, sã fie ajutate, ºi, în fine, concepþia contrarie,
concepþia de astãzi, când se crede cã Statul a greºit când a ajutat bãnci de o
anume culoare. De aici, conflict între aceste douã concepþiuni.
Cred cã, înainte de a intra în examinarea motivelor de apel, este bine sã
examinez care este situaþiunea din punct de vedere legal în raport cu legea din
octombrie 1940, care a suferit oarecare modificãri la 12 martie 1941, pentru cã,
dupã legea din 10 octombrie 1940, pe baza unei simple anchete administrative ºi
secrete, cãci aºa era ancheta prevãzutã de lege, ascultãri de martori ºi expertize
în secret – desigur cã de data aceasta domnul Opriº n-ar fi în contra expertizelor
fãcute în secret la Comisiune. Din punct de vedere procedural, s-a vãzut însã cã
o condamnare obiºnuitã în asemenea condiþiuni, pronunþatã pe baza unei
hotãrâri adminstrative ºi pe baza unui raport de anchetã dat, de asemenea, pe
baze care îmi amintesc procedura Evului Mediu, n-ar fi posibil ºi n-ar reprezenta
absolut nici o autoritate ºi desigur cã reprezentanþii Statului, când au examinat
aceastã chestiune mai de aproape, ºi-au dat seama cã titlul pe baza cãruia Statul
obþine condamnarea ºi care ajunge la executarea averii unei instituþiuni de credit
ºi a unor particulari pentru sume atât de importante care depãºesc un miliard, n-
ar avea autoritatea moralã pe care trebuie s-o aibã o deciziune. ªi atunci s-a
venit cu o modificare a legii, la 12 martie 1941, prin care s-a instituit Comisiunea
în faþa cãreia am cinstea sã pledez, dându-se drept pãrþilor sã se apere în
168
deplinã libertate, astfel cã, din fericire, cei care au fost victima legii din octombrie
1940, au posibilitatea sã se apere astãzi, de data aceasta la lumina zilei, aºa cum
am învãþat noi, acei care suntem obiºnuiþi sã apãrãm dreptatea. Trebuie, din
acest punct de vedere, sã mulþumim celor care au inspirat aceastã modificare.
Acestea zise, sã-mi fie permis sã trec în scurte cuvinte la examinarea
principiilor care sunt puse de legea din 1940, aºa cum a fost modificat, pentru cã
fondul legii a rãmas neschimbat.
Trebuie sã determinãm care era competenþa Comisiunii de Anchetã ºi,
implicit, care este competenþa dumneavoastrã? ªi pentru determinarea acestei
competenþe cred cã trebuie sã ne referim la articolele legii din 1940, care aratã
competenþa Comisiunii, ca sã vedem dacã nu cumva aceastã Comisiune ºi-a
depãºit mandatul cu care era însãrcinatã de lege.
Art.1 spune: „Se instituie pe lângã Preºedinþia Consiliului de Miniºtri o
Comisiune însãrcinatã sã ancheteze operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora
Ministerul de Finanþe a rãscumpãrat portofoliile de efecte.” Prin urmare, nu este
vorba de o comisiune chematã sã ancheteze activitatea în general a unui institut
de credit. Multe institute de credit au avut activitãþi foartã dãunãtoare interesului
general, ºi dumneavoastrã aþi avut de judecat multe procese, dar aceste
chestiuni nu interesau Comisiunea de Anchetã. Ea era chematã sã ancheteze
operaþiunea de rãscumpãrare în primul rând, iar în al doilea rând era chematã sã
ancheteze o altã serie de operaþiuni care se fãceau pe baza legii din 1930, adicã
sã ancheteze în ce condiþiuni s-au încheiat diferite convenþiuni ºi tranzacþii cu
debitorii, sã examineze dacã ele au fost încheiate cu respectul legii. În fine, art. 1
spune cã a fost chematã sã ancheteze ºi operaþiunea scoaterii din obligo, care a
avut loc prin diferite convenþiuni, ºi chiar în cazul Bãncii Blank au existat
asemenea operaþiuni.
În art. 3 decretul spune cã atunci când se vor constata fraude sau grave
prejudicii aduse Statului, se va putea, în primul rând, la cererea Comisiunii, lua
mãsuri de asigurare, ºi apoi, pe baza raportului Comisiunii, se puteau da ºi
deciziuni de condamnare. Dar pentru aceasta, nu se puteau examina decât
aceste acte ºi numai aceste acte, restul nu intereseazã. ªi textul mai prevede
cine este supus acestor severe mãsuri /mãsuri de sechestrare ºi condamnare/,
arãtând: institutele de credit, instituþiunile afiliate, institutele care au fost scoase
din obligo ºi, în fine, conducãtorii care ar fi vinovaþi prin fraudã sau grave
prejudicii.
Problema s-a pus chiar înaintea Comisiunii de Anchetã ºi este interesant
sã vedeþi cum a înþeles sã rezolve de la început Comisiunea chestiunea, dacã
este suficient sã constaþi un prejudiciu pentru care ipso jure instituþiunile
prevãzute în textul legii – ºi eventual ºi conducãtorii sã poatã fi declaraþi
responsabili – pentru cã aþi vãzut cã legea vorbeºte de fraudã, prin urmare de
fapte culpabile, dar vorbeºte ºi de grave prejudicii, ºi vorbeºte de grave prejudicii
nu în sensul cã ele trebuie sã aibã la bazã un act de fraudã, ci pot avea la bazã ºi
un act culpabil, care prin el însuºi sã nu reprezinte numaidecât o fraudã. Ceea ce
mi se pare cã este cert, este cã o rãspundere de plano a institutului de credit,
pentru simpla consideraþiune cã ar exista un prejudiciu, nu este prevãzutã în
textul acestei legi ºi nici n-ar fi putut sã fie prevãzutã în textul acestei legi, pentru
cã aceasta ar fi însemnat o derogare de la principiile generale de drept, o
derogare foarte gravã. Dupã principiile de drept, ca sã existe rãspundere trebuie
un fapt culpabil, un prejudiciu ºi o legãturã de cauzalitate între faptul care a
provocat prejudiciul ºi prejudiciu. Nu gãsim în acest decret-lege nicio derogare
de la aceste principii. Poate cã decretul-lege este puþin cam sibilic, poate cã nu
169
este extrem de clar, dar cert este cã o asemenea derogare de la principiile

dreptului comun ar fi trebuit, dacã ar fi existat, sã fie scrisã în lege. Or, nefiind
scrisã în lege, din contrã legea referindu-se la situaþiunea legalã din momentul
când s-a preluat portofoliul imobilizat, înseamnã cã dumneavoastrã aveþi de
examinat culpabilitatea institutelor de credit ºi a conducãtorilor în raport cu
starea legislativã din acel moment.
Într-adevãr, art. 1 zice: se instituie pe lângã Preºedinþia Consiliului de
Miniºtri o Comisiune însãrcinatã sã ancheteze operaþiunile ºi lucrãrile în baza
cãrora Ministerul de Finanþe a rãsumpãrat portofoliul de efecte aflat la Banca
Naþionalã, potrivit legii din 27 iunie ºi 1 aprilie 1936.
Decretul-lege ar fi putut, ca o mãsurã revoluþionarã, sã spunã cã nu þine
seama de legile pe baza cãrora s-a fãcut actul de rãscumpãrare. Dar nu s-a
întâmplat aºa. De aceea, este cert, culpabilitatea trebuie examinatã în raport cu
situaþiunea legislativã care era la acea datã. Dacã în raport cu dispoziþiunile
legislative de la acea datã, preluarea portofoliului de la Banca Naþionalã la Stat,
care este un act ce se face peste capul institutului de credit, a fost o operaþiune
legalã, ºi dacã în aceste operaþiuni nici institutul de credit, nici conducãtorii lui n-
au jucat un rol care sã facã ca asemenea acte sã fie pãtate de fraudã, atunci
bineînþeles cã, chiar dacã existã existã prejudicii, pentru cã prejudicii pot sã
existe independent de un act culpabil, toate convenþiunile pot sã producã
prejudicii ºi de multe ori ele derivã chiar din lege – când vom examina natura
acestei legi din 1930 vom vedea cã dânsa, prin natura ei, trebuia sã cauzeze
prejudicii Statului – ei bine, de acele prejudicii nu au a rãspunde nici institutele de
credit, nici conducãtorii lor. Ei au a rãspunde de prejudiciile care rezultã din
faptele culpabile, fie cã ne plasãm sub raportul contractual, fie cã ne plasãm sub
raportul cvasidelictual.
Chestiunea a fost pusã înaintea Comisiunii ºi este interesant sã vã
arãtãm cum a înþeles Comisiunea, cum a înþeles pentru conducãtori ºi cum a
înþeles pentru institutele de credit, iar dupã ce voi arãta cum a înþeles
Comisiunea chestiunea din punct de vedere juridic, voi arãta în treacãt ºi cum a
aplicat-o, cãci dacã a înþeles-o bine, dar a aplicat-o greºit, evident cã raportul nu
poate sã aibã nicio autoritate atunci când el contravine principiilor de bazã pe
care le-a pus.
Iatã, într-adevãr, cum se exprimã raportul la capitolul „organele de
conducere”, când se ocupã de rãspunderea conducãtorilor:
„Comisiunea, interpretând dispoziþiunile art. 3 din decretul-lege nr. ... a

gãsit cã legiuitorul n-a înþeles sã deroge în privinþa rãspunderii personale a
organelor de conducere de la dispoziþiunile dreptului comun, fãcând
responsabile fãrã nicio discriminare pe toate persoanele care au avut vreun rol
de conducere sau de control, ci numai pe acele persoane cãrora li s-ar putea
imputa o culpã efectivã ºi aceasta numai în mãsura în care au avut amestec
direct în operaþiunile care, potrivit art. 1, fac obiect de anchetã.”
Aþi reþinut cã „obiect de anchetã”, potrivit art. 1, nu-l face decât

operaþiunea de preluare ºi convenþiunile ºi tranzacþiile încheiate ulterior cu
debitorii dupã aceastã preluare. Mai departe, raportul spune:
„Într-adevãr, misiunea comisiunii nu este aceea de a cerceta întreaga

gestiune a Bãncii Blank ºi rãspunderea pentru aceastã gestiune, ci numai aceea
de a cerceta operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora Ministerul de Finanþe a fãcut
rãscumpãrarea de portofoliu, precum ºi condiþiunile fixate sau convenþiunile
170
încheiate pentru realizarea efectelor respective, iar organele de conducere nu

sunt vizate decât în mãsura în care au contribuit la aceste operaþiuni ºi numai
dacã le sunt imputate fraude sau grave prejudicii.”
Prin urmare, Comisiunea o spune de la început, nu existã nicio derogare

de la principiile dreptului comun, dânsa nu este chematã sã judece sau sã
examineze întreaga gestiune a Bãncii Blank, nu este chematã sã se ocupe de
conducãtori pentru faptele privind aceastã gestiune, dar dacã în operaþiunea de
preluare a portofoliului, sau în convenþiunile ulterioare, conducãtorii au vreo vinã,
inducând, de exemplu, în eroare cu ocazia acelor convenþiuni pe Stat prin acte
frauduloase sau culpabile, atunci dânºii au a rãspunde. Sunt principii foarte bine
puse din care se vede precis cã Comisiunea nu avea sã se ocupe de gestiunea
Bãncii Blank ºi de toate operaþiunile care au avut loc înainte de preluarea
portofoliului imobilizat. Este, deci, bineînþeles, spune Comisiunea, cã dânsa nu
avea sã se ocupe de operaþiunile pe care le-au fãcut diferite întreprinderi atunci
când s-au dus sã sconteze cambii la Banca Blank ºi nici nu au a se ocupa de
operaþiunea reescontãrii la Banca Naþionalã, acestea nu intrã în competenþa
Comisiunii.
Dar dupã ce pune în mod atât de admirabil principiul, sã vedeþi cum l-a
aplicat. Citesc numai trei rânduri, aº putea citi pagini întregi, ca sã dovedesc
contrazicerea în care s-a pus Comisiunea de Anchetã, ºi nu este nici prima, nici
singura, pentru cã acest raport este plin de contraziceri. Iatã ce spune:
„Din declaraþiunile fãcute înaintea Comisiunii de martorii S. Florescu,

Cantuniari etc. rezultã cã, în perioada arãtatã mai sus, aceia care au condus
efectiv Banca Blank ºi au avut un rol determinant în operaþiunile de reescont, de
preluare ºi de încheierea convenþiunilor, sunt numai: dl. Aristide Blank, care este
deþinãtorul majoritãþii acþiunilor întreprinderii, defunctul Soepkez ºi dl.
Tabacovici.”
Prin urmare, dupã ce ai pus principiul cã n-ai sã te ocupi de operaþiunile

anterioare preluãrii portofoliului, cã nu eºti competent sã te ocupi de operaþiunile
reescontului, pe urmã, când este sã aplici principiile ºi vrei sã stabileºti
rãspunderile, zici cã Tabacovici ºi ceilalþi sunt aceia care au avut un rol
determinant în operaþiunile de reescont, de preluare ºi de încheiere de
convenþiuni. Vom vedea care a fost rolul lor în aceste operaþiuni, dar, de la
început, vreau sã stabilesc cã Comisiunea de Anchetã, în dezacord cu principiile
puse de ea însãºi, când se ocupã de conducãtori, se ocupã ºi de gestiunea lor,
anterioarã operaþiunii de preluare.
Este interesant sã vedem dacã pentru institutul de credit, Comisiunea de
Anchetã a pus principiile în acelaºi fel, sau dacã cumva a adoptat alte principii,
pentru cã în lege aþi vãzut cã nu este nicio distincþie în privinþa principiilor de
bazã. Iar dacã mergem la dreptul comun, trebuie sã mergem la dreptul comun ºi
pentru unii ºi pentru ceilalþi.
În capitolul „preluarea portofoliului ºi prejudiciile aduse Statului” citim:
„Acestea fiind împrejurãrile ºi condiþiunile în care au fost preluate de Stat

portofolii imobilizate de un miliard ... este de observat cã operaþiunea preluãrii a
trecut prin trei faze: prima fazã a fost prezentarea la reescont Bãncii Naþionale a
efectelor Bãncii Blank, operaþiune în care este evident cã rolul de cãpetenie l-a
jucat Banca Blank, obligatã sã prezinte efecte care sã întruneascã condiþiunile
statutare...”
171
Prin urmare, când a fost vorba de conducãtori ai spus cã n-ai sã te ocupi

decât de chestiunea preluãrii; când vii sã vorbeºti de Banca Blank, spui: am sã
mã ocup ºi de chestiunea reescontãrii, unde rolul principal l-a jucat Banca Blank!
ªi veþi vedea din cele ce urmeazã cã se spune cã dânsa n-a prezentat cambii
care sã îndeplineascã condiþiunile statutare:
„...A doua operaþiune, în care Banca Blank nu a avut sã intervinã, a fost

prezentarea portofoliului imobilizat de cãtre Banca Naþionalã la Ministerul de
Finanþe, din efectele pe care le avea în portofoliul sãu de reescont.”
Prin urmare, la aceastã operaþiune Banca Blank n-a avut sã intervinã, ºi

aici Comisiunea pune exact principiile, cãci, dupã lege, operaþiunea aceasta de
preluare este o operaþiune între Banca Naþionalã ºi Stat. Deci, aici spui cã nu
poate sã fie responsabilitate din partea Bãncii Blank. Însã, ceva mai departe, la
pagina 15, când stabileºti rãspunderea conducãtorilor, vorbeºti de rolul pe care l-
au jucat în operaþiunile de reescont ºi de preluare, deºi recunoscuse-ºi la pagina
9 cã, în operaþiunile de preluare, sistemul legal era aºa încât Banca Blank nu
putea sã joace niciun rol.
ªi în fine:
„a treia operaþiune, convenþiunile prin care Banca Blank a obþinut

înlocuirea unor efecte ... în care rãspunderea Bãncii Blank este din nou
angajatã, ºi o a doua serie de convenþiuni prin care Statul a ajuns în stãpânirea
acestui portofoliu, a aranjat plata datoriilor cu debitorii ce-i fuseserã cedaþi.”
Prin urmare, în ceea ce priveºte Banca Blank, Comisiunea se ocupã de

operaþiunea reescontãrii, operaþiune strãinã de anchetã, se ocupã de
operaþiunea preluãrii, recunoaºte însã cã Banca Blank este strãinã de ea; ºi se
ocupã de ultima operaþiune a tranzacþiilor, a convenþiunilor, a scoaterii din obligo,
unde principial, dacã era o culpã, putea sã existe o responsabilitate. Sunt de
acord, dar culpa veþi vedea cã n-a existat.
Iatã care este sistemul legii din 1940, ºi, în treacãt, cum a fost aplicatã.
Prin aceastã lege se face trimitere la alte douã legi ºi anume legea din 1930 ºi la
legea din 1936. Este nevoie iarãºi, înainte de a intra în examinarea motivelor de
apel, sã facem o micã incursiune în dispoziþiunile acestei legi, în special a legii
din 27 iunie 1930, incursiune pe care ºi onorata Comisiune de Anchetã o face ºi
trebuia s-o facã, pentru cã însãºi legea din 1940 se referã la aceste douã legi.
Nu vreau sã revin asupra celor dezvoltate cu atâta competenþã de colegul
meu, dl. Bãlescu, care a pledat pentru Banca Blank. Eu apãr Banca Blank fãrã
sã-i fiu avocat, dar pentru cã interesul clientului mei impune aceastã apãrare.
N-am sã mã ocup de legea de stabilizare. Cu toþii ºtim cã aceastã lege, într-un
interes care privea numai Institutul de Emisiune, a prevãzut preluarea de Stat de
la Banca Naþioanlã a efectelor cu scadenþã prea îndepãrtatã. Vã voi arãta cã
acestea erau efecte care aveau o scadenþã mai lungã decât 100 zile, ceea ce era
contrar statutelor Bãncii Naþionale. Legea de stabilizare, statutul Bãncii
Naþionale ºi convenþiunea încheiatã cu Banca Naþionalã la care ne trimite legea
de stabilizare, care aratã cum se face aceastã operaþiune de preluare, ce are sã
primeascã Banca Naþionalã în schimb etc., pe baza acestor dispoziþiuni reieºea
cã asemenea efecte cu scadenþã îndepãrtatã se pot prelua pânã la concurenþa
sumei de 4.069.000.000 lei. S-a întâmplat însã cã nu s-au gãsit atâtea efecte
care sã fie imobilizate, ºi atunci, pentru cã, dupã legea din 1929, bãncile au trecut
printr-o situaþiune extrem de grea – câte bãnci n-au cãzut în stare de faliment,
172
Banca Blank este una care a reuºit sã se salveze – în criza din 1930, apoi criza
mult mai gravã din 1931, toate acestea au fãcut necesarã o nouã dispoziþiune
legislativã, pentru cã legea de stabilizare pevãzuse o mãsurã de asanare, dar
numai a Institutului de Emisiune, pe când ceea ce interesa dupã criza din
1930/1931 era de data aceasta o operaþiune de asanare a institutelor de credit.
Bineînþeles cã scopul celor douã legi, aceea din 1929 ºi legea pentru
administrarea portofoliului imobilizat, ºi interpretarea unor dispoziþiuni din legea
de stabilizare, este cu totul deosebit. Acesta este un punct din cele mai
importante care a scãpat vigilenþei Comisiunii de Anchetã ºi, de aceea, eu cred
cã înainte de a trece mai departe, este absolut necesar sã examinãm economia
acestei legi din 27 iunie 1930, sã vedem ce a urmãrit legiuitorul prin aceastã lege,
cãci dacã legiuitorul a urmãrit sã salveze cu sacrificii institutele bancare, bunã
sau rea aceastã politicã, pe mine nu mã intereseazã din moment ce
dumneavoastrã sunteþi chemaþi sã examinaþi situaþiunea prejudiciului în raport
cu aceste legi care n-au fost abrogate de legea din 1940, este de aceea necesar
sã vedem principiile înscrise aici, ºi mi se pare cã aici este unul din punctele
cardinale ale procesului, de care dumneavoastrã veþi trebui sã þineþi seama în
deciziunea pe care o daþi atât pentru rãspunderea Bãncii Blank, cât ºi în special
ceea ce mã intereseazã pe mine pentru rãspunderea conducãtorilor, pentru cã
eu apãr numai situaþiunea conducãtorilor.
Legea aceasta, dupã ce în art. 1, alineatul 1, prevede cã, pentru
administrarea portofoliului de efecte cu scadenþã îndepãrtatã conform
prevederilor planului de stabilizare se va proceda precum urmeazã, în al. 2 are
grijã sã defineascã ce se înþelege prin efecte cu scadenþã prea îndepãrtatã ºi
simte aceastã nevoie pentru cã, în al. 2, legiuitorul prevede de data aceasta nu în
interesul Bãncii Naþionale, ci în interesul diferitelor institute de credit, preluarea ºi
a altor efecte decât cele cu scadenþã îndepãrtatã. ªi atunci, pentru ca sã ºtie ce
fel de efecte sunt cele prevãzute în art. 2, care se preiau în interesul institutelor
de credit, trebuie sã ne ducem la definiþia din art. 1, pentru ca sã stabilim care
sunt efectele care se preiau pentru asanarea Bãncii Naþionale ºi în modul acesta
vom ºti ce condiþiuni ºi care sunt efectele care se preiau pentru asanarea
institutelor de credit.
Iatã textul:
„prin portofoliu de efecte cu scadenþã prea îndepãrtatã se înþeleg

efectele care întrunesc toate prevederile statutare, afarã de lichiditate la
termenul prevãzut de art. 24 din statutul Bãncii Naþionale.”
Prin urmare, efectele acestea pe care Statul le preia pânã la concurenþa

sumei de 4 miliarde, redusã pe urmã la 3.200.000.000, trebuie sã fie efecte care
trebuie sã îndeplineascã toate condiþiunile statutare, nu numai cele de formã,
pentru cã condiþiunile statutare de formã sunt menite a asigura ºi bonitatea
efectelor.
De ce se cer trei semnãturi în unele cazuri ºi douã în altele? Pentru cã
aceasta este o garanþie cã efectele care vor îndeplini o asemenea condiþiune vor
fi mai bune decât cele care vor purta numai o semnãturã. Prin urmare, ceea ce
preia Statul pentru a salva Banca Naþionalã sunt efecte cu scadenþã prea
îndepãrtatã. Care sunt aceste efecte? Legea are grijã sã spunã ºi aici
Comisiunea nu are niciun rol, imaginaþia nu poate sã joace în aceastã direcþiune,
sunt efecte care îndeplinesc toate condiþiunile statutare, afarã de lichiditate. O
bancã de emisiune nu poate sã aibã efecte cu scadenþã îndepãrtatã. Art. 24 zice
cã scadenþa cea mai lungã nu poate întrece 100 zile. Dacã au o scadenþã mai
173
îndepãrtatã de 100 zile, acest portofoliu nu are ce cãuta la o bancã de emisiune.

Banca trebuie epuratã pentru a asigura operaþia de stabilizare, trebuie ca Statul
sã ia cu sacrificii aceste efecte, pentru cã operaþiunea aceasta se face în
interesul monetar, pentru salvarea ºi punerea pe noi baze a Institutului de
Emisiune.
Pânã aici, legea nu fãcea decât sã prevadã ceea ce era ºi în planul de
stabilizare; aplica dispoziþiunile legii ºi planului de stabilizare. La 27 iunie 1930
interveniserã însã lucruri grave, începuse retragerea depozitelor, situaþia era
extrem de criticã ºi atunci legiuitorul – ºi este interesant sã vã arãt cã a constatat
ºi onorata Comisiune – s-a gândit cã, ceea ce a fãcut legea de stabilizare pentru
Banca Naþionalã, nu este suficient, ci trebuie fãcut ceva de data aceasta, pentru
institutele de credit. Încã o datã, bine sau rãu, n-am sã judec care era concepþia
cea bunã, cert este cã, în toate þãrile, s-a fãcut la fel: ºi în Austria, în Germania, în
Italia, nu numai în þara noastrã. Politica de imobilizare pe care au fãcut-o bãncile
prin afectarea de disponibilitãþi pentru industrii, greºitã dacã vreþi, dar s-a fãcut
pretutindeni pentru cã aºa era concepþia din acel moment.
Iatã ce spune Comisiunea de Anchetã: „autorul legii /Madgearu/ aratã cã
dispoziþiunile din al. 2, care nu fuseserã prevãzute în planul de stabilizare, au fost
menite sã permitã sprijinirea bãncilor aflate în dificultãþi de plãþi din cauza run-
ului intervenit la Banca Blank la începutul primãverii 1930”. ªi atunci se introduce
în aceastã lege, în art. 2, o dispoziþie care avea de scop ajutorarea institutelor de
credit ºi care a jucat faþã de toþi, nu numai faþã de Banca Blank: „Ministerul de
Finanþe este autorizat, de asemenea, sã rãscumpere în urma avizului conform al
Bãncii Naþionale, alte efecte”.
Prin urmare, dacã sunt altele înseamnã cã nu sunt acelea din art. 1, adicã
acelea cu scadenþã prea îndepãrtatã, dar care îndeplinesc condiþiunile statutare.
Aceste „altele” trebuie sã fie efecte cu scadenþã mai scurtã ºi care nu îndeplinesc
condiþiunile statutare. Pentru cã este uºor de înþeles, ºi în aceastã privinþã vã voi
arãta cu dispoziþiunile tuturor celor care au aplicat dispoziþiile legii, cã nimãnui nu
i-a trecut vreodatã prin minte, pânã acum când chestiunea a ajuns la Comisia de
Anchetã, sã spunã cã prin expresiunea „alte efecte” din art. 2 se înþeleg tot
efectele din art. 1 – cãci aºa scrie onorata Comisiune în raportul de anchetã.
Legea spune „alte efecte scontate de aceasta, oricare ar fi data intrãrii lor
în portofoliu”. În ce scop? „...în vederea de a contribui la asanarea financiarã ºi în
mãsura în care resursele prevãzute de programul de stabilizare vor întrece
totalul de mai sus”.
Prin urmare, iatã douã categorii de operaþiuni: 1/preluarea de efecte cu
scadenþã prea îndepãrtatã pentru epurarea Bãncii de Emisiune ºi 2/preluarea de
data aceasta a unor alte efecte, deci oricare ar fi ele, nu pentru epurarea
Institutului de Emisiune, ci pentru ajutorarea institutului de credit. De unde prima
operaþiune nu impunea Statului sacrificii, cãci i se cerea, cu condiþia ca efectele
sã îndeplineascã toate condiþiunile statutare, deci sã aibã bonitate, sã treacã la
Stat nu pentru ca Statul sã aibã o pagubã, ci pentru ca banca de emisiune sã nu
pãstreze în portofoliu efecte lipsite de lichiditate, de data aceasta, când este
vorba de celelalte efecte care se preiau pentru asanarea institutelor de credit, de
data aceasta textul zice cã preluarea se face în vederea [...] sacrificiu. Va sã zicã,
venind cu aceastã lege în momentul de crizã care exista la toate bãncile,
intenþiunea a fost sã se ajute bãncile, sã se contribuie. Statul sã facã un sacrificiu
pentru asanarea lor, pentru cã Statul recunoºtea cã situaþia criticã în care se
gãseau bãncile era datoratã în cea mai mare parte evenimentelor. ªi cât de
174
adevãrat a fost aceasta, nu avem decât sã vedem cã Banca Blank, despre care
se spunea cã a pierdut 1.400.000.000, a reuºit sã achite deponenþii sutã la sutã.
Era, prin urmare, vorba numai de ceva trecãtor, trebuia sã fie ajutatã, trebuia
fãcute sacrificii ºi atunci legea prevede aceste sacrificii.
Acum, pentru aceste operaþiuni de preluare, era nevoie de vreo formã?
Era nevoie de vreun aviz al vreunei Comisiuni sau de vreun jurnal al Consiliului
de Miniºtri? Câtuºi de puþin. ªi aici se va vedea grava confuziune care se face.
Cine citeºte atent aceastã lege, vede cã ea conþine douã operaþiuni: întâi,
operaþiunea de preluare care avea loc între Stat ºi Banca Naþionalã, unde
efectele de preluat le oferea Banca Naþionalã. Ea le alegea ºi le alegea cum era
natural pe acelea care credea cã sunt mai puþin bune, cãci pe cele mai bune le
pãstra pentru dânsa. Operaþiunea aceasta are loc între Banca Naþionalã ºi Stat
fãrã niciun amestec al institutelor de credit ºi veþi vedea cã pentru fiecare din cele
trei mari operaþiuni de preluare, au intervenit, conform legii, convenþiuni între
Banca Naþionalã ºi Stat, fãrã niciun amestec al institutului de credit, iar efectele
predate Statului erau întotdeauna alese de Banca Naþionalã. Iatã, prin urmare, o
operaþie de cesiune, intervenitã peste capul debitorului cedat. Articolul 6 al legii
spune în aceastã privinþã:
„Banca Naþionalã prezintã Ministerului de Finanþe, o datã cu trecerea

efectelor la Stat, un referat cu o situaþie generalã detaliatã asupra situaþiei
financiare. Ministerul de Finanþe, cu avizul Bãncii Naþionale, va putea încheia
orice convenþiuni sau tranzacþiuni pe care le va crede utile sau necesare pentru
realizarea debitului datorat, luând orice garanþii personale sau reale pentru ca
realizarea lui sã fie bine asiguratã.”
Pentru cea de a doua operaþiune, art. 8 ºi 10 prevãd douã forme: la fiecare

operaþiune trebuia avizul unei comisiuni pe care o instituie chiar art. 10 ºi, în fine,
mai trebuia ca aceste convenþiuni sau tranzacþiuni sã fie ratificate prin jurnal al
Consiliului de Miniºtri. Iatã textul:
„Ministerul de Finanþe, cu avizul Bãncii Naþionale ºi cu avizul comisiunii

prevãzute de art. 10, va propune Consiliului de Miniºtri spre ratificare,
convenþiunile sau tranzacþiunile încheiate. Ele vor fi comunicate Bãncii
Naþionale...”
Prin urmare, operaþiunea preluãrii se face peste capul institutului de

credit, alegerea efectelor se face de Banca Naþionalã, pe baza ofertei Bãncii
Naþionale, o operaþiune în care n-are niciun amestec institutul de credit, iar
numai dupã aceasta, operaþiunea convenþiei ºi a tranzacþiei, acestea au nevoie
de formele prevãzute de lege, ºi este natural sã se facã aceastã distincþiune,
pentru cã prima operaþiune este o operaþiune care se face de la o autoritate, pe
când cea de a doua, convenþiunile ºi tranzacþiile puteau duce la reducþiuni
importante ºi, de aceea, pentru ele era nevoie sã se prevadã oarecare garanþii
de formã, care erau avizul unei comisiuni ºi ratificarea prin jurnalul Consiliului de
Miniºtri. Veþi vedea cã Comisiunea de Anchetã confundã aceste operaþiuni ºi
cere ratificarea ºi avizul acolo unde legea nu cerea nimic.
Dat fiind scopul dispoziþiunii acesteia a doua din lege, ajutorarea
institutelor de credit, bineînþeles cã era de naturã sã nu impunã o distincþiune
între categoria efectelor, pentru cã, dacã vrei sã-l ajuþi, trebuie sã-i preiei ceea ce
are. Dacã o sã-i ceri efecte de perfectã bonitate, atunci însuºi scopul în vederea
cãruia ai edictat dispoziþia legislativã nu poate fi realizat. De aceea, dispoziþiunile
limitate la acele efecte nu se pot aplica la cealaltã categorie de efecte.
175
Cum a înþeles toatã lumea aceastã dispoziþie legislativã? Mã refer la o

depoziþie de o extremã importanþã, aceea a domnului Radu Romanescu, care
era ºi comisar al Statului pe lângã Banca Naþionalã ºi domnia sa a jucat un rol
activ la toate aceste operaþiuni. Iatã ce spune:
„În anul 1930 am fost numit Comisar al Guvernului pe lângã Banca

Naþionalã ºi conducãtor al economiei financiare care începuse din 1930. Am
administrat portofoliul de la Banca Naþionalã. În aceastã calitate, m-am ocupat
de preluarea portofoliului de cãtre Stat de la Banca Naþionalã. Efectele care
compuneau portofoliul Bãncii Naþionale, ºi pe care ea le propunea sã fie preluate
de Stat, erau indicate numai de Banca Naþionalã. Ministerul de Finanþe nu
controla nici lichiditatea, nici solvabilitatea debitorilor. Printre aceste efecte erau
ºi unele la care Statul cunoºtea insolvabilitatea debitorilor, pe care nu le putea
refuza, fiindcã tocmai scopul preluãrii portofoliului era de a debarasa Banca
Naþionalã de asemenea creanþe, care nu se puteau realiza niciodatã ...
Ministerul de Finanþe cunoºtea imposibilitatea de realizare integralã a efectelor
preluate, dar nu putea obiecta, cãci acesta era în parte scopul legii.”
Dumneavoastrã veþi examina ºi alte dispoziþiuni ºi veþi vedea cã toate

concordã în aceastã privinþã.
În legãturã cu legea din 1930 este interesant sã mai rãspund la o
obiecþiune pe care o gãsesc în hotãrâre atunci când se face examenul critic al
dispoziþiilor legislative. Se spune aici cã, din totalul sumelor care erau alocate
pentru planul de stabilizare ºi care la început era de 4 miliarde ºi ceva, prin legea
din 27 iunie 1930 s-a alocat pentru preluarea efectelor cu scadenþã prea
îndepãrtatã 3.250.885.000. Numai diferenþa pânã la 4 miliarde, adicã circa 800
milioane, putea sã fie întrebuinþatã pentru celelalte efecte. Or, spune hotãrârea,
s-a întrebuinþat mai mult, s-a întrebuinþat circa 1.500.000.000 ºi tot hotãrârea
constatã cã suma de 3.250.885.000, pânã la concurenþa cãreia se puteau prelua
efecte de la Banca Naþionalã cu scadenþã îndepãrtatã, n-a fost atinsã ºi atunci s-
au avut la dispoziþie, pânã la concurenþa sumei totale de 4 miliarde, o sumã mai
mare, adicã 1.514.000.000. Aceasta ar fi o iregularitate din punctul de vedere al
onoratei Comisiuni.
Însã, dacã citim textul legii, vedem cã interpretarea care i s-a dat atunci de
cãtre Stat – ºi noi putem fi fãcuþi vinovaþi de interpretãrile fãcute de Stat – a fost în
sensul urmãtor: toatã suma pusã la dispoziþie conform planului de stabilizare
poate sã fie întrebuinþatã în prevederile legii din 27 iunie 1930. Articolul 1
prevedea cã „pânã la concurenþa sumei totale de 3.250.885.000 se vor
rãscumpãra efectele vizate la articolul 1, deci efecte cu scadenþe îndepãrtate, iar
pentru diferenþa pânã la acest plafon suma va fi întrebuinþatã pentru asanarea
institutelor de credit. Insã cum nu s-au întrebuinþat pentru preluarea portofoliului
cu scadenþa îndepãrtatã decât numai 2.554.000.000 ºi cum legea nu fixase un
plafon, ci spunea numai „pânã la concurenþa”, înseamnã cã nu era nici o
obligaþiune ca sã se întrebuinþeze toatã suma de 3.250.000.000. Iar al. 2, când
spune cã ceea ce rãmâne pânã la concurenþa sumei totale de 4 miliarde se poate
întrebuinþa pentru salvarea institutelor de credit, bineînþeles cã nu se poate
interpreta în sensul cã numai ceea ce rãmâne peste 3.250.000.000, chiar dacã
pentru prima categorie s-a întrebuinþat mai puþin. Textul spune:
„Ministerul de Finanþe este autorizat, de asemenea, sã rãscumpere în

urma avizului conform al Bãncii Naþionale alte efecte scontate de aceasta,
oricare ar fi data intrãrii în portofoliu, în vederea de a contribui la asanarea
financiarã ºi în mãsura în care resursele prevãzute de programul de stabilizare
vor întrece totalul de mai sus.”
176
Or, care era acest total? 4 miliarde. Cât se putea întrebuinþa pentru
efectele din art. 1? 3.325.885.000. Dacã s-a întrebuinþat mai puþin înseamnã cã,
pânã la plafonul total, rãmâne disponibilã o sumã mai mare care de fapt a fost
întrebuinþatã.
Vreau sã mai spun câteva cuvinte asupra legii din 1 aprilie 1936. Aceastã
lege intervine la o datã mult ulterioarã operaþiunii de preluare ºi dupã ce
convenþiunile de scoatere din obligo ºi diferite alte convenþiuni cu debitorii
fuseserã încheiate. Intervine la o datã când Statul cunoºtea situaþiunea,
cunoºtea valoarea efectelor pe care le dobândise, fie prin preluare, fie prin
convenþiuni ulterioare. Cu toate acestea, la aceastã datã se încheie o convenþie
cu Banca Naþionalã, care are putere de lege pentru cã a fost ratificatã prin lege ºi
în aceastã convenþie Statul face oarecare mãrturisiri preþioase care ar valora ºi
ca ratificare a tot ceea ce fãcuse în trecut, dar care în orice caz sunt acte de
mãrturie fãcute printr-o lege peste care astãzi nu se mai poate trece. Iatã ce
spune aceastã convenþiune-lege:
„Având în vedere cã portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale a trecut la

Stat pe baza planului de stabilizare ºi a legii din 27 iunie 1930 ... a fãcut în mare
parte obiectul unor convenþiuni de platã pe termen lung încheiate de Stat cu
debitorii respectivi; cã parte din aceste convenþiuni nu s-au putut executa, iar
parte din debitori au devenit insolvabili...”
Prin urmare, vã rog sã reþineþi cã a preluat o serie de debitori ºi cã

solvabilitatea multora din ei nu era pusã la îndoialã. Dar, dupã 1930 au venit o
serie întreagã de evenimente care ne-au dus la faimoasa lege a conversiunii din
1934, lege care dupã mine a fost un dezastru, pentru cã nu se poate sã decretezi
cã anume debitori n-au sã-ºi plãteascã datoriile, fãrã ca aceasta sã aibã
repercusiuni în toatã viaþa economicã. Toate acestea au provocat o serie de
insolvabilitãþii. O spune legea. ªi atunci vã întreb: pentru aceste insolvabilitãþi
provocate de o politicã legislativã – bunã sau rea nu intereseazã – trebuie sã
rãspundã Banca Blank ºi conducãtorii ei, ºi fãrã nicio discriminare, nici mãcar un
cuvânt asupra selecþionãrii, adicã sã se vadã cine anume a devenit insolvabil.
Când veþi citi raportul Comisiunii ºi tablourile fãcute de ea, veþi rãmâne
înmãrmuriþi! Tot ce nu s-a încasat, toate reducþiunile fãcute conform legii în
executarea acestor legi de conversiuni, care era o lege fãcutã în urma
declaraþiunii de neconstituþionalitate a primei legi ºi care avea la bazã reduceri
convenþionale, Statul consimþind la reduceri pentru toþi deveniþii insovabili toate
acestea trebuie sã le plãteascã Banca Blank. De ce? Pentru cã era nevoie sã
dãm mulþimii un þap ispãºitor, mulþimea este avidã, aºa sunt timpurile. Þapul
acesta ispãºitor, acarul Pãun cum era într-un proces de cale feratã, trebuie sã
decretãm cã trebuie sã fie Banca Blank. Ea trebuie sã plãteascã oalele sparte. ªi
o politicã greºitã, dacã am admite cã aºa este, de ajutorare a bãncilor, astãzi
tragem cu buretele peste ea, nu mai vrem sã ºtim nimic ºi tot ceea ce a pierdut
Statul de pe urma acestei politici, fãrã nicio discriminare, aruncãm în sarcina
Bãncii Blank ºi a conducãtorilor ei. Acesta este procesul pe care dumneavoastrã
sunteþi chemaþi sã judecaþi.
ªi acum vin la o concluziune care este în legãturã cu chestiunile pe care
le-am discutat pânã acum ºi cu interpretarea legii din 1930, care am spus cã este
de o deosebitã importanþã. Nu v-am citit lucrãrile preparatorii ale legii, raportul la
Camerã, care dovedesc caracterul acestei legi, de ajutorare, deci de sacrificiu,
care face ca Statul sã nu aparã ca un negustor de creanþe, care a cumpãrat
creanþe pe piaþã, ºi care vine pe urmã sã cearã paguba suferitã de pe urma
177
cumpãrãrii. Nu este Statul în aceastã ipostazã. Statul a voit sã dea un ajutor,

pentru cã la mijloc era un interes general. Ajutorul îl acorda, în primul rând, în
interesul deponenþilor, al pieþei, acesta a fost sistemul legal adoptat prin al. 2 al
articolului pe care dumneavoastrã îl cunoaºteþi. ªi dacã acesta este sistemul
legii, mi-ar fi suficient ca sã spun cã nicio rãspundere nu poate sã existe din
operaþiunile de preluare.
Voi spune de la început: principial ar putea sã existe rãspundere, dar din a
doua operaþiune ºi, bineînþeles, numai dacã se va dovedi vreo ilegalitate. Dar din
operaþiunea reescontului nu, pentru cã anchetarea unei asemenea operaþiuni nu
intrã în cadrul legii, pentru cã operaþiunea preluãrii se face peste capul
institutelor, pentru cã aceastã operaþiune nu este un act de cumpãrare de
creanþe, cã este o operã de ajutor ºi sacrificiu. În orice caz, este o operaþiune
unde institutul de credit ºi nici conducãtorii lui n-au avut niciun amestec. Ar
rãmâne a treia operaþiune: aceea a operaþiunilor ºi tranzacþiunilor, evident dacã
sunt convenþiuni ºi tranzacþiuni neregulate, aici poate fi o rãspundere în principiu,
ºi numai aici, dar voi arãta cã nici aici nu poate sã fie, iar dacã am pus chestiunea,
am pus-o numai ca sã stabilesc unde eventual ar fi putut fi vreo rãspundere a
conducãtorilor.
Am auzit, aici alãturi, un cuvânt: „lipsã de cauzã”. Aº ruga pe colegul meu
sã citeascã legea, pentru cã unde în lege se vorbeºte despre contribuþiuni ºi
sacrificii nu poate sã fie lipsã de cauzã. Vorbesc de douã ceasuri ºi spun cã legea
nu este abrogatã ºi cã prejudiciul trebuie examinat în lumina acestei legi.
Legiuitorul n-a spus cã anuleazã operaþiunea de preluare a portofoliului. Ea a
rãmas, stã în picioare cu caracterul ei aºa cum rezultã din legea din 1930. Noi nu
ne jucãm nici cu principiile ºi nu putem nici dispreþui tot ce s-a fãcut în trecut. Eu
nu mã pot împãca cu ideea cã tot ce s-a fãcut în trecut în aceastã þarã este o
operã de nebuni ºi inconºtienþi.
Dacã aceasta este situaþiunea legalã, dar care este situaþiunea în fapt? ªi
aici intrãm într-un al doilea capitol extrem de interesant.
V-am arãtat cã situaþiunea legalã era ca prin ajutorarea institutelor de
credit ºi, deci, pentru salvarea lor, fãcând contribuþiuni ºi sacrificii, sã preiei orice
fel de efecte pe care þi le alege Banca Naþionalã. Ei, sã vedem în fapt cum s-a
procedat? Ai ºtiut ce ai preluat? Ai avut cunoºtinþã de bonitatea acestor efecte?
Ai ºtiut care este valoarea lor? Între cine ºi cine a intervenit în fapt operaþia de
preluare pentru ca astãzi sã încerci sã faci abstracþie de situaþia legalã ºi sã faci
rãspunzãtor institutul de credit pentru asemenea operaþiuni?
Prin operaþiune de preluare a fost constatatã printr-o convenþie, stabilitã
printr-un schimb de scrisori între Banca Naþionalã ºi Stat. Actul prim porneºte de
la Ministerul de Finanþe la 16 aprilie, când scrie: „Domnule Guvernator, având în
vedere cã Banca Naþionalã, de acord cu consilierul tehnic, a fost silitã sã
intervinã în ultimul timp pe piaþa financiarã spre a salva situaþiunea unor bãnci de
mare importanþã pentru economia naþionalã care, din cauza neliniºtii publice, era
ameninþatã; având în vedere cã portofoliul scontat provizoriu la Banca Naþionalã
cu acea ocazie a fost în parte de categoria aceluia ce fusese retras dupã data de
8 februarie 1929 ca fiind imobilizat ... Ministerul de Finanþe pentru a asigura
lichiditatea cât mai deplinã a portofoliului dispune a primi din efectele scontate ...
o sumã de 300 milioane. În consecinþã, vã rugãm sã binevoiþi a dispune ca, din
suma de 723 milioane datoratã dumneavoastrã de Banca Blank, ce reprezintã
portofoliul comercial reescontat înainte de 22 februarie 1930, sã treceþi asupra
Statului un portofoliu de 300 milioane.”
178
Se vede de aici cã, „în parte”, portofoliul a fost de categoria aceluia numit
cu scadenþã îndepãrtatã, deci în parte erau efecte cu bonitate, iar altele nu. Ceea
ce trebuie sã ºtiþi este cã tot ceea ce a preluat Statul reprezintã numai ºi numai
efecte din scontãri fãcute în 1930 ºi 1931 ºi, cu toate acestea, Comisiunea de
Anchetã îºi permite a discuta operaþiuni de reescont din trecut, când nu interesa
chiar dacã ar fi putut discuta reescontul decât ceea ce s-a preluat de Stat, ºi
acest reescont este fãcut ca o operã de ajutor spre a salva situaþiunea unor bãnci
de mare importanþã.
Rãspunsul Bãncii Naþionale prin care acceptã aceastã trecere se dã la 2
mai.
Alte dovezi: la 24 iulie, dl. Auboin, un om de o mare valoare ºi probitate, pe
care am avut cinstea sã-l cunosc personal ºi ºtiu tot ce a fãcut pentru Institutul de
Emisiune, nu mã intereseazã cum se pronunþã unii martori cu uºurinþã asupra lui,
dar voi arãta cum Comisiunea denatureazã ceea ce a spus dl. Auboin, iatã la 24
iulie ce spunea: /citeºte raportul Auboin/.
Prin urmare, nu te-a înºelat nimeni, nici conducãtorii, nici institutul de
credit. Dacã ai reescontat aceste efecte în 1930 ºi 1931, le-ai reescontat pentru
cã deasupra unui text din statute trebuia sã ajuþi piaþa într-un asemenea
moment, iar nu s-o laºi sã cadã ºi sã se prãbuºeascã. ªi pentru toate acestea s-
au fãcut rapoarte comunicate Ministerului de Finanþe, iar când Ministerul vine cu
legea din 27 iunie 1930, de ce vine? Vine în necunoºtinþã, ca un naiv înºelat de
Banca Blank ºi de conducãtorii ei? Ce sunt aceste insinuaþiuni? N-a ºtiut Banca
Naþionalã când fãcea aceste reesconturi excepþionale din care s-au preluat în
urmã efecte pentru Stat, care era situaþia? Citiþi un alt raport al d-lui Auboin, în
care examinându-se un bilanþ al Bãncii Blank în care evaluase terenurile de la
Bordei la 429 milioane ºi participãrile industriale la 2.615.000.000, dl. Auboin
criticã aceste evaluãri /citeºte/.
Nu pot sã mã abþin, citindu-vã aceste date pe care vã rog sã le verificaþi,
sã mã duc la horãrâre ºi sã vãd cum redã hotãrârea raportul d-lui Auboin:
„Este de observat, în acelaºi timp, cã, din corespondenþa purtatã între

consilierul Rist ºi Auboin cu Ministerul de Finanþe ... aceºtia au fãcut o serie de
critici din care reiese cã Banca Blank nu trebuia ajutatã.”
ºi eu v-am citit textul care spunea, din contrã, cã Banca Blank trebuia
ajutatã.
Raportul este trimis Ministerului de Finanþe la 28 iunie 1931. La 30 iulie,
într-un alt raport, dl. Auboin arãta cã Banca Blank trebuie ajutatã ºi cã este
nevoie de sume mult mai importante decât aceea de 600 milioane pentru
aceasta, cerând ºi un scont suplimentar de 400 milioane. Se face un proiect de
convenþiune care pleacã de la Banca Naþionalã. Acest proiect este reescontat tot
de dl. Auboin /citeºte raportul din 6 august al d-lui Auboin/. Într-o notã din 10
august, dl. Auboin constatã care era situaþia portofoliului, constatã cã era un
portofoliu de scont de 1.183.000.000, pe care trebuia sã-l preia Statul. Din acest
portofoliu, domnia sa constatã cã era acoperitã numai o parte, numai 600
milioane, o parte cu portofoliu comercial, parte cu gaj, parte cu ipoteci, cã
rãmâneau descoperite 353 milioane complet neacoperite, cã, dacã din totalul de
1.383.000.000 se scade partea Statului de 600 milioane – aceasta la 31 iulie –,
rãmân asupra bãncii 583.000.000, aratã cã ceea ce rãmâne asupra Bãncii
Naþionale este acoperit tot. 183 milioane cu potofoliu comercial, 583 milioane cu
gajuri ºi mai aratã cã ºi suplimentul de scont de 400 milioane, este acoperit cu
gajuri ºi ipoteci, iar 153 milioane cu mobilier.
179
Dar ceea ce ia Statul, cum este acoperit? Dl. Auboin constatã cã, din
acest portofoliu, numai vreo 130 milioane aveau acoperire, ºi cã restul din
portofoliu între care ºi 280 milioane, niºte lire sterline neacoperite, rãmâne fãrã
acoperire.
Prin urmare, iatã o datorie care nu avea acoperire. Ce-i dãdeai Statului?
Un portofoliu formal. Criticile care i le aduci, când te ocupi în special de
conducãtorii de la Banca Blank ºi Banca Industrialã, cã au înºelat Banca
Naþionalã atât de naivã, care nu ºtia nimic, ºi deci ºi pe Stat, ce rãmâne din
aceste critici, când consilierii tehnici cereau sã i se dea acest portofoliu formal ca
sã acopere ajutorul dat de Stat? Este evident cã întreagã aceastã construcþie se
dãrâmã.
În fine, la 19 august se ajunge la încheierea în fapt a convenþiunii. Este
inutil sã vã spun cã ºi asupra acestei chestiuni gãsim în hotãrârea Comisiunii o
afirmaþie care nu corespunde cu realitatea: „la 1 august consilierul tehnic
semnaleazã guvernatorului Bãncii Naþionale cã situaþia realã a Bãncii Blank nu
corespunde cu situaþia arãtatã în bilanþ ºi recomandã cã preluarea portofoliului
de 600 milioane sã se aleagã efecte din cele mai bune.”!
De aici poþi trage toate concluziunile. Consilierul tehnic a recomandat ca
din totalul efectelor sã iei pe cele mai bune ºi sã le dai Statului, iar nu sã fi dat
Statului pe cele mai bune! Dar aºa spune în hotãrâre cã reiese din actul lui
Auboin din 1 august. Eu am însã acest cusur, cã nu mã mulþumesc sã citesc o
hotãrâre, ci o ºi controlez. Ia sã vedem care este actul din 1 august al d-lui
Auboin, pentru cã este foarte interesant sã vedeþi premizele pe care s-a putut
clãdi condamnarea conducãtorilor.
Actul din 1 august este un proiect de acord între Stat ºi Banca Naþionalã,
scris în franþuzeºte ºi întocmit de Auboin, ºi în acest proiect se scriu urmãtoarele:
/citeºte/.
Desigur cã în aceste condiþiuni, ºi dacã acestea sunt premizele, poþi
condamna pe oricine.
Trec acum la un alt capitol, care poate este cel mai important, capitolul în
care mã ocup de culpã. Este un capitol special al acestui raport.
În capitolul în care se ocupã de culpa Bãncii Blank, gãsim douã pãrþi: o
parte în care se ocupã de operaþiunea reescontului, ºi o altã parte în care se
ocupã din punct de vedere legal de convenþiunile ºi tranzacþiile încheiate ºi, în
special, de scoatere din obligo.
În ce priveºte reescontul, se aduc mai multe imputaþiuni: în primul rând, se
aduce o imputaþiune Serviciului de Scont al Bãncii Naþionale, despre care se
spune cã nu ºi-ar fi îndeplinit datoria. Ce rãmâne din aceastã acuzaþiune, în urma
citirii raportului Auboin – este uºor de vãzut. ªi dacã dumneavoastrã mai citiþi ºi
depoziþia d-lui Costin Stoicescu, care concordã în multe privinþe cu cele
constatate de raportul Auboin deºi pentru mine este mai valoros raportul decât
mãrturia – vedeþi ce rezultã. Iatã din aceastã depoziþie cum se confirmã în totul
cã nu este vorba nici de greºeli ale bãncii, ale Serviciului de Scont, nici de
înºelarea nimãnui, ºi cã toate aceste operaþiuni s-au fãcut în deplinã cunoºtinþã
de cauzã ºi într-un scop bine determinat, iatã un pasaj:
„S-au dus tratative cu Ministerul de Finanþe ºi, în urma discuþiunilor foarte

vii ºi stãruinþelor depuse, s-a convenit sã se acorde Bãncii Blank un credit de 800
milioane.”
Prin urmare, nu era un credit care se acorda pentru interesul Bãncii

Naþionale, ci era un ajutor care se dãdea în cadrul unei politici generale a
Statului.
180
Alt pasaj:
„Cu ocazia discuþiunilor – care au avut loc în aceastã privinþã – s-a

discutat cu Statul bonitatea întregului portofoliu... S-a considerat a fi o necesitate
de ordin superior ca Banca Blank sã fie ajutatã ºi a se consolida ºi uºura
lichiditatea, acea bancã fiind, din toate bãncile, aceea care avea cele mai
numeroase ºi însemnate depozite.”
Iatã spiritul în care s-a luat ºi mãsura legislativã ºi în care s-a fãcut ºi
preluarea, cãci ambele operaþiuni, ºi reescontul ºi preluarea, sunt fãcute în
cadrul acestui program. Când, prin urmare, se încearcã a se acuza conducãtorii
cã au fãcut reescontãri neregulate, ca ºi cum Banca Naþionalã era obligatã sã
primeascã ceea ce i se prezenta, vedeþi ce valoare are o asemenea acuzaþiune,
când Banca Naþionalã a fãcut toate aceste preluãri în deplina cunoºtinþã de
cauzã.
„...Având în vedere cã, în acel timp, portofoliul pe care banca îl prezenta

la scont era cu desãvârºire slab, imobilizat ... am semnalat în mod continuu ºi am
fost de acord cu colegii mei cã ajutorarea bãncii nu mai putea continua.”
Dar domnia sa adaugã cã politica Statului a fost sã contribuie ºi sã dea

ajutor, prin urmare nu era vorba de fapte culpabile ale institutului ºi a
conducãtorilor, când totul se face la lumina zilei ºi în deplinã cunoºtinþã de cauzã.
A prezenta lucrurile sub acest aspect numai spre a obþine condamnãri, este o
plãcere sadicã ºi este un lucru cu care eu nu mã pot împãca.
Mai departe, martorul vorbeºte despre faptul cã Ministerul de Finanþe a
continuat sã insiste în interesul calmãrii pieþei, vorbeºte despre o situaþie din
1928, în care rezulta cã banca avea pierderi de 100 milioane, aceasta o spune
unul din cei mai importanþi administratori ai Bãncii Naþionale! ªi este posibil apoi
sã se clãdeascã o condamnaþiune a conducãtorilor pe faptul cã au înºelat Banca
Naþionalã? Este un lucru care face sã-þi stea mintea în loc. Cu sistemul acesta,
nimeni nu mai este sigur pe nimic. Mãrturisesc, în ceea ce mã priveºte, cã n-aº
accepta pentru nimic în lume sã fiu la conducerea nu numai a unei instituþiuni de
Stat, dar a oricãrei alte instituþiuni, pentru cã n-aº vrea sã risc sã mã vãd pe urmã,
eu, om cinstit ºi sãnãtos, la controlul averilor. În condiþiuni din acestea, desigur cã
în Þara Româneascã nu se poate clãdi nimic cinstit.
Mai departe, o altã imputaþiune: „nu s-au aplicat dispoziþiunile referitoare
la plafon” ºi vorbeºte despre un text, art. 23. M-am dus ºi eu sã vãd aceastã
dispoziþie, dar n-am gãsit-o nicãieri.
A treia vinã: „efectele, conform art. 24 din statute, trebuia sã aibã trei
semnãturi. Se poate douã, dar cu autorizaþia specialã a comitetului” – ºi zice
Comisiunea cã o autorizaþie din acestea era însã era de pe vremea când
instituþia era societate în nume colectiv.
Or, aceasta nu este adevãrat. Noul text admite cã se poate – prin
regulamentul institutului de emisiune – face acest lucru. De altfel, nimeni nu
ascundea situaþia. Banca era obligatã sã preia aceste poliþe? Banca le-a preluat,
dar Statul era obligat sã le primeascã în portofoliu? N-a ºtiut care sunt? Alegerea
era doar fãcutã de bancã ºi situaþia era comunicatã de bancã. Toate s-au fãcut la
lumina zilei, în deplinã cunoºtinþã de cauzã ºi fãrã niciun act culpabil.
În fine, vina cea mai gravã, deºi veþi vedea cã toate concluziunile se trag
pe o interpretare greºitã a art. 2 pe care o dã Comisiunea, este vina aceea în
legãturã cu Banca Industrialã, cum cã dânsa este o ficþiune creatã de Aristide
Blank.
181
Numai pusã chestiunea este neserioasã. Banca Industrialã a fost creatã

în 1921. Chestiunea se pune în 1932. Eu ºtiu cã Aristide Blank este un om
deºtept. Dar sã fie atât de deºtept încât în 1928 sã creeze o bancã pe care s-o
utilizeze în 1932, aceasta nu cred. Care era realitatea? Banca Blank era
imobilizatã din cauza acestei politici. Însã ºi Banca Naþionalã i-a dat sugestia sã
se descongestioneze ºi sã treacã asupra altei instituþiuni.
Acum, Banca Industrialã era oare o ficþiune sau o realitate? ªi aici
întereseazã chestiunea numai din punctul de vedere al scontului, atât ºi nimic
mai mult. Cã printre fondatori sunt persoane de la Banca Blank ... dacã am lua
toate societãþile care nu au realmente opt fondatori ºi le-ar condamna, n-ar mai
rãmâne nicio societate necondamnatã. Dar ce intereseazã la proces? A avut
banca aceasta capital activ? Ce spune raportul?
„S-a constituit cu un capital de 60 milioane, dar nu s-a vãrsat de la

început, ci s-a vãrsat pe urmã, cãci i-a dat acþiuni de 250 milioane în contul
acestui capital.”
Prin urmare, s-au acoperit 60 milioane. Cã s-au acoperit prin bani, sau
prin acþiuni, nu intereseazã din punctul de vedere al activului. Acelaºi raport
constatã cã s-au vândut acþiunile de la toate participãrile în sumã 2½ miliarde.
Bineînþeles, când i se vindea, Banca Industrialã trebuia sã plãteascã. Zice: „Da,
dar i se vindeau prin niºte scrisori ºi, în realitate, tot în casa de fier a Bãncii Blank
au rãmas”.
Ei bine, toate aceste acþiuni erau în bilanþul Bãncii Industriale ºi, pentru
datoriile rezultând din vânzarea lor, s-au emis poliþe. Din punctul de vedere al
scontului – dacã am intra în asemenea consideraþiuni – poliþele acestea erau
date de complezenþã? Când eu, persoanã juridicã distinctã, datorez
2.400.000.000, emit poliþe de 600.000.000, aceste poliþe sunt fãrã cauzã, aºa
cum aratã art. 24 din statutul Bãncii Naþionale? Pãi, dacã Banca Naþionalã n-ar
primi asemenea poliþe, eu cred cã ar trebui sã-ºi închidã ghiºeele.
De altfel, v-am arãtat punctul meu de vedere, toate aceste chestiuni sunt
completamente strãine procesului. În primul rând, chiar Comisiunea, dupã ce le
enumerã, nu înþelege sã stabileascã o responsabilitate pe baza lor, cãci
Comisiunea însãºi a spus cã nu este chematã sã ancheteze reescontul. În
treacãt, totuºi, îl ancheteazã ºi iatã concluziunile la care ajunge:
„Preluarea de Stat a portofoliului admis la reescont în aceste condiþiuni,

s-a resimþit ºi ea de efectul acestor neregularitãþi. Într-adevãr, în art. 2, al. 1, din
legea din 1930, se prevede cã Statul este autorizat sã rãscumpere efecte din
acelea vizate în art. 1, care se gãseau în portofoliul Bãncii la data de 7 februarie
1929. Este adevãrat, prin acelaº articol, Statul este autorizat prin derogare de la
alineatul anterior, sã rãscumpere ºi alte efecte, indiferent de intrarea lor în
portofoliu, dar tot din categoria celor vizate la art. 1.”
Cum aveau sã fie „altele”, dacã sunt tot din acelea vizate de art. 1? Eu am
examinat deja textul legii din 1930, ºi am arãtat cã nici discuþie nu poate fi cã
aceste efecte nu trebuie sã îndeplineascã niciun fel de condiþiuni statutare.
Comisiunea de Anchetã când ia în discuþie aceste fapte la anchetarea cãrora nu
era chematã, le ia numai în legãturã cu modul sãu de a interpreta art. 2, al. 2, ºi
spune: „nu avea voie sã preia Statul decât tot din acele efecte de la art. 1. Dacã a
preluat, vina nu este a Statului, nici a Bãncii Naþionale!”.
182
Iatã, deci, doi oameni, în deplinã libertate, care pot sã aleagã: eu îþi dau
cutare marfã, aceasta este marfa mea, este proastã, este fãrã douã semnãturi ºi
nu îndeplineºte condiþiunile statutare. Dumneata o cumperi în deplinã cunoºtinþã
de cauzã. ªi apoi, dupã ce o cumperi, rãspunzãtor nu este nici cel care a vândut,
nici cel care a cumpãrat, ci rãspunzãtor este un al treilea, care în aceastã
operaþiune n-a avut absolut niciun amestec! Ce raþionament juridic, mi se pare
admirabil un asemenea raþionament nou, care rãstoarnã tot ce am învãþat pânã
acum. Pe baza lui, intrã la puºcãrie oricine. Lasã cã, încã o datã, premiza de la
care se pleacã în interpretarea textului este absolut greºitã. Este suficient de citit
lucrãrile preparatorii ale textului ºi modul cum a fost aplicat de toatã lumea, ºi
cum l-a înþeles toatã lumea de la 1930 pânã la 1941, au trebuit sã treacã 11 ani
pentru ca de data aceasta sã fie înþeles altfel. ªi atunci, mã întreb: dacã spiritul
legii era sã ajuþi, sã faci sacrificii, pãi, sacrificiul acesta cum îl faci? Luând ce am
eu mai bun sau luând ce am eu mai prost? Nici discuþie nu poate fi, au spus-o ºi
martorii Romanescu ºi Madgearu, reiese ºi din textul legii ºi din raportul la
Camerã care, când s-a înfiinþat acea comisiune chematã sã examineze în caz de
tranzacþie bonitatea efectelor, aratã cã între efecte erau unele mai bune, altele
mai rele.
Dar, în sfârºit, examenul acestor chestiuni nu poate sã fie fãcut din punct
de vedere juridic, în primul rând pentru cã ar fi fãcut fãrã competenþã, ºi, chiar
interpretând textul art. 2, în sensul cã n-ai putut sã preiei decât numai efecte
bune, este totuºi imposibil, atunci când preluarea s-a fãcut în deplinã cunoºtinþã
de cauzã, a se vorbi despre rãspunderea conducãtorilor.
Dar mai este ceva. Din punctul de vedere strict al aplicaþiunii principiilor,
cred cã a rãmas bine stabilit, o recunoaºte ºi Comisiunea de Anchetã, noi stãm în
acest proces pe baza principiilor din dreptul comun, atâta timp cât legea nu
spune cã judecata se face dupã alte principii, atât timp cât legea n-a abrogat
legiuirile prin care s-a fãcut preluarea. Sã examinãm, prin urmare, pe baza
acestor principii dacã poate fi vorba în speþã de responsabilitate. Eu mã
mãrginesc la Banca Blank, pentru cã, în mod fatal, consecinþele se rãsfrâng ºi
asupra conducãtorilor.
SUSPENDARE
Dl. Preºedinte:
Comisiunea respinge incidentul de tardivitate ridicat de Ministerul de
Finanþe cu privire la apelul introdus de dl. Aristide Blank.
Dl. avocat Ottulescu /în continuare/:

Am examinat o parte din imputaþiunile aduse Bãncii Blank, ºi anume
imputaþiunile care privesc perioada anterioarã preluãrii portofoliului, adicã
acelea care cred cã nu intrau în competenþa Comisiunii. Am arãtat chiar cã
acesta este punctul de vedere al Comisiunii, cã, totuºi, Comisiunea le discutã
mai mult spre a le pune în legãturã cu interpretarea art. 2 a legii din 1930, astfel
cum aceastã interpretare a fost datã de Comisiune. Înainte de a trece la
examenul celorlalte imputaþiuni, adicã înainte de a trece la examenul
imputaþiunilor care, într-adevãr, se încadreazã din punctul de vedere al
competenþei în dispoziþiile legii din 12 octombrie 1940, sã-mi permiteþi a
examina, în legãturã cu ce am spus pânã acum, în ce s-ar putea încadra
responsabilitatea stabilitã de aceastã lege ºi pusã în sarcina institutelor de credit
ºi a conducãtorilor.
183
Am spus cã chiar Comisiunea admite principiile dreptului comun. ªi

atunci s-ar pune întrebarea: care ar fi natura acestei responsabilitãþi? Ar fi vorba
de o rãspundere contractualã sau de una delictualã? Este necesar sã stabilim
caracterul acestei rãspunderi, fiindcã fiecare rãspundere îºi are regulile sale
deosebite. Este necesar sã examinãm în acelaºi timp, în ipoteza în care am
admite cã poate sã existe o rãspundere delictualã, dacã condiþiunile acestei
rãspunderi ar putea sã fie îndeplinite. Am sã încep întâi cu partea a doua,
discutând problema sub cadrul unei rãspunderi delictuale, pentru a vedea apoi
dacã existã o asemenea rãspundere.
Toþi autorii sunt de acord cã, pentru o asemenea rãspundere, trebuie sã
existe un fapt culpabil, un prejudiciu ºi o legãturã de cauzalitate. Eu cred cã ceea
ce intereseazã în acest proces, în cadrul rãspunderii, este dacã, într-adevãr,
existã sau nu o asemenea legãturã de cauzalitate, pentru cã dacã voi fi de acord
cu onorata parte adversã cã un prejudiciu poate sã existe în speþã – evident
nimeni nu va nega cã Statul a pierdut în aceste operaþiuni, dupã cum oricine
pierde când vrea sã facã operã de ajutor într-un interes general – dar pentru a ºti
dacã este locul la o responsabilitate, trebuie sã vedem dacã între faptele care se
imputã bãncii ºi prejudiciul suferit de Stat, existã o legãturã de cauzalitate. Cãci
dacã nu existã ºi prejudiciul este datorat unor alte cauze, strãine de Banca Blank,
atunci evident cã toatã discuþiunea este inutilã.
De aceea, reþinând acuzaþiunile aduse, în special cele în legãturã cu
operaþiunea de reescontare, care, încã o datã, nu intrau în competenþa acestei
comisiuni, urmeazã sã examinãm dacã prejudiciul propriu-zis – prejudiciu nu
faþã de Banca Naþionalã, ci prejudiciu faþã de Stat, care se gãseºte în urma legii
într-un raport contractual, pe baza unei convenþiuni încheiate cu Banca
Naþionalã – de aceea voi reaminti puþin situaþia în drept, care dumneavoastrã vã
este, desigur, mai bine cunoscutã decât mie, ºi sã vã arãt cã nu poate sã fie vorba
în speþã de acea legãturã de cauzalitate. Voi citi numai ceea ce este strict
necesar.
Chestiunea raportului de cauzalitate se pune din mai multe puncte de
vedere. În primul rând se pune pentru a vedea dacã un prejudiciu este direct sau
indirect, pentru cã nu existã rãspundere pentru prejudicii indirecte. Dar se pune
în special atunci când gãsim o serie întreagã de condiþiuni care pot sã aibã
legãturã cu prejudiciul ºi când trebuie sã examinãm dacã toate aceste condiþiuni
au concurat la prejudiciu, mai ales când unele din ele pot fi puse în sarcina chiar a
pãrþii care reclamã acest prejudiciu.
Autorii examineazã aceastã chestiune ºi se opresc la una din
numeroasele teorii care sunt de origine germanã. Se opresc anume la teoria
care poartã numele de „teoria echivalenþei condiþiunilor” a autorului german Von
... existã o altã teorie, „teoria cauzei adecvate”, care este mai mult o teorie
filosoficã. Doctrina francezã, cãreia îi plac lucruri mai clare, ca ºi doctrina ºi
jurisprudenþa noastrã, s-au oprit la „teoria echivalenþei condiþiunilor”. ªi sã-mi fie
permis sã vã arãt în aceastã teorie care sunt condiþiunile ce se cer pentru ca un
fapt sã poatã fi considerat ca act generator de prejudiciu.
/Citat din Mises/
Prin urmare, în drept, ca sã poþi sã faci o legãturã între un anume fapt pe
care-l pui în sarcina unei persoane ºi între prejudiciu, trebuie sã existe în mod
necesar acest raport de cauzalitate. Dacã ne ducem la toate antecedentele care
au putut concura la prejudiciul suferit de Stat, iatã ce se imputã: se imputã, în
primul rând, Bãncii Blank cã a reescontat un portofoliu care corespundea
condiþiunilor statutare. Dar, pe lângã acest fapt, iatã cã intervin ulterior o serie de
alte fapte: intervine legea din 1930, care stabileºte în sarcina Statului, în
184
interesul general, obligaþiunea de preluare a unui portofoliu. Preluarea se face,

deci, în cadrul unei obligaþiuni legale. În alt doilea rând, preluarea se face în
deplinã cunoºtinþã de cauzã. În al treilea rând, ea se face peste capul institutului
de credit, deci dacã preluarea s-ar fi fãcut în condiþiuni contrare legii – ceea ce nu
este cazul, bineînþeles – rãspunzãtori ar putea sã fie aceia care au concurat la
preluare. În sfârºit, intervine un al treilea fapt: o serie de convenþiuni cu diferiþi
creditori ºi convenþiuni de scoatere din obligo. Chestiunea este: de unde derivã
prejudiciul? Pânã unde poþi sã mergi în aceastã serie nesfârºitã de cauze? Care
este cauza necesarã a acestui prejudiciu? Poþi zice, în ipoteza în care am admite
cã Banca Blank ar fi avut cea mai micã vinã în operaþiunea de reescontare, cã
aceasta a cauzat prejudiciul Statului? E uºor de înþeles cã, tot ceea ce s-a
petrecut înainte de acest nou raport juridic, nu poate sã intre în antecedentele
unei rãspunderi, cãci chiar dacã am admite cã, cu ocazia scontãrii, care aþi vãzut
cum s-a fãcut în interesul general ºi la cererea Statului, s-ar fi comis oarecare
nereguli, imputabile Bãncii Blank, când vine legea ºi creanþele acestea trec
asupra Statului în puterea legii, pe baza unui raport novator ºi pe baza unei
alegeri liber consimþite între Stat ºi Banca Naþionalã, se mai poate vorbi de
antecedentele anterioare creerii acestui raport juridic? A pune problema este a
arãta cã din punct de vedere juridic, este o imposibilitate. S-a încheiat o
convenþiune, Statul a acceptat riscul ei. Convenþiunea nu este încheiatã cu
Banca Blank, ci peste capul ei, deci, în operaþiunea preluãrii, Banca Blank nu are
niciun amestec ºi nicio rãspundere.
Intervin încã o serie de fapte ulterioare.
În ce priveºte scoaterea din obligo, de unde ar deriva – ipotetic vorbind–
prejudiciul? Dacã ar fi exact, de pildã, cã Institutul „Cultura Naþionalã” ar avea o
valoare mai micã, iatã un prejudiciu care ar rezulta din preluarea „Culturii
Naþionale”. De asemenea, dacã ar fi exact cã linia Buzãu-Nehoiaºu ar avea altã
valoare, mai micã decât aceea stabilitã de expertizã, evident cã rãspunderea s-
ar referi la aceastã convenþiune.
Ce se mai adaugã la acest prejudiciu? Se spune cã nu s-au încasat de la
debitori toate sumele, cãci parte din ei au fost insolvabili. Dar, dacã Banca Blank
nu era sã fie scoasã din obligo, se încasau sumele? Cãci, bineînþeles, dacã
suma s-ar fi încasat în aceastã ipotezã, þinând cont de activul Bãncii Blank,
atunci evident nu este serios a vorbi de antecedente ºi a pune în discuþie
chestiuni care nu au nici o legãturã cu faptul care ar fi putut cauza realmente
prejudiciul. Ceea ce trebuie examinat în mod serios, ºi singurul fapt care
legalmente ar putea sã fie luat în considerare, ar fi operaþiunea scoaterii din
obligo, cu atât mai mult cu cât situaþiunea în fapt se prezintã astfel încât dacã nu
se fãcea scoaterea din obligo, este sutã la sutã stabilit cã nu ar fi putut exista
prejudiciul. ªi iatã de ce: Banca Blank a avut un activ suficient – cu toatã opinia
Bãncii Naþionale care spunea cã Banca Blank avea o pagubã de 1.400.000.000
–, ºi desigur cã aceasta a fost unul din motivele scoaterii din obligo, fiindcã nu
este nicio utilitate sã þii în obligo un institut de credit care este falimentar. Dar era
o credinþã completamente greºitã. ªi ca dovadã cã a fost greºitã: afacerea a
mers la concordat, expertiza a stabilit cã este activ suficient ca sã se achite toþi
creditorii sutã în sutã, pe lângã Banca Naþionalã care, având garanþii, n-a votat
concordatul. Existã de altfel la dosar o consultaþie pe care am dat-o chiar eu
Bãncii Naþionale, cãci eram pe vremea aceea consilierul ei juridic, Banca
Naþionalã a spus cã nu se prezintã la vot, cãci are garanþii suficiente. Dar
concordatul a fost admis sutã în sutã ºi sumele achitate aproape în întregime.
Dacã operaþiunea scoaterii din obligo nu avea loc, dacã Statul n-ar fi consimþit la
185
aceastã operaþie, pe care, încã o datã, dumneavoastrã o examinaþi numai din

punctul de vedere al legalitãþii, ce se întâmpla? Dacã Statul venea la concordat
cu creanþa lui, venea la un activ de 2 miliarde cu alþi creditori, ºi în loc sã ia sutã în
sutã ar fi luat cel puþin 80% ºi încã mai mult, dacã toate aceste bunuri, „Cultura
Naþionalã” ºi linia Buzãu-Nehoiaºu, care astãzi valoreazã mult mai mult, veneau
la activ. Lua cu siguranþã sutã în sutã. Astãzi, care este situaþia? Statul n-a luat
parte la concordat, considerând ca bunã operaþia reescontãrii. Astãzi, înaintea
Statului trec toþi ceilalþi creditori de douã miliarde care au obþinut garanþii prin
concordat. Statul nu ºi-a pierdut creanþa. Prin faptul cã n-a luat parte ºi creanþa
sa n-a fost valorificatã, în ipoteza în care s-ar anula scoaterea din obligo, creanþa
lui existã. Dar creanþa nu poate fi valorificatã astãzi pentru cã Statul nu s-a
prezentat la concordat. ªi atunci iatã încã o cauzã realã a prejudiciului suferit,
discut în ipoteza când scoaterea din obligo ar fi completamente anulatã.
Iatã, deci, o serie de cauze care concurã între ele ºi de care se poate
rãspunde.
În privinþa conducãtorilor cel puþin, ca sã le gãseºti vreo responsabilitate,
înseamnã sã nu te preocupi de tot ceea ce a survenit în intervalul de timp de la
data legii, de operaþiuni de care conducãtorii sunt complet strãini, ºi sã te ocupi
de ce? De un fapt îndepãrtat, de operaþia reescontului, ca ºi cum aceastã daunã,
derivând dintr-un raport juridic posterior încheiat cu alte persoane, raport care
putea sã fie evitat pentru cã nimeni n-a obligat Statul sã preia aceste efecte, sã vii
sã pretinzi cã existã o legãturã de cauzalitate între aceste fapte ºi faptele
conducãtorilor – în ipoteza în care poþi discuta aceastã chesitune. Veþi vedea
însã cã toate reesconturile care intereseazã portofoliul sunt fãcute la lumina zilei,
nu din culpa conducãtorilor, ci din intenþiunea de a ajuta Banca Blank.
Dacã aplicãm aceste principii pe care le admite întreaga doctrinã, a
echivalenþei condiþiunilor, putem spune cã aceastã condiþie îndepãrtatã este
cauza prejudiciului? Cum adicã? Din aceasta se produce prejudiciul Statului?
Din tot ceea ce a urmat, din novarea raportului care s-a fãcut în completã
libertate, unde Statul ºi-a ales ce a vrut din portofoliu, unde poate sã mai fie vina
Bãncii Blank ºi a conducãtorilor cu privire la operaþiunea de reescont? Din
operaþiunea preluãrii fãcutã peste capul Bãncii Blank, nicio rãspundere.
Principial, rãspunderea ar putea fi numai din convenþiune, dacã s-ar stabili vreo
ilegalitate. Demoque face aplicaþiunea acestor principii, arãtând cã nu poate sã
fie vorba, în asemenea cazuri, de un raport de cauzalitate.
/Citat din Demoque/.
Dacã printr-o greºealã oarecare a Bãncii, niºte efecte anume, pe baza
contractului de reescont, au ajuns la Banca Naþionalã, nu aceasta poate sã fie
cauza determinantã a prejudiciului, pentru cã Statul n-a cumpãrat aceste efecte
cum le cumpãrã orice particular, printr-o operaþie de cesiune ca sã se îmbrace cu
haina Bãncii Naþionale, ci Statul le-a dobândit pe baza unei legi speciale care a
produs o întrerupere în raportul de cauzalitate anterior. Tot din Demoque citesc
un pasaj în legãturã cu aceastã întrerupere care poate sã intervinã în raportul de
cauzalitate.
/Citat din Demoque/.
ªi autorul dã un exemplu: o persoanã rãnitã mortal, dar, înainte ca ea sã
sucombe, vine altul ºi trage cu revolverul în ea. Desigur, nu este raportul de
cauzalitate.
Unde este legãtura de necesitate? Dacã Statul, în alegerea acestor
efecte, ar fi ales altele, adicã n-ar fi primit pe acestea, în interpretarea legii pe
care a fãcut-o ºi dânsul, el ºi-a dat seama de scopul de ajutorare a Bãncii Blank ºi
186
le-a luat pe toate, cãci acesta era scopul legii. Pãi, atunci prejudiciul nu mai poate
sã intervinã, cãci nu mai este o legãturã necesarã între operaþiunea reescontului
ºi aceastã a doua operaþiune.
Dar mai este ceva: primul raport între Banca Blank ºi Banca Naþionalã
este un raport contractual. Reescontul este un contract ºi, prin urmare,
rãspunderea nu poate sã fie decât contractualã. Aceastã rãspundere ar consta
în obligaþiunea Bãncii Blank de a plãti. De o rãspundere delictualã nici nu se
poate vorbi, cãci rãspunderea delictualã nu poate sã existe simultan cu cea
contractualã. Ea ar putea sã existe într-un singur caz, dacã contractul n-ar fi
valabil. Dar, în asemenea caz în speþã, rãspunderea n-ar putea depãºi pe aceea
a rãspunderii contractuale. Dacã ipotetic contractul de reescont n-ar fi valabil,
Banca Blank n-ar avea altã rãspundere decât sã plãteascã. Presupunând cã ar
exista o rãspundere delictualã, intervine Statul ºi, de data aceasta, Statul, pe
baza unei legi care stabileºte un alt raport novator, dobândeºte în anume
condiþiuni de la Banca Naþionalã ºi în deplinã cunoºtinþã de cauzã o creanþã, pe
care ar dobândi-o orice cumpãrãtor care cumpãrã o marfã, cunoscând valoarea
ei. Raportul este novat ºi, bineînþeles, faþã de Stat raportul de cauzalitate este
întrerupt ºi nu mai poate fi vorba faþã de Stat decât de o rãspundere contractualã
în cadrul legii. Dacã convenþiunea n-ar fi valabilã, consecinþa n-ar putea sã fie
nici mãcar o acþiune contra Bãncii Blank, ci cel mult o acþiune în contra Bãncii
Naþionale. Voi arãta însã cã convenþiunea de preluare este perfect valabilã ºi cã
nu este nimic de zis în aceastã privinþã.
Vin acum la ultimele incriminaþiuni pe care le aduce hotãrârea ºi pe care le
voi examina în foarte scurte cuvinte: chestiunea prejudiciului.
Sunt patru incriminaþiuni, de data aceasta numai în cadrul competenþei
Comisiunii de Anchetã.
Prin învinuire: hotãrârea spune cã convenþiunea din 19 august între Stat
ºi Banca Naþionalã prin care s-a stabilit în principiu preluarea celor 600 milioane,
n-a avut ratificarea Consiliului de Miniºtri care, potrivit art. 8 din lege, era
imperios necesarã. Este aici o greºealã manifestã pe care o face Comisiunea de
Anchetã. Convenþiunea din 19 august este o convenþiune intervenitã între Stat ºi
Banca Naþionalã, o convenþiune de preluare fãcutã peste capul Bãncii Blank.
Convenþiunea cu Banca Blank prin care aceasta este scoasã din obligo este
ulterioarã, este convenþia din 10 septembrie ºi din 7 octombrie 1931. Prin
urmare, care este confuziunea pe care o face Comisiunea? Cã vrea sã aplice art.
8 la convenþiunea de preluare care nu este o convenþiune încheiatã cu debitorii,
nu este prin urmare una din convenþiunile pentru care se cere forma ratificãrii
Consiliului de Miniºtri. Iatã de ce aceastã imputaþiune nu are nicio valoare.
A doua imputaþiune: efectul de 108 milioane din a treia tranºã ar fi trecut la
Stat cu încãlcarea art. 4, 6 ºi 7 a legii din 27 iulie 1930.
Art. 4 aratã când efectele se socotesc ca preluate ºi prevede cã ele se
socotesc ca atare când Statul comunicã bãncii adeziunea sa ºi când plãteºte.
Art. 6 vorbeºte de un referat al Bãncii Naþionale cãtre Stat cu ocazia operaþiei de
preluare, ºi art. 7 iarãºi de un referat în care Banca Naþionalã trebuie sã arate
posibilitãþile de încasare.
De ce s-au cãlcat aceste texte? Ne-o spune hotãrârea: pentru cã
consimþãmântul Statului n-a fost dat la 21 octombrie 1931 când Banca Naþionalã
a considerat cã efectul trecuse la Stat, ci a fost dat mult ulterior, tocmai în 1933.
Va sã zicã, operaþiunea ar fi neregulatã din punct de vedere legal, pentru
cã convenþiunea nu s-a încheiat peste doi ani. Cred cã nu este nevoie de rãspuns
la un asemenea argument, pentru cã, în definitiv, care ar fi concluzia? Banca
187
Naþionalã, care avea în patrimoniul sãu acest efect de 108 milioane, a fost în
discuþie cu Statul dacã efectul trebuia sau nu sã fie preluat de Stat. Dânsa, la 21
octombrie, pe baza unei deciziuni a Comitetului, l-a considerat ca trecut la Stat.
Statul însã n-a vrut sã-l considere ca trecut decât în 1933. Ei bine, aceasta
înseamnã oare cã operaþiunea nu este regulat fãcutã? Ce concluzie se poate
trage din punctul de vedere al legalitãþii? Sunt vorbe inutile, menite sã justifice o
concluzie, cãreia nu i se poate gãsi o bazã legalã.
Dar este interesant sã vã arãt cu aceastã ocazie cã efectul acesta de 108
milioane nu este propriu-zis un efect de scont – cãci s-a fãcut vinovatã însuºi
Banca Industrialã pentru aceastã operaþiune. Iatã ce spune Comisiunea:
„La 21 octombrie 1931, Banca Naþionalã, observând cã Banca Blank a

ridicat, peste creditul de reescont ce obþinuse, o sumã de 108 milioane, a decis
ca Banca Blank sã acopere aceastã sumã prin depunerea unui efect semnat de
Banca Industrialã.”
Vedeþi, modul acesta de a se exprima „Banca Naþionalã, observând cã

Banca Blank a ridicat peste creditul de reescont”, ca ºi cum ar fi putut sã ridice
peste acest credit fãrã consimþãmântul Bãncii Naþionale, ca ºi cum cassa Bãncii
Naþionale era la dispoziþia Bãncii Blank. Care era realitatea? Momentul era acela
când se ridicau depozitele ºi când Banca Naþionalã plãtea depunãtorii la ghiºeu.
La un moment dat, a trebuit sã plãteascã 108 milioane mai mult, ºi atunci s-a
gãsit descoperitã cu aceastã sumã. Ca s-o acopere a cerut un efect de la Banca
Industrialã. Banca Naþionalã a spus: de ce sã sufãr eu acest prejudiciu? Mai bine
îl trec Statului. Statul n-a vrut ºi discuþiunile au durat pânã la 4 februarie 1933,
pânã când Statul, cu toate formele legale, a preluat efectul. Este operaþiunea
valabilã sau nu? Cum adicã? Nu este valabilã pentru cã a intervenit în 1933? Era
un termen în lege pânã când trebuia sã se treacã? A fost trecut în 1933 fãrã
formele legale? Câtuºi de puþin. Efectul a fost trecut cu toate formele legale ºi
iatã de ce aceastã acuzaþiune este completamente lipsitã de seriozitate.
A treia acuzaþiune: „Tot aºa de criticabilã este ºi scoaterea din obligo a
Bãncii Blank.”
Se criticã de data aceasta singura operaþiune care spunem cã se poate
discuta din punctul de vedere a legalitãþii ei, principial, pentru cã voi arãta cã este
perfect legalã. De ce n-ar fi fost legalã aceastã scoatere din obligo? Comisiunea
nu spune cã nu s-ar fi îndeplinit formele, ci zice cã prin aceastã operaþiune s-au
nesocotit dispoziþiile art. 7 a legii din 27 iunie, care impunea Statului ca pentru
convenþiuni ºi tranzacþiuni, sã ia garanþii, fie personale, fie reale.
Înainte de a citi textul, sã-mi permiteþi sã vã arãt cum s-a fãcut aceastã
operaþie pentru ca dumneavoastrã sã vedeþi dacã, din punctul de vedere al
formelor, ea era legalã ºi pe urmã sã vedeþi dacã era ºi permisã, cãci Comisiunea
are aerul sã spunã cã n-ar fi fost permisã, cã legea cerea ca, cu ocazia încheierii
fiecãrei tranzacþiuni, sã se ia garanþii personale sau reale.
În ce priveºte prima tranºã, portofoliul de 300 milioane, existã îndeplinite
toate condiþiunile legale, care erau douã: avizul Comisiunii instituite prin art. 10 ºi
jurnalul Consiliului de Miniºtri. Noi pretindem cã scoaterea din obligo intra în
cadrul art. 6 din lege care permitea sã se încheie orice convenþiuni sau
tranzacþiuni – ºi cine zice tranzacþiuni zice reducþiuni – cu debitorii, fãrã nicio
limitã, legea vorbeºte de orice convenþiuni, ºi veþi vedea din punctul de vedere al
oportunitãþii cã era natural în situaþia de atunci sã se încheie convenþiuni. Existã
douã avize: un aviz din 18 noiembrie ºi un alt aviz cu nr. 20, prin care Comisiunea
188
a avizat pentru scoaterea din obligo. ªtiþi cã, pentru prima tranºã de 300
milioane, pentru 200 milioane, s-a dat „Cultura Naþionalã”, iar pentru rest, un
portofoliu al Bãncii Industriale. Acest portofoliu al Bãncii Industriale este înlocuit
cu unul mai bun, cu un portofoliu agricol, care aproape tot era garantat cu ipoteci
ºi, cu ocaziunea acestei operaþiuni, Banca Blank este scoasã din obligo, dupã
acest aviz, pe baza convenþiunii ºi prin jurnalul Consiliului de Miniºtri din 25
februarie 1931, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 46 din 1931. Prin urmare, toate
formele legale îndeplinite.
Dar mai este ceva care impunea scoaterea din obligo: când eºti debitor pe
bazã de efecte eºti în obligo, pentru cã acela cãruia i s-au cedat efectele are de
debitor pe toþi semnatarii ºi pe toþi giranþii, girantul care a introdus efectul la
Banca Naþionalã pe cale de reescont este ºi el þinut, ceea ce nu exista într-o
convenþiune de cesiune ordinarã, cedentul nu rãspunde de solvabilitatea
debitorului cedat, ci rãspunde numai de existenþa creanþei ºi cu ocazia cesiunii
unei creanþe obiºnuite el nu se constituie ca debitor. Era cedat Statului un
portofoliu de nouãzeci ºi ceva de milioane lei, tot de efecte. Bineînþeles cã ºi
Banca Blank, ca girantã, era debitoare. Dar când portofoliul se noveazã ºi, în
locul unui portofoliu de scont, introduci alte creanþe ºi faci un act de cesiune, cum
s-a fãcut, conform principiilor de la cesiune acela care cedeazã nu este debitor,
el nu garanteazã decât existenþa creanþei. Aºa cã, prin schimbarea portofoliului
de scont, operaþiunea scoaterii din obligo se impunea de la sine, nici nu se putea
concepe altfel. Dar cum privea toatã lumea atunci operaþia scoaterii din obligo?
Ca un sacrificiu pentru Stat? Banca Naþionalã considera Banca Blank ca având o
pagubã de 1.400.000.000 ºi era încântatã sã înlocuiascã semnãtura Bãncii
Blank cu altã semnãturã. Schimbãrile acestui portofoliu erau fãcute la cererea
Statului. Statul spunea: ai o mulþime de creanþe cu ipoteci ºi gaj, te rog sã mi le
dai pe acestea, cãci nu te vreau pe dumneata ca debitor. ªi atunci, în
operaþiunea de cesiune preþul cesiunii sunt efectele de scont pe care mi le restitui
ºi, în schimbul lor, eu cedez alte creanþe.
ªi atunci, aplicând principiile de la cesiune, ce obligaþie mai aveam eu,
Banca Blank? Chiar fãrã scoaterea din obligo, eu nu mai sunt debitor, pentru cã
eu nu garantez decât existenþa, iar nu solvabilitatea creanþei. În orice caz însã
scoaterea din obligo este fãcutã cu toate formele legale.
Referitor la operaþiunea a doua, a celor 600 milioane, aici trebuie sã dau
oarecare explicaþiuni, ca sã vedeþi cum s-a fãcut din punct de vedere legal. Întâi
s-a luat un aviz, nr. 39 din 27 august 1931. Apoi a intervenit un jurnal nr. 213 din
12 septembrie, care a fost antemergãtor încheierii convenþiunii, pentru cã, de
obicei, se încheie întâi convenþiunea ºi apoi vine jurnalul care ratificã. De data
aceasta, a intervenit întâi ratificarea.
Dl. avocat Opriº:

Dar banii erau daþi?

Banii erau daþi Bãncii Naþionale, pentru cã dumneavoastrã cumpãraþi
creanþele de la Banca Naþionalã, ºi cu Banca Naþionalã dumneavoastrã aþi fãcut
convenþia de preluare la 19 august. Pe urmã a venit convenþiunea. Banca
Naþionalã ia portofoliul de 600 milioane care se compunea din creanþele Bãncii
Industriale, dupã aceasta a intervenit convenþiunea cu mine. Ce scop avea
aceastã convenþiune? Avea de scop ca sã ajungi sã ai pentru aceste creanþe
asigurãri, cãci erau simple creanþe de efecte fãrã nicio garanþie realã, luate de la
189
Banca Industrialã care avea un activ important ºi tot ceea ce dorea Statul era sã
obþinã, de la debitorul principal al efectelor, garanþii. ªi atunci intervine o
convenþie: pe mine mã scoþi din obligo, rãmâi cu aceste creanþe ºi obþii garanþii
reale.
Intervine jurnalul cu nr. 1.198 din 12 octombrie: „...se autorizeazã
Ministerul de Finanþe sã încheie cu Banca Blank o convenþie pentru preluarea
unui portofoliu imobilizat de 600 milioane ... compoziþia portofoliului urmând sã
fie stabilitã de Banca Naþionalã. Statul va încheia, ulterior, convenþiuni cu
componenþii portofoliului preluat în care se va preciza condiþiunile ºi modalitãþile
de platã.” ªi se încheie o convenþie în care se prevede ºi scoaterea din obligo.
Acum, s-ar putea zice cã jurnalul nu vorbeºte în mod expres de scoaterea
din obligo, ci el autorizeazã încheierea convenþiei, urmând ca în convenþiune sã
se precizeze condiþiile. În realitate, afacerea este însã perfect legalã, cãci ulterior
acestei date, conform celor stipulate în convenþiunea pe care v-am citit-o, se
încheie o altã convenþiune cu debitorii, pe baza unui nou aviz cu nr. 72, prin care
se prevede cã, prin efectul acestei convenþiuni, Banca Blank este scoasã din
obligo, cã Banca Industrialã dã garanþii reale care constau într-un gaj asupra
unui numãr de 7.200 acþiuni ... ºi 6.000 acþiuni „Buna Speranþã” etc., acþiuni
aproape de la toate întreprinderile. Cu aceastã ocazie se fac noi forme ºi, la 23
august 1932, dl. Mironescu, ministrul de Finanþe de atunci, face urmãtorul
referat: „pe baza avizului nr. ... Ministerul a rãscumpãrat portofoliul Bãncii Blank
în sumã de 600 milioane, renunþând la girul Bãncii Blank.” Aratã apoi cã
rambursarea se face pe termen de 27 ani, cã plata va începe dupã un termen de
trei ani, cã Statul renunþã la dobânzi, pe care le va fixa, în fiecare an, dupã
împrejurãri. Pe baza acestui referat intervine un nou jurnal al Consiliului de
Miniºtri, nr. 126, în care se decide cã Banca Industrialã va fi unica obligatã pentru
suma de 495 milioane, iar pentru 51 milioane Fabrica de Armãturi etc. Prin
urmare, ºi aici scoaterea din obligo este fãcutã cu toate formele, nicio discuþie în
aceastã privinþã.
Vin la ultima tranºã, aceea de 108 milioane, pentru aceste 108 milioane
existã scoatere din obligo legalã? Iatã jurnalul Consiliului de Miniºtri cu nr. 588,
din 4 mai 1933. Vã aduceþi aminte cã preluarea s-a fãcut cu întârziere. În ziua
când s-a preluat, prin acelaºi jurnal se ºi schimbã portofoliul: în loc de 108
milioane poliþe de la Banca Industrialã, s-a înlocuit cu o serie întreagã de alte
creanþe pentru o sumã de 120 milioane, din care 20 milioane creanþe de scont ºi
100 milioane creanþe de cont curent. Condiþiunile convenþiunii – zice
convenþiunea – vor fi aceleaºi ca ºi cele stabilite prin jurnalul Consiliului de
Miniºtri din 10 septembrie 1931. Deci, cu scoaterea din obligo. „Pentru
acoperirea eventualelor pierderi ... Banca Blank trece Statului, în plinã
proprietate, 6.184 acþiuni Buzãu-Nehoiaºu”.
Se încheie ºi convenþiunea de cesiune în care intrã 100 milioane creanþe
de cont curent ºi 20 milioane efecte.
Prin urmare, în ziua când a preluat portofoliul, rezultând din poliþa de 108
milioane, l-a ºi schimbat. ªi totuºi, dl. Garvin, care a semnat poliþa, a rãmas
vinovat pe veci, de ce? Pentru cã îl cheamã Garvin.
Este aici scoatere din obligo legalã? Aþi vãzut cã se face trimitere la
condiþiunile unei convenþiuni anterioare. Dar, hai sã spunem cã jurnalul nu
prevede scoaterea din obligo. El prevede însã altceva: cã, în locul portofoliului de
efecte, dai pentru 100 milioane un portofoliu de cont curent. Prin urmare, restitui
efectele unde eram þinut ca girant ºi faci o cesiune. Or, cine cedeazã nu este þinut
personal cãci s-a operat novaþiune. Scoaterea din obligo este implicitã, cãci
190
în ultimul articol al jurnalului se spune: „pentru acoperirea eventualelor pierderi

de la realizarea portofoliului ºi creanþelor noi trecute la Stat, Banca Blank trece în
plinã proprietate 6.184 acþiuni Buzãu-Nehoiaºu”. Aceasta ca sã acopere
paguba. Prin urmare, când îþi dau ceva, cu garanþii reale, cum spune textul, n-am
îndeplinit eu condiþiunile legii? În locul unei semnãturi fãrã nicio garanþie pe care
Banca Naþionalã îl considera falit, îþi dau acþiuni de cale feratã despre care
experþii spun cã valorau atunci 200 milioane, acum valoreazã 400 milioane – nu
i-a spus cã ei au pus-o în socotealã numai 3 milioane ºi cã în jurnal este scris cã
acþiunile acestea nu s-au încasat încã, ca ºi cum eu le-aº fi dat sã se încaseze,
iar nu în platã!!! Ar fi putut sã încaseze toate poliþele ºi acþiunile tot îi rãmâneau.
Instanþa n-a putut sã spunã cã formele legale n-au fost îndeplinite, ºi atunci a
obiectat cã art. 6 cere garanþii reale sau personale. ªi, atunci, s-au luat
asemenea garanþii?
Pentru toate cele trei tranºe, de la mine nu puteai sã iei garanþii reale,
pentru cã eu nu aveam. Toate garanþiile mele erau la Banca Naþionalã. Aºa
spune ºi în raportul domnului Auboin. Puteam sã dau garanþii de la debitorii mei.
Când am dat în locul portofoliului Bãncii Industriale cele 200 milioane o datã cu
„Cultura Naþionalã”, þi-am dat tot ce mai aveam, ºi þi-am dat în locul unui
portofoliu care nu avea nicio garanþie, un portofoliu agricol, tot cu garanþii. Cã ai
pierdut, cã unii au devenit insolvabili, cã preferai, ºi mulþi preferau, în loc sã fie
debitori la Blank sã fie debitori la Stat, aceasta nu priveºte procesul. La prima
schimbare a debitorilor am dat debitori toþi cu garanþii reale. La a doua operaþiune
unde erau poliþe de la Banca Industrialã ºi de la alte industrii, toate aceste
industrii au dat garanþii reale, ºi le-a urmat garanþia Buzãu-Nehoiaºu. Pentru
toate acestea, Banca Blank este scoasã din obligo, aºa s-a judecat atunci cã
este bine. ªi dacã dumneavoastrã reþineþi faptul esenþial al procesului, anume
credinþa cã Banca Blank era completamente insolvabilã, eu mã întreb un lucru:
am auzit pe unul din colegii mei surâzând când pleda dl. Bãlescu ºi vorbea de
valoarea prejudiciului în raport cu valoarea bunurilor de astãzi, cã i se pãrea
curios! Se poate, dar dacã cereþi ca prejudiciul sã fie examinat în raport cu
valoarea bunurilor în momentul operaþiunii, care operaþiunea din scoatere din
obligo n-ar trebui în acest caz examinatã în acelaºi fel? Dacã am putea discuta
oportunitatea, dacã am putea vedea dacã Statul, atunci când a scos din obligo a
fãcut treabã de bun sau de rãu gospodar, nu trebuie sã ne ducem atunci sã
vedem cum considera Statul pe Banca Blank la acea datã? O considera cã are
pierderi de 1.400.000.000, cã este falimentarã. Prin urmare, ce reprezenta
scoaterea din obligo? Nu era un act de bun gospodar când, în locul unui debitor
falimentar, îþi aduceam un debitor care avea garanþii reale? ªi când art. 6 scria cã
poþi sã închei orice convenþiune, când legea din 1936 ratificã tot ce s-a încheiat,
cum poþi sã mai discuþi operaþiunea scoaterii din obligo? Sunt prejudicii, desigur,
dar sunt datorate unor alte împrejurãri, anume sunt datorate însãºi naturii
convenþiunii, cauzatoare prin ea însãºi de prejudicii, sunt datorate evenimentelor
ulterioare, legii conversiunii, faimosului art. 52 din legea conversiunii care a dus
la atâtea ºi atâtea încheieri de convenþiuni cu debitorii.
Trec la ultima chestiune, aceea a prejudiciului, chestiune de altfel care mi
se pare cã nu prea prezintã interes. De ce aº examina prejudiciul dacã nu existã
culpã? Ce importanþã are dacã poate sã fie un prejudiciu atunci când nu existã
culpã? Prejudiciul acesta este umflat de Comisiune ºi îl aveþi gãsi în niºte tablouri
pe care le-am refãcut ºi noi ºi pe care le vom depune.
Comisiunea de Anchetã a primit reducerile de la conversiune, dar
reducerile convenþionale, care aveau ºi ele la bazã tot legea conversiunii, acelea
191
nu le-a primit, le-a înlãturat. Apoi, n-a þinut seama de toate convenþiunile cu
eºalonãri de platã – aþi vãzut cã Banca Industrialã are 27 de ani ca sã plãteascã –
ºi a considerat toate aceste sume ca pierdute. În ce priveºte ceea ce era datorat
de Stat sau de instituþiuni de stat, le-a ºters pur ºi simplu.
Când a fost chestiunea sã evalueze „Cultura Naþionalã”, ea fusese
evaluatã la suma la care a fost cumpãratã, Comisiunea o evalueazã dupã noua
expertizã, la o sumã de jumãtate. Dumneavoastrã aþi numit altã expertizã care a
admis un preþ care era aproape de preþul din momentul acela. Dar, în sfârºit, în ce
instanþã suntem noi aici? De leziune? Existã în legea noastrã aºa ceva?
Cum a preluat Statul? Avem aici un raport al directorului general cãtre
Consiliul de Administraþie când s-a cumpãrat „Cultura Naþionalã”. Iatã ce spune:
„Rapoartele de expertizã sunt sever întocmite. Evaluãrile s-au fãcut

izolat, fãrã corelaþie între teren, clãdiri ºi maºini, omiþându-se prin urmare plusul
de valoare comercialã care se poate aprecia la 15%. Preluarea unei fabrici în
funcþiune prezintã o importantã economie faþã de o fabricã ce ar trebui
instalatã...”
Prin urmare, dupã îndelungatã tocmealã, cu expertize confirmate astãzi

de experþi, s-a ajuns la aceastã situaþie. Nu mai vorbesc de Buzãu-Nehoiaºu,
aveþi aici expertiza, este inutil sã insist. Dacã luaþi preþurile de astãzi, evident nu
este prejudiciu. Dacã le luaþi pe acelea de atunci, rãmâne un prejudiciu
important, indiscutabil, dar încã o datã, cine este vinovat? În sarcina cui poate sã
fie pus acest prejudiciu? Trebuie þinut în seamã cã acest prejudiciu dacã existã,
el este datorat modului cum a procedat însuºi Statul care nu s-a verificat la
operaþiunea de concordat, cãci, dacã se verifica, acest prejudiciu era inexistent
completamente, se reducea la nimic.
Dar, în fine, dacã am admite cã este vreun viciu în toate aceste
convenþiuni, cum ar vrea colegii mei de la Finanþe? Dacã este viciu, nu cade
convenþiunea? Cum ar vrea domniile lor, de exemplu? Convenþiunea din urmã
pentru 108 milioane sã fie parte bunã ºi parte rea, adicã bunã pentru Buzãu-
Nehoiaºu ºi rea pentru rest? Aceasta nu se poate, pentru cã este o convenþiune
indivizibilã. Dacã nu este bunã consecinþa, este cã Buzãu-Nehoiaºu reintrã la
masã, ºi, prin urmare, când examinezi prejudiciul îl examinezi la valoarea de
astãzi. Legea nu spune cã efectele eventualelor nulitãþi n-au sã fie aplicate ca în
dreptul comun. Dacã este nulã convenþiunea de preluare, merge înapoi la Banca
Naþionalã. Dacã este nulã convenþiunea cu debitorii ºi scoaterea din obligo, cade
totul, ºi „Cultura Naþionalã” ºi Buzãu-Nehoiaºu. Dar dumneata vrei „Cultura
Naþionalã” ºi Buzãu-Nehoiaºu, adicã tot ce este bun, ºi pe urmã vrei sã evaluezi
prejudiciul cu situaþia de atunci, iar scoaterea din obligo cu situaþia de acum.
Împarþi convenþiunile, nu þii cont de indivizibilitatea lor, acestea sunt lucruri care
nu pot sã treacã într-o adevãratã dreptate. ªi am convingerea cã sunt înaintea
dumneavoastrã la o instanþã unde niciodatã n-am avut cea mai micã îndoialã cã
vom obþine dreptatea din toate punctele de vedere.
Rãmâne ca dl. Veniamin sã mã completeze în situaþia specialã a d-lui
Tabacovici.
192
ªedinþa din 1 decembrie 1941
Dl. profesor Mircea Djuvara:

Onoratã Înaltã Comisiune, am procurã ºi din partea Bãncii Blank ºi din
partea d-lui Aristide Blank, aºa cã-i reprezint pe amândoi. Doresc astãzi sã
vorbesc mai mult prin prisma apelului lui Aristide Blank, dar cu aceastã ocazie voi
încadra ºi rezultatele discuþiunilor de pânã astãzi referitoare la Banca Blank,
pentru cã ele se repercuteazã, bineînþeles, ºi asupra apelului Aristide Blank.
Sã reamintesc, în scurte cuvinte, ceea ce sper cã a rãmas în mintea
dumneavoastrã din citirea actelor ºi constatarea faptelor.
În ce priveºte preluãrile, au fost trei tranºe.
Banca Naþionalã ºi Statul – cred cã aþi rãmas ºi dumneavoastrã cu
aceastã convingere – cunoºteau perfect situaþiunea Bãncii Blank, o socoteau
chiar mai pesimist decât ar fi trebuit.
Al doilea fapt incontestabil. Tranºa a doua, de 600 milioane, ºi tranºa a
treia, de 108 milioane, au fost preluate de Stat printr-o hotãrâre a Statului ºi a
Bãncii Naþionale peste capul Bãncii Blank. În orice caz, nu este Banca Blank
aceea care a luat iniþiativa ºi care a hotãrât ceva în aceastã perioadã, pentru cã
hotãrârea s-a luat într-un interes general, de cãtre Stat ºi Banca Naþionalã,
anume în interesul creditului ºi a pieþei. Asupra acestei chestiuni nu mai insist. Ba
mai mult, în ce priveºte a treia tranºã de 108 milioane, nu ºtiu dacã s-a precizat
îndeajuns, ea a fost preluatã nu numai peste capul Bãncii Blank, dar, aº putea
spune, chiar împotriva voinþei ei. De ce? Pentru cã în timp ce se realiza
operaþiunea cu cele 600 milioane, situaþiunea bãncii a început sã fie cunoscutã
pe piaþã din cauza mãsurilor luate de Banca Naþionalã ºi run-ul s-a accentuat;
atunci Banca Naþionalã, în timpul când nici nu mai exista conducerea Bãncii
Blank, cãci d-nii Aristide Blank, Soepkez ºi Tabacovici îºi dãduserã demisia, a
sosit ea la ghiºeu, prin delegaþii ei, ºi a fãcut plãþi de 108 milioane. Prin urmare,
operaþia s-a realizat fãrã niciun amestec, oricât de îndepãrtat, al Bãncii Blank;
ceva mai mult, Banca Blank, care peste trei zile trebuia sã cearã concordat, nu
mai avea niciun interes sã aibã încã un creditor în plus. Aceasta era situaþia
realã.
În al treilea rând, Banca Naþionalã, câteºitrele tranºe, a ales din portofoliul
ei, din scontul pe care-l avea de la Banca Blank, ce a vrut ea; nu a putut sã se
amestece nici Banca Blank, nici conducãtorii ei, cu nimic în aceastã operaþie.
Avem chiar depoziþia unuia din martorii cei mai autorizaþi, dl. Burillianu,
guvernator în momentul când s-a fãcut prima preluare, care spune cã ar fi fost o
ofensã adusã Bãncii Naþionale dacã s-ar fi încercat vreun amestec în aceastã
alegere. Iatã, prin urmare, cã Banca Naþionalã a ales singurã ce a vrut, în
interesul ei, ceea ce, de altfel, era legitim. A ales ce era bun ºi a dat Statului ce era
rãu, dupã ce primise la scont anumite efecte. De altfel, cred cã rãmâne
necontestat cã noi nu judecãm reescontul, ci judecãm doar preluãrile fãcute de
Stat, ceea ce este cu totul altceva ºi, prin urmare, chiar dacã s-ar trage în acest
proces vreo concluzie pe aceastã chestiune a reescontãrii, ea ar fi
neconcludentã.
În al patrulea rând, sper iarãºi cã v-a rãmas cã, dupã toate aceste preluãri,
s-au operat tranzacþii. Cum? Efectele preluate nu erau prevãzute cu garanþii.
Efectele la Banca Naþionalã nu se dau cu garanþii. La preluare, Statul nu s-a
mulþumit însã sã ia efecte, ci a mai luat ºi garanþii, gajuri, ipoteci etc., chiar ºi
bunuri. Au intervenit, aºadar, tranzacþiuni cu dãri în platã care au schimbat
complet aspectul juridic al problemei, defavorizând Banca Blank. Aºa se explicã
193
ºi scoaterea din obligo a Bãncii Blank. Statul s-a bucurat ca, în locul semnãturii
unei instituþiuni pe care o considera în mod hotãrât complet insolvabilã, sã aibã
garanþii care, dupã cum aþi vãzut în urma expertizelor pe care am avut ocazia, din
fericire, sã le facem înaintea dumneavoastrã, se ridicã, numai cu privire la
„Cultura Naþionalã” ºi linia feratã „Buzãu-Nehoiaºu” la aproape tot ce se imputã
Bãncii Blank, fãrã a mai vorbi de toate celelalte garanþii.
În interesul cui s-a fãcut aceastã scoatere din obligo? În interesul Bãncii
Blank? Sã ne înþelegem: ce este Banca Blank? Banca Blank are acþionari, dar
are ºi creditori ºi deponenþi. Cui folosea scoaterea din obligo, chiar ºi dacã era
fãcutã nominal pentru Banca Blank? Folosea acþionarilor? Evident cã nu. Aºa se
explicã, cu un argument în plus, aceastã scoatere din obligo: ea era fãcutã
pentru a acoperi pe deponenþi ºi creditori, acea enormã masã de deponenþi,
pentru cã Banca Blank avea un numãr enorm de mici deponenþi. Prin aceasta,
era pãzitã în interesul liniºtii pieþei ºi a creditului general.
În al doilea rând, toate formele, contrar afirmaþiunilor fãcute de
Comisiunea de Anchetã la prima instanþã, au fost îndeplinite. S-au dat toate
avizele Comisiunii respective, conform legii din 1930, pentru toate operaþiile
fãcute. De asemenea, aprobarea Consiliului de Miniºtri a fost datã pentru toate
operaþiunile, acolo unde legea o cerea. Comisiunea pretinde cã, pentru tranºa
de 600 milioane, nu s-a dat aprobarea Consiliului de Miniºtri. Vi s-a citit aceastã
aprobare. De asemenea, Comisiunea pretinde cã, pentru tranºa de 108
milioane, Statul n-a dat aprobarea. Vi s-a arãtat cã s-a dat, e drept cu doi ani mai
târziu, dar aprobarea a fost datã. Prin urmare, din punctul de vedere al formelor,
totul este în perfectã regulã.
ªi, iarãºi, vã rog sã nu uitaþi cã Aristide Blank, împreunã cu Tabacovici ºi
Soepkez, au demisionat la 19 octombrie 1931, adicã înainte de tranzacþia
referitoare la a doua tranºã de 600 milioane care s-a petrecut în 1932 – nu
trebuie confundate datele – ºi înainte de întreaga operaþiune cu tranºa a treia de
108 milioane. Totuºi, au fost condamnaþi ºi pentru cele 600 milioane ºi pentru
cele 108 milioane!
Iatã faptele.
Faþã de aceste fapte, eu îmi permit sã pun o problemã:
întreb: ce judecãm noi astãzi? Vã mãrturisesc cã mi-a trebuit oarecare
vreme pânã sã mã lãmuresc eu însumi. Voi supune aprecierii dumneavoastrã
construcþia juridicã la care am ajuns ºi de care sunt complet convins. Nu mã mirã
cã Comisiunea de Anchetã n-a putut ajunge la aceastã construcþie juridicã. Ea a
judecat prea repede, voia sã dea o soluþie grabnicã; de aceea, nu mã mirã nici cã
a articulat la o serie de nulitãþi, bazate pe vicii, în special pe vicii de formã. Am
convingerea cã nimic din ce a spus Comisiunea de Anchetã în aceastã privinþã
nu este concludent. Ce judecãm noi astãzi?
Oare decretul-lege din 1940, completat cu acela din 1941, au dat Statului
o acþiune în anulare pentru vicii de formã sau alte vicii a convenþiunilor sau
preluãrilor? Nu. Vã daþi seama ce ar fi fost sã se dea o asemenea acþiune? Ar fi
însemnat în cazul anulãrii ca Banca Naþionalã sã restituie tot, sã fie zdruncinatã
din temelii, pentru cã ar fi trebuit ca situaþia sã fie restabilitã aºa cum a fost la
început, adicã Statul sã ne restituie totul ºi Banca Naþionalã sã restituie Statului
tot ce a primit. Eu aº fi bucuros ca Statul sã dea acum tot ceea ce i-a dat Banca
Blank, cãci valoreazã mai mult decât ceea ce ea a fost condamnatã. Ar fi fost însã
o rãsturnare ºi un haos. ªi deºi am impresia cã legile din 1940 ºi 1941, pe baza
cãrora ne judecãm, ies din cadrul principiilor juridice obiºnuite, totuºi am
constatat cã legiuitorul n-a mers pânã acolo încât sã arunce lumea în acest haos.
194
Ce a spus leguitorul? Dacã Statul astãzi constatã cã sunt prejudicii în

operaþiunile de preluare, atunci aceste prejudicii trebuie reparate, în cazul când
stã o culpã la baza lor – aceastã din urmã condiþie se subînþelege, cãci n-au fost
desfiinþate toate principiile de drept; se va vede anume prin judecatã care sunt
aceste prejudicii ºi cine e responsabil de ele.
Observaþi, din punct de vedere juridic, suntem cu totul pe alt teren decât o
acþiune în anulare. Nu este vorba de constatarea unor vicii de forme sau altele pe
baza cãrora sã se poatã cere anularea unor acte sau convenþiuni. Nu. Trebuie sã
se constate prejudiciul suferit de Stat dintr-o culpã a bãncii sau a conducãtorilor
ei. Aceasta este singura problemã care se pune. Tot ceea ce s-a discutat referitor
la diferite vicii de formã, nu este, prin urmare, concludent ºi cade la sine.
Sã vedem acum pe ce se întemeiazã aceste afirmaþiuni ale mele.
În raportul care însoþeºte decretul-lege la Consiliul de Miniºtri la
12.11.1940, Ministrul Justiþiei aratã: „...urmând linia generalã a cercetãrilor
întreprinse la unele activitãþi care sub trecutele guvernãri au putut vãtãma adânc
interesele Statului...”. Avem aici douã idei. Aceastã Comisiune, ºi
dumneavoastrã la fel, sunteþi încadraþi în ideea generalã care a dus la instituirea
tuturor comisiunilor pe care le cunoaºteþi, cum era comisiunea pentru controlul
averilor etc. Au care acele comisiuni sã judece anulãri de acte? Nu. Ele au a
judeca prejudiciile aduse Statului, atât ºi nimic mai mult. O spune legiuitorul clar:
„datoritã acestor împrejurãri, Statul român a fost silit sã ia asupra sa toate
creanþele dubioase, suferind importante prejudicii”. Aceasta îl preocupa pe
legiuitor: sã repare prejudiciile suferite de Stat. Când? Astãzi. ªi, în concluzie,
spune: „Statul a suferit importante prejudicii astfel cã socotim necesarã
revizuirea /nu anularea/ operaþiunilor...”
Legea din 12 octombrie 1940 are ca sediu al materiei art. 6:
„Comisiunea de Anchetã va înainta Ministerului de Finanþe un raport

asupra constatãrilor ce va face. În baza lor, Ministerul va da o deciziune prin care
se va constata prejudiciul suferit de Stat”.
Aceasta judecãm: e vorba sã constataþi vreun prejudiciu suferit de Stat,

iar nu sã pronunþaþi anulãri; nu aveþi sã cercetaþi dacã existã motive de nulitate
pentru vicii de formã sau de fond.
De altfel, toate operaþiile efectuate au fost legal confirmate ulterior; pentru
cã legiuitorul din 1940 se referã în mod expres la legile din 1930 ºi 1936, ºi ºtiþi cã
legea din 1936 a ratificat tot ce se fãcuse pânã atunci.
Aceasta nici n-are însã importanþã în acest proces, dacã e vorba de
prejudicii ºi nu de vreo anulare.
Ce face, aºadar, legiuitorul din 1940? Cere sã se constate prejudiciile pe
care le-a suferit Statul. Aceeaºi idee revine în decretul-lege modificator din 11
iulie 1941. Iatã raportul ministrului Stoicescu: „...întreprinderile ºi persoane care
sunt obligate sã acopere” /aici este obiectul procesului/ „prejudiciul cauzat
Statului”. Deci: culpã ºi prejudiciu.
În decretul-lege definitiv din 10 martie 1941, în art. 5, care este sediul
materiei, se spune astfel clar: „în baza rapoartelor Comisiunii de Anchetã,
Ministerul de Finanþe va da o deciziune” – aceastã deciziune este, cum am
spune noi în termeni juridici, hotãrârea primei instanþe – „prin care se vor
constata prejudiciile suferite de Stat ºi persoanele þinute sã le acopere.” Este
clar? Desigur. Una este sã constaþi un prejudiciu, alta este sã discuþi nulitãþi pe
bazã de vicii care, de altfel, veþi vedea cã nici nu existã.
195
Aceasta înseamnã cã noi, astãzi, trebuie sã ne mãrginim a constata dacã

sunt prejudicii în defavoarea Statului ºi, bineînþeles, dacã aceste prejudicii sunt
datorate unei culpe, cãci este natural cã în drept un prejudiciu sã fie considerat
ca atare numai atunci când este ilicit. Prejudiciu îi aduc ºi debitorului meu
neplatnic, când îl execut – aceasta o spun în fiecare zi la Facultatea de Drept –
prejudiciu aduc ori de câte ori execut un debitor, ori de câte ori exercit dreptul
meu în contra altuia. Dar prejudiciu în drept nu poate sã fie decât atunci când se
violeazã o obligaþiune, adicã atunci când este o culpã. Culpã înseamnã violarea
unei obligaþiuni preexistente.
Ce înseamnã aici prejudiciu? Este vorba, dupã am vãzut, cãci aºa a spus-
o legiuitorul în expunerea de motive, dacã a suferit Statul ceva de pe urma
acestor preluãri. Prin urmare, când trebuie sã mã situez ca sã ºtiu dacã Statul a
suferit prejudicii? Evident cã astãzi, adicã la data hotãrârii. ªi ce prejudiciu? Un
prejudiciu global, din toate operaþiunile bãncii, aºa cum a suferit Statul din culpa
bãncii sau a conducãtorilor ei. Aceasta aveþi de judecat.
Cã aºa este o dovedeºte ºi decizia Ministerului, atacatã cu apel, care
spune: „Statul a suferit un prejudiciu de ..., sumã la care se mai adaugã cheltuieli
de urmãrire, dobânzi etc.” ºi obligã banca, împreunã cu Aristide Blank, Soepkez
ºi Tabacovici, sã acopere acest prejudiciu, pentru cã îi constatã „rãspunzãtori”.
Dacã am discuta altceva în instanþa de apel, am schimba obiectul
litigiului. De aceea, nu putem discuta altceva decât numai acest prejudiciu.
Viciile de formã articulate de Comisiunea de Anchetã, pe lângã cã sunt
inexistente în fapt, dar chiar dacã ar fi existente în fapt, ele nu pot fi concludente
în discuþiile de astãzi înaintea dumneavoastrã.
Care sunt aceste vicii de formã afirmate de Comisia de Anchetã?
Plafon de reescont depãºit? Este direct ridicol. Comisiunea de Anchetã
nici mãcar n-a stabilit care este plafonul de reescont, n-a stabilit când, cum ºi la
ce sumã se ridicã acest plafon, ºi pe baza cãrui text, care sunt consecinþele
legale etc. ªi, totuºi, mã condamnã cã s-ar fi depãºit plafonul de reescont, fãrã sã
arãt pe ce bazã sunt condamnat. De altfel, ºtiþi foarte bine cã plafonul variazã
dupã împrejurãri. În urmã, dupã cãderea Bãncii Blank, reescontul Bãncii
Naþionale s-a ridicat pânã la 16 miliarde! ªi apoi, aceasta este o chestiune
internã a Bãncii Naþionale. O datã ce mi-ai primit efectele la scont, Banca
Naþionalã este legatã juridiceºte de mine. Ea nu poate sã vinã sã spunã: am
depãºit plafonul ºi de aceea anulez convenþiunea! Sã fiu eu fãcut responsabil de
faptele Bãncii Naþionale?
Un alt viciu de formã arãtat de Comisiune ºi care este ºi el inexact, se
referã la numãrul semnãturilor. Comisiunea îºi închipuie cã Banca Blank trebuia
sã aibã trei semnãturi pe efectele ei. Inexact. Colegii mei v-au arãtat cã s-a
acordat de mult, conform statutului Bãncii Naþionale, dreptul Bãncii Blank de a
prezenta la reescont efecte cu douã semnãturi. ªi toate efectele care au fost
preluate de Stat, chiar ºi acela de 108 milioane, purtau în fapt douã semnãturi.
Aceasta e afarã de orice îndoialã.
Efecte statutare fãrã cauzã? Care sunt acelea? Efectele semnate de
Banca Industrialã sunt fãrã cauzã? O bancã cu 100 milioane capital ºi cu un activ
de 2 miliarde, care concentra în ea toate bogãþiile industriale ale Bãncii Blank,
când se împrumutã, emite efecte fãrã cauzã? Chiar dacã n-ar fi existat Banca
Industrialã, Banca Blank nu avea decât sã punã sã semneze aceste efecte
fiecare întreprindere în parte, ºi atunci ar fi avut incontestabil cauzã, chiar dupã
raþionamentul Comisiunii de Anchetã. ªi apoi, chiar dacã n-ar fi avut cauzã, cine
trebuia sã aprecieze acest lucru? Banca Naþionalã. O datã ce ea le-a primit la
196
scont, mai poate sã vinã Banca Naþionalã ºi deci ºi Statul, care a contractat cu
Banca Naþionalã, sã spunã cã actul este viciat? Nu se poate.
O altã învinuire: pentru tranºa de 108 milioane nu s-ar fi dat efecte, ci s-ar
fi dat creanþe, acþiuni etc., dar este aceasta operaþiunea noastrã? V-am arãtat de
la început cã operaþia cu 108 milioane a fost realizatã în toate detaliile ei numai
de Banca Naþionalã, în contravoinþei Bãncii Blank ºi conducãtorilor ei, care nici
nu mai erau acolo. Dar Banca Naþionalã a impus Bãncii Blank ºi de la început
Banca Blank a dat un efect semnat de Banca Blank ºi Banca Industrialã, aºa cum
a cerut Banca Naþionalã. Banca Blank nici nu mai putea sã discute cu Banca
Naþionalã în acel moment, ci se supunea pur ºi simplu la injoncþiunile ei.
Au urmat apoi tranzacþiunile pentru cele 108 milioane, care iarãºi au fost
impuse de Banca Naþionalã. Cu toate cã Aristide Blank nici nu mai era de mult la
bancã, el este condamnat chiar ºi pentru aceste tranzacþii.
O altã învinuire: s-ar fi cãlcat art. 2 din legea din 1930 ºi Statul ar fi fãcut un
sacrificiu mai mare decât îi permitea al. 2. Nu aveþi decât sã citiþi legea ºi veþi
vedea care este sensul: art. 2 spune: „În urma propunerii Bãncii Naþionale,
Ministerul de Finanþe este autorizat sã rãscumpere efectele vizate în art. 1, ºi
care s-ar gãsi în portofoliul Bãncii Naþionale la data de 7 februarie 1929, pânã la
concurenþa sumei totale de 3.250.000.000.” Cât a dat însã Statul? Numai
2.554.000.000, aproape un miliard mai puþin. De aceea, al. 2 spune: „Ministerul
de Finanþe este autorizat, de asemenea, sã rãscumpere, în urma avizului
conform al Bãncii Naþionale, ºi alte efecte, oricare ar fi data intrãrii lor în
portofoliu, în vedere de a contribui la asanarea financiarã a pieþei ºi de a restabili
încrederea pe piaþã, în mãsura în care resursele prevãzute de programul de
stabilizare vor întrece totalul de mai sus”. Care erau aceste resurse prevãzute de
programul de stabilizare? 4.069.000.000. Din cele 3 miliarde s-au cheltuit 2
miliarde, prin urmare diferenþa pânã la 4 miliarde putea s-o întrebuinþeze Banca
Naþionalã, ºi aºa a ºi fãcut. Iatã de ce întreaga învinuire adusã de Comisia de
Anchetã ºi pe acest punct cade. Dar chiar dacã ar fi întemeiatã, astãzi judecãm
dacã existã un prejudiciu dintr-o culpã a mea în defavoarea Statului, iar nu dacã
s-a viciat vreun text de lege în momentul preluãrii. ªi chiar dacã ar fi vorba de
violarea unui text, poþi pe mine sã mã faci rãspunzãtor de ceea ce ai fãcut
dumneata dacã nu dovedeºti o fraudã sau un alt act culpabil din partea mea?
Scoaterea din obligo era o chestiune de oportunitate, lãsatã la aprecierea
Statului prin tranzacþii, nu vã mai citesc textul, pe baza legii din 1930. Acest
principiu a fost consfinþit in terminis de legiuitorul din 1930, iar legea din 1936 a
ratificat apoi tot ceea ce s-a fãcut pânã atunci. Legea din 1936 la rândul ei este
consfinþitã in terminis de legea din 1940. Prin urmare, toate formele sunt în
perfectã regulã. Iar astãzi se invocã chestiuni atinse de formã? La aceasta,
legiuitorul nu îndrituieºte. Legiuitorul nu îndrituieºte decât discuþia unui
prejudiciu ºi dacã el este provenit din culpa Bãncii Blank sau a conducãtorilor ei.
Nu mai este nevoie sã vã spun cã scopul dispoziþiunilor legale era sã ajute piaþa,
sã se ajungã la o asanare financiarã prin tranzacþii care, atunci când un debitor
este insolvabil puteau sã ducã, aºa recunoaºte chiar Comisia de Anchetã, la
iertarea debitorului.
Este foarte interesant de vãzut ce s-a fãcut în alte þãri. La un moment dat
în Italia, pentru Banca Comercialã Italianã, într-o noapte, Mussolini, om cu vederi
clare, a dat 55 miliarde lei. În Statele Unite s-a dat, în momentul acela de crizã
când ni se aduce nouã vina, un miliard de dolari, adicã 1.000 miliarde lei. În
Germania s-a dat, numai pentru Dresdner Bank, 300 miliarde mãrci. În Franþa, s-
au dat Bãncii Naþionale de Credit, direct de cãtre Stat, imediat, fãrã lege, 2
197
miliarde franci, adicã 20 miliarde lei. În Austria, numai pentru Kredit Anstalt a fost
angajat tot bugetul Statului austriac, cu o sumã de ºilingi care echivala cu 40
miliarde lei. ªi se aduce învinuirea Statului român cã a ajutat Banca Blank, care
avea rãdãcinile cele mai întinse pe piaþã, cu 800 milioane lei!
ªi apoi, a abuzat vreodatã Banca Blank de reescont? Am cerut dinadins
colegilor mei sã-mi aducã tablourile de reescont ale Bãncii Blank ºi a celorlalte
bãnci înainte de 1931, ca sã vedem dacã a fost vreun abuz din partea Bãncii
Blank, sau vreo conivenþã între Banca Blank ºi Banca Naþionalã. Banca Blank a
avut în 1923 un scont la Banca Naþionalã de 875 milioane lei. ªi în 1930, în plinã
crizã, i se aduce învinuirea cã s-a ridicat la 800 milioane lei! În 1924, a avut 932
milioane lei. În 1925, 790 milioane lei. În 1926, a avut 799 milioane lei. Este foarte
interesant de constatat cã, la finele anului 1930, când se aduce învinuirea din
care se face atmosferã, cã Banca Blank a mers pânã la 800 milioane, cifrã
socotitã astronomicã, la finele anului 1930, Banca Blank datoreazã numai 240
milioane! În cursul anului 1930, într-adevãr, a fost un run ºi Banca Blank s-a
adresat Bãncii Naþionale ca sã obþinã 7-800 milioane. Ajutorul dat de Banca
Naþionalã la vreme a restabilit calmul pe piaþã, iar la sfârºitul anului 1930 Banca
Blank nu mai datora decât 240 milioane, adicã mai puþin decât în toþi anii
precedenþi! /Trebuie sã adaug cã cifrele date adineauri sunt cifre la sfârºitul
fiecãrui an/.
Dar la alte bãnci care a fost situaþia? Oare Bãncii Blank i s-a fãcut un
hatâr? Iatã Banca Româneascã, în 1923 a avut tot cât Banca Blank, adicã 867
milioane, faþã de cele 932 milioane ale Bãncii Blank. În 1924, Banca
Româneascã a avut 824 milioane. În 1925, Banca Româneascã 681 milioane,
faþã de 791 milioane ale Bãncii Blank. În 1928, Banca Româneascã 830
milioane, iar Banca Blank 344 milioane! ªi notaþi cã, rezervã ºi capital împreunã,
Banca Blank aproape întodeauna era mai întinsã decât Banca Româneascã. ªi
mai notaþi cã Banca Blank avea un numãr de mici depunãtori considerabil, pe
când Banca Româneascã a fost întotdeauna foarte rezervatã ºi nu a dat pieþei
ajutorul pe care l-a dat Banca Blank. Prin urmare, ºi din acest punct de vedere,
atmosfera care s-a încercat sã se facã pe date necontrolate, nu ºtiu pentru ce
motiv, cade de la sine.
Iarãºi nu uitaþi, din punct de vedere juridic, cã toate operaþiile s-au rezolvat
în tranzacþiuni, câteodatã dupã ani de zile, cã, prin urmare, toatã situaþiunea a
fost schimbatã ºi cã în aceste tranzacþiuni s-au dat de Banca Blank, sau de
reprezentanþii ei, noi gajuri, noi ipoteci – Buzãu-Nehoiaºu – a fost dat câþiva ani în
urmã. ªi atunci, cum se poate veni peste aceste tranzacþii, sã se mai pretindã un
prejudiciu?
„Bilanþuri nesincere”? ªi aici s-a fãcut atmosferã, Banca Blank a plãtit sutã
în sutã pe creditorii ei. Au mai rãmas astãzi neplãtite 250 milioane. Aceasta
înseamnã bilanþ nesincer? Erau rezerve latente pe care oameni cu scurtã vedere
din vremurile acelea nu vroiau sã le constate ºi pe care singurul Aristide Blank le
vedea, pentru cã el le crease. Degeaba striga el cã Banca Blank are rezerve, cã
ea se þine pe picioare ºi cã sã nu i se dea lovitura de moarte. Ce-i care nu-l
credeau au dat aceastã loviturã. Prin urmare, nu poate fi vorba de bilanþuri
nesincere, cu atât mai mult cu cât, dupã cum veþi vedea, chiar Comisiunea de
Anchetã constatã cã bilanþul sincer este bilanþul concordatar. Acest bilanþ acuza
un plus de pasiv de 184 milioane lei. Ceea ce înseamnã 4½%! Capitalul îl
reducea cu 125 milioane. Rãmânea, deci, un pasiv de 1½%! Eu vã întreb: aveþi o
casã, vreþi sã ºtiþi cât valoareazã, este posibil sã faceþi o evaluare fãrã o
aproximaþie nu de 1½%, ci de cel puþin 10-15%? Vreþi sã ºtiþi cât face palatul
198
acesta astãzi, îl puteþi evalua fãrã o aproximaþie de cel puþin 10-15%? Banca
Blank avea o grãmadã de întreprinderi. A fost silitã sã intre în concordat tocmai
pentru aceastã evaluare aproximativã de 1½%! Se mai poate vorbi de bilanþ
nesincer? ªi, totuºi, cum a procedat Comisiunea de Anchetã? Înainte chiar –
aceasta este interesant sã reþineþi – de a face cercetãrile, a blocat bunurile, hai
sã zicem ale Bãncii Blank, în realitate ale nenorociþilor de deponenþi, dar ºi ale
conducãtorilor ºi ale altora, pretinºi conducãtori. ªi astãzi sunt încã blocate.
În rezumat, ce avem noi astãzi sã constatãm? Nici unul din aceste vicii ale
actelor încheiate, care, de altfel, nici nu existã în fapt. Avem sã constatãm numai
dacã existã un prejudiciu global în defavoarea Statului, provocat de o culpã a
Bãncii Blank sau a conducãtorilor ei.
Statul a sacrificat pentru preluãri 4 miliarde. Pretinde cã a dat Bãncii Blank
800 milioane. Este o proporþie de 20%! ªi totuºi se pretinde cã Banca Blank a
absorbit toate preluãrile. Este iarãºi o chestiune de atmosferã care cade.
Dar Statul a preluat creanþele sã le gireze el, cãci deveneau proprietatea
lui, sã le urmãreascã, adicã sã urmãreascã pe debitori. Ce a fãcut Statul? A fãcut
cea mai deplorabilã gestiune din câte se pot închipui vreodatã, gestiune la care
nu a chemat Banca Blank ca sã-i poatã opune vreo rãspundere. Pânã ºi acum în
urmã a încheiat tranzacþii cu Bursan, Mavrodi etc. A redus din datorii, nu m-a
întrebat, a uitat de executãri pânã astãzi la debitori care erau solvabili, la debitori
care au dat ipoteci din care unele au fost complet pierdute din neglijenþa Statului.
Sunt lucruri care întrec mintea omeneascã. Iatã aici unul din aceste acte.
Iscãleºte dl. H. Mayer, dupã ce spune: „Vã rog sã binevoiþi a constata cã
inscripþiunea ipotecarã fãcutã în registrul de inscripþiuni nr. ..., cesionatã Bãncii
Naþionale în calitate de mandatarã legalã a Statului român, prin actul autentificat
la nr. 1.111, este perimatã, întrucât aceastã inscripþiune n-a fost reînnoitã în curs
de 15 ani.”
ªi pe Banca Blank ºi conducãtorii ei o face rãspunzãtoare de o asemenea
gestiune?
Pe dl. Bursan, Statul l-a iertat de datorie; a venit apoi el ºi a oferit astãzi 8
milioane. Comisia constatã cã dl. Mavrodi ºi-ar fi ascuns averea ºi are de dat 2
milioane. În ce priveºte Banca Ialomiþa, Comisiunea amânã examenul, dar totuºi
îmi pune mie în socotealã datoria. Pentru 23 de debitori, Comisiunea spune cã n-
au fost încã executaþi de Stat ºi cã urmeazã sã fie executaþi, iar doi dintre ei
acþionaþi. Alþi 35 debitori urmeazã sã fie verificaþi dacã au avere ºi sã fie urmãriþi,
aºa zice Comisiunea. Pânã azi nu s-a putut verifica dacã au avere! Alþii – nu ºtiu
câþi – au rãmas în teritoriile ocupate. Când s-a întâmplat pierderea teritoriilor?
Anul trecut. Pânã atunci, Statul ºi-a neglijat debitorii ºi i-a pierdut pentru cã au
rãmas acolo. Sunt eu de vinã? Despre Carol Davilla, Comisiunea zice cã se aflã
în strãinãtate ºi cã ea nu are elemente sã ºtie ce activ posedã. De ce l-ai lãsat sã
se ducã în strãinãtate fãrã sã-l apuci? De asemenea, Flavian este în Franþa ºi
Comisiunea nu are elemente, dar totuºi mi-l pune în socotealã. Tot aºa, cu un
oarecare domn Vasilescu, care datoreazã 2.800.000, tot aºa cu Samuelly ºi
Schapira, care datoreazã 22 milioane, când aceºtia aveau un imobil de 10
milioane ºi altul de 18 milioane, pe care le-a vândut în 1938 ºi pe care se oferã
astãzi 30 milioane!
Aceasta este gestiunea Statului, care astãzi ni se pune nouã în socotealã.
Dar trec peste toate acestea ºi iau datele din raportul Comisiei de
Anchetã, aºa cum le-a stabilit ea. Ce rezultã din aceste date? Binevoiþi, vã rog, a
mã urmãri dupã tabloul pe care vi-l prezentãm pe masã.
În privinþa portofoliului de 300 milioane, tranºa a I-a, Comisiunea de
199
Anchetã constatã cã s-a încasat 13 milioane ºi ceva. Comisiunea scade

din paguba Statului reducerile legale din legea conversiunii, 38 milioane.
Reducerile convenþionale fãcute de Stat pe care Comisiunea le constatã, se
ridicã la 68 milioane. Valoarea bunurilor primite în platã, conform expertizelor
ordonate de dumneavoastrã, în speþã „Cultura Naþionalã”, se ridicã la 180
milioane. Rest de platã eºalonat pe baza legii conversiunii sau convenþiunilor
aprobate, 23 milioane. Fac, în total, 324 milioane. Aceasta înseamnã cã Statul a
plãtit 300 milioane, ºi a încasat dupã acest tablou mai mult cu 24 milioane.
Dar dacã este vorba sã constatãm prejudiciul suferit de Stat, trebuie sã
punem ºi plusvaluta „Culturii Naþionale”, care este, dupã expertiza ordonatã de
dumneavoastrã, de 246 milioane. Spun 246 milioane, pentru cã adaug ºi suma
de 26 milioane pe care experþii au constatat cã trebuie s-o adauge, pentru cã
fabrica a fost datã în plinã stare de funcþiune. Dar la aceastã sumã se mai adaugã
ºi vadul comercial al „Culturii Naþionale”. Este o glumã sã se spunã cã Statul n-a
luat un vad comercial o datã cu „Cultura Naþionalã”. Eu public, ºi public la
„Cultura Naþionalã”, aparþinând Statului. Este cea mai bunã tipografie din þarã,
dar ºi cea mai scumpã. Pandectele Române acolo se publicã. Statul ia bani grei
pe acest comerþ. Nu este vad comercial? Totuºi, nu-l pui la socotealã.
Nepunându-l la socotealã, surplusul, pe care-l are astãzi în patrimoniul sãu
Statul, este de 270 milioane numai la prima tranºã. ªi mai vine astãzi Statul sã se
plângã de prejudicii?
La tranºa a doua, de 600 milioane, constataþi încasãri de 2 milioane,
reduceri convenþionale 3 milioane, dupã datele Comisiunii reiese o pierdere de
594 milioane.
La tranºa a treia de 108 milioane, încasãri 10 milioane, reduceri prin
conversiune 33 milioane, valoarea bunurilor primite conform expertizei la Buzãu-
Nehoiaºu, 106 milioane. În total 195 milioane, adicã o diferenþã în favoarea
noastrã de 87 milioane. Dacã adãugãm ºi plusvaluta constatatã de expertiza
dumneavoastrã asupra liniei Buzãu-Nehoiaºu, avantajul Statului se ridicã aici la
274 milioane. Cred cã aþi înþeles de ce expertul, cu drept cuvânt, a apreciat cum a
apreciat acþiunile Buzãu-Nehoiaºu date de Banca Blank Statului: erau acþiuni
majoritare, ºi cine are cât de puþine noþiuni despre afaceri ºtie cã într-o
întreprindere blocul majoritar de acþiuni este întotdeauna mult mai scump decât
acþiunile izolate, care nu pot avea aceeaºi influenþã în hotãrârile Adunãrii
Generale. Statul devenea în realitate stãpân pe întreaga întreprindere Buzãu-
Nehoiaºu.
Sã facem acum socoteala generalã. Din prima tranºã, Statul are un
beneficiu de 277 milioane. Din tranºa a doua, are o pierdere de 594 milioane. Din
tranºa a treia, un beneficiu de 274 milioane. Dacã luãm aceste cifre, Statul a
pierdul 39 milioane, adicã 4%! Încã o datã revin asupra problemei de evaluare:
puteþi evalua un grup complex de întreprinderi fãrã o aproximaþie de 4%? Dacã
aceasta este adevãrat, atunci prejudiciul cert al Statului este zero.
Nu mã menþin pe aceste constatãri, dar, pentru religia dumneavoastrã,
voi prezenta ºi alte consideraþii. Întâmplãtor, sunt în conducerea unor
întreprinderi. Am fost multã vreme la STB, astãzi sunt la Reºiþa. Am întrebat cât
este costul materialelor ºi mi s-a rãspuns cã, la metale, el este cel puþin de 4 ori
mai mult. De altfel, sunt societãþi care aratã acest lucru în bilanþuri. Aºa a arãtat
anul trecut Societatea Tramvaielor din Bucureºti, cã tot ceea ce este referitor la
metale s-a ridicat de patru ori. Eu am rugat pe colegii mei sã facã o cercetare ca
sã vedem dacã nu cumva expertiza prezentatã dumneavoastrã nu este extrem
de severã. Nu fac nicio învinuire experþilor, totuºi a fost extrem de severã.
200
O învinuire s-ar putea aduce numai experþilor de la Comisia de Anchetã.

Probabil cã erau dintre aceia care credeau cã Banca Blank trebuie sã fie
pedepsitã, chiar dacã nu este vinovatã. Din nefericire, sunt mulþi care au astãzi în
Þara Româneascã o astfel de concepþie. În ceea ce priveºte Societatea Buzãu-
Nehoiaºu, am descoperit la Stat o comandã fãcutã acum la calea feratã,
comanda RA 81.510 din 26 aprilie 1941, cu fabrica Otto Wolf, preþ oficial:
cantitãþi: terasamente ... preþ total 29 milioane. Preþ real la Fabrica Otto Wolf 38
milioane, o diferenþã dintr-un condei în cazul Buzãu-Nehoiaºu de 10 milioane.
Aprecierile nu se pot judeca prin urmare atât de strict. La ºine, din acelaºi
contract, rezultã pentru Buzãu-Nehoiaºu o diferenþã de 26 milioane. La
materialul mãrunt, 23 milioane. La traverse, 7 milioane. La exproprieri, 24
milioane. La vagoane, o diferenþã de 3 milioane. La o altã serie de vagoane, o
diferenþã de 8 milioane. ªtiþi ce înseamnã aceasta? Aceasta înseamnã cã la
Buzãu-Nehoiaºu trebuie adãugaþi cel puþin 66 milioane la tabloul arãtat, adicã
cel puþin jumãtate, cãci Banca Blank a dat mai mult de jumãtate din acþiuni. ªi
atunci, chiar formal, nu numai cã tablourile nu se soldeazã cu o pierdere de 29
milioane, ci cu un surplus de 37 milioane.
Vã rog sã nu uitaþi acest tablou când veþi judeca, pentru cã am impresia cã
el este decisiv în cauzã. Pe baza lui, toatã acþiunea ºi tot prejudiciul cade.
Aþi vãzut cum este socotit prejudiciul ºi cum se fac aprecierile evaluãrii.
Prejudiciul constatat este la Banca Blank 4%. M-am interesat sã vãd cât este la
alte întreprinderi preluate de Stat. Astfel, la Banca Generalã, la un portofoliu de
100 milioane, pierderea Statului este de 90 milioane, prin urmare 90%, iar nu
numai 4%. La Banca Agricolã, la un portofoliu de 400 milioane, pierderea Statului
este de 320 milioane, prin urmare 80%. ªi Banca Blank este marea vinovatã
pentru cã a fãcut Statului sã piardã 4%, care ºi aceasta este o cifrã aproximativã.
Sã presupunem acum, contrar realitãþii, cã existã un prejudiciu. În cazul
acesta, sã nu uitãm însã ce a fãcut Statul. Banca Blank a intrat în concordat
preventiv. Dacã Statul are vreo pretenþie, trebuia sã se prezinte acolo pentru ca
Banca Blank sã ºtie care-i era pasivul. Ea ºtia cã nu datoreazã nimic Statului.
Statul aºa a considerat-o atunci ºi nu s-a prezentat la concordat. La concordat,
hulitul Aristide Blank, ca sã menþinã onoarea lui ºi a bãncii, a impus sã se
plãteascã sutã în sutã. Dar de ce? Nimeni n-ar fi fost nebun sã fãgãduiascã sutã
în sutã, dacã ºtia cã are datorie la Stat de 1 miliard. Statul a stat de o parte ºi a
lãsat banca sã dea sutã în sutã, iar dupã ce a dat aproape tot ce avea, Statul vine
astãzi sã jefuiascã pe nenorociþii de deponenþi, spunând pentru prima datã cã
banca îi datoreazã 1 miliard. Poate sã facã acest lucru? Dacã, într-adevãr, avea
un prejudiciu, trebuia sã-ºi arate creanþa la concordat, iar nu sã inducã banca în
eroare, sã o facã sã dea sutã în sutã când era convinsã cã nu datoreazã nimic
Statului. Ajungea la concordat sã se fixeze o cifrã foarte onorabilã de 85% ºi
Statul era achitat pânã astãzi. De ce n-a fãcut-o? Dacã banca ºtia cã are un pasiv
mai mare cu un miliard se întâmpla ºi altceva: banca avea dreptul pe baza legii
de lichidare a datoriilor agricole, dat fiind cã avea mai mult decât 10% creanþe
debitori agricoli în patrimoniul sãu, sã invoce art. 52 ºi sã cearã un concordat
agricol. Dumneavoastrã ºtiþi câte întreprinderi s-au folosit de asemenea
concordate. Art. 52 a dat loc la o mulþime de abuzuri. Foarte multe întreprinderi
au dat pânã la 10%. Când s-a dat 50%, toatã lumea era mulþumitã. Dacã banca
ar fi ºtiut cã are o datorie la Stat, venea cu un concordat agricol ºi reducea
aceastã datorie. Este a doua oarã când a înºelat-o Statul. Dar nu poate sã vinã
astãzi, peste astfel de situaþiuni definitiv stabilite sã facã sã renascã drepturi ca ºi
cum acele situaþiuni nu s-ar fi produs.
201
Iatã dar douã împrejurãri, pe care le opun juridiceºte oricãrei pretenþiuni

de prejudiciu. Orice prejudiciu la Stat ar fi fost stins dacã ºi-ar fi manifestat la
vreme pretenþia ºi nu ar fi indus banca în eroare. Cu atât mai mult cu cât pretenþia
Statului la ce se reduce? Banca Blank mai are resurse de 250 milioane pentru
micii depunãtori, ºi Statul vrea sã le ia ºi acestora cei din urmã bani. Aceasta este
pretenþia Statului, cãci activul Bãncii Blank nu mai existã.
Onoratã Comisiune, mai opun ceva: dumneavoastrã ºtiþi cum s-a luat
„Discom-ul” la Banca Naþionalã? Desigur cã nu. ªtiþi ce era „Discom”? Era o
societate pe care a conceput-o Aristide Blank, în care nu credea nimeni, cel
dintâi Auboin nu credea. Statul nu ºtia sã-ºi desfacã produsele monopolizate,
Statul nu era un bun negustor. Aristide Blank a spus: eu mã fac negustor,
dumneata Stat vei câºtiga mai mult decât ai câºtigat pânã acum ºi-mi vor rãmâne
ºi mie beneficii. ªtiþi care au fost aceste beneficii de pe urma unui contract pe 15
ani: au fost pentru bancã de 150 milioane pe an, iar Statul a câºtigat ºi el mai mult
decât înainte. În þara noastrã însã existã o anume politicã: cum vede Statul cã
faci o afacere bunã, spune: aº fi putut ºi eu s-o fac! Aºa a procedat Ministerul de
Finanþe: a încercat sã anuleze contractul. S-a judecat, chestiunea a mers pânã la
Casaþie ºi Statul a pierdut. Totuºi, în 1940, în momentele acelea de rãsturnare a
tuturor principiilor de drept, rãsturnare care, desigur, va avea însã zeci de ani
efecte incalculabile asupra vieþii noastre, a venit un decret-lege care a dispus pur
ºi simplu anularea contractului ”Discom”, fãrã drept de a ne adresa instanþelor
judecãtoreºti, iar Banca Blank nu a mai rãmas cu nimic din acel contract, cu toate
cã exista o hotãrâre judecãtoreascã consfinþitã ºi de Înalta Curte de Casaþie. ªi
astãzi Statul vine sã se plângã de prejudicii! Numai „Discom”, în 15 ani a câte 150
milioane pe an, aduce 2 miliarde ºi ceva. Este interesant, de altfel, sã ºtiþi cã, de
când „Discom-ul” a fost preluat de Stat, nu mai sunt beneficii ca înainte, ceea ce
era de prevãzut.
Acelaºi lucru s-a întâmplat cu sarea, care a fost preluatã în acelaºi fel de
Stat de la Banca Blank.
Mai poate sã vorbeascã Statul de prejudicii în asemenea condiþiuni?
Onoratã Comisiune, v-am vorbit de prejudiciu, dar prejudiciul nu este
suficient ca sã ducã la o condamnare. Trebuie, pentru aceasta, sã fie vorba de un
prejudiciu întemeiat pe o culpã, ºi trebuie sã fie o legãturã directã cauzalã între
culpã ºi prejudiciu, adicã sã nu intervinã în lanþul faptelor un alt fapt care stricã
acest nex cauzal.
Existã culpã?
Se vede din raportul care însoþeºte legea din 1940 – chestiunea a fost
relevatã ºi de colegii mei – cã douã condiþiuni se cer ca legea sã se aplice: sã fie
vorba de întreprinderi falimentare ºi care sã nu merite ajutor.
Banca Blank n-a fost niciodatã falimentarã. Concordatul preventiv este
concordat „preventiv în faliment”, tocmai ca sã previnã falimentul. Dar nu numai
cã banca n-a fost falimentarã, ci a plãtit datoriile sutã în sutã. Un distins financiar
englez spunea acum câteva luni cã, dacã o bancã trece printr-o asemenea
încercare de foc, este mai tare pe piaþa bancarã englezã decât o alta cu viaþã
liniºtitã. Aristide Blank are mândria sã afirme ºi astãzi cã banca pãrintelui sãu nu
este falimentarã ºi cã, din contra, a înfruntat cu onoare cele mai grele adversitãþi.
A meritat oare Banca Blank ajutorul dat? Vã rog sã mã iertaþi, dar nu se
poate sã nu cunoaºteþi puþin ºi trecutul acestei bãnci, trecutul lui Mauriciu ºi
Aristide Blank; Aristide Blank nu face decât sã reia tradiþia pãrintelui sãu,
respectat de o lume întreagã ºi în þarã ºi în strãinãtate, ºi unul din cei mai buni
români pe care i-am avut.
202
Este foarte interesant cã acela care a avut destinul sã prezideze la

cãderea Bãncii Blank, dl. Mihail Manoilescu, scrie, în 1923, despre Banca Blank
urmãtoarele rânduri:
„Banca Blank îºi meritã nu numai prin activitatea sa de trei sferturi de

secol, dar ºi prin concepþiunea conducãtorului sãu, aceastã caracterizare:
oriunde o bogãþie naþionalã de pus în valoare ºi ori unde unde economia
naþionalã reclamã împlinrea unei noi îndatoriri, de la galeriile de minã pânã la
liniile aeriene pe care face sã fluture steagul românesc, Banca Blank stã la
postul sãu de stimulent al energiilor þãrii ºi pentru ca nici un domeniu sã nu-i
rãmânã strãin, cultura noastrã naþionalã gãseºte, sub toate formele ce se pot
închipui, în aceastã instituþie de credit un sprijin constant ºi priceput.”
Iatã ce spune acela care a fãcut sã cadã Banca Blank.
Banca Blank a finanþat rãzboiul din 1877. Banca Blank a fãcut primele
împrumuturi ale oraºului Bucureºti. Dacã avem canalizare ºi apã în Bucureºti, ei
se datoreazã. Banca Blank a ajutat, în 1905, primul mare împrumut de Stat de
425 milioane, cu 100 milioane. În criza grozavã de la 1899-1900 n-a retras
creditele, cum fãceau alte bãnci, a ajutat lumea, a dat 10 milioane ajutor Statului
sub formã de bonuri de tezaur, a dat avans Statului de 6 milioane, la Casa de
Depuneri a dat 15 milioane, iar alt împrumut Statului – 175 milioane. Aceasta în
1899. Apoi, în timpul rãzboiului din 1916, din împrumutul de 400 milioane, Banca
Blank subscrie 55 milioane. Gândiþi-vã la cifrele acestea în aur ºi la ce a
însemnat astfel pentru viaþa ºi evoluþia noastrã naþionalã aceastã bancã. Tot
astfel pentru Împrumutul Refacerii, pentru Împrumutul Unirii, banca a dat câte 50
milioane. Împrumutul din timpul rãzboiului n-a putut fi fãcut decât prin intermediul
lui Aristide Blank, care la Londra a tratat pe ascuns cu englezii care nu voiau sã
audã ºi, în cele din urmã, graþie lui, au dat împrumutul cu care s-a finanþat
rãzboiul.
De asemenea, Banca Blank a fost cea dintâi care a sprijinit credinþa în
revalorizarea leului. Aduceþi-vã aminte de acele vremuri. Este uºor de judecat
astãzi. Dar aceia care eram împreunã cu Vintilã Brãtianu, ºtiam cã el socotea
vinovaþi pe aceia care nu credeau în revalorizarea leului. De aceea, el împingea
bãncile sã facã operaþiuni de revalorizare. Banca Româneascã a fost mult mai
cuminte, a rezistat. Am asistat la scene când Vintilã Brãtianu îi fãcea reproºuri lui
Niculae ªtefãnescu. Mauriciu Blank însã ºi-a riscat situaþia ºi a contat pe
revalorizare. O serie de industrii din Ardeal ºi Bucovina au fost apoi românizate
prin operaþiuni, desigur, riscante. Ce uºor este astãzi sã spui cã toate acestea
sunt greºeli. Dat atunci era o mândrie sã românizezi industrii din Ardeal ºi sã
contezi pe revalorizare.
În materie de comunicaþii, Banca Blank a fãcut linia feratã Ploieºti-
Predeal. ªtiaþi acest lucru? ªtiaþi cã tot Banca Blank a fãcut linia feratã Buzãu-
Mãrãºeºti? ªtiaþi cã, graþie Bãncii Blank, s-a fãcut linia feratã Dorohoi-Iaºi, de
asemenea, linia feratã Râmnicu-Vâlcea-Câineni, tunelul de la Barboºi ºi linia de
aviaþie Cidna Paris-Istanbul? Iatã ce spunea, despre linia Buzãu-Mãrãºeºti,
Rege Carol I, când a inaugurat-o în prezenþa lui Mauriciu Blank, aceluia cãruia îi
reveneau toate mulþumirile: „celebrãm astãzi o îndoitã sãrbãtoare: deschiderea
unei linii de o mare însemnãtate economicã ºi strategicã ºi inaugurarea primului
drum de fier, conceput, condus ºi isprãvit prin noi înºine. Salut cu bucurie ºi
mândrie aceastã lucrare româneascã ºi mulþumesc tuturor celor care au
contribuit la aceastã frumoasã izbândã”.
203
Pentru aceasta, Banca Blank ºi conducãtorii ei stau astãzi pe banca

acuzãrii.
Aceastã operã a fost realizatã de Banca Blank ºi pe terenul cultural.
ªtiþi ce este „Cultura Naþionalã”? Este unul din cele mai frumoase institute
de culturã din Europa. Aristide Blank ºi-a cheltuit mare parte din avere ca s-o
aducã de la Viena. „Eminescu” tot de Banca Blank a fost finanþatã. „Heliconul”
din Banat, focar de românism, de Banca Blank a fost finanþat.
Dar v-aþi plimbat pânã la Eforie? Aþi vãzut ce a fãcut Banca Blank acolo?
Avea interes imediat sã facã acest lucru? Nu. Era pur ºi simplu un avânt ºi o
întreagã concepþie naþionalã care se realiza.
Binevoiþi, vã rog, acum, a citi expunerea de motive a legii bancare, ca sã
vedeþi cã nu numai Banca Blank s-a aflat în situaþie grea, ci aproape toate
bãncile, dar, dintre toate, singura care poate sã þinã capul sus din punct de
vedere naþional este Banca Blank. Nu vã mai citesc, vom depune actul pe masa
dumneavoastrã, vã rog sã le citiþi ca sã vedeþi care era situaþia bãncilor în acel
moment ºi cãror cauze se datora aceastã situaþie, complet în afarã de vina
conducerii Bãncii Blank. Desigur, este adevãrat, au fost deosebiri între Banca
Blank ºi altele, de pildã Banca Româneascã, care n-a fãcut decât bancã ºi a stat
în rezervã, gândindu-se mai ales la interesele ei. Eu o admir, cu toate cã i s-au
adresat reproºuri chiar pe atunci tocmai din aceastã cauzã. Banca Blank a
înþeles, din contrã, sã fecundeze cu orice risc întreaga economie româneascã,
sub toate formele ºi, totodatã, sã ajute politica de revalorizare a Guvernului.
Aceasta a dus-o la concordat ºi la preluãri, cãci banii imobilizaþi în întreprinderi,
la prima panicã de pe piaþã, nu se puteau uºor lichida. Alte bãnci, ca Banca
Româneascã, au pus bani de o parte. Dar Banca Blank, din cauza politicii
naþionale, n-a avut aceastã lichiditate. Aceasta este singura cauzã a situaþiei, dar
aceastã cauzã nu poate fi o vinã, deci o culpã, nici pentru Banca Blank, nici
pentru conducãtorii ei.
Conducãtorii, ca sã fie condamnaþi, trebuie sã fie ºi ei vinovaþi de culpã?
Evident cã da. Dacã n-ar fi trebuit sã fie culpã, Statul n-ar fi avut decât sã
constate prejudiciul ºi sã facã un decret-lege prin care sã oblige Banca Blank la
platã; n-avea decât sã se judece singur aºa cum a fãcut-o cu „Discom”. Putea s-o
facã, cãci astãzi nu mai avem constituþie. Dar n-a fãcut-o. Decretul-lege a hotãrât
cã responsabilii se vor judeca de o comisiune. Prin urmare, nu este o
responsabilitate ipso jure, ci trebuie sã se facã dovada prejudiciului ºi a culpei.
Vorbesc acum în special pentru Aristide Blank.
Aristide Blank este continuatorul tradiþiei Bãncii Blank. Sufletul lui este
Banca Blank, dar nu numai „banca-tarabã”, ci banca în tot trecutul ei aºa cum
vorbea Regele Carol I ºi Manoilescu despre ea. El este mândru de aceastã
bancã ºi nu vrea sã se pângãreascã numele ei. Este continuatorul unei tradiþii ºi,
de aceea, îºi ia asupra lui rãspunderea, deºi actele nu erau semnate numai de el,
deºi el nu s-a ocupat de bilanþuri ºi de sconturi, ci se ocupa de chestiunea de a
pune la loc pierderile din activitatea trecutã care se traduceau printr-o
imposibilitate de lichidare.
Înainte de 1925 a fost în strãinãtate la Sucursala din Paris, unde, ca
bancher – pentru cã s-a fãcut un nume lui Aristide Blank cã este poet, iar nu
bancher –, ca bancher a adus bãncii 21 milioane. În strãinãtate fiind, a fãcut
posibil împrumutul din 1916, împrumutul lui Averescu, împrumutul de stabilizare
la care Banca Blank a dat 700.000 dolari.
Ce a fãcut acum pentru Banca Blank? Parcul Jianu este o întreprindere
care, ca ºi „Discom”, nu inspira încredere nimãnui. Aristide Blank a înþeles cã
204
acolo este viitorul Bucureºtilor ºi a plasat un capital relativ mic al bãncii,

cumpãrând tot terenul de 250.000 m.p. Au fost vânduþi, pânã astãzi, 150.000
m.p. ºi au rãmas 100.000. Se îmbulzesc amatorii sã-i cumpere, dar Ministerul de
Finanþe a dat ordin sã nu se mai vândã. Acest teren înseamnã astãzi, cu 3-4.000
lei metrul pãtrat, 3-400 milioane lei. Este un beneficiu adus de concepþia lui
Aristide Blank. „Discom-ul”, de care vã vorbeam, tot el l-a inventat ºi l-a impus.
Sã nu se spunã cã contractul cu „Discom-ul”, s-a fãcut pe vremea Regelui Carol
II-lea. Contractul s-a încheiat cu mult înainte de venirea Regelui Carol II-lea.
Acesta, de altfel, aºa de mult l-a protejat pe Blank, încât banca a ajuns la
concordat. Iatã, prin urmare, cu „Discom-ul”, un alt aport adus de Aristide Blank
bãncii, peste 2 miliarde, dacã se socoteºte un beneficiu anual minim de 150
milioane în 15 ani. Apoi, în afacerea Goetz, Aristide Blank a adus bãncii 400
milioane, în Fabrica de Zahãr Lujani, banca a avut un beneficiu de
1.250.000.000, în Fabrica de Hârtie „Câmpulungul”, numai printr-un contract
fãcut cu Letea, banca a obþinut un total de 120 milioane.
Iatã bancherul. Dar Aristide Blank nu este numai bancher. Este un om de
culturã ºi de tradiþie, este un fin literat, ºi prin aceasta n-a fãcut decât sã amplifice
tradiþia pãrintelui sãu. „Cultura Naþionalã” este opera lui Aristide Blank, fãcutã cu
sacrificiul aproape a întregii lui averi. Aristide Blank este acela care a dat burse la
sute de studenþi români fãrã sã se ºtie. Tot el a înfiinþat 200 biblioteci sãteºti
gratuit. Câþi români au fãcut asemenea gesturi? La Paris a fãcut un restaurant
pentru studenþi cu 300 tacâmuri pe zi, în 1919, cu un franc tacâmul. Dl. Ralea
scrie cã, dacã el a putut sã-ºi facã studiile, o datoreazã acestui ajutor. De
asemenea, a fãcut un cãmin la Paris pentru studentele care se pierdeau pe
strãzile Parisului. A editat, în fine, o carte minunatã care a fost cea mai bunã
propagandã româneascã, una din cele mai frumoase din punct de vedere
bibliografic din câte am vãzut vreodatã, „La Roumanie en images”, pe care
rãspândit-o în lumea întreagã. ªi aceasta a fãcut-o hulitul Aristide Blank. A fãcut
Teatrul Popular cu banii lui. Vã vom depune actele cu care vom dovedi tot ce
afirmãm.
Este interesant sã cunoaºteþi o apreciere a defunctului Iorga fãcutã în
cartea lui „O viaþã de om”:
„La cartea scrisã de mine la Iaºi pentru Librãria Hachette ºi apoi dictatã
prietenului meu Stahl, librãria francezã foarte îmbulzitã, cerea o reducere de text
... Bancherul Blank pe care îl preocupau atunci chestiunile culturale, ca
întemeierea Teatrului Popular, condus de mine, a oferit tipãrirea integralã a
acestei „Histoires des Roumaines et de leurs civilisation”. O nouã ediþie apoi a
fost datã în tipografia „Culturii Naþionale”, cumpãratã la Viena de domnul Blank.
M-am vândut eu bancherului Blank? /fusese acuzat cã s-a vândut lui Blank/ Nu l-
am vãzut decât numai pentru scopuri de culturã ºi de schimb a ºcolii mele din
Franþa. Dl. Blank tânãrul ... a întreþinut la studiile de inginerie pe fiul meu Mircea.
Lucrarea francezã fusese cerutã de bancã pentru a o edita, fãrã a-mi prevedea
nicio platã. La ºcoala de la Fontenaye, aceeaºi bancã dãduse doar acestei ºcoli
de stat, ºi nu mie, mobilier, iar la Teatrul Popular, întemeiat de dl. Blank, se pierde
peste un milion.”
Este verosimil cã omul acesta este vinovat de vreo fraudã? Ia sã vedem

ce se articuleazã ºi ce este verosimil:
A ascuns Aristide Blank situaþia bãncii? Vi s-a citit toatã corespondenþa
din care aþi vãzut cã Banca Naþionalã ºi Statul erau complet la curent cu situaþia
Bãncii Blank. S-a ascuns valoarea ºi bonitatea portofoliului preluat? Vi s-a citit
205
corespondenþa din care aþi vãzut cã Banca Naþionalã ºtia perfect care este
bonitatea acestui portofoliu. Banca Naþionalã luase în special de la Banca
Industrialã aproape tot ce mai avea în vara lui 1931. ªi ea a ales numai ceea ce
era rãu ca sã-l predea pe urmã Statului. Ajunge oare numai sã afirmi cã s-a
ascuns situaþia bãncii ca sã-l condamni pe Aristide Blank la 800 milioane? Vi s-a
citit corespondenþa între Auboin, guvernator ºi Ministerul de Finanþe, deciziile
Consiliului de Administraþie a Bãncii Naþionale, cercetãrile cu inspectori; din
toate acestea, reiese clar cã se ºtia care era ºi bonitatea portofoliului ºi situaþia
Bãncii Blank. Nu revin însã dacã adversarii mei vor contesta aceste lucruri
evidente, îmi rezerv sã le rãspund în replicã.
Era posibil ca Banca Naþionalã sã nu cunoascã situaþia Bãncii Blank?
Banca Blank era client de ani de zile, cu sume pânã la 1 miliard anual, ºi nu ºtia
cine îi este client? Este verosimilã o asemenea afirmaþiune?
O altã acuzaþiune: cã Aristide Blank ar fi fãcut insistenþe la preluare. Oare
aceasta este problema? Întrebarea este dacã insistenþele acestea au fost ilicite.
ªi dacã nu dovediþi cã au fost insistenþe ilicite, Blank nu are nicio vinã.
Insistenþele nu sunt suficiente dacã ele nu constituie un dol sau o fraudã.
Aduceþi-vã de altfel aminte de situaþiunea de fapt: tranºa a doua de 600
milioane a fost cerutã de Stat, în înþelegere cu Banca Naþionalã, peste capul
Bãncii Blank. Tranºa a treia de 108 milioane s-a fãcut contra voinþei Bãncii Blank.
Doar nu era nebunã Banca Blank sã se angajeze cu încã 108 milioane, când
peste trei zile cãdea în concordat. De altfel, aþi notat cã la acea datã Aristide
Blank, ca ºi Soepkez ºi Tabacovici, nici nu mai erau la conducerea bãncii.
Bilanþuri nesincere? Nu se ocupa Aristide Blank de bilanþ. El se ocupa
numai de chestiunile mari, constituind adevãratele rezerve latente care au dat
posibilitate Bãncii Blank sã dea la concordat sutã în sutã. Aristide Blank nu fãcea
contabilitate. Îmi aduc aminte, în aceastã privinþã, când eram student la Paris, de
Poincare, fãcând un calcul pe tablã, s-a încurcat la o înmulþire. Nu ºtia sã facã
operaþia mãruntã a înmulþirii. Râzând, a spus: vedeþi, matematica nu este o
ºtiinþã care constã în a face operaþiuni, ci ea constã în a concepe! Aºa fãcea ºi
Aristide Blank. El era bancherul care concepea. Bilanþul era opera celorlalþi. Dar
chiar dacã bilanþurile ar fi fost nesincere, ce concludenþã se poate trage? Nu
aceasta judecãm noi astãzi. Comisiunea însãºi, dupã cum a arãtat ºi dl.
Ottulescu în admirabila d-sale pledoarie, declarã cã nu are a se ocupa de bilanþ.
Statul ºi Banca Naþionalã credeau Banca Blank mai insolvabilã decât era.
Singurul optimist era Aristide Blank, care spunea mereu: „Avem rezerve”! Dar la
aceasta i se rãspundea cu expertizele unui domn Nestorescu care, ca sã vã mai
dau numai un exemplu, vãzând cã Buzãu-Nehoiaºu este trecut în bilanþ cu 19
milioane, a gãsit cã e un post supraevaluat ºi a apreciat întreprinderea la
valoarea nominalã de 3 milioane! ªi pe baza unor asemenea expertize se spune
cã bilanþurile sunt nesincere!
O ultimã chestiune: a mai fost acuzat Aristide Blank cã a realizat un
beneficiu ilicit. Ar fi încasat anume dividend, ºi el, foarte bogat, el care avea
majoritatea acþiunilor!
În ce priveºte bogãþia lui Aristide Blank, avem certificate oficiale, cãci
astãzi se ºtie; acea bogãþie nu are nimic a face cu acþiunile bãncii ºi se reduce la
câteva posturi modeste.
În ce priveºte majoritatea de acþiuni, s-a spus cã are majoritatea de
acþiuni. Ei bine, majoritatea acþiunilor era de 141.000 acþiuni, din 250.000. ªtiþi
câte acþiuni avea Aristide Blank? Avea 6.500 acþiuni. A mai cumpãrat din curs de
6-7 ani în urmã, ca sã ajute pe nenorociþii nevoiaºi, care veneau ºi îi spuneau cã
206
au avut încredere în el, cumpãrând acþiuni care nu mai valoreazã nimic. ªi atunci
le-a cumpãrat el. Astãzi are astfel în total 17.000 acþiuni, iar majoritatea este de
141.000. În momentul preluãrii, avea 6.500 acþiuni. Iar acþiunea valoreazã zero ºi
el o ºtie mai bine ca oricine.
Aristide Blank a luptat pentru onoarea ºi numele bãncii ºi al lui, ºi a avut
dreptate. De ce a dat dividend? Banca avea oarecare dificultãþi, dar din cauza
imobilizãrilor nu putea sã lichideze. Aristide Blank ºtia foarte bine cã banca are
activ ºi ca dovadã este rezultatul de astãzi. Dacã n-ar fi dat dividend, ar fi
provocat imediat run-ul ºi ar fi provocat nu numai cãderea bãncii, dar ºi panicã pe
piaþã, pentru cã, dupã cum cãderea Bãncii Franco-Române, a Bãncii Berkowitz,
a Bãncii Generale etc., au dus printr-un lanþ de repercusiuni la run-ul de la Banca
Blank, tot astfel Banca Blank ar fi luat o mare rãspundere dacã îºi provoca
singurã cãderea, rãspundere nu numai faþã de ea, dar ºi faþã de piaþã. ªi nu mã
mirã de afirmaþia d-lui Blank cã a fost sfãtuit de Banca Naþionalã sã dea divident.
Eu însumi, în împrejurãri grele, am sfãtuit întotdeauna sã nu se alarmeze piaþa.
Prin urmare, dividendul era normal sã se dea.
Cu atât mai mult trebuia sã ia dividendele celor 6.500 acþiuni ale sale,
pentru cã dacã piaþa ar fi aflat cã Aristide Blank nu ºi-a luat dividendul, s-ar fi
întâmplat exact acelaº lucru care s-ar fi întâmplat dacã banca nu dãdea dividend
deloc.
Unde este frauda? Unde este culpa? Dacã analizãm de aproape lucrurile,
vedem cã toate învinuirile se subþiazã, se volatilizeazã, pânã nu mai rãmâne
nimic.
Iatã activitatea lui Aristide Blank. Dar aceastã activitate la bancã, fãcutã
pentru a apãra numele ºi onoarea bãncii ºi a lui, nume nepãtat /în strãinãtate ºi
astãzi, când se vorbeºte de Banca Blank, se vorbeºte cu respect/, mai se
evidenþiazã ºi printr-o altã serie de fapte pe care este bine sã le cunoaºteþi ca sã
vedeþi modul cum Aristide Blank a conceput onoarea Bãncii Blank. Banca
Industrialã concentra, la un moment dat, toate industriile Bãncii Blank, ceea ce vi
s-a arãtat cã era o operaþie foarte naturalã. În vara lui 1931, prin convenþiile de la
16, 31 iulie ºi 14 august, impuse de Banca Naþionalã, aceasta a luat tot acest
activ sub formã de garanþii ºi, de atunci, Banca Industrialã a rãmas sãracã. Ei
bine, ºtiþi ce s-a întâmplat? Creditorii Bãncii Blank au vrut sã facã acþiune
paulianã, pentru cã, într-adevãr, erau frustraþi în bunurile lor. Cine i-a oprit?
Aristide Blank. El a mers din om în om ºi a luptat câteva luni de zile ca sã
domoleascã aceastã încercare.
Cine este apoi autorul concordatului sutã în sutã? Tot Aristide Blank.
Cine s-a opus, ca Banca Blank sã facã un concordat agricol? Putea banca
sã-l impunã pe baza art. 52 din legea de lichidare a datoriilor agricole. Dar
Aristide Blank s-a opus, pentru cã þinea ca Banca Blank sã-ºi îndeplineascã
datoriile sutã în sutã.
ªi culmea, deºi în privinþa celor 600 milioane, Banca Blank era scoasã din
obligo ºi nu mai datora nimic, totuºi, din exces de onoare, Aristide Blank se duce
cu cãciula în mânã la Ministerul de Finanþe ºi zice: eu vreau sã vã dau ceva.
Acest ceva, Comisiunea de Anchetã îl socoteºte drept o „ofertã defavorabilã”, cu
toate cã Aristide Blank nu datora nimic. Sau poate socoteºte defavorabilã
aceastã ofertã pentru cã credea cã Aristide Blank cerea înapoi portofoliul preluat.
ªi Ministerul nu a vroit sã restituie acel portofoliu. Aristide Blank spunea mereu:
daþi-l încoace, mã aranjez eu cu debitorii, sã vã dau altceva în schimb! ªi ºtiþi ce a
oferit în schimb? Bãile Olãneºti, care valoreazã astãzi 3-400 milioane. ªi a mai
oferit 30.000 lire sterline în rentã consolidatã. Ministerul Sãnãtãþii Publice, aflând
207
despre aceastã ofertã a lui Aristide Blank, face adrese cãtre Ministerul de
Finanþe ºi Banca Naþionalã, atrãgându-le atenþia cã este o bogãþie pentru þara
noastrã ºi ca nu cumva sã le refuze! Totuºi, oferta este ºi astãzi încã pendinte,
oferta fãcutã de Aristide Blank fãrã nicio obligaþie din partea lui. Insist, fãrã nicio
obligaþie, însã oamenii aºa sunt la noi: când vine cineva cu atâta lãrgime sã ofere
ceva, imediat pare supãrat, cãci trebuie sã fie ceva dedesubt. De aceea, de douã
ori i s-a refuzat oferta, iar a treia este încã pendinte.
Aristide Blank a fãcut toate acestea pentru cã vroia ca numele lui ºi al
bãncii sã fie curate. Aºa oameni sunt rari ºi, desigur, în loc sã fie stigmatizaþi cum
face Comisia de Anchetã, ar trebui sã fie recunoscuþi aºa cum meritã.
Câteva mici constatãri ca o concluzie:
Aristide Blank ºi Banca Blank sunt condamnaþi la o sumã de 800 milioane.
Nu se ºtie dacã unele din efecte se vor încasa sau nu pe viitor. Dar este un
principiu elementar cã nu poate fi cineva condamnat decât pentru o daunã care
este certã, care se poate fixa, iar nu pe o daunã a cãrei evaluare nu se poate
face. ªi totuºi deciziunea a condamnat. Vedeþi cât de multã dreptate avea dl.
Ottulescu, când spunea cã acþiunea este fãrã bazã legalã ºi este prematurã.
Este curios, ºi nu ºtiu cine a sfãtuit pe Ministerul de Finanþe, dar acest
minister condamnã ºi la dobânzi! Aþi mai auzit acest lucru? Dobânzi la o
condamnare la daune? Condamnã ºi la cheltuieli de urmãrire, fãrã sã se arate
cât anume, urmãriri la care Banca Blank n-a participat cu nimic ºi pe care nimeni
nu le-a constatat ºi nici nu le poate constata în cuantumul lor. Vi le spun acestea
mai mult ca curiozitãþi, ca sã vedeþi în ce atmosferã a fost condamnat Aristide
Blank ºi Banca Blank.
Nu uitaþi în deciziunea dumneavoastrã cã astãzi nu mai este vorba de
Banca Blank, ale cãrei acþiuni din punct de vedere material nu mai conteazã;
pretenþiunea Statului nu mai loveºte în acþionari, ci loveºte în deponenþi, în
creditorii mãrunþi ºi în creditul general. E vorba sã se dãrâme onoarea bãncii. De
aceea luptã astãzi Aristide Blank.
Onoratã Comisiune, pentru orice împrejurãri, rog, în fine, sã se ia act cã
ne rezervãm ºi dreptul de a discuta neconstituþionalitatea mãsurilor care s-au
luat.
208
Dl. avocat Virgil Veniamin:

Domnule Preºedinte ºi Onoratã Comisiune, dupã pledoariile care au
precedat ºi care, prin personalitatea incomparabilã a celor ce le-au fãcut, au
ridicat acest proces la înãlþimi juridice nebãnuite, ºi au ridicat pe unii dintre
impricinaþi la aspecte aproape legendare, pentru noi, care punem concluziuni
pentru câþiva din modeºtii funcþionari care au putut fi la un moment dat ºi
conducãtori ai Bãncii Blank, situaþiunea este extrem de uºoarã. Nu este în
intenþiunea noastrã, de aceea, de a reveni cu nimic asupra faptelor care s-au
învederat, nici de a repune în discuþie probleme juridice care s-au angajat. Dar,
pentru cã noi, avocaþii, ca ºi oamenii de ºtiinþe pozitive, spre a afla soluþiunea
definitivã trebuie sã purcedem prin ipotezã, sunt astãzi obligat sã examinez
înaintea dumneavoastrã ipoteza în care, împotriva convingerilor arãtate aici,
Banca Blank ar avea, totuºi, o responsabilitate, ipotezã în care unii dintre
conducãtorii Bãncii Blank ar avea ºi ei o responsabilitate. Chiar în aceastã
situaþie, rãmâne sã examinãm dacã cei trei incriminaþi, defunctul Soepkez, dl. N.
Tabacovici ºi dl. Garvin, pot avea o responsabilitate în limitele legii din 1940 ºi
1941. Dar pentru a ajunge la rãspunsul pe care vi-l propun, socotesc esenþial de
a determina de la început natura juridicã a responsabilitãþii conducãtorului în
sistemul legii pe care dumneavoastrã aveþi s-o aplicaþi, cãci dupã cum veþi
rezolva problema într-un sens sau altul, condiþiunile cerute pentru condamnarea
lor vor fi deosebite. Tot astfel, condamnarea lor în privinþa cuantumului
prejudiciului, a reparaþiei, va varia. De aceea, prima problemã pe care îmi propun
s-o examinez este aceea a naturii juridice a rãspunderii conducãtorilor.
Legea din 12 octombrie 1940 dã în competenþa Comisiunii de Anchetã ºi,
deci, ºi în competenþa dumneavoastrã ca instanþã de apel, cercetarea
operaþiunilor ºi lucrãrilor rãscumpãrãrii portofoliului. Deci, dumneavoastrã aveþi
sã cercetaþi în primul rând contractul de rãscumpãrare a portofoliului, pentru cã
rãscumpãrarea este un contract. În al doilea rând, „precum ºi condiþiunile fixate”,
deci veþi avea de examinat clauzele contractuale, sã vedeþi în ce condiþiuni s-au
încheiat contractele. ªi, în al treilea rând, veþi avea de examinat convenþiunile
încheiate pentru realizarea acestor efecte.
Zadarnic veþi cãuta în restul legii vreo altã competenþã. Dumneavoastrã
nu aveþi altceva de fãcut decât sã cercetaþi convenþiunile, condiþiunile
convenþiunilor, clauzele lor. În ce scop? „Spre a constata fraude sau grave
prejudicii aduse Statului”.
Dar de unde spune legea sã constataþi aceste fraude ºi grave prejudicii?
„determinarea cadrului situaþiei contractuale ºi modului în care s-a închegat
aceastã situaþiune contractualã.”
Prin urmare, dumneavoastrã vã gãsiþi în prezenþa unei legi de rãspundere
contractualã. Prejudiciul pe care-l avea sã stabiliþi va trebui sã rezulte din
neexecutarea acestui contract ºi numai în mãsura în care acest contract nu va fi
fost executat sau executarea lui va fi cauzat prejudicii care sã dea loc la daune-
interese sau chiar la diferenþe de preþ, în acea mãsurã veþi pronunþa
condamnarea. Cã este aºa nu este nici o îndoialã, cãci expunerea de motive a
acestei legii vã aratã cã „prin operaþiunea preluãrii portofoliului acestor
întreprinderi, Statul a suferit importante prejudicii. Socotim cã se impune
revizuirea...”. Revizuirea acestor convenþiuni pe care dumneavoastrã aveþi sã le
examinaþi.
Nu sunt de pãrere cã atât timp cât aceastã lege nu aratã o prohibiþie
209
categoricã în sensul cã dumneavoastrã sunteþi opriþi de a revizui aceste

convenþiuni, eventual de a pronunþa chiar nulitatea lor, sunteþi împiedicaþi s-o
faceþi. Cu atât mai mult cu cât legiuitorul vã aratã cã trebuie sã revizuiþi, iar textul
legii supunându-vã unui cadru strict contractual, înseamnã cã, din moment ce nu
a atribuit acestei anchete strict contractuale o altã consecinþã legalã,
dumneavoastrã sunteþi invitaþi a merge la dreptul comun spre a vedea care sunt
consecinþele de drept care trebuie sã le trageþi din constatarea cã un contract a
fost fãcut în condiþiuni vicioase, sau cã operaþiunile pentru acest contract n-au
fost legale.
Dacã este aºa, atunci rãspunde pentru prejudiciul care s-ar putea
produce din neexecutarea acestui contract? Bineînþeles, pãrþile contractante.
Una din pãrþile contractante, Statul, pretinde cã are un prejudiciu, cealaltã parte
contractantã trebuie sã rãspundã. ªi atunci, care este poziþia conducãtorului? ªi
conducãtorul rãspunde, fãrã îndoialã, cãci conducãtorul este mandatar. Dar cum
rãspunde? Ca orice mandatar. Orice pretenþiuni, orice teorie contrarã ar fi
completamente în afarã de aceastã lege, pentru cã din moment ce aceastã lege
nu vã aratã în termeni categorici cã a derogat de la principiile responsabilitãþii din
dreptul comun, nu vã este îngãduit dumneavoastrã sã cercetaþi, ca interpreþi,
concluziunea cã legiuitorul a înþeles sã modifice aceastã rãspundere din
Condica Civilã. Or, în condica civilã nu se îngãduie unei pãrþi, care are la
dispoziþie acþiunea contractualã ºi care opteazã pentru exerciþiul acestei acþiuni,
sã vinã sã acþioneze ºi pe cale delictualã. Iar mandatarul care s-a fãcut vinovat
de fraudã, de greºeli, în executarea acestui mandat, nu rãspunde el personal, ci
rãspunde acela în numele cãruia a lucrat. Cumulul între aceste douã feluri de
rãspunderi nu este permis. Nu se poate ca mandatarul sã rãspundã
contractualmente. Aceasta este o absurditate juridicã. Atâta vreme cât legea v-a
dat un text de rãspundere contractualã este inadmisibil ca, în acelaºi timp, Statul
sã vrea ºi rãspundere delictualã. Principiul electa una vis îl împiedicã sã poatã
cere ºi contractualmente ºi delictualmente.
În aceastã privinþã a definirii figurii mandatarului, care a excedat poate
puterile sale, sau care a lucrat cu fraudã ºi greºeli în executarea mandatului,
principiul pe care l-am enunþat se pãstreazã cu toatã sfinþenia de toatã
jurisprudenþa francezã.
/Citat din Savatier/.
ªi Înalta Curte de Casaþie francezã a arãtat cã pãrþile pot, când sunt astfel
nemulþumite de un contract care s-a încheiat în condiþiuni doloase sau de fraudã,
sã facã sã se anuleze contractul /citat/.
Dumneata pretinzi cã Banca Blank te-a prejudiciat pentru cã a încheiat un
contract din care nu poþi realiza ceea ce ai scontat. Pretinzi cã ai trebuit sã
realizezi 800 milioane ºi cã, din diferenþa de încasãri, rezultã un prejudiciu de 800
milioane. Acest prejudiciu nu este însã altul decât cel contractual, cãci dacã
totalizaþi sumele ce trebuiam sã le scot din contractul de reescont, ele sunt exact
acelea care alcãtuiesc cuantumul prejudiciului de astãzi. Rãspunderea este, prin
urmare, o rãspundere care decurge din neexecutarea contractului. Dacã este
vorba de neexecutarea unui contract, dumneata eºti liber sã ceri anularea
contractului, legea nu te opreºte. Dar nu eºti obligat sã ceri anularea contractului.
Desigur, poþi sã menþii contractul, aºa cum a înþeles sã facã Ministerul de
Finanþe. În acest caz însã n-ai dreptul decât la daune interese, sau la diferenþe de
preþ.
Dacã este aºa, atunci cine rãspunde? Partea contractantã, adicã Banca
Blank. Eu, mandatar, n-am absolut nicio rãspundere. Mandatarul care a lucrat în
210
acest mod, cu fraudã chiar, nu are absolut nicio rãspundere.

