Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Arestare Si Perch.
Arestare Si Perch.
A S O C I A Ț I A B A Rituaţia 1
OULUI AMERICAN
INIȚIAȚIVA JURIDICĂ PENTRU EUROPA CENTRALĂ ŞI EURASIA
Aspecte de practică
privind percheziţia şi
arestarea preventivă
Martie 2007
Acest proiect a fost posibil datorită susţinerii acordate de către Departamentul de Justiţie al Statelor Unite,
Secţiunea Penală, Biroul pentru Dezvoltare, Asistenţă şi Instruire Internaţională pentru Procurori (OPDAT),
Oficiul Programului pentru Justiţie, în condiţiile contractului nr. 2006-AB-CX-0001.
Iniţiativa Juridică pentru Europa Centrală şi Eurasia (CEELI) a Asociaţiei Baroului American este autorul
afirmaţiilor şi analizei din raportul de faţă şi este singura responsabilă pentru conţinutul acestuia. Punctele de
vedere exprimate în această lucrare nu au fost aprobate de Camera Delegaţilor sau de Consiliul Director al
Asociaţiei Baroului American şi, prin urmare, nu trebuie percepute ca exprimând politica Asociaţiei Baroului
American. Mai mult decât atât, nimic din ceea ce conţine raportul de faţă nu trebuie considerat ca acordare de
consultanţă juridică pentru cazuri specifice iar cititorii au responsabilitatea de a obţine astfel de consultanţă
de la avocaţii lor personali.
ASOCIAȚIA BAROULUI AMERICAN
INIȚIAȚIVA JURIDICĂ PENTRU EUROPA CENTRALĂ ŞI EURASIA
Aspecte de practică privind
percheziţia şi arestarea
preventivă
Martie 2007
Mulţumiri
Adresăm calde mulţumiri şi aprecieri doamnei consilier juridic Ana Maria Andronic,
care a coordonat acest proiect încă de la iniţierea sa şi a contribuit la structurarea
analizei şi raportului final. De asemenea, dorim să menţionăm contribuţia doamnei
consilier juridic Ramona-Elena Cherciu la elaborarea raportului final şi la coordonarea
seminariilor organizate în cadrul proiectului, împreună cu doamnele Genoveva Bolea,
coordonator de programe, şi Adina Edu, director financiar.
Madeleine Crohn
Director ABA/CEELI
România
Încă de la primul simpozion, s-a observat în mod clar că problemele ridicate ar fi putut
beneficia de o analiză mai aprofundată. În acelaşi timp, părea important să se reţină
cât mai multe informaţii cu putinţă dintr-o astfel de analiză, pentru ca acestea să
poată fi utilizate ca punct de referinţă pentru ceilalţi şi ca bază de plecare pentru
elaborarea unui ghid judiciar în următorii ani.
1
OPDAT este Biroul pentru Dezvoltare, Asistenţă şi Instruire Internaţională pentru Procurori al Departamentului de
Justiţie al Statelor Unite ale Americii.
Între intenţiile de atunci şi rezultatul concret de astăzi, reprezentat de compendiumul
de faţă, stau o documentare, coordonare şi o muncă susţinute. Pentru a desfăşura un
proiect de o asemenea anvergură, este nevoie şi de mult curaj, în afara aptitudinilor
juridice şi organizatorice. Îi suntem profund recunoscători doamnei Madeleine Crohn,
director ABA/CEELI România, şi colectivului acestei organizaţii pentru desfăşurarea
acestui proiect în acord cu propria viziune şi la standarde ridicate. Eforturile acestora,
canalizate prin intermediul unui grup de lucru, au depăşit cu mult aşteptările modeste
ale primului simpozion. Prin atingerea obiectivului imediat de a elabora compendiul de
faţă, ABA/CEELI a pus de asemenea bazele unui material de referinţă flexibil şi viabil,
de pe urma căruia vor putea beneficia judecătorii, procurorii şi ceilalţi practicieni din
domeniu.
Timothy J. Ohms
Ataşat juridic – România
CUPRINS
CAPITOLUL I ........................................................................................................................................................................ 1
CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE .................................................................................................................................... 1
SECŢIUNEA 1 - CONTEXT LEGISLATIV ŞI DE PRACTICĂ .......................................................................................................... 1
SECŢIUNEA 2 - PREZENTAREA PROIECTULUI ......................................................................................................................... 3
1.2.1. Necesitate .............................................................................................................................................................. 3
1.2.2. Scop....................................................................................................................................................................... 4
1.2.3. Metodologie .......................................................................................................................................................... 5
Etapa I: Activitatea grupurilor de lucru......................................................................................................................................... 5
A: Grupul de lucru din Bucureşti ............................................................................................................................................... 5
B: Grupul de lucru „virtual” ....................................................................................................................................................... 6
Etapa a II-a: Seminariile pentru judecători „Aspecte de practică privind arestarea şi percheziţia” ................................................. 7
1.2.4. Durată ................................................................................................................................................................... 7
1.2.5. Rezultate................................................................................................................................................................ 8
1.2.6. Perspective ............................................................................................................................................................. 8
CAPITOLUL II ...................................................................................................................................................................... 9
ACTIVITATEA GRUPURILOR DE LUCRU .................................................................................................................... 9
SECŢIUNEA 1 - PERCHEZIŢIA: ASPECTE PROBLEMATICE ALE PRACTICII ................................................................................ 9
2.1.1. Obligativitatea începerii urmăririi penale înainte de solicitarea emiterii unui mandat de percheziţie ................. 9
2.1.2. Autorizarea percheziţiei ....................................................................................................................................... 10
2.1.3. Înaintarea sesizării împreună cu dosarul de urmărire penală ............................................................................ 12
2.1.4. Calea de atac împotriva încheiereii prin care s-a dispus cu privire la autorizarea percheziţiei. ........................ 15
2.1.5. Perioada de valabilitate a mandatului de percheziţie.......................................................................................... 16
2.1.6. Perioada de timp în cursul zilei când poate fi efectuată percheziţia ................................................................... 17
2.1.7. Problematica martorilor asistenţi la derularea percheziţiei ............................................................................... 18
2.1.8. Particularităţi ale derulării percheziţiei:............................................................................................................. 18
A: Infracţiunile flagrante şi de crimă organizată ...................................................................................................................... 18
B: Percheziţia în sisteme informatice ....................................................................................................................................... 20
C: Percheziţia autovehiculelor ................................................................................................................................................. 20
2.1.9. Percheziţia fără mandat: lipsa reglementării unor situaţii de excepţie ............................................................... 20
2.1.10. Dispoziţii legale lipsite de utilitate sau eficienţă ............................................................................................... 21
SECŢIUNEA 2 - ARESTAREA PREVENTIVĂ: ASPECTE PROBLEMATICE ALE PRACTICII ............................................................ 21
2.2.1. Conformitatea dreptului intern cu exigenţele art. 5 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale) şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului ................................... 21
(1) Înţelesul noţiunii de lipsire de libertate.............................................................................................................................. 22
(2) Condiţii de conformitate .................................................................................................................................................... 23
(3) Infomarea cu privire la motivele arestării .......................................................................................................................... 24
(4) Obligativitatea aducerii persoanei arestate sau deţinute în faţa unui judecător sau a altui magistrat ................................. 25
(5) Caracterul rezonabil al duratei detenţiei ............................................................................................................................ 25
(6) Dreptul la despăgubiri ....................................................................................................................................................... 26
2.2.2 Cazurile de privare de libertate prevăzute de articolul 148 din Codul de procedură penală ............................. 26
(1) Înţelesul noţiunilor de pericol de fugă, pericol de influenţare a martorilor şi pericolul săvârşirii de noi infracţiuni ......... 28
(2) Înţelesul noţiunii de probe ................................................................................................................................................. 29
(3) Înţelesul noţiunii de indicii temeince ................................................................................................................................. 29
(4) Înţelesul noţiunii de pericol concret pentru ordinea publică .............................................................................................. 31
2.2.3. Semnarea de către procuror(i) a referatului cu propunerea de arestare preventivă........................................... 33
2.2.4. Problematica prezentării instanţei de judecată a întregului dosar de urmărire penală ...................................... 34
2.2.5. Arestarea învinuitului reţinut sau în stare de libertate: natura termenelor procedurale .................................... 34
2.2.6. Ascultarea obligatorie a învinuitului sau inculpatului......................................................................................... 35
2.2.7. Posibilitatea învinuitului/inculpatului de a solicita termen în vederea pregătirii apărării. ................................ 36
2.2.8. Procesul deliberării. Cauze de incompatibilitate ................................................................................................ 37
2.2.9. Menţinerea duratei arestării şi prelungirea arestării: situaţia specială a depăşirii duratei reţinerii ................. 41
2.2.10. Înlocuirea, revocarea şi încetarea de drept a măsurii arestării preventive ....................................................... 43
(1) În cursul urmăririi penale ....................................................................................................................................................... 43
A: Organele judiciare competente ............................................................................................................................................ 43
B: Procedura de judecare ......................................................................................................................................................... 44
C: Calea de atac. Efectele exercitării acesteia şi procedura de judecare ................................................................................... 44
(2) În cursul cercetării judecătoreşti ............................................................................................................................................. 46
2.2.11. Excepţia de neconstituţionalitate invocată în conformitate cu dispoziţiile art. 3001 si 3002 din Codul de
procedură penală ........................................................................................................................................................... 49
2.2.12. Arestarea în lipsă a inculpatului ........................................................................................................................ 51
2.2.13. Mandatul de arestare preventivă nepus în executare ........................................................................................ 53
2.2.14. Arestarea inculpatului în cursul judecăţii .......................................................................................................... 54
2.2.15. Restituirea cauzei cu inculpat arestat la organul de urmărire penală............................................................... 54
2.2.16. Particularităţile căilor de atac prevăzute de art. 1403 din Codul de procedură penală.................................... 55
2.2.17. Probematica asistenţei legale obligatorii .......................................................................................................... 56
2.2.18. Particularităţi ale arestării în cauzele cu minori............................................................................................... 56
2.2.19. Liberarea provizorie pe cauţiune şi sub control judiciar................................................................................... 57
2.2.20. Dispoziţii legale fără utilitate, ineficiente: plângerea împotriva ordonanţei de reţinere .................................. 58
SECŢIUNEA 3 – IMUNITATEA PARLAMENTARĂ ÎN MATERIA PERCHEZIŢIEI, REŢINERII ŞI ARESTĂRII PREVENTIVE ................ 58
SECŢIUNEA 4 – MANDATUL EUROPEAN DE ARESTARE ........................................................................................................ 61
2.4.1. Transferul temporar şi audierea persoanei solicitate în timpul executării mandatului european de arestare .... 64
2.4.2. Proceduri prealabile judecăţii ............................................................................................................................. 66
2.4.3. Arestarea persoanei solicitate ............................................................................................................................. 67
2.4.4. Audierea persoanei arestate ................................................................................................................................ 67
2.4.5. Hotărârea privind executarea unui mandat european de arestare ...................................................................... 68
2.4.6. Regula specialităţii .............................................................................................................................................. 69
2.4.7. Termenele prevăzute în cazul acestor proceduri ................................................................................................. 70
2.4.8. Predarea persoanei urmărite ............................................................................................................................... 70
2.4.9. Predarea amânată sau condiţionată .................................................................................................................... 71
2.4.10. Tranzitul unei persoane, în vederea executării unui mandat european de arestare .......................................... 71
2.4.11. Despre predarea ulterioară ............................................................................................................................... 72
2.4.12. Predarea ulterioară unei extrădări şi extrădarea ulterioară............................................................................. 72
2.4.13. Imunităţi şi privilegii.......................................................................................................................................... 73
2.4.14. Relaţia cu alte instrumente juridice ................................................................................................................... 73
CAPITOLUL III ................................................................................................................................................................... 75
PREZENTARE COMPARATIVĂ A INSTITUŢIILOR PERCHEZIŢIEI ŞI ARESTĂRII PREVENTIVE ÎN
GERMANIA, STATELE UNITE ALE AMERICII ŞI UNIUNEA EUROPEANĂ ....................................................... 75
SECTIUNEA 1 - UNIUNEA EUROPEANĂ ................................................................................................................................ 77
3.1.1. Percheziţia ........................................................................................................................................................... 78
3.1.2. Arestarea ...................................................................................................................................................... 79
SECŢIUNEA 2 - GERMANIA .................................................................................................................................................. 80
3.2.1. Percheziţia ........................................................................................................................................................... 81
3.2.2. Arestarea .............................................................................................................................................................. 83
SECŢIUNEA 3 - STATELE UNITE ALE AMERICII .................................................................................................................... 83
3.3.1. Percheziţia ........................................................................................................................................................... 84
3.3.2. Arestarea .............................................................................................................................................................. 85
CAPITOLUL IV ................................................................................................................................................................... 87
SEMINARIILE PENTRU JUDECĂTORI ........................................................................................................................ 87
„ASPECTE DE PRACTICĂ PRIVIND ARESTAREA ŞI PERCHEZIŢIA” ................................................................ 87
SECŢIUNEA 1 - PREZENTARE GENERALĂ ............................................................................................................................. 87
4.1.1. Abordare .............................................................................................................................................................. 87
4.1.2. Calendarul seminariilor: ..................................................................................................................................... 87
4.1.3. Metodologie ........................................................................................................................................................ 88
SECŢIUNEA 2 - ASPECTE DE PRACTICĂ ANALIZATE ............................................................................................................. 89
4.2.1. Percheziţia ........................................................................................................................................................... 89
(1) Sesizarea telefonică a instanţei de judecată ........................................................................................................................ 89
(2) Este instanţa de judecată ţinută să acorde autorizaţia de percheziţie pe perioada cerută de procuror? ............................... 90
(3) Este posibilă întreruperea desfăşurării unei percheziţii şi reluarea acesteia la un moment ulterior? ................................... 90
(4) Motivarea referatului cu propunerea de autorizare a percheziţiei ....................................................................................... 90
(5) Prezentarea instanţei de judecată, o dată cu propunerea de autorizare a percheziţiei, a întregului dosar de urmărire
penală ....................................................................................................................................................................................... 90
(6) Controlul legalităţii efectuării percheziţiei ........................................................................................................................ 91
(7) Plângerea împotriva modului în care s-a efectuat percheziţia............................................................................................. 91
(8) Participarea presei la efectuarea percheziţiei ...................................................................................................................... 92
4.2.2. Arestarea preventivă ............................................................................................................................................ 92
(1) Competenţa materială a instanţei de judecată sesizată cu soluţionarea unei propuneri de arestare preventivă ................... 92
(2) Prezentarea de către procuror instanţei de judecată a unui volum de fotocopii ale unor acte din dosarul de urmărire
penală ....................................................................................................................................................................................... 92
(3) Semnarea referatului cu propunerea de arestare preventivă................................................................................................ 93
(4) Obligativitatea audierii inculpatului de către procuror, în vederea propunerii arestării preventive a acestuia .................... 93
(5) Motivarea referatului de propunere a arestării preventive .................................................................................................. 94
(6) Intervalul de timp acordat apărătorului din oficiu............................................................................................................... 95
(7) Încălcarea termenului de 5 zile prevăzut de lege pentru depunerea la instanţă a dosarului de urmărire penală .................. 95
(8) Înlocuirea măsurii arestării preventive, dispusă de instanţa de judecată cu ocazia judecării propunerii de prelungire ....... 95
(9) Există posibilitatea legală a inculpatului de a formula o cerere de verificare a arestării preventive şi nu o cerere de
revocare ori de înlocuire a măsurii arestării preventive? .......................................................................................................... 96
(10) Obligativitatea ascultării imediate a inculpatului care nu a fost prezent la luarea măsurii arestării preventive ................ 97
(11) Motivarea încheierii de menţinere a arestării preventive .................................................................................................. 97
(12) Durata rezonabilă a arestării ............................................................................................................................................ 97
(13) Există posibilitatea legală a inculpatului de a declara recurs separat, numai asupra dispoziţiei de menţinere a măsurii
arestării preventive, cuprinsă în decizia instanţei de apel? ....................................................................................................... 98
(14) Calcularea termenului de declarare a recursului în cazul restiturii cauzei la procuror ...................................................... 98
(15) Invocarea excepţiei de neconstituţionalitate în cursul soluţionării propunerii de arestare preventivă............................... 99
(16) Soluţionarea recursului exercitatat împotriva propunerii de arestare preventivă, în lipsa inculpatului liber şi legal
citat, dar reprezentat de apărătorul ales .................................................................................................................................... 99
(17) Este legală soluţia instanţei de a revoca măsura arestării preventive a inculpatului care a fost identificat şi prins
numai în faza de judecată, după ce mandatul de arestare a fost emis încă în faza de urmărire penală?.................................. 100
(18) Este necesar ca inculpatul să declare recurs pentru ca să poată fi cenzurată măsura dispusă iniţial?.............................. 100
(19) Există posibilitatea învinuitului sau a inculpatului, reţinut sau nu, de a solicita termen pentru pregătirea apărării în
situaţia în care i s-au adus la cunoştinţă învinuirile chiar în ziua stabilită pentru judecarea propunerii de arestare?.............. 101
(20) Necesitatea corelării deciziei nr. XII/2005 a Î.C.C.J şi a modificărilor aduse prin Legea nr. 356/2006 la art. 1403
alin. (1) şi art. 141 alin. (1) din Codul de procedură penală cu dispoziţiile art. 6 din Convenţie............................................ 101
(21) Modificarea art. 48 lit. a) din Codul de procedură penală............................................................................................... 101
(22) Există posibilitatea legală a învinuitului sau inculpatului reţinut căruia i s-au adus la cunoştinţă învinuirile chiar în
ziua stabilită pentru judecarea propunerii de arestare de a solicita termen pentru pregătirea apărării? .................................. 102
(23) Arestarea preventivă cu element de extraneitate ............................................................................................................ 102
Capitolul I
______________________________________________
Consideraţii introductive
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 1
Capitolul I: Consideraţii introductive
A: Percheziţia
B: Arestarea preventivă
2 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul I: Consideraţii introductive
1.2.1. Necesitate
5)
V. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Decizia nr. VII/2006, pronunţată în judecarea unui recurs în
interesul legii, în Secţii Unite.
