FIZICĂ PENTRU BACALAUREAT ŞI ADMITERE

Prof. Vasile ANTONIE

MECANICĂ

1.OPERAŢII CU VECTORI

1.1 ADUNAREA VECTORILOR

DEFINIŢIE: Operaţia de adunare a doi vectori, numită şi
compunerea lor, are drept rezultat un vector numit suma lor.

Regula Regula Regula

paralelogramului triunghiului poligonului
       
s = a1 + a2 + a3 = a12 + a3 = a1 + a23

Obs. adunarea vectorilor este comutativă şi asociativă

c 2 = a 2 + 2ab cos α + b 2

1.2 SCĂDEREA VECTORILOR

DEFINIŢIE: Operaţia de scădere a doi vectori, are drept
rezultat un vector numit diferenţa lor.

d 2 = a 2 − 2ab cos α + b 2
Obs. scăderea vectorilor nu este comutativă
-2 - prof. Vasile ANTONIE

1.3 ÎNMULŢIREA UNUI VECTOR CU UN SCALAR

Prin înmulţirea unui vector cu un scalar se obţine tot un vector ce are:
- aceeaşi direcţie cu direcţia vectorului iniţial;
- acelaşi sens cu sensul vectorului iniţial dacă scalarul este pozitiv;
sens contrar sensului vectorului iniţial dacă scalarul este negativ;
- modulul egal cu produsul dintre modulul vectorului iniţial şi scalar.

1.4 PRODUSUL SCALAR A DOI VECTORI

Produsul scalar a doi vectori este un scalar egal cu produsul
modulelor celor doi vectori prin cosinusul unghiului dintre ei.
 
p = a ⋅ b = ab cos α
Produsul scalar prezintă proprietatea de comutativitate:
   
a ⋅ b = b ⋅ a = ab cos α

1.5 PRODUSUL VECTORIAL A DOI VECTORI

Rezultatul produsului vectorial a doi vectori este tot un vector ce
are caracteristicile:
- Direcţia perpendiculară pe planul determinat de cei doi
vectori;
- Sensul dat de regula burghiului: “ se pune burghiul
perpendicular pe planul determinat de cei doi vectori şi se
roteşte pentru a suprapune primul vector peste cel de al doilea
pe drumul cel mai scurt. Sensul de înaintare al burghiului este
şi sensul vectorului produs vectorial”;
- Modulul vectorului produs vectorial
este egal cu produsul modulelor celor doi
vectori prin sinusul unghiului dintre ei.
c = ab sin α
Produsul vectorial a doi vectori nu are proprietate de comutativitate.
 
( )
 
a ×b = − b × a
FIZICĂ PENTRU BACALAUREAT ŞI ADMITERE -3-

VERSORII AXELOR DE COORDONATE

  
i = j = k =1
           
i ⋅ i = j ⋅ j = k ⋅ k =1; i ⋅ j = i ⋅ k = j ⋅ k = 0
     
i ×i = j × j = k ×k = 0
        
i × j =k ; j ×i =−k ; j ×k =i
        
k × j =−i ; k ×i = j ; i ×k =−j

2.MIŞCARE ŞI REPAUS

SISTEM DE REFERINŢĂ
Ansamblul format dintr-un corp, luat ca reper, dintr-o riglă,
pentru măsurarea distanţelor şi dintr-un ceasornic, pentru măsurarea
duratelor formează un sistem de referinţă
Observaţie:
oricărui sistem de referinţă i se poate ataşa un sistem de
coordonate convenabil ales.

PUNCT MATERIAL - rezultatul modelării prin care

reducem, mintal, dimensiunile unui corp la un punct în care
considerăm a fi concentrată întreaga masă a corpului.

VECTOR DE POZIŢIE - reprezintă vectorul cu ajutorul

căruia determinăm poziţia unui punct în spaţiu, faţă de un sistem de
referinţă ales.
Atunci când vectorul de poziţie
se modifică în timp spunem că punctul
respectiv se află în mişcare faţă de
sistemul de referinţă ales.

ECUAŢIA DE MIŞCARE
-4 - prof. Vasile ANTONIE

Dependenţa de timp a vectorului de poziţie al unui punct

material reprezintă ecuaţia de mişcare a punctului material respectiv.
   
r = r (t ) = x(t )i + y (t ) j
TRAIECTORIA MIŞCĂRII
Curba descrisă de un punct material în mişcarea sa faţă de un
sistem de referinţă ales reprezintă traiectoria mişcării.
Observaţie:
Ecuaţia traiectoriei reprezintă funcţia y = f (x ) şi se obţine
eliminând timpul din relaţiile x = f (t ) şi y = f (t ) .
Exemplu:
 
Fie ecuaţia de mişcare: r( t ) =2ti +( 4t 2 −1 ) j . Să se scrie
ecuaţia traiectoriei.
Prin identificare rezultă: x = 2t ; y =4t 2 −1 . Eliminând
timpul rezultă ecuaţia traiectoriei: y =x 2 −1
FIZICĂ PENTRU BACALAUREAT ŞI ADMITERE -5-
-6 - prof. Vasile ANTONIE


at este componenta tangenţială a acceleraţiei ( tangentă la
traiectorie)

an este componenta normală a acceleraţiei( pe direcţia razei de
curbură)

MIŞCAREA RELATIVĂ A DOUĂ MOBILE

Fie mobilul A care 
are, faţă 
de un sistem de referinţă, ecuaţia

de mişcare: rA = x A ( t ) i + y A ( t ) j şi un alt mobil B care are , faţă de
  
acelaşi sistem de referinţă, ecuaţia de mişcare: rB = x B ( t ) i + y B ( t ) j .
Ecuaţia de mişcare a mobilului 
B în raport  cu mobilul A este:
  
rBA = rB − rA = [ x B ( t ) − x A ( t ) ] i + [ y B ( t ) − y A ( t ) ] j
Viteza mobilului B în raport cu mobilul A (viteza relativă)
  
este: vr = vB − vA
Acceleraţia mobilului B în raport cu mobilul A (acceleraţia
  
relativă) este: a r = a B − a A
Exemple:
1. Două mobile au ecuaţiile de mişcare:
 
( ) 
(

)
r1 = ( 2t + a ) i + t + 5t −1 j ; r2 = t i + t − 4 t j , unde a este un
2 2


parametru real, iar r şi t au dimensiuni în SI.

