UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI

FACULTATEA DE DREPT

DREPT CIVIL.
CONTRACTE CIVILE

Lector univ. dr. CODRIN MACOVEI

La elaborarea acestei lucrări s-au avut în vedere

legislaŃia, doctrina şi jurisprudenŃa publicate până
la 10 iulie 2008

- SUPORT CURS -

Anul III
Semestrul I

2008
2
 CUPRINS

CAPITOLUL I ● CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPĂRARE...................... 6

1. NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului de vânzare-cumpărare.............. 6
2. CondiŃiile de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare........................... 8
3. Efectele contractului de vânzare-cumpărare......................................................... 16
4. VarietăŃi ale contractului de vânzare-cumpărare.................................................. 20

CAPITOLUL II ● CONTRACTUL DE SCHIMB .................................................. 21

1. NoŃiunea şi caracterele juridice contractului de schimb ...................................... 21
2. Reguli aplicabile contractului de schimb ............................................................ 22
3. Schimbul de imobile ............................................................................................ 23

CAPITOLUL III ● CONTRACTUL DE DONAłIE............................................... 23

1. NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului de donaŃie................................. 23
2. CondiŃiile de validitate ale contractului de donaŃie.............................................. 24
3. Principiul irevocabilităŃii donaŃiilor..................................................................... 27
4. Efectele contractului de donaŃie........................................................................... 29
5. Cauze legale de revocare a donaŃiei..................................................................... 30
6. VarietăŃi ale contractului de donaŃie.................................................................... 32

CAPITOLUL IV ● CONTRACTUL DE LOCAłIUNE.......................................... 33

1. NoŃiunea şi caracterele juridice............................................................................ 33
2. CondiŃiile de validitate ale contractului de locaŃiune........................................... 34
3. Efectele contractului de locaŃiune......................................................................... 35
4. Încetarea contractului de locaŃiune....................................................................... 37

CAPITOLUL V ● CONTRACTUL DE ÎNCHIRIERE........................................... 39

1. NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului de închiriere ............................ 39
2. CondiŃiile de validitate ale contractului de închiriere ......................................... 40
3. Efectele contractului de închiriere ...................................................................... 42
4. Încetarea contractului de închiriere ..................................................................... 45

CAPITOLUL VI ● CONTRACTUL DE ARENDARE ........................................... 45

1. NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului de arendare .............................. 45
2. CondiŃiile de validitate ale contractului de arendare ........................................... 46
3. Efectele contractului de arendare ........................................................................ 49
4. Încetarea contractului de arendare ...................................................................... 52

CAPITOLUL VII ● CONTRACTUL DE ANTREPRIZĂ ..................................... 53

1. NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului de antrepriză ............................ 53
2. CondiŃiile de validitate ale contractului de antrepriză ......................................... 53

3
 3. Efectele contractului de antrepriză ...................................................................... 55
4. Antrepriza de construcŃii ..................................................................................... 58

CAPITOLUL VIII ● CONTRACTUL DE MANDAT............................................. 60

1. Mandatul cu reprezentare..................................................................................... 60
1.1 NoŃiunea şi caracterele juridice........................................................................ 60
1.2 CondiŃiile de validitate..................................................................................... 60
1.3 Forma contractului de mandat şi dovada lui.................................................... 61
1.4 Actul cu sine însuşi. Dubla reprezentare. Mandatul în interes comun............. 62
1.5 Efectele contractului de mandat....................................................................... 62
1.6 Încetarea contractului de mandat...................................................................... 64
2. Mandatul fără reprezentare................................................................................... 65
2.1 NoŃiunea........................................................................................................... 65
2.2 Natura juridică a contractului de interpunere................................................... 65
2.3 Regimul juridic al contractului de interpunere................................................. 65
2.4 Inaplicabilitatea contractului de interpunere.................................................... 66

CAPITOLUL IX ● CONTRACTUL DE DEPOZIT................................................ 66

1. NoŃiunea,caracterele juridice şi felurile contractului de depozit.......................... 66
2. Depozitul obişnuit/voluntar.................................................................................. 67
3. Depozitul necesar................................................................................................. 69
4. Depozitul neregulat.............................................................................................. 70

CAPITOLUL X ● CONTRACTUL DE ÎMPRUMUT DE FOLOSINłĂ

(COMODATUL)........................................................................ 71
1. NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului de comodat............................... 71
2. CondiŃiile de validitate ale contractului de comodat............................................ 71
3. Efectele contractului de comodat......................................................................... 72
4. Încetarea contractului de comodat........................................................................ 74

CAPITOLUL XI ● CONTRACTUL DE ÎMPRUMUT DE CONSUMAłIE

(MUTUUM)............................................................................... 75
1. NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului de împrumut de consumaŃie..... 75
2. CondiŃiile de validitate ale contractului de împrumut de consumaŃie.................. 75
3. Efectele contractului de împrumut de consumaŃie............................................... 76
4. Împrumutul cu dobândă........................................................................................ 77
5. Încetarea contractului de împrumut de consumaŃie.............................................. 78

CAPITOLUL XII ● CONTRACTUL DE SOCIETATE CIVILĂ ......................... 78

1. NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului de societate .............................. 78
2. CondiŃiile de validitate ale contractului de societate ........................................... 79
3. Efectele contractului de societate ........................................................................ 81
4. Încetarea contractului de societate ....................................................................... 83

CAPITOLUL XIII ● CONTRACTUL DE RENTĂ VIAGERĂ ............................ 83

4
 1. NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului de rentă viageră........................ 83
2. CondiŃiile de validitate ale contractului de rentă viageră..................................... 84
3. Efectele contratului de rentă viageră.................................................................... 85

CAPITOLUL XIV ● CONTRACTUL DE ÎNTREłINERE .................................. 87

1. NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului de întreŃinere ........................... 87
2. CondiŃiile de validitate ale contractului de întreŃinere ......................................... 88
3. Efectele contractului de întreŃinere ...................................................................... 90

CAPITOLUL XV ● CONTRACTUL DE TRANZACłIE ..................................... 91

1. NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului de tranzacŃie ............................ 91
2. CondiŃiile de validitate ale contractului de tranzacŃie.......................................... 92
3. Efectele contractului de tranzacŃie........................................................................ 94

CAPITOLUL XVI ● CONTRACTUL DE ASIGURARE ...................................... 94

1. DefiniŃia şi reglementarea contractului de asigurare............................................ 94
2. Caracterele juridice ale contractului de asigurare................................................. 95
3. Terminologia specifică contractului de asigurare................................................. 95
4. Clasificarea asigurărilor........................................................................................ 98
5. Asigurările facultative.......................................................................................... 101
6. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă......................................................... 105
7. Termenele de prescripŃie în materia asigurărilor.................................................. 108

BIBLIOGRAFIE DE INIłIERE ............................................................................... 109

5
 CAPITOLUL I
CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPĂRARE

1. NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului de vânzare-cumpărare

Potrivit art. 1294 C. civ., vinderea este o convenŃie prin care două părŃi se obligă între
sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru şi aceasta a plăti celei dintâi
preŃul lui. În ceea ce ne priveşte, putem defini contractul de vânzare-cumpărare ca fiind
acel contract prin care o parte, numită vânzător, transmite celeilalte părŃi, numită
cumpărător, un drept asupra unui bun, în schimbul unei sume de bani plătite de
cumpărător cu titlu de preŃ. C. civ. reglementează contractul de vânzare-cumpărare în
Cartea a III-a, Titlul V (art. 1294–1404). DispoziŃiile C. civ. trebuie completate şi
coroborate şi cu alte texte de lege ce conŃin dispoziŃii privitoare la materia vânzării-
cumpărării. Spre exemplu: L. nr. 18/1991 privitoare la fondul funciar; Decretul-lege nr.
61/1990 privind vânzarea de locuinŃe construite din fondurile statului către populaŃie; L.
nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinŃe şi spaŃii cu altă destinaŃie construite din fondurile
statului şi din fondurile unităŃilor economice sau bugetare de stat; L. nr. 247 din 19 iulie,
care tratează distinct, în Titlul X, problematica circulaŃiei juridice a terenurilor etc.
Contractul de vânzare-cumpărare prezintă următoarele caractere juridice:

este un contract sinalagmatic (bilateral), întrucât obligaŃiile părŃilor contractante sunt
interdependente şi reciproce, fiecare avându-şi cauza juridică în cealaltă. Prin urmare, în
cazul în care una dintre părŃile contractante nu îşi execută obligaŃia ce îi incumbă, dar va
pretinde ca cealaltă parte să îşi execute obligaŃia corelativă, atunci aceasta din urmă se va
putea apăra prin invocarea excepŃiei de neexecutare a contractului (exceptio non adimpleti
contractus). De asemenea, contractul de vânzare-cumpărare va putea fi desfiinŃat printr-o
acŃiune în rezoluŃiune promovată de către partea care şi-a îndeplinit obligaŃia ce îi revenea
sau se declară gata să îşi execute obligaŃia, în cazul în care cealaltă parte, în mod culpabil,
nu îşi execută sau execută necorespunzător obligaŃiile asumate;

este un contract cu titlu oneros, deoarece ambele părŃi urmăresc să îşi procure un
avantaj în schimbul obligaŃiilor pe care şi le asumă. Caracterul oneros Ńine de esenŃa
contractului de vânzare-cumpărare, o înstrăinare cu titlu gratuit neputând fi niciodată
calificată drept o vânzare-cumpărare;

este un contract comutativ, pentru că existenŃa şi întinderea prestaŃiilor datorate de
părŃi sunt certe şi pot fi apreciate chiar la momentul încheierii contractului, nefiind
dependente de hazard (alea). Acest caracter nu este de esenŃa, ci de natura contractului de
vânzării, astfel că vom fi în prezenŃa unui contract de vânzare-cumpărare şi atunci când
convenŃia va prezenta un caracter aleatoriu (ex.: dacă bunul care formează obiectul derivat
al contractului este supus pieirii, exproprierii etc.);

este un contract consensual, deoarece vânzarea-cumpărarea se perfectează în
momentul în care s-a realizat acordul de voinŃă al părŃilor, nefiind necesar ca manifestarea
lor de voinŃă să îmbrace vreo formă prescrisă de lege pentru a produce efecte juridice. În
acest sens, art. 1295 C. civ. dispune: Vinderea este perfectată între părŃi şi proprietatea
este de drept strămutată la cumpărător [...] îndată ce părŃile s-au învoit asupra lucrului şi
asupra preŃului, deşi lucrul nu se va fi predat şi preŃul încă nu se va fi numărat. Regula
caracterului consensual al contractului de vânzare-cumpărare comportă anumite excepŃii,
ce vor fi precizate cu prilejul analizării condiŃiilor de validitate;
6

este un contract translativ de drepturi, întrucât are ca efect strămutarea dreptului
subiectiv din patrimoniul vânzătorului în patrimoniul cumpărătorului. În acest sens, art.
971 C. civ. dispune: În contractele ce au de obiect translaŃia proprietăŃii, sau unui alt
drept real, proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimŃământului părŃilor, şi
lucrul rămâne în rizico-pericolul dobânditorului, chiar când nu i s-a făcut tradiŃiunea
lucrului. În ipoteza în care prin contractul de vânzare-cumpărare se transmite un drept de
proprietate, atunci transmiterea proprietăŃii operează din momentul în care părŃile au
convenit asupra bunului şi asupra preŃului, chiar dacă bunul nu a fost predat
cumpărătorului, iar preŃul nu a fost plătit vânzătorului. Potrivit principiului res perit
domino, din momentul dobândirii dreptului de proprietate, cumpărătorul va trebui să
suporte şi riscul contractului în cazul în care bunul piere fortuit, iar vânzătorul nu a fost
pus în întârziere cu privire la executarea obligaŃiei de predare a bunului ori, deşi a fost pus
în întârziere, dovedeşte că bunul ar fi pierit chiar dacă s-ar fi aflat la cumpărător. Regula
transmiterii dreptului de proprietate şi a riscului contractului din momentul realizării
acordului de voinŃă al părŃilor presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiŃii:
- contractul de vânzare-cumpărare să fie valabil încheiat – această condiŃie presupune
respectarea condiŃiilor de validitate – de fond şi de formă – prevăzute de legiuitor pentru
contractul de vânzare-cumpărare;
- contractul să aibă ca obiect bunuri certe, individual determinate – dacă obiectul
contractului constă în bunuri generic determinate, transmiterea proprietăŃii şi a riscului
contractului operează numai din momentul individualizării bunurilor ce urmează a fi
dobândite de către cumpărător. Individualizarea se face, de regulă, prin predare, dar se
poate realiza şi prin alte mijloace, precum cântărire, măsurare, etichetare etc. În cazul în
care obligaŃia vânzătorului este de a preda un bun din două sau mai multe lucruri
(obligaŃie alternativă), problema transferării dreptului de proprietate şi a riscurilor
urmează a fi soluŃionată după cum este vorba despre bunuri individual sau generic
determinate. Astfel, dacă vânzarea are ca obiect un bun din două sau mai multe bunuri
individual determinate, atunci transferul proprietăŃii operează în momentul alegerii, căci
numai atunci se cunoaşte bunul ce va fi dobândit de către cumpărător. Dacă alegerea
urmează a se face între două sau mai multe lucruri de gen, atunci transferul proprietăŃii va
avea loc în momentul individualizării, operaŃiune ulterioară alegerii.
- bunul care formează obiectului contractului să existe la momentul realizării acordului
de voinŃă al părŃilor – dacă contractul are ca obiect bunuri viitoare, atunci transferul
dreptului de proprietate operează din momentul în care bunurile individual determinate
sunt executate, terminate, finisate, apte de a fi predate cumpărătorului, respectiv din
momentul individualizării în cazul bunurilor generic determinate.
- părŃile nu au amânat transferul dreptului de proprietate pentru o dată ulterioară
încheierii contractului - există mai multe modalităŃi prin care părŃile pot amâna transferul
dreptului de proprietate şi al riscurilor:
- inserarea unei clauze contractuale exprese care să amâne transferul proprietăŃii
până la împlinirea unui termen suspensiv, cert sau incert (ex.: devii proprietarul
bunului în termen de douăzeci de zile de la încheierea contractului); dacă termenul
suspensiv a fost stipulat pur şi simplu, proprietatea şi riscurile vor fi transferate
asupra cumpărătorului din momentul realizării acordului de voinŃă al părŃilor,

7
 termenul amânând doar începutul exercitării dreptului de proprietate şi al
îndeplinirii obligaŃiei corelative.
- afectarea contractului de o condiŃie suspensivă (ex.: devii proprietarul bunului
dacă vei promova concursul de admitere în magistratură); dacă lucrul piere
pendente conditione (pieire totală), riscul contractului va fi suportat de către
vânzător, întrucât el nu va mai fi apt să execute obligaŃia de predare a bunului
individual determinat; prin urmare, nici cumpărătorul nu va mai fi obligat să
plătească preŃul, chiar dacă condiŃia se îndeplineşte (art. 1018 C. civ.); dacă până
la îndeplinirea condiŃiei bunul piere fortuit doar parŃial, cumpărătorul va fi obligat
să îl primească în starea în care se află, neputând pretinde o scădere de preŃ
proporŃională cu partea pierită, el suportând riscul contractului ca proprietar al
bunului (art. 1018 alin. 3 C. civ.).
În literatura de specialitate se face referire la un caz special de amânare a momentului
transferării dreptului de proprietate: ipoteza cumpărării dintr-o unitatea comercială cu
autoservire. S-a apreciat că deşi contractul se încheie în momentul în care bunurile sunt
individualizate (prin introducerea acestora în coşul pus la dispoziŃie de către vânzător), iar
preŃul este deja stabilit prin afişare, cumpărătorul va deveni proprietarul bunului în
momentul achitării preŃului. Prin urmare, dacă bunul piere fortuit până în momentul plăŃii,
riscul va fi suportat de către vânzător. Întrucât regula transmiterii dreptului de proprietate
concomitent cu riscul contractului nu este reglementată prin dispoziŃii imperative, părŃile
pot deroga de la această regulă prin acordul lor de voinŃă, inserând, în acest sens, o clauză
contractuală expresă şi neîndoielnică.

2. CondiŃiile de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare

CondiŃii de fond ale contractului de vânzare-cumpărare

Capacitatea juridică a părŃilor contractante – capacitatea de a încheia un act juridic civil
reprezintă aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi şi obligaŃii
civile prin încheierea actelor juridice civile. În cazul contractului de vânzare-cumpărare
este aplicabilă regula (principiul) capacităŃii, incapacitatea constituind excepŃia. În acest
sens, art. 1306 C. civ. dispune: Pot cumpăra şi vinde toŃi cărora nu le este oprit prin lege.
În ceea ce priveşte excepŃiile de la regula capacităŃii, acestea reprezintă prohibiŃii de a
vinde şi cumpăra ori interdicŃii de a cumpăra, normele care le instituie fiind de strictă
interpretare şi aplicare. Raportat la obiectul contractului, vânzarea-cumpărarea reprezintă
un act de dispoziŃie, fiind, deci, necesar ca ambele părŃi contractante să îndeplinească
condiŃiile prevăzute de lege pentru a face acte de dispoziŃie. Persoanele care sunt lipsite de
capacitate de exerciŃiu vor putea încheia contracte de vânzare-cumpărare numai prin
reprezentanŃii legali, iar persoanele lipsite de capacitate de exerciŃiu vor avea nevoie de
încuviinŃarea ocrotitorului legal şi, în toate cazurile, cu încuviinŃarea prealabilă a
autorităŃii tutelare. Raportat la patrimoniul părŃii contractante, este posibil ca vânzarea-
cumpărarea să reprezinte un act de administrare sau de conservare; în consecinŃă, partea
va trebui să aibă capacitatea prevăzută de lege pentru a face acte de administrare, respectiv
de conservare.
a) IncapacităŃi de a vinde şi de a cumpăra

soŃii nu pot încheia între ei contracte de vânzare-cumpărare (art. 1307 C. civ.) – prin
instituirea acestei incapacităŃi se urmăreşte asigurarea unei triple protecŃii: a intereselor

8
soŃului donator, în cazul unei vânzări simulate; a intereselor moştenitorilor rezervatari sau
care beneficiază de raportul donaŃiilor, de asemenea în cazul unei vânzări simulate; a
intereselor creditorilor soŃului vânzător. Nerespectarea acestei incapacităŃi este sancŃionată
cu nulitatea relativă.

tutorii nu pot încheia contracte de vânzare-cumpărare cu persoanele aflate sub
tutela lor, până când autoritatea tutelară nu a dat tutorelui descărcare pentru gestiunea sa
(art. 1308 pct.1 C. civ. coroborat cu art. 128 din C. fam.). Nerespectarea acestei
incapacităŃi este sancŃionată cu nulitatea relativă.
b) IncapacităŃi de a cumpăra

mandatarii, legali sau convenŃionali, nu pot cumpăra bunurile pe care au fost
împuterniciŃi să le vândă (art. 1308 pct. 2 C. civ.) – incapacitatea are drept scop evitarea
întrunirii de către una şi aceeaşi persoană a dublei calităŃi: de vânzător şi de cumpărător,
contrarietatea intereselor fiind evidentă şi acŃionând în defavoarea vânzătorului. Nu
trebuie însă ignorat faptul că legislaŃia noastră cunoaşte instituŃia actului cu sine însuşi, a
cărui validitate este recunoscută în condiŃiile în care mandantul cunoaşte şi aprobă
condiŃiile în care urmează a se încheia actul juridic. SancŃiunea care intervine în cazul
ignorării acestei incapacităŃi este nulitatea relativă.

administratorii bunurilor statului sau ale unităŃilor administrativ – teritoriale nu pot
cumpăra bunurile pe care le administrează (art. 1308 pct. 3 C. civ.) – încheierea
contractului de vânzare-cumpărare cu neobservarea acestei incapacităŃi este sancŃionată cu
nulitatea relativă.

funcŃionarii publici nu pot cumpăra bunurile statului sau ale unităŃilor
administrativ-teritoriale care se vând prin intermediul lor (art. 1308 pct. 4 C. civ.) – în
ipoteza în care bunurile sunt destinate vânzării, iar preŃurile sunt stabilite de către
legiuitor, funcŃionarul nedispunând de vreo putere discreŃionară în ceea ce priveşte
stabilirea condiŃiilor vânzării, apreciem că incapacităŃile prevăzute de art. 1308 pct. 3 şi 4
nu se mai justifică. Nerespectarea acestei incapacităŃi atrage nulitatea relativă a convenŃiei.

judecătorii, procurorii sau avocaŃii nu pot cumpăra drepturi litigioase care sunt de
competenŃa curŃii de apel în a cărei circumscripŃie îşi exercită funcŃia, respectiv profesia
(art. 1309 C. civ.). Interpretarea teleologică a dispoziŃiei art. 1309 C. civ. conduce la
concluzia că în cazul judecătorilor de la Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, precum şi a
procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, interdicŃia se
extinde pe întreg teritoriul Ńării. În cazul nerespectării incapacităŃii instituite prin art. 1309
C. civ., contractul este lovit de nulitate absolută.

executorii judecătoreşti nu pot dobândi, direct sau prin persoane interpuse, pentru ei
sau pentru alŃii, bunurile ce au făcut obiectul activităŃii de executare silită (art. 43, L.
188/2000 privind pe executorii judecătoreşti). SancŃiunea aplicabilă în cazul nesocotirii ei
va fi nulitatea absolută.

persoanele insolvabile nu pot cumpăra bunurile imobile care se vând prin licitaŃie
publică (art. 507 alin. 2 şi 497 alin 4 C. proc. civ.). SancŃiunea aplicabilă este nulitatea
relativă, incapacitatea fiind dictată de necesitatea protejării unor interese particulare.

cetăŃenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor din
România decât numai în condiŃiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană
şi din alte tratate internaŃionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în
condiŃiile prevăzute prin lege organică (art. 44 alin. 2 din ConstituŃia revizuită). Calitatea

9
de cetăŃean străin sau de apatrid se apreciază în funcŃie de momentul încheierii
contractului; prin urmare, incapacitatea va exista dacă cumpărătorul a avut cetăŃenia
română, dar nu o mai avea în momentul contractării ori dacă o dobândeşte ulterior
încheierii contractului. Contractul de vânzare-cumpărare va fi nul absolut în cazul
nerespectării acestei incapacităŃi, datorită caracterului general al interesului protejat prin
reglementarea acestei incapacităŃi speciale. De asemenea, L. nr. 247/2005 prevede în art. 3
din Titlul X că CetăŃenii străini şi apatrizii [...] pot dobândi dreptul de proprietate asupra
terenurilor în România în condiŃiile prevăzute de legea specială, indicând astfel în mod
clar că cetăŃenii străini şi apatrizii vor putea dobândi acest drept, sub condiŃia
îndeplinirii anumitor criterii. O primă serie de criterii circumscrise posibilităŃii dobândirii
dreptului de proprietate asupra terenurilor, atât în condiŃiile aderării României la Uniunea
Europeană, cât şi în cazul încheierii unor tratate internaŃionale au fost prevăzute în L. nr.
312 din 10 noiembrie 2005, privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra
terenurilor de către cetăŃenii străini şi apatrizi, precum şi de către persoanele juridice
străine. Acest act normativ va intra în vigoare la data aderării Ńării noastre la Uniunea
Europeană. Din conŃinutul art. 1 al L. nr. 312/2005 rezultă că în obiectul său de
reglementare sunt incluse atât actele juridice inter vivos prin intermediul cărora s-ar putea
dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor, cât şi cele mortis causa (întrucât prin
alin. 2 se prevede inaplicabilitatea dispoziŃiilor legii pentru moştenirea legală, per a
contrario ele vor fi aplicabile moştenirii testamentare). În privinŃa cetăŃenilor oricărui stat
membru al Uniunii Europene sau al SpaŃiului Economic European şi apatrizilor, L. nr.
312/2005 introduce o distincŃie în funcŃie de scopul în care este achiziŃionat terenul. Dacă
terenul va fi dobândit pentru reşedinŃe secundare, atunci cetăŃeanul unui stat membru
nerezident în România, apatridul nerezident în România cu domiciliul într-un stat membru
poate încheia un astfel de act la împlinirea unui termen de cinci ani de la data aderării
României la Uniunea Europeană (art. 4). În caz contrar, termenul va fi de şapte ani, legea
făcând referire pentru această ipoteză la terenuri agricole, păduri şi terenuri forestiere
(alin. 1 al art. 5). În plus, nu se mai face referire la calitatea de nerezident, domiciliul fiind
de asemenea indiferent. Un regim special este destinat de L. nr. 312/2005 fermierilor.
Conform art. 5 alin. 4, aceste persoane vor putea dobândi dreptul de proprietate asupra
terenurilor agricole, pădurilor şi terenurilor forestiere în aceleaşi condiŃii cu cele aplicabile
cetăŃenilor români, de la data aderării României la Uniunea Europeană, dacă îndeplinesc
următoarele condiŃii: desfăşoară activităŃi independente – art. 5 alin. 1; sunt fie cetăŃeni ai
statelor membre sau apatrizi cu domiciliul într-un stat membru, care îşi stabilesc reşedinŃa
în România, fie apatrizi cu domiciliul în România – art. 5 alin. 2 lit. a şi b. Dovada calităŃii
de fermier care desfăşoară activităŃi independente se face cu documente emise/eliberate de
autorităŃile competente din statul membru sau de provenienŃă, iar pentru apatrizii cu
domiciliul în România cu atestatul eliberat, în acest sens, de către Ministerul Agriculturii,
Pădurilor şi Dezvoltării Rurale – art. 5 alin. 3. Fermierii cetăŃeni străini şi apatrizi care
dobândesc proprietatea asupra terenurilor agricole, pădurilor şi a terenurilor forestiere prin
efectele L. nr. 312/2005 au obligaŃia de a nu schimba destinaŃia acestora pentru o perioadă
de şapte ani (alin. 5 al art. 5). În privinŃa cetăŃenilor străini şi apatrizilor care aparŃin
statelor terŃe, singura noutate adusă de Legea nr. 312/2005 se referă la faptul că aceştia nu
vor putea dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în condiŃii mai favorabile decât
cele aplicabile cetăŃeanului unui stat membru (alin. 2 al art. 6).

10

persoanele juridice străine nu pot dobândi în proprietate terenuri în România. Întrucât
ConstituŃia revizuită nu cuprinde nici o dispoziŃie referitoare la persoanele juridice străine,
am considerat că în privinŃa lor au fost aplicabile dispoziŃiile L. nr. 54/1998. SancŃiunea
care intervenea în cazul nerespectării acestei incapacităŃi era nulitatea absolută a
contractului de vânzare-cumpărare. L. nr. 312/2005 privind dobândirea dreptului de
proprietate privată asupra terenurilor de către cetăŃenii străini şi apatrizi, precum şi de
către persoanele juridice străine dispune că de la momentul aderării României la Uniunea
Europeană persoanele juridice constituite în conformitate cu legislaŃia unui stat membru
pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor pentru sedii secundare într-un termen
de cinci ani (art. 4). Persoana juridică trebuie să fie nerezidentă, adică să nu deŃină nici un
sediu secundar în România (art. 2 lit. c). În cazul în care dobândirea are orice alt scop,
termenul calculat de la data aderării României la Uniunea Europeană este de şapte ani.

persoanele fizice sau persoane juridice străine nu pot cumpăra certificate de
proprietate (art. 22, L. 58/1991 privind privatizarea). Incapacitatea vizează numai
certificatele de proprietate, nu şi acŃiunile dobândite în urma depunerii certificatelor la
societăŃile comerciale privatizate. Nerespectarea acestei incapacităŃi se sancŃionează cu
nulitatea absolută.

persoanele fizice nu pot cumpăra locuinŃe construite din fondurile statului decât
dacă îndeplinesc calitatea de chiriaş (art. 5 alin. 2 din Decretul-lege nr. 61/1990 privind
vânzarea de locuinŃe construite din fondurile statului către populaŃie). Conform
dispoziŃiilor legale, locuinŃele construite din fondurile statului şi ocupate de chiriaşi se
puteau vinde acestora pe baza cererilor adresate direct unităŃilor specializate în vânzarea
locuinŃelor. Contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu o persoană care nu avea calitatea
de chiriaş era lovit de nulitate. DispoziŃii asemănătoare sunt întâlnite în L. nr. 85/1992
privind vânzarea de locuinŃe şi spaŃii cu altă destinaŃie construite din fondurile statului şi
din fondurile unităŃilor economice sau bugetare de stat şi în L. nr. 112/1995 pentru
reglementarea situaŃiei juridice a unor imobile cu destinaŃia de locuinŃe, trecute în
proprietatea statului.

ConsimŃământul părŃilor – consimŃământul reprezintă exteriorizarea hotărârii de a
încheia un act juridic civil şi constituie o condiŃie de fond, esenŃială, de validitate şi
generală a actului juridic civil. Valabilitatea consimŃământului presupune îndeplinirea
cumulativă a următoarelor condiŃii: să provină de la o persoană cu discernământ; să fie
exprimat cu intenŃia de a produce efecte juridice; să fie exteriorizat; să nu fie afectat de
vreun viciu de consimŃământ. Materia contractului de vânzare cumpărare implică analiza
efectelor pe care le produce în plan juridic promisiunea unilaterală (de vânzare ori de
cumpărare) sau bilaterală (de vânzare-cumpărare), existenŃa unui pact de preferinŃă sau a
unui drept de preempŃiune.
a) Promisiunea unilaterală (de vânzare sau de cumpărare) – promisiunea unilaterală
de vânzare reprezintă un antecontract prin care o parte, numită promitent, se obligă faŃă de
cealaltă parte, numită beneficiar, să îi vândă un anumit bun pe care îl are în proprietate, la
un preŃ determinat, beneficiarul rezervându-şi posibilitatea de a-şi manifesta ulterior
voinŃa de a cumpăra bunul. Ex.: comodantul-proprietar se obligă faŃă de comodatar să îi
vândă, în schimbul unui anumit preŃ, bunul împrumutat, dacă comodatarul îşi va manifesta
consimŃământul de a-l cumpăra. Deşi reprezintă un act bilateral, promisiunea unilaterală
de vânzare nu constituie un contract de vânzare-cumpărare, ci un antecontract, născând

11
obligaŃii doar în sarcina promitentului, el fiind obligat de a încheia contractul proiectat în
ipoteza în care beneficiarul promisiunii îşi va manifesta voinŃa în acest sens. Promisiunea
unilaterală dă naştere unui drept de creanŃă şi unei obligaŃii corelative de a face. În cazul
în care beneficiarul promisiunii de vânzare îşi manifestă voinŃa de a cumpăra bunul, iar
promitentul refuză să vândă, se va aplica sancŃiunea specifică neexecutării obligaŃiilor de a
face, şi anume obligarea promitentului la plata de daune-interese (art. 1075 C. civ.). În
ipoteza în care bunul promis spre vânzare se mai află în proprietatea promitentului, există
şi posibilitatea promovării unei acŃiuni prin care beneficiarul promisiunii să solicite
instanŃei pronunŃarea unei hotărâri judecătoreşti care să Ńină loc de contract de vânzare-
cumpărare. O astfel de hotărâre va fi fundamentată pe principiul executării în natură a
obligaŃiilor (art. 1073 şi 1077 C. civ.) şi va produce efecte constitutive de drepturi de la
data rămânerii ei definitive şi irevocabile. Promisiunea unilaterală de cumpărare reprezintă
un antecontract prin care o parte, numită promitent, se obligă către cealaltă parte, numită
beneficiar, să cumpere un anumit bun, la un preŃ determinat, în ipoteza în care acesta ar
dori să îl vândă. Promisiunea unilaterală de vânzare va fi guvernată de aceleaşi reguli ca şi
promisiunea unilaterală de vânzare.
b) Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare (antecontractul de vânzare-
cumpărare) – promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare reprezintă un antecontract prin
care, pentru viitor, o parte se obligă să vândă un anumit bun în schimbul unei sume
determinate de bani plătite cu titlu de preŃ, iar cealaltă parte se obligă să îl cumpere; altfel
spus, părŃile (care au fiecare o dublă calitate: de promitent şi de beneficiar) se obligă să
încheie în viitor un contract de vânzare-cumpărare, stabilind bunul ce urmează a fi vândut
şi preŃul ce urmează a fi plătit. Ca şi promisiunea unilaterală (de vânzare sau de
cumpărare), promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare dă naştere unui drept de creanŃă
şi unei obligaŃii corelative de a face. Dar, spre deosebire de promisiunea unilaterală,
promisiunea bilaterală naşte drepturi şi obligaŃii în sarcina ambelor părŃi contractante: o
parte va fi obligată să transfere dreptul promis, iar cealaltă să plătească preŃul la care s-a
obligat. În cazul în care o parte nu îşi execută în mod culpabil obligaŃia asumată, cealaltă
parte este îndreptăŃită să solicite rezoluŃiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare
(art. 1020 C. civ.), cu daune-interese pentru prejudiciul cauzat. În ipoteza în care bunul
promis spre vânzare se mai află în patrimoniul celui care s-a obligat să îl vândă şi nu
există alte impedimente legale, se poate promova o acŃiune prin care să se solicite fie
obligarea promitentului la încheierea contractului proiectat, sub sancŃiunea plăŃii de
daune-cominatorii, fie pronunŃarea unei hotărâri judecătoreşti care să Ńină loc de contract
de vânzare-cumpărare, care derogă de la principiul efectelor declarative ale hotărârilor
judecătoreşti, producând efecte constitutive. În cazul în care părŃile au încheiat un contract
de vânzare-cumpărare, dar acesta este lovit de nulitate absolută, manifestarea de voinŃă a
părŃilor valorează promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare dacă, evident, sunt
îndeplinite condiŃiile necesare pentru a opera principiul conversiunii.
c) Pactul de preferinŃă – pactul de preferinŃă reprezintă un antecontract prin care o
parte, numită promitent, se obligă ca în cazul în care va vinde un bun al său să îi acorde
preferinŃă celeilalte părŃi, numită beneficiar, în condiŃii egale şi la preŃ egal. Ex.: locatorul-
proprietar se obligă către chiriaş ca în ipoteza în care va vinde bunul, să acorde îi acorde
preferinŃă în condiŃii egale sau la un preŃ egal. Deşi prezintă similitudini cu promisiunea
unilaterală de vânzare, pactul de preferinŃă diferă de aceasta prin condiŃionarea naşterii

12
dreptului beneficiarului de două elemente: hotărârea promitentului de a vinde bunul şi
preferarea promitentului în condiŃii egale şi la preŃ egal. Prin urmare, dreptul de creanŃă
devine actual numai în momentul în care proprietarul vinde bunul şi numai dacă ceilalŃi
potenŃiali cumpărători nu oferă un preŃ mai bun sau condiŃii mai avantajoase.
d) Dreptul de preempŃiune – dreptul de preempŃiune reprezintă un drept prioritar la
cumpărare recunoscut anumitor categorii de persoane. ReŃinem următoarele aplicaŃii ale
acestui drept:
- dreptul de preempŃiune la dobândirea imobilului expropriat – art. 37 din L. 33/1994
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, instituie un drept de preempŃiune în
favoarea expropriatului la dobândirea imobilului expropriat la un preŃ ce nu poate fi mai
mare decât despăgubirea actualizată. Nerespectarea dreptului de preempŃiune al
expropriatului se sancŃionează cu nulitatea relativă.
- dreptul de preempŃiune al chiriaşului la cumpărarea locuinŃei – O.U.G. 40/1999
privind protecŃia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaŃiile cu destinaŃia de locuinŃe,
instituie un drept de preempŃiune în favoarea chiriaşului în cazul vânzării locuinŃei
închiriate. În situaŃia în care locuinŃa se vinde către un terŃ în condiŃii sau la un preŃ mai
avantajos decât cel prevăzut în oferta adresată chiriaşului care nu a acceptat aceasta ofertă,
legea prevede posibilitatea chiriaşului de a se subroga în drepturile cumpărătorului,
plătind acestuia preŃul vânzării în termen de 60 de zile de la notificarea contractului de
vânzare-cumpărare (art. 19).
- dreptul de preempŃiune instituit prin L. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 – acest act normativ
instituie trei drepturi de preempŃiune. Astfel: potrivit art. 17, statul, instituŃiile publice,
unităŃile de învăŃământ sau aşezămintele social-culturale, care ocupă imobilul cu contract
de închiriere, au drept de preempŃiune la cumpărarea acestuia; conform art. 19 alin. 3 şi 4,
atât persoanele cărora li s-au restituit în natură imobilele-construcŃii, cât şi proprietarii
corpurilor suplimentare de sine-stătătoare adăugate după trecerea imobilelor-construcŃii în
proprietatea statului pe orizontală şi/sau verticală în raport cu construcŃia principală
retrocedată se bucură de un drept de preempŃiune la cumpărarea suprafeŃei adăugate
imobilului, respectiv la cumpărarea suprafeŃei retrocedate; conform art. 42 alin. 2,
deŃinătorii cu titlu valabil la data intrării în vigoare a legii au un drept de preempŃiune la
dobândirea imobilelor cu altă destinaŃie decât cea de locuinŃă, care în urma aplicării legii
nu se restituie persoanelor îndreptăŃite; conform art. 42 alin. 3, chiriaşii au un drept de
preempŃiune la dobândirea imobilelor cu destinaŃie de locuinŃe, care în urma aplicării legii
nu se restituie persoanelor îndreptăŃite. Înstrăinările efectuate cu încălcarea drepturilor de
preempŃiune prevăzute de art. 43 alin. 2 şi 3 sunt anulabile.

Obiectul contractului de vânzare-cumpărare – constituie obiect al contractului acŃiunile
sau inacŃiunile la care sunt îndreptăŃite ori de care sunt Ńinute părŃile. Contractul de
vânzare-cumpărare generează obligaŃii în sarcina ambelor părŃi contractante: obiectul
obligaŃiei vânzătorului îl reprezintă bunul vândut, iar obiectul obligaŃiei cumpărătorului îl
constituie preŃul.
a) Lucrul vândut – pentru ca lucrul vândut să poată constitui obiect al prestaŃiei
vânzătorului şi cauză a obligaŃiei cumpărătorului, trebuie îndeplinite cumulativ
următoarele condiŃii: lucrul vândut să existe sau să poată exista în viitor; lucrul vândut
să se afle în circuitul civil; lucrul vândut să fie determinat sau determinabil; lucrul

13
vândut să fie posibil; lucrul vândut să fie licit şi moral; vânzătorul să fie proprietarul
bunului vândut individual determinat.
b) PreŃul – pentru a putea constitui obiect al prestaŃiei cumpărătorului şi cauză a
obligaŃiei vânzătorului, preŃul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiŃii:
- să fie stabilit în bani; dacă drept preŃ se plăteşte o sumă de bani şi se transmite şi
proprietatea unui bun a cărui valoare este inferioară sumei plătite, suntem în prezenŃa unei
vânzări cu dare în plată accesorie plăŃii preŃului;
- să fie determinat sau determinabil (art. 1303 şi 964 alin. 2 C. civ.);
- să fie sincer – prin preŃ sincer se înŃelege un preŃ pe care părŃile l-au stabilit cu intenŃia
de a fi plătit şi primit în mod real, în cuantumul stabilit în contract. Nu este sincer un preŃ
simulat – fictiv sau deghizat. PreŃul este fictiv în cazul în care din actul secret rezultă că
acesta nu este datorat în realitate. Fictivitatea preŃului atrage nulitatea absolută a
contractului de vânzare-cumpărare pentru că îi lipseşte preŃul ca element esenŃial, de
validitate. PreŃul este deghizat atunci când din actul secret rezultă că acesta are un alt
cuantum decât cel declarat în actul public. În cazul în care deşi deghizat, preŃul nu este
derizoriu, contractul de vânzare-cumpărare rămâne valabil încheiat, sancŃiunea specifică
simulaŃiei fiind inopozabilitatea faŃă de terŃi a situaŃiei juridice create prin actul secret.
Dacă se face dovada că părŃile au urmărit ocolirea aplicării integrale a taxelor fiscale (taxe
de timbru, de autentificare), devin incidente reglementările de drept fiscal şi, eventual,
chiar de drept penal;
- să fie serios (art. 1303 C. civ.) – prin preŃ serios se înŃelege un preŃ al cărui cuantum să
corespundă valorii bunului vândut. PreŃul nu este serios atunci când este derizoriu,
disproporŃia între prestaŃiile părŃilor fiind atât de mare încât nu se poate considera că
există preŃ. Ex.: este derizoriu preŃul de 300 lei al unui autoturism. Seriozitatea preŃului nu
presupune stabilirea unui preŃ care să corespundă perfect valorii reale a bunului vândut;
stabilirea unui preŃ inferior sau superior acestei valori este admisă atât timp cât preŃul
plătit poate constitui cauză pentru obligaŃia asumată de către vânzător. Calificarea preŃului
ca serios reprezintă o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanŃei de judecată, care este
datoare sa stabilească, pe bază de probe, elementele necesare acestei aprecieri. S-a statuat
că preŃul neserios conferă vânzătorului doar dreptul la acŃiunea în constatarea nulităŃii
contractului, nu şi posibilitatea obŃinerii de despăgubiri pentru recuperarea prejudiciului
material suportat datorită disproporŃiei dintre prestaŃii.

Cauza contractului de vânzare-cumpărare – reprezintă o condiŃie de fond, esenŃială, de
validitate şi generală a oricărui act juridic civil şi reprezintă obiectivul urmărit de către
părŃi prin încheierea contractului. În ceea ce priveşte structura cauzei, în cazul contractului
de vânzare-cumpărare elementul constant şi invariabil (causa proxima) constă în
prefigurarea mentală, de către fiecare parte, a contraprestaŃiei. Astfel, obligaŃia asumată de
către vânzător are drept cauză (imediată) obligaŃia asumată de către cumpărător, iar
obligaŃia asumată de către cumpărător are drept cauză (imediată) obligaŃia asumată de
către vânzător. Motivul determinant al încheierii contractului (causa remota) constă în
destinaŃia concretă ce urmează a fi dată bunului cumpărat, respectiv sumei de bani plătită
cu titlu de preŃ şi diferă de la caz la caz. Pentru a fi valabilă, cauza trebuie să îndeplinească
cumulativ următoarele condiŃii: să existe (art. 966); să fie reală (art. 966); să fie licită şi
morală (art. 5 şi 966 C. civ.).

14
 CondiŃii de formă ale contractului de vânzare-cumpărare

Forma cerută ad validitatem – în ceea ce priveşte modalitatea de exteriorizare a
voinŃei părŃilor, în materia contractului de vânzare-cumpărare îşi găseşte aplicarea
principiul consensualismului. Acest principiu exprimă regula de drept conform căreia
simpla manifestare de voinŃă a părŃilor este nu doar necesară, ci şi suficientă pentru ca
actul juridic civil să ia naştere în mod valabil, nefiind necesară respectarea unei forme
speciale. În cazul în care părŃile, în considerarea avantajelor pe care le procură înscrisul
autentic, convin să încheie contractul în formă autentică, înŃelegerea lor nu este de natură
a transforma contractul într-unul solemn, ci amână doar încheierea contractului de
vânzare-cumpărare, reprezentând un antecontract. În materia vânzării-cumpărării, regula
consensualismului cunoaşte şi o excepŃie. Astfel, potrivit art. 2 alin. 1 din Titlul X al L. nr.
247/2005, terenurile pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în
formă autentică. Prin urmare, contractele de vânzare-cumpărare care au ca obiect un teren,
indiferent de destinaŃie sau de locul situării lor, sunt contracte solemne, iar solemnitatea se
exprimă prin formă autentică. Ca o noutate, L. nr. 247/2005 prevede că este necesară
forma autentică şi pentru cazul în care prin acte juridice între vii se constituie un drept real
[deci nu doar dreptul de proprietate, ci orice drept real – subl. ns.] asupra unui teren cu sau
fără construcŃie, indiferent de destinaŃia sau întinderea acestora (art. 2 alin. 2, Titlul X din
Legea nr. 247/2005). SancŃiunea nerespectării formei solemne atrage nulitatea absolută a
contractului de vânzare-cumpărare (art. 2 alin. (1), Titlul X din Legea nr. 247/2005).

Forma cerută ad probationem – în cazul în care vânzarea-cumpărarea are un obiect a
cărui valoare depăşeşte suma de 2,5 bani, contractul nu va putea fi probat decât prin
înscris autentic sau sub semnătură privată (art. 1191 din Codul civil). Potrivit art. 1 din L.
nr. 348/2004 privind denominarea monedei naŃionale, începând cu data de 1 iulie 2005,
moneda naŃională a României a fost denominată astfel încât 10.000 lei vechi, aflaŃi în
circulaŃie la această dată, au fost preschimbaŃi pentru 1 leu nou. Cum acelaşi act normativ
prevede că toate sumele în moneda veche prevăzute în actele normative emise anterior
datei de 1 iulie 2005 se înlocuiesc cu sumele în moneda nouă, prin împărŃirea la 10.000,
rezultă că valoarea de 250 de lei prevăzută de Codul civil va fi înlocuită cu valoarea de 2,5
bani. Apreciem că în aceste condiŃii intervenŃia legiuitorului este absolut şi urgent
necesară, neputând fi amânată până la finalizarea dezbaterilor privind Noul Cod civil.
Dovada contractului se va putea face şi prin prezumŃii şi depoziŃiile martorilor în cazul în
care există un început de dovadă scrisă (art. 1197 din Codul civil) sau dacă a existat o
imposibilitate, fie şi morală, de preconstituire sau păstrare a unei dovezi scrise (art. 1198
din Codul civil).

Forma cerută pentru opozabilitate faŃă de terŃi – deşi, faŃă de părŃi, contractul de
vânzare-cumpărare imobiliară produce efecte din momentul încheierii lui, acesta este
opozabil terŃilor numai de la data îndeplinirii formelor de publicitate prevăzute de lege
(art. 1295 alin. 2 din C. civ.). Prin L. nr. 7 din 1996 privind cadastrul şi publicitatea
imobiliară, s-a realizat unificarea sistemelor de publicitate imobiliară, sub forma înscrierii
în cărŃile funciare. Înscrierea influenŃează doar opozabilitatea faŃă de terŃi a actelor de
înstrăinare privitoare la imobile, fără a avea şi efecte constitutive de drepturi. Potrivit art.
27 alin. 1 din L. nr. 7 din 1996, republicată, Înscrierile în cartea funciară îşi vor produce
efectele de opozabilitate faŃă de terŃi de la data înregistrării cererilor, iar ordinea
înregistrării cererii va determina rangul înscrierii. Înscrierea în cartea funciară dă naştere

15
unei prezumŃii relative de existenŃă a dreptului în patrimoniul persoanei în folosul căreia
s-a făcut înscrierea, dacă dobândirea sau constituirea s-a făcut cu bună-credinŃă (art. 33
alin. 1 din L. nr. 7 din 1996). Dacă, prin contracte de vânzare-cumpărare succesive,
proprietarul unui imobil îl vinde către mai multe persoane, transferul proprietăŃii operează
în favoarea aceluia dintre cumpărători care a efectuat primul formalităŃile de publicitate
imobiliară, chiar dacă actul său de cumpărare are dată ulterioară actelor celorlalŃi
dobânditori. Conform art. 22 alin. 1 din L. nr. 7 din 1996, republicată, dreptul de
proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe
baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. Legea arată că
înscrierea drepturilor reale imobiliare se va putea face şi în baza unei hotărâri judecătoreşti
definitive şi irevocabile sau, în unele cazuri anume prevăzute de lege, în baza deciziei
autorităŃii administrative.

3. Efectele contractului de vânzare-cumpărare

ObligaŃiile vânzătorului
Potrivit art. 1313 C. civ., vânzătorul are două obligaŃii principale: a preda lucrul şi a
răspunde de dânsul. ObligaŃia principală de predare implică şi obligaŃia accesorie a
conservării lucrului până la predare, în cazul în care lucrul vândut nu se predă în
momentul încheierii contractului. ObligaŃia de răspundere este denumită de doctrină şi
jurisprudenŃă drept obligaŃie de garanŃie şi analizată sub două aspecte: garanŃia contra
evicŃiunii şi garanŃia contra viciilor ascunse.

ObligaŃia de predare a lucrului vândut – potrivit art. 1314 C. civ., predarea este
strămutarea lucrului vândut în puterea şi posesiunea cumpărătorului. Mai exact, putem
defini predarea ca fiind punerea lucrului ce formează obiectul derivat al contractului la
dispoziŃia cumpărătorului astfel încât acesta să dobândească detenŃia bunului. Constituie
obiect al predării lucrul vândut, fructele produse de bun după momentul transferului
dreptului de proprietate, precum şi accesoriile lucrului vândut. C. civ. (art. 1326) dispune
că vânzătorul este dator să predea lucrul vândut în măsura determinată prin contract.
Dacă lucrul vândut există şi este cert, acesta va fi predat în starea în care se afla în
momentul vânzării (art. 1324). În cazul în care lucrul vândut este generic determinat sau/şi
viitor, predarea se face în funcŃie de criteriile stabilite prin contract (calitate, cantitate,
mostre, eşantioane, standarde etc.); dacă părŃile au omis să insereze astfel de criterii,
trebuie predate bunuri de gen de o calitate mijlocie (art. 1103). ObligaŃia de predare
trebuie executată la data convenită de părŃile contractante. Dacă un termen al predării nu a
fost stabilit, obligaŃia trebuie executată îndată ce vânzarea-cumpărarea s-a perfectat. În
ceea ce priveşte locul executării obligaŃiei de predare C. civ. (art. 1319) stabileşte că
predarea trebuie să se facă la locul unde se afla lucrul vândut în timpul vânzării, dacă
părŃile nu s-au învoit altfel (plată portabilă). Această regulă se aplică numai în cazul în
care predarea are ca obiect bunuri prezente, individual determinate. În cazul bunurilor de
gen şi al bunurilor viitoare, se vor aplica dispoziŃiile de drept comun care stabilesc ca loc
al executării obligaŃiei domiciliul debitorului (plată cherabilă). Potrivit art. 1317 C. civ., în
lipsă de stipulaŃie contrară, cheltuielile ocazionate de predarea bunului (cum ar fi cele de
măsurare, cântărire, numărare, ambalare etc.) urmează a fi suportate de către vânzător, ca
debitor al obligaŃiei de predare, iar cele determinate de ridicarea bunului (cum ar fi cele de
încărcare, transport etc.) sunt în sarcina cumpărătorului, ca debitor al obligaŃiei de ridicare

16
a bunului vândut. În caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare a obligaŃiei de
predare, cumpărătorul are la îndemână următoarele mijloace de apărare: excepŃia de
neexecutare a contractului; acŃiune în executarea silită a obligaŃiei de predare; acŃiune în
rezoluŃiunea contractului de vânzare-cumpărare; acŃiunea în revendicare. În cazul în care
lucrul vândut există în momentul încheierii contractului şi este cert, vânzătorul este
obligat să îl conserve până la predare, indiferent dacă a operat sau nu transferul dreptului
de proprietate.

