DREPT CIVIL PARTEA SPECIALA CONTRACTELE CIVILE

CZU 347.44 (075.g) Tg7 Redactor stiintific: Andrei GUSTIUC, doctc'r in dreP1' conferentiar universitar, decanul faculta*" de drePl a Academiei "Stefan cel Mare" a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova Recenzenti: Valeriu si CUSNIR, doctoi" ln universitar, Prim-prorector Pentru drept, conferentiar studii

activitate metodica a Academiei "Stefim cel Mare" a Ministerului Afacerilor Interne al

Republica Moldova Oleg BALAN, doctor in drept conferentiar universitar, Directorul Departamentului Administratie Publica la Academia de Administrare pubhca Pe langa Presedintele Republicii Moldova. Prezentul curs este recomandat pentru publicare de Senatul Academiei "Stefan cel Mare" a MAI a R.M. si catedra Drept civil a Academiei "Stefan cel Mare" a MAI al R.M. Descrierea CIP a Camerei Nationale a Cartii, Trofimov, Igor Drept civil. Contractele civile / Igor Trofimov Ch.: Acad. "Stefan cel Mare" a MAI Rep. Moldova, 2004 (Tipogr. "Elena - VI")- 256 P-ISBN 9975-935-51-6 300 ex. 347.44 (075.g) ISBN 9975-935-51-6 O. 300 ex. 347.44(075.g)

CHISINAU 2004

CUPRINS PARTEA GENERALA Capitolul I. NOTIUNEA SI CLASIFICAREA CONTRTACTELOR 1. Definitia contractului..g 2. Rolul si importanta contractelor.9 3. Clasificarea contractelor10

Capitolul II. CONITIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI 1. Notiunea si clasificarea conditiilor de validitate ale contractului.25 2. Legalitatea.25 3. Capacitatea de a incheia contractul...26 4. Consimtamantul.27 5. Obiectul contractului..2g 6. Cauza si forma contractului...30 7. Nulitatea ca efect a nerespectarii conditiilor de validitate a contractului...31

Capitolul III. PRINCIPIILE CONTRACTUALE 1. Notiunea si categoriile principiilor contractuale33 2. Principii ce privesc incheierea contractului34 3. Principii ce privesc efectele contractului36

Capitolul IV. INCHEIEREA CONTRACTULUI CIVIL 1. Generalitati privind incheierea contractului....37 2. Oferta de a contracta37 3. Acceptarea ofertei41 4. Momentul incheierii contractului si regulile aplicabile...43 5. Locul incheierii contractului si regulile aplicabile..45

Capitolul V. TEHNICI DE NEGOCIERE A CONTRACTULUI 1. Generalitati privind negocierea contractului..46 2. Informatia prealabila incheierii contractului...46 3. Tratative si acorduri pregatitoare si intocmirea textului contractului.47 4. Licitatia49

Capitolul VI. EFECTELE CONTRACTULUI INCHEIAT 1. Notiunea si clasificarea efectelor...50 2. Efectele ce decurg din executarea contractului..51 3. Efectele ce rezulta din executarea necorespunzatoare sau neexecutarea

contractului.52

Capitolul VII. INTERPRETAREA CONTRACTULUI 1. Notiuni generale privind interpretarea contractului...54 2. Clasificarea interpretarii contractului.54 3. Regulile de interpretare a normelor contractuale56

Capitolul VIII. RASPUNDEREA CONTRACTUALA 1. Notiuni generale privind raspunderea contractuala5g 2. Modalitatile raspunderii contractuale..61 3. Obiectul de prejudiciu in cadrul raspunderii civile contractuale.62 4. Vinovatia ca conditie a raspunderii contractuale.64 5. Dauna ca temei a raspunderii contractuale...67 6. Fapta prejudiciabila ca temei a raspunderii civile contractuale...69 7. Legatura de cauzalitate72

PARTEA SPECIALA Capitolul IX. CONTRACTUL DE VINZARE-CUMPARARE 1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare..73 2. Conditiile de validitate a contractului de vanzare-cumparare..77 3. Efectele contractului de vanzare cumparare.g4 4. Particularitatile unor categorii de contracte de vanzare-cumparare.g6

Capitolul X. CONTRACTUL DE RENTA 1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractului de renta.g7 2. Conditiile de validitate a contractului de renfa.92 3. Efectele in contractul de renta.95 4. Particularitatile contractului de instrainare a bunului cu conditia intretinerii pe viata97

Capitolul XI. CONTRACTUL DE DONATIE 3

1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractului de donaie..97 2. Conditiile de validitate a contractului de donatie100 3. Efectele in contractul de donatie..103

Capitolul XII. CONTRACTUL DE SCHIMB 1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractului deschimb105 2. Conditiile de validitate a contractului de schimb106 3. Efectele contractului de schimb..10g

Capitolul XIII. CONTRACTUL DE LOCATIUNE 1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractului de locatiune.109 2. Conditiile de validitate ale contractului de locatiune...113 3. Efectele contractului de locatiune. ..115 4. Cesiunea de locatiune si sublocatiunea117 5. Arenda .....11g 6. Leasingul...119

Capitolul XIV. CONTRACTUL DE ANTREPRIZA SI PRESTARJ DE SERVICII 1. Notiunea, clasificarea si conditiile de validitate ale contractului de antrepriza si prestari de servicii.119 2. Conditiile de validitate a contractului de antrepria...123 3. Efectele in contractul de antrepriza si prestari de servicii.126 4. Particularitatile contractului de antrepriza in constructii...127

Capitolul XV. CONTRACTUL DE TRANSPORT 1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractului de transport127 2. Conditiile de validitate ale contractului de transport..130 3. Efectele contractului de transport...134

Capitolul XVI. CONTRACTUL DE IMPRUMUT SI COMODAT 1. Notiunea si caracterele juridice ale contractului de imprumut si comodat.13g 2. Conditiile de validitate ale contractului de imprumut si comodat..141 3. Efectele contractului de imprumut si comodat...144

Capitolul XVII. CONTRACTUL DE DEPOZIT 1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractului de depozit...146 2. Conditiile de validitate ale contractului de depozit.....149 3. Efectele contractului de depozit..150 4. Particularitatile contractului de magazinaj..151 5. Particularitatile contractului de sechestru....152

Capitolul XVIII. CONTRACTUL DE FRANCHISING 1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractului de franchising.152 2. Conditiile de validitate ale contractului de franchising...154 3. Efectele contractului de franchising....................................................................................15g

Capitoluil XIX. CONTRACTELE DE REPREZENTARE 1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractelor de reprezentare....................163 2. Conditiile de validitate a contractelor de reprezentare.........................................................16g 3. incetarea contractelor de reprezentare..................................................................................172

Capitolul XX. CONRACTULUI DE SOCIETATE 1. Notiunea, clasificarea, caracterele juridice si conditiile de validitate ale contractului de societate...................................................................................................................................172 2. Conditiile de validitate a contractului de societate.................................................................175 3. Efectele contractului de societate...........................................................................................177 4. Particularitatile unor contracte de societate...........................................................................177

Capitolul XXI. CONTRACTUL DE ASIGURARE 1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractului de asigurare...........................179 2. Conditiile de validitate a contractului de asigurare.................................................................1g4 3. Efectele in contractul de asigurare...1g6

Capitolul XXII. CONTRACTUL DE TRANZACTIE 1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractului de tranzactie..1g7 2. Conditiile de validitate ale contractului de tranzactie.190 3. Efectele contractului de tranzactie..193

CUVANT INAINTE

Lipsa

de

calificare unita cu

juridica

negociatorilor

capacitatea

nelimitata a hartiei de a suporta orice text alimenteaza contenciosul comercial si asigura o paine alba avocatilor.

Dupa o perioada de mai bine de 10 ani, Republica Moldova in sfarsit poate sa se bucure de existenta unui nou Cod civil, de care se poate de spus, ca este o creatura a rationalitatii cuplata cu necesitatea timpului si trecuta prin durerea grabei cu care a fost facuta. Astazi ne permitem sa facem o analiza primara a normelor noii legislatii civile, care desi mai necesita o cizilare, dar care arata drept un puternic val de aer curat in haosul existent depana la 2003. De fapt, este necesar sa mentionam, ca prin realizarea a asa lucrari cum este cea de fata, noua nu ne-a ramas decat sa depunem ultimul efort, dealtfel nu cel mai putin important, si anume efortul legat de talmacirea normelor civile. Tinem, insa, de obligatia noastra morala de a mentiona ca cel mai mare efort la crearea aspectului actual al legii civile a fost depus de catre acel grup de profesori de la facultatea de drept a Universitatii de Stat din Moldova, care din propria initiativa si cu titlu gratuit au reanimat crearea noului Cod civil, care fusesera la acea perioada delasat cu succes de grupul creat anterior in 1997. Prin efortul depus de colegii nostri de la facultatea de drept a USM, Gheorghe Chibac, Sergiu Baes, Nicolae Rosea, Nicolae Esanu, Mihai Buruiana, Andrei Blosenco, Aurel Baesu si altii, astazi avem a culege roadele unui efort ce intr-un timp deosebit de scurt a reusit sa demonstreze superioritatea si eficacitatea sa. Astazi in lucrarile elaborate de catre S. Baes, N. Rosea, Gh. Chibac, A. Blosenco nu intalnesti decat doar scurtele si modestele referinte la ceea ce priveste faptul, ca lucrarea de fata este elaborata in baza noului Cod civil. Ei nu tin sa faca reclama din efortul si succesul pe care l-au realizat odata cu crearea noului Cod civil, care pe buna dreptate il putem socoti o fiinta creata de acest colectiv demn de invidiat. Spunem aceste cuvinte, care credem ca nu sunt tocmai cele mai potrivite, fiind meritate altele si mai frumoase, profitand de faptul, ca avem posibilitatea de a face public aceasta prin primul cuvant la lucrarea de fata.

Desi reprezinta o continuare a monografiei Dreptul contractelor. Partea generala publicata in 2002, aceasta lucrare se caracterizeaza, totusi, prin trasaturi aparte. Este vorba despre faptul, ca in aceasta lucrare este facut studiul majoritatii contractelor civile, din care si unele categorii de contracte, care nu erau reglementate de legislatia civila veche. Credem, ca aceasta va fi un ajutor studentilor de la facultatile de drept, masteranzilor, dar si un suport pentru lucratorii practici Din considerente ca unele categorii de contracte fac obiectul examinarii in compartimentele dreptului comercial, dreptului bancar sau compartimentului dreptului civil obligatiile civile, am tinunt de cuviinta ca in aceasta prima editie sa nu le includem. Doresc sa aduc sincere multamiri colegilor mei conf. univ., dr. Valeriu Cusnir, conf. univ., dr. Oleg Balan si conf. univ., dr. Andrei Gustiuc, care au luat o atitudine corespunzatoare fata de lucrarea in cauza. In special tin sa mentionez suportul moral acordat de colegul meu de facultate iar actualmente decanul facultatii de drept la Academia MAI, D-l Andrei Gustiuc. Nu in ultimul rand datorez realizarea acestei lucrari rabdarii si sustinerii materiale si morale acordate de familia mea carora le sunt recunoscator. Avand nadejdea ca aceasta lucrare va fi de folos, vom continua perfectarea continutului si imbogatirea cu noi capitole ce vor reflecta regimul juridic al ahor contracte.

PARTEA GENERALA

Capitolul I. NOTIUNEA SI CLASIFICAREA CONTRACTELOR 1. Definitia contractului Articolul 666 Cod civil al Republicii Moldova defineste contractul ca fiind acel acord de vointa, care este realizat intre doua sau mai multe persoane, prin care se stabilesc, se modifica sau se sting raporturi juridice. Doctrina juridica utilizeaza notiunea de contract in privinta acordului incheiat intre doua sau mai multe parti, prin care se da nastere, se modifica sau se sting anumite drepturi si obligatii, de regula civile. Totodata unii autori definesc mult mai restrictiv contractul. Astfel, autorii francezi A. Weil si Fr. Terre definind contractul civil, stabilesc, ca acesta este un acord de vointa realizat intre doua sau mai multe persoane pentru a crea un raport juridic - dand nastere unei obligatii sau constituind un drept real - a modifica sau stinge un raport juridic preexistent.1 Consideram aceasta definitie ca fiind nu pe deplin adecvata notiunii de contract, acceptate astazi deoarece definirea oricarui fenomen, proces sau fapt, cu enumerarea unora din caracterele sale, chiar si cele mai principale, este supusa riscului de a crea situatia cand celelalte caractere s-ar exclude implicit sau insasi definitia ar fi incompleta. Unii autori sustin, ca nu toate actele juridice bilaterale sau multilaterale care dau nastere, modifica sau sting drepturi si obligatii pot fi desemnate drept contracte. Astfel, dupa afirmatiile lui M. Cantacuzino, contractele sunt acele acte juridice care au ca scop de a da nastere raporturilor juridice de obligatie intre parti2, excluzand in asa mod din categoria de contracte acele acte juridice care modifica sau sting raporturile juridice de obligatii. Evident, o asemenea viziune a notiunii de contract astazi nu este acceptata, astfel cum legislatorul tinde de a exclude din uzul juridic utilizarea cu inteles semantic dublu a notiunilor de contract si conventie. La cele spuse mai sus, tinem, totusi, sa relevam un caracter definitoriu esential al contractului, prin care se va putea face distinctia intre conventie si contract. Este vorba despre faptul, ca unele din conventii nu se incadreaza in categoria de contracte din simplu considerent al faptului, ca partile la conventie isi exprima acordul de vointa in diferite momente, cum ar fi, spre exemplu, in cazul testamentului. in asemenea situatie, toate conventiile pe cauza de moarte nu pot

A. Weil et Fr. Terre, Droit civil. Les obligations", Dallos, Paris 1975, pag.l, dup L. Pop, Drept civil, Teoria general a obligatiilor, Iasi 1994, pag. 29 2 M. B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil", Bucuresti, 199g, pag. 393

forma categoria de contracte. Prin urmare, vorbind despre contract, neaparat trebuie de mentionat, ca acesta este una din categoriile de conventii, ce se incheie doar intre vii. in aceeasi ordine de idei, tinem sa mentionam, ca nu putem fi de acord cu afirmatiile unor autori, care, desi recunosc, ca asupra tuturor actelor civile bilaterale intre vii se rasfrang aceleasi drepturi si obligatii, totusi, nu pentru toate aceste acte atribuie denumirea de contracte, limitandu-se doar la cele care dau nastere de obligatii3. In concluzie, tinem sa fim de acord intru totul cu autorii ce expun o definitie formala a notiunii de contract, si sa mentionam, ca contractul este un acord de vointa incheiat intre doua sau mai multe persoane pe timpul vietii acestora, cu privire la nasterea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor. Totusi, avand in vedere faptul, ca la ziua de azi legislatia realizeaza o deosebire dintre notiunea de act juridic civil si contract, este necesar de a face o explicatie referitor la acestea. Aceste doua notiuni, fiind utilizate des in legislatia civila coreleaza ca parte din intreg (gen specie)4, fiind aplicata regula, conform careia, toate contractele sunt acte juridice si nu toate actele juridice sunt contracte. Astfel pot fi acte juridice unilaterale: succesiunea, legatul etc. si pot fi acte juridice bilaterale sau multilaterale - contractele. Pana nudemult atat legislatia cat si doctrina dreptului civil utiliza notiunea de conventie, substituind prin aceasta notiunea de act juridic civil. Actualmente doctrina incepe a renunta de la utilizarea acestei notiuni avand in vedere faptul, ca dupa continutul sau semantic notiunea de conventie este sinonimul termenului contract. Reiesind din cele expuse mai sus, tinem sa relevam cele mai principale trasaturi caracteristice ale contractului ca act juridic, si anume, acesta este un acord de vointa realizat intre doua sau mai multe persoane in fiinta la momentul incheierii contractului; acordul este atins prin libera manifestare de vointa; are drept scop nasterea, modificarea, stingerea raporturilor juridice si; presupune considerarea ordinii publice si bunelor moravuri. 2. Rolul si importanta contractelor Dupa cat de mult legile sunt menite sa dirijeze raporturile sociale aparute intre persoane, atat ele sunt si de rigide in ce priveste dezvoltarea acestora. Astfel, o lege ce stabileste anumite limite ale comportamentului in anumite imprejurari, necesare la momentul adoptarii legii sau o perioada imediat apropiata, cu scurgerea timpului isi pierde actualitatea si eficienta sa. Se datoreaza aceasta ritmului de dezvoltare a societatii si a constiintei umane, si prin urmare dicteaza necesitatea modificarii legii, fapt care deseori este destul de migaloasa si greu realizat in timp.
3 4

A se vedea: Jean Carbonnier, Droit civil. Les obligationes. Tome 4, PUF, Paris, 1996, pag. 47 Jean Carbonnier, Droit civil. Les obligationes. Tome 4, PUF, Paris, 1996, pag. 47.

In viata cotidiana, insa, apar o anumita categorie de raporturi, care concomitent necesita o reglementare, dar totodata nu pot fi reglementate printr-o anumita lege, fapt care impune reglementarea printr-o modalitate deosebita. in asa fel apare o noua categorie de acte ce reglementeaza raporturile juridice intre persoane, si anume contractele. Ele servesc cat pentru reglementarea acelor raporturi, pe care legea in particular nu le poate reglementa, atat si pentru inlaturarea lacunelor pe care le-a creat aceasta. in acest sens, contractul apare drept unul din cele mai flexibile modalitati de reglementare a raporturilor sociale. Fiecare dintre noi, zi de zi si de nenumarate ori se incadreaza in diverse raporturi contractuale, fara ca acestui fapt sa-i fie acordata o careva atentie deosebita. Aceasta are loc doar pentru ca de regula se realizeaza contracte elementare, cotidiene, cum ar fi procurarea produselor alimentare de la piata sau de la vre-o institutie comerciala, calatoria in transportul obstesc, utilizarea ascensorului, curentului electric, gazului natural etc. De asemenea se incheie si contracte mai complexe dupa natura lor, cum ar fi cele de munca, contractele matrimoniale, contractele administrative, inclusiv si care reglementeaza relatiile pe plan international, altfel spus, tratatele internationale. Ar fi foarte greu de conceput existenta la un anumit moment a raporturilor intre persoane fara existenta contractelor. Aceasta ar exclude ordinea, consecutivitatea si continuitatea raporturilor in societate. Daca ne-am putea inchipui existenta noastra fara de contractele de munca, contractele administrative, contractele matrimoniale, atunci nici intr-un caz nu am putea modela o eventuala ordine fara de existenta contractelor civile si tratatelor internationale. In concluzie, sustinem, ca contractul constituie una din cele mai flexibile si prin urmare si eficiente modalitati de reglementare a raporturilor social-juridice si anume pentru acele adancuri unde legea nu poate si nu necesita a patrunde, iar totodata este una din cele mai importante mijloace juridice de asigurare a dezvoltarii relatiilor sociale. 3. Clasificarea contractelor Problema clasificarii contractelor prezinta o importanta deosebita. Astfel, avand in

vedere faptul, ca anume contractele sunt acea categorie de acte care au menirea de a reglementa in detaliu o buna parte a raporturilor juridice cotidiene, iar spectrul divers al raporturilor prin urmare dicteaza si o diversitate de categorii de contracte, corespunzator este necesara aplicarea corecta a regimului juridic pentru fiecare din categoria de contracte. Legislatia civila in vigoare reglementeaza expres regimul unor categorii de contracte, cum ar fi cele de vanzare-cumparare, donatie, schimb, antrepriza etc. Urmare insa a dezvoltarii sociale si extinderii afacerilor au aparut

10

noi contracte reglementate sau nereglementate special de lege. De aceea s-a facut simtita necesitatea clasificarii lor5. Astfel, doctrina si legislatia in vigoare, desi nu intr-un mod expres, induce urmatoarea clasificare a contractelor: 3.1. In functie de ramura de drept in care isi fac.existenta, deosebim contracte civile, contracte comerciale, contracte de munca, contracte administrative, contracte procesual civile si procesual-penale, contracte matrimoniale, contracte internationale (tratate si conventii). Determinarea contractului civil detotdeauna a constituit o problema. Astfel, cat doctrina juridica sovietica, atat si legislatia in vigoarea atribuia la categoria de contracte civile absolut toate contractele cu exceptia celor de munca si de drept international. Actualmente, doctrina recunoaste prezenta si a altor categorii de contracte, cum ar fi cele matrimoniale, administrative etc. Din aceste considerente se cere enuntarea unor criterii delimitatorii a contractului civil de toate celelalte categorii de contracte. Aceasta incercam sa o facem prin prisma unor caractere a acestui contract. Astfel, spunem, ca contractul civil este un contract ce isi face aparitia in domeniul reglementarilor raporturilor de drept privat6. Avand in vedere faptul, ca respectivul contract nu este unicul in compartimentul dreptului privat, respectiv ne putem permite sa enuntam o regula, conform careia, contractul civil va fi orice contract, care prin regimul sau nu poate fi determinat drept contract de munca, contract matrimonial sau contract comercial. Aceasta decurge si din faptul, ca actualmente legislatorul pretinde a acorda tuturor contractelor de drept privat un regim unic, reglementat de legislatia civila, iar numai in cazurile in care se constata existenta unor norme juridice specifice, corespunzator pentru contractele de munca, comerciale si matrimoniale se vor aplica respectivele norme ale legislatiei muncii sau a celei ce reglementeaza raporturile de casatorie si familie. Contractul comercial constituie acea varietate a contractelor de drept privat, care tine de raporturile ce se stabilesc in activitatea comerciala interna realizata de catre comercianti7. Doctrina juridica priveste in mod deosebit natura contractului comercial. Astfel, daca e sa privim diviziunea clasica a faptelor de comert in fapte de comert obiective si fapte de comert subiective8, atunci corespunzator, daca vom constata realizarea printr-un contract a unui fapt de comert obiectiv sau daca vom constata calitatea de comerciant a uneia dintre partile la contract, vom putea spune, ca
5 6

L. Pop, Drept civil. Teoria generaE a obl.gatiilor, Iasi, 1994, pag. 36 Cu toate c o bun parte a cercettorilor in domeniul jurisprudentei nu recunosc rspandirea domeniului contractual in raporturile de drept public, situatia real, totusi ne vorbeste despre existenta unei asemenea institutii ca contractul si in dreptul public. Astfel, contractele ce-si fac aparitia in domeniul dreptului public sunt supuse regimului si regulilor generale ce guverneaz incheierea unui contract, dar totodat vor fi caracterizate si de specificul domeniului unde-si fac aparitia. 7 Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Bucuresti, 199g, pag. 43 8 A se vedea: I. Turcu, Dreptul afacerilor, Iasi, 1993, pag. 1449

11

suntem in prezenta unui contract comercial. Recunoasterea acestuia, o vom putea face atat prin prisma faptelor de comert obiective, astfel considerand contracte comerciale acele contracte care releva savarsirea unui fapt de comert obiectiv, cat si prin faptele de comert subiective, care sunt fundamentate si prin deosebirile esentiale a dreptului civil de cel comercial9. Contractele de munca, de asemenea apar drept o categorie e contracte ce reglementeaza raporturile domeniului dreptului privat, si sunt caracteristice prin faptul, ca isi fac aparitia in domeniul raporturilor de munca, prin urmare este vorba de un spectru de raporturi foarte ingust. De regula ele se bucura de un regim juridic deosebit de rigid, comparativ cu alte categorii de contracte, iar conditiile si modul de realizare a contractului, de regula sunt enuntate intr-un mod expres in legislatie, fapt care face ca majoritatea raporturilor sa fie reglementate de norme cu caracter imperativ. Termenul de contract administrativ este utilizat relativ nu demult in Republica Moldova. Cu toate ca doctrina juridica cu deplina siguranta nu ne vorbeste despre un contract administrativ, totusi legislatorul deja a pus temelia unor asemenea categorii de reglementari. Astfel, legislatia in vigoare prevede asa institut cum ar fi concesiunea, care se realizeaza prin intermediul unui contract administrativ - contractul de concesiune. Multi pot nu fi de acord cu o asemenea afirmatie, insa faptul, ca prin contractul de concesiune este realizat un interes public, de administrare (gestionare) a patrimoniului public, ca acest contract presupune dobandirea de catre concesionar a drepturilor si obligatiilor pe care in temeiul legii le avea concedentul, si ca acest contract se supune unor reguli caracteristice dreptului public, si in special dreptului administrativ, acest fapt nu poate fi neglijat. Prin urmare suntem in prezenta unui contract diferit de cel civil, de cel comercial, de cel de dreptul muncii, precum si de alte categorii de contracte - suntem in prezenta contractului administrativ. De asemenea amploare a luat problema respectiva si in tratarea autorilor rusi10. In doctrina dreptului administrativ se impune tot mai insistent opinia ce enunta existenta unei forme specifice de contract administrativ si anume contractul administrativ de serviciu. Teoria contractelor administrative isi are originea in doctrina administrativa franceza si in practica jurisdictionala a Consiliului de Stat din Franta. Aceasta teorie a fost preluata si dezvoltata cu succes in dreptul administrativ roman din perioada interbelica11, astazi fiind receptionata si de autorii administrativisti din Republica

S. Baes, N. Rosea, Dreptul civil. Persoana fizic. Persoana juridic, Chisinu, 2004, pag. 47-4g A se vedea: , , , , Moca, 1997, pag. 91 11 A se vedea in acest sens E. Tarangul, op. cit. pag. 46g; J. Vermeulen, "Evolutia dreptului administrativ roman", Bucuresti, 1943, pag. 209
10

12

Moldova12. Sustinand opiniile respective afirmam ca unul din argumentele cele mai importante privind existenta contractului administrativ este acesta este supus unui regim de reglementare specific. Contractele procesual-civile si contractele procesual-penale sunt acea categorie de contracte, de regula foarte rar intalnite, dar care se prezinta drept o categorie aparte, diferita de celelalte contracte. Desi doctrina sovietica nu pomenea despre existenta a asemenea tipuri de contracte, totusi nu putem nega existenta acestora, chiar si in perioada anterioara adoptarii noului Cod civil si procesual civil. Pentru exemplu, legislatia veche procesual civila prevedea posibilitatea partilor de a incheia tranzactie de impacare pana la emiterea hotararii judecatoresti pe marginea cazului. Prin aceasta tranzactie partile nu numai ca conveneau la o modalitate extrajudiciara de solutionare a cazului, ci expuneau si obligatiile reciproce, precum si efectele ce vor surveni drept rezultat al neexecutarii sau executarii necorespunzatoare a conditiilor tranzactiei de impacare. Acest contract servea temei de clasare a procesului, iar in cazul neexecutarii sau executarii necorespunzatoare a conditmor tranzactiei de impacare, instanta de judecata examina chestiunea neexe. cutarii sau executarii necorespunzatoare a clauzelor contractuaie sj nicidecum din nou cauza care a constituit obiectul acestui contract. Astazi aceste reglementari si-au primit reglement intr-un contract aparte - cel de tranzactie. Daca in ce priveste contractele civile probleme (dosebite nu existau, atunci mai problematic situatia era in ce priveste contractele procesual-penale, deoarece legislatia penala si procesuai penala veche a Republicii Moldova nu le reglementa in mod expres asa tip de contracte. Exceptie serveau doar cazurile in care iegea penala si legea procesual penala admitea clasarea pibcesuiuj m virtutea impacarii victimei si faptuitorului. Cu toate Ca in mod expres legislatia nu presupunea incheierea in asemenea caz a unui contract, totusi conventia in cauza dobandea o forma a unui contract, fiind necesare la incheiere respectarea tuturor conditiilor de validitate ale unui contract. Astazi, atat legea penala cat si cea procesual penalg vorbeste despre contract procesual tranzactie la direct, unde partile in proces, in cazurile prevazute de iege, pot incheia acord de impacare, care prin efectul sau exclude raspunderea peaja iar m procesul penal tranzactia de recunoastere a vinovatie duce la micsorarea cuantumului pedepsei. De asemenea, am putea vorbi despre un contract procesual-penal si in cazul in care legea procesual-penala ar admite incheierea unui pact intre infractor si autoritatile de cercetare si urmarire penala, prin care i s-ar schimba insasi calitatea sa procesuala, precum in cazul grupurilor

12

A se vedea: A. Climova, Raporturile juridice administrative, Chisinu, 2001; S. Stamatin, "Scurte referiri privind contractele administrative", Analele Stiintifice al Academiei "Stefan ceel Mare" a MAI, Seria Drept Privat, nr.4, 2004, pag. 25-30

13

criminale, fapt care este destul de e practicat in unele tari. De asemenea, am putea vorbi si despre contractul ce priveste eliberarea persoanei banuite de suh arest m schimbul unei cautiuni. in concluzie, consideram, ca in continuare raporturile contractuale in dreptul procesual isi vor putea gasj o' aplicare mai mare. Contractul matrimonial, dupa cum este definit in legisjatja cu privire la casatorie si familie, constituie acel contract, m'care partile - viitorii sau prezentii soti - determina drepturile si obligatiile lor patrimoniale pentru perioada casatoriei precum si in rezultatul desfacerii acesteia. Este una din categoriile de contracte, care desi legislatia le reglementeaza o perioada nu prea mare, totusi, dar totusi nu erau interzise, sau altfel spus posibilitatea incheierii acestui tip de contract nu era ingradita prin legislatie. Cu toate ca legislatia stabileste ca domeniu al acestui contract doar drepturile patrimoniale, totusi, am considera, ca legislatorul a limitat posibilitatile acestui contract. Astfel, la incheierea contractului partile ar putea conveni si asupra unor obiecte ce constituie domeniul raporturilor nepatrimoniale, cum ar fi spre exemplu numele viitorului copil, prenumele acestuia etc. Contractele internationale, sau cum sunt desemnate acestea in dreptul international tratatele internationale - sunt acea categorie de contracte, care sunt incheiate in scris intre state si guvernat de dreptul international, fie ca este consemnat intr-un instrument unic, fie in doua sau mai multe instrumente conexe si oricare ar fi denumirea sa particulara13. Insa dupa cum s-a afirmat pe buna dreptate, aceasta definitie are mai degraba un caracter functional, procedural, fara insa a se raporta la continutul si trasaturile de fond ale acestui act juridic international14.

Respectiv, pornind de la idea, ca tratatul este deasemenea un contract, dar care isi face aparitia doar in cadrul raporturilor de drept international, vom defini tratatul ca fiind un act juridic ce exprima acordul de vointa a doua sau mai multe subiecte de drept international modificarii sau stingerii raporturilor juridice internationale15. in vederea crearii,

3.2. In functie de continutul contractelor, deosebim contracte unilaterale, sinalagmatice si sinalagmatice imperfecte. Contracte unilaterale16 sunt acele contracte, la care una din partile la contract isi asuma obligatii fata de cealalta parte, fara ca ultima sa-si asume reciproc careva obligatii. Cu alte cuvinte,

13

Articolul 1 al Conventiei de la Viena cu privire la Dreptul tratatelor din 23 mai 1969 (in vigoare pentru Republica Moldova in 25 februarie 1993) 14 O. Blan, E. Serbenco, Drept International Public, Chisinut 2001, pag. 229 15 O. Blan, E. Serbenco, Drept International Public, Chisinu, 2001, pag. 230 16 Este necesar de a nu confunda contractele unilaterale cu actele juridice unilaterale. Primele presupune categoria de contracte care desemneaz cate prti la contract dobandesc calitatea de debitor prin incheierea contractului, pe cand cea de-a doua-presupune categoria de acte juridice validitatea crora este constatat la exprimarea vointei u|iei persoane.

14

sunt

acele contracte care dku nastere la obligatorii numai in sarcina uneia din parti.17 Pentru

exemplu, drept contract unilateral serveste contractul de mandat, in care mandantul nu se obliga fata de mandatar referitor la acriitarea remunerarii pentru reprezentare, contractul de depozit ch titlu gratuit etc Contractele sinalgmatice sunt acele m care partiie se obiiga reciproc.18 In acest sens partile la contract dobandesc reciproc drepturi si obligatii, de regula dreptului uneia din parti ii corespunde obligatia celeilalte parti, insa aceasta nu constituie o regula fara de exceptii deoarece in unele contracte partile isi asuma anumite obligatii care de cele mai dese ori nu le ofera si drepturi reciproce. Majoritatea absoluta a contractelor constituie contractele sinalagmatice. Contracte sinalamatice imperfecte sunt acle contracte, care la momentul incheierii contractului acesta apare drept un contract unilateral, adica calitatea de debitor o are doar o parte la contract, insa pe parcursul executarii contractului acesta devine sinalagmatic, adica calitatea de debitor 0 dobandeste si cealalta parte a contractului. Exempiu poate servi contractul de mandat cu titlu gratuit, m care la momentul incheierii contractului, obligatii isi asuma doar mandatarul, iar din momentul executarii actului juridic care constituia obiectq reprezentarii, mandantul este obligat sa preia toate efectele acestei realizari. 3.3. In functie de avantajul pe care-1 urmaresc partile la incheierea contractului deosebim contracte cu titlu oneros si contracte cu titlu gratuit. Literatura de specialitate determina contractele cu titlu oneros ca fiind acele contracte brin care in schimbul folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte; se urmareste obtinerea altui folos patrimomal19. Este vorba spre exemplu de contractul de vanzare-cumparare, unde vanzatorul dobandeste in calitate de avantaj suma baneasca, iar cumparatorul bunul cumparat sau de contractul de antrepriza, unde antreprenorul urrnareste drept avantaj obtinerea remunerarii pentru lucrul prestat, iar clientul - insasi obiectul confectionat sau lucrarea realizata. Totusi nu putem fi pe deplin de acord cu aceste afirmatii, deoarece nu toate contractele incheierea carora presupune dobandirea unui avantaj presupune posibilitatea evaluarii pecuniare a acestuia. Astfel, mai acceptabila este definitia prin care se determina drept contract cu titlu oneros acel contract in care fiecare parte urmareste a-si procura un avantaj20. Este important de mentionat, ca avantaj procurat de o parte nu este neaparat sa constituie echivalentul procurat de cealalta parte.

17 18

L. Pop, Drept civil. Teoria general a obligatiilor, Iasi, 1994, pag. 36 Articolul 704 Cod civil al Republicii Moldova 19 A se vedea: Gh. Beleiu, Drept civil roman, introducere in dreptul civil, Subiectele dreptului civil Bucuresti, 199g, pag. 129 20 L. Pop, Drept civil. Teoria generaE a obligatiilor, Iasi, 1994, pag. 3g

15

La randul sau contractele cu titlu oneros pot fi divizate in contracte comutative si aleatorii. Comutative sunt acele contracte, unde partile la momentul incheierii contractului cunosc cu certitudine marimea avantajului, pe cand aleatorii sunt acele contracte, unde partile nu cunosc cu certitudine marimea avantajului pe care il vor dobandi drept rezultat al executarii contractului. Exemplu clasic poate servi contractul de antrepriza, unde in cazul in care partile convin asupra unui deviz de cheltuieli fix, contractul devine comutativ, pe cand in cazul in care partile convin asupra devizului aproximativ, contractul devine aleatoriu21. Este necesar de nu confundat situatia in care nu se cunoaste marimea avantajului cu situatia in care nu se cunoaste intinderea, sau volumul prestatiei. Astfel, in cazul in care este incheiat un contract de antrepriza, unde antreprenorul se obliga sa realizeze aratul unui camp, care concomitent din celalalt capat este arat de alta persoana, si partile nu determina limitele realizarii lucrarilor, unica conditie-limita fiind momentul in care acestia doi se vor intalni, nu va constitui un contract aleatoriu ci comutativ, deoarece partile stabilesc valoarea lucrarilor in functie de o anumita unitate de suprafata prelucrata, stabilind astfel cu certitudine limita avantajului, dar si nu intinderea prestatiei. Cu titlul gratuit este acel contract prin care nu se urmareste obtinerea unui folos patrimonial in schimbul unui echivalent patrimonial. Este vorba de contractele clasice precum donatia, folosinta cu titlul gratuit, imprumutul fara camata, etc. In asemenea contracte partea care executa prestatia, de regula nu urmareste un avantaj ca raspuns la prestatie. La randul sau contractele cu titlul gratuit pot fi liberalitati si dezinteresate. Contractele liberalitati presupun micsorarea patrimoniului celui care executat prestatia. Astfel, donatorul prin realizarea donatiei isi micsoreaza patrimoniul sau cu asa marime cu cat valoreaza bunul donat. Contracte dezinteresate sunt acele contracte, prin care partea care realizeaza prestatia in rezultatul acesteia nu-si micsoreaza patrimoniul sau. Contractul de prestare a unei consultatii gratuite sau contractul de mandat cu titlu gratuit constituie un contract dezinteresat, deoarece, la executarea respectiv a consultantei consultantul sau a mandatului, mandatarul nu-si micsoreaza patrimoniul sau. 3.4. In functie de efectul produs de contracte deosebim contracte generatoare de drepturi, contracte constitutive de drepturi, contracte translative de drepturi si contracte de stingere a drepturilor22. Generatoare de drepturi sunt acele contracte prin incheierea carora se da nastere unor drepturi si obligatii neexistente pana la momentul incheierii. Astfel, majoritatea tratatelor internationale, contractele de munca, contractele matrimoniale, contractele administrative, precum
21 22

A se vedea: articolul 35g al Codului civil al Republicii Moldova din 1964 Utilizand notiunea de drepturi in aceasl clasificare vom avea in vedere si de obligtii.

16

si unele contracte civile, cum ar fi cel de gaj, respectiv creeaza (genereaza) drepturi si obligatii, pe care partile pana la momentul incheierii contractului nu le detinea. Constitutive de drepturi sunt acele contracte, care presupun consolidarea unui drept preexistent. La randul sau contractele constitutive de drepturi pot fi: de consolidare sau de modificare a dreptului. Spre exemplu, contractul de antrepriza in constructii este un contract constitutiv de drepturi si de consolidare, deoarece prin realizarea acestui contract, clientul dobandeste dreptul asupra unui bun existent - casa de locuit sau o alta constructie, dreptul asupra careia acesta o avea si pana la incheierea contractului. Pur si simplu, prin realizarea acestui contract s-a creat bunul, altfel spus s-a constituit dreptul asupra unui bun deja existent. Contractul de partaj sau contractul matrimonial incheiat in timpul casatoriei23, de asemenea este un contract constitutiv de drepturi, insa este un contract ce modifica drepturile pe care sotii le-au avut inainte de incheierea contractului. Contracte translative sunt acelea ce au scop stramutarea (transmiterea) unui drept sau obligatie existenta de la o parte a contractului catre cealalta parte. La randul sau contractele translative pot fi: translative de drepturi, translative de obligatii si mixte, unde are loc translarea concomitent de drepturi si obligatii. Spre exemplu prin contractul de donatie are loc translarea doar a drepturilor. Prin contractul de cesiune de datorie are loc translarea doar a obligatiei. Prin contractul de vanzare-cumparare are loc translarea concomitent cat a drepturilor atat si a obligatiilor24. Contracte ce privesc stingerea drepturilor constituie acea categorie de contracte, incheierea carora are drept scop stingerea unor obligatii. Pentru exemplu, acelasi contract de gaj poate servi drept un contract ce priveste stingerea drepturilor, deoarece in cazul in care debitorul obligatiei principale nu asigura executarea obligatiei garantate prin gaj, creditorul gajist poate cere stingerea acestei obligatii prin urmarirea bunului gajat, contractul fiind nu altceva, decat un mecanism de stingere a obligatiilor. in acelasi sens poate fi adus drept exemplu tranzactia de impacare prevazuta de legislatia procesual civila. 3.5. In functie de continutul sau patrimonial, deosebim contracte patrimoniale si contracte nepatrimoniale. Contractele patrimoniale sunt acele ale caror continut poate fi evaluat in bani. Majoritatea contractelor civile, contractele de munca, contractele administrative sunt contracte cu continut

23

A se vedea: articolul 2g al Codului familiei al Republicii Moldova. Pentru exemplu, cumprtorul ce dobandeste in proprietate bunul gajat, odag cu dobandirea dreptului de proprietate, dobandeste si obligata e a garanta obligatia principal in temeiul contractului de gaj.
24

17

patrimonial. Se releva acest caracter prin prisma faptului, ca prestatiile executate in temeiul acestor contracte sunt pasibile evaluarii pecuniare. Contractele nepatrimoniale sunt acele ale caror continut nu poate fi evaluat in bani. Desi sunt intalnite mult mai rar, totusi aceste categorii de contracte nu se exclud totalmente. Astfel, contractul de mandat cu titlu gratuit, unde mandatarul realizeaza reprezentarea intereselor mandantului intr-un proces civil pe o cauza de lezare a unor drepturi personale nepatrimoniale, constituie un contract civil cu continut nepatrimonial. O buna parte din tratate, care implementeaza principiile bunei vecinatati sunt tratate cu continut nepatrimonial. 3.6. In functie de modul lor de formare, deosebim contracte consensuale, formale si reale. Contractele consensuale sunt acea categorie de contracte care se considera incheiate, iar prin urmare produc efecte prin simplu acord de vointa a partilor. Aceste contracte sunt guvernate de regula: contractul se considera incheiat in momentul in care partile, in forma ceruta de legislatie au convenit asupra conditiilor esentiale ale contractului. Drept exemplu poate servi contractul de vanzare-cumparare cu amanuntul, contractul de arena etc. Este necesar de retinut, ca in unele cazuri pentru contractele consensuale legislatorul cere exprimarea actului de vointa a partilor intr-o anumita forma (ex. forma scrisa), fapt care deseori este confundat cu caracterul formal (solemn) al contractului. Acest fapt este important, deoarece in cazul in care nu s-a respectat forma expunerii actului de vointa intr-un contract consensual, survine nulitatea de fond a contractului, pe cand in cazul in care nu s-a respectat insasi forma contractului ca conditie de validitate a contractului, respectiv survine nulitatea de forma. Prin urmare, pentru recunoasterea faptului savarsirii actului, in primul caz partile interesate vor cere recunoasterea exprimarii actului de vointa - ca rezultat aceasta vor face dovada incheierii contractului, iar in cel de-al doilea caz - insasi recunoasterea incheierii contractului, expunerea actului de vointa nefiind pus sub semn de intrebare. Formale sau solemne sunt contractele care cer respectarea unor formalitati sau conditii e solemnitate, care-i induc valabilitatea. Drept conditii de solemnitate a incheierii acestor contracte poate fi, autentificarea notariala, inregistrarea, enuntarea publica a continutului contractului, ratificarea tratatului etc. Reale sunt contractele care se considera incheiate, iar prin urmare si produc efecte doar dupa remiterea bunului sau savarsirea unui careva act de care se leaga inceputul producerii efectelor contractului. Spre exemplu, contract real este contractul de donatie, contractul de depozit, procura etc. in unele contracte reale momentul transmisiunii este semnificat prin savarsirea actelor de solemnitate. Spre exemplu, in contractul de donatie de bunuri imobile, se considera realizarea transmisiunii bunului, iar prin urmare si momentul incheierii contractului momentul cand se 18

realizeaza inregistrarea dreptului in registrul bunurilor imobile in conditiile si modul stabilit de Legea cadastrului bunurilor imobile. 3.7. In functie de modalitatea incheierii contractelor, deosebim contracte ce pot fi

incheiate strict personal si contracte ce pot fi incheiate prin reprezentant. Contractele ce pot fi incheiate strict personal sunt acele ce nu pot fi incheiate, decat numai strict de catre titularul dreptului sau de catre persoana ce urmeaza a dobandi dreptul sau eventual obligatia. Astfel, pentru exemplu, contractul de donatie este un contract ce poate fi incheiat de catre donator doar strict personal. Toate contractele de reprezentare se incheie strict personal25. De asemenea este necesar de a nu confunda incheierea contractelor prin reprezentare cu parafarea contractelor, unde spre exemplu, tratatele intre state sunt incheiate prin semnarea lor de catre reprezentantii statului, insa aceasta nu semnifica faptul ca tratatul a fost incheiat prin reprezentare. in asemenea caz vorbim despre situatia in care reprezentantul va avea capacitatea de subiect de drept international, fapt care un reprezentant a statului, mai bine spus a unei autoritati publice nu poate realiza incheierea tratatului prin reprezentare. Asemenea situatie, cand statul ar fi incheiat tratatul prin reprezentare, ar fi admisa in momentul in care acesta fiind membru al unei organizatii internationale, ar fi fost reprezentat de aceasta organizatie, sau cand ar fi fost vorba despre o careva uniune de state. Contracte ce pot fi incheiate prin reprezentant sunt acele, referitor la care legea permite incheierea prin reprezentant. Acestea formeaza majoritatea categoriilor de contracte. 3.g. In functie de faptul cum sunt sau nu reglementate e legislatia in vigoare, deosebim contracte numite si nenumite26. Numite sunt contractele care corespund unei operatiuni juridice determinate si care sunt nominalizate in legislatia civila, fie in Codul civil, fie in legi civile speciale27, precum si in alte acte normative speciale. Categoria contractelor tipice o formeaza contractul de munca, contractul matrimonial, majoritatea contractelor civile, cum ar fi contractul de vanzare-cumparare, contractul de schimb, contractul de antrepriza, contractul de leasing, contractul de imprumut, contractul de arenda etc. Nenumite sunt contractele ce nu se bucura de regim juridic de reglementare propriu. Ele sunt expresia libertatii de vointa a persoanei28. Respectiva categorie de contracte este guvernata

25

Este necesar de a nu confunda incheierea contractelor de reprezentare cu substituirea reprezentantului, ceea ce nu poate constitui o incheiere a unui nou contract, ci doar o cesiune. 26 In contextul clasificrii respective vom mai intalni delimitarea contractelor in tipice si atipice si in contracte reglementate si nereglementate. 27 A.M. Luca, Drept civil. Notiuni generale despre obligatii. Contracte civile, Iasi, 1994, pag. 76 28 A.M. Luca, Drept civil. Notiuni generale despre obligatii. Contracte civile, Iasi, 1994, pag. 76

19

totalmente de principiul se admite totul ceea ce nu este interzis. Spre exemplu, majoritatea tratatelor internationale sunt contracte nenumite. In acelasi context pentru realizarea corecta a delimitarii contractelor in numite si nenumite, este necesar de a face o remarca in ce priveste existenta unui regim juridic de reglementare la aceste contracte. Astfel, in unele cazuri, anumite categorii de contracte nu-si gasesc o reglementare expresa in legislatia in vigoare, insa aceasta nu da temei de a le numi drept contracte nenumite. Spre exemplu, Legea cu privire la leasing nu reglementeaza leasingul imobiliar, iar totodata nu exista nici o norma cu caracter imperativ, care ar fi declarat, ca legea nu admite leasingul imobiliar. Aceasta ne sugereaza idea, ca incheierea unui contract de leasing imobiliar nu va contraveni principiului legalitatii. Acest contract insa va ramanea un contract numit sau tipic, dar nereglementat. 3.9 In functie de modul de executare a contractului, deosebim contracte de executare instantanee si contracte de executare succesiva. Contract de executare instantanee este acel contract in care actul de executare presupune o singura prestatie, intinderea careia de regula nu poate fi apreciata in parametri temporari. Exemplu de contract de executate instantanee poate fi contractul de donatie, contractul de vanzare-cumparare etc. in respectivele contracte momentul inceputului executarii contractului coincide cu momentul finalizarii executarii lui. Contracte de executare succesiva sunt acele, actul de executare ale carora presupune actiuni multiple, succesive, esalonate in timp. Exemplu de asemenea contracte poate servi contractul de locatiune, contractul de franchising, leasing etc). La respectivele contracte este important determinarea inceputului executarii contractului, durata executarii lui, iar prin urmare si momentul incetarii executarii contractului. 3.10. In functie de corelatia intre contracte, deosebim contracte principale si contracte accesorii. Principale sunt contractele, executarea carora nu este afectata nici de un alt contract si care are o existenta de sine statatoare. Accesorii sunt contractele ale caror executare depinde de continutul si modul de executare a altui contract. Exemplu clasic constituie contractul de gaj. Poate fi vorba si despre alte categorii de contracte, care dupa natura lor sunt principale, iar in functie de regimul atribuit de catre parti, poate dobandi caracter de contract accesoriu. Astfel, la incheierea unui contract de vanzare-cumparare, partile au incheiat si un contract de transport, prin care vanzatorul s-a obligat sa transporte bunul la cumparator, dobandind in acest caz calitatea de caraus, iar cumparatorul - calitatea de destinatar, in asemenea caz contractul de transport dobandeste caracterul de contract accesoriu fata de 20

contractul de vanzare-cumparare, deoarece, spre exemplu, din momentul din care se induce rezolutiu-nea contractului, aceeasi soarta o va urma si contractul de transport. 3.11. in functie de faptul cum se exprima vointa la incheierea deosebim contracte negociate, de adeziune si obligatorii. Negociate sunt contractele la incheierea carora partile negociaza toate clauzele contractului. Contracte negociate sunt majoritatea contractelor, cum ar fi cele de munca, cele matrimoniale, majoritatea contractelor civile (vanzare-cumparare, gaj, arenda etc.) De adeziune sunt contractele redactate in intregime sau aproape in intregime de una intre partile contractante, cealalta parte contractanta, practic, nu poate sa modifice clauzele stabilite, ea avand posibilitatea numai de a accepta sau nu contractul respectiv29. Asemenea categorii de contracte se propun, de regula, in cazurile aderarii la careva societati sau de catre persoanele care presteaza anumite categorii de servicii in anumite conditii si in baza anumitor tarife, cum ar fi contractul de prestari de servicii, contractele de realizare a instruirii in institutiile e invatamant prin contract etc. Contractele obligatorii sunt acele, incheierea carora este impusa prin lege. Deseori obligativitatea incheierii a asemenea contracte este dictata de necesitatea realizarii unor genuri de activitati, sau in legatura cu realizarea lor. Cele mai frecvente categorii de contracte de acest gen sunt contractele de asigurare obligatorie30. 3.12. In functie de posibilitatea revocarii contractului, deosebim contracte revocabile si contracte irevocabile. Contracte revocabile sunt acele, in care partea poate pretinde reintoarcerea bunului transmis sau serviciului prestat. Pentru exemplu, legislatia unor tari stabilesc posibilitatea conferirii de catre parti a caracterului de contract revocabil pentru contractul de donatie31. In legislatia civila a Republicii Moldova insasi legea acorda calitatea e contract revocabil contractului de donatie32, contractului de mandat etc. Contracte irevocabile sunt contractele in care partile nu pot induce revocabilitatea. Astfel, majoritatea contractelor poarta caracter irevocabil. Aceste contracte sunt guvernate de regula, conform careia, nici una din parti la contract nu poate inceta unilateral executarea contractului. contractului,

29 30

A.M. Luca, Drept civil. Notiuni generale despre obligatii. Contracte civile, Iasi, 1994, pag. 7g A se vedea: Legea cu privire la asiguari din 1993; Legea cu privire la asigurarea obligatorie e rspundere civil a transportatorilor fat de cltori din 199g etc 31 A se vedea in acest sens: D. Chiric, Drept civil. Contracte speciale, Bucuresti, 1997 32 A se vedea: articolul g35 Cod civil al Republicii Moldova 33

21

3.13. In functie de natura prestatiei executate prin contract, de conservare, contracte de administrare, contracte de dispozitie33.

deosebim

contracte

De conservare sunt acele contracte, obiectul carora priveste preintampinarea pierderea unui drept subiectiv civil. De administrare sunt acele contracte, obiectul carora priveste punerea in valoare a unui bun sau patrimoniu34. De dispozitie este acel contract, care are ca rezultat iesirea din patrimoniu a unui drept sau grevarea cu sarcini reale a unui bun. 3.14. In functie de faptul daca este afectat sau nu de modalitati, deosebim contracte pure si simple si contracte afectate de modalitati35. Contracte pure si simple sunt contractele executarea carora nu poate fi pusa sub careva conditie. Astfel, pentru exemplu, contractul de donatie constituie un contract pur si simplu. Asemenea categorii de contracte sunt mai rar intalnite, insa existenta lor nu este exclusa totalmente. Contracte afectate de modalitati sunt acele, executarea carora, sau producerea efectelor la care tine de anumite conditii36. Este vorba, spre exemplu de contractul de instrainare a casei de locuit cu conditia intretinerii pe viata, contractul de vanzare-cumpa-rare cu pact de rascumparare (tranzactiile REPO), contractul de mandat, contractul de antrepriza37 etc. Deasemenea contracte afectate de modalitati sunt acele contracte, care desi sunt incheiate valabil, efectele acestora pot fi produse doar la respectarea unor anumite conditii, cum ar fi cea de inregistrare sau publicare. Spre exemplu, conform Legii cadastrului bunurilor imobile, contractul de arenda a bunului imobil pe termen mai mare de trei ani urmeaza a fi inregistrat in mod obligatoriu in termen de trei luni de la momentul incheierii in registrul bunurilor imobile sub sanctiunea nulitatii. 3.15. In functie de conditia sub care se incheie contractul afectat de sub

modalitati, deosebim contracte incheiate sub conditie nula, contracte incheiate

conditie pozitiva, contract incheiat sub conditie negativa, contract incheiat sub conditie suspensiva si contract incheiat sub conditie rezolutorie.

33 34

A se vedea: articolul 19g Cod civil al Republicii Moldova Exemplu poate servi contractul de administrare fiduciar. 35 Cu toate, c prezenta clasificare nu este intalnit in literatura de specialitate cu referire la teoria contractului, totusi, doctrina dreptului privat, si in special al dreptului civil recunoaste existenta si a asemenea categorii de contracte, (pentru aceasta a se vedea: Gh. Beleiu, Drept civil. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Bucuresti, 199g, pag. 132.) 36 Articolul 234 Cod civil al Republicii Moldova 37 Conditia, de regul la contractul de antrepriz constituie scurgerea anumitei perioade de timp, survenirea unor imprejurri ce d posibilitate de a initia executarea lucrrilor (ex.: timpul favorabil, prezentarea materialelor pentru executarea lucrrilor, emiterea unui act administrativ ce autorizeaz activitatea etc.)

22

Contractele incheiate sub conditie nula sunt acele contracte, care sunt incheiate sub o conditie ce contravine ordinii publice si bunurilor moravuri, precum si conditia a carei indeplinire este imposibila. Contractele incheiate sub conditie pozitiva sunt acele contracte, incheierea carora este conditionata de survenirea unui eveniment viitor. Ele pot fi la randul sau cu termen determinat si cu termen nedeterminat. Contractele incheiate sub conditie pozitiva cu termen determinat sunt acelea, efectul carora se produce, daca evenimentul are loc intr-un termen anumit. Contractele incheiate sub conditie pozitiva cu termen nedeterminat sunt acele contracte, efectul carora se produce la survenirea evenimentului, dar care nu este conditionat de anumita perioada de timp38 - el poate sa se produca oricand. Contractele incheiate sub conditie negativa sunt acele contracte, efectul carora este conditionat de nesurvenirea unui eveniment intr-o anumita perioada de timp. La scurgerea acestui termen, si daca evenimentul nu s-a produs, contractul produce efecte. Conform prevederilor articolului 237 Cod civil, conditia negativa se considera neindeplinita chiar si inaintea expirarii termenului, daca este evident ca evenimentul nu se va mai produce, in cazul in care conditia negativa nu este conditionata de un termen, ea se considera indeplinita doar daca este evident, ca evenimentul nu va mai avea loc niciodata. Contractul incheiat sub conditie suspensiva este acel contract, daca aparitia drepturilor si obligatiilor depinde de un eveniment viitor si incert sau de un eveniment survenit, dar de care partile nu au cunostinta. Contractul incheiat sub conditie rezolutorie este acel contract, realizarea conditiei careia atrage dupa sine rezilierea sau rezolutiunea contractului. 3.16. In functie de capacitatea contractului de a produce efecte juridice, deosebim contracte valabil incheiate, contracte incheiate nule si contracte incheiate valabil dar sanctionate cu nulitate. Contractele valabil incheiate sunt acele contracte, la incheierea carora au fost respectate toate conditiile de valabilitate si care au capacitate de a produce efecte juridice. Contracte incheiate nule sunt acele contracte, la incheierea carora nu s-au respectat conditiile de valabilitate si care drept rezultat nu au capacitate de a produce efecte juridice. Aceasta categorie de contracte se considera ca nu au fost incheiate. Contractele incheiate valabil, dar sanctionate cu nulitate constituie acea categorie de contracte carora legislatorul la incheierea lor valabila le stabileste o conditie suplimentara, de regula de
38

In cazul in care evenimentul nu se produce conditia se va considera neindeplinit, iar contractul nu va produce efecte, dac va fi evident, c evenimentul nu se va mai produce.

23

opozabilitate, iar nerespectarea acestei conditii duce la considerarea nulitatii contractului. Precizam, ca in acest caz vorbim despre o anumita categorie de contracte, care sunt recunoscute valabil incheiate, dar legislatorul stabileste o conditie suplimentara in ce priveste opozabilitatea contractului, nerespectarea careia duce la declararea nulitatii contractului. Astfel, spre exemplu, conform prevederilor Legii privind pretul normativ si modul de vanzare-cum-parare a pamantului, contractul de instrainare a terenului urmeaza a fi inregistrat in termen de trei luni de la momentul incheierii, in registrul bunurilor imobile. In cazul nerespectarii acestei conditii contractul devine

nul. Respectivele contracte, in decursul termenului pentru care se stabileste obligatia realizarii conditiei, produc efecte, care pot chiar fi asigurate prin instanta de judecata. Contracte anulabile, care sunt acele contracte, care dupa regimul juridic aplicabil, formal sunt incheiate valabil, dar in virtutea anumitor imprejurari pot fi declarate nule. Exemplu poate fi incheierea contractului cu vicierea consimtamantului, fapt care urmeaza a fi demonstrat in instanta de judecata printr-o procedura stric stabilita. Nulitatea va fi recunoscuta, in acest caz, doar dupa intrarea in vigoare a hotararii instantei de judecata. 3.17. In functie de forma in care urmeaza a fi incheiat contractul, deosebim contracte incheiate in forma verbala, scrisa si tacita. Contractele incheiate in forma verbala sunt acele contracte, pentru considerarea valabilitatii carora este suficienta intelegerea verbala, fara a fi necesara intocmirea caruiva inscris, altfel spus, este acel contract, care se incheie verbal. De regula opozabilitatea clauzelor sau faptului incheierii acestui contract se face prin confirmarea faptului de catre partile contractuale sau prin marturii. Exemplu de asa tip de contract poate servi cel de arena, unde legea cu privire la arena admite incheierea intr-o forma verbala a contractului de arenda. Contractul incheiat informa scrisa constituie acela, caruia legea ii cere o forma scrisa. Este necesar de a tine cont de faptul, ca uneori legislatorul stabileste conditia intocmirii inscrisului doar pentru asigurarea opozabilitatii si nu pentru validitatea contractului, iar in unele cazuri, forma scrisa este ceruta drept conditie de validitate. Contractele incheiate in forma tacita sunt acele contracte, care se considera incheiate prin simpla realizare a unor actiuni care fac dovada incheierii contractului si care, de regula, exprima deja actiunile de executare a contractului. Exemplu de asemenea contracte poate fi situatia, cand prezenta taximetrului la statia de parcare si urcarea persoanei in taximetru se interpreteaza drept incheiere a contractului in forma tacita.

24

Capitolul II. CONITIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI 1. Notiunea si clasificarea conditiilor de validitate ale contractului 1.1. Definitia. Orice contract, pentru a produce efecte, urmeaza a fi incheiat valabil. Pentru considerarea valabilitatii incheierii contractului, este necesar respectarea conditiilor de validitate ale acestuia. Literatura de specialitate defineste conditiile de validitate a contractului, ca fiind acele elemente structurale, obligatorii pentru orice contract, care sunt determinate de lege drept elemente obligatorii, respectarea lor fiind impusa sub sanctiunea nulitatii39 Totodata, lista acestor conditii poarta caracter exhaustiv si sunt stabilite prin lege. in practica incheierii contractelor sunt cunoscute multe cazuri in care partile, la negocierea clauzelor contractuale pot stabili si alte conditii decat cele pe care le stabileste legislatia. Astfel, pentru exemplu, putem vorbi despre contractul de arenda a unui bun imobil incheiat intre doua persoane, la care termenul de arena nu depaseste trei ani, iar respectiv legea nu cere inregistrarea cadastrala obligatorie, dar unde partile au stabilit obligativitatea inregistrarii, iar prin urmare si conditia constatarii validitatii in momentul inregistrarii. In aceasta ordine de idei vorbim despre faptul, ca in unele cazuri partile pot stabili si conditii suplimentare pentru care se va putea induce valabilitatea contractului, iar in rezultat si producerea efectelor. Astfel, dupa cum doctrina, asa si legislatia in vigoare enunta, urmatoarele conditii de validitate: - Legalitatea; - Capacitatea de a contracta; - Consimtamantul la incheierea contractului; - Obiectul contractului; - Cauza sau scopul contractului; - Forma contractului. 1.2. Clasificarea conditiilor de validitate ale contractului In literatura de specialitate s-a realizat o diversa clasificare a conditiilor de validitate a contractului. Cea mai ampla clasificare a conditiilor de validitate este expusa de catre cercetatorul roman Gh. Beleiu, care clasifica conditiile de validitate ale actului juridic, iar prin urmare si a contractului in functie de aspectul la care se refera, in functie de obligativitatea prezentei lor si in functie de sanctiunea nerespectarii lor40.