Să se determine:
FIZICĂ PENTRU BACALAUREAT ŞI ADMITERE -7-

a) ecuaţia de mişcare a mobilului 1 în raport cu mobilul 2;

b) valoarea lui a astfel încât cele două mobile să se
întâlnească;
c) expresia vitezei mobilului 1 în raport cu mobilul 2.
Rezolvare:

  
( 
) (
a) x1 = ( 2t + a ) ; x 2 = t ; y1 = t 2 + 5t −1 ; y2 = t 2 − 4 t

)
r12 = ( x1 − x 2 ) i + ( y1 − y 2 ) j = ( t + a ) i + ( t − 1) j
b)condiţia de întâlnire: r12 = 0 ⇒ x1 = x 2 simultan cu y1 = y2
⇒t =1s; a = -1m
dx1 dx dy
c) v1x = = 2 ; v 2 x = 2 = 1 ; v1y = 1 = 2 t + 5 ;
dt dt dt
dy2      
v2y = = 2t − 4 ; v1 = 2 i + ( 2 t + 5) j ; v 2 = i + ( 2 t − 4 ) j ;
dt  
  
v r = v1 − v 2 = i + j
2. Legile (1) x1 = 4 + 2 t şi (2) x 2 = t 2 + 2t descriu mişcările
rectilinii pe o aceeaşi axă a două mobile. Să se scrie legea de mişcare
a mobilului (2) faţă de mobilul (1) şi să se determine momentele de
timp la care vitezele celor două mobile sunt egale.
Rezolvare:
x 21 = x 2 − x1 = t 2 − 4
dx1 dx
v1x = = 2 ; v 2x = 2 = 2 t + 2 : v1x = v 2 x ⇒ t = 0s
dt dt

3. TIPURI DE MIŞCĂRI ALE PUNCTULUI MATERIAL

3.1 Miscarea rectilinie uniformă: ‘ Mişcarea punctului
material care se realizează pe o traiectorie dreaptă şi în care vectorul
viteză rămâne constant se numeşte mişcare rectilinie uniformă (
→ → →
F = 0 ⇒ a = 0 ⇒ V = const. )”
Legea de mişcare: x = x o + v ⋅ t
xo este coordonata la momentul iniţial (t = 0); x este
coordonata la momentul t; v este viteza mişcării (constantă).
3.2 Miscarea rectilinie uniform variată :
-8 - prof. Vasile ANTONIE

“ Mişcarea punctului material care se realizează pe o

traiectorie dreaptă şi în care vectorul acceleraţie este constant se
→
→
numeşte mişcare uniform variată” ( a = F = const . )
m
Legea vitezei: v = vo + a ⋅ t;
a ⋅ t2
Legea de mişcare: x = xo + vot + ;
2
Relaţia lui Galilei: eliminând timpul intre cele doua relaţii se
obţine o relaţie intre viteza si coordonata, independenta de timp:
v 2 = vo2 + 2 ⋅ a(x − xo ) = vo2 + 2 ⋅ a ⋅ d .
vo este viteza iniţiala (la momentul t = 0); v este viteza la momentul
t; a este acceleraţia mişcării (constantă); xo este coordonata iniţială
(la t = 0);x este coordonata la momentul t
3.3 MIŞCAREA CORPURILOR SUB ACŢIUNEA GREUTĂŢII
1.căderea libera a corpurilor : ( fig. 1; a = g , vo = 0 )
legea vitezei : v = g ⋅ t ;
gt 2
legea de mişcare: y =
2
relaţia lui Galilei : v 2 =2 ⋅ g ⋅ y ;
când y = h rezulta timpul de cădere :
2h
tc =
g
2.aruncarea corpurilor pe verticala : ( fig. 2 ; a = - g
legea vitezei : v = vo − g ⋅ t ;
gt 2
legea de mişcare : y = vot −
2
relaţia lui Galilei: v 2 = vo2 − 2gy ;
FIZICĂ PENTRU BACALAUREAT ŞI ADMITERE -9-

când corpul ajunge la înălţimea maxima v = 0 rezultă, din

vo
legea vitezei , timpul de urcare : t u = , iar din relaţia lui Galilei
g
vo2
înălţimea maxima : h m = ;
2g
2h m v o
tc = = = tu
g g
3.3 Mişcarea circulara uniformă : “ Mişcarea unui punct
material care se realizează pe o traiectorie circulară şi în care
modulul vitezei rămâne constant se numeşte mişcare circulara
uniformă”
- Perioada mişcării circulare uniforme este intervalul de timp
in care mobilul parcurge circumferinţa cercului. (perioada mişcării se
notează cu T si se măsoară in secunde)
- Frecventa de rotaţie reprezintă numărul de rotaţii efectuate
in unitatea de timp.( frecvenţa se notează cu ν si se măsoară in s −1
1
) Perioada si frecventa sunt inverse : T = .
ν
- Viteza unghiulara reprezintă unghiul la centru descris de
∆θ
raza vectoare in unitatea de timp: ω =
∆t
rad .
[ ω]SI =1 . In mişcarea circulara uniforma ω este constantă.
s
Legea mişcării circulare uniforme exprimata prin mărimi unghiulare
este : θ = θo + ω(t − t o )
- Legătura dintre viteza liniara v ( tangentă la cerc) şi viteza
∆s ∆θ
unghiulară este : v = =R si deci : v = Rω . R este raza
∆t ∆t
cercului. In timpul unei perioade T mobilul descrie circumferinţa cu
viteza constantă v, deci : vT = 2πR , dar v = ωR si deci
2⋅π
ω= = 2⋅π⋅ν .
T
- 10 - prof. Vasile ANTONIE

- Acceleraţia centripetă ( acceleraţia centripetă este un vector

ce are direcţia razei vectoare şi este îndreptat spre centrul cercului)
 v2   v2
acp = − 2 R = −ω2 R ; acp = = ω2 R
R R

4. PRINCIPIILE MECANICII CLASICE ŞI TIPURI DE

FORŢE
4.1 Principiul inerţiei : “Un punct material îşi menţine
starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă atâta timp cât
asupra sa nu acţionează alte corpuri care sa-i schimbe aceasta
stare”
Sistemele de referinţă în care este valabil principiul inerţiei se
numesc sisteme de referinţă inerţiale(S.R.I.).
4.2 Principiul fundamental: “Vectorul forţă este
proporţional cu produsul dintre masă şi vectorul acceleraţie.”
m
F = m ⋅ a ; [ F] SI = [ m ] SI [ a ] SI = 1kg ⋅ 1 2 = 1N ( Newton )
 
s
Newtonul este egal cu mărimea acelei forţe care aplicată
m
unui corp cu masa de 1 kg îi imprima o acceleraţie de 1 2 .
s
4.3 Principiul acţiunii si reacţiunii : “Dacă un corp
acţionează asupra altui corp cu o forţă, numită acţiune, cel de-al
doilea corp acţionează asupra primului cu o forţă egala în modul şi
opusă ca sens, numită reacţiune”
4.4 Principiul suprapunerii forţelor: “ Dacă mai multe
forţe acţionează în acelaşi timp asupra unui punct material, fiecare
forţa produce propria acceleraţie in mod independent de prezenta
celorlalte forte, acceleraţia rezultantă fiind suma vectorială a
acceleraţiilor individuale”
4.5 Forţe de frecare: “ Forţele care apar la contactul dintre
corpuri, conţinute în planul de contact şi care se opun mişcării unui
corp faţă de celalalt, se numesc forţe de frecare” În funcţie de
tendinţa de mişcare se disting forţe de frecare la rostogolire şi forţe de
frecare la alunecare.
Legile frecării la alunecare:
FIZICĂ PENTRU BACALAUREAT ŞI ADMITERE - 11 -