ObligaŃia de garanŃie – fiind obligat să depună toate diligenŃele pentru a asigura
cumpărătorului liniştita şi utila stăpânire a lucrului vândut, vânzătorul trebuie să garanteze
cumpărătorul contra evicŃiunii şi contra viciilor ascunse ale bunului vândut.
a) GaranŃia contra evicŃiunii (art. 1337–1351 C. civ.) – evicŃiunea reprezintă pierderea
totală sau parŃială a proprietăŃii lucrului sau tulburarea cumpărătorului în exercitarea
prerogativelor de proprietar datorită faptului personal al vânzătorului sau faptei unui terŃ.
Vânzătorul, iar după moartea sa, succesorii săi, datorează garanŃie contra evicŃiunii nu
doar cumpărătorului, ci şi subdobânditorilor bunului, chiar în ipoteza în care aceştia ar fi
dobândit bunul cu titlu particular şi cu titlu gratuit. Vânzătorul este obligat să se abŃină de
la orice act sau fapt de natură să aducă atingere dreptului de proprietate dobândit de către
cumpărător; este vorba despre o obligaŃie de a nu face, ce se naşte din momentul în care
are loc translaŃia dreptului de proprietate, obligaŃie ce are un caracter perpetuu. Faptul sau
actul săvârşit de către vânzător poate fi anterior încheierii vânzării, dar necunoscut de
către cumpărător sau ulterior vânzării, dar neprevăzut în contract. De asemenea, poate fi
vorba de o tulburare directă, realizată nemijlocit de către cumpărător, ori de o tulburare
indirectă, săvârşită de către vânzător prin intermediul unui terŃ. Cumpărătorul ameninŃat
cu evicŃiunea poate invoca în apărarea sa excepŃia personală de garanŃie: cine trebuie să
garanteze pentru evicŃiune, nu poate să evingă. Răspunderea vânzătorului pentru
evicŃiunea rezultând din fapta unui terŃ există dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
condiŃii: existenŃa unei tulburări de drept; cauza tulburării să fie anterioară încheierii
contractului de vânzare-cumpărare; cauza tulburării să nu fi fost cunoscută de către
cumpărător. ConŃinutul şi modul de funcŃionare a obligaŃiei de garanŃie variază după cum
urmează. Anterior evicŃiunii, vânzătorului îi incumbă obligaŃia de a nu face nimic de
natură să îl tulbure pe cumpărător în liniştita folosinŃă a bunului. Este vorba despre o
obligaŃie negativă, indivizibilă, de a nu face. Dacă evicŃiunea este iminentă, vânzătorul
este Ńinut să facă tot ceea ce este necesar pentru a evita producerea acesteia. Suntem, deci,
în prezenŃa unei obligaŃii pozitive, indivizibile, de a face. Dacă evicŃiunea s-a produs,
vânzătorul urmează să îl despăgubească pe cumpărător pentru prejudiciul suferit. Este
vorba de o obligaŃie pozitivă, divizibilă, de a da. În caz de evicŃiune totală, vânzătorul este
obligat să plătească cumpărătorului, sau succesorilor săi în drepturi, inclusiv
subdobânditorul cu titlu particular: preŃul plătit, indiferent de micşorarea valorii lucrului
la data evicŃiunii; contravaloarea fructelor pe care cumpărătorul a fost obligat să le
restituie terŃului evingător (art. 1341 pct. 2 C. civ.); cuantumul cheltuielilor de judecată
suportate de către cumpărător (art. 1341 pct. 3 C. civ.); cheltuielile suportate de către
cumpărător pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare (art. 1341 pct. 4 C.
civ.); despăgubirile compensatorii (art. 1341 pct. 4 C. civ.). În caz de evicŃiune parŃială,
cumpărătorul poate cere: rezoluŃiunea contractului de vânzare-cumpărare (art. 1347 C.
civ.); despăgubiri pentru prejudiciul suferit (art. 1348 C. civ.). Indiferent că este vorba

17
despre o evicŃiune totală sau parŃială, cumpărătorul poate promova acŃiunea în garanŃie
pentru evicŃiunea rezultând din fapta unui terŃ într-un termen de trei ani. Termenul de
prescripŃie începe să curgă de la data producerii evicŃiunii. Dacă evicŃiunea se datorează
faptului personal al vânzătorului, acŃiunea în garanŃie pentru evicŃiune este
imprescriptibilă. Art. 1338 C. civ. permite părŃilor contractante să deroge de la regimul
legal al garanŃiei contra evicŃiunii, înlăturând, limitând sau agravând răspunderea
vânzătorului. VoinŃa derogatorie a părŃilor trebuie exprimată clar şi neechivoc, în caz
contrar aplicându-se regulile care guvernează regimul de drept al obligaŃiei de garanŃie.
b) GaranŃia contra viciilor lucrului vândut - obligaŃia de garanŃie contra viciilor
lucrului vândut decurge din principiul că vânzătorul este obligat să asigure nu doar
liniştita stăpânire a lucrului vândut, ci utila folosire a acestuia. Reprezintă viciu al lucrului
vândut orice lipsă, deficienŃă sau defect al bunului care face ca lucrul să fie impropriu
folosirii bunului după destinaŃia sa ori care îi micşorează într-atât valoarea, încât se poate
prezuma că, în cunoştinŃă de cauză, dobânditorul nu l-ar fi cumpărat sau ar fi plătit un preŃ
mai mic (art. 1352 C. civ.). Răspunderea vânzătorului pentru viciile lucrului vândut
presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiŃii: viciul să fie ascuns (art. 1353
C. civ.); viciul să fie grav (art. 1353 C. civ.); viciul să fi existat la data contractării; să
nu fie vorba de o vânzare prin licitaŃie publică (art. 1360 C. civ.) sau de o vânzare de
drepturi succesorale (art. 1399 C. civ.). Îndeplinirea cumulativă a condiŃiilor răspunderii
vânzătorului pentru viciile lucrului vândut trebuie dovedită de către cumpărător. Fiind
vorba de un fapt juridic, cumpărătorul poate să îşi probeze pretenŃiile prin orice mijloc de
probă: înscrisuri, depoziŃii de martor, prezumŃii etc. În ipoteza îndeplinirii cumulative a
condiŃiilor răspunderii pentru vicii, cumpărătorul are la îndemână trei acŃiuni:
- acŃiunea redhibitorie – acea acŃiune civilă, patrimonială, prin care reclamantul-
cumpărător solicită instanŃei să dispună rezoluŃiunea contractului de vânzare-cumpărare
deoarece lucrul vândut este afectat de vicii, ce fac bunul impropriu folosirii potrivit
destinaŃiei sale sau îi micşorează covârşitor valoarea;
- acŃiunea estimatorie (actio estimatoria/actio quanti minoris) – acea acŃiune civilă,
patrimonială, prin care reclamantul-cumpărător (sau subdobânditorul bunului) solicită
instanŃei să oblige vânzătorul să îi restituie din preŃul plătit o parte proporŃională cu
reducerea valorii lucrului, reducere datorată viciilor de care este afectat viciul;
- acŃiunea în remedierea viciilor – evident, soluŃia este viabilă numai în ipoteza în care
remedierea este posibilă, nu cauzează cheltuieli disproporŃionate în raport cu valoarea
lucrului şi nu afectează interesele cumpărătorului.
AcŃiunea în răspundere contractuală pentru vicii (redhibitorie, estimatorie sau în
remediere) este prescriptibilă în termen de şase luni, iar dacă viciile au fost ascunse cu
viclenie, în trei ani (art. 1359 C. civ. raportat la art. 5, D. 167/1958 privind prescripŃia
extinctivă). Termenul de şase luni, respectiv trei ani începe să curgă de la data descoperirii
viciilor, dar nu mai târziu de un an de la predarea bunului; dacă bunul predat este o
construcŃie, termenul curge cel mai târziu de la împlinirea a trei ani de la predare (art. 11–
12 alin. 1 şi 2, D. 167/1958). Prin urmare, regula privitoare al începutul prescripŃiei
extinctive stabileşte două momente alternative: unul subiectiv şi variabil (data descoperirii
viciului) şi unul obiectiv şi invariabil (data expirării unui an, respectiv trei ani de la
predarea bunului). Posibilitatea părŃilor contractante de a modifica conŃinutul legal al
răspunderii vânzătorului pentru viciile lucrului rezultă neechivoc din dispoziŃiile art. 1354

18
C. civ. (...afară numai dacă [...] nu se va fi învoit cu cumpărătorul ca să nu răspundă de
vicii), din caracterul dispozitiv al regulilor ce alcătuiesc regimul legal al garanŃiei de drept,
precum şi din principiul libertăŃii contractuale admit neechivoc o asemenea posibilitate.

ObligaŃiile cumpărătorului
Contractul de vânzare-cumpărare naşte în sarcina cumpărătorului obligaŃia de a plăti
preŃul bunului, de a lua în primire bunul şi de a suporta cheltuielile contractului.

ObligaŃia de plată a preŃului – potrivit art. 1361 C. civ., principala obligaŃie a
cumpărătorului este de a plăti preŃul la ziua şi la locul determinat prin contract. Plata
preŃului presupune remiterea sumei de bani ce corespunde valorii lucrului vândut. Această
sumă este stabilită de părŃi din momentul încheierii contractului sau urmează a fi
determinată pe baza criteriilor convenite de părŃi la data perfectării vânzării. În principiu,
plata preŃului se realizează sub forma unei sume globale, care face obiectul unei presaŃii
unice. Nimic nu opreşte părŃile de a conveni ca plata preŃului să se facă în rate, prin mai
multe prestaŃii succesive. Dacă părŃile nu au stipulat data la care trebuie să se plătească
preŃul bunului vândut, atunci aceasta coincide cu data la care vânzătorul trebuie să predea
bunul care formează obiectul derivat al contractului; pe cale de consecinŃă, dacă s-a
stabilit un termen pentru obligaŃia de predare, acesta va profita şi cumpărătorului. În cazul
în care cumpărătorul are motive temeinice să se teamă că va fi evins, el este îndreptăŃit să
suspende plata preŃului până când vânzătorul face să înceteze tulburarea sau până primeşte
o cauŃiune (garanŃie). Plata preŃului trebuie făcută la locul stabilit de către părŃile
contractante. Dacă contractul nu cuprinde nici o prevedere cu privire la locul plăŃii, acesta
diferă după cum părŃile au derogat sau nu de la principiul simultaneităŃii executării
obligaŃiilor ce decurg din contracte sinalagmatice. Astfel, plata preŃului se va face: la
domiciliul vânzătorului (plată portabilă), dacă preŃul se plăteşte în momentul predării
bunului de către vânzător (art. 1362 C. civ.); la domiciliul cumpărătorului (plată
cherabilă), dacă părŃile nu îşi execută simultan obligaŃiile contractuale (art. 1104 C. civ.).
Legea (art. 1363 C. civ.) enumeră trei cazuri când cumpărătorul este obligat să plătească
dobândă până la plata integrală a preŃului: atunci când plata dobânzilor rezultă dintr-o
clauză contractuală expresă; atunci când lucrul vândut şi predat cumpărătorului este
frugifer; atunci când şi din momentul punerii în întârziere a cumpărătorului cu privire la
executarea obligaŃiei de plată a preŃului. Spre deosebire de dreptul comun (art. 1088 C.
civ.) aplicabil în materia obligaŃiilor băneşti, punerea în întârziere a cumpărătorului se
poate face nu numai printr-o cerere de chemare în judecată, ci şi printr-o simplă notificare.
În cazul în care vânzătorul, din varii motive, refuză să primească preŃul, cumpărătorul
are la îndemână procedura ofertei reale urmate de consemnaŃiune (art.1114–1121 C. civ.
şi art. 586–590 C. proc. civ.). Procedura amintită presupune ca, prin intermediul
executorului judecătoresc, debitorul-cumpărător să îl someze pe creditorul-vânzător să
primească preŃul bunului vândut. Dacă vânzătorul consimte, executorul va consemna plata
într-un proces-verbal; în caz contrar, cumpărătorul poate consemna suma de bani la
dispoziŃia cumpărătorului, consemnare ce împiedică obligarea acestuia la plata de daune
moratorii. În cazul în care cumpărătorul nu execută obligaŃia de plată a preŃului,
vânzătorul are la îndemână următoarele mijloace de apărare: excepŃia de neexecutare a
contractului; acŃiune în executarea silită a obligaŃiei de predare; acŃiune în rezoluŃiunea
contractului de vânzare-cumpărare.

19

ObligaŃia de luare în primire a bunului vândut - cumpărătorul este obligat să ia în
primire bunul vândut la termenul şi locul unde vânzătorul trebuie să execute obligaŃia de
predare (obligaŃie de a face), suportând şi cheltuielile ocazionate de ridicarea de la locul
predării. Dacă cumpărătorul nu execută această obligaŃie, vânzătorul are la îndemână mai
multe posibilităŃi: acŃiunea în executarea silită; depozitarea bunului vândut; rezoluŃiunea
contractului de vânzare-cumpărare.

ObligaŃia de suportare a cheltuielilor vânzării - în lipsă de stipulaŃie contrară,
cumpărătorul este obligat să suporte cheltuielile vânzării (art. 1305 C. civ.). Sunt astfel de
cheltuieli: sumele de bani necesare pentru redactarea şi multiplicarea contractului, pentru
redactarea procurii şi plata mandatarului (dacă una dintre părŃi încheie contractul prin
mandatar), taxele de timbru, taxele de autentificare, taxele de publicitate imobiliară,
onorariul pentru avocatul care a acordat asistenŃă juridică părŃilor, onorariul notarului care
a autentificat actul de înstrăinare etc. Dacă vânzătorul a suportat o parte din aceste
cheltuieli, el va avea drept la restituirea lor numai în cazul în care cumpărătorul nu
probează existenŃa unei înŃelegeri contrare prezumŃiei instituite de art. 1305 C. civ.

4. VarietăŃi ale contractului de vânzare-cumpărare

Contractul de vânzare-cumpărare cu grămada (vânzarea în bloc) – potrivit art. 1299
C. civ., „dacă s-au vândut mărfuri cu grămada, vinderea este perfectă, deşi mărfurile n-au
fost încă cântărite, numărate sau măsurate” (spre exemplu, tot porumbul din hambarul
vânzătorului).

Contractul de vânzare-cumpărare după greutate, număr sau măsură – este reglementat
de art. 1300 C. civ., în conformitate cu care, în cazul în care contractul are ca obiect
bunuri de gen dintr-un lot determinat, iar pentru individualizarea cantităŃii sau
determinarea preŃului este necesară operaŃiunea de cântărire, măsurare sau numărare,
transferul dreptului de proprietate şi al riscurilor are loc nu la data perfectării contractului,
ci la data individualizării bunurilor.

Contractul de vânzare-cumpărare pe gustate – art. 1301 C. civ. dispune că în cazul în
care vânzarea priveşte bunuri care, potrivit obiceiului, se gustă înainte de a fi cumpărate,
contractul se perfectează doar după ce cumpărătorul a gustat marfa şi a declarat că îi
convine; dacă marfa nu este pe gustul cumpărătorului, contractul nu se încheie, vânzătorul
neavând nici un mijloc juridic de a-l constrânge pe cumpărător în sensul încheierii
convenŃiei.

Contractul de vânzare-cumpărare pe încercate – deşi contractul se perfectează în
momentul realizării acordului de voinŃă, cumpărătorul îşi rezervă dreptul de a verifica –
înlăuntrul unui termen – dacă lucrul vândut corespunde destinaŃiei căreia îi este afectat;
dacă, în mod obiectiv, bunul nu corespunde, contractul se desfiinŃează retroactiv, părŃile
urmând a-şi restitui tot ceea ce şi-au prestat în temeiul contractului (art. 1302 C. civ.).

Contractul de vânzare-cumpărare cu pact de răscumpărare - vânzătorul îşi rezervă
dreptul ca – înlăuntrul unui termen – să îşi ia înapoi bunul vândut, restituind preŃul şi
cheltuielile vânzării; fructele pe care bunul le-ar fi produs în intervalul de timp cât s-a aflat
în proprietatea vânzătorului nu erau supuse restituirii. Această varietate de vânzare-
cumpărare nu mai este astăzi în vigoare.

Contractul de vânzare-cumpărare cu arvună – C. civ. reglementează vânzarea cu dare
de arvună în art. 1297-1298. Arvuna reprezintă o convenŃie accesorie contractului de

20
vânzare-cumpărare, pe care părŃile o încheie înaintea şi în vederea perfectării contractului
şi constă în suma de bani sau bunul mobil pe care cumpărătorul o avansează, respectiv îl
dă vânzătorului ca semn al încheierii contractului. Ea poate avea rol confirmatoriu, de
clauză de dezicere, de clauză penală sau de simplu acont.

Contractul de vânzare-cumpărare a unei moşteniri – vânzătorul, titular de drepturi
asupra unui patrimoniu sau a unei fracŃiuni dintr-un patrimoniu (moştenitor universal sau
cu titlu universal), transmite aceste drepturi cumpărătorului, în schimbul unei sume de
bani plătite cu titlu de preŃ (art. 1399-1401 C. civ).

Contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase. Retractul litigios
Potrivit art.1403 C. civ., un drept este litigios atunci când este supus unei contestaŃii
judiciare. În cazul în care, înainte de finalizarea procesului, titularul dreptului litigios îl
înstrăinează, operaŃiunea se aseamănă cu o cesiune de creanŃă; numai că, spre deosebire de
aceasta, vânzarea dreptului litigios are un caracter aleatoriu, deoarece vânzătorul nu
garantează existenŃa dreptului (fapt ce ar echivala, practic, cu garantarea câştigării
procesului al cărui obiect îl formează dreptul transmis). Retractul litigios reprezintă
operaŃiunea juridică prin care adversarul cedentului (care poate avea calitatea de pârât sau
de reclamant în proces) îl înlătură din proces pe cesionar, plătindu-i preŃul cesiunii,
dobânda şi cheltuielile contractului.

CAPITOLUL II
CONTRACTUL DE SCHIMB

1. NoŃiunea şi caracterele juridice contractului de schimb

Conform art.ui 1405 din C. civ., schimbul este un contract prin care părŃile îşi dau
respectiv un lucru pentru altul. PărŃile contractante se numesc copermutanŃi (art. 1407 din
C. civ.). În ceea ce ne priveşte, putem defini schimbul ca fiind acel contract consensual
prin care părŃile, numite copermutanŃi sau coschimbaşi, îşi transferă reciproc proprietatea
unor bunuri ale lor sau alte drepturi reale sau de creanŃă, fiind exclusă contraprestaŃia sub
forma unei sume de bani.
Contractul de schimb prezintă următoarele caractere juridice:

este un contract sinalagmatic, deoarece obligaŃiile părŃilor sunt reciproce şi
interdependente. Prin urmare, sunt aplicabile regulile privitoare la rezoluŃiunea
contractului. De asemenea, fiecare parte este în acelaşi timp şi creditor, şi debitor;

este un contract cu titlu oneros, întrucât scopul urmărit de părŃi prin încheierea
contractului este acela de a obŃine un anumit folos drept echivalent al obligaŃiei asumate.
În cazul în care cele două bunuri care fac obiectul schimbului nu sunt echivalente valoric,
pentru egalizarea valorică a prestaŃiilor, copermutantul care primeşte lucrul mai scump va
putea plăti în bani diferenŃa de valoare care se numeşte sultă. Subliniem însă că, pentru a
fi în prezenŃa unui contract de schimb, nu este necesar ca valoarea bunurilor schimbate să
fie matematic egală. Ca şi în cazul vânzării-cumpărării, apreciem că seriozitatea
operaŃiunii juridice de schimb implică o echivalenŃă valorică relativă, raportată atât la
valoarea lucrurilor permutate, cât şi la subiectivismul părŃilor contractante, care, prin
efectul voinŃei lor, sunt libere să aprecieze cuantumul valorilor implicate. Avantajul
patrimonial al unei părŃi din contractul de schimb se poate concretiza nu numai prin
21
valoarea superioară a bunului primit în schimbul înstrăinării unui bun al său, ci şi prin
afectarea sa pentru satisfacerea unor interese personale;

este un contract comutativ, întrucât întinderea prestaŃiilor părŃilor este cunoscută încă
de la încheierea lui şi nu depinde de hazard;

este un contract consensual, în principiu, acordul de voinŃă al părŃilor fiind suficient
pentru formarea valabilă a contractului. În general, din raŃiuni probatorii, schimbul este
materializat într-un înscris probatoriu. Sunt aplicabile regulile generale privitoare la proba
prin depoziŃiile martorilor; prin urmare, schimbul va putea fi dovedit şi cu martori în cazul
în care există un început de dovadă scrisă (art. 1197 din C. civ.) sau dacă a existat o
imposibilitate de preconstituire sau de conservare a unei dovezi scrise (art. 1198 din C.
civ.). Dacă prin contract se înstrăinează un teren, atunci consimŃământul părŃilor trebuie să
îmbrace forma solemnă a actului autentic. Schimbul imobilelor trebuie suspus
formalităŃilor de publicitate imobiliară pentru opozabilitate faŃă de terŃi;

în principiu, este un contract translativ de proprietate din momentul încheierii lui.
Există posibilitatea ca părŃile, prin acordul lor de voinŃă, să amâne acest moment pentru o
dată ulterioară momentului încheierii contractului;

2. Reguli aplicabile contractului de schimb

Articolele 1407 şi 1408 din C. civ. enunŃă două reguli speciale aplicabile contractului
de schimb. Potrivit art. 1407, dacă una dintre părŃi transmite un bun care nu îi aparŃine cu
titlu de proprietate, cealaltă parte nu poate fi obligată să îi dea lucrul promis în schimb, ci
numai să îl restituie pe cel primit. Aceasta este o regulă diferită faŃă de cea întâlnită la
vânzare-cumpărare, unde art. 1364 din C. civ. prevede numai posibilitatea suspendării
plăŃii preŃului, dacă există vreun pericol de evicŃiune, dar numai până când vânzătorul va
face să înceteze tulburarea sau va da o cauŃiune. Un astfel de contract de schimb nu poate
fi opus adevăratului proprietar al lucrului în cazul în care acesta ar revendica bunul său.
Potrivit art. 1408 din C. civ., în cazul în care unul dintre copermutanŃi este evins de un
terŃ, el poate cere daune-interese sau întoarcerea lucrului dat celuilalt copermutant.
Doctrina interpretează aceste dispoziŃii în sensul că, dacă evicŃiunea s-a produs deja,
partea păgubită are de ales între acŃiunea în garanŃie pentru evicŃiune (ceea ce presupune
menŃinerea contractului) şi acŃiunea în rezoluŃiune, cu consecinŃa repunerii în situaŃia
anterioară. În plus, s-a criticat inexactitatea textului care pare a exclude în mod nejustificat
posibilitatea cumulării restituirii bunului cu plata de daune-interese. Art. 1409 din C. civ.
stabileşte principiul că, în măsura în care nu contravin reglementărilor exprese ale
contractului de schimb, regulile stabilite în materia vânzării-cumpărării sunt incidente şi
schimbului. Astfel, precizăm:

părŃile trebuie să aibă capacitatea de a contracta; în aceeaşi condiŃii ca şi la contractul
de vânzare-cumpărare, sunt aplicabile incapacităŃile speciale. InstanŃa supremă a decis că
dispoziŃia legală privind interzicerea vânzării între soŃi este aplicabilă şi schimbului între
soŃi, sancŃiunea aplicabilă fiind nulitatea relativă a contractului;

părŃile trebuie să exprime un consimŃământ care să îndeplinească toate condiŃiile de
valabilitate;

părŃile trebuie să se îngrijească să fie îndeplinite condiŃiile cerute de obiectul
contractului de schimb – să existe; să fie determinat sau determinabil; să fie posibil; să fie
licit şi moral; să se afle în circuitul civil; să fie proprietatea copermutanŃilor;

22

prin încheierea contractului de schimb, părŃile trebuie să urmărească un scop real şi
moral; considerăm că prestaŃiile părŃilor trebuie să nu fie disproporŃionate pentru ca una să
poată constitui cauza obligaŃiei celeilalte.

părŃile sunt obligate la predarea bunurilor;

părŃile datorează garanŃia împotriva evicŃiunii şi a viciilor ascunse; cât despre normele
de la vânzare-cumpărare care nu pot fi aplicate şi contractului de schimb datorită
specificităŃii sale, adăugăm faŃă de ceea ce am precizat deja în legătură cu interpretarea
contractului:

copermutanŃii vor suporta în mod egal cheltuielile contractului în lipsă de stipulaŃie
contrară;

nu vor putea fi aplicabile dispoziŃiile referitoare la preŃ;

nu vor putea fi aplicabile regulile vânzării făcute altfel decât pe măsură (art. 1329 din
C. civ.);

nu pot fi aplicabile dispoziŃiile art. 1311 din C. civ. privind obiectul vânzării: Dacă în
momentul vânzării, lucrul vândut era pierit în tot, vinderea este nulă. Dacă a pierit numai
în parte, cumpărătorul are alegerea între a se lăsa de contract, sau a pretinde reducerea
preŃului.
Schimbul de imobile
Întocmai precum bunurile mobile, pot forma obiectul contractului de schimb şi
bunurile imobile. În perioada post-comunistă, schimbul de terenuri s-a bucurat de atenŃia
legiuitorului, cunoscând o reglementare expresă prin L. nr. 18/1991 şi L. nr. 54/1998. În
prezent, art. 1 din Titlul X privind circulaŃia juridică a terenurilor al L. nr. 247/2005
dispune că terenurile proprietate privată pot fi înstrăinate şi dobândite prin oricare din
modurile prevăzute de lege, cu respectarea dispoziŃiilor prezentei legi. Actuala
reglementare nu mai conŃine norme consacrate contractului de schimb de terenuri,
acestuia aplicându-i-se regimul general al constituirii unui drept real (art. 2 alin. 2 din
lege) şi anume necesitatea întocmirii actului în formă autentică (art. 2 alin 2 din lege).
SancŃiunea încălcării acestei dispoziŃii este nulitatea absolută a contractului de schimb.
Dacă cerinŃa formei autentice nu a fost respectată, înŃelegerea părŃilor poate valora
antecontract de schimb, susceptibil de executare silită în condiŃiile art. 5 alin. 2 din L. nr.
247/2005, dar şi ale art. 1073 şi 1077 din C. civ.

CAPITOLUL III
CONTRACTUL DE DONAłIE

1. NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului de donaŃie

Potrivit dispoziŃiilor art. 801C. civ., donaŃia este un act de liberalitate prin care
donatorele dă irevocabil un lucru donatarului care-l primeşte. DefiniŃia formulată de
către legiuitor nu numai că nu este completă, dar nu este nici riguros exactă. Am putea
defini donaŃia ca fiind acel contract solemn prin care o parte, numită donator, cu intenŃie
liberală îşi micşorează patrimoniul său cu un drept, mărind, cu acelaşi drept, patrimoniul
celeilalte părŃi, numită donatar, fără a urmări să primească o contraprestaŃie.
Contractul de donaŃie prezintă următoarele caractere juridice:

23

este un contract unilateral deoarece, în principiu, dă naştere la obligaŃii doar în sarcina
uneia dintre părŃi (a donatorului); donaŃia va avea caracter sinalagmatic atunci când
donatarul este obligat să execute, în favoarea donatorului sau a unui terŃ, o obligaŃie
(sarcină);

este un contract cu titlu gratuit deoarece transmiterea proprietăŃii se face animus
donandi, fără ca donatorul să urmărească obŃinerea unei contraprestaŃii; ca şi contract cu
titlu gratuit, donaŃia reprezintă o liberalitate, întrucât micşorează în mod actual şi
irevocabil patrimoniul donatorului cu dreptul care formează obiectul contractului, spre
deosebire de contractele dezinteresate (comodatul, mandatul cu titlu gratuit, depozitul cu
titlu gratuit etc.) care, deşi sunt tot contracte cu titlu gratuit, nu micşorează patrimoniul
părŃii ce procură celeilalte un folos gratuit; dacă donaŃia este cu sarcini, ea încetează a mai
fi pur gratuită numai în cazul în care sarcina este stipulată în favoarea donatorului sau a
unui terŃ; în cazul sarcinii stipulate în favoarea donatarului însuşi, donaŃia rămâne pur
gratuită;

este un contract comutativ, existenŃa şi întinderea obligaŃiilor fiind cunoscute de către
părŃi din momentul încheierii contractului;

este un contract solemn întrucât pentru încheierea sa valabilă se cere respectarea
formei solemne impusă de lege (forma autentică); nerespectarea acestei cerinŃe de formă
este sancŃionată cu nulitatea absolută a contractului de donaŃie;

este un contract translativ de proprietate din momentul încheierii lui; există
posibilitatea ca părŃile, prin acordul lor de voinŃă, să amâne acest moment pentru o dată
ulterioară momentului încheierii contractului.

este un contract irevocabil, irevocabilitatea privind nu doar efectele donaŃiei, ci însăşi
natura acesteia; acest caracter are valoare de principiu în cazul contractului de donaŃie,
orice clauză incompatibilă cu acesta atrăgând nulitatea absolută a convenŃiei.

2. CondiŃiile de validitate ale contractului de donaŃie

CondiŃii de fond ale contractului de donaŃie

Capacitatea juridică a părŃilor – în materia contractului de donaŃie este aplicabilă regula
generală a capacităŃii de a încheia acte juridice, incapacitatea fiind excepŃia. Momentul în
care trebuie să existe capacitatea juridică este acela al realizării acordului de voinŃă al
părŃilor în sensul încheierii contractului de donaŃie. Dacă donaŃia se realizează printr-un
singur act, nu se pun probleme. În schimb, dacă contractul se încheie între absenŃi, prin
înscrisuri separate, donatorul trebuie să fie capabil atât în momentul lansării ofertei de
donaŃie, cât şi în momentul acceptării acesteia de către donatar şi al primirii comunicării
acceptării; în ceea ce priveşte capacitatea donatarului, aceasta trebuie să existe în
momentul acceptării donaŃiei. În scopul ocrotirii unor interese generale sau individuale,
legea română instituie o serie de incapacităŃi de dispune şi de a primi prin donaŃii.
a) IncapacităŃi de a dispune prin donaŃii

minorii şi persoanele puse sub interdicŃie judecătorească nu pot încheia donaŃii în
calitate de donatori nici personal cu încuviinŃarea ocrotitorului legal, nici prin
reprezentantul legal, chiar dacă ar exista acordul autorităŃii tutelare (art. 806 C. civ.,
modificat prin dispoziŃiile C. fam.: art. 133 alin. 3, art. 129 alin. 1–3, art. 105 alin. 3 şi art.
147);

24

minorii nu pot face donaŃii în favoarea tutorilor nici chiar după dobândirea capacităŃii
depline de exerciŃiu, câtă vreme autoritatea tutelară nu a dat descărcare tutorelui pentru
gestiunea sa (art. 809 C. civ. şi art. 141 C. fam.); această incapacitate nu se aplică în cazul
în care tutorele este ascendent al minorului (de exemplu: bunic, străbunic etc.);
b) IncapacităŃi de a primi prin donaŃii

persoanele fizice neconcepute (incapacitatea rezultă din interpretarea per a contrario a
art. 808 alin. 1 C. civ.) nu pot primi donaŃii; copilul conceput dar nenăscut la momentul
facerii donaŃiei poate fi gratificat.

organizaŃiile care nu au dobândit personalitate juridică nu au capacitatea de a primi
donaŃii; structurile organizatorice, mai cu seamă organizaŃiile non-profit, vor putea primi
donaŃii chiar în timpul constituirii, de la data actului de înfiinŃare, dacă acestea sunt
absolut necesare pentru dobândirea personalităŃii juridice (art. 33 alin. 3, Decretul nr.
31/1954); în concret, este vorba despre o capacitate de folosinŃă anticipată momentului
dobândirii personalităŃii juridice şi care priveşte exclusiv actele şi condiŃiile necesare
constituirii (de exemplu, formarea patrimoniului persoanei juridice).

cetăŃenii străini şi apatrizii pot primi donaŃii care au ca obiect dreptul de proprietate
asupra terenurilor numai în condiŃiile rezultate din aderarea României la Uniunea
Europeană şi din alte tratate internaŃionale la care România este parte, pe bază de
reciprocitate, în condiŃiile prevăzute prin lege organică (art. 44 alin. 2 din ConstituŃia
revizuită şi L. nr. 312/2005 studiată anterior).

medicii şi farmaciştii care au tratat o persoană în boala din care acesta moare nu pot
fi gratificaŃi prin donaŃii făcute de către bolnav în timpul bolii (art. 810 alin. 1 C. civ.).

preoŃii care au asistat o persoană din punct de vedere religios în cursul ultimei boli nu
pot primi donaŃii pe care acesta le-ar face în favoarea lor în cursul acestei ultime boli (art.
801 alin. 3 C. civ.). IncapacităŃile care vizează medicii, farmaciştii şi preoŃii presupun
îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiŃii: donatarul să aibă calitatea de medic sau
farmacist, respectiv preot în momentul facerii donaŃiei; donatarul să-l fi tratat, respectiv
asistat pe donator în cursul ultimei boli; ultima boală să constituie cauza morŃii
donatorului; asistenŃa medicală, respectiv religioasă să aibă caracter repetat sau de
continuitate; donaŃia să fie făcută în timpul ultimei boli. IncapacităŃile prevăzute de art.
810 alin. 1 şi 3 cunosc două excepŃii: donaŃiile remuneratorii, dacă sunt potrivite cu starea
materială a donatorului şi cu serviciile prestate de către donatar; donaŃiile făcute medicului
de către bolnavul care este soŃul lui.

minorii şi persoanele puse sub interdicŃie judecătorească au capacitatea de folosinŃă
de a primi donaŃii, însă nu au capacitatea de exerciŃiu necesară exercitării acestui drept;
potrivit dispoziŃiilor de drept comun, donaŃiile făcute în favoarea acestor categorii de
persoane se acceptă prin reprezentanŃii lor legali sau cu încuviinŃarea ocrotitorilor legali;
având în vedere această incapacitate a minorilor şi interzişilor judecătoreşti, legiuitorul
(art. 815 C. civ.) a permis ca donaŃiile făcute acestora să poată fi acceptate şi de către
ascendenŃii lor, şi aceasta chiar în condiŃiile în care reprezentanŃii lor ar fi în viaŃă şi ar
refuza să primească donaŃia; dacă donaŃia este cu sarcini sau este afectată de o condiŃie,
acceptarea ei constituie un act de dispoziŃie, fiind necesară, în toate cazurile, autorizarea
prealabilă a autorităŃii tutelare;

25

surdo-mutul care nu ştie să scrie şi să citească nu poate accepta o donaŃie decât cu
asistarea unui curator special numit de autoritatea tutelară (art. 816 C. civ. combinat cu
art. 152 şi art. 159 C. fam.).

persoanele juridice pot accepta donaŃii cu respectarea principiului specialităŃii
capacităŃii de folosinŃă.
c) SancŃiunea nerespectării incapacităŃilor prevăzute de lege
Deşi art. 812 C. civ. dispune că dispoziŃiile în favoarea unui incapabil sunt nule,
nerespectarea dispoziŃiilor legale privitoare la incapacităŃile de a face sau de a primi
donaŃii urmează a fi sancŃionată cu nulitatea absolută sau relativă a contractului, în funcŃie
de caracterul intereselor protejate prin norma încălcată. Astfel, ignorarea dispoziŃiilor
legale privitoare la incapacităŃile de a dispune prin donaŃii, precum şi a celor referitoare la
incapacităŃile de a primi donaŃii de către persoanele fizice neconcepute, organizaŃiile
juridice care nu au dobândit personalitate juridică, minorii şi persoanele puse sub
interdicŃie judecătorească, surdo-mut atrage sancŃiunea nulităŃii relative. Nulitatea
contractului de donaŃie va putea fi invocată în intervalul de timp prescris de lege de către
cel ocrotit prin dispoziŃia legală încălcată sau de către succesorii săi în drepturi.
Neacceptarea în condiŃiile prevăzute de lege a donaŃiilor făcute persoanelor juridice va fi
sancŃionată cu nulitatea absolută a contractului, în acest caz incapacitatea fiind dictată de
interese de ordin public. Pentru acelaşi considerent, sancŃiunea va fi tot nulitatea absolută
şi în cazul nesocotirii incapacităŃii ce priveşte donaŃiile ce au ca obiect dreptul de
proprietate asupra terenurilor în cazul în care gratificatul este cetăŃean străin sau apatrid.

ConsimŃământul părŃilor – potrivit dreptului comun, pentru a fi valabil, consimŃământul
trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiŃii: să provină de la o persoană cu
discernământ; să fie exprimat cu intenŃia de a produce efecte juridice; să fie exteriorizat;
să nu fie afectat de vicii de consimŃământ. În ceea ce priveşte viciile de consimŃământ,
eroarea asupra persoanei (error in personam) poate fi reŃinută atât atunci când poartă
asupra identităŃii donatarului, cât şi atunci când se referă la calităŃile lui esenŃiale. În
materia contractului de donaŃie, elementul obiectiv al dolului poate consta atât într-un fapt
comisiv, cât şi într-unul omisiv. De regulă, faptul comisiv îmbracă forma captaŃiei sau a
sugestiei, constând în utilizarea unor mijloace dolosive (maşinaŃiuni, manopere
frauduloase, şiretenii etc.) în scopul de determina voinŃa de a gratifica donatorului, voinŃă
care, în absenŃa mijloacelor dolosive nu s-ar fi manifestat.

Obiectul contractului de donaŃie – pot forma obiect al contractului de donaŃie atât
bunurile mobile, cât şi cele imobile. Pentru a fi valabil, obiectul contractului de donaŃie
trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiŃii: să existe sau să poată exista în
viitor; să se afle în circuitul civil; să fie determinat sau determinabil; să fie posibil; să fie
licit şi moral; dacă bunul este individual determinat, donatorul trebuie să fie proprietarul
bunului. DonaŃia lucrului altuia este lovită de nulitate absolută deoarece donatorul s-ar
putea abŃine să dobândească proprietatea bunului respectiv, iar această împrejurare
contravine principiului irevocabilităŃii donaŃiilor. Dacă donaŃia priveşte bunuri de gen sau
bunuri viitoare, lipsa calităŃii de proprietar nu atrage nulitatea contractului, deoarece, într-
o atare ipoteză, dreptul de proprietate nu se transmite în momentul încheierii donaŃiei.

Cauza contractului de donaŃie – în ceea ce priveşte structura cauzei, în cazul
contractului de donaŃie scopul imediat (causa proxima) îl constituie intenŃia de a gratifica
(animus donandi), iar scopul mediat (causa remota) îl constituie motivul determinant al

26
încheierii donaŃiei, acesta fiind variabil şi diferit pentru fiecare contract de donaŃie. Pentru
a fi valabilă, cauza trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiŃii: să existe; să
fie reală; să fie licită şi morală.
CondiŃii de formă ale contractului de donaŃie

Între prezenŃi – pentru ca donaŃia să producă efecte juridice este necesar ca ambele
părŃi să-şi manifeste consimŃământul în formă autentică întrucât, potrivit art. 813 C. civ.,
toate donaŃiile se fac prin act autentic. Forma înscrisului autentic este cerută de legiuitor
pentru valabilitatea actului juridic (ad validitatem), sancŃiunea nerespectării acestei forme
fiind nulitatea absolută a contractului de donaŃie. Nulitatea absolută a donaŃiei pentru
nerespectarea formei autentice poate fi invocată oricând, de către orice persoană care are
interes, de către procuror sau de instanŃă din oficiu. Mai mult, art. 1168 C. civ. dispune că
donatorul nu va putea înlătura sancŃiunea nulităŃii pentru vicii de formă printr-un act
confirmativ, singura posibilitate ca aceasta să producă efecte fiind refacerea donaŃiei în
forma prevăzută de lege. Art. 1167 alin. 3 C. civ. instituie, în materia donaŃiei, o excepŃie
de la această regulă. Astfel, potrivit textului de lege citat, după moartea donatorului,
confirmarea, ratificarea sau executarea voluntară şi în deplină cunoştinŃă de cauză a unei
donaŃii nulă absolut pentru lipsa formei autentice, de către moştenitori sau de către cei
care reprezintă drepturile donatorului, acoperă nulitate.

Între absenŃi – dacă donaŃia se încheie între absenŃi, atât oferta de donaŃie, cât şi
acceptarea acesteia trebuie să îmbrace forma solemnă. Atât donatarul, cât şi donatorul
trebuie să se afle în viaŃă în momentul facerii acceptării donaŃiei. Punerea sub interdicŃie a
donatorului sau moartea acestuia mai înainte ca donatarul să fi acceptat donaŃia face ca
oferta să devină caducă. Dacă donatarul decedează mai înainte de a accepta donaŃia în
forma prevăzută de lege, moştenitorii donatarului nu pot accepta oferta de donaŃie făcută
autorului lor deoarece aceasta este un act intuitu personae, iar ei nu pot accepta ceva ce nu
li s-a transmis; cu atât mai puternic cuvânt, această posibilitate de acceptare nu este
recunoscută nici creditorilor donatarului. Oferta de donaŃie poate fi revocată până în
momentul acceptării ei; revocarea poate fi expresă sau tacită (de exemplu, revocarea tacită
a donaŃiei în cazul în care donatorul vinde bunul înainte ca donatarul să fi acceptat
donaŃia). Potrivit art. 814 alin. 2 C. civ., acceptarea donaŃiei trebuie notificată donatorului
în timpul vieŃii lui şi mai înainte de a fi devenit incapabil. Comunicarea acceptării poate fi
făcută chiar de către moştenitorii donatarului, întrucât consimŃământul se realizează prin
acceptarea ofertei de donaŃie, numai efectele donaŃiei fiind amânate până la notificarea
acceptării.

Statul estimativ – dacă donaŃia are ca obiect bunuri mobile, corporale sau incorporale,
acestea trebuie menŃionate într-un înscris denumit stat estimativ. Acest înscris poate fi
încorporat contractului de donaŃie sau poate constitui un act scris separat de contractul de
donaŃie. Potrivit art. 827 C. civ., statul estimativ trebuie semnat de către donator şi de
către donatar şi trebuie să cuprindă o descriere şi o evaluare globală a bunurilor mobile ce
formează obiectul contractului. Statul estimativ este cerut ca o condiŃie ad probationem,
pentru dovedirea valorii bunurilor donate (în lipsa statului estimativ, bunurile mobile
donate pot fi evaluate şi printr-o expertiză).

3. Principiul irevocabilităŃii donaŃiilor

27

NoŃiune – potrivit art. 969 C. civ., odată încheiat, contractul are forŃă obligatorie pentru
părŃile contractante, acestea neputând desfiinŃa sau modifica contractul în mod unilateral.
Acesta este principiul irevocabilităŃii actului juridic bilateral sau multilateral, cunoscut în
doctrină şi sub denumirea de irevocabilitate de gradul I. Irevocabilitatea decurge din
principiul forŃei obligatorii a contractului, fiind, în acelaşi timp, şi o garanŃie a acestui
principiu. Irevocabilitatea contractului de donaŃie nu reprezintă însă o simplă aplicaŃie a
irevocabilităŃii actului juridic civil bilateral, ci dobândeşte un caracter special, vizând nu
doar efectele contractului, ci însăşi validitatea donaŃiei. Această irevocabilitate, calificată
în doctrină ca fiind o irevocabilitate de gradul II, este prevăzută expres în legislaŃie (art.
801şi 822–824 C. civ.) şi Ńine de esenŃa contractului de donaŃie. Dacă în contract sunt
inserate clauze sau condiŃii a căror aducere la îndeplinire ar depinde de voinŃa donatorului,
donaŃia va fi nulă absolut (art. 822 C. civ.). Nulitatea va fi una totală, desfiinŃând întreg
contractul, nu doar clauza incompatibilă cu principiul irevocabilităŃii donaŃiilor. De la
această regulă, literatura de specialitate admite totuşi două excepŃii: dacă donaŃia este
divizibilă, iar clauza interzisă o afectează doar în parte, nulitatea va fi parŃială; dacă după
decesul donatorului, succesorii săi confirmă sau execută, în mod benevol şi în cunoştinŃă
de cauză, donaŃia, ei nu vor mai putea invoca nulitatea donaŃiei.

Clauze incompatibile cu principiul irevocabilităŃii donaŃiilor – principiul
irevocabilităŃii donaŃiilor interzice includerea în contractul de donaŃie a unor clauze ce ar
contraveni acestui principiu. Sunt astfel de clauze: condiŃiile potestative; plata datoriilor
viitoare şi nedeterminate ale donatorului; dreptul donatorului de dispune de bunul
donat; dreptul de a denunŃa unilateral contractul.

Clauze compatibile cu principiul irevocabilităŃii donaŃiilor - delimitarea câmpului de
aplicaŃie al principiului irevocabilităŃii donaŃiilor implică unele precizări cu privire la
clauze care nu aduc atingere acestui principiu. Sunt astfel de clauze: condiŃiile cazuale şi
mixte; termenul; plata datoriilor prezente sau viitoare, determinate sau determinabile,
ale donatorului; reîntoarcerea bunului donat în patrimoniul donatorului; rezervarea
unui dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra bunului donat;
inalienabilitatea convenŃională; stipularea unei clauze de împuternicire în favoarea
donatorului sau a unui terŃ.

DonaŃiile între soŃi – excepŃie de la principiul irevocabilităŃii donaŃiilor – în timpul
căsătoriei soŃii îşi pot face reciproc liberalităŃi. Acestea pot avea ca obiect numai bunuri
proprii ale soŃului donator şi sunt supuse condiŃiilor de fond şi formă prevăzute de lege în
această materie. Conform art. 937 din C. civ. orice donaŃiune făcută între soŃi în timpul
maritagiului este revocabilă; se are în vedere prezumŃia că soŃul donatar ar fi abuzat de
influenŃa pe care o avea asupra soŃului donator, determinându-l să încheie un asemenea
contract. Revocarea se poate face ad nutum, expres sau tacit, oricând după încheierea
contractului, indiferent dacă căsătoria mai fiinŃează ori s-a desfiinŃat sau a încetat. Acest
drept discreŃionar de revocare aparŃine numai soŃului donator, nu şi succesorilor lui în
drepturi, şi nu ar putea fi anihilat printr-o clauză contrară. Mai mult, existenŃa acestui
drept este recunoscută chiar fără a fi stipulat expres în contract. După moartea soŃului
donator, donaŃia devine definitivă şi irevocabilă. Fiind exceptate de la principiul
irevocabilităŃii, donaŃiile între soŃi pot cuprinde clauze incompatibile cu irevocabilitatea de
gradul II. Întrucât donatorul are posibilitatea de a revoca oricând donaŃia, fără a justifica
vreo cauză, donaŃia între soŃi nu se revocă pentru survenienŃă de copil (art. 937 alin. 3 C.

28
civ.) sau pentru neexecutarea sarcinii ori pentru ingratitudine. După moartea soŃului
donator, succesorii săi vor putea invoca cauzele de revocare a donaŃiei.

4. Efectele contractului de donaŃie

Efectele donaŃiei între părŃi – principalul efect al contractului de donaŃie îl constituie
transmiterea dreptului care formează obiectul liberalităŃii, din patrimoniul donatorului în
patrimoniul donatarului. TranslaŃia se face cu titlu gratuit, donandi causa, în mod
irevocabil. DonaŃia este un contract unilateral, generând, în principiu, obligaŃii numai în
sarcina donatorului.
ObligaŃiile donatorului – contractul de donaŃie naşte în sarcina donatorului următoarele
obligaŃii:

obligaŃia de predare a bunului care formează obiectul donaŃiei;

obligaŃia de conservare a bunului, în cazul în care predarea este amânată pentru o dată
ulterioară încheierii contractului; în caz de pieire sau deteriorare a bunului, răspunderea sa
va fi angajată potrivit regulilor generale;

obligaŃia de garanŃie contra evicŃiunii şi viciilor ascunse; transmiterea dreptului
făcându-se cu titlu gratuit, o asemenea obligaŃie are un caracter excepŃional, existând
numai în următoarele cazuri: dacă obligaŃia de garanŃie contra evicŃiunii sau cea contra
viciilor ascunse este prevăzută expres în contract (art. 828 alin. 2 C. civ.); dacă evicŃiunea
provine din faptul personal al donatorului (art. 828 alin. 3 C. civ.); dacă vinovăŃia
donatorului îmbracă forma dolului, donatorul răspunde pentru pagubele ce rezultă din
viciile ascunse ale lucrului, cunoscute de el şi neaduse la cunoştinŃa donatarului (art. 998
C. civ.); dacă donaŃia este cu sarcini, donatorul datorează garanŃie contra evicŃiunii şi a
viciilor ascunse în limita valorii sarcinilor.
ObligaŃiile donatarului – donaŃia pur gratuită naşte în sarcina donatarului doar o
obligaŃie morală, de recunoştinŃă faŃă de donatar. În cazuri expres şi limitativ prevăzute de
lege, nerespectarea acestei obligaŃii creează posibilitatea revocării donaŃiei pentru
ingratitudine. Există posibilitatea ca prin contract donatorul să impună donatarului
executarea anumitor obligaŃii. Este cazul donaŃiei cu sarcini (sub modo), care poate fi
definită ca reprezentând acea donaŃie prin care donatarul se obligă faŃă de donatar la
executarea unei prestaŃii determinate. Ca modalitate a actului juridic, sarcina constă într-o
obligaŃie de a da, a face sau a nu face. Sarcina poate fi stipulată: în favoarea donatorului
(de exemplu, obligaŃia de a plăti o datorie pe care gratificatul o are faŃă de un terŃ); în
favoarea donatarului (de exemplu, obligaŃia de a absolvi o facultate); în acest caz,
obligaŃia se justifică numai dacă donatorul are cel puŃin un interes moral, altfel donatarul
nu se poate obliga faŃă de el însuşi (caz în care donaŃia este pur gratuită); în favoarea unui
terŃ (de exemplu, obligaŃia de plăti o rentă viageră soŃiei donatorului).