6)
Modificare în acord cu Decizia nr. XII/2005, pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi.
7)
V. Legea nr. 281/2003 şi, mai recent, Legea nr. 356/2006 şi OUG nr. 60/2006.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 3
Capitolul I: Consideraţii introductive
Ohms, ataşatul juridic al Ambasadei Statelor Unite ale Americii din România.
Împreună cu echipa OPDAT8), domnia sa a desfăşurat, pe parcursul unei
perioade de aproxmativ trei ani (2004-2007), numeroase activităţi practice care
s-au circumscris activităţii cu procurorii din România. Biroul OPDAT a sponsorizat
şi organizat în parteneriat cu instituţiile române de resort – Consilul Superior al
Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie – un simpozion anual în domeniul dreptului penal şi al dreptului
procesual penal.
1.2.2. Scop
8)
Membrii biroului OPDAT: Monica Custura (consilier juridic), George Bădescu (consilier juridic), Corina
Pascu (asistent administrativ).
4 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul I: Consideraţii introductive
1.2.3. Metodologie
Proiectul a debutat prin crearea unui grup de lucru format din practicieni din
cadrul instanţelor şi parchetelor din Bucureşti. La sediul ABA/CEELI din
Bucureşti (Strada Caimatei nr. 8) s-au întâlnit săptămânal un număr de opt
practicieni experimentaţi: judecători, procurori, avocaţi şi poliţişti. Aceştia au
răspuns cererii lansate de organizatori şi şi-au manifestat disponibilitatea de a
realiza materialul documentar de bază.
9)
Facem precizarea că documentul de faţă menţionează funcţiile ocupate de membrii grupurilor de lucru
la momentul participării acestora la proiectul aici descris.
10)
La fel de important în derularea în bune condiţii a proiectului în această etapă a fost sprijinul oferit de
doamna Genoveva Bolea, coordonator de program al biroului ABA/CEELI, care a asigurat traducerea unor
materiale bibliografice ale grupului de lucru şi interpretarea în timpul şedinţelor grupului la care au
participat partenerii americani.
11)
V. Anexa 1.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 5
Capitolul I: Consideraţii introductive
În afara normelor legale interne în materie, a doctrinei şi practicii judiciare
româneşti, grupul de lucru a avut la îndemână şi un material documentar
consistent12) din legislaţia altor ţări europene şi legislaţia americană.
Întrucât din grupul iniţial au făcut parte doar persoane care activau în cadrul
instituţiilor bucureştene, materialul elaborat de acestea a fost distribuit unui
colectiv de practicieni din întreaga ţară, selectaţi de ABA/CEELI cu scopul de a
completa analiza de practică începută la Bucureşti.
Acest grup a fost numit „virtual” pentru că membrii săi au fost răspândiţi la nivel
naţional şi nu s-au întâlnit niciodată direct. Comunicarea cu aceştia s-a realizat
în scris, prin tele-conferinţe şi corespondenţă electronică.
6 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul I: Consideraţii introductive
să adauge probleme care nu au fost evidenţiate în materialul iniţial dar
care apar în practica judiciară, precum şi soluţiile la care s-a ajuns cu
ocazia interpretării textelor de lege controversate din materia arestării
preventive şi a percheziţiei.
Moderatorii discuţiilor din cadrul celor trei seminarii au fost doamna Roxana
Maria Trif şi domnul Alexandru Vasiliu. Ambii moderatori sunt reputaţi
profesionişti, judecători în cadrul Curţii de Apel Braşov, formatori colaboratori ai
Institutului Naţional al Magistraturii şi colaboratori statornici ai ABA/CEELI.
1.2.4. Durată
Proiectul s-a derulat pe o perioadă totală de 18 luni, după următorul calendar:
Perioada
Grupul de lucru din Noiembrie 2005 -
ETAPA I Bucureşti Martie 2006
Grupul de lucru Martie 2006 -
„virtual” Iunie 2006
Seminarul de la 22-23 iunie 2006
ETAPA Timişoara
A II-A Seminarul de la Iaşi 7-8 Septembrie
2006
Seminarul de la Cluj 14-15 Septembrie
Napoca 2006
ETAPA Elaborarea Raportului Noiembrie 2006 -
A III-A Martie 2007
Diseminarea Raportului Aprilie 2007
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 7
Capitolul I: Consideraţii introductive
1.2.5. Rezultate
1.2.6. Perspective
13)
Prezentul material încorporează inclusiv analiza unor aspecte controversate ale celor mai recente
modificări legislative, respectiv Legea nr.356/2006 şi O.U.G nr. 60/2006.
8 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II
______________________________________________
Sub aspect terminologic, trebuie făcută pentru început distincţia cuvenită între
percheziţiile cu caracter judiciar, care cad sub incidenţa Codului de
procedură penală şi activităţile extrajudiciare supuse unor reglementări
speciale, ca de exemplu, percheziţia vamală, percheziţia antiteroristă la
pătrunderea pe un aeroport, percheziţionarea în vederea dezarmării unui
infractor periculos, ori percheziţia corporală obligatorie la primirea în arest a
reţinuţilor, arestaţilor preventiv sau condamnaţilor.
Potrivit art. 100 alin. (6) C.proc.pen., pentru a solicita emiterea unei autorizaţii
de percheziţie este necesară începerea urmăririi penale. Cerinţa legală de a
situa astfel, din punct de vedere procedural, percheziţia în cadrul procesului
penal este pe deplin justificată. Efectuarea unei percheziţii vizează unul dintre
drepturile fundamentale ale omului – inviolabilitatea domiciliului sau a
persoanei – şi autorizarea sa nu se poate situa în afara procesului penal. Este
necesar să existe un minim de date cu privire la săvârşirea unei infracţiuni care
să permită începerea urmăririi penale. Procedura începerii urmăririi penale
este, în general, simplă şi sumară şi nu ar trebui să reprezinte un obstacol
pentru realizarea operativă a unei percheziţii domiciliare.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 9
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
activităţile desfăşurate de organele de anchetă, fapt ce îl poate determina să
ascundă, să înstrăineze ori să distrugă mijloacele de probă necesare soluţionării
cauzei.14)
Potrivit art. 100 alin. (3) C.proc.pen., „percheziţia domiciliară poate fi dispusă
numai de judecător, prin încheiere motivată, în cursul urmăririi penale, la
cererea procurorului, sau în cursul judecăţii”.
Potrivit art. 203 alin. final C.proc.pen., procurorul poate solicita emiterea autorizaţiei
de percheziţie la propunerea motivată a organelor de cercetare penală sau din oficiu.
14)
Opinia trebuie considerată în contextul schimbărilor legislative intervenite, cu implicaţii asupra
prerogativelor organului de urmărire penală care multă vreme a avut posibilitatea de a dispune
efectuarea unei percheziţii.
10 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
Cererea procurorului trebuie motivată şi elaborată sub formă scrisă. Din
considerente legate de tactica efectuării percheziţiei şi de reuşita acesteia, unii
practicieni au opinat că cererea procurorului poate fi făcută şi prin notă
telefonică sau telegrafică.15)
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 11
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
eliberare a unei autorizaţii de percheziţie este păstrat separat de către
grefierul-şef al instanţei.
19)
V. art. 146 alin. (2) C.proc.pen. (arestarea învinuitului în cursul urmăririi penale) – astfel cum a fost
modificat prin art. I pct. 73 din Legea nr. 356/2006 (: „Dosarul, împreună cu propunerea de luare a
măsurii arestării preventive întocmită de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea
penală, se prezintă preşedintelui ori judecătorului delegat de acesta de la instanţa căreia i-ar reveni
competenţa să judece cauza în fond sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei
circumscripţie se află locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea faptei prevăzute de legea
penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează
urmărirea.”); art. 1491 alin. (1) şi (2) C.proc.pen. (arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale) –
modificate prin art. I pct. 76 din Legea nr. 356/2006 (: (1) Procurorul (...) întocmeşte propunerea
motivată de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului. (2) Dosarul, împreună cu propunerea de
luare a măsurii arestării preventive întocmită de procurorul care supraveghează sau efectuează
urmărirea penală se prezintă preşedintelui ori judecătorului delegat de acesta (...)”; art.159 alin. (1)
C.proc.pen. (procedura prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale) – modificat prin
art. I pct. 83&84 din Legea nr. 356/2006 (: “Dosarul cauzei va fi depus la instanţă, împreună cu
propunerea de prelungire a arestării preventive întocmită de procurorul care efectuează sau
supraveghează urmărirea penală, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive şi va
putea fi consultat de apărător.”
20)
V. art. 100 alin. (3) – modificat prin art. I pct. 52 din legea nr. 356/2006: “Percheziţia domiciliară
poate fi dispusă numai de judecător, prin încheiere motivată, în cursul urmăririi penale, la cererea
procurorului, sau în cursul judecăţii (...)”. În continuare, alin. (4) precizează: “Percheziţia domiciliară se
dispune în cursul urmăririi penale în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Participarea procurorului
este obligatorie.”
12 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
(1) Procedura cel mai des întâlnită: se prezintă judecătorului, alături de
referatul de sesizare a instanţei în vederea emiterii autorizaţiei de
percheziţie, întregul dosar de urmărire penală.
Practica judiciară adoptă frecvent forma primei situaţii descrise, care se află în
acord cu principiul privind independenţa şi imparţialitatea instanţei de judecată:
procurorul nu poate fi acela în măsură să decidă ce acte trebuie să examineze
instanţa de judecată şi ce acte de procedură ar fi relevante în autorizarea
percheziţiei. Această apreciere trebuie să o facă nemijlocit instanţa de judecată.
21)
Alin. (2) şi (3) de la art. 205 C.proc.pen. au fost introduse prin art. I pct. 115 din Legea nr. 356/2006.
14 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
(3) Deşi foarte rar întâlnită în practică, există şi o a treia situaţie care se
limitează la prezentarea instanţei de judecată doar a referatului întocmit de
organul de urmărire penală. Apreciem că, în măsura în care un astfel de referat
este foarte bine motivat, el poate veni în sprijinul accelerării procesului
decizional, dar nu va putea sta singur la baza unei decizii a instanţei de
judecată în dosarul respectiv. După cum am arătat, este esenţial ca instanţa de
judecată să îşi formeze convingerea şi să îşi bazeze decizia pe actele existente
în dosarul de urmărire penală cu privire la indicii temeinice sau date certe că
este necesară percheziţionarea locuinţei respective.
Încheierea prin care s-a dispus autorizarea percheziţiei nu are cale de atac.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 15
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
tace însă în această materie, spre deosebire de materia măsurilor preventive,
unde există dispoziţii speciale atât în Codul de procedură penală23), cât şi în
textul Constituţiei României24), practicienii au confirmat faptul că o astfel de
încheiere nu este susceptibilă de o cale de atac separată.
23)
V. art. 146 alin. (12) C.proc.pen. (arestarea învinuitului în cursul urmăririi penale): „Împotriva
încheierii se poate face recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la
comunicare, pentru cei lipsă.”; art. 1491 alin. (13) C.proc.pen. (arestarea inculpatului în cursul urmăririi
penale): „Împotriva încheierii se poate face recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei
prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă.”; art. 159 alin. (8) C.proc.pen. (procedura prelungirii
arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale): „Încheierea prin care s-a hotărât asupra
prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat în termen de 24 de ore de la
pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se soluţionează înainte
de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheirii atacate”; art. 160a alin. (2) C.proc.pen.
(arestarea inculpatului în cursul judecăţii): „Încheierea poate fi atacată separat cu recurs (...)”.
24)
V. art. 23 alin. (7) din Constituţia României: „Încheierile instanţei privind măsura arestării preventive
sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.”
25)
Alin. (41) şi (42) de la art. 100 C.proc.pen. au fost introduse prin art. I pct. 53 din Legea nr. 356/2006.
16 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
numărul şi data adresei parchetului;
numărul dosarului instanţei;
numărul şi data încheierii de autorizaţie;
data şi ora emiterii;
numele şi prenumele persoanei;
sediul unităţii publice sau al persoanei juridice la care se efectuează
percheziţia, a sistemelor informatice şi a suporturilor de stocare a datelor
informatice;
perioada de valabilitate;
numele şi prenumele judecătorului.
Potrivit art.103 din Codul de procedură penală, percheziţia se poate face între
orele 6:00-20:00, iar în celelalte ore numai în caz de infracţiune flagrantă sau
când percheziţia urmează să se efectueze într-un local public. Termenul de
infracţiune flagrantă este cel definit în art. 465 C.proc.pen.26)
Nu aceeaşi este situaţia percheziţiilor începute între orele 6:00-20:00, care pot
continua şi în timpul nopţii din motive de oportunitate. O asemenea
reglementare se justifică, deoarece o percheziţie întreruptă nu şi-ar putea
atinge scopul. Până la reluarea percheziţiei, persoanele vizate pot să distrugă
sau să ascundă într-un alt loc obiectele căutate de organele judiciare.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 17
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
Potrivit art. 104 alin. (2) şi (3) C.proc.pen., percheziţia domiciliară se face în
prezenţa persoanei la care se efectuează percheziţia, iar în lipsa acesteia, în
prezenţa unui reprezentant, a unui membru al familiei sau a unui vecin având
capacitate de exerciţiu. Pentru a exista garanţia că această activitate se
desfăşoară în coordonatele legii, operaţiunile de percheziţionare se efectuează
de către organul judiciar în prezenţa unor martori asistenţi.
Potrivit art. 27 alin. (4) din Constituţia României, percheziţiile în timpul nopţii sunt
interzise, în afară de cazul infracţiunilor flagrante.
Codul de procedură penală nu prevede în mod expres maniera în care se dispune ori
se efectuează percheziţia în cazul infracţiunilor flagrante, adoptându-se aceeaşi
18 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
procedură (care poate fi numită de drept comun) şi pentru aceste tipuri de
infracţiuni. Art. 280 alin. (1) C.proc.pen. stipulează faptul că, în caz de
infracţiune flagrantă, organul de urmărire penală este obligat să constate
săvârşirea acesteia, chiar în lipsa plângerii prealabile. În situaţia infracţiunilor
flagrante însă este necesară, de cele mai multe ori, şi efectuarea imediată a
percheziţiei domiciliare sau corporale pentru a ridica probele deja existente la
faţa locului.
Prevederile art. 100 alin. (3) C.proc.pen., astfel cum au fost modificate prin
Legea nr. 356/200628), au instituit criteriile de competenţă potrivit cărora este
desemnată instanţa competentă să autorizeze percheziţia domiciliară. Astfel,
instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă sau instanţa
corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului
din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. O
bună cooperare între organele judiciare implicate într-o astfel de cauză ar putea
asigura sesizarea promptă a instanţei competente potrivit legii, putându-se pregăti
anume un astfel de moment procesual, pentru a fi operativ şi eficient.
28)
V. art. I pct. 52 din Legea nr. 356/2006.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 19
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
Rezultă aşadar că, pentru efectuarea unei percheziţii informatice este necesară o
autorizaţie de percheziţie emisă de judecător, la solicitarea procurorului, după
examinarea temeiniciei acestei cereri, în şedinţa din camera de consiliu, care are
loc fără citarea părţilor şi cu participarea obligatorie a procurorului conform art.
100 alin. (4) C.proc.pen.
C: Percheziţia autovehiculelor
Codul de procedură penală nu prevedea, anterior Legii nr. 356/2006, în mod
expres, maniera în care se dispune ori se efectuează percheziţia autovehiculelor,
creând astfel dificultăţi semnificative practicienilor confruntaţi frecvent cu astfel
de situaţii.
Deşi alin. (2) al art. 100 C.proc.pen. omite a enumera percheziţia vehiculelor,
noua formulare a alin. (5) al aceluiaşi articol30) menţionează faptul că percheziţia
vehiculelor urmează regimul percheziţiei corporale.
29)
Publicată în M.Of., partea I nr. 279/21.IV.2003.
30)
V. Legea nr. 356/2006, art. I pct. 54.
20 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
detaliată, conţinută în art. 110 şi art. 111 C.proc.pen. nu este de natură a
facilita eficient atingerea scopului unei astfel de proceduri, respectiv acela de
identificare şi strângere a probelor necesare aflării adevărului în cauză.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 21
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
enumerând în acelaşi timp, în mod expres şi limitativ, cazurile în care o
persoană poate fi privată de libertate. Sunt apoi reglementate drepturile
persoanei private de libertate şi se stipulează dreptul la despăgubiri al
persoanei, victimă a unei arestări sau a unei reţineri în condiţiile contrare
dispoziţiilor articolului 5.