I. “ forţa de frecare la alunecare între două corpuri nu

depinde de aria suprafeţei de contact dintre corpuri”;
II. “ forţa de frecare la alunecare între două corpuri este
proporţionala cu forţa de apăsare normală exercitată pe suprafaţa
de contact. Ff = µ⋅ N; µ se numeşte coeficient de frecare la
alunecare ( depinde de natura corpurilor şi de gradul de şlefuire a
suprafeţelor aflate în contact)”
4.6 Studiul mişcării corpurilor în sisteme de referinţă neinerţiale
(S.R.N.I.)
Pentru adaptarea principiului
II al mecanicii la S.R.N.I. se
consideră a acţiona asupra
corpurilor, alături de forţele
reale, o pseudoforţă, numită
impropriu şi forţă de inerţie,

Fi . Ea are direcţia mişcării
S.R.N.I., sens contrar acesteia
şi modulul egal cu produsul  
dintre masa corpului de studiat şi acceleraţia S.R.N.I. : Fi = −ma .
Astfel pentru corpul din figură, faţă de S.R.N.I. figurat, ecuaţia
    
principiului II se scrie : F + N + mg + Ff + Fi = ma r , unde a r
este acceleraţia relativă (acceleraţia corpului de studiat faţă de
S.R.N.I.) . Proiecţia pe axa orizontală dă : F − Ff − ma = ma r .
4.7 Forţa centripetă. Forţa centrifugă de inerţie
  v2   v2
Fcp = ma cp = −m R = −mω2R ; Fcp = ma cp = m = mω2R
2 R
R
Dacă se studiază mişcarea corpului dintr-
un sistem de referinţă solidar cu corpul,
sistem de referinţă ce este neinerţial,
atunci se introduce şi pseudoforţa, numită
impropriu

forţă centrifugă de inerţie,
Fcfi

    v2  
a.î. Fcp + Fcfi = 0 şi deci: Fcfi = −Fcp = m R = mω2 R
R2
- 12 - prof. Vasile ANTONIE

Pentru solicitarea egală a şinelor de cale ferată şi pentru

preîntâmpinarea răsturnării vagoanelor în curbe drumul trebuie
v2
înclinat cu un unghi dat de : tg α = , unde v este viteza maximă,
gR
iar R este raza de curbură. Cu acelaşi unghi trebuie să se încline spre
centrul de rotaţie (de curbură) bicicliştii şi motocicliştii pentru a nu
cădea.
OBSERVAŢIE
- forţa centrifugă de inerţie apare numai la
studiul mişcării în S.R.N.I. şi nu este o
forţă reală. Ea are punctul de aplicaţie în
corpul de studiat.
- forţa centripetă este o forţă reală şi
reprezintă rezultanta forţelor reale pe
direcţia razei cercului. Ea are punctul de
aplicaţie în corpul de studiat.
- asupra centrului de rotaţie ( în cazul nostru punctul O), conform
principiului acţiunii şi reacţiunii, acţionează o forţă reală,
îndreptată spre exteriorul cercului, numită forţă centrifugă.
  v2  
Fcf = −Fcp = m R = mω2 R
2
R
1 F ⋅ lo
4.8 Legea lui Hooke: ∆l = ; ∆l este alungirea
E So
corpului; E este o constanta de material si se numeşte modul de
N
elasticitate (modulul lui Young) [ E ]SI = 1 2 ;F este forţa
m
deformatoare; lo este lungimea iniţială; So este aria secţiunii
transversale a materialului solicitat la deformare. Se defineşte
F
σ= ; σ se numeşte efort unitar.
So
∆l
ε= ; ε este alungirea relativa. Cu aceste notaţii legea lui Hooke
lo
se scrie: σ = E ⋅ ε . Legea lui Hooke este o lege empirică, obţinută
experimental, valabilă până la anumite valori ale efortului unitar,
FIZICĂ PENTRU BACALAUREAT ŞI ADMITERE - 13 -

valori caracteristice materialului solicitat, motiv pentru care este

denumită şi lege de material.
Forţa elastică: “ Forţa care apare în corpurile deformate,
proporţională cu valoarea deformaţiei şi orientată în sens opus
ES o
creşterii deformaţiei se numeşte forţa elastica” Fe = - kx ; k =
lo

5. ENERGIA MECANICĂ. LUCRUL MECANIC 

Lucrul mecanic al unei forţe constante F este o mărime
fizică scalară, de proces, egală cu produsul scalar dintre vectorul
forţă şi vectorul
 
deplasarea al punctului de aplicaţie al forţei.
L = F ⋅ r = Fr cos α , α este unghiul dintre direcţia forţei şi
direcţia vectorului deplasare. [ L ] SI = 1Nm = 1J ( joule).
Un joule este lucrul mecanic efectuat de o forţă de un
newton al cărei punct de aplicaţie se deplasează cu un metru pe
suportul forţei şi în sensul forţei.
Pentru o forţă care nu este constantă lucrul mecanic se
r2
defineşte L = ∫ F( r ) ⋅ cos ( α) ⋅ dr .
r1
OBSERVAŢIE:
„ Semnificaţia ariei figurii determinate de graficul forţei în
funcţie de deplasare şi axa deplasării este aceea că reprezintă
numeric chiar lucrul mecanic efectuat de forţa respectivă.”
Lucrul mecanic al greutăţii este independent de drumul
parcurs de punctul material şi de legea mişcării acestuia şi este egal
cu produsul greutăţii prin diferenţa de nivel h, dintre poziţia iniţială şi
cea finală a punctului material L G = mgh , dacă corpul coboară şi
L G = −mgh dacă corpul urcă.
O forţă care, acţionând asupra unui punct material,
efectuează un lucru mecanic independent de drumul parcurs si de
legea de mişcare si depinde numai de poziţiile extreme ale
traiectoriei se numeşte forţă conservativă.
- 14 - prof. Vasile ANTONIE
2
Lucrul mecanic al forţei elastice: L = − kx ; k este
2
constanta elastică; x este deformarea.