39 40

A. M. Luca, Drept civil. Notiuni generale despre obligatii. Contracte civile, Iasi, 1994, pag 7g Gh. Beleiu, Drept civil. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Bucuresti, 199g, pag. 137

25

Astfel, in functie de aspectul la care se refera, deosebim conditii de validitate de fond si conditii de validitate de forma. Conditii de validitate de fond sunt acele care tin de continutul contractului - capacitatea partii de a contracta, consimtamantul valabil exprimat, obiectul si cauza contractului. Forma in care are loc incheierea contractului constituie o conditie de forma. In functie de obligativitatea conditiei de validitate deosebim conditii de validitate esentiale si neesentiale. In functie de sanctiunea nerespectarii conditiilor de validitate, deosebim conditii, nerespectarea carora duce la nulitatea contractului si conditii de validitate, nerespectarea carora duce la ineficacitatea contractului. In contextul celor enuntate mai sus, tinem sa mentionam, ca de fiecare data, atribuirea unei sau alteia din conditiile de validitate la una din categoriile enuntate mai sus, poate fi facuta in functie de continutul reglementarilor legale. In acest sens, incercam sa redam succint continutul fiecareia din conditiile de validitate a contractului. 2. Legalitatea Legalitatea drept conditie de validitate prezuma corespunderea continutului si efectelor produse de contract prevederilor legislatiei in vigoare. Totodata conditia respectiva stabileste ca contractul nu trebuie in fond sa contravina legii. Astfel inafara de tipurile de contracte reglementate in Codul Civil, persoanele pot incheia si alte tipuri de contracte, dar care nu contravin legislatiei in vigoare. insasi conditia de legalitate a incheierii contractului rezulta din principiul legalitatii in desfasurarea raporturilor civile. Astfel, legalitatea este definita ca un principiu fundamental de drept, in baza caruia orice subiect de drept trebuie sa respecte, si cand este cazul, sa aplice legile si celelalte acte normative. in acest context, doctrina stabileste, cu referire la coraportul stat - persoana ca cetateanul este liber sa se manifeste sau sa intreprinda orice, inafara de ceea ce-i interzis prin lege, iar respectiv autoritatea de stat este in drept sa desfasoare acele activitati, care-i sunt autorizate prin lege. Este de mentionat faptul, ca acest principiu si-a gasit cea mai mare apreciere in perioada sovietica si constituia unul din pilonii doctrinei sovietice, in sensul acesta legalitatea urma sa elucideze aspectul, care desi nu era propriu dupa natura si continutul sau deplin structurii institutionale sovietice, respectarea in integru a prevederilor legislatiei. in acest sens, tractarea principiului legalitatii asigura posibilitatea savarsirii a asa tip de actiuni, care erau permise de catre lege, excluzandu-se posibilitatea aplicarii principiului "Se permite totul ceea ce nu interzice legea". Odata cu revizuirea pozitiilor in ceea ce priveste posibilitatea persoanei de a opera in contextul corespunderii actiunilor sale prevederilor legislatiei in vigoare, respectiv este privit sub alt aspect si 26

principiul legalitatii. Astfel, legalitatea este privita drept "...un principiu realizarea caruia duce la instituirea ordinii de drept, ultima fiind o parte a ordinii sociale"41. In acelasi context, se afirma, ca "starea de ordine, in desfasurarea raporturilor sociale rezultata din atitudinea de respectare a legilor este definita ca legalitate"42 sau ca "Legalitatea este un principiu exprimat prin indatorirea de a respecta regulile de drept si ordonarea tuturor regulilor de drept intr-un unic si unitar implicand conformitatea celor inferioare fata de cele superioare"43. Acest fapt, da reala posibilitate de a privi legalitatea, inclusiv si in domeniul raporturilor contractuale, cel putin sub doua aspecte - dinamic si static, unde aspectul dinamic reflecta situatia in care actiunile legate de incheierea si executarea contractului urmeaza sa nu contravina legislatiei, iar aspectul static priveste situatia in care toate efectele si scopul realizat prin contract urmeaza a fi conform legislatiei. 3. Capacitatea de a incheia contractul Capacitatea de a incheia contractul. Prin capacitate de a incheia contracte se intelege aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi subiective si obligatii civile prin incheierea personal a contractelor44. Mai este numita aceasta si capacitate de a contracta. Conditia principala a detinerii capacitatii de a contracta este prezenta discernamantului. In functie de categoria de subiect, prezenta capacitatii de a incheia contractului este posibil de a fi constatata in mod diferit. Astfel, la persoanele fizice, capacitatea de a incheia contractul poate fi constatata la atingerea anumitei varste, dupa care legislatia in vigoare leaga posibilitatea persoanei de a fi parte la contract, sau la prezenta unei atitudini psihice, care corespunde capacitatii persoanei de a constientiza natura; valoare si efectele contractului ce urmeaza a fi incheiat. Totodata, legislatia poate determina pentru anumite categorii de persoane incapacitatea de a contracta in functie de natura contractului. Astfel, spre exemplu, calitatea de vanzator la incheierea contractului de franchising nu o poate avea decat persoanele ce comercializeaza bunurile ce vor constitui obiect al franchisingului sau persoana ce produce aceste bunuri, celelalte categorii devenind incapabile de a avea calitatea de vanzator in acest contract. Regula generala, insa, care guverneaza capacitatea de a contracta este, ca poate contracta orice persoana, daca nu este limitata capacitatea sa prin lege.. in acest sens, putem determina incapacitatea persoanelor fizice si incapacitatea persoanelor juridice. Astfel, sunt considerate drept persoane incapabile acele persoane fizice, care in virtutea minoritatii legea ii confera incapacitatea
41 42

, , , 1974, pag. 42 loan Huma, Introducere in studiul dreptului, Iasi, 1993, pag.133 43 Ion Deleanu, Drept constitutional si institutii politice, vol.l, Iasi, 1993, pag. 70 44 Este necesar de a face diferentiere intre capacitatea de a incheia contractul si aptitudinea persoanei de a fi parte la contract. Astfel, minorul in varst de 14 ani, din numele cruia a fost incheiat contractul de vanzare-cumprare a imobilului este parte la contract, ins el nu are capacitate de a incheia contractul personal.

27

sa, precum si persoanele fizice, care sunt recunoscute prin incapabile in

hotarare judecatoreasca

si

devin

virtutea incapacitatii sale psihice45. Capacitatea persoanei juridice de a contracta

este guvernata de principiul este admis totul este prescris prin actul de constituire sau lege. Deasemenea prin lege se poate prescrie in mod expres incapacitatea persoanei juridice46. Astfel, se poate constata incapacitatea persoanei juridice de a incheia un contract, daca aceasta contravine scopurilor existentei acesteia sau daca prin incheierea contractului se constata lezarea interesului pentru care exista aceasta persoana juridica. 4. Consimtamantul Consimtamantul constituie acea conditie esentiala de fond si generala a contractului care consta in hotararea partilor de a incheia contractul prin atingerea acordului de vointa. Avand in vedere faptul, ca consimtamantul este nu altceva decat o exteriorizare a unui act de vointa interior si real47, este necesar ca manifestarea acestuia sa fie realizata cu respectarea anumitor conditii. Astfel, in vederea constatarii valabilitatii consimtamantului este necesar de a respecta urmatoarele conditii48: sa provina de la o persoana cu discernamant; sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice; sa fie exteriorizat; sa nu fie viciat. In ce priveste discernamantul, conditia respectiva a fost enuntata in subintrebarea de mai sus. Intentia de a produce efecte priveste certitudinea exprimarii vointei de a incheia contractul si de a produce prin acesta efectele concrete. Astfel nu se considera ca a fost initiata contractarea intru producerea efectelor daca: e constatata fictivitatea contractului; manifestarea de vointa a fost facuta vag; manifestarea de vointa a fost facuta in gluma; manifestarea de vointa a fost facuta sub conditie potestativa;
45

In literatura juridic de specialitate acesta este determinat drept incapacitate natural (A se vedea: Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Bucuresti, 199g, pag. 143) 46 Exemplu poate servi prevederile articolului 6 al Legii privind pretul normativ si modul de vanzare-cumprare a pmantului, care stabileste, c persoanele juridice neautohtone nu pot avea calitatea e cumprtor in contractul de vanzare-cumprare a terenurilor cu destinatie agricol. 47 In acest sens a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Bucuresti, 199g, pag. 140-141 48 Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Bucuresti, 199g, pag. 143

28

Consimtamant exteriorizat. Pentru atestarea valabilitatii contractului, iar in unele cazuri insasi faptul incheierii lui este necesara respectarea anumitei forme. Astfel contractul deseori imbraca o haina distincta: simpla manifestare de vointa intr-o forma verbala, un in scris sau savarsirea unui act, cum ar fi spre exemplu, transmiterea bunului ce constituie obiect al contractului etc. Vicierea consimtamantului constituie o situatie de exprimare a actului de vointa insa in virtutea unor imprejurarii, numite vicii, acest act fiind alterat. Astfel, sunt considerate vicii de consimtamant eroarea, dolul, violenta si leziunea49. Eroarea constituie o falsa reprezentare a realitatii la incheierea unei contract. Aceasta poate fi: 1) Eroare asupra naturii actului, atunci cand o parte crede ca incheie un contract de vanzarecumparare, iar cealalta parte crede ca incheie un act de donatie. 2) Eroarea asupra identitatii obiectului, atunci cand o parte gandeste ca convine la un anumit bun, iar cealalta - cu privire la alt bun. 3) Eroarea in substanta sau in natura obiectului, atunci cand o persoana crede ca convine asupra transmisiunii unui bunului de o anumita calitate si caracteristica, pe cand in realitate este realizata transmisiunea altui bun. 4) Eroarea in persoana, arunci cand se gandeste ca se contracteaza cu o persoana, iar in realitate se contracteaza cu alta persoana sau cu o persoana fara capacitate de a contracta. 5) Eroarea indiferenta fiind o falsa reprezentare a unor imprejurari mai putin

importante la incheierea contractului si care nu afecteaza insasi valabilitatea acestuia. 6) Eroarea de fapt ce constituie falsa reprezentare a unei situatii defacto la incheierea contractului. 7) Eroarea de drept este falsa reprezentare a existentei ori continutului unei norme de drept. Unii nu admit eroarea de drept, fundamentandu-se pe faptul ca insasi necunoasterea dreptului nu poate fi temei de admitere a erorilor in relatii. Pentru ca eroare sa fie constatata drept situatie in care se va considera nevaliditatea consimtamantului, este necesar ca elementul asupra caruia cade falsa reprezentare sa fi fost hotararilor, determinat, sa fi influentat asa incat cunoasterea lui ar fi dus la refuz de a incheia contractul si partea. Dolul este viciul de consimtamant ce consta in inducerea in eroare a unei persoane prin mijloace viclene sau dolosive pentru a o determina sa incheie un act juridic50. In literatura de specialitate se vorbeste despre dolul principal sau grav, care se refera la elementele determinante la
49 50

Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Bucuresti, 199g, pag. 145 Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Bucuresti, 199g, pag. 147

29

incheierea contractului si de regula atrage nulitatea contractului si dolul incident sau usor, care priveste elementele nedeterminante la incheierea contractului si atrage nevala-bilitatea doar acelor clauze care au fost stabilite in mod dolosiv. Pentru ca dolul sa fie considerat drept un viciu de consimtamant este necesar ca acesta sa fie determinant la incheierea contractului, sa provina de la cealalta parte si sa nu fie presupus. Violenta. Constituie acel viciu de consimtamant ce consta in amenintarea unei persoane cu un rau care ii produce o temere ce o determina sa incheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi putea incheiat51. Dupa natura sa violenta poate fi fizica si morala. Pentru ca violenta sa fie considerata drept un viciu de consimtamant este necesar ca acesta sa fie determinanta si sa fie nelegitima. 5. Obiectul contractului Obiectul contractului. Problema obiectului contractului este examinata in mod diferit in literatura de specialitate. Referindu-ne la obiectul contractului, putem utiliza regula generala, conform careia obiect al contractului constituie tot ceia cu privire Ia ce partile isi asuma obligatii si dobandesc drepturi. Contractul, ca orisicare alta categorie de raporturi apar si se realizeaza in vederea obtinerii unui careva obiectiv. in teoria dreptului, referitor la obiectului raportului juridic exista divergente. Problema e in aceea ca unii autori apreciaza ca obiect a unui raport juridic poate fi o conduita pretinsa de subiectul activ catre subiectul pasiv. Alti autori considera ca obiectul unui raport juridic nu totdeauna este obtinerea unei conduite respective ci si obtinerea carorva rezultate chiar si materiale. Suntem de parerea ca drept obiect al raportului juridic contractual constituie o conduita urmarita de subiectul activ fata de subiectul pasiv. Aceasta rezulta din acele considerente ca daca in primul rand vorbim despre caracterul social al oricarui raport juridic, iar prin urmare excludem factorul material. Totodata, nu putem vorbi ca contractul se incheie doar de dragul actiunilor sau abstentiunilor. Partile deseori urmaresc un anumit rezultat material concret, cu privire la care de asemenea isi asuma obligatii si stabilesc drepturi. in acest sens, pornind de la ideea, ca orice contract constituie un raport juridic, corespunzator este necesar de a ne referi la faptul, ca contractul este caracterizat prin obiect intrinsec si obiect extrinsec. Astfel pentru exemplu, in contractul de vanzare-cumparare obiectul intrinsec al contractului il constituie transmisiunea proprietatii asupra bunului si achitarea pretului, pe cand obiectul extrinsec il constituie insasi bunul vandut si pretul.

51

Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Drept civil Bucuresti, 199g, pag. 149

30

Pentru ca obiectul in contract sa fie valabil, acesta este necesar sa existe, sa fie in circuitul civil, sa fie determinat ori determinabil52, sa fie posibil, sa fie licit si moral. 6. Cauza si forma contractului Cauza. Cauza sau scopul contractului este elementul contractului ce consta in obiectivul (finalul) urmarit la incheierea acestuia. Pentru ca cauza contractului sa fie valabila, aceasta este necesar sa existe, sa fie reala si sa fie licita si morala. Forma contractului constituie acea conditie de validitate ce consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa facuta cu intentia de a crea, modifica, sau a stinge un raport juridic. Legislatia in vigoare determina mai multe forme ale contractelor53, cum ar fi cea scrisa (simpla, notariala, asimilata celei notariale), verbala si tacita. Legislatorul stabileste forma incheierii contractului in functie de consecintele juridice pe care le produce una sau alta din forme ale incheierii contractului. Astfel, determinam stabilirea formei pentru valabilitatea contractului, pentru probarea contractului si pentru opozabilitatea acestuia54. in acest sens, nerespectarea formei contractului ceruta pentru validitatea acesteia este sanctionata cu invaliditatea acestuia. Nerespectarea formei contractului ceruta pentru proba contractului nu contesta valabilitatea lui, ci insasi faptul incheierii lui. Nerespectarea formei contractului ceruta pentru opozabilitate nu contesta valabilitatea si faptul incheierii contractului, ci il face inopozabil, cat in ce priveste faptul incheierii lui cat si a conditiilor acestuia. 7. Nulitatea ca efect a nerespectarii conditiilor de validitate a contractului 7.1. Definitie. Efectul principal al nerespectarii conditiilor de validitate a contractului este nulitatea acestuia. in literatura de specialitate nulitatea este determinata drept o sanctiune care lipseste contractul sau unele clauze ale sale de efectele contrarii normelor juridice stabilite pentru incheierea sa valabila. in acest sens vorbim, ca nulitatea survine atunci cand nu se respecta cel putin una din conditiile de validitate a contractului. in asemenea caz contractul se considera ca nu a fost incheiat, iar clauza nula - ca nu a fost stabilita. in literatura de specialitate institutia nulitatii, comparativ cu alte institutii de tipul rezilierea, rezolutiunea, caducitatea etc, este privita prin prisma efectelor specifice pe care le creeaza - declararea faptului ca contractul nu a fost incheiat si respectiv nu a produs efecte. Anume aceasta este distinctia principala a nulitatii.

52 53

Articolul 206 Cod civil al Republicii Moldova A se vedea articolele 20g-215 ale Codului civil al Republicii Moldova 54 Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Bucuresti, 199g, pag. 161

31

7.2. Clasificarea nulitatii. in literatura de specialitate se disting mai multe categorii ale nulitatii. Astfel, in functie de natura interesului aparat, deosebim nulitate absoluta si nulitate relativa. in functie de intinderea efectelor nulitatii, deosebim nulitate partiala si nulitate totala. Dupa modul de consacrare legislativa deosebim nulitate expresa si nulitate implicita. Dupa tipul conditiei de valabilitate nerespectata, deosebim nulitate de fond si nulitate de forma. Nulitatea absoluta constituie acel efect, care sanctioneaza nerespectarea unei norme ce ocroteste un interes general obstesc sau duce la lezarea unui drept absolut, cum ar fi spre exemplu, limitarea capacitatii de exercitiu sau incheierea contractului cu lezarea intereselor statului. Nulitatea relativa constituie acel efect, care sanctioneaza nerespectarea unei norme ce ocroteste un interes particular sau aduce atingere unui drept relativ. De regula, contractul lovit de nulitate absoluta devine nul prin prescrierea legii, pe cand contractul lovit de nulitate relativa se considera nul prin cererea partii. La aceste doua contracte se aplica sintagmele nul de drept si corespunzator anulabil. Nulitatea partiala constituie acel efect, care priveste incetarea doar a unor clauze ale contractului, fara ca intreg contractul sa fie lovit de nulitate. Spre exemplu, in cazul in care la incheierea contractului de vanzare-cumparare a unui teren agricol, partile stbilesc obligatia achitarii pretului in alta valuta decat leul moldovenesc, aceasta clauza in conformitate cu prevederile Legii cu privire la bani, devine nula, neafectand totodata valabilitatea intregului contract. Nulitate totala constituie acel efect, care priveste incetarea contractului in integru. Astfel, la incheierea contractului de vanzare-cumparare a aceluiasi teren agricol, dar unde in calitate de cumparator figureaza o persoana juridica neautohtona, in virtutea prevederilor Legii privind pretul normativ si modul de vanzare-cumparare a pamantului, este lovit de nulitate in integru. Nulitate expresa constituie acel efect, care este prevazut in mod expres prin lege. Pentru exemplu, aliniatul (1) al articolului 213 Cod civil, declara in mod expres, ca nerespectarea prevederilor ce privesc forma autentica a contractului duce la nulitatea acestuia. Nulitate implicita constituie acel efect, care rezulta din regimul aplicabil unei conditii de valabilitate. Astfel, spre exemplu, articolul 6 al Legii privind pretul normativ si modul de vanzare-cumparare a pamantului declara, ca calitatea de cumparator intr-un contract de vanzare-cumparare a unui teren agricol nu o poate avea o persoana juridica neautohtona. Aceasta norma, insa, nu declara intr-un mod expres faptul, ca nerespectarea acestei conditii duce la nulitatea contractului, dar faptul dat rezulta implicit din continutul acestui articol. Nulitate de fond constituie acel efect, care intervine in caz de nevalabilitate a unei conditii de fond (continut). Nulitate de forma constituie acel efect, care intervine la nerespectarea formei contractului. 32

7.3. Efectele nulitatii. Regula principala care guverneaza nulitatea este ca contractul lovit de nulitate se considera ca nu a fost incheiat, iar clauza lovita de nulitate se considera ca nu a fost stabilita. Aceasta regula atrage dupa sine o serie e urmari, cum ar fi cele, ca partile restituie toate prestatiile ce le-au fost executate, se anuleaza toate actele subsecvente acestui contract, cu exceptia contractelor ce privesc dobandirea de buna credinta55.

Capitolul III. PRINCIPIILE CONTRACTUALE 1. Notiunea si categoriile principiilor contractuale Orice domeniu de activitate sociala se bazeaza pe anumiti "piloni" numiti idei fundamentale, calauzitoare, care le determinam ca principii. Cuvintul principiu vine de la latinescul "principium" care semnifica un inceput, avind si semnificatia de element fundamental. Principiu al dreptului inseamna acea idee calauzitoare care sta la baza reglementarilor unui domeniu si serveste drept axioma in pornirea acestora. Are in unele cazuri un rol deosebit la interpretarea normelor juridice. Principiile contractuale constituie o categorie a principiilor de drept, facind parte din sistemul a mai multor ramuri de drept in carora le sunt caracteristice raporturile contractuale. Acestea pot fi sistematizate in functie de mai multe criterii. Astfel in functie de caracterul principiilor, deosebim principii generale de drept sau fundamentale si principii ce se aplica doar raporturilor contractuale. Din categoria principiilor fundamentale ale dreptului vom distinge asa principii ca: principiul legalitatii, egalitatii tuturor in fata legii, democratismului, separatiei puterilor, responsabilitatii, echitatii si justitiei etc. Acestea sunt corelate cu caracterele generale ale dreptului contractului si stau la baza intregului sistem al dreptului. Din categoria principiilor ce au aplicabilitate in cadrul raporturilor contractuale ce-si fac aparitia in anumite ramuri de drept fac parte acele raporturi, care sunt caracteristice ramurilor respective. Astfel, spre exemplu, principii ce guverneaza raporturile de dreptul civil sunt principiul proprietatii, principiul egalitatii in fata legii civile, principiul imbinarii intereselor personale, individuale cu cele generale, principiul ocrotirii si garantarii drepturilor subiective civile etc. In functie de domeniul de aplicabilitate a principiilor, deosebim principii ce se refera la incheierea contractului, principii ce se refera la efectele contractului si principii ce se refera la actiunea contractului.

55

Totodat legislatia priveste si cazuri, cand actele subsecvente ce privesc dobandirea de bun credinf deasemenea sunt lovite de nulitate. Este vorba in asemenea caz de bunurile proprietate public a statului si unittilor administrativteritoriale, care fac parte din categoria bunurilor inalienabile, insesizabile si imprescriptibile.

33

In continuare vom tine sa realizam o succinta caracteristica a principiilor ce au refera in exclusivitate la contracte. 2. Principii ce privesc incheierea contractului Principiile ce privesc incheierea contractului formeaza acea categorie de principii care se refera la validitatea contractului, precum si la oferta de a contracta si acceptarea ofertei. Principiile care privesc validitatea contractului sunt acele principii care se refera la conditiile de validitate a contractului. Categoria respectiva de principii o formeaza: 1. Principiile ce se refera la capacitatea contractuala a partilor la contract; 2. Principii ce se refera la consimtamant, 3. Principii ce se refera la obiectul contractului; 4. Principii ce se refera la cauza contractului; 5. Principii ce se refera la forma contractului. 1. Din categoria principiilor ce se refera la capacitatea contractuala a partilor la contract deosebim urmatoarele: principiul prezumtiei capacitatii contractuale;

Principiul prezumtiei capacitatii contractuale presupune, ca poate contracta orice persoana care nu este declarata in conformitate cu legislatia ca fiind incapabila. intru intelegerea corecta a acestui principiu este necesar de a face referinta la asa notiune ca discernamantul, care presupune capacitatea defacto de a intelege importanta si caracterul actului savarsit, pe cand principiul prezumtiei capacitatii contractuale presupune recunoasterea capacitatii contractuale de jure. Astfel, dupa acest principiu, poate fi considerata cu capacitate contractuala o persoana, care de facto nu poseda discernamant, deoarece acest fapt nu este recunoscut in modul si conditiile prevazute de legislatie. principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice;

Acest principiu, dupa cum se vede, este aplicabil persoanei juridice. Potrivit principiului respectiv, persoana juridica poseda capacitate contractuala in limitele determinate de competenta sa, care la randul sau este determinata de scopul activitatii persoanei juridice. Din continutul principiului invocat, reiese, ca persoana juridica poate avea capacitate contractuala doar in limitele determinate de scopul activitatii acesteia. 2. Principii ce se refera la consimtamant sunt acele care au referinta la actul de vointa manifestat de catre partile contractuale la incheierea contractului. Printre respectivele principii deosebim:

34

principiul autonomiei de vointa56;

Principiul autonomiei de vointa exprima libertatea partilor atat in ce priveste incheierea contractului, cat si in ce priveste modificarea si incetarea efectelor acestuia. Totodata, acest principiu presupune doar libertatea exprimarii actului e vointa, si nicidecum posibilitatea uneia din parti la contract unilateral de a se dezice de la executarea contractului, deoarece contractul incheiat dobandeste forta de lege pentru parti. Totusi libertatea exprimarii actului e vointa nu presupune inexistenta carorva limite. in acest sens, realizarea principiului libertatii contractuale presupune respectarea limitelor morale, de ordine publica si a celor care tin de reglementarile cu caracter imperativ. Reglementarile cu caracter imperativ, ordinea publica si bunurile moravuri sunt nu altceva decat repere a optiunii contractuale. Astfel situatia respectiva este guvernata de principiul se admite totul ce nu se interzice. principiul vointei reale.

In literatura de specialitate in ce priveste principiul respectiv exista doua conceptii: cea subiectiva conform careia se considera ca valabil exprimat consimtamantul referitor la obiectul cu privire la care partile realmente au convenit - acordandu-i-se prioritate vointei interne, reale, si cea subiectiva, conform careia se considera valabil consimtamantul ce a fost exprimat in anumita forma, fiindu-i acordata prioritate anume modului de exprimare a consimtamantului. Legislatia in vigoare nu acorda prioritate in special careiva conceptii, avand aplicabilitate cat cea obiectiva atat si cea subiectiva. Astfel, legislatia civila in unele cazuri considera exprimat consimtamantul daca acesta a fost realizat in forma ceruta de lege (exemplu: incheierea antecontractului de arvuna), iar in alte cazuri, impotriva, aplica regula, conform careia se considera ca partile au incheiat asa contract, care corespunde scopului urmarit de catre acestea, cu toate ca a fost exprimat intr-o alta forma. prezumtia exprimarii neviciate a consimtamantului

Conform acestui principiu, consimtamantul se considera neviciat pana la proba contrarie. Acest principiu reprezinta importanta in punct de vedere a faptului, ca vicierea consimtamantului nu poate fi declarata decat doar printr-o procedura stabilita prin lege. Ce se refera la obiectul contractului putem vorbi despre principiul prezumtiei obiectului licit. Astfel, la incheierea contractului, se prezuma, ca acesta priveste un obiect licit, cat in ce priveste obiectul intrinsec, atat si in ce priveste obiectul extrinsec. Din categoria principiilor ce se refera la cauza incheierii contractului, deosebim doua principii-prezumtii: prezumtia de valabilitate a cauzei prezumtia de existenta a cauzei57.

56

J. Carbonier, Droit civil, tome I, Paris, 1955. Pag. 140

35

Ambele principii presupun o declarare valabilitatii cauzei in contract, pana la proba contrara, care o demonstreaza anume cel ce a declarat nevalabilitatea si inexistenta cauzei. 5. Principiul general care priveste forma contractului constituie principiul consensualismului. Respectivul principiu enunta, ca simpla manifestare de vointa este nu numai necesara, ci si suficienta pentru ca actul juridic civil sa ia nastere in mod valabil din punctul de vedere a formei pe care o imbraca manifestarea de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice sau este privit drept o regula de drept, potrivit careia, pentru a produce efecte civile, manifestarea de vointa nu trebuie sa imbrace o forma speciala58. constituie regula, insa legislatorul stabileste si exceptii, Astfel si situatiile anume enuntate exceptia

consensualismului, atunci cand pentru validitate legislatorul stabileste caracterul formal sau real al contractului. 3. Principii ce privesc efectele contractului Principiile ce guverneaza efectele contractelor sunt principiul fortei obligatorii a contractului, principiul irevocabilitatii contractului si principiul relativitatii contractului. Principiul obligativitatii contractului priveste situatia cand intre partile contractante, conditiile acestuia au putere de lege, si nu nici intr-un caz nu admit caracterul facultativ al acestora. Principiul irevocabilitatii contractului presupune ca contractul sinalagmatic nu poate fi revocat prin vointa unilaterala a uneia din parti la contract, iar contractul unilateral nu poate fi revocat prin manifestare de vointa a autorului, daca legea nu admite in mod expres acest fapt. Principiul relativitatii contractului prezuma ca un contract produce efecte numai fata de parti, neputand sa profite sau sa pagubeasca prin acesta alte persoane. Privind- relativitatea contractului este necesar de precizat, ca in raport cu partile la contract pot aparea si alte categorii, cum ar fi avanzi-cauza, care este persoana ce desi nu participa la incheierea contractului, dar totusi care suporta efectele ei datorita legaturi juridice cu partile, si tertii, fiind persoane straine de parti la contract, cu exceptia stipulatiei pentru altul. Principiul reprezentarii la incheierea contractului civil. Acest principiu se refera la posibilitatea incheierii contractului prin reprezentant si conform lui, toate contractele pot fi incheiate prin reprezentant, daca legea nu stabileste altceva.

57 58

Articolul 207 Cod civil al Republicii Moldova Gh. Seleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Bucuresti, 199g, pag. 160

36

Capitolul IV. INCHEIEREA CONTRACTULUI CIVIL 1. Generalitati privind incheierea contractului Problema ce priveste incheierea contractului constituie nu doar una teoretica, ci este caracterizata prin implicatii practice. Astfel, este deosebit dee important sa constatam corect faptul, momentul si locul incheierii contractului, pornind de la aceea, ca anume cu aceasta este legat si dobandirea de catre parti a drepturilor si obligatiilor. Inexistenta unui contract incheiat duce in mod inevitabil la lipsa drepturilor si obligatiilor pentru parti. De multe ori este confundata realizarea acordului de vointa - consimtamantul cu incheierea contractului. intr-adevar, la contractele consensuale prin incheierea contractului intelegem realizarea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor contractuale. La contractul real si formal aceasta, insa, nu este suficient - pentru considerarea incheierii acestor contracte este necesar realizarea si altor actiuni, cum ar fi autentificarea notariala, inregistrarea, transmisiunea bunului etc. De esenta, insa ramane de a determina corect momentul incheierii contractului, care este, de regula, conditionat de momentul realizarii acordului de vointa a partilor asupra conditiilor esentiale ale contractului -consimtamantului. Acordul de vointa se realizeaza prin oferta de a contracta si acceptarea ofertei. Acestea la randul sau sunt privite atat drept etape de realizare a consimtamantului, cat si drept acte juridice separate. in acest sens este deosebit de important de a determina continutul fiecareia in vederea determinarii conditiilor si modului de manifestare a acestora. 2. Oferta de a contracta 2.1. Definitie. in literatura de specialitate, oferta de a contracta este determinata drept propunerea pe care o persoana o face altei persoane sau publicului de a incheia un contract in anumite conditii. in acest context diferiti autori privesc diferit acest act. Astfel unii il considera ca fiind una din cele doua momente principale, prezenta carora determina faptul incheierii contractului, iar altii il considera drept una din etapele prin care parcurge incheierea contractului, determinand drept etape separate de oferta reclama, negocierea etc. Ne permitem a nu fi intru totul de acord cu cea dea doua viziune asupra problemei avand in vedere faptul, ca reclama este nu altceva decat o modalitate sau un tip de oferta, iar negocierea presupune o perindare de oferte asupra unui obiect ce va constitui in viitor obiect al contractului. In aceasta ordine de idei, vom tine sa definim oferta ca fiind acel act juridic esential, la exprimarea consimtamantului in cadrul incheierii contractului, care presupune o propunere facuta

37

de o persoana, numita ofertant, in vederea incheierii contractului in anumite conditii. Tinem sa mentionam, ca acest act este in capacitate de a produce efecte doar daca este valabil exprimat. 2.2. Clasificarea ofertei. Problema clasificarii ofertei nu si-a gasit o larga raspandire in literatura de specialitate, astfel cum multi autori in mod diferit privesc importanta acestei probleme. Totusi, incercam sa relevam o clasificare, tinand cont de modalitatile care sunt expuse in literatura de specialitate. Astfel, in functie de faptul cui ii este adresata oferta, deosebim, oferta adresata unei persoane determinate, oferta adresata unui grup de persoane si oferta adresata publicului, fara a determina careva categorii de persoane. In functie de faptul daca este stabilit sau nu timpul in care poate fi acceptata oferta, deosebim, oferta facuta cu termen si oferta facuta fara termen. In functie de faptul in ce forma este exprimata oferta, deosebim oferta facuta tacit, verbal si in scris. Oferta adresata persoanei determinate in materie de efecte produce efecte doar catre cel cui i-a fost adresata oferta, iar prin urmare doar acela poate s-o accepte sau sa renunte la ea. Oferta adresata unui grup determinat de persoane presupune, ca ofertantul specializeaza oferta delimitand cercul potentialilor persoane ce vor avea capacitatea de a accepta oferta in functie de anumite criterii. Asemenea criterii pot servi domeniul activitatilor profesate, calificarea (profesionalismul), forma organizatorico-juridica de activitate etc. Determinarea acestor criterii deseori tine de specificul obiectului sau lucrarii contractate. Uneori aceste criterii sunt expuse intr-un mod expres in continutul ofertei, alteori existenta lor rezulta in mod implicit, pornind de regula de la natura obiectului contractat. Astfel, in cazul in care o persoana inainteaza oferta de a procura servicii de consultanta juridica, oferta este adresata in mod implicit persoanelor care profeseaza in domeniul jurisprudentei. Oferta facuta public constituie acea oferta, dupa care, in mod expres sau implicit, nu poate fi determinata o persoana sau un careva grup de persoane cui i-ar fi fost adresata in special oferta. Oferta facuta fara termen, constituie acea oferta, pe care persoana ce o face nu determina limite in timp in ce priveste termenul in care urmeaza a fi facuta acceptarea. Asemenea categorie de oferta poate inceta a mai produce efecte doar in momentul in care ofertantul o retrage sau aceasta devine caduca. Oferta facuta cu termen constituie oferta in care cel ce o face, stabileste in ce termen este posibil sa fie facuta acceptarea. Importanta determinarii termenului in care poate fi facuta acceptarea reiese din faptul ca dupa expirarea acestuia ofertantul nu este obligat sa realizeze careva acte suplimentare in vederea retragerii ofertei - aceasta se considera retrasa la scadenta. Unii autori, insa, considera, ca expirarea termenului nu constituie moment al incetarii efectelor ofertei, astfel 38

cum ofertantul poate eventual admite si o acceptare intarziata. Consideram incorecta o asemenea viziune a problemei, avand in vedere faptul ca in cazul propunerii facuta cu intarziere, calificata de acesti autori drept acceptare realizata, nu poate fi examinata drept acceptare a unei oferte, ci o oferta noua, deoarece asa-zisa acceptare se refera deja la o oferta expirata, ce nu produce efecte. Deci, aceasta apare drept o noua oferta care va fi acceptata eventual de cel ce anterior a facut o oferta in termen. Acest fapt reiese din efectele pe care le produce oferta facuta anterior - inexistenta la momentul survenirii propunerii. Oferta facuta tacit constituie acea oferta care nu este realizata intr-un mod special, cum ar fi cel verbal sau scris. Cu toate ca simpla tacere nu constituie o modalitate de a realiza un act juridic, dar totusi se pot constata cazuri, cand in functie de imprejurarile in care se gasesc persoanele, acestea se considera ca au efectuat o oferta scrisa. Astfel, in cazul in care unitatea de transport de pasageri, care asigura transportarea pasagerilor pe o anumita ruta stationeaza intr-o statie, aceasta ne da de inteles, ca se inainteaza o propunere de a incheia un contract de transport. Oferta facuta verbal constituie acea oferta, care presupune expunerea propunerii de a incheia contractul intr-o forma verbala sau alta forma analogica acesteia. Forma scrisa a expunerii ofertei constituie o modalitate de exprimare a propunerii de a contracta, precum si a conditiilor ofertei pe purtatori de hartie sau pe alti purtatori care pot fi similati acestora, cum ar fi spre exemplu, purtatorii magnetici, panourile de reclama video etc. 2.3. Conditiile ofertei. Fiind determinat drept un act juridic esential la incheierea contractului, oferta de a contracta necesita a fi exprimata in anumite conditii. Astfel, respectarea conditiilor de inaintare a ofertei duce la posibilitatea acesteia de a produce efecte juridice. in aceasta ordine de idei determinam existenta urmatoarelor conditii ale ofertei. Oferta trebuie sa indeplineasca conditiile esentiale ale consimtamantului. Aceasta conditie reiese din faptul, ca oferta si acceptarea fiind doua elemente esentiale ale consimtamantului, respectiv, fiecare din ele urmeaza sa corespunda conditiilor generale ce tin de consimtamant. Oferta trebuie sa fi reala. Acest fapt presupune, ca ofertantul urmeaza a inainta o oferta care presupune posibilitatea atat a acceptarii ei, cat si a executarii contractului incheiat. Astfel, propunerea de a executa careva lucrari de constructie si amenajare intr-un termen extrem de restrans, care va afecta calitatea lucrarilor si securitatea beneficiarilor obiectului ar constitui un obiectiv nereal. Oferta trebuie sa fie serioasa. Oferta inaintata trebuie sa presupuna un scop serios, astfel cum aceasta pe langa faptul ca trebuie sa urmareasca scopul insasi a incheierii contractului, mai este necesar de a presupune si un obiectiv serios. Oferta trebuie sa fie constienta. Ofertantul care a realizat actul de oferta, dar care nu a constientizat acest fapt nu poate fi considerat ofertant. Cele mai dese ori anume ofertele inaintate intr-o forma tacita permite producerea unei aluzii de oferta. Oferta trebuie sa fie neviciata, astfel 39

cum impunerea prin metode violente, prin eroare sau prin violenta la exprimarea vointei de a contracta, inclusiv si in ce priveste inaintarea ofertei constituie o conditie de declarare a nulitatii ofertei. Oferta trebuie sa fie cu intentie de a crea efecte, fapt care presupune constientizarea de catre ofertant a faptului ca drept urmare a inaintarii ofertei actul de acceptare va constitui incheierea contractului si ca ofertantul urmareste anume aceste efecte. Oferta trebuie sa fie ferma fapt care presupune increderea totala a ofertantului in faptul, ca el este interesat a incheia contractul si a suporta toate efectele acestuia. Aceasta, insa, nu lipseste ofertantul de dreptul de a retrage oferta atunci cand se constata dezavantajul sau. Oferta neechivoca presupune, ca aceasta nu poate fi doar presupusa de acceptant, ci urmeaza a fi constientizata. Oferta trebuie sa fie precisa si completa. Aceasta conditie presupune ca oferta inaintata sa releveze pe deplin limitele obiectului propus spre contractare, excluzand orice rezerve sau inexactitati. 2.4. Efectele ofertei. Vorbind despre efectele oricarui act juridic, inclusiv si despre oferta, este necesar de mentionat, ca acesta presupune urmatoarele categorii de efecte: 1. efectele exprimarii nevalabile a ofertei; 2. efectele exprimarii valabile a ofertei; 3. efectele revocarii ofertei; 4. efectele acceptarii ofertei; In continuare tinem sa relevam pe scurt continutul fiecareia din categoriile de efecte. Oferta valabil exprimata cu incalcarea conditiilor de validitate ale acesteia produce are ca efect nulitatea. Oferta exprimata valabil presupune realizarea unui act juridic unilateral cu toate efectele ce rezulta din acesta. Principalul efect pe care poate sa-1 aiba oferta valabil exprimata, aceasta este acceptarea ei, iar prin urmare incheierea contractului prin realizarea consimtamantului. Este necesar doar sa mentionam, ca in acest context vom vorbi despre efectele precedate momentului acceptarii ofertei. Astfel, oferta valabil exprimata are forta obligatorie pentru ofertant. Acest efect poate fi pus sub conditie de termen. Astfel, atunci cand oferta este facuta cu indicarea termenului, aceasta este obligatorie pentru ofertant doar pentru perioada termenului respectiv. Atata timp cat oferta nu a intalnit acceptarea, ofertantul poate revoca oferta. Aceasta constituie o posibilitate a ofertantului, dar care urmeaza sa fie facuta in aceeasi forma in care a fost facuta oferta sau intr-o forma declarata de acesta la momentul inaintarii ofertei ori stabilita prin lege. in momentul in care ofertantul si-a pierdut capacitatea sa contractuala sau a decedat, oferta devine caduca. De asemenea oferta poate deveni caduca atunci, cand obiectul contractului devine inefectiv. Inefectivitatea obiectului se constata atunci, cand inceteaza a mai exista scopul in vederea caruia a fost emisa oferta sau se

40

constata dezavantajul sau imposibilitatea ulterioarei incheieri a contractului. Aceasta se poate produce si in privinta ofertei facuta cu termen si in privinta ofertei fara termen. Dupa cum am mai mentionat, ofertantul este in drept in orice moment, pana la acceptarea ofertei de a o revoca. Oferta revocata presupune lipsa efectelor ce rezulta din validitatea sa. Astfel, oferta revocata nu mai poate fi acceptata, iar prin urmare o eventuala acceptare dupa revocarea ofertei va fi considerata drept o noua oferta. Efectele acceptarii ofertei. Principalul si cel mai important efect al acceptarii ofertei constituie realizarea consimtamantului in contract, iar la contractele consensuale si incheierea contractului. 3. Acceptarea ofertei 3.1. Definitie. Acceptarea constituie cea de-a doua latura esentiala a consimtamantului si este un raspuns ce consta in manifestarea de vointa privind acceptarea ofertei. Este deosebit de important, sub aspect practic, de a face diferentierea intre oferta si acceptare, astfel cum nu totdeauna cel ce initiaza negocierile este "sortit" sa primeasca acceptarea. Astfel, spre exemplu, in cazul in care au loc negocierile, ofertantul propune pretul, iar potentialul contractant propune la randul sau alt pret, venind in acest caz deja ca ofertant, iar in cazul in care pretul devine avantajos pentru ambele parti, acesta este acceptat de catre cel ce a initiat negocierile, el dobandind in acest caz calitatea de acceptant. 3.2. Clasificarea acceptarii. Problema clasificarii acceptarii este la fel de importanta cum si problema clasificarii ofertei. In literatura de specialitate intalnim diverse criterii de clasificare a acceptarii. Astfel, in functie de forma acceptarii, deosebim acceptarea facuta in scris si acceptarea facuta verbal. Acceptarea tacita constituie o forma a exprimarii acceptului, in care persoana cui i s-a adresat oferta, intr-o forma verbala sau o alta forma similara acesteia a dat raspunsul cu privire la acordul incheierii contractului. Este important de mentionat, ca forma verbala a acceptarii nu asigura efectiv opozabilitatea actului de acceptare a ofertei. in acest sens, la o eventuala divergenta in ce priveste corectitudinea exprimarii actului de acceptare a ofertei sau la exprimarea ofertei viciate, va aparea problema in ce priveste cui i se acorda prezumtia increderii. in acest sens, opozabilitatea va fi posibil de asigurat doar atunci cand din imprejurarile, faptele sau circumstantele descrise de parti va reiesi corectitudinea sau incorectitudinea exprimarii acceptarii. Acceptarea facuta in forma scrisa constituie o garantie a opozabilitatii realizarii actului de acceptare a ofertei, care uneori apare si ca conditie de valabilitate a acesteia. Astfel, in cazul in care ofertantul a stabilit, ca acceptarea ofertei urmeaza a fi facuta in exclusivitatea in forma scrisa, nerespectarea acestei conditii va duce la nulitatea acceptarii. 41

In functie de modul in care se face acceptarea, deosebim acceptarea expresa si acceptarea tacita. Acceptarea expresa presupune realizarea actului de acceptare in modul cerut de lege sau de ofertant. Aceasta modalitate presupune exteriorizarea actului de acceptare in asa fel incat ofertantul sa poata cu siguranta si neechivoc sa constientizeze faptul acceptarii. Acceptarea expresa poate fi atat verbala cat si in scris. Acceptarea tacita presupune lipsa instiintarii intr-o forma scrisa sau verbala in ce priveste acceptarea ofertei, insa din continutul actiunilor realizate de catre cel cui i s-a adresat oferta, ofertantul urmeaza sa constientizeze faptul acceptarii ofertei. Astfel, spre exemplu, in cazul in care angajatul in temeiul unui contract de munca pe termen prelungeste prestarea muncilor, iar patronul ii asigura plata muncii, fara ca sa mai fie incheiat un nou contract de munca sau sa fie extins termenul celui precedent, aceasta semnifica acceptarea de catre angajat a ofertei patronului privind prestarea acestor munci. 3.3. Conditiile acceptarii. Ca si in cazul ofertei, acceptarea urmeaza a fi facuta cu respectarea anumitor conditii. Respectarea acestor conditii asigura exprimarea valabila a acceptarii ofertei. Astfel, pentru ca acceptarea ofertei sa fie valabil exprimata, aceasta trebuie sa concorde cu oferta, trebuie sa fie neindoielnica, daca oferta a fost adresata unei persoane concrete doar aceasta poate accepta, trebuie sa intervina inainte ca oferta sa devina caduca sau fie revocata. Concordarea acceptarii cu oferta constituie conditia care releva esenta acordului de vointa. Astfel cum, uneori, chiar si actul de acceptare facut cu expunerea unor conditii, la prima vedere mai favorabile, pot fi calificate ca neconcordanta a acceptarii cu oferta. Spre exemplu, indicarea ofertei de pret pentru un produs ca fiind "99 lei 99 bani" presupune acceptarea intocmai a acestuia si nici de cum mai putin sau mai mult. La prima vedere aceasta ar fi absurd, avand in vedere faptul, ca de regula, in comert totdeauna se urmareste sporirea avantajului de catre cel ce comercializeaza. insa aici putem releva si un interes de alta natura, cum ar fi spre exemplu acel ce este legat de faptul sporirii cotei de impozitare in cazul atingerii sumei de 100 lei a costului acestui produs. in asemenea caz, evident, comerciantul nu are nici un interes de a achita din pretul produsului o suma mai mare de impozit. Deasemenea, este necesar de mentionat, in acest sens, ca acceptarea urmeaza sa priveasca intreaga oferta si nicidecum o partea a acesteia, poate chiar si cea mai esentiala. Acceptarea, dealtfel ca si oferta, deasemenea trebuie sa fie neindoielnica, acceptantul manifestand certitudine in exprimarea actului de acceptare a ofertei. in acest sens orice exprimare a acceptului sub conditie, poate fi calificata drept acceptare cu rezerva si va fi lovita de nulitate. Oferta adresata unei persoane sau unui grup de persoane poate fi acceptata respectiv doar de aceasta persoana sau grup de persoane. Evident, ca aceasta conditie este aplicabila ofertelor adresate persoanei concrete sau grupului determinat de persoane. Aceasta conditie isi gaseste fundamentarea 42

in faptul, ca in pofida faptului, ca realizarea obiectivelor unui contract sta in puterea a mai multor persoane, in virtutea principiului libertatii contractuale, ofertantul este liber de a-si determina cercul de persoane cu care poate sa se gaseasca in raporturi contractuale. Aceasta el o poate face determinand anumite criterii, cum ar fi cel profesional, cel ce tine de experienta, nume etc. Acceptarea trebuie sa intervina pana oferta nu a fost revocata sau pana aceasta nu a devenit caduca. Pornind de la idea, ca consimtamantul se considera realizat atunci cand oferta a intalnit acceptarea, corespunzator, acceptarea nu poate avea drept efect realizarea consimtamantului, daca oferta nu este capabila de a produce efecte. Dar dupa cum am mentionat mai sus, oferta valabil exprimata, inceteaza a mai produce efecte atunci cand este revocata in mod expres sau a expirat termenul in decursul careia putea fi acceptata sau atunci cand devine caduca. 3.4. Efectele acceptarii ofertei. Principalul efect pe care il produce acceptarea ofertei constituie realizarea consimtamantului. Totodata, acceptarea ofertei poate duce ca efect si la incheierea contractului. Aceasta regula se aplica, evident catre contractele consensuale. La fel ca si oferta, acceptarea poate fi revocata. Posibilitatea revocarii acceptarii apare, la prima vedere, drept o neconcordanta in ce priveste incheierea contractului. in acest sens, am putea argumenta cu aceia, ca revocarea acceptarii este posibila pana la momentul incheierii contractului. Am putea vorbi de aceasta posibilitate, in primul rand, cu referire la contractele reale si formale, si in special la contractele ce se incheie prin concurs (licitatie). 4. Momentul incheierii contractului si regulile aplicabile 4.1. Importanta. Importanta determinarii momentului incheierii contractului nimeni nu o pune la indoiala. Astfel, in functie de momentul incheierii contractului putem determina o serie de fapte juridice. Dupa cum pe buna dreptate mentioneaza unii autori, determinarea corecta a momentului incheierii contractului ne da posibilitatea deseori de a vorbi despre validitatea acestuia. Astfel, dupa cum se mentioneaza intr-o lucrare, importanta determinarii momentului incheierii contractului se releva sub urmatoarele aspecte59: 1. Existenta capacitatii partilor de a contracta; 2. Momentul in care oferta putea fi revocata; 3. Momentul dobandirii dreptului in baza contractului; 4. In raport cu acest moment poate fi determinat si locul incheierii contractului; 5. Momentul cand incep a curge termenii contractuali; 6. Legea aplicabila contractului sau perioadei de executare a acestuia.

59

L. Pop, Contracte comerciale, voi. I, Bucuresti, 1997, pag. 112

43

Dupa cum vedem o serie de momente sub aspect juridic sunt determinate in functie de momentul incheierii contractului. 4.2. Definitia. Traditional in literatura de specialitate momentul incheierii se considera acela cand oferta intalneste acceptarea. Este de mentionat, insa, ca regula enuntata exprima momentul incheierii contractului doar in raport cu contractele consensuale. Avand in vedere existenta contractelor reale si formale, corespunzator, urmeaza a enunta trei reguli ce privesc momentul incheierii contractului. Contractele consensuale se considera incheiate in momentul in care este realizat consimtamantul; Contractele reale se considera incheiate in momentul in care este transmis lucrul sau serviciul ce constituie obiect extrinsec al contractului; Contractele formale se considera incheiate in momentul in care sunt realizate conditiile de formalitate a contractului. 4.3. Regulile aplicabile momentului incheierii contractului consensual.

Determinarea momentului incheierii contractului consensual se face in functie de faptul in ce mod se face oferta si acceptarea si in ce loc sun realizate acestea. in acest sens, determinam situatiile cand ofertantul si acceptantul se afla unul in prezenta celuilalt, cand contractul se incheie la distanta prin telefon sau mijloace internet, cand contractul se incheie prin corespondenta. in primul si al doilea caz, momentul realizarii consimtamantului se va considera si momentul incheierii contractului. in cazul in care vorbim despre faptul ca ofertantul si acceptantul se afla la distanta si nu pot comunica in direct, momentan, iar respectiv actele sale de vointa vor fi aduse la cunostinta peste o perioada de timp de la momentul realizarii lui, se aplica, de obicei, doua reguli de baza regula emisiunii si regula receptionarii. Dupa regula emisiunii, se considera acordul de vointa

realizat atunci cand a fost expediat raspunsul (acceptul) de catre acceptant. Dupa regula receptionarii se considera acordul realizat atunci cand acceptarea a fost receptionata de catre ofertant. In ce priveste intrebarea in care caz si care regula se aplica, tinem sa mentionam, ca aici se aplica principiul "se aplica de fiecare data regula receptionarii daca ofertantul nu stabileste altceva". Regulile aplicabile momentului incheierii contractului real. Contractul real se considera incheiat din momentul transmisiunii bunului sau serviciului de la proprietar catre cealalta parte a contractului. Este necesar sa mentionam, ca acest moment, de regula este adeverit prin intocmirea actelor de transmitere primire. Totodata, pentru determinarea corecta a momentului incheierii contractului real este necesar de a ne referi la divizarea contractelor reale in contracte real-formale si realconsensuale. Astfel, contractele real-consensuale se considera incheiate din momentul simplei transmisiuni a bunului, iar contractele real-formale se considera incheiate din momentul realizarii atat a transmisiunii, cat si a unor formalitati. Spre exemplu, contractul de donatie de imobile este desemnat drept un contract real-formal. 44

Regulile aplicabile momentului incheierii contractului formal. Dupa cum deja am mentionat, contractul formal se considera incheiat doar in momentul in care au fost realizate conditiile de formalitate ale contractului, cum ar fi forma scrisa, autentificarea notariala, inregistrarea etc. Este necesar, insa, de a tine cont de faptul, ca in cazurile in care la incheierea contractului se cere intocmirea inscrisului, acesta poate fi atat pentru opozabilitate cat si pentru validitate. in acest sens, momentul intocmirii inscrisului se va considera momentul incheierii contractului doar daca aceasta conditie este ceruta pentru validitatea contractului. Aceiasi regula se aplica si la celelalte conditii de formalitate. 5. Locul incheierii contractului si regulile aplicabile 5.1. Importanta. Importanta locului incheierii contractului nu este mai mica decat momentul incheierii contractului. Astfel, in functie vorbi de locul incheierii contractului putem

despre legislatia si regulile aplicabile contractului. in unele cazuri putem vorbi chiar si

despre posibilitatea incheierii contractului. 5.2. Regulile aplicate. Ca si in ce priveste momentul incheierii incheierii contractului contractului, si locul

este dependent de momentul cand acesta incepe a produce efecte, iar in

mod implicit de momentul incheierii acestuia. Astfel, determinam reguli de apreciere a locului incheierii contractului la contractele consensuale, la contractele formale si la contractele reale. Regula generala aplicabila locului incheierii contractului consensual este, ca contractul se considera incheiat in locul in care s-a realizat consimtamantul, adica unde oferta a intalnit acceptarea, in mod corespunzator vom specifica de asemenea acele situatii care privesc momentul incheierii contractului, iar prin urmare vom deduce, ca: contractul incheiat, unde partile sunt situate in preajma se va considera incheiat in locul aflarii partilor: contractul incheiat , unde partile se aflau la distanta se va considera incheiat la locul unde este situat ofertantul, daca consimtamantul a fost realizat printr-o sursa de comunicare directa sau daca s-a aplicat regula receptionarii, si contractul se va considera incheiat la locul aflarii celui ce accepta oferta daca se aplica regula emisiunii. In cazul in care este vorba de incheiere a unui contract formal, locul incheierii acestuia se considera locul unde s-au perfectat formalitatile. In cazul incheierii contractului real, locul incheierii acestuia se va considera locul transmiterii bunului sau serviciului. Este necesar de retinut, ca in cazul incheierii contractului realformal, locul incheierii contractului va fi locul unde s-au perfectat formalitatile contractuale, chiar

45

daca transmiterea bunului s-a efectuat in alt loc. Aceasta regula se aplica doar in cazul daca legea sau contractul nu prevede altfel. Capitolul V. TEHNICI DE NEGOCIERE A CONTRACTULUI 1. Generalitati privind negocierea contractului Posibilitatea desfasurarii raporturilor contractuale de cele mai multe ori se datoreaza caracterului flexibil al acestora, precum si diverselor posibilitati pe care le ofera incheierea unui contract. in acest sens, deosebit de important este asigurarea determinarii stricte si fara echivoc a continutului contractului. Determinarea stricta a continutului contractului este posibil de realizat cel mai efectiv prin asigurarea unei corecte interpretari a clauzelor contractuale, precum si prin stabilirea acelor clauze care vor reflecta in mod egal cat interesul uneia din parti atat si interesul celorlalte. Cel mai efectiv acest scop poate fi realizat in procesul de negociere a contractului. Ce este necesar de a intelege prin negocierea contractului? Negocierea contractului constituie unul din cele mai importante procedee de stabilire a conditiilor contractuale. Aceasta cuprinde anumite etape in care una din parti la contract inainteaza o oferta de a contracta, iar cealalta parte, la randul sau face o noua oferta, in mod implicit neacceptand-o pe cea inaintata la inceput. Aceasta perindare de oferte reciproce se petrece atata timp, pana cand nu se realizeaza acordul de vointa. Deci, prin urmare, prin negociere vom intelege acea etapa a incheierii contractului, unde potentialii contractanti inainteaza reciproc, prin modalitati si procedee admise sau stabilite de lege, oferte de a incheia un contract cu privire la un obiect si au drept scop atingerea acordului de vointa prin prisma avantajului reciproc dobandit in cadrul acestor negocieri. Expunand continutul etapelor si modalitatilor de negociere, ne vom opri totodata si la unele etape premargatoare negocierilor. 2. Informatia prealabila incheierii contractului O deosebita importanta are pentru succesul si rapiditatea incheierii contractului existenta unei informatii care ar permite relevarea obiectivelor contractului si avantajului incheierii acestuia, in acest sens, ofertantii asigura publicitatea informatiei prealabile care consta in evidentierea unor conditii, de regula, celor mai esentiale, in care se va incheia contractul. Respectiva informatie este prezentata prin diverse cai. Spre exemplu, in dreptul comercial, aceasta este realizat prin intermediul publicitatii comerciale, prin intermediul etichetarii produselor, prin utilizarea

GENCOD-ului, prin intermediul afisarii conditiilor de incheiere a contractului etc. in dreptul

46

international aceasta se realizeaza prin schimbul de informatie si de propuneri din partea statelor care initiaza incheierea unei conventii internationale. in dreptul muncii informatia privind ofertele contractuale este asigurata prin intermediul oficiilor de angajare in campul muncii sau oficiilor fortei de munca etc. Uneori lipsa informatiei prealabile incheierii contractului, considerente a protectiei din

dreptului consumatorului, poate fi pedepsita, cum ar fi spre

exemplu in cazul lipsei indicatorului de pret pe produsul comercializat, lipsa termenului de valabilitate a produsului etc. in cazul in care este vorba intermediul de negocierea contractului prin

licitatiei, informatia prealabila o constituie insasi descrierea lotului

si intreaga

documentatie de licitatie. Aceasta informatie urmeaza sa corespunda anumitor cerinte, cum ar fi: 1) sa fie veridica, adica sa corespunda produsului, serviciului sau obiectivului care il reclameaza; 2) sa nu induca in eroare, cum ar fi enuntarea doar a celor calitati sau caracteristici ale produsului, care il caracterizeaza din cele mai bune laturi, evitand viciile principale ale produsului. 3) sa fie expusa clar, cat din punct de vedere a tehnicii expunerii, atat si a continutului

informatiei, astfel, incat sa se excluda eroarea. De asemenea deosebim si alte conditii ce se refera la aceasta informatie, dar care sunt conditionate de tipul contractului care este incheiat. 3. Tratative si acorduri pregatitoare si intocmirea textului contractului Acordurile pregatitoare si tratativele presupun realizarea unor intelegeri, iar uneori chiar si executarea unor clauze contractuale, care ulterior vor deveni parti ale contractului. Acestea dau posibilitatea de a stabili atat intreg spectrul obligatiunilor contractuale, cat si posibilitatea relevarii capacitatii de executare a contractului de catre potentialul contractant. De asemenea acestea pot asigura scoaterea la iveala a eventualelor vicii ale contractului, pot facilita interpretarea clauzelor contractuale, precum si pot oferi destul timp pentru asigurarea partilor de eventualele esecuri sau greseli in executarea contractului. Acordurile pregatitoare, care urmeaza tratativele pot, comparativ cu ultimele, deja stabilesc obligatii contractuale. Acestea sunt caracteristice contractelor complexe, acordurilor internationale si se refera, de regula, la anumite clauze concrete ale contractului sau la principiile de baza asupra carora se realizeaza negocierea. De asemenea acestea se pot referi la unele imprejurari cu caracter accesoriu, dar care au o importanta deosebita, cum ar fi acordul cu privire la confidentialitatea tratativelor, acordul cu privire la excluderea posibilitatii de a negocia cu alte persoane, acordul cu privire la etapele de desfasurare a tratativelor, acordul cu privire la modul de repartizare a 47

cheltuielilor pentru petrecerea tratativelor60 etc. Totodata pot fi incheiate acorduri pregatitoare, care sa asigure pregatirea platoului de executare a contractului. Astfel, spre exemplu, in practica incheierii contractelor in Republica Moldova se cunosc cazuri, cand a fost incheiat un acord pregatitor anterior incheierii acordului de baza, care a servit drept proiect de experimentare a modului si posibilitatilor de executare a acordului de baza, iar mai apoi, dupa adeverirea rezultatelor pozitive, a fost incheiat contractul de baza61. La contractele simple, de asemenea putem vorbi despre acorduri pregatitoare, si anume acestea le constituie antecontractele. in categoria acestora intra arvuna, garantia, inclusiv si cea bancara, pactul de preferinta, promisiunea de a contracta etc. O etapa destul de importanta este intocmirea sau perfectarea textului contractului. Aceasta faza presupune afisarea pe purtatorii de hartie sau pe alti purtatori62 a clauzelor contractuale, dupa cum s-a convenit in cadrul negocierilor. Evident, ca nu este neaparat, ca intocmirea textului contractului sa fie precedata de negocieri, astfel cum insasi negocierile pot fi realizate deja in baza unui proiect al contractului intocmit. In vederea intocmirii textului contractului este necesar de a tine cont de unele cerinte, respectarea carora asigura evitarea divergentelor pe marginea contractului. Astfel la intocmirea textului contractului este necesar ca63: 1. Fiecare obligatie asumata trebuie sa fie precis formulata; 2. Pentru fiecare clauza este obligatorie identificarea normei juridice aplicabile; 3. Este recomandabil ca textul sa fie citit si recitit, de mai multe persoane, pentru a se percepe corect orice nuanta si a se verifica interpretarile posibile; 4. Orice ambiguitate, orice clauza echivoca reprezinta un potential inamic lasat in spatele frontului; 5. Subtilitatile de stil si limbaj nu-si au locul in contract. Aici totul se spune simplu, direct, clar si complet; 6. idee stralucita, venita pe neasteptate, poate fi o idee nefericita; 7. Pe cat posibil trebuie sa fie evitat procesul. Garantiile executarii obligatiilor trebuie sa fie usor accesibile si cu un inalt grad de lichiditate;
60 61

I. Turcu, Dreptul afacerilore, Iasi, 1993, pag. 304 In acest caz exemplificm cu acordul de creditare incheiat in 199g, prin care Republica Moldova asigur implementarea proiectului de inregistrare imobiliar pe tar. Pan la acest acord a fost incheiat un acord prealabil, care presupunea crearea unui proiect experimental, cu aceleasi obiective, si in cazul succesului, urma s fie incheiat acordul de baz. 62 In cazul in care textul contractelor se negociaz la distant, textul proiectului contractului poate fi adus la cunostinta celeilalte prti prin mijloacele INTERNET, fr a le afisa pe purttori de hartie. 63 L. Pop, I. Turcu, Contractele comerciale, voi. I, Bucuresti, 1997, pag. 65

48

8. Cu cat numarul documentelor semnate este mai mare si cu cat textul este mai stufos, cu atat mai probabila este strecurarea unei inadvertente care ar putea narui rezultatul scontat. 4. Licitatia Licitatiile ca modalitate de petrecere a negocierilor presupune o procedura complexa de negociere, in conformitate cu anumite reguli strict stabilite de organizatorul licitatiei sau stabilite prin lege. Licitatia presupune realizarea consimtamantului intr-o procedura desfasurata e concurs, intr-un mod public. Incheierea contractelor prin procedura de concurs este caracteristica majoritatii categoriilor de contracte - comerciale, civile, de munca, administrative. Etapele de organizare si petrecere a celei mai simple licitatii sunt: determinarea lotului, intocmirea documentatiei de licitatie, determinarea cercului de participanti la licitatie, publicarea sau transmiterea invitatiei de participare la licitatie, inregistrarea participantilor la licitatie, petrecerea insasi a licitatiei prin deschierea si evaluarea ofertelor sau organizarea concursului cu strigare, si adjudecarea contractului. Vom incerca foarte pe scurt sa caracterizam fiecare in aceste etape. Determinarea lotului presupune aprecierea in obiectul contractului ce va fi incheiat. Lotul poate cuprinde unul sau mai multe bunuri, precum si universalitati de bunuri, care la randul sau pot eventual constitui obiecte separate ale contractului. Este necesar de mentionat, ca mai multe bunuri ce constituie elemente ale lotului nu pot constitui obiecte separate ale contractului, decat doar daca vor fi disjungate in loturi separate. Intocmirea documentatiei de licitatie constituie o etapa deosebit de importanta, care cuprinde intocmirea intregului pachet de documente, care vor constitui baza juridica a petrecerii licitatiei. Continutul documentatiei de licitatie o formeaza instructiunea sau regulamentul de organizare si petrecere a licitatiei64, conditiile contractului, documentele ce releva continutul cerintelor fata de obiectul contractat, formele model a principalelor documente, cum ar fi oferta si scrisoarea de acceptare a ofertei, garantia de participare la licitatie si de executare a contractului etc. Determinarea cercului de participanti la licitatie este realizat de catre organizatorul licitatiei. Acesta, in functie de caracterul obiectului realizat poate determina un grup de persoane bine determinat, care vor fi invitati de a participa la licitatie, dar poate si sa determine doar categoria de persoane ce pot participa. De asemenea organizatorul licitatiei poate sa nu specifice categoria de

64

Respectivul document poate fi elaborat de ctre persoana care evalueaz ca organizator al licitatiei, dar in cazurile in care este vorba despre licitatiile organizate si petrecute de persoanele de drept public, aceste regulamente sunt de regul aprobate prin lege sau hotrare de guvern.

49

persoane ce pot participa la licitatie, aceasta reiesind din continutul lotului si conditiilor de participare la licitatie. Publicarea sau transmiterea invitatiei de participare la licitatie si inregistrarea participantilor la licitatie constituie etapa imediat apropiata inceputului licitatiei. Publicarea invitatiei se realizeaza, de regula, prin intermediul surselor mass-media care sunt accesbile majoritatii sau tuturor potentialilor participanti la licitatie. Petrecerea insasi a licitatiei prin deschierea si evaluarea ofertelor sau organizarea concursului cu strigare presupune deschiderea ofertelor, iar in cazul licitatiei cu strigare - anuntarea valorii initiale, care mai apoi este urmata de ridicarea acestui prin strigare. in cazul licitatiilor fara strigare cu o singura oferta65, o mare importanta o are etapa de evaluare a ofertei, care consta in aprecierea tuturor laturilor ofertelor in functie de criteriile anterior determinate de organizator. Adjudecarea contractului constituie decizia organizatorului de a incheia contractul cu castigatorul licitatiei. Aceasta se realizeaza, fie prin lovitura ciocanului si anuntarea numelui sau numarului concursantului, fie prin emiterea unei scrisori prin care acesta se instiinteaza despre castigarea licitatiei.

Capitolul VI. EFECTELE CONTRACTULUI INCHEIAT 1. Notiunea si clasificarea efectelor Definitia. Prin efecte ale contractului sunt intelese totalitatea de obligatii si drepturi care pot lua nastere cat din continutul contractelor in baza clauzelor acestuia, atat si ca rezultat al nerespectarii clauzelor, precum si in cazul nerespectarii conditiilor de valabilitate. Clasificarea. In acest capitol nu ne vom referi la efectele ce rezulta in incheierea nevalabila a contractului, deoarece acest subiect este descris intr-un capitol anterior. Totodata, pornind la relevarea continutului efectelor contractului incheiat, este necesar de a mentiona, ca acestea privesc urmatoarele categorii de baza: 1) Efectele ce privesc partile si; 2) Efectele ce privesc tertii. La randul sau, efectele ce privesc partile pot fi divizate in: 1) Efecte ce rezulta din executarea corespunzatoare a contractului si;

65

De regul, la aceste categorii de licitatii ofertele sunt prezentate de ctre participanti in timp -pan la inceputul licitatiei - si in momentul inceputului licitatiei ofertele se deschi si se evalueaz. in asemenea cazuri, participantii la licitatiei prezint, de regul, doar o singur ofert.

