Mara de Ioan Slavici

Cuprins

1. Date despre autor

2. Date despre opera
3. Caracterizarea personajelor
4. Limbajul artistic
5. Aprecieri critice

1.Date despre autor

Ioan Slavici apartine epocii marilor clasici,destinul favorizandu-i intalnirea
cu Mihai Eminescu,caruia ii datoreaza debutul literar,si cu Titu Maiorescu,a carui
conceptie estetica o impartaseste si o transpune in creatia sa.Impreuna cu Ion
Creanga,povestitorul moldovean,si cu I.L.Caragiale,comediograful muntean,Slavici
intregeste spiritualitatea literara din a doua jumatate a secolului trecut,completand-o
cu specificitatea artistica transilvaneana.
Viata lui Ioan Slavici(1848-1925)este o nesfarsita calatorie in spatiile
romanesti,prezenta sa fiind in armonie si unitate cu oamenii si locurile,trasand o punte
spirituala intre podgoriile aradene(locul nasterii)si podgoriile Moldovei de
centru(Panciu-locul inhumarii)
Pregatirea intelectuala si seriozitatea caracteriala i-au permis lui Slavici sa
imbine,in acelasi timp,mai multe meserii,si anume acelea de jurnalist,profesor si
scriitor.
Autor al unei opere înnoitoare,scriitorul a lasat veritabile modele estetice in
majoritatea genurilor si a speciilor literare in proza. Mai ales in nuvele si
romane,Slavici creaza o umaninate insufletita de mari energii,de patimi si de acute
probleme sociale desfăşurate in cadrul,schiŃat cu mana de maestru,al satului si al
târgului transilvănean.
In consecinta,apare ca intemeietor al noii directii literare,calitate recunoscuta
de insusi Maiorescu, care, preluand exemplul acestui tip de proza,va dezvolta teoria
„realismului poporan”.
Vigurosul talent al scriitorului s-a exprimat pregnant mai ales in domeniul
nuvelisticii,chiar de la aparitia volumului „Novele din popor”(1881),ce aduna intre
paginile sale titluri de referinta-„Popa Tanda”, „Gura satului”, „La crucea din sat”,
„Padureanca”, „Budulea Taichii”, „Moara cu noroc”-contemporanii recunoscand
autenticitatea viziunii sale artistice asupra lumii satului.
Daca din punctul de vedere al nuvelisticii sale,Ioan Slavici este un
continuator al prozatorilor de la 1848,in privinta romanului el este un deschizator de
drumuri,inaugurand romanul realist de factura rurala. Un astfel de roman este si
romanul „Mara”.