ENERGIA MECANICĂ
Energia cinetică a unui corp de masa m, care se afla in
mişcare de translaţie cu viteza v, în raport cu un sistem de
referinţa inerţial, este egală cu semiprodusul dintre masa corpului
mv 2
şi pătratul vitezei lui. E c =
2
Teorema variaţiei energiei cinetice “ Variaţia energiei
cinetice a unui punct material, care se deplasează în raport cu un
sistem de referinţa inerţial, este egală cu lucrul mecanic efectuat de
forţa rezultantă care acţionează asupra punctului material în timpul
acestei variaţii. ∆Ec = Ecf − Eci = L “
Energia potenţială: “ Lucrul mecanic efectuat de către
forţele conservative care acţionează in sistem este egal şi de semn
opus cu variaţia energiei potenţiale a acestuia.
L = −∆E p = E pi − E pf ”
În cazul sistemului Pământ-corp energia potenţială este
E p = mgh
Pentru corpurile deformate energia potenţială de deformare
2
elastică este E p = kx
2
Teorema conservării energiei mecanice: „Energia
mecanică E = Ec + E p , a unui sistem izolat în care acţionează forţe
conservative este constantă, deci energia mecanica a acestui sistem
se conservă”
Puterea mecanică “ Puterea medie intr-un interval de timp
este egala cu raportul dintre lucrul mecanic efectuat si timpul
necesar producerii acestui lucru mecanic.
∆L Fd cos α j
Pm = = = Fv m cos α ; [ P ] SI = 1 = 1w (watt) “
∆t ∆t s
Puterea instantanee: P = Fv cos α , unde v este viteza
instantanee.
FIZICĂ PENTRU BACALAUREAT ŞI ADMITERE - 15 -

6.Impulsul mecanic.
Impulsul mecanic al unui punct material este mărimea fizica
vectorialaegala 
cu produsul dintre masa corpului si vectorul viteza al
acestuia: p =mv .
→
→ ∆p .
Principiul fundamental al mecanicii se poate scrie: Fm =
∆t
→ →
Vectorul H = Fm ∆t se numeşte impulsul forţei.
Teorema variaţiei impulsului pentru punctul material :
“Variaţia impulsului punctului material este egala cu impulsul
→ →
forţei aplicate punctului material. ∆ p = F m ∆t “
→ → →
Daca impulsul forţei aplicate este zero ( F = 0 ⇒ H = 0 ⇒ ∆ p = 0 )
atunci impulsul rămâne constant.
Teorema conservării impulsului punctului material :
→
“Impulsul unui punct material izolat se conserva, p = const., adică
punctul material izolat se mişca rectiliniu uniform sau este în
repaus ( in sisteme de referinţa inerţiale) “

IMPULSUL UNUI SISTEM DE PARTICULE

Fie un sistem fizic format din doua puncte materiale care au
→ → → →
impulsurile : p 1 = m1 v1 si p 2 = m 2 v 2
→ → →
Impulsul total al sistemului este P = p + p
1 2
Teorema impulsului pentru un sistem de două particule:
“Impulsul forţelor externe care acţionează asupra sistemului este
→ →
egal cu variaţia impulsului total al sistemului. Fm ∆t = ∆ P ”
(Forţele interne ale sistemului nu modifică impulsul său total. Ele
pot, cel mult, să redistribuie impulsul total între elementele
sistemului)
- 16 - prof. Vasile ANTONIE

Legea conservării impulsului pentru un sistem de doua particule

“ Daca rezultanta forţelor externe este permanent zero sau daca
sistemul este izolat atunci impulsul sau total se conservă ( rămâne
constant)”

Ciocnirea plastică : Conservarea impulsului:

→ → →
' ;
m1 v1 + m 2 v 2 = ( m1 + m 2 ) v
' m1v1 + m 2 v2
pentru cazul unidimensional v = .
m1 + m2
Căldura degajată în ciocnirea plastică:
m1m2
Q = − ∆E c = ( v1 − v2 )2
2( m1 + m2 )
Ciocnirea elastică :
→ → → →
Conservarea impulsului : '
m1 v1 + m 2 v2 = m1 v1 + m 2 v'2
2 2
Conservarea energiei cinetice : m1v12 m 2 v 22 m1v'1 m 2 v'2 .
+ = +
2 2 2 2
În cazul unidimensional rezultă pentru vitezele finale:
m v + m2v2 m v + m2 v2
v'1 = 2 1 1 − v1 ; v'2 = 2 1 1 − v2
m1 + m2 m1 + m2

CURENTUL ELECTRIC STAŢIONAR

Intensitatea curentului electric: “ Intensitatea curentului electric
este o mărime fizică care exprimă sarcina electrică ce străbate
secţiunea transversală a circuitului în unitatea de timp.
Q
I= ; [ I ] SI = 1A( amper ) ”
t
Rezistenţa electrică a unui conductor:
l
R=ρ ; [ R ] SI =1Ω( ohm ); ρ este rezistivitatea electrică a
S
substanţei din care este confecţionat conductorul [ ρ ] SI =1Ω ⋅ m ; l
este lungimea conductorului; S este secţiunea conductorului.
FIZICĂ PENTRU BACALAUREAT ŞI ADMITERE - 17 -

Rezistivitatea electrică variază cu temperatura : ρ = ρo (1 + α ⋅ t ) ; ρ

este rezistivitatea la temperatura t o C ; ρo este rezistivitate la 0 o C
; α este coeficientul de temperatura al rezistivităţii.
Neglijând dilatările variaţia rezistenţei electrice cu temperatura este:
R = R o (1 + α ⋅ t )

Legea lui Ohm: - pe o porţiune de circuit:

U
I= ; I este intensitate curentului electric prin
R
porţiunea de circuit; U este tensiunea electrica la
capetele porţiunii de circuit; R este rezistenta
electrica a porţiunii de circuit.
E
- pe întregul circuit: I = ; E este tensiunea
R +r
electromotoare a sursei circuitului; R este rezistenţa electrică a
circuitului exterior; r este rezistenţa internă a sursei.
Legile lui Kirchhoff - legea I “ Suma algebrica a intensităţilor
curenţilor electrici care se întâlnesc intr-un nod de reţea este egala cu
n

zero : ∑I
j=1
j =0” ;

- legea a II-a “ De-a lungul conturului unui ochi de reţea, suma

algebrica a tensiunilor electromotoare este egala cu suma algebrica a
produselor dintre intensitatea curentului si rezistenta totala pentru
n m

fiecare ramura : ∑E i = ∑I jR j “
i =1 j=1

Convenţii pentru aplicarea legilor lui Kirchhoff :

- Pentru intensităţi: intensităţile curenţilor care intră în nod se
consideră pozitive, iar cele care ies din nod se consideră negative.
- Pentru aplicarea legii a II-
a: 1. se alege un sens arbitrar
de parcurgere a ochiului de
reţea; 2. dacă sensul ales
parcurge sursa în mod direct (
de la minus la plus) atunci
- 18 - prof. Vasile ANTONIE

tensiunea electromotoare a sursei se consideră pozitivă, iar dacă

sensul ales parcurge sursa în mod indirect ( de la plus la minus)
atunci tensiunea electromotoare a sursei se consideră negativă; 3.
dacă sensul ales coincide cu sensul curentului prin latură atunci
produsul IR din latura respectivă se consideră pozitiv; dacă sensul
ales nu coincide cu sensul curentului prin latură atunci produsul
IR din latura respectivă se consideră negativ;