Efectele faŃă de terŃi ale contractului de donaŃie – opozabilitatea efectelor contractului
de donaŃie este supusă regulilor generale. Astfel:
- pentru bunurile mobile, se aplică dispoziŃiile cuprinse în art. 1909–1910 C. civ.,
prevăzute în favoarea terŃului dobânditor de bună-credinŃă şi posesor al lucrului;
- pentru drepturile de creanŃă, opozabilitatea este condiŃionată de notificarea cesiunii
făcute prin intermediul executorilor judecătoreşti sau acceptarea acesteia de către
debitorul cedat prin înscris autentic; faŃă de debitorul cedat, cesiunea produce efecte şi
prin acceptarea pe care acesta o face prin înscris sub semnătură privată;

29
- pentru bunurile imobile, trebuie respectate formalităŃile de publicitate imobiliară
(înscrierea în cartea funciară).
În materia donaŃiilor există reguli speciale cu privire la publicitatea imobiliară. Astfel:

Neînscrierea în cartea funciară poate fi invocată de orice persoană care are interes (art.
819, teza I C. civ.). În materie de donaŃie, sunt terŃi şi succesorii cu titlu particular, precum
şi creditorii chirografari ai donatorului.

Lipsa înscrierii în cartea funciară nu poate fi invocată de către acele persoane care
aveau obligaŃia efectuării acestei înscrieri (art. 819, teza a II-a C. civ.), ex.: reprezentanŃii
minorului sau a persoanei puse sub interdicŃie. Art. 820 C. civ. recunoaşte minorilor şi
interzişilor judecătoreşti o acŃiune în despăgubiri în contra persoanelor cărora li se poate
imputa neîndeplinirea obligaŃiilor de înscriere în cartea funciară.

În ipoteza în care un imobil este înstrăinat prin vânzare şi ulterior donat, chiar dacă
donatarul îndeplineşte primul formalităŃile de publicitate, cumpărătorul poate cere
instanŃei să acorde preferinŃă înscrierii sale, întrucât a dobândit imobilul cu titlu oneros.
(art. 30, L. nr. 7/1996). Înscrierea în cartea funciară a dreptului donatarului devine
opozabilă terŃilor după zece ani de la data înregistrării cererii.

5. Cauze legale de revocare a donaŃiei

Enumerarea cauzelor legale de revocare a donaŃiilor – desfiinŃarea contractului de
donaŃie poate fi generată de dispoziŃii contractuale sau legale. Primele îşi au izvorul în
acordul de voinŃă a părŃilor şi îmbracă forma clauzelor contractuale privitoare la
desfiinŃarea donaŃiei. Pentru a produce efecte, acestea trebuie expres menŃionate în
contract. Legea (art. 829 C. civ.) reglementează trei cauze legale de revocare, care
acŃionează fără a fi prevăzute în contract: neexecutarea sarcinii; ingratitudinea
donatarului; survenienŃa de copil. ExistenŃa primelor două cauze trebuie stabilită de către
instanŃa de judecată, aceasta urmând a pronunŃa revocarea donaŃiei în cazul în care
constată îndeplinite cerinŃele legii. În ceea ce priveşte cea de a treia cauza, acesta operează
de drept, fără a mai fi necesară intervenŃia instanŃei.

Revocarea pentru neexecutarea sarcinii - în măsura valorii sarcinii, donaŃia cu sarcină
este un contract sinalagmatic, fiindu-i aplicabile regulile generale în materia efectelor
specifice contractelor sinalagmatice, inclusiv rezoluŃiunea, denumită în această materie
revocare. Dacă donatarul nu îndeplineşte sarcina impusă prin contract, donatorul are la
îndemână două acŃiuni: acŃiunea în executare a contractului cu daune-interese; acŃiunea în
revocarea donaŃiei pentru: neexecutarea sarcinii sau executarea parŃială sau executarea cu
întârziere. AcŃiunea în revocarea donaŃiei pentru neexecutarea sarcinii cunoaşte
următoarele particularităŃi: neexecutarea sarcinii poate fi totală sau parŃială, în acest ultim
caz partea neexecutată trebuie să fi fost considerată esenŃială la încheierea contractului;
neexecutarea trebuie să nu fie imputabilă donatorului; debitorul donatar trebuie să fi fost
pus în întârziere; revocarea nu operează de drept, ci trebuie pronunŃată de către instanŃă,
care poate acorda debitorului donatar un termen de graŃie; au calitate procesuală activă:
donatorul, succesorii lui în drepturi, precum şi creditorii chirografari ai acestor persoane;
dacă sarcina este stipulată în favoarea unui terŃ, acesta nu poate cere revocarea donaŃiei
pentru neexecutarea sarcinii; el va putea solicita doar executarea silită; hotărârea prin care
instanŃa pronunŃă revocarea donaŃiei produce efecte retroactive, atât împotriva donatarului
şi a succesorilor lui în drepturi, cât şi împotriva terŃilor.

30

Revocarea donaŃiei pentru ingratitudine – cauzele de revocare a donaŃiei pentru
ingratitudine sunt prevăzute expres şi limitativ de art. 831 C. civ. Potrivit acestui text de
lege, donaŃia se revocă pentru ingratitudine dacă donatarul săvârşeşte una din următoarele
fapte:

atentează la viaŃa donatorului; acest caz de revocare presupune stabilirea intenŃiei
donatarului de a-l ucide pe donator. Nu interesează dacă infracŃiunea de omor s-a
consumat sau a rămas în formă de tentativă, după cum nu interesează nici scopul sau
mobilul crimei. Nu se cere existenŃa unei hotărâri penale de condamnare; dacă însă un
proces penal a avut loc, hotărârea instanŃei penale prin care s-a constatat lipsa de vinovăŃie
a donatarului are autoritate de lucru judecat în faŃa instanŃei civile (art. 22 din C. proc.
pen.).

săvârşeşte faŃă de donator delicte, cruzimi sau injurii grave; legiuitorul a avut în
vedere săvârşirea cu intenŃie a unor fapte de natură să afecteze grav integritatea fizică sau
să lezeze onoarea şi demnitatea acestuia. Gravitatea faptelor se va aprecia de către instanŃa
învestită cu cererea de revocare.

refuză nejustificat să dea donatorului alimente; pentru a fi în prezenŃa acestui caz de
revocare, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiŃii: donatorul să fi avut nevoie de
alimente şi să le fi cerut de la donatar; donatarul să fi refuzat acordarea de alimente, deşi
avea posibilitatea de a le fi acordat; bunul donat să nu fi pierit; donatorul să nu fi avut
persoane care să fi fost obligate să-i asigure alimentele şi care ar fi avut această
posibilitate. Dacă donatarul i-a acordat alimente, el nu va avea o acŃiune în restituire a
prestaŃiilor efectuate, fapta sa fiind asimilată unei obligaŃii civile imperfecte (art. 1092 C.
civ.). Refuzul nejustificat al donatarului nu va putea fi sancŃionat cu obligarea sa la
asigurarea alimentelor, ci numai cu revocarea donaŃiei. AcŃiunea în revocarea donaŃiei
pentru ingratitudine cunoaşte următoarele particularităŃi: are caracterul unei pedepse
civile; acŃiunea trebuie introdusă în termen de un an de la data săvârşirii faptului de
ingratitudine sau de la data de la care cel îndreptăŃit să exercite acŃiunea a cunoscut faptul
de ingratitudine; dacă sunt mai multe fapte de ingratitudine, termenul se calculează în
raport cu data săvârşirii ultimei fapte; în ceea ce priveşte natura juridică a termenului de
un an, se apreciază că este un termen de decădere, nefiind susceptibil de suspendare sau
întrerupere; dacă acŃiunea nu a fost exercitată înlăuntrul termenului de un an, se prezumă
absolut că donatorul l-a iertat pe donatar; este o acŃiune strict personală, putând fi
exercitată numai de către donator; în mod excepŃional, legea recunoaşte calitate
procesuală activă succesorilor donatorului în două situaŃii: dacă cererea de chemare în
judecată a fost formulată de către gratificant, dar acesta decedează înainte de finalizarea
procesului civil şi dacă donatorul moare înlăuntrul termenului de introducere a acŃiunii
(art. 833 alin. 2 C. civ.); poate fi introdusă numai împotriva donatarului autor al faptului
de ingratitudine; dacă donatorul moare în timpul judecării acŃiunii, procesul se stinge, iar
dacă donatarul moare înainte de declanşarea procesului, cererea de revocare va fi respinsă
pentru lipsa calităŃii procesuale pasive; dacă donaŃia a fost făcută în favoarea mai multor
donatari, acŃiunea va putea fi pornită numai împotriva celor care au săvârşit faptele de
ingratitudine; donatorul are posibilitatea de a-l ierta pe donatar, dar numai după momentul
săvârşirii faptei; o renunŃare anticipată la dreptul de promovare a unei acŃiuni în revocarea
donaŃiei este nulă de drept; admiterea acŃiunii în revocare are ca efect obligarea
donatarului la restituire; restituirea va fi integrală şi se va face, în principiu, în natură,

31
pârâtul donatar având obligaŃia de a-l despăgubi pe reclamant (donator sau succesorii săi în
drepturi) pentru eventuala scădere a valorii bunului ca urmare a sarcinilor sau ipotecilor
pe care le-a constituit; dacă bunul nu mai există în patrimoniul donatarului, acesta va fi
obligat la plata contravalorii, avându-se în vedere valoarea bunului la data pronunŃării
hotărârii judecătoreşti; restituirea fructelor bunului este datorată de la data introducerii
acŃiunii; admiterea acŃiunii nu produce efecte faŃă de terŃi, drepturile dobândite de către ei
anterior publicităŃii cererii de revocare, rămânând neatinse; dacă bunul este un imobil, este
necesar ca terŃul să fi îndeplinit formalităŃile de publicitate imobiliară anterior înscrierii în
registrul public a cererii de revocare.

Revocarea donaŃiei pentru survenienŃă de copil – potrivit dispoziŃiilor art. 836 C. civ.,
donaŃia se revocă de drept dacă în momentul încheierii contractului donatorul nu avea nici
un descendent, iar ulterior i se naşte un copil, fie şi postum. Nu sunt revocabile pentru
survenienŃă de copil: donaŃiile între soŃi, donaŃiile făcute soŃilor de către ascendenŃii lor şi
darurile obişnuite de valoare modică care sunt scutite de raport. Pentru a fi în prezenŃa
acestui caz de revocare, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiŃii: în momentul
contractării, donatorul să nu fi avut un copil sau un descendent existent; după încheierea
contractului, donatorului să i se nască un copil, din afara căsătoriei sau din căsătorie, fie şi
postum. În cazul îndeplinirii condiŃiilor anterior precizate, donaŃia se revocă de drept la
data naşterii copilului. Prin urmare, nu este nevoie de promovarea unei acŃiuni în instanŃă
care să pronunŃe revocarea; totuşi, în caz de litigiu, instanŃa va verifica îndeplinirea
condiŃiilor, constatând revocarea ce a operat de drept. Revocarea donaŃiei pentru
survenienŃă de copil nu ar putea fi paralizată de inserarea în contractul de donaŃie a unei
clauze contrare sau printr-un act de renunŃare sau confirmare al donatorului. Singura
posibilitate pe care o are donatorul este facerea unei noi donaŃii după momentul naşterii
copilului, donaŃie cu privire la care nu vor mai fi incidente dispoziŃiile art. 836 C. civ.
Revocarea produce efecte retroactive de la data încheierii contractului de donaŃie. În
principiu, bunul se reîntoarce în patrimoniul donatorului liber de orice sarcini. Din
interpretarea per a contrario a art. 838 C. civ., rezultă că donatarul este prezumat posesor
de bună credinŃă până la data când i se notifică faptul naşterii copilului; în consecinŃă, el
va păstra fructele produse de bun până la data notificării (art. 485 C. civ.). Efectele
revocării se produc nu doar împotriva donatarului şi a succesorilor săi în drepturi, ci şi în
privinŃa terŃilor, în virtutea principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis.
TerŃul de bună credinŃă va putea invoca în favoarea sa dispoziŃiile art. 1909–1910 C. civ.,
dacă donaŃia priveşte un bun mobil, respectiv uzucapiunea, dacă este vorba despre un bun
imobil. Dacă revocarea priveşte o donaŃie cu sarcini, atunci desfiinŃarea donaŃiei se va
produce numai în limita folosului pur gratuit procurat donatarului. Pentru a intra în
posesia bunurilor ce au format obiectul donaŃiei revocate pentru survenienŃă de copil,
donatorul sau succesorii săi în drepturi, inclusiv creditorii chirografari, au la îndemână o
acŃiune în restituire. Potrivit art. 840 C. civ. coroborat cu art. 21 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripŃia extinctivă, acŃiunea în restituire este prescriptibilă într-un termen de
30 de ani, calculaŃi de la data naşterii copilului. Dacă acŃiunea nu este promovată în acest
termen, donatorul va deŃine în continuare bunul în aceeaşi calitate, aplicându-se regulile
de fond ale donaŃiei.

6. VarietăŃi ale contractului de donaŃie

32

DonaŃiile simulate – ceea ce caracterizează donaŃia simulată este existenŃa
concomitentă, între aceleaşi persoane, a două contracte de donaŃie: unul public, simulat,
prin care se creează o aparenŃă juridică ce nu corespunde realităŃii; unul secret, care
reflectă voinŃa reală a părŃilor şi prin care este anihilată, total sau parŃial, aparenŃa juridică
ce a fost creată prin actul public. După modul în care este conceput contractul aparent şi
raportul dintre acesta şi contractul secret, donaŃiile simulate apar fie sub forma donaŃiilor
deghizate, fie sub forma interpunerii de persoane.

DonaŃiile indirecte – ceea ce caracterizează donaŃiile indirecte este existenŃa intenŃiei
de a gratifica, intenŃie care se manifestă însă indirect, în cadrul unui alt act juridic decât
contractul de donaŃie. CondiŃiile de formă impuse în materia donaŃiilor nu sunt aplicabile
în cazul donaŃiilor indirecte, având în vedere că actele juridice prin care acestea se
realizează nu sunt contracte de donaŃii. În schimb, vor trebui respectate condiŃiile de fond
speciale prevăzute pentru donaŃii, precum şi condiŃiile de fond şi de formă prevăzute de
lege pentru actul juridic prin care se realizează indirect liberalitatea. Exemple: stipulaŃia
pentru altul, renunŃarea la un drept, remiterea de datorie.

Darurile manuale – suntem în prezenŃa unor contracte reale prin care, cu intenŃie
liberală, donatorul transmite donatarului proprietatea asupra unui bun mobil al său, fără a
urmări să obŃină o contraprestaŃie.

CAPITOLUL III
CONTRACTUL DE LOCAłIUNE

1. NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului de locaŃiune

Contractul de locaŃiune este acel contract prin care o persoană, numită locator, se
obligă să asigure unei alte persoane, numită locatar, folosită temporară, totală sau
parŃială, a unui lucru în schimbul unei sume de bani, numită chirie (art. 1411 C. civ.).
Contractul de locaŃiune cunoaşte două varietăŃi şi anume contractul de închiriere a unor
suprafeŃe locative şi contractul de arendare a terenurilor.
Contractului de locaŃiune prezintă următoarele caractere juridice:

este un contract sinalagmatic, deoarece obligaŃiile unei părŃi îşi au cauza juridică
directă în obligaŃiile juridice ale celeilalte părŃi;

este un contract cu titlu oneros, chiria fiind de esenŃa locaŃiunii; dacă se transmite
folosinŃa unui lucru cu titlu gratuit sau în schimbul unui preŃ derizoriu, fictiv, contractul
nu este de locaŃiune ci de comodat (dacă sunt îndeplinite condiŃiile pentru existenŃa
comodatului);

este un contract comutativ, fiecare parte cunoscând încă de la momentul încheierii
contractului întinderea drepturilor şi a obligaŃiilor;

este un contract consensual, forma scrisă a acestui contract nefiind cerută ad
validitatem;

este un contract cu executare succesivă prin natura sa pentru că asigurarea folosinŃei de
către locator a lucrului închiriat se realizează în timp, iar plata chiriei de către locatar se
face, în principiu, la anumite scadenŃe; în ceea ce priveşte durata contractului, aceasta
poate fi determinată sau nedeterminată, însă în nici un caz perpetuă; locuŃiunile ereditare
sunt interzise prin lege (art. 1415 C. civ.); durata contractului se stabileşte prin acordul
33
părŃilor, cu unele excepŃii când legiuitorul hotărăşte această durată. LocaŃiunea nu
transmite dreptul de proprietate, ci numai dreptul de folosinŃă temporară a lucrului
închiriat.

2. CondiŃiile de validitate ale contractului de locaŃiune

CondiŃii de fond ale contractului

Capacitatea părŃilor – atât locatorul, cât şi locatarul trebuie să aibă capacitatea de a face
acte de administrare. Dacă durata locaŃiunii depăşeşte 5 ani în cazul imobilelor contractul
e considerat ca un act de dispoziŃie prin aplicarea art. 1419 şi 1268 C. civ. şi, deci, părŃile
trebuie să aibă capacitatea de a încheia astfel de acte; alŃi autori consideră însă că
locaŃiunea devine un act de dispoziŃie atunci când depăşeşte 3 ani prin aplicarea
dispoziŃiilor L. 7/1996. Întrucât prin contractul de locaŃiune nu se transmite dreptul de
proprietate, locator poate fi nu numai proprietarul bunului, ci şi uzufructuarul (art. 534 C.
civ.), ori chiar locatarul principal (art. 1418 C. civ.); în cazul acestuia din urmă, locatarul
trebuie să aibă asupra bunului un drept opozabil faŃă de proprietar.

ConsimŃământul părŃilor – pentru a fi valabil, consimŃământul trebuie să îndeplinească
cumulativ următoarele condiŃii: să provină de la o persoană cu discernământ; să fie
exprimat cu intenŃia de a produce efecte juridice; să fie exteriorizat; să nu fie afectat de
vicii de consimŃământ.

Obiectul contractului – în ceea ce priveşte lucrul dat în locaŃiune, acesta poate fi:
mobil/imobil; corporal/incorporal; în general este cazul lucrurilor nefungibile individual
determinate după natura lor sau după voinŃa părŃilor; în toate cazurile se cere ca aceste
bunuri să nu se consume/distrugă prin folosinŃă. LocaŃiunea nu poate avea ca obiect o
persoană. În ceea ce priveşte preŃul, acesta se numeşte chirie şi trebuie să fie
determinat/determinabil în momentul în momentul încheierii contractului; sincer şi serios.
De regulă, preŃul se fixează în bani şi se plăteşte periodic. El poate consta însă şi într-o
altă prestaŃie. În condiŃii de inflaŃie, în practică se admite recalcularea chiriei prevăzută în
contract, chiar dacă părŃile nu au inclus o clauză în acest sens în contract.

Cauza contractului – trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiŃii: să existe;
să fie reală; să fie licită şi morală.
CondiŃiile de formă ale contractului
Aşa cum am subliniat mai sus contractul de locaŃiune este unul consensual. Unele
precizări trebuie însă făcute cu privire la proba acestui contract. Există reguli derogatorii
de la dreptul comun. Dacă contractul nu a fost consemnat într-un înscris, pot apărea
următoarele situaŃii: se neagă încheierea contractului în formă verbală şi executarea
contractului nu a început; în acest caz nu se poate dovedi încheierea contractului prin
proba cu martori, nici chiar dacă ar exista un început de dovadă scrisă; se neagă încheierea
contractului în formă verbală şi contractul e în curs de executare – în acest caz proba se
face cu început de dovadă scrisă (o chitanŃă prin care se face dovada că s-a plătit chiria)
completată cu martori şi prezumŃii. Nu se poate însă dovedi prin simplul fapt al deŃinerii
lucrului; există o contestaŃie asupra cuantumului chiriei, contestaŃie făcută de către locatar
- în acest caz, conform art. 1417 C. civ., locatarul poate solicita o expertiză pentru
stabilirea chiriei; atunci când nu a fost încheiat un înscris, termenul locaŃiunii se stabileşte
conform obiceiului locului şi a unor prezumŃii relative (art. 1450, 1452 C. civ.).

34
 3. Efectele contractului de locaŃiune

ObligaŃiile locatorului – în principal, locatorul are obligaŃia de a face, adică de a
asigura locatarului folosinŃa lucrului pe toată durata contractului. De aici decurg
următoarele obligaŃii pentru locator:

ObligaŃia de predare a lucrului închiriat – lucrul trebuie predat la termenul fixat de
părŃi; în lipsa unui termen, trebuie predat imediat după încheierea contractului pe
cheltuiala locatorului. Lucrul trebuie predat într-o stare corespunzătoare destinaŃiei pentru
care a fost închiriat (art. 1421 alin. 1 C. civ.). Dacă în momentul încheierii contractului
lucrul este necorespunzător destinaŃiei sale, locatarul e obligat să facă toate reparaŃiile
necesare (inclusiv cele locative). Neîndeplinirea obligaŃiei de predare îl îndreptăŃeşte pe
locatar să introducă, la alegere, două acŃiuni: acŃiunea în executare a contractului
(solicitând instanŃei să-l oblige pe locator să predea bunul); acŃiunea în rezilierea
contractului pentru neexecutarea obligaŃiei, solicitând, eventual şi daune-interese.

ObligaŃia de a menŃine lucrul în stare de întrebuinŃare pe toată durata locaŃiunii – pe
durata locaŃiunii locatorul e obligat să efectueze toate reparaŃiile necesare pentru a
menŃine lucrul în stare conformă folosirii potrivit destinaŃiei sale. Astfel, trebuie să facă
reparaŃiile capitale, reparaŃiile degradărilor provenite din uzul normal al lucrului,
reparaŃiile părŃilor comune ale imobilului etc. Locatorul nu este obligat la efectuarea
reparaŃiilor locative, acestea fiind în sarcina locatarului. Dacă locatorul nu-şi îndeplineşte
această obligaŃie, locatarul poate introduce, la alegere, trei acŃiuni: acŃiunea prin care
solicită instanŃei să-l oblige pe locator să-şi execute obligaŃia sub sancŃiunea plăŃii de
daune; o acŃiune prin care solicită instanŃei să-l autorizeze să facă el reparaŃiile, reŃinând
cheltuielile din chirie (art. 1077 C. civ.); acŃiunea în rezilierea contractului.

ObligaŃia de a-l garanta pe locatar împotriva evicŃiunii şi a viciilor ascunse ale lucrului
închiriat – conform art. 1422 C. civ., locatorul răspunde de tulburările în folosinŃa lucrului
pentru: faptele sale personale; fapta unui terŃ; viciile ascunse ale lucrului. Astfel, el
răspunde pentru faptele sale personale care i-ar provoca locatarului o tulburare de fapt/de
drept. Locatorul nu are dreptul să schimbe forma lucrului închiriat pe durata locaŃiunii fie
direct, prin transformarea materială a acestuia, fie indirect prin schimbarea destinaŃiei.
Dacă locatorul face reparaŃii necesare şi urgente care nu depăşesc 40 zile, locatarul va
trebui să le suporte chiar dacă e lipsit parŃial de folosinŃa lucrului. Dacă reparaŃiile
depăşesc 40 zile, locatarul poate cere o reducere a chiriei proporŃională cu lipsa parŃială a
folosinŃei. Dacă reparaŃiile îl lipsesc total de folosinŃa lucrului, indiferent de durată,
locatarul are acŃiune în rezilierea contractului. În acest caz locatorul nu are acŃiunea în
reziliere. Locatorul răspunde de tulburarea de drept prin fapta unui terŃ chiar dacă dreptul
invocat de terŃ nu este confirmat în justiŃie, dar l-a împiedicat pe locatar să folosească
lucrului. În această situaŃie locatarul are două acŃiuni: acŃiunea în rezilierea contractului cu
daune-interese; acŃiunea în reducerea chiriei proporŃional cu pierderea parŃială a folosinŃei,
eventual şi daune-interese. În ambele situaŃii locatorul răspunde numai dacă a fost
înştiinŃat în timp util (a fost chemat în garanŃie); altfel el poate invoca excepŃia procesului
rău condus. Pentru tulburarea de fapt care provine de la terŃ, locatarul se poate apăra
singur prin intermediul acŃiunilor posesorii, având calitate procesuală activă chiar dacă nu
e posesor, ci detentor precar, dacă sunt îndeplinite două îndeplinite două condiŃii: cel care
l-a tulburat să nu fie locatorul; să nu fie vreo persoană care invocă vreun drept asupra
lucrului închiriat (ex.: dreptul de proprietate – 1426 C. civ.).

35
 Locatorul răspunde de viciile ascunse ale lucrului care au existat în momentul
încheierii contractului sau care au apărut ulterior. În această situaŃie, locatarul are la
îndemână două acŃiuni: acŃiunea în reducerea proporŃională a chiriei; acŃiunea în
rezilierea contractului cu daune-interese. Locatorul răspunde pentru viciile ascunse
indiferent dacă a fost de bună/rea credinŃă; dacă locatorul a fost de bună credinŃă, va
răspunde numai pentru daunele previzibile la încheiere; dacă a fost de rea-credinŃă, va
răspunde şi pentru cele imprevizibile. Dacă viciile se datorează forŃei majore sau cazului
fortuit, locatarul are aceleaşi acŃiuni fără însă a putea cere daune-interese. AcŃiunea în
garanŃie pentru vicii ascunse se prescrie în 3 ani. PărŃile pot modifica obligaŃia de garanŃie,
în sensul agravării, limitării sau chiar înlăturării ei, în ultimele două situaŃii numai dacă
locatorul este de bună-credinŃă.

ObligaŃia de restituire a cheltuielilor făcute de locatar cu bunul închiriat - locatorul este
Ńinut numai la restituirea cheltuielilor utile, nu şi a celor voluptuarii.

ObligaŃiile locatarului:

ObligaŃia de plată a chiriei – conform art. 1429 pct. 2 C. civ., locatarul este obligat să
plătească chiria convenită la termenele stipulate în contract. Dacă părŃile n-au convenit
altfel, plata se face la domiciliul debitorului (este cherabilă). ChitanŃele eliberate fără
rezervă fac să prezume plata pentru termenele anterioare. Dacă plata se face anticipat
pentru o perioadă mai mare de 3 ani este necesară realizarea publicităŃii imobiliară (art.
1394 C. civ. coroborat cu dispoziŃiile L. 7/1996). Dacă lucrul închiriat a fost vândut iar
noul proprietar nu-l înştiinŃează pe locatar, plata chiriei făcută fostului proprietar este
valabilă. În caz de neplată a chiriei, locatorul are două acŃiuni: acŃiunea în executarea
obligaŃiei; acŃiunea în rezilierea contractului. Locatorul beneficiază şi de privilegiul
locatarului de imobile asupra mobilelor locatarului (art. 1730 C. civ.).

ObligaŃia de a întrebuinŃa lucrul ca un bun proprietar, potrivit destinaŃiei sale –
locatarul are obligaŃia de a folosi lucrul prudent şi diligent, el neputând face decât
modificări de mică însemnătate, care să nu schimbe destinaŃia acestuia. La încetarea
locaŃiunii, locatorul poate cere repunerea lucrului în starea anterioară sau dacă nu cere
acest lucru, este obligat să-l despăgubească pe locator pentru îmbunătăŃirile aduse
lucrului. Dacă locatarul face modificări neautorizate, locatorul poate cere fie repunerea
lucrului în situaŃia anterioară, fie poate cere rezilierea contractului cu daune-interese.
Locatarul are obligaŃia de a efectua reparaŃiile mici, curente (reparaŃii locative) în scopul
de a întreŃine lucrul în starea în care i-a fost predat, pe toată durata locaŃiunii (art. 1447–
1449 C. civ.). ReparaŃiile nu cad în sarcina locatarului dacă au fost cauzate de vechimea
lucrului, de forŃa majoră, de cazul fortuit, culpa locatorului sau viciile construcŃiei. Dacă
degradarea lucrului se datorează culpei locatarului, atunci acesta va fi obligat la repararea
lui, indiferent de natura lor (locative sau nu). Locatarul răspunde de orice stricăciune
cauzată de orice persoană care a intrat la el în imobil. Dacă locatarul nu efectuează
reparaŃiile locative, la încetarea locaŃiunii locatorul va putea cere daune-interese. Dacă
prin neefectuarea reparaŃiilor lucrul închiriat se deteriorează/e ameninŃat cu pieirea,
locatorul poate solicita instanŃei: să-l oblige pe locatar să le efectueze; să-l autorizeze pe el
să le efectueze în contul locatarului; rezilierea contractului.

ObligaŃia de a restitui lucrul la expirarea contractului – la încetarea locaŃiunii, locatarul
trebuie să restituie lucrul în starea în care i-a fost predat conform inventarului sau în lipsă,
în stare bună (întrucât se prezumă că astfel l-a primit); în caz de neexecutare a acestor

36
obligaŃii, locatorul are două acŃiuni: acŃiunea în restituire (acŃiunea personală, izvorâtă din
contract); acŃiunea în revendicare (dacă este proprietarul bunului).

ObligaŃia de a-l anunŃa pe locator despre orice încercare de uzurpare, în timp util, sub
sancŃiunea de daune şi cheltuieli de judecată (art. 1433 C. civ.).

ObligaŃia de a răspunde pentru incendiu - locatarul răspunde pentru incendiu dacă nu
dovedeşte că acesta s-a datorat unei cauze străine, neimputabile lui: cazul fortuit, forŃa
majoră, defect de construcŃie.

SublocaŃiunea şi cesiunea contractului de locaŃiune - întrucât contractul de locaŃiune
nu este, în principiu, încheiat intuitu personae, legea permite ca locatarul să subînchirieze
bunul primit în locaŃiune, în totul sau în parte, ori să cesioneze în întregime dreptul său
către un terŃ, cu condiŃia ca o asemenea operaŃiune să nu-i fi fost interzisă prin contract.

Contractul de sublocaŃiune – locatarul poate încheia un contract de sublocaŃiune cu un
terŃ; pentru ca acest contract să fie valabil, trebuie îndeplinite două condiŃii: transmiterea
folosinŃei să nu fie interzisă în contractul de locatorul principal printr-o clauză expresă
(care se interpretează restrictiv, iar dacă este imprecisă se interpretează în sensul
interzicerii sublocaŃiunii totale); sublocaŃiunea să nu contravină condiŃiilor prevăzute în
contractul principal (ex.: să se schimbe destinaŃia lucrului). Nerespectarea celor două
condiŃii îl îndreptăŃeşte pe locatorul principal să solicite rezilierea contractului principal cu
daune-interese sau obligarea locatarului la executarea contractului. Între locatorul
principal şi sublocatar nu se stabilesc relaŃii juridice. Cu toate acestea ei ar putea intenta
acŃiunea oblică, iar literatura de specialitate apreciază că în virtutea dispoziŃiilor art. 1730
C. civ. locatorul poate sechestra mobilele sublocatarului aduse în imobilul închiriat în
limita chiriei datorate de locatar pentru trecut şi pentru viitor, chiar dacă sublocatarul a
plătit anticipat chiria.

Contractul de cesiune de locaŃie – locatarul poate cesiona contractul de locaŃiune, adică
poate vinde dreptul de folosinŃă, fiind vorba de o cesiune de drept cu titlu oneros. Pentru
opozabilitatea faŃă de terŃi, cesiunea trebuie notificată locatorului sau trebuie acceptată de
el printr-un act autentic. Obiectul cesiunii îl constituie numai dreptul locatarului care
rămâne în continuare obligat faŃă de locator, chiar dacă părŃile s-au conformat obligaŃiei
de notificare a cesiunii sau ea a fost acceptată prin act autentic de către locator. Totuşi
locatorul îl poate elibera pe locatar printr-o delegaŃie perfectă confundată cu o novaŃie prin
schimbare de debitor. Contractul de cesiune este cu executare imediată, şi nu succesivă.
Locatarul cedent garantează numai existenŃa dreptului de folosinŃă în condiŃiile din
momentul încheierii contractului de locaŃiune, nu şi executarea obligaŃiei de către locator.
Conform regulilor de la cesiunea de creanŃă, cesionarul are o acŃiune directă împotriva
locatorului pentru a cere executarea contractului de locaŃiune sau rezilierea lui pentru
neexecutare cu daune-interese. Spre deosebire de sublocaŃiune (care se probează ca şi
locaŃiunea), la cesiune se aplică regulile de la vânzarea-cumpărarea de creanŃe. Aceleaşi
reguli se aplică şi dublei cesiuni când dreptul de folosinŃă se transmite în schimbul unui alt
drept de folosinŃă.

4. Încetarea contractului de locaŃiune

În afară de cazurile când locaŃiunea încetează conform acordului de voinŃă al părŃilor,
există următoarele cazuri de încetare a locaŃiunii:

37

DenunŃarea unilaterală a contractului – conform art. 1436 alin. 2 C. civ., dacă părŃile
sau legiuitorul n-au determinat durata locaŃiunii, contractul ia sfârşit prin denunŃarea
unilaterală de către una dintre părŃi, cu condiŃia respectării termenului de preaviz
(concediu). Termenul de preaviz reprezintă intervalul de timp dintre manifestarea voinŃei
de a desface contractul şi data la care contractul urmează să înceteze. Termenul se
stabileşte în funcŃie de natura lucrului şi obiceiul locului (art. 1443 C. civ.).

Expirarea termenului – dacă a fost stipulat un termen (de către părŃi/legiuitor),
contractul încetează de drept, fără să fie necesară o înştiinŃare prealabilă, la împlinirea
acestui termen. Dacă locatarul rămâne în folosinŃa bunului şi după expirarea termenului
fără ca locatorul să împiedice aceasta, operează tacita relocaŃiune (art. 1437 şi art. 1452
C. civ.). Dacă tacită relocaŃiune n-a fost exclusă printr-o clauză contractuală poate fi
împiedicată numai prin manifestarea de voinŃă a uneia dintre părŃi de a nu reînnoi
contractul, manifestare ce trebuie făcută anterior expirării termenului, dar fără respectarea
termenului de preaviz. Tacita relocaŃiune va avea loc în aceleaşi condiŃii ca şi contractul
iniŃial cu excepŃia termenului şi fără garanŃiile din contractul iniŃial.

Rezilierea contractului pentru neexecutare – conform art. 1439 alin. 2 C. civ.,
neexecutarea de către una dintre părŃi a obligaŃiilor principale ce-i revin, neexecutare ce
aduce o vătămare celeilalte părŃi, îndreptăŃeşte pe aceasta din urmă să ceară desfacerea
contractului prin reziliere cu daune-interese, după punerea în întârziere a debitorului.

Pieirea lucrului închiriat – dacă pieirea este totală contractul încetează de drept pentru
că locatorul nu-i mai poate asigura locatarului folosinŃa lucrului; dacă pieirea s-a produs
din culpa uneia dintre părŃi, aceasta este Ńinută şi la plata de daune-interese. Dacă lucrul
piere numai în parte, doar locatarul este îndreptăŃit a cere, după caz, o reducere a chiriei
proporŃional cu pierderea suferită, sau rezilierea contractului.

DesfiinŃarea titlului locatorului – dacă se desface titlul locatorului (ex.: titlul de
proprietate e anulat sau proprietarul este evins printr-o acŃiune în revendicare), se desface
şi contractul de locaŃiune. De la această regulă există şi excepŃii: contractele de locaŃiune
încheiate de uzufructuari rămân valabile pe cel mult 5 ani în limitele unui act de
administrare chiar dacă uzufructul a încetat; contractele încheiate de terŃul dobânditor al
imobilului ipotecat rămân valabile chiar dacă el e evins, însă numai dacă contractul de
locaŃiune a fost încheiat cu bună-credinŃă şi cu data certă, anterioară transmiterii
comandamentului; contractele de locaŃiune încheiate de moştenitorul aparent rămân valide
numai dacă locatarul a fost de bună-credinŃă.

Înstrăinarea lucrului închiriat prin acte între vii – duce la încetarea locaŃiunii numai în
următoarele condiŃii: dacă în contractul de locaŃiune există o clauză care prevede încetarea
locaŃiunii în caz de vânzare a bunului închiriat; dacă contractul de locaŃiune a fost încheiat
anterior vânzării, dar în formă verbală sau prin înscris sub semnătură privată fără dată
certă. Dacă contractul de locatar are dată certă şi este încheiat pe o perioadă mai mare de 3
ani, dar nu a fost supus publicităŃii imobiliare, înainte de înscrierea contractului de
vânzare-cumpărare în cartea funciară, vânzarea duce la încetarea locaŃiunii la expirarea
termenului de 3 ani calculat de la data înscrierii vânzării. În lipsă de stipulaŃie contrară,
contractul de locaŃiune cu dată certă anterioară vânzării-cumpărării cu dată certă, produce
efecte şi este opozabil terŃului dobânditor, cu condiŃia ca locaŃiunea să fi fost încheiată
prin înscris autentic sau sub semnătură privată. În acest caz, cumpărătorul se substituie în
drepturile şi obligaŃiile locatorului vânzător de la data cumpărării. Dacă vânzarea conduce

38
la încheierea locaŃiunii în condiŃiile arătate, cumpărătorul trebuie să-l înştiinŃeze pe
locatar, respectând termenul de preaviz, ca în cazul denunŃării unilaterale a contractului
încheiat pe o perioadă nedeterminată. În toate cazurile de încetare a locaŃiunii prin
vânzare, locatarul este îndreptăŃit să ceară despăgubiri de la locator dacă părŃile n-au
convenit altfel. Până la plata despăgubirilor, locatarul are un drept de retenŃie asupra
lucrului închiriat. MenŃionăm că moartea locatorului/locatarului nu atrage încetarea
contractului de locaŃiune (art. 1440 C. civ.).

CAPITOLUL V
CONTRACTUL DE ÎNCHIRIERE

1. NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului de închiriere

Închirierea este acel contract, varietate a contractului de locaŃiune, prin care o persoană,
numită locator, se obligă să asigure celeilalte părŃi, numită chiriaş, folosinŃa temporară –
totală sau parŃială – a unei locuinŃe, în schimbul unei sume de bani, numită chirie. În
prezent, închirierea, dar şi construcŃia şi administrarea locuinŃelor este reglementată de L.
locuinŃei, nr. 114 din 11 octombrie 1996, cu modificările ulterioare. Sfera de aplicare a
acesteia cuprinde atât locuinŃele din mediul urban, cât şi cele din mediu rural, indiferent
de titularul dreptului de proprietate – persoană fizică, persoană juridică, unitate
administrativ-teritorială, stat etc. În completarea normelor L. locuinŃei, legislaŃia locativă
însumează şi Normele metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor L. locuinŃei,
aprobate prin H.G. nr. 1275 din 7 decembrie 2000 şi O.G. nr. 85 din 30 august 2001
privind organizarea şi funcŃionarea asociaŃiilor de proprietari. Importante modificări
privind regimul juridic al contractului de închiriere au fost aduse prin O.U.G. nr. 40 din 8
aprilie 1999 privind protecŃia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaŃiile cu destinaŃie de
locuinŃe, aprobată cu modificări şi completări prin L. nr. 241 din 20 aprilie 2001. În afară
de acest act normativ, situaŃia chiriaşilor din imobilele preluate abuziv de stat este
reglementată şi prin norme incidente ale L. nr. 10 din 8 februarie 2001, republicată.
Contractul de închiriere a locuinŃelor rămâne o varietate a contractului de locaŃiune.
Subliniem că dreptul comun al locaŃiunii va fi aplicabil şi în cazul închirierii altor spaŃii
decât cele destinate strict asigurării nevoilor de locuit, în lipsa unor dispoziŃii speciale
contrare.
Contractul de închiriere prezintă următoarele caractere juridice:

este un contract sinalagmatic, deoarece generează obligaŃii reciproce şi
interdependente între părŃile contractante, fiecare dintre aceste obligaŃii reprezentând
cauza juridică a obligaŃiei corelative;

este un contract esenŃialmente cu titlu oneros, întrucât fiecare dintre părŃi a contractat
cu scopul de a obŃine un anumit folos drept echivalent al obligaŃiei pe care şi-a asumat-o.
Astfel, chiriaşul doreşte să obŃină un drept de folosinŃă asupra bunului închiriat în
schimbul sumei de bani plătită cu titlul de chirie;

este un contract comutativ, atât pentru locator cât şi pentru locatar, existenŃa şi
întinderea obligaŃiilor cunoscându-se din momentul încheierii contractului (art. 947 din C.
civ.);

39

este un contract consensual, întrucât pentru încheierea sa valabilă nu se cere
respectarea vreunei forme impuse de lege. Potrivit art. 21 din L. locuinŃei, înŃelegerea
părŃilor trebuie consemnată printr-un înscris, acesta fiind cerut însă ad probationem şi nu
ad validitatem;

este un contract cu executare succesivă, deoarece se execută treptat, în timp.
Contractul de închiriere este un contract încheiat pe durată determinată, întrucât art. 21 lit.
i din L. locuinŃei prevede necesitatea ca părŃile să insereze în înscrisul pe care îl întocmesc
data intrării în vigoare şi durata;

este un contract generator de drepturi de drepturi de creanŃă, deoarece transmite numai
un drept de folosinŃă temporar asupra lucrului închiriat. Prin urmare, chiriaşul este un
simplu detentor precar al acestuia, cu toate consecinŃele care decurg din această calitate.

2. CondiŃiile de validitate ale contractului de închiriere

CondiŃii de fond ale contractului de închiriere

Capacitatea juridică a părŃilor contractante - închirierea, ca şi locaŃiunea, are natura
juridică a unui act de administrare. Prin urmare, ambele părŃi contractante trebuie să aibă
capacitatea de încheia astfel de acte, fiind aplicabile regulile de drept comun (art. 948-952
din C. civ.). Calitatea de locator o poate avea proprietarul, uzufructuarul, titularul
dreptului de abitaŃie (în condiŃiile art. 572 alin. 2 din C. civ.), superficiarul sau deŃinătorul
unui drept de administrare (al unui drept de creanŃă – spre exemplu, locatarul sau în
anumite condiŃii chiar chiriaşul) asupra unui imobil ce are destinaŃia de locuinŃă. Calitatea
de chiriaş o poate avea, în principiu, orice persoană, dacă ne raportăm la destinaŃia
spaŃiului supus închirierii. LegislaŃia locativă nu conŃine referiri directe nici la această
parte contractantă, folosind pentru noŃiunea de chiriaş termeni alternativi precum titular al
contractului de închiriere sau beneficiar (spre exemplu, art. 27 sau art. 44 din L. locuinŃei).
ReŃinem, în acest sens, că art. 21 lit. k din L. nr. 114/1996, făcând trimitere la conŃinutul
contractului, dispune că acesta va cuprinde persoanele care vor locui împreună cu titularul
contractului. Prin această sintagmă vom înŃelege atât membrii familiei chiriaşului, cât şi
alte persoane care locuiesc împreună cu el, fără a avea calitatea de rude (art. 27 lit. c).
Contractul de închiriere se încheie doar cu titularul, dar celelalte persoane menŃionate
dobândesc şi ele calitatea de chiriaşi, având un drept locativ derivat. Prin urmare, avem de
a face cu cotitulari, care răspund pentru executarea contractului conform regulilor
specifice raporturilor juridice complexe.

ConsimŃământul părŃilor – în privinŃa consimŃământului nu există reguli speciale în
materie de închiriere, astfel încât vor fi aplicabile regulile generale, şi anume:
consimŃământul trebuie să fie exprimat cu intenŃia de a produce efecte juridice, să provină
de la o persoană cu discernământ, să fie exteriorizat, să nu fie alterat de vicii.

Obiectul contractului de închiriere - contractul de închiriere este un contract
sinalagmatic, având un dublu obiect derivat: locuinŃa închiriată şi chiria. LocuinŃa
închiriată – reprezintă o construcŃie alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu
dependinŃele, dotările şi utilităŃile necesare, care satisface cerinŃele de locuit ale unei
persoane sau familii, inclusiv curtea sau grădina aferente (art. 2 lit. a, art. 21 lit. b, c din L.
nr. 114/1996). Legea defineşte şi noŃiunea de locuinŃă convenabilă prin raportare la gradul
de satisfacere a raportului dintre cerinŃa utilizatorului şi caracteristicile locuinŃei, ce
trebuie să acopere necesităŃile esenŃiale de odihnă, preparare a hranei, educaŃie şi igienă.

40
În toate situaŃiile în care nu sunt întrunite raŃiunile legii ce vizează asigurarea nevoilor de
locuit, nu vor fi aplicabile dispoziŃiile legislaŃiei locative. Astfel, nu vor face obiectul
contractului de închiriere, ci al contractului de locaŃiune birourile, garajele, halele,
depozitele etc. Considerăm că şi casele de vacanŃă vor face tot obiectul contractului de
locaŃiune, întrucât sunt destinate ocupării temporare, în principiu de scurtă durată, în scop
de odihnă şi recreere, locuirea cu caracter de continuitate fiind exclusă. Există şi tipuri de
locuinŃe cu destinaŃie specială pentru care L. nr. 114/1996 prevede reguli speciale,
derogatorii de la regulile generale din materia contractului de închiriere a locuinŃei. Aceste
reguli sunt prevăzute pentru:

LocuinŃa socială – este acea locuinŃă care se atribuie cu chirie subvenŃionată, unor
persoane sau familii, a căror situaŃie economică nu le permite accesul la o locuinŃă în
proprietate sau închirierea unei locuinŃe în condiŃiile pieŃei (art. 2 lit. c din L. locuinŃei).
Aceste locuinŃe pot fi închiriate numai familiilor sau persoanelor cu un venit mediu net
lunar, realizat în ultimele 12 luni, cu cel puŃin 20% sub nivelul venitului net lunar pe
membru de familie sau, după caz, de persoană. Nivelul maxim al chiriei este de 10% din
venitul net lunar, calculat pe ultimele 12 luni, pe familie (art. 26 alin. 3 din O.U.G. nr.
40/1999), iar diferenŃa până la valoarea reală a chiriei va fi subvenŃionată de la bugetul
local.

LocuinŃa de serviciu – este locuinŃa destinată funcŃionarilor publici, angajaŃilor unor
instituŃii sau agenŃi economici, acordată în condiŃiile contractului de muncă, potrivit
prevederilor legale (art. 2 lit. d din L. locuinŃei). Contractul de închiriere care are ca obiect
locuinŃa de serviciu este un contract accesoriu contractului de muncă şi, de aceea,
încetează odată cu stingerea contractului de muncă. Cu toate acestea, nu este exclusă tacita
relocaŃiune, apreciindu-se că încetarea contractului de închiriere nu are loc de drept.

LocuinŃa de intervenŃie – este acea locuinŃă destinată cazării personalului unităŃilor
economice şi bugetare, care, prin executarea contractului lor de muncă, îndeplineşte
activităŃi sau funcŃii ce necesită prezenŃa permanentă sau în caz de urgenŃă în cadrul
unităŃilor respective (art. 2 lit. e din L. locuinŃei).

LocuinŃa de necesitate – este acea locuinŃă destinată cazării temporare a persoanelor şi
familiilor ale căror locuinŃe au devenit inutilizabile în urma unor catastrofe naturale sau
accidente sau ale căror locuinŃe sunt supuse demolării în vederea realizării de lucrări de
utilitate publică, precum şi lucrărilor de reabilitare ce nu se pot efectua în clădiri ocupate
de chiriaşi (art. 2 lit. f din L. locuinŃei).

LocuinŃa de protocol – este acea locuinŃă destinată utilizării de către persoanele care
sunt alese sau numite în unele funcŃii ori demnităŃi publice, exclusiv pe durata exercitării
acestora (art. 2 lit. g din L. locuinŃei). Aceste locuinŃe sunt proprietate publică a statului
(deci, nu se pot înstrăina) şi se administrează de către Regia Autonomă AdministraŃia
Protocolului Patrimoniului de Stat (APPS), care asigură evidenŃa, întreŃinerea, repararea şi
conservarea acestora.
Chiria – reprezintă suma de bani pe care chiriaşul trebuie să o plătească locatorului în
schimbul folosinŃei locuinŃei. Cuantumul chiriei lunare, modul de plată şi regulile de
modificare a acesteia trebuie precizate în cuprinsul contractului. Pe fond, legea nu
limitează cuantumul chiriei, părŃile fiind libere să negocieze profitul. Acest principiu
cunoaşte însă şi excepŃii.

41

Cauza contractului de închiriere – ca varietate a contractului de locaŃiune, închirierea
nu se particularizează prin norme speciale sub aspectul cauzei. Pentru a fi valabilă, cauza
trebuie să îndeplinească cerinŃele generale din dreptul comun: să existe (art. 967 alin. 2
din C. civ. prezumă relativ existenŃa cauzei), să fie reală, licită şi morală. Dacă lipsa
cauzei se datorează lipsei de discernământ, sancŃiunea aplicabilă este nulitatea relativă, iar
dacă lipseşte scopul imediat, contractul de închiriere este nul absolut.
CondiŃiile de formă ale contractului de închiriere
L. locuinŃei prevede în art. 21 că închirierea locuinŃelor se face pe baza acordului dintre
proprietar şi chiriaş, consemnat prin contract scris, care se va înregistra la organele fiscale
teritoriale. Prin urmare, acordul de voinŃă al părŃilor pentru încheierea contractului de
închiriere trebuie să îmbrace ad probationem forma scrisă, fiind impusă apoi cerinŃa
înregistrării la organele fiscale teritoriale prin grija locatorului (art. 21 din L. nr. 114/1996
şi art. 31 din Normele sale metodologice de aplicare). Pentru închirierea locuinŃelor din
proprietatea statului sau a unităŃilor economice cu capital de stat, Normele metodologice
de aplicare a L. locuinŃei cuprind în anexa 12 şi un model de contract de închiriere. Lipsa
înregistrării contractului la organele fiscale teritoriale va atrage doar aplicarea unor
sancŃiuni fiscale, întrucât această operaŃiune nu reprezintă o condiŃie de validitate (sau
opozabilitate faŃă de terŃi), ci o sarcină fiscală impusă locatorului persoană fizică sau
juridică (art. 41 lit. c combinat cu art. 61 din Codul fiscal).
Problematica termenului în contractul de închiriere

Termenul închirierii – în conformitate cu dispoziŃiile art. 38 din Normele metodologice
de aplicare a L. locuinŃei, termenul trebuie să fie întotdeauna determinat, pentru că
închirierea, la fel ca şi locaŃiunea, nu poate fi perpetuă. Contractul de închiriere îşi va
produce efectele până la expirarea termenului, după care, prin acordul lor, părŃile pot
prelungi efectele contractului sau pot încheia un contract nou. În anumite cazuri, a
intervenit legiuitorul prin prorogări legale ale termenelor contractelor de închiriere pentru
a asigura chiriaşilor stabilitatea dreptului lor de folosinŃă, în condiŃiile în care România, ca
şi majoritatea Ńărilor lumii, se confruntă cu o criză perpetuă a spaŃiilor de locuit destinate
persoanelor cu venituri modeste.