1
 Proza lui Ioan Slavici contureaza o fresca a moravurilor si a
comportamentului specifice locuitorilor din Ardeal,o lume in care triumfa binele si
adevarul,cinstea si dreptatea,norme etice pe care omul trebuie sa le respecte.
Prozator ardelean,precursor al lui Liviu Rebreanu,Slavici este un autor
moralist,un fin psiholog,un creator de tipologii.Dupa cum el insusi marturiseste,ca
adept inflacarat al lui Confuciu,aplica in opera sa principalele virtutii morale
exprimate de acesta:sinceritatea, demnitatea, buna-credinta, franchetea, cinstea,
iubirea de adevar etc.
Intraga creatie a lui Slavici este o pledoarie pentru echilibrul moral, pentru
chibzuinta si intelepciune, pentru fericire prin iubirea de oameni si pastrarea masurii
in toate, iar orice abatere de la aceste principii este grav sanctionata de autor.
2.Date despre opera
Romanul „Mara” este „cel mai bun roman al nostru inainte de
<Ion>”1.,conform afirmatiei lui Serban Cioculescu si „aproape o capodopera”2.,in
viziunea lui George Calinescu,deoarece destinul eroilor si mediul social sunt evocate
cu o remarcabila arta a detaliului si cu o mare forta de construire a ansamblului.
„Romanul „Mara” al lui Ioan Slavici a fost publicat in anul 1894,in revista
„Vatra”,iar in volum a aparut abia in 1906.
Mara” face parte din categoria bildungsroman,adica este un roman al initierii
si al formarii pentru ca pe tot parcursul romanului ne este prezentata trecerea celor doi
copii,Persida si Trica,de la copilarie la maturitate si totodata intierea lor in greul vietii.
Titlul este reprezentat de numele personajului principal in jurul caruia se
desfasoara actiunea. Semnificatia titlului este sugestiva, deoarece aceasta creatie este
mai intai „romanul Marei”,al carei destin constituie axa fundamentala a epicii.
Tema romanului o constituie fresca sociala a lumii ardelenesti, cu
moravurile ei specifice, asezata la interferenta satului cu orasul, intr-un targ
ardelenesc. Actiunea este plasata la sfarsitul secolului al-IX-lea si inceputul secolului
al-XX-lea.
„Dar adevaratul roman este nu Mara si nici chiar drama erotica pe fond
etnic. Eroii, tulburatori, sunt Persida si Natl. In ei destinul Marei actioneaza
procesual,si modul in care Persida, de exemplu, traieste acest proces, care este mai
mult decat iubirea, constitue tema interna a romanului. Titlul romanului nu denumeste
un personaj, ci o categorie:Mara de pe coperta nu este Mara din paginile cartii.”3
Strucura romanului
Romanul este structurat in 21 de capitole,purtand titluri semnificative pentru
continutul acestora:Saracutii mamei, Maica Aegidia, Furtuna cea mare, Ispita etc.
Opera se constituie prin imbinarea dintre romanul Marei,care urmareste
destinul eroinei si romanul iubirii,care ilustreaza formarea si consolidarea cuplului
erotic Persida-Natl. Reletarea actiunii se face din perspectiva auctoriala, adica
naratiunea este la persoana a-III-a, Slavici fiind omniscient si omniprezent. Romanul
are si o certa valoare etnografica, prin descrierea obiceiurilor ardelenesti.
Romanul zugraveste drumul Marei si al copiilor ei,Persida si Trica,pana in
momentul in care acestia din urma intra in lume.La inceput,dupa cum era si
firesc,Mara ocupa un loc dominant,pentru ca mai tarziu,copiii,si mai ales Persida sa-i
ia locul.Destinul familiei Marei se impleteste,datorita unor imprejurari
neprevazute,dar firesti,cu cel al familiei neamtului Hubar,a carei prezenta ,fara a fi
proeminenta,ramane notabila.Intervin desigur si alte personaje cu care protagonistii