Pentru calculul tensiunii între două puncte al unei reţele de curent

se foloseşte relaţia (dedusă din legea a II-a a lui Kirchhoff ) :
 k p 
U ab =Va −Vb = ∑Ei − ∑I j R j  parcurgând laturile de la b
 
i =1 j =1 b →a
către a şi respectând convenţiile de semn.
Pentru reţeaua din figură : în nodul b : I1 + I 2 − I = 0
In ochiul 1 : E 1 = I1 (R 1 + r1 ) + IR
În ochiul 2 : − E 2 = −I 2 (R 2 + r2 ) − IR
U ab = −( IR ) = − E1 − [ − I1( R1 + r1)] = − E2 − [ − I 2 ( R2 + r2 )]

Gruparea rezistenţelor:

n
Res = ∑Ri
i =1
FIZICĂ PENTRU BACALAUREAT ŞI ADMITERE - 19 -

n
1 1
=∑
Rep R
i =1 i
Gruparea generatoarelor:

E1 + E 2 = I( R + r1 + r2 ) E s = I( R + rs )
prin identificare rezultă: Es = En1 + E 2 ; rs =n r1 + r2
E s = ∑E i ; rs = ∑ri
generalizând: i =1 i =1
pentru surse identice rezultă:
nE

 E1 = E2 = ⋅⋅⋅ = En = E E s = nE ; rs = nr ⇒ I =
R + nr

 ⇒
 r1 = r2 = ⋅⋅⋅ = rn = r
- 20 - prof. Vasile ANTONIE

Ep
E1 E2 I=
+ R + rp

r1 r2
11
 I = I1 + I2 +
 r r
E 1 = I1r1 + I R⇒ I = 1 2
 E = I r + I R R+ 1
 2 22 11
+
r1 r2
prin identificare şi generalizare:
n
Ei
 nE ∑r
 ∑ i i= 1 i Pentru surse identice:
 i= 1 ri n 1 E1 = E 2 = ....... = E n = E

 Ep = n
1
∑r r1 = r2 = ....... = rn = r


 ∑ r ⇒ I= 1
i = 1 i rezultă:
E
I=
r
 i= 1 i R + R+
n
 n n
1
1 1
=∑ ∑r
 rp i= 1 ri i= 1 i

FIZICĂ PENTRU BACALAUREAT ŞI ADMITERE - 21 -

Şuntul ampermetrelor :
Pentru măsurarea curenţilor
mai mari decât poate măsura un
ampermetru, în paralel cu acesta,
se pune o rezistenţă numită
rezistenţă şunt . Din figură se vede
că : I = I A + I s ; I A RA = I s Rs de
R
unde rezultă : Rs = A , unde
n −1
I
n= este raportul dintre curentul de măsurat I şi curentul maxim
IA
pe care îl poate măsura ampermetrul I A ; R A este rezistenţa
ampermetrului iar Rs este rezistenţa şuntului

Rezistenţa adiţională : Pentru măsurarea tensiunilor mai

mari decât poate măsura un voltmetru, în serie cu acesta, se pune o
rezistenţă numită rezistenţă
adiţională. Din figură se vede că :
U = I R R = IV ( RV + Ra ) ; Dacă
notăm cu UV = IV RV tensiunea
maximă pe care o poate măsura
U
voltmetrul şi cu m = raportul
UV
dintre tensiunea de măsurat şi tensiunea maximă pe care o poate
măsura voltmetrul obţinem : Ra = RV (m −1) ; Ra este valoarea
rezistenţei adiţionale iar RV este rezistenţa voltmetrului.

Energia si puterea curentului

electric:
U2
W = I 2R ⋅t = ⋅ t = U ⋅ I ⋅ t ; W este energia
R
electrica disipata pe o porţiune de circuit; I
este intensitatea curentului electric prin
porţiunea de circuit; R este rezistenta porţiunii
- 22 - prof. Vasile ANTONIE

de circuit; U este tensiunea electrica la capetele porţiunii de circuit; t

este timpul in care se disipa energia W. Energia electrica
disipata intr-un conductor duce la încălzirea acestuia( efectul Joule).
U2
P = U ⋅ I = I 2R = ; P este puterea electrică disipată pe o porţiune
R
de circuit;
Pt = E ⋅ I = I 2 ( R + r ); Pt este puterea dezvoltata de sursă.
P R
Randamentul sursei în circuit este : η = P = R + r
t
E RE 2
I = .Puterea debitată pe rezistenţa R este P = RI 2 =
R +r ( R + r )2
(1) Considerând rezistenţa R variabilă şi puterea P un parametru
formăm din (1) ecuaţia de gradul II în R:
2 2 2
PR −( E − 2 Pr) R + Pr = 0 (2).Soluţiile sunt:

E 2 − 2 Pr − E 2 ( E 2 − 4 Pr)
R1 = (3)şi
2P
E 2 − 2 Pr + E 2 ( E 2 − 4 Pr) (4).
R2 =
2P
Deci există două valori ale rezistenţei exterioare pe care o sursă
dată poate debita aceeaşi putere P.
Se observă că aceste valori satisfac relaţia: R1R2 = r 2
Pentru ca cele două soluţii să aibă sens fizic trebuie îndeplinită
2
condiţia: E 2 − 4 Pr ≥ 0 ⇒ P ≤ E Această condiţie impune concluzia
4r
că o sursă dată nu poate debita în circuitul ei exterior o putere mai
2
mare decât o valoare maximă Pmax = E (5). Înlocuind această
4r
valoare în (3)şi(4) se obţin valorile rezistenţei exterioare pe care se
poate debita puterea maximă: R1 = R2 = r .
Se observă că atunci când se debitează putere maximă în
R r 1
circuitul exterior randamentul este: η = = = = 50%
R+r r+r 2
FIZICĂ PENTRU BACALAUREAT ŞI ADMITERE - 23 -

MAGNETISM

CAMPUL MAGNETIC
Câmpul magnetic este o formă de existenţă a materiei , care se
manifestă prin acţiunea asupra acului magnetic sau asupra
conductoarelor parcurse de curent electric.
Acţiunea câmpului magnetic asupra conductoarelor
parcurse de curent electric este măsurată de forţa
electromagnetică:   
F = I ⋅ (l × B ) ; F = B ⋅ I ⋅ l ⋅ sin α

Inducţia unui câmp magnetic uniform este o mărime fizică

vectorială, al cărei modul este egal cu raportul dintre forţa cu care
acel câmp magnetic acţionează asupra unui conductor rectiliniu,
perpendicular pe liniile câmpului magnetic, şi produsul dintre
intensitatea curentului electric din conductor şi lungimea
conductorului, aflat in câmp magnetic.
F N
B= ; [ B ] SI = 1 = 1T ( Tesla)
I ⋅l A⋅m

Regula mâinii stângi pentru determinarea direcţiei şi sensului

forţei electromagnetice:
„Se pune mâna stângă paralelă cu conductorul astfel încât
inducţia magnetică să intre în podul palmei, iar cele patru degete
să indice sensul curentului prin conductor. În acest caz degetul
mare indică direcţia şi sensul forţei electromagnetice”

Semne convenţionale pentru direcţia şi

sensul vectorilor:
a) vectorul este perpendicular pe planul
hârtiei şi are sensul de la hârtie la cititor; b)
vectorul este perpendicular pe planul hârtiei şi
- 24 - prof. Vasile ANTONIE

are sensul de la cititor la hârtie.