Ce spun autorii când este vorba de un mandatar, indiferent al cui, care, în
executarea mandatului, a dovedit fraudã? /citat/. Eu, mandatar, recunosc, am
fãcut un dol, o fraudã, am determinat pe Stat sã contracteze, Statul n-ar fi
contractat în acelaºi condiþiuni dacã eu nu comiteam acest dol. Ei ºi? Care este
consecinþa faþã de mandatar? Dumneata ai o acþiune ex contractul în contra
mandantului. Chiar dacã eu mandatar aº fi fãcut acte pline de fraudã, toate
acestea din punctul meu de vedere au repercusiuni numai faþã de mandant.
Mandantul nu mai poate sã se întoarcã împotriva mea. Dar dumneata, care ai
contractat cu mine ca mandatar în numele mandantului, nu ai nicio acþiune
împotriva mea.
Aº putea sã mã opresc aici ºi sã spun: vã rog sã constataþi cã este vorba
de o rãspundere contractualã, cã contractul s-a încheiat între Banca Blank ºi Stat
ºi cã, prin urmare, eu n-am fost decât un simplu mandatar, deci nu existã acþiune
în contra mea ºi nu pot sã fiu fãcut responsabil. Dar îmi veþi rãspunde: bine,
principiile sunt aºa, dar legiuitorul din 1940 vorbeºte, totuºi, de o rãspundere a
conducãtorilor ºi mai mult decât atât, legiuitorul din 1940 zice cã aceastã onoratã
comisiune va cerceta dacã s-a comis o fraudã ºi este posibil ca atunci, când
legea vorbeºte de fraudã, sã se refere la frauda conducãtorilor, iar dacã veþi
constata fraudã în sarcina conducãtorilor, ei sunt responsabili.
Dar ºi aici, sã ne înþelegem: de ce poate fi responsabil conducãtorul? Au
înþeles oare aceste texte din legea nouã sã deroge de la principiile dreptului
comun? Desigur cã nu, cãci nu spune niciun cuvânt despre derogare. ªi atunci,
în ce caz poate fi responsabil un mandatar, astfel încât în mod cumulativ cu
mandantul sã rãspundã pentru un fapt? Mandatarul acesta poate el sã rãspundã
delictualmente când s-a ales calea contractualã?
În aceastã privinþã, doctrina ºi jurisprudenþa francezã nu este constantã.
Unii autori ºi unele deciziuni recente ale Curþii de Casaþie franceze au spus cã,
din moment ce ai acþionat contractualmente pe mandant ºi l-ai condamnat la
prejudicii contractuale, nu-þi mai este îngãduit sã vii ºi pe cale delictualã. Alþi
autori însã au recunoscut, totuºi, o putinþã de condamnare ºi a mandatarului, dar
foarte bine circumscrisã: ca sã poþi afirma rãspunderea mandatarului alãturi de
aceea a mandantului, trebuie sã dovedeºti un fapt autonom distinct de acela al
mandantului, ºi pe care sã-l impuþi în mod exclusiv mandatarului. Aºa se explicã
de ce în dreptul civil se admite în mod constant cã mandatarul rãspunde de
delictele ºi cvasidelictele pe care el le face în exerciþiul mandatului. Dar aceste
delicte ºi cvasidelicte trebuie sã reprezinte un fapt autonom, un fapt pe care l-a
fãcut el personal proprio nomine, ºi care sã fie distinct de faptul care genereazã
responsabilitatea contractualã a mandantului.
Faþã de aceste principii, ce constatãm din hotãrârea instanþei?
Constatãm cã aceastã hotãrâre în întregimea ei vorbeºte de culpã, de manevre,
care sunt atribuite Bãncii Blank. Nici în sarcina lui Tabacovici, nici a lui Soepkez ºi
Garvin nu se acuzã o asemenea manevrã sau culpã. Nu existã un fapt autonom,
distinct de faptele Bãncii Blank, care sã se punã în sarcina acestora. Cãci încã o
datã, Banca Blank nu se confundã cu conducãtorii ei. Când Banca Blank
rãspunde, este pentru cã organele sale statutare au lucrat, au pãcãtuit. Dar
pentru ca individul Tabacovici ºi Soepkez sã poatã rãspunde, trebuie ca ei, ca
mandatari, independent de faptele Bãncii Blank, generatoare de întregul
prejudiciu, sã fi cauzat un fapt care sã fi determinat un alt prejudiciu decât acela
din hotãrâre. Cãci dumneata nu mã condamni decât la prejudiciul contractual,
acela rezultat din neexecutarea contractului, dacã întregul acest prejudiciu are
211
drept suport culpa contractualã a Bãncii Blank, este absurd ºi cu desãvârºire

imposibil de conceput ca sã mai admiþi ºi o culpã delictualã care nu a dus la
niciun prejudiciu, altul, distinct de cel contractual de 800 milioane. ªi chiar dacã
ai admite un asemenea prejudiciu, este de neconceput în absenþa afirmaþiunii
unei fraude, a unui fapt personal a mandatarului.
Iatã în ce cadru mi se pare cã trebuie construitã rãspunderea
conducãtorilor în acest proces. Conducãtorii nu pot rãspunde în acelaº timp ºi
pentru acelaº lucru pentru care rãspunde Banca Blank, cãci ei au fost simpli
mandatari. Ei nu pot rãspunde decât pentru un fapt autonom care a dus la alte
rezultate decât la care a adus culpa contractualã a Bãncii Blank.
Faþã de aceste principii sã vedem ce a fãcut hotãrârea pe care astãzi o
atacãm, cu privire la aceºti conducãtori.
Este deosebit de interesant sã observaþi cã modul în care inculpaþii au fost
recrutaþi a apãrut de la primele începuturi ale acestei Comisiuni de Anchetã, cu
desãvârºire arbitrar. Dacã veþi foileta dosarul, veþi vedea cã Comisiunea s-a
sprijinit pentru a spune cã Tabacovici, Soepkez ºi Garvin au fost conducãtori
efectivi ºi responsabili ai Bãncii Blank, pe o serie de depoziþii de martori ºi pe
rapoartele de expertizã ale funcþionarilor Bãncii Naþionale. Onorata Comisiune
zice cã aceste rapoarte de expertizã ºi aceste depoziþii aratã cã au fost
conducãtorii efectivi ai Bãncii Blank ºi au avut o responsabilitate în sensul pe
care vi l-a arãtat cã conduce la condamnare, o sumã de persoane. Astfel, de
pildã, inspectorul Mecu, pe al cãrui raport se întemeiazã hotãrârea, spune cã, în
direcþiunea Bãncii Blank, au figurat în 1931 urmãtorii: Aristide Blank, Soepkez,
Tabacovici, Spiratos, Thanos etc. De asemenea, alte depoziþii aratã ca fiind
conducãtori pe Florescu ºi mulþi alþii, un numãr considerabil de persoane care au
condus banca.
Bineînþeles, Comisiunea trebuia sã aleagã, pentru cã în hotãrâre nu
putea sã facã prezumþii, ci trebuia sã fie dovedit în sarcina celui condamnat o
culpã. Cum a putut sã aleagã Comisiunea între aceºti conducãtori? Extrem de
arbitrar. Ea începe prin a cita pe unii ca informatori ºi pe alþii ca martori, aceasta
înainte de a se fi produs aceste rapoarte de expertizã ºi dispoziþiuni. Printr-o
miraculoasã cunoºtinþã a Comisiunii, era dinainte stabilit cã aceºtia sunt
vinovaþi. Dar Comisiunea trebuia sã dea o bazã de fapt acestei constatãri. Baza
aceasta de fapt ºi-o scoate din depoziþiile martorilor, martori care au venit pe
urmã.
Avem impresia cã aceste depoziþii nu numai cã nu confirmã ceea ce
hotãrârea a conchis, dar infirmã ºi aratã cã baza de fapt a hotãrârii este complet
inexactã. Într-adevãr, în afarã de doi martori, ºi anume Thanos ºi Spiratos, care
afirmã în mod categoric cã directorii Bãncii Blank responsabili de volumul
scontului ºi de întreaga operaþiune care a precedat preluarea sunt cei incriminaþi,
în afarã de ei nimeni nu afirmã acest lucru. Comisiunea primeºte tocmai
depoziþiile acestor martori, deºi poate cã nu erau cei mai vrednici de crezare,
pentru cã dacã veþi binevoi a cerceta depoziþiile oamenilor de bazã de la aceastã
bancã, veþi vedea cã ni se aratã cine este dl. Spiratos ºi dl. Thanos. Iatã, de pildã,
unul dintre directorii Bãncii Blank chemat înaintea domniei-voastre, dl.
Gheorghe Crãciun aratã cã Thanos ºi Spiratos erau funcþionari în subordine la
Serviciul Scont, ei nu aveau legãturi cu direcþia generalã. „Aceste legãturi se
fãceau prin mine, ºeful Scontului.”
Toþi martorii spun acelaºi lucru. Thanos ºi Spiratos, doi funcþionari inferiori
de la scont care nu aveau nicio relaþiune cu direcþia generalã, care nu veneau în
contact cu nimeni de la direcþie, aceºti doi martori afirmã cã singurii Tabacovici,
Soepkez ºi Garvin, decideau de aceste operaþiuni preliminare preluãrii. Veþi zice
poate cã Comisiunea n-a ºtiut cine este Thanos ºi Spiratos.
212
Am venit cu o serie întreagã de martori, cum au fost d-nii Argetoianu,

preºedintele Consiliului de Administraþie al Bãncii Blank. Domnia sa aratã,
referitor la Soepkez, cã el era în conflict cu direcþia generalã a bãncii de la 1927,
cã pânã la sfârºitul vieþii sale, în 1939, a existat un diferend între direcþia bãncii ºi
el, diferend care-l împiedica sã se mai ocupe de aceste operaþiuni. ªi dl.
Argetoianu aratã cã a fost chemat chiar domnia-sa sã aplaneze acest diferend,
dar cã Sopekez era în continuu dezacord cu direcþia. Tot dl. Argetoianu aratã cã,
dupã declinarea puterilor lui Mauriciu Blank, banca a intrat sub influenþa
covârºitoare a fiului sãu, Aristide Blank, cã „nominal erau doi administratori”
/Soepkez ºi Aristide Blank/, „foarte curând aceºti doi conducãtori au intrat într-un
conflict cu atât mai pãgubitor instituþiei, cu cât era latent ... Chiar în epoca în care
nu exista acest conflict, dl. Aristide Blank se ocupa mai mult cu banca propriu-zis,
iar dl. Soepkez mai mult cu Banca Industrialã...”.
Avocatul Pantazi spune: „ªtiu cã Soepkez a vrut sã se retragã din
conducerea Bãncii Blank dupã moartea bãtrânului Blank, dar spunea cã rãmâne
în bancã pentru cã îi promisese bãtrânului sã nu plece ... Soepkez nu mai lua
parte la conducerea bãncii. Soepkez nu aproba modul de conducere al bãncii ºi
nu se ascundea s-o spunã.”
Un alt martor, Adrian Oþoiu, pe care l-am întrebat dacã Soepkez a avut
vreun rol în aceastã operaþie de preluare sau chiar în operaþiile preliminare –
care nu intrã în competenþa dumneavoastrã, legea nu vã dã competenþa sã
judecaþi gestiunea Bãncii Blank. Dar sunt autori în dreptul civil care spun cã,
atunci când aveþi sã vã ocupaþi de o rãspundere contractualã, de o culpã
contractualã, sunteþi uneori autorizaþi sã examinaþi ºi epoca precontractualã ºi
sã vedeþi dacã în aceastã epocã precontractualã a existat un fapt atât de
important încât fãrã dânsul nu s-ar fi contractat, fapt care în acest caz este
imputabil pãrþilor contractante în aceeaºi mãsurã ca ºi faptul contractual. Este o
aplicaþiune în domeniul contractual a faimoasei teorii a lui Geny, dupã care este
îngãduit cercetãtorului sã interpreteze legea nu numai din momentul când se
aplicã, dar ºi când se face contractul. Pentru aceastã ipotezã, eu mã ocup acum
ºi de situaþiunea acestor conducãtori cu privire la gestiunea Bãncii Blank ºi la
perioada de reescont, deºi, încã o datã, legea nu vorbeºte de asemenea
responsabilitãþi. Ei bine, ce a fãcut Soepkez în aceste operaþiuni de reescont?
Martorul Oþoiu spune: „Alegerea efectelor ... se fãcea de inspectorii Bãncii
Naþionale ºi alte organe ale ei ... Am fost bun prieten cu Richard Soepkez ºi, pânã
a fi administrator la Banca Naþionalã, mã duceam deseori la dânsul la Banca
Blank. ªtiu cã venea târziu. Întrebându-l asupra rostului sãu în bancã, mi-a
rãspuns cã nu-l intereseazã banca ºi întrebându-l de ce mai rãmâne în bancã,
mi-a spus cã ºi-a dat demisia în mai multe rânduri ... Pe Richard Soepkez nu l-am
vãzut venind la Banca Naþionalã în chestiuni de scont niciodatã.”
Dar nu numai cu privire la Soepkez, dar ºi cu privire la Tabacovici, care, de
asemenea, este incriminat în aceastã hotãrâre, am întrebat pe dl. Argetoianu ce
fãcea dl. Tabacovici la Banca Blank, ce rol a avut dânsul ºi ce importanþã a putut
sã aibã în aceastã epocã precontractualã asupra faptelor care au determinat
încheierea contractului. ªi dl. Argetoianu rãspunde: „Nu am cunoºtinþã cã Banca
Blank sau dl. Tabacovici sã fi intervenit în vreun fel pentru preluarea
portofoliului...”
Dar ce era Tabacovici? Pentru cã dacã el era conducãtor împreunã cu
Soepkez ºi dacã Garvin era conducãtor al Bãncii Industriale, ei aveau datoria sã
cearã reescont la Banca Naþionalã ºi sã intervinã. Aceasta nu poate fi o culpã. Un
conducãtor de bancã trebuie sã cearã încontinuu Bãncii Naþionale
213
sã-i dea lichiditatea necesarã. Dar, evident, dacã un ilicit s-ar fi întâmplat, atunci
eºti responsabil. Dar vreau sã ºtiu, deocamdatã, întrebam pe martori, indiferent
dacã era ilicitã sau licitã intervenþia, d-nii aceºtia au intervenit? ªi-mi rãspund
toþi: nu. Aºa, dl. Argetoianu spune cã dl. Tabacovici era la Banca Blank un simplu
executant, iar nu un îndrumãtor. Dl. Longhin aratã la fel, cã dl. Tabacovici era un
simplu organ de execuþiune, cã se ocupa în special de Serviciul de Studii,
Serviciul Personalului ºi cu Direcþia Sucursalelor. Prin urmare, Comisiunea de
Anchetã ºtie cã nu avea nicio legãturã cu Serviciul de Scont. Comisiunea de
Anchetã audiazã pe directorul Serviciului de Scont, care îi confirmã acest lucru,
ºi care îi spune cã Tabacovici nu avea nicio legãturã cu scontul pe care nici nu-l
cunoºtea /vezi depoziþia Crãciun/. Dl. Alexandru Cantuniari aratã, de asemenea,
cã dl. Tabacovici, ca director, avea în atribuþiuni: sucursalele, personalul ºi
studiile ºi cã, uneori, avea ºi misiuni de executare pe lângã alte instituþiuni. Rolul
domniei sale era de executant, participa la consiliile de administraþie fãrã vot
deliberativ, numai pentru a urmãri discuþia ºi pentru a executa mai bine hotãrârile
luate. Banca Blank era condusã efectiv dupã directivele lui Mauriciu Blank, iar
dupã moartea lui Mauriciu, de Aristide Blank singur.
De altfel, în mod atât de strãlucit ºi cavaleresc, dl. Aristide Blank însuºi a
arãtat cã întreaga conducere ºi direcþie a acestei bãnci a fost fãcutã de domnia-
sa. În depoziþia pe care o face înaintea Comisiunii de Anchetã, Aristide Blank
rãspunde cu acelaºi curaj care-i face laudã: „eu am condus ºi îmi asum întreaga
rãspundere”. ªi atunci, Comisiunea l-a întrebat ce a fãcut Tabacovici ºi Soepkez
ºi Aristide Blank rãspunde: „Tabacovici ºi Soepkez mã asistau, dar conducerea,
direcþiunea, n-au avut-o ei niciodatã.” Ei erau simpli executanþi salariaþi, cu grad
de directori, n-are nicio importanþã, ei executau o concepþiune, greºitã sau bunã,
nu are importanþã.
Martorul Ureche, bancher, funcþionar la aceastã bancã, discutã situaþia lui
Garvin. El aratã cã, la Banca Industrialã, lucra în acelaºi birou cu Garvin ºi apoi
spune: „Pe dl. Garvin îl cunosc de 15 ani, eram cu el în acelaºi birou. El a
funcþionat la Banca Industrialã ca angajat ºi se ocupa cu chestiunile tehnice. Era
inginer. Se ocupa de funcþionarea maºinilor, de procurarea combustibilului
pentru maºini ºi fixarea producþiei la unele fabrici. Banca Industrialã n-a avut o
activitate bancarã propriu-zisã. Inginerul Garvin n-a avut o activitate bancarã nici
pe lângã Banca Industrialã, nici pe lângã Banca Blank. Operaþiunile de portofoliu
le fãcea Banca Blank fãrã amestecul lui Garvin. Garvin, ca ºi ceilalþi funcþionari,
era executantul ordinelor primite de la Aristide Blank. Dl. Garvin controla din
punctul de vedere tehnic utilitatea investiþiunilor industriale”. Prin urmare, nici
mãcar oportunitatea lor bancarã, nu Garvin avea sã se pronunþe dacã banca era
în mãsurã sã facã o asemenea investiþiune, sã-ºi mãreascã deci portofoliul pe
care sã-l ducã la Banca Naþionalã. El executa ordinele Bãncii Blank, ºi vi s-a
arãtat îndestul cã în realitate Banca Industrialã era o afiliatã a Bãncii Blank.
Dl. Aristide Blank, cel mai în mãsurã sã spunã cine era ºi ce fãcea Garvin,
la 6 noiembrie 1940, când nici vorbã nu era ca Garvin sã fie introdus în acest
proces, ºi, deci, nu se poate spune cã este o depoziþie fãcutã pro causa ca sã-ºi
scape pe fostul sãu funcþionar, declarã: „Conducãtorii adevãraþi ºi efectivi ai
Bãncii Industriale eram noi, directorii de la Banca Blank.” Dl. Garvin, chiar dacã
ar fi avut titlul de director, deºi nu-mi amintesc, servea mai mult ca expert tehnic
pentru a face evaluãri la industriile noastre ºi în tot cazul lucra sub ordinele ºi
rãspunderea noastrã, la fel cu d-nii Crãciun ºi Ureche, care nu erau decât organe
de execuþiune.” ªi pe Crãciun ºi Ureche pe baza aceloraº mãrturii nu-i
incriminez. Dar pe Garvin, da.
214
Mai mult decât atât, se reproºeazã lui Garvin cã a semnat efectul de 108
milioane, care ºtiþi cã a fãcut obiectul celei de a treia tranºe. Am cerut ca acest
efect sã fie adus înaintea dumneavoastrã, ca sã vã arãt cã niciodatã Garvin nu l-
a semnat ºi cã este, prin urmare, o inexactitate. Nu s-a adus acest efect, care, de
altfel, nu este trecut la Stat ºi, prin urmare, nu este în litigiu. Dar lucru curios:
efectele care au fost semnate de Banca Industrialã au atins cifra de
1.140.000.000 ºi cei care au semnat efectele scontate la Banca Naþionalã au fost
în numãr de 15-20 persoane ºi efectul acesta de 108 milioane a avut ºi el alte
semnãturi, probabil chiar de la Banca Industrialã. Ei bine, nimeni în aceastã
hotãrâre a Comisiunii de Anchetã nu este gãsit vinovat cã a semnat efecte ce au
fost trecute la Banca Naþionalã, decât dl. Garvin. Trebuie sã recunoaºteþi cã este
o logicã extrem de curioasã ºi trebuie sã recunoaºteþi cã afirmaþiunea mea cum
cã selecþiunea conducãtorilor pentru a fi calificaþi vinovaþi este complet arbitrarã,
afirmaþiunea mea este cât se poate de exactã. Dar n-aº fi complet în stabilirea
faptelor, dacã n-aº face apel la depoziþia de o deosebitã importanþã pentru
determinarea rãspunderii ºi rolului pe care fiecare din aceºti conducãtori l-au
avut în bancã, depoziþia d-lui Radu Romanescu, pentru cã domnul Radu
Romanescu, în conformitate cu dispoziþiile legii din 27 iunie 1930, în calitatea
domniei sale de comisar al Guvernului pe lângã Banca Naþionalã ºi de ºef al
Serviciului Financiar din Ministerul de Finanþe, care avea în atribuþiunile lui
administrarea portofoliului – zice legea – era singura persoanã de legãturã între
Ministerul de Finanþe ºi Banca Naþionalã în aceste operaþiuni de preluare de
portofoliu. Iatã depoziþia domniei-sale:
„Tabloul de efecte ce urma a fi preluate era format de Serviciul de Scont

ºi informaþii din Banca Naþionalã ºi apoi era aprobat de Consiliul de Administraþie
al Bãncii Naþionale. Nu ºtiu sã se fi chemat vreun delegat al bãncii respective sau
sã fi intervenit un asemenea delegat la alcãtuirea acestui tablou. Ministerul de
Finanþe cunoºtea imposibilitatea de realizare ... Nu ºtiu sã fi avut vreo legãturã
N. Tabacovici la alcãtuirea tabloului de efecte imobilizate ce urma sã fie preluate
de Stat. Când tratam din partea Guvernului cu Banca Blank necesitãþile ei de
cassã, mã adresam lui Aristide Blank ºi n-am tratat niciodatã cu Tabacovici.”
Guvernatorul Bãncii Naþionale de atunci, dl. Burillianu, aratã, de

asemenea:
„Din partea Bãncii Blank nu s-a prezentat nimeni pentru a influenþa

alegerea efectelor. Contrariul ar fi fost chiar o ofensã pentru Banca Naþionalã. În
privinþa reescontului, bãncile trimiteau un volum mai mare de efecte decât suma
solicitatã, din care Serviciul Scontului Bãncii Naþionale alegea pe cele mai
solide.”
Eu puteam sã trimit un vagon întreg de efecte. Dacã operaþiunea avea o

bazã realã, dacã eu aveam o serie întreagã de afaceri ºi din aceastã cauzã
aveam un vagon de efecte cu cauzã realã ºi le trimiteam la Banca Naþionalã,
fãceam foarte bine ºi-mi îndeplineam datoria de conducãtor al bãncii. Banca
Naþionalã, în puterea legii ei organice – ºi voi arãta cum trebuie interpretatã –,
avea îndatorirea prin funcþionarii scontului ºi ai Comitetului de Scont sã aleagã
aceste efecte. De ce mã primea cu ele dacã efectele nu erau bune? Cum puteþi
vorbi de un act ilicit când Banca Naþionalã era aceea care cârmuia aceste
efecte?
Dar este interesant sã observãm cã atitudinea Bãncii Naþionale este
deosebit de ciudatã ºi cã simpla afirmaþiune a responsabilitãþii conducãtorilor
215
Bãncii Blank pentru reescont, reprezintã o contradicþie de termen, cãci Banca

Blank n-a fãcut singurã acest reescont. Vã arãtam cã libera alegere, selecþiunea,
aparþinea Bãncii Naþionale. Care este rolul Bãncii Naþionale când bãncile
particulare vin la reescont? Chestiunea s-a pus la noi, dar s-a pus ºi în Franþa.
Trebuie sã vã spun cã statutele actuale ale Bãncii Naþionale, acelea care erau în
vigoare în momentul preluãrii, sunt copiate, în special în capitolul reescontului,
cuvânt cu cuvânt dupã statutele Bãncii Franþei. Chestiunea s-a pus în Franþa ºi
iatã ce ne spune fostul ministru de Finanþe al Franþei, dl. Germain Matin: /citat/.
Aceasta este meseria Bãncii de Emisiune. Eu veneam ºi-þi dãdeam o
poliþã a unui domn Bursan, dumneata trebuia sã-l cunoºti cel puþin tot aºa de bine
ca ºi mine, iar dacã nu l-ai cunoscut, te priveºte. Actul cui este ilicit? Al meu sau al
dumitale? A pune problema înseamnã a o ºi rezolva.
Stãruinþele care se pretinde cã s-au fãcut la Banca Naþionalã de cãtre
Tabacovici, Soepkez ºi Garvin, nu sunt dovedite în fapt, pentru cã toþi martorii
spun cã în atribuþiunile acestor directori nu stãtea scontul. Toþi martorii spun cã
Soepkez nu conducea efectiv din cauza divorþului de concepþiune dintre el ºi
Arisitde Blank. Toþi vin ºi spun cã Tabacovici avea în atribuþiuni personalul,
sucursalele ºi studiile, cã niciodatã nu s-a ocupat de scont. Prin urmare, rolul lor
nu era câtuºi de puþin marcant în aceste chestiuni. Dar chiar Comisiunea
vorbeºte de Banca Blank, fãrã a vorbi niciun moment de conducãtori ºi, de
aceea, am pus problema juridicã de la început, cãci nici de reescont, nici de
celelalte incriminaþiuni, ca, de pildã, aceea cã s-au fãcut bilanþuri false, nu
vorbeºte nicio clipã cu referire la faptele conducãtorilor, spunând apoi cã din
cauza aceasta Statul are un prejudiciu contractual. ªi atunci, încã o datã, nu
mandatarul, ci acela în sarcina cãruia gãseºti aceastã culpã – dacã o gãseºti – el
este singurul dator sã rãspundã.
Dar merg mai departe ºi presupun cã Tabacovici, Soepkez ºi Garvin, prin
acþiunile lor, ar fi determinat ei, împreunã cu Aristide Blank pe care îl asistau ºi
poate veþi zice cã în aceastã operaþiune de asistenþã ei au avut un rol în
determinarea Bãncii Naþionale, sã primeascã reescontul. Presupunem cã
aceasta ar fi o culpã din partea lor, cã au determinat pe biata minorã Banca
Naþionalã sã primeascã mai multe efecte decât trebuia, presupunem cã culpa
existã. Dar de ce au fãcut-o? În momentul în care au fãcut ei aceste pretinse
manevre, era în discuþie preluarea portofoliului? Se ºtiau în acel moment
condiþiunile în care Statul va prelua portofoliul? Desigur cã nu. Vi s-a demonstrat
ºi nu fac nicio citire de acte, cã din toate convenþiunile de preluare rezultã cã,
pânã la 1 august 1931, Banca Blank avea deja la Banca Naþionalã un portofoliu
reescontat de 1.211.000.000, aceasta pânã la 1 august 1931, ºi din acest
portofoliu urma sã se preia efecte în valoare de 6 milioane. Nici în proiectul de
convenþiune din 4 august ... ºi nici în acela din 11 august 1931 nu se precizeazã
cã se convine cu Banca Naþionalã ca ea sã facã alegerea acestor efecte. Prin
urmare, când m-am dus la reescont, ºtiam eu oare cã acestea vor fi efectele pe
care Banca Naþionalã le va alege ºi le va preda Statului? Nu ºtiam nimic, cãci sã fi
ºtiut ar fi însemnat sã fiu ghicitor, aºa cum a fost Comisiunea de Anchetã când a
spus cã, dintre toþi conducãtorii, eu sunt responsabil, iar nu altul. ªi
dumneavoastrã ºtiþi cã Banca Naþionalã a ales efectele cele mai rele ca sã le dea
Statului. Eu nu puteam sã revãd ce efecte va preda Statului ºi ce repercusiuni
asupra încasãrilor Statului vor avea aceste efecte. Dacã este aºa, cum pot sã fiu
responsabil, chiar vinovat fiind de o culpã care a cauzat un prejudiciu dar care pe
atunci nu era previzibil? Eu nu pot sã fiu vinovat decât de consecinþele pe care
pot sã le prevãd. Dar ca sã fiu vinovat de consecinþele pe care niciun om normal
construit nu poate sã le prevadã, aceasta este imposibil de admis juridiceºte.
216
Dar eu admit cã implicit, demonstrând vina Bãncii Blank, ai demonstrat ºi

vina conducãtorilor ºi admit cã conducãtorii s-au fãcut vinovaþi de asemenea
manevrã. Care este concludenþa acestui capãt de acuzare esenþial în
concepþiunea Comisiunii de Anchetã? Ne gãsim în prezenþa unei rãspunderi
contractuale. Vã veþi gãsi poate în altã concepþiune, în prezenþa unei
responsabilitãþi delictuale. Oricare ar fi tãrâmul pe care vã veþi pune,
dumneavoastrã nu ne puteþi condamna decât în cazul în care stabiliþi cã este
vorba de un prejudiciu care este consecinþa directã ºi imediatã a faptului pe care
eu l-am fãcut. Aplicaþi cu alte cuvinte în aceastã materie textul precis al art. 1.086
din Codul Civil, articol scris pentru rãspunderea contractualã.
ªi acum, sã vedem în lumina acestor principii, când conducãtorii Bãncii
Blank au falsificat bilanþul, care este situaþiunea în drept a domnilor: Tabacovici,
care se ocupa de sucursale, personal ºi studii, care n-a avut în viaþa lui de a face
cu contabilitatea, care n-a vãzut în viaþa lui un bilanþ; Garvin, care era un
funcþionar la Banca Industrialã, cãruia i se dãdeau ordine de Banca Blank, ºi
Soepkez care, de la 1927, n-a mai avut nicio legãturã cu conducerea Bãncii
Blank, din cauza acelui divorþ de concepþii ºi care chiar dacã ar fi avut vreo
legãturã, în orice caz nu putea sã dea directive, când era în conflict de idei pe
aceste directive. Dar încã o datã, dacã noi am fi fãcut aceste bilanþuri false, care
ar fi concludenþa?
Înalta Curte de Casaþie francezã a avut ocazia sã se ocupe ºi sã
stabileascã în ce caz un asemenea registru þinut fals sau un asemenea bilanþ
fãcut rãu, superficial, cu artificii, duce la reparaþiunea prejudiciului pe care cineva
l-a suferit. ªi iatã ce a spus:
/Citat/.
Oare în speþã, prejudiciul pe care îl suferã Statul din faptul cã Banca
Naþionalã i-a prezentat efecte de proastã calitate pe care noi le-am produs la
reescont sau din faptul cã Banca Naþionalã s-a bazat pe bilanþurile noastre false,
oare prejudiciul acesta suferit de Stat are drept cauzã normalã ºi previzibilã
bilanþul falsificat al Bãncii Blank? Aceasta este cauza directã a prejudiciului
Statului? Ce era normal ºi previzibil? Ca Banca Naþionalã sã aibã ea elementele
de apreciere ale bonitãþii efectelelor. Cauza anormalã ºi imposibilã de prevãzut
era cã aceastã Banca Naþionalã, de aºa mare prestigiu ºi competenþã ºi de aºa
mari posibilitãþi, sã primeascã cu ochii închiºi ceea ce i-am prezentat eu. Prin
urmare, concludenþa acestei acuzaþiuni adusã într-o paginã întreagã, pagina 39
din hotãrâre, este cu desãvârºire nulã. Dar Comisiunea n-a putut sã nu vadã cã
aceste acuzaþiuni pe care le aduce nu stau în picioare în ceea ce priveºte pe
conducãtor, ºi atunci a spus: avem noi ºi alte criterii; de pildã, rezultã cã dl.
Tabacovici ºi dl. Soepkez au avut un rol decisiv în Banca Blank, prin faptul cã
Banca Naþionalã, în ºedinþa din 19 octombrie 1931, în acel Consiliu de
Administraþie care a decis situaþia Bãncii Blank a hotãrât cã este necesar pentru
ca Banca Blank sã poatã fi asanatã, sã plece de acolo cei trei conducãtori pe
care eu îi acuz ºi anume sã plece Aristide Blank, Soepkez ºi Tabacovici. Nimic
despre Garvin.
Dacã dumneavoastrã veþi binevoi a cerceta depoziþiile martorilor, veþi
vedea cã nu este tocmai aºa. Astfel, dl. Argetoianu vine ºi spune în mod
categoric înaintea dumneavoastrã cã, în ziua de 10 octombrie, s-a întors de la
Sinaia ºi a chemat la dânsul acasã pe conducãtorii Bãncii Blank, între care era ºi
Tabacovici, ºi aceºti conducãtori ºi-au prezentat ei demisiile. Dar pentru cã
Tabacovici era considerat strãin de tot cea ce se credea cã s-a întâmplat nefast la
217
Banca Blank, se întâmplã cã el fusese propus ca director al noii bãnci reînnoite,

adicã aceea care avea sã se creeze, prin urmare, nu numai cã demisia d-lui
Tabacovici nu s-a cerut, dar a dat-o el ºi a dat-o la 19 octombrie, iar Consiliul
Bãncii Naþionale vorbea la 20 octombrie. El ºi-a dat demisia din proprie iniþiativã
ºi nimeni n-a vrut sã primeascã aceastã demisie, pentru cã pe el vroiau sã-l punã
ca director la noua bancã. Dl. Argetoianu spune cã înainte de a veni la domnia sa
domnul Manoilescu, Tabacovici ºi-a prezentat demisia, iar apoi dl. Manoilescu a
protestat, spunând cã dl. Tabacovici trebuie sã rãmânã.
Prin urmare, ce deduceþi dumneavoastrã din aceastã desfãºurare de
fapte? Mai întâi, cã este inexact cã Consiliul de Administraþie al Bãncii Naþionale
a cerut demisia d-lui Tabacovici. Consiliul a fost informat cã demisiile s-au dat ºi
demisia s-a dat din proprie iniþiativã a conducãtorilor care, din motive ce-i
privesc, nu mai vroiau sã stea la Banca Blank.
Dar oare faptul cã s-au dat aceste demisii înseamnã cã dl. Tabacovici era
conducãtor efectiv al Bãncii Blank, cã a fãcut manevre, persuasiuni etc? Desigur
cã nu, ºi dovadã cã este aºa este cã chiar Statul a insistat ca el sã fie propus ca
director ºi a fost dezolat când dl. Tabacovici n-a mai vrut sã fie director la Banca
Blank.
Dacã acestea sunt faptele, rãmâne sã ne punem încã o întrebare: oare în
ipoteza în care dumneavoastrã aþi zice cã aceste diferite incrimaþiuni aduse sunt
sincere ºi aþi primi aceastã interpretare a Comisiei de Anchetã, cum cã ceea ce
este incriminat Bãncii Blank implicit este o acuzaþiune ºi pentru conducãtori ºi
dacã aþi recunoaºte prin imposibil împotriva tuturor dovezilor cã, într-adevãr, ei
au determinat volumul reescontului, bilanþurile false etc., oare aceste diferite
elemente sunt cauza prejudiciului pe care Statul la suferit? ªi nu numai atât.
Dumneavoastrã în hotãrârea dumneavoastrã care trebuie sã aibã prestigiul pe
care personalitatea ºi funcþiunea ce o împliniþi ne autorizeazã sã credem cã-l va
avea, aceastã decizie trebuie sã aibã motivare în drept ºi trebuie sã justifice cã
aceastã cauzã a fost cauza determinantã, necesarã, sine qua non, fãrã de care
prejudiciul Statului nu s-ar fi putut produce. Dacã dumneavoastrã, în hotãrâre, nu
veþi spune cã acuzaþia la care vã veþi opri este ea aceea care a determinat
prejudiciul, independent de orice cauzã, atunci hotãrârea dumneavoastrã va fi
lipsitã de orice bazã de drept ºi este, desigur, imposibil sã ne închipuim cã
aceasta se va întâmpla.
Or, ce s-a întâmplat în speþã? Prejudiciul Statului zice legea cã este
datorat operaþiunii de preluare de portofoliu. Operaþiunea aceasta vi s-a arãtat cã
a avut drept cauzã o grijã a interesului general ºi nevoia pentru asanarea pieþei
bancare, aceastã iniþiativã a pornit de la Stat, sub impulsiunea consilierului
tehnic Auboin. Hotãrârea Comisiunii de Anchetã, pe care dumneavoastrã o veþi
cenzura, constatã, de altfel, cã Serviciul Scontului Bãncii Naþionale nu ºi-a fãcut
datoria. Dl. Costin Stoicescu, la pagina 5, aratã cã „era o necesitate de ordin
superior ca Banca Blank sã fie ajutatã în interesul calmãrii pieþei”. La pagina 14,
tot domnia sa aratã „cã s-au întrebuinþat toate mijloacele nu numai de
persuasiune, ci ºi de intimidare posibilã...” din partea cui? M-am aºteptat ca,
citind mai departe, sã vãd cã este vorba de mijloacele întrebuinþate de
conducãtorii Bãncii Blank. Dar depoziþia continuã: „...din partea Ministerului de
Finanþe, ca sã determine Consiliul Bãncii Naþionale sã facã operaþiunea
preluãrii.” Consiliul acesta al Bãncii Naþionale, din care fãcea parte ºi un domn
Bãlãnescu, care va face o foarte interesantã depoziþie aici, Consiliul acesta, din
care fãcea parte ºi dl. Costin Stoicescu, subscrie acest contract. Dacã aceºti
domni care fãceau parte din Consiliu n-ar fi judecat în concepþiunea domniilor lor
218
înþeleaptã, desigur cã ar fi demisionat. Dar nici unul n-a demisionat. Toþi au

semnat. ªi ducându-se dl. Stoicescu sã se plângã d-lui Auboin pentru cã se pare
cã ºi dl. Auboin la un moment dat era ezitant, dl. Auboin îi rãspunde cã, dacã nu s-
ar face acest lucru, ar fi o catastrofã! „Et je n’ai pas le goût des catastrophes”.
Martori ca Madgearu, Argetoianu ºi alþii vin ºi spun cã aceastã operaþiune
s-a fãcut într-un consiliu prezidat de suveran, s-a fãcut la insistenþa Ministerului
de Finanþe ºi vi se depun o serie întreagã de jurnale ale Consiliului de Miniºtri
prezidate de Madgearu, Argetoianu, Mironescu etc, vi se citeºte un referat al
ministrului Mironescu în care se aratã necesitatea inexorabilã pentru salvarea
pieþii de a se susþine Banca Blank, ºi toate aceste cauze, toate aceste gigantice
intervenþiuni, toate aceste gigantice investigaþiuni pentru aprecierea
oportunitãþii, toate acestea n-au nicio importanþã în ochii Comisiunii de Anchetã.
Responsabil pentru Comisiunea de Anchetã este Garvin.
Dacã dl. Blank vine ºi spune cã îºi ia rãspunderea operaþiunii, cã
Tabacovici ºi Soepkez n-au fãcut decât sã-l asiste; dacã fostul guvernator
Angelescu aratã cã nu s-a fãcut nicio presiune de cãtre Tabacovici ºi Soepkez,
dacã se aratã toate acestea atunci cum poþi sã mai spui cã prejudiciul suferit de
Stat se datoreºte lui Tabacovici ºi Soepkez? Cum este posibil sã nesocoteºti în
aºa mod principiile elementare de drept?
Vi s-a arãtat cã trebuie neapãrat stabilitã o legãturã de cauzalitate între
prejudiciu ºi culpã ºi vi s-a înfãþiºat o serie întreagã de teorii referitoare la aceastã
cauzalitate. Vi s-a spus cã în doctrina cea mai autorizatã se susþine astãzi cã
trebuie o cauzã necesarã pentru afirmarea prejudiciului. Nu este suficient sã
afirmi cã un prejudiciu a avut o serie întreagã de cauze, o serie întreagã de
oameni ºi sã conchizi cã toþi aceºtia sunt responsabili de prejudiciu. Ar fi absurd.
Fiecare din noi concurãm cu o verigã foarte micã la prejudiciile care ajung
înaintea justiþiei, ºi ar însemna cã fiecare dintre noi sã fim obligaþi sã rãspundem?
Nu. Trebuie sã fie vorba – cum spune doctrina, corectând teoria admisã de
Demoque în Germania –, Bergmayer a spus cã trebuie cauza cea mai activã,
aceea fãrã de care nu puteai sã concepi existenþa prejudiciului, alþi autori, în
Franþa, vorbeau despre „cauza adecvatã” ºi, în fine, în Italia, Giorgio vorbeºte
despre „cauza indispensabilã” apropiindu-se în aceastã credinþã de teoria
cauzei impulsive ºi determinante a finalitãþii dreptului, a lui Josserand, de cauza
aceasta care trebuie sã fie determinantã în legãtura de necesitate indispensabilã
între fapt ºi prejudiciu. Trebuie sã stabileºti cu minuþiozitate, nu cu afirmaþiuni
fanteziste cã manevra mea a fost cauza fãrã de care operaþiunea nu s-ar fi fãcut
ºi prejudiciul nu s-ar fi produs, cauza directã, necesarã, indispensabilã a acestui
prejudiciu. Jurisprudenþa germanã, citatã de Bergmayer, este în acelaºi sens.
În Franþa s-a mers mai departe ºi s-a cercetat care este soluþia când
existã o coincidenþã de cauze: douã cauze au avut aceeaºi putere, în sarcina cui
cade responsabilitatea?
/Citat jurisprudenþã/.
ªi jurisprudenþa a mers ºi mai departe ºi a hotãrât cã, dacã dauna provine
sigur din unul din faptele incriminate, dar fãrã sã se ºtie precis din care anume, nu
poþi trage concluziuni.
/Citat din Planiol ºi Ripert/.
ªi, în fine, chiar dacã aþi stabili cu preciziune cã dintre aceºtia toþi unul sau
din toate aceste fapte unul a fost determinant ºi aþi stabili existenþa acestui fapt în
sarcina unuia dintre inculpaþi, ei bine, dacã totuºi eu am sã vã dovedesc cã acela
care este victimã avea cunoºtinþã de aceste fapte ºi putea sã se punã în gardã,
atunci nu se mai poate vorbi de responsabilitate.
219

Dumneata mã condamni pe mine Banca Blank cã nu þi-am semnalat lipsa
de bonitate a efectelor, cã nu þi-am semnalat volumul colosal al reescontului, cã
nu þi-am semnalat acest „passage de niveau”, care trebuia sã opreascã
reescontul dumitale. Toatã lumea vine ºi spune: ºtiam foarte bine cã Banca
Blank nu face doi bani, ºi domnul Costin Stoicescu a venit ºi a afirmat cã Banca
Blank are pierderi de 1.400.000.000. Dumneata cunoºteai mai bine chiar decât
mine situaþia mea. Poþi veni acum sã spui cã fapta mea a fost cauza
prejudiciului? Desigur cã nu.
Dar, Onoratã Comisiune, toate aceste principii care se aplicã în viaþa de
toate zilele oamenilor obiºnuiþi ºi pe care trebuie sã le aplicaþi ºi acestor oameni
care ºi dânºii sunt oameni obiºnuiþi, guvernaþi de aceleaºi reguli de drept, cãci
legea din 1940 nu creeazã un regim exorbitant, toate aceste reguli au primit din
partea jurisprudenþei soluþiuni categorice care m-ar face sã conchid ºi sã spun cã
în speþã nu existã toate aceste elemente ale unei responsabilitãþi delictuale ºi cã
chiar dacã faptele s-ar stabili în socoteala conducãtorilor, chiar atunci n-aþi putea
sã-i condamnaþi.
Dar este un fapt foarte interesant în acest proces: între capetele de
acuzare care se aduc conducãtorilor este ºi acela de a fi colaborat cu Banca
Blank ºi, în special, de a fi asistat pe Aristide Blank în operaþiunea scoaterii din
obligo. Vi s-a demonstrat, eu nu revin, cã scoaterea din obligo a fost o operaþiune
fãcutã peste capul conducãtorilor – o operaþiune legalã – vi s-a arãtat chiar cã
scoaterea din obligo, apreciatã în momentul când s-a întâmplat, era o fericire
pentru Stat, cãci Banca Blank, vãzutã în culori atât de negre, reprezenta zero
prin semnãtura ei ºi se prefera un portofoliu al unor alte persoane, care poate nici
ele nu erau grozave, dar, decât nimic, tot era ceva. Se întâmplã însã, ulterior, cã
scoaterea din obligo, aºa cum era privitã atunci, s-a dovedit greºit privitã, s-a
dovedit cã Statul a greºit când a scos Banca Blank din obligo, cãci dacã n-o
scotea, banca putea sã-i plãteascã datoriile. ªi atunci ce s-ar fi întâmplat? Statul
venea la concordat ºi v-a arãtat dl. Ottulescu ºi Djuvara cã, venind la concordat
Statul, Banca Blank ar fi putut sã achite, în loc de sutã la sutã, 85%, pentru cã era
ºi Statul creditor. Aceastã prezentare la concordat n-a mai putut fi fãcutã de Stat,
pentru cã anticipat fãcuse scoaterea din obligo. Prin urmare, în ipoteza în care
dumneavoastrã aþi zice cã este prejudiciu, ºi în ipoteza în care aþi gãsi cã
scoaterea din obligo s-a fãcut prin maºinaþiuni de ale conducãtorilor Bãncii
Blank, trebuie sã recunoaºteþi cã ultima cauzã, necesarã, obiectivã ºi
indispensabilã pentru existenþa prejudiciului este scoaterea din obligo. Cãci,
dacã priviþi lucrurile nu din momentul când s-a fãcut trecerea, ci în înlãnþuirea
ulterioarã, vedeþi cã dacã nu exista scoaterea din obligo, prejudiciul nu exista,
Statul era complet achitat.
ªi atunci sã vedem ce au fãcut Tabacovici, Soepkez ºi Garvin, pentru
scoaterea din obligo.
Vi s-a demonstrat cã preluarea portofoliului s-a fãcut prin trei tranºe, cã
aceste trei tranºe s-au preluat în condiþiuni legale ºi cã scoaterea din obligo s-a
fãcut iarãºi cu formele legale. Dar hotãrârea constatã cã,cel puþin pentru a treia
tranºã, noi nici nu eram conducãtori, iar la pagina 40 zice cã nu suntem noi
vinovaþi /citat pag. 40 din hotãrâre/.
ªi atunci, când afirmi cã operaþiunea este a altuia decât a mea, cum poþi
sã vii sã mã condamni pe mine, când tu însuþi constaþi cã eu nu sunt vinovat de
aceastã singurã cauzã realã a prejudiciului? Cãci pe mine mã acuzi de toate
celelalte operaþiuni, dar vii ºi declari precis cã nu sunt vinovat de aceastã
220
operaþiune! Sã terminãm cu acest joc de cuvinte, pentru cã, incontestabil,

conducãtorii nu au avut nicio responsabilitate. A! Spune legea cã
responsabilitatea acestor conducãtori poate juca atunci când s-au fãcut vinovaþi
de fraude ºi atunci este posibil sã-i condamni pentru delictele lor, adicã vã dã
puterea sã vã pronunþaþi ºi pe bazã delictualã? Desigur. Dar nu poþi sã constaþi,
pe de o parte, cã aceste convenþiuni încheiate sunt bune, cã ele au fost fãcute cu
toate formele legale din punctul de vedere al îndatoririlor conducãtorilor bãncii,
cã deci mandatarii n-au fãcut nici un fapt autonom culpos, iar pe de altã parte sã-i
condamni.
Chestiunea aceasta nu este nouã, pentru cã, vedeþi, fenomenele de crizã
de la 1931 s-au repetat. Teoria faimoasei crize ciclice, periodice, a rãmas actualã
cu toate teoriile contrarii. ªi când asemenea epoci de crizã s-au produs, s-au mai
gãsit ºi în alte þãri bãnci care, ca ºi Banca Blank, uitase sau poate cã nu uitase,
dar depãºise limita ei, limitã care este singura condiþiune de sãnãtate a unei
bãnci, aceea de a fi bancã de depozit, ºi de a nu se amesteca în afaceri, adicã de
a face din depunerile clienþilor o bancã de afaceri. Este o greºealã de conducere
poate, voi arãta cã la noi în þarã a fost un imperativ, dar plec, deocamdatã, de la
premiza cã a fost o eroare ºi fãrã îndoialã cã aceastã confuziune de atribuþiuni
între o bancã de afaceri ºi o bancã de depozit este o crimã împotriva deponenþilor
– încã o datã, nu este cazul Bãncii Blank, dar vorbesc în principiu. Ei bine, chiar
atunci care este responsabilitatea conducãtorilor care au participat la o
asemenea operaþie în viaþa bãncii? Este o responsabilitate mare, dar cu o
singurã condiþie: ca sã poþi pronunþa responsabilitatea lor independentã ºi pe
deasupra responsabilitãþii bãncii, trebuie sã afirmi un fapt delictuos, reprobabil,
un delict civil autonom în sarcina lor.
Chestiunea s-a pus în Franþa cu ocazia cãderii Bãncii Comptoir d’
Escompte, ºi este relatatã în cursul de doctorat fãcut de profesorul Germain
Matin, fostul ministru de Finanþe al Franþei. Banca Comptoir d’Escompte, deºi
era o bancã de depozit, se angajase într-o operaþie considerabilã pe vremea
aceea ºi anume finanþa „Société de Métaux” ºi, la un moment dat, toate
depunerile micilor deponenþi fuseserã investite în aceastã societate de metale.
Acþiunile societãþii de metale se ridicaserã enorm, pânã la 2.000 Frs.Fr., era o
afacere strãlucitã în care banca s-a angajat mai departe. Dar a venit la un
moment dat reversul, aceste acþiuni au scãzut, conjunctura generalã n-a reuºit ºi
lumea a venit la ghiºeele bãncii sã-ºi cearã depozitele. Comptoir d’Escompte se
duce la Banca Franþei, cerând reescontul portofoliului. Banca Franþei, când a
vãzut cã vine cu geamantanul acesta de efecte, ºi-a dat seama cã prãvãlirea
unei asemenea bãnci private ar însemna distrugerea creditului privat, cãci atunci
când se prãbuºeºte o bancã privatã de oarecare importanþã într-un Stat, toate
celelalte sunt atrase, în virtutea principiului vaselor comunicante, cu o
rigurozitate matematicã, toate se prãbuºesc. ªi atunci, Banca Franþei a spus:
este o nenorocire, suntem ameninþaþi, dar eu bancã de emisiune, care trebuie
sã-mi acopãr lichiditatea ºi stocul, nu pot sã-þi deschid dumitale porþile, deºi este
o necesitate de Stat. ªi nu le-a dechis. N-a fãcut cum a fãcut Banca Naþionalã a
României, sã le deschidã pentru ca apoi sã spunã cã a fost intimidatã de
Tabacovici ºi Soepkez. ªi toatã lumea a spus cã bine a fãcut. Dar ce a fãcut, în
schimb, Banca Franþei? A constituit un sindicat bancar ºi a obligat bãncile private
sã dea 140 milioane franci, care pe urmã au fost suportaþi de Stat. Prin urmare,
ajutorul a fost dat, dar pe urmã Statul a spus cã nu poate el sã suporte aceste
sume ºi a mers sã vadã cine este vinovat. La proces s-a ajuns la condamnarea a
doi dintre administratori, independent de condamanrea bãncii, ºi au plãtit 25
221
milioane franci. De ce? Cum a întemeiat hotãrârea instanþa? A spus: pentru a

putea realiza aceste operaþiuni, conducãtorii respectivi ai lui Comptoir d’
Escompte au trebuit ca în procesele-verbale respective sau în contractele
respective sã dea o altã semnãturã decât aceea care trebuia. ªi neºtiindu-se, în
momentele acelea, de marea piaþã, cine trebuia sã dea semnãtura ºi cine nu,
evident cã inducerea în eroare a fost uºor posibilã. ªi s-a constatat lipsa
legalitãþii actului care a stat la baza acestei operaþiuni, iar mandatarii
conducãtori, autorii acestui delict de a nu fi pus semnãtura legalã, de a fi lãsat
împotriva statutelor sã se întâmple un asemena act, au fost responsabili de 25
milioane. S-a constatat cã piaþa francezã era liniºtitã în acele momente, cã nimic
nu justifica aceastã cãdere dacã nu era actul ilicit al conducãtorilor!
Dar, la noi, aºa s-a întâmplat oare? V-am arãtat cã un asemenea act ilicit
nu existã. Este contradictoriu sã afirmi responsabilitatea mandatarilor pe de o
parte, iar, pe de altã parte, sã constaþi legalitatea operaþiunii. Dar nu este numai
atât. La noi, în unele momente, acþiunea aceasta a Bãncii Blank la care au asistat
Tabacovici, Soepkez ºi Garvin, era o necesitate naþionalã. În expunerea de
motive a legii bancare se aratã cã Banca Naþionalã ºi Statul au povãþuit pe toate
bãncile private sã finanþeze întreprinderile româneºti ºi mai ales sã naþionalizeze
întreprinderile strãine. Depoziþia fostului ministru Madgearu, care se aflã la
pagina 9, aratã în mod categoric cã sistemul participãrilor bãncilor la afaceri
industriale în þara noastrã s-a introdus de la 1914 ºi nu s-a limitat numai la Banca
Blank. „Este surprinzãtor cã Banca Naþionalã, care are misiunea de a îndruma
instituþiunile de credit ºi puterea de ale controla, n-a sesizat la timp caracterul
primejdios al acestei politici bancare, ba chiar a îndrumat uneori bãncile la
asemenea operaþiuni, cum a îndrumat pe Banca Blank.” ªi atunci, poþi spune cã
este o greºealã de concepþie ºi cã tu, conducãtor, eºti responsabil cã ai
confundat rolul bãncii de depozit cu o bancã de afaceri? Evident, este o greºealã,
dar Banca Naþionalã a tutelat-o ºi este autoarea directã ºi imediatã a acestei
greºeli. Efectele care se prezentau la scont erau toate efecte cu scadenþã
îndepãrtatã, erau efecte cu cauzã industrialã. Banca Naþionalã ºtia cã aceste
efecte reprezintã operaþiunile unei bãnci de afaceri ºi nu de depozit cu lichiditate
imediatã, dimpotrivã, cu bonitate dubioasã, ca orice afacere, astãzi 1.000 lei
acþiunea, mâine un leu, aceasta este fatalitatea celor ce fac afaceri: ieri pe tron,
astãzi în subsol. Dar Banca Naþionalã, singurã, putea sã îndrepte banca privatã
pe calea cea bunã, cãci, bineînþeles, cã Banca Blank, venind la Banca Naþionalã
cu efectele acestea, dacã Banca Naþionalã nu le sconta, desigur cã a doua zi nu
mai venea. Dar când Banca Blank a vãzut cã asemenea efecte lipsite de bonitate
sunt primite ºi tutelate de Banca Naþionalã, se mai poate vorbi atunci cã
prejudiciul suferit de Stat din aceastã cauzã are drept cauzã obiectivã faptul
conducãtorilor Blank?
Iatã tot ce aveam de spus despre responsabilitatea conducãtorilor.
Nu este nevoie, cred, sã mai insist pentru a vã arãta cã nici în drept ºi nici
în fapt nu se poate vorbi de asemenea responsabilitate, ºi încã observ cã am
pledat nu pe faptele ºi constatãrile Comisiunii, ci numai ipotetic, pentru cã, încã o
datã, Comisiunea nu pune în sarcina mea asemenea fapte, ci le pune în sarcina
Bãncii Blank, fapte, de altfel, care nu existã. Dar am pledat ipotetic, ca sã vãd
chiar în ipoteza când ele ar fi exacte, care ar fi responsabilitatea conducãtorilor.
Un cuvânt sã-mi îngãduiþi pentru situaþia specialã a moºtenitorilor
Soepkez.
V-am spus de la început cã Richard Soepkez a încetat din viaþã în 1939,
cã în instanþã stau moºtenitorii sãi. Cã hotãrârea prin care se blocheazã averea,
222
blocheazã nu averea lui Richard Soepkez, ci toatã averea moºtenitorilor. Pentru

ipoteza imposibilã când dumneavoastrã veþi zice cã existã o responsabilitate în
sarcina lui Richard Soepkez, se pune întrebarea: cine va acoperi aceastã
daunã? O vor acoperi moºtenitorii? Evident, ei au acceptat moºtenirea pur ºi
simplu ºi, conform principiilor strãvechi, moºtenitorii continuã persoana
defunctului, iar datoriile defunctului, chiar necunoscute, care apar ulterior,
trebuie sã fie suportate de moºtenitori. Decât cã acest principiu, care este pus în
mod unanim de întreaga doctrinã ºi jurisprudenþã, îºi are o raþiune care îi dã baza
de echitate ce lipseºte la noi: când moºtenitorul este þinut ultra vires hereditatis,
de toate datoriile defunctului, chiar ºi cele necunoscute, este pentru cã, în
momentul în care a acceptat succesiunea, el avea posibilitatea s-o accepte sub
beneficiu de inventar ºi sã se afle astfel de toate datoriile chiar viitoare. N-a fãcut-
o, sã suporte. Dar cu o singurã condiþie, ca toate aceste datorii, necunoscute de
el în fapt, sã fi fost cunoscute de sistemul dreptului pozitiv în vigoare, cãci dacã
este vorba de o datorie pe care sistemul de drept pozitiv în vigoare în momentul
acceptãrii succesiunii nu o prevedea, nu poþi fi responsabil 10 ani dupã ce ai
acceptat succesiunea ºi ai crezut în ordinea de drept a statului românesc, cã
Statul vine cu o nouã sursã de responsabilitate în sarcina tatãlui tãu. Aceasta mai
ales cã, între timp, intervenise legea din 1936 care a ratificat întreaga operaþie de
preluare. ªi atunci, dumneavoastrã trebuie sã vedeþi cã, dacã eventual o
condamnare s-ar pronunþa, ea trebuie sã fie limitatã la averea lui Richard
Soepkez, iar nu la moºtenitori. Aceasta este posibil, deoarece la deschiderea
moºtenirii s-a fãcut un inventar. De altfel, avem impresia cã chiar aceasta este
voinþa legiuitorului din 1940, cãci aceastã lege vorbeºte despre averea
conducãtorilor Bãncii Blank ºi nu permite nicãieri sã se sechestreze ºi averea
moºtenitorilor. La noi s-a sechestrat averea moºtenitorilor numai printr-un abuz.
Dar interpretarea pe care o dãm noi textelor Codului Civil este, cred, conformã
chiar cu textele expres ale legii. V-am arãtat cã ideea aceasta cã succezi la
datoriile defunctului ºi continui persoana lui, raþionalmente nu este posibilã decât
pentru datoriile nu pe care tu le-ai ºtiut, dar pe care legea le ºtia posibile în
momentul când ai deschis succesiunea. Dacã s-ar întâmpla, zice, de pildã, art.
694, ca un testament sã aparã în urma acceptãrii, un testament care te lezeazã,
îþi produce o vãtãmare pentru mai mult de jumãtate, atunci acceptarea aceasta
poþi sã revii asupra ei. Prin urmare, legiuitorul nostru, în sistemul dreptului pozitiv,
a zis: voi pãstra aceastã prezumþie personalitãþii defunctului, în limitele însã în
care ea nu sfideazã echitatea. Dacã apare un testament pe care nu-l putem
prevedea, atunci nu mai sunt responsabil.
Eu cred cã, dacã atunci când este vorba de un nou testament care
rãstoarnã previziunile mele, acest limbaj este posibil, cu atât mai mult când este
vorba de o lege nouã, care creeazã o datorie nouã inexistentã în acel moment,
mã autorizeazã pe mine sã fac demarcaþiune între patrimoniul conducãtorului ºi
al succesorilor ºi, de aceea, în ipoteza când aþi condamna, vã rog sã condamnaþi
numai pe averea lui Richard Soepkez.
V-am arãtat ce contrast izbitor este între realitatea faptelor ºi între ceea ce
se cautã a se vedea, de pildã, în dl. Garvin, un foarte modest funcþionar, foarte
conºtiincios, la Banca Blank, nu înþeleg de ce se urmãreºte cu orice preþ ºi de la
o vreme încoace, este o tendinþã nenorocitã care este un rãu exemplu ºi o lipsã
de stimulent pentru noi, cei tineri, aceastã tendinþã de denigrare a tot ce avem
sãnãtos ºi de terfelire a tot ceea ce a reuºit sã se ridice. Când Richard Soepkez
stã pe banca acuzaþilor, am îndatorirea sã amintesc cã acest Richard Soepkez,
nãscut în Arad, de religie catolicã din pãrinþi moºi-strãmoºi, ungur de cetãþenie,
223
venit în þarã înainte de Unirea Transilvaniei, a luptat dupã Unire pe listele

Partidului Naþional-Þãrãnesc împotriva candidaþilor unguri în judeþele unde era
majoritatea ungureascã ºi a fost de douã ori reprezentant în Senat. Acest
Richard Soepkez a fost ambasadorul Guvernului Român care, în momentul
afirmãrii acþiunii iredentiste a episcopului maghiar Maillat, s-a gãsit neputincios
de a face sã se recheme acest episcop, ei bine, Soepkez, în mod particular, ºi-a
luat geamantanul ºi, în audienþã la Papa, a obþinut, în zece minute, ceea ce toatã
diplomaþia româneascã n-a putut obþine. Acest Richard Soepkez a fãcut în
Ialomiþa o ºcoalã modernã sãteascã, înainte ca dl. Gusti sã vinã cu teoria ºcolii
þãrãneºti a Institutului Social. Acest Richard Soepkez a fãcut pe veci danii Casei
ªcoalelor din care sã se întreþinã. De ce sã atingem memoria lui? De ce sã nu
recunoaºtem cã asemenea acuzaþiuni aduse cu atâta uºurinþã pe baza unor
fapte a altora, chiar dacã ar fi reale, dar ale altora, de ce sã nu recunoaºtem cã
reprezintã o rãsturnare a însãºi prestigiului nostru, al tuturor?
Înainte vreme am fost obiºnuiþi totdeauna sã atribuim de pildã lui Niculae
Tabacovici un rol atât de important ºi sã-i recunoaºtem rodnicia necontestatã în
activitatea þãrii noastre. Tabacovici, în timpul rãzboiului, a condus serviciul
prizonierilor, al internaþilor, a corespondenþei cu inamicul etc. În aceastã calitate
a fost trimis de Ionel Brãtianu sã ia contact cu Puterile Centrale, ca delegat al
Guvernului – bãiat la vârsta lui de atunci, cu simplu grad de locotenent; a pãstrat
aceste însãrcinãri ºi pe urmã, sub toate guvernele pãcii. El a fost acela care a dus
tratativele cu Puterile Centrale pânã sã ajungã delegaþii, fapt pentru care i s-a dat
ordinul Ferdinand I cu gradul de comandor, dumneavoastrã ºtiþi cã este un ordin
închis ºi ce importanþã reprezintã acest fapt. A fost apoi la atâtea întreprinderi, a
culminat la preºedinþia Consiliului de Administraþie al Cãilor Ferate, ºi n-am sã vã
citesc aceste foi oficiale ale Cãilor Ferate de unde se vede cã în Consiliul de
Administraþie prezidat de ministrul de Comunicaþie, în unanimitate, au luat
cuvântul rând pe rând, arãtând realizãrile lui Tabacovici de la Cãile Ferate. Într-o
epocã în care aceastã instituþie era cãlãuzitã numai de funcþionari capabili, dar
fãrã orizont, Tabacovici a adus orizonturi ºi a schimbat aceastã instituþie care era
un fel de Subsecretariat de Stat, într-o instituþie comercialã. De unde înainte era
complet deficitarã, a devenit o instituþie înfloritoare. El a construit Palatul CFR,
care nu s-a putut termina din cauza rãzboiului, dar care în orice caz este cea mai
monumentalã clãdire din Europa. El a introdus la CFR comisiunea tarifarã,
echilibrul bugetar etc., a transformat aceastã instituþie.
Oameni de o asemenea capacitate, de o asemenea rodnicã activitate, pot
fi compromiºi de cãtre o autoritate care, în mod atât de superficial ºi de inexact, le
aruncã tot felul de vini?
Aºteptãm cu profundã încredere hotãrârea dumneavoastrã care nu ne
îndoim cã va fi motivatã în principii riguroase de drept, principii care ne vor face
sã spunem tuturor în þarã ºi în strãinãtate, dar mai ales în strãinãtate, care este
prestigiul justiþiei în aceastã þarã.
224
Dl. avocat Gheorghiu:

Onoratã Înaltã Comisiune, problema ce se
deschide astãzi înaintea dumneavoastrã prezintã
importanþã nu numai prin cuantumul sumei care face
obiectul procesului, este vorba de aproape un miliard, ci
mai prezintã o infinitate de particularitãþi, dupã natura
efectelor, dupã calitatea debitorilor ºi varietatea
circumstanþelor în care s-au petrecut aceste operaþiuni.
S-a invocat de cãtre adversarii noºtri o frazã din
Goethe: „mult lãudatã ºi mult bârfitã”, fãcându-se aluzie
la Banca Blank. Voi începe apãrarea Statului, arãtând ºi
eu ce a însemnat Banca Blank, ce a fãcut ºi ce a rãmas
Banca Blank în finanþa româneascã. Departe de mine
gândul de bârfi. Dar nu e mai puþin adevãrat cã, în
interesul Statului, trebuie sã arãtãm lucrurile în toatã
cruda lor realitate, pentru a reþine ceea ce a fost ºi cea
rãmas Banca Blank.
S-a vorbit în pledoaria apãrãtorilor Bãncii Blank
de politica financiarã în interesul Statului pe care a dus-o
aceastã bancã imediat dupã rãzboi. Nu vã voi obosi
arãtându-vã în ce a constat acest fel de politicã ºi dacã a
fost bunã sau rea. Mã voi referi la un autor de
reamarcabilã autoritate, dl. profesor Slãvescu, care, în
douã lucrãri: „Organizaþia de credit a României” ºi
„Marea finanþã a României în vreme de rãzboi”, a arãtat
aceste lucruri.
Dacã banca Blank fãcea Dl. profesor Slãvescu împarte marea finanþã în
parte din marea finanþã douã categorii: 1/marea finanþã naþionalã ºi 2/marea
internaþionalã, cum de era
finanþã internaþionalã. În cea de a doua categorie,
o bancã de familie?
A face parte din finanþa enumerã în mod categoric Banca Blank. Iatã ce spune
internaþionalã nu este domnia sa vorbind despre Banca Blank:
dezonorant, cât timp nu
se poate afirma mãcar cã „Este de subliniat însã cu acest prilej faptul cã
Banca Blank a lucrat ºi dupã experienþa rãzboiului, aceastã mare instituþie
contra intereselor financiarã a þãrii persevereazã în întrebuinþarea
Statului.
aceleiaºi metode ºi anume de a rãmâne exponenta
finanþei strãine. Oricât de importantã este
participarea capitalurilor româneºti la aceastã
Din contrã, dl. V. Slãvescu, instituþie financiarã, ea rãmâne ... o bancã cu caracter
în depoziþia sa /pag. 1/, mixt, în care capitalul, influenþa ºi, câteodatã,
recunoaºte cã Banca Blank indicaþiunile strãinãtãþii, nu sunt fãrã importanþã.”
„...a contribuit la
nostrificarea, adicã la Iar mai departe:
atragerea cãtre economia
românescã a industriilor
din provinciile alipite.” „...dovada cea mai evidentã cã aceastã
A se vedea, cum se bancã, deºi dispunea de însemnate capitaluri
exprimã tot dl. Profesor româneºti, nu se poate considera ca bancã internã
Slãvescu, în calitate de româneascã, este cã, o datã cu izbucnirea rãzboiului,
ministru de Finanþe, în i s-a pus un comisar al Guvernului ... iar mai târziu, în
225
expunerea de motive la 1919, acþiunile ei au fost supuse ºtampilãrii ca ale

Legea Bancarã din 1934, tuturor întreprinderilor strãine ... Atât în Consiliul de
cu privire la specializarea Administraþie, cât ºi în Consiliul de Direcþie, figurau ºi
bãncilor, originea figureazã ºi astãzi reprezentanþi ai bãncilor strãine.
capitalului, imobilizarea Pentru toate aceste consideraþiuni, socotim Banca
plasamentelor ºi criza Blank ca o întreprindere financiarã cu caracter mixt ºi
bancarã. Extrasul fãcut
credem cã avem toatã îndreptãþirea pentru aceasta.”
din aceastã expunere
este cea mai bunã
pledoarie! Iar mai departe, ocupându-se de felul
operaþiunilor acestei mare întreprinderi financiare, aratã
câteva din operaþiunile care s-au continuat pânã în
ultimul moment, pânã la închiderea ghiºeelor ºi cererea
de concordat, operaþiuni care nu fãceau cinste unei mari
întreprinderi financiare.
În volumul „Organizaþia de credit a României”,
vorbind despre aceeaºi bancã, aratã câteva din
operaþiunile sale:
„Deºi grupul finanþei internaþionale este mult

mai redus decât al finanþei naþionale, totuºi, datoritã
relaþiunilor întinse ce are atât cu lumea comercialã din
þarã, cât ºi cu cercurile financiare din strãinãtate,
angajamentele celor 5 bãnci internaþionale sunt mult
mai mari decât a celor naþionale ... una din aceste
bãnci, Banca Blank, a fãcut un apel foarte mare la
Banca Naþionalã chiar încã din timpul marii crize din
1931, contractând angajamente pentru a face faþã
nevoilor ... Ceva mai mult ... aceastã bancã n-a gãsit
drept sã informeze prin bilanþurile sale pe nimeni
asupra angajamentelor sale de reescont pe care le-a
contopit cu conturile curente creditoare. Când s-a
gãsit într-o astfel de situaþie, era peste o datorie sã se
arate clar între angajamente ... aceastã sumã, iar nu
s-o treacã mai puþin vizibil între posturile active ale
portofoliului sãu unde putea scãpa mai uºor
cercetãtorilor... Dacã angajamentele de reescont,
care dovedeau legãtura cu Banca Naþionalã, nu sunt
arãtate în mod fãþiº ºi sincer în ce priveºte finanþa
internaþionalã, gãsim în schimb, la bãncile care
formeazã acest grup, angajamente specifice care se
grupeazã sub formã de conturi tranzitorii.”
ªi acum iatã cum defineºte dl. Slãvescu aceste

conturi tranzitorii:
„Avem de remarcat existenþa unui post în

bilanþ sub formã de conturi tranzitorii ... De obicei se
pot grupa sub egida de conturi tranzitorii beneficii
cuvenite anului viitor sau angajamente faþã de terþi ...
sau eventuale beneficii ascunse sau eventuale
pagube sau angajamente a cãror valoare exactã nu
poate fi încã prevãzutã, sau diferenþa de curs la
angajamente în valutã strãinã ...
Procedeul întrebuinþat rãmâne pendinte de o
criticã destul de serioasã, pe care nu o facem acum.”
226
Iatã, prin urmare, procedeul întrebuinþat încã de

mult de aceastã mare instituþie de credit, procedeu
criticat de un mare financiar al nostru.
S-a spus, ºi vã voi arãta termenul întrebuinþat de
profesorul Walter Lotz de la München, cã funcþiunea
principalã a bãncilor este de a aduna, sub formã de
conturi curente creditoare sau depuneri spre fructificare,
economiile unui popor ºi de a le dirija, tot sub formã de
credite, cãtre agriculturã, industrie ºi comerþ. În foarte
puþine cuvinte, voi arãta dacã sub acest aspect Banca
Blank ºi-a îndeplinit funcþiunea sa normalã de a aduna
economiile naþiunii noastre ºi de a le dirija în mod normal
cãtre agriculturã, industrie ºi comerþ.
În ce priveºte alegaþiunea ce se fãcea cã Banca
Blank meritã pentru interesul ce l-a depus în
desfãºurarea ºi dezvoltarea industriei naþionale dupã
întregirea þãrii, toate laudele, iatã ce spune acelaºi
autor:
„Care a fost metoda Bãncii Blank în aceastã
direcþiune? Cu excepþia participãrilor financiare ce a
fãcut în Satu-Mare ºi Baia-Mare când a colaborat ºi
cu ceva elemente locale româneºti, dar numai în
vederea obþinerii unor cât mai mari interese private
economice, aceastã bancã a colaborat cu instituþiuni
strãine...
Observãm cã toate participaþiunile
consorþiului bancar al acestui mare institut
internaþional nu au nimic comun cu intenþiunea de a
întãri bãncile locale ... ci sunt niºte simple asociaþiuni
ad-hoc în vederea de a obþine beneficii de ordin privat
economice.”
Iatã, Onoratã Comisiune, rãspunsul nostru la

afirmaþiunile fãcute în ce priveºte legãtura acestui mare
institut de credit particular cu bãncile din teritoriile
ocupate, alegaþiune care tindea sã dovedeascã cã în
intenþiunea ca acest mare institut a luptat pentru
ridicarea, nostrificarea ºi naþionalizarea industriei
româneºti.
De altfel, în aceeaºi ordine de idei, chiar dl.
Tabacovici întrebat în faþa Comisiunii de Anchetã în
legãturã cu aceastã problemã, afirmã, în dosar II, la pag.
66, cã Banca Blank era o bancã de familie în care familia
Blank, îndeosebi Aristide Blank – împreunã cu
Soepkez–, au avut majoritatea acþiunilor ºi cã iniþiativele
la Banca Blank erau rezervate, îndeosebi, d-lui Aristide
Blank. De asemenea, în dosarul VI, la pag. 200 ºi 204,
veþi gãsi un raport care afirmã la fel, cã Banca Blank era
o bancã de familie în care predominau interesele de
familie ºi nu avea nicio legãturã cu structura naþionalã,
sufletul ºi interesele acestei þãri. S-a spus de cãtre
cineva: „Les affaires sont l’argent des autres”, dar când
administrezi banii altuia se cere mai multã dibãcie ºi, în
orice caz, cea mai mare prudenþã.
227
Procesul pe care-l dezbatem astãzi nu are, în

niciun caz, la baza sa, aºa cum s-a afirmat, intenþiunea
de a se lovi în instituþiunile de o anumitã culoare,
instituþiuni care, la un moment dat, puteau sã fie
considerate ca foarte bune în þara noastrã, iar astãzi sã
nu mai fie considerate ca atare.
Bãncii Blank, la 1930, i s-a dat un miliard.
Adversarii noºtri spun cã acest miliard n-ar reprezenta
decât 20% din suma de 4 miliarde, cât se rezervase
pentru preluarea portofoliului imobilizat la Banca
Naþionalã. Eu voi spune cã acest miliard furnizat Bãncii
Din referatul alãturat se
vede cã, dintr-un total de
Blank la 1930 reprezintã 2/3 din suma care era
3.825 milioane la cât se rezervatã pentru preluarea portofoliului în cadrul art. 2 al
ridica pasivul Bãncii Blank Legii din 1929 ºi, în orice caz, mai mult decât suma care
la data concordatului, legal era prevãzutã pentru preluarea acestui portofoliu
numai cca. 50 milioane s- în cadrul art. 2 al legii din 1930.
au achitat în S-a spus cã Banca Blank a plãtit pe deponenþi
compensaþiuni cu
debitori, adicã ceva mai
sutã în sutã. Dar nu ne-a spus nimeni în ce fel au fost
mult de 20%, restul de plãtiþi aceºti deponenþi sutã în sutã. Vã amintiþi cã, prin
80% s-a achitat cu art. 72 al legii de conversiune, se permitea instituþiunilor
numerar ºi dãri în platã de credit particular de a primi în platã, pentru
de valori reale, cesiuni, compensaþia datoriilor debitorilor lor, livrete pe care
imobile, efecte publice. debitorii acestui institut, sau oricãrui alt institut, le puteau
De altfel, compensaþiunile
erau obligatorii, iar în cãpãta de pe piaþã. Iatã un debitor al Bãncii Blank pentru
ceea ce ne priveºte nu ne o sumã oarecare, care-ºi plãtea datoriile la bancã cu
profitau, fiind primite sutã livretele pe care le cumpãra pe piaþã cu 15%, ºi care
în sutã. mergeau la platã la Banca Blank sutã în sutã. Numai
Dacã ne referim numai la astfel se explicã cum Banca Blank a putut sã obþinã o
creditorii concordatari
propriu-zis /cu excepþia
sumã importantã de livrete, cu care pretinde cã a achitat
Bãncii Naþionale, sutã în sutã de deponenþii sãi.
Sindicatul „Steaua” etc., Onoratã Comisiune, în septembrie 1940,
care aveau gajuri/ legiuitorul, alarmat de abuzurile care se fãcuserã,
însumând Lei 1.758, alarmat de faptul cã abuzurile rãmãseserã
observãm cã au fost nesancþionate, a venit la început cu o serie de decrete-
achitaþi în proporþia chiar
peste 85%, din care 65% legi prin care organiza ºi instituia comisiuni de anchetã
Lei 1.141 /în numerar ºi pentru anchetarea diverselor activitãþi, ca, de pildã,
numai restul de Lei 390 Comisiunea pentru controlul averilor, pentru controlul
milioane/ circa 20% în devizelor, al fondurilor secrete etc. La octombrie 1940
dãri în platã etc. se instituie, printr-un decret, o comisiune care avea sã
ancheteze lucrãrile ºi operaþiunile în baza cãrora se
rãscumpãrase portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale.
Mã voi opri puþin la aceastã lege din octombrie 1940,
decret-lege care a fost completat ºi modificat prin
decretul din martie 1941.
Prin art. 1 din aceastã lege – s-a instituit o
comisiune de anchetã. Scopul ei – spune legea – era „sã
ancheteze operaþiunile ºi lucrãrile pe baza cãrora
Ministerul de Finanþe a rãscumpãrat portofoliul de
efecte aflat la Banca Naþionalã, potrivit legii din 27 iunie
1930 ºi 1 aprilie 1936, precum ºi condiþiunile fixate sau
convenþiunile încheiate pentru realizarea acestor
efecte.”
228
S-a cãutat a se interpreta acest text în sensul cã

Comisiunea nu avea altã cãdere decât sã ancheteze
operaþiunea rãscumpãrãrii în sine. Voi încerca sã vã arãt
cât de absurdã este aceastã tezã.
Dintru început, iatã ce ne spune legiuitorul care a
înfiinþat aceastã comisiune ºi ce spune legiuitorul
primului decret, care este modificat ºi completat în
martie 1941, adicã ce spune leguitorul în expunerea de
motive a decretului din octombrie 1941:
„Trebuie sã subliniem cã o bunã parte din

aceste creanþe proveneau de la diferitele întreprinderi
falimentare. În schimbul acestor imense sume date
unor întreprinderi private, care nici prin scopul, nici
prin politica lor, nu meritau un atare sacrificiu. Statul
nu a primit decât bunuri de o valoare infimã.
Cum prin operaþiunea preluãrii portofoliului
acestor întreprinderi, Statul a suferit, dupã cum am
arãtat, importante prejudicii, socotim cã se impune
revizuirea operaþiunilor preluãrii ºi rãscumpãrãrii
portofoliului imobilizat.”
Deci, dintr-un început, raþiunea acestui decret-

lege era revizuirea tuturor operaþiunilor care au dus la
preluarea portofoliului. Revizuire în ce scop? O aratã
legea, „pentru cã Statul a suferit importante prejudicii.”
Deci, nu operaþiunea în sine a rãscumpãrãrii, nu
aceastã operaþiune intra în cadrul Comisiunii de
Anchetã, ci toate operaþiunile ºi toate lucrãrile care au
dus la preluare.
S-a susþinut de adversar cã Comisiunea de
Anchetã ºi-a excedat competenþa atunci când a
anchetat ºi operaþiunile de reescont ºi alte operaþiuni
încheiate de bancã. Pentru a vedea intenþiunea
legiuitorului, trebuie sã mergem în mod normal la
raþiunea care a stat la baza legii de stabilizare. Scopul
stabilizãrii a fost sã dea lichiditate Bãncii Naþionale.
Printre alte mãsuri de ordin financiar, economic ºi
monetar, legituitorul, în vederea stabilizãrii, a vrut sã
epureze portofoliul imobilizat de efectele care se
gãseau imobilizate la acea vreme din cauza neachitãrii
la scadenþã. Prin urmare, scopul principal al stabilizãrii
era, pe de o parte, sã întãreascã institutul de emisiune,
iar, pe de altã parte, cum o spun ºi statutele Bãncii
Naþionale în art. 1, facerea unei monede stabile ca sã
permitã schimburile într-un mod stabil. De altfel,
conform statutelor BNR, scopul esenþial al institutului de
emisiune este sã facã ca moneda noastrã naþionalã sã
rãmânã în mod constant un instrument stabil de schimb,
evaluare ºi conservare, aceastã marfã de naturã
specialã sã permitã în mod constant mãsurarea tuturor
celorlalte valori. ªi încã o raþiune: Statul care
229
concesioneazã institutului de emisiune emiterea

monedei, este interesat, cel dintâi, ca aceastã monedã
naþionalã sã-ºi pãstreze stabilitatea, stabilitate fãrã de
care schimburile nu pot sã prezinte nicio siguranþã.
A admite teza susþinutã de adversarii noºtri cã,
prin acest decret din 1940/1941, legituitorul a intenþionat
sã ancheteze numai operaþiunea rãscumpãrãrii în sine,
operaþiune care a avut loc între Banca Naþionalã ºi Stat,
ar însemna sã concepem cã legiuitorul, prin acest
decret, a vrut sã descopere fraude sau prejudicii fãcute
de unul contra altuia, adicã de Stat în prejudiciul Bãncii
Naþionale sau de Banca Naþionalã în prejudiciul Statului,
ceea ce ar fi absurd. Ne-o spune, de altfel, însuºi textul
când aratã cã Comisiunea de Anchetã trebuie sã
ancheteze nu rãscumpãrãrile, ci operaþiunile ºi lucrãrile
în baza cãrora Ministerul de Finanþe a rãscumpãrat
portofoliul, deci tot ce a colaborat la aceastã operã finalã
a rãscumpãrãrii intrã în cadrul competenþei Comisiunii
de Anchetã stabilitã prin art. 1. Iatã, deci, rãsturnatã de
la început teoria adversarilor noºtri în care se susþinea
cã Comisiunea de Anchetã ºi-a excedat competenþa
când a înþeles sã ancheteze ºi alte operaþiuni decât
acelea care constituie operaþiunea propriu-zisã a
rãscumpãrãrii.
Dupã ce se instituie aceastã comisiune cu acest
scop, legituiorul ne spune ce se face cu constatarea la
care ajunge Comisiunea de Anchetã. O spune în art. 5:
Comisiunea consemneazã constatarea sa într-un raport
pe care îl înainteazã Ministerului de Finanþe, iar acest
art. 5 dispune: „Ministerul de Finanþe, cu avizul Bãncii
Naþionale, este autorizat a fixa condiþiunile de platã,
garanþie, termen ºi dobândã pentru fiecare efect.” Prin
urmare, Comisiunea consemneazã constatãrile sale
într-un raport pe care îl înainteazã Ministerului de
Finanþe, iar în baza acestui raport, Ministerul de Finanþe
va da deciziunea prin care se vor constata prejudiciile
suferite de Stat ºi persoanele þinute sã le repare. Deci,
anchetã, constatare în raport, raportul se înainteazã
Ministerului de Finanþe care, în baza lui, constatã
prejudiciile ºi dispune cine le va acoperi.
Dupã cum vedeþi, este aici o rãsturnare completã
a tuturor principiilor care stãteau pânã acum în materie
de responsabilitate. Este vorba de o rãspundere sui
generis instituitã prin acet decret-lege. O spune
legiuitorul în compunerea de motive, arãtând ca raþiune
Cum rãmâne atunci cu
rãspunderea sui generis,
mare de stat stabilirea acestor principii noi prin lege. Iatã
fãrã culpã sau fraudã? ce spune expunerea de motive:
„Þinem sã redãm vieþii publice prestigiul

onestitãþii. Þinem sã readucem în patrimoniul Statului
230
sumele ºi bunurile ieºite prin fraudã. Þinem sã dãm

satisfacþie opiniei publice care, ani de-a rândul, a
aºteptat sancþionarea abuzurilor ºi fraudelor, prin
exemplul moralizator al judecãþii.”
Deci, trebuie ca Statul sã fie acoperit de

prejudiciile suferite din tot complexul acesta de
operaþiuni ºi lucrãri care au dus la rãscumpãrare.
Adversarii noºtri au susþinut: nu se poate o
rãspundere când se constatã numai prejudiciul, ci
trebuie sã fie o culpã, o fraudã, ºi s-a invocat în sprijinul
acestei afirmaþii art. 3 din lege.
Din acest punct de vedere, cred cã toþi adversarii
aici fac o gravã confuzie: art. 3 este o excepþiune.
Articolul 3 nu prevede decât o mãsurã provizorie de
asigurare a Statului în cazul când se constatã prejudicii,
ºi aceastã mãsurã – spune legiuitorul – nu se ia decât în
cazul – este adevãrat – când se constatã fraude ºi „sau”
grave prejudicii, iar nu fraude „ºi” grave prejudicii.
Principiile de rãspundere sunt puse în art. 1 ºi 3,
Comisiunea constatã toate operaþiunile care au dus la
rãscumpãrarea, încheie un raport, îl înainteazã
Ministerului, Ministerul constatã prejudiciul ºi
persoanele care sunt rãspunzãtoare sã-l acopere.
Acesta este principiul. Art. 3 vine ºi spune cã atunci când
„se constatã fraude sau grave prejudicii aduse Statului,
Consiliul de Miniºtri va putea, printr-un jurnal publicat în
„Monitorul Oficial”, sã declare, la cererea Comisiunii de
Anchetã, blocate ºi indisponibile, fãrã îndeplinirea
vreunei formalitãþi de inscripþie sau sechestru, toate
bunurile mobile sau imobile ale întreprinderilor ºi
persoanelor al cãror portofoliu de creanþe a fost preluat
de Stat, ale întreprinderilor afiliate...etc.” Prin urmare,
este vorba de blocare, atât ºi nimic mai mult, rãspundere
nu avem aici, rãspundere avem în art. 1 ºi art. 3. Iatã,
Retroactivitatea trebuie prin urmare, o gravã premisã pe care îºi construiesc
sã se prevadã în mod adversarii noºtri teza, ºi care fatal duce la alte
expres! concluziuni decât acelea care se cer ºi pe care le
prevede legiuitorul.
Cred cã am dovedit prin aceasta cã, prin acest

text, legiuitorul a fãcut o foarte mare derogare de la
principiile dreptului comun. Putea s-o facã? Toatã
doctrina ºi jurisprudenþa spune, în mod unanim, cã
pentru motive bazate pe schimbãri produse în
condiþiunile vieþii sociale, pe necesitãþi generale noi sau
pe diverse alte consideraþiuni în legãturã cu programele
sociale, legiuitorul poate, în anumite cazuri, sã dispunã
în mod retroactiv, cu privire la fapte sau lucruri din trecut,
iar Flanyol, în luminosul sãu tratat de drept civil, spune
cã legiuitorul poate sã revinã asupra trecutului, fie
231
pentru a modifica sau suprima efecte deja realizate ale

unor drepturi, fie pentru a constata sau a aprecia
condiþiunile de legalitate ale unor acte. Or, ce a fãcut
legiuitorul prin aceastã lege? Ne-o spune ºi textul ºi
raþiunea este arãtatã ºi în expunerea de motive: de a
revizui, de a constata, de a aprecia condiþiunile de
legalitate ale unor acte ºi de a modifica sau suprima
efecte deja realizate ale unor drepturi. Iatã principiul
consfinþit în doctrinã ºi aplicat cu stricteþe prin acest text
de lege. Aceastã voinþã a legiuitorului poate sã rezulte în
mod tacit sau în mod expres. În speþã, legiuitorul, în mod
expres, spune acest lucru, pentru cã ce altã raþiune
decât aceasta poate sã aibã acest text? Se instituie
Comisiunea de Anchetã numai pentru constatarea
prejudiciului? Fraudele sau gravele prejudicii nu sunt
elementele esenþiale ale rãspunderii aºa cum este
instituitã rãpunderea prin acest decret-lege. Frauda sau
gravele prejudicii sunt elemente numai în ce priveºte
luarea unei mãsuri provizorii de blocare, atât ºi nimic
mai mult. Deci, chiar prin natura sa, acest text al
decretului-lege permite legiuitorului sã revizuiascã
operaþiunea din trecut, sã examineze condiþiunile de
legalitate ale unor acte din trecut ºi sã modifice efectele
deja realizate ale unor drepturi. Aceasta este, dupã
pãrerea noastrã, interpretarea strict juridicã ce trebuie
sã se dea acestui decret-lege în art. 3 ºi 5.
S-a spus de adversarii noºtri: dar în ce scop sã se
descopere vreun prejudiciu suferit de Stat atâta vreme
cât nu se articuleazã vreo fraudã sau culpã în sarcina
celor fãcuþi rãspunzãtori? La ce bun sã se descopere
prejudicii, când însãºi legea în baza cãreia s-a fãcut
preluarea portofoliului nu avea altã raþiune decât aceea
ca Statul sã suporte anumite sacrificii, deci sã-l facã sã
suporte anumite prejudicii?
Aceastã argumentaþiune a adversarilor noºtri ne
sileºte sã mergem sã analizãm ºi noi foarte pe scurt
textele care au fost dezbãtute de adversari. Aceste texte
sunt art. 1 ºi art. 2 din legea din 1930. Nu voi reveni
asupra definiþiunii pe care o dã legiuitorul din 1930
efectelor cu scadenþã îndepãrtatã, sunt efecte statutare,
afarã de lichiditate.
Mã voi ocupa în special în art. 2. Acest articol
conþine douã aliniate. În alineatul 1 se ocupã de
preluarea efectelor statutare ºi care se gãseau în
portofoliul Bãncii Naþionale la data de 7 februarie 1929,
adicã la data stabilizãrii, iar al. 2 se ocupã de „alte efecte
scontate de aceasta /Banca Naþionalã/, oricare ar fi data
intrãrii lor în portofoliu.” Reþineþi cã al. 1, care se ocupã
de preluarea efectelor statutare, spune cã Ministerul
este autorizat sã le rãscumpere în urma „propunerii
Bãncii Naþionale”, iar al. 2 nu vorbeºte decât de „avizul
232
conform al Bãncii Naþionale”, ceea ce are mare

importanþã. Prin urmare, prima deosebire este, cã în al.
1, se rãscumpãrã la propunerea Bãncii Naþionale, iar în
al. 2 cu avizul ei conform.
În al. 1 se vorbeºte de rãscumpãrarea efectelor
statutare ºi care se gãseau în portofoliul Bãncii
Naþionale, prin urmare douã condiþiuni unite prin
conjuncþia „ºi”, iar dacã mergem sã vedem construcþia
gramaticalã în al. 2 vedem cã aici se spune „alte efecte”,
se referã oare la contrariul celor din al. 1? Avem un
Dacã ar fi înþeles tot corespunzãtor contrar al primei propoziþiuni? Dacã am fi
efecte statutare, nu avut un asemenea corespunzãtor contrar, legiuitorul
trebuia sã zicã „alte”, ci
pur ºi simplu „ºi efecte
trebuia sã pãstreze simetria ºi sã spunã „alte efecte ºi
intrate dupã data de 7 oricare ar fi fost data intrãrii lor în portofoliu”. Or,
februarie 1929 la legiuitorul nu adaugã acest ºi, ci spune pur ºi simplu
reescontul BNR.” „alte efecte oricare ar fi data intrãrii...” aceasta nu este
decât desluºirea noþiunii de „alte efecte”. Dacã
legiuitorul ar fi vrut sã spunã prin „alte efecte” efecte
nestatutare, ce era mai simplu decât sã spunã „este
autorizat Ministerul în urma avizului conform sã
rãscumpere alte efecte”, înþelegeam orice alte efecte, ºi
nestatutare ºi oricare ar fi fost ele. Prin urmare,
gramatical textul al. 2 nu poate sã aibã alt înþeles decât
acela pe care-l dãm noi, adicã tot efecte statutare. De
altfel, în statutele Bãncii Naþionale, art. 23, se spune cã
Banca Naþionalã nu va admite în scont efecte aºa-zise
de circulaþie create în mod iluzoriu între diferiþi
semnatari ºi neavând nici cauzã, nici valoare realã. Art.
24 aratã cã nu sunt admise la scont decât efectele de
comerþ la ordin, cu scadenþã de cel mult 100 zile ºi
garantate prin trei semnãturi solvabile. Deci, dacã al. 2
al legii din 1930 ar trebui înþeles în sensul cã legiuitorul
autorizeazã ºi preluarea efectelor nestatutare, ar
însemna sã ne gândim cã legiuitorul a autorizat sã se
preia ºi efecte care sã nu aibã cauzã realã, valoarea
realã, trei semnãturi solvabile ºi sã nu fie efecte la ordin.
Se putea ºi era logic acest lucru?
S-a spus cã al. 2 a fost introdus în mod special
pentru a asana piaþa ºi s-a mai spus cã legiuitorul, în
intenþiunea lui, introducând acest text a înþeles sã facã,
în ce priveºte asanarea finanaciarã, un enorm sacrificiu
ºi cã sacrificiul pe care trebuia sã-l facã Statul în cadrul
Din douã, una: sau BNR
acestui text, trebuie sã se facã numai în cadrul al. 2,
avea ºi efecte nestatutare pentru cã în cadrul al. 1, din moment ce Statul înþelegea
ºi Statul ca sã salveze sã preia efecte statutare, nu înþelegea sã facã niciun
BNR-ul trebuia sã le sacrificiu.
preia, sau BNR nu avea Poate fi conceput acest lucru? Am fãcut
asemenea efecte ºi, deci,
nici Statul n-avea de
stabilizarea, vin cu legea aceasta care administreazã
unde sã le preia. Or, portofoliul preluat de Stat ºi Statul, care face stabilizarea
dl. Angelescu declarã cã ca sã salveze, sã întãreascã Banca Naþionalã, poate sã
existau efecte nestatutare þinã acest limbaj: înþeleg sã te ajut, dar înþeleg sã-mi dai
233
la BNR ca la toate bãncile efecte statutare, iar dacã nu-mi dai efecte statutare nu
de emisiune care au pot sã te ajut. Scopul, raþiunea stabilizãrii, era tocmai
trecut prin epoci de crizã,
deci e vorba de un întãrirea Bãncii Naþionale. Iatã, prin urmare, cât de
fenomen inevitabil, ºubredã este argumentaþiunea adversarilor noºtri când
datorat împrejurãrilor ºi susþin cã însãºi raþiunea legii din 1930 era un sacrificiu,
nu culpei vreunei pãrþi. o pierdere pe care Statul prevedea atunci când autoriza
Ministerul de Finanþe în vederea asanãrii finanaciare, sã
preia portofoliul imobilizat de la Banca Naþionalã, în
afarã de efectele statutare ºi oricare ar fi fost data intrãrii
acestor efecte la reescontul Bãncii Naþionale.
Încã o chestiune cu privire la examinarea acestui
text. Aþi vãzut cã al. 1 spune cã se vor prelua efecte
statutare ºi care se gãseau în portofoliul Bãncii
Naþionale la data stabilizãrii, pânã la concurenþa sumei
totale de 3.250.000.000. Al. 2 spune cã se vor prelua
alte efecte oricare ar fi data intrãrii lor, în vedere de a
contribui la asanarea financiarã ºi în mãsura în care
resursele prevãzute de programul de stabilizare vor
întrece totalul de mai sus. Din aceastã parte finalã,
adversarii mei trag o concluzie ºi anume: este adevãrat
cã legiuitorul, în al. 1, a prevãzut cã preluarea se va face
pânã la concurenþa sumei de 3.250.000.000, dar dacã
al. 2 are acest text final, înseamnã cã diferenþa trebuie
socotitã pânã la suma pe care Statul a dat-o pentru
preluarea întregului portofoliu, adicã pânã la 4 miliarde.
Aceasta oare este interpretarea realã care trebuie datã
textului? Care este „totalul de mai sus”? Dacã era ca
legiuitorul sã înþeleagã cã, în cadrul al. 2, sã se preia
toatã diferenþa dintre suma de 4 miliarde ºi suma care
efectiv ar fi fost preluatã de Stat în cadrul al. 1, o
spuneam în mod categoric, adicã ar fi spus „diferenþa
între suma prevãzutã prin programul de stabilizare ºi
suma efectiv trecutã la Stat în cadrul al. 1”. Este
adevãrat cã, în cadrul al. 1, legiuitorul fixeazã un plafon
maxim de 3.250.000.000. Dar în al. 2 nu se spune „pânã
la suma efectiv încasatã”, ci se spune „pânã la suma de
mai sus”, adicã pânã la 3.250.000.000. Deci, numai
diferenþa aceasta dintre 3.250.000.000 ºi 4 miliarde,
numai pentru aceastã diferenþã se puteau prelua efecte
în cadrul al. 2. Iatã, prin urmare, cum privim noi
problema ºi cum interpretãm noi în mod corect acest
text care dezleagã în mare parte problema noastrã. Dar
pentru a justifica cã prin însãºi raþiunea acestei legi,
legiuitorul a înþeles sã permitã Statului ca la creanþele
preluate sã suporte oarecare pagube, adversarii mei
aduc un alt argument ºi anume: ei spun cã legiuitorul din
1936 care ratificã o convenþiune între Stat ºi Banca
Naþionalã din iunie 1935 recunoaºte cã, în speþã, chiar
în ce priveºte portofoliul imobilizat preluat de Stat de la
Banca Naþionalã, a fost vorba de creanþa unor debitori
insolvabili, creanþe care nu se puteau executa ºi ca
234
atare – recunoscând lucrul acesta – implicit Statul

recunoaºtea dreptul sãu de a prelua niºte creanþe la
care trebuia sã sufere amputaþiuni.
Oare aºa sã fie? Legea din 1936 ratificã
convenþiunea prin care se spune: „în vedere cã
portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale a României a
trecut la Stat pe baza planului de stabilizare ºi a legii din
27 iunie 1930, a fãcut în mare parte obiectul unor
convenþiuni de platã pe termene lungi, încheiate de Stat
cu debitorii respectivi; cã parte din aceste convenþiuni
nu s-au putut executa /legiuitorul nu spune „nu s-au
executat”/ iar parte din debitori au devenit insolvabili
/legiuitorul nu spune „au fost insolvabili/...” Deci, în
momentul când s-a preluat în cadrul legii din 1930, eu n-
am preluat debitori insolvabili. Prin urmare, nu este
exactã susþinerea adversarilor noºtri cã legea a
recunoscut la 1936 cã s-au preluat debitori insolvabili.
N-a recunoscut legea acest lucru. Iar mai departe se
spune: „Pentru a se proceda la o lichidare a acestui
portofoliu cât mai grabnicã ºi cât mai avantajoasã pentru
Stat, s-a înfiinþat, prin decizia ministerialã nr. ... o
comisiune...”. Deci, aceastã lege niciun moment nu
poate sã fie primitã în concepþiunea pe care o prezintã
adversarii noºtri. Aceasta în ce priveºte interpretarea pe
care noi o dãm decretului din 1930 ºi legii din 1936.
Adversarii noºtri, susþinând aceastã tezã, nu
spun cã nu poate sã existe prejudiciu sau rãspundere
pentru prejudicii, fãrã culpã sau fãrã fraudã, ºi cã, în
orice caz de speþã, s-ar putea pune bazã numai pe
rãspunderea contractualã ºi au mai susþinut cã Statul, în
epoca preluãrii, a cunoscut situaþia de fapt. Au invocat în
sprijinul acestei teze operaþiunile de preluare a primei
Dar Ministerul Finanþelor tranºe ºi în special corespondenþa care s-a urmat între
repeta aceastã asigurare consilierii tehnici ºi, în special, dl. Auboin ºi Banca
în corespondenþa sa
directã cu BNR într-o Naþionalã ºi Ministerul de Finanþe.
formã cum nu se poate Îmi voi îngãdui, foarte scurt, sã revãd din
mai expresivã: Ministerul pasagiile acestor corespondenþe. Iatã o adresã sau o
de Finanþe socoteºte într- corespondenþã adresatã de Auboin la 17 august 1931,
adevãr cã, în criza
actualã ºi faþã de
deci în epoca pour-parle-urilor pentru preluarea celei de
greutãþile prin care trece a doua tranºe, adresatã Bãncii Naþionale: „Într-o
economia naþionalã, este conferinþã þinutã la 21 iulie 1931 cu Ministerul de
de datoria Statului sã vinã Finanþe, acesta a asigurat Comitetul cã Statul va face la
în ajutorul marilor noastre nevoie sacrificiile necesare în interesul depondenþilor,
institute de credit, chiar
cu preþul unor însemnate
spre a evita pieþei riscurile ce ar rezulta în acest moment
sacrificii. /Vezi adresa din cãderea unei bãnci.”, ºi adversarii noºtri trag de aici
Ministerului Finanþelor din concluzia cã Ministerul de Finanþe a înþeles sã afirme cã
6 august 1931, prin care va face sacrificii. Or, aceasta este doar o relatare pe
confirmã Bãncii Naþionale care o face Auboin Bãncii Naþionale. În ce mãsurã
cã este de acord cu
Proiectul Convenþiei aceastã relatare îmi este mie, Stat, opozabilã? Auboin
pentru asanarea Bãncii se adreseazã Bãncii Naþionale, spunând cã ministrul de
Blank/. Finanþe de atunci i-a spus cã înþelege sã facã sacrificii
235
ca sã salveze piaþa. Desigur, o asemenea afirmaþiune

nu poate sã fie opozabilã Statului.
Mai departe, din adresa Ministerului de Finanþe
din 12 august cãtre Banca Naþionalã, se vede cã se
vorbeºte, într-adevãr, cã Statul consimte sã facã un
sacrificiu. Dar la ce se limiteazã acest sacrificiu? „La
imobilizarea pe ºase luni din contul J din împrumutul de
la 1931 a sumei de 1.600.000.000”. Acesta era
sacrificiul: imobilizarea pe termen fix.
Spre a dovedi cã Statul cunoºtea situaþia ºi a
înþeles sã facã sacrificii ºi acesta este le clou adversarii
invocã adresa d-lui Auboin din 24 iulie 1931, adresã în
care se spune:
„...de la începutul lunii s-au petrecut un

oarecare numãr de fapte, care au format obiectul
recentelor deliberaþiuni ale Comitetului, dar care sunt
prea grave pentru a nu atrage atenþia asupra lor.
Situaþia Bãncii Blank a fost deseori obiectul
examenului Comitetului dupã stabilizare, am insistat
ca Banca Naþionalã sã exercite asupra bãncilor
particulare ... o supraveghere legitimã ºi sã obþinã un
expozeu periodic ºi sincer asupra situaþiunilor lor.
Banca Balnk a obþinut, în 1930, un ajutor foarte larg,
permiþându-i-se reescont, în afarã de portofoliul
admis în mod normal mai înainte, mai întâi 458
milioane, apoi 265 milioane, efecte cu douã
semnãturi, neprezentând condiþiunile cerute pentru a
fi normal scontate.”
Deci, o spune dl. Auboin la acea datã cã, în afarã

de portofoliul admis în mod anormal, i se mai permite ºi
alt portofoliu, în mod anormal deci, neprezentând
condiþiunile cerute pentru ca normal sã fie scontate. Are
foarte mare importanþã acest lucru:
„...Situaþiunea Bãncii Blank s-a ameliorat între

timp ºi prin hotãrârea Statului de a primi cu titlu de
portofoliu rãscumpãrat de el ... 300 milioane efecte
excepþional admise la Banca Naþionalã. Mi-am dat
acordul, deºi operaþiunea era în afarã de cadrul legii
de stabilizare. Dupã iulie 1930, s-au produs fapte
extrem de grave: întâi, Banca Blank a tras cecuri fãrã
acoperire care nu s-au putut achita decât printr-un
reescont la Banca Naþionalã în condiþiuni extrem de
anormale. Diferite vânzãri de devize, fãcute de Banca
Blank Bãncii Naþionale, la 11 zile n-au fost achitate la
scadenþã, acest fapt semnalându-se de Bank of
Roumania ... ceea ce a adus un prejudiciu nu numai
Bãncii Blank, dar ºi creditului românesc însuºi. Din
situaþia de la iulie 1931 a Bãncii Blank rezultã cã,
numai douã posturi ale activului, constituie douã
treimi din activ, postul Bordei ºi Banca Industrialã,
deci balanþa nu s-a obþinut decât prin supraevaluare
236
... care reprezintã în realitate o adevãratã pierdere,

40% din activ, în timp ce capitalul ºi rezervele nu sunt
decât 320 milioane...”
Cunoºteam situaþia? Ce spune dl. Auboin? Cã

situaþiunea era atât de disperatã încât ajutorul pe care îl
da Statul însemna o pierdere totalã a sumelor furnizate
Dar constatãrile d-lui de Stat. Nu spune decât cã situaþiunea este gravã ºi
Auboin sunt relatate aratã în ce consta: a tras cecuri fãrã acoperire, lucru
direct de BNR cãtre semnalat de bãncile din strãinãtate, cã balanþa s-a fãcut
minister cu adresa din 19
august 1931
numai prin supraevaluarea a douã posturi din activ ºi cã
s-au prezentat bilanþuri neregulate ºi distribuiri de
beneficii neregulate. Aceasta înseamnã oare cã Statul
cunoºtea în acel moment insolvabilitatea totalã a Bãncii
Blank? Aceastã insolvabilitate poate sã rezulte dintr-o
notã a d-lui Auboin?
De altfel, dl. Aristide Blank, în apelul sãu, spune
cã, în momentul preluãrii celei de a doua tranºe, banca
prezenta într-adevãr o imobilizare mai accentuatã.
În ipoteza când dumneavoastrã veþi spune cã,
totuºi, Statul a cunoscut, în momentul când se fãcea
aceastã operaþiune a trecerii portofoliului imobilizat la
Stat, situaþia – disperatã dacã vreþi – a Bãncii Blank ºi de
insolvabilitatea totalã a ei ºi, totuºi, Statul n-a înþeles sã
ia nicio mãsurã cu care sã stãvileascã chiar peste
insistenþele dolosive ale Bãncii Blank de a se perfecta
aceastã operaþiune, care, prin faptul cã Statul a
cunoscut aceste împrejurãri, este exoneratã de
rãspundere Banca Blank ºi conducãtorii ei?
Ca rãspuns la jurisprudenþele franceze invocate
de dl. Veniamin, noi venim cu o jurisprudenþã foarte
recentã a Curþii noastre de Casaþie, jurisprudenþa Cas. I,
nr. 305 din 1941, care spune: „este constant în drept cã
acela care, prin culpa sa, cauzeazã altuia un prejudiciu,
este obligat a-l repara ºi aceasta chiar ºi în cazul când
cel dãunat ar fi avut posibilitatea prin luarea unor mãsuri,
sã împiedice producerea daunei.
Deci, iatã Statul care ar fi putut în acel moment,
cunoscând lipsa de bonitate a efectelor, sã împiedice
aceastã operaþiune ºi, totuºi, n-a fãcut-o. Curtea de
Casaþie spune cã, totuºi, culpa dumitale nu-þi este
iertatã, chiar dacã victima ar fi putut împiedica
producerea daunei. Instanþele au spus cã, faptul cã
victima a cunoscut situaþia, poate avea cel mult
importanþã atunci când este vorba de aprecierea
despãgubirilor, a cuantumului, dar nu te exonereazã pe
dumneata de faptul comis cu fraudã în dauna
creditorului.
Iatã, prin urmare, ce rãspundem noi la
chestiunea dacã Statul a cunoscut sau nu starea de
insolvabilitate a Bãncii Blank.
237
S-a spus de cãtre unul din apãrãtorii Bãncii Blank

cã Statul n-ar putea astãzi sã cearã daune atât timp cât
Banca Blank, cunoscând cã a fost scoasã din obligo, cã
nu-l mai are pe Stat creditor, s-a prezentat la concordat
oferind sutã în sutã ºi cã ar fi putut sã cearã peste
concordatul preventiv un concordat agricol, iar, în al
treilea rând, cã Banca Blank ar fi putut sã achite datoriile
sale cu veniturile „Discom”.
În ce priveºte cã Banca Blank, dacã cunoºtea
împrejurarea cã Statul este încã un creditor, ar fi putut
cere ºi concordat agricol ºi n-ar fi plãtit sutã în sutã
concordatul comercial, v-am arãtat în ce fel, ºi este
notoriu, s-a fãcut plata sumelor imense de cãtre Banca
Blank la cotele concordatare. În ce priveºte dacã Banca
Dar ce împiedica pe Blank putea sã cearã sau nu un concordat agricol peste
Banca Blank sã renunþe cel preventiv, art. 61 spune cã institutele de credit aflate
la concordatul preventiv,
dacã obþinea un
în concordat nu pot sã cearã un concordat agricol decât
concordat mai favorabil? renunþând într-un termen de un an la concordatul
comercial. În aceastã privinþã nu insist, Înalta Curte de
Casaþie s-a pronunþat în mod categoric cã aceasta este
interpetarea art. 61, ºi acesta este textul care lãmureºte
situaþia instituþiunilor de credit în concordat ºi care vor sã
cearã încã un concordat agricol. Iatã ºi textul art. 61:
„Aceste instituþiuni vor putea sã beneficieze ºi

de dispoziþiunile art. 50 ºi urmãtor din aceastã lege,
dupã distincþiunile stabilite de aceste texte, cu
condiþia ca, în termen de un an de la promulgarea ei,
sã renunþe la concordat.”
Deci, susþinerea fãcutã de adversari cã astãzi

Statul, neconstituindu-se creditor la acea epocã,
scoþând din obligo Banca Blank, a încetat de a mai fi
creditor, n-a mai dat putinþa Bãncii Blank sã cearã peste
concordatul comercial un concordat agricol, aceastã
susþinere, la rândul ei, cade.
S-a susþinut, de asemenea, cã toate aceste
operaþiuni, toate aceste lucrãri s-au petrecut la lumina
zilei. Îmi revine mie sarcina sã arãt aºa cum rezultã din
dosar, în ce condiþiuni s-au petrecut aceste operaþiuni
care au dus la preluarea portofoliului de la Banca
Naþionalã. În faþa Comisiunii de Anchetã au venit o serie
de martori, la ale cãror depoziþii mã voi referi. Aºa, dl.
Cantuniari spune:
„Am avut impresia cã conducerea Bãncii

Blank a fost prevenitã de operaþiunea proiectatã a
preluãrii de cãtre Stat a portofoliului imobilizat de la
Banca Naþionalã. Astfel se explicã pentru ce a cerut ºi
a obþinut aceastã mãrire de credit în scop de a putea
trece la Stat cât mai mult din portofoliul ei de o valoare
scãzutã...”
238
De altfel, cã acestea erau procedeele, cã

aceasta era mentalitatea ºi cã acestea erau moravurile,
este suficient sã citesc un pasaj din depoziþia pe care o
face defunctul Madgearu, autorul legii din 1930:
„Prin legea din 27 iunie 1930 s-au completat

lacunele planului de stabilizare. Art. 2, al. 2 din lege, s-
a introdus pentru a preveni fenomenele de crizã, de
neîncredere în solvabilitatea bãncilor, constând în
retragerile de depuneri, îndeosebi la Banca Blank.”
Aceasta era Banca Blank. Cineva avea nevoie

de un alineat în lege, îl obþinea. ªi vine autorul legii ºi
spune cã, în special, s-a fãcut pentru Banca Blank în
ªi, totuºi, Banca Blank l-a 1930, dupã cum este ºtiut de toatã lumea, a mers din
repudiat!!! ureche în ureche, textul concordatului agricol a fost
introdus tot pentru Banca Blank.
Dl. Cantuniari spune cã preluarea în sine s-a
fãcut pentru Banca Blank:
„Am impresia cã scontul pentru Banca Blank

creºtea de la o zi la alta, pentru cã ºtia cã va veni
legea de preluare a portofoliului.”
Dl. Bãlãnescu:
„Nu putem ºti în ce mãsurã cei care aveau sã

beneficieze atât de scandalos de aceastã lege ºi care
nu se sfiau a face sã se înþeleagã cã sunt protejaþi de
sus, au avut cuvânt ºi au influenþat ca aceastã funestã
interpretare sã fie tradusã în legea din 1930. S-a
întâmplat ca unele poliþe sã fie create pentru a trece
Desigur, cazul Bãncii prin Banca Naþionalã în portofoliul Statului.”
Generale, constatat de
Comisia de Anchetã! Prin urmare, martorul ne spune cã s-au creat
efecte pentru a fi trecute Statului prin portofoliul Bãncii
Naþionale. Aceasta era mentalitatea, acestea erau
moravurile ºi acesta este rãspunsul pe care-l dau
adversarilor noºtri, când afirmã cã totul s-a petrecut la
lumina zilei.
În ce priveºte volumul efectelor prezentate la
scont, la pagina 60 martorul Thanos spune:
„conducãtorii efectivi care dãdeau ordine în ce

priveºte volumul ... erau Aristide Blank, Soepkez ºi
Tabacovici. Unele efecte respinse la reescont de
Banca Naþionalã erau, ulterior, primite. Demersurile
pentru primirea la scont le fãceau cei de mai sus.”
Martorul Spiratos:
„Directori efectivi la Banca Blank erau d-nii

Aristide Blank, Soepkez ºi Tabacovici, care dãdeau
ordine privind volumul scontului nostru la Banca
239
Naþionalã ºi ei singuri se interesau ºi fãceau

demersurile pentru primirea la reescont. Unele efecte
respinse erau, ulterior, primite la reescont de Banca
Naþionalã. Astfel s-a întâmplat cu efectele Bãncii
Industriale în 1930 ºi 1931, pentru primirea cãrora au
intervenit cei de mai sus.”
Dl. Argetoianu:
„N-am ºtiut niciodatã ce portofoliu se

sconteazã la Banca Naþionalã, decât prin protestãrile
d-lui Blank, care spunea cã Banca Naþionalã îl
persecutã.”
ªi reþineþi, tot pentru mentalitatea de atunci, fãrã

sã fac nicio acuzaþie, cã dl. Argetoianu de abia ieºea
atunci din Consiliul Bãncii Blank, pentru ca sã treacã pe
scaunul ministerial.
În ce constau persecuþiunile de la Banca
Naþionalã? Oare Banca Naþionalã era pusã sã
persecute pe unii ºi sã avantajeze pe alþii? ªi în ce
constau plângerile pe care le fãceai atunci?
Dl. Costin Stoicescu aratã:
„În urma tratativelor cu Ministerul de Finanþe ºi

în urma discuþiunilor foarte vii ºi a stãruinþelor care s-
au depus, s-a acordat Bãncii Blank un credit de 800
milioane.”
ªi mã întreb: cine avea interes? Cine era refuzat

cu unele efecte la scont? Cine ne spune cã ministrul de
Finanþe venea sã se plângã de neplãcerile pe care le
avea la Banca Naþionalã? Banca Blank se plângea,
Banca Blank fãcea toate presiunile pentru a i se reprimi
la reescont efectele refuzate.
Dar o spune chiar dl. Blank, la pagina 52:
„Organele de conducere interveneau atunci

Erau chiar obligate sã când era vorba de sume mari sau când se respingeau
intervinã, dar asta nu de la reescont efecte de valoare mare, în aceste
înseamnã cã puteau sã cazuri numai eu ºi domnul Tabacovici interveneau la
dicteze Bãncii Naþionale Banca Naþionalã pentru a se admite reescontul.
sau sã-i violenteze voinþa. Conducãtorii bãncii nu se amestecau decât atunci
când banca întâmpina dificultãþi de la Banca
Naþionalã ºi, în aceste cazuri, interveneau la Banca
Naþionalã pentru a face ca un anumit volum de scont
sã fie admis, numai eu sau dl. Tabacovici.”
Iatã, deci, încolonarea acestor dovezi prin însãºi

recunoaºterea d-lui Aristide Blank în informaþiunea pe
care o serveºte Comisiunii de Anchetã ºi care este
consemnatã în pag. 52.
240
Ce rãmâne din afirmaþia fãcutã de adversari cã

Dar aceste intervenþii se totul s-a petrecut la lumina zilei? Dacã totul se petrecea
fãceau doar tot la lumina la lumina zilei, la ce bun aceste intervenþii, aceste
zilei!
discuþii vii, la ce bun sã stãrui sã se primeascã efecte
care fuseserã refuzate iniþial?
Adversarii noºtri, analizând culpa ce li se imputã
în raportul de anchetã, au spus cã se face o imputaþiune
Bãncii Blank cã a prezentat la scont Bãncii Naþionale
efecte în valoare mai mare decât în plafon. ªi se întreba
unul din apãrãtori: dar unde gãsiþi în lege chestiunea
plafonului?
Onoratã Comisiune, ne-o spune ºi dl. Burillianu,
ascultat ca martor aici, ºi ne-o spune ºi dl. Auboin. Aþi
vãzut cã dl. Auboin spune cã fuseserã admise la scont
efecte, în mod anormal. Or, ce înseamnã un scont
anormal decât un scont peste plafonul fixat de Banca
Naþionalã?
Dar ºi dl. Burillianu spune:
„volumul scontului diferitelor bãnci era stabilit

la începutul anului de Consiliul de Administraþie al
Bãncii Naþionale. Nu-mi aduc aminte sã se fi depãºit
aceste sume decât cu acoperirea Consiliului de
Administraþie.”
Dar vã arãtam cã Auboin ne spune cã, în ce

priveºte volumul de scont al Bãncii Blank, el a fost
depãºit, pentru cã era un scont anormal.
Mã voi ocupa acum de neregularitãþi în ce
priveºte semnãturile efectelor aduse la scont.
Dacã dumneavoastrã veþi adopta teza susþinutã
de noi cã, în cadrul al. 2 art. 2 al legii din 1930, urma sã
treacã la Stat efecte tot statutare ºi numai cu singurul
defect cã ele puteau sã aibã o altã datã la intrarea lor la
Banca Naþionalã decât data de 7 februarie 1929, atunci
Dar culpa este atunci toate aceste efecte care au fost reescontate la Banca
comunã cu BNR, care le-
a primit! Naþionalã de Banca Blank, trebuia sã fie efecte
statutare. Faptul de a nu fi fost statutare constituie o
culpã care m-a prejudiciat ºi prejudiciul trebuie sã fie
reparat astãzi de Banca Blank.
Aþi reþinut cã art. 24 din statutele Bãncii Naþionale

impunea celor care aduceau efecte la reescont Bãncii
Naþionale, sã prezinte efecte cu trei semnãturi, iar
statutul adaugã „trei semnãturi solvabile” ºi asupra
acestei noþiuni nici unul din adversarii mei n-a stãruit. I
se face imputare Bãncii Blank cã, deºi, în aparenþã
efectele prezentate la reescont purtau douã semnãturi,
pentru cã ºi în ce priveºte prima tranºã erau efecte
prezentate de Banca Industrialã ºi girate de Banca
Blank, ºi în ce priveºte tranºa a doua ºi a treia erau
241
efecte emise de Banca Industrialã ºi girate de Banca

Blank, se aduce acuzaþiunea cã semnãtura bãncii era
numai o semnãturã de aparenþã, pentru a da aparenþã
de legalitate unui titlu care trebuie sã fie primit la BNR,
cãci în alte condiþiuni nu putea fi primit un asemenea
titlu.
Titlurile acestea care trebuia sã fie reescontate,
trebuia sã fie titluri la ordin ºi sã poarte semnãtura a cel
puþin doi debitori solvabili. În momentul când s-a fãcut
operaþiunea de scont, semnãtura Bãncii Industriale era
solvabilã? ªi ºtiai cã este insolvabilã? ªi dacã ºtiai, îþi
este imputabilã aceastã culpã? În ce mãsurã îþi este
imputabilã culpa ºi în ce mãsurã eºti rãspunzãtor sã-mi
acoperi prejudiciul?
Textul este categoric: trebuia sã prezinþi efecte cu
douã semnãturi solvabile. Cã Banca Industrialã nu era
solvabilã, cã ea nu exista ºi nu se crease decât numai
pentru a procura acest portofoliu de scont pentru Banca
Naþionalã, ne-o spun martorii ºi expertiza.
Iatã ce spune directorul de pe acea vreme al
Bãncii Industriale, modestul Garvin: „/pag. 39/ În anul
1930 îmi dãdusem deja seama cã Banca Industrialã
este insolvabilã”.
Deci, în 1930 îºi dãduse seama cã Banca
Industrialã este insolvabilã ºi, totuºi, ºi în 1930 ºi în
1931, la 7 octombrie ºi 21 octombrie 1931, prezintã la
Banca Naþionalã efectele Bãncii Industriale.
Cunoºteau ºi ceilalþi insolvabilitatea Bãncii
Industriale? O spune martorul Mazãre, martorul Crãciun
ºi raportul de expertizã. Dar iatã ce spune chiar dl.
Blank:
„Recunosc cã la acea epocã Banca

Industrialã nu prezenta solvabilitate.”
Deci, directorul Bãncii Industriale era director

efectiv sau nu, era simplu executant, n-are importanþã,
dar cunoºtea situaþia ºi, totuºi, a semnat efecte. Situaþia
era cunoscutã ºi de directorul care-ºi asumã toatã
rãspunderea:
„Recunosc cã Banca Industrialã în acea

epocã nu prezenta o solvabilitate, însã era lucru
special cunoscut de Banca Naþionalã în urma
amãnunþitelor cercetãri fãcute de inspectorii ei în vara
lui 1931, aºa cã nu mi se poate imputa mie cã am
prezentat efecte semnate Banca Industrialã pentru a
îndeplini formalitãþile cerute de lege, a celor douã
semnãturi.”
Aceasta nu constituie o culpã? ªi când vine un alt

martor, Cantuniari, care stabileºte cã ai prezentat efecte
242
tocmai în vederea trecerii la Stat ºi le prezinþi în acest

scop ºi în aceste condiþiuni, aceasta nu constituie o
culpã?
Deci culpã nu numai pentru cã prezentai efecte
ale unei instituþiuni insolvabile, dar prezentai semnãtura
unui institut de credit care era fictiv, ºi cã era fictiv o spun
toþi martori, o spui dumneata ºi o spune ºi raportul de
expertizã.
Dl. Mazãre spune:
În 1921!
„Banca Industrialã era una cu Banca Blank ºi
fusese creatã pentru ca Banca Blank sã poatã avea
prin ea a doua semnãturã pentru reescont la Banca
Naþionalã.”
Prin urmare, însãºi creaþiunea Bãncii Industriale

nu avusese la origine altã raþiune decât de aþi crea o a
doua semnãturã, pentru a obþine efecte la scontul Bãncii
Naþionale. Iatã stabilitã cunoºtinþa pe care o avea Banca
Blank ºi conducãtorii sãi despre starea de insolvabilitate
a Bãncii Industriale, precum ºi împrejurarea cã Banca
Industrialã fusese creatã numai în acest unic scop, de a
putea sã-ºi treacã efectele în portofoliul Statului. Iatã
deci culpa.
S-a spus însã: culpã fãrã raport de cauzalitate, în
teoria echivalenþei condiþiunilor, culpã care sã nu fie
cauzã directã ºi imediatã a prejudiciului, nu poate sã
ducã la rãspundere.
Oare aºa sã fie? V-am dovedit culpabil, trebuie
sã vã mai dovedesc un lucru: trebuie ca acest element al
culpei sã provoace un prejudiciu, sã fie cauza acestui
prejudiciu, faptul imputabil sã fie ilicit ºi sã fie rezultatul
unei voinþe libere a autorului.
Cã a fost faptul unei voinþe libere aceasta nu se
discutã, pentru cã n-a fost silitã de nimeni Banca Blank
sã aducã un asemenea reescont Bãncii Naþionale.
Singura dovadã care trebuie s-o fac este sã vã
dovedesc cã prejudiciul este cauzat de faptele pe care
noi le imputãm Bãncii Blank ºi conducãtorilor sãi, adicã
sã dovedeascã cã fãrã acest raport de cauzalitate, fãrã
legãtura strânsã între faptele imputabile Bãncii Blank ºi
prejudiciul pretins de noi, nu s-ar fi produs prejudiciul. V-
am dovedit însã culpa ºi imposibilitatea de a se fi produs
prejudiciul Statului fãrã prezentarea unor asemenea
efecte la scontul Bãncii Naþionale din partea Bãncii
Blank. Vi se spunea de adversarii noºtri cã culpa trebuie
sã producã în mod direct, imediat, necesar, imperios,
prejudiciul. ªi cã fãrã aceasta, rãspunderea nu existã.
Or, dauna poate sã fie nu numai directã, dauna poate sã
fie ºi indirectã, ea poate sã loveascã pe cineva par
contre coup, cu singura condiþie ca ea sã fie urmarea
243
imediatã a faptului dãunãtor. Dar este dovedit cã, între

momentul trecerii la Banca Naþionalã ºi momentul
trecerii la Stat, aproape cã nici n-a existat un interval de
timp. De pildã, în ce priveºte tranºa a doua, veþi gãsi
efectele Primei Societãþi de Armãturi ºi efectele
„Mecano”, emise ºi imediat trecute la Stat. Iatã, deci,
faptul dãunãtor ºi iatã prejudiciul consumat, aproape
imediat, unul dupã altul.
Adversarii noºtri, plecând de la ideea cã, dacã s-
ar putea discuta o daunã, aceastã daunã n-ar putea
proveni decât dintr-o culpã contractualã, au discutat
dacã convenþiunile încheiate între Stat ºi Banca
Naþionalã ºi diverºii debitori sunt legale, susþinând cã
toate acestea sunt legale. Le voi examina ºi eu, pentru
fiecare din cele trei tranºe.
La prima tranºã, pentru portofoliul de 98
milioane, care a fost înlocuit cu portofoliul agricol de 136
milioane, se face cererea de înlocuire a acestui
portofoliu de Banca Blank la 30 octombrie 1930.
Comisiunea portofoliului examineazã posibilitãþile de
platã ºi soldul debitor la data de 1 decembrie 1930. La
31 decembrie, Consiliul de Miniºtri autorizeazã
cesiunea, nu încã ºi scoaterea din obligo. De aici,
adversarii trag concluzia cã existã jurnal al Consiliului de
Miniºtri. Ei bine, aceasta cere legea? Art. 6 spunea cã,
Ministerul de Finanþe, cu avizul Bãncii Naþionale, va
Inexact. /Vezi Jurnalul/. putea încheia orice convenþiuni sau tranzacþiuni pe care
o va crede utilã sau necesarã pentru realizarea debitului
datorat, luând orice garanþii personale sau reale, pentru
ca realizarea lui sã fie bine asiguratã. Insist asupra
termenului „realizarea debitului datorat”, pentru cã s-a
susþinut cã însãºi noþiunea de tranzacþie presupune
noþiunea de pagubã. Dar nu vi s-a atras atenþia cã
tranzacþiunile, ca ºi convenþiunile, spune legiuitorul, se
fac în vederea realizãrii debitului datorat, dupã cum nu vi
s-a atras atenþiunea cã Statul era obligat sã-ºi ia toate
garanþiile personale sau reale pentru ca realizarea
debitului sã fie cât mai bine asigurat. Deci, tranzacþiune
cu idee de pagubã în acel moment nu exista în
intenþiunea legiuitorului, ci în intenþiunea lui exista
tranzacþie pentru realizarea debitului, iar nu pentru a da
avantaje debitorilor.
Art. 8 aratã cã „Ministerul Finanþelor, cu avizul
Bãncii Naþionale ºi cu avizul comisiunii prevãzute la art.
10, va propune Consiliului de Miniºtri, spre ratificare,
Ratificarea presupune ... convenþiunile sau tranzacþiile încheiate”.
unei autorizaþiuni de Deci, tranzacþiunile sau convenþiunile se
mandat prealabil. Oare
aceste
supuneau spre ratificare Consiliului de Miniºtri. Prin
autorizaþiuni/mandat fac urmare, este nevoie, conform acestei legi de un jurnal al
inutilã o ratificare Consiliului de Miniºtri, care sã ratifice. Însãºi noþiunea
ulterioarã? de ratificare presupune o convenþiune anterioarã. Dar,
244
ªi trebuie remarcat cã în speþã, ce s-a petrecut? La 30 octombrie, Banca Blank

autorizaþiunile prealabile oferã preschimabrea portofoliului. La 1 decembrie,
au fost întodeauna date
în cunoºtinþã perfectã de
Comisia se pronunþã, la 31 decembrie un jurnal al
cauzã, precum se poate Consiliului de Miniºtri, iar actul de cesiune se încheie la
vedea din referatele 24 martie 1931. Desigur, ratificarea vã trebuia tocmai
Ministerului de Finanþe pentru acest act de cesiune. Unde este ratificarea?
cãtre Consiliul de Miniºtri. Jurnalul Consiliului de Miniºtri, de ratificare, trebuia sã
vinã ulterior cesiunii. Nu aveþi un asemenea jurnal la
prima tranºã, pentru ratificarea cesiunii care are loc în
martie 1931.
La tranºa a doua, la 19 august, se face
convenþiunea de principiu pentru preluarea celor 600
milioane. S-a mai discutat dacã operaþiunea de preluare
Cu adresa nr. 266.005 din
constituia o convenþiune ºi dacã trebuia sau nu sã fie
28 august 1931 / Dos. MF supusã ratificãrii. Unul din apãrãtori susþinea cã
IV, doc. 18, vol III, fila 5/ preluarea se fãcea în baza legii ºi cã nu mai era nevoie
Ministerul Finanþelor de aceastã aprobare. Alþii au susþinut cã au existat
înainteazã BNR-ului ratificãri ca ºi cum ar fi fost necesare. Veþi vedea ce era
avizul Comisiei necesar, pentru cã dumneavoastrã aþi reþinut cã Statul
Portofoliului 39/1931, prin
care se recomandã
era autorizat sã preia, prin art. 2, efecte statutare în al. 1,
preluarea cu specificarea adversarii spun cã nestatutare în al. 2, noi spunem cã tot
compunerii portofoliului ºi statutare. Dar când treceau aceste efecte? Art. 4 spune:
comunicã cã e de acord „pe mãsurã ce ele vor fi preluate de Stat ºi anume din
sã încheie convenþia cu moment ce Statul va comunica expres Bãncii Naþionale
Banca Blank, deci ºi-a dat adeziunea sa la propunerile fãcute ºi va remite Bãncii
adeziunea.
Naþionale contravaloarea efectelor primite în portofoliul
sãu”. Deci, în acel moment era acord de voinþã, era o
convenþiune. Statul, în art. 2, spune numai în principiu:
convenþiunea exista numai când eu îmi dãdeam
adeziunea.
La 19 octombrie, convenþiunea de principiu. La
10 septembrie, Consiliul de Miniºtri autorizeazã ce? Ca
Statul sã facã o convenþiune cu Banca Naþionalã. Era
necesarã aceastã autorizare? Legea spune cã se dã o
ratificare, nu vorbeºte de autorizare. Deci, ce rost are
acest jurnal din 10 septembrie? La 18 septembrie,
BNR comunicase deja Banca Naþionalã comunicã efectele care urma sã fie
pentru prima datã cu preluate de Stat. La 7 octombrie se încheie, într-adevãr,
adresa nr. ... din 28 convenþiunea definitivã dintre Stat ºi Banca Naþionalã ºi
august efectele ce
urmeazã sã fie preluate
Banca Blank este scoasã din obligo. Aceastã
/vezi avizul 39/1931/. convenþiune a fost ea ratificatã prin jurnal al Consiliului
Nu cu BNR, ci cu Banca de Miniºtri?
Blank! Cu BNR La 24 mai, Banca Industrialã oferã garanþii pentru
încheierea convenþiei plata portofoliului. La 31 august 1932, Consiliul de
rezultate din schimbul de Miniºtri autorizeazã convenþiunile cu fiecare debitor în
corespondenþã mai sus
citat. parte. Dar convenþiunea încheiatã între Stat ºi Banca
Naþionalã unde este ratificatã? Jurnalul din 31 august
1932 autorizeazã doar încheierea convenþiunilor cu
fiecare debitor în parte, trebuia, deci, sã autorizeze
convenþiunile cu Banca Industrialã, cu Prima Societate
de Armãturi, cu „Mecano” etc., iar aceste convenþiuni se
încheie când? La 12 iunie 1933. Pentru aceasta existã
245
ratificare? Desigur cã nu. Prin urmare, nici pentru tranºa

I-a, nici pentru tranºa II-a, nu existã ratificare
Trec la tranºa a III-a. La 21 octombrie se preia
efectul de 108 milioane, semnat Banca Industrialã. La 4
mai, dupã aproape doi ani, Ministerul este autorizat sã
ratifice aceastã operaþiune. Dumneavoastrã aþi reþinut
cã operaþiunea preluãrii nu avea loc decât în momentul
când Statul comunica adeziunea ºi vãrsa suma. Or,
Ministerul de Finanþe este autorizat sã ratifice aceastã
operaþie abia la 4 mai 1933. Aproape dupã doi ani este
autorizat Ministerul sã ratifice. Convenþiunea de
scoatere din obligo se încheie la 12 august 1933. Unde
este ratificarea? Nu existã. ªi încã o datã, legea
vorbeºte de ratificãri, iar nu de autorizaþiuni.
Iatã, deci, Onoratã Comisiune, în ce priveºte
convenþiunile, v-am arãtat cã nici una nu poartã
ratificarea printr-un jurnal al Consiliului de Miniºtri.
Adversarii noºtri mai spuneau cã, prin faptul
încheierii unei cesiuni, cedentul nu garanteazã decât
existenþa creanþei, nu ºi solvabilitatea. Vom vedea
imediat aceastã chestiune. Am vãzut din expunerea
ªi tranºa III-a!
faptelor cã o cesiune n-a avut loc decât în ce priveºte
prima tranºã. La prima tranºã, Banca Blank cere ca, în
schimbul efectelor de 98 milioane, sã cedeze un alt
portofoliu de 136 milioane ºi sã fie scoasã din obligo. Nu
ne intereseazã motivul care a rezidat la baza acestei
cereri, solicitudinea Statului pentru agriculturã etc. Dar
numai în ce priveºte prima tranºã a fost vorba de
Inexact. Vezi convenþia cesiune. La tranºa a doua au rãmas aceeaºi debitori, iar
din august 1933 privind la tranºa a treia nu s-a fãcut o cesiune, este scoasã din
tranºa a III-a. obligo Banca Blank la data de 12 august 1933 ºi se
înlocuieºte portofoliul vechi. Aºa cã ºi în aceastã
privinþã, veþi binevoi sã reþineþi cã, în orice caz, pentru
tranºa de 600 milioane nu existã cesiune ºi ca atare
rãspundeþi ºi pentru solvabilitate.
Dar, în afarã de aceasta, rãspundeþi ºi pentru
solvabilitate, pentru cã avem ºi un text, art. 3 din
decretul-lege, care spune cã aceeaºi mãsurã se va lua
Da, dacã existã culpã ºi contra întreprinderilor ºi persoanelor care au garantat
care sã angajeze
rãspunderea acestor
solvabilitatea creanþelor ºi au fost în urmã exonerate de
întreprinderi. obligaþia plãþii acestor creanþe. Prin urmare, indiferent
dacã este cesiune sau nu, rãspundeþi pentru cã avem un
text care vã þine rãspunzãtori indiferent dacã aþi fost sau
nu scoºi din obligo.
ªi acum, Onoratã Comisiune, vin la partea cea
mai aridã, a prejudiciului ºi a rãspunderii.
La prima tranºã aþi binevoit sã reþineþi cã era un
efect de 200 milioane semnat de „Culura Naþionalã” ºi
alte douã efecte semnate, respectiv Banca Industrialã,
ºi Florian Procopie Dumitrescu. Pentru efectul de 200
milioane s-a dat în platã „Cultura Naþionalã”. De reþinut
246
cã aceastã instituþie era trecutã în bilanþ în anul 1929 cu

62 milioane, în bilanþul din 1930 cu 69 milioane, iar la
1930 experþii au evaluat-o la 159 milioane, teren, clãdiri
ºi instalaþii. Experþii de la acea datã însã mai adaugã
încã douã valori: o plusvalutã comercialã de 15% ad-
valorem, care se pare cã ar reprezenta vadul comercial
sau valoarea fondului de comerþ; ºi încã 15 milioane
care reprezintã economia pe care a fãcut-o Monitorul
Oficial, cãruia i-a fost vândut institutul în funcþiune, fiind
astfel scutit de a construi o nouã fabricã, cu noi
instalaþiuni. Comisiunea de Anchetã numeºte ºi ea
experþi care evalueazã aceastã întreprindere, în 1930,
la 106 milioane. ªi atunci se trage concluzia cã, dacã
acest institut la 1930 valora numai 106 milioane ºi,
totuºi, a fost primit în platã pentru 201 milioane,
diferenþa între aceste douã sume constituie un
prejudiciu pentru Stat. Ca sã ajungã la aceastã
concluziune, Comisiunea de Anchetã spune lucrul
urmãtor: evaluarea de acum s-a fãcut cu trei experþi
specialiºti, cu adevãraþi experþi, cãci ei au depus
jurãmânt, aceste evaluãri au fost maximale, cãci dl.
expert Razidescu spune cã a fãcut evaluãri maximale.
Comisiunea de Anchetã îndepãrteazã sumele care
fuseserã adãugate de primii experþi, adicã cele 15
milioane economie ºi suma care reprezenta plusvaluta
de 15%. De ce? Comisiunea spune: economia care se
face Monitorului Oficial, pentru cã n-a fost obligat sã-ºi
construiascã instalaþiuni, era o valoare care intra în
activul care se vindea. Cu drept cuvânt, Comisiunea de
Anchetã spune cã aceastã sumã nu poate sã fie þinutã în
seamã, pentru cã nu era un fond care trecea asupra
Statului.
În ce priveºte fondul comercial, Comisiunea
spune cã nu s-a vândut un fond de comerþ, ci s-a vândut
elemente active. ªi cu drept cuvânt: conform doctrinei ºi
jurisprudenþei, fond de comerþ înseamnã o totalitate de
bunuri ºi lucruri care se leagã de exerciþiul comerþului,
cum ar fi: stelajul, registre, instalaþiuni, materiale,
creanþe active ºi pasive, ustensile, maºini, mãrfuri aflate
în magazie, dever, importanþa afacerii poziþia locului,
tradiþia de cinste, de încredere ce ai ºtiut sã inspiri
clientelei, toate acestea formeazã fondul de comerþ. Vã
revine dumneavoastrã, care judecaþi astãzi în ultimã ºi
înaltã instanþã de fond, ca, examinând aceste acte
încheiate în 1930, sã trageþi concluzia dacã la 1930
„Cultura Naþionalã” a fost cedatã Statului cu un fond de
comerþ sau pentru stingerea unei datorii, ca niºte
elemente active ale unei întreprinderi. Noi susþinem cã,
cu drept cuvânt, Comisiunea de Anchetã a exclus din
valoarea de la 1930 plusvaloarea comercialã de 15%,
care înseamnã un total de 24 milioane ºi care a fost
247
socotitã iniþial ca un fond de comerþ, pentru cã, în

realitate, nu s-a dat nici fond de comerþ, nici vad
comercial.
Dumneavoastrã aþi numit o expertizã care a fost
fãcutã de d-nii Fãgeþel ºi Constantinescu. Numiþii
experþi au evaluat ºi cu valorile de atunci ºi cu valorile de
astãzi. Ei expertizeazã ustensile, instalaþiile, maºinile
etc., dar pentru teren ºi construcþie, ceva nemaiuzitat,
deleagã din proprie iniþiativã, fãrã nicio autorizaþie din
partea dumneavoastrã, pe dl. prof arhitect Nanescu, de
altfel, persoanã cu competenþã necontestatã. Dar era
legalã procedura acestor experþi? Experþii care au
depus jurãmânt înaintea dumneavoastrã puteau ei sã
delege parte din puterile lor unei a treia persoane care n-
a avut nici un raport cu aceastã onoratã instanþã? În
privinþa lucrãrii în sine a d-lui Nanescu, domnia sa aratã
cã fixeazã un preþ de 30-35% în plus pe motiv cã, dacã
pentru sistematizarea oraºului s-ar prevedea
îndepãrtarea industriilor din acest perimetru al oraºului,
terenul s-ar putea parcela pentru locuinþe, el îndeplinind
condiþiunile din regulamentul comunal. Prin urmare,
dupã ce nu ai îngãduinþa Comisiunii, îþi îngãdui sã
supraevaluezi cu 30-35% pentru simplul motiv cã dacã
comuna ar dispune evacuarea acestor lucrãri, terenul s-
ar putea parcela ºi valoarea lui ar creºte cu 35%. ªi
domnia sa adaugã aceastã sumã, care se ridicã la un
total de 152 milioane.
Prin urmare, valoarea din bilanþuri, 62 milioane ºi
69 milioane. Valoarea primã din 1930, 159 milioane.
Valoarea de acum a Comisiunii de Anchetã, 106
milioane. Valoarea Fãgeþel-Constantinescu – 154
milioane. Este adevãrat cã d-nii Fãgeþel ºi
Constantinescu adaugã la aceasta valoarea realã a
ustensilelor, a terenurilor, în total în plus 26 milioane,
reprezentând valoarea comercialã. Dar nu se
mulþumesc numai cu atâta ºi ei spun ºi ce înseamnã
valoare comercialã: sunt beneficiile pe care le-a realizat
Monitorul Oficial în primul an de exploatare. Aceasta
constituie un element activ care a fãcut obiect de
tranzacþie, de cesiune, de dare în platã în momentul
tranzacþiei din 1930?
Din aceste puncte de vedere, vã rog sã binevoiþi
a vedea cã toate aceste evaluãri urmeazã a fi reevaluate
de dumneavoastrã. Veþi ajunge la concluzia cã
evaluarea serioasã, realã, este fãcutã de experþii numiþi
de Comisiunea de Anchetã, care au evaluat acest bun
de 106 milioane.
Or, cum aþi privi însã evaluãrile, existã, totuºi, o
diferenþã între evaluarea fãcutã de experþi ºi aceea la
care a fost rãscumpãrat acest bun, diferenþã care nu se
248
justificã ºi care rãmâne un prejudiciu în dauna Statului.

Comisiunea examineazã apoi ce s-a încasat din
noul portofoliul cedat ºi conchide cã s-au încasat 13
milioane, nu þine seamã de scãderile admise debitorilor
în baza legii conversiunii ºi þine seamã de scãderile
fãcute de Comisiunea Portofoliului când a examinat
capacitatea de platã redusã a debitorilor. Cu drept
cuvânt, Comisiunea spune cã aceste reduceri s-au fãcut
de comisiune pentru un motiv personal al debitorilor, ºi
acest motiv personal era lipsa de bonitate a creanþelor
primite de Stat ºi starea de incapacitate de platã, starea
precarã a debitorilor în acel moment, deci chestiuni care
priveau personal pe debitori ºi de care nu poate profita
Banca Blank.
În ce priveºte tranºa a doua, Comisiunea spune:
n-au fost reduceri conform legii conversiunii, s-au
încasat în contul acestui portofoliu de 600 milioane,
numai 1.400.000. Remarcaþi ce mare diferenþã între
suma trecutã la Stat ºi ce s-a putut încasa în aceastã
epocã de aproape 10 ani în contul acestui portofoliu ºi
reþineþi cã acest portofoliu era garantat ºi printr-un gaj de
efecte ºi prin cesiunea unor garanþii ipotecare fãcute de
Banca Industrialã. Totuºi, din 600 milioane se încaseazã
doar 1.400.000. Pentru aceleaºi principii, de ordin
personal, Comisiunea, în ce priveºte tranºa a doua, þine
seamã de scãderile fãcute de Comisiunea debitorilor.
În ce priveºte tranºa a treia, Comisiunea ajunge
la concluzia cã s-au încasat 10 milioane, cã au fost
reduceri la conversiune de 7 milioane ºi rãmâne un rest
de încasat de 90 milioane.
Toate acestea dau un prejudiciu de 831 milioane.
De reþinut este cã, pentru asigurarea recuperãrii
portofoliului preluat de Stat în tranºa a treia, acela de
108 milioane, Banca Blank a dat în platã linia Buzãu-
Nehoiaºu. Comisiunea de Anchetã a spus cã nu poate
evalua aceastã linie, pentru douã motive: în primul rând,
cã acþiunile acestei societãþi nu sunt cotate la bursã ºi, în
al doilea rând, în bilanþul Societãþii Buzãu-Nehoiaºu ele
sunt evaluate la 6.000 lei, deci cele 6.184 acþiuni
valoreazã 3 milioane ºi ceva; ºi Comisiunea mai spune
cã nu poate sã evaluaze, pentru cã, adresându-se la
Calea Feratã, nu poate obþine un rezultat. Aþi numit o
expertizã ºi expertul ajunge la concluzia cã aceste
acþiuni raportate la activul net al Societãþii din 1931 ºi
astãzi, pentru epoca 1931 o acþiune ar valora 12.945 lei,
iar în 1941 ar valora 36.800 lei. De reþinut un lucru:
expertul, ca sã ajungã la diferenþa dintre activ ºi pasiv ia
posturile active din bilanþul din 1933 când are loc
operaþiunea, iar în ce priveºte calea propriu-zisã ºi
materialul rulant, expertul spune: având în vedere cã
aceste bunuri sunt trecute în bilanþ cu valorile probabil
249
antebelice, voi lua valoarea expertizatã astãzi de

experþii numiþi de dumneavoastrã pentru epoca de
atunci. ªi spune cã experþii au spus cã poate face atunci
181 milioane. Ia aceastã sumã, deduce din ea pasivul ºi
diferenþa dintre activ ºi pasiv o repartizeazã la numãrul
de 12.000 acþiuni, pentru a gãsi valoarea unei acþiuni.
Acesta este calculul expertului ºi el îl face pe
douã coloane, pentru valoarea de atunci ºi cea de acum.
Dar pentru a ajunge la activul net, dupã ce ia activul
constituit în urma expertizei, deduce din el pasivul dar
din care exclude capitalul, fondul de rezervã statutar ºi
fondul de amortisment. Dar aceste posturi nu fãceau
parte din pasiv? Dacã pasivul creºtea cu aceste trei
Apoi tocmai capitalul cu posturi, activul net se diminua ºi atunci la activul net
rezervele lui trebuia diminuat, ºi valoarea acþiunilor ieºea mai micã.
stabilite, cãci capitalul ºi Dar expertul mai spune un lucru: stocul majoritar
rezervele reprezintã
diferenþa între activ ºi
prezintã o primã, aºa numita primã virtualã faþã de
pasiv, ºi acest capital cu acþiunile deþinute de micii acþionari, ºi dacã s-ar
rezerve poate sã aibã altã considera ºi aceastã primã, atunci expertul spune cã se
valoare decât cea ajunge la o valoare de 17.250 lei acþiunea în 1933 ºi
nominalã, mai ales în 49.000 acþiunea în 1941! ªi eu mã întreb: ce alte acþiuni
cazul de faþã, când
capitalul reprezintã lei
în Þara Româneascã mai au asemenea valoare? Nu
aur. este aceasta o valoare care mi se pare exageratã? Au
În ce priveºte avut-o vreodatã acþiunile Bãncii Naþionale sau ale altor
amortizãrile, ele s-au avut întreprinderi vreo asemenea valoare. Ce se are în
în vedere de cãtre experþi vedere când se evalueazã o acþiune? Diferenþa între
în evaluarea liniei,
scãzându-se sume mult
activ ºi pasiv sau rentabilitatea de valoare comercialã,
mai mari decât cele cotarea unei acþiuni la bursã? Ori, chiar Comisiunea de
înscrise în bilanþ. Anchetã spune cã n-a putut sã facã evaluarea pentru cã
acþiunile nu erau cotate la bursã. Deci, nu au o valoare
de circulaþie pe piaþã. Au o valoare idealã raportatã la
valoarea investiþiunilor. Da, din acest punct de vedere,
au o valoare. Dar o valoare cotatã la bursã, o valoare
comercialã, nu au.
Aºa cã ºi sub acest aspect vã rog sã binevoiþi a
vedea cã, în ce priveºte expertizarea acþiunilor liniei
Buzãu-Nehoiaºu, o expertizã fãcutã în asemenea
condiþiuni este cu totul arbitrarã.
Comisiunea de Anchetã face rãspunzãtori pe
conducãtori solidar cu Banca Blank ºi este de reþinut cã
este un text în decretul-lege din 1941 care dispune cã,
chiar în cazul când a foat scoasã din obligo
întreprinderea sau persoana al cãrei portofoliu a fost
preluat de Stat, aceastã scoatere din obligo nu-l
exonereazã de rãspunderea plãþii. Este al. 2 din art. 3 al
decretului din 1941.
Comisiunea de Anchetã examineazã cine au fost
conducãtorii care au avut conducerea efectivã a acestui
institut de credit al cãrui portofoliu a fost preluat de Stat
ºi în urma dovezilor administrate în faþa ei. Ajunge la
concluzia cã, rãspunzãtori de faptele ce se imputã ºi
250
care constituie un prejudiciu pentru Stat sunt, în afarã de

Banca Blank, conducãtorii din acea epocã ºi anume,
Aristide Blank, Tabacovici, Soepkez ºi Garvin. În ce
priveºte dovezile, mã refer la cele reþinute de
Comisiunea de Anchetã. Toþi martorii, Florescu,
Cantuniari, Argetoianu etc., aratã cã conducãtori erau
aceºti domni arãtaþi în raportul de anchetã. Voi adãuga
doar ceea ce declarã dl. Aristide Blank la pag. 52: „În
perioada de la 7 februarie 1929 pânã la concordat, mã
consider rãspunzãtor de conducerea bãncii ºi am fost
asistat de d-nii Soepkez ºi Tabacovici ... Banca
Industrialã era cu un capital exclusiv al Bãncii Blank ºi
administra bunurile Bãncii Blank. Ea a fost condusã de
Dinermann ºi Soepkez, iar dupã concordat de Crãciun ºi
Garvin, care însã nu figurau decât de formã.”
Iar mai jos, tot dl. Blank spune: „Înþelegerea din
30 august 1931 referitoare la 600 milioane a fost tratatã
de mine, Tabacovici ºi Soepkez, într-un Consiliu ... la
care a luat parte ºi dl. Argetoianu. Conducãtori efectivi la
Banca Industrialã eram eu, Tabacovici ºi Soepkez, iar
Garvin, chiar dacã purta titlul de director, servea mai
mult ca expert tehnic, neavând nicio rãspundere.”
Toþi ceilalþi martori, Thanos, Spiratos, Argetoianu,
Florescu etc., afirmã cã conducãtori erau persoanele
care sunt aduse astãzi înaintea dumneavoastrã.
Comisiunea de Anchetã trage concluzia cã aceºtia
urmeazã sã rãspundã pentru prejudiciul suferit de Stat ºi
pentru motivul cã aceste persoane, în calitatea lor de
conducãtori, erau singurii care decideau volumului
scontului la BNR, singurii care fãceau intervenþiuni, care
repetau aceste intervenþiuni atunci când anumite efecte
fuseserã refuzate. ªi mai trage aceastã concluzie
Comisiunea din procesul-verbal al Bãncii Naþionale din
20 octombrie 1931, în preziua închiderii ghiºeelor Bãncii
Blank. Primind scrisorile de demisiue ale d-lor Blank ºi
Soepkez, scrisori în care arãtau situaþia grea în care se
gãsea Banca Blank ºi cã înþeleg sã se demitã de la
conducerea bãncii ºi sã depunã ºi acþiunile drept gaj
pentru asigurarea angajamentelor la Banca Naþionalã,
Banca Naþionalã pune o condiþiune sine qua non care se
gãseºte în dosarul 5 la pag. 2 ºi 3: înþeleg cã iau
act de aceste demisiuni ºi cã accept oferta pe care o
face Banca Blank, adicã conducãtorii ei de a se retrage
de la conducere, dar cu o singurã condiþie: în acelaºi
timp sã se retragã ºi dl. Tabacovici.
ªi, într-adevãr, în aceeaºi zi, intervine ºi demisia
d-lui Tabacovici. Prin aceasta, înþeleg sã ratifice ceea ce
s-a afirmat aici, cã demisia d-lui Tabacovici intervenise
ulterior.
Comisiunea de Anchetã din aceste elemente
trage urmãtoarea concluzie: dacã Banca Naþionalã
251
înþelegea la acea epocã sã ajute mai departe Banca

Blank cu condiþia însã a îndepãrtãrii acestor domni de la
conducere pentru cã, prin aceºti domni, se fãcuse
contactul între Banca Blank ºi Banca Naþionalã ºi pentru
cã datoritã acestor domni Banca Blank ajunsese la
situaþia criticã de atunci, aceasta înseamnã cã numai
aceºti domni erau rãspunzãtori de toatã starea aceasta
de insolvabilitate a Bãncii Blank ºi, deci, urmeazã sã
rãspundã de daunele suferite de Stat.
În ce-l priveºte pe Garvin, martorul Mazãre aratã
clar cã el era directorul cu toatã rãspunderea la Banca
Industrialã.
Pentru a termina: s-a spus ºi cu foarte multe
accente de cãldurã de cãtre apãrãtorii lui Aristide Blank
ºi Tabacovici ºi Garvin, cã aceºtia n-ar putea fi þinuþi
rãspunzãtori în niciun caz de vreo culpã, cã dl. Blank nu
se pricepea în contabilitate ºi cã neregulile care ar exista
ipotetic în bilanþurile bãncii ca ºi acelea din operaþiunile
de reescont la Banca Naþionalã ºi la Stat nu-l interesau,
cãci domnia sa privea lucrurile în zare, era un fin literat,
un generos binefãcãtor, iar Tabacovici un om care la fel
vedea lucrurile în mare ºi departe. Se citau elogiile care
s-au adus d-lui Tabacovici într-un Consiliu de
Administraþie al Cãilor Ferate. Nu avem nimic de spus,
nu obiectãm cã dl. Aristide Blank ar fi un fin literat ºi un
binefãcãtor ºi dl. Tabacovici cu orizonturi foarte largi.
Dar nu se poate ca atunci când îþi vine rãspunderea
conducerii unui institut de aºa mare importanþã cum era
Banca Blank, nu se poate sã-þi permiþi sã fi un fin literat,
un generos filantrop, un om cu vederi largi în altã
activitate ºi, totuºi, acolo unde ai rãspunderea unui
institut de o atât de mare importanþã sã-l neglijezi în aºa
fel încât sã-l aduci la starea la care a fost adus.
Pentru toate aceste consideraþiuni, vã rog sã
binevoiþi a vedea cã toate apelurile sunt nefondate ºi, în
consecinþã, sã le respingeþi.
252

Îmi revine pentru a doua oarã sarcina dificilã, aº spune, poate, chiar
ingratã, dupã ce la început a trebuit sã deschid drumul ºi sã obosesc onorata
Comisiune printr-o expunere a faptelor pe care am socotit cã este absolut
necesar s-o fac, spre a facilita dezbaterile ulterioare ºi a situa procesul într-o
anumitã ambianþã care depãºea întrucâtva aspectul pur juridic, tot aºa de dificilã
ºi ingratã este ºi aceasta a doua sarcinã a mea, de a cãuta sã fac o expunere pur
sinteticã a procesului, cãutând sã relev care sunt, dupã opinia noastrã, aspectele
ce pot sã aducã o soluþionare a pricinei, adicã elementele concludente care pot
sã fie reþinute de onorata Comisiune. Dacã ar fi sã exprimãm în modul cel mai
sintetic posibil care este obiectul litigiului nostru, cred cã el ar putea sã fie
înfãþiºat în trei ecuaþiuni:
O primã ecuaþiune numericã: este vorba de un calcul, acela care are de
obiect stabilirea unei cifre a prejudiciului care urmeazã sã fie stabilit de onorata
Comisiune dacã, într-adevãr, existã. În aceastã privinþã, onorata Comisiune a
putut sã reþinã ce deosebire de concepþiuni existã între modul de a judeca al
Comisiei de Anchetã ºi modul nostru de a pune concluziuni în combaterea
sistemului de argumentare al Comisiei de Anchetã.
O a doua ecuaþiune este de data aceasta pur juridicã: ea poartã asupra
unor probleme de drept privitoare la noþiunea responsabilitãþii. ªi de data
aceasta ne gãsim în grave divergenþe cu Statul, pentru cã noi susþinem cã
responsabilitatea nu poate sã existe decât aºa cum am fost obiºnuiþi sã judecãm,
adicã numai prin culpã, iar nu aºa cum se susþine, pe baza unor principii
încetãþenite de vreo doi ani, adicã fãrã culpã; este teoria foarte originalã a
Statului, care pretinde cã decretul-lege din 12 octombrie 1940 a fãcut tabula rasa
de orice principii de drept ºi a înþeles sã instaureze în sistemul dreptului nostru
pozitiv aceastã bizarã formulã a responsabilitãþii fãrã culpã.
În sfârºit, a treia ecuaþie, pe care aº denumi-o psihologicã; ea poartã
asupra ambianþei pe de o parte a datei când faptele ce formeazã obiectul
dezbaterilor au fost consumate, pentru cã, oricât ne-am strãdui sã formulãm o
expunere, nu vom putea sã nu þinem socotealã de acea ambianþã localã de
esenþã psihologicã cu repercusiuni financiare sub al cãror aspect nu mai putem
sã ne formãm justa opinie asupra faptelor ce suntem chemaþi a judeca; ºi, fireºte,
în aceeaºi ecuaþie ºi judecarea faptelor astãzi în ambianþa localã a momentului
în care aceste fapte urmeazã a fi apreciate pe temeiul legiuirilor în vigoare, care
ºi ele sunt caracterizate prin aceleaºi consideraþiuni de naturã psihologicã pe
care nu putem sã le ignorãm.
Foarte rezumativ, pentru a situa în timp ºi în ambianþã procesul, trebuie sã
pornim de la legea de stabilizare monetarã din 1929. Fãrã a mai repeta chestiuni
care sunt atât de cunoscute, este necesar sã fim bine înþeleºi cã înþelegem sã
luãm ca punct de plecare legea monetarã din 7 februarie 1929, pentru cã
aceastã lege a întocmit programul de dezvoltare economicã, având ca obiectiv
menþinerea stabilizãrii monetare de la care au pornit toate mãsurile cu caracter
legislativ sau juridic, care au dus la închegarea situaþiunii de fapt ce suntem
chemaþi sã judecãm astãzi. În programul de stabilizare, dupã ce în preambul se
spune cã Guvernul român, dorind sã consolideze opera de restaurare financiarã
urmãritã de România de la rãzboi încoace, sã aºeze în mod definitiv creditul þãrii
ºi sã uºureze dezvoltarea sa economicã, asigurându-i în condiþiuni normale
resursele necesare producþiei naþionale, a hotãrât sã stabilizeze leul pe baza
253
aurului la cursul actual al schimbului ºi sã ia mãsurile necesare pentru a da

acestei stabilizãri un caracter definitiv, aratã cã, în acest scop, Guvernul român a
elaborat un program a cãrui realizare va trebui îndeplinit în trei ani, sub rezerva
unor termene mai scurte, prevãzute mai jos, pentru un anumit numãr de mãsuri.
Dorinþã care n-a putut sã fie pe deplin satisfãcutã nu numai în cadrul unei
conjuncturi care sã fie specificã þãrii noastre, dar nici în alte pãrþi nu s-a putut
aprecia cândva un caracter definitiv al unei stabilizãri monetare. ªi la aceasta,
între altele, a contribuit un eveniment cu totul neprevãzut, marea crizã care a
izbucnit în America ºi care trebuia pe rând sã atragã toate economiile naþionale
în prãbuºirile la care am asistat, ºi sã determine pe guvernanþi sã ia mãsurile
necesare pentru a salva ce se mai putea salva spre a se face faþã unui imperativ
necesar de conservare, de apãrare a creditului privat, ºtiindu-se cã, prin
aceasta, se apãrã creditul public. Aºa se explicã de ce în 1930, dupã ce criza
izbucnise ºi repercusiunile sale se extinseserã, criza îºi extinsese tentaculele ºi
în Europa, s-a gãsit necesar sã se intervinã cu legea din iunie 1930 care, deºi în
mod aparent pãrea cã este o lege cu caracter pur tehnic privind numai o
completare a unei lacune din legea de stabilizare monetarã, aceea privitoare la
chipul cum urmeazã sã se administreze portofoliul preluat de Stat, dar care, în
realitate, depãºea cu mult programul iniþial din 1929, pentru cã ºi-au dat seama
guvernanþii cã, suprapunându-se la preocupãrile de menþinere a stabilitãþii acest
factor nou al crizei mondiale, era de naturã sã zdruncine întreaga aºezare a
acestui program.
În programul de stabilizare, între altele, elementul decisiv era acela al
epurãrii portofoliului Bãncii Naþionale, adicã se spunea cã nu poate fi asiguratã o
stabilizare ºi mai ales, cum apãrea în dorinþa guvernanþilor, cu caracter definitiv,
decât cu condiþia indispensabilã de a se epura portofoliul Bãncii Naþionale. În
acel moment, în portofoliul Bãncii Naþionale se gãseau efecte cu scadenþe
îndelungate, aºa zise efecte imobilizate care intraserã de voie sau fãrã voie în
portofoliul BNR. Era o stare de fapt pe care cei chemaþi sã protejeze creditul nu
puteau s-o ingnore. Afectarea unei sume de 4 miliarde lei din împrumutul de 10
milioane dolari al stabilizãrii, pentru epurarea portofoliului Bãncii Naþionale.
Legea din 1930 a extins acest program în mãsura în care s-a constatat, ºi
aceasta din împrejurãri care depãºeau cu mult ºi voinþa ºi bunãvoinþa celor care
mânuiau creditul, cã au continuat sã intre în portofoliul Bãncii Naþionale efecte
nestatutare, efecte cu scadenþã prea îndepãrtatã, efecte imobilizate. De ce?
Pentru cã, în faþa unui fenomen economic, orice mãsurã de tutelare doctrinarã
apare zadarnicã, pentru cã îndãrãtul unei operaþiuni de reescont stã o
operaþiune de credit. Nu se putea concepe cã o circulaþie monetarã sã fie
asiguratã fãrã aceastã operaþie de reescont, care este operaþia care exprimã
elementul dinam, punerea în circulaþie a monedei, ei bine, efectele care erau
reescontate deveneau de o calitate din ce în ce mai proastã. Aceasta era marfa
de credit. Acestea erau efectele pe care instituþiunile private trebuia sã le
transmitã Bãncii Naþionale, efecte de proastã calitate, pentru cã debitorii nu mai
puteau sã ofere efecte de bunã calitate, ei înºiºi constrânºi de rezultatele
neprevãzute ale crizei sã-ºi îndeplineascã cu mai puþinã rigurozitate obligaþiunile
de credit; de aici concordate, suspendãri de executãri, falimente etc. Iatã de ce
legiuitorul din 1930, extinzând planul de stabilitate, a socotit necesar sã dispunã
posibilitatea de preluare de cãtre Stat din portofoliul Bãncii Naþionale ºi a
efectelor care au fost reescontate cu scadenþe prea îndepãrtate, adicã efecte
nestatutare intrate ºi dupã 7 februarie 1929 în portofoliul BNR; o stare de fapt
absolut necesarã peste care nu se putea trece.
254
Onoratã Comisiune, în cadrul numai al operaþiunilor de reescont ºi de

preluare care se situeazã în dispoziþiunile legii din 1930, intrã procesul Bãncii
Blank. Banca Blank a reescontat la Banca Naþionalã. Din totalul reescontului de
1.200.000.000, care se gãsea la data legii din 1930 reescontat la Banca
Naþionalã, Statul a preluat din aceste efecte nu din cele anterioare, o cantitate de
1.008.000.000. Prin urmare, aceste efecte preluate de cãtre Stat intrau sub
regimul juridic al legii din 1930, care îngãduia o atare preluare. Aceastã
observaþiune trebuie sã fie reþinutã ca preþioasã pentru judecarea faptelor, cãci
dacã s-ar fi putut cândva afirma cã Banca Blank, profitând de împrejurarea cã
Statul prelua efecte s-a grãbit sã treacã Statului toate efectele sale proaste, o
atare afirmaþiune nu poate sã fie sprijinitã pe datele ºi faptele concrete ale
procesului, pentru cã întregul portofoliu din care Statul, la alegerea Bãncii
Naþionale, a preluat efecte de ale Bãncii Blank, se gãsea reescontat la Banca
Naþionalã în momentul în care a avut loc prima preluare, aºa cã din acest total al
reescontului Statul a preluat efecte. Prin urmare, dacã nu se ºtia de la început cã
Statul va prelua ºi efecte care au fost reescontate la Banca Naþionale posterior
legii stabilizãrii, lucrurile acestea nu s-au ºtiut dinainte, fireºte cã orice
afirmaþiune cã Banca Blank intenþionat a vrut sã pãgubeascã Statul, cãutând sã
se elibereze de toate efectele sale proaste, nu poate sã stea în picioare.
Numai metodic, nu din alte consideraþiuni ºi mai ales nu pentru
consecinþe de ordin juridic, Comisiunea de Anchetã ºi noi am înþeles sã grupãm
preluãrile de efecte de la Banca Naþionalã de cãtre Stat în trei tranºe: o primã
tranºã de 300 milioane, o a doua tranºã de 600 milioane ºi o a treia tranºã de 108
milioane. Spuneam cã aceastã grupare se face numai pentru nevoile expunerii
metodice, pentru cã în acest proces noi dezbatem în mod unitar problema de a
se ºti dacã Statul a avut sau nu prejudicii nu în raport cu fiecare tranºã în parte, ci
în raport cu întregul volum al efectelor reescontate la Banca Naþionalã ºi care au
fost, ulterior, preluate de cãtre Stat. Aceastã consideraþiune este, de asemenea,
utilã de a fi restituitã, pentru cã atunci când vom recapitula problema
prejudiciului, dacã la douã din tranºe, la prima ºi a treia, valorile pe care Statul le-
a primit prin dare în platã sunt de aºa importanþã încât depãºesc valoarea
efectelor preluate, fireºte cã acest surplus sau excedent în favoarea Bãncii Blank
nu urmeazã a fi stins ca un beneficiu al Statului în raport cu fiecare tranºã, ci
urmeazã a fi raportat asupra celei de a doua tranºe unde, noi vom demonstra cã
numai în mod aparent, Statul a avut sã sufere prejudicii.
Tranºa întâia, cele 300 milioane stinse prin darea în platã a unei valori
concrete, a întreprinderii „Cultura Naþionalã”, cu un fond de comerþ, pentru cã s-
au transmis acþiuni, iar nu unelte, teren ºi clãdiri; ºi, printr-un portofoliu de
creanþe agricole asanabile, cea mai mare parte intrat sub regimul legilor de
asanare pe temeiul cãrora ºi astãzi Statul realizeazã sume rezultând din
încasarea ratelor datorate, portofoliul de 136 milioane substituind prin înlocuire
un portfoliu de 98 milioane efecte industriale, prin urmare efecte în substituire de
o incomparabil mai bunã calitate, ºi asupra acestui punct voi reveni pentru cã
este de naturã sã rãspundã la una din criticile pe care raportul de anchetã le face
cu privire la operaþiunile de preluare, ºi anume referitor la convenþiunile de
înlocuire, singurele în care, alãturi de operaþiunea de reescont, Comisiunea de
Anchetã afirmã culpa Bãncii Blank.
În tranºa a treia de 108 milioane, onorata Comisiune îºi aminteºte în ce
împrejurãri aceastã creanþã a fost nãscutã ºi preluatã de Stat prin mijlocirea
Bãncii Naþionale, în preziua concordatului, când deponenþii înspãimântaþi de
perspectivele ruinei se înghesuiau zgomotos la ghiºeul Bãncii Blank, Banca
255
Naþionalã, printr-un delegat special, cu fondurile sale, a plãtit deponenþilor 108

milioane, pentru a pretinde, dupã douã zile de la închiderea ghiºeelor, un efect
de 108 milioane. ªi Banca Blank, dupã ce se gãsea deja în stare de concordat cu
toate decãderile de ordin personal al statutului juridic care trebuia sã afecteze
întreprinderea pe temeiul legii concordatului, a emis un efect de 108 milioane
semnat de Banca Industrialã. Onorata Comisiune îºi aminteºte în ce împrejurãri
insolite acest efect nu numai cã a fost emis, dar ºi preluat de Stat. Banca
Naþionalã care îºi dãdea seama cã nu se poate continua cu executarea
obligaþiunilor de restituire a depozitelor în preziua concordatului, atunci când
funcþionarii sãi lucrau zi ºi noapte la întocmirea situaþiunilor care trebuia
prezentate Tribunalului, acest credit a fost acordat nu numai nu la cererea Bãncii
Blank, dar nici chiar la dorinþa exprimatã a sa. ªi onorata Comisiune îºi aminteºte
iarãºi împrejurarea în care aceste efecte au fost preluate de Stat împotriva
dorinþei Statului. Au trebuit câþiva ani de corespondenþã între Banca Naþionalã ºi
Ministerul de Finanþe pentru ca, în cele din urmã, motivând pe consideraþiuni
strãine de obiectul însuºi al elementelor care au prilejuit emiterea acestui efect,
Statul a socotit cã este în avantajul creditului în general ca sã degreveze Banca
Naþionalã de acest efect de 108 milioane. ªi acest efect de 108 milioane a format
obiectul unei dãri în platã, dupã ce, în prealabil, întocmai ca ºi în cazul anterior, a
format obiectul unei convenþiuni de înlocuire din acelea care sunt criticate de
lege. Acest efect era semnat de Banca Industrialã, bancã notoriu insolvabilã la
acea datã ºi vom avea prilejul sã arãtãm ceea ce Onorata Comisiune nu
recunoaºte pânã acum, de ce Banca Industrialã era insolvabilã notoriu la
octombrie 1931. Acest efect a fost înlocuit cu creanþe garantate care au fost
preluate prin mijlocirea Bãncii Naþionale de cãtre Stat ºi mai ales prin darea în
platã a celor 6.184 acþiuni Buzãu-Nehoiaºu, a cãror valoare apreciatã de experþii
care au fost numiþi de onorata Comisiune, reprezintã o cifrã de peste 300
milioane.
Tranºa a doua reprezintã efecte în valoare de 600 milioane care au fost
semnate de Banca Industrialã ºi altele. Aceste efecte erau lipsite de bonitate,
emise de o întreprindere în stare de insolvabilitate.
Prima chestiune: aceastã stare de insolvabilitate a Bãncii Industriale era
sau nu cunoscutã de Stat? Era sau nu cunoscutã mai ales de cãtre Banca
Naþionalã în momentul în care avea loc reescontul? Pentru cã aceste efecte se
gãseau deja reescontate la Banca Naþionalã când a avut loc preluarea. ªi lucrul
acesta trebuie situat înainte de 19 august 1931, când a avut loc convenþiunea de
preluare a celor 600 milioane. Era cunoscutã aceastã insolvabilitate? Este lucru
necontestat. ªi mã refer în aceastã privinþã la o serie întreagã de date ºi acte
care se gãsesc în dosarul cauzei: sunt rapoartele întocmite de cãtre dl. Auboin,
consilier tehnic la Banca Naþionalã, însãrcinat anume prin programul care
însoþeºte legea monetarã de a supraveghea asigurarea stabilizãrii monetare; ne
referim în al doilea rând la toate observaþiunile care reies tot din dosar, fãcute de
inspectorii generali ai Bãncii Naþionale ºi ne referim la depoziþiunile de martori
care, de asemenea, au venit sã afirme cã, în momentul în care a avut loc aceastã
preluare, se cunoºtea starea de insolvabilitate a Bãncii Industriale; ºi, mai ales,
mã refer la actele care se gãsesc în dosarul cauzei, la schimbul de
corespondenþã care a urmat direct între guvernatorul Bãncii Naþionale, dl.
Manoilescu, ºi Ministerul de Finanþe. Vã reamintiþi, îndeosebi, o scrisoare din 19
august 1931, prin care dl. Guvernator, în momentul în care înainta Ministerului de
Finanþe textul convenþiunii din 19 august, afirma în mod categoric, fãrã
posibilitatea de echivoc, cã, prin preluarea portofoliului de 600 milioane în
256
vederea de data aceasta nu a asanãrii portofoliului BNR, ci pentru asanarea

întreprinderilor private de credit ºi în special a Bãncii Blank, cã dacã s-ar fi lãsat
sã cadã Banca Blank, acest lucru ar fi putut sã atragã, aºa cum spunea ºi Auboin,
o catastrofã pentru creditul privat ºi prin repercusiune ºi pentru creditul public. Nu
trebuie sã uitãm cã suntem în 1931, când Banca Blank era una din cele mai
puternice instituþiuni financiare, cel puþin în ce priveºte puterea de atracþie a
depozitelor ºi cã, în acel moment, salvarea Bãncii Blank era în strânsã
conexitate cu apãrarea creditului privat ºi era în pãrerea unanimã atât a
guvernatorului Bãncii Naþionale, cât ºi a consilierului tehnic ºi a Ministerului de
Finanþe. Sunt afirmaþiuni care se fãceau în august 1931. Este o corespondenþã
oficialã urmatã între o instituþie ca Banca Naþionalã ºi Ministerul de Finanþe,
adicã între cei care aveau în acel moment în mânã paza ºi a stabilizãrii ºi a
creditului. Nu este vorba de o opinie personalã. Este vorba de opinia celor care
aveau rãspunderea apãrãrii creditului. Prin urmare, în niciun caz nu va fi putut
Statul cândva sã pretindã cã, în schimbul preluãrii celor 600 milioane, sã
primeascã un activ real echivalent. Iatã, prin urmare, un prim element: se ºtia, în
acel moment, cã, prin preluarea acestui portofoliu de creanþe, Statul va avea de
suferit prejudicii. De ce? Banca Industrialã, spun experþii contabili care au fost
însãrcinaþi de Comisiunea de Anchetã sã examineze sub acest aspect
situaþiunea Bãncii Blank, este o creaþie fictivã, o simplã secþiune a Bãncii Blank
ºi, ca argument, ei dau faptul cã sediul ambelor instituþiuni este acelaºi, cã au
aceiaºi membri în Consiliul de Administraþie, iar capitalul care constã în acþiuni
se gãseºte în casa de fier a Bãncii Blank, cã, prin urmare, Banca Industrialã este
o creaþiune fictivã a Bãncii Blank.
Eroare. De data aceasta depãºim cadrul discuþiunilor economice ºi
trebuie sã privim problema sub aspectul sãu pur juridic. Banca Industrialã nu
este nicio secþie a Bãncii Blank, nicio creaþiune fictivã. Banca Industrialã este o
societate pe acþiuni, care a fost înfiinþatã cu respectul tuturor formelor legale
prevãzute de codul de comerþ, cu perfectã autonomie patrimonialã ºi care, prin
obiectul statutar, aºa cum rezultã din statute, este o bancã ce trebuia sã
concentreze în vederea diriguirii, participaþiunile industriale. În statutul Bãncii
Industriale se aratã cã Banca Industrialã trebuie sã aibã ca obiect concentrarea
participaþiunilor industriale care aparþineau Bãncii Blank.
S-a spus cã Banca Blank a fost o bancã de afaceri ºi asupra acestei
calificãri s-a înþeles sã se facã sã cadã greu accente peiorative, o bancã ce ºi-a
nesocotit menirea de a fi pur ºi simplu o bancã de operaþiuni de credit. Dl. Victor
Slãvescu a cãrei capacitate în ce priveºte cunoºtinþele de ordin economico-
financiar sunt mai presus de orice fel de criticã ºi îndoialã, autorul legii din 1934
privitoare la comerþul de bancar, dupã ce economia noastrã privatã a fost atât de
grav zguduitã prin efectul crizei, dupã ce bãncile cele mai importante au fost
parte nevoite sã închidã ghiºeele, parte sã-ºi vadã foarte grav atinsã structura
lor, a socotit necesar întocmirea unui regim al bãncilor ca instituþiuni de credit,
fãcând sã se afirme, pentru prima datã în legislaþia noastrã pozitivã, principiul
executãrii controlului puterii executive asupra întreprinderilor private de credit,
prin înfiinþarea Consiliului Superior Bancar. Este foarte preþioasã expunerea de
motive care a fost întocmitã de cãtre dl. Victor Slãvescu ºi în care domnia sa,
recapitulând situaþiunile de fapt care au necesitat instaurarea noului regim legal,
raportat la nevoile noastre locale, afirmã cã în România toate bãncile au fost
bãnci de afaceri: „Bãncile din România, indiferent de originea capitalului lor, erau
aproape exclusiv bãnci de afaceri.../citat/”.
257
Prin urmare, nu este o situaþiune specialã pentru Blank. Lucrul acesta, dl.
Victor Slãvescu l-a repetat ºi în depoziþie, când a fost audiat ca martor. În acea
epocã era o nevoie de ordin naþional ca bãncile sã participe la nostrificarea
industriilor, ca urmare a întregirii teritoriale. Iatã ce spune dl. Victor Slãvescu:
/citat/.
Pentru ca, în cele din urmã, sã vinã sã ne afirme tot dl. Victor Slãvescu,
care, pe lângã calitãþile sale, are ºi pe aceea de o valoare necontestatã de a fi
creatorul Institutului Naþional de Credit Industrial, domnia sa recunoaºte:
„lichiditatea defectuoasã a bãncilor n-a putut fi remediatã prin creaþiunea

institutului de credit industrial ... în acest mod bãncile au fost nevoite sã continue
participaþiunile ºi finanþãrile industriilor create de ele.”
Prin urmare, nimic specific Bãncii Blank, Banca Blank n-a fãcut nimic
altceva decât ce fãceau ºi celelalte bãnci din România în acea epocã. Banca
Blank poate cã a fãcut-o pe o scarã mai întinsã, dar aceasta nu poate sã
constituie o vinã sau o defecþiune care sã cadã asupra Bãncii Blank ºi sã facã sã i
se atribuie o calificare peiorativã.
ªi atunci, iatã Banca Blank cu întinse participaþiuni industriale. Nu toate
însã au dat rezultate bune. Banca Blank, prin conducãtorii sãi, ºi-a dat seama la
un moment dat cã aceastã politicã, dacã ar fi ºi mai departe continuatã, ar putea
într-adevãr sã devinã un pericol pentru buna ºi normala funcþionare a bãncii ca
institut de credit. Aºa se explicã de ce în 1921 s-a iniþiat aceastã idee de a se crea
Banca Industrialã, menitã prin statutele sale sã primeascã toate participaþiunile
Bãncii Blank. Aceasta departe de a fi o întreprindere sau o concepþiune care ar
putea sã formeze obiect de critici, dimpotrivã trebuie sã formeze obiect de laudã,
pentru cã Banca Blank aºa a înþeles cã se cuvine sã facã: sã transporte toate
participaþiunile sale, care erau de naturã la un moment dat sã-i imobilizeze
fondurile, unei noi întreprinderi, autonome, care se numeºte Banca Industrialã,
ºi i-a transmis toate aceste participaþiuni.
Onoratã Comisiune, avem toatã stima pentru experþii contabili. Dar ei nu
pot sã se priceapã ºi în chestiuni de drept. În acest raport se afirmã cã Banca
Industrialã a fost creatã numai pentru a furniza a doua semnãturã a Bãncii Blank
pentru nevoile reescontului. Aceasta în 1921! În 1921, Banca Blank nu avea
nevoie de o semnãturã de complezenþã.
Iatã ce spune raportul: /citeºte din raport/.
În realitate, Banca Industrialã reprezenta ceea ce noi juriºtii numim un
holding, adicã o întreprindere care are ca scop sã dirijeze activitatea mai multor
industrii în vederea unei coordonãri a lor. În statutele Bãncii Industriale aºa se
spune, cã ea are ca obiect înfiinþarea sau dobândirea pe cont propriu, în
participaþiune cu alþii, de industrii de orice naturã. Acesta este obiectul Bãncii
Industriale. Ea este, prin urmare, o societate holding al cãrui patrimoniu constã
din asemenea participaþiuni: pachete majoritare de acþiuni ale întreprinderilor
industriale, în care aceastã societate înþelege sã-ºi dirijeze activitatea. Este ceea
ce germanii numesc Familiengesellschaft sau Kapitalverwaltungsgesellschaft
etc., în concepþiunea unuia din autorii cei mai de seamã ai ºtiinþei juridice
comerciale moderne, Astarelli, o asemenea societate reprezintã un negoþ juridic
indirect /citat/. De asemenea, Vivante merge mai departe, el a propus un proiect
de lege de reformã a societãþilor anonime, proiect în care sã se reglementeze
acest tip de societãþi. În fine, Salanda, luând în discuþie proiectul lui Vivante,
afirmã: /citat/.
258
Iatã, prin urmare, care a fost rostul acestei societãþi. Nu este o ficþiune,
este o întreprindere nãscutã din nevoile vieþii actuale economice, nevoi care s-au
produs nu numai la noi, ci pretutindeni, într-o mãsurã în care a fãcut necesarã
elaborarea unor proiecte de legi. Banca Industrialã deþinea participaþiuni
industriale ale Bãncii Blank. Banca Blank le transmisese Bãncii Industriale, ca
obiect de constituire de societate. Acesta era capitalul.
De ce Banca Industrialã a devenit insolvabilã în 1931, ºi în orice caz
înainte de 19 august, adicã înainte de data când s-au preluat cele 600 milioane?
Pentru cã aproape toate, ºi în orice caz cele mai multe din participaþiunile
industriale ale Bãncii Industriale, pachetele majoritare sau nu ale celor mai
serioase ºi mai viabile dintre întreprinderile create de Banca Industrialã sau la
care participa, toate acestea au fost luate în prealabil. Banca Industrialã a fost
secãtuitã în prealabil de cãtre Banca Naþionalã. Aºa se explicã de ce la 19 august
1931, Banca Industrialã era insolvabilã. Aceasta este o afirmaþie pe care suntem
în mãsurã sã demonstrãm imediat. În cursul lunii iulie ºi august au intervenit între
Banca Naþionalã ºi Banca Blank o serie de convenþiuni. La acea datã, Banca
Naþionalã deþinea cambii reescontate de la Banca Blank ºi Banca Naþionalã a
înþeles sã pretindã de la Banca Blank acoperire pentru aceste creanþe. Au fost
patru convenþiuni succesive, la date foarte apropiate care au intervenit între
Banca Naþionalã de o parte, ºi Banca Blank, de altã parte.
Prima, la 16 iulie 1931, este fãcutã „pentru garantarea pânã la concurenþa
sumei de 750 milioane a plãþii integrale, capital, dobânzi ºi orice fel de alte
cheltuieli a efectelor comerciale reescontate pânã astãzi” ... „Banca Blank
constituie în gaj acþiunile ºi valorile prevãzute în alãturatele anexe nr. 1 ºi 2
semnate de pãrþile contractante”. În aceste anexe se vede cã Banca Blank
constituia drept gaj acþiuni ale Societãþii „Astra Vagoane”, „Ciment Cantacuzino”,
„Petrifalãu”, „Lujani” etc. etc.
La 31 iulie, a doua convenþie de gaj în termeni identici, tot pentru
garantarea sumei de 750 milioane, o nouã constituire de gaj, alte acþiuni care
reprezintã participaþiunile Bãncii Industriale în Societatea de Radiodifuziune,
Întreprinderea de Credit Ipotecar, Buzãu-Nehoiaºu, Creditul Basarabean,
Societatea de Telefoane etc. etc.
La 8 august, al treilea contract de gaj pentru cele 750 milioane, alte
participaþiuni: Universul, Sondajul etc.
În sfârºit, la 14 august 1931, pentru garantarea sumei de 500 milioane, a
patra convenþiune de gaj prin care se transmit Bãncii Naþionale pentru
garantarea portofoliului reescontat aflat la acea datã, acþiunile Societãþii
Generale de Construcþiuni Publice. ªtiþi ce înseamnã aceasta? Înseamnã
proprietatea tuturor imobilelor Bãncii Blank, inclusiv imobilul sediului central cu
tot careul din Calea Victoriei. Prin urmare, tot ce a avut. Mai este vreo mirare
acum, de ce la 19 august Banca Industrialã era insolvabilã?
Într-o convenþiune ulterioarã se specificã, recapitulându-se toate aceste
efecte de gaj, ºi numãrul ºi valoarea, ºi veþi vedea cã aceste valori apreciate
numai nominal sau cu oarecare aproximaþie, care ulterior au fost date în platã
Bãncii Naþionale, reprezintã de pildã: 41.000 acþiuni Astra-Vagoane, 81.000
acþiuni Ciment Cantacuzino, 5.400 acþiuni Societatea Radiodifuziune, 100.000
acþiuni Lujani, 62.000 acþiuni Fabrica de Piele Mureºeni, 20.000 acþiuni Copºa
Micã, 19.000 acþiuni Societatea de Telefoane, 17.889 acþiuni Universul plus
99.310 acþiuni ale Societãþii Generale de Construcþiuni ºi Lucrãri Publice.
Dacã aºa este, ce era natural sã urmeze atunci când Banca Naþionalã
avea alegerea efectelor ce urmau sã fie transmise Statului în vederea preluãrii?
259
Ceea ce cu câþiva ani mai târziu, în urma sugestiilor Bãncii Naþionale, a

gãsit necesar sã facã legiuitorul, care a creat un fel de ipotecã ocultã. Dacã din
totalul efectelor care se gãseau la acea datã la Banca Naþionalã ºi nu altele, care
se afla mai ales garantat cu tot activul Bãncii Industriale, Banca Naþionalã a
înþeles sã transmitã Statului o parte din aceste efecte pânã la concurenþa sumei
de 600 milioane, natural era ca, o datã cu aceste efecte, sã facã sã se transmitã
Statului ºi partea aferentã din garanþiile care priveau întregul portofoliu de efecte
aflat la acea datã la Banca Naþionalã, din care a fãcut alegerea pentru Stat. Aºa
era natural, pentru cã acesta este regimul juridic actual. Cambiile circulã cu toate
garanþiile, fãrã sã fie necesarã vreo inscripþie ipotecarã sau întocmirea vreunui
act special. Aºa spune legea din 1935. ªi dacã aºa era, nu mai poate sã fie vorba
de prejudicii exorbitante pe care Statul a avut sã le sufere prin preluarea acestei
tranºe de 600 milioane, adicã sã vinã Comisiunea sã constate cã s-a încasat 1
milion ºi a fost o pagubã de 599 milioane. Dacã Banca Naþionalã a reþinut toate
gajurile care garantau aceste efecte ºi dacã mai ales Banca Naþionalã, înainte de
preluarea acestui portofoliu, secãtuise Banca Industrialã de întregul sãu activ,
socotim cã este aceasta o consideraþiune decisivã pentru a statua asupra
responsabilitãþii ºi asupra culpei.
Comisiunea de Anchetã înþelege tot pentru nevoi de ordin metodic sã
împartã operaþiunea complexã de preluare în trei faze distincte, ºi mai ales
înþelege sã facã sã cadã accentul asupra responsabilitãþii, în raport cu fiecare din
aceste operaþiuni: prima fazã de reescont, a doua fazã de preluare ºi a treia fazã
de înlocuire. În faza de reescont, toatã responsabilitatea cade asupra Bãncii
Blank. În faza de preluare, Banca Blank nu are sã rãspundã, cãci aceastã
operaþiune s-a fãcut peste capul ei, alegerea efectelor s-a fãcut de Banca
Naþionalã în baza înþelegerii directe cu Statul; ºi a treia fazã, de înlocuire. Vã rog
sã reþineþi cã despre aceasta este vorba, iar nu despre altceva, adicã este vorba
despre înlocuire. Aceasta înseamnã cã Comisiunea de Anchetã a înþeles sã facã
un capãt de acuzaþie împotriva Bãncii Blank numai în ce priveºte înlocuirea
efectelor care fuseserã deja anterior preluate de cãtre Stat. Or, dacã ar fi sã
începem cu aceasta a treia fazã, cred cã apãrarea noastrã este foarte mult
uºuratã, pentru cã dacã se poate vorbi nu de prejudiciu, dar dimpotrivã de un
beneficiu realizat de Stat, acesta se datoreazã tocmai operaþiunilor de înlocuire.
Convenþiuni de înlocuire au existat cu privire la prima ºi a treia tranºã. Dar
dacã se poate afirma cã Banca Blank este rãspunzãtoare pentru faptul cã, în
locul unor efecte semnate, Banca Industrialã a predat Statului efecte de asanare
de pe urma cãrora Statul ºi astãzi realizeazã, ºi mai ales a predat prin dare în
platã – în aceasta constã înlocuirea – institutul „Cultura Naþionalã”, sau dacã în
raport cu a treia tranºã în locul efectului de 108 milioane semnat Banca
Industrialã a dat Statului un numãr important de creanþe garantate cu gaj, ipoteci
etc., de pe urma cãrora Statul a realizat sume importante, vreo 10 milioane, ºi
continuã sã realizeze, aceastã operaþiune de înlocuire este fãcutã în favoarea
Statului. Aici nu poate sã fie vorba de o responsabilitate, dimpotrivã este o
operaþiune de care Statul trebuie sã fie foarte satisfãcut cã a avut loc la stãruinþa
Bãncii Blank.
Operaþiunea de reescont. Arãtam de ce operaþiunea de reescont nu poate
sã formeze obiectul unei cercetãri ºi mai ales de naturã criticã a Comisiunii de
Anchetã. Operaþiunea de reescont este independentã de operaþiunea de
preluare. Decretul-lege a dat în competenþa Comisiunii sã ancheteze numai
operaþiunea de preluare. De ce? Pentru cã, în momentul în care a avut loc
preluarea, în iunie 1930, efectele erau deja reescontate la Banca Naþionalã. Prin
260
urmare, operaþiunea de reescont nu are legãtura necesarã cu operaþiunea de

preluare.
Dar sã spunem cã am admite cã aceastã operaþiune este atât de
complexã, încât n-am putea sã facem separaþie una ºi cealaltã ºi cã, prin urmare,
prin operaþiunea de preluare am înþelege ºi o operaþie de reescont. Comisiunea
de Anchetã afirmã cã, de data aceasta, responsabilitatea trebuie sã cadã cu
toatã greutatea asupra Bãncii Blank.
De la început, o consideraþiune care pune în defect logica Comisiunii de
Anchetã: „Din lucrãrile de prezentare la reescont Bãncii Naþionale, se vede cã
Serviciul Scontului din aceastã bancã ºi-a îndeplinit insuficient obligaþiunile de a
culege ºi comunica informaþiuni complete Comitetului de Scont...”/citat/. Prin
urmare, aici se face critica organelor Bãncii Naþionale. Dacã Comisiunea de
Anchetã gãseºte vinovat Serviciul de Scont al Bãncii Naþionale, care mai poate fi
rãspunderea Bãncii Blank? La fel, toþi martorii au spus cã, în ce priveºte
operaþiunea de reescont, nici nu putea sã-ºi permitã cumva sã vinã vreun
reprezentant al Bãncii Blank la Banca Naþionalã ca sã dea sugestii sau sã stãruie
pentru a se primi efectele. A spus-o, între alþii, ºi dl Burillianu.
Dar ce înseamnã reescont? Ca sã vedeþi cã ºi sub aspectul juridic nu
poate sã fie vorba de rãspunderea Bãncii Blank. Reescontul este o operaþiune a
cãrei justã calificare nu s-a reuºit sã se dea pânã acum în doctrina dreptului
comercial. Unii spun cã este o vânzare de creanþe. Alþii, cã este o formã de
împrumut. Dar oricare ar fi aceastã calificare, toþi autorii sunt de acord asupra
unei consideraþiuni ºi anume cã operaþiunea reescontului ºi din punct de vedere
tehnic, ºi din punct de vedere juridic, trebuie, în mod necesar, sã fie precedatã,
unii spun de un contract distinct, alþii de o necesitate de fapt, ceea ce numesc unii
„contract de examinare”. „Examenul regularitãþii formale a titlului sau actului
cambial ... /citat din Mossa „La cambiale”.
Prin urmare, în momentul în care îþi ofer marfa, înainte de a încheia
operaþia de reescont, trebuie sã aibã loc operaþia de examinare, ca la orice
marfã. Un fel de antecontract: nu primesc sã închei contractul de reescont dacã,
în prealabil, examinând calitatea mãrfii, ea nu-mi copnvine. Debitorul este
obligat ca, în mod anticipativ, sã predea titlul spre examinare. Scopul predãrii –
zice autorul – este acela de a face posibil pentru bancã examinarea cambiei,
care este atât de necesarã scontului încât fãrã ea operaþiunea nu s-ar realiza.
Este, într-adevãr, dificil ca banca sã sconteze cambii fãrã sã fi examinat mai întâi
titularul ºi sã fi obþinut informaþiuni asupra diferiþilor coobligaþi.
Prin urmare, examenul din punct de vedere substanþial s-a fãcut.
Reprezentantul Statului spunea cã nu este de ajuns numai pentru a examina
calitatea statutarã a unui efect sã te referi la coexistenþa a trei semnãturi sau
douã semnãturi, ci „aceste semnãturi trebuie sã fie solvabile”. Prin urmare ºi din
punctul de vedere al solvabilitãþii, Comitetul de Scont, pe baza informaþiunilor
Serviciului de Scont, în cadrul acestui antecontract de examinare, a acceptat
marfa care se oferea de cãtre Banca Blank. ªi am arãtat cã în deplinã cunoºtinþã
de cauzã. Putea oare Banca Blank sã-ºi impunã la reescont efectele sale? Dar ºi
în cadrul celor mai elementare principii din materia cererii ºi ofertei, Banca Blank
era ofertantã ºi, dacã cel cãruia îi oferea, adicã Banca Naþionalã, refuza,
contractul nu se încheia. S-a discutat aici vreun viciu de consimþãmânt cu privire
la acest contract? Nu s-a mers atât de departe. Nu s-a pretins cã Banca
Naþionalã – prin cele douã organe ale sale – a fost victima unui viciu de
consimþãmânt.
261
Horibile dictu! ar spune unul din martorii Statului. Banca Blank a mers
pânã acolo – ºi acest lucru îl reþine ºi Comisiunea de Anchetã – încât deºi s-a
prezentat la scont cu o parte din cambii ºi deºi aceste cambii i-au fost refuzate, a
mers pânã acolo încât a avut curajul sã se prezinte a doua oarã la Banca
Naþionalã cu efecte care fuseserã anterior respinse pentru cã nu erau statutare,
sau pentru cã semnãturile nu aveau bonitate”. ªi Comisiunea se referã la
depoziþiunile de martori. Prin denaturare s-a putut face o atare motivare. Avem
aici depoziþiile martorilor la care se referã raportul Comisiunii, martorii Thanos ºi
Spiratos, iar noi adãugãm ºi depoziþia martorului Opriºan, directorul Serviciului
Trezoreriei Bãncii Naþionale.
Dl. Opriºan spune: „Un efect trecut prin scont înseamnã cã Serviciul
Scontului ºi directorul ei au cunoscut bonitatea semnãturilor”.
Prin urmare, ºi aceastã cerinþã a condiþiunilor statutare în afarã de cele
formale a fost examinatã ºi cunoscutã din moment ce a fost primitã la scont.
Martorul Thanos spune: „Dacã anumite efecte din acestea ne erau
respinse, raportam tot unuia din aceºti trei domni valoarea ce ne-a fost respinsã
... ºi adesea prezentam din nou astfel de efecte respinse care, câteodatã, ne
erau din nou respinse, în care caz le înlocuiam cu altele, iar adesea se termina
prin a se primi ºi cele respinse”.
Aceastã depoziþie este însã numai fragmentarã, pentru cã raportul de
anchetã omite a reþine ºi ceea ce martorul adaugã ca fiind o justificare a faptului
de ce se prezentau a doua oarã efectele respinse. Iatã ce adaugã martorul:
„Efectele respinse, pe care totuºi le prezentam din nou, erau din acelea
în privinþa cãrora Banca Naþionalã nu arãta motivul pentru care erau respinse.”
Mã împiedicã cineva sã prezint efecte a doua ºi a treia oarã dacã Banca

Naþionalã alege unele din efecte, iar restul mi le înapoiazã fãrã sã-mi spunã cã le
înapoiazã cã nu îndeplinesc condiþiunile statutare, sau pentru cã sunt lipsite de
bonitate, ci mi le înapoiazã fãrã a arãta motivul? Mã împiedica cineva sã le
prezint din nou? Faptul acesta constituie el oare incriminarea atât de gravã care
se aduce Bãncii Blank, lãsând sã se înþeleagã cã ea ar fi cãutat sã inducã în
eroare ºi sã fraudeze?
Martorul Spiratos spune acelaº lucru:
„Când Banca Naþionalã ne respingea anumite efecte fãrã arãtare de

motiv, se întâmpla adesea sã le prezentãm din nou cu altã ocazie, dacã nu
aveam marfã de calitate mai bunã sau nu aveam bani în cassã...”,
iatã, prin urmare, în ce priveºte operaþiunile de reescont, sub aspectul

condiþiunilor substanþiale statutare de bonitate.
În ce priveºte condiþiunile formale, cred cã nu mai poate fi discuþie între
noi pentru cã s-a lãmurit, a fost un lapsus calami al Comisiei de Anchetã, când
spunea cã efectele erau nestatutare pentru cã nu purtau decât douã semnãturi în
loc de trei, deoarece s-a stabilit cã Banca Blank a fost autorizatã sã dea la
reescont în mod legal efecte numai cu douã semnãturi.
ªi atunci unde mai rãmâne imputaþiunea? Care mai este culpa, vina ºi
critica ce se aduce Bãncii Blank în raport cu operaþiunea de reescont? Pentru cã,
încã o datã, nu s-a afirmat ºi nu s-a putut merge pânã acolo încât sã se afirme cã
Banca Naþionalã a fost victima vreunui viciu de consimþãmânt sau cã Banca
Blank, prin organele sale, a comis o fraudã în raport cu dispoziþiunile legilor în
262
vigoare la acea datã, fãcând sã se treacã la Stat prin mijlocirea Bãncii Naþionale
anume în vederea preluãrii de cãtre Stat a celor mai proaste efecte, cu scopul de
a se degaja de ele. Nu s-a mers pânã acolo. S-a vorbit de cesiuni, de intervenþii
repetate, de discuþiuni vii, în mod abstract, impersonal, fãrã sã se afirme cine a
fãcut presiuni sau intervenþiuni, ori cine ºi cu cine au discutat viu ºi ce relevanþã
poate sã aibã aceste noþiuni din punctul de vedere al efectelor juridice ca sã se
poatã afirma frauda. De altfel, onoratul raport al Comisiunii de Anchetã nu
articuleazã nimic asupra fraudei, concluziunile sale poartã exclusiv asupra
gravelor prejudicii.
ªi acum vin la al treilea aspect al problemei, ºi anume la chestiunea
responsabilitãþii.
Eu pledez pentru Banca Blank. Banca Blank este o societate anonimã,
este, aºadar, o persoanã juridicã. Eu nu pot sã pun concluzii decât numai în ce
priveºte rãspunderea distinctã a Bãncii Blank ca persoanã juridicã. În aceastã
privinþã, noi am afirmat cã problema responsabilitãþii nu poate cãpãta altã
înfãþiºare în dezbaterile noastre decât numai aceea a responsabilitãþii
extracontractuale, delictuale sau cvasidelictuale – numai delictualã afirmãm noi
– pentru cã decretul-lege din 12 octombrie 1940 vorbeºte numai de fraudã ºi de
grave prejudicii. Noþiunea de grave prejudicii presupune noþiunea de intenþiune
dolosivã, fiindcã fãrã aceastã noþiune ea este un termen lipsit de conþinut.
Onoratul reprezentant al Statului spunea cã decretul-lege din octombrie a
creat o nouã insituþiune juridicã ºi anume aceea a responsabilitãþii fãrã culpã
/citat din pledoaria d-lui Gheorghiu/.
Onoratã Comisiune, cã ne gãsim într-o fazã socialã de grave ºi profunde
prefaceri, într-un nou regim, lucrul acesta nu poate sã-l conteste nimeni. De
asemenea, nu se poate contesta cã acest nou regim poate sã capete ºi un
caracter revoluþionar. Dar este vorba de o revoluþie care înþelege sã facã sã se
conserve instituþiunile fundamntale ale Statului, iar noi, ca juriºti, nu putem sã
accentuãm orice fel de teorie care ar duce la destrãmarea însãºi a rostului nostru
de a exista ca Stat. Se afirmã, de pildã, permanenþa proprietãþii individuale ºi
reescontul ei. Ei bine, se afirmã ºi permanenþa principiilor de drept. Nu suntem
într-o revoluþie anarhicã.
Dar aceastã originalã tezã a Statului este contrazisã de chiar opinia celor
care au întocmit raportul Comisiunii de Anchetã, pentru cã, în raportul acesta, se
formuleazã care sunt principiile de bazã ale acþiunii în responsabilitate ºi se
precizeazã atât de mult încât Statul este pus în contradicþie ºi în ce priveºte
calificarea elementului calificator al responsabilitãþii, adicã Comisiunea de
Anchetã afirmã nu numai cã nu existã rsesponsabilitate fãrã culpã, dar cã în
speþã, în cadrul de aplicaþie a decretului din octombrie 1940, nu poate fi vorba
decât numai de fraudã sau grave prejudicii. Comisiunea de Anchetã,
interpretând împotriva vederilor Statului art. 3 din decretul-lege, a gãsit cã
legiuitorul n-a înþeles sã deroge în privinþa rãspunderii personale a
conducãtorilor ºi a bãncii de la dreptul comun, ºi face rãspunzãtoare numai acele
persoane cãrora li s-ar putea imputa o culpã efectivã ºi aceasta numai în mãsura
în care a avut un amestec direct în operaþiunile prevãzute de art. 1 ºi care fac
obiect de anchetã.
Profit de acest prilej pentru a rãspunde reprezentantului Statului care ne
invitã sã discutãm întregul raport de expertizã de la 1925 pânã astãzi; eu refuz sã
pun în discuþie aceste rapoarte pentru cã ºi Comisiunea de Anchetã a constatat
cã acest examen este neconcludent ºi pentru cã noi înþelegem sã ne formulãm
apãrarea aºa cum credem noi ºi sã discutãm numai ceea ce ce înþelegem noi sã
263
discutãm. De altfel, spuneam, chiar Comisiunea de Anchetã gãseºte cã este

neconcludent sã cerceteze asemenea lucruri:
„Misiunea Comisiunii nu este aceea de a cerceta întreaga gestiune a

Bãncii Blank, ci numai aceea de a cerceta operaþiunile ºi lucrãrile pe baza cãrora
Ministerul de Finanþe a fãcut rãscumpãrarea de portofolii ... precum ºi
convenþiunile ... iar organele de conducere nu sunt vizate decât în mãsura în
care au contribuit în vederea acestor operaþiuni ºi numai dacã le sunt imputabile
fraude sau grave prejudicii.”
Noi suntem în perfect acord cu vederile ºi concepþiunile Comisiunii de

Anchetã.
Vin acum la responsabilitatea Bãncii Blank sub aspectul sãu distinct de
responsabilitatea persoanelor fizice ca persoanã juridicã.
Este indiscutabil cã existã o responsabilitate a persoanelor juridice.
Persoanele juridice rãspund pentru activitatea lor, aºa cum rãspunde ºi o
persoanã fizicã. Lucrul acesta este afirmat ºi în doctrinã ºi în jurisprudenþã. Mã
refer la opinia unuia din cei mai de seamã civiliºti din dreptul contemporan italian,
Ferrara, care aratã cã o persoanã juridicã poate comite acte ilicite, apare
neîndoios din moment ce poate încheia acte juridice /citat din Ferara/.
Prin urmare, este vorba de responsabilitate extracontractualã, adicã
delictualã sau cvasidelictualã a persoanelor civile. Doctrina francezã se împacã
mai greu cu asemenea teorii abstracte, totuºi, indiferent de orice fel de deosebire
doctrinarã, ea trebuie sã recunoascã în faþa unei necesitãþi de fapt existenþa unei
atare rãspunderi /citat din Laloux/.
Dar în ce chip rãspunde? Responsabilitatea cvasidelictualã sau
delictualã se poate înfãþiºa sub douã aspecte, ceea ce este necesar sã reþinem,
în baza art. 998 Cod Civil, adicã referitor la fapta proprie a omului, sau în virtutea
art. 1.000 Cod Civil, referitor la rãspundere pentru fapta altuia, pentru ca sã
precizãm cã, în cazul nostru, nu poate sã fie vorba de rãspunderea Bãncii Blank
pentru faptele prepuºilor. Nu despre aceastã responsabilitate este vorba. Este
tocmai contrariu: prepuºii sunt aceia care au sã dea socotealã dacã bine sau rãu
au executat operaþiunile care aparþineau Bãncii Blank în calitãþile lor. Este vorba,
prin urmare, de rãspunderea proprie a unei persoane juridice pentru faptele
proprii în cea mai riguroasã ºi strânsã argumentaþie de drept ºi care nu poate sã
fie decât aceia care s-ar naºte din faptele organelor sale. Dacã Banca Blank,
printr-o deliberare a Consiliului de Administraþie sau a Adunãrii Generale, ar fi
fãcut vreun act care sã poatã primi calificarea de fapt generator de
responsabilitate, fireºte cã, în acest caz, apare necontestatã responsabilitatea
Bãncii Blank. Vã rog sã reþineþi însã cã nimic din tot ceea ce constituie complexul
inexplicabil al faptelor procesului nostru nu poate sã se reducã la aceastã
formulã: care este faptul propriu care sã constituie un delict, care sã fie al
organului Bãncii Blank ºi care, prin consecinþã, sã poatã da naºtere unei
responsabilitãþii?
Operaþiunea de reescont, operaþiunea de înlocuire, toate operaþiunile de
preluare nu ne privesc, acestea nu sunt acte care sã fie incriminate din punctul
de vedere al fraudei. Din punctul de vedere al fraudei nu se articuleazã în raport.
Dacã se vorbeºte de presiuni sau discuþiuni vii sau intervenþiuni, acestea nu sunt
ale organelor Bãncii Blank, ci ele sunt cel mult faptele personale ale unuia sau
altuia dintre aceia care aveau la Banca Blank o calitate alta decât aceea de organ
social. Dacã se afirma, de pildã, cã dl. Aristide Blank, sau Tabacovici, a intervenit
sau a fãcut presiuni sau a discutat viu cu organele Bãncii Naþionale în vederea
264
preluãrii unui portofoliu de cãtre Stat, sau a primirii lui la reescont, acestea nu
sunt actele organelor Bãncii Blank. Iar în ce priveºte faptele proprii ale acestor
persoane, ele nu constituie fraude care sã poatã duce la calificarea culpei în
sensul decretului din 1940 ºi, deci, la responsabilitate.
Iatã cum înþeleg sã sintetizez ºi sã delimitez care este obiectul unei
responsabilitãþi distincte a Bãncii Blank în calitatea sa de persoanã juridicã care
nu poate sã aibã o activitate proprie decât printr-o activitate a organelor sale
legiute. Din acest punct de vedere, prin urmare, nu poate sã fie vorba de niciun
fel de responsabilitate a Bãncii Blank...
Dl. avocat Opriº:

Pentru cã dumneavoastrã porniþi de la ideea de rãspundere
extracontractualã, ca o lãmurire, în ce constã aceastã rãspundere
extracontractualã faþã de concluziunile de astãzi?