Art. 5 alin. (1): „Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate
fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale:
a) dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de un tribunal competent;
b) dacă a făcut obiectul unei arestări sau al unei deţineri legale pentru nesupunerea la o
hotărâre pronunţată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării
executării unei obligaţii prevăzute de lege;
c) dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare
competente, sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune,
sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l impiedica să
săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia;
d) dacă este vorba de detenţia legală a unui minor, hotărâtă pentru educaţia sa sub
supraveghere sau despre detenţia sa legală, în scopul aducerii sale în faţa autorităţii
competente;
e) dacă este vorba despre detenţia legală a unei persoane susceptibile să transmită o
boală contagioasă, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui
vagabond;
f) dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală a unei persoane pentru a o
împiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o
procedură de expulzare ori de extrădare”.
Pentru a se putea stabili, de la caz la caz, dacă este vorba despre o privare de
libertate sau despre o simplă restrângere a libertăţii individuale, Curtea a arătat că
33)
Denumită în continuare Curtea.
34)
V. CEDO, Guzzardi c. Italiei (decizia din 6 noiembrie 1980); Nielsen c. Danemarcei (decizia din 28
noiembrie 1988).
35)
V. CEDO, Engel şi alţii c. Olandei (decizia din 8 iunie 1976).
22 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
trebuie să se ţină seama de situaţia în care se află persoana în cauză, cu
particularităţile acesteia, de tipul măsurii dispuse, de durata acesteia, de
efectele produse, dar şi de modul în care a fost adusă la îndeplinire măsura
respectivă, pentru că „distincţia dintre privarea de libertate şi restrângerea
libertăţii este una de intensitate şi nu una de natură sau de substanţă”.36)
Ipoteza reglementată mai sus se referă la persoana arestată sau reţinută, scopul
arestării sau reţinerii acesteia fiind reprezentat de aducerea persoanei în cauză în faţa
autorităţii judiciare competente, însă ea se aplică numai în cazul în care există motive
36)
V. CEDO, Engel şi alţii c. Olandei (decizia din 8 iunie 1976).
37)
V. CEDO, Worwa c. Poloniei (decizia din 27 noiembrie 2003).
38)
V. CEDO, Vasileva c. Danemarcei (decizia din 25 septembrie 2003); Ciulla c. Italiei (decizia din 22
februarie 1989).
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 23
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
verosimile, temeinice, că s-a săvârşit o infracţiune, că se va comite o infracţiune
sau că autorul va fugi după comiterea infracţiunii. Această ipoteză trebuie
coroborată în dreptul nostru intern cu dispoziţiile art. 143 C.proc.pen.
lit. f - Prima teză a textului vizează situaţia în care se poate dispune privarea de
libertate a unei persoane ce încearcă să pătrundă ilegal în ţară, în timp ce teza a
II-a se referă la privarea de libertate a persoanei faţă de care se desfăşoară o
procedură de extrădare sau expulzare, măsura putând fi luată numai în cursul
acestor proceduri, după începerea formalităţilor specifice şi înainte de finalizarea
acestora.
Conform articolului 5 alineatul (2) din Convenţie, orice persoană arestată trebuie
să fie informată în termenul cel mai scurt şi într-o limbă pe care o înţelege,
asupra motivelor arestării sale şi asupra oricărei acuzaţii aduse împotriva sa.
Dispoziţia corelativă din dreptul nostru intern este art. 1371 alin. (1)
C.proc.pen.41), potrivit căruia „persoanei reţinute sau arestate i se aduc de
îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale
arestării şi învinuirea, în cel mai scurt termen. Învinuirea se aduce la cunoştinţă
numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu. (...)”.
39)
A se vedea şi reglementările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) în acest sens.
40)
V. CEDO, H.L. c. Marii Britanii (decizia din 5 octombrie 2004).
41)
V. Vasiliu, Al., op.cit., cu privire la modificarea art. 1371 alin. (1), prin art. I pct. 58 din Legea nr.
356/2006: „ (...) noua prevedere garantează dreptul persoanei de a se folosi de limba pe care o înţelege,
garanţie care este corelată cu obligaţia pe care organele judiciare o au în a se asigura că persoana
înţelege limba română, iar în caz contrar, în obligaţia de a asigura – în mod gratuit – interpret”.
24 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
Magistratul la care face referire articolul 5 alineatul (3) trebuie să aibă puterea
de a ordona punerea în libertate a persoanei în cauză şi să fie independent faţă
de executiv şi faţă de părţi.
42)
V. CEDO, Pantea c. României (decizia din 3 iunie 2003), cu trimiterea la Vasilescu c. României (decizia
din 22 mai 1998).
43)
V. CEDO, Wemhoff c. Germaniei (decizia din 27 iunie 1968) în care se enumeră „criteriile” sau
„elementele” de avut în vedere pentru aprecierea de la caz la caz: 1. durata efectivă a detenţiei; 2.
durata detenţiei prin raportare la pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea respectivă; 3. efectele morale,
materiale sau de altă natură asupra persoanei deţinute; 4. conduita celui deţinut; 5. dificultăţile privind
investigarea cazului; 6. maniera în care au fost conduse investigaţiile; 7. conduita autorităţilor judiciare.
44)
V. CEDO, Letellier contra Frantei (decizia din 26 iunie 1991).
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 25
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
Din interpretarea jurisprudenţei Curţii cu privire la noţiunea de procedură rapidă,
a reieşit faptul că „un interval de 3 (trei) luni si 28 (douăzeci şi opt) de zile este
incompatibil cu noţiunea de termen scurt prevăzută de articolul 5 alineatul (4)
din Convenţie”.45)
Acest drept la reparaţie al persoanei este garantat atât atunci când este încălcat
articolul 5 din Convenţie cât şi în ipoteza în care anumite dispoziţii din dreptul
intern, care stipulează o protecţie mai extinsă decât cea prevăzută de articolul 5,
sunt încălcate. Prevederile legale corelative din dreptul nostru intern care vin în
aplicarea acestor principii sunt art. 504 şi art. 505 C.proc.pen. Acestea prevăd
că ”(...) are dreptul la repararea pagubei şi persoana care, în cursul procesului
penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod
nelegal (...)” şi, respectiv că „la stabilirea întinderii reparaţiei se ţine seama de
durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate precum şi de
consecinţele produse asupra persoanei sau asupra familiei celui privat de
libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă (...)”.
Conţinutul art. 148 C.proc.pen. a fost substanţial modificat prin intervenţia Legii
nr. 356/2006 şi a OUG nr. 60/2006.46) Întrucât dispoziţiile sale reprezintă esenţa
materiei arestării preventive, apare ca oportună prezentarea formei actualizate a
articolului.
„Art. 148. Condiţiile şi cazurile în care se dispune arestarea inculpatului.
(1) Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite
condiţiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre următoarele cazuri:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire
sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în
orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei;
a1) inculpatul a încălcat, cu rea-credinţă, măsura obligării de a nu părăsi
localitatea sau ţara ori obligaţiile care îi revin pe durata acestor măsuri;47)
b) există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect
aflarea adevărului prin influenţarea unei părţi, a unui martor sau expert, ori prin
distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă;
c) există date că inculpatul pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni;
d) inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune;
e) există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că
încearcă o înţelegere frauduloasă cu aceasta;
45)
V. CEDO, Pantea c. României.
46)
V. Vasiliu, Al., op.cit., pag. 76-77, referitor la modificarea art. 148 C.proc.pen., prin art. I pct. 75 din
Legea nr. 356/2006.
47)
Lit. a1) de la alin. (1) al art. 148 a fost introdusă prin O.U.G nr. 60/2006. Textul se coroborează cu
prevederile art. 145 alin. (3) C.proc.pen., aşa cum a fost modificat prin art. I pct.6 din O.U.G. nr.
60/2006.
26 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
f) inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa
detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există
probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru
ordinea publică.
(2) În cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a)-e), măsura arestării preventive a
inculpatului poate fi luată numai dacă pedeapsa prevăzută de lege este
detenţiunea pe viaţă sau închisoare mai mare de 4 ani."
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 27
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
pericolul tulburării ordinii publice.
o Gravitatea deosebită a unor fapte şi reacţia publicului la
săvârşirea lor pot suscita o tulburare socială, de natură să
justifice arestarea preventivă. Trebuie însă ca dreptul intern să
cunoască noţiunea de tulburare a ordinii publice provocată de o
infracţiune. Arestarea preventivă va fi menţinută atât timp cât se
face dovada că punerea în libertate a celui în cauză ar tulbura
efectiv ordinea publică. Dispariţia acestor temeiuri conduce la
punerea în libertate a persoanei arestate. În această
privinţă, este important ca motivarea pe care se bazează
instan ţa să fie concretă, consistentă şi edificatoare.
28 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
expert (prin exercitarea oricărei presiuni). În acest sens,
trebuie avute în vedere aici presiunile exercitate asupra co-
inculpaţilor, părţii vătămate, părţii civile, părţii responsabile
civilmente etc.
Unii practicieni au opinat că noţiunea de probe la care se referă art. 148 alin.
(1) lit. f) teza a II-a C.proc.pen. nu se confundă cu noţiunea de mijloace de
probă definită prin dispoziţiile art. 64 C.proc.pen. Aceasta din urmă poate
include acele probe sau indicii temeinice la care fac referire dispoziţiile art. 143
C.proc.pen., dar poate avea o sferă mai largă, incluzând şi elemente de fapt din
care să rezulte periculozitatea socială sporită care ar justifica arestarea
preventivă (spre exemplu, aplicarea unor sancţiuni administrative sau
contravenţionale anterior, depoziţii testimoniale din care ar rezulta un potenţial
agresiv al inculpatului la adresa altor persoane, indicii în sensul că acesta a
încercat să intimideze partea vătămată sau martorii, chiar dacă nu e vorba de
ameninţări propriu-zise etc.).
Art. 14348), art. 14649) şi art. 148 C.proc.pen. condiţionează privarea de libertate
a învinuitului sau inculpatului de existenţa unor probe sau indicii temeinice
48)
V. Vasiliu, Al., op.cit., pag. 62-63, privind modificarea art. 143 C.proc.pen., prin art. I pct. 65 din
Legea nr. 356/2006: S-a eliminat din acest articol definirea noţiunii de „indicii temeinice”, aceasta fiind
introdusă în titlul destinat probelor şi mijloacelor de probă, la art. 68 1 .
49)
V. Ibid., pag. 72-73, privind modificarea art. 146 C.proc.pen., prin art. I pct. 73 din legea nr.
356/2006:
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 29
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
privind săvârşirea unei fapte penale. Este deci necesar ca, în
momentul luării unei măsuri privative de libertate, aceste probe, astfel
cum sunt definite de art.63 C.proc.pen., să fi fost deja administrate, să
fie de natură a demonstra că cel în cauză a comis o infracţiune.
În sensul art. 68 1 C.proc.pen. 50) , există indicii temeince atunci când, din
examinarea datelor aflate la dosar, se desprinde insistent
presupunerea rezonabilă că învinuitul a săvârşit fapta pentru care este
urmărit ori atunci când organul de urmărire penală surprinde o persoană
în condiţii suspecte, determinând sesizarea din oficiu şi începerea
urmăririi penale. De exemplu, o persoană este găsită cu bunuri de genul
celor sustrase ori provenind dintr-o sustragere şi a căror provenienţă nu
o poate explica 51) sau o persoană având asupra sa instrumente care
servesc la săvârşirea unor spargeri este găsită în apropierea unui imobil
care a făcut obiectul unor repetate încercări de spargere, etc. Aceste din
urmă situaţii pot fi menţionate în conţinutul procesului-verbal întocmit de
organul de urmărire penală, în conformitate cu art. 221 alin. (1)
C.proc.pen. 52)
S-a înlăturat cerinţa anterioară „să existe probe”, care apărea ca un adaos la exigenţa probării cazurilor
de la art. 148.
50)
Introdus prin art. I pct. 36 din Legea nr. 356/2006.
51)
Nu trebuie să se piardă însă din vedere că prezumţia constituţională de provenienţă licită a
bunurilor scuteşte pe deţinător de a face dovada modului de dobândire.
52)
V. abrogarea art. 228 alin. (3) prin art. I pct. 128 din Legea nr. 356/2006, reglementarea conţinută de
acesta fiind preluată de art. 228 alin. (11) şi art. 221 alin. (1), introdus prin art. I pct. 127 din Legea nr.
356/2006 şi, respectiv modificat prin art. I pct. 122 din Legea nr. 356/2006.
30 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
deţinerea preventivă, legea română a introdus garanţii suplimentare,
menite a înlătura arbitrariul:
legea română prevede c a i n f r a c ţ i u n e a s ă p r e z i n t e o a n u m i t ă
g r a v i t a t e materializată într-un minimum de pedeapsă de 4 ani;
existenţa unor probe sau indicii temeinice cu privire la săvârşirea
unei fapte penale;
existenţa în cauză a unui învinuit (a fost începută urmărirea
penală) sau a unui inculpat (a fost pusă în mişcare acţiunea
penală);
organele judiciare vor recurge la măsuri preventive numai dacă
acestea sunt considerate ca fiind necesare realizării scopului
specificat de prevederile art. 136 C.proc.pen. 53) O dată acest scop
atins, devin incidente prevederile art. 139 C.proc.pen.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 31
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
acreditarea ideii că justiţia nu ar acţiona suficient de ferm împotriva unor
manifestări infracţionale de un accentuat pericol social;
posibilitatea ca lăsarea în liberate a inculpatului să influenţeze mersul
anchetei;
frecvenţa comiterii unor fapte penale;
gradul de complexitate a cauzei.
Există însă anumite tipuri de infracţiuni care, prin însăşi natura lor, conduc la
ideea creării unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea
socială a fenomenului infracţional pe care îl presupun şi îl dezvoltă prin impactul
negativ asupra întregii colectivităţi fie prin limitele ridicate de pedeapsă stabilite
de lege. În aceste condiţii, chiar şi în lipsa antecedentelor penale, luarea măsurii
arestării se justifică, dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul este
autorul infracţiunii reţinute în sarcina lui (trafic de droguri, trafic de persoane,
organizarea şi sprijinirea unui grup de crimă organizată, infracţiuni de corupţie
săvârşite de persoane cu atribuţii în combaterea acestui fenomen etc.).
În practica judiciară s-a întâlnit situaţia în care un colectiv de procurori este desemnat
cu soluţionarea cauzei. Unii practicieni au opinat că, în această situaţie, referatul cu
propunerea de arestare preventivă trebuie semnat de toţi procurorii implicaţi în
55)
V. CEDO, Fox, Campbell şi Hartley c. Marii Britanii (decizia din 30 august 1990).
56)
V. CEDO, Brogan şi alţii c. Marii Britanii (decizia din 29 noiembrie 1988); Murray c. Marii Britanii
(decizia din 21 septembrie 1994).
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 33
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
instrumentarea cauzei, sub sancţiunea nulităţii absolute a acestuia, pentru
neîndeplinirea unei condiţii de formă a actului de sesizare a instanţei.57)
57)
V. Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I Penală, încheierea nr. 27şi 1492R/20.06.2005.
58)
V. Volonciu, N., Tratat de procedură penală, ed. Paideia, 1997, vol.II, pag. 12.
59)
Spre deosebire de sistemul american, unde judecătorul primeşte doar o declaraţie/cerere motivată, pe
propria răspundere, din partea procurorului.
60)
Cf. modificării din Legea nr. 356/2006.
34 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
Jurisprudenţa a susţinut constant interpretarea conform căreia termenul de 10
ore este unul de recomandare, în conformitate cu art. 144 alin. (3) C.proc.pen.
Dacă dosarul se află în ancheta proprie a procurorului sau când măsura reţinerii
este luată de procuror, acesta ar trebui ca, în acelaşi termen de 10 ore de la
reţinere, să prezinte dosarul cauzei instanţei de judecată, cu propunerea
motivată de luare a măsurii arestării preventive, conform art. 144 alin. (4)
C.proc.pen. Şi în această situaţie, jurisprudenţa a susţinut constant
interpretarea conform căreia termenul de 10 ore este unul de recomandare.
Unii practicieni au opinat că dispoziţiile art. 197 alin. (2) C.proc.pen. nu instituie
o nulitate absolută în acest caz. Această împrejurare duce la concluzia că se poate
discuta despre existenţa unei nulităţi relative care ar afecta propunerea de arestare
preventivă a procurorului, partea care o invocă (respectiv inculpatul) trebuind să
dovedească vătămarea care i-a fost produsă. Ca atare, în cazul invocării acestor
dispoziţii legale, situaţiile trebuie examinate cu atenţie de la caz la caz, cu atât mai
61)
Modificat prin art. I pct. 110 din Legea nr. 356/2006.
62)
Tribunalul Municipiului Bucureşti (TMB), Secţia I Penală, încheierea din 24.02.2006, dosar
7188/3/2006, TMB, Secţia I Penală, încheierea din 01.03.2006, dosar 6513/3/2006.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 35
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
mult cu cât o astfel de problemă nu a fost discutată niciodată, spre pildă, în
următoarea situaţie: prezentarea materialului de urmărire penală învinuitului, în
condiţiile art. 257 C.proc.pen., moment ulterior căruia acţiunea penală s-a pus în
mişcare prin rechizitoriu, acesta dobândind doar la momentul trimiterii în
judecată calitatea de inculpat.