Inducţia câmpului magnetic produs de un conductor

µµI
rectiliniu prin care trece curent electric: B = o r
2 ⋅π ⋅ r
N
µo = 4 ⋅ π ⋅ 10− 7 2 este permeabilitatea magnetica a vidului ;
A
µ
µr = ; µ este permeabilitatea magnetică a mediului ; µr este
µo
permeabilitatea relativă a mediului ; I este intensitatea curentului ce
trece prin conductor ;r distanţa faţă de conductor.

Regula burghiului drept pentru determinarea direcţiei şi sensului

liniilor de câmp magnetic produs de un conductor rectiliniu prin
care trece curent electric:
„Se pune burghiul paralel cu conductorul şi se roteşte astfel
încât să înainteze în sensul curentului prin conductor. Sensul de
rotaţie al burghiului este sensul liniilor de câmp”.
Liniile de
câmp sunt cercuri
concentrice cu
centrul într-un punct
de pe conductor
(conductorul este
perpendicular pe
planul cercului).

Vectorul inducţie magnetică este tangent la liniile de câmp

Inducţia magnetică în centrul unei spire parcurse de

µ µ I
curent electric : B = o r
2⋅r
Observaţie: Inducţia magnetica in centrul unei semispire
B
o r µ µ I
parcurse de curent electric: B1 = 2 = 4 ⋅ r
2
FIZICĂ PENTRU BACALAUREAT ŞI ADMITERE - 25 -

Inducţia magnetică în centrul unui cadru format din N

µ µ NI
spire : B = o r ; r este raza spirei
2⋅r
Inducţia magnetică în interiorul unui solenoid :
µoµr NI
B= ; l este lungimea solenoidului .
l

Regula burghiului drept pentru determinarea direcţiei şi

sensului liniilor de câmp magnetic produs de o spiră ( solenoid)
prin care trece curent electric:
Se pune burghiul perpendicular pe planul
spirei(solenoidului) şi se roteşte în sensul curentului prin spiră
(solenoid). Sensul de înaintare al burghiului este sensul liniilor de
câmp magnetic.

Definiţia amperului:
Un amper este intensitatea unui curent electric constant,
care se stabileşte prin doua conductoare rectilinii, paralele, foarte
lungi, aşezate in vid la distanţa de un metru unul de altul între care
se exercită o forţă de 2 ⋅10 −7 N pe fiecare metru de lungime.

MIŞCAREA SARCINILOR ELECTRICE ÎN CÂMP

MAGNETIC

FORŢA LORENTZ
Asupra oricărui purtător de sarcină aflat în mişcare cu viteza

v , într-un câmp magnetic uniform, se exercită o acţiune descrisă de
  
forţa Lorentz: FL = q( v × B ) , FL = qvB sin α ,unde q este sarcina
 
electrică a purtătorului, v viteza acestuia, B vectorul inducţie câmp
magnetic, iar α este unghiul dintre vectorul viteză şi vectorul
inducţie câmp magnetic.
- 26 - prof. Vasile ANTONIE

Regula mâinii stângi pentru determinarea direcţiei şi sensului

forţei Lorentz:
„Se pune mâna stângă paralelă cu conductorul astfel încât
inducţia magnetică să intre în podul palmei, iar cele patru degete
să fie în sensul vitezei dacă sarcina este pozitivă(în sens contrar
vitezei dacă sarcina este negativă). În acest caz degetul mare indică
direcţia şi sensul forţei Lorentz”

1.Viteza sarcinii electrice este perpendiculară pe inducţia

π
magnetică ( α = ). În acest caz traiectoria este circulară. Forţa
2
Lorentz devine forţă centripetă.

mv2 mv
qvB = ⇒ R = qB
R

2π v 2πm
ω = 2π ν= ; ω= ⇒ T =
T R qB
π
2. 0 < α < . În acest caz traiectoria este elicoidală(spirală).
2
mv sin α 2πm 2πmv
R= ; T= ; h = vT cos α = qB cos α
qB qB
h este pasul spiralei.

INDUCŢIA ELECTROMAGNETICĂ
FLUXUL MAGNETIC :
“Fluxul magnetic este produsul dintre modulul inducţiei
magnetice şi aria suprafeţei
  
normale, intersectată de liniile de câmp
magnetic. Φ = B ⋅ S = B ⋅ n S = BS cos α ; α este unghiul dintre
direcţia vectorului inducţie magnetică şi direcţia normalei la suprafaţa
S”
[ Φ]Si = Wb ( weber)
FIZICĂ PENTRU BACALAUREAT ŞI ADMITERE - 27 -

“ Fenomenul de inducţie electromagnetică constă în apariţia unei

tensiuni electromotoare într-un circuit străbătut de un flux
magnetic variabil în timp”

REGULA LUI LENZ: “ Tensiunea electromotoare indusă şi

curentul indus au un astfel de sens, încât fluxul magnetic produs de
curentul indus sa se opună variaţiei fluxului magnetic inductor”
LEGEA INDUCŢIEI ELECTROMAGNETICE
(FARADAY) : “ tensiunea electromotoare indusa intr-un circuit
este egala cu viteza de variaţie a fluxului magnetic prin suprafaţa
acelui circuit, luata cu semn schimbat.
∆Φ
e =− ”
∆t
În cazul unui conductor rectiliniu deplasat cu viteza constantă
într-un câmp magnetic uniform tensiunea electromotoare indusă
capătă expresia :
e = −Blv
Regula mâinii drepte pentru determinarea sensului curentului
indus în cazul conductorului rectiliniu deplasat cu viteza v
„Se pune mâna dreaptă paralelă cu conductorul astfel încât
inducţia magnetică să intre în podul palmei, iar degetul mare să
arate sensul vitezei conductorului. În acest caz cele patru degete
indică sensul curentului indus.”