...Acum, ºi cu aceasta închei, chestiunea prejudiciului. În aceastã
privinþã, concluziunile mele sunt foarte sumare. Pe temeiul actelor întocmite de
cãtre Comisiunea de Anchetã ºi care se gãsesc la dosar, am întocmit ºi noi un
tablou pe care l-am pus la dispoziþia onoratei Comisiuni ºi prin care am cãutat,
concentrând cifrele ºi grupându-le pe categorii, sã demonstrãm cã Statul n-a
suferit un grav prejudiciu. Arãtãm, de pildã, cã, din prima tranºã de 300 milioane,
Statul a încasat efectiv 13 milioane, cã 38 milioane au fost reduceri prin
conversiune, 68 milioane pe cale de convenþiuni încheiate direct cu debitorii ºi
arãtam consideraþiunile pentru care atare convenþiuni ºi reduceri fãcute cu tot
respectul dispoziþiunilor legale nu pot sã nu fie luate în consideraþie. Acest lucru
rezultã, de altfel, ºi din felul cum este motivat raportul Comisiunii de Anchetã,
sunt reduceri consimþite care trebuie, întocmai ca ºi reducerile operate prin legea
de conversiune, sã fie primite ca atare, sub pericolul de a pune logica raportului
Comisiunii de Anchetã în conflict. Arãtam apoi care este valoarea bunului dat în
platã dupã aprecierile fãcute ºi asupra cãrora nu este cazul sã insistãm din nou,
valoare care nu poate fi alta decât aceea de astãzi, când se statueazã asupra
creanþei Statului, astãzi are loc stabilirea cuantumului pretinsei creanþe de
despãgubire a Statului. Onorata Comisiune ºtie cã, pe baza unei decizii
constante, Curtea de Casaþie a hotãrât cã, într-o acþiune în responsabilitate
dobânzile nu pot sã curgã decât de la data pronunþãrii hotãrârii judecãtoreºti,
pentru motivul cã atunci s-a nãscut creanþa. De aceea vã spuneam cã o evaluare
în raport cu nevoile de stabilire a cuantumului prejudiciului nu poate sã fie fãcutã
decât astãzi, iar nu în trecut. ªi dacã s-a avut în vedere ºi o evaluare în trecut,
aceasta n-a avut decât un singur scop ºi anume acela de a se vedea dacã nu
cumva, raportat la data când a avut loc transmiterea proprietãþii, s-a petrecut un
element de fraudã, iar nu un element de prejudiciu. Aºa fiind, pe baza socotelilor
noastre, gãsim o diferenþã în plus în favoarea Bãncii Blank, adicã în avantajul
Statului, de 200 milioane la tranºa întâi, o diferenþã în plus de 203 milioane la
tranºa a treia ºi cu acest prilej iarãºi arãtam cã evaluarea acþiunilor Buzãu-
Nehoiaºu nu poate sã fie decât aceea care se raporteazã la valoarea
patrimonialã de astãzi – toþi cei care au prilejul sã mânuiascã aceste noþiuni îºi
dau, de asemenea, seama, cã trebuie sã adãugãm necontestat ºi valoarea
primei majoritare a acþiunilor, care va decide în adunarea generalã asupra
soartei întreprinderii; ºi prezentãm, ca exemplu, pentru onorata Comisiune,
tabloul întocmit în raport cu valoarea acþiunilor Societãþii Anonime Române de
265
Telefoane din care rezultã aceleaºi criterii în ce priveºte stabilirea valorii unei
acþiuni.
În tranºa a doua, pentru consideraþiunile pe care le-am arãtat, rezultã un
deficit de 594.238.419. În total, pentru cã este vorba de o operaþie unicã, pe care
dacã am scindat-o, am fãcut-o numai pentru nevoile de expunere metodicã,
rezultã, cu o micã modificare faþã de tabloul arãtat data trecutã, o diferenþã în
defavoarea Statului de 40.213.456, ceea ce, raportat la valoarea întregului
portofoliu de creanþe preluate de Stat în valoare de 1.008.000.000, este departe
de a primi calificarea de prejudiciu, consideraþiune pentru care noi cerem în
întregime admiterea apelului nostru.
ªi acum, un ultim cuvânt: Banca Blank la concordat ºi-a executat
îndatoririle sale cu perfectã lealitate. ªi mai ales lucrul acesta l-a fãcut fãrã sã fie
determinatã de alte consideraþiuni decât numai de acelea de exclusivã lealitate,
în cadrul unui aranjament concordatar de sutã în sutã, atunci când, potrivit legilor
în vigoare, Banca Blank putea în mod valabil sã facã un aranjament de 40% ºi
când, potrivit legii converisunii datoriilor, art. 52, putea sã facã un aranjament ºi
mai favorabil aºa cum unele bãnci, ca, de pildã, Banca Generalã l-au fãcut,
pentru 17%, plãtibil în termen de 10% fãrã dobândã.
Socotesc cã este necesar pentru restabilirea unor elemente de fapt, ca
dumneavoastrã sã cunoaºteþi în cifre adevãrata situaþie a bãncii concordatare
Blank, iar nu a bãncii falimentare Blank, pentru cã, dacã decretul din 12
octombrie face sã cadã greu obiectul anchetei pentru consideraþiunea cã
întreprinderi falimentare au profitat de pe urma ajutorului Statului cauzându-i
grave prejudicii, nu poate sã fie vorba de Banca Blank.
De la început, concordat nu înseamnã faliment. Concordat înseamnã o
situaþie tranzitorie de zdruncin patrimonial al unei întreprinderi ºi el este
conceput tocmai ca sã facã sã se evite falimentul ºi sã se salveze întreprinderea,
dacã existã bunã credinþã ºi dacã existã o situaþie patrimonialã, ca sã poatã sã
facã faþã acestei situaþiuni tranzitorii. Prin urmare, legal nu poate sã fie vorba de o
bancã falimentarã. Dar nici în fapt ºi iatã pentru ce:
Banca Blank la data concordatului, conform bilanþului, avea urmãtoarele
posturi: creditori ºi deponenþi 1.758.000.000. Acest pasiv concordatar a fost
aproape în întregime achitat. Dar cum? S-a fãcut aici o afirmaþie cu caracter de
insinuare cã Banca Blank nu ºi-a achitat în întregime sutã în sutã pe deponenþii
sãi ºi cã ar fi profitat de un fel de subterfugiu, o manevrã pusã uºor la mâna oricui,
conceputã ºi încurajatã în mod ocult de cãtre însãºi banca concordatarã, de a
aduna livrete ºi a le da în platã, în compensaþie. Or, livretele se cumpãrau pe
piaþã pe preþuri derizorii ºi erau primite în platã pe valoare întreagã. Care este
situaþia adevãratã, cu cifre, iar nu cu afirmaþiuni: din pasivul de 1.758.000.000 s-
a stins 1.532.245.073. Cum?
Prin cedãri de terenuri, acþiuni ºi dãri în platã în naturã, Lei 190.882.514.
Prin cedãri de titluri 149.769.091. Prin compensaþii cu debitorii, Lei 50.361.000.
Prin urmare, la o sumã de 1.532.245.073, s-au stins prin compensaþie numai 50
milioane, iar restul de 1.141.232.468 prin plãþi în numerar integrale, sutã în sutã.
Aºa era obiectul aranjamentului concordatar.
Din creanþa Sindicatului Bancar ºi Bãncii Naþionale pentru datoria pe
reescont, la un loc de 1.842.001.981, s-a plãtit pânã la octombrie 1940: Lei
1.289.514.731, plus 96.260.056 ce s-au imputat de BNR, în total 1.385.774.787.
Pentru diferenþã, Banca Naþionalã este amplu garantatã nu numai cu gajurile de
acþiuni ºi participaþiuni cele mai bune, dar mai ales cu veniturile „Discom-ului”,
care sunt de naturã sã-i acopere ºi chiar sã depãºeascã cu mult valoarea
debitului.
266
S-a mai achitat 120.597.142 lei, datorie în valutã strãinã cãtre Sindicatul
„Steaua Românã” pentru acþiunile „Steaua Românã”, din care s-a plãtit pânã azi
42.566.061, ºi dacã s-ar þine socotealã de diferenþa de valutã, fireºte cã aceastã
sumã ar fi mult mai mare, de asemenea, 62.958.471 datorii diverse pentru ordine
de platã, cecuri etc., care au fost exceptate de la concordat ºi care s-au achitat în
numerar pentru o sumã de 58.846.455, ºi, în fine, 41.780.116, fondul de pensiuni
s-a diminuat prin diverse plãþi ºi lichidãri cu 31.439.339.
În concluzie, douã cifre faþã în faþã: Banca Blank a intrat în concordat cu
un pasiv total de lei 3.825.857.637, ºi s-au plãtit, pânã la 31 octombrie 1941, lei
3.050.851.715.
Aceasta este situaþiunea patrimonialã a Bãncii Blank.
Pentru aceste consideraþiuni, vã rog sã vedeþi cã apelul nostru este
întemeiat ºi sã-l admiteþi în întregime.
Pledoaria d-lui profesor Corodeanu:

Decretul-lege, care instituie cercetarea de care ne ocupãm astãzi, a fost o
reacþiune politicã a unei anumite guvernãri în contra guvernãrilor trecute, o
bãnuialã cel mult care putea sã acopere sensul acestui decret-lege. Nu o spun
eu, ci o spune însãºi raportul care se face cãtre Conducãtorul Statului prin acest
decret:
„Domnule General, urmând linia generalã a cercetãrilor întreprinse cu

privire la unele activitãþi care sub trecutele guvernãri au putut vãtãma adânc
interesele Statului...”
Prin urmare, iatã analogia, analogie care merge mai departe prin decretul
bine cuvântat pentru noi care a instituit Comisiunea de Apel ºi în care se spune:
„Am pus în concordanþã ... cu cele în fiinþã în alte materii similare:

controlul averilor, controlul fondurilor secrete etc.”
Prin urmare, iatã rostul: o comisiune care sã cerceteze dupã cum

cerceteazã ºi comisiunea pentru controlul averilor sau a fondurilor secrete. Dacã
însã aþi compara situaþiunea în care ne gãsim noi cu situaþiunea celor care sunt
descoperiþi ºi duºi la controlul averilor, aþi vedea în ce imposibilitate ne punem noi
pentru a admite o astfel de analogie.
Noi avem, într-adevãr, contracte încheiate cu Banca Naþionalã, cu avizele
respective, cu avizul Ministerului de Finanþe, cercetate de comisiuni speciale, cu
trei consilii de miniºtri ºi, desigur, cã nimeni nu-ºi poate închipui cã în Statul
acesta este posibil ca trei consilii de miniºtri, Ministerul de Finanþe ºi o
comisiune, sã fie complici la fraudarea Statului pentru a îmbogãþi Banca Blank.
De altfel, în acest caz, Ministerul de Finanþe ar trebui sã stea alãturi de noi, cãci ar
fi complice în aceastã afacere.
Ministerul de Finanþe stã pe bazã contractualã cu noi. Desigur cã autorul
decretului-lege n-a cunoscut situaþiunea juridicã a fiecãrei preluãri de portofoliu,
cãci altfel noi nu stãteam aici.
Aº face încã o remarcã: toate operaþiunile acestei preluãri a portofoliului
s-au fãcut sub presiunea unei panici, era vorba de prãbuºirea unei bãnci, de
condamnarea altora, ceea ce distrugea creditul ºi întreaga economie naþionalã.
Acestea sunt spuse ºi repetate de atâtea ori. A judeca astãzi oportunitatea
mãsurilor luate atunci, apare nu numai ca o imposibilitate psihologicã, dar este
267
foarte greu. Este ca ºi cum unui general care se întoarce de la bãtãlie îi impuþi cã
a cheltuit prea multe muniþiuni de vreme ce armata inamicã s-a retras. S-a retras,
fireºte, dar, în momentul când el a cheltuit muniþiunile, nu se retrãsese. Panica
era pe piaþã. Desigur, când stai acum sã judeci, þi se pare cã s-au cheltuit prea
multe fonduri de ale Statului, cã este o risipã, o fraudã, o conivenþã.
Textul decretului-lege care instituie aceastã comisiune este foarte zgârcit
în aprecieri. Este o discordanþã completã între expunerea de motive ºi decret ºi o
discordanþã ºi mai penibilã între decretul-lege ºi comisiunea de cercetare care
se contrazice la fiecare pas ºi care nu argumenteazã nimic juridiceºte. Este
discordanþã chiar ºi între rezultatele acestei comisiuni ºi deciziunea ministerului.
Dupã ce ia toate posturile în care ne crede pe noi obligaþi faþã de Stat, ne gãseºte
datori nici mai mult, nici mai puþin, decât cu 831.372.403 lei. Nu uitã aceºti trei lei
pentru nimic în lume. Comisiunea de Anchetã spune apoi cã, bineînþeles,
aceastã sumã va urma sã fie diminuatã cu valoarea acþiunilor Societãþii Buzãu-
Nehoiaºu ... la data transferului care a avut loc în cadrul tranºei a treia, valoare
pe care – spune Comisiunea – n-a avut cum s-o stabileascã, pentru cã acþiunile
nu erau cotate la Bursã. ªi atunci ia valoarea dinainte de rãzboi. Comisiunea
adaugã:
„mai este de observat cã prejudiciul acesta diminuat este susceptibil de a

mai primi ºi alte diminuãri în mãsura în care debitorii cedaþi vor face plãþi a ratelor
cu care au rãmas în suferinþã...”
ªi Comisiunea decide cã „Statul a suferit un prejudiciu de 831.372.403”.

Nici Ministerul nu uitã aceºti trei lei de la sfârºit.
Dar aceasta sã fie oare starea juridicã sub care trebuie sã se facã
cercetãrile propuse de decretul-lege? Desigur cã nu. Mi-am limitat foarte mult
pledoaria pentru cã mi-am pus în gând sã reduc procesul acesta numai la
elementele lui ireductibile. Sã vãd întâi care este discuþia fundamentalã între noi
ºi Minister. N-am ajuns pânã acum sã descifrãm natura intervenþiei Statului. Noi
am spus cã este un sacrificiu pe care Statul trebuia sã-l facã în momentele
acelea de panicã, când Statul era ameninþat ca întreaga operaþiune comercialã
de toate zilele sã fie lipsitã de valoare, ºi când trebuia sã intervinã. Care este
natura acestei intervenþiuni? Noi am spus: sacrificiu. Ministerul rãspunde însã:
nu. Aceasta poate sã fie pãrerea d-lui Auboin. Dar cine era dl. Auboin? Era un
simplu particular, nu era purtãtor de cuvânt al Statului. ªi Ministerul, într-o altã
frazã, adaugã cã putea fi vorba de cel mult de o imobilizare a unei sume de
1.600.000.000 pe timp de 6 luni, dar nu de un sacrificiu.
ªi atunci prima întrebare: care este natura intervenþiunii Statului? Fireºte
cã legenda ºi faima rea cu atâtea guri produc suspiciuni care ajung pânã la
picioarele autoritãþilor care sunt datoare sã intervinã, sã facã cercetãri. Eu voi citi
din raportul d-lor miniºtri de Finanþe ºi Justiþie cãtre Conducãtorul Statului,
privitor la decretul-lege din 1940, pentru ca sã desprindem din el care este
situaþiunea clarã a acestor operaþiuni. Raportul, vorbind de legea de stabilizare,
continuã apoi:
„În acelaº an însã accentuându-se criza economicã, multe întreprinderi

bancare, datoritã mai ales unei greºite politici de plasamente practicatã pânã
atunci, s-au gãsit în situaþia de a nu putea onora angajamentele lor.”
Aceastã „greºitã politicã de plasamente” o vedem astãzi. Este uºor sã

spui astãzi cã atunci ai greºit. Dar în momentele acelea nu greºea, pentru cã
268
aceasta era chiar orgoliul Statului. Raportul acesta face aluzie la plasamentele
din industrii. Nu numai cã Banca Naþionalã ºi-a fãcut un orgoliu pentru a încuraja
efectele societãþilor industriale. Dar chiar Statul însuºi. Într-adevãr, mai ales prin
politica societãþilor din Ardeal, o lege ardeleanã care s-a aplicat la noi mult timp,
oprea o societate sã-ºi sporeascã capitalul dacã nu are autorizaþia Ministerului.
ªi Ministerul a profitat de aceastã ocazie, ºi a profitat mai ales ministrul de
Finanþe de atunci, Vintilã Brãtianu, numind o comisiune care trebuia sã ia contact
cu fiecare societate care avea asemenea capitaluri. De ce? Pentru cã îi era fricã
de orientarea societãþilor spre Budapesta, îi era fricã ca societãþile acestea sã nu
stea sub influenþa financiarã strãinã ºi duºmanã nouã. De aceea, aceastã
comisiune îndruma societãþile cãtre bãncile din capitala noastrã. ªi era foarte
multã tocmealã. Desigur, unele bãnci, care aveau mai mult contact cu Guvernul,
au pus condiþii prin care se puneau la adãpost de orice risc. Dar, în general,
politica Statului era ca bãncile sã ia o participaþie foarte însemnatã la capitalurile
acestor societãþi.
Nu ºtiu de ce Ministerul de Finanþe a citat dintr-o carte a d-lui Victor
Slãvescu, carte pe care n-am putut s-o cunosc pânã astãzi, dar în care avea
aerul sã spunã, poate ca o imputaþie, cã Banca Blank este o bancã
internaþionalã. Nu ºtiu în ce sens. Spunea cã sunt cinci bãnci cu relaþiuni
internaþionale. Nu vãd, întrucât relaþiunile internaþionale pot fi o învinuire adusã
unei bãnci. În orice caz, nu are niciun raport cu chestiunea noastrã.
Dar domnului Victor Slãvescu îi putem opune o autoritate tot atât de mare
ca ºi domnia sa: este dl. Victor Slãvescu, care vine sã depunã ca martor înaintea
dumneavoastrã ºi care spune clar cã „Banca Blank a fãcut ºi operaþiuni de
mãrfuri ca ºi alte bãnci. Aceastã activitate nu era în afarã de orice criticã ... Din
punctul de vedere al principiilor însã a contribuit la nostrificarea, adicã la
atragerea cãtre economia naþionalã româneascã a industriilor din provinciile
alipite.” Iatã, prin urmare, cum crede chiar dl. Victor Slãvescu cã Banca Blank a
fost o bancã ce a contribuit la nostrificarea societãþilor din Ardeal.
Raportul legii din 1930 vorbeºte despre jertfa Statului. Nu mai citesc
textul. De asemenea, însã, legea din 1930 prevede posibilitãþi de tranzacþiuni,
aranjamente. Dacã poþi face aranjamente asupra drepturilor pe care Statul
pretinde cã le are, înseamnã, desigur, cã n-ai înþeles sã iei sutã în sutã. ªi
aceasta o spune chiar raportul decretului din 1940: „Datoritã acestor împrejurãri,
Statul român a fost silit sã ia asupra sa toate creanþele dubioase, multe din ele
provenind din alte operaþiuni decât cele de ordin comercial, ale unor întreprinderi
falimentare, suferind importante prejudicii”.
Prin urmare, cine este vinovat? „Datoritã acestor împrejurãri” – adicã a
crizei –, Statul a fost silit sã ia aceste creanþe dubioase. Prin urmare nu noi,
Banca Blank, am înºelat, sau am sugerat Statului sã ia portofoliul nostru putred.
O spune însãºi acest raport.
Dar ce pretinde în schimb? Vreun echivalent? Nu, deloc. Spune doar cã,
în schimbul acestor imense sume date unor întreprinderi, care nici prin scopul,
nici prin politica lor nu meritau acest sacrificiu, Statul n-a primit decât „bunuri de o
valoare infimã”. Se plânge Statul cã n-a primit un echivalent? Deloc. Aratã doar
cã a primit o valoare infimã.
Legea din 1936, care nu fãcea altceva decât sã execute finalul
operaþiunilor de preluare de portofoliu, aratã cã „aceastã Comisiune va avea
atribuþiuni de verificare a întregului portofoliu la Banca Naþionalã pe care va
crede de cuviinþã ... Comisiunea sus specificatã va examina ºi ... debitorilor
respectivi din punctul de vedere a modalitãþii de lichidare.” Prin urmare, trata cu
269
posibilitãþile pe care le avea. Nu se cerea un echivalent, aºa cum se cere la noi

pânã ºi cei trei lei. Dar decretul din urmã, în art. 11, prevede posibilitatea de a
transige ºi spune clar „dupã posibilitãþile debitorului” ºi dumneavoastrã veþi fi
aceia care veþi cerceta aceste posibilitãþi. Dar când o lege spune cã vei primi
dupã posibilitãþile debitorilor, înseamnã aceasta cã trebuie sã-mi socoteºti pânã
ºi cei 403 lei de la sfârºit pe care trebuie sã þi-i dau?
Dar eu v-aº citi o frazã a unui martor care n-a clintit niciodatã în
tenacitatea convingerilor sale, a martorului Madgearu: „Repet, faþã de
amploarea crizei, a neîncrederii ... precum ºi faþã de însemnãtatea sumelor
depuse la bãnci, o acþiune de asanare era absolut necesarã, cu toate cã necesita
implicit sacrificii din partea Statului ...” ºi am aici o colecþiune întreagã de citate
scoase din dosarul nostru, în care se vorbeºte despre sacrificii, ºi în care se
aratã, de pildã, cã „Ministerul de Finanþe socoteºte cã este de datoria Statului sã
vinã în ajutorul marilor noastre instituþiuni de credit, chiar cu preþul unor
însemnate sacrificii”. Prin urmare, când a fost vorba de a scãpa de o panicã,
când bãncile se prãbuºeau, când pericolul era iminent, când ajutorarea Bãncii
Blank luase aproape proporþiuni dramatice, mai poate fi vorba sã vii sã-mi ceri
pânã ºi 403 lei ºi sã vii astãzi sã discuþi cu rãcealã o panicã din trecut. Aceasta n-
a înþeles-o nici decretul-lege actual ºi nici celelalte legi.
O altã întrebare: în ce raporturi juridice ne gãsim noi astãzi cu Statul,
adicã cu Ministerul de Finanþe?
Ne gãsim cu trei tranzacþiuni în care suntem scoºi din obligo. Tranzacþia
este un act de mare autoritate juridicã. Codul Civil asimileazã tranzacþia cu o
hotãrâre judecãtoreascã, fãrã apel. Jurisconsulþii se amuzã fãrã succes sã
gãseascã o deosebire între tranzacþie ºi hotãrârea judecãtoreascã. Dupã Codul
Civil, o tranzacþie nu poate fi anulatã decât în caz de dol, în cazul unui act nou,
scos, pe care l-ai ascuns, când s-a dovedit cã unul din acte este fals.
Prin urmare, noi suntem scoºi din obligo. Dar existã încã o deosebire între
noi ºi Ministerul de Finanþe asupra interpretãrii decretului-lege în aceastã
privinþã. Noua interpretare a Ministerului de Finanþe este cã rãspunderea
noastrã ar fi o rãspundere sui-generis. Fireºte cã aceasta este un eufemism,
atunci când vrei sã te smulgi din calificarea atât de clarã pe care sistemul
dreptului o face în sursele de obligaþiuni. A spune cã decretul-lege a creat o
rãspundere sui-generis, înseamnã cã nu mai avem de ce sã ne judecãm de
vreme ce decretul ne aratã cã am fi datori Statului. ªi concepþiunea Ministerului
de Finanþe merge pânã acolo încât spune cã are un efect retroactiv acest decret-
lege, adicã poate sã rãstoarne toate legile anterioare, toate contractele ºi chiar
aceste tranzacþii care existã între noi.
Voi dovedi ca formã cã ele nu au nici un viciu ºi cã aici stãm pe baza
acestor tranzacþii prin care ne-aþi scos din obligo. Dacã dumneavoastrã spuneþi
cã aceste tranzacþii nu au nicio însemnãtate juridicã, degeaba ne mai judecãm,
pentru cã dacã legea a îndepãrtat contractele anterioare, atunci fireºte cã noi nu
mai avem niciun glas de ridicat în contra Ministerului de Finanþe. Raportul
decretului-lege aþi vãzut cã este foarte concis ºi în contact cu realitãþile care erau
atunci. Cât priveºte formularea însãºi a decretului, juristul a gãsit cã nu este
suficient motivul pe care-l invocã raportul. Dacã era crizã, dacã mãrturiseºti cã ai
fost silit sã iei creanþe dubioase, atunci cum sã mai þii oamenii la rãspundere? De
aceea, juristul a adãugat: când se constatã fraudã sau grave prejudicii aduse
Statului, Consiliul de Miniºtri va putea pune sechestru. ªi reprezentanþii
Ministerului de Finanþe ne spuneau cã punerea acestui sechestru se raporteazã
la o posibilitate cu totul specialã prevãzutã în art. 3. Dar, întrucât ne priveºte pe
270
noi scoaterea din obligo, decretul în art. 3 aratã: „aceeaºi mãsurã se poate lua ºi
împotriva întreprinderilor ºi persoanelor care au garantat solvabilitatea
creanþelor ºi au fost în urmã exonerate de obligaþia plãþii acestor creanþe.” Prin
urmare, cel puþin tranzacþia noastrã care ne scoate din obligo este giratã de
aceastã condiþiune: ca sã fie vorba de fraude sau grave prejudicii. ªi ce fraudã
poate sã fie? Dacã este vorba de o fraudã întâmplatã anterior contractului
nostru, înseamnã cã este un dol ºi dolul ca sã aibã efect asupra contractului
trebuie sã fie element determinant într-un contract, sã aibã de efect a produce
eroarea în spiritul contractantului. Or, vi s-a arãtat de atâtea ori, ºi am ºi eu o serie
de culegeri din actele Ministerului, din care se vede cã Ministerul cunoºtea
perfect care era situaþia bonitãþii efectelor scontate la Banca Naþionalã. ªi este
curios cã teoria Ministerului de Finanþe nu vrea sã se împace nici cu teoria care
nu o pot sesiza a Comisiunii de Anchetã, dar chiar Ministerul s-a dezis singur,
fiindcã revine ºi iarãºi cautã culpã în aceste operaþiuni, ceea ce este anormal.
Acolo, la Banca Naþionalã, este o comisiune care cerceteazã, care vede dacã
sunt bune sau nu aceste efecte. Nu insist asupra acestei culpe, fiindcã, în
definitiv, Onoratã Comisiune, dreptul nu cerceteazã ºi nu studiazã cauza
cauzelor. Cauza trebuie sã fie cea necesarã, determinantã, oricâte teorii ai cãuta
sã pui pe deasupra, cu mândria fiecãrui autor de a fi gãsit o formulã nouã. El nu
poate sã iasã din aceastã formulã simplistã care este adevãratã. ªi atunci, ce
poate sã determine faptul cã te-ai dus la Banca Naþionalã ºi ai scontat niºte
efecte care nu aveau bonitate? Poate sã strice tranzacþiunile dintre noi? Când
ºtiai cã sunt efectele de felul acesta ºi ai ajuns sã faci o tranzacþie care este un
act de mare autoritate ce greu poate sã fie dãrâmat, atunci cum mai stau eu în
faþa Ministerului care nesocoteºte tranzacþia încheiatã cu mine?
Aþi reþinut care au fost aceste tranzacþii. La tranºa întâi, s-a dat „Cultura
Naþionalã”, ºi Comisiunea discutã valoarea acestui institut de arte grafice, iar
când s-a adãugat ºi fondul comercial spune cã Statul nu face comerþ. Ba face,
dar nu este comerciant. ªi ca dovadã este cã face toatã ziua imprimerie la
Monitorul Oficial. Pentru restul de 90 milioane, s-a încheiat o tranzacþie
definitivã. Tranºa a doua, de 600 milioane, care a dat naºtere la atâtea discuþii, ºi
asupra acestei tranºe, noi avem tranzacþii cu Statul. Aceastã tranzacþie era
necesarã Bãncii Blank ºi scoaterea din obligo n-a fost o simplã sustragere de la
datoria ei, Banca Blank nu cãuta sã-ºi schimbe pur ºi simplu creditorul pentru cã
creditul ei pe piaþã n-ar fi fost mai mare, ci cãuta sã lichideze aceastã datorie
împovãrãtoare. De asemenea, ºi în privinþa celor 108 milioane, tranºa a treia, s-a
încheiat tranzacþie.
Sunt aceste tranzacþii viciate în formã? Fiindcã aþi vãzut cã nu poate sã fie
vorba sã fie anulate din cauza vreunui fond. Dar ca formã sunt ele viciate? Legea
din 1930 spune în art. 6: „Ministerul de Finanþe cu avizul Bãncii Naþionale va
putea încheia orice convenþie sau tranzacþie pe care o va crede utilã sau
necesarã pentru realizarea debitului datorat, luând orice garanþii persoanle sau
reale pentru ca realizarea lui sã fie bine asiguratã.” Iar art. 8 aratã cã „Ministerul
Finanþelor, cu avizul Bãncii Naþionale ºi cu avizul Comisiunii prevãzute la art. 10,
va propune Consiliului de Miniºtri spre ratificare, convenþiile sau tranzacþiile
încheiate. Ele vor fi comunicate Bãncii Naþionale spre aplicare.
Cum s-au încheiat tranzacþiile pentru prima tranºã? Pentru cedarea
sumei de ... a „Culturii Naþionale”, este un aviz al Consiliului de Miniºtri, iar pentru
scoaterea din obligo, pentru rest, vom vedea cã este un jurnal al Consiliului de
Miniºtri foarte clar. Iatã, jurnalul Consiliului de Miniºtri:
271
„Banca Naþionalã a României, în calitate de mandatarã a Statului, va

elibera Bãncii Marmorosch, Blank & Co., din portofoliul girat pentru Stat, efectele
în valoare de Lei 98.500.000 ºi va primi în schimb prin girul acestei bãnci ...;
Banca Marmorosch, Blank & Co. fiind prin aceasta scoasã din orice obligo faþã
de BNR, ca mandatarã a Statului.”
... ºi jurnalul acesta este semnat de un stol de miniºtri. Totuºi, Ministerul

de Finanþe spune cã nu e destul ºi cã una este sã dai un aviz anticipativ ºi alta
înseamnã sã ratifici. Distincþiunea aceasta nu este deloc juridicã, fiindcã dacã
Consiliul de Miniºtri face un raport asupra unei convenþii, el a luat cunoºtinþã de
aceste convenþii. Instrumentul probator poate sã se facã pe urmã. Aceasta nu
înseamnã cã Consiliul de Miniºtri nu ºi-a dat avizul. Nu este nevoie sã insist
asupra acestei chestiuni.
În fine, existã ºi un aviz din partea Comisiunii respective, pe care nu-l mai
citesc.
Tranºa a doua este aceea care nemulþumeºte mai mult pe Ministerul de
Finanþe. Aceastã tranºã a avut ºi ea gajurile ei, a avut formele fãcute, ºi ca
dovadã cã a avut gajurile ei este cã, de când s-a judecat la comisiune pânã când
judecaþi dumneavoastrã, mi se pare cã s-au mai încasat 1.150.000, o sumã micã
fireºte, dar, totuºi, se adaugã.
Pentru aceste 600 milioane existã raport al Consiliului de Miniºtri.
Comisiunea avizeazã, se dã apoi jurnal al Consiliului de Miniºtri. Totuºi, ºi aici
Ministerul gãseºte cã nu este suficient de clarã chestiunea scoaterii din obligo,
deºi avizul era fãcut în forma aceasta:
„Banca Blank este scoasã din gir pentru aceste efecte, urmând ca Statul
sã încheie, ulterior, convenþiuni speciale cu debitorii.”
Or, implicit când ai spus cã vei încheia convenþiuni cu debitorii – ºi lucrul

acestea îl spune ºi jurnalul Consiliului de Miniºtri – înseamnã cã pe mine m-ai
scos din obligo. Ba mai mult, chiar în convenþiune se spune clar ºi categoric cã eu
trebuie sã fiu scos din gir. Nu ºtiu de ce, este penibil pentru mine sã vãd cã se
aduce în discuþie spusele unui bãrbat de Stat care meritã toatã stima. Dl.
Mironescu face un raport cãtre Consiliul de Miniºtri, în care se spune clar:
„Pe baza avizului Bãncii Naþionale ... Ministerul de Finanþe a

rãscumpãrat din portofoliul Bãncii Blank o sumã de 600 milioane, renunþând la
girul bãncii reescontatoare...”
Nu este clar? Dar, iatã, un alt jurnal al Consiliului de Miniºtri, fãcut pe baza
raportului d-lui Mironescu, prin care se vorbeºte de convenþiunea prin care este
scoasã Banca Blank din obligo /citeºte/.
La tranºa a treia, un alt nod în papurã. ªi nu este vina noastrã dacã papura
n-are nod deloc. Un alt jurnal al Consiliului de Miniºtri:
„Ministerul de Finanþe este autorizat sã ratifice operaþia rãscumpãrãrii

unui portofoliu în sumã de...”
De data aceasta, Ministerul de Finanþe zice cã e un jurnal venit prea

târziu, adicã peste doi ani. Într-adevãr, dl. Bãlescu a explicat, Banca Naþionalã a
plãtit cele 108 milioane la ghiºeele Bãncii Blank ºi Ministerul de Finanþe a ezitat
multã vreme sã acopere aceastã sumã, gãsind cã el n-a consimþit prin
272
anticipaþie. Totuºi, dupã ce „Ministerul de Finanþe este autorizat sã ratifice

operaþia rãscumpãrãrii portofoliului de 108 milioane” se încheie o convenþie prin
care Banca Blank este definitiv descãrcatã.
Prin urmare, la aceste tranzacþii nu existã un viciu de consimþãmânt. N-
am fãcut nicio fraudã sau dol. ªtiai precis cã efectele n-au bonitate, sau poate cã
nu au completã bonitate. Ai încheiat tranzacþii cu mine, dar nu-þi respecþi nici
tranzacþiile acestea, fãcute cu trei consilii de miniºtri, cu avizele comisiunilor
Bãncii Naþionale etc., socotind cã decretul-lege a înþeles sã mã condamne fãrã
sã mã judece. Martorul, foarte important, care era comisarul Guvernului la Banca
Naþionalã ºi care fãcea parte din aceastã comisiune, aratã cã „Ministerul de
Finanþe cunoºtea imposibilitatea de realizare integralã a efectelor preluate, dar
nu putea face altfel, cãci acesta era în parte scopul legii” ºi acelaºi lucru spune ºi
dl. Argetoianu ºi alþii cã, deºi erau efecte fãrã bonitate, scopul însuºi era sã le
preiei, cãci aºa era situaþia din acel moment. ªi atunci dacã m-ai scos din obligo,
dacã n-am comis nicio fraudã pentru aceasta, dacã era o necesitate financiarã
sã ies din obligo, atunci ce caut eu aici? Poate cã se repetã o frazã pe care am
citit-o mai deunãzi: un doge al Veneþiei a fost chemat de Ludovic al XIV-lea la
Versailles ca sã facã anumite observaþiuni. Dupã ce l-au plimbat în tot palatul,
curtenii l-au întrebat: ce te mirã mai mult pe dumneata? ªi a rãspuns: mã mirã cã
mã gãsesc aici. Pe noi ne mirã rãbdarea ºi indulgenþa cu care dumneavoastrã aþi
ascultat glasurile noastre. Dar vã întreb: ce cãutãm noi aici ºi, în orice caz, ce
cautã Ministerul de Finanþe, care cel mult ar trebui sã stea alãturi de noi? Când
am încheiat tranzacþiile, desigur cã nu mai am nicio rãspundere faþã de Ministerul
de Finanþe. Înþelege oare Ministerul sã considere caduce toate aceste tranzacþii?
Înþelege sã le anuleze? N-am auzit articulându-se aºa ceva. Sub ce regim pui
dumneata aceste tranzacþii dintre noi? Le anulezi pentru cã anularea îþi este
favorabilã? Dar cu bunurile pe care þi le-am dat, acelea le pãstrezi? Într-o bunã
logicã trebuie ca tranzacþia sã-ºi aibã efect ºi faþã de mine ºi faþã de dumneata ºi,
prin urmare, dacã anulezi actul trebuie sã-mi dai înapoi bunurile. Dar dumneata
vrei ca eu sã rãmân obligat, tranzacþia sã fie anulatã ºi Statul sã rãmânã cu
bunurile mele. Aceastã logicã juridicã nu poate sã stea în picioare.
Noi am contat pe faptul cã suntem scoºi din obligo. Aºa a socotit ºi legea
din 1936 care dã Ministerului puterea de a încheia tranzacþii cu aceia care i-am
transmis noi, adicã cu debitorii pe care i-am dat Statului. Când am crezut cã
suntem cu totul puºi la orice adãpost, am încheiat un concordat sutã în sutã.
Dacã ºtiam cã vei veni ºi dumitale, ne acopeream poate ºi cu un concordat
agricol, în termenul legii, adicã dupã un an. ªi atunci în ce situaþie ne gãsim noi?
Eu nu spun „persecuþie”, Statul nu face persecuþii. Ca dovadã este cã avem ºi un
reprezentant al Ministerului de Finanþe care ne judecã pe noi ºi ar fi poate
incompatibilitate din acest punct de vedere dacã ar fi sã pornim cu ideea cã
Statul, prin Ministerul de Finanþe, ne persecutã. Dar eu am încheiat concordat.
Statul n-a venit la concordat. Care sunt consecinþele? Vii ºi rãstorni atâtea
contracte între noi definitive, pe baza cãrora noi am fãurit un alt act juridic! Ce
puteþi pretinde de la noi? Fireºte cã, în cele din urmã, dupã ce deponenþii vor fi
satisfãcuþi, veþi putea veni sã vã valorificaþi drepturile. Dar, încã o datã, repet: te
opreºte raportul juridic creat între noi, suntem scoºi din obligo.
Ca sã închei, mai este o problemã, aceea a prejudiciului. Dl. Bãlescu v-a
arãtat un tablou. Întrebarea care se pune este pe ce valoare veþi calcula dacã ar fi
sã calculaþi dumneavoastrã bunurile pe care noi le-am dat. Pe valoarea de atunci
sau pe aceea de astãzi? Dacã ar fi sã calculaþi pe valoarea de atunci, ar însemna
cã Statul sã þinã urmãtorul limbaj: am avut o pagubã, astãzi nu o mai am, sau era
273
cât pe aici sã am o pagubã, astãzi nu mai am prejudiciu, dar era sã-l am la un

moment dat. ªi dumneavoastrã urmeazã sã constataþi cã era cât p-aici sã am o
pagubã.
Acest limbaj nu se poate þine. Dacã te plângi, trebuie sã te plângi de o
pagubã pe care o ai actualmente, ºi mai ales dacã spui cã tranzacþia nu este
bunã, înseamnã cã bunurile trebuie sã vinã în mâinile mele ºi sã le valorific
astãzi. Iatã de ce este incontestabil cã valoarea nu poate fi decât cea de astãzi.
Dacã rãstorni contractele ºi tranzacþiile, atunci nu poþi sã valorifici decât bunurile
pe care eu ºi astãzi, conform art. 111, sunt în mãsurã sã le dau Statului, dacã sunt
debitori solvabili. Într-adevãr, lichidarea este în curs ºi Ministerul vrea sã facã o
lichidare nouã. Astãzi, dacã îmi anulezi toate aceste situaþiuni, eu pot sã vin sã
ofer Statului bunurile mele. Ele trebuie valorificate dupã situaþia lor actualã,
întrucât plata este încã în curs ºi dacã contractele vechi cad.
Iatã ce aveam de spus. Am redus procesul la trei probleme: natura juridicã
a intervenþiei Statului, valoarea ºi autoritatea tranzacþiei care existã între noi ºi
dacã se anuleazã, cum trebuie sã stabilim valoarea bunurilor, valoare care
indiscutabil este cea de astãzi.
Vã rog sã admiteþi apelul nostru.
274
Dl. profesor Veniamin:

Cu cât mã adâncesc în dezbaterea acestui proces, cu atât am
sentimentul cã depunem eforturi cu mult superioare însemnãtãþii cauzei pe care
o tratãm. Cei trei pretinºi conducãtori ai Bãncii Blank, pe care am cinstea sã-i
reprezint ºi pe care i-am apãrat în pledoaria precedentã, îmi apar atât de strãini
de tot ce se judecã în acest proces, încât mã întreb dacã mai este util sã iau
cuvântul. Poate, de aceea, nici nu voi face astãzi o pledoarie înaintea
dumneavoastrã, cu toatã condescendenþa pe care o am pentru noul membru al
acestei Comisiuni, mã voi limita, totuºi, la o simplã enunþare a problemelor de
drept ºi de fapt, ºi în special a poziþiei de fapt a acestor conducãtori în proces,
pentru cã chestiunea de drept pe care mi-am îngãduit s-o pun în ºedinþa
precedentã va face obiectul unei ample examinãri din partea d-lui Ottulescu în
replicã ºi, de aceea, nu voi îndrãzni sã rãpesc timpul dumneavoastrã cu aceastã
parte trecutã a pledoariei mele.
Dar este util, înainte de a proceda la un examen în fapt foarte sumar al
situaþiunii acestor trei pretinºi conducãtori Soepkez, Tabacovici ºi Garvin, sã
remarc cã ne gãsim juridiceºte în cadrele clasice ºi tradiþionale ale dreptului civil.
Legea din 1940 n-a adus, determinând responsabilitatea conducãtorului Bãncii
Blank, nicio derogare, dar absolut nici una de la cadrele clasice ale
responsabilitãþii civile. Ea n-a instituit o rãspundere alta decât aceea pe care
dumneavoastrã în mod obiºnuit o consacraþi în hotãrârile din aceastã materie, fie
sub aspectul contractual, fie sub cel delictual. Din aceste douã cadre ale
responsabilitãþii, exclusive unul de altul, dumneavoastrã nu puteþi sã ieºiþi în
lipsa unui text categoric care sã arate cã se instituie o rãspundere de altã naturã
decât cea contractualã sau delictualã. Mi se pare o imposibilitate juridicã sã se
afirme cã ne gãsim în alt cadru de rãspundere decât în unul din aceste douã.
Aceastã lege nu constituie o derogare nici din punctul de vedere al
elementelor responsabilitãþii, aºa cum de atâtea ori vi s-a arãtat în pledoariile
noastre. Teza onoratului Minister de Finanþe, cum cã legea din 1940 ar institui o
rãspundere pe bazã de prejudiciu, independentã de culpã, întemeiatã pe o
interpretare literalã a art. 2 din aceastã lege, care vorbeºte de rãspunderea
conducãtorilor pentru fraudã ºi prejudicii, ca ºi cum ideea de prejudiciu alãturatã
aceleia de fraudã ar fi o sursã distinctã de responsabilitate exclusivã de noþiunea
de culpã, ei bine, aceastã teorie, cum vi s-a arãtat de dl. profesor Djuvara, este
lipsitã de orice fundament juridic. Evident, nimic nu s-ar fi opus ca legiuitorul sã
instituie într-o lege pretinsã revoluþionarã – eu sunt fericit sã constat cã legea
aceasta respectã tradiþia ºi nu are nimic revoluþionar –, dar nimic nu s-ar fi opus
ca legiuitorul sã edicteze o rãspundere pentru simpla constatare de prejudicii
fãrã culpã. În acest caz însã, legiuitorul ar fi trebuit s-o spunã în mod expres. ªi
nu numai atât, dar chiar dacã era vorba de o culpã implicitã, nedoveditã, aºa cum
sunt foarte multe legi, fiind vorba de o prezumþie de culpã, încã ar fi fost nevoie de
un text expres ºi nu prin simple interpretãri poþi deduce asemenea concluzii.
Dumneavoastrã cunoaºteþi cea dintâi lege apãrutã în omenire ºi care a instaurat
responsabilitatea obiectivã în materie de rãspundere patronalã; legea
accidentelor de muncã din 1890 din Franþa, care cea dintâi a fãcut abstracþie un
moment de culpã ºi a spus cã existã o prezumþie legalã de culpã în sarcina
patronului când accidentul se produce muncitorului, prezumþia cã nu s-au luat
mãsurile necesare pentru evitarea acestui accident. Muncitorul nu are nevoie sã
dovedeascã culpa ºi exonerarea patronului, chiar dacã dovedeºte absenþa de
275
culpã, nu este îngãduitã. Dar pentru ca acest lucru derogator de la tot ceea ce
ºtim în dreptul civil sã se fi putut întâmpla, a fost nevoie de un text categoric atât
de cunoscut în toatã lumea, cãci el reprezintã singura excepþie în materie de
rãspundere de la prezenþa de culpã.
Acestea fiind principiile, sã vedem dacã cu privire la cei trei pretinºi
conducãtori ai bãncii se aduce vreo idee nouã în aceastã lege, care sã îngãduie
sã le afirmãm rãspunderea în afarã de regulile dreptului comun.
Ce sunt conducãtorii bãncii? Ce erau d-nii Tabacovici, Soepkez ºi Garvin
la aceastã instituþie? Natura juridicã a funcþiunii lor este perfect definitivã. Nu
revin cu doctrinã ºi autori, am fãcut-o în trecut, ei sunt mandatarii Bãncii Blank.
Când în exerciþiul mandatului lor au fãcut acte care în mod normal intrau în
înlãnþuirea de fapte necesare executãrii mandatului, se poate oare vorbi de o
rãspundere personalã a lor?
Toatã lumea ºtie cã efectele actelor juridice, pe care mandatarul le
încheie cu terþii în numele mandantului, se produc pe capul mandantului, pe
deasupra capului mandatarului, de care se face completamente abstracþie. De la
aceastã regulã fundamentalã existã o singurã derogare posibilã: atunci când
mandatarul s-a fãcut vinovat cu ocazia exerciþiului mandatului de un fapt
delictuos. ªi aici atrag respectuos atenþia: de un fapt delictuos care reprezintã nu
unul din acele acte indispensabil exerciþiului normal al mandatului, ci un fapt
strãin de exerciþiul normal al mandatului, un fapt personal al sãu, fãcut în propriul
sãu interes, prin care am adãugat exerciþiului normal al mandatului ilicitul,
delictul sau cvasidelictul sãu. Întreaga doctrinã ºi jurisprudenþã arãtatã data
trecutã, aratã cã este un lucru comun în drept aceste principii, ºi n-aº fi revenit
dacã n-aº fi gãsit, spre mândria noastrã a tuturor, sã vã observ cã nicãieri mai
bine ca în jurisprudenþa Înaltei noastre Curþi de Casaþie aceastã premisã nu a
fost afirmatã cu atâta precizie ºi claritate. Este decizia nr. 1.590 din 5 octombrie
1937. Aceastã decizie aratã:
„În principiu, mandantul rãspunde faþã de terþi pentru toate datele

intervenite între aceºtia ºi mandatari în limitele puterii conferite lui prin mandat.
Atunci însã când mandatarul, urmãrind un interes personal – adicã face un fapt
personal al lui, din mobiluri care sunt strãine de exerciþiul normal al mandantului
– delict, o fraudã sau un cvasidelict, el nu mai poate fi apãrat de rãspundere care
nu se mai poate rãsfrânge numai asupra mandantului, pentru cã prejudiciul
cauzat este consecinþa directã a unui fapt imputabil exclusiv ºi personal
mandatarului.”
Fãrã sã cunosc aceastã decizie, spuneam cã este nevoie de un fapt

autonom. Înþelegeam prin aceasta un fapt care sã fie independent de înlãnþuirea
de acte necesitatã de exerciþiul normal al mandatului. În loc sã merg pe drumul
drept, m-am abãtut, dintr-un interes personal, dintr-o dorinþã de a complace
unuia sau altuia de la Banca Blank – mobilul n-are importanþã –, dar trebuie sã fie
faptul personal autonom, net distinct de exerciþiul normal al mandatului.
În lumina acestor principii înþeleg sã dezbat procesul, ºi de aceea am
cãutat în hotãrârea Comisiunii de Anchetã sã desprind nu fapte imputabile Bãncii
Blank, nu fapte imputabile mandatarilor Bãncii Blank în calitatea lor de mandatari
ºi fapte normale executate în exerciþiul mandatului, ci am cãutat sã desprind
fapte personale, un ilicit specific al lui Tabacovici, Soepkez ºi Garvin. Ei bine, n-
am gãsit. ªi vã spuneam încã în ºedinþa precedentã cã întreaga construcþie a
raportului Comisiei de Anchetã este bazatã pe acuzaþiunea adusã Bãncii Blank
ºi unora poate dintre conducãtorii ei, dar absolut niciun fapt personal în sarcina
276
acestor trei pretinºi conducãtori ai bãncii. ªi, totuºi, hotãrârea condamnã solidar
la 800 milioane pe Tabacovici, Soepkez ºi Garvin. Care este atunci temeiul
acestei condamnãri? Semnalam, ºi pentru lumina Comisiunii completate sunt
dator sã semnalez ºi astãzi, aprioricul de care era condusã Comisiunea în
determinarea celor responsabili în acest proces. Comisiunea, în mod a priori,
fãrã a fi judecat ºi anchetat nimic, a fãcut dintr-o datã o demarcaþiune între aceia
pe care îi ºtia dinainte în mod cu totul miraculos cã îi va condamna, ºi toþi ceilalþi
pretinºi conducãtori ai Bãncii Blank. Din noianul de conducãtori cuprinºi în
aceastã listã, a scos în mod cu totul a priori, cu totul miraculos printr-o cunoºtinþã
raþionalmente inexplicabilã, a scos pe Garvin, pe Soepkez ºi pe Tabacovici, pe
care i-a citat înaintea ei de la început, nu ca martori, ci ca acuzaþi, ca informatori.
ªi aceasta nu este o impresie a mea. Ea este rezultanta constatãrilor din
hotãrâre, cãci raportul Comisiunii a simþit nevoia sã justifice ulterior acest
apriorism ºi l-a justificat întemeindu-se pe raportul Bãncii Naþionale ºi pe o serie
de depoziþii de martori asupra cãrora mã voi opri. Nu mã voi opri asupra
rapoartelor Bãncii Naþionale pe care se întemeiazã Comisia de Anchetã, ele nu
au absolut nicio valoare juridicã ºi cerem îndepãrtarea lor. Ele sunt ale unor
funcþionari ai Bãncii Naþionale. Avem întreaga condescendenþã ºi tot respectul
pentru aceastã instituþie, dar nu trebuie sã uitãm cã Banca Naþionalã, cel puþin în
momentul când se efectuau anchetele funcþionarilor ei, nu era cu desãvârºire
lipsitã de interes în soluþiunea care se va gãsi în aceste anchete. Aceastã probã
extrajudiciarã facutã de funcþionari ai Bãncii Naþionale, probã fãcutã din ordinul
Bãncii Naþionale, dupã instrucþiunile date de ea, cu uºile închise, fãrã ca nimeni
dintre noi sã fi putut participa, nu poate sã ne fie nouã opozabilã. Înlãtur, deci, de
plano, aceste rapoarte ºi trec la depoziþiile de martori.
Comisiunea de Anchetã citeazã în raportul sãu o serie de depoziþii. Între
acestea un mare preþ pune pe depoziþia lui Spiratos, Thanos, Argetoianu,
Crãciun, Cantuniari. Folosesc ºi eu aceste depoziþii ºi intru în examenul de fapt al
situaþiei pretinºilor conducãtori Tabacovici, Soepkez ºi Garvin, pentru a vã
invedera cã, din toate elementele de fapt pe care Comisiunea le-a avut în vedere
ºi le-a consacrat în raportul sãu, n-a fost în stare sã scoatã niciun act personal în
sarcina conducãtorilor Bãncii Blank, ºi cã aceastã titulaturã de conducãtori în
realitate n-au meritat-o niciunul dintre ei, ei erau în realitate funcþionari. ªi chiar
dacã ar fi fost conducãtori, ei au fost cu desãvârºire strãini de faptele pe care
dumneavoastrã aveþi sã le judecaþi.
Spiratos aratã cã „între 1928 ºi 1931 erau directori la Banca Blank d-nii
Aristide Blank, Tabacovici ºi Soepkez”.
Trebuie sã mai fac încã o demarcaþie care constituie tot o premisã
fundamentalã de drept de la care plec: legea din 1940 vã dã dumneavoastrã
competenþa de a examina operaþiunea portofoliului, preluarea portofoliului ºi
convenþiunile ulterior încheiate pentru realizarea acestui portofoliu. Legea nu
dãdea în competenþa Comisiunii ºi, desigur, nici dumneavoastrã nu aveþi
competenþa de a examina gestiunea Bãncii Blank, nici bilanþurile, nici ceea ce
fãcuse ea pânã atunci. Or, toate depoziþiile de martori privesc aceastã fazã nici
mãcar precontractualã – arãtam cã este posibil ca dumneavoastrã sã mergeþi cu
cercetarea ambianþei în care s-a încheiat contractul de preluare foarte departe,
dar nu puteþi depãºi în aceastã depãrtare epoca precontractualã, aceea pe care
francezii o numesc les avant-contrats. Ce am fãcut eu cu câþiva ani în urmã nu
intereseazã. Ceea ce intereseazã este momentul tratativelor. Atunci trebuie sã
se arate faptul delictuos sau eventuale induceri în eroare sau cauze de nulitate
dacã ipotetic ai urmãri o anulare. Prin urmare, de plano, ar trebui sã resping toate
277
aceste depoziþiuni ale martorilor pe care se întemeiazã Comisiunea ºi care toate

vorbesc de o perioadã cu desãvârºire exclusivã de orice concludenþã în procesul
nostru. Dar pledam ipotetic, pledam în ipoteza când dumneavoastrã aþi fi avut
competenþa sã examinaþi perioada reescontului ºi a gestiunii bãncii. Chiar în
aceastã perioadã am sã vã arãt cã depoziþiile nu spun cã aceºti trei au fost
conducãtori ºi au avut roluri determinante în aceste operaþiuni.
Spiratos spune:
„Am primit ordine, în calitate de funcþionar al Serviciului Scont, în ce

priveºte volumul scontului nostru la Banca Naþionalã, de la cei trei directori care
erau ºi singurii care se interesau ºi fãceau demersuri la Banca Naþionalã pentru
primirea la reescont a portofoliului nostru.”
În acelaºi sens este ºi depoziþia d-lui Thanos, care aratã în plus cã „nu-ºi
aminteºte dacã era ºi Soepkez”. ªtie foarte bine ceea ce se petrecea, dar nu-ºi
aminteºte cine erau conducãtorii.
Din aceste depoziþiuni, care sunt cheia de boltã a întregii acuzaþiuni,
rezultã douã lucruri: cã am dictat volumul reescontului, noi cei trei directori, ºi cã
am fãcut demersuri la Banca Naþionalã. De asemenea, un cuvânt mai grav, pe
care-l întrebuinþeazã Comisia, nu-l gãsim aici. Este vorba de „presiuni”,
„manopere”, „intervenþiuni”. Aceste expresiuni nu le gãsiþi la niciunul din martori.
Cei mai defavorabili nouã sunt Spiratos ºi Thanos. Ei vorbesc despre
„demersuri” fãcute la Banca Naþionalã ºi de volumul scontului care era dictat de
noi.
Vã spuneam altãdatã cã aceste depoziþiuni nu trebuie sã reþinã atenþia
dumneavoastrã. Figura moralã a d-lui Spiratos care era în serviciul „Discom-ului”
ºi care curând, dupã ce a fãcut aceastã depoziþie într-o atmosferã extrem de
criticã, a fost lichidat, cum rezultã din depoziþia martorului Crãciun, cu o sumã
foarte copioasã; dar indiferent, d-nii Thanos ºi Spiratos erau funcþionari inferiori:
Spiratos se ocupa cu þinerea registrelor scontului, nu avea niciun drept de a
semna pentru scont, nu avea nicio legãturã cu alte servicii ºi nu intra în relaþiuni
cu Direcþia Generalã. Thanos era procurist special pentru scont ºi numai pentru
a doua semnãturã, nu cunoºtea mersul serviciilor, mai puþin lucrãrile Direcþiei
Generale. Aºa ne aratã martorul Crãciun, ca ºi martorul Cantuniari. Prin urmare,
oamenii aceºtia nu puteau sã ºtie cine delibereazã în Comitetul de Direcþie ºi
cine dã ordine asupra volumului scontului. Dar, indiferent, poate au aflat de la
uºier sau portar, eu am venit chiar cu martorii pe care Comisiunea îºi întemeiazã
acuzaþia. Iatã ce spune martorul Crãciun: „Cât am fost eu la scontul Bãncii Blank,
eu prezentam tablourile de poliþe care se aflau în portofoliul nostru.”
Dl. Dumitrescu, ºeful Serviciului Ordonanþãrii de la Banca Naþionalã,
spune: „De la Banca Blank venea deseori la serviciul Scontului cu Efecte, dl.
Ureche ... ºi, mai rareori, dl. Crãciun.”
Prin urmare, funcþionarul Bãncii Naþionale aratã cã nu venea altcineva
decât aceºtia arãtaþi aici.
Am crezut poate cã aceºti funcþionari, fie ai Bãncii Blank, fie ai Bãncii
Naþionale, nu ºtiu sau nu vor sã spunã ce ºtiu. M-am adresat d-lui Radu
Romanescu care, în virtutea legii din 27 iunie 1930, fãcea legãtura, în calitate de
comisar al Guvernului pe lângã BNR, între Banca Naþionalã ºi Ministerul de
Finanþe ºi avea în atribuþiuni operaþia portofoliului. Domnia sa aratã:
278
„Nu ºtiu sã fi avut vreo legãturã dl. Tabacovici la alcãtuirea tabloului de

efecte imobilizate ce urma sã fie preluate de Stat. Când tratam din partea
Guvernului cu Banca Blank pentru a stabili necesitãþile ei de casã ... mã adresam
lui Aristide Blank ºi n-am tratat niciodatã cu dl. Tabacovici.”
ªi, cu atât mai puþin, n-a tratat cu Soepkez ºi Garvin, care vã voi arãta ce
rol au avut. Dar n-a tratat nici cu Tabacovici care era acolo, la Banca Blank.
Dl. Burillianu, fostul guvernator, a arãtat cã, în toate aceste operaþiuni ...
„ivindu-se pe piaþã panica din cauza începutului crizei mondiale, am ajutat Banca
Blank la cererea d-lui Aristide Blank. Din partea Bãncii Blank nu s-a prezentat
însã nimeni pentru a influenþa, aceasta ar fi fost o vexaþiune.”
Prin urmare, operaþiunea s-a fãcut cu totul în afarã de preocupãrile
acestor trei pretinºi conducãtori. Ea se fãcea de cãtre directorul Serviciului
Scontului, dl. Crãciun, se primea de cãtre funcþionarii respectivi ai Bãncii
Naþionale. Nicio intervenþie din partea conducãtorilor.
Dar, independent de ce spun martorii, era posibil de conceput un rol activ
determinant în operaþiunea de reescont, a acestor trei persoane de la Banca
Blank? Gândiþi-vã la situaþiunea ºi ambianþa în care fiecare îºi desfãºura
activitatea. Iarãºi, mã refer la depoziþiile de martori.
În ce-l priveºte pe Soepkez, a venit la noi veneratul avocat al cãrui cuvânt
cântãreºte atât de greu, dl. Manole Pantazi, care aratã:
„Soepkez nu mai lua parte la conducerea bãncii, deºi venea regulat la

bancã ... dar nu mai avea niciun rol. Soepkez nu aproba modul de conducere a
bãncii, nu se ascundea s-o spunã. De aici, dorinþa de a se retrage ºi, de aceea,
conduita sa.”
Dl. Oþoiu, administrator delegat al Bãncii Naþionale:
„Am fost bun prieten cu Soepkez. Întrebându-l asupra rostului sãu la

bancã, mi-a rãspuns cã nu-l mai intereseazã banca ºi, întrebându-l de ce mai
rãmâne în aceastã situaþiune, mi-a rãspuns cã ºi-a dat demisia în diferite
rânduri, dar a fost rugat de cãtre membrii din Consiliu sã mai rãmânã. Dar pe
Richard Soepkez nu l-a vãzut la Banca Naþionalã, venind în chestiuni de
portofoliu ºi scont, niciodatã.”
Martorul Longhin aratã, de asemenea:
„Dupã 1927 ... nu se mai ocupa de bancã, având numai afacerile sale
personale ºi politica /era senator/. Tot ca figurant rãmãsese la Banca Industrialã
în Consiliul de Administraþie. Dl. Tabacovici ºtiu cã era un simplu organ de
execuþie în bancã, el se ocupa cu serviciul de studii, personal ºi cu direcþia
sucursalelor.”
În fine, dl. Argetoianu aratã:
„Dupã declinarea puterilor bãtrânului Mauriciu Blank, banca a intrat sub

influenþa covârºitoare a fiului sãu Aristide. Nominal erau doi directori, Aristide
Blank ºi Soepkez. Foarte curând aceºti doi conducãtori efectivi au intrat într-un
conflict permanent, cu atât mai pãgubitor instituþiei, cu cât era latent. Domniile-
lor îºi împãrþeau atribuþiunile, dl. Aristide Blank mai mult cu Banca Blank,
Soepkez cu Banca Industrialã. D-nii Tabacovici ºi Crãciun erau organe de
execuþie pentru Banca Blank.”
279
ªi tot dl. Argetoianu spune:
„Înainte de chestiunea preluãrii portofoliului imobilizat, Soepkez nu mai

participa efectiv la conducerea Bãncii Blank. Deºi se ducea la bancã, fãcea pe
supãratul.”
Era un divorþ de concepþii între Soepkez ºi Aristide Blank. Soepkez nu

pleca de la bancã pentru cã îi promisese bãtrânului Mauriciu Blank sã rãmânã,
dar era cu desãvârºire strãin de ce se întâmpla în bancã. Era un om care venea
acolo din când în când ºi care habar n-avea de ce geamantan pleca plin cu efecte
la Banca Naþionalã. ªi, totuºi, se spune cã el era acela care comanda volumul
scontului. Numai a enunþa acest lucru mi se pare cã este determinant.
Dar dl. Argetoianu este preþios ºi pentru ceilalþi incriminaþi. În ce priveºte
pe Tabacovici, aþi vãzut cã ceilalþi martori ºi, în special, dl. Crãciun a arãtat cã el
avea în atribuþiunile sale trei servicii: sucursalele, studiile ºi personalul. Prin
natura acestor servicii, evident cã era complet strãin de scont, contabilitate etc.
ªtim cu toþii cã studiile ºi personalul nu au nimic a face cu scontul. Mai mult decât
atât, directorul Scontului, dl. Crãciun, vine ºi spune cã niciodatã nu s-a ocupat
Tabacovici ºi cã el singur a fãcut scontul, el singur s-a dus la Banca Naþionalã.
Acelaº lucru spunea ºi ºeful Serviciului Scontului Bãncii Naþionale, care aratã cã
niciodatã nu l-a vãzut pe Tabacovici, cã a vãzut pe funcþionarii respectivi de la
Scont ºi numai când erau dificultãþi venea chiar directorul Scontului. Nimeni nu
vorbeºte de Tabacovici.
Dl. Argetoianu aratã:
„Tabacovici era la Banca Blank un executant, nu un îndrumãtor.”
Conducerea aparþinea unui singur om, d-lui Blank, Tabacovici era un

simplu funcþionar plãtit cu un salariu, mare sau mic nu are importanþã, dar un
funcþionar ca toþi ceilalþi. El nu era nici mãcar acþionar, nu lua tantieme nici
dividende. Interesul lui la Banca Blank era acela al unui funcþionar conºtiincios,
sã i se plãteascã salariul. În aceastã bancã de familie condusã de reprezentantul
acestei familii, dl. Tabacovici avea simpla preocupare de a-ºi face datoria ca
funcþionar. În momentul în care Banca Blank n-a mai fost în stare sã menþinã un
funcþionar de valoarea lui, în acel moment ºi-a luat geamantanul ºi s-a dus la un
alt stãpân, a intrat în altã instituþie unde a fost iarãºi salariat. În aceastã calitate
de salariat, Tabacovici era la serviciul de studii, personal ºi sucursale, niciodatã
n-a fost îndrumãtor. Aºa spune dl. Argetoianu, dl. Crãciun, aºa spun martorii toþi
pe care Comisiunea de Anchetã se întemeiazã pentru a construi acuzaþia în
contra lui. Dar chiar dl. Aristide Blank, audiat la Comisie, spune:
„În perioada 7 februarie 1929 pânã la concordat, mã consider

rãspunzãtor de conducerea bãncii ºi am fost asistat de d-nii Soepkez ºi
Tabacovici.”
A fost asistat, aºa cum orice conducãtor este asistat de un secretar, un

director etc. Mai mult decât atât, martori ca dl. Crãciun ºi Cantuniari, precizeazã
cã nici mãcar în Consiliul de Administraþie sau în Comitetul de Direcþie,
Tabacovici nu figura cu vot deliberativ. El figura cu vot consultativ, aºa cum în
orice instituþiune directorii sau funcþionarii superiori sunt chemaþi sã dea referinþe
ori de câte ori este nevoie sau sã cunoascã dispoziþiunile Consiliului de
Administraþie. Aceasta însã nu înseamnã cã îºi pierd calitatea de simple organe
de execuþiune.
280
Iatã care era situaþia acestor doi pretinºi conducãtori la bancã. Unul nu se
ocupa, pãrãsise completamente interesul pentru bancã, habar n-avea ce este
scontul la Banca Naþionalã, iar celãlalt era un simplu funcþionar, a venit cât i s-a
dat salariu, a plecat când nu i s-a mai dat, fãrã niciun alt interes care sã justifice
pretinsele intervenþiuni sau manopere.
În fine, se vorbeºte în hotãrâre de dl. Inginer Garvin. El este acuzat a fi fost
directorul efectiv al Bãncii Industriale. Nu mã ocup despre ce era banca. Dar sã
ne întrebãm: era oare Garvin un conducãtor efectiv al Bãncii Industriale, aºa cum
vrea legea? În aceastã privinþã am crezut cã cel mai calificat sã ne lãmureascã
este însuºi dl. Vasile Urechia, care lucra în aceeaºi camerã ºi care îl cunoºtea pe
Garvin de 15 ani. Iatã ce spune:
„Lucram în aceeaºi camerã cu Garvin – este o prezumþie deja puternicã,

când stau doi funcþionari în aceeaºi camerã, este greu sã admiþi cã sunt directori
generali ai instituþiei, cãrora de obicei li se rezervã birouri speciale ºi separate –
Banca Industrialã a fost întotdeauna condusã de Banca Blank în fapt. Inginerul
Garvin n-a avut o activitate bancarã nici pe lângã Banca Industrialã, nici pe lângã
Banca Blank.”
Este esenþial, ing. Garvin nu era om de bancã, era doctor în inginerie. A

fost angajat la Banca Industrialã pentru chestiunile tehnice, se ocupa de
funcþionarea maºinilor, procurarea combustibilului pentru maºini, fixarea
producþiei la unele fabrici. Martorul aratã, de asemenea, „cã serviciul de scont al
Bãncii Industriale era condus ºi se fãcea prin Serviciul de Scont al Bãncii Blank”.
Prin urmare, Banca Industrialã nu era condusã de ea însãºi, era condusã de
Banca Blank, chestiunile vitale erau decise sus la Banca Blank. Scontul sau
reescontul se dictau de la Banca Blank. Deci, cei de la Banca Industrialã ce fel de
conducãtori efectivi erau? Dar, în orice caz, abstracþie fãcând de aceasta, ce era
Garvin? Era un angajat tehnic, un inginer care fãcea pur ºi simplu operaþiuni de
control ingineresc la întreprinderile care erau afiliate acestei bãnci. Garvin, ca ºi
toþi ceilalþi funcþionari ai Bãncii Industriale, era executant al ordinelor primite de la
Blank. Chestiunile privitoare la procurarea fondurilor Bãncii Industriale nu-l
priveau pe Garvin, ºi martorul aratã cã acestea îl priveau pe Zentler, care era
director la bancã ºi apoi a figurat ca director cu Garvin împreunã. Dar nici mãcar
investiþiunile pentru întreprinderile tehnice nu erau dictate de el, cãci Banca
Blank era aceea care hotãra. Garvin fãcea referatul de pildã dacã maºina este
utilã sau nu. Dar oportunitatea financiarã în raport cu posibilitãþile bancare ºi
aptitudinile de reescont a efectului pe care-l va emite, toate acestea erau strãine
de tehnicianul Garvin, cãci el nu se ocupa de aceste chestiuni bancare. Dl.
Aristide Blank, la 6 noiembrie, declarã „cã Banca Industrialã a fost condusã de
Dinermann ºi Soepkez înainte, iar dupã plecare ... a venit Crãciun ºi Garvin. Dar
aceºtia figurau ca organe de direcþie numai de formã, unul director tehnic,
celãlalt director bancar. Toþi aceºtia jucau roluri prea mici în conducerea bãncii ca
sã poatã fi consideraþi rãspunzãtori.” De asemenea, în depoziþia de la 7
noiembrie, d-sa spune: „Dl. Garvin, chiar dacã ar fi avut titlul de director al Bãncii
Industriale, servea mai mult ca expert tehnic pentru a face evaluãri la industriile
noastre; în tot cazul lucra sub ordinele ºi rãspunderea noastrã.”
ªi atunci, cum poþi sã vorbeºti de vreo participaþie la operaþiuni bancare
de scont a inginerului Garvin?
Ideea de aprioric, care a cârmuit Comisiunea de Anchetã, apare extrem
de pregnant doveditã dintr-o foaie care v-am depus-o la dosar, un extras din
„Monitorul Oficial”, în care se vede cu multã luminozitate cã, la 3 iunie 1932, datã
281
de la care spun martorii cã Garvin nu avea niciun rol la Banca Industrialã, la

aceastã datã, când considerã Comisiunea de Anchetã, erau d-nii Mãrgãrit,
Voinescu, Zentler, Crãciun etc. Specialiºti în chestiuni bancare, dl. Mazãre
contabil, dl. Mãlinescu avocat ºi Garvin inginer pentru chestiuni tehnice. Ei bine,
Comisiunea de Anchetã, fãrã sã fi fãcut nicio audiere de martori, nu crede cã este
conducãtor efectiv responsabil în operaþiuni bancare, nici cel cu specialitate
juridicã, ci numai directorul cu specialitate tehnicã, inginerul Garvin, ºi din toþi
aceºtia, care concomitent figurau la Banca Industrialã, singurul trimis în judecatã
în mod aprioric a fost Garvin. Iatã de ce mi se pãrea cã avem dreptate sã spun la
început cã am dat prea mare proporþie, din conºtiinciozitate, acestor chestiuni,
care, în realitate, sunt simple palate de chibrituri.
Dar chiar dacã prin imposibil ar fi aºa, dacã dumneavoastrã aþi zice cã
este vorba de participarea acestor funcþionari la operaþiuni de reescont prin rolul
care l-au avut, ºi dacã veþi zice cã fraza aceea din depoziþia d-lui Aristide Blank
nu trebuie þinutã în seamã, chiat atunci mã întreb ce concludenþã au toate aceste
constatãri ale Comisiei de Anchetã pentru soluþia procesului? Cãci Comisiunea
de Anchetã se întemeiazã pe depoziþiuni de martori care v-au arãtat cã cei mai
severi ºi potrivnici nouã nu vorbesc decât despre demersuri pe care le-am fi
fãcut. Ei bine, aceste demersuri care le face o parte contractantã faþã de
cealalatã, este cineva dintre dumneavoastrã care nu le face în fiecare zi, de
dimineaþa pânã seara: ca sã arãt cã ceasul acesta este frumos ºi bun, eu pot face
demersuri, pot sã-l laud ºi, totuºi, sã fiu un contractant onest. Existã un minimum
de dol, de înºelãciune, pe care convenienþa convenþiunilor noastre tacite îl
tolereazã ºi îl admite în orice convenþiune, cãci altfel convenþiunile ar fi
imposibile. Convenþiunile sunt ciocniri de interese contrarii. Totdeauna, unul
trebuie sã învingã pe altul ºi aceastã învingere se face cu preþul unei doze de
arãtare mai înfloritã, mai frumoasã a obiectului convenþiunii. Când eu am venit la
Banca Naþionalã, evident cã am trebuit sã spun cã sunt efecte bune. D-ta, Bancã
Naþionalã, aveai posibilitatea, aveai alegerea, aveai un serviciu de informaþiuni
ca nimeni altul, puteai sã ºti valoarea realã a acestor efecte.
Autorii care au examinat limita responsabilitãþii în cazurile acestea, adicã
pânã unde poþi sã mergi cu dolul în contracte, au spus încã de pe vremea
romanilor cã existã un dolus bonnus, care trebuie tolerat. Iar astãzi, Savatier
spune acelaº lucru: /citat/.
Ceea ce îþi este oprit când contractezi este sã triºezi. Dacã n-ai triºat,
dacã nu þi-am prezentat bucãþi de sticlã spunând cã sunt briliante bleu-blanc, sau
dacã nu þi-am prezentat bucãþi de cocã spunând cã sunt perle, dacã nu te-am
indus în eroare cu intenþiuni nocive, nu se poate vorbi de rãspundere.
Nu existã, prin urmare, niciun fapt personal în aceastã pretinsã
intervenþiune. Nu existã nicio participaþie a pretinºilor conducãtori la operaþiunile
de reescont, chiar în ipoteza când aþi zice cã sunteþi competenþi sã judecaþi
aceastã fazã antecontractualã. ªi v-am arãtat cã tot ce se pune în sarcina lor, cã
ar fi fãcut demersuri, chiar dacã aºa ar fi, am fãcut demersuri care erau licite,
chiar dacã prin imposibil dumneavoastrã veþi gãsi cã în sarcina conducãtorilor
stã o culpã din faptul cã ei ar fi fãcut acele demersuri, sau cã ar fi colaborat la
faimoasele bilanþuri ale Bãncii Blank, chiar în aceastã ipotezã este cu neputinþã
de afirmat rãspunderea lor atâta timp cât nu se dovedeºte cã aceastã culpã a fost
cauza determinantã, necesarã a prejudiciului Statului. Or, din tot ce s-a pledat
azi, s-a dovedit cu prisosinþã cã altele au fost cauzele prejudiciului; cã acest
prejudiciu în momentul existenþei eventualei culpe, era imposibil sã fie prevãzut,
nimeni nu se gândea în momentul când a mers la Banca Naþionalã cã se va
ajunge la pretinsul prejudiciu de azi.
282
În fine, am spus cã, chiar dacã ar exista un prejudicu pentru Stat, trebuie sã
descoperim cauza determinantã a acestui prejudiciu ºi sã vedem din toate actele
acestea ºi faptele semnalate de Comisiune, care dintre ele este faptul fãrã de
care nu ar fi putut exista prejudiciul. ªi ajunsesem la concluzia cã, dacã prin
imposibil, aþi spune cã acest fapt existã, el nu poate fi altul decât scoaterea din
obligo a Bãncii Blank, cãci dacã Banca Blank n-ar fi fost scoasã din obligo, Statul
ar fi venit la concordat, în loc sã se plãteascã sutã în sutã s-ar fi plãtit 95%, dar în
orice caz intra ºi Statul între ceilalþi creditori ºi prejudiciul dispãrea. Dar
dumneavoastrã aþi scos din obligo Banca Blank ºi atunci trebuie sã cercetaþi cine
sunt autorii acestei cauze determinate, exclusivã de orice altã cauzã. ªi dacã în
hotãrârea Comisiunii veþi gãsi apreciat la pag. 40 cã niciodatã Tabacovici,
Soepkez ºi Garvin n-au participat ºi n-au cunoscut operaþiunea de scoatere din
obligo, atunci cum mai puteþi vorbi de responsabilitatea lor pentru prejudiciu.
Onoratã Comisiune, când veþi examina acest prejudiciu, trebuie sã þineþi
seama nu de ceea ce s-a întâmplat atunci, independent de calificarea pe care o
veþi da naturii juridice a acestei responsabilitãþi, fie cã veþi zice cã este delictualã,
fie cã veþi zice cã este contractualã, momentul determinãrii prejudiciului nu poate
fi decât acela al pronunþãrii dumneavoastrã. Ce este reparaþiunea aceasta pe
care dumneavoastrã eventual o acordaþi, decât substituirea în patrimoniul
Statului a unei pierderi, printr-un nou element care sã aducã echilibrul? Acest
echilibru este el realizat cu ceea ce reprezenta în acel moment prejudiciul?
Desigur cã nu. Toatã lumea este de acord cã un raport nou juridic se creeazã
între pãrþi prin hotãrârea pe care o pronunþaþi. ªi autorii ºi jurisprudenþa, în
special Demogue, Planiol-Rippert, aratã cã acest calcul al prejudiciului trebuie
sã se facã în ziua hotãrârii, în momentul în care ultima hotãrâre definitivã se
pronunþã, în acel moment trebuie sã evaluaþi dumneavoastrã prejudiciul, ºi o
jurisprudenþã foarte bogatã pe care o voi depune cu concluziunile scrise, a
stabilit ºi în Franþa ºi la noi cã, dacã între momentul când s-a încheiat contractul,
sau când s-a cauzat prejudiciul ºi acela când se dã hotãrârea, fluctuaþiuni de
preþuri monetare s-au întâmplat, Curtea nu se va ocupa nici de fluctuaþiunile în
plus, nici de cele în minus. Poate cã, la 1931, valoarea acestor imobile date în
platã sã fi fost mai micã sau mai mare. Dacã era mai mare, eu nu pot veni astãzi
sã cer sã fie calculatã la valoarea de atunci, dacã era mai micã, la fel. În
momentul în care dreptul meu este cristalizat prin hotãrârea dumneavoastrã,
numai în acel moment se poate vorbi de reparaþia prejudiciului. ªi spuneam,
indiferent dacã rãspunderea este delictualã sau contractualã, în ce mã priveºte
pe mine conducãtor chestiunea nu are importanþã, fiindcã eu nu pot sã rãspund,
de altfel, decât ca mandatar. Or, mandatarii sunt totdeauna responsabili nu în alt
mod decât pe baza delictului, a ilicitului pe care l-au produs în mod autonom de
înlãnþuirea contractualã dintre mandant ºi terþ. Pentru mandatar
responsabilitatea este întodeauna delictualã. ªi dacã o controversã existã în
doctrinã ºi jurisprudenþã ºi dacã oarecare ezitãri sunt ºi la noi înaintea Înaltei
Curþi asupra momentului când trebuie calculat prejudiciul, apoi nicio divergenþã
nu existã când este vorba de a se calcula prejudiciul delictual. De aceea, vã rog
sã binevoiþi a vedea în ce priveºte pe conducãtori, nu numai cã nu existã culpã,
nu numai cã nu existã prejudiciu, dar nici nu a putut sã existe previzibilitatea unui
prejudiciu.
Chiar dacã sunt în culpã, acest prejudiciu nu mi-l poþi imputa decât în
mãsura în care determini cã eu singur am ºtiut cã am fost cauza determinantã a
acestui prejudiciu. Nu poþi sã mã faci rãspunzãtor când nu puteam sã prevãd.
283
V-am arãtat, nu existã o conducere efectivã a Bãncii Blank din partea

acestor trei persoane. În orice caz, chiar dacã aþi zice cã existã o asemenea
conducerea, nu se [...] niciun fapt care sã constituie un fapt pesonal, ilicit al lor ºi
care sã justifice o rãspundere concomitentã. Pentru aceste consideraþiuni, vã
rog sã primiþi concluziile noastre referitor la d-nii Tabacovici, Soepkez ºi Garvin.
284

Domnule Preºedinte ºi Onoratã Comisiune, nu voi reveni asupra celor
spuse înainte ºi aº ruga pe dl. membru al Comisiunii, care n-a auzit pledoariile
noastre, sã binevoiascã poate sã arunce o repede privire asupra unor note
stenografice, pe care le vom prezenta. Sunt însã dator, pentru cã am început
procesul de la început, sã spun câteva cuvinte în numele lui Aristide Blank,
pentru ca, dupã cuvântul Bãncii Blank, sã se audã ºi cuvântul lui Aristide Blank.
Prima problemã pe care am pus-o ºi care este, cred, cheia întregului
proces, este sã ºtim în ce cadru juridic ne aflãm. Este vorba de o responsabilitate
contractualã în care sã se poatã discuta o serie de vicii ale contractelor
intervenite, contracte de preluare, de executare a preluãrii etc.? Cred cã,
incontestabil, nu! Vã voi arãta, îndatã, de ce nu. Totuºi, în acest cadru s-a plasat
Comisiunea de Anchetã ºi tot în acest cadru s-au pus, dacã am înþeles bine, ºi
onoraþii reprezentanþi ai Statului în pledoariile fãcute, cãci s-au ridicat o serie de
vicii de formã ºi de fond a contractelor intervenite. Nu le voi enumera, vã dau
numai câteva exemple.
S-a articulat, de pildã, lipsa de ratificare printr-un jurnal al Consiliului de
Miniºtri a contractelor intervenite. În fapt, v-am arãtat cã aceste ratificãri au
intervenit ºi, de altfel, nulitãþile, care s-au formulat, sunt inexacte.
S-a mai articulat cã poliþele preluate n-ar avea numãrul de semnãturi
cerut de statutul Bãncii Naþionale. În fapt, toate le au, fãrã nicio excepþie.
S-a articulat, de asemenea, cã reescontul s-a fãcut în mod neregulat
pentru cã efectele n-ar avea cauzã. Sã ne înþelegem: ce vrea sã zicã cauza unor
efecte? Cã debitorul este sau nu solvabil deplin, aceasta este o chestiune de
apreciere. Cine trebuie sã constate solvabilitatea? Cel care a cumpãrat efectele,
adicã Banca Naþionalã. Noi am arãtat printr-o serie de martori ºi lucrul este
necontestat ºi necontestabil cã Banca Naþionalã, când se prezintã efecte efecte
le reescont de o bancã privatã, alege, le primeºte sau nu, în speþã alegea pe care
le vroia. Aºadar, acest contract încheiat între banca privatã ºi Banca Naþionalã,
dupã ce Banca Naþionalã prin serviciul ei de informaþiuni a cercetat ºi a vãzut
care este solvabilitatea, chiar dacã aceastã solvabilitate ar fi slabã, nu poate fi
imputat bãncii private.
S-a mai articulat, tot ca un viciu de formã sau de fond – indiferent cum l-am
califica – cum cã Statul nu avea dreptul sã scoatã Banca Blank din obligo, cum a
fãcut-o pânã la sfârºit pentru toate sumele preluate. Iarãºi, v-am arãtat ºi în
aceastã privinþã nu numai cã legea din 1930 autoriza o asemenea scoatere din
obligo, dar cã, mai ales, este vorba de convenþiuni de executare a preluãrii în
care este incontestabil cã Statul poate sã aibã acest drept; ceva mai mult, cã în
cele mai multe din ele s-au fãcut dãri în platã – „Cultura Naþionalã”, linia Buzãu-
Nehoiaºu, care s-au dat în platã Statului împreunã cu alte efecte ºi garanþii – iar
Statul a dat îndãrãt primele efecte luate. Prin urmare, aceste convenþiuni prin
care unul dãdea ºi altul lua, implicau în mod natural cã acel care convenea, în
speþã Banca Blank, sã nu mai aibã alte obligaþiuni.
Afarã de celelalte vicii de formã sau de fond articulate, asupra cãrora nu
mai insist pentru cã nu mai vreau sã pierd vremea, oricare ar fi ele, nu au nicio
concludenþã în acest proces. De ce nu au concludenþã? Pentru cã nu este vorba
sã anulãm un contract intervenit. Nu s-a gândit legiuitorul, nu are interes Statul,
nu are interes Banca Naþionalã la o asemenea anulare. Pentru cã ce ar însemna
anularea? Ar însemna restabilirea situaþiei cum era înainte. Dacã îmi anulezi
285
actul, dã-mi îndãrãt efectele ºi trebuie sã-mi dai îndãrãt „Cultura Naþionalã”, cu
toate garanþiile, linia Buzãu-Nehoiaºu etc., ºi sã restabileºti situaþia cum era
înainte. Vã puteþi închipui numai în ceea ce priveºte Banca Naþionalã ce
repercusiuni dezastruoase putea sã aibã o asemenea operaþiune. De aceea,
legiuitorul nici nu s-a gândit la o anulare ºi nici n-a spus-o în lege.
A vorbit de altceva: de prejudicii ºi de persoane responsabile. ªi aºa a ºi
fost condamnatã Banca Blank ºi conducãtorii ei, aºa este actul de condamnare,
care este opera primei instanþe, ºi nu putem schimba în apel obiectul judecãþii.
Actul de condamnare, adicã hotãrârea primei instanþe vorbeºte de prejudicii
aduse Statului ºi de persoane responsabile, Banca Blank ºi conducãtorii. Prin
urmare, ce avem sã judecãm? Dacã existã un prejudiciu în fapt ºi, al doilea rând,
dacã în fapt existã culpã. Aceste douã probleme, atât ºi nimic mai mult.
Nu este vorba – aº zice – nici de o responsabilitate contractualã, nici chiar
de una propriu-zisã delictualã dupã normele clasice. Ne aflãm în faþa unei
categorii noi. Suntem în vremuri revoluþionare ºi legiuitorul a stabilit o nouã
categorie. Legiuitorul putea sã facã acest lucru, o responsabilitate pentru
prejudicii ºi culpã, care seamãnã cu cea delictualã. Nu trebuie sã vã spun cã nu
este chiar cea delictualã.
Dar, în definitiv, n-are niciun interes sã spunem: este contractualã, este
delictualã. Ceea ce intereseazã în fapt nu este sã facem teorii, ci sã constatãm
ce a vrut legiuitorul. Existã culpã? Existã prejudicii? Atât a cerut legiuitorul sã se
constate. Prin urmare, la aceasta ne vom mãrgini, dacã existã culpã ºi dacã
existã prejudicii. Prejudicii când? ªi pentru ce? Prejudicii – cum foarte bine
spunea reprezentantul Statului – faþã de toatã operaþiunea, adicã totalã. Nu
trebuie luatã fiecare aºa-zisã tranºã în parte ºi socotit acele prejudicii. Dacã într-
o tranºã nu numai cã nu este prejudiciu, dar Statul a câºtigat foarte mult, pe când
în altã tranºã Statul poate a pierdut, trebuie luatã toatã operaþiunea în întregul ei.
În al doilea rând, când este vorba de prejudiciu? Astãzi. Nu este vorba de
ce era atunci, cãci legiuitorul n-a zis „atunci a pierdut Statul”. Legiuitorul constatã
cã astãzi Statul se aflã cu o pierdere în cassa lui ºi roagã instanþele sã vadã dacã,
într-adevãr, aºa este. Dacã Statul nu are astãzi nicio pierdere, atunci nu mai
existã prejudiciu. Dacã, de altfel, nu s-ar aprecia prejudiciul pe ziua de astãzi, ar
însemna un lucru foarte curios, ca Statul sã reþinã toate avantajele ºi sã se
dezbrace de toate dezavantajele, cu alte cuvinte sã adauge câºtig peste câºtig,
ceea ce este imposibil.
În acest cadru juridic, v-am arãtat cum este în fapt prejudiciul ºi am arãtat-
o bazat chiar pe calculele fãcute de Comisiunea de Anchetã, pe expertizele pe
care dumneavoastrã Comisiunea de Apel le-aþi ordonat, cã astãzi Statul ar avea
un prejudiciu de 40 milioane, ceea ce nu reprezintã un prejudiciu. De ce nu
reprezintã un prejudiciu? Pentru cã este vorba de evaluãri fãcute la sume
enorme, de un miliard aproape. Or, într-o evaluare aproximaþia trebuie
întotdeauna sã existe. ªi dãdeam ca exemplu: apreciaþi imobilul acesta, veþi zice
cã valoreazã 50 milioane. Ei bine, este imposibil ca la aceastã evaluare sã nu
existe o aproximaþie de cel puþin 15-20%. Vã puteþi închipui, în evaluarea unor
bunuri, aºa de complexe ca cele în cauzã astãzi, cât de mare este aproximaþia.
Prin urmare, cum o sã condamnaþi pentru o diferenþã care nu este sigur cã
reprezintã un prejudiciu.
Dar, vã arãtam mai mult, vã arãtam cã, în realitate, chiar fãcând calculul
obiectiv ºi trecând peste severitatea incontestabilã a expertizelor care s-au
fãcut, nu numai Statul nu are un prejudiciu, dar are câºtig. ªi v-am arãtat, de
asemenea, cã nu trebuie sã ne mãrginim numai la calculul acestui prejudiciu aºa
286
materialmente, ci cã trebuie sã ne gândim la încã ceva: Statul a scos Banca

Blank din obligo, a fãcut-o sã creadã cã nu are nicio datorie faþã de Stat ºi atunci
Banca Blank, când au venit împrejurãrile dificile ºi a trebuit sã cearã concordat, a
încheiat un concordat sutã în sutã. Poate astãzi Statul sã vinã sã mai spunã: nu,
rãu ai fãcut, trebuia sã mã socoteºti ºi pe mine creditor!? Dacã în momentul
acela, Banca Blank ºtia cã Statul are vreo pretenþie, n-avea decât sã facã
reescontul cu alte calcule, în loc de sutã la sutã sã-ºi facã calculul de 85% sau
90%, ceea ce era extrem de onorabil ºi Statul era achitat ºi Banca Blank nu mai
avea nicio încurcãturã.
Dar, mai mult, Banca Blank avea dreptul ºi la un concordat agricol pe baza
legii de lichidare a datoriilor agricole, unde ar fi putut sã reducã toate datoriile ei,
pânã la 17%, adicã la nimic, cum au fãcut atâtea alte întreprinderi. De ce n-a
fãcut-o Banca Blank? Pentru cã ºtia cã n-are nicio datorie faþã de Stat. Dacã o
fãcea, datoria sa se reducea la nimic. Dar, pentru aceasta, trebuia sã fi fost
mãcar manifestatã o pretenþie a Statului în privinþa acestei datorii. Dupã toate
acestea, Statul sã mai vinã ºi sã spunã cã are pretenþie la toatã suma, acest lucru
nu se poate.
În sfârºit, vã atrãgeam atenþia cã dacã este vorba de prejudicii, mai
trebuie omeneºte sã socotiþi altceva: Banca Blank avea în patrimoniul ei
Societatea „Discom”, de distribuire a produselor monopolurilor Statului, Banca
Blank avusese chiar un proces cu Statul pe chestiunea „Discom” ºi l-a câºtigat
pânã în casaþie. Ei bine, în 1940, în toamnã, a venit un decret-lege în care s-a
spus pur ºi simplu cã Societatea „Discom” trece la Stat, iar Banca Blank n-are
voie sã facã proces pe aceastã chestie, nu are voie sã se adreseze instanþelor
judecãtoreºti. Ce reprezenta pentru Banca Blank acest „Discom”? Reprezenta
un câºtig de 150 milioane anual. Mai avea, dacã nu mã înºel, contract pe 6 ani,
ceea ce reprezenta 900 milioane, care au fost luaþi dintr-un condei printr-un
decret-lege de Stat. ªi Statul vine astãzi sã se plângã de prejudicii? Adaug cã
Statul n-a avut niciun avantaj din aceastã operaþie, pentru cã nu numai cã
câºtigul nu s-a mãrit, dar, dimpotrivã, sunt pierderi ºi dificultãþi mari la distribuirea
tutunului. Chiar noi personal, fumãtorii pasionaþi, suferim, cãci ºtiþi, de pildã, cã
un pachet de þigãri Bucureºti de la 60 lei a ajuns la 90 lei.
Iatã atâtea consideraþiuni pe care trebuie sã le aveþi în vedere când
judecaþi prejudiciul. Plus încã ceva extrem de important: Statul, se ºtie, nu este
comerciant ºi mai ales nu este bun gestionar. S-a fãcut ºi aici o greºealã cã s-a
dat în sarcina Statului urmãrirea debitorilor preluaþi. Cum era de aºteptat, Statul,
prin Banca Naþionalã, care nu avea un contencios special pentru aceasta ºi este
foarte greu lucru sã urmãreºti debitorii unei bãncii, Statul a fãcut o deplorabilã
gestiune. S-au pierdut debitori, o grãmadã de debitori care erau solvabili; s-au
pierdut forme ºi termene, v-am citat un caz din care se vede cã chiar o inscripþie
ipotecarã a fost anulatã pentru cã n-a fost reînnoitã la termen. Ei bine, toate
aceste neglijenþe sã ne fie puse nouã în sarcinã, adicã în sarcina Bãncii Blank?
Iatã, în câteva cuvinte scurte, consideraþiunile pe care le-am fãcut
referitoare la prejudiciu. Nu existã un prejudiciu. Dimpotrivã, dacã luãm global ce
a rãmas Statului de pe urma acestor operaþiuni, constatãm cã Statul este într-un
mare avantaj.
Trec acum la a doua problemã: culpa.
Dacã am înþeles bine, reprezentanþii Statului, dupã ce au afirmat cã existã
vicii de formã, au adãugat: legiuitorul a stabilit aici o rãspundere fãrã culpã numai
pentru prejudiciu; este o contradicþie în aceste douã afirmaþiuni dacã este
rãspundere numai pentru prejudiciu, inutil sã mai discutãm orice viciu de formã,
constatãm pur ºi simplu prejudiciul.
287
Pânã aici, sunt de acord cu Statul; nu sunt de acord cã mai discutã viciile
de formã.
Dar Statul adaugã: „prejudiciu fãrã culpã”. Este posibil acest lucru? Oricât
de revoluþionare vremuri am trãit, pânã aici nu s-a mers. S-au fãcut lucruri
monstruoase. Dar acest lucru, nici mãcar n-a trecut prin capul cuiva.
Ce înseamnã prejudiciu fãrã culpã ºi prejudiciu cu culpã? Sã ne
înþelegem ce este culpa. O arãt zilnic studenþilor mei la facultate: culpa nu este
orice act al omului. Culpa este un act prin care se violeazã obligaþiuni
preexistente; cãci un act indiferent, care nu violeazã nicio obligaþiune
preexistentã nu mai intrã în cadrul juridic, nu mai este culpã. Sau un act pe care îl
fac în exerciþiul unui drept nu mai este culpã. Când îmi execut debitorul, îi aduc
un prejudiciu. Aceasta însã nu se poate considera ca o culpã. Culpa este un fapt
care violeazã obligaþiuni preexistente. Altfel nu se poate înþelege o culpã, se
poate ca noul legiuitor sã se fi gândit sã condamne pe creditorii care îºi executã
cu dreptate debitorii, pentru motiv cã au adus prejudicii debitorilor? Ce
absurditate! În drept nu se poate concepe prejudiciu fãrã culpã. Prin urmare,
trebuie sã se dovedeascã culpa.
De altfel, însuºi decretul-lege, v-am arãtat, indicã, ca ºi hotãrârea de
condamnare, acest lucru.
ªi atunci, întrebarea este. Ce culpã se articuleazã? A conducãtorilor sau
a bãncii. Existã vreo culpã? Punând ipoteza cã existã prejudiciu – v-am arãtat cã
nu existã – dar dacã nu existã culpã, dacã totul s-a petrecut în mod normal, dacã
nu existã vreun act din partea mea care sã fi violat o obligaþiune preexistentã a
mea, nu poate sã existe responsabilitate, nu pot fi condamnat. Ca sã pot ajunge
la culpa eventualã a lui Aristide Blank ºi a bãncii trebuie sã arãt cine sunt ei.
Am arãtat cine este Aristide Blank. El a fost de câþiva ani încoace, nu toatã
vremea, de la 1925 mi se pare, în fruntea conducerii Bãncii Blank.
În jurul lui s-a fãcut o atmosferã. S-a spus cã este poet. Ei bine, este poet,
este un literat, a fãcut ºi piese de teatru foarte frumoase. A fost pasionat de
literaturã ºi, în special, de culturã româneascã, a dovedit-o cu sacrificii imense.
Dar aceasta nu înseamnã cã n-a fost bancher. ªi aceasta nu înseamnã, mai
ales, cã n-a fost un om cavaler, cu fruntea sus ºi cãruia nu i se poate aduce nicio
patã.
A fost bancher. În fruntea bãncii lui a adus toate rezervele latente graþie
cãrora de multe ori, cu opunerea celorlalþi, banca a putut pânã la sfârºit sã
plãteascã aproape integral pânã astãzi, sutã în sutã, pe toþi creditorii ºi
concordatari. Sã se mai arate altã bancã în asemenea împrejurãri care a putut sã
facã un asemenea efort. Banca poartã fruntea sus. ªi atrãgeam atenþia asupra
cuvintelor unui englez, om de bancã de la Londra, care spunea cã o bancã care a
trecut printr-o asemenea încercare de foc este mai tare pe piaþa Angliei, ca
credit, decât una care a trãit vremuri normale ºi n-a avut asemenea încercãri.
Opera lui Aristide Blank, ca om, ca sã vedeþi dacã este posibil sã se
articuleze vreo vinã aºa de josnicã ca acelea care se insinueazã împotriva lui:
Aristide Blank a fost omul care ºi-a sacrificat toatã averea, care a fost
mare, pentru cultura noastrã. Nu numai cã a ajutat studenþi cu burse – am
dovedit-o cu actele de la dosar –, dar a fãcut în momentul rãzboiului cantine
pentru studenþi la Paris – fostul ministru Ralea într-o scrisoare aratã cã, dacã el
ºi-a putut face studiile la Paris, o datoreazã Bãncii Blank ºi, în special, lui Aristide
Blank. Dar a fãcut ºi propagandã naþionalã. Nu ºtiu dacã v-a cãzut în mânã
cartea „La Roumanie en images”, care este una din cele mai serioase cãrþi de
propagandã din câte s-au fãcut vreodatã ºi care a fãcut o impresie extraordinarã,
fãcând sã se cunoascã þara noastrã în toate pãrþile.
288
Acelaº om, în þarã, susþine Teatrul Popular din banii lui, din averea lui; face
biblioteci sãteºti cu sutele, din banii lui personali. Cumpãrã cea mai splendidã
tipografie poate din Europa, de la Viena, ºi o aduce la Bucureºti pe socoteala lui.
Cheltuieºte cu aceasta 400 milioane din banii lui. ªtim cã nu este o afacere
comercialã „Cultura Naþionalã”, care a trecut astãzi Statului ºi la care el,
personal, a pierdut 200 milioane. De ce? Pentru cã a publicat cãrþi de culturã
româneascã, care nu se vând – o ºtia ºi el de la început, o ºtie toatã lumea cã
tipografia ca tipografie este o afacere formidabilã, dar ca editurã au fost pierderi
imense. A pierdut Aristide Blank 200 milioane de dragul culturii noastre. Astãzi
este certificat la dosar de averea lui, nimica toatã. A rãmas om sãrac. Acesta este
Aristide Blank.
ªi apoi, din atitudinea lui de cavaler este interesant sã se vadã cum
înþelege omul acesta sã lupte pentru onoare. Mai întâi, el, care adusese
rezervele latente ale bãncii în patrimoniul Bãncii Blank, ºtia cã banca nu este
insolvabilã ºi o striga în gura mare, chiar în momentul preluãrii, la toatã lumea.
Însã nimeni nu-l credea. Toatã lumea, în frunte cu Banca Naþionalã, zicea cã
Banca Blank este complet insolvabilã. Tot aºa credea ºi Ministerul de Finanþe. El
afirma mereu: suntem solvabili, dar toþi ceilalþi îi rãspundeau: inexact – pe baza
expertizelor lui Mecu ºi alþii –, pentru care am toatã stima, dar când vãd
asemenea expertize mã întreb ce valoare mai poate sã aibã cuvântul acestor
oameni. Toate imobilele Bãncii Blank, inclusiv palatul, erau trecute cu un leu ºi,
totuºi, gãseºte cã bilanþul este majorat. Întreprinderea „Universul” era trecutã cu
o sumã redusã, ridicolã, Buzãu-Nehoiaºu, care aþi vãzut cât valoreazã, era
trecut, mi se pare, cu 20 milioane în bilanþ.
Dl. avocat Opriº:

Era trecutã cu 14 milioane în 1930, cu 16 milioane în 1931 ºi 34 milioane
în 1933.

Eu nu m-am adresat dumneavoastrã sã cer informaþii, de aceea vã rog sã
nu mã întrerupeþi, nu de alta, dar în privirea dumneavoastrã vãd atâta cruzime ºi
asprime, încât mie fricã sã nu mã sugestionaþi.
Fie 34 milioane. ªtiþi cu cât a apreciat-o dl. Mecu ºi dl. Nestorescu? La
valoarea nominalã a acþiunilor, în total 3 milioane, spunând cã suma de 34
milioane este mãsluitã. Ce sã mai zic de asemenea aprecieri.
Prin urmare, Aristide Blank arãta întotdeauna cã nu este adevãrat cã
banca este insolvabilã. El a cãutat sã þinã sus stindardul bãncii însã nu era crezut
de nimeni. La concordat el a cerut, bazat pe aceeaºi convingere, sã se facã
concordatul sutã în sutã. El s-a opus sã se facã un concordat agricol pentru ca sã
nu se loveascã în creditul ºi onoarea bãncii. El s-a opus – lucru foarte interesant
pentru Banca Naþionalã – la acþiunea creditorilor, care vroiau sã intenteze o
acþiune paulianã atunci când Banca Naþionalã a luat tot activul Bãncii Industriale,
ºi a liniºtit pe creditori, mergând din om în om. El, dupã ce banca Blank fusese
scoasã din obligo, ºtiind cã, pentru suma de 600 milioane referitoare la Banca
Industrialã, Statul n-are sã poatã încasa totul, a venit, deºi nu avea nicio
obligaþie, ºi numai pentru cinste, pentru onoare, a oferit Statului Bãile Olãneºti,
care valorau atunci 100 milioane, astãzi valoreazã circa 400 milioane. În plus, a
mai oferit ºi altele.
De mai multe ori s-a refuzat aceastã ofertã ca fiind „defavorabilã”, nu pot
sã înþeleg cum. Nu sunt dator cu nimic, îþi ofer ceva, totuºi ºi aceasta este o
289
ofertã defavorabilã? De altfel, oferta aceasta este încã pendinte.

Aristide Blank nu apãrã banca, cãci banca nu mai existã. El apãrã
onoarea bãncii ºi a lui, ºi apãrã pe creditori ºi deponenþi. De aceea, îl vedeþi aici ºi
îºi ia asupra lui întreaga rãspundere a situaþiunii.
Ei bine, acest om ce culpã are? Ce culpã are banca pe care el a condus-o
cât timp a condus-o?
La reescont este vreo culpã? Cãci aºa are aerul sã spunã Comisiunea de
Anchetã, cã a trecut, fãrã sã se bage de seamã, la Banca Naþionalã efecte cu
semnãturi care nu erau solvabile. A înºelat el Banca Naþionalã?
Banca Naþionalã primea ce vroia, alegea ce vroia ºi existã, dupã cum se
ºtie, comitete de reescont la Banca Naþionalã, care examineazã fiecare poliþã din
toate punctele de vedere ºi iau informaþiuni cu privire la ele. Nu se primesc decât
efectele pe care înþelege sã le primeascã Banca Naþionalã. Dl. Burillianu, fostul
guvernator, spunea aici ca martor: dacã ar fi îndrãznit cineva sã se amestece în
aceste operaþiuni ale Bãncii Naþionale, am fi socotit-o ca o insultã. Prin urmare,
nu numai cã nu s-a amestecat în aceste operaþiuni, dar nici n-a putut sã se
amestece.
ªi apoi, o datã reescontul efectuat, la Banca Naþionalã este un lucru
definitiv, un contract încheiat între Banca Blank – sã zicem prin Aristide Blank,
deºi nu se dovedeºte cu nimic cã el personal a fãcut-o – ºi Banca Naþionalã,
contract pentru care nu se invocã nici un viciu de consimþãmânt, nici o nulitate,
un contract bine încheiat.
„Bilanþuri aºa zise exagerate” v-am arãtat în ce consistã. ªi apoi, sã
punem chiar ipoteza cã în bilanþuri s-ar fi exagerat anumite posturi. Gândiþi-vã la
ce era atunci. Câte bãnci din Europa ºi America aveau bilanþuri absolut sincere?
Vã daþi seama ce ar fi fost sã se arate pierderile în momentul acela de crizã? Ar fi
însemnat ca toate bãncile sã cadã. Era în interesul bãncilor? Al creditului? Al
Statului? Nu mã mirã în aceste condiþiuni, adicã nu m-ar fi mirat sã se fi exagerat.
Dar nu numai cã nu s-a exagerat, dar v-am arãtat cum au fost fãcute aprecierile ºi
care erau adevãratele rezerve latente.
Dar, de altfel, a afirma cã bilanþul era exagerat nu are nicio concludenþã în
acest proces, pentru cã v-am dovedit – aceasta este necontestat, rezultã din
corespondenþa depusã la dosar cã Banca Naþionalã cunoºtea situaþia. Prin
urmare, chiar dacã ar fi fost o înºelare, n-ar fi fost a Bãncii Naþionale ºi a Statului,
ci ar fi fost a publicului care vedea bilanþul. Însã scrisoarea lui Auboin, rãspunsul
Statului, scrisorile guvernatorului Bãncii Naþionale, dovedesc cã Banca
Naþionalã ºtia, ºtia chiar mai mult decât Aristide Blank, ºtia cã Banca Blank este
complet insolvabilã, aºa a afirmat-o, pe când Aristide Blank spunea cã situaþia nu
este atât de rea. Iatã de ce nu are nicio concludenþã sã discuþi exactitatea sau
inexactitatea bilanþurilor.
Va sã zicã este inutil sã discutãm reescontul, este inutil sã discutãm
bilanþul. Ceea ce trebuie sã discutãm este preluarea efectelor.
Ei bine, la preluarea efectelor au fost incontestabil ºi efecte slabe. Dar
întrebarea nu este sã constatãm în fapt dacã au fost efecte slabe, ci dacã Aristide
Blank are vreo vinã în aceastã privinþã. Or, din aceeaºi corespondenþã depusã la
dosar ºi adunatã chiar de Comisiunea de Anchetã, reiese cã Banca Naþionalã
cea dintâi ºtia cã aceste efecte sunt slabe ºi nu putea sã nu ºtie pentru cã ea le
alegea; din toate efectele alegea pe cele mai slabe ºi le trecea Statului fãrã nicio
garanþie, pãstrând garanþiile. De asemenea, Statul ºtia, pentru cã era anunþat de
Banca Naþionalã cã efectele sunt slabe ºi lucrul se vede clar din toatã
corespondenþa urmatã.
290
Unde este culpa Bãncii Blank ºi a conducãtorilor? Pe cine a înºelat? Cu

ce a înºelat?
Operaþiunea preluãrii se face între Stat ºi Banca Naþionalã, aceasta dând
Statului ce a avut mai slab. Astãzi poþi veni sã acuzi Banca Blank ºi conducãtorii
cã au înºelat Statul? Cãci altfel nu poate sã fie culpã. Este o imposibilitate.
Ba ceva mai mult. Dacã este adevãrat cã Aristide Blank a insistat ca Statul
sã cumpere „Cultura Naþionalã”, ceea ce a fost o admirabilã afacere, cãci sã nu
se uite cã este ºi întreprindere comercialã la care mergem toþi sã ne tipãrim
lucrãrile ºi Statul pune preþuri de speculã, iar noi ne ducem acolo tocmai pentru
cã este cea mai bunã tipografie – dacã Aristide Blank a intervenit ca Statul sã
cumpere „Cultura Naþionalã”, intervenise de mult încã, de pe vremea lui Vintilã
Brãtianu, pentru cã el ºi-a dat seama ce reprezintã aceastã instituþie.
În ce priveºte cele 600 milioane, Banca Blank n-a mai intervenit. Din
corespondenþã se vede cã începuserã miºcãrile deponenþilor ºi cã Statul ºi
Banca Naþionalã îngrijoraþi de aceastã situaþie s-au simþit datori, în interesul
creditului public, sã facã preluarea de 600 milioane. Prin urmare, aici nu mai este
nicio vinã nici a bãncii, nici a conducãtorilor.
Iar în ce priveºte a treia tranºã de 108 milioane, nu numai cã preluarea s-a
fãcut peste capul Bãncii Blank, dar ea s-a fãcut chiar împotriva voinþei normale a
Bãncii Blank. Adaug cã, în acel moment, Aristide Blank nu mai era la conducerea
bãncii, îºi dãduse demisia.
Cum se poate pune în sarcina noastrã aceastã preluare, când nu mai
eram la bancã, nu înþeleg. Dar chiar dacã Aristide Blank ar mai fi fost la bancã,
trebuie sã fi fost lipsit de orice judecatã un conducãtor de bancã, ca sã primeascã
o nouã îndatorire de 108 milioane, când peste douã zile avea sã cearã
concordat. Nu era normal. Aceasta s-a fãcut contra intereselor bãncii, în
interesul pieþei. De cine? Direct de Banca Naþionalã. Dumneavoastrã cunoaºteþi
autoritatea pe care o are Banca Naþionalã pe piaþã. Este un fel de dictatoare. Nu
îndrãzneºte nimeni sã se opunã Bãncii Naþionale. Banca Blank n-ar fi îndrãznit
sã se opunã. Ei bine, Banca Naþionalã, când a vãzut cã începe run-ul, cã debitorii
încep sã-ºi cearã banii, a trimis ea, mi se pare pe d-nii Mecu ºi Opriºan, la Banca
Blank, ºi a început sã plãteascã. Aºa s-a nãscut datoria de 108 milioane. ªi dupã
ce i-a plãtit, a venit la Banca Blank cerându-i o poliþã cu douã semnãturi. Ce era
sã se mai opunã Banca Blank? Se mai putea opune? Evident cã nu. Aceasta
este operaþiunea, contrarie Bãncii Blank, fãcutã deasupra capului ei.
Se mai spune cã Banca Industrialã nu prezenta nicio solvabilitate. V-am
arãtat cã acest lucru nu are nicio importanþã. Dar ia sã vedem ce este cu Banca
Industrialã.
Am putea spune cã avem mai multe bãnci industriale. O bancã industrialã
începe la 1921, admirabilã, care concentra toatã activitatea industrialã a Bãncii
Blank, plinã de bogãþie, care avea faþã de Banca Blank o datorie de 2 miliarde. A
doua bancã industrialã din vara 1931 care avea la Banca Naþionalã o datorie de
600 milioane, faþã de un activ de 2 miliarde. Prin urmare, situaþie admirabilã.
Ce s-a întâmplat însã? V-a arãtat dl. Bãlescu, cum prin acte succesive,
depuse la dosar, în vara lui 1931, Banca Naþionalã, vãzând situaþiunea pe piaþã,
ca sã se asigure, a impus Bãncii Blank ºi Bãncii Industriale sã-i cedeze tot ceea
ce avea ca activ. A vidat-o pentru cele 600 milioane ºi Banca Industrialã a rãmas
goalã. În aceastã situaþiune s-a fãcut preluarea ºi Banca Naþionalã a cerut un
efect al Bãncii Industriale, care ºtia cã nu mai poate sã fie solvabilã pentru cã
Banca Naþionalã, în dreptul ei, ºi-a luat toate asigurãrile ºi a vidat Banca
Industrialã. Ce sunt eu, Banca Blank, de vinã dacã Banca Naþionalã n-a trecut ºi
acele garanþii ºi asigurãri Statului? I-a dat numai efectele, fãrã garanþii.
291
De altfel, datoriile Bãncii Industriale se mai explicã într-un fel: se ºtie cã

Statul nu-ºi mai plãtea furnizorii. Banca Industrialã avea industrii imense care
trebuia sã funcþioneze, cãci dacã nu mai funcþiona, rãmâneau pe drumuri,
ºomeri, 30.000 lucrãtori. Desigur cã n-ar fi fost nici în interesul economiei
naþionale, nici în interesul Statului ca toate aceste întreprinderi sã-ºi închidã
porþile. Ca sã poatã funcþiona mai departe, a trebuit Banca Blank sã facã credite
ºi sã avanseze Bãncii Industriale bani pentru furnituri.Iatã, prin urmare, care este
adevãrata situaþiune cu Banca Industrialã. Dar încã o datã, nu are nicio
importanþã efectivã, nicio concludenþã, pentru cã avem sã judecãm prejudiciul
total, global, dacã l-a avut Statul ºi dacã îl are astãzi.
Pare cã se mai articuleazã din partea Comisiunii de Anchetã cã Aristide
Blank a depus insistenþe ca sã se facã aceastã preluare. Poate sã fie vreun
martor care sã spunã cã, a fãcut insistenþe, numai pentru preluarea „Culturii
Naþionale”. Pentru rest, n-am gãsit nicio urmã în niciun act. Dar sã punem
ipoteza cã ar fi insistat, cã ar fi fãcut presiuni insistente, s-ar fi dus la ministru, la
guvernator, ºi ar fi spus: Domnule, preia acest portofoliu. Ei bine, este acesta un
act nãscãtor de culpã? Este posibil acest lucru? Ca sã fiu acuzat cã am fãcut un
act ilegal trebuie sã-mi arãþi cã, prin insistenþele fãcute, am indus în eroare pe
cineva ºi cã astfel am determinat încheierea convenþiunii. Altfel, nu are nicio
concludenþã juridicã. A afirma pur ºi simplu cã am fãcut insistenþe, n-are nicio
însemnãtate în acest proces.
Se mai spune, foarte amuzant dacã n-ar fi tragic, cã Aristide Blank este un
beneficiar ilicit. Cum? Posesor al majoritãþii acþiunilor bãncii, avea interes ca
banca sã se îmbogãþeascã.
Este incontestabil cã avea interes de onoare ca banca sã iasã cu faþa
curatã. Dar era oare posesor al majoritãþii acþiunilor, aºa cum afirmã Comisiunea
de Anchetã cã avea 141.000 de acþiuni din 250.000? ªtiþi câte acþiuni avea în
momentul acela? Din 250.000 acþiuni, Aristide Blank avea 6.500 acþiuni. Aceasta
reiese incidental ºi chiar din depoziþia d-lui Costin Stoicescu. Astãzi, este
adevãrat, are mai multe acþiuni, vreo 17.000, care însã nu valoreazã nimic. Au
venit acþionarii la el sã se plângã cã nu au ce face cu acþiunile ºi atunci Aristide
Blank, în dãrnicia lui, tot pentru onoare, a mai cumpãrat acþiuni. De aceea, are
astãzi 17.000 acþiuni.
Ce spune Comisiunea de Anchetã? Spune cã, fiind posesor a 141.000
acþiuni, Aristide Blank a hotãrât sã se dea dividende în anii aceia. Când? Înainte
de preluare? Nu intereseazã procesul. Dupã preluare, adicã dupã vara ºi
toamna lui 1931 nu mai era la bancã. ªi, totuºi, îl face vinovat cã a hotãrât sã se
dea dividende.
Înainte de preluare, trebuia sã nu sã dea banca dividende? Cei dintre
dumneavoastrã care au fost în consilii de administraþii ºtiu cã, întotdeauna, se
pune problema dacã este oportun sã se alarmeze piaþa sau nu când este piaþa
mai încãrcatã, dându-se dividende. Ei bine, când Banca Blank n-ar fi dat
dividend urma imediata prãbuºire, panica pe piaþã, compromiterea întregului
credit public, era o acþiune cuminte aceea de a da dividende. Toate bãncile din
Europa în situaþiuni grele ºi în mãsura posibilitãþilor au dat dividende, mai ales
când erau rezerve latente care justificau aceste dividende.
Dar nu aceasta este acuzaþiunea cã Banca Blank a dat dividende, ci
acuzaþiunea este cã Aristide Blank ºi-a luat dividende la 141.000 acþiuni, care nu
erau în realitate decât 6.500 acþiuni. A luat ºi el dividende. Încã o datã notaþi cã
este vorba de operaþiuni petrecute înainte de preluare. Ce mai intereseazã
chestiunea aceasta? Dar chiar dacã ar fi fost în timpul preluãrii, ce ar fi însemnat
292
ca directorul general sã se afle cã nu-ºi ia dividende? Înþelegeþi ce s-ar fi petrecut

pe piaþã? Imediat panicã, constatarea cã banca este în situaþie disperatã. Cã s-a
ajuns la un concordat pânã în cele din urmã, este altã socotealã. Dar era de
datoria conducãtorilor bãncii sã alarmeze piaþa? Evident cã nu, mai ales pentru o
sumã ridicolã, un dividend la 6.500 acþiuni.
Culmea este însã cã Comisiunea de Anchetã ºi hotãrârea condamnã pe
Aristide Blank nu numai pentru acest dividend încasat înainte de operaþiunea
preluãrii, dar pentru acest dividend la 6.500 acþiuni – hai sã zicem 141.000
acþiuni, cum afirmã fãrã niciun temei Comisiunea – îl condamnã ºtiþi la cât? La
800 milioane, în loc sã constate care sunt acele dividende ºi sã-l condamne
pentru ele.
Într-un cuvânt, dacã a fost o culpã, n-a fost a Bãncii Blank, nici a
conducãtorilor. Au fost împrejurãrile care au impus Statului un sacrificiu. Citam
onoratei Comisiuni cã, peste noapte, Mussolini a dat pentru una din marile bãnci
din Italia 55 miliarde lei, sacrificiu; cã, în Austria, pentru Kredit Anstalt s-a angajat
tot bugetul Statului austriac de 40 miliarde lei. În America s-a dat un miliard de
dolari, 1.000 miliarde lei. În Germania, 18 miliarde mãrci, în Franþa, 20 miliarde
franci etc., etc., era natural, desigur, ca ºi Statul nostru sã facã un sacrificiu. Era
aºa de natural încât îndatã ce n-a mai fãcut acest sacrificiu, adicã a lãsat banca
sã cadã, acest fapt a avut repercusiuni imense, între altele; reescontul Bãncii
Naþionale, în 1930, era de 10 miliarde. La sfârºitul lui 1931, adicã dupã cãderea
Bãncii Blank, 16 miliarde. ªi situaþiunea a mai durat încã ani de zile: în 1932
reescontul era de 14 miliarde. În 1933, de 13 miliarde. Vã daþi seama ce
repercusiuni a avut cãderea Bãncii Blank ºi de ce cu dreptate se gândea ºi Statul
ºi Banca Naþionalã sã evite o asemenea catastrofã, care trebuia sã aibã ºi a avut
repercusiuni nenorocite asupra întregii pieþe româneºti. Prin urmare, era natural
ca, în împrejurãrile de atunci, Statul sã facã sacrificii, ºi nu poate sã fie vorba de o
culpã a nimãnui. Iar dacã culpa este, este culpa legiuitorului care a impus
Statului ºi Bãncii Naþionale sã facã o gestiune a unor efecte pe care nu era în
stare s-o facã ºi culpa împrejurãrilor care au silit pe Banca Naþionalã la un
moment dat – nu intru în aprecierea motivelor pentru cã este foarte greu sã
judecãm ce ar fi fost ºi ar fi fost sã fie – sã retragã tot sprijinul dat Bãncii Blank. În
felul acesta, Banca Blank s-a prãbuºit pentru cã, dacã ar fi obþinut sprijinul mai
departe, situaþiunea ar fi fost cu totul alta.
Conchidem, arãtându-vã cã acþiunea în drept are anumite vicii ºi este, în
primul rând, prematurã, cãci mai sunt executãri în curs ºi nu poþi sã mã condamni
la o sumã când nu se ºtie ce vei mai încasa. Nu s-a fãcut nici mãcar evaluarea
pierderilor posibile în viitor. Trebuie sã constaþi exact care este prejudiciul. Sã
afirmi, pur ºi simplu, cã sunt executãri în curs, nu se poate.
Am fost condamnat – ºi aceasta este interesant pentru a se vedea modul
cum am fost judecaþi – la dobânzi la daune! Într-o acþiune în daune am fost
condamnat la dobânzi la daune. Nu este nevoie sã vã arãt ce enormitate
reprezintã un asemenea principiu. Am fost condamnat la cheltuieli de urmãrire,
pentru urmãriri fãcute de Stat la care noi n-am participat, fãrã sã se constate
nicãieri cuantumul acestor cheltuieli de care noi nu suntem cu nimic vinovaþi.
În realitate, acþiunea de faþã nu loveºte în bancã, ci loveºte într-o ultimã
faþadã de credit care a mai rãmas Bãncii Blank. Nu loveºte în acþionari, cãci
acþiunile nu mai înseamnã nimic, ci loveºte în creditorii Bãncii Blank ºi în
deponenþi.
De altfel, Statul nu va avea mare avantaj, cãci întâi de toate vor trece
creditorii concordatari. Statul crede – ºi aceasta a stat îndãrãtul calculului celor
293
care au fãcut acþiunea, cã va lua imobilele Bãncii Blank. Or, imobilul are inscripþie
luatã de creditori, care trec înainte.
Statul a fãcut ºi unele mici lucruri care sunt amuzante. Nu ºtiu dacã
dumneavoastrã ºtiþi cã mobilierul pe care aþi judecat dumneavoastrã ieri, în sala
cealaltã, dincolo de minister, era luat cu japca de la Banca Blank. A venit un
camion cu legionari la Banca Blank ºi a ridicat mobilele. Dumneavoastrã aþi
judecat alaltãieri acolo pe mobile la care noi ne uitãm ºi le recunoºteam.
Pentru toate aceste consideraþiuni, vã rugãm sã binevoiþi a vedea cã nu
existã nicio culpã ºi niciun prejudiciu.
Pentru orice împrejurãri, am declarat cã ne rezervãm ºi dreptul de a
invoca neconstituþionalitatea decretului-lege.
294
Dl. avocat Opriº:

Rândul trecut spuneam cã voi adãuga, la rãspunsurile pentru Minister ale
d-lui Gheorghiu, o serie întreagã de chestiuni derivând din epoca
precontractualã în legãturã cu banca ºi conducãtorii, elemente care susþinem noi
cã intrã în cadrul responsabilitãþii prevãzutã în legea din 1940 ºi, din acest punct
de vedere, inseparabile în judecarea acestui proces. Nu se pot elimina aceste
elemente, întâi pentru cã dumneavoastrã nu veþi cunoaºte în felul acesta cine
este Banca Blank ºi conducãtorii; ºi, în al doilea rând, pentru cã aceste elemente
importante din anii 1925-1926 au fost elementele care au constituit baza preluãrii
de portofoliu. Nu se poate face aceastã separaþiune dacã vrem ca acest proces
sã fie judecat în întregimea lui.
Legea din 1940, pretindem noi, prevede o responsabilitate specialã.
Aceastã responsabilitate în ce constã?
Sã vedem întâi ce au susþinut pãrþile?
Onoratã Comisiune, trebuie sã relev cã pãrþile au fost în complet
dezacord. Pãrþile s-au pus ba pe temeiul responsabilitãþii extracontractuale, ba
pe temeiul responsabilitãþii contractuale, pentru ca, la un moment dat, prin dl.
profesor Djuvara, sã ajungã la o responsabilitate specialã din care însã nu poate
sã lipseascã elementul culpã. Îmi permit în aceastã privinþã sã arãt care au fost
susþinerile pãrþii. Înainte de aceasta însã trebuie sã vãd care este susþinerea
Comisiunii de Anchetã, pentru cã noi nu suntem de acord nici cu aceastã
susþinere.
Raportul Comisiunii, atunci când este vorba de conducãtori, spune:
„Comisiunea interpretând dispoziþiile art. 3 din decretul-lege a gãsit cã

legiuitorul nu a înþeles sã deroge în privinþa rãspunderii personale a organelor de
conducere, de la dispoziþiunile dreptului comun, fãcând responsabile fãrã nicio
discriminare pe toate persoanele care au avut vreun rol de conducere sau
control, ci numai pe acele persoane cãrora li s-ar putea imputa o culpã
efectivã...”
În mod obiºnuit, în considerentele unei sentinþe se aratã care sunt

dispoziþiunile dreptului comun ºi despre ce fel de responsabilitate poate fi vorba
în ce priveºte dreptul comun, contractualã sau extracontractualã, cãci noi am
vãzut pe dl. Veniamin vorbind despre o responsabilitate contractualã. Aceastã
Comisiune însã, când este vorba sã arate în cadrul dreptului comun
responsabilitatea, evadeazã. Dezacordul acesta între premisa de drept ºi
trecerea de fapt a Comisiunii a fost relevat chiar de onoraþii mei adversari, pentru
cã Comisiunea, când este vorba de a stabili faptele, iese dintr-o responsabilitate
contractualã ºi trece în epoca precontractualã.
Noi ne gãsim astãzi în faþa unor convenþiuni intervenite între Stat, Banca
Naþionalã ºi Banca Blank. Reescontul era o operaþiune anterioarã care fãcea
parte din epoca necesar precontractualã. Din acest punct de vedere,
Comisiunea aratã cã „se mergea pânã acolo încât stãruia sã se primeascã
efecte ce fuseserã anterior respinse.”
Comisiunea mai aratã „este evident cã primul ºi cel mai de seamã
beneficiar al operaþiunilor de preluare a portofoliului Bãncii Blank este însuºi dl.
Aristide Blank, care a reuºit, prin convenþiunile ulterioare încheiate în baza legii
din 27 iunie 1930, supuse ºi ele cercetãrii Comisiunii, sã obþinã scoaterea din
obligo a acestei bãnci, ale cãrei acþiuni majoritare erau în mâna domniei sale...”.
295
Este, prin urmare, o chestiune complet detaºatã de convenþiunile care au

avut loc. În ceea ce priveºte demisiunile d-lor Tabacovici, Soepkez ºi Blank,
aceastã chestiune n-ar interesa dacã ne-am rezuma la o discuþie pur ºi simplu
contractualã. Ce interes ar reprezenta din acest punct de vedere dacã, la un
moment dat, Aristide Blank, Soepkez ºi Tabacovici au demisionat? Ce poate
impresiona aceste demisiuni în darea hotãrârii de cãtre dumneavoastrã? Dar
dacã vom merge la cauza acestor demisiuni, care era în strânsã legãturã, în
necesarã legãturã cu ceea ce s-a întâmplat, în legãturã cu banii pe care i-a dat
Statul, atunci evident cã intereseazã.
Banca Blank, prin dl. avocat Bãlescu, vorbea, la început, despre o
responsabilitate extracontractualã, pentru ca apoi, în rezumatul pe care-l face,
sã ajungã la o responsabilitate contractualã. Iar dl. Profesor Corodeanu
accentueazã acest lucru, vorbeºte de o bazã contractualã care ar fi element
ireductibil care leagã pe Stat cu Banca Blank. Iar acum, dl. profesor Djuvara, v-
am arãtat cã a vorbit la un moment dat de aceastã responsabilitate specialã în
care culpa este absolut necesarã. Dl. Ottulescu a pornit de la principiul de bazã
cã nu s-a derogat de la dreptul comun, ºi pentru ca sã nu fie discuþie cã n-aº arãta
exact ceea ce a spus domnia-sa, mã refer la ceea ce am gãsit în dosar, memoriul
d-lui Tabacovici semnat de dl. Ottulescu, în care se spune: „asemenea,
conducãtorii nu pot fi fãcuþi responsabili pentru o politicã greºitã de plasament,
care a pus instituþiile de situaþia de a nu-ºi putea onora angajamentele, din
moment ce transmisiunea efectelor cãtre Stat s-a fãcut la alegerea BNR-ului
care poartã întreaga rãspundere. Dar, dacã am trece peste toate principiile de
drept în materie de responsabilitate ºi am admite o rãspundere pentru fapte ce
nu sunt personale, încã nu simplul fapt de a fi conducãtorul unei instituþii poate
aduce – de plano – o asemenea gravã responsabilitate.”
Iar mai departe:
„Prin urmare, pentru a atrage responsabilitatea unui conducãtor, este

nevoie sã se stabileascã cã acel conducãtor are o vinã în operaþiunea
transmisiunii portofoliului de la BNR la Stat, directã ºi imediatã, fie în cea mai
binevoitoare ipotezã, chiar îndepãrtatã; dar în legãturã cu transmisiunea; în acte
de inducere în eroare asupra naturii operaþiilor, note care ar fi condus, spre
exemplu, în bunã credinþã banca sã transmitã Statului un portofoliu considerat
ca comercial, când, în realitate, el nu era comercial...
Este de la sine înþeles cã legea n-a putut viza decât pe conducãtorul
efectiv, beneficiar al operaþiunilor de pe urma cãrora Statul a fost prejudiciat, dar
nu pe simpli funcþionari în subordine, oricât de sus ar fi plasaþi în ierarhia bãncii,
care n-au avut niciun amestec, nici în politica de plasament, nici în întocmirea
bilanþurilor, nici în ascunderea caracterului necomercial al efectelor scontate,
cum este cazul subsemnatului.”
Ajungem, acum, tot la dl. Ottulescu, care, la un moment dat, a formulat

niºte motive de apel pe care apoi le-a pãrãsit, dar care aratã situaþia de tatonare
a acestei chestiuni de drept. Domnia sa a fãcut motiv de apel pe baza art. 1.662
referitor la fidejusiune, care ºtim cã este un act accesoriu ºi expres. Dar am
pãrãsit aceastã tezã, iar la urmã dl. Veniamin vine ºi spune cã, în cadrul clasic ºi
tradiþional al dreptului comun ºi în lipsa unui drept expres, ne gãsim în faþa unei
responsabilitãþi de drept comun. Domnia sa spunea la termenul trecut cã nu este
vorba de o revizuire a contractelor ºi de constatarea nulitãþii lor, singura
posibilitate a Ministerului. Apoi afirmã cã „conducãtorii rãspund ca mandatari, iar
legea nu aratã cã a derogat de la dreptul comun, prin urmare, în fraudã,
296
mandatarul nu are nicio rãspundere”, iar concluzia a fost trasã tot rândul trecut,
când domnia sa spunea:
„dacã am admite cã mandatarul rãspunde delictualmente, ne-am gãsi în

faþa unui cumul, cãci ar fi imposibil ca mandatul sã rãspundã delictualmente, iar
Banca Blank contractualmente.”
Asupra chestiunii dacã urmeazã sã fie discutatã ºi epoca

precontractualã, discuþie pe care dl. Bãlescu o refuzã, ne intereseazã dacã
aceastã epocã precontractualã intrã în cadrul legii din 1940, 1941, sau nu. Dacã
dumneavoastrã veþi zice cã aceste convenþiuni nu formeazã obiectul unei
discuþiuni în mod formal ºi în cadrul unei valori de drept comun, desigur cã
aceastã epocã precontractualã pregãtitoare care a dus la preluarea portofoliului,
are o importanþã deosebitã.
Legea din 1940, zicem noi, are aceastã responsabilitate specialã. Îmi
permit sã relev termenii speciali ai acestei legi. Legea întrebuinþeazã termeni pe
care în dreptul comun nu-i vom gãsi. Legea întrebuinþeazã cuvintele „operaþiuni
ºi lucrãri”, operaþiuni ºi lucrãri care urmeazã sã formeze obiectul unei anchete.
Iatã-ne îndepãrtaþi, prin urmare, de convenþiunile intervenite în Stat ºi Banca
Blank, între Stat ºi Banca Naþionalã. Ne gãsim, pur ºi simplu, în faþa anchetei
unor operaþiuni ºi lucrãri cu scopul de a se vedea dacã ele erau necesare pentru
ca sã conducã la preluarea de portofoliu.
Pe de altã parte, legea mai întrebuinþeazã ºi cuvântul de „beneficiari” ºi m-
am întrebat de ce asociazã legiuitorul acest cuvânt cu organele de conducere ºi
instituþiunile respective. Nu era suficient dacã spunea numai „beneficiarii
operaþiunilor de preluãri”? Nu se includea ºi ideea de conducãtor ºi instituþiunea
care rãspunde? De ce a fãcut legiuitorul acestã distincþiune? Art. 1 al legii din
1940 aratã cã „se instituie pe lângã Preºedinþia Consiliului de Miniºtri o
Comisiune însãrcinatã sã ancheteze operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora
Ministerul de Finanþe a rãscumpãrat portofoliul de efecte aflat la Banca Naþionalã
potrivit legii din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936, precum ºi condiþiunile fixate sau
convenþiunile încheiate pentru realizarea acestor efecte.” Deci, chestiuni
premergãtoare operaþiunilor contractuale. În al doilea rând, condiþiunile fixate la
preluãri în cadrul convenþiunii, ºi, al treilea rând, convenþiunile încheiate pentru
realizarea efectelor. Atunci când este vorba de beneficiari, aceastã noþiune
„beneficiar” nu merge nici la punctul 1, nici la condiþiuni, ci merge numai la
convenþiunile încheiate pentru realizarea portofoliului, în cadrul art. 3, 5, 7, 8 al
legii din 1930.
Prin urmare, în ce priveºte chestiunea conducãtorilor ºi instituþiunilor, ne
gãsim limitaþi în problema operaþiunilor ºi lucrãrilor care urmeazã sã fie verificate
ºi, în al doilea rând, la condiþiunile fixate cu ocazia acestor convenþiuni, ºi
intereseazã în speþã, în special, chestiunea scoaterii din obligo.
„Operaþiuni ºi lucrãri”, acesta este cadrul care urmeazã sã fie discutat. Noi
suntem de acord cã, în dreptul comun, nu poate sã fie gãsitã o astfel de noþiune
care sã meargã la o epocã strict antemergãtoare contractului, cel puþin sub
forma aceasta, trecând peste contract ºi mergând sã stabilim o responsabilitate
înainte de existenþa contractului. Din acest punct de vedere, este sigur, ne gãsim
în faþa unei prime noþiuni de rãspundere specialã: operaþiuni ºi lucrãri din epoca
anterioarã. Iatã primul element care se degajã pentru a se demonstra aceastã
responsabilitate specialã în ce priveºte banca.
În ce priveºte pe conducãtori, suntem de acord cã noi nu avem raporturi
297
contractuale cu conducãtorii, cã raporturile contractuale sunt nãscute cu banca,

pe baza ideii de reprezentare, cã Codul de Comerþ stabileºte anumite
responsabilitãþi speciale ale conducãtorilor faþã de acþionari, faþã de fondul
social, din acest punct de vedere sunt de acord cã nu existã o responsabilitate de
drept comun care sã facã legãturã între mine ºi conducãtori. Apare, deci, o a
doua noþiune de responsabilitate specialã. Dumneavoastrã ziceþi cã, în materie
delictualã, conducãtorul va rãspunde numai pentru faptele cu caracter autonom.
Sunt de acord, cu o singurã nuanþã: cã atunci când este vorba de fapte autonome
pe care însã le ºtia ºi banca, atunci ºi banca este solidar responsabilã. Dar nu
aici este responsabilitatea specialã în care se degajã din legea din 1940. În ce
constã aceastã responsabilitate? Dacã ne mãrginim la aceste discuþiuni, desigur
cã nu vom gãsi natura specialã a responsabilitãþii. Dl. profesor Corodeanu, în
ºedinþa trecutã, a dat sugestia ºi mi se pare cã a încercat sã se apropie de
adevãrata responsabilitate specialã care rezidã în legea din 1940. Domnia sa
vorbeºte de natura intervenþiei Statului. Ce a îndreptãþit Statul sã dea aceºti bani,
ºi ce fel de bani sunt ei? Din momentul în care vom rãspunde la aceste douã
probleme, vom gãsi natura specialã a acestei responsabilitãþi.
Dumneavoastrã aþi beneficiat de un miliard ºi ceva de bani ai Statului.
Aceºti bani vi s-au dat în cadrul legii din 1929 ºi al legii modificatoare ºi
interpretativã din 1930. În scopul legii era sau nu sã vi se dea dumneavoastrã
aceºti bani? Din momentul în care dumneavoastrã nu intraþi în acest scop al legii,
din acest moment ne datoraþi banii astãzi. Dacã însã dumneavoastrã intraþi în
scopul legii din 1929 ºi 1930, noi nu vã mai putem cere aceºti bani. Sã nu uitãm
cã ne gãsim astãzi în faþa unei legi din 1929, care este o lege de ordine publicã,
de drept public, o lege care completeazã într-o anumitã mãsurã felul de
întrebuinþare a banilor publici. Legea aceasta avea drept scop stabilitatea
monetarã, o chestiune care intereseazã întreaga societate româneascã, iar prin
interpretarea din 1940 aceastã lege are drept scop ºi asanarea pieþei. ªi vine
legiuitorul din 1940 ºi spune, interpretând în expunerea de motive legea din
1930, cã nu era cazul sã se dea bani acelor instituþiuni care nici prin politica lor ºi
nici prin scopul lor nu meritau un atare sacrificiu, ele fiind strãine de aceastã þarã.
În acest punct de vedere, iatã responsabilitate sub o altã faþadã.
Legea din 1940, între altele, aratã în expunerea de motive:
„În acelaº an însã accentuându-se criza economicã, multe întreprinderi

bancare, datoritã mai ales unei greºite politici de plasamente practicatã pânã
atunci, s-au gãsit în situaþia de a nu putea onora angajamentele luate. Datoritã
acestei împrejurãri, Statul român a fost silit sã ia asupra sa toate creanþele
dubioase, multe din ele provenind din alte operaþiuni decât cele de ordin
comercial, ale unor întreprinderi falimentare, suferind importante prejudicii.”
ªi îmi amintesc numai de cele 4.000 lire sterline vândute Bãncii Naþionale
fãrã acoperire, date în platã pentru tranºa a treia. Nu l-am întrerupt pe domnul
Ottulescu dacã banii erau daþi în momentul când s-a încheiat convenþiunea.
Adevãrul era cã domniile lor trãseserã aceste lire sterline fãrã acoperire, ºi a
trebuit sã vinã Banca Angliei sã atragã atenþia Bãncii Naþionale cã s-a fãcut acest
lucru care este de naturã sã strice creditul acestei þãri, credit pentru care
dumneavoastrã spuneþi cã aþi muncit o viaþã întreagã.
ªi expunerea de motive aratã, în fine:
„Trebuie sã subliniem cã o bunã parte din aceste creanþe proveneau de

la diferite întreprinderi falimentare. În schimbul acestor imense sume date unor
întreprinderi private, care nici prin scopul, nici prin politica lor, nu meritau un
atare sacrificiu, Statul nu a primit decât bunuri de o valoare infimã.”
298
Iatã cum, prin aceastã expunere de motive, legiuitorul din 1940

interpreteazã legea din 1929 ºi 1930 ºi, interpretând aceastã lege, spune cã
banul acela nu trebuia sã fie dat decât unor instituþiuni care, prin scopul ºi politica
lor, meritau acest sacrificiu.
CONTINUARE ÎN ªEDINÞA DE SÂMBÃTÃ,

20 DECEMBRIE, ORA 9 DIMINEAÞA
299
Dl. avocat Opriº /în continuare/:

În dezvoltarea celor spuse de dl. Gheorghiu, am arãtat în ºedinþa trecutã
cã, dacã se trece peste suveranitatea convenþiunilor, este pentrul motivul cã e
vorba de bani publici, care au fost daþi legii din 1930. Aceastã lege nu prevede
pierderi. Acest lucru îl enunþam ºi ne refeream la dispoziþiunea din legea
monetarã care prevede cã tot ce se va încasa de pe urma efectelor preluate va fi
afectat pentru investiþiuni la Cãile Ferate. La acest lucru se referã ºi legea din
1930. Din acest punct de vedere, partea cu investiþiunile la Cãile Ferate este
indiscutabil cã nu face decât sã completeze ideea de imobilizare ºi tranzacþie
care a fost comentatã înaintea dumneavoastrã, pentru cã noi susþinem cã
imobilizare nu înseamnã efecte care sã aducã pierderi ºi cã, în tranzacþie, nu
poate fi vorba de o pierdere la efectele preluate. Aceste legi urmãriserã un scop –
stabilizarea monetarã ºi asanarea creditului privat. Bãncii Blank i s-a dat prin
asanare – se susþine – noi susþinem cã Banca Blank nu intra în cadrul acestei legi
pentru simpla consideraþiune cã legea nu avea în vedere sã se dea la morþi, ci
numai la vii, la fiinþe bolnave care se puteau însãnãtoºi.
Banca Blank era falimentarã. Banca Blank trãia numai dintr-o ficþiune.
Dânsa nu mai avea capital din anul 1926, iar conducãtorii ei n-au fãcut decât sã
acopere înºelãciunea creditorilor, prin bilanþuri false, sã tragã beneficii personale
ºi sã ocoleascã Codul Penal. Iatã unde cred eu cã este aceastã rãspundere
specialã a legii din 1940.
Când legiuitorul, în expunerea de motive, se referã la instituþiuni
falimentare, care nici prin scopul, nici prin politica lor, nu meritã sacrificiul banului
public, se referã la astfel de instituþiuni ca aceasta care vine înaintea
dumneavoastrã sã vorbeascã cu tonuri majore ºi sã se plângã de jaful pe care
Statul l-a fãcut contra ei, dupã ce acest Stat îi dãduse aproape 3 miliarde.
Aceastã sumã cred cã era cinstit sã veniþi s-o arãtaþi aici. Era frumos din partea
dumneavoastrã sã veniþi sã arãtaþi cã nu vi s-a dat numai 1 miliard, ci vi s-au dat
sume mult mai mari, sume care acopereau peste 60-70% din cele 4 miliarde.
Problema este: ce s-a fãcut cu aceºti bani? Dumneavoastrã trebuie sã
rãspundeþi unde s-au dus aceste miliarde. Iatã de ce spuneam cã activitatea
bãncii cu patrimoniul ei, cu toþi conducãtorii, formeazã un tot inseparabil ºi când
este vorba de prejudiciu – nu trebuie sã fie fraudã –, chiar dacã nu este decât un
profit indirect al conducãtorilor, prin acest fapt, de acest profit vei rãspunde
astãzi. Iatã de ce ziceam cã trebuie sã mergem la expertize ºi la raportul Bãncii
Naþionale, raport fãcut în anul Domnului 1931, anul în care domniile lor pompau
bani ºi când se plângeau cã sunt persecutaþi de Banca Naþionalã. Domnul
Bãlescu spunea cã nu discutã aceste rapoarte, nu discutã expertizele pentru cã
nu sunt concludente. Aceasta este treaba dumneavoastrã. O discutaþi sau nu,
veþi trage consecinþele. Dumneavoastrã vã veþi apãra clientul. În ce priveºte
rapoartele Bãncii Naþionale, domnul Veniamin spunea cã nu sunt concludente ºi
nu au valoare legalã. Îmi permiteþi sã vã amintesc cã, de câte ori dumneavoastrã
susþineþi aici cã Statul ºtia de marile pierderi, ºi vom reveni asupra acestei
chestiuni, ce înþelegea Statul când ºtia de ele dar, de câte ori susþineþi aici acest
lucru, vã refereaþi la aceste rapoarte ale Bãncii Naþionale, la cele comunicate de
Banca Naþionalã Ministerului de Finanþe. Prin urmare, de câte ori pentru
argumentele dumneavoastrã rapoartele acestea au valabilitate, sunt bune.
Când nu au, nu mai sunt bune.
300
În ce priveºte expertizele, sã nu uitãm cã ele au fost fãcute înaintea

Comisiunii care forma prima instanþã, care era element pregãtitor al deciziunii
date de Minister, ºi atunci aceste expertize au fost fãcute în cadrele indiscutabile
ale prejudiciului de care vorbeºte legea din 1940. Contraexpertiza n-a fost
combãtutã de dumneavoastrã, n-aþi combãtut-o pentru cã veneaþi cu subtilitãþi,
spuneaþi cã, dacã bilanþurile au fost false, nu are importanþã, cãci eraþi sfãtuiþi sã
faceþi asemenea bilanþuri cu beneficii, sã acoperiþi aceste pierderi, cãci dacã
bilanþurile ar fi fost fãrã beneficii, ele ar fi creat panicã pe piaþã.
ªi acum sã trecem la aceastã expertizã. În preambulul ei se spune:
„Lipsind registrele maestru /Cartea Mare/ pentru toþi aceºti ani – cu

excepþia a trei registre Cartea Mare din 1931 – cercetarea înregistrãrilor fãcute
în cursul anilor – afarã de acelea fãcute cu ocazia încheierii bilanþurilor – a fost
foarte mult îngreunatã ºi adeseori chiar imposibilã.”
Iatã, prin urmare, o bancã beneficiarã a banului public ºi care, în acel

moment, nu prezintã registrele, nu vrea sã-ºi arate situaþia. Registrele unei bãnci
nu pot fi ascunse în faþa unui creditor care-i dã bani, ºi nu pot fi ascunse mai ales
când este vorba de un ban public care i se dã.
Dumneavoastrã n-aþi pãstrat registrele, nu aveaþi interesul sã le pãstraþi
în 1940. Dar, în momentul când primeaþi bani, care era situaþia dumneavoastrã?
Vã duceaþi la Banca Naþionalã sã vã dea scont ºi Banca Naþionalã trimitea
inspectori pentru cã vroia sã ºtie ce aveaþi dumneavoastrã, ºi iatã ce spune
inspectorul la 30 octombrie 1931, dupã ce anchetase zile întregi la
dumneavoastrã:
„Complexitatea chestiunilor legate de chestiunile administrative ºi

financiare al Bãncii Blank ºi timpul prea scurt de care m-am putut folosi din
pricina refuzului categoric al direcþiunii de a-mi pune la dispoziþie actele ºi
registrele, nu mi-au dat putinþa sã întind investigaþiunile mele asupra tuturor
operaþiunilor.”
Iatã oamenii, iatã conducerea care apela la banul public, iar, pe de altã
parte, operaþiunile fruduloase pe care le fãcuse în patrimoniul pãrþii, îi fãceau sã
ascundã ºi sã nu punã la dispoziþie actele, creditorului principal, acela care
venea sã-i dea viaþã. ªi dumneavoastrã aveaþi pretenþia, la un moment dat, sã
ironizaþi ºi sã spuneþi cã noi suntem aceia care cultivãm secretul, care fugim de
lumina zilei. Noi suntem aceia? Expertiza care a fost fãcutã, dumneavoastrã o
puteaþi combate, iar registrele dumneavoastrã sunt în întuneric, în subterane.
Dumneavoastrã aþi fost aceia care aþi refuzat sã le prezentaþi. Dumneavoastrã
sunteþi aceia care nu lucraþi la lumina zilei ºi vã voi dovedi cã n-aþi lucrat niciodatã
la lumina zilei.
Expertiza aceasta începe cu anul 1926. Câteva enunþãri din aceastã
expertizã voi face, voi elimina toate calculele ºi voi pãstra tot ceea ce este numai
element pregãtitor pentru concluzii.
/Citat din raportul de expertizã/.
Prin urmare, Banca Blank, aceea despre care domniile lor vorbeau cã
este o fiinþã juridic indiscutabilã, iat-o cã a funcþionat ani de zile fãrã capital, a
manipulat cele 2 miliarde despre care vorbea domnul Aristide Blank, fãrã sã aibã
capital:
301
„Banca Blank n-a vãrsat în numerar capitalul subscris, ci la 24 ianuarie

1922 a trecut Bãncii Industriale un prim lot de participaþiuni ale capitalului
diverselor societãþi sub formã de acþiuni, în sumã de 222 milioane, cu care ºi-a
acoperit debitul sãu din 50 milioane rezultat din subscrierea integralã a
capitalului Bãncii Industriale, devenind creditoare pentru rest.”
Iar, mai departe, expertiza vorbeºte de scopul din Statute, ceea ce ne

aminteºte de disciplina juridicã de care amintea domnul Bãlescu. Ei bine, pe noi
ne intereseazã ºi disciplina de fapt, pentru cã, dacã disciplina juridicã zice cã
Banca Industrialã avea o firmã înscrisã ºi era o persoanã juridicã aparte, veþi
vedea cã în fapt nu avea fiinþã juridicã.
Raportul spune:
„În fapt, scopul urmãrit de Banca Blank prin înfiinþarea acestei societãþi
/adicã a Bãncii Industriale/ era: a/ca Banca Blank sã-ºi descarce activul de prea
numeroasele participaþiuni ce avea, care constituiau imobilizaþiuni prea mari, ºi
sã poatã astfel sã întocmeascã bilanþuri cu aspecte de mai multã lichiditate; b/
sã-ºi creeze un instrument docil în mâinile sale pentru procurarea de mijloace
financiare /cambii emise de Banca Industrialã pentru a fi folosite la reescont/; c/
a-ºi ascunde anumite pierderi, ori a-ºi crea beneficii fictive, prin manopere
contabile.
Într-adevãr, cedând Bãncii Industriale numeroase pachete de acþiuni ºi
creanþe asupra unor debitori, Banca Blank ºi-a creat la Banca Industrialã un sold
creditor însumând sute de milioane, care mai târziu a ajuns pânã la 2 miliarde lei,
pentru care a obþinut cambii pe care le-a folosit la reescont. Fãrã ajutorul Bãncii
Industriale, plasamentul enorm al Bãncii Blank în acþiuni ºi participaþiuni, care la
finele anului 1926 reprezenta peste 1 miliard lei, ar fi rãmas fãrã putinþã de
mobilizare. Din contrã, cu ajutorul acesteia, Banca Blank a obþinut de la Banca
Industrialã efecte comerciale de valoare mare, dupã cum se vede din
specificarea de mai jos...
/Urmeazã specificarea/.
Mai relevãm, în subsidiar, faptul cã cedarea acþiunilor ºi creanþelor de la
Banca Blank la Banca Industrialã invers s-a fãcut prin schimburi de simple
scrisori, iar nu prin borderouri de vânzare pentru acþiuni sau prin acte de cesiune
în regulã...”
În timp ce aceastã expertizã se face la 1940, iatã ce spune pentru 1933, în

epoca în care încã se încheiau convenþiuni de pe urma preluãrii portofoliului din
1930, raportul lui Niþulescu ºi Nestorescu:
„Banca Industrialã, înfiinþatã la 1921 cu un capital iniþial de 50 milioane.

Subscrierea capitalului social nu a fost realã, adicã a cuprins ficþiuni de fapte ºi
persoane. Introducerea actului constitutiv al unui numãr de fondatori simpli
figuranþi a avut de scop sã se mascheze ... ACOPERIREA CAPITALULUI
SUBSCRIS ESTE SIMULATÃ, cãci acoperirea se face în aceeaºi zi prin
trecerea de acþiuni industriale în activul Bãncii Industriale, treceri care nu pot
avea nici mãcar valoarea unor aporturi în naturã. Acoperirea subscrierii prin
procedeul compensaþii este o ficþiune de vãrsãmânt ºi este tot atât de temut ca ºi
ficþiunile de subscrieri ... Asemenea combinaþiuni sau afiliaþiuni sunt destul de
numeroase ºi au avut de scop, în starea actualã a moravurilor, sã improvizeze
portofoliu cambial pentru utilizarea creditelor la bãnci, în primul rând la Banca
Naþionalã ... dând naºtere, uneori, la abuzuri foarte mari.
Înfiinþând Banca Industrialã, conducãtorii Bãncii Blank nu numai cã ºi-au
aranjat un mijloc foarte lesnicios de credite, dar cum am dovedit în raportul nr. ...
au creat ani de zile în registrele Bãnci Naþionale, prin manopere frauduloase,
302
venituri fictive pe care le-au intercalat la Banca Blank, pentru acoperirea

pierderilor gestiunilor ºi pentru balansarea propriilor sale bilanþuri cu beneficii
imaginare.”
Iar la pagina 38:
„Bilanþurile încheiate nu cu valoare, cãci nu se sprijinã în întregime pe o

situaþiune realã ºi sincerã a activului, iluzoriu încheiate, au creat un miraj de falsã
prosperitate.
Beneficiile imaginare arãtate în bilanþuri n-au fost în realitate decât
distrugerea fondului social ºi a unei bune pãrþi din fondurile strãine; avuþii pe care
contabilitatea era chematã sã le pãstreze.
Ajungând la asemenea bilanuri iluzorii, se înþelege cã contabilitatea
acestei bãnci n-a fost decât un instrument de obscuritate, de erori ºi de
manopere frauduloase.”
Termenii nu sunt ai mei, sunt din 1933, ºi veþi vedea cã sunt întrebuinþaþi
pentru epoca din 1931, când se dãdeau aceºti bani.
Sã trecem foarte rezumativ la bilanþuri. Bilanþul anului 1926 al Bãncii
Blank s-a încheiat cu un beneficiu de 60.342.219,75. Îl agaseazã pe domnul
Corodeanu aceastã cifrã mãruntã de 75 de bani. Erau interesanþi însã aceºti 75
de bani ca sã acopere, la un moment dat, fraudele de sute de milioane pe care le
fãceaþi în patrimoniul Bãncii Blank. În anul 1926, Banca Blank a avut pierderi
foarte mari. Numai pierderile amortizate din acel an sunt de peste jumãtate de
miliard. ªi daþi-mi voie sã mã opresc o clipã: în 1926 Banca Blank avea capital
125 milioane. Avea rezerve 100 milioane. Când se pierde o sumã atât de
importantã, desigur cã banca îºi pierduse capitalul ºi rezervele, ceea ce
înseamnã cã consumase din 1926 o parte din banii care nu-i aparþineau.
Nu mai insist, mã refer doar la mijloacele de acoperire ale acestei pierderi,
enunþ douã-trei din ele ca sã vedeþi ºi dumneavoastrã pentru cã, în special, în
1926, ele sunt foarte elocvente. Citesc iarãºi din raportul de expertizã:
„Prin articolele de jurnal mai sus arãtate, s-a debitat Banca Industrialã,
într-un cont „de evidenþã”, cu o sumã pe care nu o datora, prin creditarea a trei
conturi de beneficii, cu suma care nu reprezenta beneficii reale. Aceastã
operaþiune contabilã este un artificiu cu care s-a urmãrit crearea unor beneficii
fictive.
Dovada acestei afirmaþiuni se gãseºte în urmãtoarele fapte: „..., iar mai

jos:
„Dar dovada indiscutabilã cã contul Banca Industrialã Ct. Evidenþã are o

funcþiune cu totul anormalã ºi cã serveºte scopului arãtat mai sus, de a se crea
beneficii fictive, stã în faptul cã Banca Industrialã nu are un cont corespunzãtor la
contabilitatea sa. Cu alte cuvinte, Banca Industrialã nu a înregistrat suma de mai
sus pentru cã nu o datora, contul de evidenþã al Bãncii Industriale fiinþând în
contabilitatea Bãncii Blank numai pentru a servi scopului arãtat...
În rezumat, s-a creat un beneficiu fictiv de Lei 214.022.108,45, prin
debitarea contului Banca Industrialã Ct. Evidenþã, înregistrare care nu s-a fãcut
ºi la Banca Industrialã.
2. Cum cu manopera contabilã de mai sus nu se puteau acoperi toate
pierderile ºi sã mai aparã ºi un beneficiu net, s-a recurs la urmãtoarea
înregistrare:...”.
303
Urmeazã expunerea de fapte, pentru ca mai jos sã arate:
„Vrea sã zicã, prin debitarea contului de lire sterline a Societãþii Lujani, cu

suma de 299.250.000, s-a creat un beneficiu de aceeaºi valoare...
Societatea Lujani nu datora suma de Lei 299.250.000 ... dacã, totuºi, s-a
fãcut aceastã debitare, ea se explicã fãrã sã se justifice, prin faptul cã, la acea
datã, Banca Blank poseda marea majoritate a acþiunilor ei ºi o finanþa cu sume
importante ºi, deci, îºi putea impune voinþa.”
În acelaºi an, Banca Industrialã se simþea ºi ea obligatã sã dea beneficii.

ªi dã beneficii de 8.304.493 lei.
În anul 1927, Banca Blank dã un beneficiu de 54 milioane, la care experþii
conchid la fel cã n-a fost real ºi cã este vorba de beneficii fictive de 25 milioane,
de 49 milioane ºi de 13 milioane.
În sfârºit, în 1927, un lucru foarte important. Domnul Blank v-a fost
înfãþiºat ca un om de mare culturã, un poet, un om care se topea ca sã ajute
propaganda culturalã în Þara Româneascã, pentru care pierde, zicea domnia
sa, sute de milioane din averea particularã, ei bine, la 28 iulie 1927 contul
Fabrica de Hârtie ºi Mucava din P. Neamþ, care era un cont personal al lui Aristide
Blank, a fost creditat cu 59 milioane, sumã în care se cuprind douã posturi, 48
milioane de la Ct. Dispoziþiuni Nuovo, ºi 11 milioane de la acelaºi cont; pentru
balansarea contului Dispoziþiuni Nuovo cu suma de mai sus a fost creditatã la 6
septembrie 1927 cu Lei 11.597.395, prin debitarea contului Rezerve asupra
Creanþelor Dubioase ºi la 7 septembrie 1927 cu 47.925.259, prin debitarea
contului Acþiuni:
„Cu suma de 47.925.259 s-au supraevaluat acþiunile „Cultura

Naþionalã.”
Prin urmare, la 6 septembrie 11 milioane, la 7 septembrie 49 milioane. ªi

iatã cã apare ºi „Cultura Naþionalã”, care a pornit cu un capital de 80% din cele 50
milioane, adicã cu 40 milioane ºi care, la un moment dat, ajunsese în registrele
Bãncii Blank pânã la 300 milioane. Cu diferenþa de 100 milioane a fost încãrcatã
Banca Industrialã, în total 134 milioane, pierdere care, la un moment dat, a fost
scãpatã din registre.
Tot în acest an, s-au mai supraevaluat acþiunile, dând beneficii de 14
milioane, apoi 71 milioane ºi 75 milioane, pentru care îmi voi permite sã fac
consideraþiuni speciale, mai ales referitor la cele 71 milioane în chestiunea
imobilului Bordei. Pierderea se acoperã, în total 407 milioane, pierdere cu care
se fãceau daruri personale d-lui Blank, pentru „Cultura Naþionalã”, 60 milioane.
Se mai face de experþi o menþiune cu caracter special, se semnaleazã
Comisiunii ºi intereseazã numai în mãsura în care vine astãzi dl. Blank ºi afirmã
cã, în 1927, a adus Bãncii Blank un fond de 1.200.000.000, ceea ce se încearcã
sã se spunã cã a fost aportul personalitãþii bancare a d-lui Blank, iatã ce spun
experþii:
„În ºedinþa de la 6 iulie 1927, dl. Aristide Blank aduce la cunoºtinþa

Consiliului cã a încheiat o tranzacþie importantã cu un grup format din Banca de
Credit Român, Internationale Suiker Maateschappj ºi Kredit Anstalt din Viena.
Domnia-sa spune cã, dupã mai multe cumpãrãturi de la strãini, Banca Blank a
ajuns sã posede 96% din acþiunile Fabricii de Zahãr Lujani ºi a revândut grupului
de mai sus 86% din aceste acþiuni ... în urma acestei tranzacþiuni – zice domnia-
sa – Banca Blank va încasa – în intervalul de la iulie la decembrie 1927 – circa
304
1.400.000 lire sterline, sumã din care va rãmâne, dupã achitarea tuturor
datoriilor pe care banca le are în strãinãtate ºi a reducerii cu 40 milioane a
reescontului BNR, circa 600.000 lire sterline ºi finalmente cã trezoreria ºi
direcþiunea devizelor vor dispune de fondurile de fondurile necesare pentru
operaþiunile lor.
O operaþiune de circa 1.200.000.000 nu a putut fi tratatã ºi lichidatã decât
pe bazã de acte scrise. Am cerut acest dosar ºi ni s-a rãspuns cã nu existã ... am
urmãrit scriptele atât ale Bãncii Blank, cât ºi ale Bãncii Industriale, ºi am gãsit: la
Banca Industrialã, la 22 iulie 1927, aceastã bancã a cedat Bãncii Blank 480.000
acþiuni Lujani cu suma de 315 milioane lei. La Banca Blank nu se gãsesc ca
intrate în portofoliul sãu cele 480.000 acþiuni Lujani, ci gãsim numai creditarea
contului Banca Industrialã cu explicaþia „Iulie 22 c.v. lire sterline 389.574-3-5, lei
315.555.057, având aparenþa unei simple operaþiuni de devize.”
Þin sã precizez cã noi puteam sã venim aici cu foarte multe probe.

Puteam sã arãtãm cu dovezi cã, de câte ori era vorba ca Banca Blank sã facã o
afacere bunã de devize, ea era trecutã în contul conducãtorilor. Au venit aici ºi s-
au împãunat cu o serie de fapte pentru care n-au adus nicio dovadã. Dacã era
vorba sã examinãm întreaga activitate care a condus la preluarea portofoliului,
poate cã ar fi fost interesant pentru atmosfera ºi istoria acestui proces sã se
cunoascã aceste lucruri. Noi n-am fãcut-o din delicateþe pentru dumneavoastrã
ºi pentru cã am socotit cã avem suficiente elemente în acest dosar care sã
conducã la respingerea apelurilor.
Aþi vãzut cã am gãsit cã, la 27 iulie 1927, Banca Industrialã a cedat

480.000 acþiuni Lujani cu 315 milioane. ªi experþii conchid:
„Poate cã o cercetare mai îndelungatã ar putea descifra ºi aceastã

chestiune. Ar fi fost logic ca rezultatul unei asemenea afaceri sã se oglindeascã
în bilanþul anului 1927, ceea ce nu s-a vãzut. Poate cã onorata Comisiune va
putea avea explicaþiunile necesare...”
Prin urmare, în registrele Bãncii Blank, la un moment dat, sunt numai

aceste 315 milioane. ªi, dacã este real ceea ce aþi spus dumneavoastrã cã
beneficiul era de 1.200.000.000, vã întreb: unde este diferenþa?
În acelaºi an, 1927, Banca Industrialã se considerã ºi ea datoare sã dea 7
milioane beneficiu.
În 1928, Banca Blank dã beneficii de 65 milioane. ªi iarãºi o serie întreagã
de supraevaluãri ºi operaþiuni contabile pe care nu le mai citesc. Are interes
poate cum se fãceau operaþiunile de evaluare:
„În zilele de 22, 23, 25, 26 ºi 27 iunie 1928, Banca Blank a trecut Bãncii
Industriale mai multe pachete de acþiuni specificate în situaþia alãturatã, care
figurau în registrele Bãncii Blank cu suma de 423.280.405,26 ... Contul Banca
Industrialã Ct. Evidenþã la Banca Blank avea un sold debitor de 320.528.574,06
care, cum am arãtat ºi în alte rânduri, nu reprezentau o datorie a titularei, ci
pierderi de ale Bãncii Blank acumulate în acest cont. Pentru a-l balansa, Banca
Blank a supraevaluat valoarea acþiunilor cedate Bãncii Industriale exact cu
aceeaºi sumã...”
ªi apoi ne trimite la tabloul nr. 2 ataºat din care se vede evoluþia cursurilor
acþiunilor ce poseda, care, la sfârºitul anului 1928, au ajuns la preþuri unitare cu
totul disproporþionate faþã de valoarea lor nominalã ... Bilanþul ºi Contul Profit ºi
Pierdere al Bãncii Industriale a fost încheiat în 1928 cu 7½ milioane beneficiu.
305
În anul 1929, când s-au dat 55 milioane beneficii, experþii aratã cã s-au
creat beneficii fictive de 278 milioane prin anumite operaþiuni speciale. Banca
Industrialã a dat 12 milioane beneficiu. În 1930, deci în epoca în care se plasa
„Cultura Naþionalã”, tranºa de 300 milioane, Banca Blank umbla dupã cele 300
milioane pe care urma sã le ia de la Stat, dã un beneficiu de 60 milioane. ªi iarãºi
mã refer la toate operaþiunile care s-au fãcut. Apare însã ceva interesant în
legãturã cu moralitatea acestei bãnci:
„În zilele de 23, 27 ºi 30 decembrie 1930, Banca Blank a debitat Banca

Industrialã cu 120 milioane în total, din care Lei 108 milioane prin creditul Ct.
Dispoziþiuni Nuovo ºi 11 milioane Ct. Cheltuieli Studii T... În registrul de cheltuieli
din 1930 ... se gãsesc înregistrate urmãtoarele cheltuieli ... iar în dreptul fiecãreia
din aceste sume, în coloana „Viza Direcþiunii”, sunt scrise iniþialele A.B./Aristide
Blank/. Ele par sã fie cheltuieli în legãturã cu obþinerea distribuirii produselor
CAM în favoarea Societãþii „Discom”. Cerând explicaþii d-lui Crãciun,
actualmente director la „Discom” /fost ºef al Serviciului Scontului în Banca
Blank/ domnia sa ne-a pus la dispoziþie alãturatele ºapte copii de pe scrisorile
schimbate între Banca Blank ºi „Discom” ºi una copie de pe procesul-verbal al
Consiliului de Administraþie al Societãþii „Discom”, din care rezultã cã suma de
Lei 120 milioane a fost un comision pe care Societatea de Distribuire Comercialã
accepta sã-l plãteascã Bãncii Blank, pentru sprijinul ce l-a dat la obþinerea
distribuirii produselor monopolizate.”
Când voi veni ºi la chestiunea „Discom”, vã voi arãta cã aceastã sumã de

180 milioane era înregistratã în registre drept cheltuieli de studii ºi fonduri, la o
societate care avea un capital de 250 milioane, 180 milioane cheltuieli de studii!
Aceasta este „Discom”, care a adus mari avantaje Statului. Le vom discuta ºi pe
acelea.
Banca Blank în 1931 s-a soldat, în sfârºit, cu o pierdere de 184 milioane.
Era anul în care s-a prezentat la concordat. De data aceasta, a trebuit sã aibã un
bilanþ oarecum mai echilibrat.
La întrebarea „dacã în activul Bãncii Blank a existat posturi reprezentând
interese personale ale d-lui Aristide Blank, ale familiei ori ale altor conducãtori ai
Bãncii, ascunse sub formã de operaþiuni reale; care sunt anume aceste posturi,
ce valori reprezintã ºi ce sume s-au ridicat de aceleaºi persoane de la 1926 pânã
la 1 ianaurie 1933?”, experþii rãspund:
„Dl. Aristide Blank a avut la bancã mai multe conturi pe numele sãu, sub
denumirea Ct. Ordinar, Special ºi Cont F, contul denumit Fabrica de Hârtie ºi
Mucava Piatra-Neamþ, Ct. Investiþiuni, conturile Società din Partecipazioni
Mobiliari Lugano în lei ºi lire streline ºi Société de Biens Privées Lugano în Lei,
lire sterline ºi dolari, care, din examinarea lor, rezultã cã sunt, de asemenea,
conturile sale personale...
Socotim cã, deoarece în anii pentru care dl. Arisitde Blank a încasat
aceste dividende, Banca Blank a avut realmente pagube, beneficiile scoase la
bilanþuri fiind fictive, ceea ce dl. Aristide Blank, conducãtorul principal al bãncii,
nu putea ignora, sumele încasate drept dividend nu erau cuvenite.”
Dupã aceea se vorbeºte de acþiunile Fabricii de Hârtie ºi Mucava Piatra-

Neamþ în care se aratã cã dl. Blank a cumpãrat 60.000 acþiuni vânzându-le bãncii
cu 1.000 lei acþiunea, deºi nu valorau decât 500 lei.
Nu mã mai refer la raportul inspectorului Mecu, care vorbeºte de
donaþiuni în bani de jumãtate de milion pe lunã domnului Soepkez ºi apoi în 1927
306
... cu ocazia numirii domnului Aristide Blank ca director general. În urma unei
publicaþiuni a Bãncii Naþionale din Iaºi s-a stopat, însã s-au dat sub alte forme.
Este vorba de 24 milioane în favoarea lui Mauriciu ºi Aristide Blank, 11 milioane
în favoarea domnului Soepkez, ambasadorul culturii ºi politicii româneºti la
Roma. La 24 septembrie, contul personal al lui Aristide Blank a fost creditat cu 6
milioane, iar apoi încã o operaþiune, cu 21 milioane.
ªi acum sã-mi daþi voie sã trec la o chestiune pe care iarãºi sunt obligat s-
o citesc cãci este vorba de moralitatea Bãncii Blank:
„Registrele Salda Conti pe anii 1926-1932 sunt foarte

numeroase. În acest interval de 7 ani, numãrul acestor registre este de 5-600. O
cercetare atentã a acestora ºi o verificare cu acte ºi corespondenþã a
operaþiunilor cuprinse în anumite conturi, reclamã un timp îndelungat de care nu
am dispus. Gãsim însã cu deosebire interesant de relevat urmãtorul fapt: Banca
Blank fãcea în fiecare an cheltuieli secrete care se cifrau la sume foarte
importante, dupã cum arãtãm mai jos, pe baza unor fiºe de cassã, denumite
„Fiºe de Cassã Direcþiunea Gl.”, în care numele beneficiarului ºi scopul plãþii nu
erau arãtate. Aceste fiºe /albastre/ se detaºau dintr-un carnet fãrã cotor, se vizau
pentru autorizarea plãþii de unul sau mai mulþi directori, se încasau de la casierie
de un uºier sau funcþionar al bãncii, care semnau de primirea sumei, pe care o
aduceau direcþiunii...
E de presupus cã printre beneficiarii acestor sume se gãsesc multe
persoane care au fost rãsplãtite pentru servicii nemãrturisite fãcute bãncii.
Aceste fiºe sunt semnate în general de trei persoane: Aristide Blank, Soepkez ºi
Tabacovici...”

Aceasta o spui dumneata sau expertul?
Dl. avocat Opriº:

O spune expertul:
„Aceste fiºe s-au înregistrat de contabilitatea bãncii la debitul contului

„Dobânzi de cont curent”, de unde la sfârºitul anului se defalcau pentru a fi
scoase în sume separate în bilanþurile întocmite pentru uzul direcþiunii.
Remarcãm cã, deºi aceste plãþi erau cheltuieli, nu au fost înregistrate la contul
cheltuieli, ci la contul de „Dobânzi de cont curent” cu scopul de a fi ascunse.
Sumele plãtite pe baza acestor fiºe au însumat ... în total 231 milioane.”
E probabil cã s-au fãcut astfel de plãþi ºi în anul 1931, cel puþin pânã la
data cererii de concordat. Deoarece nu s-a gãsit decât un singur dosar cu fiºe
plãtite în anii 1925-1928 ... nu am putut stabili cifra acestor cheltuieli pentru anul
1931.”
În expertizã se mai vorbeºte la un moment dat ºi de cine a condus banca,

ceea ce, de altfel, este un lucru cunoscut:
„Din registre ºi stipulaþiunile de încheiere a bilanþurilor ... se vede cã ele

au fost aranjate de directorul Contabilitãþii, dl. Nemeth, desigur dupã
indicaþiunile ce primea de la direcþiune, el fiind numai tehnicianul contabil...”
De altfel, când este vorba de sute de milioane, un contabil nu îndrãzneºte

sã facã operaþiuni fictive, în scopul de a face bilanþuri fictive, fãrã autorizaþia
conducãtorilor. ªi sã nu uitaþi cã este vorba de aceºti trei conducãtori, care, în
307
acelaºi timp, figurau ºi în Comitetul de Direcþie:
„Din registrele de procese-verbale se constatã cã, de la 26 noiembrie

1927 ºi pânã la 20 iulie 1929, nu s-a þinut nicio ºedinþã de Comitetul Executiv. De
la 20 iunie 1929 ºi pânã la 5 decembrie 1929 sunt câteva procese-verbale
nesemnate de nimeni.”
Se întreba partea adversã: De ce n-au fost aduºi ºi alþi conducãtori aici?

Eu sunt de acord cã ºi alþi domni ar trebui sã fie aici. Dar iatã ce însemnãtate avea
acest Comitet Executiv, din care fãcea parte ºi dl. Argetoianu, nu semna nicio
încheiere, niciun proces-verbal, ºi chiar dacã erau unele procese-verbale
redactate post-festum, ele nu erau semnate. Din aceasta se poate trage
concluzia cã rãspunderea cade numai asupra acestor trei domni.
Ce rãspunde dl. Aristide Blank la toate aceste învinuiri? Domnia sa ºtia de
ele, ºtia cã s-a fãcut o expertizã ºi domnia sa depune un memoriu în care se
referã la criticile aduse gestiunii sale ºi este foarte interesant sã vedeþi ce puþintel
este domnia sa atunci când cautã sã justifice aceste bilanþuri, ºi este interesant ºi
pentru mentalitatea pe care o reprezintã. Iatã ce spune dl. Blank:
„S-a pretins cã felul meu de a concepe afacerile bancare ºi modul cum

am activat în ultimii ani înainte de concordat, au dus banca noastrã pe panta
debandadei ºi la marginea prãpastiei. Departe de mine gândul de a nega o
rãspundere pe care, din contrã, o reclam, pe linii mari, pentru mine...”
Frumoase lucruri îþi asumi dumneata pe liniile mari ale conducerii

domniei-tale:
„În hotãrârile care s-au luat ºi directivele ce s-au dat la Banca Blank, am
fost, de la moartea pãrintelui meu – 22 noiembrie 1929 –, asistat de domnii
Soepkez ºi Tabacovici, care toþi trei supuneam chestiunile mai importante
comitetului de direcþie sãptãmânal, aºa cum reiese din procesele-verbale
semnate de cei ºase membri ºi care vi s-au prezentat.
Politica de scont cu Banca Naþionalã. Nici Comitetul Executiv nici
directorii ºi deci nici eu nu eram în curent cu bucãtãria zilnicã ce se desfãºura
între nevoile mãrunte ale casieriei noastre, secþiunea noastrã de scont ºi secþia
de scont a Bãncii Naþionale...
În ce priveºte întocmirea de bilanþuri „nesincere”, presupun cã toatã
lumea este de acord cã pasivul bãncii era sincer.”
Când? În 1931, când te-ai prezentat la concordat. ªi atunci este o

problemã, dacã a fost sincer sau nu. Vã voi arãta cã nici atunci nu era sincer.

Vã contraziceþi cu expertul.
Dl. avocat Opriº:

Expertul aduce elementele pe care le avea. Dumneavoastrã sã nu uitaþi
cã ceea ce a urmat în lichidarea pasivului Bãncii Blank a demonstrat cã pasivul
era mult mai mare:
„...rãmâne deci activul ei de discutat ºi aici îmi permit sã atrag atenþia cã

eu, nefiind contabil, nici ca ºcoalã ºi nici prin înclinaþiune...”
308
ªi, totuºi, am sã vã arãt cã dl. Blank fãcea o contabilitate gravã, jucându-

se pe marginile Codului Penal...
„Eu nu aveam de întocmit bilanþuri, ci numai de evaluat participaþiunile,

concesiunile, întreprinderile mari etc.”
La aceasta se reducea activitatea unui director de bancã, la evaluare de

bunuri. ªi sã vedeþi naivitate, cã sã nu zicem mai rãu:
„Eu ºtiam – ºi datoria mea era sã ºtiu – cã Parcul Jianu, de pildã, care în
anul precedent fusese evaluat la 100 milioane, acum la acest sfârºit de an putea
sã fie înregistrat la 200 milioane, fiindcã preþul unui metru pãtrat trecuse de la
simplu la dublu.”
Desigur cã dumneavoastrã aþi prevãzut cã în 1931 va veni o nouã

degringoladã a leului, ºi Parcul Jianu în 1941 va fi de 4.000 sau 10.000 lei metrul
pãtrat. Acestea erau rezervele latente de care vã vorbeau domniile lor:
„Aºa înþelegeam eu misiunea mea de director.”
Adicã sã facã evaluãri, ca ºi când pentru a face evaluãri ºi profeþii îþi

trebuie o ºtiinþã deosebitã. Din profeþii vroiai sã þii o bancã? Din profeþii conduci
dumneata sute de milioane ºi miliarde pe care îi pompezi de la creditori ºi
deponenþi? Iatã soarta tragicã a deponenþilor exprimatã de principiile domnului
Aristide Blank:
„Apuntamentele mele erau egale cu cele al domnilor în situaþiunea mea

de la Banca Româneascã /întotdeauna sobrã/ sau Banca de Credit. Deci, în
aceastã direcþie nu mi se poate face nicio imputare.
De la „Discom” nu luasem niciodatã nimic ºi sub nicio formã.
Patruzeci de milioane Lugano au fost achitate în numerar Bãncii
Naþionale ºi sunt gata a vã da datele acestei achitãri integrale, inclusiv dobânzi.”
ªi acum, domnul Aristide Blank face pe victima:
„Totuºi, cred cã absenþa mea de la Banca Blank, i-ar fi folosit. Chestiuni

personale n-ar fi existat la ºtrangularea ei, aceleaºi chestiuni n-ar fi existat în
cursul celor peste 9 ani de la concordat încoace. Mi-aþi cerut nume, onoratã
Comisiune, ºi vã sunt recunoscãtor cã mi-aþi permis a le pãstra pentru mine. Dar
acest sentiment personal de amãrãciune nu-mi dã voie sã refuz munca mea
celor care vor s-o primeascã în folosul unor soluþiuni necesare Statului, Bãncii
Naþionale ºi bãncii mele, din care am fost ºi am rãmas îndepãrtat din ordinul
Bãncii Naþionale.”
Eu sunt convins cã este o fericire ºi pentru Banca Blank ºi pentru Banca

Naþionalã ºi pentru Stat, cã nu mai apeleazã la filosofia bancarã a domnului
Aristide Blank.
Trecem la o chestiune la fel de interesantã: în 1931, la 30 octombrie, în
preajma concordatului, domnii Nestorescu ºi Mecu aratã:
„Creanþele în suferinþã ºi nerealizabile fiind înglobate în conturile de la

activ umflate încã ºi cu majorãri ºi cu supraevaluãri, se înþelege cã bilanþurile
încheiate în ultimii ani nu sunt decât o sistematizare înºelãtoare a unui miraj de
309
falsã prosperitate, exprimatã prin inflaþiunea activului, inflaþiune care s-a

balansat prin beneficil riguros imaginar. Dividendele, tantiemele, participãrile
etc. din aceºti ani din urmã au fost astfel distribuite din beneficii nereale...
Procedarea conducãtorilor Bãncii Marmorosch, Blank & Co. implicã
manopere regretabile. Din acte aflate la ºeful contabil al Bãncii Blank ... se
dovedeºte intervenþia personalã a directorului general al bãncii în acete
manopere.
Prin nume de personalitãþi puse faþã în faþã, simpli figuranþi pentru
avantajul de a participa la tantieme exagerate, au reuºit sã creeze în favoarea
bãncii credite ºi alte avantaje considerabile ºi sã exercite, uneori, presiuni de
ordin economic ºi chiar de ordin politic...”
ªi acum, ce sunt aceste acte?