36 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
prelungirea măsurii arestării preventive, în condiţiile art. 159 alin. (1)
C.proc.pen., instanţa de judecată permite apărătorilor consultarea dosarului.
Luarea unei hotărâri (în sensul admiterii sau respingerii propunerii de arestare
preventivă) presupune ca judecătorul să evalueze, prin prisma prevederilor art.
143 C.proc.pen., existenţa probelor sau indiciilor temeinice cu privire la
săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către învinuit sau inculpat.
Acest lucru implică ab initio (anterior cercetării împrejurării dacă în cauză există
vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 C.proc.pen.), o analiză a materialului
probator administrat în faza de urmărire penală.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 37
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
Răspunsul la aceste întrebări nu este simplu, întrucât „tatonând” fondul cauzei,
judecătorul poate constata că există aspecte discutabile şi interpretabile, atât
sub aspectul materialului probator cât şi al încadrării juridice a faptei reţinute în
sarcina inculpatului, care poate atrage competenţa materială sau personală a
altui organ de urmărire penală sau a altei instanţe, prin prisma dispoziţiilor
art.149¹ alin. (2) C.proc.pen.
65)
Modificat prin art. I pct. 157 din Legea nr. 356/2006.
38 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
şi indiciile temeinice nu probează existenţa infracţiunii penatru care a fost
sesizat, judecătorul va proceda în consecinţă.
Aşa cum s-a remarcat în doctrină, probele care trebuie avute în vedere la luarea
măsurii arestării preventive nu trebuie să aibă greutatea celor ce ar justifica
trimiterea în judecată sau chiar condamnarea şi nu trebuie confundate cu
împrejurările care fac dovada temeiurilor de arestare prevăzute de art. 148
C.proc.pen. Cât priveşte indiciile, acestea nu sunt probe, ci simple presupuneri
sau bănuieli, bazate însă pe deducţii logice având ca premise datele existente în
cauză.
Relevante în acest context sunt dispoziţiile art. 48 alin. (1) C.proc.pen. lit. a) –
cf. reglementării anterioare – respectiv, lit. a1) – cf. modificărilor din Legea nr.
356/200666):
Faţă de dispoziţiile art. 48 alin. (1) lit.a), teza a II-a C.proc.pen., în lipsa unei
reglementări exprese şi pentru evitarea oricărei suspiciuni asupra imparţialităţii
sau obiectivităţii sale, în condiţiile respingerii unei astfel de propuneri pentru alte
temeiuri decât acela că nu ar fi incidente nici unul dintre cazurile prevăzute de art.
148 C.proc.pen., judecătorul învestit cu soluţionarea fondului aceleiaşi cauze poate
66)
V. art. I pct. 22 din Legea nr. 356/2006.
40 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
formula o declaraţie de abţinere prin prisma dispoziţiilor art. 47 alin. (2)
C.proc.pen, urmând a fi soluţionată de către un alt complet de judecată în
condiţiile art. 52 C.proc.pen.
Lit. a1) a art. 48 alin. (1) C.proc.pen. a extins situaţia de incompatibilitate
astfel încât, în prezent, este incompatibil judecătorul care a soluţionat
propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării
preventive în cursul urmăririi penale. Unii practicieni67) consideră că
modificarea a extins foarte mult această incompatibilitate, deşi în
practica judiciară nu apărea ca fiind necesară. S-a considerat astfel că
reglementarea anterioară era mai adecvată, fiind totodată concordantă
cu jurispridenţa Curţii Europene.68)
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 41
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
cauzei în faza de urmărire penală, acela al primei prelungiri a măsurii arestării
preventive, conform art. 159 alin. (1) C.proc.pen.
69)
Asigurarea asistenţei juridice, prin apărător ales sau desemnat din oficiu; aducerea la cunoştinţa celui
reţinut, de îndată, a motivelor reţinerii, în prezenţa unui avocat; întocmirea procesului verbal de aducere
la cunoştinţă a învinuirii; luarea declaraţiei olografe de învinuit; luarea declaraţiei de învinuit pe formular;
întocmirea ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale; luarea declaraţiei de inculpat pe formular;
întocmirea referatului cu propunere de arestare preventivă; prezentarea dosarului judecătorului şi
apărătorului celui reţinut, într-un timp util care să le permită studiul acestuia.
70)
Cf. art. I pct. 98 din Legea nr. 356/2006.
42 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
Deşi legiuitorul nu a prevăzut expres organul judiciar care poate dispune în faza
de urmărire penală asupra înlocuirii, revocării sau încetării de drept a măsurii
arestării preventive, din analiza coroborată a dispoziţiilor legale prevăzute de
art.139 alin. (32) şi art.1403 C.proc.pen., rezultă că în această materie
competenţa îi aparţine exclusiv instanţei de judecată. Un alt argument în acest
sens îl reprezintă şi faptul că măsura arestării preventive poate fi luată şi
prelungită în condiţiile legii numai de către judecător, motiv pentru care doar
acesta are posibilitatea să revină asupra măsurii dispuse, înlocuind-o sau
revocând-o, în funcţie de împrejurările concrete ale cauzei.
71)
V. art. I pct. 59 şi pct. 60 din Legea nr. 356/2006, respectiv modificarea alin. (2) al art. 139, cu
preluarea reformulată a prevederilor alin. (33) al aceluiaşi articol, care a fost abrogat.
72)
V. art. I pct. 61 din Legea nr. 356/2006 care a modificat litera a) a alin. (1) al art. 140 C.proc.pen.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 43
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
B: Procedura de judecare
Modificările aduse prin Legea nr. 365/2006 articolelor 1403 şi 141 C.proc.pen.73)
au consacrat legislativ faptul că încheierea prin care se dispune respingerea
cererii de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii arestării preventive
nu poate fi atacată separat cu recurs de către inculpatul arestat, ci doar o dată
cu fondul cauzei.
Într-o opinie, s-a apreciat că lipsa posibilităţii de a ataca separat cu recurs încheierea
pronunţată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii în primă instanţă şi în
73)
V. art. I pct. 62-64 din Legea nr. 356/2006.
44 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
apel, prin care a fost respinsă cererea de revocare, înlocuire sau încetare a
arestării preventive, nu contravine art. 5 alin. (4) din Convenţie.
S-a interpretat de asemenea că, aşa cum rezultă din jurisprudenţa CEDO, art. 5
alin. (4) al Convenţiei nu garantează dreptul la o cale de atac împotriva
hotărârilor privitoare la arestarea preventivă, ci garantează un grad de
jurisdicţie reprezentat de o instanţă independentă, pentru luarea, prelungirea
sau menţinerea arestării preventive.74)
74)
V. CEDO, Negoescu c. RO (decizie de inadmisibilitate din 17.03.05)
75)
V. modif acestora de la art. I pct. 200, pct. 63 şi respectiv pct. 64 din Legea nr. 356/2006.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 45
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
arestării preventive, se disting următoarele situaţii, prin prisma dispoziţiilor art.
1403, 141, 160a şi 160b C.proc.pen.76):
O problemă ivită tot mai des în practică, în special după intrarea în vigoare a
Regulamentului de ordine interioară a instanţelor de judecată, este aceea de a
stabili completul de judecată competent a soluţiona cererile de înlocuire,
revocare sau încetare de drept a măsurii arestării preventive, formulate după
trimiterea în judecată a inculpatului, în condiţiile în care principiul repartizării
aleatorii a dosarelor intră în contradicţie cu principiul judecării cererii incidentale
de către completul învestit cu soluţionarea cauzei în fond.
46 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
soluţionate de completul de judecată învestit cu judecarea fondului, situaţie în
care nu s-ar încălca nici principiul repartizării aleatorii şi nici acela al judecării
cererii incidentale împreună cu cea principală.
77)
Pe motiv că au încetat temeiurile ce au determinat luarea unei asemenea măsuri sau că acestea, deşi
există nu impun în continuare privarea de libertate şi nici nu există altele noi care să o justifice.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 47
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
Din modalitatea de redactare a art. 139 alin. (2) C.proc.pen. rezultă intenţia
legiuitorului de a conferi supremaţie principiului legalităţii în faţa celorlalte
principii care guvernează procedura judiciară. În timp ce înlocuirea şi revocarea
măsurii arestării preventive (cu excepţia cazului de revocare prevăzut în art. 139
C.proc.pen.) este un act procesual asupra oportunităţii căruia apreciază organul
judiciar, constatarea încetării de drept a arestării preventive este obligatorie
pentru acesta. Astfel, potrivit art. 140 C.proc.pen., măsura arestării preventive
încetează de drept când:
a expirat termenul stabilit de lege sau de organul judiciar pentru măsura
luată;
a survenit scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi penale,
respectiv achitarea ori încetarea procesului penal;
durata arestării preventive a atins, înainte de pronunţarea unei hotărâri
de condamnare, în primă instanţă, jumătate din maximul pedepsei
prevăzute de lege pentru infracţiunea în legătură cu care s-a luat măsura;
a intervenit orice altă cauză anume prevăzută de lege care produce
încetarea de drept a arestării preventive.
Într-o altă opinie, art. 160b şi art. 300¹ alin. (2) C.proc.pen. impun revocarea
măsurii arestării preventive şi în situaţia în care temeiurile care au stat la baza
luării acestei măsuri subzistă, însă instanţa apreciază, în raport de anumite
circumstanţe ale cauzei, că nu mai există temeiuri noi care să justifice această
măsură sau că temeiurile iniţiale nu mai impun privarea de libertate.
Aceste elemente de fapt şi chiar de drept se pot modifica în cursul judecăţii, fiind
necesar ca la momentele anterioare ale menţinerii măsurii aceste condiţii să fie
întrunite.
48 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
continuare pe motiv că şi-ar fi spus părerea asupra oportunităţii menţinerii
arestării preventive.
78)
V. Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în temeiul
dispoziţiilor art.III din Legea nr.232/2004, publicată în M.Of. partea I, nr.502/03.VI.2004, dându-se
textelor o nouă numerotare.
79)
Cf. modificării din Legea nr.356/2006, art. I pct. 149.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 49
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
preventive ca urmare a expirării termenelor, întrucât timpul rămas până la
această dată nu este suficient pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate. Pe de altă parte, este de neacceptat ca prin invocarea unei
asemenea excepţii să se ajungă la punerea în libertate a persoanelor presupuse
a fi comis fapte grave prevăzute de legea penală, împrejurare care ar face
ineficientă însăşi admiterea excepţiei.
Până la o nouă modificare legislativă care să coreleze dispoziţiile art. 29 alin. (5)
din Legea nr. 147/1992 cu caracterul de urgenţă al pricinilor în care există
inculpaţi arestaţi preventiv, soluţia concretă care poate fi abordată de către
instanţe pentru a evita situaţiile în care măsura arestării preventive ar înceta de
drept în cazul suspendării cauzei (suspendare obligatorie, potrivit art. 303 alin.
(6) C.proc.pen. şi art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată), este dată
atât de interpretarea dispoziţiilor art. 303 alin. (6) C.proc.pen., cât şi de
împrejurarea că admiterea unei astfel de excepţii de către Curtea Constituţională
îşi produce efectele doar pentru viitor.
Aceeaşi practicieni au apreciat că în nici un caz dispoziţiile art. 303 alin. (6)
C.proc.pen. şi art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată nu pot fi interpretate
50 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
restrictiv, în sensul unei apărări excesive a drepturilor persoanelor arestate
preventiv în detrimentul societăţii civile sau a ordinii publice, care trebuie să fie
în continuare protejate. Or statul de drept nu poate conferi eficient o astfel de
protecţie prin lăsarea în libertate a unor persoane bănuite sau cercetate pentru
comiterea unor infracţiuni grave.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 51
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
Odată îndeplinită procedura de citare, la termenul de judecată fixat, propunerea
de arestare preventivă este examinată în şedinţa din camera de consiliu, în
prezenţa procurorului şi a apărătorului ales sau desemnat din oficiu pentru
inculpatul lipsă care formulează, pe rând, concluzii.
Aceeaşi procedură este aplicabilă şi când inculpatul se află în una dintre situaţiile
prevăzute de art. 1491 alin. (6) C.proc.pen. (nu este adus din motive de
sănătate, din cauză de forţă majoră sau de necesitate), aducerea acestuia în
faţa judecătorului în vederea ascultării făcându-se de îndată ce a încetat cauza
care a determinat imposibilitatea deplasării sale. O asemenea interpretare se
impune faţă de împrejurarea că legiuitorul nu face nici o distincţie în raport cu
motivele care au determinat arestarea fără ascultarea inculpatului.
Numai în ipoteza în care obiecţiile privesc identitatea, inculpatul este condus în faţa
instanţei locului unde a fost găsit, instanţă care poate solicita relaţii judecătorului ce a
emis mandatul, în cazul în care consideră acest lucru necesar. În celelalte cazuri,
soluţionarea unor asemenea obiecţii este de competenţa exclusivă a instanţei care a
analizat propunerea de arestare preventivă.
52 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
examinării acestora, că persoana adusă nu este cea arătată în mandat, o pune
imediat în libertate sau confirmă executarea mandatului, când obiecţiile privind
identitatea sunt nefondate.
Rezultatul rezolvării obiecţiilor (de către instanţa locului unde a fost găsit
inculpatul) se consemnează în încheierea pronunţată şi se trimite judecătorului
care a emis mandatul.
Este discutabil dacă în procedura ascultării inculpatului pot fi verificate
obiecţiunile cu privire la legalitatea şi temeinicia încheierii prin care s-a dispus
arestarea preventivă sau dacă examinarea acestora se va putea face doar pe
calea recursului exercitat împotriva încheierii ce constată măsura preventivă,
procedura aplicabilă la judecarea căii de atac fiind identică cu cea prevăzută în
cazul arestării inculpatului prezent, conform art. 141 C.proc.pen., întrucât
instanţa este obligată să verifice şi din oficiu legalitatea luării măsurii. Aceasta,
cu atât mai mult cu cât, în această materie, hotărârile nu au autoritate de lucru
judecat.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 53
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
că propunerea făcută de către procuror coincide cu desesizarea acestuia, deşi nu
ne aflăm încă în faza judecăţii.
În situaţia în care mandatul de arestare preventivă nu a fost pus în executare,
nu se poate pune problema incidenţei dispoziţiilor art.3001 C.proc.pen., atât
timp cât acest text de lege se referă la cauzele în care inculpatul a fost trimis în
judecată în stare de arest, iar obligaţia instanţei de a verifica din oficiu
legalitatea şi temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei acesteia
incumbă doar cu privire la o măsură ce este funcţională şi efectivă.
81)
În caz de reluare a urmăririi penale prevăzută în art. 270 alin. (1) lit. a) şi c) şi în art.273, termenul
privitor la măsura arestării inculpatului curge de la data luării acestei măsuri (…).
82)
V. Vasiliu, Al., op. cit., pag. 129 şi 152-157, ref. art. I pct. 137 din Legea nr. 356/2006 şi
subsecvent abrogarea art. 333 şi modificările aduse art. 335-337 C.proc.pen.
54 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
pronunţării hotărârii. Potrivit denumirii marginale de la art. 274 C.proc.pen.,
acest termen curge numai de la momentul reluării urmăririi penale. Termenul
de 30 de zile are în vedere faza de urmărire penală şi nu faza de judecată, care
durează până la rămânerea definitivă a hotărârii de restituire a cauzei.
Exercitarea căii de atac – recursul – împotriva încheierii prin care s-a dispus
asupra propunerii de arestare preventivă sau de prelungire a acesteia,
pronunţate de instanţă în cursul urmăririi penale.
Exercitarea căii de atac împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii
arestării preventive a inculpatului, în faza de judecată.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 55
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
Încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care s-a dispus luarea măsurii
arestării preventive poate fi atacată, separat, cu recurs, în termen de 24 de ore,
conform art. 1413 C.proc.pen. Acest termen curge în mod diferit faţă de prezenţi
sau absenţi. Persoanele îndrituite să facă recurs sunt inculpatul sau procurorul.
După declararea recursului, în termen de 24 de ore, dosarul se înaintează
instanţei de recurs care va soluţiona cauza în termen de 3 zile de la sesizare.
Indiferent de soluţia emisă în cauză, dosarul se restituie în temen de 24 de ore
instanţei de fond sau apel.
Durata arestării preventive a minorului între 14-16 ani nu poate depăşi 15 zile, putând
fi prelungită, de fiecare dată, cu cel mult 15 zile, până la un termen rezonabil de 60
de zile. Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani poate fi arestat preventiv pentru cel
mult 20 de zile, iar prelungirea arestării se poate face pentru o perioadă de 20 de zile
de fiecare dată, dar nu mai mult de 90 de zile. În mod excepţional însă, pentru
infracţiuni deosebit de grave, măsura arestării preventive poate fi prelungită pentru o
perioadă de cel mult 180 de zile.
Din punct de vedere practic, atât procurorul cât şi judecătorul trebuie să atragă
atenţia organelor de detenţie unde se află minorul arestat, ca acestuia sa-i fie
56 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
respectate condiţiile de detenţie de care beneficiază minorii arestaţi (separaţi de
majori, condiţii de hrană, acces la studii, etc.).