3. Efectele contractului de închiriere

În cele ce urmează, vom prezenta doar obligaŃiile părŃilor prevăzute de normele speciale
ale legislaŃiei locative.

ObligaŃiile locatorului

ObligaŃia de predare a lucrului - conform art. 28 lit. a din L. nr. 114/96, locatorul
trebuie să predea chiriaşului locuinŃa în stare normală de folosinŃă. Predarea trebuie să se
facă la termenul convenit, iar în lipsa stipulării unui astfel de termen, imediat după
încheierea contractului. Până în momentul predării, locatorul trebuie să fi efectuat toate
reparaŃiile necesare. Dacă locatorul nu îşi execută sau îşi execută necorespunzător
obligaŃia de predare a lucrului ce formează obiectul derivat al contractului, chiriaşul are la
îndemână următoarele mijloace de apărare: excepŃia de neexecutare a contractului;
acŃiunea în executarea silită a obligaŃiei de predare; acŃiunea în rezilierea contractului de
închiriere.

ObligaŃia de a menŃine lucrul în stare de întrebuinŃare – conform art. 28 lit. b-d din L.
nr. 114/1996, în cursul executării contractului locatorul e obligat:

42
- să ia măsuri pentru repararea şi menŃinerea în stare de siguranŃă în exploatare şi de
funcŃionalitate a clădirii pe toată durata închirierii locuinŃei;
- să întreŃină în bune condiŃii elementele structurii de rezistenŃă a clădirii, elementele de
construcŃie exterioare ale clădirii (acoperiş, faŃadă, împrejmuiri, pavimente), curŃile şi
grădinile, precum şi spaŃiile comune din interiorul clădirii (casa scării, casa ascensorului,
holuri, coridoare, subsoluri, scări exterioare);
- să întreŃină în bune condiŃii instalaŃiile comune proprii clădirii (ascensor, hidrofor,
instalaŃii de alimentare cu apă, de canalizare, instalaŃii de încălzire centrală şi de preparare
a apei calde, instalaŃii electrice şi de gaze, centrale termice, crematorii, instalaŃii de
colectare a deşeurilor, instalaŃii de antenă colectivă, telefonice etc.). Locatorul este Ńinut să
îşi îndeplinească toate celelalte obligaŃii ce cad în seama lui pentru menŃinerea lucrului în
stare de întrebuinŃare potrivit dreptului comun (a contractului de locaŃiune). Dacă
proprietarul nu execută aceste reparaŃii, conform art. 30 din L. nr. 114/1996, chiriaşul le
poate face în contul proprietarului, reŃinând contravaloarea acestora din chirie, dacă
degradarea produsă e de natură să afecteze folosinŃa normală a clădirii sau locuinŃei. Acest
lucru se poate face dacă chiriaşul l-a sesizat în scris pe proprietar, iar acesta nu a luat
măsuri în termen de treizeci de zile de la data sesizării. În plus, fiind vorba de o obligaŃie
de a face, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaŃiei de a menŃine
lucrul în stare de întrebuinŃare îndreptăŃeşte chiriaşul: fie să solicite instanŃei executarea
silită a obligaŃiei, sub sancŃiunea amenzii cominatorii sau rezilierea contractului de
închiriere (art. 1020-1021 şi art. 1439 alin. 2 din C. civ.); fie să invoce excepŃia de
neexecutare a contractului, refuzând plata ratelor de chirie până când locatorul îşi execută
obligaŃia, dacă neexecutarea prezintă caracter esenŃial.

ObligaŃia de garanŃie – fiind Ńinut să asigure chiriaşului liniştita şi utila folosinŃă a
spaŃiului locativ dat în locaŃiune, locatarul este obligat să răspundă de orice tulburare
cauzată în exercitarea prerogativei de folosinŃă.

ObligaŃiile chiriaşului

ObligaŃia de folosire corespunzătoare a lucrului – chiriaşul trebuie să utilizeze bunul
închiriat numai în conformitate cu destinaŃia sa. Pentru schimbarea destinaŃiei locuinŃei
sau a unei părŃi din ea, se cere consimŃământul expres al proprietarului, iar conform art. 64
din L. nr. 114/1996, în cazul locuinŃelor situate în clădiri colective, se cere şi acordul
asociaŃiei de proprietari, precum şi avizul favorabil al proprietarilor sau titularilor
contractului de închiriere din locuinŃele cu care se învecinează (pe plan orizontal şi
vertical) spaŃiul supus schimbării. Conform art. 43 din O.U.G. nr. 40/1999, chiriaşul are
dreptul la despăgubiri pentru sporul de valoare adus locuinŃei prin îmbunătăŃirile necesare
şi utile, efectuate cu aprobările prevăzute de lege, confirmate pe bază de acte justificative.
În scopul garantării acestui drept, chiriaşul are un drept de retenŃie asupra locuinŃei, până
la achitarea integrală a despăgubirilor de către proprietar. L. nr. 10/2001, republicată,
realizează prin art. 48 reglementarea de detaliu a acestei problematici, în privinŃa
chiriaşilor din locuinŃele care au fost retrocedate foştilor proprietari.

ObligaŃia de întreŃinere a locuinŃei – conform art. 29 din L. nr. 114/1996, în
considerarea acestei obligaŃii generale chiriaşul trebuie să aibă în vedere: să efectueze
lucrările de întreŃinere, reparaŃii sau înlocuire a elementelor de construcŃii şi instalaŃii din
folosinŃa exclusivă; să repare sau să înlocuiască elementele de construcŃii şi de instalaŃii
deteriorate din folosinŃa comună, ca urmare a folosirii lor necorespunzătoare, indiferent

43
dacă acestea sunt în interiorul sau în exteriorul clădirii; să asigure curăŃenia şi igienizarea
în interiorul locuinŃei şi în părŃile de folosinŃă comună pe toată durata contractului de
închiriere. Dacă chiriaşul nu îşi îndeplineşte aceste obligaŃii, locatorul poate interveni
numai dacă astfel locuinŃa se deteriorează sau dacă există riscul pieirii ei.

ObligaŃia de plată a chiriei - plata chiriei este întotdeauna datorată de chiriaş, ea fiind
de esenŃa contractului de închiriere. Plata chiriei se face la termenul stabilit în contract şi
în cuantumul fixat prin acordul părŃilor, în măsura în care nu există criterii legale de
stabilire a chiriei (art. 26 şi următoarele din O.U.G. nr. 40/1999), cu respectarea regulilor
generale care guvernează contractul de locaŃiune. Dacă există clauză contractuală în acest
sens, chiriaşul va fi obligat şi la plata cheltuielilor de întreŃinere pentru părŃile de folosinŃă
comună (iluminarea, încălzirea, ascensorul etc.). Dacă chiriaşul nu îşi execută obligaŃia de
plată a chiriei sau o execută necorespunzător, locatorul are un drept de opŃiune între: a
cere: executarea silită a obligaŃiei de plată a chiriei sau rezilierea contractului de
închiriere; a invoca: excepŃia de neexecutare a contractului, în cazul în care lucrul nu s-a
predat, iar chiria urma a fi plătită anticipat.

ObligaŃia de restituire a lucrului - conform art. 29 lit. d din L. locuinŃei, chiriaşul are
obligaŃia de a preda proprietarului locuinŃa în stare normală de folosinŃă, la eliberarea
acesteia. Dacă la sfârşitul locaŃiunii chiriaşul refuză să restituie lucrul închiriat, locatorul
poate solicita instanŃei să îl oblige pe debitorul său la restituire; în acest scop, poate fi
promovată: o acŃiune personală, întemeiată pe contractul de închiriere; o acŃiune reală, în
revendicare, întemeiată pe dreptul de proprietate asupra lucrului; o acŃiune posesorie, dar
numai dacă locatarul a intervertit detenŃiunea precară a imobilului închiriat într-o posesie
utilă.

ObligaŃia de apărare împotriva actelor de uzurpare – în condiŃiile analizate în materia
contractului de locaŃiune, chiriaşul este dator a apăra lucrul închiriat contra uzurpărilor.

SancŃiunea neexecutării obligaŃiilor chiriaşului – situaŃiile când locatorul poate solicita
rezilierea contractului sunt definite prin următoarele fapte culpabile: chiriaşul nu a achitat
chiria cel puŃin trei luni consecutiv; chiriaşul a pricinuit însemnate stricăciuni locuinŃei,
clădirii în care este situată aceasta, instalaŃiilor, precum şi oricăror alte bunuri aferente lor,
sau dacă înstrăinează fără drept părŃi ale acestora; chiriaşul are un comportament care face
imposibilă convieŃuirea sau împiedică folosirea normală a locuinŃei; chiriaşul nu a
respectat clauzele contractuale. DispoziŃiile lit. c a art. 24 din L. locuinŃei dau posibilitatea
de a intenta acŃiunea în reziliere şi asociaŃiei de proprietari în cazul în care chiriaşul nu şi-
a achitat timp de trei luni obligaŃiile ce îi revin din cheltuielile comune pe o perioadă de
trei luni, dacă au fost stabilite în sarcina sa prin contractul de închiriere. Pentru
recuperarea acestei creanŃe, art. 351 din L. locuinŃei conferă asociaŃiei de proprietari un
privilegiu imobiliar cu rang prioritar asupra apartamentelor proprietatea membrilor săi,
precum şi un privilegiu asupra tuturor bunurilor mobile ale acestora.

Transmiterea drepturilor dobândite prin închiriere
L. locuinŃei reglementează expres posibilitatea de transmitere a drepturilor chiriaşului
prin intermediul subînchirierii. Cesiunea contractului de închiriere nu este reglementată,
dar aceasta nu poate echivala cu interzicerea acestei modalităŃi de transmitere a drepturilor
dobândite prin închiriere. Schimbul de locuinŃe se bucură însă de atenŃia legiuitorului pe
parcursul mai multor articole.

44

Contractul de subînchiriere – se poate încheia numai cu respectarea următoarelor
condiŃii: acordul scris al proprietarului; respectarea termenilor stabiliŃi de acesta (art. 26
alin. 1 din L. locuinŃei).

Cesiunea de creanŃă – întrucât cesiunea de creanŃă este posibilă în cadrul locaŃiunii, ea
va posibilă şi pentru contractul de închiriere. În cazul locuinŃelor cu regim juridic special
nu este posibilă nici subînchirierea, nici cesiunea contractului.

Schimbul de locuinŃe – L. nr. 114/1999 reglementează schimbul voluntar de locuinŃe,
iar O.U.G. nr. 40/1999 readuce în actualitate o instituŃie reglementată în trecut în România
prin dispoziŃiile fostei Legi a locuinŃei (nr. 5/1973), şi anume schimbul obligatoriu.

5. Încetarea contractului de închiriere

L. locuinŃei prevede încetarea contractului de închiriere prin: expirarea termenului,
denunŃarea unilaterală a contractului, decesul sau părăsirea locuinŃei de către chiriaş.
Acestor cauze li se adaugă altele cunoscute din materia contractului de locaŃiune, precum:
pieirea lucrului închiriat; desfiinŃarea titlului locatorului; înstrăinarea lucrului închiriat, pe
care nu le mai supunem discuŃiei.

DenunŃarea unilaterală a contractului de închiriere – prin derogare de la dreptul comun,
acest drept aparŃine numai chiriaşului. Conform art. 24 lit. a din L. locuinŃei, chiriaşul
poate denunŃa în mod unilateral contractul, cu un preaviz de şaizeci de zile, chiar dacă
contractul de închiriere este întotdeauna un contract cu termen.

Expirarea termenului închirierii – la expirarea termenului prevăzut în contract,
contractul de închiriere încetează, iar chiriaşul este obligat să predea locuinŃa locatorului.
Aplicarea acestor dispoziŃii ale art. 23 din L. locuinŃei a fost mult atenuată de instituŃia
reînnoirii automate a contractului, prevăzută de O.U.G. nr. 40/1999 şi de Normele
metodologice de aplicare a legii.

Neuzul locuinŃei şi decesul chiriaşului – dacă titularul contractului părăseşte definitiv
locuinŃa sau decedează, precum şi în cazul titularului de contract, nerezident, care, fără a fi
detaşat, nu a mai folosit locuinŃa mai mult de doi ani, fără întrerupere, contractul de
închiriere încetează. Încetarea nu se produce însă imediat, ci în termen de treizeci de zile
de la data părăsirii locuinŃei, respectiv de la data înregistrării decesului ori de la împlinirea
termenului de doi ani de nefolosire neîntreruptă (art. 27 alin. 3 din L. locuinŃei). Totuşi,
dacă există persoane care pot invoca beneficiul contractului, închirierea poate continua în
beneficiul: soŃului sau soŃiei, dacă a locuit împreună cu titularul; descendenŃilor sau
ascendenŃilor, dacă au locuit împreună cu titularul; altor persoane care au avut care au
avut acelaşi domiciliu cu titularul cel puŃin un an şi care au fost înscrise în contractul de
închiriere.

CAPITOLUL VI
CONTRACTUL DE ARENDARE

1. NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului de arendare

Arendarea este contractul încheiat între proprietar, uzufructuar sau alt deŃinător legal de
bunuri agricole, denumit arendator, şi arendaş, cu privire la exploatarea bunurilor agricole
pe o durată determinată şi la un preŃ stabilite de părŃi. Această definiŃie este conŃinută de
45
art. 2 al L. arendării nr. 16/1994, ce completează dispoziŃiile C. civ. cuprinse în articolele
1454-1461 şi 1465-1469 din Capitolul IV – Despre regulile particulare la arendare –
aparŃinând titlului ce enunŃă regulile locaŃiunii. În cee ce ne priveşte, putem defini
arendarea ca fiind acel contract solemn, varietate a contractului de locaŃiune, prin care una
dintre părŃi, numită arendator, transmite celeilalte părŃi, numite arendaş, dreptul de a folosi
şi de a exploata anumite bunuri agricole, pe o durată determinată şi în schimbul unui preŃ
numit arendă.
Contractul de arendă prezintă următoarele caractere juridice:

este un contract bilateral, obligaŃia arendatorului de a transmite şi garanta folosinŃa
unor bunuri agricole având drept cauză juridică obligaŃia arendaşului de a plăti arenda;

este un contract cu titlu oneros, exploatarea bunurilor agricole de către arendaş
făcându-se întotdeauna în schimbul arendei;

este un contract comutativ, în care existenŃa şi întinderea drepturilor şi a obligaŃiilor nu
depind de hazard. Deşi contractul de arendare cunoaşte unele riscuri caracteristice,
determinate de recoltele obŃinute ce pot fi mai mari sau mai mici, putându-se ajunge până
la pierderea întregii recolte, astfel de împrejurări nu determină modificări ale obligaŃiilor
părŃilor care să nu le fie cunoscute acestora în momentul încheierii contractului;

este un contract generator de drepturi de creanŃă deoarece prin încheierea sa nu se
transmit drepturi reale asupra bunurilor agricole;

este un contract cu executare succesivă, sancŃiunea aplicabilă în cazul neexecutării sau
executării necorespunzătoare de către o parte a obligaŃiei ce îi incumbă fiind rezilierea;

este un contract intuitu personae, L. nr. 16/1994 cerând îndeplinirea anumitor calităŃi
în ceea ce îl priveşte pe arendaş. Acesta trebuie să fie cetăŃean român, cu domiciliul în
România sau în străinătate (art. 3 alin. 2 din lege), trebuie să aibă pregătire de specialitate
agricolă, practică agricolă sau un atestat de cunoştinŃe agricole şi să prezinte garanŃiile
solicitate de arendatori (art. 3 alin. (21) din lege). În ceea ce priveşte persoanele juridice,
acestea trebuie să fie persoane juridice române, cu sediul în România, fiind indiferent dacă
sunt cu capital parŃial sau total străin, dar trebuie să aibă ca obiect de activitate exploatarea
bunurilor agricole şi să prezinte garanŃiile solicitate de arendator. L. nr. 276 din 5
octombrie 2005 privind modificarea art. 3 din L. arendării, ce a intrat în vigoare la data
aderării României la Uniunea Europeană, prevede că arendaşul va putea fi şi cetăŃean
străin sau persoană juridică străină;

este un contract solemn, întrucât L. nr. 16/1994 prevede în art. 6 alin. 4 că sunt valabile
şi opozabile numai contractele de arendare încheiate în scris şi înregistrate la Consiliul
local;

este un contract tip, prin L. nr. 223 din 31 aprilie 2006 modificându-se art. 3 alin. 1 din
L. arendării în sensul următor: Arendarea se face prin contract scris, al cărui model este
prevăzut în anexă [...].

2. CondiŃiile de validitate ale contractului de arendare

CondiŃiile de fond ale contractului de arendare

Capacitatea juridică a părŃilor contractante – şi în cazul contractului de arendare sunt
aplicabile regulile de drept comun (art. 948-950 din C. civ.), cu anumite aplicaŃii ce se
impun a fi subliniate în considerarea normelor speciale ce reglementează acest contract.
Contractul de arendare se încheie între arendator, pe de o parte, şi arendaş, pe de altă

46
parte. PărŃile contractante pot fi persoane fizice sau juridice. Arendatorul poate fi
proprietarul, uzufructuarul sau alt deŃinător legal de bunuri agricole, conform art. 2 din L.
nr. 16/1994. Acesta trebuie să aibă capacitatea cerută pentru a încheia un contract de
locaŃiune, deci un act de administrare. În ceea ce priveşte persoanele juridice, L. nr.
16/1994 prevede în art. 4 interdicŃii de a transmite în arendă bunurile agricole. Ele privesc
regiile autonome, institutele şi staŃiunile de cercetare şi producŃie agricolă care au în
administrare terenuri proprietate publică. Instituirea acestei interdicŃii este motivată de
faptul că aceste entităŃi au fost constituite tocmai pentru exploatarea bunurilor agricole, au
ca obiect de activitate valorificarea acestor bunuri şi, prin urmare, ele deŃin potenŃialul
necesar îndeplinirii scopului înfiinŃării lor. Contractele de arendare încheiate de aceste
persoane juridice sunt lovite de nulitate absolută, legiuitorul insistând asupra acestei
sancŃiuni prin repetarea sa atât în alin. 1, cât şi în alin. 3 al art. 4. Arendaşul poate fi
persoană fizică sau juridică (art. 3 alin. 1 din Lege). În ceea ce priveşte persoana fizică,
aceasta trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:să fie cetăŃean român (este indiferent
dacă are sau nu domiciliul în România); să aibă pregătire de specialitate agricolă, practică
agricolă sau un atestat de cunoştinŃe agricole; să prezinte garanŃiile solicitate de arendator.
L. nr. 16/1994 prevede că nu pot avea calitatea de arendaşi funcŃionarii publici şi salariaŃii
cu funcŃii de conducere din cadrul regiilor autonome cu profil agricol, al institutelor şi
staŃiunilor de cercetare şi producŃie agricolă care au în administrare terenuri agricole
proprietate publică (art. 18). Această interdicŃie ce vizează evitarea unui posibil conflict de
interese în care s-ar putea găsi persoanele vizate este de strictă interpretare, neputându-se
extinde şi asupra altor categorii. Pentru identitate de motive cu dispoziŃiile art. 4, şi
contractele de arendare încheiate de aceste persoane în calitate de arendaşi vor fi lovite de
nulitate absolută. Arendaşul persoană juridică trebuie să îndeplinească următoarele
condiŃii: să aibă naŃionalitate română; să aibă sediul în România; în obiectul de activitate
să existe şi exploatarea bunurilor agricole; să prezinte garanŃiile solicitate de arendator.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, atât cetăŃenii străini, cât şi
persoanele juridice de naŃionalitate străină vor putea avea calitatea de arendaş – art. unic
alin. 1 din L. nr. 276/2005 privind modificarea art. 3 din L. arendării. Nu se cere ca
cetăŃenii străini să aparŃină statelor din Uniunea Europeană şi nici nu se reglementează
situaŃia apatrizilor. Arendaşii, persoane fizice, indiferent că sunt cetăŃeni români sau
străini vor trebui să îndeplinească, în continuare, cele două condiŃii referitoare la
cunoştinŃele şi abilităŃile necesare exploatării agricole şi la prezentarea garanŃiilor cerute
de arendator. În aceeaşi măsură sunt interzise oficiile de arendaşi (alin. 1 al art. 22), prin
această noŃiune înŃelegându-se atât arendarea generală, aceea prin care arendaşul ar arenda
un ansamblu de exploatări agricole contractând cu subarendaşi fiecare exploatare, cât şi
serviciile de intermediere dintre arendatori şi arendaşi. Totuşi, această din urmă interdicŃie
nu vizează orice posibilitate a arendaşilor de a se asocia. Prin aplicarea regulii conform
căreia cessio est maius, sublocatio est minus, ar rezulta că, prin interdicŃia expresă totală a
subarendării, legiuitorul a interzis şi cesiunea contractului de arendare. Pe cale de
consecinŃă, sunt interzise şi schimburile de bunuri agricole între arendaşi. Ipoteza este
confirmată implicit de L. arendării, care permite cesiunea doar în mod excepŃional, prin
realizarea unei procedurii extraordinare şi doar către o categorie limitată de persoane.
Astfel, art. 211 din Lege prevede posibilitatea cesionării contractului de arendare către
soŃul, coparticipant la exploatarea bunurilor agricole, sau către descendenŃii arendaşului

47
care au împlinit vârsta majoratului, dar numai cu acordul scris al arendatorului. SoŃul sau
descendenŃii vor dobândi atât drepturile, cât şi obligaŃiile arendaşului iniŃial, acesta fiind
eliberat faŃă de arendator.

ConsimŃământul părŃilor – în ceea ce priveşte consimŃământul, normele din materia
arendării nu conŃin reguli speciale. Prin urmare, vor fi aplicabile regulile de drept comun
prevăzute de C. civ., cerându-se, pentru valabilitatea consimŃământului, ca acesta să fie
exteriorizat, să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenŃia de a
produce efecte juridice şi să nu fie alterat de vicii de consimŃământ (dolul, eroarea,
violenŃa, leziunea).

Obiectul contractului de arendă - chiar din momentul definirii contractului de arendare,
am subliniat că acesta este un contract bilateral, având un dublu obiect derivat: bunurile
arendate şi arenda – preŃul plătit de arendaş.
A) Bunurile arendate – sunt bunuri agricole conform art. 1 alin. 1 din L. nr. 16/1994. Alin.
2 al aceluiaşi articol realizează o enumerare a bunurilor agricole arendabile, textul fiind
exemplificativ şi nu limitativ, întrucât, în final, dispune că pot intra în sfera sa de
cuprindere şi alte bunuri destinate exploatării agricole. Conform art. 5 lit. b din L. nr.
16/1994, bunurile agricole trebuie să fie complet şi precis determinate. Astfel, contractul
va trebui să cuprindă descrierea amănunŃită a tuturor bunurilor agricole arendate,
inventarul acestora şi planul de situaŃie al terenurilor.
B) Arenda – reprezintă preŃul pe care îl plăteşte arendaşul în schimbul transmiterii
folosinŃei bunurilor agricole. Atât dispoziŃiile C. civ., cât şi prevederile L. arendării lasă la
aprecierea părŃilor stabilirea arendei în bani, în natură sau în bani şi în natură (arendă
mixtă), aceeaşi libertate fiind recunoscută părŃilor şi în ceea ce priveşte cuantumul
arendei. În cazul în care arenda este stabilită în natură, cuantumul său poate fi determinat
în cifre absolute (spre exemplu, 500 kg de struguri) sau sub forma unui procent din recoltă
(de exemplu, 40% din producŃia de struguri realizată). Arenda trebuie să îndeplinească
cumulativ următoarele condiŃii: să fie stabilită în bani, în natură sau să fie mixtă; să fie
determinată sau determinabilă (de exemplu, în cazul în care ea ar fi determinată
procentual din recolta realizată); să fie sinceră şi serioasă.

Cauza contractului de arendare – în contractul de arendare cauza trebuie să se
conformeze regulilor generale, adică trebuie să existe, să fie reală, să fie licită, morală. În
absenŃa îndeplinirii vreuneia din aceste condiŃii, arendarea este nulă absolut.

Termenul arendării – condiŃie specială de validitate – atât art. 2, cât şi art. 5 lit. d sau
art. 7 din L. arendării prevăd că durata arendării trebuie să fie determinată şi stipulată
expres în contract. În acest fel se operează o diferenŃă importantă faŃă de contratul de
locaŃiune, care poate fi încheiat fără precizarea termenului, soluŃie ce fusese preluată şi de
dispoziŃiile mai vechi ale arendării din C. civ. PărŃile sunt libere să stabilească durata
arendării, libertatea lor de voinŃă fiind cenzurată doar prin perioadele de timp necesare
realizării exploatării agricole şi obŃinerii fructelor.
CondiŃiile de formă ale contractului de arendare
Forma contractului de arendare este aceea a actului scris, prevăzută de art. 6 alin. 1 din
L. arendării. În plus, norma impune depunerea contractului la consiliul local în a cărui
rază teritorială se află bunurile arendate, în termen de 15 zile de la data încheierii. Dacă
bunurile arendate sunt situate în raza teritorială a mai multor consilii locale, depunerea şi
înregistrarea contractului se fac la fiecare consiliu local în a cărui rază teritorială este

48
situat bunul arendat. Această procedură necesită redactarea într-un număr de minim trei
exemplare a contractului, câte unul pentru fiecare parte şi unul în vederea depunerii la
secretarul consiliului local care îl va înregistra într-un registru special. Observăm că
norma legală nu face distincŃie între înscrisul autentic şi înscrisul sub semnătură privată,
astfel încât ambele forme sunt valabile. Forma scrisă nu este cerută ad probationem, ci ad
validitatem, aceasta rezultând din conŃinutul alin. 4 al aceluiaşi articol: Sunt valabile şi
opozabile numai contractele de arendare încheiate în scris şi înregistrate la consiliul
local, în condiŃiile prezentei legi. În ceea ce priveşte termenul de 15 zile, apreciem că o
calificare a sa ca fiind unul de decădere ar fi excesivă şi nejustificată, fiind de preferat
natura juridică a unui termen de recomandare.

3. Efectele contractului de arendare

Contractul de arendare naşte în sarcina arendatorului următoarele obligaŃii:

ObligaŃia de predare a bunurilor arendate – potrivit art. 8 alin. 1 din L. nr. 16/1994,
această obligaŃie presupune ca bunurile ce fac obiectul arendării să fie predate la termenul
şi în condiŃiile stabilite prin contract, adică în starea aptă de întrebuinŃare potrivit
destinaŃiei avute în vedere de părŃi pentru exploatarea agricolă. Dacă nu există termen,
predarea se va face imediat ce contractul s-a încheiat în formă scrisă şi a fost înregistrat.
Locul predării este locul unde se găseşte bunul în momentul încheierii contractului. În caz
de neexecutare sau executare necorespunzătoare a obligaŃiei de predare, arendaşul: poate
exercita: acŃiunea în executarea silită a obligaŃiei de predare, cu posibilitatea obligării
arendatorului la plata de despăgubiri moratorii de la data punerii în întârziere sau acŃiunea
în rezilierea contractului de arendare, arendaşul fiind îndreptăŃit să pretindă şi să obŃină
obligarea arendatorului la plata de daune-interese compensatorii, pentru prejudiciul suferit
ca urmare a neexecutării obligaŃiei; poate invoca: excepŃia de neexecutare a contractului.

ObligaŃia de garanŃie - art. 8 alin. 1 din L. nr. 16/1994 dispune că arendatorul este
obligat să îl garanteze pe arendaş contra evicŃiunii totale sau parŃiale. Aceasta presupune
ca arendatorul să răspundă atât pentru faptele sale personale, cât şi pentru faptele terŃilor
care invocă un drept. Dacă faptele menŃionate ale terŃilor îi produc arendaşului o tulburare
a folosinŃei, atunci el are dreptul la o scădere proporŃională a arendei, în condiŃiile art.
1427 din C. civ. În egală măsură sunt aplicabile dispoziŃiile art. 1428 şi celelalte norme ce
reglementează obligaŃia de garanŃie a locatorului. Dacă acŃiunile terŃilor se rezumă strict la
o tulburare de fapt, arendaşul dispune de o acŃiune în răspundere civilă delictuală
împotriva făptuitorului, neputând să îl cheme în garanŃie pe arendator. Întrucât considerăm
că şi bunurile agricole pot fi afectate de vicii ascunse (de exemplu, alunecări de teren,
izvoare subterane, boli ale animalelor etc.), arendatorul datorează garanŃie şi în acest caz,
iar în lipsa normelor speciale vom face aplicarea regulilor de la locaŃiune. Conform art.
1422 din C. civ., arendaşul va trebui să fie despăgubit pentru toate stricăciunile şi viciile
lucrului arendat, ce îi împiedică întrebuinŃarea sau produc daune, chiar dacă nu au fost
cunoscute de arendator. În caz de neexecutare a acestor obligaŃii, arendaşul poate: să
pretindă: reducerea arendei proporŃional cu daunele suferite sau rezilierea contractului, cu
daune-interese; să invoce: excepŃia de neexecutare a contractului.

ObligaŃia de efectuare a reparaŃiilor mari, capitale ale bunurilor agricole

49

ObligaŃia de plată a impozitelor şi taxelor - toate impozitele şi taxele datorate, potrivit
legii, pentru bunurile agricole arendate sunt în sarcina arendatorului (art. 10 din L.
arendării).

Contractul de arendare naşte în sarcina arendatorului următoarele obligaŃii:

ObligaŃia de folosire corespunzătoare a bunurilor arendate – potrivit art. 8 alin. 2 din L.
nr. 16/1994, arendaşul are obligaŃia de a folosi bunurile arendate ca un bun proprietar, în
condiŃiile stabilite în contract. Prin această sintagmă înŃelegem că arendaşul trebuie să
utilizeze în mod corespunzător bunurile arendate, conform destinaŃiei lor. Culpa
arendaşului se apreciază în abstract, după tipul omului prudent şi diligent, el fiind un
profesionist. FaŃă de nerespectarea obligaŃiilor mai sus analizate, arendatorul poate solicita
în instanŃă: obligarea arendaşului la executarea întocmai a obligaŃiilor de a face născute
din contract; rezilierea cu daune-interese, în ipoteza în care încălcarea obligaŃiilor
contractuale este una gravă.

ObligaŃia de apărare împotriva actelor de uzurpare – în legătură cu această obligaŃie
sunt aplicabile regulile de la contractul de locaŃiune.

ObligaŃia de plată a rentei – arenda trebuie achitată la termenele, în locurile şi
condiŃiile stipulate de părŃi. Dacă nu este prevăzut locul plăŃii, plata se face la domiciliul
arendaşului, ea fiind cherabilă şi nu portabilă (art. 1104 din C. civ.). Neachitarea arendei
ar permite arendatorului să acŃioneze în instanŃă prin aceleaşi acŃiuni mai sus enumerate,
dar în acest caz observăm că legiuitorul vine în întâmpinarea arendatorului, declarând
contractele de arendare valabil încheiate titluri executorii pentru plata arendei (art. 6 alin.
5 din L. arendării).

ObligaŃia de restituire a bunurilor arendate - la încetarea contractului, arendaşul are
obligaŃia de a restitui bunurile agricole arendate (art. 8 alin. 2 din L. arendării), în
principiu, în starea în care au fost conform inventarului sau oricărui alt act de constatare
întocmit la epoca luării bunurilor în arendă. În anumite cazuri însă, este imposibilă
restituirea lucrului în aceeaşi stare – în această situaŃie se găsesc, spre exemplu, livezile,
viile, animalele etc. Dacă arendaşul nu îşi execută această obligaŃie, arendatorul poate
intenta: o acŃiune personală în restituirea bunului, întemeiată pe contract; o acŃiune în
revendicare, în cazul în care are calitatea de proprietar. Pe de altă parte, L. arendării
recunoaşte arendaşului un drept de retenŃie a bunurilor agricole (alin. 4 al art. 8).

ObligaŃia de plată a impozitelor şi taxelor - arendaşul, în calitatea acordată de lege de
agricultor (producător agricol), are obligaŃia de a achita impozitul pe veniturile obŃinute
din exploatarea bunurilor arendate. Se mai precizează că arendaşul are obligaŃia de a
achita taxele de redactare şi înregistrare a contractului la consiliul local (art. 6 alin. 3 din
lege).

ObligaŃia de a asigura bunurile agricole - conform art. 5 alin. 2 din L. arendării,
arendaşul are obligaŃia de a asigura bunurile agricole transmise în folosinŃa sa spre
exploatare. Norma legală are în vedere recuperarea daunelor pe care părŃile le-ar putea
suferi ca urmare a producerii unor calamităŃi naturale.

Suportarea riscurilor în contractul de arendare
În contractul de arendare, o parte exploatează bunul unei alte persoane, în schimbul
unui preŃ, pentru a realiza profit din vinderea produselor agricole (a recoltei) astfel
obŃinute. Tocmai această specificitate a contractului de arendare a cauzat de-a lungul
timpului unele probleme în determinarea persoanei care va suporta riscul în contractul de

50
arendare. EnunŃând problematica riscului, observăm că trebuie să ne concentrăm atenŃia
asupra a două obiecte derivate: bunul agricol, ce aparŃine arendatorului, şi recolta, ce
aparŃine în principiu arendaşului şi prin realizarea căreia urmăreşte să rămână cu profit
după ce achită arenda.

Riscul pieirii fortuite a bunului arendat – va fi suportat de arendator prin aplicarea
regulii res perit debitori. Aceeaşi regulă se va aplica şi în cazul în care calitatea de
arendator o are uzufructuarul sau alt titular de drepturi reale. În situaŃia în care bunul
arendat se strică în totalitate prin caz fortuit, contractul este de drept desfăcut (art. 1423
din C. civ.) – datorită lipsei bunului agricol, contractul nu mai poate fi executat. În acest
caz, nici arendatorul nu mai poate cere plata arendei, dar nici arendaşul predarea unui alt
bun. În situaŃia în care pieirea este parŃială, arendaşul va avea posibilitatea să ceară o
reducere proporŃională de preŃ sau desfiinŃarea contractului, dacă bunul este afectat într-o
manieră ce îl face impropriu continuării unei exploatări profitabile. Sarcina aprecierii îi
revine judecătorului, dar nici de această dată părŃile nu pot solicita acordarea de
despăgubiri întrucât pieirea se produce fără vreo culpă din partea uneia dintre ele.
Arendatorul va trebui totuşi să achite cheltuielile făcute de arendaş, dacă el va păstra, în
urma desfiinŃării contractului, o parte din bunul agricol ce a supravieŃuit distrugerii şi îi va
culege recolta (art. 484 din C. civ.). La fel, va trebui să restituie arenda plătită în avans
fiindcă o deŃine fără cauză. MenŃionăm că, în cazul în care bunul pierit se afla deja în
folosinŃa arendaşului, el va trebui să facă dovada că distrugerea s-a produs fără culpa sa,
din cauze fortuite. Aceasta se datorează prezumŃiei relative de culpă a arendaşului în
păstrarea necorespunzătoare a bunului (el este cel ce are obligaŃia de a păstra în bune
condiŃii bunul şi de a-l restitui întocmai la încheierea contractului). Invers, dacă pieirea s-a
produs înainte de predare către arendaş, arendatorul va trebui să facă dovada pieirii
fortuite, el fiind debitorul obligaŃiei de predare în temeiul încheierii contractului. Dacă
pieirea s-a produs după punerea în întârziere a arendaşului în legătură cu executarea
obligaŃiei sale de restituire a bunului agricol, atunci riscul va fi suportat de către arendaş,
cu excepŃia cazului când dovedeşte că pieirea ar fi avut loc şi la arendator (art. 1074 alin. 2
şi 1156 alin. 2 din C. civ.).

Riscul pieirii fortuite a recoltei – va fi suportat în funcŃie de modul în care a fost
stabilită arenda:
- dacă arenda a fost stabilită în natură (arendă fixă, de exemplu: 250 kg de porumb, sau
arendă procentuală, de exemplu: 40% din producŃia de grâu), riscul va fi suportat atât de
arendator, cât şi de arendaş, conform art. 1469 din C. civ.. În acest caz, pierderea va fi
suportată de fiecare contractant proporŃional cu cota-parte ce îi revine conform
contractului. Însă, în ipoteza în care recolta piere după ce a fost strânsă, iar arendaşul a
fost pus în întârziere în legătură cu plata acesteia, riscul va fi suportat de către el (alin. 2 al
art. 1469). Din această dispoziŃie a Codului, putem stabili că aceeaşi formulă de suportare
a riscurilor se aplică şi produselor agricole după culegerea recoltei.
- în cazul în care arenda a fost stabilită în bani, riscul va fi suportat de către arendaş.
ExplicaŃia constă în aceea că această obligaŃie este una de a da, ce are ca obiect o sumă de
bani, executarea sa în natură fiind întotdeauna posibilă. Atunci când arendarea pe bani s-a
încheiat pe mai mulŃi ani şi, din caz fortuit, piere întreaga recoltă sau cel puŃin jumătate
din ea, arendaşul are dreptul de a cere reducerea arendei (art. 1457 din C. civ.). El
beneficiază însă de această înlesnire doar la finalul contractului, când va trebui să se

51
observe dacă aceste pierderi nu au fost compensate de recolte mai bogate din ceilalŃi ani.
Doar în mod excepŃional, dacă pierderea recoltei dintr-un an afectează activitatea
arendaşului într-o manieră substanŃială, judecătorul va putea acorda o scădere provizorie a
arendei proporŃional cu pierderea suferită. O astfel de soluŃie va putea fi pronunŃată doar
după o atentă cântărire a circumstanŃelor cauzei. Atunci când arendarea s-a încheiat doar
pe durata unui an şi, din caz fortuit, piere întreaga recoltă sau cel puŃin jumătate din ea,
arendaşul beneficiază întotdeauna de reducerea proporŃională a arendei (art. 1459 din C.
civ.). Aceste măsuri de sprijinire a arendaşului nu vor putea primi aplicare atunci când
recolta a fost deja culeasă, întrucât art. 1459 din C. civ. dispune că nu se va face
scăzământ, când pierderea fructelor se va fi întâmplat după culegerea lor. PărŃile sunt
libere să stabilească în contract clauze referitoare la suportarea riscurilor.

5. Încetarea contractului de arendare

În privinŃa încetării contractului de arendare sunt aplicabile, în principiu, regulile
dreptului comun. Deci cauzele generale de încetare a locaŃiunii sunt aplicabile şi arendării,
cu unele derogări prevăzute de L. nr. 16/1994. Expirarea termenului contractului de
arendare are drept consecinŃă juridică încetarea contractului. Prin alin. 1 al art. 12 se
prevede că reînnoirea contractului este posibilă numai prin înŃelegerea părŃilor, deci se
interzice tacita relocaŃiune. Mai mult decât atât, reînnoirea trebuie să se facă numai în
condiŃiile normelor speciale, prin urmare e necesară redactarea unui nou contract în formă
scrisă şi înscrierea sa la consiliul local. VoinŃa părŃilor de a reînnoi contractul este supusă
unui anumit formalism alin. 2 al aceluiaşi articol dispunând că intenŃia de a reînnoi sau de
a nu reînnoi contractul de arendare trebuie comunicată în scris celeilalte părŃi contractante,
cu cel puŃin 3 luni înainte de expirarea contractului. Întrucât suntem în prezenŃa unei
obligaŃii legale a părŃilor, încălcarea sa de natură să aducă prejudicii celeilalte părŃi poate
fi sancŃionată prin obligarea la suportarea de daune-interese. Din coroborarea dispoziŃiilor
legale enunŃate, înŃelegem că reînnoirea contractului de arendare se traduce prin
încheierea unui contract nou, distinct de cel ce a încetat să îşi mai producă efectele
datorită expirării termenului. În cazul în care, înainte de împlinirea termenului
contractului, între părŃile contractante apar interese de natură să împiedice derularea
contractului, acestea pot să convină de comun acord încetarea contractului. În acelaşi sens,
subliniem că denunŃarea unilaterală a contractului de arendare nu este aplicabilă, întrucât
arendarea este întotdeauna încheiată pe o durată determinată. Moartea arendaşului sau a
arendatorului ar trebui să fie considerată o cauză de încetare a contractului, în pofida
dispoziŃiilor din materia locaŃiunii (art. 1440 din C. civ.), datorită faptului că arendarea
este contractată intuitu personae. Totuşi, L. nr. 16/1994 prevede că arendarea poate
continua în această situaŃie dacă moştenitorii majori doresc acest lucru (art. 211). Ei vor
trebui să îşi comunice în scris intenŃiile lor şi să obŃină acordul scris al celeilalte părŃi într-
un termen de 30 de zile de la data decesului. Dacă sunt mai mulŃi moştenitori, aceştia pot
continua împreună executarea contractului sau pot desemna pe unul dintre ei. În cazul în
care ei nu ajung la o înŃelegere, arendatorul poate să desemneze el pe unul dintre urmaşii
arendaşului, care îndeplineşte condiŃiile cerute de lege, să continue contractul de arendare.
Succesorii, în calitatea de parte a contractului de arendare, au obligaŃia de a înştiinŃa
consiliul local în termen de 30 de zile cu privire la noile părŃi în contractul de arendare. În
ceea ce priveşte efectele înstrăinării prin acte între vii de către arendator a bunurilor

52
arendate, menŃionăm că, în conformitate cu dispoziŃiile art. 6 alin. 4 din L. arendării,
contractele valabil încheiate sunt şi opozabile, deci în această materie nu îşi găseşte
aplicare problematica din cadrul contractului de locaŃiune.

CAPITOLUL VII
CONTRACTUL DE ANTREPRIZĂ

1. NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului de antrepriză

Art. 1413 alin. 5 din C. civ. defineşte antrepriza ca fiind luarea săvârşirii unei lucrări
drept un preŃ determinat, când materialul se dă de acela pentru care se execută o lucrare.
În ceea ce ne priveşte, putem defini antrepriza ca fiind acel contract prin care o parte,
numită antreprenor, se obligă să execute pe riscul său şi în mod independent, o anumită
prestaŃie – materială sau intelectuală – pentru cealaltă parte, numită client, care se obligă,
în schimb, să plătească un preŃ.
Contractul de antrepriză prezintă următoarele caractere juridice:

este un contract sinalagmatic, obligaŃia antreprenorului de a executa lucrarea avându-şi
cauza juridică în obligaŃia clientului de a plăti preŃul lucrării;

este un contract cu titlu oneros, fiecare parte asumându-şi obligaŃii în vederea obŃinerii
unei contraprestaŃii. Deoarece caracterul oneros Ńine de esenŃa contractului de antrepriză,
dacă obligaŃia de executare a lucrării comandate de către client este asumată cu titlu
gratuit, atunci acordul părŃilor nu poate fi calificat drept antrepriză, ci va fi vorba despre o
liberalitate, mai precis, un act dezinteresat;

este un contract comutativ, atât antreprenorul, cât şi clientul cunoscând, din momentul
contractării, existenŃa şi întinderea obligaŃiilor pe care şi le asumă. Împrejurarea că
antreprenorul suportă întotdeauna riscurile contractului nu este de natură să atribuie
antreprizei un caracter aleatoriu;

este un contract consensual, acordul de voinŃă al părŃilor producând efecte indiferent
dacă a îmbrăcat o formă scrisă (înscris sub semnătură privată, înscris autentic) sau
verbală;

este un contract cu executare succesivă, deoarece obligaŃia asumată de către
antreprenor se execută întotdeauna în timp. În ceea ce priveşte obligaŃia asumată de către
client, preŃul se plăteşte, de regulă, printr-o prestaŃie unică; în cazul lucrărilor complexe,
de mare întindere, părŃile pot să convină ca preŃul să se plătească pe măsura executării
lucrării, prin mai multe prestaŃii succesive;

este un contract intuitu personae, de regulă, dar numai în ceea ce priveşte conceperea,
organizarea, dirijarea şi controlul execuŃiei lucrării comandate de către client. Astfel fiind,
antreprenorul nu este Ńinut să execute personal lucrarea, ci poate să încredinŃeze execuŃia
materială unor alte persoane, care vor lucra sub îndrumarea sa. Antreprenorul va fi obligat
să execute personal întreaga lucrare numai în două situaŃii: 1) dacă există clauză
contractuală expresă în acest sens; 2) dacă, prin natura sa specifică, lucrarea nu ar putea fi
executată decât de către antreprenor.

2. CondiŃiile de validitate ale contractului de antrepriză

CondiŃiile de fond ale contractului de antrepriză
53

Capacitatea juridică a părŃilor contractante – în cazul contractului de antrepriză sunt
aplicabile regulile generale privind capacitatea juridică a părŃilor contractante. Astfel,
determinarea capacităŃii cerute fiecăreia dintre părŃile contractante se face prin raportare la
patrimoniul celui care se obligă, antrepriza putând reprezenta un act de dispoziŃie, de
administrare sau de conservare. În ceea ce îl priveşte pe client, pentru el antrepriza poate
avea semnificaŃia unui act de conservare (de exemplu, încredinŃarea unei perechi de
pantaloni unui croitor pentru a fi scurtaŃi), de administrare (spre exemplu, zugrăvirea
locuinŃei) sau de dispoziŃie (executarea unei construcŃii, comandarea unui tablou etc.).
Prin urmare, clientul va trebui să aibă capacitate deplină de exerciŃiu numai dacă, raportat
la patrimoniul lui, antrepriza este un act de dispoziŃie. Antreprenorul trebuie să aibă
capacitate deplină de exerciŃiu, pentru el antrepriza având întotdeauna valoarea unui act de
dispoziŃie.

ConsimŃământul părŃilor – în vederea încheierii contractului de antrepriză trebuie să
îndeplinească condiŃiile generale prevăzute de dreptul comun: să fie exteriorizat, să fie
exprimat animo contrahendi negotii, să nu fie alterat de vicii şi să provină de la o
persoană cu discernământ. În ceea ce priveşte viciile de consimŃământ, în materia
contractului de antrepriză consimŃământul părŃilor este viciat de cele mai multe ori prin
eroare, dol şi leziune, problema violenŃei punându-se mai rar. Eroarea asupra calităŃilor
esenŃiale ale antreprenorului (error in personam) viciază consimŃământul şi atrage
nulitatea contractului de antrepriză care, potrivit regulilor generale, nu va putea fi invocată
decât de către client. În cazul în care o parte crede că repararea unui bun (de exemplu, a
unui aparat de radio) va fi făcută cu titlu gratuit (act dezinteresat), iar cealaltă parte crede
că reparaŃia se face cu titlu oneros (antrepriză), atunci eroarea cade asupra naturii actului
juridic (error in negotium), iar sancŃiunea care intervine este nulitatea absolută a actului.
În cazul în care antreprenorul utilizează manopere dolosive în scopul de a-l duce în eroare
pe client cu privire la calităŃile, aptitudinile sale de a executa lucrarea comandată,
consimŃământul clientului este viciat prin dol, împrejurare care atrage sancŃiunea nulităŃii
relative. Fiind vorba de un fapt juridic stricto sensu, dovada dolului se face prin orice
mijloc de probă. Dacă antrepriza contractată de minorul între 14-18 ani singur, fără
încuviinŃarea ocrotitorului legal, are natura unui act juridic de administrare şi este
lezionară pentru minor, acesta poate opta fie pentru promovarea unei acŃiuni în resciziune,
fie pentru exercitarea unei acŃiuni în reducerea preŃului antreprizei.

Obiectul contractului de antrepriză - natura sinalagmatică a contractului de antrepriză
are drept consecinŃă existenŃa unui obiect dublu: prestaŃia ce urmează a fi executată de
către antreprenor şi preŃul ce trebuie plătit de către client.
A) PrestaŃia antreprenorului – antreprenorul se poate obliga la executarea unor lucrări şi
servicii dintre cele mai variate; poate fi vorba despre: prestaŃii materiale (de exemplu,
izolarea conductelor de încălzire, montarea repartitoarelor de căldură, confecŃionarea unei
haine, înlocuirea unor Ńigle, construirea unui pergole, cosirea fânului, executarea unei
sculpturi, plantarea unor brazi etc.); prestaŃii intelectuale (spre exemplu, lecŃia de vioară
predată, în afara orelor de şcoală, de către un profesor, consultaŃia acordată de către un
expert bancar, proiectul de amenajare a unei mansarde etc.). În toate cazurile, prestaŃia
antreprenorului trebuie să fie licită, posibilă (căci nimeni nu poate fi obligat la imposibil)
şi morală.

54
B) PreŃul – prestaŃia la care se obligă antreprenorul trebuie să existe, în lipsa preŃului
neputând fi vorba de o antrepriză. Spre deosebire de dreptul comun, determinarea sau
determinabilitatea preŃului nu reprezintă o condiŃie de validitate în cazul lucrărilor de
antrepriză care nu sunt de mare amploare (de exemplu, înlocuirea fermoarului unei genŃi);
în acest caz, se prezumă acceptarea de către client a preŃului practicat de către antreprenor,
în caz de exagerare hotărând instanŃa. PreŃul plătit de către client poate fi stabilit într-o
sumă de bani sau într-o altă prestaŃie (de exemplu, în schimbul reparării gardului, clientul
se obligă să dea antreprenorului o cantitate de grâu).