Iatã ce spune martorul Florescu:
„Am fost trimis de Banca Naþionalã la Banca Blank pentru a vedea

situaþiunea ºi cauzele care au adus-o în situaþia de a nu putea face faþã plãþilor.
La Banca Blank am gãsit pe colegii mei din bancã: Opriºan, Nestorescu ºi Mecu.
Am lucrat în timpul lunii octombrie 1931 pânã la 26 octombrie.
M-am ocupat în special de bilanþuri, cãutând sã stabilesc timpul de când
banca se gãsea în jenã. Bilanþul anului 1926, cercetat amãnunþit, am ajuns la
concluzia cã afacerile dãdeau o pagubã, iar nu beneficii. Examinând conturile
care compuneau activul, am gãsit supraevaluãri la terenurile Bordei ºi Banca
Industrialã.
Am cerut explicaþii d-lui Nemeth, directorul Contabilitãþii, care, într-un
acces de nervi, îmi scoate din casa de bani actele originale al Consiliului, în care
am gãsit înscrise cu creionul ºi semnãtura bãtrânului Blank dotãri /majorãri/ a
terenurilor de la Bordei ºi participaþiunile Bãncii Industriale...”
/Citat din directivele date de Mauriciu Blank/.
ªi este interesant cã Aristide Blank mãrturiseºte sub semnãtura lui cã

existau bilanþuri oficiale ºi bilanþuri interne, bilanþuri pentru publicul naiv ºi
bilanþuri interne pentru ºtiinþa dumneavoastrã, pentru a escamota fondurile
debitorilor.
Voi trece peste presã care era alarmatã, presã care era îngrijoratã de
banii pentru care plãtim ºi astãzi impozite ºi care mergeau sã acopere fraudele
conducãtorilor. Voi renunþa la o serie întreagã de probleme care se nasc din
aceastã afacere pentru cã însuºi faptul brut este prea elocvent ºi voi trece la
situaþiunea conducãtorilor aºa cum apare din depoziþiile de martori. Înaintea
dumneavoastrã s-a citit ceea ce se credea cã este util pentru apãrare, dar s-a citit
fragmentar. Sunt depoziþii de martori care, de pildã, vorbeau de Tabacovici ºi
Soepkez, ºi pentru cã partea relativã la Tabacovici era favorabilã ea era cititã, iar
restul, care nu era favorabil lui Soepkez sau lui Tabacovici, nu era citit,
intereseazã în primul rând ce spune domnul Blank:
„Pânã la rãzboiul mondial, Banca Blank nu apela decât foarte rar la

scontul Bãncii Naþionale, deoarece îºi procura credite din strãinãtate. Dupã
rãzboi, situaþia s-a schimbat ºi atunci am apelat ºi la Banca Naþionalã.”
Adevãrul adevãrat este cã dumneavoastrã aþi avut pânã prin 1926-1927

credite din strãinãtate, iar când a început sã ardã corabia, dumneavoastrã aþi luat
bani de la Stat ca sã plãtiþi oamenii dumneavoastrã din strãinãtate, aceia care vã
finanþau „politica ºi scopul”, despre care vorbeºte expunerea de motive a legii.
310
Apoi se vorbeºte de prestigiul bãncii pentru ca, la un moment dat, dl.

Blank sã arate cã se considerã rãspunzãtor de conducerea bãncii, unde a fost
asistat de domnii Soepkez ºi Tabacovici. Vorbeºte apoi de perspectivele care
aºteptau piaþa româneascã. Banca Industrialã, cea care nu avea capital, era
destinatã într-o epocã de înflorire, sã emitã obligaþiuni ipotecare cu care sã se
împãneze piaþa româneascã, ºi, la un moment dat, dl. Aristide Blank vorbeºte de
Comitetul de Direcþie pentru ca, la sfârºit, sã spunã:
„...organele de conducere interveneau numai atunci când era vorba de o

sumã mare sau când se respingeau de la reescont efecte de o valoare mare. În
aceste cazuri, numai eu ºi Tabacovici interveneam la BNR pentru a se admite
reescontul.”
În vremea aceea, când fiecare se temea de pielea lui, când fiecare se

temea de ceea ce va spune celãlalt, iatã ce spunea Tabacovici:
„Însãºi Comisiunea, când examineazã fapte concrete, constatã cã

convenþiunile ... ca ºi operaþiunea scoaterii din obligo, sunt toate operaþiunile
domnului Blank.”
Pentru ca dl. Blank sã spunã: „În aceste cazuri interveneam eu ºi

Tabacovici.” Iar când este vorba de convenþiunea de 600 milioane ºi aceea de
300 milioane, dl. Blank aratã cã toate aceste operaþiuni s-au fãcut cu tratativele
domnului Tabacovici.
Dl. Tabacovici încearcã sã se apere, dar sunt o mulþime de martori care au
venit ºi au afirmat cã, chiar dupã cãderea Bãncii Blank, încã 2-3 ani figura la
conducere, se ocupa de toate lucrãrile ºi fãcea stãruinþele ºi presiunile, în care
sã-mi daþi voie sã cred cã nu este vorba de acel minimum de dol de care vorbea
dl. Veniamin, pentru cã nu poate sã fie un minim de dol când este vorba de bani
publici.
Iar dl. Argetoainu, în suplimentul de depoziþie despre care nu poþi sã ºtii
bine dacã este in interogator sau o depoziþie, nu face decât disculpãri. Nu trebuie
sã uitaþi cã domnia sa era dintre aceia care au fãcut parte din comitet ºi care de
acolo a descins pe fotoliul ministerial, ºi îi era fricã sã nu fie implicat aici. Domnia
sa spune:
„De afacerea Lugano am aflat mult mai târziu ºi în mod vag, aceasta
când eram ministru. Cãderea Bãncii Blank se datoreazã exclusiv domnului
Aristide Blank.”
În sfârºit, sã venim la Garvin. Aproape cã este greu sã calific aceastã

depoziþie a domnului Garvin. Stau ºi mã întreb: este naivitate sau este rea
credinþã? Un om care evadeazã, care cautã sã þi se strecoare din mânã, un om
care nu vorbeºte „cu ºtiu” sau „cred”, ci un om care spune întotdeauna „mi se
pare”. Iatã ce spune:
„Am fost director al Bãncii Industriale ºi am semnat efecte în numele

bãncii, dar prin faptul cã semnam aceste efecte nu vedem ceva greºit ºi, în nici
un caz, incorect. Nu-mi reamintesc sã fi semnat pentru Banca Industrialã efecte
emise chiar de aceastã bancã ºi nu ºtiu dacã astfel de efecte semnate de mine
au ajuns la scontul Bãncii Naþionale. Mai adaug cã mie nici nu mi se spunea
pentru ce semnez astfel de poliþe. Administratorii, care pe lângã mine
conduceau societatea în perioada 1930, erau domnul Crãciun alãturi de domnii
311
Boambã, Soepkez, Blank, Scarlat ... În anul 1930, îmi dãdusem deja socoteala
cã Banca Industrialã este insolvabilã.”
La întrebarea cu privire la conducerea Bãncii Blank, domnul Garvin

rãspunde:
„Erau rãposaþii R. Soepkez, S. Scarlat ºi domnii Aristide Blank,

Tabacovici, Crãciun, Mãrgãrit, poate ºi alþii de care nu-mi aduc aminte. Dat
fiindcã Banca Industrialã nu era o bancã propriu-zisã pentru cã nu fãcea
operaþiuni de scont ºi nici multe alte operaþiuni bancare ..., ci era o simplã acþiune
a Bãncii Blank, eu, ca funcþionar al Bãncii Industriale, aveam ca ºefi pe toþi cei
mai sus arãtaþi.”
Dupã ce mai înainte spusese:
„Banca Industrialã a fost o întreprindere fondatã de Banca Blank, mi se

pare cu 100% capital al Bãncii Blank, care se ocupa cu administrarea ºi
finanþarea întreprinderilor industriale, care parþial sau total aparþinuserã Bãncii
Blank...”
Aºadar, deºi Banca Industrialã avea consiliul ei, direcþiunea ei etc., era, în
realitate, oarecum, o secþiune a Bãncii Blank.
Dl. Preºedinte:
În ce priveºte pe Garvin, deciziunea Ministerului de Finanþe îl obligã
pentru reapararea prejudiciului în calitate de conducãtorul Bãncii Blank sau în
calitate de conducãtor al Bãncii Industriale? ªi dacã îl obligã în calitate de
conducãtor al Bãncii Industriale, deciziunea Ministerului obligã ºi Banca
Industrialã, sau numai pe Garvin?
Dl. avocat Opriº:

Numai pe Garvin, pentru cã raportul Comisiuni spune cã, deºi Banca
Industrialã era o persoanã juridicã în aparenþã, în realitate nu era decât ceea ce
mãrturiseºte ºi Garvin, o secþiune a Bãncii Blank.
Dl. Preºedinte:
Dar se pare cã Comisiunea de Anchetã, în concluziunile sale, trece ca
rãspunzãtoare ºi Banca Industrialã în calitate de afiliatã a Bãncii Blank pe baza
art. 3, iar decizia Ministerului de Finanþe nu obligã Banca Industrialã, ci numai pe
Garvin.
Dl. avocat Opriº:

Sunt multe anomalii în aceastã privinþã, pãrerea mea este cã aceastã
galerie de acuzaþi civili trebuia amplificatã.
Dar, în fine, iatã pe dl. Garvin care spune cã conducãtorul Bãncii
Industriale era Garvin. Deci domnia sa era numai pentru partea tehnicã.
/Citat depoziþie martor/.
Faþã de aceastã depoziþie se vine înaintea dumneavoastrã cu câþiva
martori amabili, martori cuviincioºi, martori care nu sunt atât de cruzi cum sunt
eu, care nu vor sã vadã numaidecât sânge, care vor sã lase oamenii în pace sã
trãiascã ani de zile cu beneficiile de pe urma Statului.
Dl. Crãciun spune:
312
„Rolul lui Tabacovici nu era acela de îndrumãtor, ci de executant a celor

ce se decideau în Consiliu.”
Aceastã depoziþie însã a fost cititã fragmentar, pentru cã, dupã aceastã
micã nuanþã de complezenþã în favoarea lui Tabacovici, mai departe martorul
vorbeºte puþintel de dl. Soepkez, în mod mai neplãcut pentru dl. Soepkez, dar
partea neplãcutã nu vi se citeºte. Am s-o citesc eu:
„Menþin cele declarate la prima Comisie, cã atunci când era vorba de un

scont de mare importanþã se lua avizul domnului Aristide Blank ºi Soepkez.”
ªi aþi vãzut cã toate operaþiunile mari se fãceau de acest trio nedespãrþit,

de aceºti trei muºchetari ai banului public. O spun toþi martorii ºi o spune chiar
domnul Aristide Blank.
Daþi-mi voie, din depoziþia domnului Argetoianu sã reþin cuvântul
„holding”. Vã mãrturisesc cã nu ºtiu englezeºte, nu ºtiu ce înseamnã, dar, în
orice caz, cred cã înseamnã un fel de antecamerã a Bãncii Blank. Cred cã nu
este nevoie sã mergem la cuvinte atât de nepotrivite pentru noi. De ce holding ºi
nu „hârdãu”? Banca Industrialã nu era decât hãrdãul impuritãþilor Bãncii Blank.
Martorul Constantin Angelescu spune:
„Personal am avut destule neplãceri ... pentru cã stãruinþa domnului

Blank mersese atât de departe încât îºi manifesta nemulþumirea pânã la
autoritãþile cele mai înalte de Stat...
În timpul funcþionãrii mele, Banca Blank la început pânã la cãderea în
concordat era reprezentatã în relaþii cu BNR prin domnul Aristide Blank, N.
Tabacovici ºi R. Soepkez. Ceilalþi membri ai Comitetului de Direcþie nu s-au
interesat niciodatã la BNR de afacerile Bãncii Blank ºi am convingerea cã nu
ºtiau ce se petrecea acolo.”
Poate cã ar trebui sã vã arãt ºi alte depoziþii. Renunþ însã la ele.

Urmând indicaþiunile dumneavoastrã, voi face un rezumat:
Domnul Aristide Blank, conducãtor spiritual, filosofic, dar ºi contabilicesc,
beneficiar, dupã socotelile fãcute de mine, a 194 milioane în decursul acestor
ani, plus leafa, tantieme ºi dividende, toate acestea de la deponenþi ºi creditori
pentru cã Banca Blank din 1926 nu mai avea capital. Iatã poetul ºi omul
reprezentativ al culturii ºi economiei româneºti.
Domnul Soepkez, un biet contabil care însã a fost înfãþiºat înaintea
dumneavoastrã ca ambasador al politicii noastre religioase la Roma. Este
adevãrat cã domnia sa nu apare în Société de Biens Privées decât numai cu 20
milioane. Dar domnia sa era complice la toate operaþiunile frauduloase care se
fãceau, ºi avea tantieme impunãtoare ºi o leafã impunãtoare. Soepkez
mãrturiseºte în plus ºi o avere de 50 milioane, aºa cum se gãseºte în inventarul
fãcut de fisc.
Domnul Tabacovici, recunosc, trebuie sã-i aduc acest omagiu în mãsura
în care poate sã fie un omagiu, domnia sa nu apare cu beneficii personale în
beneficiile bãncii. Numele domniei sale este oarecum în legãturã cu o vinã de 2
milioane ºi cu una de 10.000 franci eleveþieni – care au fost probabil plãtiþi. Dar,
din aceste puncte de vedere, domnia sa nu era decât un beneficiar indirect pe
calea tantiemelor, ºi nu este exclus ca domnia sa sã fi fost ºi beneficiar al fiºelor
acelea care pe timp de cinci ani însumeazã 200 milioane. Dar nu vreau sã trag o
concluzie de aici. Domnia sa nu apare decât ca un aservit politicii domnului
313
Blank, ca ºi Garvin. Am vãzut oameni sãraci, nu cu averea atât de mare, cum se

spune, ca a domnului Tabacovici, dar oameni sãraci care, la un moment dat, în
faþa unei chestiuni de principiu, cu toate cã ºtiau cã nu au ce mânca, totuºi, au
demisionat, n-au stat sã garanteze cu doctoratul lor escamotarea pe care o
fãcea Aristide Blank ºi Soepkez.
Am fãcut aici un tablou: Banca Blank, Banca Industrialã cu beneficii în
total reprezentând 349 milioane, distribuirea beneficiilor, ºi dumneavoastrã vã
amintiþi cã s-au dat în 1931 sume importante, s-a mers pânã la 2½ miliarde din
partea Statului ºi, cu toate acestea, n-au fost în stare aceste 2½ miliarde sã
acopere golurile fãcute de conducere. ªperþurile sunt de 231 milioane. Fiºele:
Aristide Blank 94 milioane, Soepkez circa 20 milioane. Sume trecute la rezerve
apar cu 730 milioane .
Are o deosebitã importanþã chestiunea sumelor luate de Aristide Blank.
Aristide Blank „particularul” avea nevoie de bani pentru ca sã aparã în aceastã
þarã ca un binefãcãtor. Vroia sã-ºi creeze un aspect de legendã. De aceea,
dumnealui se ducea la domnul Aristide Blank „conducãtroul de bancã”, care îi
dãdea parale, iar acesta din urmã avea nevoie de acoperire ºi se ducea la dl.
Aristide Blank „acþionarul care avea conturile Lugano etc., în spatele cãrora
apare Aristide Blank cu întreaga familie, beneficiarii dividendelor.
Prin urmare, sub toate formele, sub toate mijloacele contabile posibile ºi
imposibile, dumnealor luau ºi ca particulari ºi ca directori ºi ca acþionari. Iar
Soepkez beneficia la fel, pentru cã ºi domnia sa era acþionar ºi rezultã din actele
de la dosar cã, la un moment dat, în 1931, a trecut stocul de acþiuni domnului
Blank. Domnii Tabacovici ºi Garvin acceptau aceastã aservire care era strãinã
de viaþa româneascã ºi de aceea de cetãþean român. Domnul Tabacovici a uitat
în momentele acelea cã este cetãþean român. Domnul Tabacovici a uitat cã toate
acestea nu fac decât sã serveascã finanþele þãrilor strãine, despre a cãror
calitate nu vorbesc.
Legea din 1929/1930 avea drept scop stabilizarea monetarã ºi asanarea
creditului privat. Dar v-am spus, nu mortãciunile trebuia încurajate cu aceste
sume pe care ºi astãzi cetãþeanul le plãteºte, ci instituþiunile acelea care fac falã
vieþii româneºti ºi care s-au menþinut, instituþiuni care sunt adevãrate
magistraturi bancare. Dumneavoastrã aþi evadat din viaþa banacarã, cãci aþi avut
scopuri strãine. Interesul chiar al dumneavoastrã de a intra în industria þãrii
româneºti nu era decât ecoul scopurilor dumneavoastrã. ªi atunci iatã echilibrul
legal ºi moral al legii din 1930, rãsturnat de aceºti oameni.
Dumneavoastrã sunteþi chemaþi sã daþi adevãratul prestigiu hotãrârii
dumneavoastrã, acel prestigiu care se degajã din legea din 1929/1930, care n-a
putut sã înþeleagã sã acopere toate faptele frauduloase ºi tot filtrul pe marginea
Codului Penal a acestor domni.
Iatã consideraþiunile pentru care, împreunã cu cele spuse de dl.
Gheorghiu, vã rog sã respingeþi apelurile acestor domni.
314

Domnule Preºedinte ºi Onoratã Comisiune, dupã înflãcãrata pledoarie,
tendenþioasã, desigur, a domnului Opriº, eu aº vrea ca, înlãturând toate
chestiunile de atmosferã – pentru cã tot ceea ce a vorbit domnia sa este numai
chestiune de atmosferã ºi aproape nimic concludent în cauzã – sã mã reduc la
chestiunile pe care, într-adevãr, aveþi dumneavoastrã sã le judecaþi.
Prima întrebare care se pune este sã ºtim pe ce lege ne judecãm ºi ce
înþeles au legile pe baza cãrora ne judecãm, cu alte cuvinte sã încadrãm
procesul în categoriile juridice în care ne porunceºte legea sã-l încadrãm.
Aceasta cu atât mai mult cu cât ne aflãm într-o situaþie bizarã: operaþiuni
efectuate în 1930/1931, urmate de o cascadã de alte situaþiuni care, dintr-o datã,
în 1940, peste 10 ani, când se ºi uitase complet de ele, cautã sã fie reînviate. Sub
ce formã? Cum?
Ca sã ajungem sã ne dãm seama de situaþiunea juridicã a acestui proces,
vã rog sã-mi îngãduiþi sã analizez legile succesive care s-au urmat în aceastã
privinþã, cel puþin în pãrþile care ne intereseazã, iar nu în complexul lor.
Nu insist asupra stabilizãrii, o cunoaºteþi. Prin stabilizare s-a încercat sã
se dea o valoare fixã leului, legalã ºi în fapt, ºi aceasta întãrindu-se Banca
Naþionalã. De ce trebuia întãritã Banca Naþionalã? Pentru cã, în urma situaþiunii
economice ºi financiare precedente, ºi, mai ales, având în vedere împrejurãri
specifice þãrii noastre, pe care strãinii nu le înþeleg totdeauna, Banca Naþionalã
era încãrcatã cu portofolii pe care unele nu le putea realiza, iar altele erau cu
scadenþe foarte îndepãrtate. Cei care au dat împrumutul ca sã se ajute
stabilizarea noastrã, au pus, cu drept cuvânt, ca primã condiþiune ca prima
împrejurare care trebuie restabilitã este ca Banca Naþionalã sã fie asanatã, sã nu
mai aibã asemenea portofolii slabe, fie cu scadenþã îndepãrtatã, fie a fortiori,
irealizabile, cãci atunci toatã operaþiunea stabilizãrii este aºezatã pe nisip, este
un castel de cãrþi de joc.
Portofolii care nu se puteau realiza erau foarte multe, ºi, în special, erau
multe în urma crizelor succesive, care au avut repercusiuni asupra vieþii noastre
comerciale, industriale ºi agricole, repercusiuni pe care le cunoaºteþi, le-am trãit
cu toþii: inflaþie, criza agricolã ºi industrialã. Banca Naþionalã ºi-a fãcut o datorie
sã ajute piaþa. Nu numai pentru ajutorarea pieþei, dar ºi pentru ca sã circule
moneda hârtie. Banca Naþionalã trebuia sã ia atitudine. Ce ar fi fost ca Banca
Naþionalã sã se închidã într-un turn de fildeº ºi sã nu cunoascã nimic din
împrejurãrile reale ale vieþii noastre, sã lase întreaga piaþã sã ajungã la faliment?
Evident, nu acesta era rolul ei.
Dacã îmi daþi voie sã aduc aici o amintire personalã: am luat ºi eu parte la
dezbaterile guvernului de atunci al lui Vintilã Brãtianu, în care stabilizarea a fost
întârziatã multã vreme din cauza opunerii lui Vintilã Brãtianu faþã de cerinþele
creditorilor strãini. Creditorii strãini spuneau cã Banca Naþionalã a României, ca
ºi Banca Franþei, trebuie sã se mãrgineascã sã se ocupe numai cu efecte
comerciale, atât ºi nimic mai mult, prin urmare nu cu efecte industriale sau
agricole, pentru cã numai cele comerciale se pot realiza în termen de trei luni.
Vintilã Brãtianu rãspundea cu drept cuvânt cã, în Franþa, unde este comerþul aºa
cum este, Banca Franþei poate sã procedeze aºa. Dar la noi este imposibil,
Banca Naþionalã trebuie sã ajute cu credite pe termen lung ºi industria, nu numai
comerþul, industrii care trebuia abia sã se creeze la noi, sã nu o lãsãm o colonie a
strãinilor. ªi trebuie sã ajute ºi agricultura, care ºtiþi în ce stare a ajuns de atunci
încoace.
315
Din nefericire, Banca Naþionalã n-a putut da tot ajutorul. Iatã cauza pentru
care s-au mai aflat ºi dupã stabilizare asemenea efecte, sau chiar a unor debitori
complet insolvabili, în portofoliul Bãncii Naþionale.
Dupã ce s-a fãcut aceastã stabilizare, s-a vãzut cã era absolut imposibil
sã se spunã cã Banca Naþionalã sã stea în cadrele ei stricte, mai ales cã
intervenise ºi criza din America, cu repercusiuni asupra întregii Europe,
mãturând atâtea instituþiuni de credit, industrii, târând o lume întreagã. Banca
Blank este numai un fir de praf faþã de câte instituþiuni au cãzut atunci. ªi cum la
noi se cãuta un mijloc care sã se opunã acestei furtuni ameninþãtoare, s-a venit
cu legea din 1930, anume cu cele douã pãrþi ale art. 2, cele douã alineate, unul
referitor la Banca Naþionalã, propriu-zis, ºi altul în care era vorba nu numai de
Banca Naþionalã, ci de tot creditul public. Sã citim aceste texte, pentru cã asupra
lor s-au fãcut speculaþiuni inexacte.
Art. 2 spune: „În urma propunerii Bãncii Naþionale, Ministerul Finanþelor
este autorizat sã rãscumpere efectele vizate de art. 1 /adicã efecte statutare/ ºi
care se gãseau în portofoliul Bãncii Naþionale la data de 7 februarie 1929, pânã la
concurenþa sumei totale de Lei 3.250.885.742”, acesta este alineatul 1. Prin
urmare, ce spune legiuitorul? Cã asemenea efecte poate sã le preia Statul dacã
propune Banca Naþionalã. Statul este însã acela care decide. El este liber sã
primeascã sau nu propunerea, pânã la suma de 3.250.000.000. Este interesant
sã ºtiþi ce s-a întâmplat în fapt: Statul n-a avut nevoie sã preia o sumã aºa de
mare. A preluat numai 2.554.000.000, adicã o diferenþã de 750 milioane mai
puþin.
Alineatul al doilea spune: „Ministerul Finanþelor este autorizat, de
asemenea, sã rãscumpere, în urma avizului conform al Bãncii Naþionale, alte
efecte scontate de aceasta, oricare ar fi data intrãrii lor în portofoliu, în vedere de
a contribui la asanarea financiarã ºi în mãsura în care resursele prevãzute de
programul de stabilizare vor întrece totalul de mai sus”.
Observaþi, prin urmare, în primul rând, cã în acest al doilea alineat nu mai
este vorba de asanarea Bãncii Naþionale, ci este vorba de asanarea financiarã.
Ce însemneazã asanare? Înseamnã instituþiuni de credit care sunt în suferinþã
sau oricare alte instituþiuni pe care Statul crede de cuviinþã cã trebuie luate în
seamã. De asemenea, când acest alineat vorbeºte cã Ministerul Finanþelor este
autorizat sã rãscumpere efecte în mãsura în care resursele prevãzute de
programul de stabilizare vor întrece totalul de mai sus, se referã la tot ceea ce
scoate Statul din programul de stabilizare, adicã în mãsura în care resursele vor
întrece totalul de 3.250.000.000. Aceasta înseamnã în mod evident cã, toate
resursele programului de stabilizare în mãsura chiar în care vor întrece cele
3.250.000.000, vor putea fi afectate acestei asanãri financiare, ceea ce este
evident. ªi atunci Statul poate sã afecteze asanãrii financiare, creditul public, nu
numai diferenþa pânã la 4 miliarde, care reprezintã resursele prevãzute în
programul de stabilizare, adicã de la 3.250.000.000 pânã la 4 miliarde, nu numai
atât, ci tot ce a avut din programul de stabilizare, toate resursele care le-a scos
din el. Tot restul care nu a fost afectat, conform al.1, preluãrii unor efecte
anterioare, putea sã-l afecteze preluãrii prevãzute în al. 2.
Am explicat acest lucru, pentru cã veþi vedea cã este unul din motivele pe
care se întemeiazã Comisiunea de Anchetã, în mod incidental de altfel, ºi pe
care l-au relevat ºi avocaþii Statului ca sã afirme cã au fost vicii de formã, pentru
cã, în cazul nostru, n-ar fi putut Statul sã dea mai mult decât diferenþa de la
3.250.000.000 pânã la 4 miliarde, adicã 700 milioane; or, a dat mai mult Bãncii
Blank, a dat 1.008.000.000.
316
Este inexact. Legiuitorul vorbeºte de facultatea Statului de a dispune de

toate resursele prevãzute în programul de stabilizare, chiar ºi acelea care au
rãmas neîntrebuinþate conform al. 1. Este o primã problemã pe care o cred
limpezitã prin interpretarea acestui text de lege.
Am spus cã art. 2 se referã la asanarea financiarã în sensul pe care l-am
explicat, pe când art. 1 se referã la asanarea Bãncii Naþionale ºi numai a ei. Ei
bine, tocmai de aceea, în cazul asanãrii Bãncii Naþionale, legiuitorul vorbeºte
numai de o „propunere a Bãncii Naþionale” care nu leagã Statul, pe când în cazul
asanãrii financiare a altor instituþii particulare, legiuitorul vorbeºte de un „aviz
conform al Bãncii Naþionale”. Aceastã diferenþã a fost speculatã de
reprezentanþii Statului împotriva tezei noastre. Dar ea din contrã, vine în
favoarea tezei noastre. Ea dovedeºte tocmai cã este vorba de asanarea
financiarã a unor instituþii private, pe care legiuitorul a autorizat-o în mod expres,
cãci este natural atunci când este vorba de ajutorarea Bãncii Naþionale ca Banca
Naþionalã sã propunã, dar propunerea ei sã nu lege Statul care trebuie s-o ajute
pe ea, pe când atunci, când este vorba de ajutorarea unor instituþiuni private,
este natural ca instituþiunea cea mai autorizatã în aceastã privinþã, Banca
Naþionalã, sã dea un aviz care sã lege Statul, un aviz conform, pentru cã nu mai
era vorba de ea însãºi, ci era vorba de alte instituþiuni pe care ea, Banca
Naþionalã, era cea mai în mãsurã sã le cunoascã mai bine decât oricine, în orice
caz mai bine decât autoritãþile de la Ministerul de Finanþe, care n-au o legãturã
directã cu instituþiunile financiare speciale din þarã.
Iatã de ce, chiar aceastã formulare, în primul caz „propunere a Bãncii
Naþionale”, când este vorba de ajutorarea ei proprii, cu alte cuvinte de o cerere a
Bãncii Naþionale ca ea sã fie ajutatã, în cazul al doilea „aviz conform” al Bãncii
Naþionale, pentru cã Banca Naþionalã servea oarecum de expert spre a arãta
cine trebuie sã fie ajutat ºi cum trebuie ajutat în cazul unei instituþiuni particulare
chiar aceastã formulare aratã, prin cuvintele „asanare financiarã”, cã este vorba
de instituþiuni particulare.
Cum se va face aceastã asanare?
Este la mintea oricui cã, în asemenea momente de furtunã financiarã,
când se clatinã instituþiunile cele mai serioase în Europa ºi în lumea întreagã,
Statul trebuie sã facã sacrificii. ªi v-am arãtat ce s-a fãcut în strãinãtate, nu mai
revin: mii de miliarde s-au dat pentru ajutor. Oare numai noi sã fim mai grozavi ºi
la noi sã nu fie nevoie de niciun ajutor? Ar fi absurd sã ne gândim cã legiuitorul din
1930 s-a putut gândi cã poate ajuta serios la asanarea financiarã fãrã ca Statul
sã facã jertfe. ªi spun lucrul acesta pentru cã adversarii mei pretind cã, conform
acestei legi, Statul nu avea sã aibã nicio pierdere, ci era vorba numai de efecte
care trebuia sã fie încasate mai târziu ºi cã toate efectele care trebuia sã le ia
Statul, trebuia sã fie efecte ale unor debitori perfect solvabili ºi Statul sã intre în
toate fondurile lui.
Dacã ar fi fost vorba de efecte ale unor debitori solvabili, nu ajuta cu nimic
nici Banca Naþionalã, nici instituþiunile de credit. Finalitatea legii nu s-ar fi realizat
dacã tocmai ceea ce era mai slab rãmânea în sarcina Bãncii Naþionale ºi
instituþiunilor de credit. Legiuitorul n-a fãcut decât tocmai sã se gândeascã sã
ajute efectiv cu un sacrificiu propriu din partea Statului. Asemenea sacrificii dacã
reuºesc, se revarsã ca o ploaie mãnoasã asupra întegii economii naþionale ºi tot
Statul este acela care, pânã la sfârºit, beneficiazã. De aceea, era foarte natural
ca Statul sã facã aceastã jertfã.
De altfel, ideea apare limpede în expunerea de motive ºi în raportul legii.
„Acest sacrificiu, spune expunerea de motive, fiind necesar din partea
Statului”.
317
Iar raportul la Camera Deputaþilor începe cu cuvintele:
„Jertfa pe care a consimþit Statul s-o facã”.
Prin urmare, nu încape îndoialã cred cã atunci când este vorba de acest
art. 2, al. 2 în special, pe baza cãruia s-a fãcut ajutorarea Bãncii Naþionale ºi a
Bãncii Blank, Statul este autorizat sã facã jertfe, sacrificii. Statul nu este un
negustor sau un bancher care ia un efect cu gândul sã-l încaseze, nu avea niciun
interes public sã ia ºi dobândã pe deasupra, Statul este o autoritate tutelarã care
îngrijeºte de bunul mers al economiei naþionale, o ajutã, aruncã ploaia
binefãcãtoare a mãsurilor lui de ocrotire asupra acestei economii naþionale
pentru ca ea sã înfloreascã, ºi ea trebuie sã înfloreascã, cã altfel Statul ar face o
politicã oarbã. Dacã moare economia naþionalã, nu mai pot sã existe încasãri în
buget. Este – cum se face de obicei în politica noastrã financiarã – ca acela care
omoarã gãina ca sã scoatã oul din ea. Ei bine, nu aºa se face. De data aceasta,
Statul a înþeles cum trebuie procedat.
De altfel, v-am arãtat cifrele data trecutã, Statul a dat Bãncii Blank, din
suma de 4 miliarde, numai 20%, a dat numai aceastã cotã uneia din cele mai
importante bãnci din þarã.
S-a spus de adversarii noºtri cã acest text de lege a fost fãcut pentru
Banca Blank.
Eu nu ºtiu dacã a fost fãcut pentru Banca Blank sau nu. Textul din 1930 a
fost acela pe baza cãruia au fost ajutate nu numai Banca Blank, ci, precum ºtiþi,
atâtea alte instituþiuni. Dar sunt sigur cã legiuitorul din 1930 s-a gândit în mod
fosrte insistent ºi la Banca Blank, pentru cã Banca Blank era cea mai importantã
dintre instituþiunile din acel moment care putea sã fie ameninþatã ºi care trebuia
sã fie ajutatã. În acest fel, primesc teza adversarilor mei. Textul s-a fãcut ca sã se
dea ajutor Bãncii Blank. Atunci de ce îl interpretaþi altfel? Sã luãm voinþa ºi
intenþiunea legiuitorului aºa cum vreþi dumneavoastrã! Sã fie ajutatã Banca
Blank. Aceasta cerem ºi noi.
De altfel, regretatul Madgearu, care desigur avea ca orice om ºi unele
defecte, care însã avea o mare pricepere, autorul legii din 1930 a luptat cu mare
bunã credinþã ºi multã pricepere pentru apãrarea Statului cât a fost ministru de
Finanþe ºi pentru apãrarea intereselor economiei naþionale aºa cum o înþelegea
el, poate cã erau deosebiri de concepþii faþã de alþii, dar nimeni nu poate sã nu-i
aducã acest omagiu, mai ales astãzi când a dispãrut în împrejurãrile tragice pe
care le cunoaºteþi. Madgearu spune în depoziþia fãcutã la Comisia de Anchetã:
„Repet, faþã de amploarea crizei, de situaþia ºubredã a bãncilor în

general ºi a Bãncii Blank îndeosebi, precum ºi faþã de însemnãtatea sumelor
depuse la bãnci, o acþiune de asanare era absolut necesarã cu toate cã necesita
sacrificii mari din partea Statului”.
Iatã autorul legii care vine ºi ne spune clar ceea ce astãzi reprezentanþii
Statului rãstãlmãcesc, încercând sã se lege de o literã ca sã ne dovedeascã cã
Statul putea sã facã operaþiuni de bancher, iar nu sã ajute aceste instituþiuni.
Dar Madgearu mai adaugã:
„Dacã s-ar fi acþionat pe baza unui plan obiectiv, sacrificiile Statului s-ar fi
putut limita ºi s-ar fi restabilit încrederea publicului în bãnci.”
318
Ce a fãcut Statul? Am avut delicateþea ºi noi ºi n-am spus-o, dar nu s-a

lucrat pe un plan obiectiv. Au fost consideraþiuni subiective. Au intervenit ºi
vrãjmãºii personale. Aristide Blank a avut un duel cu persoana care a provocat
cãderea Bãncii Blank. ªi acea persoanã i-a ºi spus-o: voi face sã cadã banca
dumitale. ªi acea persoanã, pânã la sfârºit, a provocat dezastrul. Nu s-a lucrat
pe plan obiectiv, pentru cã, dacã s-ar fi lucrat pe plan obiectiv, ia gândiþi-vã: o
bancã dã la concordat sutã în sutã, astãzi se dovedeºte cã nu era deloc
falimentarã, ci cã avea o jenã în plãþi, o jenã în lichiditate; dacã era ajutatã în
aceastã situaþie, desigur cã ar fi rãmas în picioare ca unul dintre stâlpii creditului
nostru. Sã se fi schimbat direcþiunea! Nu este vorba de persoanã. Dar sã rãmânã
instituþia. Aºa fac germanii când germanizeazã instituþiile sau pun mâna pe ele:
nu le desfiinþeazã pentru cã îºi dau seama cã ar tãia astfel coloanele
susþinãtoare ale întregului edificiu al economiei naþionale. Trebuie din contrã,
instituþiunea în sine, indiferent de persoane, sã fie întãritã. Nu merita sã fie
întãritã o bancã cu un trecut atât de strãlucit? Este o lipsã de sentiment normal sã
nu recunoaºtem strãlucirea trecutului Bãncii Blank. V-am citat, nu vreau sã repet
pentru noul domn consilier, pe care-l rog sã se refere la notele pe care i le-am
depus, am arãtat ce trecut strãlucit a avut aceastã bancã în construcþia acestei
þãri, cum a ajutat toatã economia naþionalã, cum a ajutat Statul în împrejurãri
grele, cu servicii imense. Despre o asemenea bancã nu se vorbeºte cu totul de
dispreþ cu care încearcã astãzi, dintr-un pur motiv profesional, sã vorbeascã
adversarii noºtri întâmplãtori. Nu ajunge sã facem tirade oratorice ca sã aruncãm
pata în acest trecut glorios al istoriei noastre. V-am arãtat cuvintele Regelui Carol
I, cum, într-o discuþie publicã, vorbea în termeni atât de frumoºi deaspre aceastã
bancã.
Aceastã bancã, care avea numai dificultãþi de lichiditate în 1930 ºi 1931,
trebuia ajutatã, cum zice Madgearu, pe un plan obiectiv, ºi s-ar fi putut evita multe
dezastre ºi nenorociri. Cãci cãderea unei bãnci ca aceasta, vã daþi seama ce a
însemnat pe piaþã. V-am citat numai tabloul mãririi reescontului din urmã de la
Banca Naþionalã, care este termometrul tulburãrilor produse de aceastã cãdere.
Poate aþi vãzut ºi dumneavoastrã atâþia oameni cãzuþi în mizerie. Dar nu este
vorba numai de ceea ce vedem, ci ºi de ceea ce nu vedem, acel imponderabil
care constituie creditul unei þãri: nu mai are nimeni încredere sã-ºi depunã banii.
Banul este ascuns, nu-l mai dã nici instituþiunilor, nici Statului, pentru cã ºi Statul
face atâtea greºeli, neþinându-se de cuvânt ºi nerespectându-ºi angajamentele
luate, chiar prin lege. ªi, atunci, rezultatul care este? În împrejurãri grave, cum a
fost astãzi, în timpul rãzboiului, Împrumutul Reîntregirii, Statul nu poate sã facã
apel la bãnci, nimeni nu-l mai dã, pentru cã nu existã credit. Este o chestiune
foarte gravã.
Prin ajutorarea Bãncii Blank nu era vorba numai de ajutorarea Bãncii
Blank. Era vorba de o întreagã politicã sãnãtoasã de aºezare a încrederii ºi a
creditului în þara româneascã.
Iatã, prin urmare, în ce sens trebuie interpretat al. 2 din art. 2 a legii din
1930.
Ce înseamnã „Statul sã facã sacrificii”? Putea chiar Statul sã facã daruri,
era autorizat prin lege. Dar, evident, cã nu aceasta era operaþiunea. A fãcut o
combinaþie în care a luat anumite lucruri în schimb ºi a scos Banca Blank din
obligo. Operaþiune pur legalã, mai ales dacã se dovedeºte – cum se dovedeºte ºi
voi mai dovedi – cã ceea ce Statul a luat în schimb întrece ceea ce a dat. În orice
caz, din punct de vedere legal, scoaterea din obligo era o operaþiunea normalã,
corespunzând finalitãþii acestei legi care altfel n-ar fi avut niciun rost. Trebuia
319
lãsat la aprecierea Statului sã vadã unde poate sã meargã pânã la daruri ca sã

ajute instituþiuni mari ºi unde nu. Încã o datã, nu este vorba de instituþiunea
însãºi, ci este vorba de întregul credit al þãrii. Nu era vorba sã ajute pe Aristide
Blank, nici gând de aºa ceva. Era vorba de ajutorarea creditului þãrii, atunci când
era vorba de o instituþie atât de importantã ca aceasta.
Iatã ceea ce cred cã trebuia lãmurit, pentru cã este esenþial în cauzã,
referitor la art. 2, al. 2, din legea din 1930. Sã vedem care este economia legii,
pentru ca sã judecãm acuzaþiile aduse de adversari invocându-se aceastã lege.
Art. 4: „Banca Naþionalã va administra în numele ºi pentru contul Statului,
efectele trecute în portofoliul acesteia ... pe mãsurã ce ele vor fi preluate de Stat
ºi anume din momentul ce Statul va comunica expres Bãncii Naþionale
adeziunea sa la propunerile fãcute ºi va remite Bãncii Naþionale contravaloarea
efectelor primite în portofoliul sãu.”
Este foarte important. Cum se realizeazã operaþia? Banca Naþionalã
propune. Pânã atunci, Banca Naþionalã are efectele la dânsa, în patrimoniul ei.
În ce clipã le va adminstra în calitate, cum spune legea, de mandatarã legalã a
Statului? Cu alte cuvinte, în ce clipã le trece în patrimoniul Statului? În clipa când
Statul primeºte ºi în condiþiunile în care Statul primeºte:
„Statul va comunica expres Bãncii Naþionale adeziunea sa la propunerile

fãcute ºi va remite Bãncii Naþionale contravaloarea efectelor primite în
portofoliul sãu.”
Ei bine, se spune cã Statul n-a comunicat adeziunea lui la propunerile

Bãncii Naþionale pentru cele 108 milioane, decât dupã 3 ani. Ei ºi? Indiferent
când Statul a comunicat adeziunea lui, sã zicem ºi dupã cinci ani, ºi a primit acest
portofoliu. Care mai este viciul? N-au fost îndeplinite condiþiunile art. 4? Cã
timpul de la propunerea bãncii pânã la adeziunea Statului poate fi o zi sau poate
dura mai multã vreme, aceasta nu schimbã natura consimþãmântului Statului,
ca, de altfel în orice ofertã ºi cerere care nu s-a revocat. Mai ales cã, în tot acest
rãstimp de 2 ani, au fost continuu corespondenþe între Stat ºi Banca Naþionalã,
Banca Naþionalã cerând preluarea din partea Statului ºi Statul refuzând.
Art. 5: „Ministerul de Finanþe, cu avizul Bãncii Naþionale, este autorizat a
fixa condiþiunile de platã, garanþie, termen ºi dobândã pentru fiecare efect.”
Prin urmare, dupã ce a preluat, Statul pe baza art. 2, al. 2, care reprezintã
articolul de bazã, principal, Statul are sã aprecieze oportunitatea oricãrei mãsuri
referitoare la aceastã chestiune. Încã o datã, iarãºi într-un spirit nu de bancher
Shylock – evident cã nu aceasta este misiunea Statului, dar Statul avea sã se
gândeascã la chestiuni superioare ºi de aceea art. 5 prevede cã Ministerul de
Finanþe fixeazã condiþiunile de platã cum crede de cuviinþã. El este în drept s-o
facã, are toatã competenþa necesarã în aceastã privinþã. Prin urmare, nu numai
Statul este autorizat în principiu sã facã orice sacrificiu crede necesar, dar pe
baza art. 5 poate sã facã orice convenþiuni crede de cuviinþã cu debitorii cedaþi.
Art. 6:
„Ministerul de Finanþe, cu avizul Bãncii Naþionale, va putea încheia orice

convenþie sau tranzacþii pe care o va crede utilã sau necesarã pentru realizarea
debitului datorat...”
Aceasta, încã o datã, înseamnã oare cã Statul ca un Shylock trebuie sã

reintre în drepturile lui? Dumneavoastrã sunteþi juriºti ºi ºtiþi cã, întotdeauna, la
tranzacþii, sunt sacrificii de o parte ºi de alta. Cum o sã judecãm cu compasul
320
pierderile? Din partea cui trebuia sã fie sacrificiu? Din partea autoritãþii tutelare,
care nu fãcea o afacere comercialã din aceastã operaþiune, ci cãuta sã arozeze,
sã fecundeze piaþa.
Prin urmare, Statul poate sã încheie orice convenþiune sau tranzacþie.
Evident, putea sã ºi scoatã din obligo pe aceºti debitori, dacã gãsea necesar. Era
în drept s-o facã.
Art. 6 mai adaugã:
„Banca Naþionalã va prezenta Ministerului Finanþelor o datã cu trecerea

efectelor la Stat, un referat cu o situaþie generalã detaliatã asupra situaþiunii
financiare a întreprinderilor debitoare ºi a debitorilor.”
Era natural. Vroia Statul sã ºtie ce propune Banca Naþionalã, dar eu mã

întreb: care este sancþiunea dacã nu s-a fãcut referatul aºa cum o cere litera
legii? Se poate considera toatã operaþiunea ca nulã? Obligaþia de a refera era a
Bãncii Naþionale faþã de Stat. Dar dacã se dovedeºte din alte împrejurãri cã
Statul ºtia, ºi nu mai este nevoie de acest referat, cum este cazul cu cele 108
milioane unde adversarii noºtri susþin cã nu s-a fãcut formal acest referat.
Trebuie numaidecât sã fie scrise câteva cuvinte de Banca Naþionalã, chiar dacã
Statul cunoºtea? Sancþiunea lipsei acestui referat nu este prevãzutã nicãieri în
lege ºi nici nu rezultã din înþelesul legii cã existenþa referatului ar fi o condiþiune
esenþialã a operaþiei.
Art. 7 prevede:
„Banca Naþionalã, cu ocazia prezentãrii situaþiunii efectelor, va arãta

care sunt posibilitãþile de încasare prezente ºi viitoare asupra portofoliului trecut
Statului în cazul unei urmãriri sau lichidãri ºi în cazul încheierii unei convenþiuni
sau tranzacþiuni.”
Sã presupunem cã n-a existat în mod formal un referat special. Care este

consecinþa juridicã? Sancþiunea este nulitatea întregii operaþiuni? Cred cã numai
întrebarea aceastã pusã în faþa unui jurist serios, duce la concluzia cã nu poate
sã fie nulitate, mai ales când se dovedeºte în fapt cã posibilitãþile de încasare
erau complet cunoscute ºi de Stat ºi de Banca Naþionalã.
În sfârºit, observaþi cã pânã acum nu s-a spus nici un cuvânt despre vreun
aviz al Consiliului de Minºtri. A fost vorba de douã operaþiuni: preluãri ºi
convenþiune cu debitorii. Pânã acum nu s-a vorbit de ratificãri prin jurnal al
Consiliului de Miniºtri. Aflãm acum, în art. 8, unde cere anume legea o hotãrâre a
Consiliului de Miniºtri:
„Ministerul Finanþelor, cu avizul Bãncii Naþionale ºi cu avizul Comisiunii

prevãzute la art. 10, va propune Consiliului de Minºtri, spre ratificare, convenþiile
sau tranzacþiile încheiate. Ele vor fi comunicate Bãncii Naþionale spre aplicare.”
Ce sunt aceste convenþiuni sau tranzacþiuni? Sunt cele prevãzute la art.

6.
Prin urmare, unde este nevoie de intervenþia Consiliului de Miniºtri?
Numai pentru aceste convenþiuni ºi tranzacþiuni. Pentru preluarea de cãtre Stat
nu mai este nevoie. Legiuitorul, cu alte cuvinte, a dat o autorizaþie de principiu
Ministerului de Finanþe, chiar prin lege, ca sã facã preluarea. Când însã este
vorba de convenþiuni sau tranzacþiuni cu debitorii, acolo este necesar, pentru cã
nu mai este vorba de Banca Naþionalã, este necesar o aprobare a Consiliului de
Miniºtri.
321
Este adevãrat cã legiuitorul a întrebuinþat aici expresiunea „va propune

Consiliului de Miniºtri spre ratificare” convenþiunile sau tranzacþiunile încheiate,
ºi de aici adversarii noºtri au încercat sã interpreteze cã este vorba numai de o
ratificare, iar nu de o autorizare a operaþiunii, cu alte cuvinte cã hotãrârea
Consiliului de Miniºtri trebuie sã intervinã posterior convenþiunilor ºi
tranzacþiunilor ºi n-ar putea interveni înainte de aceste tranzacþiuni sau
convenþiuni.
Care este scopul legii? Consiliul de Miniºtri sã controleze operaþia. Ei
bine, dacã el ºtia exact despre ce este vorba – este indiferent dacã el ºi-a dat
consimþãmântul înainte sau dupã. Dumneavoastrã ºtiþi cã un act ratificat este un
act care are un viciu ºi pe care eu, acela care îl ratific, îl validez. Dar dacã dinainte
îmi dau consimþãmântul, este inutil sã mai ºi ratific.
Prin urmare, care este sensul cuvintelor „spre ratificare”? Dacã Statul nu
ºi-a dat cuvântul înainte, atunci trebuia cel puþin o ratificare. Dar dacã acest
consimþãmânt existã, evident cã ratificarea devine inutilã.
Onoratã Comisiune, interpretarea pe care am avut cinstea s-o dau legii
din 1930, este confirmatã de toþi oamenii cu greutate care au fost la cârma
afacerilor ºi pe care i-am ascultat ca martori; toþi aratã cã Statul trebuie sã facã
asemenea sacrificii. Vã voi citi mai târziu ce au spus, vã anunþ de pe acum, este
vorba de depoziþia domnilor Angelescu, Argetoianu, este vorba de depoziþia
domnului Bãlãnescu, care ºtiþi cu câtã înverºunare acuzã nu numai Banca
Blank, dar acuzã pe toþi miniºtri, toatã finanþa strãinã, din toate pãrþile, din toatã
Europa ºi acuzã tot ce s-a fãcut pe lume de câþiva ani încoace. De asemenea, vã
voi cita depoziþia lui Madgearu, precum ºi corespondenþa dintre Banca Naþionalã
ºi Minister ºi, de asemenea, rapoartele Auboin.
Adaug cã în raportul acestei legi de la Camera Deputaþilor, nu se vorbeºte
numai de jertfa pe care Statul a consimþit-o, dar se spune în mod expres cã este
vorba sã se stabileascã de la început situaþia ºi bonitatea efectelor. Prin urmare,
în mintea legiuitorului era evident cã putea sã fie vorba ºi de efecte care nu au
bonitate. ªi, totuºi, teza adversarilor noºtri a fost cã toate efectele trebuia sã aibã
bonitate.
Aceastã lege din 1930 a fost urmatã de o altã lege caracteristicã din 21
iunie 1936. Art. 1 al acestei legi aratã cã „se ratificã urmãtoarea convenþiune
încheiatã la 21 iunie 1935, între Statul român ºi Minsterul de Finanþe ºi Banca
Naþionalã a României:
„Între Statul român, reprezentat prin Minsterul Finanþelor, ºi Banca

Naþionalã a României, a intervenit urmãtoarea convenþiune:
În vedere cã portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale a României a trecut
pe baza planului de stabilizare ºi a legii din 27iunie 1930, a fãcut în mare parte
obiectul unor convenþiuni de platã cu termene lungi, încheiate de Stat cu debitorii
respectivi.
Cã parte din aceste convenþiuni nu s-au putut executa, iar parte din
debitori au devenit insolvabili...”
În timpul acesta, Statul fãcuse convenþiuni cu debitorii pe baza legii, aºa

cum v-am arãtat. Prin urmare, se vede din lege de la început cã debitorii erau
insolvabili, iar parte dintre ei au devenit insolvabili, adicã n-au mai putut fi
executaþi, ceea ce nu este vina bãncii. Este interesant sã reþinem aici cã chiar de
la început au fost debitori care n-au putut sã fie executaþi.
322
Ei bine, ce-a fãcut aceastã lege cu aceastã convenþiune cu debitorii

predaþi Statului, preluaþi de Stat insolvabili. Le-a anulat? A gãsit cã rãu Statul a
fãcut preluãrile sau cã rãu Statul a fãcut sacrificii preluând asemenea creanþe a
unor debitori insolvabili? Nicidecum. Legiuitorul din 1935 dimpotrivã consacrã ca
fiind bune ºi defintive, cãci aratã ce trebuie sã se facã cu ele mai departe. Iatã ce
spune: „Considerând, de asemenea, cã valoarea intrinsecã a acestui portofoliu a
mai fost micºoratã ºi prin efectul legii reglementãrii datoriilor agricole ºi urbane,
iar, pe de altã parte, cã orice întârziere în lichidarea lui sporeºte procentul de
insolvabilitate, deci, pentru a se proceda la o lichidare a acestui portofoliu cât mai
grabnicã ºi cât mai avantajoasã pentru Stat, s-a înfiinþat ... o Comisiune,
compusã dintr-un magistrat ... etc.”
Prin urmare, când se spune „avantajoase”, este vorba de Stat, iar nu de
un bancher, cum are aerul sã spunã partea adversã. Este vorba de avantaje
pentru interesele superioare ale Statului:
„Aceastã Comisiune va avea ca atribuþiuni verificarea întregului

portofoliu trecut de la Banca Naþionalã la Stat precum ºi propunerea
modalitãþilor cele mai avantajoase pe care le va crede de cuviinþã pentru
lichidarea acestui portofoliu.
Comisiunea sus specificatã va examina ºi propunerile debitorilor
respectivi, dând un aviz asupra modalitãþilor de lichidare a datoriilor.
Dupã ce Comisiunea va da avizul sãu, Banca Naþionalã în virtutea
mandatului legal încredinþat ei prin legea din 27 iunie 1930 ... va proceda pentru
ºi în numele Statului la lichidarea acestui portofoliu încheind orice fel de
convenþiuni sau tranzacþiuni.”
Exact, prin urmare, formula legii din 1930. Legea din 1935 a consacrat
juridiceºte validitatea tuturor actelor fãcute pe baza legii din 1930 ºi procedura
prin care Statul poate încheia orice convenþiune ºi tranzacþiune a transmis-o unei
alte comisiuni în care legiuitorul are mai mare încredere.
Iatã legile de bazã pe care ne judecãm. De la 1930 au trecut 10 ani. S-au
întâmplat de atunci multe lucruri. Cum lumea uitã întotdeauna ºi pe cele bune ºi
pe cele rele, a uitat de criza gravã prin care trecuserã toate instituþiunile.
Împrejurãri politice de mare gravitate au intervenit. Rãsturnarea de regim la noi
în þarã. Catastrofa politicã cu sfâºierea þãrii care a avut repercusiuni grave din
punct de vedere economic ºi financiar. Apoi revoluþia din septembrie 1940,
revoluþia care trebuie sã mãrturisim cã la început a fost foarte dezorganizatã în
principiu, mergând pânã la revoluþia din ianuarie 1941. Am trãit momente de
haos ºi anarhie care continuã încã în multe privinþe astãzi. Lumea revoltatã sau
cel puþin Guvernul, crezând cã rãspunde unei cerinþe generale – poate cã s-a
înºelat ºi în aceastã privinþã pentru cã alta era dorinþa generalã – a cãutat
rãspunderi. Între altele ºi-a spus: „eu ºtiu, fãrã sã cercetez, cã, de pe urma
preluãrilor, Statul are pierderi.” Nu cã a avut atunci când s-a fãcut preluarea,
aceea nu-l intereseazã. Ceea ce îl intereseazã este cã acum Statul are pierderi
de pe urma acestor operaþiuni. Dacã asemenea pierderi sunt ºi dacã este cineva
vinovat, sã se judece de o comisiune, dar sã se judece pe baza legilor în vigoare.
Cu singura deosebire cã, deºi sunt acte încheiate ºi definitive, aceastã
comisiune are competenþa sã cerceteze pierderile ºi pe vinovaþi ºi sã-i facã
rãspunzãtori.
Aºa a apãrut faimosul decret-lege din 1940 referitor la preluãri. ªi dacã ne
gândim la aceste împrejurãri pe care le-am trãit cu toþii, înþelegem cuvintele de
multe ori întortocheate ºi lipsite de preciziune ºtiinþificã pe care le întrebuinþeazã.
323
Raportul miniºtrilor de Finanþe ºi Justiþie cãtre Conducãtorul Statului

începe aºa:
„Urmând linia generalã a cercetãrilor întreprindse cu privire la unele

activitãþi care sub trecutele guvernãri au putut vãtãma adânc interesele
Statului...”
Prin urmare, este vorba de vãtãmãri. Legea din 1940 arãta cã:
„Datoritã acestor împrejurãri, Statul român a fost silit sã ia asupra sa

toate creanþele dubioase, multe din ele provenind din alte operaþiuni decât cele
de ordin comercial, ale unor întreprinderi falimentare, suferind importante
prejudicii.”
Când? Este vorba de prejudiciile pe care le are astãzi Statul?

Raportul continuã:
„Trebuie sã subliniem cã o bunã parte din aceste creanþe proveneau de

la diferite întreprinderi falimentare. În schimbul acestor imense sume date unor
întreprinderi private, care nici prin scopul, nici prin politica lor, nu meritau un
asemenea sacrificiu, Statul nu a primit decât bunuri de o valoare infimã.”
Prin urmare, în principiu se puteau face sacrificii. Prin aceasta, însãºi

legiuitorul din 1940 a consfinþit principiile aºa cum le-am explicat, ale legii din
1930, cã Statul putea sã facã sacrificii dacã este vorba de instituþii care meritã, cu
alte cuvinte sã fie vorba de o instituþie serioasã. Dacã printr-o operaþiune de
preluare, în loc sã se facã lucruri în vederea ajutorãrii pieþei, unul dintre
conducãtori ar fi fãcut vreo afacere prin care sã bage în buzunar beneficii de la
Stat, atunci desigur cã nu trebuia fãcute sacrificii. Dar dacã nimic nu se
dovedeºte în acest fel, evident cã sacrificiile erau normale. ªi aceasta o spune
legea din 1940, adãugând cã, în aceste cazuri, Statul nu a primit decât bunuri de
o valoare infimã.
Legiuitorul se plânge cã astãzi, când îºi face socotelile, vede cã Statul
este în pierdere: „Cum prin operaþiunea preluãrii portofoliului acestor
întreprinderi Statul a suferit, dupã cum am arãtat, importante prejudicii, socotim
cã se impune revizuirea operaþiunilor preluãrii ºi rãscumpãrãrii portofoliului
imobilizat.”
Ce se înþelege prin revizuire? S-a fãcut de adversarii mei o interpretare
care nu este deloc serioasã. Este vorba oare de revizuire în sensul Codului de
Procedurã Penalã? În acest caz, trebuia sã spunã: revizuire pe baza articolului
cutare din Codul Penal, pentru cã Statul n-a fost apãrat într-un proces sau a fost
apãrat cum nu trebuia. Dar cuvântul de „revizuire” nu este luat în sensul tehnic, ci
este vorba pur ºi simplu de o recercetare. ªi aceasta se vede din textul de lege
unde, în art. 1, se spune: „Se instituie pe lângã Preºedinþia Consiliului de Miniºtri
o Comisiune însãrcinatã sã ancheteze operaþiuni ºi lucrãrile...”
Ce înseamnã a ancheta? Acesta este textul de bazã legat de art. 6 care
spune: „Comisiunea de Anchetã va înainta Ministerului Finanþelor rapoarte
asupra constatãrilor ce va face”. A ancheta înseamnã – este elementar – a
cerceta. A stabili faptele aºa cum sunt. Adicã în speþã ce? Ce-l intereseazã pe
Stat? Dacã are o pierdere de pe urma acestor operaþiuni. De aceea, aratã în art.
6 cã este vorba de rapoarte asupra constatãrilor, evident a prejudiciilor. Îl
intereseazã sã ancheteze situaþia de fapt ºi sã stabileascã prejudicii. Ei bine,
orice prejudiciu?
324
Este la mintea omului cã nu orice prejudiciu, ci numai acela în care a intervenit o

culpã. Dacã, într-adevãr, este o culpã a cuiva, atunci el sã fie obligat a repara
prejudiciul. Cãci legiuitorul din 1940 oricât de revoluþionar a fost, nu era nebun sã
zicã sã plãteascã cei care nu erau vinovaþi. Trebuie sã fie cineva vinovat de ceva,
oricât de puþin, dar sã se constate o vinã, ca el sã fie rãspunzãtor. Aceasta
înseamnã a ancheta.
Vã rog sã reþineþi, de asemenea, cã nu este vorba de o acþiune în anulare.
Foarte uºor i-ar fi venit legiuitorului sã spunã cã se va anula sau se va opera o
resciziune pentru leziune. Legiuitorul este ministrul de Justiþie de astãzi, pe
atunci conferenþiar universitar strãlucit, astãzi profesor ºi vicepreºedinte al
Consiliului de Miniºtri, dl. Mihai Antonescu. Nu-i putem aduce injuria ºi sã
spunem cã nu a fãcut distincþie între o acþiune în anulare ºi o acþiune de
constatare de prejudicii. Anularea sau resciziunea pentru leziuni este cu totul
altceva.
Prin urmare, nu este vorba de un drept pe care-l are Statul sã invoce
anumite vicii de formã care sã ducã la nulitate. Nu. Nu revin asupra acestor
chestiuni, nici nu se poate reveni, cu atât mai mult cu cât în legea din 1940 se
face trimitere la legea din 1930 ºi la acea din 1936, prin urmare tot ce s-a fãcut, pe
baza legilor acelora, este bine fãcut. ªi legea din 1936 a consfinþit toate
convenþiunile încheiate.
Nu este vorba de vicii de formã sau de fond, nici de viciile eventuale ale
scoaterii din obligo, pentru cã era natural – o spune expunerea de motive – ca
Statul sã facã sacrificii. O spune chiar legiuitorul din 1940. Este vorba de altceva:
sã facem socoteala ºi sã vedem dacã Statul are pierderi sau nu ºi dacã Statul are
pierderi, totuºi este evident cã aceasta nu ajunge, dar trebuie sã vedem dacã
este cineva vinovat de aceste pierderi, adicã dacã este vreo culpã ºi în sarcina
cui se poate pune. Acesta este obiectul legii din 1940.
Suntem de acord cu reprezentanþii Statului cã nu este vorba de o culpã
contractualã. ªi dacã nu este vorba de culpã contractualã atunci nu mai încape
vorbã ºi discutãm viciile legale ale actelor, nici mãcar scoaterea din obligo. Nu
mã intereseazã. Cãci ce ar însemna sã discuþi scoaterea din obligo sau oricare
alt viciu al actului? Ar fi sã spunem cã rãu a fãcut Statul cã a scos din obligo
Banca Blank pentru cã n-a avut dreptul s-o facã, este un viciu de legalitate ºi ca
atare actul este nul. Numai aceasta poate sã fie concluzia. Dar nu este vorba de
acþiune în anulare, prin urmare nici unul din aceste vicii nu poate sã fie invocat. ªi
nu poate sã fie vorba de o acþiune în anulare, pentru cã este imposibil sã se facã
toate restituirile de acum 10 ani, mai ales având în vedere evenimentele care au
intervenit ca o cascadã ºi actele juridice care au consacrat o serie de situaþiuni
juridice succesive asupra cãrora nu se poate reveni ºi nici nu se pot afla toate.
Prin urmare, desigur n-ar fi fost nici în interesul Statului, nici în acela al Bãncii
Naþionale sã se facã o asemenea restituire reciprocã ºi restabilire a situaþiei din
momentul confecþionãrii actului, cum se întâmplã în orice acþiune în anulare.
Deci, nu poate fi vorba de o acþiune în anulare ºi nu poate fi vorba de o culpã
contractualã.
Vom fi, în ipotezã, în afarã de culpa contractualã, în cazul unei culpe
extracontractuale. Problema care se pune ºi pe care am rezolvat-o de altfel deja
analizând raportul legii din 1940 ºi legea din 1940 asupra cãreia aº vrea sã insist
puþin, este: când se apreciazã acest prejudiciu? În momentul când s-a încheiat
actul sau astãzi?
Dacã nu suntem în materie contractualã, toatã doctrina ºi jurisprudenþa
este fãrã nicio ezitare de pãrere cã se apreciazã din momentul judecãþii.
325
În materie contractualã nu este aºa. Acolo se apreciazã în momentul efectuãrii

opraþiunii, a contractului care este invalidat. Aºa, de pildã, la leziune, leziunea
este, dupã cum ºtiþi, o cauzã de resciziune a unui contract – la noi nu existã, dar
în Franþa existã pentru 7½ la contractul de vânzare. Acolo se apreciazã valoarea
în momentul vânzãrii, ºi dacã existã o leziune de 7½ se restabileºte situaþia.
Prin urmare, ori de câte ori este vorba de o culpã contractualã, se
apreciazã în momentul contractului. Dar v-am arãtat cã aici nu este vorba de o
culpã contractualã ºi aici este una din puþinele chestiuni pe care am fericirea sã
fiu de acord cu reprezentanþii Statului: ºi noi ºi domniile lor susþinem cã suntem în
materia unei culpe extracontractuale. De altfel, dacã ar fi fost vorba sã se
introducã în dreptul nostru în aceastã chestiune a preluãrilor instituþiunea
leziunii, iarãºi mã gândesc cã un jurist priceput ca dl. Mihai Antonescu s-ar fi
gândit, desigur, s-o spunã. Avea modelul gata în dreptul francez, unde ºtiþi cã în
art. 1.674 se precizeazã leziunea enormã la 7½ ºi se adaugã cã prescripþiunea în
aceastã materie este de doi ani, o prescripþiune scurtã, pentru cã nu pot fi lãsaþi
oamenii în nesiguranþã, de aceea dacã acþiunea în resciziune n-a fost intentatã
timp de doi ani, ea se prescrie conform art. 1.676 din Codul francez. ªi foarte
interesant, ceea ce nu este decât o aplicaþie a principiilor, este cã art. 1.681
prevede în mod expres cã cumpãrãtorul care a reuºit în acþiunea lui, alege el
dacã restituie imobilul, sau dacã primeºte. Se restabileºte situaþiunea cum era,
ca la orice anulare a unui act, pentru cã resciziunea pentru leziune nu este decât
unul din cazurile speciale când un act este anulat. Se numeºte resciziune, nu
anulare, dar are aceeaºi naturã de invalidare a unui act.
Când un act este invalidat, în asemenea caz pãrþile sunt repuse în
situaþiunea dinainte – ceea ce nu era, desigur, gândul legiuitorului în cazul
nostru.
Va sã zicã, ne aflãm în materia unei culpe extracontractuale, în care
trebuie sã apreciem în momentul de faþã.
Aºa este natural. Normal poate ar fi fost dacã s-ar fi putut sã se
restabileascã situaþia. Dar nu se poate. Ar fi însemnat ca Buzãu-Nehoiaºu ºi
„Cultura Naþionalã”, toate garanþiile care le-am dat, sã revinã înapoi Bãncii Blank
ºi sã reînvie ºi toate obligaþiunile pe care le avea ea. Aºa era normal. Banca
Blank ar fi foarte fericitã sã se facã acest lucru pentru cã din el n-ar avea decât sã
câºtige. Dar acest lucru nu s-a putut face, tocmai din cauza complexitãþii de
fapte. ªi de aceea, legiuitorul a spus cã „apreciazã prejudiciile”. Când? Evident,
ca ºi cum mi-ar fi restituit bunurile, cãci, altfel, ar însemna ca Statul sã reþinã toate
avantajele, iar noi sã avem toate dezavantajele. Prin urmare, astãzi trebuie sã
vedem ºi sã apreciem care este valoarea bunului.
Aplicaþia principiului este constantã în penal ca ºi în civil, când este vorba
de culpa extracontractualã. În dreptul penal, eu, automobilist, sã mã fereascã
Dumnezeu, dar sã presupunem cã am cãlcat un pieton. Pentru moment nu se
vede ce daunã a avut pietonul, dar pe urmã se constatã cã are complicaþiuni
interne, s-a dus la spital, era sã moarã, iar pe urmã s-a vãzut cã a rãmas cu o
infirmitate groaznicã. Când îmi face proces, eu trebuie sã rãspund de toate
daunele produse pânã în momentul procesului. Aºa se întâmplã în materie
penalã în mod obiºnuit, adicã în materie delictualã, extracontractualã.
În civil cum se procedeazã? Daþi-mi voie sã vã citez un caz pe care l-am
citit în Pandecte acum vreo doi ani ºi pe care, din nefericire, nu l-am regãsit
acum: doi vecini se urau între ei; la un moment dat, unul îl vede pe celãlalt
cãzând, prãbuºindu-se în curte, scoate cuþitul ºi i-l împlântã. Dat în judecatã
pentru fapta comisã, s-a constatat însã cã cel care cãzuse, cãzuse pentru cã
avea o congestie cerebralã ºi cã lovitua de cuþit pe care i-a dat-o vecinul l-a fãcut
326
sã sângereze ºi i-a salvat viaþa. În acþiunea de daune pe care a intentat-o, n-a

putut sã obþinã nimic pentru cã s-a constatat situaþia din acel moment.
Alt caz în materie civilã: cineva, printr-o fraudã, a fãcut sã treacã un imobil,
un bun, în loc de altul, în patrimoniul altuia. Acest al doilea se simte vãtãmat ºi
face proces. Autorul fraudei zice: constataþi valoarea bunului astãzi, este mult
mai mare, în urma jocului de valutã, decât aceea pe care ar fi avut-o bunul
celuilalt pe care trebuiam sã-l dau ºi pe care – chiar în mod fraudulos – nu l-am
dat. De ce se plânge? În patrimoniul lui a intrat mai mult. Sã facã, dacã vrea,
acþiune penalã, dar, din punct de vedere civil, nu are niciun rost.
ªi, într-adevãr, aºa este.
Daþi-mi voie sã citesc, scurt de tot, ce spun autorii în aceastã privinþã:
Demoque, pag. 118, aratã:
„A’quel moment faut-il se placer pour estimer l’idemnité?...

Le juge doit en prononçant le jugement tenir compte de tous les faits
connus de lui et donner au demandeur indemnité suffisante pour acquerir une
quantite egale de marchandises, il doit aussi tenir compte des accroissements
de gains qu’aurait obtenus l’ouvrier. Cela est imposé par le but de réparation
assigné aux dommages-intérêts.”
Iar Planiol ºi Rippert aratã acelaºi lucru:
„Le préjudice est évalué au jour du jugêment, ou à la date de l’arret en

cas d’appel, qu’il ait augmenté ou diminué pendant l’instance.”
ªi jos o serie de hotãrâri ale Curþii de Casaþie franceze, în acelaºi sens.

Prin urmare, pe ziua de astãzi aveaþi sã hotãrâþi dumneavoastrã valoarea
prejudiciului, chestiune care mi se pare complet elucidatã. De altfel, n-am decât
sã repet frumoasa expresie a colegului Corodeanu, la a cãrui pledoarie, dacã n-
am asistat, m-am delectat citind-o, când spunea:
„Statul ar trebui sã spunã: n-am pierdere, dacã era cât p-aici s-o am. ªi
de aceea condamnaþi Banca Blank.”
Se poate þine un asemenea limbaj? Nu acesta a fost scopul legii din 1940.
Vã amintesc pe scurt celelalte legi care s-au urmat. Decretul din 11
noiembrie 1940 n-a fãcut decât sã reproducã textul decretului din 1940 ºi este
interesant de reþinut în modificarea care s-a fãcut la 8 martie 1941, referitoare
chiar la Comisiunea dumneavoastrã, ce spune distinsul actual ministru al
Justiþiei, dl. Coty Stoicescu în raportul pe care îl face:
„Este vorba de întreprinderile ºi persoanele care au fost obligate sã

acopere prejudiciile Statului, ca rãspunzãtoare.”
Prin urmare, este clar cã este vorba de o culpã a cuiva ºi nu numai de un

prejudiciu.
La 21 octombrie, o datã cu legea despre am vorbit, a intervenit o altã lege
în care se spune cã „toate contractele administrative cu Statul vor putea fi
reziliate sau anulate de Stat printr-un jurnal al Consiliului de Miniºtri.” Iar art. 5
aratã cã:
„Jurnalul Consiliului de Miniºtri nu poate fi atacat în faþa instanþelor

judecãtoreºti”.
327
Prin urmare, Statul îºi face singur dreptate, ia ce vrea, cum vrea, de la
oricine, nimeni n-are voie sã se plângã.
ªi a urmat în ziua urmãtoare jurnalul Consiliului de Miniºtri din 22
octombrie, prin care se reziliazã contractul Bãncii Blank cu CAM, referitor la
„Discom”, contract pentru care Banca Blank se judecase cu Statul ºi obþinuse
câºtig pânã la Casaþie, din care avea 150 milioane pe an minimum. Era o
greºealã imensã care se fãcea ºi din care Statul nu câºtigã nimic. ªase ani mai
era în curs acest contract, care reprezentau 900 milioane ºi care, dintr-odatã,
dintr-un condei, pe baza unui decret-lege, se luau din patrimoniul Bãncii Blank
aºa cum s-au luat ºi mesele pe care aþi judecat data trecutã.
De asemenea, la 1 octombrie 1940 se ia alt contract, acela pentru
distribuirea sãrii.
Este foarte uºor în condiþiuni din acestea sã vii sã spui unei bãnci: „m-ai
jefuit” ºi sã vii cu un decret-lege sã-i iei tot ce are.
Aceasta este situaþiunea legalã în cadrul cãreia se judecã procesul.
Asupra unui punct, dupã cum vã spuneam, sunt de acord cu concluziile
onoraþilor adversari: nu ne aflãm în materie de culpã contractualã. V-am arãtat
însã consecinþele acestei chestiuni. Trebuia sã vã adaug cã Comisiunea de
Anchetã n-a vãzut limpede problema ºi a încurcat-o. În concluziile ei, a invocat
ba culpa contractualã, ba culpa extracontractualã.
Este însã un punct asupra cãruia nu pot fi de acord cu reprezentanþii
Statului în interpretarea acestui principiu: Statul zice cã ajunge sã fie un
prejudiciu. V-am arãtat cã, contrar tezei Statului, acest prejudiciu trebuie apreciat
astãzi, iar acum trec la altã problemã: Statul spune cã ajunge sã fie prejudiciu ºi
nu este nevoie de culpã, cã existenþa însãºi a prejudiciului este suficientã pentru
condamnarea instituþiei.
Nu acesta este sensul. V-am citat adineauri ºi raportul ministrului la legea
din 1940, precum ºi alte texte, raportul legilor anterioare. Dacã citim chiar textul
legii nu poate sã rezulte o asemenea – sã mã iertaþi – monstruozitate.
Ce ar însemna aceasta? Cã nu este nimeni vinovat ºi cã apuc pe
nevinovaþi ca sã-mi plãteascã. Acesta este sensul articulat de adversarii noºtri în
ce priveºte responsabilitatea. Banca Blank nu este vinovatã, conducãtorii ei nu
sunt vinovaþi, dar pentru cã Statul a plãtit 800 milioane, sã le plãteascã ei acuma.
Cu un asemenea raþionament, puteau sã mã apuce ºi pe mine Djuvara, ºi
pe dumneavoastrã, judecãtori.
Aceasta nu se poate, trebuie sã existe culpã. În materie juridicã, eu învãþ
pe studenþii mei în fiecare zi cã ne aflãm pe alt plan decât pe planul de fapte. Nu
ajunge sã constaþi cã un prejudiciu existã, aceasta este o simplã constatare de
fapte.
Ce intereseazã dreptul? Este sã ºtie dacã prejudiciul s-a întâmplat
violându-se sau nu vreo obligaþie de cãtre cineva. Dacã nu s-a violat vreo
obligaþie sau dacã s-a exercitat vreun drept, prejudiciul nu mai are importanþã
pentru jurist. Îmi execut debitorul, prin aceasta îi aduc un prejudiciu, dar îmi
exercit un drept ºi nu mi-am violat nicio obligaþie, nimeni nu mã poate trage la
rãspundere, întrucât n-am transpus faptul prejudiciului în cadrul juridic, adicã l-
am transformat într-o culpã. Prin urmare, nu intereseazã dreptul. Eu mãnânc
pentru cã mi-e foame, iar alãturi stã un cerºetor cãruia, de asemenea, îi este
foame; îi aduc un prejudiciu, pentru cã nu-i dau ºi lui. Dar, prin aceasta, nu mi-am
violat nicio obligaþie. Este dreptul meu sã mãnânc, chiar dacã eu mãnânc într-un
restaurant mare ºi un biet cerºetor se uitã pe geam ºi moare de foame ºi frig.
Atâta timp cât nu-mi calc o obligaþie ºi îmi exercit un drept, pentru un jurist nu are
328
prejudiciu, pentru cã juristul nu are a constata, pur ºi simplu, numai dacã existã
sau nu prejudiciul; ceea ce trebuie sã-l intereseze ºi numai aceasta poate sã-l
intereseze, este dacã acel prejudiciu s-a produs din vina cuiva, ca sã ºtie în
sarcina cui cade, ceea ce înseamnã cã existã o culpã.
Prin urmare, a afirma cã existã responsabilitate pentru prejudicii, fãrã
nicio culpã, n-are niciun sens în drept.
S-a spus de adversari: responsabilitate specialã numai prin existenþa
prejudiciului!
Aceasta nu se poate dacã nu existã ºi o culpã care sã fie generatoare a
acelui prejudiciu.
ªi ce înseamnã aceasta? Înseamnã un nex – cum spun autorii –, un nex
cauzal neîntrerupt. Nu poþi sã mã acuzi pe mine de un prejudiciu, chiar dacã aº fi
culpabil de ceva, dacã culpa mea nu este cauza directã ºi necontestatã în
întregime a prejudiciului dumitale. Cãci dacã mai intervine ºi o altã cauzã,
înseamnã cã nu mai sunt eu vinovat, sunt vinovat de fapta fãcutã, dar nu de
prejudiciu. Dacã nu existã un nex cauzal neîntrerupt între faptul culpabil ºi
prejudiciu, atunci fapta, oricât de vinovatã ar fi, nu poate duce la repararea
prejudiciului.
Adversarii noºtri însã mai întâi cã este vorba de o responsabilitate fãrã
culpã. Oricât pare de straniu ºi absurd, am auzit-o totuºi. Dumnealor mai susþin,
tot în acest raþionament; dacã ar fi fost vorba de o responsabilitate cu culpã, n-ar
fi fost decât aplicarea principiilor de drept comun ºi deci – se adaugã – legea din
1940 ar fi fost inutilã.
Nu. Sã mã iertaþi. Legea din 1940 n-a fost fãcutã sã deroge de la principiile
de drept comun cunoscute în sensul cã responsabilitatea nu poate sã existe fãrã
culpã. Ea a fost fãcutã pentru altceva. Preluãrile acestea constituie acte
definitive ºi era foarte greu juridiceºte sã se întindã acþiunea din partea Statului.
Legiuitorul a venit printr-o lege nouã care a arãtat în faþa cui se vor face aceste
acþiuni, arãtând cã ele se vor putea intenta ori de câte ori existã un prejudiciu, dar
cu culpã. În loc ca, dupã dreptul comun, sã se ajungã la anularea contractelor
pentru vicii, ceea ce ar fi produs o harababurã ºi un haos, legiuitorul a spus: nu,
aceasta nu vrem. Trebuie sã constataþi dacã existã un prejudiciu, ºi, bineînþeles,
cu culpã.
Adversarii spuneau, de asemenea, cã nu trebuie sã existe o culpã, pentru
cã ajunge o abstenþiune. Sã nu ne jucãm cu cuvinte. Orice abstenþiune în drept
poate sã fie culpã. Nu-mi plãtesc o datorie, este o abstenþiune, este culpã
contractualã în acest sens. De asemenea, poate sã existe ºi culpã delictualã
foarte gravã printr-o simplã abstenþiune. Dar ºi aici este aceeaºi condiþiune:
acest fapt, abstenþiunea, sã fie culpoasã, sã fie vinovatã, adicã eu sã fiu vinovat
de ceva prin abstenþiunea mea, ºi în al doilea rând sã existe un nex necesar între
abstenþiunea mea culpoasã ºi prejudiciul cauzat. Fãrã aceste douã condiþiuni,
abstenþiunea ca ºi oricare alt fapt nu poate duce la o condamnare pentru daunã.
De ce s-au susþinut toate aceste teze atât de bizare ºi nejuridice? Pentru a
se emite o teorie nouã asupra epocii precontractuale, susþinându-se cã tot ce s-a
petrecut în epoca precontractualã trebuie sã fie reþinut în acest proces. Se
aruncã cuvinte, s-a pronunþat ºi numele lui Geny. Desigur, autorii s-au ocupat
asupra acestei chestiuni ºi anul trecut, chiar unul dintre cei mai strãluciþi studenþi
a fãcut o tezã de doctorat asupra epocii precontractuale. Ce se înþelege prin
epocã precontractualã? Desigur, acte care au o influenþã directã, cauzalã,
asupra contractului. Directã ºi necesarã, cãci altfel este absurd. S-a discutat în
drept dacã poþi merge ºi la acte mai de demult ºi s-a spus cu drept cuvânt cã,
329
dacã aceste acte au legãturã necesarã ºi directã asupra contractului, ele pot fi
discutate. Aceasta este epoca precontractualã, iar nu orice s-ar fi întâmplat. Cãci
altfel unde ajungem? Pânã unde mergem? La infinit în veacuri din trecut?
Ajungem, într-adevãr, la ceea ce aþi fãcut dumneavoastrã cu deosebitul
dumneavoastrã talent astãzi sã discutaþi, în mod tendenþios, desigur, rapoartele
ºi lucrãrile referitoare la Banca Blank ºi Aristide Blank, de la 1925 încoace.
Ajungem sã discutãm rapoarte de ale domnului Nestorescu, aº putea lua fiecare
punct din tot ce a spus ºi sã le rãstorn, ceea ce însã este inutil, neconcludent în
proces. Prin ce aþi dovedit cã acele acte sunt într-un nex necesar ºi imediat cu
pierderile suferite de Stat în actul preluãrii? Cã Banca Blank – sã zicem – ar fi
avut bilanþuri frauduloase, cã or fi fost greºeli în bilanþuri, se poate. Dar luãm
ipoteza cã sunt frauduloase. Dacã n-a înºelat Statul ºi Banca Naþionalã, ce
importanþã mai are acest lucru? Aºa cã tot ceea ce au spus adversarii mei, este
pur ºi simplu pe baza unor informaþiuni fanteziste ºi tendenþioase a unor oameni
iresponsabili de ceea ce fac am cunoscut pe mulþi dintre ei din alte procese.
Ceea ce trebuia sã se dovedeascã este dacã, într-adevãr, Banca Blank a înºelat
Statul ºi i-a ascuns situaþiunea ºi anume prin ce i-a ascuns. Din contrã, Statul ºtia
perfect situaþia, cum vã voi dovedi.
Iatã, prin urmare, ce trebuie înþeles prin epocã precontractualã ºi prin
baza preluãrii – expresie întrebuinþatã de adversarii mei. Iatã ce trebuie înþeles ºi
prin expresia întrebuinþatã de legiuitor – operaþiunile ºi lucrãrile – pe baza cãrora
s-a fãcut preluarea. Nu orice act din trecut, ci numai acelea care sunt într-un nex
cauzal necesar neîntrerupt cu preluarea însãºi. De aceea, scontul, reescontul la
Banca Naþionalã, am spus ºi menþin, nu sunt decisive în proces. Presupun chiar
cã am înºelat Banca Naþionalã la reescont – ceea ce este un sfruntat neadevãr –
cine a pus-o pe Banca Naþionalã sã dea tocmai acele efecte pe care le ºtia slabe
Statului? Aceasta este problema. Scontul este una, preluarea este altceva.
Adversarul meu a invocat o decizie pe care eu nu o cunosc ºi pe care
dumneavoastrã aþi fi dat-o referitor la afacerea Luca Niculescu, prin care pretind
adversarii mei cã dumneavoastrã aþi fi hotãrât cã trebuie sã judecaþi ºi sã
cercetaþi ºi operaþiunile de reescont la Banca Naþionalã. Mã îndoiesc cã aþi putut
ajunge la asemenea concluzie, pentru cã, într-o altã afacere, în afacerea Banca
Generalã, ºtiu cã a fost vorba de efecte care nici mãcar n-au fost reescontate, au
fost pur ºi simplu depuse la Banca Naþionalã în vederea preluãrii, cu scopul de a
fi preluate, ºi acestea au fost trecute la Stat, prin urmare o situaþie mult mai gravã
ºi, totuºi, aceastã situaþie aºa de gravã necontestatã nu v-a oprit pe
dumneavoastrã sã apãraþi banca de rãspundere. Prin urmare, nu ºtiu ce s-a
putut spune în afacerea Luca Niculescu, dar nu-mi închipui sã puneþi
dumneavoastrã principiul cã trebuie neapãrat cercetat orice ar fi prin el însuºi
reescont.
A! Dacã cu ocazia reescontului s-ar dovedi acte într-un nex necesar ºi
imediat cu preluarea prin care eu am înºelat Statul ºi Banca Naþionalã, atunci da,
aceasta înseamnã cã la preluare am fãcut fraude, dar nu la reescont.
De altfel, sunt douã operaþiuni, care trebuie eliminate: întâi, reescontul, ºi,
al doilea, însuºi preluarea, cãci cum foarte bine constatã chiar Comisia de
Anchetã, preluarea nu intereseazã pe Banca Blank, n-a fost fãcutã de Banca
Blank, iar efectele preluate de Stat au fost alese de Banca Naþionalã ºi
operaþiunea s-a fãcut între Stat ºi Banca Naþionalã. Comisiunea de Anchetã
chiar declarã cã operaþia preluãrii în sine n-are nimic a face cu Banca Blank.
Adversarul meu însã rãspunde: este vorba de finalitatea legii. Nu este
vorba de o responsabilitate pentru culpã, ci în cadrul scopului legii din 1930. ªi tot
330
domnia sa a adãugat: este vorba de scopul legii care nu este altul decât
stabilitatea monetarã ºi asanarea pieþei, prin urmare, întrucât acesta este scopul
avut în vedere, se poate constata o responsabilitate.
Cum adicã? De mine depinde dacã mãsurile luate de Stat duc la
stabilitatea monetarã, la asanarea pieþei? Stabilitatea n-a reuºit, nici astãzi.
Aceasta ar însemna ca toatã lumea sã plãteascã ºi sã fie vinovatã. De ce mã
apucã numai pe mine?
În felul acesta nu se poate afirma finalitatea unei legi. Finalitatea legii
înseamnã cu totul altceva. Aici poate aº fi de acord cu adversarii! Dacã
operaþiunea s-a fãcut fraudulos, în loc sã fie fãcutã pentru ajutorarea pieþei, s-a
fãcut ca sã-l ajute personal pe Aristide Blank, ºi el a scos beneficii, dacã se
dovedeºte mãcar un beneficiu de cinci parale, atunci, da.
Aceasta înseamnã finalitate. Sã nu denaturãm sensul cuvântului.
Aceasta înseamnã tocmai sã constatãm o culpã. ªi dacã este vorba sã
condamnãm Banca Blank ºi pe Aristide Blank, trebuie sã constatãm culpa în
sarcina Bãncii Blank ºi a lui Aristide Blank.
Dar, din întreaga teorie fãcutã de adversarii noºtri, trebuie sã reþin ceva:
recunosc ºi domniile lor nu numai cã nu este culpã contractualã, dar cã, în
realitate, nu se gãseºte niciun fel de culpã, cãci altfel n-ar fi fost nevoiþi sã recurgã
la o asemenea teorie a unei responsabilitãþi fãrã culpã.
În felul acesta ºi domniile lor ºi noi înlãturãm cu desãvârºire întreaga
construcþie juridicã ce nu este bine închegatã a Comisiunii de Anchetã ºi fiecare
în felul nostru vã propunem o altã construcþie juridicã. Aceea propusã de mine
este cã dumneavoastrã trebuie sã cercetaþi dacã existã prejudiciu, iar dacã
existã, nu ajunge numai sã existe, dar trebuie sã constataþi ºi culpa. Prejudiciul
trebuie în orice caz luat pe ziua de azi.
CONTINUARE DUPÃ AMIAZÃ LA ORA 4
331
ªedinþa din 20 decembrie 1941, dupã prânz
Dl. profesor Djuvara /în continuare/:

Am cãutat sã stabilesc cadrul în care judecaþi ºi am arãtat cã sarcina
noastrã, a avocaþilor, ºi a dumneavoastrã, este sã constatãm un prejudiciu ºi,
mai ales, o culpã. Prejudiciul trebuie constatat pe ziua de astãzi.
Chiar dacã ne-am pune în ipoteza unei culpe contractuale, ipotezã
absolut imposibilã faþã de textul legii, urmarea n-ar putea fi decât anularea
actului, restabilirea situaþiei. Or, cum situaþia nu se poate restabili în fapt, a trebuit
sã ajungem la acelaº rezultat: la fixarea valorilor bunurilor cedate pe ziua de
astãzi.
Dacã cumva ar putea trece prin mintea cuiva cã s-ar putea ajunge la
concluzia cã, printr-o culpã a pãrþii, scoaterea din obligo este ilegalã, încã ar fi
inconcludent pentru cã Statul n-ar putea sã þinã acest limbaj: banca este scoasã
din obligo, dar eu reþin toate bunurile. Tot ar trebui sã facem mãcar pe hârtie
socoteala – ce ar fi dacã bunurile ar fi socotite în activul bãncii, adicã ar trebui
fãcutã socoteala pe ziua de astãzi. De altfel, în materie de scoatere din obligo nici
mãcar nu poate sã intervinã ideea unei culpe. V-am arãtat care a fost teza
reprezentanþilor Statului: o responsabilitate fãrã culpã, bazatã pe finalitatea legii;
v-am arãtat ce se poate înþelege prin finalitatea legii în aceastã speþã ºi cã, în
niciun caz, o asemenea finalitate juridiceºte interpretatã nu poate duce la
concluziile pretinse de Stat.
În aceastã finalitate, colegul meu, reprezentant al Statului, spunea cã nu
intrã ajutorarea unor instituþiuni falimentare ºi care nu meritã sacrificii, sau ca sã
interpretez expresia domniei sale, nu intra ajutorarea unor mortãciuni. Vi s-a
arãtat cã Banca Blank n-a fost ºi nu este falimentarã. Dumneavoastrã sunteþi
juriºti ºi ºtiþi cã concordatul este pur ºi simplu un moratoriu care se acordã în
anumite condiþiuni, ºi este cu totul altceva decât falimentul. Iar dacã am
întrebuinþa cuvântul „faliment” nu în sens juridic, ci în sensul lui vulgar, nu se
poate socoti falimentarã o bancã ce ºi-a plãtit datoriile sutã în sutã.
Nu merita Banca Blank un asemenea ajutor? Dacã n-ar fi fost decât ce a
fost Banca Blank, o întreprindere cu o cifrã de afaceri în Þara Româneascã
atunci de 200 miliarde, ceea ce ar însemna astãzi, dupã expresia unui prieten,
„Au prix du beure”, astãzi 4-500 miliarde. Vã daþi seama ce însemnãtate are
aceastã instituþiune în economia þãrii? Se poate spune cã o asemenea
instituþiune nu merita un ajutor? Evident cã un asemenea rãspuns ar fi exclus. De
altfel, însãºi activitatea acestei instituþiuni, o operã cu adevãrat patrioticã merita
acest ajutor. Am arãtat, într-o ºedinþã trecutã, aceastã activitate consacratã chiar
de cuvintele Regelui Carol I; Cãile Ferate, apa de la Bucureºti, împrumuturile
Statului, toate acestea au fost realizate de aceastã bancã. N-am putut vorbi altã
datã de o altã chestiune care a fost ridicatã în urmã de avocatul Statului: s-a spus
cã Banca Blank este o bancã cu capital internaþional, ºi s-a citit dintr-o carte a
celebrului Victor Slãvescu, unde se spune, într-adevãr, cã Banca Blank este o
bancã cu capital internaþional.
În primul rând, aº pune în contradicþie afirmaþiunile adversarilor cu ei
înºiºi, pentru cã, la un moment dat, adversarii mei afirmã cã Banca Blank este o
bancã de familie. Dacã este bancã de familie, atunci nu poate sã fie bancã cu
capital internaþional. Dar, într-adevãr, aºa este, aceastã bancã are capital
internaþional, adicã majoritatea acþiunilor aparþineau unor strãini ºi afacerile se
fãceau cu strãinii, de la strãini lua bani. ªi ce fãceau cu ei? Fãcea ceea ce v-am
arãtat cã a fãcut, ridicând economia þãrii ºi realizând o operã naþionalã.
332
Se poate concepe în politicã ºi în principiu sã fie o greºealã existenþa unor

bãnci cu capital ºi relaþiuni mari internaþionale. Depinde. Graþie acestor relaþiuni
internaþionale a putut Banca Blank, prin persoana lui Aristide Blank, sã obþinã în
rãzboiul din 1916 împrumuturile de care aveam nevoie ca sã susþinem rãzboiul.
Prin urmare, iatã cã ºi aceastã afirmaþie trebuie fãcutã cu oarecare rezerve.
Dar este o crimã ºi o vinã care sã ducã la condamnarea de astãzi faptul cã
o bancã are capital internaþional? Niciodatã. De altfel, a se spune acest lucru ar fi
a se arunca oprobiul în mod neaºteptat ºi nedrept într-o serie de bãnci: citez
Banca Comercialã, bancã cu capital internaþional al cãrui conducãtor pânã acum
câtãva vreme a fost actualul guvernator al Bãncii Naþionale.
Însãºi dl. Victor Slãvescu, în depoziþia lui, aratã cã Banca Blank, deºi are
capital internaþional, a fãcut operaþiuni naþionale: „Din punctul de vedere al
principiilor, Banca Blank a contribuit la nostrificare, adicã la atragerea cãtre
economia naþionalã româneascã a industriilor din provinciile alipite.” Prin
urmare, nu trebuie sã se interpreteze, aºa cum s-a fãcut de adversari, cele scrise
de dl. Victor Slãvescu în cartea care a fost citatã.
Am încheiat cu prima parte a pledoariei. Am arãtat în aceste ultime
observaþiuni cã ºi acea finalitate de care vorbeau adversarii trebuie înþeleasã
altfel decât cautã dumnealor sã vã facã pe dumneavoastrã s-o înþelegeþi, ºi am
arãtat cadrele generale juridice ale procesului.
Nu se pot încerca aici, în mod concludent, pur ºi simplu dovezi ale unor
vicii de legalitate. Nu suntem în faþa a ceea ce se numeºte în doctrinã ºi existã în
Franþa sub o formã aparte, a unui contencios de legalitate. Nu. Dumneavoastrã
aveþi sã constataþi în fapt prejudiciul ºi culpa.
Aº fi însã incomplet dacã n-aº lua la rând nu numai toate acuzaþiunile cã
Banca Blank sau conducãtorii au comis acte culpoase, dar ºi toate acuzaþiunile
de ilegalitate care s-au adus pânã acum, fie de adversarii noºtri din instanþã, fie
de Comisia de Anchetã. Sã le vedem pe fiecare, pe scurt, pentru cã mi se pare
chestiunea aºa de clarã, încât cele mai multe din ele nici nu comportã discuþiuni
serioase.
Mai întâi, într-un pasaj incidental, Comisiunea afirmã ceva, dar nu în
concluzie, în motivare, ci în expunerea de fapte, afirmã ceva care a fost reluat de
adversar, de data aceasta ca un motiv al dreptãþii pretenþiunilor Statului; anume
cã art. 2, al. 2, ar fi prevãzut un plafon special, acela de care am vorbit când am
analizat legea, ºi cã Statul n-ar fi avut dreptul sã dispunã decât de 700 milioane,
iar în nici un caz de 1.008.000.000.
V-am arãtat cu prilejul analizei legii cã al. 2, art. 2, înþeles în mod normal –
cine nu vrea sã înþeleagã este altã socotealã – autorizeazã Statul sã facã preluãri
pânã la concurenþa sumelor care provin din operaþiunea stabilizãrii, prin urmare
ºi din economiile fãcute la art. 1. Aceasta în privinþa primului alineat, viciu de
legalitate care s-a afirmat. În orice caz, binevoiþi a reþine cã aici nu poate fi vorba
de o culpã a Bãncii Blank. Astãzi este discuþie între noi asupra sensului art. 2,
deºi sensul îmi pare clar. Dar atunci ce a putut sã fie culpa Bãncii Blank, dacã
Statul ar interpreta aºa dispoziþiunile legii, cum este, de altfel, normal.
În al doilea rând, se spune cã s-au luat de Stat efecte nestatutare.
Voi observa de la început, dupã cum, de altfel, voi avea cinstea sã
dovedesc ºi în fapt citind corespondenþele, cã toate efectele au fost alese nu de
noi, nu de Banca Blank sau conducãtori, ci de Banca Naþionalã. Prin urmare,
este complet neconcludent din punctul de vedere al vinei. Eu nu pot sã am nicio
culpã în aceastã chestiune, cu atât mai mult cu cât toate efectele preluate, afarã
de cel de 108 milioane, sunt efecte mult mai vechi, care n-au fost aduse la Banca
333
Naþionalã în vederea preluãrii – cum s-a insinuat de adversari. Nu aveþi decât sã

controlaþi actele. Este o chestiune care n-a fost nici mãcar contestatã de
Comisiunea de Anchetã. Dacã Banca Naþionalã a ales efectele cele mai slabe ºi
nu numai cã le-a transmis Statului, dar le-a transmis ºi fãrã garanþii, – nu-i fac
nicio vinã din aceasta pentru cã scopul preluãrii era tocmai sã uºureze ºi sã
clarifice situaþia Bãncii Naþionale, adicã Statul, iar nu Banca Naþionalã sã suporte
pierderile – dar nu se poate face vinã nici Bãncii Blank dacã Banca Naþionalã a
luat efectele cele mai slabe ºi numai pe acelea le-a trecut Statului ºi, în plus, chiar
aceste efecte slabe le-a transmis nude, desfãcute de toate garanþiile pe care le-a
reþinut ea, prin urmare reducându-le încã o datã ca valoare.
În ce consistã afirmarea cã aceste efecte erau nestatutare? Comisiunea
de Anchetã face aici o grosolanã eroare, în primul rând în ce priveºte numãrul
semnãturilor, spunând cã erau nestatutare, pentru cã nu aveau trei semnãturi.
Or, Banca Blank era din acelea care legalmente era autorizatã sã reesconteze
cu douã semnãturi. Acest este un lucru necontestabil, care, de altfel, nici n-a fost
repetat. Dacã este vorba de douã semnãturi, toate efectele reescontate ºi
preluate purtau douã semnãturi. Pânã ºi efectul de 108 milioane purta douã
semnãturi. La acest efect se face o confuzie: Banca Naþionalã dupã ce s-a
instalat la Banca Blank ºi a fãcut ea singurã plãþi, a impus Bãncii Blank sã-i dea
un efect cu douã semnãturi, semnãtura Bãncii Blank ºi aceea a Bãncii
Industriale. Aºa a cerut Banca Naþionalã, ºi aºa a fãcut Banca Blank. Prin
urmare, viciu de forme nu existã.
Se mai spune cã aceste efecte sunt fãrã cauzã. Sã ne înþelegem: ce
înseamnã efect fãrã cauzã în termen bancar? Desigur, nu este vorba de cauza
juridicã pentru cã juridiceºte poliþa nu are cauzã. Dacã un efect fãrã cauzã
înseamnã un efect dat de complezenþã. Evident cã dacã eu aº fi avut nevoie de
reescont la Banca Naþionalã ºi m-aº fi dus la un prieten pe care l-aº fi rugat sã îmi
semneze o poliþã, arãtându-i cã semnez ºi eu poliþa, luãm banii de la Banca
Naþionalã ºi apoi îi împãrþim, iar la platã vom vedea noi ce vom face, dacã îmi
semneazã poliþa aceasta este o poliþã de complezenþã. ªi, desigur, dacã Banca
Naþionalã vedea cã aºa se petrec lucrurile, era datoare sã nu primeascã la
reescont asemenea efecte.
Dar aºa a fost în speþã? Este vorba de poliþe date de Banca Industrialã.
Or, chiar adversarii spun cã Banca Industrialã avea o situaþie ºubredã din cauza
marii datorii pe care o avea la Banca Blank, pentru cã Banca Industrialã, cu un
capital la sfârºit de 100 milioane, a cumpãrat de la Banca Blank toate
participaþiunile ei industriale, a concentrat la ea toatã industria, ºi aceasta nu
este o poliþã de complezenþã. Adversarii noºtri cred cã, în operaþiunile
comerciale, trebuie neapãrat sã existe acte complexe. Dumneavoastrã ºtiþi cã în
materie comercialã se trateazã de sute de milioane la telefon. Ce forme se cer?
Sunt registre ºi scrisori, este lucru necontestat. În activul Bãncii Industriale erau
trecute acele industrii, iar în pasiv erau trecute la Banca Blank. De asemenea, în
registre se gãseºte ceea ce Banca Industrialã datora Bãncii Blank. Evident cã
era o datorie realã, ba chiar aduceþi acuzarea astãzi cã era prea mare. Ei bine,
Banca Industrialã a semnat poliþe tocmai în aceastã calitate. Nu avea de la
început poliþe, dar datoria era realã, nu era fictivã.
Se mai afirmã în aceastã privinþã cã Banca Industrialã ar fi fost creatã
tocmai ca sã se poatã reesconta asemenea efecte. Este direct copilãresc sã
afirmi cã, la 1921, când s-a înfiinþat Banca Industrialã, dl. Aristide Blank, în
calitate de viitor conducãtor, se gândea cã la 1930 o sã fie o preluare de
portofoliu ºi a înfiinþat la 1921 aceastã Banca Industrialã ca sã obþinã, la 1930,
334
reescont în vederea preluãrii. Este direct copilãresc ºi, totuºi, aceastã afirmaþie
se face.
Sã presupunem cã Banca Industrialã n-ar fi existat. Ar fi fost acelaº lucru:
reescontul tot se fãcea. Banca Blank era creditoare a industriilor ei pe care le
alimenta. Acolo se duceau banii Bãncii Blank ºi, de aceea, nu se putea ajunge la
o lichiditate fiindcã trebuia ca aceste industrii sã trãiascã cãci, altfel, pierderile ar
fi fost ºi mai mari ºi pentru bancã ºi pentru economia naþionalã. Aceste industrii
erau persoane juridice fiecare în parte ºi fiecare în parte putea da semnãturã,
care alãturi de aceea a Bãncii Blank sã fie puse pe efectele reescontate la Banca
Naþionalã. Iatã la ce se reduce acuzaþia cã Banca Industrialã ar fi fost înfiinþatã cu
scopul de a se putea obþine a doua semnãturã pe efectele reescontate.
De altfel, aceste efecte n-au fost depuse ca la alte instituþii pe care le-aþi
judecat, în vederea preluãrii, la Banca Naþionalã, ci erau depuse de mult la
Banca Naþionalã, afarã de efectul de 108 milioane, care s-a dat în condiþiunile pe
care vi le-am arãtat. Aceasta se vede ºi din adresele Bãncii Naþionale din 27
august ºi 18 septembrie 1931, în care se aratã cã este vorba de efecte vechi
posedate de Banca Naþionalã.
Banca Industrialã nu avea capital? Are datorii mari, în special la Banca
Blank, dar nu are capital? O sutã de milioane înseamnã cã nu ai capital? Toate
industriile care i s-au trecut nu reprezintã capital? Ce a fãcut ea însã? Cu
capitalul ei de 100 milioane – ºi de aceea o conducea Banca Blank – a cumpãrat
de la Banca Blank industrii într-o valoare mult mai mare, dacã nu mã înºel pânã
la 2 miliarde, ºi a rãmas datoare la Banca Blank. Aceasta este situaþia realã. Iatã
ce trebuie sã constataþi referitor la aceastã Bancã Industrialã, cu adaosul cã, la
început, ea a fost consideratã ca o admirabilã, ca o instituþiune foarte solidã ºi
bunã ºi cã, în urmã, din ea, Banca Naþionalã a pompat tot activul ºi numai atunci
a rãmas fãrã nimic. De aceea, în momentul când s-a fãcut preluarea celor 600
milioane, într-adevãr, Banca Industrialã nu mai avea nimic, pentru cã cedase tot
activul Bãncii Naþionale, ºi aceasta înseamnã cã Banca Naþionalã ºtia perfect
care este consistenþa în acel moment a Bãncii Industriale ºi a efectelor preluate
ºi, prin urmare, nicio vinã nu se poate aduce Bãncii Blank, Bãncii Industriale sau
conducãtorilor acestor instituþiuni.
A treia acuzare, din punctul de vedere al formei; cã, în ce priveºte
îndeplinirea condiþiunilor statutare, raportul de anchetã aratã cã n-ar fi fost efecte
pe trei luni.
Toate efectele erau cu scadenþã de trei luni, însã se întâmpla – cum ni se
întâmplã ºi nouã când ne împrumutãm – ca efectele sã fie prelungite la scadenþã.
Formal însã erau efecte pe trei luni.
Altã acuzare: aceste efecte nu erau lichide, adicã debitorii nu erau
solvabili.
În aceastã privinþã, dacã debitorii erau mai mult sau mai puþin solvabili,
cine avea sã judece? Cel care cumpãra la reescont, adicã Banca Naþionalã.
Dacã socotea cã efectul nu are bonitate, nu avea decât sã-l refuze. Din moment
ce l-a primit la reescont ºi nu se dovedeºte în aceastã privinþã nici un dol ºi nicio
fraudã din partea celuia care l-a dat, rãspunderea, dacã existã, nu poate cãdea
decât asupra aceluia care l-a primit. Din depoziþiile de martori veþi vedea cã la
BNR existã un serviciu de scont care examineazã fiecare efect în parte ºi pentru
fiecare se face un raport amãnunþit cãtre Comitetul de Scont. Cine putea sã aibã
mai bine informaþiuni asupra întregii pieþe decât Banca Naþionalã care aduna
toate aceste informaþiuni prin relaþiunile ei de la toate instituþiunile bancare?
Deci, când Banca Blank a vândut – cãci acesta este reescontul – Bãncii
335
Naþionale poliþele, dacã poliþele aveau mai mult sau mai puþinã bonitate, aceasta
nu importã din punctul de vedere al formei. Era de datoria Bãncii Naþionale, dacã
credea de cuviinþã, sã refuze asemenea efecte. Dar, în fapt, desigur cã Banca
Naþionalã nu numai de la Banca Blank, dar din toate pãrþile a primit ºi efecte fãrã
bonitate în vederea reescontului. De ce? Era crizã, ºi dacã Banca Naþionalã n-ar
fi ajutat atunci piaþa, s-ar fi întâmplat mult mai multe cataclisme decât cele care s-
au întâmplat. Era de datoria ei sã ajute instituþiuni serioase. Banca Blank nu este
mortãciune. O bancã care, trecând prin încercarea grea prin care a trecut, îºi
plãteºte, totuºi, sutã la sutã datoriile, era desigur o bancã care trebuia menþinutã
ºi ajutatã. Iatã dar cã ºi din acest punct de vedere, dacã se afirmã un viciu de
formã al reescontului, el nu se poate rãsfrânge asupra Bãncii Blank nici la
preluare, pentru cã am arãtat cã preluarea s-a fãcut printr-o selecþie operatã de
Banca Naþionalã care a trecut efectele pe urmã la Stat, operaþiune pe care chiar
Comisia de Anchetã a avut obiectivitatea s-o constate – Banca Blank n-a avut
niciun fel de amestec. Prin urmare, nu poate fi vorba de un viciu de formã.
Se mai articuleazã iarãºi în privinþa conformitãþii efectelor reescontate cu
statutele Bãncii Naþionale cã s-ar fi dat Bãncii Blank un reescont care întrecea
plafonul Bãncii Naþionale. Ce înseamnã aceasta? Organele interne ale Bãncii
Naþionale statornicesc de la începutul anului, însã fãrã sã se lege prin aceasta,
un plafon de reescont. Dacã în cursul anului se întâmplã împrejurãri
neprevãzute, poate sã schimbe plafonul, fie în mai mult, fie în mai puþin.
Comisiunea de Anchetã care ne aduce acuzarea depãºirii plafonului, nu ne aratã
nici care era plafonul, nici întrucât a fost el depãºit în operaþiunile cu Banca
Blank. Nici noi nu ºtim care era plafonul, cãci este o chestiune internã a Bãncii
Naþionale. Cum este posibil ca sã fim acuzaþi de un asemenea viciu? Dacã
Banca Naþionalã a gãsit de cuviinþã sã primeascã efecte peste plafonul pe care
ea însãºi l-a stabilit, aceasta înseamnã cã ºi-a schimbat plafonul, lucru pe care
eu nu puteam sã-l ºtiu, pentru cã stabilirea plafonului nu ni se comunicã. Este o
operaþiune care priveºte numai BNR, ºi în niciun caz nu poate fi adusã ca un viciu
de formã în sarcina Bãncii Blank sau a conducãtorilor ei.
O altã acuzaþiune care se aduce este lipsa ratificãrii din partea Consiliului
de Miniºtri.
În aceastã privinþã aflãm o deosebire între ceea ce citim în raportul de
anchetã ºi ceea ce au spus reprezentanþii Statului astãzi. Comisiunea de
Anchetã, printr-o eroare grosolanã de fapt, a contestat existenþa acestor avize
ale Consiliului. Adversarii noºtri de astãzi nu s-au mai pus pe acest teren, n-au
contestat existenþa, dar au spus cã trebuia o ratificare din partea Consiliului de
Miniºtri, nu numai o autorizare.
V-am arãtat de ce în aceste condiþiuni este tot una dacã dai o autorizare
sau o ratificare. Am analizat aceastã chestiune, nu mai revin asupra ei.
Argumentul formulat de reprezentantul Statului nu este un argument care sã
ducã la soluþionarea pricinei.
S-a mai spus iarãºi cã acest aviz al Consiliului de Miniºtri era nevoie sã se
dea ºi la preluare – ºi aici a fãcut o greºealã ºi Comisia de Anchetã ºi
reprezentanþii Statului. V-am citit legea ºi v-am arãtat cã, la preluãri, legea nu
prevede acest aviz, ci numai la convenþiunile ºi tranzacþiunile cu debitorii. Or, la
aceste tranzacþiuni ºi convenþiuni avem pretutindeni, fãrã nicio excepþie,
aprobarea Consiliului de Miniºtri, dupã cum avem întâmplãtor ºi la unele din
operaþiunile preluãrii, deºi în mod inutil.
Comisiunea de Anchetã face o eroare de fapt, spunând cã, pentru cele
300 milioane ale aºa zisei prime tranºe, n-ar exista ratificarea Consiliului de
336
Miniºtri ºi scoaterea din obligo. Vã voi citi acest jurnal ºi veþi vedea cã ºi acolo se
prevede scoaterea din obligo.
De asemenea, Comisiunea mai zice cã convenþiunea principialã din 19
august 1931, prin care Statul se angaja faþã de BNR sã facã o convenþiune
specialã cu Banca Blank, n-are jurnal al Consiliului. Veþi vedea îndatã cã are.
În realitate pentru cele 108 milioane, unde dupã cum ºtiþi BNR a decis
toatã operaþiunea, Statul a refuzat aprobarea timp de doi ani, dar, la sfârºit, a dat-
o ºi pe aceea. Prin urmare, toate operaþiunile din toate punctele de vedere sunt
corecte juridiceºte, cerinþele legii fiind îndeplinite. Eu vã voi arãta acum în ce
consistã aceste jurnale ale Consiliului de Miniºtri:
La prima tranºã, jurnalul din „Monitorul Oficial” din 29 iulie 1930
autorizeazã Ministerul de Finanþe a cumpãra de la BNR Institutul de Arte Grafice
„Cultura Naþionalã” pe preþul de Lei 201 milioane. Trebuie sã ºtiþi cã aici nu intrã
editura ºi cãrþile. Ministerul de Finanþe va plãti suma în timp de 15 ani.
Mai trebuia scoaterea din obligo aici când cumpãra „Cultura Naþionalã”?
Desigur cã nu.
Dar a rãmas o diferenþã de 98 milioane asupra cãreia iatã ce citesc în
„Monitorul Oficial” din 25 februarie 1931: „Consiliul de Miniºtri în ºedinþa de la 31
decembrie autorizeazã Ministerul de Finanþe sã facã cu Banca Blank o
convenþiune prin care sã se preia un portofoliu de 98 milioane cu caracter
industrial preluat din portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale.” Cu alte cuvinte,
Statul preluase, desigur cã acolo nu avea nevoie de jurnal al Consiliului,
preluase 98 milioane.
Acum vine Banca Blank ºi face cu Statul una din acele convenþiuni ºi
tranzacþiuni prevãzute prevãzute de lege, banca oferã 133 milioane portofoliul
agricol, care interesa Statul nu ca bancher, ci pentru cã Statul vroia sã ajute
agricultura. Banca Blank i-a dat mai mult decât 98 milioane, i-a dat 133 milioane.
„Se vor libera Bãncii Blank efectele de 98 milioane ºi Banca Blank prin
aceasta va fi scoasã din obligo”.
Cu alte cuvinte, a intervenit o tranzacþie prin care Consiliul de Miniºtri a
cunoscut-o, prin care Banca Blank a dat mai mult decât era obligatã ºi în schimb
a fost scoasã din obligo. Aceasta, pentru prima tranºã.
Pentru a doua tranºã, a intervenit întâi convenþiunea de principii din 19
august 1931, prin care între altele se prevede ºi ajutorarea Bãncii Blank cu
scoaterea din obligo a ei, pânã la suma de 600 milioane. Convenþiune de principii
între Stat ºi Banca Naþionalã. Banca Blank nu mai apare, dispoziþia referitoare la
Banca Blank este o dispoziþie trecutã incidentã pentru cã aceastã convenþie are
de obiect asanarea întreagã a pieþei în acel moment, între altele se va face ºi
acest lucru cu Banca Blank, scoaterea din obligo. Convenþiunea de principii este
fãcutã cu Banca Naþionalã la 19 august 1931.
Dl. Preºedinte:
În privinþa preluãrii acestei a doua tranºe de 600 milioane, cine a luat
iniþiativa? Statul? Banca Naþionalã?
Dl. avocat Djuvara:

Veþi vedea din corespondenþele ce voi citi, cã Banca Naþionalã a cerut ºi
cã au fost lungi discuþii, Statul n-a vrut sã preia, a fost o târguialã întreagã, Statul
a spus cã dã numai 500 milioane, Banca Naþionalã a spus cã nu se poate, cã
trebuie sã-i dea 600 milioane etc. Aceasta este realitatea. Pânã la sfârºit, Statul a
primit. Cã o fi fost ºi Aristide Blank sã vorbeascã ba cu ministrul, ba cu
337
guvernatorul, nu poate sã fie o vinã de vreme ce nu i se imputã cã a înºelat pe

vreunul din ei.
Avizul Consiliului de Miniºtri, referatul semnat de dl. ministru Argetoianu,
iatã ce spune: „Domnilor Miniºtri, prin convenþiunea încheiatã la 19 august dintre
Stat ºi Banca Naþionalã creditoare la Banca Blank ... aceastã operaþie urmeazã
sã se execute prin înlocuirea portofoliului imobilizat al Creditului Industrial ...
Banca Naþionalã comunicã Ministerului de Finanþe compoziþia portofoliului
imobilizat ... Statul va încheia în urmã convenþiuni speciale...”
Pe baza acestui referat, deci cu scoaterea din obligo, Consiliul de Miniºtri
în ºedinþa din ... autorizeazã Ministerul de Finanþe sã încheie convenþii.
Iatã cum s-au petrecut lucrurile cu tranºa a doua, ºi în aceastã privinþã mai
avem un aviz al Consiliului de Miniºtri care, în executarea acestui prim-jurnal,
face convenþiunea cu Banca Industrialã, lãsând de o parte complet Banca Blank,
care era scoasã din obligo: „În executarea convenþiunii din 7 octombrie 1931 –
aceea prin care este scoasã Banca Blank din obligo – face tranzacþia cu Banca
Industrialã care va fi unica obligatã” pentru cã Statul þinea ca, în loc sã aibã mai
mulþi debitori, sã-i concentreze pe toþi în unul singur, care sã dea ipoteci ºi gajuri
asupra tuturor bunurilor, iatã ºi acest jurnal dat pe baza referatului ministrului de
Finanþe Mironescu, despre care nu se poate spune cã ºi el a fost pungaº în
aceastã chestiune, jurnal prin care operaþiunea se dovedeºte a fi din punct de
vedere formal în perfectã regulã: „pe baza avizului Bãncii Naþionale ºi a jurnalului
Consiliului de Miniºtri nr. ... Ministerul de Finanþe a rãscumpãrat un portofoliu de
..., renunþând la girul Bãncii Blank”. Mai departe se specificã în ce consistã
portofoliul în toate amãnuntele.
Iatã, prin urmare, cã jurnale ale Consiliului de Miniºtri existã. În aceste
jurnale, ºi în special în rapoartele care le însoþesc, s-a arãtat exact despre ce
este vorba. Consiliul de Minºtri n-a dat o autorizaþie în alb, de principii, Statului,
aceea ar fi fost ilegalã. El a ºtiut despre ce este vorba, i-a dat, cum se spune în
termen juridic, o procurã specialã, iar nu o procurã generalã. În aceste
împrejurãri, este indiferent dacã jurnalele au fost fãcute înainte sau dupã act.
Principalul este sã nu fie o autorizaþie în alb, o procurã care sã lase Statul sã facã
ce pofteºte. Nu. S-a precizat despre ce este vorba ºi în ce condiþiuni sã se facã
fiecare act. Prin urmare, obiecþiunea care s-a adus cã legea cere o ratificare ºi, în
fapt, s-a dat o autorizare, nu este concludentã. Autorizaþia, într-adevãr, n-ar fi fost
suficientã dacã ar fi fost o autorizaþie în alb. Dar v-am arãtat cã nu acesta este
cazul.
În fine, pentru tranºa din urmã, de 108 milioane, Banca Naþionalã a fãcut
toate operaþiile, ea a impus un efect semnat de Banca Blank ºi Banca Industrialã,
pe care l-a luat în reescontul ei în contul datoriei pe care ea a impus-o Bãncii
Blank ºi s-a ajuns în felul acesta la discuþiuni între Stat ºi Banca Naþionalã.
Dl. Preºedinte:
Comisiunea de Anchetã nu face nicio menþiune despre acest gest al
Bãncii Naþionale cã s-a instalat la Banca Blank ºi a fãcut plãþi...
Dl. avocat Djuvara:

Vã voi citi acte din dosar din care se vede acest lucru. De altfel, nici nu mai
avea cine sã conducã Banca Blank, o conducea Banca Naþionalã.
Este adevãrat cã Statul fãgãduise cã va susþine ºi va despãgubi Banca
Naþionalã de orice va face pentru ajutorarea creditului, ºi, pe baza acestei
fãgãduinþe, s-a instalat Banca Naþionalã la Banca Blank pentru a plãti pe
338
deponenþii care se îngrãmãdiserã. Dar când a venit apoi Banca Naþionalã ºi a

cerut ca Statul sã preia efectul, noul ministru de Finanþe de atunci, Madgearu,
care de multe ori era încãpãþânat, a rãspuns: „eu nu vreau sã ºtiu ce s-a fãcut, n-
am nicio obligaþie”. ªi au trebuit corespondenþe timp de doi ani pânã când, în
sfârºit, ministrul de Finanþe – tot Madgearu – a trecut operaþiunea prin Consiliul
de Miniºtri ºi, de data aceasta, nu este contestabilã ratificarea operaþiei.
Aceastã operaþie s-a transformat pe urmã într-o nouã convenþie sau
tranzacþie cum zice legea, pentru cã efectul de 108 milioane semnat de Banca
Blank ºi Banca Industrialã, aºa cum a cerut Banca Naþionalã, a fost garantat
printr-o serie de efecte, creanþe, conturi curente, acþiuni în justiþie ºi hotãrâri
judecãtoreºti, iar pentru acoperirea eventualelor pierderi, linia feratã Buzãu-
Nehoiaºu.
ªi aici, Comisiunea de Anchetã gãseºte un viciu de formã. Ea zice: cum a
putut Statul sã preia nu efecte, ci creanþe, conturi curente, acþiuni în justiþie ºi
hotãrâri judecãtoreºti?
Eroare profundã de fapt. Statul n-a preluat creanþe, conturi curente,
acþiuni în justiþie ºi hotãrâri judecãtoreºti, Statul a preluat un efect cu douã
semnãturi ºi pe urmã l-a schimbat printr-o convenþie sau tranzacþie cum era
dreptul lui, cu aceste creanþe, conturi curente etc., plus Buzãu-Nehoiaºu, ceea
ce evident era dreptul lui sã facã conform legii, care vorbeºte de orice fel de
convenþiuni sau tranzacþiuni.
O altã acuzare de ilegalitate care se aduce este cã, în privinþa celor 108
milioane, Banca Naþionalã n-a fãcut un referat asupra situaþiei ºi încasãrilor cum
prevede art. 6 ºi 7 din lege. Era vorba de efectul de 108 milioane care aþi vãzut în
ce condiþiuni s-a dat.
Statul ºtia perfect despre ce era vorba. Era inutil orice referat suplimentar.
Comisiunea de Anchetã se agaþã ºi spune cã este o formã care trebuia
îndeplinitã.
Sã zicem cã s-a cãlcat legea. Care este consecinþa? Este acesta un viciu
atât de grav pentru a se ajunge la nulitate? Statul ºtia de ce este vorba, ceea ce
se vede din toatã corespondenþa. Mai era absolutã nevoie de încã o formã în
plus? ªi totuºi, ºi acesta este un motiv de nulitate în cadrul acuzaþiilor aduse de
Comisiunea de Anchetã. La urma urmelor, ce sunt eu de vinã? Puteam eu sã
impun Bãncii Naþionale ce forme sã facã ºi ce hârtii sã trimitã la Minister? Mi se
dovedeºte mie, Bãncii Blank sau conducãtorilor, vreo vinã? Aceastã micã
iregularitate nu este cu nimic concludentã în fapt.
A ºasea ilegalitate care se afirmã în ce priveºte formele operaþiunilor, este
scoaterea din obligo. Comisiunea zice: rãu a fãcut Statul cã a scos din obligo
Banca Blank, nu trebuia s-o scoatã din obligo, este un viciu de formã.
V-am arãtat cã asemenea vicii nu sunt concludente în cauzã pentru cã
legea din 1940 nu dã dreptul la o acþiune în anulare pentru vicii de formã sau de
fond, ci cere, pur ºi simplu, sã se constate prejudicii ºi culpã. V-am mai arãtat,
analizând legea din 1930, cã, pe baza acestei legi, Statul avea dreptul sã
consimtã la sacrificii, acesta era chiar scopul legii în vederea asanãrii creditului ºi
a însãnãtoºirii lui. Iarãºi, v-am arãtat cum legea din 1936 a consfinþit toate
convenþiunile fãcute pe baza legii din 1930. Veþi zice: dar legiuitorul din 1940 le
pune din nou în discuþie! Ei bine, nu este aºa. Legiuitorul din 1940 spune cã
competenþa Comisiunii se va manifesta pe temeiul legilor din 1930 ºi 1936. Prin
urmare, legiuitorul din 1940 a consfinþit legile din 1930 ºi 1936 ºi v-a dat
dumneavoastrã indicaþiuni cã tot ceea ce s-a fãcut pe baza acestor legi este bine
fãcut. Dumneavoastrã nu aveþi sã discutaþi decât dacã este prejudiciu sau culpã.
339
Apoi, cum poate sã fie vorba de un viciu de formã în ce priveºte scoaterea

din obligo, când, cum v-am dat exemplul cu „Cultura Naþionalã”, totul s-a terminat
cu tranzacþii prin care Banca Blank, sau Banca Industrialã sau alþi debitori, a dat
ceva în schimb Statului, iar acesta, în schimbul acestor bunuri, a scos Banca
Blank din obligo. Eu datorez cuiva o sumã de bani, îi dau ceva în schimb, un bun.
El mã iartã de datorie ºi mã scoate din obligo. Este un do ut des. Asemenea
convenþiuni ºi tranzacþii nu mai pot fi puse în discuþie. ªi acestea au avut loc la
toate tranºele ºi cu acea ocazie s-a operat scoaterea din obligo. Prin urmare, în
niciun caz, scoaterea din obligo nu poate fi pusã în discuþie. De altfel, dacã este
un sacrificiu din partea Statului aceastã scoatere din obligo, asemenea sacrificii
le gãsim în toatã legislaþia timpurilor de atunci. Gândiþi-vã la vremurile care erau
atunci: toatã grija legiuitorilor mergea spre debitori. Eu eram în Parlament ºi am
avut de luptat cu Guvernul, care atunci nu se gândea la creditori, ci numai la
debitori. ªi cred cã eu am avut dreptate. Totuºi, au trecut o serie de legi care au
reprezentat ruina creditorilor, ceea ce numai pentru binele creditului acestei þãri
ºi al mersului economiei naþionale nu putea sã fie. Se puteau gãsi în alte feluri
despãgubirea creditorilor ºi, în orice caz, cu uºurarea debitorilor, dar nu prin
asemenea lovituri masive date creditului. Fapt este cã toatã grija legislaþiei de
atunci, începând cu guvernele þãrãniste ºi apoi cu acela al lui Iorga, a mers
pentru debitori ºi s-au fãcut sacrificii imense. Nu mai vorbesc de legea
conversiuni datoriilor agricole, care întâi a fost încercatã de dl. Argetoianu ºi apoi
i s-a dat o formã definitivã de un guvern antrenat de aceleaºi greºeli, cum am
atras la vreme atunci atenþia forurilor competente. Ce a fost aceasta altceva
decât grija pentru menþinerea creditului? Statul a dat sume mari. Creditul public a
fost ºi el obiectul unor dispoziþiuni speciale prin care Statul fãcea sacrificii pe care
le cunoaºteþi, în legea de lichidare a datoriilor. Aceastã grijã spre debitori a mers
nu numai în materii agricole, dar în toate pãrþile, la moratorii, la imposibilitatea
pentru creditori de a-ºi executa debitorul, legi care mergeau pânã la absurd ºi
care puneau în absolutã imposibilitate pe creditor sã-l execute pe debitor.
Concordatul preventiv ºi moratoriul aveau aceeaºi tendinþã.
Este de mirare atunci cã Statul a încercat sã ajute în acea vreme ºi pe
acest mare debitor care este Banca Blank? Fiind vorba de o atât de însemnatã
instituþie, Statul a gãsit de cuviinþã cã ea nu trebuie sã se prãbuºeascã ºi cã
trebuie sã se facã un sacrificiu pentru aceasta. ªi dacã acest sacrificiu era fãcut
– cum spunea Madgearu – cu obiectivitate, Banca Blank n-ar fi cãzut ºi sacrificiul
Statului era mai mic.
Cu aceasta, am fãcut turul tuturor acuzaþiilor referitoare la viciile de
legalitate. Încã o datã, nici una din aceste afirmaþiuni nu este concludentã, cãci
nu este vorba sã aflãm dacã actele încheiate au vreun viciu din punct de vedere
legal, pentru cã un asemenea viciu ar avea de consecinþã juridicã numai
anularea actelor. Or, nu aceasta a urmãrit legiuitorul din 1940, ci el a urmãrit
stabilirea unei culpe ºi a unui prejudiciu.
De aceea, trec acum la culpã pentru ca apoi sã vorbesc de prejudiciu.
Culpa. Ce a afirmat Comisiunea de Anchetã ca fiind culpã în sarcina
Bãncii Blank ºi a conducãtorilor ºi ce au afirmat ºi adversarii noºtri de astãzi?
În raportul Comisiunii gãsesc cã, pe baza depoziþiei domnului Costin
Stoicescu la începutul anului 1930, Banca Blank a fãcut stãruinþe prin
conducãtorii ei ca sã i se acorde un credit de 800 milioane de cãtre Banca
Naþionalã, în reescont.
Ce se întâmplase? O spune ºi domnul Costin Stoicescu, ºi o spune toatã
lumea: era run-ul care începea. Banca trebuia ajutatã. Este natural cã Banca
340
Naþionalã, când se întâmplã asemenea fenomene, sã intervinã ca sã ajute

bãncile respective. Conducãtorii trebuia sã se ducã sã spunã Bãncii Naþionale ce
se întâmplã.
ªi s-au dat credite în reescont în valoare de 800 milioane la începutul
anului. N-am vreme sã citesc toate actele, dar este interesant sã urmãriþi
corespondenþa lui Auboin în care se aratã cã, în urma acestui credit dat de Banca
Naþionalã, run-ul s-a oprit ºi Banca Blank ºi-a îndeplinit toate obligaþiunile, s-a
restabilit toatã situaþiunea ºi Banca Blank a redevenit normalã, ba chiar la
sfârºitul anului reescontul ei se redusese la 240 milioane, o cifrã minimalã dacã
vã gândiþi cã, în anii precedenþi, Banca Blank avea credite pânã la un miliard de
reescont pe an. Prin urmare, pentru aceste 800 milioane nici nu trebuia
insistenþe, pentru cã era natural ca ele sã fie aprobate. ªi cu toate cã, pânã la
sfârºitul anului, situaþia ajunsese admirabilã, numai 250 milioane reescont,
totuºi, Comisiunea de Anchetã trage de aici concluzia cã este o situaþie
anormalã.
Fireºte, a fost un run. ªi a mai fost ºi altceva: Banca Blank, care îºi
imobilizase capitalurile în diferite industrii ºi întreprinderi, n-a fãcut numai
operaþiuni pur bancare, financiare, ea nu mai avea lichiditate, ºi îi era fricã. Dar
de aici o culpã împotriva Bãncii Blank ºi a conducãtorilor este imposibil de
conceput. ªi gãsesc în raport o frazã care întrece mintea omeneascã: „Dupã ce
Banca Blank a beneficiat de acest credit de 800 milioane, în loc sã-ºi mãreascã
lichiditatea, a fãcut faþã unor angajamente în strãinãtate”. Dar pentru ce am luat
banii? Ca sã-mi plãtesc datoriile. Sã nu plãtesc pe cele din strãinãtate? Sã
compromit nu numai creditul meu, dar sã compromit creditul întregii þãri ºi sã nu
fac faþã datoriilor din strãinãtate? Pãi, prima mea obligaþie era sã salvez aceste
lucruri. Nu ºtiu prin ce minune, Comisia de Anchetã face din aceasta o crimã.
Mai adaugã Comisiunea cã, în acest moment, Banca Blank a înfiinþat
sucursale ºi a mai adunat bani.
Complet inexact. Banca Blank avea un mare numãr de sucursale, dar nu
le-a înfiinþat atunci. ªi celelalte bãnci mari, ca de pildã Banca Româneascã,
aveau atâtea sucursale. Dar ce se putea cere Bãncii Blank? În mod normal, un
singur lucru: ea avea dificultãþi în lichiditate, ºi se putea cere sã nu-ºi mai
agraveze situaþia, ci, din contrã, sã lichideze ce se poate. Lichidarea însã nu
depindea de ea; trebuia sã gãseascã amatori sã-ºi vândã bunurile, ceea ce nu
era uºor. ªi nici pe nimica nu vroia sã le dea.
Se putea cere, prin urmare, ca Banca Blank sã nu-ºi îngreuneze situaþia
prin noi operaþiuni de imobilizare. Am depus un tablou din care se vede cã Banca
Blank ºi-a redus volumul afacerilor în tot acest timp, ºi-a restrâns operaþiunile
tocmai când trebuia. În ce consistã acuzarea? Care este vina? Care este culpa?
Se mai aduce acuzaþia cã din aceastã sumã de 800 milioane, Banca
Blank a întrebuinþat anumite sume în întreprinderile sale. Ba bine cã nu. Erau
fabrici care cereau cumpãrãturi, trebuia plãtiþi lucrãtorii. Statul nu-ºi mai plãtea
furniturile. Ce trebuia sã facã? Sã închidã toate întreprinderile? Desigur cã nu, ºi
atunci iatã de ce apare ca un act de bunã gospodãrie cã întrebuinþa în
întreprinderile sale din sumele acestea.
Toate aceste fapte, de altfel, nu au nicio concludenþã, dar le menþionez ca
sã nu rãmânã nici cea mai micã umbrã de îndoialã asupra exactitãþii ºi a
adevãratei lumini în care trebuie sã fie pusã problema.
Tot în aceastã ordine de idei, vin acum la faimoasele bilanþuri între 1926-
1930. Toatã pledoaria distinsului meu adversar a rulat asupra acestor bilanþuri.
341
Sã zicem cã Banca Blank a fãcut bilanþuri false. Problema este dacã a

înºelat Banca Naþionalã sau dacã la preluare a înºelat Statul. Desigur, voi arãta,
n-au fost bilanþuri false; dar, chiar dacã ar fi fost, aceasta era o chestiune între
bancã ºi acþionarii sãi. În zadar s-a fãcut o pledoarie atât de inimoasã ºi
tendenþioasã, cã n-are absolut nicio concludenþã în cauzã.
Dar, ca sã vedeþi cum s-a apreciat atunci cã acele bilanþuri erau
nesincere, sã vedeþi ce interesant este la ce se apreciazã nesinceritatea, ba se
spune cã este un gol de un miliard, ba 1.800.000.000, ba cã banca a avut
pierderi, ba cã singurul bilanþ real este cel al concordatului cu o pierdere de 184
miliarde.
Care este adevãrul? Desigur cã acolo au fost informaþiuni greºite date de
cineva care vroia cu orice preþ, dintr-o rãsturnare personalã, sã rãstoarne Banca
Blank. De altfel, dacã singurul bilanþ real a fost cel cu pierderea de 184 milioane,
la un activ ºi pasiv de circa 4 miliarde, aceastã cifrã înseamnã o nimica toatã,
reprezintã 1½%. Aceasta nu înseamnã cã Banca era în pierdere. Puteþi
dumneavoastrã sã apreciaþi toate bunurile Bãncii Blank fãrã sã faceþi o
aproximaþie, nu de 1 sau 3%, dar de 15 sau 20%? Puteþi sã spuneþi cã acest
imobil valoreazã 100 de milioane ºi nu valoreazã 130 milioane sau 80 milioane?
Era o chestiune de apreciere. Greutatea era o greutate de lichiditate, banca nu
avea bani realizaþi cu care sã plãteascã. Aceasta s-a dovedit mai apoi, când,
dupã insistenþele încãpãþânate ale domnului Aristide Blank, s-a fãcut
concordatul sutã în sutã ºi Banca Blank ºi-a îndeplinit toate obligaþiile.
De altfel, ceea ce intereseazã este dacã Banca Naþionalã ºtia de situaþia
realã a Bãncii Blank. Se putea ca Banca Naþionalã sã nu ºtie, când ea avea la
dispoziþie toate mijloacele de investigaþie ºi când avea Banca Blank de clientã de
ani de zile cu reesconturi care mergeau pânã la 1 miliard pe an? Aºa de oarbã a
fost Banca Naþionalã, nu putem crede acest lucru.
Dar sã presupunem cã ar fi fost neregularitãþi în bilanþ. Vã atrãgeam
atenþia cã, în alte þãri ºi chiar la noi, toate bãncile în momente de crizã îºi
mãsluiesc puþin aparenþele, ºi nu numai bãncile, dar toate instituþiile private,
chiar cel mai înfloritoare. Ele nu aratã totul. Nu este nevoie sã alarmeze publicul
în momente de crizã. Ba ceva mai mult: asemenea lucruri inexacte sunt impuse
uneori chiar de legiuitor. Legea conversiunii îngãduia þinerea în activ a pierderilor
debitorilor, în speranþa câºtigurilor viitoare. Ce este aceasta decât un bilanþ
nesincer? De asemenea, legea întreprinderilor de asigurare, modificatã în 1937,
menþine în activ pierderile din diferenþele de curs la poliþele în valutã strãinã. Le
menþine în activ în speranþa altor câºtiguri ulterioare. Legea bancarã are
dispoziþiuni similare referitoare la dobânzile creanþelor dubioase. Trebuie sã ne
mãsurãm cuvintele când aducem acuzaþiuni atât de grave Bãncii Blank.
Dar însãºi Comisiunea de Anchetã spune cã faptul acestor bilanþuri
nesincere n-are nicio concludenþã.
În legãturã cu aceste bilanþuri s-au brodat ºi alte lucruri, s-a vorbit de niºte
cecuri fãrã acoperire, lucru, în aparenþã, foarte grav.
A emis Banca Blank 400.000 lire sterline fãrã acoperire?
Ce se întâmplase în realitate? Între oamenii de afaceri, între bãncile mari,
acoperirea se face prin credite. Zilnic se fac transferuri ºi se trag cecuri în felul
acesta de la o bancã la alta, fãrã sã se mai intereseze banca dacã are provizion
sau nu. Banca Blank, cum fãcea ºi Banca Româneascã ºi toate bãncile din
strãinãtate, nu se mai interesa dacã mai avea provizion sau nu, ºtia cã Banque
de Paris et des Pays Bas îi face credit, trãgea un cec, niciodatã nu s-a întâmplat
sã i se refuze plata. S-a întâmplat însã cã, la un moment dat, în mod brusc,
342
Banca Naþionalã a refuzat sprijinul Bãncii Blank. Bineînþeles, lucrul

acesta s-a aflat imediat în strãinãtate ºi în acel moment cecurile pornite la Londra
n-au mai fost onorate la prezentare. Dar din cauza cui? Din cauza Bãncii
Naþionale, care fãcea o propagandã pânã ºi în suburbiile Bucureºtiului împotriva
Bãncii Blank ca s-o facã sã cadã. Vã închipuiþi ce a fost în strãinãtate ºi atunci,
bineînþeles, Bank of England a trimis o adresã la Bucureºti, arãtând cã Banca
Blank a avut niºte cecuri fãrã acoperire.
Acestea sunt cecurile fãrã acoperire. Nu este nicio operaþiune nepermisã
sau delictualã. De altfel, ele au fost acoperite în urmã cu prisosinþã. Este vorba
de 400.000 lire sterline din care s-au ºi achitat 55.000. Fãrã acoperire le-a
achitat, cãci exista creditul pânã în clipa când s-a aflat cã Banca Naþionalã
retrage tot sprijinul Bãncii Blank. Aceasta este operaþiunea ºi sã nu se facã cu
vorbe mari atmosfera care s-a încercat sã se facã aici. De altfel, toatã aceastã
afacere este o afacere lãturalnicã, adusã în discuþie aici numai pentru atmosferã,
cãci ea nu are nicio concludenþã în rezolvarea acestui proces.
Din toatã pledoaria talentatului meu adversar Opriº, se invocã bilanþuri
din 1925, 26 ºi 27, care n-au nici nicio legãturã cu procesul de faþã. De
asemenea, domnia sa face critici bazat pe rapoartele unora din inspectorii Bãncii
Naþionale. Personal, am toatã stima pentru aceºti domni. Dar sã vã fereascã
Dumnezeu sã cãdeþi pe mâna unui asemenea contabil, mai ales când ºtie cã are
ocazia sã fie pe placul guvernatorului sau al conducerii bãncii, dacã te strânge cu
ºurubul. În raportul lor nu existã afirmaþie care sã nu fie tendenþioasã. Nu v-am
mai arãtat ce înseamnã acest raport. Despre Buzãu-Nehoiaºu se socoteºte cã
este rãu trecut în bilanþ cu 20 milioane, cã este un activ falsificat ºi, de aceea, se
reduce la valoarea lui realã de 3 milioane, pentru cã aceasta este valoarea
nominalã a acþiunilor. Iatã valoarea – pentru cã vorbim despre valori – a acestui
raport. „Discom-ul”, care aducea anual 150 milioane ºi reprezenta peste 1
miliard, este trecut în bilanþ cu 339 milioane, iar domnul Nestorescu îl reduce la
158 milioane, prin urmare la ceea ce raporta numai pe un an. Parcul Jianu este
rãu apreciat, ºi s-a fãcut caz, s-a mers pânã la Auboin care, neºtiind situaþia, a
crezut cã este colosal apreciat ºi, de aceea, a fost redus la nu ºtiu cât. Despre
splendidul imobil al Bãncii Blank, care este trecut însã în bilanþ cu un leu, despre
aceasta nu se spune nimic. Acolo nu s-a putut gãsi o supraevaluare.
Asemenea rapoarte este evident cã nu pot fi luate în serios. A fi luate în
serios, ar însemna a necinsti obiectivitatea unei instanþe judecãtoreºti. De altfel,
ºtiþi cã este vorba de niºte rapoarte fãcute de terþi sub ordinele unui interesat,
fãrã prestare de jurãmânt, în care eu n-am fost chemat sã mã apãr ºi sã vãd
despre ce este vorba. Încã o datã, trebuie sã ºtiþi cum lucreazã aceºti inspectori,
de altfel foarte capabili în branºa lor de contabilitate purã, dar sã nu-i luaþi
niciodatã ca magistraþi. Am cunoscut ºi din practica mea de avocat felul lor de a
lucra de îndatã ce îi scoþi din contabilitate ºi au un interes cât de mic sã fie
agreabili superiorilor lor.
S-a mai vorbit de bilanþuri interne ºi bilanþuri externe. Eu am fost în consilii
de administraþii la atâtea întreprinderi, n-am vãzut una la care sã nu fie ºi un
bilanþ intern ºi unul extern. Depinde ce înþelegeþi prin aceasta. Îmi fac bilanþul
meu pentru mine ºi apoi îl aranjez, îi dau faþada pentru public. Cã Aristide Blank
sau altul din direcþiune trimitea notiþe la contabilitate în care îºi fãcea observaþii
asupra posturilor din bilanþ, aceasta nu constituie o vinã, este din contrã un lucru
foarte normal.
S-a mai afirmat cã au fost cheltuieli secrete. Vã rog sã vã interesaþi la
toate întreprinderile din Þara Româneascã dacã nu sunt cheltuieli secrete ºi la
343
cât se ridicã. Din nefericire, aºa este în Þara Româneascã. La una din societãþile
la care am fost eu, am vrut sã tai aceste cheltuieli secrete. Ei bine, imediat am
avut pierderi care s-au ridicat pânã la sute de milioane. Aºa este la noi, nu existã
întreprindere care sã nu aibã cheltuieli secrete.
ªi adãugau adversarii mei: de unde ºtiu cã domnul Tabacovici nu s-a
înfruptat ºi el de acolo?
Eu îl întreb: de unde ºtie cã s-a înfruptat? Când veniþi cu asemenea
acuzaþiuni grave, aduceþi cel puþin o dovadã. Ca sã vã facã impresie, au luat
cheltuielile secrete pe nu ºtiu câþi ani în urmã ºi v-au arãtat dumneavoastrã cifra.
Dacã veneau cu o sutã de ani în urmã, vã închipuiþi ce cifre puteau scoate.
Ba chiar s-a mers ºi cu insinuãri foarte grave: afaceri de devize. Chiar
dacã nu sunt concludente, asemenea insinuãri nu sunt permise. Trebuie sã
aduci dovada. Dacã crezi cã este cazul sã pierzi vremea acestei Comisiuni ºi mie
cu asemenea chestiuni, pretinzând cã Aristide Blank s-a jucat pe marginile
Codului Penal, dovedeºte-o. Este posibil ca un avocat serios sã facã asemenea
afirmaþii? Când afirmi aceste lucruri, eºti obligat sã le dovedeºti, bineînþeles dacã
intrã în cadrul competenþei acestei Comisiuni. Dar, dacã nu este în cadrul acestei
competenþe, dacã nu dovedeºti, nu þi-e permis sã faci asemenea insinuãri. Cel
mult, du-te la Parchet. Nu este permis, de dragul de a câºtiga un proces în
favoarea Statului, sã vii pur ºi simplu sã spui fãrã sã dovedeºti cã Aristide Blank
s-a plimbat pe marginea Codului Penal.
S-a mai adus acuzaþia cã nu s-a executat convenþiunea din 19 august
1931, referitoare la 600 milioane, care prevedea între altele cã acþionarii Bãncii
Blank, care erau sub conducerea lui Aristide Blank, trebuia sã-ºi depunã
acþiunile la Stat, sã numeascã un administrator. În fapt, acþionarii ºi-au depus
acþiunile ºi au pus la dispoziþie ºi numirea unui administrator delegat. Prin
urmare, nicio culpã, ºi totuºi Comisiunea are aerul sã scoatã ºi de aici o culpã.
S-a mai spus cã Rist ºi Auboin ar fi afirmat cã Banca Blank nu trebuie
ajutatã, cã Banca Blank n-a dat informaþiuni complete. Ce se înþelege prin
aceasta? Banca Blank venea ºi spunea domnilor Rist ºi Auboin cã Parcul Jianu
valoreazã atâta, Buzãu-Nehoiaºu atâta, Cultura Naþionalã atâta etc. Dar venea,
pe de altã parte, Nestorescu ºi spunea cã nu valoreazã atâta cât arãta Banca
Blank. ªi Rist ºi Auboin au dat crezare inspectorului, închipuindu-ºi probabil cã el
este la fel cu cei din Anglia ºi Franþa, care trebuie crezuþi.
De asemenea, se aduce acuzaþia cã nu m-am conformat programului de
lichidare.
Toate acestea sunt inexacte. Ei au fost aceia care au propus preluarea de
600 milioane. La 6 august, Auboin cere pentru asanarea Bãncii Blank
1.500.000.000. De asemenea, Auboin aratã cã Banca Naþionalã a fost aceea
care a ales portofoliul preluat, lucru de altfel pe care-l constatã ºi raportul
Comisiei de Anchetã.
Corespondenþa care s-a urmat în aceastã privinþã este extrem de
sugestivã. La 28 iunie 1931, Auboin scria guvernatorului Angelescu:
„Ce qui est le plus grave, c’est que, non seulement les 4 milliards d’effets
qui seront cédés à l’Etat comprennent une large part d’immobilisation complètes
et même un chiffre élevé de pertes mais encore qu’il restera un effort très
important à faire pour ramener le portefeille conservé...
Cependant les résultats prévus, en ce qui concerne le rétablissement de
la Banque Nationale sur une base saine par la Programme de Stabilisation sont
loin d’être etteints d’une manière satisfaisante.”
344
În altã scrisoare cãtre Manoilescu din 24 iulie 1931, aceasta dupã ce se

dãduserã cele 800 milioane, tot Auboin aratã:
„Le résultat des mesures prises c’est d’ailleur encourageant, puisque les
retraits massifs de dépôts ont été rapidement ennrayés...”
Iar apoi, adaugã:
„Certaines progres ont été faits dans ce sens et c’est ainsi que les
principales banques de Bucarest ont remboursé des effets immobilisés ou à trop
lonque échéance admis précédemment à escompte de la BNR...” /Citate din
scrisori Auboin/.
Nu este o vinã pe care o aduce, este numai o recunoaºtere cã nu s-a putut

lichida numaidecât, cum ar fi fost bine sã lichideze:
„Il’est devenu évident également que la banque eprouvait de plus en plus

de difficulté à présenter à la BNR des effets d’une qualité non seulement
satisfaisante, mais acceptable...”
ªi nu ºtia Banca Naþionalã cã efectele sunt slabe? Iatã corespondenþa

unui om ca Auboin, care vorbeºte în numele Bãncii Naþionale ºi aratã precis cã
se ºtiau foarte bine aceste lucruri. ªi aceasta în iulie 1931. Aristide Blank spunea
cã nu trebuie sã fie îngrijorare, cã sunt rezerve letente. Dar nu era crezut de
nimeni. Auboin, într-o notã din 30 iulie 1931, spune:
„L’etat pourrait accepter de racheter au tittre de portefeuille immobilisé,

par exemple 600 millions de la créance de la BNR.”
Auboin ca expert tehnic se gândea sã ajungã la o soluþie ºi preconiza între

altele preluarea a 600 milioane de cãtre Stat:
„La seule possibilite parrait être que l’Etat donne à la Banque Naþionale
une aide indirecte pour lui permettre de faire les avances qui seraient
nécessaires.”
Iatã cum a izvorât ideea celor 500 milioane. Poate cã Aristide Blank nici nu
se gândea la aºa ceva. Propunerea a fost a lui Auboin. Mai departe, când a fost
vorba de acordul de principii de la 19 august, el a fost precedat de un proiect
redactat de Auboin în care aratã:
„Dans le but d’eviter dans les circonstances actuelles une chute de la

banque, dans l’intérêt des déposants et du marché tout entier, l’Etat et la Banque
Nationale conviennent de prendre les mesures suivantes:...”
ªi urmeazã toate detaliile acelei convenþiuni pe care nu vi le mai citesc.

Cine a propus? Dl Auboin. La aceeaºi datã, domnia sa aratã:
„L’administration de la Banque Blank, la Banque Nationale et l’Etat

prendront toutes les mesures utiles pour eviter, dans toute la mesure du
possible, des retraits de dépôts pendant cette periode transitoire.”
Acest proiect de acord nu este însã numai opera lui Auboin, ci este opera
345
întregii Bãnci Naþionale, cãci el este în acelaºi timp adoptat de comitetul Bãncii
Naþionale. Domnul guvernator Manoilescu, la 4 august, scria ministrului cã este
absolut necesarã o intervenþie a Statului ºi cã de aceea s-a întocmit alãturatul
proiect de convenþiune, acela care s-a tradus pe urmã în convenþiune. Iar
Ministerul de Finanþe rãspunde la 6 august:
„Domnule Guvernator, sunt în principiu de acord cu stipulaþiunile

proiectului de convenþiune ... afarã de cifra de 600 milioane pe care propun sã se
reducã la 500 milioane...”
La aceasta Banca Naþionalã rãspunde cã este o imposibilitate sã se

reducã la 500 milioane ºi cere ca neapãrat sã se dea 600 milioane.
Prin urmare, Banca Naþionalã se tocmeºte cu Statul la 7 august, iar la 12
august Ministerul de Finanþe, printr-o adresã cãtre BNR, consimte la suma de
600 milioane.
Iatã adevãrata origine a acestei tranºe de 600 milioane.
S-a spus cã Auboin era contra ei. Iatã ce spune el, la 6 august:
„J’ai l’honneur de vous communiquer mon accord sur ce projet, dont

nous avons d’ailleurs délibéré ensemble.”
De asemenea, s-a redactat un protocol de ºedinþã în prezenþa domnilor

Argetoianu, Manoilescu, Auboin, Oscar Kiriacescu, N. Bãlãnescu, Buzdugan,
Costin Stoicescu, unde se aratã: „Luându-se în discuþie situaþiunea creatã
marilor bãnci prin ultimele evenimente”.
Iar mai departe, Banca Naþionalã insistã pe lângã Stat, arãtând „este de
datoria Statului sã vinã în ajutorul bãncilor pentru o cât mai mare lichiditate”, cum
era ºi natural. ªi, totuºi, mi se aduce mie învinuirea cã am fãcut manopere
dolosive.
La 18 august, în Consiliul Bãncii Naþionale, se aratã cã „Dl. Guvernator
face cunoscut Consiliului cã, faþã de situaþia creatã marilor bãnci prin retragerile
de depuneri din ultima vreme, trebuie sã se ia mãsuri.”
La 19 august, guvernatorul trimite ministrului textul definitiv al
convenþiunii, spune:
„Vã trimitem textul definitiv al convenþiunii, ... Banca Blank ne-a

prezentat o situaþie internã de bilanþuri din care rezultã cã aceastã bancã are
însemnate pierderi ºi cã situaþia ei realã este departe de a corespunde cu
bilanþurile publicate.”
Aceasta înainte de a se face convenþiunea de principiu. Se mai poate veni

sã se vorbeascã de bilanþuri mãsluite? Pãi, mai sincer nu se putea. Poate cã au ºi
exagerat funcþionarii Bãncii Blank când au arãtat situaþia rea Bãncii Naþionale,
deºi Aristide Blank spunea cã are rezerve latente ºi meritã sã fie ajutatã. În orice
caz însã, Banca Blank a prezentat Bãncii Naþionale un tablou cu pierderile
însemnate ºi în care arãta cã bilanþurile publicate nu sunt reale. Aceasta înainte
de 19 august. Am ascuns eu ceva? N-a ºtiut Statul ºi Banca Naþionalã care era
situaþia? Care este culpa? Cu ce a înºelat Banca Blank buna credinþã a Bãncii
Naþionale sau a Statului? Nu existã nici cea mai micã urmã de culpã.
Nu vreau sã vã obosesc, veþi binevoi sã citiþi expunerea de motive a legii
bancare a domnului Victor Slãvescu, citiþi-o în întregime ºi veþi vedea cauzele
situaþiei care au dus la aceastã nenorocire a Bãncii Blank, o aratã ministrul în
346
mod amãnunþit; acolo unde este vorba de reorganizarea bãncilor aratã pricinile:
modul cum bãncile au fost duse sã facã nostrificarea industriilor, a dus la lipsa de
lichiditate ºi la pierderi. Nu uitaþi între altele cã Statul nu-ºi plãtea datoriile, ceea
ce era încã o cauzã.
Dar ia sã vedem ce spun martorii:
Virgil Madgearu:
„Banca Naþionalã a comunicat Ministerului de Finanþe la sfârºitul anului

1929 un tablou al portofoliului socotit de ea drept imobilizat, totalizând circa
3.376 milioane lei. Luând contact imediat cu conducerea Institutului de
Emisiune, am ridicat chestiunea suportãrii riscurilor eventuale, deoarece eram
informat cã, în portofoliul Bãncii Naþionale, cu toate cã prin operaþiunile
preliminare stabilizãrii se decisese amortizarea din fondurile proprii a unei pãrþi
din pierderile constatate, rãmãseserã efecte care cuprindeau pierderi vituale...”
În ce priveºte al. 2, art. 2, domnia sa aratã:
„Aceastã dispoziþiune menitã sã permitã intervenþiunea excepþionalã pe

piaþa financiarã în scopul sprijinirii bãncilor aflate în dificultate de plãþi, se explicã
prin apariþia la începutul primãverii 1930 a primelor fenomene de crizã, de
neîncredere în solvabilitatea bãncilor, constând în retrageri precipitate de
depuneri...
S-a prevãzut avizul obligator al Bãncii Naþionale pentru rãscumpãrarea
efectelor neaflate la BNR la data stabilizãrii ºi s-a limitat totalul, acceptabil numai
în mãsura resurselor disponibile din fondul creat de planul de stabilizare.”
Iatã cum aratã autorul legii exact ceea ce spuneam ºi noi, ºi cum se
dezminte ceea ce spuneau adversarii noºtri. Afirmaþia cã Statul nu putea sã
foloseascã toate disponibilitãþile din planul de stabilizare, este, prin urmare,
inexactã. „Intervenind panica bancarã din primãvara 1930 s-a impus unele
intervenþiuni în sprijinul unor instituþii de credit.”
În ce priveºte „Cultura Naþionalã”, martorul aratã:
„Preluarea de cãtre Monitorul Oficial a unei fabrici gata instalate este un

mare avantaj.
...Guvernul a înzestrat în felul acesta Statul cu cel mai însemnat institut
tipografic, realizând ºi avantajele de a concentra tipãriturile administraþiunilor
publice la Imprimeria Statului.
...Am cerut apoi de la Banca Blank ºi linia Buzãu-Nehoiaºu. Am mai
obþinut în schimbul efectului de 108 milioane ºi altele ... Am motive sã cred cã
lupta între Ministerul de Finanþe ºi guvernatorul Bãncii Naþionale din acel
moment, a fost sursa unor grave erori în legãturã cu tentativele ºi acþiunea de
asanare a Bãncii Blank.”
Iar domnul Victor Slãvescu aratã care este trecutul Bãncii Blank, aºa de
util þãrii pentru nostrificarea industriilor, ºi mai aratã cã ºtia cã, ºi în alte þãri, în
Austria, Germania ºi Italia, Statul a intervenit cu sume masive pentru a salva
bãncile mari.
Domnul Costin Stoicescu, cel mai aprig acuzator al Bãncii Blank, spune:
„Cu ocazia discuþiilor care au avut loc în aceastã privinþã s-a discutat cu
Statul bonitatea întregului portofoliu al Bãncii Blank ... S-a considerat cã ar fi o
necesitate de ordin superior ca Banca Blank sã fie ajutatã a-ºi consolida ºi uºura
lichiditatea, acea bancã fiind, dintre toate bãncile de þarã, aceea care avea cele
347
mai numeroase ºi cele mai însemnate depozite ... În urma cãderii Bãncii Franco-
Române ºi apoi a Bãncii Generale a Þãrii Româneºti, panica printre depunãtori
extinzându-se, Banca Blank s-a resimþit ºi a trebuit sã facã faþã unor retrageri de
depuneri foarte însemnate, din ce în ce mai presante...
În acel moment, mai multe alte bãnci s-au gãsit în situaþia de a nu putea
face onoare semnãturii lor puse pe cecuri vândute Bãncii Naþionale, între altele
Banca Berkowitz, Banca de Agriculturã ºi Export...
Având Ministerul Finanþelor continuu preocupat de situaþia generalã a
pieþei ºi a bãncilor, care erau asaltate de depunãtori, am insistat zilnic ca sã se
continue acordarea de noi credite Bãncii Blank...
La începutul lunii iunie 1931, angajamentele de reescont ale Bãncii
Blank erau de circa 350 milioane lei. În urma cãderii Bãncii Generale Române,
angajamentele au crescut în cursul lunii iunie cu alte circa 100 milioane lei. La 30
iunie 1931, angajamentele ei crescuserã la 807 milioane lei...
În acelaºi timp, Banca Blank prezentând portofolii din ce în ce mai fãrã
valoare ºi situaþia acestei bãnci devenind în mod notoriu din ce în ce mai criticã, i
s-au cerut explicaþii ºi detalii asupra situaþiei ei reale. Dintr-o situaþie a
participãrilor a participãrilor industriale ale Bãncii Blank, rezultã cã, încã de la 31
decembrie 1930, banca avea pierderi mãrturisite de ea însãºi, de 635.858.000 la
aceste participaþiuni...
Consilierul tehnic ... era de pãrere cã Banca Blank nu putea decât: sau
sã-ºi depunã bilanþul imediat, luându-se mãsuri pentru a se para repercusiunea
pe piaþã sau sã se ia mãsuri de conservare la acea bancã, care sã permitã
prepararea unei refaceri, au cel puþin o lichidare ocultã. Aceasta a doua soluþie
nu era posibilã decât cu ajutorul Statului, aici Banca Naþionalã a României, nici
vreo altã bancã privatã, neputând lua asupra sa pierderile.”
Iatã de unde a pornit soluþia care s-a luat ºi de ce s-a luat aceastã soluþie.
În rãspunsul sãu de la 7 august 1931, Banca Naþionalã aratã cã nu poate conveni
la acele modificãri /este vorba de reducerea de la 600 milioane la 500 milioane/.
ªi aratã chiar cã suma prevãzutã de 600 milioane nu este suficientã, ci cã mai
trebuie încã 400 milioane vânzãri noi, ºi nici acestea nu sunt suficiente.
La 12 august, Ministerul de Finanþe consimte la 600 milioane ºi, în
consecinþã, la 12 august 1931, guvernatorul împreunã cu consilierii tehnici au
plecat la Sinaia pentru a conferi cu dl. ministru de Finanþe ºi a-i comunica
hotãrârea Comitetului.
Domnilor, este o persoanã la care se face mereu aluzie în acest proces,
ca unul care ar fi influenþat soluþiunile, este vorba de fostul rege.
Curios. Afacerea cu „Cultura Naþionalã” a fost încheiatã înainte de venirea
lui. Iar dupã venire, a îngãduit cãderea Bãncii Blank în condiþiunile nedrepte aºa
cum s-a întâmplat. Aristide Blank a afirmat pe cuvânt de onoare cã nu avea nicio
relaþie cu el personal, nu i-a dat niciodatã bani, o singurã datã la Paris i-a cerut
70.000 franci, pe care însã nu i-a dat pentru cã, între timp, i-au venit bani.
Domnul Costin Stoicescu însã credea cã Aristide Blank este protejatul
fostului rege ºi aratã cã la Castelul Peleº „a apãrut la un moment dat însãºi dl.
Aristide Blank”. Eu cred cã este o eroare a aceluia care a dictat aceastã depoziþie
a domnului Costin Stoicescu, pentru cã eu ºtiu cã dl. Costin Stoicescu este un
om care nu minte. Comitetul de Direcþie trebuia sã aºtepte rãspunsul în casa
ministrului, prin urmare dl. Costin Stoicescu a rãmas în casa ministrului de
Finanþe, la Palat s-au dus ceilalþi, adicã guvernatorul, consilierii tehnici etc., de
unde ºtie atunci dl. Costin Stoicescu cã la Palat a apãrut dintr-odatã Aristide
Blank?
348
Dl. Preºedinte:
Acestea sunt afaceri posterioare tranºei...
Dl. avocat Djuvara:

Din august 1931. Aþi vãzut cât de scurt am fost în ºedinþa trecutã, dar sunt
acum dator, când am ultimul cuvânt, sã nu las nicio îndoialã în sufletele
dumneavoastrã.
Consilierul tehnic a dat urmãtorul rãspuns pe care dl. Costin Stoicescu îl
caracterizeazã de surprinzãtor: „Je n’ai pas le goût des catastrophes”. Eu nu
gãsesc deloc surprinzãtor un asemenea rãspuns. Dar era, într-adevãr, cineva
care avea gustul catastrofelor.
Iatã, în câteva cuvinte, ce se poate desprinde din depoziþia domnului
Costin Stoicescu. Se vede de aici cã ajutorarea Bãncii Blank, ºi în special
referitoare la cele 600 milioane, este opera Bãncii Naþionale ºi ea s-a fãcut nu în
interesul personal al Bãncii Blank, ci într-un interes general.
Nu mai analizez depoziþia martorului Bãlãnescu, vã pot spune doar cã
domnia sa gãseºte vinovat în primul rând pe Rege, tot Guvernul, Banca
Naþionalã, pe toþi strãinii care intraserã în þarã, stabilizarea este vinovatã de toate
nenorocirile, dl. Auboin în frunte, Banca Franþei ºi, probabil, toate bãncile de
emisiune din Europa, ºi chiar din toatã lumea.
Avem o altã serie de depoziþii pe care, din nefericire, nu vi le pot citi. Dl.
Burillianu aratã cã Banca Blank nu se putea amesteca în alegerea portofoliului la
preluare, dl. Oþoiu aratã cã alegerea efectelor se fãcea de inspectorii Bãncii
Naþionale. Domnul Argetoianu spunea cã nu are cunoºtinþã cã Banca Blank sau
dl. Tabacovici sã fi intervenit în vreun fel pentru preluarea portofoliului ºi nici
altcineva din direcþia Bãncii Blank, tot domnia sa spune cã în operaþiunea de
asanare numai Banca Naþionalã avea iniþiativa ºi asanarea se fãcea în interesul
Statului ºi economiei naþionale, fãrã niciun interes personal urmãrit.
În depoziþia preþioasã a domnului Angelescu, domnia sa aratã cã, în
momente de panicã ... conducerea Bãncii Naþionale este forþatã sã fie mai puþin
rigidã în judecarea portofoliului care i se prezintã, cã politica noastrã era lipsitã
de directive, cã acestea sunt realitãþi de care sã se þinã seama ºi, în cele mai
multe cazuri, admiterea la scont a unui portofoliu mai puþin indicat susþine o
instituþie folositoare economiei ºi împiedicã de multe ori cãderea altora care la
început nu erau ameninþate; în momente de panicã, golurile pe care le lasã
retragerea depozitelor forþeazã conducerea Bãncii Naþionale sã fie mai puþin
rigidã în judecata portofoliului care i se prezintã la reescont”.
Dl. Radu Romanescu, ºeful Serviciului Preluãrilor de la Ministerul de
Finanþe, aratã cã toate efectele erau indicate numai de Banca Naþionalã ºi cã, la
preluãri, erau ºi unele la care Statul cunoºtea foarte bine insolvabilitatea
debitorilor.
În sfârºit, o serie de alþi martori aratã cum se fãcea reescontul. Reescontul
se fãcea aºa: se trimitea global suma la Banca Naþionalã ºi Banca Naþionalã
aproba sau refuza. De multe ori efectele refuzate erau din nou trimise ºi le
aproba. Toþi martorii spun cã este un serviciu special la Banca Naþionalã ºi cã, în
niciun caz, Banca Blank n-a intervenit vreodatã în aceastã operaþie.
Acum, cu ce este vinovat Aristide Blank personal?
A demisionat în octombrie 1931, înainte de tranzacþia din 1932 cu cele
600 milioane ºi înainte de operaþiunea cu cele 108 milioane. ªi, apropo, de acele
108 milioane, mi-aþi cerut sã vã arãt un act din care se vede cã Banca Baþionalã a
plãtit suma la ghiºeele Bãncii Blank...
349
Dl. avocat Opriº:

Noi recunoaºtem acest lucru.
Dl. avocat Djuvara:

De vreme ce recunoaºteþi, nu mai este nevoie sã arãt.
Aristide Blank, prin urmare, nu putea sã inducã Statul în eroare cu nimic ºi
nici Banca Naþionalã. El n-ar putea fi, de altfel, fãcut rãspunzãtor – cum foarte
bine spunea dl. Veniamin – decât de fapte pe care nu le-a îndeplinit ca mandatar.
Eu, când am de a face cu reprezentantul unei bãnci, nu sunt faþã în faþã cu el
personal, sunt faþã în faþã cu banca. Dacã el m-a înºelat, m-a înºelat banca.
Când începe rãspunderea? Dacã, pe lângã actul pe care îl face ca mandatar al
bãncii, mai face un alt act care nu este în cadrul mandatului ºi prin care aduce o
daunã. Numai aºa poate sã fie rãspunzãtor dupã dreptul comun. Legiuitorul din
1940 n-a abrogat toate legile. Din contrã, le-a menþinut ºi, prin urmare, a
menþinut ºi acest principiu elementar de drept. De aici, urmeazã cã conducãtorul
nu poate fi responsabil decât dacã în afarã de cadrul actelor fãcute ca mandatar,
poate sã fie culpabil de altceva. Dar asemenea fapte, în special în ce priveºte pe
dl. Aristide Blank, nicãieri nu se articuleazã.
„Insistenþe”? V-am mai spus: este natural ca un director al unei bãnci sã
facã insistenþe în folosul bãncii, cu condiþia ca ele sã nu aibã ceva ilegal sau
culpos. Ei bine, nu se afirmã cu nimic cã aceste insistenþe sunt ilegale ºi
culpabile. De altfel, Comisiunea de Anchetã constatã cã domnul Aristide Blank
împreunã cu ceilalþi au semnat procese-verbale în Consiliul de Administraþie ºi în
Comitetul de Direcþie, prin care s-au luat dispoziþiuni în numele bãncii. Pentru
asemenea acte fãcute în numele bãncii de Comitet, niciunul dintre membri
comitetului nu poate fi fãcut rãspunzãtor, dacã nu se afirmã ºi se dovedeºte vreo
culpã specialã care sã iasã din cadrul mandatului ºi pentru care el sã poatã fi
fãcuþi rãspunzãtori.
„Aristide Blank beneficiar” este un alt aspect sub care este învinovãþit de
Comisia de Anchetã. V-am arãtat cã majoritatea acþiunilor nu o avea. Cã avere
importantã nu are, are mai puþin, mult mai puþin decât probabil fiecare dintre
dumneavoastrã.
Cã a luat dividende nu-l acuzã Comisiunea de Anchetã, ci numai unul
dintre inspectori vorbeºte despre aºa ceva. V-am arãtat într-o ºedinþã trecutã, nu
numai cã avea un drept, dar avea chiar datoria sã ia asemenea dividende la
acele puþine acþiuni pe care le avea. De altfel, dacã este vorba cã a luat dividende
ºi aceasta este vina lui, atunci trebuia sã fie condamnat la acele dividende, iar nu
la 800 milioane.
Mai este acuzat prin acel raport fãrã însemnãtate, dar plin de venin, cã a
fãcut afaceri pe seama Bãncii Blank. S-a vorbit de adversarii noºtri de o datorie
pe care o avea personal Aristide Blank pentru Societatea „Lugano”, dar care a
fost achitatã. Actele sunt la dosar, iar un expert contabil ne aratã cã a fost
achitatã, printr-o platã fãcutã de Banca Naþionalã Bãncii Blank, încã din 1927.
E învinovãþit apoi cã ar fi fãcut afaceri cu o fabricã de hârtie din
Câmpulung. Este adevãrat cã a vândut Bãncii Blank acþiunile cu 1.000 lei, dar
Banca Blank le-a revândut la rândul ei cu 2.000 lei acþiunea.
A fãcut afaceri cu „Cultura Naþionalã”? A cheltuit aproape 400 milioane, a
vândut-o bãncii cu 200 milioane ºi banca a revândut-o Statului tot cu 200
milioane.
Prin urmare, culpã nu existã. Trec la prejudicii.
V-am fãcut, într-o ºedinþã trecutã, analiza prejudiciului ºi am arãtat cã,
350
dacã luãm valorile de astãzi cum sunt apreciate de experþi, rezultã o pierdere
pentru Stat de 4%, în timp ce la alte instituþiuni, ca de pildã Banca Generalã,
pierderile au fost de 90%, iar la Banca Agricolã 80%. Prin urmare, o pierdere de
4% nu este o pierdere serioasã.
V-am arãtat apoi cã chiar acea cifrã este inexactã, fiindcã a fost obþinutã
pe baza unor expertize extrem de severe ºi cã dacã facem mai exact calculul
constatãm nu numai cã Statul n-a avut pierderi, dar a avut chiar beneficii. ªi apoi
chiar dacã ar fi acea pierdere, este imposibil sã se evalueze un complex de
bunuri ca acelea cedate, fãrã o aproximaþie nu de 4% ºi de cel puþin 10 sau 20%.
De altfel, chiar expertizele numite de aceastã Comisiunea se bat cap în cap, ca
sã vedeþi cã chiar experþii nu se pot pune de acord în mod precis pe aceastã
sumã.
Prejudiciu nu existã. Dar chiar dacã ar fi, invocam gestiunea deplorabilã a
Statului. De vinã sunt cei care au fãcut acea gestiune, nu Statul însuºi, dar, în
niciun caz, nu pot sã fiu eu fãcut rãspunzãtor de o asemenea gestiune. Apoi mai
invoc, chiar dacã ar fi o pierdere oricât de mare ar fi, Statul m-a lãsat sã merg la
concordat cu sutã în sutã; dacã eu fãceam un concordat cu 65%, în acest
concordat intra ºi toatã datoria Statului. Cred cã, în aceastã privinþã, juridiceºte
este ºi o obiecþiune definitivã.
De asemenea, n-am fãcut concordat agricol unde, dintr-un condei, aº fi
putut reduce datoria la nimica toatã.
În fine, mi s-a mai luat „Discom-ul” ºi sarea. Juridiceºte, „Discom-ul” ºi
sarea reprezintã o chestiune separatã. Dar, în ce priveºte concordatul comercial
ºi cel agricol, situaþiuni definitive în care eu am intrat ºtiind cã nu datorez nimic
Statului, peste acestea nu se poate trece. Dacã aveai vreo pretenþie, trebuia sã
mi-o spui atunci. Am plãtit la atâþia creditori întreaga datorie sutã în sutã. Dacã
ºtiam cã te am ºi pe dumneata, plãteam numai 85%, ceea ce era extrem de
onorabil.
S-au adus anumite obiecþiuni expertizei ordonate de dumneavoastrã
asupra „Culturii naþionale”. S-a spus, între altele, cã, în registrele ei, „Cultura
Naþionalã” este trecutã cu 62 milioane. Ei bine, putea sã fie trecutã ºi cu un leu,
fiindcã nu are importanþã ce este trecut în registre contabile. Importanþã are
valoarea realã. Or, valoarea realã este aceea a unei fabrici în funcþiuni. Una este
sã dai maºini separat ºi alta este sã dai o fabricã montatã. V-am citit chiar
depoziþia lui Madgearu, care arãta cã trebuia cel puþin un an ca sã montezi o
asemenea fabricã, admiþând cã ai piese. Din punct de vedere comercial, faptul
cã fabrica este gata în funcþiune reprezintã un plus enorm în valoare, pe care
bine experþii l-au socotit. Dar experþii trebuia sã socoteascã ºi altceva: vadul
comercial. Dumneavoastrã ºtiþi cã la „Cultura Naþionalã” se face astãzi comerþ
de imprimerie. Cine l-a adus? L-a adus Blank, prin „Cultura Naþionalã”.
Dar se aduce învinuirea cã experþii au fãcut apel la o a treia persoanã
pentru aprecieri, anume la arhitectul Nanescu. S-au adresat decanului Facultãþii
de Arhitecturã, care l-a desemnat pe dl. Nanescu. Experþii n-au fãcut altceva
decât ºi-au însuºit concluziile d-lui Nanescu, aºa cã, din acest punct de vedere,
expertiza este inatacabilã. Este vorba de un element de fapt pe care-l puteþi lua ºi
dumneavoastrã în consideraþiune. Presupuneþi cã expertiza Nanescu, chiar fãrã
jurãmânt sau alte forme, este act la dosar. Nu sunteþi liberi sã luaþi acest act în
considerare? Ministerul doreºte o nouã expetizã prin dl. Nanescu? Dacã o
doreºte, o cerem în subsidiar ca sã confirme încã o datã ceea ce a spus.
În expertiza Buzãu-Nehoiaºu s-a spus cã nu au valoare decât acþiunile
care circulã ºi de aceea acþiunile Buzãu-Nehoiaºu nu au valoare. Or, Onoratã
351
Comisiune, de obicei tocmai acþiunile care nu circulã sunt cele mai bune pentru
simplul motiv cã proprietarul nu le vinde. Iar în ceea ce priveºte aprecierea, nu
numai a valorii intrinseci, dar ºi a primei pe care o au acþiunile ca acþiuni
majoritare asupra pachetului de acþiuni, acesta iar este un lucru cunoscut pe
piaþã. Numai cei care nu au cea mai micã noþiune a afacerilor nu ºtiu acest lucru.
De altfel, Banca Naþionalã a cumpãrat acuma de la Telefoane acþiuni majoritare
ºi dacã socotim dupã cursul oficial al dolarului, vedem cã le-a plãtit de douã ori
mai mult decât valoareazã acþiunile la Bursã, ºi de 4 ori sau de 5 ori ori mai mult
dacã socotim dupã valoarea realã realã a dolarului, iar nu dupã valoarea oficialã
de la Banca Naþionalã.
Onoratã Comisiune, vã rog sã binevoiþi sã mã iertaþi, dacã oarecum am
abuzat de rãbdarea dumneavoastrã.
Mã opresc cu menþiunea cã toate concluziunile pe care le-am pus ºi în
precedent le menþin astãzi, dar cred cã este inutil sã le repet, ºi cu convingerea
cã suntem în faþa unei comisiuni unde adevãrul va ieºi la lumina zilei.
352

La ora aceasta, desigur cã este greu pentru mine sã pun concluziuni,
contez însã pe bunãvoinþa dumneavoastrã, pe spiritul de sacrificiu de care aþi dat
dovadã în acest proces, cã îmi veþi da toatã atenþiunea care este necesarã
apãrãrii clienþilor mei.
Acum cã faptele vã sunt cunoscute în toatã amploarea lor, cred cã este de
datoria mea, ca avocat, sã caut sã încadrez procesul din punct de vedere juridic,
pentru cã îmi închipui cã, în primul rând, datoria oricãrui avocat este sã menþinã
în proces numai ceea ce este strict necesar soluþionãrii lui ºi cred cã, în acest
proces, s-au discutat o mulþime de chestiuni care sunt completamente strãine de
el – nu este vina, desigur, a niciunuia din avocaþi ºi nu înþeleg sã învinovãþesc pe
nimeni –, dar aºa s-a petrecut chestiunea în urma raportului Comisiunii de
Anchetã. Mã voi cãzni, deci, sã vã arãt din punctul de vedere special al
conducãtorilor care este situaþia ºi, bineînþeles, pentru cã conducãtorii sunt în
parte legaþi de situaþiunea bãncii, în mod incidental numai mã voi referi ºi la
punctul de vedere al Bãncii Blank.
Sã vedem, prin urmare, cum se poate încadra acest proces din punct de
vedere juridic faþã de legea din octombrie ºi din martie 1941, sã vedem ce aveþi
sã judecaþi dumneavoastrã ºi pe ce temeiuri juridice aþi putea sã stabiliþi o
rãspundere a conducãtorilor. Aceasta îmi va fi foarte uºor fãrã sã mã refer la
fapte, pentru cã faptele au fost aºa de larg expuse înaintea dumneavoastrã ºi de
o parte ºi de cealaltã, încât nu mai este nevoie sã revin asupra lor.
Dar înainte de a începe sã fac acest examen trebuie sã rãspund la o
nedumerire a pãrþii adverse care se aratã surprinsã cã noi, conducãtorii, stãm
alãturi de Banca Blank în acest proces ºi suprinsã desigur cã noi, avocaþii
conducãtorilor, n-am luat o altã atitudine, adicã aceea de a ataca Banca Blank.
În primul rând, interesul nostru ca conducãtori ºi principala noastrã
apãrare, este sã stabilim cã Banca Blank nu are nicio culpã ºi, în orice caz, nicio
responsabilitate din punct de vedere legal. În al doilea rând, pentru mine
personal mãrturisesc cã ar fi ºi o laturã sentimentalã care m-a impiedicat ca sã
pornesc la un atac împotriva Bãncii Blank, nu dacã aº sta pe aceastã bancã ºi aº
avea convingerile pe care le am, dar chiar dacã întâmplarea m-ar fi plasat pe altã
bancã. Eu am fost funcþionarul Bãncii Blank, dar numai trei luni de zile, n-am
putut sã ajung la situaþia de conducãtor ºi, de aceea, desigur, dl. Opriº n-a avut
ocazia sã mã încadreze ºi pe mine în aceastã categorie. Când am terminat
licenþa în drept, pãrinþii mei au crezut cã nu am vocaþie pentru avocaturã ºi m-au
sfãtuit sã intru în finanþe, ºi de aceea am funcþionat la Banca Blank. Trebuie sã vã
spun cã n-am putut sã mã obiºnuiesc cu atmosfera bancarã – în timpul
serviciului citeam pe furiº cursul de Drept Comercial al lui Toma Stelian –, într-un
moment dat am comis o greºealã într-un registru de cassã, nu aveam o caligrafie
prea frumoasã, am fãcut o patã de cernealã ºi în modul acesta cariera mea
bancarã s-a terminat. În orice caz, rog pe colegul meu sã nu fie supãrat pe mine
cã nu atac Banca Blank alãturi de domnia sa.
Se pune, în primul rând, întrebarea: pe ce bazã aveþi sã examinaþi
dumneavoastrã rãspunderea conducãtorilor? Aveþi o lege extrem de sumarã,
legea din 10 martie 1941, în care sunt cuprinse ºi articolele legii din 10 octombrie
1940. A prevãzut oare aceastã lege o altã normã de drept decât aceea care
rezultã din dreptul nostru pozitiv? Dacã da, evident cã puteþi sã ne judecaþi pe
alte baze, dupã alte principii, dar bineînþeles cã ar fi necesar în acest caz sã se
353
arate de partea adversã care ar fi acele principii, ºi sã se arate acest lucru cu

textul de lege în mânã. Bineînþeles, sã se arate acest lucru printr-o derogare
expresã, pentru cã nu putem sã ne închipuim cã o derogare aºa de importantã de
la principiile de drept comun sã se deducã dintr-o dispoziþie legislativã fãrã ca sã
gãsim o dispoziþie dacã nu expresã, dar cel puþin atât de lãmuritã încât nicio
îndoialã sã nu încapã în aceastã dispoziþie.
Or, dacã citim dispoziþiunile acestei legi, vedem cã aceastã lege, de rostul
cãreia se mira onorata parte adversã, spunând cã o asemenea lege ar fi fost
inutilã dacã rãspunderea s-ar fi judecat dupã principiile dreptului comun, ei bine,
în aceastã lege nu gãsim nimic altceva decât dispoziþiuni de competenþã ºi
procedurã. Legea începe prin a arãta în art. 1 care este competenþa Comisiunii
de Anchetã, aratã apoi în art. 5 cine va judeca dupã ce Comisiunea îºi va fi fãcut
lucrãrile sale; aratã, în art. 5, cã Comisiunea de Anchetã va stabili cine sunt
rãspunzãtori, fãrã sã arate pe ce bazã ºi dupã care principii. Aratã, în fine, cine
sunt ºi persoanele care pot fi anchetate din punct de vedere procedural,
enumerând instituþiile de credit, pe conducãtori, pe eventualii beneficiari, pe
întreprinderile care au fost scoase din obligo, dar fãrã sã stabileascã o
rãspundere ipso jure în contra tuturor acestor persoane, ci mãrginindu-se sã
arate cã acestea sunt persoanele care pot sã fie anchetate.
Ne gãsim, prin urmare, în faþa unei legi de procedurã ºi competenþã. Ce a
voit legiuitorul când a venit cu aceastã lege? A voit ca asemenea chestiuni sã fie
judecate cu toatã rapiditatea ºi toatã obiectivitatea necesarã. ªi ºi-a închipuit,
desigur, cã dacã asemenea procese, cum erau alte procese excepþionale care
mergeau la colegiile prezidenþiale, cum erau acelea referitoare la controlul
averilor ºi a fondurilor secrete, aceste procese erau judecate dupã principiile de
drept comun, fiind datã importanþa ºi interesul superior ca aceste chestiuni în
curs Statul era interesat sã fie soluþionate mai grabnic ºi obiectiv, legiuitorul a vrut
sã constituie o instanþã specialã. A instituit în primul rând o Comisie de Anchetã
compusã din trei consilieri ai Înaltei Curþi pentru ca sã existe o cât mai deplinã
garanþie, a prevãzut o judecatã pe acte administrative, dar ºi-a dat seama cã o
asemenea judecatã, dacã n-ar fi întãritã cu o posibilitate de apel, n-ar da garanþii
suficiente ºi, bineînþeles, legiuitorul a voit sã dea celor pe care îi supunea la o
asemenea anchetã toatã garanþia ºi atunci a instituit o comisiune din cei mai
superiori magistraþi de la Înalta Curte de Casaþie, din înalte personalitãþi
financiare ºi economice de la diferite instituþiuni, pentru ca garanþia judecãþii sã
fie cât mai deplinã.
Cum are sã se facã aceastã judecatã? Desigur, nu în chip revoluþionar, nu
dupã norme pe care nu le-am auzit ºi despre care nu ni s-a spus care ar fi, ci dupã
principiile de drept comun. Nu cerem sã fim judecaþi decât dupã principiile
dreptului comun ºi avem convingerea cã, dacã încadrãm procesul în aceste
principii, o condamnare a conducãtorilor ar apare ca cea mai grozavã din punct
de vedere juridic.
Cu ce au venit adversarii noºtri ca sã susþinã în disperare de cauzã,
dându-ºi seama cã este o imposibilitate de a se condamna conducãtorii dupã
principiile dreptului comun? Ce au adus în contra acestei legi cu caracter
procedural? N-am auzit nimic decât acestã simplã afirmaþie cã art. 5, care ar
vorbi de fraude ºi grave prejudicii în înþeles de culpã gravã, pentru cã aþi vãzut cã
aici cuvintele „grave prejudicii” se asociazã cu cuvântul fraudã, cã aceastã
dispoziþie înscrisã în art. 5 se ocupã numai de mãsurile de asigurare, pe când în
art. 5 unde este vorba de deciziunea de condamnare nu se mai repetã cuvintele
„fraudã ºi prejudicii”, pentru cã art. 5 s-ar mulþumi sã spunã cã se va da decizia
354
prin care se va constata prejudiciul suferit de Stat ºi persoanele responsabile

þinute sã-l acopere, fãrã sã se arate pe ce bazã ar fi þinute sã-l acopere. Prin
urmare – zicea unul din confraþii care reprezintã Ministerul de Finanþe –, este
suficient ca instanþa sã constate prejudicii, indiferent de culpã ºi sã confirme. ªi
veþi vedea cã, în parte, aceastã tezã a fost ºi teza nenorocitã a Comisiunii de
Anchetã, care se contrazice chiar în cuprinsul considerentelor sale ºi care, dupã
ce afirmã în cuprinsul hotãrârii cã conducãtorii vor fi judecaþi dupã principiile de
drept comun, când vine la considerente, uitând ceea ce a afirmat, spune cã, de
vreme ce eºti conducãtor, n-am a mã preocupa de altceva decât dacã eºti
conducãtor!
Într-un memoriu pe care l-am depus înaintea acelei Comisiuni ºi unde
arãtam cã eu conducãtor nu pot fi fãcut responsabil decât dacã am o culpã ºi
dacã existã o legãturã de cauzalitate directã între culpa mea ºi prejudiciu, am
vãzut pus cu creion roºu un semn de întrebare, ceea ce înseamnã cã
Comisiunea de Anchetã avea o îndoialã dacã trebuie sã existe aceastã legãturã.
Pe ce bazã a putut sã aibã acea îndoialã, dacã legea n-a derogat prin nicio
dispoziþie de la principiile dreptului comun? Atunci când în art. 3 se vorbeºte de
fraude ºi grave prejudicii pentru simplele mãsuri de asigurare, nici mãcar
acestea nu poþi sã le iei înainte de a constata cã existã fraude ºi grave prejudicii,
onoraþii noºtri adversari nu ºtiu prin ce judecatã ºi dupã care logicã îºi închipuie
cã, dacã pentru mãsuri de asigurare este nevoie de fraudã, de culpã, se aplicã
principiile dreptului comun, când ajungem la condamnare, adicã la mãsura
extrem de gravã, n-ar mai fi nevoie nici de culpã, nici de legãturã de cauzalitate,
cu alte cuvinte ceea ce ar fi necesar pentru o simplã mãsurã de asigurare, n-ar
mai fi necesar pentru o mãsurã de condamnare. Este suficient sã vã înfãþiºez
aceastã logicã a adversarilor noºtri, pentru ca dumneavoastrã sã vã daþi seama
cã edificiul pe care vor sã-l construiascã spre a ajunge cu tot dinandinsul ºi fãrã
niciun folos la condamnarea conducãtorilor, este un edificiu care n-are nicio bazã
realã ºi care nu se întemeiazã pe nimic.
Am întrebat în ºedinþa trecutã pe onoratul ºi simpaticul meu adversar,
domnul Opriº, sã-mi spunã care ar fi responsabilitatea pe care crede domnia sa
cã a instituit-o aceastã lege, deºi aceastã lege este mutã în aceastã privinþã,
ceea ce înseamnã cã s-a referit la responsabilitatea din dreptul comun. Este o
responsabilitate fãrã culpã? Sau este o responsabilitate tot cu culpã, dar pe alte
baze decât aceea pe care o cunoºtea din dreptul comun.
Dacã ar fi o responsabilitate fãrã culpã, suntem imediat nevoiþi sã
întrebãm pe onoratul nostru confrate: ce gen de resposabilitate este aceastã
nouã responsabilitate? Este ea cunoscutã în ºtiinþa dreptului? Este ea
cunoscutã în dreptul nostru pozitiv? Sau dacã nu este cunoscutã în dreptul
nostru pozitiv mãcar teoretic, în ºtiinþa dreptului se vorbeºte de o asemenea
responsabilitate? Care ar fi bazele ei? Pentru cã ºtiinþa dreptului nu numeºte
altã responsabilitate decât aceea care se bazeazã pe culpã, fie cã ar fi
responsabilitate contractualã, fie cã ar fi delictualã. Doctrina zice, cu drept
cuvânt, cã ºi una ºi cealaltã se întemeiazã pe culpã. Când sunt legat printr-un
contract ºi rãspund de daune interese fiindcã n-am executat contractul, sunt
culpabil de o culpã în neexecutarea contractului. Când nu sunt legat prin
contract, legislaþia noastrã pozitivã nu cunoaºte responsabilitate fãrã culpã, iar
încercarea pe care au fãcut-o unii autori în contra textelor din codul nostru civil de
a introduce o responsabilitate pe ideea de risc, singura care este cunoscutã în
ºtiinþa dreptului nostru alãturi de responsabilitatea bazatã pe culpã, dar care nu
este în dreptul nostru pozitiv, ci în dreptul pozitiv francez – aceastã încercare n-a
355
putut sã dea niciun rezultat pentru cã nu este adoptatã, iar cei care au cãutat sã
justifice care ar fi fundamentul juridic al unei asemenea responsabilitãþi bazatã
pe risc, au spus cu toþii cã nu este vorba de altceva decât de riscul economic al
unei întreprinderi.
ªi atunci, dacã ºtiinþa dreptului nu cunoaºte decât responsabilitatea
bazatã pe culpã, dacã despre responsabilitate bazatã pe risc nu se vorbeºte în
aceastã lege, ºi dacã aceastã responsabilitate chiar când existã se întemeiazã
pe riscul economic, atunci chiar dacã prin imposibil ar exista în aceastã lege, în
contra textelor precise, o responsabilitate întemeiatã pe o asemenea teorie, cum
aþi venit sã cereþi de la conducãtori sã rãspundã pe aceastã idee a riscului
economic, când nu este vorba de o afacere a lor, ci de o afacere a unei alte
persoane, a unei persoane juridice? Iatã, în aceastã privinþã ce spune Mazzot,
pag. 332, cu privire la responsabilitatea bazatã pe risc:
„Examenul lucrãrilor preparatorii care a fost fãcut dicteazã deja

rãspunsul. Redactorii Codului Civil au înþeles în toate domeniile, în materie
contractualã, ca ºi în materie delictualã ..., sã pretindã totdeauna o culpã.”
Iar când examineazã teoria riscului care intereseazã numai din punct de
vedere ºtiinþific, dar pe care nu o gãsim îmbrãþiºatã în dreptul nostru pozitiv decât
în legislaþia specialã referitoare la muncã, Mazzot aratã cã o asemenea
rãspundere nu are nicio bazã. De altfel, chiar partizanii acestei teorii, când vor sã
justifice care ar fi baza unei asemenea responsabilitãþii, ei înºiºi nu se înþeleg ºi
aratã cã printre nenumãratele sisteme propuse se poate reþine unul sau altul, în
special reþin douã sisteme principale, acela al actului anormal ºi acela al
profitului.
Dar, orice aþi admite pe baza acestei teorii, nu poate fi vorba, într-un
asemenea sistem de responsabilitate, de o rãspundere a conducãtorilor, chiar
Comisiunea de Anchetã, când vine la conducãtori, spre deosebire de ceea ce
spune pentru institutul de credit, este datoare sã recunoascã cã ne gãsim în faþa
unei responsabilitãþi bazatã pe culpã. ªi chiar adversarii noºtri care n-au putut sã
articuleze nimic în privinþa genului de responsabilitate – am auzit pe unul vorbind
de responsabilitate sui generis, pe altul de responsabilitate specialã, cuvinte
vagi ºi fãrã sens pentru cã nu se aratã ce fel de responsabilitate specialã ar fi –,
care ar fi temeiurile ei ºi de unde este dedusã aceastã responsabilitate. Este ea
dedusã dintr-o lege cu caracter pur procedural care nu conþine nimic în aceastã
privinþã? Dintr-o lege care numai în art. 3, unde se ocupã de rolul Comisiunii de
Anchetã, când este vorba de mãsurile de asigurare întrebuinþeazã douã cuvinte
care nu pot sã fie exclusive de responsabilitate dupã dreptul comun: fraudele ºi
grave prejudicii? Cum poate sã fie vorba de o rãspundere numai pe simple
prejudicii? Dupã ce temei ºi dupã care principii, când legiuitorul începe prin a
vorbi de fraude ºi când, confundând probabil ideea de culpã gravã, pentru cã
numai aºa se pot asocia aceste cuvinte, vorbeºte de prejudicii grave?
Prin urmare, dacã nu ne gãsim în aceastã privinþã în faþa niciunei
derogãri, procesul se va judeca la lumina principiilor cunoscute din dreptul
comun. Aceasta este singura garanþie a justiþiabililor, ºi avem norocul în aceastã
privinþã cã n-am fost trimiºi sã ne judecãm înaintea unui tribunal popular unde
asemenea teorii ar fi putut sã prindã, pentru cã tot ce s-a discutat, dacã se
discuta în lumina principiilor de drept comun, nu poate fi luat în consideraþie. Noi
suntem trimiºi înaintea uneia din cele mai înalte foruri judecãtoreºti în care avem
patru juriºti ºi doi economiºti ºi, desigur, cã vom fi judecaþi dupã toate garanþiile ºi
principiile dreptului comun.
356
ªi acum, sã examinãm o altã chestiune tot în legãturã cu încadrarea. Care

este competenþa dumneavoastrã, pentru cã ºi asupra acestei chestiuni n-am
putut sã fim de acord cu onorata parte adversã. Dupã adversarii noºtri,
dumneavoastrã aþi avea competenþã sã judecaþi totul, sã examinaþi toatã
gestiunea Bãncii Blank ºi aþi vãzut cum v-a plimbat confratele meu prin
rapoartele lui Mecu, Nestorescu, din care unele sunt foarte interesante. Domnul
Mecu, de pildã, istoriseºte ce i-a spus un fost director de bancã al cãrui nume
este secret ºi tot ce construieºte cu privire la fraude se bazeazã pe aceastã
istorisire. Onoratul meu confrate adversar vroia sã luãm sã discutãm gestiunea
de la 1925. Dar eu mã întreb: de ce tocmai de la 1925? De ce n-aþi mers, dupã
principiile dumneavoastrã, pânã la potop? Tot domnia sa vrea sã discutãm
înaintea dumneavoastrã nu operaþia preluãrii portofoliului imobilizat, aceasta nu-
l intereseazã, deºi atunci este momentul când Statul intrã în joc, cãci pânã atunci
Statul nu avea nici un raport cu Banca Blank, dar domnia sa vrea sã discutãm ºi
operaþiunile anterioare ºi, în special, operaþiunile de scontare ºi reescontare ºi
nu se mulþumeºte cu acel de reescontare care ar privi dupã credinþa domniei sale
pe Aristide Blank, Soepkez, Tabacovici, ci vrea sã se ocupe ºi de operaþiunea de
scont, ca sã-l bage ºi pe Garvin în discuþie înaintea dumneavoastrã, îºi
întemeiazã toate acestea pe art. 1 al legii din 1940 care se ocupã nu de
competenþa instanþei de judecatã, ci de competenþa Comisiunii de Anchetã, deºi
din art. 1 nu reiese o asemenea competenþã ºi, deºi din punct de vedere juridic,
este foarte natural ca competenþa Comisiunii de Anchetã sã fie mai largã, pentru
cã aceastã anchetã putea sã ducã ºi la altceva decât la condamnarea
instituþiunilor de credit ºi a conducãtorilor, putea sã ducã eventual ºi la sancþiuni
de ordin administrativ în contra funcþionarilor Ministerului de Finanþe care ar fi
avut vreo vinã în toate aceste operaþiuni, sau în contra personalului Bãncii
Naþionale dacã, prin imposibil, s-ar fi gãsit o vinã a lui.
Dar sã ne închipuim totuºi cã sediul materiei în privinþa competenþei ar fi
art. 1. sã examinãm ºi noi acest articol. El zice: „Se instituie pe lângã Preºedinþia
Consiliului de Miniºtri o Comisiune, însãrcinatã sã ancheteze operaþiunile ºi
lucrãrile în baza cãrora Ministerul de Finanþe a rãscumpãrat portofoliul de efecte
aflat la Banca Naþionalã, potrivit legii din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie 1930, precum ºi
condiþiunile fixate sau convenþiunile încheiate pentru realizarea acestor
efecte..”.
Prin urmare, douã idei: întâi, operaþiunea preluãrii de Ministerul de
Finanþe ºi rãscumpãrãrii portofoliului de efecte ºi, în al doilea rând, condiþiunile
fixate ºi convenþiunile încheiate pentru realizarea efectelor. Observaþi, de la
început, cã cuvintele „condiþiunile” ºi „convenþiunile” nu apar decât în aceastã a
doua parte, cãci în prima parte nu se vorbeºte nici de convenþiuni ºi nici de
condiþiuni. Textul zice sã se examineze „precum ºi condiþiunile sau convenþiunile
încheiate”, dar pentru ce? Pentru scont? Pentru reescont? Nu. Ci pentru
„realizarea acestor efecte”. Iatã o parte care intrã în competenþa Comisiunii de
Anchetã. Mai este încã o parte, aceea a preluãrii. Bineînþeles cã legiuitorul nu
putea sã spunã cã ai sã examinezi convenþiunea de preluare în sine, pentru cã
ceea ce interesa pe legiuitor era sã vadã dacã convenþiunea s-a încheiat valabil,
potrivit legii din 27 iunie 1931, adicã cu respectul dispoziþiunilor din aceastã lege.
ªi atunci legiuitorul trebuia sã spunã cã ceea ce se va examina vor fi operaþiunile
ºi lucrãrile care au servit de bazã nu reescontãrii, ci care au servit de bazã
rãscumpãrãrii portofoliului de efecte aflat la Banca Naþionalã, deci este vorba sã
se ancheteze ce a fãcut Ministerul de Finanþe, pe ce bazã a rãscumpãrat el, care
sunt operaþiunile ºi lucrãrile de bazã care au dus la încheierea unei convenþiuni ºi
aceasta potrivit legii din 27 iunie 1930.
357
Ce înseamnã aceasta pentru cine vrea sã înþeleagã cã, în loc sã

examineze acest lucru, unde nu poþi gãsi grãunte de vinã în contra
conducãtorilor, dumnealor spun: faptul cã în aceastã dispoziþie se spune:
„operaþiuni ºi lucrãri” mã face sã mã duc sã examinez de la început toatã
gestiunea, tot ce s-a fãcut, sã mã ocup de operaþiunea reescontãrii ºi a scontãrii
de când s-a nãscut Banca Blank, sã vãd cum s-au fãcut aceste operaþiuni, doar-
doar oi gãsi o vinã unui biet conducãtor ca sã-l chem ºi pe el, pentru ca, poate-
poate, sã iau ºi de la el o micã participare, cum am auzit cã se întâmplã în alte
locuri: „haide, dã ºi dumneata ceva”.
Aici nu se vorbeºte de lucrãri ºi operaþiuni de bazã la reescont, ci se
vorbeºte de operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora Ministerul de Finanþe a
preluat, deci acele acte prin care Ministerul de Finanþe a fost dus la încheierea
convenþiuni. Legea nu zice „convenþiuni”, ci zice „operaþiuni ºi lucrãri”, în sensul
de lucrãri administrative. Prin urmare, ce trebuie sã examinezi întrucât
examinezi la lumina legii din 1930? Trebuie sã examinezi operaþiunile
precontractuale la convenþiunile de preluare ºi, de aceea, evident, toate lucrãrile
ce a fãcut Banca Naþionalã, de unde a pornit iniþiativa, cine a propus preluãrile,
pe ce bazã s-au fãcut, în ce condiþiuni de formã. Iatã ce aveþi sã judecaþi
dumneavoastrã. Atât ºi nimic mai mult, pentru cã ceea ce intereseazã este ca
examenul sã se facã numai în legãturã cu aceste operaþiuni de rãscumpãrare.
De altfel, aºa se spune ºi în expunerea de motive care s-a citit de atâtea ori ºi
care aratã în partea finalã ce are sã facã Comisiunea: „Cum prin operaþiunea
preluãrii portofoliului acestor întreprinderi Statul a suferit, dupã cum am arãtat,
importante prejudicii, socotim cã se impune revizuirea operaþiunilor preluãrii ºi
rãscumpãrãrii portofoliului imobilizat”.
Aceasta ºi nimic altceva. Nu poate sã fie vorba de revizuirea unor acte
unde Statul nu era parte, care nu-l intereseazã ºi care sunt completamente
strãine de proces. Am pierde vremea cu discuþii inutile pe care adversarii noºtri v-
au spus, de altfel, cã le fac numai ca atmosferã, ºi spunea domnul Opriº „ca
istoric”, probabil cã domnia-sa vrea sã publice un volum în care vrea sã arate
partea istoricã acestui proces.
Dar Comisiunea de Anchetã cum a înþeles? Când vine la conducãtori ºi
chiar la Banca Blank spune cã a înþeles sã examineze aceste operaþiuni, veþi
vedea cã, în realitate, face altceva. Examineazã, în al doilea rând, convenþiunile
încheiate pentru realizarea debitului.
Dar ce a fãcut onorata instanþã de judecatã? pentru cã aceasta este
decisiv ºi nu s-a ocupat câtuºi de puþin onorata parte adversã de decizia din 5
aprilie 1941, deºi în aceastã decizie s-au judecat anumite chestiuni ºi deºi
Ministerul de Finanþe n-a fãcut apel ºi astãzi vã cere sã judecaþi alte chestiuni.
Iatã ce spune aceastã decizie: „Statul a suferit un prejudiciu de Lei 828 milioane
din preluarea de la Banca Naþionalã în trei tranºe a portofoliului Bãncii Blank ºi
din scoaterea din obligo a acestei instituþiuni”.
Prin urmare, din toate capetele de acuzaþiuni, din tot ceea ce a discutat
Comisiunea, cãci Comisiunea discutã ºi gestiunea ºi bilanþurile, cum a discutat ºi
onoratul meu confrate, aceastã decizie reþine numai operaþia preluãrii. Onoratul
nostru confrate foarte sever, ca un procuror general, ne-a spus cã vine de la
munte – îl credem, n-avem niciun motiv sã nu-l credem – pe când, spunea
domnia sa despre unul dintre noi cã venim din Levant, nu ºtiu la cine fãcea aluzie.
Dacã s-a referit la domnul Djuvara, sã-mi dea voie sã-i spun cã mama domniei
358
sale este de la Craiova, este rudã cu Brãtianu ºi cã

„Sus la munte ninge, plouã,
La Craiova este rouã.”
Deciziunea, prin urmare, vorbeºte despre prejudicii din preluãri a
portofoliului, iar nicidecum despre prejudicii derivând din gestiuni sau operaþiuni
anterioare de reescont. Mã condamnã decizia ºi pentru scoaterea din obligo.
Observaþi cã în aceastã decizie nu este nimic pentru „Cultura Naþionalã” sau
pentru linia Buzãu-Nehoiaºu, toate acestea nici nu le-a reþinut instanþa de
judecatã.
Astãzi suntem în apel. Suntem legaþi din punctul de vedere al obiectului ºi
al cauzei, cu ceea ce a judecat prima instanþã. Nu putem sã depãºim. Incercarea
de a depãºi ceea ce a judecat prima instanþã nu poate sã fie primitã de
dumneavoastrã ºi de aceea o resping de la început.
Acum, trec la un alt capitol:
Din pledoariile care s-au fãcut, dacã am plasa învinuirile care se aduc ca
sã vedem care din ele poate sã fie discutatã înaintea dumneavoastrã atât în
raport cu Banca Blank, cât ºi în special în raport cu conducãtorii, cãci pe mine mã
intereseazã situaþia conducãtorilor, iar dacã m-am ocupat de Banca Blank am
fãcut-o pentru cã am avut convingerea cã nu este responsabilã ºi pentru cã
aceastã apãrare ne profitã ºi nouã ºi, de aceea, mã refer la tot ceea ce a spus
domnul Djuvara – în primul rând, am auzit vorbindu-se de faptele de gestiune
anterioare reescontului: au fost luate de la 1925, bilanþuri false, misterioase,
învinuire adusã conducãtorilor cã în aceeaºi perioadã ar fi tras anume avantaje.
O a doua învinuire priveºte rolul conducãtorilor în operaþiunea de scont ºi
de reescont. Ea constã în faptul cã conducãtorii ar fi stãruit câteodatã sã se
primeascã anumite poliþe la reescont. Reþinem de la început cã nu li se imputã un
dol, nici mãcar n-am auzit articulându-se cã reescontul s-a acordat pentru cã au
intervenit ei. Dar deocamdatã ne mulþumim sã relevãm aceste învinuiri.
În fine, a treia operaþie este operaþiunea de preluare propriu-zisã. Aici era
greu sã aduci o învinuire bãncii ºi conducãtorilor ºi însãºi Comisiunea de
Anchetã – când se ocupã de Banca Blank – distinge între cele trei operaþiuni,
reescont, preluare ºi convenþiuni pentru realizarea debitului ºi zice cã de
preluare n-are sã se ocupe, cãci preluarea s-a fãcut peste capul Bãncii Blank. Cu
toate acestea, aþi auzit cã s-au discutat ºi chestiuni în legãturã cu aceastã
preluare, adicã în legãturã cu legalitatea ei.
În fine, este o învinuire în legãturã cu convenþiunile de realizare a
debitelor: „Cultura Naþionalã”, Buzãu-Nehoiaºu, diferite creanþe date în schimb,
operaþiunea scoaterii din obligo a Bãncii Blank ºi, în fine, o ultimã chestiune pe
care a discutat-o onorata parte adversã a fost aceea cã atât reescontul, cât ºi
preluarea, cât ºi convenþiunile pentru realizarea debitelor, ar fi niºte operaþiuni
care nu s-au fãcut în mod legal cu respectarea tuturor formelor prevãzute de
lege.
De la început, pentru ca sã încadrãm bine obiectul discuþiei, sã vedem ce
puteþi sã reþineþi dumneavoastrã. Dãm de o parte toate faptele de gestiune
anterioare, ar fi pierdere de vreme inutilã sau cum spune colegul meu „atmosferã
ºi istorie”. Ele au rostul lor la alte instanþe, dar nu la o instanþã superioarã care îºi
cunoaºte rolul. Este însã un obicei cunoscut cã, atunci când nu poþi sã discuþi
procesul, discuþi pe de alãturi. Aceste chestiuni încã nu pot interesa aceastã
comisie, nu numai pentru consideraþiunea cã nu este competentã, sau cã s-ar
schimba obiectul ºi cauza procesului, aºa cum ele au fost reþinute de prima
instanþã, dar ºi pentru consideraþiunea cã, în momentul când Statul român a
devenit creditor, aceste operaþiuni erau de domeniul trecutului. Onoratul meu
359
adversar care ne-a vorbit într-una de banul public, ca ºi cum când este vorba de
banul public aplicãm alte principii decât acelea de drept, îºi închipuie cã un
creditor oarecare, fie el chiar Statul, poate discuta orice vrea în proces?
Dumneata eºti creditor ºi ai devenit creditor la o anume datã. Ce poþi dumneata
sã discuþi? Este de principiu, nu este nevoie sã vã citesc autorii elementari, Aubry
ºi Rau, ca ºi Baudy Lacantinerie, aratã cã un creditor posterior nu poate sã
discute ce a fost înainte. Soluþiunea se întemeiazã, de altfel, pe textul Codului
Civil care spune cã creditorul are ca garanþie patrimoniul când ai devenit
dumneata creditor? Chiar dacã – vorbesc ipotetic – ieºiserã din acest patrimoniu
prin acte de rea gestiune, prin convenþiuni, fie chiar acte frauduloase, anumite
bunuri, dumneata n-ai nici o calitate sã vii sã discuþi. Dumneata uiþi cine eºti. Ce-þi
închipui dumneata cã eºti în acest proces? Eºti un creditor ca ºi oricare altul! Cã
oi fi dat bani publici, legea nu cunoaºte în aceastã materie alte drepturi pentru
creditori. Dumneata ai sã discuþi averea mea aºa cum o gãseºti în momentul
când ai devenit creditor. Dacã spui cã averea putea sã fie mai mare ºi cã, printr-o
vinã a conducãtorilor, din aceastã avere s-au fãcut înstrãinãri, sustrageri, de la
data când dumneata ai devenit creditor, atunci poþi sã discuþi. Dar pentru ce nu
este în patrimoniul meu dinainte de a deveni dumneata creditor, pe ce temei
juridic vrei sã discuþi? Cine eºti dumneata? Eºti acþionarul meu? Acþionarii ar
putea sã discute acte de gestiune, dar aceºtia ºi-au dat descãrcarea prin
iscãlitura lor. Dacã dumneata vrei sã discuþi, cum spuneai, pentru plãcerea
istoriei, fapte care nu te intereseazã ºi pe care vrei sã faci atmosferã, îþi închipui
cã justiþia compusã din trei judecãtori de la Înalta Curte de Casaþie o sã-þi permitã
sã-þi însuºeºti averea oamneilor cu asemenea procedee? Ce te intereseazã pe
dumneata asemenea chestiuni întâmplate înainte de a deveni dumneata
creditor? Dupã care norme eºti în drept sã le discuþi?
Prin urmare, iatã o primã chestiune pe care nu poþi s-o discuþi. Dar nu poþi
discuta nu numai actele de gestiune, dar nici actele de reescont. Aceste acte nu
te privesc. Nu eºti parte în operaþia de reescont. Cu ce drept vrei sã te apuci sã
discuþi o operaþiune anterioarã momentului când ai devenit creditor?
În fine, dumneata discuþi iarãºi fãrã nici un rost, dar absolut fãrã niciun
rost, chestiunea legalitãþii convenþiunilor. Dacã convenþiunile s-au încheiat ilegal
– vorbesc ipotetic, pentru cã dumneavoastrã aþi vãzut cã s-au încheiat în
perfectã legalitate –, dar presupunând cã s-au încheiat ilegal, dacã anume vicii
de formã existã sau dacã existã anume vicii referitoare la capacitatea dintre
acelea care au rostul sã garanteze persoanele incapabile, fie cã ar lipsi avize,
ratificãri, cã s-ar fi depãºit plafonul, cã s-ar fi trecut alte efecte decât cele permise
de art. 2, ei bine, chiar în acest caz noi conducãtorii avem vreo rãspundere? Pe
ce bazã? Cum adicã, dacã, de exemplu, Banca Naþionalã când a fãcut
reescontul n-a respectat condiþiunile de formã statutare – vorbesc ipotetic – sau
când s-au fãcut convenþiunile de preluare ºi toate celelalte pentru realizarea
debitelor anume forme nu s-au fãcut, aceasta ar putea tot ipotetic pentru cã aþi
vãzut cã, în realitate, nimic nu este adevãrat din tot ce se afirmã – cel mult sã
ducã nu la rãspunderea Bãncii Blank, cãci nici Banca Blank n-ar avea nicio
rãspundere, ci la alte rãspunderi. Dacã însã sã zicem cã ar cãdea o convenþiune
ºi ar rãmâne în picioare o altã convenþiune anterioarã, adicã anularea ar putea sã
aibã consecinþe între pãrþi, ei bine, pe ce bazã apuci dumneata pe conducãtori?
Ce vinã au conducãtorii, dacã dumneavoastrã n-aþi respectat formele legale?
Este ceva nemaipomenit. Cine trebuie sã rãspundã ºi sã stea pe banca acuzãrii
pentru lipsa formelor legale? Cel mult conducãtorii Ministerului de Finanþe...
360
Dl. avocat Opriº:

Suntem de acord.