În cursul judecăţii, inculpatul minor poate fi arestat dacă sunt întrunite condiţiile
cerute de art.143 C.proc.pen. şi dacă se regăsesc şi condiţiile cerute de art.148
C.proc.pen.
În practică însă, aceste instituţii sunt mai puţin uzitate, lucru datorat, în egală
măsură, faptului că:
dispoziţiile legale sunt destul de restrictive - mai ales în ceea ce priveşte
cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea respectivă- încât
ele sunt, practic, aplicabile doar cu privire la o categorie restrânsă de fapte
şi făptuitori;
83)
V. Ibid., pag. 87-92, ref. modificările aduse de art I pct. 87 şi 90 din Legea nr. 356/2006 şi respectiv,
art. I pct. 8 şi 9 din O.U.G. nr. 60 /2006, cu privire la obligaţiile pe care le poate impune organul judiciar
şi pe care trebuie să le respecte inculpatul pe durata liberării provizorii.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 57
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
a permite mai multor categorii de fapte şi făptuitori să beneficieze de aceste
măsuri.
Durata măsurii este de cel mult 24 de ore. Din această durată se deduce timpul
cât persoana reţinută a fost condusă la locul de reţinere, precum şi cel consumat
cu formalităţi administrative.
58 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
condiţia validării. Acest privilegiu are drept scop garantarea libertăţii de
exprimare a parlamentarului şi protejarea acestuia împotriva unor atitudini
şicanatoare. Conform articolului 72 din Constituţia României, nici voturile sau
opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului nu atrag răspunderea
juridică a celui care le-a exprimat.
Astfel, legislaţiile ţărilor din Uniunea Europeană acordă niveluri diferite de imunitate
parlamentarilor:
În Olanda, parlamentarul nu are mai multe drepturi decât oricare cetăţean, încă
din 1884. El poate fi percheziţionat şi trimis în judecată fără ca Parlamentul să
aibă vreun cuvânt de spus.
Parlamentarii britanici nu au avut niciodată imunitate în faţa legii penale.
O situaţie asemănătoare (lipsa imunităţii) există şi în Irlanda.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 59
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
Alte legislaţii europene, care asigură imunitatea parlamentarilor în ceea ce
priveşte reţinerea şi arestarea, nu îi protejează împotriva percheziţiilor sau a
altor acte investigative.
86)
În cazul în care Camera/Senatul constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat
revocarea acestei măsuri, care se execută de îndată prin ministrul justiţiei.
60 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
Astfel cum se poate constata, nu există deosebiri de esenţă între Regulamentele
celor două Camere ale Parlamentului privind reglementarea instituţiei imunităţii
parlamentare. Există însă şi diferenţe de reglementări, tot în sensul instituirii
unor (să le numim) aparente proceduri judiciare paralele cum ar fi, spre
exemplu, în cazul senatorilor.
Conform art. 172 alin. (6) din Regulamentul Senatului, cererea de autorizare a
trimiterii în judecată penală ori contravenţională se va adresa preşedintelui
Senatului de către ministrul justiţiei. Există şi deosebiri, mai puţin relevante, de
termene înlăuntrul cărora se efectuează anumite acte sau măsuri: Camera
Deputaţilor trebuie să se pronunţe asupra măsurii în termen de 20 de zile de la
sesizare iar în cazul Senatului, biroul permanent supune spre dezbatere şi
aprobare plenului raportul Comisiei Juridice în termen de 15 zile de la data
depunerii lui.
În esenţă, completările aduse reglementează expres în art. 89-91, art. 941, art.
942, drepturile şi garanţiile procedurale de care se bucură persoana care face
obiectul unui mandat european de arestare. De asemenea, prin modificarea art.
77 şi a art. 85 alin. (1) din Lege, s-a urmărit îndreptarea unor erori existente în
textul iniţial al legii, din cauza traducerii deficitare, iar modificarea şi
completarea art. 81 acoperă un viciu al textului iniţial al legii – absenţa
reglementării procedurii de emitere a unui mandat european de arestare de
către instanţele române competente. Modificările aduse art. 82 şi 83 urmăresc
coerenţa acestor texte şi transpunerea exactă a Deciziei-cadru, iar cele aduse
art. 100 şi art. 102, îndreptarea unor erori materiale.
87)
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 534/21.VI.2006.
88)
Publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 61
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
Art. 77 defineşte mandatul european de arestare ca fiind o decizie judiciară
emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii
Europene.
Practicienii au exprimat opinia potrivit căreia cea de-a doua interpretare ar fi cea
corectă şi că traducerea definiţiei mandatului european de arestare ar fi trebuit
să fie corelată cu regulile pe care se bazează reglementarea internă şi care nu
contravin celor din reglementarea internaţională.
62 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
În acest scop, art. 82 al Legii nr. 302/2006, aşa cum fost el modificat prin
Legea nr. 224/2006, precizează că se aplică dispoziţiile articolului 95 al
„Convenţiei din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14
iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune
Schengen”. Semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen este
considerată echivalentă cu un mandat european de arestare, cu condiţia să fie
însoţită de informaţiile prevăzute în anexa la lege. Cu titlu tranzitoriu, până la
data la care Sistemul Informatic Schengen va avea capacitatea de a transmite
toate informaţiile menţionate în anexă, semnalmentul echivalează cu un mandat
de arestare european în aşteptarea trimiterii originalului.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 63
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale (Interpol) sau
orice alt mijloc care lasă o urmă scrisă, în condiţii care permit ca
autoritatea judiciară de executare să poată verifica autenticitatea –
ipoteză similară cu aceea a cazului în care locul unde se află persoana
este cunoscut.
Pentru orice dificultate care poate interveni, se va stabili un contact între
autoritatea judiciară emitentă şi autoritatea judiciară de executare. Dacă acest
lucru nu este posibil, se va cere sprijinul Ministerului Justiţiei. În orice situaţie,
autorităţile judiciare emitente române transmit o copie a mandatului european
de arestare Ministerului Justiţiei.
Atunci când s-a emis un mandat european în situaţia prevăzută la art. 81 alin.
(1) lit. a) din Lege, autoritatea judiciară emitentă română va putea solicita
autorităţii judiciare de executare, înainte ca aceasta să se fi pronunţat asupra
predării definitive, predarea temporară în România a persoanei urmărite, în
vederea ascultării sale sau va putea solicita să fie autorizată luarea declaraţiei
acestei persoane pe teritoriul statului de executare a mandatului.
64 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
omor şi vătămare corporală gravă;
trafic ilicit de organe şi ţesuturi umane;
lipsire de libertate în mod ilegal, răpire şi luare de ostatici;
rasism şi xenofobie;
furt organizat sau armat;
trafic ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităţi şi opere de artă;
înşelăciune;
deturnare de fonduri;
contrafacere şi piraterie de bunuri;
falsificare de acte oficiale şi uz de acte oficiale falsificate;
falsificare de mijloace de plată;
trafic ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere;
trafic ilicit de materiale nucleare sau radioactive;
trafic de vehicule furate;
viol;
incendiere cu intenţie;
crime aflate în jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale;
sechestrare ilegală de nave şi aeronave;
sabotaj.
Executarea mandatului european de arestare se mai poate refuza, deci, în urma unei
examinări şi aprecieri a autorităţii judiciare, în următoarele cazuri:
în situaţia prevăzută la art. 85 alin. (2) din prezenta Lege; în mod excepţional, în
materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar, executarea
mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislaţia română
nu impune acelaşi tip de taxe sau de impozite sau nu conţine acelaşi tip de
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 65
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
reglementări în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar
ca legislaţia statului membru emitent;
când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este
supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a
motivat mandatul european de arestare;
când împotriva persoanei care face obiectul mandatului european s-a
pronunţat în alt stat membru al Uniunii Europene o hotărâre definitivă
pentru aceleaşi fapte;
când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei
pedepse, dacă persoana solicitată este cetăţean român şi instanţa română
competentă dispune executarea pedepsei în România, potrivit legii române.
când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată
definitiv pentru aceleaşi fapte într-un alt stat terţ care nu este membru al
Uniunii Europene, cu condiţia ca, în caz de condamnare, sancţiunea să fi
fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau
executarea să fie prescrisă, ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau
pedeapsa să fi fost graţiată potrivit legii statului de condamnare;
când mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care, potrivit
legii române, sunt comise pe teritoriul României;
când mandatul european cuprinde infracţiuni care au fost comise în afara
teritoriului statului emitent şi legea română nu permite urmărirea acestor
fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;
când, conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care
se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei
aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor
române;
când autoritatea judiciară română competentă a decis fie să nu
urmărească, fie să înceteze urmărirea persoanei solicitate pentru
infracţiunea pe care se bazează mandatul de arestare european.
66 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
emitente informaţiile suplimentare necesare, fixând un termen limită pentru
primirea acestora dar ţinând cont de termenele maxime prevăzute la art. 95.
Dacă persoana audiată sau procurorul vor propune probe şi ele sunt admise, instanţa
poate fixa, cu respectarea termenelor maxime prevăzute la art. 95 din Lege, un
termen pentru administrarea lor sau pentru transmiterea unor informaţii
suplimentare, dacă acestea sunt necesare, de către autoritatea judiciară emitentă, cu
privire la cauzele de refuz sau de condiţionare a predării. Procurorul va fi prezent şi va
pune concluzii în toate cazurile.
68 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
audierea persoanei solicitate, având natura juridică a unui termen de
recomandare. Împotriva încheierilor se poate declara recurs în termen de 24 de
ore de la pronunţare. Aceasta presupune obligaţia instanţei de a pronunţa
hotărârea în prezenţa persoanei în cauză, pentru a putea exercita calea de atac
în termenul prevăzut de lege.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 69
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
când persoana urmărită a renunţat în mod expres în faţa autorităţii
judiciare de executare la regula specialităţii, înaintea predării;
când persoana urmărită a renunţat, după predare, să recurgă la regula
specialităţii în legătură cu anumite infracţiuni anterioare predării sale.
Declaraţia de renunţare la regula specialităţii se dă în faţa autorităţii
judiciare competente a statului membru emitent, întocmindu-se un proces-
verbal conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmărită are dreptul
de a fi asistată de un avocat atunci când dă declaraţia de renunţare.
când, având posibilitatea să părăsească teritoriul statului membru căruia i-
a fost predată, persoana în cauză nu a făcut acest lucru în termen de 45
de zile de la punerea sa definitivă în libertate sau s-a întors pe acest
teritoriu după ce l-a părăsit;
când infracţiunea nu este sancţionată cu o pedeapsă privativă de libertate;
când la terminarea procesului penal nu se aplică o pedeapsă privativă de
libertate sau o măsură de siguranţă.
70 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
autoritatea judiciară emitentă şi împreună vor conveni o nouă dată de predare.
Predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 71
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
În cazul în care persoana ce face obiectul mandatului european are cetăţenia
română, tranzitul nu este acordat decât dacă este îndeplinită condiţia prevăzută
la art. 87 alin. (2) din Lege.
Consimţământul la predarea de către statul român a unei persoane către alt stat
membru, în baza unui mandat european de arestare emis pentru o infracţiune
comisă înaintea predării sale, se presupune că a fost dat către toate acele state
membre care au transmis o notificare în acelaşi sens Secretariatului General al
Consiliului Uniunii Europene, dacă autoritatea judiciară română de executare nu
dispune altfel prin hotărârea de predare.
În cazul în care persoana urmărită a fost extrădată în România dintr-un stat terţ în
care aceasta a fost protejată cu privire la regula specialităţii, prin dispoziţiile acordului
72 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru
în baza căruia a fost extrădată, autoritatea judiciară română de executare va
solicita autorizarea statului care a extrădat-o pentru a putea fi predată statului
emitent. Termenele prevăzute la art. 95 din Lege vor începe să curgă de la data
la care regula specialităţii încetează să se aplice.
Extrădarea unei persoane care a fost predată în România în baza unui mandat
european de arestare, solicitată ulterior de către un stat care nu este membru
al Uniunii Europene, nu se poate acorda fără consimţământul autorităţii
judiciare de executare care a aprobat predarea.
Dacă ridicarea imunităţii este de competenţa unui alt stat sau a unei organizaţii
internaţionale, cererea va fi formulată de autoritatea judiciară care a emis
mandatul european de arestare. Autoritatea judiciară de executare trebuie să
comunice această împrejurare autorităţii judiciare emitente.
Potrivit prevederilor tranzitorii din lege, dispoziţiile din prezentul titlu se aplică
mandatelor europene de arestare şi predare care se emit ulterior intrării sale în
vigoare, chiar atunci când se referă la fapte anterioare acestei date în timp ce
procedurile de extrădare în curs în momentul intrării în vigoare a prezentului
titlu vor continua să se soluţioneze potrivit titlului II.
74 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul III
______________________________________________
Aceste domenii cheie sunt prezentate în tabelele de mai jos, care prezintă
studiul în rezumat. Tabelele sunt urmate de o descriere a abordării fiecărui
regim juridic în parte. Aceste descrieri sunt bazate pe informaţiile incluse în
tabele şi explică detaliat abordarea fiecărui regim juridic, cu concluziile de
rigoare.
SUA Germania UE
Metoda de Un ofiţer (districtual sau Metoda este neclară. Judecătorul n/a
iniţiere federal) de poliţie sau un autorizează percheziţia sau, în
procuror solicită mandatul de la împrejurări excepţionale,
judecătorul care are procurorul este cel care face
autoritatea de a emite acest lucru.
mandate.
Motivele Descoperirea de probe privind Pentru a aresta suspectul; pentru n/a
pentru care comiterea unui delict, a descoperi probe.
poate fi contrabanda, bunurile obţinute
emis prin comiterea unor infracţiuni
mandatul sau alte bunuri deţinute ilegal,
bunuri destinate spre a fi
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 75
Capitolul III: Prezentare comparativă a instituţiilor percheziţiei şi arestării preventive în
Germania, Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană
PERCHEZIŢIA
ARESTAREA PREVENTIVĂ
76 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul III: Prezentare comparativă a instituţiilor percheziţiei şi arestării preventive în
Germania, Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană
SUA Germania UE
Metoda de Procurorul (districtual Persoana este Autoritatea
iniţiere sau federal) emite o arestată, apoi adusă în judecătorească din
sesizare: o declaraţie faţa unui judecător statul respectiv emite
scrisă cuprinzând care decide dacă un mandat pe numele
faptele esenţiale care emite un mandat de persoanei împotriva
constituie infracţiunea arestare sau căreia statul
vizată. eliberează persoana. intenţionează să
iniţieze proceduri
penale sau al
persoanei care a fugit
din statul respectiv
după ce o sentinţă a
fost pronunţată deja
pe numele său.
Procesul de Judecătorul va evalua Persoana arestată este După ce a fost emis
autorizare sesizarea pentru a adusă în faţa mandatul de arestare,
decide dacă poate judecătorului care instanţa supremă a
stabili indicii temeinice decide dacă arestarea statului care îl
că inculpatul a săvârşit este justificată. În primeşte trebuie să
infracţiunea. cazul în care este andoseze mandatul.
justificată, judecătorul Instanţa trebuie să fie
emite un mandat de convinsă că au fost
arestare. Dacă nu este respectate toate
justificată, judecătorul prevederile legii.
cere eliberarea
persoanei.
Executarea Inculpatul este Persoana este Mandatul este
arestat, i se arată arestată, informată cu transmis statului în
mandatul şi este privire la conţinutul cauză, persoana
informat asupra mandatului şi i se arestată este
infracţiunii de care înmânează o copie a informată cu privire la
este acuzat. Mandatul acestuia. Ulterior, drepturile sale în
se remite persoana este adusă momentul arestării şi i
judecătorului care în faţa judecătorului. se înmânează o copie
l-a emis. a mandatului.
Persoana este adusă
ulterior în faţa
instanţei supreme.
În anul 2003, Uniunea Europeană a adoptat Legea Uniunii Europene privind mandatul
de arestare. Aceasta reglementează mandatele de arestare şi extrădările dintr-un stat
membru în altul. Legea a fost concepută pentru a simplifica procesul de extrădare în
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 77
Capitolul III: Prezentare comparativă a instituţiilor percheziţiei şi arestării preventive în
Germania, Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană
cadrul Uniunii Europene. Statele trebuie să adopte legea pentru ca aceasta să fie
aplicabilă. Legea urmează modelul adoptat de Irlanda.89)
3.1.1. Percheziţia
89)
Textul integral al Legii (European Arrest Warrant Act, 2003) poate fi găsit la adresa:
http://www.oireachtas.ie/documents/bills28/acts/2003/a4503.pdf
78 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul III: Prezentare comparativă a instituţiilor percheziţiei şi arestării preventive în
Germania, Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană
Procesul se iniţiază în momentul în care o autoritate judiciară din orice stat emite
un mandat european de arestare, în conformitate cu Legea. Persoana în cauză
este ulterior arestată şi predată statului care a emis mandatul. Legea prevede că
mandatul trebuie emis de autoritatea judiciară din statul care emite mandatul.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 79
Capitolul III: Prezentare comparativă a instituţiilor percheziţiei şi arestării preventive în
Germania, Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană
SECŢIUNEA 2 - GERMANIA
91)
V. BVerfG, 2 BvR 2236/04 of 07/18/2005, para. (1 - 202), text disponibil în limba engleză la adresa:
http://www.bverfg.de/entscheidungen/rs20050718_2bvr223604en.html
92)
V. „Strafprozeßordnung”, text disponibil în limba engleză la adresa:
www.iuscomp.org/gla/statutes/StPO.htm
80 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul III: Prezentare comparativă a instituţiilor percheziţiei şi arestării preventive în
Germania, Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană
Legislaţia internă germană în aceste materii este similară sub multe aspecte cu
abordarea românească, cea a Uniunii Europene şi cea a Statelor Unite ale
Americii. Cu toate acestea, Codul german conţine multe prevederi unice,
abordate în continuare. În afară de aceasta, s-ar părea că în sistemul german,
faţă de toate celelalte sisteme studiate, există o suprapunere mai mare între
competenţele judecătorului şi cele ale parchetului: de exemplu, judecătorul
poate iniţia percheziţii în anumite situaţii, dacă un procuror nu este disponibil.