2
vin in legatura,in primul rand e vorba de Bocioaca si de ai sai,dar acestea nu formeaza
decat elementele unui cadru in care se desfasoara destinul eroilor de prim-plan.
3.Caracterizarea personajelor
<Mara>
Toata atentia comentatorilor s-a invartit in jurul personajului Mara: femeie
energica, amestec complex de avaritie abstracta si pasiune filiala-totul in numele
datoriei de a-si asigura viitorul copiilor.
Mara este un personaj complex si reprezentativ pentru conceptia artistica a
lui Slavici. Fin psiholog, observator atent al sufletului omenesc, scriitorul contureaza
un personaj realist, viabil, de o vigoare surprinzatoare, care-si da seama ca singura
cale de a izbuti in viata este puterea banului.
Mara Branzovanu ramasese vaduva cu doi copii,dar era inca „tanara si
voinica si harnica si Dumnezeu a mai lasat sa aiba si noroc”4
Mara este „precupeata”5, „prima femeie capitalist din literatura
noastra”(N.Manolescu)6,deoarece isi castoga existenta din negustorie.Ca o adevarata
femeie de afaceri,Mara are un singur scop,acela de a strange bani.
Portretul fizic,conturat cu detalii,triminte sugestiv la trasaturile
morale.”Muiere mare,spatoasa,greoaie si cu obrajii batuti de soare,de ploi si de
vant”7,Mara sta toata ziua neobosita si energica la tejgheaua plina cu marfa.
Femeie apriga, cu un acut simt al demnitatii umane,se hotaraste sa stranga
bani ca sa scape de saracie si sa-si creasca cei doi copii, pe Trica si Persida, carora se
straduieste sa le creeze o situatie materiala si sociala cat mai buna. Mama iubitoare,
Mara este extraordinar de mandra de copiii ei si are modele de viata pentru acestia,pe
fata viseaza s-o vada preoteasa,iar pe Trica viseaza sa-l faca maistru-cojocar.
Nu de putine ori Mara a fost alaturata avarilor din literatura noastra. Nu e
vorba numai de o exagerare,ci de o denaturare flagranta a personajului.In realitate
Mara nu e decat extrem de chibzuita.
Chibzuita pana la zgarcenie, strangatoare si prevazatoare, Mara se gandeste
intotdeauna la viitorul ei si la al copiilor ei. De aceea femeia are trei ciorapi in care
pune in fiecare zi cel putin un creitar: „unul pentru zilele de batranete si pentru
inmormantare,altul pentru Persida si al treilea pentru Trica”8.
Eroina noastra este o femeie care nu da inapoi in fata greutatilor ,curajoasa,
indrazneata, cutezatoare ,autoritara, cu multa putere de munca si cu o inteligenta
pragmatica, izvorate din experienta ei de viata si de aceea nu cheltuieste cu usurinta
pentru copiii ei,desi ii iubeste enorm, dorind sa stranga bani suficienti care sa-i dea
puterea sa invinga viata si sa-i asigure astfel echilibrul sufletesc. Desi este zgarcita,
Mara nu este lacoma, setea de bani nu o dezumanizeaza,fiind mereu motivata si
animata in actiunile ei de dragostea materna. Construita din lumini si umbre, eroina
nu se indura totusi sa cheltuiasca bani pentru copii ei, astfel Persida este dusa la
manastire, cu bani putini, iar pentru Trica refuza sa-i rascumpere serviciul militar ca
sa-l scape de armata.
Fire energica si ambitioasa, Mara ascunde sub masca asprimii, o mare
sensibilitate si sufera de fiecare data cand copiii ei trec prin dificultati, fiind totdeauna
de partea lor. Cand casnicia Persidei este in declin, Mara este un permanent sprijin
moral pentru fata ei, ii da dreptate si o ajuta sa treaca peste greutati.
Ca si Vitoria Lipan, Mara este o personalitate puternica, darza, ferma si
tenace, urmarindu-si indeaproape scopul,acela de a strange suficienti bani pentru a
avea un statut social si material solid, pentru a se simti stapana pe destinul ei.

3
 Banii ii confera demnitate si respectul de sine si Mara nu mai vrea sa mai
ajunga la starea de umilinta pe care i-o daduse saracia.
Mara este un rezultat al mediului inconjurator,este un produs al vremii sale
si ar fi exagerat sa-i cerem sa-si depaseasca mediul si epoca.In ansamblu,Mara este un
personaj pozitiv in intentia scriitorului,si ea nici nu se poate aprecia altfel.
Calculata si chibzuita,harnica si inteligenta,cu o mare vointa si stapanire de
sine, Mara intruneste toate virtutiile ce compun viziunea etica a lui Slavici, care
construieste astfel o eroina demna de toata pretuirea si fata de care are simpatie si
intelegere.
<Persida> este fiica Marei,sora lui Trica,sotia lui Natl si nora macelarului
Hubar.
Persida este una dintre cele mai reusite, mai stralucitoare figuri feminine din
literatura romana si este ilustrata de Slavici in evolutia sa de la copilarie la maturitate.
Persida ilustreaza in roman ideea ca omul poate izbandi in viata numai prin
vointa, luciditate si dragoste, prin stapanirea de sine, care sunt principalele arme ale
eroinei, ce are un destin zbuciumat.
In conturarea acestui personaj,Slavici se dovedeste a fi un fin psiholog si un
rafinat observator al sufletului feminin.
Fire sincera si voluntara, delicata si pura,Persida invinge loviturile sortii cu
multa cutezanta, dar si cu o calma resemnare.
Portretul fizic,realizat direct de catre autor, sugereaza efecte surprinzatoare
asupra celor din jur: „Inalta, lata-n umeri, plina, curata ca floarea de cires si alba, de o
albeata prin care numai din cand in cand strabate, abia vazut un fel de rumeneala”9.
Persida traieste o iubire pasionata, o emotie puternica, scriitorul sondand
sufletul omenesc cu o neobisnuita forta de sugestie a cuvantului si o deosebita
maiestrie artistica, incat Pompiliu Marcea nota impresionat:”Dragostea Persidei este
de un dramatism rascolitor . Nimeni pana la Slavici n-a descris dragostea in tot ceea
ce are mai dramatic, grav,cu atata adancime si vigoare realista, cu atata
poezie”.10.Pasiunea statornica pentru barbatul ei este insotita de sinceritate si
delicatete sufleteasca, rugandu-si mama sa nu-l blesteme pe Natl, deoarece ea este de
vina.
Casnicia ei parcurge mari dificultati,dar Persida isi salveaza casatoria prin
luciditate si inteligenta, prin puterea dragostei si prin stapanirea de sine, prin bunatate
si blandete,facand ca sotul sa-i ceara iertare si familia sa iasa mai intarita din aceste
incercari.
Ca si Mara, Persida are un acut simt al realului, o personalitate puternica in
care domina calitatile sale iesite din comun, devotamentul, chibzuinta si vointa
puternica, reusind astfel sa invinga toate piedicile vietii.
Persida este unul dintre cele mai reusite personaje din literatura romana,
inscriidu-se in aceeasi tipologie umana cu Sasa Comanesteanu si cu Tincuta, din
opera lui Duiliu Zamfirescu sau cu Doamna T. din „Patul lui Procust” de Camil
Petrescu, ori cu Otilia din „Enigma Otiliei” de George Calinescu.
<Celelalte personaje>, Natl, Hubar, Bocioaca, Trica, Bandi, preotul
Codreanu sunt firav conturati. Numai Trica este un erou mai prezent in roman prin
faptele sale si integritatea morala. Personajele episodice se raporteaza intr-un fel sau
altul, la destinul Persidei, evidentiind nobletea sufleteasca si forta personajului.
4.Limbajul artistic