Pãi, atunci ce cãutãm noi în aceastã instanþã? De ce discuþi faþã de noi
aceste chestiuni? Declarã cel puþin cã aceastã discuþie nu priveºte pe
conducãtori.
ªi atunci, dacã ai fãcut aceastã declaraþie, ce urmeazã sã poþi discuta faþã
de conducãtori, dacã nu poþi discuta nici acte de gestiune, nici reescont, nici
legalitatea operaþiunilor? Urmeazã sã discuþi douã chestiuni: dacã ei au vreo
vinã în operaþia preluãrii ºi dacã au vreo vinã în convenþiunile încheiate pentru
realizarea debitului.
Dar în operaþiunea preluãrii, cum o sã aibã ei vinã dacã însãºi mandatul
lor nu intervine, cãci operaþiunea preluãrii are loc între Banca Naþionalã ºi Stat,
iar nu între Banca Blank ºi Stat? Cine ar putea deci sã rãspundã pentru vreo
culpã în convenþiunea de preluare? Mandatarul uneia din cele douã pãrþi. Or, eu
nu sunt nici mandatarul Statului ºi nici mandatarul Bãncii Naþionale. Ce cãutaþi la
mandatul unei a treia persoane care nu ia parte la aceste convenþiuni?
Când am vãzut de aceea cã în Þara Româneascã se poate da în judecatã
ºi se poate sechestra averea ºi se poate condamna la 800 milioane pe un
asemenea terþ, sentimentul meu de dreptate ºi justiþie s-a indignat. Am spus:
cum este posibil un asemenea lucru? În ce þarã trãim? Dupã care principii ºi ce
reguli? Cu asemenea reguli nu se mai respectã nimic, nimeni nu mai este sigur
de averea sa ºi oricine a avut neºansa sã administreze vreodatã o întreprindere
particularã îl poþi vedea dat în judecatã, cu averea sechestratã, târât pe banca
acuzãrii din cauza unor asemenea acuzaþiuni lipsite, evident, de orice
seriozitate.
Dar sã mergem mai departe: cine sunt conducãtorii ºi ce sunt ei din punct
de vedere juridic?
Aici vin la o chestiune care a fost discutatã deja înaintea dumneavoastrã,
dar unde aº vrea sã mai aduc câteva precizãri.
Conducãtorii sunt mandatari. Cum rãspunde un mandatar? Iatã problema
pe care a discutat-o cu atâta talent ºi competenþã domnul Veniamin într-o ºedinþã
anterioarã.
Art. 1.545 din Codul Civil prevede cã mandatarul nu este responsabil
dacã a adus la cunoºtinþã mandatarul sãu ºi dacã nu s-a obligat în mod personal.
Autorii, examinând problema, aratã cum se poate obliga un mandatar: se poate
obliga sau convenþional, de exemplu dacã a garantat actele pe care le-a încheiat
în calitate de mandatar; ºi mai poate sã fie obligat personal dacã a comis un
cvasidelict care însã trebuie sã fie – cum spunea dl. Veniamin – autonom,
personal. Asupra acestei chestiuni avem jurisprudenþã constantã, nu încape
nicio îndoialã ºi îmi permiteþi sã vã fac ºi eu câteva citate: iatã din Repertoire
pratique, Dalloz, care aratã cã – într-o teorie – se stabileºte o separaþie completã
între rãspunderea contractualã ºi cea delictualã:
„Victima unei daune atunci când este legatã printr-un contract cu acela
care este autor, nu poate sã invoce art. 1.388-93, ci numai regulile contractului”.
ªi, bazându-se pe aceastã teorie, se aratã care teorie este susceptibilã

de discuþie, pentru cã autorii noi admit o rãspundere delictualã chiar în raporturile
dintre contractanþi ºi aceastã rãspundere se poate înþelege în special în perioada
361
precontractualã ºi se mai poate înþelege chiar în raporturi contractuale dacã

convenþiunea este nulã. Aceasta este doctrina de astãzi.
Dar acum, se pune întrebarea: din punctul de vedere al conducãtorilor – ºi
pe mine mã intereseazã dacã Banca Blank, legatã prin contract, are o
rãspundere contractualã sau delictualã; pe mine mã intereseazã care poate sã
fie rãspunderea mea, care nu sunt parte la acest contract – aici cel puþin cred cã
vom fi de acord cã rãspunderea conducãtorilor nu poate sã fie decât o
rãspundere delictualã. Ei bine, dar aceastã rãspundere delictualã când o are
conducãtorul? Dacã a lucrat în toate actele în calitate de mandatar ºi, printr-un
fapt al lui în exerciþiul mandatului, chiar dacã depãºeºte acest exerciþiu, este el
oare rãspunzãtor? Doctrina zice cã nu. Dalloz spune:
„Dar dacã mandatarul a comis un delict sau un cvasidelict în afara

contractului, rezultã din contra cã, în acest caz, el este responsabil... /Dal. Per.
Responsabilites civilles par. 24/”
Casaþia francezã a decis, de asemenea:
„Mandatarul poate fi condamnat personal în contra terþilor ... când rezultã

cã actul ce i se imputã avea un caracter personal.”
Aºa spune Curtea de Casaþie la 5 decembrie 1877 ºi la fel spunea ºi la 25

iulie 1859.
ªi iatã cazuri practice pe care le gãsim în Repertoir, relativ la cazul când
se poate zice cã am lucrat personal în afarã de contract, astfel cã m-am obligat
pe mine personal:
„În cazul când o persoanã, care are titlul de mandatar, cauzeazã prin cãi
de fapt ºi violenþe o tulburare în stãpânirea posesiunii unui terþ, el poate fi
acþionat pe calea acþiunii ... pentru încetarea tulburãrii ºi pentru daune interese.”
Presupunând ipotetic cã putem sã discutãm operaþia reescontului, ce îmi

impuþi dumneata în aceastã operaþie? Am fãcut eu personal ceva? Vã voi arãta
cã nu. Dar discut numai învinuirile aºa cum s-au adus.
Procesul-verbal spune cã conducãtorii au „stãruit” sã se facã reescontul.
Dar aceasta în ce calitate? Cum adicã? Stãruinþele mandatarului ca sã se
încheie o convenþiune poate sã fie sursã de responsabilitate delictualã în contra
sa când nu se dovedeºte absolut niciun fapt personal culpos? Desigur cã este
imposibil sã concepem o asemenea responsabilitate.
Dar, mai mult, dacã nu putem considera cã faptul care ni se imputã nouã
mandatarilor în operaþia de reescont sau eventual în convenþiunile care s-au
încheiat pentru realizarea debitelor ar fi un fapt personal al nostru, credeþi
dumneavoastrã cã orice fapt pe care îl face un terþ – cãci mandatarul în acest caz
este considerat ca un terþ –, poate sã ducã la o acþiune în daune contra
mandatarului? Partea adversã îºi închipuie cã este suficient sã vii sã spui cã, la
cutare convenþiune, mandatarul a depus o stãruinþã ºi sã-l condamni la daune
fãrã nicio altã dovadã cã a depus o stãruinþã. Dupã care regulã, dupã care
principiu? Ca sã fiu eu, mandatar, responsabil pentru acte ºi fapte comise
personal la încheierea unei convenþiuni, dumneata trebuie sã stabileºti dupã
toate principiile cã aceste acte ºi fapte aveau un caracter dolosiv. Mai mult încã,
dumneata trebuie sã stabileºti cã dolul pe care l-a fãcut acel mandatar personal
privit ca un terþ, a dus la încheierea acelei convenþiuni ºi cã, fãrã acel dol,
362
convenþiunea nu s-ar fi încheiat. Cãci, dacã convenþiunea s-ar fi încheiat ºi fãrã

acest dol, atunci cum vrei sã mã faci dumneata pe mine responsabil, când nici
chiar partea contractantã într-o convenþiune nu este responsabilã nici de dol, nici
de daune, decât dacã a comis manopere care în mod incontestabil au dus la
încheierea convenþiunii. Dacã ai putea sã vii sã faci lumea vinovatã pentru acte ºi
fapte întâmplate la încheierea unei convenþiuni, când se dovedeºte cã acea
convenþiune se încheia în tot cazul ºi cã acele pretinse acte ºi fapte ale pãrþii
contractante sau ale terþului n-au dus la încheierea convenþiunii, atunci nu este
legãturã de cauzalitate. Dumneata, în fond, de ce te plângi? Dumneata zici:
Banca Blank este vinovatã cã m-a înºelat, cã m-a fãcut sã preiau niºte poliþe care
nu erau bune. Ei bine, de acest fapt poþi sã te plângi, dar cu o condiþie: sã
dovedeºti cã acest fapt de înºelãtorie avea caracterul unor manopere care, în
mod necesar, te-au fãcut sã contractezi. Cãci dacã nu dovedeºti acest lucru ºi te
mulþumeºti sã alegi simple fapte care nu au legãturã cu contractanþii, atunci
pierzi vremea degeaba, cãci nu poþi sã exerciþi fie acþiunea în anulare, fie
acþiunea în daune contra unui co-contractant pe motiv cã, în perioada
precontractualã, a comis un fapt fãrã influenþã asupra încheierii contractului.
Aceasta este o chestiune elementarã, asupra cãreia nu încape nicio discuþie. Am
aici tratatul lui Savatier asupra responsabilitãþii, unde se aratã cã simpla
manoperã care nu este determinantã – ceea ce se cheamã dollus bonnus – nu
poate sã aibã nicio repercusiune ºi nu se poate încheia din cauza ei nici acþiune
în anulare, nici acþiune în daune.
Dar, în definitiv, cum poate sã-ºi închipuie cineva în mod serios cã Banca
Naþionalã a putut sã încheie un contract de reescont graþie stãruinþelor lui
Tabacovici ºi Soepkez?
De altfel, în ceea ce priveºte aceste stãruinþe ale lui Tabacovici ºi
Soepkez, un martor foarte important, Cantuniari, funcþionar la Banca Naþionalã,
zice:
„Este adevãrat cã s-a revenit cu efecte respinse ... dar niciodatã cu

efecte pentru care respingerea era motivatã.”
Bãgaþi de seamã ce importanþã are aceastã depoziþie a directorului

Scontului de la BNR. Eram în datoria mea sã mã duc sã reescontez cambii, nu
comit nicio manoperã, convenþiunea se încheie nu graþie intervenþiei mele, acest
lucru este spus de toatã lumea ºi arãta ºi Auboin cã se cunoºtea perfect
bonitatea acestor efecte. Atunci cum sunt responsabil? Îþi stã mintea în loc când
asculþi asemenea argumente certate cu ideea de dreptate ºi principiile de drept,
expuse numai pentru a se gãsi un grãunte de responsabilitate în contra unui terþ.
Ca sã stabileºti asemenea responsabilitate trebuie sã stabileºti fãrã umbrã de
îndoialã cã, fãrã participaþia acestui terþ, convenþiunea nu s-ar fi încheiat. Dacã n-
ai stabilit acest lucru, zadarnic insinuezi contra conducãtorilor, fãcându-i
responsabili ºi culpabili pe baza legilor penale, zadarnic arunci cu uºurinþã
cuvinte pentru o asemenea cauzã.
Dar cine este victima dolului? Savatier aratã:
„Pentru a se obþine concluziunea unui contract, se tolereazã de o parte

sã uzeze de minciuni.”
Nici mãcar însã vreo minciunã nu s-a pus în sarcina conducãtorilor. Am

auzit pe unul dintre confraþii mei, care probabil cã ºi-a dat seama, în
363
conºtiinciozitatea lui profesionalã, cã nu poþi sã clãdeºti o responsabilitate pe

asemenea baze, l-am auzit spunând: este adevãrat în teorie, dar nu e mai puþin
adevãrat cã ºi faptul abstinenþei, dolul prin abstinenþã, poate duce la rãspundere.
Ei, ia sã vedem cum se apreciazã dolul în doctrinã: doctrina toatã spune cã dolul
se apreciazã în mod obiectiv.
/Citat/.
Citiþi ºi tot dosarul ºi aveþi sã vedeþi cât de neserios apare totul în lumina
acestor principii. Cantuniari de la Banca Naþionalã spune cã Serviciul Scontului a
relatat situaþiunea fiecãrui efect când a fost trimis la Comitetul de Scont. Auboin
spune cã situaþiunea fiecãrui efect era cunoscutã, cã ai încheiat contractul în
deplinã cunoºtinþã de cauzã ºi de Serviciul Scontului ºi a direcþiunii. Poþi veni
acum sã vorbeºti de responsabilitatea unui terþ la încheierea contractului, când
aceastã responsabilitate nu poate sã existe faþã de terþi decât la o acþiune în
daune – cãci anularea n-o poþi cere faþã de terþi – ºi numai aºa cum existã în
codul nostru, adicã pe baza unui dol determinant?
ªi mai spun autorii cã dolul se apreciazã ºi în mod subiectiv. Ar trebui sã
spuneþi cã Banca Naþionalã este o ignorantã, o persoanã incapabilã,
necunoscãtoare a chestiunilor financiare, care nu ºtia ceea ce înseamnã o poliþã
ºi cã noi am reuºit s-o înºelãm nu prin faptul cã am fãcut ceva dolosiv, dar prin
faptul cã ne-am prezentat ºi am bãtut de douã ori la uºa sa cu o cambie care a
fost în trecut refuzatã. Mãrturisesc cã pentru prima oarã în viaþa mea aud
punându-se o asemenea concluziune, înaintea unei instanþe judecãtoreºti.
CONTINUARE LUNI 22 DECEMBRIE, ORA 9 DIMINEAÞA
364
Dl. avocat Ottulescu /în continuare/:

În ºedinþa trecutã, am cãutat sã încadrez, în textele dreptului nostru
pozitiv ºi în principiile dreptului, faptele care se imputã Bãncii Blank ºi
conducãtorilor. Am arãtat cã rãspunderea nu poate sã fie examinatã decât în
lumina dreptului nostru pozitiv. Am arãtat care este competenþa Comisiunii de
Anchetã ºi care este competenþa dumneavoastrã. Am arãtat, în al treilea rând, ce
a reþinut deciziunea primei instanþe din acuzaþiunile care s-au adus contra bãncii
ºi conducãtorilor, arãtând cã o discuþie pe alte baze, cu schimbarea obiectului ºi
a cauzei, nu este posibilã înaintea Comisiunii de astãzi. Am clasat diferitele
învinuiri care se aduc conducãtorilor ºi am arãtat care din ele ar putea în principiu
sã fie discutate ºi care trebuiesc înlãturate de plano. În fine, am arãtat cã
conducãtorii, fiind mandatari, nu pot sã rãspundã decât pentru delictele ºi
cvasidelictele pe care le-au comis în nume personal; v-am arãtat cã nu existã
niciun delict comis în nume personal ºi cã, prin urmare, nu poate sã fie loc la
responsabilitate. În fine, am arãtat cã învinuirile care se aduc în legãturã cu
convenþia de reescont sunt neconcludente, pentru cã asemenea învinuriri nu pot
duce la condamnarea pentru daune interese, decât dacã se stabileºte cã
convenþiunea care s-a încheiat, s-a încheiat numai graþie acestor fapte, adicã
dacã se dovedeºte cã faptele au fost determinate. Sã mergem acum mai departe
ºi sã examinãm tot în cadrul aceleaºi chestiuni, în ipoteza în care, prin imposibil,
am admite cã ar exista fapte personale ale conducãtorilor ºi cã aceste fapte au
avut înrâurire asupra convenþiunii de reescont, dacã încã în aceastã ipotezã se
poate pune problema rãspunderii conducãtorilor ºi, bineînþeles, cum contractul
de reescont nu s-a încheiat decât între Banca Naþionalã ºi Banca Blank, ne
întrebãm dacã, într-adevãr, conducãtorii Bãncii Blank în calitate de terþi au o vinã
care trebuie calificatã de dol, sunt vinovaþi ºi faþã de cine ºi în ce calitate Statul,
care nu era parte în aceastã convenþie, ar putea sã vinã sã se plângã.
Eu procedez prin ipotezã, pentru a putea reduce la absurd teza onoratei
pãrþi adverse ºi a o înlãtura astfel.
Bineînþeles cã convenþiunea, fiind încheiatã între Banca Blank ºi Banca
Naþionalã, dacã aceastã convenþiune a fost viciatã prin eroare sau prin dol comis
de conducãtori în acest caz Banca Naþionalã ar fi avut o acþiune în anulare pentru
dol, sau dacã prefera ca convenþiunea sã rãmânã în picioare, ar fi putut sã
exercite o acþiune în daune interese atât în contra pãrþii co-contractante, cât ºi în
contra conducãtorilor, dacã conducãtorii ar fi fost vinovaþi cã au provocat
încheierea convenþiunii.
Ei bine, aceastã acþiune, ipoteticã, Banca Naþionalã n-a exercitat-o. N-a
cerut nici anularea, n-a cerut din daune interese de la partea co-contractantã sau
de la conducãtori. Mai mult încã, Banca Naþionalã, prin atitudinea sa, a confirmat
operaþia de reescont pentru cã a executat-o ºi tot ce a urmat în urmã nu
constituie decât acte de executare a acestei convenþiuni. Or, asemenea acþiuni
în anulare sau pentru daune interese, se sting indiscutabil prin confirmare ºi cea
mai categoricã confirmare a unei convenþiuni viciatã prin eroare, dol sau
violenþã, nu poate fi decât executarea ei. Nu întrebãm, deci, cu surprindere, cum
ar putea Statul român sã vinã el sã exercite aceastã acþiune care, ipotetic, dacã
ar fi existat, a aparþinut Bãncii Naþionale, fãcea parte din patrimoniul ei.
Evident, asemenea acþiuni se pot transmite. Autorii specialiºti care
examineazã responsabilitatea aratã cã noþiunea în responsabilitate delictualã se
transmite ca orice altã acþiune, prin modurile de dobândire cu titlu universal sau
365
particular; mai mult încã, autorii spun cã se transmite ºi acþiunea în

responsabilitate pentru daune morale, dar trebuie un act juridic de transmisiune.
Care ar fi în speþã actul juridic de transmisiune a acestei acþiuni din
patrimoniul Bãncii Naþionale în patrimoniul Statului român? Partea adversã n-a
binevoit sã ne arate acest lucru. Partea adversã nici mãcar nu ºi-a dat seama sau
n-a voit sã-ºi dea seama de aceastã importantã problemã, deºi partea adversã
este reclamantã ºi când se plânge de faptele conducãtorilor, spunând cã ele au
fost determinante în încheierea convenþiunii de reescont ar fi trebuit sã ne arate,
în primul rând, în ce calitate se plânge Statul român de acte întâmplate cu ocazia
încheierii unei convenþii la care Statul român n-a fost parte. Ar fi trebuit sã ne
arate cum aceastã acþiune care s-a nãscut în patrimoniul Bãncii Naþionale a
trecut în patrimoniul Statului, prin ce procedeu juridic s-a fãcut aceastã trecere,
dacã a fost o cesiune sau o altã operaþiune juridicã.
Noi nu ºtim sã fi existat o asemenea operaþie juridicã. Noi ºtim cã a existat
numai o cesiune a creanþei, prin convenþiunea prin care se transmite acest
portofoliu. ªi atunci, problema de drept care se pune este dacã prin aceastã
cesiune a creanþei a trecut ºi acþiunea delictualã în patrimoniul Bãncii Naþionale,
de la Banca Naþionalã la Stat. Pentru cã altã convenþiune între Banca Naþionalã
ºi Statul Român, decât aceastã convenþiune de cumpãrare a creanþei, nu existã.
Conform art. 1.396 din Codul Civil, vinderea sau fuziunea unei creanþe
cuprinde accesoriile creanþei, precum cauþiunea, privilegiile ºi ipoteca. Toate
garanþiile acestei creanþe, au trecut de la Banca Naþionalã prin efectul acestei
cesiuni, la Statul român. Însã nu este vorba aici de un accesoriu al unei creanþe.
Acþiunea aceasta nãscutã ex-delictum în perioada precontractualã a
reescontului, nu este un accesoriu al creanþei, este ceva distinct. Problema s-a
pus în drept dacã asemenea acþiuni trec o datã cu cesiunea de creanþe ºi a fost
examinatã de doctrina francezã în general pentru acþiunile în nulitate întemeiate
pe vicii de consimþãmânt ºi pentru toate acþiunile în resciziune. Doctrina în
unanimitate, fãrã nicio posibilitate de îndoialã, a hotãrât cã, prin efectul cesiunii
creanþei, asemenea acþiuni nu trec din patrimoniul celui care a cedat creanþa în
patrimoniul aceluia care a cumpãrat-o. Citez în aceastã privinþã Aubry ºi Rau, vol
V, par. 359 bis:
„pe de altã parte, cesionarul cu toate cã este subrogat cedentului în

privinþa creanþei cedate ºi a mijloacelor de a o verifica, nu se bucurã prin aceasta
de toate drepturile ºi acþiunile care aparþineau cedentului relative la ºi în virtutea
convenþiunii sau a actului de unde derivã creanþa. Astfel nu sunt transmise, afarã
de cazuri când existã stipulaþie specialã, acþiunile în nulitate sau resciziune, nici
chiar toate acþiunile în rezoluþiune pe care cedentul le-ar fi putut intenta.”
ªi doctrina explicã cã acestea nu sunt accesorii ale creanþei. Creanþa

derivã dintr-o convenþiune ºi acþiunea în anulare sau în rezoluþiune a
convenþiunii ar însemna distrugerea creanþei. Or, cel cãruia i s-a cedat creanþa n-
a cumpãrat-o ca s-o distrugã ºi nu se presupune cã, atunci când i s-a transmis
creanþa, i s-au transmis toate acþiunile nãscute din convenþiune sau toate
acþiunile nãscute dintr-un delict care s-a întâmplat cu ocazia convenþiei ºi care ar
duce la anularea ei, deci la distrugerea creanþei. Aceste acþiuni, afarã de cazul
când existã convenþie expresã asupra lor, rãmân în patrimoniul vânzãtorului.
Prin urmare, cine ar fi putut ipotetic sã se plângã cã convenþia de reescont
nu este bine încheiatã? Cine ar fi putut ipotetic sã reclame daune interese din
încheierea convenþiunii de reescont? Incontestabil, Banca Naþionalã. Dar Banca
Naþionalã nu s-a plâns, din contrã, prin toate actele sale a confirmat aceastã
366
convenþie. Deci, dânsa n-ar mai fi putut sã reclame nici anulare, nici daune.
Aceastã acþiune, independentã de transmiterea creanþei ºi a accesoriilor ei, care
nu poate fi consideratã dupã nici un principiu ca un accesoriu al creanþei, nu intrã
în patrimoniul Statului român. Degeaba cautã Statul român sã piardã vremea ºi
sã discute chestiuni care sunt completamente strãine de proces, dupã cum este
strãin de proces tot ce s-a discutat în aceastã instanþã.
Prin urmare, ºi în aceastã extremã ipotezã subsidiarã încã Statul român
n-are calitate sã reclame.
Dar sã mergem mai departe cu argumentaþia noastrã ºi sã admitem cã nu
ºtiu prin ce minune în acest proces unde spunea partea adversã cã avem legi
speciale, ar fi totul special ºi ar trece ºi acþiunile prin alt mijloc decât cum trec
acþiunile în dreptul comun. Chiar în aceastã ipotezã, pentru a te plânge contra
bãncii ºi a conducãtorilor cãrora le impuþi anume fapte din care aproape exclusiv
toate în legãturã cu convenþia de reescont, urmeazã sã vedem nu numai dacã
aceste fapte existã ºi dacã au caracter culpabil, nu numai dacã existã un
prejudiciu, dar, dacã între aceste fapte ºi acel prejudiciu reclamat de Stat, aºa
cum îl reclamã, iar nu cum ar fi putut sã-l reclame ab iniþio Banca Naþionalã,
existã o legãturã de cauzalitate care sã-þi permitã sã faci rãspunzãtor pe Banca
Blank ºi în special pe conducãtori.
Aceastã chestiune pune în discuþie problema cauzalitãþii pe care am
afleurat-o numai, atunci când am vorbit la început, dar pe care ne-am rezervat
dreptul sã tratez în replicã cu mai multã atenþie, pentru cã este o problemã
extrem de delicatã, dar de o deosebitã importanþã pentru soluþia
dumneavoastrã.
Orice eveniment are la spatele sãu o serie de cauze foarte numeroase.
Dacã am lua, de exemplu, actualul rãzboi ºi am vrea sã ºtim care este cauza
declanºãrii lui, am gãsi cauze mai apropiate, mai îndepãrtate, dar nu fiecare din
aceste cauze pe care le-am gãsi în antecendenþa fenomenului rãzboiului ar
putea sã fie consideratã drept cauzã realã care a provocat acest rãzboi. Cu cât
ne suim mai sus pentru a examina cauzele unui eveniment oarecare, cauzele
cresc în progresie geometricã. Puteam sã ajungem, de pildã, în speþa noastrã
când am examinat cauzele prejudiciului Statului, sã vorbim de scoaterea din
obligo, de convenþiunea de preluare, de convenþiunea de scont, de reescont,
gestiune, de înfiinþarea Bãncii Industriale, de înfiinþarea însãºi a Bãncii Blank ºi
aºa putem merge la infinit cu examinarea cauzalitãþii, cãci este sigur lucru cã,
dacã Banca Blank n-ar fi fost deloc înfiinþatã, Statul nu suferea aceste prejudicii.
Este evident cã, într-un asemenea raþionament, am putea face responsabil pe
Mauriciu Blank, ºi pe Iacob Marmorosch, cei care au înfiinþat banca, aºa s-ar
întâmpla dacã am examina problema cauzalitãþii în sensul în care vrea s-o
examineze onorata parte adversã.
Dar nu aceasta este cauza. Doctrina care examineazã aceastã problemã
ne aratã cã instinctiv se simte nevoia limitãrii acestor cauze care se aratã în
trecut ºi determinãrii în noianul acesta de evenimente care au caracter de cauzã
din punct de vedere ºtiinþific, adicã trebuie sã determini care anume din aceste
cauze poate sã fie consideratã, într-adevãr, drept cauzã din punct de vedere
juridic.
Savatier, care examineazã aceastã chestiune, numeºte aceastã cauzã,
sau mai bine-zis aceastã problemã, problema cauzalitãþii directe, pentru cã nu
orice cauzã poate sã fie imputatã aceluia care a produs-o, pentru ca sã vii sã-l
acuzi cã din cauza lui s-a întâmplat prejudicii. Din seria nesfârºitã de cauze
trebuie sã vedem care anume este cauza pe care justiþia este în drept s-o reþinã
367
ºi pe baza raportului stabilit între autorul acestei cauze ºi prejudiciu sã tragã la

rãspundere pe acela care este vinovat de aceastã cauzã. Vã spuneam într-o
ºedinþã precedentã cã germanii au o teorie a lui Von F... pe care Mazzot o
considerã foarte complicatã, este aºa-zisa teorie a echivalenþei condiþiunilor, pe
baza cãreia din seria de cauze care procedeazã prejudicii poþi sã iei de oricare,
pentru cã ele sunt echivalente cu o condiþie însã, ca aceastã cauzã pe care o iei
sã fie necesarã. Este un cuvânt destul de vag ºi va fi foarte greu ca pe baza
acestei teorii sã se determine care este cauza necesarã, adicã cauza sine qua
non. Vã citesc în aceastã privinþã din Savatier, par. 468:
„Aceastã alegere este prin natura ei limitatã. Teza echivalenþei

condiþiunilor dupã care nu trebuie sã distingem între cauzele apropiate ºi cele
îndepãrtate... /citat/.”
De la început, trebuie sã vã spun cã aceastã teorie a echivalenþei

condiþiunilor n-a fost primitã de jurisprudenþa francezã ºi nici la noi nu o întâlnim
în nici o decizie judecãtoreascã.
Savatier continuã:
„Vom arãta cu toate acestea pentru ce raþiuni jurisprudenþa a fost

condusã ..., cerând nu numai ca culpa sã fie cauza prejudiciului, dar încã, ca sã
fie cauza directã.”
Iatã, prin urmare, condiþiunea pe care o cere jurisprudenþa, ºi din

numeroasele deciziuni pe care le gãsim vã voi citi una mai recentã din 20 mai
1935.
/Citat jurisprudenþã/.
Prin urmare, Casaþia Francezã cere douã condiþiuni: cere o relaþie nu
numai necesarã cum se cere în teoria echivalenþei condiþiunilor, dar cere o relaþie
directã. Dacã ne-am opri însã chiar la teoria cea mai dezavantajoasã, pe care
niciodatã n-a primit-o jurisprudenþa francezã, ºi am încercat sã vedem dacã
aceastã întoarcere la o perioadã îndepãrtatã este posibilã ºi dacã numai aºa, de
plãcerea de a implica Banca Blank ºi pe alþii, un fel de sadism inutil, am încercat
sã considerãm aceastã întoarcere la o perioadã îndepãrtatã, dacã ipotetic am
admite cã Banca Blank este vinovatã, de la cine vrea sã ia Statul cele 7-800
milioane? De la Garvin? Pãi, Garvin n-are nici 700.000 lei.
Dl. avocat Opriº:

Anul trecut a dat fiilor sãi 4 milioane...

Cu atât mai mult, dacã a dat fiilor sãi ce-a avut înseamnã cã omul nu mai
era nimic. De altfel, omul a fost prudent, dar, desigur, nu prudent faþã de
dumneavoastrã, cãci de acþiunea dumneavoastrã vã asigur cã Garvin nu s-a
sinchisit ºi nu se va sinchisi un singur moment. Prudenþa lui a avut alt scop ºi au
avut-o mulþi în ultimul timp. Singura avere pe care a avut-o a dat-o copiilor sãi, ºi
dumneavoastrã vã judecaþi aici cu acþiuni de 800 milioane în contra
conducãtorilor ºi le daþi un caracter de rãzbunare, pentru cã este suficient sã
examinãm dosarul, sã vedem cum s-au petrecut lucrãrile înaintea Comisiunii de
Anchetã ca sã vedem cã, înaintea oricãrei cercetãri, Comisiunea ºtia cine este
martor ºi cine este informator. Nu este surprinzãtor acest lucru? De ce domnul
368
Argetoianu ºi alþi membri în Comitetul Executiv sunt ascultaþi de la început ca

martori? De ce directorul Scontului, dl. Crãciun, este ascultat de la început ca
martor? ªi de ce, când este vorba de dl. Tabacovici, apare de la prima oarã
înaintea Comisiunii ca informator? De ce Aristide Blank este tot informator?
Ca sã poatã formula ceva în contra conducãtorilor, onoraþii mei confraþi,
imitând ce a fãcut Comisia de Anchetã, se duc la aceastã perioadã îndepãrtatã ºi
spun: dacã nu se acontau aceste cambii prin intervenþia lui Tabacovici ºi
Soepkez, Statul nu avea prejudicii. Pãi, acesta este prejudiciu? De aici derivã?
Este legãturã de cauzalitate necesarã? Iatã o operaþiune de reescont prin care,
pe baza unei convenþiuni, Banca Naþionalã devine creditoare a Bãncii Blank ºi a
semnatarilor efectului. Pânã aici, nimic în ce priveºte Statul. În aceastã
convenþiune, nãscut ipotetic prin presiuni sau prin dol, cine este creditor? Banca
Naþionalã. Deci Statul nu poate sã aibã prejudiciu de aici. Când intrã Statul în
scenã? Mult ulterior, adicã atunci când cumpãrã aceastã creanþã. ªi de la cine o
cumpãrã? De la Banca Naþionalã. Cine face alegerea efectelor? Conducãtorii?
Nu. Banca Naþionalã, care în aceastã privinþã dãdea „avize conforme”, obligatorii
aºa zice legea din 1930. Ea tria efectele, pãstra ceea ce avea interes sã
pãstreze, ºi vã rog sã reþineþi cã nu vreau sã-i fac o inculpare, cãci toate legile
acestea erau în interesul institutului de emisiune care trebuia salvat – dar trierea
efectelor ºi alegerea lor nu este fãcutã aici de Banca Blank, nici de conducãtorii
ei. Iatã, deci, pe Stat cã intrã în scenã nepoftit. Alege anume efecte ºi pe urmã se
plânge în contra conducãtorilor cã efectele pe care el le-a ales nu sunt bune! ªi
vorbeºte totuºi de cauzã necesarã. Mai mult încã – chiar din aceste operaþiuni
prejudiciul nu putea rezulta. Vi s-a arãtat, în ºedinþa trecutã, de dl. Djuvara, care
era situaþia ºi o gãsiþi ºi în actele de la dosar, cãci bilanþul concordatului îl aveþi
într-un raport al domnului Nestorescu ºi veþi vedea din acest raport cã activul era
de vreo 4 miliarde. Din aceste 4 miliarde o parte mergea la BNR care avea gajuri,
ipoteci, deci care era un creditor care nu venea la concordat; pentru ceilalþi
creditori care au venit la concordat, activul bãncii era de aproximativ douã
miliarde – ºi aceasta fãrã „Discom” – deºi „Discom-ul” rãmânea, totuºi, un activ
de 2 miliarde la Nestorescu. Ba, mai mult, din acest bilanþ rezultã cã era un
excedent faþã de Banca Naþionalã ºi masa creditorilor de la concordat, de 350
milioane. Aici nu mai discutãm pe vorbe, ci avem o hotãrâre judecãtoreascã,
hotãrârea de concordat, pe bazã de expertizã, care este definitivã ºi obligatorie
pentru toatã lumea. Hotãrârea ia act de oferta Bãncii Blank de a plãti sutã la sutã
ºi gãseºte, pe bazã de raporte de expertizã, cã poate plãti 100%. Aici nu mai
suntem în domeniul ipotezelor, ci acela al realitãþii.
Mai mult încã, Tribunalul n-a greºit ºi nici Banca Blank n-a greºit când a
oferit sutã la sutã, pentru cã a plãtit sutã la sutã. Mi se pare cã mai este de plãtit
Bãncii Naþionale ºi celorlalþi creditori o sumã de vreo 700, garantatã cu bunuri
suficiente.
S-a încercat aici o insinuare, spunându-se cã s-au plãtit cu livrete de
depuneri. Onoratul meu confrate, dl. Gheorghiu, a auzit ceva de chestiunea
livretelor de depuneri ºi ºi-a închipuit cã, cu aceste livrete de depuneri, Banca
Blank plãtea pe deponenþi. Or, ceea ce spunea domnia sa nu numai cã nu
constituia un avantaj pentru bancã, dar constituia un dezavantaj, cãci ce se
întâmpla? Cei care datorau bani Bãncii Blank, debitorii, cumpãrau aceste livrete
pe 15 sau 20% ºi îºi plãteau astfel datoria Banca Blank pe nimica. Prin urmare,
acest procedeu, dacã a fost întrebuinþat, nu putea fi întrebuinþat decât în
dezavantajul Bãncii Blank.
369
Ce se întâmpla dacã venea ºi Statul la concordat? În loc sã fie 2 miliarde

creditori, erau 3 miliarde. Dar activul creºtea ºi el, cãci în activ intrau ºi bunurile
care au fost date Statului, „Cultura Naþionalã”, Buzãu-Nehoiaºu ºi celelalte, care
ar fi reprezentat, fãrã sã exagerãm, þinând cont de expertize, sã zicem 500
milioane. Iatã, deci, pe de o parte creditori de 3 miliarde, pe de altã parte, un activ
de 2½ miliarde. Faceþi socoteala ºi veþi vedea cã 90% puteau plãti.
Ce face însã Statul? Statul nu vine la concordat. Mai mult încã, el scoate
din obligo Banca Banca ºi, bineînþeles, scoþând din obligo Banca Blank, nu mai
putea veni la concordat. Se verifica numai ceilalþi creditori, ºi Banca oferã sutã la
sutã. Dacã venea ºi Statul la concordat, ofeream 90% ºi aveam suficient. Nu mai
vorbesc cã puteam sã am ºi un concordat agricol ºi, desigur, cã atunci toatã
aceastã serie de acte care constituie adevãratele cauze ale prejudiciului,
cauzele sine qua non, nu s-ar fi produs.
Iatã cum, în teoria echivalenþei condiþiunilor, aceste condiþiuni nu pot juca
rol de cauze, pentru cã nu se gãsesc într-un raport necesar.
Vã spuneam cã Curtea de Casaþie francezã a admis o altã teorie, teoria
cauzalitãþii directe ºi urmeazã sã examinãm ce înseamnã aceastã teorie.
Se cere ca prejudiciul care se reclamã sã fie normalmente previzibil de
acela cãruia i se imputã. Poate sã fie chiar necesarã cauza, încã dacã
normalmente nu era previzibilã nu se va putea reclama un asemenea prejudiciu.
/Citat Savatier/.
Iatã, prin urmare, un fapt care este o condiþiune necesarã, dar nu este o
condiþiune directã. El putea sã facã pe autorul lui sã prevadã un prejudiciu, dar nu
prejudiciul care s-a întâmplat, ci un alt prejudiciu care se întâmpla în alte
condiþiuni. ªi ni se dã o serie de exemple pe care am sã le rezum. Se vorbeºte, de
pildã, de un accident de automobil. Din cauza accidentului se produce o blocare
a circulaþiei ºi, din cauza acestei blocãri, printr-o manevrã greºitã a unuia dintre
vehicule se produce un al doilea acident. Evident, cel vinovat de primul accident
a putut prevedea normal prejudiciul direct pe care l-a cauzat. Dar putea el
normalmente sã prevadã ce s-a produs, deºi accidentul al doilea are indiscutabil
în antecedenþele sale drept cauzã primul accident, adicã culpa primului
accident?
Un alt exemplu: o persoanã sapã o groapã fãrã a-ºi lua mãsurile necesare
de semnalizare. Evident, ea este culpabilã dacã cineva cade în groapã. Dar iatã
cã o persoanã, trecând pe lângã groapã, este îmbrâncitã de altã persoanã ºi
cade în ea. Este evident cã fãrã groapã n-ar fi fost prejudiciu, dupã cum în speþã
este evident cã, fãrã convenþiunea de reescont ºi fãrã creaþiunea Bãncii Blank,
nu exista prejudiciu. Dar toate acestea n-au raport necesar, nici direct cu
prejudiciul pe care-l reclami dumneata aºa cum s-a produs ºi în condiþiunile în
care s-a produs. Eu, conducãtor, când am fãcut reescontul puteam sã-mi dau
seama dacã poliþele nu sunt bune, aceasta poate sã oblige la o reparare a Bãncii
Blank. Legaþi prin convenþiune era atunci ºi Banca Blank ºi emitenþii cambiilor.
Dar puteam eu sã prevãd cã va veni o lege la 1930, cã va intra în horã Statul, care
va alege efectele cele mai proaste, cã Statul se va putea apuca sã scoatã din
obligo Banca Blank de la care ar fi putut sã se despãgubeascã ºi cã are sã se
producã un prejudiciu în alte condiþiuni, iar nu din acelea pe care eu,
normalmente, puteam sã le prevãd? Trebuie sã rãspund eu de aºa ceva? Cu
asemenea raþionamente unde ajungem? Dacã am merge aºa ºi am face în
modul acesta legãturile de cauzalitate, atunci tot ce s-a întâmplat la Banca Blank
poate sã fie considerat ca o legãturã de cauzalitate: politica de industrializare, sã
zicem greºitã, încrederea Bãncii Blank în puterea leului, o concepþiune care s-a
370
dovedit iarãºi greºitã, ºi atâtea ºi antecedente pânã la chiar creaþia acestei bãnci
ca ºi a Bãncii Industriale! Dar acestea constituie ele cauza directã? Este
imposibil sã afirmãm aºa ceva.
Onoratul meu confrate, dl. Gheorghiu, a încercat sã rãspundã la aceste
susþineri ale noastre cu o decizie a Înaltei Curþi de Casaþie, nr. 305/1941, unde
este vorba de cu totul altceva. Despre ce era vorba în aceastã hotãrâre?
Primãria face o canalizare la Bãneasa ºi un restaurant, care se numeºte La
Potou, suferã din cauza inundaþiilor provocate de aceastã canalizare. Primãria
se apãrã între altele, susþinând cã, dacã ar fi luat mãsuri de scurgerea apelor,
restaurantul n-ar fi suferit de aceste inundaþii ºi se plânge de omisiunea esenþialã
a instanþei de a admite proba cu martori. Înalta Curte zice: „Considerând cã este
constant în drept cã acela care prin culpa sa cauzeazã altuia un prejudiciu este
obligat a-l repara ºi aceasta chiar în cazul când cel dãunat ar fi avut posibilitatea,
prin luarea unor mãsuri, sã împiedice producerea daunei...”
Vedeþi, prin urmare, cã nu este vorba de o chestiune de cauzalitate. Este

vorba de altceva, de mãsurile concomitente în momentul în care se produce
faptul, mãsuri pe care ai fi putut sã le iei pentru ca faptul sã nu se producã. Prin
urmare, cu totul altã chestiune decât aceia care ne intereseazã.
Onoratã Comisiune, am terminat cu problema de drept, voi trece acum la
chestiunile de fapt ca sã vã arãt cã chiar dacã aceste învinuiri ar putea sã fie
discutate de dumneavoastrã, ele nu pot avea absolut niciun temei.
N-am sã spun nimic referitor la chestiunea imputaþiunilor care se fac în
legãturã cu actele de gestiune. Ceea ce trebuie sã reþineþi dumneavoastrã este
cã Comisiunea de Anchetã chematã sã examineze rãspunderea conducãtorilor,
înlãturã din discuþie toate aceste fapte, spunând cã misiunea Comisiunii nu este
aceea de a cerceta întreaga gestiune...
De altfel, dacã dumneavoastrã le veþi examina, veþi gãsi unele din ele de o
completã neseriozitate. Astfel, dacã ne-am referi la unele rapoarte ale domnului
Mecu, care n-au nici o valoare probantã, sunt acte interne ale Bãncii Naþionale ºi
nu poþi sã te referi la expertize care n-au fost ordonate de instanþa de judecatã ºi
care au fost fãcute de una din pãrþi, dar dl. Mecu care se ocupã de aceste
chestiuni într-un referat intitulat „informaþiuni ºi date culese de la un fost director
al Bãncii Blank”, aduce o serie de învinuri al cãror ecou l-aþi auzit ºi de la onorata
parte adversã, dar care nu au la bazã nicio cercetare, ci este pur ºi simplu
relatarea unor zvonuri de cafenea. „Un fost director al Centralei Bãncii Blank,
astãzi director la o instituþie din Bucureºti, mi-a procurat douã note din timpul cât
a funcþionat la aceastã bancã, cu datele ºi informaþiunile de mai jos” aºa începe
sã povesteascã dl. Mecu ce a auzit de la acest director ºi vorbeºte apoi despre
anume avantaje care ºi le-ar fi creat Blank ºi Soepkez sub formã de salarii etc.
Acestea sunt vorbe ºi nu pe vorbe poþi sã condamni pe conducãtori. Am avut, de
altfel, o expertizã fãcutã înaintea instanþei, în care nu existã nicio umbrã de
aceste insinuãri. Prin urmare, sã nu pierdem vremea cu asemenea discuþii
completamente neserioase.
Aþi mai auzit ceva referitor la o vilã a domnului Tabacovici care ar fi fost
datoare la Banca Blank cu 2.800.000 lei. Trebuie sã vã spun cã aceastã
chestiune nu reiese din registre, este iarãºi o notã a domnului Mecu pe o foiþã de
hârtie în dosar intitulatã „Vila Tabacovici în Parcul Filipescu”. Comisiunea de
Anchetã a cerut relaþiuni domnului Tabacovici ºi domnia sa le-a dat ºi s-a vãzut
cã acuzaþiunea este complet neserioasã. Nu este o vilã a domnului Tabacovici.
Domnul Tabacovici a avut în parcul Filipescu un teren pe care l-a parcelat ºi a
371
fãcut o convenþie cu Banca Industrialã care avea industrii care se ocupau cu

construcþii, ca sã construiascã vile pe aceste parcele, sã facã socoteala, sã
evalueze terenul ºi costul construcþiei, sã le vândã ºi sã împartã beneficiile.
Domnul Mecu gãseºte în registrele Bãncii Industriale „vila Tabacovici nr. 1” ºi
spune cã, în activul Bãncii Industriale, figura vila Tabacovici-Parcul Filipescu
debitoare cu 2.800.000 lei. În activ n-a figurat vila Tabacovici ca o proprietate.
Vedeþi cã debitoare era vila care era construitã pe terenul lui Tabacovici, vila era
debitatã pentru cã aºa se face în contabilitate, Banca Industrialpã dãdea bani
pentru construcþie, vindea ºi se recupera din banii încasaþi. Domnia sa adaugã
„la 30 aprilie aceastã vilã a dispãrut din activul Bãncii Industriale.” Or, ea n-a fost
niciodatã în activul Bãncii Industriale. Banca Industrialã era un antreprenor care
debita vila cu ceea ce i se datora.
„De fapt însã valoarea imobilului a fost amortizatã printr-un cont de
rezultate.” Pãi, sigur cã aºa se face. Dacã nu vindea Banca Industrialã ºi nu
vindea Tabacovici, numai printr-un asemenea cont se putea face. Mai mult, s-a
gãsit un binevoitor, dl. Florin Zaharia, care, în Parlament, probabil dupã
informaþiuni de acelaºi calibru, a atacat pe dl. Tabacovici pe aceeaºi chestiune.
Domnul Tabacovici i-a rãspuns atunci printr-o scrisoare foarte drasticã, care se
gãseºte la dosar ºi în care a pus lucrul la punct, i-a rãspuns în asemenea mod ºi
cu un asemenea ton încât mã mirã cã lucrurile s-au putut opri aici, iar acest domn
calomniator probabil cã, cercetând, a vãzut infamia pe care o fãcuse, ºi n-a mai
insistat.
Nu mai vorbesc de rapoartele domnului Nestorescu pe care le-a examinat
domnul Djuvara, arãtându-vã cât de neserioase sunt unele aprecieri. De pildã,
ce este interesant în acest raport este critica ce se aduce modului de evaluare a
activului bãncii, afirmaþiunea cã rezervele latente nu pot fi luate în consideraþie.
Vedeþi, niciodatã nu s-a constatat cã banca avea rezerve. Dar contabilii nu se
înþelegeau între ei: unii spuneau cã asemenea rezerve latente pot sã aparã în
bilanþ, alþii ziceau cã nu. Falsitatea bilanþurilor se bazeazã tocmai pe aceste
opinii ºi aþi vãzut pânã unde merge dl. Nestorescu când este vorba sã evaluaeze
acþiunile, vi s-a dat exemplu cã acþiunile Buzãu-Nehoiaºu care fuseserã evaluate
pe 130 milioane, dânsul spune cã greºit s-a fãcut aceastã evaluare, iar când este
vorba de bilanþul concordatului, domnul Nestorescu de data aceasta gãseºte cã
bilanþul concordatului este un bilanþ real ºi aduce o singurã imputaþiune acestui
bilanþ, aceea cã între creditori nu este trecut ºi Statul. Bilanþul aratã un excedent
de 350 milioane ºi singura învinuire era cã bilanþul n-ar fi real pentru cã printre
creditori nu figureazã Statul. Pãi, cum era sã figureze Statul în bilanþul de
concordat, dacã Banca Blank fusese scoasã din obligo? Statul nu mai era
creditorul Bãncii Blank. Cum era Banca Blank sã se ducã la concordat ºi sã arate
pe Stat ca creditor, când Statul nu era creditor? Dar, în acel bilanþ nu se gãsesc
acþiunile Buzãu-Nehoiaºu, nu se gãsesc acþiunile „Cultura Naþionalã”, nu se
gãsesc toate creanþele date în platã. Prin urmare, bilanþul acesta, care este
singurul care intereseazã, aratã un excedent de 350 milioane. Este adevãrat cã
Statul nu mai era, dar Statul primise în schimb diferite active care ieºiserã din
patrimoniu.
Desigur cã, în aceste condiþiuni, imputaþiunea cã Banca Blank era
falimentarã, nu stã în picioare, Banca Blank nu era falimentarã, nu era ca alte
bãnci, cum erau, de pildã, Banca Berkowitz ºi Banca de Agriculturã, Banca Blank
se prezintã la concordat cu un bilanþ cu 350 milioane excedent în care trebuie sã
reþineþi cã nu era cuprins „Discom-ul”. Veþi vedea cã dl. Auboin n-a vrut sã þinã
seama de acest lucru. Dar producea anual 150 milioane pentru cã deverul era de
372
5 miliarde. La acest dever se câºtiga 2%, atâta era comisionul „Discom-ului”.

Acest activ, care a servit ani de zile la plata de datorii cãtre BNR, nu are valoare?
Nu trebuie luat în consideraþie? El era în patrimoniul bãncii încã din iulie 1931.
Dar sã las din discuþie aceste chestiuni ºi sã vin la ceea ce intereseazã în
special pe clienþii mei, sã vãd ce acuzaþiuni se aduc organelor de conducere,
pentru cã Comisiunea de Anchetã nu intereseazã ºi cã ea nu este chematã sã le
examineze, cã ele intereseazã pe acþionari, iar dacã îl supãrãrã pe dl. Opriº, eu
cred cã ar putea sã se ducã sã le discute în altã parte, nu aici, nu cã n-am putea
sã le combatem ºi sã arãtãm cã sunt neserioase, dar Comisiunea se ocupã apoi
ºi de conducãtori. De pildã, sã zicem ipotetic cã ar fi adevãratã într-o anumitã
mãsurã chestiunea cu fiºele, unde, de altfel, experþii, domnii Farcaº ºi ceilalþi, nu
spun decât cã au gãsit niºte conturi de sume întrebuinþate în mod secret. Ei bine,
orice instituþie are asemenea sume. Dar, de aici pânã la insinuaþia cã banii
aceºtia mergeau în buzunarele conducãtorilor, este un pas important. Cum este
posibil sã aduci asemenea acuzaþii în contra unor persoane ca acestea în
cauzã? Domnul Tabacovici a ocupat funcþii importante, a fost preºedintele
Consiliului de Administraþie la CFR, s-a prezentat ca orice fost demnitar la
controlul averilor ºi averea lui a fost gãsitã în cea mai perfectã regulã. Dacã ar fi
luat din acei bani, cum îi justifica la controlul averilor? Pe asemenea insinuaþiuni
nici nu cred cã este demn sã se discute. Eu nu sunt partizanul fondurilor secrete,
dar, dupã cum Statul are fonduri secrete, tot aºa ºi o instituþie are asemenea
fonduri. Nu mã intereseazã unde se duceau, nu mã intereseazã insinuarea cã cu
ele se cumpãrã conºtiinþe etc., ceea ce mã intereseazã este cã nu se pot clãdi
acuzaþii serioase pe asemenea chestiuni.
Ce se aduce ca învinuire conducãtorilor?
În primul rând, instanþa a fost preocupatã sã ºtie cine a fost conducãtor ºi
din aceastã preocupare pare cã reiese ºi credinþa cã, în sistemul legii,
conducãtor înseamnã ipso jure culpabil, fãrã nicio discriminaþie. Zadarnic am
fãcut eu memorii pe care le-am depus la dosar ºi în care spuneam cã una este sã
fi conducãtor ºi alta este sã fi culpabil. Eu am putut sã fiu conducãtor, dar sã fiu
om de treabã. Am putut sã greºesc, chiar în multe cazuri, cãci cine afarã de
Ministerul de Finanþe nu greºeºte în viaþã? Desigur, Ministerul de Finanþe este
veºnic creditor. Vai de cei care sunt debitori. Am auzit cã mai vine o urcare de
impozite de 37% ºi mã cutremur de pe acum. Ei bine, teoria aceasta cã
conducãtor nu înseamnã vinovat, deºi are aerul cã o primeºte Comisiunea, dar
veþi vedea îndatã cã o primeºte numai în aparenþã. Comisiunea începe a se
preocupa de persoanele care au fost conducãtoare ºi spune cã, din
declaraþiunile lui Florescu, Cantuniari, Angelescu, Thanos, Spiratos ºi Crãciun,
rezultã cã, în perioada arãtatã mai sus, cei care au condus efectiv Banca Blank ºi
au avut un rol determinant în operaþiunea de reescont, de preluare ºi încheierea
convenþiunilor, sunt numai domnii Aristide Blank, care era ºi deþinãtorul
acþiunilor, defunctul Soepkez, deþinãtor ºi el al unui pachet important, ºi domnul
Tabacovici.
Observaþi, prin urmare, se citeazã martori, nu se spune pur ºi simplu cã
martorii afirmã, deci ne este permis sã controlãm ºi noi. Ei bine, este
surprinzãtor, ºi eu vã rog sã daþi toatã atenþiunea acestei chestiuni ºi sã faceþi
controlul depoziþiilor, nu este un singur martor din cei citaþi care sã afirme cã
Soepkez ºi Tabacovici au avut un rol în operaþiunile preluãrii ºi a scoaterii din
obligo. Nu existã absolut niciun martor care sã facã o asemenea afirmaþie.
Sã examinãm puþin ce-au spus aceºti martori:
373
Florescu:
„Conducerea efectivã o avea Aristide Blank, Soepkez ºi Tabacovici”.
Atât ºi nimic mai mult.

Cantuniari, când se ocupã de conducãtori, aratã cine erau conducãtori,
vorbeºte de stãruinþe ºi repetate cereri de scont care de cele mai multe ori se
fãceau verbal de domnii Aristide Blank, Soepkez ºi Tabacovici. Atât ºi nimic mai
mult, domnul Cantuniari care era directorul Scontului de la BNR aratã cã efectele
care se prezentau la serviciul unde funcþiona ca sub-ºef, se prezentau aparent în
mod regulat, având aproape douã semnãturi, ceea ce statutele Bãncii Naþionale
permiteau la scont ... prin urmare, iatã persoana cea mai autorizatã care
recunoaºte cã se prezentau efecte cu douã semnãturi, care îndeplineau
condiþiunile:
„În ce priveºte lipsa de bonitate a efectelor, ea rezulta din faptul cã, în

acea epocã, numita bancã se gãsea în dificultãþi notorii, ceea ce reiese din
repetatele cereri de majorãri de credit...”
Prin urmare, confirmã ºi el cã efectele erau regulate, cã bonitatea lor era

cunoscutã, ºi domnia-sa adaugã:
„sunt convins cã în Serviciul Scontului s-a fãcut pe borderoul respectiv

menþiunea despre faptul cã banca, precum ºi semnãturile ce prezintã la scont,
erau prea mult angajate. Conducãtorii efectivi ai bãncii erau Aristide Blank ºi
Soepkez în perioada care ne preocupã.”
Prin urmare, ce au fãcut aceºti domni? Vorbeºte de stãruinþe repetate,

cereri de scont fãcute verbal, dar nimic despre vreun fapt ilicit, despre vreo
manoperã, de vreo presiune, de vreun fapt determinant în încheierea
convenþiunii. Aceasta intereseazã. Cã m-am dus nu în nume personal, ci în
numele bãncii, ºi am fãcut un act ilicit cum face orice însãrcinat cu încheierea
unei convenþiuni, aceasta nu poate sã fie o sursã de responsabilitate.
Un alt martor, important prin personalitatea lui, prin rolul jucat la Banca
Blank unde era preºedinte înainte de a fi în Comitetul Executiv, ºi care poate ºtie
mai bine ca oricine altul care era situaþia, domnul Argetoianu, aratã:

influenþa covârºitoare a fiului sãu Aristide. Nominal erau doi directori generali
sau administratori-delegaþi, nu mai þin bine minte. Domnii Aristide Blank ºi
Soepkez. Foarte curând, cei doi conducãtori efectivi au intrat într-un conflict
permanent, cu atât mai pãgubitor instituþiei cu cât era latent. Domniile lor îºi
împãrþeau atribuþiunile, dacã nu mã înºealã memoria Aristide Blank se ocupa
mai mult cu Banca Blank propriu-zisã, domnul Soepkez cu Banca Industrialã, un
holding al tuturor investiþiunilor.”
„Holding”, în traducerea domnului Opriº, înseamnã Hârdãu, dar în

traducere, aºa cum trebuie tradus, înseamnã o societate în patrimonioul cãreia
sunt acþiunile altei societãþi, ceea ce nu are nimic comun cu hârdãul despre care
vorbea domnul Opriº.
Martorul adaugã:
„Domnii Tabacovici ºi Garvin erau organe de execuþie”.
374
Pe mine nu mã jena, ipotetic, ca Tabacovici sã fi fost conducãtor. Nu poate

fi condamnat cineva pentru cã pur ºi simplu era conducãtor. Dar, în realitate,
dânsul era un simplu funcþionar care nu se ocupa cu reescontul. În ce priveºte pe
Soepkez, e adãvãrat cã era în conflict cu Aristide Blank ºi cã el nu mai activa. O
spun toþi martorii. Nu discut cine avea dreptate, era o deosebire de concepþii în
privinþa politicii monetare, domnul Aristide Blank avea încredere în leu, îl
onoreazã aceastã încredere, Soepkez nu o avea ºi realitatea i-a dat dreptate.
Dar cã exista conflict între Soepkez ºi Aristide Blank, recunoaºte chiar dl. Aristide
Blank în depoziþia sa.
Domnul Angelescu, fost guvernator, pe depoziþia cãruia instanþa pune un
preþ special atunci când aratã dacã s-au fãcut presiuni la încheierea
convenþiunilor, de aceea mã voi ocupa de dânsul mai bine ulterior.
Domnul Argetoianu fãcuse depoziþia sa în ziua de 4 noiembrie. În
depoziþie cãuta sã facã o deosebire între Aristide Blank, de o parte, ºi Soepkez,
de alta. Domnul Artistide Blank este ascultat personal la 6 noiembrie ºi domnia
sa evident cã avea cunoºtinþã de acest rãspuns ºi declarã cã se considerã pânã
la concordat rãspunzãtor în conducerea bãncii, recunoaºte cã era principalul
conducãtor ºi cã a fost asistat de Soepkez ºi Tabacovici. Mai mult încã, spune în
depoziþia sa cã, în cazurile când era nevoie de scont, intervenea la Banca
Naþionalã domnia sa cu domnul Tabacovici sau defunctul Soepkez – acesta însã
mai rar – ºi numai pentru a face ca un anumit volum sã fie admis. Poate cã
Soepkez care nu era român de origine, nici nu avea acces la BNR ºi se þinea în
rezervã. Nu se ducea acolo. Domnul Blank mai spune cã „convenþiunea prin care
s-a cedat „Cultura Naþionalã” Monitorului Oficial a tratat-o împreunã cu
Tabacovici.” Este iarãºi o grijã în aceastã depoziþie de a rãsturna ceea ce
spusese înainte domnul Argetoianu.
La 7 noiembrie, a doua zi dupã ce a fost ascultat domnul Aristide Blank ºi 3
zile dupã depoziþia domnului Argetoianu, vin doi umili funcþionari ai Bãncii Blank,
Thanos ºi Spiratos, amândoi dupã cum vedeþi cu nume asemãnãtoare care ne
amintesc, într-adevãr, malurile Mediteranei de care vorbea dl. Opriº, ºi îºi fac
depoziþiile. Romanii spuneau timeo Danaos et donna ferentes adicã „mã tem de
greci, chiar când aduc daruri”. Eu voi spune cã mã tem de ei „chiar când vin de la
Discom”.
Domnul Spiratos are o grijã permanentã sã-l punã pe Tabacovici ºi
Soepkez alãturi de Aristide Blank. Eu vã spun încã o datã, lucrul acesta nu are
nicio importanþã, pentru cã domnul Aristide Blank nu este vinovat de aceste
fapte. Dar ca simplã curiozitate, trebuie trebuie sã vedem ce spun aceºti martori.
Spiratos spune:
„În ce priveºte volumul scontului nostru la BNR, numai de doi trei

directori, care erau ºi singurii care se interesau, se fãceau demersuri.”
ªi mai adaugã domnia sa:
„Înainte de 1931 sau 1930 ... ni s-au respins astfel de efecte de ale Bãncii
Industriale dinainte de de 1931 sau 1930...”
Vedeþi, prin urmare, cã nici mãcar nu este vorba despre efectele care sunt
în proces, adicã din acelea care au trecut Statului, ci este vorba de acelea din
1930 ºi 1931 ºi noi facem poezie ºi discutãm despre rolul lui Tabacovici ºi
Soepkez la scontarea unor efecte care nici mãcar nu sunt acestea:
375
„...S-au respins astfel de efecte nu ºtiu din ce cauzã, dar, mai târziu, în
special, când a venit criza ºi ne trebuia bani ca sã restituim depozitele, astfel de
efecte ne-au fost primite în mod masiv în urma demersurilor conducãtorilor. Pe
cât îmi amintesc ... efectele erau semnate pentru Banca Industrialã de Garvin ºi
unul dintre administratori, printre care dacã îmi amintesc bine ºi dl. Tabacovici.”
Credea dânsul cã dacã spune aceasta îl solidarizeazã pe Tabacovici ºi îºi

închipuia cã aceastã solidaritate este un bine pentru procese:
„...Directorul Bãncii Industriale era domnul Garvin. El era ºi conducãtorul

bãncii ºi lucra sub ordinele administratorilor acestei bãnci, între care ºi
Tabacovici.”
Vedeþi eterna grijã de a-l pune ºi pe Tabacovici. Iatã de ce vã spuneam cã

mã tem de Thanos ºi de darurile sale. El era la „Discom”, a fost lichidat în
decembrie. Dacã aceastã depoziþie ar fi de acord cu toate celelalte, n-aº avea
nimic de spus. Dar ea contrasteazã cu toate celelalte depoziþii. Nu existã martor
care sã afirme ce spune Thanos ºi Spiratos. Mai mult încã, cine erau aceºti
domni? Toþi aceia care au dat informaþii ºi relaþiuni la Comisie, erau membrii în
consiliu, membrii în comitete, directori, iar de la Banca Naþionalã personalitãþile
cele mai marcante. Aceºti doi umili funcþionari pentru ce au venit? De ce aceastã
atitudine în complet dezacord cu tot ce-au spus ceilalþi? De altfel, reaua lor voinþã
n-a putut sã aducã nici o acuzaþie serioasã. Însã, dacã citim pe toþi ceilalþi
martori, absolut niciunul nu vorbeºte de rolul lui Soepkez ºi al lui Tabacovici în
operaþiunea preluãrii, a scoaterii din obligo, adicã în operaþiunile care
intereseazã. Ei vorbesc de rolul acestor persoane în operaþiuni care nu
intereseazã procesul, spunând cã au fãcut demersuri. Ei bine, a face demersuri
este fapt culpabil? ªi atunci, Comisiunea de Anchetã, simþind cã nu-ºi poate
întemeia acuzaþia ºi condamnarea pe aceste baze, merge mai departe ºi, într-un
considerent urmãtor, spune:
„Martorii aratã, în special, cã acestea erau persoanele care decideau

volumul reescontului, fãceau intervenþiuni ºi presiuni...”
Încã o datã vã rog sã citiþi aceste depoziþii. Dacã vreunul din martori a
spus cã Tabacovici ºi Soepkez fãceau presiuni, dacã veþi gãsi aceste cuvinte
inventate de Comisiune în vreo depoziþie, primesc sã-i condamnaþi pe clienþii mei
nu la 800 milioane, ci la 10 miliarde. Dar este inadmisibil ca într-o hotãrâre sã
aparã cuvinte pe care nu le gãsim în depoziþia martorilor ºi sã se afirme cã ele au
fost spuse de martori:
„ªi mergeau pânã acolo încât stãruiau sã li se primeascã efecte ce le

fuseserã anterior respinse, pentru cã nu erau statutare sau pentru cã semnãtura
nu avea bonitate” /vezi Thanos ºi Spiratos, foºti procuriºti ai Bãncii Blank/.
Prin urmare, cine spune acest lucru? Thanos ºi Spiratos.

Dar ceea ce este mai curios este cã nici Thanos ºi nici Spiratos nu spun
chiar aºa cum relateazã Comisiunea. Ceea ce spun aceºti domni este cã
demersurile priveau cambii date la reescont înainte de 1930 ºi 1931. Ba, mai
mult, unul din aceºti domni arãta cã este adevãrat cã se prezentau din nou efecte
respinse, dar numai efecte care fuseserã respinse fãrã a se arãta motivul
respingerii. Într-adevãr, iatã ce spune Thanos:
376
„efectele respinse pe care totuºi le prezentam din nou, erau din acelea în
privinþa cãrora Banca Naþionalã nu arãta motivul pentru care le-a respins.”
Prin urmare, martorii cei mai puternici invocaþi de Comisie spun cu totul
altceva.
Evident, dacã mi se respingeau efecte fãrã sã mi se arate motivul, era de
datoria mea cã mã duc sã dau explicaþii. Dar încã o datã, în judecarea actelor
unui terþ, care se face vinovat la încheierea unui contract, nu intereseazã decât
caracterul actului, adicã dacã este o manoperã care a putut sã inducã în eroare.
Unde este aceasta? Am lucrat în nume personal. ªi chiar dacã au lucrat în nume
personal, faptul avea caracterul unei manopere determinate? Cum adicã?
Banca Naþionalã despre care din toate actele se dovedeºte cã cunoºtea situaþia,
nu ºtia acest lucru? Evident cã nu se poate vorbi în mod serios de vreun act care
sã aibã vreun grãunte de responsabilitate.
Mai departe, Comisia aratã:
„Este edificatoare în aceastã privinþã depoziþia martorului Angelescu,

fost guvernator, care aratã cã presiunile domnului Aristide Blank pentru a se
acorda sume importante bãncii, au mers atât de departe încât îºi manifesta
nemulþumirea pânã la cele mai înalte autoritãþi de Stat ºi cã, în timpul funcþionãrii
bãncii pânã la concordat, aceasta era reprezentatã în relaþiunile cu banca prin
domnii Aristide Blank ºi Tabacovici.”
Ei ºi? Chiar dacã ar fi stãruinþe, ce concludenþã s-ar putea trage? Dar ca

sã vã arãt cum am fost judecaþi, ia sã vedem, este adevãrat cã domnul
Angelescu spune aceste lucruri?
Domnul Angelescu vine guvernator la martie 1931. Pânã atunci era
guvernator Burillianu. El stã pânã la iulie 1931. Domnul Burillianu fãcuse proces
ºi, în urma procesului, domnul Angelescu fusese obligat sã demisioneze. Dupã
dânsul vine domnul Manoilescu, iar în noiembrie, dupã ce domnul Manoilescu îºi
dã demisia, probabil în legãturã cu conflictul cu Ministerul de Finanþe în chestia
Blank, vine din nou la Institutul de Emisiune domnul Angelescu, prin urmare,
dupã cãderea Bãncii Blank. Deci, în timpul acestor operaþiuni, în perioada 1930,
n-a fost, iar în perioada 1931 a fost de la martie la iulie. Acum sã vedem ce spune
ºi dacã se potriveºte cu ceea ce spune Comisiunea.
Domnul Angelescu, întâi în depoziþia sa, se ocupã nu de chestiunea
scontului ºi a reescontului, ci de ceea ce s-a întâmplat dupã noiembrie 1931,
când portofoliul era deja la Stat. Ceea ce spune relativ la aceste chestiuni,
Comisiunea de Anchetã îi atribuie cã ar spune relativ la operaþiunea scontului.
Iatã, într-adevãr, ce citim în depoziþie:
„De acord cu Consiliul General, eram preocupaþi cum sã acoperim, prin

garanþii, creditele descoperite pe care în momente de panicã Banca Blank le
obþinuse ºi Statul le garantase. Personal, am avut destule neplãceri, pentru cã
stãruinþele domnului Aristide Blank merseserã aºa de departe încât îºi manifesta
nemulþumirea pânã la autoritãþile cele mai mari”.
Vroia sã vorbeascã despre stãruinþele pentru convenþiunile de lichidare:
„Totuºi ... în urma procedurii ce am admis ca, în locul domniei sale, la

Banca Naþionalã sã nu se mai prezinte decât o delegaþie compusã din domnii
Rosental, Grigore Filipescu... care sã discute cu Comisiunea bãncii, am
377
încheiat cu Banca Blank în mai 1933 o tranzacþie autenticã prin care s-a asigurat
restituirea sumelor datorate, luarea în posesie de Banca Naþionalã a diferite
gajuri ºi ipoteci ... dupã încheierea acestei tranzacþii domnul Aristide Blank s-a
liniºtit.”
Prin urmare, este vorba de convenþia din mai 1933. Aceasta este
referitoare la operaþiunea reescontului? Nu. Este referitoare la lichidarea
datoriilor bãncii Banca Naþionalã. Au tratat vreodatã Rosental ºi Filipescu în
perioada reescontului? Cum este permis sã nu þinem seama în aceastã mãsurã
de adevãr?
Comisiunea de Anchetã mai aratã cã „existenþa acestor presiuni este
afirmatã ºi de martorul Stoicescu, administrator delegat al Bãncii Naþionale”. Prin
urmare, lasã sã se înþeleagã cã domnul Stoicescu ar fi afirmat cã au fost presiuni
în aceastã operaþie de reescont. Ia sã examinãm ºi aceastã depoziþie a domnului
Stoicescu.
Domnul Stoicescu vorbeºte de conflicte cu ocazia preluãrii între Banca
Naþionalã ºi Ministerul de Finanþe. Cuvântul „presiuni” este întrebuinþat la adresa
Ministerului de Finanþe. Aþi vãzut cã voinþa de a ajuta Banca Blank cu orice preþ a
Ministerului de Finanþe a existat de la început ºi s-a manifestat în formele cele
mai variate în tratativele verbale cu membrii Comitetului Executiv al Bãncii
Naþionale:
„S-a mers pânã la violenþe inadmisibile la care s-a rãspuns cum trebuie,
dar fãrã folos. Comitetul Executiv a rezistat pas cu pas la presiunile ce se
fãceau...”
Dar acestea nu priveau reescontul, ci operaþia preluãrii. Evident cã erau

frecãturi, consilierul tehnic era pentru ajutor, acesta era punctul sãu de vedere.
Lasã cã nu trebuie sã uitaþi niciun moment cã ce spune domnul Stoicescu era
ceva personal. Domnia sa a fost la Banca Blank ºi mai mult însã, la un moment
dat face o declaraþie despre acest lucru, spunând cã, pentru cã a fost la Banca
Blank, ar vrea sã stea de o parte în aceastã discuþie. Ei bine, n-a stat de o parte,
dar era un divorþ de concepþii: Statul vroia sã ajute cãci aºa înþelegea el cã
trebuie ajutat creditul.
Ceea ce trebuie sã reþineþi însã este cã, presiunile acestea de care
vorbeºte, nu priveau nici mãcar pe Aristide Blank, ci era vorba de neînþelegerea
cu Statul, dupã cum aceea ce spunea domnul Angelescu era referitor la anul
1933, adicã referitor la lichidarea neînþelegerii cu Banca. ªi atunci cum din
aceste depoziþiuni se poate reþine ceva în contra lui Tabacovici ºi Soepkez?
Ce a rãmas din aceste depoziþiuni? Cã Tabacovici ºi Soepkez au fost
conducãtori, cã au fãcut demersuri în nume personal ºi cã n-au fãcut presiuni. De
aceea, este surprinzãtor sã citim în raportul Comisiei cã spune:
„Este de remarcat cã, în acest timp, Banca Blank avea o situaþia precarã
pe care nu este de admis cã aceºtia sã nu o fi cunoscut ºi cã aceastã situaþie nu
s-a oglindit în mod sincer prin bilanþurile întocmite astfel încât sã dea o aparenþã
conform realitãþii ... manevre care au putut induce în eroare atât Banca Naþionalã
în ce priveºte reescontul, cât ºi Statul în ceea ce priveºte preluarea portofoliului.”
Observaþi însã cã, atunci când se ocupase de Banca Blank, aceeaºi

instanþã spusese cã, în operaþiunea preluãrii portofoliului, Banca Blank n-a avut
sã intervinã.
378
De altfel, tot ce este în dosar, în special raportul Auboin care, sunt alte
acte decât ale lui Nestorescu, degeaba aþi vrut sã le puneþi pe acelaºi plan.
Acestea sunt lucrãrile – pe baza cãrora s-a fãcut preluarea ºi pe acestea zice
legea cã trebuie sã le anchetaþi. Nestorescu ºi Mecu sunt experþi interni ai Bãncii
Naþionale ºi pe ei nu se poate sprijini o hotãrâre de condamnare, cãci expertiza
se face la lumina zilei, nu în cabinetele de instrucþie de cãtre una din pãrþi, de
persoane care lucreazã dupã bunul plac ºi fãrã prestare de jurãmânt. Nu se
poate construi o condamnare pe afirmaþia fãcutã în acest gen: „a putut sã inducã
în eroare”. Trebuie sã fi indus în eroare ºi trebuie ca faptele noastre ale
conducãtorilor sã fie determinate. Unde este faptul personal? Iar în chestiunea
preluãrii ºi a scoaterii din obligo nu se gãseºte nimic în tot dosarul ºi în toate
depoziþiile de martori. Acolo unde un rol ar fi putut duce la rãspundere,
bineînþeles dacã îndeplinea condiþiunile unei culpe, nu existã nici Tabacovici, nici
Soepkez, nici Garvin. Ei sunt completamente absenþi. Comisinea de Anchetã
nici n-are curajul sã spunã altfel, cãci iatã ce spune:
„Pe de altã parte, din referatul din 25 noiembrie 1940 al domnilor

Negoescu ºi Gheorghiu ... rezultã cã rolul principal în ce priveºte convenþiunile
încheiate în legãturã cu preluarea portofoliului imobilizat, ca, de pildã, acelea
prin care Monitorul Oficial a preluat activul „Culturii Naþionale”, cum ºi aceea
referitoare la înlocuirea portofoliului iniþial de 90 milioane cu scoaterea din obligo
a Bãncii Blank a aparþinut domnului Aristide Blank, Comitetul nefãcând altceva
decât sã primeascã informaþiuni de la dânsul în aceste chestiuni.”
Eu nu apãr pe Aristide Blank, nici nu-l scuz – fereascã Dumnezeu –, dar

reþin cã Comisiunea constatã cã clienþii mei n-au jucat niciun rol în aceastã
singurã operaþiune care putea duce la o rãspundere.
Atunci ce cãutãm noi în acest proces? Poate ca mobile, ca sã mobilãm
aceastã salã, pentru cã ea nu este mobilatã cum era cealaltã de la Minister, cu
mobile luate de la Banca Blank. Este oarecum a se anticipa asupra hotãrârii când
creditorul îºi ia singur înapoi. Este cel puþin un act nedelicat. Aºa putea sã vinã ºi
la mine sã-mi ia din casã ce vroia. Nu m-ar fi mirat pe vremuri ca acestea.
În fine, Comisiunea mai are un argument, crezând cã a descoeprit
America: „Dar ceea ce este decisiv în privinþa calitãþii de conducãtor” – ca ºi cum
dacã eram conducãtor eram ºi vinovat – este cã aºa m-au considerat Banca
Naþionalã, dat fiind cã ar fi cerut demisia ºi a lui Tabacovici cum a cerut demisia
celorlalþi, la 20 octombrie.
Este o chestiune, de altfel, fãrã nicio importanþã, pentru cã nu este decisiv
dacã sunt conducãtor, ci decisiv este dacã sunt culpabil. În realitate, însã nici
aceastã afirmaþie a Comisiei nu este exactã. Aþi vãzut depoziþia domnului
Argetoianu care aratã cum s-au petrecut lucrurile: guvernatorul Bãncii Naþionale,
domnul Manoilescu, nici nu s-a gândit sã cearã demisia lui Tabacovici. Statul a
avut un plan: sã etatizeze Banca Blank, aºa cum s-a fãcut în Germania cu
Dresdner Bank, unde Statul a devenit acþionar. Planul iniþial era ca acþiunile
Bãncii Blank sã fie luate de Stat ºi chiar s-a fãcut un act prin care domnul Aristide
Blank ºi ceilalþi acþionari cedau acþiunile Statului pentru o sumã de nimica. Noua
bancã în care Statul devenea acþionar urma însã sã fie condusã tot de domnul
Tabacovici. Aceasta o spune domnul Argetoianu, fost în Comitetul Executiv al
Bãncii Blank, fost ministru de Finanþe, iar domnul Manoilescu nu-l dezminte.
Este foarte curios cã domnul Manoilescu a fost ascultat înaintea
dumneavoastrã, iar depoziþia lui a dispãrut de la dosar. Nu ºtiu de ce a dispãrut,
dar aºa este. Domnul Manoilescu însã nu dezminþea ce spunea domnul
Argetoianu.
379
Comisiunea se sprijinã pe un proces-verbal al Consiliului bãncii cu data

de 20 octombrie unde se spune ca sã se prezinte ºi demisia lui Tabacovici.
Cum se explicã aceastã aparentã nepotrivire? Foarte uºor: la acea datã
se renunþase la proiectul ca Statul sã ia acþiunile ºi sã se reconstituie o bancã.
Deci, aceastã cerere de demisie nu apare ca un act de neîncredere, de vreme ce
se renunþase la aceastã idee. Ca sã vedeþi cã domnul Manoilescu era în aºa
relaþiuni cu Tabacovici cã nu putea sã-i cearã niciodatã aºa ceva, trebuie sã vã
spun cã atunci când Tabacovici se retrage de la preºedinþia cãilor ferate,
Manoilescu îi telegrafiazã: „La o plecare regretatã unanim, þin sã adaug
mãrtusirea prieteniei mele recunoscute”.
Prin urmare, în rezumat, clienþii mei n-au jucat niciun rol în operaþiunea
preluãrii ºi în convenþiunile încheiate pentru relaizarea debitului. Faptul de a fi
conducãtor nu este suficient. N-au fãcut niciun act ilicit, nicio presiune, niciun act
care sã ducã la încheierea convenþiunii de reescont care a r putea sã atragã o
responsabilitate.
Despre domnul Tabacovici vi s-a arãtat, între altele, cã era un simplu
funcþionar.
Despre Soepkez vi s-a arãtat cu martori ºi martorul Pantazi nu poate fi un
om care sã spunã un neadevãr ºi a arãtat chiar domnul Blank cã era în conflict
cu Soepkez. La Banca Naþionalã, Soepkez n-a avut acces. El n-a avut niciun fel
de vinã.
A rãmas chestiunea lui Garvin. Ei bine, chestiunea lui Garvin, ar fi puþin sã
spun cã este neserioasã. Domnul Garvin este director la Banca Industrialã în
momentul când se face operaþiunea de scont, nu de reescont , cãci reescontul îl
fãcea Blank. Este director împreunã cu alte douã persoane. Este adevãrat cã
aceste alte douã persoane nu se numeau Garvin. Dar mã întreb de la început: de
ce este el mai vinovat decât ceilalþi? Este interesant sã vã arãt cã ceilalþi doi erau
bancheri, oameni de finanþe, iar Garvin nu era decât inginer, se ocupa cu
chestiuni tehnice. ªi el este vinovat de ce? Pentru cã a fost la Banca Industrialã.
De data aceasta nici nu se mai cãzneºte mãcar Comisiunea sã gãseascã un fapt
culpabil. Iatã ce spune Comisiunea:
„În ceea ce priveºte Banca Industrialã, care dupã cum am vãzut mai sus
era în relaitate o simplã secþiune a Bãncii Blank, este evident cã chestiunea
conducerii se pune în acelaºi fel.”
Prin urmare, în concepþia Comisiunii, chestiunea conducerii este

suficientã. Dacã se pune în acelaºi fel ºi eu am fost conducãtor, de ce nu-i apuci
ºi pe ceilalþi, care ºi ei au fost conducãtori? Pentru cã merge pe bunul plac. Sã
presupunem cã legea ar fi spus aceastã absurditate cã conducãtorii sunt ipso
jure responsabili. Observaþi însã cum se contrazice Comisiune: când pune
principiul zice cã se aplicã dreptul comun, iar când vine la aplicaþie uitã ce a spus
înainte ºi îl face culpabil pe Garvin pentru cã este conducãtor:
„...Director ei, dl. Garvin, urmeazã a fi considerat ºi el drept conducãtor

responsabil, dar fiind cã în aceastã perioadã a avut conducerea efectivã.”
Nimeni n-a spus cã el a avut conducerea efectivã. Din contra, chiar dl.
Blank spune cã avea un rol de subaltern. De ce aceastã urã contra lui Garvin? De
ce nu vã place Garvin? De ce, de exemplu, urgia dumneavoastrã nu s-a
îndreptat ºi în contra lui Crãciun care era ºi director ºi om de bancã? De ce l-aþi
380
luat pe Garvin inginer? „A semnat efectul de 108 milioane emis de Banca

Industrialã în scopul – ºi aici este adorabil – de a fi reescontat la Banca
Naþionalã”.
Aþi vãzut din ce vi s-a spus ºi din ce a recunoscut chiar partea adversã cã
acest efect n-a luat naºtere în scopul de a fi reescontat, ci pentru a acoperi
datoria fãcutã de însãºi funcþionarii Bãncii Naþionale, când au venit la ghiºee. Dar
Comisiunea uitã ce a spus chiar dânsa referitor la efectul acesta, ceea ce, de
altfel, nu corespunde realitãþii:
„La 21 octombrie 1931, Banca Naþionalã, observând cã Banca Blank a

ridicat peste creditul de reescont ce obþinuse o sumã de 108 milioane, a decis ca
Banca Blank sã acopere aceastã sumã prin depunerea unui efect semnat de
Banca Industrialã ºi girat de ea, în valoare de 108 milioane”.
Prin urmare, Banca Naþionalã a cerut efectul ºi Garvin a primit ordin sã-l
semneze. De aceea este vinovat. În cel mai rãu caz era natural sã spunã cã este
vinovat pentru aceste 108 milioane. Totuºi, a fost declarat vinovat pentru 800
milioane probabil cã diferenþa sunt procente.
Dar efectul acesta de 108 milioane pentru care se cer daune de la Garvin
nu este la Stat, n-a fost nicio secundã mãcar în mâna Statului, cãci, în momentul
când Statul îl preia, prin aceeaºi convenþie primeºte în locul lui alte creanþe.
Vedeþi, prin urmare, prin ce acuzaþiuni au putut sã fie târâþi înaintea
dumneavoastrã oameni onorabili: Tabacovici, Soepkez, Garvin. Soepkez are o
fatã mãritatã cu domnul Florescu. Ceea ce se cere de la Soepkez este urmãrit nu
pe averea lãsatã de Soepkez, ci pe toatã averea pe care o au moºtenitorii astãzi,
pe motiv cã, din moment ce au acceptat moºtenirea, s-a produs confuziunea.
Domnul Veniamin a dezvoltat aceastã chestiune, este cred inutil sã mai insist
asupra unui lucru atât de extrem subsidiar cãci nu-mi închipui cã ar fi posibil sã
ajungeþi la o asemenea condamnare.
Iatã consideraþiunile pentru care vã rog sã admiteþi în totul apelurile
clienþilor mei.
381
Dl. avocat Opriº:

De la început declar cã nu voi rediscuta nimic din cele ce au fost deduse
înaintea dumneavoastrã de noi, ne vom mãrgini sã rãspundem chestiunilor pe
care noi nu le considerãm elucidate ºi care sunt necesare pentru formarea
convingerilor dumneavoastrã. Noi n-am adus înaintea dumneavoastrã decât
ceea ce existã la dosar. Dacã am afirmat cã ceea ce este în dosar formeazã o
paginã din istoria economicã a unui deceniu trecut, daþi-mi voie sã afirm ºi astãzi
cã aceastã paginã existã, ea se dezbate înaintea dumneavoastrã care sunteþi
chemaþi sã judecaþi moralitatea unui trecut pe care actualul guvern ºi actualul
legiuitor nu ºi-l însuºeºte.
Încep cu problema de drept. Mãrturisesc de la început cã, abordând
chestiunea de drept, îmi aduc aminte de o paginã din Richard Voss, un evreu
astãzi renegat din Germania, care, în una din operele sale, aduce un personaj
care îl gãseºte pe Cicero ºi ale cãrui vorbe îmi vin în minte ori de câte ori am
cinstea sã fiu adversar cu domnul Ottulescu: „Dacã vrei sã nu vrei cum vrea el,
trebuie sã-þi înfunzi urechile cu cearã.”
De aceea, daþi-mi voie sã încep cu oarecare timiditate problema de drept
pe care domnia sa a înfãþiºat-o aici, s-o înfãþiºez ºi eu din punctul de vedere care
ne priveºte.
Domnul Ottulescu a spus cã legea din 1940/1941 nu este decât o lege de
competenþã ºi procedurã: cã ºtiinþa dreptului nu cunoaºte decât culpã; cã
legiuitorul din 1940 vroia sã ºtie cum s-au încheiat aceste convenþiuni.
Mã opresc aici: cum s-au încheiat aceste convenþiuni, acesta este
obiectul procesului. Dar dacã se spune cã legiuitorul din 1940 vrea sã ºtie cum s-
au încheiat aceste convenþiuni ºi acestea sunt determinante când este vorba de
anchetarea operaþiunilor ºi lucrãrilor, nu mai suntem într-o lege de procedurã,
pentru cã felul cum s-a încheiat convenþiunea nu este o chestiune de procedurã.
În momentul când se trece peste rezilierea sau nulitatea unui act, sau peste tot
ceea ce dreptul comun vã dã posibilitatea sã vedeþi în sensul unui contract, în
momentul acela nu mai este vorba de procedurã, cãci legea merge mai departe,
trece peste existenþa contractului ca formã juridicã din punctul de vedere al
dreptului comun ºi merge la o epocã anterioarã, cãci aceasta este partea pe care
o veþi examina dumneavoastrã.
V-am atras atenþia cã legea din 1940 are o terminologie specialã:
vorbeºte de operaþiuni ºi lucrãri, de conducãtorii instituþiunii ºi de beneficiari. Mai
era nevoie de toatã aceastã enunþare cu totul specialã, dacã legea aceasta s-ar fi
referit la dreptul comun? Desigur cã nu. ªi atunci ce vrea legiuitorul? De ce vã dã
dumneavoastrã dreptul sã treceþi peste suveranitatea unei convenþiuni, peste
ceea ce este legea pãrþilor care totdeauna a fost respectatã? De ce vã dã dreptul
sã treceþi peste ceea ce ºtia – eu sunt de acord – Ministerul de Finanþe în felul în
care a ºtiut-o în acel moment? Care este natura acestei intervenþiuni prin care
legiuitorul din 1940 trece peste ceea ce un adversar de al meu distins, considera
într-o conferinþã ca entitãþi de drept comun, care astãzi îºi trãiesc o crizã? Nu
este voinþa legiuitorului altceva decât aceste elemente de drept comun?
Ca sã putem examina care este dreptul comun în aceastã materie, care
este cauza contractelor în dreptul comun ºi care poate fi cauza obligaþiunilor care
astãzi sunt dezbãtute înaintea dumneavoastrã, am adus câteva cuvinte sintetice
din opera „De la cause des obligations” de R. Capitant: /citat/.
În materie de drept comun, Capitant spune:
382
„Ce este cauza în materie de obligaþiuni? Scopul face parte integrantã

din manifestarea de voinþã creatoare a obligaþiunii. S-ar putea spune chiar cã el
este element esenþial. De fapt, debitorul n-ar consimþi desigur sã se oblige dacã
ar ºti cã rezultatul pe care ºi-l propune nu poate fi obþinut.”
Dupã Capitant, actele de voinþã se compun din douã elemente:

consimþãmântul ºi consideraþiunea scopului de atins. Obligaþiunea nu este decât
mijlocul de a ajunge la scop. Deci nu se pot disjunge aceste douã lucruri, nu se
pot izola una de alta. Nu poþi þine cont de promisiuni fãrã sã þii cont de scop, cãci
ar fi sã nu recunoaºtem intenþiunea autorului sãu.
Aceeaºi idee este expusã cu o perfectã preciziune în remarcabila tezã de
doctorat a lui Schlossmann:
„Scopul nu este un lucru distinct de voinþa exprimatã într-un act juridic,

dar este un element constitutiv, ºi chiar din punctul de vedere al aceluia care
vrea, element esenþial al voinþei sale. Eu mã oblig pentru a atinge scopul meu.
Eu n-aº da ºi nu m-aº obliga dacã n-aº spera în scopul meu ... Scop ºi mijloc,
amândouã sunt voite de mine, dar acesta din urmã numai în mãsura în care
conduce la primul.”
Trecând la dreptul comun, sã vedem cum se împart contractele, sã

vedem dacã ceea ce este astãzi în dezbatere este un contract de drept comun,
dacã se poate încadra în dreptul comun natura contractului dupã natura
scopului.
Capitant spune cã orice persoanã care consimte sã se oblige este
determinatã la aceasta prin consideraþiunea unui scop pe care ea îºi propune sã-
l atingã pe calea acestei obligaþiuni. Acest scop variazã dupã natura obligaþiunii
ºi, în special, a contractului care îi dã naºtere. Este tocmai distincþiunea asupra
diverselor scopuri care ºi le propun contractanþii, discuþie care a permis a se
stabili o clasificare generalã a contractelor din dreptul patrimonial ºi a le împãrþi
în trei mari grupe ºi anume: 1/ contracte cu titlu oneros, 2/ liberalitãþi, adicã
donaþiuni între vii ºi 3/ contracte dezinteresate, cum ar fi împrumutul fãrã
dobândã, mandatul nesalariat etc.
Acestea sunt cele trei grupe mari din dreptul comun. Problema care se
pune la noi: obligaþiunea contractatã de Stat poate ea sã fie introdusã din una din
aceste grupe? Se poate zice cã ne gãsim în faþa unui contract oneros, sau în faþa
unei liberalitãþi, sau în faþa unui contract dezinteresat?
Sã nu uitãm cã toate convenþiunile fãcute prin efectul legii din 1929/1930
nu sunt decât convenþiuni accesorii. Ele nu au autonomie. Ele sunt subjugate,
subordonate marelui scop de ordine publicã pe care ºi-l propune legea din
1929/1930. Aici nu ne gãsim, cum spunea domnul Ottulescu, în faþa Statului
creditor ca orice alt creditor. Aici Statul nu face acte de gestiune încadrabile în
legea contabilitãþii publice. El urmãreºte aici scopul de asanare a creditului pe
piaþa româneascã ºi stabilizarea monetarã. Din acest punct de vedere, desigur
cã scopul iese din cadrul dreptului comun. Nicãieri în dreptul comun nu veþi putea
încadra un astfel de scop. Nu este nici contract oneros, nici liberalitate ºi nici
contract dezinteresat. Pe Stat îl intereseazã colectivitatea ºi, din moment ce
Statul este astfel interesat, toate convenþiunile acelea nu apar decât ca forme
ulterioare ºi în tot cazul subsecvente, pe care legiuitorul din 1940, atunci când vã
trimite sã anchetaþi operaþiunile ºi lucrãrile, le neglijeazã. Nu-l mai intereseazã
formele dreptului comun, nu-l mai intereseazã legea pãrþilor sub forma unei
rezilieri dintr-o culpã, sau sub forma unei nulitãþi pentru anumite vicii.
383
Îl intereseazã numai scopul acela principal urmãrit de legiuitorul din 1929,

anume stabilizarea monetarã ºi asanarea financiarã a creditului privat.
Din acest punct de vedere, iatã-ne pe poziþiuni complet potrivnice.
Adversarii noºtri au îmbrãþiºat teza dreptului comun. Noi o îmbrãþiºãm pe aceea
a rãspunderii speciale ºi credem cã din aceastã rãspundere, dat fiindcã ne gãsim
în faþa unei legi de ordine publicã cu anumite consecinþe speciale, nu se poate
ieºi. Însãºi intervenþiunea Statului din 1940 se bazeazã pe acest lucru: Statul în
1940 nu intervine în raporturile de drept privat în care Statul s-ar fi comportat ca
orice parte contractantã, pentru cã pe Stat nu l-a interesat acest lucru; atunci
când l-a interesat a mers la rezilierea contractelor administrative, dar ºi atunci a
avut în vedere banul public pe care l-a dat. Pe legiuitorul din 1940 îl intereseazã
ce s-a fãcut în cadrul legii monetare cu stabilizarea ºi în ce mãsurã s-a abuzat. ªi
sã nu uitaþi cã, în momentul în care legiuitorul din 1940, legiuitor reformator, cu
nerv special de revizuire în cadrul unui drept moral, vine sã ancheteze tot ceea
ce s-a fãcut. Trece peste tot ceea ce au fãcut guvernele de pânã atunci. Dacã s-
au invocat înaintea dumenavoastrã convenþiuni, autorizaþiunile ºi ratificãrile
consiliilor de miniºtri la care se spunea cã Statul ºtia cã prelua portofoliu putred,
în momentul când legiuitorul trece peste acestea, înseamnã cã a avut în vedere
ºi acest lucru cã s-ar fi putut întâmpla la un moment dat ca Ministerul de Finanþe
sã ºtie, dar sã ºtie numai prin acela care îl reprezenta în acel moment ºi care,
deºi în viaþa publicã reprezenta o mare personalitate, în aceastã materie a greºit
ºi asupra acestui lucru vom reveni.
În ce stã rãspunderea Bãncii Blank? Ce aþi fãcut dumneavoastrã? Cine
eraþi dumneavoastrã? Eraþi dumneavoastrã niºte simpli particulari?
Conducãtorul, pe calea ideii de reprezentare, era un simplu mandatar din
punctul de vedere al legiuitorului? Pentru cã dumneavoastrã sã nu uitaþi cã legea
comercialã în art. 265 impune administratorilor, directorilor ºi tuturor
reprezentanþilor unei bãnci, anumite obligaþiuni. ªi când impune aceste
obligaþiuni, nu le impune numai în funcþie de ceea ce la un moment dat ar putea
sã reprezinte interesul social, adicã capitalul societãþii, ci aceastã dispoziþie de
ordine publicã care te trimite la Codul Penal, se referã în mod vãdit ºi la terþii
aceia care ar putea suferi de pe urma operaþiunilor fãcute de bancã. Iatã, prin
urmare, cum în mod clar apare la un moment dat o nouã idee, este funcþiunea
socialã pe care o îndeplinea aceastã bancã. Iatã natura intervenþiei legiuitorului
din 1940. Dumneata îndeplineai o funcþiune socialã, dumneata veneai ºi
pretindeai banul Statului, nu în calitate de particular, pentru cã niciodatã Statul n-
a dat bani particularilor, dar s-a gãsit la un moment dat nevoit sã dea pentru cã
dumneata exercitai o funcþiune socialã ºi pentru cã în aceastã funcþiune socialã,
dumneata reprezentai o colectivitate interesatã ºi numai de aceastã colectivitate
se interesa legiuitorul.
Teza aceasta mi-a fost sugeratã chiar de apelanþi pentru cã, în apelul
Bãncii Blank, teza aceasta a funcþiunii sociale cu care se împãnau pentru ca, la
un moment dat, sã tragã concluziuni de neresponsabilitate, este bogat
dezvoltatã ºi voi spicui câteva rânduri pentru ca dumneavoastrã sã vedeþi cã
Banca Blank, la un moment dat, intenþiona sã se punã la adãpostul acestei
funcþiuni sociale.
/Citat din apelul Bãncii Blank/.
Prin urmare, însãºi Banca Blank vorbeºte la un moment dat de funcþiunea
ei socialã ºi spune în apelul sãu cã numai prin aceastã funcþiune socialã poate sã
se descifreze la un moment dat intenþiunea legiuitorului din 1940.
384
ªi dumneata îndeplineai indiscutabil o funcþie socialã. Am aici un tablou în

care se aratã de la 1921 ºi pânã la 1940 raportul care exista între capitalul
dumitale social ºi banii strãini pe care i-ai întrebuinþat, ºi în momentul în care veþi
vedea disproporþia care existã între acest capital ºi banii strãini întrebuinþaþi, este
indiscutabil cã apare funcþiunea socialã în toatã elocinþa ei. Din raportul
Nestorescu se vede cã în 1918 aveai fond social 46 milioane, resurse strãine 302
milioane. La 1926, aveai 326 milioane resurse proprii, iar resurse strãine
4.653.000.000. În 1930, aveai 456 milioane resurse proprii ºi 4.086.000.000
resurse strãine. Raportul conchide, dupã ce face aceste constatãri: „ceea ce
dovedeºte dezechilibrul primejdios în care s-a gãsit Banca Blank chiar din anul
1921.”
V-aþi întrebat dumneavoastrã de ce am luat anul 1926. L-am luat pentru
cã era primul an în care dezechilibrul complet nefavorabil între aportul social ºi
resursele strãine era în aºa fel încât se putea zice cã sutã în sutã se întrebuinþau
numai resurse strãine. Dar situaþia dumneavoastrã din 1921 era criticã, pentru
cã dumneavoastrã de atunci eraþi o bancã strãinã. În 1919 a fost sub sechestru.
Acestea sunt lucruri care nu trebuie uitate. În viaþa economicã româneascã,
aceastã bancã n-a fãcut decât sã abuzeze de banul românesc, pentru ca sã facã
afaceri cu strãinii. ªi acest lucru este cumpãnitor. Funcþiunea socialã pe care ai
îndeplinit-o dumneata o fi avut ea toate naturile, dar numai naturã româneascã n-
a avut.
În 1934 vine legea bancarã ºi precizeazã care este mãsura în care
dumneata, bancã, poþi sã întrebuinþezi resurse strãine în raport cu capitalul
dumitale. Acest lucru este fixat pentru prima datã de legiuitor. Dar în toate
tratatele de bancã se pãstreazã o normã specialã, pentru cã de la început se
cunoaºte cã se manipuleazã bani strãini, ºi aceºti bani ai unei colectivitãþi care
intrã în patrimoniul dumitale sunt bani care trebuie ocrotiþi, ºi legea în momentul
când se îngrijeºte în mod special de operaþiunile bancare nu face decât sã se
gândeascã la aceastã ocrotire a colectivitãþii.
Acesta este cadrul în care apare rãspunderea Bãncii Blank. Dacã Banca
Blank reprezintã un patrimoniu ºi dacã conducãtorii sunt aceia care conduc
acest patrimoniu ºi dacã l-au condus prin fraudã, prin înºelãciuni continue ºi
beneficii personale, atunci nu mai puteþi sã despãrþiþi aceste douã idei:
patrimoniul bãncii ºi conducerea aºa cum s-a prezentat la beneficiul legii
stabilizãrii din 1929 ºi 1930.
Dar mi s-a spus cã legea din 1930 prevede posibilitãþi de pierdere pentru
Stat. Expunerea fãcutã de onoraþii mei adversari, desigur printr-o nevoitã
dorinþã, a fost lipsitã de considerentele integrale ale legiuirilor din 1929 ºi 1930,
pentru cã ºi în legea din 1929 ºi în aceea din 1930 apare exact aceeaºi idee,
anume cã nu este vorba de pierderi. Legea din 1929 vorbeºte de scopul
stabilizãrii, apoi de mijloace ºi pune mijloacele la îndemânã, adicã cele 4
miliarde, iar pe de altã parte spune cã totalul acestor sume pânã la aproape 5
miliarde va fi întrebuinþat la cumpãrarea de cãtre Stat a portofoliului Bãncii
Naþionale, care prezintã o lichiditate insuficientã, începând cu efectele care
reprezintã imobilizarea cea mai mare. Pe mãsurã ce vor fi cumpãrate aceste
efecte vor fi retrase din portofoliul Bãncii Naþionale ºi girate de ea pe contul
Statului, în afarã de bilanþ. Încasãrile realizate vor fi afectate acoperirii
cheltuielilor de investiuþiune ale Cãilor Ferate.
Acesta a fost scopul legiuitorului. El se referea la creanþe imobilizate,
lipsite de lichiditate, dar niciodatã nu ºi-a putut închipui cã, în contul celebrei
tranºe a lirelor sterline, de 600 milioane, se vor putea încasa numai 1.400.000 lei.
385
Atâta numai a înþeles legiuitorul sã dea pentru investiþiuni la Cãile Ferate? Vã rog
sã-mi rãspundeþi la aceastã întrebare.
ªi din moment ce dumneavoastrã credeþi cã se poate trece peste aceastã
afectaþiune specialã din legea din 1929, sunt de acord cu dumneavoastrã cã s-a
înþeles sã se piardã bani în aceastã afacere.
Art. 11 al legii din 1930 aratã cã „sumele încasate ca dobânzi, se vor trece
în contul prevãzut de convenþia între Statul român ºi Banca Nþaionalã, privitor la
revizuirea statutelor, la art. 4 lit. b ºi art. 8, lit. b, al. 2; iar sumele încasate din
capital se vor trece în contul de invenstiþiuni al Regiei Autonome a Cãilor Ferate
Române, prevãzute în planul de stabilizare la cap.III.”
Desigur cã dumneavoastrã veþi veni sã-mi rãspundeþi cu convenþia din
1935, ratificatã la 1936. Dar nu trebuie sã uitaþi cã, atunci când s-a fãcut
convenþiile din 1935, legiuitorul pãrãsise ideea unei revizuiri a tuturor
operaþiunilor imorale fãcute atunci ºi cã ideea aceasta nu apare decât în 1940,
atunci când vine legiuitorul revoluþionar ºi încearcã sã descopere de sub vãlul
uitãrii toate murdãriile care s-au întâmplat atunci.
ªi am dreptul sã vorbesc înaintea dumneavoastrã de murdãrii. Pentru cã
atunci când se vine cu acte de ºubredã argumentare, ca sã se explice teoria
fiºelor ºi a celor 120 milioane care au fost aruncate pe piaþã pentru dezmãþ ºi
destrãbãlare, sã-mi daþi voie sã spun cã ceea ce intereseazã aici este cã
legiuitorul, care a înþeles sã treacã sub vãlul uitãrii ceea ce s-a fãcut, nu era decât
legiuitorul care se consolase cu ideea unei pierderi. Legea din 1935 se
mulþumeºte sã spunã cã este vorba de un împrumut la Banca Naþionalã de 400
milioane, pentru cã bãnuia cã de data aceasta din suma aceea enormã nu se va
mai încasa, poate, nici 10%.
Iatã, prin urmare, care este scopul acestor bani. Nu se poate vorbi de
pierderi pentru consideraþiunea cã, chiar în legea din 1930, ideea pierderii nu
apare. Dacã se vorbeºte de tranzacþii ºi convenþiuni, înseamnã cã se referã la
tranzacþiile în legãturã cu ideea de imobilizare ºi nelichiditate. Aceasta apare din
text. Art. 6 aratã cã „Ministerul de Finanþe, cu avizul Bãncii Naþionale, va putea
încheia orice convenþie sau tranzacþie pe care o va crede utilã sau necesarã
pentru realizarea debitului datorat, luând orice garanþii personale sau reale
pentru ca realizarea lui sã fie bine asiguratã.”
Este vorba de realizarea integralã a debitului datorat, nu numai ceea ce
se poate realiza dintr-o insolvabilitate cunoscutã în momentul când s-au preluat
aceste efecte, ci chiar înainte. ªi vom veni noi ºi la teoria scoaterii din obligo,
aceea enunþatã de dl. Ottulescu, tot în lumina acestui text, pentru cã este vorba
de a se lua toate garanþiile necesare ºi nu poate sã fie scoatere din obligo atunci
când se cer garanþii.
Iatã de ce Statul nu mai apare ca orice alt creditor. ªi nu se poate vorbi de
delicte în nume personal, pentru cã conducerea era strict legatã de patrimoniu.
Conducerea aceasta a tras beneficii, a profitat, aceste profituri a înþeles sã le
acopere, ºi ideea de ban public apare cu totul special când este vorba de astfel
de conducãtori. Aþi profitat, acum rãspundeþi.
Cu aceasta trec la examinarea tranºelor ºi nu voi discuta decât ceea ce
este necesar.
Las tranºa întâia de 300 milioane, Statul a pierdut 95.458.000. Ea a fost
acoperitã cu „Cultura Naþionalã” pentru 201 milioane. Pe de altã parte, din restul
de 98 milioane, Statul a pierdut 48 milioane.
Sã-mi daþi voie cu aceastã ocazie sã discut un principiu care se pune ºi la
„Cultura Naþionalã” ºi la linia Buzãu-Nehoiaºu.
386
Dl. Djuvara, atunci când a fost vorba de calculul stabilirii prejudiciului, a

citit dintr-un autor, care spunea: „Judecãtorul trebuie sã þinã seama de toate
faptele cunoscute de el”, adãugând cã, în baza acestui lucru, dumneavoastrã nu
puteþi despãrþi ideea valorii de astãzi, 400 milioane, a „Culturii Naþionale”, pentru
cã este un fapt cunoscut de judecãtor ºi dumneavoastrã trebuie sã apreciaþi ºi
acest element.
Or, leul a scãzut în ultima vreme. „Cultura Naþionalã” a ajuns la 400
milioane ºi ceea ce este mai elocvent, la Buzãu-Nehoiaºu, în timp ce se fãcea
expertiza, experþii constatã cã, chiar în acest timp, valorile cresc.
Ei bine, nu este vorba de valori. Valoarea este aceeaºi. Puterea de
cumpãrare a leului plãteºte. Eu vã întreb: dacã leul ar fi scãzut mai mult ºi dacã
aceste valori ar fi ajuns la 1 miliard sau 2 miliarde, nu cumva aþi fi venit cu o
acþiune reconvenþionalã sã cereþi aceastã aparentã plusvalutã pentru „Cultura
Naþionalã” ºi Buzãu-Nehoiaºu?
Nu se poate despãrþi valoarea leului de atunci de valoarea cu care era de
plãtit. Dacã este vorba cã judecãtorul trebuie sã þinã seama de toate elementele,
dumneavoastrã nu puteþi trece peste acest element cã puterea de cumpãrare a
leului a scãzut ºi cã ea nu mai reprezintã valoarea aceea de achiziþie din 1930.
Este vorba de daunele de atunci, iar dacã se stabilesc astãzi aceste daune, ele
se vor stabili pe elementele de atunci. Nu se poate veni astãzi cu acea teorie cã
„Statul era cât pe aici sã piardã”, acesta nu este un adagio cu valoare juridicã,
cãci dacã este vorba ca justiþia sã se facã în mod complet, trebuie þinute în
seamã toate aceste elemente.
Eu ºtiu cã, imediat dupã rãzboi, a fost dedusã înaintea Înaltei Curþi teoria
imprevizibilului în materie de contracte. ªi pentru necesitatea unei promovãri a
vieþii economice de dupã rãzboi, Înalta Curte n-a primit aceastã teorie, deºi se
recunoºtea de toþi comentatorii cã ea reprezintã un echilibru just. Dar ca sã se
vinã astãzi ºi sã se spunã cã ceea ce am plãtit atunci în 1930 cu valoarea unui leu
care era cât roata carului de mare, sã-mi socoteºti în valoarea leului de astãzi,
aceasta nu mai poate reprezenta un element de justiþie.
Trec acum la chestia „Cultura Naþionalã”. Am intitulat tranºa aceasta
„tranºa Mecena”, pentru cã domnul Aristide Blank, prin apãrãtorii sãi, a venit
înaintea dumneavoastrã ºi s-a înfãºurat în vãlul „Culturii Naþionale”, spunând cã
este o operã unicã. Avea aerul sã spunã cã, ceea ce a fãcut Coressi ºi alþii cu
tiparniþele lor, este fleac pe lângã aceastã încercare de speculaþie a tiparului.
Eu ºtiu cã s-au prezenat pe piaþã la o expoziþie anumite lucrãri ale acestei
tiparniþe, dar valoarea lor este foarte redusã. Aþi editat vreo douã lucrãri ale
defunctului Pârvan, pentru cã mi se pare cã vã era prieten. Dar scuturaþi întreaga
activitate a acestei instituþiuni ºi nu veþi gãsi nicio operã mare. Nu s-a fãcut nici
mãcar reeditarea clasicilor, pentru cã, în 1930, Statul îndeamnã unele edituri sã
punã la îndemâna tineretului operele clasicilor.
Dumneavoastrã spuneþi cã v-a costat 100 milioane. În memoriul
dumneavoastrã afirmaþi o poveste: afirmaþi cã preþul „Culturii Naþionale”, cel
cuvenit, este de 300 milioane, cã numai formele sunt fãcute pentru 200 milioane,
cã s-a dat peºcheº, pe deasupra acele efecte, dar cã valoarea acelui portofoliu
rãmâne de 300 milioane. Iatã ce spuneaþi dumneavoastrã în memoriu:
„b/. Cã întregul acest portofoliu de 100, respectiv 133 milioane /cât se

ceruse ca marjã pentru eventualele neachitãri/ nu prea era de luat în serios,
întrucât toate 300 de milioane era adevãratul preþ al „Culturii Naþionale”.
Singura întrebare care rãmâne deschisã este dacã Statul a fãcut prin acea
387
preluare, la acest preþ, o afacere proastã sau bunã. Credem cã rãspunsul nu

este greu de ghicit ºi cã astfel afirmaþia cã Statul „ne-a luat” un obiect de valoare
mult mai mare, pe 300 milioane.”
ªi mai spuneþi aici dumneavoastrã o poveste în legãturã cu felul cum s-au

tratat toate aceste chestiuni, arãtând cã dl. Maniu i-a spus domnului Madgearu
cã nu oferã decât 200 milioane, lucruri pe care nu le mai citesc, voi face trimitere
exactã în concluziuni. Trecând peste aceastã poveste, sã-mi daþi voie sã vã arãt
ce a reprezentat aceastã „Culturã Naþionalã” din punctul de vedere al preþului,
cum a fost vândutã Bãncii Industriale, pe ce preþ pentru ca la un moment dat sã
vedeþi cum a ajuns la preþul de 201 milioane.
În registrele Bãncii Blank aceastã problemã apare la 15 iulie 1927 pe
preþul de 288 milioane ca, la 8 iulie, adicã cu 8 zile mai devreme, sã fie cu totul
altfel. Aici venim la chestiunea supraevaluãrilor, la acele supraevaluãri pe care
dumneavoastrã susþineþi cã sunteþi în drept sã le faceþi pentru cã reprezintã
rezerve latente.
„Cultura Naþionalã” a fost cumpãratã de pe urma unui crah din 1921 sau
1922 a firmei „Ancora” din Brãila, pe circa 30 milioane. Banca Agricolã pe vremea
aceea, cu clãdiri cu tot, bãgase vreo 80 pânã la 90 milioane cu dobânzi cu tot, ºi a
fost la un moment dat lichidatã ºi, la aceastã lichidare, s-a prezentat domnul
Aristide Blank, a cumpãrat-o ºi a înfiinþat o societate cu 50 milioane din care a
vãrsat 40 milioane. Cum le-a vãrsat? Erau existente? În mãsura în care s-au
plãtit cele 30 milioane la „Ancora”, acest capital era existent. Dar de aici ºi pânã la
400 milioane, este o distanþã incomensurabilã. Vã spuneam cã, cu 8 zile înainte
de a apare cu 288 milioane, în Consiliul de Administraþie al Bãncii Blank venise
chestiunea afacerii Lujani, a celor 96.000 acþiuni ºi, în anul în care Banca Blank
înregistra o pierdere de 407 milioane, pentru cã, la un moment dat, Aristide Blank
fãcuse o afacere din care pretindea cã a câºtigat 1.200.000.000 ºi care în
registrele bãncii nu apare decât cu 315 milioane. Dl. Aristide Blank cerea un
beneficiu, o gratificaþie, ºi i s-a dat aceastã gratificaþie.
/Citat din procesul-verbal al Consiliului de Administraþie./
Vedeþi cum se spune aici cã domnul Aristide Blank a adus de la Viena
acest institut. Viena se confundã probabil de domnul Blank cu Piaþa Unirii din
Brãila, care este o piaþã infectã de mahala. De altfel, ceea ce a adus domnia sa
de acolo nu reprezintã decât lucruri vechi, aºa constatã experþii, care aratã acest
lucru. Sub formã de depoziþii de martori aratã cã lucrãrile noi nu reprezentau
decât 10%. Acestea erau lucrurile aduse de la Viena de domnul Blank. De altfel,
l-am întrebat ºi personal pe domnul Fãgeþel ºi domnia sa mi-a confirmat acest
lucru.
Vã mai spun cã, pentru aceastã afacere, firma Socec v-a oferit în
1929/1930 45 milioane, pentru ca, dupã aceea, sã o pasaþi Statului pe 200
milioane, aþi cerut 269 milioane ºi aþi acceptat 201 milioane.
Iatã „Cultura Naþionalã” în scurta ei evoluþie.
Cum s-au fãcut operaþiile preluãrii?
Trec peste anumite poveºti care au fost deduse aici ºi care nu se desprind
din dosar decât sub o formã peiorativã pentru dumneavoastrã. Însã sã-mi daþi
voie sã arãt cât de lamentabil se explicã expertul din 1930 în anul 1940, când îi
era teamã sã nu fi fost cumva bãnuit ca complice sau ca ºperþuit. Domnul vine ºi
spune: „Am fãcut o evaluare tehnicã pentru cã nu-l interesa pe Stat valoarea
comercialã, nu-l interesa faptul cã se cumpãrase pe circa 30 milioane...
În convorbirea avutã cu domnul Carol Rasidescu, domnia sa mi-a
388
comunicat cã îi este bine cunoscut cã Societatea „Cultura Naþionalã” a

achiziþionat acele maºini de ocazie în jurul sumei de 30 milioane ºi cã motivul
vânzãrii instalaþiei a fost situaþia mereu deficitarã a ei.”
ªi, totuºi, vine expertul în faþa Comisiunii ºi spune cã totalul „Culturii
Naþionale”, cu toatã bunãvoinþa, se ridicã la 106 milioane; ºi au venit înaintea
dumneavoastrã ceilalþi experþi ºi au scos-o pânã la 156 milioane, adãugând încã
26 milioane, elemente de vad comercial. Adversarii în aceastã privinþã nu erau
de acord: unii spuneau cã au vândut inventar, iar domnul Bãlescu spunea cã au
vândut acþiuni ºi cã valoarea acþiunilor era mare, uitând cã în registre apare
aceastã supraevaluare aºa de mare încât la 1930 era trecutã în registre cu 346
milioane, iar când a fost vândutã cu 201 milioane, supraevaluarea aceea enormã
de 134 milioane n-a mai putut fi justificatã ºi a rãmas un post activ în registrele
Bãncii Industriale.
Ce s-a vândut? Iatã jurnalul Consiliului de Miniºtri, sunt toate acte depuse
de parte ºi mãrturisesc cã, oricât m-aº fi trudit eu în acest dosar, ar fi rãmas sãrac
de foarte multe acte dacã parte nu le-ar fi pus la dispoziþie, pentru cã, dupã 10
ani, este greu sã dezmormântezi o problemã atât de imoralã ºi vã închipuiþi cã nu
era în posibilitatea Ministerului sã vinã cu toate aceste acte. Acest lucru îmi
sugereazã o altã idee: dacã legiuitorul a vorbit de fraude ºi a adãugat „sau grave
prejudicii”, aratã cã legiuitorul n-a fost naiv sã se gândeascã cã dupã 10 ani ºi cu
interesele multiple de ascundere ºi tãinuire, s-ar mai fi putut aduce înaintea
dumneavoastrã dovezile privind fraudele, pentru ca dumneavoastrã sã vã puteþi
sprijini pe ele. Desigur, apare ici-colo câte un act de imoralitate, dar toate acestea
nu pot fi bãgate în sistemul de fraudã, tocmai pentru aceastã consideraþiune cã a
trecut prea mult timp. Dar sã revenim la evaluãri:
Veþi vedea cã, la un moment dat, apare terenul cu 26 milioane, clãdirile cu
73 milioane ºi cã oferta este redusã de la 269 milioane la 201 milioane, aprobatã
de dl. Teianu, deºi expertiza oficialã evalua clãdirile la 34 milioane. Pentru a se
ajunge la 201 milioane, Monitorul Oficial a fost silit sã treacã în registrele sale
suma de 77 milioane pentru clãdiri.
Când din aceastã afacere s-au tras beneficii pe spinarea Bãncii Blank, sã-
mi daþi voie sã pot intitula aceastã tranºã, tranºa Mecena. Mecena însã era un
cavaler roman care încuraja artele, dar din banii lui proprii, iar nu din banii
creditorilor ºi deponenþilor.
Trec la cealaltã tranºã, pe care am intitulat-o tranºa lirelor. Nu este vorba
de lirele acelea pe care se fãcea muzicã, ci este vorba de lire sterline care veþi
vedea unde au mers.
Sã nu se vinã sã mi se spunã cã în spatele Bãncii Blank stau deponenþii ºi
cã, din pricina aceasta, dumnealor vin cu inima uºoarã. În spatele
dumneavoastrã stau lirele sterline ºi creditorii strãini.
Aceastã tranºã a lirelor de 600 milioane este garantatã de Banca
Industrialã, despre care aþi vãzut cã Garvin spunea în faþa Comisiei cã, din 1930,
îºi dãdea seama cã este complet insolvabilã. Este garantatã cu 51 milioane
Fabrica de Armãturi, cu 49 milioane ”Mecano” ºi, în contul ei, adicã în contul a
600 milioane, s-a încasat 1.421.086. Sã nu se spunã cã efectele s-au ales de
cãtre Stat ºi cã Statului i-a revenit ce a fost mai prost ºi cã Banca Naþionalã,
aceea care ani de-a rândul l-a persecutat pe domnul Blank, a reþinut ceea ce era
mai bun. Adevãrul adevãrat este cã Banca Naþionalã, când s-a fãcut convenþia
din 19 august, la aceastã sumã de 355.000 lire sterline, echivalentã cu aproape
300 milioane lei, a acoperit o parte din aceastã sumã, cele 300.000 lire. Aceasta
este povestea lirelor, iar nu aceea pe care atât de greoi aþi încercat s-o explicaþi
înaintea acestei Comisiuni.
389
Trec peste o serie de operaþiuni ºi revin la scrisorile domnului Auboin. Iatã

ce spune dl. Auboin la 28 iunie 1931:
„Dovada a fost fãcutã de câteva ori cã mecanismul monetar juca normal

...
Totuºi, rezultatele prevãzute în ce priveºte restabilizarea Bãncii
Naþionale pe o bazã sãnãtoasã, prin programul de stabilizare, sunt departe de a
fi atinse de o manierã satisfãcãtoare.
Ceea ce este mai grav este cã nu numai cele 4 miliarde efecte care vor fi
cedate Statului cuprind o largã parte de imobilizãri complete ºi chiar o cifrã
ridicatã de pierderi ... dar încã va trebui fãcut un efort foarte important pentru a
aduce portofoliul conservat de bancã în cadrul prescris de statute ºi universal
considerat ca indispensabil pentru sãnãtoasa conducere a unei bãnci de
emisiune.
Regulile statutare prevãd în mod esenþial cã orice scont trebuie sã aibã la
bazã o operaþiune economicã determinatã...”
În 1929 se fãcuserã noi statute ale Bãncii Naþionale. Dupã 1929 s-au
preluat efectele acelea multe care nu se cereau decât sã fi fost efecte care sã
îndeplineascã condiþiuni statutare. Dar iatã cã, totuºi, constatã Auboin la 28 iunie
1931, cã situaþia este împiedicatã în ce priveºte stabilizarea monetarã pentru cã
ventilaþia posturilor se face cu sacrificii. ªi v-am arãtat cã aceste sacrificii nu erau
prevãzute de lege. În sfârºit, la 24 iulie, când în acest interval, la un moment dat,
Banca Naþionalã nu mai dãdea cu atâta uºurinþã ºi pentru cã în momentul acela
era de satisfãcut cineva, nu deponenþii aceia în numele cãrora plângeþi astãzi, ci
creditorii strãini, aceia cãrora le-aþi plãtit sumele acestea, iatã ce se spune:
„Este evident cã situaþia Bãncii Blank s-a agravat considerabil.

S-au produs de atunci diferite fapte extrem de grave. În primul rând,
Banca Blank a emis cecuri fãrã acoperire care n-au putut sã fie achitate decât
printr-un scont precipitat acordat de Banca Naþionalã în condiþiuni cu totul
anormale. În al doilea rând, cu toate cã Banca Naþionalã a acordat Bãncii Blank
un ajutor egal sau chiar superior retragerilor de depozite, care s-au produs la ea,
banca a manifestat prin cereri zilnice de reescont extrem de presante cã ea nu
dispune de nici o resursã pentru operaþiunile zilnice. În fine, diferite vânzãri de
devize fãcute la scadenþã. Banca Blank n-a luat nici cel puþin precauþia de a
avertiza Banca Naþionalã în ajun cã la scadenþã nu vor fi acoperite, aºa cã faptul
a fost semnalat Bãncii Naþionale prin Bank of England, ceea ce a adus un
prejudiciu imposibil de mãsurat nu numai Bãncii Blank, dar creditului românesc
însuºi.”
Iatã, prin urmare, ce aþi fãcut: cecuri fãrã acoperire, vânzãri de devize
neacoperite la 11 zile etc. Consecinþa acestor chestiuni a fost purtatã asupra
întregii vieþi economice. De aceea, vã rog sã reþineþi toatã gravitatea acestor
chestiuni ºi sã nu mi se mai spunã cã este vorba despre o epocã precontractualã
care nu intereseazã.
Cine a atras cecuri fãrã acoperire? Cine a vândut devize pentru care a luat
bani cu anticipaþie? Patrimoniul bãncii a emis singur aceste cecuri? El singur a
vândut devize? Nu, domnilor. Cei trei conducãtori nedespãrþiþi, sfânta treime de
la Banca Blank, aceea despre care dl. Stoicescu ºi dl. Angelescu spuneau cã,
chiar dupã ce îºi dãduserã demisia, continuau sã facã presiuni. Iatã de ce epoca
precontractualã intereseazã. Aceste operaþiuni de devize fãrã acoperire pe care
le-a plãtit Banca Naþionalã din împrumutul stabilizãrii, nu erau decât o
390
consecinþã, fie chiar îndepãrtatã – cum spune confratele nostru Ottulescu – a

tuturor operaþiunilor ºi malversaþiunilor care s-au fãcut.
Auboin, la 24 iulie, spune:
„Eu nu vãd niciun mijloc de a admite calculul arbitrar care capitalizeazã la

1.200 milioane activul Societãþilor de Distribuþie a produselor monopolului...”
În aceste condiþiuni rãmâne ca, admiþând chiar evaluãrile bãncii, situaþia

realã a acesteia diferã într-atât de situaþia comunicatã Bãncii Naþionale de doi
ani, încât ea comportã în realitate o pierdere de 1.790 milioane, fie 40% din
activul ei, atunci când capital ºi rezerve nu sunt decât 325 milioane.”
Iar într-o altã scrisoare, Auboin aratã cã au trecut sensibil peste 2 miliarde.
ªi veþi vedea cã, la un moment dat, expertul Nestorescu aratã cã nu prevede ca
din posibilitãþile active al bãncii sã se plãteascã nici 20%.
Concluzia care se poate trage este cã toatã aceastã tranºã de 600
milioane, care reprezintã pentru Stat un prejudiciu de 398 milioane, este strict
legatã de bancã ºi de conducere, cã banii au fost avansaþi înainte de a se face
convenþia cã, din acest punct de vedere, convenþia apare neregulatã ºi iatã
temeiul logic pentru care se poate trece peste ea ºi pentru care scoaterea din
obligo apare cu atât mai neconcludentã.
Dar pentru cã s-a afirmat aici cã dacã se mai dãdea încã 4 sau 500
milioane peste cele 600 milioane, Banca Blank ar fi fost salvatã ºi pentru cã aici
s-a vorbit aºa de mult de afacerea „Discom”, sã-mi daþi voie sã discut puþin
aceastã afacere care este în atât de strânsã corelaþie cu operaþia celor 600
milioane.
Bãncii Blank i s-a mai dat – ºi aceasta este foarte interesant ºi nu s-a adus
la cunoºtinþa Comisiunii – i s-au mai dat deschis ºi fãrã nicio acoperire, aproape
încã 750 milioane. Aºa se ajunge la totalul celor 2½ miliarde din cele 4 miliarde
care au fost puse de stabilizarea monetarã pentru salvarea creditului. La 19
august se semneazã convenþia pentru 600 milioane, pentru ca la 12 august,
adicã cu 7 zile înainte sã se þinã celebrul protocol de la Sinaia, unde pentru
solidarizarea celor cinci bãnci, simplificarea aparatului sucursalelor, suprimarea
concurenþei etc., s-a pus la bãtaie – ca sã întrebuinþez termenul domnului
Argetoianu – suma de 1 miliard, care avea o destinaþie precisã, era vorba sã se
facã o bancã de acceptaþiune ºi care pânã atunci era giratã de sindicatul marilor
bãnci, care nu avea personalitate juridicã ºi care juca prin cele cinci pãrþi
reprezentate fiecare în parte. La un moment dat, se ajunge ca aceastã sumã
afectatã scopului respectiv, sã fie datã aproape în întregime Bãncii Blank. Cu titlu
informativ vã spun cã, la 25 august 1931, se dã 250 milioane, la 11 septembrie i
se mai dã o cotã ºi, la 23 septembrie, o altã cotã. ªi ºtiþi ce a prezentat Banca
Blank drept garanþie pentru toatã aceastã afacere? Drept garanþie a prezentat
acþiunile Societãþii „Discom”, acceptate de Banca Naþionalã sub preºedinþia
domnului Buzdugan, acþiuni în valoare nominalã de 250 milioane, din care se
cheltuise 183 milioane cu cheltuieli de fonduri ºi constituire. Cheltuieli de fonduri
ºi constituire pentru acea societate care în 1931 începe sã serveascã rente
anuale domnului L. Zohrab /am crezut cã este vorba de un nume fictiv, dar am
constatat cã, în realitate, exista acest domn L. Zohrab/ care încasa 4½ milioane
pe an, un alt domn Gatosky încasa ºi el 2½ milioane anual ºi un alt domn Ventura
alte 2½ milioane. Iatã banii Statului cum se prãpãdeau, în timp ce lumea asuda
ca sã poatã trãi.
391
Dl. Preºedinte:
Aceste operaþiuni au legãturã cu cadrul programului de stabilizare ºi au
legãturã cu procesul de faþã?
Dl. avocat Opriº:

Au legãturã enormã cã între tranºa a doua ºi tranºa a treia s-au mai dat
Bãncii Blank 750 milioane, care au fost garantate cu „Discom-ul”.
Domnul Argetoianu în 1931, prin protocolul de la Sinaia, a pus din banii
Statului 1 miliard la dispoziþie, ºi din acest miliard mai sunt 500 milioane de platã
la Banca Naþionalã ºi s-au plãtit 400 milioane deponenþilor cu ce? Cu „Discom-
ul”.
„Discom-ul” apare în convenþiunea de la 5 mai 1933, în care se spune:
„În scop de a regula plata datoriilor pe care Banca Blank le are la Banca
Naþionalã în sumã de 750 milioane ... ºi în scop de a asigura Bãncii Blank sorginþi
de venituri ...” /Citat din convenþie/.
ªi încã ce este mai grav este cã se bãgaserã pentru garantarea acestui

portofoliu cele cinci mari bãnci ºi martorul Stoicescu spune – apropo de sistemul
Bãncii Blank – cã era un sistem de solidaritate a tuturor bãncilor pentru ca, sau
împreunã sã meargã la prãbuºire, sau sã scape Banca Blank de tot prãpãdul
care era în registrele sale.
ªi pentru cã s-a afirmat aici cã „Discom-ul” a reprezentat o eminentã
afacere pentru Stat, mi-am permis sã mã duc pânã la CAM sã iau toate datele, le
anunþ numai ca sã le vedeþi ºi dumneavoastrã: în anul 1930/1931, va sã zicã un
an înainte de a intra „Discom-ul”, Statul realizeazã 5.092.000.000 pentru ca, cu
„Discom-ul” cãruia i se plãteau 12 sau 11% numai sã realizeze în 1932, sã se
realizeze numai 4.651.000.000. Mai departe, în anul 1939/1940, înainte de a se
desfiinþa „Discom”, se încaseazã 5.740.000.000, pe când în România redusã,
aceea care nu mai avea posibilitatea de desfacere aºa de mare, se încaseazã
7.869.000.000, adicã cu 2.199.000.000 în plus. Sã nu mi se spunã cã este vorba
de o majorare a preþului tutunului. În schimb, România rãmãsese, din pãcate, ºi
din vina celor care sunt prietenii dumneavoastrã, cu 1/3 mai puþin. Iatã afacerea
„Discom-ului”. Vã voi depune, de altfel, toate actele.
Aveam o parte specialã rezervatã domnului Auboin. S-a spus cã domnul
Auboin era un om fin ºi un mare economist. Eu recunosc aceste calitãþi, dar
dumneavoastrã nu trebuie sã uitaþi cã domnul Auboin era aici reprezentantul
strãinilor. El venea în numele acelor strãini care, la un moment dat, lucrau pe sub
mânã cu Banca Blank, ceea ce vã voi dovedi cã rezultã din dosar.
Aveam, de asemenea, o parte specialã rezervatã domnului Argetoianu,
pentru cã nu se poate spune cu calm cã domnia sa a fost pãrtaº, patrona în
scaunul de vicepreºedinte al Comitetului de Direcþie când s-a fãcut preluarea de
300 milioane pentru ca, la 20 aprilie, sã descindã din acel scaun direct pe fotoliul
ministerial. ªi domnul Argetoianu, cãruia i se luase o a doua depoziþie cu caracter
de interogator, la un moment dat îºi apãrã pielea proprie. Trebuie spuse aceste
lucruri cãci sunt la dosar...
Dl. Preºedinte:
De ce vã puneþi dumneavoastrã într-o situaþie de contradicþie flagrantã cu
însuºi Statul pe care-l reprezentaþi? Comisiunea de Anchetã a fãcut un raport, a
examinat o serie de chestiuni care, conform decretului au fost prezentate
392
Statului, care singur era în drept sã constate dacã existã prejudicii ºi cine sunt
rãspunzãtorii. Or, dacã Statul prin decizie n-a înþeles sã aducã pe dl. Argetoianu
ºi n-a constatat cã domnia sa a cãutat sã-ºi apere pielea – expresie pe care o
întrebuinþaþi – de ce vã puneþi în aceastã situaþie de contradicþie?
Dl. avocat Opriº:

Poate cã cuvântul este prea tare. Dar dl. Argetoianu a fost întrebuinþat ca
martor ºi dumneavoastrã nu trebuie sã uitaþi cã legiuitorul din 1940, când trimite
sã se ancheteze operaþiunile ºi lucrãrile, ele erau prezidate de domnul
Argetoianu în numele Statului. Iatã, în aceastã privinþã, ce spune la un moment
dat defunctul Iorga:
/citat din „Doi ani de restauraþie” de N. Iorga/.
Înainte de a trece la chestiunea „presiunilor”, trebuie sã vã amintesc cã s-
a contestat aici cã Aristide Blank ar avea majoritatea acþiunilor Bãncii Blank. Nu
sunt de acord cã domnia sa ºi voi face toate trimiterile din dosar de unde rezultã
aceasta. Nu trebuie sã uitaþi cã, înainte de concordat, Aristide Blank, care nu
avea decât 6.000 acþiuni ºi apoi 17.000, vine ºi oferã în 24 ore întregul pachet de
acþiuni. De unde le-a gãsit? Nu erau la dispoziþia domniei sale? Nu este vorba de
obiºnuita camuflare prin diverºi interpuºi?
Interesant din acest punct de vedere este ºi faptul cã Aristide Blank
semneazã împreunã cu Soepkez ºi Tabacovici cã vinde Statului 126.000 acþiuni,
pe preþul de 1 milion, recunoscând implicit prin aceasta cã se pierduse întreg
capitalul Bãncii Blank ºi cã nu se manipulau decât bani strãini.
Voi trece peste depoziþiuni de martori, peste ceea ce spune Auboin, ca sã
ajung la chestiunea presiunilor.
Martorul Cantuniari aratã:
„Am avut impresia cã conducerea Bãncii Blank, date fiind relaþiunile ei cu

finanþa strãinã, procuratoarea fondurilor pentru împrumutul de stabilizare, a fost
provenitã de operaþia proiectatã a preluãrii de cãtre Stat a portofoliului imobilizat
de la Banca Naþionalã; astfel se explicã pentru ce a cerut ºi obþinut aceste
majorãri de credite în scopul de a putea trece la Stat cât mai mult din portofoliul ei
de o valoare scãzutã.”
Martorul Angelescu aratã, de asemenea:
„Nu sunt convins cã a fost bunã soluþia adoptãrii preluãrii de cãtre Stat a
unui anumit portofoliu, dar trebuie sã mãrturisesc, cu obiectivitate, cã bancherii
strãini, punând ca esenþialã aceastã condiþiune – ºi am vãzut ce interes aveau –
împrumutul nu ar fi putut contracta altfel.”
Un martor, dl. Florin Zaharia, care vroia sã facã o interpelare în

Parlament, spune:
„În cursul dezbaterilor mi s-a atras adeseori atenþia de pe banca

ministerialã, presupun chiar cã dintr-o sincerã bunãvoinþã, cã amestecul ºi
critica în chestiunea Blank îmi va compromite cariera politicã...”
Cât de excepþional a fost interesul pentru anumite cercuri ca afacerea
Blank sã nu se amplifice, o vãdeºte ºi faptul cã, înainte de deschiderea ºedinþei
Camerei din 22 decembrie, când urma sã rãspundã Guvernul ºi eu sã dau
replica, mi s-a atras atenþia cã sunt în incinta Camerei observatori de o înaltã
importanþã pentru a înregistra direct cuprinsul dezbaterilor ce aveau sã urmeze.
393
Mai meritã a fi subliniat incidentul din acea ºedinþã, consemnat la pag. 51

din broºura mea, dintre fostul ministru de Finanþe de atunci ºi rãposatul I.G.
Duca: semnificaþia acelui incident este cã ºi în mod public, în chiar incinta
Parlamentului, se exercita o anumitã presiune asupra partidelor politice pentru
ca sã se obþinã tãcerea în jurul afacerii Blank.”
Trecând la tranºa a treia unde este vorba de un prejudiciu de 96 milioane,

se vorbeºte aici de alegerea efectelor. Apropo de alegerea efectelor, este
interesant sã vã arãt cã existã o convenþiune depusã la dosar, dar despre care nu
s-a spus niciun cuvânt. Acþiunile Buzãu-Nehoiaºu erau la Banca Naþionalã la 5
mai 1933, convenþiunea autentificatã o datã cu aceea relativã la cele 750
milioane, erau gajate acolo ºi, imediat dupã aceea, concomitent apare ºi raportul
defunctului Madgearu ºi constatã cã de la Banca Naþionalã – care îºi apãra aºa
de mult efectele bune ºi dãdea Statului pe cele proaste – se dã, totuºi, ºi linia
Buzãu-Nehoiaºu, adicã 6.184 acþiuni.
În legãturã cu aceste acþiuni ºi cu chestiunea acþiunilor în general, voi
trece peste ele numai în mod enunþiativ, fãrã sã deduc întreaga afacere aici.
Este, de la început, de reþinut cã aceste acþiuni sunt ale unei linii de exploataþiune
comercialã în care Statul avea, desigur, oarecare interese, dar rãmâne, totuºi, o
linie de exploatare comercialã. Este interesant în aceastã în aceastã privinþã
actul constitutiv al societãþii pe care ni l-au pus tot adversarii la dispoziþie ºi în
care se vorbeºte de acþiuni-aur. Este vorba de 12.000 acþiuni a 500 lei aur bucata
în 1909, ºi în acelaºi timp de 12.000 obligaþiuni a 500 lei. Eu vã întreb: de ce
unele le socotiþi în aur ºi celelalte nu? În bilanþul lui Buzãu-Nehoiaºu aceste
obligaþiuni, ieºite o infimã parte din ele la sorþi, nu apar ca plãtite, ci apar la pasiv,
acolo unde este ºi capitalul. Pe de altã parte, este de reþinut cã linia Buzãu-
Nehoiaºu n-a dat niciodatã beneficii, deºi avea subvenþii de la Stat. ªi atunci cum
apare explicabilã trecerea în bilanþ a liniei Buzãu-Nehoiaºu cu augmentarea
aceea ciudatã din anul 1930, capital cu totul 14 milioane, ca în 1933 la 5 mai când
se preia afacerea, aceasta sã aparã cu 34 milioane?
ªi ce fel de acþiuni sunt acestea? Sunt acþiuni care peste 18 ani dispar,
pentru cã peste 18 ani întreaga linie trecea la Stat. Aceste acþiuni deci au o viaþã
scurtã, ele sunt împovãrate. Dacã este vorba sã le socoteºti în aur, daþi-mi voie
sã nu confund investiþiunile care s-au fãcut din fondul social, cu valoarea unei
acþiuni. Dacã astãzi pe piaþã Reºiþa se vinde cu 580 lei, o asemenea acþiune
reprezintã mai puþin decât ceea ce este acolo. Este vorba de o marfã autonomã
care se cumpãrã în funcþie de cerere ºi ofertã. Ea este cu totul altceva decât
obligaþiunea. Acþiunea poate sã disparã complet la un moment dat. Obligaþiunea
va rãmâne ºi va fi plãtitã din investiþiunile care sunt în dosul fondului social pe
care îl reprezintã acþiunea. ªi dacã vor fi achitate toate obligaþiunile ºi de va
prisosi ceva, se va repartiza asupra fondului social. Este o discriminare între
fondul social care este acþiunea, supusã legii aspre a cererii ºi ofertei, ºi între
ceea ce ai vârât dumneata în spatele capitalului pe care l-ai avut.
Linia Buzãu-Nehoiaºu, spuneaþi dumneavoastrã cã reprezintã o valoare
mare datoritã terenurilor acelora interminabile. În realitate, poate sã fie vândutã
ca fier vechi, pentru cã este cunoscut cã traseul liniei noi proiectatã de Stat este
cu totul alãturi de aceastã linie. În felul acesta nu se poate bate monedã pe
acþiunile Buzãu-Nehoiaºu ºi nu se poate vorbi de o valoare atât de mare.
Daþi-mi voie sã vã mai spun ceva: Banca Naþionalã are acþiuni. Atâtea
societãþi au acþiuni. Dar nicio bancã, nicio instituþie, n-a îndrãznit sã spunã cã
pachetul ei de acþiuni poate cuprinde acþiuni care sã valoreze 38.000 lei bucata.
Ce rentabilitate poate sã prezinte o acþiune a unei instituþiuni complet insolvabile,
care ani de ani ºi-a încheiat bilanþurile cu deficit?
394
Era normal ca experþii sã se refere la aceastã rentabilitate. Este însã o

expertizã complet pãtimaºã ºi unilateralã.
De asemenea, se face aici teoria valorii primei majoritare, care nu poate fi
þinutã în seamã când din bilanþuri rezultã cã aceste acþiuni nu prezintã nicio
rentabilitate. Din acest punct de vedere este de reþinut cã, dacã acþiunile Buzãu-
Nehoiaºu variazã în registrele bãncii de la 1.200 la 1.700 lei bucata la 1931, nu
trebuie sã uitaþi cã banca nu avea decât 3.000 ºi ceva de acþiuni ºi, la un moment
dat, Banca Blank cumpãrã acþiunile pe piaþã în 1930. Aºa, la 20 mai 1930, a
cumpãrat 2.531 acþiuni cu 481 lei bucata. Or, de la 481 lei pânã la 38.000 lei este
o ironie sã ne gândim cã poate sã ajungã o acþiune a liniei Buzãu-Nehoiaºu. Iatã,
prin urmare, prejudiciul care este complet real.
Iatã, prin urmare, cã aceastã tranºã pe care aº numi-o tranºa Buzãu-
Nehoiaºu, prezintã o pierdere evidentã care nu poate fi acoperitã cu niºte acþiuni
care nu au curs pe piaþã, nu pentru cã nu sunt cotate, dar pentru cã nimeni nu
cumpãrã niºte acþiuni care nu mai au decât o viaþã de 18 ani ºi care, la spatele lor,
au un fond care se pierde treptat-treptat. Din acest punct de vedere, iatã cum
daunele fixate, de 90 milioane din aceastã tranºã, apar complet justificate.
Ar rãmâne sã vorbesc încã despre operaþiunile de bancã, despre
reescont, despre bilanþuri ºi despre supraevaluãri. Vom trece la supraevaluãri,
pentru cã ele sunt în directã legãturã cu bilanþurile. Domnul Djuvara spunea cã
Banca Blank a fost sfãtuitã sã dea dividend, chiar de cãtre Banca Naþionalã,
pentru ca sã nu provoace panicã. Iatã lucruri care nu sunt dovedite. Presupun cã
s-a gãsit cineva sã dea Bãncii Blank acest sfat de a da dividend când pierdea.
Dar nu se ºtia cã legea penalã opreºte acest lucru ºi cã face direct responsabil pe
conducãtor pentru dividende împãrþite din capital?
Iatã, prin urmare, o scuzã care nu are niciun rost.
Pentru cã, la un moment dat, s-a vorbit aici de bilanþuri, sã-mi permiteþi sã
citesc câteva rânduri din Montagnard:
„Aceastã manierã de a face sã aparã bilanþuri fictive, constituie un delict

de escrocherie... /citat/”.
Autorul trece apoi ºi aratã toate elementele delictului de distribuire de

dividende, elemente care la noi sunt conþinute în art. 265 din Codul Comercial,
care face trimitere la Codul Penal.
În aceste condiþiuni ºi cu aceste enorme supraevaluãri, s-a ajuns la
bilanþuri fictive. Am, de pildã, aici, un tablou care aratã vânzarea parcelelor
Parcul Jianu, acest Parc Jianu care evolueazã de la 70 milioane pânã la 400
milioane, pentru ca, la un moment dat, când se prezintã la concordat, sã fie dintr-
o datã redus la 270 milioane. Dar ºi aceastã cifrã este camuflatã pentru cã, în
anul 1935/36, se vindeau parcele cu 448 lei m.p., pentru ca sã ajungã, la 1941, la
3.653 lei m.p. Nu se poate spune cã acestea sunt rezerve latente. A trebuit sã
vinã epoca aceasta de degringoladã a leului nostru pentru ca sã ajungã la 3.000
lei m.p. ºi nu este exclus astãzi sã fie 10.000 lei m.p. Dar este vorba despre ceea
ce aveai dumneata în acel an, la 1931, care putea sã valoreze atunci 200 lei m.p.
ºi care în 1937 valora 400 lei m.p. Sentinþa de concordat nu ne poate fi opusã cu
autoritate de lucru judecat, pentru cã legiuitorul din 1940 trece peste toate aceste
elemente, le aruncã neîncrederea de vreme ce trece la epoca precontractualã.
De asemenea, interesant tot pentru acea epocã este ceea ce spunea
presa. Daþi-mi voie sã vã arãt pe acea vreme lucruri al cãror ecou dupã 10 ani
suntem noi astãzi, când apãrãm punctul nostru de vedere: „Universul” din 15
octombrie 1931 arãta:
395
„Citiþi oameni buni ºi vã cruciþi cã în Statul român, în imposibilitate de a-ºi

plãti funcþionarii, de a-ºi acoperi deficitele ... se face, totuºi, gestul necugetat ca
din sãrãcia ºi insolvenþa generalã sã se smulgã 4 miliarde ... în scopul de a se
acoperi gestiunile nesãnãtoase ale unor întreprinderi particulare...”
Ziarul convingerilor masive socoteºte...
„Guvernul gãseºte sume considerabile sã le punã la dispoziþia unei bãnci

privilegiate, dar nu-ºi plãteºte funcþionarii la timp ºi le aplicã curbe de sacrificiu
sub motiv de economie bugetarã.”
De asemenea, iatã ce spunea Iorga la pagina 23 din opera sa: „Doi ani de
restauraþie”: /citat/.
ªi aceasta le spunea în momentul în care se dãdeau ºperþuri cu
milioanele, se plãteau de preferinþã creditorii strãini, chiar jucându-se pe
marginile Codului Penal ºi când se venea cu supraevaluãri ca sã se acopere
ceea ce se fãcuse în trecut.
În sfârºit, chestiunea scoaterii din obligo. S-a citat art. 1.397 din Cod Civil,
care spune cã:
„vânzãtorul sau cedentul unei creanþe nu rãspunde de solvabilitatea

creditorului decât dacã s-a îndatorat anume la aceasta ºi numai pânã la suma
preþului de dânsul primit.”
V-am arãtat însã art. 6 al legii din 1930 care vorbeºte de luarea oricãror
garanþii personale sau reale pentru ca realizarea sã fie bine asiguratã. Deci, în
acel moment, trebuia sã se ia orice fel de garanþii, iar nu sã se renunþe la Banca
Blank. ªi aceasta era posibil chiar în virtutea art. 1.597.
De asemenea, art. 1.398 care aratã cã: „Când a primit asuprã-ºi
rãspunderea pentru solvabilitatea debitorului, aceastã îndatorire se înþelege
contractatã numai în ce priveºte solvabilitatea actualã a debitorului, nu ºi aceea
viitoare, afarã de cazul când se stipuleazã anume contrariul.” Deci, chiar Codul
Civil îþi dãdea posibilitatea sã stipulezi orice fel de garanþii ºi, prin urmare, nu
putea Banca Blank sã fie scoasã din obligo.
Trecem la deponenþi. Aceºtia au fost aici obiect de mare discuþie, au fost
un paravan din dosul cãruia vorbeau punând pe deponenþi în faþã, ca sã se arate
marele echilibru pãstrat de Banca Blank.
În apelul sãu spune:
„Repetãm, este posibil ca Statul sã fi suferit prejudicii, acesta a fost însã

preþul salvãrii ºi redresãrii creditului ... trebuie mai ales relevat cã sacrificiile au
fost fãcute exclusiv în profitul deponenþilor.”
Domnul Aristide Blank, în memoriul domniei sale, vorbeºte despre 80%

creºtini pe care-i reprezintã deponenþii, ºi, ca sã fie mai elocvent, domnia sa vine
cu un tablou în care aratã cã, la 31 octombrie 1940, au mai rãmas 7.287
deponenþi, din care numai 940 evrei.
Apuncându-mã sã fac procentajul, am constatat cã domnia sa afirma, la
1931, cã erau 34.000 deponenþi din care 80% români, însã când fac procentajul,
constat dintr-odatã cã aceºti deponenþi din care evrei 940, reprezintã 11,4%, dar
pe mine nu acest lucru mã intereseazã. Din moment ce aduci înaintea Comisiunii
o problemã, era natural s-o aduci întreagã, adicã era natural sã arãþi ºi cine a
396
profitat de banii deponenþilor, adicã pe cine aþi finanþat. Era la un moment dat o
legendã în Þara Româneascã cã, dacã te duci la o bancã de o anumitã culoare,
aceastã bancã fiind ºmecherã, reprezintã o anumitã solvabilitate ºi de acolo
poate da dobânzi foarte mari. Pe mine mã intereseazã, dacã ai avut 80%
deponenþi români, câþi ai avut dintre aceia care au profitat de banul deponenþilor.
Dumneavoastrã aþi arãtat cã aveaþi numai 11% deponenþi evrei. Pe mine mã
interesa câtimea lor numericã.
Dacã s-a procedat la românizarea oraºelor prin expropierea evreiascã,
toate aceste imobile s-au fãcut prin intermediul Bãncii Blank ºi a celorlalte bãnci,
cãci ele au fost acelea care au finanþat cumpãrarea imobilelor cu banii
deponenþilor.
În ce priveºte câtimea despre care vorbeam mai sus, în raportul Niþulescu
ºi Nestorescu se aratã cã, la 1932, dumneavoastrã aþi plãtit deponenþi pânã la
5.000 lei, din 15.867 depunãtori, aþi achitat 7.713, adicã nici 50%. Însã din 161
deponenþi cu peste 1 milion, aþi achitat 110, adicã aproape 70%. Acestea sunt
cifrele cu care dumneavoastrã trebuia sã veniþi, sã-mi demonstraþi cã deponenþii
mari, achitaþi cu preferinþã, erau deponenþi creºtini.
Apropo de deponenþi, unul din inspectori spune cã au fost plãtiþi cu 25%,
iar dl. Z. ... spune cã „ulterior Banca Blank a început sã cumpere creanþele
acestor deponenþi, pe cote foarte mici. Prin urmare, sã nu se mai spunã aici cã s-
au plãtit sutã în sutã, când este cunoscut traficul care s-a fãcut chiar în birourile
Bãncii Blank de anumite persoane din direcþie rãmase, când se luau chitanþe
scrise cu creionul în ce priveºte cifra, ca sã poatã fi ºterse ºi înlocuite cu alte cifre
scrise la maºinã. Aceste mãrturii sunt suficiente, ele reprezintã lucruri cunoscute
notoriu ºi desigur cã, în judecata dumenavoastrã, în mãsura în care ele
corespund lucrurilor din dosar, ele vor cumpãni când va fi vorba de anchetarea
operaþiunilor ºi lucrãrilor.
Trec la o altã chestiune: în 1926 erau depuneri în sumã de 1.798.000.000,
reescont de 799 milioane ºi creditori strãini de 2.055 milioane. În anul 1930 la
concordat se aratã 1.758 milioane deponenþi, iar creditori strãini 225 milioane.
Creditorii strãini, care ajunseserã pânã la 2.055 milioane, au fost plãtiþi din banii
Statului ºi a deponenþilor cu preferinþã, rãmânând la concordat doar 255
milioane, în timp ce deponenþii n-au fost plãtiþi decât cu sume infime atunci când
Banca Blank a luat de la Banca Naþionalã ºi Stat 2.350 milioane, în acelaºi timp
în care vin martorii ºi spun cã dumneavoastrã din banii luaþi în 1931 nu puteþi
justifica suma de 400 milioane /vezi depoziþia Stoicescu ºi raportul Mecu/. În
aceastã privinþã, chiar dl. Auboin are consideraþiuni speciale.
ªi atunci, daþi-mi voie sã vã întreb: acestea sunt operaþiunile fãcute din
banii publici în momentul când dumneavoastrã preluaþi tranºele ºi luaþi
angajamentele ca sã plãtiþi pe deponenþi. Dumneavoastrã aþi plãtit cu preferinþã
ºi în complet dezechilibru pe creditorii strãini, nedreptãþind marea masã a
deponenþilor, aceea care au venit cu încredere la dumneavoastrã. Banca Blank a
vorbit cã nu este decât victima efectelor crizei mondiale ºi vã dispensez de toate
considerentele din memoriul domnului Blank, în care se pune la adãpostul
operaþiunilor fãcute de Roosevelt, de toþi americanii, se referã la operaþiunile din
Austria ºi Germania, uitând complet cã, dacã în Germania, la un moment dat, au
fost anumite crize, ele se datorau unui specific complet germanic, cãci Germania
era aceea care nu mai putea sã-ºi desfacã produsele sale: în Austria, iarãºi era
Austria aceea hidrocefalã, cu cap mare ºi trup mic în care criza îºi are explicaþia
ei specificã. De asemenea, dacã în America a fost crizã, ea se datora acelei
speculaþiuni specifice asupra cãreia nu vreau sã discut. Dumneavoastrã sunteþi
în dezacord cu dumneavoastrã. În 1929 spuneaþi cu totul altceva în darea de
seamã:
397
„Speculaþiuuni nesãnãtoase ce s-au practicat asupra valorilor de Bursã

la New-York, am atras acolo însemnate capitaluri europene. Criza provocatã de
aceste speculaþiuni cãtre sfârºitul lui 1929, au readus la stoc aceste capitaluri
provocând o destindere în târgurile internaþionale cum ºi o scãdere a dobânzilor.
Înviorarea pieþii ... va avea fãrã îndoialã o înrâurire favorabilã ºi asupra þãrii
noastre. Stabilizarea monetarã urmãritã de atâta vreme ºi cu atâta stãruinþã a
fost realizatã ºi asiguratã prin îngrijirea Guvernului ºi Bãncii Naþionale ...
legiuirile economice destinate sã ofere capitalului strãin toatã securitatea
posibilã, sunt elemente care vor contribui sã ridice creditul în general.”
Iar în 1930:
„Paralel cu aceste eforturi, Banca Naþionalã ºi-a îndeplinit cu energie ºi

previziune rolul sãu...”
Deci, la aceste date, nu se fãcea teoria aceea a marasmului circular.

Dumneavoastrã aþi vãzut Banca Blank înfãþiºatã în toatã cruzimea ei aºa
cum a fost. Daþi-mi voie sã cer încã o datã sã nu puteþi despãrþi patrimoniul
acestei bãnci de conducãtorii ei. Nu se poate concepe acest divorþ în
concepþiunea rãspunderii speciale. Pentru cã, dacã conducãtorii în dreptul
comun au raporturi directe numai cu capitalul social ºi o anumitã rãspundere
pentru aºa-zisele fapte autonome despre care vorbea domnul Veniamin, sã-mi
daþi voie sã vã spun cã atunci când legiuitorul din 1940 s-a referit la ansamblul de
operaþiuni ºi le-a considerat toate înglobate în marea funcþiune socialã, eu cred
cã aceºti conducãtori nu vor putea scãpa.
Banca Blank v-a fost prezentatã împãunatã ºi partea adversã a venit aici
în numele lui Aristide Blank, în numele marii culturi, a marii economii, v-a fost
înfãþiºat ca autor de piese, ca filosof etc., a spus cã nu ºtie contabilitate, iar
Banca Blank a fost prezentatã aici ca frumoasa Helena. Sã-mi daþi voie sã spun
cã am dezbrãcat aceastã frumoasã Helenã ºi cã, sub aceastã îmbrãcãminte, n-a
mai rãmas decât caricatura schiloadã.
Daþi-mi voie sã am ºi eu amintirile mele. Am citit ºi eu despre un cavaler al
mirajului ºi al aventurii, despre Don Quichotte, care a pornit sã cucereascã
economia româneascã ºi a confundat-o cu morile de vânt. Un scriiitor scria
despre el: este fiinþa care lasã râsuri ºi surâsuri ca, la sfârºit, sã-þi dea o brazdã
de amãrãciune.
Noi am avut râsurile ºi surâsurile noastre, dar este ºi aceasta brazdã de
amãrãciune când, dezvãluitã aici în ambianþa anului 1931, cu toatã imoralitatea
ei, ne aratã tâlcul înþelepciunii acelei vremi care poate sã serveascã ca un
exemplu rãu pentru viitor.
ªi pentru cã este vorba de moralã, cred cã veþi fi conduºi de aceastã
moralã care cautã a fi introdusã în viaþa Statului ºi viaþa publicã. Nu se poate face
abstracþie de ea. Nu se poate pãºi la vremuri noi pe care le vrem cu toþii ºi la care
ne strãduim cu toþii cei de bunã credinþã, decât purificaþi de toate imoralitãþile prin
focul sacru al justiþiei.
Iatã de ce avem toatã încrederea în hotãrârea dumneavoastrã.
398
CAPITOLUL III
MIRCEA DJUVARA,
CONCLUZIUNI SCRISE PREZENTATE
DIN PARTEA APELANTULUI ARISTIDE BLANK
ÎNALTEI COMISIUNI DE APEL,
INSTITUITE PRIN DECRETUL-LEGE NR. 584/1941,
ÎN PROCESUL CU MINISTERUL DE FINANÞE
1942
399
400
CONCLUZIUNI SCRISE
DIN PARTEA APELANTULUI ARISTIDE BLANK ÎN
PROCESUL CU MINISTERUL DE FINANÞE
Prin raportul Comisiei de Anchetã ºi prin decizia

Anexa 1 Ministerului de Finanþe, care fac obiectul apelului meu, am
fost obligat a plãti solidar cu Banca Marmorosch, Blank & Co.
(ºi cu alþi conducãtori ai bãncii), suma de Lei 828.372.403,
drept daune ce Statul ar fi suferit de pe urma preluãrii de
portofolii de efecte reescontate la BNR de Banca
Marmorosch, Blank & Co.
Obligarea mea solidarã cu Banca Blank este motivatã
prin raport atât pe calitatea mea de conducãtor al bãncii, cât ºi
pe aceea de beneficiar al sumelor cu care Statul se pretinde
pãgubit.
A
INVOCAREA APÃRÃRII BÃNCII
În apãrarea mea, mi-am însuºit în mod expres toate

motivele de apel ale Bãncii Blank ºi înþeleg sã invoc toate
apãrãrile invocate de ea. Ele îmi profitã de drept, fiind reduceri
ale pretinsei ei datorii, adicã ale pretinsei creanþe a Statului ºi
fiind, prin natura lor, comune tuturor celor urmãriþi ca debitori
ai Statului, mai ales cã sunt urmãriþi solidar (arg. ex.
art.1.047C.Civ.). Aceasta este cu atât mai adevãrat pentru
speþã cu cât nici nu ne aflãm de fapt într-un caz de solidaritate
între codebitori egali ca situaþie juridicã faþã de creditori, ci
situaþia mea este, sub aspectele sub care se pune,
subsidiarã, în orice caz subordonatã, dependentã de situaþia
Bãncii Blank. În adevãr, trebuie mai întâi ca banca sã
datoreze, pentru ca sã se poatã pretinde ceva de la mine, fie
ca fost conducãtor al bãncii, fie ca unul ce aº fi beneficiat de
pe urma operaþiunilor de trecere de efecte la Stat. Deci, eu nu
pot avea a rãspunde decât în mãsura în care banca însãºi ar
avea a rãspunde ºi aceasta, bineînþeles, întru-atât, întrucât
apãrãrile mele personale nu ar fi primite.
Or, Banca Blank a susþinut ºi dovedit cã operaþiunile
supuse judecãþii pe baza decretului-lege nr. 3.441/1940, erau
în perfectã conformitate, ca fond ºi ca formã, cu legea din 27
iunie 1930, pe baza cãreia s-au încheiat; cã ele au fost
confirmate prin legea din 1 aprilie 1936; cã aceste legi sunt
expres menþinute în vigoare prin D.L. 3.441/1940; cã, în
consecinþã, nicio rãspundere nu poate exista, aplicarea unei
legi neputând fi sursã de rãspundere pentru nimeni; cã, chiar
în privinþa altor fapte anterioare, discutate în proces, care nici
nu intrã în competenþa acestor instanþe extraordinare, nu se
poate imputa nimic Bãncii Blank ºi cã prejudiciul ce Statul
pretinde a-l fi suferit, nu are drept cauzã directã necesarã ºi
previzibilã aceste fapte;
401
cã, în subsidiar, acest pretins prejudiciu se mãrgineºte

la cca. Lei 40.000.000, ceea ce nu constituie, în raport cu
valoarea efectelor preluate, un prejudiciu „grav”, cum cere
expres D.L. 3.441/1940, ºi cã, deci, Banca Blank nu poate fi
deloc condamnatã. În concluziune, în ce mã priveºte, date
fiind apãrãrile bãncii, nici eu nu pot fi condamnat.
Totuºi, pentru ipoteza cã Banca Blank ar rãmâne
condamnatã la vreo sumã, dezvolt apãrãrile mele personale.
B
SITUAÞIUNEA MEA CA „CONDUCÃTOR”
1. În fapt. Am fost, desigur, unul din conducãtorii

Bãncii Marmorosch, Blank & Co., nu conducãtor unic,
deoarece deciziunile se luau de Comitetul Executiv, compus
din ºase persoane. Când zic cã am fost unul din conducãtorii
Bãncii, înþeleg cã mã ocupam de acele lucruri care intrã în
atribuþiunile unui conducãtor la o întreprindere de mãrimea ºi
extinderea ce o atinsese Banca Marmorosch, Blank & Co.:
liniile mari de activitate, afacerile importante ºi anume
concepþia lor, eventual încheierea lor, nu însã ºi execuþia lor în
detaliu ºi mai puþin administraþia curentã a întreprinderii.
Astfel, miliardele depunãtorilor nu treceau prin mâna
mea, ci a casieriei, deºi hotãrârea de a se primi depozite ºi
fixarea dobânzii la depozite erau hotãrâte de conducãtori. Tot
asemenea, deºi finanþãrile importante acordate, ca ºi
creditele importante obþinute de bancã, se hotãrau de
conducãtori, modalitatea de aducere la îndeplinire, de
exemplu, în cont deschis sau pe poliþe pentru finanþãri, ca ºi
alegerea efectelor de trimis la reescont la BNR, nu mai erau
treaba conducãtorilor, ci a personalului bãncii, subordonat
conducãtorilor. Aºa, de exemplu, când se imputã
conducãtorilor cã s-au reescontat la BNR efecte care, în
urmã, trecute la Stat, n-au fost onorate decât în parte, aceasta
este o inexactitate de fapt, cãci nu ei au trimis efectele la
reescont, operaþiunile de reescont se fãceau de Serviciul
Scontului (vezi depoziþiile martorilor Crãciun, Ureche,
Thanos, Spiratos).
Tot asemenea, când se imputã conducãtorilor cã
bilanþurile bãncii acopereau pierderi, aceasta ar presupune
cã toþi conducãtorii întocmeau bilanþurile; or, am arãtat – ºi nu
s-a fãcut nicio dovadã contrarie – cã nu eu le întocmeam,
nefiind contabil, ºi cã nu participam la lucrãrile de bilanþ decât
prin indicaþiuni date cu privire la evaluarea unor active,
apreciindu-le în raport cu cunoºtinþele ce aveam eu despre
posibilitãþile lor de valorificare.
În aceste împrejurãri, a mi se atribui mie tot ce s-a fãcut
la Bancã numai pentru cã am fost unul dintre conducãtori, nu
este admisibil, fiindcã nu numai cã nu este sprijinit pe dovezi,
dar însãºi împrejurarea cã eram cel dintâi conducãtor exclude
prin ea însãºi posibilitatea ca sã fi fãcut eu totul la bancã, fie
chiar în linii generale, necum în executare sau în detalii.
402
Sã nu uitãm cã în acest proces nu este vorba de

rãspundere moralã, aºa cum are, de exemplu, orice ºef de
guvern pentru bunul mers al treburilor publice; aceastã
rãspundere moralã eu nu o neg ºi socotesc cã, în dezvoltarea
apelului bãncii, s-a dovedit cã, departe de a accepta ca o
povarã aceastã rãspundere, o pot revendica ca un merit,
dacã o instituþie lovitã de vremuri ºi de oameni, aºa cum a fost
lovitã, poate îndeplini angajamentele ei aºa cum le-a
îndeplinit. Dar în proces este vorba de o rãspundere în sens
juridic ºi pecuniar, pentru anumite fapte imputate bãncii ºi
asemenea fapte nu pot fi puse în sarcina conducãtorului,
numai pentru cã este conducãtor, dupã cum – reluând
exemplul de mai sus – primul ministru nu este rãspunzãtor de
delapidãrile sãvârºite la o casierie publicã.
Astfel fiind, trebuie sã neg rãspunderea pentru fapte
pe care, deºi conducãtor al bãncii, nu se dovedeºte cã le-am
sãvârºit eu, chiar dacã faptele ca atare ar fi fost dovedite ºi
chiar dacã ar fi stabilit cã banca are vreo rãspundere de
daune pentru ele.
La aceasta trebuie sã mai relev cã puþinele imputãri
aduse mie personal nu sunt cu nimic dovedite în dosar. Drept
dovezi, raportul Comisiei de Anchetã face trimitere la
referatele inspectorilor Bãncii Naþionale, referate cu caracter
extrajudiciar, necontradictorii cu mine, fãcute dupã ordinul ºi
inspiraþia ºefilor lor ierarhici, pentru a încerca o justificare
postumã a retragerii de cãtre BNR a sprijinului ce ni se
cuvenea. Acestor referate nu le atribui nicio forþã probantã ºi
nicio valoare moralã, astfel cã înþeleg a nega alegaþiunile din
ele, acolo unde nu recunosc eu expres faptele.
Dar nu pot da mai multã însemnãtate nici raportului
experþilor numiþi de Comisiunea de Anchetã, fiindcã, pe de o
parte, este fãcut tot necontradictoriu cu mine, adicã tot cu
caracter pregãtitor ºi sub secretul instrucþiunii, pe de altã
parte el nu conþine nicio indicaþie de dovezi cu privire la
pretinsele mele fapte de conducãtor, ca sã poatã fi cenzurate
în aceastã instanþã.
Tot în fapt, trebuie sã reamintesc cã nici banca ºi, deci,
nici eu, nu am avut nici un amestec în operaþia de preluare,
adicã tocmai în singura operaþie din care ar rezulta pretinsul
prejudiciu al Statului. Sunt nevoit sã reamintesc ºi eu pasajul
din raportul Comisiei de Anchetã (Cap. III „Critica preluãrii
portofoliului ºi prejudiciul adus Statului”, pag. 18):
„…a doua operaþiune în care Banca Blank nu a avut

sã intervinã a fost prezentarea portofoliului imobilizat de
cãtre Banca Naþionalã la Ministerul de Finanþe, din efectele
ce avea în portofoliul sãu de reescontat…”
Deci, pentru preluare, nu pot fi în cauzã.