3.2.1. Percheziţia
O altă prevedere unică din codul german permite poliţiei să stabilească filtre de
verificare pe drumurile publice unde există fapte care justifică prezumţia că,
procedând astfel, se va ajunge fie la capturarea infractorului fie la colectarea de probe
în acel caz. În aceste filtre de verificare, ofiţerii pot cere tuturor persoanelor să se
82 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul III: Prezentare comparativă a instituţiilor percheziţiei şi arestării preventive în
Germania, Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană
3.2.2. Arestarea
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 83
Capitolul III: Prezentare comparativă a instituţiilor percheziţiei şi arestării preventive în
Germania, Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană
3.3.1. Percheziţia
Mandatele pot fi emise prin telefon dar procesul este mult mai laborios, deoarece
mărturia trebuie înregistrată şi autentificată.
84 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul III: Prezentare comparativă a instituţiilor percheziţiei şi arestării preventive în
Germania, Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană
Ulterior, mandatul se emite pe numele unei autorităţi care este abilitată să-l
execute. Mandatul trebuie să prezinte identitatea persoanei sau a proprietăţii
care trebuie percheziţionată sau confiscată şi să desemneze judecătorul către
care se remite mandatul după executare. În afară de acestea, mandatul trebuie
să-i impună ofiţerului:
să execute mandatul în decursul unei anumite perioade de timp (nu mai
mult de 10 zile);
să execute mandatul în timpul zilei (dacă nu există o excepţie acordată de
judecător);
să remită mandatul judecătorului desemnat.
3.3.2. Arestarea
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 85
Capitolul III: Prezentare comparativă a instituţiilor percheziţiei şi arestării preventive în
Germania, Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană
86 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul IV
______________________________________________
4.1.1. Abordare
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 87
Capitolul IV: Seminariile pentru judecători “Aspecte de practică privind arestarea şi
percheziţia
4.1.3. Metodologie
88 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul IV: Seminariile pentru judecători “Aspecte de practică privind arestarea şi
percheziţia”
„Necorelarea textelor legale în materia arestării preventive creează multe
probleme aplicării acestora; tema este actuală şi astfel utilă pentru
cunoaşterea cât mai multor opinii sau soluţii practice; problemele dezbătute
cu privire la percheziţie sunt de asemenea utile, datorită situaţiilor inedite şi
multiple apărute în practică”;
„Metoda de predare este una modernă, interactivă, iar problemele
prezentate şi modul de expunere au stimulat interpretarea atentă şi
nuanţată dată textelor puse în discuţie de moderatori”.
„Fiecare membru al grupurilor de lucru create a avut posibilitatea să-şi
exprime punctul de vedere; succesul discuţiilor s-a datorat şi faptului că au
fost prezenţi judecători de la instanţe reprezentând toate gradele de
jurisdicţie”;
„Discuţiile au avut o notă de respect şi decenţă în raport cu toate opiniile
exprimate, nefiind impuse păreri exclusiviste, intolerante; libertatea de
exprimare şi tonul degajat au caracterizat dezbaterile”.
4.2.1. Percheziţia
S-a mai susţinut că instanţa are posibilitatea să aprecieze asupra conţinutului sesizării
şi asupra pertinenţei acesteia pe baza notei telefonice pe care grefierul o va întocmi în
urma convorbirii avute cu procurorul, pe baza examinării dosarului de urmărire penală
şi pe baza concluziilor ce vor fi puse de procurorul aflat în instanţă. Examinarea
dosarului va permite să se aprecieze dacă sunt îndeplinite condiţiile legale de
autorizare ale unei percheziţii domiciliare.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 89
Capitolul IV: Seminariile pentru judecători “Aspecte de practică privind arestarea şi
percheziţia
90 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul IV: Seminariile pentru judecători “Aspecte de practică privind arestarea şi
percheziţia”
S-a constatat că, deşi legiuitorul a omis să prevadă acest lucru, în practică,
procurorul depune la instanţa de judecată un exemplar al procesului-verbal în
care se consemnează efectuarea percheziţiei şi astfel judecătorul care a dat
autorizaţia poate constata în ce condiţii s-a desfăşurat percheziţia.
S-a pus în discuţie situaţia în care dosarul de urmărire penală nu este finalizat cu
rechizitoriu, iar persoana al cărei domiciliu a fost percheziţionat consideră că a fost
lezată în drepturile şi interesele sale şi formulează o plângere împotriva modului în
care s-a efectuat percheziţia.
96)
Vezi cap. II.
97)
Vezi capitolul 3.3 - abordarea americană.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 91
Capitolul IV: Seminariile pentru judecători “Aspecte de practică privind arestarea şi
percheziţia
Practicienii au opinat că art. 21 din Constituţie garantează liberul acces la
justiţie inclusiv pentru astfel de situaţii, chiar dacă plângerea nu se încadrează
în condiţiile cerute de art. 2781 C.proc.pen., pe motiv că nu se îndreaptă
împotriva soluţiei din dosar ci împotriva modului în care s-a făcut percheziţia.
O astfel de plângere trebuie primită de instanţa de judecată şi trebuie
soluţionată, pentru că este pus în discuţie un drept fundamental al omului,
respectiv inviolabilitatea domiciliului şi, implicit, respectarea vieţii private.
Au fost participanţi care au apreciat că soluţionarea unei astfel de plângeri ar
putea urma procedura prevăzută în cazul măsurilor asiguratorii.
92 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul IV: Seminariile pentru judecători “Aspecte de practică privind arestarea şi
percheziţia”
Participanţii au fost unanimi în a concluziona că este nelegală şi inacceptabilă o
astfel de practică. Procurorul ar fi trebuit să trimită instanţei întregul dosar,
conform dispoziţiilor exprese cuprinse în art. 1491 şi art. 150 C.proc.pen.
98)
V. CEDO, Lamy c. Belgiei (decizia din 30 martie 1989); Sanchez-Reisse c. Elveţiei (decizia din 21
octombrie 1986); Kampanis c. Greciei (decizia din 13 iulie 1995); Nikolova c. Bulgariei (decizia din 30
septembrie 2004); Shishkov c. Bulgariei (decizia din 9 ianuarie 2003).
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 93
Capitolul IV: Seminariile pentru judecători “Aspecte de practică privind arestarea şi
percheziţia
punerea în mişcare a acţiunii penale şi înainte de a se propune instanţei
arestarea celui în cauză în calitate de inculpat.
94 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul IV: Seminariile pentru judecători “Aspecte de practică privind arestarea şi
percheziţia”
că este necesar ca judecătorul să ceară ca referatul procurorului să fie întocmit
în mod exigent şi în condiţiile legii.
Relevante pentru această discuţie sunt modificările aduse prin Legea nr.
356/2006. Art. 136 alin. (4) C.proc.pen. stabileşte faptul că măsurile preventive
prevăzute de art. 145 şi art. 1451 C.proc.pen. se pot lua şi de judecător în cursul
urmăririi penale.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 95
Capitolul IV: Seminariile pentru judecători “Aspecte de practică privind arestarea şi
percheziţia
În situaţia propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive,
majoritatea participanţilor au susţinut ideea că, dacă propunerea nu este
întemeiată, ea trebuie respinsă, urmând ca instanţa să dispună luarea
unei alte măsuri preventive şi nu înlocuirea măsurii arestării preventive
cu o altă măsură preventivă. Acest punct de vedere s-a întemeiat pe
necesitatea interpretării restrictive a prevederilor art. 136 alin. (4)
C.proc.pen. care vorbeşte numai despre posibilitatea de a se lua o altă
măsură preventivă de către judecător, în cursul urmăririi penale, şi nu de
posibilitatea înlocuirii măsurii iniţiale a arestării preventive cu o altă
măsură;
Într-o altă opinie, care se bazează pe interpretarea coroborată a mai
multor texte de lege, s-a apreciat că o astfel de interpretare este
excesivă şi că trebuie avute în vedere şi prevederile art. 139 C.proc.pen.,
potrivit cărora o măsură preventivă luată se înlocuieşte cu o altă măsură
preventivă, atunci când s-au schimbat temeiurile, indiferent de faza
procesuală în care se află, dispoziţie care este obligatorie pentru
judecătorul cauzei, fiind pusă în discuţie o chestiune de legalitate.
În mod unanim s-a stabilit că nu este legală înregistrarea cererii separat, ca o cauză
nouă, ea trebuind să fie prezentată completului cauzei, respectându-se astfel
principiul continuităţii.
96 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul IV: Seminariile pentru judecători “Aspecte de practică privind arestarea şi
percheziţia”
Ipotezele cuprinse în art. 150 alin. (1) C.proc.pen. obligă la ascultarea imediată
a celui în cauză, în condiţiile stipulate expres în alin. (2) al aceluiaşi articol.
Acest alineat nu acoperă însă şi situaţiile avute în vedere de art. 1491 alin. (6)
C.proc.pen., situaţii prevăzute în alin. (1), dar omise în alin. (2).
S-au purtat discuţii ample pe marginea acestui aspect, considerat de către toţi
participanţii la dezbateri ca foarte important. S-a subliniat necesitatea motivării
concrete, cu argumente bazate pe demonstrarea îndeplinirii cerinţelor cerute de
lege în situaţia luării măsurilor preventive. S-a făcut trimitere la jurisprudenţa
CEDO.99) S-a mai subliniat că, deşi o motivare insuficientă sau deficitară nu are
drept consecinţă nulitatea actului de procedură, ea este în măsură să
influenţeze, în mod direct, eficacitatea exercitării controlului judiciar cu privire la
aprecierea temeiniciei cu care a fost examinată luarea unei măsuri preventive.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 97
Capitolul IV: Seminariile pentru judecători “Aspecte de practică privind arestarea şi
percheziţia
Comportamentul procesual al inculpatului ;
Contribuţia organelor judiciare la prelungirea duratei procedurilor.
În urma modificărilor aduse prin Legea nr. 356/2006 art. 332 C.proc.pen., în
cazul în care instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului, este
prevăzut un termen special de 3 zile de declarare a recursului. Acest termen
curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei
lipsă.
Într-o primă opinie, din formularea de la art. 274 alin. (2) C.proc.pen.,
potrivit căreia termenul de 30 de zile curge de la data pronunţării
hotărârii, ar rezulta că, din momentul în care instanţa a dispus restituirea
cauzei la procuror, începe să curgă un termen de 30 de zile, înlăuntrul
căruia este obligatorie verificarea măsurii arestării preventive şi
prelungirea sau revocarea măsurii, după regulile care se aplică în cursul
urmăririi penale.
o În această opinie nu are relevanţă faptul că dosarul se restituie
procurorului numai după rămânerea definitivă a hotărârii şi numai dacă
aceasta nu a fost schimbată în recurs.
Într-o altă opinie, majoritară, textele de lege arătate mai sus trebuie
interpretate coroborat:
98 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul IV: Seminariile pentru judecători “Aspecte de practică privind arestarea şi
percheziţia”
o În primul rând, trebuie să se ţină cont de faptul că denumirea
marginală a art. 274 C.proc.pen. se referă la durata arestării după
reluare şi de faptul că acest articol se află în Titlul I al părţii
speciale, care se referă la activitatea de urmărire penală.
o Pe de altă parte, până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care
s-a dispus restituirea cauzei, dosarul se află încă în faza de
judecată şi se supune tuturor regulilor din această fază, inclusiv
cele privitoare la verificarea arestării preventive la intervale de cel
mult 60 de zile. Numai după restituirea cauzei la procuror se va
reveni la procedura de prelungire a arestării preventive, în
condiţiile art. 155 şi art. 159 C.proc.pen. De altfel, art. 332 alin.
(5) C.proc.pen. precizează expres acest lucru.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 99
Capitolul IV: Seminariile pentru judecători “Aspecte de practică privind arestarea şi
percheziţia
inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia, fiind exceptate
numai situaţiile expres enumerate în acelaşi articol.
S-a prezentat şi punctul de vedere potrivit căruia numai judecătorul care a emis
mandatul poate audia pe cel arestat şi poate verifica legalitatea măsurii,
întemeiat pe prevederile art. 152 alin. (3) C.proc.pen., însă opinia majoritară a
fost că această dispoziţie este aplicabilă numai atât timp cât dosarul penal se
află încă în faza de urmărire penală. În faza de judecată şi în căile de atac,
instanţele legal investite devin competente să se pronunţe şi asupra măsurii
arestării preventive. Spre exemplu, instanţa ar putea dispune revocarea măsurii
arestării preventive chiar înainte ca inculpatul să fi fost identificat sau arestat,
atunci când constată că temeiurile legale au dispărut.
Situaţia prevăzută la art. 153 alin. (3) C.proc.pen. are în vedere numai ipoteza
în care cel arestat ridică obiecţii privind identitatea.
În cazul în care cel arestat solicită revocarea sau înlocuirea măsurii arestării
preventive, el va fi prezentat la instanţa la care se află dosarul în acel moment,
iar aceasta, verificând îndeplinirea cerinţelor legale şi temeinicia măsurii, va
proceda în consecinţă.
101
V. CEDO, Ekbatani c. Suediei (decizia din 26 mai 1988 ) şi Toth c. Austriei.
100 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
Capitolul IV: Seminariile pentru judecători “Aspecte de practică privind arestarea şi
percheziţia”
Această intervenţie legislativă a generat numeroase controverse care sunt mai mult
determinate de dificultăţile care apar în faza de judecată în alcătuirea completelor de
judecată, ca urmare a incompatibilităţilor generate de soluţionarea propunerilor de
arestare preventivă ori de prelungire a acestei măsuri.
Astfel, s-a pus întrebarea dacă soluţionarea propunerii de arestare ori de prelungire a
arestării are în vedere atât soluţia din primă instanţă cât şi soluţia din recurs sau
102)
V. CEDO, Samoilă şi Cionca c. României (decizia de admisibilitate din 6 aprilie 2006).
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 101
Capitolul IV: Seminariile pentru judecători “Aspecte de practică privind arestarea şi
percheziţia
numai soluţia din primă instanţă. S-a încercat a se argumenta că ar trebui
avută în vedere numai soluţia din primă instanţă, dar aceasta numai în ideea de
a limita efectele pe care le au numeroasele incompatibilităţi în desfăşurarea
activităţii de judecată pe fond.
Opinia majoritară a fost în sensul că faţă de redactarea de la art. 48 lit. a) teza
a II-a din Codul de procedură penală, legiuitorul a avut în vedere atât judecata
în primă instanţă cât şi judecata în recurs, mai ales că instanţa de recurs poate
fi aceea care dispune arestarea sau prelungirea măsurii arestării. Participanţii
au fost de acord că această modificare legislativă nu era necesară şi că
redactarea anterioară era mai bună.
102 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
ANEXE
______________________________________________
Anexa I
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 103
ANEXE
8. Săpt. 16-20/
Contramandat
2006 Contramandat
14. Săpt. 27-03/02 IV. Perspectivă comparativă asupra procedurilor Traian Gherasim
emiterii mandatelor de arestare şi
MARTIE percheziţie în diferite sisteme de drept. Brandusa
Mandatul european de arestare. Practică Chiujdea
2006 CEDO.
104 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
ANEXA II
STUDIU DE CAZ I
Situaţia 1
105 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
ANEXE
Situaţia 2
Întrebări:
STUDIU DE CAZ II
Situaţia 1
106 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
ANEXE
Fiind considerată o nouă cauză, cererea s-a înregistrat separat. Prin
repartizarea aleatorie, cauza a fost repartizată la un alt complet decât acela care avea
cauza pentru soluţionarea pe fond.
Întrebare:
Situaţia 2
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 107
ANEXE
acuzat şi de faptul că, în aceeaşi perioadă, a săvârşit şi o infracţiune de furt calificat,
care a constat în faptul că, pe timp de noapte, a sustras din magazia imobilului în care
locuia un consătean al său, o sticlă cu borş şi 5 kg. de slănină. Inculpatul a recunoscut
săvârşirea faptelor şi a achitat prejudiciile cauzate. El este recidivist, fiind condamnat
în urmă cu 5 ani la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt
calificat. Inculpatul este divorţat şi are în întreţinere 3 copii minori. Obţine venituri din
munci agricole.
Întrebări:
Situaţia 3
Întrebări:
108 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
ANEXE
Situaţia 1
Situaţia 2
Între timp, încetând măsura preventivă a reţinerii, inculpatul M.M. a fost pus în
libertate.