Cauza contractului de antrepriză – scopul imediat al contractului de antrepriză îl
reprezintă prefigurarea mentală, de către fiecare parte, a contraprestaŃiei (antreprenorul se
obligă să execute lucrarea deoarece ştie că şi clientul se obligă să îi plătească preŃul
acesteia, şi invers). Scopul mediat constă în motivul determinant pentru care fiecare parte
încheie contractul. Spre exemplu, un client poate comanda construirea unui imobil
deoarece doreşte să îl folosească drept sediu pentru un cabinet notarial, iar altul pentru a-l
da în locaŃiune. Cauza contractării trebuie să existe, să fie reală, licită şi morală.
CondiŃiile de formă ale contractului de antrepriză
În ceea ce priveşte forma cerută ad validitatem, antrepriza nu derogă de la regula
consensualismului, simpla manifestare de voinŃă fiind nu doar necesară, ci şi suficientă
pentru naşterea valabilă a contractului. Împrejurarea că lucrarea urmează a se executa
asupra unui lucru al clientului nu transformă antrepriza într-un contract real, predarea
lucrului putând să se facă şi după momentul contractării. Deşi contractul se poate încheia
valabil şi verbal, dacă obiectul contractului are o valoare mai mare de 2,5 bani, atunci
dovedirea lui de către părŃi se va putea face numai prin act scris (art. 1191 din C. civ.),
afară de cazul în care a existat o imposibilitate de preconstituire sau de conservare a unui
înscris (art. 1198 din C. civ.).

3. Efectele contractului de antrepriză

ObligaŃiile antreprenorului
Principala obligaŃie a antreprenorului este aceea de a executa prestaŃia materială sau
intelectuală la care s-a obligat. În cazul în care este vorba despre o lucrare, el trebuie ca,
ulterior executării acesteia, să o predea clientului şi să garanteze pentru viciile ascunse ale
acesteia.

ObligaŃia de executare a prestaŃiei – antreprenorul execută prestaŃia la care s-a obligat
în mod independent, având totala libertate de a concepe modalitatea de executare. El este
Ńinut numai să respecte comanda clientului, care, după caz, se poate materializa în schiŃe,
proiecte, planuri.
Antreprenorul este Ńinut să execute personal obligaŃia la care s-a obligat numai în cazul în
care acest lucru rezultă dintr-o prevedere contractuală expresă sau din particularităŃile
comenzii (de exemplu, s-a contractat executarea unei tapiserii la un tapiser de prestigiu,
care utilizează o tehnică specială de lucru). În caz contrar, el poate folosi în acest scop
prepuşii săi ori terŃe persoane, care vor lucra sub ori după ordinul său. Antreprenorul
apelează la munca unor terŃe persoane numai dacă lucrarea pe care trebuie să o execute
este de mare întindere sau complexitate, încheind cu aceştia contracte de subantrepriză.
Dacă obligaŃia antreprenorului trebuie să fie executată într-un anumit termen, acesta se
socoteşte a fi stipulat în favoarea sa, afară de cazul în care există stipulaŃie expresă că

55
termenul a fost stipulat şi în favoarea clientului sau dacă acest lucru nu rezultă din
circumstanŃele speŃei. În cazul în care lucrarea urmează a fi executată cu materialele
clientului, acesta rămâne proprietarul lor, astfel încât, dacă acestea pier fortuit, riscul va fi
suportat de către client. Având în vedere că materialele se află în detenŃia antreprenorului,
el va trebui să dovedească că pieirea lor nu îi este imputabilă (art. 1480 din C. civ.). Dacă,
însă, antreprenorul s-a obligat să procure materialele necesare executării lucrării, atunci el
rămâne proprietarul lor până la predarea lucrării către client, suportând riscul pieirii
fortuite al acestora (art. 1479 din C. civ.). Răspunderea antreprenorului pentru executarea
prestaŃiei asumate va fi apreciată după tipul abstract al omului prudent şi diligent (culpa
levis in abstracto), antrepriza fiind contractată cu titlu oneros. În cazul în care prestaŃia
antreprenorului are semnificaŃia unei obligaŃii de mijloace, antreprenorul trebuie să
valorifice toate mijloacele posibile, să depună toată prudenŃa şi diligenŃa necesare pentru a
atinge scopul dorit de către clientul său. În cazul în care antreprenorul nu îşi execută sau
execută necorespunzător prestaŃia la care s-a obligat, clientul are la îndemână următoarele
posibilităŃi: să solicite instanŃei: obligarea debitorului de a-şi executa obligaŃia asumată,
sub sancŃiunea plăŃii de daune-interese moratorii sau autorizarea a executa el obligaŃia, pe
cheltuiala antreprenorului (art. 1077 din C. civ.). Obligarea debitorului la executarea
obligaŃiei asumate şi autorizarea clientului de a executa el obligaŃia în contul clientului
sunt posibile numai dacă obligaŃia de a face a antreprenorului nu are un caracter intuitu
personae. Clientul mai poate cere rezilierea contractului, cu obligarea la plata de daune-
interese; fie să invoce: excepŃia de neexecutare a contractului, în cazul în care preŃul nu a
fost plătit. În caz de moarte a antreprenorului, obligaŃia de executare a prestaŃiei nu se va
transmite asupra moştenitorilor acestuia, contractul de antrepriză încetând de drept (art.
1485 din C. civ.).

ObligaŃia de predare a lucrării – antreprenorul este obligat să predea clientului lucrarea
executată la termenul stabilit de către părŃi sau care rezultă din împrejurările cauzei. În
cazul în care lucrarea este executată, dar antreprenorul refuză să o predea clientului, acesta
din urmă are posibilitatea de a solicita instanŃei să constate executarea şi să îl oblige pe
antreprenor să i-o predea, în calitate de proprietar. Dacă executarea obligaŃiei de predare
devine imposibilă deoarece lucrarea a pierit fortuit, riscul va fi suportat întotdeauna de
către antreprenor, deoarece este debitorul obligaŃiei imposibil de executat şi pentru că a
contractat pe riscul său (art. 1479 şi 1481 din C. civ.). Astfel fiind, dacă lucrarea piere
fortuit înainte de a fi predată clientului, antreprenorul nu va putea pretinde plata, dar nici
nu va putea fi obligat la plata de daune-interese deoarece nu este în culpă. Dacă
antreprenorul are posibilitatea de a mai executa o dată lucrarea, după ce aceasta a pierit
anterior predării (de exemplu, să facă din nou mobilierul comandat de către client), riscul
suportării contractului înseamnă că, deşi antreprenorul a executat de două ori lucrarea, el
poate pretinde preŃul numai o singură dată. Pieirea lucrării anterior predării obligă pe
client la plata preŃului dacă: a fost pus în întârziere cu privire la obligaŃia de a recepŃiona
lucrarea, anterior pieirii fortuite a lucrării; pieirea s-a datorat unui viciu al materialelor
procurate de către client.

ObligaŃia de răspundere pentru vicii - în cazul în care prestaŃia executată de către
antreprenor poartă asupra unui bun corporal, antreprenorul este Ńinut să garanteze contra
viciilor lucrului, care fac ca lucrarea să fie improprie folosirii după destinaŃia sa ori care îi
micşorează foarte mult valoarea de întrebuinŃare. Deşi, în principiu, antreprenorul

56
răspunde numai pentru viciile ascunse ale lucrării, în unele cazuri el este Ńinut să răspundă
şi pentru viciile aparente. AcŃiunea în răspundere contractuală pentru vicii este
prescriptibilă în termen de şase luni, iar dacă viciile au fost ascunse cu viclenie, în trei ani
(art. 5 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripŃia extinctivă). Termenul de prescripŃie
începe să curgă de la data descoperii viciilor, dar nu mai târziu de un an de la predarea
lucrării.

ObligaŃiile clientului

ObligaŃia de recepŃie şi luare în primire a lucrării - după ce antreprenorul a finalizat
lucrarea comandată, clientul este obligat să o recepŃioneze şi să o ia în primire. RecepŃia
lucrării înseamnă obligaŃia clientului de a verifica lucrarea executată de către antreprenor.
Potrivit art. 1482 din C. civ., dacă lucrarea este un lucru măsurabil sau compus din mai
multe bucăŃi, atunci verificarea se poate face şi pe părŃi; iar dacă, într-o proporŃie oarecare,
se face şi plata preŃului, operează prezumŃia că în aceeaşi proporŃie părŃile predate au fost
verificate şi găsite corespunzătoare. În cazul în care recepŃia lucrării se face fără rezerve
sau obiecŃii din partea clientului, antreprenorul este descărcat de răspundere şi, în general,
exonerat de obligaŃia de a răspunde pentru viciile aparente ale lucrării, afară de cazul în
care recepŃia fără rezerve a fost obŃinută prin fraudă. Dacă clientul nu îşi execută obligaŃia
de recepŃie şi luare în primire a lucrării executate de către antreprenor, acesta are
posibilitatea de a cere instanŃei să constate executarea lucrării; acest fapt va avea
consecinŃe în planul suportării riscului contractului şi îi va permite antreprenorului să
solicite plata preŃului. De asemenea, antreprenorul va avea dreptul de a pretinde şi obŃine
restituirea cheltuielilor pe care le-a făcut cu depozitarea şi conservarea lucrării.

ObligaŃia de plată a preŃului – în lipsă de stipulaŃie contractuală contrară, clientul este
obligat să plătească preŃul concomitent cu recepŃia şi cu luarea în primire a lucrării. Dacă
este vorba despre o lucrare mai amplă, este posibil ca părŃile să fi convenit ca preŃul să fie
plătit pe parcursul executării lucrării. În ceea priveşte modalitatea de determinarea a
preŃului, părŃile pot conveni ca acesta să fie forfetar sau de deviz. PreŃul este forfetar
atunci când cuantumul său este stabilit de către părŃi din momentul încheierii contractului,
sub forma unei sume globale şi invariabile (spre exemplu, antreprenorul se obligă să
crească performanŃele unui autovehicul în schimbul sumei de 200 lei noi). Antreprenorul
nu poate solicita ulterior modificarea majorarea preŃului astfel stabilit pe motivul
scumpirii preŃului muncii sau al materialelor, afară de cazul în care ar obŃine
consimŃământul expres (scris) al clientului în sensul majorării (art. 1484 din C. civ.).
PreŃul forfetar stabilit de către părŃi este obligatoriu şi pentru instanŃa de judecată, care nu
îl va putea mări sau micşora pentru a-l face proporŃional cu valoarea lucrării executată de
către antreprenor. PreŃul este de deviz atunci când stabilesc doar criteriile prin aplicarea
cărora preŃul va fi determinat după executarea integrală a lucrării; se procedează, deci, la o
preŃuire provizorie pe articole, fiecare parte a lucrării având un anumit preŃ. Stabilirea unui
preŃ de deviz face ca preŃul total al lucrării să depindă de cantitatea lucrărilor efectuate de
către antreprenor şi de eventualele oscilaŃii pe care le poate înregistra preŃul muncii sau/şi
al materialelor. În cazul în care clientul nu îşi execută obligaŃia de plată a preŃului,
antreprenorul beneficiază de următoarele mijloace de apărare: excepŃia de neexecutare a
contractului, dacă în contract s-a prevăzut plata preŃului pe parcursul executării lucrării;
privilegiul imobiliar prevăzut de art. 1737 pct. 4 din C. civ. Dacă lucrarea comandată de
client constă în repararea sau construirea unui imobil, atunci antreprenorul beneficiază de

57
un privilegiu cu privire la acel imobil, privilegiu ce trebuie conservat potrivit L. (art. 1742
din C. civ.). Acelaşi privilegiu imobiliar este recunoscut arhitectului şi lucrătorilor
imobilului; acŃiunea civilă de obligare a clientului său la plata preŃului datorat. În
principiu, plata preŃului poate fi cerută numai de către antreprenor. Art. 1488 din C. civ.
consacră însă o importantă derogare de la principiul relativităŃii contractului,
reglementând o acŃiune directă împotriva clientului a lucrătorilor folosiŃi de către
antreprenor în executarea comenzii clientului cu privire la sumele de bani ce li se cuvin
pentru lucrările executate de ei. Admisibilitatea acestei acŃiuni directe este condiŃionată de
îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiŃii: acŃiunea trebuie promovată numai de
către persoanele care au calitatea de lucrători, adică care au presat efectiv munca, fără a
distinge după cum este vorba despre o muncă fizică sau una intelectuală; poate fi vorba,
spre exemplu, de zidari, tâmplari, geamgii, tinichigii etc., dacă lucrarea presupune
construirea unui imobil; obiectul cererii trebuie să privească numai sumele de bani care se
cuvin lucrătorilor ca urmare a muncii prestate de ei; dacă lucrătorii au fost remuneraŃi
pentru munca lor, ei nu pot cere obligarea clientului la plata preŃului către antreprenor;
obligaŃia de plată a preŃului să fi devenit exigibilă la data promovării acŃiunii; clientul să
nu îşi fi executat obligaŃia de plată a preŃului.

4. Antrepriza de construcŃii

NoŃiune. AutorizaŃia de construire
Antrepriza de construcŃii reprezintă una dintre cele mai cunoscute şi mai utilizate
forme ale contractului de antrepriză, acoperind o arie foarte largă de operaŃiuni:
construire, transformare, modernizare, consolidare, modificare, reconstruire, extindere de
clădiri şi alte imobile (orice fel de construcŃii: căi de comunicaŃie, dotări subterane etc.);
realizarea de lucrări de instalaŃii şi reparaŃii la construcŃii. Pe lângă dispoziŃiile C. civ.
privitoare la contractul de antrepriză, în cazul în care prestaŃia antreprenorului presupune o
activitate de construire, trebuie avute în vedere şi dispoziŃiile următoarelor acte normative:
L. nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcŃii; Normele
metodologice de aplicare a L. nr. 50/1991; L. nr. 10/1995 privind calitatea în construcŃii;
H.G. nr. 273 din 14 iunie 1994 privind aprobarea regulamentului de recepŃie a lucrărilor
de construcŃii şi instalaŃii aferente acestora; H.G. nr. 766/1997 pentru aprobarea unor
regulamente privind calitatea în construcŃii. Realizarea construcŃiilor civile, industriale,
agricole sau de orice natură, inclusiv a instalaŃiilor aferente acestora, se poate realiza
numai în baza şi cu respectarea prevederilor unei autorizaŃii de construire, emisă de
autorităŃile administraŃiei publice locale, în condiŃiile L. nr. 50/1991 şi în conformitate cu
prevederile documentaŃiilor de urbanism şi de amenajare a teritoriului aprobate. În
cuprinsul autorizaŃiei de construire, emitentul stabileşte termenul de valabilitate al
autorizaŃiei de construire, precum şi durata de execuŃie a lucrărilor.

Subantrepriza
Dată fiind amploarea deosebită pe care o presupune, de regulă, executarea de
construcŃii, antreprenorul obişnuieşte să încheie contracte de subantrepriză cu diferiŃi
executanŃi (electricieni, instalatori, izolatori, parchetari etc.), denumiŃi subantreprenori,
cărora le încredinŃează executarea unor părŃi determinate din lucrare. Contractul de
subantrepriză generează între părŃi – antreprenor şi subantreprenor – aceleaşi efecte ca şi
antrepriza (art. 1489-1490 din C. civ.). Astfel fiind, subantreprenorii nu se află în raporturi

58
de subordonare faŃă de antreprenori, ci execută partea de lucrare ce le-a fost încredinŃată,
în mod independent şi pe riscul lor, fiind remuneraŃi exclusiv în funcŃie de rezultatul
muncii lor predat antreprenorului.

Răspunderea pentru calitatea construcŃiei
Coroborând dispoziŃiile art. 1483 din C. civ. cu cele cuprinse în art. 11 alin. 2 din
Decretul nr. 167/1958 şi art. 29 din L. nr. 10/1995, rezultă că antreprenorul răspunde:
- pentru orice viciu ascuns al construcŃiei descoperit într-un termen de zece ani de la data
recepŃiei lucrării; termenul de zece ani are natura unui termen de decădere, prin urmare nu
este susceptibil de întrerupere, suspendare, repunere în termen;
- pentru viciile care afectează structura de rezistenŃă a construcŃiei, pe durata de existenŃă a
construcŃiei;
- pentru viciile construcŃiei sau ale terenului pe care s-a construit, care au determinat
dărâmarea sau care au ameninŃat cu dărâmarea construcŃiilor exceptate de la aplicarea art.
29 din L. nr. 10/1990, într-un termen de zece ani.
Potrivit art. 5 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acŃiunea privitoare la viciile ascunse
ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate, se prescrie prin împlinirea unui
termen de şase luni, în cazul în care viciile nu au fost ascunse cu viclenie; per a contrario,
dacă viciile au fost ascunse cu viclenie, este aplicabil termenul general de prescripŃie de
trei ani. În ceea ce priveşte începutul prescripŃiei, acesta coincide cu momentul
descoperirii viciilor înlăuntrul termenelor de garanŃie prevăzute mai sus. Prin urmare, dacă
înlăuntrul termenului de garanŃie clientul descoperă viciul ascuns, din acel moment începe
să curgă termenul de prescripŃie de şase, respectiv trei ani. Dacă clientul nu a descoperit
viciul înăuntrul termenului de garanŃie, atunci la expirarea acestuia începe să curgă
termenul de prescripŃie extinctivă. MenŃionăm că în activitatea de construcŃii există cazuri
când rolul arhitectului nu se limitează doar la a executa proiectul construcŃiei, ci se
extinde şi la a supraveghea executarea proiectului. Astfel, conŃinutul obligaŃiei arhitectului
de a garanta calitatea construcŃiei diferă după rolul atribuit lui prin clauzele contractuale.
Astfel: dacă arhitectul a elaborat doar proiectul construcŃiei, nefiind însărcinat şi cu
urmărirea executării ei, atunci el va răspunde numai pentru viciile construcŃiei care provin
dintr-o greşeală de proiectare, viciile de execuŃie nefiindu-i imputabile; în cazul în care, pe
lângă proiectarea construcŃiei, arhitectul a fost însărcinat şi cu supravegherea executării ei,
atunci el va răspunde indivizibil cu antreprenorul executant, obligaŃia de răspundere
pentru vicii având caracter indivizibil. Trebuie precizat că art. 29 din L. nr. 10/1995 a
extins sfera persoanelor a căror răspundere poate fi angajată pentru viciile ascunse ale
construcŃiei, incluzând în această categorie şi: specialistul verificator de proiecte atestat,
fabricanŃii şi furnizorii de materiale şi produse pentru construcŃii, responsabilul tehnic cu
execuŃia atestat, dirigintele de specialitate, expertul tehnic; fiecare dintre aceştia va
răspunde potrivit obligaŃiilor care le-au fost încredinŃate. Natura contractuală a obligaŃiei
de garanŃie pentru calitatea construcŃiei face ca vina debitorului să fie prezumată iuris
tantum (art. 1082 din C. civ.); prin urmare, dacă clientul dovedeşte existenŃa viciului
construcŃiei, răspunderea constructorului este angajată. Potrivit regulilor generale, pentru a
fi exonerat, el va trebui să dovedească existenŃa cauzei străine exoneratoare de răspundere
(cazul fortuit sau forŃa majoră).

59
 CAPITOLUL IV
CONTRACTUL DE MANDAT

1. Mandatul cu reprezentare
1.1 NoŃiunea şi caracterele juridice
Mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul
sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părŃi, numită mandant, de la care are
această împuternicire şi pe care o reprezintă (art. 1532 şi urm. C. civ.).
Contractul de mandat are următoarele caractere juridice:

în principiu, mandatul este un contract cu titlu gratuit. Gratuitatea mandatului nefiind
de esenŃa, ci de natura contractului, părŃile pot conveni (prin stipulaŃie expresă) ca
mandatarul să fie remunerat (art. 1534 C. civ.); prezumŃia de gratuitate nu va opera dacă
mandatarul e un profesionist; cuantumul remuneraŃiei va fi stabilit de către instanŃă, în
lipsă de stipulaŃie şi criterii legale;

când mandatul este cu titlu gratuit, atunci este un contract unilateral; mandatul va fi
sinalagmatic atunci când este cu titlu oneros;

contractul de mandat are un caracter intuitu personae întrucât se încheie în
considerarea însuşirilor personale ale mandatarului;

mandatul este un contract consensual; conform C. civ., „mandatul poate fi dat în formă
scrisă sau chiar verbală ori în mod tacit” (art. 1533 alin. 1); în practică, părŃile constată
acordul lor de voinŃă într-un înscris numit procură.
1.2 CondiŃiile de validitate
CondiŃii de fond

Capacitatea părŃilor – capacitatea mandantului se apreciază în raport cu natura actului
juridic ce urmează a fi încheiat de către mandatar. Altfel spus, mandantul trebuie să fie
capabil să încheie el însuşi actul ce formează obiectul contractului. SancŃiunea
nerespectării acestei reguli o constituie nulitatea relativă, ce va putea fi invocată şi de
către mandatar (excepŃie de la dreptul comun). Mandatarul va trebui să aibă întotdeauna
capacitate deplină de exerciŃiu, aceasta întrucât în actele contracte cu terŃii, pe seama
mandantului, el trebuie să exprime un consimŃământ valabil. Această soluŃie rezultă, per a
contrario, şi din art. 1552 alin. 3 C. civ., care prevede încetarea mandatului în cazul
punerii sub interdicŃie a mandatarului.

ConsimŃământul părŃilor - conform art. 1533 C. civ., consimŃământul poate fi dat
expres/tacit. Mandatul tacit rezultă din acele împrejurări de fapt ce fac neîndoielnică
intenŃia părŃilor. Oferta de mandat special trebuie să fie, în toate cazurile, expresă.
Mandatul tacit nu trebuie confundat cu mandatul aparent. În acest ultim caz, deşi lipseşte
voinŃa mandantului de a fi reprezentat, terŃii contractează sub credinŃa scuzabilă şi
legitimă că mandatarul aparent ar avea puteri de reprezentare. Întrucât credinŃa legitimă
valorează titlu, mandatul aparent va produce efectele întocmai ca în situaŃia contractării cu
un mandatar cu putere de reprezentare. Ca urmare, terŃul contractant va putea cere
mandantului executarea obligaŃiilor contractuale asumate prin mandatarul aparent. Însă
mandantul va putea acŃiona împotriva terŃului numai dacă ratifică actul încheiat de către
mandatarul aparent; producând efecte retroactive, ratificarea transformă mandatul aparent
într-un mandat cu reprezentare de la data contractării mandatarului aparent cu terŃul. În
absenŃa ratificării, răspunderea mandatarului poate fi angajată numai pe teren delictual sau
60
ca un negotiorum gestor. Fiind în discuŃie un contract intuitu personae, eroarea asupra
persoanei mandatarului atrage nulitatea contractului.

Obiectul şi întinderea mandatului – obiectul mandatului îl reprezintă încheierea unuia
sau mai multor acte juridice de către mandatar, în numele şi pe seama mandantului.
Accidental, mandatarul poate îndeplini, pe lângă actele juridice pentru care a fost
împuternicit, şi anumite acte materiale, care au însă un caracter accesoriu (ex.: verificarea
bunului ce urmează a fi cumpărat). Nu pot face obiectul mandatului actele cu caracter
strict personal (ex.: nu se poate da mandat unei persoane să încheie un testament în
numele alteia). Obiectul mandatului trebuie să fie determinat/determinabil, posibil şi licit.
Are un obiect ilicit mandatul de a cumpăra anumite bunuri în numele unei persoane care
nu poate să le cumpere ea însăşi. În funcŃie de întinderea obiectului, distingem între
mandatul special şi mandatul general. Mandatul este special atunci când are ca obiect o
singură operaŃie juridică sau anumite operaŃii determinate, şi general atunci când
mandatarul a fost împuternicit să încheie orice acte juridice în numele şi pe seama
mandantului. Actele de dispoziŃie vor putea fi încheiate numai în baza unui mandat
special, pentru actele de conservare şi cele de administrare, este suficient un mandat
general. Uneori, părŃile concep mandatul în termeni generali, având în vedere, într-o
asemenea situaŃie, formularea unei procuri imprecise şi nu un mandat general, ceea ce
obligă la interpretarea mandatului. C. civ. (art. 1356) prevede că mandatul conceput în
termeni generali va fi valabil numai pentru actele de conservare şi cele de administrare.
1.3 Forma contractului de mandat şi dovada lui
Fiind consensual, mandatul nu trebuie să îndeplinească o condiŃie specială sub
aspectul formei. Totuşi, în practică, contractul se materializează într-un înscris, numit
procură/împuternicire. PărŃile redactează procura pentru ca terŃii să aibă posibilitatea de a
cunoaşte limitele împuternicirii. Procura trebuie privită sub două aspecte: ca act juridic
unilateral al mandantului ce exprimă oferta de mandat (negotion), şi ca înscris ce o
constată obiectul mandatului (instrumentum). Procura formează un tot indivizibil cu actul
în vederea căruia a fost dat (regula simetriei formelor). Prin urmare, procura va trebui să
îmbrace aceeaşi formă cu cea a actului juridic pentru încheierea căruia a fost dată (ex.:
mandatarul va putea încheia un contract de donaŃie în numele şi pe seama mandantului
numai în temeiul unei procuri autentice). Este posibil ca părŃile să convină a încheia un
anumit act juridic în formă autentică, deşi legea nu prevede pentru acel act obligativitatea
unei astfel de forme. Se pune întrebarea dacă, într-un asemenea caz, procura trebuie să fie
autentică? La o asemenea chestiune, doctrina şi jurisprudenŃa răspund negativ. Însă, art.
98, L. 36/95 stabileşte că părŃile vor putea fi reprezentate la autentificare numai printr-un
mandatar cu procură specială autentică. Uneori, legea impune existenŃa unei procuri
autentice indiferent de forma actului juridic ce urmează a fi încheiat de către mandatar.
Indiferent de valoare, acceptarea mandatului poate fi dovedită inclusiv prin executarea lui
de către mandatar. Dacă actul pentru încheierea căruia s-a dat mandatul expres depăşeşte
2,5 bani sau dacă legea cere forma scrisă a actului indiferent de valoarea acestuia, proba se
va face prin înscris. Sunt aplicabile dispoziŃiile C. civ. prevăzute în art. 1197, 1198, 1191
alin. 2. Formalitatea bun şi aprobat, precum şi cea a multiplului exemplar nu sunt
aplicabile în cazul contractului de mandat. Mandatul tacit va putea fi dovedit, atât de către
părŃi, cât şi de către terŃul contractant, prin orice mijloc de probă, indiferent de valoarea
actului de formează obiectul mandatului. Aceasta deoarece noŃiunea de mandat tacit este

61
incompatibilă cu existenŃa unei dovezi scrise. Chiar dacă mandatul tacit va putea fi
dovedit prin orice mijloc de probă, actul încheiat de mandatar cu terŃul trebuie să îmbrace,
ad probationem, forma scrisă, în condiŃiile prevăzute de dreptul comun. Dacă nu se poate
proba existenŃa mandatului, raporturile dintre părŃi vor fi soluŃionate potrivit regulilor
gestiunii de afaceri sau îmbogăŃirii fără justă cauză.
1.4 Actul cu sine însuşi. Dubla reprezentare. Mandatul în interes comun
Există posibilitatea ca mandatarul să încheie actul ce formează obiectul contractului cu
el însuşi şi nu cu un terŃ (actul cu sine însuşi) sau cu un terŃ pe care tot el îl reprezintă
(dubla reprezentare). În asemenea situaŃii, interesele mandantului/mandanŃilor ar putea fi
neglijate. Pentru ca un astfel de pericol să fie înlăturat, este necesar ca mandanŃii să
cunoască împrejurările amintite. Dacă mandantul nu ar şti că are loc un act cu sine însuşi
sau mandanŃii nu ar cunoaşte existenŃa dublei reprezentări, s-ar putea cere anularea actului
pentru dol prin reticenŃă sau pentru violarea de către mandatar a obligaŃiei de loialitate faŃă
de mandant. În ipoteza în care, alături de mandant, ar fi interesat în încheierea actului ce
formează obiectul contractului şi mandatarul, vom fi în prezenŃa mandatului în interes
comun. Mandatul cu titlu oneros nu este un mandat în interes comun.
1.5 Efectele contractului de mandat
Mandatul generează două categorii de efecte: între mandant şi mandatar, pe de o parte,
şi între mandant şi mandatar şi terŃul contractant, pe de altă parte.

Efecte între părŃi
a) ObligaŃiile mandatarului – vizează executarea mandatului şi cea de a da socoteală
mandantului de îndeplinirea mandatului. Alte obligaŃii se pot naşte atunci când mandatarul
îşi substituie o terŃă persoană.

Prin executarea mandatului înŃelegem obligaŃia mandatarului de a depune toată
diligenŃa pentru încheierea actului proiectat. Este, deci, vorba de o obligaŃie de mijloace,
iar nu de rezultat. DiligenŃa cerută mandatarului se apreciază diferit, după cum mandatul
este cu titlu gratuit (art. 1540 C. civ.) sau cu titlu oneros. Mandatarul este Ńinut să nu
depăşească limitele împuternicirii primite, în caz contrar, va fi antrenată răspunderea sa.
Dacă terŃul contractant nu-şi execută obligaŃiile asumate, mandatarul va răspunde doar
dacă se dovedeşte că a comis o culpă în alegerea terŃului sau dacă mandatul prevede în
sarcina lui o obligaŃie de garanŃie. Răspunderea mandatarului nu va putea fi angajată dacă
bunul deŃinut în baza mandatului piere fortuit, chiar dacă l-ar fi putut salva, sacrificând un
bun propriu. SoluŃia se explică prin aceea că, de regulă, mandatul se încheie în interesul
mandantului. Conform 1543 C. civ., când există pluralitate de mandatari, nu există
solidaritate între ei decât dacă aceasta s-a stipulat expres. Fiecare mandatar poate executa
mandatul singur, dacă nu s-a prevăzut altfel în contract. Nereglementarea solidarităŃii între
mandatari se explică prin injusteŃea agravării situaŃiei mandatarului. În cazul în care
mandatarul nu-şi execută sau îşi execută necorespunzător obligaŃia de îndeplinire a
mandatului, mandantul are la îndemână o acŃiune personală, ex contractu, prescriptibilă în
termenul general de prescripŃie.

Mandatarul trebuie să predea mandantului tot ce a primit în puterea mandatului.
Sumele de bani pe care le-a folosit în interesul său, deşi erau ale mandantului, vor produce
dobânzi din ziua întrebuinŃării, fără a fi necesară punerea în întârziere a mandatarului.
Sumele nerestituite mandantului, dar neîntrebuinŃate de mandatar, produc dobânzi din ziua
în care au fost cerute de către mandant, nefiind necesar ca punerea în întârziere să se facă

62
printr-o acŃiune în justiŃie, notificarea fiind suficientă. Mandantul va putea cere predarea
sumelor de bani sau a altor bunuri primite de mandatar în temeiul mandatului, fie printr-o
acŃiune personală, derivată de contract, fie printr-o acŃiune reală în revendicare, intentată
de mandant în calitate de proprietar. În ceea ce priveşte acŃiunea personală, prescripŃia
începe să curgă de la data încetării contractului. Stabilirea acestui moment ridică probleme
în cazul sumelor de bani ridicate de la CEC/altă unitate bancară în temeiul unei clauze de
împuternicire. Problemele neputând fi soluŃionate potrivit regulilor dreptului comun (art.
7, D. 167/1958), s-a stabilit ca termenul de prescripŃie să înceapă să curgă de la data când
titularul libretului (mandant) a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba pricinuită de
beneficiarul clauzei (mandatar).

Deşi, în principiu, mandatul trebuie executat personal de către mandatar printr-o clauză
expresă inserată în contractul de mandat, se poate stabili dreptul mandatarului de a-şi
substitui o terŃă persoană, trecându-i o parte/toate drepturile sale. Mandatarul răspunde de
faptele substituitului sau în 3 ipoteze: dacă efectuează substituirea fără a avea acest drept;
dacă şi-a substituit o persoană incapabilă sau de o insolvabilitate notorie; dacă a fost
autorizat să-şi substituie o anumită persoană, iar el a trecut puterile asupra alteia. În toate
situaŃiile mandatul are o acŃiune directă împotriva substituitului. Substituitul poate acŃiona
împotriva mandantului pe calea acŃiunii oblice (974 C. civ.). Raporturile dintre mandatar
şi substituit sunt reglementate de regulile mandatului.
b) ObligaŃiile mandantului

Mandantul trebuie să-l dezdăuneze pe mandatar pentru cheltuielile ocazionate de
executarea contractului. Restituirea lor nu va putea fi refuză chiar dacă obiectul
mandatului nu a putut fi realizat, independent de vreo culpă a mandatarului. Mandantul
trebuie să plătească dobânzi la sumele avansate de mandatar, acestea curg din ziua plăŃii,
fără a fi necesară punerea în întârziere. Mandantul va trebui să-l despăgubească pe
mandatar pentru pierderile suferite ca urmare a executării mandatului.

În cazul mandatului cu titlu oneros, obligaŃia de plată a remunerării subzistă chiar în
ipoteza neîndeplinirii obiectului mandatului, însă fără a exista vreo culpă imputabilă
mandatarului, ori în cazul când, deşi executat cu întârziere, mandantul se foloseşte de
actul încheiat.

Până la executarea obligaŃiilor de către mandant, mandatarului i se recunoaşte un drept
de retenŃie asupra bunurilor mandantului ce se află în posesia sa. În caz de pluralitate de
mandanŃi, fiecare răspunde solidar pentru toate efectele mandatului (solidaritate pasivă
legală, art. 1551 C. civ.).

Efecte faŃă de terŃi
a) Raporturile dintre mandant şi terŃi
ObligaŃiile contractate de mandatar faŃă de terŃi, în baza şi fără depăşirea limitelor
împuternicirii, sunt obligatorii pentru mandant. Aceasta deoarece, în fapt, terŃii tratează cu
mandatarul, iar în drept contractează cu mandantul. Actele încheiate de mandatar cu
depăşirea împuternicirii primite îl obligă pe mandant doar dacă le ratifică, expres sau tacit.
În lipsa ratificării şi dacă nu poate fi invocată ideea de mandat tacit, actele excesive ale
mandatarului îl obligă pe mandant doar dacă sunt îndeplinite condiŃiile gestiunii de
afaceri, în caz contrar mandantul răspunzând în limita îmbogăŃirii sale.
b) Raporturile dintre mandatar şi terŃi

63
 Dacă se respectă limitele împuternicirii, între mandatar şi terŃi nu se nasc raporturi
juridice. El va răspunde însă pentru delictele şi cvasidelictele săvârşite în executarea
mandatului. Mandatarul va fi obligat faŃă de terŃi să garanteze validitatea actelor încheiate
cu aceştia în situaŃia în care a depăşit limitele mandatului şi nu a adus la cunoştinŃa terŃilor
limitele puterilor sale. Dacă terŃii au cunoscut adevăratele puteri ale mandatarului şi au
tratat cu el peste limitele mandatului, mandatarul este liberat de răspundere.
1.6 Încetarea contractului de mandat
Pe lângă cazurile generale de încetare a unei convenŃii, mandatul cunoaşte şi câteva
cauze specifice, generate de caracterul intuitu personae al contractului.
Sunt astfel de cauze:
a) Revocarea mandatului de către mandant (1553–1555 C. civ.)
În principiu, mandantul poate denunŃa unilateral contractul. Dacă există mai mulŃi
mandanŃi, revocarea reclamă acordul unanim al tuturor. Dacă mandatul este cu titlu
oneros, iar revocarea e intempestivă sau abuzivă, mandatarul poate cere o indemnizaŃie,
stabilită de instanŃă. În cazul mandatului în interes comun, dacă facultatea de revocare nu
este rezervată, mandantul va fi obligat la plata pagubelor cauzate mandatarului ca urmare
a denunŃării contractului; obligaŃia de plată nu există dacă se probează o cauză străină
exoneratoare sau culpa mandatarului. SoluŃia este aceeaşi şi în cazul în care în contract ar
fi fost inserată o clauză de irevocabilitate. Revocarea poate fi expresă sau tacită.
Revocarea expresă nu este supusă vreunei condiŃii de formă, dar manifestarea de voinŃă
trebuie să fie neîndoielnică. Revocarea tacită rezultă din acele împrejurări de fapt care
arată neechivoc intenŃia mandantului de a-l revoca pe mandatar (ex.: desemnarea unui alt
mandatar pentru aceeaşi afacere). Revocarea produce efecte numai pentru viitor, fiind
opozabilă terŃilor după ce le-a fost adusă la cunoştinŃă.
b) RenunŃarea mandatarului la mandat
Deoarece, în principiu, mandatul e gratuit, deci încheiat exclusiv în interesul
mandantului, legea rezervă expres posibilitatea mandatarului de a renunŃa la mandat.
Această posibilitate de revocare nu poate fi înlăturată prin voinŃa părŃilor, ci doar
condiŃionată de un termen de preaviz. RenunŃarea trebuie notificată mandantului pentru ca
acesta să-şi desemneze, în timp util un alt mandatar. Răspunderea mandatarului va fi
antrenată atunci când renunŃarea sa e de natură a-l păgubi pe mandant, afară de situaŃia
când prin continuarea executării mandatului, mandatarul ar suferi el însuşi o pagubă.
c) Moartea uneia dintre părŃi
Conform art. 1559 C. civ., în cazul decesului mandatarului, dacă succesorii lui cunosc
existenŃa mandatului, vor fi obligaŃi să-l încunoştinŃeze pe mandant despre moartea
mandatarului, continuând executarea mandatului. Dacă sunt mai mulŃi mandatari, iar unul
moare, mandatul va continua în persoana mandatarilor supravieŃuitori, în situaŃia în care
acest lucru mai e posibil. Moartea mandatarului are drept efect încetarea mandatului de
substituire. În caz de deces al mandantului, mandatarul trebuie să continue executarea
dacă întârzierea ar provoca pagube moştenitorilor mandantului; dacă mandatarul nu
cunoaşte faptul morŃii mandantului, obligaŃiile contractate cu terŃii de bună credinŃă sunt
valabile. În caz de pluralitate a mandanŃilor, moartea unuia dintre ei produce efecte
diferite după cum mandatul e divizibil/indivizibil; astfel, în cazul mandatului divizibil,
contractul va înceta doar în ceea ce priveşte partea mandantului decedat; în cea de-a doua
situaŃie, moartea unuia dintre mandanŃi atrage încetarea întregului mandat. Printr-o clauză

64
expresă părŃile pot conveni ca mandatul să nu înceteze în cazul morŃii uneia dintre părŃi, ci
să continue în persoana succesorilor lor.
d) Alte cauze de încetare
Avem în vedere: punerea sub interdicŃie, falimentul sau insolvabilitatea uneia dintre
părŃi. Efectele încetării mandatului: indiferent de cauza încetării, mandatul trebuie să
restituie mandantului toate actele/bunurile primite în temeiul şi în cursul executării
mandatului. El nu va mai putea acŃiona în numele şi pe seama mandantului, cu excepŃiile
prevăzute de art. 1557-1558 C. civ.

2. Mandatul fără reprezentare

2.1 NoŃiunea
Reprezentarea nefiind de esenŃa, ci de natura mandatului, mandatarul poate contracta
actele în numele său propriu, dar în interesul mandantului. Mandatul fără reprezentare este
cunoscut sub denumirea de contract de interpunere (prête-nom, împrumut de nume), în
fapt un caz particular al simulaŃiei prin interpunere de persoane. Se apelează la un astfel
de contract atunci când mandantul doreşte să încheie un act juridic fără ca persoana sa să
fie cunoscută de terŃo. Pentru aceasta, mandantul contractează cu mandatarul şi în
însărcinează să încheie actul în interesul său, dar pe numele mandatarului.
2.2 Natura juridică a contractului de interpunere
Natura juridică a contractului de interpunere este controversată. Unii autori consideră
convenŃia de prête-nom o simulaŃie prin interpunere de persoane, indiferent dacă terŃul
contractant cunoaşte sau nu simulaŃia. Dacă terŃul este părtaş la simulaŃie, el va avea
calitatea de parte, putând dovedi simulaŃia doar printr-un contraînscris. Dacă terŃul
contractant al mandatarului ocult este străin de simulaŃie, neavând cunoştinŃă de contractul
intervenit între mandant şi mandatarul ocult, el va putea dovedi simulaŃia prin orice mijloc
de probă. AlŃi autori consideră că prête-nom-ul trebuie deosebit de simulaŃia prin
interpunere de persoane întrucât în primul caz cocontractantul mandatarului ocult e străin
de simulaŃie, iar o veritabilă simulaŃie reclamă o convenŃie secretă între aceleaşi persoane,
care figurează ca părŃi atât în actul public, cât şi în actul secret. Această motivare nu poate
fi primită deoarece există situaŃii când cocontractantul mandatarului ocult este părtaş la
simulaŃie. Apoi, faptul cunoaşterii de către terŃul contractant a contractului de interpunere
intervenit va influenŃa doar calitatea sa (terŃ/parte) faŃă de actul secret, cu toate
consecinŃele ce decurg din această calitate.
2.3 Regimul juridic al contractului de interpunere
Fiind în fapt o simulaŃie, convenŃia de prête-nom nu este sancŃionată cu nulitatea decât
dacă suntem în prezenŃa fraudei la lege. În caz contrar, raporturile dintre mandant şi
mandatarul ocult vor fi reglementate de regulile mandatului cu reprezentare. Dacă terŃul
cunoaşte simulaŃia, actul încheiat cu mandatarul va produce efecte şi faŃă de el, întocmai
ca în cazul mandatului cu reprezentare. Dacă mandatarul nu-şi execută obligaŃiile,
mandantul poate intenta o acŃiune în declararea simulaŃiei. FaŃă de terŃii străini de
simulaŃie, mandatarul ocult devine personal creditor/debitor al dreptului real; între terŃi şi
mandant nu se stabilesc raporturi juridice, deci nu vor putea acŃiona unul împotriva altuia
decât pe calea acŃiunii oblice sau pot cere ca mandatarul să le cedeze acŃiunea sa. Dacă
simulaŃia a fost dovedită, terŃul poate acŃiona împotriva mandantului şi în baza

65
contractului de interpunere, fără ca acest act să poată fi invocat împotriva sa dacă a fost
străin de simulaŃie şi de bună-credinŃă.
2.4 Inaplicabilitatea contractului de interpunere
Regulile convenŃiei de prête-nom nu sunt aplicabile contractelor care se încheie,
potrivit legii, intuitu personae. Contractul încheiat în considerarea persoanei mandatarului
fără reprezentare produce efecte doar faŃă de acesta, nu şi faŃă de mandant. În absenŃa unor
impedimente legale, în temeiul mandatului, mandantul poate cere transferarea dreptului
născut în persoana mandatarului asupra sa printr-un nou act de înstrăinare. Dacă
retransmiterea dreptului nu este posibilă, mandatarul nu va datora decât sumele plătite de
mandant.

CAPITOLUL V
CONTRACTUL DE DEPOZIT

1. NoŃiunea, caracterele juridice şi felurile contractului de depozit

Depozitul este contractul prin care o parte, numită deponent, încredinŃează un bun
celeilalte părŃi, numită depozitar, care se obligă să-l păstreze şi să-l restituie în natură, la
termen sau la cerere (art. 1591 C. civ.).
Depozitul are următoarele caractere juridice:

este un contract real; pentru perfectarea sa e necesară, pe lângă realizarea acordului de
voinŃă, predarea efectivă către depozitar a lucrului ce formează obiectul contractului,
exceptând cazul când acesta se află deja, sub orice titlu, la depozitar; dacă părŃile convin
doar ca în viitor să încheie un depozit, suntem în prezenŃa unui antecontract de depozit,
pentru perfectarea căruia este suficient acordul de voinŃă a părŃilor;

poate fi cu titlu gratuit sau cu titlu oneros; dispoziŃia cuprinsă în art. 1593 alin. 1 C.
civ., conform cu care depozitul ar fi esenŃialmente gratuit, este eronată, fiind, de altfel,
contrazisă de art. 1600 pct. 2 şi 1633 pct. 4 C. civ., care reglementează depozitul
remunerat; rezultă, deci, că gratuitatea Ńine de natura, iar nu de esenŃa depozitului;

e un contact unilateral în varianta cu titlu gratuit, născând obligaŃii numai în sarcina
depozitarului. E posibil ca ulterior încheierii contractului şi în virtutea unor cauze
extracontractuale, să apară obligaŃii în sarcina deponentului; deoarece aceste obligaŃii nu
îşi au izvorul în contractul de depozit, ele nu modifică caracterul unilateral al depozitului
gratuit; depozitul va fi un contract sinalagmatic în ipoteza depozitarului remunerat;

creează între părŃile contractante raporturi obligaŃionale; el nu transferă proprietatea şi
nici posesia asupra lucrului depozitat. Depozitarul fiind un simplu detentor precar, riscul
pieirii fortuite va fi suportat de către deponentul proprietar. Pieirea lucrului depozitat face
ca depozitarul remunerat să suporte riscul contractului în calitate de debitor al obligaŃiei
imposibil de executat.
În ceea ce priveşte felurile contractului de depozit – C. civ., (art. 1592) distinge între
depozitul propriu-zis şi sechestru. Primul se încheie numai prin convenŃia părŃilor şi poate
avea ca obiect numai bunuri mobile nelitigioase. Depozitul propriu-zis se prezintă sub trei
variante: depozitul obişnuit (voluntar); depozitul necesar; depozitul neregulat. Sechestrul
constă în depozitarea unui bun litigios în mâinile unui terŃ (numit sechestru) care se obligă

66
să-l păstreze şi să-l restituie, la soluŃionarea definitivă a litigiului, părŃii ce-a avut câştig de
cauză. Sechestrul poate avea ca obiect bunuri mobile/imobile, poate fi judiciar sau
convenŃional, cu titlu gratuit sau cu titlu oneros.

2. Depozitul obişnuit/voluntar
CondiŃii de validitate

Capacitatea părŃilor – întrucât predarea în depozit a unui bun e considerată a fi un act
de administrare, deponentul trebuie să aibă capacitatea cerută de lege pentru încheierea
unor astfel de acte. C. civ., (art. 1596) cere deponentului să fie proprietarul lucrului
depozitat ori să aibă consimŃământul – expres sau tacit – al proprietarului bunului. Se
recunoaşte însă şi validitatea depozitului ce are ca obiect bunul altuia. Prin urmare, poate
avea calitatea de deponent şi uzufructuarul, locatarul, creditorul gajist, comodatarul.
Rezultă că dispoziŃia art. 1596 are semnificaŃia inopozabilităŃii depozitului faŃă de
proprietarul lucrului care nu a consimŃit la încheierea depozitului. Pentru validitatea
contractului, legea cere depozitarului capacitate deplină de exerciŃiu. În cazul
depozitarului incapabil, deponentul poate solicita restituirea bunului depozitat cât timp
acesta se află în mâinile incapabilului; dacă lucrul piere, este înstrăinat/pierdut/furat,
deponentul va avea împotriva depozitarului incapabil o acŃiune numai în limita îmbogăŃirii
acestuia.

ConsimŃământul părŃilor – C. civ., (art. 1595) prevede că „Depozitul voluntar se
formează prin consimŃământul celui ce dă şi celui ce primeşte lucrul în depozit”. EsenŃial
este ca părŃile să fie în deplină cunoştinŃă de cauză asupra naturii juridice a contractului;
dacă una dintre părŃi ar avea în vedere încheierea unui depozit, iar cealaltă ar crede că
primeşte un împrumut sau un dar manual, în lipsa realizării acordului de voinŃă,
raporturile dintre părŃi vor fi extracontractuale. Dacă se doreşte încredinŃarea bunului unui
anume depozitar, avându-se în vedere calităŃile acestuia, eroarea asupra persoanei
depozitarului ar putea fi invocată drept cauză de nulitate.

Obiectul contractului – necesitatea tradiŃiunii face ca depozitul să poată avea ca obiect
numai bunuri mobile corporale. Sunt asimilate mobilelor corporale şi creanŃele constatate
printr-un titlu la purtător precum şi documentele materiale (acŃiuni, testamente), indiferent
de drepturile pe care le constată. Deoarece depozitarul trebuie să conserve şi să restituie
însuşi lucrul depozitat, obiectul trebuie să fie individual determinat, chiar dacă prin natura
lui ar fi un bun consumptibil şi fungibil.

Cauza contractului este supusă regulilor generale; trebuie să fie reală, licită şi morală.
Dovada depozitului voluntar
Indiferent de valoarea obiectului contractului, ad probationem depozitul trebuie să fie
constatat într-un înscris (art. 1597 C. civ.). Sunt aplicabile dispoziŃiile art. 1197 şi 1198 C.
civil. Mărturisirea părŃii face inutilă administrarea altor probe. Remiterea, tradiŃiunea
bunului, ca simplu fapt juridic, poate fi dovedit prin orice mijloc de probă.
Efectele contractului de depozit voluntar – depozitul voluntar creează între părŃile
contractante numai raporturi de obligaŃii.
a) Depozitarului are următoarele obligaŃii (art.1599–1617 C. civ.):

ObligaŃia de păstrare a lucrului depozitat – depozitarul trebuie să se îngrijească de paza
lucrului depozitat cu aceeaşi grijă ca de propriul său lucru (art. 1599 C. civ.). Dacă lucrul
piere/se pierde/se deteriorează, întrucât culpa debitorului contractual e prezumată iuris

67
tantum, depozitarul va fi exonerat de răspundere doar dacă reuşeşte să dovedească
existenŃa cauzei străine ce nu-i este imputabilă (art. 1082–1083 C. civ.). Prin derogare de
la regulile răspunderii contractuale, culpa debitorului se apreciază după grija pe care
acesta o depune în conservarea propriilor lucruri (culpa levis in concreto). Derogarea se
explică prin faptul că, de regulă, depozitul se încheie în interesul şi din iniŃiativa
deponentului. Totuşi C. civ. (art. 1600) reglementează patru cazuri când răspunderea
depozitarului va fi apreciată după tipul omului prudent şi diligent (culpa levis in
abstracto): când iniŃiativa contractului a aparŃinut depozitarului; când depozitul e cu titlu
oneros; când depozitul s-a făcut numai în interesul depozitarului; când există stipulaŃie
expresă că depozitarul răspunde pentru orice culpă. Această din urmă dispoziŃie (art. 1600
pct. 4) se explică prin caracterul supletiv al normelor ce reglementează răspunderea
depozitarului. În contract s-ar putea stipula şi clauze de înlăturare sau limitare a
răspunderii depozitarului, ce vor trebui acceptate expres de către aceasta pentru a fi valide.
Conform art. 1601 C. civ., depozitarul nu răspunde niciodată de stricăciunile provenite din
forŃă majoră, afară de cazul când a fost pus în întârziere cu privire la executarea obligaŃiei
de restituire. Această dispoziŃie coroborată cu cea cuprinsă în art. 1600 pct. 4 C. civ., ce
face referire la posibilitatea agravării răspunderii depozitarului „pentru orice culpă”, nu şi
pentru cazul fortuit, ar putea converge către ideea nevalidităŃii clauzelor de agravare a
răspunderii dincolo de ipoteza culpei. Totuşi, având în vedere caracterul supletiv al
regulilor care guvernează materia răspunderii contractuale şi faptul că art. 1156 alin. 2 C.
civ. permite ca riscul pieirii fortuite să fie asumat de către debitor, se poate admite
validitatea clauzelor de agravare a răspunderii şi pentru cazuri fortuite. Depozitarul poate
folosi bunul depozitat doar dacă are consimŃământul expres/tacit al deponentului. Fructele
percepute de către depozitar se cuvin, de asemenea, deponentului.