S-a arãtat în apelul Bãncii cã tot ce s-a întâmplat
înainte de preluarea efectelor, nu numai cã depãºeºte cadrul
403
de competenþã al instanþei, dar nici nu are legãturã cauzalã cu

pretinsul prejudiciu al Statului.
În aceastã privinþã, trebuie sã reamintesc, de
asemenea, cã Comisia de Anchetã a circumscris cu precizie
limita faptelor de cercetat – chiar dacã în aplicare a depãºit
acea limitã:
„În adevãr – sunã Raportul la cap. IV., lit. B, pag. 31

– misiunea Comisiunii nu este aceea de a cerceta întreaga
gestiune a Bãncii Blank ºi rãspunderea pentru aceastã
operaþiune, ci numai aceea de a cerceta operaþiunile ºi
lucrãrile în baza cãrora Minsterul Finanþelor a fãcut
rãscumpãrãri de portofoliu, precum ºi condiþiunile fixate sau
convenþiunile încheiate pentru realizarea efectelor
respective (art.1), iar organele de conducere nu sunt vizate
decât în mãsura în care au contribuit la aceste operaþiuni, ºi
numai dacã le sunt imputabile fraude sau grave prejudicii
(art. 3).”
Aºadar, despre faptele anterioare preluãrii, despre

gestiunea bãncii, despre reescont etc., nu este locul a mã
preocupa, deoarece chiar dacã acele fapte ar fi fost sãvârºite
toate de mine singur, ca conducãtor al bãncii, ele nu fac obiect
de anchetã.
Cum Statul nu a fãcut apel, acest punct din raport
rãmâne definitiv câºtigat: de aceea, nici nu voi mai rãspunde
nimic în privinþa acestei epoci anterioare preluãrii. Banca
Blank a arãtat, de altfel, cu suficienþã, în dezvoltarea apelului
ei, cã nu i se poate imputa nimic serios în aceastã privinþã ºi
nu se poate construi din asemenea acte de gestiune internã ºi
din contracte cu BNR, rãspunderi faþã de Stat.
Cu aceasta se aflã dintr-o datã lichidate toate
imputãrile privitoare la bilanþ, reescont, politica bãncii etc.
Rãspunsul bãncii este dat, iar eu nu am nimic de rãspuns aici
o spune însuºi raportul.
Rãmâne atunci a treia perioadã, ulterioarã preluãrii ºi
anume convenþiile, tranzacþiile de lichidare a efectelor trecute
la Stat. Dintre aceste convenþii ºi tranzacþii, numai cele
relative la prima tranºã de 300.000.000 lei, adicã darea în
platã a „Culturii Naþionale”, ºi a portofoliului de efecte de
133.000.000 lei, s-au petrecut pe timpul cât eu mai eram
conducãtor al bãncii; însã s-a arãtat în mod evident cã, din
aceastã tranºã, Statul nu numai cã nu a avut prejudicii, dar
este chiar în câºtig prin marea valoare a „Culturii Naþionale”.
Cât priveºte convenþiile ºi tranzacþiile încheiate pentru
lichidarea tranºei a doua de Lei 600.000.000, ele dateazã din
1932, iar eu nu mai eram conducãtor al bãncii de la 19
octombrie 1931, când am demisionat dupã cererea Bãncii
Naþionale, care condiþionase continuarea ajutorãrii Bãncii
Blank de demisia conducãtorilor, pentru ca, în urmã, dupã
obþinerea demisiei, sã lase totuºi banca sã cadã. Cred cã, în
niciun caz, nu mi se mai poate pretinde sã rãspund în calitate
404
de conducãtor, pentru acte încheiate atunci când nu mai

aveam aceastã calitate.
În fine, în ce priveºte tranºa a treia de Lei 108.000.000,
aici nu numai convenþiile ºi tranzacþiile ulterioare preluãrii, dar
chiar preluarea însãºi, toate intervenite în 1933, ba chiar
însãºi naºterea la 21 octombrie 1931 a creanþei pentru care s-
a dat la 23 octombrie 1931 efectul preluat mai târziu, au avut
loc dupã ce eu pãrãsisem, la 19 octombrie 1931, conducerea
Bãncii Blank, dupã cum a arãtat ºi dovedit cu prisosinþã banca
în apelul sãu.
2. În drept. Dupã ce am arãtat în ce înþeles ºi în ce

limite de timp pot sã fiu considerat în fapt, ca conducãtor, este
locul sã examinez care este în drept rãspunderea ce o pot
avea în aceastã calitate, chiar pentru acele fapte la care am
luat parte personal.
Înainte de toate, þin sã reamintesc cã rãspunderea
Bãncii Blank ca contractantã cu Statul nu ar putea fi decât o
rãspundere contractualã, care însã nu existã decât pentru
neexecutarea unor obligaþiuni contractuale, ceea ce nu este
cazul.
Dar, presupunând cã o asemenea rãspundere
contractualã ar exista pentru bancã, în ce fel ar putea avea ea
repercusiune asupra mea? O asemenea repercusiune este
inadmisibilã, deoarece conducãtorul este un mandatar ºi ca
atare el, contractând în numele mandantului, nu se obligã
personal. Chiar dacã mandatarul îºi depãºeºte mandatul, el
nu rãspunde personal, cu singura condiþie ca mandatul sãu
sã fi fost fãcut cunoscut pãrþii adverse, afarã numai dacã nu s-
a obligat pe sine însuºi, în numele sãu (art. 1.545 C.Civ.). Cu
atât mai puþin ar putea mandatarul fi þinut de ceea ce a
contractat în numele mandantului ºi în limita mandatului sãu.
Deci, eu nu pot avea rãspundere din contractele încheiate de
mine în numele bãncii. Chiar dacã aceste fapte ar fi fost
ilegale ºi ar fi anulat ca atare, tot nu aº avea personal a
rãspunde, fiindcã nu erau actele mele, ci ale bãncii, cu atât
mai puþin, deci, nu sunt personal þinut, când actele în
chestiune nu sunt întru nimic ilegale ºi nici nu s-a cerut mãcar
anularea lor, din contrã, Statul continuã a deþine bunurile
dobândite prin ele.
Astfel, de pildã, faptul cã am tratat cu forurile în drept
unele convenþii, cã m-am ostenit sã le arãt în unele cazuri
oportunitatea lor, în alte cazuri chiar avantajele lor pentru
Stat, nu poate constitui nicidecum o sursã de rãspundere
pentru mine. Un mandatar este nu numai îndreptãþit, ci chiar
dator sã stãruiascã pentru a obþine, în favoarea mandantului
sãu, maximum de avantaje, fie în contracte, fie în aplicarea
unei legi. Altfel, ar trebui sã condamnãm pe avocatul, care
obþine achitarea clientului sãu într-un proces cu Statul, ori pe
procuratorul care vinde marfa mandantului sãu cu un preþ
prea avantajos pentru acesta.
405
Oricât de oneros ar fi un contract încheiat prin

mandatar, acesta nu poate avea nicio rãspundere personalã
faþã de partea cealaltã. Chiar în legislaþiile ce admit acþiunea
pentru leziune enormã, aceasta se executã contra pãrþii nu în
contra mandatarului ei, ºi tot aºa este ºi la acþiunea pentru
îmbogãþirea fãrã cauzã. În acest sens, este, de altfel, întreaga
jurisprudenþã ºi românã ºi strãinã.
Ar trebui, deci, sã mi se impute fapte precise ce aº fi
sãvârºit ºi care sã constituie pentru mine o culpã în sens
juridic. În acest caz, pretenþiunea Statului nu ar mai fi fondatã
faþã de bancã pe art. 998 C.Civ., ci pe art. 1.000 C.Civ., în
sensul cã banca ar avea sã rãspundã de culpa prepuºilor ei,
(cãci prepusul nu rãspunde el de culpa comitentului sãu, þinut
în temeiul art. 998 C.Civ.). Deci, nu pentru contractele bãncii,
ci numai pentru actele mele proprii aº putea – ipotetic – fi þinut
rãspunzãtor. Comisia de Anchetã o recunoaºte expres în
Raport (cap. IV B, pag. 31):
„Comisiunea, interpretând dispoziþiile art. 3 din

decretul-lege, a gãsit cã legiuitorul nu a înþeles sã deroge în
privinþa rãspunderii personale a organelor de conducere de
la dispoziþiunile dreptului comun, fãcând responsabile, fãrã
nicio discriminare, pe toate persoanele care au avut vreun
rol de conducere sau de control, ci numai pe acele
persoane cãrora li s-ar putea imputa o culpã efectivã ºi
aceasta numai în mãsura în care au avut un amestec direct
în operaþiunile care, potrivit art. 1 din decretul-lege, fac
obiect de anchetã.
Pe de altã parte, este evident cã, dacã legiuitorul ar
fi înþeles sã facã responsabile toate persoanele care au
condus, fãrã nicio discriminare, ar fi decretat aceasta în
mod formal ºi nu ar mai fi atribuit Comisiunii de Anchetã rolul
de a cerceta ºi identifica persoanele responsabile, rol care
implicã necesarmente o verificare ºi o discriminare în
sensul stabilirii unor culpe personale.”
Iatã care este înþelesul decretului-lege. Nu se poate

vorbi, prin urmare, cum fac onoraþii mei adversari, de „culpe
prezumate”, de o „rãspundere specialã”, „rãspundere sui
generis”, ci de rãspunderea de drept comun. Onor. mei
adversari au mers pânã acolo încât au pretins cã simplul fapt
de a fi fost conducãtor al unei bãnci supuse acestei Înalte
Instanþe, ar atrage obligaþia solidarã a conducãtorului pentru
orice eventualã condamnare a bãncii. Netemeinicia unei
asemenea susþineri reiese de la sine. Este de ajuns sã ne
gândim la cazul cuiva, care n-a condus în epoca criticã, sau
care a fost delegat atunci la vreo sucursalã, de exemplu, din
strãinãtate, ori a unui conducãtor al unui departament fãrã
nicio legãturã cu preluarea de portofolii etc. – spre a se vedea
cât de nedreaptã, nefireascã, stranie, ar fi aplicarea
rãspunderii conducãtorilor, fãrã stabilirea participãrii ºi culpei
lor concrete, în fiecare caz.
406
„Culpã efectivã”, „culpã personalã”, iatã ce se cere,

pentru a stabili o rãspundere a mandatarului. Faptul pentru
care mandatarul ar putea fi þinut rãspunzãtor, nu poate fi deci
simpla reprezentare a mandantului, ci trebuie sã fie un fapt
deosebit, personal, autonom. Aceastã ideee s-a dezvoltat pe
larg în dezbateri, astfel cã socotesc cã nu mai este cazul sã
insist asupra ei. Numai pentru frumuseþea ºi vigoarea cu care
se precizeazã aceastã idee în Decizia Înaltei Curþi de Casaþie
SI nr. 1.590 din 05 octombrie 1937 („Pandectele
Sãptãmânale” 10/1938), îmi permit a cita câteva rânduri din
aceastã decizie:
„În principiu, este exact cã mandantele rãspunde

faþã de terþ pentru toate actele intervenite între acesta ºi
mandatar în limitele puterilor conferite lui prin mandat.
Atunci când mandatarul însã, urmãrind un interes
personal în executarea mandatului, sãvârºeºte cu aceastã
ocazie un delict sau cvasidelict, el nu mai poate fi apãrat de
rãspundere, pentru cã prejudiciul cauzat este, în atare caz,
consecinþa directã a unui fapt imputabil exclusiv
mandatarului.”
Or, în nici un fel nu mi se imputã asemenea fapte ce aº

fi sãvârºit în calitate de conducãtor.
Pentru ca un mandatar sã poatã fi þinut rãspunzãtor de
faptele sãvârºite cu prilejul aducerii la îndeplinire a
mandatului sãu, este evident nevoie:
a) Ca aceste fapte sã nu fi fost impuse de obiectul
mandatului, adicã sã constituie un exces de zel, care în mod
normal nu i se putea cere, sã fie mijloace întrebuinþate pentru
aducerea la îndeplinire a mandatului, care sã nu intre în sfera
normalã a actului de îndeplinit prin mandatar, cãci numai
atunci pot fi considerate ca fapte deosebite, autonome ºi
personale;
b) ca aceste fapte sã fie ilicite, sã constituie, de
exemplu, manopere dolosive pentru a surprinde
consimþãmântul celeilalte pãrþi, ori a induce în eroare, ori
violenþe exercitate asupra celeilalte pãrþi, cãci altfel chiar
dacã mandatarul ar fi fãcut fapte personale ºi autonome, el nu
ar putea rãspunde de consecinþele actului încheiat ca
mandatar, neexistând rãspundere de daune pentru acte pe
care nici legea nu le interzice ºi nici morala nu le reprobã.
Or, nu mi s-a imputat, necum dovedit, niciun act de
asemenea naturã. Tot ce s-a spus este cã am „stãruit” pentru
a se primi la reescont efecte „slabe”. S-a arãtat însã ºi dovedit
în apelul bãncii cã, de exemplu, efectele emise de Banca
Industrialã erau prea suficient acoperite la emisiunea lor ºi cã,
numai datoritã faptului cã BNR le-a trecut Statului fãrã gajurile
ce le garantau, s-a ajuns ca Statul sã nu le poatã realiza
integral. S-a mai arãtat, de asemenea, cã din partea bãncii
nu de mine, ci, de exemplu, de dl. Crãciun, directorul
Scontului , se retrimeteau, în adevãr, uneori la BNR efecte o
407
datã respinse, dar numai când erau respinse nemotivat (v.

depoziþia Thanos ºi Spiratos). ªi domnul Burillianu, fost
guvernator al BNR, declarã în depoziþia sa cã BNR alege din
efectele ce i se trimit la reescont pe acelea pe care le preferã,
dintr-un volum mai mare de efecte. Acestea sã fie stãruinþe
culpabile? A trimite la reescont efecte – pe atunci bune – ale
retrimite chiar, cand erau respinse nemotivat, nu poate fi
temeiul unei incrimaþiuni pentru un conducãtor de bancã.
S-a mai spus cã am „stãruit”, „am fãcut presiuni la cele
mai înalte foruri”, pentru ca sã se acorde bãncii sprijinul, ce
credeam cã este nu numai interesul ei, ci ºi al pieþei creditului
ºi al economiei naþionale române. Dar, presupunând cã
aceste „stãruinþe” ºi „presiuni” ar fi fost dovedite – ceea ce nu
este cazul – ele intrau, pe de o parte, în îndatoririle mele de
mandatar, cãci trebuia sã fac tot ceea ce legea ºi morala îmi
permiteau, pentru a salva instituþia ce o conduceam ºi banii
depunãtorilor încredinþaþi ei, pe de alta, nu era nimic ilicit sã
mã adresez forurilor constituite în Stat, pentru a le arãta care
este situaþia, care sunt interesele în prezenþã, care ar fi
consecinþele dacã nu s-ar da sprijinul cerut etc.
Spre a se vedea cã, ºi la acest punct, prima instanþã a
fost stãpânitã de o idee preconceputã, este locul sã observ cã
martorul principal pe care s-a clãdit raportul, domnul Costin
Stoicescu, nu s-a plâns de „presiuni” din partea bãncii sau a
mea, ci din partea Ministerului de Finanþe, care, privind
lucrurile sub unghiul interesului general, cerea Bãncii
Naþionale sã accepte ajutorarea Bãncii Blank, oferind el –
Ministerul – a face sacrificii importante. Rezistenþa Bãncii
Naþionale a determinat reiterarea demersurilor Ministerului. A
mã face pe mine rãspunzãtor de ele, este deci cu totul de
neînþeles.
Acelaºi lucru îl confirmã ºi dl. Constantin Angelescu,
fost guvernator al Bãncii Naþionale:
„Pentru Banca Blank, Ministerul de Finanþe a

intervenit cu toatã autoritatea de Stat ºi cu consimþãmântul
consilierului tehnic strãin.” (Pag. 6).
Este adevãrat cã acest martor aratã cã aº fi fãcut

repetate stãruinþe pentru aranjarea datoriilor bãncii. Dar
aceste stãruinþe – rog a nu se confunda – nu privesc efectele
preluate de Stat, ci efectele rãmase în portofoliul Bãncii
naþionale din reescontul fãcut direct Bãncii Blank, sau prin
Sindicatul Bancar, cu garanþia Statului.
Iatã, într-adevãr, ce declarã dl. Constantin Angelescu:
„La începutul lunii iulie 1931, eu am demisionat din

funcþiunea de Guvernator din cauza deciziunii Curþii de
Apel, care gãsise cã numirea mea fusese neregulat fãcutã.
În locul meu a venit Dl. M. Manoilescu.
Trebuie sã recunosc cã, în momentul plecãrii, criza
începuse sã se accentueze ºi o serie de greutãþi s-au
408
aglomerat asupra conducerii Bãncii Naþionale (pag. 6 ºi

urm.)
Când m-am reîntors la sfârºitul lui noiembrie (1931),
am avut ca principalã preocupare cum sã reintre Banca
Naþionalã ºi Statul, care o garantase, în posesiunea
sumelor avansate (pag. 7).
…am încheiat cu Banca Blank în mai 1933 o
tranzacþiune autenticã, prin care am asigurat restituirea
sumelor datorate, luarea în posesiunea Bãncii Naþionale a
diferitelor gajuri ºi ipoteci, pãstrarea de BNR a unui
portofoliu de bunã calitate, a unor proprietãþi importante ºi a
unei garanþii generale ipotecare pentru asigurarea sumelor
datorate (pag. 8).
De când am plecat de la Banca Naþionalã, 3
februarie 1934, nu m-am mai interesat de cum s-a procedat
cu executarea tranzacþiei, care asigura definitiv acoperirea
creanþelor datorate de Banca Blank.
Dupã câte îmi reamintesc, realitãþile acestei
instituþiuni ºi garanþia generalã pe care o dãduse, erau
suficiente ca sã acopere toate sumele datorate (pag. 9).”
Din cele de mai sus, rezultã:

cã domnul Angelescu nu a fost guvernator la data când
s-a preluat tranºa de 600 milioane, deoarece plecase de la
conducerea Bãncii Naþionale la începutul lunii iulie 1931 ºi s-a
reîntors în noiembrie 1931, dupã cererea de concordat a
Bãncii Blank (octombrie 1931), deci nu s-au putut exercita
asupra lui „presiuni” în legãturã cu trecerea efectelor la Stat;
cã domnia sa era preocupat ca Banca Naþionalã sã
reintre în fondurile avansate pentru efectele rãmase în
portofoliul ei ºi nu Statul pentru efectele preluate;
cã, dacã vorbeºte de garanþia Statului, aceasta se
referã la reescontul sumei de 750 milioane, acordat Bãncii
Blank de BNR prin Sindicatul Bancar, cu garanþia Statului,
care este complet distinct de operaþia preluãrilor;
cã a încheiat cu Banca Blank, în mai 1933, o
tranzacþiune autenticã, prin care a asigurat Bãncii Naþionale
restituirea sumelor datorate, prin luarea unor noi gajuri,
ipoteci, proprietãþi etc. (este vorba de convenþiile aut. nr.
11.606 ºi nr. 11.607 din 05 mai 1933 depuse de Banca Blank
pe lângã apelul ei);
cã aceastã tranzacþiune asigura definitiv acoperirea
datoriilor Bãncii Blank, graþie realitãþilor acestei instiþiuni ºi a
garanþiilor ce le dãduse, deci ºi pentru cele 750 milioane lei
acordate de BNR Bãncii Blank prin Sindicatul bancar, cu
garanþia Statului; de altfel, din tabloul depus de Banca Blank
pe lângã concluziile sale scrise sub Anexa…, se vede cã, din
datoria totalã a bãncii cãtre BNR (inclusiv Sindicatul Bancar),
care era la data concordatului de Lei 1.842.001.981,00, s-a
plãtit de bancã pânã la 31 octombrie Lei 1.385.774.787,00,
ceea ce dovedeºte cã aprecierile domnului Constantin
Angelescu, cu privire la avantajele ce reprezenta tranzacþia
încheiatã pentru BNR ºi pentru Sindicatul Bancar, erau juste.
409
Asemenea stãruinþe, departe ca ele sã fie blamabile,

erau, dimpotrivã, de datoria mea, ca fost conducãtor al bãncii
cu sentiment de onoare. De acelaºi sentiment, rãspunzând
unei îndatoriri morale ºi nu juridice, m-am condus când am
stãruit ca Statul sã primeascã, în schimbul portofoliului de 600
milioane lei, între altele, un bun de o valoare excepþionalã,
Staþiunea balneo-climatericã Olãneºti, cu masivul pãduros
înconjurãtor.
Este cu atât mai de mirare cã mi se imputã mie a fi fãcut
aceste „stãruinþe” cu cât, dupã cum s-a arãtat pe larg în apelul
Bãncii Blank, mãrirea reescontului servea pentru mobilizarea
mijloacelor de acþiune ale bãncii ºi prin aceasta pentru
calmarea depunãtorilor; preluarea protofoliului era
consideratã necesarã în interes general pentru restabilirea
creditului ºi asigurarea stabilizãrii ºi aºa a socotit-o ºi
Guvernul ºi Parlamentul; mãsuri similare, dar de mult mai
mare amploare, s-au luat în toate þãrile, deºi acolo nu exista o
Bancã Blank condusã de Aristide Blank ºi, totuºi, nimeni nu a
fãcut în vreo þarã proces bãncilor ajutate sau conducãtorilor
lor.
c) Dar pentru ca actele unui mandatar – chiar
autonome ºi ilicite de ar fi – sã poatã naºte o rãspundere în
sarcina lui, trebuie sã mai îndeplineascã ºi celelalte condiþiuni
ale oricãrei culpe extracontractuale ºi anume cã aceste fapte
sã stea, cu prejudiciul a cãrui reparare se reclamã, într-o
legãturã cauzalã directã, necesarã ºi previzibilã:
legãtura directã, adicã prejudiciul sã fie urmarea
imediatã a faptului imputat;
legãtura necesarã, adicã prejudiciul sã nu se fi putut
produce fãrã acel fapt;
legãtura previzibilã, adicã sã se fi putut prevedea în
mod normal cã din acel fapt va rezulta prejudiciul ce se
discutã.
Cum s-ar putea vorbi, în speþã, de îndeplinirea acestei
întreite condiþiuni, când ni se reproºeazã:
fapte petrecute cu mult înainte, uneori cu ani înainte de
epoca la care Statul pretinde cã a fost pãgubit, astfel încât mii
ºi mii de alte împrejurãri s-au mai interpus între fapt ºi
pretinsul prejudiciu;
fapte ce le-aº fi sãvârºit, ca conducãtor al bãncii, în
gestiunea proprie a bãncii, de exemplu, afaceri, bilanþuri etc.,
fãrã sã am pe atunci a da seamã de ele altuia decât
acþionarilor bãncii ºi fãrã sã pot bãnui cã, peste ani mulþi, vor
interveni preluãri ºi convenþii de lichidare;
fapte ce le-aº fi sãvârºit ca mandatar al bãncii prin
contracte cu terþi, de exemplu, prin reescont la BNR, fãrã sã
ºtiu cã se va ajunge mai târziu la trecerea unor efecte
reescontate la Stat ºi fãrã sã ºtiu care anume efecte vor fi
trecute?
410
Socotesc cã simpla schiþare a acestor veritabile „locuri

comune” în drept, fãrã sã fie nevoie de citate de doctrinã ºi
jurisprudenþã, este suficientã pentru ca întreg eºafodajul
pretinsei mele rãspunderi, în calitate de conducãtor al bãncii,
sã se prãbuºeascã de la sine.
N-am fãcut, ca mandatar ºi conducãtor al bãncii, fapte
autonome ºi, în afarã de obiectul mandatului, fapte ilicite care
sã fi avut ca urmare directã, necesarã ºi previzibilã, pretinsul
prejudiciu al Statului – deci nu am nicio rãspundere.
C
SITUAÞIUNEA MEA CA „BENEFICIAR”
1. Raportul Comisiunii de Anchetã rezolvã chestiunea

rãspunderii mele ca „beneficiar” prin acest unic considerent:
„Este evident cã primul ºi cel mai de seamã

beneficiar al operaþiunilor de preluare a portofoliului Bãncii
Blank este însuºi dl. Aristide Blank, care a reuºit, prin
convenþiunile ulterioare, încheiate în baza legii din 27 iunie
1930, supuse ºi ele cercetãrii Comisiunii, sã obþinã
scoaterea din obligo a acestei bãnci, ale cãrei acþiuni
majoritare erau în mâna domniei sale, ºi sã rãmânã astfel
cu averea importantã pe care o are. D-sa cumuleazã, deci,
din punct de vedere al rãspunderii în sensul decretului-lege
3.441/1940, calitatea de organ de conducere cu aceea de
beneficiar.” (Pag. 34).
În acest considerent unic ºi în conþinutul sãu, sunt mai

multe afirmaþiuni de fapt inexacte ºi mai multe deducþiuni
greºite. Se afirmã, prin urmare, cã, prin convenþiunile
încheiate în aplicarea legilor de preluare a portofoliului, eu am
reuºit sã scot Banca Blank din obligo ºi cã, prin aceasta, am
rãmas cu „averea importantã pe care o posed”, pentru cã
acþiunile majoritare erau în mâna mea.
Toate aceste afirmaþiuni de fapt sunt eronate ºi
neconcludente.
a) Nu este exact cã eu am reuºit sã scot din obligo

Banca Blank. Aceastã scoatere din obligo era avutã în vedere
în chiar legile pe baza cãrora s-au încheiat ulterior
convenþiunile, ºi eu nu puteam sã închei sau sã fac sã se
încheie asemenea convenþiuni, despre care însuºi raportul
spune cã sunt încheiate „în baza legii din 27 iunie 1940”, deci
sunt legale. A fost o necesitate de ordin general asanarea
financiarã, pentru care era nevoie ca bãncile sã poatã plãti pe
depunãtori ºi de aceea s-a hotãrât, cum se dovedeºte în
apelul Bãncii Blank, sã fie descãrcatã de o parte din
obligaþiunile ei, luate prin reescont. Dar acest reescont nu are
nimic a face cu calitatea mea de beneficiar de care mã ocup
aici ºi, de aceea, susþin cã este ºi neconcludent.
411
b) Nu s-a dovedit cu nimic cã eu deþin sau am deþinut

majoritatea acþiunilor Bãncii Blank, dimpotrivã, din actul care
Anexa 2 s-a depus nu de noi, ci de dl. Costin Stoicescu, unul din
conducãtorii Bãncii Naþionale, cu prilejul memoriului întocmit
de d-sa drept depoziþie de martor (vol. VI, fila 216), ºi anume
Convenþia Sindicatului majoritar al acþionarilor Bãncii Blank,
din 20 decembrie 1930, se vede cã acest sindicat deþinea în
total 144.000 din totalul de 250.000 acþiuni ale Bãncii Blank ºi
cã, din aceste 144.000, eu deþineam 6.500 acþiuni. De altfel,
nici azi nu posed decât circa 17.000 acþiuni, cât au fost
Anexa 3 prezentate ºi la nominativitate.
c) Raportul Comisiunii de Anchetã vãdeºte în acest
punct o netãgãduitã preocupare de persoana mea, pe care o
identificã mai întâi cu întregul sindicat majoritar de acþiuni ºi,
în al doilea rând, cu întreaga Banca Blank, cu toate cã eu
deþineam numai 6.500 acþiuni în Sindicatul Majoritar, care el
însuºi deþinea numai 144.000 acþiuni din 250.000, ºi chiar azi
nu deþin decât 17.000. Numai pentru a semnala cât de fãrã
temei este punerea în sarcina mea, ca beneficiar, a sumei ce
se pretinde cã Banca Blank are s-o plãteascã drept daune
interese Statului, atrag atenþia asupra acestei duble
identificãri între mine ºi Sindicat ºi între sindicat ºi totalitatea
acþionarilor. Dacã Comisiunea, dupã ce afirmã greºit cã
deþineam majoritatea acþiunilor, mã face responsabil, totuºi
nu în proporþie cu pretinsul numãr majoritar de acþiuni, ci
pentru totalitatea prejudiciului ce-l imputã Bãncii Blank.
S-a încercat de cãtre onor. reprezentanþi ai
Ministerului de Finanþe, în instanþã, sã se susþinã cã toate cele
144.000 acþiuni sunt ale mele, de vreme ce le-am putut da – la
cerere – Ministerului de Finanþe în gaj. Or, Sindicatul majoritar
al acþionarilor Bãncii Blank a fost constituit încã de la data de
20 decembrie 1930, dupã cum se poate vedea din menþionata
Anexa 2 Convenþiune, ºi tot prin aceastã convenþiune am fost aleºi,
defunctul Soepkez ºi cu mine, sã reprezentãm interesele
Sindicatului, în calitate de mandatari. Din aceastã convenþie
mai rezultã componenþa Sindicatului, în care pachetul cel mai
mare de acþiuni este deþinut de „Società di Partecipazioni
Mobiliari” din Lugano. S-a insinuat chiar cã aceastã Societate
ar fi o ficþiune. Or, societatea existã ºi a prezentat la
nominativizare pachetul ei de acþiuni, dovedind titlul ei de
proprietate ºi obþinând înscrierea acþiunilor pe numele ei.
Onoraþii mei adversari ºi-au mai exprimat nedumerirea cã am
putut aºa de repede sã satisfac cererea Ministerului de
Finanþe de a-i da în gaj acþiunile Sindicatului Majoritar.
Domniile lor uitã cã, în vara anului 1931, se putea comunica
telegrafic cu strãinãtatea, ba chiar vorbi la telefon. La celelalte
insinuãri la adresa mea, cu privire la Societatea Lugano,
rãspund în altã parte a acestor concluziuni.
d) Dar eu contest în modul cel mai hotãrât cã, din
aceste operaþiuni, a rezultat un beneficiu pentru mine. Chiar
în ipoteza cã ºi onorata Comisie de Apel ar zice cã Banca
412
Blank are a rãspunde pentru portofoliul pentru care a fost

scoasã din obligo, aceasta nu ar duce la consecinþa cã eu am
beneficiat cu ceva prin scoaterea ei din obligo.
În adevãr, scoaterea din obligo a Bãncii Blank, a
micºorat într-o mãsurã oarecare pasivul ei, dar dupã însãºi
pãrerea Comisiunii de Anchetã, acest pasiv depãºea activul
cu mai mult de 125.000.000 lei, valoarea capitalului bãncii.
Aceastã valoare se putea considera pierdutã de la începutul
operaþiunilor în chestiune, cãci mai întâi trebuie plãtiþi
creditorii, ºi numai aºa se poate ºti dacã mai rãmâne ceva
pentru acþionari. Micºorarea pasivului nu aduce, deci, nicio
ameliorare pentru acþionari, cât timp pasivul nu scade sub
valoarea activului. Prin urmare, din toate aceste operaþiuni,
acþionarii nu au profitat cu nimic ºi, deci, nici eu nu pot fi
considerat beneficiar.
Preluarea unei pãrþi din portofoliul Bãncii Blank ºi
scoaterea din obligo nu au fost fãcute în folosul acþionarilor
bãncii, ci exclusiv în folosul creditorilor ei cei mai interesaþi,
depunãtorii, ºi tocmai pentru a nu provoca pagube
depunãtorilor, descurajând astfel spiritul de economie ºi
îngreunând situaþia financiarã a pieþei, s-au fãcut ºi legile în
discuþie ºi convenþiunile în aplicarea lor. Dacã m-am strãduit
sã explic forurilor în drept oportunitatea acestor convenþiuni, a
fost tocmai pentru a putea salva depozitele, ºi beneficiul ce l-
am urmãrit prin aceasta a fost numai moral, pentru cã
consideram de datoria mea sã caut ca banca sã-ºi poatã
îndeplini îndatoririle faþã de depunãtori ce i-au arãtat
încredere.
e) Neexistând, deci, nicio îndreptãþire pentru a se

afirma cã, prin operaþiunile discutate, aº fi reuºit sã salvez
ceva din capitalul bãncii, afirmaþiunea din raportul Comisiunii
de Anchetã cã am rãmas cu „importanta avere ce o posed”
este vãdit lipsitã de orice suport. Nu este vorba aici de ce aº fi
posedat în afarã de aceste acþiuni, cãci restul averii mele nu
era cu nimic angajat prin faptul cã eu eram acþionar al Bãncii
Blank. Comisiunea de Anchetã a mers atât de departe cu
preocuparea ei de persoana mea, încât a crezut cã banca ºi,
deci, eu, care aº fi acþionar majoritar al bãncii, ne-am
îmbogãþit de pe urma operaþiunilor în discuþie. Realitatea
contrarie este, din nefericire, prea bine cunoscutã pentru ca
sã mai insist asupra ei.
Þin numai sã adaug cã atunci când se discuta o
îmbogãþire, trebuie sã se þinã seama de momentul în care
discuþia se face. Niciun moment, Banca Blank nu a devenit
mai bogatã de la 1930 ºi pânã azi, cãci îmbogãþire presupune
cã activul net s-a mãrit peste valoarea capitalului social, ºi
este inutil a mai reaminti care este astãzi situaþia ei, ºi deci ºi
valoarea acþiunilor ei, pe care Comisiunea le considerã„o
importantã avere ce posed”. Iar întrucât priveºte restul
afacerii mele, care nu are de-a face cu acþiunile Bãncii Blank,
413
ea dateazã cu ani ºi chiar zeci de ani înainte de preluarea

portofoliului bãncii de cãtre Stat ºi este, de altfel, modestã,
precum rezultã din inventarul încheiat de dl. administrator
girant, instituit de onor. Minister de Finanþe cu ocazia blocãrii
averii mele.
2. Comisiunea de Anchetã n-a reamintit niciun alt fapt,

din care sã se poatã deduce cã am beneficiat de pe urma
bãncii. De altfel, alte fapte, care nu ar avea legãturã directã ºi
necesarã cu preluarea efectelor, scoaterea din obligo a bãncii
ºi convenþiile ulterioare, nici nu sunt concludente, iar discuþia
lor depãºeºte cadrul competenþei instanþei de faþã.
Cum Statul nu a fãcut apel, aceste fapte nereþinute de
prima instanþã nu pot fi puse în discuþie în apel, cãci ar
însemna o schimbare în apel a cauzei procesului, ceea ce nu
se poate admite.
Totuºi, onoraþii mei adversari au depus o înverºunatã
sforþare de a aduce în dezbateri asemenea fapte strãine de
obiectul procesului, procedând, desigur, dupã formula lui
Fouche: „Calomniez, calomniez toujours, il en restera
toujours quelque chose”. Caracterul in personam al acestei
pãrþi a dezbaterilor, mã obligã, totuºi, a rãspunde la învinuirile
aduse, cã aº fi avut beneficii nelegitime, fiindcã nu pot admite
sã fie în acest mod terfelitã onoarea mea personalã, ºi sunt
dator chiar, pentru respectul ce-l port Înaltei Instanþe ce mã
judecã, sã nu las fãrã o replicã cât de sumarã la asemenea
incriminãri.
a) S-a spus cã am primit remuneraþii mari. Pentru

conducãtorul unui institut atât de important, cu relaþii atât de
vaste pe piaþa internã ºi internaþionalã, cãruia deci poziþiunea
sa îi impunea foarte mari cheltuieli, remuneraþiile primite de
mine nu erau de loc exagerate. Aveam aceleaºi remuneraþii
pe care le primeau ºi alþi conducãtori de mari bãnci din þarã,
unele cunoscute ca foarte sobre. Dar oare acesta este un
beneficiu nelegitim? ªi intrã oare în competenþa onor. Înalte
Instanþe a examina salariile?
b) S-a spus cã am distribuit ºi luat ºi eu însumi

dividende dintr-un beneficiu fictiv.
Am rãspuns pe larg la aceastã chestiune. Politica
dividendelor este una din chestiunile cele mai delicate pentru
conducãtorul unei întreprinderi. Desigur, este lesne de a
spune: sã nu se dea dividend în anii rãi. Dar dacã neplata
dividendului creeazã sau confirmã motive de neliniºte ºi prin
aceasta dã loc sau agraveazã panica, provocând astfel ruina
sigurã? Nu este atunci mai prudent a acorda un dividend,
relativ modest faþã cu volumul afacerilor, care, deci, nu
înseamnã nici o împovãrare notabilã a întreprinderii,
menþinând în juru-i o atmosferã de calm, care sã-i permitã sã-
ºi reia respiraþia normalã ºi sã-ºi regãseascã
414
beneficiile rezultând din realizarea rezervelor latente?

Chestiunea este, în orice caz, o chestiune de principiu,
nu o chestiune personalã. Nu intereseazã deloc cui se plãtesc
dividendele, ci dacã trebuie sau nu plãtite.
În fapt, din totalul de 250.000 acþiuni, totalizând
capitalul Bãncii Blank, eu aveam atunci 6.500 (vezi Convenþia
din 20 decembrie 1930 depusã la dosar de dl. Costin
Stoicescu). O deciziune urma sã fie luatã nu pentru aceste
6.500 acþiuni, ci pentru totalitatea de 250.000 ºi nu era cu
putinþã sã se facã o discriminare, fãrã ca un asemenea fapt sã
nu producã nedumerire pe piaþã.
ªasemiicincisute de acþiuni ar fi trebuit oare ºi ar fi avut
mai ales dreptul sã refuze dividendul plãtit restului de
243.000, numai pentru a satisface, cu o anticipaþie de 12 ani,
o apreciere greºitã a domnilor experþi de astãzi ºi pentru a
speria astfel întreaga piaþã? Pentru moment vreau numai sã
stabilesc cã în viaþa unei bãnci sunt, într-adevãr, epoci de
imobilizare care impun unei direcþiuni serioase sã examineze:
„le pour et le contre” al plãþii unui dividend. O asemenea
ezitaþiune am resimþit ºi noi în primãvara anului 1931 ºi ne-am
dus – def. Soepkez ºi cu mine – la Banca Naþionalã ºi i-am
spus argumentele favorabile ºi defavorabile faþã în faþã.
Puteam sã n-o facem, dupã cum nu se fãcuse niciodatã. Dar
atunci, în acel moment, nu am vrut sã luãm aceastã
rãspundere asupra noastrã ºi nu ne-am hotãrât sã plãtim
dividendul pe exerciþiul 1930, în primãvara anului 1931, decât
dupã ce ºi din partea Bãncii Naþionale ni s-a atras, în
particular, atenþia asupra neliniºtii ce ar produce pe piaþã o
asemenea lipsã de dividend obiºnuit. De altminteri, chiar fãrã
avizul Bãncii Naþionale, care n-a putut fi dat public sau în
scris, crede cineva cu simþul rãspunderii cã ar fi trebuit sã se
procedeze astfel? ªi mai poate fi vorba de o obligaþie moralã a
mea – alta sper cã nici nu existã – de a nu ridica dividendele
acelor ºasemiicincisute de acþiuni din totalul de 250.000 de
acþiuni? În orice caz, pentru dividendele la 6.500 acþiuni, ceea
ce nu fãcea nici 40.000 lei, trebuie sã rãspund cu 828 milioane
lei?
c) Acþiunile Fabrica de Hârtie „Câmpulung”. În mai
Anexa 4 1926, banca cumpãrã 18.416 acþiuni pe preþul de 1.000 lei
bucata de la dl. Floricel Procopie Dumitrescu. Apoi, trei luni
mai târziu, banca cumpãrã 60.229 acþiuni, pe acelaºi preþ, de
la mine, de data aceasta un pachet majoritar, adicã acþiuni de
o valoare mai mare, totalul acþiunilor fiind de 80.000. Faptul cã
banca preia de la mine aceastã majoritate, i-a permis sã
valorifice toate acþiunile (deci ºi cele cumpãrate de la dl.
Floricel Procopie Dumitrescu). Abuz ºi aici? Da, dacã banca
ar fi cumpãrat de la mine ceva ce trebuia sã revândã cu
pagubã. Or, din Convenþia intervenitã la 10 iulie 1930 între
Fabrica de Hârtie „Câmpulung” ºi Fabrica de Hârtie „Letea”,
se poate vedea cã numai din cedarea cotei de fabricaþie pe
timp de 10 ani, se realizeazã 120 milioane lei, adicã îndoitul
sumei plãtitã mie, ºi aceasta cu titlu de beneficiu!
415
d) „Lugano”. Sunt, de asemenea, învinuit cã prin contul

Societãþii „Lugano” aº fi ridicat de la bancã 40 milioane lei.
Aceste 40 milioane au fost replãtite la timpul sãu prin chiar
intermediul Bãncii Naþionale.
Într-adevãr, precum se confirmã cu scrisoarea Bãncii
Anexa 5 Blank din 18 iunie 1941, depusã la dosar, datoria Soc.
„Lugano” a fost preluatã la data de 30 noiembrie 1931 de
cãtre Fabrica de Hârtie „Piatra-Neamþ” (aparþinându-mi pe
atunci în întregime), care a dat bãncii poliþe pentru aceastã
datorie, cu scadenþa la 12 martie 1932. Aceste poliþe au fost
reescontate la BNR, unde Fabrica „Piatra-Neamþ” le-a ºi
achitat ulterior ºi anume a vãrsat Lei 17 milioane prin Banca
Blank, iar pentru restul de Lei 33 milioane, a încheiat direct cu
BNR o convenþie autentificatã la nr. 10.511 din 20 aprilie 1934,
constituind o ipotecã asupra fabricii sale, convenþie pe care a
executat-o, plãtind integral suma de 33 milioane lei cu
dobânzi la zi.
Pentru a nu lãsa sã planeze nici cea mai micã îndoialã
asupra celor confirmate prin scrisoarea menþionatã a Bãncii
Blank ºi ºtiind cã o expertizã oficialã nu s-ar putea admite,
nefiind vorba de fapte concludente în proces, am rugat pe dl.
N.K. Constantinescu, expert-contabil ºi fost decan al corpului
contabililor, a cãrui probitate profesionalã este prea bine
cunoscutã, sã cerceteze scriptele ºi registrele de cassã,
precum ºi convenþia autenticã încheiatã de Fabrica „Piatra-
Neamþ” cu BNR, spre a verifica veracitatea conþinutului
scrisorii Bãncii Blank din 18 iunie 1941. Constatãrile domnului
expert-contabil N.K. Constantinescu, prin care se adevereºte
cele afirmate mai sus, sunt consemnate în alãturatul raport ce
Anexa 6 îmi permit a-l anexa în original, împreunã cu convenþia
Anexa 6 bis încheiatã de Fabrica „Piatra-Neamþ” cu BNR.Iatã cum se
spulberã ºi aceastã acuzaþie a Comisiei de Experþi, care nu ºi-
a mai dat ostenealã sã cerceteze dacã ºi în ce mod a fost
achitatã datoria de 40 milioane lei.
e) „Cultura Naþionalã”. Am vândut Bãncii Blank pe 200

milioane lei „Cultura Naþionalã” la care, eu personal,
pierdusem – pentru a înzestra Þara cu un instrument rar de
culturã – alte 150 (unasutãcincizeci) de milioane. „Abuz” zice
Comisia de Experþi, neglijând alte câteva constatãri care ar fi
dus-o probabil la alte deducþii. Iatã constatãrile:
Primo: dl. Emilian Pantazi, martorul succesiunii
Soepkez, ºi care sub prestarea de jurãmânt a afirmat cã „dl.
Soepkez trãia în dezacord” cu mine, a propus, chiar domnia
Anexa 7 sa, dl. Pantazi, în ºedinþa Consiliului nostru de Administraþie
de la 8 iulie 1927 ca, în vederea meritelor mele pentru
strãlucita vânzare a fabricelor de zahãr (o mobilizare de peste
un miliard ºi un sfert lei, cu un beneficiu de 315 milioane Lei),
sã mi se preia „Cultura Naþionalã”, care devenise o sarcinã
prea grea pentru mine. Din 350 de milioane, sumã la care se
cifra sacrificiul total pentru „Cultura Naþionalã”, 150 de
416
milioane le-am suportat eu, iar 200 au fost preluate de bancã.

Secundo: Banca a revândut puþin mai târziu aceastã
instituþie ceva mai scump ºi pretind ºi azi, cu mult prea ieftin.
Dar – oricum ar fi noua evaluare a „Culturii Naþionale” – unde
e „abuzul” calificat de Comisia de Experþi?
Iatã la ce se reduc toate învinuirile cã aº fi fost
„beneficiar” al bãncii. Socot cã prea puþini conducãtori de
întreprinderi pot invoca atâtea sacrificii personale fãcute
pentru prosperitatea ºi pentru bunul renume al instituþiunii lor
ºi pentru sprijinirea culturii.
Trebuie însã sã remarc încã o datã cã toate aceste
învinuiri nu au nicio legãturã cu pricina ºi cu prejudiciul ce
Statul pretinde cã l-a suferit. Dacã, în adevãr, aº fi profitat de
pe urma bãncii, aceasta ar privi pe bancã ºi pe acþionarii ei,
care singuri ar fi în drept sã se plângã, nu pe Stat. ªi anume cu
atât mai mult, cu cât faptele aici relevate sunt toate anterioare
datei preluãrii efectelor bãncii de cãtre Stat ºi cu atât mai mult
datei convenþiilor ºi tranzacþiunilor cu debitorii trecuþi la Stat.
S-a dezvoltat suficient, în apelul bãncii, ideea cã Statul nu
este cu nimic în drept sã discute actele bãncii, anterioare
naºterii titlurilor ce el înþelege azi a valorifica faþã de bancã.
Cu atât mai puþin le-ar putea el valorifica faþã de mine, care
sunt, oricum, un terþ faþã de raporturile de drept concretizate
prin acele titluri.
D
APRECIERI ASUPRA ROLULUI MEU
ÎN EVOLUÞIA BÃNCII
Cu totul în afarã de cadrul procesului, chiar ºi în afarã

de calitatea mea de conducãtor pretins responsabil pentru
convenþiile încheiate de bancã ºi de pretins beneficiar
personal, singurele ce ar fi putut veni în considerare conform
decretului-lege nr. 3.441/1940, s-a discutat de aceiaºi
adversari capacitatea sau incapacitatea mea de financiar,
serviciile sau deserviciile aduse bãncii ºi, prin ea, economiei
naþionale etc., ºi aici m-aº putea dispensa, din punctul de
vedere juridic ºi personal, de a rãspunde, deoarece însãºi
onor. Înalta Comisiune recunoaºte cã nu se judecã gestiunea
bãncii, nici a mea personalã. Dar ºi în aceastã privinþã sunt
dator, pentru preþul cel pun pe pãrerea – fie ºi cu titlu particular
a membrilor acestei onor. Înalte Instanþe ce mã judecã –
despre mine ºi despre banca ce am condus-o, sã arãt unele
lucruri poate prea puþin cunoscute, spre a se vedea care este
adevãrul.
Pânã în toamna anului 1925, Banca Blank a fost
condusã de Mauriciu Blank. Deºi în octombrie 1925 am fost
Anexa 8 numit director general al bãncii (v. procesul-verbal al Cons. de
Ad-þie din 17 octombrie 1925), totuºi, activitatea mea
principalã, de la încetarea rãzboiului mondial ºi pânã în
toamna anului 1925, a fost desfãºuratã mai mult în
417
strãinãtate. Menþionez cã ºi înainte de intrarea României în

rãzboi, am lucrat mai mult în strãinãtate, la Paris ºi Londra,
unde între altele am tratat ºi perfectat împrumutul din
primãvara anului 1916 ce a servit la înarmarea Þãrii, dupã
cum se poate constata din lucrãrile aflate la Ministerul de
Finanþe.
În timpul rãzboiului am fost mobilizat în armata românã
cu gradul de locotenent, banca aflându-se refugiatã la Iaºi,
afacerile ei erau conduse de Mauriciu Blank.
La reinstalarea sediului la Bucureºti, dupã încheierea
armistiþiului general, s-au înfiinþat sucursalele bãncii din Paris
ºi New-York, pe care eu le-am condus pânã în 1922,
realizând, de exemplu, în 1919, la Sucursala Paris, 21
milioane franci francezi beneficiu într-un singur an.
Tot în acea epocã, am avut marea cinste de a
reprezenta pentru a doua oarã Statul Român, pentru
Anexa 9 negocierea unor noi împrumuturi, pe baza unei împuterniciri
date mie de Guvernul prezidat de mareºalul Averescu (vezi
aceastã împuternicire nr. 1.832/21, martie 1929).
Aceasta este epoca când necesitãþile economice ºi
financiare ale Þãrii Româneºti, precum ºi programul de
industrializare, determinat de concepþiile de politicã
economicã de atunci ºi susþinut de Banca Naþionalã, au
impus Bãncii Blank – în lipsa mea din þarã – o participare
foarte largã la import, export ºi industrii. Vicisitudinile rezultate
din dezechilibrul economic ºi financiar, produs ca o
consecinþã a rãzboiului chiar în þãrile învingãtoare, au trebuit
sã fie resimþite ºi de Banca Blank, ca ºi de celelalte mari
bãnci. Aºa de exemplu, pierderile valutare rezultate pentru
marile bãnci din cunoscuta afacere de preluare a acþiunilor
„Steaua Românã”, pierderi datorate devalorizãrii leului,
dateazã de atunci, ca ºi alte pierderi provenite tot din
devalorizarea leului, în legãturã cu finanþãri de importuri în
valutã forte ºi pe termen.
Domnul Costin Stoicescu a fost în serviciul Bãncii
Blank, ca secretar general, pânã în anul 1922. Dacã, deci,
pretinde cã din timpul funcþionãrii sale la Banca Blank a putut
cunoaºte gravele pierderi suferite de aceastã bancã, aceastã
cunoºtinþã nu se poate referi decât la epoca mai sus amintitã,
cãci, ulterior, fiind delegat cu conducerea Sucursalei Cluj ºi,
mai târziu, a Comanditei din Viena, nu mai putea avea
cunoºtinþã directã de ceea ce se petrecea la Centrala Bãncii
Blank. În orice caz ºi aceste funcþiuni ale domnului Costin
Stoicescu au încetat la 1925. Or, eu am fost numit director
general al Bãncii Blank în octombrie 1925, ºi ca atare am
preluat situaþiunea existentã la acea datã. Aº putea, deci, sã
susþin cã pierderile nu provin din gestiunea mea, precum se
tot pretinde. Nu înþeleg însã sã mã desolidarizez de
conducerea Bãncii Blank, oricine ar fi fost în fruntea ei, sau
direct rãspunzãtor de rezultatele acelor ani, ºi aceasta îmi
vine cu atât mai uºor sã o declar, cu cât am avut mereu
418
convingerea cã rezervele latente ale bãncii îi permit sã

acopere ºi pierderile sale.
Dacã Banca Blank nu ar fi lucrat sau s-ar fi mãrginit la
simple afaceri de împrumuturi în lei, pe dobândã, poate cã
unele din aceste pierderi nu s-ar fi produs. Banca Blank, ca ºi
celelalte bãnci mari, dar într-o mãsurã mai largã, s-a simþit
datoare de a lua parte, cu toate riscurile ºi sacrificiile, la
dezvoltarea þãrii în noile ei hotare ºi la crearea unei industrii
naþionale.
Aceasta a fost situaþia în toamna anului 1925, când
ocupaþiunile mele în strãinãtate diminuând, am putut sã
activez mai intens ca director general la Centrala bãncii,
Mauriciu Blank rãmânând la conducerea bãncii cu funcþiunea
de administrator delegat.
Preocuparea mea constantã de a contribui nu numai la
opera de dezvoltare economicã a þãrii, ci ºi la cea culturalã, nu
a încetat nici un moment. Astfel, am desãvârºit o operã
începutã din iniþiativa personalã ºi cu fonduri proprii
Anexa 10,
(amintesc Cantina Studenþilor Români de la Paris pentru 600
11, ºi 12
tacâmuri pe zi, Cãminul Studentelor de la Paris, ambele
Anexa 13
înfiinþate de mine în 1919, editarea ºi difuzarea lucrãrii „La
Roumanie en images” din fonduri constituite de mine ºi mãrite
în urma apelului meu, prin donaþiunile altor patrioþi români,
fondarea „Culturii Naþionale”, crearea ºi înzestrarea a 200
biblioteci populare în 200 sate româneºti, întreþinderea în
strãinãtate a numeroºi studenþi români etc., vezi scrisorile
alãturate ale d-lor Mihail Ralea, Micaela Catargi ºi T.
Teodorescu-Braniºte), prin dezvoltarea datã „Culturii
Naþionale” ºi subvenþionarea Teatrului Popular (vezi
memoriile prof. N. Iorga „O viaþã de om”), înfiinþarea primei
linii aeriene transcontinentale Paris-Bucureºti-Istanbul etc.,
toate opere care nu urmãreau un scop lucrativ, ci înfãptuirea
de acþiuni folositoare Þãrii, iar nu acþionarilor sau mie
personal.
Pentru a spulbera reproºul ce mi s-a fãcut necontenit
cã toate aceste acþiuni au fost extrem de dãunãtoare Bãncii
Blank, relev urmãtoarele rezultate:
La societatea de Navigaþie aerianã Cidna, unde banca
a investit 10 milioane franci francezi, s-a realizat un beneficiu
final de ¼ milioane lei; la Teatrul Popular o pagubã de 4
milioane lei; la „Cultura Naþionalã”, precum am arãtat mai sus,
banca nu a suferit pierdere, faþã de preþul plãtit de ea.
Pe de altã parte, cãutam ºi pretind cã am reuºit sã fac
afaceri noi ºi bune pentru bancã, cu care sã contrabalansez
greutãþile survenite ºi cele ce le mai prevedeam din
operaþiunile anilor anteriori ºi sã înlesnesc suportarea
sarcinilor de interes general.
Am avut, astfel, rolul iniþiator al unor afaceri de mare
amploare ºi care au dat rezultate foarte bune, dintre care
amintesc urmãtoarele:
valorificarea participaþiunii la Societatea Forestierã
Goetz, de pe urma cãreia banca a realizat 400 milioane lei;
419
vânzarea participaþiunilor la fabricile de zahãr, graþie

cãreia banca a mobilizat un miliard ºi un sfert (v. procesul
Anexa 7 verbal al Cons. de Ad-þie din 8 iulie 1927 citat mai sus) cu un
beneficiu de Lei 315 milioane;
achiziþionarea terenului Bordei de la ªosea, devenit,
ulterior, Parcul Jianu;
lichidarea la timp a participaþiunii bãncii la Banca
Moldova.
Dificultãþile rezultate din cãderea neîncetatã a leului
(epoca postbelicã a inflaþiei) erau însã crescânde ºi tocmai
aceasta a necesitat în 1929 stabilizarea monetarã. Cu acel
prilej, am avut pentru a treia oarã misiunea ca, împreunã cu
directorii generali ai Bãncii Româneºti ºi Bãncii de Credit
Român, sã iau parte la negocierea ºi încheierea împrumutului
de stabilizare la Paris, deoarece Banca Blank, împreunã cu
celelate douã bãnci, au preluat un total de 2 milioane dolari, în
pãrþi egale din împrumutul contractat, adicã 700.000 dolari
pentru partea Bãncii Blank, ceea ce reprezenta încã de pe
atunci un mare sacrificiu consimþit de cele trei bãnci în
interesul creditului þãrii ºi asanãrii pieþei, afacere soldatã cu
foarte mari pierderi pentru toate trei bãncile. Aºa înþelegeam
noi „afacerile”, atunci când erau în joc interesele Þãrii.
Criza economicã pornitã din America în 1929 ºi
repercutatã apoi atât de grav în Europa, cu urmarea ei fatalã,
panica depunãtorilor, cãderea valorilor la Bursã,
conversiunea datoriilor, a lovit cu forþe irezistibile în toate
institutele de credit ºi nu s-au salvat decât acelea care au
beneficiat de sprijinul neprecupeþit al Statului ºi al Bãncii
Naþionale.
Chiar în acea epocã, gândul meu era tot unul
constructiv ºi anume de a gãsi noi resurse pentru
consolidarea bãncii ºi pentru împlinirea tuturor îndatoririlor ei.
Aºa cum pregãtisem cu ani înainte afacerea fabricilor
de zahãr, aºa cum cu ani înainte iniþiasem afacerea
terenurilor din Parcul Jianu, prevãzând urcãrile actuale de
sute de milioane de lei, tot aºa concepusem cu mult înainte ºi
fãcusem studiile necesare pentru organizarea unui sistem de
comercializare a produselor monopolizate, din care
organizare trebuia sã rezulte o creºtere a consumului ºi, deci,
a veniturilor Statului, cu o perfectã siguranþã a încasãrilor sale
respective, în schimbul unor cheltuieli pentru el mai reduse ca
mai înainte ºi din care, totuºi, printr-o bunã organizare
comercialã a distribuþiei, trebuia sã rãmânã concesionarului
beneficii remuneratorii. Afacerea „Discom” era foarte
avantajoasã pentru Stat ºi afirm cã, de la rezilierea pe cale de
decret-lege a contractului de distribuire, în toamna anului
1940, vânzarea produselor monopolizate se face cu cheltuieli
mai mari ºi rezultate procentual mai slabe, chiar dacã în
ultima vreme consumul s-a mãrit acidental (mobilizare, trupe
aliate) ºi preþurile au fost mult sporite.
Tocmai cunoºtinþa mea despre rezervele latente
(terenurile din Parcul Jianu ºi posibilitãþile de dezvoltare ale
420
unor operaþiuni, ca, de pildã, „Discomul”), îmi permiteau sã

consider cã deficitul contabil nu era un deficit real. Susþin ºi
astãzi cã, dacã nu s-ar fi retras Bãncii Blank în mod
intempestiv sprijinul financiar tocmai în cel mai critic moment
ºi dacã nu i s-ar fi retras Societãþii „Discom”, în toamna anului
1940, contractul de distribuirea produselor monopolizate,
prevederile mele s-ar fi realizat în totul.
Aceastã convingere nu se baza numai pe profeþiile
ridiculizate de onorabilul reprezentant al Ministerului de
Finanþe, ci pe cunoºtinþa unei situaþiuni reale ºi a
perspectivelor virtuale ceea ce îmi permite sã invoc adagiul
„Gouverner c’est prevoir”.
În consecinþã, departe de a putea fi învinuit cã
directivele date de mine, ºi sub impulsul cãrora s-a lucrat la
Banca Blank în ultimii ani înainte de cãderea bãncii în 1931,
au fost greºite ºi dãunãtoare, cred cã o judecatã obiectivã a
activitãþii mele trebuie sã recunoascã cã îndrumãrile mele nu
au fost numai bune, dar ºi cã o paºnicã dezvoltare a
organizaþiei ºi organizaþiunilor noastre ar fi dat, dupã trecerea
furtunii generale, aceleaºi rezultate bune care s-au putut
constata de la 1931 încoace la toate celelalte bãnci, care au
fost sprijinite în momentele grele pânã la limita nevoilor lor.
Pentru aceste motive, solicit respectuos admiterea
apelului meu ºi apãrarea mea de orice urmãrire, rugând,
totodatã, onor. Înaltã Comisiune sã binevoiascã a dispune
ridicarea mãsurilor de blocare a bunurilor mele.
Bucureºti, 12 ianuarie 1942
p. Aristide Blank,
(ss) Mircea Djuvara
421
422
CAPITOLUL IV
ANEXE LA
CONCLUZIUNILE SCRISE PREZENTATE DIN PARTEA
APELANTULUI ARISTIDE BLANK
ÎNALTEI COMISIUNI DE APEL,
INSTITUITE PRIN DECRETUL-LEGE NR. 584/1941,
ÎN PROCESUL CU MINISTERUL DE FINANÞE
1925-1941
423
424
LISTA ANEXELOR
1. Cererea de Apel.
2. Convenþia Sindicatului Majoritar al acþionarilor Bãncii Blank din 20
decembrie 1930.
3. Decizia d-lui Comisar de Românizare din 15 ianuarie 1941 privind
nominativizarea acþiunilor Blankbanca, proprietatea d-lui Aristide Blank (lipsã).
4. Convenþia dintre Fabricile de Hârtie „Letea” ºi „Câmpulungul” din 10
iunie 1930, vizatã de Ad-þia Financiarã S. IV Verde, sub nr. 1.369/1933.
5. Scrisoarea Bãncii Blank din 18 iunie 1941.
6. Raportul d-lui expert contabil N.K. Constantinescu privitor la plata
datoriei de lei 40 milioane.
6. bis. Convenþia dintre Fabrica de Hârtie „Piatra-Neamþ” ºi BNR,
autentificatã la nr. 10.511/1934.
7. Procesul-verbal al ºedinþei Consiliului de Administraþie al Bãncii Blank
din 8 iulie 1927.
8. Idem din 17 octombrie 1925.
9. Împuternicirea datã de d-l. Mareºal Averescu la 21 martie 1920 (lipsã).
10. Scrisoarea d-lui Mihail Ralea din iunie 1941.
11. Scrisoarea d-nei Micaela Catargi din 10 iunie 1941.
12. Scrisoarea d-lui T. Teodorescu-Braniºte din 9 iunie 1941.
13. Extras din cartea prof. N. Iorga „O viaþã de om”.
425
426
ANEXA NR. 1
Ministerul Finanþelor,
Oficiul de Îndrumare ºi Coordonare Financiarã,
Nr. 403 din 13 mai 1941,
Domnule Preºedinte,
Subscrisul Aristide Blank, din Bucureºti, str. G-ral Berthelot nr. 29, declar
apel în contra deciziei alãturate în copie cu nr. 10.082 din 5 aprilie 1941 a
Ministerului de Finanþe, ºi în contra raportului Comisiunii de Anchetã pentru
preluarea de cãtre Stat a portofoliului imobilizat al Bãncii Marmorosch, Blank &
Co., aprobat prin zisa decizie.
Motivele apelului meu sunt urmãtoarele:
Înþeleg a mã prevala de toate motivele de apel ce le invocã sau le va

invoca Banca Marmorosch, Blank & Co., cu atât mai mult cu cât fiind chemat a
rãspunde solidar cu ea, toate apãrãrile ei îmi profitã ºi mie.
Alãtur la prezenta o copie a motivelor ei de apel, înþelegând a mi le însuºi
ºi în ce mã priveºte personal.
Raportul Comisiunii de Anchetã mã face rãspunzãtor pe de o parte ca

conducãtor al Bãncii Blank, pe de alta ca pretins beneficiar al avantajelor ce se
afirmã cã Banca Blank a obþinut prin preluarea unei pãrþi din portofoliul ei de cãtre
Stat.
I. În ceea ce priveºte calitatea mea de conducãtor.
În fapt. Am fost, în adevãr, unul din conducãtorii Bãncii Blank. Am avut
prilejul sã arãt în faþa Comisiunii de Anchetã cã, în aceastã calitate, aveam, în
adevãr, amestec în ce privea liniile mari de activitate ale Bãncii Blank, nu însã în
ce privea executarea afacerilor, aºa, de exemplu, puteam stabili cu Banca
Naþionalã acorduri privitoare la creditul de reescont, iar trimiterea efectelor la
reescont, în cadrul creditului acordat, nu-mi incumba mie ºi nici nu aveam
supravegherea acestor operaþiuni.
Comisiunea greºeºte, deci, atunci când, fãrã vreo dovadã, crede cã-mi
poate imputa în fapt toate operaþiunile bãncii, pentru motivul cã eram unul din
conducãtorii ei, ca ºi cum în aceastã calitate aº fi sãvârºit eu ºi numai eu toate
aceste operaþiuni.
În drept. Prin decretul-lege nr. 3.441 din 11 octombrie 1940, care a instituit
Comisiunea de Anchetã, nu s-a stabilit nicidecum o rãspundere prezumatã a
conducãtorilor pentru toate operaþiunile de care ar fi þinute rãspunzãtoare
întreprinderile ce le-au condus. Decretul-lege nu derogã în aceastã privinþã de la
dreptul comun, ci rãspunderea conducãtorului întreprinderilor se reguleazã
dupã normele generale. Nu este vorba de o rãspundere a conducãtorilor stabilitã
în mod obligatoriu prin lege, ci de una care poate rezulta dintr-o ilegalitate
427
sãvârºitã de cãtre conducãtori, adicã de un delict ce trebuie dovedit. Aceastã

singurã interpretare posibilã a D.L. nr. 3.441/1940 este expres adoptatã în
raportul Comisiunii de Anchetã, care spune:
„Comisiunea, interpretând dispoziþiunile art. 3 din Decret, a gãsit cã

legiuitorul nu a înþeles sã deroge în privinþa rãspunderii personale a organelor de
conducere de la dispoziþiunile dreptului comun, fãcând responsabile, fãrã nicio
discriminare, pe toate persoanele care au avut un rol de conducere sau de
control, ci numai pe acele persoane cãrora li s-ar fi putut imputa o culpã efectivã
ºi aceasta numai în mãsura în care au avut un amestec direct în operaþiunile
care, potrivit art. 1 din D.L., fac obiect de anchetã…
Este evident cã, dacã legiuitorul ar fi înþeles sã facã responsabile toate
persoanele care au condus, fãrã nicio discriminare, ar fi decretat aceasta în mod
ferm, ºi nu ar mai fi trebuit sã-i revinã Comisiunii de Anchetã rolul de a cerceta ºi
identifica persoanele responsabile, rol care implicã necesarmente o verificare ºi
o discriminare în sensul stabilirii unor culpe personale.”
1/ Banca Blank îºi întemeiazã apãrarea principalã pe legalitatea

operaþiunilor de preluare a portofoliului ei.
Eu susþin alãturi de ea cã, în calitate de conducãtor al ei, nu pot fi þinut sã
rãspund pentru operaþiunile fãcute de ea în temeiul legilor, chiar dacã în toate
acele operaþiuni aº fi reprezentat-o numai eu. Nici întreprinderea însãºi, nici
conducãtorul ei, nu pot sã fie þinuþi responsabili pentru a fi fãcut acte în aplicarea
unor legi.
2/ Dar chiar în ipoteza cã operaþiunile fãcute de Banca Blank ar putea fi

privite nu sub unghiul legalitãþii lor, ci al oportunitãþii lor, ºi al rezultatului lor pentru
Stat, încã rãspunderea conducãtorului nu ar fi prin aceasta angajatã. În adevãr,
dacã un raport juridic ar fi declarat prejudiciabil pentru una din pãrþi, ºi dacã
pentru aceasta cealaltã parte ar avea sã plãteascã vreo despãgubire, aceastã
rãspundere pentru despãgubire nu incumbã ºi conducãtorului, care a
reprezentat la încheierea operaþiunii pe partea responsabilã, pentru cã
mandatarul nu se angajeazã el însuºi la nimic atunci când încheie pentru
mandantul sãu un contract. Mandatarul nu este parte în act ºi deci prejudiciul de
care partea ar putea sã rãspundã, din moment ce nu este vorba de un delict, nu
poate fi pus în sarcina mandatarului.
3/ Pentru a mi se construi o vinã, Comisiunea de Anchetã îmi imputã faptul

cã eu aº fi obþinut credite pentru bancã, prin preluarea de portofoliu, de care, mai
târziu, Statul nu a putut realiza decât o parte. Nici aceastã învinuire nu poate
forma temeiul vreunei rãspunderi, cãci, de vreme ce în acel moment operaþiunile
ce le ceream erau legale, era chiar de datoria mea de conducãtor al bãncii de a
stãrui ca ele sã se facã. Dupã sistemul Comisiunii de Anchetã, conducãtorul unei
întreprinderi, care încheie pentru o întreprindere o operaþiune în cadrul legii ºi
profitabilã ei, sãvârºeºte un fapt reprobabil ºi generator de rãspunderi de daune
interese cãtre cealaltã parte contractantã, sistem, desigur, inadmisibil.
Câtã vreme, aºadar, nu s-a putut stabili cã operaþiunile erau ilegale, sau
cã aº fi întrebuinþat manopere dolosive menite a induce în eroare Statul, chiar
dacã s-ar pretinde cã banca are ea însãºi sã rãspundã pentru faptul cã Statul a
suferit pagube de pe urma ei, aceasta nu poate atrage ºi vreo rãspundere a mea
ca conducãtor al bãncii, cãci, nefiind vorba de vreun delict, prejudiciul rezultã din
aplicarea legii ºi nu pot fi chemat eu sã rãspund de consecinþele aplicãrii acestei
legi.
428
II. În ce priveºte pretinsa mea calitate de beneficiar.

Raportul Comisiunii de Anchetã conþine în aceastã privinþã urmãtoarele:
„Este evident cã primul ºi singurul beneficiar al operaþiunii de preluare a

portofoliului Bãncii Blank este însuºi dl. Aristide Blank, care a reuºit, prin
convenþiuni ulterioare încheiate în baza legii din 27 iunie 1930, supuse ºi ele
cercetãrii Comisiunii, sã obþinã scoaterea din obligo a acestei bãnci, ale cãrei
acþiuni majoritare erau în mâna domniei sale, ºi sã rãmânã astfel cu averea
importantã pe care o poseda. D-sa cumuleazã, deci, din acest punct de vedere
al rãspunderii, în sensul D.L. 3.441/1940, calitatea de organ de conducere cu
aceea de beneficiar.”
Se afirmã, prin urmare, cã, prin convenþiunile încheiate în aplicarea legilor

de preluare a portofoliului, eu am reuºit sã scot Banca Blank din obligo ºi cã, prin
aceasta, am rãmas cu „averea importantã pe care o posed”, pentru cã acþiunile
majoritare erau în mâna mea.
Toate aceste afirmaþiuni de fapt sunt eronate ºi neconcludente.
a) Nu este exact cã eu am reuºit sã scot din obligo Banca Blank. Aceastã
scoatere din obligo era avutã în vedere în chiar legile pe baza cãrora s-au
încheiat ulterior convenþiunile ºi eu nu puteam sã închei sau sã fac sã se încheie
asemenea convenþiuni. A fost o necesitate de ordin general asanarea
financiarã, pentru care era nevoie ca bãncile sã poatã plãti pe depunãtori ºi de
aceea s-a hotãrât, cum se dovedeºte în apelul Bãncii Blank, sã fie descãrcatã de
o parte din obligaþiile ei luate prin reescont.
Dar acest considerent nu are nimic a face cu calitatea mea de beneficiar
de care mã ocup aici ºi, de aceea, susþin cã este ºi neconcludent.
b) Nu s-a dovedit cu nimic cã eu deþin sau am deþinut majoritatea
acþiunilor Bãncii Blank, dimpotrivã, din actul care s-a depus nu de noi, ci de dl.
Costin Stoicescu, unul din conducãtorii Bãncii Naþionale, cu prilejul memoriului
întocmit de d-sa drept depoziþie ca martor /vol.VI, fila 216/ ºi anume Convenþia
Sindicatului Majoritar al acþionarilor Bãncii Blank, din 20 decembrie 1930, se
vede cã acest sindicat deþinea în total 141.000 din totalul de 250.000 de acþiuni
ale Bãncii Blank ºi cã, din aceste 141.000, eu deþineam 6.500 acþiuni. De altfel,
nici azi nu posed decât circa 17.000 acþiuni, cât au fost prezentate ºi la
nominativizare.
c) Raportul Comisiunii de Anchetã vãdeºte în acest punct o netãgãduitã
preocupare de persoana mea, pe care o identificã mai întâi cu întregul sindicat
majoritar de acþiuni ºi, în al doilea rând, cu întreaga Bancã Blank, cu toate cã eu
deþineam numai 6.500 acþiuni în sindicatul majoritar, care el însuºi deþinea numai
141.000 acþiuni din 250.000. Numai pentru a semnala cât de fãrã temei este
punerea în sarcina mea, ca beneficiar, a sumei ce se pretinde cã Banca Blank
are s-o plãteascã drept daune interese Statului, atrag atenþiunea asupra acestei
duble identificãri între mine ºi sindicat, ºi între sindicat ºi totalitatea acþionarilor.
Dacã Comisiunea n-ar fi fost atât de preocupatã de persoana mea, ar fi trebuit sã
spunã cel puþin cã am beneficiat în proporþie cu acþiunile ce posedam.
Comisiunea, dupã ce afirmã greºit cã deþineam majoritatea acþiunilor, mã face
responsabil, totuºi nu în proporþie cu pretinsul numãr majoritar de acþiuni, ci
pentru totalitatea prejudiciului ce-l imputã Bãncii Blank.
d) Dar eu contest în modul cel mai hotãrât cã din aceste operaþiuni a
rezultat un beneficiu pentru mine. Chiar în ipoteza cã ºi onorata Comisie de Apel
429
ar zice cã Banca Blank are a rãspunde pentru portofoliul pentru care a fost
scoasã din obligo, aceasta nu ar duce la consecinþa cã eu am beneficiat cu ceva
prin scoaterea ei din obligo.
În adevãr, scoaterea din obligo a Bãncii Blank a micºorat într-o mãsurã
oarecare pasivul ei, dar, dupã însãºi pãrerea Comisiunii de Anchetã, acest pasiv
depãºea activul cu mai mult de Lei 125.000.000, valoarea capitalului bãncii.
Aceastã valoare se putea considera pierdutã de la începutul operaþiunilor în
chestiune, cãci mai întâi trebuie plãtiþi creditorii, ºi numai aºa se poate ºti dacã
mai rãmâne ceva pentru acþionari. Micºorarea pasivului nu aduce, deci, nicio
ameliorare pentru acþionari, cât timp pasivul nu scade sub valoarea activului.
Prin urmare, din toate aceste operaþiuni, acþionarii nu au profitat nimic ºi, deci,
nici eu nu pot fi considerat beneficiar.
Preluarea unei pãrþi din portofoliul Bãncii Blank ºi scoaterea ei din obligo
nu au fost fãcute în folosul acþionarilor bãncii, ci exclusiv în folosul creditorilor ei
cei mai interesaþi, depunãtorii, ºi tocmai pentru a nu provoca pagube
depunãtorilor, descurajând astfel spiritul de economie ºi îngreuind situaþia
financiarã a pieþei, s-au fãcut ºi legile în discuþie ºi convenþiunile în aplicarea lor.
Dacã m-am strãduit sã explic forurilor în drept oportunitatea acestor convenþiuni,
a fost tocmai pentru a salva depozitele ºi beneficiul ce l-am urmãrit prin aceasta,
a fost numai moral, pentru cã consideram de datoria mea sã caut ca banca sã-ºi
poatã îndeplini îndatoririle faþã de depunãtorii ce i-au arãtat încredere.
e) Neexistând, deci, nicio îndreptãþire pentru a se afirma cã prin
operaþiunile discutate aº fi reuºit sã salvez ceva din capitalul bãncii, afirmaþiunea
din raportul Comisiunii de Anchetã cã am rãmas cu „importanta avere ce o
posed” este vãdit lipsitã de orice suport. Nu este vorba aici de ce aº fi posedat în
afarã de aceste acþiuni, cã, cu restul averii mele, nu era cu nimic angajat prin
faptul cã eu eram acþionar al Bãncii Blank. Comisiunea de Anchetã a mers atât
de departe cu preocuparea ei de persoana mea, încât a crezut cã banca ºi deci
eu, care aº fi acþionar majoritar al bãncii, ne-am înbogãþit de pe urma
operaþiunilor în discuþie. Realitatea contrarie este, din nefericire, prea bine
cunoscutã pentru ca sã mai insist asupra ei.
Þin numai sã adaug cã, atunci când se discutã o îmbogãþire, trebuie sã se
þinã seama de momentul în care discuþia se face. Niciun moment, Banca Blank
nu a devenit mai bogatã de la 1930 ºi pânã azi, cãci îmbogãþire presupune cã
activul net s-a mãrit peste valoarea capitalului social, ºi este inutil a mai reaminti
care este azi situaþia ei ºi, deci, ºi valoarea acþiunilor ei, pe care Comisiunea le
considerã „o importantã avere ce posed”. Iar întrucât priveºte restul averii mele,
care nu are de-a face cu acþiunile Bãncii Blank, ea dateazã cu ani ºi chiar zeci de
ani înainte de preluarea portofoliului bãncii de cãtre Stat ºi este de altfel
modestã, precum rezultã din inventarul încheiat de dl. administrator-girant,
instituit de onor. Minister de Finanþe cu ocazia blocãrii averii mele.
În rezumat. Comisiunea m-a fãcut responsabil, pe de o parte, pentru cã
am condus în mod legal banca, ºi cã, pe de altã parte, am sacrificat capitalul
bãncii, încercând sã salvez depozitele ce i s-au încredinþat. Am impresiunea cã
aceste douã învinuiri, departe de a putea fi baza unei rãspunderi de daune
interese, constituie, mai curând, un merit.
430
C.
Este locul sã insist asupra notei personale ce o dau dosarului anumite

acte cu un conþinut strãin de obiectul procesului ºi de cadrul lui legal. Astfel,
raportul experþilor se ocupã mai mult de gestiunea Bãncii Blank ºi, în special, de
a mea decât de chestiunea portofoliilor preluate, tot asemenea o serie de martori
ale cãror depoziþii sunt, mai curând, discursuri de naturã politicã, unele aduse
gata scrise, însoþite de numeroase acte strânse ad-hoc cu ani în urmã, precum
dovedesc ºi tãieturile din presã depuse de ei.
Am spus ºi repet cã nici gestiunea Bãncii Blank, nici cu atât mai puþin rolul
meu la aceastã bancã, nu formeazã obiectul prezentului proces. Nu mã aflu în
faþa unei acþiuni în responsabilitate a acþionarilor bãncii ºi nu aº avea, deci, sã mã
preocup de activitatea mea la bancã.
Cu toate acestea, fiindcã þin sã luminez totul chiar ºi ceea ce e
neconcludent în cauzã, numai spre a nu se crede cã fug de discuþii, voi reaminti,
fãrã prejudiciu pentru punctele de vedere mai sus expuse, urmãtoarele:
Pânã în toamna anului 1925, Banca Blank a fost condusã de Mauriciu
Blank, asistat de colaboratorii lui, printre care ºi subsemnatul. Deºi în noiembrie
1925 am fost numit director general al bãncii, totuºi activitatea mea principalã de
la încetarea rãzboiului mondial ºi pânã în toamna anului 1925 a fost desfãºuratã
mai mult în strãinãtate. Menþionez cã ºi înainte de intrarea României în rãzboi,
am lucrat mai mult în strãinãtãtate, la Paris ºi Londra, unde, între altele, am tratat
ºi perfectat împrumutul din primãvara 1916 ce a servit la înarmarea þãrii, dupã
cum se poate constata din lucrãrile aflate la Ministerul de Finanþe, asupra cãrora
rog sã fie întrebat Ministerul de Finanþe, în mod oficial prin aceastã onor.
Comisiune, rezervându-mi eventual ºi alte dovezi.
În timpul rãzboiului am fost mobilizat în armata românã cu gradul de
locotenent. Banca aflându-se refugiatã la iaºi, afacerile ei erau conduse de
Mauriciu Blank.
La reinstalarea sediului la Bucureºti, dupã încheierea armistiþiului
general, s-au înfiinþat sucursalele bãncii din Paris ºi New-York, pe care eu le-am
condus pânã în 1922, realizând, într-un singur an, 1919, la sucursala Paris, 21
milioane Frs.fr. beneficiu.
Tot în acea epocã, am avut marea cinste de a reprezenta pentru a doua
oarã Statul român pentru negocierea unor noi împrumuturi, pe baza unei
împuterniciri date mie de Guvernul prezidat de Mareºalul Averescu.
Aceasta este epoca când necesitãþile economice ºi financiare ale Þãrii
Româneºti, precum ºi programul de industrializare determinat de concepþiile de
politicã economicã de atunci ºi susþinut de Banca Naþionalã, au impus Bãncii
Blank – în lipsa mea din þarã – o participare foarte largã la import, export ºi
industrii. Vicisitudinile rezultate din dezechilibrul economic ºi financiar produs de
o consecinþã a rãzboiului chiar în þãrile învingãtoare, au trebuit sã fie resimþite ºi
de Banca Blank ca ºi de celelalte mari bãnci. Aºa, de exemplu, pierderile valutare
rezultate pentru marile bãnci din cunoscuta afacere de preluare a acþiunilor
„Steaua Românã”, pierderi datorate devalorizãrii leului, dateazã de atunci, ca ºi
alte pierderi provenite tot prin devalorizarea leului în legãturã cu finanþãri de
importuri în valutã forte ºi pe termen. Dacã Banca Blank nu ar fi lucrat sau s-ar fi
mãrginit la simple afaceri de împrumuturi în lei pe dobândã, poate cã unele din
aceste pierderi nu s-ar fi produs. Banca Blank, ca ºi celelalte bãnci mari, dar într-
o mãsurã mai largã, s-a simþit datoare de a lua parte, cu toate riscurile ºi
sacrificiile, la dezvoltarea þãrii în noile ei hotare ºi la crearea unei industrii
naþionale.
431
Aceasta a fost situaþia în toamna anului 1925, când ocupaþiunile mele în

strãinãtate diminuând, am putut sã activez mai intens ca director general la
Centrala bãncii, Mauriciu Blank rãmânând la conducerea bãncii cu funcþiunea de
administrator delegat.
Preocuparea mea constantã de a contribui nu numai la opera de
dezvoltare economicã a þãrii, ci ºi la cea culturalã, nu a încetat niciun moment.
Astfel, am desãvârºit o operã începutã din iniþiativã personalã ºi cu fonduri
proprii /amintesc Cantina studenþilor români de la Paris pentru 600 tacâmuri pe
zi. Cãminul studentelor la Paris, ambele înfiinþate de mine în 1919, editarea ºi
difuzarea lucrãrii „La Roumanie en images” din fonduri constituite de mine ºi
mãrite în urma apelului meu prin donaþiunile altor patrioþi români, fondarea
„Culturii Naþionale”, crearea ºi înzestrarea a 200 bilbioteci populare în 200 sate
româneºti, întreþinerea în strãinãtate a numeroºi studenþi români etc., prin
dezvoltarea datã „Culturii Naþionale” ºi subvenþionarea Teatrului Popular,
înfiinþarea liniei aeriene Cidna-Paris-Bucureºti-Istambul, acordarea de burse la
studenþii români în strãinãtate etc., toate opere care nu urmãreau un scop
lucrativ, ci înfãptuirea de acþiuni folositoare þãrii, iar nu acþionarilor sau mie
personal.
Pentru a spulbera reproºul ce mi s-a fãcut necontenit cã toate aceste
acþiuni au fost extrem de dãunãtoare Bãncii Blank, relevez urmãtoarele
rezultate:
La Societatea de Navigaþiune Cidna, unde banca a investit 10 milioane
Frs.fr. s-a realizat un beneficiu final de ¼ milioane lei; la Teatrul Popular o pagubã
de 4 milioane lei, la „Cultura Naþionalã”, precum arãt mai jos, banca n-a suferit
pierdere faþã de preþul plãtit.
Pe de altã parte, cãutam ºi pretind cã am reuºit sã fac afaceri noi ºi bune
pentru bancã, cu care sã contrabalansez greutãþile survenite ºi cele ce le mai
prevedeam din operaþiunile anilor anteriori ºi sã înlesnesc suportarea sarcinilor
de interes general.
În calitatea mea de conducãtor nu mã ocupa ºi nu mã puteam ocupa de
lucruri care, în raport cu liniiile mari ale activitãþii bãncii, erau, totuºi, chestiuni de
detaliu ºi de tehnicã. Aceasta ar fi fost contrar principiilor diviziunii muncii ºi
ierarhiei atribuþiunilor, care cer ca comandamentul sã se ocupe de directivele
esenþiale ºi nu de amãnunte.
Am avut astfel rolul iniþiator al unor afaceri de mare amploare ºi care au
dat rezultate foarte bune, dintre care amintesc urmãtoarele:
Valorificarea participaþiunii la Societatea Forestiera Goetz, de pe urma
cãreia banca a realizat 400 milioane lei.
Vânzarea participaþiunilor la fabricile de zahãr la care banca a realizat un
miliard ºi un sfert.
Achiziþionarea terenului Bordei de la ªosea, devenit, ulterior, Parcul
Jianu.
Lichidarea la timp a participaþiunii bãncii la Banca Moldova.
Dificultãþile rezultate din cãderea neîncetatã a leului /epocã postbelicã a
inflaþiei/ erau însã crescânde ºi tocmai aceasta a necesitat, în 1929, stabilizarea
monetarã. Cu acel prilej, am avut pentru a treia oarã misiunea ca, împreunã cu
directorii generali ai Bãncii Româneºti ºi Bãncii de Credit Român, sã iau parte la
negocierea ºi încheierea împrumutului de stabilizare la Paris, deoarece Banca
Blank, împreunã cu celelelte douã bãnci, a preluat un total de 2 milioane dolari, în
pãrþi egale, din împrumutul contractat, adicã 700.000 dolari pentru partea Bãncii
Blank, ceea ce reprezintã încã de pe atunci un mare sacrificiu consimþit de
432
cele trei bãnci în interesul creditului þãrii ºi asanãrii pieþei, afacere soldatã cu
foarte mari pierderi pentru toate trei bãnci.
Criza economicã pornitã din America în 1929 ºi repercutatã apoi atât de
grav în Europa, cu urmarea ei fatalã, – panica depunãtorilor –, cãderea valorilor
la Bursã, conversiunea datoriilor, a lovit cu forþe irezistibile în toate institutele de
credit ºi nu s-au salvat decât acelea care au beneficiat de sprijinul neprecupeþit al
Statului ºi al Bãncii Naþionale.
Chiar în acea epocã gândul meu era cu totul constructiv ºi anume de a
gãsi noi resurse, pentru consolidarea bãncii ºi pentru împlinirea tuturor
îndatoririlor ei.
Aºa cum pregãtisem cu ani înainte afacerea fabricilor de zahãr, aºa cum
cu ani înainte iniþiasem afacerea terenurilor din Parcul Jianu, prevãzând urcãrile
actuale de sute de milioane lei, tot aºa concepusem cu mult înainte ºi fãcusem
studiile necesare pentru organizarea unui sistem de comercializare a produselor
monopolizate, din care organizare trebuia sã rezulte o creºtere a consumului ºi,
deci, a veniturilor Statului, cu o perfectã siguranþã a încasãrilor sale respective,
în schimbul unor cheltuieli pentru el mai reduse ca mai înainte ºi din care, totuºi,
printr-o bunã organizare comercialã a distribuþiei, trebuia sã rãmânã
concesionarului beneficii remuneratorii. Afacerea „Discom” era foarte
avantajoasã pentru Stat ºi afirm cã, de la rezilierea pe cale de decret-lege a
contractului de distribuire, în toamna anului 1940, vânzarea produselor
monopolizate se face cu cheltuieli mai mari ºi rezultate mai slabe.
Tocmai cunoºtinþa mea despre rezervele latente /terenurile din Parcul
Jianu ºi posibilitãþile de dezvoltare ale unor operaþiuni ca, de pildã, „Discomul”/
îmi permiteau sã consider cã deficitul contabil nu era un deficit real. Susþin ºi
astãzi cã, dacã nu s-ar fi retras Bãncii Blank în mod intempestiv sprijinul financiar
tocmai în cel mai critic moment ºi dacã nu i s-ar fi retras Societãþii „Discom”, în
toamna anului 1940, contractul de distribuire a produselor monopolizate,
prevederile mele s-ar fi realizat în totul.
Nu voi mai insista asupra invinuirilor ce mi se aduc prin raportul experþilor
numiþi de Comisia de Anchetã, cã aº fi pãgubit banca, vânzându-i acþiunile
„Cultura Naþionalã” ºi ale Fabricii de Hârtie „Câmpulung” ºi încasând dividende,
deºi se pretinde cã existau deficite.
Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”, care m-a costat pe mine sute
de milioane, a trecut asupra bãncii cu Lei 198 milioane, precum rezultã din
raportul experþilor ºi a fost vândut Statului prin dare în platã pentru Lei 201
milioane, fãrã stocul de cãrþi care a fost ulterior separat, realizat pe preþul de circa
35 milioane lei.
Acþiunile Fabricii de Hârtie „Câmpulungul”, vândute de mine bãncii la
preþul de Lei 1.000 de bucatã, valorau, în realitate, mult mai mult, devreme ce
aceastã fabricã, cedând cota ei în cartel Fabricii Letea, a obþinut pentru timp de
zece ani câte 12 milioane lei anual, adicã 120 milioane lei, fãrã sã înstrãineze
fabrica însãºi, care a fost valorificatã separat prin vânzare.
În fine, în ce priveºte dividendele încasate de mine, aºa cum le-au primit
toþi ceilalþi acþionari, ele se explicã prin aceea cã, dupã cum am arãtat, banca
avea rezerve latente, ºi de altfel însãºi conducerea Bãncii Naþionale, fiind
întrebatã de mine în 1931 asupra acestui punct, a fost de pãrere cã, pentru
evitarea oricãrei neliniºte pe piaþa financiarã, e de recomandat ca sã nu se
sisteze plata de dividend, precum pot dovedi la nevoie cu martori.
Astfel fiind, învinuirile ce mi s-au adus se dovedesc cu totul nejustificate,
pe lângã cã sunt cu totul în afarã de cadrul litigiului.
433
În consecinþã, departe de a putea fi învinuit cã directivele date de mine, ºi

sub impulsul cãrora s-a lucrat la Banca Blank în ultimii ani înainte de cãderea
bãncii în 1931, au fost greºite ºi dãunãtoare, cred cã o judecatã obiectivã a
activitãþii mele trebuie sã recunoascã cã îndrumãrile mele nu au fost numai bune,
dar ºi cã o paºnicã dezvoltare a organizaþiei ºi organizaþiunilor noastre ar fi dat
dupã trecerea furtunii generale aceleaºi rezultate bune care s-au putut constata
de la 1931 încoace la toate celelalte bãnci care au fost sprijinite în momente grele
pânã la limita tuturor nevoilor lor.
Pentru aceste motive, ce-mi rezerv a le completa ºi modifica, solicit

admiterea apelului meu ºi apãrarea mea de orice urmãrire.
Cu distinsã stimã ºi consideraþie,

(ss) Aristide Blank
Domnului Preºedinte al Comisiunii de Apel,

în materie de anchetã cu privire la rãscumpãrarea de cãtre Stat
a portofoliului de creanþe imobilizate
Anexe:
Decizia 10.082/1941
Apelul Bãncii Blank
Împuternicirea din 21.03.1920 semnatã de dl. General Averescu
Convenþia cu Societatea Letea ºi Fabrica „Câmpulungul”
Coalã timbratã
pentru conformitate,
Societate Anonimã
434
ANEXA NR. 2
CONVENÞIUNE
Subscriºii acþionari ai Bãncii Marmorosch, Blank & Co. SA din Bucureºti,

str. Doamnei nr. 4.,
reprezentând toþi împreunã majoritatea capitalului social ºi având fiecare
numãrul de acþiuni notate mai jos, am convenit, în scop de a asigura bunul mers
ºi dezvoltarea societãþii, sã blocãm acþiunile noastre pânã la 31/XII/1933,
depunându-le toate la Banca Marmorosch, Blank & Co. Societate Anonimã, din
Bucureºti, cu stipulaþia cã, în tot acest interval de timp, grupul nostru va fi
reprezentat, pentru tot ce priveºte aceste acþiuni ºi verice mãsuri de luat în
numele nostru, cum ºi votarea în adunãri generale ordinare ºi extraordinare ale
societãþii, de un comitet compus din:
D-nii: Aristide Blank ºi Richard Soepkez, care vor decide în mod suveran,
dupã chibzuinþa lor, ca mandatari ai noºtri, irevocabili pe toatã aceastã duratã. În
cazul când unul din aceºti mandatari nu-ºi va mai putea îndeplini mandatul din
cauzã de absenþã, demitere, boalã sau deces, acesta va fi înlocuit printr-o
persoanã ce va fi desemnatã de comun acord de cãtre ceilalþi mandatari, rãmaºi
în funcþie.
Prezenta convenþiune fiind fãcutã atât în interesul Societãþii, cât ºi al
nostru, ca mari acþionari, se stipuleazã expres cã ne interzicem pe toatã durata ei
de a retrage acþiunile depuse la Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, cum ºi a
dispune de ele în vreun mod oarecare, fãrã aprobarea Comitetului ºi numai cu
condiþiunea expresã ca noul dobânditor al acþiunilor sã adreseze în scris la
aceastã convenþiune, pe toatã durata ei. Aceastã aderare va fi remisã Bãncii
Marmorosch, Blank & Co. SA.
Numãrul acþiunilor fiecãruia din semnatarii prezentei este urmãtorul:
Aristide Blank ...........................................… 6.500 acþiuni
Philly Csillag …...........................................12.000 acþiuni
Margot Spayer …........................................11.560 acþiuni
Richard Soepkez …....................................10.050 acþiuni
Società di Partecipazioni Mobiliari ….......... 93.500 acþiuni
SA Eviram, Zurich …...................................10.630 acþiuni
Toate aceste acþiuni au fost depuse azi, împreunã cu un exemplar al

prezentei convenþiuni, la dispoziþia Bãncii Marmorosch, Blank & Co. din
Bucureºti, care a acceptat sã le primeascã în condiþiunile sus arãtate.
Aceastã convenþiune s-a fãcut în Bucureºti în 20 decembrie 1930,
exemplare semnate de toate pãrþile, luându-se câte unul din fiecare, iar ultimul
exemplar s-a depus la Banca Marmorosch, Blank & Co. SA, împreunã cu
acþiunile, cum se aratã mai sus.
„Società di Partecipazioni Mobiliari” Lugano

(ss) Indescifrabil
EVIRAM AG
(ss) Indescifrabil
(ss) R. Soepkez (ss) Margot Spayer

(ss) Aristide Blank (ss) Philly Csillag
435
ANEXA NR. 4
Vizatã de Administraþia Financiarã sect. IV Verde

sub nr. 1.369/1933
CONVENÞIUNE
Între Societatea „CÂMPULUNGUL” reprezentatã prin d-nii N. Tabacovici

ºi A. Garvin, lucrând în baza autorizãrii Consiliului de Administraþie din 10 iulie
1930 ºi Societatea „LETEA” reprezentatã prin d-nii C.I.C. Brãtianu ºi Al.
Buzescu, lucrând în baza autorizãrii Consiliului de Administraþie din 16 mai 1930,
s-a convenit prezenta convenþiune, în condiþiunile urmãtoare:
1. Societatea „Câmpulungul” ia obligaþiunea faþã de Societatea „Letea” de

a suspenda complet fabricaþiunea de hârtie de tot felul cu începere de la 1 august
1930, pe timp de 10 ani, adicã pânã la 1 august 1940, ºi transmite societãþii
„Letea” totalitatea comenzilor de hârtie ce i se cuvine din contingentarea stabilitã
cu celelalte fabrici de hârtie din þarã ºi anume: „Letea”, „Buºteni”, „Petrifalãu”,
„Piatra-Neamþ” ºi „Scãieni”, astfel cã, cu începere de la zisa datã ºi pe tot timpul
celor 10 ani, Societatea „Letea”, substituitã faþã de celelalte fabrici în drepturile
Societãþii „Câmpulungul”, va avea toate drepturile acesteia din urmã ºi va asuma
în locu-i toate obligaþiunile ce decurg din înþelegerea cu celelalte fabrici.
2. Ca o consecinþã a stipulaþiunii din articolul precedent, Societatea

„Câmpulungul” este liberã a-ºi retrage de la biroul de vânzare toate sumele ce i
se cuvin pentru hârtia predatã acestui birou ºi aceia care va mai fi predatã din
stocul existent, completat cu fabricaþia pânã la zisa datã de 1 august 1930,
primind plãþi în raport cu încasãrile ºi vânzãrile hârtiilor ce a predat sau va preda.
Hârtia din depozitul Biroului de Vânzare, ca ºi cea aflatã în depozitul
fabricii „Câmpulungul”, nevândute la 1 august 1930, se vor vinde de Biroul de
Vânzare: scãzându-se din punctele de comandã pe mãsura vânzãrii. Suma ce
„Letea” va avea de plãtit, conform paragrafului 4, pânã la epuizarea acestor
depozite se va reduce în aceeaºi proporþie.
3. Societatea „Câmpulungul”, suspendând fabricaþiunea pe timp de 10

ani, va putea fi transformatã în timpul duratei acestei convenþiuni, sau închiriatã,
pentru orice alte fabricate, în afarã de fabricã de hârtie sau de prepararea de
materii prime pentru hârtie. Va fi liberã sã vândã din maºinãrii oricui, afarã de
maºinile de hârtie, holendrele, calandrele, maºinile de tãiat hârtie, defibratoarele
ºi rafinatoarele, precum ºi piesele de schimb ale acestor maºini ºi aparate, care
nu vor putea fi vândute pe timpul duratei acestei convenþiuni, decât fabricilor
fãcând parte din asociaþie, arãtate mai sus la paragraful I, sau exportate. Dupã
expirarea termenului de 10 ani, se va putea redeschide în condiþiunile ce va gãsi
de cuviinþã.
4. În schimbul suspendãrii fabricaþiunii Societãþii „Câmpulungul” ºi a

transmiterii tuturor comenzilor, cum se aratã mai sus, pe timpul celor 10 ani,
Societatea „Letea” se obligã a plãti ca despãgubire Societãþii „Câmpulungul”, pe
436
timpul celor 10 ani, câte 12.000.000 (douãsprezece milioane) pe fiecare an, pe

care îi va achita în 12 rate lunare de câte un milion, la finele fiecãrei luni.
Pentru primul an, plata va începe la finele lunii octombrie 1930 ºi se face
în rate lunare de câte 1.200.000 lei.
5. Sumele ce se cuvin, conform paragrafelor precedente, se vor încasa de

la biroul de vânzare de hârtie. Chitanþele liberate biroului vor fi acte
descãrcãtoare pentru Societatea „Letea” ºi opozabile Societãþii „Câmpulungul”.
6. Aceastã convenþiune se face pe rãspunderea exclusivã a Societãþii

„Letea”, care asumã obligaþiunea de a face ca ea sã fie recunoscutã ºi admisã de
celelalte fabrici, ºi fãrã nicio garanþie din partea Societãþii „Câmpulungul” cu
privire la acordul dintre fabrici, întrucât învoiala pãrþilor a fost ca, în schimbul
suspendãrii fabricaþiunii ºi a transmiterii comenzilor de hârtie, Societatea „Letea”
sã plãteascã Societãþii „Câmpulungul” câte Lei 12.000.000 pe an, pe timp de 10
ani.
7. În ce priveºte asociaþia denumitã „Casa Hârtiei”, Societatea

„Câmpulungul” îºi pãstreazã drepturile sale actuale, ele neintrând în prezenta
convenþiune.
8. Toate taxele datorate fiscului pentru aceastã convenþiune se vor

suporta de pãrþi în proporþie de jumãtate fiecare.
Aceastã convenþiune s-a fãcut în Bucureºti, la 10 iulie 1930, în douã

exemplare, câte unul de fiecare parte.
„LETEA” „CÂMPULUNGUL”
Prima Societate Românã SAR pentru fabricarea hârtiei,
pentru fabricarea hârtiei,
(ss) C.I.C. Brãtianu (ss) N. Tabacovici

(ss) Al. Buzescu (ss) A. Garvin
437
ANEXA NR. 5
BANCA MARMOROSCH, BLANK & CO. Bucureºti, 18 iunie 1941

Societate Anonimã
Nr. 02372
Domnului
Aristide Blank,
Loco,
Prin prezenta avem onoare a vã informa cã datoria de Lei 40.000.000, a

societãþii „Società di Partecipazioni Mobiliari” Lugano, a fost preluatã la data de
30 noiembrie 1931 de cãtre Fabrica de Hârtie ºi Mucava „Piatra-Neamþ” SA,
Piatra-Neamþ, care ne-a semnat poliþe cu scadenþa 12 Martie 1932 de egalã
valoare.
Poliþele de mai sus au fost reescontate de noi la Banca Naþionalã a
României, unde Fabrica de Hârtie ºi Mucava „Piatra-Neamþ” le-a ºi achitat
ulterior, în modul ulterior:
Lei 7.000.000 prin noi ºi restul de
Lei 33.000.000 direct Bãncii Naþionale a României, în conformitate cu
convenþia autentificatã sub nr. 10.511 din 20 Aprilie 1934, constituind o ipotecã
asupra fabricii sale de hârtie ºi mucava din Piatra-Neamþ.
Cu deosebitã stimã,
Societate Anonimã
(urmeazã douã semnãturi)
438
ANEXA NR. 6
ACT DE EXPERTIZÃ CONTABILÃ
Subsemnatul N.K. Constantinescu, expert contabil, domiciliat în

Bucureºti, str. Logofãtul Tãut nr. 70, fiind solicitat de dl. Aristide Blank, din
Bucureºti, sã fac în registrele Bãncii Marmorosch, Blank & Co., din localitate, o
verificare spre a stabili temeinicia celor afirmate de aceastã bancã în scrisoarea
sa din 18 iunie, anexatã în copie (anexa 1), ºi prin care se aratã modul de
lichidare a datoriei de Lei 40.000.000 a firmei „Società di Partecipazioni
Mobiliari” din Lugano, procedând la aceastã verificare am constatat cele ce
urmeazã.
PRELIMINARII
Verificarea, ale cãrei rezultate se expun mai jos, s-a fãcut în registrele
Bãncii Marmorosch, Blank & Co., prin cercetarea urmãtoarelor conturi:
1. Contul „Società di Partecipazioni Mobiliari Lugano, în cont curent cu
Banca Marmorosch, Blank & Co. Buc.”
2. Contul „Efecte de primit, obligo Società di Partecipazioni Mobiliari,
Lugano.”
3. Contul „Fabrica de Hârtie ºi Mucava „Piatra-Neamþ” SA, în cont curent
cu Banca Marmorosch, Blank & Co. SA Bucureºti.”
4. Contul „Efecte de primit obligo Fabrica de Hârtie ºi Mucava „Piatra-
Neamþ” SA din Piatra-Neamþ.
Operaþiunile înregistrate în aceste conturi se gãsesc contabilizate dupã

normele contabilitãþii în partidã dublã, iar registrele în care ele figureazã sunt
þinute în mod regulat, conform prevederilor Codului de Comerþ.
Jurnalele, în care s-a fãcut contabilizarea operaþiunilor verificate de noi,
au fost legalizate conform menþiunilor din extrasele ce anexãm sub nr. II-V ºi din
care se poate uºor constata ºi ordinea în care ele s-au succedat ºi ordinea în
care ele s-au succedat.
În lucrarea noastrã, pe lângã aceste registre, am utilizat ºi actul despre
care facem menþiune în cuprinsul ei (anexa VI).
CONSTATÃRI
Din datele astfel culese, din conturile mai sus menþionate ºi din actul la
care ne referim, rezultã situaþiile mai jos expuse:
ORIGINEA OPERAÞIUNII
La 26 iunie 1931, Banca Marmorosch, Blank & Co. SA din Bucureºti,
deschide în registrele sale un cont intitulat „Società di Partecipazioni Mobiliari,
Lugano” pe care-l încarcã, conform anexei nr. II, cu urmãtoarele debitãri:
26 iunie 1931 Lei 13.000.000 - Bonificarea d-lui Aristide Blank

16 iulie 1931 Lei 2.232.630 - Idem
16 iulie 1931 Lei 3.630.000 - Bonificarea Bãncii Marmorosch Blank & Co.
Suc. Paris
439
23 Sept.1931 Lei 500.000 - Bonificarea d-nei Vota A. Blank

23 Sept.1931 Lei 500.000 - Idem d-lui Aristide Blank
30 Sept. 1931 Lei 516.105 - 10½ dobânda
30 Sept. 1931 Lei 25 - speze
15 Oct. 1931 Lei 4.073.000 - Bonificarea d-nei Margot Spayer
15 Oct. 1931 Lei 4.408.740 - Idem d-nei Aristide Blank
15 Oct. 1931 Lei 2.000.000 - Idem d-nei Vota A. Blank
17 Oct. 1931 Lei 5.000.000 - Idem d-lui Aristide Blank
17 Oct. 1931 Lei 3.000.000 - Idem d-nei Vota A. Blank
..................................................
Total Lei 40.881.000
Suma aceasta de Lei 40.881.000

se diminueazã prin debitarea
d-lui Aristide Blank, operaþiune
înregistratã la data de 27 iunie
1931, cu Lei 881.000
aºa încât contul rãmâne

debitor cu Lei 40.000.000
operaþune ce se încheie la
data de 20 oct. 1931.
TRANSFORMAREA DEBITULUI
La data de 20 octombrie, când se închide contul „Società di

Partecipazioni Mobiliari, Lugano”, soldul de Lei 40.000.000 se transferã în contul
„Efecte de Primit, obligo Società di Partecipazioni Mobiliari Lugano”.
Rezultã, deci, cã prin închiderea contului denumit „Società di
Partecipazioni Lugano” ºi transferarea soldului acestuia de Lei 40.000.000 la
debitul contului „Efecte de Pirmit, obligo Società di Partecipazioni Mobiliari
Lugano”, operaþiunea în discuþie, din debit simplu în cont curent, devine debit pe
bazã de efecte de primit.
Aceastã transformare de debit se înregistrazã conform celor menþionate
în anexa nr. III în modul urmãtor:
20 Octombrie 1931 report din contul curent:

Lei 10.000.000 - efectul Nr. 18.119
scadenþa la 02.12. 1931
Lei 10.000.000 - efectul Nr. 18.120
Lei 2.000.000 - efectul Nr. 18.121
Lei 11.000.000 - efectul Nr. 18.122
Lei 7.000.000 - efectul Nr.18.123
Total Lei 40.000.000 - efecte cu scadenþa la 02.12. 1931

440
TRANSFERAREA DATORIEI
La 30 noiembrie 1931 se închide contul „Efecte de primit obligo Società di
Partecipazioni Mobiliari, Lugano”, transferându-se soldul debitor al acestuia de
Lei 40.000.000, la debitul contului „Fabrica de Hârtie ºi Mucava „Piatra-Neamþ”
SA din Piatra-Neamþ”, precum se vede în anexa nr. IV.
Tot pe aceeaºi datã, efectele, însumând totalul de Lei 40.000.000, se
sconteazã, iar contul „Fabrica de Hârtie ºi Mucava „Piatra-Neamþ” SA, din Piatra-
Neamþ, se descarcã cu actul contului în sumã de Lei 36.877.778, diferenþa
rãmând încãrcatã la acest cont ca fiind acoperitã cu suma ce figureazã în creditul
sãu la 30 noembrie 1931 ºi o depunere efectuatã tot la 30 noiembrie 1931.
Aceastã operaþiune nu diminueazã însã datoria de Lei 40.000.000, care
rãmâne la aceastã sumã pe baza acceptelor în care ea a fost preschimbatã.
Conform anexei nr. V, care este copia contului „Efecte de Primit obligo,
Fabrica de Hârtie ºi Mucava „Piatra-Neamþ” SA se constatã cã valoarea efectelor
de Lei 40.000.000, scontate precum arãtam mai sus, a fost debitatã la acest cont
pe data de 30 noiembrie 1931.
Prin urmare, din operaþiunile pe care le constatãm, din înregistrãrile
expuse pânã aici, rezultã cã datoria iniþialã a întreprinderii „Società di
Partecipazioni Mobiliari din Lugano” prin transformãrile succesive ce au avut loc
pânã la data de 30 noiembrie 1931, devine datorie în efecte a „Fabricii de Hârtie
ºi Mucava „Piatra-Neamþ SA din Piatra-Neamþ, faþã de Banca Marmorosch,
Blank & Co. Bucureºti.
ATINGEREA DATORIEI
Acceptele de Lei 40.000.000 ale Fabricii de Hârtie ºi Mucava „Piatra-
Neamþ” cãtre Banca Marmorosch, Blank & Co., înregistrate în registrele acesteia
din urmã la contul „Efecte de primit obligo Fabrica de Hârtie ºi Mucava „Piatra-
Neamþ” SA din Piatra Neamþ”, conform anexei nr. V, pe data de 20 noiembrie
1931, suferã o serie de preschimbãri ºi anume:
1) La data de 30 noiembrie 1931

2) ” 5 martie 1932
3) ” 4 iunie 1932
4) ” 6 septembrie 1932
5) ” 29 noiembrie 1932
6) ” 1 martie 1933
7) ” 31 martie 1933
8) ” 18 august 1933
9) ” 28 septembrie 1933
La aceastã ultimã preschimbare, debitoarea „Fabrica de Hârtie ºi Mucava

„Piatra-Neamþ” din Piatra Neamþ începe a plãti din datoria sa prin retragerea
parþialã a efectelor aflate în portofoliul Bãncii Marmorosch, Blank & Co.,
continuând astfel, pânã la 4 aprilie 1934, în modul urmãtor dupã cum rezultã în
detalii din anexa nr. V, care este copie a contului „Efecte de primit obligo Fabrica
de Hârtie ºi Mucava „Piatra-Neamþ” SA din Piatra-Neamþ:
a) La 2 octombrie 1933 - plãteºte Lei 1.250.000

b) La 10 noiembrie 1933 - ” Lei 1.000.000
c) La 13 decembrie 1933 - ” Lei 1.000.000
d) La 23 ianuarie 1934 - ” Lei 750.000
441
e) La 19 februarie 1934 - ” Lei 1.250.000

f) La 12 martie 1934 - ” Lei 1.000.000
g) La 4 aprilie 1934 - ” Lei 750.000
Deci, în total, plãteºte Lei 7.000.000
Datoria în sumã de Lei 40.000.000, pe care Fabrica de Hârtie ºi Mucava

„Piatra-Neamþ o lua asupra sa, se reduce prin aceste plãþi parþiale, pânã la 4
aprilie 1934, la suma de Lei 33.000.000.
SCOATEREA DIN OBLIGO A BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.
La data de 20 aprilie 1934 intervine între Banca Naþionalã a României ºi

Banca Marmorosch, Blank & Co. o convenþie autentificatã la Tribunalul Ilfov,
Secþia Notariat, sub nr. 10.511 din 20 aprilie 1934, prin care Banca Marmorosch,
Blank & Co. este scoasã din obligo faþã de Banca Naþionalã a României în ce
priveºte datoria de Lei 33.000.000 a Fabricii de Hârtie ºi Mucava „Piatra-Neamþ”
SA, care rãmâne direct obligatã pentru aceastã datorie faþã de Banca Naþionalã
a României cãreia îi constituie, pentru garanþie, o ipotecã de prim rang, conform
menþiunilor din anexa VI la prezentul act de expertizã.
În baza acestei convenþiuni la data de 9 mai 1934 Banca Marmorosch,

Blank & Co. închide în registrele sale contul „Efecte de Primit obligo Fabrica de
Hârtie ºi Mucava „Piatra-Neamþ” SA, transferând soldul de Lei 33.000.000 la un
cont de evidenþã intitulat „Reescont BNR, conform convenþiei din 20 aprilie
1934”.
Conform amintitei convenþiuni, Banca Naþionalã a României restituie

Bãncii Marmorosch, Blank & Co. acceptele în sumã de Lei 33.000.000 ale
Fabricii de Hârtie ºi Mucava „Piatra-Neamþ SA care-i fusese reescontate, iar
raportul de debitor al acesteia din urmã rãmâne direct cãtre Banca Naþionalã a
României, pe baza zisei convenþiuni.
În modul acesta, datoria pe bazã de accepte a Fabricii de Hârtie ºi

Mucava „Piatra-Neamþ” SA cãtre Banca Marmorosch, Blank & Co. devine
datoria garantatã cu ipoteca directã faþã de Banca Naþionalã a României.
CONCLUZIUNI
Din cele ce preced, rezultã urmãtoarele:
1. Banca Marmorosch, Blank & Co., din Bucureºti, deschide la 26 iunie

1931 un cont curent întreprinderii „Società di Partecipazioni Mobiliari” din
Lugano, pe care-l debiteazã prin creditarea conturilor de mai jos, astfel:
a) Contul d-lui Aristide Blank cu - ” Lei 24.278.370
b) Contul d-nei Vota Blank cu - ” Lei 5.500.000
c) Contul d-nei Spayer cu - ” Lei 4.075.000
d) Contul Sucursalei din Paris B. M. B. & Company- ” Lei 5.630.000
Lei 39.483.870
La aceasta se adaugã dobânzi Lei 516.130
ceea ce dã totalul, la 20 octombrie 1931, de Lei 40.000.000
442
2. Aceastã datorie de Lei 40.000.000, pe care „Società di Partecipazioni

Mobiliari” din Lugano o avea în cont curent la 20 octombrie 1931 cãtre Banca
Marmorosch, Blank & Co. din Bucureºti, se transformã în debit pe bazã de
accepte, care se înregistreazã, precum arãtam mai sus.
3. La 30 noiembrie 1931 intervine Fabrica de Hârtie ºi Mucava „Piatra-

Neamþ” SA, care preia asupra sa datoria contractatã de „Società di
Partecipazioni Mobiliari” din Lugano, eliberând Bãncii Marmorosch, Blank & Co.
accepte în sumã de Lei 40.000.000.
4. Prin plãþi succesive ulterioare datei de 30 noiembrie 1931 „Fabrica de

Hârtie ºi Mucava „Piatra-Neamþ” SA ºi dupã o serie de preschimbãri ale
acceptelor sale, achitã o parte din aceastã datorie, astfel cã, la 4 aprilie 1934, mai
rãmâne datoare cu suma de Lei 33.000.000.
5. La 20 aprilie 1934 intervine o convenþie între Banca Naþionalã a

României ºi Banca Marmorosch, Blank & Co., prin care aceasta din urmã este
scoasã din obligo faþã de cea dintâi în ce priveºte datoria de Lei 33.000.000 a
Fabricii de Hârtie ºi Mucava „Piatra-Neamþ” SA, care rãmâne direct obligatã faþã
de Banca Naþionalã a României, cãreia îi constituie ca garanþie ipoteca
menþionatã în acea convenþie reprodusã în anexa VI în ce priveºte aceastã
operaþiune.
6. În consecinþã, în urma acestor operaþiuni:

a) „Società di Partecipazioni Mobiliari” din Lugano este scoasã din obligo
faþã de Banca Marmorosch, Blank & Co. pentru suma de 40.000.000, de cãtre
Fabrica de Hârtie ºi Mucava „Piatra-Neamþ” SA.
b) Fabrica de Hârtie ºi Mucava „Piatra-Neamþ” SA, dupã ce plãteºte din
aceastã datorie, reducând-o la suma de Lei 33.000.000, scoate Banca
Marmorosch, Blank & Co. din obligo faþã de Banca Naþionalã a României, cãtre
care rãmâne debitoare direct la data de 20 aprilie 1934 cu suma de Lei
33.000.000 ºi pentru a cãrei garantare constituie o ipotecã de primul rang în
favoarea Bãncii Naþionale a României, conform actului autentificat la Tribunalul
Ilfov, Secþia Notariat, sub nr. 10.511 din 20 aprilie 1934, anexat în extras la
prezentul act (anexa VI).
7. Prin urmare, afirmaþiunile fãcute de Banca Marmorosch, Blank & Co.,

în scrisoarea din 18 iunie 1941 cãtre d-nul Aristide Blank, sunt exacte ºi
corespund în totul realitãþii, precum rezultã din expunerea de mai sus.
Expert contabil,
(ss) N.K. Constantinescu
pentru conformitate,
Societate Anonimã
443
ANEXA NR. 6 BIS
EXTRAS
din Convenþiunea încheiatã între Banca Naþionalã a României

ºi Banca Marmorosch, Blank & Co. la 20 aprilie 1934
(autentificatã la Tribunalul Ilfov, S. Not., nr. 10.511/1934.)
Banca Naþionalã a fãcut alcãtuire directã cu Societatea Fabrica de Hârtie

ºi Mucava „Piatra-Neamþ”, care s-a obligat sã-ºi achite datoria de Lei 33.750.000
(treizeciºitreimilioaneºaptesutecincizecimii) în felul urmãtor: Lei 750.000 la 31
martie 1934, sumã ce s-a vãrsat între timp, 1.250.000 lei la 30 aprilie 1934 ºi
restul de Lei 31.750.000 în rate trimestriale a câte Lei 3.750.000, cu începere de
la 31 iulie 1934 ºi pânã la achitare cu dobânda respectivã legalã cu scontul
obiºnuit al Bãncii Naþionale.
Banca Naþionalã a României scuteºte pe Banca Marmorosch, Blank &
Co. de orice garanþie pentru aceste plãþi ºi, cu chipul acesta, suma totalã în
capital ce Banca Naþionalã a României mai are de încasat cu garanþia Bãncii
Blank se reduce la lei 241.322.865,59.
Pentru garantarea plãþii la scadenþã a sumei de Lei 33.000.000
(treizeciºitreimilioane) cu dobânzile respective, subsemnata, Fabrica de Hârtie
ºi Mucava „Piatra-Neamþ” SA, reprezentatã prin d-nii: N. Voinescu ºi S. Slavian,
în baza publicaþiunilor din „Monitorul Oficial” nr. 59/1932 ºi nr. 302/1932,
constituie, în favoarea Bãncii Naþionale a României, o ipotecã în prim rang
asupra fabricii sale de hârtie ºi mucava situatã în comuna Piatra-Neamþ,
compusã din teren, clãdiri, maºini ºi instalaþiuni în suprafaþã ºi cu vecinãtãþile
arãtate în alãturata schiþã de plan ce fac parte integrantã din prezentul act.
Imobilul ipotecat a fost dobândit de Fabrica de Hârtie ºi Mucava „Piatra-
Neamþ” prin actul de vânzare autentificat de Tribunalul Ilfov, S. Not., 15.956/1925
ºi transcris la Trib. Neamþ S.I. sub nr. 2.555/1925.
Toate actele mai vechi de proprietate sunt menþionate în acest act de
vânzare.
În caz de neplatã a unei rate la scadenþã Banca Naþionalã este în drept ca,
fãrã somaþiune sau punere în întârziere, sã investeascã prezentul act cu formula
executorie ºi sã scoatã în vânzare imobilul ipotecat spre despãgubirea sa de
întreaga sumã datoratã cu dobânzile aferente.
Fabrica de Hârtie ºi Mucava „Piatra-Neamþ” dã, prin prezentul act,
mandat irevocabil Bãncii Naþionale a României sã cearã singurã, atât în numele
ei, cât ºi în numele Fabricii de Hârtie ºi Mucava „Piatra-Neamþ” SA, înscrierea
acestei ipoteci la Trib. Neamþ.
Pentru conformitate,
(ss) N.K. Constantinescu,
Expert contabil
444
ANEXA NR. 7

Societate Anonimã
EXTRAS
din Procesul-verbal
al ºedinþei Consiliului de Administraþie
din 8 iulie 1927
Domnul administrator-director general, Aristide Blank, expune Consiliului

urmãtoarele:
Banca noastrã a încheiat o tranzacþie importantã cu un grup format din
Banca de Credit Român, Internationale Suiker Maatschappij ºi Kredit Anstalt din
Viena (grupul Rotschild).
Banca noastrã, care, în urma rãscumpãrãrilor de la mai mulþi strãini
(Schoeller etc.), a ajuns sã posede 96% din acþiunile Fabricii de zahãr „Lujani”, a
revândut, respectând cam aceeaºi proporþie de capital românesc ºi strãin
grupului de mai sus, 86% din aceste acþiuni.
În urma acestei tranzacþiuni, banca noastrã va încasa, în intervalul de la
iulie pânã la decembrie a.c., cca. 1.400.000 Lstg., sumã din care va rãmâne,
dupã achitarea tuturor datoriilor pe care le are înstrãinãtate ºi a reducerii cu 40
milioane lei (de la 671 la 631 milioane) a reescontului la Banca Naþionalã, cca.
Lstg. 600.000.
În ceea ce priveºte situaþiunea bãncii la Oficiul de Vânzare al Zahãrului,
deºi nu am mai rãmas participanþi la fabricã decât cu 10%, poziþiunea noastrã a
fost redusã de la 100 la 60%, noi pãstrând un numãr de 3 din 5 reprezentanþi.
Consiliul mulþumeºte d-lui Aristide Blank pentru ducerea la bun sfârºit a
acestei operaþiuni ºi îºi exprimã dorinþa de a da acestor mulþumiri o formã mai
concretã.
Dl. Aristide Blank cere voie sã se retragã pentru ca deliberãrile unei
asemenea chestiuni sã se poatã face în mai mare libertate de cãtre domnii
consilieri, colegii domniei sale.
Dl. preºedinte C.P. Olãnescu încuviinþeazã aceastã retragere ºi dã
cuvântul d-lui administrator Em. Pantazi, care face urmãtoarea expunere:
„Întrucât situaþiunea bãncii se schimbã în urma acestei operaþiuni într-un

mod atât de favorabil, cum s-a expus mai sus, ºi întrucât pentru ducerea ei la bun
sfârºit, d-l Aristide Blank, de patru luni ºi jumãtate, nu a încetat de a face cele mai
mari sforþãri meritul acestei încheieri îi revine în cea mai mare parte.
Pe de altã parte, deoarece de la rãzboi încoace, domnia sa, într-un mare
avânt patriotic ºi cu mari sacrifici bãneºti, din care o parte se traduce în actualul
d-sale sold creditor la bancã, a creat „Cultura Naþionalã”, identificatã de mult de
opinia publicã cu institutul nostru, iar scopul acelei societãþi a fost înlocuirea prin
cãrþi româneºti, în Basarabia, Bucovina ºi Ardeal a cãrþilor ruseºti, nemþeºti ºi
ungureºti – singurele care erau la dispoziþia tineretului – ºi întrucât d-l Aristide
Blank, o datã aceastã operã înfãptuitã, a trebuit s-o neglijeze fiindcã situaþiunea
bãncii cerea din ce în ce mai mult atenþiunea domniei sale exclusivã (mod de a
proceda care a dus, dupã cum se vede, la cele mai bune rezultate pentru bancã,
dar la mai puþin bune pentru domnia sa), eu propun cumpãrarea „Culturii
Naþionale” de cãtre bancã. Înainte însã de a face aceastã cumpãrare, aº dori sã
se rebonifice dobânzi pentru cca. 60 milioane, percepute domnului Aristide
445
Blank, ºi apoi, pentru anularea soldului rãmas de Lei 125 milioane,

banca sã preia „Cultura Naþionalã”. Pentru a se vedea cã aceastã sumã este
justificatã, vã prezint expertiza „Creditului Industrial”, care evalueazã
instalaþiunile ºi inventarul acestei societãþi, la cca. Lei 145 milioane.”
În urma câtorva cuvinte de asentiment din partea domnilor C.P. Olãnescu

ºi general C. Coandã, Consiliul, în unanimitate, aprobã vederile ºi propunerea
domnului Emilian Pantazi.
(ss) C.P. Olãnescu (ss) Al. Vaida-Voevod

(ss) M. Seulescu (ss) I.V. Stârcea
(ss) Em. Pantazi (ss) Victor Romniceanu
(ss) I. Boambã (ss) Gr. Iunian
(ss) S. Rosental (ss) general C. Coandã
(ss) R. Soepkez
446
ANEXA NR. 8

Societate Anonimã
EXTRAS
din Procesul-verbal al Consiliului de Administraþie
din 17 octombrie 1925
Domnul Mauriciu Blank expune cã, domnia sa fiind vicepreºedinte al

Consiliului ºi administrator delegat al bãncii, a primit, dupã cererea Consiliului,
sã îndeplineascã ºi sarcina de director general. Domnia sa aratã cã nu are destul
timp ca sã îndeplineascã în mod real ºi efectiv ºi aceastã din urmã sarcinã ºi
socoteºte cã este în interesul bãncii ca domnia sa sã pãstreze, pe lângã
demnitatea de vicepreºedinte, numai sarcina de administrator delegat, iar
Consiliul sã desemneze, în mod definitiv, un director general.
Domnul administrator Soepkez spune cã, încã de acum doi ani, domnul
Mauriciu Blank a exprimat aceastã dorinþã faþã de direcþiune, dar cã, dupã
stãruinþa tuturor, domnia sa a primit sã mai amâne realizarea ei.
Astãzi, când domnul Aristide Blank a împlinit 25 ani în serviciul bãncii ºi,
prin munca, calitãþile ºi capacitatea sa, s-a impus stimei ºi afecþiunii tuturor,
Cosiliul n-ar putea face o mai nimeritã alegere decât sã numeascã pe domnul
Aristide Blank ca director general al bãncii, continuând astfel a lucra ºi pe viitor cu
mai mare autoritate tot sub conducerea ºi privegherea domnului Mauriciu Blank,
care va continua sã-ºi consacre întreaga activitate bãncii ca administrator
delegat.
Domnii C. Olãnescu, Em. Pantazi ºi Ioan Boambã aduc omagii domnului
Mauriciu Blank, cum ºi activitãþii atât de rodnice intereselor bãncii depuse de
domnii Aristide Blank ºi Richard Soepkez, ºi sunt de pãrere a se aproba
propunerea fãcutã.
Consiliul, în unanimitate, aprobã.
(ss) C.P. Olãnescu (ss) M. Blank

(ss) I. Boambã (ss) Albert Blank
(ss) M. Seulescu (ss) R. Soepkez
(ss) V. Romniceanu (ss) I.V. Stârcea
(ss) Em. Pantazi (ss) Gr. Iunian
(ss) Chr. Staicovici (ss) I. Pillat
(ss) G. Kapri
447
ANEXA NR. 10
Stimate Domnule Blank,
La întrebarea pe care mi-aþi adresat-o, relativ la funcþionarea

restaurantului pentru studenþii români din Paris în anii 1920 ºi 1921, vã comunic
urmãtoarele:
Am funcþionat doi ani ca preºedinte al comisiei studenþilor care conducea
restaurantul. Masa oferitã era plãtitã de studenþi, pentru un meniu de cinci feluri,
cu un franc; restul de 3 franci era plãtit de Banca Blank din Paris, costul total al
acestor douã prânzuri fiind de 4 franci. Îºi luau acolo masa peste douã sute de
studenþi zilnic ºi multe din personalitãþile conducãtoare ale þãrii în momentul de
faþã ºi-au terminat studiile graþie acestui ajutor. Cred cã nu e exagerat sã vã
adaug cã o mare parte din studenþii care învãþau la Paris, în generaþia mea, nu ºi-
ar fi putut face studiile fãrã acest restaurant, care îmi amintesc a fi costat banca
câteva milioane lei.
Consider cã din multiplele binefaceri pe care ºtiu cã le-aþi fãcut în mod
generos, acesta a fost de cea mai mare importanþã pentru cultura naþionalã ºi
pentru pregãtirea unei clase deosebite de conducãtori.
Vã rog sã primiþi asigurarea deosebitei mele consideraþii ºi amiciþii.
(ss) Mihai D. Ralea
448
ANEXA NR. 11
Domnului Aristide Blank,
Rãspunzând la întrebarea ce mi-aþi pus-o relativ la operele de asistenþã la

care am colaborat cu dumneavoastrã în timpul ultimului rãzboi în Franþa, mã
grãbesc a completa, prin aceasta, datele pe care le-aþi mai avea:
1. Cãminele studentelor:
Dupã intrarea în rãzboi, viaþa studentelor rãmase la Paris devenea din ce
în ce mai grea. Mai ales la sfârºitul anului 1917, micile împrumuturi, de pe urma
cãrora trãiau studentele noastre, erau complet epuizate. Ele se gãseau fãrã
locuinþã, fãrã hranã, debilitate, ºi trãiau în condiþii de mizerie ºi promiscuitate
dãunãtoare atât lor, cât ºi bunului renume al coloniei române.
Fiind sesizat de aceastã stare de lucruri, aþi hotãrât sã faceþi faþã în mod
radical necesitãþilor celor mai urgente ºi sã gãsiþi soluþia de a gãzdui ºi hrãni
studentele cele mai lipsite de mijloace, în acelaºi timp elemente de valoare.
Mi-aþi încredinþat misiunea – în calitatea mea de soþie a Consilierului
Legaþiei României – de a înfiinþa, împreunã cu un delegat al bãncii
dumneavoastrã, un cãmin pentru studentele române.
Acest cãmin a fost instalat complet pe cheltuiala dumneavoastrã în localul
fostului hotel Welcome din Impasse Roger Collard la Luxembourg. Hotelul a fost
închiriat, renovat, amenajat, mobilat, cu 15 camere – fiecare cu apã caldã ºi rece
– cu câte 1, 2 sau 3 paturi (total 30 paturi), duºuri, camere de baie, restaurant,
salon de lecturã. Conducerea a fost încredinþatã doamnei Zulnie Sturdza.
Instalaþia a fost atât de comodã ºi elegantã, încât reprezentanta asociaþiei
americane la Paris, YMCA, a citat-o în buletinele ºi conferinþele acestei asociaþii,
ca cea mai bine conceputã aºezare studenþeascã. La seratele literare ºi
muzicale de la cãmin, se întruneau membrii coloniei cu studenþimea românã.
Studentele plãteau un minimum lunar, mai mult ca un gest simbolic.
Aceste sume reprezentau aproximativ ¼ din costul întreþinerii. Restul era
acoperit de dumneavoastrã.
În acest fel, tinerele fete rãmase la Paris, departe de cãminul lor, gãseau o
atmosferã familiarã, la adãpostul riscurilor ºi înjosirilor care pândeau tineretul
lipsit de mijloace.
Citez printre pensionarele acestui cãmin: d-ra dr. Stella Paraschivescu, d-
ra dr. Corina Mustãcescu, Merica Râmniceanu ºi Lucica Demetriad – pictoriþe;
Romane de la Odeon – d-rele Darvari, d-rele Anghel – care au cântat la Nisa ºi
Monte-Carlo – Popea, pictor, d-ra Budiºteanu, d-ra Tarnovitzki, Marquerita
Assan etc.
Cãminul a funcþionat pânã la reluarea normalã a legãturilor dintre Franþa
ºi România, când pensionarele au putut primi bani sau s-au înapoiat în þarã.
2. În acelaºi timp, aþi venit în ajutorul moral ºi material al soldaþilor români
în lagãrele militare din Franþa.
La Armistiþiul din 11 noiembrie 1918, autoritãþile române au fost puse în
faþa gravei probleme a recuperãrii ºi concentrãrii a circa 6.000 foºti prozonieri
care se gãseau în diverse Kommando de muncã de-a lungul frontului.
Autoritãþile noastre au instituit în vederea grupãrii acestor efective în
tabere proprii sub comanda ofiþerilor aflaþi în Franþa, spre a nu-i lãsa de-a valma
cu foºtii prizonieri ruºi ºi sârbi. Un grup de doamne ale Crucii Roºii Române (d-na
Blondel-Cãmãrãºescu, d-na Vaschide, d-ra Ghica, d-ra Munteanu) dãdeau
449
concursul în tabere pentru îngrijirea foºtilor prizonieri ºi organizarea gospodãriei.

Preotul Capelei Române de la Paris vizita toate punctele de concentraþie a
Românilor. Toate aceste transporturi ºi inspecþiile nu s-ar fi putut face în aceste
regiuni complet lipsite de comunicaþii ºi devastate de rãzboi, unde nu circulau
decât camioane militare, fãrã un automobil la dispoziþia misiunii sus-arãtate,
care funcþiona sub conducerea ataºatului militar al României, secondat de mine.
Aþi binevoit a oferi misiunii acest automobil, Hotchkiss 6 cilindri, împreunã cu
toatã întreþinerea, în tot timpul cât au funcþionat aceste tabere, pânã la
îmbarcarea întregului efectiv spre România, dupã aproape un an de zile.
Starea moralã a acestor prizonieri – ca ºi a oamenilor concentraþi în
forturile din jurul Parisului, provenind din fosta armatã austro-ungarã – lãsa mult
de dorit. Erau dezorientaþi, lucraþi de agenþi bolºevici, rãzvrãtiþi; nu pricepeau de
ce erau reþinuþi atât timp într-o þarã strãinã, acceptau greu traiul ºi disciplina
mediului; dobândirea unitãþii naþionale, roadele sacrificiilor lor, le erau
nelãmurite.
Aþi intervenit atunci cu o participare preþioasã la refacerea moralului
acestor ostaºi, punând la dispoziþia unui mic comitet (d-l. Octavian Goga, d-l.
Sever Bocu, d-l. dr. Lupu, d-l. Esca ºi cu mine) fondul necesar pentru redactarea,
tipãrirea ºi difuzarea unui ziar în limba românã „România Nouã” destinat acestor
ostaºi. Ziarul a apãrut timp de 6 luni ºi se trimitea în mod regulat în toate centrele
unde se gãseau foºti prizonieri regãþeni ºi ardeleni ºi a fost un factor de redresare
ºi de culturã româneascã foarte apreciat.
Mai menþionez, pentru a încheia aceste amintiri ale unei colaborãri din
timpul trecutului rãzboi, ajutorul material pe care l-aþi dat operei noastre de
asistenþã la Paris, în favoarea celor lipsiþi de mijloace, studente, pensionari,
membri ai coloniei, ce au fost internaþi ºi îngrijiþi în spitale de repetate ori, datoritã
concursului material ce ni l-aþi dat.
(ss) Micaela Catargi

10 iunie 1941
450
ANEXA NR. 12
TUDOR TEODORESCU-BRANIªTE
9 iunie 1941
BUCUREªTI II
B-dul Alex. I. Cuza nr. 9
Mult Stimate Domnule Aristide Blank,
La întrebarea Domniei tale, dacã îmi amintesc de bibliotecile sãteºti pe

care le-ai creat, îþi rãspund cu cea mai mare plãcere cã – fireºte – îmi amintesc
foarte bine de aceastã chestiune, cum îmi amintesc de nenumãrate alte acþiuni
ale Domniei tale în slujba culturii ºi intereselor româneºti.
În anul 1924 ai înfiinþat o sutã de biblioteci sãteºti în jud. Ilfov ºi o sutã în
jud. Dolj. Cu realizarea acestei hotãrâri ai însãrcinat pe prof. Nae Ionescu, care
atunci era directorul Soc. Centrala Cãrþii. Fiecare bibliotecã se alcãtuia din: a) un
dulap fãcut sã cuprindã pânã la 2.500 volume; b) o sutã de volume de literaturã
româneascã, alese special pentru puterile de înþelegere ale sãteanului; c) un
registru inventar ºi d) un registru de împrumuturi de cãrþi.
Ai pus o singurã condiþie: sã nu se cumpere nicio carte de la editura
„Cultura Naþionalã”, tocmai fiindcã aceastã editurã era creaþiunea Domniei tale.
Volumele s-au achiziþionat de la douã edituri: Casa ªcoalelor ºi Cartea
Româneascã.
Peste doi ani, în 1926, vroind sã afli ce soartã au avut aceste donaþiuni, m-
ai însãrcinat sã alcãtuiesc un chestionar ºi sã-l trimit fiecãrui director de ºcoalã
primarã, care primise câte o bibliotecã. În scurt timp, am primit rãspunsurile, care
arãtau – prin numãrul împrumuturilor de cãrþi – interesul pe care populaþia
sãteascã ºi ºcolarii îl arãtau pentru aceste biblioteci. La multe dintre ele se
adãugaserã ºi alte donaþiuni, stimulate, bineînþeles, de iniþiativa Domniei tale ºi
numãrul cãrþilor sporise îmbucurãtor. Astfel, îmi amintesc – ºi am reþinut cifra –
cã, în comuna Bãneasa, biblioteca ajunsese în doi ani la peste 1.000 de volume.
Toate rãspunsurile învãþãtorilor ºi preoþilor, directori de ºcoli, cuprindeau mari
mulþumiri pentru Domnia ta. Pe baza acestui material, þi-am înaintat un raport în
vara anului 1926.
Aceastã mãrturisire sunt gata sã o repet sub prestare de jurãmânt în faþa
oricãrui for.
Te rog sã primeºti expresiunea celor mai alese sentimente de stimã.
(ss) Tudor Teodorescu-Braniºte
451
ANEXA NR. 13
Din cartea prof. Nicolae Iorga „O viaþã de om” (1934)
Cartea de sintezã scrisã la Iaºi pentru Librãria Hachette, ºi dictatã apoi

prietenului meu Stahl, zãbovea. Librãria francezã, foarte îmbulzitã, cerea o
reducere de text care nu se putea face. Bancherul Blank, pe care-l preocupa
atunci chestii culturale, ca întemeierea unui Teatru popular, condus de mine,
care a pierit, dupã lungi sforþãri, pentru cã n-a fost înþeles, dar nu fãrã sã reveleze
artiºti ca un Galboreanu, un Finþi, o Piacentini, a oferit tipãrirea integralã a
acestei „Histoire des Roumains et de leur civilisation”, care, din nenorocire, a fost
lucratã la Paris prin îngrijirea bizarului româno-francez Adrian Le Corbeau, fãrã
corectura mea, ºi în seama cutãrui funcþionar al unei case de editurã, incapabil
de a o rãspândi în ajunul falimentului sãu. O nouã ediþie a fost datã apoi în
tipografia cumpãratã la Viena de dl. Blank. Pentru unele suflete bune, am apãrut
imediat ca naþionalistul trãdãtor pe care-l cumpãrase banca – ºi nu-mi
rezervasem mãcar drepturi de autor … Calomnia, scârboasã, a fost strigatã ºi în
Camerã ºi colportatã prin ziare care nu se dau înapoi de la nicio miºelie, iar
pedeapasa prin justiþie nu se poate cãpãta la noi (pag. 9-10).
M-am împãrtãºit ºi eu larg de neplãcerile, de la cea mai de jos calomnie la

cea mai grosolanã insultã, care trebuia sã atingã pe oricine þinea la ordinea ºi la
numele bun al þãrii, ca ºi pe orice profesor ºi educator cu simþul rãspunderii sale.
Anunþasem o conferinþã la Ateneu, în legãturã, cred, cu Unirea Principatelor, ºi,
cum orice era pretext de noi demonstraþii pentru gonirea din Universitate a
evreilor, care trebuie întrecuþi, nu excluºi contra dreptului lor de cetãþeni, s-au
luat mãsuri pentru ca scandalul sã nu se mute din stradã în sala de lecturã. Cei ce
aºteptau afarã, „studenþi” de prin licee ºi din suburbii, au fost înºtiinþaþi de oameni
de treabã cã eu am ordonat sã nu fie primiþi. Erau acolo în faþa Ateneului câteva
mii de tineri exaltaþi, care nu ºtiau nici de ce e vorba, nici cu cine au de a face,
cãci, desigur, nu-mi ascultaserã niciun curs ºi nu-mi citiserã nicio paginã. Am fost
salutat la ieºire cu obiºnuitele huiduieli prin care se vãdea o conºtiinþã patrioticã
treazã ºi o vitejie în masã. Cel care mã întovãrãºea, speriat, îmi dãdu sfatul de a
apuca pe o strãdiþã lateralã; dispreþuind acest îndemn de laºitate prin care se
încurajeazã toate impertinenþele, am mers drept la „adversarii mei nevârstnici” ºi
i-am întrebat dacã au ceva sã-mi spunã, iar, dupã tãcerea în care aºteptau sã-mi
întorc spatele pentru a mã huidui din nou ca pe cel mai rãu dintre români – erau
sã descopere ºi suma cu care m-am vândut bancherului Blank, pe care l-am
vãzut, pentru scopuri de culturã ºi interese de schimb ale ºcolii din Franþa, de trei
ori în viaþa mea –, le-am spus atâta: „Ferice de pãrinþii care au astfel de copii”.
Dar, întors acasã, am declarat în scris ministrului de Instrucþie, colonel dr.
Angelescu, cã nu înþeleg a mai rãmâne profesorul unui astfel de tineret.
Preferam sã-mi iau pensia ºi sã adaug câºtigul modest al unor cursuri libere
(pag. 89-90).
Faþã de asemenea manifestãri bolnãvicioase, atitudinea mea va rãmâne
neschimbatã. În faþa neputinþei sau relei voinþe a oficialilor, care-ºi fãceau ºi mai
departe calculele lor greºite ºi nu îndrãzneau un gest energic faþã de conspiraþie
ca ºi faþã de demagogie, acum singurele forþe vii, într-o þarã de politicã moleºitã ºi
interesatã, continuam o dezaprobare fãþiºã, publicã, hotãrâtã, care nu putea
decât sã-mi câºtige uri ce vor fierbe multã vreme în jurul meu ºi pe care le voi
452
dispreþui pînã la capãt. Ele se manifestau prin calomnii strecurate în mizerabile

foi de înteþire, afirmându-se de oameni fãrã conºtiinþã ºi repetându-se de mulþi
oameni fãrã minte cã eu, care totdeauna mi-am þinut casa, ºi, pe alãturi,
tipografia, fãrã câºtig, Dumnezeu ºtie cum, am luat bani, bani mulþi, de la evreii
cãrora m-aº fi aservit, ºi se specificã ºi de la tribuna Camerei, nu numai de dl.
Cuza, dar ºi de pasiunea de a pârî ºi de a urmãri pe adversari a d-lui Madgearu,
adevãrat Fouquier-Tinville al iacobinismului român, cã dl. Blank tânãrul mi-a
plãtit „Istoria Românilor” în limba francezã ºi cã l-am fãcut sã întreþinã la studiile
de inginerie pe fiul meu Mircea, pe lângã alte afaceri neºtiute ºi, desigur,
deosebite de ale politicienilor oneºti, care, fãrã competenþã financiarã, erau în
Comitetul acelei bãnci. În zadar se rãspundea limpede, la orice nou atac, cã
lucrarea francezã fusese cerutã de bancã pentru a o edita fãrã a-mi prevedea
nicio platã, cã fiul meu era liber sã-ºi angajeze serviciile viitoare la orice
întreprindere onestã, cã ªcolii de la Fontenay aceeaºi bancã îi dãduse doar ei,
acestei ºcoli de Stat ºi nu mie, mobilierul extrem de modest al unei singure odãi,
cã la Teatrul Popular, întemeiat de d-l. Blank pentru a pierde un milion, eu nu
eram decât preºedintele gratuit al Consiliului de Administraþie, din singura
dorinþã de a-i da ºi de a-i pãstra o bunã direcþie culturalã (pag. 92-93).
453
454
CAPITOLUL V
EMIL OTTULESCU, VIRGIL VENIAMIN,

CONCLUZIUNI SCRISE DEPUSE PENTRU
NICOLAE TABACOVICI ªI INGINER ALEXANDRU GARVIN
ÎN APELUL FÃCUT CONTRA DECIZIUNII
MINISTERULUI DE FINANÞE NR. 10.082
DIN 5 APRILIE 1941
455
456
CONCLUZIUNI SCRISE
DEPUSE PENTRU NICOLAE TABACOVICI,
MOªTENITORII SOEPKEZ ªI INGINER ALEXANDRU GARVIN,
ÎN APELUL FÃCUT CONTRA
DECIZIUNII MINISTERULUI DE FINANÞE
NR. 10082 DIN 5 APRILIE 1941
Ministerul de Finanþe, prin deciziunea din 5 aprilie 1941, datã pe baza

raportului nr. 146 din 23 decembrie 1940 al Comisiunii însãrcinatã sã ancheteze
operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora acel Minister a rãscumpãrat portofoliul de
efecte aflat la Banca Naþionalã a României, precum ºi condiþiunile fixate sau
convenþiunile încheiate pentru realizarea acestor efecte, funcþionând în baza art.
1 din decretul-lege nr. 584 din 10 martie 1941, a obligat pe Banca Marmorosch, &
Co. SA, împreunã cu d-nii Aristide Blank, N. Tabacovici, moºtenitorii defunctului
Richard Soepkez, ºi ing. Alexandru Garvin sã plãteascã, în mod solidar, suma de
Lei 828.280.403, reprezentând, în concepþiunea Comisiunii de Anchetã,
prejudiciul Statului.
Nu ne vom ocupa de situaþiunea Bãncii Blank. Ne vom referi, în dorinþa de

a nu lungi aceste note, la concluziunile bãncii, bineînþeles în mãsura în care ele
nu vor fi contrazise în cele ce vor urma.
A. EXAMENUL ÎN DREPT AL RÃSPUNDERII CONDUCÃTORILOR
I. Rãspunderea conducãtorilor nu poate fi examinatã decât în cadrul

principiilor de drept comun.
Legea din 11 octombrie 1940, ca ºi legea modificatoare din 10 martie

1941, nu a derogat de la aceste principii. O asemenea importantã derogare, prin
crearea unei responsabilitãþi ale cãrei temeiuri nici n-au putut fi indicate, nu s-ar
putea concepe decât printr-o dispoziþiune categoricã. O atare dispoziþiune nu
existã. Legea din 1940 se mulþumeºte sã instituie o comisiune de anchetã ºi sã
fixeze reguli de competenþã ºi procedurã.
Legea stabileºte obiectul anchetei, cum ºi obiectul judecãþii. Ea
determinã competenþa Comisiunii de Anchetã ºi a instanþelor de judecatã.
Legea aratã persoanele ce urmeazã a fi anchetate, adicã persoanele
care pot fi declarate în principiu responsabile, dar nu le declarã de drept
responsabile. Între persoanele ce pot fi în principiu responsabile, legea indicã ºi
pe conducãtori, dar nu stabileºte în contra lor o altã rãspundere decât
rãspunderea de drept comun întemeiatã pe prejudiciu ºi culpã. Legea dispune
sã se examineze ºi condiþiunile în care s-au fãcut operaþiunile pentru realizarea
debitelor, adicã dispune sã se examineze valabilitatea acestor convenþiuni din
punct de vedere legal.
Vom vedea cã chestiunea valabilitãþii convenþiunilor nu poate atrage vreo
rãspundere a conducãtorilor.
Legea instituie, deci, pentru conducãtori, o rãspundere întemeiatã pe
culpã, conform dreptului comun. Aºa a hotãrât chiar Comisiunea de Anchetã.
Art. 3 vorbeºte de fraude ºi grave prejudicii, deci are în vedere, cum s-a
recunoscut, numai fapte culpabile.
Dacã culpabilitatea este cerutã prin art. 3 pentru luarea unor simple
mãsuri de asigurare, a fortiori este necesarã pentru mãsura mai gravã a
condamnãrii (art. 5).
457
Dupã pãrerea pãrþii adverse: mãsuri de asigurare nu s-ar putea lua decât
contra celor culpabili, dar condamnarea s-ar putea întinde ºi la cei nevinovaþi;
Comisiunea ar fi chematã sã constate numai care sunt persoanele care au avut
conducerea institutelor de credit, sã stabileascã prejudiciul suferit de Stat ºi sã
condamne la reparare pe conducãtori, fãrã sã constate culpa; adicã rolul
comisiunii s-ar reduce la o simplã operaþiune contabilã. Ar fi o rãspundere „sui
generis”, sau „specialã”, cum a ºi fost numitã de reprezentanþii Statului. Nu s-a
arãtat însã în ce constã aceastã rãspundere specialã. Care este fundamentul ei
juridic? Se întemeiazã aceastã rãspundere pe culpã, sau este în funcþie numai
de existenþa unui prejudiciu? Iar dacã s-ar întemeia pe culpã, de ce ar fi
specialã? În ce constã derogarea de la dreptul comun? Care din elementele
dreptului comun nu ar fi cerute ºi de unde se deduce o asemenea afirmaþie?
Evident, asupra acestor chestiuni adversarii au pãstrat o elocventã ºi prudentã
tãcere. În dreptul nostru pozitiv nu existã decât rãspunderea contractualã ºi
delictualã. Rãspunderea pe bazã de risc, singura ce se mai cunoaºte în ºtiinþa
dreptului, este necunoscutã în dreptul nostru pozitiv (Mazeaud I, 363) ºi nici nu s-
ar putea concepe faþã de conducãtori, ci numai faþã de întreprinderile
economice, cãci ea se justificã pe riscul activitãþii economice (Mazeaud I, 347).
În concluziune, nu poate fi îndoialã cã legea din 1940 ºi 1941 nu a derogat
de la principiile dreptului comun.
II. Competenþa Comisiunii nu îmbrãþiºeazã însã toate operaþiunile ºi

faptele juridice.
Se susþine cã instanþa ar fi competentã sã condamne ºi pentru prejudiciul

ce ar fi suferit Statul din operaþiuni anterioare preluãrii portofoliului imobilizat,
operaþiuni ce nu au legãturã cu convenþia de preluare ºi, în orice caz, cu
prejudiciul Statului.
Aceastã susþinere se întemeiazã nu pe textele referitoare la competenþa
instanþei de judecatã, ci pe art. 1 al Legii din 1941, care se ocupã de competenþa
Competenþa acestei comisiuni spre deosebire de competenþa comisiunii
de judecatã ar putea ipotetic sã se întindã ºi la alte operaþiuni ºi lucrãri decât cele
pentru care s-au prevãzut rãspunderea pecuniarã a institutuelor de credit ºi
conducãtorilor, ancheta fiind necesarã ºi pentru sancþiuni de alt ordin, cu
caracter administrativ ºi disciplinar.
Dar, examinând chiar textul art. 1, referitor la competenþa Comisiunii de
Anchetã, deºi el nu se ocupã de competenþa comisiunii de judecatã, vedem cã
competenþa anchetatorilor este limitatã:
a) la convenþiunea de preluare (art. 1);
b) la convenþiile pentru realizarea debitelor (art. 1).
Expunerea de motive aratã precis în partea finalã cã este vorba de
prejudiciul rezultat din operaþiunea preluãrii ºi rãscumpãrãrii portofoliului
imobilizat, care singurã urmeazã a fi revizuitã.
Ministerul de Finanþe a încercat sã lãrgeascã competenþa comisiunii ºi la
actele de reescont, întemeindu-se pe art. 1 al legii, care vorbeºte: „de
operaþiunile în baza cãrora Ministerul de Finanþe a rãscumpãrat portofoliile de
efecte aflate la Banca Naþionalã, potrivit legii din 27 iunie 1930 ºi 1 aprilie 1936”.
Este vorba, deci, de operaþiile ºi lucrãrile pe baza cãrora Ministerul de
Finanþe a consimþit la convenþiunea de preluare, iar nu de operaþiuni ºi lucrãri pe
baza cãrora BNR a consimþit la reescont.
458
Nu se ancheteazã convenþiunile de reescont încheiate cu Banca

Naþionalã la care Statul nu este parte, ci numai operaþiunile ºi lucrãrile în baza
cãrora Ministerul de Finanþe a fãcut rãscumpãrarea potrivit legii din 1930.
Se examineazã numai operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora s-a fãcut
rãscumpãrarea potrivit legii din 27 iunie 1930, ceea ce înseamnã cã se
examineazã dacã operaþiunea de reescont s-a fãcut cu respectarea acestei legi.
Acest examen implicã evident ºi examenul operaþiunilor ºi lucrãrilor de
bazã, adicã a actelor preliminare încheierii convenþiunilor de preluare
(precontractuale), în scopul stabilirii valabilitãþii acestor condiþiuni.
Legea mai vorbeºte ºi de condiþiunile fixate, dar nu în operaþiunile de
reescont ºi nici mãcar în operaþiunea de preluare (cesiunii de portofoliu), ci
numai în convenþiunile încheiate pentru realizarea debitelor.
Textul art. 1 este categoric.
În consecinþã, toate faptele pretins delictuoase invocate în legãturã cu
convenþiunea de reescont nu intrã în competenþa comisiunii de judecatã.
III. Deciziunea Comisiunii de Judecatã nu reþine ºi nu condamnã decât la

repararea prejudiciului suferit din preluarea portofoliului ºi din scoaterea din
obligo.
Ea condamnã ºi la plata dobânzilor de la scadenþa poliþelor ºi creanþelor
(vezi dispozitivul deciziunii 10.082 din 5 aprilie 1941).
Reiese cã prima instanþã de judecatã nu ºi-a arogat o altã competenþã ºi,
în orice caz, nu a reþinut decât operaþiunea preluãrii ºi a scoaterii din obligo.
Aceasta a fost cauza judecatã, reþinutã din prima instanþã.
Ministerul nu a fãcut apel, astfel cã judecata nu se poate purta în instanþa
de apel asupra unei alte cauze juridice.
IV. Clasând învinuirile ce se aduc conducãtorilor, vedem cã ele se referã:

a) la fapte de gestiune anterioare reescontãrii portofoliului Bãncii Blank de
cãtre BNR, ºi fãrã nicio legãturã cu aceastã reescontare;
b) la fapte în legãturã cu operaþiunea reescontãrii acestui portofoliu la
BNR, ºi chiar la fapte ce privesc scontãrile fãcute de Banca Industrialã la Banca
Blank;
c) la fapte în legãturã cu operaþiunea preluãrii portofoliului de cãtre Stat;
d) la fapte în legãturã cu convenþiile încheiate pentru realizarea debitelor;
e) la legalitatea intrinsecã a operaþiunilor.
De la început, trebuie sã excludem din discuþiune, în ceea ce priveºte pe

conducãtori:
a) toate învinuriile privind fapte de gestiune anterioare preluãrii
portofoliului începând din anul 1923, invocate numai în scopul creerii unei
atmosfere defavorabile.
Aceste fapte, care privesc modul de conducere al bãncii, sunt strãine de
acest proces. De ele nu se ocupã nici legea, nici expunerea de motive. Ele nici nu
au fost reþinute de Comisiune. Ele ar putea, dacã ar exista, atrage
responsabilitatea conducãtorilor faþã de Institutul de Credit ºi de acþionari, dar nu
faþã de creditori, ºi, în orice caz, nu faþã de creditorii posteriori. Niciun principiu nu
le îngãduie a discuta acele fapte, care nu au nicio legãturã cu prejudiciul ce
pretind cã au suferit.
b) Toate învinuiurile privind legalitatea intrinsecã.
Dacã vreun act juridic sau vreo convenþiune a fost ilegal încheiatã, ea ar
459
putea fi anulatã dupã principiile dreptului comun. Legea nu a prevãzut nimic în

aceastã privinþã, lãsând ca chestiunea sã fie examinatã de Comisiunea de
Judecatã. Ea s-a ocupat special numai de repararea prejudiciului, bineînþeles
faþã de cei în sarcina cãrora se poate pune un fapt culpabil în legãturã cu
prejudiciul (art. 3).
O rãspundere bazatã pe ilegalitate se poate concepe faþã de Banca
Blank, dar nu faþã de conducãtori, care nu pot fi fãcuþi rãspunzãtori de ilegalitãþile
comise cu ocaziunea reescontului sau a preluãrii, a convenþiunilor ulterioare
scoaterii din obligo.
c) Toate învinuirile în legãturã cu operaþiunea reescontãrii.

Ele nu pot fi invocate de Stat, nu numai pentru cã comisiunea este
incompetentã, dar ºi pentru cã Statul nu e parte în aceastã operaþiune cu
caracter convenþional.
Nu trebuie sã uitãm cã Statul intrã în scenã în momentul preluãrii. Atunci
el devine creditorul Bãncii Blank, cãci numai de atunci a putut fi prejudiciat,
numai atunci se poate vorbi de o rãspundere a Bãncii Blank faþã de Stat ºi a
fortiori de o rãspundere a conducãtorilor. Dar de aceastã chestiune ne vom
ocupa ulterior.
V. Caracterul rãspunderii conducãtorilor.

Conducãtorii erau mandatari. Ei nu au lucrat personal, ci în calitate de
mandatari. Rãspunderea Bãncii Blank, parte în convenþiunea de reescont, poate
fi, în principiu, contractualã, dacã faptele imputate privesc executarea unei
convenþiuni, sau dacã prin anularea unei convenþiuni ulterioare Banca Blank ar
rãmâne debitoare cãtre Stat pe baza convenþiunii de preluare. Rãspunderea
poate fi ºi delictualã dacã ar privi fapte precontractuale, în special dacã
convenþiile nu ar fi valabile.
Aceastã rãspundere delictualã pentru faptele precontractuale convenþiei
de reescont, vom arãta cã nu poate exista decât faþã de Banca Naþionalã.
1. Conducãtorii nu pot fi responsabili contractual, nici pentru încheierea
contractului, nici pentru executarea lui, ºi nici delictual pentru fapte
precontractuale, cãci ei sunt strãini de contract ºi nu au lucrat în nume personal,
nici la încheierea, nici la executarea contractului, ci în calitate de mandatari, ºi
mandatarul nu rãspunde personal dacã a lucrat în limitele mandatului. Numai
dacã a depãºit mandatul sau dacã în executarea mandatului s-a fãcut culpabil de
fapte personale ºi autonome (art. 1.545 C.Civ.). Aºa a hotãrât Înalta Curte
Francezã în decizia din 5 noiembrie 1877 (D. 1.880 1. 79,25), iunie 1889 (D. 90 1.
151). Aºa sunt principiile. Aºa a hotãrât ºi Înalta noastrã Curte de Casaþie
românã (Decizia nr. 1.590 din 5 octombrie 1937, „Pandectele Sãptãmânale”
1938, pag. 10, anexa 1).
Imputãrile aduse conducãtorilor în legãturã cu operaþiunea de reescont
nu privesc fapte persoanle. Ei sunt acuzaþi cã au pus stãruinþã pentru reescont,
dar stãruinþele, dacã le-ar fi fãcut, nu le-au fãcut în numele lor, ci în numele Bãncii
Blank, fãrã sã se facã culpabili de un fapt personal ºi autonom.
În fine, conducãtorii nu pot rãspunde de eventualele vicii ale
convenþiunilor. Dacã convenþiunile sunt viciate din punct de vedere legal, nu
vorbim de viciile de consimþãmânt ci numai de cele de formã sau de capacitate
sunt oare responsabili conducãtorii? Ei nu sunt parte la convenþie.
Nerespectarea, de exemplu, din partea Bãncii Naþionale a României, a
condiþiilor statutare la facerea reescontului, neîndeplinirea, spre exemplu, a
460
condiþiunilor de formã, precum: depãºirea plafonului de reescont admis de

Banca Naþionalã, primirea de cãtre aceasta a unor efecte ce nu intrã în categoria
celor prevãzute de art. 2, sau preluarea unor asemenea efecte peste suma
alocatã prin legea din 1930, sau lipsa avizului comisiunii instituite de legea din
1930, ca ºi lipsa unei ratificãri a Consiliului de Miniºtri, sunt vicii de formã ce
privesc legalitatea convenþiunilor încheiate. Ele pot duce, dacã existã, la
anulare, la daune eventual între pãrþi, dar ele nu pot fi puse în sarcina
mandatarilor Bãncii Blank, cãci ele nu constituie fapte personale ºi autonome ale
acestora. Aceste lipsuri sunt imputabile celor în interesul cãrora erau prevãzute
condiþiunile de formã sau de capacitate. Ele pot duce la anulare, ipotetic la daune
între pãrþi, dar niciodatã faþã de persona mandatarului.
VI. Faptele personale care atrag rãspunderea conducãtorilor

Am arãtat cã conducãtorii nu ar putea rãspunde în principiu decât
delictual ºi numai pentru fapte personale, autonome. Rãmâne sã vedem dacã
orice fapt al conducãtorilor, chiar dacã l-am considera personal, atrage
rãspunderea lor.
Imputaþiunile aduse privesc încheierea unor convenþiuni, în special a
convenþiunii de reescont, cãci numai în legãturã cu aceastã convenþiune s-a
putut articula, nu dovedi, o vinã. Se pretinde cã reescontul s-a fãcut numai prin
intervenþia conducãtorilor; BNR ar fi fost înºelatã ºi prejudiciul ar decurge din
încheierea convenþiunii de reescont.
Bineînþeles, dacã convenþiunea de reescont s-a încheiat prin vina
conducãtorilor, atunci ei ar fi culpabili de dol ºi ar fi rãspunzãtori, dacã dolul a fost
determinant.
Trebuie însã sã li se impute fapte de asemenea naturã, încât sã reiasã cã
numai graþie acestor fapte cu caracter de manopere s-a încheiat convenþia.
Dacã Banca Blank ºi eventual conducãtorii, ca terþi, s-au fãcut vinovaþi de
anume fapte, care însã nu au avut influenþã asupra încheierii convenþiunii, ei nu
au nicio rãspundere.
Asemenea fapte nu ar putea duce nici la anularea convenþiunilor, nici la
daune, din moment ce este stabilit cã ele nu au influenþat încheierea
convenþiunilor.
Doctrina admite cã simplele minciuni care n-au determinat încheierea
contractului, nu pot deschide nicio acþiune în anulare pentru dol, nicio acþiune în
daune. Dolul nu duce la rãspundere, anulare sau daune, dacã nu a fost
determinant. Apoi faptele contractanþilor, sau ale terþilor în legãturã cu încheierea
unei convenþiuni, se apreciazã subiectiv, în raport cu persoana ce se pretinde
înºelatã. (Savatier I, 116).
O atitudine dubioasã, ºi cu atât mai mult abstenþiunea de care a vorbit
onor. reprezentantul Statului, nu e dolosivã faþã de o persoanã normal capabilã
de a controla informaþiunile date, de a controla situaþiunea ce n-ar fi fost
semnalatã ºi nu poate deschide nici calea anulãrii, nici calea acþiunii în daune
(Savatier I, 116). Aplicând aceste principii la speþã ºi rãsfoind puþin dosarul, citind
declaraþiunile d-lui Auboin, consilierul tehnic pe lângã BNR, depoziþiunile de
martori etc., rãmânem surprinºi cum se poate pretinde cã o instituþie
eminamente capabilã ca BNR a fost înºelatã ºi cã reescontul nu s-ar fi fãcut dacã
conducãtorii n-ar fi indus-o în eroare, dacã ei n-ar fi stãruit, dacã n-ar fi fãcut,
dacã n-ar fi înfãþiºat o situaþiune inexactã? Lãsând de o parte inexactitatea
afirmaþiunilor ce se fac, rãmânem surprinºi cum se poate vorbi de culpa
conducãtorilor, când reescontul în perioada criticã din 1930 ºi 1931 a fost fãcut
461
de comun acord cu Statul, în deplinã cunoºtinþã de cauzã a situaþiunii ºi a

bonitãþii efectelor ºi a condiþiunilor statutare.
În concluziune, faptele invocate sunt neconcludente, cãci ele nu sunt
constitutive de dol ºi nu au determinat încheierea convenþiunii de reescont.
VII. Statul are calitatea de a discuta rãspunderea conducãtorilor,

rezultând din faptele ce li se imputã în legãturã cu convenþiunea de reescont?
Admiþând ipotetic cã convenþiunea de reescont la care Statul nu este
parte s-ar fi încheiat prin dolul conducãtorilor, BNR, victima manoperelor
dolosive, ar fi avut la dispoziþiunhe o acþiune în anulare pentru dol contra Bãncii
Blank, ca parte contractantã, sau o acþiune în daune, dacã nu voia sã anuleze
convenþiunea ºi, deosebit, o acþiune în daune contra conducãtorilor, ca terþi
culpabili. BNR nu s-a considerat înºelatã ºi n-a uzat de niciuna din aceste acþiuni.
Convenþiunea s-a executat ºi s-a confirmat printr-o serie continuã de acte, care
n-ar permite sã se mai exercite azi asemenea acþiuni. Pentru ca Statul sã-ºi
întemeieze prejudiciul pe pretinse manopere ale Bãncii Blank ºi ale
conducãtorilor, cu ocaziunea reescontãrii, trebuie ca aceastã acþiune, nãscutã în
persoana BNR ºi aflatã în patrimoniul acesteia, ca parte contractantã în
convenþiunea de reescont, sã fi trecut în patrimoniul Statului. O asemenea
transmisiune e posibilã ºi a avut oare loc?
Doctrina ne aratã cã o acþiune delictualã se transmite ca orice altã acþiune
prin modurile cu titlul universal sau particular cunoscute. Pentru ca Statul sã
exercite aceastã acþiune trebuie sã dovedeascã cã ea a trecut în patrimoniul sãu
prin unul din mijloacele de dobândire cunoscute.
Statul a dobândit creanþa Bãncii Blank prin actul de preluare a
portofoliului, care este din punct de vedere juridic un act de cesiune. Aceastã
cesiune a transmis oare Statului, alãturi de creanþa ce a dobândit, acþiunea în
anulare a convenþiunii de reescont din care deriva creanþa, cum ºi acþiunea în
daune contra bãncii ºi a conducãtorilor?
Art. 1.396 C.Civ. aratã cã vânzarea sau cesiunea unei creanþe cuprinde
accesoriile creanþei ca: gaj, cauþiune, ipotecã.
Acþiunea în anulare sau cea în daune nu sunt accesorii ale creanþei. Ceea
ce se transmite e creanþa cu mijloacele de realizare. Doctrina admite cã nu se
transmit nici mãcar acþiunile în nulitate sau resciziune a convenþiunii din care
derivã creanþa (Aubry ºi Rau ed. V-a vol. V, pag. 359 bis, pag. 223, text ºi nota
49).
Dacã acþiunea în anulare ºi în daune nu se transmite cesionarului unei
creanþe prin convenþia de cesiune contra pãrþii cu care s-a încheiat contractul din
care derivã creanþa cedatã, a fortiori o asemenea cesiune nu transmite acþiunile
acþiunile în daune contra terþilor culpabili de a fi provocat încheierea convenþiunii
din care derivã creanþa, acþiune care are cu totul un alt fundament juridic.
Cesiunea portofoliului priveºte creanþa nãscutã din raporturi
contractuale, raporturi de care conducãtorii sunt strãini.
Ea nu ar putea sã se întindã la acþiunile ce nu rezultã din aceste raporturi
contractuale. Zadarnic, deci, încearcã Statul sã punã în discuþiune imputaþiuni
care n-au nicio legãturã cu drepturile sale. Zadarnic cautã sã exercite acþiuni
bazate pe cauze anterioare, fãrã legãturã cu prejudiciul ce zice cã a suferit,
acþiuni care n-au fost în patrimoniul sãu ºi care n-au trecut în acest patrimoniu.
Statul nu trebuie sã uite cã nu poate discuta decât faptele ulterioare sau
concomitente cu dobândirea calitãþii de creditor.
Principiile elementare nu admit ca un creditor sã discute actele anterioare
462
existenþei creanþei sale.

Aceastã soluþiune, admisã pentru exerciþiul acþiunii pauliene, întemeiatã
pe acte frauduloase (Aubry et Rau ed. V-a, vol IV, par. 313, pag. 220 Baudry
Lacantinerie 12, pag. 687) trebuie a fortiori admisã când este vorba de fapte ce
nu îmbracã un caracter fraudulos. Numai averea prezentã ºi viitoare constituie
gajul creditorilor (art. 17.188), care nu pot discuta acte anterioare ce au putut
duce la o micºorare a patrimoniului anterior.
VIII. Raportul de cauzalitate

Iatã o chestiune esenþialã în stabilirea culpei delictuale, de care nici
Comisiunea de Anchetã, nici adversarii, nu s-au ocupat.
Orice prejudiciu are la baza sa un ºir nesfârºit de cauze. Acest ºir nesfârºit
de cauze, care, cum zice Savatier, creºte în progresiune geometricã, cu cât ne
urcãm mai departe în trecut, trebuie limitat. (Savatier 2, 457). Problema aceasta,
a limitãrii acestor condiþiuni, din care numai unele au caracter real de cauzã, este
problema cauzalitãþii directe (Savatier II, 457.).
Într-o teorie, împrumutatã din Germania, a echivalenþei condiþiunilor,
teoria lui von Buri, de care Mazeaud zice cã este extrem de complicatã, se
admite echivalenþa condiþiunilor.
Fiecare condiþiune poate fi privitã drept cauza prejudiciului, cu o singurã
condiþiune: ca ea sã fie cauza necesarã (Savatier II, 468).
Aplicând aceastã teorie, care vom vedea cã este repudiatã de
jurisprudenþa francezã, nu putem reþine decât cauza sine qua non sau cauza
necesarã.
Din expunerea faptelor, s-a putut vedea cã Banca Blank nu era
insolvabilã.
Ea a putut face faþã 100% concordatului. La un pasiv de 2 miliarde
(exceptându-se creanþele BNR care au avut garanþii speciale), Banca Blank a
avut creditori de 2 miliarde, pe care i-a achitat aproape în întregime ºi activul
rãmas e mult mai important decât creanþele încã neachitate. Inspectorul BNR
Nestorescu, cu raportul sãu din 30 octombrie 1931, aratã un excedent de activ la
concordat de 359.999.059 lei.
Dacã n-ar fi avut loc operaþiunea scoaterii din obligo, Statul ar fi fost
achitat dacã nu în întregime, dar în proporþie de cel puþin 90%.
Dacã Statul rãmânea creditorul bãncii, pasivul s-ar fi mãrit cu circa un
miliard, dar se mãrea ºi activul cel puþin cu 600 milioane, valoarea diferitelor
bunuri date în platã (v. Rapoartele de expertizã).
A intervenit însã operaþiunea de scoatere din obligo, care a dus la
neverificarea creanþelor Statului. Statul a rãmas astfel numai creditorul
emitenþilor efectelor cedate, iar privilegiul concordator a fost limitat la creditorii
verificaþi. De aici derivã prejudiciul. Aceste acte sunt cauza necesarã a
prejudiciului. Inutil sã mergem mai departe.
S-a zis cã achitarea creditorilor s-a fãcut numai prin livretele de depuneri.
Curioasã achitare prin care un creditor ar cãpãta un livret de depunere,
deci ar rãmâne tot creditor, când livretele de depuneri au servit nu pentru
achitarea creditorilor de cãtre bancã, ci pentru achitarea de cãtre debitorii bãncii,
cumpãrãtori ai acestor livrete, a creanþelor ce banca avea contra lor.
S-a zis cã aceste fapte culpabile ale Statului nu pot justifica o exonerare
de rãspundere a Bãncii Blank, ci a conducãtorilor ei, care ar rãmâne responsabili
chiar dacã prejudiciul ar fi evitat, citându-se, în acest scop, dintr-o revistã
„Gazeta Tribunalelor”, o deciziune a Curþi de Casaþie SI cu nr. 305/1941 (Anexa 1
463
bis). Aceastã deciziune nu examineazã chestiunea cauzalitãþii, ci cu totul altã

problemã.
Se reclamã o daunã, derivând din inundarea unei case produsã de niºte
lucrãri de canalizare ale Primãriei. Primãria se apãra, arãtând cã reclamantul ar fi
putut evita dauna în momentul când s-a produs. Înalta Curte a judecat cã
rãspunderea rãmâne angajatã chiar în acest caz. Nu s-a discutat, deci, câtuºi de
puþin, chestiunea raportului de cauzalitate.
Dar teoria echivalenþei condiþiunilor a fost respinsã de jurisprundenþa
francezã. Casaþia francezã a stabilit alt principiu, acela al cauzei directe (Cas. 20
mai 35 D. Hebd. 1935, pag. 394; Savatier II, p. 468 r. Prejudiciul direct este, dupã
Savatier, acel pe care culpa putea sã-l producã în mod normal (Savatier II, 468 ºi
471, p. 24).
Rezultã de aici o limitare de rãspunderi, numai la faptele care ar putea
duce la previziunea daunei, dar numai a daunei astfel cum s-a produs. Dacã
faptul imputat putea produce o daunã, dar, în realitate o altã daunã, sau o daunã
ce s-ar fi produs în alte condiþiuni decât aceea în care s-a produs, el nu mai are un
caracter de cauzalitate normalã ºi deci nu mai poate servi ca fundament al unei
acþiuni de responsabilitate (Savatier II, 471 pag. 24).
Savatier dã un exemplu foarte edificator. O persoanã sapã o groapã ºi nu
ia nicio mãsurã de protecþie în favoarea trecãtorilor.
Din acest fapt putea rezulta o daunã pentru trecãtori, normalã ºi
previzibilã. Iatã însã cã un trecãtor, îmbrâncit de altul, cade în groapã. Sãparea
groapei nu mai pare, în acest caz, ca o cauzã normalã ºi directã, cãci o
asemenea daunã nu era normal previzibilã (Savatier II, 477).
Un alt exemplu, dat tot de Savatier, este acel al unui accident provocat de
o tamponare anterioarã a unui automobil.
Primul accident de drum determinã strângerea unor curioºi; de aici o
blocare a drumului, care provoacã accidentul al doilea.
În ambele cazuri a jurisprudenþelor citate, a existat o culpã din partea celui
ce a sãpat groapa în primul exemplu, din partea celui ce a provocat primul
accident de automobil, în al doilea exmplu.
Aceastã culpã, chiar dacã a fost condiþiunea (cauza) necesarã a
accidentelor, n-a fost însã cauza directã.
În ambele cazuri, faptul anormal, care trãgea dintr-o culpã consecinþe
inadecvate, era culpa altei persoane.
Numai aceastã din urmã culpã este direct cauzalã (Savatier II, 477).
Se întâmplã câte o datã ca între cauzele faptului prejudiciabil sã intervinã
însãºi culpa victimei. Doctrina ºi jurisprudenþa împarte în acest caz
responsabilitatea.
Se întâmplã însã cazuri când faptele culpabile ale agentului victimei ºi
deci ºi daunele, nu se suprapun, adicã atunci când victima comite, ulterior, un
fapt care-i atrage responsabilitatea. În acest caz, dânsa va suporta întreg
prejudiciul datorat direct culpei sale (Savatier II, 348).
Dacã aplicãm aceste principii la speþã, ne dãm uºor seama cã faptele
invocate în preajma reescontului n-au nicio legãturã de cauzalitate cu prejudiciul
suferit de o persoanã care nici n-a fost parte în aceste convenþiuni. Aceste fapte
de ar fi existat, ar fi putut crea o rãspundere pe baza unui raport de cauzalitate cu
ºi faþã de BNR.
Nu aceste fapte au produs însã prejudiciul faþã de Stat. Statul devine
creditor pe cale contractualã, pe baza unei legi, printr-o convenþiune încheiatã în
conformitate cu aceastã lege peste capul institutelor de credit, în scopul superior
464
al ajutorãrii creditului, primind efecte alese de dânsul în acord cu BNR.

Convenþia se încheie fãrã a se putea articula vreun fapt culpabil contra
conducãtorilor. Chiar pe baza acestei convenþii, care are drept cauzã legea, iar
nu delictul conducãtorilor, Statul nu ar fi avut pagube. Banca ar fi putut plãti ºi
eventual ar fi putut invoca art. 32 al Legii Conversiunii, care s-a zis cã a fost fãcut
pentru Banca Blank, deºi Banca Blank n-a uzat de dispoziþiunile acestui articol.
Statul însã, în mod voluntar, scoate banca din obligo. Bine sau rãu, aceasta nu
priveºte pe conducãtori. De aici o seamã de consecinþe: imposibilitatea verificãrii
creanþelor, verificarea numai a celorlalþi creditori, care au primit în garanþie
întregul patrimoniu al Bãncii Blank, rãmânerea Statului, în ipoteza anulãrii
scoaterii din obligo, fãrã aceastã garanþie patrimonialã.
Dar toate aceste fapte ar urma sã rãspundã conducãtorii, pentru cã ar fi
fãcut acte de gestiune culpabilã înainte de preluarea portofoliului, pentru cã ar fi
stãruit sã se facã reescontul la Institutul de Emisiune, deºi toate aceste fapte,
chiar de ar fi putut cauza o daunã, nu au nicio legãturã directã cu prejudiciul ce
Statul pretinde a fi suferit?
În antecedentele faptului care a cauzat prejudiciul Statului am întâlnit –
ipotetic – un fapt îndepãrtat al conducãtorilor ºi un fapt apropiat al victimei
(scoaterea din obligo º.a.).
Faptul conducãtorilor ar fi putut, dacã ar fi existat, sã provoace o daunã
Bãncii Naþionale. Iatã un fapt previzibil.
Nu aceastã daunã se invocã de Stat, ci o daunã rezultând din fapte
ulterioare: preluarea portofoliului ºi alegerea cambiilor, neverificarea la
concordat, scoaterea din obligo; adicã din fapte ale Statului însuºi; ale victimei,
fapte ce nu se suprapun cu faptele imputate conducãtorilor.
Dauna pretinsã este, deci, alta decât aceea ce se pretinde cã a fost
provocatã de conducãtori.
Ea se produce în alte condiþiuni.
Dacã Statul nu alegea efectele cum le-a ales, dacã nu scotea banca din
obligo, dacã nu renunþa sã se verifice la concordat, avea, desigur, de unde sã se
despãgubeascã.
Alegând efectele cum le-a ales, scoþând banca din obligo, neverificându-
se la concordat, lãsând banca sã devinã insolvabilã faþã de creditori, care nu au
privilegiul ºi garanþiile concordatului, Statul ºi-a cauzat singur dauna pe care
acum o reclamã de la conducãtori. Aceastã daunã este alta decât aceea pe care
ar fi putut s-o reclame BNR. Ea s-a produs în alte condiþiuni. Ea nu era previzibilã
pentru conducãtori. Între ea ºi pretinsa culpã a conducãtorilor nu existã niciun
raport de cauzã necesarã ºi niciun raport de cauzã directã. Rãspunderea
conducãtorilor trebuie deci de plano înlãturatã, pe baza principiilor celor mai
elementare de drept. Încercarea de a stabili o rãspundere pe alte principii, nici
mãcar indicate, încercare nesprijinitã pe vreo bazã legalã, constituie cea mai
bunã mãrturisire a temeiniciei apãrãrilor ce am formulat în drept, care duc la
înlãturarea de plano a rãspunderii conducãtorilor.
IX. Prejudiciul
Dacã Statul a avut un prejudiciu de pe urma operaþiunii preluãrii
portofoliului Bãncii Blank, se pune întrebarea:
a) Cum trebuie evaluat prejudiciul?
b) Cine trebuie sã-l repare?
a) Evaluarea prejudiciului.
465
Evaluarea prejudiciului în teza susþinutã de Stat, a nulitãþii actului juridic

de cesiune a portofoliului Bãncii Blank, nu se poate face decât la valoarea de
astãzi.
Admiþând ipotetic cã s-ar fi cedat cambii ce nu îndeplineau condiþiunile
art. 1 al legii din 1930, consecinþa ar fi nulitatea convenþiei de preluare ºi,
bineînþeles, ºi a convenþiilor ulterioare (dare în platã, scoatere din obligo), care
au la bazã convenþia de preluare.
În acest caz, Statul neavând raport contractual cu Banca Blank, n-ar
putea reclama de la dânsa nimic pe baza de contract (cambii) ºi nici pe bazã de
delict, neexistând niciun fel de raport, chiar delictual, între Banca Blank ºi Stat, ci
numai între Banca Blank ºi BNR.
Tot ce ar putea pretinde Statul de la Banca Blank ar fi numai pe baza
principiilor îmbogãþirii fãrã cauzã, întrucât sumele debursate de Stat au profitat
Bãncii Blank prin diminuarea datoriei sale.
De o subrogaþiune cu ocaziunea plãþii fãcute de Stat BNR, nu s-ar putea
vorbi, cãci nu ne gãsim în niciunul din cazurile de subrogaþiune legalã prevãzute
de art. 1.103 c.civ., ºi nu s-a articulat existenþa unei subrogaþiuni convenþionale.
Rãmâne, deci, temeiul îmbogãþirii fãrã cauzã. Îmbogãþirea nu se
apreciazã însã în momentul când se produce, ci în momentul chemãrii în
judecatã, dupã unii autori, ºi chiar în momentul judecãþii, dupã alþii, pentru cã cel
îmbogãþit nu rãspunde decât în mãsura în care cealaltã parte s-a sãrãcit,
sãrãcire ce nu poate fi cunoscutã decât în momentul judecãþii. În acest sens
toatã doctrina ºi jurisprudenþa. Citãm: Planiol & Ripert VII 768, 753; Demoque III
170; Colin ºi Capitant II p. 479; Baudry ºi Barde 4 p. 2.849; Larombière art. 1.375,
nr. 13, Laurent nr. 340, Aubry ºi Rau VI ed 4, p. 247.
Obiectul acþiunii fiind limitat la suma cu care reclamantul a fost sãrãcit,
rezultã o deosebire esenþialã între acþiunea de in rem verso ca urmare a unui
contract ºi acþiunea nãscutã din contract.
Demoque (III, 170) citeazã cazul unei acþiuni de in rem verso îndreptatã
contra proprietarului pentru îngrãºãminte furnizate arendaºului ºi aratã cã o
asemenea acþiune numai excepþional va avea ca obiect o sumã egalã cu ceea
stiplatã în contact.
Prin urmare, Statul, care voieºte sã pãstreze bunurile dobândite pe baza
unor convenþii nule („Buzãu-Nehoiaºu”, „Cultura Naþionalã”), nu poate stabili
prejudiciul sãu decât în momentul reclamaþiunii. Atunci numai se poate vedea cu
cât s-a sãrãcit.
De la aceastã datã, curg ºi dobânzile (Planiol ºi Ripert VII 765). Or, s-a
vãzut cã în aceastã datã prejudiciul este aproape inexistent.
2. Dacã actul de cesiune al portofoliului este încã valabil, rãspunderea
Bãncii Blank nu poate fi decât contractualã, într-un asemenea caz nici nu se
poate vorbi de prejudiciu, cãci ceea ce se datoreazã de Institutul de Credit pe
bazã de contract, nu constituie o daunã, ci însuºi obiectul obligaþiunii.
Conducãtorii sunt însã þinuþi sã repare prejudiciul, iar nu sã îndeplineascã
obligaþiile contractuale ale mandantului lor.
Dacã scoaterea din obligo este valabilã, orice rãspundere a Bãncii Blank
este exclusã.
Dacã s-ar anula însã scoaterea din obligo ca ilegalã, Banca Blank ar
rãmâne obligatã nu delictual, ci tot pe bazã de contract, bineînþeles dacã n-ar fi
nulã, cum se pretinde, ºi convenþiunea de preluare. ªi în aceastã ipotezã ar fi în
discuþiune tot îndeplinirea unei obligaþii contractuale, iar nu repararea unui
prejudiciu.
466
b) Reparaþiunea prejudiciului
În ipoteza convenþiei de preluare, am arãtat cã rãspunderea Bãncii Blank
e limitatã la suma cu care Statul a fost sãrãcit în momentul judecãþii, iar nu în
momentul îmbogãþirii.
Conducãtorii nu pot fi þinuþi în acest caz rãspunzãtori, decât dacã ºi ei s-ar
fi îmbogãþit alãturi de Banca Blank, în dauna Statului.
În ipoteza valabilitãþii convenþiunii de preluare, conducãtorii n-ar putea fi
fãcuþi responsabili decât faþã de BNR ºi numai dacã aceastã convenþiune s-ar fi
încheiat prin dolul lor. Am arãtat însã cã nu se imputã mandanþilor niciun act, de
niciun fel, în legãturã cu convenþia de preluare sau cu convenþiile ulterioare.
Tocmai de aceea, Statul a încercat sã deplaseze responsabilitatea la acte
ce nu au nicio legãturã cu oparaþiunea preluãrii.
Iatã, deci, cã nici sub raportul prejudiciului, conducãtorii nu pot fi
condamnaþii.
B. EXAMENUL ÎN FAPT AL RÃSPUNDERII CONDUCÃTORILOR

BÃNCII BLANK
Raportul Comisiunii de Anchetã, în capitolul privitor la „organele de

conducere”, stabileºte:
1) cã responsabilitatea conducãtorilor nu existã decât în sarcina acelora
„cãrora li s-ar putea imputa o culpã efectivã” în operaþiile prevãzute de art. 1 al
decretului-lege din 12 octombrie 1940 ºi decretul-lege modificator din 10 martie
1940;
2) cã aceastã responsabilitate nu are a fi cercetatã cu privire la gestiunea
Bãncii Blank, ci numai privitor în operaþiunile ºi lucrãrile în baza cãrora Ministerul
de Finanþe a fãcut rãscumpãrarea portofoliului, precum ºi condiþiile fixate ºi
convenþiunile pentru realizarea efectelor respective.
În totalã contrazicere cu aceste premise, Comisiunea de Anchetã
stabileºte în fapt o responsabilitate pentru gestiune. Raportul sãu afirmã cã, din
depoziþiunile martorilor ªtefan Florescu, Constantin Cantuniari, C. Argetoianu,
C. Angelescu. M. Thanos, M. Spiratos, G. Crãciun, rezultã cã persoanele ce au
condus efectiv banca, având un rol determinant în operaþiunile de reescont,
preluare ºi încheiere a convenþiunilor, în afarã de d. Aristide Blank, au fost
defunctul Richard Soepkez ºi domnul Nicolae Tabacovici.
Totodatã, Comisiunea, considerând cã Banca Blank a creat Banca
Industrialã, numai în scopul de a-ºi asigura a doua semnãturã necesarã
reescontului la Banca Naþionalã a României, a cercetat care au fost conducãtorii
ºi al acestei instituþiuni de credit. Comisiunea a desprins pe inginerul Alexandru
Garvin, pe care pe baza aceloraºi depoziþii îl considerã singurul conducãtor
responsabil, ºi deºi Banca Industrialã ce se pretinde a o fi condus, nu a fost
introdusã în cauzã, totuºi ing. Garvin a fost condamnat în mod solidar cu sus
arãtaþii conducãtori ai Bãncii Blank.
Acuzaþiunile aduse acestor conducãtori în raportul Comisiunii de
Anchetã, ce afirmã a se întemeia pe depoziþiile aceloraºi martori sus-arãtaþi, sunt
urmãtoarele:
a) ei aveau conducerea efectivã a bãncii;
b) decideau volumul reescontului la BNR;
c) fãceau intervenþiuni ºi presiuni pentru obþinerea de credite exorbitante
de la Institutul de Emisiune;
467
d) stãruiau sã li se primeascã efecte, anterior respinse la reescont, efecte

ce nu erau statutare ºi nu aveau bonitate;
e) cunoºteau pretinsele manopere din bilanþuri, fãcute în scop de a induce
în eroare Statul ºi BNR.
Fãrã a reveni asupra contradicþiei de drept dintre premisele raportului ºi
acuzaþiunile formulate, care privesc nu numai operaþia preluãrii ºi convenþiilor
ulterioare, dar ºi gestiunea Bãncii Blank, vom arãta în cele ce urmeazã cã, din
depoziþiile de martori pe care se întemeiazã Comisiunea, nu rezultã niciunul din
faptele alegate ºi cã nici defunctul Soepkez, nici dl. Nicolae Tabacovici, nu au
avut în realitate conducerea efectivã a bãncii, ºi în orice caz nu au avut rolul
determinat în operaþiunile în discuþiune.
De altfel, observãm cã însuºi Comisiunea nu a avut un criteriu raþional de
determinare al conducãtorilor, întemeiat pe o cercetare prealabilã. Dimpotrivã,
ea a decis în mod a priori, mai înainte de orice anchetã, cã anumiþi conducãtori
trebuie sã fie responsabili, citându-i în consecinþã ca informatori, spre deosebire
de toþi ceilalþi pe care i-a citat ca martori.
I. Construcþiunea de fapt a responsabilitãþii defunctului Richard Soepkez

ºi a d-lui Nicolae Tabacovici, în lumina raportului Comisiunii de Anchetã.
Comisiunea de Anchetã construieºte responsabilitatea conducãtorilor pe

baza depoziþiilor martorilor pe care îi indicã în hotãrâre. Cu toate acestea,
niciunul din aceºti martori nu a afirmat cã defunctul Richard Soepkez ºi dl.
Nicolae Tabacovici au avut rol determinat în operaþia preluãrii ºi a scoaterii din
obligo, sau în operaþiile de reescont anterioare.
Pentru o cât mai exactã verificare, vom cerceta toate depoziþiile pe care
se întemeiazã raportul Comisiunii de Anchetã.
Astfel, martorul ªtefan Florescu se mãrgineºte a spune:
„Conducerea efectivã a Bãncii Blank o avea Aristide Blank, Soepkez ºi

Tabacovici.” (An.1).
Este, bineînþeles, cã simpla afirmaþie cã au fost conducãtori nu îndrituia

Comisia sã construiascã nicio acuzaþie de culpã pe baza acestei depoziþii.
Martorul Constantin Cantuniari, inspector general BNR, spune:
„Strãruinþele ºi repetatele cereri de scont, cãci de cele mai multe ori se

fãceau verbal, era fãcute de Blank, Tabacovici ºi Soepkez.”
Deci simple stãruinþe ºi cereri, nu manopere, nici presiuni. Dar acelaº

martor aratã (pag. 2) cã „numita bancã se gãsea în dificultãþi notorii” ºi cã „în
Serviciul Scontului (BNR) s-au fãcut pe borderourile respective menþiuni despre
faptul cã Banca Blank, precum ºi semnãturile ce prezentau la scont, erau prea
mult angajate...” (pag. 2). Deci, BNR cunoºtea perfect situaþia, iar stãruinþele
conducãtorilor se fãceau în deplina ei cunoºtinþã de cauzã. Domnia sa confirmã
cã efectele erau regulate, cã bonitatea lor era cunoscutã.
Într-un cuvânt, depoziþia nu vorbeºte de niciun fapt ilicit, de nicio inducere
în eroare sau presiune, ci numai cã aceºti conducãtori s-au dus în numele bãncii
ºi au cerut, aºa cum era datoria lor, sã se acorde reescont.
Martorul C. Argetoianu, fost preºedinte al Consiliului de Administraþie ºi
apoi în Comitetul Executiv al Bãncii Blank, aratã tocmai contrariul de ce spune
468
Comisia, când invocã depoziþia sa. Martorul aratã cã defunctul Soepkez nu

conducea efectiv banca, iar dl. Tabacovici era organ de execuþie.
În adevãr, citãm:

influenþa covârºitoare a fiului sãu Aristide. Nominal erau doi directori generali
sau administratori delegaþi – nu mai þin bine aminte – Aristide Blank ºi Richard
Soepkez. Foarte curând, aceºti doi conducãtori efectivi ai instituþiei au intrat într-
un conflict permanent...”
Iar mai departe:
„Dl. N. Tabacovici ºi Crãciun erau organe de execuþie.” (An. III).
În depoziþia din 7 noiembrie 1940, acelaº martor accentueazã cã singur

Aristide Blank avea conducerea de fapt a bãncii, iar Soepkez îl critica.
Citãm:
„Cãderea Bãncii Blank se datoreºte exclusiv d-lui Aristide Blank. Dl.

Soepkez era om capabil ºi defunctul Boambã s-a opus în mod frecvent, criticând
opera de conducere a lui Blank ºi spunând cã acesta o va duce de râpã...” (An.
IV).
În fine, acelaº martor în depoziþia de la 14 iunie 1941, confirmã absenþa

de la conducere a lui Soepkez, iar privitor la dl. N. Tabacovici accentueazã:
„Dl. N. Tabacovici era la Banca Blank executant, nu un îndumãtor.” (An

V).
Aºadar, nici martorul Argetoianu nu spune nimic din ce îi atribuie Comisia.

El afirmã din contrã cã: 1) Soepkez nu participa la conducere; 2) Tabacovici era
un funcþionar, nu îndrumãtor.
Depoziþia C. Angelescu, fost guvernator dupã cãderea Bãncii Blank. În

adevãr, domnia sa, în perioada 1930, n-a fost guvernator. A fost numit în martie
1931; a demisionat în iulie 1931. A revenit în noiembrie, dupã cãderea Bãncii
Blank. Totuºi, Comisia invocã depoziþia sa spre a dovedi acuzaþia presiunilor
pentru reescont. Or, martorul nu se ocupã de reescont, cãci el nu era atunci la
BNR, ci de convenþiile de lichidare din 1931-1932. Dupã ce vorbeºte de
intervenþiile lui Aristide Blank (nu ale lui Soepkez, nici Tabacovici care pãsãsise
banca de 2 ani), aratã cã chiar aceste intervenþii s-au produs în mai 1933, când s-
a încheiat tranzacþia pentru lichidarea datoriilor Bãncii Blank cãtre BNR, Banca
Blank fiind reprezentatã prin Rosental ºi Grigore Filipescu. (An VI).
ªi, totuºi, Comisia invocã aceastã depoziþie spre a justifica presiunile d-
lor Tabacovici ºi Soepkez pentru reescont în 1930, când presiunile, pretinde
martorul, cã au fost ale d-lui Aristide Blank ºi cã ele au privit tranzacþia din 1933.
Depoziþiile Mihail Thanos ºi Mihail Spiratos, foºti mici funcþionari la Banca
Blank. Din depoziþiile Gh. Crãciun, subdirector în Direcþia Generalã ºi directorul
Scontului, ºi Alexandru Cantuniari, directorul Contenciosului, se vede cã aceºti
funcþionari inferiori nu aveau relaþii cu direcþia generalã, nici cu celelalte servicii.
Spiratos þinea registrele scontului, nu avea semnãturã. Thanos era procurist
special pentru scont ºi numai pentru a doua semnãturã, aºa cã nu ºtia mersul
469
serviciilor ºi nici cine decidea în mod efectiv de volumul reescontului etc.