4
 Ioan Slavici este un exceptional portretist,conturand prin detalii si sugestii
puternice personaje complexe si solid construite.Fiind un prozator realist obiectiv,
Slavici nu insista atat asupra trasaturilor fizice, cat si asupra celor psihologice, etice,
de comportament si de gandire.Particularitatile fizionomiei transmit cu o forta de
sugestie extraordinara, trasaturi morale,stari interioare ale personajelor.
Slavici foloseste in naratiune dialogul si monologul interior, inserate spontan
in tesatura epica a romanului.Deseori replicile au valoare aforistica,ilustrand precepte
morale:”E mare stapan rusinea, si om sa fii ca sa nu i te pleci daca o cunosti”11.
Asemenea lui Rebreanu , al carui precursor este, Slavici pune accentul pe
fapte, pe intamplari, pe actiune.
Stilul este anticalofil,ca si la Rebreanu.
Procesele stilistice sunt simple,fara impodobiri ostentative.Cele mai intalnite
mijloace artistice sunt interogatiile si exclamatiile,enumeratiile si repetitiile,
inversiunile topice, care dau frazei culoare si oralitate.
5.Aprecieri critice
„Mara este cea mai izbutita opera a lui Slavici si unul din cele mai bune
romane romanesti.Aici se adancesc problemele sociale tratate in nuvele si se adauga
probleme noi,nationale si confesionale.”12.
„Mara”ofera cea mai cuprinzatoare imagine a societatii rurale ardelene din a
doua jumatate a secolului al XIX-lea,de un echilibru de compozitie clasic.In special
figura energica a Marei,zbuciumandu-se sa-si creasca omeneste copiii,trecand peste
toate piedicile,ramane o creatie de neuitat.”13.
In 1947,Serban Cioculescu facea o apreciere pe cat de indrazneata(nimeni
pana atunci nu se exprimase asa de categoric),pe atat de adevarata:Mara este „cea mai
expresiva opera epica aparuta intre 1880-1900,ba chiar… cel mai bun roman al nostru
inainte de Ion”.14.
„Romanul Mara –aparut mai intai in revista <Vatra>in 1894,apoi si in
volum,in 1906-este superior tuturor romanelor scrise pana la aceasta data in literatura
romana,inclusiv acelea ale lui Duiliu Zamfirescu, care s-a bucurat de mai multa
simpatie si pretuire din partea contemporanilor si intr-un fel chiar din partea
posteritatii pana mai deunazi.Este superior,evident,si celorlalte romane scrise de
insusi Slavici,cunoscute abia istoricilor literari...
In Mara,teza morala-caci,foarte consecvent cu sine insusi,scriitorul o face sa
apara si aici-este acum mai nobila si mai cuminte,total acoperita de fapte,copleşita de
adevărul vieŃii infatisat in tablouri vii,convingătoare artisticeşte. Acum Slavici voieşte
sa arate ca dragostea curata si mai ales iubirea copiilor, întemeierea unei familii şterg
orice urme deosebitoare dintre oameni apartinand diferitelor nationalitati ori
confesiuni.Aspra si strangatoarea Mara,ca si indaratnicul si putin cam sucitul Hubar
isi inmoaie inimile in fata spectacolului frumos,induiosator al ivirii pe lume a
copilului copiilor lor.
Teza este completamente absorbita de puternica senzaŃie de viata văzuta si
traita de autorul insusi.In primul rand trebuie spus ca Mara este un roman de dragoste,
superior tuturor celorlalte romane e acest fel din literatura noastra,de la Bolintineanu
si pana la cartea care iese de sub tipar in clipa de fata.Numai un cunoscator adanc al
sufletului omenesc –ajutat de o experienta de viata acuta-a izbutit sa realizeze atata
poezie dintr-un material atat de prozaic,cel putin in aparenta:povestind cu detasare,cu
asprime chiar,dar si cu o anume gingasa ingaduinta,iubirea dintre fata unei precupete
de peste si zarzavat si fiul unui tot atat de prozaic macelar.E drept ca,intamplator