Întrebări:
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 109
ANEXE
Situaţia 3
Întrebare:
STUDIU DE CAZ IV
Situaţia 1
110 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
ANEXE
pe o durată nedeterminată, întrucât legea nu permite fixarea unui termen limită.
Judecătorul a admis cererea şi a dispus ca percheziţia să fie efectuată în termen de 48
de ore.
Întrebări:
Situaţia 2
Întrebări:
STUDIU DE CAZ I
Situaţia 1
112 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
ANEXE
La acelaşi termen, instanţa a pus în discuţie din oficiu competenţa materială, cu
motivarea că, în temeiul art. 25 Cod de procedură penală, judecarea în primă instanţă
a infracţiunii pentru care s-a cerut arestarea inculpatului nu este de competenţa
tribunalului, ci a judecătoriei.
Situaţia 2
Întrebări:
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 113
ANEXE
STUDIU DE CAZ II
Situaţia 1
Întrebări:
114 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
ANEXE
Situaţia 2
Întrebări:
Situaţia 3
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 115
ANEXE
Parchetul a declarat recurs, criticând soluţia instanţei de apel de restituire a
cauzei.
Întrebări:
Situaţia 1
G.G. a susţinut că i-a predat acelei persoane suma de 300 de euro, dar că
ulterior nu a mai găsit-o, dându-şi seama că a fost indus în eroare.
În urma unor verificări poliţia l-a reţinut pe numitul I.G. ca presupus autor al
acestei fapte.
116 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
ANEXE
Pentru identificarea acestui presupus autor de către partea vătămată, s-a
organizat o
recunoaştere din grup, recunoaştere la care G.G. l-a indicat pe I.G. ca fiind autorul
faptei.
A fost propusă arestarea preventivă a lui I.G., însă acesta a continuat să nege
că ar fi autorul faptei, invocând în faţa instanţei că nu există nici probe şi nici indicii
temeinice împotriva sa. Apărătorul inculpatului a susţinut că la recunoaşterea dintr-un
grup de 4 persoane, celelalte 3 erau îmbrăcate cu cămaşă, iar cel în cauză era
îmbrăcat cu cămaşă şi cu vestă din material textil, iar partea vătămată declarase
anterior că poate să-l recunoască pe autor după faptul că este îmbrăcat cu o vestă din
material textil.
Întrebări:
Situaţia 2
Între timp, încetând măsura preventivă a reţinerii, inculpatul M.M. a fost pus în
libertate.
Întrebare:
Situaţia 3
Identificarea şi prinderea acestuia s-au realizat ulterior, când cauza era în faza
de judecată.
Întrebare:
118 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
ANEXE
STUDIU DE CAZ IV
Situaţia 1
Ulterior, în faza de judecată, inculpatul a invocat la primul termen nulitatea absolută a încheierii de
admitere a cererii de autorizare a percheziției, pe motiv că pronunțarea nu se făcuse în şedință publică.
Întrebări:
Situaţia 2
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 119
ANEXE
Parchetul de pe lângă Tribunalul T. a cerut Tribunalului T. emiterea unei autorizaţii de
percheziţie la domiciliul numitului V.R., cu motivarea că „ar deţine unele dintre
bunurile despre care se susţine că sunt sustrase prin săvârşirea unei infracţiuni de
tâlhărie”.
Cererea a fost însoţită de câteva dintre actele din dosarul de urmărire penală (în
fotocopie) pe care procurorul le-a apreciat ca relevante pentru instanţa de judecată.
Întrebări:
ANEXA III
120 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
ANEXE
19 participanţi
1- 0 participanţi
2- 0 participanţi
3- 0 participanţi
4- 1 participanţi
5- 17 participanţi
- 1 participant nu a răspuns la întrebare
Comentarii:
1- 0 participanţi
2- 0 participanţi
3- 0 participanţi
4- 0 participanţi
5- 19 participanţi
Comentarii:
122 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
ANEXE
1- 0 participanţi
2- 0 participanţi
3- 0 participanţi
4- 0 participanţi
5- 19 participanţi
Comentarii:
1- 0 participanţi
2- 0 participanţi
3- 0 participanţi
4- 0 participanţi
5- 19 participanţi
Comentarii:
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 123
ANEXE
concordante, diferenţele de opinie dovedind independenţa
judecătorului în activitatea de judecată – 1 participant;
- părerile argumentate ale colegilor mi-au deschis o altă perspectivă
practică cu privire la unele dispoziţii legale – 1 participant;
- foarte util; interacţiunea participanţilor/grupurilor a dat naştere la
discutarea respectivelor teme – 1 participant;
- foarte utile, pentru a putea adopta o practică unitară, cunoscând
totodată şi opinia judecătorilor de la instanţa ierarhic superioară – 1
participant;
- am avut posibilitatea de a cunoaşte punctele de vedere ale altor colegi
ce au dus la discuţii interesante pe baza speţelor puse în dezbatere – 1
participant;
- discuţiile contradictorii, chiar între membrii aceluiaşi grup, au condus
în final la elaborarea unei opinii unitare a acestuia, astfel că
argumentele aduse de fiecare participant au completat cunoştinţele
celorlalţi sau au prezentat moduri de abordare diferite – 1 participant;
- schimb de păreri, conturarea de opinii noi pe baza cunoaşterii şi a altor
puncte de vedere – 1 participant;
- este foarte util să poţi cunoaşte opiniile practicienilor care s-au
confruntat cu diverse probleme practice – 1 participant;
- s-au găsit soluţii pentru multe cazuri în care, datorită lacunelor
legislative, poate s-au făcut erori la pronunţarea hotărârilor – 1
participant;
- da, mai ales că au participat judecători de la niveluri diferite de
instanţă, care au putut prelua din activitatea celorlalţi – 1 participant;
- discuţiile s-au purtat la un înalt grad de profesionalism – 1 participant.
1- 0 participanţi
2- 0 participanţi
3- 0 participanţi
4- 2 participanţi
5- 17 participanţi
1- 0 participanţi
2- 0 participanţi
3- 0 participanţi
4- 2 participanţi
5- 17 participanţi
124 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
ANEXE
1- 0 participanţi
2- 0 participanţi
3- 0 participanţi
4- 0 participanţi
5- 19 participanţi
1- 7 participanţi
2- 1 participant
3- 1 participant
4- 1 participant
5- 4 participanţi
- 6 participanţi nu au răspuns la întrebare.
DA - 19 participanţi
NU – 0 participanţi
DA - 19 participanţi
NU – 0 participanţi
DA - 19 participanţi
NU – 0 participanţi
34 participanţi
126 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
ANEXE
1- 0 participanţi
2- 0 participanţi
3- 0 participanţi
4- 2 participanţi
5- 32 participanţi
Comentarii:
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 127
ANEXE
participanţilor – 1 participant;
- desfăşurarea seminarului a avut loc cu respectarea programului – 1 participant;
- am fost anunţaţi din timp cu privire la data când va avea loc seminarul, ni s-au
comunicat materialele prin corespondenţă la instanţele unde funcţionăm iar
organizarea seminarului a fost excelentă – 1 participant;
- seminarul a fost foarte bine organizat – 1 participant;
- organizare bună, s-a adus la cunoştinţa participanţilor în timp util tematica
abordată, materialele necesare, astfel încât participarea să fie cât mai activă, în
cunoştinţă de cauză; unele minusuri sub aspectul problemelor subsidiare,
legate de cazare – 1 participant;
- apreciez organizarea seminarului ca fiind foarte bună, atât din punct de vedere
al condiţiilor de lucru cât şi din cel al temei puse în discuţie -1 participant;
- condiţiile de cazare, masă şi desfăşurare a seminarului au fost foarte bune;
atmosfera de lucru şi discuţiile purtate au fost foarte plăcute – 1 participant.
1- 0 participanţi
2- 0 participanţi
3- 0 participanţi
4- 1 participant
5- 33 participanţi
Comentarii:
128 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
ANEXE
ce nu erau legate în mod necesar de speţe – 1 participant;
- metoda este interesantă şi foarte eficientă – 1 participant;
- metoda adoptată e excelentă, pentru că asigură implicarea tuturor
participanţilor pe tot parcursul seminarului, datorită caracterului sau
interactiv – 1 participant;
- deosebit de eficient şi dinamic – 1 participant;
- stilul interactiv este benefic şi recomandat faţă de prezentările
teoretice, stereotipe care, de obicei, duc rapid la pierderea atenţiei şi
interesului – 1 participant;
- apreciez ca fiind foarte eficientă purtarea discuţiilor pe grupe de lucru,
iar metoda de predare a moderatorilor este foarte bună – 1
participant;
- tema foarte bine aleasă, într-un moment potrivit, având în vedere
noile modificări ale legislaţiei penale, prezentând un interes deosebit;
moderatorii au dat dovadă de mult tact şi diplomaţie, au antrenat toţi
participanţii în discuţii interactive; consider că seminarul şi-a atins
scopul – 1 participant;
- metodă interactivă şi mult mai eficientă şi antrenantă – 1 participant;
- utilă, datorită schimbului interactiv de opinii – 1 participant;
- excelent, pentru că s-a evitat predarea cunoştinţelor şi materiei în mod
scolastic– 1 participant;
- discuţiile şi dezbaterea opiniilor divergente sunt constructive; acestea
pot forma sau modifica (îmbunătăţi) convingerea proprie a fiecărui
judecător – 1 participant;
- metoda aleasă de moderatori este interesantă şi deosebit de utilă
datorită faptului că participanţii au fost împărţiţi pe grupuri de lucru
formate din judecători care provin de la curţi de apel diferite şi care au
avut spre dezbatere speţe ce au ridicat aspecte de drept soluţionate în
mod neunitar şi faptului că participanţii au fost implicaţi în dezbaterea
cazurilor puse în discuţie – 1 participant;
- moderatorii au reuşit să-i facă pe participanţi să colaboreze, au
menţinut constant interesul faţă de problemele controversate ale
tematicii şi au pus în discuţie speţe interesante – 1 participant;
- analizele şi discuţiile pe marginea studiilor de caz, datorită prezentării
unor puncte de vedere diferite, argumentate şi chiar împărtăşite
ulterior, sunt cele mai benefice – 1 participant;
- de excepţie – 1 participant;
- s-a dat posibilitatea fiecărui judecător să pună în discuţie problemele
cu care s-a confruntat în instanţă – 1 participant;
- metoda de predare a fost eficientă – 1 participant;
- pentru prima data particip la un seminar organizat cu această metodă
şi o consider foarte bună şi mult mai eficientă decât cele folosite în
seminariile la care am participat până în prezent – 1 participant.
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 129
ANEXE
1- 0 participanţi
2- 0 participanţi
3- 0 participanţi
4- 4 participanţi
5- 30 participanţi
Comentarii:
1- 0 participanţi
2- 0 participanţi
3- 0 participanţi
4- 4 participanţi
5- 30 participanţi
Comentarii:
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 131
ANEXE
- consider că discuţiile din cadrul grupurilor sunt utile pentru activitatea
mea; am auzit soluţii la probleme practice pe care nu le-am întâlnit în
cauzele pe care le-am soluţionat până în prezent – 1 participant;
- discuţiile din cadrul grupurilor sunt foarte utile pentru că membrii
grupurilor se pot consulta tot timpul – 1 participant;
- grupul a fost alcătuit în principal din judecători de la instanţe cu
cazuistică relativ limitată pentru tema aleasă – 1 participant;
- grupurile de lucru au avut în componenţă judecători de la curţi de apel
şi instanţe diferite în grad, ceea ce a făcut ca în cadrul aceluiaşi grup
să apară abordări diferite ale problematicii puse în discuţie; concluzia
este că e necesară realizarea unei practici unitare atât la nivelul
fiecărei curţi de apel cât şi la nivel regional – 1 participant;
- este benefică întâlnirea cu colegii de la alte instanţe pentru a putea
afla modul în care au soluţionat probleme care apar în materia
arestării şi percheziţiei – 1 participant;
- foarte utile – 1 participant;
- s-a realizat un util schimb de informaţii şi de experienţă între
practicieni din diferite curţi de apel – 1 participant;
- opiniile colegilor sunt demne de luat în seamă – 1 participant;
- utile şi interesante, cu impact pozitiv asupra activităţii din practică şi a
instanţei în ansamblu – 1 participant;
- discuţiile din cadrul grupurilor au fost interactive şi instructive – 1
participant;
- este interesant să afli şi alte păreri care nu pot decât să-ţi lărgească
orizontul şi modalitatea de interpretare şi aplicare a legii – 1
participant;
- s-au putut aprofunda aspectele discutate prin contribuţia fiecăruia şi s-
a acoperit cvasitotalitatea problemelor ridicate de diversele speţe – 1
participant;
- discuţiile au fost interesante şi utile pentru activitatea noastră – 1
participant;
- s-au discutat probleme din practică pe care nu le-am întâlnit dar, dacă
se vor ivi în practica instanţei, voi şti să le rezolv; am constatat că
unele soluţii pe care le-am aplicat în materie nu sunt cele mai corecte,
existând alte soluţii mai bine argumentate – 1 participant;
- maniera de abordare a temei seminarului şi discuţiile purtate în cadrul
grupurilor mi s-au părut foarte eficiente, utile şi instructive – 1
participant;
- discuţiile purtate în cadrul grupurilor au contribuit la un schimb de idei
privind aspectele controversate, legate îndeosebi de arestarea
preventivă, şi au permis judecătorilor să împărtăşească din practica
instanţelor de la care provin – 1 participant;
- utile, necesare şi conduc la crearea, uneori, a unui punct de vedere
unitar cu privire la o anumită problemă de drept – 1 participant;
- discuţiile din cadrul grupurilor au fost utile, am discutat cu colegi de la
alte instanţe şi am aflat puncte de vedere asupra unor probleme
controversate la care nu mă gândisem până în prezent – 1 participant;
- discuţiile au fost utile însă părerile colegilor nu au fost întotdeauna şi
ale mele, iar unele dintre argumentele lor (în diferite probleme) nu m-
au convins să fiu de acord cu ei – 1 participant;
- utilitatea acestor discuţii este dată de faptul că auzi şi alte
opinii/interpretări şi argumente aduse în favoarea acestora, având în
vedere faptul că nimeni nu este atotştiutor – 1 participant.
132 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
ANEXE
1- 0 participanţi
2- 0 participanţi
3- 0 participanţi
4- 2 participanţi
5- 32 participanţi
1- 0 participanţi
2- 0 participanţi
3- 0 participanţi
4- 2 participanţi
5 - 32 participanţi
1- 0 participanţi
2- 0 participanţi
3- 0 participanţi
4- 2 participanţi
5 - 32 participanţi
1- 21 participanţi
2- 5 participanţi
3- 3 participanţi
4- 2 participanşi
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 133
ANEXE
5- 0 participanţi
- 3 participanţi nu au răspuns la întrebare.
DA - 34 participanţi
NU – 0 participanţi
DA - 33 participanţi
NU – 0 participanţi
DA - 32 participanţi
NU – 2 participanţi
134 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
ANEXE
- din discuţii au reieşit mai multe aspecte ce trebuie îmbunătăţite, clarificate şi
referitor la care practica instanţelor nu este unitară; în acest sens, ar fi util ca
aceste aspecte să fie aduse la cunoştinţa CSM şi a MJ, pentru a se propune
modificarea sau îmbunătăţirea cadrului legislativ într-un termen rezonabil;
- în materia excepţiei de neconstituţionalitate, prin eliminarea obligativităţii
suspendării cauzei în acest fel, în materia incompatibilităţilor (art. 8, lit. a) şi în
toate celelalte chestiuni controversate supuse dezbaterilor;
- cred că ar trebui ca legiuitorul să clarifice unele probleme: ce înseamnă
judecarea cauzei, ce se întâmplă când se ridică excepţiile de
neconstituţionalitate în timpul urmăririi penale şi, în general, problemele
discutate în contradictoriu (s-au găsit soluţii diferite de către grupurile de lucru
la aceeaşi problemă discutată);
- dispoziţii legale mai precise şi clare, care să acopere majoritatea problemelor
care pot apărea în practică;
- se menţin în continuare dispoziţii contradictorii, chiar în condiţiile modificării
privind Legea nr. 356/2006;
- da, însă în mod unitar şi nu succesiv;
- dispoziţiile legale în materie necesită precizări din partea legiuitorului, pentru a
se putea crea o practică unitară;
- ar trebui corelate toate dispoziţiile Codului de procedură penală în această
materie, atât în ceea ce priveşte procedura în faza de urmărire penală, cu
dispoziţiile referitoare la procedura în faza de cercetare judecătorească;
- corelarea legislaţiei noastre cu legislaţia europeană;
- argumentele au fost prezentate de participanţi pe durata seminarului;
- legea să fie clară, concisă, fără a mai da loc la interpretări; ar trebui să fie
avute în vedere hotărârile CEDO unde chiar alte state europene au fost
condamnate, în legătură cu aspectele puse în discuţie;
- ar trebui modificat cadrul legal pentru a păstra confidenţialitatea percheziţiei
(persoana la domiciliul căreia se face percheziţia să nu poată participa la
judecarea cererii pentru autorizarea percheziţiei);
- dispoziţiile articolului 18, alin.1, lit. a) al Codului de procedură penală ar trebui
extinse şi în cazul menţinerii arestării preventive pentru instanţa de recurs
pentru că, şi în cazul soluţionării recursului declarat împotriva încheierii prin
care prima instanţă a dispus în conformitate cu dispoziţiile art. 300/2 al Codului
de procedură penală, judecătorii din recurs se antepronunţă;
- chiar şi după ultimele modificări legislative au rămas multe reglementări
insuficient de clare, care dau loc la interpretări contradictorii;
- dispoziţiile legale trebuie să fie clar şi succint exprimate şi să dea posibilitatea
aplicării în toate situaţiile concrete ivite în practică, deci să nu dea naştere la
interpretări şi, pe cale de consecinţă, la soluţii diferite;
- se impune a se înlătura neconcordanţele dintre diversele acte normative, pentru
asigurarea unui cadru legislativ unitar, şi a se elimina dispoziţiile cu caracter
ambiguu, ce pot da naştere la multiple interpretări; în cadrul discuţiilor purtate,
s-a arătat în mod concret care sunt dispoziţiile ce se impune a fi modificate;
- cadrul legislativ trebuie să fie clar şi stabil;
- chiar din discuţiile purtate în cadrul seminarului au rezultat mai multe deficienţe
ale textelor de lege;
- apreciez că este necesară crearea unui cadru legislativ care să nu lase loc la
interpretare personală;
- deşi au intervenit modificări, există suficiente aspecte discutabile; lipsa unor
precizări exprese dă naştere la echivoc, cu consecinţe grave în practică;
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 135
ANEXE
- dispoziţiile actuale un sunt clare, sunt lapidare şi dau naştere la interpretări şi
soluţii neunitare;
- trebuie introduse reglementări mai explicite cu privire la dispunerea celor două
măsuri în cursul urmăririi penale; apreciez că ar trebui modificată Legea Curţii
Constituţionale în materia suspendării judecării cauzei la invocarea unei excepţii
de neconstituţionalitate – aceste dispoziţii contravin soluţionării cu celeritate a
tuturor cauzelor;
- în momentul de faţă, se modifică în mod constant unele texte de lege, fără a se
aprecia legea în ansamblul ei la momentul elaborării proiectului; consecinţa
este, evident, neconcordanţa unor texte cu altele şi o practică neunitară a
instanţelor de judecată.