Regula de determinare a sensului curentului indus într-un

circuit închis de către variaţia unui câmp magnetic extern:
Curentul indus produce un câmp magnetic propriu care, în
interiorul suprafeţei mărginite de circuit, este:
a) de sens contrar câmpului extern, dacă acesta este
crescător;
b) de acelaşi sens cu câmpul extern, dacă acesta este
descrescător .
- 28 - prof. Vasile ANTONIE

 
a) Bextern este crescător b) Bextern este descrescător

AUTOINDUCŢIA : ‘ Autoinducţia este fenomenul de

inducţie electromagnetică produs într-un circuit datorită variaţiei
intensităţii curentului din acel circuit”

‘ Tensiunea electromotoare autoindusă intr-un circuit este direct

proporţională cu viteza de variaţie a intensităţii curentului din acel
circuit, factorul de proporţionalitate fiind inductanţa circuitului.
∆I
e = −L ”
∆t
dΦ
L – se numeşte inductanţa circuitului şi se defineşte: L =
dI
µoµ r R
Pentru o spiră circulară inductanţa are expresia: L = ,
2
R-raza spirei.
µo µr N 2S
Pentru o bobină inductanţa are expresia : L = ;
l
[ L]SI = [ Φ ]SI =
Wb
= H ( Henry)
[ I]SI A
LI 2
Energia câmpului magnetic poate fi scrisa : Wm =
2
Densitatea de energie a unui câmp magnetic ( energia din
Wm 1 B 2
unitatea de volum) este: w m = =
V 2 µ
FIZICĂ PENTRU BACALAUREAT ŞI ADMITERE - 29 -

TERMODINAMICA

Noţiuni termodinamice de bază

Unitatea atomică de masă este : 1u =1,66 ⋅10 −27 kg
Se numeşte masa atomică relativă numărul care arată de câte
ori masa unui atom este mai mare decât a 12 - a parte din masa
12
atomului de carbon 6 C
Se numeşte masa moleculară relativă numărul care arată de
cate ori masa unei molecule este mai mare decât a 12 - a parte din
12
masa atomului de carbon 6 C
Se numeşte mol cantitatea de substanţă a cărei masă,
exprimata în grame, este numeric egală cu masa moleculară relativă a
substanţei date
Numărul de molecule dintr-un mol de substanţă se numeşte numărul
molecule
lui Avogadro şi are valoarea N A = 6 ,023 ⋅10 23
mol
Conform legii lui Avogadro , în aceleaşi condiţii de
temperatură şi presiune, un mol dintr-un gaz oarecare ocupa acelaşi
volum. Independent de natura gazului, în condiţii normale ( t = 0 o C
m3
si p = 1 atm.), volumul molar are valoarea Vµo = 22 ,42
kmol
Transformarea in care parametrii de stare variază atât de lent
încât, la orice moment, sistemul sa poată fi considerat în echilibru se
numeşte transformare cvasistatică

Transformarea în care în urma schimbării semnului de variaţie

al parametrilor de stare, sistemul evoluează de la starea finală la
starea iniţială trecând prin aceleaşi stări intermediare de echilibru prin
care a trecut în transformarea primară de la starea iniţială la starea
finală, fără ca în mediul exterior să se fi produs vreo modificare se
numeşte transformare reversibilă

Postulatul echilibrului(Boltzmann)
- 30 - prof. Vasile ANTONIE

“Daca un sistem termodinamic este scos din starea de echilibru si se

izolează de mediul exterior, atunci el revine întotdeauna, de la sine, in
starea de echilibru si nu poate ieşi din aceasta stare fără acţiunea unei
forte exterioare”

Principiul tranzitivităţii echilibrului termic

“Daca sistemele A si B sunt in echilibru termic, iar acesta din urma
este in echilibru termic cu un al treilea sistem C, atunci sistemul A si
sistemul C sunt in echilibru termic. Aceasta înseamnă ca in urma
realizării contactului termic intre A si C, schimbul de căldura intre A
si C nu se produce”
Pentru caracterizarea stărilor de echilibru termic se introduce
o mărime de stare numita temperatura empirica. Toate corpurile
aflate in echilibru termic au aceeaşi temperatura.
A stabili o corespondenta intre valoarea măsurată a mărimii
fizice ce caracterizează un termometru si temperatura termometrului
înseamnă a stabili o scara de măsurat temperatura.
Scara Celsius este o scara centigrada ce delimitează intervalul
de temperatura ( 0o C - ce corespunde stării de echilibru dintre apa
pura si gheaţa care se topeşte sub presiune atmosferica normala si
100 o C - ce corespunde stării de fierbere a apei pure)
Scara Kelvin este o scara termometrica care nu depinde de
natura corpului termometric. Kelvinul reprezintă a 273,15-a parte din
intervalul de temperatura cuprins intre zero absolut si punctul triplu al
apei.
T K =t oC +273 ,15

Caracteristicile gazului ideal :

1. Gazul este format dintr-un număr foarte mare de particule
identice (molecule sau atomi)
2. Dimensiunile moleculelor sunt mici in comparaţie cu distanta
dintre ele, astfel ca ele pot fi considerate puncte materiale.
3.Moleculele se afla intr-o mişcare haotica continua; mişcarea
fiecărei molecule, luata separat, se supune legilor mecanicii clasice
FIZICĂ PENTRU BACALAUREAT ŞI ADMITERE - 31 -

4. Forţele intermoleculare se neglijează: moleculele se mişca liber,

traiectoriile lor fiind linii drepte.
5. Ciocnirile dintre molecule si pereţii vasului sunt perfect elastice.

Formula fundamentală a teoriei cinetico- moleculare

1
p = nm v 2 ; p = presiunea gazului; n= concentraţia de molecule ;
3
v 2 = viteza pătratica medie de translaţie
2 2
p= nεtr ; ε tr = m v εtr =energia cinetica medie de translaţie
3 2

Ecuatia termică de stare a gazului ideal

p = nkT; pV =νRT ; p = presiunea gazului; n = concentraţia de
molecule; k = constanta lui Boltzmann; T este temperatura absoluta;
V este volumul gazului; R este constanta universala a gazelor;
m N
ν= = ;
µ NA
ν = numărul de moli; m = masa gazului; µ= masa molara a gazului;
N= numărul de molecule de gaz;
3RT
N A = numărul lui Avogadro. vT = ; vT = viteza termică
µ
m pµ ρ este densitatea gazului
ρ= = ;
V RT

Ecuaţia calorică de stare a gazului ideal

U =νCV T ; U = energia interna a gazului ideal; CV = căldura
molară la volum constant

Legile gazelor

1. Legea Boyle-Mariotte (legea transformării izoterme):

- 32 - prof. Vasile ANTONIE

“Presiunea unui gaz aflat la temperatura constanta variază invers

proporţional cu volumul gazului”
pV = constant

2.Legea Gay- Lussac (legea transformării izobare):

“Variaţia relativa a volumului unui gaz, aflat la presiune constanta,
este direct proporţional cu temperatura”
V − Vo 1
= αt ; α= grd −1 ; α = coeficient de dilatare
Vo 273 ,15
izobara

3. Legea lui Charles ( legea transformării izocore)

“Variaţia relativa a presiunii unui gaz menţinut la volum constant
este direct proporţionala cu temperatura”
p − po 1
= βt ; β= grd −1 ; β=coeficient termic al
po 273 ,15
presiunii

Primul principiu al termodinamicii

În orice transformare variaţia ∆U a energiei interne
depinde
doar de stările iniţială şi finală ale sistemului, fiind independentă
de stările intermediare prin care trece sistemul termodinamic”
∆U = Q - L