Este de amintit cã d-nii Thanos ºi Spiratos fac depoziþiile la 7 noiembrie, a
doua zi dupã ce a fost ascultat dl. Aristide Blank ºi trei zile dupã depoziþia d-lui
Argetoianu. Grija lor permanentã este de a rãsturna depoziþia acestui ultim
martor, punând pe defunctul Soepkez ºi dl. Tabacovici alãturi de dl. Aristide
Blank, cu convingerea cã, prin atare solidarizãri, servesc pe propriul lor patron,
dl. Aristide Blank.
O atare obedienþã este explicabilã, dacã observãm cã d. Spiratos trecuse
de la Banca Blank la „Discom” în continuare de serviciu, de unde a plecat la scurt
interval dupã aceastã depoziþie, fiind lichidat (depoziþia directorului Gh. Crãciun,
an. XI).
În asemenea ambianþã, dl. Spiratos declarã:
„Înainte de 1931 sau 1930 ... ni s-au respins efecte de ale Bãncii
Industriale, nu ºtiu din ce cauzã, dar mai târziu ... au fost, totuºi, primite masiv în
urma demersurilor conducãtorilor de care am vorbit...” (An. VII).
Aºadar, în primul rând, nu e vorba de efectele care sunt în proces, adicã

din acele ce au trecut Statului, ci efecte anterioare lui 1930-1931.
În al doilea rând, tot ce poate spune despre conducãtori este cã au fãcut
„demersuri”, fãrã a alega un fapt ilicit.
În fine, el are o grijã continuã de a solidariza pe Tabacovici ºi Soepkez de
Blank.
În acelaº sens e depoziþia Thanos, care se mãrgineºte a afirma cã noi
decideam volumul reescontului fãrã a alega ceva ilicit (an. VIII).
Dar aceste douã depoziþii contrasteazã cu toate celelalte care, totuºi,
emanã de la persoane cu rãspundere în bancã, nu de la umilii funcþionari ºi care
toþi declarã cã Soepkez ºi Tabacovici n-au avut niciun rol în operaþiunea preluãrii
ºi scoaterii din obligo. Chiar Thanos ºi Spiratos, singurele depoziþii tendenþioase,
vorbesc numai de rolul lor în operaþiuni ce nu intereseazã procesul.
Comisiunea, în mod cu totul fantezist, atribuie acestor martori afirmaþia cã
Soepkez ºi Tabacovici ar fi fãcut intervenþii ºi presiuni, când, în realitate, ei
vorbesc „de demersuri” fãcute pentru efecte anterioare anilor 1930 ºi 1931 care,
cum am arãtat, sunt strãine de proces.
Cu privire la efectele respinse ºi apoi reprimite, Thanos spune:
„Efectele respinse, pe care totuºi le prezentam din nou, erau acele în

privinþa cãrora BNR nu arãta motivul pentru care le-a respins”. (An. VIII).
Conducãtorii, vãzând cã s-au respins efecte fãrã a se arãta motivul,

aveau datoria sã se ducã sã dea explicaþii. Dar aceste demersuri, explicaþii,
fãcute în calitate de mandatari ai bãncii, nu sunt învederate de niciun martor ca
ilicite sau ca având caracter de manopere determinante. BNR, cunoscând
perfect situaþia efectelor, este evident cã demersurile conducãtorilor, chiar dacã
au avut loc, nu constituie cauza directã ºi necesarã a prejudiciului, spre a fi sursã
de responsabilitate.
Depoziþia Costin Stoicescu. Administrator al BNR, este mai elocventã
decât oricare pentru a ne convinge de modul cum a judecat Comisia de Anchetã.
Onor. Comisiune aratã cã „existenþa acestor presiuni este afirmatã ºi de martorul
Stoicescu”.
Dar Comisiunea denatureazã depoziþia, cãci „violenþele” ºi „presiunile” ce
470
martorul afirmã cã s-au exercitat asupra Consiliului BNR provin nu de la

conducãtorii Bãncii Blank, ci de la însuºi Ministerul de Finanþe (an. IX, pag. 2 ºi
21) ºi, în orice caz, ele privesc altã perioadã decât aceea a reescontului.
Mai mult, acelaºi martor spune cã conducãtorii Bãncii Blank erau
proprietarii majoritãþii acþiunilor (pag. 24), ceea ce, desigur, nu este cazul lui
Soepkez, ºi cu atât mai puþin al lui Tabacovici, care nu avea nicio acþiune, el fiind
simplu funcþionar primind numai salariul, fãrã niciun alt beneficiu.
Depoziþia Gh. Crãciun, directorul Scontului din Banca Blank, este ultima
pe care se întemeiazã Comisia de Anchetã. Acest martor însã nu spune decât cã
Blank ºi Soepkez erau conducãtori ai Bãncii Industriale (care nu e în proces) ºi
cã, în urmã, a venit Tabacovici cu gradul de director, însã „ca organ de execuþie”
(an. X).
Este interesant faptul cã martorul accentueazã cã el era ºeful Scontului
Bãncii Blank, cã el prezenta direcþiunii tabloul de efecte, pe care conducãtorii le
alegeau.
Dar acelaº martor, audiat înaintea dvs. la 14 iunie 1941, declarã cu privire
la dl. Tabacovici:
„Rolul d-lui Tabacovici la Banca Blank nu era acela de îndrumãtor, ci de

executant, al celor ce decideau consiile, din care fãcea ºi domnia sa parte.
Atribuþiunile speciale ale domnului Tabacovici erau serviciile sucursale ºi
personal.” (An. XI).
Întrebat cine dicta reescontul, martorul spune:
„Operaþiunile mari de sconturi sau reesconturi erau de atributul Direcþiei

Generale. Operaþiuni mici de scont, prelungiri de împrumuturi, le aproba uneori
dl. Tabacovici.”
Cu privire la Soepkez, spune:
„Dânsul nu a avut niciun amestec în preluarea portofoliului Bãncii Blank,

dupã cum nu a avut niciun rol în aceastã privinþã nimeni de la Banca Blank.”
În concluziune. Depoziþiile pe care se întemeiazã raportul Comisiei de

Anchetã nu conþin niciuna din afirmaþiile lor prin acest raport. Din ele rezultã, din
contrã, cã Soepkez ºi Tabacovici nu au avut niciun rol în operaþia preluãrii, cã
scontul era decis de cãtre direcþia generalã (care se ºtie cã nu aparþinea nici lui
Soepkez, nici lui Tabacovici);
Cã Soepkez era în dezacord cu conducerea bãncii ºi de aceea nu
participa efectiv; cã Tabacovici era organ de execuþie fãrã rol de conducãtor.
Cã, în fine, ºi în orice caz chiar martorii care spun cã ei au fãcut demersuri,
nu aleagã niciun fapt ilicit în sarcina lor.
Faþã de aceste concluziuni incontestabile, întreaga construcþie de acuzãri
fãcute de Comisia de Anchetã se prãbuºeºte.
Totuºi, apelanþii au administrat noi probe înaintea Comisiei de Apel,
pentru a corobora aceste concluziuni. Din aceste probatorii a rezultat
urmãtoarea situaþiune pentru apelanþi.
II. Situaþiunea defunctului Soepkez în special.

a) Soepkez nu a fost un conducãtor efectiv.
În adevãr, am dovedit cã, în fapt, el nu se ocupa de conducera bãncii,
471
având alte concepþiuni decât dl. Aristide Blank. În acest sens, am invocat pe
lângã depoziþiile precedente, depoziþiile urmãtoare:
1. Depoziþia av. Em. Pantazi, fost membru în Consiliul de Administraþie al
Bãncii Blank, spune:
„Nu mai lua parte la conducerea bãncii, deºi venea regulat la bancã ºi se
prezenta la ºedinþele Consiliului, dar nu mai avea niciun rol.
Soepkez nu aproba modul de conducere al bãncii ºi nu se ascundea
chiar sã o spunã.” (An. ...).
2. Depoziþia Adrian Oþoiu, administrator delegat BNR, spune:
„Întrebându-l asupra rostului sãu în bancã, în glumã mi-a rãspuns cã nu-l

intereseazã banca ºi, întrebându-l de ce mai rãmâne în bancã în aceastã
situaþie, mi-a rãspuns cã ºi-a dat demisia în mai multe rânduri, dar a fost rugat de
cãtre membrii din Consiliu sã nu pãrãseascã banca, fiindcã ar produce rea
impresie în public.
Pe Richard Soepkez nu l-am vãzut la BNR, venind în chestii de portofoliu
ºi scont.” (An. XXIII).
3. Depoziþia Ion Longhin spune:
„Dupã 1927, când i s-a respins a doua demisie, Soepkez nu se mai

ocupa de bancã, ci numai de afacerile sale personale ºi de politicã.
Tot ca figurant rãmãsese la Banca Industrialã.” (An. XXV).
4. Depoziþia Alexandru Cantuniari, spune:
„Banca Blank era condusã efectiv dupã directivele lui Mauriciu Blank,
apoi de acesta cu Aristide Blank ºi, de la decesul lui Mauriciu Blank, de Aristide
Blank singur.
Pânã în 1925, Soepkez avea un rol egal cu Aristide Blank în conducerea
bãncii, sub directivele lui Mauriciu Blank.
În 1925, Soepkez a demisionat în urma unei neînþelegeri cu Aristide
Blank, a revenit însã ºi în 1927 a demisionat din nou. Deºi a revenit ºi asupra
acestei din urmã demisii, nu a mai participat efectiv la conducerea bãncii, dând
directive generale. ªeful nostru rãmãsese dl. Aristide Blank.” (An. XV).
5. Depoziþia Argetoianu, spune, de asemenea, aºa cum am arãtat mai sus

(an. III), cã Soepkez nu mai avea niciun rol în Banca Blank ºi cã a fost cu totul
strãin nu numai de preluare, dar ºi de reescont.
Rezultã din toate aceste depoziþii cã Soepkez nu avea conducerea

efectivã a bãncii ºi, orice s-ar fi întâmplat în acea perioadã, nu i se poate atribui.
b) În orice caz, Soepkez nu s-a ocupat nici de reescont, nici de preluarea

portofoliului.
În adevãr, am arãtat cã toþi martorii aratã cã Soepkez nu avea cunoºtinþã

nici de efectele duse la reescont, nici de operaþia preluãrii. Mai mult, depoziþia
Burillianu, fost guvernator BNR, spune:
„În 1930, ivindu-se pe piaþã panica, din cauza începutului crizei

mondiale, am ajutat Banca Blank, la cererea d-lui Aristide Blank...”
472
Iar mai departe:
„Alegerea portofoliului imobilizat ce urma sã fie preluat de Stat, conform

planului de stabilizare, se tria numai de cãtre BNR ºi se accepta de Ministerul
Finanþelor. Bãncile nu mai aveau niciun rol în aceastã operaþiune.”
Din partea Bãncii Blank, nu s-a prezentat nimeni pentru a influenþa
alegerea efectelor de preluat. Contrariul ar fi fost chiar o ofensã pentru Banca
Naþionalã.” (An. XVI).
Rezultã cã cererea a fost fãcutã de dl. Aristide Blank, care avea

conducerea generalã a bãncii ºi cã, în ce priveºte alegerea efectelor, nimeni de
la Banca Blank n-a avut vreun rol, cu atât mai puþin Soepkez, care nu mai
participa la conducere.
Chiar depoziþia Aristide Blank, vorbind de Soepkez, pe care þinea sã-l
solidarizeze în depoziþia sa cu conducerea bãncii, aratã în mod categoric cã,
atunci când erau dificultãþi, intervenea la BNR împreunã cu Soepkez, însã
acesta mai rar”. (an XVII).
Însã în depoziþia din 6 decembrie 1940, dl. Aristide Blank declarã:
„În perioada 7 februarie 1929 pânã la concordat, mã consider

rãspunzãtor în conducerea bãncii ºi am fost asistat de d-nii Soepkez ºi
Tabacovici.” (An. XVIII).
Deci, însãºi dl. Aristide Blank recunoaºte cã Soepkez, ca ºi Tabacovici, n-

au avut rolul determinant, ei nefãcând decât sã asiste.
c) Soepkez n-a comis niciun fapt personal ilicit.

Niciun martor nu afirmã vreo acþiune a lui Soepkez în operaþiile în
discuþiune. În orice caz, nu i se gãseºte nici un fapt personal ilicit.
d) Soepkez nu a fost un beneficiar al acestor operaþiuni.
S-a spus oral, parafrazându-se raportul Mecu din dosar, cã Soepkez ºi-ar
fi creat însemnate donaþii în bancã.
Observãm cã rapoartele Mecu ºi Nestorescu, emanând de la inspectori ai
BNR ºi constituind acte interne ale BNR, trebuie înlãturate, ele neavând nicio
valoare probantã. Nu sunt expertize ordonate de instanþa de judecatã, fãcute
sub prestare de jurãmânt cu citarea pãrþilor.
În plus, aceste rapoarte nu conþin, dupã însãºi titulatura lor, decât
„informaþiuni ºi date culese de la un fost director al Bãncii Blank”. Directorul e
anonim, deci incontrolabil, iar datele nu au la bazã o cercetare personalã, ci
simple zvonuri. (an. XIX)
Oricare ar fi valoarea lor juridicã, aceste rapoarte conþin numai insinuãri
inexacte.
În adevãr, în raportul de expertizã ordonat de onor. Comisia de Apel, ºi
întocmit de d-nii Florescu, Gheorghiu ºi Farca, citim:
„Cercetând conturile d-lui Soepkez, director ºi membru în Consiliul de

Amdinistraþie, nu am gãsit nimic de semnalat”, pag. 37 (An. XX).
e) figura moralã a defunctului Soepkez apare, dupã spulberarea unor

astfel de insinuãri, în întreaga ei luminã. Dupã cum am arãtat oral, el a jucat un
însemnat rol în economia noastrã, a adus servicii þãrii în strãinãtate, a fãcut o
ºcoalã þãrãneascã etc. ..., ºi, mai presus de toate, a avut o viaþã corectã ºi
nepãtatã.
473
De aceea, nu i s-a putut gãsit nicio culpã, oricare ar fi fost severitatea

În mod subsidiar, dacã prin imposibil o condamnaþiune s-ar putea

concepe, deºi am arãtat absenþa oricãrei rãspunderi personale în sarcina sa, în
orice caz, ea nu ar putea privi decât averea personalã a moºtenitorilor, cãrora nu
li se imputã nimic ºi care nu pot acoperi cu averea lor o creanþã ce nu era
prevãzutã de legea pozitivã, în momentul în care ei au acceptat succesiunea.
III. Situaþiunea d-lui N. Tabacovici în special.

Toþi martorii invocaþi în raportul Comisiei de Anchetã, ºi pe care i-am
examinat mai sus, au arãtat cã d. Tabacovici era un funcþionar al Bãncii Blank, cu
rol de executant, nu de îndrumãtor (dep. Argetoianu, Crãciun etc.). Însuºi
Thanos ºi Spiratos n-au putut afirma altceva decât cã, în calitate de director,
domnia sa fãcea „demersuri” pentru reescont ºi nu pentru preluarea portofoliului
din 1930-1931. Deºi aceastã ultimã afirmaþie nu învedereazã un act ilicit
personal care sã justifice o responsabilitate, am socotit util a dovedi cã, în
realitate, dl. Tabacovici n-a avut nici în aceastã privinþã rolul determinat.
Astfel, am stabilit cã:
a) Tabacovici era un funcþionar executant.
Depoziþia Longhin spune:
„N. Tabacovici ºtiu cã era un simplu organ de execuþie în bancã; d-sa se

ocupa în special cu serviciile de studii ºi personal ºi cu direcþia sucursalelor.”
(An. XIV).
În acelaºi sens, depoziþia Alexandru Cantuniari:
„Atribuþiile d-lui Tabacovici ca director erau în special sucursalele,

personalul ºi studiile. Uneori avea ºi misiuni de executat pe lângã alte instituþii.
Rolul d-sale era de executant. Participa la consiliile de administraþie, fãrã vot
deliberativ...
Scontul era condus de d. Crãciun ºi Scarlat, iar dacã intervenea uneori d.
Tabacovici, era dupã ordinul ce primea de la Direcþia Generalã.” (An. XV).
Am citat, de asemenea, în acelaºi sens, depoziþia Argetoianu:
„Dl. N. Tabacovici era la Banca Blank un executant, nu un îndrumãtor.”

(An. V).
Idem, Gh. Crãciun:
„Rolul d-lui Tabacovici nu era de îndrumãtor, ci executant.” (An. XI).
b) Tabacovici n-a avut rol în reescont ºi preluarea portofoliului.

Depoziþia Radu Romanescu, comisar al Guvernului pe lângã BNR în
1930 ºi conducãtor al serviciului din Ministerul Finanþelor care administra
portofoliul preluat de la BNR, cel mai în mãsurã sã ºtie cine se ocupa cu operaþia
preluãrii, declarã:
„Nu ºtiu sã fi avut vreo legãturã cu N. Tabacovici la alcãtuirea tabloului de

efecte imobilizate ce urma sã fie preluate de Stat. Când tratam din partea
474
Guvernului cu Banca Blank pentru a stabili necesitãþile ei de cassã imediate, mã

adresam d-lui Aristide Blank ºi n-am tratat niciodatã cu d. N. Tabacovici...
Rol hotãrâtor la conducerea bãncii avea numai Aristide Blank.” (An. XXI).
Aceastã depoziþie concordã, de altfel, cu aceea a d-lui Burillianu (an XVI)

care aratã cã operaþia se fãcea fãrã intervenþia celor de la Banca Blank, ci peste
capul acestei bãnci. Statul ºi BNR cunoºteau bine situaþia Bãncii Blank ºi
bonitatea efectelor ºi, totuºi, operaþia s-a fãcut într-un spirit de sacrificiu pentru
salvarea pieþei financiare (depoziþia Romanescu, Argetoianu, rapoartele Auboin
etc.)
Mai mult, martorii precizeazã:
Depoziþia Romanescu:
„ªtiu cã tabloul de efecte ce urma sã fie preluate era format de Serviciul

de Scont ºi Informaþii din Banca Naþionalã ºi apoi erau aprobate de Consiliul de
Amdinistraþie BNR. Nu ºtiu sã se fi chemat vreun delegat al bãncilor respective
sau sã fi intervenit un asemenea delegat la alcãtuirea acestor tablouri.” (An.
XXI).
Statul cunoºtea ºi insolvabilitatea. Martorul adaugã:
„Printre aceste efecte erau ºi unele la care Statul cunoºtea

insolvabilitatea debitorilor, dar nu le putea refuza, fiindcã tocmai scopul preluãrii
portofoliului era de a debarasa Banca Naþionalã de asemenea creanþe care nu
se puteau realiza.” (An. XXI).
Faþã de aceste dovezi din care rezultã cã Statul ºi BNR aveau alegerea
efectelor, conform, de altfel, textului legii din 27 iunie 1930, cã el cunoºtea exacta
lor bonitate, cã reescontul la BNR se fãcea tot prin alegerea BNR, cã, în orice
caz, alþii erau funcþionarii ce prezentau efectele la reescont ºi nu Tabacovici, este
evident cã nu se poate vorbi de o rãspundere a sa pentru aceste operaþiuni.
Însuºi martorii, funcþionari BNR, declarã în acest sens. Citãm:
„În acest timp, din partea Bãncii Blank venea deseori la Serv. Scontului
spre a se interesa de rezultatul rezolvãrii portofoliului prezentat, d. Ureche
procurist ºi, mai rar, dl. Crãciun, mi se pare director.” (An. XXII).
Niciodatã n-a venit Tabacovici.

Însuºi Crãciun, ºeful Serviciului Scontului, aratã cã el prezenta efectele
(an. I ºi II).
Este neserios a vorbi de participarea d-lui Tabacovici la aceste operaþiuni.
Dar chiar dacã ea ar fi avut loc, ea nu constituia decât actul ilicit al mandatarului.
Nu s-a alegat un fapt personal ilicit în afarã de exerciþiul normal al mandatului.
c) Tabacovici nu era acþionar, nici beneficiar, ci salariat în bancã.
Ar fi ºi de neconceput sã se atribuie d-lui Tabacovici acte personale la
Banca Blank, când este constant cã d-sa nu era interesat ca acþionar ºi nu lua
niciun fel de beneficiu sub nicio formã, în afarã de salariu. În aceastã bancã de
familie, condusã de Aristide Blank, reprezentantul familiei ºi ca atare stãpânul
întreprinderii, d. Tabacovici era un simplu funcþionar, care a venit pentru salariu
fix, fãrã dividende ºi tantieme, ºi a plecat atunci când banca nu a mai fost în stare
sã aibã un funcþionar de valoarea d-sale. De aceea el nici nu era asociat la
475
conducerea bãncii, iar în Consiliul de Administraþie nu avea vot deliberativ (an

XV).
Pe ce bazã ar putea fi considerat „conducãtor” un asemenea funcþionar?
d) Pretinse avantaje procurate d-lui Tabacovici.

S-a insinuat într-o foaie anexatã la raportul Mecu, despre a cãrui valoare
juridicã ne-am ocupat, cã dl. Tabacovici ar fi beneficiarul unei sume de 2.800.709
lei, reprezentând o vilã în Parcul Filipescu (an XXIII).
Nicãieri în registre nu apare acest lucru. În realitate, zisa vilã Tabacovici
(vila T, a Bãncii Industriale) n-a figurat niciodatã în activul Bãncii Industriale, ca o
proprietate a sa. Vila era construitã pe terenul d-lui Tabacovici de cãtre Banca
Industrialã, care se ocupa cu asemenea întreprinderi ºi care debitase vila cu
ceea ce costase. De aceea, nota Mecu, spune cã s-a amortizat valoarea
imobilului printr-un cont de rezultate.
De altfel, chestiunea a fost altãdatã adusã ºi în Parlament, iar scrisoarea
d-lui Tabacovici (an. XXIV) a lãmurit definitiv aceste calomnii. Orice discuþiuni
asupra beneficiilor nejustificate ale d-lui Tabacovici sunt astãzi oþioase, faþã de
hotãrârea Comisiei de control a averii demnitarilor, care a gãsit justificatã
întreaga sa avere (an. XXV).
e) Chestiunea demisiei cerutã de BNR

Raportul Comisiei de Anchetã considerã decisiv, pentru determinarea
persoanei conducãtorilor, procesul-verbal din 20 octombrie al Consiliului BNR,
prin care se cere demisia d-lui Tabacovici, dupã ce se dãduse demisia lui Blank ºi
Soepkez.
În drept, chestiunea e fãrã interes, cãci Comisia nu avea sã stabileascã
cine sunt conducãtorii ca atare, ci care sunt conducãtorii vinovaþi.
În fapt însã demisia d-lui Tabacovici nu numai cã nu a a fost cerutã ca o
dovadã de neîncredere în d-sa, dar în momentul când se propunea reconstruirea
pe baze noi – ca bancã de stat – a Bãncii Blank, i s-a oferit d-lui Tabacovici
direcþia noii bãnci. (Depoziþia Argetoianu, an. III). Dacã, totuºi, procesul verbal
BNR vorbeºte de demisia Tabacovici, este pentru cã, în acel moment, se
renunþase la ideea reînnoirii Bãncii Blank.
f) Personalitatea d-lui Nicolae Tabacovici

Rezultã cã dl. Tabacovici a fost permanent apreciat ºi recunoscut de
însuºi Ministerul Finanþelor ºi BNR ca persoanã indicatã spre a conduce
institutul de credit asanat, datã fiind atitudinea ireproºabilã ce a avut ca
funcþionar al Bãncii Blank.
Ar fi profund injust ca personalitatea d-sale sã rãmânã atinsã, prin
afirmarea unei responsabilitãþi, pentru care Comisia de Anchetã nu i-a putut
desprinde niciun fapt personal ilicit.
Injustiþia ar fi cu atât mai dãunãtoare, cu cât este îndeobºte cunoscutã
activitatea remarcabilã în serviciul public, pe care dl. Tabacovici a desfãºurat-o
în timpul rãzboiului de reîntregire, când a condus serviciul prizonierilor ºi
internaþilor ºi a reprezentat Guvernul în contactul cu delegaþii Puterilor Centrale,
fiind rãsplãtit cu Ordinul Ferdinand în gradul de comandor. Tot astfel, dupã
rãzboi, d-sa a prezidat Consilul de Administraþie CFR unde a adus servicii
incalculabile (v. Foaia Oficialã CFR, an. XXVI) ºi apoi a fost ales vicepreºedinte
al Consiliului Economic al Micii Înþelegeri ºi Preºedinte al Consiliului Economic al
Înþelegerii Balcanice.
476
Zdruncinarea prestigiului moral a unei asemenea personalitãþi, pe bazã

de învinuiri fanteziste, va fi, suntem convinºi, împiedicatã prin hotãrârea de drept
a onor. Comisiuni.
IV. În orice caz, Soepkez ºi Tabacovici nu au avut nici un rol în preluarea

portofoliului ºi în scoaterea din obligo a Bãncii Blank.
Ceea ce ni se pare decisiv este constatarea Comisiei de Anchetã, cã rolul

principal în scoaterea din obligo a aparþinut d-lui Aristide Blank.
Raportul constatã:
„Pe de altã parte, din referatul din 25 noiembrie 1940, al d-lor I. Negoescu
ºi I. Grigoriu, referendari la Curtea de Conturi, însãrcinaþi sã cerceteze
procesele-verbale ale Consiliului de Administraþie ºi ale Comitetului de Direcþie
în perioada 1928-1931, rezultã cã rolul principal în ce priveºte convenþiunile
încheiate în legãturã cu preluarea portofoliului imobilizat. Ca, de pildã, aceea
prin care „Monitorul Oficial” a preluat activul „Culturii Naþionale”, cum ºi aceea
referitoare la înlocuirea portofoliului iniþial de Lei 98.500.000, cu scoaterea din
gir a Bãncii Blank, a aparþinut d-lui Aristide Blank, Comitetul nefãcând altceva
decât sã primeascã informaþiuni de la dânsul în aceste chestiuni.”
Este departe de noi intenþiunea de a învedera o culpã în sarcina d-lui

Aristide Blank. Dar este incontestabil cã, o datã ce Comisia a stabilit cui este
imputabilã cauza directã ºi necesarã a prejudiciului, excluzând pe ceilalþi, nu se
mai poate vorbi de rãspunderea lui Soepkez ºi Tabacovici. Aceasta cu atât mai
mult cu cât raportul Comisiei de Anchetã subliniazã cã membrii Comitetului de
Direcþie nu aveau niciun rol, mãrginindu-se a primi informaþii de la Aristide Blank.
Noi am stabilit oral cã, dacã scoaterea din obligo n-ar fi avut loc, Statul se
prezenta la concordat ºi prejudiciul nu mai exista. În consecinþã, Soepkez ºi
Tabacovici sunt în afarã de orice rãspundere pentru prejudiciul ce face obiectul
procesului, chiar dacã s-ar dovedi cã existã un asemenea prejudiciu.
V. Rolul defunctului Soepkez ºi a d-lui N. Tabacovici în chestiunea

pretinselor cecuri fãrã acoperire
S-a pretins cã Banca Blank, spre a-ºi mãri disponibilitãþile de casã, a emis
cecuri fãrã acoperire. S-a arãtat din partea bãncii cã, în realitate, aceste cecuri se
emiteau pe baza creditelor deschise de bãncile din strãinãtate, în conformitate
cu înþelegerile ºi uzurile bancare preexistente ºi cã, numai în momentul închiderii
ghiºeelor bãncii, aceste cecuri nu mai pot fi onorate.
Oricare ar fi structura juridicã ºi realitatea economicã a operaþiunii, þinem
sã subliniem cã este complet strãinã de defunctul Soepkez ca ºi dl. N.
Tabacovici. Operaþiunea se fãcea de Serviciul Devizelor, prin dispoziþiunile
direcþiunii generale, fãrã participarea de nicio naturã a acestor domni. Nicio
dovadã nu s-a produs din care sã rezulte cã ei au cunoscut, au dispus, ori au
beneficiat de aceste cecuri. De altfel, raportul Comisiunii de Anchetã nici nu
atribuie lui Soepkez ºi Tabacovici asemenea învinuire.
VI. Apelul ing. Garvin

Comisiunea de Anchetã gãseºte cã Garvin trebuie condamnat pentru cã
a fost conducãtor efectiv al Bãncii Industriale ºi a semnat efectul de 108 milioane
477
ce ar fi fost emis de aceastã bancã „în scopul de a fi reescontat la Banca

Naþionalã”.
a) Am cerut sã se prezinte acest efect spre a se vedea cã, în realitate, nici
nu este semnat de Garvin. Efectul nu s-a adus ºi dovada semnãrii lui de cãtre
Garvin nu s-a fãcut.
b) În orice caz, este constant cã acest efect a fost emis spre a se acoperi
datoria fãcutã de însãºi funcþionarii BNR ce au fost trimiºi sã plãteascã
deponenþii, fapt recunoscut în instanþã de avocatul Ministerului de Finanþe.
Însuºi raportul Comisiei de Anchetã aratã cã BNR a decis ca „Banca
Blank sã acopere cele 108 milioane prin depunerea unui efect semnat de Banca
Industrialã ºi girat de ea.” Prin urmare, BNR a cerut efectul ºi Garvin a primit ordin
sã-l semneze. Care este culpa sa? Dar chiar de ar fi o culpã, cum de este
condamnat la 800.000.000, când i se imputã semnarea unui efect de 108
milioane?
Mai mult, efectul acesta de 108 milioane nu este ºi n-a fost niciodatã la
Stat, cãci în momentul când Statul îl preia, prin aceeaºi convenþie primeºte în
locul lui alte creanþe.
Aºadar, o culpã rezultând din semnarea acestui efect nu existã ºi, chiar de
ar fi, ea rãmâne fãrã concludenþã pentru proces.
c) De altfel, este curios cum Garvin e condamnat pentru semnarea unui
efect emis de Banca Industrialã, când aceastã bancã nu a avut niciun raport
direct cu BNR cu ocazia reescontului ºi nici cu Statul, cu ocazia preluãrii ºi când
Banca Industrialã nu este în proces ºi nici n-a fost condamantã.
Legea nu permite condamnarea conducãtorilor decât pe cale de
consecinþã, adicã atunci când banca însãºi e condamnatã pentru prejudicii
cauzate Statului.
Dar ceea ce este important este cã ing. Garvin n-a fost nici mãcar
conducãtor efectiv al Bãncii Industriale.
Am dovedit cu martori cã el era un simplu tehnician.
Astfel, depoziþia Ureche, spune:
„Cunosc pe dl. Garvin de circa 15 ani. Eram colegi de birou la Banca

Blank, lucram în aceeaºi camerã.”
Este, deci, vorba de un funcþionar care stãtea cu altul în camerã, ºi acesta

era un simplu ajutor de subdirector aºa cum am dovedit cu albumul semnãturilor
Bãncii Blank, ceea ce denotã cã nu era un director conducãtor.
Mai departe, acelaº martor spune:
„Ing. Garvin a funcþionat la Banca Industrialã ca angajat ºi se ocupa de

chestiunile tehnice. D-sa se ocupa de funcþionarea maºinilor, de procurarea
combustibilului pentru maºini, fixarea producþiei la unele fabrici. Cum era cea de
cãrãmidã, fixarea preþului în raport cu piaþa. Tot d-sa a trecut pentru a se ocupa
cu latura fiscalã a Bãncii Industrialã, a întreprinderilor bãncii. Dânsul nu se ocupa
de impunerea însãºi a bãncii...
Ing. Garvin nu a avut o activitate bancarã nici pe lângã Banca Industrialã
ºi nici pe lângã Banca Blank.”
Martorul adaugã cã scontul se fãcea prin Banca Blank, cã procurarea

fondurilor se fãcea prin Zentler, un director, ºi cã toþi erau executanþii ordinelor lui
Aristide Blank.
478
Garvin nu dispunea de scont, iar sumele necesare investiþiilor le hotãra

Banca Blank, Garvin fãcând numai controlul tehnic. (an. XXVII).
Însuºi dl. Aristide Blank, în depoziþia sa de la 6 noiembrie 1940, aratã cã
Garvin ºi Crãciun „figurau ca organe de direcþie numai de formã. Toþi aceºtia
jucau roluri prea mici în conducerea bãncii ca sã poatã fi consideraþi
rãspunzãtori” (an. XVIII).
Dar, în depoziþia de la 7 noiembrie 1940, tot dl. Aristide Blank spune:
„Dl. Garvin chiar dacã ar fi avut titlul de director, deºi nu-mi amintesc.
Servea mai mult ca expert tehnic pentru a face evaluãri la industriile noastre ºi în
tot cazul lucra sub ordinele ºi rãspunderea noastrã.” (An. XVII).
Toate aceste preciziuni nu au fost þinute în seamã de Comisia de Anchetã.

Garvin singur ºi mai înainte de orice anchetã a fost considerat vinovat ºi citat ca
informator.
Lucrul este ciudat, cãci din „Monitorul Oficial”, depus la dosar, rezultã cã
Banca Industrialã avea ca directori:
Pe Zentler ºi Gh. Crãciun, ºi I. Mazãre simultan cu inginerul Garvin, apoi
ca membrii în Consiliul de Administraþie pe Mãrgãrit ºi N. Voinescu, tot simultan
cu ing. Garvin. (An. XXVIII).
Ei bine, nici Zentler, nici Crãciun, nici ceilalþi care aveau acelaº titlu ca ºi
Garvin, dar atribuþiuni adevãrat bancare, nu au fost consideraþi conducãtori.
Singur inginerul Garvin, tehnician, a fost gãsit „conducãtor” ºi vinovat pentru
scont ºi operaþii bancare, despre care toþi martorii spun cã nu erau în atribuþia sa.
Mai mult, chiar dacã ing. Garvin s-ar fi ocupat de cont, acest scont nu
putea privi decât efectele Bãncii Industriale scontate la Banca Blank.
Reescontul, fãcut de Banca Blank la Banca Naþionalã, n-a fost decis de
Garvin ºi nici nu s-a pretins cã în aceastã privinþã el ar fi avut vreun rol.
De altfel, Comisia de Anchetã nefiind competentã a examina operaþia
reescontului, cu atât mai puþin s-a putut ocupa de operaþiunea scontului, care a
avut loc între Banca Industrialã ºi Banca Blank. Este, bineînþeles, cã, în cadrul
unei atari operaþiuni, nu s-a putut comite nicio fraudã sau un dol faþã de BNR,
necum faþã de Stat.
Din dezbateri s-a lãmurit cã efectele semnate de Banca Industrialã aveau
o cauzã realã; datoria de circa 2 miliarde lei a acesteia faþã de Banca Blank
pentru acþiunile industriilor ºi creanþele contra acestora cedate de Banca Blank
Bãncii Industriale.
Banca Industrialã poate cel mult rãspunde ºi contracta pentru efectele ce
le-a semnat.
În fapt, pentru efectele de 88 milioane lei din cele 98,6 milioane, restul din
tranºa I-a, ea nu mai are nicio obligaþie de platã faþã de Stat, pentru cã au fost
înlocuite cu altele de 133 milioane, cu respectul tuturor formelor legale, fãrã
amestecul ei ºi spre folosul Statului.
De asemenea, ea nu mai are a rãspunde de efectul de 108 milioane din
tranºa a III-a, cãci ºi acesta a fost înlocuit cu alte efecte ºi creanþe, precum ºi cu
pachetul de 6.184 acþiuni Buzãu-Nehoiaºu, operaþiune care s-a fãcut tot cu
observarea tuturor formelor legale, fãrã amestecul ei, ºi în avantajul Statului.
Rãmân efectele de 596 milioane lei semnate de ea din tranºa a II-a de 600
milioane.
Pentru valoarea acestor efecte, Banca Industrialã s-a recunoscut datoare
faþã de Stat prin convenþia din 12 august 1933.
479
Tot ce i se poate imputa Bãncii Industriale este cã nu ºi-a executat

obligaþiile de platã rezultând din aceastã convenþiune, adicã o culpã contractualã
ºi nu extracontractualã ca a Bãncii Blank.
Se poate oare concepe cã atunci când mandanta d-lui Garvin, Banca
Industrialã, nu are a rãspunde decât ex contractu pentru 596 milioane lei, sã se
reclame d-lui Garvin 776 milioane ex delicto, fãrã a se preciza mãcar în ce constã
aceastã pretinsã culpã delictualã?
Simplul fapt de a fi fost conducãtorul Bãncii Industriale – ceea ce de altfel
nici nu este exact, precum am arãtat – desigur nu justificã aceastã
condamnaþiune.
Dacã însã se invocã în raport cã a semnat efectul de 108 milioane,
aceastã acuzaþiune, pe lângã cã a rãmas nedoveditã este ºi nefondatã, cãci
emiterea unui efect pentru o sumã pentru care Banca Industrialã era de mai
multe ori debitoare faþã de Banca Blank, ºi care în realitate a fost plãtit ºi restituit,
nu poate consitui un capãt de acuzare, care pe deasupra sã ducã la o
condamnaþiune nu de 108 milioane, ci de 776 milioane.
Credem cã orice comentariu e de prisos.
Arbitrariul condamnãrii inginerului Garvin întrece orice închipuire, dacã
observãm cã nu i se imputã niciun fapt personal ilicit, ci calitatea de conducãtor
pe care în fapt nu a avut-o, a unui institut de credit care nici nu este în proces.
Pentru aceste consideraþiuni de drept ºi de fapt, rugãm onorata Înaltã

Comisiune, sã binevoiascã a primi în totul apelurile ce am dezvoltat, restabilind
astfel, printr-o hotãrâre cârmuitã de regulile categorice ale dreptului pozitiv,
încrederea în dreptate, menitã sã întemeieze orânduirea vieþii noastre obºteºti.
Pentru apelanþii N. Tabacovici, succesorii def. R. Soepkez ºi inginer Al.
Garvin.
Emil Ottulescu, Virgil Veniamin,

Avocat Avocat
Bucureºti, ianuarie 1942
480
CAPITOLUL VI
LIVIU OPRIª,
CONCLUZII DIN PARTEA MINISTERULUI FINANÞELOR
ÎN FAÞA COMISIUNII DE APEL
INSTITUITÃ PRIN DECRETUL-LEGE NR. 584 DIN 8 MARTIE 1941,
ÎN APELUL BÃNCII MARMOROSCH, BLANK & CO.,
AL DOMNILOR ARISTIDE BLANK, NICOLAE TABACOVICI,
AL MOªTENITORILOR RICHARD SOEPKEZ
ªI AL DOMNULUI ALEXANDRU GARVIN
1942
481
482
Prin decizia nr. 7.188 din 5 aprilie 1941 a Ministerului Finanþelor, datã pe
baza raportului nr. 146 din 23 decembrie 1940 al Comisiunii instituitã în virtutea
D.L. nr. 3.441 din 11 octombrie 1940, se constatã existenþa unui prejudiciu de Lei
828.280.403 suferit de Statul român din preluarea de la BNR în trei tranºe, în
valoare totalã de Lei 1.008 milioane a portofoliului Bãncii Marmorosch, Blank &
Co. SA ºi din scoaterea din obligo a acestei instituþii ºi, în prima parte a
dispozitivului deciziei, se obligã Banca Marmorosch, Blank & Co. sã plãteascã
solidar cu Aristide Blank, N. Tabacovici, moºtenitorii defunctului R. Soepkez ºi Al.
Garvin, Statului, suma de Lei 776.043.833, iar în a doua parte se obligã Banca
Marmorosch, Blank & Co., în solidar numai cu Aristide Blank, N. Tabacovici ºi
moºtenitorii defunctului R. Soepkez, sã plãteascã suma de Lei 52.237.570.
În contra acestei decizii s-au fãcut, de toþi cei obligaþi sã repare prejudiciul
Statului, apeluri, care au fost conexate, obiectul ºi cauza lor având între dânsele
o strânsã ºi vãditã legãturã.
Vom rezuma de la început, în câteva cuvinte, tezele de drept scrise ºi
orale, dezvoltate în motivarea acestor apeluri, pentru ca în cele ce vor urma sã
putem reliefa discordanþa, atât în þinuta apelanþilor între ei, cât ºi în raport cu
textul legii speciale /decretele-legi nr. 3.441 din 11 octombrie 1940 ºi nr. 584 din 8
martie 1941/, care creazã o responsabilitate de o structurã juridicã adecvatã
necesitãþilor de restabilire a unui echilibru moral atât de actual în strãdania de
reconstrucþie a vieþii publice, mãrturisitã de legiuitorul acestor vremuri istorice.
Banca Marmorosch, Blank & Co., /în paginile urmãtoare vom zice pe scurt
Banca Blank/, expunând fenomenele crizei economice mondiale din anii 1929-
1931, susþine cã ea, fiind victima acestei crize cu reflexe fireºti ºi pe piaþa
româneascã, Statul trebuia s-o ajute în cadrul legilor de stabilizare ºi asanare, ºi
cã ea a meritat „un sacrificiu legal” pentru cã „dezvoltarea ei se împleteºte intim
cu dezvoltarea economicã ºi financiarã a þãrii, a industriei naþionale, cum ºi a
creditului privat ºi public, pentru care a fãcut repetat sacrificii imense.”
Pornind de la aceastã afirmaþie, pentru care ne rezervãm discuþia, Banca
Blank susþine în apelul sãu cã „responsabilitatea care trebuie sã fie stabilitã
anume pentru a naºte acþiunea ºi titlul executoriu, nu poate – în cadrul
dispoziþiilor D.L. din 11 octombrie 1940 – sã depãºeascã pe aceea civilã
extracontractualã /delictualã/”. Adaugã apoi „cele mai elementare norme ºi
principii de drept ne demonstreazã, cã nu poate exista reponsabilitate fãrã culpã,
iar art 998 Cod Civil, reglementând cã teoria responsabilitãþii extracontractuale
face sã cadã accentul juridic asupra faptei omului care a cauzat altuia un
prejudiciu ºi, dacã faptul constituie o greºealã, asupra obligaþiunii de a o repara”.
În continuare apoi, precizând cã operaþiile de preluare ºi înlocuire a unor
efecte cu altele s-au fãcut pe temeiul unor convenþii legalmente încheiate între
Banca Blank ºi Ministerul Finanþelor, nici nu mai poate fi vorba de o
responsabilitate extracontractualã, nefiind articulat niciun viciu de consimþãmânt
în decizia datã.
În acest sens, apelanta, prin unul din reprezentanþii sãi, a afirmat, în
cursul dezbaterilor, cã ne gãsim în faþa unor valori ireductibile ºi acestea ar fi
convenþiile încheiate, care, rãmânând valide, se exclude orice ideie de
responsabilitate.
Deºi acestei ultime susþineri nu i s-a dat un caracter subsidiar, nu s-a
demonstrat în faþa judecãþii posibilitatea de conciliere ale acestor douã idei, care
trãiesc în domenii juridice complet separate.
În cadrul acestor aspecte de drept s-a cãutat aºezarea faptelor din care
Comisiunea de Anchetã a constatat prejudiciul.
483
Conducãtorii þinuþi prin decizia Ministerului Finanþelor, responsabili

solidar cu Banca Blank, acceptând la rândul lor aceste teze în mãsura în care le
sunt folositoare, aduc în dezbateri considerente speciale în legãturã cu natura
juridicã a responsabilitãþii lor.
Astfel:
Aristide Blank, afirmând legalitatea operaþiunii lor de preluare a
portofoliului Bãncii Blank, susþine cã nu i se poate imputa conducãtorului de a fi
lucrat în limitele legii ºi în profitul exclusiv al bãncii pe care o reprezenta.
Neputându-i-se imputa manopere dolosive, generatoare prin ele înºile de
prejudicii, nu are nicio responsabilitate.
Apãrãtorul sãu în aceastã înaltã instanþã, domnul profesor Djuvara,
recunoaºte caracterul special al responsabilitãþii creatã prin D.L. din 1940 ºi
1941, dar n-a putut defini elementele constitutive ale acestui caracter special ºi
s-a mulþumit numai sã enunþe cã, chiar în aceastã nouã instituþie de drept,
trebuie sã subsiste ideea de culpã la baza ideii de responsabilitate.
Nicolae Tabacovici, înlãturând în apelul sãu o responsabilitate ipso jure,
afirmã cã nu s-a derogat de la regulile dreptului comun ºi anume de la
responsabilitate delictualã, care presupune o legãturã directã ºi necesarã de
cauzalitate între culpã ºi prejudiciu.
Domnul Nicolae Tabacovici însã mai are niºte motive suplimentare de
apel, în care se îmbracã în haina fidejusorului /art. 1.662 ºi urm. Cod Civil/ ºi în
care discutã responsabilitatea sa în limitele contractului de fidejusiune, care se
ºtie cã e un contract accesoriu ºi expres. Aceste motive nici nu au mai fost
dezvoltate, dar existenþa lor nu face decât sã demonstreze promenadele
diversive în cele mai variate domenii de drept, pentru a sugera o dezorientare.
În sfârºit, moºtenitorii defunctului R. Soepkez ºi Al. Garvin dezvoltã
aceleaºi teze de drept la care se adaugã pentru toþi analiza fãcutã în instanþã.
În aceastã analizã se afirmã cã ne gãsim în „cadrele clasice ºi tradiþionale
ale dreptului comun” cã, dacã banca rãspundea „pe baza contractelor, a cãror
revizuire ºi nulitate e singura posibilitate a Ministerului, conducãtorul rãspunde
ca mandatar, iar legea nu aratã cã a derogat de la dreptul comun; cã, chiar în
fraudã, mandatarul nu are nicio rãspundere; cã acesta ar rãspunde numai pentru
fapte autonome /principiu admis ºi de Înalta Curte de Casaþie S.I. prin decizia nr.
1.590 din 5 octombrie 1937/, iar astfel de fapte nu se articuleazã în contra
conducãtorilor; cã, în sfârºit, Banca Blank, rãspunzând contractualmente, iar
conducãtorii delictualmente, între Stat ºi conducãtorii Bãncii Blank neexistând
niciun raport contractual, ne-am gãsit în faþa unui cumul inadmisibil, care sã
conducã la solidaritate.
În marginile acestor teorii de drept s-a mai afirmat cã epoca
precontractualã, adicã epoca anterioarã încheierii convenþiilor de preluare a
portofoliului de cãtre Stat ne intereseazã. Nu intereseazã nici situaþia particularã
a Bãncii Blank, nici felul cum a fost condusã, ori cum ar fi fost condusã, acestea
constituind elementele de eventualã responsabilitate socialã faþã de acþionari, ºi
din acest punct de vedere nu ne gãsim azi în faþa unei astfel de acþiuni.
În fine, s-a mai spus cã D.L. din 1940 /1941, nespunând în mod expres cã
derogã de la principiile dreptului comun, el rãmâne o simplã lege de competenþã
ºi procedurã, ca apoi, chiar în cadrul aceleaºi expuneri orale, sã se afirme cã
legiuitorul din 1940 vrea sã ºtie cum s-au încheiat convenþiile, împrejurare care,
desigur, depãºeºte o simplã regulã de competenþã ºi procedurã, voinþa
legiuitorului pãtrunzând în însãºi fondul drepturilor lor.
484
De asemenea, s-a fixat calitatea Statului în acest proces cu aceea „a

oricãrui creditor de drept comun”.
Faptele care au condus Comisiunea de Anchetã la stabilirea prejudiciului
au fost deduse judecãþii numai în mãsura în care convenea apãrãrii, cãutându-
se eliminarea celor care erau supãrãtoare ºi au fost deformate, pentru ca sã
poatã intra în formulele de drept adoptate.
Iatã atitudinile luate de apelanþi pentru a-ºi construi apãrarea ºi pentru a-
ºi aºeza faptele într-o cuviincioasã aparenþã juridicã. S-a cultivat discordanþa ºi
reticenþa, s-a dat drumul tonalitãþilor majore pentru a se acoperi stridenþa
problemelor înfãþiºate, s-a vorbit de nevoia de a „bârfi” ºi de a se cãuta „un þap
ispãºitor pentru o mulþime avidã”, s-a vorbit depre conducãtorii Bãncii Blank ca
de promotori ai vieþii economice ºi culturale a acestei þãri româneºti ºi ei au fost
prezentaþi ca ambasadori ai politicii ºi economiei noastre peste hotare.
S-a vorbit de imensele servicii ce au fost aduse þãrii de Banca Blank ºi s-a
calificat actualul proces, pe care noi îl socotim finalul de reparaþie imanentã al
unei triste pagini din istoria moravurilor noastre politice ºi economice, ca un jaf
asupra Bãncii Blank ºi a conducãtorului ei spiritual, Aristide Blank, care, dacã ar fi
ºtiut cã s-ar mai putea pune vreodatã problema banilor luaþi de la Stat ºi cã aceºti
bani nu ar fi consideraþi ca un ajutor necesar ºi legal, l-ar fi chemat ºi pe Stat la
concordat, ºi l-ar fi plãtit ºi pe el ca pe orice creditor ºi ca pe deponenþi, cu o cotã
mai redusã.
La toate aceste temerare injocþiuni, pe care le reproducem numai pentru a
arãta completa lipsã a cuviinþei ºi a mãsurii ºi prin care se încearcã prezentarea
apelanþilor ca victime ale unui sistem „destructiv”, vom cãuta sã rãspundem cu
elementele reale ºi precise deprinse din lege ºi dosar. Înalta instanþã, care nu
reprezintã decât expresia voinþei legiuitorului clãditor de viaþã nouã, va pune în
cumpãna sa cele douã poziþii, a apelanþilor, care vor sã obþinã acoperirea justiþiei
pentru risipa banului public ºi a Statului reprezentând naþia, care plãteºte ºi azi
acest ban ºi va judeca...
ÎN DREPT:
1. Prin legea din 7 februarie 1929 s-a încercat stabilizarea monetarã, care
a fost consideratã ca un imperativ pentru apãrarea economiei noastre în
funcþiunile ei interne ºi în raporturile ei cu strãinãtatea. Oportunitatea legislativã a
unei astfel de mãsuri nu face obiectul acestor dezbateri. De aceea, noi ne vom
pãstra în marginile voinþei acestui legiuitor ºi vom cãuta sã arãtãm în ce mãsurã
aceastã voinþã a fost bine pusã în aplicare ºi în ce mãsurã aplicarea ei a constituit
un sistem abuziv, care a determinat pe legiuitorul din 1940 sã caute pe profitorii
banului public, luat ºi risipit în afarã de voinþa ºi peste scopul legii de stabilizare.
Prin aceastã lege se spune cã „i se va da BNR-ului posibilitatea sã
menþinã în þarã siguranþa ºi stabilitatea monetarã” ºi, în acest scop, „statutele
sale vor fi revizuite ºi lichiditatea ei va fi asiguratã, pentru a-i permite sã
îndeplineascã funcþiunile monetare normale ale unei bãnci de misiune”.
În capitolul I al planului de dezvoltare /Anexa A/ se mai precizeazã cã BNR
îºi reia misiunea de a controla ºi dezvolta circulaþia ºi creditul þãrii, stabilindu-i-se
prin statute natura unor operaþiuni limitate, singurele prin care se considerã cã îºi
poate îndeplini aceastã misiune:
„...pentru a-i pune la dispoziþie mijloacele necesare ... va trebui sã fie

ajutatã ca sã înlocuiascã anumite active, rezultând din operaþiile sale anterioare,
cu alte active cu desãvârºire lichide”.
485
„Pentru a elimina din portofoliul BNR-ului efectele cu scadenþã prea

îndepãrtatã /acest termen, ºi cei ce sunt legaþi de aceastã idee, prind în acest
proces o importanþã capitalã/, care figureazã astãzi în acest portofoliu. Statul va
remite BNR-ului”, din împrumutul de stabilizare ºi din beneficiile rezultând din
înlocuirea unei pãrþi din circulaþia biletelor de micã valoare ca piese metalice, o
sumã de circa 4 miliarde, care va fi întrebuinþatã la cumpãrarea de cãtre Stat a
portofoliului BNR, care prezintã o lichiditate insuficientã, începând cu efectele
care prezintã imobilizarea cea mai mare. Aceste efecte vor fi retrase ºi girate de
BNR pentru contul Statului”.
În anexa B, la art. 8, în sfârºit, se dezvoltã aceste principii cãlãuzitoare în
materie de preluare, arãtându-se cã portofoliului comercial al BNR-ului va fi
ventilat, eliminându-se efectele cu „lichiditate insuficientã sau cu scadenþã mai
mare de 100 zile”, iar rãscumpãrarea se va face începând cu elementele care
reprezintã imobilizarea cea mai mare.
Astfel, se naºte ideea de preluare, BNR-ul, în interesul stabilizãrii, urma
sã fie uºuratã de un portofoliu cu o lichiditate insuficientã, cu scadenþã prea
îndepãrtatã, începându-se cu cel care era mai imobilizat din punctul de vedere al
circulaþiei comerciale.
BNR nu putea sã-ºi imobilizeze fondurile, ea trebuie sã le aibã în mod
normal ºi continuu la dispoziþie pentru piaþa economiei noastre. Imobilizarea
pieþei prin lipsa unui capital, care sã circule ºi sã dea viaþã activã de fiecare zi
comerþului nostru. Greºelile din trecut nu trebuia sã se repete. Statutele noi
precizau cã nu se vor mai accepta la reescont decât efecte care au la bazã o
operaþie realã ºi utilã. În felul acesta se evitau imobilizãrile. Statul, deci, prelua
aceste efecte imobilizate ,,pentru cã el putea sã aºtepte încasarea lor lentã, iar
BNR nu putea s-o aºtepte, fãrã sã aducã un prejudiciu circulaþiei curente ºi
necesare. BNR avea mereu nevoie de întreg fondul necesar finanþãrii creditului
privat, ºi, în acest scop ºi numai pentru acest scop, legea stabilizãrii da povara
creanþelor imobilizate Statului.
Creanþã imobilizatã, nelichidã, cea cu scadenþã îndepãrtatã, nu
înseamnã însã creanþã dubioasã. Nici nu se putea presupune cã, dacã BNR
primise în portofoliul ei creanþe al cãror caracter depãºea circulaþia cotidianã
normalã, aceste creanþe însemnau, în acelaºi timp, ºi o pierdere implicitã. Pentru
astfel de pierderi cu totul ocazionale ºi de mic procentaj în raport cu totalul
circulaþiei, serveau girurile, garanþiile diferite ºi, în sfârºit, chiar rezervele
speciale ale BNR-ului, dupã cum rezultã din corespondneþa acesteia cu
Ministerul de Finanþe. /Adresa nr. 26 din 16 septembrie 1930 a Ministerului de
Finanþe cãtre BNR/.
2. S-a afirmat în cursul dezbaterilor cã Statul trebuia sã accepte ideea

unei pierderi masive din aceste preluãri.
Legea stabilizãrii ºi, dupã cum vom vedea, ºi legile urmãtoare, dã o
anumitã destinaþie fondurilor ce se vor realiza din încasarea creanþelor
imobilizate preluate. Într-adevãr, în anexa A a legii monetare, se spune textual:
„Încasãrile realizate vor fi afectate acoperirii cheltuielilor de investiþiune

ale Cãilor Ferate.”
Iar capitolul III are dispoziþii largi în acest sens.

Programul stabilizãrii mai este completat ºi interpretat prin legea din 27
iunie 1930, fãcut „pentru administrarea portofoliului de efecte trecute de la BNR
la Stat”.
486
În aceastã lege se adaugã un element nou. Ministerul Finanþelor „este

autorizat sã rãscumpere ... ºi alte efecte scontate de BNR, oricare ar fi data
intrãrii lor în portofoliu, în vedere de a contribui la asanarea financiarã ºi în
mãsura în care resursele prevãzute de programul de stabilizare vor întrece suma
de Lei 3.250.885.742, fixatã prin art. 2 drept suma necesarã pentru ventilarea
BNR-ului de orice imobilizãri. /Menþionãm cu titlu de explicaþie cã, pentru
preluarea efectelor imobilizate, s-a afectat circa 2½ miliarde/. Astfel, pentru
asanare s-a întrebuinþat nu cele circa 775 milioane, adicã nu diferenþa de la
3.250.885.742 lei la 4 miliarde, ci diferenþa de la 2½ la 4 miliarde lei, adicã un
miliard ºi jumãtate. Constatãm existenþa acestei diferenþe în plus rezervatã
asanãrii ºi, deci, existenþa unei neregularitãþi. În mãsura în care suma a fost
efectiv destinatã unei asanãri, nu vom trage concluzii de abuz, dar vom vedea cã
abuzul a existat.
Acest nou element al asanãrii a fost în dezbaterile procesului pentru
Banca Blank un capital de speculaþie. S-a zis cã ea trebuia sã profite în largã
mãsurã de asanare, fiindcã a suferit pe urma crizei economice. Noi am rãspuns
cã asanarea, în sensul legii de stabilizare din 1929 ºi de administrare ºi
interpretare din 1930, nu era cuprinsã ideea de pierdere. Dacã legea
conversiunii de mai târziu a consacrat în termeni expreºi ideea de pierdere în
vederea salvãrii agriculturii, care constituia elementul vital al þãrii, legea din 1929
ºi 1930 nu avea la bazã ideea de pierdere. Dacã legiuitorul ar fi avut în vedere
pierderea, o spunea în mod expres ºi nu ar mai fi vorbit de investiþii la CFR.
În legea din 1930 se vorbeºte, într-adevãr, de tranzacþii. Din cuprinsul
juridic al cuvântului tranzacþie, dacã se poate în sensul dreptului comun
desprinde ºi ideea de renunþare la o parte din drepturile ce le ai, în legea din 1930
aceastã idee e înlãturatã. Astfel, în art. 5 se spune cã Ministerul de Finanþe este
autorizat a fixa condiþiuni de platã, garanþie, termen ºi dobândã pentru fiecare
efect. În art. 6, alin. 2, se stipuleazã cã Ministerul de Finanþe va încheia orice
convenþie sau tranzacþia pe care o va crede utilã ºi necesarã pentru realizarea
debitului datorat, luând orice garanþii personale sau reale pentru ca realizarea lui
sã fie bine asiguratã. Pentru o cinstitã expunere adãugãm cã, în art. 7, se
vorbeºte de „posibilitãþile de încasare prezente ºi viitoare”, pe care BNR le va
arãta Statului. Dar aici e vorba de debitorii cedaþi, iar nu de banca prin care s-a
fãcut reescontul. Aceasta trebuia sã rãmânã în mod normal ºi mai departe
debitoarea ºi garanta Statului, pentru cã au arãtat cã debitul trebuia „realizat” ºi
realizarea lui „cât mai bine asiguratã”. Cã aceasta e singura interpretare rezultã
din art. 11 în care, menþionându-se destinaþia banilor încasaþi, ca ºi în legea de
stabilizare, se dispune cã sumele încasate din capital se vor trece în contul de
investiþiune al Regiei Autonome a Cãilor Ferate Române, prevãzut în planul de
stabilizare la cap. III.
Dacã s-ar fi înþeles preluare de portofoliu de creanþe pierdute la care
debitorul reescontat urma sã fie scos din obligo, nu s-ar mai fi afectat sumele de
încasat investiþiunilor CFR-ului. Banca Blank ºi domnul Aristide Blank susþin cã
aceste preluãri trebuia considerate ca sacrificii în vederea asanãrii. Textul legii,
sensul ei, se opun categoric unei astfel de interpretãri. Sacrificiul consta în credit,
în preluare, nu în fonduri pierdute.
Dacã în convenþia dintre Stat ºi BNR, ratificatã prin legea din 1 aprilie
1936, se recunoaºte între aceste douã pãrþi ºi numai între ele cã o parte din
debitori au devenit insolvabili, aceastã împrejurare nu schimbã raþiunea ºi
conþinutul legilor din 1929 ºi 1930, care la data când trebuia aplicate aveau un
înþeles vãdit clar, dar care n-a fost respectat.
487
Legea de ratificare din 1936 apare pentru Stat ca o lege de consolare ºi

resemnare din partea unui legiuitor, care n-avea curajul sã se scuture de
influenþele oculte ºi sã tragã la rãspundere pe cei vinovaþi de abuzurile fãcute.
Dar chiar în aceastã lege a resemnãrii se mai pãstreazã ideea /din pãcate, o
simplã idee/ de a întrebuinþa fondurile ce se vor realiza pentru investiþiunile CFR.
Ceea ce însã ne dã convingerea justeþei interpretãrii noastre este, în
special, expunerea de motive a legiuitorului din 1940. Când acesta vorbeºte de
„importante prejudicii” suferite de Stat de pe urma aplicãrii legii din 27 iunie 1930,
când vorbeºte de „valorile infime” primite în schimbul unor „imense sume”, când,
deci, legiuitorul din 1940 activeazã legea sa de revizuire pe o astfel de
interpretare a legii din 27 iunie 1930, nu se poate susþine în mod serios cã Statul
a înþeles sã dea bani grei fãrã sã primeascã un echivalent.
Rãmâne deci bine stabilit cã prin creanþe imobilizate, adicã cu scadenþã
îndepãrtatã ºi nelichide, nu se pot înþelege creanþe pe urma cãrora Statul trebuia,
ca o consecinþã a legii, a voinþei sale, sã piardã. Dar vom vedea mai departe cã,
chiar dacã s-ar da o interpretare contrarã ºi anume cã Statul voia într-adevãr sã
facã un sacrificiu, fãrã a avea intenþia legalã de a recupera banii daþi, dacã voinþa
asta de sacrificiu nu se putea în mod firesc sã îi profite Bãncii Blank, care era
virtual falimentarã, care trãise din abuzuri cultivând imoralitatea ºi care, dacã
reuºise sã se infiltreze cu tentacule surprinzãtoare în economia noastrã, era ºi
rãmânea o fiinþã strãinã de toatã viaþa acestei þãri.
3. D.L. 3.441/1940 ºi 584/1941. Cu aceste preambule trecem la

examinarea legii care institutia rãspunderea pentru operaþiile de preluare ºi pe
care ne îngãduim s-o numim legea restabilirii echilibrului moral.
E legea despre care s-a zis cã ar fi o lege de competenþã ºi procedurã,
rãspunderile fiind de domeniul dreptului comun.
De la început, remarcãm terminologia legii. Se vorbeºte de „anchetarea
operaþiilor ºi lucrãrilor” ºi de „beneficiari”, termeni pe care în dreptul comun nu îi
gãsim, ºi chiar aceºti termeni dau o primã nuanþã de fond, iar nu de procedurã.
Dar ce spune legea aceasta?
Se instituie o comisie care sã ancheteze:
1/ operaþiile ºi lucrãrile în baza cãrora s-a preluat portofoliul;
2/ condiþiunile fixate cu ocazia preluãrii, ºi
3/ convenþiunile încheiate pentru realizarea acestor efecte.
Din aceste trei obiective ale anchetei în cazul nostru nu intereseazã
primele douã.
Al treilea se referã numai la convenþiile încheiate cu debitorii preluaþi.
Deci, ceea ce urmeazã sã examinãm sunt operaþiile ºi lucrãrile pe de o
parte, condiþiunile fixate la preluare, pe de altã parte. În continuare, legea
adaugã:
„Când se vor constata fraude sau grave prejudicii...”
În cursul dezbaterilor textul a fost citit, voit sau nu, Înalta Comisiune va
aprecia, deformat. În locul disjuncþiei „sau” s-a citit conjuncþia „ºi”. Este o
înlocuire, care evident schimbã sensul ºi cuprinsul legii. Dacã zicem „fraude ºi
grave prejudicii” apare un cumul necesar între cele douã noþiuni. Dacã însã luãm
textul aºa cum a fãcut prin voinþa legiuitorului, ºi anume „fraude sau grave
prejudicii”, desigur, concluzia e alta. Aceasta înseamnã cã e de ajuns pentru a
trage consecinþe juridice sã fie sau numai fraude, sau numai grave prejudicii. Dar
pot fi, desigur, ºi ambele.
488
Mai departe legea urmeazã:

Atunci când vor fi, fie fraude, fie grave prejudicii, fie ambele împreunã, va
declara „blocate” bunurile:
1/ întreprinderilor ºi persoanelor al cãror portofoliu a fost preluat;
2/ ale organelor de conducere;
3/ ale beneficiarilor.
În primul rând, ne întrebãm de ce legiuitorul face aceastã enumerare,
când cu cuvântul „beneficiar” ar fi putut cuprinde toate categoriile de beneficiari,
adicã ºi întreprinderile ºi organele de conducere ºi orice alþi beneficiari. Iatã o
enumerare al cãrei tâlc nu poate fi întâmplãtor. Beneficiarii rãspund pentru cã au
beneficiat ºi termenul pare cã se referã la debitorii preluaþi. Iar dacã legiuitorul, în
caz de fraude sau grave prejudicii a fãcut din beneficiari, cu ideea de beneficiu
inclusã, o categorie aparte, nu înseamnã oare cã, la celelalte categorii, ºi anume
la întreprinderi ºi conducãtori, beneficiul e prezumat? La întreprinderi e cert
prezumat în caz de fraude sau grave prejudicii pentru Stat, pentru cã, în folosul
lor, s-a fixat operaþia preluãrii. La conducãtori, dacã ei au fost înglobaþi în
categoria beneficiarilor, aceastã prezumare apare necesarã. Legiuitorul din
1940 ºi-a dat seama cât de strâns, cât de indisolubil legatã e viaþa unei
întreprinderi sociale de fapta conducãtorilor ei. O întreprindere socialã trãieºte
prin pulsul conducerii. Ea îmbracã în toate actele sale haina moralã a conducerii.
Ea ea se înalþã în viaþa economicã a unui Stat, devenind o funcþie socialã, sau se
nãruie în mocirlã prin fapta conducerii.
Astfel apare din aceastã lege la prima analizã ideea rãspunderii speciale,
derogativã de la dreptul comun. Este o rãspundere bazatã pe o necesitate
moralã ºi îndeplineºte un gol în viaþa dreptului comun.
Legea bancarã din 1934, cu modificãrile ei în special din anul acesta,
stabileºte acelaº gen de rãspundere. Legea din 1940/1941, neîngrãditã de
principii constituþionale, fixeazã aceastã rãspundere, privind retrospectiv, pentru
restabilirea echilibrului moral, vãtãmat prin violarea flagrantã a oricãrui
elementar simþ social.
4. Aceastã rãspundere specialã se desprinde însã mai elocvent analizând

legea sub o altã faþetã:
Pentru conservarea preluãrii efectelor imobilizate s-au încheiat convenþii
de Ministerul Finanþelor cu instituþiile de credit respective. Aceste convenþii au
avut fie o autorizare, fie o ratificare a Consiliului de Miniºtri. În dreptul comun o
convenþie e suveranã, ea constituie legea pãrþilor. Cauzele de nulitate sunt
limitat prevãzute de lege, cauzele care conduc la reziliere sunt supuse voinþei
pãrþii vãtãmate, care le poate exercita fie în cadrul convenþiei, când aceasta are
clauze exprese, fie în cadrul legii. Legea din 1940 trece însã peste voinþa
legiuitoare a pãrþilor contractante, trece peste suveranitatea ce le este rezervatã
în dreptul comun. Pentru stabilirea fraudelor sau a gravelor prejudicii ea nu mai
recurge la izvoarele dreptului comun. Pe deasupra, convenþiile intereseazã
prejudiciul. În acest scop, se vor ancheta „operaþiile ºi lucrãrile” în baza cãrora a
fost preluat portofoliul. Deci, cu toatã existenþa convenþiilor, ºi chiar numai în caz
de grave prejudicii, nu numai în caz de fraude, se trece peste legãtura
contractualã ºi se ancheteazã epoca premergãtoare ºi pregãtitoare a
convenþiilor.
Dacã în dreptul comun între Banca Blank ºi Stat nu existã decât un caz
contractual, iar fraudele sau prejudiciile nu pot fi constatate în mod normal decât
prin rezilierea convenþiuni pe bazã de culpã contractualã, apoi între Stat ºi
489
conducãtori nexul contractual nu apare pentru cã conducãtorii sunt pe baza ideei

de reprezentare legaþi numai de fondul social pe care îl reprezintã ºi nu au
responsabilitate delictualã, decât numai pentru fapte în care au lucrat în afarã de
mandat. Aceastã nuanþare elementarã a unor principii de drept comun a
îndreptãþit pe unul din conducãtori sã susþinã cã banca, rãspunzând
contractualmente, iar conducãtorii numai delictualmente, pe baza unor fapte
autonome ce urmeazã a se stabili, ne-am gãsi în faþa unui cumul inadmisibil,
care înlãturã ºi ideea de solidaritate.
Porniþi pe aceastã pantã, legea din 1940 nu ar mai produce efecte. Ar
însemna cã, în caz de grave prejudicii, conducãtorii nu ar rãspunde, ceea ce e cu
totul contrariu sensului precis al legii.
5. În altã ordine de idei, s-a spus cã epoca precontractualã nu intereseazã

ºi cã se refuzã discuþia ei pentru cã, la sfârºit, apelanþii aduºi în faþa
covârºitoarelor elemente de fapt din aceastã epocã, sã se hotãrascã sã o
dezbatã, dând lamentabile explicaþiuni asupra învinuirilor aduse.
Aceastã epocã precontractualã e compusã din douã epoci subsecvente:
Prima e aceea care a adus Banca Blank în faþa casei publice. E aceea în
care Banca Blank se înfãþiºa cu activitatea ei, pentru a pretinde dreptul la
asanare. Aceastã activitate a ei trebuia judecatã, pentru a se vedea dacã meritã
ajutorul public. Asanarea prevãzutã în legea din 27 iunie 1930, cea destinatã
fiinþelor viabile, pe care criza economicã româneascã le-a slãbit. Asanarea nu
era destinatã morþilor. Pe ei nu îi vom mai putea ridica, nu trebuia sã îi mai ridice
din moartea survenitã de pe urma propriilor lor pãcate.
A doua, e acea epocã legatã de însãºi naºterea contractelor. E vorba de
tribulaþiile oculte, care au determinat însãºi contractarea.
ªi una ºi alta e concludentã. Dacã banul public nu putea merge pentru
învierea morþilor, el nu putea fi nici risipit la ºoapta ºi insinuarea oricui ar fi fost. El
nu putea fi dat nici insolvabililor, nici celor care îºi acoperea cu el turpititudinile, fie
ale bãncilor, fie ale conducãtorilor ei.
Când legea vorbeºte de „operaþii ºi lucrãri în baza cãrora s-a fãcut
preluarea”, se înþelege cã cei care aveau sarcina de a distribui banul public
trebuia sã cunoascã pe viitorul debitor al acestui ban, iar distribuirea sã se facã în
stingerea scopului legii.
În acest proces, aceste douã lucruri le verificãm.
Expunerea de motive a legii afirmã precis, interpretându-se legea din
1930, cã banul public nu era destinat instituþiilor „falimentare” ºi nici celor care
„scopul ºi politica” lor nu meritau o jertfã româneascã. Responsabilitãþile ce
trebuie sã le stabilim azi, trebuie cernute prin aceastã prismã. Trebuie verificat
dacã Banca Blank era falimentarã, trebuie deprins scopul ºi politica ei. N-a fãcut-
o cel ce reprezenta Statul în 1930 ºi 1931, când i s-au dat banii, trebuie s-o facem
azi.
6. Dar în virtutea cãrui drept face Statul azi aceastã revizuire cu caracter
juridic? Pe ce bazã moralã cheamã la rãspundere pe bancã ºi conducãtorii ei?
De ce aceastã rãsturnare a principiilor de drept comun?
Credem cã rãspundem just, afirmând cauza acestei responsabilitãþi în
faptul cã, la mijloc, e banul public. Legiuitorul a urmãrit un scop, a avut o cauzã.
Ea nu era o cauzã banalã. Contractele încheiate de Stat nu erau contracte
izvorâte dintr-un interes privat, cu un scop sau cu o cauzã cu orizont redus.
/Termenii au înþeles sinonim. În uzul juridic trãieºte cuvântul „cauzã”, în realitate
490
se înþelege scopul, finalitatea urmãritã. Vezi Capitant: De la cause des

obligations, ed. II, pag. 21/. În toate contractele însã, fie de interes privat, fie de
interes public, scopul e esenþial. Nu se concepe în contractele de drept comun
obligaþia fãrã cauzã. /Aceasta natural nu împiedicã existenþa titlurilor necauzate.
Dar nu aceastã excepþie intereseazã/.
Capitant, în De la cause des obligations /pag. 17/, explicã astfel
rostul cauzei:
„Scopul face parte integrantã din manifestarea de voinþã creatoare a

obligaþiunii. S-ar putea chiar spune cã el este elementul esenþial. De fapt,
debitorul nu ar consimþi, desigur, sã se oblige, dacã ar ºti cã rezultatul pe care ºi-l
propune nu va fi obþinut. Actul de voinþã se compune din douã elemente; mai
întâi consimþãmântul, care e faptul de a promite, de a se angaja, ºi apoi
consideraþiunea scopului de atins prin mijlocul acestei promisiuni. Obligaþiunea
nu este decât un mijloc de a ajunge la un scop. Deci, nu se poate disjunge aceste
douã lucruri. A le izola unul de altul, a nu þine cont de promisiune, fãrã sã te
neliniºteºti de scopul care o explicã, ar fi sã amputãm arbitrar actul voliþional, sã-l
deformãm, sã recunoaºtem intenþia autorului sãu.”
Aceeaºi idee expusã cu o precizie perfectã în remarcabila tezã de

doctorat a lui Schlossman /Zur Lehre von der causa obligatorischer vertrage/:
„Scopul nu este dupã natura sa vreun lucru distinct de voinþa exprimatã

într-un act distinct de voinþa exprimatã într-un act juridic, dar e un element
constitutiv ºi chiar, din punct de vedere al aceluia ce vrea, elementul esenþial al
voinþei sale. Eu dau sau mã oblig pentru a atinge scopul meu; eu nu aº da ºi nu
m-aº obliga, dacã nu aº spera sã ajung la scopul meu. Tradiþiunea, obligaþiunea
asumatã, sunt pentru mine, în ele înºile, fãrã interes; ele nu mã intereseazã
decât prin rezultatul aºteptat. Ele nu sunt pentru mine scop, ci mijlocul de a
parveni la scop. Mijlocul e subordonat scopului. Scop ºi mijloc, amândouã sunt
voite de mine, dar acesta din urmã numai în mãsura în care conduce la primul. În
mãsura în care nu conduce, el nu este voit de mine.
Orice persoanã care consimte sã se oblige cãtre o alta e determinatã pe
consideraþiunea unui scop, pe care ea îºi propune sã-l atingã pe calea acestei
obligaþiuni. Voinþa acelui care contracteazã o obligaþie e totdeauna în mod
necesar dominatã de dorinþa de a ajunge la un scop avut în vedere de el. A te
obliga fãrã scop nu ar putea fi decât fapta unui nebun. /”Trebuie pentru ca voinþa
sã lucreze”, zice Ihering în volumul sãu: Zweck in Recht, o raþiune suficientã, o
cauzã/. Aceasta e lege universalã. Dar, în natura inanimatã, aceastã cauzã e de
esenþã mecanicã /causa efficiens/; e de naturã psihologicã, când e vorba de
voinþã; aceasta lucreazã în vederea unui fine /causa finalis/.
Acest scop variazã dupã natura obligaþiei ºi, în special, a contractului
care dã naºtere obligaþiei. ªi este tocmai distincþiunea asupra diverselor scopuri
pe care ºi le propun contractanþii, distincþiune care a permis de a se stabili o
clasificare generalã a contractelor din dreptul patrimonial ºi de a le împãrþi în trei
mari grupe: contractele cu titlu oneros, în care fiecare din contractanþi e cãlãuzit
de propriul sãu interes, adicã de dorinþa de a câºtiga ceva în schimbul a ceea ce
dã; liberalitãþile, donaþiuni între vii, instituþiuni contractuale, legate, care
sãrãcesc pe cel ce dispune, adicã fac sã treacã o valoare din patrimoniul sãu în
al acelui gratificat, fãrã sã primeascã nimic în schimb; în sfârºit, contractele
dezinteresate, care se caracterizeazã prin acea trãsãturã cã unul din
contractanþi, ca împrumutãtorul de bani fãrã interese, depozitarul, mandatarul
nesalariat, când el se obligã numai în interesul debitorului principal, vrea sã facã
altuia un serviciu de ordin economic sau pecuniar, neremuneratoriu, dar
neantrenând diminuarea propriului sãu patrimoniu”.
491
În care din aceste grupuri s-ar putea, din punct de vedere al cauzei,
îngloba contractele fãcute de Stat cu Banca Blank? Statul n-a încheiat nici
contracte oneroase, n-a fãcut nici liberalitãþi ºi nici contracte dezinteresate.
Voinþa creatoare a Statului a urmãrit stabilizarea, a vrut asanarea creditului
privat. Aceasta era scopul lui, acesta era cauza care l-a determinat sã dea.
Instrumentele contractuale din punct de vedere al cauzei nu au autonomie. Ele
sunt subordonate scopului voit de legislativ. În dreptul comun, scopul are un
orizont redus, la legea din 1930 el depãºeºte acest orizont privat ºi se ridicã pânã
la înãlþimea interesului social, al interesului de ordine publicã.
Statul nu a fãcut simple acte de gestiune. El nu s-a comportat ca un
administrator al patrimoniului sãu. Dacã contractele intervenite îmbracã haina
obiºnuitã a contractelor numite, ele rãmân subordontate interesului de ordine
publicã.
Iatã o faþã a naºterii acestei responsabilitãþi speciale. Dar mai avem ºi
alta.
7. Banca Blank, în apelul sãu, nu evocã un rol ce credea cã îl are în

economia româneascã, la cursul dezbaterilor însã a renunþat sã-l mai enunþe. Îºi
dãduse seama cã nu îi este favorbail.
Ea susþinea cã:
„A avut de îndeplinit într-o epocã de refacere ºi de reconstrucþie o

funcþiune socialã de o importanþã ºi amploare apropiatã de aceea a serviciilor
publice...”
Apoi aminteºte cã:
„Statul însã, care trebuia sã vegheze la menþinerea ordinii ºi a armoniei

sociale interne, nu a putut rãmâne indiferent la procesul de ordin privat al crizei
de credit. El a intervenit ... prin mãsuri eroice, în epoci de frãmântare, cu legiuiri
excepþionale, a cãutat ºi a reuºit uneori sã opreascã dezordinea...”
Cã toate acestea au format o:
„Preocupare de Stat...”
Cã:
„Numai în lumina acestor elemente de istorie economicã ºi financiarã

contemporanã putem sã înþelegem rostul ºi sã descifrãm înþelesul legiuirilor
excepþionale, care au fãcut obiectul ºi au statornicit armãtura juridicã a raportului
Comisiunii”.
ªi, în sfârºit, cã numai:
„În lumina aceloraºi elemente, în sfârºit, va fi autorizatã ºi îndreptãþitã a-

ºi formula temeiurile sale de opunere”.
Noi ne permitem sã reþinem aceastã idee a funcþiuni sociale. Ea a început

sã devinã naturã în viaþa statelor moderne. Când s-au fãcut la noi primele
exproprieri, ea încã nu era mãrturisitã. A trebuit sã vinã marea expropriere ca sã
se recunoascã existenþa funcþiunii sociale a proprietãþii. De atunci, a evoluat.
Astãzi, o seamã întreagã de instituþii mãrturisesc rolul de funcþie socialã. Nu vom
face dialectica acestei probleme. Sã amintim numai legea bancarã. Controlul ce
se exercitã din ce în ce mai aspru asupra bãncilor e justificat de funcþiunea
492
socialã ce o îndeplinesc prin aceastã lege sunt restrânse posibilitãþile de

întrebuinþare a resurselor strãine, iar conducãtorii au o rãspundere gravã ºi de
ordine publicã pentru abuz. /Art. 36, 38 ºi 59, cu adausele din anul acesta/.
Amestecul legii nu se explicã decât prin faptul cã orice bancã apeleazã la
public pentru capitalul necesar vieþii bancare. Banca trãieºte din folosul ce-l
aduce acest capital. Dacã în codul nostru comercial îmbãtrânit se gãsesc
dispoziþii de încorsetare a societãþilor anonime, dacã se stabilesc
responsabilitãþi /art. 265/ penale, ele sunt datorate gravitãþii funcþiunii sociale ce
o îndeplinise instituþiile.
Banca Blank a rulat capital strãin. Ea trebuia sã îndeplineascã o funcþie
socialã. Ea trebuia sã trãiascã în toate faptele cu disciplina funcþiunii sociale ce o
purta pe umeri.
Inspectorul Nestorescu de la BNR, într-unul din rapoartele sale, spune:
„Evoluþia fondului social ºi a resurselor împrumutate în anii de dupã

rãzboi, ºi raportul procentual dintre ele, au fost:
Fond Resurse Raport

social strãine procentual
1918 46 302 28,9 %
1921 275 2.822 9,8 %
1924 331 2.996 11 %
1926 396 4.653 8 %
1927 400 3.861 10 %
1928 408 4.336 9 %
1929 439 4.236 10 %
1930 456 4.086 11 %
Ceea ce dovedeºte dezechilibrul primejdios în care s-a gãsit Banca

Blank chiar din anul 1921.
Ieºind din cadrul operaþiunilor bancare, ºi-a angajat fondurile proprii ºi
resursele împumutate în întreprinderi, mãrfuri, imobile, investiþii industriale, care
i-au imobilizat mijloacele de acþiune ºi i-au adus pierderi considerabile”. /Dos. 6,
pag. 48 ºi urm./
În raport cu funcþiunea socialã ce defineºte astfel o primã acuzaþie. Dar,

deocamdatã, nu acuzaþia intereseazã.
Intereseazã cã Banca Blank purta haina funcþiunii sociale, ºi o arãta
demonstrativ ori de câte ori avea nevoie de banul public sau privat.
Dar cine se îmbracã cu aceastã hainã, cine îndeplineºte o funcþiune
socialã, cine în aceastã calitate cere ajutorul public, poartã ºi rãspunderea felului
cum ºi-a îndeplinit funcþiunea. Iar cine vrea credit public, trebuie sã-l merite.
Am arãtat, mai înainte, rãspunderea specialã a conducãtorilor, degajatã
din legea din 1940. Ea apare sub aspectelor funcþiunii sociale într-un relief ºi mai
plin.
8. Banca Blank a trãit cu patrimoniul ei prin fapta conducãtorilor.

În mãsura în care ar interesa fondul social ºi chiar al altor elemente
private, rãmânem în cadrul dreptului comun ºi rãspunderea conducãtorilor la fel.
Dar dacã Banca Blank era falimentarã ºi viciatã de un scop ºi o politicã
strãinã, dacã conducãtorii ei au lucrat în numele ei ºi pentru ca, apelând la banul
493
public, sã ocoleascã Codul Penal, ºi dacã, cu ºtiinþã, prin banul public, ºi-au
acoperit înºelãciunea creditorilor fãcutã prin bilanþuri falsificate în scopul unor
beneficii personale, rãspunderea apare mai gravã. Legiuitorul de azi nu
dezgroapã delictele citate, prescrise, dar vrea restabilirea echilibrului moral al
legii din 1930. Acest echilibru a fost rãsturnat. Banul public nu a folosit intereselor
generale ale economiei româneºti, nici marii mase a deponenþilor români. El a
mers sã acopere golurile fãcute de conducãtori în marea epocã precontractualã,
ºi a fost luat în ultimul moment ºi pentru a acoperi fapte penale comise chiar în
timpul finanþãrii.
Banca Blank cu patrimoniul ei ºi conducãtorii cu fapta lor nu pot fi
despãrþiþi.
Chiar dacã s-ar considera cã legiuitorul revoluþiei morale n-ar fi stabilit o
rãspundere prezumatã, rãmâne aceastã rãspundere a profitului, a beneficiului,
pe care l-au tras din banii grei ai stabilizãrii monetare.
Cu aceasta, vom trece la fapte ºi numai incidental vom mai discuta
probele de drept ce vor apare.
ÎN FAPT:
Banca Blank ºi conducãtorii ei.
9. Banca Blank. Am arãtat cã, în spiritul legii din 27 iunie 1930, interpretatã
prin legea de revizuire din 1940, dacã a fost ºi intenþia de asanare, aceastã
intenþie nu se putea traduce în fapt faþã de Banca Blank. Aceasta, prin abuzul ºi
aventura cultivatã, era falimentarã de ani de zile.
Pentru a demonstra aceastã afirmaþie, vom prezenta Banca Blank aºa
cum ea, la rândul ei, s-a prezentat pentru a obþine banul public.
Ne vom folosi pentru a realiza aceastã prezentare de expertiza ordonatã
în registrele ei de prima comisiune. E o probã care nu a fost înlãturatã cu nimic,
care nu putea fi înlãturatã pentru cã reprezintã crud adevãrul adevãrat.
Ne vom mai folosi de rapoartele inspectorilor BNR-ului fãcute în 1930
pânã la 1933, adicã de rapoarte din epoca preluãrii portofoliului. S-a afirmat cã
aceste rapoarte nu constituie probe legale, ele nefiind contradictorii. Dar Banca
Blank ºi conducãtorii ei le-au primit în discuþie, punând primii concluzii pe ele, ca
sã arate cã Statul, când a dat banii, ºtia cui îi dã, pentru cã avea la îndemânã
rapoartele. Asupra chestiunii cã Statul ºtia, vom rãspunde mai târziu, când vom
veni la persoana care l-a prezentat. Deocamdatã, constatãm cã rapoartele au
fost primite ca probe legale, cã în tot cazul ele se completeazã cu actele din
dosar ºi cu expertiza ºi cã Înalta Comisiune nu e legatã de forme procedurale,
putând sã aprecieze seriozitatea oricãrei probe.
S-a mai spus cã expertiza ar fi fost un act secret al primei comisiuni. El era
legal însã. Iar în apel ea a devenit publicã ºi putea fi combãtutã. S-au cerut alte
expertize a cãror inutilitate o vom dovedi, dar faptele grele ºi atât de grãitoare ale
acestei expertize nu le-au combãtut.
Dar nu mai stãm în umbra secretului. Cei care apelau la banul public,
þineau secrete registrele lor. Astfel, la 30 octombrie 1931, în preajma
concordatului, iatã ce spune inspectorul Nestorescu:
„Complexitatea chestiunilor legate de gestiunea administrativã ºi

financiarã a Bãncii Blank ºi timpul prea scurt de care m-am putut folosi, din
pricina refuzului categoric al direcþiunii de a ne mai pune la dispoziþie actele ºi
registrele, nu mi-au dat putinþa sã întind investigaþiile mele asupra tuturor
operaþiunilor.”
494
Aceaºi fugã de lumina zilei a întâmpinat-o ºi la „Discom”.

Cine cere credit ºi ajutor pentru asanare nu are dreptul sã-ºi þinã ascunse
registrele! Dar experþii constatã acelaº lucru ºi în 1940.
Dupã ce enumerã registrele puse la dispoziþie, ei adaugã:
„Lipsind registrele Maestru /Cartea Mare/ pentru toþi aceºti ani /1926-
1931/, cu excepþia a trei registre Cartea Mare din 1931 /deci nici pentru acest an
complet/, cercetarea înregistrãrilor fãcute în cursul anilor – afarã de acelea
fãcute cu ocazia încheierii bilanþurilor – au fost foarte îngreunate ºi, adeseori,
chiar imposibilã.”
10. În aceste condiþii, inspectorii ºi experþii examineazã situaþia Bãncii

Blank.
Pentru rezolvarea misiunii lor, spun ei, „e nevoie sã facem o scurtã
expunere asupra Bãncii Industriale, care, deºi din punct de vedere juridic este o
entitate aparte, în fapt aceastã bancã este o secþiune a Bãncii Blank.
Este înfiinþatã în 1921 cu un capital social de 50 milioane, subscris în
întregime de Banca Blank, dupã cum se vede din registrul jurnal al societãþii:
„Banca Blank e debitatã – prin jurnal – cu întreaga valoarea a capitalului

social, iar prin art. 3 din jurnal se aratã cã primul vãrsãmânt de 15 milioane a fost
fãcut numai de Banca Blank, sumã care, dupã înfiinþarea societãþii, a fost retrasã
tot de Banca Blank.
Banca Blank nu a vãrsat în numerar capitalul subscris, ci, la 24 ianuarie
1922, a trecut Bãncii Industriale un prim lot din participaþiile sale la capitalul a
diverse societãþi sub formã de acþiuni, în sumã de Lei 221.097.322, cu care s-a
acoperit debitul sãu de 50 milioane rezultat din subscrierea integralã a
capitalului Bãncii Industriale, devenind creditoare pentru rest.”
La 11 mai 1933, inspectorii BNR-ului, Niþulescu ºi Nestorescu, fãcând

verificarea situaþiei contabile ºi financiare a Bãncii Industriale, au concluzii în
raportul lor care se îmbinã cu concluziile experþilor din 1940:
„Înfiinþatã în 1921, cu un capital iniþial de 50 milioane.

Subscrierea capitalului social n-a fost realã, adicã a cuprins ficþiuni de
fapte ºi personal.
Introducerea în actul constitutiv a unui numãr de fondatori, simpli
figuranþi, a avut de scop sã facã a se crede în sinceritatea afacerii ºi sã
mascheze adevãratul ºi singurul ei subscriitor.
Acoperirea capitalului subscris prin viramente la Banca Blank este
simulatã, cãci acoperirea se face în aceeaºi zi, prin treceri de acþiuni industriale
de la Banca Blank în activul Bãncii Industriale, treceri care nu pot avea nici
valoarea unor aporturi în naturã.
Acoperirea subscrierii prin procedeul compensaþiunii este o ficþiune de
vãrsãmânt ºi este tot atât de temutã ca ºi ficþiunile de subscrieri.
A doua emisiune de Lei 50 milioane s-a subscris în întregime de Banca
Blank, ºi s-a acoperit în acelaº fel /în 1929/.
Banca Industrialã nu este dar decât o secþiune industrialã a Bãncii Blank,
care deþine întreg pachetul de acþiuni.
Banca M. Blank nu a fãcut, în realitate, decât sã subscrie propriile sale
acþiuni, ceea ce înlãturã realitatea subscrierii.
Asemenea combinaþii sau afiliaþii sunt destul de numeroase ºi au avut de
scop sã improvizeze un portofoliu cambial..., dând naºtere uneori la abuzuri
foarte mari.
495
Înfiinþând Banca Industrialã, conducãtorii Bãncii Blank au creat ani de

zile în registrele Bãncii Blank, prin manopere frauduloase, venituri fictive pe care
le-a intercalat la Banca Blank, pentru acoperirea pierderilor gestiunilor ºi pentru
balansarea propriilor sale bilanþuri cu beneficii imaginare.”
Apoi, dupã ce înfãþiºeazã la pag. 38 în cifre aparenþa, comenteazã:
„Bilanþurile încheiate nu au valoare, cãci nu se sprijinã în întregime pe o

situaþie realã ºi sincerã a activului. Iluzoriu încheiate, au creat un miraj de falsã
prosperitate.
Beneficiile imaginare arãtate în bilanþuri n-au fost în realitate decât
distrugerea fondului social ºi a unei bune pãrþi din fonduri strãine, avuþii pe care
contabilitatea era chematã sã le pãstreze.
Ajungând la asemenea bilanþuri iluzorii, se înþelege cã contabilitatea
acestei bãnci n-a fost decât un instrument de obscuritate, de erori ºi de
manopere frauduloase.
Pregãtindu-ºi obþinerea concordatului preventiv, Banca Blank preia, în
septembrie ºi octombrie 1931, din activul Bãncii Industriale, grosul participaþiilor
industriale ºi angajamentelor afiliatelor ºi le compenseazã ca sã ajungã în 1932
la un capital de 5 milioane.”
Inspectorii încheie cã Banca Industrialã este, dar, complet „insolvabilã

pentru angajamentele luate prin semnãtura sa pe efectele de Lei 495 milioane”,
care corespund gravelor operaþii din iulie ºi august 1931. /Dos. 6, pag. 36 ºi
urm./.
Aceeaºi concluzie o trag ºi experþii. Ei aratã cã scopul în fapt al Bãncii
Industriale era:
a/ sã-ºi descarce activul de prea numeroasele participaþiuni, care o
imobilizau, ºi astfel sã poatã întocmi bilanþuri cu aparenþã de mai multã
lichiditate;
b/ sã-ºi procure un instrument docil pentru:
1. procurare de mijloace financiare /cambii emise de Banca Industrialã
pentru folosul Bãncii Blank la reescont/;
2. pentru a-ºi ascunde pierderi ºi a-ºi crea beneficii.
Mai departe, ei spun:
„Într-adevãr, cedând Bãncii Industriale numeroase pachete de acþiuni ºi

creanþe asupra unor debitori, Banca Blank ºi-a creat la Banca Industrialã un sold
debitor însumând sute de milioane, care, mai târziu, au ajuns pânã la 2 miliarde
lei, pentru care a obþinut cambii, pe care le-a folosit la reescont. Fãrã ajutorul
Bãncii Industriale, plasamentul enorm al Bãncii Blank în acþiuni ºi participaþiuni,
care la finele anului 1926 reprezenta peste un miliard de lei, ar fi rãmas fãrã
putinþã de mobilizare. Din contrã, cu ajutorul acesteia, Banca Blank a obþinut de
la Banca Industrialã efecte comerciale de valoare mare, dupã cum se vede din
specificarea de mai jos:
La 31 Dec. 1926 447 mil.
La 31 Dec. 1927 451 mil.
La 31 Dec. 1928 1.415 mil.
La 31 Dec. 1929 1.340 mil.
La 31 Dec. 1930 1.586 mil.
Mai relevam în subsidiar cã cedarea acþiunilor ºi creanþelor de la Banca
Blank la Banca Industrialã ºi invers, s-a fãcut prin schimbãri de simple scrisori,
iar nu prin borderouri de vânzare pentru acþiuni, sau prin acte de cesiune în
496
regulã, pentru creanþe, care ar fi ocazionat cheltuieli importante cu timbre ºi taxe

de înregistrare. S-a putut întrebuinþa acest mijloc comod de cedare de valori,
numai pentru cã Banca Industrialã era de fapt o secþie a Bãncii Blank, la
conducerea cãreia prezidau persoane care se gãseau ºi la conducerea Bãncii
Blank.”
Iatã cum începe sã se degajeze adevãrata faþã a Bãncii Blank. S-a spus în
cursul dezbaterilor cã Banca Industrialã e o fiinþã juridicã aparte, cã operaþiile cu
ea erau serioase, cã era o afiliaþiune ca atâtea altele, cã trebuia sã tragem o
concluzie de realã disciplinã juridicã din fiinþa ei aparte de drept. Noi tragem
concluzia disciplinei contabile.
Banca Industrialã nu mai existã azi, dar în realitate ea n-a existat
niciodatã. S-a zis cã ar fi un „holding”. Nu vrem acest sens comod ºi cuviincios.
Banca Industrialã nu-l meritã. Ea a fost nu un „holding”, ci un hârdãu al
impuritãþilor Bãncii Blank. Ea primea aceste impuritãþi, iar bilanþul Bãncii Blank
apãrea lichid, nu imobilizat. Ea a fost complicea perpetuã a tuturor operaþiilor
fãcute. Fãrã ea, fãrã semnãtura ei pe efecte, Banca Blank închidea de mult
ghiºeele ... ºi poate era mai bine pentru toatã lumea.
11. Banca Blank ºi-a încheiat bilanþul pe 1926 cu un beneficiu net de Lei
60.342.219,75.
Deºi am vãzut cã situaþia ei era gravã încã din 1921 /Dos. 6, pag 48 ºi urm.
Raport Nestorescu/, experþii iau ca punct de pornire anul 1926, pentru cã e anul
în care pierderile apar masive ºi compromiþãtoare, ca ºi manoperele
întrebuinþate.
Experþii afirmã:
„Anul 1926 a fost un an cu pierderi foarte mari pentru bancã. Numai

pierderile amortizate în acest an se urcã la peste ½ miliard de lei.
Dupã ce se dã, la pag. 21 ºi urmãtoare, explicaþia contabilã a pierderilor,

se aratã ºi mijloacele de acoperire:
„Prin articolele de jurnal mai sus arãtate, s-a debitat Banca Industrialã
într-un cont „de evidenþã” cu o sumã pe care nu o datora, prin creditarea a 3
conturi de beneficii, cu sume care nu reprezentau beneficii reale. Aceastã
operaþiune contabilã este un artificiu cu care s-a urmãrit crearea unor beneficii
fictive.
Dovada acestei afirmaþiuni se gãseºte în urmãtoarele fapte...”
Dupã ce experþii le enumerã, se dã ºi explicaþiunea tehnicã de amãnunt:
„Dar dovada indiscutabilã cã contul Banca Industrialã ct. Evidenþã are o

funcþiune cu totul anormalã ºi cã serveºte scopului arãtat mai sus de a se crea
beneficii fictive, stã în faptul cã Banca Industrialã nu are un cont corespunzãtor
în contabilitatea sa, cu alte cuvinte Banca Industrialã nu a înregistrat suma de
mai sus pentru cã nu o datora, contul de evidenþã al Bãncii Industriale fiinþând în
contabilitatea Bãncii Blank numai pentru a servi scopului arãtat etc....
În rezumat s-a creat un beneficiu fictiv de Lei 214.022.108,45, prin
debitarea contului Banca Industrialã, cont „Evidenþã”, înregistrare care nu s-a
fãcut ºi la Banca Industrialã.
...Cum cu manopera contabilã de mai sus nu se putea acoperi toate
pierderile ºi sã mai aparã ºi un beneficiu net, s-a recurs ºi la urmãtoarea
înregistrare...:”
497
Apoi, dupã ce urmeazã expunerea de posturi de creditare ºi debitare,

experþii continuã:
„Va sã zicã, prin debitarea contului de lire sterline a Societãþii Lujani cu

suma de Lei 299.250.000, s-a creat un beneficiu de aceeaºi valoare...
Societatea Lujani nu datora suma de Lei 299 milioane. Dacã, totuºi, s-a
fãcut aceastã debitare, ea se explicã – fãrã sã se justifice – prin faptul cã, la acea
datã, Banca Blank poseda marea majoritate a acþiunilor ei, ºi o finanþa cu sume
importante ºi, deci, îºi putea impune voinþa.”
În rezumat, operaþiunea este ... o manoperã contabilã de care s-a folosit

pentru acoperirea pierderilor ºi pentru a se ajunge la închierea unui bilanþ cu
beneficii. În acelaºi timp, la Banca Industrialã sistemul era acelaºi. Bilanþul ºi
contul P&P pe acelaºi an au fost încheiate cu un beneficiu de Lei 8.304.493,27,
tot printr-o operaþie fictivã în cont Lujani, identicã cu cea fãcutã de Banca Blank.
12. În anul 1927, Banca Blank îl încheie la fel, cu un beneficiu fictiv de Lei
54.366.748. Vom reþine pe cât se poate numai cifrele ficþiunilor ce au servit la
acoperirea golurilor.
În contul „Evidenþã”, care nu avea o bazã realã, se debiteazã Banca
Industrialã cu Lei 25.997.499, acoperindu-se pierderi la acþiuni.
La 31 decembrie, se debiteazã contul Banca Industrialã, fãrã bazã cu Lei
49.000.000.
Tot la aceastã datã, se trece în spinarea Fabricii de Hârtie Piatra-Neamþ,
Lei 13.620.000 prin Banca Industrialã, care nici n-a operat suma în contabilitatea
sa. Apoi un alt beneficiu fictiv de 70.000.000, fãcut tot cu ajutorul Bãncii
Industriale.
Reproducea însã o operaþiune care are legãturã directã cu apelantul
Aristide Blank:
„La 28 iulie 1927, contul Fabrica de Hârtie ºi Mucava Piatra-Neamþ, cont

investiþiuni Aristide Blank, care era un cont personal al domnului Aristide Blank, a
fost creditat cu Lei 59.522.654,26, sumã în care se cuprind 2 posturi de 47,9 ºi
11,5 milioane de la cont dispoziþii Nuovo /”un cont a cãrui funcþionare normalã
era sã þinã socoteala dispoziþiunilor de platã, pe care banca le primea, ºi
executarea lor”/.
Pentru balansarea contului „dispoziþiuni Nuovo” cu suma mai sus
specificatã, a fost creditat:
a/ la 6 septembrie 1927, prin debitarea „contului rezerve asupra
creanþelor dubioase”, deci sumã luatã de la amortizãri de creanþe Lei 11.597
milioane;
b/ la 7 septembrie 1927, prin supraevaluarea acþiunilor „Cultura
Naþionalã” cu Lei 47,925 milioane.
Aºadar, contul domnului Aristide Blank cu denumirea de mai sus, care
avea un sold debitor important, a fost redus cu Lei 11,5 milioane, luat de la fondul
pentru amortizãri de creanþe ºi Lei 47,9 milioane, prin supraevaluarea acþiunilor
„Cultura Naþionalã”.
La acest capital, reþinem din expunerea de mai sus numai faptul cã, în
anul 1927, s-au supraevaluat acþiunile „Cultura Naþionalã” cu suma mai sus
menþionatã, din care s-a creat un beneficiu ce a fost întrebuinþat la scãderea
contului domnului Aristide Blank.”
Urmeazã apoi o serie de supraevaluãri de acþiuni, creându-se beneficii în

valoare de Lei 14.342.000.
498
La acþiunile „Lujani”, o altã supraevaluare de Lei 75.287.000.

ªi, în sfârºit, la 31 decembrie 1927 se supraevalueazã imobilul Bordei, cu
71 milioane, care ulterior, graþie lucrãrilor edilitare, ar putea gãsi justificare, însã
în 1927 s-a recurs la supraevaluare numai pentru a-ºi umple golurile mari.
În total, în acest an s-au creat beneficii fictive ºi s-au ascuns pierderi în
valoare de Lei 407.172.246.
Pentru cã în dezbateri s-a afirmat de cãtre apãrãtorul domnului Aristide
Blank cã, în acest an, domnul Aristide Blank ar fi adus Bãncii Blank un beneficiu
de 1.200 milioane dintr-o afacere cu acþiunile Lujani, ºi pentru a spulbera
aceastã afirmaþie, precum ºi pentru a arãta natura operaþiilor impuse de domnul
Aristide Blank, reproducem o menþiune a experþilor, prin care se atrage atenþia
anchetatorilor:
„În ºedinþa de la 8 iulie 1927, domnul Aristide Blank aduce la cunoºtinþa

Consiliului cã a încheiat o tranzacþie importantã cu un grup format din: Banca de
Credit Român, Internationale Suiker Maatschappij ºi Kredit Anstalt din Viena.
Domnia sa spune cã, dupã mai multe cumpãrãturi de la strãini, Banca Blank a
ajuns sã posede 96% din acþiunile Fabricii de Zahãr „Lujani” ºi a revândut
grupului de mai sus 86% din aceste acþiuni. Domnia sa a fost autorizat sã trateze
ºi sã încheie aceastã afacere singur/. În urma acestei afaceri – zice domnia sa –
Banca Blank va încasa, în intervalul de la iulie la decembrie 1927, circa
1.400.000 lire sterline, sumã din care va rãmâne, dupã achitarea tuturor
datoriilor pe care banca le are în strãinãtate ºi a reducerii cu 40 milioane a
reescontului BNR, circa 600.000 lire sterline ºi, finalmente, cã Trezoreria ºi
Direcþiunea Devizelor vor dispune de fondurile necesare pentru operaþiunile lor.
O operaþiune de circa 1.200 milioane nu a putut fi tratatã ºi lichidatã decât
pe bazã de acte scrise. Am cerut acest dosar ºi ni s-a rãspuns cã nu existã.
...Am gãsit:
La 27 iulie 1927, Banca Industrialã a cedat Bãncii Blank 480.000 acþiuni
Lujani, cu suma de 315.555.057 lei, cu care a fost debitatã Banca Blank.
La Banca Blank nu se gãsesc ca intrate în portofoliul sãu cele 480.000
acþiuni Lujani, ci gãsim numai creditarea contului Banca Industrialã cu explicaþia
... Lei 315.555.057, având aparenþa unei simple operaþiuni de devize. /Unde
sunt beneficiile enorme ce se acontau ?!/.
Poate cã, printr-o cercetare mai îndelungatã, s-ar putea descifra ºi
aceastã chestiune. Ar fi fost logic ca rezultatul unei asemenea afaceri sã se
oglindeascã în bilanþul din 1927, ceea ce nu s-a vãzut. Poate cã Onor.
Comisiune va putea avea explicaþiunile necesare.”
Banca Industrialã în 1927 a dat un beneficiu de 7.167.000 lei, care, în

concluzie, este ireal, banca având pierderi importante. Beneficiul s-a realizat
printr-o stornare de dobânzi plãtite Bãncii Blank, în valoarea de Lei 70 milioane,
când, în realitate, a plãtit efectiv circa 86 milioane. Aceasta o dãm ca exemplu.
13. În anul 1928, Banca Blank ºi-a încheiat bilanþul cu un beneficiu de Lei
65.563.442,87.
Acest beneficiu nu este real. ªi în acest an banca a avut pierderi mari. S-a
ajuns la rezultatul de mai sus numai prin anumite operaþiuni contabile, ca cele
mai jos arãtate:
„Cu lei 237.900 milioane a fost debitat contul Banca Industrialã.

Prin aceastã înregistrare s-au creat beneficii fictive...
Banca Industrialã nu datora aceastã sumã...
499
Tot în aceeaºi zi /la 31 decembrie 1928/ ºi în acelaºi registru, Banca

Industrialã face articolele Titluri ºi Participaþiuni la Lujani, cont separat, C/v
acþiunilor, Lei 237.900.000.
Lujani, cont separat, fiind debitat ºi creditat în aceeaºi sumã,
înregistrarea fãcutã la acest cont s-a anulat, rãmânând debitat contul Titluri ºi
Paricipaþiuni”.
/Urmeazã ºi alte explicaþii în legãturã cu aceasta ºi se gãsesc la pag. 33
jos ºi pag. 34 din dosarul 7/.
Dupã ample explicaþii a evoluþiei contului Lujani /vezi pag. 33 ºi trimiterile

la pag. 30 ºi 24 pentru anii 1927 ºi 1926/, se spune:
„La data de 12 decembrie 1928, contul Lujani în lei rãmãsese debitor cu

Lei 163.353.095,63. Pentru a închide acest cont la care mai subsista un sold
debitor aºa de mare, nedatorat, debitând-o în contul sãu ordinar cu o sumã
egalã.
Banca Industrialã face ºi ea înregistrarea acestei operaþiuni” /Vezi pg.
36, dos 7/.
ªi apoi:
„În rezumat: Banca Blank a debitat cu cele douã operaþiuni contabile de

la punctele 1 ºi 2 de mai sus contul ordinar al Bãncii Industriale cu 237.900.000
lei, care s-au trecut la beneficii, ºi Lei 163.353.095 cu care s-a balansat contul
Lujani, Lei 401.253.055 în total.
În zilele de 22, 23, 25 ºi 26 ºi 27 iunie 1928, Banca Blank a trecut Bãncii
Industriale mai multe pachete de acþiuni, specificate în situaþia alãturatã, care
figurau în registrele Bãncii Blank cu suma de 433,280 milioane lei.
Contul Banca Industrialã & Evidenþã Banca Blank avea un sold debitor
de Lei 320,528 milioane care, cum am arãtat ºi în alte rânduri, nu reprezenta o
datorie a titularei contului, ci pierderi ale Bãncii Blank, acumulate în acest cont.
Pentru a-l balansa, Banca Blank a supraevaluat valoarea acþiunilor cedate
Bãncii Industriale cu exact aceastã sumã. Astfel, contul Bãncii Industriale a fost
debitat cu Lei 743,808 milioane, care se compune din 423,280 milioane valoarea
titlurilor cedate ºi din Lei 320,528 milioane, balansându-l.
În tabloul nr. 2 /pag. 67, dosar 7/, al titlurilor de participaþiuni ale Bãncii
Industriale, se vede evoluþia cursurilor acþiunilor ce poseda, care, la sfârºitul
anului 1928, au ajuns la preþuri unitare cu totul disproporþionate faþã de valoarea
lor nominalã ºi de rentabilitatea respectivelor întreprinderi /Lujani 5% dividend,
totuºi supraevaluarea de acþiune trece de la 500 la 1.300 ºi apoi la 1.393 – vezi
tabloul 2/. Majoritatea acestor întreprinderi n-au dat dividende, sau au dat foarte
mici, care nu justificau evaluarea acþiunilor la cursuri aºa de mari. Precum s-a
vãzut, aceste supraevaluãri s-au fãcut pentru umplerea golurilor lãsate de
gestiuni deficitare...”
Banca Industrialã a încheiat bilanþul sãu pe anul 1928 cu un beneficiu de

7.585.732 lei:
„Falsificarea bilanþului Bãncii Industriale din 31 decembrie 1928 constã

cu deosebire în aceste supraevaluãri nejustificate:
Pentru cã în anul acesta activul Bãncii Industriale a crescut la o sumã
extrem de mare, cu transferãrile de acþiuni ºi creanþe de la Banca Blank /21/6
miliarde în 1928, faþã de circa ½ miliard în 1927/, s-a crezut necesar pentru
motive de aparenþã /cât de elocvent!/ sã-ºi majoreze capitalul cu încã 50
milioane /deci, în total, 100 milioane/, care e subscris tot de Banca Blank ºi tot
prin debitare în cont, iar nu printr-o vãrsare efectivã.”
500
14. Beneficiul net mãrturisit în anul 1929 de Banca Blank este de Lei
55.018.359, uzând ºi de astãdatã de artificii contabile, ca urmãtoarele:
„S-au creat beneficii fictive de Lei 278.800.000, prin debitarea contului

Bãncii Industriale, la 31 decembrie 1929.
Aceste dobânzi ºi comisioane nu au rezultat din vreun calcul; cifra lor a
fost stabilitã arbitrar, numai dupã necesitãþile contabile ale Bãncii Blank. De
altfel, Banca Industrialã care se confundã cu Banca Blank, nu a putut sã suporte
aceste dobânzi ºi comisoane ºi a trebuit sã facã ºi anul acesta supraevaluãri la
portofoliul sãu de acþiuni, în sumã de Lei 269.732.000, care se vor vedea la
bilanþul Bãncii Industriale pe acest an.”
O operaþie identicã la 5 august 1929, prin debitarea Bãncii Industriale cu

Lei 75.500 milioane „Comision de finanþare”.
S-a pierdut la acþiuni „Steaua Românã” Lei 114½ milioane, ºi de aceea s-
a supraevaluat valoarea Bordei, care în bilanþ figura cu 131,7 milioane, iar dupã
registre, cu 246,2 milioane.
Operaþia fãcutã numai pentru bilanþul din 1929. La 21 martie 1930, s-a
scãzut iar valoarea imobilului Bordei.
Imobilul Bordei figura la avansuri sau conturi curente, iar nu la imobile.
În sfârºit, apare o depunere a domnului Crãciun de Lei 31 milioane la 10
august 1929, vãrsatã în numerar:
„Domnul Crãciun nu-ºi aminteºte sã fi fãcut aceastã depunere, iar din

registrele puse la dispoziþie nu am putut afla provenienþa sumei.”
Comisiunea e invitatã de experþi sã cerceteze ...

Banca Industrialã, la rândul ei, încheie bilanþul sãu cu un beneficiu net de
12.568.000 lei ºi, ca sã acopere pierderile ºi sã dea beneficiu, s-au fãcut
supraevaluãri de Lei 269.732.000, precum ºi o serie de alte operaþii.
15. În anul 1930, beneficiul net arãtat de Banca Blank a fost de Lei
60.542.618:
„Ca ºi în anii precedenþi, bilanþul s-ar fi încheiat cu pierderi importante.

Pentru a le ascunde ºi a face sã aparã beneficii, a recurs ºi de astã datã la
operaþii contabile ca cele ce urmeazã:
Se aratã posturile, cu concluzia cã s-a augmentat valoarea imobilului
Bordei cu 298,5 milioane.
Din aceastã sumã s-au creat beneficii la conturile:
Dobânzi conturi crt. lei 189 mil.

Comision II lei 83,5 mil.
Comision lei 30 mil.
298,5 total
Cu privire la acest teren, adãugãm informaþiile urmãtoare:

La 1 ianuarie 1926, imobilul Bordei figura în registrele bãncii cu Lei
65.518.986.
Prin supraestimãri, valoarea lui a crescut astfel:
501
în 1927 cu lei 71 mil.

în 1929 cu lei 114,5 mil.
în 1930 cu lei 298,5 mil.
Finalizând un total de 488.968.032 lei.”
Experþii numiþi în urma cererii de concordat au evaluat terenul la Lei

276,244 milioane, rezultând astfel o pierdere de Lei 152,897 milioane, care a ºi
fost înregistratã ca atare la 29 decembrie 1930, prin contul comision II.
S-a debitat apoi, în vederea altei operaþii, Banca Industrialã cu Lei 120
milioane, din care 108,728 milioane „Debursãri fãcute de noi pentru Societatea
de Distribuire Braºov, Galaþi etc.” ºi 11.271 milioane cu fiºe vizate de Aristide
Blank, fãrã explicaþii:
„Ele par sã fie cheltuieli în legãturã cu obþinerea distribuirii produselor

CAM în favoarea „Discom”.
Cerând explicaþii domnului Crãciun, actualmente director la „Discom”
/fost ºef la Serviciului Scont la Banca Blank/, domnia sa ne-a pus la dispoziþie 7
copii de pe scrisorile alãturate, schimbate între Banca Blank ºi „Discom”, ºi o
copie de pe procesul-verbal al Consiliului de Administraþie al Societãþii „Discom”,
din care rezultã cã suma de Lei 120 milioane a fost un comison pe care
Societatea de Distribuire Comercialã acceptau sã-l plãteascã Bãncii Blank,
pentru sprijinul ce l-a dat la obþinerea distribuirii produselor monopol.
Scrisorile ºi procesul-verbal sunt din august 1931.
Aºadar, acest comison acceptat în august 1931 a fost înregistrat ca
realizat în 1930. Aceastã anticipare s-a fãcut pentru necesitatea umplerii
golurilor.
Iar bilanþul acestui an – 1930 – a fost alterat cu Lei 120 milioane, Banca
Industrialã a fãcut ºi ea înregistrarea.”
Scrisorile prezentate experþilor sunt fictive. Ele în 1930 ºi 1931 n-au fost
prezentate inscpectorilor BNR-ului, pentru cã nu existau. Vom vedea cã aceste
sume au fost simple ºperþuri pentru formidabila afacere „Discom”. Masca
comisionului apare abia acum. Pe vremea aceea, registrele „Discom-ului” erau
refuzate...
În acelaºi an – 1930 –, Banca Industrialã cinstea pe acþionara sa Banca
Blank cu un beneficiu de Lei 7.822.151, ºi pentru obþinerea lui a menþinut activ
postul „Cultura Naþionalã”, deºi aceastã instituþie se vânduse cu o pagubã de
134.500.000 lei.
16. În anul 1931, bilanþul în sfârºit a fost încheiat de Banca Blank cu o

pierdere de 184.575.325 lei.
Experþii spun:
„...Nu am mai gãsit nici o operaþie de natura celor semnalate de noi în

bilanþurile anilor precedenþi.
Am încercat sã întindem investigaþiile ... dar banca nu mai poseda decât
3 registre, Cartea Mare din anul acesta, în care nu se gãsesc conturile de
rezultate ...
În vederea concordatului, ºi-a reluat majoritatea acþiunilor ºi creanþelor
pe care le cedase Bãncii Industriale, pentru a se putea prezenta la concordat cu
un activ mai mare. Retrocedarea acþiunilor s-a fãcut de data aceasta la un curs
mai scãzut, faþã de cursul cu care ele se gãseau înregistrate la Banca
Industrialã, cursuri foarte mult umflate prin numeroasele supraevaluãri ce li s-a
fãcut, rezultând o diferenþã de peste 900 milioane etc.”
502
Însã ºi în acest an s-a plãtit, în contul Studii „Discom”, Lei 24.666.500,

precum ºi o altã sumã de Lei 14.321.500. Experþii semnaleazã aceste sume,
deºi nu constituie o falsificare a bilanþului. ªi vom vedea cã ºi ele au importanþã
pentru moralitatea Bãncii Blank ºi în legãturã cu „Discom-ul”.
Banca Industrialã, urmând conduita mamei sale, mãrturiseºte ºi ea o
pierdere de 5.542.558 lei anul acesta, care însã a fost acoperitã cu fondul de
rezervã pentru dubioºi.
În concluzie: Banca Blank îºi pierduse capitalul ºi o parte din resursele
împrumutate încã din 1926.
Banca Blank era virtual falimentarã în momentul în care a cerut ajutorul
Statului.
Banca Industrialã a fost o simplã ficþiune, fãrã patrimoniu propriu.
Operaþiunile amândorura se îmbinau în falsificãri ale unei realitãþi
dezastruoase.
17. Conducãtorii Bãncii Blank. În ce priveºte activitatea conducãtorilor în

aceastã epocã precontractualã, vom extrage din expertizã, din rapoarte ºi din
actele dosarului, tot ce poate interesa, pentru a arãta legãtura caldã ºi
indisolubilã ce exista între situaþia bãncii ºi activitatea conducerii.
Domnul Aristide Blank a avut la Banca Blank, spun experþii, mai multe
conturi:
„a/ Mai multe conturi pe numele sãu, sub denumirea de: Ordinar, Special,
Cont F.,
b/ Contul denumit „Fabrica de Hârtie Piatra-Neamþ”, Cont Investiþiuni
/Aristide Blank/;
c/ Conturile Società di Partecipazioni Mobiliari Lugano, în lei ºi lire
sterline, ºi Société de Biens Privées Lugano în lei, lire ºi dolari, care, din
examinarea lor, rezultã, de asemenea, cã sunt conturile sale personale. /A se
vedea anexele de la pag. 82-92, dosar 7/.
La cont ordinar, domnul Aristide Blank, a creditat cu dividendele pentru
anii 1926-1929, cu circa 18 milioane.
La Società di Partecipazioni Lugano, a fost creditat cu dividendele în anii
1927-1929 ºi în anul 1931, cu un total de Lei 49.306.000, din care Lei 9.350.137
la 24 februarie 1931. Atât s-a gãsit înregistrat. Dar vom vedea cã din rapoarte
mai rezultã ºi altele.”
Câtimea dividendelor gãsitã e de reþinut însã pentru disecþia proprietãþii

acþiunilor Bãncii Blank.
Experþii însã trag o concluzie din încasarea acestor importante dividende,
care nu poate fi neglijatã:
„Socotim cã, deoarece în anii pentru care domnul Aristide Blank a

încasat aceste dividende, Banca Blank a avut realmente pagube, ceea ce
domnul Aristide Blank, conducãtorul principal al Bãncii nu putea ignora sumele
încasate drept dividende nu erau cuvenite”.
Apoi expertiza se ocupã de tantieme, care ºi ele sunt importante. Pe

intervale de la 1927-1930, Consiliul de Administraþie a încasat circa 21 milioane
tantieme.
De asemenea, se explicã o afacere în legãturã cu 60.229 acþiuni ale
Fabricii de Hârtie de pe urma cãreia, din averea Bãncii Blank, a realizat un
beneficiu de 30 milioane lei.
503
Amintim trecerea „Culturii Naþionale” de la domnul Aristide Blank, la

Banca Blank, trecere pe care experþii o redau astfel:
”Domnul Aristide Blank a înfiinþat „Cultura Naþionalã” – unic acþionar cu

un capital de Lei 50 milioane, din care s-a vãrsat 80%, adicã 40 milioane.
În ºedinþa Consiliului de Administraþie din 8 iulie 1927, domnul Pantazi a
propus ca drept recompensã pentru munca depusã de domnul Aristide Blank, în
chestiunea Fabricile zahãr Lujani /!!/, ca banca sã cumpere, de la domnul
Aristide Blank, totalitatea acþiunilor „Cultura Naþionalã”, înfiinþatã de domnia sa,
care s-a tradus în activul domniei sale printr-un important sold debitor la bancã.
Înainte însã de a face aceastã cumpãrare, propune sã i se bonifice dobânzile
percepute pentru circa 60 milioane ºi apoi pentru anularea soldului rãmas, de Lei
125 milioane, banca sã preia „Cultura Naþionalã”./ Aceasta înseamnã cã, în
realitate, i s-a plãtit Lei 198 milioane pentru o afacere deficitarã/.
Consiliul aprobã: sumele nu au fost precizate, locul cifrelor rãmând gol.

La 27 iunie 1927, Banca Blank a cumpãrat cele 100.000 acþiuni „Cultura
Naþionalã”, /efectiv, vãrsat 80%=40 milioane/, cu preþul de Lei 138.976 milioane,
cu care sumã s-a creditat Contul Fabrica de Hârtie Piatra-Neamþ/ care, cum se
ºtie, era contul Aristide Blank.
La 28 iulie 1927, menþionatul cont a mai fost creditat cu Lei 59,522
milioane, drept bonificare de dobânzi cu care contul s-a soldat ...
S-ar putea, deci, spune cã preþul de cumpãrare a celor 100.000 acþiuni
„Cultura Naþionalã” a fost de Lei 198.499.519.
Astfel, „Cultura Naþionalã” este pentru domnul Aristide Blank izvorul unei
afaceri importante, creatã într-o vreme când Banca Blank nu mai avea capital ºi
când consuma din banii deponenþilor. Domnul Aristide Blank a trecut bãncii o
afacere deficitarã în care a bãgat 40 milioane lei ºi a încasat aproape 200
milioane lei.
Mai apare un beneficiu personal de 6 milioane lei la 24 septembrie 1929,
din suma depusã de domnul Crãciun.”
18. În legãturã cu afacerea Lugano, inspectorul Mecu dã niºte

informaþiuni culese de la un fost director /pag. 104 dosar 6/. Nu le-am fi dat
atenþie, dacã ele nu ar fi fost verificate din nou de inspectorul Costin Stoicescu,
prin raportul sãu din Cot. 1932 /pag. 105, dosar 6/ ºi dacã aceste informaþii nu ar
fi revelatoare pentru sistemul domnului Aristide Blank ºi al defunctului Richard
Soepkez. Cu ocazia numirii domnului Aristide Blank ca director al bãncii, R.
Soepkez era nemuþumit cã s-a trecut peste el ºi aceastã nemulþumire s-a
terminat cu un aranjament, de pe urma cãruia Aristide ºi Mauriciu Blank, scrie
inspectorul Mecu, s-a ales cu cca. 42 milioane lei, iar R. Soepkez, cu circa 11
milioane lei, sume cu care au fost creditate conturile: Société de Biens Privées
Aristide Blank, Société de Biens Privées Mauriciu Blank ºi Société des biens privee
Richard Soepkez.
Trecând la afacerea Lugano, inspectorul Mecu, în raportul sãu din 20
octombrie 1931 /pag. 162, dosar 6/, precizeazã:
”Este o societate înfiinþatã în Lugano /Elveþia/, în scopul administrãrii

averii familiei doamnei Vota Aristide Blank.
Nu are Consiliu de Administraþie, ci un administor unic: d. Carlo Fernech.
Susnumita societatea posedã 93.500 acþiuni Banca M. Blank.
Società di Partecipazioni Mobiliari di Lugano, datora, în cont curent,
Bãncii M. Blank, pe ziua de 17 octombrie 1931, suma de 40 milioane lei.”
504
Operaþiunea s-a fãcut prin debitarea Societãþii Lugano ºi prin creditarea,

la 31 iulie, a contului Aristide Blank, la 23 septembrie, Vota Aristide Blank, ºi la
15-17 octombrie, Margot Spayer.
Astfel, s-au pus la dispoziþie ºi în folosinþa celor de mai jos, urmãtoarele
sume, de la 26 iunie, la 17 octombrie 1931:
Aristide Blank.....................24.278.370
Vota Blank............................5.500.000
Margot Spayer......................4.075.000
Banca Blank, Paris...............5.630.000
Adicã un total de circa 40 milioane lei.

Inspectorul Stoicescu aratã însã precis, în raportul sãu, explicaþia
legãturii între afacerile familiei Blank, acþiunile Bãncii Blank ºi patrimoniul ei. Aici
apare, într-o primã înfãþiºare, chestia acþiunilor Bãncii Blank, acþiuni pe care
domnul Aristide Blank afirmã cã nu le avea la îndemânã decât într-o foarte
neînsemnatã câtime.
De aceea, ne permitem a reproduce partea interesantã din acest raport:
„Societatea Lugano este fictivã, deci fãrã acþiuni.

Ea este continuarea unui sistem de camuflaj cu originea la Paris, adicã a
unei alte societãþi tot fictive, denumitã: Société de Biens Privées Paris, prin care
se camuflau afaceri cu caracter personal. Citez:
a/ suma de 42 milioane lei, ridicatã de Aristide Blank ºi Mauriciu Blank
sub forma de spor la salariu /lei 1.500.000 fiecare/, în anii 1926-1927, ºi care s-a
vizat de la Centrala Bucureºti, sub diferite titluri la Paris, în contul Société des
biens privee Aristide Blank, al cãrui sold debitor se cifra, în 1927, la 42 milioane.
b/ Suma de lei 10 milioane, ridicatã sub aceeaºi formã de Mauriciu Blank,
ºi trecutã în contul Société de Biens Privées Richard Soepkez.
Richard Soepkez luase diferenþa de Lei 10 milioane pe un cont personal,
la Paris, de Frs.fr. 1.600.000.
Concluzia: Cã a existat un aranjament între Aristide Blank, Richard
Soepkez ºi Mauriciu Blank în 1926, când Mauriciu Blank era pe punctul de a
pãrãsi banca, reiese din acordul stabilit de a ridica fiecare 21 milioane,
rãmânând Aristide Blank director general al bãncii.
Lichidarea acestor conturi, dupã ce sumele au fost ridicate, trebuia sã se
facã începând din iarna anului 1927 ºi anul 1928.
Contul Société de Biens Privées Aristide Blank Paris s-a ºi lichidat printr-
o serie de remiteri fãcute de la Bucureºti la Paris – mãrindu-se însã debitul
contului Imobile Place Vendôme de la Centrala Bucureºti.
În adevãr, acest imobil a devenit debitor la Bucureºti. În cont lire sterline
ºi dolari cu circa 56 milioane lei, sumã cu care s-a acoperit în contul Sociétés des
bines privee Aristide Blank lei 42 milioane, ºi cu care s-a redus contul de lei ºi
Frs.fr. Richard Soepkez.
Aceste operaþiuni s-au fãcut în iarna anului 1928 ºi în 1929.
În 1930, apare la Bucureºti contul Lugano /societate care nu exista/.
Scopul arãtat de un funcþionar procurist era de a þine pe acest cont
acþiunile Bãncii Blank, proprietatea Aristide Blank ºi Richard Soepkez. Chiar ºi în
modul acesta, operaþia ar fi fost incorectã, cãci cei care deþineau majoritatea
aveau acþiunile neplãtite, ceea ce rezultã din faptul cã acel cont era debitor cu
mai mult decât valoarea acþiunilor.
Scopul real al contului fictiv Lugano a fost, deci, sã preia afacerile
personale din contul Société de Biens Privées Aristide Blank, pentru cã se
pusese în discuþie lichidarea Sucursalei din Paris.
505
În acest cont fictiv am auzit cã s-au mai trecut ºi alte afaceri incorecte
ºi cã totalul lor s-ar fi ridicat la circa Lei 200-250 milioane.”
Inspectorul Costin Stoicescu, pentru cunoºtinþele excepþionale ce le avea

asupra Bãncii Blank, domnia sa fusese în direcþia acestei bãnci, pentru þinuta sa
în afarã de orice posibilitate de criticã, a fost ascultat ºi ca martor, iar de depoziþia
sa s-au servit apelanþii în nenumãrate rânduri.
Domnia sa spune în depoziþia sa:
„Din situaþiile care s-au prezentat în septembrie Sindicatului Bãncilor,

rezulta cã, de la 31 mai-31 august 1931, Banca Blank ridicase de la BNR 1.298
milioane, ºi nu plãtise depunãtorilor decât numai 1.002 milioane lei. Diferenþa de
296 milioane lei a fost întrebuinþatã astfel, ºi anume 170 milioane lei au fost
învestite în noi plasamente. De asemenea, s-a mai constatat cã, în acelaºi timp,
domnul Aristide Blank, doamna Margot Speyer, sora domnului Aristide Blank,
doamna Vota Blank, soþia domnului Aristide Blank, ºi sucursala Bãncii Blank din
Paris, ridicaserã, de la 26 iunie 1931 ºi pânã la 17 octombrie 1931, sume care se
ridicau în total la 40 milioane lei, din care domnul Aristide Blank ridicase 27
milioane lei, ºi sucursala de la Paris a Bãncii Blank 5.500 milioane lei, debitându-
se un cont denumit „Società di Partecipaziuni Mobiliari di Lugano”, societate
creatã ad-hoc pentru asemenea operaþiuni.” /Despre aceastã societate ºi
despre rolul pentru care fusese creatã vezi anexa 10 ºi 10 a, 10 b ºi 10 c/.
19. La toate acestea, domnul Aristide Blank rãspunde printr-un memoriu.

Cele spuse în memoriu au fost în parte reproduse în dezbaterile procesului.
Pentru mentalitatea aparte, ºi cu titlu de curiozitate pentru candoarea apãrãrii
sale, reproducem pãrþile care îl caracterizeazã /vezi memoriul Aristide Blank în
dosarul 6/:
„...felul meu de a conduce afacerile bancare...

Departe de mine gândul de a nega o rãspundere pe care, din contrã, o
reclam, pe linii mari, pentru mine.
În hotãrârile care s-au luat ºi directivele ce s-au dat la Banca Blank, de la
moartea pãrintelui meu – 22 noiembrie 1929 – am fost asistat de domnii
Soepkez ºi Tabacovici, care, toþi trei, supuneam chestiunile mai importante
Comitetului de Direcþie sãptãmânal, aºa cum reiese din procesele-verbale
semnate de cei ºase membri ºi care vi s-au prezentat.
Politica de scont cu Banca Naþionalã. Nici Comitetul Executiv nici
directorii, ºi, deci, nici eu, nu eram în curent cu bucãtãria zilnicã ce se desfãºura
între nevoile mãrunte ale casieriei noastre, secþiunea noastrã de scont ºi secþia
de scont a BNR-ului. Dar, îndatã ce apelul publicului devenea mai serios, nu
numai noi ºi eu cunoºteam mersul operaþiilor, dar ºi Comitetul Executiv...”
Privitor la bilanþurile nesincere, adaugã: ... acuzaþie de astãdatã destul de gravã:
„Presupun cã toatã lumea accepta cã pasivul bãncii era sincer. Rãmâne

activul ei de discutat, ºi aici îmi permit sã atrag atenþia cã eu, nefiind nici contabil,
nici prin ºcoalã, nici prin înclinaþiune – n-am urmat decât Facultãþile de Drept ºi
Filosofie –, eu nu aveam de întocmit bilanþuri, ci numai de evaluat
participaþiunile, bunurile, concesiunile, întreprinderile mari.
Eu ºtiam, ºi datoria mea era sã ºtiu, cã Parcul Jianu, de pildã, care în anul
precedent fusese evaluat la 100 milioane, acum, la acest sfârºit de an, putea sã
fie înregistrat cu 200 milioane, fiindcã preþul unui metru pãtrat trecuse la dublu.
506
Nu-mi era îngãduit sã ignor cã participaþiunea „Stelei Române” dãdea o

pagubã de zeci de milioane, care trebuia recunoscutã. Mai eram obligat sã ºtiu,
cã linia aerianã Paris-Bucureºti-Bagdad, creatã de mine, a fost lichidatã cu un
mic beneficiu, cã fabricile etc....
Aºa înþelegeam eu misiunea mea de director.
Când se va pune pe douã coloane ce am adus Bãncii Blank ºi ce a
pierdut din cauza mea, voi accepta judecata activitãþii mele în liniºte.
Apuntamentele mele erau egale cu ale domnilor în situaþiunea mea de la
Banca Românescã /întotdeauna sobrã/.
De la „Discom” nu luasem nimic, niciodatã, sub nicio formã.
De la concordat încoace am ajutat poate eu banca, fãrã a primi,
bineînþeles, nimic, nici indirect, nici direct, în schimb:
40 milioane Lugano au fost achitate în numerar BNR-ului ºi sunt gata a
vã da actele.
ªi totuºi:
Totuºi, cred cã absenþa mea de la bancã, i-ar fi folosit.
Chestiuni personale n-ar fi existat la strangularea ei, aceleaºi chestiuni
n-ar fi existat peste nouã ani de la concordat.
Mi-aþi cerut nume, Onor. Comisiune, ºi vã sunt recunoscãtor cã mi-aþi
permis a le pãstra pentru mine.
Dar acest sentiment de amãrãciune nu-mi dã voie sã refuz munca mea
celor care vor s-o primeascã în folosul unor soluþii necesare Statului, BNR-ului ºi
bãncii mele, din care am fost îndepãrtat din ordinul Bãncii Naþionale.”
Cât de puþinticã, cât de sãracã, ºi, în acelaºi timp, de gravã apare aceastã
lamentabilã apãrare. Aflãm astfel cã o bancã se conduce fãrã cunoºtinþe
contabile, ci numai cu o magicã ºtiinþã de apreciere a valorilor de viitor ale unor
anumite bunuri. Aflãm cã domnul Aristide Blank, filosofând, conducea banca în
abstracte, cã i s-au fãcut mizerii ºi cã ar vrea sã mai fericeascã ºi alte bãnci.
În afacerea Lugano e gata sã ne dea actele, dar nici pânã azi nu le-am
vãzut.
Dar domnul Blank, care pretinde sã conducã o bancã fãrã ºtiinþa
contabiliceascã, apare din anumite acte cã se pricepe, totuºi, când era vorba de
bilanþuri false.
Martorul ªtefan Florescu iatã ce spune:
„Am fost trimis de Banca Naþionalã la Banca Blank, pentru a vedea

situaþia ºi cauzele care au adus-o în situaþia de a nu putea face faþã plãþilor. La
Banca Blank am gãsit pe colegii mei din bancã: Opriºan, Nestorescu ºi Mecu.
Am lucrat în timpul lumii octombrie 1931 pânã la 26 octombrie.
M-am ocupat în special de bilanþuri, cãutând sã stabilesc timpul de când
banca se gãsea în jenã. Bilanþul anului 1926 executat amãnunþit, am ajuns la
concluzia cã afacerile dãdeau o pagubã, iar nu beneficii. Examinând conturile
care compuneau activul, am gãsit supraevaluãri la terenurile Bordei ºi Banca
Industrialã.
Am cerut explicaþii lui Nemeth, directorul Contabilitãþii, care, într-un
acces de nervi, îmi scoate din casa de bani actele originale ale Consiliului, în
care au gãsit înscris cu creionul ºi semnãtura bãtrânului Blank dotãri /majorãri/ a
terenurilor de la Bordei ºi participãrile Bãncii Industriale. Am controlat ºi
bilanþurile pe anii urmãtori, toate cuprindeau supraevaluãri ºi majorãri de activ
pentru ca sã poatã scoate o situaþie bunã ºi sã poatã distribui dividende, când,
înrealitate, era pagubã. Am ridicat actele originale ºi le-am adus la Banca
Naþionalã în ziua de 26 octombrie 1931, ºi le-am arãtat domnului
507
viceguvernator Oscar Kiriacescu; aceasta a refuzat sã le examineze, spunând

sã mergem la domnul guvernator Manoilescu. S-a încheiat aici un borderou
semnat de toate persoanele de faþã, borderoul conþinea menþinunea tuturor
actelor orginale, a fost examinat ºi de domnul Auboin, dupã care actele originale
au fost închise în casa de fier a domnului guvernator. Domnul Manoilescu a luat
aceste acte ca sã le supunã domnului ministru de Justiþie Hamangiu, care ar fi
consiliat sã fie fotografiate ºi depuse la Parchet. ªtiu cã acest deziderat a fost
împlinit!
Între actele gãsite la directorul Contabilitãþii a fost ºi o fiþuicã de hârtie
scrisã de bãtrânul Blank, cu menþiunea: „se doteazã Banca Industrialã cu un
milion.” Acest document a fost încredinþat de domnul Opriºan domnului Costin
Stoicescu.
Conducerea efectivã a Bãncii Blank o avea Aristide Blank, Soepkez ºi
Tabacovici.”
Iar inspectorul Nestorescu, în raportul sãu din 30 octombrie 1931 /dosar

5/, calificã aceste operaþii:
„Procedarea conducãtorilor Bãncii Blank, implicã ”manopere

regretabile”. /Ce cuviincios, ce aºezat termen are expertul pentru delicte
pedepsite de Codul Penal/. „Din actele aflate la ºeful contabil al Bãncii
Marmorosch, Blank ºi depuse la dumneavoastrã, conform borderoului încheiat,
se dovedeºte intervenþia personalã a directorului general al bãncii, în aceste
manopere.”
Examinând aceste acte /pag. 11-18, dosarul 3/, se degajeazã întâi cã e

vorba de bilanþuri ºi de bilanþuri externe. Se mai vorbeºte în ele de „profituri
oficiale”. Cel de la fila 12 are o româneascã ciudatã ºi e semnat de defunctul
Mauriciu Blank. Cel urmãtor, tot din anul 1929, e semnat de domnul Aristide
Blank, cel care nu cunoaºte contabilitatea.
În aceste acte care privesc anii 1926-1930, conducerea îndrumeazã
contabilitatea sã dea un bilanþ oficial cu beneficii fictive, prin debitãri fictive, în
afarã de supraevaluãrile arãtate de expertizã.
Numai sub aceastã formã apare mãrturisitã o pierdere totalã de circa
1.008 milioane lei, adicã cât a reprezentat banii daþi de Stat cu ocazia celor 3
tranºe de efecte preluate.
Nu vom mai insista asupra acestei chestiuni. Câtã putere ocultã a putut fi
pusã în joc pentru a opri consecinþele grave ºi normale ce ar fi trebuit sã se
împlineascã!
20. În timpul acestor ani de risipã ºi de pierdere a însãºi averii creditorilor,
nu numai a bãncii, conducerea era larg remuneratã.
În dosarul 3, la fila 6, existã un extras care aratã cã, chiar în anul 1931,
când dezastrul se apropia cu paºii destinului meritat, domnul Aristide Blank lua
lunar Lei 449.369, adicã circa anual Lei 5½ milioane; domnul Richard Soepkez
anual Lei 5½ milioane ºi domnul Nicolae Tabacovici lua lunar Lei 260.990, adicã
circa anual 3½ milioane.
La aceste sume se adaugã pentru toþi trei ºi alte remuneraþii, ca cea din
Comitetul de Direcþie ºi tantiemele, iar pentru domnul Aristide Blank ºi defunctul
Richard Soepkez dividendele ce s-au distribuit din fondurile strãine.
Inspectorul Nestorescu conchide în raportul sãu:
„Creanþele în suferinþã ºi nerealizabile fiind înglobate în conturile de la

activ, umflate însã ºi cu majorãri ºi supraevaluãri, se înþelege cã bilanþurile
508
încheiate în ultimii ani nu sunt decât o sistematizare înºelãtoare a unui miraj de

falsã prosperitate, exprimatã prin inflaþiunea activului, inflaþiune care s-a
balansat prin beneficii riguros imaginare. Dividendele, tantiemele, participãrile
etc., din aceºti din urmã ani, au fost distribuite din beneficii nereale.
Verificând conturile profit ºi pierdere pentru a stabili originea rezultatelor,
am constatat cã Banca Blank a intercalat ani de zile beneficii imaginare prin
majorarea valorii imobilizaþiunilor, a participaþiilor etc., ºi prin constituirea de
comisioane de finanþare irealizabile, arãtând astfel, în bilanþurile încheiate, în loc
de pierderi reale, beneficii fictive.”
Din rândurile de mai sus, domnul Aristide Blank apare beneficiar personal
al unei sume de circa 194 milioane lei, iar Richard Soepkez cu o sumã de circa 21
milioane, în afarã de încasãrile fãcute cu diverse titluri de salarii, alte remuneraþii,
tantieme ºi dividende.
Domnii Nicolae Tabacovici ºi Alexandru Garvin, ambii doi posesori ai unei
averi importante, nu apar cu beneficii neregulate.
Ei însã sunt vinovaþi pentru cã au consimþit la toate actele ce le-am
înfãþiºat în schimbul unor remuneraþii princiare.
Tâlcul acestui capitol ar putea fi: Banca Blank supraevalua ºi contabiliza
ficþiuni, iar conducãtorii câºtigau ºi licit ºi ilicit.
21. Ca o încununare a sistemului, conducerea în treimea sa, apare din

expertizã ºi sub o altã formã cu totul condamnabilã, ºi anume aceea a
traficanþilor de conºtiinþe.
La aceastã operã subversivã a participat atât domnul Aristide Blank, cât ºi
domnul Nicolae Tabacovici ºi defunctul Richard Soepkez.
Pentru a fi pe o linie obiectivã, în redarea faptelor, reproducem cuvintele
experþilor:
„Registrele Salda Conti /în care se gãsesc conturile de persoane/, pe anii
1926-1932, sunt foarte numeroase. În acest interval de 7 ani, numãrul acestor
registre e de circa 5-600. O cercetare atentã ... reclamã un timp îndelungat, pe
care nu l-am avut.
Gãsim însã cu deosebire interesant de relevat urmãtorul fapt:
Banca Blank fãcea în fiecare an cheltuieli secrete, care se cifrau la sume
foarte importante, dupã cum arãtãm mai jos, pe baza unor fiºe de casã,
denumite: ... „Fiºe de cassã Direcþia Generalã”, în care numele beneficiarului ºi
scopul plãþii nu erau arãtate. Aceste fiºe se detaºau dintr-un carnet fãrã cotor, se
vizau pentru autorizarea plãþii de unul sau mai mulþi directori, se încasa de uºier
sau de un funcþionar al bãncii de la casierie, care semna de primirea sumei, pe
care o aduceau Direcþiunii...
E de presupus cã, printre beneficiarii acestor sume, se gãsesc multe
persoane rãsplãtite pentru servicii nemãrturisite, fãcute bãncii...
Aceste fiºe s-au înregistrat la contabilitatea bãncii la contul: Dobânzi de
ct. crt., de unde, la sfârºit, se defalcau pentru a fi scoase în sume separate, în
bilanþurile întocmite pentru uzul direcþiunii. Remarcãm cã, deºi aceste plãþi erau
cheltuieli, nu au fost înregistrate la „cheltuieli”, ci la cont „dobânzi ct. crt.” cu
scopul de a fi ascunse.
Sumele plãtite pe baza acestor fiºe au însumat:

în anul 1926........................lei 10.128.151
în anul 1927........................lei 50.779.005
în anul 1928........................lei 90.450.603
509
în anul 1929........................lei 43.447.616

în anul 1930........................lei 36.706.383
Total lei 231.511,758
E probabil cã s-au fãcut astfel de plãþi ºi în anul 1931, cel puþin pânã la
data cererii de concordat. Deoarece însã nu s-a gãsit decât un singur dosar cu
fiºe plãtite pe 1925-1928 – de la nr. 40-403 cu unele lipsuri – celelalte dosare
lipsind ºi, deoarece n-am gãsit nici Registrul Maestru pe 1931 cu contul
„dobânzi”, nu am putut stabili cifra acestor cheltuieli pe 1931.”
La pagina 70 din dosarul 7 se gãsesc extrase însãºi corpurile delicte

gãsite, cu semnãturile celor 3 directori. Celelalte date au fost scoase din registre.
Relativ la acest monument de imoralitate, la aceastã risipã din banii
creditorilor, apãrarea, prin elementele ei de seamã, a dat explicaþiuni, care
calificã însãºi rostul moral ºi scopul acestei bãnci. Au explicat cã toate bãncile
sunt nevoite sã aibã astfel de cheltuieli secrete ºi cã ele erau ca o necesitate
inerentã moravurilor acestei þãri.
Iatã ºperþul ºi traficul de conºtiinþe ridicate la rangul de instituþie
imperativã pentru vieþuirea bancarã! Iatã, dintr-odatã, înlãturat Codul Penal
printr-o explicaþiune comodã, datã în faþa unei comisiuni, care are misiunea de a
face în primul rând o revizuire moralã!
Iatã, în sfârºit, Banca Blank cu patrimoniul ei material ºi moral. Sã se
despartã de viaþa acestui patrimoniu conducerea! Aici apare ºi domnul Nicolae
Tabacovici, unul din semnatarii fiºelor, în lumina aservirii sale.
Explicaþii zic cã se poate presupune ... Da, se poate presupune orice,
chiar ºi faptul cã beneficiarii acestor bani sunt însãºi conducãtorii.
22. Martorii ºi conducerea. Domnul Aristide Blank declarã, în apelul sãu

emfatic, cã îºi asumã în linii mari conducerea alãturi de Richard Soepkez ºi
domnul Nicolae Tabacovici, iar în depoziþia sa de informator susþine acelaºi
lucru, adãugând câteva lãmuriri preþioase în plus.
Astfel, când e vorba de refuzul de reescont pentru sume mari, spune cã
intervenea numai domnia sa ºi domnul Nicolae Tabacovici ca, în depoziþia
suplimentarã, sã susþinã cã ºi defunctul Soepkez intervenea, dar mai rar.
Apoi vorbeºte de Comitetul de Direcþie, unde era vicepreºedinte domnul
Argetoianu, cã avea un rol efectiv, fapt care are o importanþã deosebitã la
preluarea tranºelor. Mai adaugã cã domnul Argetoianu nu avea nicio
remuneraþie, ceea ce e inexact.
Convenþia privitoare pe „Cultura Naþionalã” spunea cã tratat-o domnul
Nicolae Tabacovici, iar cea relativ la portofoliul de 600 milioane lei toþi trei.
Domnul Nicolae Tabacovici se aparã cu accente evazive, acuzând la
rândul sãu. Reproducem câteva pãrþi pentru savoarea lor:
„În 1930 am fost cooptat în Consiliul de Administraþie. Concomitent sau

posterior am fost numit ºi în Comitetul de Direcþie, din care fãceau parte domnii:
Constantin Argetoianu, Aristide Blank, director general, Richard Soepkez,
director, Ioan Boambã ºi avocat Rosental.
În tot acest interval de timp am fost retribuit cu un salariu fix ºi am primit ºi
gratificaþiuni ... în ultimii trei sau patru ani, cred /e delicios/ cã nu mi s-au mai
acordat gratificaþii...
Membrii Consiliului de Administraþie primeau o remuneraþie...”
510
Asta probabil în legãturã cu domnul Argetoianu. Apoi continuã:
„Cu privire la bilanþurile bãncii arãt cã ele erau întocmite de Serviciul

Contabilitãþii, al cãrui director, în ultimii ani, era Nemeth. Acesta le supusese
domnului Richard Soepkez care, datoritã competenþei sale de contabil, le
examina ºi le supunea domnului Aristide Blank.
Personal nu m-am ocupat niciodatã de alcãtuirea bilanþurilor, nefiind de
competenþa mea ... nu am nicio cunoºtinþã de rectificãrile bilanþului pe 1926,
rectificãri pe care mi le-aþi arãtat în copie fotograficã...
Nu am absolut nicio cunoºtinþã cã bilanþurile întocmite ar fi fost ireale ...
n-am posedat vreodatã acþiuni Blank.
...Nu-mi amintesc, când am fost cooptat în Consiliul Blank, dacã
cauþiunea statutarã a fost depusã de vreun acþionar pentru mine, sau dacã, în
acest scop, mi-am procurat acþiunile strict necesare.
Era notoriu cã printre marii acþionari figurau domnii Blank ºi Soepkez.
Acesta din urmã mi-a declarat, dupã plecarea mea din bancã, cã ar fi vândut
domnului Blank acþiunile sale.”
Domnul Constantin Argetoianu e chemat ºi domnia sa sã dea declaraþii.

La celelalte persoane, unele declaraþii sunt intitulate depoziþii de martor, iar
altele, depoziþii de informatori. Cei chemaþi ca informatori, au devenit pãrþi
rãspunzãtoare în proces. Declaraþia ultimã a domnului Constantin Argetoianu nu
e calificatã de Comisune, dar ea apare ca o disculpare. Era ºi normal. Domnul
Argetoianu a fost vicepreºedinte al Comitetului de Direcþie în Banca Blank când
s-a preluat prima tranºã de 300 milioane lei, ºi, mai târziu, ca ministru al
Finanþelor, a prezidat celelalte douã tranºe, precum ºi alte operaþii.
Astfel, în îndoialã asupra rolului ce-l va juca în proces, acuzã...
Domnia sa spune textual:
„De afacerea Lugano am aflat mult mai târziu ºi în mod vag, aceasta pe
timpul când eram ministru de Finanþe. /ªi, totuºi, ca ministru avea „marea
preocupare de a salva Banca Blank”!/ ”Cãderea Bãncii Blank se datoreºte
exclusiv domnului Aristide Blank”.
Insistãm asupra situaþiei domnului Constantin Argetoianu, pentru cã s-a

crezut necesar sã fie adus ca martor în apãrare în faþa Comisiunii de Apel.
Insistãm pentru cã, în dezbateri, a fost folosit cuvântul sãu de apãrare al unuia
din conducãtori.
Poziþia sa însã faþã de rãspunderile din acest proces, credem cã nu îi
poate îngãdui sã dea garanþii celor pe care i-a patronat.
În sfârºit, sã venim la domnul Alexandru Garvin. Despre acesta s-a spus
cã e un tehnician, cã în aceastã calitate a condus Banca Industrialã. Dar domnia
sa recunoaºte cã a fost cel care a semnat efectele în numele Bãncii Industriale.
ªi pentru a-ºi uºura situaþia, are accente de mare naivitate când spune: „Mai
adaug cã mie nici nu mi se spunea pentru ce semnez astfel de poliþe”.
Iatã pe domnul Alexandru Garvin, care a semnat poliþa de 495 milioane lei
din tranºa a doua ºi pe cea de 108 milioane lei din tranºa a treia, cã afirmã cã nici
nu ºtia pentru ce semneazã. Banca sa ºi Banca Blank fierbeau în plin
deznodãmânt ºi domnia sa, senin ºi calm, afirmã cã nu ºtia ce semneazã. E de
crezut?
Dar domnia sa mai recunoaºte cã Banca Industrialã era o simplã secþie a
511
Bãncii Blank, condusã fiind dupã indicaþiile celor trei ºi cã, în 1930, ºtia cã banca
sa devenise insolvabilã. Totuºi, aceasta e banca care a înlocuit în obligaþiile cu
Statul pe Banca Blank, care a fost scoasã din obligo, atunci când trebuia luate
toate garanþiile, pentru ca debitul „sã fie bine asigurat”.
Acesta e omul care, în tot ce spune, cultivã „pe mi se pare”, dar care a
realizat o avere frumoasã, încât în 1940 dãruia fiilor sãi acþiuni de câteva
milioane de lei, procesul de scoatere de sub blocare fiind în curs.
23. Dar s-a crezut necesar, pentru a se apãra de povara gravelor abateri
ce li se imputau, sã se aducã martori în faþa Comisiunii de Apel.
E vorba de martori amabili, plãcuþi ºi care aveau obligaþii de recunoºtinþã.
Domnul Al. Cantuniari a fost ºef al Contenciosului Bãncii Blank. Domnul
Gheorghe Crãciun trecuse pe la Banca Blank ºi Industrialã, cu funcþii de seamã,
ca apoi sã ajungã director al celebrei afaceri „Discom”. Alþii, nu le vom da numele,
figurau în timpul crizei cu importante datorii în registrele Bãncii Blank /pag. 151
din dosarul 5/, deþineau atunci posturi de comandã cu rãspunderi covârºitoare
pentru tot ceea ce s-a fãcut, ca azi sã vinã ºi sã dea certificate de bunã purtare
economicã.
Înalta Comisiune va aprecia sinceritatea acestor depoziþii, noi nu le vom
mai discuta din nou.
Semnalãm însã metodele apãrãrii. S-a citit pentru domnul Tabacovici
depoziþia domnului Gheorghe Crãciun, dar s-a omis partea relativã la defunctul
Richard Soepkez. Pentru unul depoziþia era bunã, pentru altul rea ... S-a spicuit,
astfel, din dosar, ceea ce era convenabil.
Pentru încheierea acestui capitol ne permitem sã mai citãm trei
fragmente, care vorbesc prin ele înºile.
Astfel, martorul N. Bãlãnescu, fost administrator delegat al BNR-ului,
spune:
„La întrebarea precisã pusã de Comisiune dacã a fost fraudã, sau

manopere frauduloase, în trecerea vreunui portofoliu la Stat de cãtre Banca
Blank, dacã Statul a fost pãgubit prin aceasta ºi cine a profitat, rãspundem: când
se schimbã valori /obiecte/, când se fac convenþiuni private ºi autentice ce se
succedeazã ºi se substituie unele altora, când se primesc valori reale, certe,
dându-se în schimb obiecte fãrã valoare, de o valoare îndoielnicã dacã nu chiar
nulã, desigur cel ce-a primit valoarea în minus sau mai nimic, se poate plânge cu
drept cuvânt de paguba încercatã ºi poate spune cã a fost înºelat, dacã
înþelegerea a fost alta, dacã aceea ce i s-a afirmat cu ocazia schimbului nu a fost
adevãrat, pentru a nu spune o sinistrã minciunã; cu o singurã condiþiune, ca cel
pãgubit /adicã Statul/ ºi înºelat sã nu fie redus la tãcere de o tiranie desãrvârºitã,
deºi nemãrturisitã.”
Domnul Costin Stoicescu precizeazã ºi domnia sa:
„...Pânã în ultimul moment ºi chiar dupã încetarea plãþilor Bãncii Blank,

vechea conducere a avut cuvântul hotãrâtor ºi, afarã de 2-3 zile în momentul
când banca îºi închisese ghiºeele, inspectorii BNR-ului nu au putut controla nici
registrele, nici operaþiile, ºi nici mãcar întrebuinþarea fondurilor luate de la BNR
la acea bancã.
Intervenþiuni fãcute cu ºtirea sau sub influenþa Statului au împiedicat
necontenit controlul ºi orice mãsurã ºi de îmbunãtãþiri ºi chiar de control
postum”.
În sfârºit, domnul C. Angelescu, fost guvernator al BNR-ului ºi fost
512
ministru afirmã:
„În timpul funcþionãrii mele, Banca Blank, la început pânã la cãderea în

concordat, era reprezentatã în relaþiile cu BNR prin domnul Aristide Blank,
Nicolae Tabacovici ºi Richard Soepkez. Personal am avut destule neplãceri,
fiindcã stãruinþa domnului Blank mersese aºa de departe încât îºi manifesta
nemulþumirea pânã la autoritãþile cele mai înalte de Stat. Totuºi, nu i-au succes
eforturile ce a fãcut ºi, în urma procedurii ce am admis ca, în locul domniei sale la
Banca Naþionalã, sã nu se mai prezinte decât o delegaþie /domnii Simon
Rosental ºi Grigore Filipescu/ care sã discute cu o comisiune a Bãncii Naþionale
/Guvernul, viceguvernatorul ºi domnul administator I. Lapedatu/, am încheiat cu
banca Blank, în mai 1933, o tranzacþiune autenticã prin care am asigurat
restituirea sumelor datorate, luarea în posesiunea Bãncii Naþionale a diferitelor
gajuri ºi ipoteci, pãstrarea de BNR a unui portofoliu de bunã calitate, a unor
proprietãþi importante ºi o garanþie generalã ipotecarã pentru asigurarea
sumelor datorate.
Dupã încheierea în 1933 a acestei tranzacþiuni, domnul Blank nu s-a
liniºtit ºi a încercat, în nenumãrate rânduri, obþinerea altor avantaje. Am fost
nevoit sã refuz pânã la sfârºit ºi, înainte de a pleca de la conducerea Bãncii
Naþionale a României, n-am mai discutat nimic din cererile ce se repetau.”
24. Ne-am propus sã prezentãm în plinã luminã Banca Blank ºi

conducãtorii ei.
N-am fãcut decât sã extragem din dosar pãrþile care vorbesc prin însãºi
puterea lor.
ªi acum, sã rezumãm:
Banca Blank, nemaiavând capital propriu din anul 1926, a dat
urmãtoarele beneficii din banii deponenþilor ºi din banii BNR-ului /cifrele
reprezentând milioane, iar recapitularea e fãcutã de noi /:
1926 60.342 8.304 68.646

1927 54.366 7.167 61.500
1928 65.563 7.585 73
1929 55.018 12.568 78
1930 60.542 7.822 68
295.821 43.446 Total 349 milioane

Din suma totalã de Lei 349 milioane, numai 60 milioane au fost repartizate
pentru rezerve, restul de 289 milioane atribuindu-se drept dividende /domnul
Blank era acþionar majoritar/, tantieme ºi gratificaþii.
Astfel, conducãtorii sunt legaþi indiscutabil de aceste operaþii:
Beneficii distribuite.............................lei 289 milioane
Cheltuieli secrete pe bazã de fiºe......lei 231 milioane
Beneficii personale ale
D-lui Aristide Blank.............................lei 194 milioane
Beneficii personale ale
/d-lui / def. R. Soepkez.......................lei 22 milioane
Total Lei...............736 milioane

Domnul N. Tabacovici participã la toate cu consimþãmântul sãu, iar la
cheltuielile traficului de conºtiinþe cu semnãtura sa.
513
În octombrie 1931, Banca Blank, prezentându-se la concordat,

mãrturiseºte o pierdere de 185 milioane lei, dupã ce primise de la Stat 2½
milioarde lei ajutor.
Din foile gãsite, ºi care poartã semnãtura domnului Aristide Blank, se
desprinde o pierdere de 1.008 milioane lei, iar Auboin, consilierul tehnic, în una
din scrisorile sale, vorbeºte de o pierdere „sensibilã de peste 2 miliarde”.
Noi vom demonstra în cele ce urmeazã cã era mult mai mare.
S-a zis de apãrare cã epoca precontractualã nu intereseazã.
Se mai poate susþine acest lucru?
Banca Blank venea cu aceastã situaþie a sa la ajutorul banului public.

În oglinda celor ce preced apar conducãtorii, iar Banca Blank nu poate fi
vãzutã decât prin fapta lor.
Conducãtorii – aveau marele interes sã-ºi acopere fãrãdelegile cu banul
Statului. Ei se prezentau cu patrimoniul lor moral ºi banca cu patrimoniul ei
material, elemente ce nu pot fi despãrþite.
Conducãtorii – pentru interesul lor personal – au fãcut presiuni în toate
direcþiile, au cultivat oculta, au ajuns cu tribulaþiile lor „pânã la cele mai înalte
foruri în Stat”, ca sã acopere falsurile, jaful în averea altora ºi sancþiunile Codului
Penal.
În faþa Înaltei Comisiuni au vorbit de apãrarea onoarei lor. Noi le
rãspundem cu actele dosarului.
Prin acoperirea ce li s-a dat cu banii rezultaþi dintr-un împrumut public s-a
rãsturnat, în profitul personal al conducerii, echilibrul moral al legii din 1929 ºi
1930.
Epoca precontractualã ºi preluarea apar ca un tot inseparabil.
Legea din 1940 vorbeºte de anchetarea „operaþiilor ºi lucrãrilor” preluãrii.
Cine poate despãrþi, în ideea de asanare, patrimoniul Bãncii Blank ºi interesul
conducãtorilor, de analiza operaþiilor ºi lucrãrilor, s-o facã, noi nu o putem face.
Cu aceasta trecem la operaþiile de preluare...
TRANªA ÎNTÂI
25. La începutul anului 1930, criza Bãncii Blank accentuându-se, pe
lângã un reescont de aproape un miliard lei, conducãtorii ei simt nevoia unor
aporturi excepþionale.
Defunctul Virgil Madgearu spune în depoziþia sa:
„În sfârºit, dupã cum am amintit mai înainte, intervenind panica bancarã
din primãvara 1930 /cât de justificatã apare aceastã panicã acum dupã ce
cunoaºtem situaþia Bãncii Blank!/ ... s-au impus unele intervenþiuni în sprijinul
unor instituþiuni de credit.
În acest cadru se plaseazã iniþiativa luatã de mine de a se prelua, din
portofoliul Bãncii Blank la BNR, efecte imobilizate de 300 milioane lei”.
În aceastã sumã de 300 milioane, intrã douã operaþii:

a/ Pentru 98½ s-au preluat efecte în urmãtoarea proporþie: Lei 88
milioane ale Bãncii Industriale ºi Lei 12 milioane ale domnului Fl.P. Dumitrescu.
Aceste efecte au fost schimbate apoi cu altele în valoare de Lei 136,4
milioane. Scãzându-se partea de Lei 36,8 milioane, intratã în conversiune, s-a
putut încasa în contul lor, pânã azi, o sumã de Lei 13,3 milioane, astfel cã
prejudiciul pentru Stat e pentru Stat de Lei 46,369 milioane.
514
La aceste efecte nu s-a fãcut nicio alegere de BNR. Statul a primit ceea ce
i-a dat Banca Blank. Orice afirmaþie contrarie e gratuitã.
b/ Pentru lei 201,5 milioane, Statul a primit Institutul de Arte Grafice
„Cultura Naþionalã”.
Pentru aceastã operaþie raportul Comisiunii de Anchetã stabileºte, pe
baza expertizei efectuatã, un prejudiciu de Lei 95,458 milioane.
Astfel prejudiciul total al Statului, din prima tranºã, apare cu un total de
circa 142 milioane.
26. „Cultura Naþionalã”. Dacã la primul grup de efecte nu avem nimic de

adãugat, la faptul brut al reduselor sume încasate dupã diligenþe de ani de zile,
vom discuta, cu aceeaºi amploare pe care a dat-o apãrarea, problema „Culturii
Naþionale”.
Aceastã instituþie a servit drept cal de bãtaie. S-a spus cã e una din marile
opere culturale româneºti ale domnului Aristide Blank. S-a spus cã Statul avea
interesul s-o ia. Dar sã dãm cuvântul domnului Aristide Blank, cu rânduri din
memoriul sãu:
„În primãvara anului 1930, Banca Blank vinde „Cultura Naþionalã” pe 300
milioane Statului. În acte ºi convenþiuni afirmaþiunea aceasta va apare
deformatã. ªi, totuºi, ea, ºi numai ea, corespunde adevãrului. Iatã de ce:
Guvernul se procupase de multã vreme de centralizarea tipãriturilor sale
într-un singur institut, pentru motive de supraveghere mai eficace ºi de economii
mai mari. Nicio tipografie din þarã nu îndeplinea mai bine condiþiunile cerute
decât „Cultura Naþionalã”. ªi estimaþiuni fãcute încã pe timpul lui Vintilã Brãtianu
la Ministerul Finanþelor /dovadã cã aceastã procupare nu era nouã în mintea
guvernanþilor noºtri. Ca ºi cum ne-am gãsi în faþa unei dovezi!/ arãtau cã
instalaþiuni de felul celor din Calea ªerban-Vodã reveneau la preþuri mult mai
mari decât cele cerute de „Cultura Naþionalã”. Guvernul a început atunci
negocieri cu noi ºi a ordonat expertize. /ªeibulescu!/. Finalmente, ministrul de
Finanþe, Virgil Madgearu, a început negocieri cu mine ºi am convenit, într-o zi,
înainte de dejun, la minister, cifra de 300 milioane. Suma aceasta reprezenta
încã un mare sacrificiu pentru noi /care cheltuisem cu acel institut de culturã
româneascã peste patru sute de milioane./. /!!/. Dar am acceptat-o ºi ea a fost
convenitã în mod clar ºi definitiv. /Totuºi, a acceptat ºi mai puþin!/. Dupã-amiaza
a aceleiaºi zile însã domnul ministru Madgearu m-a rechemat la minister ºi mi-a
comunicat cã domnul prim ministru Iuliu Maniu nu doreºte sã se acorde decât
200 milioane pentru acele instalaþiuni, dar cã Guvernul este gata sã completeze
suma de 300 milioane prin acceptarea unui portofoliu nebancar.
De la dumneavoastrã am aflat pentru prima oarã cã acest portofoliu a
fost dat, ºi apoi reluat, ºi apoi preschimbat contra altui portofoliu de calitate
inferioarã. Dar fãrã a apãra prea mult Banca Blank /?/, pentru aceste
preschimbãri – repet necunoscute mie – nu mã pot împiedica de a constata:
a/ cã aceste preschimbãri n-au putut fi fãcute decât cu plinul
consimþãmânt al Statului, care cu siguranþã a avut – în prealabil – cunoºtinþã de
ce preia ºi ce preschimbã, ºi
b/ cã întreg acest portofoliul de 100, repectiv 133 milioane /cât se ceruse
ca marjã pentru eventualele neachitãri/, nu prea era de luat în serios, întrucât
toate 300 milioane erau adevãratul preþ al „Culturii Naþionale”. Singura întrebare
care rãmânea deschisã este dacã Statul a fãcut, prin aceastã preluare, la acest
preþ, o afacere proastã sau nu. Credem cã rãspunsul nu e greu de ghicit ºi cã
astfel de afirmaþie cã Statul ne-a dat 300 milioane, se poate opune afirmaþia cã
Statul „ne-a luat” un obiect de valoare mult mai mare, pe 300 milioane. Sã nu
uitãm cã aceastã sumã este inferioarã cantitãþii de 5 milioane lei antebelici ºi cã
515
nici atunci, nici acum, nu se poate face sau reface, cu 5 milioane lei aur,
complexul din ªerban-Vodã.
Dar dumneavoastrã, onoratã Comisiune, m-aþi întrebat dacã n-am tratat
simultan, sau puþin înainte, aceeaºi „Cultura Naþionalã” pe piaþã cu 78 milioane.
Afirm cã auzisem de o ofertã care nu putea fi mãcar ascultatã nici în glumã – a
Casei Socec – de 45 milioane: Evident cã nimeni n-a îndrãznit sã prezinte
asemenea cifre.”
Þinuta domnului Blank e îndrãzneaþã, dar se complace în poveºti ºi

neadevãruri. E preþioasã însã recunoaºterea cã, în baza legii din 1930, Statul a
preluat un portofoliu nebancar.
Iatã rãspunsul cum reiese din depoziþia defunctului Virgil Madgearu:
„Operaþiunea s-a cifrat la suma de 300 milioane lei, din care, pentru
201.500.000 lei, a achiziþionat Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”,
plãtind aceastã sumã prin preluarea din portofoliul imobilizat al Bãncii Naþionale
a unor efecte pentru o sumã egalã de 201.500.000 lei, aparþinând Bãncii Blank,
pe care numita bancã le-a scontat în ultimul timp pentru a-ºi procura fondurile
necesare ºi a face faþã cererilor de rambursare a sumelor depuse, iar restul de
98.500.000 lei portofoliu imobilizat, care urma sã fie rambursat în termen de 5
ani în rate trimestriale, cu dobânda efectivã a împrumutului de stabilizare. /Vezi
Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 1.209 din 23 iulie 1930 1930, „Monitorul Oficial”
nr. 167 din 29 iulie 1930, ºi adresa nr. 21 din 29 iulie 1930 a Ministerului de
Finanþe cãtre Banca Naþionalã/.
Suma de 201.500.000 lei, cu care s-a achiziþionat „Cultura Naþionalã”, s-
a determinat pe baza unei expertize fãcute de Monitorul Oficial ºi Imprimeriile
Statului prin domnii experþi, arhitect State Ciortan ºi inginer ªeibulescu, care au
stabilit valoarea terenului ºi clãdirilor, maºinilor mobilierului, literele noi, materiile
prime ºi semifabricatelor, la 159.476.318 lei.
Consiliul de Administraþie al Regiei Monitorul Oficial, constatând cã
evaluãrile fãcându-se separat nu s-a þinut seamã de valoarea comercialã; cã
preluarea de cãtre Monitorul Oficial a unei fabrici gata instalatã este un avantaj,
deoarece Monitorul Oficial n-are capacitate suficientã de lucru, a aprobat
cumpãrarea cu preþul de 201.500.000, faþã de 350.000.000, preþul cerut de
ofertant. /Vezi Adresa Monitorului Oficial din 14 martie 1930 cãtre Ministerul de
Finanþe, înregistratã la nr. 10.008/.”
Dar nici aceastã depoziþie nu corespunde în totul adevãrului. Din jurnalul

Consiliului de Miniºtri din 29 iulie 1930 /”Monitorul Oficial” nr. 167/ rezultã
altceva, ºi anume cã Monitorul Oficial a fost autorizat sã cumpere în mod limitat
numai anumite lucruri, iar nu fondul de comerþ. Iatã ce spune acest jurnal:
„Art. 1. Autorizeazã Ministerul de Finanþe a cumpãra de la Societatea

„Banca Industrialã”, Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”, pe preþul de
Lei 201.500.000, în care se cuprind: terenul, clãdirile, maºinile, instalaþiunile,
mobilele, literele, materiile prime ºi semifabricate, aparþinând Societãþii „Banca
Industrialã”, Institutul de Arte Grafice „Cultura Naþionalã”, ce se gãsesc în
patrimoniul sãu ºi a-l trece în patrimoniul Regiei publice comerciale a Monitorului
Oficial ºi Imprimeriilor Statului. /Anexa nr. 3 la apelul Bãncii Blank”.
Pe linia trasatã de domnul Aristide Blank, s-a afirmat în instanþã chiar ºi

faptul cã Statul ar fi cumpãrat acþiunile „Culturii Naþionale”, pentru ca sã se tragã
apoi concluzia cã s-a trecut Statului un întreg fond comercial. Jurnalul Consiliului
516
de Miniºtri e însã clar: el enumerã bunurile ce vor face obiectul vânzãrii. Nu se

pot adãuga alte elemente între aceste bunuri, voinþa Statului fiind exprimatã clar,
iar operaþia neputându-se face decât înlãuntrul ºi în marginile acestui act de
voinþã.
Atunci când experþii din contraexpertiza cerutã de Banca Blank vorbesc
de alte elemente ce ar intra în vânzare, ei depãºesc o obiectivitate necesarã.
Ei spun:
„Valoarea comercialã a unei întreprinderi este determinatã de anumiþi

factori, între care cei mai importanþi sunt: vadul comercial, adicã situaþia
geograficã în cuprinsul hãrþii comerciale a oraºului, deverul, în limbajul clasic
comercial, adicã volumul operaþiunilor dintr-un an al întreprinderii.
Fireºte, nu se poate susþine cã ar fi vorba de un vad comercial atunci
când cumpãrãtorul acestei întreprinderi este Statul, adicã Monitorul Oficial,
îngrãdit de avantajul /?/ unei legi speciale, prin care imprimatul de Stat e
monopolizat.
Nu putem însã trece cu vederea faptul cã întreprinderea „Culturii
Naþionale” a fost predatã în perfectã stare de funcþiune, lucru ce a îngãduit
Monitorului Oficial, care nu avea capacitatea de lucru ºi prejudicia interesele
Statului prin întârzierea lucrãrilor /raport Monitorul Oficial cãtre Ministerul
Finanþelor/, sã facã faþã urgentelor nevoi ale Statului.
O instalaþie de aceastã dimensiune nu putea fi adusã din strãinãtate
/circa 50 vagoane/, montatã ºi pusã în stare de funcþiune, nici în cursul unui an.
Pe de altã parte formarea personalului necesar ºi încadrarea lui ar fi
necesitat cel puþin cel puþin încã 6 luni. Ori, acest personal a fost preluat ºi e
notoriu cã tipografia aceasta era pe atunci cea mai calitativã din þarã.
De aceea, apreciem cã este cazul sã se adauge la valoarea realã suma
de lei 26 milioane, care reprezintã beneficiul Imprimeriei Naþionale, în primul an
de funcþionare /1931 bilanþul M. Of./.
Aºadar, valoarea comercialã a întreprinderii se poate considera rotund la
Lei 180 milioane.”
Experþii acceptã sugestiile domnului Aristide Blank, vorbind ºi ei de

„urgentele nevoi ale Statului”. Din ce rezultã aceastã urgenþã? Statul a tipãrit
totdeauna tot de ce avea nevoie, iar dacã þine în mod normal sã-ºi procure o
tiparniþã completã, nu era necesar sã cumpere una ale cãrei maºini erau
compuse din „90% vechituri”.
Banca Blank, când a vândut tiparniþa, ceruse 360 milioane, ca apoi, în
aceeaºi zi, la 11 ianuarie 1930, sã spunã:
„Ca urmare la oferta noastrã din 11 ianuarie 1930 ºi a diferitelor negocieri

avute cu dumneavoastrã, avem onoare a vã informa cã suntem gata a reduce
preþurile ofertei noastre anterioare la Lei 269.000.000.”
Ing. ªeibulescu, din partea Statului, face, la 5 martie 1930, urmãtorul

raport, în legãturã cu oferta de mai sus ºi pe baza acestui raport se încep
tratativele:
„În general, întreaga instalaþie este în perfectã stare de funcþiune ºi bine

întreþinutã.
Majoritatea maºinilor sunt instalate în aceastã întreprindere din anul
1923.
Cu prea mici excepþiuni, sunt într-o stare care le fac apte a mai fi
517
exploatate însã un numãr de ani /câþi?!/ fiind un sistem din cele mai moderne.
Pentru aceste maºini, întreprinderea nu ne-a furnizat actele de
cumpãrare.
În evaluarea lor s-a avut în vedere preþul cu care ar putea fi procurate azi,
din care s-au dedus scãderile prin uz ºi eventualele deteriorãri.
O micã parte din maºini sunt de datã recentã, unele chiar în curs de
montare.
Pentru ele mi s-au prezentat ºi actele de cumpãrare ºi s-au avut în
vedere, ca preþuri de bazã, acele preþuri.Preþurile indicate de noi pentru maºini
cuprind în ele toate cheltuielile de transport, montaj etc.”
Ing. ªeibulescu vorbeºte la început de perfecta stare a maºinilor, ca apoi

sã afirme mici excepþiuni, care le fac apte de a mai fi exploatate câtva timp.
Iar în depoziþia sa ca martor, depoziþie de om cuprins de teama unei
rãspunderi, încearcã sã ne facã teoria valorilor tehnice ºi comerciale, deºi ºtia
„cã preþul de cumpãrare poate fi influenþat, într-un moment dat, ºi de conjunctura
favorabilã sau defavorabilã într-un anumit sector de activitate industrialã”. Dupã
ce încearcã sã ia o atitudine faþã de noua expertizã Rasidescu, admite cã
„Comisiunea de experþi de mai sus, fiind instituitã din specialiºti în branºã,
desigur cã avizul lor este foarte indicat a fi þinut în seamã, pentru stabilirea valorii
comerciale a instalaþiuni”.
Domnia sa ºtia însã la data expertizei, în 1930, cã:
„...Întreprinderea îºi procurase maºinile cu un preþ de ocazie, preþuri care

nu-ºi aveau rostul a fi avute în vedere la stabilirea valorii tehnice, dar puteau
conta foarte mult la stabilirea preþului de cumpãrare.”
Ne întrebãm de ce n-a þinut ºi Ministerul de Finanþe în raportul sãu acest

limbaj, ca Statul sã fie lãmurit asupra diverselor valori.
Domnia sa mai afirmã în suplimentul de depoziþie, ca ºi când ar fi aflat
prima oarã acest lucru, deºi mai sus a vorbit de faptul cã ºtia cã „întreprinderea
îºi procurase maºinile pe un preþ de ocazie”:
”În convorbirea avutã cu domnul Carol Rasidescu, domnia sa mi-a

comunicat cã le este bine cunoscut cã Societatea „Cultura Naþionalã” a
achiziþionat acele maºini de ocazie, la o sumã în jurul a 30 milioane lei, ºi cã
motivul vânzãrii instalaþiunii a fost situaþia mereu deficitarã a ei.”
Deci, unele maºini erau dinainte de primul rãzboi mondial ºi nicãieri nu

apare un calcul de vechime la maºinii ce se propun amortizate.
Acestea sunt condiþiunile în care Statul a cumpãrat „Cultura Naþionalã” pe
baza rezoluþiei din 13 martie 1930, când domnul Teianu, nu altul, pune apostilul:
„Consiliul aprobã cumpãrarea pentru suma de 201,5 milioane ºi se va supune
spre aprobare domnului ministru de Finanþe spre cele legale”.
Nici un expert ulterior, chiar din ultimii binevoitori, nu a mai ridicat valoarea
maºinilor la 85 milioane ca domnul ªeibulescu.
Ele în expertiza Rasidescu, singura serioasã, au ajuns la circa 30
milioane lei, dupã ce se aratã astfel, în mod clar, normele de evaluare:
„Evaluãrile fãcute în expertiza depusã de noi în luna decembrie 1940,

relativ la cumpãrarea de cãtre Monitorul Oficial a inventarului de maºini etc. a
„Culturii Naþionale”, sunt estimãri maximale”.
518
Informaþiunile primite cu ocazia expertizei de la personalul tipografiei au

stabilit cã o bunã parte din maºinile de la Cultura Naþionalã /vezi raport
ªeibulescu/ au necesitat reparaþiuni radicale spre a fi puse în stare nerealã de
funcþiune:
„Normele de evaluare au fost:

1. Preþul comercial al maºinilor în 1930.
2. Starea ºi vechimea maºinilor.
Scriptele ce au fost utilizate ca bazã în evaluãrile noastre au fost
inventarele de preluare de Monitorul Oficial.”
Ca apoi sã explice cã:
„...ªi din cercetãrile fãcute la faþa locului, precum ºi din declaraþiile

personalului imprimeriei, rezultã cã maºinile au necesitat reparaþiuni importante
dupã trecera lor în posesia Regiei Autonome a Monitorului Oficial.” /Pag. 6 ºi
urm. din dosarul 7/.
Monitorul Oficial, ca sã poatã justifica preþul enorm dat pe tiparniþã,

opereazã în registrele sale la acea datã: terenul cu 22 milioane lei, în loc de 16
cât fusese evaluat de ing. Ciortan, iar clãdirile cu 77 milioane, în loc de 34
milioane, adicã la clãdiri mai mult chiar decât erau trecute în prima ofertã a Bãncii
Blank, unde erau marcate cu 73 milioane. Acesta e pentru Monitorul Oficial
rezultatul dat pe preþul exagerat ºi ireal ce-l plãtise.
Iar experþii de azi, fãrã nicio normã, când se referã la preþul de azi, îl
stabilesc la 400 milioane, dupã ce domnul Nanescu, a cãrui existenþã ca expert
legal în cadrul unei proceduri normale o contestãm, ajunge, pentru ca sã dea un
preþ mai mare terenului, sã calculeze 30-35% în plus, pentru cã terenul s-ar
putea parcela în viitor /!/, iar ca sã obþinã pentru anul 1930 la clãdiri suma de circa
39 milioane sã socoteascã metrul pãtrat de clãdire la parter la 8.000 lei, la 1 etaj
la 10 ºi 12.000 lei, iar la 2 etaje la 18.000 lei!
Aceasta e tiparniþa despre care, în mod nedovedit, în numele domnului
Aristide Blank, s-a spus cã e adusã de la Viena, când, în realitate, fusese
cumpãratã ca vechituri pentru 30 milioane pentru ca, la sfârºit, sã o cumpere
Statul pe preþ de 201,3 milioane lei.
27. Preþul actual. S-a susþinut însã cã, dacã e vorba de stabilirea
prejudiciului, aceasta se va stabili acum, la valorile de acum.
Unul din apãrãtori a zis: „Statul era cât pe aici sã piardã, dar a câºtigat,
preþul de acum fiind de 400 milioane”.
Altul ne-a reprodus dintr-un autor în legãturã cu prejudiciul, care spune
cã: „judecãtorul trebuie sã þinã seamã de toate faptele cunoscute de el”, ºi a
adãugat, „chiar de cele survenite în cursul procesului”. Se referea de valoarea de
azi.
Noi cãdem de acord cu teoria. ªi noi nu cerem altceva decât justiþie. Dar
justiþie completã.
Statul a dat un leu care avea o anumitã valoare în aur. Pentru aceastã
valoare a fãcut doar împrumutul din care atât de îmbelºugat s-a înfruptat Banca
Blank. Puterea de cumpãrare a acestui leu e azi scãzutã din cauza vremurilor
aspre prin care trece þara. Acest lucru e mãrturisit prin toate legile cu caracter
economic de azi. Trebuie sã se þinã seamã de acest fapt pentru a se face justiþie.
Valoarea „Culturii Naþionale” e azi aceeaºi din 1930, iar preþul de azi nu e decât o
519
plusvalutã aparentã, datoritã scãderii puterii de cumpãrare a leului. Dacã nu ne-

am gãsi în faþa unei decizii cu atât de multe erori, drept era ca Statul sã cearã o
diferenþã la întreg prejudiciul ce l-a avut în 1930 ºi 1931, ºi anume: valorile din
acei ani raportate la leul scãzut de azi. Iatã unde duce teoria adversarilor.
Cerem ca toate aceste elemente sã fie luate în considerare, pentru cã
sunt elemente de logicã, de bun simþ ºi de echitate, ºi fãrã ele nu ar putea fi
echivalenþã de valori între prejudiciu ºi repararea lui.
Nu vom aluneca pe discuþii doctrinare, dar þinem sã arãtãm poziþia falsã a
adversarilor. Expresia unei reparaþii juste nu poate fi compusã decât din
elemente omogene. În anii 1930 s-au dat bani de o anumitã valoare pentru un
obiect apreciat în preþul lui la aceastã anumitã valoare a banului. Elementul
constant de apreciere rãmâne, deci, moneda din momentul aprecierii. Prejudiciul
Statului nu poate fi exprimat decât fie luând valorile, obiect ºi preþ din 1930, fie
luând aceleaºi valori din 1941. Pentru cã însã ar fi dificilã exprimarea justã a
echivalenþei de valori din 1941, în lipsã de elemente îndestulãtoare, va trebui sã
rãmânã la modalitãþile adoptate de Comisiunea de Anchetã, adicã la valorea
obiectului din 1930, exprimatã în moneda de azi. Pentru Stat, desigur, e
defavorabilã o astfel de stabilire a prejudiciului, dar faptul cã ne gãsim în apel nu
mai îngãduie o revenire.
S-a vorbit în cãutarea unor argumente necesare apãrãrii de legio
enormis. Instituþia se pãstreazã ºi în dreptul comun ardelean. Art. 934 din Codul
Civil austriac, în vigoare astãzi în Ardeal, precizeazã: „Disproporþiunea valorii se
determinã dupã momentul contractãrii afacerii”. Adicã dupã valorile din
momentul contractãrii. Gãsim în acest text însãºi ideea de omogenitate a
valorilor despre care amintim mai sus. Este ºi normal sã o gãsim, pentru cã
dreptul s-a nãscut dintr-o necesitate de echitate.
28. În ce priveºte evoluþia valorii „Culturii Naþionale”, domnul Aristide

Blank, zice: „m-a costat pe mine sute de milioane”.
Sã vedem dacã e aºa ºi sã vedem cum s-a ajuns la sutele de milioane.
A fost înfiinþatã cu un capital efectiv vãrsat de 40 milioane lei, dând, dupã
afirmaþiile tuturora, chiar ºi a domnului Aristide Blank, care se punea la adãpostul
„operei culturale”, numai pierderi. În 1927, devenind o sarcinã prea mare ºi fiind
lipsitã de rentabilitate, a trecut-o, ca pe orice afacere rea, Bãncii Blank.
Reproducem pentru documentare modalitãþile trecerii „Culturii Naþionale” Bãncii
Blank. E un proces-verbal al Consiliului de Administraþie din 8 iulie 1927, act
depus de Banca Blank, la apelul ei:
„Domnul administrator-director general, Aristide Blank, expune

Consiliului urmãtoarele:
Banca noastrã a încheiat o tranzacþie importantã cu un grup format din
Banca de Credit Român, Internationale Suiker Maatschappij ºi Kredit Anstalt din
Viena /grupul Rotschild/.
Banca noastrã, care, în urma rãscumpãrilor de la mai mulþi strãini
/Schoeller/, a ajuns sã posede 96% din acþiunile Fabricii de Zahãr „Lujani”, a
revândut, respectând cam aceeaºi proporþie de capital românesc ºi strãin,
grupului de mai sus, 86% din aceste acþiuni.
În urma acestei tranzacþiuni, Banca noastrã va încasa, în intervalul de la
iulie pânã la decembrie a.c., circa 1.400.000 lei, sumã din care va rãmâne, dupã
achitarea tuturor datoriilor pe care le are în strãinãtate ºi a reducerii cu 40
milioane lei /de la 671 la 631 milioane/, a reescontului la Banca Naþionalã, cca.
lire sterline 600.000”. /Constatãm o inexactitate: nu s-au plãtit toate datoriile în
520
strãinãtate, ci numai o micã parte „dupã cum se va vedea dintr-un tablou, ce îl

vom reproduce”/.
Consiliul, mulþumeºte domnului Aristide Blank pentru ducerea la bun
sfârºit a acestei operaþiuni ºi îºi exprimã dorinþa de a da acestor mulþumiri o
formã mai concretã.
Domnul Aristide Blank cere voie sã se retragã, pentru ca deliberãrile unei
asemenea chestiuni sã se poatã face în mai /!/ mare libertate de cãtre domnii
consilieri, colegii domniei sale.
Domnul preºedinte C.P. Olãnescu încuviinþeazã aceastã retragere ºi dã
cuvântul domnului administrator Emilian Pantazi, care face urmãtoarea
expunere:
Întrucât situaþiunea bãncii se schimbã în urma acestei operaþiuni într-un
mod atât de favorabil, cum s-a expus mai sus ºi, întrucât pentru ducerea ei la bun
sfârºit, domnul Aristide Blank, de patru luni ºi jumãtate, nu a încetat de a face
cele mai mari sforþãri – meritul acestei încheieri îi revine în cea mai mare parte.
Pe de altã parte, deoarece de la rãzboi încoace, domnia sa, într-un mare
avânt patriotic ºi cu mari sacrificii bãneºti, din care o parte se traduce în actualul
domniei sale sold debitor la bancã, a creat Societatea „Cultura Naþionalã”,
identificatã de mult de opinia publicã cu institutul nostru, iar scopul acestei
societãþi a fost înlocuirea prin cãrþi româneºti în Basarabia, Bucovina ºi Ardeal a
cãrþilor ruseºti, nemþeºti ºi ungureºti – singurele care erau la dispoziþia
tineretului ºi întrucât domnul Aristide Blank, o datã cu aceastã operã înfãptuitã,
a trebuit s-o neglijeze, fiindcã situaþiunea bãncii cerea din ce în ce mai mult
atenþiunea domniei sale exclusivã – mod de a proceda care a dus, dupã cum se
vede, la cele mai bune rezultate pentru bancã, dar la mai puþin bune pentru
domnia sa – eu propun cumpãrarea „Culturii Naþionale” de cãtre bancã. Înainte
însã de a face aceastã cumpãrare, aº dori sã se rebonifice dobânzi pentru cca.
60 milioane, percepute domnului Aristide Blank, ºi apoi pentru anularea soldului
rãmas de lei 125 milioane, banca sã preia „Cultura Naþionalã”. Pentru a vedea cã
aceastã sumã este justificatã, vã prezint expertiza „Creditului Industrial”, care
evalueazã instalaþiunile ºi inventarul acestei societãþi la cca. Lei 145 milioane”.
În primul rând, trebuie reþinutã mãrturisirea Consiliului de Administraþie,

cã situaþia Bãncii Blank era grea. În expertizã se vorbeºte de o pagubã de peste
400 milioane lei în total, în timp ce din operaþia acþiunilor Lujani nu se
înregistreazã decât o „creditare” de circa 315 milioane!
Apoi e de reþinut cã „Cultura Naþionalã” a fost vândutã pe 125 milioane lei,
cã fusese apreciatã de Creditul Industrial la 145 milioane ºi cã domnul Aristide
Blank primeºte o gratificaþie de 60 milioane.
Trecutã Bãncii Industriale, dupã câteva zile abia, ºi numai la 15 iulie
acelaºi an, „Cultura Naþionalã” e înregistratã cu 18.000 acþiuni a 1.600 lei bucata,
adicã cu o valoare totalã de Lei 288 milioane!
Iar un an mai târziu, la 31 decembrie 1928, acþiunile au fost din nou
supraevaluate la Lei 1.866 bucata, ajungând aceastã tiparniþã la valoarea de
inventar de Lei 355 milioane, pentru ca, în 1930, sã fie datã Statului pe Lei 201
milioane. /Datele sunt din expertizã/.
Deci „sutele de milioane” care l-au costat pe domnul Aristide Blank nu
sunt reale. Ele sunt niºte simple supraevaluãri barbare pentru necesitatea
bilanþurilor „oficiale”.
Iatã opera de mare culturã ºi de „avânt patriotic”, cu care s-a îmbrãcat
domnul Aristide Blank. Domnia sa a avut sã pozeze în Mecena, Cavalerul
Roman, proteguitor al artelor din Roma lui August.
Dar Mecena îºi cheltuia banii lui proprii cu arta, nu banii Statului ºi ai
521
deponenþilor ... Cât despre opera culturalã în provinciile noi, nu am avut ocazia
sã o constatãm vreodatã.
TRANªA A DOUA
Vom începe expunerea cu cuvintele domnului Aristide Blank:
„La sfârºitul verii 1931, prin august pe cât mi se pare, Banca Naþionalã
începe a ne face dificultãþi /!/ la preluarea scontului nostru, pe când
retrageriledeponenþilor se înmulþeau. Atunci Statul, urmând multiplele exemple
date de bãncile federale în America, de guvernele franceze, germane, italiene,
austriece etc., care au dat miliarde – la aceeaºi epocã – pentru susþinerea ºi
menþinerea creditului particular, preia 600 milioane, portofoliul Bãncii Blank de la
BNR ºi încheie la octombrie 1931 o convenþie cu Banca Blank, pe care o scoate
din gir pentru aceastã sumã.
Aºa se explicã:
a/ absenþa Statului de pe listele creditorilor, prezentate Tribunalului o
datã cu cererea de acordare de concordat preventiv, ºi
b/ restituirea unei garanþii în valoare de 12 milioane lei, compusã din
acþiuni Banca Marmorosch, Blank & Co.
În 12 iunie 1933, Statul completeazã, printr-o convenþie cu Banca
Industrialã, convenþia ca anterioarã de la 7 octombrie 1931, constatând ºi de
astã datã cã noul lui creditor /probabil debitori/ nu avea vreun activ.
Iatã deci cã, din cele trei sume preluate de Stat, primele douã corespund
unor cumpãrãri de obiecte de valoare mai mare, iar a treia sumã /600 milioane/,
face obiectul unei datorii, care, din punct de vedere juridic, nu mai constituia un
pasiv al Bãncii Blank”.
Domnul Aristide Blank face, de la început, o greºealã voitã. Criza nouã nu

se ivise în august, ci la sfârºitul lui iunie. Greºeala e voitã pentru cã domnia sa
voia sã despartã anumite fapte ale conducerii, petrecute în iulie, de convenþia
propriu-zisã.
De asemenea, subliniem cã domnia sa recunoaºte cã Banca Industrialã
nu mai avea niciun activ, ºi cu aceasta rãspundem întrebãrii pusã de domnul
preºedinte al Înaltei Comisiuni, care constatã cu mirare lipsa printre cei obligaþi la
platã a Bãncii Industriale. Banca Industrialã nu mai existã. Încã din 1933 îºi
redusese capitalul la 5 milioane lei ca apoi sã apunã ... Dar existã averea
importantã a domnului Alexandru Garvin, aservitã unealtã a domnului Aristide
Blank.
Dupã aceastã recunoaºtere însã domnia sa spune cã Banca Blank nu
mai rãspunde juridiceºte pentru cã a fost scoasã din obligo. Dar prin scoatere,
Banca Blank a fost înlesnitã în aceastã tranºã cu recunoscut insolvabila Banca
Industrialã!
Pentru cele 600 milioane date de Stat, s-au dat în schimbul scoaterii din
obligo a Bãncii Blank, efectele Bãncii Industriale pentru 496 milioane, ale Fabricii
de Armãturi pentru 51 milioane ºi ale Societãþii Mecano pentru 49, toate trei
insolvabile, ºi a altor câteva mãrunte instituþii de asemenea insolvabile, iar în
contul acestor nume s-a încasat, ca un rãspuns ironic la pavãza juridicã a
domnului Aristide Blank, suma de Lei 1.421.086.
Pentru perfectarea convenþiei de preluare, Consiliul de Miniºtri dã
Jurnalul din 10 septembrie 1931 ºi, în sfârºit, cel din 31 august 1932. Prin cel din
urmã se completeazã ce lipsea la cel dintâi: scoaterea din obligo, rãmând „unica
obligatã pentru suma de Lei 495.872.500” Banca Industrialã, iar pentru celelalte
alte societãþi.
522
În sfârºit, apare convenþia din 18 iunie 1933, /uneori la apelul Bãncii

Blank/, datã la care domnul Aristide Blank recunoaºte, dupã cum am vãzut mai
sus, completa insolvabilitate a Bãncii Industriale.
Despre aceastã convenþie vom vorbi dupã ce vom da cuvântul domnului
Auboin, consilierul economic, care, la 24 iunie 1931, descriind situaþia Bãncii
Blank, luatã dupã însãºi datele comunicate BNR-ului de aceastã bancã, spune:
„În rezumat balanþa activului ºi pasivul n-a fost obþinutã în tabloul de mai
sus, decât supraevaluând activele reale cu 1.790 milioane.
Este adevãrat cã Banca Blank sperã sã încheie diverse afaceri, precum
e aceea cu Statul sau servicii de ale Statului, dar este imposibil de a face caz de
operaþii nerealizate.
De altfel, dacã aceste afaceri sunt avantajoase pentru cele 2 pãrþi, va
rezulta un beneficiu normal de exploatare pentru Banca Blank, care le va fi
încheiat, dar cu un beneficiu excepþional de speculaþiune, care nu ar putea fi
aºteptat, decât în cazul când afacerile în cauzã ar fi atât de dezavantajoase
pentru Stat, cã contractul, abia încheiat /a peine conclu/, ar putea fi recedat
imediat cu un mare /gros/ beneficiu.
De altfel, dacã aceste afaceri sunt avantajoase pentru cele 2 pãrþi, va
rezulta un beneficiu normal de exploatare pentru Banca Blank, care le va fi
încheiat, dar cu un beneficiu excepþional de speculaþiune, care nu ar putea fi
aºteptat, decât în cazul când afacerile în cauzã ar fi atât de dezavantajoase
pentru Stat, cã contractul, abia încheiat /à peine conclu/, ar putea fi recedat
imediat cu un mare /gros/ beneficiu.
Eu nu vãd, deci, nici un mijloc de a admite calculul arbitrar care
capitalizeazã la 1.200 milioane activul societãþii de distribuþie a produsului
monopolurilor, fondurile efectiv vãrsate în organizaþia acestei afaceri fiind infinit
mult mai mici ºi operaþia nefiind încã încheiatã. Faptul chiar de a þine cont de un
astfel de calcul, îmi pare, trebuie s-o spun, un simptom extrem de neliniºtitor.
În aceste condiþii, rãmâne ca, admiþând chiar evaluãrile bãncii, situaþia
realã a acesteia diferã dintr-atâta de situaþiile aparente comunicate BNR de 2
ani, cã ea comportã, în realitate, o pierdere de 1.790 milioane, fie 40% din activul
ei, atunci când capitalul ºi rezervele nu sunt decât de 325 milioane.
Descoperirea tardivã a acestei situaþii extraordinar de gravã ºi care
indicã o insuficienþã foarte regretabilã a informaþiilor pe care BNR le posedã
asupra situaþiei reale ale bãncilor particulare, aºeazã BNR în faþa unei
responsabilitãþi foarte serioase, atât în ce priveºte propria sa creanþã ºi propria
sa situaþie, cât ºi în ce priveºte întreaga piaþã româneascã.”
Dar domnul Argetoianu, ministrul Finanþelor, avea altã pãrere!:
„Desnãmolirea /le renflouement/ Bãncii Blank, care apare ca foarte de

dorit /!/ în interesul general al þãrii, e fãcutã ca extraordinar de dificilã prin
întârzierea pusã în a recunoaºte adevãrata situaþie a ei ºi prin iregularitãþile
comise atât în publicaþiile bilanþurilor, cât ºi în distribuþia beneficiilor.
ªi este evident pe de altã parte cã BNR nu poate prin propriile sale
mijloace sã restabileascã situaþia. Un plan de redresare dacã, totuºi, este posibil
de a mai face unul, nu poate fi imaginat decât cu mari sacrificii interioare la care
Statul va trebui sã participe ... etc.”
Domnul Auboin vorbeºte de desnãmolirea care apare ca foarte de dorit în

interesul general al þãrii, dacã va mai fi posibil un plan de redresare. Aceste
rânduri ale domnului Auboin apar însã în aceeaºi scrisoare în care tot domnia sa,
vorbind de ajutoarele masive primite de Banca Blank, constatã cã „situaþia ei e
considerabil agravatã”.
523
Într-adevãr:
„S-au produs de atunci fapt foarte grave.