5
parca,prozatorul beneficiaza de un fel de rasturnare a situatiilor si a datelor consacrate
de uzul comun si indelungat.Demonstratia ca poezia se afla in orice-Rembrandt,ajuns
sarac la batranete, in lipsa de subiecte si de modele,picta geniale panze cu boi
despicati in galantarele macelariilor-este facuta.”15
Intr-un articol din 1937,intitulat „Slavici romancier”,Calinescu aprecia
transant: „Pentru epoca in care a aparut,Mara trebuia sa insemne un eveniment;si
astazi,privind inapoi,romanul acesta pare ca un pas mare in istoria genului.Si totusi,el
a trecut in tăcere, toata lumea ramanand încredinŃata ca scrierea este neizbutita.Cu
mult inaintea lui Rebreanu,Slavici zugravise puternic sufletul taranesc de peste munti
si cu atata dramatism,incat romanul este aproape o capodopera”.16

Note

1.Mariana Badea,”Limba si literatura romana pentru elevii de liceu”,Editura

BADEA&PROFESIONAL CONSULTING,Bucuresti,2004,pag.112
2.Ibidem
3.Constantin Stanescu,”Cronici literare”,Editura Cartea
Romaneasca,Bucureşti,1971,pag.15
4.Op.cit.,pag 116
5.Ibidem
6.Ibidem
7.Ibidem
8.Idem,pag 117
9.Idem,pag118
10.Ibidem
11.Idem,pag 120
12.Al.Piru,”Istoria literaturii romane de la inceput pana azi”,Editura UNIVERS,
Bucuresti, 1981,pag.157
13.Idem,pag.159
14.Pompiliu Marcea,”Ioan Slavici”,Editura pentru
Literatura,Bucuresti,1968,pag.330
15.Ion,Rotaru,”Comentarii si analize literare”Editura Prometeu, Bucuresti, 1994,
pag. 223,224
16.Eugen Simion(coordonator),Florina Rogalski;Daniel Cristea-Enache,Andrei
Grigor,”Limba si literatura romana”,Editura CORINT,Bucuresti,2004,pag.9
Bibliografie

Slavici,Ioan,”Mara”,Editura Gramond, Bucuresti, 1973

Badea,Mariana,”Limba si literatura romana pentru elevii de liceu”,Editura
BADEA&PROFESIONAL CONSULTING,Bucuresti,2004
Simion,Eugen(coordonator),Rogalski,Florina;Cristea-
Enache,Daniel;Grigor,Andrei,”Limba si literatura romana”,Editura
Corint,Bucuresti,2004
Stanescu,Constantin,”Cronici literare”,Editura Cartea Romaneasca,Bucuresti,1971
Piru,Al.,”Istoria literaturii romane de la inceput pana azi”,Editura
UNIVERS,Bucuresti,1981
Marcea,Pompiliu,”Ioan Slavici”,Editura pantru Literatura,Bucuresti,1968
Rotaru,Ion,”Comentarii si analize literare”,Editura Prometeu,Bucuresti,1994