ObligaŃia de restituire a bunului depozitat – depozitarul va trebui să restituie însuşi
lucrul depozitat, împreună cu fructele percepute, nu însă şi fructele pe care le-ar fi putut
percepe dar nu le-a perceput. Bunul trebuie restituit în starea în care se află în momentul
remiterii. Orice degradare/pieire a bunului, neimputabilă depozitarului, va fi suportată de
către deponent. Dacă depozitarul nu-şi execută această obligaŃie, distingem două situaŃii:
dacă bunul se află în detenŃia depozitarului, deponentul poate cere executarea silită, fiind
vorba de o obligaŃie de a face; deponentul proprietar are la îndemână şi o acŃiune în
revendicare; dacă bunul nu se mai află la depozitar, acesta va fi obligat la plata de daune-
interese, al căror cuantum va fi stabilit în funcŃie de valoarea bunului la data pronunŃării
hotărârii. Dacă depozitarul moare, iar moştenitorii săi, necunoscând depozitul,
înstrăinează bunul depozitat, apreciind că face parte din patrimoniul succesoral lăsat de
depozitar, ei nu vor fi obligaŃi decât la restituirea preŃului primit ori, dacă preŃul nu s-a
plătit, să cedeze deponentului acŃiunile lor contra cumpărătorului (art. 1607 C. civ.).
Depozitarul trebuie să restituie lucrul deponentului, respectiv mandantului, dacă depozitul
s-a făcut de către un mandatar ori persoanei indicate de deponent (art. 1609 C. civ.).
Depozitarul nu va putea pretinde deponentului să dovedească dreptul de proprietate asupra
lucrului. Dacă însă descoperă că lucrul e furat şi află identitatea adevăratului proprietar,
legea îl obligă să-l anunŃe şi să-i ofere timp îndestulător pentru a-şi valorifica dreptul; dacă
adevăratul proprietar nu acŃionează în timpul determinat, depozitarul va putea restitui
lucrul deponentului (art. 1610 C. civ.). În doctrină se apreciază că aceeaşi soluŃie se
impune şi în ipoteza în care lucrul depozitat a fost pierdut de adevăratul proprietar. Dacă

68
sunt mai mulŃi deponenŃi, depozitarul se poate libera prin restituirea lucrului unuia dintre
ei doar dacă obligaŃia e indivizibilă sau solidară între creditori. Dacă ulterior încheierii
contractului deponentul devine incapabil, restituirea se poate face valabil doar către
reprezentantul legal al deponentului incapabil (art. 1612 C. civ.). Dacă depozitul a fost
făcut de către reprezentantul legal a cărui funcŃie a încetat în momentul restituirii,
înapoierea se va face către noul reprezentant/persoana reprezentată. Când deponentul
moare, restituirea se poate face doar către moştenitorii acestuia, chiar în ipoteza în care
deponentul l-ar fi autorizat pe depozitar ca, în cazul morŃii sale, să restituie bunul unei alte
persoane. SoluŃia impusă de lege protejează interesele moştenitorilor rezervatari ale căror
interese ar putea fi fraudate prin restituirea unor lucruri de valoare către terŃi, care ar
beneficia, în fapt, de o liberalitate mortis causa. Dacă sunt mai mulŃi moştenitori,
restituirea se va face proporŃional cu cota-parte din moştenire ce se cuvine fiecăruia, iar
dacă bunul e indivizibil, potrivit înŃelegerii dintre ei sau hotărârii instanŃei. Restituirea
bunului se va face la locul stabilit prin contract, iar în absenŃa unei asemenea clauze, la
locul situării bunului în momentul restituirii. Chiar dacă depozitul ar fi cu termen,
deponentul poate cere oricând restituirea, datorând însă remuneraŃia convenită sau daune-
interese dacă termenul fusese stipulat şi în interesul depozitarului. Depozitarul poate
refuza restituirea în trei cazuri: dacă dovedeşte că el este proprietarul lucrului depozitat;
dacă este anunŃat pe cale legală că s-au făcut forme de urmărire cu privire la lucrul
depozitat; dacă există opoziŃie la restituire din partea unui terŃ ce pretinde a fi proprietarul
lucrului. Refuzul nejustificat al depozitarului de a executa obligaŃia de restituire,
îndreptăŃeşte deponentul să intenteze fie o acŃiune personală, ex contractu, fie o acŃiune în
revendicare, dacă este proprietarul bunului depozitat. Termenul de prescripŃie a acŃiunii
derivate din contract începe să curgă de la data împlinirii termenului de depozitare, iar în
absenŃa unui termen de la data încheierii contractului.
b) Deponentul are următoarele obligaŃii (art. 1618–1619 C. civ.):

ObligaŃia de a plăti remuneraŃia – în ipoteza depozitului cu titlu oneros, deponentul
trebuie să plătească remuneraŃia convenită. Dacă depozitarul este un profesionist, iar
cuantumul remuneraŃiei nu a fost stabilit în contract, instanŃa îl va putea hotărî în cazul în
care părŃile nu se înŃeleg.

ObligaŃia de ridicare a lucrului – deponentul trebuie să ridice lucrul la termenul
convenit sau, în lipsă, la cel stabilit de instanŃă la cererea depozitarului, sub sancŃiunea
plăŃii de daune-interese.

ObligaŃii extracontractuale: obligaŃia de a plăti depozitarului toate cheltuielile efectuate
cu păstrarea bunului depozitat; obligaŃia de a-l despăgubi pe depozitar pentru daunele
pricinuite de lucrul depozitat. Executarea obligaŃiilor deponentului e garantată prin dreptul
de retenŃie pe care depozitarul îl are asupra lucrului depozitat (art. 1619 C. civ.).

3. Depozitul necesar
C. civ. reglementează depozitul necesar în cadrul SecŃiunii V a titlului consacrat
contractului de depozit, în art. 1620-1625, definindu-l astfel: „Depozitul necesar este acela
ce se face sub sila unei întâmplări, cum ar fi: un foc, o ruină, o prădare, un naufragiu sau
alt eveniment neprevăzut de forŃă majoră”. C. civ. (art. 1623-1625) reglementează şi un
depozit pe care îl asimilează celui necesar, şi anume depozitul bunurilor aduse de călători
în unităŃile hoteliere (hoteluri, hanuri, moteluri, vile etc.). JurisprudenŃa a extins

69
aplicabilitatea acestui tip de depozit şi cu privire la camerele din staŃiunile
balneoclimaterice. Caracterul necesar al depozitării lucrurilor aduse de către turişti în
unităŃile hoteliere este dat de împrejurarea că, deşi alegerea hotelului este liberă, guvernată
exclusiv de voinŃa turistului, totuşi el este nevoit să îşi depoziteze lucrurile sale în acel
hotel. Sunt, de asemenea, asimilate depozitului necesar şi următoarele depozite: depozitul
făcut de către pacienŃii internaŃi în spitale, clinici – private sau de stat – privind
îmbrăcămintea pe care aceştia sunt obligaŃi să o depună la magazia spitalelor sau a
clinicilor; depozitul făcut de către cei care frecventează bibliotecile, privind lucrurile pe
care trebuie să le lase la garderoba bibliotecii (genŃi, mape, haine groase etc.); depozitul
făcut de către clienŃii unor unităŃi prestatoare de servicii, (precum saloane de
înfrumuseŃare, de coafură, de masaj, piscine, ştranduri, restaurante etc.), cu privire la
lucrurile pe care le au asupra lor; depozitul făcut de către spectatori la garderoba localului
unde are loc spectacolul (teatre, filarmonici, atenee); depozitul făcut de către angajaŃi în
vestiarele puse la dispoziŃie de către unitatea angajatoare; depozitul lucrurilor personale
(îmbrăcăminte, încălŃăminte, documente etc.) făcut de către cei care execută o pedeapsă
privativă de libertate în locurile special amenajate în interiorul locului de detenŃie.

4. Depozitul neregulat
Depozitul neregulat este admis implicit prin prevederile art. 1604 alin. (2), care
dispune că, dacă depozitul a avut ca obiect sume de bani, iar depozitarul a fost autorizat să
le folosească, restituirea sumelor va trebui să se facă în acele monede în care s-a făcut
predarea. De la sumele de bani despre care vorbeşte textul de lege menŃionat s-a ajuns,
printr-o extensie, la toate bunurile fungibile şi consumptibile prin natura lor. Spre
deosebire de depozitul voluntar şi de cel necesar, depozitul neregulat este translativ de
proprietate, caracteristică ce atrage unele consecinŃe particulare. Depunerile de sume de
bani la unităŃile bancare constituie o aplicaŃie frecventă a depozitului neregulat. Depozitul
bancar este acel contract prin care o persoană fizică sau juridică (deponent) încredinŃează
o sumă de bani unei unităŃi bancare (depozitar), care se obligă să păstreze sumele de bani
depuse şi să le restituie, la cerere, cu dobânzile aferente, dintr-o dată ori fracŃionat,
titularului depunerii ori reprezentantului său, iar în caz de deces al titularului,
moştenitorilor. Titularul depunerii (care poate fi deponentul sau o altă persoană pe numele
căreia s-a făcut depunerea) este proprietarul sumelor de bani depuse, precum şi al
dobânzilor acordate. În situaŃia în care depunerea este efectuată de către o altă persoană
decât titularul depunerii, se pune problema calificării raporturilor juridice care intervin
între persoanele menŃionate. Ar putea fi vorba de o donaŃie, de o plată sau o ofertă de plată
a unei datorii, acordarea unui împrumut de consumaŃie, o simulaŃie prin interpunere de
persoane. Clauza de împuternicire reprezintă un mandat special pe care titularul depunerii
îl dă unei alte persoane (beneficiarul clauzei) de a ridica sumele de bani depuse. În raport
cu depozitarul, clauza de împuternicire are valoarea unei procuri speciale, care face
dovada puterilor conferite împuternicitului. Prin intermediul unei alte clauze, numite
clauză testamentară, titularul libretului are posibilitatea de a indica depozitarului
identitatea persoanei care are dreptul să ridice sumele de bani ce se găsesc în depozit la
data morŃii titularului de libret.

70
 CAPITOLUL VI

CONTRACTUL DE ÎMPRUMUT DE FOLOSINłĂ

(COMODATUL)

1. NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului de comodat

Împrumutul de folosinŃă este acel contract prin care o parte, numită comodant,
transmite cu titlu gratuit folosinŃa temporară asupra unui lucru determinat către cealaltă
parte, numită comodatar, care se obligă să restituie bunul în individualitatea sa (art. 1560
C. civ.).
Contractul de comodat prezintă următoarele caractere juridice:

este un contract unilateral deoarece naşte obligaŃii numai în sarcina comodatarului;
este posibil ca pe parcursul executării contractului, să se nască obligaŃii şi în sarcina
comodantului, obligaŃii care nu au, însă, ca temei acordul de voinŃă al părŃilor, ci derivă
dintr-un fapt accidental şi ulterior încheierii contractului, neavând, deci, aptitudinea de a
converti comodatul într-un contract bilateral (ex.: cheltuielile suportate de către comodatar
cu producerea şi culegerea fructelor predate comodantului);

este un contract cu titlu gratuit întrucât are drept cauză imediată intenŃia comodantului
de a procura comodatarului un folos gratuit, fără a urmări obŃinerea unei contraprestaŃii;
ca şi contract cu titlu gratuit, împrumutul de folosinŃă reprezintă un act dezinteresat
deoarece folosul gratuit procurat comodatarului nu are ca efect micşorarea patrimoniului
comodantului; potrivit art. 1561 C. civ., comodatul este esenŃial gratuit, prin urmare dacă
comodantul ar pretinde o contravaloare pentru dreptul de folosinŃa transmis asupra
bunului, înŃelegerea părŃilor nu ar mai putea fi calificată drept contract de comodat
(eventual, ar putea fi vorba despre un contract de locaŃiune); clauza contractuală care
obligă comodatarul să suporte contravaloarea uzurii suferite de lucru ca urmare a
folosinŃei nu contravine caracterului esenŃialmente gratuit al contractului de comodat;

este un contract real deoarece pentru formarea sa nu este suficientă simpla manifestare
de voinŃă a părŃilor, ci este necesar să aibă loc remiterea materială a bunului care formează
obiectul derivat al contractului; înŃelegerea părŃilor, prealabilă predării, valorează
antecontract (promisiune unilaterală sau bilaterală); dacă bunul se află deja în
posesia/detenŃia comodatarului, contractul se încheie solo consensu, fiind suficientă
manifestarea de voinŃă a părŃilor contractante;

este un contract cu executare succesivă, prin urmare sancŃiunea aplicabilă în cazul
neexecutării sau executării necorespunzătoare de către o parte a obligaŃiei ce îi incumbă va
fi rezilierea;

este un contract generator de drepturi de creanŃă întrucât comodatarul dobândeşte
doar un drept de folosinŃă asupra lucrului; în consecinŃă, proprietarul bunului, iar nu
comodatarul, va avea toate drepturile şi va suporta toate consecinŃele ce decurg din
calitatea de proprietar.

2. CondiŃiile de validitate ale contractului de comodat

CondiŃii de fond ale contractului de comodat

71

Capacitatea juridică a părŃilor contractante – întrucât încheierea contractului de
comodat are semnificaŃia juridică a unui act de administrare, ambele părŃi contractante
trebuie să îndeplinească condiŃiile prevăzute de lege pentru efectuarea unui asemenea act.
În cazul persoanelor juridice, încheierea contractului se face cu respectarea principiului
specialităŃii capacităŃii de folosinŃă. Comodatarul nu poate împrumuta lucrul unei alte
peroane pentru că îl deŃine numai pentru folosinŃa sa proprie.

ConsimŃământul părŃilor – exprimarea unui consimŃământ valabil presupune ca acesta
să provină de la o persoană cu discernământ, să fie dat cu intenŃia de produce efecte
juridice, să fie exteriorizat şi să nu fie viciat (prin dol, eroare sau violenŃă, nu şi leziune,
fiind vorba de un act esenŃialmente gratuit). În cazul în care există o eroare cu privire la
însăşi natura juridică a contractului ce a fost încheiat, convenŃia este lovită de nulitate
absolută întrucât este vorba de o eroare obstacol ce echivalează cu lipsa
consimŃământului. Eroarea asupra însuşirilor esenŃiale ale cocontractantului viciază
consimŃământul numai dacă comodatul a fost încheiat intuitu personae.

Obiectul contractului de comodat – poate forma obiect al contractului de comodat orice
bun, mobil sau imobil, corporal sau incorporal. Având în vedere obligaŃia comodatarului
ca la încetarea contractului să restituie în natură bunul împrumutat, contractul poate avea
ca obiect doar bunuri nefungibile şi neconsumptibile. Prin excepŃie, bunurile
consumptibile prin natura lor, dar apreciate de părŃi ca nefungibile vor putea constitui
obiect al unui împrumut de folosinŃă. Comodatul nefiind un contract translativ de drepturi
reale, condiŃia ca bunul ce formează obiectul (derivat) al contractului să fie proprietatea
comodantului nu trebuie îndeplinită. Deci, ar putea avea calitatea de comodant, spre
exemplu, uzufructuarul, locatarul, chiriaşul dacă legea sau convenŃia părŃilor nu interzice
închirierea.

Cauza contractului de comodat – scopul imediat (causa proxima) urmărit prin
încheierea contractului constă atât în prefigurarea remiterii bunului, cât şi în intenŃia
comodantului de a procura comodatarului un folos gratuit. CerinŃele prevăzute de dreptul
comun cu privire la valabilitatea cauzei actului juridic civil sunt aplicabile şi în cazul
împrumutului de folosinŃă.
CondiŃii de formă ale contractului de comodat
ÎnŃelegerea părŃilor cu privire la încheierea contractului nu trebuie să îndeplinească
vreo anumită formă; în ceea ce priveşte forma cerută ad probationem, dacă valoarea
lucrului este mai mare de 2,50 bani, atunci se cere existenŃa unui înscris sub semnătură
privată, în privinŃa căruia formalitatea multiplului exemplar ori cea a menŃiunii bun şi
aprobat nu se cere a fi îndeplinită. Evident, cerinŃa înscrisului vizează numai dovedirea
existenŃei acordului de voinŃă al părŃilor; faptul material al remiterii lucrului reprezintă un
fapt juridic sticto sensu, putând fi probat prin orice mijloc de probă. Pentru a se asigura
opozabilitatea comodatului faŃă de terŃi, este necesar ca înscrisul sub semnătură privată ce
constată convenŃia părŃilor să aibă dată certă, dobândită într-una din cele patru modalităŃi
prevăzute de art.1182 C. civ.

3. Efectele contractului de comodat

ObligaŃiile comodatarului:

ObligaŃia de conservare a lucrului – potrivit art. 1564 C. civ., comodatarul este dator
să se îngrijească, ca un bun proprietar, de conservarea lucrului împrumutat. Prin urmare,

72
culpa comodatarului este apreciată după un criteriu obiectiv, care presupune a aprecia
grija depusă de comodatar în conservarea lucrului după tipul abstract al omului prudent şi
diligent (culpa levis in abstracto). Art. 1566 C. civ. impune comodatarului ca, la nevoie,
să sacrifice propriile sale bunuri pentru a salva de la pieirea fortuită bunul împrumutat.

ObligaŃia de folosire a lucrului potrivit destinaŃiei - bunul care formează obiectul
contractului trebuie să fie folosit potrivit destinaŃiei sale, determinată prin natura lui sau
prin convenŃia părŃilor. Nerespectarea acestei obligaŃii este sancŃionată prin obligarea
comodatarului la plata de daune-interese (art. 1564 C. civ.) şi la suportarea riscului pieirii
fortuite (art. 1565 C. civ.); de asemenea, va putea constitui temei pentru admiterea unei
acŃiuni în rezilierea contractului. Dacă deteriorarea bunului este consecinŃa firească a
folosirii lucrului, lipsind culpa, comodatarul nu va răspunde (art. 1568 C. civ.).

ObligaŃia de suportare a cheltuielilor de folosinŃă - reprezentând un accesoriu al
folosinŃei bunului, cheltuielile inerente folosirii lucrului împrumutat vor fi suportate de
către comodatar (art. 1569 C. civ.). Spre exemplu, dacă s-a împrumutat un autoturism,
atunci cheltuielile necesare achiziŃionării combustibilului nu vor putea fi imputate
comodantului, ci rămân în sarcina comodatarului.

ObligaŃia de restituire a lucrului – în conformitate cu dispoziŃiile art. 1560 C. civ.,
comodatarul are obligaŃia de a înapoia bunul împrumutat comodantului, neputându-se
elibera de această obligaŃie oferind în schimb contravaloarea lucrului sau, eventual, un alt
lucru în schimb. Bunul trebuie restituit împreună cu accesoriile sale, iar fructele produse
de bun se cuvin comodantului, în lipsă de stipulaŃie contrară. Comodatarul va fi îndrituit
să pretindă restituirea cheltuielilor ce le-a făcut cu producerea şi culegerea lor. În ceea ce
priveşte scadenŃa obligaŃiei de restituire, dacă părŃile au stabilit un termen, atunci
comodantul nu va putea pretinde înapoierea bunului înainte de împlinirea acestuia; în
absenŃa unui termen al restituirii, bunul se va reîntoarce în mâinile comodantului abia
după satisfacerea scopului avut în vedere la încheierea contractului (art. 1572 C. civ.). În
ipoteza în care bunul este de folosinŃă permanentă, iar părŃile nu au convenit cu privire la
termen, considerăm că părŃile se vor putea adresa instanŃei de judecată, aplicându-se prin
asemănare dispoziŃiile art. 1582–1583 C. civ. din materia împrumutului de consumaŃie.
Natura gratuită a comodatului permite comodantului să solicite instanŃei obligarea
comodatarului la înapoierea bunului chiar înainte ca restituirea să fi devenit scadentă, în
situaŃia în care ar cădea într-o trebuinŃă mare şi neprevăzută. Calificarea necesităŃii ca
fiind mare (importantă) şi neprevăzută rămâne în sarcina instanŃei, care urmează a hotărî
în funcŃie de circumstanŃele speŃei. În caz de neexecutare a obligaŃiei de restituire,
comodantul are la îndemână două acŃiuni: acŃiune reală, în revendicare, imprescriptibilă,
accesibilă numai comodantului proprietar al lucrului, ce poate fi intentată şi împotriva
terŃilor ce ar deŃine bunul; o acŃiune personală, ce derivă din contractul de comodat,
prescriptibilă în termenul general de prescripŃie, ce poate fi folosită numai împotriva
comodatarului. În ceea ce priveşte începutul curgerii termenului de prescripŃie a acŃiunii
personale, acesta coincide cu scadenŃa obligaŃiei de restituire. Dacă termenul restituirii
este stabilit de instanŃă (în cadrul unei acŃiuni promovate în trei ani de la încheierea
contractului), prescripŃia începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii
judecătoreşti sau de la împlinirea termenului fixat, dacă acesta este ulterior.

ParticularităŃi ale răspunderii comodatarului - răspunderea comodatarului se apreciază
după un criteriu obiectiv, dinamic şi variabil, şi anume acela al unui individ care

73
acŃionează cu diligenŃa impusă de condiŃiile vieŃii sociale (culpa levis in abstracto). Din
dispoziŃiile art. 1568 C. civ. coroborate cu cele ale art. 1082 şi 1083 C. civ., rezultă că
răspunderea comodatarului este angajată în caz de pieire totală sau parŃială, a lucrului
împrumutat; el va fi exonerat de răspundere dacă va proba că pieirea este consecinŃa
întrebuinŃării lucrului potrivit destinaŃiei sale şi fără culpă din partea sa. ObligaŃia de
restituire a lucrului fiind o obligaŃie de rezultat, sarcina probei faptului exonerator de
răspundere incumbă comodatarului. Dacă executarea în natură a obligaŃiei de restituire nu
mai este posibilă, atunci se va proceda la restituirea prin echivalent. Comodatarul va
trebui să plătească o sumă al cărei cuantum se va stabili în raport cu valoarea bunului de la
data pronunŃării hotărârii judecătoreşti, pentru a da posibilitatea comodantului să-şi
procure un lucru asemănător cu cel împrumutat. Împrumutul de folosinŃă nefiind translativ
de proprietate, riscurile pieirii fortuite a bunului vor fi suportate nu de către comodatar, ci
de către proprietarul bunului (comodantul sau o altă persoană), în virtutea principiului res
perit domino. C. civ. reglementează patru situaŃii când riscul pieirii fortuite trece în
sarcina comodantului: dacă comodatarul foloseşte lucrul împrumutat altfel decât potrivit
destinaŃiei bunului determinate prin natura lui sau prin acordul părŃilor (art. 1565); dacă
continuă să folosească bunul şi după împlinirea termenului de restituire şi nu reuşeşte să
dovedească că bunul ar fi pierit şi dacă s-ar fi aflat la comodant (art. 1565 coroborat cu art.
1156); dacă ar fi putut salva lucrul împrumutat înlocuindu-l cu unul al său, în situaŃia în
care ambele lucruri s-ar fi aflat în pericol, însă a salvat bunul său, lăsând să piară bunul
împrumutat (art. 1566); dacă bunul a fost evaluat în momentul contractării (art. 1567).
Textele legale privitoare la suportarea riscurilor au caracter dispozitiv, prin urmare părŃile
vor putea deroga de la acestea prin convenŃia lor. În ipoteza în care există o pluralitate de
comodatari, ei vor răspunde solidar pentru executarea obligaŃiilor (art. 1571 C. civ.).

ObligaŃiile comodantului – împrumutul de folosinŃă creează obligaŃii numai în sarcina
comodatarului, nu şi a comodantului. Cu toate acestea, este posibil ca executarea
contractului să ocazioneze naşterea unor obligaŃii şi pentru comodant, care vor avea o
natură extracontractuală deoarece nu îşi au temeiul în convenŃia de comodat. Art. 1574 C.
civ. impune comodatarului o obligaŃie de restituire a cheltuielilor extraordinare, necesare
şi urgente făcute de către comodatar pentru conservarea bunului. Cele trei condiŃii
privitoare la natura cheltuielilor trebuie întrunite cumulativ. De asemenea, comodantul va
trebui să înapoieze comodatarului cheltuielile pe care acesta le-a făcut pentru producerea
şi conservarea fructelor restituite. În cazul în care bunul era afectat de vicii ascunse ce au
provocat pagube comodatarului, comodantul va trebui să îl despăgubească, dacă le-a
cunoscut şi nu le-a comunicat comodatarului. Până la plata cheltuielilor sau a
despăgubirilor, comodatarul beneficiază de un drept de retenŃie asupra lucrului, drept care,
însă, nu îi mai permite să se folosească de bunul împrumutat.

4. Încetarea contractului de comodat

Împrumutul de folosinŃă încetează prin plată la împlinirea termenului de restituire;
plata ar putea fi făcută şi înainte de acest termen, afară de cazul în care există dispoziŃie
contractuală contrară. De asemenea, comodatul poate înceta prin confuziune sau prin dare
în plată ori prin remitere de datorie. În caz de neexecutare sau de executare
necorespunzătoare a obligaŃiilor ce îi incumbă comodatarului, comodantul are deschisă
calea unei acŃiuni în rezilierea contractului; hotărârea prin care instanŃa dispune

74
desfiinŃarea contractului va produce efecte numai pentru viitor, comodatul fiind un
contract cu executare succesivă. Contractul încetează în caz de moarte a comodatarului
numai dacă împrumutul a fost încheiat în considerarea persoanei acestuia; în caz contrar,
comodatul nu se stinge, obligaŃiile contractuale trecând asupra moştenitorilor
comodatarului (art. 1563 C. civ.).

CAPITOLUL VII

CONTRACTUL DE ÎMPRUMUT DE CONSUMAłIE

(MUTUUM)

1. NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului de împrumut de

consumaŃie
Împrumutul de consumaŃie (mutuum) este acel contract prin care o parte numită
împrumutător transmite în proprietatea celeilalte părŃi numite împrumutat o câtime de
bunuri fungibile şi consumptibile cu obligaŃia pentru aceasta din urmă de a restitui la
scadenŃă o cantitate egală de bunuri de acelaşi gen şi calitate (art. 1576 C. civ.).
Contractul de împrumut de consumaŃie prezintă următoarele caractere juridice:

este un contract unilateral, pentru că împrumutătorul nu-şi asumă nici o obligaŃie faŃă
de împrumutat;

este un contract translativ de proprietate, împrumutatul devenind proprietarul bunului
împrumutat (art. 1577 C. civ.);

este un contract gratuit, dar poate fi şi oneros atunci când împrumutătorul urmăreşte
un interes material percepând o dobândă ca preŃ al transferului de proprietate;

este un contract real, ca şi în cazul contractului de comodat fiind necesară remiterea
bunului împrumutat pentru încheierea sa valabilă.

2. CondiŃiile de validitate ale contractului de împrumut de consumaŃie

CondiŃii de fond ale contractului de împrumut de consumaŃie
FaŃă de ceea ce am menŃionat deja în cazul contractului de comodat trebuie să facem
următoarele precizări: întrucât încheie acte de dispoziŃie, ambele părŃi trebuie să aibă
capacitate deplină de exerciŃiu; obiectul material al contractului poate fi format dintr-o
sumă de bani sau alte lucruri fungibile (ce pot fi consumptibile); împrumutul trebuie să fie
proprietarul bunului împrumutat, nefiind admisibil, în principiu, împrumutarea lucrului
altuia; realizarea transferului dreptului de proprietate se face cu asumarea de către
împrumutat a obligaŃiei de restituire atât cât a primit.
CondiŃii de formă ale contractului de împrumut de consumaŃie
ÎnŃelegerea părŃilor cu privire la încheierea contractului nu trebuie să îndeplinească
vreo anumită formă; în ceea ce priveşte forma cerută ad probationem, trebuie să existe un
înscris doveditor sub forma actului autentic sau înscrisului sub semnătură privată. Întrucât
obiectul contractului îl formează, de regulă, o sumă de bani (o câtime de bunuri fungibile)
şi contractul e unilateral, împrumutatul trebuie să scrie în întregime înscrisul doveditor sau
să adauge bun şi aprobat, arătând în litere suma (câtimea bunurilor) şi să semneze.
75
Dovada cu martori este admisibilă numai dacă împrumutatul consimte sau dacă a existat o
imposibilitate de a preconstitui un înscris sau de a păstra/conserva înscrisul doveditor
preconstituit. Dacă se pune problema fraudei la lege, este admis orice mijloc de probă (art.
1203 C. civ.). Regulile generale se aplică şi pentru probarea executării obligaŃiei de
restituire.

3. Efectele contractului de împrumut de consumaŃie

ObligaŃiile împrumutatului:

ObligaŃia de restituire – la scadenŃă împrumutatul e obligat să restituie bunuri de
acelaşi gen, în aceeaşi cantitate şi de aceeaşi calitate, indiferent de eventuala
sporire/scădere a valorii bunurilor între momentul încheierii contractului şi cel al
restituirii. Această restituire se face la termenul stipulat în contract, împrumutătorul
neputând solicita restituirea înainte de termen. Dacă nu s-a fixat un termen, instanŃa va
fixa unul în funcŃie de împrejurări (art. 1582 C. civ.). Tot instanŃa va fixa un termen atunci
când în contract se prevede că restituirea va avea loc când împrumutatul va putea/va avea
mijloace (art. 1583 C. civ.). Dacă în contract se precizează că împrumutul va fi restituit
când împrumutatul va obŃine banii, se aplică tot art. 1583. La fel se procedează atunci
când se stipulează că banii vor fi restituiŃi când va vrea împrumutatul. Dacă s-a prevăzut
un termen de restituire, dreptul la acŃiunea în restituire este de 3 ani, începând să curgă de
la data expirării termenului. Dacă nu s-a prevăzut un termen ori s-a stipulat că
împrumutatul va restitui bunurile când va putea/va avea mijloace/va voi el sau se indică
numai sursa restituirii, prescripŃia de 3 ani începe să curgă de la data încheierii
contractului (art. 7 alin. 2, D. 167/58). AcŃiunea în justiŃie prin care se solicită stabilirea
unui termen, de restituire se prescrie în 3 ani de la data încheierii contractului. De la data
stabilită de instanŃă începe să curgă termenul pentru executarea silită deoarece instanŃa,
prin hotărâre, indică nu numai termenul, ci obligă pe debitor la restituire. După ce
acŃiunea s-a prescris, obligaŃia de restituire subzistă ca o obligaŃie imperfectă. O convenŃie
nouă prin care împrumutatul se obligă la restituirea împrumutului după expirarea
termenului prescris este valabilă ca o novaŃie. Deşi lucrurile de gen nu pier, dacă
împrumutatul este în imposibilitate de a restitui lucruri de aceeaşi natură, el va restitui o
sumă de bani în funcŃie de valoarea lucrurilor, la termenul şi la locul unde urma a se face
restituirea (art. 1585 alin. 1 C. civ.). Dacă termenul şi locul restituirii nu au fost
determinate, va restitui o sumă de bani în funcŃie de valoarea lucrurilor din momentul şi în
locul încheierii contractului (art. 1585 alin. 2 C. civ.). Dacă obligaŃia de restituire e
executată prin echivalent, împrumutatul e obligat la daune-compensatorii care pot fi
evaluate conform regulilor generale (după momentul în care se pronunŃă instanŃa
judecătorească), iar în cazul executării cu întârziere la daune-moratorii (denumite de
legiuitor dobânzi) de la data cererii de chemare în judecată (art. 1586 C. civ).

ObligaŃiile împrumutătorului – împrumutul de consumaŃie creează obligaŃii numai în
sarcina împrumutatului, nu şi a împrumutătorului. C. civ. menŃionează în art. 1580 că
împrumutătorul răspunde pentru daunele cauzate de viciile ascunse ale lucrului pe care,
deşi le-a cunoscut, nu le-a adus la cunoştinŃa împrumutatului. Cu toate acestea, este mai
de greu de admis că bunurile de gen şi fungibile sunt susceptibile de a produce daune ca
efect al viciilor lor, astfel încât se poate afirma că împrumutătorul nu are nici o obligaŃie.

76
 4. Împrumutul cu dobândă
Când împrumutul de consumaŃie e cu titlu oneros ia forma împrumutului cu dobândă.
În acest caz, împrumutătorul pretinde pe lângă restituirea lucrului şi o altă prestaŃie care
constă, de regulă, într-o sumă de bani numită dobândă. Împrumutul cu dobândă este
reglementat de C. civ. ( art. 1587–1590) şi de alte acte normative, în special O.G. nr.
9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaŃii băneşti, astfel cum a fost
modificată, completată şi aprobată prin L. nr. 356/2002. În cazul împrumutului cu
dobândă obiectul contractului constă în lucrul împrumutat şi dobânda. Lucrul împrumutat
este, de regulă, o sumă de bani care se restituie la scadenŃă indiferent de scăderea/sporirea
valorii banilor, cu excepŃia cazului când prin acte normative speciale se prevede altfel.
Dacă schimbarea valorii monedei s-a produs după scadenŃă şi debitorul a fost pus în
întârziere, se admite reevaluarea sumei împrumutate. Dobânda trebuie prevăzută în mod
expres în clauzele contractului, în caz contrar, împrumutul este gratuit. Dacă împrumutatul
plăteşte dobânzi fără ca acestea să fi fost stipulate în contract sau dacă plăteşte dobânzi
mai mari decât cele prevăzute în contract, acestea nu se pot restitui, nici imputa asupra
capitalului (sumei împrumutate), plata fiind considerată o convenŃie tacită (art. 1588 C.
civ.). Dacă, totuşi, împrumutatul dovedeşte că a plătit din eroare, se admite restituirea.
Dacă părŃile au prevăzut plata unor dobânzi fără a preciza cuantumul lor, se aplică
dobânda legală. Conform art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 9/2000 cu privire la dobânda legală,
aceasta se stabileşte se stabileşte, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referinŃă a
Băncii NaŃionale a României. În materie civilă, dobânda legală se stabileşte la nivelul
dobânzii de referinŃă a Băncii NaŃionale a României, diminuat cu 20% (art. 3 alin. 3).
Nivelul dobânzii de referinŃă a Băncii NaŃionale a României, în funcŃie de care se
stabileşte dobânda legală, este cel din prima zi lucrătoare a anului, pentru dobânda legală
cuvenită pe semestrul I al anului în curs, şi cel din prima zi lucrătoare a lunii iulie, pentru
dobânda legală cuvenită pe semestrul II al anului în curs. Nivelul dobânzii de referinŃă a
Băncii NaŃionale a României se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin
grija Băncii NaŃionale a României. Conform O.G. nr. 9/2000 dobânda stabilită de părŃi în
convenŃiile civile nu poate depăşi dobânda legală cu mai mult de 50% pe an. În toate
cazurile dobânda se calculează numai asupra sumei împrumutate. Dobânda la dobândă
(numită şi anatocism sau dobânda compusă) este, în principiu, interzisă de lege, dar în art.
8 din O.G. nr. 9/2000, legea admite anatocismul dacă există o convenŃie specială între
părŃi în acest sens, şi e vorba de dobânzi datorate pentru cel puŃin 1 an care sunt scadente
(art. 8 alin. 2). Plata dobânzilor se face la termenele prevăzute în contract, părŃile fiind
libere, în tăcerea legii, să aleagă oricare scadenŃă. De regulă, plata dobânzilor se face
lunar. Se permite plata anticipată a dobânzilor dar numai pentru o perioadă de cel mult 6
luni. Dovada plăŃii dobânzilor se face conform dreptului comun (art. 1138 C. civ.). O
regulă specială e prevăzută în art. 1590 C. civ. conform căruia, dacă împrumutătorul
eliberează o chitanŃă de primire a capitalului fără a face menŃiune la dobânzi se prezumă
că acestea au fost plătite. Se aplică prevederile art. 1590 şi pentru restituirea parŃială
atunci când se prezumă plata dobânzii aferente capitalului achitat. În ceea ce priveşte
răspunderea pentru nerespectarea obligaŃiilor civile în cazul împrumuturilor băneşti, se
aplică dreptul comun în materia răspunderii contractuale cu următoarele precizări:
daunele-moratorii sunt echivalente cu dobânda legală; creditorul nu e obligat să
dovedească paguba suferită (dobânda datorându-se indiferent de existenŃa/întinderea

77
pagubei suferite); punerea în întârziere a debitorului se poate face numai prin cererea de
chemare în judecată, nu şi prin notificare (art. 1088, 1586 C. civ.); dobânda poate fi cerută
numai pentru suma restantă la data introducerii acŃiunii; dobânda trebuie să fie expres
solicitată prin acŃiune. În cazul împrumutului bănesc cu dobândă, dobânda
convenŃională/legală se acordă nu numai de la data cererii de chemare în judecată ci şi
pentru trecut, întrucât reprezintă fructe civile şi nu daune-interese pentru neexecutarea
unei obligaŃii băneşti. În materia răspunderii civile delictuale dobânzile curg de drept de
la data comiterii faptei şi nu de la data cererii de chemare în judecată, dacă delictul are ca
obiect material o sumă de bani. Dacă obiectul nu e o sumă de bani, dobânzile se datorează
de la rămânerea definitivă a hotărârii. În caz de plată nedatorată, accipiens-ul de rea-
credinŃă datorează dobândă din ziua plăŃii, iar cel de bunăcredinŃă de la data introducerii
acŃiunii. Fiind în prezenŃa unor prestaŃii succesive prescripŃia dreptului la acŃiune pentru
plata dobânzilor curge distinct pentru fiecare dintre ele de la data exigibilităŃii fiecărei rate
de dobândă. Există o independenŃă relativă a creanŃei având ca obiect dobânzile, faŃă de
creanŃa principală, în sensul că, dacă creanŃa principală se stinge prin plată, cea privind
dobânzile nu se stinge. Dacă creanŃa principală se stinge prin prescripŃie, atunci se stinge
şi cea accesorie privind dobânzile chiar dacă pentru aceste dobânzi nu s-a împlinit
termenul de prescripŃie. Aceste reguli se aplică atât în cazul dobânzilor care au natura
juridică a fructelor civile, cât şi în cazul dobânzilor moratorii (daune-interese).

5. Încetarea contractului de împrumut de consumaŃie

Contractul de împrumut de consumaŃie poate înceta prin una din următoarele
modalităŃi de stingere a obligaŃiilor: prin plată de bună voie la termenul stabilit în contract
(de regulă, termenul se stabileşte în favoarea debitorului; în acest caz el poate face o plată
valabilă şi înainte de termen; dacă termenul a fost stabilit în interesul ambelor părŃi, plata
înainte de termen se poate face numai cu acordul împrumutătorului) sau silită, în baza
unui titlu executoriu care poate fi o hotărâre judecătorească ori un înscris autentificat care
are, conform legii, valoarea unui titlu executoriu; reziliere; remitere de datorie;
confuziune; dare în plată; compensaŃia. Prin moartea oricăreia dintre părŃi, de regulă,
drepturile şi obligaŃiile se transmit asupra moştenitorilor.

CAPITOLUL XII
CONTRACTUL DE SOCIETATE

1. NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului de societate

Potrivit art. 1491 din C. civ., societatea este acel contract prin care două sau mai multe
persoane se învoiesc să pună ceva în comun, cu scop de a împărŃi foloasele ce ar putea
deriva. În ceea ce ne priveşte, putem defini societatea ca fiind acel contract prin care două
sau mai multe persoane fizice sau juridice, numite asociaŃi, se obligă, fiecare faŃă de
celelalte, să pună în comun aportul lor în bunuri, bani sau muncă pentru a constitui un
fond şi a desfăşura împreună o activitate într-un scop patrimonial comun, foloasele şi
pierderile urmând să fie împărŃite între ele. Reglementarea generală a contractului de
societate civilă se găseşte în C. civ., Titlul VIII din Cartea a III-a, art. 1491-1531.
Normele Codului disting între societatea universală şi societatea particulară. Societatea
78
civilă particulară are ca obiect anumite bunuri sau valori determinate, folosinŃa lor,
exerciŃiul unei meserii sau profesiuni etc. În cele ce urmează vom analiza societăŃile civile
particulare, societatea universală având doar un impact teoretic.
Contractul de societate prezintă următoarele caractere juridice:

este un contract sinalagmatic (bi sau multilateral), fiecare asociat obligându-se faŃă de
ceilalŃi să aducă aportul social şi să desfăşoare activitatea promisă. Acest contract se
particularizează prin aceea că obligaŃiile fiecărui contractant coincid cu cele ale celorlalŃi.
Ele sunt convergente urmărind acelaşi scop, chiar dacă întinderea lor poate să nu fie
echivalentă;

este un contract cu titlu oneros, deoarece fiecare asociat urmăreşte să obŃină un avantaj,
cu deosebirea că asociaŃii nu îl dobândesc ca echivalent pentru aportul adus, ci ca urmare
a împărŃirii profitului obŃinut prin activitatea realizată în comun;

este un contract comutativ, existenŃa drepturilor şi întinderea obligaŃiilor fiind
cunoscute din momentul încheierii sale; chiar dacă pe lângă beneficii se pot înregistra şi
pierderi, acestea nu transformă contractul într-unul aleatoriu, deoarece el nu se încheie în
considerarea şansei de câştig sau de pierdere, a unei speculaŃii;

este un contract cu executare succesivă, asociaŃii fiind datori să îşi execute obligaŃiile
pe toată durata existenŃei societăŃii; durata în timp este de esenŃa societăŃii, în contract ea
putând fi nedeterminată, determinată ori determinabilă (pentru îndeplinirea unei anumite
activităŃi); dacă durata nu este prevăzută şi ea nu poate fi apreciată nici prin raportare la
particularitatea obiectului de activitate, atunci se consideră că societatea este făcută pentru
toată viaŃa asociaŃilor (art. 1502 din C. civ.);

este un contract consensual, încheindu-se în mod valabil prin simplul acord de voinŃă
al părŃilor, fără a fi supus vreunei forme speciale; în practică, părŃile încheie de multe ori
contractul în formă autentică, dar aceasta nu transformă contractul de societate civilă într-
un contract autentic;

este un contract intuitu personae, întrucât este vorba despre o societate de persoane şi
nu de capitaluri, iar încrederea în capacitate a asociaŃilor de a exercita o anumită activitate
sau profesie este esenŃială. Acest caracter al societăŃii are importante consecinŃe, cum ar fi:
imposibilitatea cedării drepturilor sau a substituirii unui asociat fără acordul celorlalŃi,
încetarea societăŃii la moartea unui asociat, acesta neputând continua cu moştenitorii
defunctului decât dacă se prevede în mod expres aceasta (art. 1519, 1523 pct. 3, 1526 din
C. civ.);

este un contract translativ de drepturi, în ipoteza în care asociaŃii aduc bunuri în
patrimoniul societăŃii, spre exemplu, cu titlu de proprietate.

2. CondiŃiile de validitate ale contractului de societate

CondiŃiile de fond ale contractului de societate

Capacitatea juridică a părŃilor contractante – părŃile contractante trebuie să aibă
capacitate deplină de exerciŃiu, pentru a putea dispune de bunurile pe care le constituie ca
aport în natură la crearea patrimoniului societăŃii. Această cerinŃă nu este prevăzută în
mod expres de C. civ., dar ea rezultă din împrejurarea că societatea civilă nu se poate
naşte valabil cu un asociat incapabil sau un asociat cu capacitate de exerciŃiu restrânsă şi,
în plus, societatea încetează în cazul pierderii capacităŃii de exerciŃiu prin punerea sub
interdicŃie a unui asociat (art. 1511, 1513, 1523 pct. 4 din C. civ.). Prin urmare, aceste

79
persoane nu pot încheia contractul de societate decât prin reprezentantul lor legal şi cu
încuviinŃarea autorităŃii tutelare.

ConsimŃământul părŃilor – trebuie să îndeplinească condiŃiile generale de valabilitate.
Subliniem că eroarea asupra persoanei, a calităŃilor ei profesionale şi personale, poate fi o
cauză reală de viciere a consimŃământului, dat fiind caracterul intuitu personae al
contractului. Spre deosebire de celelalte contracte civile, în cazul contractului de societate,
consimŃământul părŃilor este exprimat în vederea constituirii societăŃii, cu intenŃia de a
forma o societate – affectio societatis. Această particularitate a consimŃământului societar
face diferenŃa, spre exemplu, faŃă de un simplu contract prin care părŃile vizează să
schimbe folosinŃa unor bunuri de care au ambele nevoie, dar a căror achiziŃionare este
prea oneroasă. Affectio societatis implică reciprocitatea de nevoi, încrederea şi buna-
credinŃă a părŃilor contractante în realizarea interesului patrimonial prin constituirea
societăŃii.

Obiectul contractului de societate – art. 1492 din C. civ. stipulează în mod expres că
orice societate trebuie să aibă de obiect un ce licit. Însă, în cazul societăŃii, aspectele
privind obiectul contractului sunt complicate de împrejurarea că prin contractul lor părŃile
realizează o triplă înŃelegere: părŃile convin să pună ceva în comun, fiecare asociat având
obligaŃia de a aduce anumite bunuri (valori) în societate, ce vor constitui aportul social;
părŃile convin ca această obligaŃie să fie executată în vederea constituirii unei societăŃi
(affectio societatis); părŃile convin asupra activităŃii civile pe care societatea urmează să o
realizeze în vederea obŃinerii de profit. În absenŃa unuia dintre aceste elemente, contractul
încheiat de părŃi nu se va putea califica drept societate. În ceea ce priveşte aportul social,
se consideră că, în mod esenŃial şi determinant, fiecare membru al societăŃii civile trebuie
să pună în comun anumite valori. Acestea constituie obiect derivat al contractului de
societate. Nu este necesar ca aportul social al asociaŃilor să fie identic ca valoare sau
natură, dar nici un asociat nu poate fi scutit să aducă un aport social. Deci, aportul social
poate fi de valori inegale sau de natură diferită. Conform regulilor generale, obiectul
trebuie să fie determinat sau determinabil, posibil şi licit şi să se afle în circuitul civil
general. În plus, se impun unele precizări:

Dacă aportul social promis constă într-o sumă de bani, care nu a fost depusă la
termenul stabilit, asociatul debitor datorează de drept dobânzi pentru acea sumă, din ziua
scadenŃei, fără a fi nevoie de punerea sa în întârziere.

Dacă aportul social promis are ca obiect bunuri mobile sau imobile, transmisiunea lor
trebuie să îndeplinească condiŃiile de fond şi de formă (pentru imobile) pentru a opera un
transfer valabil de la asociat la societate. Asociatul va răspunde pentru evicŃiune conform
art. 1503 alin. 1 din C. civ., iar doctrina a extins răspunderea şi pentru viciile ascunse al
lucrului. Bunurile aduse în proprietate vor deveni proprietatea comună pe cote-părŃi a
asociaŃilor.

Dacă aportul social are ca obiect prestarea unei munci, atunci aceasta trebuie
îndeplinită numai de către asociatul aportor, dat fiind caracterul intuitu personae al
contractului. Prin urmare, acest obiect trebuie să fie posibil şi personal.
Aporturile asociaŃilor, precum şi drepturile şi obligaŃiile contractate ulterior constituirii
societăŃii constituie patrimoniul social al societăŃii. Astfel, societatea civilă dispune de un
patrimoniu care îi este afectat şi care rămâne distinct de cel al asociaŃilor (art. 1503 alin. 1
din C. civ.). Fără a aborda controversele teoriei patrimoniului de afectaŃiune, care permit

80
unei persoane să deŃină mai multe patrimonii, sau ale teoriei patrimoniului personalitate,
care neagă această posibilitate, considerăm că în acest caz nu suntem în prezenŃa unui
patrimoniu propriu-zis, ci a unei mase patrimoniale destinate exercitării unei activităŃi.
Prin urmare, fiecare asociat are câte o cotă-parte, determinată sau determinabilă, cu privire
la masa de bunuri, drepturi şi obligaŃii pecuniare societare. Privit în mod individual,
fiecare bun din patrimoniul social formează obiectul unui drept de proprietate comună pe
cote-părŃi.

Cauza contractului de societate - în contractul de societate cauza trebuie să se
conformeze regulilor generale, adică trebuie să existe, să fie reală, să fie licită, morală.
Causa proxima constă în reprezentarea de către fiecare dintre părŃi a profitului obŃinut
prin desfăşurarea unei anumite activităŃi. Causa remota este concretă şi variabilă, fiind
determinată de scopurile subiective urmărite de părŃile contractante.
CondiŃiile de formă ale contractului de societate
După cum am subliniat, contractul de societate este un contract consensual, simplul
acord de voinŃă fiind necesar şi suficient pentru încheierea sa. În ceea ce priveşte dovada
contractului, aceasta se face potrivit dreptului comun (art. 1191 şi 1197 din C. civ.).
Atunci când contractul este încheiat sub forma unui înscris sub semnătură privată, întrucât
părŃile nu au interese contrare, nu se cere respectarea formalităŃii multiplului exemplar,
fiind suficient un singur exemplar semnat de către toŃi asociaŃii. Nu este necesară nici
menŃiunea bun şi aprobat (art. 1180), obligaŃiile părŃilor nefiind reciproce. TerŃii pot face
dovada contractului prin orice mijloc de probă, contractul de societate fiindu-le acestora
opozabil dacă are dată certă. În situaŃia în care aportul societar are ca obiect proprietatea
sau constituirea unor drepturi reale asupra unor terenuri, contractul va trebui încheiat în
formă autentică, conform art. 2 alin. 1 din Titlul X al L. nr. 247/2005, sub sancŃiunea
nulităŃii absolute.

3. Efectele contractului de societate

Date fiind particularităŃile acestui contract, sub acest titlu vom studia administrarea
societăŃii, raporturile dintre asociaŃi şi societate şi raporturile dintre asociaŃi şi terŃi.

Administrarea societăŃii – implică îndeplinirea actelor necesare pentru realizarea
scopului urmărit de societate, inclusiv a actelor de dispoziŃie. C. civ. a lăsat deplină
libertate părŃilor să decidă cine anume va administra societatea, calitatea acestora (dacă
trebuie să fie asociaŃi sau nu), numărul lor şi întinderea atribuŃiilor. Prin urmare, organele
şi modul de administrare se determină prin acordul unanim al asociaŃilor, de regulă prin
contractul de societate sau printr-un act ulterior. Dacă administrarea s-a încredinŃat unui
singur asociat, acesta are dreptul să încheie orice acte necesare realizării scopului
societăŃii, chiar fără încuviinŃarea celorlalŃi, întrucât el se bucură de încrederea tuturor
celorlalŃi. Dacă administrarea s-a încredinŃat mai multor asociaŃi, fără ca în contract să fie
precizate funcŃiile lor ori faptul că ei trebuie să acŃioneze în comun, atunci oricare dintre ei
va putea să încheie în mod valabil actele necesare administrării societăŃii. Dacă s-a stipulat
ca unul din administratori să nu poată face nimic fără ceilalŃi, atunci este necesar
consimŃământul tuturor asociaŃilor, sub sancŃiunea nulităŃii actelor astfel încheiate (art.
1516 din C. civ.). În ceea ce ne priveşte, apreciem că în cazul în care persoanele numite
administrator sunt străine de societate, ei nu putea beneficia de dispoziŃiile art. 1514-1516,
întrucât aceste texte de lege fac referire expresă la calitatea de asociat a administratorului.

81
Prin urmare, în cazul terŃilor ce au calitatea de administrator al unei societăŃi civile sunt
aplicabile regulile mandatului din dreptul comun, ei având nevoie, spre exemplu, de un
mandat special pentru a încheia acte de dispoziŃie. Dacă asociaŃii nu au prevăzut nimic în
legătură cu administrarea societăŃii în contractul pe care l-au încheiat, atunci devin
aplicabile regulile conŃinute de art. 1517 şi 1518 din C. civ.:

se prezumă că asociaŃii şi-au acordat reciproc facultatea de a administra unul pentru
altul. Fapta unuia obligă şi pe ceilalŃi asociaŃi, fără ca ei să fi fost întrebaŃi; aceştia însă pot
întotdeauna să se opună încheierii unui anumit act, fără a fi necesară îndeplinirea
criteriului majorităŃii.

fiecare asociat poate să se servească de lucrurile societăŃii, dacă le întrebuinŃează
potrivit destinaŃiei lor statornicite prin uz, dacă nu produce daune societăŃii şi dacă nu
împiedică şi pe ceilalŃi asociaŃi în exerciŃiul dreptului lor;

fiecare asociat are dreptul de a obliga pe coasociaŃi să contribuie la cheltuielile
necesare pentru păstrarea lucrurilor societăŃii;

actele cu privire la imobilele societăŃii nu se pot face decât cu acordul unanim al
asociaŃilor;

asociatul care nu este administrator nu poate exercita acte de dispoziŃie cu privire la
bunurile societăŃii, indiferent dacă acestea sunt mobile sau imobile.

Raporturile dintre asociaŃi şi societate - pe întreaga durată a contractului, asociaŃii au
obligaŃia să îşi execute obligaŃiile şi să îşi exercite drepturile cu bună-credinŃă. AsociaŃii
răspund faŃă de societate pentru daunele cauzate din culpa lor, care se apreciază conform
regulilor dreptului comun, şi acesta chiar dacă din alte activităŃi prestate de el ar fi rezultat
beneficii (art. 1508 din C. civ.). În virtutea art. 1519 din C. civ., orice asociat poate să îşi
asocieze o terŃă persoană în privinŃa părŃii pe care o deŃine în societate, fără a cere acordul
coasociaŃilor săi. Aceasta nu înseamnă însă că asocierea va putea produce efecte în ceea ce
priveşte participarea terŃului la societate, el rămânând străin de societate. Art. 1511-1513
din C. civ. reglementează modul şi condiŃiile în care are loc împărŃirea foloaselor şi
pierderilor. Repartizarea acestora se va putea face pe parcursul existenŃei societăŃii sau la
încetarea ei, în conformitate cu cele convenite în contractul părŃilor. În lipsa unor
prevederi contractuale, se prevede împărŃirea proporŃional cu valoarea aportului social al
fiecăruia dintre asociaŃi. Această regulă este valabilă pentru aporturile în bani şi bunuri,
valoarea urmând a fi determinată fie prin raportare la evaluarea iniŃială a prestaŃiilor, fie
prin aprecierea unuia dintre asociaŃi sau a unui terŃ (dacă cu toŃii au căzut de acord asupra
uneia dintre aceste mijloace de evaluare). În cea de-a doua ipoteză, este stabilit un termen
de nouăzeci de zile pentru contestarea evaluării, cu excepŃia cazului când acea evaluare
este în mod evident eronată. În caz de litigiu, şi nu numai, evaluarea se poate face prin
expertiză. În privinŃa aportului în muncă C. civ. prevede că aceasta este valoarea ce
trebuie considerată a fi cea mai mică (alin. 2 al art. 1511). Nici unei societăŃi civile nu îi
este permis să prevadă ca un asociat să îşi rezerve totalitatea câştigurilor sau că unul sau
mai mulŃi asociaŃi să fie scutiŃi de suportarea pierderilor. Astfel de prevederi, cunoscute
sub numele de clauze leonine, atrag nulitatea întregului contract de societate, conform art.
1513 din C. civ.

Raporturile asociaŃilor cu terŃii – întrucât societatea civilă nu are, în general,
personalitate juridică, aceasta nu poate intra în raporturi directe cu terŃii, ca subiect
distinct de drept. În mod excepŃional doar, societatea civilă poate fi chemată în judecată în

82
calitate de pârât, conform dispoziŃiilor art. 7 alin. 3 din Codul de procedură civilă. În
relaŃiile cu terŃii nu există deci o societate, ci doar persoanele fizice sau juridice ce o
compun. În relaŃiile cu terŃii se aplică regulile prevăzute de art. 1520-1522 din C. civ.:
asociaŃii nu sunt răspunzători în mod solidar pentru debitele societăŃii, iar semnătura unui
asociat nu îi obligă pe ceilalŃi decât dacă acesta a fost mandatat în acest sens; contractul
semnat de un asociat chiar pe seama societăŃii îl obligă numai pe asociatul contractant, cu
excepŃia situaŃiei când acesta a avut mandatul celorlalŃi sau când a rezultat un profit pentru
societate; datoria contractată şi neachitată se poate urmări de către creditor atât din
patrimoniul social, cât şi, în măsura necesară, din patrimoniul fiecărui asociat, în raport cu
numărul acestora, întrucât terŃul nu cunoaşte valoarea aportului fiecărui asociat pentru a-i
putea urmări proporŃional cu această valoare. Regula nu va primi aplicare atunci când în
contractul de societate s-a prevăzut contrariul.

4. Încetarea contractului de societate

C. civ. reglementează în art. 1523 unele moduri de încetare a societăŃii civile. Acestea
nu sunt imperative, astfel încât părŃile pot deroga de la aceste prevederi prin clauză
expresă. Cazurile de încetare enumerate sunt următoarele:

expirarea termenului conduce la încetarea contractului, neexistând posibilitatea unei
reînnoiri tacite; prin înŃelegerea părŃilor, societatea poate fi prelungită pentru un nou
termen sau pentru un termen nedeterminat

desfiinŃarea obiectului sau realizarea scopului societăŃii;

moartea unui asociat atrage încetarea contractului, întrucât acesta este încheiat intuitu
personae; excepŃie face situaŃia în care părŃile au prevăzut continuarea societăŃii cu
moştenitorii celui decedat sau numai între moştenitorii rămaşi în viaŃă;

punerea sub interdicŃie sau survenirea insolvabilităŃii (falimentului) unuia dintre
asociaŃi;

denunŃarea unilaterală a contractului de către un asociat, în cazul contractului de
societate încheiat pe durată nedeterminată;

pieirea bunului promis ca aport social conduce la încetarea societăŃii, dacă suntem în
ipoteza unei transmiteri în proprietate, iar pieirea intervine înainte de a fi predat.
Societatea va înceta însă în toate cazurile când piere bunul a cărui folosinŃă a fost adusă ca
aport social. Prin încetarea contractului de societate civilă, patrimoniul acesteia se
lichidează. În conformitate cu dispoziŃiile art. 1530 din C. civ., la împărŃirea patrimoniului
societăŃii se vor aplica regulile incidente împărŃelii moştenirii.

CAPITOLUL VIII
CONTRACTUL DE RENTĂ VIAGERĂ

1. NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului de rentă viageră

Contractul de rentă viageră este acel contract prin care o parte, numită credirentier,
înstrăinează un bun sau plăteşte o sumă de bani (capital) celeilalte părŃi contractante,
numită debirentier, care se obligă în schimb să plătească periodic o sumă de bani, numită
rentă, până la moartea credirentierului. Trebuie precizat că există posibilitatea ca renta să
fie plătită către o persoană străină de contract, caz în care vom fi în prezenŃa unei stipulaŃii
83
în favoarea unui terŃ; cel care înstrăinează bunul sau plăteşte suma de bani va avea
calitatea de stipulant, cel care se obligă să plătească ratele de rentă va avea calitatea de
promitent, iar cel care urmează a primi ratele de rentă va avea calitatea de terŃ beneficiar.
În acest caz, obligaŃia de plată a rentei va subzista până la moartea terŃului beneficiar-
credirentier.
Contractul de rentă viageră prezintă următoarele caractere juridice:

este un contract sinalagmatic deoarece naşte obligaŃii în sarcina ambelor părŃi
contractante; obligaŃia ce revine uneia dintre părŃi îşi are cauza juridică în obligaŃia
reciprocă a celeilalte părŃi;

de regulă, este un contract cu titlu oneros, ambele părŃi urmărind obŃinerea unor
foloase patrimoniale în schimbul obligaŃiei pe care şi-o asumă; renta viageră poate fi
încheiată şi cu titlu gratuit, prin donaŃie sau testament;

dacă se constituie cu titlu oneros, este un contract aleatoriu, deoarece pentru ambele
părŃi există şanse de câştig – pierdere; elementul viitor şi incert constă în durata de viaŃă a
credirentierului; dacă se constituie cu titlu gratuit, este o liberalitate inter vivos sau mortis
causa, după caz; aceasta deoarece pentru credirentier nu există şanse de pierdere, iar
pentru debirentier nu există şanse de câştig, ci numai o incertitudine privind cuantumul
prestaŃiilor debirentierului;

este un contract consensual, realizarea acordului de voinŃă fiind suficient pentru
perfectarea contractului; renta viageră va fi un contract solemn dacă se constituie cu titlu
gratuit prin testament ori dacă prin contract se transmite un drept de proprietate cu privire
la un teren;

este un contract translativ de drepturi reale deoarece transferă în patrimoniul
debirentierului un drept real (de exemplu, un drept de proprietate sau un drept de
superficie);

este un contract cu executare succesivă pentru că executarea obligaŃiei de plată a rentei
presupune mai multe prestaŃii eşalonate în timp; în caz de neexecutare culpabilă a
obligaŃiei, sancŃiunea ce va interveni va fi rezoluŃiunea, iar nu rezilierea, aceasta din urmă
presupunând ca obligaŃiile ambelor părŃi contractante să aibă caracter succesiv.

2. CondiŃiile de validitate ale contractului de rentă viageră

CondiŃii de fond ale contractului de rentă viageră

Capacitatea juridică a părŃilor contractante – reprezintă o condiŃie de fond, esenŃială, de
validitate şi generală a actului juridic civil. Şi în materia contractului de rentă viageră,
regula este capacitatea de a încheia contractul, incapacitatea fiind excepŃia. Întrucât
contractul de rentă viageră este translativ de proprietate, părŃile trebuie să aibă capacitatea
cerută de lege pentru a face acte de dispoziŃie. În cazul în care renta se constituie cu titlu
gratuit, trebuie avute în vedere incapacităŃile de a dispune, respectiv de a primi prin
liberalităŃi inter vivos sau mortis causa, după caz. SancŃiunea care intervine în cazul
încălcării dispoziŃiilor privitoare la capacitate este nulitatea, care va fi absolută sau relativă
în funcŃie de natura interesului ocrotit prin norma încălcată.

ConsimŃământul părŃilor – cerinŃele generale de valabilitate a consimŃământului sunt
incidente şi în cazul contractului de rentă viageră. Dacă renta viageră reprezintă, în fapt, o
donaŃie indirectă, nu este necesară manifestarea de voinŃă a beneficiarului rentei; în

84
această ipoteză, acceptarea are ca efect nu naşterea, ci consolidarea dreptului la rentă în
patrimoniul terŃului beneficiar, creditor al rentei.

Obiectul contractului de rentă viageră – obiectul prestaŃiei credirentierului îl poate
constitui orice bun imobil sau mobil, inclusiv o sumă de bani. Având în vedere efectul
translativ de proprietate al contractului, se cere a fi îndeplinită şi condiŃia ca cel care
înstrăinează să fie proprietarul bunului transmis. Obiectul prestaŃiei debirentierului constă
într-o sumă de bani, ce urmează a fi plătită periodic, al cărei cuantum este stabilit prin
acordul de voinŃă al părŃilor. Dacă credirentierul a plătit o sumă de bani, renta nu
constituie dobândă şi, deci, nu sunt incidente restricŃiile legale privitoare la dobândă
(cuantum maxim, prohibiŃia anatocismului, interzicerea plăŃii anticipate) deoarece renta se
plăteşte ca echivalent aleatoriu al capitalului însuşi, pe care îl absoarbe.

Cauza contractului de rentă viageră - trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele
condiŃii: să existe, să fie reală, licită şi morală. Potrivit art. 1644 C. civ., dacă persoana în
favoarea căreia a fost constituită renta era decedată la data încheierii contractului, atunci
acesta va fi nul absolut, chiar dacă faptul morŃii credirentierului nu era cunoscut părŃilor
contractante. Art. 1645 C. civ. dispune că renta viageră va fi lovită de nulitate absolută în
ipoteza în care renta este constituită în favoarea unei persoane afectate de o boală de care
a murit în interval de douăzeci de zile de la data încheierii contractului. Această dispoziŃie
legală prezumă absolut o lipsă a cauzei, nefiind aplicabilă contractelor de rentă viageră
care se constituie cu titlu gratuit. Deoarece art. 1645 C. civ. constituie un text de excepŃie,
acesta va fi de supus unei interpretări restrictive, în virtutea principiului exceptio est
strictissimae interpretationis. Prin urmare, pentru ca acest text de lege să fie incident,
trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiŃii: în momentul încheierii contractului,
credirentierul să sufere de o boală; boala de care suferea credirentierul în momentul
contractării să constituie cauza morŃii sale; moartea credirentierului să survină într-un
interval de douăzeci de zile de la data încheierii contactului (termenul de douăzeci de zile
se calculează într-un sistem intermediar, data încheierii contractului nefiind luată în
calcul, socotindu-se, în schimb, ziua în care termenul se împlineşte; dacă renta reprezintă
un contract solemn, intervalul de douăzeci de zile se calculează de la data când acordul de
voinŃă al părŃilor a îmbrăcat forma prescrisă de legiuitor); renta să fi fost constituită în
favoarea numai în favoarea persoanei care a decedat în intervalul de timp indicat. Dacă
renta a fost constituită în favoarea mai multor persoane, iar numai una/unele dintre acestea
decedează, atunci contractul va fi valabil, cauza contractului subzistând.
CondiŃii de formă ale contractului de rentă viageră
În cazul în care renta viageră se constituie cu titlu oneros, atunci acordul de voinŃă al
părŃilor nu trebuie să îmbrace vreo formă specială. Dacă prin contract se transmite dreptul
de proprietate asupra unui teren, atunci consimŃământul părŃilor trebuie manifestat în
forma înscrisului autentic, sub sancŃiunea nulităŃii absolute a contractului de rentă viageră.
Dacă contractul de rentă viageră reprezintă o donaŃie indirectă, nu se impune respectarea
formei autentice prevăzute de art. 813 C. civ. Dacă renta viageră se constituie prin legat,
atunci trebuie să îmbrace una din formele solemne impuse de lege în materia testamentară.

3. Efectele contratului de rentă viageră

ObligaŃiile credirentierului – dacă renta viageră s-a constituit cu titlu oneros, atunci
credirentierul are obligaŃia să predea suma de bani sau bunul ce formează obiectul

85
prestaŃiei sale. Dacă predarea bunului are loc la o dată ulterioară încheierii contractului,
credirentierul va avea şi obligaŃia conservării bunului înstrăinat. Considerăm că transferul
proprietăŃii asupra bunului nu poate fi analizat ca o obligaŃie ce incumbă credirentierului
deoarece renta viageră este un contract consensual, transferul proprietăŃii operând în
momentul realizării acordului de voinŃă. Credirentierul are obligaŃia de garanŃie contra
evicŃiunii şi contra viciilor ascunse ale lucrului înstrăinat. Deşi cu privire la obligaŃia de
garanŃie se aplică, prin asemănare, dispoziŃiile din materia contractului de vânzare-
cumpărare, în caz de evicŃiune totală sau parŃială credirentierul va restitui în raport de
proporŃia evingerii şi nu în raport de valoarea bunului în momentul producerii evicŃiunii.

ObligaŃiile debirentierului:

ObligaŃia de plată a rentei – ratele de rentă se cuvin credirentierului şi se plătesc în
cuantumul şi la termenele stabilite prin contract, până la moartea credirentierului sau a
terŃului până la moartea căruia credirentierul are dreptul la ratele de rentă. Dacă renta a
fost înfiinŃată în favoarea mai multor persoane, decesul uneia dintre acestea nu va
determina micşorarea cuantumului rentei, ci va profita credirentierilor rămaşi în viaŃă. Art.
1649 din C. civ. dispune că renta se dobândeşte de către credirentier proporŃional cu zilele
trăite de către acesta. În cazul în care există dispoziŃie contractuală expresă ce impune
plata anticipată a ratelor de rentă, atunci fiecare rată de rentă se dobândeşte în ziua
scadenŃei, chiar dacă el ar înceta din viaŃă înainte de împlinirea perioadei pentru care s-a
plătit renta. Dacă există îndoieli în legătură cu faptul existenŃei persoanei de a cărei viaŃă
depinde plata ratelor de rentă, atunci sarcina probei incumbă celui ce pretinde plata ratei
de rentă (art. 1651 C. civ.). Având în vedere caracterul aleatoriu al contractului de rentă
viageră constituit cu titlu oneros, debirentierul nu se va putea libera de obligaŃia de plată a
rentei, oricât de oneroasă se dovedeşte a fi aceasta şi chiar dacă s-ar obliga să restituie
capitalul sau lucrul primit, renunŃând la restituirea ratelor de rentă ce le-ar fi plătit (art.
1648 C. civ.). Debirentierul va putea fi înlocuit pe calea unei delegaŃii perfecte, pentru
validitatea căreia este necesar acordul credirentierului. ObligaŃia de plată a rentei neavând
un caracter intuitu personae, predecesul debirentierului nu stinge obligaŃia, aceasta
transmiŃându-se asupra moştenitorilor săi, exceptând ipoteza când plata rentei ar fi fost
datorată până la moartea debirentierului. Dacă există o pluralitate de debirentieri sau dacă
unicul debirentier decedat lasă mai mulŃi moştenitori, oricare dintre ei poate fi urmărit
pentru plata integrală a ratei de rentă, iar plata făcută de către oricare dintre ei este
liberatorie pentru toŃi. SoluŃia se justifică prin caracterul indivizibil al obligaŃiei de plată a
rentei.

SancŃiunea neexecutării obligaŃiei de plată a rentei - în caz de neexecutare, executare
cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaŃiei de plată a rentei, credirentierul are
posibilitatea de a promova o acŃiune în executare silită, neavând însă deschisă calea unei
acŃiuni în rezoluŃiunea contractului. Această derogare de la dreptul comun a fost justificată
în doctrină pe considerentul că ar fi nedrept de a constrânge pe debitor la restituirea unor
venituri pentru care el a plătit poate mai mult decât a primit. Există totuşi două situaŃii
când poate fi cerută rezoluŃiunea contractului de rentă viageră: dacă debirentierul nu
prezintă garanŃiile stipulate pentru asigurarea plăŃii rentei (art. 1646 C. civ.) sau le
micşorează prin fapta sa (art. 1025 C. civ.); dacă părŃile au inserat în contract un pact
comisoriu expres. Admiterea acŃiunii în rezoluŃiunea contractului de rentă viageră are ca
efect obligarea debirentierului la restituirea capitalului sau/şi a bunului primit;

86
credirentierul nu va fi obligat să restituie ratele de rentă pe care le-a primit de la
debirentier în executarea contractului întrucât acestea nu reprezintă echivalentul folosinŃei
capitalului/bunului. În scopul de a proteja interesele creditorilor persoanei care constituie
renta, legiuitorul român (art. 1650 C. civ.) opreşte părŃile să declare renta neurmăribilă în
cazul în care contractul se constituie cu titlu oneros; în caz contrar, credirentierul ar putea
să scoată din patrimoniul său bunuri în scopul fraudării intereselor creditorilor săi
chirografari, care nu ar mai avea cum să îşi valorifice creanŃele. Dacă renta viageră se
constituie cu titlu gratuit, problema fraudării intereselor creditorilor chirografari ai
creditorului nu se mai pune, părŃile putând declara renta neurmăribilă. Cu toate acestea,
art. 408 din C. proc. civ. recunoaşte posibilitatea creditorilor credirentierului de a urmări
silit ratele de rentă constituie cu titlu gratuit şi declarate neurmăribile, dar numai pentru
datorii de alimente, chirii sau alte creanŃe privilegiate asupra bunurilor. Având în vedere
caracterul viager al rentei, dreptul la rentă nu se prescrie indiferent de intervalul de timp în
care credirentierul nu ar solicita plata ratelor de rentă neachitate. Întrucât obligaŃia de plată
a rentei se execută succesiv, prescripŃia dreptului de a cere plata ratelor de rentă neplătite
se calculează separat pentru fiecare rată de rentă. Termenul de prescripŃie este cel de drept
comun (trei ani) şi începe să curgă din momentul în care obligaŃia de plată a ratei de rentă
devine exigibilă. Ratele de rentă scadente şi neachitate până la decesul credirentierului pot
fi urmărite de moştenitorii lui, însă numai înlăuntrul termenului de prescripŃie.

CAPITOLUL XIV
CONTRACTUL DE ÎNTREłINERE

1. NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului de întreŃinere

Contractul de întreŃinere este acel contract prin care o parte, numită întreŃinut,
transmite un drept real asupra unui bun al său ori plăteşte o sumă de bani (capital)
celeilalte părŃi, numită întreŃinător, care se obligă în schimb să îi asigure întreŃinerea în
natură pe tot timpul vieŃii, iar după moartea acestuia, să îl înmormânteze. În ceea ce
priveşte sensul ce trebuie dat termenului de întreŃinere, instanŃa supremă a apreciat că
acesta trebuie să fie cât mai cuprinzător, întreŃinătorul urmând să asigure creditorului
alimente, îmbrăcăminte, încălŃăminte, medicamente, să îi asigure îngrijiri medicale etc. şi,
dacă este cazul, chiar să îi prepare hrana şi să îl ajute la diferitele treburi gospodăreşti,
neavând nici o relevanŃă împrejurarea că beneficiarul întreŃinerii are suficiente mijloace
materiale pentru întreŃinere. Mai mult, s-a apreciat că sensul noŃiunii de întreŃinere ar
presupune şi obligaŃia debitorului de a asigura mijloacele necesare satisfacerii nevoilor
spirituale ale creditorului, în care se includ nevoile culturale, artistice, de informare etc.
De lege lata, întreŃinerea este un contract care nu beneficiază de o reglementare proprie,
nici în C. civ., nici într-un alt act normativ.
Contractul de întreŃinere prezintă următoarele caractere juridice:

este un contract cu titlu oneros, ambele părŃi contractante încheind contractul pentru a
obŃine un folos patrimonial. În cazul în care o parte s-ar obliga să asigure celeilalte
întreŃinerea, dar fără să primească nimic în schimb, acordul intervenit între părŃi reprezintă
o liberalitate, urmând regimul juridic al actului prin care se realizează (donaŃie, stipulaŃie
pentru altul, testament);
87

este un contract sinalagmatic (bilateral), generând obligaŃii reciproce şi
interdependente între părŃile contractante. În cazul în care obligaŃia de întreŃinere este
asumată cu titlu gratuit, contractul de întreŃinere va prezenta caracter unilateral;

este un contract aleatoriu, deoarece întinderea obligaŃiei de întreŃinere asumată de către
întreŃinător nu se cunoaşte la momentul contractării, ci depinde de un eveniment viitor şi
incert, la realizarea sau nerealizarea căruia se determină câştigul sau pierderea pentru
fiecare dintre ele. PrestaŃia întreŃinutului este fixată la momentul realizării acordului de
voinŃă;

este un contract consensual, manifestarea de voinŃă a părŃilor în sensul încheierii
contractului fiind suficientă pentru perfectarea sa validă. Cu titlu de excepŃie, întreŃinerea
este un contract solemn în cazul în care are ca obiect transmiterea dreptului de proprietate
asupra unui teren sau constituirea unui drept real asupra unui tern, consimŃământul părŃilor
trebuind să îmbrace forma înscrisului autentic (art. 2 din Titlul X al L. nr. 247/2005);

este un contract translativ de drepturi reale. Transferul dreptului în patrimoniul
întreŃinătorului operează din momentul încheierii contractului, în cazul în care dreptul
transmis priveşte un lucru cert, iar părŃile nu au înŃeles să deroge de la regula stabilită de
art. 971 din C. civ.

sub aspectul duratei de executare, este un contract atipic, deoarece obligaŃia
întreŃinutului este cu executare dintr-o dată, iar obligaŃia întreŃinătorului este cu executare
succesivă. Atipicitatea întreŃinerii în privinŃa modului (duratei) de executare a generat
următoarea problemă: în cazul neexecutării culpabile de către o parte contractantă a
obligaŃiilor ce îi revin, sancŃiunea care se aplică este rezoluŃiunea, specifică contractelor
cu executare uno icto, sau rezilierea, aplicabilă contractelor cu executare în timp?
Majoritatea doctrinei, la opinia căreia subscriem şi noi, apreciază că întreŃinerea este
supusă rezoluŃiunii, iar nu rezilierii, motivându-se că rezilierea presupune caracterul
succesiv al obligaŃiilor ambelor părŃi contractante şi explicându-se că utilizarea termenului
de rezoluŃiune se face în sens larg, incluzând şi rezilierea. În ceea ce priveşte poziŃia
jurisprudenŃei, aceasta este neunitară, sancŃionând neexecutarea culpabilă a contractului
fie prin pronunŃarea rezoluŃiunii, fie a rezilierii;

este un contract intuitu personae, fiind încheiat în considerarea atât a persoanei
întreŃinătorului, cât şi a persoanei întreŃinutului. În cazul contractului de întreŃinere,
caracterul intuitu personae se manifestă pregnant, specificul obligaŃiei de întreŃinere
făcând ca un asemenea contract să se încheie numai în contextul anumitor calităŃi ale
părŃilor, indiferent că acestea privesc moralitatea, starea materială sau fizică a acestora.

este un contract nenumit, nefiind reglementat în dreptul nostru. Acest caracter atrage
consecinŃe importante în privinŃa interpretării contractului.

2. CondiŃiile de validitate ale contractului de întreŃinere

CondiŃiile de fond ale contractului de întreŃinere

Capacitatea juridică a părŃilor contractante – fiind în discuŃie un contract nenumit,
capacitatea juridică a părŃilor contractante urmează regulile generale aplicabile în materia
contractelor. Atât întreŃinătorul, cât şi întreŃinutul trebuie să aibă capacitate deplină de
exerciŃiu. CerinŃa se explică prin faptul că întreŃinerea are natura unui act juridic de
dispoziŃie: întreŃinutul transferă un drept real, iar întreŃinătorul se obligă să asigure
întreŃinerea, ceea ce face ca, în caz de neexecutare, să poată fi îndatorat să plătească

88
despăgubiri (obligaŃie de a da). CerinŃa existenŃei capacităŃii de exerciŃiu se apreciază prin
raportare la momentul contractării, sancŃiunea nerespectării ei fiind nulitatea contractului
de întreŃinere.

ConsimŃământul părŃilor – condiŃie de fond, esenŃială şi de validitate a actelor juridice,
consimŃământul trebuie să fie exprimat cu intenŃia de a produce efecte juridice şi să nu fie
alterat de vreun viciu de consimŃământ (eroare, dol sau violenŃă, problema leziunii
nepunându-se). De asemenea, exteriorizarea hotărârii de a încheia contractul trebuie să
provină de la o persoană cu discernământ. În acest sens, în jurisprudenŃă s-a pronunŃat
nulitatea contractului de întreŃinere, întrucât s-a dovedit fără echivoc că la data contractării
o parte a fost lipsită de discernământ, din cauze de boală, deşi nu fusese declarată
incapabilă, potrivit legii.

Obiectul contractului de întreŃinere – în ceea ce priveşte prestaŃia întreŃinutului, acesta
se poate obliga să transmită întreŃinutului un drept real (de exemplu, un drept de
proprietate, de uzufruct) asupra unui bun individual determinat sau de gen, mobil sau
imobil, cu condiŃia ca acesta să se afle în circuitul civil, să fie determinat sau determinabil,
posibil, licit şi moral. Întrucât contractul de întreŃinere este translativ de drepturi reale,
dacă dreptul transmis priveşte un bun individual determinat, întreŃinutul trebuie să fie
titularul dreptului transmis.

Cauza contractului de întreŃinere – trebuie să aibă o cauză reală, licită şi morală. Deşi
unde există aceleaşi raŃiuni, trebuie aplicate aceleaşi norme juridice, întrucât regula
cuprinsă în art. 1644 din C. civ. are un caracter de excepŃie, contractul de întreŃinere nu va
fi considerat lipsit de cauză dacă întreŃinutul decedează în douăzeci de zile de la data
contractării, chiar dacă moartea i-a fost cauzată de o boală care exista la momentul
încheierii contractului de întreŃinere.
CondiŃiile de formă ale contractului de întreŃinere

Forma cerută ad validitatem – contractul de întreŃinere este un contract consensual;
prin urmare, forma în care părŃile au înŃeles să îşi manifeste consimŃământul este lipsit de
relevanŃă sub aspectul încheierii valide a contractului. Prin derogare de la regula
consensualismului, întreŃinerea este un contract solemn atunci când prin intermediul său
se transmite un drept real asupra unui teren. ExcepŃia este expres prevăzută de legiuitor
care dispune că, sub sancŃiunea nulităŃii absolute, terenurile cu sau fără construcŃii, situate
în intravilan şi extravilan, indiferent de destinaŃia sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate şi
dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică. Acelaşi text de lege
precizează că cerinŃa actului autentic se cere, sub aceeaşi sancŃiune, în toate cazurile în
care, prin acte juridice între vii, se constituie un drept real asupra unui teren (art. 2 din
Titlul X al L. nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăŃii şi justiŃiei, precum şi
unele măsuri adiacente).

Forma cerută ad probationem – contractul de întreŃinere este supus regulilor generale
de dovadă prevăzute de lege. În ceea ce priveşte proba executării obligaŃiei de întreŃinere,
întrucât este vorba de un fapt juridic material, aceasta se va putea realiza prin orice mijloc
de probă prevăzut de lege.

Forma cerută pentru opozabilitate faŃă de terŃi - dreptul real imobiliar transmis în
patrimoniul întreŃinătorului trebuie să fie înscris în cartea funciară, condiŃia fiind
prevăzută pentru a se asigura opozabilitatea actului de înstrăinare faŃă de terŃi.

89
 3. Efectele contractului de întreŃinere
Contractul de întreŃinere naşte în sarcina întreŃinutului următoarele obligaŃii:

să predea bunul care formează obiectul derivat al contractului de întreŃinere;

să garanteze contra evicŃiunii şi contra viciilor ascunse ale lucrului înstrăinat. Dacă
întreŃinutul nu îşi execută obligaŃiile care îi revin în temeiul contractului, întreŃinătorul are
la îndemână următoarele mijloace de apărare: excepŃia de neexecutare a contractului;
acŃiunea în executarea silită a obligaŃiei asumate; acŃiunea în rezoluŃiunea contractului;
acŃiunea în revendicare (dacă s-a transmis un drept de proprietate) sau, după caz, acŃiunea
confesorie (dacă s-a transmis un dezmembrământ al unui drept real). Principala obligaŃie
pe care contractul de întreŃinere o generează în sarcina întreŃinătorului este aceea de a
asigura creditorului său întreŃinerea. Evident, există posibilitatea ca prin încheierea
contractului de întreŃinere să se nască şi alte obligaŃii pentru întreŃinător, obligaŃii care însă
au un caracter subsidiar.

ObligaŃia de întreŃinere ce incumbă întreŃinătorului prezintă următoarele caracteristici:
- are caracter aleatoriu, împrejurare care îl obligă pe debitor la executarea ei, indiferent de
cât de oneroasă se dovedeşte a fi pentru el.
- are caracter intuitu personae, prin urmare nu se poate presta de către o altă persoană
decât întreŃinătorul, afară de cazul în care întreŃinutul consimte (art. 1094 din C. civ.).
- este o obligaŃie de a face succesivă, implicând, deci, îndatorirea debitorului de a săvârşi
toate acŃiunile ce sunt necesare pentru a asigura întreŃinerea creditorului său (să îi asigure
o locuinŃă, să îi procure hrana, să îi asigure îmbrăcămintea, încălŃămintea, să se îngrijească
de sănătatea acestuia etc.).
- prezintă caracter alimentar, urmând a fi executată zi de zi, în mod succesiv. Acest
caracter face ca executarea zilnică a obligaŃiei de întreŃinere să prezinte caracter esenŃial în
sensul art. 1079 pct. 3 din C. civ.. Prin urmare, în caz de neexecutare, debitorul este de
drept în întârziere.
- este indivizibilă, atât activ, cât şi pasiv.
- dacă conŃinutul obligaŃiei nu a fost determinat de către părŃi, atunci determinarea
acestuia se va face printr-o interpretare extensivă a termenului de întreŃinere.
- trebuie să fie executată în natură. Această particularitate nu înseamnă, însă, că anumite
componente minore ale obligaŃiei de întreŃinere nu pot fi prestate prin plata unor sume de
bani.
- plata întreŃinerii este portabilă. Faptul că întreŃinătorul trebuie să asigure în mod
continuu şi complet întreŃinerea creditorului său, nu înseamnă în mod obligatoriu că
părŃile trebuie să aibă acelaşi domiciliu de fapt. Dacă debitorul nu locuieşte împreună cu
întreŃinutul, atunci el va trebui să execute obligaŃia de întreŃinere la domiciliul creditorului
său.

Transformarea în bani a obligaŃiei de întreŃinere – pe parcursul derulării contractului,
pot apărea însă situaŃii când, dependent sau independent de voinŃa părŃilor, executarea în
natură a obligaŃiei nu mai este posibilă; în atare situaŃii, se poate la proceda transformarea
obligaŃiei, în sensul că întreŃinerea nu se va mai presta în natură, ci prin plata periodică a
unor sume de bani. După cum presupune sau nu intervenŃia instanŃei de judecată,
transformarea obligaŃiei de întreŃinere poate fi judiciară (instanŃa de judecată poate fi
investită cu o cerere de transformare în bani a obligaŃiei de întreŃinere, fie de către
creditor, fie de către debitor) sau extrajudiciară (în baza principiului autonomiei de voinŃă,

90
părŃile contractante sunt libere ca, prin acordul lor, să modifice obligaŃia de întreŃinere,
înlocuind-o cu o obligaŃie de plată periodică a unei sume de bani).

SancŃiunea neexecutării obligaŃiei de întreŃinere - în cazul în care întreŃinătorul nu îşi
execută sau îşi execută necorespunzător obligaŃia principală, întreŃinutul are la îndemână
următoarele mijloace de apărare: acŃiunea în executarea silită a obligaŃiei de întreŃinere;
acŃiunea în rezoluŃiunea contractului. Dacă instanŃa constată că sunt îndeplinite condiŃiile
de fond şi de formă pentru admisibilitatea acŃiunii în rezoluŃiune, va dispune desfiinŃarea
contractului. În ceea ce priveşte efectele rezoluŃiunii, trebuie făcute unele precizări.
ÎntreŃinătorul este obligat să restituie dreptul transmis de către întreŃinut la data
contractării, întrucât deŃinerea sa în continuare apare ca lipsită de cauză. Restituirea se
face, de regulă, în natură, iar dacă aceasta nu mai este posibilă, se va proceda la restituirea
prin echivalent. În cazul în care întreŃinutul a plătit impozite şi prime de asigurare pentru
bunul supus restituirii, atunci el este îndrituit a pretinde restituirea sumelor de bani plătite;
soluŃia se explică prin faptul că impozitele şi primele de asigurare sunt sarcini ale
proprietăŃii, iar întreŃinutul este considerat că a fost tot timpul proprietarul bunului datorită
efectelor retroactive ale rezoluŃiunii. Deşi desfiinŃarea contractului presupune o restitutio
in integrum în privinŃa ambelor părŃi contractante, caracterul aleatoriu al obligaŃiei de
întreŃinere determină o importantă derogare de la dreptul comun: contravaloarea
întreŃinerii prestate nu este supusă restituirii. Dacă s-ar accepta ca, în caz de rezoluŃiune,
întreŃinutul să fie obligat la restituirea contravalorii prestaŃiilor primite cu titlu de
întreŃinere, ar însemna să se permită întreŃinătorului de rea-credinŃă să pună capăt
caracterului aleatoriu al obligaŃiei ce îi incumbă, sistând plata întreŃinerii când valoarea
prestaŃiilor executate egalează valoarea dreptului transmis. Nu interesează nici perioada de
timp cât întreŃinătorul a fost titularul dreptului, nici dacă sau cât a profitat de pe urma
înstrăinării. Dacă întreŃinătorul, în schimbul dreptului transmis de către întreŃinut, i-a plătit
acestuia şi o sumă de bani, pe lângă obligaŃia de întreŃinere pe care şi-a asumat-o, atunci
această sumă trebuie restituită. Aceasta deoarece caracterul aleatoriu priveşte numai
obligaŃia de întreŃinere, nu şi celelalte obligaŃii asumate de către întreŃinut sau de către
întreŃinător. Dacă, cu privire la bunul care a format obiectul derivat al prestaŃiei
întreŃinutului, au fost constituite drepturi în favoarea terŃilor, atunci, în virtutea
principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, acestea se vor desfiinŃa
retroactiv. Principiul enunŃat nu se aplică dacă este vorba despre un bun mobil, iar terŃul
dobânditor a fost de bună-credinŃă la data contractării (cazul aplicării art. 1909 alin. 1
coroborat cu art. 972 din C. civ.). Drepturile terŃilor dobândite cu privire la imobile ar
putea fi păstrate în cazul în care aceştia ar putea să invoce uzucapiunea.

CAPITOLUL IX
CONTRACTUL DE TRANZACłIE

1. NoŃiunea şi caracterele juridice ale contractului de tranzacŃie

Potrivit art. 1704 din C. civ., tranzacŃia este un contract prin care părŃile termină un
proces început sau preîntâmpină un proces ce poate să se nască. DefiniŃia formulată de
către legiuitor nu este însă completă deoarece omite să precizeze un element esenŃial al
tranzacŃiei; acest element priveşte modalitatea concretă de preîntâmpinare sau de stingere
91
a litigiului şi constă în concesii reciproce. Putem defini tranzacŃia ca fiind acel contract
prin care părŃile preîntâmpină un proces eventual ori finalizează un proces existent prin
concesii reciproce, concretizate în renunŃări reciproce la pretenŃii sau în efectuarea sau
promiterea unor prestaŃii noi. Pentru a califica un contract ca fiind o tranzacŃie, trebuie să
existe cumulativ următoarele trei elemente: între părŃile contractante să existe un drept
litigios şi/sau îndoielnic (res litigiosa et dubia); prin drept litigios înŃelegem nu doar
dreptul ce formează obiectul unui proces început şi neterminat, ci orice drept cu privire la
care se poate naşte o contestaŃie serioasă şi viitoare (dubius eventus litis); cauza
contractului să fie prevenirea naşterii unui litigiu sau stingerea litigiului existent; părŃile să
prevină/să stingă litigiul prin concesii reciproce. Concesiile pot fi explicite sau implicite.
Acestea se pot concretiza în renunŃări reciproce la pretenŃii sau în promiterea sau
efectuarea unei prestaŃii noi de către o parte contractantă în schimbul renunŃării de către
cealaltă parte la dreptul litigios şi/sau îndoielnic. Nu este necesar ca valoarea concesiilor
să fie egală, fiind suficient ca acestea să apară ca echivalente în opinia părŃilor. Contractul
de tranzacŃie poate interveni în cadrul unui proces civil (tranzacŃie judiciară) sau în afara
unui proces (tranzacŃie extrajudiciară). TranzacŃia judiciară reprezintă un act de dispoziŃie,
recunoscut părŃilor dintr-un proces civil în virtutea principiului libertăŃii de voinŃă şi cel al
disponibilităŃii, fiind reglementată prin dispoziŃiile C. proc. civ.
Contractul de tranzacŃie prezintă următoarele caractere juridice:

este un contract bilateral deoarece obligaŃiile părŃilor sunt reciproce şi
interdependente; prin urmare, sunt aplicabile regulile privitoare la rezoluŃiunea
contractului;

este un contract cu titlu oneros întrucât scopul urmărit de părŃi prin încheierea
contractului este acela de a obŃine un anumit folos drept echivalent al obligaŃiei asumate;

este un contract comutativ pentru că existenŃa şi întinderea prestaŃiilor datorate de către
părŃi sunt certe şi pot fi cunoscute chiar din momentul încheierii contractului, nedepinzând
de hazard; elementul alea încetează prin încheierea contractului;

este un contract consensual, în principiu, acordul de voinŃă al părŃilor fiind suficient
pentru formarea valabilă a contractului.
Legiuitorul (art. 1705 C. civ.) condiŃionează proba contractului de existenŃa unui
înscris, indiferent de valoarea bunului ce formează obiectul contractului. Sunt aplicabile
regulile generale privitoare la proba prin depoziŃiile martorilor; prin urmare, tranzacŃia va
putea dovedită şi cu martori în cazul în care există un început de dovadă scrisă (art. 1197
C. civ.) sau dacă a existat o imposibilitate de preconstituire sau de conservare a unei
dovezi scrise (art. 1198 C. civ.). Dacă prin contract se înstrăinează un teren, iar tranzacŃia
este făcută în afara unui proces, atunci consimŃământul părŃilor trebuie să îmbrace forma
solemnă a actului autentic. În cazul tranzacŃiei judiciare, înŃelegerea părŃilor va trebui să
fie înfăŃişată în scris, iar dacă procesul este în competenŃa de soluŃionare a unei
judecătorii, părŃile vor putea expune şi verbal acordul lor, despre care se va face arătare
într-un proces-verbal, semnat de către judecător, grefier şi părŃile contractante. Învoiala
părŃilor va alcătui dispozitivul hotărârii pe care o va pronunŃa instanŃa care ia act de
tranzacŃia părŃilor.

2. CondiŃiile de validitate ale contractului de tranzacŃie

CondiŃii de fond ale contractului de tranzacŃie

92

Capacitatea juridică a părŃilor contractante – părŃile contractante trebuie să aibă
capacitate deplină de exerciŃiu, art. 1706 C. civ. dispunând că tranzacŃie pot face numai
acei ce pot dispune de obiectul cuprins de ea. Partea lipsită de capacitate de exerciŃiu vor
putea încheia tranzacŃii prin reprezentantul legal, iar cea cu capacitate de exerciŃiu
restrânsă vor avea nevoie de încuviinŃarea ocrotitorului legal. Deşi în cazul minorilor este
necesară încuviinŃarea prealabilă a autorităŃii tutelare, în practică s-a permis tutorelui să
dispună de drepturile patrimoniale ale unui minor chiar fără încuviinŃarea autorităŃii
tutelare. SancŃiunea care intervine în cazul nerespectării condiŃiei capacităŃii este nulitatea
relativă a contractului de tranzacŃie. În cazul tranzacŃiei judiciare, instanŃa este obligată să
verifice dacă părŃile au capacitatea legală de a tranzacŃiona, în caz contrar urmând să
respingă cererea de a se pronunŃa hotărârea de expedient şi să continue judecata.

ConsimŃământul părŃilor – pentru a fi valabil, consimŃământul trebuie să îndeplinească
cumulativ următoarele condiŃii: să provină de la o persoană cu discernământ; să fie
exprimat cu intenŃia de a produce efecte juridice; să fie exteriorizat; să nu fie afectat de
vicii de consimŃământ;

Obiectul contractului de tranzacŃie – trebuie să existe sau să poată exista în viitor, să fie
determinat sau determinabil, să fie posibil, licit şi moral; potrivit art. 1707 C. civ., se poate
tranzacŃiona şi asupra unei acŃiuni civile ce derivă dintr-o infracŃiune.

Cauza contractului de tranzacŃie – trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele
condiŃii: să existe; să fie reală (cauza este falsă dacă există eroare asupra motivului
determinant, adică asupra scopului mediat); să fie licită şi morală (ex.: atunci când părŃile
tranzacŃionează, în cadrul procesului penal, cu privire la repararea prejudiciului cauzat
printr-o infracŃiune, tranzacŃia ar fi nulă absolut dacă persoana vătămată prin infracŃiune ar
urmări să obŃină o despăgubire disproporŃionat de mare în raport cu paguba suferită,
condiŃionând retragerea plângerii prealabile de plata acestora).
Cauze de nulitate a contractului de tranzacŃie – C. civ. reglementează în art. 1712-1716
cauzele de nulitate a contractului de tranzacŃie, care reprezintă, de fapt, aplicaŃii ale
regulilor generale în materia nulităŃii actelor juridice. Astfel: tranzacŃia poate fi anulată
pentru eroare asupra persoanei sau asupra obiectului litigios (art. 1712); tranzacŃia poate fi
anulată dacă aceasta s-a realizat în scopul executării unui titlu nul, afară de cazul în care
părŃile au cunoscut nulitatea titlului (art. 1713); este anulabilă tranzacŃia pe care părŃile au
încheiat-o în considerarea unor documente care s-au dovedit ulterior false; în cazul în care
una dintre părŃi a cunoscut caracterul fals al documentelor, iar cealaltă nu, contractul va fi
anulabil pentru eroare, iar nu nul pentru lipsă de cauză; se poate cere anularea tranzacŃiei
încheiată pentru stingerea unui proces soluŃionat printr-o hotărâre judecătorească
definitivă, despre care părŃile sau cel puŃin una dintre ele nu au avut cunoştinŃă (art. 1715);
tranzacŃia care are ca obiect stingerea tuturor drepturilor litigioase existente între părŃi este
valabilă chiar dacă ulterior încheierii ei se descoperă acte necunoscute părŃilor; dacă
tranzacŃia a avut un obiect unic, iar din actele descoperite ulterior rezultă că părŃile
contractante nu aveau vreun drept cu privire la acel obiect, se poate invoca nulitatea
relativă a contractului; greşelile aritmetice nu afectează valabilitatea tranzacŃiei, ele putând
fi rectificate (art. 1717); având în vedere caracterul indivizibil al contractului de
tranzacŃie, dacă clauza nulă a avut un caracter determinant (prezumŃie relativă), nulitatea
va fi una totală, iar nu parŃială; tranzacŃia judiciară este invalidată tot pe calea acŃiunii în

93
anulare, apelul sau recurarea hotărârii de expedient nefiind admisă decât dacă priveşte
condiŃiile de regularitate a hotărârii, nu şi conŃinutul ei.

3. Efectele contractului de tranzacŃie

Efecte extinctive ale contractului de tranzacŃie – din momentul încheierii contractului,
părŃile nu mai pot invoca pretenŃii cu privire la drepturile stinse sau recunoscute prin
tranzacŃie. Potrivit art. 1711, tranzacŃiile au între părŃile contractante puterea unei
sentinŃe neapelabile. Evident, această dispoziŃie nu este riguros exactă, deoarece, pe de o
parte, tranzacŃia judiciară nu poate fi atacată cu recurs sau supusă revizuirii, iar pe de altă
parte, fiind o convenŃie, poate fi desfiinŃată pe calea unei acŃiuni în anulare.

Efecte declarative ale contractului de tranzacŃie – în principiu, tranzacŃia produce
efecte declarative de drepturi deoarece prin intermediul acestui contract nu se constituie
sau transferă drepturi, ci se recunosc drepturi preexistente. Spre exemplu, dacă în cadrul
procesual al unei acŃiuni în revendicare reclamantul recunoaşte pârâtului printr-o
tranzacŃie un drept de uzufruct, nu operează o transmitere de drepturi, situaŃia pârâtului
rămânând neschimbată; în acest caz se realizează doar o consolidare a drepturilor în
litigiu, care sunt astfel puse la adăpost de o eventuală contestaŃie judiciară ulterioară.
Caracterul declarativ al contractului de tranzacŃie atrage următoarele consecinŃe juridice:
părŃile nu sunt Ńinute să îşi garanteze reciproc drepturile recunoscute prin tranzacŃie;
tranzacŃia produce efecte retroactive de la data naşterii drepturilor recunoscute prin
tranzacŃie; contractul de tranzacŃie nu poate fi invocat ca just titlu pentru uzucapiunea de
la 10–20 de ani; dacă prin tranzacŃie se fac modificări sau îndreptări cu privire la
drepturile supuse publicităŃii imobiliare, pentru opozabilitate faŃă de terŃi se cere
respectarea formelor de publicitate.

Efecte translative şi constitutive ale contactului de tranzacŃie – este posibil ca în
schimbul renunŃărilor făcute de către o parte, cealaltă să constituie sau să transmită
celeilalte părŃi anumite drepturi (ori să promită o asemenea transmitere sau constituire de
drepturi). În acest caz, tranzacŃia va produce efecte constitutive sau translative de drepturi.
Spre exemplu, într-o acŃiune de partaj a bunurilor comune, unul dintre soŃi renunŃă la cota
sa parte dintr-un bun comun, în schimbul constituirii în favoarea sa a unei rente viagere.
În ipoteza în care tranzacŃia produce efecte constitutive sau translative de drepturi: există
obligaŃia de garanŃie a drepturilor transmise; efectele contractului se produc pentru viitor;
tranzacŃia va putea fi invocată ca just titlu pentru uzucapiunea scurtă; dacă dreptul priveşte
un imobil, în toate cazurile va necesară respectarea formelor de publicitate pentru a se
asigura opozabilitatea contractului faŃă de terŃi.

CAPITOLUL X
CONTRACTUL DE ASIGURARE

1. DefiniŃia şi reglementarea contractului de asigurare

Contractul de asigurare este acel contract prin care o parte, numită
asigurat/contractant, se obligă să plătească o sumă de bani, numită primă de asigurare,
unei alte persoane, numită asigurător, iar aceasta din urmă se obligă ca, la producerea
unui anumit risc, numit risc asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării
94
sau terŃului păgubit despăgubirea sau suma asigurată, numită indemnizaŃie, rezultată din
contratul de asigurare, în limitele şi la termenele convenite (art. 9 din L. nr. 136 /1995).
Asigurările sunt reglementate, în principal, prin L. nr. 136 din 29 decembrie 1995
privind asigurările şi reasigurările din România, dar şi prin alte acte normative, precum L.
nr. 32/2000 privind societăŃile de asigurare şi supravegherea asigurărilor (care a abrogat L.
nr. 47/1991).

2. Caracterele juridice ale contractului de asigurare

este un contract sinalagmatic, obligaŃia asumată de către asigurător fiind sub condiŃie
suspensivă;

este un contract cu titlu oneros;

este un contract aleatoriu: în momentul încheierii contractului, producerea
evenimentului asigurat este incertă, atât în ceea ce priveşte survenirea sa, cât şi momentul
la care se va produce; consecinŃe:
- deoarece şansa avută în vedere de către parŃi la încheierea contractului reprezintă cauza
obligaŃiilor asumate, în absenŃa ei contractul va fi lipsit de efecte (operează rezilierea de
drept a contractului);
- deoarece părŃile contractează cunoscând şansele de câştig-pierdere (alea), iar hazardul
poate determina o disproporŃie vădită între prestaŃii, acŃiunea în anulare pentru leziune nu
e aplicabilă contractului;

este un contract consensual; deşi art. 10 din L. nr. 136/1995 cere expres întocmirea
unui înscris la încheierea contractului, iar contractul nu se poate dovedi cu martori, chiar
dacă există un început de dovadă scrisă, asigurarea nu e un contract solemn, forma scrisă
fiind cerută ad probationem; când documentele de asigurare pier dintr-o cauză de forŃă
majoră se admite orice mijloc probator; momentul încheierii contractului nu trebuie
confundat cu data de la care începe suportarea riscurilor de către asigurător (începutul
asigurării); ca regulă generală, asigurătorul nu suportă riscurile înainte de plata cel puŃin a
primei rate de primă;

este un contract cu executare succesivă: asigurătorul îşi asumă o obligaŃie continuă –
suportarea riscului asigurat – iar asiguratul plăteşte periodic primele de asigurare; acest
caracter se menŃine şi în ipoteza în care asiguratul îşi achită prima de asigurare printr-o
plată unică (sumă globală); în cazul asigurării de bunuri, asiguratul are obligaŃia continuă
de a întreŃine bunul asigurat (art. 26 alin. 1, L. 136/1995).
Conform art. 201 din L. denunŃarea contractului de asigurare de către una dintre părŃi
se poate efectua numai cu notificarea prealabilă a celeilalte părŃi, care trebuie făcută cu cel
puŃin 20 de zile înainte de denunŃare.

3. Terminologia specifică contractului de asigurare

A. PĂRłILE CONTRACTULUI DE ASIGURARE
- de regulă, părŃile contractului de asigurare sunt asigurătorul şi asiguratul;
- asigurătorul este societatea comercială obligată să plătească indemnizaŃia de asigurare în
momentul realizării evenimentului prevăzut în contract;
- asiguratul este persoana fizică/juridică ce intră în raporturi juridice cu asigurătorul prin
încheierea unui contract de asigurare. De regulă, asiguratul are şi calitatea de parte

95
contractantă şi este titularul interesului asigurat/persoana asupra căreia poartă asigurarea
şi, totodată, titularul indemnizaŃiei de asigurare;
- asigurarea poate îmbrăca forma stipulaŃiei pentru altul, caz în care părŃile contractului
vor fi: asigurătorul, asiguratul-contractant şi terŃul beneficiar, acestuia din urma
cuvenindu-i-se indemnizaŃia de asigurare la apariŃia cazului asigurat.
B. RISCUL ASIGURAT
- diferă de noŃiunea de risc din dreptul comun;
- reprezintă un eveniment viitor, posibil, dar incert, prevăzut în contractul de asigurare, la
care sunt expuse patrimoniul, bunurile sau viaŃa/sănătatea unei persoane; contractul se
încheie tocmai împotriva consecinŃelor acestor riscuri;
- incertitudinea poate privi îndeplinirea sau neîndeplinirea acestor riscuri (condiŃie
suspensivă) sau numai data îndeplinirii acestor riscuri (ex.: decesul unei persoane);
- în cursul executării contractului, asiguratul e obligat să comunice în scris asigurătorului
schimbarea împrejurărilor esenŃiale privind riscul;
- riscul trebuie să fie independent de fapta intenŃionată a asiguratului/a altor persoane
determinate;
- dacă riscul asigurat s-a produs înainte de încheierea asigurării sau dacă producerea
acestui risc este imposibilă, contractul e nul (ex.: asigurare de supravieŃuire până la 200 de
ani).
C. CAZUL ASIGURAT (SINISTRU)
- este riscul care s-a produs (ex.: în cazul asigurării contra incendiului, incendiul survenit);
- din momentul apariŃiei cazului asigurat, asigurătorul e obligat să plătească indemnizaŃia
de asigurare.
D. OBIECTUL ASIGURĂRII
- îl reprezintă valorile patrimoniale/nepatrimoniale expuse pericolului (adică ceea ce s-a
asigurat);
- nu trebuie confundat cu obiectul contractului de asigurare, reprezentat de prestaŃiile
părŃilor.
E. INTERESUL ASIGURĂRII
- în cazul asigurării de bunuri, interesul asigurării îl reprezintă dauna efectivă, evaluabilă
în bani, pe care asiguratul o poate suferi în caz de pierdere/degradare a bunului asigurat
(art. 25, L. nr. 136/1995). Pot avea un astfel de interes: proprietarul bunului,
uzufructuarul, creditorul cu garanŃii reale, depozitarul etc.;
- în cazul asigurării de răspundere civilă, interesul asigurării îl constituie evitarea
micşorării patrimoniului asiguratului şi/sau al altei persoane cuprinsă în asigurare, ca
urmare a angajării răspunderii lui/lor civile faŃă de terŃe persoane păgubite prin fapte
ilicite;
- în cazul asigurării de persoane, interesul asigurării nu prezintă importanŃă deoarece
indemnizaŃia de asigurare este datorată independent de existenŃa vreunei daune;
- în cazul asigurării de credite şi garanŃii, interesul asigurării îl reprezintă evitarea
inconvenientelor unei stări de insolvabilitate generală.
Dacă asigurarea are în vedere un eveniment ce priveşte o altă persoană decât cea care
încheie contractul, se cere – de regulă – ca persoana să consimtă la încheierea
contractului. CerinŃa se justifică pe considerentul că asigurarea pentru cazul morŃii altuia
ar putea trezi dorinŃa decesului acesteia.

96
 F. SUMA ASIGURATĂ
- reprezintă suma maximă în limita căreia asigurătorul e obligat să plătească indemnizaŃia
de asigurare la ivirea cazului asigurat;
- prima de asigurare se plăteşte în funcŃie de cuantumul sumei asigurate;
- în cazul asigurării de bunuri, cuantumul sumei asigurate nu trebuie să depăşească
valoarea reală a bunului la data asigurării, însă poate fi inferior valorii bunului (altfel spus,
e permisă doar subasigurarea, nu şi supraasigurarea);
- în cazul asigurării facultative de răspundere civilă, întrucât cuantumul pagubei este
incert, suma asigurată se stabileşte prin acordul părŃilor contractante; în cazul răspunderii
obligatorii de răspundere civilă, suma asigurată e stabilită prin hotărâre de guvern;
- în cazul asigurării de persoane, suma asigurată se stabileşte prin acordul părŃilor
deoarece pentru viaŃa/sănătatea omului nu se poate stabili o limita de valoare.
G. PRIMA DE ASIGURARE
- reprezintă suma de bani (remuneraŃia) pe care asiguratul/contractantul o plăteşte
asigurătorului pentru asumarea riscului (preŃul asigurării); obligaŃia este portabilă;
- se mai numeşte primă brută/tarifară;
- este alcătuită din: PRIMA NETĂ (destinată fondului necesar plăŃii indemnizaŃiilor de
asigurare) şi PRIMA ADAOS (destinată acoperirii cheltuielilor şi profitului
asigurătorului);
- prima se stabileşte pe categorii de riscuri asumate şi în funcŃie de suma asigurată, pe
unităŃi de timp (de regulă, un an);
- operează principiul indivizibilităŃii primei (adică, cuantumul ei nu se recalculează
chiar dacă asigurarea încetează înainte de expirarea intervalului de timp avut în vedere la
stabilirea ei); ex.: în situaŃia în care cazul asigurat apare după două luni de la încheierea
contractului, iar prima a fost plătită pentru întreg anul, nu se restituie pentru celelalte zece
luni.
H. INDEMNIZAłIA DE ASIGURARE
- reprezintă suma de bani pe care asigurătorul o plăteşte asiguratului/beneficiarului
asigurării la ivirea cazului asigurat;
- în cazul asigurării de bunuri, indemnizaŃia (despăgubire) se plăteşte în limita sumei
asigurate, dar numai până la concurenŃa daunei de asigurare şi nu poate depăşi valoarea
bunului din momentul producerii riscului asigurat;
- în cazul asigurării de răspundere civilă, indemnizaŃia se stabileşte în funcŃie de
prejudiciu şi de suma asigurată;
- în cazul asigurării de persoane, indemnizaŃia coincide cu suma asigurată.
I. DAUNA/PAGUBA DE ASIGURARE
- prejudiciul suferit de către asigurat ca urmare a ivirii cazului asigurat;
- se are în vedere numai prejudiciul efectiv, nu şi beneficiul nerealizat; excepŃie: la
asigurările de pierderi financiare se suportă şi pierderea de profit, cheltuielile generale şi
cele decurgând direct sau indirect din producerea riscului asigurat;
- în cazul asigurării de răspundere civilă, beneficiul nerealizat de terŃa persoană păgubită
reprezintă pentru asigurat o pagubă efectivă;
- în cazul asigurării de persoane, noŃiunea de daună nu interesează deoarece indemnizaŃia
se plăteşte indiferent de aceasta şi nu are caracter de despăgubire.
J. SISTEME DE ACOPERIRE ÎN ASIGURARE

97
 Sistemul de acoperire în asigurare reprezintă modul în care se stabileşte nivelul
despăgubirii şi, deci, raportul dintre dauna de asigurare şi indemnizaŃia de asigurare.
NoŃiunea este aplicabilă numai în cazul asigurării de bunuri şi în cazul asigurării de
răspundere civilă.
1. SISTEMUL ACOPERIRII PROPORłIONALE
- se aplică în materia asigurării facultative de bunuri;
- se caracterizează prin faptul că indemnizaŃia de asigurare reprezintă aceeaşi parte din
dauna pe care o reprezintă suma asigurată faŃă de valoarea bunului asigurat; ex.: dacă un
bun în valoare de 10 milioane lei e asigurat pentru 8 milioane lei (deci, în proporŃie de
80%) şi piere parŃial (să spunem, în proporŃie de 50%), deşi în acest caz valoarea pagubei
e de 5 milioane lei, asigurătorul va plăti doar 4 milioane lei.
2. SISTEMUL PRIMULUI RISC
- se aplică atât în materia asigurării de bunuri, cât şi în materia asigurării de răspundere
civilă;
- se caracterizează prin aceea ca asigurătorul suportă în întregime dauna, dar în limitele
sumei asigurate; ex.: în ipoteza menŃionată anterior, asigurătorul va plăti 5 milioane; dacă
dauna e de 8 milioane lei, iar valoarea bunului e de 9 milioane lei, asigurătorul va plăti 8
milioane lei.
3. SISTEMUL ACOPERIRII LIMITATE
- se numeşte şi franşiză, din verbul fr. Franchir = a trece peste;
- se caracterizează prin faptul că asigurătorul suportă paguba numai peste o anumită limită
(franşiza) determinată în cifre absolute/procentuale (de exemplu, 5% din pagubă); în
limitele franşizei se suportă dauna;
- franşiza poate fi: deductibilă (când se deduce din orice pagubă); nedeductibilă (când nu
se deduce din pagubă dacă cuantumul ei depăşeşte valoarea franşizei.

4. Clasificarea asigurărilor
I. În funcŃie de natura juridică a raportului de asigurare, distingem între:
- ASIGURĂRI COMERCIALE (când ambele părŃi sunt comercianŃi);
- ASIGURĂRI COMERCIAL-CIVILE (când numai asigurătorul e comerciant);
- ASIGURĂRI CIVILE (în cazul societăŃilor civile mutuale cu personalitate juridică, când
asociaŃii sunt, simultan, asigurător şi asigurat).
De regulă, asigurătorul este comerciant. În ceea ce priveşte regimul juridic al asigurări,
se aplică legislaŃia specială în materie, care se completează cu cea comercială sau civilă,
după caz.
II. În funcŃie de modul în care iau naştere, distingem între:
- ASIGURĂRI OBLIGATORII – în acest caz, ambele părŃi contractante (societatea de
asigurare autorizată să încheie o asemenea asigurare, respectiv persoana fizică/juridică
deŃinătoare de autovehicule supuse înmatriculării/folosirii pe teritoriul României) au
obligaŃia legală de a încheia un astfel de contract, iar drepturile şi obligaŃiile părŃilor sunt
stabilite de lege;
- ASIGURĂRI FACULTATIVE – încheierea contractului are loc numai dacă părŃile, prin
libera lor voinŃă, convin să dea naştere raporturilor de asigurare, stabilind şi condiŃiile
contractului.
III. În funcŃie de obiectul asigurării, distingem între:

98
- ASIGURĂRI DE BUNURI – au ca obiect bunuri degradabile sau care pot fi distruse
datorită unor accidente sau dezastre naturale;
- ASIGURĂRI DE RĂSPUNDERE CIVILĂ – obiectul asigurării constă într-o valoare
patrimonială egală cu despăgubirile pe care ar trebui să le plătească asiguratul ca urmare a
unui prejudiciu cauzat unei terŃe persoane pentru care răspunde potrivit legii civile;
- ASIGURĂRI DE CREDITE ŞI GARANłII, ASIGURĂRI DE PIERDERI
FINANCIARE ŞI ALTE ASIGURĂRI – obiectul acestor asigurări constă în acoperirea
riscurilor de insolvabilitate generală, de credit de export, vânzare cu plata în rate, credit
ipotecar, credit agricol, precum şi de garanŃii directe şi indirecte;
- ASIGURĂRI DE PERSOANE – au ca obiect un anumit atribut al persoanei fizice
(viaŃa, integritatea corporală, capacitatea de muncă, atingerea unei anumite limite de
vârsta etc.).
IV. În funcŃie de subiectele raporturilor de asigurare, distingem între:
IV.1. ASIGURĂRI DIRECTE – raportul de asigurare ia naştere între asigurător şi
asigurat;
a) COASIGURAREA
- este o asigurare directă încheiată între un asigurat şi mai mulŃi asigurători, fiecare
asumându-şi o cotă parte din risc, în vederea asigurării sau reasigurării unor riscuri
deosebite, care nu pot fi preluate de un singur asigurător (art. 451 din L. nr. 136/1995);
- obligaŃia de plată a indemnizaŃiei de asigurare se divide între asigurători, fiecare
asigurând numai o cotă-parte din risc;
- între coasigurători nu se practică solidaritatea convenŃională;
- coasigurarea poate exista indiferent de obiectul asigurării;
COASIGURAREA ÎN CAZUL ASIGURĂRII DE BUNURI
- coincide cu situaŃia în care mai mulŃi asigurători asigură acelaşi bun pentru acelaşi risc;
- cf. art. 29 alin. 1 din L. nr. 136/1995, fiecare asigurător e obligat la plată proporŃional cu
suma asigurată şi până la concurenŃa acesteia, fără ca asiguratul să poată încasa o
despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinŃa directă a riscului;
- cf. art. 29 alin. 2 din L. nr. 136/1995, asiguratul are obligaŃia să declare existenŃa altor
asigurări pentru acelaşi bun şi risc la asigurători diferiŃi, atât la încheierea contactului, cât
şi pe parcursul executării acestuia; scopul acestei dispoziŃii îl reprezintă evitarea
supraasigurarii, legea neprecizând, însă, sancŃiunea încălcării acestei obligaŃii de
informare;
- dacă prin coasigurare s-a depăşit valoarea bunului, despăgubirile vor fi plătite numai în
limita valorii bunului, respectiv a pagubei.
COASIGURAREA ÎN CAZUL ASIGURĂRII DE RĂSPUNDERE CIVILĂ
- asigurarea obligatorie: cf. art. 52 alin. 1 din L. nr. 136/1995, în cazul în care, pentru
acelaşi deŃinător de autovehicul, la data producerii accidentului există mai multe asigurări
valabile, despăgubirea se suportă în părŃi egale de către toŃi asigurătorii;
- asigurarea facultativă: se aplică regula generală conform căreia repartizarea despăgubirii
se face proporŃional cu sumele asigurate, în raport de care asigurătorii au calculat şi au
încasat primele de asigurare.
COASIGURAREA ÎN CAZUL ASIGURĂRII DE CREDITE
- se aplică regula generală.
COASIGURAREA ÎN CAZUL ASIGURĂRII DE PERSOANE

99
- nu există nici un fel de restricŃii: asiguratul poate încheia oricâte contracte de asigurare
doreşte, indemnizaŃia neavând caracter de despăgubire, iar la ivirea cazului asigurat va
încasa indemnizaŃia de la fiecare asigurător cu care a contractat.
b) ASIGURAREA MUTUALĂ
- se realizează între mai multe persoane asociate într-o societate civilă cu personalitate
juridică, persoane care sunt expuse unor riscuri similare;
- asociaŃii se obligă la plata primei de asigurare (cotizaŃie) în scopul constituirii unui fond
comun, din care urmează să se plătească, la ivirea cazului asigurat, indemnizaŃia de
asigurare asociatului sau unei alte persoane îndreptăŃite;
- fiecare parte contractantă are o dublă calitate, de asigurat şi asigurător;
- încheierea contractului nu are drept scop realizarea unui profit, ci partajarea riscurilor
între asociaŃi;
- dovada contractului de asigurare mutuală se face prin act scris, proba testimonială
putând fi admisă numai în cazul în care ea este admisă şi de C. civ.;
- în actuala reglementare, societăŃile mutuale sunt supuse aceloraşi reguli ca şi celelalte
societăŃi de asigurare, inclusiv autorizării de către Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor.
IV.2. REASIGURAREA
- reprezintă o asigurare a asigurătorului direct, ambele părŃi (reasiguratul, reasigurătorul)
fiind societăŃi comerciale de asigurare;
- în temeiul contractului de reasigurare, reasiguratorul, în schimbul primei de asigurare,
contribuie, corespunzător cu riscurile preluate, la suportarea indemnizaŃiei de asigurare pe
care reasiguratul o plăteşte la producerea evenimentului ce a făcut obiectul reasigurării.
Reasigurarea poate fi de mai multe feluri:
REASIGURAREA DE COTĂ FIXĂ (COTĂ-PARTE) – atunci când reasiguratorul
preia o anumită fracŃiune (ex.: 20%, 50%) din riscurile de acelaşi fel contractate de
reasigurat, suportând cota-parte corespunzătoare din indemnizaŃiile de asigurare plătite de
asigurătorul direct asiguraŃilor.
REASIGURAREA DE EXCEDENT – atunci când reasiguratorul preia din riscurile
care determină plata unei indemnizaŃii peste limita prevăzută în contractul de asigurare;
ex.: asigurătorul direct (reasigurat) încheie o asigurare de răspundere civilă pentru mărfuri
în limita sumei de 100 milioane lei, iar cu reasigurătorul încheie o reasigurare pentru
excedentul ce depăşeşte 50 de milioane. Dacă, în urma apariŃiei cazului asigurat,
prejudiciul este de 80 de milioane lei, asigurătorul va plăti asiguratului această sumă, însă
va recupera de la reasigurător 30 de milioane lei.
Obiectul reasigurării: indiferent dacă asigurarea directă e de bunuri, de răspundere
civilă sau de persoane, reasigurarea este întotdeauna de răspundere civilă, vizând obligaŃia
reasiguratului ce rezultă din raporturi de asigurare directă, iar nu din fapte ilicite
cauzatoare de prejudicii. Deci, obiectul reasigurării îl reprezintă patrimoniul reasiguratului
ce urmează să fie reîntregit cu o parte a indemnizaŃiei plătită de reasigurat asiguraŃilor
direcŃi.
Variantele reasigurării:
- coreasigurarea (două sau mai multe societăŃi de reasigurare preiau câte o cotă-parte din
riscurile asumate de asigurătorul direct şi cedate în reasigurare; şi coasigurătorul direct
poate ceda în reasigurare o parte din riscurile asumate faŃă de asiguraŃi);

100
- reasigurarea reasigurătorului (reasiguratorul încheie un contract de reasigurare prin
cedarea unei părŃi din riscurile preluate de la asigurătorul direct, acesta din urmă
neparticipând la încheierea acestui contract); ultimele modificări ale legii numesc,
neinspirat, această operaŃiune retrocesiune;
Reasigurarea poate fi:
- unilaterală (când numai una dintre părŃile contractante preia o parte din riscurile
asumate prin contracte de asigurare de către cealaltă parte);
- reciprocă (când fiecare dintre părŃi cedează şi preia în reasigurare - prin acelaşi
contract/prin contracte diferite – o parte din riscurile asumate de cealaltă parte prin
contracte de asigurare sau de reasigurare);
Efectele reasigurării:
- contractul de reasigurare produce efecte numai între părŃile contractante;
- asiguratul din asigurarea directă, persoana responsabilă de producerea pagubei, persoana
păgubită, beneficiarul asigurării directe au calitatea de terŃi faŃă de contractul de
reasigurare;
- cedarea în reasigurare a unei părŃi din riscuri nu stinge obligaŃia asigurătorului direct de
a plăti integral indemnizaŃia de asigurare asiguratului;
- în limitele indemnizaŃiei plătite în asigurarea contra pagubelor, asigurătorul direct se
subrogă în toate drepturile asiguratului/beneficiarului asigurării contra celor răspunzători
de producerea pagubei; dacă în temeiul acestei subrogaŃii legale asigurătorul direct
acŃionează împotriva persoanei responsabile de pagubă, cerând restituirea indemnizaŃiei
plătite, aceasta nu ar putea refuza plata despăgubirilor invocând restituirea parŃială a
indemnizaŃiei de către reasigurator;
- reasigurătorul nu are acŃiune în subrogaŃie împotriva persoanei responsabile de
producerea pagubei deoarece efectele reasigurării, în absenŃa unor dispoziŃii legale ori
stipulaŃii exprese contractuale, se mărginesc la raporturile dintre părŃile contractante.

5. Asigurările facultative
5.1. Asigurarea de bunuri
L. nr. 136/1995 reglementează asigurările de bunuri în CAP. II, SecŃ. a II-a, art. 24-30.
- în cadrul acestui tip de asigurare, asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat
să plătească asiguratului/beneficiarului/celor în drept o indemnizaŃie (art. 24);
- asigurat poate fi orice persoană fizică care are capacitatea cerută de lege pentru a face
acte de conservare sau o persoană juridică; în toate cazurile, asiguratul trebuie să aibă un
interes patrimonial în conservarea bunului asigurat (art. 25);
- obiectul asigurării îl constituie bunurile menŃionate în contract, determinate individual
sau prin indicarea unui grup de bunuri (de exemplu, o gospodărie Ńărănească); se pot
asigura şi bunuri viitoare;
- dacă bunul asigurat este înstrăinat, contractul de asigurare se reziliază, cu restituirea
sumelor plătite pentru perioada ulterioară rezilierii, dacă nu s-a prevăzut altfel în contract;
- obligaŃiile asiguratului: să întreŃină bunul asigurat în bune condiŃii şi în conformitate cu
dispoziŃiile legale (art. 26 alin. 1); în cazurile prevăzute în condiŃiile de asigurare, la
producerea riscului, asiguratul e obligat să ia, pe seama asigurătorului şi în cadrul sumei la
care s-a făcut asigurarea, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor (art.
26 alin. 3); să plătească prima de asigurare la termenele stabilite în contract; să comunice

101
asigurătorului apariŃia cazului asigurat, în condiŃiile şi în termenele prevăzute în contract;
în caz de deces a asiguratului, drepturile şi obligaŃiile ce-i incumbă trec asupra
moştenitorilor săi potrivit regulilor generale.
- obligaŃiile asigurătorului: să plătească indemnizaŃia de asigurare în limitele sumei
asigurate, în caz de pieire parŃială a bunului putându-se utiliza sistemul acoperirii
proporŃionale ori sistemul primului risc; dacă există mai multe asigurări încheiate pentru
acelaşi bun expus aceluiaşi risc, fiecare asigurător este obligat la plată proporŃional cu
suma asigurată şi până la concurenŃa acesteia, fără ca asiguratul să poată încasa o
despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv;
- suma asigurată: nu poate depăşi valoarea bunului asigurat; după fiecare pagubă
parŃială, suma asigurată se micşorează pentru restul perioadei asigurării cu suma cuvenită
drept despăgubire, asigurarea continuând pentru suma asigurată cu prima redusă în mod
proporŃional; asiguratul poate completa această sumă;
- subrogarea asigurătorului: dacă pentru prejudiciul cauzat e răspunzător un terŃ,
asigurătorul se subrogă, în limita indemnizaŃiei plătite şi din momentul plăŃii, în toate
drepturile asiguratului; subrogaŃia asigurătorului e legală şi personală; asigurătorul poate
renunŃa, în tot/în parte, la exercitarea dreptului rezultând din subrogaŃie, conform
contractului de asigurare, cu excepŃia cazului când paguba a fost produsă cu intenŃie (art.
22 alin. 3); asiguratul poate introduce o acŃiune împotriva terŃului responsabil numai dacă
asigurătorul nu a acoperit integral paguba sau pentru beneficiul nerealizat (ce nu este
acoperit de asigurare); în materia asigurărilor de bunuri întâlnim şi un caz de subrogaŃie
reală cu titlu singular: suma indemnizaŃiei de asigurare va lua locul bunului pierit în
patrimoniul asiguratului şi, deci, drepturile creditorilor cu garanŃii reale asupra bunului se
exercită asupra indemnizaŃiei de asigurare, dacă nu va fi cheltuită pentru repararea bunului
asigurat (art. 1721 C. civ.).
5.2. Asigurarea facultativă de răspundere
- se încheie în legătură cu activităŃile economice, sanitare, sportive ori în legătură cu
deŃinerea de clădiri sau alte construcŃii ori cu privire la faptele persoanelor fizice
menŃionate în contract;
- această asigurare acoperă, în limitele sumei asigurate stipulate în contract, despăgubirile
pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde faŃă de terŃe persoane în temeiul legii şi
pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil;
- această asigurare priveşte numai răspunderea civilă delictuală, nu şi cea contractuală;
- terŃul păgubit poate fi orice persoană fizică/juridică care a suferit un prejudiciu privitor la
patrimoniul sau/ori la viaŃa/sănătatea sa; persoanele care sunt cuprinse în contractul de
asigurare nu au calitatea de terŃ;
- despăgubirile se stabilesc prin acordul celor trei: asiguratul, asigurătorul şi terŃul păgubit;
dacă nu se înŃeleg, hotărăşte instanŃa;
TerŃul păgubit poate introduce direct o acŃiune împotriva asigurătorului sau îl poate
chema în judecată pe cel responsabil (asiguratul). În această ultimă ipoteză, hotărârea
pronunŃată îi va fi opozabilă asigurătorului dacă a fost introdus în proces; în caz contrar,
asiguratul îl va despăgubi pe terŃul păgubit, ulterior având o acŃiune împotriva
asiguratului, acŃiune întemeiată pe contractul de asigurare.
- dacă terŃul păgubit a fost despăgubit direct de către asigurător, dar despăgubirea este
parŃială, el se va putea îndrepta împotriva asiguratului pentru recuperarea diferenŃei;

102
- asigurătorul poate refuza plata indemnizaŃiei numai dacă paguba a fost cauzată
intenŃionat de către asigurat sau de către alte persoane prevăzute în contractul de
asigurare;
- şi în această materie, asigurătorul se subrogă în drepturile asiguratului plătit şi se poate
întoarce, printr-o acŃiune în regres, împotriva celui răspunzător de producerea pagubei.
5.3. Asigurarea de credite
- în această materie, la încheierea contractelor prin metoda folosită în evaluarea riscurilor
de credit şi a riscului la subscrierea unei garanŃii, trebuie să rezulte că asiguratul
îndeplineşte condiŃiile necesare pentru a putea fi angajată răspunderea asigurătorului;
- dacă s-a convenit ca printr-un contract de asigurare directă de credite şi garanŃii să se
acopere riscul neplăŃii de către un debitor al asiguratului pentru un credit acordat acestuia,
asigurătorul nu poate condiŃiona acordarea indemnizaŃiei de asigurare de începerea
acŃiunii de recuperare a prejudiciului, inclusiv prin executare silită, de la respectivul
debitor.
5.4. Asigurarea de persoane
A) DEFINIłIE ŞI CLASIFICARE
Prin contractul de asigurare facultativă de persoane, asiguratul/contractantul se
obligă să plătească prima de asigurare, iar asigurătorul se obligă să plătească cu titlu de
indemnizaŃie de asigurare suma asigurată în cazul producerii riscului asigurat.
Asigurările de persoane sunt de două FELURI: ASIGURĂRI ASUPRA VIEłII şi
ASIGURĂRI PENTRU CAZURILE DE ACCIDENTE CORPORALE.
a) Asigurările asupra vieŃii pot fi:
1. asigurări de deces Asigurarea temporară de deces se caracterizează
prin aceea că dacă asiguratul moare în perioada pentru care s-a încheiat
contractul, asigurătorul plăteşte suma asigurată beneficiarului, iar dacă
asiguratul va fi în viaŃă la expirarea termenului contractual, asigurătorul
va fi liberat de orice obligaŃie.
Asigurarea viageră de deces se încheie până la sfârşitul vieŃii asiguratului, asigurătorul
fiind obligat sa plătească suma asigurată beneficiarului la decesul asiguratului, oricare ar
fi data morŃii.
2. asigurări pentru caz de supravieŃuire (se încheie pe o perioadă
determinată, la termenul convenit - împlinirea vârstei prevăzute în
contract - asigurătorul fiind obligat să plătească suma asigurată
asiguratului/beneficiarului dacă asiguratul va fi în viaŃă; dacă asiguratul
nu atinge vârsta prevăzută, asigurătorul este liberat de orice obligaŃie).
b) Asigurările pentru cazuri de accidente corporale – asigurătorul plăteşte
suma asigurată sau un procent din ea (de regulă, corespunzător gradului de invaliditate
permanentă) numai în caz de producere a vreunui accident – în perioada asigurării – ce are
drept consecinŃă decesul/invaliditatea permanentă, totală/parŃială, a asiguratului ori alte
consecinŃe menŃionate în contract; prima se plăteşte întotdeauna anticipat.
c) Asigurările mixte de persoane – cele mai frecvente asigurări de persoane în
dreptul nostru;
- variante: asigurarea familială mixtă de viaŃă, asigurarea mixtă de viaŃă cu pensie pentru
urmaşi; întruneşte trei feluri de asigurări: pentru caz de supravieŃuire, pentru caz de deces
şi pentru cazuri de accidente.

103
 B) TRĂSĂTURI
- reprezintă o măsură de prevedere şi, de regulă, un mijloc de economisire pe termen mai
îndelungat;
- indemnizaŃia de asigurare nu are caracter de despăgubire; de aici următoarele consecinŃe:
suma asigurată poate avea orice cuantum, stabilit prin acordul părŃilor; asigurătorul nu se
subrogă în drepturile asiguratului/beneficiarului contra terŃului responsabil de producerea
cazului asigurat; suma asigurată se plăteşte independent de sumele cuvenite
asiguratului/beneficiarului din asigurările sociale şi independent de repararea pagubei de
către cei răspunzători de producerea ei;
C) BENEFICIARUL ASIGURĂRII
- indemnizaŃia de asigurare se plăteşte asiguratului/beneficiarului, iar dacă nu a fost
desemnat un beneficiar, suma asigurată se plăteşte moştenitorilor asiguratului;
- desemnarea/înlocuirea/revocarea beneficiarului se poate face fie la încheierea
contractului, fie în cursul executării contractului prin declaraŃie scrisă comunicată
asigurătorului ori prin testament;
- revocarea beneficiarului e posibilă indiferent dacă acesta ar fi acceptat stipulaŃia făcută
în favoarea sa, însă poate fi efectuată numai până la producerea evenimentului asigurat şi
cât timp asigurarea este în vigoare;
- în caz de pluralitate de beneficiari, dacă asiguratul nu a dispus altfel, ei au drepturi egale
asupra sumei asigurate; dacă unul dintre beneficiari, la data ivirii cazului asigurat, nu mai
există/nu poate/nu vrea să exercite dreptul stipulat în favoarea sa, partea cuvenită lui va fi
împărŃită între ceilalŃi beneficiari;
- beneficiarul asigurării, având poziŃia unui terŃ beneficiar dintr-o stipulaŃie pentru altul,
are acŃiune directă împotriva asigurătorului;
- indemnizaŃia de asigurare nu e supusă reducŃiunii ca liberalitate excesivă, nici raportului
ca donaŃie indirectă şi nici nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului; justificare: suma
asigurată nu provine din patrimoniul asiguratului şi nu intră în acest patrimoniu nici în
timpul vieŃii, nici după moartea asiguratului;
- dacă asiguratul nu a desemnat nici un beneficiar sau dacă, la producerea cazului asigurat,
acesta nu mai există/nu voieşte/nu poate să exercite dreptul, suma asigurată se cuvine
asiguratului, iar dacă el nu mai este în viaŃă, moştenitorilor săi;
- între moştenitorii asiguratului suma se va împărŃi nu în mod egal, ci după regulile
devoluŃiunii legale sau testamentare;
D) REACTIVAREA ASIGURĂRII
La asigurările încheiate cu plata primelor în rate, dacă asiguratul nu plăteşte la
scadenŃă sau în termenul de păsuire acordat, contractul se reziliază. Dacă asiguratul vrea
să revină asupra neplăŃii primelor, el poate cere repunerea în vigoare a asigurării, fie cu
achitarea primelor restante, fie cu prelungirea în mod corespunzător a termenului de
expirare şi a duratei plăŃii primelor.
E) REZERVA DE PRIME LA ASIGURĂRILE ASUPRA VIEłII
- în asigurările asupra vieŃii, primele încasate sunt împărŃite în trei părŃi: o parte este
afectată cheltuielilor şi profitului asigurătorului, alta, plăŃii indemnizaŃiilor, iar a treia
constituie rezerva de prime;
- dacă asiguratul s-a hotărât să nu mai plătească primele de asigurare, el are anumite
drepturi asupra rezervei de prime:

104
 Reducerea sumei asigurate – asiguratul poate cere menŃinerea asigurării cu
reducerea sumei asigurate şi cu încetarea plăŃii primelor. Rezerva de primă creată
se considera o primă unică, în raport de care se stabileşte mărimea noii sume
asigurate.
Rezilierea contractului prin răscumpărarea lui – în acest caz are dreptul de a cere
restituirea rezervei constituite – numită sumă de răscumpărare – în condiŃiile
prevăzute în contract.
Alte drepturi asupra rezervei de prime stabilite prin contract - ex.: dreptul de a
obŃine un împrumut cu dobândă, suma împrumutată reprezentând parte din suma
de răscumpărare.

6. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă

6.1. Precizări prealabile
Asigurările obligatorii se caracterizează prin faptul că, deşi raporturile de asigurare se
stabilesc tot prin convenŃia stabilită între asigurat şi asigurător, încheierea acestuia
constituie o obligaŃie legală, iar nu o facultate. Conform dispoziŃiilor art. 4 din Legea nr.
136/1995, este obligatorie numai asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse
prin accidente de autovehicule, atât pe teritoriul României, cât şi în afara teritoriului
acesteia. Remarcăm că noŃiunea de asigurare obligatorie, aşa cum este definită de lege,
este diferită de cea de asigurare a cărei încheiere este impusă de lege. Practic, există mai
multe asigurări a căror încheiere este impusă de lege, dar numai asigurarea de răspundere
civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule se califică ca şi asigurare
obligatorie.
6.2. Cazul asigurat
- constă în accidentul cauzator de prejudicii terŃelor persoane pentru care - potrivit legii
civile - se angajează răspunderea asiguratului sau a persoanei care conducea autovehiculul
ori a unei persoane neidentificate, în acest ultim caz numai dacă autovehiculul ce a produs
accidentul este identificat şi asigurat;
- obligaŃia de plată a indemnizaŃiei de asigurare se naşte numai dacă cazul asigurat se
produce în următoarele condiŃii:
1. accidentul de autovehicul a produs pagube unei terŃe persoane (dacă se produc pagube
asiguratului sau dacă nu se produc pagube, asigurătorul nu plăteşte);
2. asiguratul sau persoana cuprinsă în asigurare răspunde civil pentru paguba produsă;
3. în cazul în care persoana responsabilă de producerea pagubei rămâne neidentificată,
trebuie făcută dovada existenŃei unei asigurări valabile a autovehiculului ce a cauzat
accidentul.
Sunt cuprinse în asigurare accidentele de autovehicule produse pe teritoriul României,
indiferent de locul producerii lor - pe drum public sau nu - atât în timpul mersului, cât şi
în timpul staŃionarii, indiferent de cauza accidentului, cu excepŃia cazurilor exoneratoare
de răspundere civilă: forŃa majoră, fapta unui terŃ sau a victimei. Asigurătorul plăteşte
numai dacă asiguratul/persoana cuprinsă în asigurare este responsabil(ă) din punct de
vedere delictual civil pentru fapta proprie/fapta altuia/a lucrului (atunci când are calitatea
de păzitor juridic al autovehiculului). Deoarece legea se referă la „prejudiciile de care
asiguraŃii răspund în baza legii”, nu poate fi invocată răspunderea contractuală a
deŃinătorului de autovehicul. Dacă au constituit cauza exclusivă a producerii accidentului,

105
sunt exoneratoare de răspundere: cazurile de forŃa majoră (lato sensu); cazurile de forŃa
majoră (stricto sensu), ex.: trăsnet, seism, inundaŃie, avalanşa etc.; fapta unei terŃe
persoane pentru care asiguratul nu răspunde; fapta victimei. Asigurătorul datorează
despăgubiri şi „în cazul în care cel care conducea autovehiculul, răspunzător de
producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul” (art. 51 alin. 1). Cazul
fortuit (ploaie, ceaŃă, stop cardiac la volan etc.) nu este exonerator de răspundere. Pentru
ipoteza autorului neidentificat şi a imposibilităŃii acoperirii pagubei în condiŃiile arătate la
art. 51 alin. 3, s-a constituit Fondul de protecŃie a victimelor străzii, de unde se plătesc
despăgubirile, dacă paguba se referă la persoană, nu şi la bunuri, în ipoteza autorului
rămas necunoscut, respectiv pentru ambele categorii dacă este vorba despre un
autovehicul neasigurat. Dacă ulterior plăŃii despăgubirilor autovehiculul este identificat şi
se dovedeşte că era asigurat în momentul producerii accidentului, administratorul
Fondului are o acŃiune în regres împotriva asigurătorului. SubrogaŃia legală nu poate avea
aplicaŃie, Fondul nefiind obligat împreună cu altul sau pentru altul.
6.3. IndemnizaŃia de asigurare (despăgubirile)
A. LIMITELE INDEMNIZAłIEI DE ASIGURARE
- se stabilesc pentru fiecare an prin hotărâre de guvern, în mod diferenŃiat pentru
avariere/distrugere de bunuri şi pentru vătămări corporale/deces, inclusiv pentru prejudicii
fără caracter patrimonial (daune morale);
- se aplică principiul reparării integrale din dreptul comun în limita sumelor maxime
prevăzute de lege. Prin urmare, terŃul păgubit are dreptul nu doar la repararea pagubei
efective, ci şi la repararea prejudiciului nerealizat, inclusiv repararea daunelor morale (fără
caracter patrimonial) în caz de vătămări corporale sau de deces;
- deci, dacă prejudiciul nu este acoperit integral prin plata indemnizaŃiei, păgubitul se
poate îndrepta, pentru obŃinerea diferenŃei, împotriva persoanei responsabile civilmente.
B. STABILIREA DESPĂGUBIRILOR
1. PRIN CONVENłIA PĂRłILOR – convenŃie între asigurat, asigurător şi
terŃul păgubit
Dacă autorul accidentului a rămas neidentificat, dar autovehiculul e identificat şi
asigurat, convenŃia se încheie între persoana păgubită şi asigurător (care e mereu parte în
convenŃie).
2. PRIN HOTĂRÂRE JUDECĂTOREASCĂ pronunŃată în România, conform
dreptului comun în materia răspunderii civile delictuale.
C. PLATA DESPĂGUBIRILOR
- asigurătorul plăteşte despăgubirile direct persoanelor păgubite, în măsura în care ea nu a
fost despăgubită de persoana responsabilă (art. 55 alin. 1);
- dacă persoana responsabilă a despăgubit pe cel prejudiciat, asigurătorul restituie
persoanei responsabile despăgubirile plătite, mai puŃin în situaŃia când asigurătorul ar
urma să recupereze despăgubirile plătite victimei pe calea unei acŃiuni în regres îndreptată
împotriva asiguratului;
- despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului (art. 55 alin. 2).
6.4. NoŃiunea de terŃă persoană păgubită
- terŃa persoană păgubită poate să fie, în principiu, orice persoană fizică/juridică, cu
domiciliul/reşedinŃa sau sediul în Ńară/în străinătate (art. 51 alin. 2), păgubită printr-un
accident de autovehicul, păgubirea putându-se produce prin vătămare corporală/deces ori

106
prin avarierea/distrugerea de bunuri (art. 50), inclusiv prin cheltuieli făcute în vederea
limitării pagubelor;
- în cazul morŃii persoanei păgubite, calitatea de terŃ o au succesorii acesteia care au fost
păgubiŃi prin moartea susŃinătorului ori persoanele care dovedesc că au suportat anumite
cheltuieli ca urmare a accidentului (ex.: cheltuieli de înmormântare);
- terŃa persoană păgubită trebuie despăgubită în baza răspunderii civile delictuale;
- nu au calitatea de terŃ păgubit :
- asiguratul, deŃinător al autovehiculului;
- conducătorul auto care a cauzat accidentul, altul decât asiguratul;
- creditorii contractuali ai asiguratului/ai persoanei responsabile cuprinse
în asigurare/persoanei păgubite care acŃionează pe temei contractual
6.5. AcŃiunea în regres
Asigurătorul acoperă paguba cauzată şi suportă despăgubirile definitive din fondurile
acumulate ca urmare a încasării primelor de asigurare. Există patru cazuri când
asigurătorul are un drept de regres împotriva persoanei responsabile (art. 58):
1. Accidentul a fost produs cu intenŃie;
2. Accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziŃiile
legale privind circulaŃia pe drumurile publice ca infracŃiuni săvârşite cu intenŃie,
chiar dacă aceste fapte nu s-au comis pe astfel de drumuri sau în timpul altor
infracŃiuni săvârşite cu intenŃie;
3. Accidentul a fost produs în timpul când autorul infracŃiunii săvârşite cu intenŃie
încerca să se sustragă de la urmărire;
4. Persoana responsabilă de producerea pagubei a condus autovehiculul fără
consimŃământul asiguratului (ex.: hoŃul sau copilul asiguratului).
În toate aceste patru cazuri, asigurătorul se subrogă în drepturile persoanei păgubite pe
care a despăgubit-o, în limitele despăgubirii plătite. El se poate constitui parte civilă în
procesul penal chiar dacă paguba suferită nu este urmarea directă a faptei incriminate de
legea penală. În afara acestor patru cazuri expres reglementate de lege, în materia
asigurării de răspundere civilă şi de bunuri operează, ca regulă generală, subrogarea
asigurătorului „în toate drepturile asiguratului […] contra celor răspunzători de
producerea pagubei” (art. 22 alin. 1); ex.: dacă la producerea pagubei a participat şi o altă
persoană decât asiguratul, asigurătorul are o acŃiune în regres contra lui, potrivit dreptului
comun.
6.6. Coliziunea de vehicule
Interesează următoarele aspecte:
a) Atunci când, în urma ciocnirii a două/mai multe autovehicule asigurate, se cauzează un
prejudiciu unei terŃe persoane, răspund solidar toŃi deŃinătorii de autovehicule implicate
dacă sunt îndeplinite condiŃiile aplicării art. 1000 alin. 1 C. civ. şi dacă nici unul dintre ei
nu poate invoca fapta celuilalt drept cauză de exonerare şi nici alte cauze de exonerare.
Asigurătorul va plăti despăgubirile cuvenite victimei, cu posibilitatea de a le recupera
printr-o acŃiune în regres îndreptată împotriva persoanelor cuprinse în asigurare.
b) Dacă printre autovehiculele aflate în coliziune, unul/mai multe nu sunt asigurate de
răspundere civilă şi se reŃine atât răspunderea persoanelor asigurate, cât şi a celor fără
asigurare, asigurătorul va trebui să plătească despăgubiri integrale, în limitele sumei

107
asigurate. Asigurătorul se poate subroga în drepturile victimei pentru a recupera partea din
despăgubire ce revine persoanei neasigurate.
c) Dacă se cauzează pagube reciproce prin coliziune, în practică se consideră că
prezumŃiile de răspundere se anihilează reciproc şi se revine la regula generală a
răspunderii pe bază de culpă, conform art. 998–999 C. civ.
DeŃinătorii nevinovaŃi de accident vor primi despăgubiri integrale de la asigurător, iar
cei în culpă nu vor primi despăgubiri, putând chiar să fie obligaŃi la restituirea
despăgubirilor plătite de asigurător în condiŃiile art. 58. Dacă toŃi sunt în culpă, primesc
despăgubiri de la asigurător invers proporŃional culpei fiecăruia.
d) Dacă nu se dovedeşte culpa niciunuia dintre conducători şi nici unul nu poate dovedi
cauze exoneratoare de răspundere, asigurătorul suportă toate pagubele.
e) Dacă ciocnirea se produce în urma cazului fortuit care priveşte numai un autovehicul,
se repară de către asigurător numai paguba suferită de deŃinătorul autovehiculului care nu
are răspunderea coliziunii.
f) Dacă cazul fortuit priveşte ambele autovehicule, asigurătorul suportă toate pagubele.

7. Termenele de prescripŃie în materia asigurărilor

7.1. Termenul special de prescripŃie
- în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripŃie este de 2 ani (art. 3 alin.
2 din Decretul nr. 167/1958);
- termenul special de 2 ani se aplică indiferent dacă asigurarea este obligatorie/facultativă;
- domeniu de aplicare - raporturi ce izvorăsc din asigurare: dintre asigurător şi asigurat;
dintre asigurător şi contractantul asigurării; dintre asigurător şi persoana cuprinsă în
asigurare; dintre asigurător şi beneficiarul asigurării; termenul special de prescripŃie nu
este aplicabil în privinŃa terŃelor persoane care au anumite drepturi sau obligaŃii născute în
afara raporturilor de asigurare; (ex., dreptul asiguratului împotriva terŃului responsabil
pentru prejudiciul cauzat se poate valorifica în termenul general de prescripŃie).
7.2. Cazuri exceptate
Deşi este vorba de raporturi care izvorăsc din asigurare, termenul special nu este
aplicabil în următoarele două cazuri (când se revine la termenul general de prescripŃie de 3
ani):
a) în cazul asigurărilor de persoane în care obligaŃiile devin exigibile prin ajungerea la
termen sau prin amortizare (art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958);
b) drepturile asiguraŃilor asupra sumelor rezultând din rezerva de prime ce se
constituie la asigurările de persoane pentru obligaŃii de plată scadente în viitor sunt
imprescriptibile (art. 40 din L. nr. 136/1995).

108
 BIBLIOGRAFIE DE INIłIERE

1. Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed.

Universul Juridic, Bucureşti, 2001
2. Ion Dogaru, Drept civil. Contracte speciale, Ed. All Beck,
Bucureşti, 2004
3. Dumitru Macovei, Iolanda Elena Cadariu, Drept civil. Contracte,
Ed. Junimea, Iaşi, 2004
4. Codrin Macovei, Contracte civile, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2006
5. Radu Motica, Florin MoŃiu, Contracte civile, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 2004
6. Camelia Toader, Drept civil. Contracte speciale, ed. a II-a, Ed. All
Beck, Bucureşti, 2005
7. Dan Chirică, Contractele speciale civile şi comerciale, vol. I, Ed.
Rosetti, Bucureşti, 2005

109