În primul rând, Banca Blank a emis cecuri fãrã acoperire, care n-au putut
fi achitate decât printr-un scont precipitat acordat de BNR în condiþii cu totul
anormale.
În al doilea rând, cu toate cã BNR a acordat Bãncii Blank un ajutor egal
sau chiar superior retragerii de depozite, banca s-a manifestat prin cereri zilnice
de sconturi presante...
În sfârºit, diverse vânzãri de devize fãcute de Banca Blank la BNR pe 11
zile n-au fost acoperite.
Banca Blank n-a luat nici cel puþin precauþia de a avertiza BNR, în ajun,
cã scadenþa nu va fi acoperitã, astfel cã faptul a fost semnalat BNR-ului prin
Bank of England, ceea ce a adus nu numai Bãncii Blank, dar ºi creditului
românesc însuºi, un prejudiciu imposibil de mãsurat”.
Asta e lumina în care se aºeazã prin fapta lor oamenii care „îºi apãrã
onoarea”. Am ajuns deci ºi la „faptele autonome”, fãrã de care, dupã pãrerea
juridicã a adversarilor, conducãtorii nu au rãspundere.
Nu se emite cecuri fãrã provizion, fãrã acoperire, fãrã ºtirea direcþiei unei
bãnci. Aceste cereri au condus la un concordat precipitat. BNR a fost silitã sã-l
accepte, pentru cã interesa înºiºi reputaþia pieþei româneºti. Ne pare rãu cã din
dosar nu rezultã ce valoare aveau aceste cecuri! Întreaga economie
româneascã purta în acea clipã pecetea strãdaniei de a întãri creditul þãrii, iar
domnii de la conducere forþau mâna Statului pentru ca sã le dea banul public,
pentru acoperirea unor acte care poartã sigiliul escrocheriei penale.
În acest timp, guvernatorul BNR-ului, domnul Manoilescu, comunicã
domnului Argetoianu, în calitatea sa de ministru de Finanþe, aceste împrejurãri,
la 19 august 1931, împreunã cu un proiect de convenþie, cele din 6 ºi 12 august
nemaicorespunzând situaþiei reale /pag. 35, dosar 4/.
Domnul Manoilescu spune:
„Ne permitem a constata cã aceastã convenþie a devenit necesarã în

urma faptelor noi ce s-au produs în situaþia Bãncii Marmorosch, Blank & Co. În
primul rând, aceastã bancã nu a putut îndeplini, în luna /iulie/ precedentã, unele
angajamente ale ei, fie faþã de BNR, fie faþã de terþi.
În special, ea ne-a vândut devize pentru o sumã de 400.000 lire sterline,
din care nu a livrat la scadenþe 355.000 lire sterline, aceste sume fiind vândute
fãrã acoperire./ Sublinierea e a BNR-ului/.
De asemenea, în urma acestui fapt, Banca Blank ne-a prezentat o
situaþie internã de bilanþ, încheiatã pe 30 iunie a.c., din care rezultã cã aceastã
bancã are însemnate pierderi ºi cã situaþia ei realã e foarte departe de a
corespunde cu bilanþurile publicate.
Rezultã anume din cifrele prezentate chiar de Banca Blank cã, între
activele reale ale debitorului ei principal, Banca Industrialã, ºi sumele înscrise cu
titlu activ la Banca Blank, existã un minus de 1½ miliard lei.
Din constatãrile ulterioare mai rezultã ºi alte supraevaluãri importante.
Rezultã, de asemenea, din explicaþiile date de Banca Blank, cã
exploatarea sa se soldeazã printr-o pierdere de 200 milioane anual /în realitate
mai mult!/.
În asemenea condiþiuni, BNR ºi Statul, apreciind cã trebuie cã trebuie
fãcut totul pentru a se evita cãderea numitei bãnci, ºi Statul fiind gata a face
sacrificiile necesare pentru aceasta, s-a cãutat sã se precizeze în aceastã
convenþie mijloacele de a obþine ... o situaþie amelioratã...
524
Prin urmare, acoperirea împrumuturilor de 600 milioane lei nu va putea

în nici un caz garanta Statului cã va primi în schimb un activ real ºi de valoare
egalã, în situaþia actualã neputându-se face Bãncii Blank noi avansuri, decât
utilizându-se întreg restul de active reale de care mai dispune.”
Domnul Argetoianu, ministru de Finanþe, îºi dã acordul la convenþie pur ºi

simplu. Domnia sa acoperã faptele penale ale conducãtorilor Bãncii Blank.
Domnia sa trata cu creditorii împrumutului de stabilizare ºi dezvoltare pentru
refacerea creditului în condiþiuni umilitoare pentru þarã, iar rezultatul
împrumutului acoperea faptele penale ale foºtilor sãi tovarãºi din Consiliul de
Direcþie al Bãncii Blank.
Dar, pentru a marca cât mai clar legãtura dintre tranºa de 600 milioane ºi
faptele penale de mai sus, sã revenim la convenþia din 12 iunie 1933, aceea prin
care se înlocuieºte convenþia din 7 octombrie 1931, datã pe baza jurnalului
Consiliului de Miniºtri din 10 septembrie 1931.
În convenþia din 12 iunie 1933 /anexa 9 la apelul Bãncii Blank/ se spune:
„I. În urma scoaterii din obligo a Bãncii Marmorosch, Blank & Co., prin
convenþia din 7 octombrie 1931, ce a intervenit între aceastã bancã ºi Ministerul
de Finanþe, întreaga datorie însumând Lei 596.277.000, care rezultã din
portofoliul prezentat la scontul Bãncii Naþionale de Banca Marmorosch & Co. ce
poartã semnãturile Bãncii Industriale, Societãþii Mecano ºi Prima Fabricã de
Armãturi, rãmâne în sarcina acestor conducãtori, ºi anume:
a/ Banca Industrialã datoreazã Statului Lei 206.015.000, în baza
efectelor prezentate la scont de Banca Marmorosch, Blank & Co. plus Lei
289.057.590, sumã ce reprezintã soldul debitor al contului de lire sterline al
Bãncii Industriale. În total Banca Industrialã datoreazã Statului român
495.872.500 lei, ca principalã ºi singurã obligatã;
b/ Banca Industrialã mai datoreazã, în mod solidar cu Societatea
Mecano, suma de Lei 49.000.000, Banca Industrialã înþelegând sã ia asupra sa
datoria aceasta a Societãþii Mecano;
c/ Banca Industrialã preia, în al doilea rând, datoria Primei Fabrici de
Armãturi de Lei 51.404.500, datorând, în mod solidar cu aceasta din urmã,
Statului român suma menþionatã.
În total, Banca Industrialã datoreazã în consecinþã Statului român, ca
unicã obligatã, Lei 495.872.500, iar în mod solidar cu arãtatele societãþi încã
100.404.500 lei”.
În cursul dezbaterilor, adversarii au avut aerul a fi suprinºi de legãtura

care-i facem între tranºa a doua ºi faptele grave ale vânzãtorilor de lire sterline ºi
cecuri fãrã acoprire. Aveau aerul cã contestau exactitatea relatãrilor, deºi nu au
fost onoraþi cu un rãspuns.
Dar iatã în aceastã convenþie mãrturisirea scrisã ºi semnatã a legãturii.
Banca Industrialã, prin domnul A. Garvin, acoperise, încã din august
1931, cu efectele sale, înºelãciunile Bãncii Blank ºi a celor trei conducãtori ai ei,
iar prin convenþia de mai sus se precizeazã cã suma de Lei 289.857.500,
echivalentul celor 355.000 lire Lstg., fusese acoperitã cu cele 600 milioane ale
Statului. ªi tot aici intrã ºi cecurile fãrã acoperire. Ne referim la relatarea faptelor
ºi la depoziþia domnului Costin Stoicescu, care spune:
„Înainte chiar de semnarea, la 19 august, a convenþiei dintre Stat ºi BNR,
525
avansul de 400 milioane lei fusese deja fãcut, dupã cum rezultã dintr-o notã a
consilierului tehnic cu data de 16 august 1931. Din aceastã notã se vede încã o
datã care era situaþia activelor Bãncii Blank /din care urma sã se ia garanþiile
pentru acoprirea avansurilor ce se fãceau/./ Vezi anexa 9/.”
Aceasta e tranºa lirelor sau jocul pe marginea Codului Penal.

Acestea sunt faptele autonome de care nu poate fi despãrþitã preluarea.
Dar nici n-a fost preluare în sensul legii din 1930. Pentru cã nu ne putem închipui
cum aceastã lege ar fi putut surprinde în sensul ei o preluare sub presiunea
Codului Penal ºi a scrisorii de la Bank of England, scrisoare de care însãºi
creditul þãrii se simþea atins.
De aceastã tranºã e legatã toatã viaþa Bãncii Blank ºi a conducãtorilor ei.
ªi ea e consecinþa stãrii precontractuale ce am descris-o.
Încã o datã: sã se despartã, dacã se poate, Banca Blank cu patrimoniul ei
de fapta ºi de interesul conducãtorilor!
În aceste condiþiuni, Statul a dat 600 milioane pentru a încasa 1 milion,
patru sute de mii. ªi nici aici nu poate fi vorba de alegere de portofoliu.
30. Sindicatul Bancar ºi „Discom-ul”. Ca sã ne dãm însã seama exact de

atmosfera în care s-au dat aceºti bani, ºi pentru a pune la punct ºi afirmaþia
domnului Aristide Blank din depoziþia sa cã, dacã i s-ar mai fi dat câteva sute de
milioane, s-ar fi evitat prãbuºirea, vom da câteva explicaþiuni sumare asupra
Sindicatului Bancar ºi asupra „Discom-ului”, strâns legate de aceastã epocã.
Domnul Aristide Blank zice:
„Cãderea Bãncii Blank o explic prin aceea cã nu i s-a mai dat încã 800.000.000
lei, operaþie cu care s-ar fi putut plãti toþi deponenþii ºi Banca, necãzând, ar fi putut plãti
întreaga datorie Statului. Faptul cã nu am mai putut obþine de la Stat ºi acest ajutor de
800.000.000 lei, eu îl explic prin aceea cã au intervenit unele chestiuni personale între
mine personal ºi alte persoane, chestiuni pe care sã îmi îngãduitþi sã nu le dezvolt pentru
cã îmi interzic cu orice risc de a face chestiuni personale”.
Câtã nesinceritate, câtã reticenþã e în aceste vorbe. Domnul Aristide

Blank se plânge iar de chestii personale! Nici domnia sa, nici ceilalþi, nici Banca
Blank nu au amintit o vorbã de faptul cã aproape concomitent cu cele 600
milioane au mai primit încã 750 milioane lei.
La 12 august 1931, sub presiunea faptelor grave din tranºa a doua, se þine
o conferinþã la Sinaia, intitulatã în mod curent: „Protocolul de la Sinaia”.
Vom reproduce pentru lãmurire, urmãtoarele pasaje din acest protocol:
„Prezenþi domnii: Constantin Argetoianu, ministrul Finanþelor; Mihail

Manoilescu, guvernator al Bãncii Naþionale a României, Roger Auboin, consilier
tehnic pe lângã Banca Naþionalã a României; Oskar Kiriacescu, viceguvernator
al BNR; Nicolae Bãlãnescu, Alexandru Gr. Buzdugan ºi Costin Stoicescu,
adminstratori delegaþi ai BNR, secretar domnul Mihail M. Demetrescu,
comisarul Guvernului pe lângã BNR /Amintim cã, pe de lãturi, lucra domnul
Aristide Blank/.
Luându-se în discuþiune situaþiunea creatã marilor bãnci prin ultimele
evenimente, s-au luat în unanimitate urmãtoarele deciziuni:
Banca Naþionalã a României va provoca imediat înfiinþarea unui sindicat
al urmãtoarelor bãnci:
Banca Româneascã, Banca de Credit Român, Banca Marmorosch,
526
Blank & Co., Banca Chrissoveloni ºi Banca Moldovei.

Bãncile de mai sus care vor refuza sã facã parte din sindicat li se va opri
scontul de cãtre BNR.
Sindicatul va funcþiona încã de mâine, 13 august 1931, ºi va lua forma
unei personalitãþi juridice în cel mai scurt timp posibil.
Sindicatul va avea de scop:
Solidaritatea celor cinci bãnci sus-menþionate ºi pregãtirea fuziunilor
între ele.
Simplificarea aparatului sucursalelor din provincie prin menþinerea unei
singure sucursale pentru toate bãncile în fiecare oraº de provincie.
Suprimarea concurenþei ºi împãrþirea între cele cinci bãnci a sferelor de
acþiune ºi a diferitelor afaceri mai importante.
Controlul întrebuinþãrii sumelor provenind din reescontul BNR.
Sindicatul va pregãti constituirea unei bãnci de acceptaþiune care va
urma sã primeascã efectele celor cinci bãnci ºi sã le plaseze fie în strãinãtate, fie
la BNR.
În acest scop, pentru a înlesni operaþiunile Bãncii de Acceptaþiune,
Ministerul de Finanþe declarã cã ia asupra sa garanþia unei pãrþi din aceste
efecte în valoarea totalã de 1.000.000.000 lei.
Pânã la înfiinþarea Bãncii de Acceptaþiune, BNR primeºte garanþia
Statului pentru efectele pe care le va reesconta cu începere de mâine, 13 august
1931, pânã la concurenþa sumei de un miliard lei, urmând ca aceste efecte sã
treacã asupra Bãncii de Acceptaþiune din ziua constituirii sale”.
Banca de Acceptaþiune nu s-a mai constituit. Ideea era moartã de la

naºtere.
Relativ la aceastã sumã de un miliard, domnul Argetoianu are aceºti
termeni fericiþi în depoziþia sa:
„Cu toate cã Sindicatul Bancar a pus la bãtaie un miliard, suma n-a fost
suficientã sã zãgãzuiascã panica...”
Domnul Argetoianu face însã o gravã eroare. Nu Sindicatul Bãncilor a pus

la bãtaie miliardul, ci chiar domnia sa în numele Statului, iar Statul ºi BNR sunt ºi
astãzi descoperite cu circa o jumãtate de miliard din aceastã afacere.
Domnul Costin Stoicescu dã o expresie justã a faptelor, când spune:
„Între cele cinci bãnci vizate: Banca Româneascã, Banca Blank, Banca
de Credit Român, Banca Chrissoveloni ºi Banca Moldova, a ºi intervenit în urmã
o convenþiune /Anexa 7/, prin care se înfiinþa Sindicatul marilor bãnci, creat în
formã pentru ajutorarea tuturor bãncilor lipsite de portofoliu bancabil, adicã de
portofoliu care sã poatã fi reescontat de BNR, în realitate însã pentru ajutorarea
aproape exclusivã a Bãncii Blank, care era lipsitã completamente de portofoliu,
în baza cãruia sã mai obþinã avansuri de la BNR.
Dar aceastã idee a fost ºi un mijloc de a atrage întreaga organizaþie
bancarã importantã a þãrii în aºa-zisa operã de salvare a creditului marilor bãnci.
Toate bãncile mari fiind angajate cu portofoliile lor în aceastã operaþiune, ele
trebuia sã devinã ele înºile, la un moment dat, interesate la o operã generalã de
salvare. Deosebirea între bãnci bune ºi bãnci compromise, devenind, într-un
moment critic, lipsitã de interes. Pe calea aceasta se ajunsese chiar pânã la
ideea de fuziune generalã între toate bãncile mari /vezi anexele 19, 190, 6-8 ºi
14/15/, pentru ca nici o bancã într-adevãr sãnãtoasã sã nu mai poatã exista dupã
cãderea Bãncii Blank, dacã eforturile pentru salvarea acesteia nu erau
continuate pânã acolo, pânã unde exigenþele acesteia o opresc...
527
Violentarea celorlalte bãnci prin ameninþarea cã, dacã nu vor adera la

aºa zisul sindicat al marilor bãnci, ele vor fi excluse de la contul BNR-ului, este
încã un indiciu de felul cum s-a procedat pentru a se obþine de la toatã lumea, de
bunã voie sau de nevoie, concursul pentru salvarea Bãncii Blank”.
Asta e realitatea. Sindicatul Bancar a fost un plan diabolic de a face

necesarã salvarea Bãncii Blank, prin compromiterea masivã a creditului
celorlalte bãnci româneºti.
Astfel, din procesele-verbale ale BNR-ului rezultã cã, din suma de un
miliard „pusã la bãtaie”, Banca Blank, fiind cea mai tare, bãtându-i pe ceilalþi, a
luat succesiv 750 milioane lei.
Prin procesul verbal nr. 4 din 25 august 1931 i s-au dat Lei 250 milioane.
Prin procesul-verbal nr. 8 din 11 septembrie 1931 i s-a dat un „supliment”
de 150 milioane pentru cheltuielile de 118 milioane, necesare constituirii
„Discom-ului”, cel care se constituise cu un capital de 250 milioane.
La 11 septembrie 1931 i se dau alte sume, apoi la 30 septembrie 1931 un
nou „supliment de împrumut de 50 milioane, peste cele 550 milioane ce i s-au
acordat pânã în prezent”.
Iar la 8 octombrie 1931 i se mai dau 150 milioane, menþionându-se de
data aceasta ca sumele sã fie afectate exclusiv plãþii deponenþilor, aºa cum s-a
convenit prin constituirea Sindicatului Bancar. Ceea ce înseamnã cã nu se prea
plãtise deponenþii...
Pentru aceste sume se dãduse drept garanþie de Banca Blank ... acþiunile
în valoarea nominalã de 250 milioane ale „Discom-ului” care, din cauza
ºperþurilor ºi „cheltuielilor de studii ºi fondare”, în valoare de 182 milioane,
rãmãsese cu un capital real de ... 15 milioane.
E aici locul sã amintim cã din aceste sume au început sã se plãteascã
anumite persoane cu rente anuale. Astfel L. Zohrab ia 4½ milioane anual,
Gatoschi ºi Ventura, câte 2½ milioane anual. /Vezi raportul inspectorilor BNR
relativ la „Discom”, pagina 151, dosar 5/. Mai sunt ºi alþi beneficiari...
Bãncile, care aduseserã în Sindicat portofoliul lor ºi care îi dãdurã BNR-
ului drept garanþie pentru Banca Blank, erau garante pentru cele 750 milioane.
Abia la 5 mai 1933 se încheie o convenþie între toate pãrþile /vezi anexa 20
de la apelul Bãncii Blank/, prin care se restituie acestor bãnci portofoliul lor,
datoria fiind preluatã de Discom, iar Statul rãmânând ºi mai departe garant,
pentru ca azi dupã desfiinþarea contractului cu „Discomul”, sã fie un conflict
asupra Statului faþã de BNR pentru restul de circa ½ miliard.
Nu vom mai vorbi de abuzurile ce s-au fãcut cu aceste sume. Destul cã ele
n-au fost îndestulãtoare sã ridice Banca Blank.
Mai amintim numai cã aceste sume nefiind din cele afectate pentru
stabilizare ºi asanare, a fost nevoie pentru ratificarea convenþiei din 5 mai, de un
raport al defunctului Virgil Madgearu ºi de o ratificare legalã, care nici pânã azi nu
s-a mai fãcut.
Dar defunctul Virgil Madgearu, ca sã poatã obþine autorizarea Consiliului
de Miniºtri, spune în raportul sãu din 29 aprilie 1933:
„Sindicatul Bancar a avut ca principal scop de a permite susþinerea

Bãncii Blank a cãrei situaþie era periclitatã de panica ce domnea”.
Domnul Argetoianu spune altfel. Am vãzut însã cã întreg dosarul dã

dreptate defunctului Virgil Madgearu.
Aceasta e povestea rezumatã a Sindicatului Bancar.
528
31. Dar domnul profesor Djuvara, apãrând pe domnul Aristide Blank,

apãrându-i marea „operã”, „Discom-ul”, a zis cã a fost o salvare pentru Stat „care
nu ºtie sã-ºi desfacã produsele”.
ªtim cã domnul Aristide Blank a pregãtit pe vremuri minuþios ideea
necesitãþii „Discom-ului”, luându-ºi obligaþia contractualã de a mãri deverul
Statului. Nu ne vom face ecoul acestei poveºti care îºi are dedesubturile ei. Nu
voi vorbi nici de celebrul arbitraj care a stabilit cã, ruperea unui pod, pe Someº,
pare-mi-se, a fost un caz de forþã majorã, care a împiedicat mãrirea deverului pe
întreaga þarã. Le vom lãsa aceste capitole de o parte...
Am luat însã datele oficiale pe care le anexãm în original, relativ la ceea ce
a realizat „Discom-ul”.
„Discom-ul” a intrat în funcþiunea sa în octombrie 1931.
Statul pe anul anterior a avut un dever de 5.092 milioane ºi a plãtit remisã
de distribuire 275 milioane, adicã 5,4%.
„Discom-ul”, în primul an de funcþionare, adicã 1931/32, a avut un dever
de 4.651 milioane ºi Statul i-a plãtit remize de 592 milioane, adicã 12%. Adicã
Statul a avut faþã de anul precedent, când îºi desfãcea singur produsele, un
minus de 780 milioane.
În ultimul an al „Discom-ului”, 1939/40, s-a realizat un dever brut de 5.740,
plãtindu-i-se remize 652 milioane, adicã 11,3%, iar în 1940/1941, când Statul, în
urma desfiinþãrii contractului cu „Discom”, ºi-a desfãcut din nou singur
produsele, a fost un dever de 7.869 milioane, remizele costând 582 milioane,
adicã 7,3%. Statul a realizat astfel, într-o epocã în care teritoriul României
scãzuse cu 1/3, un plus de 2.199 milioane, în timp de fabricatele s-au scumpit
pentru numai o parte a acestui timp /din martie 1941/ cu 10%.
Astfel se nãruie ºi aceastã glorie a domnului Aristide Blank.
„Discom-ul” a fost un izvor de abuzuri. Potrivit convenþiei din 5 mai 1935,
veniturile sale trebuia sã meargã în parte pentru plata celor 750 milioane la BNR,
iar în parte pentru plata deponenþilor. Cele circa 400 milioane ce „Discom-ul” le-a
dat pentru deponenþi au fost la rândul lor alt izvor de abuzuri, asupra cãrora nu
voi mai insista.
Banca Blank ºi conducãtorii afirmau cu glas tare în instanþã cã s-a plãtit o
parte mare de deponenþi din activul ei. În ultimã analizã ºi pe aceºtia tot Statul i-a
plãtit din banii luaþi pe tutun!
Cum i-a plãtit pe deponenþi, cum chiar aceºti bani au fost prilejul unor alte
afaceri notorii, vom arãta mai târziu.
32. Auboin. Înfãþiºând aceastã tranºã de 600 milioane în toatã atmosfera

ei de mare imoralitate, arãtând cã cecurile fãrã acoperire ºi vânzarea lirelor
sterline inexistente e opera tuturor conducãtorilor, a celor trei de la Banca Blank
ºi a domnului Alexandru Garvin, complicele lor, operã care a fost determinatã
pentru încheierea convenþiilor ce s-au succedat, ne întrebãm ce formidabile
puteri au putut conlucra pentru ca banul rezultat din împrumuturi oneroase
pentru Stat sã fie risipit cu mânã largã pentru domnul Aristide Blank, familia sa ºi
aserviþii sãi!
În acest cadru se aºeazã ºi personalitatea domnului Auboin, consilierul
tehnic ºi supraveghetorul vasalitãþii noastre economice.
S-a spus despre el în instanþã cã era un om de mare culturã specialã. Nu
contestãm acest lucru. De aceea a fost doar trimis la noi, pentru cã îºi pricepea
bine meseria sa.
529
Domnia sa avea un sistem propriu în afacerea Bãncii Blank.

Pe de o parte, semnala toate neajunsurile ºi grava situaþie a Bãncii Blank,
dar, pe de altã parte, vorbea mereu de necesitatea redresãrii ei, deºi se îndoia de
aceastã posibilitate.
În acest sens îl caracterizeazã ºi martorul Costin Stoicescu, descriind
ziua când s-a discutat la Sinaia, la 12 august 1931, Sindicatul Bancar:
„D-l consilier tehnic, care fusese de acord, pânã chiar în dimineaþa

aceleiaºi zile, cu membrii Comitetului Executiv al BNR-ului, ca avansurile pentru
Banca Blank sã înceteze, la întrebarea ce i s-a fãcut în particular a dat rãspuns
surprinzãtor: „Je n’ai pas le goût des catastrophes” a spus domnia sa ºi a motivat
cu asta schimbarea domniei sale de atitudine.”
Domnul Auboin încunoºtiinþase BNR-ul de chestia cecurilor ºi a lirelor

sterline, de zdruncinarea creditului românesc pe piaþa internaþionalã, dar pânã în
cele din urmã formula planuri peste planuri pentru ca sã ajute Banca Blank.
La 28 iulie 1931, în legãturã cu contractul „Discom”, pe care nu-l crede
posibil – încã nu ºtia tot ce era posibil la cei într-o anumitã atmosferã – se face
ecoul creditorilor americani ai împrumutului.
Pe domnia sa nu l-a preocupat economia româneascã, dar salva o
atitudine binevoitoare pentru ea.
Domnul Aristide Blank, în apãrarea sa, îi invocã mereu autoritatea.
Pentru noi, domnia sa rãmâne reprezentantul creditorilor strãini, controlor
al robiei noastre economice ºi exponentul finanþei evreieºti care voia cu orice
preþ ca Banca Blank sã supravieþuiascã crizei cu orice mijloace, pentru a-ºi
îndeplini misiunea.
Domnul Auboin a fost unul din cei care cu autoritatea sa a determinat
Statul pe drumul pe care a alunecat.
33. Domnul Argetoianu. A doua persoanã care poartã pe umerii sãi

povara întâmplãrilor din 1931 e domnul Constantin Argetoianu, pe atunci
ministru de Finanþe.
Apãrarea a repetat de câteva ori în cursul dezbaterilor întrebarea: dacã
Statul ºi BNR ºtiau de situaþia Bãncii Blank, de ce n-au fost daþi ºi reprezentanþii
lor în judecatã?
Nu noi suntem chemaþi sã rãspundem la aceastã întrebare. Noi vom
discuta numai faptele procesului ºi ne vom preocupa de aceste personalitãþi
numai în mãsura în care intereseazã aceste fapte.
Domnul Argetoianu a fost ascultat ca martor la prima comisiune. Am
arãtat cã a spus – probabil dintr-o carenþã a memoriei – ºi lucruri care nu
corespundeau strict adevãrului. Domnia sa mãrturiseºte în depoziþia sa cã a avut
„marea preocupare de a salva Banca Blank pentru importanþa ei româneascã ºi
mondialã”. O astfel de mãrturisire cade greu în cumpãna procesului când vine de
la o personalitate ca a domniei sale, chiar dupã ce i se ia un supliment de
interogator, care sunã a disculpare.
Dar domnia sa vine ca martor ºi în faþa Comisiei de Apel, ca sã dea girul
sãu unor conducãtori.
Aceste elemente le vom înlãtura numai cu actele procesului.
Domnia sa a fost actor important în defãºurarea faptelor. În timpul primei
tranºe era aºezat în fotoliul de vicepeºedinte al Comitetului de Direcþie al Bãncii
Blank, pentru ca din acest fotoliu sã treacã în 1931 direct în cel ministerial.
530
Legea responsabilitãþii din 1940/41 dã tuturor actelor sale, fãcute în

calitate de ministru, un blam, când le revizuieºte pentru gravul prejudiciu ce s-a
adus Statului.
Domnia sa ºtia de toate faptele grave. Chestia cecurilor ºi a lirelor sterline
îi fusese semnalatã chiar de guvernatorul Bãncii Naþionale, dl. Manoilescu. Prin
dl. Argetoianu deci, Statul ca persoanã contractantã „ºtia”, sau se presupune cã
ºtia, cui ºi pentru ce dã bani. Aºa se apãrau în dezbateri conducãtorii, pentru ca
sã tragã concluzia favorabilã lor cã azi nu li se poate face o vinã din faptele lor,
când „Statul le ºtia” ºi, totuºi, le-a dat bani. Mai cu seamã, ziceau apãrãtorii
conducãtorilor, cã ei nu sunt aduºi aici sã discute un viciu de consimþãmânt al
Statului.
Legiuitorul din 1940 trece însã aspru peste ceea ce ºtia Statul prin dl.
Argetoianu. El trece chiar peste hotãrârile consiliilor de miniºtri de atunci ºi vrea
sã ºtie tot, chiar ºi ceea ce dl. Argetoianu pare sã nu fi raportat acestor consilii.
Domnul Aristide Blank, în suplimentul de depoziþie, spune relativ la tranºa
a doua cã:
„Înþelegerea din august 1931, referitoare la portofoliul de 600 milioane a

fost tratatã de mine, Tabacovici ºi Soepkez, într-un consiliu care a avut loc la
BNR, la care a luat parte ºi domnul Argetoianu, ca ministru de Finanþe, care s-a
oferit sã preia acest portofoliu.”
Domnul Aristide Blank vrea prin aceste cuvinte sã arate cã iniþiativa era a
domnului Argetoianu. Credem cã nu intereseazã în proces prea mult a cui a fost
iniþiativa aparentã dupã ce am vãzut faptele, dar domnul Aristide Blank se apãrã
prin dl. Argetoianu, prin persoana domniei sale.
Dl. Argetoianu, la rândul sãu, se lasã sugerat de dl. Auboin:
„Dl. Auboin îmi semnalase, ca ministru de finanþe nevoia de redresare a

pieþei, prin preluarea portofoliului preluat. Domnia sa era spiritus rector în aceste
operaþiuni. Domnia sa era chiar mai preocupat decât direcþia BNR de aceste
probleme. În acest portofoliu intra pentru o mare parte portofoliul Bãncii Blank”.
/Vezi depoziþia la Comisia de Apel/.
Domnul Argetoianu primeºte sfaturi de la reprezentantul creditorilor

strãini ºi le pune în aplicare. Dar cum se împacã aceste rânduri cu o altã þinutã a
sa? N. Iorga, în volumul sãu „Doi ani de restauraþie”, la pag. 59, a scris:
„De altfel, o anume atitudine a finanþei creditoare a isprãvit prin a indigna

ºi pe colegul meu de la Finanþe, care îmi mãrturiseºte în ziua de 7 iulie cã, la
capãtul unei întrevederi nervoase, a spus interlocutorilor sãi aceste cuvinte:
Am fost sub turci, am suferit ocupaþia germanã; acum suntem supuºi
bancherilor apuseni: o primim, dar cu cât ne-aþi cumpãrat? I s-a rãspuns cu o
adevãratã înfruntare de nerecunoºtinþã.”
Aceastã finanþã care jignea era reprezentatã la noi prin domnul Auboin.
Când a fost sincer dl. Argetoianu? În tot cazul, altceva raporta pe vremuri
primului sãu ministru ºi altceva spune Comisiunii acum.
Domnia sa rãmâne legat de toate operaþiile fãcute de Banca Blank, care a
luat sub ministeriatul sãu 2½ miliarde lei de la Stat, îi rãmâne binevoitor Bãncii
Blank în amintirea rolului pe care l-a avut acolo, deºi pentru acest rol apare foarte
modest remunerat. /Vreo 250.000 lei anual, cât lua orice membru al Comitetului
de Direcþie/.
531
Dar dl. Argetoianu mai avea ºi alte legãturi cu Banca Blank...

Jocul domniei sale pe douã tablouri a îndreptãþit pe dl. Manoilescu sã
arate, în „Universul” din 29 noiembrie 1931, cã motivarea decretului prin care
domnia sa a fost înlocuit de la BNR ºi care avea acest considerent:
„Pentru a pune sfârºit unor frãmântãri regretabile ºi pentru a încheia o

epocã de provizorat dãunãtor instituþiei de emisiune”.../trebuia sã fie urmãtoarea
„spre a pune în acord cu adevãrul”/:
„Dl. Mihail Manoilescu, în calitate de guvernator al Bãncii Naþionale,
apãrând, în mod hotãrât, alãturi de Consiliul bãncii, interesele Statului ºi ale
instituþiei împotriva încercãrilor de a impune noi sacrificii pentru salvarea Bãncii
Marmorosch, Blank & Co., vicepreºedinte ºi membru al Comitetul de Direcþie al
Bãncii Marmorosch, Blank & Co, astãzi ministru de Finanþe, am onoarea a
propune ca sancþiune pentru trecut ºi ca mãsurã de precauþiune pentru viitor
înlocuirea domnului M. Manoilescu etc. etc.” /Dosar 5; extrase din presã/.
Pentru a înlãtura tot ceea ce din depoziþia ºi fapta domnului Constantin

Argetoianu ar fi putut influenþa hotãrârea, am spicuit acestea din dosarul
procesului. Ar mai fi fost ºi alte lucruri interesante. Nu ne facem ecoul lor ºi
conchidem cã cele expuse sunt îndestulãtoare, ca sã tragem concluzia cã
domnul Argetoianu e a doua persoanã care, cel puþin, prin marele sãu rol în acele
momente, prin legãtura sa cu Banca Blank ºi prin legãtura cu aceastã bancã a
unora ce îi erau apropiaþi, a contribuit larg la risipã. De aceea, tot ce spune
domnia sa nu poate fi primit decât cu un scrupulos beneficiu de inventar.
În drum spre tranºa a treia

34. De la tranºa a doua, tranºa lirelor cu dansul pe scoarþele Codului
Penal, trecând prin Sindicatul Bancar, ajungem la tranºa a treia, dupã o epocã de
alte frãmântãri.
Ce nu s-a încercat între timp de domnul Argetoianu în marea sa
preocupare de a salva Banca Blank. A fost din nou vorba de o altã fuziune a
marilor bãnci pentru a o scoate la liman. O nouã conferinþã la Sinaia. Dãm
cuvântul domnului Argetoianu:
„În ziua de 19 octombrie, au fost chemaþi, la Sinaia, de MS Regele,

guvernatorul Manoilescu, consilierul tehnic Auboin ºi subsemnatul.
Pe drum spre Sinaia, Guvernatorul Manoilescu ne-a comunicat sã ne
gândim la o fuziune între Banca Blank ºi Creditul Industrial, cã fãcuse
propunerea administratorului-delegat Ghiþã Popescu, dar cã Consiliul de
Administraþie al Creditului Industrial, întrunit chiar în acea dimineaþã, respinsese
cererea.
Sosiþi la Sinaia, am expus Regelui situaþia ºi, cu o ultimã încercare de
salvare, am propus sporirea capitalului Bãncii Blank de la 125 milioane lei la 300,
noile acþiuni în valoare de 175 milioane urmând sã fie subscrise de Stat, banca
devenind astfel, în majoritate, proprietatea Statului, încrederea deponenþilor
putea reveni ºi retragerile zilnice oprite. /Asta când erau cunoscute toate
fraudele!/.
Reprezentanþii Bãncii Naþionale au primit propunerea mea, care a fost
gãsitã excelentã mai ales de cãtre consilierul tehnic Auboin. E metoda care
salvase câteva luni înainte Banca Comercialã Italianã din Milano, ºi care a fost
adoptatã câþiva ani mai târziu la Berlin, alãturi de fuziune, pentru salvarea celor
patru mari bãnci germane.
Domnul Manoilescu a pus ca ºi condiþiuni: 1/ demisia imediatã ºi
532
prealabilã a domnilor Blank ºi Soepkez; 2/ cesiunea cãtre Stat a celor

126.000 acþiuni Blank, aparþinând familiei Blank ºi Soepkez, ºi constituind
majoritatea acþiunilor bãncii.
A propus, în acelaºi timp, ca director al bãncii reînnoite pe domnul
Tabacovici ºi unul sau doi delgaþi ai Statului. Eu am pus ca condiþie, ca
propunerea „etatizãrii” Bãncii Blank sã fie fãcutã de Banca Naþionalã. Regele a
aprobat întregul proiect.”
Ne oprim o clipã la aceastã parte din depoziþia domnului Argetoianu,

pentru a pune un amãnunt la punct. Domnia sa încearcã sã apere pe dl. N.
Tabacovici, solidarizând la aceastã apãrare ºi pe dl. Manoilescu. Actele însã îl
dezmint. ªedinþa de la Sinaia a fost la 19 octombrie 1931. A doua zi la 20
octombrie, Consiliul BNR, prezidat de domnul Manoilescu, luând în considerare
proiectele de convenþiuni ºi scrisorile de emisie a domnilor Aristide Blank ºi
Richard Soepkez, „constatã cã lipseºte o scrisoare de retragere din partea
domnului Nicolae Tabacovici ... ºi decide”:
„A se stãrui sã se producã, ca o condiþie prealabilã, o scrisoare de

retragere ºi a domnului Tabacovici de la conducerea Bãncii Blank. Ca astfel sã
fie schimbatã înteaga direcþie a bãncii...” /Dos. 5/.
ªi, natural, se produce ºi aceastã demisie. Domnul Nicolae Tabacovici

simþise pericolul. Corabia ardea ºi astfel, pentru prima oarã, dupã ce, român
fiind, se robise scopurilor strãine ale acestei bãnci, dupã ce luase parte la tot
dezmãþul ei, încearcã sã se desfacã de tovãrãºia care devenea ameninþãtoare.
În legãturã însã cu ideea etatizãrii ºi cu exemplele din Italia ºi Germania,
constatãm cã expunerea domnului Argetoianu e lipsitã de un amãnunt necesar
pentru convingerea noastrã deplinã. Ar fi trebuit sã se lãmureascã dacã ºi
directorii bãncilor italiene ºi germane flirtau cu Codul Penal, fãcând bilanþuri
false, profitând personal, emiþând cecuri fãrã acoperire ºi vânzând lire
inexistente. Dacã ºi în Italia ºi Germania s-a fãcut la fel, ne lãsãm convinºi de
argument.
35. Acþiunile Bãncii Blank. Se încercase va sã zicã etatizarea Bãncii

Blank. Nu au fost de ajuns cele 2½ miliarde lei. Etatizarea însemna încã vreo 2
miliarde. Ce tragicã ironie se desprinde din cuvintele domnului Argetoianu!
Dar, cu ocazia etatizãrii, domnul Aristide Blank se obligase sã punã la
dispoziþia Statului acþiunile bãncii sale. Se mai obligase odatã, prin august 1931,
pentru garantarea celor 600 milioane.
În apãrare aici, domnia sa spune cã nu avea decât 6.000 acþiuni ºi cã, mai
târziu, a mai achiziþionat câteva, astfel cã azi are 17.500. Deci, conchide cã nu
avea interese deosebite...
Dar când i s-a cerut demisia ºi s-au cerut ºi acþiunile atât domniei sale, cât
ºi ale defunctului Soepkez. La dosar sunt douã scrisori în care se recunoaºte, în
primul rând, cã banca se prãbuºeºte din vina lor. Apoi, într-una din ele, se oferea
majoritatea acþiunilor acþiunilor Bãncii Blank, pe un preþ de 5 milioane, iar prin
ultima pe preþ de un milion. Acest preþ avea un caracter simbolic. În schimbul lui,
nu se primea nimic. Ba da, datoriile Bãncii Blank.
Dar ne întrebãm: dacã domnul Aristide Blank nu avea decât 6.000 acþiuni,
cum a strâns în 24 de ore 126.000 de acþiuni. Ce fel de proprietari de acþiuni erau
aceia care le-au dat cu grabã, fãrã sã întrebe nimic? Ce fel de proprietari erau
aceia care ani de zile nu i-au cerut cont de ceea ce se petrece la Banca Blank ºi
533
care acum le vindeau pe un preþ derizoriu?

Am arãtat înainte cã societãþile de bunuri private, Mauriciu Blank, Aristide
Blank ºi Richard Soepkez, care apoi au fost transformate în nebuloasa societate
Lugano, rezultã din rapoartele Mecu ºi Stoicescu, cã administrau bunurile
familiei Blank /în aceastã familie apare doamna Vota Blank, doamna Spayer ºi
doamna Csillag – numele Stern, maghiarizat/. Mai rezultã cã numai acest grup
avea vreo 93.000 de acþiuni la care, dacã adãugãm pe cele ale domnului Aristide
Blank ºi ale defunctului Richard Soepkez, se împlineºte majoritatea oferitã
Statului.
Deci, nu e vorba de un sindicat majoritar proprietar al acþiunilor Bãncii
Blank, ci era o familie cu interese comune manifestate prin acea societate
Lugano, relativ la care domnul Aristide Blank ne-a rãmas dator cu un rãspuns
privitor la cele 40 de milioane pompate prin Lugano de la bancã în cursul tranºei
a doua.
Astfel, problema acþiunilor apare lãmuritã. Actele care ar arãta cã la
adunãrile generale se prezentau mai mulþi proprietari nu demonstreazã decât cã
totdeauna se gãsesc amabili împrumutãtori de nume. Aceasta rezultã ºi din
importantele dividende ce se canalizau spre acest Lugano al familiei Blank.
Mai adãugãm cã în raportul domnului Stoicescu se spunea cã acþiunile
nici nu erau plãtite...
Tranºa a treia
36. În aceste condiþiuni ne apropiem de deznodãmânt.
Directorii îºi dau demisia, etatizarea se înãmoleºte. Bãncile mari nu mai
vor sã facã acte de solidaritate ºi Banca Blank e asaltatã de deponenþi.
Domnul Argetoianu stãruie ºi atunci începe plata deponenþilor cu bani de
la BNR sub supravegherea directã a inspectorilor ei, care, în acelaºi timp,
comiteau indiscreþia de a se mai uita prin registrele ce nu erau ascunse.
Între timp se gãsesc cele 7 acte de unul din inspectori.
La ghiºee se plãtise 108 milioane zadarnic. Ghiºeele se închid ºi se face
cererea de concordat...
Pentru aceasta nu se luase nicio garanþie decât un efect al Bãncii
Industriale, unde domnul Alexandru Garvin semna orice i se cerea fãrã sã
întrebe. În depoziþia sa spune cã semna, dar nu i se spunea pentru ce semneazã.
Era discret...
O convenþie /anexa 30 la apelul Bãncii Blank/ apare abia la 12 august
1933, în urma referatului cu nr. 30.206 din 29 aprlie 1933 al defunctului Virgil
Madgearu cãtre Consiliul de Miniºtri.
Iatã ce se spune în acest referat, între altele:
„În momentul panicii, sumele obþinute de Banca Blank neapãrând

suficiente, aceasta a intervenit la Banca Naþionalã ºi a obþinut, sub forma unei
rãscumpãrãri de cãtre Stat a unui portofoliu imobilizat, o sumã suplimentarã de
Lei 108.335.241, prin reescontarea unui efect al Bãncii Industriale.
Aceastã sumã a fost socotitã de Banca Naþionalã trecutã asupra Statului
pe ziua de 23 octombrie 1931, Ministerul de Finanþe însã, prin adresele 399.283
din 19 decembrie 1931, nr. 170.557 din 2 iunie 1932 ºi 419.942 din 4 februarie
1933, a rãspuns cã nu poate fi de acord cu aceastã trecere la Stat a unui
portofoliu depãºind suma pentru care se încheiase convenþiunea. /Lãmurim cã e
vorba de convenþia de 600 milioane pentru care se dãduse autorizarea din 10
septembrie 1931/.
534
Astãzi Banca Naþionalã intervine ºi cere, în scopul de a-ºi degaja bilanþul

sãu, ca operaþiunea efectuatã fãrã consimþãmântul ministrului de Finanþe în
ceea ce priveºte suma de 108 milioane lei sã fie ratificatã, în caz contrar Banca
Naþionalã trebuind sã sufere o pierdere de aceastã valoare. Banca Naþionalã
susþine cã, în momentul executãrii operaþiunii, a consultat pe Ministerul de
Finanþe din acea vreme ºi care a fost de acord. Nicio convenþiune sau schimb de
scrisori nu exista însã la serviciul respectiv al Ministerului de Finanþe în acest
sens.
Supunând Consiliului de Miniºtri spre ratificare operaþiunea arãtatã mai
sus, þin sã precizez operaþiunea arãtatã mai sus, þin sã precizez cã ea se impune
numai din necesitatea de a nu lãsa sã apese asupra Bãncii Naþionale o pagubã,
trecerea sumei asupra Statului fiind în fapt o consecinþã a operaþiunii de
asanare, întreprinsã de ministrul de Finanþe în august-octombrie 1931.
Pe de altã parte, Banca Blank oferã Ministerului de Finanþe înlocuirea
efectului semnat de Banca Industrialã cu efecte ºi creanþe în cont curent ce
urmeazã sã le cesioneze în mod legal Statului, ºi care vor fi alese din portofoliul
ºi creanþele care au mai rãmas Bãncii Blank. Totodatã, Banca Blank oferã
Statului un pachet de 6.184 acþiuni ale Societãþii Buzãu-Nehoiaºu la care Statul
mai e acþionar, cerând în schimb sã i se acorde aceleaºi condiþiuni pe care le-a
obþinut prin convenþiunea încheiatã cu Ministerul de Finanþe pe baza Jurnalului
Consiliului de Miniºtri nr. 1.198 din 10 septembrie 1931, pentru portofoliul de Lei
600 milioane, adicã scontarea din gir, urmând ca Statul sã încheie, ulterior,
convenþiuni, sau sã recupereze pe orice altã cale portofoliul ºi creanþele
cesionate.
Þinând seama de cele expuse mai sus, vã rog, Domnilor Miniºtri, sã
binevoiþi a semna alãturatul jurnal, prin care se ratificã aceastã operaþiune.”
Ministrul de Finanþe, Virgil Madgearu

Deci, niciun act nu pornise de la Ministerul de Finanþe. Afacerea s-a fãcut
pe simplã stãruinþã verbalã a domnului Argetoianu, iar defunctul Virgil Madgearu
parcã încearcã sã se scuze de ceea ce este nevoit sã facã. Considerã
operaþiunea ca intrând în operaþiunea de asanare ºi acest considerent îl face în
1933, când Banca Blank era în concordat ºi când erau cunoscute toate actele.
Defunctul Virgil Madgearu dã în schimb consolarea celor 6.184 acþiuni ale
cãii ferate Buzãu-Nehoiaºu, afirmând cã ele sunt oferite de Banca Blank, ceea
ce vom vedea cã nu e tocmai exact, pentru cã ele, deºi erau în proprietatea ei,
formau un gaj la BNR împreunã cu alte garanþii pentru un reescont de 606
milioane, altele decât cele din tranºa a doua.
Convenþiunea din 12 august 1933 fãcutã la stãruinþa lui Virgil Madgearu,
are urmãtorul cuprins:
„1. Subsemnata Banca Marmorosch, Blank & Co. rãscumpãrã efectul de

Lei 108.335.241, care se restituie acesteia de cãtre subsemnata Banca
Naþionalã a României, mandatara Statului român, Banca Marmorosch, Blank &
Co. fiind definitiv descãrcatã pentru aceastã datorie.
2. În schimbul efectului specificat la articolul precedent, Banca
Marmorosch, Blank & Co. cedeazã Statului, fãrã a-ºi mai rezerva niciun drept,
creanþele de scont ºi în cont curent de egalã valoare, prevãzute în alãturatul
tablou, care face parte integrantã din prezenta convenþiune, împreunã cu
garanþiile de orice fel aferente acelor creanþe.
3. Banca Naþionalã a României are dreptul, pe baza prezentului act care-
i serveºte de mandat autentic, sã îndeplineascã, singurã ºi fãrã concursul sau
întrebarea Bãncii Marmorosch, Blank & Co., orice formalitate de notificare cãtre
debitori, precum ºi orice menþiune sau intabulare a prezentului act de cesiune în
registrele sau cãrþile funciare respective. Banca Marmorosch, Blank & Co.
535
remite, la cerere, Bãncii Naþionale, titlurile originale ale creanþelor respective,

precum ºi actele de garanþie.
4. Aceste acþiuni rãmân în proprietatea Statului indiferent de
împrejurarea cã au existat sau nu pierderi la realizarea creanþelor cesionate prin
prezentul act.
Prin prezenta convenþiune, în schimbul efectului de 108.335.241, Banca
Marmorosch, Blank & Co. cedeazã Bãncii Naþionale a României ca mandatarã a
Statului, în plinã proprietate 6.184 acþiuni ale Societãþii Buzãu-Nehoiaºu.”
Remarcãm, în primul rând, cã efectul restituit emana de la Banca

Industrialã cea insolvabilã, care îl emisese fãrã cauzã realã. Acest lucru nu se
spune în convenþie.
Mai apar însã trei situaþii noi, care au fost amplu discutate, în cursul
dezbaterilor, ºi anume:
a/ cesiunea ºi scoaterea din obligo prin descãrcarea completã a Bãncii
Blank;
b/ alegerea garanþiilor, ºi
c/ acþiunile Buzãu-Nehoiaºu.
Înainte de a trece la examinarea acestor probleme precizãm cã, în
legãturã cu aceastã tranºã, Statul a încasat, dupã cum rezultã din raportul
Comisiunii de Anchetã, din totalul de Lei 108 milioane circa 10 milioane, la care
adãugându-se circa 7 milioane reduceri din conversiune, rãmâne un prejudiciu
net de Lei 90.964.960.
Aici e cazul sã amintim cã s-a fãcut Statului unele imputãri, în sensul cã nu
a urmãrit debitorii preluaþi cu toatã sârguinþa. Nu putem primi aceste imputãri,
pentru cã, în primul rând, sunt nedrepte ºi, în al doilea rând, pentru cã cele 2-3
creanþe date ca exemple nu pot influenþa cuantumul uriaº al prejudiciului suferit
de Stat. În ce priveºte debitorii, s-a dat ca pildã de reescontare, fiind deci o culpã
a Statului neglijent, ipoteca Beller. Afirmãm cã garanþia ipotecarã a fost
executatã ºi imobilul s-a adjudecat asupra Statului.
S-a mai dat ca exemple cazul Schapira cu un debit important.
Acest Schapira, rudã paremi-se cu domnul Aristide Blank, avea un debit
special ºi anume un debit dintr-un cont curent, neconfirmat vreo 10 ani. Tâlcul,
deci, apare clar. Schapira, care în 1931 apare ºi proprietar a vreo 3.000 acþiuni
de acþiuni de ale Bãncii Blank, avea la aceastã bancã situaþia unui debitor
privilegiat: nu i se cerea nici cel puþin o confirmare. De aceste împrejurãri apare,
desigur, Statul, care a fost silit sã ia o astfel de creanþã, vinovat ...
37. Cesiunea ºi scoaterea din obligo. În justificarea convenþiei din 12

august 1933, s-a zis de apãrare cã ne gãsim în faþa unei cesiuni ºi cã, în cesiune,
cedentul garanteazã existenþa creanþei cedate, dar nu ºi solvabililitatea
debitorului cedat, aceasta conform art. 1.397 Cod Civil, care spune:
„Vânzãtorul sau cedentul unei creanþe nu rãspunde de solvabilitatea

debitorului, decât dacã s-a îndatorat anume la aceasta ºi numai pânã la suma
preþului de dânsul primit”.
/Cerem iertare cã, pentru lãmurirea problemei, suntem nevoiþi uneori sã
reproducem lucruri elementare/.
Dar textul acesta trebuia integrat în legea din 27 iunie 1930, care ne
preocupã în art. 5, 6 ºi 7 de garanþiile ce trebuie sã le ia Statul.
În art. 6 al acestei legi se spune cã Statul va face tot ce e necesar faþã de
debitor, „luând orice garanþii personale sau reale pentru ca realizarea debitului
536
sã fie bine asiguratã”.

Banca Industrialã nu mai avea nimic, debitorii cedaþi erau slabi, dar Banca
Blank mai avea o brumã de avere. Prin scoaterea ei din obligo se luau oare toate
garanþiile pentru ca realizarea debitului sã fie bine asiguratã?
Sã nu uitãm cã ºi creanþele au o viaþã, care uneori se curmã prin
intemperiile economice. Aceste intemperii trebuia asigurate pentru Stat. Art.
1.398 Cod Civil ne lãmureºte în acest sens prin textul lui:
„Când cedentul a primit asuprã-ºi rãspunderea pentru solvabilitatea

debitorului, aceastã îndatorire se înþelege contractatã numai în ce priveºte
solvabilitatea actualã nu ºi cea viitoare, afarã de cazul când se stipuleazã anume
contrariul”.
Astfel, în cadrul dreptului comun se puteau lua garanþii prin menþinerea

Bãncii Blank ca garantã chiar pentru solvabilitatea viitoare a debitorilor cedaþi.
Dar s-a mai spus cã scoaterea din obligo avea drept scop uºurarea Bãncii
Blank, asanarea ei. Am arãtat la începutul acestor concluzii cã, din analiza legilor
din 1929 ºi 1930, nu rezultã cã Statul trebuia sã piardã fãcând daruri, ci tocmai
contrariu, sã-ºi realizeze banii daþi la asanare pentru a-i investi în CFR.
38. Alegerea creanþelor. În privinþa acestei probleme, s-a spus cã Banca

Blank nu e vinovatã de natura slabã a creanþelor cedate, pentru cã Statului i-a
revenit numai ceea ce a vrut BNR sã-l dea, pentru cã Banca Naþionalã a fãcut
alegerea.
Obiecþiunea e cu totul neîntemeiatã ºi în tot cazul nu se poate referi numai
la aceastã tranºã.
Banca Naþionalã, pe vremea sconturilor precipitate din iulie ºi august
1931, în afarã de banii daþi de Stat, a dat ºi ea în diverse rânduri cele 606
milioane, pentru care s-au luat în gaj acþiuni prin 4 acte succesive: la 16 iulie
1931, la 31 iulie 1931, la 8 august 1931 ºi la 14 august 1931.
Deci, în 12 august 1933, când Statul a încheiat convenþia pentru cele 108
milioane, în lipsa altei garanþii – Banca Industrialã semnatara poliþei fiind
insolvabilã – s-a mulþumit cu ceea ce i-a dat BNR, care, dând ºi alegând creanþe,
îºi micºora propriile sale garanþii. Convenþia aceasta apare astfel mai mult un act
generos al BNR-ului faþã de Stat, care altfel rãmânea cu ceea ce a semnat Banca
Industrialã.
39. În legãturã cu cele douã capitole s-a vorbit de apãrare ºi de faptul cã

mai sunt creanþe în curs de încasare ºi cã astfel prejudiciul va fi probabil micºorat
în viitor. E o glumã pe care o fac adversarii noºtri ºi ea nu se referã decât la o micã
parte din tranºa întâi ºi la tranºa a treia. Când, în atâþia ani, s-a realizat atât de
puþin din aceste creanþe dubioase, când nici Banca Blank, ºi nici BNR, n-au stors
nimic din ele de-a lungul timpului, sã mai credem cã Statul va mai scoate ceva?
Dar chiar aºa fiind, admiþând cã se va mai încasa ceva, sã nu uitãm cã,
dacã Banca Blank ºi conducãtorii ei vor fi obligaþi la plata prejudiciului suferit ºi
vor plãti integral prejudiciul, ei sunt subrogaþi de drept faþã de aceºti debitori
insolvabili în toate drepturile derivând din creanþe ºi, în nici un caz, nu Statul va fi
acela care sã-ºi reþinã aceastã podoabã de debitori.
40. Acþiunile Buzãu-Nehoiaºu. Ca ºi la „Cultura Naþionalã”, s-a fãcut mare
537
caz ºi de aceste acþiuni, susþinându-se, pe baza unei expertize, chiar anumite

enormitãþi.
În primul rând, sã lãmurim cum au ajuns aceste acþiuni în mâna Statului.
Defunctul Virgil Madgearu, în raportul sãu, spune „cã Banca Blank oferã”
înlocuirea efectului Bãncii Industriale cu un portofoliu în care se cuprind ºi
acþiunile Buzãu-Nehoiaºu. În realitate, Banca Blank nu a oferit, ci ºi-a dat
consimþãmântul la trecerea portofoliului de la BNR la Stat. Iar acþiunile Buzãu-
Nehoiaºu erau ºi ele gajate la BNR.
Când s-a fãcut alegerea, BNR le-a realizat. Dacã e sã credem ce a spus
Banca Blank în dezbateri cã BNR a ales ºi a dat Statului ce e mai slab din gajurile
ce le avea, atunci concluzia clarã e cã a dat acþiunile Buzãu-Nehoiaºu Statului,
pentru cã ele erau slabe.
Din convenþia din 5 mai 1933 /Anexa 30, pag. 2 la apelul Bãncii Blank/, se
desprinde cã aceste acþiuni au fost date în gaj BNR-ului la 31 iulie 1931,
împreunã cu altele, iar BNR s-a dispensat de ele, fãrã sã-ºi pericliteze creanþa.
Aceasta e o primã faþã a acestei acþiuni.
Dar susþinerile apelanþilor au luat proporþii epice, când, la adãpostul
expertizei ce au administrat, au ajuns la concluzia cã aceste acþiuni ar
reprezenta o valoare de câteva sute de milioane ºi cã din acestea, împreunã cu
„Cultura Naþionalã” la valoarea de azi, chiar în cazul în care ar exista un
prejudiciu, Statul ar fi larg ºi bogat acoperit.
Aceste concluzii ne-au determinat sã insistãm asupra cazului...
Domnul Aristide Blank, în memoriul sãu, îºi spune povestea sa, care, ca
totdeauna, e ºi de data asta poveste ºi deci inexactã:
„Atunci Guvernul a cerut mai târziu poliþe ºi cesiuni de creanþe asupra

diferiþilor debitori ai Bãncii Blank ºi întrucât aceste poliþe ºi creanþe nu i s-au pãrut
suficiente, ca acoperire completã a mai cerut ºi obþinut de la Banca Blank ºi
pachetul majoritar de acþiuni de cale feratã Buzãu-Nehoiaºu. Valoarea acestor
acþiuni, reprezentând stâpânirea absolutã a liniei de circa 80 km., inclusiv liniile
de garaj, cu materialul rulant, /dupã rãscumpãrarea obligaþiilor aferente/, întrece
cu mult cele 10 milioane. Astfel, nici nu se poate discuta calitatea portofoliului
trecut la Stat, pentru aceastã sumã, care este larg acoperitã cu acþiunile
majoritare luate în plus”.
Inexact e domnul Aristide Blank când vorbeºte de stãpânirea totalã a liniei

de cale feratã, pentru cã totalul acþiunilor e de 12.000, iar Statul a preluat numai
6.184 bucãþi de la Aristide Blank. Dar inexact e ºi când vorbeºte de marea
valoare a acþiunilor. Inspectorii BNR-ului /pag. 18, dosar 6/, cercetând registrele
Bãncii Industriale, gãsesc urmãtoarele date conludente:
„La 22 iulie 1929, Banca Industrialã avea 3.653 acþiuni, la Lei 1.054=Lei
3.853.000.
La 31 decembrie 1929, a urcat cursul de la Lei 1.054 la Lei 1.706 sau =
Lei 2.381.000.
La 20 mai 1930 a cumpãrat, prin Banca Blank, 2.531 acþiuni, cu 481 lei =
Lei 1.217.500.
La 30 septembrie 1931 a cedat Bãncii Blank întregul pachet de 6.184
acþiuni, pe cursul de Lei 3.235 acþiunea, deci = Lei 20.000.000, pentru a putea
înregistra un beneficiu de Lei 12,553 milioane.
Nu cunoaºtem situaþia societãþii, fiindcã bilanþurile nu le are Banca
Marmorosch, Blank.
538
Dupã informaþiile noastre de la alte bãnci, acþiunile Societãþii Buzãu-

Nehoiaºu pot fi evaluate cel mult la valoarea lor nominalã, fãrã cumpãrãtori.
Dovada o face de altfel ºi cumpãrarea celor 2.531 acþiuni la 20 mai 1930
pe cursul de Lei 481 bucata”.
Deci, Banca Industrialã a cumpãrat prin Banca Blank, la 2 mai 1930, de pe

piaþã, 2.531 acþiuni Buzãu-Nehoiaºu, cu preþul de 481 lei bucata. Dacã a
cumpãrat de pe piaþã, desigur, preþul era preþ de concurenþã, deci real.
ªi dacã la 30 septembrie 1931 au ajuns în registre la un preþ de Lei 3.235
bucata, aceasta nu a fost decât o simplã operaþie de supraevaluare atât de
curentã la Banca Blank, în scopul umflãrii activului cu 12,5 milioane lei.
Dar sã vedem ce reprezintã aceastã linie Buzãu-Nehoiaºu.
Dacã Cãile Ferate ale unui stat se fac cu sacrificii enorme în vederea unui
interes colectiv ºi fãrã sã fie avut cu orice preþ în vedere un beneficiu necesar, o
linie feratã particularã se face în scopul unei exploatãri comerciale. În cazul
nostru s-a fãcut o linie de exploatare pentru materia primã din munþii Buzãului ce
ispiteau pe negustori ºi industriaºi. Se credea în rentabilitatea ei. Statul dãdea ºi
el o subvenþie anualã, pentru cã linia folosea ºi interesului general.
În actul constitutiv /anexa 18 la apelul Bãncii Blank/, acþiunile apar astfel:
„Capitalul social este de lei 6.000.000, repartizat la 12.000 acþiuni la

purtãtor, de câte Lei 500 fiecare.
Emisiunea acestui capital iniþial de Lei 6.000.000, fãcându-se exclusiv în
vederea preluãrii asupra societãþii a liniei Buzãu-Nehoiaºu, se prevede cã
aceste acþiuni se vor rambursa în totalitatea lor din activul social disponibil
constituit din preþul rãscumpãrãrii, dupã deducerea sumelor cuvenite judeþului
Buzãu, conform convenþiunii din 12 martie 1907, în cazul în care Guvernul
român va rãscumpãra aceastã linie dupã trecerea de 30 de ani de la punerea ei
în exploatare. În tot cazul, în vederea dispoziþiunii art. 2 din convenþiunea
încheiatã cu judeþul Buzãu la 12 martie 1907, convenþiune prin care
concesionara Banca Marmorosch, Blank & Co. Societate Anonimã este obligatã
sã substituie judeþului Buzãu, fãrã nicio despãgubire, în toate drepturile de orice
naturã pe care le avea asupra acestei linii în al 61-lea an, calculat de la
începerea exploatãrii întregii linii, lãsându-i astfel întreaga ei folosinþã, pânã la al
90-lea an de exploatare – când, dupã lege, Statul va intra, de drept ºi fãrã nicio
indemnizare, în plina proprietate a liniei – se stipuleazã cã, cu începere de la al
51-lea an al exploatãrii ºi pe tot timpul celor 10 ani pânã la al 61-lea an, se va
preleva din beneficiile anuale, suma anualã necesarã pentru amortizarea
acestor acþiuni, prin tragere la sorþi; astfel cã, conform art. 146 din Codul
Comercial, la expirarea celui de al 60-lea an întregul acest capital de acþiuni de 6
milioane lei, sã fie complet achitat.
În locul acþiunilor ieºite la sorþi ºi rambursate se vor elibera purtãtorilor lor
titluri de dividend, care vor purta semnãturile a doi administratori ai societãþii.
Îndatã ce se va începe amortizarea acþiunilor, adicã cu începere din anul
al 52-lea, din beneficiul net al societãþii, se va preleva în primul rând un dividend
anual de 5% pentru capitalul de acþiuni rãmas neamortizat, iar excedentul se va
repartiza în mod egal purtãtorilor de acþiuni ºi al titlurilor de dividend”.
Deci, e vorba de acþiuni, care treptat, treptat, cu timpul, îºi pierd valoarea
de fond social, se prefac în acþiuni de dividend, ca apoi sã disparã ºi sub aceastã
formã întreaga investiþiune, trecând întâi pe seama judeþului Buzãu, fãrã nicio
despãgubire, ºi apoi pe seama Statului.
539
S-a subliniat însã faptul cã aceste acþiuni ar reprezenta o valoare stabilitã

în aur.
O acþiune nu reprezintã valoarea ei nominalã, chiar când aceastã valoare
e stabilitã în aur, ci reprezintã ceea ce îi îngãduie sã reprezinte legea implacabilã
a cererii ºi a ofertei. Sunt acþiuni mici care ajung la valori formidabile ºi sunt
acþiuni mari care îºi pierd valoarea, indiferent de investiþiunea ce stã în spatele
lor.
Thaller /cap. 829-830/, vorbind despre rolul bursei, ne dã lãmuriri indirect
ºi asupra preþului acestor valori mobiliare, când spune cele ce urmeazã:
„Rolul pe care bursa îl exercitã în organizaþia noastrã economicã e prea

important pentru a fi trecut sub tãcere. Puþine persoane, chiar în mediul financiar,
sunt în mãsurã sã înþeleagã acest rol ºi se spun zilnic lucrurile cele mai
fanteziste, acuzând ignoranþa funcþiunii ce o exercitã aceste instituþii.
Graþie ei, produsele îºi gãsesc debuºeuri, graþie ei se reglementeazã
zilnic preþurile pe bazã de concurenþã.
Aceeaºi observaþie convine ºi monezilor, capitalurilor disponibile ºi
valorilor mobiliare de tot felul. Toate aceste elemente de trafic au nevoie de piaþã
publicã.
Prin asta se va asigura scurgerea lor. Prin asta se va face cunoscutã
asupra fiecãreia din ele raportul actual dintre ofertã ºi cerere, ºi acest raport se
repercuteazã asupra preþului curent”.
De aceea capãtã importanþã preþul de Lei 481 de acþiuni cu care Banca

Blank a cumpãrat un pachet în 1930. ªi nu mi s-a spus însã prin ce miracol
aceste acþiuni au ajuns la preþul atât de enorm din 1931. Nici nu mai vorbim
deocamdatã de preþul stabilit de experþi. Acþiunea rãmâne, cum zice Thaller, un
simplu element mobiliar de trafic.
O acþiune care nu renteazã, ºi mai cu seamã cea care e destinatã
dispariþiei, nu e cãutatã, n-are preþ. De aceea, Banca Blank le-a cumpãrat în
1930 cu 481 lei bucata.
Din actele aflate la dosar, din Contul de Profit ºi Pierdere, se constatã cã
Societatea Buzãu-Nehoiaºu a avut, în 1930, Lei 1.560.000 ºi în 1931, Lei
369.501 pierdere. Dar a pierdut mereu ºi totdeauna, iar linia a ajuns o vechiturã.
ªi dacã valoarea liniei e mãrturisitã în bilanþul din 1931 la 14 milioane, cel
din 1933 nu are nicio justificare când ajunge la 34 milioane.
Dar Societatea Buzãu-Nehoiaºu a emis ºi obligaþiuni în valoare de 6
milioane aur. Dacã acþiunile reprezintã fondul social, obligaþiunile sunt creanþe
asupra acestui fond ºi la ele se poate pune problema plãþii în aur.
Iatã ce se spune în actul constitutiv:
„Conform art. 8 din Statute, societatea fiind îndreptãþitã sã emitã ºi

obligaþiuni, noi, subsemnaþii fondatori proprietari ai întregului capital social,
exercitând funcþiunea ºi atribuþiunile adunãrii generale, am hotãrât tot astãzi ºi
emisiunea a 12.000 obligaþiuni în purtãtor de câte lei aur sunt franci 500 valoarea
nominalã fiecare sau în total lei aur, sau franci 5.000.000.
Aceste obligaþiuni vor purta cupoane de interes de 5 la sutã, plãtibile în
douã rate egale la 1 mai ºi 1 noiembrie ale fiecãrui an ºi cel amortizabile cel mai
târziu într-un termen de 50 ani, dupã tabloul de amortizare ce se va anexa la ele.
Se afecteazã pentru serviciul plãþii atât a valorii nominale, cât ºi a
intereselor acestor obligaþiuni, toatã averea societãþii ºi specialmente aceea pe
540
care o va dobândi prin preluarea asupra ei a concesiunii liniei de drum de fier Buzãu-
Nehoiaºu.
În acest scop, sunt destinate în mod exclusiv pentru acest serviciu de
platã al obligaþiunilor ºi subvenþiunea acordatã de Guvernul român prin actul de
concesiune nr. 5.431 din 12 martie 1907, precum ºi aceea acordatã de judeþul
Buzãu, prin convenþiunea din 12 martie 1907”.
Aceste obligaþiuni circulã ºi azi neachitate, fiind garantate de toatã averea

societãþii, precum ºi de subvenþia datã de Stat.
Aceste considerente ne-au îndreptãþit sã afirmãm cã domnul Aristide
Blank cultivã inexactitatea ºi reticenþa.
Dar s-a fãcut o expertizã tehnicã ºi una contabilã.
Cea tehnicã stabileºte valoarea investiþiunilor liniei Buzãu-Nehoiaºu, în
1933, la 101 milioane, ºi în 1941 la 453 milioane, atât o fi, trebuie sã credem, iar
experþii tehnici adaugã cã, în timp ce fãceau expertiza, valorile creºteau ...,
acum, desigur, crescând aºa nebuneºte, vor fi ajuns la miliarde ºi Statul, bietul
Stat, riscã o cerere reconvenþionalã.
Dar sã lãsãm gluma ºi sã admitem, ca ºi la martorul ing. ªeibulescu, cã ar
fi vorba de o valoare tehnicã. Asta intereseazã? Statul a preluat fierul vechi ºi
fâºiuþile de teren, sau a luat acþiuni, adicã valori mobiliare, expuse dupã cum am
arãtat implacabilei legi a cererii ºi a ofertei?
Aceastã expertizã tehnicã serveºte domnului contabil sã fabrice valoarea
acþiunii. ªi domnul contabil ne mai face ºi teorii de drept comercial:
„Ca o consideraþiune de ordin general asupra bilanþului Soc. Buzãu-

Nehoiaºu încheiat la 31 decembrie 1933, menþionãm raportul prea mic între
totalul activului de 44.932 milioane ºi creditorii societãþii ce figureazã în pasiv cu
suma de Lei 30,603 milioane, ceea ce ar putea sã facã sã se presupunã cã
situaþia societãþii e mult prea angajatã.
Este evident numai aparenþa ce rezultã din cifrele din bilanþ în care
activul societãþii, în speþã investiþiile ºi materialele de exploatare /tablou 3/ sunt
înregistrate cu mult sub valoarea lor realã, respectiv cu valoarea antebelicã,
dupã cum demonstreazã raportul experþilor tehnici.”
Adãugând aceastã valoare, domnul expert-contabil scoate o diferenþã de

155 milioane, care ar reprezenta activul, care împãrþit la 12.000 de acþiuni dã
12.945 lei acþiunea în raport cu valoarea nominalã din 1909, care trebuie
consideratã ca exprimatã în lei aur.
Pentru valoarea din 1941, stabilindu-se pe aceeaºi cale activul la 441
milioane, acþiunea ar reveni la 36.800 lei bucata.
Dar domnul contabil nu se mulþumeºte cu acest rezultat, domnia sa face
ºi teoria societãþilor anonime nãscute din nevoia concentrãrii de capitaluri,
pentru ca sã poatã trage o nouã concluzie interesantã:
„Reprezentarea capitalului sub formã de acþiuni, de cele mai multe ori la

purtãtor, a determinat o circulaþie extrem de simplã ºi de uºoarã a dreptului de
proprietate ºi implicit a dreptului de dispoziþie în conducerea afacerilor acestor
societãþi anonime.
Acest fapt a contribuit într-o largã mãsurã la concentrarea acþiunilor în
mâinile capitaliºtilor ce aveau interese în conducerea societãþilor anonime,
întrucât prin deþinerea majoritãþii acþiunilor îºi asigurau un cuvânt hotãrâtor, un
drept de comandã asupra ziºilor acþionari ºi în plus puteau beneficia de o primã
faþã de acþiunile izolate, în cazul negocierii acestora în bloc.
541
În lumina acestor consideraþii, este indiscutabil faptul cã deþinãtorul

majoritãþii acþiunilor Societãþii Buzãu-Nehoiaºu îºi aveau asiguratã o situaþie
privilegiatã faþã de mici acþionari, situaþie pe care ºi-ar fi valorificat-o mai ales în
ipoteza rãscumpãrãrii liniei ferate de cãtre Stat, datã fiind importanþa ei
economicã ºi strategicã.
Dacã este indiscutabil faptul cã stocul majoritar de acþiuni ar fi fãcut
primã asupra acþiunilor – /premisã falsã/ – deþinute de micii proprietari de acþiuni,
este tot atât de indiscutabilã greutatea de a se aprecia cuantumul acestei prime
virtuale.
Dacã apreciem la 1/3 aceastã primã, cred cã sunt în nota justã a realitãþii.
/De ce se opreºte la o 1/3 numai ?/.
Transpunând în cifre aceastã ipotezã, rezultã cã valoarea unei acþiuni
majoritare s-ar ridica la suma de circa 17.250 în 1933 ºi la suma de 49.000 lei în
1941...”
Astfel, iatã-ne ajunºi la cea mai formidabilã acþiune din Þara

Româneascã! Acþiunile Bãncii Naþionale apar mãrunþele, iar Reºiþa, care
coteazã azi 580 lei, ºi Astra, care coteazã tot azi 1.900 lei, apar ca niºte biete
afaceri nenorocite.
Întâi, trebuie sã mãrturisesc cã suntem, totuºi, fericiþi cã domnul expert
contabil, cu teoriile sale nou nãscute, nu i-a dat în 1931 o consultaþie domnului
Aristide Blank, care fiind filosof ºi poet, dupã cum spuneau apãrãtorii sãi, nu se
prea pricepea la contabilitate, decât în materie de bilanþuri false ºi beneficii
proprii. Din teoria domnului contabil ºi din filosofia domnului Aristide Blank, cine
ºtie ce minune se nãºtea!
Dar domnul expert contabil mai face ºi acele mici, dar însemnate erori.
Domnia sa analizeazã bilanþurile ºi uitã de obligaþiunile în aur. Cu fiinþa
acestora îºi schimba puþintel teoria, ce a fixat-o pentru stabilirea valorii acþiunilor.
Dar a mai uitat ceva. Anume, sã examineze beneficiile din bilanþuri ºi
poate observa cã ele nu au existat niciodatã. ªi cumpãrãtorii de acþiuni sunt doar
niºte fiinþe ciudate care nu cumpãrã acþiuni, decât dacã renteazã.
A mai uitat sã examineze registrele Bãncii Blank, care în 1930 a cumpãrat
cu 481 lei o acþiune. Dacã cãuta în registre, poate îºi amintea de legea cererii ºi a
ofertei.
În sfârºit, la stabilirea primei majoritare fixatã atât de generos, a pierdut
din vedere cã restul acþiunilor erau la Stat, nu la mici acþionari, ºi cã Statul, asta
putea s-o afle precis, le-a cumpãrat pe preþuri infinit mai mici.
Suntem convinºi cã isteþimea domnului expert nu va fi luatã în serios.
Prea a alunecat pe ceea ce spunea domnul Blank în memoriul sãu ºi n-am vrea
sã insinuãm...
În concluzie: Statul a preluat niºte acþiuni fãrã valoare comercialã activã,
acþiuni de care BNR s-a debarasat cu uºurinþã. Prin aceastã preluare nu s-a
schimbat cu nimic enormul prejudiciu suferit de Stat.
Iar dacã Înalta Comisiune ar vrea sã se informeze la Cãile Ferate, va afla
cã traseul liniei proiectate aici diferã complet de cel al liniei Buzãu-Nehoiaºu,
care va fi pãrãsitã, care a fost fãcutã ieftin ºi cu scopul unor exploatãri probabile,
de pe urma cãreia exploatatorii au beneficiat indirect prin societãþile care au
stârpit pãdurile româneºti.
ALTE PROBLEME
40. Concordatul. Banca Blank, închizând ghiºeele, se prezintã la tribunal
ºi cere concordatul.
542
Publicul însã era în plinã efervescenþã, începuse sã afle ce s-a petrecut la

aceastã bãncã. Din cauza aceasta au fost opuneri masive faþã de cererea de a
se admite concordatul. În dosarul 5 se gãseºte o serie de acte din care rezultã
natura discuþiunilor ce au avut loc.
Opunerea unora din creditori s-a fãcut pe urmãtoarele temeiuri:
1. Cã situaþia patrimonialã a bãncii „este datoratã unei administraþii
frauduloase, iar nicidecum unor împrejurãri extraordinare ºi neprevãzute”;
2. Cã „disp. art. 2 nu au fost îndeplinite, întrucât nu a depus un bilanþ al
situaþiei reale o datã cu cererea de concordat”;
În acest bilanþ „proprietatea imobiliarã denumitã „Bordei” a fost trecutã de
bancã cu Lei 429 milioane ºi, ulterior datei de 22 octombrie 1931, banca a mai
depus un bilanþ în care menþionatul teren e evaluat la 300 milioane.”;
3. „Cã registrele nu sunt regulat þinute ... cã nu au vizele fãcute la timp ...
cã nu-s reale ... pentru a induce publicul în eroare”;
4. Cã „bilanþurile nu corespund realitãþii, lucru constatat ºi de BNR,
depunând la dosar acte din care rezultã cã bilanþurile au fost falsificate”.
În acelaºi timp, se depun de cãtre Banca Naþionalã, în urma unui consiliu
þinut ad-hoc /dosar 3/, actele gãsite întâmplãtor la Banca Blank ºi în care se
recunoºteau sub semnãtura domnului Aristide Blank pierderile ºi mijloacele de
fals întrebuinþate pentru a le ascunde. În consiliul BNR-ului au fost discuþii
aprinse ºi, în sfârºit, apreciindu-se gravitatea documentarã a actelor, s-a lãsat
hotãrârea de a fi predate justiþiei.
În timpul acesta, apare în Parlament cuvântul domnului Argetoianu
despre bilanþuri false, ºi acest cuvânt ia probabil pentru instanþe caracterul unei
sugestii ºi e hotãrâtor.
Domnia sa spune:
„Bãncile, domnilor deputaþi, trãiesc ani de zile pe bilanþuri mai mult sau
mai puþin fictive – rãmâne între noi /în Parlament/.
„Vor fi portofolii fictive legale, pe când pânã azi erau portofolii fictive
nelegale.” /Dosar 5/.
Tribunalul judecã cererea de concordat ºi nici nu se preocupã în

considerentele sale, depuse de BNR ºi pentru care se fãcuse atâta vâlvã chiar în
presã. Tribunalul respinge probele cerute de oponenþi, pentru cã nu ar fi vorba de
„un litigiu sau conflicte de drepturi”, iar în fond argumenteazã:
„Având în vedere motivul relativ la registre ... cã experþii, verificând toate

operaþiile bãncii, constatã cã registrele legal obligatorii îndeplinesc formalitãþile
legale.
Cã, de asemenea, bilanþurile bãncii debitoare începând de la 1926 ºi
pânã azi /adicã tocmai perioada când experþii BNR-ului constatã altceva/, fiind
examinate de experþii contabili, constatã cã toate aceste bilanþuri sunt în
conformitate cu operaþiile din registre.”
Se depune pe masa Tribunalului dovada semnatã a falsurilor în bilanþuri,

se vorbeºte în aceastã dovadã de bilanþuri interne ºi de bilanþuri oficiale, dar nici
experþii, nici Tribunalul, nu o vede. Pe vremea aceea, toatã lumea ºtia de falsuri,
dar Tribunalul nu vrea sã ºtie. ªi astfel, argumenteazã senin mai departe:
„Cã, de altfel, toate aceste bilanþuri ... au fost deduse în adunãrile

generale ale acþionarilor /ca ºi când aceºtia s-ar putea confunda cu deponenþii,
543
cu BNR-ul ºi cu Statul finanþator/, iar aceºtia le-au aprobat singuri în mãsurã a le

examina /!/.
Având în vedere cã ºi motivul invocat de oponenþi cum cã activul arãtat
de bancã este camuflat ºi ca atare nu are putere de platã /ºi am vãzut ce putere a
avut!/, urmeazã a fi înlãturat, întrucât situaþia economicã, adicã întregul activ al
bãncii debitoare fiind verificat ºi evaluat de oameni competenþi sub
supravegherea judecãtorului delegat, am constatat cã el depãºeºte pasivul
bãncii ºi ca atare are putere de platã”.
Tribunalul admite, deci, cã numai acþionarii pot exercita o acþiune în

responsabilitate, iar terþii creditori, vãtãmaþi atât de grav, nu. Tribunalul nu vrea
sã ºtie ce am spus noi ºi ce era cunoscut ºi pe vremea aceea, ºi domnul Aristide
Blank, particularul, când avea nevoie de bani se adresa lui Aristide Blank,
directorul, ºi cã acesta, la rândul lui, se adresa lui Aristide Blank, acþionarul
pentru descãrcare. Iar Aristide Blank, în toate aceste înfãþiºãri, avea totdeauna
uºile deschise ca prin miracol când se cereau banii Statului, banii româneºti
pentru a-i acoperi filozofia bancarã, exprimatã prin aceastã treime.
În sfârºit, Tribunalul continuã:
„Cã astfel fiind, ºi toate condiþiile cerute de lege fiind întrunite, iar
Tribunalul în aprecierea sa þinând seama, cã instituþia care solicitã concordatul,
are o existenþã de aproape 80 de ani, cã situaþia sa actualã nu se datoreazã
decât unor împrejurãri cu totul independente de voinþa sa, cã, în interesul
creditorilor, este a se acorda concordatul cerut, deoarece printr-o lichidare lentã,
o administraþie bunã ºi o economie fãcutã se poate realiza în întregime activul
constatat de experþi, gãseºte cã e locul a se omologa concordatul bãncii astfel
cum a fost cerut...”
Cãror împrejurãri particulare se datora situaþia Bãncii Blank am vãzut ºi

vom mai vedea. Cei 80 de ani de existenþã rãmân o poveste. Banca Blank, ca
societate anonimã, dateazã din 1905, ºi despre zãrãfia anterioarã, începutã
probabil în veacul trecut la vreun colþ de piaþã, sã nu vorbim acum.
Astfel, cu neglijarea tuturor elementelor de fapt, care cãdeau atât de
masiv în balanþa adevãrului, Banca Blank intrã în concordat, iar creditorii în
nãdejdea naivã a celor sutã în sutã promise.
Vom arãta mai târziu cum s-a executat concordatul.
Dar Statul nu a fost prezent cu întreaga lui creanþã. Lipseau cele 600 de
milioane din tranºa lirelor.
S-a zis în instanþã de cãtre domnul profesor Djuvara cã revizuirea actualã
constituie „un jaf” în averea Bãncii Blank, care, dacã ar fi ºtiut de eventualitatea
unor pretenþii din partea Statului, ar fi propus concordatul numai pentru 80%.
S-a spus cã legea îi dãdea voie bãncii sã facã un concordat chiar cu 40%.
S-a mai spus cã ar fi putut sã încheie un aranjament de platã conform art.
52 din legea lichidãrii datoriilor agricole. Aceastã din urmã susþinere conþine însã
o eroare. Concordatul a fost cerut sub nãvala evenimentelor din octombrie 1931,
iar legea lichidãrii datoriilor agricole apare abia în 1934. S-a sãrit puþin peste cal
...
Dar trebuie sã amintim în legãturã cu acest concordat, cã legea lichidãrii
datoriilor agricole din 1934 i-a profitat Bãncii Blank. Domnul Aristide Blank era un
om neastâmpãrat ºi influent. Sugestiile sale aveau trecere. Astfel, apare în
aceastã lege art. 61, numit în viaþa comercialã ºi articolul Blank, prin care se
stipuleazã cã bãncile cu concordatul omologat nu vor putea fi urmãrite timp de 5
ani. Era aceastã dispoziþie un sistem de exasperare a deponenþilor, pentru ca sã
devinã oameni de înþeles.
544
Cât despre jaf, sã ne întrebãm cu toatã cuviinþa dacã domnul Aristide

Blank are azi autoritatea moralã pentru ca în numele sãu sã se vorbeascã cu
astfel de termeni despre Stat, despre Statul care i-a dat 2½ miliarde, ºi în special
despre Statul care azi, pãºind la reconstrucþie, vrea prin legiuitorul reformator ºi
epocal sã restabileascã echilibrul moral rãsturnat.
Acest concordat nu ne este astãzi opozabil. Sentinþa datã nu are azi
autoritate de lucru judecat faþã de Stat. Legea responsabilitãþii speciale trece
peste aceastã sentinþã când e vorba de Statul care trebuie repus în drepturile
sale. Se vor revizui „operaþiile ºi lucrãrile” ... Deci, cum nu îºi mai pãstreazã
convenþiile suveranitatea lor pentru a înlesni revizuirea, tot aºa nici concordatul
nu ne poate fi opus.
41. Bilanþurile ºi „rezervele latente”. S-a spus de apelanþi în pledoarii,

chiar de ar fi oarecari neregularitãþi în bilanþuri, domnul Aristide Blank a fost
sfãtuit sã dea dividende chiar de BNR, ca sã nu provoace panicã.
Dovada acestui sfat nu a fost fãcutã. Afirmaþia fãcutã nu gãseºte sprijin în
actele dosarului. Dar chiar de ar fi o astfel de dovadã, acest sfat, presupunând cã
a fost dat, era un sfat la o infracþiune penalã. Atâta drept penal, desigur, ºtiau
conducãtorii Bãncii Blank ºi ai Bãncii Industriale.
Am luat un tratat elementar, al lui Montarnal, despre operaþiuni de bancã.
Acest autor, la pag. 25, spune cã:
„Bilanþul nu e altceva decât un rezumat al inventarului, prezentat sub o

formã metodicã a diferitelor solduri, creditoare ºi debitoare, ale balanþei
inventarului.
El se compune din douã pãrþi:
1. „Activul, conþinând valorile posedate de bancã ºi numele ce îi sunt
datorate de terþi.
2. „Pasivul”, conþinând sumele datorate de bancã la terþi sau acþionarilor
sãi, precum ºi amortizãrile rezervate etc...”
Dar zice tot acest autor cã ne gãsim în faþa unor bilanþuri fictive atunci:
„Când într-un bilanþ se augmenteazã activul fãrã elemente în pasiv, se

înregistreazã beneficii la dispoziþia acþionarilor, care sunt în drept sã cearã
repartiþia.
Aceastã manierã de a face sã aparã beneficii fictive constituie un delict
de escrocherie: pentru ca acest delict sã existe, trebuie ca dividendele fictive sã
fi fost distribuite. Cazul se prezintã câteodatã când fondatorii au primit acþiuni de
aport ºi cautã sã le vândã, fãcând sã aparã un beneficiu fictiv, ceea ce permite
urcarea cursului.
La fel este când e vorba de o augmentare a capitalului.
Elementele delictului de distribuire de dividend fictiv sunt în numãr de
patru, prevãzute de legea din 24 iulie 1867 asupra societãþilor:
1. Când nu existã inventar sau când este inexact;
2. În caz de rea credinþã;
3. Când dividendele sunt fictive;
4. Când existã repartiþia de dividend.”
Tot ce am enunþat pânã acum în fapt se încadreazã perfect în aceste

rânduri. Art. 265 Cod Comercial trimite pe directorii care au fãcut bilanþuri false la
delictul de înºelãciune. E ºi normal. Fondul social e al colectivãþii ce a subscris
capitalul unei societãþi. Bilanþul nu e decât un raport de gestiune din partea
mandatarilor.
545
Vidari, în dreptul sãu comercial /Vol. II, & 1.391/, vorbind de bilanþuri, de
însemnãtatea ºi consecinþele lor, sfãtuieºte altfel decât se zice cã a fost domnul
Aristide Blank:
„Din aceastã necesitate urmeazã sã se atribuie patrimoniului social o

valoare însã ceva inferioarã a celei adevãrate, deoarece e suficient un moment
de crizã pentru a arunca în aer cele mai fericite speranþe, cele mai sãnãtoase
previziuni. Cert, compilatorii bilanþului trebuie absolutamente sã se abþinã de la
acele urâte artificii prin care se îngroaºã în mod aparent dividendele, spre a face
sã se creadã într-o prospertitate cu totul fictivã. Aici zace cel mai mare pericol.”
Dar când dividendele ºi chiar capitalul sunt risipite în profitul personal al

directorului general, al familiei sale ºi al tovarãºilor sãi? Atunci adicã când în tot
ce se face e rea credinþã ºi sfidarea celui mai elementar simþ de respect pentru
avântul altora?
În anii în care capitalul social s-a dovedit fãrã putinþã de contestare, a fi
pierdut în întregime, se prezentau adunãrii generale, dãri de seamã cu urmãtorul
conþinut:
„Banca Industrialã, afiliata noastrã, ºi-a îndeplinit ºi anul acesta menirea

de a controla ºi îndruma întreprinderile noastre. Dacã nu toate întreprinderile au
dat rezultatele dorite, cauza rezidã în situaþia neprielnicã a industriilor în general.
Bilanþul ce avem onoarea a vã supune spre aprobare este referitor la al
82-lea an de existenþã al instituþiei dumneavoastrã.
Examinând câteva posturi mai importante ale acestui bilanþ relevãm cã,
faþã de sumele exigibile de 3.935 milioane, banca dispune de 2.565 milioane
uºor mobilizabile.
Am procedat la evaluarea activului cu cea mai mare severitate ºi am
fãcut noi amortizãri însemnate.
În ce priveºte Pasivul, este de remarcat cã postul de depozite e în
continuã creºtere, iar conturile creditoare în scãdere.”
Sã mai insistãm? Se vorbeºte cu emfazã de vechimea inexactã a bãncii,

se vorbeºte de severitatea evaluãrii activului, se vorbeºte de banca domnului
Garvin, cea de tristã amintire ºi se insistã asupra celor 2.565 milioane lei uºor
mobilizabili, când azi, în instanþa rãspunderii, se cultivã, pe tonuri minore, jalea
pentru imobilizãri industriale fãcute pentru fericirea acestei þãri.
Dar sã ne amintim cã experþii spuneau cã Banca Industrialã servea în
mod special pentru a stoarce reescont ºi pentru a da o aparenþã de lichiditate a
bilanþurilor.
Banca Blank s-a menþinut ani de zile prin supraevaluãrile titlurilor, a aºa
ziselor rezerve latente ºi prin menþinerea în activ a tuturor creanþelor pierdute.
Montarnal zice:
„În sfârºit, pentru creanþe, cu ocazia facerii inventarului, trebuie

aprofundatã solvabilitatea debitorului ºi apreciatã dupã situaþia exactã din
momentul inventarului, chiar dacã e stipulat în statute cã creanþele ce nu se
acoperã sã fie considerate ca pierdute numai în caz de faliment.
Jurisprudenþa decide de de o manierã constantã cã menþinerea în
inventar a creanþelor sau a soldurilor debitoare ce nu se pot acoperi, constituie
un artificiu.”
În ce priveºte titlurile, tot acest autor dã norme pe care orice bancã trebuie
sã le respecte:
546
„Se disting acelea ce sunt cotate oficial la bursã, acele cotate în bancã ºi acelea
care nu sunt cotate:
a /Titluri cotate oficial:
Un prim sistem: preþul bursei /îngãduie însã manevre de bursã/.
Al doilea sistem: preþul bursei /îngãduie însã manevre de bursã/.
ªi al treilea sistem: aprecierea dupã o situaþie realã a societãþii la care se
raporteazã.
În practicã se admite în general estimarea la preþul de cumpãrare, cu
constituirea unei rezerve pentru depreciere.
b /titlurile cotate în bancã: evaluarea se face în acelaºi fel ca pentru
titlurile cotate oficial.
c /titluri necotate: se admite cã titlurile necotate pot sã figureze cu preþul
de achiziþie /Curtea din Paris, 1887/, dar dacã afacerea pe care o reprezintã titlul
e în stare rea, nu se poate pãstra preþul de cumpãrare, a se constitui o rezervã.
Pe raþiunea dificultãþilor de apreciere, s-a judecat cã titlurile pot figura cu
preþul de cumpãrare pânã la desonfitura evidentã...”
Amintiþi-vã abuzurile ce s-au fãcut cu supraevaluarea titlurilor în registrele

acestor douã bãnci, surori de fraudã, ºi veþi înþelege morala acestui text.
În sfârºit, ajungem la marea rezervã latentã, la imobilul Bordei.
Domnul Aristide Blank zicea în memoriul sãu: „nu ºtiu contabilitate, dar
ºtiu cã un teren, de pildã Parcul Jianu, poate sã ajungã sã valoreze atât. Imobilul
acesta evolueazã în registre de la 60 milioane la peste 400, fãrã nicio justificare.
De la preþuri infime în 1931, dacã ajunge metrul pãtrat al unei parcele la 448 lei în
1936, aceasta e graþie lucrãrilor de amenajare ce s-au fãcut, ºi dacã în 1941 a
ajuns la 3.500 lei metrul pãtrat e datoritã scãderii puterii de cumpãrare a leului, nu
valorii latente ce zãcea în imobil. Dar domnul Aristide Blank prevedea criza
monetarã de acum...
Astfel, se lãmuresc multe din cele ce au dus Banca Blank spre povârniº.
Golurile create de conducere au dus la înfrângerea celor mai simple reguli de
viaþã bancarã. O bancã trãieºte în mod firesc din diferenþa de dobânzi dintre
scont ºi reescont. Banca Blank a pãrãsit operaþiile bancare pure ºi a plecat în
aventurã, pentru cã trebuia acoperite cu orice preþ golurile lãsate de conducerea
abuzivã.
Dar s-a mai susþinut, pentru iertarea pãcatelor, cã Banca Blank a fost
sfãtuitã de guverne, ca ºi celelelate bãnci, sã investeascã în industrii pentru cã
era la mijloc intenþia de „nostrificare” a industriilor.
Se poate sã fie exact cã guvernele au apelat la bãnci pentru aceastã
înfãptuire. Dar nimeni nu le-a dat sfatul sã-ºi zdruncine existenþa fãcând
investiþii. S-a dat de Banca Blank ca exemplu cazul Bãncii Româneºti, care ºi ea
ar fi fãcut investiþii. Da, e adevãrat. Dar Banca Româneascã nu a trãit din
aventurã, nu ºi-a pãrãsit rolul ei bancar pentru a robi economia româneascã unei
politici internaþionale. Banca Româneascã a fost sobrã ºi a ajuns, spre mândria
acestei oropsite finanþe româneºti, sã creeze ºcoala unei adevãrate magistraturi
bancare. Pe când Banca Blank a ridicat înºelãciunea la rangul de blazon.
PRESIUNI, OCULTA, PRESA

42. Reescontul. În 1929 s-au refãcut statutele Bãncii Naþionale.
În art. 22 al acestor statute noi se spune:
„Este formal interzis bãncii de a face alte operaþiuni, decât cele

prevãzute de art. 20”.
Iar în acest art. 20 la litera a/se precizeazã cã printre operaþiunile pe care

le poate efectua banca este ºi:
547
„Scontarea sau cumpãrarea cambiilor, biletelor la ordin ºi altor efecte

având ca obiect operaþiuni comerciale.”
În art. 23 se complineºte acestã normã prin urmãtoarea dispoziþie:
„Banca nu va admite la scont efecte de circulaþiune, create prin

înþelegere între diferiþi semnatari ºi neavând nici cauzã, nici valoare realã.”
În fine, art. 24 cere trei semnãturi pe efectele ce vin la reescont.

În ce priveºte problema semnãturilor, Banca Blank ºi domnul Aristide
Blank au susþinut cã odinioarã, prin art. 1906, li s-a admis sã prezinte la reescont
ºi efecte cu numai douã semnãturi. Dovada nu s-a fãcut, dar nici nu era
concludentã. De la 1906 au trecut ani de zile pânã la data operaþiunilor
neregulate, între timp banca fusese pusã sub sechestru, ca fiind a supuºilor
inamicilor noºtri de atunci, ºi situaþia ei se schimbase. Pe de altã parte nu e vorba
de operaþiunile vechi, ci de cele ce au urmat dupã 1929, data statutelor noi ale
BNR-ului. Dupã aceastã datã s-a trecut peste aceste reguli impuse de legiuitor
BNR-ului, care avea funcþiunea de a menþine, conf. art. 1 stabilizarea monetarã,
ºi sã asigure circulaþia monetarã ºi sã controleze creditul.
Ce a determinat dupã 1929 înfrângerea statutelor? Ce puteri s-au
exercitat asupra BNR-ului, ca aceasta sã-ºi atingã propriile ei reguli în viaþã?
Martorul C. Cantuniari, ºeful Serviciului Scont la BNR, aduce unele
lãmuriri preþioase:
„În preajma datei de 7 februarie 1929, Banca Blank a prezentat la BNR

pentru scont cereri continue de sporiri de credite, care i-au urcat portofoliul la o
sumã foarte mare ºi în mare disproporþie cu creditele ce i se acordau înainte în
mod anormal.
Aceastã majorare de credite ºi admiterea la scontul BNR a portofoliului
respectiv atât de mãrit au fost aprobate, în ciuda rezistenþei categorice,
cunoscutã mie, a domnilor Bãicoianu, Bãlãnescu ºi Costin Stoicescu, directori
pe atunci ai BNR, dar cu sprijinul defunctului fost director Alexandru Buzdugan ºi
al delegaþilor creditorilor strãini de la BNR.
Am avut impresia cã conducerea Bãncii Blank, date fiind relaþiunile ei cu
finanþa strãinã, procuratoarea fondurilor pentru împrumutul de stabilizare, a fost
prevenitã de operaþia proiectatã a preluãrii de cãtre Stat a portofoliul imobilizat.
Astfel se explicã pentru ce a cerut ºi obþinut aceste majorãri de credite, în scopul
de a putea trece la Stat cât mai mult din portofoliul ei cu valoare scãzutã.”
Deci, chiar în preajma împrumutului stabilizãrii au început manoperele.

Spuneam înainte cã domnul Auboin fãcea parte din cei ce lucrau în umbrã pentru
scopurile nemãrturisite ale finanþei internaþionale evreieºti. Iatã un martor care
are frumosul curaj civic de a spune adevãrului pe nume. Astfel, apare precizat
cercul vicios, pe care în dezbateri adversarii au vrut sã-l transfigureze cu ajutorul
reticenþelor. Acesta e marasmul particular în care se complãcea Banca Blank. Se
reliefeazã un adevãrat complot în contra economiei þãrii. Pe de o parte, eram
robiþi de împrumutul ce se fãcea, pe de altã parte, rodul împrumutului se irosea
dupã regizãrile ocultei.
Dar martorul spune mai departe:
„În ceea ce priveºte lipsa de bonitate ... ea rezultã din faptul cã la acea
epocã numita bancã se gãsea în dificultãþi notorii... cum ºi din faptul cã a doua
semnãturã a efectelor în cea mai mare parte a cazurilor, era aceea a Bãncii
Industriale, care nu era decât o creaþiune a Bãncii Blank, fãcutã în scopul
548
procurãrii unei a doua semnãturi în vederea scontului. Banca Industrialã a fost

creatã, de asemenea, în scopul obþinerii de credite ºi din alte pãrþi, decât de la
BNR.
Aºadar, în realitate, efectele le avea un singur debitor, anume Banca
Blank, aflatã în dificultãþi.
Stãruinþele ºi repetatele cereri de scont, care de cele mai multe ori se
fãceau verbal, erau fãcute de domnii Blank, Tabacovici ºi Soepkez.
Am auzit cã ºi dupã concordat domnul Blank a continuat sã ridice sume
importante de la bancã sau de la întreprinderi anexe.”
Aºa s-a intrat sub regimul noului statul al BNR-ului. Sistemul a continuat ºi
el a dus la preluarea de portofolii ºi la Sindicatul Bancar.
Martorul Costin Stoicescu spune de epoca ce începea sub noul statut:
„Având în vedere cã, în acelaºi timp, portofoliul pe care Banca Blank îl

prezenta la scont era cu desãvârºite slab, imobilizat sau fãrã vreo garanþie din
partea subscriitorilor, cunoscuþi ºi ei ca având o situaþie precarã, am semnalat în
mod continuu Comitetului Executiv al Bãncii, ºi au fost de acord cu colegii mei cã
ajutorarea Bãncii Blank în aceste condiþiuni nu putea fi urmatã mai departe, fãrã
a se lua ºi alte mãsuri.
La un moment dat, domnul Nicolae Bãlãnescu, colegul nostru din
Comitetul Executiv, care era însãrcinat cu Serviciul Scontului, a refuzat a mai
admite la scont portofoliul prezentat de Banca Blank. În acel moment, semnalul
pentru încetarea ajutorãrii Bãncii Blank era dat. Totuºi, Ministerul Finanþelor a
continuat sã insiste pe lângã BNR, în interesul calmãrii pieþei, sã continuie
spijinirea Bãncii Blank.”
Alãturaþi, vã rugãm, ceea ce fãcea domnul Auboin, la stãruinþele ce le

fãcea domnul Argetoianu, vicepreºedintele Comitetului de Direcþie al Bãncii
Blank ºi natural apropiatul domnului Aristide Blank, ºi lucrurile încep sã se
lãmureascã.
Iar martorul M. Thanos, fost funcþionar al Bãncii Blank, spune:
„În anii 1928-1931, acei din membrii Comitetului de Direcþie ai Bãncii

Blank, care, în calitate de conducãtori efectivi ai bãncii, dãdeau ordine în ce
priveºte scontul ºi în special volumul reescontului la Banca Naþionalã, erau
exclusiv domnii: Aristide Blank, Soepkez ºi Tabacovici.”
Ne referim la toate depoziþiile. Toate vorbesc de stãruinþe. Iar defunctul

Virgil Madgearu, în finalul depoziþiei sale, îºi dã cu pãrerea cã:
„În speþã, în cazul Bãncii Blank, dacã a existat un Comitet Executiv,

rãspunderile acestuia sunt colective.”
Acesta e reescontul: înfrângerea sub stare de presiune a regulelor lui

elementare.
43. Presiuni. Tot ce s-a fãcut a fost fãcut în întuneric. Nimic nu rezista la
aceste presiuni. Dacã se gãseau oameni care refuzau jocul, ei sufereau, în timp
ce alþii acceptau.
Domnul Costin Stoicescu spune relativ la protocolul de la Sinaia:
„La aceastã întrevedere a apãrut la un moment ºi domnul Aristide Blank.

Discuþiunile au urmat /desigur în prezenþa domnului Aristide Blank/ pânã
549
la orele 10 seara, ºi s-au întrebuinþat toate mijloacele, nu numai de persuasiune,

ci ºi de intimidare posibile, pentru a se obþine acordul Comitetului Executiv ca
BNR ºi Statul sã ajute mai departe Banca Blank.”
Apoi, relativ la întreaga conducere a Bãncii Blank, adaugã:
„BNR-ul nu a avut din partea Statului niciun concurs pentru punerea în

practicã a acestor recomandaþiuni. Din contrã, pânã în ultimul moment, ºi chiar
dupã încetarea plãþilor Bãncii Blank, vechea conducere a avut cuvântul
hotãrâtor, ºi afarã de 2-3 zile, în momentul când banca îºi închisese ghiºeele,
inspectorii BNR-ului nu au putut controla nici registrele, nici operaþiunile ºi nici
mãcar întrebuinþarea fondurilor luate de la BNR la acea bancã. Intervenþiuni
fãcute cu ºtirea sau sub influenþa Statului au împiedicat necontenit controlul ºi
orice mãsurã ºi de îmbunãtãþire, ºi chiar de control postum.”
Statul influenþat, Statul împiedica controlul? Domnul Costin Stoicescu are

o formã cuviincioasã de a spune lucrurile cele mai grave. Vechea conducere, cei
trei muºchetari ai finanþei strãine, cei trei beneficiari, cei trei interesaþi, lucrau, ºi
fondurile publice le stãreau la dispoziþie. Cine îndrãznea sã se opunã? Domnul
Costin Stoicescu, în exerciþiul funcþiunii sale /pag. 167-168/ dosar 6/, atunci când
cerceta operaþiile Bãncii Blank, în timp ce la ghiºeele ei se împãrþeau cele 108
milioane, banii BNR-ului din tranºa a treia, acoperitã cum se ºtie prin convenþia
din 12 august 1933, a vrut sã ºtie prea multe, ºi iatã ce pãþeºte un om indiscret ºi
care jeneazã pe domnul Aristide Blank. Reproducem raportul sãu:
„În vederea rezolvãrii cererii Bãncii Blank, pusã la ordinea zilei a

Comitetului azi, cu onoare a vã ruga sã binevoiþi a lua notã de urmãtoarea
declaraþie a subsemnatului:
Directorul general al Bãncii Blank, domnul Aristide Blank, din motive pe
care nu le cunosc, a încercat prin delaþiuni ºi ameninþãri josnice, pe care le-am
respins ºi pe care le-am comunicat, sã exercite asupra mea presiuni morale,
care ating prestigiul situaþiunii mele ºi al instituþiunii, cãreia am cinstea sã-i
prestez serviciile mele dezinteresate ºi obiective.
Spre a evita ºi a exclude pe viitor posibilitatea unor asemenea fapte, am
hotãrât sã mã abþin de a mã mai pronunþa asupra cererii actuale ºi a oricãror
eventuale chestiuni privitoare la Banca Blank, rugându-vã a consemna aceastã
declaraþie în procesul-verbal al ºedinþei de azi a Comitetului Executiv ºi a aviza
dacã credeþi nimerit a da ºi altã urmare acestei declaraþii.
/ss/ C. Stoicescu.”
Domnul Aristide Blank ameninþa cu ... josnicie. Sã ne iertaþi. Cuvintele nu

sunt ale noastre. Domnul Aristide Blank exercita presiuni morale. Vã amintiþi ce
spunea domnul C. Angelescu despre manifestãrile pânã la cele mai înalte foruri
în Stat. Dacã guvernatorul Bãncii Naþionale era pus în astfel de situaþii, ce trebuia
sã fi pãþit domnul Costin Stoicescu, care îºi îndeplinea conºtiincios misiunea
datã de BNR?
Domnul C. Angelescu confirmã însã ºi altfel presiunile:
„Îmi reamintesc cã, înainte de cãderea în concordat, sub guvernatoria

domnului Manoilescu, s-a fãcut o cercetare mai aprofundatã a Bãncii Blank de
inspectorul Nestorescu, care oglindea toate greºelile fãcute acolo. Dacã nu mã
înºealã memoria, am fost nevoit sã ordon mai târziu o nouã cercetare, prin
inspectorul general Mecu, spre a avea o înfãþiºare exactã a situaþiunii pentru
tranzacþiunea ce s-a putut încheia mai târziu, ºi mai cu seamã spre a rãspunde
multiplelor presiuni ce se exercitau.”
550
Dar nu aceasta prezintã marea gravitate. Nu faptul cã domnul Aristide

Blank injuria sau se folosea de presiuni, pentru a obþine reesconturi noi sau bani
ºi iar bani pentru care se afla, dupã cum am vãzut din mãrturisile sale, în
tovãrãºia domnului Nicolae Tabacovici ºi a lui Richard Soepkez ... Amintiþi-vã ce
spunea C. Cantuniari: „Banca Blank fusese prevenitã de operaþia proiectatã a
preluãrii”. Acest secret al sãu, l-a speculat. ªi-a mãrit reescontul în mod
precipitat. ªi-a pregãtit preluarea de portofolii ºi a obþinut în total peste douã
miliarde jumãtate, atunci când toatã asanarea ºi stabilizarea se prevãzuse vreo
patru miliarde.
Dar ceea ce spune domnul C. Cantuniari e confirmat ºi de fostul
guvernator ºi fostul ministru C. Angelescu, om cu vorbã mãsuratã ºi cu un
profund simþ al rãspunderii:
„În 1929, Statul român, spre a putea face faþã situaþiei financiare ºi spre a
reuºi sã stabilizeze moneda, a fãcut aºa numitul împrumut de stabilizare,
încheiat cu un consorþiu de bancheri strãini, contract ce a fost ratificat prin lege
de Parlament.
Între condiþiunile contractului s-a trecut obligaþiunea pentru Statul român
ca sã rãscumpere de la BNR ºi sã fie trecut asupra Statului întreg portofoliul
neîncasabil /putred/, sub motivul cã BNR trebuie sã-ºi purifice creanþele ce nu le
mai putea încasa.
Aceastã condiþiune n-a cerut-o nici BNR, care devenea beneficiara, ºi se
înþelege cã nici Statul român, ci au pretins-o bancherii strãini, care aveau
interesul ca sã degajeze de greutãþi o serie de bãnci ce aveau legãturi de afaceri
cu strãinãtatea ºi care, fiind adevãratele beneficiare, puteau mai uºor sã-ºi
lichideze creanþele pe care mai uºor sã-ºi lichidase creanþele pe care le datorau
în strãinãtate ºi sã ajute cu mai multã înlesnire diferitele aprovizionãri de
materiale ºi de plãþi de capitaluri în folosul industriilor din þarã.”
ªi apoi adaugã:
„Nu sunt convins c-a fost o bunã soluþie adoptarea preluãrii de cãtre Stat
a unui anumit portofoliu, dar trebuie sã mãrturisesc cu obiectivitate cã bancherii
strãini, punând ca esenþialã condiþiune –, ºi am vãzut ce interese aveau –
împrumutul nu s-ar fi putut contracta altfel.”
Astfel, împrumutul despre care Nicolae Iorga spunea cã e „o

monstruozitate”, împrumutul care apasã ºi azi asupra finanþelor noastre, a fost
de la început minat de oculta financiarã, care îi dãdea în bunã înþelegere cu
domnul Aristide Blank. Sã fim lãmuriþi. Domnul C. Angelescu vorbeºte de o serie
de bãnci care aveau afaceri cu strãinãtatea. Seria se reduce însã la Banca
Blank, care a luat aproape toþi banii.
Astfel se completeazã ºi rolul jucat de „eminentul economist Auboin”.
Împrumutul a fost o amarã farsã în profitul domnului Aristide Blank, actorul
principal ºi al comparºilor sãi.
Pentru a ilustra însã definitiv o epocã de învolburare a imoralitãþii,

încheiem acest capitol cu ceea ce spune domnul Florin Zaharia, martor în proces
/pag. 11, dosar 2/.
Domnia sa a vrut sã interpeleze guvernul în decembrie 1931, împreunã
cu domnul profesor Oteteleºeanu, primul asupra portofoliului putred în general la
sugestia domnului Manoilescu, al doilea asupra înlocuirii guvernatorului
Manoilescu:
551
„Dezbaterea parlamentarã a prezentat unele caracteristici interesante:

Astfel: Birourile Camerei, desigur, sub sugestia celor preocupaþi din
Guvern de chestiunea Blank, au fãcut toate sforþãrile sã împiedice dezbaterea
parlamentarã...
Pe de altã parte, însãºi Banca Blank îmi trimisese un mesaj, ca sã iau
contact cu banca, pentru ... a fi documentat!
În cursul dezbaterilor mi s-a atras adeseori atenþia de pe banca
ministerialã ... cã amestecul ºi critica în chestiunea Blank îmi va compromite
cariera politicã.
Cât de excepþional a fost interesul pentru anumite cercuri ca afacerea
Blank sã nu se amplifice o vãdeºte faptul cã, înainte de deschiderea ºedinþei
Camerei din 22 decembrie 1931, când urma sã rãspundã Guvernul ºi, ca sã dea
replica, mi s-a atras atenþia cã sunt în incinta Camerei observatori de o înaltã
importanþã pentru a înregistra direct cuprinsul dezbaterii ce avea sã urmeze.
Mai meritã subliniat incidentul din ºedinþã, dintre fostul ministru de
Finanþe de atunci ºi rãposatul Duca; semnificaþia acelui incident este cã ºi în
mod public, chiar în incinta Parlamentului, se exercita o anumitã presiune
asupra partidelor politice pentru ca sã se obþinã tãcere în jurul afacerii Blank.
„Iar interpelatorii au renunþat a le mai dezvolta”, interpelãrile ce le
anunþaserã.
Despre afacerea Blank nu s-a mai putut nici scrie în presã, nici vorbi în
Parlament dupã 1931.”
44. Presa. În acest timp, presa conºtientã ºi naþionalistã cãuta sã

pãtrundã dedesubturile ºi se fãcea ecoul îngrijorãrii generale, iar o altã presã,
exponentã perpetuã a intereselor strãine ºi care acum, din fericire pentru sufletul
românesc, a dispãrut, þinea isonul ocultei.
Am spicuit din dosarul 5, rândurile cele mai grãitoare pentru obiectivul
nostru de azi:
„Universul” scrie la 15 octombrie 1931:
„Citiþi oameni buni ºi vã cruciþi: Când Statul român, în imposibilitate de a-

ºi plãti funcþionarii, de a-ºi acoperi deficitele ºi echilibra bugetul, face, totuºi,
gestul necugetat ca din sãrãcia ºi insolvenþa generalã sã smulgã 4 miliarde
peste primele circa 7 miliarde, în scopul de a acoperi gestiunile nesãnãtoase ale
unor întreprinderi particulare, ziarul convingerilor masive socoteºte insuficientã
aceastã monstruoasã hemoragie impusã întregii naþiuni.”
Un ziar ai cãrui conducãtori /etnicitatea lor e cunsocutã/ nu s-au jenat ani

de rândul sã se batã cu pumnii în piept pentru suferinþele clasei proletare, cu
aceeaºi pumni sã stoarcã toate avantajele de pe urma infamei alcãtuiri
burgheze...
Apoi:
„Ni se scoate înainte exemplul altor þãri. Dar se trece cu vederea cã,
atunci când Statul austriac ºi cel german au întins mâna de ajutor bãncilor în
suferinþã, nu s-a mulþumit sã le procure fonduri fãrã sã ia cele mai temeinice
garanþii...
Aºa s-a procedat la noi? În afarã de faptul cã s-a luat cu ghiotura
umplutura de efecte a bãncilor ºi s-a vãrsat în spinarea Statului fãrã o
scrupuloasã triere prealabilã, nu s-a gãsit necesar ca mãcar la încheierea
aranjamentelor pe termen, sã se fi luat toate mãsurile ca Statul sã nu fie tras pe
sfoarã.
Cunoaºtem cazul unor bãnci cu portofoliul preluat de Stat ºi care, în
convenþia cu Statul, nu figureazã niciun fel de obligo...
De unde se va despãgubi Statul? ... Din înlocuirea cu pachete de efecte
putrede?”
552
Iar în altã parte citim:
„Lumea se întreabã dacã da sau nu, Statul luând în spinare „portofoliile

de miliarde ale unor instituþii financiare, spre a le scãpa de
eventualitãþiicovârºitoare, va putea sã intre vreodatã în imensele fonduri cu care
s-a angajat...”
Se vorbea, deci, de atunci de eventualitãþile covârºitoare de care au

scãpat conducãtorii Bãncii Blank cu banii daþi de Stat. Noi spuneam cã, în spiritul
legii din 1930, nu trebuia ajutate decât instituþiile viabile. În 1931 se scriau
urmãtoarele comentarii pe marginea faptelor:
„Statul nu-i spital ca sã întreþinã infirmii.

Modul cum s-a condus campania de asanare bancarã, ºi mai ales
favorurile acordate unor anumite întreprinderi, tind sã transforme Statul în
lazaret, nu numai în spital.”
ªi, în sfârºit, la 23 octombrie 1931:
„Guvernul gãseºte sume considerabile sã punã la dispoziþia unei bãnci

privilegiate, dar nu-ºi plãteºte funcþionarii la timp ºi le aplicã curbe de sacrificiu
sub motiv de economii bugetare.”
Dar adevãrata tragedie pe care o trãia þara în acele momente e redatã de

pana grãbitã, dar pregnantã a lui N. Iorga, în volumul sãu „Doi ani de restauraþie”.
Nu vom comenta. Vom reda succesiv pãrþile care se integreazã în
actualul proces al unui trecut trist.
Pag. 23:
„Dar un lucru nu-l poate face nici dl. Mironescu, nici acela care continuã
sã pãstreze portofoliul finnaþelor, domnul Mihai Popovici. ªeful Guvernului îmi
mãrturiseºte cã pe octombrie /1930/ încasãrile sunt pe jumãtate din prevederi.
ªi se mai adaugã condiþiile draconice, unite ºi cu un rãu sistem de
manipulare a banilor, pe care, la împrumutul de stabilizare ... l-au impus
bancherii strãini ai împrumutului stabilizãrii...
Domnul Mihai Popovici ... cifreazã golul bugetar la nu mai puþin de
douãsprezece miliarde, pentru acoperirea cãrora trebuie „tãieturi eroice”.
...2.000 de ºomeri au defilat în ajunul sesiunii parlamentare.”
Pag. 31:
„În acest moment, situaþia financiarã era urmãtoarea: douã treimi din
fondul de rulment mâncate, 300 milioane luate de la CFR. Domnul Manoilescu
îmi spunea în perspectivã, la 21 martie, imposibilitatea de a se plãti salariile. Se
va ajunge acolo încât, cum mã asigura domnul Eftimie Antonescu, Guvernul va
încerca noi împrumuturi la bãncile interne.
Totodatã, se continua la Paris discuþiile cu privire la împrumutul de

stabilizare, a cãrui monstruozitate se invedereazã tuturora, dar de a cãrui
realizare se leagã soarta Guvernului, care a gãsit astfel mijlocul de a se menþine.
Astfel, se voteazã la martie /1931/ ... mult aºteptatul împrumut, care ne
leagã de multã vreme de cãtuºele de fier ale finanþei universale, lucrând
/aceasta/ ca pentru niºte insolvabili dovediþi.”
553
Iar la pag. 71-72, Nicolae Iorga culmineazã:
„Situaþia financiarã se fãcea tot mai mai rea. O nouã ºi adâncã tãieturã în
buget care, cu cealaltã din iunie, l-ar reduce de la 40 miliarde la 25, se aratã ca
absolut necesarã. În marea nevoie de a gãsi bani fãrã acel împrumut de care nu
vreau sã aud, chiar dacã ar fi posibil, ministrul de Finanþe, care plãnuieºte ºi o
unificare a salariilor, se gândeºte a trece o parte din bugetul ºcolilor la Prefecturi,
unde mai sunt fonduri, ºi la comune: învãþãtori care sunt directori de bancã n-ar
mai fi plãtiþi.
Peste câteva zile, la 10 octombrie, domnul Argetoianu îmi cere oficial, în
scris, suprimarea claselor puþin frecventate, a ºcolilor de comerþ, de sate ºi
lãsarea în seama comunelor a unei jumãtãþi din bugetul ºcolilor primare, restul
având a fi vãrsat de Stat tot comunelor.
E o mãsurã la care nu mã pot învoi ºi de a doua zi adresez Regelui acest
memoriu:
„Majestate,
Ministerul Majestãþii Voastre e preocupat sã gãseascã mijloacele
trebuitoare pentru a acomoda sarcinile Statului cu ceea ce-i poate la dispoziþie o
societate greu lovitã economic prin criza mondialã, ºi de mult incapabilã de a
susþine în adevãr din sãrãcia ei o clãdire politicã atât de grea.
Pentru aceasta, colegul meu de la Finanþe mi-a prezentat un program de
reduceri, care ar trebui adus la îndeplinire imediat...
Suprimarea pentru a treia oarã a unor ºcoli socotite superflue /ºcoli de
comerþ/ va fi o grea loviturã atâtor familii, pe care mãsura le-ar arunca în mizerie
ºi disperare, nerãmânându-le alta decât perspectiva sinuciderii sau a morþii de
foame.”
Cuvântul lui Nicolae Iorga a fost invocat pentru a se sublinia

personalitatea culturalã a domnului Aristide Blank. Cuvântul hotãrâtor al acestui
uriaº al vieþii româneºti se gãseºte în rândurile de mai sus.
Nicolae Iorga era caracterizat printr-o sinceritate brutalã. Aceastã
sinceritate apare dogorâtoare pentru cei ce se simt vizaþi în cuvintele ce le are
despre cãderea Bãncii Blank:
„Un Consiliu de Miniºtri e convocat pentru stabilirea noului buget. El cade

în momentul când Banca Blank, hrãnitoarea atâtor politicieni, cãrora nu le cerea
împrumutul îndãrãt, la rândul ei nu poate sã-ºi satisfacã deponenþii ºi Banca
Naþionalã n-o poate ajuta. Încercarea ministrului Finanþelor se opreºte la acest
refuz. Pentru sacrificiul de 2 miliarde pentru salvarea bãncilor mari nu se poate
merge, desigur, ... milioane s-au cufundat în zadar. Consultat, la Vãleni, de
fratele guvernatorului BNR, rãspunsul meu e scurt: Având sã aleg între
deponenþi ºi funcþionari, aleg pe aceºtia din urmã.”
DEPONENÞII
45. Banca Blank în dezbateri a epuizat toate nuanþele vocale asupra
acestui capitol, iar în apel spune:
„Repetãm, este posibil ca Statul sã fi suferit prejudicii: aceasta a fost

preþul salvãrii ºi redresãrii creditului, fãrã de care prãbuºirea, care ºi aºa a fãcut
destule victime, ar fi fost totalã ºi catastrofalã.
Trebuie mai ales relevat cã sacrificiile, dacã au fost reale /se mai
îndoieºte/, au fost fãcute în profitul exclusiv al deponenþilor, care de fapt au ºi
fost în parte despãgubiþi /!cât de jalnic ºi de neadevãrat!/
În numele aceloraºi nevoiaºi exponenþi ai micii noastre burghezii
554
româneºti, victime ale unor împrejurãri mai presus de voinþa ºi de bunãvoinþa

oricui, solicitãm ... exonerarea ... cu conºtiinþa de a fi fãcut o „o operã de justiþie
socialã, în mãsura în care ultimul bun din activul Bãncii Marmorosch, Blank este
destinat astãzi a fi plãtit deponenþilor sãi.”
Domnul Aristide Blank, pe de altã parte, þine morþiº sã arate cã deponenþii

erau 80% creºtini, pentru ca sã arate interesul de a se menþine banca.
Sã le luãm pe rând aceste probleme.
Inspectorul Nestorescu spune în raportul sãu din 3 aprilie 1933:
„Pot afirma cã partea realizabilã din activul actual al Bãncii Marmorosch,

Blank /deci la 1933/ nu va trece cu mult peste o cotã de 20%. Garanþiile ce ni se
oferã sunt cu totul insuficiente pentru a acoperi angajamentele sale la BNR, la
Sindicatul Bancar ºi la Stat, în sumã totalã de 1.463 /la acestea se adaugã cele
1.008 milioane preluate/.
În ipoteza cã Banca Marmorosch, Blank va perfecta angajamentele sale
cu BNR, cu Sindicatul Bancar ºi cu Statul, nu vãd posibilitãþi de a-ºi lichida
creditorii vechi dupã ce-ºi va fi ridicat starea de concordat, cãci este greu de
crezut cã-ºi va putea obþine rãscumpãrarea tuturor creanþelor pe o cotã redusã.”
Noi nu am mai cerut probe ca sã arãtãm cã, dupã ce au fost date 2½

miliarde de Stat în scopul asanãrii, dar mai cu seamã aºa spun toþi martorii ºi
chiar domnul Argetoianu, în scopul plãþii deponenþilor, aceºtia au fost plãtiþi – cei
care au fost plãtiþi – cu acte de 25-30%. N-am vrut sã prelungim procesul. Poate
ar fi fost interesant sã se vadã pânã unde a mers aceastã speculã incalificabilã ºi
de un sistem propriu unor oameni de o anumitã structurã. Adevãrul este cã
circulau agenþii direcþiei noi, de conivenþã cu cei vechi, ºi cumpãrau creanþele, în
chiar cabinetul directorului se primeau efecte în care cifrele trebuia scrise cu
creionul ... Dar lucrurile sunt azi consumate, iar deponenþii consolaþi de marele
consolator, care e... timpul.
Avem însã o dovadã în finalul depoziþiei domnului Florin Zaharia:
„Ulterior, Banca Blank a început sã rãscumpere prin agenþi, direct ºi

indirect, creanþele acestor deponenþi pe cote foarte mici.”
Dar avem ºi prezumþii în tot trecutul Bãncii Blank.

ªi mai avem un tablou elocvent la pagina 48 din dosarul 6, inspectorul
Nestorescu extrage în cifre globale evoluþia Bãncii Blank dupã bilanþuri ºi este
într-adevãr interesant:
/cifrele reprezintã milioane/.
Alþi
Ani Capital Rezerve Depuneri Reescont Beneficii
creditori
1918 120 26 120 150 39 6
1921 125 150 1.224 372 1.226 58
1924 125 206 1.089 932 975 43½
1926 125 251 1.798 799 2.055 60
1927 125 275 1.958 567 1.335 54
1928 125 283 2.307 344 1.684 65
1929 125 314 2.600 234 1.401 56
1930 125 331 2.631 247 1.207 60
1.10.1931 125 352 1.758 1.094 225 -
555
Deponenþii reprezintã în 1926, când capitalul e pierdut, un total de 1.798

milioane, iar creditorii strãini 2.055 milioane.
În 1930, deponenþii au urcat de 2.631 milioane, iar la concordat în 1931 au
ajuns la 1.758 milioane.
În acelaºi timp, creditorii strãini, finanþa aceea strãinã care punea
condiþiile monstruoase ale împrumutului, scade de la 2.055 milioane în 1926, la
225 milioane în 1931, ca astãzi probabil sã fie complet plãtitã.
Astfel, se dovedeºte în mod definitiv cã ceea ce susþineau martorii era
adevãrat. Banii Statului nu au mers la deponenþii în numele cãrora se vorbeºte
astãzi, ci la finanþa internaþionalã, domnul Aristide Blank ºi aserviþii sãi o
reprezentau în þarã.
„Operele culturale” erau praf în ochii credulilor. „Cultura Naþionalã” era un
prilej de mistificare, iar cantinele de înfrãþire româno-evree ce se încercau la
Paris, nu erau decât o parte din acelaºi sistem de a forma în spirite tinere
româneºti o predispoziþie la compromisuri naþionale viitoare.
Repetãm: nu noi am adus în dezbateri aceste aspecte. Rãspundem, însã,
pentru cã sub masca lor se insinueazã în scopul de a se creia o atmosferã
favorabilã în proces.
Deci, dovada grijii pentru deponenþi a fost fãcutã în lumina acestui tablou.
46. Caracterul strãin al Bãncii Blank. Din tabloul de mai sus, rezultând
grija pentru strãini, se defineºte astfel clar caracterul internaþional al Bãncii
Blank. Iar prin aceastã definiþie, se înþelege cã face parte dintr-o anumitã ramurã
cunoscutã a finanþei internaþionale.
Banca Blank a vrut sã aducã pãrerea economicã a domnului profesor
Slãvescu în apãrare. Pãrerea nu i-a folosit. ªi nu i-a folosit pentru cã, în opera sa,
„Marea finanþã din România în vreme de rãzboi”, la pagina 14 ºi 39, domnul
Slãvescu împarte marea finanþã în douã categorii: 1/ marea finanþã naþionalã, ºi
2/ marea finanþã internaþionalã. În cea de a doua categorie enumerã în mod
categoric Banca Blank. Iatã ce spune domnia sa, vorbind despre Banca Blank:
„Este de subliniat însã cu acest prilej faptul cã, ºi dupã experienþa

rãzboiului, aceastã mare instituþie financiarã a þãrii persevereazã în
întrebuinþarea aceleiaºi metode, ºi anume de a rãmâne exponenta finanþei
strãine. Oricât de importantã este participarea capitalurilor româneºti la aceastã
instituþie financiarã, ea rãmâne o bancã cu caracter mixt în care capitalul,
influenþa ºi, câteodatã, indicaþiunile strãinãtãþii, nu sunt fãrã importanþã.”
Iar mai departe:
„Dovada cea mai evidentã cã aceastã bancã deºi dispunea de

însemnate capitaluri româneºti, nu se poate considera ca bancã internã
româneascã, este cã, o datã cu izbucnirea rãzboiului, i s-a pus un comisar al
Guvernului ...Iar mai târziu, în 1919, acþiunile ei au fost supuse ºtampilãrii, ca ale
tuturor întreprinderilor strãine ... Atât în Consiliul de Administraþie, cât ºi în
Consiliul de Direcþie, figurau ºi figureazã ºi astãzi reprezentanþi ai bãncilor
strãine. Pentru toate aceste consideraþiuni, socotim Banca Blank ca o
întreprindere financiarã cu caracter mixt ºi credem cã avem toatã îndreptãþirea
pentru aceasta.”
Ocupându-se apoi de felul operaþiunilor acestei mari întreprinderi

financiare, aratã câteva din operaþiunile care s-au confirmat pânã în ultimul
556
moment, pânã la închiderea ghiºeelor ºi cererea de concordat, operaþiuni care

nu fãceau cinste unei mari întreprinderi financiare.
În volumul „Organizaþia de credit a României”, vorbind despre aceeaºi
bancã, aratã câteva din operaþiunile sale /pag. 181/:
„Deºi grupul finanþei internaþionale este mult mai redus decât al finanþei
naþionale, totuºi, datoritã relaþiunilor întinse ce are atât cu lumea comercialã din
þarã, cât ºi cu cercurile financiare din strãinãtate, angajamentele celor 5 bãnci
internaþionale sunt mult mai mari decât a celor naþionale ... una din aceste bãnci,
Banca Blank, a fãcut un apel foarte mare la Banca Nþaionalã, chiar încã din
timpul marii crize din 1921, contractând angajamente pentru a face faþã nevoilor
... ceva mai mult ... aceastã bancã n-a gãsit drept sã informeze prin bilanþurile
sale pe nimeni asupra angajamentelor sale de reescont, pe care le-a contopit cu
conturile curente creditoare. Când s-a gãsit într-o astfel de situaþie, era poate o
datorie sã se arate clar între angajamente ... aceastã sumã, iar nu s-o treacã mai
puþin vizibil între posturile active ale portofoliului sãu, unde putea scãpa mai uºor
cercetãrilor ... dacã angajamentele de reescont, care dovedesc legãtura cu
Banca Naþionalã, nu sunt arãtate în mod fãþiº ºi sincer, în ce priveºte finanþa
internaþionalã, gãsim în schimb la bãncile care formeazã acest grup,
angajamente specifice, care se grupeazã sub formã de conturi tranzitorii.” /Pag.
183/.
În ce priveºte alegaþiunea ce se fãcea cã Banca Blank meritã, pentru

interesul ce l-a depus în desfãºurarea ºi dezvoltarea industriei naþionale dupã
întregirea þãrii, toate laudele, iatã ce spune acelaºi autor:
„Care a fost metoda Bãncii Blank în aceastã direcþiune? Cu excepþia

participãrilor financiare ce a fãcut în Satu-Mare ºi Baia-Mare, când a colaborat ºi
cu ceva elemente locale româneºti, dar numai în vederea obþinerii unor cât mai
mari interese private-economice, aceastã bancã a colaborat cu instituþiuni
strãine /pag. 160/.
Observãm cã toate participaþiunile consorþiale bancare ale acestui mare
institut financiar internaþional nu au nimic comun cu intenþiunea de a întãri
bãncile locale ... ci sunt niºte simple asociaþiuni ad-hoc, în vederea de a obþine
beneficii de ordin privat-economice.” /Pag. 85/.
Cu acestea se nãruie ultimele susþineri prin care se puneau în faþã

deponenþii ºi în spate se ascundeau beneficiarii internaþionali. Rãmâne doar o
încercare nereuºitã a domnului Aristide Blank, de a þine demonstrativ ºi fãrã jenã
în mâinile sale un steag românesc.
ªi pentru cã ne-am ocupat de deponenþi, mai adãugãm câteva rânduri din
depoziþia domnului Costin Stoicescu, în legãturã cu banii primiþi de la Stat, cu
scopul lor ºi cu sufletul strãin al Bãncii Blank:
„La 28 septembrie 1931, inspectorul Mecu constatã cã, între cifra

avansurilor fãcute de la 31.V-31.VIII.1931 Bãncii Blank, în sumã de Lei
1.272.756.000, ºi diminuarea cifrei creditorilor în acelaºi timp de 817.769.000
lei, rãmânea o diferenþã de Lei 454.000.000, care nu se justifica.”
Dar acestea se pot desprinde direct ºi în amãnunte din raportul domnului

Mecu.
Prin aceste rânduri, primim o nouã indicaþiune sugestivã asupra felului de
a-ºi ascunde Banca Blank relaþiunile cu strãinii. Banii nu au putut merge în altã
parte...
557
47. „80% creºtini”. Banca Blank ºi domnul Aristide Blank, dupã ce au fãcut
propagandã ºi reclamã pentru mãrirea depunerilor, dupã ce au realizat în plin
dezastru o augmentare impresionantã a depunerilor, dupã ce din banii luaþi de la
Stat ºi de la deponenþi au avut o caldã grijã de a plãti pe toþi creditorii strãini ºi nu
ºi-au neglijat în acelaºi timp nici propriul lor chimir, ne atrag azi atenþia cã, în
suma totalã a deponenþilor, se gãsesc 80% creºtini.
Bieþii creºtini îºi ziceau, desigur, cã se poate conta pe marile afaceri pe
care le poate iscodi ºi le poate crea „gândirea comercialã” a unei bãnci evreieºti.
În presã, în studii s-a vorbit adesea de aceastã gândire, care ar fi de atributul
special al rasei, atribut cultivat de mii de ani. Dar bieþii creºtini nu au ºtiut cã
aceastã „gândire bãneascã”, cum îi zice profesorul Sanielevici, nu trãieºte, nu
creºte ºi nu lucreazã decât în folosul proprietarului ei. Evocaþi toate rândurile
precedente ºi veþi înþelege ce departe, ce strãini, ce duºmani au apãrut creºtinii
faþã de binefacerile acestei gândiri specifice. Din banii creºtinilor au fost plãtiþi
toþi, dar absolut toþi creditorii strãini din acelaºi neam cu banca, din banii aceºtia
s-au îmbuibat acþiunile subversive ºi s-a cultivat internaþionalismul.
În þarã, banii au sprijinit subminarea oricãrui început de economie
româneascã, din ei se cumpãrau moºiile ºi din ei a trecut în patrimoniul strãin
aproape toatã proprietatea urbanã mai de seamã de la noi.
Nu am fi vrut, pentru calmul dezbaterilor, sã alunecãm spre acest subiect
de discuþie, dar mi s-a pus în faþã cei 80% de naivi creºtini, care s-au lãcomit
dupã o dobândã mai mare ºi s-a cãutat sã se stoarcã îndurarea Comisiunii,
împingând în faþã interesele acestor deponenþi.
S-a prezentat la dosar ºi un tablou /anexa 20 la apelul Bãncii Blank/ cu
situaþia etnicã a deponenþilor, pe ziua de 31 octombrie 1941, din care sã se
demonstreze cã s-a avut grijã sã se plãteascã ºi evreii ºi creºtinii la aceeaºi
proporþie, fãrã diferenþã în favoarea evreilor.
Acest tablou are urmãtorul aspect:
„Totalul depunãtorilor 7.287, însumând 257.998.076

din care evrei 940, însumând 23.600.157.”
Am fãcut însã noi procentajul ºi am constatat cã creºtinii neachitaþi

reprezintã un procent de 87% faþã de total, iar evreii un procent de 13%. Cam
aceeaºi proporþie se pãstreazã ºi la sumele ce mai sunt de platã.
Deci, iatã cã tabloul depus prezintã azi o majorare a procentului de
deponenþi creºtini neplãtiþi, faþã de situaþia din 1931, în acelaºi timp, natural,
deponenþii evrei au scãzut de la 20%, câþi erau, la 13%.
Sub acest aspect elementul românesc apare ºi de astã datã precis
defavorizat în favoarea elementului evreiesc. Deponenþii creºtini nu aveau de
unde sã cunoascã aceastã situaþie, a cãrei publicitate a rãmas interzisã pentru
liniºtea þãrii ºi pentru menajarea Bãncii Blank.
Acest subiect astãzi avem dreptul oficial de a-l discuta. A început, între
timp, lupta pentru aducerea în patrimoniul economic al naþiuni a valorilor
înstrãinãtate. Astãzi se formeazã un program de guvernãmânt în curs de
realizare cu paºi gigantici. Se va dovedi pânã la sfârºit cã „gândirea bãneascã”,
va putea fi înlocuitã cu o cinstitã ºi faptã româneascã.
Dar prezentarea tabloului de mai sus, mai ia ºi o altã înfãþiºare a apãrãrii
Bãncii Blank, pentru cã ºi de data aceasta lucrãrile au fost prezentate incomplet
ºi cu reticenþe.
Dacã s-a abordat o problemã atât de delicatã, ea trebuie pusã în întregul
558
ei, nu fragmentar ºi numai cu pãrþile ei comode.

Cinsitit era deci sã se facã o prezentare completã. Cinstit era sã ni se
spunã nu numai de la cine a luat a luat Banca Blank ºi domnul Aristide Blank bani,
ci ºi cui a dat!
Trebuia sã ni se spunã prin mâinile cui au trecut zecile de miliarde pe care
le-a pus în circulaþie de-a lungul anilor. În afarã de oamenii politici, „cãrora nu li se
cerea banul înapoi”, cine a profitat de creditul Bãncii Blank? Domnul profesor
Slãvescu dã vreo douã exemple ... dacã s-ar face o statisticã a beneficiarilor
acestui credit, credem cã s-ar ajunge la date uluitoare. Banca Blank da numai la
evrei. Domnul Nicolae Tabacovici, care e director în statisticã, ar fi trebuit sã facã
aceastã statisticã. Poate se reculegea la timp ºi n-ar mai fi dat o conºtiinþã
româneascã pe câþiva gologani, care ard...
48. Inspectorii Nestorescu ºi Niþulescu, în rapoartele lor /pag. 54-55,
dosar 6/, mai fac ºi alte constatãri interesante în legãturã cu deponenþii.
De la concordat pânã la 31 decembrie 1932 au fost achitaþi o parte din
deponenþi. Iatã cum se prezintã tabloul:
„Pânã la 5.000 lei din 15.867 depunãtori, au fost achitaþi 7.713.

Peste un milion lei, din 161 depunãtori au fost achitaþi 110.”
Am fãcut noi ºi aici procentajul. Depunãtorii mici, cu depuneri pânã la

5.000 lei, au fost achitaþi în proporþie de aproape 50%. În schimb, depunãtorii
mari au beneficiat în proporþie de favoare de 69, aproape 70%. ªi daþi-ne voie sã
ne întrebãm dacã cei favorizaþi nu au fost tot evreii?
Astfel apare problema deponenþilor. Ea se adaugã ca o verigã nouã la
lanþul care prinde Banca Blank ºi conducerea ei în marea rãspunderea de azi.
CRIZA ECONOMICÃ
49. Apãrarea a început cu ea, noi vom închide dezbaterile cu ea.
Dupã cele ce am înfãþiºat în rândurile acestor concluzii, efectele crizei
economice pierd din importanþã.
Totuºi, sã vedem ce au susþinut adversarii, domnul Aristide Blank în
memoriul sãu are ºi pentru asta pãrerile sale:
„Criza mondialã de la 1929-1933 este inauguratã prin douã evenimente

catastrofale: crahul bursier de la New-York ºi devalorizarea lirei sterline.
Amândouã aceste evenimente au fost consecinþa unei dereglãri a vieþii
economice mondiale...
În Statele Unite ale Americii nu mai puþin de 3.000 de bãnci înceteazã
plãþile ºi prezidentul Roosevelt creazã un oficiu de restaurarea financiarã a
acestor bãnci, cãrora ca prim fond le destineazã un miliard de dolari.
Aproape simultan bãncile germane în cap cu Darmstädter Bank nu pot
face faþã cererilor deponenþilor ºi Statul german autorizeazã la 12 iulie 1931,
publicarea urmãtorului comunicat:
„Guvernul Reichului, în virtutea Decretului-Lege ce urmeazã a fi
promulgat de Preºedintele Imperiului în cursul zilei de luni, garanteazã
integralitatea depunerilor ºi va veghea ca conturile bãncilor Darmstädter ºi
National Bank sã fie lichidate fãrã agitaþiuni.
Alte bãnci importante, ca Dresdner Bank, primesc un ajutor de 300
milioane mãrci, iar bãnci mai puþin importante ca Schraier, sunt de asemenea
sprijinite cu sume importante, fãrã niciun alt echivalent decât preocuparea
Statului de a evita perturbãri grave economice.”
559
Urmeazã apoi exemple din Olanda, Franþa, Italia, Austria /Rotschilzii/ ºi

Elveþia, ca dupã aceea domnul Aristide Blank sã continue:
„Din acest scurt ºi foarte incomplet rezumat se poate vedea cã, în toate
statele la acea epocã, bãncile mari ºi mici au fost în dificultãþi ºi fie cã au putut fi
salvate, fie cã s-au prãbuºit definitiv, tezaurul public a intervenit pretutindeni cu
zeci de miliarde.
În România lucrurile nu se puteau produce altfel...
Crizele bancare din America au provocat o neliniºte marcatã ºi la
depunãtorii români, iar primele victime au fost Banca Generalã ºi Barca
Berkowitz.../1931/.
Retragerile cu caracter de panicã s-au înregistrat ºi la Banca de Credit,
Banca Blank ºi Banca Românescã, dar au putut fi satisfãcute graþie numerarului
disponibil al acestor 3 bãnci, ºi apoi la epuizarea numerarului printr-un scont
continuu ... acest scont a fost mãrit de la 1 la 16 miliarde între decembrie 1930-
1931.
Vãzându-se cã retragerile nu pot fi oprite de la nicio bancã ºi cã
neliniºtea publicului creºte ... cã Guvernul nu doreºte sã intervinã în blocarea
depozitelor, guvernatorul Manoilescu a luat iniþiativa unei încercãri de fuzionare
... care s-a dovedit irealizabilã.”
Banca Blank în apelul sãu are acelaº limbaj, iar în cursul dezbaterilor ni s-
a fãcut un adevãrat curs de economie politicã cu teoria marasmului ciclic.
Ce frumoase sunt teoriile când te ajutã sã te îmbraci cu o hainã care nu þi
se cuvine.
Marasmul ciclic! ... Admitem ºi noi existenþa unor interdependenþe a
fenomenlor economice. În viaþa modernã aceastã interdependenþã a cãpãtat,
graþie posibilitãþilor moderne de schimb ºi circulaþie uºoarã, un accent deosebit.
E normal, deci, ca crizele dintr-o þarã cu viaþã economicã mare sã se rãsfrângã ºi
asupra unei þãri ca a noastrã.
Cu toate, deci, cã ºi noi admitem o interdependenþã a crizelor economice,
Banca Blank ºi domnul Aristide Blank nu au fost totdeauna de aceeaºi pãrere.
Numai ca sã desprindem încã o datã faþa dublã a jocului, ne îngãduim sã
reproducem „Darea de seamã” pe 1929 a Bãncii Blank, dare de seamã, desigur,
redactatã prin prisma poeticã a domnului Aristide Blank:
„Speculaþiunea nesãnãtoasã, ce s-a practicat asupra valorilor de bursã

la New-York, a atras însemnate capitaluri europene. Criza provocatã de aceste
speculaþii cãtre sfârºitul anului 1929, a readus la matcã aceste capitaluri,
provocând o destindere în târgurile internaþionale, cum ºi o scãdere a
dobânzilor. Inviorarea pieþelor financiare europene va avea fãrã îndoialã o
înrâurire favorabilã ºi asupra þãrii noastre.
Stabilizarea monetarã urmãritã de atâta vreme ºi cu atâta stãruinþã /ºi cu
atâta înfrângere a demnitãþii acestei þãri, nu putem spune!/ a fost realizatã ºi
asiguratã prin îngrijirea Guvernului ºi a BNR-ului. Legiuirile economice destinate
sã ofere capitalului strãin toatã securitatea posibilã, sunt elemente care vor
contribui sã ridice creditul general.”
Iar în Darea de seamã din 1930 spunea:
„Paralel cu aceste eforturi /ale americanilor ºi ale Guvernului/ BNR ºi-a

îndeplinit cu energie ºi previziune rolul sãu de regulator al circulaþiei ºi al apãrãrii
monezii.
Banca noastrã îºi face o agreabilã datorie de a exprima mulþumirile sale
560
marii instituþii de credit pentru concursul ce i l-a dat...”
Apreciaþi stilul înalt în care se vorbeºte de sfârºitul crizei în 1929 ºi de

înviorarea pieþei europene. Apreciaþi cum se vorbeºte de realizarea stabilizãrii
monetare de pe urma cãreia urma mai târziu sã profite atât de nesãþios, ºi reþineþi
laudele aduse Bãncii Naþionale, de ale cãrei persecuþii se plânge azi pe toate
clapele vocale!
Dar poate aceastã repetatã ambiguitate de þinutã rãmâne realã existenþa
crizei mondiale, care din cauzã, de data aceasta a unei interferenþe speciale, s-a
rãsfrânt ºi asupra þãrii noastre.
Dacã America suferea de pe urma speculaþiunii legatã de o
supraproducþie cu totul anormalã ºi dominatã de evreime, dacã Germania
suferea de pe urma lipsei de debuºeuri, pentru cã prin pacea mondialã i s-au luat
toate pieþile comerciale prin care ar fi putut respira, dacã America ajunsese o þarã
macrocefalã care trãia numai pentru capitala unei defuncte vieþi imperiale, dacã
în sfârºit alte þãri sufereau din alte cauze proprii, România a suferit ºi ea de pe
urma unei crize agrare specifice.
Nu voi aminti specula ce se fãcea asupra cerealelor ani de-a rândul prin
bursele din Londra, Paris ºi Anvers, stãpânite de finanþa evreiascã.
Amestecul acestei specule cu intenþia de spoliere este interferenþa de
care vorbim mai sus. Acelaº amestec monstruos, care s-a fãcut dupã cum
mãrturisesc actele ºi martorii, cu ocazia împrumuturilor de stabilizare ºi
dezvoltare, când Banca Blank era prevenitã cum sã opereze...
Banca Blank la noi nu s-a angajat în credit agricol, nu a suferit pe urma lui,
deci nu a suferit de pe urma crizei din România, decât într-o proporþie infimã faþã
cu angajamentele ei.
Banca Blank a murit din cauza propriilor ei pãcate, din cauza conducerii
ei, din cauza încercãrii ei de a domina pentru scopuri strãine ºi nemãrturisite
viaþa acestei þãri, din cauza dezmãþului specific ce a stãpânit-o.
Relaþiile ei internaþionale i-au fost nefaste.
S-a spus în instanþã de imensele servicii aduse þãrii prin împrumuturile ce
le-a realizat pentru Stat. Relaþiile ei, legãturile ei, au îngãduit acest lucru. Dar nu
au fost servicii aduse Statului, ci simple acte de intermediari, samsarlâcuri,
pentru care ºi-a primit totdeauna comisionul. Dacã nu fãcea Banca Blank
operaþia de samsarlâc internaþional, o fãceau desigur alte bãnci de acelaº gen.
Dar tocmai asta demonstreazã cã Banca Blank nu a avut nimic comun cu
criza economicã româneascã. Ea trãia pe plan cosmopolit.
A fãcut totul ca sã speculeze munca ºi capitalul românesc, a stors de la
Stat cât a putut ºi astfel ºi-a îndeplinit misiunea cu care a fost trimisã în þarã ...
deci mai încet, mai biniºor cu efectele crizei mondiale...
RECAPITULARE ªI ÎNCHEIERE
50. Am ajuns la ultimul capitol.
Dacã lipseºte mult din materialul documentar ce ar fi necesar unei
prezentãri complete, dacã unele probleme sunt numai enunþate, fãrã o
dezvoltare de amãnunt, cerem iertare. Timpul ce ni s-a acordat pentru aceastã
lucrare a fost prea scurt.
Am cãutat sã înfãþiºãm o paginã tristã din istoria recentã a moravurilor
noastre economice ºi politice prin lumina moralei ce strãfulgerã voinþa
legiuitorului, care vrea sã reclãdeascã viaþa necãjitã a naþiunii noastre.
Clãdirea nouã nu-ºi poate aºeza temeliile pe aºezãri de pãcate.
561
S-a vorbit de valorile dreptului comun. Nu noi vom dãrâma aceste valori.
Din cauza oamenilor chemaþi sã le aplice ºi sã le respecte, ele au suferit, au trãit
ºi trãiesc o crizã.
Valorile dreptului comun ºi-au împlinit rolul. La adãpostul lor s-a trecut
peste marginile bunului simþ ºi al cuviinþei. La umbra lor s-au petrecut toate
faptele de pe urma cãrora Statul a suferit.
Dupã ani de zile de încercãri de a cufunda aceste fapte în cripta uitãrii, o
revizuire în cadrul dreptului comun ar fi fost temerarã. Dreptul comun a
îmbãtrânit, nu mai are vigoare. Oamenii s-au obiºnuit sã-l întoarcã ºi sã-l
rãsuceascã pe toatã gama nuanþelor posibile, ºi nedreptãþile ce uneori s-au
închegat pe marginile lui rãmân sfinþite de autoritatea ce i-o dãm. Legiuitorul din
1940 ºi-a dat seama de realitatea acestor împrejurãri: dreptul comun era
neputincios sã mai repare nedreptatea. Legiuitorul nou prin legea sa ºi-a dat
încrederea sa desãvârºitã înalþilor judecãtori de azi, sã caute cu toatã libertatea
adevãrul din noianul de fapte ce li se înfãþiºeazã ºi sã repare în cadrul câtorva
reguli elementare nedreptãþile fãcute Statului.
Ceea ce intereseazã azi e dacã banii Statului, ai naþiunii, ai acestei
colectivitãþii româneºti au mers sã împlineascã scopul cãruia îi erau destinaþi,
sau au mers spre satisfacerea unor interese particulare ºi strãine. Ceea ce
intereseazã e abuzul ce s-a fãcut cu aceºti bani, e determinarea profitorilor ºi
stabilirea responsabilitãþilor.
E vorba de o operã de echilibru ºi demnitate. Acesta e obiectivul fixat
judecãþii de deasupra unor reguli învechite.
Nu e vorba de o crizã a valorilor de drept comun, ci de reabilitarea lor.
Scopul lor e sã dai fiecãruia ce e al lui. Acelaºi obiect de luminoasã justiþie îl
urmãreºte ºi legiuitorul istoricelor prefaceri de azi.
Nu cãutãm „nici þapi ispãºitori pentru o mulþime avidã” de acuzaþii, nici nu
suntem stãpâniþi de sentimente de vrãjmãºie.
Am cãutat sã fim obiectivi. Severitatea unor termeni mai grei de cele mai
multe ori aparþin dosarului, iar uneori nouã pentru a putea respinge o þinutã
majorã, nepotrivitã nici cu faptele dosarului, nici cu oamenii în numele cãrora se
vorbea.
51. În scopul facerii raportului, Comisiunea de Anchetã a strâns probe.

Dupã 10 ani le-a strâns cum le-a putut. E greu, dupã atâta timp, de
restabilit în amãnunte o viaþã trãitã în ritmul bogat al fãptuirii negative. Fiecare
ascunde câte ceva ºi fiecare are azi unele motive sã tacã sau sã vorbeascã.
Martorii, la rândul lor, au adus ºi ei omenescul lor, fiecare înfãþiºând propria lui
personalitate ºi propriile lui sentimente atât de variate. Am cãutat sã înlãturãm în
aceastã prezentare nuanþãrile. Am primit în discuþie toate tezele. Pe deasupra lor
a rãmas un singur adevãr trist: risipa inconºtientã a banului public în cadrul unor
moravuri ce rãmân o patã pe aceastã epocã.
Dovezile s-au strâns cu dificultate ºi au rãmas încã multe fapte grele
ascunse.
Ne întrebãm în ce situaþie grea ar fi fost Comisiunea de Anchetã, dacã în
concurenþa lor continuã, douã personalitãþi cu roluri importante în aceea vreme,
nu ar fi venit fiecare cu dosarul lui de acte ca sã le înfãþiºeze justiþiuni? Noi am
cãutat de multe ori anumite acte ºi nu le-au gãsit.
Astfel dosarul rãmâne în bunã parte incomplet, iar noi am evitat sã
prelungim procesul.
562
52. În cadrul legii care fixeazã responsabilitãþile, am cãutat sã înfãþiºãm

Banca Blank vãzutã prin registrele complicei ei dispãrute azi, Banca Industrialã,
ºi prin fapta conducãtorilor ei.
Banca care susþinea cã îºi îndeplineºte viaþa cu viaþa Þãrii Româneºti din
ultimele decenii, apare azi în lumina crudã a adevãrului.
O bancã de familie internaþionalã, cu rãdãcini pe toate meleagurile
cosmopolite, numai la noi nu.
O bancã crescutã din aventuri ºi cãzutã prin aventurã.
O bancã venitã sã-ºi îndeplineascã o misiune de cotropire strãinã ºi care
a trãit pe linia conduitei dictatã de marea finanþã evreiascã.
Împrumutul stabilizãrii ºi al dezvoltãrii i-a dat prilej de conivenþã cu patronii
ei spirituali ca sã stoarcã pânã la epuizarea oricãrei rãbdãri omeneºti ºi apoi s-a
nãruit.
Ea apare o culturã de putregai. Falimentarã de ani de zile, s-a menþinut
prin ajutorul strãin, iar când acesta i s-a retras, a trãit din oxigenul curat al Bãncii
Naþionale.
Banul public a fost destinat asanãrii economiei româneºti, el a mers însã
în cea mai mare parte la aceastã bancã falimentarã. Din 4 miliarde destinate þãrii
întregi, ea a luat cu sistemul ce l-am arãtat peste douã miliarde destinate þãrii
întregi, ea a luat cu sistemul ce l-am arãtat douã miliarde ºi jumãtate.
Domnul Auboin, cel care o ajuta de o manierã atât de finã, spune în

scrisoarea sa adresatã BNR-ului, la 15 octombrie 1931:
„...faptul cã însã Banca Blank ºi-a constituit un post în afarã de bilanþ de

2.150 milioane, confirmã, de altfel, cã pierderea realã întrece foarte sensibil cifra
de douã miliarde.”
Pierderea ei era însã mai mare. De la Stat a primit peste douã miliarde
jumãtate ºi, totuºi, deponenþii i-a plãtit cum am vãzut, cu cote mici ºi o bunã parte
din banii „Discom-ului”, adicã tot de la Stat.
Activul ei s-a fãrâmiþat în abuzuri. Acestea au îndreptãþit pe unii sã ia
atitudine încã pe vremea aceea, iar cuvântul domnului Costin Stoicescu avea
rezonanþa unui strigãt în pustiu când spunea:
„Astfel, am fost determinat sã arãt în mod categoric ºi repetat cã

consideram a fi contra intereselor pieþei, contra intereselor monetare ale pieþei,
contra intereselor Bãncii Naþionale, ºi contra intereselor Statului, trecerile de
portofolii ale Bãncii Blank, reescontate în anii 1930-1931, în portofoliul Statului,
concesionarea distribuþiei produselor CAM cãtre Banca Blank, ºi crearea ficþiunii
de Sindicat Bancar, aceasta fiind fãcutã numai ºi numai pentru a se face
avansuri Bãncii Blank, peste limitele admisibile din punct de vedere al acþiunii
utile...”
Amintiþi-vã de falsul miraj de prosperitate proiectat de aceastã faþadã, de

toate înfrângerile autoritãþii, de toate presiunile strãine ºi veþi înþelege de ce
sfârºitul acestei bãnci nu poate fi caracterizat mai bine decât în rândurile acestea
scrise pe acea vreme /pag. 199 ºi 204, dosarul 6/:
„Numai lipsei de scrupul se datoreazã faptul cã Banca ºi-a continuat

operaþiile ºi cã a ajuns în situaþia de azi. Pentru cã nu este exact cã împrejurãrile
exterioare i se datoreºte aceastã situaþie, ci lipsei totale de discernãmânt în
563
afaceri, complet dezinteresaþi de fondurile ce li se încredinþau ºi preocupãrilor

absolute ca interese personale.
Banca Blank numai prin aceste interese este legatã de finanþele
ºieconomia þãrii, dispariþia acestei instituþii, precedatã de altele, va fi salutarã
pentru piaþã ...”
Încheiem, relevând sistemul din care aceastã organizaþie familialã, lipsitã

de discernãmânt ºi de scrupule ºi fãrã legãturi cu economia þãrii, urmãrea
obþinerea unei cât mai intense suprafeþe sociale”.
Aceasta a fost Banca Blank. Pentru care plãtesc ºi azi cetãþenii cu munca
lor de fiecare zi ºi banul ce a fost risipit.
53. Am spus la început ºi repetãm: banca cu patrimoniul ei ºi conducãtorii

cu fapta lor se încheagã într-un singur bloc inseparabil. Noi nu îi putem despãrþi.
Banca a murit otrãvitã de morala lor, a conducãtorilor.
În opera de înaltã justiþie ce o aºteptãm, nu putem crede cã s-ar încerca o
despãrþire.
Nu se pot uita cele aproape 800 milioane luate în dispreþul oricãrei
morale, în parte prin beneficii distribuite din munca deponenþilor, în altã parte în
folosul personal, ºi în sfârºit în ultimã parte – 231 milioane – pentru trafic de
conºtiinþe, ridicându-se ºperþul la rangul de instituþie necesarã.
Cu acest patrimoniu moral s-a prezentat la asanare.
Iar pentru ca sã o obþinã, au început tribulaþiile, au început presiunile sub
toate formele ce se pot închipui. Nu e vorba de acel minim de dol, ce prin
îngãduinþa comercialã trãieºte pe marginea afacerilor. Întregul împrumut public
a fost minat de imoralitate.
Tranºa a treia rãmâne tranºa lirelor fãrã acoperire, a cecurilor fãrã

provizion, operã colectivã a celor patru conducãtori. Cele 288 milioane,
reprezentând echivalentul de 355.000 lire sterline au fost consfinþite printr-o
convenþie în cadrul dreptului comun ºi a acoperit, în haina acestui drept, delicte
ordinare.
Tranºa „Culturii Naþionale”, a falsului Mecena, ºi tranºa a treia, a
dezastrului acoperit cu acþiuni fãrã valoare, au lãsat ºi ele urme adânci în bugetul
acestei þãri.
Iatã ce a crezut legiuitorul de azi cã trebuie revizuit, chiar dacã „Statul
ºtia”, prin cine trebuia sã ºtie cu toatã demnitatea reprezentãrii.
54. Un ultim cuvânt despre domnul Aristide Blank.

S-a spus despre domnia sa cã a fost „oriunde fluturã steagul românesc”.
S-a amintit de o plenipotenþã ce i s-a dat în 1920 de Mareºalul Averescu,
cu scopul de a încheia împrumuturi pentru þarã. S-a relevat marea încredere ce i
se acordase.
Plenipotenþa are însã o contrasemnare. Aceasta ne aminteºte de o altã
plenipotenþã datã pe vremuri lui Aron Schüller, cel care a sfârºit printr-un faliment
cu rãsunet, dupã ce a onorat ºi el economia þãrii cu un împrumut rãmas celebru.
Plenipotenþa lui Aron Schüller avea aceeaºi contrasemnare, care garanta
recomandaþia...
55. Aceasta e „frumoasa Elena, cea mult bârfitã ºi cea mult lãudatã”.
Am dezbrãcat-o în toatã goliciunea ei, am despodobit-o ºi de sub
564
podoabele ei a rãsãrit în faþa noastrã o caricaturã schiloadã.

Pãstrãm ºi noi încã amintirea unei imagini, a unui cavaler al mirajului ºi al
aventurii.
E aminitirea lui Don Quichotte, cel despre care un critic spune cã
provoacã râsul ºi surâsul, ca sã lase în urmã o brazdã de amãrãciune.
Banca Blank, domnul Aristide Blank ºi aserviþii sãi, în fel cu celebrul
cavaler, au confundat economia româneascã cu morile de vânt ... ºi li s-au frânt
lãncile.
Pãstrãm surâsul pentru aventurã, dar ne rãmâne adâncã o brazdã de
amãrãciune, înþelegând tâlcul acestei aventuri.
Am învãþat cât de goalã, cât de pãtatã, cât de lipsitã de moralã a putut fi o
ambianþã politicã, nu mai departe decât acum ºase ani...
Mi s-a vorbit în dezbateri de un caz identic din Franþa, de prãbuºirea lui
Comptoir d’Escompte, pe care Statul francez l-ar fi ajutat. Nu ºtiu dacã poate fi
justã comparaþia.
Cunoaºtem însã cursul miºcãtor al unei bãnci româneºti de prin pãrþile
Dunãrii.
Un biet bãiat de cojan a muncit o viaþã întreagã, a strãduit cinstit ºi sobru ºi
a fãcut avere. Târziu apoi a fãcut ºi o bancã, cãreia l-a dat numele ºi o parte din
rodul muncii sale. Banca a lucrat cu agricultori ºi criza noastrã a lovit-o crunt.
Obrazul cojanului nu putea însã suferi dogoarea ruºinii ºi, deºi banca
lucrase cinstit ºi deºi era o societate anonimã cu rãspunderea în limita
capitalului, fondatorul ei ºi-a adus ultimul gologan pentru care muncise o viaþã de
om, ºi a garantat cu el pe toþi creditorii.
Iatã exemplul pe care ni-l amintim. E vorba de banca cojanului Ion
Oþeleanu ... o faptã a cuviinþei ºi omeniei româneºti.
Conducãtorii Bãncii Blank au ceva de spus?
Legiuitorul reconstrucþiei noastre naþionale vorbeºte în expunerea de
motive a legii de „mãsuri aspre pentru vremuri aspre”, pentru a reda vieþii Statului
român prestigiul onestitãþii.
Mãsurile aspre le aºteptãm fãrã vrãjmãºie. Banul politic trebuie sã revinã
la matcã.
Aºteptãm cu încredere nestrãmutatã hotãrârea Înaltei Comisiuni.
Purificarea prin focul sacru al Justiþiei se va îndrepta spre o viaþã nouã.
Þara aºteaptã ....
....12 ianuarie 1942
565
566
Notã asupra ediþiei
Documentele publicate în acest volum fac parte din fondul arhivistic al

Bãncii Marmorosch, Blank & Co., fond de arhivã aflat în administrarea Arhivelor
Naþionale ale României Direcþia Municipalã Bucureºti, astfel: dosarele 34/1931,
149/1941, 150/1941, 151/1941, 152/1942, 155/1942.
Operaþiunile de tehnoredactare, corecturã ºi graficã s-au desfãºurat în
cursul lunilor octombrie 2009-martie 2010.
Cu excepþia documentelor din capitolele III, IV (fãrã anexele nr. 1 ºi 6,
editate acum pentru prima datã) ºi V, care au fost publicate în cursul anului 1942,
toate celelalte documente din prezentul volum sunt inedite.
Sublinierile existente în cuprinsul documentelor aparþin textelor din
documente. Spaþiile marcate cu trei puncte aparþin, de asemenea, documentului
ºi autorilor acestuia. Spaþiile marcate cu trei puncte încadrate cu parantezã
dreaptã, aparþine îngrijitorului de ediþie, marcând întreruperea textului datoritã
imposibilitãþii descifrãrii acestuia. Redarea graficã a tabelelor a respectat
întocmai prezentarea tabelelor din documentele originale. Din punct de vedere
ortografic, s-a intervenit numai acolo unde s-a considerat necesar unei adaptãri
la normele ortografice actuale.
567
Indice de nume
A 357, 369, 373, 374, 375, 377, 378, 379,

387, 388, 398, 410, 421, 423, 425, 427,
Alexianu, 63, 65, 434, 435, 438, 439, 440, 442, 445, 447,
Angelescu, Constantin, guvernator BNR, 448, 449, 451, 452, 453, 457, 467, 468,
21, 140, 141, 233, 322, 344, 373, 375, 469, 470, 472, 473, 475, 477, 478, 479,
377, 390, 408, 409, 467, 469, 512, 550, 481, 483, 484, 485, 498, 499, 503, 504,
551 505, 506, 507, 508, 509, 510, 511, 513,
Antonescu, Mihai, ministru, 325 514, 515, 516, 517, 519, 520, 521, 522,
Argetoianu, Constantin, administrator 523, 526, 529, 530, 531, 533, 534, 538,
BMB ºi ministru, 21, 23, 130, 140, 144, 541, 542, 544, 546, 547, 548, 550, 551,
145, 146, 150, 152, 213, 214, 218, 219, 554, 555, 556, 557, 558, 559, 560, 564,
240, 251, 273, 277, 280, 308, 322, 338, 565
340, 349, 374, 375, 379, 391, 392, 393, Blank, Mauriciu, bancher, 16, 17, 21, 31,
467, 468, 472, 474, 475, 476, 510, 511, 32, 33, 202, 203, 213, 214, 279, 307, 367,
523, 524, 525, 526, 527, 530, 531, 532, 374, 417, 419, 431, 432, 447, 469, 472,
535, 543, 554, 555 505, 508, 534
Arþãreanu, Mihai, avocat/director BMB, Blank, Vota, 440, 442, 504, 505, 506,
20, 113, 161, 163, 164, 165 Blondel-Cãmãrãºescu, 449,
Astarelli, 258, Boambã, Ioan, administrator BMB, 21,
Assan, Marquerita, 449, 312, 446, 447, 510
Bocu, Sever, 449
Auboin, Roger, consilier tehnic BNR, 145,
Bogdãnescu, ªtefan, 19
146, 149, 151, 179, 180, 191, 206, 218, Bosgos, Mihail, 19
219, 235, 236, 237, 241, 256, 257, 268, Brãtianu, Constantin I.C., 24, 436, 437
322, 341, 343, 344, 345, 346, 349, 364, Brãtianu, Ionel, prim-ministru, 224
372, 379, 390, 461, 475, 508, 514, 523, Brãtianu, Vintilã I.C., ministru, 203, 269,
526, 529, 530, 531, 532, 548, 563 315
Aubry, 360, 366, 462, Brãtianu, I.C., 15
Aurelian, P.S., 16, 33, Budiºteanu, 449
Averescu, Alexandru, mareºal/prim- von Buri, 463
ministru, 418, 425, 431, 564 Burillianu, Dimitrie, guvernator BNR, 21,
117, 129, 241, 261, 279, 290, 349, 377,
B 408, 472, 475
Barde, 466, Bursan, Constantin, 163, 164, 165, 199
Bãicoianu, C.I., administrator BNR, 150 Buzdugan, Gheorghe, administrator BNR,
391, 526
Bãlãnescu, Niculae, administrator BNR,
Buzescu, Al. 436, 437
150, 151, 152, 239, 349, 526, 549
Bãlescu, Constantin, avocat, 20, 113, 114, C
120, 127, 133, 149, 172, 191, 253, 265,
272, 273, 291, 296, 302, Cantacuzino, I.G., 16, 32, 33
Bãnceanu, 142, Cantuniari, Alexandru, director BMB, 130,
Benac, André, administrator BMB, 20 278, 280, 373, 469, 472, 474, 512
Bergmayer, 219, Cantuniari, Constantin, director BNR,
238, 239, 242, 251, 277, 363, 393, 467,
Blank, Albert, administrator BMB, 447
548, 551
Blank, Aristide, bancher, 7, 17, 20, 21, 27, Capitant, R., 382, 383, 466, 491
34, 116, 120, 129, 131, 148, 150, 161, Carol I, rege, 203, 204, 319, 332
162, 163, 164, 165, 167, 168, 171, 181, Carol II, rege, 5, 17, 18, 205, 532
182, 193, 194, 198, 201, 202, 203, 204, Catargi, Micaela, 419, 425, 449
205, 206, 207, 208, 212, 213, 214, 216, Cârstea, Elena Violeta, 7
217, 219, 220, 227, 237, 239, 240, 251, Cicero, 382
252, 264, 277, 279, 280, 281, 285, 288, Ciortan, State, 516, 519
289, 290, 292, 296, 304, 306, 307, 308, Cipãianu, Gheorghe, 24
309, 310, 311, 312, 313, 314, 330, 331, Coandã, Constantin, asministrator BMB,
333, 342, 343, 344, 345, 346, 348, 350, 21, 446
568
Colin, 466 G
Constantinescu, N.K., 416, 425, 439, 443,
444 Galboreanu, 452
Constantinescu, Zaharia, 129, 248 Garvin, Alexandru, director BMB, 20, 27,
le Corbeau, Adrian, 452 118, 121, 122, 123, 129, 130, 162, 163,
Corodeanu, Nicolae, avocat, 20, 113, 164, 165, 168, 190, 209, 211, 212, 213,
267, 298 214, 215, 217, 219, 220, 222, 223, 242,
Costin, Alexandru, 19 251, 252, 275, 276, 277, 279, 280, 282,
Crãciun, George/Gheorghe, director 283, 284, 311, 312, 314, 357, 368, 374,
BMB, 130, 212, 214, 242, 277, 278, 280, 376, 379, 380, 381, 389, 436, 437, 455,
281, 282, 306, 312, 369, 373, 380, 402, 457, 467, 477, 478, 479, 480, 481, 483,
467, 469, 470, 471, 474, 479, 501, 504, 484, 509, 511, 522, 525, 529, 534
512 Gatosky, 391, 528
Csillag, Philly, 435 Geny, 213, 329
Cuza, A.C., 453 Gheorghiu, 379, 473
Gheorghiu-Bârlad, Dem.,113, 131, 161,
D 225, 263, 295, 300, 314, 369, 371
Ghica, 449
Dalloz, 361, 362 Giorgio, 219
Dancu, Opriºor, 58 Goethe, 225
Davilla, Carol, 199 Goga, Octavian, 449
Demetrescu, Mihail, 526 Grigorescu, A., 129
Demetriad, Lucica, 449 Grigoriu, I., 477
Demoque, 186, 219, 283, 466 Groza, Petru, 18
Digeste, 156 Gusti, Dimitrie, 224
Djuvara, Mircea, avocat, 20, 27, 113, 116,
117, 120, 124, 132, 161, 164, 165, 167, H
193, 220, 275, 285, 289, 295, 315, 328,
332, 337, 349, 350, 358, 359, 387, 395, Hamangiu, 508
Harbart, 135
399, 421, 484, 529, 544
Homberg, André, administrator BMB, 21
Dragomirescu, Constantin, 6
Dragoº, Titus, 19 I
Drãgãnescu Brateº, Petru, 6
Dobrotescu, N., 19 Ioanid, Nicolae, 19
Duca, Ion Gh., 24 Ionescu, Nae, 451
Dumitrescu, 278 Ionescu-Siseºti, Gheorghe, 23
Iorga, Nicolae, 23, 205, 393, 419, 425,
E 452, 531, 551, 553, 554
Iorga, Mircea, 205, 453
Esca, 449
Iosif, Jean, 136
F Iunian, Grigore, administrator BMB, 21,
446, 447
Farca, 473
Farcaº, 373 J
Fãgeþel, Sabin, 129, 248, 388 Josserand, 219
Fernech, Carlo, 504
Ferrara, 264 K
Filipescu, Grigore N., administrator BMB,
21, 377, 378, 469, 513 Kapri, George, administrator BMB, 21,
Finþi, 452 447
Flanyol, 231 Kiriacescu, Oscar, 508, 526
Flavian, 199 Kiriþescu, Costin, 7, 12
Florescu, 212, 251, 310, 373, 381
Florescu, ªtefan, 171, 467, 468, 473, 507,
L
Florescu, Vera, 129, 130, 162, 163, 165 Lacantinerie, Baudy, 360, 463, 466
Fouché, 414 Laloux, 264
569
Larombière, 466 302, 309, 310, 357, 369, 372, 379, 385,
Leonte, Gh., 130 391, 397, 473, 494, 495, 497, 507, 508,
Lepãdatu, Al., 130 550, 555, 559
Levy-Strauss, Achille, administrator BMB, Nicolau, R., 129
21 Niculescu, Luca, 330
Lobel, Jacob, bancher, 15, 31 Niþescu, Voicu, 24
Longhin, Ioan, 130, 214, 279, 472, 474 Niþulescu, 302, 397, 495, 559
Lotz, Walter, 227
Ludovic al XIV-lea, 273 O
Lugoºianu, Ion, 24 de la Odeon, Romane, 449
Lupu, 449 Olãnescu, C.P., administrator BMB, 445,
M 447, 521
Opriº, Liviu, 27, 113, 118, 119, 120, 123,
Madgearu, Virgil, ministru, 6, 23, 24, 138, 127, 131, 165, 167, 168, 189, 265, 289,
140, 141, 144, 174, 183, 219, 222, 239, 295, 300, 307, 308, 312, 343, 350, 355,
270, 318, 322, 339, 347, 351, 453, 514, 361, 373, 374, 375, 382, 391, 393, 481
515, 528, 534, 535, 538 Opriºan, 262, 291, 310, 507
Maillat, 224 Oteteleºeanu, 551
Mayer, H., 199 Ottulescu, Emil, avocat, 20, 27, 113, 117,
Maniu, Iuliu, prim-ministru, 23, 24, 130, 121, 123, 168, 183, 189, 206, 220, 275,
515 296, 298, 307, 308, 353, 361, 365, 382,
Manoilescu, Mihail, guvernator BNR, 7, 383, 391, 455, 480
22, 23, 130, 146, 147, 149, 150, 151, Oþeleanu, Ion, 565
203, 204, 218, 256, 345, 346, 377, 379, Oþoiu, Adrian, administrator BNR, 130,
380, 408, 508, 524, 526, 532, 533, 550, 213, 279, 349, 472
551, 553
Marinescu, G.C., 6 P
Marmorosch, Jacob, bancher, 15, 16, Pantazi, Emilian/Manole, administrator
31, 33, 367 BMB, 21, 130, 279, 416, 445, 446, 447,
Matin, Germain, 216, 221 472, 521
Mavrodi, 199 Piacentini, 452
Mazãre, I., 242, 243, 252, 479 Pillat, I., 447
Mazzot/Mazeaud, 356, 368, 458, 463 Planiol, 219, 283, 327, 466
Mãrgãrit, 282, 479 Popea, 449
Mecu, Ilie, inspector BNR, 145, 212, Popescu, Ghiþã, 532
289, 291, 306, 309, 310, 357, 371, 372, Popovici, Mihai, 23, 130, 553
379, 397, 473, 476, 504, 507, 550, 557 Popp, Ione, 130
Mihalache, Ion, 23 Possa, Mircea, 19, 130
Mironescu, George G., prim-ministru, 23, Potârcã, Virgil, 24
24, 190, 219, 272, 553 Procopie-Dumitrescu, Florian/Floricel,
Mirto, Eduard, 23 246, 415, 514
Mises, R., 141
Montagnard, 395 R
Montarnal, 545
Munteanu, 449 Ralea, Mihail, 205, 288, 419, 425, 448
Mustãcescu, Corina, 449 Ray, 360, 366, 462
Mussolini, Benito, 197 Rasidescu, Carol, 388, 518
Rãducanu, Ion, 23, 130
N Râmniceanu, Merica, 449
Ripert, 219, 283, 327, 466
Nanescu, 248, 351, 519 Rist, Charles, consilier tehnic BNR, 179,
Negoescu, I., 379, 477 344
Negoescu, Coman, 159 Romanescu, Radu, 130, 176, 183, 215,
Negoescu, Mihail, 6 278, 349, 474, 475
Nemeth, 307, 310 Romniceanu, Victor, 19, 21, 446, 447
Nestorescu, Ilie, inspector BNR, 145, 289, Roosevelt, 397
570
Rosental, Simon, administrator BMB, ªtefãnescu, Niculae, 203

21, 377, 378, 446, 469, 510, 513
Rosetti, C.A., 15 T
S Tabacovici, Nicolae, administrator BMB,
20, 21, 27, 117, 121, 122, 123, 129, 130,
Savatier, 210, 217, 220, 282, 363, 367, 131, 132, 150, 162, 163, 164, 165, 168,
368, 370, 461, 463, 464, 171, 192, 193, 194, 206, 209, 211, 212,
Samuelly, 163, 164, 165, 199 213, 214, 215, 216, 217, 218, 219, 220,
Sanielevici, 558 221, 222, 224, 227, 239, 240, 251, 252,
Savigny, 156 264, 275, 276, 277, 279, 280, 283, 284,
Scarlat, 312, 474 307, 308, 310, 311, 313, 314, 344, 349,
Schapira, M., 164, 165, 199, 536 357, 363, 369, 371, 373, 374, 375, 376,
Schlossman, 383 377, 378, 379, 380, 381, 393, 436, 437,
Schüller, Aron, 564 455, 457, 467, 468, 469, 470, 471, 474,
Scondãcescu, Barbu, 19 475, 476, 477, 480, 481, 483, 484, 508,
Seulescu, Mihail, administrator BMB, 21, 509, 510, 512, 513, 533, 549, 551, 559
446, 447 Tarnovitzki, 449
Slãvescu, Victor, bancher, 6, 117, 129, Teianu, 518
141, 225, 226, 257, 258, 269, 332, 333, Thaller, 540
346, 347, 556, 559 Theodorescu-Braniºte, T., 419, 425, 451
Soepkez/Spayer, Margareta, 129, 130, Thanos, Mihail, 212, 239, 262, 277, 278,
162, 163, 165, 435, 442, 505, 506, 534 296, 373, 376, 402, 408, 467, 469, 470,
Soepkez, Richard, administrator BMB, 474, 549
20, 21, 27, 117, 121, 122, 130, 150, 168, Taºcã, Gheorghe, 23
171, 193, 194, 206, 209, 211, 212, 213, Tãtãrescu, Gheorghe, 24
216, 217, 219, 220, 221, 222, 223, 224, Teodorescu, Anibal, 22
227, 239, 251, 275, 276, 277, 278, 279, Teodorescu, ªtefan, 19
280, 283, 284, 296, 306, 307, 308, 310, Tocilescu, 167
311, 312, 313, 314, 357, 363, 369, 371, U
373, 374, 375, 376, 378, 379, 380, 381,
393, 415, 435, 446, 447, 457, 467, 468, Urechia/Ureche, V.A., 130, 214, 278, 281,
469, 470, 471, 473, 477, 480, 481, 483, 402, 475, 478
484, 504, 505, 508, 509, 510, 511, 512,
513, 533, 534, 549, 551 V
Spiratos, Mihail, 212, 239, 262, 277, 278, Vaschide, 449
373, 375, 376, 402, 408, 467, 469, 470, Vaida-Voevod, Alexandru, prim-ministru,
474 24, 446
Staicovici, Chr., 447 Vasilescu, 116
Stârcea, Alexandru, 19 Vasilescu, 199
Stârcea, Ion. V., administrator BMB, 21, Vasilescu-Karpen, Nicolae, 23, 129
446, 447 Veniamin, Virgil, avocat, 20, 27, 113, 168,
Stelian, Toma, 353 192, 209, 237, 275, 295, 296, 311, 350,
Stahl, 205, 452 361, 381, 455, 480
Stoicescu, Coty, 327 Ventura, 391, 528
Stoicescu, Costin, administrator BNR, 6, Vidari, 546
142, 143, 147, 150, 151, 152, 180, 218, Vijoli, Aurel, 6, 7
219, 220, 240, 292, 340, 347, 348, 349, Vivante, 258
378, 390, 397, 412, 418, 429, 470, 505, Vlad, Aurel, 23
506, 508, 512, 525, 526, 527, 530, 534, Voinescu, N., 282, 479
549, 550, 557, 563 Voss, Richard, 382
Stratilescu, Gr.Gh., 116, 129, 130
Z
ª Zaharia, Florin, 372, 393, 551, 555
ªendrea, 167, Zentler, 281, 282, 478, 479
ªeibulescu, 515, 516, 517, 518, 519 Zohrab, L., 391, 528
571
Cuprins
Prefaþã,
Banca Marmorosch, Blank & Co. „Titanicul” civilizaþiei bancare româneºti,
ªtefan Petre Kirson...........................................................................................5
Lista documentelor.......................................................................................27
Capitolul I,
Bilanþul concordatar al Bãncii Marmorosch, Blank & Co. (octombrie 1931).....29
Capitolul II,
Stenogramele dezbaterilor procesului Bãncii Marmorosch, Blank & Co. cu
Ministerul de Finanþe, în faþa Înaltei Comisii de Apel (1941).............................111
Capitolul III,
Mircea Djuvara, Concluziuni scrise prezentate din partea apelantului Aristide
Blank Înaltei Comisiuni de Apel, instituite prin Decretul-Lege nr. 584/1941, în
procesul cu Ministerul de Finanþe (1942)....................................................... 399
Capitolul IV,
Anexe la Concluziunile scrise prezentate din partea apelantului Aristide Blank
Înaltei Comisiuni e Apel, instituite prin Decretul-Lege nr. 584/1941, în procesul cu
Ministerul de Finanþe (1925-1942).................................................................423
Capitolul V,
Emil Ottulescu, Virgil Veniamin, Concluziuni scrise depuse pntru Nicolae
Tabacovici ºi inginer Alexandru Garvin, în apelul fãcut contra deciziunii
Ministerului de Finanþe nr. 10.082 din 5 aprilie1941........................................455
Capitolul VI,
Liviu Opriº, Concluzii din partea Ministerului de Finanþe în faþa Comisiunii de
Apel, instituitã prin Decretul-Lege nr. 584 din 8 martie 1941, în apelul Bãncii
Marmorosch, Blank & Co., al domnilor Aristide Blank, Nicolae Tabacovici, al
moºtenitorilor Richard Soepkez ºi al domnului Alexandru Garvin (1942)
......................................................................................................................481
Notã asupra ediþiei,

ªtefan Petre Kirson.......................................................................................567
Indice de nume............................................................................................568
572
Prin documentele unui proces celebru,
susþinut de mari avocaþi ºi judecãtori ai timpului,
ºi prin incendiare dezvãluiri de secrete ale lumii bancare interbelice,
“TITANICUL”
civilizaþiei bancare româneºti

– Banca Marmorosch, Blank & Co. –
iese la suprafaþã la aproape 80 de ani de la prãbuºirea sa
ISBN
978–606–92420–3–2
978–606–92420–4–9

Colectia Noi Suntem Bancheri Vol 1

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Colectia Noi Suntem Bancheri Vol 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CRIZA ECONOMICÃ ªI BANCARÃ

DIN ANII 1929-1933:

CRIZA ECONOMICÃ ªI BANCARÃ

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

I. Kirson, ªtefan Petre (ed.)

Banca Marmorosch, Blank & Co. a intrat de mult timp în istorie ºi în

Într-o zi de octombrie a anului 1931, în plinã crizã economicã ºi bancarã,

Imediat dupã închiderea ghiºeelor, banca a apelat la soluþia concordatului

Instalarea la putere a regimului legionaro-antonescian, în septembrie

ªi iatã cã, dupã atâþia ani, într-o perioadã de crizã ºi depresiune

Poate fi experienþa trecutului folositoare azi, mai pot bancherii sã înveþe

Prin cunoaºterea a ceea ce a condus la prãbuºirea Bãncii Marmorosch,

O datã cu instalarea regimului comunist, studiile apãrute iau calea

O altã lucrare demnã de menþionat aici, apãrutã în trei volume, în care

Dupã anii `90 nu au apãrut lucrãri consistente dedicate subiectului crizei

În seria lucrãrilor de memorialisticã, apãrute dupã 1990, întâlnim

Scurtã privire asupra crizei bancare româneºti din anii 1929-1933

În acelaºi timp, în toate domeniile de activitate economicã se porneºte cu

În industrie, o ramurã economicã mult prea tânãrã ºi lipsitã de experienþã,

numeroase fonduri în capitalurile sociale ale unitãþilor industriale, s-a dovedit a fi

În perioada anilor ’20, unul dintre mijloacele principale de punere în

Pentru reuºita stabilizãrii monetare, Statul a fãcut apel la o serie de

este contractat un al ºaselea împrumut, obþinut de Banca Naþionalã a României

Costin Kiriþescu, unul din marii economiºtii români de la sfãrºitul secolului

În aceastã ambianþã economicã, criza mondialã îºi face apariþia ºi în

În România, prãbuºirea preþurilor pe piaþa mondialã ºi mai ales a

Efectele crizei încep sã fie vizibile ºi în sistemul bancar. Mici pusee de

externe retrase de creditorii externi ºi prin acordarea de credite de reescont

Momentul culminant al crizei bancare româneºti se înregistreazã în vara

Datoritã acestei situaþii, o serie de bãnci sunt nevoite sã închidã ghiºeele.

De acum începe o nouã fazã a crizei bancare, care se prelungeºte pânã la

distrugere a organismului bancar, o fazã de depresiune ce va determina, ulterior,

O altã intervenþie a Statului în criza bancarã o constituie încercarea de a

României o scrisoare de garanþie pentru suma de un miliard, sub rezerva

Banca Marmorosch, Blank & Co. (1848-1948), 100 de ani de existenþã

În acest larg proces de dezvoltare a comerþului românesc ºi a

În anul 1863, Jacob Marmorosch îºi alege drept colaborator pe un tânãr

Anii de avânt ai economiei moderne româneºti gãseºte Banca

Sfârºitul rãzboiului ºi consecinþa principalã a acestuia pentru România –

În anii imediat încheierii rãzboiului, Banca Marmorosch, Blank & Co.

În 1923, la împlinirea a 75 de ani de activitate a bãncii, s-a organizat o

Deja în lunile care au precedat închiderea ghiºeelor, în august ºi

închide ghiºeele, pentru sistemul bancar românesc se înregistreazã momentul

Revizuirea operaþiunilor de trecere la Stat a portofoliului de scont al Bãncii

sumelor financiare ieºite prin fraudã, dându-se comisiilor ºi dreptul de a asigura

Principiul enunþat în expunerea de motive la decretul-lege pentru

Am prezentat pe larg aceste informaþii deoarece Banca Marmorosch,

Finanþe. Imediat i se instituie administrator girant, sechestru pe toatã averea,

Membrii Consiliului de Administraþie al Bãncii Marmorosch, Blank

Constantin Argetoianu (1871-1952/1955), om politic român, diplomat la

André Benac, reprezentant în Consiliul de Administraþie al Bãncii Marmorosch,

Mauriciu Blank (1848-1929), bancher, cofondator al Bãncii Marmorosch, Blank

Constantin Coandã (1857-1932), general român, profesor de matematici la

Grigore N. Filipescu (1886-1938), avocat, inginer, om politic român, a înfiinþat

André Homberg, reprezentant în Consiliul de Administraþie al Bãncii

Grigore Iunian (1882-1939), jurist, ministru de Justiþie (10 noiembrie 1928-6

George Kapri, avocat.

Achille Levy-Strauss, reprezentant în Consiliul de Administraþie al Bãncii

Emilian Pantazi, avocat.

Victor Romniceanu (1856-1933), mare jurist, membru al Academiei Române.

Simon Rosental, avocat.

Mihail Seulescu (1929), om politic român, ministru al Finanþelor (5 martie-23

Richard Soepkez (1873-1939), om de afaceri de religie catolicã, un apropiat al

Ion V. Stârcea, baron, om politic ºi latifundiar român.