Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Milostenia - Zakat
In limba araba, milostenia este desemnata prin doua notiuni: zakat si sadaqa. Dar acesti doi termeni acopera notiuni cu totul
diferite, pentru ca zakat-ul este milostenia sau dania obligatorie, pe cand sadaqa este milostenia voluntara, oferita fara vreo
obligatie.
Dania legala (zakat) consta, practic, in plata a 2,5 % din banii economisiti pe parcursul unui an intreg. Prin urmare, un musulman
care are o situatie financiara peste o limita determinata trebuie sa doneze comunitatii (umma) 2,5 % din venitul sau. Aceasta cota
se plateste in bani gheata, economii bancare, bijuterii din aur sau argint. Rata pentru vite si produse agricole este diferita.
Tinand seama de obligativitatea acestui tip de milostenie, unii traducatori folosesc termenul de "zeciuiala", insa acesta este
incorect pentru ca valoarea zakat-uhii este inferioara procentului de 10% indicat de zeciuiala. Trebuie precizat ca zakat-ul nu se
confunda cu impozitul pe venit sau pe plus valoare. Mai exact, reprezinta plus valoarea insusita, apeland la limbajul economico-
financiar, doar ceea ce a ramas timp de un an incheiat in mainile contribuabilului.
Cu toate acestea, insa, in ultima vreme zakat-ul a devenit doar o obligatie interioara, de ordin moral, nefiind tinuta sub control de
vreo anume autoritate. Este vorba mai degraba de o datorie de constiinta. Fiecare musulman isi evalueaza singur, cu sinceritate,
ce i-a mai ramas din venitul pe un an si face milostenie cu 2,5 % din averea sa sau din economiile sale. Ca si in cazul celorlalte
obligatii rituale, o conditie a valabilitatii acesteia este sinceritatea. Daca respectivul nu este sincer si corect cu el insusi si
estimeaza mai putin de 2,5 %, zakat-ul nu este valabil.
Intr-un anume fel, zakat-ul este un fel de justitie interioara institutionalizata, obligatorie, care face ca solidaritatea credinciosilor
sa devina efectiv a credinciosilor, adica a celor care stiu sa-si invinga egoismul si lacomia. Aceasta milostenie are menirea de a le
reaminti permanent ca orice bogatie, orice lucru agonisit, apartin, in fond, lui Allah si proprietarul lor vremelnic nu poate dispune
de ele dupa bunul plac, pentru ca fiecare om este membru al aceleiasi comunitati a lui Allah.
Un musulman nu trebuie sa-si cheltuiasca averea doar pentru confortul si luxul sau. Si altii au dreptul la averea lui. Conform
prescriptiilor islamice (cf. 9, 60), vaduvele, orfanii, saracii si handicapatii, somerii care nu-si pot folosi forta lor de munca din
cauza lipsei unui loc de munca, cei talentati si inteligenti, care invatand ar fi putut ajunge oameni deosebit de valorosi pentru
societate, dar, din lipsa mijloacelor necesare, nu pot face acest lucru, se numara printre cei care au dreptul la zakat.
Se intampla, totusi, astazi un fenomen cu totul deosebit in lumea islamica. Multe tari arabe (Arabia Saudita, Qatar, Bahrein etc.)
au devenit foarte bogate in a doua jumatate a secolului trecut datorita, in mod special, exportului de petrol. in aceste tari, saracia
este deja o raritate, iar saracii sunt tot mai greu de intalnit. in astfel de cazuri, dania se colecteaza si se distribuie in tarile
musulmane cu un nivel scazut de trai.
Pe de alta parte, a doua forma de milostenie, cea voluntara, este oferita in afara procentului de 2,5 %, impus de zakat. La o
observare mai atenta, sadaqa este milostenia autentica, cea care izvoraste din bunavointa inimii si are cele mai mari si mai
profunde implicatii spirituale si morale.
Este adevarat, unii credinciosi s-au plans lui Mahomed de inegalitatea sanselor lor de a savarsi aceasta fapta pioasa: bogatii pot
indeplini in aceeasi masura cu saracii celelalte fapte de devotiune, dar ii vor depasi cu siguranta in privinta milosteniei voluntare
(sadaqa). Mahomed le-a raspuns ca valoarea daniei facuta din proprie initiativa nu se masoara dupa valoarea ei comerciala. Orice
actiune a credinciosului poate constitui o sadaqa, orice gest prietenesc, orice vorba buna adresata cuiva.