50

2) Efecte contractului.

ce

rezulta

din

neexecutarea

sau

executarea necorespunzatoare a

3) Efectele ce rezulta din executarea contractului. O problema deosebit de importanta constituie determinarea efectelor contractului incheiat. De fiecare data, la incheierea contractului, efectele acestuia sunt determinate fie expres prin lege, fie prin conditiile contractului. Oricum, insa, apare necesitatea corectei determinari a efectelor contractului. Astfel determinam existenta unor reguli de determinare a efectelor contractelor, cum ar fi dovedirea actului, care presupune prezentarea probelor ce vor face dovada contractului (inscrisul, banda magnetica, ricipisa etc), stabilirea conditiilor de valabilitate si interpretarea clauzelor contractuale, care este realizata, de regula, prin calificarea clauzei si stabilirea intelesului acesteia. 2. Efectele ce decurg din executarea contractului In momentul cand vorbim despre efectele ce decurg din incheierea contractului, este necesar de mentionat, ca acestea o constituie principala categorie de efecte pe care le urmaresc partile la incheierea contractului. Dupa cum se mentioneaza cu buna dreptate, ...ratiunea incheierii unui tratat este tocmai crearea de efecte juridice, adica angajarea partilor la o anumita conduita obligatorie66. in acest context mentionam, ca principalul efect pe care ii creeaza un contract valabil incheiat este stabilirea unei conduite a partilor la contract. Aceasta conduita este reflectata in continutul drepturilor si obligatiilor pe care si le asuma partile la incheierea contractului. Astfel, din momentul incheierii contractului acesta dobandeste putere de lege pentru parti. in acest sens, partile la contract sunt obligate a executa cu exactitate, in modul si termenele stabilite in contract toate clauzele acestuia. in acest context, orice abatere, chiar si de asa natura, care la prima vedere ar fi acceptabila pentru cealalta parte la contract, oricum va fi considerata drept executare necorespunzatoare a contractului. De asemenea, in materie de efecte a contractului, este necesar sa mentionam despre irevocabilitatea contractului, astfe,l cum, partile contractuale nu sunt in drept sa induca revocarea contractului, decat in cazul in care legea in mod expres stabileste aceasta posibilitate. in acest sens, partea la contract nu este in drept sa inceteze unilateral de la executarea clauzelor contractuale. Una din categoriile de efecte, ce decurge din principiul relativitatii efectelor contractului, consta in faptul, ca contractul incheiat nu produce efecte fata de terti, daca legea nu prevede altceva. in acest sens avem o serie de contracte, care in materie de efecte se pot referi, altfel spus, stabilesc drepturi si obligatii fata de terti. Spre exemplu, incheierea contractului de mandat genereaza

66

O. Blan, E. Serbenco, Drept international public, Chisinu, 2001, pag. 255

51

obligatia pentru cel cui ii este prezentat mandatul, de a executa prestatia fata de mandatar asa cum ar fi fost executata fata de mandant. De asemenea asa fel de contract este contractul prin care se stabileste stipulatia pentru tert. Totodata, este necesar de a mentiona si faptul, ca contractul incheiat nu poate fi refuzat executarii in mod unilateral de catre una din partile contractuale. Astfel, legislatia in vigoare stabileste regula generala, conform careia, contractul incheiat este irevocabil pentru parti, daca legea nu stabileste altceva in mod expres. Astfel, pentru exemplu, contractul de mandat presupune posibilitatea revocarii lui pentru mandant. Contractul de donatie filantropica, de asemenea presupune posibilitatea revocarii lui de catre donator. In concluzie, fiecare contact in functie de regimul juridic conferit de catre legislatie sau de catre parti, presupune diverse efecte juridice, toate ele stabilind, atat un rezultat material, cat si un comportament concret al partii asupra careia se refera acest efect. In unele cazuri, totusi, continutul contractului deviaza de la clauzele reale stabilite de catre parti. Este vorba despre contracte secrete, care nu exprima adevarata stare a actului juridic civil, si care in dreptul civil poarta denumirea de simulatie. Este necesar de a deosebi simulatia de nulitate si de efectele neindeplinirii clauzelor, prima fiind o incalcare ce tine de contract, ci de lege, iar prin urmare nu duce la incalcarea principiului legalitatii. Astfel simulatia nu duce la incetarea executarii contractului nici pentru trecut, nici pentru viitor. Astfel articolul 221 al Codului civil declara ca daca un contract a fost incheiata cu scopul de a ascunde un alt contract, se aplica prevederile referitoare la contractul pe care partile intentionau de fapt s-o incheie, iar contractul incheiat este nul. O varietate a contractului secret este fictivitatea acestuia, care consta in incheierea unui contract in mod aparent, nefiind intentie intre parti de a crea un raport juridic. in baza prevederilor Codului Civil, acest contract este nul67. Unul din tipurile contractelor secrete care nu-si gaseste reglementare expresa este contractul de substituire (interpunere), ce consta in schimbarea persoanei ce trebuie sa devina adevaratul titular al dreptului. Scopul urmarit prin incheierea acestui contract este eschivarea de la plata impozitelor, de declarare a venitelor, de spalare de bani etc. 3. Efectele ce rezulta din executarea necorespunzatoare sau neexecutarea contractului Inafara de momentele stabilite de contracte, in unele cazuri, legislatia stabileste alte efecte decat cele stipulate in contracte si anume:

67

Alineatul (1) al articolului 221Cod civil al Republicii Moldova

52

1) Rezolutiunea68 ce constituie incetarea efectelor unui contract cu efecte retroactive, pentru trecut, care sunt datorate neexecutarii culpabile a obligatiilor de catre una din partile contractului sinalagmatic69. Traditional in literatura de specialitate rezolutiunea este aplicata cazurilor de neexecutare a contractelor, insa practica incheierii contractelor cunoaste aplicarea procedeului analogic cu rezolutiunea, dar care nu poate fi desemnat in categoria revocarii, avand in vedere chiar si faptul, ca revocarea este caracteristica doar uneia din partile contractuale. Deseori in

practica aceste efecte sunt confundate cu revocarea contractului, iar ce este mai rau - cu nulitatea acestuia. Aceasta are loc, cel mai des, datorita efectelor pe care le produce rezolutiunea. Astfel precum si in cazul nulitatii rezolutiunea, de asemenea presupune restituirea tuturor prestatiilor executate de pana la incheierea contractului, insa comparativ cu nulitatea, rezilierea constituie un efect al contractului valabil incheiat. 2) Rezilierea, ce constituie incetarea unui contract cu efecte pentru viitor, care se datoreaza neexecutarii culpabile a obligatiilor de catre una din parti la contractul de executare succesiva. in comparatie cu rezolutiunea, care se aplica si contractelor de executare instantanee si are efecte retroactive, rezilierea se aplica contractelor de executare succesiva si are efecte doar pentru viitor, toate efectele produse pana la momentul inducerii rezilierii, ramanand a avea valoare juridica. Ca si in cazul rezolutiunii, rezilierea poate fi indusa nu numai catre cazurile de neexecutare a obligatiilor contractuale. Aceasta poate aparea ca efect si in cazul executarii corespunzatoare a contractului, dar la expunerea vointei partilor. In asemenea caz este vorba despre rezilierea voluntara70, care, mai mentionam, este necesar de a o deosebi de revocare a contractului. 3) Caducitatea, ce constituie incetare a contractului prin stabilirea neeficacitatii acestuia datorita interventiei unor cauze ulterioare incheierii sale si independent de vointa partilor. Drept situatie de caducitate a contractului poate servi neeficienta obiectului care urmeaza a fi realizat, irationalitatea acestuia, disparitia cauzei contractului etc. 4) Raspunderea contractuala, care constituie o institutie specifica si care o vom examina-o intr-un capitol aparte.

68 69

Articolele 734, 735, 737, 73g Cod civil al Republicii Moldova V. Stoica, Rezolutiunea si rezilierea contractelor civile, Bucuresti, 1997, pag. 11 70 V. Stoica, Rezolutiunea si rezilierea contractelor civile, Bucuresti, 1997, pag.17

53

Capitolul VII. INTERPRETAREA CONTRACTULUI 1. Notiuni generale privind interpretarea contractului Multitudinea clauzelor contractuale, aplicabile asupra unui spectru divers de relatii, caracterul general al acestora, deseori cere realizarea unor acte de lamurire a continutului unei sau altei clauze. Necesitatea existentei unei interpretari a contractului este dictata nu numai de caracterul general al normelor si de multitudinea acestora, dar si datorita unei situatii destul de dificila creata la ziua de azi. Este vorba despre aceea, ca datorita faptului ca cu activitatea de asigurare juriica a activitatii de creare a contractelor se ocupa la ziua de azi nu totdeauna specialisti in domeniul jurisprudentei, iar mai mult decat atat, chiar si juristii care asigura elaborarea contractelor, nu totdeauna sunt initiati in problema respectiva, sau nu sunt la curent cu noile realizari ale stiintei dreptului, cu reformele legislative ce au loc in alte tari, nu totdeauna sunt la curent cu toate reglementarile existente in legislatie in ceea ce priveste unul sau celalalt domeniu. Toate aceste, dar si alte conditii duc la aceea, ca contractele incheiate sa contina unii termeni sau clauze neclare, deseori atribuindu-le un sens complet diferit de cel original, fara a defini aceasta, prcum si sa contina unii termeni sau notiuni, care sa nu fie determinate dupa continut, lasandu-se la discretia celor ce aplica interpretarea lor. Insasi interpretarea contractului, este privita in mod diferit. Astfel unii autori considera, ca interpretarea contractului constituie o etapa a procesului de aplicare a acestuia. Alti autori considera interpretarea drept o masura ce are menirea de a asigura procesul de aplicare a acestuia71. Consideram, in acest sens, ca prin acte de interpretare a contractului intelegem operatiunea logica de detalizare si lamurire a continutului acestuia in general sau a unei clauze in parte, in scopul aplicarii lor corecte, conform intelesului original si reflectat necesitatilor relevate de parti la incheierea contractului si respectiv pentru incadrarea lor corecta in aplicare. Astfel, am putea spune, ca interpretarea contractului se caracterizeaza prin faptul, ca constituie o etapa a acestuia; continutul interpretarii este tocmai lamurirea sensului vointei partilor, exprimata in norma contractuala; are drept scop corecta incadrare a diferitor situatii in ipostaza clauzei contractuale, asigurand prin aceasta justa aplicare a ei. 2. Clasificarea interpretarii contractului. Clasificarea interpretarii clauzelor contractuale poate fi efectuata in functie de mai- multe criterii si anume:

71

I. Ceterchi, M. Luburici, Teoria general a statului si dreptului, Bucuresti, 19g3, pag 416

54

a) b) c)

in functie de forta interpretarii; in functie de surse de interpretare; in functie de metoda de interpretare. a) Interpretarea contractului in functie de forta sa priveste acceptarea acelor principii in

exprimarea continutuluii autentic a acestuia,. care tin de considerarea sursei de interpretare. in acest sens nu orice interpretare are unele si aceleasi efecte. Interpretarea efectuata de catre un jurist de inalta calificare, care utilizand cele mai adecvate procedee interpretative poate fi mai reusita, mai deplina si mai corecta decat interpretarea efectuata de catre instanta de judecata, insa valoarea acestor doua interpretari vor corela in acest caz invers proportional. Altfel spus, actul interpretativ emis de juecata are o putere aplicativa mult mai mare comparativ cu actul de interpretare realizat de catre un jurist, desi calificat. In acest sens, in functie de forta interpretarii deosebim: interpretarea oficiala; interpretarea neofociala. Interpretarea oficiala este acea interpretare care primeste un caracter obligatoriu in virtuitea faptului ca este realizata de catre organele de stat imputernicite prin lege special in acest sens. Semnificativ este faptul ca aceasta interpretare primeste valoare de norma contractuala. Interpretarea neoficiala constituie acea interpretare, care nu invoca un caracter obligatoriu si care este realizata de alti subiecti decat de organele special imputernicite in acest sens. b) Interpretarea realizata referitor la o norma contractuala, are importanta deosebita si considerand sursele de interpretare, deoarece de cele mai multe ori interpretarea cea mai

adecvata o poate expune doar subiectul, care a inclus in continutul contractului un anumit scop, care a emis actul urmarind un anumit scop concret si bine determinat. Astfel in acest sens, este important sa retinem, ca interpretarea normei contractuale ralizata de catre ambele parti la contract, de comun acord, va dobani caracter de interpretare originala, obanin chiar puterea celei oficiale. c) Interpretarea contractului in functie de metoda de interpretare poate fi realizata prin metodele de interpretare ab literam; contextuala: extintiva si restrictiva; sistematica; rationala; analogica; asimilare; metoda fictiunii; doctrinala etc. Spre exemplu, metoda de interpretare ab literam constituie o incercare de impunerii a aplicarii mecanice a normei contractuale. in acest caz se iau in consideratie semnele de punctuatie, consecutivitatea propozitiilor. Se apeleaza cel mai des la continutul in integru al contractului si clauzei in cazurile cind juristii nu patticipa la proces. Totoata interpretarea ab literam a unor clauze, poate fi ralizata cat in mod extensiv, atat si in mod restrictiv. in acest sens, pentru determinarea modului se aplica principiul in cazul clauzelor ce pot fi interpretate dublu, se face interpretarea in favoarea celui ce se obliga. 55

 3. Regulile de interpretare a normelor contractuale Regula principala pe care o enunta legislatia civila este ca interpretarea contractului civil este necesar de realizat pe principiile bunei-credinte. in literatura de specilitate, regulile de interpretare sunt divizate in trei categorii principale72: 1) 2) 3) Reguli de stabilire a vointei reale a partilor la contract; Reguli de interpretare a clauzelor confuze saucontradictorii;

Reguli de interpretare a clauzelor tacite. In continuare, vom incerca foarte pe scurt sa relevam continutul fiecareia in categoriile

respective de reguli. 3.1. Regulile de stabilire a vointei reale a partilor la contract. Principala regula care tine de aceasta categorie este ca interpretarea contractului se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor73. Aceasta regula enunta faptul, ca se va considera ca partile contractante au incheiat contractul cu privire la acel obiect, cu privire la care au convenit, chiar daca din textul contractului reiese altceva. Aplicarea acestei reguli este mult mai vaita atunci cand este vorba de contractele deghizate. in asemenea caz, cu toate ca partile au perfectat textul contractului cu privire la un obiect, se va considera, ca acestea au incheiat contractul cu privire la aceiea la ce in realitate au convenit. Totusi pana in momentul in care partile sau alta persoana interesata nu a indus necorespunderea textului contractului cu vointa reala a partilor, textul se va considera expresia vointei reale. Mai mult decat atat faptul corespunderii textului contractului cu vointa reala a partilor este prezumata pana la proba contrara. O alta regula care se refera la stabilirea vointei rale a partilor este regula, conform carea toate normele contractuale se interpreteaza una prin alta, in contextul contractului si cauzei acestuia74. Aceasta presupune si faptul, ca o clauza contractuala nu poate fi privita separat de celelalte clauze contractuale. 3.2. Reguli de interpretare a clauzelor confuze sau contradictorii. Categoria respectiva o formeaza urmatoarele reguli75: a) cand o clauza poate fi interpretata dublu, se va interpreta in sensul ce poate avea un efect si nu in acela ce ar avea inlaturarea ei76;

72 73

L. Pop, Drept civil. Teoria general a obligatilor, Iasi 1994, pag. 65-66 L. Pop, Drept civil. Teoria general a obligatilon>, Iasi 1994, pag. 65; Articolul 725 Cod civil al Republicii Moldova 74 Articolul 72g Cod civil al Republicii Moldova 75 L. Pop, Drept civil. Teoria general a obligatilon>, Iasi 1994, pag. 65 76 Alineatul (1) al articolului 729 Cod civil al Republicii Moldova

56

b) termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in sensul care rezulta in natura contractului77; c) clauzele inoielnice se interpreteaza dupa obiceiul locului incheierii contractului; d) atunci cand exista indoiala, clauzele se interpreteaza in favoarea celui ce se obliga, adica a debitorului78; e) oricat de generali nu ar fi termenii contractului, acestea au ca obiect numai prstatiile cu privire la care partile s-au obligat; f) atunci can in contract se a exemplu pentru explicarea obligatiilor, nu se restrange numarul si intinderea acestora la exemplu dat. Aceste reguli urmeaza a fi aplicate in sistem, unde nici una din acestea nu pot fi determinate drept prioritare, iar altele accesorii. 3.3. Reguli de interpretare a clauzelor tacite. De regula, la incheierea contractului, partile stabilesc in mod expres clauzele contractuale. Se intalnesc, insa foarte dese cazuri, cand partile stabilesc doar clauzele principale, textul contractului astfel nu reflecta vointa partilor asupra tuturor detaliilor contractului. in asemenea cazuri, clauzele obisnuite pentru contractele de asa tip se subanteleg, completan in mod automat contractul. Mai mult decat atat, multe in efectele contractelor reglementate sunt stabilite in mod expres prin lege, astfel cum, uneori nu este necesar de a ubla textul acesteia in contract, odata ce legea deja a reglementat-o. 3.4. Reguli de interpretare a actelor realizate in baza contractului. Aceasta categorie de reguli priveste situatiile ce privesc corectitudinea sau incorectitudinea executarii contractului. Asemenea categorie de reguli pot fi determinate in functie de fiecare tip de contract. Ele pot fi stabilite cat prin lege, atat si de catre partile contractuale. Respectiva categorie de reguli o constituie oua categorii de reguli: regulile generale si regulile ce privesc fiecare contract in parte. Spre exemplu, din categoria regulilor generale fac parte asa reguli cum ar fi: 1) Daca partea, careia indeplinirea conditiei suspensorii sau rezolutorii a conventiei79 nu-i este convenabila, a

impedicat cu rea credinta realizarea acesteia, conditia este considerata ca indeplinita; 2) Daca partea, careia indeplinirea conditiei suspensorii sau rezolutorii ii este convinabila, a contribuit cu rea credinta la realizarea acesteia, conditia este considerata ca neindeplinita etc. Categoria regulilor speciale este mult mai vasta. Exemplu de asemenea regula poate servi acea stabilita in contractul de antrepriza si care stabileste, ca clientul este obligat sa receptioneze lucrarea executata de
77 78

Alineatul (2) al articolului 729 Cod civil al Republicii Moldova Articolul 732 Cod civil al Republicii Moldova 79 Conventia este incheiat sub conditie suspensiv, dac prtile stipuleaz nasterea unor drepturi si obligatii in dependent de un eveniment, despre care nu se stie, dac se va produce sau nu. Conventia este considerat incheiat sub conditie rezolutorie, dac prtile stipuleaz incetarea unor drepturi si obligatii in dependent de un eveniment, despre care nu se stie, dac se va produce sau nu.

57

antreprenor si s-o examineze, si daca clientul nu va prezenta imediat antreprenorului pretentiile sale in legatura cu abaterile de la conditiile contractului care au inrautatit lucrarea sau in legatura cu alte vicii ale lucrarii, se va considea ca el accepta moul si conditia executarii lucrarii.

Capitolul VIII. RASPUNDEREA CONTRACTUALA 1. Notiuni generale privind raspunderea contractuala Institutia raspunderii civile de totdeauna a constituit cheia de bolta a jurisprudentei. Necatand la faptul ca respectivului compartiment al dreptului ii este dedicata pe parcursul timpului o deosebita atentie, se poate afirma cert faptul ca solutii unice in diversele probleme legate de raspunderea juridica nu totdeauna sunt gasite. Insasi raspunderea juridica este necesar de a fi privita sub doua aspecte si anume ca raspundere pozitiva - pentru faptele pozitive sau negative80 - actiuni sau abstentiuni - ce urmeaza a fi comise in viitor, si raspundere negativa - pentru faptele pozitive sau negatorii - actiuni sau abstentiuni - ce au fost comise in trecut. Definirea raspunderii juridice civile, dealtfel cum si a altor institutii ale dreptului civil nu sia gasit o reflectare unica. insasi teoria dreptului nu a determinat pana la ziua de azi o definitie unica a raspunderii juridice. Astfel in teoria dreptului, raspunderea juridica este tratata drept o sanctiune stabilita prin lege, care este aplicata in cazul nerespectarii normei de drept si care este aplicata in caz de savarsire a acestei incalcari81. Analogic este definita si raspunderea juridica civila. Astfel autorii romani C. Statescu si C. Birsan cu referire in special la raspunderea civila delictuala, sustin, ca aceasta este ... o sanctiune specifica dreptului civil, aplicata pentru savarsirea faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu.. Strict vorbind, ea este o sanctiune civila, cu caracter reparator, fara a fi, in acelasi timp, o pedeapsa. Din cele spuse mai sus conchidem, ca raspunderea juridica este privita sub doua aspecte. Astfel, fiind privita in stricto sensu, aceasta o putem determina drept o obligatie suplimentara impusa persoanei care a comis incalcarea, deoarece impunerea unei persoane de a executa o

80

In literatura de specialitate sunt intalnite afirmatii, conform crora, rspunderea pozitiv nu poate fi referit la fapte negative (ex. cauzatoare de daune). Totodat tinem s afirmm, c aceast pozitie este deja depsit, deoarece, legislatia cunoaste cazuri, in care persoanele suport msuri de rspundere pentru fapte negatorii - cauzatoare de daune - viitoare in virtutea activittii bazate pe riscul cauzrii acestei daune sau probabilitatea sigur de a le cauza. Exemplu in acest sens poate servi prevederile Legii Republicii Moldova privind plata pentru poluarea mediului, care stabileste, care in articolul 7 stabileste, c plata pentru emisiile de poluanti ale surselor mobile se vars in momentul vmuirii combustibilului importat. Totodat, legislatia in vigoare a majorittii statelor, inclusiv si a Romaniei stabileste, c plata pentru emisiile de poluanti in aerul atmosferic ale autovehiculelor neinmatriculate in tar se percepe la intrarea pe teritoriul trii. 81 Ioffe pag. 2; . . . . , . 1961, . 31g

58

obligatie care aceasta deja o avea, nu completeaza cu nimic continutul raportului juridic. Deaceea executarea unei obligatii existente (si care titularul obligatiei a refuzat executarea acestea), asigurata, inclusiv si prin forta de constrangere a statului, nu poate fi considerata drept raspundere. Alti autori, acceptand a privi raspunderea juridica in lato sensu, considera drept raspundere juridica, cat stabilirea unor obligatii suplimentare in vederea executarii obligatiei principale, atat si aplicarea masurilor de constrangere a statului in vederea executarii obligatiei82. Intentionam sa credem, ca raspunderea juridica nu este doar o obligatie suplimentara impusa persoanei, prin actiunile careia a fost adusa o lezare de interes, dar si o executare silita a obligatiei pe care persoana o avea, si prin neexecutarea careia ar fi adus lezare de interes. in acest sens, am putea defini raspunderea juridica, ca fiind acele consecinte determinate de lege, pe care urmeaza a le suporta persoana, prin comportamentul careia, s-a cauzat o dauna de interes atat general cat si personal, aparat de lege. Conditia proxima este ca acest comportament sa fie determinat de lege ca pasibil raspunderii. In ceea ce priveste raspunderea civila, atunci am putea afirma ca aceasta este caracterizata prin prezenta unor trasaturi deosebite, care ii confera o maxima flexibilitate in aplicare si totodata care asigura o maxima eficacitate a realizarii raporturilor juridice civile, in teoria dreptului civil, dar mai cu seama in legislatia civila, pana la ziua de azi inca nu a fost trasata o linie sigura care ar fi delimitat notiunea raspundere civila de notiunea raspundere materiala. in aceasta ordine de idei, consideram destul de reusita clasificarea tipurilor de raspundere juridica, realizata de catre teoreticienii rusi, unde aceasta a fost privita sub mai multe aspecte. Astfel, autorul rus O. Leist83 clasifica raspunderea juridica in functie de mai multe criterii, cum ar fi: 1) In functie de caracterul incalcarilor si sanctiunilor aplicate, se deosebeste raspunderea penala, contraventionala, disciplinara si patrimoniala (materiala); 2) In functie de ordinea de aplicare a sanctiunilor, deosebim raspundere judecatoreasca si administrativa; 3) In functie de subiectul raspunderii, deosebim raspunderea personala si raspunderea subiectelor colective; 4) In functie de caracterul incalcarii de drept, deosebim raspunderea din culpa si raspunderea fara culpa; 5) In functie de modul de aparitie si realizare a raspunderii, deosebim raspunderea ce apare prin prescriptia legii in rezultatul incalcarii prevederilor normei de drept si raspunderea care apare

82 83

. . , 1962 . 110 . . , 1962 . 133

59

in baza legii in procesul de cercetarii faptelor contraventionale sau penale, efectuate de catre organele de stat competente. In aceasta ordine de idei, este necesar de a face o delimitare dintre notiunile raspundere civila si raspundere materiala. Traditional, teoria dreptului delimiteaza raspunderea juridica in raspundere civila, administrativa, penala si materiala de dreptul muncii. Drept criteriu, care este luat la baza acestei clasificari domeniul raporturilor juridice in care apare raspunderea juridica si care sunt reglementate de un anumit tip de norme ce fac parte dintr-un act normativ separat. in acest sens, utilizand notiunea raspunderea civila o echivalam cu expresia raspunderea in dreptul civil. Aceasta afirmam in contextul faptului, ca in dreptul civil sunt aplicate masuri de raspundere patrimoniala (materiala) si masuri de raspundere nepatrimoniala, tinand cont de faptul, ca si in raporturile juridice de drept penal, civil, administrativ, muncii etc, poate aparea raspundere materiala (patrimoniala) si raspundere personala84. Raspunderea materiala priveste obligatia

persoanei pasibila raspunderii de a suporta anumite cheltuieli materiale suplimentare, cum ar fi confiscarea averii, amenda penala, contraventionala si cea civila (ce priveste penalitatile intr-un contract), confiscarea contraechivalent (rechizitia), inchiderea contului bancar etc. Raspunderea personala priveste acele obligatii, care nu tin de aspectul material al persoanei si de careva cheltuieli, pe care aceasta ar fi obligata sa le suporte, cum ar fi inchisoarea penala si administrativa, privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport auto, privarea de drepturile parintesti, obligatia de a aduce scuze in public sau dezmintiri ai afirmatiilor calomnioase etc. in contextul celor expuse mai sus, ne ramane sa afirmam, ca raspunderea materiala poate fi aplicata in raporturile de dreptul civil, de dreptul penal, de dreptul administrativ, de dreptul muncii, de dreptul mediului etc. Astfel, definind raspunderea civila nu putem de a nu face referinta la faptul, ca aceasta constituie o forma a raspunderii de drept privat, unde pe langa faptul, ca raspunderea materiala este prioritara celei personale, prejudiciul cauzat printr-o actiune poate fi recuperat benevol de catre persoana care a cauzat prejudiciul, fara amestecul organelor de stat si doar numai in virtutea faptului ca persoana care a cauzat prejudiciul constientizeaza caracterul ilegal al faptei sale si ca organele de stat competente, pot sa intervina in asigurarea executarii obligatiei de recuperare a prejudiciului. Literatura de specialitate in domeniul dreptului civil acorda cea mai mare atentie problemei raspunderii contractuale. in acest sens raspunderea civila contractuala este definita ca fiind obligatia

84

In acest context si in continuare, notiunea de rspundere personal este utilizat nu in intelesul expus de teoreticianul rus O. Leist ca rspundere a persoanelor fizice, ci ca rspundere ce afecteaz drepturile nepatrimoniale ale persoane.

60

debitorului de a repara prejudiciul cauzat creditorului sau prin neexecutarea, executarea necorespunzatoare sau executarea cu intarziere a obligatiei sale contractuale85. Daca e sa ne referim la general la raspunderea civila contractuala, atunci este necesar de a vorbi despre faptul, ca intre raspunderea civila delictuala si cea contractuala nu exista deosebiri de esenta86 si aceasta poate surveni in urmatoarele conditii: a) A fost savarsita o fapta (neexecutare, executare necorespunzatoare sau

executarea cu intarziere) de catre debitor, prin care s-a incalcat una sau mai multe clauze contractuale; b) Fapta prejudiciabila a fost savarsita cu culpa; c) Este prezenta legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciul cauzat; d) Partile contractuale au stabilit sanctiuni sub forma de amenda sau penalitati de intarziere, iar in cazul in care am putea vorbi despre o posibilitate de dezvoltare a clauzelor contractuale in materie de raspundere - si alte modalitati87. Un moment, care consideram merita o deosebita atentie, constituie problema raspunderii pentru faptele cauzatoare de daune civile in virtutea existentei unui contract, care obliga creditorul de a duce raspunderea fata de terta persoana, care a fost prejudiciata de catre debitor. Este vorba de contractele de asigurare de raspundere pentru daune, despre contractele de garantare a desfasurarii coerente a raporturilor contractuale sau contractele-garantii, cum ar fi contractul de gaj, contractul de fidejusiune, contractul de garantie bancara etc. in asemenea caz aspectul care priveste raspunderea contractuala tine de raspunderea pe care o va purta faptuitorul-debitor fata de creditorul care a recuperat dauna cauzata victimei. 2. Modalitatile raspunderii contractuale In contextul celor spuse mai sus, totusi, am putea vorbi despre o raspundere civila contractuala in conditiile generale stabilite de legislatie. Astfel, intr-un contract debitorul poate incalca prevederile acestui contract prin cele trei forme - prin neexecutare, prin executare necorespunzatoare si prin executare cu intarziere. 2.1. Prin executarea cu intarziere a obligatiilor contractuale se intelege faptul, ca debitorul a executat in natura obligatiile sale sau este gata sa le execute dupa indeplinirea

85

M. Eliescu, Rspunderea civil delictual, Bucuresti, 1972, pag. 7., dup: L. Pop Drept civil. Teoria general a obligatiilor, Iasi 1994, pag. 32g 86 A. Blosenco, Rspunderea civil delictual, Chisinu, 2002, pag. 25 87 Cu toate, c legislatia actual a Republicii Moldova nu interzice in mod expres, dar o eventual clauz ce ar stabili obligatia suplimentare cu caracter sanctionator, considerm, c nu ar fi sustinut printr-o hotrare judectoreasc. Totodat, mai mentionm, c o asemenea clauz legislatia civil nu interzice.

61

termenului suspensiv stabilit in contract de catre parti.88 In acest sens, in materie de raspundere contractuala, esential este acel fapt, ca fie nerespectarea conditiei cu privire la termen a dus la o dauna, fie intarzierea a incalcat o prevedere contractuala ce priveste obiectivul contractual. Este necesar de tinut cont de faptul, ca uneori, executarea cu intarziere poate avea efect de neexecutare a obligatiilor contractuale. Acest fapt este foarte important, deoarece, deseori, neexecutarea in termenul stipulat a obligatiei, duce la disparitia necesitatii de a mai fi executata. Un exemplu ar servi cazul, cand intarzierea executarii obligatiei de indeplinire a lucrarilor de intarire a digurilor, devine neexecutare a acesteia, daca dupa curgerea termenului, digurile au fost deteriorate in virtutea carorva calamitati naturale. 2.2. Neexecutarea obligatiei, ca si in cazul intarzierii executarii obligatiei, priveste situatia in care in termen nu s-a executat obligatia, insa comparativ cu prima, debitorul nu a executat in natura obligatiile sale sau nu este gata sa le execute dupa indeplinirea termenului suspensiv stabilit in contract de catre parti. 2.3. Executarea necorespunzatoare a obligatiei de catre debitor, consta in executarea in termen a obligatiei, insa cu nerespectarea conditiilor de calitate a executarii. Astfel, aceasta forma de incalcare a prevederilor contractuala este cea mai frecventa. 3. Obiectul de prejudiciu in cadrul raspunderii civile contractuale Orice abatere de la normele de drept, care urmeaza a fi supusa masurilor de raspundere se considera ca cauzeaza un prejudiciu. Aceasta franeaza desfasurarea ordonata a raporturilor sociale, creaza in cadrul acestora neregularitati, impedimente, fapt prin care se cauzeaza daune unor participanti la raporturi in particular sau societatii in intregime. Astfel, in virtutea legaturii indispensabile intre raportul juridic si normele de drept, conchidem, ca nu se poate de violat norma de drept fara sa fi violat raportul juridic, asa cum nu se poate de violat raportul juridic fara a viola norma de drept. in acest sens, norma juridica si raportul social reglementat de aceasta norma constituie un obiect unic, inseparabil al prejudiciului. Am considera, in contextul celor spuse mai sus, ca ar exista chiar si un raport juridic de prejudiciu, care cuprinde in sine aceleasi trei elemente - subiectul, obiectul si continutul, unde obiect al acestui raport constituie in exclusivitate doar ceea ce se pune sub protectia legii sau se determina de parti in contract. in acest caz este evident ca vorbim in exclusivitate doar de obiectul extrinsec al raportului.

88

L. Pop, Drept civil. Teoria general a obligatiiloro, Iasi, 1994, pag. 330

62

Conform uneia din opinii, drept obiect de prejudiciere in raporturile de raspundere civila sunt considerate a fi acele actiuni sau abstentiuni pretinse de catre subiectul activ de la subiectul pasiv la incadrarea in raport89, adica conduita partilor in raport. Opinia respectiva este bazata pe faptul ca raportul juridic civil are caracter social90. O alta opinie apreciaza obiectul de prejudiciu in raporturile juridice de raspundere civila ca fiind ansamblul de actiuni si abstentiuni ce le poate pretinde subiectul activ fata de subiectul pasiv si care in caz de necesitate primul este in posibilitate sa le ceara executarea sau respectarea acestora, chiar si prin intermediul fortei coercitive a statului91. Conform acestei opinii, obiectul raportului juridic constituie nu numai insasi cand subiectul poate imediat beneficia de o oarecare actiune sau abtinere, dar si starea cand acesta este in posibilitatea de a pretinde la acestea, fiind in drept si sa nu realizeze posibilitatea respectiva. Intr-o alta opinie, obiectul de prejudiciu al raportului juridic de raspundere civila este privit nu doar ca potentialul de actiuni sau abstentiuni pe care le pretinde subiectul activ din partea subiectului pasiv, dar asambleaza in notiunea respectiva si asa categorie cum ar fi valorile materiale sau nemateriale92. Daca e sa privim in fond problema respectiva, este necesar de a mentiona faptul ca aceste definitii enunta opinii ce tin de o extrema sau alta. Astfel, daca e sa aderam la una sau alta din opiniile enuntate, atunci in primul rand riscam a fi criticati de adeptii celeilalte pozitii, care evident contine in sine afirmatii veridice, iar intr-al doilea rand, nu suntem asigurati sa solutionam in asa fel problema, evident din considerente, ca cel putin si unii si altii din oponenti eventual au posibilitatea de a nu alege corect punctul de reper in tratarea si argumentarea problemei. in acest context am propune, consideram, o solutie, dupa noi, de "compromis" in solutionarea problemei in cauza, care ar privi problema respectiva de pe o pozitie relativ diferita de cele enuntate mai sus. Esenta acesteia consta in aceia ca este necesar de a privi notiunea de obiect de prejudiciu in sensul larg si in sensul restrans al acesteia. Astfel, in stricto sensu privim obiectul raportului juridic de raspundere civila ca fiind acele actiuni sau abstentiuni pe care le pretinde subiectul supraordonat de la subiectul subordonat. in lato sensu privim notiunea de obiect de prejudiciu civil in sens de conduita ce o urmareste subiectul activ catre cel pasiv, inclusiv si acele valori sau scopuri materiale pe care le urmaresc partile incadrandu-se in raport, altfel spus, in acest sens obiectul raportului juridic
89 90

A. Ionascu, Tratat de drept civil, voi. 1, Partea General, Bucuresti, 1967, pag. 20g Dealtfel acest temei este luat la baz nu numai de prtasii acestei idei. Astfel, chiar si in cazul, cand cercettorii specialisti in domeniu accept apartenenta la categoria de obiect al raportului juridic si a asemenea categorii cum ar fi bunurile, serviciile prestate etc, ei oricum nu neag intru totul prioritatea caracterului social al raportului, in asa fel, efectiv preamrind-ui volumul de continut al obiectului. 91 Gh. Avornic, Gh, Lupu, Teoria general a dreptului, Chisinu, 1997, pag. 1g2 92 D. Baltag, Teoria general a dreptului si a statului, Cimislia, 1996, pag. 5g

63

cuprinde doua categorii: obiectul de continut al raportului de raspundere -intrinsec si obiectul de rezultat (scop) al raportului - extrinsec. In contextul celor enuntate mai sus, este necesar de mentionat ca diferentierea obiectelor acestora se efectueaza in functie de mai multe criterii. Vom lua drept baza doua criterii si anume: in functie de obiectul de continut al raportului (conduita) si in functie de obiectul-scop al raportului. in functie de primul criteriu, deosebim doua categorii de forme ale obiectelor de prejudiciu in raporturile de raspundere juridica civila contractuala si anume actiuni si abstentiuni pe care le pretinde subiectul activ de la cel pasiv. Actiuni sunt acele manifestari materiale si de alta natura pe care subiectul pasiv este obligat sa le intreprinda in favoarea sau interesul subiectului activ. Abstentiuni constituie acea stare de lucruri, cand subiectul pasiv este obligat fata de subiectul activ sa nu intreprinda careva actiuni, fie privind lezarea unui drept absolut93, fie privind abtinerea de la realizarea unei actiuni, care in cazul contrar ar fi putut s-o duca la realizare. In functie de al doilea criteriu determinam ca obiecte cu caracter material sau obiecte-scop toate acele rezultate urmarite de parti la raporturi. Astfel, drept obiect material sau de rezultat al raportului juridic putem determina ca fiind calitatea bunului cumparat, viata si sanatatea oamenilor, insasi bunul procurat sau transmis cu drept de locatiune etc. De asemenea, in functie de natura abaterii, se poate cauza un prejudiciu material sau unul nematerial. 4. Vinovatia ca conditie a raspunderii contractuale Argumentarea stiintifica a vinovatiei, ca conditie a raspunderii civile poate fi bazata pe diferite pozitii. insasi vinovatia constituie element al laturii subiective a componentei de incalcare de lege si totodata elementul determinant a raspunderii subiective. Daca omul este liber in actiunile sale sau isi permite libertatea, totodata dandu-si sama de factorii obiectivi care conduc actiunile sale ce duc la survenirea anumitor efecte, chiar si ne dorite, dar presupuse sau posibil de a fi presupuse, atunci el poarta vina oricarei sale actiuni, deoarece acestea sunt rezultatul vointei sale absolute94. Omul isi da bine sama de factorii obiectivi care conditioneaza faptele sale, el avand posibilitatea de a face o alegere, in virtutea constientizarii necesitatii si respectiv, avand capacitatea de a constientiza posibilitatea de a refuza de la actiune sau dimpotriva - de a o savarsi. Anume libertatea actiunii, inclusiv si in a alege intre licit si ilicit, constituie determinanta vinovatiei. Dupa cum a afirmat Lombrozo, a fi liber nu inseamna a face ce vreai, - a fi liber
93 94

Aceast situatie este cea mai frecvent si caracteristic domeniului contraventional. Ioffe O, pag. 110

64

inseamna a nu face ceia ce nu vrei. Astfel, persoana care nu este libera in a alege unul sau altul tipuri de actiuni sau eventual abstentiunea, nu poate purta vina pentru fapta, deoarece in acest caz era determinata de a savarsi fapta, fara a avea posibilitate de a alege cel putin alta alternativa. Deci vina, dupa acceptiunea traditionala constituie atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta sa si urmarile pe care le-a produs aceasta fapta. In aceste imprejurari, afirmam, ca efectiv sunt cazuri, cand formal legea poate fi incalcata, fara ca faptuitorul sa fi fost vinovat de aceasta incalcare. Altfel, spus, legea poate fi incalcata si fara culpa. in deosebi aceasta este caracteristic dreptului civil. In special, problema vinovatiei a preocupat doctrina dreptului penal si contraventional, deoarece aceasta constituie cheia de bolta a raspunderii in aceste domenii. in ce priveste dreptul civil, in diferite perioade problema vinovatiei civile a constituit fie o facultate, fie o conditie a raspunderii. Astazi dreptul civil il preocupa aceasta problema in masura in care sa fie stabilita latura subiectiva a raspunderii. Mai mult decat atat, am indrazni sa afirmam, ca pentru dreptul civil elementul subiectiv este un element facultativ, neavand un caracter determinant si esential in aplicarea masurilor de raspundere, deoarece deseori, aplicarea masurii de raspundere nu depinde de gradul de vinovatie sau chiar si de prezenta acesteia. Astfel, cauzarea unei daune materiale prin actiunile unui minor de varsta de 10 ani nu scuteste persoana prejudiciata de la dreptul de a cere de la parintii minorului recuperarea daunei cauzate. De asemenea aceasta situatie este evidenta in cazurile in care este vorba despre raspunderea solidara a persoanelor, precum si in alte cazuri prevazute de legislatie si care literatura de specialitate le confera de regula un loc de rege la compartimentul particularitati ale raspunderii juridice civile. Pornind de la ideea unei raspunderi pozitive si negative, unde ultima are actiune asupra faptelor savarsite in trecut, ajungem la concluzia, ca vinovatia este examinata doar in sensul raspunderii negative pentru fapte negatorii, altfel spus, pentru incalcarea unei norme preexistente95. Pentru aplicarea raspunderii contractuale aceasta situatie este cea mai adecvata si caracteristica. Problema necesitatii examinarii vinovatiei in considerarea prezentei elementului subiectiv sau lipsa de importanta a prezentei sau lipsei lui a constituit totdeauna unul din cea mai discutabila problema. Astfel, in teoria dreptului civil s-au instaurat doua pozitii de baza, care-si fac argumentare in temeiul a doua principii, ce fac referinta la necesitatea considerarii vinovatiei ca temei a raspunderii civile. Prima pozitie se bazeaza pe principiul dauna ca temei de raspundere. A doua pozitie este sustinuta pe principiul vinovatia ca temei a raspunderii.

95

M. Planiol, Etudes sur la responsabilite civile, 1905. Pag. 2g3, citat de M. Eliescu, op. Cit-pag 173

65

Partasii principiului vinovatiei in aplicarea masurilor de raspundere civila sustin idea, ca raspunderea civila nu poate fi aplicata decat in cazul in care este prezenta vinovatia faptuitorului. Deaceia, faptuitorul va fi obligat sa recupereze nu orice dauna, dar numai acea dauna care este cauzata din vina sa. Respectiv doar actiunea savarsita cu vinovatie poate servi drept temei pentru aplicarea raspunderii civile. Partasii principiul dauna ca temei de raspundere nu neaga totalmente necesitatea considerarii vinovatiei, insa aceasta are importanta doar in ceea ce priveste faptul cui sa-i fie imputata fapta. in acest sens ei sustin idea, ca temei de aplicare a masurilor de raspundere civila constituie doar prezenta prejudiciului. in acest caz problema principala constituie doar stabilirea legaturii obiective de cauzalitate dintre fapta si consecintele acesteia. Aspectul subiectiv constituie deja un criteriu facultativ. Analizand aceste doua pozitii nu putem fi categoric partasii unei sau altei pozitii, deoarece si unii si altii din cercetatori inainteaza destule si convingatoare argumente in ceea ce priveste pozitia ce o sustin. insa totodata nu putem fi corecti, daca vom afirma, ca sustinem ambele pozitii in egala masura. O perioada destul de indelungata, doctrina sovietica a dreptului civil a pus accentul pe raspunderea subiectiva in dreptul civil, totodata, lasand o rezerva mica, abia observata si in ceea ce priveste raspunderea obiectiva. Dupa cum afirma S. Bratusi, nici una din teoriile civile nu sunt in stare sa indreptateasca sau sa argumenteze din care considerente este aplicata raspunderea pentru cauzarea de daune fara vina, - toti afirma, ca aceasta o stabileste legea96. O argumentare mai convingatoare acesteia poate fi adusa in baza teoriei raspunderii bazate pe risc97. Conform acesteia teorii, raspunderea fara culpa pentru cauzarea de daune de catre un izvor de pericol sporit este fundamentata pe un element subiectiv. in calitate de element subiectiv figureaza insasi vointa si constiint faptuitorului. in acest sens, temei pentru raspundere constituie riscul, ca acceptarea constienta a posibilitatii survenirii urmarilor cu caracter nociv drept rezultat al actiunilor sale - a faptuitorului -si acceptarea lor constienta de catre faptuitor. Continuand idea raspunderii contractuale, deasemenea este necesar de a face inca o remarca, si anume in ceea ce priveste raspunderea contractuala obiectiva. Din start, tinem sa afirmam, ca aceasta isi are izvor contractul de asigurare de daune. in acest sens, asiguratorul, fara a fi in culpa de dauna cauzata fie de o terta persoana, fie de o forte ce nu pot fi dirijate de om, va fi obligat sa recupereze marimea daunei cauzate.

96 97

S. Bratusi, , pag. 174 V. Oighenziht, , Dusanbe, 1972. pag. g6

66

In ceea ce priveste continutul vinovatiei la general, mai este important sa analizam doua elemente inseparabile ce determina vinovatia civila. Este vorba despre elementul intelectiv si elementul volitiv. 5. Dauna ca temei a raspunderii contractuale Legislatia civila are in vedere prin daune acele cheltuieli facute de creditor, pierderea sau deteriorarea bunului lui, precum si veniturile neobtinute de creditor, pe care el le-ar fi obtinut, daca obligatia ar fi fost executata de debitor. Prin completare la regula enuntata, mentionam, ca prin dauna contractuala mai intelegem si orice alt fapt consierat drept dauna de catre partile contractuale. In literatura juridica de specialitate, dar si legislatia in vigoare, utilizeaza paralel cu termenul dauna si termenul prejudiciu sau paguba, care sunt nu altceva decat sinonim. Intorcandu-ne la definitia daunei, tinem sa mentionam faptul, ca in literatura juridica de specialitate, dar daca facem referinta la continutul legii civile - si acesta ne vorbeste despre dauna ca fiind acea lezare de drept ce poate avea doar continut material, care efectiv poate fi evaluata in expresie baneasca98. Tinem sa nu fim deacord cu aceste afirmatii, din simplu considerent al faptului, ca obiect al prejudicierii in dreptul civil pot fi atat drepturile patrimoniale cat si cele nepatrimoniale, ultimile neavand o expresie baneasca. in acest sens suntem pe deplin deacord cu principiul de definire a daunei, acceptata in literatura romaneasca de specialitate conform caruia dauna constituie un rezultat de natura patrimoniala sau nepatrimoniala. Prin urmare, prin prejudiciu este necesar sa intelegem acele rezultate daunatoare, de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, efecte ale incalcarii drepturilor subiective si intereselor legitime ale unei persoane99. Inca un moment ce prezinta importanta in corecta intelegere a notiunii de dauna sau prejudiciu, constituie considerarea existentei daunei in cazul aplicarii clauzei penale in cadrul unui contract. Astfel, pornind de la ideia, ca prejudiciul este nu numai conditia raspunderii, dar si masura ei, in sensul, ca autorul raspunde numai in limita prejudiciului cauzat100 unii autori considera, ca clauza penala constituie o masura de raspundere ce iese din afara daunei. Categoric nu putem fi deacord cu aceste afirmatii, deoarece in materie contractuala, comparativ cu

domeniul delictual, intinderea faptelor ce constituie dauna pentru parti este stabilita de insesi partile la acest contract. Astfel, intarzierea debitorului pentru o perioada de timp, pentru exemplu, chiar o
98

O. Ioffe, Leningrad, 1955, pag. 204; R. Petrescu, Teoria obligatiilor. Rspunderea delictual, Bucuresti, 1996, pag. 137 99 I. Albu, V. Ursa, Rspunderea civil pentru daune morale, Cluj-Napoca, 1979, pag. 29 100 I Anghel, Fr. Deak, M. Popa, Rspunderea civHa, Bucuref.i, 1970, pag. g1

67

zi doua, chiar daca aceasta nu a cauzat pierderi materiale efective, oricum constituie dauna, deoarece aceasta intarziere a lezat dreptul creditorului de a receptiona la timp marfa sau serviciul prestat de debitor. Una in cele mai importante probleme este cea a clasificarii daunelor. Astfel, in functie de tipul daunei putem vorbi despre caracterul si natura raportului juridic, putem vorbi despre norma juridica ce urmeaza a fi aplicata etc. Reiesind din importanta atat teoretica cat si practica a clasificarii tipurilor de daune am releva urmatoarea clasificare a daunelor in functie de mai multe criterii. Astfel: a) in functie de continutul pecuniar al daunei, aceasta poate fi materiala si nemateriala sau patrimoniale si nepatrimoniale; b)in functie de natura izvorului daunelor, deosebim daune delictuale (izvorate din lege) si daune contractuale (izvorate din contract); c) in functie de tipul normelor ce reglementeaza modul de recuperare a daunei, deosebim dauna civila, dauna penala, dauna de drept administrativ, dauna de mediu, dauna fiscala. d) in functie de domeniul raporturilor juridice in cadrul carora sunt lezate drepturile, deosebim daune in domeniul raporturilor de proprietate, daune in domeniul raporturilor de munca, daune in domeniul raporturilor de protectie, conservare si dezvoltare a mediului, domeniul raporturilor fiscale, daune in domeniul raporturilor de administrare etc. e) in functie de faptul cui i se cauzeaza prejudiciul, deosebim prejudiciu cauzat persoanei umane si prejudiciu cauzat bunurilor persoanei101. La randul sau prejudiciile cauzate persoanei pot fi fizice si psihice; f) in functie de natura obiectului prejudiciat, deosebim daune corporale, morale si materiale102; g) in functie de posibilitatea de a prevedea survenirea prejudiciului, deosebim prejudicii previzibile si prejudicii imprevizibil103; h) in functie de perioada de timp in decursul careia se produc prejudiciile, prejudicii instantanee si prejudicii104 succesive; deosebim, daune in

i) in functie de subiectul ce a cauzat dauna, deosebim daune cauzate de subiectii individuali de drept, daune cauzate de subiectele colective de drept (importanta in considerarea vinovatiei si legaturii cauzale - interesul);

101 102

I. Albu, V. Ursa, Rspunderea civil pentru daune morale, Cluj-Napoca, 1979, pag. 32 Asemenea clasificare este relevat in articolul 1607 al Codului civil canadian (Code civil du Quebec). 103 L. Pop, Drept civil. Teoria general a obligatiiloro, Iasi, 1994, pag. 195 104 L. Pop, Drept civil. Teoria general a obligatiiloro, Iasi, 1994, pag. 195

68

j) in functie de numarul subiectelor ce au contribuit la cauzarea daunei, deosebim dauna cauzata de o singura persoana si dauna cauzata prin concursul a mai multor persoane; k) in functie de raportul intre daunele ce rezulta una din alta, deosebim daune primare si daune derivate (rezultate din cele primare)105; 1) in functie de caracterul faptei prin care s-a cauzat dauna, deosebim daune cauzate prin fapte licite (legitima aparare si extrema necesitate) si daune cauzate prin fapte ilicite. m) in functie de faptul cand isi fac aparitia daunele, deosebim daune curente si daune viitoare106; n) in functie de posibilitatea determinarii daunelor, deosebim daune existente si dauna ce se exprima prin castigul nerealizat (venit ratat); o) in functie de validitatea actului prin care se cauzeaza dauna, deosebim daune din acte juridice nule si daune din acte juridice valabile; p) in functie de modul de operare a daunei, deosebim, daune comise prin actiuni si daune comise prin abstentiuni; In materie de daune civile, aceasta clasificare exclude unele categorii, in functie de obiectul care il are sau alte criterii specifice doar dreptului civil. 6. Fapta prejudiciabila ca temei a raspunderii civile contractuale Fapta cauzatoare de daune poate fi savarsita prin doua forme principale - prin actiune sau prin abstentiune. Dupa opiniile unor autori, uneori poate fi prezenta si o forma mixta a actiunii cauzatoare de dauna107, care se exprima in comiterea concomitent a actiunilor interzise si abstentiunea de la savarsirea actiunilor la care persoana era obligata. Totusi, in pofida stransei legaturi dintre aceste forme, consideram, ca prezinta interes si necesitate de a examina aceste forme separat, deoarece ele sunt caracterizate prin trasaturi specifice, avand implicatii practice fiecare din ele. Astfel, cauzarea de daune poate avea aspect de actiune si de abstentiune de la comiterea unor actiuni active, acestea avand si o apreciere practica in vederea corectei calificari a modului de operare108 si stabilirii posibilitatii faptuitorului de a suporta raspundere.

105

Unii autori utilizeaz in acest sens termenul de daune directe si daune indirecte (a se vedea M. Despax Droit de l'environement, Paris, 19g0, dup M. Dutu, Dreptul mediului, Bucuresti, 1996, pag. 137) 106 in mod expres intalnim referintele la prejudiciul viitor in articolul 1611 al Codului civil canadian (Code civil du Quebec). Respectiv, conform prevederilor acestui articol, persoana prejudiciat, nectand, c prejudiciul la moment nu este prezent, ea poate induce obligatia fat de debitor de recuperare a unui prejudiciu viitor. 107 O. Ioffe, Leningrad, 1955, pag. 92 108 Deseori, inssi modus operandum determin posibilitatea de a stabili legtura cauzal intrefapta cauzatoare de daune si dauna cauzat prin aceast fapt.

69

Deci, prin actiune, intelegem acele manifestari active ale persoanei, cu caracter negatoriu si care sunt stabilite de lege drept actiuni care se abat de la norma convetuirii sociale. Altfel spus, actiuni sunt acele manifestari materiale si de alta natura pe care subiectul pasiv este obligat sa le intreprinda in favoarea sau interesul subiectului activ. Abstentiuni constituie acea stare de lucruri, cand subiectul pasiv este obligat fata de subiectul activ sa nu intreprinda careva actiuni, fie privind lezarea unui drept absolut109, fie privind abtinerea de la realizarea unei actiuni, care in cazul contrar ar fi putut s-o duca la realizare. Totodata pentru ca aceste forme sa obtina caracterul faptei pasibile atragerii la raspundere civila este necesara prezenta conditiei ce priveste ilicitul acesteia. Insasi ilicitul faptei rezulta din faptul ca ea este interzisa prin lege, iar la raspunderea contractuala - prin contract. Dar legea civila, comparativ cu cea penala sau contraventionala nu cuprinde in sine o lista exhaustiva a faptelor care sunt interzise sau dimpotriva sunt prescrise. Aceasta reiese din natura domeniului raporturilor de dreptul civil. in special aceasta se releva in cadrul raporturilor contractuale, unde partile la raporturi, desinestatator stabilesc cadrul de actiuni sau abstentiuni ce vor fi considerate abatere de la contract. La moment exista doar intrebarea - care sunt criteriile in baza carora se apreciaza ilicitul faptei ce este pasibila aplicarii masurilor de raspundere civila. Aceste criterii urmeaza a fi determinate in functie de tipurile de raspundere - delictuala sau contractuala. Astfel, in cadrul raporturilor ce rezulta din cauzarea de daune prin acte delictuale sau contractuale determinam urmatoarele criterii de apreciere a ilicitului faptei ce este pasibila aplicarii masurilor de raspundere civila: a) Dreptul de a savarsi faptele care au dus la daune.110 Astfel, in cazul in care persoanafaptuitor era in drept prin lege sa savarseasca actiunile care au dus la cauzarea de daune este exonerata de raspundere civila. b) Obligatia de a savarsi fapta care a dus la cauzarea de daune. in virtutea obligatiilor functionale persoana-faptuitor poate cauza o dauna, dar care fapta era obligat sa o savarseasca in virtutea unei prevederi legale111. c) Aprecierea faptului, daca persoana-faptuitor nu era in starea de legitima aparare sau extrema necesitate112. Cu toate, ca problema legitimei aparari si extremei necesitati

priveste exonerarea de raspundere doar penala sau contraventionala, aceasta, oricum obtine si unele aspecte speciale in materie de drept civil. Astfel, cauzarea de daune civile ce sunt incadrate in
109 110

Aceast situatie este cea mai frecvent si caracteristic domeniului civil, contraventional si penal. Articolul 139g Cod civil al Republicii Moldova 111 Articolul 1402 Cod civil al Republicii Moldova 112 Articolele 1401, 1402 Cod civil al Republicii Moldova

70

categoria de legitima aparare vor exonera cat de raspundere penala sau contraventionala, atat si de cea civila, asa cum depasirea limitelor legitimei aparari constituie o fapta ilicita si implica dupa sine aplicarea masurilor de raspundere civila. in cazul in care este vorba de extrema necesitate, aici, legislatia civila, nu presupune in toate cazurile exonerarea de la raspundere, astfel, cum persoana in interesul carea au fost intreprinse actiunile va fi pasibila chemarii in fata instantei pentru a fi obligata la recuperarea daunei cauzate prin actiunile in conditiile de extrema necesitate. d) Fapta sa nu fie pasibila aplicarii masurilor de raspundere civila extracontractuala. Astfel, in cazul in care fapta constituie obiect al raspunderii civile delictuale, atunci nu se mai poate vorbi despre natura contractuala a acesteia. Uneori, normele legii admite posibilitatea abaterii prin stabilirea unor clauze contractuale, in temeiul carora partile largesc sau dimpotriva limiteaza cadrul drepturilor si obligatiilor in cadrul acestor raporturi. in asa caz ceia ce partile vor stabili suplimentar sau in limitele formulei legale daca altceva nu o prevede contractul, va constitui ceea ce se numeste raspundere contractuala. e) Clauzele contractuale sa determine strict cadrul drepturilor si obligatiilor contractuale, astfel cum, pentru aplicarea masurilor de raspundere contractuala este important ca partile sa stabileasca strict cadrul obligatiilor reciproce. Pentru aplicarea masurilor concrete de raspundere contractuala este necesar de a stabili si categoriile de sanctiuni, la care partile se obliga in caz de neexecutare sau executare necorespunzatoare a obligatiilor contractuale, dar uneori nu este esential faptul ca partile sa stabileasca spectrul de masuri, deoarece aceasta la randul sau poate duce la incetarea raporturilor contractuale. f) Caracterul scopurilor pe care le urmaresc partile intru executarea contractului. in cazul in care scopul contractului este ilicit sau amoral, acesta nu poate servi temei pentru raspunderea contractuala. O importanta deosebita, consideram o are delimitarea, cat in materie contractuala atat si in materie extracontractuala, a inactiunii ilicite de imposibilitatea de a actiona. Este necesar de retinut, ca pentru a fi stabilita abstentiunea, este necesar sa fie existenta o obligatie a persoanei-faptuitor de a actiona intr-un anumit mod, obligatie care este efectiv negliijata. in acest context se determina urmatoarele momente ce deosebesc abstentiunea ca fapta ilicita de imposibilitatea de a actiona si anume: a) In cazul abstentiunii ilicite, persoana necesita sa fie in posibilitate fizica de a actiona, astfel, cazul imposibilitatii de a actiona se poate consta prin lipsa la moment a aptitudinilor fizice de a savarsi actiunile in vederea executarii obligatiei. b) In cazul abstentiunii ilicite, persoana necesita sa aiba atitudine psihica fata de fapta sa, astfel cum persoanele lipsite de descernamant nu pot aparea ca subiecti de raspundere civila, de 71

asemenea mai sunt situatii in care persoana nu-si da si nu are posibilitate sa-si dea seama despre faptul, ca la moment se abtine de la actiuni. Aceasta se refera la cazurile in care persoanele nu constientizeaza ilicitul abstentiunii, deoarece considera in mod eronat, ca comite o abstentiune legala. 7. Legatura de cauzalitate In acele cazuri, cand se presupune, ca fapta unei persoane a dus la cauzarea daunei, o intrebare destul de importanta constituie determinarea legaturii de cauzalitate intre fapta comisa si dauna produsa. Aceasta se solutioneaza dupa schema fapta - legatura de cauzalitate - dauna. Problema legaturii de cauzalitate permanent a constituit una din cele mai dificile si mai discutabile probleme. Subiectul de discutie privea doua aspecte: 1) daca este sau nu legatura de cauzalitate unul din temeiurile atragerii la raspundere

juridica civila pentru daune si; 2) care sunt regulile de stabilire a legaturii de cauzalitate,

In acest sens am putea relata urmatoarele: Referitor la faptul daca legatura de cauzalitate este sau nu element obligatoriu pentru angajarea raspunderii civile, putem spune cu certitudine, ca chiar si in cazul raspunderii obiective, legatura de cauzalitate este o conditie obligatorie, in lipsa careia nu poate fi vorba de angajare a raspunderii juridice. Totusi unii autori sustin, ca in cazul in care nu este prezenta o careva dauna, ci sunt constatate actiuni pasibile raspunderii, legatura de cauzalitate nu este obligatoriu de a fi constatata. Nu putem fi de acord cu aceste afirmatii din considerente, ca nu poate fi vorba de o fapta pasibila raspunderii, dar care exclude dauna. Orice fapta poate fi imputata doar in cazul in care aceasta cauzeaza dauna, fie materiala, fie de alta natura. Uneori, crearea insesi a unui pericol, fara ca sa mai urmeze un careva pierderi materiale, deja constituie dauna. Respectiv aceasta cere in mod obligatoriu necesitatea examinarii chestiunii cu privire la legatura de cauzalitate. Alta este problema, daca legatura de cauzalitate urmeaza a fi stabilite sau doar se prezuma. Deseori, cauzarea daunelor este rezultatul actiunii unei persoane (fizice sau juridice), dar de regula, la survenirea daunei concureaza o serie de conditii-cauze, care direct sau indirect contribuie la producerea rezultatului final. Prin urmare, este destul de important de a stabili cu certitudine de a stabili anume care fapta a dus la cauzarea daunei. Doctrina juridica a propus diverse sisteme de reguli de stabilire a legaturii de cauzalitate. Astfel, determinam urmatoarele sisteme pentru stabilirea legaturii de cauzalitate113:

113

L. Pop, Drept civil. Teoria general a obligatiiloro, lasi, 1994, pag. 212-215

72

a) Sistemul echivalentei conditiilor, care presupune, ca in cazul in care nu se poate determina cu precizie faptul cauzal, toate faptele in absenta carora prejudiciul final nu ar fi survenit, au aceiasi valoare cauzala, adica sunt echivalente. b) Sistemul cauzei proxime, care presupune, ca se considera cauza drept cauza a prejudiciului numai fenomenul, fapta sau imprejurarea imediat anterioara producerii acestuia, apreciindu-se ca in lipsa ei, chiar daca ar fi existat celelalte imprejurari, prejudiciul nu s-ar fi produs. c) Sistemul cauzei adecvate, care presupune, fenomene, umane, fapte produc ca sunt considerate cauze acele

sau imprejurari, anterioare, care in mod normal, obisnuit, conform experientei asemenea prejudicii sau consecinte, fiind previzibile, iar fenomenele,

faptele sau imprejurarile care numai accidental au determinat producerea daunei nu sunt considerate cauze ale acesteia. d) Sistemul unitatii indivizibile dintre cauza si conditii, care presupune, ca fenomenul-cauza nu actioneaza singur si izolat, ci in anumite conditii, care fara a produce ele singure efectul pagubitor, au favorizat totusi producerea acestuia, in asemenea conditii, toate conditiile ce au contribuit la producerea daunei obtin caracter cauzal, prin urmare pot fi considerate cauze ale daunei. Daca e sa ne referim la regulile aplicate in Republica Moldova, tinem sa mentionam, ca anume sistemul unitatii indivizibile dintre cauza si conditii constituie sistemul de reguli, prin prisma caruia se stabileste legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.

PARTEA SPECIALA

Capitolul IX. CONTRACTUL DE VINZARE-CUMPARARE 1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractului de vanzarecumparare 1.1. Notiunea. Articolul 753 Cod civil defineste contractul de vanzare-cumparare ca fiind acel contract in baza caruia o parte numita vanzator se obliga sa predea un bun in proprietatea celeilalte parti, numite cumparator, iar aceasta se obliga sa preia bunul si sa plateasca pretul convenit. Codul civil din 26.12.64 in articolul 23g ne propune o alta definitie: "in baza contractului de vanzare-cumparare vanzatorul se obliga sa remita cumparatorului proprietatea unui bun, iar cumparatorul se obliga sa primeasca bunul si sa plateasca pentru el o anumita suma de bani." Codul

73

civil al Romaniei in art. 1294

ne spune: " Vanzarea-cumpararea este un contract prin care una

dintre parti - vanzatorul - stramuta proprietatea unui bun al sau asupra celeilalte parti - cumparatorul -care se obliga in schimb a plati vanzatorului pretul bunului vandut."114 Codul civil al Federatiei Ruse in art. 455 mentioneaza: "in contractul de vanzare - cumparare o parte (vanzatorul) se obliga sa transmita bunul (marfa) in proprietatea celeilalte parti (cumparator) iar cumparatorul se obliga sa primeasca bunul si sa plateasca pentru el o suma de bani numita pret.". Si doctrina juridica, de asemenea defineste contractul de vanzare-cumparare drept un contract prin care una dintre parti vanzatorul - transmite celeilalte parti - cumparatorul - un drept in schimbul unei sume de bani numita pret"115 sau un acord de vointa, care se realizeaza intre doua parti numite vanzator si cumparator, prin care vanzatorul se obliga in principal, sa predea lucrul vandut, iar cumparatorul se obliga sa plateasca pretul lucrului.116 Pornind de la definitiile care sunt expuse mai sus, vedem in fond relevarea indicilor principali definitorii ai contractului de vanzare-cumparare. Totodata este important de mentionat faptul, ca prin contractul de vanzare-cumparare pe langa transmisiunea dreptului de proprietate are loc transmisiunea si a altor drepturi legate de bunul vandut, inclusiv si grevarile care tin de acest bun. Astfel, spre exemplu, in cazul in care este realizata vanzarea unui bun, care pana la momentul vanzarii este transmis unei terte persoane cu drept de folosinta persoana terta ce detine bunul cu drept de folosinta isi pastreaza acest drept si in raport cu noul proprietar - cumparatorul. De asemenea si in cazul in care vorbim despre vanzarea bunului gajat atunci cand creditorul gajist a dat acordul cu privire la instrainarea bunului gajat, cumparatorul dobandeste obligatia de asigurare a gajului. Gasim aceleasi opinii si in doctrina. Printre acestea am putea exemplifica cu urmatoarea definitie: "Vanzarea-cumpararea este acel contract prin care o parte numita vanzator, transmite un drept de proprietate sau un alt drept asupra unui bun al sau catre, cealalta parte, numita cumparator, care se obliga in schimb sa plateasca vanzatorului pretul bunului vandut.117 1.2. Clasificarea contractului de vanzare-cumparare. Varietatea mare a categoriilor de contacte de vanzare-cumparare este conditionata cat de regimul juridic diferit care il consacra legislatorul acestora, atat si de frecventa si importanta acestei categorii de contracte. Astfel, putem deosebi contractele de vanzare-cumparare in mai multe categorii, dupa cum urmeaza: a. in functie de domeniul de reglementare a contractului, deosebim: - contract de vanzare-cumparare civil si; - contract de vanzare-cumparare comercial;
114 115

Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Bucuresti, 1996, pag. 9 Camelia Toader, Manual de contracte civile speciale, Bucuresti, 2000, pag.7 116 losif R. Urs, Samaranda Angheni, Drept civil. Contracte civile, Bucuresti 2000, pag.12 117 Radu I. Motic, Florin Moti, Contractul de vanzare-cumprare, Bucuresti, 199g pag.l0

74

b. in functie de faptul daca este sau nu afectat de modalitati, deosebim: - contract de vanzare-cumparare simplu si; - contract de vanzare-cumparare afectat de modalitati; c. in functie de modul de incheiere a contractului, deosebim: - contract de vanzare cumparare incheiat direct si; - contract de vanzare-cumparare incheiat printr-o procedura concursala; d. in functie de natura bunurilor ce constituie obiect al vanzarii cumpararii, deosebim: - contract de vanzare-cumparare a bunurilor imobile si; - contract de vanzare-cumparare a bunurilor mobile; 1.3. Caracterele juridice ale contractului de vanzare -cumparare. Pornind de la regimul juridic conferit de legislatia civila in vigoare, determinam la contractul de vanzare-cumparare urmatoarele caractere juridice: 1. Este un contract sinalagmatic, 2. Este un contract cu titlu oneros si comutativ, 3. Este un contract translativ de drepturi, 4. Este un contract cu continut patrimonial, 5. Este un contract consensual, dar care poate fi si formal, 6. Este un contract ce poate fi incheiat atat personal cat si prin reprezentant, 7. Este un contract numit si reglementat, 8. Este un contract de executare instantanee, 9. Este un contract principal, 10. Este un contract negociabil, 11. Este un contract irevocabil, 12. Este un contract ce poate fi atat simplu cat si afectat de modalitati. 1. Caracterul sinalagmatic al contractului de vanzare-cumparare presupune, ca obligatiile partilor poarta caracter reciproc. Astfel, obligatia vanzatorului de a transmite cumparatorului bunul vandut se raporteaza la obligatia cumparatorului de a transmite pretul bunului cumparat. Totodata, in contractul de vanzare-cumparare apare un specific al corelarii obligatiilor cand spre exemplu obligatia vanzatorului de a transmite cumparatorului bunul vandut se raporteaza nu doar la dreptul cumparatorului de a primi bunul, ci si la obligatia acestuia de a-1 primi. Stabilirea acestei obligatii se datoreaza anumitor efecte de ordin material care ar rezulta din neacceptarea bunului de catre cumparator sau din neintreprinderea actiunilor care ar fi dus la receptionarea bunului. 2. Caracter oneros al vanzarii-cumpararii rezulta din faptul ca fiecare parte contractanta, urmareste un interes patrimonial: vanzatorul - sa primeasca pretul, iar cumparatorul - lucrul 75

cumparat.118 Caracterul comutativ al vanzarii-cumpararii reiese de faptul ca inca de la incheierea contractului drepturile si obligatiile reciproce ale partilor sunt cert determinate sau determinabile119; 3. Este un contract translativ de drepturi pornind de la faptul, ca efectul principal al contractului de vanzare-cumparare constituie transmisiunea dreptului de proprietate. Posibilitatea partilor de a dobandi dreptul de proprietate asupra bunului cumparat prin incheierea acestui contract, insa, nu este unica. Este vorba despre faptul, ca odata cu transmisiunea dreptului de proprietate are loc transmisiunea si altor drepturi si obligatii civile raportate la acest bun. Astfel, daca bunul vandut constituie obiect al contractului de gaj, si la vanzarea acestuia creditorul gaj ist a dat acordul, cumparatorul dobandeste odata cu dreptul de proprietate si obligatia de asigurare a gajului. Deci, in principiu, transferul dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator poate fi acompaniat, de regula, de transmisiunea si altor drepturi si obligatii civile. 4. Este un contract cu continut patrimonial, pornind de la faptul, ca dreptul fundamental al carui transmitere are loc in baza acestui contract - dreptul de proprietate - este un drept patrimonial. 5. Este un contract consensual, dar care poate fi si formal. Caracterul consensual al contractului de vanzare-cumparare reiese din faptul ca, de regula, acest contract se considera incheiat, iar prin urmare produce efecte juridice din momentul realizarii consimtamantului. Totodata, codul civil stabileste o serie de conditii de formalitate care presupun atat intocmirea formei scrise a contractului, cat si autentificarea notariala a acestuia, iar in unele cazuri si inregistrarea acestuia in diferite registre. 6. Este un contract ce poate fi incheiat atat personal cat si prin reprezentant, calitatea de reprezentant la incheierea contractului de vanzare-cumparare fiind acceptata atat in privinta vanzatorului cat si in privinta cumparatorului. 7. Este un contract numit si reglementat, pornind de la faptul, ca legislatorul ii confera acestui contract un sediu juridic aparte, dandu-i o reglementare detaliata, iar uneori chiar si prea detaliata120. g. Este un contract de executare instantanee, dat fiind faptul, ca partile contractante isi exercita obligatiile la contract imediat, intr-o perioada de timp, care nu poate fi determinata in

118

Dan Chiric, Drept civil. Contracte speciale, Bucuresti, 1997 pag.13 Articolul 756 Cod civil stabileste, c prtile atunci cand la incheierea contractului de vanzare cumprare nu au determinat pretul, acesta se determin dup "pretul practicat in mod obisnuit in momentul incheierii contractului in ramura comercial respectiv pentru aceleasi bunuri vandute in imprejurri comparabile." 120 Ne referim la prevederile articolului 755 Cod civil, care stabileste cine are obligatia de a suporta cheltuielile in legtur cu autentificarea si inregistrarea contractului de vanzare- cumprare a bunurilor imobile. Astfel, legislatorul stabileste cu certitudine obligatia cumprtorului de a suporta toate cheltuielile in legtur cu vanzareacumprarea bunurilor imobile, fapt care nu este admisibil la un contract, deoarece prtile pot conveni si la o alt formul - cand obligatia de a suporta asemenea cheltuieli ii apartine total sau partial vanztorului. Asa modalitate prtile o pot stabili prin incheierea unui antecontract sau chiar la incheierea contractului de vanzare-cumprare.
119

76

parametri temporari. Acest fapt, insa, nu exclude stabilirea in contractul de vanzare-cumparare a unor obligatii, executarea carora poate avea loc succesiv. Astfel, atunci cand partile au convenit asupra vanzarii-cumpararii unei cantitati de bunuri determinate generic, transmisiunea de facto, precum si cantitatile transmise pot fi raportate la o anumita perioada de timp. 9. Este un contract principal, deoarece apare totdeauna drept un scop principal al desfasurarii relatiei contractuale si de regula acest contract serveste drept contract principal la cele accesorii care mai pot fi incheiate pentru asigurarea drepturilor dobandite in cadrul vanzariicumpararii. 10. Este un contract negociabil, pornind de la faptul, ca toate conditiile vanzarii-cumpararii de catre partile contractante pot fi negociate. 11. Este un contract irevocabil dupa regimul juridic conferit de catre legislator. Totodata, legislatorul stabileste unele conditii ale vanzarii-cumpararii cand acest contract poate aparea drept un contract revocabil. Este vorba de prevederile articolului g0g Cod civil, care stabileste, ca la incheierea contractului de vanzare-cumpararea a bunurilor pentru consum, cumparatorul are dreptul ca, in decursul a 14 zile din momentul receptionarii bunului nealimentar sa preschimbe bunul cu un bun similar de alte caracteristici, sau daca alt bun cu asa caracteristici nu exista, contractul poate fi revocat din initiativa cumparatorului121. 2. Conditiile de validitate a contractului de vanzare-cumparare Ca orice contract, pentru a produce efecte juridice si contractul de vanzare-cumparare trebuie sa intruneasca conditii generale de validitate, un consimtamant valabil al partilor care obliga, partile sa aiba capacitatea de a contracta, sa existe un obiect determinat, licit si posibil, cauza contractuala sa fie licita si morala sa corespunda cerintelor de forma etc. 2.1. Capacitatea partilor de a incheia contractul. Calitatea de parti in contractul de vanzare-cumparare o are: a) Vanzatorul, care poate fi orice persoana fizica sau juridica, careia dupa tipul

contractului de vanzare-cumparare in conditiile articolelor 20-22 Cod civil le este admisa aceasta calitate. b) Cumparatorul, care de asemenea poate fi orice persoana fizica sau juridica, careia dupa tipul contractului de vanzare- cumparare in conditiile articolelor 20 - 22 Cod civil le este admisa aceasta calitate. Totodata, cunoastem cazuri in care calitatea de cumparator poate fi limitata pornind de la anumite calitati ale cumparatorului. Astfel, spre exemplu, calitatea de cumparator nu o poate

121

Aliniatul 2 al articolului g0g Cod civil al Republicii Moldova.

77

avea persoana fizica straina sau apatridul si persoana juridica neautohtona in cazul in care obiect al vanzarii cumpararii apare un sector de teren agricol. De asemenea se exclude calitatea de cumparator a persoanei care organizeaza si petrece licitatia in ce priveste bunurile vandute la aceasta licitatie etc. Nu poate avea calitatea de cumparator tutorele si curatorul, sotul si rudele acestora de pana la gradul al patrulea inclusiv la incheierea contractului de vanzare-cumparare cu persoana pusa sub tutela sau curatela. Nu poate avea calitatea de cumparator mandatarul daca incheie vanzarea-cumpararea diri numele mandantului cu sine insusi, chiar si prin reprezentant, cu exceptia cazurilor cand este autorizat expres sau cand mandantul cunoaste faptul si nu obiecteaza impotriva lui. 2.2. Consimtamantul partilor. Realizarea consimtamantului constituie una din conditiile de validitate, care la contractul de vanzare-cumparare uneori poate servi drept moment de constatare a incheierii contractului. Pornind de la aceasta, este deosebit de necesar de a determina momentul corect

realizarii consimtamantului in contractul de vanzare-cumparare. Dupa regula generala,

consimtamantul in contractul de vanzare-cumparare este realizat atunci cand partile au convenit asupra conditiilor esentiale ale contractului. Din categoria conditiilor esentiale ale contractului fac parte conditiile referitor la: bunul vandut, pretul bunului, termenul si modul de transmitere a bunului, termenul si modul de transmitere a pretului si termenul de garantare a viciilor bunului vandut etc. Respectiv, din momentul cand a fost realizat acordul de vointa cu privire la aceste momente consideram, ca consimtamantul in contractul de vanzare-cumparare a fost realizat, iar in ce priveste cazul cand acesta apare ca un contract consensual, atunci acest fapt consemneaza si momentul incheierii contractului. 2.3. Obiectul contractului. Pornind de la regula generala prin care determinam obiectul contractului, si anume obiect al contractului constituie totul ceia cu privire la ce partile dobandesc drepturi si obligatii, urmeaza a enunta si categoriile obiectului la contractul de vanzare-cumparare: a) Obiectul intrinsec il formeaza: 1) Transmisiunea bunului vandut, care presupune actul de transmitere de facto a

posesiei asupra bunului vandut de la vanzator catre cumparator si primire a bunului de catre cumparator. Dupa prevederile articolului 760 Cod civil, bunul se considera transmis din momentul predarii efective a bunului fie catre cumparator, fie catre persoana indicata de acesta sau din momentul punerii bunului la dispozitia cumparatorului daca bunul urmeaza sa fie predat la locul aflarii lui. Este foarte important de a determina corect momentul cand se considera executata obligatia de a transmite bunul. Astfel, regula principala dupa care se determina momentul transmisiunii bunului de la vanzator catre cumparator este ca vanzatorul a efectuat transmiterea bunului catre cumparator atunci cand a efectuat predarea de facto a bunurilor acestuia sau persoanei 78

indicate de acesta. Totodata, insa, partile la incheierea contractului pot stabili si alta modalitate a momentului considerarii transmiterii bunului. Astfel, dupa cum prevede articolul 760 Cod civil, moment al transmisiunii bunului poate fi si momentul cand vanzatorul a asigurat accesul cumparatorului la bun pentru a fi receptionat. 2) Transmisiunea pretului. Transmisiunea pretului apare drept obligatie corelativa celei de transmitere a bunului, insa nu poate fi nici intr-un caz drept conditie reciproca de executare. Astfel, cumparatorul nu poate indreptati intarzierea achitarii pretului cu intarzierea predarii bunului122. La incheierea contractului partile pot stabili de asemenea si conditii referitor la modul de transmitere a pretului. Este vorba despre transmiterea pretului bunului cumparat direct vanzatorului sau transmiterea prin intermediul unor terte persoane, inclusiv si prin utilizarea serviciilor institutiilor financiare, in acest sens, executarea obligatiei cumparatorului de a transmite pretul se considera avuta loc la momentul cand vanzatorul sau terta persoana care reprezinta interesele vanzatorului a intrat sau are posibilitatea de a intra in posesia banilor. 3) Transmiterea dreptului de proprietate. Din definitia data in articolul 753 Cod civil, reiese ca odata cu transmisiunea bunului, vanzatorul asigura transmiterea dreptului de proprietate asupra acestuia. Pornind de la definitia contractului de vanzare-cumparare, putem deduce, ca odata ce vanzatorul este obligat pe langa transmiterea efectiva a bunului sa transmita si dreptul de proprietate asupra acestuia, atunci momentul transmiterii bunului poate sa nu coincida cu

momentul transmiterii dreptului de proprietate. Acest fapt poate fi argumentat si prin prevederile articolului 214 Cod civil si prevederilor Legii cadastrului bunurilor imobile, prin care se stabileste ca dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile dobandit prin contractul de vanzare-cumparare este dobandit din momentul inregistrarii in cadastrul bunurilor imobile. in acest sens, este necesar de a tine cont de faptul, ca la transmiterea dreptului de proprietate pot fi constatate urmatoarele situatii la care se aplica anumite reguli, cum ar fi: a) dreptul de proprietate este transmis cumparatorului in momentul transmiterii bunului daca legea sau contractul nu prevede altfel; b) dreptul de proprietate este transmis anterior momentului transmiterii bunului; c) dreptul de proprietate este transmis ulterior momentului transmiterii bunului. Prima regula se aplica in cazul in care nici contractul de vanzare-cumparare, nici legea

civila nu stabileste momentul transmisiunii dreptului de proprietate in raport cu momentul

122

intarzierea transmiterii bunului poate servi drept o conditie rezolutorie atunci cand depsirea termenului de predare a avut drept efect caducitatea actului. in asemenea conditii cumprtorul cere declararea rezolutiunii contractului, si retinerea pltii pretului apare drept o msur de asigurare a efectelor declarrii rezolutiunii si nu drept o neexecutare a obligatiei cumprtorului rspuns la neexecutarea obligatiei de ctre vanztor.

79

transmiterii bunului. In asa caz, odata ce vanzatorul a transmis posesia sau a acordat accesul cumparatorului la intrarea in posesie asupra bunului, se va considera ca a avut loc transmisiunea dreptului de proprietate. Cea de-a doua si a treia regula sunt aplicate in situatia in care fie legea civila, fie contractul123 prevede ca dreptul de proprietate asupra bunului vandut se transmite anterior sau ulterior momentului de transmitere a posesiei asupra bunului. Astfel, momentul dobandirii dreptului de proprietate poate fi considerat momentul incheierii contractului, care efectiv este anterior momentului dobandirii posesiei asupra bunului, momentul achitarii pretului, care de asemenea poate fi anterior transmiterii bunului, momentul inregistrarii contractului, care poate fi ulterior transmiterii bunului etc. Acest fapt are o importanta esentiala in ceea ce priveste executarea obligatiilor contractuale. Astfel, daca dreptul de proprietate asupra bunului este aparut

ulterior momentului de transmitere a bunului sau concomitent cu aceasta, la o eventuala neexecutare a obligatiei vanzatorului de a transmite posesia asupra bunului, cumparatorul va putea cere executarea silita a obligatiei de a transmite bunul, pe cand in cazul in care dreptul de proprietate a fost dobandit anterior momentului de intrare in posesia bunului, la o eventuala neexecutare a obligatiei vanzatorului de a transmite posesia asupra bunului cumparatorul va putea cere revendicarea bunului avut in proprietate. 4) Garantarea in caz de evictiune. Situatia in care cumparatorul este pus in pericolul de a pierde total sau partial dreptul asupra bunului cumparat prin interventia unei persoane dreptul carea a aparut anterior momentului incheierii contractului se considera caz de evictiune. Articolul 766 Cod civil stabileste ca in caz de evictiune cumparatorul este obligat sa cheme (sa atraga) in calitate de coparat vanzatorul. in cazul in care cumparatorul nu atrage vanzatorul in calitate de coparat, ultimul este scutit de raspundere fata de vanzator daca dovedeste ca atragerea sa in proces ar fi prevenit evictiunea. 5) Garantarea lipsei viciilor si garantarea calitatii bunului vandut. Conform prevederilor articolelor 763 si 764 Cod civil, vanzatorul este obligat sa predea cumparatorului bunul fara vicii materiale si juridice. in ce priveste viciile bunului vandut, este necesar de a face deosebire intre viciile bunului si defectele acestuia. Este vorba despre faptul, ca uneori la incheierea contractului defectele materiale ale bunului nu se considera de catre parti drept vicii ale acestuia. Astfel, in cazul vanzarii-cumpararii unui autoturism, defectiunea sistemului de franare poate nu fi considerat de catre parti drept viciu al bunului, dat fiind faptul, ca in momentul incheierii contractului cumparatorul cunostea despre aceasta, iar mai mult decat atat il satisfacea aceasta stare, deoarece defectul respectiv a influentat esential la micsorarea pretului.
123

Este necesar de tinut cont, ins de faptul, c odat ce legea prevede imperativ momentul dobandirii dreptului de proprietate asupra bunului cumprat, atunci posibilitatea prtilor de a stabili prin contract un alt termen se exclude.

80

Asadar, viciile bunului vandut pot fi de natura juridica si materiale. Se considera vicii materiale acele care poseda defecte sau care au fost predate in cantitatea necorespunzatoare clauzelor contractului. Vicii juridice sunt cele care presupun dreptul unui tert asupra bunului cumparat, dar despre care cumparatorul nu cunoaste. Regula principala care priveste garantarea viciilor este ca cumparatorul pate cere inlaturarea doar acelor vicii despre care nu stia si nu putea sti la momentul primirii bunului sau incheierii contractului. Cumparatorul, constatand prezenta viciilor bunului cumparat inainteaza pretentii cu privire la viciile bunului imediat ce le-a constatat, dar nu mai tarziu de termenul stabilit in contract, sau daca contractul nu prevede un asa termen - nu mai tarziu de sase luni din momentul transmiterii bunului. 6) Conservarea bunului vandut. Dupa prevederile articolului 7g0 Cod civil cand cumparatorul intarzie sa ia bunul sau nu plateste pretul, daca plata pretului si transmiterea bunului urmeaza a fi facuta simultan, vanzatorul trebuie sa ia masuri rezonabile pentru a-1 conserva. 7) Inlaturarea viciilor bunului vandut. Vanzatorul, la cererea cumparatorului este obligat sa inlature din cont propriu viciile bunului vandut sau sa admita reducerea pretului, daca la aceasta pretinde cumparatorul. b) Obiectul extrtinsec il formeaza: 1) Bunul vandut. Pentru ca un bun sa poata constitui obiectul material al prestatiei vanzatorului, aceasta trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: sa fie in circuitul civil; sa existe in momentul incheierii contractului sau sa poata exista in viitor; sa fie determinat sau determinabil licit si posibili; sa fie proprietatea vanzatorului; Bunul sa fie in circuitul civil. Articolul 2g6 Cod civil stabileste, ca bunurile pot circula liber cu exceptia cazurilor cand circulatia lor este limitata sau interzisa prin lege124. Ingradirea circuitului civil poate fi: absoluta - care priveste bunurile care prin natura lor sau printr-o declaratie a legii fac obiectul proprietatii publice si care sunt inalienabile, si; relativa, referitoare la bunurile care, nefiind inalienabile, pot fi vandute-cumparate, dar numai de catre anumite persoane sau numai in anumite conditii125. Regula generala dupa care determinam bunurile care sunt in circuitul civil este "toate bunurile sunt in circuitul civil daca legea nu prevede altceva". in literatura de specialitate apar opinii dupa care un bun poate fi declarat inalienabil, adica scos din circuitul civil prin conventia partilor,
124

Notiunea de lucruri care sunt in circuitul civil si respectiv scoase din circuilul civil vizeaz, in realitate, fie numai inalienabilitatea unor bunuri - dar care pot forma obiectul unor acte juridice netranslative de proprietate (de exemplu, locatune, comodat etc.) - fie numai regimul juridic special (restrictiv) al circulatiei anumitor bunuri. in sensul propriuzis al cuvantului, sunt scoase din circuitul civil numai lucrurile care, prin natura lor, nu sunt susceptibile de a forma obiectul dreptului de proprietate si al actelor juridice (asa numitele lucruri comune - res comunii - aerul, razele solare, apa mrii sau din raul curgtor.) care - fiind inepuizabile nu apartin nimnui si al crui uz e comun tuturor, in conditiile si limitele prevzute de lege. Ca exceptie este cazul apelor care au potentialul energetic valorificabil sau acelea ce pot fi folosite in interes public fac parte din domeniul public. 125 Exemplu pot servi armele, substantele narcotice etc.

81

nu numai prin lege. Este vorba de cazul cand partile contractante pot conveni asupra clauzei de inalienabilitate a bunurilor care formeaza obiectul contractului, cu conditia, insa, ca aceasta clauza sa fie temporara si sa justifice un interes legitim.126 Bunul sa existe in momentul incheierii contractului. insasi prevederile articolului 753 Cod civil presupune, ca vanzatorul transmite cumparatorului un bun existent. Astfel, articolele 765, 772, 773, 774, 775 Cod civil, precum si alte articole, presupun in mod implicit imposibilitatea vanzarii unui bun inexistent. in acest sens, este deosebit de important de a determina corect faptul, ca este vorba despre un bun concret existent sau de un alt bun, care poate aparea in calitate de obiect al vanzarii-cumpararii. Spre exemplu, la vanzarea unui set de elemente care poate sa formeze o garnitura de mobila nu este corect sa spunem, ca obiect al vanzarii-cumpararii este garnitura de mobila, ci doar setul de elemente din care poate fi asamblata aceasta garnitura. in acest caz argumentam cu faptul, ca la o eventuala insuficienta a numarului de detalii din set, cumparatorul poate inainta pretentii cu privire la lipsa detaliilor din setul pentru asamblarea garniturii de mobila, pe cand in cazul in care in contract ar figura ca obiect al vanzarii garnitura de mobila, cumparatorul nu mai poate inainta pretentii cu privire la lipsa garniturii, deoarece carorva elemente ale

conform prevederilor articolului 765 Cod civil, acesta a avut posibilitatea de

a verifica prezenta sau lipsa unui element al garniturii si respectiv acesta putea inainta pretentii doar cu privire la viciile latente. in acest sens, in contractul de vanzare-cumparare, daca partile au convenit asupra cumpararii unui set de elemente pentru asamblarea garniturii de mobila, atunci in contract nu trebuie sa figureze ca obiect garnitura de mobila, deoarece la momentul incheierii contractului aceasta efectiv nu exista. Bunul sa fie determinat sau determinabil, licit si posibil. Necesitatea determinarii bunului vandut reiese din mai multe considerente. Corecta apreciere a naturii, cantitatii si naturii bunului da posibilitate ca partile sa poata confirma executarea deplina si corespunzatoare conditiilor enuntate la realizarea consimtamantului. Astfel, determinarea bunului in contractul de vanzare-cumparare priveste stabilirea naturii, cantitatii si calitatii bunului. Uneori, determinarea cere indicarea si altor parametri identificatorii, cum ar fi locul amplasarii127, numarul de identificare, numarul de inregistrare etc. Astfel, de exemplu, o constructie este determinata prin indicarea localitatii in care este situata, apoi strada, numarul cadastral, dimensiunile etc. Bunul trebuie sa fie posibil din punct

126 127

Dumitru Macovei, Drept civil. Contracte, Iasi 1999, pag.39 De regul se refer la bunurile imobile, dar poate fi indice determinant si pentru bunurile mobile, dac prtile stabilesc expres asa indiciu.

82

de vedere fizic (material) si juridic, in fine, bunul ce constituie obiectul contractului trebuie sa fie licit si moral ceea ce presupune posibilitatea utilizarii lui fara careva impact amoral128. Bunul sa fie in proprietatea cumparare se produce vanzatorului. Odata ce prin contractul este de vanzare-

transmisiunea dreptului de proprietate,

firesc ca aceasta

transmisiune urmeaza a fi facuta de la proprietar. Legislatia cunoaste, insa, cazuri cand cel cec asigura transmisiunea bunului si a dreptului de proprietate nu este si proprietarul bunului. Este vorba de cazurile de instrainare fortata a bunurilor realizata de regula de instanta de judecata sau de catre alte organe ale statului care dupa legislatie poseda asemenea competenta. 2. Pretul contractului. Pretul este obiectul prestatiei cumparatorului constand intr-o suma de bani, care dupa aprecierea partilor constituie valoarea bunului vandut. in acest context este necesar de a face diferentiere intre pretul si costul bunului, unde costul bunului reprezinta valoarea efectiva a acestuia, care cuprinde cheltuielile suportate pentru confectionarea bunului, pe cand pretul reprezinta valoarea atribuita bunului de catre parti la contract. Pretul poate sa coincida, dar de regula acesta este diferit de costul bunului el poate fi cat mai mare atat si mai mic. Pentru calificarea contractului incheiat drept contract de vanzare-cumparare, iar in unele cazuri si pentru valabilitatea contractului de vanzare-cumparare pretul trebuie sa fie fixat in bani. Astfel articolul 756 Cod civil stabileste in mod expres ca "pretul bunului trebuie exprimat in bani." Daca contraprestatia transmiterii bunului are o alta exprimare decat in bani, atunci este imposibil de a califica contractul respectiv drept contract de vanzare-cumparare. El apare in asa caz drept un contract de schimb sau de alta natura. Uneori, pornind, insa, de la faptul ca

contraprestatia transmisiunii dreptului de proprietate asupra bunului poate fi de asemenea o suma de bani anume pretul apare ca indiciu principal de relevare a calificativului contractului de vanzare-cumparare. Exemplificam aceasta prin faptul, ca contraprestatia transmisiunii

dreptului de proprietate asupra bunului poate fi o suma de bani si in contractul de renta. Aici insa suma de bani apare drept o prestatie de intretinere, care nu este neaparat sa fie echivalenta valorii bunului care a fost transmis in proprietate debirentierului. Este deosebit de important de tinut cont de faptul ca daca se instraineaza insa numai o cota-parte individualizata din imobil pentru pret determinat, iar cealalta parte in schimbul intretinerii exista doua contracte distincte, cuprinse intr-un singur act, urmand a se aplica pentru fiecare contract regulile corespunzatoare. Astfel, daca se stipuleaza in actul partilor ca 1/3 din imobil se instraineaza pe un anumit pret, iar 2/3 din imobil se instraineaza in schimbul intretinerii, acel act va cuprinde doua contracte distincte, primul de vanzare-cumparare si al doilea de intretinere.129 Prin urmare, asupra 2/3 din bunul dobandit in
128 129

Astfel de lucruri ar putea fi, spre exemplu, casetele cu inregistrri video pornografice. Radu I. Motic, magistru Florin Motiu, Contractul de vanare-cumprare, Bucuresti, 1999 pag. g0-g1

83

proprietate va exista grevarea dreptului de proprietate-inalienabilitatea pe durata vietii credirentierului, iar 1/3 din bunul vandut va fi liber de o atare grevare. Corespunzator si in registrul cadastral al bunurilor imobile, desi dobanditorul in urma incheierii acestor contracte a dobandit dreptul de proprietate asupra intregului imobil, oricum vor fi efectuate doua inscrieri, deoarece si natura actelor savarsite si natura efectelor acestora este diferita. Daca in contractul de vanzare-cumparare, pretul bunului nu este determinat in mod expres sau implicit intr-o dispozitie care permite sa fie determinat, se va considera, ca partile s-au referit tacit la pretul practicat in mod obisnuit in momentul incheierii contractului, in ramura comerciala respectiva pentru aceleasi bunuri vandute in imprejurari comparabile130. In lipsa, insa, a unei careva posibilitati de a determina pretul bunului, contractul va lovit de nulitate. Uneori legislatorul nu lasa la latitudinea partilor aprecierea pretului in contractul de vanzarecumparare. Astfel, Legea privind Programul de privatizare pentru anii 1997-199g stabileste, ca terenurile aferente intreprinderilor privatizate se instraineaza doar le pretul normativ stabilit conform Legii cu privire la pretul normativ si modul de vanzare-cumparare a pamantului131. in asemenea caz, posibilitatea stabilirii unui alt pret, chiar si mai mare decat cel normativ are drept efect declararea nulitatii contractului de vanzare-cumparare132. O conditie stabilita referitor la pret este aceea ca pretul sa fie serios. Stabilirea caracterului de pret serios constituie o problema ce poate fi apreciata in fiecare caz concret in baza imprejurarilor concrete de incheiere a contractului. Practica contractuala ne demonstreaza, ca pretul poate fi superior sau inferior valorii bunului cara formeaza obiectul vanzarii. Aceasta se argumenteaza cu faptul, ca partile sunt libere sa determine valoarea la care se vinde bunul. in acest caz s-a spus ca nu trebuie confundata neseriozitatea pretului cu validitatea lui, intrucat in caz de neseriozitate, pretul contractului este nul absolut, iar in caz de validitate a pretului, contractul de vanzare - cumparare este valabil.133 In cazul in care pretul este sincer si serios insa este mult inferior sau superior valorii reale a lucrului vandut, contractul va fi valabil deoarece partile sunt libere sa determine pretul. 3. Efectele contractului de vanzare cumparare Ca orisicare alta categorie de contracte si contractul de vanzare-cumparare produce urmatoarele categorii de efecte: a) efecte ale incheierii contractului;
130

Articolul 756 Cod civil al Republicii Moldova. Legea privind pretul normativ si modul de vanzare-cumprare a pmantului " Nr.l30g-XIII din_25.07.1997. 132 In cazul in care prtile au stabilit un pret mai mare decat pretul normativ, acesta poate s fie lovit de nulitate partial. 133 Radu I. Motic, Florin Motiu, Contractul de vanare - cumprare, Bucuresti, 1999, pag.gg
131

84

b) efecte ale executarii necorespunzatoare sau neexecutarii contractului si; c) efecte ale executarii contractului; 3.1. Efectele incheierii contractului. Principalul efect al incheierii contractului constituie dobandirea de catre parti a drepturilor si obligatiilor contractuale. Astfel, prin incheierea contractului de vanzare-cumparare vanzatorul are obligatia de a: 1. suporta cheltuielile de predare a bunului, daca altceva nu este prevazut in contract; 2. asigura transmisiunea dreptului de proprietate; 3. transmite bunul in termenul stabilit de contract sau in alt termen ce reiese din contract; 4. preda si accesoriile bunului odata cu predarea acestuia; 5. garanta cumparatorul in caz de evictiune; 6. primi pretul bunului; 7. remite odata cu bunul si toate documentele referitoare la bun; 8. preda bunul fara vicii materiale sau de natura juridica; 9. inlatura viciile bunului vandut; 10. asigura asortimentul bunurilor vandute; 11. preda bunurile ambalate, daca contractul nu prevede altceva; 12. conserva bunul vandut in cazul in care cumparatorul intarzie sa preia bunul cumparat; 13. asigura dreptul de preemtiune a coproprietarul in diviziune. Cumparatorul la randul sau are urmatoarele obligatii: de a plati pretul bunului; de a prelua bunul vandut; 14. de a suporta cheltuielile de primire si transportare a bunului din locul incheierii contractului, precum si cele de autentificare notariala si inregistrare, daca contractul nu prevede altceva; 15. de a confirma vanzatorului faptul receptionarii bunului si corespunderea asortimentului, garniturii, precum si a altor caractere a acestuia prevederilor contractului; 16. de a atrage de partea sa vanzatorul in caz de evictiune. 3.2. Efectele ce rezulta din executarea necorespunzatoare sau neexecutarea contractului. Referitor la aceasta categorie de efecte se poate de aplicat regula generala, dupa care drept efect a executarii necorespunzatoare sau neexecutarii conditiilor contractului poate fi ceruta de

catre parti fie executarea silita a obligatiei contractuale, fie rezolutiunea contractului, fie alte efecte specifice obligatiei neexecutare cu sau fara cererea despagubirii din partea debitorului obligatiei. Totodata este necesar de a examina continutul anumitor categorii de efecte, care poarta in sine un specific aparte ale acestei categorii. Astfel, drept efect a neexecutarii obligatiei

vanzatorului de a garanta cumparatorul in caz de evictiune, acesta suporta sarcina intregii despagubiri a pierderii dreptului de proprietate de catre cumparator. in suma de despagubire se va incadra cat pretul platit de catre cumparator in vanzatorului atat si cheltuielile suportate de catre 85

cumparator ulterior momentului de dobandire a bunului. Drept efect al neexecutarii obligatiei de a preda bunul fara vicii materiale sau de natura juridica, vanzatorul va inlatura pe cont propriu toate viciile bunului, inclusiv si va despagubi daunele cauzate datorate acestor vicii sau va preschimba bunul cu un alt bun de acelasi fel. in cazul in care vanzatorul nu a asigurat dreptul de preemtiune, titularul acestuia dupa prevederile articolului 795 Cod civil are dreptul de a dobandi dreptul de cumparator. 3.3. Efecte ce rezulta din executarea contractului. Principalul efect al executarii clauzelor contractului de vanzare-cumparare constituie dobandirea de catre cumparator a dreptului de proprietate asupra bunului cumparat, si obtinerea pretului de catre vanzator. 4. Particularitatile unor categorii de contracte de vanzare-cumparare 4.1. Contractul de vanzare-cumparare cu pact de rascumparare. Dupa prevederile articolului 7g6 Cod civil, prin contractul de vanzare-cumparare cu pact de rascumparare intelegem acel contract unde vanzatorul isi rezerva dreptul de rascumparare a bunului vandut in termenul, conditiile si la pretul convenit de catre parti la incheierea contractului. Astfel, vanzatorul transmite cu toate efectele transmisiunii dreptul de proprietate asupra bunului catre cumparator, dar prin dispozitiile contractuale isi rezerva, prin comun acord dintre parti, dreptul de a cere pe durata unei anumite perioade de timp rascumpararea bunului vandut. inauntru acestui termen, la prima cerere a vanzatorului, desi cumparatorul este proprietarul bunului, totusi restituie bunul cumparat fostului vanzator. La momentul respectiv, cumparatorul -actualul proprietar al bunului apare in calitatea de vanzator, si invers - vanzatorul apare in calitatea de cumparator al bunului. Pentru perioada termenului de rascumparare dreptul de proprietate dobandit de catre cumparator este grevat cu pactul de inalienabilitate. Odata ce termenul inauntru caruia vanzatorul are dreptul de a cere rascumpararea a expirat, dreptul cumparatorului este liber de aceasta grevare, iar eventuala vanzarecumparare intre aceste persoane dupa expirarea termenului in cauza se va considera o noua vanzarecumparare, care se va incheia in alte conditii decat cele prevazute in pactul de rascumparare. 4.2. Contractul de vanzare-cumparare a bunurilor pentru consum. Vanzarea-cumpararea

bunurilor pentru consum apare drept o modalitate a contractului de vanzare cumparare comerciala. Astfel vanzatorul la acest contract apare in calitate de intreprinzator, iar vanzarile

marfurilor apare drept o activitate comerciala. Caracteristic pentru categoria respectiva de contracte sunt urmatoarele: a) Pretul la aceste contracte, de regula nu se supune negocierii si se stabileste in mod egal pentru toti cumparatorii; b) Clauzele esentiale ale contractului se stabilesc pentru toti cumparatorii in mod egal; 86

c)

Oferta de vanzare se expune in mod public (vitrine, cataloage etc), cu indicarea preturilor, caracteristicilor tehnice, precum si altor caractere esentiale);

d)

Cumparatorul poate preschimba bunul nealimentar in timp de 14 zile din momentul incheierii contractului, cu un bun similar, dar de alta marime, culoare, model etc, iar in cazul in care asa ceva nu exista - sa-1 restituie vanzatorului contra pretul platit; 4.3. Vanzarea-cumpararea la licitatie. Vanzarea la licitatie constituie o incheiere a

contractului prin concurs. Organizatorul licitatiei

stabileste

conditiile licitatiei,

stabilind

la

inceputul acesteia pretul initial de vanzare sau volumul initial de cumparare134 si valoarea pasului135. Fiecare pas constituie o noua oferta de a contracta. Organizatorul licitatiei adjudeca contractul celui ce a pus la dispozitie oferta cea mai buna. Conditiile de mconsiderare a ofertei favorabile sunt stabilite fie intr-un regulament de petrecere a licitatiei, fie in invitatia de participare la licitatie. Neincheierea contractului de vanzare-cumparare de catre castigatorul licitatiei

constituie temei de organizare a unei noi licitatii. Nu se

admite in acest caz adjudecarea

contractului urmatorului participant dupa castigator. Drept rezultat al refuzului de incheiere a contractului de catre castigatorul licitatiei, adjudecatorul este in drept sa ceara despagubiri. De regula aceste despagubiri se percep din contul garantiilor oferite de participantii la licitatiei (taxe de participare la licitatie, garantii bancare etc). 4.4. Vanzarea-cumpararea intreprinderii ca un complex patrimonial. in baza articolului g17 Cod civil, cumparatorul poate dobandi dreptul de proprietate asupra unei intreprinderi. Vanzarea dreptului asupra cotei reprezentative (inclusiv si asupra actiunii) se deosebeste de vanzareacumpararea intreprinderii prin faptul, ca sunt instrainate toate activele si pasivele acesteia, si nu doar partea ce apartine participantului la societate sau actionarului. Prin intreprindere ca complex patrimonial se are in vedere totalitatea elementelor care asigura functionarea intreprinderii conform scopului sau de activitate, precum si cele ce se determina de parti ca fiind inseparabile de intreprindere. Dreptul de proprietate asupra intreprinderii apare din momentul predarii acesteia catre cumparator sau reprezentantul acestuia si urmeaza sa fie inregistrat la Camera inregistrarii de Stat. Capitolul X. CONTRACTUL DE RENTA 1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractului de renta

134

Contractul de vanzare-cumprare la licitatie presupune atat posibilitatea vanzrii, cat si a cumprrii bunurilor (achizitii). 135 Pasul la licitatie constituie limitele valorii ofertei pe care o poate inainta participantul la licitatie.

87

1.1. Definitia contractului de renta. Articolul g47 Cod civil defineste contractul de renta ca fiind acel contract in baza caruia o parte numita debirentier se obliga sa plateasca periodic, cu titlu gratuit sau oneros o redeventa celeilalte parti numite credirentier. Pana la adoptarea codului civil in vigoare legislatia civila cunostea doar o singura varietate a contractului de renta si anume contractul de instrainare a casei de locuit cu conditia intretinerii pe viata, desi cat practica internationala atat si legislatia fostelor republici ale URSS prevedeau deja demult un asa tip de contracte.136 In Republica Moldova acest contract inca nu este prea bine cunoscut practicii contractuale. in pofida acestui fapt, insa, legislatorul nu stabilea vre-o careva interdictie in ceea ce priveste incheierea unui contract de intretinere decat cel de instrainare a casei de locuit cu conditia intretinerii pe viata. Mai mult decat atat, la momentul cand partile care incheiau un atare contract, urmau sa stipuleze in contract absolut toate conditiile, astfel acoperind lacuna existenta in legislatie. Astazi noi avem in codul civil o serie de articole care reglementeaza raporturile de renta, dand astfel o posibilitate de a aparea in practica contractuala a Republicii Moldova unui nou cadru de raporturi contractuale - de renta. 1.2 Clasificarea contractului de renta. Dupa cum prevede continutul articolelor g39-g5g Cod civil al Republicii Moldova, contractul de renta poate fi clasificat dupa cum urmeaza: in functie de forma rentei, deosebim renta in bani si renta in natura; in functie de termenul constituirii rentei deosebim renta viagera si renta pe termen; in functie de faptul fata de cine se constituie renta, deosebim renta constituita fata de credirentier si renta constituita si fata de terti. in functie de regimul de reglementare a rentei deosebim renta simpla si instrainarea bunului cu conditia intretinerii pe viata. Renta in bani constituie acea categorie a rentei unde debirentierul se obliga fata de credirentier sa plateasca redeventa in bani. Renta in natura presupune achitarea redeventei sub forma de marfa sau produse. Aceasta presupune, ca partile la incheierea contractului stabilesc nu doar periodicitatea si marimea platii ci si natura produsului, iar pornind de la aceasta - calitatea si cantitatea acestuia, care de regula este echivalenta unei sume banesti. Renta viagera constituie acea renta care se constituie pe durata vietii credirentierului sau tertei persoane in favoarea careia deasemenea s-a constituit renta. Renta pe termen presupune ca debirentierul se obliga la plata redeventei doar pentru un anumit termen. Termenul respectiv poate fi determinat fie de producerea unui careva eveniment sau fapt, exclusiv moartea credirentierului, fie de implinirea unui termen

136

A se vedea spre exemplu articolele 5g3-605 ale Codului civil al Federatiei Ruse (partea II adoptat de Duma de Stat a Federatiei Ruse Is 22 decembrie 1995 si pus in aplicare incepand cu 01 martie 1996)

88

concret determinat de parti, care porneste sa curga de la momentul incheierii contractului, de la momentul achitarii primei plati sau de la un alt careva moment stabilit de parti. 1.3. Caracterele juridice ale contractului de renta. Contractul de renta este caracterizat prin urmatoarele: a. Este un contract ce poate fi atat unilateral cat si sinalagmatic. insasi prevederile articolului g47 Cod civil, definind contractul de renta stabilesc caracterul unilateral al acestuia, unde debirentierul se obliga catre credirentier cu privire la plata unei redevente, fara ca credirentierul sa fie reciproc la ceva obligat. Mai mult decat atat aliniatul doi al aceluiasi articol stabileste posibilitatea constituirii rentei in favoarea unui tert. Totodata, contractul de renta poate aparea drept un contract sinalagmatic. Astfel, articolele g49, g52, precum si articolele g39 - g45 Cod civil stabilesc posibilitatea debirentierului de a cere de la credirentier executarea carorva prestatii, de regula, neechivalente valorii obligatiei asumate de debirentier. Astfel, la contractul de renta atat debirentierul cat si credirentierul se obliga cu privire la anumite prestatii -debirentierul cu privire la redeventa, iar credirentierul cu privire la transmisiunea catre debirentier a bunului. b. Este un contract ce poate fi atat cu titlu oneros cat si cu titlu gratuit. Caracterul oneros al contractului rezida din insasi natura contractului de renta, unde dupa definitia expusa in articolul g47 Cod civil, debirentierul asigura credirentierului gratuit plata unei redevente. Totodata nu mai putin important loc ocupa si contractele oneroase de renta, astfel cum, cel mai des intalnit fiind contractul de instrainare a bunului cu conditia intretinerii pe viata, este nu altceva decat un contract cu titlu oneros. Atunci cand vorbim, ca contractul de renta este cu titlu gratuit el poarte aparea doar drept o liberalitate, deoarece debirentierul de fiecare data achitand redeventa isi micsoreaza patrimoniul sau, si anume cu atat cu cat valoreaza marimea acestei plati. Atunci cand este vorba despre contractul de renta cu titlu oneros, acesta apare doar ca un contract aleatoriu debirentierul nu poate cunoaste deoarece

marimea definitiva a prestatiei la care se obliga fata de

credirentier, chiar si atunci cand este vorba despre un contract de renta incheiat pe termen137. Anume acest moment este si esential pentru deosebirea contractului de renta de cel de vanzarecumparare si de schimb, unde operatiunile de executare a obligatiei contractuale la aceste contracte sunt identice dupa natura lor, insa contractele de vanzare-cumparare si de schimb sunt totdeauna comutative si nu aleatorii cum in cazul contractului de renta. c. Este un contract de regula generator de drepturi, dar poate aparea drept un contract translativ de drepturi. Si acest moment deasemenea ne vorbeste despre o deosebire esentiala a contractului de renta de cel de vanzare-cumparare, schimb sau donatie. Anume in contractul de
137

Este vorba spre exemplu despre o situatie cand credirentieral a decedat mai devreme de implinirea termenului de executare a contractului.

89

renta se naste un drept neexistent pana la acel moment - un drept pentru credirentier, si anume dreptul de a beneficia de o redeventa, care uneori poate fi acompaniata de o careva conditie. Este esential, insa, faptul, ca aceasta redeventa dupa marimea sa nu poate nicidecum sa fie pusa sub conditia de a fi echivalenta valorii prestatiei acordate de catre credirentier debirentierului. De aici noi vedem si fundamentarea faptului ca plata redeventei de catre debirentier se face periodic. Totodata, prin contractul de renta are loc transmisiunea unor drepturi. Este vorba, de regula, de transmisiunea drepturilor asupra bunurilor de catre credirentier debirentierului. d. Este un contract cu continut patrimonial. Prestatia cu privire la care se obliga debirentierul totdeauna poate fi evaluata in bani. Prin urmare, caracteristic pentru contractul de renta este ca obiect al acestuia nu poate fi o prestatie cu continut nematerial. e. Este un contract formal. Acest caracter este relevat prin dispozitiile articolului g49 Cod civil. Conditia de formalitate a acestuia este dictata de regula de natura bunului care constituie obiect al prestatiei cuvenite debirentierului. Regula principala care se aplicain acest caz este: forma ceruta pentru instrainarea bunului ce constituie obiect al rentei se cere pentru contractul de renta. Spre exemplu, la momentul in care obiectul cu privire la care se obliga partile constituie un bun imobil, contractul urmeaza nu numai a fi autentificat notarial ci si supus inregistrarii in cadastrul bunurilor imobile. f. Este un contract ce poate fi incheiat atat personal cat si prin reprezentant. Dupa regimul conferit contractului de renta legislatorul nu instituie vre-o careva limita in ce priveste posibilitatea incheierii acestui contract prin reprezentare. Ar fi gresit, chiar, sa consideram, ca s-ar putea aplica doar regula incheierii personale a contractului, deoarece s-ar lipsi de logica aceasta in cazul in care, spre exemplu, credirentierul, care poate fi invalid sa nu aiba posibilitatea de a delega dreptul de a fi incheiat contractul de catre un jurist-specialist, astfel usurandu-i si situatia, si garantandu-i drepturile. g. Este un contract numit, tipic si reglementat. intr-adevar, legislatorul categoria

respectiva de contracte isi gaseste o reglementare expresa a regimului juridic, fiind stabilite majoritatea conditiilor si efectelor specifice anume acestui contract. h. Este un contract ce presupune prestatii de executare instantanee, dar dupa regimul sau apare drept un contract de executare succesiva. Dupa natura prestatiilor care le presupune contractul de renta acesta apare drept un contract executare succesiva. Astfel, debirentierul asigura plata redeventei periodic. Perioada platii acestei redevente, uneori nu este cunoscuta partilor, deoarece acesta poate fi un contract de renta viagera, sau termenul de achitare a platilor este determinat de un eveniment sau fapt, momentul implinirii caruia nu poate fi cunoscut. Totodata, atunci cand se presupune transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului oferit de catre credirentier, aceasta 90

prestatie este cu caracter de executare mstantanee. Prin urmare in asa fel corect vom putea determina si regulile aplicabile prestatiei de executare succesiva si regulile aplicabile prestatiei de executare instantanee. i. Este un contract principal. Caracterul respectiv al contractului apare drept un indiciu identificatorul a contractului. Astfel, dupa regimul juridic stabilit de catre legislator, scopul principal care este urmarit de catre parti la incheierea contractului constituie asigurarea platii redeventei. in cazul, insa, cand plata rentei apare drept rezultat sau conditie de dobandire de catre credirentier a dreptului de proprietate asupra unui bun, aceasta (renta) nu poate fi considerata un contract separat, ci dupa cum este prevazut de articolele g39-g45 Cod civil, acesta apare drept o varietate a contractului de renta, iar prin urmare drept un contract principal. j. Este un contract negociabil. Partile la incheierea contractului pot negocia atat cuantumul rentei, cat si forma si termenul acesteia. Mai mult decat atat, partile pe parcursul executarii contractului pot conveni asupra modificarii cuantumului si formei rentei. k. Este un contract de regula irevocabil, dar in conditiile stabilite de lege partile pot induce revocabilitatea contractului. Codul civil confera contractului de renta un caracter de contract irevocabil, unde partile nu pot in mod unilateral sa renunte de la executarea obligatiilor contractuale. Astfel, conform prevederilor articolului g56 Cod civil oricare din parti la contractul de renta are dreptul sa ceara rezilierea contractului daca executarea acestuia este imposibila. Mentionam, in acest caz, ca legislatorul declara posibila rezilierea si nu revocarea contractului de renta. Astfel, atunci cand partea la contractul de renta este in stare sa execute conditiile contractului aceasta nu poate induce rezilierea acestuia. Dimpotriva, in acest caz, cealalta parte poate cere executarea silita a obligatiei contractuale. Totusi, Articolul g5g Cod civil stabileste situatia cand contractul de renta obtine un caracter revocabil. Este vorba despre cazul de deces a debirentierului, cand succesorii acestuia renunta la bun si prin urmare, renunta la intretinerea credirentierului. Este de mentionat, insa, ca aceasta renuntare poate fi facuta doar prin actul de optiune succesorala si aplicand prevederile articolului 1527 Cod civil aceasta renuntare poate fi facuta nu doar la bunul care constituie obiect al rentei, ci este rezultat al renuntarii de la mostenirea intregii parti sau mase ce i se cuvine mostenitorului. l. Este un contract de regula afectat de modalitati. La incheierea contractului partile pot stabili diverse conditii, care pot tine atat de inceputul producerii efectelor, cat si de momentul incetarii contractului. Astfel, partile pot stabili drept moment dupa care debirentierul inceteaza plata redeventei faptul dobandirii de catre credirentier a capacitatii de munca sau producerea unui careva fapt juridic.

91

 2. Conditiile de validitate a contractului de renta 2.1. Capacitatea de a incheia contractul. Dupa cum s-a mentionat mai sus, prin capacitate de a incheia contracte se intelege aptitudinea partii de a deveni titular de drepturi subiective si obligatii civile prin incheierea contractelor, conditia principala a detinerii capacitatii de a contracta fiind prezenta discernamantului. La contractul de renta legislatorul nu stabileste conditii speciale de capacitate. Pornind de la acesta, capacitatea de a incheia contractul de renta, avand calitatea de credirentier si debirentier o poate avea orice persoana. Aici poate fi stabilit doar cenzul de varsta pentru debirentier, care este conditionat de atingerea majoratului. in ceea ce priveste calitatea credirentierului, legislatorul nu stabileste asa conditie cum ar fi incapacitatea fizica de munca sau de intretinere. Astfel, calitatea de credirentier o poate avea chiar si o persoana apta de munca, cum ar fi spre exemplu un student ce-si face studiile la facultate sau chiar si un angajat in campul muncii. Unicul moment, pe care legislatorul nu 1-a stipulat, insa, este cela ce priveste calitatea de credirentier a persoanei juridice. Pornind de la faptul, ca legislatorul nu face o distinctie expresa intre contractele civile si cele comerciale, in continutul articolului g47 Cod civil s-ar fi cerut concretizarea calitatii de credirentier doar pentru persoana fizica. 2.2. Consimtamantul ca fiind acea conditie de fond a contractului ce consta in hotararea partilor de a incheia contractul prin atingerea acordului de vointa, la contractul de renta poate avea loc odata cu respectarea anumitor reguli. Astfel, in vederea constatarii valabilitatii consimtamantului in contractul de renta este necesar ca consimtamantul sa provina de la o persoana cu discernamant; sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice138; sa fie exteriorizat si; sa nu fie viciat. Realizarea de facto, insa, a consimtamantului nu deseori duce la producerea efectelor juridice. Astfel, dupa prescriptiile articolului g49 Cod civil, realizarea consimtamantului nu este suficienta pentru validitatea contractului - mai este necesara autentificarea notariala a acestuia, iar in cazurile in care in temeiul contractului de renta debirentierului i se da un bun imobil, acest contract urmeaza a fi inregistrat in registrul cadastral al bunurilor imobile. 2.3. Obiectul contractului. Referindu-ne la obiectul contractului de renta, nicidecum nu ne vom abate de la regula generala a dupa care se determina obiectul contractului. Astfel, obiect al contractului de renta constituie tot ceia cu privire la ce partile isi asuma obligatii si dobandesc drepturi.

138

Intentia de a produce efecte la contractul de rent apare deseori drept un indice de diferentiere a acestui contract de alte contracte. Este vorba despre faptul, c prtile, uneori pentru a deghiza o vanzare-cumprare sau un contract de schimb, pot perfecta textul unui contract de rent. Principalul moment, ins, se va releva prin faptul, c la incheierea contractului de rent urmeaz s urmreasc producerea anume a efectelor rentei.

92

Astfel obiectul intrinsec al contractului de renta il constituie: - achitarea periodica a redeventei; dupa clauzele contractuale, partile stabilesc obligatia debirentierului de a asigura credirentierului, sau si unei terte persoane plata unei redevente. Plata respectiva se face de catre debirentier periodic in cuantume stabilite de parti la momentul incheierii contractului. Plata respectiva poate fi facuta cat personal credirentierului, atat si prin intermediari, inclusiv si prin intermediul institutiei bancare. La momentul, insa, cand partile stipuleaza clauza transmisiunii platii, partile urmeaza a concretiza modul de confirmare a receptionarii de catre credirentier a platii, precum si efectele acesteia. Astfel, in cazul in care partile stabilesc in contract transmiterea personal "din mana in mana" a platii de la debirentier la credirentier, momentul executarii obligatiei de catre debirentier se va considera momentul intrarii in posesie asupra platii de catre credirentier. in cazul insa cand la executarea obligatiei debirentierului se utilizeaza serviciile institutiilor financiarbancare, momentul executarii obligatiei de catre debirentier se va considera momentul cand credirentierul a intrat in posesie de jure asupra sumei banesti, desi posesia de facto nu a fost realizata139. Totodata, in cazul rentei viagere, precum si in cazul in care in contractul de renta plata este prevazuta in bani, daca partile in contract nu stabilesc altceva, renta urmeaza a fi achitata in prealabil. De asemenea, la incheierea contractului partile pot stabili posibilitatea recalcularii sumei achitate in functie de procesele legate de devalorizarea valutei in care este calculata plata rentei, stabilind criteriile sau reperele de calculare. in contractul de renta partile pot stabili conditii de asigurare a respectarii termenului de achitare a platilor. Aceasta garantie poate aparea sub forma de penalitate sau in calitate de o suma garantata, care poate fi detinuta de o terta persoana. - transmisiunea proprietatii asupra bunului de la credirentier catre debirentier, transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor de catre credirentier debirentierului se face dupa regulile de transmisiune a bunului in contractul de vanzare-cumparare. Respectiv, daca pentru un bun, care face obiectul transmisiunii in contractul de renta, pentru vanzare este necesar inregistrarea intr-un careva registru, atunci si contractul de renta va urma aceiasi procedura si va fi supus acelorasi conditii. - asigurarea inalienabilitatii bunului instrainat de catre credirentier debirentierului;

dupa prescriptiile articolului g52 Cod civil, debirentierul nu poate instraina bunul dobandit de la credirentier, fara acordul ultimului. De asemenea debirentierul nu poate realiza altcareva acte, care ar putea duce la instrainarea acestui bun. Este necesar, insa in acest caz de facut diferentiere

139

Este vorba in acest caz despre situatia in care debirentierul a depus pe contul bancar al credirentierului suma bneasc sau a efectuat transferul de bani pe contul acestuia, dar credirentierul nu a efectuat ridicarea sumelor bnesti de pe acest cont.

93

intre ceea ce constituie alienabilitatea bunului si consumptibilitatea acestuia. Astfel, legislatia civila nu stabileste ingradire pentru debirentier in ceea ce priveste consumarea bunului. Faptul acesta poate fi confirmat si prin regula stabilita de articolul g43 Cod civil, conform caruia chiar si in cazul peirii bunului debirentierul ramane a fi obligat fata de credirentier la plata redeventei. Obiectul extrinsec al contractului de renta il formeaza: - redeventa sau plata debirentierului; in general, legislatorul utilizeaza diferiti termeni in ce priveste plata in contractul de renta. Astfel, aceasta este denumita fie redeventa140, fie renta141. in baza contractului de renta plata cu privire la care se obliga debirentierul la incheierea contractului poate avea atat exprimare pecuniara, cat si sub forma de bunuri. In cazul in care renta este stabilita in bani, partile urmeaza a determina valuta platii. Totodata, partile sunt in drept de a modifica forma rentei, precum si cuantumul acesteia. Din prevederile articolului g54 Cod civil ar reiesi, ca posibilitatea modificarii formei rentei este doar in cazul in care initial partile au stabilit renta in bunuri. Ar fi, insa, incorect de gandit in asa mod, deoarece posibilitatea ca partile sa modifice orice clauza contractuala, care nu schimba, insa, esenta contractului nu este ingradita. Cu atat mai mult nici intr-un articol ce reglementeaza regimul juridic al contractului de renta nu este stabilita vre-o limita a modificarii clauzelor contractuale. Atunci cand partile stabilesc renta in bunuri, urmeaza ca in contract sa se determine natura bunului, calitatea precum si cantitatea acestuia. Este necesar, insa, sa tinem cont de faptul, ca contractul de renta, dupa operatiunile care le presupune, deseori se aseamana cu contractul de vanzare-cumparare, contractul de schimb, contractul de donatie etc. in acest sens, pentru a nu

confunda natura rentei cu cea a contractului de schimb sau donatie, la contractul de renta bunurile transmise de catre debirentier urmeaza a avea asa natura, incat ele sa nu aiba destinatie de a fi folosite pentru crearea unui bun similar celui transmis de catre credirentier sau sa fie folosite in circuitul comercial de catre credirentier in vederea practicarii activitatii comerciale. - bunul instrainat de catre credirentier; comparativ cu prevederile codului civil vechi de pana la 2003, care stabilea posibilitatea ca credirentierul sa pretinda la o intretinere doar in cazul instrainarii casei de locuit, Codul civil in vigoare nu limiteaza categoriile de bunuri care pot fi transmise de catre credirentier debirentierului pentru asigurarea de catre ultimul a intretinerii pe viata. Respectiv, dupa prevederile articolului g39 Cod civil, acestea pot fi atat bunurile imobile cat si cele mobile. Mai mult decat atat legislatorul nu limiteaza nici valoarea acestui bun. Dupa conditiile generale transmiterea bunului in proprietatea debirentierului de catre credirentier urmeaza a fi realizata in conditiile generale a vanzarii-cumpararii respectivului bun. Atunci, insa, cand bunul
140 141

Articolul g47 Cod civil al Republicii Moldova. Articolul g50 Cod civil al Republicii Moldova.

94

transmis apartine cu drept de proprietate la doua sau mai multe persoane, debirentierul dobandeste dreptul de proprietate asupra acestui bun doar in cota parte care-i apartine credirentierului. termenul rentei; dupa cum prevede articolul g4g Cod civil, renta poate fi limitata de un termen, dar poate fi si viagera (pe durata vietii credirentierului). in cazul stabilirii rentei pe termen, partile fie stabilesc perioada concreta, determinata in zile, luni, ani etc, fie conditioneaza incetarea rentei de producerea unui fapt juridic, care se va produce cu certitudine, dar care nu poate fi determinat in ce parametri temporari se poate produce. Acest fapt trebuie sa excluda neaparat decesul persoanei dat fiind faptul, ca aceasta categorie intra sub caracterul rentei viagere. Cauza. Cauza sau scopul contractului de renta este deosebit de necesar de a fi relevata corect. Aceasta se datoreaza faptului, ca anume pornind de la scopul incheierii contractului de renta, care presupune asigurarea unei intretineri pentru o alta persoana, il putem deosebi de contracte, care dupa componenta operatiunilor contractuale, iar uneori chir si dupa natura efectelor sunt foarte asemanatoare. Este vorba spre exemplu de asemanarea contractului de renta cu cel de vanzarecumparare, schimb, donatie etc. Forma contractului. Articolul g49 stabileste o regula generala referitor la forma contractului de renta, si anume ca acesta urmeaza a fi incheiat in forma scrisa si autentificat notarial. Atunci, insa, cand obiect al rentei apare un bun imobil, renta urmeaza a fi inregistrata in cadastrul bunurilor imobile. 3. Efectele in contractul de renta Dupa regula generala, si contractul de renta produce trei categorii de efecte si anume efecte ce rezulta din incheierea contractului, efecte rezultate din neexecutarea sau executarea

necorespunzatoare a conditiilor contractuale efecte rezultate din incetarea contractului, care la randul ei poate avea loc prin reziliere, caducitate si prin executare. 3.1. Efectele ce rezulta din incheierea contractului. Drept rezultat al incheierii contractului de renta partile la contract dobandesc drepturi si obligatii reciproce, care dupa continutul lor sunt urmatoarele: a) Dreptul credirentierului de a pretinde de la debirentier o plata a rentei si prin urmare, obligatia debirentierului de a achita plata respectiva; b) Obligatia debirentierului de a achita renta in termenul stabilit de contract; c) Obligatia debirentierului de a achita renta in forma stabilita de contract; d) Obligatia debirentierului de a plati renta in marimea stabilita de contract; e) Obligatia debirentierului de a achita renta in bani in avans, daca contractul nu prevede altceva; 95

f) Obligatia debirentierului de a asigura intretinere tertei persoane in cazul in care aceasta este determinata in contractul de renta; g) Obligatia debirentierului de a nu instraina bunul transmis de catre credirentier fara acordul ultimului; 3.2. Efectele ce rezulta din neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a conditiilor contractuale. Drept rezultat al neexecutarii sau executarii necorespunzatoare a conditiilor contractului de renta survin urmatoarele efecte: a) in cazul in care debirentierul nu asigura achitarea rentei sau nu o achita in marimea (cuantumul) stabilita in contract, credirentierul poate cere executarea fortata a obligatiei

debirentierului sau rezilierea contractului. Odata cu rezilierea contractului bunul transmis de catre credirentier se restituie acestuia; b) in cazul neexecutarii obligatiei de a achita renta in termenul stabilit de contract,

debirentierului ii pot fi aplicate penalitati de intarziere, daca aceasta o prevede contractul, sau credirentierul poate insista asupra rezilierii contractului; c) in cazul neexecutarii obligatiei debirentierului de a achita renta in forma stabilita de contract credirentierul poate cere executarea fortata sau rezilierea contractului. Rezilierea, insa, poate fi ceruta in cazul in care forma rentei este esentiala pentru scopul incheierii de catre parti a contractului; d) in cazul neexecutarii obligatiei debirentierului de a achita renta in avans credirentierul poate cere executarea fortata a obligatiei, despagubiri pentru perioada neachitata in avans, precum si rezilierea contractului; e) in cazul in care debirentierul nu asigura intretinere tertei persoane in cazul in care aceasta este determinata in contractul de renta, atat credirentierul cat si terta persoana poate cere executarea fortata a obligatiei, precum si rezilierea contractului; f) in cazul in care debirentierul a instrainat bunul transmis de catre credirentier fara acordul ultimului, contractul de instrainare a acestui bun va fi lovit de nulitate. 3.3. Efectele incetarii contractului de renta. incetarea contractului de renta poate avea loc prin reziliere, caducitate si prin executare. Executarea contractului de renta poate inceta prin reziliere atat in cazul cand una din parti nu-si onoreaza obligatiile contractuale, cat si in cazul in care sunt incalcate careva prevederi contractuale. Efectul principal al incetarii contractului de renta prin executare constituie incetarea platii redeventei de catre debirentier si restituirea bunului credirentierului, daca un asa bun a fost transmis. Platile care au fost prestate catre credirentier nu sunt restituite, altfel spus, rezolutiunea in contractul de renta nu se aplica. Am putea spune, insa, ca in acest sens legislatorul nu a privit problema sub toate aspectele, dat fiind faptul, ca nu a luat in 96

consideratie posibilitatea inducerii incetarii contractului din culpa credirentierului. Aceste cazuri pot fi atat in situatia cand credirentierul a provocat neexecutarea obligatiei de catre debirentier142, cat si in cazul in care el insusi nu si-a onorat obligatia sa de a transmite bunul. Executarea contractului de renta poate inceta prin caducitate, de regula atunci cand debirentierul nu are capacitate de a asigura aceasta intretinere. Spre exemplu acesta a fost concediat din serviciu si prin urmare nu dispune de o sursa de venit constant pentru ca sa-si onoreze la timp si in marimea necesara obligatiile. Incetarea contractului de renta prin executare are drept efect incetarea obligatiei de plata a rentei de catre debirentier, iar prin urmare si incetarea celorlalte obligatii aferente acesteia. De regula asa mod de incetare a contractului survine la expirarea termenului contractului de renta incheiat pe termen sau la decesul credirentierului, in cazul contractului de renta viagera. 4. Particularitatile contractului de instrainare a bunului cu conditia intretinerii pe viata Desi legislatorul a stabilit pentru contractul de renta un regim juridic general, totusi, pornind de la practica contractuala deja stabilita, precum si de la importanta unor cazuri de stabilire a obligatiilor de intretinere pe viata, contractului de instrainare a bunului cu conditia intretinerii pe viata i s-a conferit un capitol aparte. Fiind o varietate a contractului de renta, totusi gasim o serie de particularitati determinate de specificul si importanta acestui contract. stabileste, ca dobanditorul (debirentierul) asigura Astfel, g39 de Cod civil intretinere

beneficiarului

(credirentierului) intretinerea doar cu titlu oneros si doar in natura143 - locuinta, hrana, ingrijire etc. La decesul dobanditorului bunul transmis, precum si obligatia de intretinere se transmite prin mostenire succesorilor dobanditorului. in cazul in care, insa, acestea renunta la mostenire, bunul, dupa prevederile articolului g5g Cod civil, se restituie beneficiarului de intretinere. Capitolul XI. CONTRACTUL DE DONATIE 1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractului de donatie

142

Am putea aduce drept exemplu la acest caz situatia in care credirentierul a rspandit informatie calomnioas la adresa debirentierului, inclusiv si in legtur cu executarea contractului de rent, precum si atunci cand credirentierul artificial a creat conditii de executare dificil a contractului etc. 143 Acest fapt, ins, nu exclude posibilitatea stabilirii de ctre instanta de judecat, sau, eventual de ctre prtile contractuale a unei plti de intretinere fixate. Specificul const, ins in aceea, c obligatia de intretinere nu se va limita doar la aceast plat. Astfel, in cazul in care starea snttii beneficiarului de intretinere va cere efectuarea unor cheltuieli, care vor depsi mrimea pltii fixe stabilite de instant, dobanditorul va fi obligat la suportarea tuturor acestor cheltuieli.

97

Definitia. Articolul g27 al Codului civil defineste contractul de donatie ca fiind acel contract, in baza caruia o parte numita donator se obliga sa mareasca din contul patrimoniului sau, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte parti numite donatar. Pornind de la definitia expusa in articolul g27, putem ajunge la concluzia, conform careia contractul de donatie constituie un contract prin care o parte se obliga a transmite celeilalte parti, cu titlu gratuit, in proprietate un bun. Prin urmare, din definitia expusa reiese, ca drept efect al contractului incheiat apare obligatia donatorului de a transmite bunul. Totodata, articolul g2g Cod civil stabileste o regula, conform careia, totusi, contractul de donatie se considera incheiat din momentul transmisiunii bunului de la donator catre donatar. Articolul g30 stabileste, insa, notiunea de "promisiune de a dona", prin care se consacra si caracterul formal al contractului de donatie. Prin urmare, in definitia din articolul g27 Cod civil este incorporata definirea atat a donatiei simple ca un contract real, cat si a promi siunii de a dona. Clasificarea. Legislatia civila stabileste regimul juridic al mai multor categorii de contracte de donatie. Astfel deosebim: - in functie de faptul daca donatorul se obliga sau nu a dona, deosebim donatia simpla si promisiunea de a dona. - in functie de faptul daca este sau nu afectata de modalitati donatia, deosebim donatia neconditionata si donatia filantropica (conditionata). - in functie de obiectul donatiei, deosebim donatia de bunuri si donatia de bani. 1.3 Caracterele juridice. Contractul de donatie este caracterizat prin urmatoarele:

1. Este un contract de regula unilateral. Pornind de la idea ca in contractul de donatie isi asuma obligatie doar o singura parte -donatorul, cum ar fi obligatia de a transmite bunul donatarului, acest contract apare respectiv drept un contract unilateral. Totodata, conform prevederilor articolului g34 Cod civil, donatia poate aparea drept un contract sinalagmatic imperfect, unde la momentul incheierii contractului donatarul nu are nici o obligatie, . iar momentul intrarii in proprietate poate, in din

virtutea contractului, sa se oblige la anumite

prestatii sau sarcini. 2. Este un contract cu titlu gratuit, si o liberalitate. Din insasi natura contractului de donatie, care presupune transmiterea cu titlu gratuit a bunurilor din patrimoniul donatorului in cel al donatarului reiese caracterul neoneros al contractului, iar prin regula stabilita de articolul g27 Cod civil, care stabileste marirea patrimoniului donatarului din contul patrimoniului donatorului se releva caracterul exclusiv de liberalitate a contractului de donatie. 3. Este un contract translativ de drepturi. Desi in articolul g27 Cod civil nu este expus in mod expres conditia transmisiunii dreptului de proprietate, totusi, prin contractul de donatie este 98

realizata transmisiunea dreptului de proprietate. Faptul transmisiunii dreptului de proprietate prin contractul de donatie este relevat din continutul articolelor g35 si g36 Cod civil, prin care implicit revocarea sau rezolutiunea are drept efect reintegrarea de catre donator in dreptul de proprietate. 4. Este un contract cu continut patrimonial, dat fiind faptul, ca obiectul contractului reprezinta valori patrimoniale. 5. Este un contract de regula real, dar poate fi si formal. Caracterul real al contractului de donatie este relevat din continutul aliniatului (1) al articolului g2g Cod civil, conform caruia contractul de donatie se considera incheiat in momentul transmiterii bunului. Totodata articolul g30 stabileste, ca in cazul in care este facuta o promisiune de a dona, contractul urmeaza a fi incheiat in forma autentica, iar in cazul donatiei de bunuri imobile, este necesara inregistrarea in registrul bunurilor imobile. 6. Este un contract numit si reglementat. Astfel, legislatorul stabileste pentru toate categoriile de donatii un regim juridic concret. 7. Este un contract de executare instantanee, astfel cum executarea contractului presupune o singura prestatie - transmisiunea bunului. Totodata, in legatura cu prevederile articolului g31 Cod civil, este necesar de a nu confunda platile periodice cu privire la care se obliga donatorul cu executarea succesiva a obligatiei contractuale, astfel cum in cazul donatiei, in vederea

diferentierii acestui contract de contractul de renta, fiecare plata facuta constituie nu altceva decat executarea unei prestatii aparte. g. Este un contract principal, dat fiind faptul, ca conditia executarii contractului de donatie nu este limitata sau dependenta de modul si conditia de executarea a altui contract. 9. De regula apare drept un contract de adeziune, dar poate fi si negociat. Caracterul de adeziune a contractului de donatie poate fi relevat, spre exemplu in contractul de donatie filantropica, unde donatorul indica destinatia bunului donat sub sanctiunea revocarii donatiei. Totodata, chiar si in contractul de donatie filantropica partile pot negocia limita conditiei de folosire a bunului, iar conform prevederilor articolului g34 Cod civil - chiar si unele obligatii catre donatar. 10. Dupa natura sa contractul de donatie apare drept un contract irevocabil, insa poate fi si revocabil. Astfel, regula generala este, ca contractul de donatie este irevocabil daca legea nu stabileste altceva. Care sunt cazurile in care donatia poate fi revocata? Articolele g34 si g35 Cod civil, stabilesc exceptia de revocabilitate a contractului de donatie. urmatoarele situatii: Este vorba in fond de

99

a) in cazul in care donatia este conditionata de o sarcina sau de folosirea bunului conform unei destinatii, iar conditia de sarcina sau destinatie nu este respectata de catre donatar, donatorul poate induce revocarea donatiei; b) in cazul in care se stabileste situatia de ingratitudine grava144, fapt care

consemneaza o comportare nedemna a donatarului fata de donator sau rudele acestuia; c) donatarul refuza fara motive intemeiate sa acorde donatorului intretinerea datorata. Totodata este necesar de a face diferentiere intre revocarea donatiei si rezilierea acesteia. 2. Conditiile de validitate a contractului de donatie 2.1. Legalitatea drept conditie de validitate prezuma corespunderea continutului si efectelor produse de contract prevederilor legislatiei in vigoare. in acest sens, se aplica principiul "Se permite totul ceea ce nu interzice legea". Totodata conditia respectiva stabileste ca contractul nu trebuie in fond sa contravina legii. Astfel intrebarea principala care poate fi pusa in ce priveste legalitatea contractului de donatie constituie "ce este interzis in cazul contractului de donatie?". Raspunsul la aceasta intrebare if formulam prin enuntarea unei reguli generale: nu se admite instrainarea prin donatie a tuturor bunurilor, care nu pot constitui obiect al vanzarii-cumpararii, precum si nu se admite donatia in toate cazurile in care nu se admite vanzarea-cumpararea. Fundamentam aceasta regula pe conditia generala a posibilitatii incheierii actelor de instrainare de bunuri. Pe langa aceasta, articolul g32 al Codului civil mai determina si alte cazuri in care donatia este inadmisibila. Este vorba in fond de trei situatii: - donatia in numele persoanelor incapabile; - donatia proprietarilor, administratorilor sau lucratorilor din institutii medicale, educative, de asistenta sociala si din alte institutii similare din partea persoanei care se afla in ele sau din partea sotului sau rudelor acesteia de pana la gradul patru, inclusiv. - donatia intre persoanele juridice cu scop lucrativ. 2.2. Capacitatea de a incheia contractul. Dupa regula generala, enuntata anterior, prin capacitate de a incheia contracte se intelege aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi subiective si obligatii civile prin incheierea contractelor. Regula generala, insa, care guverneaza capacitatea de a contracta este, ca poate contracta orice persoana, daca nu este limitata capacitatea sa prin lege.. in acest sens, putem enunta, ca in cazul contractului de donatie calitatea de parti o au:

144

Conform prevederilor aliniatului (3) al articolului g35 Cod civil revocarea pe temei de ingratitudine poate fi indus doar in decursul unui an din momentul in care cel indrepttit s revoce a luat cunostint de motivul de revocare.

100

a) Donatorul, care poate fi orice persoana fizica sau juridica, careia legea nu-i ingradeste capacitatea de a incheia contractul de donatie. Momentul esential, care caracterizeaza capacitatea de donator este acela ce priveste detinerea bunului ce urmeaza a fi donat cu titlu de proprietate. Astfel, in ce priveste persoana fizica, capacitatea completa de a dona o are orice persoana, care a atins varsta de 1g ani. Pentru persoanele care nu au atins varsta de 1g ani145 legislatorul admite calitatea de donator, insa doar in ce priveste valoarea mica a donatiei. in ceea ce priveste calitatea persoanei juridice de donator, aici legislatorul stabileste o limita, care consideram, este destul de justificata. Este vorba de conditia stabilita in articolul g32 al Codului civil, conform carea persoana juridica nu poate avea calitatea de donator in ce priveste donatia fata de o alta persoana juridica cu scop lucrativ. in rest, daca actul de donatie nu contravine scopurilor activitatii persoanei juridice, aceasta cu succes poate figura in contractul de donatie in calitate de donator. b) Calitatea de donatar vis-a-vis de cea de donator o poate avea orice persoana. Mai mult decat atat, in cazul in care contractul de donatie nu necesita autentificare notariala sau inregistrare de stat, calitatea de donatar o poate avea chiar si persoana fizica incepand cu varsta de 7 ani, chiar daca valoarea donatiei este insemnata. in ce priveste calitatea de donatar a persoanei juridice, aici enuntam aceeasi regula deja declarata - daca este vorba de donatie intre persoanele juridice cu scop lucrativ, posibilitatea de a aparea in calitate de donatar este exclusa. 2.3. Consimtamantul, dupa cum am mai mentionat, constituie acea conditie esentiala de fond si generala a contractului care consta in hotararea partilor de a incheia contractul prin atingerea acordului de vointa. Avand in vedere faptul, ca contractul de donatie este un contract real, respectiv consimtamantul nu desemneaza momentul incheierii contractului. Totodata,

legislatorul admite situatia in care contractul de donatie se va considera incheiat la momentul realizarii consimtamantului, fara insa, ca acesta sa fie considerat drept contract consensual. Este vorba de prevederile aliniatului (2) al articolului g2g, conform caruia donatorul va transmite donatarului bunul, stabilind un termen pentru acceptarea donatiei, si respectiv in momentul in care donatarul accepta donatia, fie expres, fie tacit, contractul se va considera incheiat. De regula, insa, realizarea consimtamantului are loc pana la transmisiunea bunului. 2.4. Obiectul contractului. Referindu-ne la obiectul contractului de donatie, vom reflecta spectrul acestuia pornind de la regula generala, conform careia obiect al contractului

constituie tot ceia cu privire la ce partile isi asuma obligatii si dobandesc drepturi. Astfel, obiectul intrinsec in contractul de donatie il constituie: a)
145

transmisiunea dreptului de proprietate asupra bunului donat;

In aceast categorie se includ si persoanele care au atins deja varsta de 7 ani (aliniatul (2) al articolului 22 al Codului civil).

101

b) c) d) e)

instiintarea cu privire la viciile bunului donat146; despagubirea pentru viciile nedeclarate cu viclenie; executarea sarcinii puse drept conditie a donatiei147; transmiterea platilor periodice148.

Obiectul extrinsec il formeaza: bunul donat; sumele banesti care sunt achitate in contul sustinerii materiale; sarcina pusa drept conditie a donatiei; a) Bunul donat. Bunul donat trebuie sa corespunda cerintelor generale ce tin de posibilitatea de a-1 instraina. Totodata, legislatorul stabileste o conditie certa referitor la bunurile donate, si anume, aceia care priveste stricta determinare a bunului si faptul, ca acesta la momentul incheierii contractului sa existe. Astfel, obiect al donatiei nu poate fi un patrimoniu sau o parte a acestuia ci doar bunuri determinate. b) Transmisiunea dreptului de proprietate asupra bunului donat. Dupa regula generala, transmisiunea dreptului de proprietate in contractul de donatie este efectuata odata cu transmiterea bunului. Uneori, insa, transmiterea efectiva a bunului nu este suficienta pentru considerarea transmisiunii dreptului de proprietate. Astfel, pentru donatiile, care urmeaza a fi inregistrate, de regula dobandirea dreptului de proprietate este legat de momentul inregistrarii. in asa fel, chiar daca transmisiunea bunului are loc mai inainte de momentul inregistrarii, dreptul de proprietate se considera dobandit din momentul inregistrarii. in cazul insa cand vorbim despre inregistrarea donatiei de imobile, aceasta prin efectul sau constituie si insasi momentul incheierii contractului, dat fiind faptul, ca de regula momentul inregistrarii semnifica momentul transmiterii defacto a bunului imobil donat. c) Instiintarea cu privire la viciile bunului donat si despagubirea pentru viciile nedeclarate cu viclenie. Din continutul articolului g3g Cod civil, reiese, ca donatorul este obligat sa instiinteze donatarul despre eventualele vicii ale bunului, care dupa natura lor pot cauza prejudicii donatarului. Referindu-ne la natura viciilor despre care ne vorbeste legislatorul in acest articol ar fi cazul dupa analogia cazurilor si conditiilor asemanatoare sa constatam, ca donatorul nu va duce raspundere pentru daunele cauzate de toate viciile. Este vorba doar despre acele vicii, despre care donatorul avea stiinta si despre care donatarul la momentul intrarii in posesie asupra bunului nu putea sa le constate sau sa le depisteze. Totodata, am putea mentiona, ca la despagubirea pentru daunele
146 147

Articolul g3g Cod civil. Articolul g34 Cod civil. 148 Articolul g31 Cod civil.

102

cauzate de viciile nedeclarate donatorul va fi obligat doar daca este vorba de trecerea sub tacere cu viclenie, altfel spus, cu utilizarea unor metode dolosive, care chiar si in cazul cant donatarul ar fi putut lua act de existenta viciilor, dar datorita utilizarii acestor mijloace, ultimul nu si-a realizat aceasta posibilitate. d) Executarea sarcinii puse drept conditie a donatiei. Dupa prevederile articolului g34 Cod civil, partile pot conveni ca efectele donatiei sa fie conditionate de indeplinirea unei sarcini sau realizarea unui scop. Sarcina respectiva poate fi atat in interesul donatorului, cat si in interesul tertului149. Exemplu poate servi donarea unei sume de bani, cu conditia, ca donatarul va organiza o masa pentru vagabonzi. e) Transmiterea platilor periodice. Potrivit prevederilor articolului g31 Cod civil donatia poate fi si sub forma de plati periodice. Astfel partile stabilesc atat cuantumul platii cat si periodicitatea achitarii lor. De asemenea poate fi stabilita si forma platii. 2.5. Cauza. Cauza sau scopul contractului este conditia ce consta in obiectivul (finalul) urmarit la incheierea acestuia. Deseori, anume perfectarea contractului de donatie serveste drept mijloc de deghizare a contractului de vanzare-cumparare. Astfel, in acest sens, este necesar, ca sa facem deosebire nu doar in natura actului, ci si in scopul urmarit de catre parti. Astfel, donatorul urmareste cresterea patrimoniului donatarului, fara un contraechivalent pentru sine sau

o terta persoana. in acest sens, donatarul urmareste cresterea patrimoniului sau din contul donatorului. Esential, insa, este faptul, ca are loc nu doar o transmisiune simpla a bunului, ci una ce presupune transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului. Lipsa unuia din aceste caractere duce la inexistenta cauzei de donatie. 2.6. Forma contractului constituie acea conditie de validitate ce consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa facuta cu intentia de a crea efectele contractului de donatie. Regula generala pe care o enunta articolul g29 Cod civil, este ca "daca obiect al donatiei este un bun pentru a carui vanzare este prevazuta o anumita forma a contractului, aceeasi forma este ceruta si pentru donatie". De aici rezulta urmatoarele: contractul de donatie poate fi incheiat in forma simpla, fie prin intocmirea unui inscris, fie intr-o forma verbala, dar poate fi ceruta si conditia autentificarii notariale, iar uneori chiar si inregistrarea in registrele de stat. 3. Efectele in contractul de donatie Contractul de donatie produce urmatoarele categorii de efecte: a) efectele incheierii contractului;

149

Articolul g34 stabileste, c sarcina poate fi de utilitate public.

103

b) c)

efectele

executarii

necorespunzatoare

sau

tieexecutarii contractului;

efectele executarii contractului. 3.1. Efectele incheierii contractului de donatie. Efectul principal al incheierii contractului de

donatie sunt drepturile si obligatiile partilor. in acest sens, legislatia stabileste urmatoarele: a) b) c) d) e) Obligatia donatorului de a transmite bunul donat150; Obligatia donatorului de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului donat; Obligatia donatarului de a executa conditia stabilita drept efect al donatiei; Obligatia donatorului de a instiinta donatarul despre viciile ascunse ale bunului donat. Obligatia morala de recunostinta fata de donator, care este reflectata in continutul articolului g35 Cod civil, care prin neexecutarea careia poate avea drept efect

revocarea donatiei. 3.2. Efectele executarii necorespunzatoare sau neexecutarii contractului Drept rezultat al de donatie.

executarii necorespunzatoare sau neexecutarii contractului de donatie

survin urmatoarele efecte: a) Drept rezultat al neexecutarii obligatiei de a transmite bunul donat, donatarul poate cere predarea silita a acestuia. Cererea de predare fortata a bunului donat poate fi respinsa in cazul in care indeplinirea promisiunii de donatie este imposibila151. b) Drept rezultat a neexecutarii obligatiei donatarului de a executa conditia stabilita drept efect al donatiei, donatorul poate revoca donatia. Mai este necesar de precizat faptul, ca executarea sarcinii puse drept conditie a donatie poate fi ceruta atat de catre donator cat si de tertele persoane interesate de executarea sarcinii, dar revocarea poate fi indusa doar de catre donator. c) Drept rezultat a neexecutarii obligatiei donatorului de a instiinta donatarul despre viciile ascunse ale, bunului donat, donatorul va despagubi toate daunele suportate de catre donatar drept rezultat al acestor vicii. Este necesar de mentionat doar, ca donatorul va fi obligat la despagubire, doar daca el cunostea despre aceste vicii, si existenta lor a fost trecuta sub tacere cu viclenie. d) Drept donator, rezultat a neexecutarii obligatiei morale de recunostinta fata de

donatorul poate cere revocarea donatiei. Situatia respectiva este denumita drept al

donatorului de a revoca donatia pentru ingratitudine. Acest efect poate fi indus doar pe parcursul unui an din momentul din care donatorul a luat cunostinta de motivul de revocare.

150

Respectiva obligatie este caracteristic in cazul in care este vorba despre promisiunea de donatie (articolul g30 Cod civil). in cazul donatiei simple inssi transmiterea bunului consemneaz momentul incheierii contractului, iar prin urmare si momentul cand incep a fi produse efectele donatiei. Rezultand din aceasta obligatia de a transmite bunul in contractul de donatie nun poate aprea mai devreme decat incheierea contractului. 151 Articolul g30 Cod civil. 136

104

3.3. Efectul principal al executarii contractului de donatie constituie dobandirea dreptului de proprietate asupra bunului donat de catre donatar, iar in cazul in care este vorba despre donatia conditionata - si indeplinirea conditiei stipulate de parti. Capitolul XII. CONTRACTUL DE SCHIMB 1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractului de schimb 1.1. Notiunea. Articolul g23 Cod civil defineste contractul de schimb ca fiind acel contract in baza caruia partile se obliga sa transmita reciproc proprietatea asupra anumitor bunuri ce le apartin cu drept de proprietate, fiecare din ei fiind reciproc vanzator al bunului transmis si cumparator al bunului primit. Din definitia expusa mai sus, precum si din prevederile articolului g24 Cod civil, reiese ca referitor la contractul de schimb se aplica regulile contractului de vanzare-cumparare. Prin urmare, la contractul de schimb se aplica toate regulile ce priveste van-zarea-cumpararea bunurilor, dar totodata este necesar de tinut cont de faptul, ca sunt unele particularitati, la care ne vom referi mai jos. 1.2. Caracterele juridice ale contractului de schimb. Pornind de la regimul juridic conferit de legislatie, determinam la contractul de schimb urmatoarele caractere juridice: a) b) c) d) e) f) g) h) i) j) k) l) Este un contract sinalagmatic, Este un contract cu titlu oneros, Este un contract translativ de drepturi, Este un contract cu continut patrimonial, Este un contract, de regula consensual, dar care poate fi si formal, Este un contract ce poate fi incheiat atat personal cat si prin reprezentant, Este un contract numit si reglementat, Este un contract de executare instantanee, Este un contract principal, Este un contract negociabil, Este un contract irevocabil, Este un contract ce poate fi atat simplu cat si afectat de modalitati. 1. Caracterul sinalagmatic al contractului de vanzare-cumparare presupune, ca partile se obliga reciproc la incheierea contractului. Mai mult decat atata, obligatiile sunt chiar de acelasi tip la fiecare din parti pornind de la faptul, ca partile in contractul de schimb au concomitent calitatea atat de cumparator cat si de vanzator.

105

2. Caracterul oneros al contractului de schimb rezulta din faptul ca partile se obliga reciproc la prestatii materiale care pot avea si un supliment financiar - sulta. Totodata, contractul de schimb ramaine a fi comutativ reiesind din faptul ca la incheierea contractului partile cunosc cu certitudine natura bunurilor preschimbate, valoarea lor, inclusiv si marimea sultei; 4. Este un contract translativ de drepturi pornind de la faptul, ca efectul principal al contractului de schimb este transmisiunea dreptului de proprietate. Posibilitatea partilor de a dobandi dreptul de proprietate asupra bunului cumparat prin incheierea acestui contract, insa, nu este unica. Este vorba despre faptul, ca asa cum la contractul de vanzare-cumparare, asa si la cel de schimb odata cu transmisiunea dreptului de proprietate are loc transmisiunea si altor drepturi si obligatii civile raportate la acest bun. Astfel, daca bunul vandut constituie obiect al contractului de gaj, si la vanzarea acestuia creditorul gajist a dat acordul, coschimbasul dobandeste odata cu dreptul de proprietatea si obligatia de asigurare a gajului. Deci, prin urmare, transferul dreptului de proprietate de la un coschimbas la celalalt poate fi acompaniat, de regula, de

transmisiunea si altor drepturi si obligatii civile. 5. Este un contract cu continut patrimonial. 6. Este un contract consensual, dar care poate fi si formal. Caracterul consensual al contractului de schimb porneste de la caracterul consensual al contractului de vanzare-cumparare si reiese din faptul ca, de regula, acest contract se considera incheiat, iar prin urmare produce efecte juridice din momentul realizarii consimtamantului. in cazul, insa, cand este vorba de faptul, ca pentru contractul de vanzare-cumparare legislatorul cere pentru validitatea contractului forma autentica sau inregistrarea lui, acest contract devine formal. 7. Este un contract ce poate fi incheiat atat personal cat si prin reprezentant. g. Este un contract numit si reglementat. 9. Este un contract de executare instantanee, dat fiind faptul, ca partile contractante isi exercita obligatiile la contract imediat. Totodata, aceasta nun inseamna, ca partile isi executa concomitent obligatiile de transmitere a bunurilor. Astfel, momentul de transmitere a

bunurilor de la un coschimbas celuilalt poate sa difere de momentul cand a fost primit bunul. 10. Este un contract principal. 11. Este un contract negociabil, pornind de la faptul, ca toate conditiile schimbului de catre partile contractante pot fi negociate. 12. Este un contract irevocabil. 2. Conditiile de validitate a contractului de schimb 106

Ca orice contract, pentru a produce efecte juridice si contractul de schimb trebuie sa intruneasca conditii generale de validitate, un consimtamant valabil al partilor care obliga, partile sa aiba capacitatea de a contracta, sa existe un obiect determinat, licit si posibil, cauza contractuala sa fie licita si morala sa corespunda cerintelor de forma etc. 2.1. Capacitatea partilor de a incheia contractul. Calitatea de parti in contractul de schimb o are orice persoana fizica sati juridica, careia dupa conditiile articolelor 20-22 Cod civil le este admisa aceasta calitate. Totodata, cunoastem cazuri in care calitatea de parte la contractul de schimb este limitata pornind de la limitarea calitatii de cumparator in contractul de vanzare-cumparare, care poate fi limitata pornind de la anumite calitati ale cumparatorului. Astfel, spre exemplu, calitatea de cumparator nu o poate avea persoana fizica straina sau apatridul si persoana juridica neautohtona

in cazul in care obiect al vanzarii cumpararii apare un sector de teren agricol. in acest caz nu va fi posibila incheierea contractului de schimb. 2.2. Consimtamantul partilor. Dupa regula generala, consimtamantul in contractul de vanzare-cumparare este realizat arunci cand partile au convenit asupra conditiilor esentiale ale contractului. Din categoria conditiilor esentiale ale contractului fac parte: bunurile schimbate, marimea sultei, daca aceasta se stabileste, termenul si modul de transmitere a bunurilor, termenul si modul de garantare a viciilor bunului coschimbat etc. Respectiv, din momentul cand a fost realizat acordul de vointa cu privire la aceste momente consideram, ca consimtamantul in contractul de vanzare- cumparare a fost realizat, iar in ce priveste cazul cand acesta apare ca un contract consensual, arunci acest fapt consemneaza si momentul incheierii contractului. 2.3. Obiectul contractului. Pornind de la regula generala prin care determinam obiectul contractului, si anume obiect al contractului constituie totul ceia cu privire la ce partile dobandesc drepturi si obligatii, urmeaza a enunta si categoriile obiectului la contractul de vanzare-cumparare: a) Obiectul intrinsec il formeaza: 1) Transmisiunea bunului, care presupune actul de transmitere de facto a posesiei asupra bunului coschimbat de la vanzator catre cumparator si primire a bunului de catre cumparator. Bunul se considera transmis din momentul predarii efective a bunului fie catre coschimbas-proprietar, fie catre persoana indicata de acesta sau din momentul punerii bunului la dispozitia celuilalt coschimbas daca bunul urmeaza sa fie predat la locul aflarii lui. Uneori, daca aceasta o prevede contractul, transmisiunea bunurilor trebuie sa se realizeze simultan. Acest fapt apare drept o conditie a considerarii executarii contractului. 2) Transmisiunea sultei. Transmisiunea sultei apare drept obligatie doar daca

contractul prevede asa ceva. La incheierea contractului partile pot stabili deasemenea si conditii referitor la modul de transmitere a sultei. 107

3) Transmiterea dreptului de proprietate. Din definitia data in articolul 753 Cod civil, reiese ca odata cu transmisiunea bunului, vanzatorul asigura transmiterea dreptului de proprietate asupra acestuia. Totodata, partile pot stabili o conditie a dobandirii dreptului de proprietate in functie de faptul daca a avut loc coschimbarea de facto a bunurilor. De regula, insa, prin contractul de schimb dreptul de proprietate poate fi dobandit in urmatoarele modalitati152: - dreptul de proprietate este transmis in momentul transmiterii - bunului daca legea sau contractul nu prevede altfel; - dreptul de proprietate este transmis anterior momentului transmiterii bunului; - dreptul de proprietate este transmis ulterior momentului transmiterii bunului. 4) Garantarea in caz de evictiune. Si la contractul de schimb se aplica regulile generale ale evictiunii. Totodata, in cazul in care se constata ca unul din coschimbasi nu este proprietar al bunului, cealalta parte la contract este in drept sa inceteze executarea obligatiei sale de a transmite bunul. Garantarea lipsei viciilor si garantarea calitatii bunului coschimbat. Ca si la vanzarecumparare, transmitatorul bunului este obligat sa predea bunul fara vicii materiale si juridice, cu toate efectele ce rezulta din aceasta. inlaturarea viciilor bunului coschimbat. Coschimbasul, la cererea celeilalte parti este obligat sa inlature din cont propriu viciile bunului transmis. b) Obiectul extrinsec il formeaza: 1) Bunul transmis (coschimbat). Pentru ca un bun sa poata constitui obiectul material al prestatiei in contractul de schimb, aceasta trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: sa fie in circuitul civil; sa existe in momentul incheierii contractului sau sa poata exista in viitor; sa fie determinat sau determinabil licit si posibili; sa fie proprietatea vanzatorului. 2) Sulta. Suma de bani care constituie diferenta de valoare a bunurilor constituie sulta. Sulta nu trebuie sa depaseasca valoarea bunului schimbat pentru care se cere aceasta sulta. 3. Efectele contractului de schimb Ca orisicare alta categorie de contracte si contractul de schimb produce urmatoarele categorii de efecte: - efecte ale incheierii contractului; - efecte ale executarii necorespunzatoare sau neexecutarii contractului si; efecte ale executarii contractului;

152

Explicatia regulilor se face ca si la contractul de vanzare-cumprare.

108

3.1. Efectele incheierii contractului. Principalul efect al incheierii contractului constituie dobandirea de catre parti a drepturilor si obligatiilor contractuale. Astfel, prin incheierea contractului de schimb, ca si la cel de vanzare-cumparare partile au obligatia de a: - suporta reciproc cheltuielile de predare a bunului, daca altceva nu este prevazut in contract; - asigura transmisiunea dreptului de proprietate; - transmite bunul in termenul stabilit de contract sau in alt termen ce reiese din contract; - preda si accesoriile bunului odata cu predarea acestuia; - garanta in caz de evictiune; - primi sulta; - remite odata cu bunul si toate documentele referitoare la bun; - preda bunul fara vicii materiale sau de natura juridica; - inlatura viciile bunului; - asigura asortimentul bunurilor; - preda bunurile ambalate, daca contractul nu prevede altceva; - de a confirma faptul receptionarii bunului si corespunderea asortimentului, garniturii, precum si a altor caractere a acestuia prevederilor contractului; 3.2. Efectele ce rezulta din executarea necorespunzatoare sau neexecutarea contractului. Referitor la aceasta categorie de efecte se poate de aplicat regula generala, dupa care drept efect a executarii necorespunzatoare sau neexecutarii conditiilor contractului poate fi ceruta de

catre parti fie executarea silita a obligatiei contractuale, fie rezolutiunea contractului, fie alte efecte specifice obligatiei neexecutate cu sau fara cererea despagubirii din partea debitorului obligatiei. Conform prevederilor articolului g26 Cod civil, in cazul in care una din parti a transmis un bun ce nu constituie proprietate sa, celalalt coschimbas este in drept sa refuze executarea prestatiei la care s-a obligat. 3.3. Efecte ce rezulta din executarea contractului. Principalul efect al executarii clauzelor contractului de schimb constituie dobandirea de catre parti a dreptului de proprietate asupra bunului coschimbat. Capitolul XIII. CONTRACTUL DE LOCATIUNE 1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractului de locatiune

109

1.1. Definitia. Doctrina defineste contractul de locatiune ca fiind acel contract, in baza caruia o persoana, numita locator, se obliga sa asigure unei alte persoane, numita locatar (chirias), folosinta temporara, totala sau partiala a unui lucru in schimbul unei sume de bani numita chirie153. Codul civil al Republicii Moldova in articolul g75 defineste locatiunea ca fiind acel contract in baza caruia o parte, numita locator, se obliga sa dea celeilalte parti, numita locatar, un bun determinat individual in folosinta temporara sau in folosinta si posesiune temporara, iar aceasta se obliga sa plateasca chirie. Pornind de la cele enuntate mai sus, putem ajunge la concluzia, ca contractul de locatiune este acel contract, in baza caruia o parte, numita locator, se obliga sa transmita celeilalte parti, numita locatar, folosinta temporara, totala sau partiala a unui bun, iar locatarul se obliga sa-1 restituie la scadenta si sa achite plata pentru locatiune, numita chirie. 1.2. Clasificarea. Dupa natura sa, contractul de locatiune apare nu drept un contract de specie ci drept un contract de gen. Astfel, in ce priveste acest moment, doctrina delimiteaza doua categorii de locatiune, si anume: locatiunea de bunuri si locatiunea de lucrari si servicii154. In asa fel in categoria locatiunii de bunuri intra contractele de inchiriere de locuinta, contractele de inchiriere de bunuri mobile (autoturisme, aparate de uz casnic etc), arenda, iar locatiunea de lucrari sau servicii include in sine contractele de antrepriza, transport, prestari de servicii, depozit etc. Cu toate acestea, in continuare, dar si in corespundere cu prevederile Codului civil al Republicii Moldova, vom utiliza notiunea de "locatiune" doar in ce priveste contractele de locatiune de bunuri. 1.3. Caracterele juridice ale contractului de locatiune. Conform prevederilor legislatiei civile, contractul de locatiune este caracterizat prin urmatoarele: 153 154

Este un contract sinalagmatic, Este un contract cu titlu oneros Este un contract translativ de drepturi, Este un contract cu continut patrimonial, Este un contract de regula consensual, Este un contract ce poate fi incheiat atat personal cat si prin reprezentant, Este un contract numit si reglementat, Este un contract de executare succesiva, Este un contract principal, Este un contract negociabil,

Dumitru Macovei, Drept civil. Contracte. Iasi, 1999, pag. 205. Ana Manea Luca, Drept civil. Notiuni generale despre obligatii. Contracte civile. Iasi, 1994, pag. 215

110

Este un contract irevocabil, Este un contract ce poate fi atat simplu cat si afectat de modalitati. a. Este un contract sinalagmatic. Prin incheierea contractului de locatiune ambele parti la

contract dobandesc drepturi si obligatii. Astfel, locatorul are obligatia de a transmite bunul in locatiune, iar locatarul are obligatia de a folosi bunul conform destinatiei si de a achita in termenul stabilit de contract plata de locatiune - chiria. b. Contractul de locatiune este cu titlu oneros. Astfel, in articolele g75, g79, gg6, gg7 Cod civil legislatorul stabileste in mod expres caracterul oneros al locatiunii, anume acesta fiind unul din indicii determinatorii ai locatiunii. De regula apare ca un contract comutativ, unde partile cunosc cu certitudine atat valoare si termenul utilizarii bunului, cat si marimea platii de locatiune. Anume caracterul oneros al contractului de locatiune il deosebeste esential de contractul de comodat, unde partile nu se obliga la plata pentru folosinta bunului transmis in folosinta. c. Este un contract translativ de drepturi. In contractul de locatiune are loc transmisiunea folosintei bunului cu conditia restituirii aceluiasi bun. in asa fel, posibilitatea restituirii unui bun de aceeasi natura la scadenta este exclusa, chiar si ca obligatie de alternativa. Aceasta si deosebeste locatiunea de imprumut, unde are loc transmisiunea dreptului de proprietate asupra unui bun fungibil. In lipsa unei norme exprese in ce priveste considerarea momentului dobandirii dreptului

de folosinta la contractul de locatiune, aplicand regula generala a transmisiunii drepturilor, ajungem la concluzia, ca dreptul de folosinta se considera dobandit din momentul intrarii de catre locatar in posesie asupra bunului. Si invers, transmiterea bunului de la locatar la locator in procesul de restituire a acestuia, se considera de asemenea din momentul intrarii in posesie a locatorului asupra bunului. in cazul in care transmisiunea bunului se face prin terta persoana, dreptul asupra bunului se considera transmis catre cealalta parte a contractului odata cu intrarea in posesia bunului de catre terta persoana, daca aceasta persoana reprezinta interesele partii respective. Totodata, este necesar de mentionat, ca desi in articolul g76 Cod civil legislatorul cere o anumita forma si conditia inregistrarii la bunurile imobile, aceasta este ceruta, totusi pentru opozabilitate, si nu pentru validitate. Prin urmare, riscul peirii fortuite a bunului, in cazul locatiunii sta pe sama locatorului, chiar si atunci cand posesia de facto o detine locatarul. in lipsa unei norme exprese, aplicand analogia, am considera totusi, ca riscul peirii fortuite a bunului nu va fi suportat de catre locator daca locatarul a folosit bunul peste termenul stabilit, contrar destinatiei sale, precum si in cazul transmisiunii folosintei bunului unui tert contrar prevederilor contractului. insa chiar si in asa imprejurari, riscul

111

peirii fortuite va ramanea pe sama locatorului daca locatarul va putea demonstra ca peirea fortuita a bunului ar fi avut loc chiar si daca folosinta bunului nu ar fi iesit din limitele prevazute de contract. d. Este un contract cu continut patrimonial. Rezulta acest caracter din situatia generala, ca prestatiile cu privire la care se obliga locatorul fata de locatar si locatarul catre locator, au de regula continut patrimonial. e. Este un contract consensual. Dupa prevederile Codului civil acest contract este unul cu caracter consensual, unde atat locatorul, cat si locatarul isi asuma obligatii la momentul incheierii contractului, iar inceputul producerii efectelor contractului nu este legat cu momentul transmiterii bunului. Totodata articolul g76 Cod civil stabileste conditia intocmirii formei scrise a contractului de locatiune de imobile, iar arunci cand aceasta locatiune se incheie pe un termen ce depaseste trei ani, dreptul urmeaza a fi inscris in registrul bunurilor imobile. Aceasta conditie, insa este o conditie de opozabilitate, care nu afecteaza validitatea contractului de locatiune. f. Este un contract ce poate fi incheiat atat personal cat si prin reprezentant. Dupa cum prevad regulile capitolului VIII al Codului civil, la contractul de locatiune nu se stabileste vre-o careva limita in ce priveste posibilitatea incheierii acestui contract prin reprezentare. g. Este un contract numit, tipic si reglementat. Legislatorul acorda contractului de lolocatiune un regim expres de reglementare, fiind stabilite majoritatea conditiilor si efectelor specifice anume acestor contracte. h. Este un contract ce presupune prestatii de executare instantanee, dar dupa regimul sau apare drept un contract de executare succesiva. intr-adevar, dupa natura prestatiilor care le presupune contractul de locatiune, acesta apare drept un contract de executare succesiva, astfel cum folosinta bunului este exercitata succesiv pe durata unei perioade de timp, sau restituirea bunului este conditionata de scurgerea unei perioade de timp. Totodata, atunci cand se presupune transmiterea dreptului de folosinta asupra bunului obligatia de transmitere a bunului este executata instantaneu. i. Este un contract principal. Dupa regimul juridic stabilit de catre legislator, scopul principal care este urmarit de catre parti la incheierea contractului constituie transmisiunea bunului pentru folosirea acestuia in scopul extragerii fructelor cu ulterioara restituire a acestuia si achitarea platii de locatiune, insasi executarea acestora nefiind conditionata de incheierea altui contrac155.

155

Este necesar de a deosebi caracterul unui contract principal de modalittile de care poate fi conditionat executarea contractului. Astfel, contractul este principal deoarece nu este conditionat de existenta si modul de executare a unui alt contract, pe cand incheierea contractului sub conditie suspensiv sau rezolutorie presupune posibilitatea executrii doar in legtur cu indeplinirea conditiei, care dealtfel poate rezulta dintr-un careva contract. Acesta, ins nu apare drept un contract ce conditioneaz executarea locatiunii.

112

j. Este un contract negociabil. Partile la incheierea contractului pot negocia toate conditiile: de transmitere, caracterele bunului, modul de restituire, marimea platii de locatiune - chiriei etc. k. Este un contract irevocabil. Partile dupa incheierea contractului de locatiune nu pot inceta sau refuza unilateral de la executarea contractului, astfel cum executarea acestuia fiecare din parti poate cere executarea silita a obligatiei. l. Este un contract ce poate fi atat simplu, cat si afectat de modalitati. La incheierea contractului partile pot stabili diverse conditii, care pot tine atat de inceputul producerii efectelor, cat si de momentul incetarii contractului. 2. Conditiile de validitate ale contractului de locatiune Pentru validitatea contractului de locatune urmeaza ca acesta sa corespunda conditiilor de legalitate, privitoare la consimtamant, privitor la capacitatea de a incheia contractul, privitor la obiect, si privitor la cauza si forma contractului. 2.1. Capacitatea de a incheia contractul. Calitatea de parti la contractul de locatiune o au locatorul si locatarul. Locator este persoana care detine cu drept de proprietate bunul transmis in locatiune. Locatar este persoana care exercita folosinta asupra bunului transmis in locatiune. Atat calitatea de locator cat si cea de locatar o poate avea orice persoana cu capacitate de exercitiu completa sau cu capacitate de exercitiu restransa in conditiile prevazute de legea civila. Chiar si in cazul in care dreptul de proprietate asupra bunului apartine unei persoane lipsite de capacitatea de exercitiu, oricum calitatea de locator sau locatar aceasta nu si-o pierde. in asemenea cazuri este limitata doar capacitatea sa de a incheia personal contractul. Aceasta, insa, o face din numele partii reprezentantul sau. 2.2. Consimtamantul la contractul de locatiune, ca si la alte categorii de contracte este realizat atunci cand partile au convenit asupra conditiilor esentiale ale contractului. Conditiile esentiale ale contractului de locatiune sunt: a) natura si caracterele bunului transmis; b) scopul locatiunii bunului; c) termenul de locatiune; d) modul de transmitere-restituire a bunului; e) marimea si termenul de achitare a chiriei. La momentul cand partile au convenit asupra acestor conditii, consimtamantul se considera realizat. 2.3. Obiectul contractului. Referindu-ne la obiectul contractului de locatiune, cum si la alte contracte, vom descrie obiectul intrinsec si extrinsec al contractului. Astfel obiectul intrinsec al contractului de locatiune il constituie: - Transmiterea bunului in locatiune. La incheierea contractului de locatiune partile stabilesc obligatia locatorului de a transmite bunul. Transmisiunea poate fi realizata fie personal, fie prin

113

reprezentantul uneia din parti. La momentul realizarii transmisiunii partile intocmesc act de predare-primire a bunului sau un alt document care ar confirma transmisiunea bunului. - Transmisiunea dreptului de folosinta asupra bunului. Transmiterea dreptului de

folosinta asupra bunului dat in locatiune are loc odata cu transmiterea posesiei asupra acestuia. De regula calcularea termenului este conditionata de transmiterea folosintei asupra bunului. - Instiintarea cu privire la viciile bunului transmis. Dupa prescriptiile articolului gg0 Cod civil, locatorul este obligat de a instiinta locatarul despre viciile bunului transmis, despre care acesta cunoaste. - Restituirea bunului transmis in folosinta. La expirarea termenului de locatiune,

locatarul este obligat sa restituie bunul. Locatarul restituie bunul prin intoarcerea aceluiasi lucru care i-a fost transmis la incheierea contractului. in acest caz partile intocmesc act de

confirmare a restituirii bunului, indicand corespunderea acestuia prevederilor contractului sau starii sale anterioare predarii catre locatar. - Achitarea platii de locatiune. Dupa prevederile contractului de locatiune partile stabilesc obligatia locatarului de achitare a chiriei. Achitarea este facuta de catre locatar in termenele prevazute de contract. Astfel, partile pot stabili achitarea chiriei la finele fiecarei luni sau altei perioade stabilite de parti, precum si la inceputul fiecarei perioade sau la finele executarii contractului, odata cu restituirea bunului, semestrului etc, cu indicarea zilei concrete de achitare si modalitatii. - Achitarea altor plati. Este vorba de achitarea unor plati ce tin de intretinerea bunului, daunele cauzate de catre terti bunului transmis in locatiune, platile ce rezulta din uzura bunului etc. - Folosirea conform destinatiei a bunului transmis in locatiune. Locatarul este obligat sa foloseasca bunul in asa fel incat sa nu contravina destinatiei sale sau sa nu duca la deteriorarea acestuia, in unele categorii de contracte de locatiune, pe langa obligatia de folosire conform destinatie poate exista si obligatia de a fi folosit bunul. Aceasta obligatie poate reiesi din natura bunului sau din prescriptia legii. Astfel, daca neutilizarea bunului ar duce la peirea sau inrautatirea starii acestuia, atunci locatarul va avea obligatia nu numai de a folosi conform destinatiei bunul transmis, dar si de a-1 utiliza. Spre exemplu, prin prescriptia Codului funciar, beneficiarul de folosinta funciara este obligat la prelucrarea terenului sub sanctiunea pierderii dreptului. Aceasta situatie se refera in mod direct si la cazul de arenda a terenurilor. Obiectul extrinsec al contractului de renta il formeaza: - Bunul transmis in locatiune. Bunul transmis in locatiune, comparativ cu contractul de imprumut, dupa prevederile legislatiei civile urmeaza sa fie nefungibil. Aceasta inseamna, ca acest bun este nefungibil, fie prin natura sa, fie prin determinarea partilor la contract. Drept bunuri ce pot 114

constitui obiecte ale locatiunii pot fi oricec bun mobil sau imobil, care dupa regimul juridic aplicabil sunt susceptibile de a fi date in locatiune. - Termenul de locatiune. La incheierea contractului de locatiune, partile fie stabilesc perioada concreta, determinata in zile, luni, ani etc, fie conditioneaza ca si in cazul imprumutului restituirea bunului de producerea unui fapt juridic, care se va produce cu certitudine, dar care nu poate fi determinat in ce parametri temporari se poate produce. in asemenea cazuri vorbim despre contract de locatiune cu termen determinat si contract de locatiune cu termen nedeterminat. Totodata, legislatorul in articolul g77 Cod civil stabileste limita maxima a termenului pe durata caruia bunul poate fi transmis in locatiune si anume este vorba de termenul ce nu depaseste 99 ani. in unele acte legislative termenul limita de locatiune poate fi mai mic decat 99 ani, cum ar fi spre exemplu cazul locatiunii obiectivelor acvatice - 25 ani. inceputul curgerii termenului de regula constituie ziua transmiterii defacto a bunului, dar poate fi considerat si momentul cand locatarul avea posibilitatea oferita de locator de a intra in posesia bunului. - Chiria. Chiria constituie o suma baneasca, de regula, cu privire la care se obliga locatorul fata de locatar. Chiria poate fi achitata atat in bani cat si in bunuri echivalate, dupa valoare, la o anumita suma de bani. Marimea chiriei poate fi modificata de catre parti de comun acord, dar in cazurile in care locatarul a fost nevoit sa suporte anumite cheltuieli in legatura cu necesitatea conservarii bunului transmis in locatiune, sau a avut de suportat din urma unor vicii ale bunului, acesta poate sa faca scaderea valorii acestor cheltuieli din plata pentru locatiune. Aceste scaderi trebuie sa fie neaparat proportionale. Cauza. Cauza sau scopul contractului de locatiune este reflectata in doua momente: urmarirea scopului de utilizare a bunului pentru extragerea fructelor pentru sine sau pentru terti, satisfacerea unor interese private ale locatarului, precum si urmarirea platii pentru

locatiunea bunului. Forma contractului. Articolul g76 Cod civil stabileste regula generala, dupa care contractul de locatiune de imobile poate fi incheiat in forma scrisa si daca termenul de locatiune depaseste trei ani, atunci se cere inregistrarea cadastrala imobiliara in registrul bunurilor imobile a

acestuia. in cazul bunurilor mobile nu este stabilita vre-o careva regula ce ar conditiona validitatea sau opozabilitatea contractului de locatiune. Totodata, chiar si in cazul bunurilor mobile, legislatia ar putea prevedea careva conditii specifice de forma a contractului de locatiune a imobilelor. 3. Efectele contractului de locatiune Ca si celelalte categorii de contracte contractul de locatiune produce urmatoarele categorii de efecte: a) efecte ale incheierii contractului; 115

b) c)

efecte ale executarii necorespunzatoare sau neexecutarii contractului si; efecte ale executarii contractului; 3.1. Efectele incheierii contractului. Dupa cum am mai mentionat, principalul efect al

incheierii contractului constituie dobandirea de catre parti a drepturilor si obligatiilor contractuale. Astfel, prin incheierea contractului de locatiune locatorul are obligatia de a: - transmite bunul in conditiile contractului de locatiune; - asigura transmisiunea dreptului de folosinta asupra bunului; - transmite bunul in termenul stabilit de contract sau in alt termen ce reiese din contract; - preda si accesoriile bunului odata cu predarea acestuia; - garanta viciile bunului; - repara prejudiciul cauzat locatarului de catre tertele persoane; - de a face reparatia capitala a bunului transmis in locatiune; - despagubi cheltuielile suportate de locatar in legatura cu necesitatea suportarii cheltuielilor de reparatie in scopul conservarii bunului, dar care nu au fost

executate de catre locator la cererea sau instiintarea locatarului; Locatarul la randul sau are urmatoarele obligatii: - de a confirma faptul receptionarii bunului si corespunderea caracterelor acestuia prevederilor contractului; - de a folosi, pastra sau ingriji bunul transmis cu deligenta unui proprietar; - sa-1 foloseasca doar conform destinatiei indicate in contract sau destinatiei ce reiese din natura bunului; - sa suporte cheltuielile curente ce rezulta din folosirea bunului; - sa nu transmita in folosinta unor terti bunul, daca contractul nu prevede altceva; - sa restituie bunul la scadenta sau daca termenul nu este determinat, atunci sa-1 restituie dupa atingerea scopului in vederea caruia a fost transmis bunul; - sa achite in marimea si termenul stabilit de contract plata de chirie; 3.2. Efectele ce rezulta din executarea necorespunzatoare sau neexecutarea contractului. Referitor la aceasta categorie de efecte aplicam regula generala, dupa care drept efect a executarii necorespunzatoare sau neexecutarii conditiilor contractului poate fi ceruta de catre parti fie executarea silita a obligatiei contractuale, fie rezolutiunea sau rezilierea contractului, fie alte efecte specifice obligatiei neexecutare cu sau fara cererea despagubirii din partea debitorului obligatiei. Totodata, in cazul neexecutarii obligatiei de restituire a bunului, locatarul va achita locatorului plata de chirie pentru intreaga perioada de retinere (intarziere). Aceasta sanctiune se aplica suplimentar la penalitatile pentru intarziere. 3.3. Efecte ce rezulta din executarea contractului. Principalul efect al 116

executarii clauzelor contractului de locatiune este dobandirea de catre locatar a dreptului de folosinta asupra bunului transmis si dreptul locatorului de a primi plata pentru locatiune pe durata locatiunii, iar la scadenta de a primi bunul. Totodata, legislatorul presupune si incetarea contractului anterior momentului de expirare a termenului de locatiune. Este vorba de cazurile de peire a bunului transmis in locatiune. De rand cu posibilitatea incetarii anticipate a contractului, legislatorul prevede posibilitatea prelungirii termenului contractului de locatiune. Este vorba de posibilitatea de a prelungi termenul pentrru perioada care in total cu perioada de pana la prelungire a termenului nun va depasi limita indicata in articolul g77 Cod civil sau intr-un alt act legislativ, care stabileste asa ceva. Posibilitatea prelungirii termenului de locatiune are loc fie tacit, fie expres, daca: a) raporturile contractuale continua, in mod tacit considerandu-se prelungirea contractului pe termen nedeterminat; b) si-a onorat cu buna credinta obligatiile in termenul anterior; c) bunul se da in locatiune pe un nou termen. In cazul in care sunt stipulate noi conditii ale locatiunii, sau termenul limita a expirat, contractul de locatiune se considera nou-incheiat si nu prelungit. 4. Cesiunea de locatiune si sublocatiunea 4.1. Sublocatiunea. Sublocatiunea presupune transmisiunea dreptului de locator in baza unui contract de sublocatiune de la locatar catre o terta persoana in ce priveste contractul de locatiune sublocator. in contractul de sublocatiune locatarul contractului de locatiune devine locator in contractul de sublocatiune, iar sublocatarul in acest contract are calitatea de locatar. Sublocatiunea poate fi incheiata doar cu acordul locatorului. Termenul sublocatiunii nun poate depasi termenul de locatiune ramas de la momentul incheierii contractului de sublocatiune. Contractul de sublocatiune nu produce efecte fata de locator. Astfel, cand locatorul induce catre locatar-sublocator o careva obligatie, sublocatarul va raspunde fata de locatar-sublocator doar in marimea limitelor contractului de sublocatiune. Totodata, daca prin actiunile sublocatarului au fost cauzate daune locatorului sau altor locatari, locatorul poate cere de la locatar-sublocator rezilierea contractului de sublocatiune. incetarea si rezilierea contractului de sublocatiune se produce in aceleasi conditii cum si rezilierea si incetarea contractului de locatiune. 4.2. Cesiunea de locatiune. Comparativ cu sublocatiunea, cesiunea de locatiune este o transmitere a dreptului locatarului asupra bunului transmis in locatiune, dar cu subschimbarea locatarului. Astfel, daca in cazul sublocatiunii locatarul ramane obligat fata de locator, in cazul cesiunii de locatiune, locatarul-cedent nu ramane obligat fata de locator aceasta legatura fiind 117

stabilita intre locator si locatarul-cesionar. Locatarul-cesionar executa drepturile si obligatiile de locatar in stricta conformitate cu conditiile contractului de locatiune incheiat anterior intre locator si locatarul-cedent. 5. Arenda 5.7. Definitie. Referitor la natura contractului de arenda, odata cu adoptarea noului Cod civil au aparut multe discutii. Astfel, unii leaga arenda doar numai de locatiunea terenurilor agricole, altii atribuie contractului de arenda un caracter de contract comercial si prin urmare il considera caracteristic si pentru alte categorii de bunuri, decat terenurile agricole. Totusi, articolul 911 Cod civil defineste arenda ca fiind acel contract in baza caruia o parte numita arendator transmite celeilalte parti numite arendas, terenuri sau alte bunuri agricole pe o durata determinata de timp contra unei sume de bani numita plata de arenda. Totodata, alineatul (2) al articolului 911 Cod civil stabileste, ca dispozitiile cu privire la arenda, prin convenirea partilor, se poate referi si la locatiunea altor bunuri imobile. Deci, avand in vedere ca arenda este un tip al locatiunii, referind-o la bunurile imobile altele decat terenurile agricole, deasemenea o putem determina drept arenda, iar prin urmare aceasta ne da de inteles, ca arenda nu se poate limita doar cu terenurile si inventarul agricol. 5.2. Particularitati in reglementare. Conform prevederilor Codului civil contractul de arenda este caracterizat prin urmatoarele particularitati. a) Prevederilor contractului de arenda li se aplica regulile contractului de locatiune, daca legea nu prevede altceva. b)Dupa prevederile articolului 912 Cod civil, acest contract urmeaza a fi incheiat in forma scrisa. Totodata, legislatorul nu stabileste vre-o careva sanctiune pentru nerespectarea acestei conditii, iar prin urmare aceasta poate aparea drept conditie de opozabilitate. Termenul arendei nu poate fi mai mic de un an. Daca termenul arendei expira, iar arendatorul nu cere predarea bunului, si arendasul nu realizeaza predarea, prelungind folosinta, contractul se considera prelungit pentru un an. Plata arendei poate fi atat in natura cat si in bani. Daca mai mult din jumatate din fructele obtinute prin arendare pier fortuit, arendasul poate cere reducerea proportionala a platii arendei. Aceasta cerere o poate face doar pana la separarea fructelor de bun. Contractul de arenda poate inceta atat prin reziliere, cat si prin revocare. Revocarea contractului de arenda se aplica doar in cazurile stabilite prin lege, cum ar fi spre exemplu, incetarea contractului de arenda in legatura cu retragerea sectorului de teren pentru restabilirea starii ecologice ai acestuia.

118

 6. Leasingul 6.1. Definitie. Articolul 923 Cod civil defineste contractul de leasing ca fiind acel contract in baza caruia o parte numita creditor financiar (locator) dobandeste in proprietate sau produce un bun mobil care il transmite in proprietate celeilalte parti numite locatar, iar aceasta din urma achita locatorului plata bunului in rate. in ce priveste definitia expusa a contractului de leasing, este necesar de precizat urmatoarele momente: a) definitia expusa in articolul 923 Cod civil face diferita definirea leasingului in Legea cu privire la leasing; b) daca in Legea cu privire la leasing acesta aparea un contract tripartid, dupa prevederile actuale ale Codului civil acesta este un contract bipartid; c) ca si inainte de adoptarea noului Cod civil, legislatorul nu interzice leasingul mobiliar, desi expune ca leasingul se refera doar la bunurile mobile. 6.2. Particularitati. Conform prevederilor legislatiei in vigoare, contractul de leasing este caracterizat prin urmatoarele particularitati. a) Leasingul se aplica doar la folosinta bunului in scopuri profitabile-comerciale; b) dreptul de a alege vanzatorul si/sau bunul apartine locatarului, daca contractul nu prevede altceva; c) la scadenta, daca inceteaza deplina amortizare, locatarul dobandeste dreptul de proprietate asupra bunului; d) la calculul platii periodice (chiriei), se i-a in consideratie pretul bunului si termenul de amortizare a acestuia; e) leasingului i se aplica prevederile ce se refera la locatiune, daca legea nu prevede altceva; f) contractul de leasing se incheie in forma scrisa; g) din momentul intrarii in posesia bunului locatarul preia toate riscurile, inclusiv si riscul peirii fortuite a bunului; h) partile pot opera cesiunea drepturilor cec rezulta din contract, dar fara ca regimul juridic al contractului sa aiba de suportat careva schimbari. Capitolul XIV. CONTRACTUL DE ANTREPRIZA SI PRESTARI DE SERVICII 1. Notiunea, clasificarea si conditiile de validitate ale contractului de antrepriza si prestari de servicii Definitia. Articolul 946 Cod civil defineste contractul de antrepriza ca fiind acel contract in baza caruia o parte numita antreprenor se obliga sa efectueze pe riscul sau o anumita lucrare celeilalte parti numite client, iar clientul se obliga sa receptioneze lucrarea si sa plateasca pretul convenit.

119

Clasificarea. Pornind de la regimul juridic al contractului de antrepriza putem realiza clasificarea contractului de antrepriza dupa cum urmeaza: - in functie de natura lucrarilor efectuate la executarea contractului de antrepriza, deosebim antrepriza privind producerea bunurilor si antrepriza privind modificarea bunurilor si prestarea de servicii. - in functie de tipul antreprizei, deosebim, antrepriza simpla si contractul de prestari de servicii. 1.3. Caracterele juridice ale contractului de antrepriza si prestari de servicii. Contractul de antrepriza, pornind de la prevederile legislatiei in vigoare este caracterizat prin urmatoarele caractere: Este un contract sinalagmatic, Este un contract cu titlu oneros si poate fi atat comutativ cat si aleatoriu, Este un contract constitutiv de drepturi, Este un contract cu continut patrimonial, Este un contract de regula consensual, Este un contract ce poate fi incheiat atat personal cat si prin reprezentant, Este un contract numit si reglementat, Este un contract de executare succesiva, Este un contract principal, dar poate fi si accesoriu, Este un contract negociabil, Este un contract irevocabil, Este un contract ce poate fi atat simplu cat si afectat de modalitati. a. Caracterul sinalagmatic al contractului de antrepriza si de prestari de servicii este relevat prin faptul, ca la incheierea contractului partile se obliga reciproc, iar obligatiile de regula sunt coraportate. Astfel, antreprenorul este obligat sa efectueze lucrarea, iar clientul este obligat sa plateasca valoarea acesteia; antreprenorul este obligat sa inlature neajunsurile sau viciile bunului creat, iar clientul este obligat sa instiinteze antreprenorul in termen despre viciile depistate, iar la inlaturarea lor de catre antreprenor, sa confirme acest fapt; prestatorul ofera serviciul, iar beneficiarul achita plata pentru serviciul acordat. Anume in acest caracter este necesar de a deosebi contractul de prestari de servicii de contractul de procura, unde la procura reprezentantul la momentul incheierii contractului nu are careva obligatii fata de reprezentat, b. Caracterul oneros al contractului de antrepriza este de principiu, astfel, cum articolul 946 Cod civil stabileste in mod expres, ca la receptionarea lucrarilor clientul este obligat sa le plateasca. Totodata am accepta si o situatie, cand contractul de antrepriza ar fi fost executat fara o 120

careva obligatie de remunerare din partea clientului, unde antreprenorul ar executa lucrarile din contul sau, dar cu titlu gratuit. Exemplu ar fi cazul de executare a lucrarilor de reparatie la o casa de copii (orfelinat) sau executarea unei lucrari agricole pe cont propriu a antreprenorului (cheltuielile de semanat sunt suportate de catre antreprenor, iar seminta este pusa la dispozitie de catre client). In asemenea caz, in contractul de antrepriza devizul de cheltuieli ar primi un alt aspect decat atunci cand este vorba despre un contract de antrepriza oneros. Astfel, in deviz s-ar include doar referintele la tipul si valoarea materialelor folosite la lucrari, dar plata pentru lucrari se va exclude din deviz. Mai des intalnim, insa caracterul gratuit la contractul de prestari de servicii, unde prestatorul poate presta serviciul fara a percepe o careva plata pentru aceasta. in cazul, insa, in care antrepriza sau prestarile de serviciu apar drept un contract cu titlu oneros, acestea apar de regula ca un contract comutativ, unde partile cunosc cu certitudine atat valoare si termenul realizarii lucrarii sau prestarii serviciului, cat si marimea platii pretinse de catre antreprenor sau prestator. Atunci cand vorbim, insa, ca antrepriza si prestarile de servicii apar, de regula, drept un contract comutativ, ajungem la concluzia, ca caracterul aleatoriu al acestuia ramane a fi doar exceptie. Tinem sa mentionam, insa, ca aceasta afirmatie nu ar avea un fundament, deoarece legislatorul in realitate nu stabileste caracterul aleatoriu a antreprizei sau prestarilor de servicii ca exceptie. in asa fel, spunem, ca caracterul aleatoriu al contractului de antrepriza si prestari de servicii este mai putin frecvent, astfel cum "regula caracterului comutativ" al acestui contract o raportam doar la faptul ca este intalnit mai des. Astfel, la incheierea contractului de antrepriza se intocmeste un deviz fix antrepriza devine un contract comutativ, iar in cazul in care se intocmeste un deviz aproximativ, antrepriza devine un contract aleatoriu. c. Este un contract constitutiv de drepturi. in contractul de antrepriza prin efectul sau are loc de regula constituirea unui drept. Acest caracter este esential in deosebirea antreprizei

la confectionarea unui bun cu materialele antreprenorului de vanzarea-cumpararea bunului confectionat de vanzator, unde ultimul contract apare drept unul translativ de drepturi. Prin urmare, este deosebita in acest caz si problema ce priveste suportarea riscului peirii fortuite a bunului sau lucrarii. Dupa regula generala, atunci cand in baza contractului nu este transmisa proprietatea, riscul peirii fortuite sta pe sama proprietarului. in cazul antreprizei, importanta are faptul din a cui materiale se fac lucrarile si in posesia cui acestea se aflau. d. Este un contract cu continut patrimonial. Rezulta acest caracter din situatia generala, ca prestatiile cu privire la care se obliga antreprenorul fata de client sunt cu continut patrimonial. e. Este un contract consensual. Dupa prevederile Codului civil acest contract este unul cu caracter consensual, unde atat antreprenorul, cat si clientul isi asuma obligatii la momentul realizarii consimtamantului, si prin urmare inceputul producerii efectelor contractului nu este legat 121

cu momentul transmiterii bunului. Totodata pot fi stabilite in unele cazuri si conditia de forma, insa care apare doar ca o conditie de opozabilitate, si care nu afecteaza validitatea contractului. f. Este un contract ce poate fi incheiat atat personal cat si prin reprezentant. Codul civil, la contractul de antrepriza nu stabileste vre-o careva limita in ce priveste posibilitatea incheierii acestui contract prin reprezentare. g. Este un contract numit, tipic si reglementat. Legislatorul confera la capitolul contractul de antrepriza un regim expres de reglementare, fiind stabilite conditiile si efectele specifice contractului. h. Este un contract ce presupune prestatii de executare succesiva. Avand in vedere ca lucrarile se executa de catre antreprenor sau prestator o anumita perioada de timp, contractul de antrepriza apare drept unul de executare succesiva. Totodata, atunci cand se presupune transmiterea dreptului asupra bunului obligatia de transmitere a bunului este executata instantaneu. i. Este un contract principal, dar poate fi si accesoriu. Dupa cum determina cauza incheierii contractului, partile pot urmari drept scop principal crearea sau renovarea bunului si urmarirea beneficiului din prestarea serviciului, dar totodata, antrepriza si prestarile de servicii pot aparea drept un contract accesoriu, unde partile prin lucrarile executate sau serviciile prestate pot asigura executarea unui alt contract. Exemplu ar fi cazul incheierii contractului de antrepriza pentru deservirea tehnica a aparatajului procurat de la antreprenor, care in contractul de vanzare-cumparare apare in calitate de vanzator. in acest caz, producerea efectelor contractului de vanzare-cumparare va conditiona producerea efectelor in contractul de antrepriza. j. Este un contract negociabil. Deseori, insa, acest contract apare drept unul de adeziune, avand in vedere faptul, ca serviciile prestate si lucrarile realizate au un caracter de activitate comerciala exercitata in baza unor tarife stabilite. k. Este un contract irevocabil, unde partile dupa incheierea contractului nu pot inceta sau refuza unilateral de la executarea contractului, astfel cum executarea acestuia fiecare din parti poate cere executarea silita a obligatiei. l. Este un contract ce poate fi atat simplu, cat si afectat de modalitati. De regula, conditiile care sunt stabilite de parti privesc momentul inceputului executarii contractului de antrepriza, astfel cum partile pot conveni asupra faptului, ca acel moment se va considera moment de inceput a executarii contractului cand una din parti va savarsi un act care confirma dorinta de a executa contractul156.

156

Este necesar de a face diferentiere dintre dorinta de a executa contractul si dorinta ca acesta s produc efecte. Astfel, efectele se produc deja de la incheierea contractului, ins momentul de initiere a lucrrilor depind de executarea unor acte suplimentare.

122

 2. Conditiile de validitate a contractului de antrepriza Ca orice contract, pentru a produce efecte juridice si contractul de antrepriza trebuie sa intruneasca conditii generale de validitate ale contractului referitoare la consimtamant, la capacitate de a contracta, la obiect, la cauza si la forma. 2.1. Capacitatea partilor de a incheia contractul. Calitatea de parti in contractul de antrepriza o are: a) Antreprenorul, care poate fi orice persoana fizica sau juridica. Totodata, in ce priveste incheierea contractului de antrepriza legea civila stabileste anumite conditii de incheiere, unde partile trebuie sa corespunda conditiilor articolelor 20 - 22 Cod civil. De asemenea legislatorul poate stabili si conditii suplimentare in ce priveste calitatea de antreprenor, unde in cazul in care persoana cefigureaza in contractul de antrepriza in calitate de antreprenor, practica activitate de antreprenoriat, aceasta pentru calitatea de aparte la contract trebuie sa posede autorizatie speciala (patenta, licenta etc.) b) Cumparatorul, care de asemenea poate fi orice persoana fizica sau juridica, careia dupa tipul contractului de antrepriza in conditiile articolelor 20-22 Cod civil le este admisa aceasta calitate. 2.2. Consimtamantul partilor. Realizarea consimtamantului constituie una din conditiile esentiale pentru considerarea momentului incheierii contractului. Pornind de la aceasta, este deosebit de necesar de a determina corect momentul realizarii consimtamantului in contractul de antrepriza. Dupa regula generala, consimtamantul in contractul de vanzare-cumparare este realizat atunci cand partile au convenit asupra conditiilor esentiale ale contractului. Prin urmare, se va considera ca partile au realizat consimtamantul atunci cand ele au convenit asupra urmatoarelor momente: asupra bunul ce urmeaza a fi confectionat sau serviciului ce urmeaza a fi prestat, asupra valorii lucrarilor ce urmeaza a fi achitate, asupra termenului de executare a lucrarii sau prestarii serviciului, asupra modului de transmitere a bunului, termenului si modului de transmitere a platii pentru lucrari sau servicii si asupra termenului de garantare a viciilor bunului creat. Respectiv, din momentul cand a fost realizat acordul de vointa cu privire la aceste momente consideram, ca consimtamantul in contractul de antrepriza a fost realizat, iar prin urmare contractul se considera incheiat. 2.3. Obiectul contractului. Pornind de la regula generala prin care determinam obiectul contractului, si anume obiect al contractului constituie totul ceia cu privire la ce partile dobandesc drepturi si obligatii, determinam: a) Obiectul intrinsec in contractul de antrepriza si prestari de servicii il formeaza: 123

1) Confectionarea

bunului

sau

executarea

lucrarii,

care presupune actul de

executare de facto a lucrarilor de creare a bunului sau de prestare a serviciului. Astfel, partile stabilesc modul, conditiile, ordinea, limitele, forma precum si alte conditii referitor la confectionarea bunului sau prestarea serviciului. 2) Transmisiunea materiei prime pentru confectionarea bunului. Atunci cand contractul de antrepriza este executat cu materialele clientului, clientul asigura transmisiunea materiei

prime. Transmisiunea materialelor necesare pentru executarea lucrarilor consemneaza atat momentul cant antreprenorul incepe executarea lucrarii, cat si faptul cine va prelua riscul materialelor necalitative. Astfel, daca la momentul predarii materialelor pentru executarea lucrarilor antreprenorul constata defecte fizice ale materialului transmis, acesta este obligat de a instiinta despre aceasta clientul. Clientul poate sa schimbe materialul, iar daca da acordul utilizarii materialului defectat, acesta preia riscul oricaror consecinta datorate acestui defect. Daca, insa, antreprenorul nu instiinteaza clientul despre defectul constatat, tot riscul daunelor datorate din acest defect sta pe sama antreprenorului. 3) Transmisiunea bunului confectionat sau lucrarii executate. In contractul de antrepriza bunul confectionat sau lucrarea executata se considera transmisa din momentul predarii efective a acestora fie catre client, fie catre persoana indicata de acesta sau din momentul punerii bunului la dispozitia clientului daca bunul urmeaza sa fie predat la locul aflarii lui. 4) Achitarea platii pentru lucrari. Transmisiunea platii pentru lucrari apare drept obligatie corelativa celei de transmitere a bunului, insa nu poate fi nici intr-un caz drept conditie reciproca de executare. Totodata, daca partile nu au stabilit altceva, plata pentru lucrarile sau serviciile prestate se face imediat dupa momentul predarii bunului sau lucrarilor. 5) Transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului creat. Din continutul prevederilor Codului civil, reiese ca odata cu crearea bunului dreptului de proprietate catre antreprenorul asigura si transmisiunea

client asupra materialelor din care este confectionat bunul,

deoarece la momentul crearii bunului calitatea de proprietar o are clientul, desi acest bun a fost confectionat integral din materialele antreprenorului. Anume acest moment este esential pentru diferentierea contractului de antrepriza de cel de vanzare-cumparare. 6) Garantarea calitatii bunului confectionat. Conform prevederilor Codului civil, antreprenorul este obligat sa predea clientului bunul fara vicii sau defecte materiale, in conditiile stipulate in contract. Astfel, defectul respectiv a influentat esential la micsorarea pretului.

Pentru asigurarea calitatii bunului creat, antreprenorul poate acorda un termen de garantie. 7) Conservarea bunului confectionat. Pornind de la faptul, ca dreptul de proprietate asupra bunului confectionat apartine clientului, din momentul executarii lucrarii clientul are obligatia de al 124

receptiona. Atunci, insa, cand este vorba despre faptul ca clientul nu intra in posesia bunului creat, antreprenorul este obligat sa asigure pastrarea bunului cu intreprinderea masurilor rezonabile pentru a-1 conserva. inlaturarea defectelor bunului confectionat. Atunci, cand la momentul receptionarii bunului sau pe durata termenului de garantie clientul constata prezenta unor defecte antreprenorul, la cererea clientului este obligat sa inlature din cont propriu defectele bunului sau sa admita reducerea pretului, daca la aceasta pretinde clientul. b) Obiectul extrinsec la contractul de antrepriza si prestari de servicii il formeaza: 1) Bunul creat sau serviciul prestat. Pentru ca un bun sa poata constitui obiectul material al prestatiei antreprenorului, aceasta trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: sa fie in circuitul civil; sa existe ih momentul incheierii contractului sau sa poata exista in viitor; sa fie determinat sau determinabil licit si posibil. Astfel, o arma poate aparea in calitate de obiect al contractului de antrepriza, doar daca pe corpul acesteia se efectueaza careva lucrari ce nu-i modifica caracteristicile sale sau nu duce la scaderea sigurantei acesteia. Confectionarea unei cantitati de substante narcotice este obiectivul unui contract de antrepriza doar in conditiile strict determinate de lege. Bunul care nu este posibil nu poate constitui obiect al antreprize, iar prin urmare nu poate fi sanctionat antreprenorul pentru incapacitatea de a crea un obiect care nu poate fi creat de catre nimeni. Bunul trebui sa fie determinat sau determinabil, deoarece lipsa determinarii obiectului antreprizei face imposibilitate prezentarii pretentiilor referitor la natura si caracteristicile bunului. 2) Materialele cu care vor fi executate lucrarile. in contractul de antrepriza lucrarile pot fi executate atat cu materialele clientului cat si cu materialele antreprenorului. 3) Valoarea lucrarilor. Achitarea lucrarilor este obiectul prestatiei clientului constand intr-o suma de bani, care dupa aprecierea partilor constituie valoarea bunului si lucrarii realizate. Valoarea lucrarilor este reflectata in devizul la contractul de antrepriza. Astfel, devizul poate fi fix si aproximativ. Devizul fix presupune achitarea de catre client antreprenorului asa suma, care este convenita in contract, chiar daca in realitate antreprenorul a avut sa cheltuie mai mult sau mai putin din suma respectiva, pe cand in cazul in care este vorba de devizul aproximativ, clientul va

achita antreprenorului suma cheltuita efectiv pentru realizarea lucrarilor. in cel de-al doilea caz antreprenorul, pentru determinarea sumei ce urmeaza a fi achitata va prezenta clientului dare de sama pentru lucrarile executate. 4) Termenul de executare a lucrarilor. Partile executa prestatiile stabilite in contract in termene stabilite. Astfel, clientul se obliga sa efectueze transmiterea materialelor pentru confectionarea bunurilor in anumit termen, iar antreprenorul se obliga de a executa lucrarea in anumit termen, termenul acesta fiind raportat la momentul predarii materialului.

125

 3 Efectele in contractul de antrepriza si prestari de servicii Ca orisicare alta categorie de contracte si contractele de antrepriza si prestari de servicii produce urmatoarele categorii de efecte: a) b) c) efecte ale incheierii contractului; efecte ale executarii necorespunzatoare sau neexecutarii contractului si;

efecte ale executarii contractului; Principalul efect al incheierii contractului constituie

3.1. Efectele incheierii contractului.

dobandirea de catre parti a drepturilor si obligatiilor contractuale. Astfel, prin incheierea contractului de antrepriza partile dobandesc urmatoarele drepturi si obligatii: de predare a materialelor cu care urmeaza a fi confectionat bunul; de a asigura transmisiunea dreptului de proprietate; de a transmite bunul in termenul stabilit de contract sau in alt termen ce reiese din contract; de a preda si accesoriile bunului odata cu predarea acestuia; de a garanta calitatea bunului sau lucrarii; de a preda plata pentru lucrari; de a preda bunul fara defecte; de a inlatura defectele bunului sau lucrarii efectuate; de a conserva bunul in cazul in care clientul intarzie sa preia bunul cumparat; de a confirma antreprenorului faptul receptionarii bunului si corespunderea acestuia prevederilor contractului; de a respecta termenele contractuale.

3.2. Efectele ce rezulta din executarea necorespunzatoare sau neexecutarea contractului. Ca si la alte contracte, la cel de antrepriza se poate de aplicat regula generala, dupa care drept efect a executarii necorespunzatoare sau neexecutarii conditiilor contractului poate fi ceruta

de catre parti fie executarea silita a obligatiei contractuale, fie rezolutiunea contractului, fie alte efecte specifice obligatiei neexecutate cu sau fara cererea despagubirii din partea debitorului obligatiei. Totodata, drept efect al neexecutarii obligatiei de a inlatura defectul, clientul poate sa-1 inlature din cont propriu si prin urmare antreprenorul va despagubi daunele cauzate datorate acestor defecte. 3.3. Efecte ce rezulta din executarea contractului. Principalul efect al executarii clauzelor

contractului de antrepriza constituie constituirea dreptului clientului asupra bunului confectionat, si obtinerea platii pentru aceasta de catre antreprenor. 126

 4. Particularitatile contractului de antrepriza in constructii Contractul de antrepriza in constructii este caracterizat prin anumite particularitati, atat in ce priveste conditiile de incheiere, cat si in ce priveste conditiile de executare. Astfel, la incheierea contractului de antrepriza in constructii, care poate sa presupuna atat constructia, cat si reconstructia unor cladiri, incaperi sau instalatii, este necesara prezenta autorizatiei de constructie sau reconstructie. Autorizatia de constructie sau reconstructie este eliberata in baza proiectului de constructie sau reconstructie aprobat in modul stabilit de legislatia cu privire la urbanism si calitate in constructii. Orice demolare cu ulterioara constructie a cladirilor este necesar sa fie acompaniata de autorizatie de demolare si de constructie. insasi lucrarile de constructie si reconstructie sunt executate atat conform prevederilor contractului cat si conform conditiilor de calitate in constructii. Chiar daca contractul de antrepriza in constructii prevede altceva decat cerintele de calitate in constructie, superioritate in respectare au cerintele de calitate in constructie. La finele executarii lucrarilor constructia urmeaza a fi receptionata. Receptionarea lucrarilor de constructie se face de catre o comisie mixta compusa din specialisti din diferite domenii: tehnic, ecologic, antiincendiar etc. Drept rezultat al receptionarii se intocmeste proces-verbal de receptie, unde pe langa mentiunea despre corespunderea lucrarilor cerintelor de calitate se face referinta si la documentele in baza carora a fost efectuata constructia - proiectul aprobat, autorizatia de constructie sau reconstructie etc. Capitolul XV. CONTRACTUL DE TRANSPORT 1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractului de transport 1.1 Definitia. Contractul de transport este acel contract in baza caruia o parte numita caraus sau transportator se obliga fata de cealalta parte numita pasager sa o transporte impreuna cu bagajele ei la locul de destinatie sau fata de client sa transporte incarcatura la locul de destinatie, iar calatorul si respectiv clientul se obliga sa plateasca remuneratia convenita. Este necesar de concretizat, ca in conformitate cu prevederile articolului 9g0 Cod civil, transportarea gratuita a persoanei sau a bunului facuta in afara activitatii de antreprenoriat nu nimereste sub incidenta regulilor aplicabile contractului de transport si privesc doar obligatii de prudenta si deligenta. 1.2 Clasificarea contractului de transport. Este deosebit de important de retinut, ca in

contractele de transport, pentru aprecierea corecta a continutului drepturilor si obligatiilor partilor

127

la contract o deosebita importanta are tipul transportului, perioada si modul de transportare, tipul incarcaturii, categoria pasagerului etc. Astfel, putem deosebi urmatoarele categorii de contracte de transport: a) in functie de tipul mijlocului de transport cu care se face - transportarea, deosebim: - contract de transport auto; - contract de transport feroviar; - contract de transport aerian; - contract de transport fluvial; - contract de transport maritim; - contract de transport cosmic; - contract de transport cu tractiune animala. b) in functie de continutul transportat, deosebim: contract de transport de pasageri; contract de transport de bunuri; c) in functie de modul de transportare, deosebim: contract de transport continuu; contract de transport succesiv; contract de transport combinat; 1.3 Caracterele juridice ale contractului de transport. Contractul de transport este

caracterizat prin urmatoarele: - Este un contract sinalagmatic pornind de la faptul, ca partile se obliga reciproc. Astfel obligatiile carausului constau in asigurarea transportarii incarcaturii sau a pasagerului si bagajelor acestuia in conditiile si termenele stabilite in contract, iar clientul sau calatorul este obligat sa achite plata pentru transportate si respectiv pentru calatorie. - Este un contract cu titlu oneros si comutativ. La incheierea contractului de transport ambele parti la contract urmaresc avantaje - clientul transportarea incarcaturii, iar carausul remunerarea. - Este un contract translativ de drepturi. in contractul de transport clientul transmite carausului dreptul de posesie asupra incarcaturii, care la atingerea punctului de destinatie, carausul urmeaza s-o restituie. - Este un contract cu continut patrimonial in contractul de transport partile pretind la executarea unor obligatii care pot fi evaluate pecuniar. Pornind de la aceasta partile la contract pot in mod cert sa aprecieze atat valoarea eventualelor daune care pot fi cauzate, cat si avantajele pe care le urmaresc ca rezultat al executarii contractului. 128

- Este un contract consensual. La incheierea contractului de transport partile

desi sunt

obligate a respecta forma scrisa a contractului de transport, totusi aceasta conditie ramane doar una de opozabilitate, nerespectarea careia ar duce la imposibilitatea confirmarii contractului de transport sau conditiilor acestuia. - Este un contract ce poate fi incheiate atat personal cat si prin incheierea contractului de transport legislatorul nu reprezentant. La faptului incheierii

limiteaza posibilitatea

incheierii

acestuia prin reprezentant. - Este un contract numit si reglementat. Este un contract care isi gaseste in mod detaliat reglementarile in ce priveste conditiile si efectele incheierii acestuia. - Este un contract de executare succesiva. La acest contract partile stabilesc de regula perioada de executarea contractului, care presupune acte de executare succesive, esalonate in timp. - Este un contract ce poate fi atat principal cat si accesoriu Atunci cant clientul urmareste transportarea, fara ca aceasta sa fie conditionata de modul de executare a altui contract, contractul de transport apare drept unul principal. Atunci, insa, cand, spre exemplu la incheierea unui contract de vanzare-cumparare, partile au incheiat si un contract de transport, prin care vanzatorul s-a obligat sa transporte bunul la cumparator, dobandind in acest caz calitatea de caraus, iar cumparatorul calitatea de client. in asemenea caz contractul de transport dobandeste caracterul de contract accesoriu, deoarece din momentul din care se induce rezolutiunea contrac tului, aceeasi soarta o va urma si contractul de transport. - Este de regula un contract negociabil, dar poate fi si de adeziune. Atunci cand este vorba de contractele de transport de pasageri cu rute stabilite, de regula este vorba despre contract de transport de adeziune, unde carausul stabileste conditiile de calatorie, timpul deplasarii si pretul calatoriei, iar calatorul fie accepta fie nu accepta aceste conditii. in celelalte cazuri contractele de transport sunt supuse negocierii. - Este necesar in ce priveste prevederile articolului 9g1 Cod civil, de facut diferentiere intre contractul obligatoriu si obligatia de a incheia contractul de transport. Astfel, contractul de transport ramine un contract negociabil, iar prin prisma prevederilor articolului 9g1 Cod civil, pentru persoanele care fac publica oferta de a incheia contractul de transport, incheierea contractului este obligatorie. - Este un contract revocabil. Articolul 20 al Codului transportului auto stabileste dreptul calatorului de a restitui biletul de calatorie pana la plecarea autobusului din gara. Astfel, pasagerul

129

este in drept sa restituie biletul oricand pana la plecarea autobusului din gara, cu restituirea costului biletului157. - Este un contract ce poate fi atat pur si simple cat si afectat de modalitati. La incheierea contractului de transport partile pot conveni la executarea contractului in functie de realizarea unor conditii ce ar privi atat executarea cat si validitatea acestuia. 2. Conditiile de validitate ale contractului de transport Pentru validitatea contractului de transport este necesara respectarea conditiilor ce privesc legalitatea, consimtamantul, capacitatea partilor de a contracta, obiectul, cauza si forma. Legalitatea incheierii contractului presupune respectarea regulii generale, dupa care se admite totul ceea ce nu este interzis, in acest sens, se considera incheiat cu incalcarea conditiei de legalitate acel contract de transport, unde transportatorul nu are autorizatie speciala de exercitare a transportarii. Spre exemplu se consdera incheiat cu incalcarea conditiei de legalitate contractul de transport unde carausul nu poseda licenta de efectuare a transportului de calatori, ori nu poseda permisul de conducere unde sa fie atestata categoria respectiva de admitere la dreptul de conducere a unitatii de transport ce poate transporta calatori etc. De asemenea se considera incheiat cu incalcarea conditiei de legalitate acel contract unde obiect al transportului sunt bunurile interzise sau limitate in circuitul liber civil (droguri, arme, substante nucleare etc.) si fara autorizatia si inzestrarea respectiva a unitatii de transport. Capacitatea de a incheia contractul. Calitatea de parti la contractul de transport o au: a) Carausul sau transportatorul, care este persoana fizica ce realizeaza transportarea cu mijlocul de transport si care poseda autorizatiile necesare (permis de conducere, licenta etc.) sau persoana juridica proprietar al unitatii de transport cu care se realizeaza transportarea incarcaturilor sau pasagerilor. Pasagerul (calatorul), care este persoana fizica indiferent de capacitatea sa, dar care in temeiul contractului se bucura de dreptul de a fi transportata pana la punctul de destinatie. Clientul, care este persoana fizica sau juridica care in baza contractului de transport transmite carausului incarcatura pentru a fi transportata la punctul de destinatie. d) Destinatarul, care este persoana care preia incarcatura. in unele cazuri destinatarul poate fi aceiasi persoana care a facut predarea bunurilor pentru transport.

157

in cazul in care biletul este restituit cu mai mult de dou ore inainte de plecarea autobusului (conform graficului), pasagerului i se restituie costul integral al biletului cu exceptia taxelor suplimentare achitate anterior de acesta. in cazul in care biletul se restituie cu mai putin de dou ore de la momentul plecrii autobusului din gar, pasagerului i se restituie suma achitat pentru bilet cu retinerea a 15% din costul acestuia.

130

Consimtamantul la incheierea contractului. In contractul de transport consimtamantul se considera realizat in momentul cand partile au convenit asupra conditiilor esentiale ale contractului si anume asupra tipului de transport, asupra modului de transportare, asupra bunurilor transportate si platii pentru transport, asupra termenului transportului, asupra modului de predare-primire a incarcaturii si modului de achitare a platii pentru transport etc. Obiectul in contractul de transport ca si la toate celelalte contracte constituie totul ceia cu privire la ce partile stabilesc drepturi si obligatii la incheierea contractului. Astfel: a) obiectul intrinsec il formeaza: - Transmisiunea incarcaturii. La incheierea contractului de transport partile pot conveni asupra modului si conditiilor de transmitere a incarcaturii. Astfel, partile pot conveni asupra faptului, ca transmisiune a incarcaturii se considera momentul cand carausul are accesul asupra incarcaturii sau fie in momentul cand clientul-predator a amplasat incarcatura in mijlocul de transport a carausului. Acest moment prezinta o importanta deosebita avand in vedere faptul, ca carausul raspunde de integritatea marfii din moment ce el a intrat in posesia acesteia si are posibilitatea reala de a asigura paza si integritatea acesteia. Odata cu transmiterea incarcaturii clientul si carausul intocmesc act prin care confirma primirea marfii. De regula aceasta este foaia de trasura, care pe langa aceasta mai este si confirmare a faptului ca a fost incheiat contract de transport. - Imbarcarea pasagerilor. Dupa regulile de calatorie a pasagerilor, in rutele

regulate pasagerii sunt imbarcati doar la statiile special amenajate. Se considera imbarcare a persoanei in mijlocul de transport momentul cand aceasta este in posibilitate sa fie transportata. - Receptionarea incarcaturii. Receptionarea presupune primirea de incarcaturii. Momentul catre destinata a

receptionarii incarcaturii deseori poate fi confundat cu momentul

sosirii transportului la punctul de destinatie. Momentul sosirii la punctul de destinatie de regula este diferit de cel de receptie a incarcaturii, deoarece insasi receptionarea poate avea loc o perioada mult mai indelungata, si la respectarea careia, de regula, se obliga destinatarul. Partile pot conveni asupra faptului ca momentul receptionarii se va considera momentul cand unitatea de transport a sosit la locul de destinatie, insa aceasta va presupune, ca deindata carausul a pus la dispozitie destinatarului incarcatura spre a fi descarcata sau debarcata de catre acesta. La receptionarea marfii destinatarul sau clientul. - Debarcarea pasagerilor. Ca si imbarcare a pasagerilor debarcarea acestora la

transportul de pasageri cu rute regulate poate avea loc doar la statiile special destinate pentru aceasta. 131

- Instiintarea carausului despre natura si continutul incarcaturii. La efectuarea incarcarii clientul instiinteaza carausul referitor la continutul si natura marfii. El preintampina carausul despre eventualele pericole ce pot aparea in legatura cu careva situatii exceptionale (accident sau deteriorare), iar in functie de posibilitati, asigura preintampinare a eventualelor pericole produse carausul de cu mijloacele incarcatura, necesare de

aceasta

daca asemenea

utilaje nu sunt sau nu trebuie sa fie in inzestrarea carausului. - Asigurarea integritatii incarcaturii. Carausul pe tot parcursul este obligat sa asigure integritatea incarcaturii. Astfel, el este obligat sa evita careva pierderi sau deteriorari ale incarcaturii. - Transportarea incarcaturii. Acesta constituie categoria cheie a obiectului in contractul de transport. Prin transportare se are in vedere asigurarea deplasarii cu mijloace si suporturi ale carausului a anumitei incarcaturi. Comparativ cu alte categorii de contracte prin care de asemenea se asigura deplasarea anumitor marfuri, contractul de transport este caracterizat prin faptul, ca marfa nu are capacitatea de a se deplasa desinestatator ci este deplasata cu ajutorul mijloacelor de transport speciale. Spre exemplu, desi gazele naturale sunt deplasate la distante de mii de kilometri prin conducte speciale, aceasta deplasare nu va nimeri sub incidenta reglementarilor ce contractul de transport, pe cind transportarea a 4000 litri de gaz intr-o cisterna special amenajata va constitui contract de transport. - Transportarea bagajelor. in contractul de transport de pasageri odata cu transportarea calatorilor carausul asigura transportarea bagajelor acestora. - Despagubirea pentru daunele cauzate incarcaturii, bagajelor sau calatorului. La contractul de transport de bunuri, carausul poarta raspundere de integritatea incarcaturii. Carausul este exonerat de la raspundere pentru distrugerea sau deteriorarea incarcaturii daca aceasta se datoreaza culpei clientului, viciului despre care carausul nu cunostea sau perisabilitatii naturale a incarcaturii, precum si datorita fortelor majore. La cauzarea daunelor pasagerilor si bagajelor acestora

carausul de asemenea va despagubi integral, daca nu se va demonstra culpa pasagerului sau interventia fortelor majore. Totodata, transportatorii de pasageri, sunt obligati sa incheie contract de asigurare pentru daunele cauzate calatorilor. - Achitarea platii pentru transport sau calatorie. Constituie deasemenea una din categoriile de baza a obiectului in contractului de transport. In aceasta privinta are importanta momentul cand clientul este obligat sa efectueze plata pentru transport. Astfel, in contractul de transport de pasageri sau bunuri taxa pentru transport este achitata la inceputul parcursului, daca contractul nu prevede altfel. b) Obiectul extrinsec il formeaza: 132

- Bagajele, care constituie bunurile personale ale pasagerului, care constituie valori materiale sau nemateriale si care acesta le are in timpul calatoriei. Bagajele pot fi detinute la pasager in timpul calatoriei sau pot fi transportate in locuri special amenajate pentru transportarea bagajelor. Incarcatura, care reprezinta bunurile materiale sau nemateriale ce sunt transmise de catre client carausului si care urmeaza a fi transportate catre caraus. - Taxa pentru transportare, care reprezinta o suma baneasca cu privire la care se obliga pasagerul sau clientul pentru transportul efectuat. Este necesar de facut diferentiere intre taxa pentru transportare si sumele banesti care pot fi percepute de catre caraus pentru servicii accesorii transportului, cum ar fi plata pentru procurarea prealabila a biletului s.a. - Termenul transportarii, care reprezinta perioada de timp convenita de parti, care se limiteaza intre momentul cand carausul a intrat in posesia incarcaturii si momentul cand a pus la dispozitia clientului sau destinatarului incarcatura in modul prevazut de contract, sau in cazul contractului de transport de pasageri -perioada de timp in care carausul urmeaza sa se deplaseze intre punctul de plecare si punctul de destinatie. - Tipul transportului, care reprezinta categoria unitatii de transport cu care se face transportarea. La categoria respectiva face parte transportul auto, feroviar, aerian, fluvial, maritim etc. - Starea si inzestrarea transportului, care reprezinta acele caracteristici care le poseda unitatea de transport cu care se face transportarea incarcaturii. Astfel, substantele periculoase pot fi transportate doar cu unitati de transport special inzestrate cu mecanisme de transportare. in unele cazuri, clientul poate stabili cerinte speciale pentru unitatea de transport si la transportarea incarcaturilor nepericuloase, cum ar fi banii, armele, substante medicamentoase, unele categorii de produse alimentare (ex. laptele, carnea etc.) Modul de transportare, care poate fi continuu, succesiv si combinat. Transportarea

continua presupune realizarea transportarii doar cu o singura unitate de transport de la punctul de plecare pana la punctul de destinatie. Transportarea succesiva presupune efectuarea transportarii de catre mai multi carausi, dar cu acelasi tip de transport. Astfel, spre exemplu, efectuarea transportarii unui vagon de marfa de la Chisinau la Moscova poate avea loc cu inlocuirea pe parcursul deplasarii de catre mai multi carausi, tipul de transport ramanand acelasi - feroviar. Transportarea combinata presupune efectuarea transportarii cu inlocuirea a mai multor tipuri de transport - feroviar, auto, maritim etc. Si in cazul transportului succesiv si in cazul transportului combinat, clientul poate inainta pretentiile catre primul, ultimul sau acel transportator care prin actiunile sale a cauzat o careva dauna sau a dus la intarziere. La randul sau acesta poate face actiune in regres fata de

133

carausul care s-a facut vinovat de cauzarea daunei. Plata integrala facuta catre unul din carausi la contractul de transport combinat sau succesiv constituie plata facuta fata de toti transportatorii - Documentele insotitoare ale marfii, care reprezinta categoria de acte care confirma provenienta marfii (atunci cand este necesar), documentele necesare vamuirii, precum si alte documente care asigura carausul in ce priveste trecerea inofensiva a parcursului. Cauza contractului de transport. Contractul de transport este incheiat de catre parti in scop de asigurare a deplasarii pasagerilor sau incarcaturilor in punctul de destinatie, iar odata cu aceasta obtinerea profitului de catre caraus ca rezultat al transportarii. Forma contractului de transport. In ce priveste forma conrtactului de transport, codul civil stabileste forma scrisa a contractului. Aceasta conditie apare, insa, drept una de opozabilitate si nu de validitate. Astfel articolul 994 Cod civil stabileste, ca contractul de transport este constatat printro scrisoare de conosament, lipsa, pierderea sau deteriorarea careia nu afecteaza validitatea contractului de transport. 3. Efectele contractului de transport Ca orisicare alt contract si in contractul de transport se produc trei categorii mari de efecte: a) b) c) efecte ce rezulta din continutul contractului - drepturile si obligatiile partilor; efectele ce rezulta din executarea contractului; efectele ce rezulta din neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a

contractului; In continuare vom desfasura fiecare categorie de efecte: Efecte ce rezulta din continutul contractului. Efectele ce rezulta din continutul contractului sunt drepturile si obligatiile partilor. La incheierea contractului de transport partile isi asuma urmatoarele drepturi si obligatii: - obligatia carausului de a asigura primirea (receptionarea) incarcaturii; - obligatia carausului de verificare a corespunderii datelor din scrisoarea de trasura cu numarul, cantitatea si semnele coletelor, aspectul exterior al incarcaturii si a ambalajului; - obligatia carausului de a verifica modul de incarcare si aranjare a incarcaturii in unitatea de transport; - obligatia clientului de a asigura ambalaj trainic si corespunzator marfii, unitatii de transport si conditiilor de transportare; - obligatia clientului de a instiinta carausul despre natura incarcaturii,

eventualul caracter periculos al incarcaturii si masurile necesare de precautie; - obligatia carausului de a asigura imbarcarea pasagerului la punctul de plecare; 134

- obligatia carausului de a confirma primirea incarcaturii; - obligatia clientului de a elibera foaia de trasura; - obligatia clientului de a anexa la foaia de trasura documentele necesare trecerii prin vama ori altor operatiuni similare anterioare momentului livrarii la destinatie; - obligatia contract; - obligatia carausului de a asigura transportarea marfurilor periculoase in carausului de a executa transportarea marfii in termenul stabilit de

conformitate cu regulile speciale de transport a asemenea incarcaturi; - obligatia clientului sau pasagerului de a achita taxa pentru transportare; - obligatia carausului de a asigura predarea incarcaturii la punctul de destinatie; - obligatia carausului de a asigura debarcarea pasagerului la punctul de destinatie; - obligatia clientului de a confirma primirea marfii de la caraus; - obligatia carausului de a respecta itinerarul rutei si stationa doar la statiile special determinate pentru oprire; - obligatia carausului de a transporta bagajele pasagerului; - obligatia pasagerului de a achita plata pentru bagaje; - obligatia carausului de a asigura integritatea bagajelor; - dreptul clientului de a dispune de incarcatura pe intreg parcursul rutei; - dreptul carausului la compensarea cheltuielilor suplimentare suportate in legatura cu indicatiile date de client; - dreptul de retentie a carausului pentru neexecutarea de catre client a obligatiei de plata a transportului; Efectele ce rezulta din executarea contractului de transport sunt transportarea incarcaturii la punctul de destinatie si intrarea de catre caraus in posesia sumei banesti achitate pentru transport. Efectele ce rezulta din neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a contractului de transport. Ca rezultat al executarii necorespunzatoare sau neexecutarii contractului de transport survin urmatoarele efecte: a) In cazul neexecutarii obligatiei carausului de a asigura primirea (receptionarea) incarcaturii clientul este in drept sa induca rezilierea contractului cu cererea despagubirii diferentei de plata pentru transportul realizat in baza unui contract incheiat cu un alt caraus si daunelor cauzate drept rezultat al neexecutarii respectivei obligatii. b) In cazul neexecutarii obligatiei carausului de verificare a corespunderii scrisoarea de trasura cu datelor din

numarul, cantitatea si semnele coletelor, aspectul exterior al preia toate riscurile necorespunderii incarcaturii; 135

incarcaturii si a ambalajului

acesta

c) in cazul neexecutarii obligatiei carausului de a verifica modul de incarcare si aranjare a incarcaturii in unitatea de transport acesta preia toate riscurile eventualei daune cauzate de incarcatura carausului. d) in cazul neexecutarii obligatiei clientului de a asigura ambalaj trainic si corespunzator marfii, unitatii de transport si conditiilor de transportare, carausul este exonerat de la raspunderea pentru inrautatirea calitatii marfii, precum si pentru eventualele deteriorari ale marfii. Totodata clientul este obligat fata de caraus la despagubirea daunelor cauzate de incarcatura necorespunzatoare. e) in cazul neexecutarii obligatiei clientului de a instiinta carausul despre natura incarcaturii, eventualul caracter periculos al incarcaturii si masurile necesare de precautie clientul preia toate riscurile daunelor cauzate drept rezultat al lipsei de informatie; f) in cazul neexecutarii obligatiei clientului de a elibera foaia de trasura si intocmire corecta a acesteia, clientul raspunde pentru toate daunele si consecintele incorectitudinii intocmirii; g) in cazul neexecutarii obligatiei clientului de a anexa la foaia de trasura documentele necesare trecerii prin vama ori altor operatiuni similare anterioare momentului livrarii la destinatie acesta raspunde pentru toate daunele cauzate carausului. h) in cazul pierderii documentelor ce sunt anexa la foaia de trasura, carausul poarta raspundere doar pentru pierderea documentelor si este obligat sa despagubeasca doar pentru pierderea incarcaturii. i) in cazul neexecutarii obligatiei carausului de a executa transportarea marfii in termenul stabilit de contract carausul poarta raspundere in marime de 100% din taxa de transport si repara toate prejudiciile materiale suportate de aceasta intarziere. j) in cazul neexecutarii obligatiei carausului de a efectua ambarcarea pasagerilor in termenul prevazut de contract, dar nu mai putin decat cu o ora, pasagerul este in drept sa rezilieze contractul cu restituirea intregului cost a biletului pentru calatorie, inclusiv si taxele suplimentare, cu despagubirea daunelor cauzate drept rezultat la aceasta intarziere. k) in cazul neexecutarii obligatiei clientului sau pasagerului de a achita taxa pentru transportare, carausul are dreptul de retentie a incarcaturii sau bagajelor pana la achitarea deplina a taxei de transport. 1) in cazul neexecutarii obligatiei carausului de a asigura predarea incarcaturii la punctul de destinatie acesta suporta toate cheltuielile suportate de client pentru receptionare a incarcaturii la punctul de destinatie.

136

m) in cazul neexecutarii obligatiei carausului de a asigura debarcarea pasagerului la punctul de destinatie carausul este obligat sa achite pasagerului toate cheltuielile suportate de acesta in legatura cu deplasarea pana la punctul de destinatie. in cazul in care unitatea de transport cu care se efectua transportarea s-a defectat, carausul este obligat s-o inlocuiasca cu o alta unitate de transport si sa prelungeasca calatoria. in cazul in care unitatea de transport cu care s-a inlocuit este de o clasa mai inferioara decat cea prevazuta in contract, carausul va despagubi pasagerului diferenta de cost a biletului pentru clasa respectiva. n) in cazul neexecutarii obligatiei carausului de a asigura integritatea bagajelor, acesta poarta raspundere pentru daunele cauzate drept rezultat al deteriorarii sau pierderii bagajelor. Carausul este exonerat de la raspunderea pentru deteriorarea sau pierderea bagajelor daca demonstreaza forta majora, viciul propriu sau culpa pasagerului. Carausul deasemenea nu poarta raspundere pentru pierderea documentelor, banilor sau a altor bunuri de mare valoare, daca carausului nu i s-a declarat natura sau valoarea bunului si el a acceptat sa-1 transporte. o) in cazul neexecutarii vre-unei obligatii in contractul de transport de catre unul din transportatori la transportul succesiv sau combinat de persoane, raspunderea o poarta transportatorul in cursul caruia s-a cauzat dauna, daca in contract nu este prevazut altceva, sau daca unul dintre carausi nu si-a asumat raspunderea pentru intreaga calatorie. p) in cazul neexecutarii vre-unei obligatii in contractul de transport de catre unul din transportatori la transportul succesiv sau combinat de bunuri, raspunderea o poarta fiecare din transportatori pentru executarea intregului transport. Totodata clientul poate face pretentii de despagubire la transportul succesiv sau combinat de bunuri doar primului, ultimului sau carausului pe parcursul caruia a avut loc dauna sau intarzierea. La randul sau, primul sau ultimul caraus, daca nu sunt in culpa pentru dauna sau intarzierea cauzata pot inainta actiune in regres fata de carausul participant la transportul combinat, care este in culpa. q) In cazul in care din culpa pasagerului sau din cauza bagajelor sale s-a cauzat daune materiale carausului, pasagerul este obligat sa despagubeasca toate daunele cauzate. r) In cazul pierderii sau deteriorarii incarcaturii, carausul este obligat la repararea prejudiciului cauzat clientului proportional valorii incarcaturii sau diminuarii valorii incarcaturii. Prin prevederile articolului 1011 Cod civil, se va considera pierduta incarcatura daca aceasta intarzie timp de 30 zile de la momentul cand aceasta urma sa fie ajunsa la punctul de destinatie sau daca termenul de livrare nu era stabilit - in termen de 60 zile de la momentul primirii incarcaturii de catre caraus.

137

Capitolul XVI. CONTRACTUL DE IMPRUMUT SI COMODAT 1. Notiunea si caracterele juridice ale contractului de imprumut si comodat 1.1. Definitia. Legislatia civila de pana la adoptarea noului cod civil nu facea intr-un mod expres deosebirea dintre contractele de imprumut si comodat. Desi doctrina deosebeste doua categorii ale imprumutului - cel de folosinta si cel de consumatie, in codul civil in vigoare insasi imprumutul apare drept o categorie a contractelor. Astfel, astazi legislatorul deosebeste cateva categorii de contracte de imprumut, dintre care doua sunt imprumutul propriu-zis si comodatul. De asemenea din categoria contractelor de imprumut fac parte si contractele de imprumut bancar, cum ar fi cel de credit bancar, dar desi acesta face parte din categoria imprumutului, el va constitui obiectul de examinare a unui urmator capitol. In acest sens, prin comodat, dupa prevederile articolului g59 Cod civil este necesar de a intelege acel contract in baza caruia o parte numita comodant transmite cu titlu gratuit un bun in folosinta celeilalte parti numite comodatar, iar aceasta se obliga sa restituie bunul la expirarea termenului pentru care i-a fost dat acest bun. Prin imprumut, dupa prevederile articolului g67 Cod civil este necesar de inteles acel contract, in baza caruia o parte numita imprumutator se obliga sa dea in proprietatea celeilalte parti numite imprumutat bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obliga sa restituie banii in aceeasi suma sau bunuri de acelasi gen, calitate si cantitate la expirarea termenului pentru care i-a fost date. Din definitiile enuntate mai sus rezulta ca imprumutul propriu-zis presupune transmiterea unui bun fungibil, iar transmiterea este facuta cu titlu de proprietate, pentru consumatia bunului, iar comodatul presupune transmisiunea unui bun nefungibil, chiar sui prin determinarea partilor, iar transmisiunea este cu drept de folosinta cu obligatia restituirii intacte a bunului. 1.2. Caracterele juridice ale contractelor de imprumut si comodat. Conform prevederilor legislatiei civile, contractele de imprumut si comodat sunt caracterizate prin urmatoarele: Este un contract sinalagmatic, Este un contract translativ de drepturi, Este un contract cu continut patrimonial, Este un contract consensual, Este un contract ce poate fi incheiat atat personal cat si prin reprezentant, Este un contract numit si reglementat, Este un contract de executare instantanee, Este un contract principal, Este un contract negociabil, 138

Este un contract irevocabil, Este un contract ce poate fi atat simplu cat si afectat de modalitati. In ce priveste caracterul oneros sau gratuit al acestor contracte, tinem sa mentionam, ca

aceste doua contracte se deosebesc, astfel cum constatam caracterul gratuit al contractului de comodat si caracterul oneros al contractului de imprumut. a. Este un contract sinalagmatic. Prevederile articolelor g59 si g67 Cod civil, definind contractul de comodat si imprumutatul stabilesc caracterul sinalagmatic al acestuia. Astfel, la contractele de comodat si imprumut .atat comodantul si imprumutatorul cat si comodatarul si imprumutatul se obliga cu privire la anumite prestatii - comodantul si imprumutatorul cu privire la transmiterea bunului in imprumut, iar comodatarul si imprumutatul cu privire la restituirea acesteia la scadenta. Specific, insa ramane faptul, ca desi contractul este consensual, la neexecutarea obligatiei de a transmite bunul comdantul sau imprumutatorul nu poate fi obligat la executarea silita a obligatiei, aceasta, dupa natura ei ramanand o obligatie imperfecta. b. Contractul de comodat este cu titlu gratuit, iar contractul de imprumut poate fi atat cu titlu gratuit, cat si cu titlu oneros. Astfel, daca la contractul de comodat legislatorul stabileste in mod expres caracterul gratuit, atunci la contractul de imprumut, partile pot stabili clauza achitarii dobanzii. Dreptul de stabilire a clauzei dobanzii nu este limitat de catre lege, astfel cum aceasta poate fi stabilita atat in privinta persoanelor fizice cat si celor juridice. Totodata, in ce priveste caracterul gratuit al contractului de comodat, atunci putem sa mentionam faptul, ca desi in definitia data in articolul g59 Cod civil, contractul de comodat este determinat drept unul gratuit, legislatorul totusi nu stabileste o interdictie sau o sanctiune cu nulitate a contractului de comodat in cazul in care partile ar stabili o clauza a dobanzii. Prin urmare, gratuitatea comodatului nefiind un element definitoriu, dobanda s-ar accepta si in cazul in care priveste comodatul. c. Este un contract translativ de drepturi. in contractul de comodat are loc transmisiunea folosintei bunului, iar in imprumut are loc transmisiunea dreptului de proprietate asupra unui bun fungibil. Acest moment este necesar de a-1 deosebi de contractul de vanzare-cumparare sau schimb sau donatie. Astfel, daca in contractul de vanzare-cumparare partile urmaresc drept scop de

transmisiunea proprietatii asupra bunului, in contractul de imprumut, transmiterea dreptului proprietate este

determinata drept o necesitate obiectiva pentru asigurarea folosirii buhului

transmis in folosinta. Totodata, daca prin contractul de vanzare-cumparare, odata cu transmiterea dreptului de proprietate are loc transmiterea si a altor drepturi si obligatii, cum ar fi drepturile ce greveaza dreptul de proprietate (locatiunea, gajul, servitutile etc), atunci prin contractul de imprumut are loc transmisiunea doar dreptului de proprietate, fara careva alte translari de drepturi. Acest fapt ne poate spune, totodata, ca la incheierea contractului de imprumut, riscul peirii fortuite a 139

bunului il suporta persoana care a dobandit dreptul de proprietate. Astfel, la contractul de imprumut, in lipsa unei norme exprese, aplicand regula generala a transmisiunii drepturilor, ajungem la concluzia, ca dreptul de proprietate se considera dobandit din momentul intrarii de catre comodatar in posesie asupra bunului. Si invers, transmiterea dreptului de proprietate de la comodatar la comodant in procesul de restituire a imprumutului, se considera deasemenea din momentul intrarii in posesie a como-dantului asupra bunului. in cazul in care transmisiunea bunului se face prin terta persoana (caraus, reprezentant etc), dreptul de proprietate asupra bunului se considera transmis catre cealalta parte a contractului odata cu intrarea in posesia bunului de catre terta persoana, aceasta persoana reprezinta interesele daca

partii respective. Totodata, imprumutatul si respectiv

imprumutatorul se considera ca a intrat in posesia de facto asupra bunului, iar prin urmare a dobandit dreptul de proprietate asupra bunului, daca a intrat in posesia partilor principale ale acestuia, chiar daca accesoriile au fost transmise mai tarziu. in cazul dat, la restituire imprumutantul poate cere despagubiri legate de imposibilitatea folosirii bunului in lipsa accesoriilor sau la achitarea penalitatilor de intarziere, daca acestea erau prevazute de contract. Contractul de comodat presupune, dupa cum am mai spus, transmisiunea doar a dreptului de folosinta. Astfel, ca urmare a incheierii contractului de comodat, comodatarului ii este rezervata doar folosinta bunului, excluzandu-se o eventuala consumatie a bunului. Prin urmare, riscul peirii fortuite a bunului, in cazul comodatului sta pe sama comodantului, chiar si atunci cand posesia defacto o detine comodatarul. Riscul peirii fortuite a bunului nu va fi suportat de catre comodant daca comodatarul a folosit bunul peste termenul stabilit de folosinta a bunului, contrar destinatiei sale, precum si in cazul transmisiunii folosintei bunului unui tert. Totodata, riscul peirii fortuite va ramanea pe sama comodantului daca comodatarul va putea demonstra ca peirea fortuita a bunului ar fi avut loc chiar si daca folosinta bunului nu ar fi iesit din limitele prevazute de contract158. d. Este un contract cu continut patrimonial. Prestatiile cu privire la care se obliga imprumutatorul fata de imprumutat si comodatarul catre comodant si invers, au de regula continut patrimonial. e. Este un contract consensual. Desi, dupa natura contractului de imprumut, acesta ar urma sa fie cu caracter real, totusi, dupa prevederile Codului civil acest contract ramane a fi cu caracter consensual, unde atat comodantul si imprumutatorul cat si comodatarul si imprumutatul isi asuma obligatii la momentul incheierii contractului, iar inceputul producerii efectelor

contractului nu este legat cu momentul transmiterii in imprumut sau comodat a bunului. Caracterul consensual al contractului de imprumut si comodat este relevat prin dispozitiile articolelor g60,

158

Articolul g63 Cod civil al Republicii Moldova.

140

g6g si g70 Cod civil. f. Este un contract ce poate fi incheiat atat personal cat si prin reprezentant. Dupa regimul conferit contractului de imprumut si comodat legislatorul nu instituie vre-o careva limita in ce priveste posibilitatea incheierii acestui contract prin reprezentare. g. Este un contract numit, tipic si reglementat. Legislatorul acorda contractelor de imprumut un regim expres de reglementare, fiind stabilite majoritatea conditiilor si efectelor specifice anume acestor contracte. h. Este un contract ce presupune prestatii de executare instantanee, dar dupa regimul sau apare drept un contract de executare succesiva. Dupa natura prestatiilor care le presupune contractul de imprumut si comodat acesta apare drept un contract de executare succesiva, astfel cum folosinta bunului este exercitata succesiv pe durata unei perioade de timp, sau restituirea bunului este conditionata de scurgerea unei perioade de timp. Totodata, atunci cand se presupune transmiterea dreptului de proprietate sau folosinta asupra bunului obligatia de transmitere a bunului este executata instantaneu. i. Este un contract principal. Caracterul respectiv al contractului apare drept un indiciu identificatorul a contractului. Astfel, dupa regimul juridic stabilit de catre legistrator, scopul principal care este urmarit de catre parti la incheierea contractului constituie transmisiunea bunului cu ulterioara restituire a acestuia. Pentru asigurarea restituirii pot fi incheiate contracte accesorii, care ar garanta restituirea bunului. j. Este un contract negociabil. Partile la incheierea contractului pot negocia atat conditiile de transmitere, caracterele bunului, modul de restituire, precum si marimea dobanzii. k. Este un contract de regula irevocabil, dar in conditiile stabilite de lege partile pot induce revocabilitatea contractului. Astfel, conform prevederilor articolului g70 Cod civil imprumutatorul poate revoca contractul daca situatia materiala a imprumutatului se inrautateste substantial, astfel, ca aceasta sa creeze pericolul restituirii imprumutului. l. Este un contract de regula afectat de modalitati. La incheierea contractului partile pot stabili diverse conditii, care pot tine atat de inceputul producerii efectelor, cat si de momentul incetarii contractului. 2. Conditiile de validitate ale contractului de imprumut si comodat Ca orisicare alte categorii de contracte, contractele de comodat si imprumut, pentru validitatea lor urmeaza a corespunde conditiilor de legalitate, privitoare la consimtamant, privitor la capacitatea de a incheia contractul, privitor la obiect, si privitor la cauza si forma contractului.

141

Capacitatea de a incheia contractul. Prin capacitate de a incheia contractul de imprumut si comodat se intelege aptitudinea partii de a deveni titular de drepturi subiective si obligatii civile, conditia principala a detinerii capacitatii de a contracta fiind prezenta discernamantului. La contractul de imprumut si comodat legislatorul nu stabileste conditii speciale de capacitate. Pornind de la acesta, capacitatea de a incheia contractul de imprumut si comodat o poate avea orice persoana. Facem referinta doar la cenzul de varsta pentru parti, care este conditionat de atingerea majoratului. Consimtamantul la contractul de imprumut si comodat este realizat atunci cand partile au convenit asupra conditiilor esentiale ale contractului. Drept conditii esentiale ale contractului de imprumut si comodat determinam: a) natura bunului imprumutului; d)

imprumutat; b) scopul imprumutului - folosinta sau consumatie; c) termenul

modul de transmitere-restituire a bunului; e) marimea si termenul de achitare a dobanzii. La momentul cand partile au convenit asupra acestor conditii, consimtamantul se considera realizat. Totodata, in vederea constatarii valabilitatii consimtamantului in contractul de comodat si imprumut, este necesar ca consimtamantul sa provina de la o persoana cu discernamant; sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice; sa fie exteriorizat si; sa nu fie viciat. 2.3. Obiectul contractului. Referindu-ne la obiectul contractului de comodat si

imprumut, nefacand abatere de la regula generala dupa care se determina obiectul contractului, vom descrie obiectul intrinsec si extrinsec al contractului. Astfel obiectul intrinsec al contractului de imprumut si comodat il constituie159: - Transmiterea bunului in imprumut sau comodat. Dupa clauzele contractului de comodat si de imprumut partile stabilesc obligatia comodantului si imprumutatorului de a transmite

bunul in imprumut. Transmisiunea poate fi realizata fie personal, fie prin reprezentantul uneia din parti. La momentul realizarii transmisiunii partile intocmesc act de predare-primire a bunului sau un alt document care ar confirma transmisiunea bunului catre imprumutat sau comodatar. Acest document, pe langa faptul transmiterii bunului mai confirma si momentul inceputului curgerii termenului de imprumut sau comodat. - Transmisiunea dreptului de proprietate asupra bunului in cazul imprumutului transmisiunea dreptului de folosinta asupra buhului in cazul comodatului. dreptului de proprietate asupra bunurilor in cazul imprumutului are loc dupa si

Transmiterea

159

Pornind de la faptul, c obiectul acestor dou contracte coincide, ne vom referi la ambele contracte concomitent, ins in cazul in care vom constata deosebiri, aceasta o vom mentiona in fiecare caz concret.

142

aceleasi reguli cum si in cazul incheierii contractului de vanzare-cumparare. Respectiv, daca pentru un bun, care face obiectul transmisiunii in -contractul de imprumut, pentru vanzare este necesara autentificarea notariala sau inregistrarea intr-un careva registru, atunci si contractul de renta va urma aceiasi procedura si va fi supus acelorasi conditii. Aceleasi conditii se refera si la transmisiunea folosintei asupra bunului transmis in comodat. - Asigurarea sau garantarea restituirii bunului dat in imprumut sau comodat. Dupa prescriptiile articolului g73 Cod civil, partile pot conveni asupra faptului ca imprumutatul sa puie la dispozitia imprumutatorului o garantie a restituirii bunului imprumutat. In cazul in care imprumutatul nu respecta obligatia de garantare imprumutatorul poate cere rezilierea contractului. - Restituirea bunului imprumutat sau transmis in comodat. La expirarea termenului de imprumut sau comodat, comodatarul sau imprumutatul sunt obligati sa restituie bunul. Comodatarul restituie bunul prin intoarcerea aceluiasi lucru care i-a fost transmis la incheierea contractului. imprumutatorul intoarce bunul de acelasi gen, specie etc, in aceleasi conditii, masa, cantitate etc. in ambele cazuri partile intocmesc act de confirmare a restituirii bunului, indicand corespunderea acestuia prevederilor contractului sau starii sale anterioare predarii catre comodatar. - Achitarea dobanzii sau compensarea uzurii bunului. Daca contractul de imprumut

prevede achitarea dobanzii, comodatarul urmeaza a achita dobanda in termenul, valoarea si modul stabilit in contract. Astfel, partile pot stabili achitarea dobanzii la finele fiecarei luni, la finele semestrului etc, cu indicarea zilei concrete de achitare si modalitatii. Atunci cand partile nu au prevazut un termen de achitare a dobanzii, aceasta va fi achitata periodic la finele fiecarui an cuprins intre momentul incheierii contractului si momentul restituirii bunului. in cazul insa cand termenul de imprumut nu depaseste un an si in contract nu este stipulat momentul achitarii dobanzii, aceasta se achita la momentul cand urmeaza a fi restituit bunul1160. presupune achitarea acelor cheltuieli care le va suporta comodantul in legatura cu restabilirea starii bunului, de pana la transmitere. Aceasta compensare poate avea loc daca partile au stabilit asa clauza. - Retentia bunului. Comodatarul are dreptul de a aplica retentia bunului, legatura cu cheltuielile dar numai in Compensarea uzurii

extraordinare necesare conservarii bunului. Obiectul extrinsec al

contractului de renta il formeaza: - Bunul transmis in imprumut si comodat. Bunul transmis in imprumut, dupa prevederile legislatiei civile urmeaza sa fie fungibil. Aceasta inseamna, ca acest bun este fungibil, fie prin
160

Este necesar de a nu confunda momentul cand urmeaz a fi restituit bunul conform contractului si momentul restituirii de facto a bunului. Aceste dou momente pot s nu coincid, astfel cum momentul restituirii de facto a bunului poate fi mai tarziu decat momentul cand acesta urma s fie restituit. in cazul dat imprumuttorul poate achita la timp - la momentul cand este necesar de a restitui bunul - dobanda, dar poate intarzia restituirea bunului, si invers.

143

natura sa, fie prin determinarea partilor la contract. in cec priveste comodatul, dimpotriva, bunul transmis este fie dupa natura sa, fie dupa determinarea partilor nefungibil. in acest sens, chiar daca bunul, dupa natura sa este fungibil, totusi, la peirea sa comodantul mai intai poate cere despagubire pecuniara a valorii bunului si numai intr-a doua pozitie poate aparea posibilitatea restituirii unui bun de acelasi gen. Conditiile generale care se refera la bunurile ce constituie obiect al vanzariicumpararii se refera si la imprumut. - Termenul imprumutului sau comodatului. La incheierea contractului de comodat

sau imprumut, partile fie stabilesc perioada concreta, determinata in zile, luni, ani etc, fie conditioneaza restituirea imprumutului de producerea unui fapt juridic, care se va produce cu certitudine, dar care nu poate fi determinat in ce parametri temporari se poate produce. Acest fapt trebuie sa excluda neaparat imprejurarile ce tin de posibilitatea rezilierii sau revocarii contractului. inceputul curgerii termenului de imprumutat. - Dobanda. Dobanda constituie o suma baneasca, de regula, cu privire la care se obliga imprumutatul fata de imprumutator. Dupa prevederile articolului g69 Cod civil, dobanda trebuie raportata la rata de refinantare a Bancii Nationale a Moldovei. Necorespunderea regula constituie ziua transmiterii de facto a bunului

acestei conditii duce la nulitatea clauzei dobanzii in contractul de imprumut. 2.4. Cauza. Cauza sau scopul contractului de imprumut sau comodat este deosebit de necesar de a fi relevata corect. Aceasta se datoreaza faptului, ca anume pornind de la scopul incheierii contractului de imprumut si comodat, care presupune transmiterea folosintei sau proprietatii cu scop de restituire de aceeasi vanzare, unde ultima nu presupune restituirea bunului transmis. 2.5 Forma contractului. Articolele g59 si g67 Cod civil nun stabilesc o regula expresa cu privire la forma contractului de imprumut si comodat. in lipsa acesteia, pornind de la principiul consensualismului la incheierea contractelor, conchidem, ca contractul de imprumut si comodat poate fi incheiat si in forma verbala, iar pentru asigurarea opozabilitatii imprumutului sai comodatului, este necesar intocmirea inscrisului. Totodata, la incheierea contractului de imprumut, daca pentru transmisiunea dreptului de proprietate a bunului ce constituie obiect al imprumutului la vanzare se cere o anumita forma aceasta forma este ceruta si pentru imprumut. 3. Efectele contractului de imprumut si comodat Ca si celelalte categorii de contracte contractele de comodat si imprumut produce urmatoarele categorii de efecte: - efecte ale incheierii contractului; 144

- efecte ale executarii necorespunzatoare sau neexecutarii contractului si; - efecte ale executarii contractului; 3.1. Efectele incheierii contractului. Principalul efect al incheierii contractului constituie dobandirea de catre parti a drepturilor si obligatiilor contractuale. Astfel, prin incheierea contractului de comodat comodantul are obligatia de a: - transmite bunul in conditiile contractului de comodat; - asigura transmisiunea dreptului de folosinta asupra bunului; - transmite bunul in termenul stabilit de contract sau in alt termen ce reiese din contract; - preda si accesoriile bunului odata cu predarea acestuia; - garanta comodatarului viciile bunului; - repara prejudiciul cauzat comodatarului ca rezultat a nepredarii bunului; - despagubi cheltuielile suportate de comodatar in legatura cu necesitatea suportarii acestora in scopul - conservarii bunului; La incheierea contractului de imprumut imprumutatorul are obligatia de a: - transmite bunul in conditiile contractului de imprumut; - asigura transmisiunea dreptului de proprietate asupra bunului; - transmite bununl in termenul stabilit de contract sau in alt termen ce reiese din contract; - preda si accesoriile bunului odata cu predarea acestuia; - garanta imprumutatului viciile bunului; - repara prejudiciul cauzat imprumutatului ca rezultat a nepredarii bunului; Comodatarul la randul sau are urmatoarele obligatii: - de a confirma comodantului faptul receptionarii bunului si corespunderea caracterelor acestuia prevederilor contractului; - de a pastra sau ingriji bunul transmis cu deligenta unui proprietar; - sa-1 foloseasca doar conform destinatiei indicate in contract sau destinatiei ce reiese din natura bunului; - sa suporte cheltuielile ce rezulta din folosirea bunului; - sa nu transmita in folosinta unor terti bunul, daca contractul nu prevede altceva; - sa restituie bunul la scadenta sau daca termenul nu este determinat, atunci sa-1 restituie dupa atingerea scopului in vederea caruia a fost transmis bunul; imprumutatul la incheierea contractului de imprumut are urmatoarele obligatii; - de a confirma imprumutatorului faptul receptionarii bunului si corespunderea caracterelor acestuia prevederilor contractului; 145 exceptionala a

- sa restituie imprumutatorului in termenul stabilit bunuri de acelasi gen, cantitate, calitate, caractere etc. - sa achite in marimea si termenul stabilit dobanda, daca aceasta o prevede contractul; - sa garanteze imprumutatorul restituirea imprumutului. 3.2 Efectele ce rezulta din executarea necorespunzatoare sau neexecutarea contractului. Referitor la aceasta categorie de efecte se poate de aplicat regula generala, dupa care drept efect a executarii necorespunzatoare sau neexecutarii conditiilor contractului poate fi ceruta de catre parti fie executarea silita a obligatiei contractuale, fie rezolutiunea contractului, fie alte efecte specifice obligatiei neexecutate cu sau fara cererea despagubirii din partea debitorului obligatiei. inafara de a ceasta la contractele de imprumut si comodat se constata posibilitatea survenirii unor efecte specifice a neexecutarii sau executarii necorespunzatoare a contractelor de imprumut si comodat. Astfel, drept efect a refuzului comodantului sau imprumutatorului de a transmite bunul, acestea sunt obligati doar la despagubirea daunelor cauzate. in cazul respectiv, comodatarul si imprumutatul nu pot cere executarea silita a obligatiei de transmiterea a bunului. Atunci cand in virtutea unor imprejurari neprevazute, comodantul poate cere restituirea bunului inainte de termenul prevazut de contract, inducand astfel rezilierea contractului. Deasemenea, atunci cand comodatarul transmite bunul unor terti, precum si in cazul in care acest bun este folosit contrar destinatiei, precum si in cazul in care comodatarul a decedat, contractul de comodat este supus rezilierii. Imprumutatorul este in drept sa induca rezilierea contractului atunci cand imprumutatul nu a asigurat garantarea imprumutului. 3.3. Efecte ce rezulta din executarea contractului. Principalul efect al executarii clauzelor contractului de comodat este dobandirea de catre comodatar a dreptului de folosinta asupra bunului transmis, iar in cazul imprumutului dreptul de proprietate a imprumutatului asupra bunului imprumutat, si dreptul imprumutatorului si comodantului la restituirea acestui, precum si la o dobanda pentru imprumut. Capitolul XVII. CONTRACTUL DE DEPOZIT 1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractului de depozit Definitia. Conform prevederilor articolului 10g6 Cod civil, contractul de depozit este acel contract in baza caruia o parte numita depozitare obliga sa pastreze bunul mobil, predat de cealalta parte, numita deponent, o perioada determinata sau nedeterminata si sa-1 restituie la cerere. Clasificarea contractului de depozit. Legislatia civila in vigoare in continutul referitor la contractul de depozit face deosebirea intre doua mari categorii de contracte - contractul de depozit

146

propriu-zis si contractul de magazinaj. Vorbind insa despre depozit, este necesar de a spune, ca categoria raporturilor juridice unde o persoana dobandeste obligatia de a asigura pastrarea bunului gratuit sau contra unei plati, spectrul acestora este mult mai vast. Astfel, in literatura de specialitate putem face diferentierea intre doua categorii de depozite: a) depozitul propriu-zis si b) sechestrul. La randul sau depozitul propriu-zis, care poate avea ca obiect numai bunuri mobile nelitigioase, are trei variante: a) depozitul obisnuit (voluntar si regulat); b) depozitul necesar; c) depozitul neregulat. Sechestrul se deosebeste de depozitul propriu- zis prin faptul ca are ca obiect lucruri litigioase, inclusiv imobile. Sechestrul poate fi: conventional si judiciar161. Reiesind din cele expuse mai sus am putea ajunge la urmatoarele concluzii in ce priveste clasificarea a depozitului si anume, ca depozitul poate fi: Depozit conventional (inclusiv si sechestrul conventional) si depozit judiciar (sechestrul judiciar); Depozit litigios (sechestrul) si depozit nelitigios; Depozit regulat si depozit neregulat; Depozit voluntar si depozit obligatoriu; Vorbind de clasificarea contractului de depozit vom face referinta la urmatoarele categorii: contractul de depozit litigios (sechestru conventional) si contractul de depozit nelitigios; contractul de depozit regulat si contractul de depozit neregulat; contractul de depozit voluntar si contractul de depozit obligatoriu; contractul de depozit civil si contractul de depozit comercial - magazinajul. 1.3. Caracterele juridice ale contractului de depozit. Contractul de depozit este

caracterizat prin urmatoarele: a) Este un contract sinalagmatic. Astfel, atat depozitarul cat si deponentul dobandeste drepturi si obligatii reciproce in acest contract. b) Este un contract de regula cu titlu gratuit, dar poate fi si cu titlu oneros. in contractul de depozit obisnuit, caracterul oneros al acestuia este prezumat daca in contract nu este prevazut altceva. Atunci insa, cand depozitarul asigura realizarea unei activitati de antrepre- noriat,

161

Ana Manea Luca, Drept civil. Notiuni generale despre obligatii. Contracte civile, Iasi 1994, pag. 292

147

dimpotriva caracterul oneros al depozitului se prezuma, daca altceva nu este prevazut de contract. Atunci cand contractul de depozit apare drept unul oneros de regula el este comutativ. c) Este un contract translativ de drepturi, unde are loc transmiterea posesiei asupra bunului de la deponent la depozitar. d) Este un contract cu continut patrimonial, unde valoarea fiecarei obligatii poate fi evaluata pe deplin. e) Este un contract consensual, avand in vedere faptul, ca partile dobandesc obligatii din momentul drepturi si

realizarii consimtamantului. Desi sunt opinii referitor la caracterul real

al contractului de depozit, nu putem fi de acord cu acest fapt, deoarece din momentul incheierii contractului depozitarul dobandeste obligatia de a primi bunul la pastrare, astfel cum asa obligatie in cazul contractului real nu ar fi putut exista. Mai mult decat atat, chiar se poate de vorbit si despre o obligatie a deponentului de a preda bunul la pastrare, deoarece, prin prevederile articolului 10g7 Cod civil, deponentul raspunde fata de depozitar pentru prejudiciul cauzat depozitarului in legatura cu faptul ca nu a predat bunul. f) Este un contract ce poate fi incheiate atat personal cat si prin reprezentant. g)Este un contract numit si de regula reglementat. Totodata, intalnim si contracte de depozit nereglementate. h) Este un contract de executare succesiva, unde partile stabilesc termenul si intinderea obligatiilor privind pastrarea bunului. i) Este un contract de regula principal, dar poate aparea drept unul accesoriu. in asa fel, atunci cand este vorba, spre exemplu, despre asigurarea transport, executarii unui contract de

pentru receptionarea bunurilor partile stabilesc obligatia depozitarii acestor intr-

un loc special amenajat, fapt care obliga una din parti de a incheia contract de depozit. in cazul dat, modul de executare a contractului de transport va conditiona modul de executare a contractului de depozit. j) Este un contract de regula negociabil, dar atunci cand depozitul se efectueaza cu titlu de activitate de antreprenoriat, acesta apare, de regula, drept unul de adeziune. k) Este un contract irevocabil. Desi dupa continutul drepturilor si obligatiilor caracteristice deponentului, acesta este in drept sa primeasca bunul transmis la pastrare la prima cerere a sa, totusi, acesta nu apare drept un contract revocabil, deoarece predarea bunului la cererea deponentului nu este o incetare inainte de termen a contractului ci un efect ce priveste executarea contractului. Astfel, contractul de depozit apare deasemenea drept un contract irevocabil. l) Este un contract ce poate fi atat pur si simplu, cat si afectat de modalitati. Modalitatile pot fi de timp, de fapt etc. 148

 2. Conditiile de validitate ale contractului de depozit Ca si la orisicare alt contract si in la incheierea contractului de depozit este necesara respectarea conditiilor de validitate ce privesc legalitatea, capacitatea de a incheia contractul, consimtamantul partilor, obiectul contractului cauza si forma acestuia. Legalitatea. Regula generala ce guverneaza conditia de legalitate la orice contract este ca se admite totul cea ce nu este interzis. Capacitatea partilor de a incheia contractul. Calitatea de parti la contractul de depozit o are deponentul si depozitarul. Calitatea de deponent o poate avea orice persoana fizica sau juridica. Calitatea de depozitar o poate avea orice persoana fizica capabila in conditiile prevazute de legislatia civila de a duce raspundere patrimoniala de daunele cauzate deponentului pe durata depozitului. Astfel, desi Codul civil nu enunta in mod expres conditia de capacitate a depozitarului la contractul de depozit, aceasta conditie rezulta din natura obligatiilor pe care le poate avea depozitarul in contractul de depozit. Consimtamantul la incheierea contractului de depozit este realizat in momentul cand partile au convenit asupra conditiilor esentiale ale contractului si anume referitor la tipul depozitului, natura si caracterele bunului depozitat, termenul depozitului si plata pentru depozit, daca aceasta o prevede contractul sau daca aceasta reiese din tipul depozitului. in unele cazuri, unde de regula este vorba despre prestarea serviciilor de depozitare, consimtamantul se considera realizat in momentul in care deponentul a predat bunul la pastrare. Acest fapt, insa, nicidtecum nu inlatura caracterul consensual al contractului, deoarece la acest moment realizarea consimtamantului doar coincide cu momentul transmiterii bunului de catre deponent. Mai corect in asa caz ar fi fost spus ca consimtamantul este realizat atunci cand deponentul a savarsit actiunea de transmitere a bunului, primirea bunului de catre depozitar nefiind necesara pentru considerarea realizarii

consimtamantului, deoarece deja primind bunul, depozitarul a executat obligatia sa prevazuta de a primi bunul. Obiectul in contractul de depozit ca si la alte contracte il formeaza totul ceia cu privire la ce partile stabilesc drepturi si obligatii. Astfel, obiectul intrinsec in contractul de depozit il formeaza: transmisiunea bunului la pastrare; transmisiunea remuneratiei (platii) pentru depozit; instiintarea depozitarului restituirea bunului depozitat; remiterea fructelor bunului depozitat; 149 despre caracteristicile bunului depozitat;

restituirea cheltuielilor suportate de catre depozitar in legatura cu pastrarea bunului; asigurarea conditiilor corespunzatoare de pastrarea bunului. Obiectul extrinsec in contractul de depozit il formeaza:

bunul transmis in depozit; remuneratia pentru depozit; cheltuielile suportate de catre depozitar pentru pastrarea bunului; termenul de depozitare; conditiile de depozitare (locul pastrarii bunului, temperatura, suprafata etc). Cauza in contractul de depozit trebuie sa corespunda scopului de asigurare a pastrarii

bunului. Astfel nu poate fi considerat incheiat sub cauza licita contractul, conform caruia depozitarul se obliga a pastra bunuri furate sau bunuri pastrarea carora necesita autorizatie speciala (substante narcotice, arme etc.) Forma scrisa contractului de depozit presupune asigurarea opozabilitatii incheierii acestuia si nu este stabilita pentru opozabilitate. Totodata, se constata situatii cand forma scrisa a contractului de depozit este inlocuita cu alta modalitate cum ar fi fise sau jetoane. Acestea de asemenea, avand semne distinctive presupun posibilitatea confirmarii incheierii contractului de depozit. 3. Efectele contractului de depozit Ca la orisicare contracte in contractul de depozit constatam survenirea urmatoarelor categorii de efecte: efecte ale incheierii contractului, efecte ale executarii contractului si efecte ale executarii necorespunzatoare sau neexecutarii contractului de depozit. in asa fel, din categoria efectelor incheierii contractului de depozit fac parte: a) b) c) d) e) f) g) h) i) j) obligatia depozitarului de a primi bunul la pastrare; obligatia deponentului de a instiinta depozitarul despre natura si caracteristicile, inclusiv si cele cu caracter periculos a bunurilor lasate la pastrare; obligatia deponentului de a achita plata pentru depozit; obligatia depozitarului de a restitui bunul; obligatia deponentului de a ridica bunul depozitat; obligatia depozitarului de a restitui fructele bunului depozitat; obligatia deponentului de a confirma restituirea bunului de catre depozitar; obligatia depozitarului de a nu folosi bunul depozitat;

150

k)

obligatia deponentului de a restitui cheltuielile suportate dedepozitar pentru pastrarea bunului;

l)

dreptul depozitarului de retentie asupra bunului transmis in depozit in cazul in care deponentul nu achita plata pentru depozit sau nu despagubeste cheltuielile pentru pastrarea bunului depozitat. Efectul principal al executarii contractului de depozit constituie restituirea bunului catre

deponent si achitarea platii pentru depozit de catre deponent. Din categoria efectelor neexecutarii sau executarii necorespunzatoare a contractului de depozit fac parte: - in cazul neexecutarii obligatiei depozitarului de a primi bunul la pastrare deponentul poate cere executarea fortata a depozitarii sau rezilierea contractului cu despagubirea cheltuielilor suportate pentru depozitarea bunurilor conform prevederilor contractului incheiat ulterior; - in cazul neexecutarii obligatiei deponentului de a instiinta depozitarul despre natura si caracteristicile, inclusiv si cele cu caracter periculos a bunurilor lasate la pastrare deponentul suporta riscul tuturor cheltuielilor pe care le-a suportat depozitarul in legatura cu aceasta. - in cazul neexecutarii obligatiei deponentului de a achita plata pentru depozit depozitarul are dreptul de retentie a bunului; - in cazul neexecutarii obligatiei depozitarului de a restitui bunul deponentul poate cere executarea fortata a obligatiei cu repararea tuturor cheltuielilor suportate in legatura cu aceasta; - in cazul neexecutarii obligatiei deponentului de a ridica bunul depozitat, acesta este obligat sa suporte toate cheltuielile suportate de catre depozitar in legatura cu pastrarea bunului peste termen; - in cazul neexecutarii obligatiei depozitarului de a restitui fructele bunului depozitat deponentul poate cere executarea fortata a obligatiei sau repararea daunelor suportate din cauza nerestituirii fructelor; - in cazul neexecutarii obligatiei depozitarului de a nu folosi bunul depozitat, acesta este obligat sa despagubeasca deponentului costul uzurei bunului si sa restituie toate fructele obtinute din rezultatul folosirii bunului. 4. Particularitatile contractului de magazinaj Contractul de magazinaj face parte din categoria contractelor de depozit comercial. Pornind de la importanta relatiilor de depozit comercial, legislatorul a conferit acestei categorii de depozit

151

un capitol aparte. Totodata, este necesar de concretizat, ca la contractul de magazinaj se aplica toate regulile depozitului, daca codul civil sau contractul de magazinaj nu prevede altceva. In acest sens vom incerca sa relevam cateva particularitati ale contractului de magazinaj, si anume: a) La preluarea bunurilor la pastrare magazinerul nu este obligat sa constate cantitatea, genul, felul caracteristicile lor. b) Deponentul are dreptul de inspectarea starii de pastrare a bunurilor inmagazinate. c) Magazinerul este obligat sa informeze deponentul despre inrautatirea starii

bunului si sa intreprinda masuri pentru conservare. d) In cazul inmagazinarii unor bunuri determinate generic, magazinerul este

indreptatit sa le amestece. e) Magazinerul este indreptatit sa organizeze licitatie de vanzare a bunului inmagazinat, daca starea acestuia se inrautateste. f) La incheierea contractului de magazinaj partile pot conveni asupra faptului, ca magazinerul va putea elibera bunul posesorului recipisei de magazinaj la ordin; g) Magazinerul, pe durata inmagazinarii are dreptul de gaj asupra bunurilor inmagazinate. 5. Particularitatile contractului de sechestru Notiunea contractului de sechestru in legislatia noastra a aparut relativ nu demult. Am putea vorbi despre existenta contractului de sechestru odata cu adoptarea Legii cu privire la gaj, unde s-a stabilit posibilitatea deposedarii bunului gajat si aflarea acestui bun la o terta persoana, fie care reprezinta interesele creditorului gajist, fie care reprezinta interesele debitorului gajist. Dar enuntarea expresa a regimului acestui contract a avut loc doar odata cu adoptarea noului Cod civil. Astfel, contractul de sechestru este acel contract, in baza caruia persoanele remit un bun aflat in litigiu, unei terte persoane - depozitar, care asigura pastrarea bunului pana la solutionarea litigiului si il restituie persoanei care are dreptul asupra acestui bun. Capitolul XVIII. CONTRACTUL DE FRANCHISING 1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractului de franchising 1.1. Definitia contractului de franchising. practicii contractuale in Contractul de franchising este cunoscut

Republica Moldova incepand cu adoptarea Legii nr. 1335-XIII din continutul

01.10.1997 cu privire la franchising. Codul civil prin articolele 1171-117g modifica

reglementarilor ce privesc franchisingul, stabilind anumite reguli specifice, iar in unele

152

cazuri putin deosebite decit cele reglementate de Legea cu privire la franchising. Astfel, baza juridica a reglementarii contractului de franchising o constituie Codul civil si Legea nr. 1335XIII din 01.10.1997 cu privire la franchising. Articolul 1171 Cod civil defineste contractul de franchising ca fiind acel contract in baza caruia o parte numita franchiser si cealalta parte, numita franchisee, care sunt intreprinderi autonome se obliga reciproc sa promoveze comercializarea de bununri si servicii prin efectuarea, de catre fiecare din ele, a unor prestatii specifice. Clasificarea contractului de franchising. in functie de natura prestatiei pe care o determina partile in contractul de franchising putem deosebi franchisingul comercial si franchisingul corporativ162. Franchisingul comercial presupune participarea franchiseeului la intregul ciclu de productie si la comercializarea bunurilor sau serviciilor, pe cand franchisingul comercial presupune posibilitatea franchiseeului de a participa doar la comercializarea bunurilor fabricate de franchiser. Caracterele juridice ale contractului de franchising. Contractului de franchising ii sunt proprii urmatoarele caractere juridice: a) Este un contract sinalagmatic. Ambele parti in contractul de franchising dobindesc drepturi si obligatii in baza contractului de franchising. b) Este un contract cu titlu oneros. in contractul de franchising atit franchiseeul cit si franchiserul urmaresc avantaje reciproce de natura materiala. Totodata apare de regula drept un contract aleatoriu, deoarece franchiserul, de regula, pretinde de la franchisee plati care se calculeaza pornind de la veniturile obtinute de catre franchisee, iar acestea nu pot fi determinate cu certitudine la momentul incheierii contractului. c) Este un contract translativ de drepturi. in contractul de franchising are loc transmisiunea drepturilor patrimoniale si nepatrimoniale, cum ar fi dreptul de a utiliza numele, dreptul de a folosi tehnologia originala a franchiserului, dreptul asupra unor utilaje etc. d) Este un contract formal. Articolul 1172 Cod civil stabileste in mod expres forma scrisa a contractului de franchising si obligatia inregistrarii acestuia. e) Este un contract ce poate fi incheiat atit persoanl cit si prin reprezentant. Pornind de la faptul, ca Codul civil nu stabileste ingradiri in ce priveste posibilitatea incheierii prin reprezentare a contractului de franchising, ajungem la concluzia, ca contractul de franchising poate fi incheiat atit persoanal cit si prin reprezentant.

162

Articolul 6 al Legii cu privire la franchising

153

f) Este un contract numit,

tipic si reglementat.

Astfel ititreg regimul de reglementare,

continutul, conditiile si efectele specifice contractului de franchising sunt prevazute de legislatia in vigoare. g) Este un contract de executare succesiva. Executarea succesiva a contractului de

franchising presupune existenta unor relatii contractuale pe durata lunga. Arrticolul 1176 Cod civil stabileste regula generala, dupa care durata contractului este stabilita in functie de posibilitatea desfacerii bunurilor sau serviciilor, iar daca termenul nu este stipulat in contract, perioada minima in care contractul va fi pus in executare nu va fi mai mica de un an. h) Este un contract principal. Executarea contractului de franchising nu este conditionata nici de un altcareva contract, insa deseori, contractul de franchising poate aparea drept operatiune a contractului de leasing. i) Este un contract negociabil. Toate clauzele contractului sunt detaliat negociate de catre parti. Atit franchiserul cit si franchiseeul stabilesc in mod detaliat limitele drepturilor si obligatiilor reciproce. Aceasta este conditionat de cele mai dese ori de natura raporturilor in care se incadreaza partile. Astfel, in categoria aceasta de raporturi este vorba de protectia proprietatii industriale, de secret comercial, fapt care obliga ambele parti. j) Este un contract irevocabil. Din continutul legii, contractul de franchising apare drept unul irevocabil. Partile nu sunt in drept sa stabileasca o careva clauza a revocabilitatii contractului. Fiind stabilita o asemenea clauza, ea va fi lovita de nulitate. k) Este un contract, de regula, afectat de modalitati. Pornind de la caracterul complex al contractului de franchising, acesta apare, de regula ca unul afectat de modalitati de timp de fapt etc. 2. Conditiile de validitate ale contractului de franchising. Ca orisice contract, pentru considerarea validitatii lui este necesara respectarea conditiilor ce priveste legalitatea, consintamintul, capacitatea de a incheia contractul, obiectul, cauza si forma contractului. 2.1. Legalitatea. Legalitatea la incheierea contractului de franchising ca si la alte contracte presupune realizarea tuturor actelor neinterzise prin lege. Astfel, din categoria actelor interzise de a fi realizate in baza contractului de franchising fac parte acele care drepturilor proprietatii industriale. Deasemenea de realizare a sunt interzise comerciale. presupun acte care ar incalcarea incalca

conditiile antimonopol

activitatii

Partile

la incheierea

contractului pot stabili si alte conditii convenabile in limitele carora acestea reciproc vor limita conditia de legalitate a incheierii contractului cu terte persoane.

154

2.2. Capacitatea de a incheia contractul de franchising. Calitatea de parti la contractul de franchising o are franchiserul si franchisee. Franchiserul este partea care dispune de un nume si reputatie in producerea anumitor bunuri sau prestarea anumitor servicii, li care pune la dispozitia franchisee drepturi, materiale, instruire, precum si informatii cu privire la producerea si desfacerea bunurilor sau serviciilor. Franchisee este partea care beneficiaza de drepturile, materialele, instruirea etc. transmisa de catre franchiser, asigura producerea si/sau

comercializarea bunurilor sau serviciilor si achita franchiserului plata pentru acestea. Pentru calitatea de parti in contractul de franchising este necesar ca acestea sa aiba statut de intreprindere si sa fie autonome una de cealalta. Prin calitatea de intreprindere se are invedere orice persoana juridica cu scop lucrativ, care realizeaza activitatea de antreprenoriat in conditiile stabilite de legislatie, cat pe teritoriul Republicii Moldova, atat si din afara teritoriului acesteia. Autonomia intreprinderilor presupune imposibilitatea in mod direct de a influienta activitatea reciproca, cum ar fi raportul de dependenta (intreprinderea dependenta, intreprinderea afiliata, holdingul, uniunile de intreprinderi etc), precum si faptul ca una din acestea nu figureaza in calitate de fondator sau actionar al celeilalte. 2.3. Consintamintul la incheierea contractului de franchising este realizat arunci cind partile au convenit asupra conditiilor esentiale ale contractului. Din categoria conditiilor esentiale ale contractului de franchising fac parte: tipul activitatii de franchising, termenul franchisingului, marimea si natura platilor de frasnchising, limitele realizarii franchisingului, tipul franchisingului (corporativ sau comercial), conditiile de pastrare a secretului comercial etc. 2.4. Obiectul contractului de franchising. Obiectul intrinsec al contractului de franchising il formeaza: a) Promovarea comercializarii de bunuri. Prin promovarea comercializarii de bunuri se are in vedere asigurarea unei politici unice in ce priveste calitatea bunurilor sau serviciilor, modul lor de prestare, asigurarea retelei de comercializare, asigurarea sistemului de reclama, organizarea

depistarii cazurilor de contrafacere, falsificare, plagiere si a altor modalitati de impact negativ asupra reputatiei producatorului bunurilor si serviciilor, precum si alte domenii de facilitare a activitatii comerciale. b) Executarea unor prestatii specifice franchisingului. Prin executarea unor prestatii specifice se are in vedere realizarea acelor activitati, bunurilor care presupun asigurarea producerii

sub numele franchiserului sau asigurarea comercializarii bunurilor sau serviciilor sub

numele franchiserului cu toate consecintele care pot surveni din aceasta.

155

c) Transmisiunea

dreptului

de

utiliza

numele franchiserului. Prin

transmisiunea dreptului de a utiliza numele se are in vedere posibilitatea franchiseeului de a utiliza atit denumirea produsului sau a producatorului, cit si simbolica specifica acestuia. d) Transmisiunea documentatiei tehnologice privind fabricarea bunului sau

prestarea serviciului. Prin documentatie tehnologica se are in vedere totalitatea de documente, scheme, mostre, modele, care descriu procesul de fabricare a bunurilor. e) Instruirea personalului franchiseeului de catre franchiser. Franchiserul, asigurarii producerii calitative in vederea

a produsului, este cointeresat, iar prin conditiile contractului de

franchising, este si obligat sa asigure instruirea personalului franchiseeului. Aceasta poate fi facuta atit pe cont propriu, cit si din contul franchiseeului. Obiectul extrinsec al contractului de franchising il formeaza: - Bunurile incorporale care sunt transmise franchiseeului de catre franchiser, prin care se are in vedere informatia cu privire la modul si conditiile de fabricare a bunurilor ce urmeaza a fi comercializate, cu privire la conditiile de calitate,cu privire la metodica si forma de prestare a serviciilor, cu privire la particularitatile ce privesc fabricarea bunurilor sau prestarea serviciilor, cu privire la modul de prezentare a marfii sau serviciilor pentru comercializare etc. - Drepturile. Prin drepturi se are in vedere acele drepturi care sunt trasmise de catre franchiser franchiseeului in ce priveste utilizarea tehnologiilor, proceselor, metodelor etc. de fabricare a bunurilor sau prestare a serviciilor, drepturile de utilizare experientei obtinute de franchiser si transmise prin instruirea personalului franchiseeului etc. - Marcile de productie. Prin marci de productie se are in vedere utilizarea marcilor

utilizate de catre franchiser in comercializarea produselor fabricate si care pot fi utilizate de catre franchisee. in cazul, insa in care, insa, franchiseeul utilizeaza marca franchiserului, acesta asigura identificarea acesteia prin inscrisuri care diferentiaza productia fabricata de franchiser de cea fabricata de franchisee. inscrisurile identificatorii se specifica in momentul incheierii contractului. Mostra sau cliseul ce reflecta marca de productie a frranchiserului se anexeaza la contract si constituie parte integranta a acestuia. - Modele, aranjamente si decoratii. Prin modele, aranjamente si decoratii se are

in vedere acele mostre sau materiale orientative, care permite franchiseeului sa fabrice produsul sau sa presteze serviciul. Ele trebuie sa reflecte deplin, clar si suficient volumul de informatie necesar franchiseeului pentru fabricarea bunurilor sau prestarea serviciilor. Modelele, copiile sau imaginile foto ale acestora, schitele decoratiilor, proiectele, planurile, precum si alte materiale sau copiile foto cu reflectarea elementelor identificatorii ale acestora constituie parte integranta a contractului

156

si se anexeaza la contract. Daca pe parcursul activitatii de franchising apre nececsitatea de a modifica sau completa modelele, aranjamentele, decoratiile, schitele, planurile etc, partile vor conveni asupra acestor fapte in aceleasi conditii si forma in care a fost incheiat contractul. Aceasta va constitui o modificare sau completare a contractului. - Termenul contractului. Dupa caracterele definitorii ale contractului de franchising, acesta apare drept un ""contract de executare succesiva, iar prin urmare partile stabilesc perioada de executare a contractului, care se determina prin indicarea inceputului executarii si

momentului cand franchiza inceteaza a mai fi executata. Partile sunt libere de a stabili desinestatator termenul contractului de franchising, insa aceasta perioada totdeauna trebuie sa fie raportata la posibilitatile si cerintele de desfacere a bunurilor si serviciilor. Prin cerinte de desfacere bunurilor se are in vedere perioadeele de garantie oferite, perioade pe decursul carora real pot fi instrainate bunurile, randamentul activitatii, posibilitatea franchiseeului de a revendica investitiile facute etc. Pe tot parcursul acestui termen contractul este irevocabil, si partile pot induce rezilierea

contractului in conditiile generale prevazute de legislatie. Deasemenea partile pot sa nu specifice un termen concret a franchizei, astfel contractul considerandu-se incheiat pe termen nedeterminat. Totodata, aliniatul doi al articolului 1176 Cod civil, stabileste un specific in ceea ce priveste rezilierea contractului de franchising intr-o procedura mai simplificata. Astfel, atunci cand partile au incheiat contractul pe un termen nedeterminat sau pe un termen mai mare de 10 ani, fiecare din parti are dreptul, facand un preaviz cu uun an inainte de a induce rezilierea contractului. Atunci, cand nu este respinsa de catre partea opusa rezilierea (se constata tacerea sau se face acceptarea expresa a rezilierii), la expirarea termenului de un an, contractul se considera reziliat si inceteaza a mai fi executat, iar tacecrea la preaviz se considera in virtutea aceestui arrticol drept acceptare a rezilierii. in cazul in care termenul contractului de franchising este nedeterminat sau depaseste 10 ani, daca partile nu au indus rezilierea contractului, acesta se considera prelungit pe un termen de doi ani. Specific este faptul, ca atunci cand este vorba de termenul mai mare de 10 ani, la expirarea termenului indicat in contract, chiar daca partile nu au indus rezilierea, acest termen nu se mai prelungeste cu doi ani. Spre exemplu, daca partile au stabilit un termen de 15 ani, termenul contractului se va considedera prelungit de sapte ori, nedepasind in fine perioada de 15 ani. La expirarea termenului de 15 ani, chiar daca cea de-a opta perioada nu a fost implinita, contractul oricum inceteaza a produce efecte. - Plata pentru franchiza. Plata pentru franchiza este un moment esential al contractului de franchising. Pornind de la faptul, ca contractul de franchising este un contract cu titlu oneros, in contract una din obligatiile principale care si le asuma franchiseeul este obligatia de achitare a platii pentru franchiza. Dupa cum prevede articolul 1174 Cod civil, aceasta plata este raportata la volumul 157

de vanzari realizate de catre franchisee. Astfel, partile stabilind clauza platii pentru franchiza pot stabili fie o cifra concreta, fie un procent (parte) din veniturile obtinute de franchisee in rezultatul vanzarilor realizate a bunurilor produse in baza contractului de franchising. Totodata, partile la incheierea franchizei pot stabili si alte plati, cum ar fi platile pentru utilizarea marcii, platii pentru instruirea angajatilor franchiseeului, platile pentru relizarea anumitor activitati care puteau fi realizate de catre franchisee, dar care necesitau o anumita practica si experienta etc. in acest sens Legea cu privire la franchising face deosebire intre plata ce rezulta din vanzarile bunurilor sau prestarea serviciilor in baza contractului de franchising si celelalte plati, denumind-o pe cea dintai royalty. in aceest sens, este necesar de retinut, ca royalty se achita periodic la finele perioadei stabilite de catre parti, iar celelalte plati poarta, de regula, un caracter unic si sunt stabilite prin sume fixate. 2.5. Cauza si forma contractului de franchising. Conditia principala ce determina cauza incheierii contractului de franchising este ca acesta sa urmareasca realizarea unei activitati comune de obtinere, producere, comercializare a bunurilor sau prestare a serviciilor, excluzind orice scop de monopolizare a domeniului de productie si inlaturare a concurentei. Dupa cum este stabilit in aliniatul unu al articolului 1172 Cod civil, forma ceruta pentru validitatea contractului de franchising este forma scrisa. Nerespectarea acestei forme duce la nulitatea contractului. Totodata, Legea cu privire la franchising prevede obligatia inregistrarii contractului de franchising la Agentia de Stat pentru Protectia Proprietatii Industriale. Cerinta referitor la inregistrarea contractului de franchising nu este stabilita pentru validitatea acestuia, mai mult decit atat, legislatorul nu stabileste un careva termen de inregistrare. Prin urmare, inregistrarea contractului de franchising este necesara pentru opozabilitatea acestuia. Totodata, alineatul doi al articolului 1172 Cod civil, stabileste conditia obligatorie de a descrie in mod detaliat in continutul contractului programul de prestare a franchisei. Cerinta respectiva rezulta din importanta deescrierii acestei informatii in continutul contractului, astfel cum aceasta devine o conditie a acestuia. Fiecare cerinta a programului, etapa de realizare, masuri necesare de a fi intreprinse, precum si efectele nerespectarii (penalitati, garantii etc.) trebuie sasi gaseasca oglindire in continutul contractului. in ce priveste tehnica intocmirii contractului, mentionam, ca insasi programul, poate sa fie reprezentat printr-o anexa la contract, care evident este parte integranta a acestuia. 3. Efectele contractului de franchising Ca orisicare alt contract, contractul de franchising produce efecte ce rezulta din incheierea contractului - drepturile si obligatiile partilor, efecte ce rezulta din executarea contractului si efecte ale executarii necorespunzatoare sau neexecutarii contractului. 158

3.1. Efectele ce rezulta din incheierea contractului. Efectele principale ce rezulta din incheierea contractului de franchising sunt drepturile si obligatiile partilor. Pornind de la aceasta constatam, ca in contractul de franchising franchiserul are urmatoarele obligatii: - Sa productie, puna modele, la dispozitia franchiseeului aranjamente, bunuri incorporale, drepturi, marci de

decoratii, concepte asupra aprovizionarii, desfacecrii,

organizarii, precum si alte date sau cunostinte. Drept rezultat al faptului, ca franchiserul nu asigura franchiseeul cu informatia deplina, precum si cu materialele si mostrele necesare, acesta duce raspundere pentru necalitatea produsului, precum si pentru pierderile sau daunele care au survenit drept rezultat al acecstei necalitati. - Sa asigure protejarea programului comun de prestare a serviciilor si de fabricare a

bunurilor de interventiile tertelor persoane. in acest sens, la constatarea carorva interventii, de natura sa lezeze calitatea produsului sau serviciului, modul si procedura de fabricare a produsului si prestare a serviciului, sa duca la pierderea sau divulgarea informatiei despre tehnologia fabricarii produsului sau prestarii serviciului etc, chiar daca franchiseeul nu cunoaste despre aceasta, franchiserul intreprinde toate masurile menite sa preantampine aceste interventii. in cazurile de necesitate, franchiserul implica si asemenea interventii. - Sa asigure indrumarea, informarea si perfectionarea profesionala a franchiseeul in realizarea masurilor de preantampinare a

franchiseeului. Existenta acestei obligatii reiese din insasi necesitatea asigurarii calitatii produsului sau serviciului intru excluderea diferentei de calitate intre produsul de fabricat sau serviciul Instruirea si

prestat de franchiser si produsul fabricat sau serviciul prestat

franchisee.

pregatirea profesionala, indrumarea si informarea este realizata de catre franchiser prin includerea in procesul de productie la obiectele franchiseeului a specialistilor angajati ai franchiserului, care chiar in procesul de productie angajatii franchiseeului pot asigura trece instruirea stagierea personalului franchiseeului. Deasemenea,

sau instruirea la obiectivele de productie a

franchiserului. in fine partile pot realiza orice forma existenta si efectiva de instruire si schimb de informatie. in acest sens, la incheierea contractului partile stabilesc programul de instruire, graficul si tematica cursurilor sau ciclelor de instruire etc, acestea constituind parte integranta a contractului. - Sa puna la dispozitia franchiseeului nu doar informatia genuni carea a fost stipulat in contract, dar si acele categorii de informatii, care sunt obiectiv necesare franchiseeului. Aceste informatii pot privi atat unele neajunsuri in ce priveste tehnologia fabricarii produsului, dar despre care la momentul incheierii contractului nu se stia, cat si despre limitarile in comercializarea produsului sau prestarea serviciilor, dictate de actele emise de autoritatile publicee sau dictate de careva imprejurari de ordin obiectiv. Aceste categorii de informatii, precum si altele cu caracter de 159

urenta se pun la dispozitia franchiseeului Me catre franchiser, fara a mai realiza procedura obisnuita de modificare a contractului, dar in termenii rezonabili. Lipsa sau intarzierea furnizarii informatiei mentionate mai sus, duce la posibilitatea raspunderii franchiserului pentru daunele suportate de franchisee sau de terti, in legatura cu utilizarea bunurilor sau serviciilor. La randul sau franchiseeul este obligat: a) de a achita plata pentru franchiza; b) de a utiliza programul de prestare a franchizei in mod activ si cu deligenta unui bun intreprinzator; Utilizarea programului de prestare a franchizei in mod activ si cu deligenta unui

bun intreprinzator presupune atat buna credinta in executarea contractului, cat si corectitudinea in realizarea activitatii de producere a bunurilor sau de prestare a serviciilor in raport cu alti

parteneri, precum si cu clientii. Pornind de la faptul, ca orice greseala comisa in activitatea sa de catre franchisee poate aduce leziune marcii franchiserului, franchisee este obligat sa excluda orice activitati efectul carora ar duce atingere reputatiei si marcii, iar mai mult decat atat el este obligat sa inlature, cu sau fara ajutorul franchiserului, orice influenta a tertelor de natura sa aduca la asemenea urmari. c) de a procura bunurile si serviciile prin franchiser sau prin intermediul unei persoane desemnate de acesta daca masura respectiva are legatura nemijlocita cu scopul contractului.

Obligatia de procurare a bunurilor si serviciilor prin franchiser sau prin intermediul unei persoane desemnate de acesta, daca masura respectiva are legatura nemijlocita cu scopul contractului, constituie o obligatie specifica menita sa apere atat interesele franchiserului in ce priveste posibilitatea acestuia de a tine sub control procesul de producere a bunurilor sau de prestare a serviciilor, cat si sa asigure dezvoltarea relatiilor franchiseeului cu partenerii franchiserului. Totodata, legislatorul nu stabileste un caracter imperativ acestei obligatii. Astfel, atunci cand partile la contract nu au stabilit obligatia franchiseeului de a procura materia prima de la furnizorii franchiserului sau de la persoanele desemnate de acesta, franchiseeul este in drept sa determine desinestatator persoanele care vor asigura activitatea de producere cu materie prima. Uneori, insa, desi in contract nu este stipulata obligatia franchiseeului de a procura bunuri si servicii prin franchiser sau prin intermediul unei persoane desemnate de acesta, totusi aceasta obligatie poate sa apartina franchiseeului reiesind din scopul incheierii contractului. Astfel, cand realizarea acordului de incheiere a franchizei a fost conditionat ded faptul ca franchiseeul va procura bunurile de la frranchiser sau de la persoana indicata de el sau cand este destul de evident, ca in lipsa acestei conditii franchiserul nu ar fi incheiat acest contract, precum si in alte cazuri care pot releva acest fapt.

160

d)De informare reciproca si cea de confidentialitate. imprejurarile in care partile urmeaza a se informa reciproc sunt acelea ce tin de impactul din partea tertilor, constatat in procesul activitatii, calitatea necorespunzatoare a bunurilor produse de parti sau calitatea necorespunzatoare a materiei prime folosite de acesteia, schimbarile in tehnologia si procesul de producere a bunurilor sau prestare a serviciilor etc. Desi contractul de franchising trebuie sa prevada anumite procedee, termene si conditii de transmitere a asemenea informatie, totusi legislatorul stabileste, ca aceasta furnizare de informatie trebuie sa aiba loc pe baza principiului bunei-credinte. Astfel, pornind de la interesul comun, partile urmeaza a se informa in termene rezonabile si sa asigure accesul deplin a celeilalte parti la informatia transmisa. Aceasta informatie trebuie sa fie cat mai accesibila pentru parti, veridica si oportuna. Obligatia de confidentialitate presupune, ca partile nu vor divulga informatia legata de program, de tehnologiile de producere a bunurilor si prestare a serviciilor, precum si alte informatii de care sau facut cunoscut partile in procesul de executare a contractului. in acest sens in categoria informatiei confidentiale intra atat cea care constituie secret comercial, cat si cea careia partile i-a conferit asemenea titlu. Este important de retinut faptul, ca obligatia de confidentialitate apartine partilor si dupa incetarea contractului de franchising, iar in unele cazuri, chiar si in cazul in care contractul nu a fost incheiat, iar aceasta informatie s-a facut cunoscuta partilor la etapa negocierii contractului ulterior neincheiat sau decorat nul. In acest sens, partile pot stabili anumite limite in timp dupa incetarea contractului, pe durata caruia partea contractanta este obligata sa asigure confidentialitatea informatiei. e) Obligatia de concurenta loiala. incheierea contractului de franchising presupune posibilitatea partilor la contract, pe durata executarii acestuia de a face cunoscut cu intreaga stare a lucrurilor la partener. Astfel fiecare din parti poate afla laturile slabe ale activitatii partenerului sau in contractul de franchising. Si daca pe durata executarii contractului exista obligatii reciproce, executarea carora are menirea de a inlatura momentele negative sau neajunsurile partii la contract, atunci dupa incetarea contractului aceste cunostinte despre fostul partener pot fi eventual utilizate in defavoarea acestuia. Cel mai mult la acest capitol poate fi afectat anume franchiserul. in acest sens, legislatorul a stabilit obligatia de concurenta loiala a partilor la contractul de franchising, chiar si dupa incetarea contractului. Concurenta loiala presupune posibilitatea partilor de a activa pe aceiasi piata, fabricarea aceluiasi gen de produse, prestarea acelorasi servicii, dar in asa fel incat aceasta sa nu dauneze fostului partener. Legea nr. 906-XII privind limitarea activitatii monopoliste si dezvoltarea concurentei din 29.01.1992 stabileste limitele concurentei loiale. Pe langa cele mentionate in legea susnumita, franchiseeul are obligatia de a garanta concurenta loiala prin respectarea unor cerinte suplimentare, cum ar fi, spre exemplu, excluderea inducerii in eroare a clientilor prin raspandirea unor informatii despre diferenta de calitate intre bunurile ce le produce si 161

bunurile produse de fostul partener, argumentand cu faptul ca a stat in raporturi contractuale cu acesta. In cazul in care se constata o concurenta neloiala legata de informatia cunoscuta pe parcursul executarii contractului de franchising, prin decizia autoritatii de stat privind dezvoltarea concurentei si limitarea activitatii monopoliste (conform Legii nr. 906-XII privind limitarea activitatii monopoliste si dezvoltarea concurentei) sau instanta de judecata este in drept sa puna interdictie de concurenta pe plan local pe o perioada nu mai mare de un an. Este necesar de mentionat, ca acesta interdictie poate fi pusa doar franchiseeului. Atunci, cand concurenta neloiala se constata din partea franchiserului, se aplica masurile prevazute de legislatia ce reglementeaza concurenta neloiala. Atunci cand in conditiile legii s-a pus interdictia de concurenta, iar drept rezultat la aceasta fostului franchisee i se perecliteaza activitatea profesionala, franchiserul sau persoana cointeresata ii acorda compensatie financiara corespunzatoare. Prin pereclitare a activitatii profesionale se are in vedere pierderea capacitatii de lucru a intreprinderii, pierderea clientilor sau partenerilor de afaceri, impunerea penalitatilor de intarziere, sistarea procesului de productie etc. Prin compensatie financiara intelegem acea despagubire care ar echivala cu pierderile reale suportate de catre franchisee drept rezultat a punerii interdictiei de concurentat, precum si veniturile ratate drept rezultat la aceasta. Este necesar de mentionat faptul, ca aceste compesatii financiare se achita indiferent de faptul din ce motiv si din a cui initiativa a fost incetata executarea contractului. Deasemenea este necesar de tinut cont de faptul, ca obligatia de compensare sta pe sama persoanei interesate de punerea interdictiei, care poate fi atat franchiserul, cat si un eventual partener al acestuia intr-un alt contract de franchising. 3.2. Efectele ce rezulta din neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a contractului de franchising. Efectele principale ce pot rezulta din neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a contractului de franchising este posibilitatea partilor de a cere, dupa caz: a) rezilierea contractului cu sau fara despagubirea daunelor cauzare; b) obligarea partii la executarea fortata a obligatiei sale contractuale cu sau fara despagubirea daunelor cauzate; Ca rezultat a rezilierii contractului, franchiserul devine proprietar al tuturor bunurilor produse de catre franchisee. 3.3. Incetarea contractului de franchising. Contractul de franchising inceteaza odata cu: - expirarea termenului contractului; - rezilierea contractului; - realizarea scopului franchisingului, daca contractul a fost incheiat pe termen nedeterminat; - la incetarea uneia din parti de la contract. 162

Capitoluil XIX. CONTRACTELE DE REPREZENTARE 1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractelor de reprezentare Codul civil al Republicii Moldova in articolul 242 stabileste, ca un act juridic civil poate fi incheiat atat personal cat si prin reprezentant. Acelasi articol ne spune ca imputernicirile reprezentantului pot rezulta din lege, din act juridic sau din imprejurarile in care actioneaza reprezentantul. Prin actul de reprezentare actele savarsite de catre reprezentant (persoana care reprezinta) produc efecte asupra reprezentatului (persoana ce este reprezentata). Dupa cum reiese din cele mentionate mai sus, reprezentarea, fiind un institut important al dreptului civil, care implicit asigura dinamica si dezvoltarea raporturilor juridice civile, poate avea cel putin trei izvoare: legea, un act juridic prin care se delegheaza aceste imputerniciri, si imprejurarile care presupun ca persoana ce actiona prezuma calitatea sa de reprezentant. La tema curenta vom vorbi doar despre reprezentarea in baza contractului. 1.1. Notiunea contractului de reprezentare. Asa dupa cum stabileste prevederile articolelor 242, 252, 1030, 1053, 1061 si 1075 Cod civil, prin contract de reprezentare este necesar de inteles acel contract in baza caruia o parte, numita reprezentant, incheie in limitele imputernicirilor sale, din numele celeilalte parti, numite reprezentat, acte juridice civile, iar reprezentatul" in rezultatul acestor acte dobandeste drepturi si obligatii civile. Din categoria acestor contracte fac parte procura, mandatul, comisionul, administrarea fiduciara, expeditia etc. Totodata, fiecare din contractele de reprezentare sunt caracterizate prin anumite particularitati care se reflecta in regimul juridic de reglementare a fiecaruia din aceste contracte. Vom incerca sa desfasuram aceste compartimente la inceput cu enuntarea definitiilor fiecaruia din aceste contracte. a) Prin contract de procura este necesar de inteles acel contract in baza caruia o parte numita reprezentat delega celeilalte parti numite reprezentant dreptul de a savarsi din numele si pe sama reprezentatului anumite acte juridice, iar reprezentantul, la randul sau, gratuit, este in drept sa savarseasca aceste acte in conditiile si limitele indicate in procura, iar la savarsirea actului este obligat la restituirea rezultatului reprezentarii. b)Prin contract de mandat este necesar de inteles acel contract in baza caruia o parte numita mandant imputerniceste cealalta parte numita mandatar de a o reprezenta la incheierea actelor juridice, iar mandatarul se obliga, gratuit sau conta plata, sa aotioneze in numele si pe contul mandantului. c) Prin contract de comision este necesar de inteles acel contract in care o parte numita comisionar se obliga sa incheie, oneros, acte juridice din nume propriu , dar pe contul celeilalte 163

parti numite comitent. d) Prin contract de administrare fiduciara este necesar de inteles acel contract in care o parte numita fiduciant sau fondator al administrarii preda bunuri in administrarea fiduciara celeilalte parti numite administrator fiduciar, iar acesta se obliga sa administreze patrimoniul pe nume propriu si in cont propriu in interesul fiduciantului. e) Prin contract de expeditie este necesar de inteles acel contract in baza caruia o parte numita expeditor se obliga, oneros, pe numele si in contul celeilalte parti, numite client, sau in nume propriu, sa incheie un contract de transport si sa efectueze actele necesare transportarii. 1.2. Clasificarea contractelor de reprezentare. Traditional, clasificarea contractelor de reprezentare se limiteaza cu enuntarea contractelor de mandat si comision. Legislatorul, insa odata cu adoptarea noului Cod civil a pus temelia aparitiei in practica contractuala a unei mari diversitati de contracte de reprezentare. Este vorba, pe linga contractele de mandat si comision si de contractul de administrare fiduciara, de contractul de expeditie, de contractele de comision profesionist etc. Pana astazi, insa, nici legislatorul, dar nici in teoria dreptului civil nu s-a stabilit o pozitie fixa in ce priveste toate categoriile contractelor de reprezentare. Astfel, spre exemplu, in majoritatea izvoarelor de specialitate notiunea de procura nicidecum nu este atribuita categoriei de contracte. Totodata, autorii nu indraznesc sa defineasca categoria actului din care face parte procura. Chiar si legislatorul prin definirea procurii in articolul 252 Cod civil a definit procura nu prin enuntarea categoriei de acte la care face parte aceasta, ci prin indicarea formei care trebuie s-o obtina acest act - "procura este inscrisul intocmit pentru atestarea imputernicirilor". Daca am admite pozitia in care despre procura nu se poate de vorbit ca despre un contract, atunci ne-am fi intalnit cu urmatoarea situatie: reiesind din faptul, ca procura nu este atribuita la o categorie de acte juridice - contracte sau acte juridice unilaterale -, si bazandu-ne pe expresia deja enuntata precum ca "procura este un inscris prin care se atesta imputernicirile" am putea spune, ca aceasta va fi prezenta la orice categorie de contracte de reprezentare. Astfel, la in cazul incheierii contractului de mandat confirmarea imputernicirilor mandatarului va fi facuta prin procura. La incheierea contractului de comision, confirmarea imputernicirilor comisionarului va fi facuta prin procura. Vedem, insa, ca situatia este de alta natura. in articolele 253 -25g Cod civil, legislatorul atribui procurii un regim a unui act juridic caruia ii sunt proprii caractere ale unui act de reprezentare de rand cu cele de mandat si comision, iar mai mult decat atat, ii atribuie caractere distincte de ultimele doua, fapt care ne vorbeste nu numai despre faptul ca procura nu este doar un inscris de confirmare a imputernicirilor, ci este o categorie distincta a actelor de reprezentare, facand parte in mod firesc din categoria de contracte. 164

Pornind de la cele expuse mai sus, vom face urmatoarea clasificare a contractelor de reprezentare: a) in functie de tipul actului de reprezentare, deosebim: procura sau contractul de procura; contractul de mandat; contractul de comision; contractul de administrare fiduciara; contractul de expeditie. b) in functie de faptul din numele si pe sama cui se savarseste actul de reprezentare, deosebim: - contracte de reprezentare savarsite din numele si pe sama reprezentatului (procura, mandatul); - contracte de reprezentare savarsite din numele reprezentantului dar pe sama reprezentatului (comisionul, administrarea fiduciara) c) in functie de avantajul urmarit de parti la incheierea contractului de reprezentare, deosebim: - contracte de reprezentare cu titlu gratuit (procura); - contracte de reprezentare ce pot fi atat cu titlu gratuit cat si cu titlu oneros (mandatul); - contracte de reprezentare cu titlu oneros (comisionul); d) in functie de termenul contractului de reprezentare, deosebim: - contracte de reprezentare cu termen-limita determinat (procura); - contracte de reprezentare cu termen-limita nedeterminat (mandatul, comisionul etc). 1.3. Caracterele juridice ale contractelor de reprezentare. Orice contract de reprezentare este caracterizat prin urmatoarele: a) Sunt contracte sinalagmatice, unde ambele parti de la momentul incheierii contractului dobandesc obligatii reciproce, cum ar fi obligatia reprezentantului de a savarsi actul de reprezentare si obligatia reprezentatului sa suporte efectele actului savarsit, iar daca aceasta o prevede contractul, si sa-1 remunereze. Totodata, procura apare drept un contract sinalagmatic imperfect, deoarece la momentul incheierii contractului reprezentantul nu este obligat sa realizeze actul de reprezentare el doar este in drept sa savarseasca acest act. De la momentul, insa, in care reprezentantul a savarsit actul de reprezentare el devine obligat (a restitui bunul, a asigura integritatea bunului etc.) b) Este un contract ce poate fi atat cu titlu oneros cat si cu titlu gratuit. Referitor la caracterul oneros sau gratuit al contractului nu exista o careva regula stricta. Aceasta difera de la categorie la

165

categorie de contract. Astfel, contractul de procura este cu titlu gratuit, contractul de mandat poate fi atat cu titlu gratuit, atat si cu titlu oneros163, iar comisionul este cu titlu oneros. c) Este un contract translativ de drepturi. in baza contractului de reprezentare reprezentatul delega catre reprezentant dreptul de a savarsi in numele si pe sama sa anumite acte juridice, prin care acesta dobandeste sau pierde drepturi si reprezentare sunt contracte translative de drepturi. Este necesar de tinut cont de faptul, ca unele categorii de contracte de reprezentare in functie de natura lor presupun transmisiunea doar unor categorii de imputerniciri. Astfel, contractul de mandat special presupune savarsirea doar a actului indicat in mandat, iar in cazul contractului de mandat general presupune savarsirea tuturor actelor in interesul mandantului. Mandatul in care nu se concretizeaza ca este special sau general, dar in care se formuleaza termeni generali presupune posibilitatea mandatarului de a savarsi doar acte de administrare si conservare, iar in cazul necesitatii savarsirii si altor acte, este necesar formularea unor clauze exprese. d) Este un contract ce poate fi atat cu continut patrimonial cat si cu continut nepatrimonial. La incheierea contractului de reprezantare obiect al acestuia pot fi atat drepturile patrimoniale cat si cele nepatrimoniale. Spre exemplu, in cazul incheierii contractului de mandt privind obligatii civile. Prin urmare contractele de

reprezentarea in instanta de judecata cu privire la apararea unui drept nepatrimonial acest contract apare drept unul cu continut nepatrimonial. e) Este un contract consensual. Legislatia civila stabileste pentru contractele de reprezentare conditia de forma drept una de opozabilitate. Astfel persoana care reprezinta interesele este in drept sa savirseasca actele pe sama reprezentatului, dar efectul reprezentarii fata de terti va fi facut doar in cazul cand reprezentantul va face opozabile imputernicirile sale, posibilitate care poate fi facuta doar printr-un inscris. Unele categorii de contracte de reprezentare, insa, urmeaza a fi facute in forma scrisa si autentificate notarial. Articolul 252 Cod civil stabileste, ca procura eliberata pentru incheierea de acte juridice in forma autentica urmeaza a fi autentificata notarial. Totodata, dupa cum tinem a crede, insasi definitia procurii facuta in articolul 252 Cod civil ("procura este un inscris") ne da de inteles, ca procura poate fi incheiata doar in forma scrisa, conditie ce priveste insasi validitatea acesteia. Mai este necesar de mentionat si faptul, ca procura nu poate fi considerata un contract formal pornind de la aceea, ca simplu fapt a intocmirii inscrisului sau chiar si autentificarea lui notariala nu este suficient pentru ca aceasta sa produca efecte. Prin urmare procura nu este nici un contract consensual, nici unul formal, dar este un contract real, efectele

163

Caracterul gratuit al mandatului este prezumat, dac in contract nu este stabilit caracterul lui oneros. Totodat, dac mandatul este exercitat in virtutea profesrii unei activitti, acesta se prezuma a fi cu caracter oneros.

166

caruia se produc la momentul transmiterii inscrisului care confirma imputernicirile. Doar din acest moment reprezentantul este in posibilitate de a savarsi careva acte de reprezentare. f) Este un contract ce poate fi incheiat strict personal. Desi in categoria contractelor de reprezentare fac parte contractele de substituire a reprezentarii, totusi contractul de reprezentare ramane unul ce poate fi incheiat strict personal. Aceasta reiese din natura raportului juridic. Numai cel ce are drepturi le poate delega si doar cel ce poate delega, are capacitatea de a incheia asemenea act juridic. Substituirea reprezentarii vine doar in a doua stadie a executarii contractului de reprezentare, si dupa cum este inteles, este contractului dupa natura sa un act de executare a

de reprezentare, care dealtfel, nu poate fi incheiat daca anterior nu a fost incheiat

insasi contractul de reprezentare. g) Este un contract numit si reglementat. Atat dupa regimul juridic stabilit de codul civil, cat si dupa natura actelor, contractele de reprezentare fac parte din categoria contractelor numite, si reglementate. h) Este un contract de executare succesiva. In contractele de reprezentare nu este lipsa niciodata termenul de executare a obligatiei sau dreptului delegat, precum si termenul de actiune a reprezentarii. i) Este un contract de regula principal. Dupa natura actelor savarsite in contractul de reprezentare, acesta se prezuma a fi unul principal, insa de multe ori, partile incheie contracte de reprezentare, acestea obtinand titlu de contract accesoriu. Contract de reprezentare accesoriu de regula este contractul de expeditie, unde realizarea reprezentarii este insotita indeplinirea conditiilor contractului de transport sau de vanzare-cumparare. j) Este un contract negociabil. La incheierea contractului de reprezentare partile sunt in putere de a negocia toate clauzele contractului de reprezentare. Unica situatie unde contractul de reprezentare poate aparea drept unul de adeziune este situatia in care reprezentantul realizeaza o activitate profesionista in anumite coditii (comisionarul profesionist, agentul comercial, avocatul etc). k) Este un contract revocabil. Dupa regimul juridic acordat contractelor de reprezentare, reprezentatul este in drept sa revoce contractul. Temeiuri de revocare a mandatului pot fi atat cele legate de neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a contractului cat si motive nelegate de executare necorespunzatoare. Revocarea poate fi facuta chiar si fara careva motivatie din partea reprezentatului. Revocarea se face de regula prin retragerea sau anularea inscrisului care adevereste imputernicirile reprezentantului.

167

l) Este un contract ce poate fi atat simplu cat si afectat de modalitati. La incheierea contractului de reprezentare, partile pot stabili conditii suplimentare ce ar privi momentul savarsirii acrului de reprezentare, modul de savarsire a acestuia etc. 2. Conditiile de validitate a contractelor de reprezentare Ca orice contract pentru incheierea valida a contractului de reprezentare este necesar respectarea conditiilor de validitate ce privesc legalitatea, consimtamantul, capacitatea de a incheia contractul, obiectul, cauza si forma contractului. 2.1. Legalitatea. Conditia legalitatii la contractele de reprezentare presupune ca la incheierea contractului partile pot stabili conditia reprezentarii tuturor actelor cu exceptia celor ce intra in categoria actelor ce pot fi incheiate strict personal. Deasemenea reprezentantul nu poate exercita reprezentarea in vederea incheierii actului juridic pentru sine, decat in cazul in care actul nu presupune executarea unei obligatii si aceasta nu rezulta din contract. Spre exemplu, in vederea executarii actului de conservare sau reparare a mijlocului de transport, proprietarul delega reprezentantului pe langa dreptul de a se adresa cu cererea de reparare a mijlocului de transport catre terte persoane, si dreptul de a conduce mijlocul de transport pe perioada reparatiei164. 2.2. Capacitatea partilor de a incheia contractul. Regula principala la care necesita sa facem referinta la cazul dat este ca la incheierea contractelor de reprezentare, legislatorul

cere respectarea conditiei generale de capacitate contractuala necesara savarsirii actului juridic in conditiile articolelor 222 - 225 Cod civil. Altfel spus, regula generala care ar enunta conditia de capacitate la incheierea contractelor de reprezentare este, ca aceasta se determina in functie de capacitatea de exercitiu de a savarsi acte personal. Astfel, persoana cu capacitate restransa poate incheia valabil contractul de reprezentare in calitate de reprezentat, doar in privinta acelor acte, care le poate savarsi personal. Aceeasi regula se aplica si la calitatea de reprezentant, insa articolul 243 Cod civil stabileste o exceptie, si anume exceptie ce se refera la limitarea capacitatii de exercitiu a reprezentantului. Astfel, dupa prevederile articolului243 Cod civil, actul juridic, incheiat de reprezentant este valabil si in cazul in care reprezentantul este limitat in capacitatea de exercitiu. 2.3. Consimtamantul la incheierea contractului de reprezentare. Pornind de la faptul, ca contractele de reprezentare nu au un caracter consensual, ajungem la concluzia, ca

realizarea consimtamantului are loc cu mult timp inainte de incheierea contractului. Conditia esentiala de realizare a consimtamantului este realizarea acordului partilor asupra conditiilor
164

In majoritatea cazurilor anume acest drept si aceast situatie este confundat cu dreptul de folosint gratuit care este propriu contractului de transmitere in folosint gratuit a bunului si proprietarii de mijloace de transport in locul incheierii unui contract de folosint gratuit a mijlocului de transport, incheie contract de procur, delegind si dreptul de folosint, incheind astfel un contract neadecvat scopului urmrit de prti.

168

esentiale ale contractului.

Drept

conditii

esentiale

in

orice

contract

de reprezentare

constituie categoriile de acte ce urmeaza a fi savarsite de catre reprezentant, modul si conditiile de savarsire a acestor acte, termenul de exercitare a imputernicirilor, limitele

imputernicirilor, modul de remitere a drepturilor si bunurilor catre reprezentat, iar in cazurile prevazute de lege sau contract si remunerarea cuvenita reprezentantului. 2.4. Obiectul contractului de reprezentare. Ca si la celelalte contracte, contractul de reprezentare este caracterizat prin obiect intrinsec si obiect extrinsec. Obiectul intrinsec al contractelor de reprezentare il formeaza: a) Delegarea drepturilor ce urmeaza a fi exercitate in baza contractului de reprezentare. Prin delegarea drepturilor se are in vedere determinarea stricta a drepturilor, care reprezentatul le transmite reprezentantului pentru savarsirea actelor juridice de reprezentare de catre ultimul. b) Savarsirea actului juridic de catre reprezentant. Prin savarsirea actului juridic de catre reprezentant se are in vedere incheierea de acte juridice in numele reprezentantului sau al sau, dar pe sama reprezentatului si crearea anume a acelor efecte, care au fost convenite de catre parti la incheierea contractului de reprezentare. c) Remunerarea reprezentarii. Daca contractul de reprezentare prevede, reprezentatul urmeaza a remunera reprezentantul pentru actiunile de reprezentare care acesta le-a savarsit. Legislatorul nu stabileste un mod imperativ de remunerare, precum si nu stabileste momentul remunerarii. Aceasta ramane de fiecare data la latitudinea partilor contractante. d) Transmisiunea executarii reprezentarii catre un tert (substituirea reprezentarii).

in procesul de executare a contractului de reprezentare se pot intalni unele cazuri, cand reprezentantul nu poate exercita reprezentarea. Exemplu poate servi alegerea lui la o functie de conducere in cadrul organului de stat impotriva caruia a inaintat actiune persoana interesele careia acesta le reprezinta sau imposibilitatea fizica de a exercita actul de reprezentare din cauza unei boli etc. In aceste cazuri reprezentantul va substitui imputernicirile sale. Prin substituirea

imputernicirilor reprezentantului se are in vedere incheierea de catre un reprezentant cu o terta persoana a unui act prin care terta persoana dobandeste dreptul de a reprezenta interesele reprezentatului. Conditia generala in care poate avea loc substituirea reprezentarii este protejarea interesului reprezentatului si imposibilitatea obiectiva de a executa contractul de reprezentare

personal de catre reprezentant. in cazul contractului de procura, procura de substituire este necesar de a fi autentificata notarial, chiar si daca procura eliberata nu necesita autentificare notariala. e) Prezentarea informatiilor si a darii de sama privind executarea reprezentarii. in unele categorii de contracte de reprezentare, cum ar fi cel de mandat, la finele 169

executarii reprezentarii sau daca aceasta o cer imprejurarile, si pe parcursul executarii contractului, mandatarul este obligat sa faca darea de sama sau sa prezinte informatie concisa asupra modului, etapei si conditiilor de executare a mandatului. Aceleasi drepturi le au partile si in cazul celorlalte categorii de contracte de reprezentare. f) Predarea rezultatelor executarii actului de reprezentare. Efectul final al executarii

reprezentarii este obtinerea rezultatelor urmarite de parti. Astfel, drept rezultat al savirsirii actului juridic de catre reprezentant, acesta transmite toate rezultatele si efectele actului, dupa caz - actul ce confirma dreptul, banii, bunul procurat, informatia obtinuta etc. Obiectul extrinsec al contractelor de reprezentare il formeaza: a)Bunul material sau de alta natura ce urmeaza a fi conservat sau administrat in baza contractului de reprezentare; Drept obiect extrinsec al contractului de reprezentare pot fi bunurile materiale, care urmeaza a figura drept obiect al actelor juridice ce urmeaza a le incheia reprezentantul in temeiul contractului de reprezentare. Acestea pot bunuri determinate atat individual, cat si generic. Conditia care o stabileste legislatorul este ca reprezentantul nu poate folosi in scopuri personale bunurile transmise in baza contractului de reprezentare. b)Termenul contractului de reprezentare. De regula legislatorul nu stabileste in mod imperativ termenul limita de exercitare a contractului de reprezentare, astfel cum partile sunt in drept desinestatator sa stabileasca durata de exercitare a imputernicirilor, insa, la procura, legislatorul, totusi a stabilit un termen limita de trei ani pentru actiunea acesteia. Desi in articolul 254 Cod civil legislatorul opereaza cu termenul "elibereaza pe un termen de cel mult trei ani", totusi este necesar de tinut cont de faptul, ca termenul de trei ani incepe a curge nu di momentul eliberarii procurii, care ar fi momentul transmiterii acesteia catre reprezentant, si care poate sa difere esential de momentul intocmirii acesteia, ci anume din momentul intocmirii procurii.

Totusi, referitor la procurile eliberate in strainatate, dar in care nu sunt indicate termenul de actiune, durata actiunii165 nu este limitata, incetarea actiunii acesteia are loc doar la retragerea sau incetarea ei in conditiile generale. c)Rezultatul executarii contractului de reprezentare. Rezultat al executarii contractului de reprezentare poate fi dobandirea unui drept, transmisiunea unui drept, obtinerea unui bun, unei sume de bani, apararea unui drept lezat etc. d)Remunerarea in contractul de reprezentare. Daca contractul de reprezentare prevede posibilitatea remunerarii reprezentantul poate pretinde la o remunerare, care de regula este facuta in

165

Tinem s atragem atentia, c utilizarea termenului de "termen de validitate a procurii" nu este potrivit, deoarece in acest caz este vorba, totusi, de termenul de actiune a contractului incheiat valabil.

170

forma baneasca, dar dupa cum am mentionat mai sus, in lipsa unei reglementari exprese in ce priveste natura remunerarii, aceasta poate fi facuta si in natura. e) Conditiile de executare a reprezentarii. Prin conditii de executare a reprezentarii se are in vedere imprejurari si conditii care le asigura reprezentatul reprezentantului pentru ca ultimul sa poata efectiv si corect de a exercita reprezentarea. Din categoria acestor conditii pot face informatiile necesare reprezentantului despre partea cu care urmeaza a fi incheiat actul juridic, materialele sau documentele necesare pentru perfectarea actului juridic etc. f) Despagubirile rezultate din executarea contractului de reprezentare. Codul civil

stabileste, ca atat reprezentantul cat si reprezentatul este in drept sa pretinda la despagubire de la cealalta parte, daca drept rezultat al actiunilor acesteia a avut de suportat careva cheltuieli suplimentare, sau a avut de suportat careva dauna. Aceasta se presupune si atunci cand reprezentantul a depasit limitele reprezentatului. 2.5. Cauza contractelor de reprezentare. in ceea ce priveste cauza contractului de reprezentare, este necesar de mentionat, ca aceasta in multe cazuri este esentiala. Astfel, corecta determinare a cauzei ne poate permite sa diferentiem contractul de reprezentare, care presupune posibilitatea folosirii bunurilor de contractul de folosinta, unde bunurile de asemenea apar ca obiect a folosintei. in acest sens, in contractul de reprezentare folosirea bunului are drept scop asigurarea savarsirii actului juridic in vederea caruia s-a incheiat contractul de reprezentare, dar in cazul contractului de folosinta, folosinta bunului constituie insasi scopul incheierii contractului. Astfel, in cazul incheierii procurii pentru folosirea bunului (exemplu: autoturism), unde este indicat doar dreptul reprezentantului de a exercita folosinta bunului, fara ca sa fie enuntat ca folosirea se va realiza in scopul savarsirii fie a unui act juridic concret sau a unui gen de acte, constituie nu altceva decat un contract de folosinta gratuita a bunului si nu procura. Prin urmare la acest contract nu pot fi aplicate regulile procurii cu privire la termen, forma etc, iar aplicarea acestora nu atrage dupa sine careva efecte. 2.6. Forma contractelor de reprezentare. in ce priveste forma contractelor de reprezentare, legislatorul nu a stabilit o regula unica, astfel cum, pentru contractele de reprezentare conditia de forma scrisa a contractului apare, de regula, drept o conditie de opozabilitate. Totodata, legislatorul a stabilit pentru procura o regula, in care daca actul ce urmeaza a fi savarsit intr-o anumita forma ceruta pentru validitate, procura urmeaza a fi incheiata in aceeasi forma. Astfel, procura, mandatul, comisionul, contractul de admmistrare fiduciara si cel de expeditie se incheie in forma scrisa simpla pentru opozabilitate. Procura prin care se delegheaza dreptul de a instraina un bun imobil urmeaza a imputernicirilor si prin aceasta a cauzat dauna

171

fi incheiata in forma scrisa si autentificata notarial din motiv ca contractul de instrainare a unui imobil urmeaza a fi autentificat notarial, aceste conditii fiind de validitate. 3. Incetarea contractelor de reprezentare Contractele de reprezentare inceteaza in urma survenirii urmatoarelor imprejurari: la expirarea termenului contractului de reprezentare; in urma revocarii contractului de reprezentare; in urma rezilierii contractului de reprezentare; in urma incetarii reprezentatului (decesul persoanei fizice sau incetarea persoanei juridice); in urma incetarii reprezentantului (decesul persoanei fizice sau incetarea persoanei juridice); in urma declararii reprezentatului sau reprezentatului ca persoana disparuta fara veste; in urma lipsirii sau limitarii capacitatii de exercitiu a reprezentantului sau

reprezentatului; odata cu executarea totala a contractului de reprezentare.

Capitolul XX. CONRACTULUI DE SOCIETATE 1. Notiunea, clasificarea, caracterele juridice si conditiile de validitate ale contractului de societate Legislatia civila a Republicii Moldova utilizeaza termenul "contract de societate" odata cu adoptarea Codului civil din 2002, desi posibilitatea utilizarii termenului "contract de societate" era si odata cu adoptarea Regulamentului societatilor economice (Hotararea Guvernului nr.500 din 1991), unde contractul in baza caruia era constituita o societate economica - contractul de constituire - putea fi determinat drept contract de societate. In general termenul "contract de societate" poate fi privit sub doua aspecte: a) in stricto sensu - facand referinta la sensul atribuit contractului de societate prin prevederile articolului 1339 Cod civil, unde acesta este privit drept un contract de activitate in comun fara crearea unei persoane juridice si; b) in lato sensu - ca fiind orice contract in baza caruia este formata o societate, activitatea careia urmareste realizarea unui scop comun, cu sau fara crearea unei persoane juridice. Pornind de

172

la aceasta, am fi diferentiat contract de societate cu crearea persoanei juridice (contract de constituirea a unei societati comerciale, contract de constituire a unei asociatii obstesti, partid etc.) si contract de societate fara crearea persoanei juridice (contract de societate civila). Avem, insa, de facut diferentiere intre contractul de societate in lumina articolului 1339 Cod civil si orice alta categorie a contractului de societate in general inclusiv comerciala, necomerciala etc. Astfel, conform prevederilor articolului 1339 Cod civil, prin contract de societate civila se are in vedere acel contract in care doua sau mai multe parti, numite asociati participanti, se obliga reciproc sa urmareasca in comun scopuri economice sau de alta natura, fara constituirea unei persoane juridice, impartind intre ele toate foloasele si pierderile. Esential deosebeste contractul de societate civila de alte categorii de contracte faptul, ca prin incheierea contractului de societate civila nu se creeaza o personalitate juridica. Astfel, ajungem la concluzia, ca contractele de societate pot fi clasificate pornind de la urmatoarele criterii: a) in functie de tipul societatii create deosebim: contract de societate cu scop economic (cu caracter comercial sau fara caracter comercial); contract de societate fara scop economic; b) in functie de faptul daca prin contractul de societate este sau nu creata persoana juridica deosebim: - contract de societate prin care este creata persoana juridica; - contract de societate prin care nu este creata persoana juridica (societate civila); In concluzie facem definitia contractului de societate, care este acel contract, in care doua sau mai multe persoane fizice sau juridice se obliga reciproc sa asigure realizarea undei activitati intr-un scop comun cu caracter economic sau neeconomic cu sau fara constituirea persoanei juridice. 1.2. Caracterele juridice ale contractului de societate. Diversitatea categoriilor contractelor de societate presupune si caractere juridice diverse de la un contract de societate la altul. Astfel, contractul de societate este caracterizat prin urmatoarele: a) Este un contract sinalagmatic. Toate partile la contract dobandesc drepturi si obligatii prin incheierea contractului de societate. La unele categorii de contracte partile prin puterea legii dobandesc drepturi si obligatii diferentiat. Astfel, in societatea in comandita comanditarii poarta

raspundere solidara pentru obligatiile asumate de societate, pe cand comanditarii suporta raspunderea in limitele aportului depus la societate. b) Este un contract de regula cu titlu oneros si aleatoriu, dar in cazul societatilor necomerciale acesta apare drept un contract cu titlu gratuit, unde memrii-fondatori nu pretind la foloase din rezultatul activitatii acestei societati. 173

c) Este

un

contract

consensual.

Desi

prin

prevederile legislatiei in vigoare se

stabileste autentificarea notariala a unor categorii ale contractelor de societate si inregistrarea lor, care efectiv sunt indici ale caracterului formal al contractului, totusi, de regula efectul contractului de societate se produce din momentul realizarii consimtamantului. Astfel, la constituirea persoanei juridice aceasta dobandeste capacitatea de a savarsi acte juridice din momentul incheierii contractului de constituire, unde sunt stabilite atat drepturile si obligatiile fondatorilor cat si domeniul de competenta a persoanei create. Mai mult decat atat, prin efectul incheierii contractului de constituire a unei persoane juridice are loc insasi crearea persoanei juridice, care ulterior necesita a fi inregistrata. d) Este un contract cu caracter patrimonial. Efectiv toate obiectivele contractelor de societate pot fi evaluate pecuniar. e) Este un contract de executare succesiva. La contractele de societate perioada de actiune a contractului determinata prin inceputul actiunii este stabilita si

contractului

momentul incetarii acestuia. Astfel, la unele categorii de contracte de societate perioada de actiune determina perioada de existenta a persoanei juridice create. f) Este un contract ce poate fi incheiat atat personal cat si prin reprezentant. La incheierea contractului de societate membrii fondatori pot incheia personal contractul de societate, dar pot si delega drepturile de negociere si incheiere a contractului de societate altei persoane, care

dobandeste calitatea de reprezentant. Contractele de societate pot fi incheiate si de catre persoanele care reprezinta interesele alteia prin puterea legii sau in baza actelor de constituire a unei altei societati. Astfel, in cazul in care parintii exercita reprezentarea intereselor persoanei minore in gestionarea patrimoniului sau, acestea sunt in drept in scopul sporirii acestui patrimoniu, precum si in scopul conservarii lui de a intreprinde actiuni de gestionare a patrimoniului, transmiterea acestuia pentru constituirea unei societati. g) Este un contract atat translativ cat si generator de drepturi. Dat fiind ca in contractul de societate partile dobandesc calitatea de membru-fondator, prin efectul acestui contract acestea dobandesc noi drepturi si obligatii, neexistente pana la acel moment, contractul dobandind un caracter de contract generator de drepturi. Este vorba, spre exemplu, despre dreptul la sustragerea foloaselor materiale din activitatea societatii sau devidende. De asemenea prin efectul contractului de societate are loctransmisiunea drepturilor. Spre exemplu, la incheierea contractului de societate are loc formarea unui patrimoniu al persoanei create (in cazul fondarii persoanei juridice), fapt care presupune, ca are loc transmisiunea drepturilor patrimoniale asupra bunurilor transmise in capitalul statutar. inclusiv si

174

h) Este un contract numit si reglementat. Contractul de societate, prin natura sa cere o reglementare mai detaliata in ce priveste regimul sau de reglementare. Astfel, contractul de societate isi gaseste reglementarea intr-o serie de acte normative cum ar fi Codul civil, Legea cu privire la antreprenoriat si intreprinderi, Regulamentul societatilor economice adoptat prin Hotararea Guvernului nr. 500 din 1991. i) Este un contract principal. In asigurarea desfasurarii raporturilor juridice, contractul de societate apare drept un contract principal, care presupune realizarea raporturilor distincte, ce nu au un caracter accesoriu. j) Este un contract negociabil. La incheierea contractului de societate partile sunt in posibilitate de a negocia absolut toate clauzele contractului, acesta fiind un contract perfect negociabil. k) Este un contract irevocabil. Desi dupa natura multor contracte de societate posibilitatea revocarii ar fi evidenta, suntem de parere, totusi, ca acest contract este irevocabil. Spre exemplu, posibilitatea unei parti - comanditatului in contractul de constituire a unei societatii in comandite, de a iesi din societate duce in mod necesar la incetarea societatii, iar prin urmare a contractului de societate. Aceasta insa nu o putem declara revocare din simplu motiv ca aceasta situatie este caracteristica doar atunci cand numarul de membri-fondatori ai societatii, ca rezultat al iesirii din societate a unui membru-fondatori devine mai mic decat numarul minim cerut de legislatia in vigoare. in toate celelalte cazuri, contractul de societate continua a produce efecte, chiar si daca unul din membri-fondatori iese din societate. Mai mult decat atat, la unele categorii de societati poate chiar fi modificata sau inlocuita parte la contractul de societate prin instrainarea dreptului de participare la societate. l) Poate fi un contract atat simplu cat si afectat de modalitati. Astfel, la incheierea contractului de societate partile pot stabili anumite conditii de timp sau fapt, producerea sau neproducerea carora ar fi dus la producerea efectelor contractului de societate, iar in unele cazuri chiar si la incetarea acestuia. 2. Conditiile de validitate a contractului de societate Ca si orisicare alt contract, contractul de societate este conditionat in ce priveste producerea efectelor, de respectarea a sase conditii principale de validitate proprii fiecarui contract. Este vorba de conditiile ce privesc legalitatea, capacitatea partilor de a contracta, consimtamant, obiect, cauza si forma. 2.1. Legalitatea. Ca si la alte contracte conditia de legalitate in contractul de societate presupune aplicarea regulii generale "se admite totul ce nu se interzice". Prin urmare apare 175

intrebarea "ce se interzice la incheierea contractului de societate?". Se interzice a incheia un contract de societate in vederea realizarii unui scop ce contravine intereselor publice. Se interzice de a incheia contract de societate de catre o persoana juridica, aceasta avand calitatea de membru, daca scopul de activitate a acestei societati contravine scopului activitatii acestei persoane juridice. 2.2. Capacitatea de a contracta. Calitatea de parti la contractul de societate o are orice persoana fizica sau juridica. Persoanele fizice care nu poseda capacitate deplina de exercitiu deasemenea pot dobandi calitatea de parti la contractul de societate prin actele de reprezentare savarsite de parintii, tutorii sau curatorii acestora in scopul administrarii patrimoniului acestei persoane. 2.3. Consimtamantul la incheierea contractului de societate. La incheierea contractului de societate consimtamantul este realizat in momentul in care partile au convenit asupra conditiilor esentiale ale contractului. Din categoria conditiilor esentiale la contractul de societate fac parte tipul societatii, scopul activitatii, forma de activitate, marimea participatiunilor la societate, termenul de activitate, modul de repartizare a veniturilor (daca aceasta o permite tipul societatii), temeiurile de incetare a activitatii, modul de dirijare si reprezentare a societatii. 2.4. Obiectul. in contractul de societate obiectul intrinsec il formeaza: - transmisiunea bunurilor in capitalul statutar al societatii, - stabilirea modului de dirijare a societatii; - stabilirea conditiilor de activitate a societatii; - stabilirea spectrului de domenii ale activitatii societatii; - administrarea bunurilor transmise societatii; - repartizarea veniturilor; - repartizarea riscurilor si raspunderilor pentru insuccesele - activitatii; Obiectul extrinsec al contractului de societate il formeaza: - bunurile transmise in capitalul statutar al societatii; - veniturile obtinute ca rezultat al activitatii societatii; - devidendele la care pretind membrii-fondatori; - termenul contractului; Cauza. In functie de tipul societatii putem determina si cauza in contractul de societate. La contractele de constituire a societatilor economice cauza o constituie realizarea unor venituri. La contractele de societate necomerciala scopul poate fi asigurarea realizarii unui obiectiv social util, fara sustragerea carorva venituri din aceasta. 176 sau conservarii

Forma. In ce priveste forma contractului de societate, legislatorul stabileste diferite conditii. Astfel, in cazul contractelor de societate prin care se constituie o persoana juridica, contractul urmeaza a fi incheiat in forma scrisa, autentificat notarial si inregistrat in registrul corespunzator al persoanelor juridice. In ce priveste contractul de societate civila, legislatorul nu stabileste o conditie stricta de forma. Astfel, conform prevederilor articolului 1341 Cod civil, contractul de societate civila poate fi incheiat atat in forma scrisa cat autentificarea lui notariala. 3. Efectele contractului de societate La incheierea contractului de societate survin patru categorii de efecte: efecte ale incheierii contractului, efecte ale executarii contractului, efecte ale executarii necorespunzatoare sau a neexecutarii contractului si efecte ale incetarii contractului. Din categoria efectelor incheierii contractului de societate se presupun aparitia drepturilor si obligatiilor fondatorilor, cum ar fi dreptul de a participa la gestiunea societatii, dreptul de a pretinde la devidende rezultate din veniturile obtinute din activitatea societatii, obligatia de a transmite bunurile sau banii in capitalul statutar al societatii. Ca rezultat al executarii necorespunzatoare sau neexecutarii contractului de societate partile pot cere rezilierea contractului, ceea ce presupune implicit lichidarea societatii, iar in unele cazuri chiar si iesirea din societate fara lichidarea acesteia166. Ca rezultat al incetarii contractului de societate, partile, cu exceptia contractului de societate necomerciala, pot pretinde la partajul bunurilor si veniturilor ce apartineau societatii. in functie de tipul societatii, fondatorii mai pot duce raspundere fata de creditori pentru obligatiile asumate de societate in perioada actiunii contractului de societate (SC, SNC). 4. Particularitatile unor contracte de societate 4.1. Contractul de societate in nume colectiv. La incheierea contractului de societate in nume colectiv numarul asociatilor poate fi nu mai mare de 20 persoane. O persoana fizica sau juridica nu poate fi parte decat doar la un singur contract de societate in nume colectiv sau de societate in comandita. in baza contractului de constituire a societatii in nume colectiv are loc crearea unei persoane juridice. in pofida acestui fapt, insa, fondatorii raspund solidar si nelimitat pentru obligatiile persoanei juridice create. In baza contractului de societate in nume colectiv fiecare membru-fondator actioneaza din numele societatii, daca in contract nu este prevazut ca
166

si verbal,

nefiind ceruta inregistrarea si

In cazurile in care unul din membrii-fondatori ai societtii iese din societate, aceasta se opereaz prin modificarea contractului de societate.

177

administrarea se delegheaza unei persoane concrete sau ca aceasta nu se face in comun. Totodata este necesar de tinut cont, ca in cazul in care administrarea se face in comun, deciziile necesita sa fie adoptate in unanimitate de catre toti fondatorii societatii. 4.2. Contractul de societate in comandita. La incheierea contractului de societate in

comandita se creeaza o noua persoana juridica. Calitatea de parti o au comanditarii si comanditarii. Comanditatii participa la activitatea societatii si raspund solidar si nelimitat pentru obligatiile asumate de societate. Comanditarii nu participa la activitatea societatii si raspund pentru obligatiile acesteia doar in limitele participatiunii la societate. Calitatea de parte la contractul de societate in comandita este incompatibila cu calitatea de parte la alte contracte de societate in nume colectiv sau de societate in comandita. Contractul de societate in nume colectiv inceteaza in cazul in care in societate in urma retragerii sau decesului nu mai ramane nici un comanditar sau nici un comanditat. 4.3. Contractul de societate cu raspundere limitata. Contractul de societate cu

raspundere limitata reprezinta contractul in care doua sau mai multe persoane fizice si/sau juridice infiinteaza o persoana juridica. Membrii-fondatori ai societatii cu raspundere limitata raspund pentru obligatiile acesteia doar in limita bunurilor transmise in capitalul statutar al acesteia. Membrii-fondatori ai societatii cu raspundere limitata pot instraina cota sa de participare. La contractul de societate cu raspundere limitata, partile la contract pot cere excluderea unui asociat prin modificarea contractului. Asemenea modificare se opereaza pe cale judecatoreasca,

daca partea la contract, referitor la care s-a facut cererea de excludere, nu da acordul de excludere din societate. 4.4. Contractul de societate pe actiuni. Contractul de societate pe actiuni este acel contract in baza caruia este infiintata o noua persoana juridica, capitalul social al careia este divizat in actiuni. Calitatea de parti la contractul de societate pe actiuni o au actionarii. Specific este faptul doar in ce priveste dobandirea si pierderea calitatii de parte la acest contract. Astfel, calitatea de parte la contractul de societate pe actiuni persoana o dobandeste si o pierde odata cu dobandirea si respectiv cu pierderea dreptului asupra actiunilor - documente ce atesta dreptul actionarilor, dupa caz, de a participa la conducerea societatii pe actiuni, dreptul de a primi devidende si dreptul de a pretinde la partea din patrimoniului societatii pe actiuni in cazul incetarii acesteia - drepturi si obligatii care sunt proprii partii la contractul de societate. 4.5. Contractul de constituire a cooperativei este contractul prin care se constituie persoana juridica cu scopuri de regula economice. Contractul de constituire a cooperativei poate fi

incheiat de catre cel putin 5 persoane fizice si/sau juridice. Calitatea de membru a cooperativei o poate avea o persoana fizica de la varsta de 16 ani. Partile la contractul de constituire a cooperativei odata cu crearea persoanei juridice creeaza si capitalul social al acesteia prin participatiuni. 178

4.6. Contractul de societate necomerciala. Prin contractul de societate necomerciala fondatorii asigura realizarea unor scopuri ce nu tin de obtinerea venitului. Este necesar de mentionat, ca obiect al contractului de societate necomerciala poate fi o activitate economica, insa activitatea respectiva nu apare drept scop principal ci doar ca mijloc de realizare a scopului (cauze) contractului de societate necomerciala, care dupa natura sa nu poate fi cu privire la obtinerea venitului. Asa tip de contracte se incheie referitor la constituirea unei asociatii (religioasa, politica, sindicat etc), institutii sau fundatii. Prin contractul de societate necomerciala respectiva societate devine proprietarul bunurilor transmise in capitalul social al acesteia. La incetarea societatii fondatorii nu pot pretinde la careva bunuri sau rezultate ale activitatii acestei societati. Toate beneficiile acesteia sunt utilizate intru realizarea scopului determinat in contract. 4.7. Contractul de societate civila. Prin contractul de societate civila asociatii se obliga sa realizeze de comun o activitate cu scop economic, dar care nu presupune crearea persoanei juridice. Toti participantii la societate contribuie in masura egala la societate in cazul in care nu este nu este convenit asupra altei modalitati de contributie. in cazul in care contributia fiecarui membru nu este egala, fiecare din ei pretinde la partajul veniturilor proportional contributiei facute. Toti asociatii raspund solidar pentru obligatiile societatii. Capitolul XXI. CONTRACTUL DE ASIGURARE 1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractului de asigurare Avand in vedere faptul, ca Republica Moldova astazi face tentativa de a deveni un stat economic dezvoltat, realizarea acestei idei fara existenta unui sistem de asigurare bine organizat si dezvoltat, practic este imposibil. Chiar si tinand cont de faptul, ca economia tarii noastre este bazata prioritar pe agricultura, este necesar de tinut cont de faptul, ca dupa statistica, doar o data in cinci ani in Moldova nu au loc cataclisme naturale (ploi cu grindina, inundatii, fortuni etc). Aceasta stare de fapte ar trebui sa puie in garda producatorii agricoli si sa asigure crearea unei practici de asigurare, insa realitatea in majoritatea cazurilor este de alta natura, si anume majoritatea populatiei nu da importanta raporturilor de asigurare si se bazeaza, de regula, pe ironia spartei. Poate ca aceasta situatie are radacini in lipsa practicii de asigurare pe parcursul anilor precedenti si existenta unei lipse incarnate de incredere in asigurare la momentul cand a izbucnit valul companiilor de asigurare in perioada crearii unei economii de piata, intr-adevar, practica mondiala cunoaste o dezvoltare destul de mare si fructuoasa a activitatii de asigurare. In Republica Moldova, insa se poate de vorbit despre asigurare doar incepand cu anul 1g71, cand pe teritoriul Moldovei de peste Prut, care facea parte din cadrul Romaniei, fiintau agentii a unor organizatii de asigurare austriece,

179

italiene, engleze si maghiare; iar incepand cu anul 1g71, cand a fost autorizata infiintarea primei societati romanesti de asigurare "Dacia", care a pus baza activitatii de asigurare in Romania. in teritoriul actual al Republicii Moldova, la Chisinau in anul 1923 a fost intemeiata societatea cooperativa de asigurare "Vulturul, care a fost infiintata de 25 de asociati, dintre care 2 cooperative de credit, o cooperativa de consum si 22 persoane fizice cu un capital de 5.3 mln. lei, ea mai apoi fiind mutata la Bucuresti.167 Odata cu dezvoltarea Republicii Moldova in componenta URSS, activitatea si practica de asigurare a fost legata de un sistem unic de asigurare de stat sub egida GOSSTRAH-ului. Acesta reprezenta un sistem centralizat si rigid de asigurare, care de cele mai multe ori a dus la tipizarea raporturilor de asigurare si limitarea cadrului acestora, pe prim plan fiind puse interesele statului. Odata cu declararea Republicii Moldova ca stat suveran si independent a fost pus inceputul unei noi etape relatiile de asigurare. A fost lichidata Directia asigurarilor de stat de pe langa Ministerul Finantelor al Republicii Moldova, iar ca rezultat la aceasta au aparut si un sir de organizatii de asigurare cu capital privat, care in consecinta au permis dezvoltarea petii de asigurare in Republica Moldova si astazi suntem in posibilitate de a beneficia de serviciile de asigurare a diferitor firme, care de regula, asigura o concurenta sanatoasa pe aceasta piata. 1.1. Definitia contractului de asigurare. Codul civil al Republicii Moldova defineste

contractul de asigurare ca fiind acel contract in baza caruia o parte numita asigurat se obliga sa plateasca celeilalte parti, numite asigurator, prima de asigurare, iar asiguratorul se obliga sa plateasca asiguratului sau beneficiarului de asigurare, la producerea riscului asigurat suma de asigurare ori despagubirea de asigurare in limitele si termenele convenite. 1.2. Clasificarea contractului de asigurare. Problema clasificarii raporturilor juridice

de asigurare prezinta o importanta deosebit de mare. Astfel, corecta determinare a naturii raportului de asigurare, ne permite sa apreciem si natura obligatiilor pe care le au partile la producerea cazului asigurat. Totodata, este deosebit de important si pentru corecta aplicare a normei legale sau contractuale la situatia concreta de asigurare. Desi legislatorul face deosebirea intre doua categorii mari de asigurare, cea de persoane si cea de daune, consideram, ca clasificarea categoriilor contractelor si raporturilor de asigurare, enuntate in este mult mai potrivita si mai explicita. Astfel, vom realiza clasificarea raporturilor de asigurare dupa mai multe criterii168: literatura juridica de specialitate

167

I.Vcrel; P.Bercea "Asigurri si reasigurri", Bucuresti, 1993, pag. 105 -107 V. Ptulea, C. Turuianu Curs rezumat de drept al afacerilor; Bucuresti 1994, pag.207 236

168

180

1) In functie de modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare, distingem: - Asigurarea prin efectul legii. Asigurarea prin efectul legii este caracteristica anumitor genuri de activitati si profesii, de regula, legate de risc. Astfel, lucratorii de politie beneficiaza de asigurare pentru daunele cauzate sanatatii pe timpul exercitarii obligatiunilor de serviciu, fara ca sa fie incheiat contract de asigurare ei beneficiaza de aceasta asigurare prin efectul legii. - Asigurarea contractuala presupune aparitia raporturilor contractuale drept rezultat a

incheierii contractului de asigurare. 2) In functie de domeniul asigurarii, se deosebesc: - Asigurarile de bunuri constituie acea asigurare unde obiectul asigurarii riscului sunt bunurile asiguratului sau beneficiarului de asigurare. - Asigurarile de persoane presupune ca se asigura valorile personal umane: viata,

sanatatea, integritatea corporala, capacitatea de munca etc. - Asigurarile de raspundere civila presupune asigurarea de anumite actiuni

cauzatoare de daune, savarsite de catre asigurat sau in adresa lui si care genereaza raporturi de raspundere civila. 3) In functie de riscul asigurat, asigurarile pot fi clasificate in: - Asigurari pentru inundatii, trasnete, explozii, cutremure de pamant; referitoare la

cladiri, constructii, masini si instalatii, mijloace de transport. - Asigurari pentru ploi torentiale, grindina, prabusiri de teren la culturile agricole; - Asigurari pentru boli, epidemii si accidente ale animalelor; - Asigurari pentru derapari, rasturnari, coliziuni si prabusiri sau alte accidente ale mijloacelor de transport; - Asigurari pentru evenimente ce pot surveni in viata persoanelor fizice; - Asigurari de raspundere civila. 4) In functie de obiectul asigurat exista: - Asigurari de mijloace fixe: cladiri, masini, utilaje, instalatii, mijloace de transport etc.; - Asigurari ale fondurilor de productie circulante: materii prime, materiale, combustibili etc; - Asigurari ale obiectelor de uz casnic ale cetatenilor; - Asigurari ale culturilor agricole si animalelor; - Asigurari de persoane etc. 5) In functie de teritoriul pe care se acorda acoperirea prin asigurare deosebim: - Asigurari interne care presupun realizarea asigurarii pentru fapte realizate pe teritoriul tarii asiguratorului. 181 inundatii, furtuni, uragane, alunecari sau

- Asigurari

externe

presupune

prezenta

elementului

de extranietate. Aceste

categorii de asigurari privesc asigurarea de fapte ce pot avea loc atat in interiorul tarii asiguratorului, cat si in afara acestui teritoriu. Calitatea de asigurator in acest caz

presupune prezenta legaturilor contractuale cu firme de asigurare din strainatate, care ar asigura despagubirea la locul producerii riscului asigurat sau aptitudinea acestuia de a face rapid transferul de mijloace pentru despagubirea riscului asigurat. Asa tip de asigurare este caracteristic

transportului international, creditelor intre persoanele ce apartin diferitor state etc. 6) In functie de natura raporturilor care se stabilesc intre asigurat si asigurator asigurarea poate fi: - Directa. si asigurat, In cazul asigurarii directe relatiile de asigurare apar nemijlocit intre asigurator

care este persoana ce beneficiaza de despagubirea de asigurare sau plata de

asigurare. - Indirecta. La asigurarea indirecta (reasigurarea) are loc o asigurare a asiguratorului direct, ambele parti fiind societati comerciale de asigurare. schimbul primei de reasigurare, in baza contractului de contribuie, corespunzator cu

reasigurare, reasiguratorul, in

riscurile preluate, la suportarea indemnizatiilor de asigurare pe care reasiguratorul le plateste la producerea evenimentului care a facut obiectul reasigurarii. 7) In functie de natura juridica a raporturilor de asigurare, deosebim169: - Asigurari fapte comerciale; - Asigurari comercial-civile, unde una din parti la contract este asigurata de fapte comerciale, iar cealalta de fapte civile. g) In functie de obligativitatea asigurarii, deosebim: - Asigurare obligatorie, care presupune obligativitatea incadrarii in raporturile juridice de asigurare. Aceasta obligatie apare fie in virtutea realizarii unei activitati legate de risc, fie in virtutea existentei riscului iminent. - Asigurare facultativa, care presupune facultatea persoanei de a incheia asigurare. Poate privi deasemenea contractul de comerciale, care presupun asigurarea partilor la anumite contracte de

si domeniile ce sunt supuse asigurarii obligatorii, dar

privesc, de regula, clauze mai specifice. 1.3. Caracterele juridice ale caracterizat prin urmatoarele: contractului de asigurare. Contractul de asigurare este

169

Francisk Deak Drept civil, Contracte speciale, V.I; Bucuresti 1976, pag.g0

182

- Este un contract sinalagmatic. Caracterul sinalagmatic al contractului de asigurare rezulta din faptul ca ambele parti la contractul de asigurare, si asiguratul si asiguratorul dobandesc drepturi si obligatii reciproce. - Este un contract cu titlu oneros si aleatoriu. Caracterul oneros al contractului de asigurare este reflectat in avantajul banesc care-1 urmareste asiguratul drept rezultat al survenirii riscului asigurat si prima de asigurare pe care o pretinde asiguratorul. Totodata, contractul de asigurare apare drept unul aleatoriu pornind de la faptul, ca partile, la momentul incheierii contractului nu cunosc cu certitudine care va fi marimea sumei la care va pretinde asiguratul in caz de survenire a riscului asigurat. Totodata, contractul de asigurare poate aparea drept unul comutativ. Aceasta are loc atunci, cand partile convin nu la o despagubire de asigurare, ci la o plata de asigurare fixata, in caz de survenire a riscului asigurat. - Este un contract generator de drepturi. La prima vedere contractul de asigurare apare drept un contract translativ de drepturi, deoarece asiguratul transmite prima de asigurare, iar asiguratorul transmite suma de despagubire la momentul survenirii cazului asigurat, insa aceasta priveste doar efectele contractului incheiat, care sunt nu altceva decat cai de realizare a unui caracter generator a dreptului la despagubire - drept neexistent pana la momentul incheierii contractului de asigurare. - Este un contract cu continut patrimonial. Caracterul patrimonial al contractului de asigurare nici nu poate fi pus la indoiala. Partile pretind de fiecare data la despagubiri materiale atunci cand asiguratul a avut de suportat in anumite imprejurari daune materiale. Probabil ca caracterul patrimonial al contractului de asigurare nu-si are multa existenta, unde isi va gasi locul potrivit si caracterul nepatrimonial al acestui contract, unde dauna morala deasemenea va constitui obiect al acestui contract. - Este un contract consensual. Legislatorul stabileste in mod expres caracterul consensual al contractului de asigurare, pornind de la faptul, ca nerespectarea formei scrise a contractului de asigurare nu duce dupa sine nulitatea acestuia, ci inopozabilitatea lui170. - Este un contract ce poate fi incheiat atat personal cat si prin reprezentant. Putem argumenta acest caracter pornind de la faptul, ca Codul civil nu stabileste conditia incheierii personale a contractului de asigurare. Totodata este necesar de a nu confunda incheierea contractului de asigurare prin reprezentant de incheierea contractului de asigurare in favoarea unui tert, care dobandeste calitatea de beneficiar de asigurare. In cazul contractului de asigurare in favoarea unui tert, cel ce a incheiat contractul dobandeste calitatea de parte la contrat - asigurat, iar in

170

Articolul 130g Cod civil, articolul 2g al Legii cu privire la asigurri. 240

183

cazul incheierii

prin

reprezentant

contractului

de

asigurare, reprezentantul nu

dobandeste pentru sine calitatea de asigurat. - Este un contract numit, tipic si reglementat. Legea civila reglementeaza intr-o serie de acte in mod expres regimul juridic al contractului de asigurare. Astfel, sediul juridic al contractului de asigurare il formeaza Codul civil al republicii Moldova, Legea cu privire la asigurari, Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenta medicala, Legea cu privire la marimea modul si termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenta medicala etc. - Este un contract de executare succesiva. Caracterul succesiv al contractului de asigurare rezulta din faptul ca partile se obliga la prestatii succesive. Astfel, asiguratul se obliga sa achite sistematic prima de asigurare, iar asiguratorul se obliga de fiecare data la survenirea cazului asigurat sa achite despagubirea sau plata de asigurare. - Este un contract, de regula, principal, dar poate aparea drept unul accesoriu. Caracterul principal rezulta de fiecare data atunci cand persoanele urmeaza scopul de a se asigura de eventuale daune ce nu presupun realizarea anumitor activitati. Totodata, pot fi asigurate si careva raporturi juridice, cum ar fi cele de creditare, de transport, de realizare a unui contract de antrepriza, a unui contract de munca etc. - Este un contract, de regula, de adeziune, dar poate fi si negociabil. in majoritatea absoluta a cazurilor contractele de asigurare incheiate apar drept contracte de adeziune. Acestea se aplica in compartimentele unde raporturile de asigurare sunt foarte frecvente, iar valoarea riscului asigurat nu este esential. in cazul, insa, in care este vorba de cazuri exceptionale sau valoare esentiala a riscului asigurat, aceste contracte, de regula, sunt negociate. - Este un contract irevocabil. Caracterul irevocabil al contractului de asigurare rezulta din imposibilitatea partilor de a renunta unilateral la executarea obligatiilor contractuale. in contractul de asigurare are loc doar rezilierea contractului, unde si asiguratul si asiguratorul este obligat, pana la rezilierea contractului sa-si onoreze toate obligatiile contractuale. - Este un contract afectat de modalitati. Practic toate contractele de asigurare presupun conditii si modalitati privind executarea obligatiei de plata a primei de asigurare si a despagubirii de asigurare sau primei de asigurare. 2. Conditiile de validitate a contractului de asigurare La incheierea contractului de asigurare este necesar respectarea conditiilor de validitate a oricarui contract si anume: cea de legalitate, capacitate de a contracta, consimtamant, obiect, cauza si forma.

184

2.1. Legalitatea la incheierea contractului de asigurare presupune respectarea conditiei, dupa care se admite totul ceiea ce nu se interzice. Astfel, spre exemplu, se considera incheiate cu incalcarea conditiei de asigurare acele contracte, care presupune un interes ilicit, asigurarea prejudiciului suportat la jocuri, pareuri, loterii, eventualelor cheltuieli la care poate fi supusa persoana in scopul eliberarii ostaticilor etc. 2.2. Capacitatea de a incheia contractul de asigurare o are: a) avand calitatea de asigurat - orice persoana fizica sau juridica, care in conditiile generale poseda capacitate juridica de a incheia contractul. Este logic faptul, ca dobandirea calitatii de asigurat sa-i apartina, spre exemplu, proprietarului unui imobil, desi acesta nu are implinita varsta majoratului. Aceasta nicidecum nu trebuie de confundat cu dreptul de a decide incheierea contractului, sau altfel spus cu capacitatea de a expune acordul la incheierea contractului,

deoarece acesta este propriu la asa contracte doar la persoanele fizice ce dispun de capacitate de exercitiu completa. b) avand calitatea de asigurator - orice persoana juridica constituita, inclusiv si cu capital strain, in scopul desfasurarii activitatii de asigurare pe baza de licenta. c) avand calitatea de beneficiar de asigurare - orice persoana terta persoana, careia asiguratorul ii va despagubi cazul asigurat in baza contractului de asigurare. 2.2. Consimtamantul la incheierea contractului de asigurare este realizat atunci cand partile au convenit asupra conditiilor esentiale ale contractului. Din categoria conditiilor esentiale ale contractului de asigurare fac parte: tipul asigurarii, obiectul asigurat, riscul si cazul asigurat, marimea primei de asigurare, termenul de achitare a primei de asigurare, marimea despagubirii de asigurare sau platii de asigurare etc. Caracteristic pentru realizarea consimtamantului in

contractul de asigurare este faptul, ca acesta este realizat in forma scrisa. 2.3. Obiectul in contractul de asigurare priveste ca si la alte contracte totul ceea cu privire la ce partile stabilesc drepturi si obligatii. Astfel, obiectul intrinsec al contractului de asigurare il formeaza: - asigurarea riscului asigurat; - plata primei de asigurare; - plata despagubirii de asigurare; - instiintarea referitor la producerea cazului asigurat; - pastrarea confidentialitatii informatiei despre asigurare; Obiectul extrinsec al contractului de asigurare il formeaza:

185

a) riscul asigurat, care reprezinta acea valoare materiala sau nemateriala, pe care partile in contractul de asigurare o protejeaza. Din categoria valorilor supuse asigurarii pot aparea: viata si sanatatea asiguratului, bunurile, raspunderea civila etc; b) prima de asigurare, care reprezinta suma de bani, pe care urmeaza a o plati asiguratorului asiguratul asiguratorului. c) suma de asigurare, care reprezinta o suma baneasca determinata convenita de catre parti, pe care asiguratorul urmeaza s-o plateasca asiguratului sau tertei persoane. d) despagubirea de asigurare, care constituie o suma de bani, echivalenta valorii si care asiguratorul urmeaza s-o plateasca asiguratului sau tertei persoane. e) cazul asigurat, care constituie faptul sau imprejurarea (evenimentul sau riscul asigurat) la survenirea caruia asiguratorul este obligat sa despagubeasca prin contractul de asigurare. Riscul asigurat trebuie sa fie viitor si posibil, deci incert. f) termenul de asigurare, care constituie perioada de timp pe durata caruia, la survenirea cazului asigurat, asiguratorul se obliga la plata despagubirii de asigurare. 2.5. Cauza in contractul de asigurare reprezinta scopul asigurarii posibilitatii financiare a asiguratului in cazul survenirii daunei la producerea cazului asigurat, si scopul asiguratorului de a primi o prima de asigurare de la asigurat, iar la survenirea cazului asigurat - de a achita plata sau despagubirea de asigurare. 2.6. Forma scrisa a contractului de asigurare, ceruta pentru opozabilitate. Astfel, incheierea contractului de asigurare poate fi constatata prin confirmarea platii primei de asigurare. Totodata nu se admite dovada incheierii contractului de asigurare prin proba cu martori sau chiar si prin inceput de inscris. 3. Efectele in contractul de asigurare In contractul de asigurare constatam survenirea efectelor incheierii contractului de asigurare, efectelor neexecutarii sau executarii necorespunzatoare a contractului de asigurare si efectelor expirarii termenului de asigurare si a incetarii contractului de asigurare; 3.1. Efectele incheierii contractului de asigurare. Drept rezultat a incheierii contractului de asigurare, principalul efect este dobandirea de catre parti a drepturilor si obligatiilor contractuale. Astfel, la incheierea contractului de asigurare asiguratul este obligat sa achite in termenul stabilit prima de asigurare, sa instiinteze asiguratorul de survenirea cazului asigurat, iar in caz de necesitate sa acorde acestuia informatia necesara constatarii conditiilor ce au influentat la daunei

producerea cazului asigurat. La randul sau asiguratorul este obligat sa achite plata de asigurare sauj

186

despagubirea de asigurare in cazul in care a survenit cazul asigurat. La incheierea contractului de asigurare asiguratorul este obligat la achitarea despagubirii de asigurare doar in cazul in care cazul asigurat a avut loc dupa achitarea primei de asigurare, daca altceva nu prevede contractul. 3.2. Efectele neexecutarii sau executarii necorespunzatoare a contractului de asigurare; in cazul in care una din partile contractuale nu-si onoreaza obligatiile contractuale, cealalta parte este in drept sa ceara, dupa caz, fie executarea silita a obligatiei contractuale cu sau fara repararea daunelor cauzate drept rezultat a neexecutarii sau executarii necorespunzatoare, fie rezilierea contractului, cu sau tara dezdaunare. Executarea necorespunzatoare sau neexecutarea poate sa fie manifestata prin neachitarea sau neachitarea in termen a primei de asigurare de catre asigurat, neachitarea platii sau despagubirii de asigurare de catre asigurator sau achitarea incompleta a acesteia171, nefurnizarea informatiei cu privire la survenirea cazului asigurat, raspandirea informatiei confidentiale referitor la contractul de asigurare etc. 3.3. Efectele expirarii termenului de asigurare si a incetarii contractului de asigurare; La expirarea termenului de asigurare, asiguratorul nu mai este obligat sa despagubeasca

cazurile asigurate produse. Termenul de asigurare expira, conform prevederilor legislatiei civile, la orele 24 a ultimei zile din termenul convenit. Astfel, cazul asigurat produs la ora 00.01 a urmatoarei zile nu va mai nimeri sub incidenta contractului de asigurare. Capitolul XXII. CONTRACTUL DE TRANZACTIE 1. Notiunea, clasificarea si caracterele juridice ale contractului de tranzactie 1.1. Definitia. in literatura de specialitate contractul de tranzactie este definit ca fiind acel contract in care partile isi fac una alteia sacrificii reciproce, renuntand la anumite drepturi, sau stipuland chiar prestatii noi, in schimbul unor renuntari facute de cealalta parte"172. Articolul 1331 Cod civil defineste contractul de tranzactie este acel contract prin care partile previn un proces ce poate sa inceapa, termina un proces inceput sau rezolva dificultatile ce apar in procesul executarii unei hotarari judecatoresti. Contractul de tranzactie, desi apare drept un contract nou dupa adoptarea Codului civil, totusi nu putem spune, ca legislatia nu prevedea un asemenea tip de contract. Astfel, partile intr-un proces, dupa prevederile vechiului cod procesual civil erau in posibilitate de a se impaca asupra litigiului, aceasta impacare servind drept temei pentru incetarea procesului. Astazi, insa,
171

Articolul 25 al Legii cu privire la asigurare prevede in mod expres cazurile in care asigurtorul este in drept s renunt la achitarea despgubirii de asigurare. Aceste imprejurri poart caracter exhaustiv. 172 C. Hamangiu, 1. Rosetti-Blnescu, Al. Bicoianu "Tratat de drept civil roman", dup Eugcniu Safta-Romano Contracte civile: incheiere, executare, incetare" Iasi 199g, p. 307

187

reglementarea contractului de tranzactie obtine o expresie mai clara, astfel cum legislatorul stabileste nu doar efectele tranzactiei, dar si conditiile de validitate ale acesteia, efectele nerespectarii conditiilor contractului de tranzactie etc. Este necesar de mentionat, ca regimul juridic determinat tranzactiei in articolele 1331-133g Cod civil se refera doar la o cauza civila, excluzand imprejurarile unei fapte de natura penala, contraventionala sau de alta natura. Astfel, pornind de la definitia enuntata in articolul 1331 Cod civil, in baza contractului de tranzactie partile 1.2. Clasificarea contractului de tranzactie. in noua legislatie contractul de tranzactie

apare drept un contract numit si reglementat. Astazi, in baza noii legislatii putem deosebi cel putin trei categorii de tranzactii: tranzactia civila (1331-133g Cod civil), tranzactia de impacare penala (articolul 109 Cod penal) si tranzactia de recunoastere a vinovatiei procesual penala (articolele 504-512 Cod de procedura penala). Poate aparea un temei de discutie in ce priveste denumirea acestui contract, astfel cum in dreptul civil acest contract este denumit tranzactie, iar in dreptul penal aceasta este numit impacare. Desi pentru dreptul penal notiunea de contract nu este traditionala si este intrebuintata relativ nu demult173, totusi nu putem nega natura juridica a actului prin care dupa prevederile articolului 109 al Codului penal al RM se inlatura raspunderea pentru o infractiune usoara sau mai putin grava. Prin urmare si in cazul actului prevazut de articolul 109 Cod penal si in cazul actului prevazut de articolele 1331-133g Cod civil este vorba despre tranzactie. Totodata, este necesar de a face deosebire intre tranzactiile civila, penala si procesual penala, fiecare din ele avand obiect diferit. in asa fel tranzactia civila inlatura procesul, neexcluzand posibilitatea pentru persoana ce a cauzat dauna de a duce raspunderea. Tranzactia penala inlatura doar raspunderea, fara a inlatura procesul174. Procesul penal in asemenea caz inceteaza drept rezultat al faptului ca nu exista temei de aplicare a masurilor de raspundere si nu in temeiul tranzactiei. Tranzactia procesual penala nu inlatura nici procesul, nici raspunderea. Aceasta influenteaza doar asupra marimii pedepsei175. 1.3. Caracterele juridice ale contractului de tranzactie. Contractul de tranzactie este caracterizat prin urmatoarele: 1. Este un contract, sinalagmatic. Caracterul sinalagmatic al contractului de tranzactie reiese din faptul ca la incheierea contractului de tranzactie ambele parti la contract dobandesc

173 174

I. Trofimov, Dreptul contractelor. Partea general. Chisinu 2002, pag. 10-13. Alineatul (2) al articolului 109 Cod penal stabileste, c impcarea produce efecte doar din momentul pornirii urmririi penale. 175 I. Trofimov, D. Arteni, "Unele aspecte privind tranzactia in dreptul civil si in dreptul penal", Analele stiintifice ale Academiei "Stefan cel Mare" a MAI, seria Drept Privat, nr. 3, Chisinu, 2003, pag. 100.

188

drepturi si obligatii. Astfel, partile solutionand natura litigiului stabilesc reciproc obligatiile executarii solutiei litigiului. 2. Este un contract cu titlu oneros, dar poate aparea drept un contract cu titlu gratuit. Caracterul oneros al tranzactiei este unul de principiu, unde partile la contract sunt in stare sa asigure solutia litigiului punand drept temelie avantajul material al impacarii. In cazul, insa, cand drept obiect al litigiului apar drepturi cu continut nepatrimonial, si solutia litigiului nu cere avantaje cu continut material, acest contract devine cu titlu oneros. Deasemenea acesta devine cu titlu oneros, atunci cand una din parti cedeaza cu titlu gratuit avantajul pe care-1 poate pretinde. 3. Este un contract, de regula, constitutiv de drepturi, dar poate aparea si drept unul translativ de drepturi. Caracterul constitutiv de drepturi este unul propriu tranzactiei, iar in cazurile in care obiecte ale litigiului apar bunurile, - punandu-se problema transmiterii drepturilor asupra acestora - acest contract devine drept unul translativ de drepturi. 4. Este un contract cu continut patrimoniale, dar poate fi si cu continut nepatrimonial. Tranzactia apare drept un contract cu continut nepatrimonial atunci cand de regula obiectul litigiului apare un drept nepatrimonial. 5. Dupa natura sa este un contract consensual. Caracterul consensual rezulta din conditiile referitoare la forma contractului ce le stabileste legislatorul. Astfel, legislatia civila nu stabileste contractului de tranzactie o conditie de forma pentru valabilitate, unde partile litigiului pot conveni asupra modului de solutionare si intr-o forma verbala, altfel spus, contractul de tranzactie fiind un contract consensual. 6. Este un contract ce poate fi incheiat atat personal cat si prin reprezentant. Pornind de la regulile generale de petrecere a procesului civil, unde partile pot fi reprezentate in proces, odata ce tranzactia apare drept un act ce solutioneaza natura litigiului, conchidem, ca si tranzactie este posibil de a fi incheiata de reprezentantul partii in proces sau litigiu. 7. Este un contract numit, tipic si reglementat. Avand in vedere, ca legislatorul in mod expres reglementeaza continutul regimului juridic al contractului de tranzactie, acesta dobandeste in noul cod caracterul unui contract tipic, reglementat si numit. g. Este un contract de executare succesiva. Desi efectele executorii ale contractului de tranzactie pot fi de natura instantanee, totusi tranzactie ramane a fi un contract de executare succesiva. Acest lucru rezulta din faptul, ca executarea tranzactiei presupune respectarea unei anumite proceduri si, de regula, onorarea obligatiei principale - redresarea naturii litigiului apare drept o obligatie ce se executa pe durata unei perioade indelungate de timp. 9. Este un contract principal. Contractul de tranzactie apare drept actul juridic principal ce solutioneaza obiectul litigiului si soarta caruia nu depinde de modul si conditia executarii altor 189

contracte. 10. Este un contract negociate. insasi obiectul contractului de tranzactie - litigiul conditioneaza caracterul negociabil al contractului de tranzactie. in vederea solutionarii litigiului partile negociaza toate clauzele contractuale, cat cele ce privesc modul de solutionare a litigiului, atat si cele ce privesc etapele procesului de solutionare. 11. Este un contract irevocabil. Dupa cum prevede articolul 1333 Cod civil, tranzactia are intre parti autoritatea lucrului judecat, iar in cazurile neexecutarii conditiilor tranzactiei, aceasta este susceptibila executarii silite. 12. Este un contract ce poate fi atat pur si simplu, cat si afectat de modalitati. 2. Conditiile de validitate ale contractului de tranzactie Pornind de la prevederile articolului 1334 Cod civil, care stabileste, ca tranzactia poate fi declarata nula pentru temeiurile generale de nulitate a actelor juridice, ajungem la concluzia, ca pentru validitatea tranzactiei este necesar respectarea conditiilor generale de validitate ce privesc legalitatea, capacitatea de a contracta, consimtamantul, obiectul, cauza si forma. 2.1. Legalitatea incheierii contractului de tranzactie. Articolul 1332 Cod civil stabileste, ca tranzactia nu poate fi incheiata cu privire la capacitatea persoanei si cu privire la actele care priveste ordinea publica. in acest caz este necesar de inteles acele categorii de acte care privesc aptitudinea persoanei de a se prezenta in calitate de parat sau reclamant sau intr-o alta careva calitate in cadrul procesului civil. Deasemenea tranzactia nu este admisa in ce priveste schimbarea calitatii procesuale. Spre exemplu, obiect al tranzactiei nu poate servi schimbarea calitatii vanzatorului bunului in cazul de evictiune, astfel cum acesta sa nu vina de partea cumparatorului ci de partea celui ce a indus situatia de evictiune. Deasemenea obiect al tranzactiei nu poate fi considerarea capacitatii sau incapacitatii persoanei de a savarsi anumite acte, indiferent de faptul daca este aceasta persoana fizica sau juridica. Nu poate constitui obiect al tranzactiei ordinea de realizare a unui interes public intr-o alta modalitate decat cea prevazuta in legislatia in vigoare, daca legea nu admite o alta modalitate de solutionare a cazului. Nu poate fi obiect al tranzactiei exonerarea de la raspundere sau micsorarea cuantumului raspunderii unei persoane in cazul comiterii unei daune mediului, pornind de la faptul, ca dauna de mediu se despagubeste dupa alte reguli decat cele prevazute de Codul civil176. 2.2. Capacitatea partilor de a incheia contractul de tranzactie. Calitatea de parti la contractul de tranzactie o au partile in litigiu, fie care sunt implicate intr-un proces, fie care au

176

A se vedea I. Trofimov, Dreptul mediului, Chisinu, 2002, pag. 50-59

190

dreptul de a se adresa in instanta pentru solutionarea unui interes lezat. In asa fel, capacitatea de a incheia contractul de tranzactie este direct conditionata de capacitatea procesual civila a persoanei. 2.3. Consimtamantul in contractul de tranzactie se considera realizat atunci, cand partile au convenit asupra tuturor conditiilor cauzei litigioase. Raport cu alte categorii de contracte, tranzactia nu presupune realizarea consimtamantului la momentul cand partile au convenit asupra conditiilor esentiale - realizarea acestuia la contractul de tranzactie se constata doar daca partile au convenit asupra tuturor conditiilor ce privesc litigiul. 2.4. Obiectul in contractul de tranzactie priveste deasemenea acele doua categorii - obiectul intrinsec si obiectul extrinsec. Obiectul intrinsec al contractului de tranzactie il formeaza: a) Prevenirea unui proces ce poate incepe. La aparitia litigiului in legatura cu faptul ca una din eventualele parti la proces considera incalcarea dreptului sau, partile in litigiu pot initia o procedura de negociere a situatiei create, care are drept rezultat incheierea contractului de tranzactie. in acest contract partile convin asupra tuturor imprejurarilor ce constituie obiectul litigiului. incheierea acestui contract are drept efect imposibilitatea demararii procedurii

judecatoresti de catre una din partile contractante. Astfel, partii la contractul de tranzactie, care a depus cerere de chemare in judecata avand ca obiect litigiul solutionat prin contractul de tranzactie, i se va refuza in examinarea acestei cereri, intemeind aceasta pe faptul existentei unei tranzactii. Dovada existentei tranzactiei se va face de persoana interesata in evitarea procesului. Totodata, chiar daca partile la contractul de tranzactie au convenit asupra modului de solutionare a litigiului aparu, si au fost lasate nereglementate careva imprejurari, dar modul de solutionare a carora nu poate fi determinat nici din contextul contractului, nici dupa lege, si daca partile nu pot conveni asupra lor prin incheierea unui contract de tranzactie asupra acestora, partea, interesul careia este afectat, este in drept de a depune cerere in instanta de judecata. b) incetarea procesului inceput deja, dar asupra caruia nu s-a pronuntat inca o hotarare. Prin contractul de tranzactie partile, care deja au fost atrase intr-un proces civil, sau chiar si cele atrase intr-un proces penal, dar in ce priveste cauza civila, pot conveni asupra incetarii procesului civil si respectiv - cauzei civile. Temei pentru incetarea procesului constituie convenirea partilor asupra tuturor problemelor expuse in cererea de chemare in judecata, cererea reconventionala, precum si in celelalte cereri facute pana la incheierea tranzactiei. Deasemenea tranzactia poate fi incheiata si in procesul examinarii cazului in apel sau recurs. Astfel, partile pot conveni asupra fondului litigiului si dupa ce a fost aplicat caile de atac, dar pana la momentul in care hotararea instantei de judecata a devenit definitiva.

191

c) inlaturarea problemelor aparute

in

legatura

cu executarea hotararii adoptate pe

marginea unui proces, probleme care ar constitui obiectul unei eventuale examinari judecatoresti sau executari silite. in aceasta stadie contractul de tranzactie este menit de a inlatura acele probleme care fie nu au fost solutionate de catre parti in legatura cu executarea hotararii instantei de judecata, fie au aparut careva imprejurari suplimentare, dupa care fie este necesara incheierea unui asemenea contract, fie este necesara o examinare judecatoreasca asupra problemei executarii. Obiectul extrinsec in contractul de tranzactie il formeaza: a) Litigiul. Obiectul principal al tranzactiei este neintelegerea aparuta intre doua sau mai multe persoane. Este necesar de retinut, ca litigiul constituie obiect al tranzactiei, daca nu exista pe marginea acestuia o hotarare judecatoreasca deja pronuntata. b) Dreptul protejat sau interesul aparat. Nu poate fi initiata negocierea unei tranzactii, daca nu este prezent un litigiu. c) Termenul de executare a conditiilor tranzactiei. La incheierea tranzactiei, analogic prevederilor legii procesual civile, sau analogic eventualei hotarari judecatoresti, partile stabilesc termene de executare a tranzactiei. d) Bunul in litigiu. Bunul care serveste obiect al litigiului poate aparea drept obiect al contractului de tranzactie. Este important de retinut, ca prin incheierea tranzactiei nu se poate dispune o transmisiune de drept patrimonial asupra bunului, deoarece aceasta este conditia unui contract translativ de drepturi. Prin tranzactie poate fi facuta promisiunea incheierii unui asemenea contract. 2.5. Cauza contractului de tranzactie trebuie sa reflecte dorinta partilor de a solutiona litigiul aparut intre parti. Nu poate fi incheiata tranzactie cu scop de transmisiune a dreptului de proprietate sau cu alt scop decat cu cel ce priveste un litigiu. 2.6. Forma scrisa a contractului de tranzactie este ceruta pentru opozabilitate. Pornind de la caracterul consensual a tranzactiei, totusi legislatorul presupune posibilitatea partilor de a profita de executarea silita a prevederilor contractului doar dupa omologarea acestuia. in acest sens, este destul de important de a tine cont de faptul, ca contractul de tranzactie incheiat este opozabil partilor. Pentru asigurarea opozabilitatii fata de terti, inclusiv instantelor de judecata, este ceruta omologarea. Nu cere omologare posibilitatea aplicarii penalitatilor in rezultatul neexecutarii sau executarii necorespunzatoare a conditiilor contractului. Astfel, persoana interesata in executarea silita a contractului de tranzactie inainteaza o cerere instanta de judecata in competenta careia intra examinarea litigiului care eventual ar fi fost solutionat de aceasta instanta, si facand dovada neexecutarii conditiilor contractului, cere executarea silita a acestuia. Instanta de judecata, drept rezultat al verificarii corespunderii continutului contractului de tranzactie conditiilor prevazute de 192

legislatie, decide asupra asigurarii executarii silite a conditiilor contractuale sau se pronunta asupra necorespunderii conditiilor acestuia prevederilor legislatiei in vigoare. 3. Efectele contractului de tranzactie Dupa cum este stabilit in conditiile articolului 1333 Cod civil, partile la incheierea contractului de tranzactie solutioneaza litigiul aparut, fara a mai fi necesara desfasurarea unui proces civil, sau opresc procesul civil, sau inlatura dificultatile avute loc in legatura cu executarea hotararii instantei de judecata. in toate cazurile prin incheierea contractului de tranzactie se considera ca partile au dat solutie litigiului, iar un eventual proces este inutil. Prin urmare, daca una din partile la contract inainteaza cerere de chemare in judecata, unde obiectul litigiului il formeaza obiectul contractului de tranzactie, atunci instanta de judecata va refuza examinarea cauzei pe temei ca tranzactia incheiata are puterea lucrului judecat, chiar si daca eventuala hotarare judecatoreasca ar fi formulat o alta solutie decat cea care-i stipulata in contractul de tranzactie. Partea care a inaintat cerere de chemare in judecata este in drept sa pretinda la examinarea judecatoreasca doar a celei parti a litigiului care nu si-a gasit oglindire in textul contractului de tranzactie. Prin urmare, efectul principal al incheierii contractului de tranzactie este solutionarea litigiului pe o cale extrajudiciara, care are drept efect, dupa caz, evitarea sau incetarea procesului, precum si solutionarea unor chestiuni ce privesc executarea unei hotarari judecatoresti in vigoare.

193