Coeficienţi calorici
FIZICĂ PENTRU BACALAUREAT ŞI ADMITERE - 33 -

1Capacitatea calorica : “ Mărimea fizica numeric egala cu căldura

necesara pentru a varia temperatura unui corp cu un grad se
numeşte capacitate calorica a corpului”
[ Q] SI J
; [ C ] SI =
Q
C= =1
∆T [ ∆T ] SI K
2.Caldura specifica : “ Se numeşte căldura specifica căldura
necesara pentru a varia temperatura unităţii de masa dintr-un corp cu
[ Q] SI J
un grad” c =
Q
; [ c] SI = =1
m∆T [ m] SI [ ∆T ] SI kgK
3 Caldura molara : “ Se numeşte căldura molara căldura necesara
pentru a varia temperatura unui kilomol de substanţa cu un grad”
[ Q] SI J
: [ C ] SI =
Q
C= =1 C = µc
ν∆T [ν ] SI [ ∆T ] SI molK ;
Relatia lui Robert Mayer : C p = CV + R ; CV este căldura molara
la volum constant; Cp este căldura molara la presiune constanta.
R
Pentru căldurile specifice : c p = cV + µ .
i
Pentru gazele ideale : CV = R ; i este numărul gradelor de libertate
2
ale sistemului; i=3 pentru gaze monoatomice; i=5 pentru gaze
diatomice.
Cp
γ = ; γ este exponentul adiabatic al gazului.
CV
R γR
CV = ; C P = γ −1
γ −1

Transformările simple ale gazului ideal

Ecuaţiile
Transf. ∆U Q L
transformării
- 34 - prof. Vasile ANTONIE

Izocora
V = const
P νCV ∆T νCV ∆T 0
=const
T ( P2 − P1 )V
γ −1

p = const
Izobara

νCV ∆T p∆V
V νC p ∆T
= const ( V2 −V1 )P νR∆T
T
γ −1
V2 V2
νRT ln νRT ln
Izotermă

V1 V1
T = const 0
V2 V
pV = const 2 ,3νRT lg 2 ,3νRT lg 2
V1 V1

- νCV ∆T
Adiabtica

PV γ = const
νCV ∆T sau
TV γ−1 = const 0
1- γ
P1V1 −P2V2
TP γ
= const γ −1

n∈R γ -1
νC V ∆T
1- n
Politropă

PV n
= const
γ -n
TV n -1
= const νCV ∆T νCV ∆T sau
1- n P1V1 - P2V2
1- n
TP n
= const n -1

Principiul al doilea al termodinamicii

1. formularea Thomson(lord Kelvin) " intr-o transformare

ciclica monotermă, sistemul nu poate ceda lucru mecanic în exterior.
Daca transformarea ciclică monotermă este şi ireversibilă, atunci
sistemul primeşte lucru mecanic din exterior"
FIZICĂ PENTRU BACALAUREAT ŞI ADMITERE - 35 -

2. formularea Clausius " nu este posibila o transformare care

sa aibă ca rezultat trecerea de la sine a căldurii de la un corp cu o
temperatură dată la un corp cu temperatura mai ridicată"

Randamentul unei maşini termice care efectuează o

L Q
transformare ciclică bitermă va fi: η= = 1 − 2 unde L este
Q1 Q1
lucrul mecanic efectuat într-un ciclu, Q1 este căldura primită
( Q1 > 0 ) , iar Q2 este căldura cedată într-un ciclu ( Q2 < 0 ) .
Tmin
Randamentul ciclului Carnot este η = 1 −
Tmax

Sistemul Internaţional de unităţi de măsură ( S.I.)

În Sistemul Internaţional se disting trei clase de unităţi SI şi

anume:
- unităţi fundamentale;
- 36 - prof. Vasile ANTONIE

- unităţi derivate;
- unităţi suplimentare.

MĂRIMI ŞI UNITĂŢI FUNDAMENTALE

Denumirea unităţii
Mărimea fizică fundamentală de măsură Simbolul
fundamentală
Lungimea (l) Metru m
Masa (m) Kilogram kg
Timpul (t) Secunda s
Intensitatea curentului electric
Amper A
(I)
Temperatura termodinamică (T) Gradul Kelvin K
Cantitatea de substanţă ( ν ) Mol mol
Intensitatea luminoasă (I) Candelă cd

Mărimi suplimentare:
1. Unitatea pentru unghi plan – radianul
2. Unitatea pentru unghi solid – steradianul

Mărimi fizice derivate

Mărimea Unitatea de
Definiţie
fizică măsură în S.I.
m kg
Densitatea ( ρ) ρ= 1 3
V m

 dr m
Viteza (v) v= 1
dt s
FIZICĂ PENTRU BACALAUREAT ŞI ADMITERE - 37 -


 dv m
Acceleraţia ( a) a= 1
dt s2
1N(Newton)
Forţa (F) Măsoară interacţiunea m
1N = 1kg 2
s
→ → m
Impulsul mecanic p =mV 1kg =1N ⋅ s
s
1J(Joule)
 
Lucrul mecanic(L) L = F ⋅d m2
1J =1kg
s2
Capacitatea unui
Energie (E, W) sistem fizic de a 1J
efectua lucru mecanic
1w(watt)
dL
Putere (P) P= m2
dt 1w =1kg
s3
Momentul forţei   
M = r ×F 1Nm
(M)
Momentul → → →
L = r ×p 1Js
cinetic(L)
F N
Presiunea (p) p= 1 = 1Pa ( Pascal )
S m2
Masa unui mol de kg
Masa molară ( µ) 1
substanţă mol
Capacitatea Q J
C= 1
calorică(C) ∆T K
Căldura specifică Q J
c= 1
(c) m∆T kg ⋅ K
Q J
Căldura molară(C ) C= 1
ν∆T mol ⋅ K
Sarcina electrică Măsoară starea de 1C(Coulomb)
(q) electrizare 1C =1A ⋅ s

Intensitatea  F V
E= 1
câmpului electric q m
- 38 - prof. Vasile ANTONIE

(E)
 
Flux electric ( Φ ) Φ = E ⋅S 1V ⋅ m
1V(volt)
Tensiunea electrică L
U= kg ⋅ m 2
(U) q 1V = 1
A ⋅ s3
Capacitatea q
C= 1F ( Farad)
electrică (C) U
1 Ω(ohm)
Rezistenţa U
R= kg ⋅ m 2
electrică(R) I 1Ω =1
A 2 ⋅ s3
Parametru de material
egal cu inversul
conductivităţii
Rezistivitatea kg ⋅ m3
electrice 1Ω⋅ m =1
electrică ( ρ) A2 ⋅ s3
l
R =ρ
S

1T(Tesla)
Inducţia F
B= 1T = 1
kg
magnetică(B) I ⋅l
A ⋅ s2

1wb(weber)
Fluxul magnetic(  
Φ = B ⋅S kg ⋅ m 2
Φ) 1wb =1
A ⋅ s2
1H(Henry)
Inductanţa unui dΦ
L= kg ⋅ m 2
circuit (L) dI 1H = 1
A2 ⋅ s 2
FIZICĂ PENTRU BACALAUREAT ŞI ADMITERE - 39 -