Sunteți pe pagina 1din 2

Obiceiuri cu prilejul nasterii,

casatoriei si mortii in Islam


 

Obiceiuri cu prilejul nasterii, casatoriei si mortii

Cand se naste un copil, musulmanii obisnuiesc sa-i sopteasca la urechi formula de marturisire a credintei

musulmane: "Nu este alt Dumnezeu decat Allah...". In ziua a saptea dupa nastere se sacrifica doi berbeci

sau doua capre, din a caror carne se da o parte la saraci, si se taie in chip solemn parul copilului. Sacrificiul
despre care vorbim se practica la arabi si inainte de Mahomed si a fost preluat de traditia mahomedana. Tot

in ziua a saptea sau in alta zi se da numele copilului, care este de obicei numele lui Mahomed, al unui

membru al familiei acestuia ori al personelor importante ale traditiei musulmane. Copilul este apoi circumcis,

fie in ziua a saptea, fie in a patruzecea, fie in anul al saptelea, adica la inceputul celei de a dou perioade  a

vietii.

Inainte de casatorie, conform unei vechi traditii, mirele trebuie sa stea un timp intr-un loc retras, fiind pazit de

cavalerii sai de onoare. In ziua in care mireasa este adusa la domiciliul mirelui si in noaptea nuntii sunt

implinite diferite practici cu caracter magic, menite sa fereasca pe miri de interventiile duhurilor rele  si sa le
aduca noroc. Dupa aceea, timp de o saptamana, sotia sta inchisa in casa, iar barbatul sta retras de

societate. Dupa sapte zile, sotii implinesc un rit de purificare si numai dupa aceea incep viata obisnuita.

Cand se apropie moartea, musulmanii indeamna pe muribund sa pronunte formula marturisirii de credinta,

pentru ca sa nu o uite si sa o poata spune exact cand va fi anchetat de cei doi ingeri, Nakir si Munkar.

Spalarea mortului o fac doua persoane de acelasi sex cu defunctul si care cunosc bine ritul acestei operatii.

Mai inainte nu se platea acestora nimic pentru munca lor, deoarece la ziua judecatii se va tine seama de

fapta lor pioasa. Mortul este imbracat apoi intr-un giulgiu fara cusaturi, pentru ca la ziua invierii sa se poata

aseza cu usurinta in genunchi in fata lui Allah si sa-si primeasca sentinta. Pelerinii obisnuiesc sa-si ia cu ei

la Mecca viitorul giulgiu, pentru ca sa-l inmoaie in apa sfanta a izvorului Zemzem. Daca decesul s-a produs

dimineata, inmormantarea se face in cursul zilei, daca nu, a doua zi de dimineata. Pe drumul spre cimitir,

imamul recita versete din Coran si din cand in cand se opreste, iar credinciosii repeta in cor ultimul verset. In

sfarsit, imamul se adreseaza spiritului mortului si ii cere sa-si faca marturisirea de credinta, asa cum o va

face in fata lui Allah. O persoana dintre rude raspunde pentru mort: "A crezut intr-un singur Dumnezeu si in

Mahomed profetul sau".

Mormintele mahomedane sunt construite in forma de firida, in asa fel incat trupul mortului sa poata sta pe

partea dreapta si cu ochii in directia spre Mecca. Deasupra mormantului se ridica un musuroi de pamant

sau, la cei cu bunastare, se construiesc un fel de capele boltite (qubba). In India exista morminte

musulmane monumentale, construite cu mare lux de arhitectura, dar cum legea musulmana interzice

mormintele somptuoase si mauzoleele, cadavrele mortilor ilustri nu se afla in monumentele insesi, ci in

boltile subterane; dedesubtul sau alaturea monumentelor, satisfacandu-se astfel cerinta legii ca mormintele

sa fie modeste.

Ceremoniile care urmeaza inmormantarii variaza dupa regiuni si nu se deosebesc mult de cele practicate in

alte religii. Doliul nu se obisnuieste. Totusi pe alocuri se vopsesc in albastru unele vesminte sau parti ale

corpului si nu se schimba vesmintele intr-un anumit interval de timp