25 participanţi
1- 0 participanţi
2- 0 participanţi
3- 0 participanţi
4- 1 participant
5- 24 participanţi
Comentarii:
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 137
ANEXE
1- 0 participanţi
2- 0 participanţi
3- 0 participanţi
4- 0 participanţi
5- 25 participanţi
Comentarii:
138 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
ANEXE
problemelor pe grupuri a dus la evidenţierea unor probleme de
practică şi a soluţiilor diferite care pot apărea la diferite instanţe; de
asemenea, a asigurat o oarecare ordine în desfăşurarea discuţiilor şi în
exprimarea opiniilor – 1 participant;
- este cea mai bună modalitate de soluţionare a problemelor juridice
care dă posibilitatea formulării de concluzii, în mod metodic, pentru
fiecare punct discutat, lucru benefic pentru fixarea cunoştinţelor – 1
participant;
- moderatorii seminarului au reuşit într-adevăr să menţină motivarea
participanţilor la un nivel înalt – 1 participant;
- metoda de predare abordată (discutarea cazurilor pe grupe şi
prezentarea soluţiilor aduse prin purtătorul de cuvânt al grupei) este
potrivită şi binevenită întrucât încurajează participarea la rezolvarea
cazului şi a judecătorilor mai timizi care nu doresc să-şi exprime opinia
altfel decât într-un cadru mai restrâns al grupului din care fac parte –
1 participant;
- modul de desfăşurare a seminarului a fost practic, axat pe dezbateri,
speţele au fost inspirat alese, ridicând tocmai problemele ivite de
curând, insuficient reglementate şi care sunt susceptibile de
interpretări – 1 participant;
- foarte bună – s-a ales un mod de lucru cu participanţii bine gândit – 1
participant;
- moderatorii seminarului, prin alegerea cazurilor prezentate, au reuşit
să puncteze principalele probleme cu care se confruntă magistraţii în
practică în aplicarea dispoziţiilor privind arestarea şi percheziţia – 1
participant;
- metoda de predare aleasă, cea a discuţiilor în cadrul grupurilor, pe
baza studiilor de caz, este mai utilă şi mai benefică decât metoda de
predare tradiţională, având în vedere că seminarul urmăreşte
lămurirea unor probleme practice ale practicienilor care s-au lovit de
numeroase probleme în activitatea desfăşurată – 1 participant.
1- 0 participanţi
2- 0 participanţi
3- 0 participanţi
4- 0 participanţi
5- 25 participanţi
Comentarii:
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 139
ANEXE
- da, tema aleasă este foarte utilă datorită complexităţii problemelor ce
se ridică în practică; ar fi util să existe o continuitate în organizarea
acestor seminarii, cu aceeaşi tematică – 1 participant;
- acest seminar şi, implicit, tema aleasă, în contextul actual al survenirii
unor noi modificări, sunt utile pentru activitatea noastră, pentru că
numai astfel ne mai putem clarifica unele neclarităţi legate de
interpretarea şi punerea în aplicare a dispoziţiilor privind arestarea şi
percheziţia – 1 participant;
- da, tema este foarte utilă, de actualitate, cu implicaţii şi răspunderi
deosebite – 1 participant;
- este foarte util, având în vedere importanţa dreptului la libertate şi
siguranţă, respectiv a dreptului la viaţă privată şi de familie şi
consecinţele pe care judecătorul riscă să le suporte încălcând aceste
drepturi – 1 participant;
- tema aleasă este foarte utilă în activitatea pe care o desfăşurăm şi ne
ajută la rezolvarea unor chestiuni care s-au ivit sau s-ar putea ivi în
legătură cu tema dezbătută – 1 participant;
- prin natura lor şi procedura de aplicabilitate, temele seminarului
prezintă o importanţă deosebită – 1 participant;
- ambele teme sunt utile pentru activitatea desfăşurată la instanţă,
deoarece sunt probleme cu care instanţele se confruntă frecvent sau,
date fiind modificările aduse prin Legea 356/2006, se pot confrunta în
viitor, având în vedere că dispoziţiile legale referitoare la tema aleasă
sunt, uneori, interpretabile – 1 participant;
- soluţionând cauze penale, consider că problemele legate de arestarea
preventivă trebuie discutate, astfel încât acest seminar mi-a fost de
ajutor – 1 participant;
- foarte util, prin prisma faptului că s-a modificat Codul de procedură
penală, practica nu este unitară şi, prin astfel de dezbateri, se poate
ajunge la concluzii practice care să fie aplicate în vederea creării unei
practici unitare – 1 participant;
- da, în special prin prisma modificărilor recente ale Codului penal şi ale
Codului de procedură penală – 1 participant;
- da, pentru că s-au pus în discuţie aspecte practice pe care încă nu le-
am întâlnit în practica instituţiei la care lucrez – 1 participant;
- da, s-au discutat aspecte extrem de actuale, legate de o cazuistică
bogată – 1 participant;
- deosebit de util, mai ales că, datorită noilor modificări, se impune
discutarea şi crearea unei practici unitare – 1 participant;
- cred că ar fi necesară şi în viitor organizarea unor seminarii pe
asemenea teme, extrem de utile pentru practicieni în general şi pentru
judecători în special – 1 participant;
- consider că, în prezent, aspectele legate de măsurile preventive sunt
cele mai controversate în dreptul de procedură penală; prin urmare,
organizarea unui astfel de seminar constituie o reală surpriză plăcută –
1 participant;
- de interes maxim – 1 participant;
- foarte util – 1 participant;
- tema este foarte interesantă şi de actualitate şi am primit răspuns la o
serie de probleme practice privind instituţiile arestării şi percheziţiei –
1 participant;
140 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
ANEXE
- seminarul cât şi temele propuse sunt foarte utile, având în vedere că
legislaţia în materie a suferit recent numeroase modificări, unele
susceptibile de interpretări – 1 participant;
- seminarul şi tema aleasă sunt foarte utile pentru activitatea
desfăşurată – 1 participant;
- tema a venit în întâmpinarea problemelor ridicate de practica
judiciară; seminarul şi tema sunt deosebit de utile – 1 participant.
1- 0 participanţi
2- 0 participanţi
3- 0 participanţi
4- 2 participanţi
5- 23 participanţi
Comentarii:
- discuţiile din cadrul grupurilor au fost foarte utile deoarece fiecare şi-a
spus părerea referitor la textul de lege discutat şi astfel s-au lămurit
mai multe aspecte ce suportă interpretări diferite – 1 participant;
- opiniile colegilor au fost relevante şi argumentate într-un mod foarte
adecvat, ceea ce a dus la înţelegerea fiecărui raţionament la
soluţionarea problemelor – 1 participant;
- fiecare membru al grupurilor de lucru create a avut posibilitatea să-şi
exprime punctul de vedere; succesul discuţiilor s-a datorat şi faptului
că au fost prezenţi judecători de la instanţe reprezentând toate gradele
de jurisdicţie – 1 participant;
- foarte utile; deşi s-au adus o serie de argumente extrem de
convingătoare pentru toate opiniile prezentate, în final am reuşit să
aflăm care ar fi soluţia legală şi corectă într-o anumită cauză – 1
participant;
- având în vedere că au fost puţine grupuri şi s-a limitat participarea,
comunicarea cu celelalte grupuri a fost posibilă şi utilă; dacă numărul
participanţilor ar fi fost mai mare, discuţiile nu ar fi fost posibile – 1
participant;
- au existat situaţii în care am avut iniţial o opinie dar părerile şi
argumentele celor din grupul meu de lucru sau din celelalte două
grupuri m-au determinat să-mi schimb opinia iniţială – 1 participant;
- foarte utile; eram interesaţi să aflăm şi părerea celorlalţi colegi – 1
participant;
- constructive; toţi participanţii şi-au putut exprima şi argumenta
punctele de vedere - 1 participant;
- discuţiile au fost foarte utile, cu atât mai mult cu cât aspectele puse în
discuţie şi-au găsit, relativ, şi o rezolvare – 1 participant;
- s-au pus şi unele probleme ce denotă o conformaţie încă prea teoretică
a unora dintre participanţi: de pildă, discuţiile referitoare la
întreruperea percheziţiei, tranşată, evident, de legiuitor – există o
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 141
ANEXE
tendinţă excesiv tehnică – 1 participant;
- ne-au oferit posibilitatea de a cunoaşte modul în care gândesc colegii,
interpretează normele şi, acolo unde opiniile sunt diferite, susţinerea
argumentelor duce la progres şi soluţii – 1 participant;
- discuţiile au dat posibilitatea formulării a numeroase ipoteze precum şi
a diferitelor soluţii care ar putea fi întâlnite; argumentele colegilor au
contribuit la găsirea unei soluţii mai bune – 1 participant;
- posibilitatea de a purta discuţii în cadrul grupurilor pentru formarea
unei (unor) opinii majoritare este binevenită, argumentele prezentate
de fiecare component al grupului fiind de natură să contureze o opinie
mult mai repede decât în cazul în care nu s-ar fi lucrat pe grupuri şi în
cazul în care discuţiile s-ar fi purtat individual – 1 participant;
- practice şi utile pentru stabilirea unor interpretări unitare ale
instituţiilor de drept puse în discuţie – 1 participant;
- discuţiile din cadrul grupurilor au fost foarte utile deoarece s-au putut
cunoaşte opiniile celorlalţi colegi de la alte instanţe cu privire la
problemele dezbătute şi la practica acestora – 1 participant;
- luând în considerare faptul că am făcut parte dintr-un grup cu
participanţi bine pregătiţi şi cu multă experienţă în domeniile abordate,
nu pot spune altceva decât că discuţiile pe grupuri au fost utile – 1
participant;
- foarte utile; s-au identificat probleme, s-au aprofundat argumentări, s-
au deschis noi perspective – 1 participant;
- discuţiile au avut o notă de respect şi decenţă în raport cu toate
opiniile exprimate, nefiind impuse păreri exclusiviste, intolerante;
libertatea de exprimare şi tonul degajat au caracterizat dezbaterile – 1
participant.
1- 0 participanţi
2- 0 participanţi
3- 0 participanţi
4- 1 participant
5- 24 participanţi
142 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
ANEXE
1- 0 participanţi
2- 0 participanţi
3- 0 participanţi
4- 0 participanţi
5- 25 participanţi
1- 0 participanţi
2- 0 participanţi
3- 0 participanţi
4- 0 participanţi
5- 25 participanţi
1- 12 participanţi
2- 6 participanţi
3- 3 participanţi
4- 0 participanţi
5- 0 participanţi
- 4 participanţi nu au răspuns la întrebare.
DA - 25 participanţi
NU – 0 participanţi
DA - 25 participanţi
NU – 0 participanţi
DA - 25 participanţi
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 143
ANEXE
NU – 0 participanţi
144 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă
ANEXE
- modificarea art. 140/1, alin. 6 al Codului de procedură penală, în sensul ca
instanţa de recurs să se pronunţe prin decizie şi nu prin încheiere;
- completarea art. 150, alin. 2 al Codului de procedură penală şi cu situaţia în
care inculpatul nu a putut fi ascultat din cauza stării precare de sănătate;
- reglementarea mai riguroasă a modalităţii de soluţionare a cauzelor pe fond în
condiţiile în care judecătorii s-au pronunţat cu privire la luarea/prelungirea
măsurii arestului preventiv, incompatibilitate despre care vorbeşte codul;
- în ce priveşte percheziţia - explicitarea/înlocuirea aspectului legat de
pronunţarea în camera de consiliu de către judecător;
- posibilitatea ridicării excepţiei de neconstituţionalitate la momentul propunerii
luării măsurii de arestare preventivă /altor măsuri –reglementarea acestei
proceduri;
- pentru percheziţie – să se prevadă şi posibilitatea de a emite autorizaţia de
percheziţie instanţa în a cărei rază teritorială se află domiciliul celui
percheziţionat;
- arestare – art. 48 al Codului de procedură penală – rezolvarea problemei
incompatibilităţilor, modificarea art. 141, alin.1, teza finală, în sensul acordării
dreptului inculpatului la recurs (revocare, înlocuire şi încetare a măsurii arestării
preventive);
- modificarea art. 141, alin.1 al Codului de procedură penală în ceea ce priveşte
reglementarea unei căi de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de
înlocuire, revocare sau încetare a măsurii arestării preventive;
- neconcordanţa dintre prevederile art. 148, lit. a/1 şi cele ale art. 145 ale
Codului de procedură penală;
- discuţiile purtate pe marginea studiilor de caz au demonstrat că legislaţia poate
fi încă perfecţionată; ar fi aici de amintit art. 141, alin. 1, teza finală, unde este
necesară lămurirea sintagmei “camera de consiliu,” posibilitatea sesizării
judecătorului care emite autorizaţia de percheziţie domiciliară prin mijloace
moderne: telefon, fax, e-mail etc.; de asemenea, apreciem că ar fi benefică
stabilirea competenţei alternative în favoarea instanţei în raza căreia se află
domiciliul percheziţionat;
- în ceea ce priveşte percheziţia, ar trebui reglementată modalitatea în care se
pronunţă încheierea prin care se autorizează percheziţia;
- în ceea ce priveşte arestarea preventivă, trebuie să se suplimenteze
incompatibilităţile în aşa măsură încât să nu se ajungă la judecarea fondului
cauzei de către judecătorii care nu sunt specializaţi în drept penal;
- la percheziţie ar trebui reglementată o modalitate în care judecătorul care a
emis autorizaţia de percheziţie să poată cenzura actele sau măsurile
procurorului sau ale organului de cercetare penală luate pe parcursul
percheziţiei;
- deşi au intervenit modificări cu privire la cele două instituţii şi privind Legea nr.
356/2006, au rămas multe lacune legislative care dau naştere la interpretări:
de exemplu, invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faza propunerii
privind arestarea (deşi acest aspect ar trebui inserat în Legea nr. 47/1991),
prevederea expresă a dreptului inculpatului de a putea ataca cu recurs orice
încheiere cu privire la starea sa de arest (art. 141 al Codului de procedură
penală) nu e în concordanţă cu Convenţia europeană;
- ţinând seama de importanţa măsurii de arestare preventivă, cadrul legislativ
trebuie să fie mai explicit şi mai concis;
- au rămas mai multe probleme nesoluţionate de către legiuitor, probleme ce vor
crea inconveniente în practica judiciară – de exemplu, instituirea unor
incompatibilităţi va crea situaţia de a nu exista complet penal care să
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă 145
ANEXE
soluţioneze fondul unei cauze; există încă situaţii în practica judiciară în materie
care nu îşi găsesc dezlegare în textele de lege, aşa cum au fost ele modificate;
- pe parcursul seminarului s-au ridicat anumite probleme de drept care nu sunt
reglementate în prezent şi, în consecinţă, este necesară intervenţia
legislativului;
- din dezbateri a reieşit necesitatea corectării normative a ultimelor modificări la
legea de procedură penală, cel puţin cu privire la instituţia juridică a
incompatibilităţii judecătorului care se pronunţă asupra măsurilor preventive;
- pentru că anumite dispoziţii legale contravin celor europene în materie;
- unele texte legale modificate sunt ambigue, dând naştere la interpretări, iar
rolul judecătorului este acela de a aplica legea şi nu de a o interpreta.
146 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventivă