Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dictionar de Sociologie
Dictionar de Sociologie
Coordonatorii
Despre modul de utilizare a dicţionarului
]
ventualele asociaţii. Depinde de opţiunea dumneavoastră dacă le urmaţi sau
i
nu. Ne cerem scuze dacă termenul pe care îl căutaţi nu este prezentat şi vă
'
•
invităm să-i căutaţi în alte dicţionare sau în ediţia următoare a dicţionarului no
stru. '
\
Dacă vă interesează numele autorului textului de prezentare a unui ter
men, comparaţi iniţialele de la sfîrşitul textului respectiv cu lista de mai jos:
11
ABUZ
tuaţia lor inferioară, n-au dreptul să ceară atlt simt de a nu-mi cere prea mult si de a nu mă
oft ar cere cineva din lumea aceasta a răsări- băga în războaie, eşti foarte buni" (N lorga,
tului ( ) Mal bun un imperator decît un ibidem) Importanta teoriei a.i, trece de mar-
basileus, dar mai bun un calif decît un impe- ginile sociologiei imperiilor, căpătînd utilizări
rator" (N lorga, "Evoluţia ideii de libertate", de sociologie comparativă 'Se înîîrnplă ace-
1928, p 74) Chestiunea a fost sesizată si de laşi lucru cu imperiul roman care se întîmplă
Marx, care însă o interpretează de pe cu- astăzi în anumite societăţi politicianizate,
noscuta poziţie antitărănească a tuturor unde se întreabă lumea de ce nu rezistă
marxiştilor Marx vorbeşte despre 'organismul alegătorul la ingerinţele ce se fac într-un mo-
acestor barbari" (satele orientale) pe care le ment de alegeri' Nu rezistă nu fiindcă el n-ar
acuză de "viată vegetativă', căci "asistau fi în stare să înlăture agentul de politie sau
impasibili la prăbuşirea unor întregi imperii ( jandarmul, căci evident societatea este mult
), a unor oraşe mari" (K Marx, F Engels, mai tare decît toţi aceştia, dar fiecare îsi zice
1
Opere, voi 9, 1972, p 141) HH Stahl, con- ori unul, ori altul, totuna e ' (ibidem) lată dar
tinuator strălucit al lui N lorga în domeniul că într-o accepţiune secundară, a.i. are si
sociologiei istorice, arată, cnticîndu-l pe K sensul unei atitudini de tolerantă colectivă
Marx, încă în 1980, că' în fond e vorba de co- aparentă fată de o pătură si un sistem de do-
mumtăţi săteşti cucerite de seminţii minatie Asa se face că aceeaşi populaţie, ce
războinice, oprite deci în dezvoltarea lor prin părea extrem de tolerantă, pasivă, plină de
jaful cuceritorilor, impasibile fată de distruge- supuşenie, devine, brusc, intransigentă, vio-
rea oraşelor asa cum era si normal să se arate lentă, nemiloasă cu opresorul de îndată ce
exploataţii fată de nenorocirile întîmplate celor s-a creat o conjunctură critică V suprastruc-
care îi exploatează" (H H Sîahl, Teorii şi tură delegată, magister militiae, pătură
ipoteze privind sociologia orînduini tnbutale, superpusă I.B.
1980) Evenimentele provocate de imperii —
războaie, invazii, cuceriri, înfrîngen, încasări ABUZ 1. Exces în folosirea unui lucru 2.
fiscale de toate tipurile — apar populaţiilor Denumire dată unor anumite încălcări ale le-
ţărăneşti drept ceea ce erau, ca "teroare a is- galitătii. în cadrul dreptului penal sînt
toriei", ca timp străin, si desolidarizarea de prevăzute diferite tipuri de a. cu semnificaţie
"imperii" (cu tot cu istoria lor) era o consecinţă juridică a de autoritate, comis contra per-
firească în genere, aratălorga, pe măsură ce soanei (violare de domiciliu, negarea justiţiei,
aparatul militar şi pătura imperială superpusă violentele funcţionarilor, violarea secretului
îsi măresc dimensiunile si volumul, creste şi corespondenţei), sau contra interesului public
costul "imperiului", ceea ce provoacă desoli- (violenţă în scopul împiedicării exercităm legi-
darizarea colectivă a l o c a l n i c i l o r sau lor sau acţiunii justiţiei, perceperea ilegală de
atitudinea de a.i. Asa se explică "accepţiu- impozite etc), b de încredere, delict constînd
nea barbarilor" în provinciile imperiului în însuşirea, înstrăinarea sau refuzul de a re-
roman si tot astfel poate fi explicată 'abando- turna obiecte sau valon încredinţate unei
narea statului" "Statul este abandonat în persoane cu obligaţia de a le restitui, c de ne-
seama cui poate să-l ia Si sentimentul fată de voi, de slăbiciune sau de pasiuni ale unui
stăpîniton este acesta Eu nu te vreau, dar • minor în scopul de a-l determina să subscrie
fiindcă Dumnezeu te-a adus, eu nu mă împo- în prejudiciul său, la obligaţii, renunţări privind
trivesc Este un domeniu asa de puţin vrednic sume de bani sau valori imobiliare, d de
de interes acela în care te afli si dacă ai bunul semnătură în alb, care este o varietate a fal-
12
ACCIDENT
sulul, caracterizată prin faptul că semnătura goriile afectate de sărăcie De obicei, părinţii
ţn alb a fost încredinţată autorului ♦ După abuzivi sînt marcaţi de o sene de caracteristici
anii 60, o nouă problemă a intervenit în dez- distinctive nu ştiu să fie ocrotitori, suportivi şi
baterea publică a, faţă de copil Maltratarea iubitori, manifestă cerinţe nereahste fată de
sau a. părinţilor faţă de copil nu este un feno- copil din punct de vedere fizic, intelectual si
men nou, în prezent, insă, mfanticidul, emoţional, la care acesta nu poate răspunde,
obligarea sau permiterea ca minorii să mun- declansînd astfel sentimente de frustrare
cească multe ore şi chiar tratarea lor ca "adulţi respingere si mînie, sînt izolaţi social, sînt
în miniatură" sînt considerate drept a., deşi în orientaţi spre pedeapsă, pe care o consideră
trecut constituiau practici comune Majorita- necesară în controlul copilului, provin în ge-
tea a. sînt comise de părinţii naturali în neral din rîndul tinerelor mame, imature,
numeroase legislaţii moderne, a. fată de copil avînd relaţii inconsistente cu prietenii sau soţii
este definit ca vătămarea fizică sau mentală, lor, din care rezultă sarcini neplanificate şi ne-
sexuală, tratamentul neglijent, maltratarea dorite Cel mai comun factor în apariţia a.
unui minor de către o persoană care este res- pare a fi şomajul tatălui copilului, care creşte
ponsabilă în ce priveşte bunăstarea lui rata infracţionalitătu, consumul de droguri, al-
Circumstanţele care indică faptul că sănăta- coolismul, criza familială, cu consecinţe fizice
tea sau bunăstarea copilului sînt afectate si mentale Cu o inconsistentă imagine de
permit distingerea a două categorii ale a. a sine, aceşti părinţi sînt disperaţi, au expe-
activ prmtr-o atitudine si acţiune ostilă, deli- rienţa eşecurilor repetate, lipsindu-le
berată şi agresivă a celui care îl are în grijă, speranţele în viitor Totodată, există unele ca-
cu intenţia de vătămare si prejudiciere, b pa- racteristici ale copiilor care par a contribui la
siv, pnntr-o lipsă de interes, prin neglijare Din probabilitatea a., cum ar fi prematuritatea,
punctul de vedere al copilului, nu este nici o greutatea redusă la naştere, deficienţele con-
diferenţă, toate aceste manifestări fund re- genitale A. sînt mai frecvente în cazul
ceptate ca maltratare A. fizic este cel mai familiilor cu peste 4 copii Ca problemă so-
uşor de detectat şi cel mai frecvent raportat cială, a. fată de copil se află în atenţia
în cazul neglijării fizice, părinţii ignoră si nu autorităţilor, cercetările şi practica au contri-
permit copilului să aibă alimentaţia, îmbră- buit la crearea unei largi categorii de servicii
cămintea, adăpostul si îngrijirea sănătăţii sociale, de la cele preventive (îngrijiri prena-
adecvate Aceşti copii sînt frecvent murdari, tale, educarea părinţilor) la cele curative (de
îmbrăcaţi neglijent, subponderali şi în nevoie sprijin, ajutor, consiliere, suplimentare sau
de supraveghere medicală A. sexual apare substituire a poziţiei părinţilor în relaţia cu co-
cînd cineva cunoscut copilului (de regulă unei pilul etc) O mare diversitate de prestaţii de
fete) încearcă să întreţină relaţii sexuale prin acest gen revine organizaţiilor non-guvema-
utilizarea forţei sau seducţiei A. emoţional mentale V servicii sociale L.M.
este o manifestare a afectăm copilului prin
alte comportamente ale adulţilor decit cele fi- ACCIDENT eveniment fortuit cu conse-
zice şi sexuale ♦ Incidenţa a. fată de copii nu cinţe neplăcute pe plan fizic, mental sau
poate fi cunoscută, întrucît multe cazuri rămîn material Are diferite forme a. domestic, în
neraportate şi neînregistrate Studiile între- care victime cad, de regulă, copiii şi vîrstmcii,
prinse atestă că părinţii abuzivi aparţin tuturor a. de circulaţie, în care categoria cea mai a-
nivelelor socio-economice şi culturale, deşi fectată o reprezintă persoanele între 15-25 de
cazurile raportate apar mai frecvent la cate- ani, a, de muncă de care sociologia se inte-
13
ACŢIONALISM
resează mai ales din perspectiva conse- ca, acţiunea istorică prin excelenţă. Analiza
cinţelor sociale ale utilizării în producţie a sociologică a muncii ("principiul muncii") ne
echipamentelor şi tehnologiilor. V. abuz, fa- permite să depăşim opoziţia dintre situaţia so-
milie, muncă. M.Vn. cială (condiţiile sau împrejurările obiective ale
acţiunii) şi semnificaţia el pentru actor (inter-
ACŢIONALISM 1. în sens larg, a. de- pretarea subiectivă a valorilor şi simbolurilor),
fineşte un grup de concepţii sociologice respectiv dintre materialism şi idealism,
relativ diferite, a căror notă comună o consti- deoarece munca este în acelaşi timp situaţie
tuie promovarea principiului acţiunii sociale şi acţiune. Cum însă exigenţele "principiului
ca punct de plecare al oricărei cercetări socio- muncii" nu sînt exprimate în aceeaşi măsură
logice. Sociologia acţionalistă consideră, de toţi indivizii care participă la acţiunea isto-
deci, că societatea nu este un dat natural, ci rică concretizată în procesele de muncă,
un produs istoric, creaţie colectivă, instituţiile studiul subiectului istoric presupune analiza
şi faptele sociale în general fiind doar sedi- conştiinţei muncitoreşti. în structura acesteia
mentări ale acţiunilor sociale. în consecinţă, pot fi identificate formele tipice de orientare a
sociologia trebuie să studieze mişcarea, subiectului istoric, care, prin actul muncii, mo-
creaţia şi procesualitatea istorică. Deoarece difică împrejurările date şi construieşte în
sistemul social nu este decît un produs deri- mod progresiv un mediu tehnic. V. acţiune so-
vat al acţiunii sociale şi al interacţiunii cială, agent social, muncă. I.U.
indivizilor, aceştia sînt singurele elemente ac-
tive din societate. Ei urmăresc realizarea uno'r ACŢIUNE împreună cu corelatul său AC-
scopuri determinate în funcţie de care îşi de- TIVITATE, termeni utilizaţi frecvent în
finesc situaţia în care acţionează şi sociologie, preluaţi din limbajul comun, fără
proiectează sisteme de relaţii sociale pe care însă a fi primit o semnificaţie tehnică specială,
le modifjcă permenent, redefinindu-le sau cu excepţia unor teorii sociologice particulare
schimbîndu-le semnificaţia. Principalele cu- (T. Parsons, teoriile acţionaliste). De regulă,
rente ale sociologiei acţionalisîe sînt a. se referă la un proces delimitat în timp, in-
sociologia interpretativă, individualismul me- dividual sau colectiv, de realizare a unui
todologic şi unele concepţii sociologice obiectiv (scop) suficient de clar formulat la ni-
neomarxiste inspirate din lucrările de tinereţe velul conştiinţei actorului. Votarea unei legi
ale lui Marx. 2. în sens restrîns, concepţia so- este un exemplu de a. A. presupune 4 ele-
ciologică elaborată de Alain Touraine, care mente distincte: a. un actor, individual sau
încearcă să elimine dificultăţile materialismu- colectiv—cel care realizează a.; b. o situaţie
lui naturalist al sociologiei structuraliste, pe de — condiţiile fizice, sociale în care respectiva
o parte, şi ale idealismului voluntarist specific a. se desfăşoară; c. un obiectiv, scop care
sociologiei funcţionaliste, pe de altă parte. orientează a.; şi d. o modalitate (tehnică, stra-
Considerînd că orice acţiune socială presu- tegie) utilizată de actor pentru a realiza, în
pune un sistem de relaţii în care sînt plasaţi situaţia dată, obiectivul propus. Spre deose-
actorii, un sistem simbolic în care ei comunică bire de a., activitatea reprezintă un complex
şi o orientare spre scopuri determinate, A. de a., întins pe o perioadă îndelungată de
Touraine (Sociologie de l'action, 1965) de- timp, şi orientat spre realizarea unor finalităţi
fineşte a. ca analiză sociologică a orientărilor mai globale şi mai difuze, adesea nu suficient
actorului faţă de scopuri create prin însăşi de clar conştientizate. Astfel, vorbim despre
acţiunea sa. De aceea principiul a. este mun- activitatea unui partid, de activitatea bisericii
14
ACŢIUNE COLECTIVĂ
în secolul al XiX-lea sau despre activitatea Spre deosebire de a. care, datorită delimitării
profesională a lui lonescu. A. reprezintă ade- sale în timp, trebuie să ia în considerare con-
sea un element al activităţii. înţelegerea diţiile concrete în care aceasta are loc,
actuală a a. exprimă, în rezumat, noul punct activitatea, ca sistem de acţiuni desfăşurat pe
de vedere al sociologiei şi psihologiei asupra perioade lungi de timp, va trebui să ia în con-
constituirii comportamentului uman. In con- siderare nu atît condiţiile concrete, destul de
trast cu înţelegerea filosofică tradiţională, de fluctuante, ci parametrii definitorii, constanţi ai
tip raţionalist, a a. (produs conştient al unui existenţei actorului colectiv, c. Considerată a
subiect individual abstract), constituirea fi determinată în mod primar de obiectivele
acesteia este considerată într-un cadru deter- conştient formulate şi de cunoştinţele pe care
minativ mai larg: a. natura culturală a a. — actorul le are, activitatea apare a fi mai mult
comportamentul uman este modelat de ca- rezultatul unor mecanisme obiective de re-
drele culturale ale colectivităţii respective; b. glare şi de orientare, de tip cibernetic. Fiind o
natura socială a a. —ea se constituie într-un succesiune de acţiuni, feed-backul rezultat
cadru social concret, exprimîndo configuraţie de din confruntarea acţiunilor cu condiţiile, a
forţe sociale şi un anumit mod de organizare so- rezultatelor cu necesităţile, reprezintă un me-
cială; o. natura dublă, conştientă/spontană a canism reglator mult mai puternic. Din acest
a.: considerarea palierelor inconştiente ale motiv, dacă a. se constituie într-un cadru pre-
psihicului a reprezentat o schimbare de pers- dominant conştient, activitatea este asociată
pectivă asupra comportamentului, în raport mai mult cu un proces de constituire şi de
cu modelul raţionalist clasic. Activitatea pre- schimbare predominant spontan. Sociologia
supune un cadru de referinţă explicativ mai îşi concentrează, de aceea, atenţia mai mult
obiectiv decît a. Ea nu reprezintă pur şi sim- asupra activităţii actorilor sociali (persoane-
plu o sumă de a., ci un proces structurat lor, grupurilor, instituţiilor, colectivităţilor),
complex la nivelul căruia devine mai clar că decît asupra a. lor. Aceasta nu înseamnă că
obiectivele conştient formulate reprezintă a, nu este un obiect legitim al investigării so-
doar o secvenţă, o expresie subiectivă a unei ciologice. Analiza ei presupune însă
finalităţi obiective, mai puţin conştientizate. considerarea unor factori distincţi, impiicînd o
Dacă analizăm de ex. activitatea socială a procedură explicativa proprie. în ultimă ins-
unui grup social sau a unei colectivităţi, se va tanţă, însă, a. este necesar a fi analizată ca
face apel într-o mult mai mică măsură la secvenţă a unui proces mai complex şi de mai
obiectivele formulate de unul sau altul dintre lungă durată al activităţii actorului respectiv.
liderii acestora, şi mai mult la organizarea ei V, acţiune colectivă, acţiune socială, interes
socială, care îi conferă orientarea generală, şi spontan. C.2.
la condiţiile particulare care îi pot explica di-
namica. O asemenea referinţă obiectivă face ACŢIUNE COLECTIVĂ 1. Tip de ac-
ca explicarea activităţii, spre deosebire de ţiune socială rezultat din agregarea coor-
cea a a., să ia în considerare precumpănitor donată a unui număr nedeterminat de acţiuni
alte elemente: a. Finalităţile obiective ale ac- individuale. A.c. apar atunci cînd un grup
torului colectiv care decurg din configuraţia neorganizat sau latent devine un grup orga-
socială în care acesta evoluează, scopurile, nizat sau semlorganizat. în aceste situaţii,
obiectivele, idealurile şi aspiraţiile formulate actorii devin conştienţi de interesul lor comun
la nivelul conştiinţei sale fiind considerate mai şi caută să-l promoveze printr-o acţiune coor-
mult luări de cunoştinţă a acestor finalităţi, b. donată relativ la alte grupuri. Trecerea la a.c.
15
ACŢIUNE SOCIALĂ
nu se face însă de îndată ce a fost conştien- trolului asupra factorilor de care depinde suc-
tizat interesul comun, fie datorită faptului că cesul a. face necesară restructurarea situaţiei
beneficiul obţinut de fiecare actor prin partici- ambigue, recurgîndu-se, pentru aceasta, la
parea lui la a.c. poate fi mai mic decit costul credinţe generalizate în anumite valori sau
participării, fie întrucît obţinerea unor beneficii norme a căror forţă mobilizează indivizii în
individuale nu este condiţionată totdeauna de lupta pentru contracararea "puterilor nega-
participarea la o a.c. sau, în sfîrşit (teorema tive" implicate de starea de anxietate.
Iul Olson), deoarece în absenţa unor meca- Credinţele generalizate pot fi astfel reduse la
nisme de coerciţie, fiecare individ, în măsura structurile raţionalităţii, dar în acest caz se
în care consideră contribuţia sa la a.c. ca fiind produce o formă de instituţionalizare a com-
neglijabilă, poate fi înclinat să se abţină de la portamentului colectiv. De regulă, acesta din
participare, tendinţă întărită şi de faptul că be- urmă presupune o atitudine iraţională, indi-
neficiile a.c. sînt împărţite nu numai între ferent dacă ea conduce sau nu la violenţă.
participanţi, ci între toţi membrii grupului orga- Iraţionalitatea comportamentului colectiv
nizat sau semiorganizat. 2. Sinonim al este explicată prin faptul că el reprezintă acele
termenului comportament colectiv, desem- tipuri de a. socială în care componentele,
nează a. sociale neinstituţlonalizate, etapele şi momentele sînt comprimate şi aşe-
caracterizate prin mobilizarea indivizilor zate într-o secvenţă independentă de orice
sau/şi grupurilor în vederea redefinirii unei si- formă de adecvare logică. V. acţionalism,
tuaţii acţionate, pe baza unor credinţe acţiune, acţiune socială, comportament co-
generalizate: valori, orientări sau moduri de a lectiv. I.U.
acţiona acceptate de fiecare individ doar
fiindcă sînt acceptate de ceilalţi. Principalele ACŢIUNE SOCIALĂ 1. Desemnează
tipuri de comportament colectiv sînt: panica, orice activitate umană semnificativă faţă de o
folia colectivă (inclusiv ciclurile ostile ale componentă structurală a societăţii, în sensul
mulţimii, mişcările orientate spre schimbarea că este determinată sau determină locul, rolul
normelor, valorilor şi structurilor sociale). sau funcţia respectivei componente în struc-
Comportamentele colective se deosebesc de tura şi funcţionalitatea ansamblului vieţii
mişcările sociale prin faptul că sînt instituţio- sociale. A.s. are înţelesuri particulare in ca-
nalizate. Ele tind să redefinească o situaţie drul diferitelor paradigme sau teorii
socială critică cu scopul de a oferi partici- sociologice. Astfel sociologul francez Alain
panţilor o "ieşire" din această situaţie, fără a Touraine distinge sistemul acţiunii sociale in-
încerca însă să impună redefinirea respectivă tegratoare şi sistemul acţiunii istorice
ca o ordine normativă sau valorică în socie- (Production de la sociătâ, 1973). Dacă primul
tate. Tipică este, din acest punct de vedere, sistem cuprinde ansamblul activităţilor prin
panica. Ea apare cînd indivizii nu mai pot care un sistem social îşi asigură echilibrul,
acţiona după regulile acceptate şi experimen- abia prin al doilea se produce societatea ca o
Jc
tate de ei, fără a exista însă alte reguli eficace creaţie istorică. Prin aceasta, o societate se
care să garanteze eficacitatea acţiunii. Se distanţează faţă de activităţile menite să-i asi-
creează astfel o stare de tensiune care gene- gure integrarea". Numind "istoricitate"
rează, la rîndul ei, o stare de anxietate în care "distanţa pe care o societate o ia în raport cu
"obiectele" (lucruri, persoane, relaţii, fenome- activitatea sa şi acţiunea prin care ea deter-
ne, instituţii) din jur sînt privite ca ameninţări mină categoriile practicii sale", Touraine
generalizate. Imposibilitatea exercitării con- separă însă a.s.şi acţiunea istorică, conside-
16
ACŢIUNE SOCIALĂ
rînd-o pe prima drept un concept al sociolo- sensul ei vizat de individul care acţionează,
giei ordinii sociale, în timp ce o sociologie a adică măsura în care comportamentul său se
mişcărilor sociale sau acţionalistă trebuie să modifică în funcţie de interpretarea dată de el
se bazeze pe conceptul de a. istorică. O ac- comportamentului celuilalt.lnterpretarea dată
cepţiune limitată pentru a.s. a propus comportamentului celuilalt este totdeauna
sociologul italian Vilfredo Pareto (Trattato di subiectivă, dar ea tinde să fie standardizată
sociologia generale, 1915-1916), carea iden- (tipificată) prin repetiţie. Sociologul american
tificat a.s. cu activităţile caracterizate prin Talcott Parsons identifică cinci asemenea
noncoincidenţa subiectivă şi obiectivă a mij- forme de tipificaţii, denumite de el alternative-
loacelor şi scopurilor ("acţiunea nonlogică"). f/pale orientării a.(The Social System, 1951):
Dacă acţiunile economice slnt, prin definiţie, orientarea spre sine sau spre colectivitate;
"logice" (mijloacele folosite sînt logic adecvate particularism/universalism; calitate/perfor-
scopurilor urmărite atît din punctul de manţă; afectivitate/neutralitate afectivă;
vedere al actorului, cît şi din cel al observato- difuziune/specificitate. O a. umană este so-
cială, după Parsons, dacă într-o situaţie
rului), a.s. au doar o formă logică, în sensul
caracterizată prin interacţiunea a cel puţin doi
că oamenii încearcă să dea o interpretare
actori, fiecare dintre aceştia urmăreşte să
raţională (derivaţii) unor înclinaţii (reziduuri)
obţină o satisfacţie optimă, dînd situaţiei res-
indefinibile în termenii raţionalităţii (logico-ex-
pective un sens efectiv prin alegerea între
perimentali). Sociologul german Max Weber
cele cinci perechi de variabile alternativ cons-
a considerat că orice activitate desfăşurată de
titutive ale structurii sociale. Deşi accepţiunile
un individ (comportament uman) este socială
în care este definit şi utilizat conceptul de a.s.
dacă şi în măsura în care ea se modifică în în paradigmele la care ne-am referit pot fi cu
funcţie de activitatea unui alt individ, pe baza mare dificultate sintetizate, se poate spune, în
unor valori sau simboluri împărtăşite în co- concluzie, că acest concept presupune
mun de membrii unui grup social sau ai unei totdeauna următoarele elemente: actorul (in-
societăţi. Această modificare poate fi deter- divid, grup, colectivitate sau chiar societatea
minată raţiona! fie de natura scopului urmărit în ansamblul ei); situaţie acţională (cadrul fi-
de individul care acţionează (activitate raţio- zic, social şi cultural, care oferă actorilor
nală prin finalitate), fie de o valoare supremă posibilitatea opţiunii între diferitele alterna-
în care actorul crede necondiţionat (activitate tive); mecanismele a. (ansamblul mijloacelor
raţională prin valoare). Cînd un comporta- disponibile şi al scopurilor, valorilor, nevoilor
ment uman se modifică datorită stărilor şi motivelor, precum şi totalitatea formelor de
afectiv-emoţionale implicate, a.s. este "afec- adecvare între ele); sensul a. (diferitele forme
tivă", iar atunci cînd credinţa într-o valoare sau tipuri de modificare şi transformare a acti-
este determinată de transmiterea ei de la o unii şi a componentelor ei ca urmare a
generaţie Ia alta, a.s. este "tradiţională". Fie- interpretării comportamentelor celorlalţi ac-
care dintre aceste patru tipuri de a.s. este tori). 2. Termen al politicii sociale, care
semnificativ pentru o formă determinată de desemnează a. destinate să satisfacă nemi-
activitate umană (economică şi politică, poli- jlocit anumite nevoi colective (hrană, locuinţe,
tică şi culturală, culturală şi psihologică, educaţie, cultură) sau să ducă la realizarea
psihologică şi istorică). In consecinţă, esenţial unui obiectiv prin alocarea programată (de
pentru identificarea caracterului social al unei către o autoritate socială) a resurselor şi mi-
activităţi umane nu este componenţa so- jloacelor adecvate. V. acţiune, acţiune
cietăţii implicată de respectiva activitate, ci colectivă. I.U.
17
ACULTURATIE
18
ADOPŢIE
care trebuie să le stabilească "omul asocia- juvenilă, urmărind condiţiile si cauzele produ-
tiv", ca şi necesitatea de adaptare la cerii acestora, descoperirea unor modalităţi
schimbări rapide pot conduce de multe ori la formale si informale de prevenire a mani-
tensiuni sociale si psihologice Este deci festărilor predelincvente si delincvente V
foarte posibil ca "omul asociativ", în ciuda cultură, contracultură, criminalitate, deviantă,
îndrăznelii, creativităţii si spiritului de iniţiativă juventologie M.Vn.
ce îi sînt caracteristice, să fie marcat de ner-
vozitate, anxietate si chiar pierderea ADOPŢIE înfiere, actul prin care cineva
echilibrului personal Cu toate că Toffler ad- devine părintele legal al unui copil care nu
mite ca posibil efect negativ al introducerii a. este propriul său descendent natural A, este
faptul că "măreşte gradul de adaptabilitate a cunoscută din antichitate cînd se realiza din
organizaţiilor dar îl slăbeşte pe cel al adapta- motive religioase (asigurarea cultului
bilităţii oamenilor", el propune acest nou strămoşilor) sau politice (evitarea "stingerii'
sistem organizational ca o alternativă viabilă unei familii sau a unui trib), fund concepută în
pentru societatea viitorului, mai ales în con- interesul exclusiv al adoptatorului Ea consti-
textul previziunii lui cu privire la prăbuşirea tuie un procedeu de conferire a privilegiilor si
birocraţiilor V birocraţie, organizaţie M.V. avantajelor relaţiei pănnte-copil Reprezintă o
instituţie larg recunoscută, la scară mondială,
ADOLESCENŢĂ etapă distinctă în e- cu rădăcini istorice în antichitate si cu începu-
voluţia individului care se situează între turi de utilizare persistentă datînd din timpul
copilărie şl tinereţe, prezentînd aspecte grecilor si romanilor Scopurile a. diferă subs-
caracteristice în plan biologic si psihosocial tanţial în funcţie de perioadele istorice în
Cuprinde două etape a preadolescenta (pu- antichitate, continuitatea liniei bărbăteşti
bertatea), între 12-15 ani, b adolescenta într-o anumită familie reprezenta principalul
propriu-zisă, situată între 15-18 ani Uneori se mobil, persoana adoptată era în mod Invaria-
prelungeşte peste această limită luînd forma bil bărbat şi adesea adult, în timp ce a.
a. întîrziate, datorită extinderii timpului de contemporane vizează copii de ambele sexe
şcolarizare si a amînăni asumăm de respon- în plus, se viza in special bunăstarea adopta-
sabilităţi sociale A. este dependenţă în torului, acordîndu-se puţină atenţie bunăstării
desfăşurarea ei de factori biologici ereditari, celui adoptat Dreptul civil roman şi-a pus am-
sociali, culturali si educaţionali Psihologic, a. prenta asupra sistemelor legislative din
se caracterizează prin creşterea dezvoltării Europa si America Latină în tănle anglofone
intelectuale, hipersensibilitate, apariţia unor reglementările si practicile a. au ca obiectiv
conflicte motivationale şi afective Sociologic, promovarea bunăstării copilului, constituind o
a. este privită prin prisma integrării culturale parte a programelor statale de ocrotire a
si sociale, prin formarea unor grupuri de ado- acestuia în timp ce dorinţa de a continua des-
lescenţi cu preocupări comune si culturi cendenta familiei sau apărarea drepturilor de
specifice (subcultura adolescentină) Grupu- moştenire sînt încă motive pentru a , de re-
rile de adolescenţi sînt unite, coezive, gulă Interesul se centrează în prezent mai
exercitînd o puternică influentă asupra mem- mult pe crearea unei relaţii pănnti-copil, între
brilor, promovînd tendinţa acestora de a un cuplu căsătorit şi un minor Această atitu-
chestiona si a descoperi valorile Sociologia dine s-a dezvoltat în special la sfîrsitul
studiază a. si din punctul de vedere al feno- primului război mondial, cînd exista un mare
menelor înscrise în categoria delincventă număr de copii orfani, un alt factor a fost ten-
19
ADULTER
dinţa de creştere a numărului naşterilor nele- familiei, fiind sancţionat moral şi juridic. Se
gitime. A. avea menirea de a asigura familii manifestă printr-o ruptură în plan afectiv şi
sau cămine pentru aceşti copii. Popularitatea moral între partenerii cuplului conjugal, prin
sa a sporit nu numai datorită distrugerilor pro- tensiuni, certuri, chiar violenţe. în plan juridic
vocate de cel de-al doilea război mondial, ci devine infracţiune şi atrage după sine nu doar
şi prin influenţa psihiatriei şi a disciplinelor oprobriul public, ci şi sancţiunea penală. V. di-
înrudite, care au subliniat importanţa unei vorţ, familie. R/I.Vn.
vieţi familiale stabile asupra dezvoltării copi-
lului, în S.U.A. s-a înregistrat o rată relativ AFINITATE relaţie afectivă de atracţie,
înaltă a a. şi o experienţă substanţială în ad- de simpatie între persoane cu idei, senti-
ministrarea legislaţiei privind bunăstarea mente, statuturi şi roluri asemănătoare. Ca
copilului. ♦ Deşi majoritatea jurisdicţiilor per- sentiment, a. este motivată prin similitudine şi
mit şi a. adulţilor, prevederile legale sînt apropiere spirituală între două sau mai multe
formulate în termeni de a. a copilului de către persoane. Ca raport juridic între un soţ şi ru-
un adoptator adult. Uneori se pun condiţii pri- dele celuilalt soţ (de ex.: între gineri şi socri,
vind o diferenţă de vîrstă între cei doi. Ca între cumnaţi), un soţ este afinul rudelor ce-
prevederi legale tipice în acest domeniu pot fi luilalt soţ în acelaşi fel şi grad în care acest din
enunţate: consimţămîntul părinţilor naturali urmă soţ este rudă cu rudele sale. în acest
sau al tutorelui copilului, consimţămîntul caz, proba a. se face prin dovada rudeniei şi
oricărui copil mai mare (de regulă peste 12 a căsătoriei din care rezultă. V. familie, relaţii
sau 14 ani), investigarea condiţiilor existente interpersonale, rudenie, sociometrie. M.Vn.
în familia adoptivă în acord cu anumite criterii
şi o perioadă de rezidenţă de probă în căminul AGENT SOCIAL concept sociologic
adoptiv. în timpul perioadei de probă, este complementar celui de actor social. Dacă un
urmărită ajustarea reciprocă în relaţia sistem social este considerat din perspectiva
părinte-copil. Există, de asemenea, prevederi rolurilor sau a funcţiilor sale, atunci individul
pentru efectuarea modificărilor necesare în care acţionează, conformîndu-se rolurilor
actul de identitate al copilului şi, uneori, ga- prescrise, este actor social. Rolurile sau
rantarea secretului procedurii de a. Legea se funcţiile prescrise nu epuizează însă nicio-
străduieşte să şteargă relaţia naturală dată conţinutul unui sistem social. Indivizii nu
părinte-copil, înlocuind-o cu alta se conformează adesea rolurilor prescrise, fie
asemănătoare, conferind aceleaşi drepturi pentru a satisface nevoi şi aspiraţii individuale
succesorale. Prin actul a. se stabilesc dreptu- sau colective care nu-şi găsesc expresia în
aceste roluri, fie pentru că situaţia nu Ie-o per-
rile şi îndatoririle părinteşti privind îngrijirea,
mite, fie pentru că, încercînd să o facă, ei
sprijinul şi educaţia copilului. Ca parte a legis-
generează interacţiuni care se desfăşoară in-
laţiei în domeniul ocrotirii copilului, a. necesită
dependent şi uneori contrar f u n c ţ i i l o r
implicarea unor servicii sociale specializate, a
sistemului, producîndu-se astfel efecte emer-
asistenţei sociale. V. asistenţă socială, plasa-
gente, în acest caz se utilizează conceptul de
ment familial, protecţie socială, servicii
a.s. Comportamentul actorului este, de re-
sociale. L.M.
gulă, reproductiv în raport cu sistemul, pe
cînd a.s. are un rol transformator. Dacă acto-
ADULTER încălcare a normelor morale
rul este, de regulă, un individ, a.s. este
ale fidelităţii conjugale de către unul din soţi.
aproape totdeauna un grup mai mult sau mai
Afectează relaţiile dintre parteneri şi instituţia
20
ALIENARE
puţin organizat, adică indivizi care acţionează ipoteza caracterului înnăscut al a. Konrad Lo-
în raport cu modul şi forma în care au renz (1903-1989), laureat în 1973 al
conştientizat interesele lor comune. De Premiului Nobel pentru fiziologie şi medicină,
aceea, a.s. sînt, de regulă, clasele sociale, considera că instinctul de a., chiar intraspe-
grupurile organizate politic, economic, moral cie, are principial funcţii pozitive: împiedică
sau religios, iar în măsura în care acţiunea lor epuizarea hranei, menţine ordinea ierarhică
colectivă determină sau măcar vizează trans- şi, prin selecţie naturală, conservă caracteris-
formarea, menţinerea sau restaurarea ordinii ticile vitale ale speciei. Spre deosebire de
constituite într-o societate, ei sînt a. istorici. ipotezele biologice şi etologice, ipotezele psi-
Principiul metodologic al sociologiei a.s. pre- hologice şi sociologice promovează
supune analiza acţiunilor colective, avîndu-se concepţia caracterului achiziţionat, dobîndit,
permanent în vedere faptul că, în ultimă ins- învăţat al comportamentelor a. Cercetările lui
tanţă, acestea sînt realizate de indivizi, dar cum Albert Bandura (1963) au demonstrat că a. se
acţiunea colectivă nu poate fi redusă la suma dobîndeşte prin învăţare socială şi că în rea-
acţiunilor indivizilor, conceptul de a.s. satis- lizarea comportamentelor a. un rol important
face nevoia de a identifica un autor trans- îl au mijloacele de comunicare în masă. în ca-
personal al acţiunii colective Acesta este nu- drul abordărilor psihologice se înscrie şi
mit adesea şi agent sau subiect istoric, ipoteza frustrare-agresiviîate, lansată în 1939
reprezentînd însă totdeauna o entitate so- de N.E. Miller, J Dollard şi L.W. Dood, verifi-
cială situată între actorul individual şi cată, revizuită şi nuanţată ulterior în
constrîngerile, instituţionalizate sau nu, ale numeroase cercetări. în orientarea psihanali-
unei societăţi determinate. V. acţiune socială, tică, a. rezultă din conflictul dintre pulslunea
acţiune colectivă, interacţiune, sistem social. morţii (thanatos), după S. Freud (1920), şi
I.U. cea e plăcerii (eros). în aceeaşi orientare psi-
hanalitică, A. Adler (1908) considera
AGRESIVITATE (lat. aggresio. "atac"), pulsiunea a. ca un factor general-uman, prin
comportament verbal sau acţionai, ofensiv, care se urmăreşte depăşirea sentimentelor
orientat spre umilirea, minimalizarea şi chiar de inferioritate şi se asigură satisfacerea do-
suprimarea fizică a celorlalţi. Comportamen- rinţei de putere. Ipotezele socto-genetice ale
tul a. poate fi orientat şi contra propriei a. par a explica mai cuprinzător comporta-
persoane (autoagresivitate), ca în cazul unor mentele a. individuale şi de grup. Aşa cum
tulburări psihice, sau spre distrugerea obiec- menţiona Friederich Hacker: "La originea
telor investite cu semnificaţii sociale. Pentru agresivităţii se întîlneşte jocul reciproc al fac-
explicarea originii comportamentelor a. s-au torilor ereditari, influenţele psihologice şi
propus mai multe ipoteze: biologice, etologi- culturale, structura sistemului nervos central,
ce. psihologice, sociologice. în perspectivă de asemenea, mecanismele hormonale şi
biologică, a. reprezintă un răspuns instinctiv, modelele sociale" (Aggression. Violence
determinat de activitatea subcorticală şi en- dans le monde moderne, Paris, Calmann-
docrină. Hormonul masculin, testosteronul, Levy, 1972, p. 93). V. etologie, frustrare,
s-a dovedit că are un rol important în de- învăţare socială, psihanaliză. S.C.
clanşarea a. (F.H. Bronson, C. Desjardins,
1971). De asemenea, anumite substanţe ALIENARE (slng. ÎNSTRĂINARE), con-
neuromediatoare sînt responsabile de de- cept psihologic, sociologic şi filosofic
clanşarea a. Cercetările etologice susţin desemnînd o anumită relaţie dintre individ şi
21
ALIENARE
lumea sa, caracterizată prin faptul că omul nu funcţie, actualizate şi amplificate, devine un
se mai recunoaşte în lumea pe care a creat-o simplu mijloc exterior pentru obţinerea bunu-
el însuşi, percepînd-o ca străină si ostilă rilor necesare vieţii, omul se simte el însuşi
Conceptul a fost introdus de Hegel în cadrul doar în activităţile elementare (ctnd bea,
filosofiei sale, a. este o stare inevitabilă a spi- mănîncă, se culcă), dar nu şi în activitatea
ritului în procesul obiectivării sale L care îi este în cel mai înalt grad specifică, cea
Feuerbach reia conceptul, folosindu-l însă a creaţiei de bunuri, de valori umane, c a. în
pentru a desemna doar relaţia dintre om si re- relaţiile cu ceilalţi — în locul unor relaţii de
ligie Religia este, în concepţia filosofului cooperare, fundate pe 'nevoia de celălalt",
german, o formă de a. de sine a omului omul sînt instaurate relaţii de concurentă, de ex-
l-a creat pe Dumnezeu si apoi s a subordonat ploatare, dominare A apare, pe de o parte
propriei sale creaţii Sensul actual al concep- ca dominare a omului de forţele pe care el
tului se datorează însă lui Marx (Manuscrise însuşi Ie-a creat, iar pe de altă parte, ca o ca-
economico-filosolice, 1844) Acesta îl utili- racteristică a lumii create de om de a nu
zează pentru a desemna o relaţie între om si exprima logica omului, ci o logică străină
lumea creată de el, caracterizată printr-o Omul nu se mai simte 'acasă" în lumea pe
răsturnare în raport cu o stare presupus a fi care el însuşi a creat-o, mai mult, această
normală lumea pe care a construit-o avînd o lume îi distorsionează profund propna-i exis-
logică inumană Deşi formulată în contextul tentă, impunîndu-i un sens care îi este străin
teoriei sale privitoare la societatea capitalistă A. are loc nu numai în sfera producţiei, ci în
si comunistă, teoria a. a lui Marx a avut o mare toate sferele vietn umane politică, morală etc
influenţă în gîndirea filosofică si sociologică A. poate fi reală, ca în cazul forţelor economi-
actuală în concepţia sa a. reprezintă un feno- ce care îl subordonează pe om unei logici
men de neadaptare globală a omului la lumea imposibil de sesizat si controlat, sau doar sim-
sa, avînd însă surse nu personale, ci social- bohc-iluzone, ca în cazul religiei, unde omul
structurale Principiile de organizare a so- se subordonează propriilor sate creaţii men-
cietăţii sînt responsabile de un asemenea tale începînd cu Marx există o lungă tradiţie
tip de relaţie Dacă la Hegel a. reprezintă o de critică a societăţii de consum ca un mod
caracteristică inevitabilă a existentei umane, alienant de organizare socială Producţia ca-
pentru Marx ea este o consecinţă a orga- pitalistă, orientată spre profitul privat
nizării sociale bazate pe proprietatea privată argumentează Marx, nu serveşte într-un mod
asupra mijloacelor de producţie în aceste adecvat nevoilor reale, autentice ale omului
condiţii se produce o distorsiune profundă a ci îi distorsionează sistemul de nevoi îl orien-
relaţiilor dintre om si mediul său social A are tează spre consum exagerat în anumite sfere
loc în principal în următoarele trei planuri a a. (de exemplu celebra teorie a consumului os-
fată de produs — produsul muncii, esenţa tentativ a lui Thorstein Veblen), îi creează
umană obiectivată", a cărei apropriere repre- false nevoi, în timp ce nevoi care nu sînt ex-
zintă o condiţie a realizăm umane, aparţine ploatabile în mod economic rămîn
altuia el devine, în consecinţă, un mod al de- subdezvoltate A. se poate manifesta în toate
pendentei de c el ălalt, o forţă străină sferele A, politică statul, constituit pentru a
dominatoare, b a. fată de propria activitate— organiza si conduce viata socială în spiritul in-
munca, crearea de bunuri dintr-o activitate tereselor colectivităţii, îi apare individului mai
creativă specific umană, în care propriile ca- degrabă ca ceva străin, fundamental ostil
pacităţi fizice si intelectuale sînt puse în care îl domină şi oprimă A. tehnologică dacă
22
ALTERNATIVĂ
revoluţia industrială a uşurat în multe privinţe loace nelegitime se pot atinge obiectivele de-
munca, ea a produs totodată munci simplifi- zirabile, izolarea socială — lipsa de adeziune
cate, slab calificate, monotone, controlate la credinţele si idealurile colectivităţii, grupului
dinafară, lipsite de autonomie, excluzînd căruia aparţu si înstrăinarea de sine — senti-
iniţiativa, creativitatea şi asumarea de res- mentul că tot ceea ce faci este dictat de forte
ponsabilităţi asemenea munci contravin exterioare, propria viaţă apărînd ca ceva
necesităţii umane de dezvoltare, de autorea- străin, în care nu te regăseşti si, în conse-
lizare (K. Marx), de autoactualizare (A cinţă, profund insatisfăcătoare Pornind de
Maslow) în concepţia marxistă, depăşirea a. la această conceptualizare, D G Dean
nu poate avea loc decît în condiţiile eliminăm (Alienation Its Meamng and Measurement
proprietăţii private, cu toate consecinţele sale 1961) a dezvoltat un instrument de măsură a
structurale opoziţia dintre interesele private a., utilizat frecvent în cercetările empirice
ale producătorilor, dintre interesele pro- pentru a determina consecinţele alienante ale
ducătorilor si consumatorilor, exploatarea, diferiţilor faeton sociali în sociologia actuală
manipularea si coercitia unei clase împotriva conceptul de a. si indicatorii de a. se folosesc
celorlalte ♦ O altă sursă a a. este identificată în acest sens mai general, definind o stare a
de către unti analişti într-un anumit statut al e- relaţiilor omului cu lumea sa, teoria marxistă
volutiei societăţii, caracterizat printr-o fund doar un model explicativ posibil al aces-
creştere necontrolată a complexităţii Viata teia Indicatorii de a. sînt utilizaţi si ca
socială a crescut rapid în complexitate, rezul- elemente ale sistemului indicatorilor calităţii
tatul fund însă o complexitate dezorganizată, vietn V autoactualizare, anomie, nevoi so-
incontrolabilăcare se întoarce, prin procesele ciale E.Z.
sale spontane, împotriva intenţiilor celor care
au creat-o Depăşirea a. devine posibilă în ALOCAŢIE sumă de bani destinată unei
această ipoteză, în condiţiile în care individul persoane (de obicei copiilor) cu scopul de a
si colectivitatea îsi dezvoltă capacităţile lor de acoperi o parte din cheltuielile necesare în-
cunoaştere si acţiune încît să supună unui treţinerii Ca a. de stat pentru copii constă în
control global eficace complexitatea vieţii lor suma de bani acordată lunar de către stat fa-
♦ Un moment important în dezvoltarea pro- miliilor cu copi ii vîrstă de pînă la 16 ani, aflaţi
blematicii sociologice a a. îl reprezintă în îngrijire, fund o măsură de protecţie socială
tentativele de operationahzare a acesteia sub a familiilor cu copii Ca a. de întreţinere se
forma unor indicatori (scale) de a. Aceste acordă de un părinte, în cazul desfacem
încercări pornesc de la iucrarea lui M See- căsătoriei prin divorţ, pentru copilul minor a-
man (On the Personal Consequences of flat în îngrijirea celuilalt părinte sau stabilit prin
Ahenation in Work, 1959) care, sprijinmdu-se plasament familial într-o instituţie de ocrotire
pe teoria lui Marx, oferă o conceptualizare a minorilor V divorţ, familie, protecţie so-
mai operaţională El defineşte 5 dimensiuni cială, servicii sociale M.Vn.
ale a. lipsa de putere — credinţa că nu poţi
determina, controla rezultatele intenţionate ALTERNATIVĂ 1 in teoria deciziei
ale acţiunii tale, lipsa de sens — starea de Cete mai multe probleme au mai multe soluţii
confuzie, lipsa de claritate în ceea ce priveşte posibile, alternative, alegerea uneia ex-
modul în care ar trebui să-ti orientezi propria cluzînd alegerea celorlalte Alegerea se face
viată, anomia — confuzia valorilor, lipsa de mereu între soluţii alternative 2. în sociologie,
norme, principii, credinţa că numai prin mij- într-un anumit context, un sistem social poate
23
ALTRUISM
fi organizat îr» modalităţi diferite, alternative care, parţială sau totală, a unui individ în fa-
A. structurală—o altă structură posibilă a sis- voarea sporirii şanselor de supravieţuire ale
temului în discuţie în modelul functionalist, a. altui individ Spre deosebire de accepţiunea
funcţională o funcţie anumită poate fi reali- morală a a., accepţiunea sociobiologică nu
zată de elemente diferite care sînt deci a. este opusă egoismului Deoarece a. sociobio-
funcţionale în analiza schimbăm sociale un logic este selectat în mod natural, iar
sistem social existent are mereu mai multe principiul selecţiei naturale presupune maxi-
posibilităţi de organizare, a, dintre care s-ar mizarea şanselor de supravieţuire ale fiecărui
putea ca unele să fie mult mai bune decît cea individ, geneticianul W D Hamilton a explicat
practicată De aici, problema exploatăm a. a. ca o formă "deghizată' a egoismului, prin
structurale si a schimbării organizării exis- comportamentul său altruist individul
tente cu un mod de organizare alternativ, urmărind de fapt să-şi maximizeze şansele
considerat a fi probabil mai bun Problema e- de supravieţuire genetică prin creşterea
valuăru a. este dificilă pentru că se referă la numărului de descendenţi direcţi ai săi, pen-
moduri de organizare imaginate, iar nu reale tru care acceptă sacrificiul Calculîndu-se
3. A. istorică, curs al evoluţiei unei colectivităţi costul sacrificiului raportat la beneficiul gene-
diferit de cel real si care este considerat a fi t i c obţinut de un individ prin sporirea
posibil Cu referire la trecut curs al procesului numărului descendenţilor săi direcţi se poate
istoric pe care evenimente întîmplătoare sau aprecia că a se manifestă totdeauna atunci
decizii cheie l-ar fi putut genera (' ce s-ar fi în- cmd costul sacrificiului este mai mic decît be-
tîmplat dacă") Cu referire la viitor direcţie de neficiul O parte însemnată a compor-
evoluţie posibilă în viitor dacă ar interveni o tamentelor sociale care presupun a. (familis-
mul, nepotismul, afecţiunea filială etc ) sînt
schimbare fundamentală în prezent (eveni-
deci explicate de sociobiologi ca rezultat al
mente sau decizii de natură a modifica cursul
selecţiei naturale parentale (km selection) R
evenimentelor previzibil a decurge din situaţia
Tnvers a extins principiul a. de la grupul de ru-
prezentă) Metoda scenariilonncearcă să ex-
denie la orice alt grup propunînd conceptul
ploreze tocmai asemenea posibilităţi a de
de a. reciproc, prin care se explică a. unui in-
evoluţie Cu privire la prezent mod de orga-
divid faţă de un altul, indiferent de legătura lor
nizare diferit de cel real, posibil si probabil mai
genetică sau de rudenie A. reciproc este
bun Socialismul din acest punct de vedere, a
deci dupăR Tnvers, o strategie selectată na-
fost, în ideologia comunistă, considerat a fi o
tural, prin care un individ îsi maximizează
a. istorică la societatea de tip capitalist Ideea
şansele sale de supravieţuire pe termen lung,
de a. presupune un determinism social nu
chiar dacă le micşorează pe termen scurt,
strict, ci alternativ V determinism, evoluţie, deoarece cel care beneficiază de a este obli-
progres, decizie, funcţie C Z. gat să răspundă printr-un act altruist
binefăcătorului său, orice societate (animală
ALTRUISM 1. în etică, principiu al com-
sau umană) posedînd mijloace de pedepsire
portamentului care impune orientarea spre
(inclusiv de eliminare) a celor care ezită să
satisfacerea dezinteresată a unor trebuinţe
răspundă actelor a. 3. In sociologie, a. a fost
sau nevoi ale celorlalţi Opus egoismului, a.
teoretizat de A Comte, care l-a considerat
este considerat element principal al solida-
principiu al sociabilităţii si principalul mijloc de
rităţii si colectivismului social 2. Termen al
constituire a unei religii a umanităţii Marcel
sociobiologiei, prin care se explică anumite
Mauss a studiat a. implicat în schimbul de da-
comportamente nespecific umane de sacrifi-
24
ANALIZA CONŢINUTULUI
run din societăţile primitive arătînd că acest tică, pentru unu — cu aceea de monografie)
schimb materia! nu poate fi redus la dimensi- Sînt şi teoretizări ale metodei a.c. în care se
unea sa economică, juridică, religioasă sau subliniază caracterul său empiric, ca strategie
morală, deoarece el reprezintă un fenomen de cercetare de teren de tip neexpenmenîal,
social total, în sensul că prin schimbul de da- în care sînt utilizate surse diverse de informa-
ruri se exprimă o societate ca totalitate de re (Robert K Ym, Case Study Research
instituţii sociale Sociologii americani au ana- 1984) ♦ Se consideră că metoda a.c. este
lizat a. ca relaţie de schimb între membrii unui adecvată cind se cercetează aspecte pre-
grup social, relaţie caracterizată prin stimula- zente de viată socială si nu se exercită un
rea răspunsului aşteptat din partea celuilalt ca control asupra comportamentelor şi acţiunilor
urmare a unui act altruist iniţial în general, a. (ceea ce o deosebeşte de experiment), cău-
este interpretat de sociologia contemporană tindu se să se răspundă la întrebări de tipul
ca un mijloc de stimulare, menţinere sau re- cum' si "de ce" au loc acestea (ceea ce o
dobîndire a solidarităţii si stabilităţii grupului deosebeşte de monografie, care rămîne des-
social şi societăţii în ansamblul ei A este de- criptivă, asa cum sugerează însuşi numele) 2.
finit sociologic de A W Gouldner ca principiu Metodă de diagnoză (deci nu de cercetare)
al reciprocităţii, opus principiului absolutismu- prin care se realizează o abordare intensivă,
lui moral Acesta din urmă ar presupune din perspectiva cîtorva caracteristici conside-
organizarea sistematică a valorilor, simbolu- rate a fi esenţiale, a unei unităţi sociale, a
rilor şi normelor unei societăţi, ceea ce face activităţii individuale, a personalităţii umane
ca elasticitatea comportamentelor particulare etc V diagnoză, monografie I.M.
să fie limitată de predominarea unei valon sau
norme "ultime", fundamentale în consecinţă, ANALIZA CONŢINUTULUI (fr ana-
absolutismul moral impune indivizilor să ur- lyse du contenii, engl content analysis),
meze regula morală prescrisă chiar dacă în ansamblu de tehnici de cercetare cantita-
felul acesta ar lovi pe cineva care i-a ajutat tiYiealJiajjvă a comunicării verbaje/
sau Ie-a făcut un mare bine Cum absolutis- nonyerbale constlnd în idgnWicâreasi des-
mul moral conduce la instabilitatea grupului cnerea obiectivă si sistematică a conţinutului
membrii săi se comportă adesea contrar manifest/latent al comunicării în vederea for-
acestui principiu, aphcînd principiul recipro- mulării unor concluzii stnnTTfTclTpnvind
cităţii care le cere să ajute în primul rînd pe cei pqrsnnalitaţpa cplpr care comiiniră, societa-
u
care l-au ajutat şi să nu-i ajute pe cei care s-au tea lRSSdS-&SJ&ăiliSS£ăSSiIIl BlSS.'isa
abţinut de la acordarea ajutorului A. este deci precum si comunicarea însăşi ca inter-
un schimb social generalizat, bazat pe acţiune socială Utilizată pentru prima dată
răspunsul reciproc la aşteptările celuilalt si, într-un studiu publicat în Anglia în işfe^a.c.
prin aceasta, sancţionat socialmente premial a apărut ca o reacţie fată de subiectivitatea
sau represiv V dar, interacţiune morală, mo- crjtic.iijiterare Tehnicile de a c. s-au dezvoltat
tivaţie, relaţii mterpersonale I.U. puternic în perioada premergătoare si în tim-
pul celui de al doilea război mondial cînd în
J m |at
ANALIZA DE CAZ (studiu de caz) 1. S l Au...:'î-1J?rP <' sistematic_la_studierea
Metodă de cercetare exhaustivă a unei unităţi propagandei naziste Harold D Lasswell
:
sociale, a unor evenimente, fenomene sau (1903 T97§5"i contribuit semnificativ la impu-
procese considerate a alcătui un tot structurat nerea si perfecţionarea tehnicilor de a.c
(semnificaţie foarte apropiată — chiar iden- (Language of politics, 1949) Schema de ana-
25
ANALIZA CONŢINUTULUI
liză propusă de el (schema Lasswell cine, ce, sau clase relevante pentru scopul cercetării
cui, cum, cu ce rezultate comunică') a orien- Aceste rubrici sau clase formeazăjichema dj)
tat numeroase cercetări de sociologie a C9ΧsSE3entru a.c. comunicării Prin 'încer-
propagandei si comunicării tn masă După cel care şi eroare" cercetătorul poate stabili o
de al doilea război mondial tehnicile de a.c. s- schemă de categorii proprie El poate însă
au rafinat continuu în deceniul al şaptelea s-a apela si la scheme de categorii standardizate
trecut la a.c. computerizată (Philip J Stone, Schemele de categorii standard facilitează
The General Inquierer A Computer Appro- realizarea unor studii comparative asupra co
ach to Content Analysis, 1966) Concomitent municăni de exemplu, pe baza schemei de
s-a diversificat considerabil problematica de categorii standard creată de R K White s-au
studiu pe baza a.c, care a devenit o modali- analizat comparativ discursurile lui Hitler si
tate de cercetare largjitilizalăJn-socioiogia ale lui Roosevelt, cuvîntănle lui J F Kennedy
Rfiilîţcă, a fifjunHţiai fi Qulţiirii, în sociologia şi ale lui N S HrusciovţJacques Claret, Ideea
Cercetările şi forma, Bucureşti, Editura ştiinţifică si enci-
sociologice realizate pe baza a.c. pot fi gru- clopedică, 1982, p 89) în prezent, se cunosc
pate astfel ccjripaxajea„g^ţimjţuk^_unor numeroase tehnici si procedee de a.c (S
texte elaborate în djteniejgenoadgjieJimp, Chelcea, coord , Semnificaţia documentelor
compararea continuiiilui unor texte emise de sociale, 1985) Aplicarea tehnicilor de a.c.
surse diferite, compararea conţinutului comu- presupune parcurgerea mai multor etape Ca
nicării utilizîndu^e.djfeotaetaloane, studiul primă etapă, alegerea temei de cercetare im-
reacţiilor verbale în condiţii experimentale pune nu numai o foarte bună pregătire
(Bernard Bereîion, ContenfĂrWyslsTiTSom- teoretică si o cunoaştere amănunţită a cer-
mumcations Research, 1953) Unităţile de cetărilor realizate cu ajutorul a.c, dar si
a.c. sînt unitatea de înregistrare (acea parte intuiţia omului de ştiinţă, fără de care a.c
din comunicare ce urmează a fi caracterizată rămîne sterilă Asa cum remarca Bernard Be-
si introdusă într-una din categoriile schemei relson (1952), a c nu reprezintă un substitut
de analiză), unitatea .rif. context (segmentul pentru o idee de studiu valoroasă Studiul
comunicării ce permite stabilirea orientăm campaniilor^de presă, al campaniilor electo-
unităţilor de înregistrare), unitatea de rale, stabilirea paternităţii textelor,
numărare (cu ajutorul căreia se exprimă can- demascarea propagandei camuflate, studiul
titatiĂTUnitătile de înregistrare si de context) lizibilităţii au devenit domenii obişnuite în care
Ca unităţi de înregistrare pot fi utilizate comu- se aplică a o. în funcţie de tema de cercetare
nicarea în întregul ei, o operă literară, un stabilită, se alege materialulJin.gYiaUc-sau
discurs politic, un articol de presă etc , dar si nonlingvjştjc_j)ej]ţrţi_analiză în această a
diferite părţi ale comunicării (cuvinte, propo- doua etapă se pune problema determinării
ziţii, fraze s a m d ) Adesea, ca unitate de celor mai rejâvantş dQcurrTfinte (ziare, re-
înregistrare, se ia tema comunicăm Unitatea viste, opere literare etc) O problemă de cea
de context este mai largă sau cel mult egală mai mare importantă, în această etapă este
cu unitatea de înregistrare în a.c. unităţile de eşantionarea materialului de_ana|jză în spe-
numărare pot fi cuvîntul propoziţia, fraza cial, în cazul a cjsieaejjipărite Alegerea
2
patâgiafiii, cm , rîndul_coloana, pagina (pen- metodei de eşantionare trebuie să aibă în ve-
tru comunicarea scrisă) si minutul sau ora dere natura fluctuaţiilor textelor ce apar în
(pentru comunicarea orală) Unităţile de înre- ziare si reviste (tendinţa primară tendinţele
gistrare, caracterizate, sînt grupate în rubrici de ciclicitate si de compensare) fn cazul a c.
26
ANALIZA COST/BENEFICIU
27
ANALIZA FACTORIALĂ
să adopte variate reglementări (norme, legi, (au media 0 şi abaterea standard 1) atunci
măsuri, programe) în vederea soluţionării SLM poate fi exprimată ca o combinaţie li-
problemelor cu care se confruntă. Acumula- niară a factorilor menţionaţi: SLM = a.
rea de asemenea reglementări are adesea COLEG + b. RECOM + c. CFIZ + d. CONM
numeroase consecinţe negative indirecte, +U
neintenţionate (costuri), fapt care le face unde a — măsură a influenţei factorului CO-
uneori chiar contraproductive. De aici, o nouă LEG asupra SLM, Iar b, c şi d— măsuri
exigenţă: reglementările să nu mai fie luate pe similare pentru factorii RECOM, CFIZ şi
baza unor "impresii" vagi, mai mult pe cre- CONM. Prin U sînt semnificate alte influenţe
dinţa bunului simţ că ele ar putea lucra, ci ca asupra variabilei SLM. în general, pentru un
urmare a unei temeinice a.c.b., prin consi- set de n variabile observabile pot exista kfac-
derarea variatelor consecinţe de scurt şi lung tori, care explică variaţia acestora (k < p).
termen, directe şi indirecte', a costurilor impli- Factorii care explică variaţia a cel puţin două
cate, în anii '70 s-a produs o anumită variabile se numesc factori comuni. Cei care
descreştere a interesului în a.c.b. ca urmare explică variaţia tuturor variabilelor sînt denu-
a rezervelor tot mai frecvent formulate cu pri- miţi factori generali, iar cei limitaţi la numai un
vire la posibilitatea utilizării banilorca măsură set de variabile factori de grup. în cazul în
a unor lucruri ca liniştea sufletească, securi- care sînt asociaţi numai cu variaţia unei sin-
tatea, viaţa, pacea, aerul curat. Ca reacţie la gure variabile se cheamă că sînt factori
aceste dificultăţi s-au dezvoltat o serie de teh- specifici. Orice variabilă x, standardizată,
nici alternative de analiză, mai moderate ca poate fi exprimată printr-o ecuaţie
ambiţii: studiile de impact pentru analiza efec- asemănătoare cu cea de regresie multiplă:
telor complexe ale tehnologiilor sau analizele xi = aiiFi + asiF2 + ... + aj.Fj + awFk + UJ. Coe-
cost/eficacitate în care doar costurile sînt cal- ficienţii aji poartă numele de coeficienţi de
culate în bani, Iar beneficiile rămîn în unităţi saturaţie ai variabilei ; în factorul / şi sînt o
non-monetare. V. cost social, eficienţă, efica- măsură a influenţei factorului /asupra varia-
citate, resurse sociale. C.Z. bilei i. în cazul în care a.f. este astfel realizată
incit factorii obţinuţi sînt independenţi (a.f. or-
ANALIZA FACTORIALĂ t e h n i c ă togonală) între ei (precum în cazul metodei
statistico-matematlcă pentru reducerea date- componentelor principale a lui Hetelling) ai)
lor. Prin a.f. se determină factorii (variabilele pot fi consideraţi coeficienţi de corelaţie
latente) care pot explica variaţia unui set de simplă între indicatori şi factori. Dacă a.f. ge-
variabile direct observabile (manifeste), core- nerează factori neindependenţi, atunci
laţiile dintre ele şi intensitatea legăturii dintre saturaţiile pot fi interpretate ca echivalente cu
factori şi fiecare dintre variabilele manifeste. coeficienţii de regresie parţială standardizată
♦ Intenţia de schimbare a locului de muncă (beta). Suma pătratelor coeficienţilor de satu-
(SLM), spre exemplu, poate fi influenţată de raţie pentru o variabilă dată în toţi factorii
factori precum relaţiile cu colegii (COLEG), comuni poartă numele de comunalitate şi
recompensele materiale asociate locului de semnifică proporţia din variaţia variabilei res-
muncă (RECOM), condiţiile fizice de lucru pective explicată de factorii comuni.
(CFIZ) şi conţinutul muncii (CONM). Fiecare Comunalitatea are aceeaşi semnificaţie ca şi
dintre factorii respectivi este măsurat prin cîte coeficientul de determinaţie multiplă din ana-
un set de variabile. Dacă toate variabilele ob- liza de regresie. Diferenţa constă doar în
servabile incluse în analiză sînt standardizate faptul că variabilele independente pentru cal-
28
ANALIZA FACTORIALĂ
cularea comunalităţii sînt factori cu caracter Prelucrînd aceste date cu ajutorul unei va-
latent. Coeficientul ui măsoară influenţa fac- riante de a.f. (metoda centroidă propusă de
torilor specifici şi a erorilor de măsurare Cyril Burt, 1917) se obţin următoarele rezul-
asupra variabilei ». Pătratul coeficientului ui tate:
poartă numele de unicitate şi indică ponderea
din variaţia lui Xi neexplicată de factorii comu- c F E M P T
saturaţia 0,962 0,883 0,815 0,743 0,662 0,645
ni. Matricea în care sînt înscrişi pe coloane comunaln 0,92 0,78 0,66 0,55 0,44 0,42
factorii obţinuţi Har pe linii saturaţiile cores- tale
unicitate 0,08 0,22 0,34 0,45 0,56 0,58
punzătoare fiecărei variabile poartă numele
de matrice a factorilor sau a pattern-ului fac-
torial. Dacă în a.f. sînt incluse p variabile
atunci variaţia totală din matricea respectivă Factorul comun, inteligenţa generală, explică,
este egală cu suma variaţiilor specifice deci, în principal, performanţele elevilor la lim-
fiecărei variabile. în cazul în care se lucrează bile clasice (92%), la franceză (78%) şi la
cu variabile normalizate, care au abaterea engleză (66%). Performanţele lor muzicale şi
standard şi dispersia egală cu 1, dispersia to- sportive au, în schimb, determinări specifice
tală din matricea datelor iniţiale este egală cu puternice, independente de inteligenţa gene-
numărul de variabile (p x 1). Fiecare factor ex- rală. Dacă modelul factorial adoptat este
plică o anumită parte din această dispersie. adecvat datelor, atunci este de aşteptat ca
Contribuţia factorului la explicarea dispersiei matricea coeficienţilor de corelaţie observaţi
totale este dată de suma pătratelor saturaţiilor să poată fi cît mai fidel reconstituită pe baza
din factorul respectiv şi poartă numele de va- coeficienţilor de saturaţie. în condiţiile în cară
loare proprie a factorului ("eigen-valoare"). diferenţele între corelaţiile empirice şi cele
Aceasta poate fi exprimată ca cifră absolută teoretice (reconstruite) sînt reduse, se poate
sau relativă prin raportare la dispersia totală considera că modelul factorial adoptat este
din matricea de date. Cel mai simplu model concordant cu datele. Procedura de recons-
de a.f. este cel în care se presupune existenţa t r u i r e a unei matrice de corelaţii din
unui singur factor comun. Acesta este mode- coeficienţii de saturaţie este extrem de simplă
lul pe care Charles Spearman (1904), în cazul a.f. ortogonale (cu factori inde-
fondatorul a.f., l-a folosit pentru analiza rezul- pendenţi). Corelaţia teoretică dintre două
tatelor obţinute de către băieţii dintr-o şcoală variabile este egală, în astfel de cazuri, cu
din Anglia la şase tipuri de măsurători: notele suma produselor dintre saturaţiile cores-
la limbi clasice (C), engleză (E), franceză (F), punzătoare acelor variabile pentru fiecare
matematică (M), evaluarea talentului muzical factor. în exemplul anterior, existînd un singur
(T) şi o măsurare a capacităţii sportive (P). factor, corelaţia teoretică dintre notele la limbi
Coeficienţii de corelaţie dintre cele şase clasice şi matematică, spre exemplu, este
măsurări sînt baza de pornire pentru a.f.: egală cu 0,962 x 0,743 = 0,71. Corelaţia em-
pirică dintre aceleaşi variabile este practic
C F E M P T identică (0,70). în matricea de mai jos sînt
C 1,00 0,83 0,78 0,70 0,66 0,63 date corelaţiile corespunzătoare exemplului
F 0,83 1,00 0,67 0,67 0,65 0,57
menţionat şi, în paranteze, corelaţiile rezi-
E 0,78 0,67 1,00 0,64 0,54 0,51
M 0,70 0,67 0,64 1,00 0,45 0,51 duale ca diferenţe între corelaţiile empirice şi
P 0,66 0,65 0,54 0,45 1,00 0,40 cele teoretice:
T 0,63 0,57 0,51 0,51 0,40 1,00
29
ANALIZA FACTORiALĂ
30
ANALIZA FACTORIALĂ
ral, în schimb, analizele de tip Varimax (Kai- condiţie a aplicării tehnicilor obişnuite de a.f.
ser, 1958) stnt mai potrivite In ipoteza Acestea sînt destul de "robuste" din acest
existenţei unor factori de grup. Ambele va- punct de vedere. Folosirea cea mai frecventă
riante de rotire a factorilor permit transformări a a.f. se face în cadrul modelelor da>
ortogonale, în oare factorii rămîn inde- măsurare. Obiectivul acestora este de a de-
pendenţi. A.f. oblice sînt indicate în situaţiile termina cît de bine estimează anumiţi
în care se poate susţine ipoteza că factorii nu indicatori o variabilă latentă. Supraaprecierea
sînt independenţi între ei. Ieşirile numerice importanţei sau relevanţei unor indicatori în
din a.f. ortogonale sînt saturaţiile (a căror dis- raport cu o variabilă latentă se produce în
tribuţie pe factori poartă numele de pattern baza unor erori de selectare a indicatorilor
factorial), comunalităţile, unicitatea şi valorile respectivi. Dacă alături de indicatori corelaţi
proprii. în plus faţă de acestea, a.f. oblice dau moderat între ei se includ în a.f. şi indicatori
şi corelaţiile dintre factori (matricea intercore- cu grad foarte ridicat de intercorelare, in-
laţiilor factoriale) şi corelaţiile dintre variabile terşanjabili între ei, atunci este de aşteptat ca
şi factori (matricea structurii factoriale). Inter- saturaţiile şi respectiv comunalităţile cores-
pretarea factorilor se face în funcţie de punzătoare acestora din urmă să fie foarte
saturaţiile maxime specifice fiecăruia dintre mari în detrimentul celorlalte. Omiterea unor
ei. Utilizarea a.f. în sociologie pune o serie de indicatori cu relevanţă sporită pentru o anume
probleme legate în primul rînd de natura variabilă latentă poate duce la subestimarea
foarte diferită a variabilelor utilizate. Standar- saturaţiilor corespunzătoare respectivei va-
dizarea variabilelor pentru a avea media 0 şi riabile. Pe de altă parte, itemii care corelează
abaterea standard 1 atenuează oarecum foarte slab în matricea de corelaţii iniţiale este
această problemă dar nu o elimină. Pe cît po- indicat să fie eliminaţi din a.f., deoarece este
sibil, este indicat, deci, ca în a.f, să fie incluse puţin probabil ca ei să fie explicaţi prin factori
variabile măsurate cu aceleaşi unităţi (J. Tor- comuni adecvaţi pe ansamblul matricei. Cali-
rens-lbern, 1972). Atunci cînd datele de tatea rezultatelor a.f, este influenţată şi de
intrare sînt coeficienţi de corelaţie, rezultatele numărul de variabile şi de unităţi utilizate. Cu
a.f. au o valabilitate locală, dependentă de cît numărul de variabile observabile luate în
abaterile standard înregistrate pentru varia- consideraţie este mai mare, cu atît este mai
bile în eşantionul folosit. Pentru a compara mică eroarea posibilă asociată cu modul de
pattern-urile factoriale ale aceluiaşi model în estimare a comunalităţilor. (La peste aproxi-
eşantioane sau loturi diferite este mai indicată mativ 40 de variabile, o astfel de eroare are
folosirea covariantelor în locul corelaţiilor ca influenţe neglijabile asupra rezultatelor a.f.).
date de intrare. în al doilea rînd, structura cau- în legătură cu numărul de unităţi, în mod re-
zală presupusă de modelul factorial este, se lativ convenţional se consideră că acesta ar
pare, mai puţin întîlnită în sociologie decît în trebui să fie de aproximativ cinci ori mai multe
psihologie. O astfel de structură are configu- decît numărul de variabile. în a.f. de confirmare
raţia dată de o variabilă latentă de la care sînt implicate atît un model de măsurare,
pleacă influenţe spre variabilele măsurate, care predetermină relaţiile dintre variabilele
între acestea din urmă se presupune că nu latente şi indicatori, cît şi un model structural
există relaţii cauzale directe. Or, o astfel de si- prin care se specifică relaţiile dintre variabile-
tuaţie este destul de greu de întîlnit în le latente. De obicei, acesta din urmă este
analizele de tip sociologic. Linearitatea relaţii- redus la simpla intercorelare dintre factori. în
lor dintre factori şi indicatori este o altă pattern-ul factorial sînt înscrise de la începu-
31
ANALIZA MARGINALĂ
32
ANALIZA SECUNDARĂ
creşte suma de bani de care dispune un indi- cantitatea vîndută) sau mai mic decît preţul
vid. Paremiologia românească redă unitar (dacă încercarea de a vinde o unitate
constatarea ştiinţei în stilu-i exact şi lapidar: suplimentară de produs obligă firma să re-
unde merge mia, merge şi sutal ♦ Propensi- ducă preţul la întreaga producţie destinată
une m. spre consum. Proporţia dintr-o uşoară vînzării; competiţie imperfectă). ♦ Produs (e-
creştere de venit ce va fi destinată sporirii fect) m. (individual) al Input-ului. Sporul de
cheltuielilor de consum (restul se deduce că producţie rezultat din creşterea cantităţii din-
e destinat economisirii). Matematic, valoarea tr-un input, la toate celelalte input-uri,
P.fvî.C. e dată de coeficientul unghiular cantităţile menţinîndu-se nemodificate. ♦
(pantă) al funcţiei de consum. Cum sporul de Produs (efect) m. social. Efectul asupra
venit nu e alocat integral sporirii consumului bunăstării sociale al unei schimbări mici la un
imediat, valoarea P.M.C. e subunitară, dife- input utilizat. Dacă unii indicatori vizează cîşti-
renţa pînă la unitate reprezentînd-o un guri individuale (ale unei firme sau ale unui
indicator complementar —propensiunea individ) dobîndite prin vînzarea producţiei pe
marginală spre depunere (P.M.D.). Keynes a piaţă, acest indicator măsoară plusul de
formulat ca pe o lege psihologică fundamen- bunăstare socială şi se pretează la exempli-
t a l ă constatarea, transpusă la nivel ficări cînd subiectul discuţiei este această
macroeconomic, că, pe măsură ce venitul dimensiune a politicii. (Cf. Bannock, G. et ai.
naţional creşte, scade P.M.C. şi creşte — The Penguin Dictionary of Economics,
P.M.D. (PMC+PMD = 1). Raportul 1/PMD Penguin Books, 1972), V. analiză cost/bene-
este denumit multiplicator, cu referire la dina- ficiu. E.P.
mizarea probabilă a economiei odată cu
creşterea disponibilului bănesc, dată fiind ANALIZA POSTULUI DE MUNCĂ
înclinaţia (propensiunea) indivizilor spre for- tehnică aplicată în planificarea forţei de
mele menţionate de utilizare a banilor muncă pentru identificarea şi descrierea p.m.
suplimentari (teoria multiplicatorului). ♦ Rată incluse în reţeaua şi ierarhia organizaţională
m. de substituţie. Raportul în care un bun tre- a unei întreprinderi. Fiecare p.m. este descris
buie înlocuit cu un alt bun pe măsură ce în termeni de: obiective ale muncii, sarcini sau
consumatorul lor "se deplasează" de-a lungul responsabilităţi, relaţii cu alte persoane sau
curbei de indiferenţă (Matematic, dy/dx sau activităţi, aria de exercitare a autorităţii, re-
dx/dy). ♦ Cost m. Modificarea costurilor to- surse disponibile. Analistul procedează mai
tale de producţie rezultată din creşterea întîi la culegerea de informaţii focalizate pe
cantităţii de produse cu o unitate. Poate fi fiecare p.m. şi pe reţeaua/ierarhia organi-
"de moment" — cînd nu se modifică toate in- zaţională, apoi trece la analiza lor pentru a
put-urile (factorii de producţie) folosite de ajunge la o descriere clară şi concisă a p.m.
firmă, şi "de durată" — cînd pot fi modificate V. evaluarea postului de muncă, ocupaţie,
toate intrările, inclusiv capitalul. ♦ Producti- planificarea forţei de muncă. M.V.
vitate m. a muncii. Variaţia de producţie la
schimbarea cu o unitate a cantităţii (forţei) de ANALIZA SECUNDARĂ analiză şi
muncă. ♦ Venit m. Variaţia de venit total interpretare într-o manieră diferită a unor date
rezultată prin schimbarea cu o unitate a pro- colectate în alt scop. A.s. este o procedură
ducţiei vîndute de o firmă. Este egală cu preţul frecvent utilizată în primele faze ale unei cer-
unitar (în condiţii de competiţie perfectă şi cetări sociologice în vederea stabilirii
cînd preţul bunului este acelaşi indiferent de trăsăturilor domeniului ce urmează a fi inves-
33
ANALIZA STRUCTURILOR LA-TENTE
tigat. O formă curentă de a.s. este prelucra- independenţei locale", respectiv relaţia de
rea şi interpretarea datelor culese de oficiile mal sus trebuie să se verifice pentru orice
guvernamentale de statistică, pornindu-se de item, dar să nu fie adevărată pentru ansam-
la premise teoretice diferite şi avînd scopuri blul chestionarului. Cu alte cuvinte,
diferite. A.s. este facilitată în cazul acelor so- chestionarul (sau lista de itemi) trebuie să
ciologii naţionale care dispun de bănci de urmărească unul şi acelaşi continuum latent
date colectate în anchete şi investigaţii succe- prin toţi itemii săi, dar răspunsul la un item să
sive. V. bancă de date, anchetă sociologică, nu fie logic condiţionat de răspunsul la oricare
recensămînt. A.T. alt item din chestionar. Paui F. Lazarsfeld,
care a dezvoltat a.s.l. în anii '40-'50, a arătat
ANALIZA STRUCTURILOR LA- că există concepte care pot fi transpuse em-
TENTE procedură de măsurare empirică a piric într-un continuum latent (prestigiu,
unor concepte cu scopul de a releva existenţa autoritate, aderenţă ş.a.m.d.) şi concepte
unor structuri ascunse, neobservabile, la- care nu pot fi tratate prin a.s.l. (revoluţie, sta-
tente, şi de a grupa elementele unei mulţimi tus, rol). Analiza factorială şi a.s.l. sînt
în funcţie de continuumul latent respectiv. complementare — analiza factorială selec-
A.s.l. se bazează pe ideea că fiecare concept tează şi grupează itemii în funcţie de factorii
presupune că în realitate există o continuitate consistenţi, iar a.s.l. verifică relaţia dintre fac-
a intensităţii prezenţei unei caracteristici t o r i şi dimensiuni, pe de o parte, şi
neobservabile. De exemplu, conceptul de comportamentele individuale de răspuns, pe
"prestigiu academic" poate fi înţeles ca un de altă parte. Există o formă dihotomică a
continuum de la "anonimat" la "notorietate a.s.l. (în care itemii nu admit decît răspunsuri
publică". Principala problemă a aplicării a.s.l. de tipul da-nu) şi o formă multiplă (în care ite-
este alegerea itemilor care să reprezinte con- mii admit răspunsuri multiple). Utilitatea a.s.l.
tinuumul. Această alegere depinde de este mai pronunţată în cazul cînd se cere gru-
sensurile date conceptului. De pildă, presti- parea unui număr de obiecte după un număr
giul academic poate fi definit în funcţie de de criterii congruente, urmărind acelaşi con-
numărul de publicaţii, numărul de interviuri tinuum. V. analiză factorială, chestionar,
date presei de mare tiraj, gradul ştiinţific, probabilitate. A.T.
funcţiile academice etc. Odată elaborată lista
de itemi şi aplicat chestionarul, procedura ANALIZĂ SOCIOLOGICĂ TRANS-
constă în a calcula probabilităţile pe diferite CULTURALĂ studiu sociologic compa-
nivele de stratificare: probabilitatea de a da un rativ realizat în contexte culturale diferite.
răspuns pozitiv la fiecare item în parte (primul Acest tip de analiză se justifică prin existenţa
nivel), la combinaţiile de doi itemi simultan (al unor universalii culturale şi, mai recent, prin
doilea nivel), la combinaţiile de trei itemi si- intensificarea proceselor de internaţionaliza-
multan (al treilea nivel) ş.a.m.d. Pentru a fi re şi acculturaţie. Procesul de integrare
validă, a.s.l. trebuie să se aplice unei populaţii europeană impune utilizarea unui asemenea
cu minimum 800 de subiecţi şi să respecte demers. A.s.t.c. poate fi făcută în următoarele
teorema probabilităţii compuse: py = p/pi, cadre teoretice: a. pe baza unei teorii
unde pi, pj sînt probabilităţile de răspuns po- generale comune (se asigură comparabilita-
zitiv la itemii/, ;' iar p,s este frecvenţa tea, dar există pericolul ca anumite fapte care
răspunsului simultan pozitiv ia itemii i, j. Con- nu concordă cu teoria generală sau o contra-
diţia aplicării a.s.l. a fost numită "teorema zic să fie ignorate, deformate sau greşit
34
ANCHETĂ SOCIOLOGICĂ
35
ANOMIE
oamenii deţin informaţii. Realizarea a.s. pre- elaborarea instrumentelor); întocmirea ma-
supune un demers . chetei de-prelucrarejulalslpr (frecvenţe,
valori medii, teste de semnificaţie, corelaţii
nipulare) aau&ra variabilelor. Buna etc); £re/ucra£g£_dateto/"(individual-manual
organizare şi prescrierea amănunţită a regu- sau cu ajutorul calculatorului electronic); ana-
lilor de desfăşurare a a.s. sînt reclamate şi de liza şi interpretarea informa^ijgr; redactarea
faptul că, spre deosebire de alte metode de raportujuide anchetă; stabilirea, împreună cu
cercetare, de această dată sîrjţjmtrenate şi beneficiarul, a eventualelor măsuiLde inter-
cadroajutătoare (operatorii de a.), pentru a se venţie (în ultimul timp sînt tot mai des aplicate
face faţă efortului de culegere de la populaţie a.s. într-un demers ce îmbină cercetarea cu
a unui mare volum de informaţii. Operaţiile acţiunea practică). ♦ De multe ori, a.s. nu se
(etapele) implicate într-o a.s. sînt: -tecaeL. rezumă la utilizarea tehnicilor, procedeelor şi
determinarea oiziggţivelor; tat&a-pxeâlâhilă instrumentelor de lucru interogative pentru
(l i teratura problemei, rapoarte da culegerea informaţiilor (ca în cazul sondajului
cercetare pe aceeaşi temă, precum şi o de opinie), ci, în scopul unei mai bune cu-
primă luare de contact direct cu situaţia noaşteri, se combinăjmojlajiţăjilsjnierogaţ[ve
concretă, o vizită în teren); elaborarea cu alte rnetode_şij§hnic[de cercetare, cum ar
ipQţezelor; definirea conceptelor; operaţiona- fi cele ale observaţiei Ştiinţifice, ale analizei
l/zarea (elaborarii^paTîuTITf de atribute — documentare şi deconţinut. în acest fel se pot
dimensiuni, variabile, indicatori); cuantifica' corela rezultatele, comparîndu-se ceea ce
rggj_fixarea expresiilor cantitative ale spun oamenii cu ceea ce fac, ceea ce se aude
indicatorilor direct observabili — măsurabili cu ceea ce se vede. ♦ A.s. prezintă o valoare
— pentru care se culeg date); determinajg.a deosebită prin aceea că ea constituie o mo-
populaţiei (definirea universului anchetei: lo- dalitate ştiinţifică de investigare, adesea
calizarea şi structurile principale ale singura disponibilă, a uruversuluLsubisclisLal
populaţiei, fixarea subiecţilor investigaţi prin vJeţiLsociale — opinii, atitudini, satisfacţii, as-
cuprindere totală, tip recensămînt, sau piraţii, convingeri, cunoştinţe, interese etc. —
parţială, prin loturi sau eşantioane reprezen- de ordin individual şi colectiv (de grup). Tre-
tative); stabJlireatehniciloj^lsj3incsclSBlarde buie avut în vedere şi faptul că în
anchetă (de intervievare şi/sau chestionare); desfăşurarea a.s. pot să apară multe erori,
{ntaankeaJastajmsntelorde lucru (elabora- unele datorate modului defectuos de lucru, al-
rea chestionarelor, a ghidurilor de interviu, a tele datorate lipsei de cooperare din partea
planurilor de convorbire, teste, scale etc, ve- subiecţilor, erori ce trebuie prevenite printr-un
rificarea şi definitivarea lor); ancheta^jloţ control sistematic asupra calităţii activităţilor.
(repetiţia în mic a anchetei propriu-zise; tot Limita principală « a.s. decurge însă din
acum are loc în fapt şi testarea instrumente- însăşi natura domeniului studiat, a jelaţii-
lor); r.nnxtitiiir&a p.r.hjpQj rle_anchetatori, iQr-rtigtrfi opiniile, atitudinile, convingerile
instruirea şi repartizarea sarcinilor; întocmi- şi comportamentele umane, care nu ur-
rea calexidanilw-ăe-^e$fă$urare_sjinchetei mează nici pe departe un model liniar de
(inclusiv prevederea modalităţilor de control); determinare. V. chestionar, eşantionare, in-
culegerea datelor; verificarea informaţiilor cu- terviu, ipoteză, operaţionalizare. 1. M.
lese şi reţinerea formularelor valide în
vederea prelucrării; codificarea informaţiilor ANOMIE (gr. a, "fără" + nomos, "lege" sau
(în măsura în care nu au fost precodificate la anomia, "violare a legii"), noţiune ce desem-
36
ANTROPOGENEZĂ
nează starea de dereglare a funcţionării unui dus la nici o încercare de sinteză, aşa cum a
sistem sau subsistem social, dereglare dato- fost cazul cu alte teme intens cercetate, prob-
rată dezintegrării normelor ce reglementează abil tocmai datorită multitudinii de sensuri în
comportamentul indivizilor şi asigură ordinea care noţiunea a fost şi este încă folosită. V.
socială. Termenul a fost introdus în limbajul alienare, devianţă, frustrare, norme sociale.
disciplinelor sociale de către filosoful francez T.R.
Jean-Marie Guyau, în a doua jumătate a se-
colului al XlX-lea, dar conţinutul sociologic şi ANTROPOGENEZĂ termen ce desem-
consacrarea sa se datorează lui E. Durkheim. nează apariţia pe Pămînt a speciei umane. A.
Termenul de a. este utilizat de Durkheim, mai a fost un proces îndelungat, încununînd proce-
întîi, în ta Division du travail social (1893), sul şi mai îndelungat al apariţiei şi dezvoltării
pentru a desemna una din cauzele proastei vieţii pe planeta noastră. Ritmul acestor două
funcţionări a diviziunii muncii în societatea din procese aflate în succesiune a înregistrat o
timpul său, generată de lipsa unei regle- continuă accelerare: între primele asocieri de
mentări satisfăcătoare a relaţiilor dintre proteirie şi genul artropodelor s-au scurs
diferite elemente (neatingerea unei "solida- cea. 3 miliarde de ani, trecerea de la maimuţă
rităţi organice") şi apoi Le Suicide (1897), la om a necesitat "doar" 1,5 milioane de ani.
unde a. îşi găseşte aplicaţie în cunoscuta cla- încercările de a dezlega tainele a., pe baza
sificare a sinuciderilor: "egoiste", "altruiste", descoperirilor făcute de arheologi şi paleoan-
"anemice" şi "fataliste". Chiar în textele lui tropologi de un secol încoace, s-au
Durkheim, este posibilă o disociere între a. concretizat în două modele explicative: unul
socială şi a. psihică, aceasta din urmă desem- se înfăţişează ca un "arbore" filogenetic,
nînd lipsa de limite a aspiraţiilor actorului celălalt este aşa-zisul model al "grilajului". Pri-
individual, favorizată de slăbirea constrînge- mul model sugerează un trunchi de arbore,'
rilor şi reglementărilor sociale. Este calea pe din care se desprind succesiv — australopi-
care noţiunea de a. a pătruns în sociologia şi tecii, pitecantropii, neanderthalienii şi alte
psihosociologia americană, în special sub im- cîteva ramuri. Aceste ramuri se înfăţişează
pulsul lucrărilor lui R.K. Merton, unde face o însă ca şi cum s-ar fi stins fără a lăsa urmaşi.
carieră strălucită pînă prin anii 70. Cu această Rasele actuale, care ocupă vîrful arborelui,
ocazie, se produce, la început, o deplasare a par a se fi desprins din trunchiul acestuia
conceptului din domeniul problematic al orga- toate odată, în urmă cu aproximativ 50 de mii
nizării (reglării) vieţii sociale spre cel al de ani, Franz Weidenreich, care a contestat
integrăriiSociale (fiind folosit, cu precădere, în cel dintii modelul de mai sus, a susţinut (Fapte
sociologia devianţei), deplasare însoţită deci şi speculaţii privind originea lui Homo sa-
de centrarea tot mai accentuată pe individ, iar piens, 1947) că, dimpotrivă, oamenii fosili
ulterior o schimbare notabilă a sensului, a. de- descoperiţi şi în Europa, şi în Asia, şi în Africa
venind sinonimă cu o serie de alte noţiuni trebuie consideraţi strămoşii direcţi ai actua-
precum frustrarea, starea de nesiguranţă, lului Homo sapiens sapiens, în diversitatea lui
înstrăinarea, izolarea psihică etc. Pe această rasială. Ei au urcat spre noi în ramuri paralele,
linie s-a dezvoltat o bogată tradiţie de cerce- care însă au comunicat între ele prin fluxuri de
tare empirică, în ca-drul căreia au fost gene, reprezentate prin linii unificatoare (ast-
elaborate o serie de scale de a., dintre care fel se realizează imaginea grilajului). Primul
cea mai cunoscută poartă numele lui Srole. model ilustrează teoria monogenetică, după
Din păcate, studiile empirice asupra a. nu au care omul s-ar fi ivit întîi în Africa si s-ar fi
37
ANTROPOLOGIE
răspîndit mai tireiu pe celelalte continente. A! este prohibiţia incestului (interzicerea legătu-
doilea model ilustrează teoria poligenetică, rilor sexuale intre rudele de gradul întîi:
după care omul ar fi apărut în mai multe tată-fiică, mamă-fîu, frate-soră). Regula
puncte de pe glob, dezvoltîndu-se într-o sufi- aceasta e universa! umană, fiind constatată şi
cientă izolare spre a se putea explica în comportamentul celor mai arhaice populaţii
variabilitatea speciei, dar, totodată, într-o su- contemporane. Arheologic ea nu poate fi de-
ficientă deschidere spre a-şi asigura statutul tectată, dar se presupune că a fost una din
de specie unitară. A. a însemnat nu numai primele norme care au reglementat convieţui-
apariţia unei noi specii biologice, dar şi a cul- rea socială în sînul cetei primare, împiedicînd
turii ca nouă regiune ontologică. De altfel, a. degenerarea biologică. Dacă apariţia unor
s-a desfăşurat ca o perpetuă întrepătrundere manifestări de cultură materială (descoperi-
şi influenţare reciprocă între natură şi cultură. rea focului, a metalelor, aspecte privind
Orice pas înainte în latura biologică a produs tehnica adăpostirii etc.) poate fi cît de cît fixată
efecte favorabile nu numai asupra evoluţiei în timp, manifestările spirituale şi aspectele
naturale, ci şi asupra celei culturale. Efectele vieţii sociale primare nu potfi decît deduse, cu
culturale, la rîndul lor, au devenit cauze pen- o logică mai mult ori mai puţin stringentă.
tru alte fenomene evolutive, atît în direcţia "Credinţele şi ideile nu sînt fosilizabile" (Mir-
culturală oît şi în direcţia biologică. Cele mai cea Eliade), ceea ce nu înseamnă că spiritul
importante noduri de convergenţă în cadrul uman a evoluat numai în domeniul tehnolo-
acestei reţele deterministice au fost două or- giei. Cercetarea culturilor aşa-zise "primitive",
gane: mîna ("unealta tuturor uneltelor" — care au supravieţuit pînă în secolul nostru,
Aristotel) şi creierul ("maşina tuturor maşini- îngăduie totuşi specialiştilor să se pronunţe,
lor" — Simion Mehedinţi). Desprinderea prin analogie, asupra comportamentului spi-
omului din cercul animalităţii e consemnată, ritual al paleantropilor. Dacă într-o populaţie
la modul esenţial, nu atit printr-o performanţă de vînători contemporană cu noi săgeata sau
biologică (mersul biped, de exemplu), cît arcul primesc atribute magice (fără de care,
printr-o performanţă culturală: făurirea unel- se crede, nu ar avea eficienţă), probabil că
telor (Homo fabei). Descoperirile această încărcătură de sacralitate Ie-a fost
paleoantropologioe şi arheologice confirmă atribuită chiar în momentul cînd ele au fost in-
teoria privind rolul muncii în trecerea de la ventate ca unelte, în paleolitic. Omul a apărut,
maimuţă la om (F. Engels, S. Mehedinţi). deci, în acelaşi timp ca Homo faber, sapiens,
Ceea ce uimeşte pe cercetătorul atent este ludens, religiosuse\c. Faptul că manifestările
persistenţa pe lungi perioade de timp a ace- spirituale şi instituţionale nu lasă urme în chip
loraşi stiluri de făurire a uneltelor. Faptul că nemijlocit, de genul fosilelor, face din a. o
uneltele nu erau confecţionate la întîmplare, problemă ştiinţifică întru a cărei rezolvare se
ci după nişte standarde, sugerează existenţa pot convoca spectaculoase ipoteze. V. antro-
unei tradiţii şi, implicit, a unui proces de pologie, cultură, educaţie, socializare. Gh.G.
învăţare, de transmitere a acestor standarde
de la o generaţie la alta (Frederick Hulse). Mai ANTROPOLOGIE (gr. anthropos, "om"
departe, învăţarea presupune viaţă socială, + logos, "cuvînt", "vorbire"), discurs despre
limbaj, norme etc. Unul dintre cele mai inci- om. în teologie, a, priveşte natura umană in
tante fapte de cultură, neimplicat în satis- relaţia ei cu divinitatea: originea divină şi uni-
facerea unei nevoi imediate, dar condiţionînd tatea ontologică a omenirii, asemănarea
pe căi latente perpetuarea unui grup uman, omului cu Dumnezeu care l-a creat, libertatea
38
ANTROPOLOGIE
omului în raport cu ipostaza sa de operă a lui Pămînt. Corespunzător celor două niveluri
Dumnezeu eto. ♦ în Etica Nicomahică, defi- structurale de bază ale fiinţei umane — corp
nind tipul de om ajuns la "măreţia şi spirit, natură şi cultură —, a. generală
sufletească", Aristotel îi atribuie, între altele, conţine două ramuri principale: a. fizică (gr.
virtutea (exprimată în formulă negativă) de a physis, "natură") şi a. culturală. în unele cla-
nu fi un anthropologos. Aspasios, unul din pri- s i f i c ă r i apar în plus alte două ramuri,
mii exegeţi ai operei aristoteliene, conferă independente: paleo-a. şi a. lingvistică. Locul
acestui cuvînî sensul de "om care special acordat lingvisticii se datorează rolului
pălăvrăgeşte despre alţii, bîrfindu-i". Mult mai dublu pe care îl deţine în viaţa social-umană
tîrziu, termenul a ajuns să se refere la studiul limba: pe de o parte ea este un fapt de cultură,
omului. Primele preocupări de a. au fost de pe de alta un instrument de vehiculare (comu-
expresie plastică, picturală: în mormintele nicare) a culturii. De fapt, a. fizică şi a.
unor faraoni egipteni de-acum peste trei mi- culturală dau seama de toată problematica
lenii s-au descoperit imagini reprezentînd umană, însă complexitatea extraordinară a
patru rase omeneşti: albă, neagră, galbenă şi obiectului de studiu (a omului) generează o
roşie, aceasta din urmă fiind rasa pe care şi-o neobişnuită tendinţă de proliferare în inte-
atribuiau lor înşişi egiptenii. Prezentarea unor riorul domeniului general al cunoaşterii lui.
popoare şi obiceiuri apare, desigur, şi în do- Astfel, a. fizică (biologică) se diversifică în pa-
cumente antice scrise (Strabon, Herodot leo-a., raseologie, genetică umană,
etc). într-o accepţiune apropiată de cea mo- dermatoglifie etc, iară. culturală (care
dernă, ştiinţifică, termenul a. se fixează la trăieşte cu cea mai mare intensitate procesul
1501, în lucrarea de anatomie şi fiziologie a de proliferare) se ramifică în a. economică, a.
lui Magnus Hundt, Anthropologium de homi- juridică, a. politică, a. estetică, a. educaţio-
n/s dignitate. Kant (Anthropologi in nală etc. A. a cunoscut o remarcabilă înflorire
pragmatischer Hinsicht, 1798) vedea posibilă începînd din a doua Jumătate a secolului XIX,
a. ca studiu sistematic în două perspective: ca un ecou aparte al marilor descoperiri geo-
una fiziologică (avînd ca obiect ceea ce natura grafice. Dezvoltarea sa e marcată, cel puţin
face din om) şi alta practică (obiectul fiind, de pînă la mijlocul sec. 20, de două puternice tra-
astă dată, ceea ce omul face din sine diţii, în Marea Britanie şi S.U.A. a. culturală
însuşi, ca fiinţă liberă). în prezent, cuvîntul a. (britanicii o numesc "socială") a luat-o înain-
este folosit in două sensuri: 1. In sens impre- tea a. fizice, în timp ce în Europa continentală
sionist, speculativ (dar nu numaidecît sub termenul a. (simplu, fără vreun alt atribut)
peiorativ), a. desemnează tot ceea ce se re- s-a profesat de fapt a. fizică, în loc de a. cul-
feră la om, sau are ca finalitate omul. Astfel turală întrebuinţîndu-se pe continentul nostru
privind lucrurile, literatura, arta, etica, politica termenul "etnologie" şi chiar acela de "etno-
etc, au o funcţie antropologică. Ipostaza su- grafie". Echivalenţa nu este însă pe deplin
perioară a acestei accepţiuni este a. îndreptăţită. în a doua jumătate a sec. 20,
filosofică; 2. în sens riguros ştiinţific, a. este o după ce a înscris în istoria ştiinţei numele unor
foarte cuprinzătoare şi complexă ştiinţă a o- iluştri savanţi (A. de Quatrefages, Paul Broca,
mului ca individ, grup şi specie, vizînd atît Eugene Pittard, Rudolf Martin, Egon von
structura cît şi comportamentul acestor ipos- Eickstedt ş.a.), vechea paradigmă eu-
taze (entităţi). Complexitatea şi vastitatea ropeană a a. suferă două importante
acestei ştiinţe derivă din condiţia ontologică a transformări. în primul rînd, ea se întregeşte,
omului: aceea de sinteză a evoluţiei vieţi pe adăugîndu-şi lingă a. fizică şi a. culturală. în
39
ANTROPOLOGIE CULTURALĂ
al doilea rînd, însăşi a. fizică îşi primeneşte Grinţescu-Pop, Th. Enăchescu etc.) şi laşi
orientarea. în etapa sa clasică, tradiţională, a. (Olga Necrasov şi colaboratorii). în 1966, prin
se ocupa de variabilitatea si clasificările din eforturile lui V.V. Caramelea, a. culturală
lăuntrul speciei umane, efectuînd măsurători dobîndeşîe şi în ţara noastră recunoaşterea
şi apficînd diagnoze tipologice asupra popu- instituţională ca disciplină ştiinţifică. Pînă a-
laţiilor de diferite rase; alpin, dinaric, îunci, investigaţiilor de demografie şi de
mediteranid, nordic, dalie — de pildă — sînt istorie socială (Traian Herseni, V.V. Carame-
principalele tipuri din cadrul masei europide. lea) li se acordaseră locul secundar de
Pentru determinarea unor astfel de tipuri a. a descrieri ale mediului social în care s-a
descoperit multiple tehnici antropometrice şi dezvoltat omul ca fenomen biologic (v., de
criterii de diagnoză. Statura, calota cefalică, exemplu, monografiile de a. fizică Clopotiva,
faţa, nasul, ochii şi părul reprezintă principa- 1958 şi Bătrîna, 1961, ambele sub red. Şt.-M.
lele categorii de parametri ce concură la Milcu şi Horia Dumitrescu), Din problematica
stabilirea tipului bioantropologic. După 1960, actuală a Centrului de Cercetări Antropologi-
însă, cercetările de tipologie morfo-somatică ce din Bucureşti, în prezent singura instituţie
au început să cedeze teren în favoarea cer- de profil din ţara noastră (integrtnd după 1989
cetărilor menite a pune în lumină variaţiile în şi colectivul de la laşi), desprindem: studiul
structura genetică a populaţilor umane. în populaţiilor străvechi din spaţiul carpato- da-
această schimbare, rolul principal a revenit nubiano-pontic, atlasul antropologic (=
Programului Biologic Internaţional (IBP), antropofizic) al României, microevoluţie,
desfăşurat între ani 1964-1974. Deşi astăzi creşterea şi dezvoltarea copilului (auxologie),
variaţiile biologice dintre populaţii nu mai pot adaptarea psiho- somatică la diverse profesi-
fi reduse la categorii tipologice, nu trebuie uni, manifestări electroenergetice ale corpului
totuşi ignorată importanţa tentativelor taxo- omenesc, lateralizarea cerebrală şi expresiile
nomice în ştiinţă în general, în a. în cazul de ei psiho- culturale, aspecte ale comunicării u-
faţă. în ţara noastră, a. s-a dezvoltat conform mane (verbale şi non- verbale), identitate şi
paradigmei continentale. După precursorii diferenţă în cultură, simbolistica materiei,
din secolul trecut (C. Caracas, Al. Obedena- schimbare socială şi deschidere demogra-
ru, fraţii Nicolae şi Mina Minovici etc), în fică, valori de bază în fondul comportamental
perioada interbelică a sec. 20 apar nuclee de românesc (tradiţional şi contemporan), as-
cercetare antropologică la Bucureşti (Fr. I. pecte teoretice şi metodologice ale
Rainer, întemeietor de Institut şi de tradiţie), interdisciplinarităţii în a. etc. V. antropologie
laşi (I.C. Botez) şi Cluj (Victor Papilian, luliu culturală, etnografie, etnologie, sociologie.
Făcăoaru, Petre Rîmneanţu). De remarcat că Gh.G.
Francisc I. Rainer, figura cea mai de seamă
a a. româneşti din perioada interbelică, a par- ANTROPOLOGIE CULTURALĂ ra-
t i c i p a t şi la campaniile de sociologie mură a antropologiei generale cu statut de
monografică direcţionate de Dimitrie Guşti, disciplină ştiinţifică de sine stătătoare, care
asigurînd cercetarea "cadrului biologic" în studiază comportamentul uman bazat pe
campaniile de la Nereju, Fundu Moldovei şi norme (cultura), în context spaţio-temporai
Drăguş. După 1950 îşi continuă existenţa nu- concret. Pe plan internaţional, circulă frecvent
cleele de cercetare antropologică de la o denumire conjuncţională, bipredicativă: a.
Bucureşti (Şt.-M. Milcu, Horia Dumitrescu, socială şi c, lîngă atributul "culturală" fiindu-i,
C.S. şi D. Nicolaescu-Plopşor, Suzana deci, asociat disciplinei şi acela de "socială".
40
ANTROPOLOGIE CULTURALĂ
în acest caz, conjuncţia din denumire ("şi") menită a satisface raportul de complementa-
are o adresă semantică precisă, prin mijloci- ritate cu antropologia fizică nu se poate numi
rea ei încercindu-se împăcarea a două tradiţii declt a.c. ♦ A.c. s-a conturat oa disciplină
de cercetare diferit nuanţate: pe de o parte, în ştiinţifică odată cu precizarea domeniului de
Marea Britanie a intrat în uz expresia "antro- studiu: cultura (alter-ego-ul uman, ce-şi
pologie socială", iar pe de altă parte, în depăşeşte în semnificaţie ipostaza primară, a
S.U.A., s-a bucurat de o mai largă audienţă omului ca entitate). Edward B. Tylor a definit
denumirea ax. Cele două orientări exprimă cultura drept "...acel ansamblu complex care
două moduri diferite de a rezolva raportul din- include cunoştinţele, credinţa, arta, principiile
tre structura socială şi cultură: în antropologia morale, dreptul, uzanţele şi oricare alte iscu-
socială cultura sfîrşeşte prin a fi subordonată s i n ţ e şi deprinderi dobîndite de om ca
structurii sociale, pe cînd în a.c. procedura de membru al societăţii". Emisă la 1871, definiţia
subordonare urmează sensul invers. Dis- aceasta avea sa facă epocă, revenind şi
tinoţia de mai sus s-a ilustrat cu maximum de astăzi adeseori în scrierile de specialitate. Ca
relevanţă în analiza sistemului de rudenie. şi antropologia fizică, a.c s-a contura!, deci,
Pentru A.L. Kroeber — reprezentant ai ca ştiinţă începînd din a doua jumătate a sec
poziţiei culturaliste —, un sistem de rudenie 19. Ea este rezultatul întregirii imaginii pe
este un pattern semantic, un anumit model de care omul o avea despre planetă şi despre
gîndire şi de comportare, reflectat intr-o ter- sine însuşi ca specie. Acest proces de între-
minologie de rudenie. Acest sistem semantic gire a fost, la rîndu-i, o consecinţă a marilor
are o logică internă şi deşi se supune unei de- descoperiri geografice. Ceea ce i-a atras la
terminări istorice el este, la origine, un produs început pe antropologi a fost marea variabili-
al impulsului către joc propriu creativităţii u- tate a credinţelor, ritualurilor de la un popor la
mane. Mai mult, ace!aşi impuls al creativităţii altul. Pentru recoltarea datelor, ei s-au folosit
ordonează şi celelalte instituţii, făcîndu-le să de rapoarte şi chestionare completate de mi-
apară In forma structurii sociale. A.R. Rad- sionari şi călători. Iniţial, a.c. se înfăţişa, cum
cliffe-Brown — reprezentant al poziţiei s-a spus, ca o ştiinţă "de cabinet", sau "de fo-
sociologiste — consideră, dimpotrivă, că atît toliu". Curînd însă, antropologii se deciseră să
terminologia cît şi comportamentul de rude- renunţe la culegerea pe cale indirectă a ma-
nie sînt reflectări ale unor principii structurale, terialului documentar-empiric şi să descindă
principii ce susţin şi caracterizează sistemul ei înşişi în mijlocul populaţiilor exotice, pe
în ansamblu, ca sistem social. Raymond Firth care cu preferinţă le studiau. Din acel mo-
(Hemenfs of Social Organization, 1951) a ment, munca de teren (engl. field work) va
surprins exact nuanţele: "Dacă societatea e deveni o trăsătură caracteristică a ştiinţei an-
luată drept un agregat de relaţii sociale, atunci tropologice. A.c. face parte, deci, d i n
cultura este conţinutul acestor relaţii". C. Levi- categoria disciplinelor cu fundamente empi-
Strauss a încercat, implicit, o depăşire a rice, deosebindu-se astfel de antropologia
divergenţei, prin folosirea expresiei "antropo- filosofică, ce se înfăţişează cu statutul de dis-
logie structurală". Poziţiile au rămas Insă ciplină speculativă. Faţă de etnologie, cu care
neschimbate. Totuşi, în măsura în care divizi- de asemenea este adeseori identificată, a.c.
unea antropologiei generale trebuie să se distinge printr-o mai clară conştiinţă a sco-
reflecte polaritatea natură/cultură (această pului său oicumenic, general uman,
polaritate caracterizînd însăşi condiţia ontolo- enunţurile sale tinzînd din punct de vedere lo-
gică a umanului), atunci disciplina ştiinţifică gic spre forma judecăţilor de tip universal. Cît
41
ANTROPOLOGIE CULTURALĂ
priveşte etnografia, aceasta este considerată şi adaptate la specificul noului context. Astfel,
treapta empirică a unei cercetări de a.c. De metodele fundamentale ale a.c. sînt observa-
pildă, o judecată despre universalitatea fami- rea participativă (engl. participant
liei, sau despre raportul legic dintre rezidenţă observatiori) şi metoda comparativă intercul-
şi descendenţă în cadrul sistemului de rude- turală (engl. cross-culturalcomparison);
nie, este însoţită îndeobşte de încercarea de prima pretinde cercetătorului integrarea în
validare, pe baza "evidenţei etnografice" din mediul şi în comunitatea cercetată, începînd
diverse arii culturale ale lumii. Pe de altă cu învăţarea limbii vernaculare şi terminînd cu
parte, acest mod de validare desparte a.c. de străduinţa de transcendere în mentalitatea
sociologie, altă disciplină majoră înrudită; grupului cercetat; a doua metodă pretinde si-
căci, în timp ce ca sociolog cercetătorul se tuarea unui fapt într-o reţea interculturală,
cufundă în propria sa societate sau cultură, ca pentru a descoperi cum se împletesc în acel
antropolog el caută cu predilecţie "alte culturi" fapt particularul cu universalul. Dar în afară
(John Beatfie, Other Cuttures, 1964). O altă de aceste două metode clasice, se între-
particularitate a discursului antropologic faţă buinţează de la o vreme din ce în ce mai mult
de cel sociologic este că intîiul se constituie chestionarul de tip sociologic şi teste psiholo-
pe baza unui material empiric de vîrstă cultu- gice, în privinţa conceptelor, a.c. se sprijină în
rală arhaică (chiar dacă, cronologic, principal pe conceptul de cultură, dar ea a
contemporan cu noi), în vreme ce discursul preluat de asemenea din sociologie concep-
sociologic se plasează în contemporaneitate tul de structură socială, iar din psihologie
absolută. Imaginea antropologiei ca "sociolo- conceptu! de personalitate. Acesta din urmă
gie primitivă" (Bronislaw Malinowski) a fost este în esenţă un concept antropologic, dar
însă abandonată, alături de comunitatea contribuţiile principale la dezvoltarea lui s-au
mică (trib, clan, sat), a.c. adjudecîndu-şi ca ivit pînă în prezent pe terenul psihologiei,
obiect al preocupărilor ei şi comunitatea com- împreună cu conceptul imanent al culturii,
plexă (oraşul). Muncă de pionierat au înfăptuit structura socială şi personalitatea alcătuiesc
în această direcţie soţii Robert S. Lynd şi He- aparatul conceptual de bază al a.c. Istoria
len M. Lynd, care au studiat în maniera a.c. se înfăţişează ca o încrengătură logică de
specifică a a.c. (abordare holistică, observare teorii şi curente. Cristalizată sub zodia evo-
participativă) un oraş american de mărime luţionismutui general, această ştiinţă a fost
mijlocie—Muncie, statul Indiana —, consem- iniţial caracterizată drept "embriologia gîndini
nat în titlul cărţii printr-un nume simbolic: şi a instituţiilor umane" (J.G. Frazer). După e-
Middletown. A Study in Modern American voluţionism (E.B. Tylor, Primitive Culture,
Culture (1929). Se practică astăzi în mod cu- 1871; L.H. Morgan, Ancient Society, 1877;
rent, în lume şi la noi în ţară, o a.c. urbană, J.G. Frazer, The Golden Bough, 1890), alte
aplecată spre cunoaş-terea procesului de curente teoretic-metodologice au îmbogăţit
adaptare a omului tradiţional la tentaţiile şi so- domeniul cu idei noi sau cu concepte derivate
licitările civilizaţiei moderne. ♦ Distincţiile din cele principale: istorismul (F. Boas, Race,
dintre a.c. şi celelalte discipline social-umane Language and Culture, 1948 — o culegere
nu trebuie însă privite ca închideri, ci, dimpo- postumă de articole ale acestui mare creator
trivă, ca deschideri către alte orizonturi de şcoală, publicate întîi separat, începînd din
epistemologice. De altfel, o serie de metode 1887), difuzionismul (F. Ratzel, Volkerkunde,
şi concepte ale a.c. poartă însemnele altor 1885-88; F. Graebner, Die Methode der Eth-
discipline ştiinţifice, de unde au fost preluate nologie, 1911; C. Wissler, Man and Culture,
42
ANTROPOLOGIE SOCIALĂ
1923), supraorganicismul (A.L. Kroeber, An- Rainer), prin contribuţia iniţială a lui Traian
thropology, 1923, ed. rev. 1948), Herseni, dar mai ales prin strădania lui Vasile
structuralismul (A.R. Radcliffe-Brown, Struc- V. Caramelea. Acesta a obţinut, în 1966, re-
ture and Function în Primitive Society, 1952; cunoaşterea în cadrul Centrului a unei secţii
Raymond Firth, Elements of Social Organiza- de antropologie socială şi culturală. în compa-
tion, 1951; C. Levi-Strauss, Anthropologie raţie cu situaţia din alte ţări, a.c. românească
structurale, 1958), funcţionalismul (B. Mali- deţine cîteva particularităţi. Astfel, ne-
nowski, A Scientific Theory of Culture, 1944), lansîndu-se (din diferite motive) în studiul
configuraţionaiismul (Ruth Benedict, Paf- "altor culturi", ea este cultivată ca o disciplină
terns of Culture, 1934), psihologismul (cu de aplicaţie indigenă; în absenţa unor popu-
rădăcini la A. Bastian, Der Mensch in der laţii aşa- zis "primitive", ea a beneficiat în
Geschichte, 1860; în sec. 20; A. Kardiner, ed., schimb de o înfloritoare cultură ţărănească
Individual and His Society, 1939; R. Linton, autohtonă, care a supravieţuit şi supra-
The Cultural Backround of Persona/ity, 1945) vieţuieşte încă. O altă caracteristică priveşte
etc. Au cunoscut o recrudescenţă evoluţio- cadrele instituţionale: dacă în alte ţari a.c.
nismul (J. Steward, The Theory of Culture este legată instituţional (organizatoric) de so-
Change, 1955; L.A. White, The Bvolution of ciologie, în România ea s-a aflat legată, cel
Culture, 1959) şi istorismul (Jan Vansina, De puţin pînă în prezent, prin origine, de antropo-
la tradition orale. Essai da mâthode histori- logia fizică (urmările acestei stări de lucruri
que, 1961). A realizat progrese importante fiind susceptibile de reflecţii aparte). Temati-
comparativismul, îndeosebi prin contribuţiile ca generală abordată în a.c. românească
lui G.P. Murdock (Ethnographic Atlas, 1967). vizează relevarea schimbărilor ce se petrec în
în ultima vreme, sub influenţa literaturii, se structurile antropologice de tip demografic,
vorbeşte şi în a.c. de postmodernism. Nu mai social-economic şi psiho-cultural din ţara
există însă in cîmpul disciplinei o orientare noastră, sub influenţa pe care civilizaţia mo-
teoretică dominantă. Fie că sînt îndreptate în dernă, industrială, citadină o exercită asupra
continuare, prin tradiţie, către studiul altor cul- civilizaţiei tradiţionale, rurale. în detaliu, sînt
turi, fie că sînt reorientate către propria abordate probleme precum: identitate şi di-
cultură, cercetările se desfăşoară după prin- ferenţă în cultură, stiluri de limbaj şi stiluri de
cipiul tacit acceptat el teoriei sau metodei gîndire, orientări valorice semnificative pentru
potrivite în cazul potrivit. Ceea ce poate să viziunea despre lume şi personalitatea de
semnifice că disciplina a ajuns la un ridicat bază a poporului român, reconstrucţia episte-
grad de maturitate, cînd, în perspectiva deve- mologică în a.c. etc. V. antropologie, cultură,
nirii logic-istorice, fiecare orientare îşi vădeşte etnografie, etnologie, metoda comparativă,
partea ei de perenitate. în ţara noastră, con- observare participativă, personalitate, socito-
form unor exigenţe de azi şi de mîine, a.c. îşi logie, structură socială, teren. Gh.G.
poate integra o serie de idei, teorii, metode ce
s-au ivit (şi se mai pot ivi) pe terenurile etno- ANTROPOLOGIE SOCIALĂ orien-
grafiei, sociologiei, lingvisticii, sau tare sociologistă în antropologia non-
antropogeografiei. Ca disciplină modernă, ou bioiogică. Originar britanică, această orien-
un limbaj specializat (s-a spus că "ştiinţa e un tare tinde să ţină in cumpănă ansamblul de
limbaj bine făcut"), ea a apărut în cadrul Cen- preocupări care în S.U.A. poartă numele de
t r u l u i de Cercetări Antropologice al "antropologie culturală". Spre deosebire de
Academiei Române (întemeiat de Francisc I. antropologia culturală care se întemeiază pe
43
ANXIETATE
44
ASIMILARE
ARHAIC atribut anexat unor forme şi fe- Stahl a aplicat metoda la reconstituirea obşti-
nomene socioculturale — unele dispărute, lor ţărăneşti {Contribuţii la studiul satelor
altele încă vii, contemporane —, sugerînd devălmaşe româneşti, 3 voi., 1958-1965), iar
vechimea lor îndepărtată. Acolo unde se în- Traian Herseni la reconstituirea unor
tîlneşte şi astăzi, arhaicitatea se manifestă străvechi credinţe şi practici rurale geto- da-
prin simplitate, ingenuitate, dependenţa de cice, cu rădăcini preindo-europene (Forme
natură, propensiune magică, linearitate a tra- străvechi de cultură poporană românească,
diţiei. Deşi se explică printr-un ritm lent de 1977). V. arhaic, istorie socială, obşte. Gh.G.
evoluţie, arhaicitatea nu trebuie privită atît ca
un stadiu, cît mai ales ca o stare, ca o struc- ASIMILARE 1. A. socială, proces prin
tură între celelalte existente. A privi care un grup receptează, interiorizează şi
arhaicitatea doar ca stadiu, incumbă riscul de aplică valori, norme, modele de comportare
a o confunda cu primitivitatea. Antropologii sau stiluri de viaţă specifice altui grup cu care
culturali, de pildă, au considerat multă vreme se află în contact. Presupune existenţa unei
că obiectul lor de studiu îl constituie culturile asimetrii generate de modul de distribuire a
primitive. Termenul "primitiv" a devenit însă raporturilor de putere şi de control social sau
repede incomod, din cauza sarcinii morale de gradul de adecvare a culturii unui grup la
peiorative pe care o poartă. Dimpotrivă, ter- condiţiile structural-istorice ale comunităţii
menul a. nu poartă cu sine povara aceasta. mai largi în care este integrat. Raporturile asi-
Privită ca structură, arhaicitatea îşi are te- metrice iniţiale pot dispărea în mod treptat ca
meiul ei de existenţă, participă la identitatea urmare a creşterii gradului de similitudine a
fenomenelor şi, adesea, Is sporeşte valoarea. grupurilor sau se poate întîmpla ca procesul
V. antropologie culturală, evolupe, tradiţie. Gh.G. de a. să fie întrerupt datorită intervenţiei unor
factori de blocaj intern sau extern. în a. pot fi
ARHEOLOGIE SOCIALĂ metodă de implicate grupuri de dimensiuni diferite (de la
cercetare prin care se reconstituie o realitate comunităţi de tipul popoarelor — "americani-
socială proprie unui trecut imemorial după zarea Japoniei" — pînă la grupuri mici), fie în
rămăşiţe actuale, integrate realităţii sociale mod integral, fie numai parţial (a. culturală,
prezente. Spre deosebire de arheologia pro- lingvistică etc). Uneori se fac referiri la a. gru-
priu-zisă, care pleacă de la documente inerte, purilor etnice minoritare în cadrul unei
disfuncţionale, dezgropate din pămînt, a.s. comunităţi sociale mai largi. Se distinge între
porneşte de la rămăşiţe încă vii (supra- a. culturală bazată pe aculturaţie (dispariţia
vieţuiri): elemente de organizare socială, modului specific deviată a unui grup ca urma-
fapte etnografice, ritualuri, formule lingvistice re a adoptării şi practicării celui comunitar în
etc. A.s. a fost teoretizată de Henri H. Stahl care se integrează) şi a. structurală (accepta-
şi Traian Herseni încă din anii interbelici, in- rea noilor membri de către comunitatea
dependent, la început, de istoricul francez integratoare în condiţiile inexistenţei unei dis-
Marc Bloch. Acesta afirmase că istoria poate tribuţii diferenţlatoare de roluri şi statusun
fi reconstituită nu numai de la origini spre pre- sociale). 2. A. psihologică, proces de inte-
zent, dar şi "â rebours", mergînd, adică, de la grare a unor elemente noi (informaţii,
prezent spre trâout. Bloch însuşi a procedat experienţe etc.) în structurile preexistente ale
aşa în lucrarea sa Les caractăres originaux subiectului receptor (J. Piaget). V. aculturaţie,
de l'histoire rurale francaise (1931). H.H. enculturape. L.V.
45
ASISTENŢĂ SOCIALĂ
46
ASISTENTĂ SOCIALĂ
47
ASISTENTĂ SOCIALĂ
drepturile şi posibilităţile lor de sprijin. De ase- social-economice a făcut ca a.s. să fie mar-
menea, asistentul social este cel care poate ginalizată, dacă nu eliminată complet,
ajuta grupuri, comunităţi, indivizi în identifica- primind un caracter mai mult formal şi birocra-
rea problemelor nevralgice, a resurselor tic. în fapt a.s. calitativă, personalizată,
materiale şi umane disponibile precum şi în orientată spre rezolvarea problemelor umane
proiectarea strategiilor colective de rezolvare urgente a fost desfiinţată, considerîndu-se că
a situaţiilor de criză, A.s. abordează proble- mecanismele birocratice de stat şi cele poli-
me la diferite niveluri, începînd ou cel tico-administrative sînt capabile să rezolve
individual, continuînd cu rezolvarea proble- toate problemele. Efectul a fost dublu: — re-
melor interpersonale (terapia familiei, a ducerea la minimum a serviciilor de a.s.; —
relaţiilor dintre soţi, părinţi şi copii, relaţii în ca- deprofesionalizarea completă a sistemului de
drul cuplului etc), trecînd la nivelul activităţii a.s. Specialiştii au fost înlocuiţi de funcţionari.
profesionale (terapia persoanelor ou proble- Pe această linie se înscrie şi desfiinţarea
me de integrare în muncă şi a şomerilor) şi învăţămîntului de grad universitar, în 1952 (el
sfîrşind cu nivelul comunităţii (rezolvarea con- a funcţionat între 1929-1952), reducîndu-l
flictelor stnice, grupale, mobilizarea energiilor apoi la un nivel postliceal (1952) şi desfiinţat
individuale şi colective pentru rezolvarea pro- şi acesta în 1969. A.s., ca parte integrantă a
blemelor comune). Au existat numeroase protecţiei sociale suportă şi ea limitele sub-
discuţii în jurul statutului a.s. ca profil distinct. dezvoltării. Cauzele oare pot explica această
Unii autori au apreciat la începutul acestui se- situaţie în România sînt: a. natura opresivă a
col că a.s. nu beneficiază de un domeniu fostului sistem comunist; lipsa unei demo-
propriu (Flexner, 1915) sau că ea ar trebui craţii reale; b. prezenţa teoriei conform căreia
considerată doar ca o quasiprofesie (Etzion, problemele umane se rezolvă prin meca-
1969), sau că ar putea fi asociată cu un statut nisme politice şi administrative, oarecum
minor în raport ou alte profesii ca dreptul, me- automat, datorită orientării "umaniste" a siste-
dicina (Glazer, 1874). Alţii au pus la îndoială mului. Aceasta a reprezentat mai mult o
specificitatea şi autonomia ei pînă tîrziu ideologie justificativă decît un factor explicativ
(Epstein & Conrad, 1978; Cohen & Wagner, real; o. indiferenţa practică faţă de om, rezul-
1982). ♦ A.s. în fostele ţări socialiste prezintă tată din sacrificiul individului în raport cu
semne specifice ale subdezvoltării. în timpul obiectivele utopice, naive ale construcţiei
regimului comunist, a.s. în România avea o unui "nou tip de societate". ♦ După revoluţie,
pondere extrem de redusă, prezentînd un ca- în România, programul de reconstrucţie, de
racter pasiv şi birocratic. De fapt, sistemul reformă pe baza mecanismelor democratice
protecţiei sociale în regimul trecut se caracte- şi a pieţei libere, a creat conştiinţa necesităţii
riza prin: a. politica de utilizare integrală a dezvoltării unui sistem de a.s. modern, activ,
forţei de muncă şi caracterul larg comprehen- înalt profesionalizat, orientat spre soluţiona-
siv al sistemului de pensii, asigurări de boală, rea problemelor sociale şi umane specifice. în
oreînd cvasiautomat celei mai mari părţi din acest context, la jumătatea anului 1990 s- a
populaţie resurse de viaţă, deşi minime, dar pus problema formării profesionale a asis-
relativ sigure: salarii, pensii de bătrîneţe sau tenţilor sociali în cadrul unei şcoli postliceale,
de boală, alocaţii pentru copii, îngrijire sani- apoi a unui colegiu universitar şi, din anul
tară gratuită etc; b. modul generalizat de 1992, a unei secţii universitare în cadrul fa-
acordare a acestui suport cuplat cu iluzia că cultăţii de sociologie, psihologie, pedagogie,
socialismul rezolvă prin el însuşi dificultăţile în marile centre universitare din ţară: Bu-
48
ASISTENŢĂ SOCIALĂ
cureştl, laşi, CiuJ, Timişoara. De asemenea în că societatea noastră trece printr-un proces
cadrul institutelor teologice a.s. funcţionează de reaşezare a tuturor structurilor economice,
ca o specializare distinctă. în trecut, în Româ- social-culturale şi morale, proces afectat ne-
nia a existat un sistem bun de formare a gativ de criza economică care este încă în
specialiştilor în a.s., începînd din anul 1929 curs de adîncire. Situaţia României din acest
cînd se Înfiinţează Şcoala Superioară de punct de vedere este complet diferită de cea
Asistenţă "Principesa Ileana". învăţămîntul a ţărilor In care structurile sociale şi economi-
de asistei <«ă socială a funcţionat pe baza unor ce sînt relativ stabile. în aceste din urma ţări
bune tradiţii pînă în 1969. Sprijinindu-se pe există probabil o tendinţă justificată ca, asis-
modele profesionale de vîrf din ţările cu o bo- tentul social să trateze mai mult cazurile
gată experienţă în formarea asistenţilor reziduale în care sistemul social eşuează
sociali, folosindu-se experienţa acumulată în Asistentul social apare aici ca avînd o funcţie
cadrul şcoli sociologice, în universităţile noas- mai mult corectivă şi compensatorie. în si-
tre s-a dezvoltat un program complex de tuaţia noastră, procesele de reconstrucţie
pregătire a specialiştilor la nivelul stand- socială se combină cu cele de dezorganizare
ardelor internaţionale. Atît formarea şi socială şi cu vechile mentalităţi şi practici ale
educaţia asistenţilor sociali cît şi tipurile de unei culturi opresive, de tip manipulativ. De
activităţi pe care trebuie să le realizeze tre- aceea, aici asistentului social îi revin sarcini
buie privite în contextul nevoilor şi suplimentare: el trebuie să intervină activ în
problemelor concrete ce apar la noi. Astfel, în conştientizarea acestor procese, în sprijinirea
ultimul an, reculul economic a avut efecte dra- indivizilor şi a colectivităţii în încercarea de a
matice directe şi indirecte asupra face faţă schimbărilor şi problemelor dificile,
standardului de viaţă al unor largi categorii de
chiar de a iniţia schimbări într-o manieră pozi-
oameni. Procese sociale ca scăderea rapidă
tivă. Aceasta întrucît în nevoie şi vulnerabilă
a veniturilor reale, creşterea în masă a
este r*u numai o minoritate împinsă la margi-
sărăciei, creşterea insecurităţii locului de
nea societăţi, ci în diferite grade şi sfere
muncă, ridicarea ratei şomajului, alienarea
întreaga colectivitate. Procesul de tranziţie la
politică a unei părţi largi a populaţiei, demo-
o economie de piaţă, cu profundele restruc-
ralizarea datorată lipsei formelor eficace de
turări pe care le implică, afectează mari
participare la viaţa social-politică, neîncrede-
grupuri profesionale şi chiar întregi comu-
rea în instituţiile şi personalităţile politice,
nităţi. Au apărut fenomene noi explozive.
lipsa de transparenţă a conducerii politice 5n
Şomajul reprezintă un adevărat şoc psiholo-
unele situaţii, corupţia accentuată datorată
gic şi cultural pentru oameni obişnuiţi în trecut
lipsei controlului, creşterea ratei criminalităţii
şi a delincventei, a abuzurilor şi a violenţei de să aibă un loc de muncă găsit cu uşurinţă şi
tot felul, accentuarea unor conflicte etnice, menţinut cu o şi mai mare uşurinţă. Schimba-
marginalizarea unor grupuri sociale etc, sînt rea atitudinii faţă de muncă, orientarea activă
alarmante pentru asistentul social. De aceea, către menţinerea sau căutarea unui loc de
competenţa asistentului social trebuie defi- muncă, reconversia profesională reprezintă
nită numai în contextul provocărilor specifice, un obiectiv pe care asistentul social îl poate
iar dezvoltarea sistemului de a.s. trebuie realiza prin consiliere, sprijinind adaptarea
gtndită atît dinîr-o perspectivă pe termen unor indivizi şi grupuri la schimbări economi-
scurt şi mediu, dar şi pe termen lung. Avînd ce structurale. Mai mult, trebuie cultivată
în vedere prima perspectivă, se poate aprecia iniţiativa fiecăruia de a-şi defini o activitate
utilă care să-i ofere şi resursele necesare
49
ASOCIAŢIE
50
ASPIRAŢIE
51
ATITUDINE
lor. Trei categorii de factori intervin în deter- ridicat, cu atît se presupune că nivelul de a.
minarea configuraţiei şi nivelului a.: a. va fi mai ridicat. Tipul de profesie, mediul so-
Organizarea sistemului social şi poziţia indi- cial de provenienţă pot fi de asemenea
vizilor şi grupurilor în cadrul acestei utilizaţi ca predictori ai nivelului de a, V. ne-
organizări. Tipul de profesie este asociat cu cesitate, satisfacţie, valoare. C.Z.
configuraţii distincte de aspiraţii (cu cit profe-
sia este mai complexă şi înalt calificată, cu atît ATITUDINE orientare personală sau de
mai ridicate vor fi nevoile de consum material grup, rezultată din combinarea de elemente
şi spiritual, de prestigiu şi statut); stilurile de afective, cognitive şi conative, care exercită
viaţă sînt asociate cu a. diferite, b. Oportu- influenţe de direcţionare, motivare sau eva-
nităţile, posibilităţile existente fac ca unele a. luare asupra comportamentului. Cînd ating
să devină manifeste sau să treacă în latenţă, un grad mai înalt de stabilitate, a. se constituie
să fie active sau pasive, determină deci con- ca însuşiri caracteriale ale unei persoane. în
figuraţia şi nivelul lor. A, sînt, din acest punct relaţie cu valorile formează aşa-numitele sis-
de vedere, un instrument important al proce- teme de valori-atitudini (R. Lînton) care au
sului de adaptare. Orientarea activă a funcţia de vectori orientativi personali (de
persoanei, grupului, colectivităţii, exprimată exemplu: a. faţă de sine, faţă de muncă, faţă
în a,, este determinată de posibilităţile diferite de instituţie sau ideologie etc). Orice a. in-
de mediu. A. prea ridicate duc la frustrări, clude trei tipuri de componente: cognitive,
eşec', neadaptare, după cum şi a. prea afective şi comportamentale. Componenta
scăzute şi prea puţin diversificate duo la sub- cognitivă rezultă din perceperea şi concep-
dezvoltare, c. Nivelul performanţelor tualizarea obiectului a. Baza cognitivă a a.
anterioare reprezintă un reglator al nivelului poate varia cantitativ şi calitativ de la un indi-
dea. Studii clasice întreprinse in anii '30 şl '40 vid la altul: unii se limitează doar la propria
(A. Hoppe, T. Dembo, K. Lewin, L. Festinger) experienţă de viaţă şi ignoră sursele alterna-
au demonstrat experimental că eşecul scade, tive de cunoaştere, alţii se documentează
iar succesul creşte nivelul de a. în această ca- intens şi confruntă sursele şi tipurile de cu-
tegorie se înscrie şi nivelul condiţiilor noaştere, în timp ce alţii adoptă o a. prin
anterioare. O istorie personală şi colectivă ca- simplă imitaţie sau contagiune. Componente-
racterizată prin ample posibilităţi creşte le afective (emoţii şi sentimente) sînt
nivelul de a. Diferenţele dintre rural/urban, considerate ca dominante în alcătuirea psiho-
mediul social de provenienţă, diferenţele de socială a_ a., manifestîndu-se printr-o
generaţii pot fi asociate cu diferenţe subs- intensitate variabilă şi prin orientarea pozitivă,
tanţiale în nivelul de a. ♦ Măsurarea configu- negativă sau neutrală a trăirii. Componentele
raţiei^ nivelului a. se realizează în principal conative (comportamentale) ale a. sînt con-
pe două căi distincte: a. Identificarea (chestio- secinţe ale elementelor cognitive şi afective,
nar, interviu) directă a a., aşa cum sînt ele în această privinţă, se distinge între compor-
percepute de către subiecţi. Scalele de atitu- tamentul atitudinal şi comportamentul derivat
dine sînt în general un instrument pentru din a. Comportamentul atitudinal constă în
aceasta, b. Indirect, prin identificarea factori- exprimarea verbală, afectivă sau prin alte mi-
lor care se presupune a fi asociaţi cu variaţii jloace de comunicare a a. De această dată
în a. De exemplu, se poate lucra cu nivelul de sînt activate componentele cognitive şi afec-
şcolaritate ca un indicator al diferenţelor de ni- tive pentru a exprima potenţialitatea
vel de a.: cu cît nivelul de şcolaritate este mal orientativă a unei acţiuni şi nu acţiunea însăşi.
52
ATITUDINE
în acest sens, G.W. Allport consideră a. ca "o sau care se prezintă ca surse de frustrare); de
stare mentală şl neurală de pregătire... care apărare a sinelui (prin cristalizarea şi mani-
exercită o influenţă directivă sau dinamică festarea acelor a. care sînt izvorîte din
asupra răspunsului unui individ la toate obiec- conflicte interioare în vederea autoprotejării
tele sau situaţiile cu care este asociat". Dintr-o faţă de factori care ameninţă integritatea, e-
altă perspectivă, W.M. Fuson defineşte a. ca valuarea şi orientarea sinelui); de
expresie a "probabilităţii de producere a unui expresivitate personală (a. sînt incorporate în
anumit comportament intr-o anumită si- structura sinelui pentru afirmarea identităţii
tuaţie". Referirea se face la măsura în care a. personale); cognitivă (de căutare a semnifi-
generează un comportament. în mod ten- c a ţ i i l o r , de organizare mai bună a
denţial, a. şi comportamentul derivat sînt convingerilor personale pentru a conferi o mai
interdependente şi reciproc consistente. mare consistenţă propriului sine). Totodată,
Comportamentul precedent exercită o puter- a. sînt implicate în relaţii şi interacţiuni so-
nică influenţă asupra orientărilor ulterioare ciale, exercitînd o funcţie de motivare şi
ale a., iar a. au o funcţie de generare a com- orientare a acestora. ♦ A. constituie obiect al
portamentelor. Totuşi, predicţia a. pe baza învăţării şi schimbării. Achiziţionarea a. se
comportamentului are un grad mai înalt de realizează pe trei căi mai importante: contac-
probabilitate şi este mai efectivă decît pre- tul direct cu obiecte, evenimente, persoane
dicţia comportamentului pe baza a. (D. Bem, etc; interacţiunea cu cei care deţin deja o a.;
L. Festinger, P. Cohen, A. Greenwald). experienţa socială asimilată în grupurile for-
Schimbarea comportamentului duce la modi- male sau informale. Familia se consideră că
ficarea inevitabilă a a. corespunzătoare, pe are un rol important în modelarea a. la copil
cînd una şi aceeaşi a. se poate asocia cu mai ca urmare a identificării acestuia cu unul din-
multe comportamente posibile în funcţie de tre părinţi. Multe din a. de mai tîrziu îşi au
contextul social în care este implicată o per- originea în socializarea timpurie din cadrul fa-
soană. De aici derivă două consecinţe impor- miliei. De exemplu, a. autoritară de mai tîrziu
tante: pe de o parte, în cercetarea socială este datorată într-o măsură semnificativă
cunoaşterea a. nu se poate substitui cu- practicării în familia de origine a unor modele
noaşterii comportamentelor efective; pe de autoritare de socializare. Formarea a. ca ur-
altă parte, schimbarea comportamentului mare a influenţelor exercitate de alţii implică
duce cu necesitate la schimbarea a. ce-i co- procese de: conformare (creşterea
respunde, pe cînd schimbarea prealabilă a a. asemănării cu cei din jur), identificare (prelua-
este numai un indiciu probabil al eventualei rea şi asumarea de roluri sociale aureolate de
schimbări în conduită. ♦ A. sînt asociate cu prestigiu social), interiorizare (asimilarea de
întregul univers al vieţii individuale. Eie in- a. şi valori pentru construcţia identităţii perso-
fluenţează percepţia, gîndirea, imaginaţia şi nale). A. dobîndite în copilărie şi adolescenţă
voinţa (P. Fraisse, V. Pavelcu). Atunci cînd sînt ulterior consolidate sau schimbate ca ur-
sînt bine structurate acţionează ca motive ale mare a multiplicării influenţelor şi relaţiilor
activităţii şi îndeplinesc diverse funcţii pe plan sociale care pot avea efect de întărire sau de
individual: de adaptare (prin dezvoltarea dea. generare a unor conflicte între informaţiile sau
favorabile fată de obiectele care satisfac ne- experienţele vechi şi cele noi. Schimbarea
voia de recompensă individuală şi de a. trebuie pusă în relaţie cu cîmpul psihologic
realizare a scopurilor şi de a. nefavorabile faţă integral al unei persoane şi cu modul de struc-
de cele care blochează iniţiativa personală turare a elementelor cognitive şi afective ale
53
ATITUDINE
54
ATRIBUIRE
55
ATRIBUIRE
meniului propriu si al celorlalţi T a. studiază Acestea., la nivelul "bunului simt", uneori pot
mecanismul prin care noi evaluăm comporta- coincide cu explicaţia ştiinţifică, după cum pot
mentul nostru si al celorlalţi în funcţie de fi parţiale, denaturate, simple speculat» De
cauzele percepute de noi, ea are în vedere aceea, procesul de "integrare a informaţiilor"
modul in care explicăm comportamentul despre o persoană sau alta într-un sistem lo-
uman pe baza unor informaţii despre per- gic-personal, similar adesea unor "combinaţii
soana în cauză pe care le prelucrăm într-o algebrice" (curn aranjăm, curn interpretăm,
manieră proprie (le preluăm, le stocăm, le cum evaluăm informaţiile pentru a obţine o
analizăm, ni le reamintim în timp ce asistam imagine generală despre cei din jur) este
la întîmplăn şi evenimente legate de compor- esenţial pentru ceea ce reprezintă o impresie
tamentul celor în cauză, le transformăm în corectă sau falsă despre noi si despre ceilalţi
judecăţi de valoare etc ) T.a. exploatează (Norman Anderson, 1968) S-a constatat că,
semnificaţia pentru viata de zi cu zi a conclu- de regulă, apare tentativa de a fi mult mai sen-
ziilor referitoare la cauzele pentru care sibili, receptivi la informaţiile negative în cazul
oamenii se comportă, acţionează într-un fel unei persoane care nu ne place, neluînd în
sau altul, motivînd atitudinile si reacţiile noas- consideraţie informaţiile pozitive legate de ea
tre fată de ei precum si deciziile pe care le în formarea unei imagini generale despre o
luăm în legătură cu ei A. poate fi corectă (sînt persoană, un rol mai important îl au primele
presupuse sursele reale ale comportamentu- informaţii (prima impresie), decîî cele obţinu-
lui respectiv) sau eronată (erorile de a.) ♦ te ulterior (Solomon Ascrt, 1946, David
Iniţiatorul t.a. este considerat Fritz Heider Hamilton si Mark Zanna, 1972, Bert Hodges,
(1958) care, prin studiile sale asupra 'psiho- 1974) Subestimarea cauzelor cir-
logiei bunului simt" (unde evenimentele si cumstanţiale, situaţionale, în explicarea
comportamentele umane sînt explicate la ni- comportamentului celorlalţi (persoana este în
velul unet cunoaşteri comune, pe baza unei centrul atenţiei noastre, pare să fie cauza a tot
experienţe "naive"), a evidenţiat tendinţa de a ce se petrece) conduce la ceea ce s-a numit
atribui comportamentul celor din jur fie unor eroare fundamentală de a. (Lee Ross, 1977,
cauze interne care ţin de caracteristici ale per- Edward Jones si Victor Harns, 1967) Alte
soanei — cauze dispozitionale (personale) erori de a. explicarea succesului si eşecului
—, fie unor cauze externe legate de condiţiile Eşecul propriu este atribuit cauzelor cir-
fizice si socio-culturale — cauze cir- cumstanţiale, iar succesul propriu, cauzelor
cumstanţiale (situaţionale) A. de tip dispozitionale A. este inversată în cazul ex-
circumstanţial sau dispozitional tine de con- plicării comportamentului celuilalt succesul
dltnle în care aceasta se desfăşoară, precum său este explicat prin cauze circumstanţiale,
si de atitudinea noastră diferenţiată fată de cei iar eşecul prin cele dispozitionale în general,
din jur (neutră, obiectivă, sau subiectivă, de tindem să explicăm propriul comportament
atracţie sau de respingere) Analiza acestui prin a. circumstanţiale, situaţionale, găsind
proces a evidenţiat usunnta cu care oamenii justificări si scuze pentru faptele, deciziile
deduc zilnic intenţiile si trăsăturile de perso- acţiunile noastre, ne vom analiza cu unităţi de
nalitate ale celor din jur din anumite fapte, măsură CP au in vedere evaluarea comporta-
acţiuni comportamentale, fragmente din viata mentului nostru după ce el s-a desfăşurat
lor (Edward Jones & Keith Davis, 1965) (responsabilitatea cade pe condiţii extenoa-
56
AUDIENTĂ
57
AUTARHIE
dat în 1923 de Arthur Nielsen şi îi poartă nu- Desigur, şi "legea de aur" a televiziunii: "un
mele. Tot acest institut a fost şi primul care a program nu trebuie să fie bun, ci să nu fie atît
utilizat aparate de înregistrare automată a a. de prost încît publicul să comute canalul" pare
— audiometre, în general, însă, se mai util- să aibă nevoie de o serie de nuanţări, căci,
izează şi alte metode de măsurare a a.: chiar dacă la prima vedere un milion de
sondajele telefonice, sondajele prin core- telespectatori entuziaşti sînt mai puţin decît
spondenţă, anchetele. Indicatorii utilizaţi sint două milioane de telespectatori apatici, totuşi
multipli şi depind de tipul de media. Pentru valoarea timpului unui telespectator apatic şi
televiziune doi sînt aproape unanim ac- a unui entuziast nu este identică şi, în general,
ceptaţi: "penetraţia" (ratings la americani), ele sînt mărimi greu comparabile. ♦ A. nu de-
care se referă la numărul de telespectatori po- pinde doar de programe, ci de structura
tenţiali care au privit un program sau o parte populaţiei, de tipul mijlocului de comunicare
de program (fie urmăresc la un anumit mo- (radio sau tv), ca şi de structura zilei. Cea mai
ment dat, fie au urmărit cel puţin o dată o importantă perioadă a unei zile (cu a.
anumită emisiune) şi "partea de piaţă" (share) maximă) se numeşte "timp prioritar" şi este la
adică proporţia telespectatorilor, dintr-o anu- televiziune între 19-23 şi la radio între 6-8 şi
mită piaţă de televiziune, care urmăresc la un 16-18. Analiza a. trebuie deci să ţină cont şi
moment dat un program sau un post de TV. de mărimea a. normale pentru o anumită me-
Compania A.C. Nielsen împarte SUA în 210 dia, la o anumită oră (sau zi a săptămînii). V.
pieţe de televiziune şi utilizează 1700 de presă, public, publicitate, sociologia mass-
audiometre. ♦ Există numeroase contro- media. A.B.
verse privind exactitatea acestor măsurători.
Cea mai recentă a fost generată de descop- AUTARHIE starea în care o unitate so-
erirea aşa-numitului "efect zapping" (1984) cială îşi satisface trebuinţele cu propriile sate
care constă în comutarea canalelor în timpul mijloace. în sens strict, a. se confundă cu
difuzării spoturilor publicitare pentru a vedea autosuficienţa: tot ceea ce se utilizează este
ce programe sînt pe celelalte canale. Aparent creat în interiorul grupului sau al ţării care
puţin important, acest fenomen poate (în prin- trăieşte fără schimburi cu exteriorul. A. se re-
cipiu) cauza pierderi de miliarde de dolari feră, în primul rînd, la economia casnică
agenţilor economici care finanţează prin pub- închisă (economie fără schimburi), proprie fa-
licitate programe. El infirmă postulatul miliilor patriarhale. A. modernă este pentru o
identităţii mărimilor a. programelor şi a spo- ţară, adesea, expresia unei anumite închideri
turilor publicitare intercalate în acestea, pe în raport cu capitalul străin, dar şi cu anumite
care se bazează tot mecanismul economic al valori şi tehnici ale restului lumii, cu scopul de
tv- comerciale. Pe de altă parte, acest efect a evita o dependenţă economică,
probează faptul că a. nu este nici pe departe tehnologică, culturală şi politică. Gradele de
produsul unei simple activităţi pasive şi că a. se măsoară prin ponderea importurilor în
timpul de urmărire a unui program nu este P.N.B., apoi prin ponderea investiţiilor capi-
omogen. Există şi alte aspecte problematice, talului străin, ca şi prin volumul operelor
deoarece audiometrele au serioase limite de culturale intrate în ţara respectivă. A. totală
utilizare, ele investigînd întotdeauna televi-
pentru o ţară sau pentru o unitate socială este
zorul şi nu comportamentul telespectatorului,
o excepţie, mai întilnită fiind a. parţială. V. so-
iar pe de altă parte relativitatea rezultatelor
cietate. I.F.
sondajelor este un fapt bine cunoscut.
58
AUTORITATE
59
AUTOSUBZISTENTĂ
soană într-o organizaţie primeşte/acceptă de — proiectare asupra lumii din afară a impul-
la nivelele ierarhice superioare cadrul general surilor emoţionale inconştiente, tentaţia de a
al deciziilor şi activităţii pe care urmează a le crede că lucruri periculoase se petrec în lume.
realiza, fapt care îi face posibilă activitatea. în Adorno consideră că o asemenea structură
acest sens, a. nu este coercitivă, ci "elibera- de personalitate este legată de intoleranţa
toare". ♦ Deşi diferită de impunerea naţionalistă şi de mişcările de tip fascist. El a
coercitivă, acceptarea voluntară a a. este elaborat o scală de autoritarism— Scala F(F,
mereu dublată, într-o măsură mai mare sau de la fascism). în psihanaliză, părintele
mai mică, de coerciţie, de utilizarea unui reprezintă în primele faze ale socializării copi-
sistem de sancţiuni care încurajează şi lului a. socială. Interacţiunea părinte/copil
întăresc acceptarea ei. ♦ în dinamica indi- formează structura psihică fundamentală a a.
vidului şi a colectivităţii, complementara, care va fi prezentă în întreaga dinamică vii-
există o tendinţă tot atît de normală de asu- toare a personalităţii. Maturizarea înseamnă
mare a responsabilităţii, de judecată desprinderea de dependenţa infantilă de
independentă, de evaluare critică şi de provo- părinte şi asumarea responsabilităţii unor
care a a. existente. Lipsa acestui comple- judecăţi şi decizii proprii. Dependenţa de a.
ment este responsabilă de o serie de reprezintă aici o sursă de patologie, de sub-
"patologii" specifice, atît la nivel individual, cit dezvoltare a personalităţii. Un alt caz de
şi colectiv. O analiză celebră a unei aseme- patologie socială Izvorîtă din relaţia de a. este
nea patologii este teori a personalităţii comportamentul birocratic: aplicarea rigidă a
autor/tare, elaborată de T. Adorno (The normelor, regulilor şi deciziilor luate de ier-
Authotarian Personality, 1949). Personali- arhie, delegarea completă a oricărei
tatea a. reprezintă un mod de organizare a responsabilităţi nivelelor ierarhice supe-
personalităţii, un sindrom caracterizat prin rioare, suprimarea oricărei analize critice şi
următoarele trăsături fundamentale: accep- concrete a situaţiilor. Din punct de vedere
tare şi supunere necritică la a., fie la o politic, acceptarea necritică şi submisivă a a.
persoană, fie la normele, tradiţiile, stereotipu- este opusă participării democratice active şi
rile grupului, colectivităţii; conservatorism şi responsabile. V. conducere, decizie, partici-
convenţionalism; intoleranţă şi agresivitate — pare, patologie socială, socializare, stiluri de
tendinţă de a condamna violent şi de a conducere, C.Z.
pedepsi pe cei care încalcă normele şi valorile
pe care persoana respectivă le acceptă, AUTOSUBZISTENTĂ capacitate de
agresivitate faţă de grupurile străine şi margi- satisfacere a nevoilor din resurse proprii. A.
nale; anti-introspecţie — inabilitate de a reprezintă dimensiunea economică a au-
înţelege procesele complexe care au loc în tarhiei (organizare şi funcţionare a unei unităţi
sine şi în ceilalţi; superstiţii şi stereotipuri de sociale în izolare sau opoziţie cu celelalte
gîndire — lumea este gîndită în alb/negru, în unităţi sociale). A. se poate constitui social la
scheme rigide; înclinaţie de a presupune că nivelul familiei, comunităţii şi chiar al so-
soarta individului este determinată de forţe cietăţii. Familia sau comunitatea de a. se
mistice; destructivism şi cinism, ostilitate gen- bazează pe un sistem economic de autarhie
erală faţă de lume, presupoziţia că toţi relativă, în care nu se face distincţia dintre
oamenii sînt răuvoitori şi ostili; proiectivitate producţie şi consum. A. este aproape com-
60
AVORT
pletă în cazul comunităţilor primitive, relativă dezvoltarea discului germinai sau a em-
ţn căzu! comunităţilor rurale tradiţionale, re- brionului, se produce un a. spontan şi rnuite
dusă în cazul comunităţilor rural e femei nici nu realizează că au fost însărci-
contemporane şi nulă în cazul comunităţilor nate, interpretîndu-l ca pe o "întirziere a
urbane. A. este o caracteristică a unităţilor so- menstruaţiei". Rata a. spontane creşte ia fe-
ciale cu o organizare simplă, bazată pe o meile în vîrstă de peste 35 de ani. A. provocat
slabă diviziune socială a muncii şi orientate constituie un subiect deosebit de controver-
spre satisfacerea unor nevoi comune ele- sat. Se poate spune că este tot atît de vechi
mentare. Aceste unităţi întreţin puţine relaţii ca şi umanitatea: există mărturii de-a lungul
cu lumea exterioară. Adînctrea diviziunii so- istoriei înregistrate că femeile au recurs la a.
ciale a muncii şi multiplicarea nevoilor pentru a pune capăt sarcinilor nedorite, indif-
individuale şi sociale conduc la restrîngerea erent de sancţiunile legale sau religioase şi
sau dispariţia a. La nivel social, a. presupune adesea cu un risc personal considerabil. Deşi
satisfacerea tuturor nevoilor din resursele şi universal practicat, nici un alt procedeu
producţia acelei societăţi şi izolarea eco- chirurgical nu a suscitat atîtea dezbateri pub-
nomică de ceielaite societăţi. La acest nivel, iice, generîncf pasiuni emoţionale şi moraie.
ea poate rezulta fie dintr-o strategie politică reţinînd atenţia mijloacelor de comunicare în
proprie, fie din constrtngerile internaţionale la masă. Vizibilitatea publică ridicată atinsă de
care este supusă o societate o anumită pe- problema a. provocat m multe ţări (dezvoltate
rioadă, în anii 1970—1980, puterea politică sau în curs de dezvoltare) este datorată
comunistă din România a promovat o nivelelor crescute înregistrate ale con-
strategie autarhică, bazată pe maximizarea secinţelor sale: morbiditatea şi mortalitatea
nivelului de a. O strategie de tip a. este în maternă, datorate condiţiilor nesigure în care
puternică contradicţie cu dezvoltarea divizi- se realizează a. ilegal, A. provocat constituie
unii internaţionale a muncii şi condamnă una din cele mai vechi metode de control al
societăţile la stagnare economică sau chiar la fertilităţii şi nu a fost întotdeauna condamnat,
deciin, întrucît nici o societate, oricîî de în antichitate, Platon şi Aristoîel îl recoman-
bogată şi dezvoltată ar fi, nu-şi poate satis- dau pentru asigurarea mărimii ideale a cetăţii,
face nevoile numai din resurse şi producţii iar în timpul Imperiului Roman existau puţine
proprii. V. autarhie, comunitate. I.Mih. restricţii în privinţa sa. La începuturile
creştinismului, dacă era realizat înainte ca
AVORT întrerupere a sarcinii prin expulsia "sufletul să intre în corp", nu era considerat
spontană sau provocată a fătului din cavitatea crimă. Punctul de vedere că a. provocat este
uterină înainte ca acesta să fie născut normal. un act reprobabil, criminal, a fost exprimat ex-
Funcţie de cauzele care îl determină, există plicit pentru prima dată în legea religioasă;
două tipuri de a.: spontan şi provocat. A. prima colecţie de legi canonice considera a.
spontan se produce natural, fără intervenţie ca omucidere dacă era realizat după momen-
din afara organismului femeii însărcinate, fi- tul animării, al mişcării fetusului
ind mult mai frecvent decît se crede de obicei: (presupunîndu-se că aceasta avea loc la 40
unele studii estimează că a. spontane ar de zile după concepţie, în cazul unui fetus
reprezenta pînă ia 3/4 din numărul total al sar- mascuiin, şi la 80 de zile după concepţie, în
cinilor. Dacă apare ceva anormal în cazul unui fetus feminin). Prima referire a unei
61
AVORT
legi seculare privind a, datează din 1803 în anumite riscuri psihologice în cazul solicitării şi
Ang/ia; ulterior, în 1861, a fos! adoptată o lege respingerii accesului la a.: evaluările medi-
care prevedea pedeapsa cu închisoarea pen- cale, psihologice şi sociale ale loturilor
tru orice femeie care îşi provoca a. sau comparative de copii proveniţi din sarcini ne-
încerca să îl provoace alteia, în condiţii ile- dorite, pe care femeile au avut intenţia de a le
gale. Codul lui Napoleon, care incrimina a., a întrerupe (dar cărora li s-a negat accesul la
reprezentat baza legislaţiei fn domeniu pentru serviciile care asigurau a.) şi copiii proveniţi
multe ţări din întreaga lume. O serie de as- din sarcini dorite au evidenţiat diferenţe mai
pecte particulare privind a. provocat a pronunţate în timp, în detrimentul primilor.
caracterizat legislaţia socialistă: dacă înainte Copiii proveniţi din sarcini nedorite sînt mai
de 1920 era considerat infracţiune, ulterior, în expuşi riscului tulburărilor psiho-fizice. ♦ O
fosta Uniune Sovietică, pe motivul eman- barieră în cafea reducerii recurgerii la a. este ■
cipării femeii, s-a adoptat o politică liberală. utilizarea cunoştinţelor şi a experienţei deja
Mai tîrziu, în 1936, s- au adus modificări leg- disponibile. O proporţie însemnată a femeilor şi
islative, fiind permis numai pentru motive a personalului medical consideră că me-
terapeutice serioase, iar în 1955 s-a recurs la todele moderne de contracepţie (pilulele,
o nouă liberalizare datorită mortalităţii şi mor- implantele hormonale, dispozitivele intrauter-
bidităţii feminine generate de a. ilegal. ine etc.) ar reprezenta un risc semnificativ
Celelalte ţări foste socialiste au imitat apoi pentru sănătate; adesea, serviciile medicale
acelaşi model. După cel de-al doilea război se rezumă la prestarea întreruperilor de sar-
mondial, odată cu liberalizarea gene-rală a cină fără a o asocia cu consilierea
atitudinilor faţă de problemele sexualităţii, mai contraceptivă, destinată să prevină a.
■devreme sau mai târziu, majoritatea statelor repetate. în prezent se tinde a se aborda
au adoptat o politică permisivă privind a. Prin- problematica a. din perspectiva drepturilor fe-
cipalele motive care permit a. prevăzute în meilor, ca o metodă de control ai naşterilor de
diferite legislaţii, vizează: a. salvarea vieţii ultimă instanţă, disponibilă, dar care să fie
mamei, pusă în pericol de sarcină; b. rareori utilizată. A. reprezintă o realitate so-
apărarea sănătăţii fizice şi/sau mintale a ma- cială şi întreaga experienţă atestă că nu poate fi
mei; c. motivul juridic (cazuri de viol sau abolită prin prevederi legislative, fiind stnns
incest); d motivul eugenie (cînd este sus- legată de condiţia femeii. Incriminarea a. are
pectă o deficienţă a fătului); e. motive sociale un impact redus asupra incidenţei sale, avînd
(vîrsta mamei — minoră sau peste 40-45 de ca efect creşterea celui ilegal, realizat în
ani, absenţa condiţiilor materiale — venit, lo- condiţii nesigure, cu efecte negative asupra
cuinţă, etc). De asemenea, este prevăzută stării de sănătate a populaţiei feminine. Pe
cerinţa ca femeia să solicite a. în primele 12 măsură ce se îmbunătăţeşte practica contra-
săptămîni de sarcină. ♦ Progresele medicinei ceptivă prin accesul la metodele moderne, se
au perfecţionat procedeele de realizare a a.: aşteaptă ca incidenţa a. să se reducă; cea
aspirarea prin vacuum pare să minimizeze mai bună protecţie împotriva sa este planifi-
complicaţiile potenţiale. Totuşi, răspunsurile carea familială voluntară, pentru care este
psihologice sînt cele mai dificil de evaluat, în necesară o educaţie corespunzătoare în
dependenţă de moştenirea culturală, de domeniul sexualităţii. Controversele privind a.
sistemele de valori. Unele studii au evidenţiat continuă: pe de o parte, mişcările feministe
62
AVORT
65
BALANŢĂ MOTIVATIONALĂ
conturează o stare de dezechilibru inconsis- perior celui al lui B CU referire la aceleaşi tre-
tentă sau incongruentă respectiv de buinţe sau întrucît A are un nivel inferior sau
debatansare, care este generatoare de tensi- superior in privinţa uneia sau mai multor tre-
une internă si de forte psihosociale pentru bumte diferite comparativ cu B Prin
restaurarea echilibrului sau b De aici rezultă interacţiune se compensează trebuinţele de
si semnificaţia asa numitei cauzalităţi feno- nivelate si ambele persoane smt
menale" referitoare la factorii generatori ai recompensate, tinzind astfel spre coevolutie
acţiunii Poate avea o origine personală sau Această analiză a fost extinsă dincolo de ca-
una contextuală Prima vizează intenţionalita- zul unei interacţiuni diadice pentru a include
tea acţiunii fund derivata din atribuirea mai multe persoane sau chiar grupuri C Ma
anumitor caracteristici de către P lui O, pe mali consideră că b.m. oferă posibilităţi de
cînd cealaltă rezultă din modul de constituire articulare a sistemului individual de trebuinţe
a situaţiei sociale în care se produce interacţi- cu alte sisteme motivationale din mediul gru
unea Teoria balansării a lui F Heider a fost pal sau social, conducînd la stări de stagnare
ulterior extinsă sau reformulată pentru a avea de dezvoltare motivatională inegală sau con-
aplicaţii nu numai în analiza interacţiunilor si tradictorie, de involuţie motivatională
a percepţiei interpersonale ci si in studiul co- reciprocă sau de coevolutie motivatională
municării trtterpefsonale (T M Newcomb),al (Balanţă motivaţona/ă şi coevolutie, 1981)
modalităţilor de schimbare a atitudinilor (C Conceptul de b.m. are aplicaţii atît în studiul
Osgood, A Tannenbaum, H Harary, D Car- procesului de motivare individuală, cît si cu
twright, W McGuire, L Festinger), al privire la statica sau dinamica raporturilor mo-
motivaţiei relaţiilor sociale (D Katz, E Sto- tivaţionale dintre indivizi, dintre aceştia si
tland, H Kelman) sau al procesuahtătn grupuri sau dintre grupuri, în contexte relaţio-
relaţiilor si schimbării atitudinilor (M Rosen- nale si de activitate care variază in timp V
berg, R P Abelson) în general, conceptul interacţiune, motivaţie, necesitate M.V.
este aplicat în analizele microsociale ale in-
teracţiunilor, producerii de schimbări de BANCĂ DE DATE colecţie organizată
atitudini si ale comunicării V atitudine, comu- de informaţii referitoare la un anumit domeniu
nicare, consistenţa sinelui, interacţiune M.V. al activităţii social-economice B.d. sînt for-
mate dintr-o bază de date (colecţia de
BALANŢĂ MOTIVATIONALĂ stare informaţii) si un sistem de gestiune (programe
de echilibru dinamic al motivelor specifice de calculator destinate prelucrării informaţii-
pentru două sau mai multe persoane sau gru- lor) Primele b.d. au fost create la jumătatea
puri aflate în interacţiune sau în relaţie Este sec al XX-lea, odată cu invenţia înregistrării
determinată de raportul stabilit între ierarhiile datelor pe banda magnetică Conceptul de
motivelor (trebuinţelor) si între nivelurile mo- b d. a fost pus in circulaţie de Ch W
tivaţionale prioritare ale părţilor implicate La Bachman In ultimele decenii b.d. au prolife-
baza b.m. se află tendinţa spre complemen- rat considerabil, avînd aplicaţii în aproape
tanzarea trebuinţelor părţilor aflate în toate sferele vietn social-economice Cele
interacţiune R F Winch a distins două forme mai răspîndite sînt b.d. pentru gestiunea e-
de complementaritate a trebuinţelor caracte- conomică si financiară, evidenţa persoanelor,
ristice pentru două persoane aflate în pentru diagnosticarea, informarea si supra-
interacţiune Persoanele A si B au trebuinţe vegherea medicală, rezervarea locurilor în
complementare întrucît nivelul lui A este su- staţiunile turistice şi în transporturile aeriene
66
BAZĂ SI SUPRASTRUCTURĂ
67
BIGAMIE
68
BIOGRAFIE SOCIALA
rea asigurăm reprezentativităţn datelor şi con- Istoricul metodei b.s., valoarea şi limitele ei,
cluziilor O altă problemă este generată de tipologia b.s. si integrarea b.s. cu alte metode
greutatea stabilirii autenticităţii documentului si tehnici au fost remarcabil realizate de fostul
Totdeauna trebuie determinat cu precizie preşedinte al Asociaţiei Internationale de so-
dacă (auto)biografia a fost scrisă sau nu de ciologie, prof J Szczepanski (1962) în
persoana care o semnează sau care pretinde literatura modernă de specialitate, lucrarea lui
că a trăit evenimentele relatate O dată dove- Oscar Lewis (n 1914) The Children of San-
dită autenticitatea b s., trebuie să ne chez Autobiography of Mexican Family,
9
întrebăm în ce condiţii a fost scrisă Ce rol a 1961, fund alcătuită exclusiv din autobiogra-
avut autorul în desfăşurarea evenimentelor f i i l e dirijate înregistrate pe bandă de
7
despre care relatează Ce I a determinat să magnetofon ale celor cinci membri ai familiei
scrie (auto)biografia'? Răspunzînd la această Sanchez, ocupă un loc cu totul singular prin
ultimă întrebare în lucrarea The use of perso- valoarea ei de document pentru ceea ce
nal documents in psihologica!science (1942), înseamnă să trăieşti într-o "cultură a mizenei
G W Allport arată motivele care îi fac pe (cum numeşte antropologul nord-amencan
oameni să-şi consemneze experienţa de condiţiile de viată ale populaţiei sărace din
viată auto-apărarea, exhibiţionismul, încer- Mexicul anilor 1955-1960, dar şi prin aportul
carea de a-şi pune în ordine propria existentă, metodologic al ei Pentru obţinerea autobio-
încercarea de exprimare estetică, căutarea gafiilor, care conţin multe aspecte intime (fapt
unor modalităţi de rezolvare a problemelor pentru care numele real al familiei nu a fost
personale, explicarea conflictelor, dorinţa de dezvăluit), Oscar iewis nu a utilizat metoda
publicare si, în fine, necesitatea de a răspun- clasică a recompenselor materiale (preconi-
de solicitărilor administrative prin ceea ce se zată de FI Znamecki) şi nici nu s-a folosit de
numeşte "curnculum vitae" O clasificare a vreo tehnică secretă de înregistrare a discuţii-
b.s. trebuie să facă distincţie între biografiile lor, ci si-a făcut înţeles scopul ştilntifio al
provocate si neprovocate (S Chelcea, co- lucrăm lui (acela de a prezenta cit mai veridic
ord , Semnificaţia documentelor sociale, existenta ţăranilor veniţi în căutare de lucru în
1985, p 11) La rîndul lor, b.s. pot fi spontane capitală) si si-a cîştigat simpatia membrilor fa-
(în care individul îşi relatează experienţa de miliei Sanchez, cu care a discutat zeci si sute
viată asa cum o percepe el însuşi) si dirijate de ore, lăsînd ca fiecare membru al familiei să
(în care individul este invitat să urmărească povestească cu propriile cuvinte experienţa
un ff/i)dpentru b.s., răspunzînd unor întrebări lui de viaţă înregistrarea b.s. s-a făcut indivi-
formulate de cercetători) Din punctul de ve- dual, dar s-au purtat si discuţii colective
dere al modalităţii de înregistrare, există b.s. Problemele puse în discuţie urmăreau evi-
vorbite (înregistrate pe bandă de magnetofon denţierea universului de gîndire şi simţire al
sau video) şi b.s. scrise Valorificarea canti- oamenilor simpli — primele amintiri, visurile şi
tativă şi calitativă a datelor din b.s. se face speranţele lor, grijile şi temerile, prietenii şi
prin desprinderea unor idei generale referi- duşmanii, activitatea de muncă, relaţiile cu
toare la problema studiată, stabilirea unui prietenii, cunoscuţi şi tovarăşi de muncă
sistem de ipoteze, ca material ilustrativ, pen- viata sexuală, reprezentările despre justiţie,
tru verificarea ipotezelor, pentru înţelegerea religie si politică, cunoştinţele de geografie,
intuitivă a motivelor psihosociale ale acţiunilor istorie etc Sub raport metodologic este de
umane, pentru formularea mai precisă a pro- reţinut si faptul că prezentarea b.s. este pre-
blemelor studiate (Robert C Angell, 1945) cedată de o amplă analiză a indicatorilor
69
BIOGRAFIE SOCIALA
statistici şi sociali, astfel încît b.s. apar ca ilus- metoda b.s., fapt remarcat la al IX-lea Con-
traţii tipice ale situaţiei social-economice în gres mondial de sociologie (Uppsala, 1978)
literatura românească de specialitate se im- în coordonarea lui Daniel Bertaux, un număr
pune a fi amintită contribuţia teoretică şi special al revistei 'Cahiers Internationaux de
metodologică a prof T Herseni care, Sociologie" (voi LXIX, 1980) trece în revistă
împreună cu un colectiv al secţiei de psiholo- progresele realizate prin abordarea biogra-
gie socială de la Institutul de psihologie al fică în cercetarea sociologică, sublinnndu-se
Academiei Române, aplică (1965/66) exten- că ' Faţă de empirismul grosier al anchetelor
siv (pe 550 de lucrători industriali) si intensiv pe bază de chestionar fată de agregarea de
(pe două grupe de 9 şi 10 persoane) b s , pu- date reprezentind a secţiune transversală în
nînd în evidentă 'fenomene de psihologie care toate referinţele temporale si personale
socială, care privesc oamenii contemporani sînt eliminate, biografia socială (' recit de vie )
în generalitatea lor" (T Herseni, Elena Cioa- oferă informaţii care prin natura lor formează
ta, Ligia Ghergut — Metoda biografică şi o totalitate coerentă si bogată în experienţă
psihologia socială a omului contemporan, socială reală Aceasta stimulează imaginaţia
1967) Pe baza b.s. s-au identificat trei etape sociologică, în comparaţie cu răspunsurile
principale în viaţa omului contemporan preformulate la întrebările închise' (Paul
naştere-scolanzare, scolanzare-muncă, Thompson, Op cit, p 250) Alte lucrări (Jean
muncă-prezent Trecerea de la o etapă la alta Poiner, Simone Clapier-Valladon, Paul Ray-
reprezintă momente psihosociale decisive baut, Les recits de vie Theone et pratique,
pentru formarea si dezvoltarea personalităţii Paris, P U F , 1983, J Peneff, Methode bio-
în fiecare etapă, alături de alte "comparti- graphique De l'ecole de Chicago a l'histoire
mente", există un "ax principal" spre care este orale, Paris, A Colin, 1990) relevă aportul
orientat individul La frontiera diferitelor com- teoretic şi metodologic al b.s. in studiul
partimente apar probleme psihosociale pe relaţiei individ-cultură-societate La cel de al
care individul trebuie să le rezolve Identifica- Xll-lea Congres mondial de sociologie (Ma-
rea problemelor apărute la frontierele drid, 1990) s-a organizat o dezbatere pe
"zonelor de contact" si în "momentele de tre- această temă Au participat Daniel Bertaux
cere" permite tipologizarea oamenilor (din (Franţa), Paul Thompson (Marea Bntanie)
punct de vedere evolutiv si al orientării lor Claude Javeau (Belgia), Măria I Maroati (Ita-
spre trecut, prezent sau viitor), dar si din punct lia) ş a O contribuţie metodologică
de vedere structural (al centrăm oamenilor pe remarcabilă o constituie metoda triplei bio-
anumite "compartimente" muncă, familie, ac- grafii abordată de Daniel Courgeau si Eva
tivităti obşteşti). Sub raport metodologic, Lelievre (1989) care permite analiza demo-
cercetarea condusă de prof T Herseni oferă grafică a b. Pentru indivizi, ca si pentru
un model de abordare a problematicii psiho- diferitele sub populaţii, traiectoriile în viată pot
sociale a omului contemporan cu ajutorul b s. fi caracterizate prin' durata de rămînere' în di-
dirijate vorbite Ghidul biografic utilizat cu- fentele stări ce le compun ( f a m i l i e
prinde următoarele şapte părţi date profesiune, migratie) Un eveniment familial
personale, familia părintească si copilăria, modifică probabilitatea producerii altor eveni-
pregătirea şcolară şi profesională, ruta profe- mente din existenta individului Nu trebuie
sională, situaţia actuală, aspiraţii, probleme însă ignorată "iluzia biografică' asupra căreia
speciale în prezent, pe plan mondial se înre- atrăgea atenţia Pierre Bourdieu (1986), ten-
gistrează o revigorare a interesului pentru dinţa de a construi logic si concret drumul
70
BIROCRAŢIE
vieţii, posttiifnd un sens al existentei si se- în sociologia contemporană, care a pus ac-
lecţionînd evenimentele astfel incit sa cent pe implicaţiile negative ale funcţionăm
jaloneze un traseu, cu un punct iniţial si unul b. a exercitarea birocratică a puterii de către
final, cu răscruci si ambuscade" V anchetă corpul specializat al oficialităţilor se opune
sociologică, chestionar, tradiţie orală S C principiilor şi practicilor democratice, care im-
plică participarea unor largi categorii de
BIROCRAŢIE mod de organizare desti- populaţie la procesul deciziei si al controlului
nat administrăm pe scară largă a unor resurse social, democraţia fund sinonimă cu respubli-
prin intermediul unui corp de persoane spe- cae, în timp ce b. practică decizia autoritară
cializate, de regulă plasate într-o structură si cultivă secretul h în toate sistemele bazate
ierarhică Sidispunînd de atribuţii, responsabi- pe organisme şi proceduri birocratice s-a
lităţi şi proceduri strict definite Despre b. se înregistrat o tendinţă constantă spre autono-
poate spune că este la fel de veche ca si ci- mizarea corpului de funcţionari publici si spre
vilizatia Ea este contemporană marilor transformarea sa într-o categorie distinctă
imperii orientale din antichitate, care au pus la care tinde să-si reproducă si să-si impună
punct primele sisteme centralizate de organi- propriile interese prin intermediul exerciţiului
zare în vederea administrăm pe scara largă a putem Printre primii care au afirmat această
unor resurse materiale, financiare, umane linie teoretică, J St Mill a subliniat contra-
sau simbolice Aceste sisteme au reapărut în dicţia dintre b. şi democraţie Definită ca
cadrul statelor absolutiste europene, fund "guvernare a unor conducători de profesie",
preluate apoi de statele naţionale moderne în b. este considerată o ameninţare la adresa li-
ultima sută de ani s-au extins dincolo de ad- bertătu si a formelor reprezentative de
ministraţia publică, odată cu impunerea guvernare (On Liberty, 1859, Conslderation
marilor organizaţii în cvasitotalitatea acti- on Reprezentative Government, 1861) Una
vităţilor sociale corporaţii industriale, din primele tratări pe larg ale fenomenului b.
organizaţii financiare, comerciale, ştiinţifice si mai ales pe dimensiunea sa istorică, aparţine
de asigurări sociale, partide politice, sindicate lui G Mosca (Elementti di scienza politica
etc Vechile structuri de tip b. permiteau pu- 1895), care a descris formaţiunile statale cen-
tem centrate să dreneze fondurile de care tralizate — de la marile imperii la statele
avea nevoie si, în general, să controleze so- moderne — ca sisteme dominate de b., si
cietatea într-o măsură considerabilă în deci inevitabil conduse de o clasă politică mi-
acelaşi timp, elementelor celor mai dinamice noritară, fie ea recrutată de sus în jos (tipul
ale societăţii le ofereau posibilitatea unor ca- 'autocratic"), de jos în sus (tipul "liberal") sau
riere de excepţie, puse în slujba statului sau în ambele direcţii (tipul "mixt") R Michels a
a suveranului considerat o întruchipare a extins conceptul de b. de la formaţiunile sta-
acestuia Aşadar, în sens istoric, b. a desem- tale la partidele politice, arătînd că tendinţele
nat un corp ierarhizat ds demnitari birocratice sînt intrinseci unor mari organizaţii
specializaţi, numiţi în funcţii administrative si cum sînt partidele politice, si duc la consoli-
executori ai voinţei suveranului Primele refe- darea a ceea ce el numeşte 'oligarhia de
rinţe si analize asupra fenomenului b — partid (ZurSoziologie des Parteiweses in der
apărute in cursul secolului al XlX-lea, în con- modernen Demokratie 1911) El a descris fe-
diţiile unei intervenţii crescînde a statului în nomenul creşterii putem conducătorilor
Franţa, Anglia si îndeosebi Germania — au politici prin birocratizarea organizaţiilor pe
inaugurat o linie conceptuală, încă prezentă care le dirijează formulînd cunoscuta' lege de
71
BIROCRAŢIE
fier a oligarhiei" (permanentizarea în funcţii, posturi cit mai înalte "), supunerea si pasivi-
substituirea mecanismelor elective prin pro- tatea ş a însă elementele unei veritabile teorii
ceduri de cooptare şi nominalizare etc ) a sistemelor birocratice vor fi dezvoltate de
Această temă, atinsă si de G Mosca sau V Marx şi Engels într-o sene de lucrări si articole
Pareto cînd vorbesc de slaba circulaţie a eli- ulterioare (Optsprezece Brumar al lui Ludovic
telor politice, va fi mai tîrziu reluată de critica Bonaparte, Luptele de clasă din Franţa, Ori-
sistemelor de tip sovietic (L Trotki, U R S S ginea familiei, a proprietăţii private si a
en guerre, 1939, B RIZZI, Le bureaucratisa- statului, Contribuţii la problema locuinţelor,
tion du monde, 1939, M Djilas, The New Domnia pretonenilor s a) AICI apar idei refe-
Class, 1957, R Bahro, UAlternative, 1977, M ritoare la problematica 'statului parazitar"
Voslensky, La Nomenclatura Les pnvilegies Tendinţele spre parazitism apar în interiorul
en U R S S, 1980 s a ) Un moment impor- oricărei forme de stat, dar ele se actualizează
tant în cristalizarea unei teorii critice a numai în anumite condiţii favorabile în
fenomenului b. îl constituie contribuţiile mar- Orient, ele au produs "despotiile orientale' în
xismului clasic în Contribuţii la critica filozofiei Occident această propensiune a atins forme
hegeliene a dreptului (1843) Marx respinge dezvoltate foarte tîrziu, şi doar ca excepţie, în
concepţia filozofului german, pentru care b. perioadele în care s-a stabilit un oarecare
("puterea guvernamentală") apare ca o ins- echilibru de forţe între clasele sociale astfel
tanţă situată deasupra societăţii civile, avînd că aparatul de stat a dobîndit autonomie (în
rolul de a transmite acesteia raţionalitatea si calitate de arbitru) si posibilitatea de a-şi im-
unitatea în anaiiza lui Marx, exponenţii b., în pune propriile interese Cazurile europene
calitate de reprezentanţi ai statului " nu sînt tipice au fost absolutismul si bonapartismul
deputaţi ai societăţii civile însăşi, care îsi în ambele, scrie Engels în Contribuţii la pro-
apără prin intermediul lor propriul ei interes blema locuinţelor(1872-1873), 'autoritatea
general, ci delegaţi ai statului însărcinaţi să guvernamentală reală se află în mîimle unei
caste distincte de ofiţeri si funcţionari de stat"
administreze statul împotriva societăţii civile"
♦ Un alt moment de referinţă în structurarea
în această lucrare de tinereţe, Marx reuşeşte
unei teorii explicit sociologice a b. îl reprezintă
o descriere extrem de tăioasă a b. promova-
M Weber El a inaugurat, totodată, o nouă li-
rea propriilor interese ("scopurile statului se
nie de conceptualizare, susţinută de două idei
transformă în scopuri ale b., iar scopurile b.
fundamentale a fără a respinge relevanta
în scopuri ale statului"), cultul autorităţii
conceptului pentru structurile administrative
(" autoritatea este principiul ştiinţei sale "),
ale imperiilorpreindustnale, Weber l-a curăţat
care nu face decît să mascheze incompe-
de conotatule sale peiorative, subliniind indis-
tenţa ("Vîrfunle încredinţează cercurilor
pensabilitatea b. pentru raţionalizarea
inferioare grija de a înţelege amănuntele, în
procedurilor de atingere a obiectivelor în orice
timp ce cercurile inferioare socotesc vîrfunle tip de organizaţie specifică societăţii indus-
capabile să înţeleagă generalul, şi astfel se triale Prototip al unei organizaţii raţionale, ea
însală reciproc'), spiritul corporatist si confis- este suportul major al raţionalizării lumii mo-
carea secretului de stat ca proprietate privată derne, b b. nu este o putere autonomă ci
a b. ("Spiritul general al b. este secretul, mis- doar un aparat, centralizat, competent si efi-
terul, a cărui păstrare este asigurată în interior cient, dar în general subordonat unei puteri
de organizarea ei ierarhică, iar fată de lumea publice sau de altă natură Pentru Weber
din afară de caracterul ei de corupţie "cauza fundamentală a extinderii organizării
închisă"), carierismul (" vînătoarea după
72
BIROCRAŢIE
de tip birocratic rezidă în superioritatea sa pur blic, / sînt plătiţi cu salam fixe g urmează o
tehnologică în raport cu orice altă formă de or- carieră profesională, iar avansarea lor de-
ganizare Intre un mecanism birocratic pe pinde de aprecierea superiorului (în principiu
deplin dezvoltat si celelalte forme de organi- formulată după o sene de reguli stricte), h
zare există un raport similar cu acela dintre funcţia nu constituie obiectul unei aproprieri
masimsm si moduri de producţie manuale private (spre deosebire de regimurile absolu-
Precizia, rapiditatea, claritatea, cunoaşterea tiste în care era larg raspîndit sistemul
problemelor subordonarea strictă, reduce- proprietăţii asupra funcţiilor publice), / sînt
rea costurilor materiale si umane — toate supuşi unei discipline stricte şi unui control ri-
aceste cerinţe sînt aduse la un nivel optim guros Conceptul webenan de b. are însă un
într-o administraţie strict birocratică" (Wirt- statut epistemologic particular El reprezintă
shaft und Gesellshaff) Sociologul german un 'tip ideal", cu alte cuvinte o construcţie
insistă asupra eficientei şi funcţionalităţii b. în- raţionalizată, o normă teoretică prin care este
trucît a instituie o administraţie cu ajutorul descrisă esenţa unei structuri de relaţii în ra-
experţilor, deci bazată pe exerciţiul compe- port cu care fenomenologia lor concretă
tenţei, b impune arii fixe de jurisdicţie, înregistrează abateri inevitabile Propensiu-
delimitate pe baze raţionale si legale, iar în in- nea spre birocratizare este detectabilă în cea
tenorul acestor am instituie ierarhii mai mare parte a organizaţiilor moderne în li-
funcţionale, c introduce o codificare rigu- teratura de specialitate sînt menţionate trei
roasă prin care se conferă coerentă unui direcţii ale acestei tendinţe a creşterea as-
ansamblu, altminteri proliferant şi confuz, de cendenţei organizaţiilor de tip birocratic în
reglementări, legi, decrete eîc , d constituie o sfera puterii publice (aparatul de stat) si extin-
"putere raţional-legală" ce tinde să înlăture h- derea lor în întregul sistem instituţional
berul arbitru si imixtiunile subiective, (economic, partide, sindicate, armată, univer-
emoţionale etc din practica administrativă, e sitate, biserică etc ), b procesul latent de
substituie improvizaţia cu modelul, metodele autonomizare si sustragere a titularilor unor
greoaie, empirice cu proceduri impersonale, funcţii din cadrul organizaţiilor publice sau pri-
prestabilite şi rutinizate în calitate de corp so- vate în raport cu controlul instanţelor care le
cial cu o compoziţie si structuri interne furnizează resursele necesare funcţionării
specifice, b. modernă se distinge prin sau fată de cei pe care îi reprezintă prin de-
următoarele trăsături importante a funcţio- legaţie, c impactul b. asupra întregului sistem
nam sînt liberi din punct de vedere personal de valon si apariţia mentalităţii birocratice în
(în contrast cu statutul dependent al funcţio- sfere extraorgamzationale ♦ Sociologia
narilor publici din vechile imperii), b sînt contemporană conservă atitudini ambiva-
încadraţi într-o ierarhie de statusun şi funcţii, lenţe şi abordări diferite ale b. (R K Merton
c respectă competenţele prestabilite, pe de o at al, eds , Reader in Bureaucracy, 1952, P
parte în funcţie de capacitatea de a le exersa, Blau, Bureaucracy in Modern Society, 1956,
iar pe de alta în funcţie de însărcinarea expli- R Downs, Inside Bureaucracy, 1967, A W
cită din partea autorităţii ierarhice care îi Gouldner, Patterns of Industrial Bureaucracy
recrutează si supraveghează, d lucrează pe 1954 ş a ) în tradiţia webenană, unu sociologi
baza unui contract încheiat în urma unei se- continuă să considere b un mod de organi-
lectn deschise, e recrutarea lor se face pe zare neutru (A Touraine) Altă linie teoretică
criterii universaliste diplomă sau concurs, — nu întotdeauna străină de critica marxistă
deci în funcţie de aptitudini recunoscute pu- a statului — insistă asupra funcţiei politice a
73
BISERICĂ
b., relaţiei sale cu clasele dominante sau chiar anumită masă critică, formalizarea riguroasă
tendinţei de a se constitui ea însăşi în clasă a statusurilor, segmentarea şi stratificarea lor
dominantă (S. Rizzi, M. Djilas, W. H. Wite, J. minuţioasă, multiplicarea garanţiilor acordate
K. Galbraith ş.a.). Această abordare nu este diferitelor straturi şi titularilor acestora fac nu
chiar atît de opusă concepţiei weberiene pe numai indisponibile, dar extrem de dificile ac-
cît pare la prima vedere. Poziţia sociologului tivităţile de coordonare şi control. M. Crozier
german se dovedeşte ceva mai nuanţată, denumeşte "cerc vicios al b." acest mecanism
dacă ţinem seama de faptul că el însuşi între- de control care devine din ce in ce mai greoi
vedea posibilitatea ca b. "să impună muncii pe măsură ce se extinde, şi tot mai puţin efi-
carcasa unei şerbii cum poate n-a mai fost cace pe măsură ce devine indispensabil. Nu
decît aceea a felahilor din vechiul Egipt*. în a fost trecut cu vederea nici faptul că organi-
sfîrşit, o mare parte a-sociologilor, departe de zaţiile birocratice sînt in general caracterizate
a fi atît de categorici încît se considere b. "o printr-un nivel scăzut al implicării personale şi
putere gigantică mînuită de pigmei" (Balzac), al participării membrilor. Riscul pasivităţii ("re-
a încercat să pună în evidenţă anumite dis- treatism" în terminologia lui Merton) şi al
funcţionalităţi şi "efecte perverse" ale refugiului în strategii de securitate personală
funcţionării b. (manifestări de hiperconfor- este greu de contracarat. !n sfîrşit, tabloul
mism, rigiditate, ineficientă etc). încă fa aprehensiunilor actuale asupra fenomenului
începutul secolului, Th. Veblen observa că birocratic nu ar fi complet dacă am trece cu
specializarea îngustă şi compartimentarea vederea speranţele puse în perfecţionarea
organizaţională conduc la ceea ce el a numit acestui tip de organizare. în ultimă instanţă,
"incompetenţa calificată" (Theory of Business M. Croz/er este de părere că, în ciuda teme-
Enterprise, 1904). Capacitatea redusă de rilor formulate de numeroşi "umanişti şi profeţi
inovaţie şi ajustare în raport cu cerinţele unor ai catastrofei", în viitor ne aşteaptă mai de-
noi situaţii a fost ulterior subliniată şi de M. grabă promisiunea unei liberalizări crescînde
Crozier, pentru care b. constituie "o organi- a organizaţiilor decît menţinerea unei stand-
zaţie ce nu îşi poate corecta comportamentul ardizări strivitoare. Cei mai optimişti întrevăd
învăţînd din propriile erori" (Le phenomâne chiar posibilitatea ca procesul dezvoltării să
bureaucratique, 1964). Un lanţ indestructibil impună necesitatea unui nou tip de b., a cărei
de reglementări, rutină şi ritualuri care mi- premiză fascinantă ar fi faptul că descentrali-
mează spontaneitatea relaţiilor zarea procesului de luare a deciziilor,
interpersonale — iată o imagine vehiculată de încurajarea gîndirii şi a soluţiilor creative, per-
mulţi critici ai b. Pentru R. K. Merton rigidita- sonalizarea relaţiilor, destandardizarea
tea, ritualismul şi apariţia unor dificultăţi în procedurilor şi reglementărilor etc. devin
relaţiiie cu publicul sînt generate de presiunile trăsături indispensabile structurilor organi-
interne spre conformarea strictă faţă de regle- zaţionale ce vor prevala în viitor (R.
mentările specifice organizării birocratice Townsend, Up Ihe Organisation, 1970). V.
(Bureaucratic Structurg and Personality, ad-hocraţie, conducere, decizie, democraţie,
1952). Un interes major a stîrnit problema di- elite, legea lui Parkinson, organizaţie, stat.
latării organizaţiilor. Pe măsură ce acestea CA.
devin tot mai mari, baza piramidei ierarhice se
lărgeşte, nivelurile intermediare se multiplică, BISERICA 1. Organizaţie religioasă care
ceea ce duce la depăşirea limitelor tolerabile se autolegitimează şi recunoaşte principalele
ale unei funcţionări eficiente. Dincolo de o instituţii ale societăţii; 2. Construcţie destinată
74
BISERICĂ
75
BOIERIE
76
BUGET
scrisă, adresată cu cîteva zile înaintea datei municipiu, oraş, comună), la nivelul unor or-
fixaie pentru şedinţa de b. Odată cu invitaţia ganizaţii şi instituţii economico-sociale
de participare se prezintă şi un îndrumător naţionale (întreprinderi, unităţi sociale şi cul-
pentru desfăşurarea şedinţelor de b., precum turale etc), sau internaţionale (organizaţii
şi unul sau două exemple concrete referitoare interstatale, asociaţii etc), la nivelul familial
la felul în care au decurs alte şedinţe de b.; e. sau personal. Mai importante, prin implicaţiile
desfăşurarea propriu-zisă a şedinţelor de b., lor sociale, sînt următoarele tipuri de b.: b. de
în care într-o atmosferă permisivă se stat. balanţa veniturilor şi cheltuielilor la nivel
urmăreşte emiterea unui număr cît mai mare statal pe o perioadă de timp, de obicei un an.
de idei, fără a fi evaluate. Conducătorul în acest-sens, b. înseamnă deopotrivă calcu-
şedinţei de b. are rol de moderator: animă dis- lul veniturilor şi cheltuielilor efectuate precum
cuţia, sintetizează informaţiile, ajută şi planurile detaliate privind veniturile şi des-
depăşirea dificultăţilor de comunicare, tinaţiile viitoare, constituind şi un instrument
păstrează climatul permisiv, interzicînd parti- legislativ de control pentru segmentele sta-
cipanţilor să critice ideile emise de alţii, oricît tale subordonate. B. de familie, reprezintă
de neobişnuite ar fi ele; f. selectarea ideilor sistemul de evidenţă a veniturilor şi cheltuie-
noi. în 1aza ultimă a şedinţelor de b., con- lilor băneşti, pe surse şi destinaţii, la nivel de
ducătorul, singur sau împreună cu un colectiv grup familial, pe un interval de timp
restrîns, ciasifică ideile emise, de regulă, în
(săptămînă, o lună, un an). B. de familie este
trei categorii: idei imediat realizabile, idei care
un instrument statistico-financiar util la nivel
impun o pregătire prealabilă pentru a fi trans-
macrosocial, în sensul că dacă se alege un
puse în practică şi idei nerealizabile, contrare
eşantion de familii reprezentativ pentru un
gîndirii ştiinţifice sau ineficiente din punct de
context social (un grup de ţări, o ţară, o clasă
vedere al practicii. V. climat psihosocial, co-
socială etc), datele ce privesc b. lor băneşti
municare. S.C.
pot servi în analiza nivelului de trai, a condiţii-
BUGET 1. h sens general, cantitate dispo- lor de muncă şi viaţă, a structurii şi orientării
nibilă de resurse (bani, timp etc.) şi modul de consumurilor lor şi, pe această bază, este po-
cheltuire aacestora. 2. în sens restrîns, rapor- sibilă stabilirea concretă a profilurilor şi
tul balanţier dintre veniturile şi cheltuielile unei cantităţilor bunurilor de consum şi a even-
unităţi economico-sociale pe o anumită perio- tualelor acţiuni în vederea influenţării stilurilor
adă de timp. B. se referă în principiu la orice de viaţă şi a creşterii calităţii vieţii. B. de familie
resurse limitate. El se foloseşte însă îndeose- este un instrument esenţial în analizele de
bi In domeniul financiar, evidenţiind nu doar sociologia familiei. în acest caz, se determină
simplul raport dintre venituri şi cheltuieli o serie de corelaţii între b. ca factor important
băneşti (deficit şi excedent bugetar), ci şi în viaţa şi dinamica familiei, şi alte aspecte,
structura, de regulă cronologică, pe surse de cum sînt: planificarea familială, numărul de
venituri şi destinaţia cheltuielilor. Cu ajutorul copii, creşterea şi educarea copiilor, climatul
calculelor bugetare nu numai că se constată moral-afectiv din familie, divorţialitate etc. B.
o anumită situaţie trecută sau prezentă, ci se de timp reprezintă distribuţia pe diferite genuri
şi estimează, prognozează şi planifică, la mo- de activitate a timpului de care dispune o co-
dul operaţional-concret, stări economico- lectivitate sau un individ. Spre deosebire de
sociale viitoare. B. se poate calcula la nivel de b. financiar, cînd e vorba de timp, "veniturile"
unităţi teritorial-administrative (stat, judeţ, sînt mult mai limitate şi standardizate, timpul
77
BUGET
total fiind, fizic, acelaşi (24 ore, o săptămînă, drept, tot ceea ce face obiectul unui drept sau
un an). Acest timp poate însă să fie cheltuit în al unei obligaţii: b. mobile sau imobile, corpo-
mod diferit, cu mai mare sau mai mică efi- rale sau necorporale, b. în economie, b.
cienţă pentru societate şi/sau individ. trebuie să satisfacă o nevoie şi să fie dis-
"Radiografierea" unei zile, a unei săptămîni ponibil în cantităţi limitate. B. economice pot
sau a unui an a grupurilor şi comunităţilor se fi obiecte sau servicii. Serviciile sînt b. con-
bazează pe construirea statistică a unei sumate în momentul producerii lor. Mărfurile
unităţi de timp tipice pentru grupul sau comu- sînt b. economice intrate în circuitul pieţei.
nitatea respectivă. Aceasta este o sarcină După destinaţie, b. economice sînt: b. de con-
importantă pentru cercetarea sociologică sum şi b. de producţie (intermediare sau
concretă, dar nu uşor de realizat. B. de timp indirecte); b. de folosinţă îndelungată sau b.
este o noţiune relevantă în sociologie pentru care se consumă într-un singur ciclu. c. B. cul-
că ne oferă informaţii pertinente — directe şi tural'este rezultatul unei activităţi creatoare cu
indirecte—în legătură cu stilurile de viaţă, ca- putere de semnificaţie într-un spaţiu cultural
litatea muncii şi vieţii, socializarea copiilor, dat; nu are o valoare economică deter-
preocupările şi aspiraţiile cultural-intelec- minabilă, dar uneori poate avea un preţ
tuale. V. calitatea vieţii, familie, resurse, timp exprimat monetar, d. B. social: obiect aflat în
liber. P.I. proprietate publică sau obiect creat şi utilizat
BUN ceea ce este destinat satisfacerii în mod colectiv, e. B. simbolic — termen
nevoilor individuale sau colective, avînd în folosit de P. Bourdieu pentru a desemna uni-
consecinţă o valoare şi uneori un preţ eco- tatea de capital simbolic. V. capital, simbol,
nomic. Se disting mai multe tipuri de b. a. în valoare. A.T.
CALITATEA VIEŢII semnificaţia pen- social-politice de acţiune în vederea sporirii
tru om a vieţii sale, rezultat al evaluării acesteia. ♦ Tematica c.v. s-a dezvoltat rapid
globale, din punctul de vedere al persoanei u- în anii '60, ca o reacţie la criza abundenţei în
mane, a propriei vieţi. C.v. este un concept ţările dezvoltate. Pe de o parte, anii '60 au
evaluativ, fiind rezultanta raportării condiţiilor conştientizat efectele devastatoare ale
de viaţă şi a activităţilor care compun viaţa creşterii economice asupra mediului. Pe de
umană, la necesităţile, valorile, aspiraţiile u- altă parte, s-a conturat estimarea că prospe-
mane. Se referă atît la evaluarea globală a ritatea economică nu asigura automat, prin
vieţii (cît de bună, satisfăcătoare este viaţa pe ea însăşi, şi prosperitatea umană. Presupo-
care diferitele persoane, grupuri sociale, co- ziţia conform căreia creşterea economică
lectivităţi o duc), cît şi la evaluarea diferitelor duce prin ea însăşi direct şi neproblematic la
condiţii sau sfere aie vieţii: c. mediul ambiant, o creştere a bunăstării colective este supusă
c. umană a muncii (c. vieţii de muncă), c. la multiple critici. în societăţile dezvoltate se
relaţiilor interpersonale," c. vieţii de familie. simte tot mai mult nevoia unui corector al
C.v. reprezintă o reluare, dar dintr-o altă pers- creşterii economice, tematica c.v. îndeplinind
pectivă, a conceptului de fericire. Dacă o asemenea funcţie. în România anilor '70-
fericirea se referă la starea subiectivă rezul- '80 problematica c.v. a devenit populară ca
tată din trăirea propriei vieţi, c.v. se referă atît o formă mascată de critică a performanţelor
la condiţiile obiective în care viaţa umană se umane scăzute ale sistemului socialist şi ca o
constituie, cît şi la modul subiectiv în care fie- încercare de a presa asupra acestuia de a lua
care îşi evaluează propria sa viaţă — stare de în considerare cît mai mult nevoile şi aspi-
satisfacţie, fericire, împlinire. Dacă fericirea raţiile populaţiei. Se pot desprinde trei mari
era asociată cu o perspectivă predominant funcţii ale tematicii c.v.: a. definirea mai ope-
etică—ce strategii trebuie să adopte individul raţională a obiectivelor dezvoltării social
pentru a maximiza fericirea sa —, c.v. este economice; b. feedback al activităţii social-
asociată mai mult cu o perspectivă sociologi- economice: eficienţa ultimă, umană a aces-
co-politică. Interesul cade în primul rînd pe teia este dată de efectul ei asupra c.v. şi c.
determinarea factorilor obiectivi care sînt res- instrument de evaluare operaţională a pro-
ponsabili de variaţia c.v., şi a strategiilor gresului social: putem vorbi despre un
79
CAPITAL
progres efectiv doar în măsura în care s-a tome critice ale c.v.: indicatori de sinucideri,
înregistrat o creştere a c.v, ♦ în sociologie, boli mentale, optimism/pesimism, alienare. O
tematica c.v. joacă un rol important, altă direcţie de cercetări se referă la căile prin
dezvăluind o nouă ipostază a omului în cadrul care se poate realiza creşterea c.v. Două di-
sistemelor sociale: nu numai ca membru al recţii distincte se pot desprinde: a.
sistemelor sociale, integrat, modelat şi con- perfecţionarea condiţiilor obiective de viaţa în
trolat de logica acestora (viziunea holistă), perspectiva necesităţilor umane şi b. per-
dar şi ca obiectiv ultim al tuturor activităţilor fecţionarea stilurilor şi modurilor de viaţă, fapt
sociale. ♦ Dezvoltarea cea mai spectacu- de natură a maximiza calitatea vieţii în con-
loasă a tematicii c.v. s-a produs în sfera diţiile existente la un moment dat. V. holism,
indicatorilor de c.v. în ultimele decenii există indicatori sociali, mod de viaţă, stil de viaţă. C.Z.
intense cercetări în acest domeniu,
desfăşurate în două direcţii: a. analiza indica- CAPITAL (lat. caput, "cap") — 1. C. finan-
torilor social-economici existenţi în ceea ce ciar— sumă de bani care aduce un profit. 2.
priveşte semnificaţia şl deci şi utilizabilitatea C. tehnic— ansamblul mijloacelor materiale
lor pentru analiza c.v. b. dezvoltarea unor in- de producţie de care dispune o societate sau
dicatori specifici ai c.v. Dificultatea principală o întreprindere. 3. C. nominal— ansamblul
a constituirii acestor indicatori stă în structura mijloacelor financiare de care dispune o so-
lor complexă. Un indicator de c.v. reprezintă cietate pe acţiuni la începutul activităţii,
rezultatul combinării unui indicator de stare provenind din aportul acţionarilor. 4. C. juridic
(starea mediului ambiant, a relaţiilor interper- — drept la un venit fără muncă decurgînd din
sonale, a tipurilor de muncă oferite etc.) şi a posesia unor obligaţii, acţiuni sau alte înscri-
unui indicator al criteriului de evaluare (al ne- suri. 5. C. informaţional— ansamblu de date
cesităţilor, aspiraţiilor umane). Punctul cel şi surse de informaţie de care dispune o per-
mai dificil îl constituie tocmai determinarea soană, grup sau organizaţie. 6. C. cultural—
acestei din urmă componente. C.v. implică o ansamblul bunurilor culturale, inclusiv a mij-
teorie asupra naturii umane, a sistemului de loacelor de producere a bunurilor ştiinţifice,
necesităţi umane, a factorilor care guver- intelectuale şi artistice şi a mijloacelor de cir-
nează dinamica acestora. în practica culaţie a acestora. 6. cultural este direct legat
cercetării sînt folosite următoarele tipuri de in- de: a. un sistem de legitimare culturală; b. un
dicatori ai calităţii vieţii: indicatori ai stării sistem de conservare şi punere în valoare a
diferitelor componente ale vieţii umane (indi-
bunurilor culturale. 7. C. simbiloc — termen
catori ai mediului natural, ai condiţiilor de
folosit de P. Bourdieu pentru a desemna pres-
locuinţă, de muncă, de educaţie etc.}; indica-
tigiul şi sursele de prestigiu de care dispune
tori ai necesităţilor/aspiraţiilor— ce tipuri de
o persoană. 8. în teoria economică marxistă
muncă doresc oamenii, ce tipuri de locuinţă
c. nu este numai obiectual, ci şi o relaţie de
etc; indicatori complecşi rezultaţi din raporta-
producţie care se bazează pe prelevarea pe
rea stării la necesităţi; indicatoriaie. percepute
căi economice a plusvalorii şi însuşirea ei în
a v. — determinarea modului în care membrii
mod privat de către proprietarul mijloacelor
unei colectivităţi evaluează ei înşişi calitatea
de producţie, în condiţiile separării producăto-
diferitelor componente ale vieţii lor; indicatori
de satisfacţie cu viaţa — gradul estimat de sa- rului direct de acestea. V. bun, capitalism,
tisfacţie cu viaţa, ca indice sintetic al efectului economie, informaţie, prestigiu, tehnologie.
subiectivai c.v.; în fine, indicatori ai unor simp- A.T.
80
CAPITALISM
CAPITALISM ^sist caracterizat prin: a, fluenţînd vizibil funcţionarea unar zona geo-
propriejaţea_Dxiyaiă_asu-pra mijloacelor grafj.ce_sj_şociale înainte _ca ele să se
de£roducjie; b, generalizarea articuleze intr-un sistejn .coerent şi dominant
producjiejjindustriale)_cfe mărfuri jfjjgglfi; în societăţile respgcţiye. H^Perenne a arătat
mentarea acesteia de către rnecanişrne[e că trăsături esenţiale alg.c^p/ecumjnţjgprjn-
jDieţei; c. ojpanizareajatipnală a pj;pjducjieijn d e r i l e industriale, siste.rnul.xle credit,
vederea flfetJQşrlLunui profit (din care o parte profiturile comerciale, speculaţiilejinajiciare
este, de regulă, destinat reinvestirii). Termenul ş.a. apar încă din sec. Xll-lea (Stages in the
a fost larg popularizat în s c r i e r i l e Social History of Capitalism, 1914). Ideea este
gînditorilor socialişti. Prin c, L. Blanc înţelege reluată de J. Meyer, care subliniază rolul Ita-
"însuşirea capitalului de către unii în detri- l i e i urbane şi catolice în cristalizarea c.
mentul altora" (L'Organisation du travail, europeanjntre secolele XII-XV, analizînd tot-
1839). P.-J. Proudhon formulează una dintre odată eşecul tentativelor c. comercial chinez
cele mai clare definiţii socialiste ale timpului (sec. al x1v"-lei) şi arab (sec. al XVI-lea). (Les
său: "Regim economic şi social în care capi- capitalismes, 1981). Preluînd unele idei ale lui
talurile, sursă de venituri, nu aparţin în J. Micheletşi J. Burckhard, H. Hauser a pledat
general celor care le fac să acţioneze prin pro- pentru plasarea frontierei c. în sec. al XVI-lea
pria lor muncă* (Qu'est-ce que la propriete, (ies debuts du capitalisme, 1931). K. MaiK^M.
1840-1841). Sub denumirea de c. socialiştii Weber, W. Sombart, H. See ş.a. au admis, şi
criticau sistemul economic în care mijloacele de ei, că efemente ale c. apar ţn multe societăţi
producţie sîntîn majoritate deţinute de persoane istorice. Totuşi, concluzia lor a fost aceea că
private, care obţin profit de pe urma utilizării numai în Europa atlantică, posterioară re-
voluţiei industriale, ele se articulează într-un
unei munci plătite sub valoarea sa. Cei care nu
sistem coerent şi stabil la nivel societal. Marx
împărtăşeau acest punct de vedere au respins
a definit c. ca un sistem social-economic isto-
adesea termenul de c. pentru un sistem în care
riceşte determinat, bazat pe marea producte
produsul era împărţit, după părerea lor, între
de fabrică în condiţiile proprietăţii private asu-
factorii de producţie în funcţie de
pra mijloacelor de producţie (Capitalul, voi. I,
productivitatea lor marginală. Aceasta
1867). Un asemenea sistem este confruntat
implică legimitatea proprietăţii private asupra
cu două tipuri de contradicţii: a. la nivelul mo-
mijloacelor de producţie ca sursă de profit, ceea
dului de producţie, dezvoltarea forţelor
ce socialiştii negau, considerînd că numai
productive şi caracterul lor social tot mai pro-
munca este producătoare de valoare, în
nunţat intră în contradicţie cu structura
consecinţă, aceştia cereau fie ca muncii să i se
relaţiilor de producţie bazată pe aproprierea
plătească adevărata ei valoare, fie ca privată a proprietăţii şi a rezultatelor pro-
mijloacele de producţie să treacă în proprie- ducţiei; b. la nivelul relaţiilor de producţie,
tatea colectivă a producătorilor, iar rezultatele contradicţia dintre proletariat şi burghezie,
muncii să fie redistribuite pe criteriul justiţiei întemeiat pe separarea muncii de capital, c.
sociale. ♦ PioblemaJaceputurJlQLC..eşţe_di- nu se poate dezvolta decît însoţit de un anta-
ficilă şi controversată: pe de o parte, anumite gonism permanent între aceste clase sociale.
componente ale acestuia pbffîTegăsî^cu Proletariatul, în continuă creştere datorită
mult înaintea epocii" moderne — de pildă în tendinţei inerente modului de producţie capi-
antichitate sau spre sfîrşitu[ EvuîurMedlîT— iar t a l i s t spre polarizarea şi simplificarea
pe de altă parte sistemul c. a cunoscut o _, structurilor sociale, este singurul în măsură să
gestaţie îndelungată, mecanismele sale in-
81
CAPITAL iSM
82
CAPITALISM
lor oare apar In funcţionarea neîngrădită a sis- transformarea societăţii capitaliste într-o "so-
a
îem'gpUfMqrpâţfţta * noapte"). Are Ioc un cietate de salarrăţi","donflKata*3e marile
proces accelerat de concentrare a capitalului, organizaţii puternic BirocTâilzâWşrTeTărhi-
al cărui*produstipic^tnt marii "Baronf ai Indus- zate, ♦ Referitor la schimbările structurale
triel'i. Următoarea etap'ă, arnorsată spre ale c, în această etapă, linia de gîndire mar-
sfîrşitul sec. ai^XIXjeaTe&ş c. firtancjaj^. Con- xistă a înregistrat două momente importante.
trolul producţiei trece toi mai mult în mîinile Primul este dezbaterea de la începutul seco-
băncijorjpi al investitorilor, care nu au nici o lului asupra imperialismului (Lenin, R.
legătură cu managementul curent al între- Luxemburg, R. Hilferding, N. Buharin). în ter-
prinderilor industriale, dar a căror putere minologia marxistă, c. monopolist (sau
financiară devine dominantă în raport cu imperialismul) este descris de Lenin ca un "c.
ajuns la stadiul da dezvoltare în care s-a sta-
pita,y.ui şLa sişţerrjujjjijjidijstrial. Expresie a tornicit dominaţia monopolurilor şi a
gradului sporit de socializare a producţiei, capitalului financiar, a căpătat o importanţă
rnarea_corBaraJle .produce xu;estructurare deosebit de mare exportul de capital, a înce-
fundamentală în. organizarea pro.ceselor.de put împărţirea lumii între trusturile
prpducţiftjşLde muncă, ca urmarea interesu; internaţionale şi a luat sfîrşit împărţirea între-
lutpermanenj pgjjţru^aplicareajjrior mştcjde gului teritoriu al globului între cele mai mari
noi şi rjerfesSlonate de raţionalteare,a acestea ţări capitaliste" {Imperialismul, stadiul cel mai
ra. Se objine_.o_cxşşţere spectaculoasă a dezvoltat al capitalismului, 1917). Fenome-
productivităţii muncii,, în condiţiile trecerii la nul imperialist nu este specific numai c. El
producţia-StaDdardfeaJăjJejŢTiasă. Adîncirea capătă însă o bază economică adecvată abia
socializării producţiei, nevoia atragerii de ca- cu instaurarea dominaţiei monopolurilor în
pital şi dinamica acestuia au ca efect o ţările capitaliste dezvoltate, ceea ce face ca
any.r^fâ_socJaJizaje_a_pjpprieîăţiLc,şre este a- relaţiile de dominaţie şi exploatare a altor po-
fe^cteţă^de^ua PCRceş de.depersonalizare poare să se transforme 1n componente ale
(societăţile pe acţiuni) precum şu> mamiare sistemului de operaţii desfăşurate de capitalul
socializare a_ decizjHqrjjrin. separarea consid- financiar la scară mondială. Cel de-al doilea
ejabjlă a capjţajujui-proprietate ("capitaliştii moment important în dezbaterea marxistă
fără funcţii") de capitaiu|-funcţie_£'capiţa[iştii asupra evoluţiei c. au fost discuţiile din anii '60
fără capital"). MojOTcjărjlejşuryenite în proce- şi '70 în legătură cu problematica sub-
sele, de decizie^si gestiunejijrectă a dezvoltării (S. Amin, P. Baran, A.G. Frank, Im.
mijipacelor_dej£pducţie, schirnbările din ca-. Wallerste.in, P.P. Rey, A. Arrighi, A. Emma-
drul structurilor sociale prin creşterea ponderii 3 nuel ş.a.). Noutatea teoretică a gîndirii
şLirngortanţei claselor de mijloc au fost Intşr- neomarxiste a constat in plasarea discuţiei la
pretate ca o'"veTItibifă "revoluţie nivelul sistemului mondial capitalist, în inte-
managerială", în urjBa_căreia£!âsa capitaJlşti- riorul căruia diferitele arii geografice sau state
lor aj;edkt puterea reală în favoarea noilor naţionale constituie părţi componente, in
categorii manâgerŢăle~(X"Bîfnham7"îfte Ma- această perspectivă, o. apare ca un mod de
n"ageriaî~Revolution, 1941; J.K. Galbraith, producţie orientat spre maximizarea profitului
The New Industrial State, 1967 ş.a.). Qreste- în cadrul unui sistem mondial, în care anumite
1
regiuni ("metropolă , "centrul" dezvoltat) ex-
salariaţi (între 75% şi 90% din populaţia ac- ploatează "sateliţii" săi subdezvoltaţi
tivă) a 4ăcul- să~-&9~ vorbească de ("periferia") prin infiltrarea capitalului trans-
83
CARACTER NATIONAL
naţional, generînd structuri economice şi so- SHÎÎ SSiT EHÎlD 9P^' ?le eV0Jiiî'e'
ciale "dependente", monopol financiar şi societăţii. în orice caz, variantele_rnaj_vechi
tehnologic, schimburi inegale etc. oa meca- (Hegel, Marx) sau mai noi (Fukuyama) ale
nisme de drenare a surplusului economic. "sfîrşitului istorjej"jţu vor putea reprezenta ni-
Procesul de acumulare care operează la nivel mic mai mult deoît. construcţii teoretice
mondial are, în primul rînd, caracterul unui grăbite,_daţate şi grevate, de un universalism
transfer de resurse spre "centru", motiv pen- utopic fără acoperire. Evoluţia istorică rămfne
tru care la "periferie" sînt blocate sau intîrziate deschisă, aşa cum a fost dintotdeauna. V. ca-
progresele calitative în structurile şi metodele pital, comunism, feudalism, marxism, regim
de producţie. Dezvoltarea anumitor regiuni şi politic, stat. CA.
subdezvoltarea altora sînt consecinţe nece-
sare şi interdependente ale funcţionării CARACTER NAŢIONAL concept în-
sistemului mondial capitalist. Una dintre nu- trebuinţat în psihologia socială, în
meroasele critici aduse acestei analize a fost etnopsihologie, dar mai ales în antropologia
aceea că relaţia "centru-periferie" instituie o culturală, anume în zona de orientare psiho-
structură durabilă şi de nedepăşit, în care logistă din cadrul acestei discipline.
apariţie "noilor state industrializate" rămîne Conceptul c.n. este o reducţie fenomenolo-
un fenomen dificil de explicat. în fine, tot în ter- gică, rezultatul încercării de a defini
minologia marxistă regăsim conceptul de c. personalitatea unui popor sau a unui grup
monopolist de stat, ca o nouă fază a c. mo- uman prin una sau cîteva trăsături de caracter
nopolist, inaugurată de schimbările socotite esenţiale. Justificarea acestui con-
intervenite pentru a face faţă efectelor dis- cept refuză însă orice îndoială; indivizii umani
trugătoare ale marii crize din anii 1929-1933, care trăiesc laolaltă în cadrul aceluiaşi grup
care au putut fi atenuate prin asumarea de social şi în sinul aceluiaşi mediu natural
către autorităţile guvernamentale a unor împărtăşesc în comun acelaşi cod de com-
funcţii social- economice sporite (politici de tip portament, care este cultura lor; cultura le
"new-deal"). Simultan cu ascensiunea impe- modelează, la rîndul ei, caracterul şi persona-
tuoasă a firmelor transnaţionale în perioada
litatea; este firesc, atunci, ca traiul în comun
postbelică, statul controlează o parte impor-
să determine la indivizii ce compun un grup
tantă a capacităţilor productive, a resurselor
(sau un sistem) social o similitudine de
materiale şi a sectoarelor de cercetare, in-
trăsături mentale, sau, în general vorbind, de
fluenţează politica de investiţii, creditul,
regularităţi psihologice; această comunitate
sistemul de preţuri (mai ales cele agricole), îşi
de trăsături transcende diferenţierea grupului
asumă importante funcţii de redistribuire a ve-
respectiv în categorii sau clase sociale. în
niturilor şi de protecţie socială. Jn condiţiile
măsura în care atît cultura cit şi personalita-
boonvului ecjjnonnjc prelungit de după.cefde-
tea se exprimă prin comportament, diagnoza
^ajj3ojj_ea_răzbaunondial au fost pusejn
la adresa unei culturi se răsfrînge asupra per-
circulaţie noi concepte în încercareade a sur:
prinde particularităţile actuale ale sistemului: sonalităţii purtătorilor ei şi invers (Anthony
o. "bunasTăThŢV7Şosilndustnal, neocâpitalis- F.C. Wallace: CultureandPersonality, 1961).
mulş.a. Eşecul_'',sociaHsmuluLj"e.alLşi Aplicarea conceptului de c.n. la grupurile
prăbuşirea regimurilor comuniste din Europa umane care n-au atins stadiul ori dimensiu-
de Est la sfîrşitul anilor '80 nu voMntjrzia să nea de naţiune (cazul unei populaţii tribale
suscite noi tentative de interpretare teoretică, sau al uneia circumscrise unui sat) pare irn-
84
CARACTER NATIONAL
proprie. Tipul de fenomene aici vizate e însă The Study of Culture at a Distance, 1953). O
acelaşi şi el reclamă un concept mai cu- lucrare clasică după această metodă a reali-
prinzător, care a şi fost introdus sub zat Ruth Benedict asupra spiritualităţii
denumirea "personalitate de bază" (Abram japoneze: Crizantema şi spada (The Chry-
Kardiner: Individual and Hls Society, 1939). santhemum and the Sword: Patterns ol
C.n. a continuat, totuşi, să dubleze "persona- Japanese Culture, 1946). ♦ în România, în
litatea de bază", fiind utilizat cu precădere absenţa unor cercetări cu instrumentele
cînd în joc se află caracterizarea unui întreg ştiinţelor pozitive, abordarea c.n. al românilor
popor. Sursele metodologice ale cercetărilor s-a întreprins In spiritul filosofiei, însă cu un
concrete asupra c.n. provin din cîteva specia- obiect de cercetare fixat în alţi termeni: "pro-
lizări ale psihologiei: psihologia gestaltistă, filul spiritual al poporului român", "specificul
psihanaliza şi cercetarea psihoculturală a naţional", "firea românească" ş.a. Aceşti ter-
creşterii copiilor. Din gestaltism s-a preluat meni nu suplinesc însă întotdeauna
ideea articulării unor fapte de comportament conceptul de c.n.; "specificul naţional", de
într-o structură (Gestalt, pattern); de altfel, pildă, a făcut carieră mai curînd în literatură
apariţia în 1934 a lucrării configuraţionaliste şi artă, primind aşadar în cursul exerciţiului
Patterns of Culture (Ruth Benedict) a fost aplicativ o conotaţie estetică. Dintre nume-
înregistrată ca un moment de reper în ceea ce roasele caracterizări (reduse hic et nune la
priveşte începuturile studiilor pe tema c.n.. formule diagnostice enunţate pe seama po-
Din psihanaliză, utile s-au dovedit îngemăna- porului român şi/sau a culturii româna
tele concepte numite "instituţii primare" şl menţionăm: adaptabilitatea (Mihai Ralea),
"instituţii secundare". în continuitate cu su- spaţiul mioritic (Lucian Blaga), individualism
gestiile psihanalitice se situează urmărirea extra-instituţional (C. Rădulescu-Motru), sin-
practicilor de creştere şi educare a copiilor; în teză între idealismul dacic şi realismul roman
procesul de enculturaţie, copiilor li se transmit (S. Mehedinţi), existenţă în primatul virtualu-
normele morale şi de comportament general lui şi al veşniciei (Mircea Vulcănescu). Oricît
în mod direct şi în expresie cît mai clară, mai de remarcabilă ar fi intuiţia speculativă, ea nu
inteligibilă. De aceea, practicile de creştere a poate suplini totuşi integral investigaţiile con-
copiilor pot fi utilizate ca o cheie pentru înţe- crete. Rădulescu-Motru (Psihologia popo-
legerea valorilor unei societăţi, după cum pot rului român, 1937) şl-a dat cel mai bine
fi de asemenea utilizate ca un mijloc esenţial seama că, în vederea unei diagnoze mai te-
în studierea formării caracterului (Margaret meinice şi mai utile, ar trebui date statistice
Mead, art. National Character, 1953). Din ar- sprijinite pe numeroase măsurători antropo-
senalul metodelor de cercetare a c.n. nu au logice şi psihologice, care la vremea
lipsit testele proiective (Rohrschach, T.A.T. respectivă erau insuficiente şi (atîtea cîte
etc.) şi chestionarele de orientări valorice. erau) nu intrau într-un program metodologic,
Toate aceste metode invită la o abordare in în ultimele două decenii, prin unele teme ale
vivo, directă a c.n. Ele au fost completate Centrului de Cercetări Antropologice din Bu-
adesea cu abordarea indirectă, constînd în cureşti s-a urmărit suplinirea acestei lacune;
analiza unor documente, filme, producţii liter- o semnificativă cantitate de date obţinute se
are, creaţii artistice în general; este ceea ce află în stadiu de prelucrare. V. antropologie
s-a numit metoda "cercetării de la distanţă" culturală, cultură, enculturaţie, personalitate,
(Margaret Mead and Rhoda Metraux, eds.: specific naţional. Gh.G.
85
CARIERISM
86
CAUZALITATE SOCIALĂ
ţie, tipul de activitate, poziţia în cadrul divizi- cercetări efectuate de Centrul de Cercetări
unii sociale a muncii şi a structurilor de putere, Sociologice din Bucureşti la începutul anilor
prestigiu, venit etc. A căpătat o largă utilizare '80 s-a lucrat cu următoarea tipologie: a. tnte-
în studiile de sociologie empirică datorită fap- lectuali cu funcţii de conducere; b.
tului că permite aplicarea, fără dificultăţi prea Intelectualitatea de concepţie; c. intelectuali
mari, a procedurilor de operaţionalizare. de execuţie; d. cadre medii cu funcţii de con-
C.s.o. este indispensabilă pentru cercetările ducere; e. cadre medii de execuţie şi lucrători
asupra stratificării şi mobilităţii sociale, dar de birou; f. lucrători în servicii; g. muncitori ca-
constituie şi o importantă dimensiune de ana- lificaţi; h. muncitori seml şi necalificaţi; /.
liză a variaţiei atitudinilor şi comportamentelor muncitori în agricultura de stat şi ţărani coo-
(demografice, culturale, electorale, de consu- peratori. Schimbările în activităţile sociale
maţie). Se consideră că în societăţile (producţie, servicii etc), în tehnologii sau în
industriale ocupaţia tinde să aproximeze des- distribuirea socială şi economică a pro-
tul de bine poziţia socială a indivizilor pentru prietăţii, conduc la apariţia de noi c.s.o.
cea mai mare parte a populaţiei (F. Parkin, Există, totuşi, un relativism sociologic în defi-
Class Inequality and Political Order, 1971). nirea c.s.o. care are consecinţe asupra
Din punct de vedere metodologic, problema caracterizării statistice a populaţiei dintr-o so-
cea mai delicată o constituie construirea unor cietate. V. clasa socială, ocupaţie, profesie,
tipologii ale ocupaţiilor adecvate atît diferitelor stratificare socială, structură socială, CA.
fenomene studiate empiric, cit şi diferitelor
societăţi. în cercetarea sociologică au fost CAUZALITATE SOCIALĂ categorie
propuse diverse asemenea tipologii. O an- fundamentală a determinismului social care
chetă asupra mobilităţii sociale efectuată în desemnează relaţiile de generare sau produ-
Franţa de către INSEE (1972) a utilizat cere dintre fenomene, fapte sau evenimente
următoarele c.s.o.: a. cadre superioare; b. sociale. Generarea se poate manifesta atît în
cadre medii; c. patroni în industrie şi comerţ; forma schimbării (apariţia de variaţii într-un
d. funcţionari; e. muncitori şt personal de ser- sistem), cit şi a conservării (continuitatea unor
viciu; !. agricultori. Sociologul polonez S. invarianţi structurali ai sistemului). Specifica-
Widerzpil a folosit în studiile asupra strati- rea unei relaţii cauzale presupune
ficării următoarea tipologie (1965); a. identificarea cauzei, a asimetriei dintre cauză
personal superior de conducere din adminis- şi efect şi a factorilor contingenţi sau a con-
traţiile social-politice; b. personal de diţiilor în care relaţia se constituie. Constanţa
conducere mijlociu şi inferior; c. specialişti relaţiei cauzale se asociază uneori cu varie-
fără funcţii de conducere; d. intelectualitatea tatea condiţiilor în care se constituie.
creatoare; e. personal executiv de birou; f. Varietatea condiţiilor poate împieta asupra
muncitori calificaţi; g. muncitori semicalificaţi; universalizării relaţiilor de cauzare socială,
h. muncitori necalificaţi. în Ungaria, R. An- dar nu asupra existenţei ca atare a c. s. De
dorka a studiat mobilitatea socială pe baza regulă, se distinge între c. lineară şi c. circu-
unui decupa] socio-ocupaţional cuprinzînd lară. La rîndul lor, fiecare dintre acestea poate fi
(1973): a. manageri şi liber-profesionişti; b. simplă (implicînd numai două fenomene)
alte categorii non-manuale; c. meşteşugari şi sau în lanţ (cauza generează efecte care de-
mici comercianţi; d. muncitori calificaţi; e. vin cauze etc). în c. lineară un eveniment nu
muncitori semicalificaţi; /. muncitori necalifi- poate fi propria sa cauză. în c. circulară apar .
caţi; g. muncitori agricoli anuali. într-o serie de cicluri sau bucle de determinare: cauza gene-
87
CAUZALITATE SOCIALĂ
rează un efect, iar vectorul schimbărilor con- se poate considera relaţia dintre statusul so-
cretizate în efect ajunge să acţioneze drept cial ocupat şi, respectiv mediul familiei de
cauză a propriei cauze în limbajul social co- provenienţă sau nivelul de instruire şcolară
mun şi în explicaţiile sociologice formulările Dacă în cea mai mare parte a cazurilor dintr-un
cauzale sînî destul de frecvente Uneori eşantion reprezentativ persoanele care
relaţia cauzală asociază două tipuri de feno- ocupă un status social superior provin din me-
mene într-o situaţie particulară (incendiul dii familiale favorizate si au un nivel ridicat de
provoacă panică, familia dezorganizată este instruire, atunci acestea din urmă pot fi apre-
cauza unor comportamente deviante ale co- ciate în termeni probabilişti drept cauze ale
piilor, poziţia socială ocupată de o persoană ocupării acestui status social Punerea c s.
este cauzată de originea socială, nivelul de sub semnul probabilităţii a făcut posibilă utili-
instrucţie, interesul manifestat de familie faţă zarea unor tehnici statistice de /alidare
de formaţia culturală a copiilor etc ) Alteori empirică a explicaţiilor teoretice de tip cauzal
sînt asociate fenomene complexe cauzele e- în sociologie au fost consacrate două tipuri de
conomice, sociale si politice ale unui analiză a relaţiilor cauzale pe baza datelor
eveniment (de exemplu, război) sau ale unei empirice analiza de dependentă si modelele
organizări a sistemului social (de exemplu lineare recursive sau analiza "path" (a di
ale stratificării sociale sau profesionale a unei rectiei cauzării) ♦ Analiza de dependentă a
societăţi) Astfel Max Weber a stabilit o relaţie fost propusă de către R Boudon (The logic of
cauzală între protestantism si capitalism, res- sociolog'real analysis, 1974) pentru a construi
pectiv între sistemul de valon şi opţiuni ale si testa empiric modele de relaţii cauzale între
unei doctrine religioase si geneza istorică a fenomene sociale Două premise sînt
unei orînduin sociale Formularea si demons- esenţiale pentru analiza de dependenţă Pri-
trarea o.s. se realizează în mod corelat la ma se referă la identificarea relaţiilor logice de
două niveluri La nivel teoretic, elaborarea implicaţie cu relaţia cauzală Dintre tipurile
unei explicaţii cauzale presupune identifica- existente de implicaţie (deductive, atnbutive
rea şi specificarea evenimentelor sau a eto) unul este cauzal întrucît presupune exis-
fenomenelor puse în relaţie, formularea tenta unei relaţii generative ' Dacă A atunci B'
enunţurilor cauzale prin care se precizează semnifică faptul că schimbările în A gene-
natura si sensul cauzării, explicarea procesu- rează schimbări în B Formalismul logicii
lui de cauzare si a mecanismelor sociale binare (adevăr/fals, 1 şi 0) poate fi transferat
implicate Cel mai adesea, noţiunea de c. într-o formă algebrică particulară pentru faci-
este utilizată în sociologie cu un sens prob- litarea calculului statistic aplicat pe date
abilist Această opţiune este explicată pe de repartizate pe variabile dihotomice sau pe
o parte, prin faptul intervenţiei acţiunilor u- atribute cu două valori (prezenta sau absenta
mane si a unor condiţii variabile în timpul şi unei caracteristici) A doua premisă a tehnicii
spaţiul social Pe de altă parte atunci cînd lui Boudon se referă la frecventa mare a cer-
este posibil, se urmăreşte să se fundamente- cetărilor neexperimentale din sociologie
ze o relaţie cauzală prin multiplicarea Variabilele sînt măsurate mai ales pe scale
observaţiilor efectuate în condiţii compara- nominale si ordinale care au menirea de a cla-
bile, în asa fel încît să se ajungă să se sifica şi ordona proprietăţi si/sau subiecţi
demonstreze că apariţia unui fenomen-cauză Datele rezultate iau cel mai adesea forma
favorizează sau se asociază cu producerea proporţiilor relative sau absolute Problema
frecventă a fenomenului-efect De exemplu, constă în redarea unei tehnici de operare cu
CAUZALITATE SOCIALĂ
proporţiile sau frecventele (de exemplu, pro- informaţiilor oferite de alte cercetări şi de un
cente) pentru a testa un model cauzal ♦ model teoretic mai cuprinzător despre inte-
Activitatea cea mai importantă se concen- grarea în muncă, formulăm următoarele
trează asupra formulării modelului teoretic în ipoteze a gradul de integrare în familie in-
termeni cauzali sub formă ipotetică Prima fluenţează pozitiv atît interesul manifestat
operaţie constă în identificarea variabilelor in- faţă de acumularea de experienţă productivă,
cluse în model Se disting trei tipuri de cît si de integrarea în grupul de muncă, b e-
variabile endogene (sau dependente) apar în fecte pozitive asupra integrării în grupul de
ipostaza de efecte, variaţia lor urmînd a fi ex- muncă are si experienţa productivă preala-
plicată, exogene (sau exterioare) se prezintă bilă, c integrarea în grupul de muncă are mai
în ipostaza de cauze, iar variaţia lor nu este multe şanse de realizare dacă experienţa pro-
explicată, reziduale, acţionînd asupra variabi- ductivă prealabilă si gradul de integrare
lelor endogene, dar fără a fi considerate în familială acţionează simultan adică in-
mod detaliat în analiză Acestea din urmă sînt fluentele lor se cuplează (interactionează)
doar postulate si nespecificate (indică efectele pentru a produce aceleaşi efecte Acestor
probabile generate de contextul mai larg în ipoteze li se asociază o diagramă cauzală (f ig
care se stabilesc relaţiile cauzale) A doua 1)
operaţie constă în ordonarea succesivă a va-
nabiielor pe baza enunţurilor cauzale
Aceasta înseamnă a separa cele trei tipuri de
variabile şi a le prezenta într-o ordine a
cauzării Se pot astfel distinge forme de cau-
zare directă (A este cauză a lui B) sau
indirectă în lanţ (A este cauză a lui B care este
cauză a lui C) Pentru a preciza sensul si suc-
cesiunea cauzării, se au în vedere raporturile X, Şi X
temporale dintre variabile (succesiunea în
timp) şi predicţule formulate în teoria de refe-
rinţa Ordonarea teoretică a variabilelor si
Fig 1 Diagramă cauzală ipotetică în analiza
relaţiile de cauzare sînt transpuse într-o dia-
de dependenţă
gramă cauzală a cărei funcţie nu este alta
decît de a vizualiza relaţiile presupuse si de
Acestei diagrame i se asociază un sistem de
a facilita formularea ecuaţiilor prin care se tes-
ecuaţii în care să fie reprezentaţi coeficienţi
tează empiric modelul cauzal Să
care indică probabilitatea influentelor cauzale
presupunem că într-o analiză ne interesează
directe si în interacţiune ale variabilelor x. si Xj
influenţele cauzale exercitate de gradul de in-
Pentru aceasta sînt de specificat trei tipuri de
tegrare în viata de familie si experienţa
parametri p = proporţii, a = coeficienţi ai in-
productivă prealabilă asupra integrării în gru-
fluentei cauzale, e = erori de măsurare re-
pul de muncă Fiecare variabilă este
zultate din neincluderea în model a tuturor va-
dihotomică, respectiv Xi = gradul ridicat (1)
nabilelor cu efecte cauzale probabile
sau redus (I) de integrare familială, Xj = expe-
Ipotezele anterioare pot fi reformulate în ter-
rienţa productivă prealabilă bogată (J) sau
menii acestor parametri după cum urmează
săracă (J), xi< = integrare armonioasă (K) sau
a anumiţi indivizi sînt clasificaţi în K pentru că
cu probleme (K) în grupul de muncă Pe baza
ei sînt clasificaţi în I Parametrul a,i< va măsura
89
CAUZALITATE SOCIALA
influenţa faptului de a fi I asupra faptului de a corecte, iar ipotezele formulate iniţiat sînt va-
fi K. Totodată, anumiţi indivizi sînt J întrucît lidate. ♦ Modelele lineare recursive de
sînt clasificaţi în I. Parametrul a>j va măsura in- analiză cauzală au fost introduse în sociolo-
fluenţa apartenenţei la clasa I asupra apar- gie de H.M. Blalock {Causal inferences în
♦i li tenenţei la clasa J; b. unii indivizi sînî clasifi-
caţi în K întrucît sînt clasificaţi în J, astfel că
nonexperimental research, 1964) pe baza
ideilor şi aplicaţiilor din biologie (H. Wold,
parametrul ajk măsoară efectele faptului de a 1952) şl econometrie (S. Wright, 1960). Din
fi J asupra situaţiei de a fi clasificat în K; c. punct de vedere tehnic, un astfel de model
unele persoane sînt clasificate mai frecvent în constă în formularea unui set de ecuaţii
K întrucît aparţin simultan claselor I şi J (pa- standardizate de regresie prin rezolvarea
rametrul aijk); d. acestor ipoteze li se adaugă cărora este posibilă prezicerea modului în
încă una, din raţiuni de completitudine a sis- care schimbarea într-una sau mai multe va-
temului de influenţe, reprezentînd factorii riabile "cauze" generează schimbări în
neexpliciţi sau necunoscuţi (simbolizaţi prin variabilele "efecte". Modelele sînt recursive
e). Sistemul de ecuaţii este: întrucît elimină formele de cauzare reciprocă
pj,i = aij+ej şi lineare întrucît valoarea cantitativă a unei
PJ,i= ej variabile este definită doar în termenii sumei
valorilor altor variabile (y = x + z), eliminîndu-
PM se relaţiile multiplicative (y = x z), expo-
X 2
nenţiale (y = 2 ) sau curbilinii (y = x ).
Elaborarea acestor modele lineare recursive
Simbolurile din stînga fiecărei ecuaţii (p) re- ia forma analizei "path", care constă în speci-
prezintă mărimi specificate în tabelele de ficarea direcţiei lineare a cauzării. Sînt urmate
date, respectiv de proporţii absolute. De'e- aceleaşi secvenţe ca şi în analiza de depend-
xemplu, pj,i reprezintă proporţia persoanelor enţă, respectiv: elaborarea modelului
clasificate J din cele clasificate I. Parametrii teoretico- ipotetic, construcţia diagramei cau-
de tip a, care reprezintă intensitatea probabilă zale, definirea sistemului de ecuaţii. Diferenţa
a unei influenţe cauzale, sînt egali ca număr apare la nivelul formulării sistemului de
cu vectorii cauzali din diagramă şi reprezintă ecuaţii. De data aceasta, interferenţele se ba-
necunoscutele din ecuaţii. Ei sînt calculaţi pe zează pe rezolvarea ecuaţiilor de regresie
baza proporţiilor cunoscute. De exemplu: aţ standardizată (care includ coeficienţi beta,
este egal cu diferenţa dintre pjj (proporţia ca- numiţi şi coeficienţi cauzali sau "path"). Să
zurilor care sînt J pentru că sînt i) şi pp considerăm un exemplu privitor la relaţiile din-
(proporţia cazurilor care sînt J pentru că sînt
I! I), respectiv: ag = pj,i - pj,i, ambele proporţii fiind
tre coeziunea grupală, performanţa în
activitate şi gradul de conformism normativ
'1 date de tabelul frecvenţelor sau proporţiilor. Formulăm ipotezele: a. performanţele ridi-
II După ce au fost calculaţi toţi parametrii a, se cate ale grupului determină o creştere a
procedează la verificarea soluţiilor sistemului coeziunii grupate măsurată prin densitatea
•Ii
de ecuaţii prin înlocuirea parametrilor a din ■ relaţiilor interpersonale reciproce; b. cu cît
dreapta ecuaţiilor cu valorile calculate pentru coeziunea şi performanţele sînt mai ridicate,
a constata dacă se păstrează egalităţile dintre cu atît gradul individual de conformism nor-
proporţiile din tabel şi cele obţinute din însu- mativ este mai mare. Aceste ipoteze sînt
marea valorilor a s i e . Dacă egalităţile se reprezentate schematic într-o diagramă cau-
menţin înseamnă că predicţiile modelului sînt zală (fig. 2).
90
CĂSĂTORIE
91
CĂSĂTORIE
92
CENTRU / PERIFERIE (MONDIALISM)
93
CETĂŢENIE
94
CHESTIONAR
CHARISMĂ tip de autoritate bazat pe re- ia particular la general sau invers; de la trecut
cunoaşterea calităţilor excepţionale ale la prezent şi apoi la viitor), dar şi psihologică
şefului. Analiza autorităţii c. a fost făcută, în (de la întrebările de stabilire a contactului psi-
principal, de Max Weber. Sociologul german hic la cele esenţiale pentru verificarea
afirmă că acest tip de legitimitate se bazează ipotezelor cercetării; de la cele neutre la cele
pe credinţa în calităţile excepţionale ale unui încărcate emoţional). Clasificarea c, poate fi
individ, fie că acesta este un sfînt sau un pro- făcută după mai multe criterii: conţinutul în-
fet investit de graţia divină, sau un şef militar trebărilor, forma întrebărilor, modul de
care a dat dovadă de un eroism deosebit, sau administrare a c. Se face astfel distincţie în-
de un politician care ştie să mobilizeze mase- tre c. de date factuale (de tip administrativ) şi
le. Autoritatea c. se menţine atît timp cît c. de opinie (vizînd nu numai opiniile, dar şi
persistă convingerea indivizilor în darurile ex- aspiraţiile, trebuinţele şi valorile, atitudinile şi
cepţionale (supraumane sau supranaturale) interesele ş a.m.d.). Structura c. depinde de
ale şefului. Ea se manifestă in situaţiile de conţinutul lor, de problema cercetată. George
schimbare. în momentul cînd încearcă să se Gallup, care a fondat ii 1935 primul institut de
"permanentizeze sau să acţioneze cu o anu- cercetare a opiniei publice (American Institute
mită continuitate, este obligată să ia în con- of Public Opinion), a stabilit următoarea
siderare probleme pe care nu este pregătită schemă pentru elaborarea c. de opinie: se
să le rezolve şi, în consecinţă, este constrînsă începe cu cîteva întrebări filtru pentru a afla
să se transforme; fie să se raţionalizeze, fie dacă persoanele anchetate cunosc problema
să devină o sursă a unei noi tradiţii, fn proce- pusă în discuţie; urmează una sau mai multe
sul de raţionalizare, autoritatea c. trebuie să întrebări deschise privind atitudinea faţă de
elaboreze o serie de norme care vor supra- respectiva problemă; apoi, un set de întrebări
vieţui personalităţii c. şi care vor permite ca închise referitoare tot la atitudinea celor an-
ceea ce aceasta a creat să continue să existe. chetaţi, în finalul c. sînt formulate mai fnulte
V. autoritate, legitimitate. I.Mih. întrebări deschise vizînd motivarea opiniilor
exprimate. C. se încheie cu un set de întrebări
CHESTIONAR (fr. questionnaire, "ches- închise care au ca scop măsurarea intensităţii
tionar"), tehnică şi, corespunzător, instrument opiniilor exprimate. în ceea ce priveşte
de investigare, constînd dintr-un ansamblu de numărul temelor abordate, se face distincţia
întrebări scrise şi, eventual, imagini grafice, între o. speciale, cu o singură temă şi c. "om-
ordonate logic şi psihologic care, prin admi- nibuz", cu mai multe teme. Această distincţie
nistrarea de către operatorii de anchetă sau are o importanţă deosebită în elaborarea c,
prin auto-administrare, determină din partea cînd trebuie urmărită "dramaturgia" succesi-
celor anchetaţi răspunsuri ce urmează a fi unii întrebărilor şi plasarea întrebărilor
înregistrate în scris (S. Chelcea, Chestionarul esenţiale în prima parte a c, presupunîndu-
în investigaţia sociologică, 1975). fn cer- se că pe măsura desfăşurării anchetei
cetările sociologice c. este utilizat atît pentru concentrarea atenţiei persoanelor intervieva-
culegerea datelor obiective (vîrstă, sex, nivel te scade. După forma întrebărilor, c. pot fi
de şcolaritate, venituri etc), cît şi a celor su- clasificate în c. cu întrebări închise, cu în-
biective (opinii, atitudini, aspiraţii, trebuinţe trebări deschise, şi c. mixte (cu întrebări
etc). întrebările scrise şi, eventual, imaginile închise şi deschise). C. cu întrebări închise
grafice (desene, fotografii, schiţe) au funcţie sau precodificate nu permit decît alegerea
de indicatori. Succesiunea lor este logică (de dintre două sau mai multe răspunsuri presta-
95
CIOCOISM
7
bilite, indicîndu-se răspunsul care corespun- Suprasolicitată gîndirea Sînt obositoare''
de cel mai mult situaţiei sau opiniei celui Sînt plictisitoare' Generează teamă 1 Sînt
intervievat întrebările închise (dihotomice, prea intime? Generează conflicte cu idealul
tnhotomice, cu alegere multiplă sau în evan- propriu ? (Elisabet Noelte, 1963) Formularea
tai) implică un proces de recunoaştere, astfel corectă a întrebărilor în c presupune alege
că ele sînt mai puţin adecvate cînd se rea judicioasă a cuvintelor astfel ca să fie
urmăreşte evaluarea cunoştinţelor C cu fn- înţelese de întreaga populaţie anchetată, să
trebări deschise sînt recomandabile în nu aibă sensuri multiple si să nu fie afectoge-
studierea probiemeJor complexe oferind în ne De asemenea, se vor evita termenii
afara conţinutului răspunsurilor informaţii bo- tehnici, cuvintele ambigue, ca si cete de jai
gate despre personalitatea celor anchetaţi gon sau argou Utilizat în cadrul unor
(coerenta logică, nivelul de cultură, particula metodologii complexe, cu respectarea pnnci
ntăti temperamentale etc) Acest tip de c pnlor deontologiei socio/ogice, c. asigură
impune adesea apelul la tehnica analizei obţinerea unor informaţii utile pentru ou
conţinutului pentru prelucrarea răspunsurilor noasterea fenomenelor st proceselor sociale
în funcţie de modul de aplicare, se face dis- V analiza conţinutului, ancheta sociologică
t i n c ţ i e între c. autoadministrate si c atitudine, efectul halo, efectul de poziţie, efec-
administrate de către operatorii de anchetă tul listei, interviu, sondaj de opinie S.C.
Autoadmmistrarea elimină posibilităţile de
distorsionare a informaţiilor datorită prezentei CIOCOISM concept fundamental al 'teo-
operatorilor de anchetă, dar introduce o anu- riei regenerăm naţionale" elaborată de I H
mită incertitudine în legătură cu persoana Rădulescu (1802-1872), care se referă la sta-
celui care efectiv răspunde la întrebările din rea anormală a societăţii româneşti moderne
c C. poştale, ca şi cele publicate în reviste (sec XVIII-XIX), obţinută prin involuţia unei
si ziare au multiple avantaje număr mare de instituţii democratice fundamentale româ-
neşti — instituţia boieriei {Echilibru între
persoane care pot răspunde concomitent, di-
antiteze, 1859-1869) C, derivat de la CIOCOI
minuarea efectului de interviu, eliminarea
semnifică acele tipuri umane (etice) si sociale
influentei operatorilor de anchetă, sporirea
care personifică 'răul", "consumatiunea", lip-
gradului de concentrare în formularea
sa de universalitate, absenta creaţiei istorice
răspunsurilor, asigurarea anonimatului (W
precum si un deficit major de sociabilitate
Fnedench, 1971) în acelaşi timp, c. autoad-
CIOCOII sînt definiţi de I H Rădu/escu prin ra-
ministrate ridică serioase probleme privind
portare la criterii morale (ei mint, înşeală, sînt
reprezentativitatea investigaţiei Structura c.
degradaţi pervertiţi) şi Ja structurile de socia-
vizează tipurile de întrebări si raporturile din-
bilitate pe care le generează (ciocoilor le este
tre ele După funcţia pe care o au, întrebările
străin spiritul de asociatiune si de comunica
pot fi introductive, de trecere, bifurcate, de re ei nu armonizează" cunoştinţa cu spiritul
ce", de control, de idpntificare în ordonarea de comunicare CIOCOII se dedublează, ei di
întrebărilor trebuie avute în vedere efectul simulează democraţia, practicînd intriga,
halo" şi 'efectul de poziţie" Formularea în- împilarea, corupţia, 'naţionalismul de pa
trebărilor presupune verificarea faptului dacă radă" Progresul "naţiei" implică, după I H
9
sînt dificultăţi de înţelegere a limbajului Rădulescu, înlăturarea c, extensiunea boie-
întrebările sînt prea abstracte' Depăşesc e- riei şi a democraţiei 'oamenilor fără clasă"
locventa celui anchetat? Necesită o (buighezi sau pioprietan) V boierie ML.
capacitate de observaţie ieşită din comun"?
96
CIRCULAŢIA ELITELOR
97
CIRCULAŢIA ELITELOR
I)
I'
intereselor ideale... O parte a fenomenelor se instinctului combinărilor se produce doar în
observă şi în relaţiile internaţionale. clasele superioare nu în tot poporul. în
Războaiele devin esenţialmente economice. războaie sîntem uimiţi de energia claselor de
SInt evitate cele contra celor puternici; nu se jos. Uneori, ca în Cartagina, această energie
atacă decît slabii. Aceste războaie sînt soco- nu este suficientă pentru a salva patria întrucît
tite înainte de orice un prilej de speculaţie", (p. războiul a fost rău pregătit şi rău condus de
1386-1387). La rîndul lor, cei care fac parte clasele dirigente ale ţării (p.1389). Alteori, ca
din stratul guvernaţilor (masa) cuprind un în Revoluţia franceză, energia populară este
număr de indivizi dispuşi sa folosească forţa suficientă pentru a salva patria întrucît
şi dacă îşi găsesc liderii capabili să-i conducă duşmanii s-au confruntat cu aceleaşi "clase
vor izbuti să deposedeze clasa guvernantă de dirigente", ceea ce-a procurat timpul necesar
putere. "Chestiunea este cu atîtmai lesnicio- "claselor inferioare ale societăţii să depose-
asă cînd cei din această clasă sînt motivaţi de deze de putere propria lor clasă dirigentă şi
sentimente umanitare", lată de ce o "aristo- să-i substituie o alta mult mai energică şi în
craţie umanitară şi închisă sau puţin deschisă care instinctele persistenţei agregatelor se
realizează maximum de instabilitate" (p. găsesc într-o proporţie superioară"(p. 1389)
1387). E mult mai greu să deposedezi de pu- Este un caz tipic de revoluţie în interiorul
tere o ciasă care se slujeşte, pentru a războiului. Relaţia dintre aceste reziduuri şi
guverna, de şiretenie, fraudă, corupţie. folosirea forţei este cît se poate de clar mar-
Aceasta îi va asimila pe cei ce prezintă ace- cată de Pareto. Cînd, într-o ţară, o clasă
leaşi caracteristici din clasa guvernată. Aşa guvernantă A absoarbe cele mai multe ele-
se face că în clasa guvernată instinctul com- mente din toată populaţia sub aspectul
binărilor slăbeşte într-o oarecare măsură. Dar şireteniei, clasa guvernată 8 este privată în
dată fiind marea diferenţă numerică între elită mare parte de aceste elemente şi astfel nu
şi masă, ceea ce pierde masa e mult mai puţin mai are speranţe să învingă vreodată clasa A,
decît ceea ce cîştigă elita sub aspectul com- atîta vreme cît ar lupta cu ea în baza aceloraşi
poziţiei. Deci numărul membrilor este o elemente. Or cel ce foloseşte şiretenia e mai
chestiune crucială pentru elită, nu şi pentru puţin capabil să folosească forţa. "în conse-
masă. în plus, în clasa guvernată (masa) cinţă, dacă se acumulează în partea A
rămîn destui indivizi care posedă «nstinctul oamenii care ştiu mai bine se se folosească
combinărilor şi nu sînt folosiţi în politică. de viclenie, consecinţa este că se acumu-
Aceasta conferă o stabilitate societăŞtor. laîă lează în partea B oameni mult mai apţi să
dar o regularitate: în clasa guvernată (în folosească forţa" (p. 1400) Aceasta este o
"masă") tind să predomine instinctele persis- "lege sociologică" referitoare la regimul vio-
tenţei agregatelor, în cea guvernantă ("el/ta") lenţei sociale şi ea are statut teoretic, de rang
tind să predomine instinctele combinărilor. similar cu ideea durkheimistă despre "ano-
Cînd diferenţa devine foarte mare se produc mie". în concepţia lui Pareto, cauza violenţei
revoluţiile. Acestea dau putere unei noi clase este dezechilibrul dintre cele două clase de
care va provoca o întărire a instinctelor de reziduuri între elită şi masă. în genere, partea
persistenţă a agregatelor şi această clasă Saduce în elita guvernantăa societăţii o mare
adaugă proiectelor de scurt termen, pe cele cantitate de reziduuri ale persistenţei agrega-
de lung termen, propun scopuri ideale şi telor. Graţie acestora, colectivitatea
îndepărtate; scepticismul cedează în faţa cre- redobîndeşte stabilitate şi forţă. O elită cu o
d!nţei. De regulă însă, această concentrare a slabă proporţie de reziduuri ale persistenţei
98
CLASĂ SOCIALĂ
99
CLASĂ SOCIALĂ
economic. Teoria marxistă a c.s. este inte- prietate decît forţa lor de muncă, împreună cu
grată analizei sistemului capitalist şi a proprietarii capitalului şi cu proprietarii funciari,
producţiei de mărfuri. Acest sistem instituie o ale căror surse respective de venituri sînt
diviziune fundamentală între burghezie (sau salariile, profitul şi renta funciară, aşadar
clasa capitaliştilor), care deţine proprietatea muncitorii salariaţi, capitaliştii şi proprietarii
asupra mijloaceior de producţie, şi proletariat funciari formează cele trei mari clase ale so-
(sau clasa muncitoare), care nu dispune decît cietăţii moderne, bazată pe modul de
de forţa sa de muncă, şi care este nevoit să producţie capitalist". Această conceptualiza-
şi-o vîndă pentru a-şi procura mijloacele ne- re este similară definiţiilor lui A. Smith şi ale
cesars traiului. Munca productivă este economiei clasice engleze. în alte analize
singura creatoare de valoare, iar însuşirea Marx se referă la c.s. precum ţărănimea şi
plusvalorii de către capitaiişti constituie iumpenproletariatu! sau recunoaşte dificulta-
esenţa exploatării, ceea ce face ca aceste tea de a determina poziţia de clasă a unor
c.s. să aibă interese obiective opuse şi ire- grupuri precum funcţionarii din aparatul de
conciliabile. Dar poziţia similară faţă de stat, managerii din industrie, practicanţii pro-
mijloacele de producţie nu conferă în mod au- fesiilor ş.a. ♦ Cu diverse ocazii Marx a vorbit
tomat unui grup de indivizi statutul de c.s. Ei de existenţa c.s. în societăţile precapitaliste.
trebuie să conştientizeze faptul că au inte- Modelul marxist generalizează structurarea
rese obiective comune, specifice c.s. în pe baze de clasă în toate sistemele în care
ansamblul ei, cu alte cuvinte să dobîndească munca unora este apropriată de către alţii,
conştiinţă de clasă, şi să se organizeze politic deci în care există exploatare. Dar tot Marx a
în vederea promovării acestor interese în ca- precizat faptul că numai în capitalism sur-
drul luptei de clasă. în cazul proletariatului, plusul muncii este drenat pe căi exclusiv
economice. Prin urmare, diferenţierea c.s. pe
transformarea sa din "c.s. în sine" într-o "c.s.
criterii economice nu funcţionează în mod ne-
pentru sine" este favorizată de socializarea
cesar în modurile de producţie anterioare.
producţiei, respectiv de concentrarea munci-
Această problemă, rămasă oarecum neclari-
tori l or ca premiză a desfăşurării marii
ficată de Marx, a preocupat ulterior şi pe alţi
producţii de fabrică şi de expansiunea
teoreticieni marxişti. Au fost aduse argu-
oraşelor industriale. în lucrările cu puternic
mente pentru teza că în precapitalism
caracter polemic şi propagandistic, destinate
criteriile politice trebuie combinate cu cele e-
mobilizării şi clasificării ideologice a clasei
conomice în definirea c.s. (P. Anderson,
muncitoare, Marx simplifică foarte mult analiza
Lineages of the Absolutist State, 1974). Aşadar
c.s.. Manifestul Partidului Comunist (1848) se
nu clasele economice, ci mai degrabă grupuri
referă exclusiv la burghezie şi proletariat, la
sociale precum stări, grupuri de status etc.
creşterea polarizării dintre aceste c.s. şi la sînt caracteristice acestor societăţi (vezi ana-
necesitatea revoluţiei proletare care ar per- lizele lui M. Weber în acest sens). ♦
mite trecerea la comunism. în schimb, în alte Resurecţia marxismului occidental în anii '60
lucrări cu un caracter analitic mai pronunţat şi 70 a inclus şi o reexaminare a teoriei c.s.
Marx nu trece cu vederea nici diviziunile exis- Separarea proprietăţii nominale de controlul
tente în interiorul celor două clase real al mijloacelor de producţie (revoluţia ma-
fundamentale, nici prezenţa altor c.s. în so- nagerială), creşterea diferenţierilor interne
cietăţile capitaliste ale vremii. în ultimul deopotrivă în rîndul proprietarilor şi al munci-
capitol (neterminat) al CapitaMuî (volumul III, torilor, modificarea structurilor ocupaţionale
1894) Marx afirmă: "Cei ce nu au o altă pro-
100
CLASĂ SOCIALĂ
datorită expansiunii sectorului terţiar au făcut jurul distincţiei între grupuri/e sociale speci-
necesară reconsiderarea tezei polarizării c.s. fice capitalismului şi cele care vor supravieţui
Deşi nu se punea problema abandonării logicii în socialism. în acest sens, marii proprietari
economice a antagonismului dintre muncă şi de pămînt, rentierii, speculanţii cu titluri de va-
capital, era din ce tn ce mai dificil de precizat loare şi de proprietate eîc. sînt categorii
cine sînt capitaliştii şi cine formează clasa eminamente capitaliste şi vor dispare în so-
muncitoare. La fel, prezenţa şi structurarea cietatea socialistă. O serie de alte grupuri
claselor mijlocii trebuia explicată din perspec- însă, inclusiv noile clase mijlocii, au interese
tiva concepţiei marxiste. Aceste provocări politice pe termen lung diferite de clasa capi-
teoretice au suscitat trei tipuri de răspunsuri taliştilor, întrucît noua societate socialistă nu
din partea teoriilor neomarxiste. a. Teoria mi- le va afecta substanţial poziţiile şi funcţiile. în
nimallstă asupra proletariatului a iui această perspectivă, P. Baran a redefinit
Poulantzas, care are la bază ideea deter- munca productivă ca fiind aceea care "se con-
minării structurale a c.s. Altfel spus, c.s. deţin cretizează în bunuri şi servicii a căror cerere
poziţii obiective în structurile de domi- este determinată de relaţiile specifice siste-
naţie/subordonare economică, politică şi mului capitalist, şi care va dispare într-o
ideologică. în consecinţă, clasa muncitoare societate construită pe baze raţionale" (P. Ba-
— care se află pe poziţii de subordonare în ran, The Political Economy of Growth, 1957).
toate aceste structuri — este compusă numai Ca urmare, în societăţile capitaliste avansate
din muncitorii care exercită o muncă direct din punct de vedere tehnologic categoriile de
productivă, adică generatoare de plusvaloa- tehnicieni—considerate de unii ca aparţinînd
re. Redusă la acest nucleu, clasa muncitoare micii burghezii — fac parte integrantă din cla-
este delimitată de categoria mai iargă a "noii sa muncitoare, care apare astfel considerabil
mici burghezii", din care fac parte muncitorii lărgită, c. O serie de teorii pe care le putem
neproductivi şi cei cu funcţii de supraveghere numi intermediare s-au concentrat asupra di-
(care contribuie la dominaţia clasei muncitoa- ferenţierilor interne pe care le etalează noua
re, deşi ei înşişi sînt subordonaţi bur gheziei), mică burghezie. De pildă, este subliniată di-
precum şi toţi salariaţii din sectoarele tehnice viziunea dintre munca administrativă şi cea a
şi funcţionale {care posedă "secretul cu- "gulerelor albe" (necesare coordonării sociale
noaşterii" procesului de producţie şi a muncii) şi rolul clasei manageriale (care
contribuie, prin aceasta, la extracţia plusvalorii serveşte funcţiile capitalului). Unii autori au
şi la dominaţia ideologică a muncitorilor; sesizat contradicţia de principiu care gre-
deşi aceste categorii sînt, la rîndul lor, frag- vează poziţia micii burghezii: pe de o parte ea
mentate şi dominate). Din clasa capitaliştilor "se bucură, în ansamblu, de o mică parte a
fac parte toţi cei care exercită funcţiile capita- prerogativelor şi recompenselor de care dis-
lului (alocarea mijloacelor de producţie şi a pune capitalul", iar pe de altă parte "nu este
rezultatelor producţiei, conducerea procesu- în întregime scutită de unele trăsături ale con-
lui de muncă), indiferent dacă sînt sau nu diţiei proletare" (H. Braverman, Labour and
proprietari, deci inclusiv managerii şi vîrfurile Manopoly Capital, 1974). în societăţile capi-
aparatelor statului care "gestionează funcţiile taliste opoziţia dintre c.s. ţine de conflictul
acestuia în serviciul capitalului" (Nlcolas Pou- între funcţiile globale ale capitalului (controlul
lantzas, Les classes sociales dans le tehnic al procesului de producţie şi, implicit, al
capilalisme aujourd'hui, 1974). b. Teoria mar- procesului de exploatare) şi funcţiile muncito-
xistă asupra clasei muncitoare pivotează în rului colectiv (producerea de plusvaloare).
101
CLASĂ SOCIALĂ
Noile clase mijlocii deţin o poziţie interme- specifice de clasă, Weber distinge: clasele de
diară şi exercită ambele categorii de foncţii în posesie, a căror situaţie de clasă este
grade diferite, deşi unele dintre ele aproxi- esenţialmente determinată de averea pe care
mează destul de bine poziţia muncitorului o deţine (aici sînt incluşi îndeosebi rentierii) şi
colectiv şi prefigurează o proletarizare a "gu- clasele de producţie, care exploatează şan-
lerelor albe" (Q. Carchedi, On the sele oferite de piaţa de bunuri şi servicii, in
Identification of Social Class, 1977). ♦ în aceasfa constînd nota distinctivă a situaţiei lor
concepţia lui M. Weber structurarea ce., este comune de clasă (antreprenori, comercianţi,
determinată nu atît de relaţiile de producţie, bancheri, practicanţi ai profesiilor liberale
cum susţinuse Marx într-un mod mult prea etc). în concepţia weberiană, c.s. propriu-
simplist, cit mai ales de piaţă, distribuţie şi zisă este configurată de ansamblul situaţiilor
consum. în plus, el nu consideră că c.s. este de clasă între care mobilitatea intra- şi inter-
neapărat o formă de comunitate — adică un generaţională a indivizilor se realizează cu
grup social ai cărui membri dezvoltă senti- uşurinţă şi în mod tipic. Weber menţionează
mente de apartenenţă, solidaritate etc. — patru catogorii de c.s.: clasa muncitoare, mica
deşi ea poate reprezenta o bază pentru burghezie, intelectualii şi specialiştii lipsiţi de
acţiune socială. în afară de aceasta, termino- proprietate şi "clasele privilegiate prin proprie-
logia weberiană este mai complexă şi mai tate şi educaţie". ♦ Ceea ce Weber înţelege
nuanţată. Pe lingă conceptul de c.s., sociolo- prin acţiune sau luptă de clasă poate apare,
gul german foloseşte şi termenul intermediar cel mai adesea, în următoarele condiţii: a.
de "clasă". Aceasta este constituită dintr-un contra unui adversar economic cu interese i-
grup de indivizi care se găsesc în aceeaşi "si- mediat opuse (de exemplu, muncitori contra
tuaţie de clasă". în Wirtshaft und Gesellshaft antreprenori şi nu atît muncitori contra acţio-
(voi. II, 1922) situaţia de clasă este definită nari); b. numai cînd un număr foarte mare de
prin: a. faptul că un grup de persoane indivizi se găsesc în aceeaşi situaţie de clasă;
împărtăşesc în comun o componentă speci- c. dacă există, din punct de vedere tehnic, po-
fică a şanselor lor de viaţă; b. această sibilităţi de reuniune şi organizare (de pildă
componentă se referă exclusiv la interese e- prin mari concentrări de indivizi la locul lor de
conomice privind posesia de bunuri şi sursele muncă); d. numai in condiţiile in care con-
de venit; şi c. ea se realizează numai în con- ducătorii sînt în măsură să propună obiective
diţiile existenţei unei pieţe a muncii şi a pe înţelesul tuturor, dar care sînt formulate şi
mărfurilor. Cele două categorii mari care sub- impuse de către persoane din afara clasei
sumează diferite tipuri particulare de situaţii respective (de regulă, de către intelectuali).
de clasă sînt "proprietatea" şi "lipsa de pro- ♦ Spre deosebire de Marx, diferentele în or-
prietate", în cadrul acestor categorii, situaţiile dinea puterii şi nu exploatarea constituie
de clasă se diferenţiază în funcţie de felul pro- punctul de plecare în teoria weberiană a c.s.
prietăţii şi al venitului pe care aceasta îl Deşi analiza capitalismului burghez este a-
asigură — de pildă, situaţia clasei antre-pre- propiată accentelor puse de Marx pe
norilor este diferită de cea a clasei rentierilor producţia de mărfuri şi pe acumularea capita-
— precum şi de natura serviciilor pe care per- lului, absenţa dimensiunilor exploatării din
soanele respective le pot oferi pe piaţă. !n teoria lui Weber îi conferă acesteia un carac-
ultimă instanţă, situaţia de clasă este configu- ter critic mult estompat. în plus, analiza
rată de modalităţile de inserare în weberiană pune în evidenţă diferenţele in-
funcţionarea pieţei. în funcţie de situaţiile terne ale c.s. în termeni de proprietate,
102
CLASIFICARE
educaţie, competenţe etc. care, prin mijloci- ocupaţia, venitul, instrucţia, tipul de locuire şi
rea mecanismelor pieţei, oferă şanse de viaţă aspecte ale stilului de viaţă. în timp ce abor-
diferite. Ca atare, muncitorii pot avea situaţii darea marxistă produce modele dihotomice
şi interese de clasă diferite, ceea ce face im- ale structurilor de clasă (exploatatori şi ex-
proprie folosirea termenului global de clasă ploataţi, dominanţi şi dominaţi etc),
muncitoare. în mod similar, Weber se referă asemenea metodo/ogii statistice construiesc
la existenţa unor clase mijlocii în care se scheme multidimensionale graduale, care
regăsesc agricultori, meşteşugari, muncitori asumă implicit posibilitatea mobilităţii sociale
cu o calificare deosebită, funcţionari din sfera între c.s. astfel ierarhizate. V. capitalism,
publică sau privată, practicanţi ai profesiilor li- cas'ă, categorie socio-ocupaţională, mobili-
berale etc. în concluzie, analiza weberiană a tate socială, stratificare socială, structură
c.s. este mult mai nuanţată şi s-a dovedit deo- socială. CA.
sebit de atractivă pentru cei care nu
împărtăşesc teza polarizării c.s. ♦ Cel de-al CLASIFICARE operaţie de distribuire a
doilea tip de demers în abordarea c.s. constă elementelor une/ mulţimi în grupe relativomo-
în considerarea lor ca simple construcţii sta- gene — numite clase — în raport cu anumite
tistice, eventual plasate în cadrul unei scale. criterii. C. este totdeauna empirică, respectiv
Asemenea categorii au o slabă fundamentare este o operaţie concretă asupra unei mulţimi
într-o teorie a c.s.. in schimb, ele sînt larg uti- de obiecte reaie. C. pot (i unicriteriale sau
lizate ca un instrument practic de măsură a multicriteriale. Regulile logice ale c. sînt
stratificării economice a populaţiei în so- următoarele: a. orice element al mulţimii
cietăţile contemporane. Definiţii relativ aparţine unei clase; b. suma elementelor cla-
simple, bazate pe felul şi nivelul venitului, ca- selor este egal ă cu suma elementelor
racterul manual sau nonmanual al ocupaţiei, mulţimii; c. clasele se exclud între ele (un e-
nivelul de instrucţie, prestigiul ocupaţiei sau lement aparţinînd unei clase nu poate
evaluarea subiectivă a poziţiei sociale pot dis- aparţine şi unei alte clase după acelaşi crite-
crimina destul de bine categoriile sociale riu). Criteriile de c. pot fi cantitative (continue
pentru diverse necesităţi analitice imediate. sau discrete) şi calitative (dihotomice sau
Decupind c.s. în funcţie de prezenţa, absenţa multiple). în cazul criteriilor cantitative conti-
sau intensitatea unor variabile considerate nue problema esenţială a c. este stabilitatea
semnificative din punct de vedere sociologic, pragului (valorii) semnificative peste care un
lista acestora devine extrem de elastică, pu- element se distribuie într-o clasă anumită. în
tînd să includă posesia unor bunuri de orice c. cantitativă trebuie determinate carac-
folosinţă îndelungată, modul de alimentaţie, t e r i s t i c i l e clasei, respectiv amplitudinea
durata vieţii, incidenţa unor boli cronice, pre- (mărimea intervalului de grupare), limitele
ferinţele politice, tipul de ziar citit, şansa de a c/ase/(lnferloară şi superioară) şi centrul (mij-
fi condamnat în cazul comiterii unor delicte locul) clasei. Pentru c. unicriteriale continue
ş.a.m.d. Carenţa fundamentală a acestor sau discrete se foloseşte în general formula
scheme este că ele nu pot fi generalizate din- lui Sturgess (amplitudinea/1 + 3,22 log N)
colo de aspectele distribuţiei economice pe care determină mărimea intervalului de gru-
care le captează cu o mai mică sau mai mare pare în funcţie de particularităţile seriei
acurateţe. Cele mai uzitate clasificări de acest respective. C. este o procedură foarte
gen recurg la combinarea şi ponderarea, într-o frecventă şi proteică în sociologie, prima
scală globală a c.s., a unor varfabile precum etapă importantă a grupării datelor şi cons-
103
CLASIFICARE MULTICRITERIALĂ
truirii tipologiilor. în multe cazuri însă c. nu sînt riabile, în primul caz, interpretarea se face în
încă tipologii, deoarece tipologiile sînt ierarhii principal în termeni de similaritate, opoziţie,
de entităţi explicative (care pot fi ele insele distanţă între unităţile grupate, iar în al doilea
clase, mulţimi, relaţii, caracteristici etc). în caz grupările de variabile sînt considerate în
practică s-au formulat anumite sisteme de special sub aspectul interdependenţelor sau
clasificare a căror validitate este verificată pe- subsumării lor la aceeaşi variabilă latentă.
riodic (c. familiilor după venit, după stocul de Practica dominantă în ştiinţele sociale este de
învăţămînt etc). V. clasificare multicriterială, a considera cm. ca fiind orientată în special
tipologie. Â.T. spre identificarea unor grupuri naturale de
unităţi — persoane, grupuri, localităţi, zone,
CLASIFICARE MULTiCRITERlALĂ întreprinderi, roluri sociale etc. ♦ b. în vede-
1. Operaţie de repartiţie a elementelor unei rea cm., din setul total de caracteristici ale
mulţimi în clase în funcţie de un set de criterii. celor N elemente, pot fi selectate p caracte-
2. rezultatul operaţiei de cm. Obiectivul ge ristici, avînd în vedere fie relevanţa lor
neral urmărit prin cm. este obţinerea unor teoretică, fie constrîngerile legate de accesul
clase cît mai omogene în interior şi cît mai di la datele necesare, fie un criteriu empiric de
ferite între ele. în funcţie de situaţia par determinare a capacităţii de discriminare pe
ticulară de cercetare, cm. poate fi orientată care o caracteristică dată o are în raport cu e-
spre: verificarea unor ipoteze în legătură cu lementele de clasificat sau cantitatea de
modul de grupare a datelor sau în sensul ex informaţie pe care această caracteristică o
plorării acelor date; obţinerea unor clase cît concentrează. ♦ c. Cm. poate fi realizată cu
mai compacte cu graniţe cît mai precise sau criterii: a. ponderate sau neponderate şi b.
spre construirea unor grupuri cît mai naturale, prin reducerea criteriilor la un număr mai mic
indiferent de precizia sau imprecizia gra de dimensiuni sintetice sau prin menţinerea
niţelor dintre ele. Aspectele esenţiale în lor în forma iniţială. Scorurile de ponderare
funcţie de care sînt realizate şi interpretate măresc sau micşorează importanţa unor va-
cm. sînt: a. tipul de elemente la care se riabile în procesul de clasificare folosind
aplică; b. modul de selectare şi c. agregare a pentru aceasta fie evaluări subiective (ju-
caracteristicilor de clasificare pentru a realiza decăţi ale experţilor), fie ponderări generate
compararea elementelor; d. modul de empiric prin analize factoriale, de regresie
măsurare a raporturilor dintre elementele de etc. O linie de gîndire dezvoltată începînd cu
clasificare şi e. modul de atribuire a elemen lucrările botanistului Adanson (1763) susţine
telor la anumite clase. Să le considerăm pe că ponderarea nu este necesară deoarece o
fiecare. ♦ a. Clasificarea poate fi realizată caracteristică importantă se va impune de la
asupra unei mulţimi de unităţi, persoane, gru sine în clasificare prin simplul fapt al cova-
puri, întreprinderi, localităţi etc. — sau asupra riaţiei ridicate pe care o are cu alte
unei mulţimi de caracteristici. în majoritatea caracteristici ale clasificării. Dacă se adoptă
cazurilor aceeaşi metodă poate fi folosită atît procedee de ponderare, este esenţial ca im-
pentru clasificarea variabilelor, cît şi pentru portanţa statistică, dată spre exemplu de
clasificarea unităţilor (obiectelor). Diferă în saturaţiile sau comunalităţile din analiza fac-
principal regulile şi termenii de interpretare a torială sau de coeficienţii de regresie parţială,
rezultatelor c. Analiza clusterşl analiza facto- să nu fie confundată cu importanţa de
rială, spre exemplu, pot fi folosite atît pentru conţinut, asociată cu condiţii practice de
grupare de obiecte cît şi pentru grupare de va- acţiune sau cu relaţii de ordin teoretic. în ge-
104
CLASIFICARE MULTICRITERIALĂ
nerarea empirică a ponderilor prin analiza poate fi caracterizat acest nivel: volum de po-
factorială este, de asemenea, important ca pulaţie, nivel al producţiei industriale, locuinţe
numărul de variabile incluse în analiză să fie la 1000 locuitori, mortalitatea infantilă, nivel
relativ egal pentru toate subdomeniile de care mediu de instrucţie a populaţiei, consum de
acestea aparţin. Altfel, pot apărea coeficienţi bunuri alimentare şi nealimentare etc. Fiecare
de ponderare cu valori ridicate numai datorită din variabile se scalează direct proporţional cu
unor efecte de calcul. Reducerea numărului nivelul de dezvoltare şi se normalizează
de criterii pentru cm. poate fi realizată prin pentru a avea media egală cu (0) şi abaterea
procedee nestandardizate (logic sau intuitiv) standard 1. Coeficienţii de ponderare se de-
sau standardizate. O reducere de primul tip termină fie în baza unor evaluări controlate
se operează în construirea tipurilor ideale we- intersubiectiv fie prin proceduri standardizate
beriene. Construcţia implică nu numai o precum analiza factorială. în acest exemplu,
reducţie logico-intuitivă ci şi o ponderare a (a) se consideră egal cu 0. Valorile lui y cal-
respectivelor criterii în sensul accentuării pu- culate în acest fel indică nivelul de dezvoltare
ternice a unor caracteristici. în acest fel se al unităţilor teritoriale. Clasele se obţin prin
obţin nu atît clase de obiecte, ci mai ales un segmentarea seriei de valori ale indicelui y fo-
instrument pentru a realiza clase de unităţi losind formula Sturgess (i = (ymax- yminiir)/(1 +
sau comportamente sociale. Tipologizarea în 3,220 logN), unde N — numărul de unităţi de
genere poate fi considerată ca o specie de clasificat iar i — intervalul de variaţie al va-
clasificare în care clasete se constituie prin lorilor unei grupe). Ipoteza implicată de astfel
procedee logico-intuitive de reducere a di- de clasificări este că dezvoltarea este unidi-
mensiunilor iar definirea claselor precede, în mensională, fiind deci admise efectele de
general, atribuirea elementelor în cadrul lor. compensare între variabile. Cu o funcţie simi-
Legătura dintre cele două componente ale lară se lucrează şi în analiza discriminantă
clasificării este atît de slabă în cazul tipolo- (vezi mai jos). Coeficienţii de ponderare sînt
gizării încît sînt frecvente cazurile în care astfel calculaţi în acest caz, încît diferenţele
produsul unei operaţii de clasificare nu este dintre clase să fie maxime în raport cu cele din
altceva decît o schemă de clasificare sau de- interiorul claselor. în analizele tip cluster cri-
finiţia unei tipologii neînsoţită de repartiţia teriile de clasificare operează ca atare, fără a
elementelor în cadrul ei. Procedeul stand- fi convertite în prealabil cu ajutorul unei funcţii
ardizat cel mai folosit pentru reducerea liniare. Compararea unităţilor tn vederea in-
numărului de criterii constă în realizarea unor cluderii la un anumit grup se face în termeni
funcţii liniare de tipul: de profite şi nu de scoruri unice. Un astfel de
profil este dat de seria valorilor cores-
y= a + xibi + X2D2 + ... +Xibi+...+x pbp p u n zătoare unei unit ăţi pentru toate
variabilele utilizate în clasificare. Ca exemplu
unde y — indicele sintetic în funcţie de care se poate considera o mulţime de patru unităţi
se face alocarea fiecărei unităţi la o anume (Ui) caracterizate prin trei variabile (V,):
clasă; xi — criteriul /de clasificare; bi — coe-
ficientul de ponderare specific variabilei Xi, iar V, va V
Ui 5 2 1
a — constantă. în clasificarea unităţilor terito- 7 3 5
riale (ţări, regiuni, localităţi etc.) în funcţie de 9 4 9
nivelul lor de dezvoltare, spre exemplu, se Ut 8 6 8
porneşte de la un set de variabile prin care
105
CLASIFICARE MULTICRiTERIALA
Profilul unităţii 1 este dat de o serie de valori Cu cît coeficientul respectiv este mai mare cu
5,2,1 iar pentru unitatea 2 de 7,3, 5 ş.a.m.d. atît este mai mare distanţa dintre profilele
Dacă variabilele sînt exprimate în unităţi dife- unităţilor comparate. Invers, simiîitudinea
rite, atunci ele sînt normalizate In prealabil maximă între două unităţi este dată de
pentru a deveni comparabile. Decizia de in- valoarea minimă a coeficientului. în exemplul
cludere a unei unităţi într-o anume grupă se menţionat, unităţile 3 şi 4 sînt cele mai
ia prin compararea acestor profile. Sînt evi- asemănătoare iar unităţile 1 şi 3 sînt cele mai
tate prin acest procedeu efectele de distanţate, mai diferite. Dacă se foloseşte
compensare care se produc inevitabil în si- coeficientul de corelaţie simplă pentru
tuaţiile în care criteriile de clasificare sînt măsurarea similitudinii dintre o pereche de
agregate folosind funcţii liniare sau neliniare. obiecte atunci valoarea pozitivă a respectivului
♦ d. Dacă reducţia criteriului de clasificare ss coeficient este semnificativă pentru gradul de
face la o singură dimensiune, prin utilizarea similitudine iar valoarea ei negativă pentru
unei funcţii liniare, atunci măsurarea distanţei opoziţia dintre ele. Alte tipuri de măsurare a
dintre unităţile de calculat se face pe o scală distanţelor sau similarităţii sînt pătratul dis-
unidimensională. în absenţa unei astfel de re- tanţei euclidiene, distanţele Manhattan,
ducţii, unităţile sînt comparate prin profilele distanţa Cebîşev, distanţa Mahanalobis etc.
lor. Gradul de similitudine dintre două profile ♦ e. Formarea claselor este operaţia propriu-
poate fi exprimat sintetic prin diferiţi coefi- zisă de clasificare. Ea este cea care defineşte
cienţi ai distanţelor sau prin coeficienţi de specificul metodei. Dintre multiplele dimensi-
corelaţie. Distanţa euclidiană, spre exemplu, uni de diferenţiere a metodelor de cm. cele
se calculează după mai semnificative sînt: ciasificări monotetice
versus clasificări politetice şi constituirea di-
d(x,y>- vizivă sau aglomerativă a grupărilor. în cm.
monotetice repartiţia elementelor pe clase se
unde Xi — valoarea elementului x pe caracter- face astfel încît membrii aceleiaşi clase să
istica i, y, — valoarea elementului y pe aibă exact acelaşi profil (dat de valorile lor în
caracteristica i, p — numărul de caracteristici funcţie de setul criteriilor de clasificare). Un
de clasificare, iar d — distanţa euclidiană. tabel de contingenţă obişnuit este un exemplu
Astfel, distanţa dintre unităţile Ui şi U2 din de cm. monotetică: toate elementele din
exemplul de mai sus se calculează: aceeaşi celulă a tabelului au aceleaşi valori
pentru aceeaşi caracteristică de clasificare. în
df U,, U2>=i(S-7f-H2-3f+(1-5?=:4,58 clasificările politetice, unităţile aceleiaşi clase
tind să aibă valori apropiate. Profilele lor sînt
Aplicînd aceeaşi formulă se calculează o ma- convergente dar nu identice. în majoritatea
trice a distanţelor dintre toate perechile de cazurilor clasificările de tip monotetic se reali-
unităţi. Pentru aceiaşi exemplu, matricea re- zează pe baza unor clase predeterminate
spectivă este: care preced atribuirea elementelor pe clase,
în schimb, în clasificările politetice atribuirea
Ui u2 u3 Ut elementelor se realizează simultan cu con-
■J1 X 4.58 9,16 8,60
struirea claselor, în absenţa unor clase
Ua X 4,58 4,34
U3 X 2,45 predeterminate. Cm. realizate prin analiza
cluster, analiza factorială sau prin analiza dis-
criminantă sînt de tip politetic. Clasificările
106
CLASIFICARE MULTICRITERIALĂ
aglomerative se fac "de jos In sus": procesul tens cu unitatea i, atunci i şi j constituie o pere-
de grupare începe de la compararea fiecărui che reciprocă. în schimb, dacă i corelează
element cu loate celelalte elemente, în acest maxim cu j, iar j corelează maxim cu unitatea
fel se constituie nucleele viitoarelor clase. în k, atunci i şi j nu mai constituie o pereche re-
funcţie de o anume regulă de atribuire, restul ciprocă. Perechile reciproce constituie
elementelor este repartizat secvenţial la una nucleele grupărilor în mulţimea de unităţi N.
dintre grupurile constituite. Operaţia poate Notăm fiecare nucleu cu Ci, i luînd valori de
continua ou gruparea grupărilor de elemente, la 1 la s (= numărul total de perechi reci-
în cm. divizive (spre exemplu metoda ASD- proce), în acest stadiu fiecare nucleu Ci are
automatic interactions detector method, cîte două elemenfe; 4. Elementele neincluse
Sonquist şi Morgan, 1964) se porneşte de sus în grupări se atribuie acelei grupări cu care
în jos: mulţimea de elemente de clasificat se are o legătură medie mai intensă. 4.1. Pentru
divide secvenţial în clase tot mai mici prin in- fiecare element neinclus în grupări se cal-
troducerea succesivă a criteriilor de divizare. culează s medii corespunzătoare nivelului
Atît clasificările divizive cît şi cele aglomera- mediu la care corelează cu membrii grupei
tive sînt ierarhice, în sensul că grupările Ci, C2 ....... Cs. 4.2. Unitatea sau elementul
respective se constituie secvenţial, în trepte. pentru care se înregistrează legătura medie
♦ Pentru a ilustra modul concret de struc- de maximă intensitate se atribuie grupării cu
turare a unei metode de cm., poate fi luat care are această legătură. înainte de a face
exemplul unei variante de analiză cluster cu atribuirea se compară intensitatea legăturii
legături medii (propus de Sokal şi Michenerîn respective ou nivelul minim al pragului de ac-
1958), una dintre metodele care generează ceptare într-o grupare. Dacă valoarea
grupări cu grad ridicat de omogenitate. în
corelaţiei medii cu elementele grupării este
plus, în funcţie de algoritmul specific acestei
egală sau mai mare decit cea a pragului ales,
metode pot fi înţelese mai uşor celelalte tipuri
atunci se face atribuirea elementului la grupă.
de analiză cluster. Se dă o mulţime de N ele-
Pragul respectiv se alege, de obicei, mai
mente caracterizate prin xi, X2,..., Xp variabile.
mare decît zero, de un nivel egal cu cel al va-
Pentru identificarea grupelor de maximă
lorii critice a coeficientului de corelaţie pentru
omogenitate în cadrul acestei mulţimi cu
eşantionul de volum N. Procedeul de atribuire
ajutorul analizei cluster cu legături medii se
se reia de la punctul 4.1. cu elementele
aplică următorul algoritm: 1. se normalizează
rămase în afara grupărilor. Ciclu! atribuirii se
fiecare din variabile cu formula Zi = (xr - x)/cr,
încheie cînd toate elementele au fost alocate
unde Xi — valoarea variabilei x pentru uni-
unei grupări sau cînd ss constată că toate ele-
tatea i, x — media variabilei respective iar a
— abaterea standard pentru aceeaşi vari- mentele neincluse au legături medii cu
abilă; 2. se construieşte matricea grupările existente sub nivelul pragului de
coeficienţilor de corelaţie Bravais-Pearson semnificaţie. 5. Se determină gradul de con-
(matrice de similitudini) dintre toate perechile sistenţă al fiecărui grup prin calcularea
de unităţi. Corelaţiile se calculează între pro- corelaţiei medii dintre toate perechile de ele-
filele unităţilor. Rezultă o matrice N x N mente care alcătuiesc respectiva grupare. 6.
coeficienţi de corelaţie; 3. se identifică în ma- Se calculează corelaţia dintre toate perechile
tricea de similitudini toate perechile reciproce. de grupări, pe de o parte, şi dintre grupări şi
Dacă unitatea i corelează cel mai puternic cu fiecare din unităţile izolate pe de altă parte. 7.
unitatea j iar unitatea j corelează cel mai in- Se face transpunerea grafică a relaţiilor de
similitudine care structurează mulţimea ele-
107
CLASIFICARE MULTICRITERIALA
mentelor N, fie cu ajutorul unei dendograme sînt interpretabile sub aspect sociologic. In
sau a unui alt graf cu funcţie echivalentă. Ca majoritatea cazurilor, oraşele din aceeaşi
exemplu de rezultat al aplicării acestei me- grupă aparţin aceleiaşi regiuni istorice sau
tode de analiză cluster prezentăm cla- geografice, sînt situate la distanţă redusă sau
sificarea oraşelor mari din România din punct au compoziţie etnică asemănătoare. Grupa
de vedere al situaţiei fondului lor locativ. (21 II, spre exemplu, este formată majoritar din
oraşe cu peste 100 000 locuitori, Nu a fost in- oraşe ale Moldovei. Oraşele Arad, Cluj şi
clus Bucureştiul. Date la nivelul anului 1985). Timiş sînt relativ apropiate şi situate în
Am folosit 11 indicatori referitori la: locuinţele aceeaşi zone culturală. Oradea, Tg. Mureş şi
noi (apartamente realizate în 1985 la 1000 lo- Satu Mare au o compoziţie etnică
cuitori), volumul fondului locativ (total locuinţe asemănătoare etc. Diferenţele cele mai mar-
la 1000 locuitori), mărimea medie a lo- cate sub aspectul structurilor de locuire par să
cuinţelor dj/i localitate (camere/locuinţe, existe între grupele III-V şi III-IV, respectiv în-
suprafaţa locuibilă/cameră, camere/locuinţă tre oraşe din afara arcului carpatic şi din
şi suprafaţă locuibilă/camere la locuinţele interiorul acestuia. Fiecărei grupări îi
proprietate de stat, camere/locuinţă şi su- corespunde un profil specific. Definirea cea
prafaţă locuibilă/cameră la locuinţele mai Intuitivă a acestuia se face în funcţie de
proprietate personală), densitatea de locuire variabilele care concentrează cea mai multă
(persoane/cameră, suprafaţă locuibilă/per- informaţie în cadrul setului de criterii de clasi-
soană) şi structura fondului locativ pe forme ficare (Acestea se pot determina spre
de proprietate (pondere locuinţe proprietate exemplu prin analiza factorială). în exemplul
de stat). Prin aplicarea algoritmului menţionat ales, acest rol revine variabilelor per-
au rezultat cinci grupe de oraşe (în varianta soane/cameră (P/C), camere/locuinţă (C/L) şi
în care am ales ca prag minim de acceptare suprafaţa locuibilă/cameră (S/C). Dacă se
în grupă valoarea 0,30): I Arad, Cluj, Timiş; II notează cu + valorile peste media pe total
Botoşani, Galaţi, Bacău, laşi, Baia Mare, oraşe, cu - valorile sub medie iar cu 0 pe cele
Brăila; III Constanţa, Ploieşti, Craiova, Piteşti, apropiate de medie, atunci profilul de locuire
Piatra-Neamţ, Buzău; IV Braşov, Sibiu, al celor cinci grupări de oraşe este dat de ma-
Reşiţa; V Oradea, Tg. Mureş, Satu Mare. Ma-
tricea corelaţiilor medii între grupări şi în C/L
cadrul aceleiaşi grupări are valorile din tabel: tricea:
S/C
I II lll IV V P/
1 _
I 0,91 [-0,50-0,34 0,12 0,64
V 0
II -0,50 07410,33 -0,57 -0,59
III -0,34 0,33O73~~l-0,64 -0,74 IV +
lll _
IV 0,12 -0,57 -0,64 082 [O54_
II 0
V 0,64 -0,59-0,74 0,54 0,91
Pe diagonala principală a matricei sînt coefi- Oraşele intracarpatine (grupele I, V, IV) sîni
cienţii care indică gradul mediu de similitudini caracterizate prin locuinţe cu camere mari dar
în cadrul grupării. Grupările I şi V au coefi- reduse ca număr. în mediul muntenesc
cienţii maximi. Acestea sînt, deci, cele mai (grupa lll) predomină locuinţele cu număr
omogene sub aspectul profilelor locative ale mare de camere dar de suprafaţă redusă.
oraşelor care le compun. Grupele obţinute Oraşele mari din Moldova par a avea un profil
108
CLASIFICARE MULTICRITERIALĂ
apropiat de cel de media pe total oraşe mari. metode şl cu schimbări în baza de date este
!n cadrul modelului intracarpatic este prob- de asemenea utilă pentru a fua o decizie
abilă existenţa a două submodele structurate corectă de cm, în afara analizelor cluster
mai clar, unul cu densitate redusă (grupa I) iar bazate pe diferite tipuri de legături (unică, me-
celălalt cu densitate mare (grupa IV). De re- die, complete) sînt folosite şi metodele
marcat că nu numai locuinţele proprietate centroide şi cele ale variantei minime.
particulară şi (într-o mai mică măsură) şi cele Analiza de covarianţă este unul din pro-
de stat se conformează acestor patternuri de cedeele de maximă eficienţă pentru testarea
locuire. în analiza cluster cu o singură gradului de omogenitate în fiecare grupare.
legătură (introdusă independent de Sneath în Analiza factorială este o altă metodă folosită
1957 şi de McQuity în 1957) acceptarea unui pentru cm.: unităţile sînt considerate ca vari-
nou membru în grupă se face pe baza prin- abile şi se calculează coeficienţii de corelaţie
cipiului "celui mai apropiat vecin". Ca şi în sau covariaţiile dintre profilele lor. Pe ma-
analiza cluster cu legături medii, se determină tricea de similitudine rezultată se aplică
mai întîi perechile reciproce (cu raporturile algoritmul analizei facîoriale. Corespunzător,
dintre ele măsurate fie în termeni de distanţe, în factori nu vor mai fi grupate variabile ci
fie de coeficienţi de corelaţie) ca nucleu de unităţi. (Analiza factonaiă clasică, realizată în
grupare. Fiecare element rămas în afara baza corelaţiilor dintre variabile, este denu-
acestor nuclee de grupare se atribuie la gru- mită analiză R). Problemele legate de
parea în care este situat elementul cu care specificul celor două tipuri de analize factori-
este cel mai asemănător. Analiza cluster cu aie au fost dezbătute încă din anii '30 de către
legături complete (Svrensen, 1948) măsoară Stephanson şi Burt. Uneori prin extensie, se
distanţa dintre o grupare şi un element din desemnează prin analiza R orice analiză cu
afara ei în baza principiului "celui mai depărtat variabile iar prin analiza Q cea care operează
vecin". Dacă gruparea de referinţă este com- cu profile de unităţi. Analiza factorială Q nu
pusă din unităţile 1, 2, 3 iar elementul 4 din are nimic în comun ou metoda topologică a
afara grupării corelează cu fiecare din mem- analizei Q (propuse de Ronald Atkin). O gru-
brii grupei ru = 0,13, r24= 0,70, r34= 0,50 pare formată din totalitatea unităţilor care au
atunci similaritatea unităţii 4 cu grupa respec- un coeficient de saturaţie mare şi de acelaşi
tivă este de nivelul 0,13. în măsura în care semn în cadrul aceluiaşi factor. Ţinând
elementul 4 corelează şi mai slab cu alte posi- seama de diferenţa sensului algebric al
bile grupe, atunci atribuirea sa se face la saturaţiei, la nivelul aceluiaşi factor comun
grupa cu ale cărei elemente are o legătură de pot fi identificate două grupări. într-o analiză
cel puţin 0,13. Grupările cele mai compacte factorială de tip R, factorii comuni sînt inter-
sînt obţinute prin analiza cluster cu legături pretaţi ca variabile latente care "explică"
complete. Cele mai eterogene grupări sînt variaţia indicatorilor pe baza cărora s-a calcu-
generate cu analiza cluster cu o singură lat matricea de corelaţii. în analiza factorială
legătură. Dacă se poate susţine ipoteza că Q factorii pot fi interpretaţi ca profiluri latente,
unităţile se grupează, natural, relativ compact tipice. Corespunzător, unităţile care se gru-
este de preferat folosirea analizelor cluster cu pează în acelaşi factor pot fi considerate ca
legături medii sau complete. Dacă grupele avînd profiluri manifeste congruente cu profi-
sînt de tip alungit, cerc etc, atunci este de lul tipic al grupei, semnificat de factor.
preferat folosirea metodei cu o singură Folosirea analizei factoriale Q ca metodă de
legătură. ♦ Experimentarea cu mai multe grupare pune o serie de probleme legate de
109
CLIENTELISM POLITIC
110
COD
motive etnice sau sentimentale, de politica acordă o atenţie mai mare experienţei şi sa-
unui anumit partid). C. poate avea un efect tisfacţiei sexuale şi observă într-o mai mică
structurant acolo unde sfera socială nu se măsură prescripţiile religioase. Contrar unor
distinge prea clar de cea politică, dar are şi un opinii curente, cei care practică coabitarea
semnificativ potenţial coruptiv prin relaţiile de sînt ataşaţi normelor parteneriatului pereche
complicitate pe care le favorizează. Feno- şi respectă căsătoria. în multe cazuri, c.c.
menul este însă tranzitoriu şi poate fi limitat este doar o fază premergătoare căsătoriei. în
prin modernizare socială, care chiar dacă nu mod tradiţional, acest stil de viaţă (concubina-
duce ladispariţia legăturilor clientelare, deter- jul) era mai puţin tolerat social, fiind
mină totuşi transformarea lor. Opţiunile considerat un comportament deviant. în
partizane încep să primeze în faţa loialităţilor prezent, c.c. s-a extins în toate societăţile
locale. V. politică, relaţie socială. N.L. europene sau de cultură europeană şi a cres-
cut permisivitatea socială, inclusiv
CLIMAT PSIHO-SOCIAL concept uti- recunoaşterea legală în unele ţări a acestei
lizat de psihosociologie pentru a desemna alternative de viaţă. Dacă în trecut ea era un
starea de spirit a unui grup social. Spre exem- substitut al căsătoriei, frecvent în mediile de-
plu, în întreprinderea industrială, c.p.s. al favorizate din punct de vedere economic şi
unui grup de muncă se constituie ca o rezul- social, în prezent ea tinde să devină pentru
tantă a Interacţiunilor cu caracter preferenţial, anumite categorii sociale o alternativă prefe-
a atitudinii membrilor faţă de munca depusă rabilă şi practicată de un număr tot mai mare
şi profesie, a profilului motivaţional, a coezi- de persoane cu un status economic şi social
unii, a performanţelor obţinute, acţiunilor mediu sau superior (în majoritatea so-
exercitate de mediul înglobant (atelier, secţie cietăţilor, a crescut rapid ponderea studenţilor
etc), a gradului de satisfacere a aspiraţiilor şi tinerilor intelectuali care practică c.c). Ca
etc. El se caracterizează prin globalitate rela- tendinţă generală, în anii 1980, s-a constatat
tivă, independenţă şi stabilitate. C.p.s. creşterea duratei medii a c.c. înainte de
depinde şi de modul de organizare şi con- căsătorie şi creşterea ponderii cuplurilor con-
ducere a întreprinderii, de stilul de conducere sensuale de lungă durată sau definitive. V.
al şefului direct etc. C.p.s. constituie un factor căsătoria, familie. I. Mih.
important al realizării performanţei şi prin ur-
mare ocupă un ioc central în cadrul COD 1, Ansamblu unitar, sistematizat al
cercetărilor de psihologie şi sociologie. V. ati- semnelor, semnalelor şi simbolurilor cu aju-
tudine, grup, sociometrie. I.F. torul căruia se transmit informaţii de la
emiţător la receptor. Transpunerea infor-
COABITARE CONSENSUALĂ uni- maţiei în limbajul unui anumit c. se numeşte
une heterosexuală fără căsătorie legală. Di- codificare, iar descifrarea mesajului unui c.
viziunea rolurilor în cadrul cuplurilor decodificare. 2. Ansamblu de precepte social-
consensuale nu este atît de clar definită ca în mente aprobate şi garantate printr-un sistem
cazul familiei bazată pe căsătorie, deşi din de sancţiuni (c. moral), incluzînd valorile şi
punct de vedere funcţional diferenţele dintre mai ales normele de comportament recunos-
aceste două forme de relaţionare nu sînt cute de membrii unui grup şi sprijinite de
esenţiale. Indivizii care practică c.o. nu sînt sancţiuni aplicate prin controlul social. 3. Un
mai puţin tradiţionali şi nici mai neconformişti o. juridic este un ansamblu de reguli formulate
decît ce! care se căsătoresc, în schimb în raport cu un aspect special de legislaţie (c.
111
COERCIŢIE
civil, c. penal, c. comercial etc.) 4. C. pro- fiinţele umane nu au fost create prin evoluţia
fesional reuneşte toate normele considerate biologică darwiniană, ci, (imp de mai multe
ca necesare pentru a asigura controlul con- milioane de ani, strămoşii noştri au fost
112
COLECTIVISM
mele (informale) ale grupului susţin obiec- duală. Astăzi se constată în orice societate o
tiveîe organizaţiei, c. este un factor pozitiv accelerare a schimbării. Din această pers-
important al performanţei şi unul negativ, pectivă, delimitarea şi analiza c. facilitează
dacă grupul este orientat contraproductiv sau elaborarea de inferenţe despre ritm, direcţia
este indiferent faţă de aceste obiective. în so- şi mecanismele schimbărilor individuale şi so-
ciomeîrie, c. este definită (şi măsurată) prin ciale. Analiza b este tot mai extinsă în
densitatea relaţiilor preferenţiale reciproce sociologie (ca şi în economie, demografie,
existente între membrii unui grup. V. confor- pedagogie sau psihologie) pentru a studia
mism, dinamica grupului, grup social, relaţii schimbarea socială, evoluţia organizaţiilor,
interpersonale. I.F. stratificarea socio-demografică a populaţiei,
socializarea, succesiunea ciclurilor de viaţă
COHORTA grupare care include, pentru individuală etc. Dacă variabila dependentă
scopuri de cercetare, persoane de aceeaşi vizează un aspect al schimbării sau repro-
vîrstă sau cu o vechime relativ egală de par- ducţiei sociale, atunci c. (considerată ca
ticipare la activitatea unui sistem. Pentru grupare relativ omogenă), virsta (vechimea)
delimitarea unei c. se folosesc trei criterii al- caracteristică fiecărei c. şi perioada socială cu
ternative: data naşterii, anul intrării într-un propriile sale mesaje, opţiuni şi experienţe
sistem (învăţămînt, producţie, comunitate ur- funcţionează ca variabile independente. Pen-
bană etc.) sau vechimea activităţii tru a delimita c, vîrsta şi efectele periodice,
desfăşurate în aceeaşi organizaţie. Obiecti- se aplică diverse procedee. Unul constă în
vul urmărit este acela de a obţine o stratificare reprezentarea variabilei dependente pe un ta-
socio-demografică a persoanelor pe grupări bel care menţionează vîrsta subiecţilor şi
relativ omogene din punct de vedere tempo- momentele sau perioadele succesive de
ral (vîrstă, vechime, data integrării într-o timp. Succesiunea vîrstelor şi a perioadelor
organizaţie sau într-un sistem) şi de a com- este stabilită din perspectiva relevanţei pen-
para grupările în vederea formulării de tru variabila dependentă. C. succesive apar
inferenţe privitoare la stabilitate, schimbare, pe diagonala tabelului. Un alt procedeu mai
personalitate, secvenţialitate etc. Analiza c. simplu constă in alegerea unor ani de
se diferenţiază de investigaţia transversală, referinţă (pe baza criteriilor menţionate), am
care consideră vîrsta drept criteriu de eşan- care se succed la anumite intervale (ex: 5,10
tionare, şi de analiza longitudinală centrată pe ani etc.) delimitînd o succesiune de c. Instru-
o singură o. privită evolutiv. în analiză se de- mentele de investigare se aplică pe fiecare c,
limitează mai multe c. şi sînt comparate luînd rezultînd date ce pun în evidenţă efectele c,
ca referinţă anumite perioade de timp. perioadei şi vîrstei. Dacă intervalele de vîrstă
Distincţia temporală a c. este privită şi ca o dintre c. sînt mai mari, se poate vorbi de o
distincţie socială, în sensul că schimbările analiză a generaţiilor. V. anchetă sociologică,
macrosociale se asociază şi cu diferenţe în generaţie, schimbare socială, socializare,
planul experienţelor, opţiunilor sau ori- variabilă. L.V.
entărilor individuale. într-o societate care nu
ar cunoaşte schimbări sociale ar interveni, la COLECTIVISM 1. Tip de organizare so-
nivel individual, numai etecte datorate cială în care satisfacerea necesităţilor
înaintării în vîrstă. Unităţile de delimitare a vîr- individuale se realizează prin activităţi colec-
stei s-ar asocia în mod linear şi progresiv cu tive. Flecare membru al colectivităţii acţio-
unităţi corespunzătoare de schimbare indivi- nează în vederea satisfacerii necesităţilor
113
COLECTIVITATE
colective (care reprezintă, în ultimă instanţă, generînd astfel o formă determinată de soli-
însumarea necesităţilor individuale), colec- daritate: economică, politică, morală,
tivitatea avînd grijă să asigure satisfacerea religioasă etc. După forma lor de solidaritate,
necesităţilor individuale ale membrilor săi. c. pot fi clasificate în c. teritoriale sau geo-
Este specific societăţilor fundate pe proprie- grafice, de interese sau contractuale,
tatea socială asupra mijloacelor de producţie comunităţi, instituţii, asociaţii voluntare, şco-
şi opus tipului de organizare socială în care lare sau educaţionale eic. Un individ poate
satisfacerea necesităţilor individuale este aparţine, în acelaşi timp, mai multor c, iar o
rezultatul, în primul rînd, al eforturilor Individu- c. mai mică poate fi parte a unei c. mai mari
ale, colectivitatea oferind doar un cadru de 3. Un caz aparte al c. este colectivul: c. ca-
reglementare în care un asemenea proces racterizată printr-un grad mai mare sau mai
are loc. C. se referă totodată şi la teoriile sau mic de sinergie sau sintalitate şi ai cărei mem-
doctrinele care preconizează o astfel de or- bri au comportamente nemijlocit determinate
ganizare socială. 2. Principiu moral-politic, de interinfluenţele lor reciproce, directe şi per-
specific unui mod de organizare de tip c, care manente. Colectivele sînt grupuri primare.
cere subordonarea intereselor individuale Ele asigură securitatea socio-afectivă a
celor colective. V. acţiune colectivă, colectivi- membrilor, au personalitate, manitestînd un
tate. I.U. sentiment puternic al apartenenţei. V.
conştiinţă, grup, morală. I.U.
COLECTIVITATE 1. C. statistică sau
nominală: o colecţie de indivizi realizată după COMPARAŢIE (METODA C.)1. Mod
caracteristica lor comună (vîrstă, rezidenţă, de abordare definitoriu pentru antropologia
instrucţie, profesie etc), fără ca această ca- culturală ca disciplină ştiinţifică. Rostul
racteristică să fie neapărat conştientizată ca acestei metode este de a descoperi elemen-
bază a apartenenţei indivizilor la respectiva c. tele universale dintr-un fenomen local,
C. statistice sau nominale se deosebesc de provincial (Mircea Eliade). Ca metodă a an-
mulţimi şi de publicuri prin faptul că sînt struc- tropologiei culturale, c. interculturală s-a ivit
turate minimal ca entităţi sociale, prin sub marca evoluţionismului, care, însă, i-a dat
diferenţiere faţă de alte o. Aşa sînt, de exem- o întrebuinţare deductiv-speculativă. în sec.
plu, c. de consumatori şi producători, rurale şi XX, m.c. implică, într-adevăr, colectarea de
urbane, tineri şi virstnici, femei şl bărbaţi etc. date culturale astfel orientată încit să con-
C. statistice sau nominale pot constitui o pre- firme neapărat modelul de evoluţie
misă a formării c, sociale propriu-zise. 2. C. unllineară, trisîadială, elaborat de E. B. Tylor
socială, ansamblu de persoane reunite pen- şi L. H. Morgan: sălbăticie — barbarie—civi-
tru a trăi şi/sau acţiona în vederea realizării lizaţie. în 1896, Franz Boas a combătut
unui scop comun, indiferent dacă acest scop această metodă, într- un celebru articol de di-
a fost stabilit în mod voluntar de persoanele recţie: (The Limitation ofthe Comparative
respective sau Ie-a fost impus. Criteriul Method of Anthropolog^j. Boas a vizat as-
conştiinţei apartenenţei şi scopului comune pecte speculative, dar urmarea a fost
este fundamental pentru recunoaşterea unei scoaterea din uz a metodei de-a lungul unei
o. Această conştiinţă este premisa constituirii jumătăţi de secol. După atacul boasian, m.c.
unei structuri instituţionale de sancţiuni şi re- a fost reabilitată prin autoritatea lui A. R. Rad-
compense care reglementează responsa- cliffe-Brown. (Methodin Social Anthropology,
bilităţile membrilor c, statusurile şi rolurile lor, 1958). în concepţia lui Radcliffe-Brown, una
114
COMPARAŢIE
din sarcinile antropologiei este descoperirea tare, se pot obţine prompt informaţii despre
legilor ce guvernează viaţa socială. Ex- un anume fapt cultural dintr-o anumită cultură
primîndu-se astfel, liderul structuralist se sau, comparativ, din diverse culturi. în afară
gîndea în primul rînd la legi necauzale, de de fişe şi microfilme, HARF mai conţine un
tipul generalizării. Aceste legi nu pot fi eşantion-ghid al culturilor inventariate (Out-
descoperite decît prin inducţie, care consti- iine of World Cuttures, abreviat OWCj şi un
tuie la rtndul ei baza logică a m.c. Sau, ghid de colectare a datelor empirice (Outiine
conform afirmaţiei lui Radcliffe-Brown însuşi: of Cultural Materials, abreviat OCM). Mur-
"M.c. este deci acea metodă prin care trecem dock s-a ocupat personal şi de elaborarea
de la particular la general, de la general la şi unui atlas etnografic al lumii (Ethnographic
mai general, cu scopul evident că putem în Atlas, 1967). M.c. apare astfel ca indis-
acest fel ajunge ia universal, la caracteristici pensabilă pentru construcţia teoriei şi a
care pot fi găsite sub diferite forme în toate so- ştiinţei antropologice. Aşa se şl explică de ce
cietăţile umane". Numai pe această cale s-a evidenţierea spiritului speculativ in care ea a
putut, releva universalitatea prohibiţiei inces- fost utilizată iniţial a dus nu la abandonarea,
tuale, a familiei, a gramaticalităţii limbajului ci la reorientarea şi la perfecţionarea ei.
etc. O treaptă superioară în perfecţionarea Gh.G. ♦ 2. Aplicată în cercetarea sociologică
m.c, treaptă atinsă în epoca modernă a an- sub forma analizei comparative (a.c), a dus
tropologiei, este cercetarea interculturală a la dezvoltarea sociologiei comparative care,
unor covarîaţii (variaţii corelate, rezonante) pe baza datelor şi informaţiilor despre diverse
între unele fenomene culturale. S-a consta- societăţi, comunităţi, zone sau arii sociale, ar
tat, spre exemplu, că, în cadrul sistemelor de urmări: să descrie intra- şi transcultural
rudenie, există o corelaţie între descendenţă sisteme, procese sau fenomene sociale, să
şi rezidenţă, sau că societăţile cu un grad ridi- caracterizeze relaţiile în timp şi spaţiu dintre
cat de nesiguranţă în procurarea hranei deţin societăţi sau componente ale societăţilor, să
şi un grad mai ridicat de retardare culturală. elaboreze acele enunţuri generale despre so-
Verificarea unor asemenea covariaţii pre- cietate care îşi menţin validitatea dincolo de
tinde apelul la procedee statistice. De aici diversitatea în timp şi spaţiu a societăţilor sau
necesitatea unei eşantionări culturale la comunităţilor şi ariilor sociale. A.c. nu este
scară planetară. Merite recunoscute în dez- specifică doar sociologiei comparative, care,
voltarea acestei metodologii revin de altfel, se află într-o stare de subdezvoltare
antropologului american George P. Murdock. teoretică, fiind cel mai adesea suplinită de
In 1937, el a fost animatorul proiectului de in- cercetările etnologice şi antropologice, ci
ventariere interculturală numit Cross-Cultural tinde să se consacre ca un mod distinct de
Survey, iniţiat în cadrul Universităţii Yale. abordare în sociologie, cu propriile strategii
După cel de al doilea război mondial, la de cercetare, adeseori privite în concurenţă
această acţiune au aderat şi alte universităţi cu celelalte. Domeniul social care ridică cele
din lume, proiectul devenind o vastă instituţie, mai multe dificultăţi 5n calea a.c. este cultura.
sub un nume nou: Arhiva Zonală de Relaţii Prin raportare la aria culturală investigată, se
Umane (Human Relation Area Files, în for- distinge între a.c. intraculturaiă şi a.c. inter-
mulă abreviată, foarte frecvent întîlnită: sau transculturală. Pentru a specifica primul
HRAF). HRAF reuneşte fişe şi microfilme cu tip, să considerăm un proiect de cercetare în
lucrări referitoare la sute de culturi pe glob. Cu care mai multe grupări umane, distinse nomi-
ajutorul acestor instrumente de documen- nal după criterii socio-demografice (vîrstă,
115
COMPARAŢIE
116
COMPENSAŢIA MUNCII
avînd puternice efecte de structurare a vieţii compensatorii, adică variaţii sau fluctuaţii
sociale Sociolingvistica sau etnografia vor- pozitive sau negative ce tind să se
birii clarifică unele din aceste aspecte, autoanuleze pe termen lung sau să se în-
atrăgînd atenţia asupra formei, conţinutului şi cadreze într-o tendinţă spre echilibrare C. pot
contextului, respectiv a sintacticii, semanticii fi directe sau specifice şi indirecte sau nespe-
si pragmaticii formulărilor lingvistice Atît con- cifice C. directe se manifestă prin acţiuni de
ceptele teoretice, cît si enunţurile verbale din evitare, înlăturare sau corectare ale factorilor
instrumentele investigaţiei trebuie supuse tra- ca ameninţă echilibrul sistemului sau îl îm
ducem interferenţe în limbajul si contextele piedică să atingă performanţe mai înalte C.
culturilor investigate pentru ca prin această indirecte sau nespecifice nu sînî orientate
pretestare lingvistică să se identifice regulile către factori generatori ci către efectele lor
de corespondentă dintre codurile de struc- De exemplu, tendinţa de conturare a unui
turare a comunicăm teoretice şi mvestigative status inconsistent sau a unor surse de incon-
transculturale Aceste reguli urmează apoi să sistentă a sinelui pot fi compensate direct prin
funcţioneze si la nivelul interpretării rezul- evitarea, corectarea si înlăturarea surselor
r
tatelor cercetării sau al fo mulărn concluziilor sau factorilor si indirect prin adăugarea sau
V antropologie culturală, cultură, metodologia potenţarea funcţiilor altor componente (cog-
cercetăm sociologice, sociolingvistică L.V. nitive, de securitate, de putere etc) Drogurile
sînt ilustrau tipice pentru c. indirecte sau
COMPENSARE evitarea, corectarea, nespecifice Ele nu sînt orientate către factorii
înlăturarea sau balansarea unor tendinţe sau care au generat anxietatea sau tensiunea m-
stări negative dintr-un sistem (personalitate, dividuală, ci către efectele acestora,
grup, organizaţie, comunitate) în vederea modificînd temporar echilibrul intern si accen-
restabilim echilibrului şi/sau pentru atingerea tuînd pe termen lung dezechilibrul de fapt
unor standarde superioare de funcţionare în Oricărui sistem îi sînt specifice mecanisme de
funcţie de domeniul de manifestare, se disting c, adică strategii de acţiune sau de mobi-
mai multe forme de c. financiară (plata unor lizare a resurselor disponibile pentru
bunuri, servicii, sacrificii sau pierderi), bio- restabilirea echilibrului tulburat prin a recon-
logică (reacţia de evitare, ameliorarea sau strucţia componentei afectate, b stimularea
balansarea unor defecte, nevoi, tensiuni sau funcţionării altei componente în vederea re-
frustrări în vederea restabilirii echilibrului or- cuperăm handicapului apărut Ignorarea sau
ganic în mod direct sau prin solicitarea altui eşecul c. conduc la dezagregarea mai lentă
organ), psihologică (menţinerea echilibrului sau mai accelerată a unui sistem V consis-
mental şi emoţional prin corectarea unor dis- tenţa sinelui, echilibru, homeostază L.V.
funcţii, potenţarea funcţiilor altor componente
ale psihismului, evitarea ameninţărilor sau COMPENSAŢIA MUNCII concept prin
frustrărilor, apelul la surse exterioare speci- care Eminescu desemnează, în scrierile sale
fice sau nespecifice etc), juridică (acordarea politice, fenomenul de "înmulţire peste
unor recompense sau drepturi pentru pierderi măsură (s n ) a oamenilor care trăiesc din
ce au afectat poziţia socială sau integritatea munca aceleiaşi sume de producători Acest
fizică şi morală) etc Funcţia fundamentală a fenomen este, în viziunea sa, principala
o este de a restabili, a menţine sau a ridica cauză a declinului si mizeriei unei societăţi
pe un plan superior de eficienţă echilibrul unui Pentru a se evita acest declin, pătura domi-
sistem în sistemele sociale pot apare si erori nanta trebuie să compenseze munca socială
117
COMPENSAŢIA MUNCII
care-o susţine prin activităţi creatoare, prin legea proporţiei muncilor sociale, îşi măreşte
crearea, unor "înlesniri de civilizaţiune" pentru consumul fără a oferi în compensaţie o
întreaga societate. în cazul contrar, raportul muncă socială (muşchiulară sau intelectuală)
păturii superpuse la "suma de muncă" a unei pe măsura consumului respectiv. "Sarcinile
societăţi este negativ şi conduce la declasare de întreţinere a politicienilor de la noi di-
socială, mizerie şi degenerare etnică, "in alte minuează pîinea de toate zilele a poporului de
ţări clasele superioare compensează prin jos, care, ca rasă, ca inteligenţă, ca inimă, e
munca lor intelectuală munca materială a superior păturii de parveniţi şi de scursături
celor de jos". în societatea românească, (...) cari s-au aşezat deasupra lui din secolul
pătura superpusă s-a înmulţit ca urmare a "in- trecut începînd". (M. Eminescu, Opere, voi.
troducerii formelor unei civilizaţii străine" fără IV, Editura Cultura Românească, Bucureşti,
ca să existe corelativul ei economic. Cm. 1938, p. 113). Teoria cm. folosită pentru a
este, aşadar, într-o altă accepţie, un imperativ examina raportul consumului păturii super-
de respectare a unei proporţii între aparatul puse la proporţia muncilor în societate, este
unei civilizaţii de împrumut şi corelativul ei o alternativă la ideologia egalitarismului indi-
economic (cîtă înlesnire aduce acel aparat vizilor şi claselor. între două clase sociale
muncii sociale). Printr-o asemenea intro- trebuie să existe raporturi dec. "Com-
ducere, de regulă, se amplifică şi se pensaţia — scrie Eminescu — nu se dă de
diversifică regimul trebuinţelor clasei domi- către o clasă sau un om decît prin muncă in-
nante, nu însă şi volumul şi calitatea muncilor telectuală sau muşchiulară. Munca muş-
menite a susţine acele trebuinţe. Urmarea chiulară constă în producerea de obiecte de
este că "influenţele străine găsesc în falan- utilitate necontestată, cea intelectuală în fa-
gele naţionale, goluri din ce în ce mai cilitatea producerii acestor obiecte "priveşte
simţitoare", "dispar clase pozitive" (de- un echilibru optim între "proporţia muncilor" şi
clasarea socială), fără a fi înlocuite cu altele "structura trebuinţelor", astfel spus, structura
noi şi astfel se slăbeşte organismul societăţii trebuinţelor trebuie să urmeze "procesul
în defavoarea exclusivă a claselor pozitive. natural" de creştere şi diversificare a structurii
Acelaşi proces provoacă o înstrăinare a şi funcţiilor "comunităţilor economice". în caz
păturii dominante, care atît prin trebuinţe cit contrar, acele trebuinţe formulate peste struc-
şi prin consum, gravitează în jurul unor "cen- tura şi funcţiile comunităţii economice
tre" şi "modele" străine şi acţionează în slujba productive vor căpăta caracter parazitar, de
unor interese străine de cele locale. Emi- cheltuieli necompensate, care vor atrage de-
nescu a examinat raportul dintre consumurile clinul economic al întregului popor. în
diferenţiale şi munca socială din perspectiva general, irosirea puterii de muncă este rapor-
ideii privind necesitatea conservării proporţiei tată, în scrierile economiştilor, fie la absenţa
muncilor sociale într-o societate. El a consta- comerţului înlăuntru (ca la Ricardo), fie la
tat că între munca medie a unei societăţi şi "pătura intermediarilor" (ca la fiziocraţi) etc.
consumul "păturii dirigente" există o proporţie Eminescu va lega sistematic "irosirea muncii
anumită, cu un semn pozitiv sau negativ. în fizice şi intelectuale a comunităţii" (Ricardo)
condiţiile în care munca medie se păstrează de consumul necompensat al păturii super-
constantă dar în schimb creşte consumul puse. Definirea păturii superpuse reclamă,
"clasei dirigente", mărindu-se cheltuielile nou- aşadar, obligatoriu, încadrarea fenomenului
lui aparat al statului, se naşte fenomenul de în teoria cm. împreună cu "teoria statului
pătură superpusă. Aceasta, neascultînd de
118
COMPETENTA
119
li
COMPETIŢIE
120
COMPORTAMENT PROSOCIAL
altele. Deşi teoriile complementare nu pot to collective behavior, 1985). Cea mai veche
fuziona Într-o teorie sintetică, ele se com- tratează c.c. din perspectiva emoţionalităţii
pletează reciproc, totodată însă f i i n d sporite (Le Bon, 1895; Park şi Burgess, 1921;
incompatibile. Există două surse posibile ale Blumer, 1939; Brawn, 1965; Kloppe, 1972;
c: o sursă de principiu (ca cea din cazul me- Lofland, 1981). O altă direcţie de studiere a
canicii cuantice descrisă de N. Bohr) şi o c.c. se centrează pe considerarea acestuia
sursă temporară, formulată în cazul ştiinţelor ca răspuns adaptativ la situaţiile noi şi am-
social umane. în acest din urmă caz, se bigue (Turner şi Killian, 1957; Lang şi Lang,
aşteaptă ca, în perspectivă, să se poată con- 1961). în fine, cea de a treia orientare abor-
strui o nouă teorie care să absoarbă în ea dează c.c. d i n perspectiva conflictelor
perspectivele dezvoltate de teoriile actual- sociale, ca pe un răspuns la destructurarea
mente complementare. O asemenea relaţie socială (Blumer, 1939; Smelser, 1962; Parry
provizorie de c. pare să caracterizeze faza şi Pugh, 1978; Rose, 1982). V. contagiune
preparadigmatică (T. Kuhn) a ştiinţelor. V. mintală, psihologia socială. S.C.
paradigmă, teorie sociologică. C.Z.
COMPORTAMENT PROSOCIAL
COMPORTAMENT COLECTIV t i p tip de comportament orientat spre susţinerea,
de comportament emergent (spontan şi ghi- conservarea şi promovarea valorilor sociale,
dat de norme create de participanţi) şi fără aşteptarea unor recompense externe.
extrainstituţional (orientat după alte norme, Ajutorarea, protejarea şi sprijinirea dezvoltării
adesea divergente, deoît cela general accep- oamenilor — altruismul — ocupă o poziţie
tate social). C.c. are ca dimensiuni: scopul, centrală în sistemul cp. Pentru a se putea
gradul de organizare a participanţilor şi du- vorbi de existenţa unui cp. trebuie îndeplinite
rata. Scopurile c.c. pot fi expresive cel puţin două condiţii: intenţia de a acorda
(exteriorizarea unor sentimente) sau instru- ajutor altor persoane şi libertatea alegerii con-
mentale (obţinerea unor drepturi sau duitei (Hans Werner Bierhoff, 1980). Alţi
avantaje). Din punct de vedere al gradului de cercetători consideră a fi obligatorii trei
organizare a participanţilor la acest tip de condiţii: intenţia de a ajuta, actul compor-
comportament, se face distincţie Intre c.c. tamental să fie iniţiat în mod voiuntar şi csi
neorganizate (spontane, fără lider formal) şi care realizează actul comportamental să nu
c.c. înalt organizat (cu programe de acţiune urmărească obţinerea vreunei recompense
şi lider formal). între aceste două extreme se externe (V.J. Derloga, J. Grazelak, 1982).
plasează c.c. intermediare. Durata c.c. este Emergenţa cp. a fost explicată prin două ipo-
şi ea foarte variată: unele au o durată scurtă teze alternative: ipoteza cost-beneficiu (J.A.
(cîteva ore, ca în cazul unor festivităţi), altele Piliavin şi colab., 1981) şi ipoteza normativă
pot avea persistenţă cîteva zile, săptămîni (J.P. Rushton, 1980). Analiza cost-beneficiu,
sau mai mult (ca în tulburările rasiale sau derivată din teoria echităţii, a fost aplicată cu
mişcările sociale). Deşi psihosociologul succes în explicarea cp.: acordăm ajutor al-
francez Gustave Le Bon (1895) a abordat cel tora dacă estimăm că beneficiul (recom-
dintîi problematica c.c, termenul ca atare a pensele morale interne) vor depăşi costul im-
fost utilizat pentru prima dată de sociologii plicat de ajutorul dat (efortul fizic şi psihic,
americani Robert Park şi Ernest Burgess riscul pierderii vieţii, cheltuieli financiare etc.)
(1921). în cercetarea c.c. s-au conturat mai Cu cît costul este mai ridicat, cu atît emer-
multe orientări. (David L Miller, Introduction gen ţa cp. este mai p u ţ i n p ro b a b i lă.
121
COMPREHENSIUNE
Cercetările efectuate de Bibb Latane si John terminism cauzal, c. presupune că faptele so-
M Darley (1970) au atras atenţia asupra feno- ciale au un sens subiectiv fund rezultatul unui
is
menului de "difuzare a responsabilităţii" cu cit determinism subiectiv în cadrul explicaţiei,
îf
sînt mai mulţi martori oculari, cu atît va fi mai cercetătorul caută să evidenţieze "celelalte
redusă proporţia celor care acordă ajutor şi cu fapte sociale" care determină faptul de expli-
atît mai îndelungat va fi timpul de aşteptare cat Prin o. cercetătorul caută "să plonjeze in
pînă la intervenţia de ajutorare Gradul de psihicul" (K Jaspers) autorului faptului social,
control (măsura în oare victima se face vino- să ' se pune în pielea* celuilalt, să înţeleagă
vată de situaţia în care se află) influenţează intenţiile, starea sa de spirit care a prezidat
acordarea ajutorului emergenta cp. este actul în cauză Realitatea subiectivă, se con
mai probabilă dacă se apreciază că factorii sideră de către promotorii metodei c nu
cauzali nu au stat sub controlul victimei (L poate fi analizată cu mijloacele obiective dte
Berkowitz, 1969) Simpatia/antipatia fată de stnntei Empatia, capacitatea de a-l înţelege
cei care cer ajutor mediază emergenta c p. pe celălalt, se formează şi se amplifică pe
(B Wemer, 1982) De asemenea, modul în baza experienţei obţinute din interacţiunea
care se cere ajutor influenţează declanşarea socială, din plasarea în variate roluri, cu alte
c p dacă apelul ia forma imperativă, acor- cuvinte pe baza cunoaşterii cotidiene pe care
darea ajutorului va fi amînată sau fiecare o obţine în legătură atît cu propriile
suspendată Este "efectul bumerang" în acor- sale trăiri în diferite situaţii, cît si cu trăirile
darea ajutorului (S H Schwartz, J Howard, celorlalţi Pornind de la accentul pe care îl
1981) Similaritatea trăsăturilor de personali- pune asupra rolului subiectivităţii în consti-
tate a celor care solicită cu cei cărora li se cere tuirea acţiunii sociale, M Weber încearcă să
ajutor constituie un element de predictie al preia metoda c. în sociologie, combmînd-o cu
cp. Realizează cp. ou o mai mare pro- metoda explicativă "explicaţie comprehen-
babilitate persoanele care sînt mai compe- sivă" sau comprehensiune explicativă V
tente (L M Hoffman, 1976), care au un mai mteraction/sm C.Z.
mare control asupra desfăşurării evenimen-
telor (J Rotter, 1966) şi o mai accentuată COMPROMIS modalitate de rezolvare a
stimă de sine (J Reykowski, 1975) V altru- unor tensiuni si conflicte, de realizare a con-
ism, morală S.C. sensului, în condiţii de diversitate de interese
si/sau puncte de vedere, caracterizată prin
COMPREHENSIUNE metodă alterna- faptul că soluţia adoptată este rezultatul unor
tivă explicaţiei, al cărui obiectiv este cedări reciproce, mmimizîndu-se astfel con-
descifrarea subiectivităţii care prezidează flictul si promovînd cooperarea C. se opune
acţiunile actorilor umani, pornind de la sem- utilizării excesive a coerciţiei, a forţei pentru a
nele sensibile care reprezintă manifestarea impune interesele unei părţi în detrimentul
acestora, si utihzînd intuiţia, combinată cu celorlalte în acest fel, se evită situaţiile con-
simpatia, adică empatia Formulată în filo- flictuale latente sau manifeste, crescînd
zofia neokantiană din a doua jumătate a stabilitatea sistemului prin realizarea unui
secolului trecut ca metodă specifică ştiinţelor anumit echilibru între părţi Realizarea c. pre-
sociale si umane (J G Droysen W Dilthey, supune a conştientizarea reciprocă a
K Jaspers) si preluata în sociologie de M intereselor si exigentelor, b căutarea unor
Weber Dacă explicaţia presupune un sens soluţii care să maximizeze convergenta inte-
obiectiva] faptelor sociale, rezultat al unui de- reselor, să satisfacă, pe cît posibil toate
122
COMUNICARE
interesele aflate în joc C. nu reprezintă pur si existenţa mesajului Codurile pot lua forma
simplu o soluţie care să satisfacă in egală limbajului natural, limbajului nonverbal si sim-
măsură toate părţile, ci tinde mereu să favo- bolurilor concrete (lumini, steaguri etc ) sau
rizeze o parte sau alta, în conformitate cu abstracte (semnale, formule logice,
puterea relativă a fiecăreia dintre ele în orice matematice etc ) în c. socială cele mai
proces de negociere a unui compromis vom frecvente sînt codurile verbale si nonverbale
găsi de aceea inevitabil si manifestări ale (gesturi, expresii faciale, intonaţii etc )
putem fiecărei părţi, încercări de intimidare si Acestea pot apărea împreună sau separat
manipulare reciprocă Evitînd blocarea deci- Cînd apar separate de codurile verbale, com-
ziei sau conflictul destructiv între părţi, c. are ponentele nonverbale exprimă imposi-
un rol pozitiv important în dinamica sistemelor bilitatea de a verbaliza sau a solicita o in-
sociaie. Există însă si situatu în care com- formaţie, iar cînd te însoţesc au rol de întărire
promisul are mai degrabă consecinţe de distorsiune sau de indicator 'metacomuni-
negative a cînd soluţia adoptată crează un cativ" prin care se accentuează un anumit
sistem instabil, în perspectivă, care va duce mod de înţelegere sau de interpretare a me-
la agravarea tensiunilor şi conflictelor, b cînd sajului verbalizat Accesibilitatea conţinutului
forţează o parte să accepte, sub presiunea mesajului este dependentă de comunitatea
forţei, o soluţie care structural o dezavanta- codurilor emisiei şi recepţiei Această com-
jează şi c cînd soluţia la problemă este patibilitate nu ia decît rareori forma identităţii
determinată prin jocul si c. dintre interesele perfecte în jurul nucleului de coduri comune
secundare, particulare, în locul considerării există o vanabilitate a modului de codificare
interesului general Conducerea unei între- si decodificare generată de experienţe sau
prinderi, de ex , poate adopta la o problemă practici individuale sau sociale de învăţare
o soluţie care reflectă c. intereselor particu- anterioară, forme de interacţiune, situaţiile de
lare ale diferiţilor participanţi (interese de c, accesul individual la cultura c. etc Atunci
prestigiu, de putere, de poziţie), iar nu obiec- cînd această vanabilitate este accentuată p ot
tivele, interesele generale ale întreprinderii apărea si stări de incomunicabilitate chiar în-
Aceste cazuri negative de c. sînt adesea de- tre parteneri care dispun de unele codiri
semnate prin termenul de c. de principii, relativ comune Orice c. este centrată pe JI
pentru că nu sînt respectate principiile funda- mesaj, adică pe un ansamblu de informaţii
mentale care garantează corectitudinea prezentate într-o formă simbolică Cantitatea
soluţiei V. conflict, consens, cooperare, de informaţii dintr-un mesaj este invers pro-
decizie, negociere. C.Z. porţională cu redundanţa sa ♦ Cu cît
mesajul transmis într-o unitate dată de timp
COMUNICARE proces de emitere a sau intr-o secvenţă de c. conţine o cantitate
unui mesaj si de transmitere a acestuia într-o mai mică de informaţie, cu atît redundanta
manieră codificată cu ajutorul unui canal către este mai mare Aceasta nu înseamnă însă că
un destinatar în vederea receptării în c. uni- pentru a creste eficienta c sociale trebuie re-
laterală numai emiţătorul organizează si dusă cît mai mult redundanta Cea mai
transmite informaţii în vederea receptării în economicoasă formă de codificare a unui me-
c. reciprocă, receptorul construieşte o nouă saj se poate dovedi o piedică pentru
secvenţă de c, devenind el emiţător sicelălalt receptarea adecvată, întrucît creşte pon-
receptor Condiţiile minime fundamentale de derea interpretărilor sau înţelesurilor variabile
realizare a c. sînt compatibilitatea codurilor şi investite în cursul receptării şi se accen-
123
COMUNICARE
tuează distanţa dinlre intenţionalitatea mesa- creşte eficienţa activităţii grupului trebuie
jului şi ceea ce este efectiv receptat. Avînd în adoptată cea mai adecvată reţea de c. De
vedere calităţile receptării, cantitatea de in- exemplu, eficienţa distribuirii informaţiei într-
formaţie transmisă şi intenţionalitatea c, un grup este maximă în condiţii de accentuare
emiţătorul trebuie să elaboreze decizii optime a centralităţii reţelei de c. în acelaşi timp, efec-
de structurare a mesajelor în termenii gradu- tele individuale ale mesajelor transmise de o
lui său de redundanţă şi ai asamblării şi sursă exterioară nu sînt directe, ci intermedi-
utilizării codurilor. în funcţie de distanţa fizică ate de structura socială a grupului. ♦ Această
dintre emiţător şi receptor şi de utilizarea unor regulă este valabilă mai ales în cazul c. în
posibilităţi tehnice de transmitere a mesa- masă, în care acelaşi emiţător dispune de
jelor, se distinge între c. interpersonală şi c. posibilităţi de transmitere a aceluiaşi mesaj la
în masă. ♦ C. interpersonală se identifică de un număr foarte mare de receptori potenţiali.
fapt cu interacţiunea socială, întrucît în orice Aceste posibilităţi sînt oferite de mijloace
interacţiune se realizează schimburi de me- tehnice de c. în masă (massmedia), respec-
saje. De regulă, ea se realizează în grup sau tiv, presă, radio şi televiziune. în general,
este dependentă de grupul de apartenenţă a studiul c. de masă a tins să se concentreze
persoanelor implicate. Funcţia o. interperso- asupra elementelor ei componente şi a
nale este de a menţine unitatea şi integritatea relaţiilor dintre ele incluse într-o formulă sin-
oricărui grup social, de a asigura coordonarea tetică de genul: "cine spune ce, prin ce canale
acţiunilor individuale în grup. Admiţînd (medii) de o., cui şi cu ce efecte" (H.D.
această premisă, s-a studiat cu insistenţă Lasswell, 1946). în privinţa sursei, s-a acordat
structura sau reţeaua de o. a grupului, res- atenţie organizării contextuale a mesajului şi
pectiv modul de distribuire a rel aţ i i l o r imaginii audienţei despre transmiţător, res-
interpersonale de c, densitatea şi consis- pectiv credibilităţii acordate acestuia. în
tenţa lor, tipurile de informaţii vehiculate şi organizarea mesajului s-a distins între priori-
efectele lor asupra organizării şi funcţionării tatea şi poziţia ultimă a unor informaţii pentru
grupului. în orice grup există diferenţe între in- a se releva efectele diferenţiate. Avantajul
divizi din punct de vedere al frecvenţei poziţiei prioritare constă în întărirea atitu-
angajării în c. Diferenţele sînt produse mai dinilor deja deţinute de receptori, pe cînd al
ales de status (cu cît ocupă un status mai înalt celor incluse în finalul mesajului rezidă în
cu atît este mai probabil să iniţieze şi să stimularea reflecţiei şi creşterea retenţiei. în
primească mai multe mesaje), de gradul de acelaşi timp, efectele depind şi de conştien-
conformitate normativă (distanţarea mod- tizarea de către receptor a intenţiei
erată a unei persoane faţă de normele transmiterii, de complexitatea şi repetabili-
grupului se asociază cu multiplicarea mesa- tatea mesajului. De exemplu, conştientizarea
jelor transmise de ceilalţi pentru a produce intenţiei transmiterii diminuează intensitatea
conformarea, pe cînd distanţarea accentuată şi extensia efectelor, iar mesajele prea com-
duce la diminuarea c.) şi de orientarea plexe nu produc decît efecte de suprafaţă
relaţiilor afective. Reţeaua de c. poate fi car- pentru că nu sînt decodate. Repetarea insis-
acterizată prin flexibilitate / rigiditate, tentă a c. aceloraşi mesaje faţă de aceleaşi
centralitate / lateralitate, formalitate / infor- persoane produce o saturare a recepţiei ex-
malitate (A. Bavelas, H.J. Leavitt). Aceste primată prin indiferenţă faţă de mesaje, un
proprietăţi au efecte variabile asupra perfor- grad înalt de conformism aparent şi o căutare
manţelor individuale şi de grup. Pentru a compensatorie de mesaje provenite din alîe
124
COMUNISM
surse. Efectele mijloacelor de c. în masă sînt una dintre cele mai vechi aspiraţii carac-
cel mai adesea indirecte, în sensul că in- terizată ca reacţie la crize sociale acute şi la
fluenţele lor sînt întărite sau diminuate de inegalităţi sociale excesive. El a luat forma
structura de grup şi mai ales de către liderii de utopiilor, modele ideale de organizare so-
opinii din grupurile de apartenenţă. P. Lazars- cială, rezultate ale proiecţiei unor aspiraţii
feld şi B. Berelson au caracterizat astfel difuze. Este cazul Republicii lui Platon sau al
"fluxul de o. in două trepte", incluzînd pe cea utopiilor Renaşterii: Utopia lui Thomas Morus
a transmiterii directe de către mass-media şi şi Cetatea soarelui a lui T. Campanella. în pe-
pe cea instituită în c. interpersonală. în unele rioada modernă Gracchus Babeuf
situaţii numărul treptelor tinde să crească sau formulează un program politic de tip c. fundat
să se reducă, generind procese specifice de însă pe ideea naivă a distribuţiei egale a
difuziune a informaţiilor. Această tendinţă de- bunurilor. Ideea actuală de c. se datorează lui
pinde şi de organizarea sistemului social care K. Marx şi F. Engels, care au elaborat-o în
poate crea condiţii de multiplicare sau de con- cadrul unei teorii a societăţii, traducînd-o tot-
centrare a canalelor de c, de intensificare odată într-un program politico-ideologic de
sau de diminuare a controlului social al me- acţiune revoluţionară propus clasei munci-
sajelor transmise şi vehiculate. Controlul c. se toare, în concepţia lui Marx, c. nu trebuie
poate realiza în mod implicit, prin valorile de considerat un ideal, care prin atractivitatea sa
referinţă, sau explicit, prin instanţe special or- să influenţeze acţiunea umană (deşi el este
ganizate; se poate exercita asupra oricărei inevitabil şi un ideal), ci o fază a evoluţiei so-
reţele de c. sau numai asupra c. în masă, cietăţii umane impusă cu necesitate de legile
lăsînd libere fluxurile de c. interpersonală. obiective ale Istoriei. In Ideologia germană
Odată cu multiplicarea mijloacelor de c. în (1844) se afirma: c. nu reprezintă un ideal
masă a crescut audienţa şi gradul de ex- care să fie impus omenirii, ci "mişcarea reală
punere, dar şi selectivitatea personală, care suprimă starea actuală". Pentru prima
concomitent cu accentuarea pasivităţii în re- oară, Marx formulează ideea de c. în contex-
ceptare. Deşi efectele lor Informative pot tul teoriei alienării şi dezalienării. Această
creşte, cele formative şi mai ales generatoare teorie s-a conturat într-o perioadă de ruptură
de acţiuni sînt reduse. In general, efectele c. a lui Marx de gîndirea hegeliană (Manuscrise
în masă depind de predispoziţiile şi atitudinile economico-filozofice, 1844). Organizarea so-
anterioare ale receptorilor. V. atitudine, difu- cietăţii pe bazele proprietăţii private asupra
ziune, informaţie, media, persuasiune, mijloacelor de producţie ar sta la originea
propagandă. M.V. fenomenului alienării. Rezultatul este o socie-
tate dezumanizată, "nenaturală" din punct de
COMUNISM mod de organizare socială vedere al naturii umane. Ca atare, consideră
bazat pe forme colective de proprietate asu- Marx, înlocuirea proprietăţii private cu o pro-
pra mijloacelor de producţie şi pe o distribuţie prietate colectivă asupra mijloacelor de
egală a resurselor. în antropologia socială a producţie este de natură a depăşi alienarea,
secolului al XlX-lea se utiliza conceptul de c. a oferi o organizare socială cu adevărat
primitiv pentru a desemna societăţile pre- umană. C. este definit ca "naturalism", ca
sclavagiste, fundate pe o proprietate comună reîntoarcere a omului la el însuşi, la ade-
şi pe un consum egalitar, reglat printr-o dis- vărata sa natură umană. în acest context,
tribuţie colectivă a bunurilor. în marxism, tip ideea de c. este legată de aceea de om total:
de societate postcapitalistă. ♦ C. reprezintă persoană care îşi poate dezvolta şi afirma li-
125
COMUNISM
ber toate capacităţile sale umane în cadrul Marx, prin următoarele trăsături distinctive: a.
unei relaţii nealienate cu lumea sa umană, proprietatea colectivă, socială asupra mij-
întreaga bogăţie creată de evoluţia umanităţii loacelor de producţie; b. producţia se
îl devine în c. cadrul nemijlocit al realizării desfăşoară încă în cadrele producţiei de
umane. Necesitatea obiectivă a instaurării c. mărfuri, fiind supusă în consecinţă tuturor le-
este identificată ulterior în teoria marxistă gilor care guvernează un asemenea sistem;
asupra societăţii în concordanţa necesară c. distribuţia se face în funcţie de cantitatea şi
dintre nivelul şi caracterul forţelor de pro- calitatea muncii depuse. Ca o consecinţă a
ducţie şi tipul relaţiilor de producţie. Dez- modificărilor fundamentale din sistemul pro-
voltarea forţelor de producţie, realizată de ductiv, Marx deduce o serie de caracteristici
revoluţia industrială, le conferă acestora un generale ale c: a. activitatea productivă nu se
caracter tot mai social, punîndu-le în con- va mai realiza în forma producţiei de mărfuri;
tradicţie cu relaţiile de producţie fundate pe b. datorită abundenţei, făcută posibilă de
proprietatea privată şi făcînd necesar un nou creşterea productivităţii muncii, distribuţia
tip de retaţii de producţie fundate pe proprie- bunurilor va fi realizată după nevoi; c. dife-
tatea colectivă. La un nivel şi mal ridicat de renţierea de clasă a societăţii va fi complet
dezvoltare al forţelor de producţie, cînd se va eliminată, reallzîndu-se din acest punct de
trece din faza rarităţii (cantitatea de bunuri vedere o societate omogenă, caracterizată
produse este inferioară necesităţilor) în cea a de existenţa unor interese generale, efectiv
abundenţei (producţia se plasează la nivelul comune; d. dispariţia statului ca instrument de
necesităţilor), va deveni posibilă o distribuţie impunere a interesului unei clase împotriva
a bunurilor nu după criterii exterioare, genera- celorlalte clase, cît şi a tuturor mijloacelor de -
toare de inegalitate, ci după criteriul nevoitor, coerciţie şi oprimare socială (inclusiv a siste-
în Critica Programului de la Gotha Marx for- mului juridic); conducerea societăţii va pierde
mulează o idee importantă care va sta la baza în consecinţă caracterul politic; e. dispariţia
programelor partidelor comuniste: or- decalajelor generatoare de inegalitate ca de
ganizarea producţiei pe bazele proprietăţii de ex. a decalajelor dintre sat şi oraş, dintre
tip socialist a devenit deja o posibilitate şi o munca fizică şi cea intelectuală, dintre
necesitate, datorită caracterului social ridicat funcţiile de conducere şi cele de execuţie; /.
al forţelor de producţie. O societate c, în sen- ca rezultat al dezvoltării şi intensificării re-
sul deplin al cuvîntului, nu va putea fi însă laţiilor social-economice şi culturale, într-un
realizată decît atunci cînd productivitatea viitor îndelungat nespecificabil se vor şterge
munci o va permite. Marx respingea categoric treptat, în mod natural, diferenţele dintre
"c. sărăciei" — egalitate în condiţii de raritate naţiuni. C. este diferit de asemenea în contextul
a bunurilor. Adevărata egalitate poate fi in- opoziţiei spontan/conştient. Proprietatea
staurată în mod efectiv doar cînd, datorită privată, prin natura sa, generează o societate
bogăţiei produse, fiecare poate să consume care se constituie şi funcţionează prin mecan-
la nivelul necesităţilor sale, variabile de la per- isme spontane, al cărei prototip îl constituie
soană la persoană. Din acest motiv, între piaţa economică. Lipsa de control conştient al
revoluţia socialistă şi realizarea efectivă a colectivităţii asupra vieţii sale sociale nu
unei societăţi c. se va trece inevitabil printr-o reprezintă, în gîndirea marxistă, în primul rînd
formă intermediară de organizare socială — rezultatul unui nivel scăzut de cunoaştere, ci
socialismul. Ca fază de trecere la c, socialis- este un efect al însăşi structurii sociale, a
mul se caracterizează, conform teoriei lui cărei funcţionare, reglare şi schimbare este
126
CONFIGURAŢIE
fundamental spontană. Oamenii sînt c. persistă prin "solidaritate organică", iar so-
conştienţi de scopurile, intenţiile, aspiraţiile cietatea prin "solidaritate mecanică". C. poate
lor, dar rezultatul final al acţiunilor lor este fi privită nu numai ca obiect de cercetare, dar
structural imposibil de planificat, controlat, şi sub aspectul reprezentativiîăîii în raport cu
prevăzut. în contrast, datorită proprietăţii o realitate social-umană mai cuprinzătoare
colective asupra mijloacelor de producţie, c. (etnie, stat, omenire); astfel s-a ivit necesi-
ar reprezenta prima societate care s-ar con- tatea unei alte distincţii, aceea între c, ca
stitui şi ar funcţiona în mod conştient. în acest "obiect" şi c. ca "eşantion" (Conrad
context, găsim în lucrările lui Marx şi Engels Arensberg, art. The Community as Object
caracterizări ale c. de tipul: c. reprezintă saltul and as Sample, 1961). în antropologia so-
omenirii din preistorie în istorie; din imperiul cială a înregistrat deja o carieră considerabilă
necesităţii, în imperiul libertăţii; c. reprezintă conceptul de "c. mică" (Robert Redfield, The
enigma dezlegată a omenirii. ♦ în ciuda pre- Little Community, 1955). Aşa cum se înţelege
tenţiei că modelul comunist de societate nu şi din denumire, c. mică se prezintă ca un
este o utopie, ci rezultatul unei analize de tip grup social-uman de mici dimensiuni (clan,
ştiinţific, la ora actuală există estimarea larg trib, sat) şi se caracterizează prin relaţii nemi-
împărtăşită că modelul c. de societate este o jlocite, de cunoaştere reciprocă între membrii
utopie tipică, exprimînd condiţiile secolului săi. Ea este, totodată, cea mai mică unitate
trecut, naivă din punct de vedere al com- morfologică a speciei umane în care repro-
plexităţii societăţii contemporane. în fapt, ducerea poate avea loc fără iminenţa
ideea de c. apare tot mai rar şi în programele consangvinităţii şi, deci, a efectelor pa-
politice ale partidelor comuniste actuale. V. tologice, degenerative. Relevanţa
ideologie, marxism, spontan, utopie. C.Z. antropologică a o. mici se bazează pe faptul
că funcţiunile sociale ale acesteia se
COMUNITATE entitate social-umană, desfăşoară într-un spaţiu fizic, restrîns, ceea
ai cărei membri sînt legaţi împreună prin lo- ce le face direct observabile şi deci propice
cuirea aceluiaşi teritoriu şi prin relaţii sociale abordării holistice, monografice. V. antro-
constante şi tradiţionale (= consolidate în pologie culturală, autarhie, devălmăşie,
timp). Ocupînd aceeaşi nişă ecologică, mem- eşantionare, holism, monografie sociologică,
brii unei c. folosesc în devălmăşie resursele sistem social. Gh.G.
naturale ale mediului (păduri, ape etc). C. se
caracterizează prin relativă autarhie. Ea CONFIGURAŢIE mod de organizare a
conţine, la scară redusă, toate activităţile pro- relaţiilor dintre elementele unei mulţimi. în
prii unui sistem social (economie, drept, sens larg, precum în psihologia gestaltistă, c.
morală, religie etc). Sociologul german Fer- este sinonimă cu formă sau structură. în sens
dinand Tonnies a făcut, totuşi, distincţie între restrîns, c. rezultă din abordarea unei struc-
c. (Gemeinschaff) şl societate (Gesellschaft). turi predominant din perspectiva relaţiilor
C. (familia, satul), prin autenticitatea ei, ar fi constitutive între elementele ei (P. Blau,
ca un organism viu, bine integrat, întemeiat 1976). Corelativ se apreciază că structura
pe datini şi pe trăiri comune, în vreme ce so- poate fi analizată şi dintr-o perspectivă dis-
cietatea (oraşul, statul) — ulterioară faţă de c. tributivă, urmărind modul în care elementele
în privinţa evoluţiei — ar fi un agregat complex ei sînt repartizate în clase distincte. în sociolo-
dar artificial, întemeiat pe convenţie, opinie gie, au fost relevate c. ale unor macrostructuri
publică, legislaţie. în expresie durkheimiană, de tipul celor de rol, sociometrice, de rudenie
127
CONFLICT
etc. Perspectiva distributivă este folosită mai lins, David Lockwood, Simmel, Lewis Coser,
ales în abordarea macrostructurilor de tipul Marx, Gouldner, Gumplowitz, Parsons,
celor de clasă. Structurile în general, c. lor în Deutsch, J. R. P. French, Goldman
particular, sînî caracterizate prin predomi- Schlenker, Johnson Pruitt etc. Un loc aparte
nanţa întregului asupra părţilor, invarianta în colecţia teoriilor asupra c. îl are teoria so-
relaţiilor, transmiterea schimbărilor de la cială a l u i Marx privind contradicţiile
nivelul unui element la întreg etc. V. so- sistemului social, lupta de clasă, rolul intere-
ciometrie, structură, D.S. sului economic în c. Multe d i n t e o r i i l e
occidentale asupra c. sînt influenţate de
CONFLICT ,opozjţie deschisă, luptă între marxism ^ Anii '60 s-au caracterizat printr-o
indivizi, grupuri, clase sociale, partide, comu- dispută_a£nnsă înţre_noile teonijasupra a,
nităţi, state cu interese economice, politice, care sublimau rolul productiv al acesţwa_gen-
religioase, etnice, rasiale, divergente sau in- tru_sehim^a_re_a_socială, şi a.b.arg'JLrile
§!iyStui?!l5!' fuPc!i9JlŞ'Me 0"- Parsons era
inţera,cţiunii_sogiale. Ca termen, c. derivă din cazul paradigmatic) car© accentuau coerenţa
latinescul "conflicte" care înseamnă "a ţine sistemelor sociale, consensul, considerînd
împreună cu forţa". ♦ CMUZBI&C. pot fi de di- conflictul a fi mai degrabă o patologie a siste-
ferite tipuri: toeggliţăţ! şi _djscrjmjnărj sociale, melor. Teoriile structurai- funcţionaiiste erau
incapacitatea părţilorjde a_ajunge_ la.un.com- acuzate a privi.c, doar din perspectiva funcţiei
prqmis recirjrgcj.ccepj.a.ţ le,gaj de poziţia lor în lui negative, ca fenomen marginal, avînd ca
societate, GQ£D,peJJtiaj)entm controlul resur- rol doar perturbarea armoniei întregului. Noile
sşlorjjniţe, acces competiţionai la oportunităţi tgoriijjşornind de la inevitabilitatea pluralităţii
crescute, dQQnta_djŞ_donxinare, dejsuţere^de intereselor, consideră abordarea constructivă
prestigiu. ♦ Teoriile c. caută să explice: a c. ca exprimînd esenţa democraţiei. în fapt,
cauzele manifeste şi potenţiale ale acestuia; asumarea c. reprezintă, pentru un sistem so-
c
M&3k-S}iSM$£3l e c ' ?' Epsibilitătile de c i a l , un mdicator'al caracterului său
soluţionare a iui; efectele directe şi indirecte, democratic. Pluralismul puterii, competiţia
func]iil£jrdisfuncţiile sale în procesul de programelor, proiectele alternative de schim-
funcţionare şi schimbare a sistemelor sociale; bare socială, procesele electorale
tipurile şi aria de cuprindere a c; instrtuţio- competitive, procedurile de negociere, con-
nalizarea c; managementul c, procesele de c i l i e r e şi arbitraj s'nt caracteristici a l e
negociere şi atingerea păcii sociale, menţi- sistemelor sociale complexe, modalităţi de
nerea ordinii sociale în ciuda marilor ine- menţinere a ordinii sociale. ♦ Tipurile
galităţi dintre părţi şi a deosebirilor de inte- .distincta de c. social depind_de: caracterul,
rese; rolul c. în procesele dinamicii de grup. structura şi specificul părţilor aflate în c; na-
Interesul pentru studiul c. a apărut o dată cu tura scopurilor fixate de acestea; mijloacele
primele reflecţii filosofico-sociale şi istorice utilizate pe parcursul evoluţiei c. ♦ Mulţi
(Tucydides), regăsindu-se apoi ca o preocu- analişti au descris modelul de dezvoltare a c.
pare majoră în literatura sociologică, prin cinci etape relativ distincte: ^dezacorda
politologică, psiho-sociologică. Ca teore- 2. cojifruntarea; 3. escaladarea; 4. de-
ticieni consacraţi în analiza c, contradicţiilor escaladarea; 5. rezolvarea (Donelson R.
sociale, ale puterii şi divergenţelor de interese FofsytKJTDezacordul debulează prin simple
sociale pot fi amintiţi: Machiavelli, Hobbes, nemjelegeri, diferenţierea indivizilor sau gru-
Durkheim, Max Weber, R. Dahrendorf, Col- purilor prin modul lor de a fi şi a gîndi (uneori
128
CONFORMARE
pot fi şi pseudo-neînţelegeri, false c), diyer- tervenţii legale de tipjnşţiţuţional, prin nego-
g-SJlîtJîl]nore, nesemnificative pjyTtţu cieri şi compromisuri treptate, prin stimularea
interacţiunea socială, de grup, dar,ejtgjTe- posibilităţilor de comunicare deschisă între
controlaţgjajinjp, pot degenera în conflicte părţi, prin captarea bunăvoinţei părţii ad-
reale. Confruntarea adînceşte diferenţele verse, prinjspariţia l'celeijjejyreiajiărţf în
dintre indivizi, grupuri, clase etc, acestsg fi- calitate de mediator, moderator, facilitator,
ind percepute de către părţil^jn c. ca diplomat, sfătuitor, conştientizator, judecător,
impbrtanteTpentTu interactiuneajde grup, ca expert etc (Johnson Pruitt, 1970), toate avînd
ameninţînd unitaTea grupului; în această fază un scop integrativ, de refacere a interacţiunii
fiecare parţeJgUsusţine^pozitjajşa,, accen- sociale normale. Pentru a avea reuşită în
tula(tapej?aza,uneijdeologii justificative (se timp şi eficienţă în procesul interacţiunii so-
intensifică angajarea părţilor pe linia dezacor- ciale, de grup, CQmarornJăulttaaijaerutjde
dului iniţial; fiecare parte subliniind erorile din rezolvarea c. nutrebuie să fie privit de nici una,
gtndirea celeilalte; este faza în care fiecare din părţi ca un semn al slăbiciunii sale, nu tre-
parte se convinge pe ea însăşi că trebuie să buie săfFe~speculat în"prpcesuj,coopilierîrde
convingă adversarul să-şi schimbe părerea, niQfo5grie,"cl"apreciat prin funcţia lui pozjtiv-
să renunţe la poziţia lui, acceptînd argumen- mtegrativă pentru unitatea şi pacea sociala.,
tele sale; acţiunea de persuasiune devine Incapacitatea adoptării unor soluţii construc-
tive, mjjJ^J__££cej3ţ£ţe__clLi,ce. {ie la
de coerciţie, cu efect de "boomerang" asupra dezagregarea sjsţemului, fie la generarea
părtiîorT expresia ejiiotionajădomină asupra unuijşchilibru p_recaj şi provizoriu, fundat pe
argumeoteJarJogice; raţacornu.nicărjiîn_grup forţă. V. consens, contradicţii sociale, nego-
sgadej_şînt antrenate mecanisme psihologice ciere. E.Z.
şi interpersonale ale luptei caredug la.sţress
crescut, atmosferă ţejsioj_aJL ilustrări.suc- CONFORMARE adaptarea unei per-
cesive ce „antrenează înJanLqşţilităţi, forme soane la norma sau sistemul de norme proprii
de viqlenjăj,_agreş[vitate_înjimbaj (vezi cele- unui grup social, instituţie sau organizaţie, în-
bre ipoteză frustrare/agresiune); l[0ja_de cadrarea comportamentelor de rol în
încredere creşte; apare__neceşiţateajjnei modelele recunoscute şi consacrate grupai
soJuţjL£sc.aJâdarea_c. distrug£.0PJiaşte, re- şi/sau social. Aşa cum în cadrul oricărui grup
ciprocităţii poziţiygjrilocuindu-le ou unele de social se cristalizează şi funcţionează norme,
tip negativ (Schlenker, Goldman, 1978) care tot astfel se dezvoltă presiuni spre c. la ele.
susŢfrTun comportament concurenţial Astfel de presiuni influenţează modul de
exagerat; tensiunile şi ostilităţile din grup sînt gîndire şi comportamentele, cel mai adesea
scăpate de sub control; reacţia de auto™ fără ca actorii să fie conştienţi de existenţa lor.
apărare a fiecărei părţi stîrneşte violenţe Cu cît un grup este mai atractiv, cu atît este
fizice şi simbolice, agresivitate maximă; în mai probabil ca fiecare din membrii săi să-şi
această etapă.c.jitlng^pşuncM culminant, modifice punctele de vedere şi compor-
"de vîr£ car_e poate distruge total in- tamentul în conformitate cu normele (formale
teracţiuneâ^.e.grup, ajurîgî'ncrunVdri'cfirar sau informate) ale acestuia. Finalitatea con-
pînă la distrugerea fizică a părţilor, sau o trolului social este asigurarea c. Indivizii se
poate reface printr-o schimbare structurală. conformează normelor unei societăţi pentru
Esc aladarea c. e urmată firesc de orientarea că ei realizează că, dacă nu o fac, riscă să fie
^ -—~ pedepsiţi, în timp ce c. le aduce recompense.
129
CONSANGVINITATE
130
CONSISTENŢA SINELUI
131
CONSTRUCT
132
CONŞTIINŢĂ
133
CONTAGIUNE MENTALĂ
135
CONTRADICŢII SOCIALE
la nivel societal, Intr-un număr mai redus de cel mai adesea avea loc pe baza unui con-
cazuri, o c. poate îndeplini o funcţie de ino- sens general, ci mai degrabă prin lupta unor
vare socială, de opoziţie la un sistem prea grupuri şi clase sociale împotriva altora. C.s.
conservativ de norme şi valori. V. cultură, ni- pot fi antagoniste sau neantagoniste. C, an-
hilism, subcultură. I.Mih. tagoniste exprimă interese fundamentale
ireconciliabile: nu se pot găsi soluţii general
CONTRADICŢII SOCIALE concept acceptabile definitive care să genereze un
cheie al sociologiei marxiste. Conform per- sistem stabil. Compromisuri pot avea loc, dar
spectivei dialectice, sistemele sociale nu sînt tensiunea şi conflictul dintre părţi nu pot fi
de regulă complet omogene, prezentînd o ar- complet eliminate: ele pot să se atenueze, să
monie internă absolută, ci sînt caracterizate intre în latenţă, după o anumită perioadă însă
prin tensiuni şi c. interne. Structural-funcţio- agravîndu-se şi luînd forme pregnante, ex-
nalismul clasic accentua unitatea funcţională plodînd adesea în conflicte deschise şi
a sistemelor sociale, caracterul lor integrat, violente. Rezolvarea lor nu poate avea loc
armonios, tensiunile şi c. fiind considerate a decît prin luptă şi prin schimbarea structurală
fi mai degrabă patologii, mai mult sau mai a modului de organizare socială care Ie-a
puţin accidentale, care trebuie eliminate. în generat, prin revoluţie. Indiferent dacă este
contrast, sociologia marxistă accentuează vorba de o revoluţie violentă sau de una
faptul că tensiunile, c. reprezintă starea nor- "paşnică" realizată prin mecanisme de-
mală a sistemelor sociale, acestea mocratice, ea se face nu pe baza unui
constituind sursa dinamicii lor continue. Ex- consens generalizat, ci prin luptă, împotriva
istă două nivele distincte la care se manifestă opoziţiei claselor şi grupurilor sociale intere-
c.s. a. un nivel structural- organizaţional: c. sate în menţinerea status-quo-ului. C.
dintre diferitele componente structurale ale neantagoniste sînt c. care generează inte-
sistemului social, dintre subsistemele aces- rese secundare, pe fondul unei accentuate
tuia. Este cazul c. dintre forţele de producţie convergenţe a intereselor fundamentale. Ele
şi relaţiile de producţie; dintre structura eco- se pot rezolva prin construirea unui consens,
nomică şi sistemul politic, dintre sistemul prin cooperare, fără a fi excluse elemente de
politic şi ştiinţă etc; b. un nivel social in- negociere şi compromis. Ele pot să se
teracţional: c. intre persoane, grupuri şi clase agraveze, să se antagonizeze, ducînd la con-
sociale, între colectivităţi. De regulă, acestea flict, în două situaţii distincte: a. cînd nu sînt
exprimă c. structural-organizaţionale. Astfel, sesizate la timp şi nu se intervine pentru
c. dintre clasele sociale, în teoria marxistă, soluţionarea lor; c. se soluţionează de la sine,
exprimă c. structurale ale unui mod de pro- fără intervenţie, de regulă ele tind să se acu-
ducţie sau dintre două moduri de producţie muleze, să se agraveze, ducînd la conflict; b.
succesive (c. dintre burghezie şi feudalism). cînd se încearcă soluţionarea lor cu metode
Dinamica sistemelor sociale este datorată inadecvate care în loc să le soluţioneze le
luptei dintre persoanele, grupurile, clasele so- agravează. Utilizarea coerciţiei, a forţei duce
ciale şi chiar colectivităţi interesate în de regulă la agravarea conflictelor. Teoria
menţinerea/schimbarea unui mod de or- c.s. poate fi modelată în teoria matematică a
ganizare socială. De aici şi rolul esenţial al jocurilor. C. antagoniste, de ex., sînt modelate
luptei sociale (de clasă) în teoria marxistă. de jocurile cu sumă nulă, în care suma pier-
Datorită intereselor diferite, adesea inreduc- derilor şi cîştigurilor este nulă (ce cîştigă o
tibile, procesele de schimbare sociale nu pot parte, reprezintă inevitabil pierdere pentru
136
CONTROL SOCIAL
137
CONTROL SOCIAL
tranziţia dinspre c. coercitiv spre cel informai. rînd, au rămas încă destul de obscure meca-
C. informai se realizează mai ales la nivelul nismele de asigurare a conformităţii prin
rolurilor sociale dintr-un sistem şi se mani- aplicarea de sancţiuni. în multe explicaţii ale
festă în mod implicit în cadrul interacţiunilor. acestui proces se invocă tendinţa de determi-
El este rezultatul socializării în cadrul norma- nare strictă a acţiunilor individuale de către
tivităţn sociale existente şi al învăţării sociale, mediul social integrator şi se operează cu un
adică al interiorizării sistemului de norme, de gen de psihologism îngust utilitar, poate chiar
modele de comportare şi atitudini tipice pen- naiv. De exemplu, se consideră că individul
tru o societate. * La limită, c. informai se se conformează unei norme pentru a evita
manifestă ca autocontrol, respectiv ca regle- sancţiunile care sînt privite ca simple con-
mentare raţională de către o persoană, prin secinţe ale acţiunilor intreprinse. C.s. ar avea
efort conştient sau voluntar, a propriilor com- o natură similară cu modul în care se exercită
Ia portamente şi relaţii. Autocontrolul pre- efectele legilor fizice asupra comportamentului
supune alegerea preferenţială dintr-un evan- (daca cineva s-a fript o dată cu focul va
tai de cursuri a l t e r n a t i v e de acţiune evita a doua oară flacăra) Totuşi evenimen-
Preferinţa este însă circumscrisă normativ în tele sînt anticipate de către oameni. Ei pot
jurul cursurilor acceptabile de acţiune, în vir- interveni în producerea şi derularea lor, modi-
lîîi tutea reacţiei naturale a omului de a evita
stările de tensiune generate de încălcarea
ficîndu-le, parţial sau total, cursul; unele
evenimente se pot dovedi favorabile pentru
unei norme, autocontrolul avînd astfel şi o di- un timp si nefavorabile în alte condiţii sau con-
mensiune formală. Totuşi, nicicînd o per- texte. Numai un număr foarte redus de
soană nu îşi poate controla integral propria sancţiuni pozitive sau negative sînt absolut
conduită, nici măcar temporal, datorită inter- eficace. Conformitatea este astfel un produs
venţiei incertitudinii generate de acţiunile parţial şi precar al sancţiunilor, iar c.s. se
altora sau de împrejurările sociale. Ceea ce exercită mai mult în forma implicită a relaţiilor
într-un context de împrejurări apare ca auto- de interdependenţă autoregiatoare dintr-un
control este parţial rezultatul influenţei sociale sistem. în al doilea rînd, c.s. exercitat de so-
exercitate de alţii în situaţia socială concretă cietate nu poate fi privit numai din perspectiva
sau al interiorizării c. exterior exercitat ante- exterioară individului. Există o autonomie in-
rior. ♦ în general, eficacitatea c.s. depinde dividuală construită în însuşi procesul de
de completarea reciprocă a c. informai cu cel socializare şi manifestată prin capacităţi de
formal şi a acestora cu c. coercitiv. Exerci- instituire a euiui pe scena vieţii sociale, de
tarea exclusivă a unei singure forme de c. nu autoreaiizare sau de cooperare la propria de-
s-a dovedit a asigura conformitatea, echilibrul venire. C.s. implică o reciprocitate
sau ordinea socială a unui sistem. Societăţile interindividuală şi o coordonare a ceea ce
-i ' moderne au tins către accentuarea c. psiho- este exterior cu ceea ce este specific autono-
social şi în special a celui informai, c. coercitiv miei personale. în felul acesta, ei este nu
intrînd în funcţiune atunci cînd ultimul s-a numai limitativ ci şi incitativ, asociind con-
dovedit ineficace. Trebuie spus că tendinţa strîngerile exterioare şi colective cu
de raportare exclusivă a c.s. la domeniul iniţiativele şi resursele individuale. ♦ Forma
sancţiunilor pozitive sau negative pentru sau mecanismul de exercitare a c.s. depinde
asigurarea conformităţii şi conservarea ordinii şi de modul de distribuire a puterii într-un
sau echilibrului sistemic este problematică sistem social şi de necesitatea de autoreglare
din cel puţin două puncte de vedere. în primul specifică acestuia. Puterii politice îi sînt întot-
138
CONURBATIE
deauna asociate mijloace de c, iar forma de 1959; A. Kuhn, 1974; P. Ekeh, 1974; R. M.
exercitare a acestuia depinde de gradul de Emerson, 1976; H. C. Bredemeier, 1978).
consolidare a puterii. Atunci cînd ordinea de Urmărind să releve logica acţiunii, in-
putere existentă este ameninţată, pentru teracţiunii şi relaţiei sociale în care se fac
restabilirea sau menţinerea ei intră în astfel de schimburi de bunuri, semnificaţii etc.
funcţiune mijloacele de c. coercitiv, pe cînd în care concură la maximizarea beneficiilor şi
situaţii de stabilitate relativă sau accentuată minimizarea costurilor, teoreticienii acestui
se exercită cu predilecţie c. psiho-social. în domeniu au sistematizat formele de c. implicit
felul acesta c.s. este un mecanism de sau tacit care intervin în procesul retaţionării
autoreglare a echilibrului sistemului social. în interindividuale. Se poate spune, pe de altă
funcţionarea acestui mecanism intervine şi parte, că problemele c.s. sînt prezente în
"toleranţa" socială faţă de abaterea de la orice teorie sociologică, fie că este preocu-
normă. între idealitatea normativă şi practica pată de condiţiile generării şi menţinerii ordinii
socială conformă normei există un spaţiu al sociale existente, fie că se concentrează asu-
devierilor relative produse de varietatea "in- pra proceselor schimbării sociale (T. B.
terpretărilor" individuale (B. A. Williams, Bottomore, 1972). V. conformism, devianţă,
1973; J. Elster, 1979). Instituirea unui c. rigo- echilibru social, manipulare, grup, normă, or-
rist îngustează pînă la eliminare astfel de ganizaţie, persuasiune, propagandă, putere
devieri sau interpretări şi multiplică instanţele politică. L.V.
de c. formal şi coercitiv (E. Goffman, 1959,
1974) într-o ierarhie autogeneratoare. Apare CONTROLOR DE ZONĂ persoană
astfel forma de super-c.s. in care, pe lingă care are sarcina să verifice activitatea opera-
mijloacele obişnuite, apar tehnici speciale torilor de interviu. Controlul direct al activităţii
(privilegii sau represiuni, persecuţii şi teroare operatorilor de interviu se face prin vizitarea
sau adulare şi exemplificare) de eliminare a la domiciliu a persoanelor incluse în eşantion.
toleranţei şi exercitare a c. formal şi coercitiv. Din totalul adreselor, prin selecţie aleatoare,
Instanţele de c. se supraetajează. în general, se stabilesc adresele la care se va efectua
toleranţa se asociază cu responsabilitatea contra- ancheta (aproximativ o cincime din
subiectivă şi cu autocontrolul, dovedindu-se eşantionul anchetei). C.z. se va interesa dacă
funcţională pentru mecanismul de autoreglai operatorul de interviu a stat de vorbă efectiv
al sistemului. ♦ Intensitatea c.s. variază isto- cu persoana inclusă în eşantion, cit a durat
ric, iar în cadrul aceleiaşi epoci de la o convorbirea şi cum s-a desfăşurat, ce im-
societate la alta (K. Marx, E. Durkheim). An- presie a produs operatorul de interviu. V.
tropologii au demonstrat că în unele societăţi ancheta sociologică, chestionar, efectul de
primitive există o întreagă panoplie de mij- operator de interviu, eşantionare, interviu,
loace formale de c.s., pe cînd în altele lipsesc operator de interviu, sondaj de opinie. S.C.
cu desăvîrşire {E. E. Evens-Pritchard, M. Fo-
rtes, 1940). Variaţii importante în exercitarea CONURBATIE termen introdus de soci-
c. apar şi în funcţie de tipurile de instituţii sau ologul şi urbanistul englez Patrick Geddes
organizaţii analizate (B. Bernstein, 1985; P. (Citties in Evolution, 1915), desemnînd ariile
Bourdieu; 1984, I. Szczepanski, 1970). Stu- urbane constituite prin fuziunea mai multor
diul c.s. a deţinut proeminenţă în teoriile oraşe care s-au dezvoltat separat. C. este
schimbului social (G. Hornans, 1958,1974; J. produsul exurbaţilor. Exemple de c: "Marea
Rawls, 1971; J. W. Thibaut, H. H. Kelley, Londră", Tyneside, Manchester, West York-
139
CONVERGENTA
shire (Marea Bntanie), Lille-Roubaix- Tour- fel, penîrua se delimita cît mai clar cu putinţă
coing (Franţa), oraşele din Rubr cară se de adepţii teoriei c. în varianta ei "tare',
înlănţuie nemirerupt de )a Krefeid pînă (a susţinătorii variantei "moale" îsi denumesc
Dortmund (Germania) eto V exurbape, propria concepţie mai degrabă teorie a mo-
murbatie, megalopolis, urbanizare I.F. dernizăm decîî a c, un» cnticînd deschis
teoria o.ln varianta ei "tare"(W E fvîoore, N
CONVERGENŢA 1./n antropologia so- Smeîser, O Bell) Cu toate acestea, se poate
cială şi culturală, procesul prin care două sau spune că teoria c. este, în ambele ei variante
mai multe trăsături etntco-cufturaie, o reminiscenţă a vechiului evolutionism un/-
reprezentînd civilizaţii diferite devin omoloa hnear iar iimitele acestuia II sînt adăugate
ge fie prin asimilare fie dimpotrivă prin cele ale unei concepţii determinist
evoluţie paralelă 2. Teoria sociologica a c. tehnologice, oare presupune că omologia
este o încercare de a explica evoluţia so- forţelor de producţie este condiţia necesară si
cietăţilor globale contemporane ca fund suficientă pentru identitatea structurilor so-
dominată de logica sistemului industrial Teo- ciale si politice ale societăţilor istorice V
ria c. are două variante Prima tare susţine capitalism, industrializare, modernizare,
că toate societăţile sînt obligate să devină modernitate, postmodermtate schimbare so
mai devreme sau mai tirziu societăţi industri- ciala I U.
ale, caracterizate prin predominarea
întreprinderi) industriale diviziunea tehnică a COOPERARE formă de interacţiune so-
muncii, stratificare socială profesională, fami- cială care presupune acţiuni conjugate
lie nucleară, secularizare raţionalizare, (identice sau complementare) ale mai multor
circulaţia mărfurilor, comportamente achizi- persoane sau grupuri pentru atingerea unui
tive, monetansm etc Prin urmare c este în scop comun a unor rezultate (gratificaţii) de
această variantă, un proces global care deter- care să beneficieze toţi participanţii CLfiPate
mină reducerea tuturor tipurilor structurale de f<_şponţană sau organizată, Sarmală saujnfpr
societate la tipul asa-zisei societăţi industri- mala, pe termen scurt sau pe termen lung dar
ale A doua variantă a teoriei c. presupune întotdeauna ea înseamnă o modalitate sau
doar că, pe măsură ce o anumită societate alta de combinare j^eforti/filorparticipanţilor
începe să ss industrializeze, ea va manifesta pentru a ajunge la jjrj,rezujtaţj5pecific, eforturi
tendinţa de a dezvolta trăsături structurale re- motivate de aşteptările acestora — mai muit
hiiv similare ţărilor industrializate sau în curs sau mai putm cristalizate si transparente —
de industrializare, că există, pe scurt, o anu- de a obţine anumite recompense (materiale
mită "logică" a procesului de industrializare sau de altă natură) V acţiune colectivă, con
de la care nu se poate abate mo o tară care sens, negociere I.U.
a înaintat pe calea industrializării După cum
se poate observa, dacă prima variantă o pre- CORPORATISM doctrină si forma de
supune pe cea de-a doua aceasta nu o organizare a societăţii, care presupun re
presupune pe cea dinţii Totodată prima vari- alizarea unei unităţi (solidarităţi) relativ
antă a teoriei c. a fost susţinută mai ales de nemijlocite a indivizilor în cadrul societăţii,
gînditorn sociali din secolul ai XIX- lea, în timp prin intermediul corporaţiilor Acestea sînt re-
ce în secolul nostru a fost elaborată cea de-a uniuni socio-prafesionale care cuprind toii
doua variantă, chiar dacă în ea sînt păstrate indivizii ce exercită o profesie în cadrul
si unele elemente ale primei variante De alt- aceleiaşi ramuri de activitate colectivă, indi-
140
CORUPŢIE
ferent de poziţia lor ierarhică si de proprie- economice, sociale, culturale, religioase etc
tatea asupra mijloacelor de producţie (în acest sens c, este integral), de către sin-
Singurul criteriu pentru constituirea cor- gura putere politică cu drept de liberă
poraţiilor este asa-zisa funcţie socială a activitate, constituită din reprezentarea exclu-
activităţii profesionale, funcţie stabilită, clasi- sivă a corporaţiilor (c. este pur) V anomie,
ficată, ierarhizată si evaluată de o instanţă contract social, democraţie, dictatură, libera-
suprasocială (politică), însărcinată ea însăşi lism, putere politică I.U.
cu o funcţie determinată, cea de organizare a
societăţii De regulă, această funcţie revine CORUPŢIE încălcarea sistematică si ne-
unei eîiîe formate prin selecţia competentelor sanctionată a normelor unei organizaţii sau
(nu neapărat tehnico- economice ci si so- instituţii, de către unu membri care în virtutea
ciale, ştiinţifice etc ) Iniţial c. a apărut în faptului că detm o anumită autoritate uti-
gîndirea sociologică de inspiraţie catolică si a lizează resursele organizaţiei cu destinat»
fost teoretizat de Charles Fourier apoi de so- diferite de scopurile acesteia Termenul a fost
ciologul francez E Durkheim Acesta din folosit in legătură cu sistemul politic si admi-
urmă vedea in corporaţii — identificate de el nistrativ doar în epoca modernă în evul
cu "grupurile morale profesionale' — o formă mediu el se referea la putreziciunile, la
de organizare socială în stare să valorifice descompunerea cărnii după moarte la dezin-
virtuţile morale solidanste ale breslelor me- tegrare De aici conotatia principală a
dievale în condiţiile atomizăm şi anemiei vietn termenului, în acea perioadă, privitoare la
sociale burgheze La începutul secolului nos- decăderea spirituală, la vicierea ideilor re-
tru, o. s-a dezvoltat ca o ideologie anti- ligioase, a studiilor clasice, a limbii si a
smdicalistă si anticomunistă, găsindu-si moralităţii ♦ In epoca modernă, c- a fost
unele concretizări în cîteva state cu regimuri privită prioritar în relaţie cu sistemul politic
fasciste sau dictatoriale Ideologia corpora- Astăzi ea este studiată ca fenomen caracte-
tistă aplicată la dictaturile franchistă si ristic organizaţiilor birocratice M
salazanstă a fost inspirată, parţial, si de doc- Pinto-Duschinsky (cf A Kuper & J Kuper,
trina c. pur şi mtegra\, elaborată de eco- The Social Science Enciclopedia, 1989) con-
nomistul si sociologul român Mihail Ma- sideră c ca o abandonare a standardelor
noilescu (1891-1950) Acesta considera c. ca aşteptate de comportament de către cei ce
o formă socială evolutivă posthberală si, în deţin autoritatea, în vederea obţinerii unor
consecinţă, postparlamentară, în care clasele avantaje personale, abandonare ne-
sociale vor ft înlocuite de grupări sociale sanctionată O astfel de definiţie este însă
funcţionale (corporaţii), în cadrul unui stat gu- restrictivă, deoarece nu este obligatoriu să
vernat de o elită politică organizată într-un existe avantaje personale c. poate rezulta si
partid unic st care va suprima toate drepturile din credinţa în anumite valon si idealuri, altele
individuale, înlocuindu- le cu datoriile decît cele ale organizaţiei de apartenenţă Pe
funcţionate Principiul o. pur şi integral este de altă parte, c. poate fi, în unele societăţi
organizarea, care vrea să înlocuiască atît subdezvoltate, un fenomen mai mult sau mai
principiul liberei concurente a agenţilor so- puţin normal, constituind principala sursă de
cjali-economici, cît şi sistemul demo- cîstig pentru categorii largi de indivizi în siste-
cratic-parlamentar "Organizarea" se mele totalitare, în cele comuniste în special,
bazează pe reglementarea centralizată si o. a fost tolerată din considerente politice, fi
autocrată a activităţilor tuturor corporaţiilor ind utilizată ca instrument de control social C.
141
COST SOCIAL
se întîlneşte practic în orice societate, chiar şi CREDINŢĂ 1. în sens larg, opinie, esti-
în cele cu îndelungată tradiţie democratică. mare, evaluare, opţiune care nu se bazează
Afacerea Watergate (SUA, 1972) constituie pe cunoştinţe şi fapte suficiente; produs mai
un exemplu edificator in acest sens. în orice mult al unor mecanisme intuitive. Specific c.
societate putem identifica mai multe forme de este, după cum observa încă D. Hume,
c. în funcţie de tipul de norme încălcate, de in- adăugarea a "ceva" elaborărilor mentale care
stituţiile în care se produce, ca şi în funcţie de le face pe acestea mai sigure, mai imperative
modelele culturale care o generează. Astfel, pentru acţiune şi totodată mai puţin vulne-
putem identifica o c. politică, una morală, una rabile la contraargumente. Studiile actuale de
economico-administrativă şi chiar una cul- psihologie şi sociologie cognitivă aduc un
turală, in acelaşi timp, putem distinge între o punct de vedere nou asupra înţelegerii c. în
formă materială de c. şl una simbolică. V. primul rînd, din punct de vedere al genezei lor:
autoritate, control social, devianţă, or- problemele complexe pe care activitatea so-
ganizaţie, morală, normă. A.B. cial-umană le are de înfruntat depăşesc cu
mult capacităţile de cunoaştere de care actorii
COST SOCIAL 1. Resurse economice sociali dispun la un moment dat. Omul trebuie
şi non-economice, cheltuite pentru realizarea însă mereu să facă estimări, evaluări, să for-
unei activităţi sociale. 2. Resursele cheltuite muleze şi să adopte soluţii; în condiţii de
la care se adaugă şi efectele negative secun- incertitudine persistentă. Limitele ca-
dare rezultate dintr-o activitate socială. în pacităţilor raţional-ştiinţifice fac ca procesele
acest sens, poluarea este un c. al activităţii in- cognitive să aibă loc, în aceste cazuri, cu me-
dustriale. Dezagregarea familiei, creşterea tode şi pe căi alternative, predominant
criminalităţii, a sinuciderilor sînt c. ale şoma- intuitive, in al doilea rînd, ca reacţie de pro-
jului. Ideea de c.s. s-a impus în mod special tecţie împotriva efectelor destructive ale
în legătură cu luarea în considerare a unor c. incertitudinii ridicate cu care cunoştinţele
indirecte, suportate de către societate, dar noastre sînt asociate în mod obiectiv, acestea
prilejuite de activitatea unui subsistem: o în- sînt investite, în special în societăţile tradiţio-
treprindere poluează; colectivitatea nale, dar adesea şi în societatea actuală, cu
cheltuieşte o parte a resurselor sale pentru un plus de valoare, de certitudine, făcîndu-le
activităţi de protecţie şi depoluare sau de con- mai puţin vulnerabile la îndoielile generate de
tracarare a efectelor poluării (asistenţă incertitudine. în acest context, c. apare ca o
sanitară pentru bolile generate de factorii
reacţie de apărare la situaţia de incertitudine.
poluanţi). Aceste cheltuieli indirecte şi sociale
Schimbarea c, proces continuu, are loc prin
nu intră în calculul c. pe care întreprinderea
mecanisme predominant spontan-colective,
le face. Ceea ce este rentabil din punctul de
reJativ diferite de schimbarea cunoştinţelor
vedere al unui subsistem se poate dovedi a fi
descrisă în modelele clasice de raţionalitate,
nerentabil din punctul de vedere al întregii
în sociologie, c. apar, din acest motiv, drept
colectivităţi. Analiza c.s. este asociată cu
"date", fapte sociale care caracterizează o
tendinţa tot mai pregnantă de a lua în consi-
colectivitate. Ele, în consecinţă, nu trebuie
derare (şi în consecinţă şi în calcul) mulţimea
neapărat examinate din punctul de vedere al
consecinţelor directe şi indirecte ale activităţii
întemeierii lor, ci considerate drept parametri
subsistemelor care compun societatea. Este
ai vieţii colective la un moment dat, avînd un
dezvoltată ca element al analizelor cost/
beneficiu şi de efiuienţă tocială. V. anumit rol în explicarea comportamentului in-
cost/beneficiu, resurse. C.Z. dividual şi colectiv. Ftin conceptul de
142
CRIMINALITATE
ideologie Marx a adus o contribuţie esenţială utilizate şi prin teoriile folosite care depăşesc
la înţelegerea procesului de geneză şl a di- ca rază de generalizare perspectiva normati-
namicii c. 2. h sens restrtns, c. reprezintă o vului penal. în timp ce criminologia se opreşte
adeziune necritică, predominant afectivă, la o cu precădere asupra aspectelor sociale ale
teorie, concepţie, in acest din urmă caz, c. delincventei descoperite şi sancţionate, s.c.
apare ca fiind opusă raţiunii. V. ideologie, in- îşi propune studierea tuturor manifestărilor
certitudine, religie.C.Z. antisociale, oricare ar fi ele (crime, infracţiuni,
delicte, acte ocazionale sau permanente de
CRIMINALITATE (SOCIOLOGIA C.) devianţă) din perspectiva raporturilor stabilite
ansamblul manifestărilor antisociale care în- între dezorganizarea socială, inadaptarea
calcă prevederile înscrise în norma de drept, sau neintegrarea socială, marginalitate, ano-
atrăgînd după sine intervenţia forţei coercitive mie ş a . ♦ Propunîndu-şi identificarea
a statului. In sens larg, c. este considerată un mecanismelor etiologice ale conduitelor de-
caz particular al devianţei sociale, care lincvente, s.c. îşi concentrează eforturile în
cuprinde totalitatea actelor care încalcă nor- direcţia formulării unor răspunsuri la două în-
mele stabilite şi violează codurile ei scrise trebări fundamentale: a. ce anume îi
(legea) sau nescrise (prescripţiile cutumei, determină pe unii indivizi să comită acte anti-
aşteptările opiniei publice etc), reprezentînd sociale? b. cum poate fi întărit controlul social
manifestări ilicite sau transgresiuni de la şi cum trebuie organizată activitatea de pre-
modelul normativ al unei anumite societăţi. venire în domeniul c? în funcţie de răspunsul
Ca ramură sociologică, diferită de sociologia la aceste două întrebări s-au constituit, în
juridică, sociologia c. are ca obiect de studiu decursul timpului, mai multe orientări, care au
analiza etiologică şi predictivă a fenomenului constituit premisele teoretice ale cristalizării
de delincventă şi a comportamentului in- s.c: a. direcţia clasică, inspirată de doctrina
fracţional, atîtdin punct de vedere al cauzelor dreptului natural, care consideră cauzalitatea
sociale, generale şi particulare, al condiţiilor şi infracţiunii ca denvînd din actul de voinţă in-
mecanismelor de producere, cît şi al metode- dividuală a infractorului (R. Saleilles); b.
lor şi tehnicilor de prevenire şi combatere a c. orientarea cu caracter statistico-juridic (A.
Pentru o serie de autori, s.c. nu reprezinte Quetelet, A. M. Guerry) a cărei principală con-
altceva decit o variantă a criminologiei, ca ra- tribuţie constă în formularea mai multor
mură a ştiinţelor juridice care îşi propune generalizări empirice privind distribuţia in-
analiza regularităţilor, uniformităţilor, fracţiunilor in funcţie de variabile individuale şi
modelelor de comportament şi factorilor de mediu; c. perspectiva antropologică (de
cauzali care caracterizează fenomenul in- pildă, teoria "criminalului înnăscut" a lui C.
fracţionalităţii (M. E. Wolfgang, L. Savitz, N. Lombroso), care susţine că etiologia compor-
Johnston, 1970). Se diferenţiază, astfel, între tamentului infracţional rezidă în elementele
o criminologie "globală" care studiază crima individuale, de ordin biologic, constituţional
(infracţiunea) în funcţie de diferite variabile in- sau antropologic; d. interpretarea pozitivistă
dividuale şi sociale, una "intrainstituţională" (E. Ferri, R. Garofalo) constînd în punerea în
care studiază sistemul de sancţionare şi corelaţie a infracţiunilor cu factorii sociali; e.
represiune şi o criminologie a "criminalului" orientarea psihologistă sau psihiatrică (H.
(infractorul) care pune accent pe rolul facto- Goddard, G. Tarde, De Greef, J. Pinatel etc),
rilor de personalitate. Pentru alţi autori, s.c. se care consideră că geneza crimei rezidă în de-
deosebeşte de criminologie prin metodele ficienţele personalităţii, în fenomenul de
143
i CRIZA
144
CUANTIFICARE
narea acestuia. în ultimul caz sînt incluse c, distincţie artificială întrucît anumite tensiuni
de guvern din societăţile In care constituirea sînt mai vizibile decît altele. Nici o legitimitate
unei majorităţi parlamentare este tot mai difi- nu este însă definitiv stabilită, nici o identitate
cilă, în cazul blocajului structural, avem de-a naţională nu este atit de profund înrădăcinată
face cu o revoltă iminentă dacă opţiunile poli- pentru a nu mai putea fi vreodată ameninţată.
tice ale guvernanţilor nu se îndreaptă spre o Resurgenţa mişcărilor etnice din Europa este
schimbare esenţială a sistemului politic. Este o probă în acest sens. în general, c. se
cazul regimurilor politice comuniste la sfîrşitul propagă ca epidemiile. Exemple sînt multiple:
deceniului trecut. Dezvoltarea socială a con- Reforma de la sfîşitul Evului Mediu, revoluţia
dus la diferenţierea structurilor, la o evoluţie de la 1848, prăbuşirea comunismului în
spre mai multă bunăstare şi la creşterea ca- Europa centrală şi de est. Ceea ce nu în-
pacităţii de integrare în sistemul politic a mai seamnă că este vorba despre un "microb", ci
multor grupuri sociale. Societăţile moderne mai degrabă de mecanisme încă nerodate,
au dobîndit mai multe resurse pentru a in- care se declanşază prin "simpatie" atunci cînd
fluenţa sau ameliora tensiunile ineluctabile apare (chiar dacă accidental) proba că pot
inerente "sindromului dezvoltării" (Lucian funcţiona. V, criză. N.L.
Pye). Analiştii fenomenelor de cp. au decelat
tipuri principale: o. de identitate, de legiti- CUANTIFICARE operaţie teoretică de
mare, de penetrare, de distribuire şi de descriere cantitativă a fenomenelor şi proce-
participare. Unele dintre ele pot fi simultane şi selor sociale în vederea măsurării şi/sau
atunci fenomenul se agravează, iar "re- evaluării acestora în cadrul unei cercetări so-
sorbţia" sa paşnică devine foarte dificilă sau ciologice concrete. C. face legătura dintre
antrenează fenomene secundare grave. De activitatea de operaţionalizare a conceptelor
pildă, în ţările din estul Europei, c. de identi- şi elaborarea indicatorilor de cercetare, pe de
tate a antrenat revitalizarea opţiunilor o parte, şi activitatea de măsurare (evaluare),
naţionaliste sau populiste care au alimentat pe de altă parte. Specificînd aspectele canti-
întotdeauna forme de guvernare autoritare, tative ale domeniului studiat, natura lor şi
complicînd, astfel, şi mai mult procesele expresiile caracteristice, c. pregăteşte şi face
tranziţiei. La cele cinci tipuri de c. amintite, posibilă măsurarea. Din acest motiv, c. este
Seymour Martin Lipset adaugă un al şaselea analizată uneori ca parte a operaţionalizării
— "criza secularizării" care a jucat un rol cru- conceptelor, alteori ca parte a măsurării. Ea
cial în Europa, datorită faptului că "naţiunile poate fi însă nominalizată şi ca etapă distinctă
occidentale s-au confruntat cu trei probleme a cercetărilor concrete, nu numai datorită im-
majore: locul rezervat bisericii şi/sau di- portanţei sale, dar şi datorită secvenţei
verselor religii în interiorul naţiunii, cîştigarea procesului de cercetare în care se în-
de către păturile inferioare şi în special de cadrează, f i e înainte de culegerea
către muncitori, a statutului deplin de informaţiilor, prin încorporarea descrierilor
cetăţean prin sufragiul universal şi a dreptului cantitative în instrumentele de măsurare, fie
la acţiune colectivă şi, în al treilea mod, lupta după culegerea informaţiilor, pe baza analizei
continuă în jurul distribuirii venitului naţional" structurii acestora. în cadrul c, formulările
(Political Man: The Social Bases of Pohtics, verbale (calitative) ale indicatorilor sint puse
Baltimore, 1981). Uneori se face o distincţie în relaţie cu expresiile lor cantitative, folos-
între c. "rezolvabile" odată pentru totdeauna indu-se în acest scop anumite etaloane,
şi cele ciclice, dar este vorba despre o criterii, standarde. De exemplu, indicatorul
145
CULT
"vîrstă" se exprimă din punct de vedere can- membrilor lor şi mai puţin pe respectarea
titativ în ani, fie pe baza şirului natural al strictă a doctrinelor. Autoritatea la nivelul c.
numerelor din an in an, fie se pot prescrie este In principal de tip charismatic. C. pot fi în-
anumite grupări (categorii) considerate sem- tîlnite în toate religiile, dar cu caracteristici
nificative. Dificultăţile apar în cazul foarte diferite. Unele atacă majoritatea va-
investigării universului subiectiv al vieţii so- lorilor existente, iar membrii lor manifestă o
!i ciale — opinii, atitudini, comportamente, devoţiune fanatică. Altele se manifestă critic
valori etc. —, unde nu există expresii cantita- doar în unele aspecte şi acordă o importanţă
II tive explicite, riguros determinate. în această scăzută supranaturalului. C. apar in so-
situaţie uneia şi aceleaşi formulări calitative îi cietăţile mai puţin ataşate de tradiţii şi,
pot fi ataşate mai multe expresii cantitative, îndeosebi, în perioadele de schimbare
dar care nu sînt echivalente De exemplu, in- rapidă. Ele au reguli şi sisteme de educaţie
dicatorul "participare la luarea deciziei" îi pot diferite, dar majoritatea apelează la in-
corespunde diferite modalităţi de c. cum ar fi: trospecţie şi la autodescopenre, într-un climat
a. dihotomia — "da", "nu"; b, frecventa tem- de grup călduros. C. insistă mai mult pe puri-
pora/ă — "zilnic", "săptămînal", "lunar", tatea simţirilor decît pe raţionarea ştiinţifica,
"anual", "niciodată"; sau "întotdeauna", logică sau tradiţională; propun certitudinea
"foarte des", "des", "rar", "foarte rar", "nicio- într-o lume considerată a fi confuză; oferă
dată"; c. intensitatea — "în foarte mare prietenia într-o lume impersonală; susţin re-
ui măsură", "în mare măsură", "potrivit", "în mică nunţarea la preocupările de posesiune într-o
îi* măsură", "în foarte mică măsură", "niciodată". lume dominată de materialism. 2. Omagiu re-
i
Sarcina cercetătorului constă în a reţine for- ligios adus unei divinităţi, unui personaj sau
mularea cea mai firească, avînd în vedere lucru sfînt (c. lui Dumnezeu, c. sfinţilor, c.
modul în care populaţia percepe domeniul Fecioarei, c. Demonului, c. cetăţii, c.
analizat, dar care să fie semnificativă în raport morţilor). 3. Serviciu religios protestant. 4. Ad-
cu obiectivele urmărite în cercetare. In cazul miraţie asociată cu veneraţia pentru cineva
"răspunsurilor libere", apare dependenţa de sau ceva. C. personalităţii, venerare a unui
modelele de răspuns ale populaţiei, iar în şef charismatic în viaţă. C. personalităţii
cazul precodificăni apare pericolul în- poate rezulta din admiraţia sinceră, din con-
depărtării de "firesc", şi de a se utiliza modele vingerea în calităţile excepţionale ale şefului
nefamiliare populaţiei, forţîndu-se astfel charismatic, sau poate fi indus prin mijloace
răspunsuri ce nu o caracterizează. Opţiunea propagandistice sau impus prin constrîngere.
cercetătorului, deşi rămîne subiectivă, trebuie El se manifestă prin organizare de ritualuri
să fie validă, obţinîndu-se astfel informaţii publice de venerare a unei personalităţi con-
asupra gradului de adecvare la specificul siderată infailibilă, prezentarea de omagii
domeniului studiat, la obiectivele urmărite şi (titluri onorifice deosebite, imnuri, picturi,
la caracteristicile populaţiei, V. chestionar, statui), invocarea permanentă a afirmaţiilor
măsurare, operaţionalizare. I. M. făcute de personalitatea respectivă ca
referinţe absolute. C. personalităţii iui Hitler,
CULT 1. Grupare religioasă care acceptă Stalin, Ceauşescu a combinat elemente
legitimitatea celorlalte grupări religioase, dar charismatice cu elemente de manipulare şi
respinge unele din normele şl valorile so- constrîngere. C. personalităţii are consecinţe
cietăţii dominante, în raport cu care adoptă negative asupra grupului sau societăţii în care
atitudini critice. C. insistă pe problemele se manifestă: generalizarea obedienţei, repri-
146
CULTURA
marea spiritului critic, restrîngerea libertăţilor este asociat regiunii fenomenale, regimului
şi intensificarea controlului politic asupra tu- "vieţii obişnuite", care este percepută sub
turor comportamentelor individuale şi de semnul "minoratului", al zonei nesemnifica-
grup, autoritarism sau dictatură, eînocentrism tive. Cu această mutaţie regresivă se va
şl xenofobie, extinderea iraţionalităţii în dezvolta o nouă atitudine, aceea de "dispreţ
acţiunile sociale, diminuarea capacităţii de al cotidianului" asimilat regimului banal al ex-
inovare socială şi prin aceasta a posibilităţilor istenţei (din această zonă semantică a
de dezvoltare socială. V. biserică, charisrnă, termenului de c. s-a ivit întreaga temă a
denominări, manipulare, personalitate, re- bovarismului, ca stare de exasperare în co-
ligie. \Mlh. tidian şi ca nevoie de evadare din banalul
cotidianului). într-un atare mediu apare
CULTURA termen ce a avut, iniţial, un nevoia de extraordinar, de exotic, de lucru
sens sinonim cu "agri-cultură" şi a fost utilizat neobişnuit şi întreaga mitopoetică a eroicului
cu acest înţeles, pînă în secolul al XlX-lea, şi a eroului. Pentru Malraux, realizarea jger-
paralel cu accepţiunea stabilită în mediul
umaniştilor Renaşterii. într-o lucrare celebră avgntură, îapţă_jşţorică>de,Jrripfixla.Q|.ă.
a unuia dintre elevii Şcolii Le Play, E, De- cav.trşilQa!3' V,ala_ob!SDUJ5ă^SîajîQyită.ca
molins {Comment la mute cre'e le type social), zcj^Jnca_pabji.ă_să,a(tfiKeJxi. om Jtăsătimle
termenul este utilizat pentru a desemna tre- deo§ebjţe. La acelaşi Malraux este fixată
cerea de la arta păstoritului la "cultură" adică criza înţelesului tradiţional a! termenului.
la c. pămintului (cultivarea lui). Sensul ter- Lumea aceasta, pentru a se cultiva la niveluri
menului este, deci, cel iniţial. într-o formulare înalte, are nevoie de o supralicitare a destinu-
celebră care-i aparţine lui Voltaire—cu/t/Vons lui, de unde caracterul cosmopolit al
notre jardin — apare regimul semantic de personajelor sale, care se nasc în Franţa, fac
tranziţie ai termenului, fiindcă topica participă revoluţii în China etc. Literatura a fost sensi-
ia vechea paradigmă (cultură + pămînt), dar bilă mai ales la această mutaţie semantică a
sensul vizat de Voltaire se referă la cultivarea termenului, cars dă seama de întreaga dis-
minţii, a judecăţii şi a însuşirilor. Cu acest tanţare a spiritualităţii moderne de vechiul
înţeles a circula! termenul în epoca modernă înţeles despre valenţele cultivatoare ale locu-
cînd a fost creat contextul rupturii dintre datul lui, ale obişnuitului, ale comunului. Omul
accesibil ştiinţei — generalul, legicul etc. — şi cosmopolit al epocii moderne atribuie valoare
daru/"obişnuit", "derizoriul", "comunul", "feno- cultivatoare numai mediilor neobişnuite,
menul" etc. Cu asemenea scindare a stărilor de excepţie, laptelov istorice de impor-
"spiritului modern" s-a pierdut şi înţelesul prim tanţă covîrsitoare etc. înţelegem astfel de ce
al termenului de c, care subînţelegea "culti- Malraux, bunăoară, îşi "duce" personajele —
varea întregului", a "(acuităţii sinteticului". oameni occidentali — acolo unde se află
Această divizare a adîncit şi separaţia dintre scena revoluţiei (în China, de exemplu).
ştiinţele naturii şi ştiinţele c, astfel că în Acest nou înţeles este tot ceea ce a propus
vreme ce fizica a redescoperit întregul, iar spiritul modern ca răspuns la ideea determi-
chimia, printr-un termen ca cel de izo-topie nistâ a c, atît de larg îmbrăţişată în curentul
(topos= loc, izo= egal) reintroduce ideea "re- european generalizat al "naturalismului". Cu
alelor" plurale, ştiinţele c. n-au reuşit încă să naturalismul se fixase înţelesul determinist al
depăşească ideea de separaţie. Vechiul im- ideii de c, de vreme ce în orizontul acestui
perativ voltairian — cultivons notre jardin — curent triumfă ecuaţia: mediu + ereditate =
147
CULTURĂ
148
CULTURĂ
149
CULTURĂ POLITICĂ
sociale): "mecanică" şi "organică". "Viaţa so- (şi că sînt) şl ceea ce fac ei efectiv (şi ce sînt
cială", în această accepţiune, nu este nimic în realitate). Mediile pur intelectuale, comu-
altceva decît "suma mediilor morale care în- nităţile disciplinare din care se alcătuieşte
conjoară individul". Acestea sînt alcătuite "republica savantă" cosmopolită a ştiinţei, au
evident din "idei" cu valoare "regulativă" şi, invadat uzanţele cotidiene ale termenului de
deci, de esenţă normativă. C, în această ac- c. şi oarecum au provocat criza utilizărilor
cepţie, este tocmai ansamblul "regulilor sau sale, astfel că acest termen are astăzi o si-
«gramatica», vieţii sociale". Ştiinţa c, într-o tuaţie oarecum paradoxală: extrem de
atare viziune, nu rnai stă separată de ştiinţa discutat în comunităţile savante, el este
societăţii de vreme ce structura socială de- aproape ignorat în mediile vieţii obişnuite, de
semnează ca şi c: scopurile, normele, fiecare zi. Termenul acesta a invadat mediul
drepturile şi obligaţiile, codurile morale şi comunicaţional al "republicii savante" (F. Ton-
"comportamentale" orientate de valori şi nies), dar a dispărut aproape din mediul
reguli. R. Firth a sintetizat această viziune comunicaţional al omului obişnuit. El este un
subliniind cum anume ".. indivizii simt uni- termen al limbii ştiinţifice, nu însă şi al limbii
tatea lor şi îşi văd interesele comune prin vorbite, al limbajului viu, popular. Limbajul
intermediul simbolurilor, în forma miturilor, a culturologiei, al ştiinţei c, este tot atît de în-
ritualului, a persoanelor şi locurilor sacre; depărtat de limba vorbită cum era ieri latina
ataşamentul lor la simboluri fiind acela care mediilor ecleziastice de limbile vemaculare,
dă societăţii coeziune şi persistenţă, valorile vorbite de popoare. Aceasta ne face să ne în-
exprimate în acele simboluri fiind comune în- trebăm dacă aceste "ştiinţe" (limbaje
tregii societăţi", căpătînd deci expresie savante) nu sînt deja o "limbă moartă", din
"afirmaţiilor psihologice". C. are, aici, înţeles care s-a retras viaţa. Un atare paradox ne în-
de pattern (model) parţial formulat în reguli deamnă la prudenţă. Teoriile savante se
care se disting între ele ca reguli ale etichetei, hrănesc mai mult unele din altele şi mult prea
moralei şi legii (dreptului), (cf. R. Brown, puţin din mediul real al vieţii. Să fie acesta
Structure and Function în Primitive Society, semnul unui agnosticism consacrat pe calea
1952). Cu acest interes structural — ştiinţelor academice? Dar chiar această si-
150
CURBA VENITURILOR
consideră că cineva are cp. atunci cînd este cum sînt valorile, atitudinile sau acţiunile,
la curent cu regulile jocului politic ori votează pentru că am renunţa la distincţii necesare
in cunoştinţă de cauză, in sociologia politică Conceptul de cp. s- a revelat, în acelaşi timp,
însă conceptul de cp. desemnează un set de atît ca imprecis, dar şi avantajos, plin de cap-
credinţe, de sentimente şi valori care pre- cane, dar meritînd mai degrabă atenţia decît
valează pentru o naţiune într-un moment sau ignorarea. Faptul că a început să fie, de
altul. Cp. filtrează percepţiile, generează ati- curînd, folosit pentru studiul realităţilor politice
tudinile şi influenţează modalităţile de din Europa de est ne va ajuta să înţelegem
participare; este o componentă majoră a felul în care culturile istorice au fost afectate
jocului politic. "Din această perspectivă, scria sau au rezistat în faţa comunismului, per-
Sidney Verba, cultura poate reprezenta un ceput atît ca sistem politic, cît şi ca ideologie
sistem de control în ansamblul interacţiunilor Asemenea analize ne pot furniza multe ele-
politice... O nouă constituţie, de exemplu, va mente privind relaţia dintre cultură şi structuri,
fi percepută şi evaluată în funcţie de cp. a dintre cultură şi socializare V. cultură, poli-
poporului respectiv. Pusă în practică, într-o tică. N.L.
societate, această constituţie poate lua un
curs total diferit de cel pe care l-ar cunoaşte CURBA VENITURILOR curbă statis-
în alta, cu o cp. diferită... Istoria ne oferă nu- tică (denumită uneori "legea lui Pareto"), a
meroase exemple de constituţii care nu au cărei formă matematică a fost stabilită de V
«prins» aşa cum au sperat autorii lor, pentru Pareto pe baza analizei distribuţiei veniturilor
că aplicarea acestora a fost mediată de o impozabile din cileva ţări europene şi latmo-
anume cp." (Comparative Political Culture, americane, în diferite perioade de timp. Spre
Political Culture and Political Developement, deosebire de mărimile naturale, cele sociale
Princeton, 1965, p. 517. in literatura de spe- au o distribuţie specifică valorilor în jurul unui
cialitate, conceptul este adesea aplicat în tip mediu statistic. în timp ce primele se dis-
mod global naţiunilor. Se vorbeşte astfel de o tribuie, de regulă, după "curba erorilor"
cp. franceză, italiană, engleză etc. Aceasta (Gauss) pe o suprafaţă unitară (distribuţie
nu înseamnă că un asemenea concept nu statistică normală), valorile variabilelor so-
poate fi utilizat pentru alte tipuri de comunităţi ciala se împrăştie după o curbă specifică ale
sau nu putem ajuta perspectivele pentru a le cărei părţi nu mai sînt simetrice faţă de tipul
face să cuprindă subculturi sau chiar să local- mediu statistic, aşa cum se observă uşor din
izeze tipuri generale care transcend entităţile figurile 1 şi 2. Caracteristicile c.v. sînt: a.
sociale investigate (Mattei Dogan, Cum să asimetria dintre ponderea indivizilor cu veni-
comparam naţiunile, 1993). în acest fel, se turi mai mari, respectiv mai mici, decît tipul
poate vorbi de o cp. specifică a unor mi- mediu statistic: b. stabilitatea c.v. nu este
norităţi etnice sau religioase, dar şi de grupări data de simetria ei, ci constă în faptul că para-
culturale ca în cazul în care ne referim la o cul- metul am al c nu poate lua o valoare mai mică
tură arabă, latino-americană sau anglo- decît mn, deoarece societatea şi-ar pierde
saxonă. Termenul suferă însă de imprectzi- structura ierarhică şi s-ar "prăbuşi"; c. c.v. îşi
une, care poate duce la folosirea sa pentru a poate modifica forma numai în limitele pre-
acoperi explicaţii leneşe ori pentru a masca scrise de valoarea mn a parametrului,
incapacitatea de a descoperi variabile struc- modificînd valoarea a pînă aproape de punc-
turale adecvate unor explicaţii mai precise. tul n, fără a putea ajunge vreodată la acest
Nu îl putem înlocui însă nici prin faţetele sale, punct. Cu alte cuvinte, c.v. îşi poate modifica
151
CURBA DE INDIFERENŢĂ
un alt decident va opera o altă ierarhizare şi şi C2, Z3 şi C3, Z4 şi C4 efc. (sporirea cantităţii
va considera ca egal satisfăcătoare pentru el dintr-un produs obligîndu-l la scăderea can-
un alt set de combinaţii, ce vor genera la rîn- tităţii din celălalt produs, şi viceversa).
dul lor o altă c.l. Un set de ci. pentru unul şi Considerîndu-I pe individ apt să aprecieze că
acelaşi individ confruntat cu o anumită pro- o combinaţie este rnai bună (mai satis-
blemă de alegere reprezintă o hartă de i. ♦ făcătoare) decît alta sau la fel de bună, el va
Cu largă utilizare în teoria cererii de consum acorda în ierarhia sa locul 2 combinaţiei (Zi,
sau în aceea a economiei bunăstării generale Ci), locul 3 combinaţiei (Z2, C2) şi locul 1 în
("wetiare economics"), determinarea ci. este acelaşi timp combinaţiilor (23, C3), (Z4, C4) şi,
eventual, altora (Zi, Ci). Reprezentarea
de fapt rezultat al aplicării unei tehnici speci-
grafică a combinaţiilor egal poziţionate (pe lo-
fice — analiza de i. (R.G.D. Allen, F.Y.
cul 1) generează o c.l.; dacă şi pentru locul 2
Edgeworth, V, Pareto). Baza ei de informaţii
ar exista o pluralitate de combinaţii, ele ar
o constituie exclusiv rangurile acordate de
constitui o altă ci. aferentă aceluiaşi individ şi
subiectul-decident (pe criterii care nouă nu ne aceluiaşi context de opţiune ş.a.m.d. Exami-
sînî cunoscute şi poate lui însuşi îi sînt ne- narea sensului de evoluţie a o. (crescătoare,
clare), fără a implica prezumţia de descrescătoare) şi a formei sale faţă de origi-
măsurabilitate a utilităţii şi de operare cu va- nea sistemului de referinţă (convexă,
lori "marginale": este ceea ce deosebeşte concavă) — depistabile prin calcul pe baza
tehnica şi teoria centrate pe principiul i., de semnelor primei şi celei de-a doua derivate —
cele ţinînd de analiza marginală (căreia îi sînt permite în plus interpretări legate de faptul că
considerate superioare). Operînd doar cu o produsele aduc sau nu satisfacţie (pot intra "n
ordonare (nu şi cu o măsurare) a presu- calcul variabile precum gunoi, zgomot şa),
puselor utilităţi asociate diferitelor combinaţii sau de măsura în care suplimentarea unui
alternative, se spune că "analiza de i. este produs compensează (valoare subiectivă, re-
analiza cererii de consum bazată pe noţiunea lativă) pierderea înregistrată la celălalt
de utilitate ordinala', iar "ci. este curba ce ex- produs. Se obţine, în consecinţă, un model de
primă un set de combinaţii din cantităţile comportament al consumatorului, apt să
specifice pentru două lucruri, astfel încît un in- răspundă problemelor da bază ale analizei
divid este indiferent (în opţiune — n.n.) între cererii de consum: a. cum interacţionează
oricare din combinaţiile setului" (G. Bannock, factorii preţ, cantitate, sumă disponibilă, gus-
R.E. Baxter, R. Rees, ThePenguin Dictionary turi personale spre a determina un anumit
pattern al cumpărătorilor: b. ce se poate
of Economics, 1972) ♦ Exemplu tipic; un
spune despre natura poziţiei de echilibru; c.
consumator avînd o sumă dată de bani şi
ce efecte vor produce asupra cumpărărilor
cunoscînd preţurile unitare a două produse
diferitele schimbări de preţuri, venituri si gus-
pe care le-ar putea consuma (zahăr şi cartofi),
turi. V. analiză marginală, consum, curba
poate cumpăra din banii respectivi: fie can- veniturilor, utilitate. E.P.
tităţile de Zi kg, zahăr şi Ci kg. cartofi, fie Z2
' ,1-'
,11
ii: li!
D
DAR obiect material cu valoare utilitară (de 1988), sau de Marilyn Strathern (The Gender
consum) sau numai simbolică, oferit sau pri- of the Gift, 1988) probează că problematica
mit ca mijlocire a unei relaţii sociale de referitoare la d. nu este nici pe departe epui-
prietenie, de vecinătate, de cooperare, de zată şi mai ales că ea nu e deloc punctiformă
prestigiu, de ierarhie, sau chiar da rivalitate. în ansamblul tematic al ştiinţelor social-u-
De regulă, d. mijloceşte o relaţie de recipro- mane. V. fapt social, relaţie socială, ritual,
citate, întrucît exprimă o obligaţie reversibilă: schimb. Gh. G.
obligaţia de a da şi obligaţia de a primi. Alături
de troc, d. reprezintă forma esenţială de DARWINISM SOCIAL variantă a or-
schimb în societăţile arhaice şi tradiţionale. ganicismului în sociologia din a doua
Spre deosebire însă de troc, care este o jumătate a sec. al XlX-lea, caracterizată prin
relaţie strict economică, d. este însoţit de ma- transpunerea la societate a concepţiei biolo-
nifestări ritualice complexe, cu implicaţii nu gice evoluţioniste a lui Charles Robert Darwin
numai economice, dar şi religioase, morale, (1809-1882), expusă în "Originea speciilor
estetice. Acest sincretism funcţional i-a rele- prin selecţie naturală, sau păstrarea raselor
vat lui Marcel Mauss conceptul de "fapt social favorizate în lupta pentru existenţă" (1859).
total". De altfel, lui Mauss {Essai sur le don. Influenţat de teoria lui Darwin, sociologul en-
Forme et raison de l'echange dans Ies socie- glez Herbert Spencer (1820-1903) considera
!es arcnaiques, 1925) i se datorează că legile evoluţiei guvernează fără deosebiri
declanşarea interesului deosebit pentru d. ca esenţiale atît materia şi viaţa, cît şi societatea,
temă de cercetare în sociologie şi în antropo- determinînd trecerea de la incoerent, simplu
l o g i e (cu deosebire în antropologia şi omogen la coerent şi eterogen. în "Princi-
economică). Mauss a fost însă anticipat în p i i l e sociologiei" (lucrare în patru volume
analizele sale teoretice de cercetările la teren apărută în intervalul 1876-1896, ultimul vo-
efectuate în Melanesie de Bronisiaw Mali- lum fiind publicat postum), H. Spencer
nowski (Argonauts o( the Western Pacific, susţinea că societatea este o formă supe-
1922). Lucrări contemporane precum cele e- rioară de organism viu şi făcea o serie de
laborate de David Cheal (The Gift Economy, analogii între corpul animal şi societate (am-
155
DECIZIE
bele cresc, îsi complică structura si îsi di- ierarhizarea lor, d adoptarea uneia dintre
ferenţiază funcţiile etc ) stabilind unele soluţiile alternative (d. propnu-zisă), si e faza
similitudini mecanice (de exemplu, în orga- postdectzională d. luată este Implementată
nismul animal există vase sangvine prin care prin acţiune si continuu reevaluată prin pris-
circulă sîngele cu substanţe hrănitoare, iar în ma rezultatelor practice obţinute si a noilor
societate există drumuri servind pentru trans- cunoştinţe, procesul decizional se reia atunci
portul mărfurilor) Extinderea legilor bio- cînd soluţia adoptată se dovedeşte a nu mai
logice, a luptei pentru existentă si selecţiei na- fi satisfăcătoare Luarea unei d. pune două
turale, la viata socială a constituit o încercare probleme distincte, dar interdependente mtr-o
de justificare a inegalităţilor sociale si rasiale, largă măsură problema cunoştinţelor nece
a violentei si războiului fund una din sursele sare si cea a consensului în ceea ce priveşte
teoretice ale fascismului Sub influenta darwi- problema cunoştinţelor, dificultatea funda
nismului, sociologul Houston Stewart mentală provine din incertitudine Doar in
Chamberlain (1855-1927) de origine en- mod excepţional un decident dispune de
gleză dar naturalizat german, susţinea în toate cunoştinţele necesare luării d. (condiţia
Die Grundlagen des XIX ten Jarhhundert de certitudine) De regulă cunoştinţele dispo
(1898) că natura personalităţii este determi- nibile sînt incomplete si nesigure
nată de natura rasei iar puterea ei este legată Incertitudinea persistentă care nu poate fi re-
de anumite caracteristici ale sîngelui Socio- dusă în procesul pregătirii d., pune la rîndul
logul si juristul austriac Ludwig Gumplowicz ei două tipuri de probleme a problema me
(1838 1909), un alt reprezentant al d.s., afir- todelor ds a decide in condiţii de
ma în 'Ressenkampf" (1883) că întreaga incompletitudine si fragilitate a cunoştinţelor
civilizaţie este rezultatul luptei dintre rase în si b cum să se facă fată consecinţelor para
concepţia altui exponent al d.s., războiul ar lizante, dezorganizatoare ale incertitudinii
favoriza selecţia raselor superioare, iar elimi- asupra sistemului decident Există două mo-
narea războiului din viata socială ar duce la dele normative ale procesului decizional a
degradarea raselor si la încetarea progresului Modelul clasic de d. raţională d, certă într-o
civilizaţiilor (Vacher de Lapouge, ies selec- lume complet determimstă Se presupune că
tions sociales, 1896) V fascism, inegalitate decidentul dispune de toate cunoştinţele ne-
socială, nazism, rasă, rasism S.C. cesare si că prelucrarea acestora se face prin
utilizarea instrumentelor logico-matematice
DECIZIE soluţie adoptată de un sistem clasice, ajungîndu-se la identificarea soluţiei
(persoană, grup, organizaţie, colectivitate) în celei mai bune în mod absolut Acest model
vederea rezolvării unei probleme Două tipuri apare mai mult ca un model limită, puţin apli-
de stunte au ca obiect decizia a stunte nor- cabil în situaţiile obişnuite caracterizate
mative — oferă condiţiile logice si matematice printr-o incertitudine persistentă, într-o lume
ale deciziei corecte, b stunte empirice, com- care nu este strict determimstă accidentul,
portamentale care caută să identifice întîmplareaavînd un rol important b D. certă
mecanismele reale utilizate de sistemele de tip probabilist, are două variante ) ocu
reale în luarea deciziilor Procesul luării d. cu- noaştere absolută, în condiţiile unui univers
prinde mai multe faze distincte a formularea probabilist si 2 o cunoaştere fragilă, incertă
problemei, b explorarea posibilului acţionai si Dacă în primul caz procesul de d. lucrează cu
formularea soluţiilor alternative posibile, c probabilităţi obiective de întîmplare a eveni-
analiza si evaluarea soluţiilor alternative si mentelor, în cel de al doilea caz se lucrează
156
DEMOCRAŢIE
cu probabilităţi subiective, de tip bayesian întărite, fixate, în timp ce cele care sînt expe-
Probabilitatea reprezintă gradul de încrede- rimentate ca nesatisfăcătoare sînt eliminate
re/neîncredere In cunoştinţele noastre, şansa ♦ Problema consensului este crucială în
atribuită cunoştinţelor noastre de a descrie orice proces decizional în condiţiile unor sis-
corect realitatea în acest model, procesul de teme sociale Consensul nu reprezintă un
decizie reprezintă o prelucrare raţională, logi- produs natural, neproblematic al procesului
co-matematică a datelor, dar o prelucrare de decizional social, ci dimpotrivă dissensul pare
tip probabilist Şi aici se presupune că d. luată a fi mai degrabă rezultatul natural Consensul
reprezintă soluţia cu probabilitatea cea mai ri- rămîne mereu de construit Din punct de ve-
dicată de a fi soluţia cea mai bună, la nivelul dere al organizăm sociale, se pot distinge
cunoştinţelor existente la un moment dat Nu- două mari tipuri de procese de d. d. demo-
meroase studii argumentează însă faptul că cratice (grupul, colectivitatea în diferite
în condiţii de incertitudine accentuată si per- forme, participă la luarea deciziilor) şi delega-
sistentă nici acest model raţional-probabilist rea autorităţii luăm deciziei unei persoane,
de d. nu este adesea aplicabil în fapt, siste- organism în societatea actuală există o pu-
mele aflate într-o asemenea situaţie de ternică tendinţă de promovare a d. colective
incertitudine recurg la metode decizionale di- democratice în locul celei bazate pe delega-
fente de cele ale calculului rational- rea autorităţii (d. individuale în mod special)
probabilist H A Simon argumentează că sis- Considerentele sînt de două tipuri a se pare
temele social-umane, în condiţii de că, mai ales în condiţii de incertitudine, d co-
incertitudine, recurg la o strategie decizională
lectivă are o probabilitate mai ridicată decît
simplificată adoptarea primei soluţii sa-
cea individuală de a fi corectă si b d. colec-
tisfăcătoare pe care reuşesc să o formuleze
tivă este asociată cu un sistem social care
Psihologia cognitivă a pus în evidentă în ulti-
prezintă certe avantaje în raport cu cel asociat
mii ani faptul că decidentn "naivi", "comuni", în
cu delegarea autorităţii (gradul de consens
condiţii de incertitudine, utilizează metode eu-
nivelul de motivaţie a performantei, relaţiile
ristice diferite structural de cele recomandate
dintre participanţi) Modurile de a lua d. (prac-
de modelele raţionale, atît în variantele clasi-
ticile de d.) stau la baza s ti l uri l or de
ce, cit si in cele de tip probabilist Aceste
conducere V alternativă, conducere, con-
metode reuşesc să facă fată cu succes con-
sens, democraţie, incertitudine, probabilitate,
diţiilor de incertitudine persistenta, prezentînd
însă adesea si erori sistematice Dezvoltarea stil de conducere C.Z.
ciberneticii a pus în evidentă faptul că adesea
sistemele social-umane folosesc pentru DEMOCRAŢIE modalitate de conducere
soluţionarea problemelor lor mecanisme non- a unui sistem social caracterizată prin partici-
decizionale, de tip cibernetic-spontan pare, în diferite forme, a membrilor
Schematic, procesul nondecizional, ciberne- respectivului sistem la procesul de conduce-
tic-spontan de soluţionare a problemei este re. Originar, d. s-a constituit cu privire la
următorul un sistem experimentează, mai conducerea politică a societăţii, însemnînd
mult sau mai puţin întîmplător, diferite tipuri "conducerea poporului de către popor" în ul-
de acţiuni care satisfac în grade diferite, ne- timele decenii, tehnicile de conducere d. s-au
cesităţile sale, de care este conştient într-o extins la toate nivelele si în toate sferele or-
modalitate destul de vagă Acele acţiuni care ganizăm sociale, luînd forme specifice la
sînt experimentate ca satisfăcătoare sînt nivel de grup — stilurile d. de conducere, la
nivelul întreprinderilor — forme d. de condu-
157
DEMOCRAŢIE CONSOCIATIVĂ
158
DEMOCRAŢIE CREŞTINĂ
1974, despre Olanda, Belgia, Austria, Elveţia Opinia dominantă este că d.c. corespunde
şi Canada. Puţin după aceea, conceptul a fost unei faze istorice în dezvoltarea societăţilor
aplicat şi unor ţări în curs de dezvoltare ca Li- pluralist-segmentate, iar succesul său per-
ban, Malaiezia, Cipru, Columbia, Uruguay, mite înlocuirea, mai lentă sau mai rapidă, cu
Nigeria. Două sint caracteristicile distinctive un model mai competitiv. Acest stadiu ar ca-
ale experienţelor politice subsumate terme- racteriza acum numeroase ţări din lumea a
nului de d.c: segmentarea verticală a treia, unde sistemul consociativ este conside-
populaţiei în comunităţi religioase, de limbă, rat ca un model valabil şi probabil va fi
etnice, rasiale sau ideologice şi instituţionali- experimentat în ţări din Asia de sud-est şi
zarea procesului de negociere care se Africa, inclusiv Africa de Sud. Dar nu este ex-
realizează la nivelul elitelor acestor comu- clus interesul pentru o asemenea stabilizare
nităţi. Comparatistul Arend Lijphart este cel democratică nouă în ţări din Europa centrală
care a formulat acest concept în modul cel sau de est. V. democraţie, putere politică. N.L
mai explicit (Democracy in Plural Societies: A
Comparative Exploration, 1977). Ei a pus în DEMOCRAŢIE CREŞTINĂ doctrină
discuţie toate expresiile folosite de diverşi au- politică specifică lumii contemporane Premi-
tori, adoptînd în final termenul consociativpe sa acestei doctrine este că "paupentatea nu
care David Apter îl foloseşte pentru Nigeria. este un dat al ordinii divine". De aici decurge
Pentru ca o d.c. să apară şi să se menţină, ideea că organizarea social-economică nu
sînt necesare cîteva condiţii: existenţa unui poate fi separată do principiile etice. Astfel,
anumit echilibru între subculturile caracteris- devine o necesitate participarea creştinilor la
tice unei societăţi fragmentare: existenţa unor lupta pentru putere politică cu scopul de a
frontiere bine definite între acestea; adopta- orienta puterea obştească şi a insufla vieţii
rea principiului marii coaliţii; dreptul de veto şi sociale spiritul creştin. Reprezentanţii acestei
relativa autonomie a suboulturilor. O aseme- doctrine consideră că "antecesorul direct,
nea formulă a funcţionat în Austria, Olanda şi modern al unui partid popular democrat
Belgia şi mai funcţionează şi acum în Elveţia. creştin" este Partidul Popular Italian fondat de
Dar s-a extins, cu mai mult sau mai puţin suc- Luigi Sturzo, după primul război mondial. Lui-
ces, şl în Canada, Liban, Malaiezia, Cipru, gi Sturzo a fost un preot dintr-o mică localitate
Uruguay, Nigeria. Caracterizat printr-o mare din Sicilia. Doctrină şi mişcare politică cu o or-
stabilitate politică, în condiţiile unei puternice ganizare internaţională, d.c. este foarte
stratificări verticale, sistemul consocîativ a influentă în Europa, dar şi în America Latină.
fost abandonat în Europa, ori s-a pulverizat, Aici d.c. nu a început prin a fi o opţiune nemi-
sub influenţe externe, ca în Liban. Paradoxal, jlocită pentru putere, ci o intenţie de clarificare
tocmai cînd în Austria, Canada şi Belgia apar ideologică, de adaptare a ideilor fundamen-
primele semne ale declinului acestui sistem, tale ia realităţ i l e acestui continent.
d.c. este recunoscută pe deplin în sociologia Dezvoltarea d.c. a luat un mare avînt o dată
comparativă, stimulînd reflecţia teoretică. cu victoria partidelor democrat creştine în ale-
Dezbaterile continuă, unii comparatişti susţi- gerile din Germania şi Italia, după cel de-al
nînd că schimbările intervenite în Austria, doilea război mondial. Juxtapunerea elemen-
Belgia sau Olanda consemnează prăbuşirea tului democrat şi a elementului creştin este
d.c, alţii, dimpotrivă, consideră că aceste considerată ca o simbioză a două elemente
transformări demonstrează succesul unei ex- care nu pot fi luate separat: creştinismul nu
perienţe care şi-a împlinit misiunea istorică. poate fi înţeles decît în manifestarea şi trăirea
159
DEMOGRAFIE
lui democratică. De aceea militează pentru un (Quito, 1982) adoptîndu-se numele de Inter-
"personalism comunitar" (sintagmă propusă naţionala Democrat-Creştină (IDC).
de Y. Maritain), privit ca o sinteză a obiective- Preşedinţia ei este exercitată alternativ de
lor gîndirii democrat-creştine. Nu este astfel ODCA şi UEDC, reuniunile desfăşurîndu-se
!i acceptată o democraţie individualistă, întrucît pe ambele continente, iar Secretariatul Mon-
obiectul acţiunii politice nu este individul, ci dial este format din secretarii generali ai
comunitatea. Statul reprezintă, în această diferitelor organizaţii care compun Internaţio-
perspectivă, comunitatea politică; întreprin- nala. V. conservatorism, democraţie,
derea este o comunitate economică; liberalism, politică, putere.H.L.
popoarele constituie o adevărată comunitate
internaţională. Pentru adepţii d.c. nu este su- DEMOGRAFIE (gr. demos, "popor" +
ficientă dreptatea în faţa instanţelor graphein, "a scrie"), disciplină ce studiază po-
judecătoreşti, ci ei urmăresc dreptatea so- pulaţiile umane, urmărind, în principal,
cială pri ntr-o permanentă participare a problematica referitoare ia mărimea acesto-
poporului în procesul decizional. Funcţiona- ra, la structurile lor după anumite
rea puterii, distribuită prin diferitele instituţii caracteristici şi la unele fenomene specifice,
sociale, trebuie se se realizeze într-o formă toate aceste aspecte fiind abordate atît sub
organizată prin care interdependenţa devine unghi static (starea lor la un moment dat), cît
mai strînsă şi mai necesară pe măsură ce şi sub unul dinamic (schimbarea, evoluţie
creşte gradul de specializare a funcţiilor. Ele- etc). Pentru întregirea definiţiei d. sînt nece-
mentul creştin este considerat decisiv pentru sare cîteva precizări. Mai întîi, este nevoie de
a susţine valori care nu se epuizează într-o o circumscriere mai exactă a d. în plan ontic,
formă materială, fapt care determină ca pro- adică de o specificare exactă a ansamblului
blema socială — cea care a determinat de factori structuranţi şi de fenomene din rea-
apariţia ideologiilor dihotomice şi regimurilor litatea socio-umană ce intră în cîmpul său de
politice totalitare — să fie privită, înainte de studiu. în funcţie de alegerea respectivă, d.
toate, ca o problemă morală. Principiile care primeşte un domeniu mai larg sau mai res-
călăuzesc o asemenea opţiune sînt: demnita- trîns de studiu, în primul caz ea
tea persoanei umane, supremaţia binelui suprapunîndu-se cu alte discipline sociale cu
comun şi perfectibilitatea societăţii civile. ♦ care îşi dispută teritoriul respectiv. Cea mai
Internaţionala Democrat-Creştină este rezul- restrictivă delimitare pare a fi aceea care con-
tatul unui proces de apropiere a partidelor sideră drept factori de structurare propriu-zis
demografici (variabile demografice), vîrsta,
creştin democrate, pe doi versanţi: cel eu-
sexul şl starea civilă. Cît priveşte fenomenele
ropean, reprezentat actualmente de Uniunea
demografice, acestea apar ca formă de ma-
Europeană Democrat-Creştină (UEDC) şi cel
nifestare a unei mase de evenimente
latino-american - Organizaţia Democrat-
demografice, fntr-o perioadă scurtă de timp
Creştină din America (ODCA). Primul
(de regulă un an). Mulţimea cea mai restrînsă
congres al partidelor şi mişcărilor creştin-de-
a cuplurilor de evenimente-fenomene demo-
mocrate a avut loc în 1957. De atunci, s-au
grafice este următoarea: decese —
desfăşurat mai multe congrese mondiale
mortalitate, naşteri — natalitate (fertilitate),
pentru a fi analizate probleme ideologice şi
căsătorii — nupţialitate, divorţuri — divorţiali-
experienţe practice. La cel de-al treilea, (San-
tate şi imigraţii — migraţie. Chiar şl numai în
tiago de Chile, 1962), s-a creat Comitetul legătură cu aceste elemente, d. interferează
Mondial al Democraţiei Creştine, ulterior
160
DEMOGRAFIE
cu alte discipline sociale; cu cît mai numeroa- mare parte a cazurilor, trăsăturile şi exi-
se vor fi suprapunerile în cazul cînd d. are genţele ce caracterizează orice activitate
pretenţia de a include în aria sa de interes va- ştiinţifică, fiind deci străin de dispute şi con-
riabile ca ocupaţia, nivelul de şcolaritate, fruntări de idei cu iz filosofic, ideologic ori de
rezidenţa etc. (şi deci structuri sociale, şco- altă natură. Dat fiind faptul că domeniul d. nu
lare şi teritoriale) sau fenomene ca este nici pe departe izolat, nici în raport cu as-
mobilitatea şcolară, socială sau teritorială în pectele biologice ale fiinţei umane, nici, mai
interiorul zonei geografice pe care trăieşte po- cu seamă, în raport cu cele sociale, cantona-
pulaţia. In al doilea rind, pentru a întregi rea în domeniu! d. pure — propovăduită şi
definiţia d. este nevoie să se ia în considerare profesată de unii demografi — este însă echi-
şi o dimensiune epistemico-metodologică. La valentă cu renunţarea la înţelegerea şi
fel ca orice ştiinţă empirică, d. porneşte de la explicarea propriu-zisă a fenomenelor şi pro-
o mulţime de fapte, de date obiective, pe care ceselor demografice. Perfecţionarea tehnică
le ordonează, le descrie, le măsoară, le ana- a d. a fost şi este o condiţie necesară a pro-
lizează, în scopul desprinderii, pe cale greselor cognitive în acest domeniu — dar nu
inductivă, a constantelor, regularităţilor sau şi una suficientă. De aceea, preocupările de-
legităţilor ce le guvernează, scopul final fiind, mografilor au depăşit — implicit sau explicit
desigur, acela al explicaţiei şi predicţiei. în —, aproape întotdeauna, domeniul simpiet
acest sens, d. conţine un corpus bine conturat analize demografice, încercîndu-se fondarea
şi solid constituit de metode, care-i conferă o unei d. în sens larg, numită uneori şi d. socială
specificitate clară în rîndul disciplinelor ştiinţi- sau studiu al populaţiei. Obiectivele acesteia
fice. Ceia mai de seamă progrese realizate de sînt, la prima vedere, foarte clare: descoperi-
d. se regăsesc în această arte metodologică, rea cauzelor fenomenelor demografice, în
cuprinzînd instrumente cu ajutorul cărora fap- special a determinanţilor sociali ai acestora, şi
tele brute, fără o semnificaţie simplă şi descifrarea efectelor pe care factorii demo-
imediată, sînt transformate în fapte demogra- grafici le produc în viaţa socială. Dar o
fice. S-a constituit astfel un domeniu, denu- asemenea sarcină nu este deloc uşoară şi, în
mit, de obicei, d. pură sau d. formală sau ciuda multor succese dobîndite în ultimele de-
analiză demografică, domeniu al cărui obiec- cenii, sîntem încă departe de a poseda teorii
tiv îl constituie culegerea corectă a demografice, chiar şi parţiale, şi, cu atît mai
informaţiilor, supunerea datelor unor moda- puţin, o teorie generală a populaţiei. Pentru a
lităţi standard de analiză, construcţia unor realiza în continuare progrese pe acest teren,
indici prin care se măsoară intensitatea sau d. este chemată să conlucreze strîns cu toate
alte forme de manifestare ale fenomenelor, e- disciplinele socio-umane şi, în primul rînd, cu
videnţierea interacţiunii dintre fenomenele sociologia, ceea ce, desigur, nu înseamnă o
demografice sau a interacţiunii dintre structuri dizolvare a d. în sociologie. Aceste cercetări
şi fenomene, construirea unor modele de e- de tip mulţi sau interdisciplinar nu au nimic de
voluţie etc, operaţii în care însă nu sînt a face cu disputele sterile legate de aparte-
implicate decît exclusiv aspectele cuprinse în nenţa sau nonapartenenţa unor aspecte
oîmpul ontic al d. şi întotdeauna privite in for- ontice la o disciplină sau alta; dimpotrivă, în
ma lor statistic-cantrtativă, deci ca rezultat al cadrul lor, fiecare ştiinţă trebuie să-şi aducă
unei mase mari de evenimente demografice. un aport specific la descifrarea complexelor
Este vorba deci de un sector tehnic al d., iar fenomene sociale. Din astfel de colaborări au
activitatea în cadrul său întruneşte, în cea mai luat naştere — şi vor lua probabil naştere în
161
DEMOSCOPIE
162
DETERMINISM SOCIAL
163
DEVĂLMĂŞIE
unor tendinţe legice. în mod special, reconsi- rare a unor stări de echilibru între componen-
derarea rolului conştiinţei în constituirea tele multiple ale vieţii sociale. în ceea ce
comportamentului a stat la baza acceptării priveşte intervenţia unei mulţimi de factori de-
d.s. Pe de o parte, conştiinţa apare a (i mai terminanţi care interacţionează generînd
mult o variabilă intermediară, decît una abso- rezultate adesea neaşteptate, aceasta nu
lut independentă. Conţinutul ei este la rîndul este de natură a elimina d.s., ci doar de a
său determinat de factori obiectivi. Marx a îngreuna enorm sarcina depistării sale. Mulţi
încercat să argumenteze pe larg caracterul sociologi tind să considere că d.s. este mai
determinat al conştiinţei: conştiinţa socială mult de tip statistic, probabilist. El descrie o
este determinată de existenţa socială; ea nu tendinţă generală care poate fi modificată sau
este altceva decit existenţa conştientă; a pleca chiar blocată de alte tendinţe, putînd apare cu
de la conştiinţă înseamnă a porni de la claritate la nivelul unei mase de fenomene. în
jumătatea drumului; este nevoie să ne în- anumite condiţii obiective va apare cu nece-
trebăm "ce stă în spatele" conştiinţei şi o sitate nu neapărat o singură stare rezultată, ci
determină. Toate ştiinţele sociale şi psiholo- mai multe stări posibile, alternative, fiecare
gice actuale argumentează faptul că putînd fi asociată cu o anumită probabilitate.
comportamentul uman se constituie doar Necesar este deci să apară una dintre stările
parţial conştient, în mare parte el este generat posibile, care dintre ele va apare în mod efec-
şi orientat spontan, sub- şi inconştient, ca tiv depinzînd de intervenţia unei mulţimi de
rezultat al acţiunii asupra sa a unei mulţimi de factori mai mult sau mai puţin accidentali. ♦
factori obiectivi. în fine, realitatea socială nu Datorită complexităţii realităţii sociale, pentru
a evidenţia d.s. s-au cristalizat în sociologia
reprezintă rezultatul cumulării acţiunilor indi-
actuală mai muite scheme explicative (deter-
viduale, ci al interacţiunii, legile sociale fiind în
ministe) distincte: schema cauzală, schema
mare măsură legi ale interdependenţei (legi
sistemică, cu varianta sa funcţiona/istă şi
de compunere). E. Durkheim a exprimat în
structurală. Se pare că datorită orientării sale
modul cel mai clar opţiunea deterministă a so-
finaliste, activitatea socială prezintă în mod
ciologiei: faptele sociale nu trebuie explicate
special un determinism de tip funcţionalist,
prin conştiinţa autorilor lor, ci prin alte fapte
specific sistemelor deschise. V. cauzalitate
sociale (Regles de la methode sociologique,
socială, conştiinţă, funcţie, sistem social,
1895). Condiţiile obiective de viaţă ale oame-
structură. E.Z.
nilor le determină comportamentul, inclusiv
conţinutul conştiinţei lor. Desigur, şi conştiinţa
DEVĂLMĂŞIE concept utilizat în socio-
este un factor a cărui acţiune trebuie luată în
logia organizaţiilor străvechi de viaţă
considerare, alături de ceilalţi factori. D e
sătească de către H. H. Stahl (1901-1991).
exemplu, nivelul de cunoaştere poate fi un Delimitîndu-se critic de "teza boierească" pri-
factor determinant important al comporta- vind originea v i e ţ i i sociale româneşti,
mentului. ♦ D.s. pare a fi mai mult fundat pe susţinută de istoricii C. C. Giurescu, I. C. Filitti,
ideea de echilibru implicat în dinamica G. Panu, R. Rosetti, în concepţia sa H. H.
oricărui sistem. Societatea, reprezentînd un Stahl împărtăşeşte punctul de vedere al "tezei
sistem complex şi multiplu ierarhizat, tinde ţărăneşti" susţinut de N. lorga, după care, la
mereu spre stări de echilibru, caracterizate origini, teritoriul românesc era acoperit cu
prin relaţii de concordanţă între diferitele sale sate răzăşeşti (libere) organizate în d. de
comportamente. Se poate considera deci că forme familiale. D. este o structură de organi-
d.s. se referă mai mult la tendinţa de instau-
164
DEVIANTĂ
zare comunitară a unor sate libere (de răzeşi) citatea Individului, acceptată şi validată din
care: a. stăpîneau în comun pămînturile, punct de vedere medical, de adaptare la exi-
pădurile, izlazurile; b. aveau o conducere de genţele vieţii sociale şi de exercitare adecvată
sine — adunările obşteşti ale fiecărui sat şi or- a roiurilor sociale. Date fiind creativitatea şi
ganizaţiile suprasăteşti formate din plasticitatea deosebită a conduitelor indivi-
reprezentanţii adunărilor obşteşti ai satelor duale, la fel ca şi diversitatea extremă a
din acelaşi ocol. Răzăşia, caracterizată de normelor ori regulilor sociale, se poate consi-
ceata devălmaşe absolută, este considerată dera ca: a. orice individ, într-o anumită
de H.H. Stahl ca un fapt general şi constituie perioadă a vieţii sale (copilărie, maturitate,
forma veche de organizare a satului româ- bătrîneţe), transgresează norma de conduită,
nesc, din ea evoluînd, în timp, diferitele forme devenind, ca urmare, "deviant"; b. nu orice act
ale d. pe cote părţi proporţionale precum şi sau comportament care se abate de la reguli
satele de clăcaşi. {Le probleme du village ar- trebuie apreciat ca fiind deviant (inovatorii, de
chaique roumain, în voi. I al monografiei exemplu, pot utiliza mijloace nonconvenţio-
Nerej, un village d'une region archaique, nale, adeseori ilicite sau ilegitime, dar mult
1939). V. sat devălmaş. M.L. mai eficace decît cele obişnuite sau instituţio-
nalizate); c. d. reprezintă o noţiune relativa,
DEVIANTĂ (Sociologia d.), orice act, con- echivocă, în măsura în care ceea ce este con-
duită sau manifestare care Violează normele siderat deviant într-o anumită societate sau
scrise sau nescrise ale societăţii ori ale unui într-o anumită perioadă istorică, în altă socie-
grup social particular. Definit ca un tip de com- tate sau în altă perioadă istorică este calificat
portament, care se opune celui convenţional drept normal ("aşa cum trebuie să fie", în sen-
sau conformist, d. cuprinde nu numai sul postulat de E. Durkheim). în consecinţă,
încălcările legii (infracţiunile ori delictele), ci d. nu este determinată de cauze biologice
orice "deviere" (abatere) de la regulile de con- (constituţionalitatea) sau psihice (psihismul
vieţuire şi Imperativele de ordine ale unei individual), ci, exclusiv, de contextul social în
forme de viaţă colectivă (societate, grup, or- care este definită, eyaluată şi, eventual,
ganizaţie, instituţie, cultură, subcultură). în sancţionată. ♦ Delîmitindu-se de concepţiile
acest sens, d. include o gamă extrem de largă de natură biologistă sau psihologistă, care
de acte sau conduite, de la cele excentrice ori caută determinanţii d. în mediul fizic ori psihic,
bizare (de exemplu, adoptarea unei ţinute in- s.d. consideră că nici-o acţiune sau conduită
solite, a unui limbaj sau gest neconformist), umană nu este, în mod inerent, prin ea însăşi.
incompatibile cu "codurile" culturale ale gru- deviantă, ci este calificată ca atare de normele
pului sau societăţii, la cele aşa-zis imorale şi valorile grupului de referinţă, care impun
(indecenţa, obscenitatea, actele care sfi- standarde de apreciere şi legitimitate pentru
dează morala publică), care nu sînt actele şi comportamentele "socialmente" ac-
întotdeauna sancţionate de lege, şi pînă la ceptabile sau indezirabile. în acest sens, d.
cele cu caracter antisocial (actele infracţio- nu este echivalentă cu absenţa normelor
nale sancţionate de normativul penal sau (anomia sau dezorganizarea socială), ci cu
asocial (bolile psihice). în esenţa ei, ca mani- adoptarea unor norme incompatibile cu
festare care ofensează sentimentele şi standardele de moralitate, normalitate sau
aşteptările colectivităţii, d. (concept sociolo- raţionalitate ale societăţii în ansamblul ei, cu
gic) se distinge însă de anormalitate (noţiune modelul ei cultural-normativdominant (socio-
psihopatologică) care caracterizează incapa- tipul sau personalitatea de bază), dar
165
DEVIANŢĂ
166
DIAGNOZĂ
vid şi societate sînî slabe sau absente şi cînd tuţie, o organizaţie etc. Trebuie să deosebim
controlul social informai lipseşte; /. paradigma d. care se referă exclusiv ia procesu! comu-
"conflictului" (Quinney, Turk, Wafton, Platt, nicaţional, de acţiunilede d. care sînt produse
Young ş.a.) — d. este o consecinţă a com- de organizaţii militare, paramilitare sau spe-
petiţiei şi inegalităţii sociale care obligă cializate în d. şi sînt, de regulă, elemente
grupurile sociale defavorizate să adopte mi- componente ale unor strategii. Acţiunile de d.
jloace deviante de supravieţuire şi permit presupun existenţa unor comanditari (cei
agenţiilor de control social să organizeze dis- care comandă acţiunile de d.), a unor specia-
criminări între clase în privinţa înregistrării şi l i ş t i (planificatori şi controlori), a unor
sancţionării actelor de d.; g. teoria "etichetării" intermediari între aceştia (agenţii de influenţă
— d. este produsă chiar de către mecanisme- sînt cei mai importanţi, fiind de regulă lideri de
le anume create pentru definirea şi opinie), şi a unor relee (indivizi care sint utili
sancţionarea ei. în acest sens, d. nu are rea- în amplificarea şi propagarea d. şi care nu sînt
litate în sine, ci numai prin procesul său de conştienţi de rolul pe care îl joacă). ♦ D.
definire, prin denumirea semantică sau "eti- poate să fie o componentă a propagandei, dar
cheta" aplicată indivizilor cărora li se refuză aceasta nu se poate baza niciodată doar pe
dreptul de a adopta identitatea dorită. Impor- d. Din perspectiva consecinţelor sale sociale,
tantă nu este violarea normei (în fond, toată d. se aseamănă cu un alt fenomen social,
lumea este "deviantă" într-un mod sau în al- zvonul. Acesta din urmă, spre deosebire de
tul), ci reacţia societăţii faţă de această d., nu are un caracter deliberat şi nu presu-
violare, concretizată în stigmatizarea indivi- pune în mod obligatoriu circulaţia unor
dului. O dată ce a fost etichetat, individul informaţii false, ci doar dificil de verificat. Zvo-
ajunge să creadă în veracitatea etichetei de nul poate fi produs însă de o acţiune de d.
deviant, asimilînd toate atributele identităţii Ţintele d. pot fi atît grupuri sau segmente ale
stigmatizate şi devenind, cu adevărat, "de- societăţii, cit şi indivizi, întotdeauna lideri (de
viant". in prezent, dat f i i n d eşecul orice fel), care pot influenţa decizional şi
paradigmelor deterministe cu privire ia acţionai grupurile în care se află. D
cauzele d., s.d. adoptă, din ce în ce mai mult, desfăşurată prin mass-media are cele mai e-
o perspectivă teoretică cu caracter fenome- ficiente rezultate în plan social. Efectele d.
nologic, care-şi propune să arate că orice depind, pe de o parte, de caracteristicile ţin-
acţiune, sau conduită, implicit cea deviantă, telor (atitudine critică, personalitate, nivel
are un sens care trebuie descifrat şi interpre- intelectual, aspiraţii etc), iar pe de aftă parte,
tat. V. anomie, contracuitură, control social, de posibilitatea sau imposibilitatea de a veri-
criminalitate (sociologia c), normă, schim- fica informaţiile vehiculate. V. comunicare,
bare socială, subcultură. S.R. persuasiune, propagandă, sociologia mass-
media, zvon. A.B.
DEZINFORMARE orice intervenţie
asupra elementelor de bază ale unui proces DIAGNOZA operaţie premergătoare
comunicaţional care modifică deliberat mesa- adoptării unei soluţii la o problemă, constînd
jele vehiculate cu scopul de a determina la în identificarea cauzelor unor procese nega-
receptori (numiţi ţinte în teoria d.) anumite a- tive care constituie substanţa respectivei
titudini, reacţii, acţiuni, dorite de un anumit probleme, a factorilor care ar putea influenţa
agent social. Acesta din urmă nu trebuie să fie pozitiv sau negativ soluţionarea acesteia. în
neapărat dezinformatorul, el poate fi o insti- d. intră în primul rînd formularea problemei de
167
DIALECTICA
soluţionat. Cu cît formularea acesteia este funde pe care procesele de dezvoltare şi evo-
mai adecvată şi mai clară, cu atît şansa de a luţie le parcurg. "Tot ce naşte merită să piară*
identifica soluţia cea mai bună este mai ridi- (Hegel). d. Ideea de contradicţie este pusă la
cată. V. problemă socială. C.Z. baza înţelegerii dinamicii sistemelor. Obiec-
tele şi fenomenele sînt compuse din laturi,
DIALECTICĂ metodă filozofică şi toto- aspecte contrarii, aflate într-o stare de tensi-
dată teorie generală asupra existenţei şi une mergînd pînă la conflict. Contradicţia este
,*V dinamicii obiectelor şi fenomenelor. în filozo- o stare normală a lumii. Ca metodă de
fia antică, d. a fost elaborată ca o metodă de gîndire, Marx definea d. ca proces complex
a ajunge la adevăr prin dialog şi interogaţie, de trecere a cunoaşterii de la materialul em-
pornind de la opinii. Anstotel distingea între d. piric, datele concrete ale experienţei, la
ca metodă de a ajunge la adevăr prin confrun- abstracţii şi apoi, de la acestea, la reconstrui-
Ji: tarea opiniilor diferite, urmărind clarificarea rea "concretului logic", a imaginii complexe a
acestora prin clasificări şi conceptualizări realităţii, în dinamica sa. în acest sens, d. re-
succesive, şi metoda analitică care porneşte prezintă o metodă de construcţie a teoriei. ♦
de la enunţuri şi derivă logic, deductiv, conclu- în sociologie, marxismul este asociat în mod
zii care se impun cu necesitate. Hegel a special cu promovarea unei viziuni dialectice.
dezvoltat d. atît ca metodă de dezvoltare a cu- Există însă si alte abordări care se definesc
noaşterii, cît şi ca teorie ontologică generală. ca dialectice. Este cazul hiperempirismului
Marx şi Engels au preluat ideea de d. de la dialectical lui Georges Gurvitch. D., la acesta,
Hegel. în calitatea sa de teorie generală asu- se referă la grija pentru considerarea atît a
concretului, cît şi a abstractului, precum şi la
pra existenţei, face următoarele presupoziţii
abordarea dinamică a fenomenelor sociale,
fundamentale: a. Obiectele şi fenomenele nu
aflate într-un proces continuu de structurare
sînt izolate, ci în conexiune. Relaţiile sînt
şi destructurare, de integrare multiplă, atît pe
esenţiale în definirea obiectelor şi fenomene-
orizontală, cît şi pe verticală, a fiecărui feno-
lor. Ideea actuală de sistem s-a dezvoltat
men în ansambluri mai vaste. V. contradicţie,
tocmai într-o asemenea perspectivă. Totalita-
evoluţie, marxism in sociologie, post-moder-
tea este mai mult decît părţile sale, ea
nitate. E.Z.
exprimind în plus proprietăţile ce decurg din
relaţiile dintre acestea, b. Obiectele şi feno-
DICTATURĂ 1. Magistratură romană cu
menele nu sînt statice, ci aflate într-o
caracter excepţional în care întreaga putere
schimbare permanentă. Se pune accent pe
este atribuită unei persoane, dictatorul, pe o
geneză, transformare. Principiului identităţii
perioadă de şase luni, cînd republica se afla
absolute a obiectelor şi fenomenelor i se opu-
în pericol. Dictatorul avea ca prim subordonat
ne principiul identităţii relative. Se dezvoltă
li pe comandantul cavaleriei (magister equi-
aici o perspectivă istorică, c. Viziunea istorică tum). Totodată, acestuia i se subordonau în
este amplificată prin conceptualizarea ideii de mod automat ceilalţi magistraţi. Spre sfîrşitul
dezvoltare, evoluţie, progres. Evoluţia este republicii, d. a fost atribuită lui Sulla şi apoi lui
caracterizată prin trecerea logică prin etape Caesar. 2. în sens modern, d. reprezintă o
succesive de la inferior la superior. Fiecare formă de guvernare a unei singure persoane,
etapă este necesară în acest proces, care deţine întreaga putere în stat si pe care
pregătind trecerea la etapa următoare. Este o exercită în mod arbitrar. Pentru a-şi asigura
reabilitat rolul negaţiei "m dezvoltare. Aceasta dominaţia absolută, d. dispune şi utilizează
1' i ■
este vitală în transformările structurale pro-
168
DIFERENŢIATOR SEMANTIC
169
DIFUZIUNE
semantic. D.s. poate fi utilizat independent Srnith şi W. Perry au propus drept centru
sau in corelaţie cu alte metode intr-un proiect spaţio-temporal al culturii terestre Egiptul an-
mai vast de cercetare centrat pe caracteriza- tic, în pofida unor asemenea exagerări,
rea atitudinii sau cunoaşterii sociale comune. difuzionismul se sprijină pe fenomene reale,
V. atitudine, clasificare multicriterială, sca- anume pe contactul între culturi şi pe circu-
lare. L.V. laţia reală a elementelor de la o cultură la alta.
Adepţii acestui curent au îmbogăţit cerceta-
DIFUZIUNE 1. In antropologie, trecerea rea culturii cu perspective şi concepte noi. în
unui element cultural dintr-o societate (ţară, Germania, la sfîrşitul sec. XIX, Leo Frobenius
cultură) In alta, ca urmare a contactului între a emis teoria "cercurilor culturale" (Kulturkrei-
cele două societăţi. D. constituie o modalitate sen), dezvoltată apoi de Fntz Graebner şi
îiî de schimbare culturală complementară in- Wilhelm Schmidt. Cercurile culturale sint ani
venţiei. Spre deosebire de d., invenţia este o geografice întinse, diferite printr-un anumit
modalitate de schimbare culturală bazată pe set de trăsături culturale. Corespunzător,
puterea de creaţie proprie grupului uman res- francezul Georges Montandon a elaborat teo-
pectiv, încă din secolul trecut, invenţia şi d. au ria "ologenezei culturale" — o interpretare a
fost inegal licitate. Adolf Bastian, pe de o culturii planetare după o schemă de evoluţie
parte, pornind de la ipoteza unităţii psihice a continuă, care porneşte de lacîţiva "germeni
11
li
omenirii, vorbea de nişte "idei elementare" (E- elementari" şi se desface în "ramuri cultu-
lementaregedanken), pe care fiecare grup rale", unele întîrziate (culturile "primitive"),
uman le descoperă şi le concretizează în alteie crescute fără limită (culturile "occiden-
funcţie de propriile sale nevoi, aspiraţii şi ca- taloide"). în antropologia americană, cel mai
dre ecologice. Deşi Bastian nu contesta de seamă difuzionist a fost Clark Wissler, pro-
iii- răspîndirea şi influenţa culturală, poziţia sa motorul conceptului de "arie culturală".
rămîne limpede aceea a unui invenţionist. Ulterior, conceptul de d. s-a perfecţionat. Ro-
Dimpotrivă, Friednch Ratzei, întemeietorul bert H, Lowie a arătat că procesul de d. este
antropogeografiei, a insistat îndeosebi asu- "selectiv", ceea ce Alfred L. Kroeber a numit
pra d. diverselor fenomene culturale pe "d. controlată", ambii voind să spună prin
i
întinse arii geografice. în perspectivă istorică, aceste expresii de nuanţare că preluarea
difuzionismul a cunoscut o mai mare dezvol- ("împrumutul") ce caracterizează d. se petre-
tare, deşi nu se poate spune că postulatele lui ce prin trierea şi reţinerea de către cultura
sînt mai îndreptăţite decît ale invenţionismu- receptoare a elementelor adaptabile. Gh.G.
lui. Pentru un difuzionist, oricît ar fi de mare ♦ 2. în sociologie, răspindirea de informaţii,
distanţa geografică dintre două culturi, d. este opinii, atitudini, modele de comportare sau
posibilă. Mai mult decît atît, cultura "voia- inovaţii (descoperiri, noutăţi tehmco-ştiinţifice
jează" nu numai prin elementele ei primare, sau culturale, tehnologii) într-o populaţie sau
simple, cr chiar şi prin complexe culturale, de într-o comunitate. Se bazează pe procesul de
unde ar rezulta că acolo unde se descoperă comunicare socială. Uneori, cu aplicaţie la
un element propagat se poate deduce exis- cultură, se foloseşte expresia sinonimă de
tenţa întregului complex. In general, transmitere culturală (B. Bemstein, 1975; P.
difuzionismul manifestă prea puţină încrede- Atkinson, 1985). Pentru a releva o consecinţă
re în imaginaţia şi în creativitatea umană, a d., se foloseşte, prin transfer din medicină,
mizînd mai curînd pe preluare şi imiteţie. Caz termenul de contagiune, referitor la asimila-
extrem, hiperdifuzioniştii englezi G. Eliott- rea de informaţii, opinii, atitudini sau
170
DIFUZIUNE
171
DILEMA PRIZONIERULUI
şi importanţei sociale a învâţămîntului supe- vor primi o pedeapsă moderată; dacă ambii
rior. Numărul locurilor disponibile este încă neagă, vor primi o pedeapsă mică; dacă unul
limitat, ceea ce conduce la accentuarea con- recunoaşte, iar celălalt nu, cel care a negat va
curenţei interindividuaie şl !a modificarea primi o pedeapsă foarte mare, iar cel care a
ritmului şi ariei de d. Analiza proceselor de d, mărturisit, o pedeapsă minimă. Situaţia în
a pus fn evidenţă nu numai intervenţia unor care se află fiecare dintre ei este dilematică
factori care potenţează receptivitatea, ci şi re- întrucît, în absenţa informaţiilor despre opţiu-
zistenţă sau chiar opoziţie. Aceştia pot fi de nea celuilalt, nu poate exista temei pentru o
tip: personal (credinţe, obiceiuri, stereotipuri), alegere raţională. Cazul este tipic pentru un
•l interpersonal (reţele de relaţii care funcţio- joc de sumă nenulă. D.p., ca orice model din
nează astfel încît împiedică apariţia efectelor teoria jocurilor, poate ilustra situaţii din lumea
de d.) sau social (sistemul normativ valoric al reală, chiar în condiţiile unei corespondenţe
,11 unei comunităţi tradiţionale, structura socială relative. Ea a fost astfel utilizată în cercetările
ierarhizată). Considerarea unor astfel de fac- privind încrederea, strategiile competiţiei şi
tori a dus la deplasarea accentului de pe conflictului, ale formării coaliţiilor, în proce-
ritmul d. pe procesul d. Sînt astfel avute în ve- deele conflictuale etc. V. cooperare, conflict,
dere: etapele d. (explorare, evaluare, dilemă socială. A.B,
transmitere, asimilare, integrare, încetare),
ciclitatea d., funcţionarea mecanismelor so- DILEMĂ SOCIALĂ situaţie în care se
ciale ale d. într-o comunitate {acţiuni pot afla membrii unei comunităţi atunci cînd
individuale şi sociale, relaţii, structura insti- alegerea unei strategii de acţiune trebuie să
tuţională şi socială), dinamica necesităţilor se refacă în condiţiile existenţei unui conflict
individuale de receptare, asimilare şi explo- explicit sau implicit între principiul maximizării
rare ale consecinţelor practice ale unei intereselor personale şi cel al maximizării
informaţii, atitudini, comportament sau ino- bunăstării colective. D.s. apare In condiţiile
vaţii. Analiza proceselor de d. s-a dezvoltat şi de existenţă a unor resurse comunitare limi-
în reiafie cu schimbarea socială indusă de tate. Utilizînd din acestea mai mult decît
inovaţii sau de mesajele transmise prin mass- ceilalţi, îţi poţi maximiza profitul personal, dar
media. V, aculturaţie, asimilare, comunicare, un asemenea comportament, reprodus după
inovaţie, schimbare socială. L.V. acelaşi principiu de către ceilalţi membrii ai
comunităţii, va conduce la epuizarea resursei
DILEMA PRIZONIERULUI caz para- şi deci la rezultate negative pentru toţi. Poţi
digmatic din teoria jocurilor, larg utilizat în pierde însă şi în situaţia în care tu îţi autolimi-
analiza unor fenomene sociale cum ar fi tezi utilizarea resurselor, în timp ce alţii nu fac
cooperarea, conflictul, competiţia. Se propu- acest lucru. O formă particulară în care apare
ne următoarea situaţie: doi prizonieri sînt d.s. este legată de realizarea bunurilor pu-
anchetaţi în legătură cu o crimă pe care au co- blice. Problema constă în a contribui sau nu
mis-o împreună, însă anchetatorii nu au la crearea unui bun public. în acest caz,
suficiente dovezi şi cea mai bună dovadă ar teama celui chemat să contribuie este că el va
fi oferită chiar de mărturia toi. în condiţiile în cheltui din resursele proprii, dar de beneficiat
care ei sînt anchetaţi separat şi nu pot comu- de bunul public vor putea beneficia şi cei care
nica, anchetatorul le propune declararea nu au contribuit. Soluţia individuală cea mai
vinovăţiei sau nevinovăţiei ţinînd cont de bună pare a fi aceea de a nu cheltui resursele
următoarele reguli: dacă ambii mărturisesc, proprii deoarece oricum s-ar beneficia de bu-
172
DINAMICA GRUPULUI
nul public realizat de ceilalţi. Dar şi această tocmai comportamentul. Din acest motiv, d.g.
strategie, multiplicată la scară comunitară, va la Lewin reprezintă o analiză a modului în
conduce pentru întreaga comunitate la rezul- care procesele de grup influenţează compor-
tate negative, bunul public nemaiavînd cum tamentele membrilor grupului şi nu o analiză
să apară. D.s. pot fi rezolvate prin înlărirea a grupului ca atare. ♦ D.g. este astăzi privită
valorilor spiritului comunitar, prin instituţiona- în primul rînd ca disciplină sociologică, ce reu-
Sizarea unor strategii de cooperare sau prin neşte un corpus foarte larg de teorii privitoare
dezvoltarea unor sisteme de control al uti- la grupul mic. Dorwin Cartwright şi Alvin Zan-
lizării resurselor. V. cooperare, control social, der (Group dynamics: Research and Theory,
dilema prizonierului. A.B. 1968) definesc d.g. ca un domeniu de cerce-
tare dedicat cunoaşterii avansate a naturii
DINAMICA GRUPULUI disciplină so- grupurilor, a legilor de dezvoltare, precum şi
ciologică ce reuneşte ansamblul cercetărilor a interacţiunii lor cu indivizii, cu alte grupuri,
privitoare la grupurile mici. Intrucît accentul se ca şi cu instituţiile sociale. Ca disciplină, d.g.
pune pe analiza proceselor care au loc în in- îşi revendică cercetări de dinaintea studiilor
teriorul grupurilor, termenul de d.g. este efectuate de K. Lewin deoarece analiza gru-
utilizat totodată pentru a desemna ansamblul purilor mici începuse cu cHeva decenii mai
proceselor de grup. Termenul a fost pus in cir- înainte. G. Simmel este socotit adesea un
culaţie de Kurt Lewin {Resolving Social precursor al acestui gen de cercetări, ca şi
Conflicts: Selected papers on group dyna- F.H. Allport sau J. L. Moreno, în timp ce unii,
mics, 1948; Fleici Theory in Social Science, cum ar fi E. Mayo sau M. Sherif, sînt integraţi
1951), care a consacrat un nou mod de abor- direct în istoria d.g. ♦ în analiza proceselor
dare a fenomenelor sociale, anaîizîndu-le din de grup există, în d.g., mai multe teorii com-
perspectiva "situaţiilor de grup". Abordarea lui plementare sau alternative care utilizează
K Lewin îşi are originea în psihologia gesîai- paradigme explicative distincte. Ca exemplu,
tistă, domeniu în care a dezvoltat aşa numita formarea grupului, unu! din procesele de
"teorie a cîmpului". Acesta, în esenţă, bază, este analizată şi interpretată cu ajutorul
încearcă să explice comportamentul uman mai multor tipuri de teorii, cum ar fi cele freu-
pornind da la două categorii de factori — per- diste (care consideră că grupurile se
sonali şi de mediu, ansamblul acestora formează deoarece ele permit satisfacerea
f ormînd "spaţiul de viaţă" al unui individ. Atunci anumitor nevoi), de tip sociobiologic (forma-
cînd individul se află într-o situaţie de grup, rea grupului are o bază instinctuală,
cele mai importante elemente ale "spaţiului fundamental fiind "instinctul de turmă"), sau
de viaţă" sînt trăsăturile grupului, membrii diferite teorii sociologice cum ar fi teoriile
acestuia şi situaţia. Potrivit metodologiei ge- comparaţiei sociale dezvoltate de L. Festin-
staltiste, analiza trebuie să pornească ger şi S. Schachter (care explică formarea
întotdeauna de la întreg şi nu de la părţile sale grupurilor prin nevoia de informaţii, care pot
constitutive, deci de la grup şi nu de la indivizi, fi obţinute doar din compararea cu ceilalţi),
obiectivul principal tiind tocmai analiza proce- sau cu ajutorul diferitelor teorii ale schimbului
selor de grup. Perspectiva este una social (in care formarea grupului este inter-
"dinamică" deoarece aceste procese sînf in- pretată prin prisma raportului costuri/
terpretate ca interacţiuni ale unor forţe recompense, pe care fiecare membru îl ia în
(totalitatea factorilor care definesc spaţiul de calcui şi hotărăşte dacă să se afilieze sau nu).
viaţă), ce produc o rezultantă, care este ♦ D.g. se concentrează însă şi pe analiza al-
173
DISCIPLINA MUNCII
tor procese şi probleme existente la nivelul White; în justiţie, unde d.g. s-a ocupat de ana-
grupului. Conflictul, ca şi alte forme ale tensi- liza juriilor; în sport, ca şi în orice alt domeniu
unii în grup, constituie un obiectiv major al în care activităţile se desfăşoară în grupuri. O
cercetărilor din d.g. Un alt capitol important atenţie deosebită a fost acordată grupurilor
este legat de analiza normelor şi a dinamicii decizionale de tip politic, economic sau mili-
acestora, unde sînt de remarcat studiile de tar. ♦ D.g. nu este însă o disciplină foarte
pionierat ale lui Muzafer Sherif, T. y. New- sistematizată şi de aceea există numeroase
comb şi S. E, Asch. Raţiunile adeseori controverse asupra ei. Ea se prezintă ca un
aplicative ale cercetărilor din d.g. fac ca ana- corpus de teorii, studii şi cercetări ce au un pu-
liza performanţelor activităţilor desfăşurate în ternic caracter eterogen, căruia lucrările de
grup să ocupe un rol prioritar. S-au studiat sinteză, culegerile de studii şi manualele
astfel modalităţile în care structurarea sarci- caută să îi dea o aparenţă de omogenitate şi
nilor influenţează performanţele grupului ca şi sistematizare. în unele situaţii însă, teoreticie-
rolul reţelelor de comunicare, al relaţiilor de nii înglobaţi în aceste lucrări nu se consideră
autoritate, de atractivitate şi al altor tipuri de reprezentanţi ai d.g., iar mulţi dintre autorii de
relaţii existente în grup, asupra eficienţei ac- referinţă utilizează accepţiuni sau nuanţări
îi tivităţilor acestuia. S-au dezvoltat totodată, în proprii pentru conceptele de bază ale d.g. V.
baza acestor cercetări, numeioase tehnici de comunicare, conducere, grup social, edu-
îmbunătăţire a performanţelor activităţilor caţie, lider, organizaţie, normă, putere, reţea,
desfăşurate în grup (brainstorming, tehnica T. Grup. A.B.
Delphi, tehnica grupului nominal, sinectica
etc). Cercetările privind liderul, conducerea DISCIPLINA MUNCII respectarea de
şi puterea în grupuri constituie un alt capitol către membrii unei organizaţii a normelor
important al d.g. Putem include aici studiile care reglementează activităţile şi relaţiile de
privind tipologia şi emergenţa liderilor, efi- producţie precum şi raporturile sociale inter-
cienţa acestora, tehnicile şi strategiile de individuale şi de conducere. Normele
formare a liderilor, problematica coaliţiilor, a instituite vizează realizarea eficientă a obiec-
mijloacelor de exercitare a puterii, a obe- tivelor organizaţiei. După modalităţile de
dienţei etc. in cadrul d.g. mai sînt studiate realizare, putem distinge o d.m. liber con-
totodată probleme cum ar fi, teritorialitatea în simţită, realizată prin convingere, participare,
şi a grupului, devianţa şi conformitatea, de- avînd un nivel ridicat de eficienţă economico-
personalizarea, conflictul intre grupuri etc. ♦ sociala (cazul conducerii democratice, în
Investiţiile deosebite făcute in cercetarea special a celei participative) şi o d.m. impusă
grupului mic, în special în SUA, s-au datorat, prin constrîngere, proprie conducerii de tip
în primul rînd, funcţiei aplicative şi terapeutice autoritar, şi oare, cel mai adesea, nu poate
pe care o au studiile din d.g. Domeniile prio- asigura o eficienţă pe termen lung. Un rol im-
ritare în care cercetările din d.g. s-au portant în realizarea d.m. îl are coeziunea si
consacrat sînt: sociologia industrială şi a or- orientarea grupului spre performanţă. V. con-
ganizaţiilor, unde primele cercetări s-au formism, instituţie, motivaţie, norme,
desfăşurat în perioada interbelică (E Mayo, organizaţie, stil de conducere. I.F.
J. Moreno) şi au vizat analiza grupurilor de
muncitori din organizaţiile economice; în pe- DISCRIMINARE tratare inegală a indi-
dagogie, unde semnalăm, în aceeaşi vizilor sau grupurilor în raport cu unele
perioadă, studiile lui K. Lewin, R. Lippit şi R. trăsături categorice cum ar fi apartenenţa el-
174
DISTRIBUŢIA VENITURILOR
nică, rasială, religioasă sau de clasă. In mod prin raportare la un criteriu (o caracteristică a
obişnuit, termenul este folosit pentru a des- personalităţii sau a grupului, poziţia în ie-
crie acţiunea unei majorităţi dominante în rarhie, un mod de comportare etc). Prima
raport cu o minoritate dominată şi implică un scală de măsurare a d.s. a fost elaborată de
prejudiciu adus unei persoane sau unui grup. E. S. Bogardus în 1925. Considerînd că ati-
Organizaţia Naţiunilor Unite include în d. tudinile evaluative pozitive sau negative ale
"orice conduită bazată pe distincţia operată în unei persoane faţă de un grup sînt indicii ale
raport cu anumite categorii naturale şi sociale d.s., Bogardus a formulat întrebări privitoare
şi care nu este iegată de capacităţile şi meri- la atitudinile personale faţă de diferite naţio-
tele individuale sau de comportamentul nalităţi. Fiecare întrebare viza un tip sau o
concret al unei persoane." D. este favorizată categorie de d.s. De exemplu, se chestiona
de următoarele situaţii: etnocentrismul, cu- în ce măsură o persoană ar admite să stabi-
noaşterea insuficientă a celorlalţi, lească relaţii de căsătorie ou cineva care
generalizarea propriei experienţe de viaţă (e- aparţine altei naţionalităţi, să fie vecini, să lu-
miterea de judecăţi privind un întreg grup creze în comun etc. Respingerea unor astfel
pornind de la experienţa avută cu un singur de posibilităţi indică existenţa unei d.s. între
membru sau cu puţini membri ai acestui evaluator şi grupul de referinţă. Ulterior au
grup), selectarea stereotipurilor concordante fost dezvoltate şi alte scale, inclusiv tehnici
cu credinţele şi impresiile anterioare şi mai complicate de măsurare (diferenţiatorul
dezvoltarea de prejudecăţi privind persoanele semantic, metodologia Q etc). Modul de dis-
cu care se intră în competiţie. Tratamentul tribuire a d.s. dintre membrii aceluiaşi grup
inegal al unor persoane care în mod esenţial are influenţă asupra coeziunii şi asupra rezul-
sînt egale se practică în toate societăţile. tatelor activităţii, raportul fiind de tipul
Aprecierea acestui tratament drept d. se face proporţionalităţii inverse. V. atitudine, dife-
în raport cu normele şi valorile sociale domi- renţiator semantic, discriminare. L.V.
nante în societate. Mişcările egalitariste, de
origine religioasă sau utopică, care au urmărit DISTRIBUŢIA VENITURILOR felul
eliminarea completă a d., au înregistrat un în care totalitatea veniturilor dintr-o economie
succes parţial. De remarcat că în toate so- este împărţită între gospodăriile existente ale
cietăţile democratice, din punct de vedere populaţiei. Alături de avere (proprietate), ve-
formai legal, este interzisă orice formă de d. niturile constituie cealaltă sursă posibilă de
în raport cu sexul, rasa, apartenenţa etnică şi procurare a mijloacelor de trai; pot proveni din
religioasă. Aceasta nu înseamnă că în acţiu- activitate, dar şl din proprietate, avînd o mul-
nea socială concretă prevederile titudine de forme posibile: salariu, premiu,
constituţionale sînt în întregime respectate. indemnizaţie, transfer, profit, dividend,
D. este practicată nu numai de indivizi ci şi de dobîndă, pensie, avînd în comun caracterul
către instituţii: companii, şcoli, spitale, organi- de rezultat "la zi" al unor operaţii (ceea ce îţi
zaţii guvernamentale, in acest caz se "revine", după ce ai dat şi tu ceva). Cum prin
manifestă o d. instituţională. V. etnocentrism, specificul său lexical, termenul "distribuţie"
minoritate socială, prejudecată, prejudiciu, semnifică atît modul în care decurge un pro-
stereotipuri. I.MIh. ces de împărţire, cît şl rezultatul respectivului
proces, sintagma de faţă obligă şi la o dublă
DISTANŢĂ SOCIALĂ diferenţă per- perspectivă, a. Din perspectiva statică, de
cepută şi evaluată între persoane sau grupuri moment, d.v. pe gospodării ia forma distri-
175
DISTRIBUŢIA VENITURILOR
buţiei familiilor sau gospodăriilor dintr-o ţară, concentrare, respectiv de inegalitate în distri-
pe nişte intervale de venituri prestabilite. buţia veniturilor; cu cit curba e mai "lipită" de
Practica statistică operează cu venituri btsectoare, cu atit e mai pronunţată egalitatea
anuale sau medii lunare şi tehnici specifice de în distribuţie şi mai mică concentrarea; cu cît
cercetare a acestora. O caracteristică perenă e mai lipită de axa Ox şi de verticala ridicata
a tabelului astfel obţinut în orice economie în punctul de abscisă 1, cu atît mar mult se
este că o proporţie ridicată de gospodării se manifestă concentrarea, inegalitatea; dublul
situează în intervalele (grupele, clasele) de valorii acelei arii — denumit coeficient Gini—
venituri mici, iar proporţii tot mai mici se si- reflectă şi el, într-o formă agregată, măsura
tuează în intervalele superioare de venit concentrării şi, implicit, a inegalităţii de veni-
Dincolo de forma primară a datelor (pi% din turi.
familii intră în grupa 1 de venit, p2% în grupa
2 ş.a.m.d. şi, eventual, familiile din grupa 1 de
venit însumează — sau dispun împreună de
— qi% din veniturile totale, cele din grupa 2 srima blssctoare
y Itats obiolutâ)
— q2% etc), se procedează la prelucrări apte procantoi
cumulai"" Bfl.l)
de a furniza parametrii pentru curba Lorenz, de venituri tlrojeui
într-o nouă coloană (după gruparea în S — 80 OAB
pot fi şi 4, sau 10 clase egale numeric a fami curba
liilor ordonate crescător în funcţie de venit), se 60 'Lorenz
. măsura
precizează că familiile din prima cincime to inegalităţi
(20%) deţin împreună ri% din totalul venituri
20
lor populaţiei, cele din a doua cincime (alte 0 A(1,0î
20%) — r2%, apoi ra, M, rs% (totalurile lui pi şi
20 40 60 80 100% "x
n fiind, firesc, de 100%); în sfîrşit se proce procentaj cumulat de fomîlh
dează la cumularea în trepte a procentajelor,
coloana familiilor prezentîndu-se, drept ur
mare, în succesiunea (20%, 40%; 60%; 80%;
m 100%), iar coloana veniturilor cumulate în
succesiunea (n; n+r2; n+r2-K3; n+r2+r3+r4; a) distribuţie caracterizată prin concentrare şi
M+r2+r3+r4+r5 — adică 100%). împerecherea inegalitate pronunţată
acestor ultime serii de valori — procentajele
{ir cumulate — oferă coordonatele pentru curba traseul 0AB=//nia de maximă concentrare, de
Lorenz, într-un grafic cu familiile pe abscisă, inegalitate extremă.
veniturile pe ordonată şi prima bisectoare (li măsura inegalităţii, a concentrării => dublul
nia de 45° marcînd ipotetica egalitate zonei haşurate = coeficientul Gini
absolută în distribuţie (primele 20% din familii
deţin împreună 20% din venituri; primele 40% Coeficientului Gini îi corespunde o arie situată
din familii deţin 40% din venituri etc); curba, între curba Lorenz şi simetrica ei în raport cu
care porneşte din origine şi se încheie în prima bisectoare (ultima expresie grafică a
punctul de coordonate (100%; 100%) sau funcţiei reciproce cu x şi y inversate). b. Din
(1 ;1), situată fiind între abscisă şi prima bisec perspectivă dinamică, a desfăşurării unui
toare, determină împreună cu aceasta din anume proces de distribuire, pe anumite faze
urmă o zonă a cărei arie exprimă gradul de şi cu anumite procedee, sintagma abor-
176
DIVIZIUNEA MUNCII
177
DIVIZIUNEA MUNCII
duc la creşterea productivităţii muncii prin e- poziţiilor ocupaţionate de către anumite cate-
\1 conomisirea timpului de muncă şi la gorii de persoane, mecanismele mobilităţii
S i
solicitarea anumitor abilităţi executive de ocupaţionale intra sau intergeneraţionale, e-
competenţă şi performanţă din partea agen- fectele socio-umane ale identificării unei
tului uman. înîr-o economie industrială se persoane cu o anumită poziţie din d.m. sau
distinge astfel între trei sectoare: primar, ale angajării într-un proces de mobilitate în in-
(agricultură, minerit, pescuit etc); secundar teriorul d.m. într-o altă ipostază, analiza
(prelucrarea materiilor prime, industria manu- sociologică se concentrează asupra meca-
facturieră); terţiar (servicii manageriale, nismelor înseşi ale evoluţiei d.m. Altfel spus,
educaţionale, medicale etc). # Complexita- nu o mai consideră ca dată ci ca pe un proces
tea tehnologică şi d. economică a m. sînt a cărui dinamică trebuie descrisă, explicată şi
interdependente. Pe de o parte, creşterea prezisă. D.m., bazată pe diferenţiere, ordona-
complexităţii tehnologice este determinată de re, clasificare şi ierarhizare, apare ca un
gradul de diferenţiere a d.m. Pe de altă parte, proces autogenerator ce tinde către o detalie-
adîncirea d.m. este generată de dezvoltarea re din ce în ce mai accentuată, a cărei
I î tehnică şi tehnologică, in societatea actuală, progresivitate implică atît renunţarea la uneie
s !■
interdependenţa tinde să ia forma depend- poziţii, cît şi apariţia altora prin subdiviziune
enţei unilaterale a d.m. faţă de tehnologie, în sau ca urmare a dezvoltării de noi tehnologii
sensul că logica dezvoltării tehnologice deli- care solicită alte ocupaţii. în plan economic
mitează şi fixează, segmentează şi această tendinţă progresivă este legată de
standardizează operaţiile de muncă cir- creşterea productivităţii muncii. în plan social
cumscrise unei ocupaţii şi poziţiile ocupaţiilor E. Durkheim (De la division du travail social,
în cadrul d.m. Taylorismul sau fordismul sînt 1893) opune perspectivei utilitarist-economi-
concretizări ale acestei fragmentări. O astfel ce iniţiate de A. Smith şi celei strict
de tendinţă are unele consecinţe nefaste în evoluţioniste a lui H. Spencer o viziune socio-
plan social şi uman, mai ales în privinţa acti- logică. Chiar dacă d.m. presupune o
vităţilor desfăşurate de agentul uman, care specializare a sarcinilor şi o creştere a pro-
ajung să fie stereotipe şi simple sau stand- ductivităţii muncii, ea este un fapt de
ardizate şi repetitive, făcînd din om o anexă organizare socială sau de solidaritate care
a maşinii. Chiar dacă s-a ajuns la o coordo- presupune coordonarea sarcinilor specializa-
nare a principiilor de eficienţă economică a te pentru realizarea complementarităţii
muncii şi de producere a tehnologi/lor necesare funcţionării armonioase (organice)
adecvate acestora, încă n-au fost înlăturate, a societăţii. Accentuarea specializării şi coor-
ba uneori au fost accentuate, sursele de donării sarcinilor de muncă divizată a fost
înstrăinare umană în procesul strict speciali- realizată de F. W. Taylor (Snop management,
zat de practicare a unor ocupaţii productive. 1911) şi de practicienii organizării ştiinţifice a
într-un sens mai general, d. socială a m. o muncii în vederea atingerii unor parametri
presupune şi o include pe cea economică. superiori de creştere a productivităţii muncii.
Mai restrîns, d. socială a m. se referă numai * D.m. este atît orizontală (separarea diferi-
la diferenţierea persoanelor pe seturi omoge- telor sarcini specializate pe domenii şi în
ne de operaţii de muncă. Atunci cînd în ana- acelaşi domeniu), cît şi verticală. în acest ul-
liza sociologică se consideră ca dată o tim sens, d.m. instituie o ierarhie a agenţilor
anumită d. economică a m., se urmăreşte să procesului productiv, separînd conducerea
se identifice: factori care concură la ocuparea de execuţie. O astfel de separare are şi unele
178
DiVORT
implicaţii problematice: care sînt adevăraţii lipsa de afectivitate. Cuplurile cu o durată mai
producători, cei care execută, cei care con- lungă de existenţă şi persoanele cu nivel mai
cep, decid sau controlează, sau şi unii şi ridicat de instrucţie invocă mai frecvent difi-
ceilalţi? cum se constituie raporturile dintre c u l t ă ţ i l e de comunicare şi absenţa
conducere şi execuţie, conducere şi patron camaraderiei. în prima fază, partenerul îşi
sau dintre conducători în condiţiile unor forme trăieşte solitar propria insatisfacţie sau dis-
definite de proprietate este posibilă autocon- cută cu prieteni apropiaţi sau rude. în faza a
ducerea? şi dacă da, ce efecte are doua, partenerii îşi exprimă insatisfacţia şi se
autoconducerea asupra diviziunii ierarhice confruntă, iar în faza a treia ajung la concluzia
menţionate? Este clar că raporturile dintre că relaţia lor este neviabilă, b. Separarea pre-
conducere şi execuţie se schimbă atît ca ur- mergătoare d. Nu toate separările conduc la
mare a unor factori ce ţin de organizarea disoluţia căsătoriei, dar majoritatea dlsoluţii-
generală a sistemului social, cît şi datorită lor sînt premerse de separare. Practicarea
tendinţelor ce apar în evoluţia d. dintre m. fi- separării este în funcţie şi de aspecte inde-
zică si cea intelectuală. în condi ţ i i l e pendente de relaţiile dintre parteneri: nivelul
contemporane tot mai multe sarcini de muncă veniturilor, posibilitatea de a găsi o locuinţă,
fizică solicită un grad înalt de competenţă in- regimul juridic al proprietăţii familiale, c. Diso-
telectuală şi capacităţi specifice de operare luţia legală. Căsătoria este un contract legal
cu informaţia, astfel că în unele cazuri se di- între cuplu şi stat; disoluţia căsătoriei nu se
minuează iar în altele chiar se estompează poate face din punct de vedere legal fără par-
decalajul dintre munca fizică şi cea intelec- ticiparea statului. Decizia de d. este luată de
tuală, în acest sens, apar forme noi de către o curte sesizată prin petiţie de unul din-
organizare a m. şi a grupurilor de m.: cercuri tre soţi. Cererea de d. este înaintată mai
de calitate (al căror obiectiv este dublu; pro- frecvent de femei decît de bărbaţi. Acest fapt
ducţie şi analiză pentru creşterea calităţii), are o explicaţie de ordin istoric şi juridic. Mult
grupuri de producţie (centrate pe muncă şi timp, reglementarea legală a disoluţiei
concepţie). Totodată, se dezvoltă democraţia căsătoriei s-a făcut potrivit principiului d.
industrială. V. democraţie industrială, ocu- sancţiune, în urma stabilirii culpei unuia sau
paţia, profesie, stratificare socială. L.V. ambilor soţi. în conformitate cu normele "ca-
valereşti" ale aşteptărilor sociale, soţul lăsa
DIVORŢ modalitate prescrisă social şi le- soţiei dreptul de a prezenta plingerea şi ac-
gal de disoluţie a căsătoriei. D. nu este un cepta să i se atribuie vina disoiuţiei căsătoriei.
simplu eveniment ci un proces adesea trau- După abandonarea principiului d. sancţiune,
matizant ce cuprinde mai multe etape: a. a crescut ponderea bărbaţilor care solicită
Disolupa şi eroziunea. Primul indicator al di- desfacerea căsătoriei, d. Acomodarea în pe-
soluţiei căsătoriei este manifestarea rioada de după d. După disoluţia căsătoriei,
insatisfacţiei faţă de convieţuirea în cuplu. în foştii parteneri trebuie să se adapteze unui
mod obişnuit, primele semne de insatisfacţie nou stil de viaţă: viaţa într-o nouă locuinţă şi
provin de la soţie. Motivele de insatisfacţie in- o nouă vecinătate, schimbarea eventuală a
vocate de soţi sînt.aproximativ aceleaşi: locului de muncă, stabilirea de noi relaţii şt
infidelitate, agresivitate verbală, conflicte va- prieteni, refacerea în urma stresului provocat
lorice. Femeile invocă mai frecvent agresi- de d., acomodarea la un nivel de trai mai
vitatea fizică şi alcoolismul soţilor, iar bărbaţii scăzut (mai ales în cazul femeilor), îngrijirea
invocă mai frecvent insatisfacţia sexuală şi de unul singur a copiilor încredinţaţi, pregăti-
179
DfVORŢfAUTATE
180
DOGMATISM
Indicele cel mai cunoscut este rata brută de moderne, produsele muncii, bunurile de con-
d., ce se obţine împărţind numărul divorţurilor sum, ca şi creaţia artistică (pictura, sculptura,
dintr-un an la populaţia medie şi înmulţind arhitectura etc.) reprezintă d.s., importante
rezultatul cu 1000. Fără a avea o valoare ex- surse de informaţii în sociologie. S- au propus
presivă deosebită, dat fiind faptul că multiple criterii de clasificare a d.s.: natura lor,
raportarea se face la o populaţie mult mai conţinutul, gradul de încredere în ele, auten-
mare decît cea expusă riscului la divorţ, indi- ticitatea, destinaţia lor, vechimea,
catorul este totuşi utilizat datorită simplităţii accesibilitatea ş.a. Reţinem patru criterii pen-
sale. Tot ca indice global de d. se mai fo- tru clasificarea d.s.: natura, conţinutul,
loseşte raportul dintre numărul divorţurilor şi destinatarul şi emitentul d.s. După natura lor,
cel al căsătoriilor efectuate în cursul unui an. d.s. pot fi scrise (texte) sau nescrise (obiecte,
D. este un fenomen dependent de o serie de imagini, simboluri). Conţinutul informaţional
factori sociali, între care nu trebuie în nici un poate fi exprimat în cifre (d.s. cifrice) sau în
caz omisă legislaţia referitoare la divorţ, limbajul natural (d.s. necifrice). D.s. pot avea
foarte variabilă de la ţară la ţară. Tendinţa ac- ca destinatar o singură persoană (d.s. perso-
tuală de sporire a d., mai ales în ţările nale) sau întreaga comunitate (d.s. publice)
occidentale, este dificil de explicat sa- în fine, d.s. emise de guvern sau de auto-
tisfăcător (şi mai ales este greu sa se prevadă rităţile de stat sînt d.s. oficiate; celelalte d.s.
amploarea pe care o va lua); ea este pusă, cei sînt neoficiale. Folosind aceste patru criterii
mai adesea, pe seama unor factori ca: urba- intercorelate rezultă următoarea schemă de
nizarea, modificări în funcţiile familiei, clasificare a d.s. V. analiza conţinutului, bio-
creşterea gradului de emancipare a femeii, grafie socială. S.C.
scăderea influenţei religiei şi a altor elemente
legate de tradiţie, schimbări în atitudinea DOGMATISM 1. Orientare cognitivă ca-
oamenilor faţă de căsătorie, creşterea duratei racterizată prin considerarea presupoziţiilor
căsătoriei ca urmare a sporirii speranţei de fundamentale pe care se constituie ca fund
viaţă etc. V. căsătorie, divorţ. T.R. mai presus de orice critică, fie pentru că sînt
luate ca adevărate în mod absolut, de la sine
DOCUMENTE SOCIALE (lat. docu- evidente, fie pentru că provin de la o autoritate
rnsntum), texte, imagini grafice sau obiecte superioară, mai presus de orice îndoială.
care furnizează informaţii despre faptele, fe- Iniţial, se pare că in greceşte termenul se re-
nomenele şi procesele sociale din trecut sau ferea la deciziile politice luate de un for şi
prezent. D.s. sînt "urme" directe sau indirecte care, în această calitate, deveneau obligato-
ale faptelor sociale (Ch. Seignobos, La Mâ- rii. Ulterior a fost extins în filozofie pentru a
thode historique applique aux sciences caracteriza şcolile filozofice antice care pre-
sociales, 1901). Pornind de la aceste "urme", zentau adesea caracterul unor secte
sociologul încearcă să reconstituie în plan religioase, conferind doctrinelor lor în raport
teoretic viaţa socială, relaţiile interumane, cu adepţii aceeaşi autoritate imperativă ca şi
procesele sociale. Actele oficiale, ziarele şi decretele politice în raport cu cetăţenii unui
revistele, cărţile şi foile volante tipărite, stat. D. poate fi găsit în forma cea mai clară
afişele, fotografiile, benzile imprimate, case- în sistemele de gîndire religioasă care se fun-
tele video, însemnările zilnice, jurnalele dează pe un set de adevăruri considerate a fi
personale, scrisorile, biografiile şi autobiogra- absolut, mai presus de orice critici (dogme),
fiile, dar şi uneltele de muncă tradiţionale sau datorită însăşi originii lor (revelaţia). Orientări
181
DOCUMENTE SOCIALE
Documente]
Uneltele de muncă
Avgartinînd culturii materiale
Produsele muncii
Simboluri
Aparţinînd culturii spirituale
Iconografia
Documentare
Filme
Artistice
Nescrise Audio-vizuale
Documentare
Programe tv, videocasete
Artistice
182
DREPT
dogmatice pot fi găsite, în forme mai mult sau sociologul american Erwin Goffman (1922-
mai puţin accentuate, în Siiozofie şi chiar în 1982), care s-a bucurat de audienţă în
ştiinţe: considerarea ca indiscutabile a presu- sociologia şi cultura americană în anii '70.
poziţiilor fundamentale, respingerea de Centrală în d.s. este "prezentarea dramatur-
principiu a teoriilor concurente, lipsa de des- gică a realităţii sociale", pe care Goffman o
chidere la experienţă, în marxism, d. se referă consideră ca fiind însă doar una dintre cele
la practica filozofică specifică în mod special cinci perspective de abordare a vieţii sociale,
anilor '30-'60, caracterizată prin considerarea celelalte patru fiind: perspectiva tehnică, po-
tezelor elaborate de clasici ca fiind adevăruri litică, structurală şi cea culturală. în
intangibile care urmează a fi aplicate la si- prezentarea dramaturgică, acţiunile sociale
tuaţiile concrete. O asemenea orientare s-a sînt definite ca interacţiuni umane pe "scena
dovedit a exprima în fapt o atitudine ideolo- vieţii sociale", aceasta din urmă fiind consti-
gică particulară — justificarea ideologică a tuită dintr-un ansamblu de obiecte, simboluri
regimului comunist. R. Descartes, prin faimo- şi împrejurări care-i sînt date individului, dar
sul său principiu al Îndoielii (nimic nu trebuie cărora el le dă din nou viaţă interpretînd dife-
luat ca dat în mod absolut; totul trebuie supus ritele roluri, de asemenea prescrise, ale
îndoielii metodologice, examenului critic al "dramei sociale" (The Presentation of Seif in
raţiunii) a pus bazele atitudinii critice, nedog- Everyday Life, 1959). Interpretarea este posi-
matice, in filozofia şi ştiinţa modernă în care bilă datorită "prezentării sociale a actorului",
orientarea spre dezvoltare este în perma- în primul rînd datorită "frontului său personal",
nenţă însoţită de disponibilitatea prin care acelaşi rol social capătă multiple
reconsiderării propriilor fundamente în lumina semnificaţii subiective. în măsura în care ac-
noilor acumulări. 2. în psihologie, H. torul stăpîneşte bine mijloacele scenei, el
Rockeach (The Open and Closed Mind, poate transforma aparenţele jocului său în
1960) introduce termenul de d. pentru a de- realitate socială. Pentru a avea succes, acto-
semna un tip de personalitate caracterizat rul trebuie să evite însă contradicţiile între
prin rigiditate, acceptare necritică a autorităţii, ceea ce vrea el să spună că este şi ceea ce
respingere a opiniilor contrare, considerarea percepe că este, "citind" în ochii celorlalţi.
întregului univers in alb/negru. Conceptul de Aceasta înseamnă că obţinerea acordului so-
personalitate dogmatică propus de Rockeach cial (care este totdeauna doar un "acord de
reprezintă o generalizare a conceptului de lucru") este vitală pentru jocul actorului. Pro-
personalitate autoritară introdus de F. Ador- cedeele obţinerii sau ale refacerii "acordului
no. Scalele de măsurare a d. sînt destul de de lucru" sînt analizate cu deosebită fineţe de
frecvent utilizate pentru a măsura gradul de Goffman, folosindu-se de materiale etnogra-
închidere/deschidere cognitivă. D., ca şi au- fice, memorii informale ale diferiţilor oameni
toritarismul, reprezintă o strategie defensivă, (mai ales biografii şi autobiografii), înregistrări
"o reţea cognitivă de apărare împotriva an- bazate pe observaţia directă, alte tipuri de do-
xietăţii" (Rockeach). D. apare în acest context cumente subiective. V. agent social,
ca un mod patologic de a face faţă difi- interacţiune, interacţionism simbolic, sociolo-
cultăţilor. V. autoritate, ideologie, gie fenomenologică. l.U.
personalitate. E.Z.
DREPT (SOCIOLOGIA D. SAU JURIDICĂ)
DRAMATURGIE SOCIALĂ variantă ansamblul normelor şi regulilor cu caracter
a sociologiei fenomenologice, elaborată de obligatoriu, legiferate de puterea de stat, în
183
DREPT
virtutea cărora este impusă ordinea socială şi nată de orientarea pozitivistă în domeniul d.
asigurată legitimitatea relaţiilor şi acţiunilor (E. Ehrlich, F. Jerusalem, J. Kraff, in Germa-
umane, importanţa d. ca fenomen social re- nia şi £. Durkheim, G. Fauconnet, în Franţa),
zidă attt în rolul său ca instituţie fundamentală care se opune normativismului şi formalismu-
a societăţii care facilitează predicti bilitatea şi lui juridic (H. Kelsen), s.j. este orientată în
controlul normativ al comportamentelor, prin direcţia cercetării rolului "faptelor" şi "stărilor"
impunerea unui sistem de drepturi şi obligaţii juridice (a "dreptului viu") în viaţa socială, ca
permanente, cit şi în caracterul legilor de a re- produse ale tradiţiilor, obiceiurilor şi menta-
prezenta modele ideale de conduită, lităţilor colective. Pentru E. Durkheim, de
constituite în reguli obligatorii, cu caracter e- exemplu, ca principal simbol de solidaritate
tatic. Caracterul etatic evidenţiază principala socială, d. se distinge de moralitate prin ins-
diferenţă care există între legea juridică şi cu- tituţionalizarea constrţngerii, caracterul
tumă: în timp ce prima este emisă în virtutea organizat al sancţiunilor şi prin manifestarea
autorităţii statale, cea de a doua este consa- sa ca forma de "conştiinţă colectivă" a grupu-
crată de constanţa tradiţiei. ♦ Ca ramură a rilor sociale. în acest sens, sociologia (ştiinţă
sociologiei, cristalizată în perioada postbe- a realităţii sociale) se distinge de d. (ştiinţă
lică, s.j. (s.d.) îşi propune să studieze relaţiile normativă) prin faptul că nu-şi propune pres-
reciproce stabilite între structurile sociale şi crierea de norme sau analiza valabilităţii lor,
suprastructura Juridică, evaluînd rolul legis- ci evaluarea funcţionalităţii lor pentru viaţa co-
laţiei ca important factor de menţinere sau lectivităţii, a rolului lor în schimbarea socială.
schimbare socială. Diferind după concepţiile Obiectivele s.j. pot fi sintetizate în trei mari
diferiţilor autori, cele mai importante obiective grupuri de probleme care formează obiectul
ale s.j. sînt următoarele: a. analiza rolului nor- ei principal de studiu şi care vizează: a. ana-
mei juridice în ansamblul celorlalte norme liza istorică a modului de constituire a d.; b.
Ii fi
sociale, din punct de vedere al genezei şi evaluarea comparativă a sistemelor şi reguli-
funcf tonalităţii sate, al condiţiilor şi Umilelor de lor de d., a formelor de organizare juridică, a
aplicare, al tehnicilor de exerciţiu: b. analiza tehnicilor şi instituţiilor sale; c. cercetarea
mecanismelor de constituire a legilor şi rapor- modului da exerciţiu şi a eficacităţii regulilor
tul lor ou mecanismele diferitelor instituţii juridice. Studiul acestor probleme prezintă di-
sociale; c. evaluarea principalelor regle- ferenţe în funcţie de diverse curente, doctrine,
mentări juridice specifice diverselor tipuri de şcoli sau de concepţiile autorilor, motiv pentru
comportament social (de natură politică, eco- care domeniul s.j. nu reprezintă încă un peri-
nomică, etică, religioasă, familială ş.a.); d. metru ş t i i n ţ i f i c cu caracter unitar şi cu
studiul raportului şi diferenţelor între cutumă obiective unanim stabilite şi recunoscute. I n
("obiceiul pămîntului"), legislaţie (legea emisă Franţa, de pildă, s.j. s-a axat, cu precădere,
de autorităţi) şi jurisprudenţă (interpretarea pe studiul genezei instituţiilor şi regulilor juri-
legii în practica judiciară); e. evaluarea rolului dice, în Germania s-a prezentat sub forma
grupurilor profesionale care activează în do- doctrinei "dreptului viu", în S.U.A. sub forma
meniul d. (legiuitori, judecători, adminis- (urisprudenţei sociologice etc. De aceea, nu
tratori, consilieri juridici, avocaţi, experţi etc); se poate înţelege cu adevărat rolul s.j. decît
f, analiza relaţiilor care se stabilesc între re- în raporturile ei cu principalele concepţii filo-
glementările juridice şi schimbările sociale sofice în materie de d., care au contribuit la
sau economice, conduita populaţiei în raport cristalizarea principalelor ei noţiuni, principii
cu diverse reglementări juridice etc. Determi- sau teorii: a. concepţia d. natural, care accen-
184
DREPTURILE OMULUI
tuează realitatea universală şi imuabilă a d,, străveche şi s-a dezvoltat şi în condiţiile so-
fondat pe baza unor principii morale apriorice; cietăţii feudale. Nu dispunea de texte legale
b. pozitivismul juridic, care subliniază rolul le- scrise, nu avea un caracter sistematic şi spe-
gii pozitive şi interzice orice judecată de cializat. Mai ales în comunităţile rurale, el se
valoare în legătură cu fundamentele şi scopu- conserva la nivelul conştiinţei colective, al
rile d.; c. şcoala istorică de d., care susţine "oamenilor buni şi bătrîni". Pentru memoriza-
ideea diversităţii sistemelor juridice şi a origi- rea acestuia se recurgea la procedee
nii cutumiere a regulei de d.; d. concepţia mnemotehnice, oare constau în verificare sau
sociologică marxistă, care subliniază raportul exprimare prin proverbe şi zicători. De aici de-
între structurile economice şi suprastructura curge că acesta avea un pronunţat caracter
juridică, între stat, clase sociale şi d. etc. folcloric. D.c. era prezent în cazurile de
Aceste concepţii, reprezentînd premisele fun- hotărnicie, în d. de moştenire, înstrăinare, în
damentale ale s.j., au conturat, în acelaşi relaţiile individului cu obştea, în sancţionarea
timp, principalele ei perspective interpreta- delictelor; stipula obligaţiile cu caracter colec-
tive, genetice şi sistematice asupra d. ca tiv etc. în ţara noastră, începînd cu secolul al
fenomen social, care evidenţiază căile şi mo- XVII-lea, mai ales datorită formulării de "pra-
dalităţile prin care valorile şi idealurile vile" de către Matei Basarab şi Vasile Lupu,
colective sînt incorporate în norme juridice şi sub influenţă bizantină, d. începe să se fixeze
estimează utilitatea şi raţionalitatea acestora în scris, dar a existat o perioadă destul de
pentru ordinea socială. Aceste interpretări îşi lungă în care d scris şi cel c. au funcţionat oa-
propun să analizeze mecanismele sociale recum în paralel. între alte denumiri date d.c.
care dau naştere şi fac să funcţioneze regulile reţinem: d. obişnuielnic; d. consuetudinar;
de d., fără a le justifica existenţa sau obliga- obiceiul pămlntului. La noi, E. Ehrlich, G. Po-
tivitatea în raport cu o valoare "supremă". Prin povici, H.H. Sîahl, R. Vulcănescu şi alţii au
aceasta, s.j. se deosebeşte de filosofia juri- făcut cercetări asupra d.c românesc. V.
dică, care încearcă să deducă ideile şi drept, feudalism, obşte, sat devăfrnaş, tra-
categoriile juridice din principii cu caracter diţie. I.F.
doctrinar. în prezent, s.j. se orientează, cu
prioritate, spre studiul pluralist al regle- DREPTURILE OMULUI drepturi ce re-
mentărilor juridice (difuziunea, vin fiinţelor umane în virtutea singurului fapt
funcţionalitatea si eficacitatea lor la nivelul di- că sînt fiinţe umane. Expresii apropiate ca
feritelor grupuri şi conduite sociale), al reacţiei înţeles sînt de exemplu "d. publice" întîlntte în
contextului social Ia modificarea regulei de d., Franţa sau "d. civile" folosite în SUA. Aceste
al rolului instituţiilor, mecanismelor şi grupu- expresii privesc însă în primul rînd drepturile
rilor cu caracter juridic, al relaţiei între cutumă, tradiţionale civile şi politice în timp ce d.o.
lege şi opinia publică, al raporturilor între obli- acoperă de asemenea drepturile economice,
gaţii, sancţiune, contract şi responsabilitate, sociale şi politice. Expresia d.o. este specifică
al importanţei dreptului internaţional etc. V. gîndirii secolului XX. în epoca modernă d.o.
devianţă, morală, ordine socială. S.R. au fost cunoscute mai ales sub numele de
"drepturi naturale". După unii cercetători con-
DREPT CUTUMIAR ansamblul obice- ceptul de drept a apărut în Europa în secolul
iurilor cu caracter juridic, transmise prin XII iar o teoria închegată a d. naturale s-a
tradiţie, şi care reglementau viaţa economică, constituit de abia la sfîrşitul secolului XIV. Ea
socială a comunităţilor. D.c. are o origine a fost dezvoltată în secolul XVli în primul rînd
185
DREPTURILE OMULUI
în lucrările lui Hugo Grotius, Thomas Hobbes sub numele de d. negative, au fost promovate
şi John Locke. D. naturale au fost afirmate în mai ales de concepţiile liberale, realizarea lor
diverse documente ca: "American Declara- presupunînd limitarea Intervenţiei statelor.
tion of Independence" (1770) sau "French Dimpotrivă, d. din a doua categorie, cu-
Declaration on the Rights of Man" (1789), de- noscute sub numele de d. pozitive, îşi au
■I f claraţii ce au stat la baza teoriilor asupra d.o. originea în concepţiile comunitariene, pentru
I1 din secolul nostru. Prima încercare de cons- realizarea lor fiind necesară intervenţia activă
tituire a unor organisme internaţionale axate a statului. Distincţia este nu doar ideologică ci
pe d.o. a avut loc după primul război mondial şi politică, avînd în vedere că d. pozitive au
cînd au fost create: "The Leaque of the Na- fost impuse în Declaraţia Universală a Drep-
tions", "The Permanent Court of International turilor Omului de către fosta URSS. Fiind prin
Justice" şi "The International Labor Organisa- natura lor diferite şi necesitînd mecanisme de
tion" (ILO) cu precizarea că in Convenţia Ligii implementare diferite ele au făcut obiectul a
Naţiunilor expresia d.o. nu apare explicit. La două documente distincte: The International
începutul celui de-al doilea război mondial Covenant on Civil and Political Rights (cu pro-
dreptul internaţional cuprindea o serie de re- priul mecanism de impunere — "The
glementări, instituţii şi mecanisme care Commission on Human Rights") şi "The Inter-
protejau d. individuale ale oamenilor. Liga national Covenant on Economic, Social and
III' Naţiunilor a dezvoltat mecanisme pentru pro- Cultural Rights". O altă distincţie este cea din-
lin
tecţia minorităţilor rasiale, religioase şi tre d. individuale (ex: d. la, proprietate, d. la
lingvistice, a prizonierilor de război, a munci- educaţie, d. la muncă, d. la căsătorie, d. la
torilor din industrie etc, dar în teoria dreptului vot, d. de a circula liber în propria ţară etc.) şi
internaţional individul a rămas fără drepturi. El d. colective (ex: d. ale familiilor, d. ale sindi-
nu avea persoană juridică, singurele subiecte catelor, d. ale statelor, d. minorităţilor,
de drept internaţional fiind considerate state- independenţa reţelelor de radio şi televiziune,
le. Expresia d.o. a fost foarte rar întîlnită î- etc). Unele d. (ex: d. de exprimare religioasă)
nainte de sfîrşitul celui de-al doilea război pot fi exercitate atît în mod individual cit şi
mondial cind ea apare atît în "Dumbarton împreună cu alţii. în ciuda popularităţii largi
Oaks Proposals" cit şi în "The Charter of the dobîndite de ideea de d.o., ea este departe de
United Nations". Al doilea război mondial — a fi universal acceptată. Astfel, concepţiile uti-
prin violarea d. şi libertăţilor fundamentale ale litariste au argumentat că d.o. diferă de d.
omului — a pregătit opinia publică pentru legale prin aceea că au o componentă axio-
transformările radicale în domeniul d.o. înce- logică şi nu una factuală. Cele conservatoare
pute odată cu Conferinţa de la San Francisco. au argumentat că d.o. sint idealuri nerealiza-
Sistemul orizontal ce privea numai relaţiile în- biie în realitate. în sfîrşit, poziţiile relativiste au
tre state a fost înlocuit cu sistemul vertical arătat că înţelegerea d.o. ca avînd un carac-
vizînd direct individul uman. Cea mai curentă ter universal exprimă un imperialism cultural
distincţie se face între d. civile şi politice (ex: european care se vrea impus şi altor culturi ce
d. la viaţă, d. la libertate, d. la proprietate, d. nu împărtăşesc aceeaşi concepţie despre
la naţionalitate etc), pe de o parte, şi d. eco- viaţă şi despre drepturi în societate. Temelia
nomice, sociale şi culturale (ex: d. la educaţie, reglementării juridice internaţionale cu privire
d. la muncă, d. la odihnă, d. la un standard de la d.o. este constituită de "International Bill of
viaţă adecvat sănătăţii, d. de autor) pe de altă Human Rights" care cuprinde: "The Universal
parte. D. din prima categorie, cunoscute şi Declaration of Human Rights" (1948); "The
186
DROG
187
DROG
plică nu numai încălcarea legilor şi convenţii- întrucît ofertele depăşesc nivelele cererii, tra-
lor, ci şi multe activităţi cu caracter penal, ficanţii sînt într-o constantă căutare de noi
evaziuni fiscale, transferuri ilegale de fonduri, consumatori şi noi pieţe; c. suprimarea trafi-
I! violări ale legislaţiei privind importul şi expor- cului ilicit, care are o natură complexă,
'•t - tul, crime, terorism. Narcoticele sînt adesea implicînd o gamă largă de d. din diferite surse,
folosite ca monedă în achiziţionarea de arme, în toată lumea; d. tratamentul şi reabilitarea
iar reţelele de traficanţi ajung să deţină pute- celor care abuzează de d., care manifestă stj-
rea şi controlul asupra unor regiuni ale lumi. luri de viaţă deviante. Diferitele modalităţi de
♦ Categoria cea mai vulnerabilă, expusă ris tratament includ abordările culturale, reinte-
cului consumului de d. este tineretul, aflat în grarea socială, stabilirea de suport pentru
procesul căutări identităţi de sine şi a inde indivizi şi familii, care să prevină recidiva. Tra-
pendenţei. Printre motivele recurgeri la d. se tamentul este orientat spre depăşirea
regăsesc: presiunile anturajului; curio-zita- problemelor fizice ale abuzului de d. şi furni-
tea; ignoranţa privind efectele nocive; zarea de consiliere psiho-socială care să
alienarea produsă de schimbarea structurilor sprijine indivizi să trăiască fără d. ♦ Serviciile
sociale, care deteriorează modelele de suport de tratament sînt integrate în sistemele de
pentru individ; căutarea unui refugiu; urbani îngrijire a sănătăţii. Un rol vital în promovarea
zarea şi şomajul. De cele mai multe ori se prevenţiei, în consolidarea mecanismelor de
cfezvoiîă subculturi ale d., în care acesta control al d. în cadrul colectivităţii îl au orga-
apare ca simbol al sofisticării şi emancipării. nizaţiile non-guvernamentaie, cuprinzînd
♦ Narcoticele sînt periculoase, avînd seri părinţi, lideri religioşi şi politici, specialişti,
oase consecinţe fizice şi psihice pentru cel oameni de afaceri şi alte categorii care sînt
care abuzează de ele; cînd se recurge la o ad- cele mai apropiate de actualii şi potenţialii
ministrare combinată a lor, sau cu alte consumatori de d. Programele de prevenire şi
substanţe (cum ar fi alcoolul), consecinţele se tratament sînt eficiente cînd se bazează pe
1!
agravează enorm. ♦ Lupta împotriva abuzu
acţiunea concertată a tuturor agenţilor şi or-
lui de d. se desfăşoară la nivelul local,
ganizaţiilor interesate. * Dată fiind
naţional, regional şi internaţional, fiind orien
amploarea fenomenului consumului ilegal de
tată în mai multe direcţii de acţiune: a.
d., acesta constituie obiectul unor convenţii şi
prevenirea, prin educaţie şi prin conştientiza
programe giobaie de acţiune adoptate de
rea aspectelor negative ce ţin de consumul de
Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor
d., prin prezentarea riscurilor, modalităţilor de
Unite. V. abuz, asistenţă socială, compensa-
intervenţie şi tratament, de sprijin acordat
re, servicii sociale. L.M.
pentru a renunţa la ele; b. controlul ofertei.
ECHILIBRU SOCIAL termen împru- are două sensuri; a. starea normală a siste-
mutat din mecanică şi folosit cu sensuri mului social, ca rezultat al interacţiunii
diferite în variate sisteme sociologice. în pri- elementelor sale; b. tendinţă de evoluţie a sis-
mele sisteme mecaniciste (sau aie "fizicii temului social în ciuda influentelor externe. G.
sociale") — A. Comte, H.C. Carey, H. Spen- C. Homans defineşte e.s. drept capacitatea
cer — prin e.s. se înţelege starea unui sistem unui sistem social de a compensa modificările
social supus influenţei unor forţe diferit orien- unei componente prin schimbări ale altor
tate, dar egale. V. Pareto defineşte e.s. prin componente, în aşa fel încît starea sistemului
analogie cu teoria solidelor elastice ca ten- să nu se schimbe {The Human Group, 1951).
dinţa sistemului social de a reveni la starea V. homeostazie, sistem social, statică/dina-
iniţială după încetarea acţiunii unei forţe per- mică socială. A.T.
turbatoare (Trattato di sociologia generale,
1916). P. Sorokin {Social and Cultural Dyna- ECHITATE tratare egală nediscriminato-
mics, 1937-1941) înregistrează patru sensuri rie şi nesubiectivă a celorlalţi, prin aplicarea
ale e.s.: a. slare de repaus a unui sistem so- normelor şi regulilor existente. E. se referă
cial; b. faza de maxim în evoluţia unui deci la o egalitate în faţa drepturilor şi datorii-
fenomen social înainte de a începe declinul lor, a normelor. în acest sens, promovarea
(în curbele economice "platoul superior"); c. după performanţe este echitabilă. Şi de ase-
proprietatea adaptativă a sistemului social de menea considerarea obiectivă a meritelor. V.
a satisface nevoile individuale în cadrul unei egalitate, inegalitate, meritocraţie. C.Z.
ordini sociale date, fără a apela la modificări
esenţiale; d. tendinţa sistemului de a reveni la ECLECTISM SOCIOLOGIC (gr. ek-
starea iniţială după încetarea acţiunii pertur- egein, "a alege"), îmbinarea relativ mecanică
batoare. P. Sorokin distinge între e. static şi a unor idei, concepţii, puncte de vedere ete-
e. dinamic, distincţie preluată şi de T. Parsons rogene, uneori opuse, fără grija consec-
care pune conceptul de e.s. în centrul teoriei ventei, acordîndu-se aceeaşi importanţă tutu-
sale, considerînd însă e.s. static drept o abs- ror aspectelor unui fenomen, sistem, proces
tracţie teoretică, fără echivalent real. (The etc, fără a se face distincţie între aspectele
Social System, 1951). Pentru T. Parsons e.s. dominante şi cele nedominante, determi-
189
ECOLOGIE
190
ECOLOGIE
191
ECOLOGIE
192
ECONOMIA BUNĂSTĂRII
cînd o nouă populaţie sau activităţi specifice maţiei economice (teorie e.). în acest sens,
încalcă aria ocupată de o altă populaţie; sim- domeniului e. i se suprapun întrucîtva sintag-
bioza, cînd populaţii nelegate prin relaţii de mele analiză economică şi statistică
rudenia sau etnice supravieţuiesc în aceeaşi economică. V. curba veniturilor, elasticitate, sta-
zonă; segregaţia — separarea unor populaţii tistică şi sociologie. E.P.
în teritoriu, fiecare din ele avînd trăsături şi ac-
tivităţi distincte. Spre exemplu, o serie de ECONOMISM 1. Tip de discurs (des-
grupuri culturale sau naţionalităţi preferă să criere, explicaţie) folosit în diferite domenii ale
trăiască separat (închise) unele de altele; ştiinţelor sociale şi In critica literară care
succesiunea, cînd o populaţie sau un tip de priveşte din perspectivă economică fenome-
activităţi înlocuiesc o altă populaţie sau tip de nele şi relaţiile analizate, considerînd că
activităţi dintr-o anumită zonă. în ultimii ani, e. determinaţiile principale ale acestora se
urbană s-a dezvoltai sub forma e. sociologice găsesc în sfera economică. O analiză de tipul
umane. In majoritatea studiilor sociologice de e. a evoluţiei genului epic într-o cultură se re-
e. umană, relaţiile dintre populaţie şi mediu feră la producerea, difuzarea şi consumul de
sînt mediate de organizarea socială. V. socio- romane ca la un ciclu economic de piaţă, ba-
logie urbană, dezvoltare urbană, urbanism, oraş. zat exclusiv pe relaţia de cerere-ofertă. O
I.F. analiză de tipul e. a migraţiei rural-urbane pre-
supune că în mediul rural acţionează un
ECONOMETRIE aplicarea de tehnici model colectiv de calcul economic al costuii-
matematice şi statistice la probleme econo- lor şi beneficiilor migraţiei, model care
mice, respectiv, corpus-ul de cunoştinţe astfel influenţează motivele şi modul de schimbare
rezultate. Prin ea se verifică ipoteze şi se a mediului social de reşedinţă. 2. Tip de re-
dezvoltă teorii economice, iar pe baza achi- ducţie a unei teorii asupra fenomenelor
ziţiilor cognitive furnizate se poate proceda la sociale, culturale, psihologice etc. la elemen-
întocmirea de planuri şi implementarea de tele care pot fi validate cu concepte şi
politici economice. Operează cu noţiunile de proceduri folosite în economia politică. Un
variabilă, parametru, corelaţie, regresie, au- exemplu este reducerea comportamentului
tocorelaţle, multicolinearitate, modelare, economic al familiei rurale la elemente ce pot
model, inferenţă statistică. Studiile econome- fi măsurate econometric. 3. Doctrină şi curent
trice demarează prin formularea unui model de idei în politologie, sociologie, antropologie
matematic. Apoi, folosind ceSe mai bune date oare foloseşte reducţia e. Uneori denumită si
disponibile, estimează prin metode statistice e. vulgar. V. cultură, determinism social. A.T.
parametrii modelului. în fine, apelează la me-
tode de inferenţă statistică spre a hotărî dacă ECONOMIA BUNĂSTĂRII (WEL-
ipotezele ce au stat la baza modelului vor fi FARE ECONOMICS), analiză normativă a
reţinute sau respinse. Paralel cu aplicarea sistemelor economice, prin prisma a ceea ce
empirică a metodelor econometrice pentru este "greşit" sau "corectă" (bun) în funcţiona-
testări şi predicţii în sfera economiei reale (e. rea economiei. Contrar aparenţelor, e.b. nu
aplicată), s-a constituit şi dezvoltat o teorie are nimic în comun cu sistemul bunăstării
statistică şi matematică preocupată în princi- ("welfare system"), care furnizează venit
pal de dificultăţile specifice (de felul oamenilor săraci. Direcţiile de preocupare ale
multicolinearităţii) întîmpinate în utilizarea acestei subdiviziuni a teoriei economice sînt:
metodelor statistice în sfera teoriei şi infor- a. definirea eficienţei economice; b. evalua-
193
ECONOMIE DE PiATĂ
rea eficienţei economice a diferitelor sisteme care forţele cererii şi ofertei sînt lăsate să ope-
de alocare a resurselor; c. analiza condiţiilor reze nestingberite de vreo intervenţie
în care se poate afirma că politicile economi- guvernamentală; de reţinut că pentru sfera e-
ii ce au ameliorat bunăstarea socială ("social
welfare"). Primele două categorii de proble-
conomică atributul "liberă" nu implică o
conotaţie de "virtuoasă" sau "superioară" si
me sînt abordate prin definirea condiţiilor nici capacitatea de a surmonta toate obstaco-
necesare spre a obţine o eficienţă economică lele din economia reală. ♦ La modul practic,
maximă şi, apoi, examinarea gradului în care alocarea resurselor pe o piaţă liberă are loc
sistemele în funcţiune, precum cel de preţuri, prin mişcarea liberă a preţurilor în funcţie de
îndeplinesc aceste condiţii. Ultimul grup de cerere şî ofertă, mecanism desemnat prin sin-
probleme impune definirea unor criterii de tagma sistem de preţuri (cu completarea, din
testare aplicabile unor schimbări propuse nou subînţeleasă, "libere"): în cazul cînd
spre a hotărî dacă acestea (schimbările) cumpărătorii vor să cumpere mai mult decît
comportă sau nu ameliorări ale bunăstării doresc vînzătorii să vîndă, preţurile vor
(analiza cost-beneficiu, principiul compen- creşte; odată cu creşterea preţurilor,
saţiei, îmbunătăţirea de tip Pareto). în cumpărătorii vor fi obligaţi să micşoreze can-
concluzie, e.b. caută cel mai bun mod de or- tităţile pe care vor să le cumpere, iar vînzătorii
ganizare a activităţii economice, cea mai vor dori să mărească totalul cantităţilor scoa-
bună distribuţie a veniturilor şi cel mai bun sis- se la vînzare, pînă cînd, la atingerea unui
tem de impozitare, pentru ca, pe cale de anumit preţ, cantităţile solicitate şi cele oferite
consecinţă, bunăstarea să devină (ori să vor fi egale, iar deciziile separate aJe ceJor
rămînă) o stare de fapt în societate. V. analiză două părţi vor coincide. în mod asemănător,
cost/beneficiu, asistentă socială, curba veni- dacă vînzătorii vor ia un moment dat să vîndă
turilor, inegalitate. E.P. mai mult decît sînt pregătiţi cumpărătorii să
cumpere, preţurile vor scădea, determi-
ECONOMIE DE PIAŢĂ redare pre- nîndu-i pe vînzători să micşoreze cantităţile
scurtată a sintagmei "economie de piaţă oferite şi pe cumpărători să dorească a
liberă". Conceptul de piaţă este fundamental cumpăra mai mult, pînă ce cantităţile din nou
pentru toate economiile epocii contempo- se egalizează sau deciziile părţilor ajung să
rane, ca şi pentru cele din întreaga perioadă coincidă. Dacă toate bunurile, serviciile şi fac-
istorică de cind a avut loc denaturalizarea torii de producţie dintr-o economie se vînd pe
consumului, procedîndu-se la o producţie o asemenea piaţă, înseamnă că mişcarea
destinată schimbului de mărfuri şi nu (numai) preţurilor poate fi considerată drept reglator
consumului direct şi imediat; desigur, pe alo- general al deciziilor din partea oricăror
curi, "tronsoane" de consum natural s-au mai cumpărători sau vînzători; din afară, "alinie-
menţinut şi persistă; în agricultură, o parte rea" pare una spontană, operată de o "mină
dintre produse este consumată în mod firesc nevăzută". Şi este evident că deciziile luate
de însuşi producătorul lor (autoconsum), fără de o parte şi de alta echivalează cu redimen-
a trece prin filiera schimbului. în schimb, nu sionări şi reorientări de resurse băneşti şi
toate economiile pot fi caracterizate a fi de materiale, adică cu "reatocări" ce vor determi-
piaţă liberă, ceea ce trimite la un anume me- na, la scară macro, o nouă structură de
canism de alocare a resurselor, opus în activitate (sau pe ramuri şi subramuri). ♦ Li-
general sistemului de economie planificată şi bertatea de mişcare, în sensul celor de mai
centralizată. ■# Piaţa liberă este o piaţă în sus, este deci esenţială pentru a caracteriza
194
ECONOMIE SUBTERANA
o piaţă drept liberă. Ansamblul criteriilor de ferente unei competiţii normale. Orice
caracterizare a pieţei şi care determină îndepărtare de la caracteristicile de mai sus
relaţiile de competiţie dintre ofertanţi este de- introduce parametri de competiţie imperfectă.
semnat prin expresia structura pieţei, Cf. G. (Exemple: un singur ofertant pe piaţă = mo-
Bannock et a!., Penguin Dictionary of Econo- nopol; un număr restrîns de ofertanţi =
mics, 1972, cete mai importante aspecte de oligopol; situaţia cu un singur solicitant = mo-
analiză ar fi: a. distribuţia firmelor după mări- nopsonism; existenţa unor bariere de
mea lor; b. distribuţia cumpărătorilor după pătrundere pe piaţă; eterogenitate sortimen-
anvergura lor; c. existenţa eventualelor barie- tală la un tip de produs etc. în anii din urmă
re în calea pătrunderii de noi cumpărători şi aplicabilitatea unui model al competiţiei per-
vînzători; d. gradul de diferenţiere a produse- fecte este pusă tot mai mult la îndoială,
lor; e. gradul de integrare pe verticală. Ar mai recunoseîndu-i-se în schimb valenţele teore-
putea prezenta importanţă: intensitatea con- tice. Opusul său, modelul dirijismului total, al
sumului de capital în producţie; stabilitatea planificării centralizate este la rîndul lui con-
cererii pentru un produs pe piaţă şi distribuţia testat pentru disfuncţionalităţile ce-i sînt
în teritoriu a cumpărătorilor şi vînzătorilor. ♦ specifice. în faţa complexităţii economiei rea-
Prin prisma conceptului de piaţă liberă, si- le, caracterizarea ei drept e.p. (liberă) apare
tuaţia ideală ce ar putea-o releva o analiză de aşadar mai de grabă ca o problemă de gra-
structură a pieţii — după criteriile anterior e- dualitate decît ca una de polaritate. V.
numerate — este cea de competiţie perfectă. competiţie, cooperare, externalităp. E.P.
Caracteristici: a. există un mare număr de
cumpărători; b. există un mare număr de ECONOMIE SUBTERANĂ Dacă sin-
vînzători; c. cantitatea de bunuri cumpărate tagme precum piaţa neagră sau piaţa cenuşie
de orice client şi vîndută de orice ofertant e ("black market", "grey market") se leagă ex-
atît de mică în raport cu oferta totală încît clusiv de sfera schimbului de bunuri şi servicii
schimburile operate la aceste cantităţi nu a- (de utilităţi, cu un termen generic), indicînd
fectează practic preţul pieţei; d. unităţile de aici fie practicile ilegale şi ascunse, fie — res-
produs vîndute de diferiţii vînzători sînt iden- pectiv — tranzacţiile neoficiale şi nesupuse
tice, adică produsul în speţă este omogen; e. controlului autorităţilor, e.s. ambiţionează să
există o informare perfectă, în sensul că toţi depăşească sfera strictă a operaţiilor de piaţă
cumpărătorii şi toţi vînzătorii sînt complet in- şi să desemneze orice activitate economică
formaţi despre preţurile cerute şi oferite în (deci aducătoare de venituri) ascunsă şi ne-
fiecare parte a pieţei; /. există o perfectă liber- cuprinsă în raportări şi evidenţe oficiale.
tate de intrare pe piaţă, adică noii cumpărători Include, pe de o parte, activităţi altfel permise
sînt în măsură să pătrundă şi să-şi vîndă mar- de lege, dar necomunicate oficialităţilor cu
fa în aceleaşi condiţii ca şi cei deja existenţi; atribuţii în impozitare (schimb de bunuri sau
g. absenţa oricăror fricţiuni economice, legate servicii reciproce între prieteni), iar pe de altă
inclusiv ele costurile de transport dintr-o zonă parte, activităţi ilegale (precum furt, trafic de
într-alta a pieţei. Consecinţele unei aseme- stupefiante, de arme, prostituţie şi jocuri de
nea stări de lucruri ar fi: capacitate de noroc, în măsura în care acestea din urmă nu
atenuare rapidă prin preţ a discrepanţelor din- sînt reglementate prin acte normative). Moti-
tre cerere şi ofertă; atingerea unui punct de vul necuprinderii in evidenţe nu ţine numai de
echilibru la un singur preţ; pe termen lung, caracterul lor ascuns, subteran (în sens, bi-
profiturile întreprinzătorilor vor fi doar cele a- neînţeles, figurat); chiar dacă ele sînt
195
ECONOMIE SUBTERANĂ
cunoscute şi, eventual, pot li cuantificate, spre 50% în ţări est-europene în tranziţie spre
considerente de moralitate socială împiedică economia de piaţă). Se înţelege că orice ase-
sistemul naţional de conturi să alăture, unor menea estimare este atacabilă, măcar pentru
valori ce presupun efecte benefice asupra o- faptul că limitele legalităţii se dovedesc ade-
mului şi a societăţii (recunoscute deci ca sea extrem de labile, iar întreprinzătorii "din
"bunuri" în sens larg, ca lucruri bune), pe cele umbră", "la negru" sau "pe blat" (cum li se mai
pe care prin consens societatea le respinge, spune agenţilor e.s.) excelează în depistarea
ca rele, pentru efectele lor considerate în ge- şi utilizarea în folosul lor a zonelor de indeter-
neral malefice. Natura acestor efecte explică minare din textele de lege: cu cît cadrul juridic
de fapt şi motivul pentru care legea le interzi- e mal lax, cu cît controlul aplicării legilor e mai
ce. Drept urmare, alături de accepţiunile a. relativ, cu atît cîmpul lor de acţiune este mai
activitate economică ce contravine legislaţiei larg. Practica economiilor est-europene de la
în vigoare, cu tentă infracţională mai mult sau începutul anilor '90 reflectă existenţa cvasige-
mai puţin pronunţată; b. parte neevidenţiată nerala a unui asemenea laxism normativ, la
prin statistici oficiale şi necontrolată de către care se adaugă — condiţie favonzantă supli-
societate (a producţiei, consumului, schim- mentară — îngreunarea accesului la locuri de
bului şi repartiţiei de resurse materiale, muncă legal reglementate: şomerii sint
mijloace băneşti şi diferite bunuri), s-a impus împinşi masiv spre economia subterană. Deşi
196
EDUCAŢIE
coexistat mai dinvreme cu al doilea loc de şi acţiune; toate ideologiile sînt admise cu ex-
muncă, fie la stat, fie la particulari, această cepţia relativismului doctrinal şi a
sferă compozită a celui de-al doilea loc de sincretismului religios. Mişcarea ecumenică
muncă, denumită (de Jânos Kornai) econo- se preocupă de constituirea unor consilii ale
mie secundară a fost, ea, asociată imaginii de bisericilor la nivel local, regional, naţional şi
e.s. sau numai partea neorganizată şi nere- mondial. ♦ Apariţia şl dezvoltarea e. este ex-
glementată legal a sectorului privat denumită plicată prin mai mulţi factori. în primul rînd,
sector particular informai. Adăugind la aces- diminuarea diferenţierilor etnice şi sociale a
tea amintita piaţă neagră sau cenuşie, avem condus la formarea unei societăţi mai omoge-
tot atîtea sfere pe care conceptul de e.s. le in- ne, în care deosebirile religioase şi-au pierdut
tersectează ori şi le înglobează, fără a ieşi din importanţă. în al doilea rînd, s-au extins
prin asta, el însuşi, dintr-o zonă de penumbră preocupările diferitelor comunităţi religioase
ştiinţifică. Manifestarea cea mai gravă — şi pentru acţiuni comune realizate la nivel mon-
categoric condamnabilă — a e.s., indiferent dial, ceea ce Ie-a determinat să insiste mai
de sistemul politic în care se produce, este mult pe aspectele care le unesc decît pe ceea
însuşirea privată a rezultatelor unei activităţi ce le separă. E. este acceptat de religiile li-
şi proprietăţi colective (la limită — de stat); berale şi respins de religiile fundamentaliste.
aceasta este, de altfel, şi cea mai lesnicioasă Efectele sale sînt maxime la nivelul grupărilor
şi avantajoasă pentru agentul în cauză. Altfel, protestante, mai reduse la nivelul unităţii pro-
nimic nu-1 anulează calitatea că, deşi "subte- testanţilor şl catolicilor, relativ modesta la
rană" (inavuabilă, intolerabilă), ea este totuşi nivelul unităţii catolicilor, protestanţilor şi orto-
o "economie", formă de a dobîndi mijloace de docşilor şi nesemnificative la nivelul unităţii
trai. Şi, spre a-i justifica o asemenea pre- creştinilor şi necreştinilor. ♦ E. a fost lansat
tenţioasă titulatură, merită menţionată în Europa de Vest şi S.U.A., şi s-a extins rapid
existenţa în slujba e.s., a unor structuri pro- în Africa, America de Sud şi Asia. La fel ca în
prii, a unei ideologii specifice şi a unor principii cazul O.N.U., ţările fondatoare au devenit mino-
(nescrise) de etică şi drept, a unui sistem pro- ritare în cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor.
priu de securitate, ba chiar — la nevoie — a Extinderea geografică a e. la ţările Lumii a
unui lobby parlamentar. Toate la un loc sînt Treia a condus la multiplicarea criticilor împo-
menite a-i întreţine deja incontestabilul po- triva ţărilor dezvoltate şi bisericilor din aceste
tenţial de atracţie şi vitalitate. V. anomie, ţări, fapt ce este apreciat drept contrar
corupţie, devianţă, economie de piaţă, pro- vocaţiei ecumeniste. Realizarea obiectivelor
tecţie socială. E.P. de unificare religioasă mondială poate produce
astfel efecte perverse. în prezent, obiectivele
ECUMENISM mişcare de unificare reli- principale ale e. sînt realizarea unităţii dintre
gioasă, de refacere a unităţii credinţei în creştini şi evrei, dintre creştini şi musulmani şi
acelaşi Dumnezeu. Consiliul Ecumenic al Bi- chiar dintre creştini şi atei. Manifestarea pu-
sericilor, constituit în anul 1948, consideră e. ternică a fundamentalismului islamic la
ca o asociere fraternă a bisericilor care cred sfîrşiîul anilor 1980 şi începutul anilor 1990 re-
în Isus Cristos ca Dumnezeu şi Salvator, con- prezintă un obstacol serios în realizarea
form Evangheliilor, şi care se străduiesc să obiectivelor e. V. biserică, religie. I.Mih.
răspundă împreună vocaţiei lor comune de
glorificare a Dumnezeului unic, Tată, Fiul şi EDUCAŢIE (Sociologia e.), ansamblu de
Sfîntul Duh. E. respectă libertatea de gîndire acţiuni sociale de transmitere a culturii, de ge-
197
EDUCAŢIE
nerare, organizare şi conducere a învăţării in- specifice celor trei tipuri de e. nu sînt stricte,
dividuale sau colective. în funcţie de gradul de existînd de fapt un continuum dinspre formal
organizare, se distinge între e. formală, non- spre nonformal şi informai. împreună cir-
formală şi informalâ. E. formală se realizează cumscriu sistemul educaţional al unei
prin acţiuni de predare şi instruire proiectate societăţi naţionale, în cadru! căruia cel mai re-
şi realizate de personal specializat pentru prezentativ este sistemul de învăţămînt. ♦
Sj-ţ-ţ
conducerea învăţării pe baza unor obiective Abordarea sociologică a sistemului educaţio-
prestabilite în instituţii şcolare ierarhic struc- nal a condus la consacrarea unei discipline
114' turate, după criterii de vîrstă şi performanţiale, specializate în forma sociologiei e. Deşi
în cadrul unui sistem de invălămînt (sau şco- există o tradiţie iniţiată de neokantieni (cum ar
lar). E. informa/ă este procesul permanent de fi Paul Natorp) în forma pedagogiei sociale
asimilare voluntară şi involuntară de atitudini, sau sociologice şi mai ales de Emile Dur-
valori, modele de comportare sau cunoştinţe kheim (care a scris o lucrare specială de
vehiculate în relaţiile şi interacţiunile sociale sociologia e. şi a desfăşurat analize sociolo-
din mediul personal de viaţă, din familie, Joc, gice ale sistemului francez de învăţămînt) sau
muncă, bibliotecă, mass-media, stradă etc. de şcoala sociologică de la Bucureşti con-
Aria de extindere a e. informate în timp şi dusă de Dimitrie Guşti, s.e. era, la jumătatea
spaţiu depinde de receptivitatea individuală şi acestui secol, o ramură încă subdezvoltată a
presiunea socială, incluzînd socializarea, sociologiei, atrăgînd prea puţin interesul so-
aculturaţia, propaganda şi alte acţiuni sociale ciologilor, începînd însă cu sfîrşitul deceniului
cu efecte educative care au şi funcţii de mo- al şaselea şi mai ales în următoarele, analiza
delare a conştiinţei. E. nonformală se sociologică a e. se intensifică şi se diversifică,
realizează prin acţiuni educative, filiere de dobîndeşte statut de legitimitate academică
instruire şi reţele de învăţare organizate în prin instituirea de cursuri şi catedre universi-
afara sistemului de învăţămînt ca răspuns la tare, apar culegeri colective de studii şi
cerinţele sociale şi nevoile individuale de per- manuale, astfel că în prezent se consideră a
m manentizare a învăţării. Deşi i se pot identifica
antecedenţi istorici, e. nonformală s-a dezvol-
fi una din ramurile dezvoltate ale sociologiei.
Domeniile de interes prioritar ale analizei sînt
tat rapid începînd cu a doua jumătate a următoarele: raporturile dintre sistemul de
acestui secol şi este acum în expansiune, in- învăţămînt ca sistem al profesionalizării forţei
cluzînd instituţii educative destinate mai ales de muncă şi procesele de mobilitate şi strati-
tinerilor şi adulţilor (universităţi deschise sau ficare socială; factorii care influenţează
populare, colegii comunitare, case de edu- cererea individuală de e. şi capacitatea struc-
caţie, cultură sau creaţie etc). Acestea sînt turală şi funcţională a sistemului de învăţămînt
uneori complementare ou instituţiile şcolare, de a o întîmpina; contribuţia e. la dobîndirea
pentru ca alteori să ofere soluţii alternative de personală a unui anumit status social-econo-
formare profesională sau general-culturală mic; rolul e. în distribuirea inegalităţilor sau in
sub semnul exigenţelor e. permanente. Sînt realizarea oportunităţilor sociale si profesio-
mai puţin structurate organizatoric decît insti- nale; implicarea e. în procesele de
tuţiile şcolare, pe care uneori Se iau ca model, reproducţie socială şi culturală; identificarea
mai flexibile în planificarea timpului, centrate şi caracterizarea raporturilor dintre structura
pe realizarea unor scopuri imediate de infor- socială, codurile transmisiei culturale şi for-
mare sau chiar de dobîndire a unor calificări. male conştiinţei individuale şi sociale; modul
Graniţele dintre instituţiile şi acţiunile sociale de intervenţie a factorilor sociali şi a structurii
198
EDUCAŢIE
199
EDUCAŢIE
ir
organizaţii sociale şi se aplică principii anali- concură la dobîndirea şi ocuparea unei poziţii
tice din teoria generală a sistemelor iniţială de sociale. Cercetările se bazează pe o vastă
L. von Bertalanffy. Şcoala apare ca o organi- documentare empirică şi pe aplicarea unor
•iii zaţie integrată în sistemul de învăţămînt care
este, de fapt, un subsistem al sistemului so-
tehnici sofisticate de analiză statistică a date-
lor, în special a regresfei multiple, a variaţiei
cial global, afiîndu-se în relaţie cu alte şi covarîaţieişi a analizei "path" de identificare
subsisteme şi în special cu economia. Proble- şi caracterizare a cauzelor sociale. Concluzia
ma principală rezidă în identificarea relaţiilor generală a acestor analize este că, deşi şco-
de tipul intrări-ieşiri intermediate de şcoală, laritatea este un factor fundamental al
ift privită ca instituţie a prelucrării umane. Numai mobilităţii sociale, întrucît facilitează şi/ sau
că tocmai procesul de prelucrare era ignorat legitimează dobîndirea unei poziţii sociale şi
în numele caracterizării relaţiilor care-i sînt ocupaţionale, ea nu poate compensa sau
exterioare, întrucît acestea sînt ilustrative anula distribuţia inegală a şanselor şi oportu-
pentru modul în care şcoala îşi îndeplineşte nităţilor şcolare şi sociale din societăţile
funcţia de alocare a persoanelor calificate pe bazate pe principii ierarhice ale organizării so-
diferite poziţii din diviziunea economică a ciale, şi mai degrabă le reproduce. E.
muncii. Deşi funcţionalismul a contribuit la ca- intervine ca un factor reproducător între sta-
racterizarea relaţiilor dintre învăţămînt şi tutul de origine şi cel de destinaţie, iar
societate, s-a dovedit a fi limitat prin accentul structura socială existentă reglementează
pus pe consecinţe şi nu pe cauze, pe descriere toate raporturile ce se stabilesc între e, şi ce-
şi nu pe explicaţie, ignorînd în mare parte lelalte componente ale societăţii. Orientarea
relaţiile sociale din interiorul şcolii, sursele de "aritmeticii politico-sociale" a condus la acu-
conflict şi nu numai de construcţie a consen- mularea unei vaste cantităţi de date concrete,
sului social. Intrarea în umbră a abordărilor la perfecţionarea metodologiei de cercetare şi
la elaborarea unor modele teoretice ale
funcţionaliste coincide, la sfîrşitul deceniului
relaţiilor dintre sistemul şcolar şi stratificarea,
i« al şaptelea, cu o proliferare deosebită a di-
respectiv mobilitatea socială, cu accent pe
recţiilor de cercetare din s.e. Ca urmare a
modalităţile de distribuire a inegalităţilor şco-
dezvoltării metodologiilor de cercetare empi-
lare şi sociale şi pe formularea unor principii
rică, în special a tehnicilor de culegere,
de reformare a e. şi societăţii. în prelungirea
prelucrare şi interpretare a datelor cantitative,
acestei orientări s-au dezvoltat alte două di-
se afirmă în această perioadă şi mai tîrzfu
recţii: una punînd accentul pe reformularea
aşa-numiîa orientare a "aritmeticii politico-so-
metodologiei de cercetare, iar cealaltă pe
ciale". Scopul său este dublu: pe de o parte,
înţelegerea e. ca factor al reproducţiei sociale
descrierea şl documentarea unei stări a sis-
şi culturale. Prima direcţie a fost iniţiată
ii temului de învăţămînt în condiţiile specifice
unei societăţi date, pe de altă parte, formula-
(M.F.D. Young, edit., Knowledge and control.
New directions for the sociology ofeducation,
rea unor direcţii de schimbare sau reformare 1971) cu scopul de a consacra o "nouă" s.e.,
socială şi şcolară. O atenţie deosebită este în care accentul să se pună pe dezvăluirea
acordată distribuţiei oportunităţilor şcolare şi aspectelor indivizibile ale organizării sociale
sociale (L. Coleman, R. Boudon, A. H. Hal- şl ale proceselor de transmitere ale conţinu-
sey), surselor şi formelor de manifestare a turilor e. precum şi pe analiza modului de
inegalităţilor (C. Jencks), intervenţiei şcolii în construcţie a identităţilor personale ale elevi-
mobilitatea socială şi mai ales ocupaţională lor în şcoală. în plan metodologic se
(P. M. Blau, O. D. Duncan), factorilor care
200
EDUCAŢIE
promovează tehnicile specifice abordărilor fe- capitalistă "reproducţia forţei de muncă cere
nomenologice, etnografice, simbolic- nu numai o reproducţie a calificării acesteia,
interacţioniste ale sociologiei interpretative. dar, în acelaşi timp, o reproducţie a supunerii
Situaţia socială este referinţa analitică princi- sale faţă de regulile ordinii stabilite...". Siste-
pală, constind în interacţiuni ale factorilor mul de învăţămînt este, în societăţile
sociali care vehiculează simboluri şi semnifi- moderne, aparatul ideologic de stat dominant
caţii. Elevii slnt priviţi ca persoane care întrucît "preia copiii din toate clasele sociale
creează, preiau şi evaluează semnificaţii în de la grădiniţă, şi încă de atunci, prin noile ca
raporturile vieţii şcolare sau extraşcolare co- şi prin vechile metode, le insufla, timp de ani,
tidiene, asimilează, transmit sau reproduc şi tocmai in anii în care copilul este cel mai
diverse procedee interpretative prin care îşi "vulnerabil*,... un "mod de a face" travestit în
construiesc propriul sine şi conferă sens lumii ideologia dominantă... sau pur şi simplu ideo-
din afară. Problema acestor cercetări este de l o g i a dominantă". în felul acesta sint
a reconstrui metodele folosite de subiecţi reproduse raporturile de producţie ale for-
pentru a defini situaţiile sociale şi de a formula maţiunii capitaliste, dar într-un mod disimulat
generalizări despre structurile interpretative de ideologia dominantă. O direcţie productivă
generate de acestea. A.V. Cicourel şi alţii de cercetare este propusă de P. Bourdieu şi
(Language use and school performance, J.C. Passeron (ia reproduction. Elements
1974) au studiat lecţii, testări şi alte situaţii pour une theorie du systâme d'enseigne-
şcolare tocmai pentru a identifica procedeele ment, 1970) şi de către B.B. Bernstein {Studii
cognitive de generare şi asimilare ale inter- de sociologia educaţiei, 1978) spre dezvolta-
acţiunilor şi ale semnificaţiilor investite de rea unei teorii a reproducţiei culturale şi de
actorii sociali în diverse situaţii. în ciuda unor către S. Bowles şi H. Gintis pentru elaborarea
critici metodologice îndreptăţite ale cuanto- unei teorii a reproducţiei sociale Pentru P.
maniei şi ale analizelor statistice, contribuţia Bourdieu, acţiunea pedagogică "este în mod
acestei direcţii la dezvoltarea s.e. a fost mo- obiectiv o violenţă simbolică ca impunere
destă, reducîndu-se la repetarea unor idei printr-o putere arbitrară, a unui arbitrar cultu-
banale, evidente. Orientarea exclusivă spre ral". Sistemul de învăţămînt asigură condltiiie
analizele microsociaie de tip situaţional a eli- instituţionale ale exercitării muncii pedagogi-
minat relevarea aspectelor induse de ce de transmitere a capitalului cultural
organizarea macrostructurala a e. în contrast dominant şi de reproducere a unui habitus
cu această direcţie, teoriile reproducţiei s-au omogen şi stabil la un număr cît mai mare po-
orientat către domeniul maerosocial al e. şi au sibil de destinatari legitimi, ascunzînd
îmbinat fundamentarea teoretică şi analiza dependenţa sa faţă de raporturile de putere şi
empirică. Ele fie că sînt marxiste (L. Althus- relaţiile dintre clasele dominante şi cele domi-
ser), fie că preiau unele idei şi principii din nate. Productivitatea muncii pedagogice se
teoriile clasice ale lui Max Weber sau E. Dur- măsoară prin gradul în care asigură formaţia
kheim (B. Bernstein, P. Bourdieu, S. Bowles acelui habitus care corespunde capitalului
şi H. Gintis) pentru a elabora o teorie socio- cultural dominant şi care are menirea de a
logică generală a e. Analizînd ideologia şi menţine, produce şi reproduce poziţia domi-
aparatele ideologice de stat, L. Althusser nantă a acesteia, respectiv a structurii de
(Ideologie et appareils ideologiques d'Etat: clasă şi a raporturilor de putere care îl funda-
sur la reproduction des conditions de la pro- mentează. Pentru P. Bourdieu, s.e. este
duction, 1970) consideră că în societatea ştiinţa care studiază raportul dintre repro-
201
EFECTE DE AGREGARE
ducţia culturală şi cea socială prin identifica- and the process of schooling, 1981) să
rea şi analiza condiţiilor în care sistemul de e. dezvolte o perspectivă teoretică în care core-
reproduce structura relaţiilor de putere şi a lează mecanismele reproducţiei sociale cu
relaţiilor simbolice dintre clasele sociale. La relaţiile antagoniste, ideologice şi culturale,
baza oricărei reproduceri se află producerea existente în şcoală şi care angajează elevii în
acelor agenţi care au asimilat exhaustiv şi du- producerea de practici şi semnificaţii diver-
rabil habitusul capitalului cultural dominant, gente care împiedică realizarea integrală şi
devenind astfel capabil să genereze practici uniformă a reproducţiei (J. Karabel, A. H.
simbolice şi sociale perfect adaptate la struc- Hasley, Power and ideology in education,
turile existente. în teoria sa, B. Bernstein, spre 1977). Totodată s-a propus o întoarcere la pa-
deosebire de Bourdieu, se concentrează asu- radigma teoretică a funcţionalismului structural
pra principiilor şi mecanismelor transmiterii şi o îmbinare a diferitelor orientări teoretice
de simboluri cu ajutorul limbajului pentru asi- pentru a se ajunge la o analiză mai aprofun-
gurarea condiţiilor reproducerii culturale. dată a problemelor e., eliberată de
Structura de clasă se asociază cu coduri di- presupoziţii ideologice (M. Archer, 1981). în
ferenţiate — elaborate sau restrînse — de s.e. s-au considerat raporturile dintre e., eco-
comunicare, finalizîndu-se în structuri şi mo- nomie, structură socială şi cultură şi au fost
del e mentale, în forme specifice ale analizate relaţii sociale din cadrul e., dar
conştiinţei individuale, care stau la baza anu- stăruie încă lipsa de legătură dintre modelele
mitor identităţi de clasă. Modurile de macrostructurale şi cele microstructuraie şi
transmitere a valorilor culturale conduc ia for- tendinţa concurenţială a diferitelor abordări
marea unei tipologii a conştiinţelor individuale propuse. V. aculturaţie, habitus, inegalitate,
încadrate în structura de clasă pe care o re- mobilitate socială, socializare, stratificare so-
produc. S. Bowles şi H. Gintis (Schooling in cială. LV.
capitalist America: educaţional reforrn and
the contradiction of economic life. 1976) fun- EFECTE DE AGREGARE efecte so-
damentează teoria reproducţiei sociale pe un ciale ce apar ca rezultat al combinării unor
principiu al corespondenţei existente între mulţimi individuale şi a căror producere nu
relaţiile sociale de producţie şi relaţiile sociale este urmărită de către agenţii respectivi. De
ale e. Modul de producţie capitalist produce exemplu, din cauza faptului că, în societăţile
nu numai mărfuri, ci şi acei oameni calificaţi moderne, diploma şcolară constituie un ins-
care îi perpetuează existenţa. Atitudinile, nor- trument principal, prin intermediul căruia
mele şi modelele de comportare promovate oamenii pot accede la statusuri sociale mai î-
de şcoală şi asimilate de elevi nu numai că nalte, cererea de diplome devine tot mai
sînt similare cu cele ale viitorului loc de intensă, sistemul şcolar amplificîndu-se spec-
muncă, ci se structurează în moduri de pre- taculos. Unul dintre rezultatele acestui
zentare a sinelui, în concepţii despre sine şi fenomen este devalorizarea diplomelor, de-
în identităţi sociale de clasa care creează valorizare care se propagă de la nivelurile
|l! i condiţiile unei adecvate şi eficiente integrări inferioare (gimnaziu, liceu) spre cele supe-
i
în muncă. Teoriile reproducerii sociale şi cul- rioare. Aşa se face că, pentru dobîndirea unui
turale au extins în mod considerabil cîmpul acelaşi statut social, cu timpul este necesară
teoretic al s.e. Ele operează totuşi cu un con- o diplomă mai înaltă, deci un cost, individual
cept de subiect pasiv, receptor, ceea ce l-a şi colectiv, mai ridicat. E.a., deşi sînt, evident,
îndreptăţit pe H. A. Giroux (Ideology, culture un caz particular de efecte secundare, nu tre-
202
EFECT DE OPERATOR
bule totuşi confundate cu acestea. Efecte se- percepem pe ceilalţi ca "totalitate", nu prin jux-
cundare, adică efecte neurmărite, pot rezulta tapunerea trăsăturilor de personalitate
din orice acţiune socială sau chiar din acţiuni (modelul aditiv). Într-un anumit context, unele
asupra mediului natural; e.a. sau de compu- trăsături de personalitate sînt centrale, altele
nere sînt efecte secundare produse atunci periferice. Trăsăturile centrale influenţează
cînd, într-un cîmp social, prin întîlnirea acţi- puternic imaginea globală ce ne-o formăm
unilor unui număr de agenţi individuali, apare despre ceilalţi (modelul totalităţii). V. chestio-
o rezultantă ce nu se prefigurează direct din nar, efectul de poziţie, interviu, poziţie
acţiunea fiecărui individ. După producerea socială. S.C.
lor, e.a. se pot dovedi pozitive pentru unii sau
toţi actorii ori negative. în acest din urmă caz, EFECTUL LISTEI modificarea răspun-
e.a. se mai numesc şi efecte perverse, expre- surilor la chestionar sau interviu în funcţie de
sie pusă în circulaţie de sociologul francez R. lista variantelor de răspuns prezentată spre
Boudon. Efectul din exemplul mai sus menţio- alegere persoanelor anchetate. E.l. a fost stu-
nat se poate încadra în categoria celor diat de Georges Menahem (1992), care într-o
perverse; în schimb, din aceeaşi acţiune co- anchetă privind tulburările de sănătate şi difi-
lectivă rezultă şi efecte benefice pentru cultăţi din copilărie, realizată în Franţa, a găsit
societate; o populaţie mai cultivată, o forţă de că rezultatele anchetelor sociologice prin
muncă mai calificată etc. V. acţiune colectivă, chestionare cu liste de răspunsuri la alegere
acţiune socială. T.R. depind de exaustivitatea listei, de claritatea
sau ambiguitatea variantelor de răspuns, de
EFECT HALO denumit astfel prin ana- ordonarea răspunsurilor în cadrul listei. V.
logie cu discul luminos care apare în Jurul chestionar, efectul halo, efectul de poziţie, in-
Soarelui sau al Lunii datorită reflecţiei şi re- terviu. S.C.
fracţiei luminii în cristalele de gheaţă aflate în
atmosferă la mari înălţimi, desemnează ten- EFECT DE OPERATOR (DE INTER-
dinţa de modificare a răspunsurilor la VIU), ansamblul erorilor generate de
chestionar sau interviu fie prin organizarea lo- persoana care aplică interviuri sau chestiona-
gică a răspunsurilor determinată de re în anchetele sociologice. în 1947, Nationa
succesiunea întrebărilor, fie prin iradiere a- Opinion Research Center (S.U.A.) a iniţia
fectivă. Pentru a elimina e.h. se poate apela studiul sistematic al erorilor în cercetările ba-
la "fenomenul de orbire", introducîndu-se în zate pe interviu ca modalitate de colectare s
discuţie întrebări nesemnificative pentru ca datelor. Rezultatele cercetărilor privind e.o.
persoana intervievată să nu-şi dea seama au fost prezentate de Herbert H. Hyman în lu-
care este tema propriu-zisă a anchetei socio- crarea Interviewing in Social Research (ed. I
logice (D. Katz, 1940). De asemenea, e.h. 1954). în funcţie de tema anchetei sociologi-
poate fi redus prin plasarea întiebărilor afec- ce, sexul operatorilor de interviu poate induce
togene la sfîrşitul chestionarului şi interviului, distorsiunea răspunsurilor, mai ales cînd sînî
împiedicîndu-se astfel iradierea sentimente- puse în discuţie relaţiile interetnice. D. Robin
lor, în psihosociologie, e.h. exprimă tendinţa son şi S. Rhode au găsit o diferenţă de 19%
subiecţilor umani de a-şi face o impresie glo- în repartizarea răspunsurilor cînd, în proble
bală despre personalitatea celorlalţi chiar şi me naţionale, operatorii făceau parte du
pe baza unor informaţii lacunare. Solomon populaţia majoritară sau minoritară. Danie
Asch (1946) a demonstrat experimental că îi Katz a studiat influenţa statusului social în ca
203
EFECT DE POZIŢIE
un
I1.
operatorul de interviu va diminua frecvenţa
răspunsurilor "nu ştiu", intervievatul fiind ten-
formulat e.R. ca efect al pierderii de vreme.
într-o activitate desfăşurată în grup, efortul
■!*
tat să facă presupuneri acolo unde informaţia colectiv creşte o dată cu creşterea numărului
f îi este lacunară. V. chestionar, interviu, ope- de membri, în timp ce efortul individual scade.
rator de interviu, sondaj de opinie, status Explicaţia este dată de faptul că în astfel de
social. S.C. situaţii, indivizii consideră că îşi pierd vremea,
efortul lor neputind fi recunoscut şi apreciat ca
EFECT DE POZIŢIE modificarea răs- atare. Slaba eficienţă a activităţilor desfă-
punsurilor la chestionar şi interviu în funcţie şurate în comun, în condiţii de nediferenţiere
de "locul" în care este plasată întrebarea a sarcinilor, poate fi interpretată ca o formă de
(către începutul, sfîrşitul sau la jumătatea ghi- manifestare a e.R.. Acesta poate fi însă ate-
dului de interviu sau a formularului de nuat sau anulat în cazul în care indivizii sînt
anchetă). E.p. reprezintă, în desîgn-ul de an- puternic motivaţi pentru respectiva activitate,
samblu al chestionarului sau interviului, ceea sau în situaţia în care spiritul comunitar este
ce semnifică efectul halo în microplan. E.p. mai puternic decît cel individual. Din acest
trebuie avut în vedere mai ales în cazul ches- motiv, e.R. nu este universal, ci depinde de ti-
pul de organizare socială şi de modelele
tionarelor omnibus, cînd succesiunea
culturale. V. acţiune colectivă, eficientă, grup.
temelor poate influenţa răspunsurile. De ase-
A.B.
menea, ciate fiind oboseala şi reducerea
interesului persoanelor intervievate, plasarea
EFICACITATE măsura în care o activi-
unor întrebări în finalul chestionarului poate
tate satisface o necesitate, realizează un
conduce la recoltarea unor informaţii cantita-
obiectiv, îndeplineşte o funcţie. E. învăţămîn-
tiv şi calitativ diferite de cele obţinute prin
tului reprezintă gradul în care el reuşeşte să
întrebările situate la începutul sau în zona
transmită cunoştinţele necesare elevilor, să îi
mediană a acestuia. La interpretarea datelor
formeze; e. controlului social este măsura în
trebuie luat în considerare şi e.p. V. anchetă
care această activitate reuşeşte să elimine
sociologică, chestionar, efectul halo, interviu,
comportamentele deviante. E. unei activităţi
sondaj de opinie. S.C.
poate fi pozitivă (realizează într-o oarecare
măsură funcţia de referinţă), nulă (nu are nici
EFECT R1NGELMANN specificat ia
o influenţă asupra realizării acesteia; o activi-
începutul secolului de sociologul german Rin-
tate de propagandă nu convinge pe nimeni,
gelmann: există o relaţie inversă între numărul
204
EGALITATE
de exemplu) sau negativă (are efecte con- începutul lor. Ele se vor dezvolta probabil ra-
trare celor aşteptate, agravează probleme pe pid. Se face uneori distincţia între e. socială
care ar trebui să o rezolve: o măsură menită (e. stabilită în raport cu un sistem social oa-
să ridice motivaţia performanţei poate avea recare) şi e. umană (e. stabilită în raport cu
ca efect scăderea ei). V. efecte de agregare, oamenii luaţi ca indivizi). în această din urmă
eficienţă. C.Z. ipoteză, e. se referă la modul în care o activi-
tate sau alta afectează calitatea vieţii şi cu ce
EFICIENŢA măsură a rezultatelor unei costuri. V. calitatea vieţii, cost/beneficiu, efi-
activităţi raportate la eforturile făcute, a. în fi- cacitate, cost social. C Z.
zică, e. reprezintă randamentul utilizării
energiei, outputul energetic în raport cu inpu- EGALITATE stare socială caracterizată
tul; energia utilizată efectiv în raport cu cea prin faptul că toţi membrii colectivităţii sînt tra-
consumată, b. O variantă a acestei definiţii o taţi la fel atît din punctul de vedere al
găsim în economie: e. economică reprezintă obligaţiilor, cît şi al drepturilor şi, în mod spe-
raportul dintre cîştigul economic şi cheltuieli; cial, prin accesul egal la resursele colective.
a fi eficient economic înseamnă a cîştiga mult, E. reprezintă mai mult o valoare difuză, o as-
cu cheltuieli cit mai reduse. E. economică ia piraţie constituită în contextul unei societăţi
forma rentabilităţii. Un asemenea sens este caracterizate mai degrabă prin inegalitate, ca
mai dificil de utilizat în sociologie, deoarece reacţia adesea insuficient cristalizată şi uto-
cel mai adesea, spre deosebire de fizică şi e- pică. Conţinutul ei variază substanţial de la un
conomie, inputul şi outputul au unităţi de context social la altul. în calitate de aspiraţie,
măsură diferite, c. în sociologie şi în limbajul ea apare cel mai adesea nu sub forma unei
comun, e. înseamnă maximizarea rezultate- teorii articulate a unei societăţi absolut egale,
lor, cu minimizarea costurilor. în consecinţă, ci ca presiune spre "mai multă egalitate", spre
ea poate fi definită ca raport între eficacitate eliminarea unor inegalităţi considerate a fi in-
(gradul de realizare a obiectivului stabilit, a acceptabile moral, politic şi ideologic. Se pot
funcţiei) şi cost (cheltuieli de resurse şi efec- desprinde două sensuri majore ale e., conce-
tele negative ale respectivei activităţi). pută ca stare a unei colectivităţi: a. E într-un
Etcaotate Jn |jmbaju| COmun, a fi e. sens absolut: toţi membrii colectivităţii au da-
înseamnă a face un lucru cit mai bine, cu cos- torii şi drepturi egale (echitate); au acces egal
turi cît mai reduse. Se pare că acest sens, la resursele colectivităţii (distribuţie egală a
care raportează beneficiile unei activităţi la bunurilor), b. E. într-un sens restrîns: echitate
"pierderile" totale (cheltuieli de resurse şi e- (e. din punctul de vedere al drepturilor şi da-
fecte negative), este cel de perspectivă în toriilor) şi distribuţia după merit, la care se
sociologie. Această definiţie stă la baza me- adaugă e. şanselor. Din acest punct de vedere
todelor de analiză cost/beneficiu şi se pot desprinde mai multe componente ale
cost/eficacitate. Datorită angajării tot mai ac- e. în diferitele sfere ale vieţii sociale, a. E. în
tive a sociologiei în perfecţionarea activităţilor faţa legii (echitate): lipsa de discriminare de
sociale, conceptele de e., eficacitate, costuri orice fel (după origine socială, poziţie socială,
tind să ocupe un loc tot mai important. Alege- rasă, naţionalitate, credinţă religioasă, sex).
rea între alternative nu poate avea loc decît b. E. din punctul de vedere al drepturilor, şi in
pe baza unor complexe analize de e. socială. mod special, a drepturiiorfundamentale: muncă,
Măsurările cantitative ale e., eficacităţii şi cos- şcolaritate, asistenţă medicală, locuinţă etc. c. E.
turilor variatelor activităţi sociale, sînt doar la din punctul de vedere al asigurării unor con-
205
EGALITATE
206
EKISTIKĂ
207
ELASTICITATE
societatea compoziţia şi densitatea popu- toate sînt implicate, şi fie că sînt studiate se
laţiei, stratificarea socială (relaţii sociale), parat sau asociate unele cu celelalte, este
viata culturală (tradiţii), dezvoltarea econo- necesar să le studiem în dimensiunea timp
mică, dezvoltarea industrială, învăţămint, pentru ca studiul să fie realist" (A Toynbee,
sănătate (prosperitate), legislaţie si adminis- Cities on the move, 1970) V monografie so-
traţie, d structuri (clădin-adăposturi) ciologică, urbanism, zonă (cercetarea zonei)
locuinţe, servicii de folos obştesc (scoli, spi- I.F.
tale etc ), centre comerciale, pieţe, spaţii
pentru agrement (teatre, muzee, stadioane ELASTICITATE răspuns relativ al unei
etc ), echipamente industriale, centre legate variabile la o mică schimbare procentuală a
de transport e reţele (sisteme) instalaţii de alteia (Reuter's Glossary of International E
utilitate publică (apă, energie canalizări) sis- conomic and Financial Terms, Heineman
teme de transport (pe apă rutier, feroviar London 1982) sau gradul in care o variabilă
aerian), sisteme de telecomunicaţii (telefon, este răspunzătoare de (explică) modificarea
radio T V etc), schema fizică (metode de fo- alteia (Bannock, G et al, The Pengum D/c
losire a terenului) "Singurul mod de tionary of Economics, Pengum Book, 1972)
înţelegere exactă a aşezărilor omeneşti — Ca tehnică de calcul, se raportează variaţia
precizează C A Doxiadis — este privirea, procentuală a valoni ce suportă schimbarea
analiza separată a diferitelor aspecte, iar apoi la variaţia procentuală a celei care o provoacă
studierea legăturilor dintre ele, ca părţi ale (împărţind două procentaje, rezultă un număr
unui tot unitar" E , prin urmare, nu se limi- pur, fără o unitate de măsură specifică) Inter
tează numai la descrierea fiecărui element pretarea este că "la creşterea cu 1% a lui x y
ekistic, ci vizează si combinările dintre ele creste, de pildă, cu 1,5% sau cu 0,8% ori
Teoretic, sînt posibile 26 de relaţii de 'tip ekis- scade cu aceste valon", altfel spus, e lui y fată
de x este, respectiv, de 1,5, 0,8, -1,5, -0,8
tic" C Doxiadis extinde noţiunea de aşezare
Dacă x si y evoluează în acelaşi sens (ambele
umană la întreg spaţiul folosit de om E recu-
cresc, sau ambele scad), e e pozitivă, iar
noaşte o natură unică a aşezării umane,
dacă ele evoluează în sensuri opuse (creste
aceea de a folosi spaţiul terestru pentru varia-
rea uneia atrage scăderea celeilalte, si
tele activităţi individuale si sociale
invers) e este negativă, valorile foarte apro-
Clasificarea aşezărilor se face după un reper-
piate de zero denotă o situaţie de rigiditate (e
toriu de criterii de la "celula" de locuit si pînă
redusă), iar dacă sînt depărtate de zero fie
la "eucumenopolis" Astfel, oraşul se deose-
pozitive, fie negative, se manifestă o e ridi
beşte de sat prin intensitatea aşezării si a
cată (expresie a unei influente puternice a
locuim, sau după gradul de combinare dintre
unei valon asupra celeilalte) Dacă diferentele
elementele e (P Caravia, Ekistica — o me-
relative ce se raportează sînt mici si finite (no
tateone urbană, 1972) E presupune, prin
tate de regulă, cu
însăşi natura demersului ei mterdisciplman-
tatea ' ekistica constituie o bază comună si un Oy „,
teren firesc de convergentă a numeroase di-
rectii de cercetare, care pînă nu de mult erau
urmărite mai mult sau mai puţin izolat unele
de celelalte Arhitectura, planificarea X) sau Xz sau
oraşelor, studiul comunicaţiilor, economia,
sociologia, psihologia, medicina, biologia —
208
ELECTORAT
procedeul de calcul este al e pe un arc (sau colul XX majoritatea guvernelor, chiar cele ale
pe un interval), dacă se operează cu diferente unor regimuri totalitare, au apelat la e pentru
relative mfinitesimale (notate, de regulă, cu obţinerea legitimităţii prin diferite forme de
& şi —), raportarea lor echivalează cu calculul alegeri Mai mult de o treime din naţiunile lu-
diferenţial (derivate într-un punct), iar proce- mii contemporane beneficiază de alegeri
deul este al e într-un punct Odată competitive Alegerile libere si corecte sînt o
determinată e pe baza unor serii cronologice precondiţie esenţială pentru un guvern demo-
de date, ea poate fi folosită spre a face pre- cratic Ele presupun un cadru administrativ
dictn Printre aplicaţiile de largă utilizare eficient în care să fie satisfăcute condiţiile for-
figurează elasticitatea cererii de mărfuri in male de corectitudine, de păstrare a
funcţie de preţ, a ofertei în funcţie de preţ, a confidenţialităţii votului si de existentă reală a
cerem în funcţie de venit, elasticitatea încru- posibilităţii de alegere pentru cetăţean Ele
cişată a cererii (măsură a influentei schimbăm necesită de asemenea o campanie electorală
de preţ la un produs asupra cerem pentru un (eforturile unui candidat/partid de a cîstiga vo-
alt produs), elasticitatea de substituţie turi în perioada preelectorală liberă în care să
(măsură a uşurinţei cu care putem substitui existe efectiv libertatea cuvîntulm, a orga-
un input/produs cu un altul fără a afecta out- nizării, dreptul efectiv la campanie) în
put-ul/utilitatea) V econometne E.P. ultimele decenii costul tot mai ridicat al cam-
paniei electorale a determinat intervenţia
ELECTORAT ansamblul populaţiei care statului care de multe ori a impus restricţii cu
întruneşte condiţiile legale pentru exercitarea privire la sumele de bani pe care un candi-
dreptului de vot în alegeri Delimitarea precisă dat/partid are dreptul să le investească în
a celor ce au drept de vot a suferit multe mo- campania electorală si la modul în care are
dificări în ceea ce priveşte limita de vîrstă, de dreptul să o facă Tehnica modernă a trans-
avere, accesul femeilor sau al negrilor la vot format fundamental campaniile electorale din
etc ♦ Conceptual, noţiunea de e a apărut şi tănle dezvoltate Ele debutează de obicei cu
s-a dezvoltat în strînsă legătură cu cea de ale- prezentarea programului electoral
geri si înainte de cea de reprezentare Istoria (platformă, program de acţiune) în cadrul unt i
alegerilor se întinde doar pe cîteva secole si conferinţe de presă Alegerile generale sint
numai din secolul XVIII a crescut simţitor in- considerate piatra de temelie a democraţiei
teresul guvernelor si al e pentru alegeri ♦ Procedurile de votare diferă de la o tară la
Alegerile si odată cu ele e au devenit obiect alta echipamentele moderne fund din ce in ce
de studiu în ultimele decenii Considerate ca mai utilizate în procesul strîngern si numărării
evenimente istorice, efectul lor constă de voturilor Acordarea dreptului universal de a
multe ori în aducerea în prim plan a unor per- vota lărgeşte sfera e dar nu garantează si
soane si energii noi si mai putm a unor noi exercitarea lui efectivă (cazuri de boală, de
direcţii ♦ Termenul de alegeri electorale de- părăsire a domiciliului sau nefigurarea pe tis
semnează forma procedurală legală prin care tele electorale) în majoritatea ţărilor se
întreaga populaţie sau doar o parte a ei de- practică vofu/secref (folosit pentru prima oară
semnează prin vot anumite persoane/partide în 1856 în Australia de Sud) care necesită
ce urmează să facă parte din organismele re- printre altele existenta unor observatori care
prezentative Alegerile electorale se să garanteze corectitudinea votului ♦ Cer-
deosebesc de alte metode de selecţie cum ar cetări realizate în ţări cu tradiţie democratică
fi cele prin numire sau tragere la sorti în se- au permis înţelegerea si explicarea relaţiei
209
ELECTORAT
210
ELITĂ
tatea unei societăţi intră în preocupările fun- (Teorica dei governi e governo parlamentare,
damentale ale sociologiei iar stabilitatea 1888). Vilfredo Pareto a arătat, la rîndut său,
anumitor structuri Instituţionale sau a anumi- că o clasă politică sau o e. guvernantă îşi
tor regimuri politice este de interes major exercită totdeauna numai indirect dominaţia
pentru sociologia politică. ♦ Sociologia şipsi- asupra majorităţii dezorganizate sau masei.
hologia electorală, cu vechi tradiţii în occident, In fapt, e. guvernantă domină e. guvernată,
a dezvoltat în timp teorii şi metode tot mai rafi- iar luptele şi conflictele sociale şi politice nu se
nate de cercetare empirică a comporta- desfăşoară între e. şi mase, ci numai între e.
mentelor politice şi electorale, tn România Din acest punct de vedere, Pareto consideră
după 1989 cîtsva organisme nou create (cum că istoria poate fi explicată prin schimbarea a
ar fi IRSOP, IMAS etc) au preluat sarcina e- două feluri de e., denumite de el metaforic e.
fectuării unor analize sociologice după "lei* şi e. "vulpi". Primele sînt formate din in-
modelul celor din SUA şi ţările Europei occi- divizi bogaţi în reziduuri de clasa a i 1-a,
dentale (sondaje, prognoze, statistici, etc.) impunîndu-se prin autoritatea morală rezul-
asupra e. şi a alegerilor. V. cetăţenie, ches- tată din înclinaţia lor spre folosirea mijloacelor
tionar, democraţie, drepturile omului, politică, radicale (în primul rînd a forţei) pentru instau-
putere, regim politic. L.G. rarea ordinii în societate şi eliminarea
corupţiei, anarhiei, speculei, fraudei, "combi-
ELITĂ (lat. eligere, "a alege") 1. Ceea ce naţiilor" în general, prin care ajung de obicei
este apreciat într-o activitate ca fiind mai bun, la putere e. "vulpi". Deoarece mijloacele spe-
obiecte sau indivizi ale căror p'erformanţe sînt cifice folosite pentru dobîndirea autorităţii
considerate ca fiind superioare mediei clasei erodează e. care a cucerit puterea, ea este
sau grupului din care fac parte. 2. Grupuri so- înlocuită cu o altă e., care manifestă înclinaţii
ciale care au monopoîizat, într-un fe! sau altul, contrare, proces denumit de Pareto circulaţia
autoritatea şi puterea, exercitîndu-le pe aces- e. (Trattato di sociologia generale, 1916). 3.
tea din urmă printr-o formă sau alta de Termen central al concepţiilor şi ideologiilor
dominaţie (economică, socială, politică, cultu- social-politice elitiste, caracterizate prin: a.
rală, ideologică etc). Monopolizarea puterii şi considerarea societăţii ca fiind divizată în e. şi
autorităţii a fost explicată ca o consecinţă a mase, primele cu rol şi funcţii active în viaţa
calităţilor sau însuşirilor intrinsece ale mem- politică şî socială, celelalte amorfe, dezorga-
brilor e., a poziţiei sociale moştenite a nizate, supuse şi dependente (deoarece nu
conjuncturilor favorabile, a acţiunii sau presi- au şi nu pot avea iniţiativă socială şi politică)
unii unor factori externi. Gaetano Mosca a faţă de e.; b. considerarea regimurilor demo-
demonstrat însă că acest monopol este rezul- cratice ca fiind, într-un fel sau altul,
tatul unui tip şi ai unei fotme specifice de incompatibile cu împărţirea societăţii în e. şi
organizare a e. ca grup social, anume, al unei mase; c. demonstrarea faptului că orinduirea
organizări care transformă un grup social într- socialistă este logic şi istoric "imposibilă", so-
o e. guvernantă sau clasă politică, adică într-o cialismul fiind doar una dintre formele istorice
minoritate organizată oare acţionează coor- de societate care rezultă din procesul circu-
donat şi triumfă totdeauna asupra unei laţiei e.; d. antiegalitarismul manifest, însoţit
majorităţi dezorganizate, care nu are nici o uneori de rasism, antisemitism, misticism şi
voinţă, nici impuls, nici acţiune comună, promovarea iraţionalismului ca model de con-
deoarece îi lipseşte o schemă de acţiune şi duită şl conducere politică; e. promovarea
organizare, numită de Mosca formulă politică atitudinilor, concepţiilor şi a convingerilor con-
211
ELITISM
212
EMPATIE
dezbinarea elitelor, legăturile dintre mase şi cultură în general. Distincţia eJe. se aplică la
elite, rolul grupurilor intermediare, relaţiile clasificarea plantelor, animalelor, uneltelor, la
dintre centru şi periferie. Analiza elitelor este terminologia de rudenie, la comportamentul
esenţială In studiul sistemelor comuniste, al mental. Cercetătorul, spre exemplu, poate re-
guvernării militare sau autocraţiilor. V. circu- leva efectul curativ pe care îl are o anumită
laţia elitelor, elită, masă, oligarhie. N.L. plantă într-o anumită maladie, dar aspectul
emic al problemei îi pretinde să nu ignore nici
EM1C / ETIC perspective complemen- credinţa bolnavului în descîntecul ce
tare în abordarea unui sistem socio-cultural, însoţeşte tratamentul. Distincţia e./e. are im-
ori a unui element din componenţa sa. Emicul plicaţii filosofice importante, emicismul ca
se defineşte prin abordarea sistemului din mişcare antropologică modernă intrînd în re-
lăuntrul acestuia, în timp ce eticul se defineşte zonanţă cu studiul valorilor, cu relativismul
prin abordarea aceluiaşi sistem din exterior. cultural, cu decentrarea (înţeleasă nu numai
Aici termenul "etic" are cu totul altă origine şi psihologic, dar şi epistemologic), cu problema
semnificaţie decît omonimul său din domeniul particularului şi universalului în cultură. V.
moralei. Distincţia e./e. se datorează lingvis- obiectivitate, relativism cultural, valoare.
tului american Kenneth Pike (Language in Gh.G.
Relation to a Unified Theory of the Structure
of Human Behavior, 1954) şi se întemeiază EMPATIE fenomen de apropiere cogni-
pe deosebirea între fonamică şi fonetică. tivă şi afectivă faţă de un subiect concret
Fonemica se ocupă de aspectele idiomatice (persoană, situaţie, obiect estetic) mergînd
ale sunetelor unei limbi, aspecte controlabile pînă la identificare şi substituire de rol. Iniţiate
numai de autohtoni, pe cîndfonetica se ocupă şl dezvoltate de către Theodore Lipps, prime-
de sunetele lingvistice în general, indiferent le studii despre e. reflectă un stadiu de
de limbă. Orice limbă conţine sunete apro- dezvoltare a psihologiei relaţiilor sociale. E.
piate ca pronunţie, a căror rostire greşită era privită ca o formă de cunoaştere rezultată
poate genera sintagme inoportune — fie ab- din relaţiile interpersonale, constînd în imi-
surde, fie nostime. Asemenea sunete sint, în taţia interiorizată a stărilor şi
limbile cu scriere latină: b/p, c/g, d/t, f/v etc. Un comportamentelor unei alte persoane mer-
străin care vorbeşte româneşte dar nu şi-a gînd pînă la identificare cu acea persoană.
însuşit foarte bine fonemica limbii române, După anii '40, conceptul se îmbogăţeşte prin
este expus erorii de a rosti, de pildă: "drac", cercetare experimentală. J. P. Guilford (Per-
"paie", "fată", în loc de "drag", "baie", "vată" sonality, 1959) notează că e. este o abilitate
(sau invers), cu efectele corespunzătoare, i- de a prevedea comportamentul altor per-
vite prin infiltrarea acestor confuzii în soane pe baza cunoaşterii dispoziţiilor
construcţia unor enunţuri. Alte asemenea psihologice (percepţii, gînduri, sentimente, ati-
confuzii pot apărea — referindu-ne tot la lim- tudini), în teoria relaţiilor interpersonale din
ba română — şi prin schimbarea accentului, cadrul grupurilor, G. W. Allport (Personality: A
ignorarea sedilei în cazul literelor "a" şi "ţ" etc. Psychological Interpretation, 1937) defineşte
Pike a desprins din termenii "fonemic" şi e. drept imaginaţia substituitivă, prin care o
"fonetic" desinenţele ("-emic" /"-etic") şi Ie-a persoană îşi asumă percepţiile, judecăţile şi
conferit independenţă. Astfel, de la studiul afectele altei persoane într-o situaţie determi-
comportamentului verbal, distincţia a fost ex- nată dintr-un şir de situaţii. E. este un concept
tinsă la comportamentul non-verbal, la central în studiile de psihologie a creaţiei ar-
213
ENCULTURAŢIE
tistice, în special a creaţiei actoriceşti, unde racordării din mers a individului la imperativele
performanţa de transpunere în rol denotă o mereu noi ale vieţii sociale se exprimă în
abilitate empatică a actorului. Stă la baza me- ceea ce pedagogii au numit "educaţia perma-
todei comprehensive. V. comprehensiune, nentă". O sinteză asupra conceptului de e. a
sociometrie. I.A.P. realizat Nobuo Shirnahara în articolul Encul-
turation, A Reconsideration (1970). V.
ENCULTURATIE procesul de internali- educaţie, generaţie, socializare, tradiţie.
zare de către individul uman a normelor şi Gh.G.
valorilor grupului {comunităţii, societăţii) in
care se naşte şi trăieşte. Unii autori (Alan R. ENDOGÂM1E căsătorie realizată în inte-
Beals, George şi Louise Spindler) preferă ex- riorul unui grup familial sau local. Acest tip de
presiile "transmitere culturală" sau "dobîndire reglementare a căsătoriei este caracteristic
a culturii". Mai importantă (prin şansele de ge- societăţilor şi comunităţilor tradiţionale. Ale-
neralizare) este preferinţa pentru conceptul gerea partenerului este supusă controlului
de "socializare", preferinţă manifestată de so- părinţilor şi grupului de rudenie care pretind
ciologi. E. reprezintă corespondentul să cunoască familia cu care se prevede sta-
antropologic al conceptului de "socializare". bilirea unei alianţe. în raport cu sistemul de
E. are incidenţe de rang esenţial cu educaţia comunicaţii de care dispune o comunitate,
şi cu tradiţia. Procesul de e. are loc deopotrivă universul endogamic poate fi mai restrîns sau
în familie, în comunitate, în şcoală, prin ritua- mai larg. Pentru comunităţile ţărăneşti tra-
luri şi prin activităţi instituţionalizate. Durata şi diţionale, universul endogamic se reduce la
satul de reşedinţă şi la satele învecinate. Pen-
caracteristicile procesului sînt determinate de
tru comunităţile urbane universul endogamic
stadiile de viaţă ale individului. Internalizarea
este foarte larg. Pentru a arăta că o populaţie
setului fundamental de valori se petrece în co-
se căsătoreşte într-o arie geografică delimi-
pilărie şi în adolescenţă, cînd puiului de om i
tată, demografii utilizează termenul de
sâ transmit primele învăţături despre felul
"izolat". V. căsătorie, exogamie, familie, rude-
cum trebuie să se poarte cu părinţii, cu to-
nie. I.Mih.
varăşii de Joacă, de asemenea cu ansamblul
de rude, cu membrii tribului ori ai satului.
ENDOGEN (gr. endo, "înăuntru" + genos,
Treptat, el ajunge să se deprindă cu valorile
"origine"), ceea ce se află, îşi are orginea în
morale, estetice şi religioase ale grupului din
interiorul unui element sau sistem. Termenul
care face parte. Un loc important îl deţine for-
se foloseşte cu precădere în geologie, biolo-
marea deprinderilor privind muncile specifice.
gie şi medicină, in corelaţie cu pandantul lui,
Toate aceste preocupări, din partea sa şi a ge-
exogen, pentru a distinge între factorii ce ţin
neraţiei care-l îndrumă, tind să-l pregătească
de interior şi cei ce ţin de exterior sau pentru
pentru diferite roluri ce le va deţine ulterior ca
a releva ponderea fiecărui tip de factori. Mai
membru matur şi activ al sistemului social. S-
nou, e. se utilizează şi în disciplinele socio-u-
ar părea că odată cu ieşirea din adolescenţă,
mane, în acelaşi înţeles, de explicaţie prin
cu dobîndirea statutului profesional şi civil (de
factori interni. Comportamentul mai complex
cetăţean) formarea individului se încheie. în
şi de mai lungă durată al indivizilor şi grupu-
realitate însă, societatea e un sistem în care
rilor umane se explică în general pri n
nevoile fundamentale rămîn în general cons-
împletirea de factori (cauze) interni cu cei ex-
tante, dar în care mijloacele de satisfacere a
terni. Migraţiile, de pildă, — atît cele istorice,
lor se schimbă, se perfecţionează. Procesul
214
EŞANTIONARE
ale unor întregi popoare, cit şi cele regionale, dar aceasta nu se întîmplă întotdeauna din
sau de la sat la oraş—pot fi mai bine înţelese cauza dificultăţilor ce pot apare în cir-
numai dacă avem în vedere factorii de cumscrierea ultimei. înainte de a trece la
atracţie din exterior şi cei de împingere din in- selectarea eşantionului, elementele popu-
terior (modelul pull-push). V. exogen. P.l. laţiei investigate sînt asamblate într-un cadru
al e. De regulă, acesta ia forma unei liste de
EŞANTIONARE tehnică statistico-me- elemente ordonate în funcţie de unul sau mai
todologică aplicabilă în cercetarea socială în multe criterii. Ordonarea cea mai frecventă
vederea selectării dintr-o populaţie de entităţi este de tipul stratificării, după criterii sociale,
(persoane, organizaţii etc.) a unei părţi (eşan- demografice, geografice sau organizaţionale,
tion) ce va fi analizată pentru a facilita pentru a asigura o selecţie cît mai adecvată
elaborarea de inferenţe despre întreaga po- în eşantion şi o analiză cît mai riguroasă atît
pulaţie. Presupoziţia fundamentală a e. este a elementelor separate cît şi a combinării lor
că analiza unei părţi (eşantion) din populaţia în straturi. ♦ în funcţie de tehnica de selecţie
de referinţă conduce la rezultate similare cu a elementelor populaţiei în eşantion, se dis-
acelea obţinute prin investigarea întregii po- tinge între e. probabihstă şi e. neprobabilistă.
pulaţii, dacă stnt respectate anumite condiţii în e. probabilistă fiecare element al populaţiei
statistice şi teoretice. Eşantionul trebuie să o- este selectat în mod independent de celelalte,
fere o imagine cît mai precisă a populaţiei de toate avînd aceeaşi probabilitate de selecţie,
referinţă, să fie obţinut prin aplicarea unor teh- diferită de zero. E. neprobabilistă presupune
nici probabiliste (legea numerelor mari, utilizarea informaţiilor oferite de cercetări
teorema limitei centrale), să fie reprezentativ prealabile sau de experţi pentru a ghida se-
în termeni statistici şi cu privire la problema lecţia de eşantioane t pice sau reprezentative
teoretică analizată, să fie economicos în ra- pentru o problemă teoretică sau factuală. De
port cu resursele (financiare, de timp, de data aceasta nu se pot realiza scopuri speci-
personal) disponibile. E. presupune mai întîi fice estimării şi testării ipotezelor, întrucît nu
ca în funcţie de problema cercetată să se pre- sînt satisfăcute condiţiile selecţiei prob-
cizeze populaţia de referinţă. Aceasta este un abiliste, în schimb, se facilitează culegerea
număr finit de elemente sau unităţi primare şi unor date privitoare la relaţiile dintre entităţi
este delimitabilă în termeni de: conţinut (spe- sociale sau la constituirea de grupări şi orga-
cificarea elementelor componente), nizări formale sau informale, conduce la
încadrare (căror unităţi organizatorice aparţin formularea de ge-neralizări empirice sau teo-
elementele), extensie (aria de răspîndire), retice cu ajutorul unor procedee specifice
timp (momentul sau perioada considerării). (analiza contextuală, analiza de reţea şi cea
De exemplu, într-o analiză a caracteristicilor a perechilor). ♦ Di-feritele modele de e. se
intelectualităţii tehnice actuale din ţara asociază cu metode specifice de culegere a
noastră, populaţia de referinţă ar include toţi datelor. î n acest sens, se pot distinge trei ti-
inginerii din institute de cercetare, unităţi pro- puri de combinaţii: a. experimentele
ductive şi de servicii existente în România în presupun manipularea anumitor variabile in-
anul 1993. Dacă apar dificultăţi în cir- dependente şi controlul sau randomizarea
cumscrierea populaţiei de referinţă, este tuturor variabilelor exterioare; totodată, ran-
necesar să se definească populaţia investi- domizarea se referă şi la selecţia sau
gată în mod mai precis. Populaţia investigată alocarea probabilistă a subiecţilor pe grupuri
şi populaţia de referinţă ar trebui să coincidă, şi a grupurilor într-o ordine anume, putînd fi
215
EŞANTIONARE
circumscrisă, din acest punct de vedere, do- Pe baza cunoaşterii dimensiunii n a eşantio-
meniului e.; b. anchetele şi sondajele de nului şi Wa populaţiei se calculează fracţia de
opinie se bazează pe aplicarea modelelor de eşantionare (f = n / N). Aceasta indicădistanţa
e. probabilistă; c. investigaţiile sociale — ter- cantitativă dintre două elemente succesiv se-
men utilizat pentru a individualiza abordările lecţionate de pe lista populaţiei. în funcţie de
bazate pe e. neprobabilistă, dispunînd de un aceasta sau utilizînd un tabel de numere alea-
nivel scăzut al validităţii interne şi externe, toare, se procedează la selecţia aleatoare a
fără a fi însă lipsite de importanţă pentru pro- elementelor din populaţia listată. în esa fieca-
gresul teoretic al cercetării sociologice. ♦ E. re element este considerat prin el însuşi,
probabilistă a cunoscut cea mai puternică independent de celelalte şi cu probabilităţi de
dezvoltare tehnică şi stă la baza aplicării di- selecţie echivalentă cu a oricărui alt element.
feritelor tipuri de anchete sociologice. Se Aceasta înseamnă că entităţile sociale sînt
realizează în diferite variante. Cea mai simplă atomizate iar în interpretarea rezultatelor cer-
este e. simplă aleatoare (esa) aplicabilă în an- cetării nu pot fi formulate inferenţe despre
chetele de opinie, în analize exploratorii sau reiaţii sau structuri sociale, ci numai despre
în cele care îşi propun identificarea unor fac- indicatori sau variabile. ♦ O altă variantă a e.
tori cu incidenţă asupra constituirii unor probabiliste este e. sistematică (es), aplica-
fenomene sau procese sociale. După delimi- bilă atunci cînd: elementele se succed în mod
tarea populaţiei investigate şi a cadrului de e., natural în spaţiul sau timpul social, dispunem
se formulează decizia privind dimensiunea n de o listare prealabilă a populaţiei şi am for-
a eşantionului, avînd în vedere gradul de ete- mulat decizia privind dimensiunea
rogenitate a populaţiei şi opţiunea pentru un eşantionului. Etapele de parcurs sînt
anumit nivel de încredere în estimarea para- următoarele: se calculează intervalul de e.
metrilor. Cu cît nivelul aşteptat de precizie a ţv= N/n) care este inversul fracţiei de e., op-
estimaţiei este mai mare, cu atît limita confi- tîndu-se pentru numărul întreg cel mai
denţei este mai coborită şi dimensiunea apropiat de rezultatul fracţiei; se alege primul
eşantionului creşte. Pentru o populaţie nedi- număr aleator (din tabelul cu numere aleatoa-
ferenţiată pe subclase sau straturi, re) a cărui mărime se situează in intervalul
dimensiunea optimă a unui esa este de circa definit de v, acesta reprezentînd începutul
400 de elemente pentru un nivel de confi- aleator al selecţiei; în continuare, se aleg acele
denţă de 95%. Cînd populaţia este elemente care au numărul egal cu suma
diferenţiată pe subclase iar eşantionul se începutului aleator şi a intervalului de e., o-
aşteaptă să le reprezinte, pentru precizarea prindu-ne cînd am atins dimensiunea
dimensiunii optime a eşantionului se consi- prestabilită a eşantionului. De regulă, es se
deră subclasa sau stratul cu cele mai puţine aplică atunci cînd dimensiunea eşantionului
elemente, se menţionează cîte elemente vor este mică iar elementele populaţiei sînt unităţi
fi selectate din aceasta şi apoi se selectează sociale de tipul instituţiilor, grupurilor sau or-
în mod proporţional elementele din celelalte ganizaţiilor. Atenţie deosebită trebuie
subclase. Dimensiunea eşantionului total acordată satisfacerii cerinţei de maximizare a
creşte proporţional cu numărul subclaselor. variaţiei caracteristicilor studiate, evitîndu-se
Această tendinţă poate fi, totuşi, evitată fie efectele de linearitate sau periodicitate indu-
prin aplicarea altei tehnici de e, fie prin elimi- se de dispunerea naturală a elementelor.
narea unor subclase sau prin fixarea arbitrară Dacă nu dispunem de posibilităţi de întîmpi-
a dimensiunii subclasei minime în jur de 100. nare a acestei cerinţe, este preferabil să
216
EŞANTIONARE
utilizăm e. grupărilor (eg) sau e. stratificată, rea lor naturală (din diverse zone geografice
(esf), în varianta mono sau multistadială. Apli- se au în vedere unităţile productive sau cul-
carea acestor tehnici se bazează pe faptul că turale sau sociale) sau la o constituire
elementele primare ale populaţiei pot fi repar- generală de cercetare (de exemplu, di-
tizate pe grupări sau zone geografice sau pe ferenţierea zonelor sau unităţilor în funcţie de
straturi sociale delimitate în funcţie de un cri- nivelul dezvoltării). La rtndul lor, zonele şi
teriu. Dacă aceasta este situaţia, atunci unităţile pot fi din nou divizate după un alt cri-
trebuie mai întîi să delimităm grupările, zonele teriu de stratificare (de exemplu, unităţile
sau straturile şi apoi să selectăm din fiecare productive sînt diferenţiate după mărime, mo-
elementele primare prin procedeul esa. Desi- dernitatea tehnologiei, eficienţa economică
gur că ne putem concentra atenţia numai etc). într-un al treilea stadiu, se poate proce-
asupra grupărilor sau straturilor (în varianta da la e. echipelor de muncitori (considerate ca
monostadială) sau asupra primelor şi asupra grupări) sau a muncitorilor diferenţiaţi după
elementelor incluse în ele (varianta multista- nivelul calificării. Echipele sau muncitorii vor
dială). Est conduce la o mai mare precizie a e. fi unităţile investigate. Eg este deci multista-
şi la aprofundarea studiului diferitelor straturi. dială şi stratificată, dispune de un grad înalt
Fracţia de e. poate să fie aceeaşi pentru toate de flexibilitate, este adaptabilă la o varietate
straturile (est proporţională cu dimensiunea de probleme, facilitează analiza relaţiilor din-
populaţiei fiecărui strat) sau diferită de la un tre elementele repartizate pe diferite grupări
strat la altul (esf disproporţionată). în ultimul sau straturi, valorifică avantajele esa. în ace-
caz, probabilitatea includerii unui element laşi timp, este complicată tehnic, solicită la
în eşantion este specificată de fracţia de e. maximum experienţa, priceperea şi imagi-
asociată fiecărui strat. Cerinţa principală a naţia analistului. ♦ Opţiunea pentru un tip
stratificării este ca elementele dintr-un strat să sau altul de e. trebuie să se bazeze pe spe-
fie omogene în raport cu criteriul utilizat, iar cificul şi implicaţiile problemei studiate, pe
diferenţele dintre straturi să fie maximizate. In considerarea caracteristicilor populaţiei de
termeni statistici, aceasta înseamnă a mini- referinţă şi pe criterii de eficienţă practică şi a
miza varianta în cadrul straturilor şi a estimării parametrilor. Totodată, trebuie să se
maximiza varianta dintre straturi, ceea ce urmărească reducerea erorilor de e., adică &
conduce la reduceri ale erorii standard. Stra- diferenţelor dintre estimatorii obţinuţi din ana-
tificarea se poate realiza în procesul e. înainte liza unui eşantion şi parametrii populaţiei.
de culegerea datelor sau în faza de prelucrare a Uneori, chiar dacă un eşantion a fost bine se-
datelor pe un esa. Preferabilă este prima al- lectat iniţial, pot apare nonrăspunsuri care
ternativă, în esf multistadială se disting rînd pe reduc dimensiunea eşantionului şi măresc
rînd noi unităţi primare de e. repartizate pe erorile de e. Această tendinţă poate fi contra-
straturi, iar în fiecare nou stadiu se aplică o carată prin adăugarea de noi elemente în
tehnică sau alta de selecţie (simplă aleatoare, eşantion sau prin completarea nonrăspunsu-
sistematică, cu probabilităţi proporţionale rilor de către analist pe baza comparării
mărimii etc). Numărul stadiilor depinde de anumitor caracte-ristici importante ale ele-
mărimea populaţiei investigate, de numărul va- mentelor care au răspuns cu cele ale celor
riabilelor-criteriu propuse de problema care nu au răspuns şi prin opţiunea pentru o
cercetării. Eg presupune mai întîi identificarea tendinţă similară probabilă de răspuns care
grupărilor şi/sau zonelor geografice după un înlocuieşte nonrăspunsurile. într-un eşantion
criteriu. Acesta se poate referi la constitui- bine selectat abaterea estimatorului de la va-
217
ETICHETARE SOCIALĂ
loarea parametrului este mică sau tinde către grup de a fi obiect al sancţiunii aplicate de
zero pe măsură ce creste dimensiunea eşan- către grupul social înglobant (societatea)
tionului Eroarea medie de e este de obicei rezultă că responsabilitatea este o relaţie so-
descrisă în termenii variaţiei V predicţie, cială, nu o aptitudine individuală, relaţia
probabilitate, statistică şi sociologie, testarea socială în care este concretizată responsabi-
ipotezelor L.V. litatea este rezultat al unei definiţii sociale sau
al unei e , în termenii teoriei e.s , de aceea,
ETICHETARE SOCIALĂ teoria so- "cauza" unei "crime" nu trebuie căutată în me-
ciologică care explică devianţa ca o canismul producerii ei ca atare, ci în
consecinţă a definirii ei sociale, conform teo- mecanismul producem ei sociale, la rîndul ei,
remei lui W I Thomas, după care o situaţie pedeapsa nu este îndreptată atit asupra crimi-
este reală prin consecinţele definirii ei ca nalului, cît împotriva crimei, al cărei substitut
reală Teoria e.s. presupune, deci, că o social este criminalul (ta Responsabihte,
acţiune umană este deviantă nu atît datorită 1920) Este evident că teoria e.s. presupune
caracteristicilor ei intrinseci, ci ca urmare a institutionalizarea completă a reacţiilor so-
reacţiei sociale pe care ea o trezeşte Această ciale si transparenţa deplină a normativrtătii
reacţie se produce tn funcţie de stratificarea sociale în realitate, funcţionarea normelor
socială şi culturală a unei societăţi, de siste- angajează, alături de mecanismele institutio-
mul normelor si valorilor ei dominante, dar şi nalizăm, mecanismele sociale ale proceselor
de interacţiunea dintre autorii acţiunii sociale de negociere ale conflictelor si luptelor so-
si cel care, prin poziţia şi interesele lor sociale, ciale, faţă de care teoria e.s este
reacţionează la această acţiune Odată eti- nerelevantă V deviantă, dramaturgie so-
chetată ca fund deviantă, o acţiune devine cială, etnometodologie, mteracţionism,
realmente deviantă, deoarece consecinţele responsabilitate I.U.
sale slnt generate de etichetarea însăşi, şi nu
de acţiune ca atare De aceea, două acţiuni ETNIC 1 Grup etnic, grup cu tradiţii cultu-
pot avea aceleaşi consecinţe ca atare, dar rale comune si care are sentimentul identităţii
dacă una dintre ele este etichetată ca fund de- ca subgrup în cadrul societăţii înglobante
viantă, ea este deviantă prin consecinţele Membrii unui g.e. diferă de ceilalţi membri ai
etichetării ei Sociologul american H S Beck- societăţii prin anumite trăsături culturale spe-
er, care a întemeiat teoria e.s., a arătat cifice limbă, religie, obiceiuri, îmbrăcăminte,
concret cum un act definit sau etichetat ca in- comportamente Esenţial însă este sentimen-
fracţiune determină producerea unei tul identităţii si autoperceperea lor ca fund
infracţiuni deoarece individul are totdeauna di-fenti de alţi membri ai societăţii Unu socio-
tendinţa de a-şi însuşi consecinţele definirii logi consideră sentimentele e ca o extensie
acţiunii sale de către ceilalţi si de a se com- a sentimentelor de rudenie în uzajul politic
porta ca atare (Outsiders, 1963) De fapt contemporan, termenul de g.e. este frecvent
primul care a arătat că actul deviant ( crima ) utilizat pentru a descrie o minoritate cvasi-
este un produs social realizat prin e s., a fost natională care trăieşte în cadrul unui stat si
sociologul francez Paul Fauconnet (1874- care nu a atins statutul de naţiune G.e. se di-
1938) Raţionamentul lui este următorul o ferentiază de naţiune prin mai multe
"crimă" este o acţiune umană căreia i se poate caracteristici în mod obişnuit au dimensiuni
asocia responsabilitate, cum responsabilita- mici, se bazează în mod mult mai evident pe
tea constă în aptitudinea unui individ sau unui o moştenire comună, sînt mult mai persist
218
ETNOCENTRISM
ente în istoria umană în timp ce naţiunile sînt tuturor grupurilor etnice participă la viata so-
circumscrise în timp şi spaţiu G.e sînt cială în raport cu talentele şi interesele lor
esenţial exclusive şi ascriptive, calitatea de Separatismul şi pluralismul cultural se con-
membru al acestor grupuri se dobîndeste nu- centrează asupra grupurilor, în timp ce
mai dacă indivizii au anumite trăsături integraţionismul se concentrează asupra indi-
înăscute Naţiunea este mai inclusivă si este vizilor 3. Identificare etnică, recunoaşterea
definită cultural sau politic G.e. pot fi concen- apartenenţei la un g.e. manifestă în relaţiile
trate într-un anumit teritoriu (in care sînt cu ceilalţi si în percepţia de sine 4 Transpo-
majoritare din punct de vedere demografic) ziţie etnică, schimbul de persoane între două
dar pot fi si dispersate într-un teritoriu foarte culturi etnice în care fiecare este asimilată în
larg De exemplu, comunităţi evreieşti sau fa- cultura de origine a celeilalte V asimilare in-
milii de evrei se găsesc în majoritatea ţărilor tegrare sociala, minoritate socială, naţiune
lumii Indiferent de gradul de concentrare sau naţionalism I.PJlih.
de dispersie teritorială, evreu se manifestă si
sînt percepuţi peste tot ca un g e In Europa ETNOCENTRISM emiterea de judecăţi
multe ţări cuprind diverse g.e. Regatul Unit al de valoare asupra altor grupuri prin raportare
Mani Britanii si Irlandei de Nord (englezi, la valorile si norme e propriului grup In mod
scoţieni, irlandezi), Elveţia (francezi germani obişnuit, e se mani estă ca asumare a supe-
italieni), România (români, unguri, germani, riorităţii propriei Cultui si apreciere a altor
romi) 2 Etmatate, starea de a fi etnic sau de culturi ca bune sau rele înalte sau minore
a aparţine unul g.e Prezervarea e se poate drepte sau greş te, 11 măsura în care se asea-
realiza prin separatism sau prin pluralism cul- mănă sau se diferenţiază de cultura proprie
tural (formă de acomodare socială în care E operează cu expresii ca "popor ales",
g.e. îsi păstrează tradiţiile si trăsăturile cultu- "naţiune binecuvîntată", 'rasă superioară",
rale distinctive si cooperează în mod paşnic "adevărata credinţă', străini perfizi" "necredin-
si relativ egal în viata politică, economică si cioşi", "popoare înapoiate , barbari", 'sălbatici
socială) Separatismul promovat de multe Majoritatea grupurilor din cadrul unei societăţi
mişcări de independenţă etnică a eşuat în adoptă atitudini e Th Caplow a pus în evi-
majoritatea cazurilor, în timp ce pluralismul dentă că numărul persoanelor care
cultural s-a dovedit a fi mult mai eficient In supraestimează grupul din care fac parte este
unele societăţi, unele ideologii elaborate din de opt ori mai mare decît numărul persoane-
perspectiva majorităţii dominante consideră lor care îsi subestimează propriul grup E
pluralismul cultural doar ca o fază tranzitorie, este o reacţie umană universală întilnită în
scopul final fund integrarea în perspectiva in- toate societăţile si în toate grupurile Dar nu
tegrării se pune accent pe egalitatea toţi oamenii sînt la fel de e Diferentele indivi-
indivizilor, pe eliminarea preferinţelor etnice duale au fost explicate prin vanabihtatea
pe unificarea comportamentelor si, în final, pe modelelor de personalitate în acest mod a
distrugerea identităţii etnice Politica de inte- procedat T W Adorno (The Authontanan
grare a g.e. acţionează prin eliminarea Personality, 1950) care afirmă că persoanele
barierelor formale si a discriminărilor, evalua e provin din cele mai puţin educate mai izo-
rea si tratarea persoanelor în raport cu late social si mai dogmatice din punct de
meritele individuale şi absenta eforturilor ofi- vedere religios în concepţia sa, e se de-
ciale de a prezerva identitatea etnică Scopul fineşte ca o loialitate intensă si necritică fată
final este o societate integrată în care membrii de propriul grup etnic sau naţional asociată cu
219
ETNOGRAFIE
220
ETNOMETODOLOGIE
221
ETNOMETODOLOGIE
plorează deliberat palierul simbolic în versi- divizi diferiţi acordă aceleaşi înţelesuri (prin-
unile lui subiective, neinteresîndu-se"de datul cipiul intersubiectivităţii). Important este de
obiectiv ca atare. Conceptele cheie ale reţinut că pentru etnometodologi realitatea
orientării e. şi, în parte, ale interacţionismului fundamentală este tocmai cea rezultată din
simbolic în general, sînt: supoziţiile luate ca desfăşurarea supoziţiilor, codurilor şi reflexi-
de la sine înţelese, codurile interacţiunii, ex- vităţii. Realul este construit mereu de actorii
presiile indexicale, tipificarea, reflexivitatea, sociali în procesul interacţiunii la nivel simbo-
intersubiectivitatea şi procesualitatea (realita- lic. Miza etnometodologică pe emergenţa
tea în devenire). Condensat, tabloul realului (social) din situaţii interacţionale par-
comportamental uman preconizat de et- ticulare, sublinierea rolului contextului
nometolologi s-ar prezenta astfel: oameni determinat şi în acelaşi timp construit de su-
acţionează interdependent (interacţioneaza) biecţi, nu înseamnă negarea existenţei
pe baza unei strategii ce implică un sistem de structurilor stabile. Garfinkel vorbeşte de in-
coduri de acţiune bazat pe cîteva "axiome" de varianta şi independenţa structurilor (faţă de
conduită, născute, cristalizate şi sedimentate cohortele specifice de subiecţi), dar el arată
în practica rutinieră. Ele sînt, în cele mai multe totodată că structurile nu au o existenţă apriori,
cazuri, netransparente pentru actorii acţiunii, ci fiinţează şi subzistă în măsura în care sînt
dar permanent profesate, luate ca subînţele- create şi recunoscute de oameni în derularea
se printr-un acord tacit. Respectivele activităţilor practice. Există, aşadar, o
supoziţii, împreună cu regulile mai de detaliu gramatică generativă a cotidianului, care este
(coduri) nu sînt însă nişte principii abstracte, totdeauna locală. E. deplasează structurile în
imuabile, ci au o valoare indexicală, adică se microsoclal şi în primul rînd pe planul subiec-
adecvează contextului (partenerii interacţiunii tivităţii. Ea năzuieşte la descrierea şi
ţin seamă atent de biografia, statutul, explicarea unor microculturi şi instituţii con-
cunoştinţele, scopurile, intenţiile reciproce). crete. Metodologia e. constă în a provoca
Expresiile indexicale verbale şi nonverbale, situaţii care scot indivizi din fluxul normal, ru-
deşi potenţial infinite, funcţionează totuşi în tinier, al vieţii. Studenţii, de exemplu, au fost
mod obişnuit ca nişte clase limitate de solicitaţi să se poarte cu părinţii lor, acasă, ca
răspunsuri, ca "tipificări", potrivit persoanelor şi cum ar fi fost oaspeţi. în felul acesta, supo-
tipice şi situaţiilor standard. în dinamica prac- ziţiile acordului tacit din relaţia părinţi-copii au
ticii de zi cu zi subiecţii umani confruntă fost determinate să iasă la lumină. Tot pentru
mereu sistemul axiomatic şi codajul cu eve- a evidenţia "luatul de la sine înţeles", s-a re-
nimente care îl confirmă sau care ies din curs la intervievarea intensivă pe teme ce
model. Parametrii situaţiilor rămînînd în limite presupun consensul microsocial sau intersu-
normale, oamenii, în general, ajustează prin biectiv: "de ce saluţi?", "ce înţelegi cînd spui
raţionalizări temeiul evenimentelor ce nu se că eşti obosit?" etc. Răspunsurile subiecţilor
înscriu de la început în supoziţiile şi codurile Ia condiţiile sau întrebările provocatoare sînt
existente, forţîndu-le să se subordoneze înregistrate pe peliculă, pe benzi de magne- '
coerenţei de ansamblu. La nivelul cunoaşterii tofon, sau în scris, obţinîndu-se astfel un
comune operează deci reflexivitatea, ceea ce "document etnometodologic", care va fi ana-
ar reprezenta corespondentul empiric al raţio- lizat şi interpretat într-o manieră cît mai
nalităţii ştiinţifice. Reflexivitatea vizează stra- comprehensivă. Unii cercetători pretind chiar
tegiile cognitive angajate în practicile curente, că acela care abordează etnometodologic
inclusiv prezumţia că pentru aceleaşi date in- realitatea să fie în stare să poată reproduce
222
ETOLOGIE
scene din fragmentul de viaţă studiat, jucînd, ETOLOGIE 1. în concepţia lui J. S. Mill,
rînd pe rînd, rolul agenţilor acţionali. Pre- "ştiinţa care determină tipul de caracter pro-
tenţiile unor reprezentanţi ai e. de a o echivala dus în conformitate cu legile psihologice
unei sociologii propriu-zise sînt evident, abu- generale, de către un anumit set de cir-
zive, pentru că ea nu ia în considerare factorii cumstanţe, fizice şi morale" {A System of
economici şi politici, structurile sociale obiec- Logic, Racionative and Inductive, 1856). E. se
tive, lipsindu-i perspectiva macrosocială şi află, deci, la baza oricărei ştiinţe a societăţii,
istorică. De asemenea sînt problematice: gra- a economiei, moralei, pedagogiei, inclusiv a
dul de universalitate al mecanismelor sociologiei. Legile de coprezenţă şi de succe-
descrise de e., adică în ce măsură sînt ele a- siune pe care este chemată să le studieze
fectate de etnocentrism, iar din punct de aceasta din urmă pot fi, prin urmare, reduse
vedere metodologic, este de relevat insufi- la legile generale ale comportamentului, stu-
cienţa validităţii procedeelor puse în joc. Este diate de e., dar pentru a fi într-adevăr ştiinţă,
vorba de făptui că, în acord cu normele de sociologia trebuie să-şi construiască propria
cercetare statuate în această orientare, se metodă inductivă, adaptînd metodele din
ajunge la indecibilitatea de principiu în ştiinţele naturii la studiul obiectelor sociale 2.
legătură cu validitatea şi autenticitatea în domeniul ştiinţelor biologice, e. este defi-
enunţurilor, şi anume: în concepţia e., su- nită drept studiu al comportamentelor
biecţii îşi citesc reciproc codurile, valorile, animalelor în mediul lor natural de viaţă. Ea a
normele, intenţiile din documentele produse fost fundamentată în al treilea deceniu al se-
de ei în timpul interacţiunii (replici verbale, colului nostru de către naturaliştii O. Heinroîh,
gesturi, secvenţe de conduită şi altele) prin C. O. Whitman şi J. Huxiey, fiecare evidenţiind
reflexivitate. Reflexivitatea generată şi condiţio- un aspect sau altul al comportamentului animai
nată de situaţia interacţională determină, la instinctiv, pe care l-au explicat ca o consecinţă
rîndui ei, desfăşurarea interacţiunii; întrucît e. a adaptării filogenetice a speciei. E. animală
pretinde că utilizează şi ea documentarea şi analizează raportul dintre ceea ce este
reflexivitatea de acelaşi tip ca agentul coti- moştenit şi ceea ce este învăţat în comporta-
dian, înseamnă că această documentare mentul animal, formele de comunicare, de
(reflexivitate) este în funcţie de interacţiunea organizare ierarhică, de manifestare a ins-
specifică dintre subiect şi cercetător. Se ajun- tinctelor de teamă, dragoste, solidaritate,
ge astfel la o documentare despre solitudine, abandon etc, precum şi structurile
documentare, sau la o reflexivitate a reflexi- comportamentelor de semnalizare socială,
vităţii, potenţial la o regresie la infinit. Dincolo denumite de J. Huxiey "ritualuri". Se poate
de unele exagerări fenomenalist-subiecti- spune că prin lucrările lui N. Tinbergen, K. von
viste, prin sondarea concretă şi rafinată a Frisch şi K. Lorenz (pentru care autorii au pri-
cîmpului conştiinţei comune, în organizarea şl mit, în 1973, Premiul Nobel), e. animală a fost
funcţionarea ei vie, în practica cotidiană, prin refundamentată, mizîndu-se în special pe ex-
sublinierea de multe ori cu argumente statis- plicarea agresivităţii, emoţiilor, teritorialităţii şi
tice a importanţei perspectivei actorilor, a dominaţiei în lumea animală, adică pe aspec-
opticii "de interior" în înţelegerea fenomenelor tele sociale ale comportamentelor animale. în
sociale şi psiho-sociale, e. a reprezentat şi re- acest fel, mai ales datorită lucrărilor lui K. Lo-
prezintă o direcţie fertilă. V. etichetare renz, s-a ajuns la considerarea compor-
socială, interacţionism simbolic, sociologie tamentelor animale şi umane ca două tipuri
fenomenologică, I.P. omoloage prin mecanismele ior genetice şi
223
EUGENIE (SOCIALĂ)
224
EVENIMENT
de inegalitate a raselor umane, susţinînd le- acest sens, e. este implicată în analizele de
gitimitatea morală a unor tehnici de eficacitate, eficienţă, cost/beneficiu. V.
reglementare a actelor de reproducere a in- cost/beneficiu, eficacitate, eficienţă,
divizilor de rase "inferioare". Totodată, se măsurare tn sociologie. I.M.
susţinea necesitatea anihilării indivizilor cu
calităţi indezirabile sau cu tare şi promovarea EVALUAREA POSTULUI DE
exemplarelor ce ar putea asigura urmaşilor o MUNCĂ tehnică aplicată în planificarea
bună ereditate. în problema controlului ere- forţei de muncă pentru compararea p.m. şi
dităţii, s-a dezvoltat în ultimul timp ingineria aprecierea diferenţiată a valorii contribuţiei lor
genetică, legitimată din punct de vedere la realizarea performanţelor organizaţiei.
ştiinţific, dar nelipsită de controverse morale. E.p.nri. are un rol fundamental în politicile de
V. demografie, ideologie, natalitate, nazism, menţinere în organizaţii a diferitelor persoane
rasism. I.A.P. şi în alocarea diferenţiată a salariilor, pro-
movărilor sau a altor beneficii. E.p.m. poate
EVALUARE 1. Determinare cu aproxi- aplica metode analitice sau neanalitice. Me-
maţie (sinonim cu estimare) a unei anumite todele analitice se centrează pe fiecare p.m.
cantităţi. în acest sens, evaluarea poate re- şi identifică factori generatei de performanţă
prezenta o anticipare a operaţiei de măsurare prin e. cunoştinţelor, responsabilităţii, efortu-
propriu-zisă sau o poate înlocui, atunci cînd lui (fizic/mental), condiţiilor de muncă şî a
nu este posibilă o măsurare suficient de abilităţilor profesionale. Metodele neanalitice
exactă. 2. Determinarea de către o colectivi- ordonează ierarhic toate p.m. şi nu di-
tate a valorii unor evenimente, fenomene, ferenţiază factorii tipici generatori de
procese sociale, prin raportarea stării de fapt performanţă, ci doar evaluează rezultatele
la un set de criterii (standarde) cu rol de etalon globale ale muncii. V. analiza postului de
şi acordarea de calificative în funcţie de gra- muncă, ocupaţie, planificarea forţei de
dul de concordanţă cu acestea. în acest sens, muncă. M.V,
e. se deosebeşte de măsurare; dacă aceasta
din urmă se referă la determinarea caracteris- EVENIMENT (lat. evenio, "a ieşi la lumină",
ticilor obiectului investigat, e. relevă calitatea "a se întîmpla") 1. în teoria probabilităţilor, e.
acestuia, semnificaţia lui pentru factorii sociali. elementar este echivalent cu "rezultat posibil"
Una este, de ex., să exprimi coeziunea unui al unui experiment aleator (experiment ale
grup (prin frecvenţa interacţiunilor şi intensi- cărui rezultate nu pot fi prevăzute cu exacti-
tatea lor) şi altceva să e. calitatea acesteia. tate). 2. Moment cu semnificaţie deosebită
Calificativele rezultate în procesul de e. în cel într-o serie de întîmplări sau acţiuni sociale. în
de-al doilea sens (foarte bine, bine, sa- analiza e. se urmăresc: a. Frecvenţa e. de un
tisfăcător, nesatisfăcător) se distribuie pe un anumit fel într-o perioadă şi într-o populaţie,
continuum de intensităţi (scale), alcătuind strat social, zonă teritorială. Astfel se disting
spaţii lineare ordonate de la o extremă a fa- e. unice, ireparabile, şi e. reparabile, statis-
vorabilităţii la o alta a nefavorabilităţii. 3. tice. De exemplu: frecvenţa e. "căsătorie" =
Exprimarea în unităţi valorice (bani, utilităţi nupţialitate etc. b. Portanta, efectul, aria de in-
sociale, beneficii) a valorii unor bunuri, fluenţă a e. Astfel se disting e. naţionale,
acţiuni, soluţii etc. Prin aceasta sa încearcă individuale, istorice-universale. După G.
să se aducă la un numitor comun semnifi- Bouthoul (Les structures sociologiques, l,
caţiile valorice ale unui fenomen oarecare. în 1968), e. pot fi: a. e. funcţionale — e. care fac
225
EVOLUŢIE
parte din funcţiile periodice ale unor procese, o omogenitate indefinită şi incoerentă la o ne-
corespunzătoare stărilor de echilibru funcţio- terogenitate definită si coerentă, prin continui
nal (congresele periodice ale unui partid diferenţieri si integrări" După o perioadă de
politic, alegerile pentru parlament etc), b e violent antievolutiomsm în sociologia şi antro-
istorice— e care anunţă procese parţial sau pologia culturală occidentale, evoluţionismul
integral ireversibile (declanşarea unui revine în anii '50 în atenţie Sînt propuse două
război), c e semnificative sociologic, unice în tipuri distincte de criterii In primul rînd, reluînd
felul lor în istorie, dar fără datare — invenţii criteriul complexităţii propus de Spencer, se
structuri sociale noi etc ♦ In analiza e tre- constituie o orientare evoluţionistă în sociolo-
buie separate structura cauzală care gia occidentală reprezentată de Talcott
produce necesitatea unui e de cauzalitatea i- Parsons, Ml Levy, Eisenstadt în antropologie
rnediată sau conjuncturală care transformă sînt propuse diferite instrumente de măsurare
— aleator — necesitatea in realitate O tensi- a gradului de complexitate Indexul de
une socială generată de oprimarea prelungită Dezvoltare Socială (R Naroll), Indexul de
se poate transforma în revoltă, revoluţie sau acumulare culturală (R L CarneirosiS F To-
război civil pornind de la o cauză minoră si bias) R M Marsh propune un indice de
adesea în condiţii de ilogicitate aparentă 3. diferenţiere societală care se referă la
1
Istoria evenimentială" (P Lacombe) este is- numărul de "unităţi structural distincte si
toriografia care reproduce numai e principale funcţional specializate" existente într-o socie-
ale unei epoci (încoronări, abdicări, tratate tate Un exemplu de asemenea unităţi sînt
etc) Şcoala Analelorh opune "istoriei eveni- rolurile sociale distincte Un alt criteriu propus
menţiale" istoriografia structurilor si a pentru a determina gradul de Infenorrtate/su-
duratelor lungi (istorice), medii (sociologice) penontate în e societăţilor umane este
si scurte (individuale) V istorie sociale, prob- tehnologia şi eficienta sa Leslie Whiîe, în anii
abilitate A.T. 40, formulează aşa numita "lege fundamen-
tală a e " "Ceilalţi faeton rămînînd constanţi
EVOLUŢIE proces de schimbare a unui cultura se dezvoltă în măsura în care cantita-
sistem, guvernat de legi obiective, si caracte- tea de energie produsă pe cap de locuitor pe
rizat prin trecerea de la stadii inferioare la an creste sau în măsura în care eficienta mi-
stadii superioare Spre deosebire de conceptul jloacelor de utilizare a energiei creste
de progres social care defineşte 'mfeno- Diferitelor niveluri de dezvoltare a tehnologiei
rul/supenorul" în termeni de criterii valorice, le corespund tipuri de culturi, de societăţi dis-
referitoare la condiţia umană (progres tincte Pe aceeaşi linie merg si M D Sahlins
înseamnă e. spre "mai bine"), conceptul de e si E R Service "e reprezintă tendinţa ca
socială introduce criterii obiective şi de natură unele sisteme adaptate să fie înlocuite de alte
socială Următoarele criterii au fost invocate sisteme adaptate, ultimele fund însă din punct
pentru a determina sensul e H Spencer, un de vedere termodinamic mai mari si mai efi-
avocat activ si extrem de influent în cea de a ciente decît primele" D Bell utilizează drept
doua jumătate a secolului XIX al ideii de e., criterii ale e. societăţii umane productivitatea
atît în filozofie, cît si în ştiinţele sociale, inclu- muncii şi structura subsistemului economic
siv în sociologie, a propus drept criteriu gradul derivată din aceasta Astfel, în funcţie de
de complexitate al unui sistem, gradul de di- sectorul în care se produce cea mai rnare
ferenţiere structurală si de specializare parte a produsului social şi care angajează
funcţională o reprezintă "o schimbare de la cea mai mare parte a forţei de muncă, se pot
226
EXOD
distinge trei mari tipuri de societăţi strict suc- particulare, inclusiv propriile opţiuni, pot
cesive societăţi premdustnale {sectorul merge E nu constă deci într-o succesiune
primar — agricultura — este dominant), so- strictă de stadii clar definite si obligatorii ci
cietăţi industriale (predomină sectorul mai mult se prezintă ca un arbore puternic ra-
secundar, industria) şi societăţi postindus- mificat, cu "răscruci" si căi alternative posibile,
triale (predomină sectorul terţiar, serviciile) dintre care unele pot rămîne doar posibilităţi
♦ în teoria marxistă variabila fundamentală abstracte V modernitate, post modernitate
care condiţionează gradul de dezvoltare al progres, schimbare socială C.Z
societăţii o reprezintă forţele de producţie
tehnologie în ultimă instanţă nivelul de EXISTENŢĂ SOCIALĂ concept utili-
dezvoltare al forţelor de producţie nu este res- zat in sociologia marxistă în cuplul
ponsabil numai de gradul de complexitate al e.s./conştuntă socială Respmgînd abordarea
societăţii, dar şi de tipul organizăm ei forţele idealistă a vieţii sociale care consideră ideile,
de producţie determină un anumit mod de or- concepţiile membrilor colectivităţii drept fac
ganizare socială a producţiei (relaţiile de torul determinant al organizării sociale,
producţie) si prin intermediul acestora un anu- sociologia marxistă argumentează că în fapt
mit tip de organizare a societăţii ♦ Conceptul e s. ca totalitate a componentelor geografice
de e a tins în sociologia occidentală să înlo- biologice, dar în mod special tehnologice in-
cuiască pe cel de progres social din mai multe clusiv organizarea socială a producţiei
raţiuni a aura de ştientrficitate cu care el a ve- determină conştiinţa socială Conştiinţa so-
nit din biologie, b promisiunea unor criterii cială nu este decît existenţa devenită
obiectiv-descnptive de stabilire a gradului de conştientă V conştiinţă, marxism in sociolo-
e , mai puţin susceptibile de controversele fi- gie E.Z.
lozofico-ideologice generate de criteriile
progresului social, cît şi de relativismul valoric EXOD fenomen migratoriu de mare ati
ca o dificultate majoră a acestuia, c reacţie ploare ce exprimă părăsirea în masă a unei
ideologică împotriva presupoziţiei că societa- arii teritoriale de către o populaţie în sociolo-
tea umană merge inevitabil spre mai bine ♦ gie, se utilizează, mai cu seamă, noţiunea de
Sînt cîteva probleme pe care ideea de e le ri- e rural, pentru a desemna migratia intensa
dică în momentul de fată în primul rînd, de la sat la oraş, fenomen întîlmt în toate so-
problema predictibtlttăţu principiale a e Există cietăţile în perioada de industrializare
unele teorii care consideră că principial e nu Interesul deosebit acordat de către cer-
este predictibilă în forme modificate, această cetările sociologice concrete problemelor
problemă reapare în legătură cu viitorul si cu legate de e rora/este datorat, în principal, im-
posibilitatea de prognoză a lui în al doilea plicaţiilor profunde pe care acest fenomen le
rînd, problema unilinearitătii/multilinearităţn are asupra structurilor socio-demografice ru-
Presupoziţia unihnearitătii constă în consi- rale (scăderea si îmbătrînirea accentuată a
derarea e ca fund caracterizată de populaţiei, feminizarea si îmbătrînirea forţei
parcurgerea unor stadii mari absolut obligato- de muncă din agricultură etc) si, în general,
rii şi, cel puţin pe ansamblu, inevitabile asupra întregii game de aspecte ale vieţii în
Presupoziţia multilineantăţn constă, dimpo- comunităţile săteşti afectate de el De aseme-
trivă, în afirmarea existenţei unor căi multiple, nea, sînt studiate şi problemele legate de
paralele şi alternative pe care diferitele comu- integrarea noilor sosiţi în viaţa urbană, modi-
nităţi sociale, în funcţie de o serie de condiţii ficările intervenite în universul lor cultural si
227
EXOGAMIE
moral, în obiceiuri, mentalităţi etc. V. m/grafie. EXPECTANŢĂ (lat. expectare, "a privi
T, R. înainte, a aştepta"), stare de aşteptare sau de
anticipare caracterizată prin estimarea de
EXOGAMIE căsătorie realizată în afara către o persoană a anumitor rezultate ale ac-
unul grup familial sau local. Este forma cea tivităţii sociale, ale interacţiunilor sociale, ale
mai răspîndită de căsătorie în societăţile con- propriei conduite sau ale comportamentelor .
temporane în care, din punct de vedere altora semnificativi faţă de sine. De regulă, e.
teoretic, o persoană îşi poate alege partene- vizează gradul de succese sau insuccese şi
rul din orice zonă geografică. Dezvoltarea valoarea consecinţelor atribuite acestora de
mijloacelor de comunicaţii şi intensificarea către o persoană angajată în activitate sau în
mobilităţii au condus la extinderea ariilor de interacţiuni sociale. Cu cit probabilitatea su-
alegere a partenerului şi scăderea ponderii biectivă a succesului este mai mare cu atît o
căsătoriilor endogame. Cu toate acestea, persoană investeşte un efort mai intens pentru
cercetările de sociologia familiei au pus în e- atingerea acestuia. Totodată, succesul
videnţă că proximitatea geografică continuă trebuie anticipat ca avînd consecinţe perso-
să acţioneze ca un factor important în casăto- nale pozitive. Probabilitatea succesului şi
rire. Universul exogamic (zona geografică orientarea pozitivă a consecinţelor sînt rezul-
extralocala din care membrii unei comunităţi tate ale proceselor de evaluare şi
îşi aleg partenerii de căsătorie) este depend- autoevaluare şi se află în raporturi multiplica-
ent de mărimea comunităţii, intensitatea tive, una anulînd-o sau întărind-o pe cealaltă,
raporturilor economice şi culturale ale comu- în acest sens, e. are funcţii motivatorii. E.
nităţii cu lumea exterioară, intensitatea poate ti specifică uneia sau mai multor sarcini;
mobilităţii geografice şi profesionale, nivelul se poate referi la o stare de fapt sau la eva-
de compatibilitate dintre normele şi valorile lo- luarea capacităţii unei persoane; poate fi
cale şl cele specifice altor comunităţi, nivelul îndelung stabilă sau tranzitorie. Nivelul e. de-
de compatibilitate dintre modelele familiale pinde de sistemul de valori şi experienţa
locale şi cele extralocale. V. căsătorie, endo- anterioară ale unei persoane, de practicile şi
gamie, familie, hemogamie, rudenie. I.Mih. criteriile de evaluare şi autoevaluare, de ca-
racteristicile mediului social şi natural în care
EXOGEN (gr. exo, "în afară" + genos, este integrată o persoană. V. motivaţie. M.V.
"origine"), ceea ce se află (originează) în ex-
teriorul unui element sau sistem. în simetrie EXPERIMENT SOCIOLOGIC (lat.
cu endogen, termenul s-a extins de la ştiinţele experimenţum), metodă de cercetare a
naturii şi în descrierea, explicarea şi interpre- gglâţiilor cauzafo diajrjjafiţele, fenomenele şi
tarea socio-umanului, cu deosebire atunci procesele sociale, care constă în talşuiareg
cînd e vorba de a localiza factori explicativi în acjiunii variabilelor independente asupra va-
interior sau exterior. Distincţia dintre interior riabilelor dependente, în condiţiile în care
(endogen) şi exterior (exogen) este, desigur, acţiunea altor flcTorîThespecificaţi în ipoteză,
relativă şi ea funcţionează numai prin fixarea este_{inută.sujb_conţrol. în e.s. cercetătorul îşi
cadrului de referinţă. Trebuie remarcat că bi- propune să provoace producerea fenomene-
noamele conceptuale "interior-exterior" (sau lor sociale cu scopul de a le înregistra
"intern-extern") şi "endogen-exogen" sînt în dinamica şi de a le explica prin identificarea
general echivalente semantic în disciplinele relaţiilor cauză — efect. Ca observaţie provo-
socioumane. V. endogen. P.l. cată, în e.s. se urmăreşte cajactoriiexterjpri,
228
EXPERIMENT SOCIOLOGIC
229
EXTENSIUNE UNIVERSITARĂ
tul că în situaţiile e. subiecţii reacţionează atît popularizare a ştiinţei, toate acestea ţintind
la variabilele independente, cît şi la comenzile perfecţionarea vieţii economico-spirituale a
implicite, pe care le intuiesc, se recomandă poporului, sporirea toleranţei şi înţelegerii în-
utilizarea anchetei post-experiment şi a expe- tre oameni (Extensiunea universitară, 1926).
rimentului simulat pentru a se afla ce comenzi V. istoria sociologiei, sociologie. M.L.
implicite au fost percepute (Martin T. Orne,
1969). La nivelul socialului, cauzalitatea nu EXTERNALITĂŢ1 termen utilizat spre a
este epuizată prin identificarea unui singur desemna (A.C. Pigou, P. Samuelson, W. Nor-
factor; totdeauna avem de a face cu un set dhaus) una din principalele manifestări de
complex de fenomene în care condiţiile con- nereuşită ale pieţei ca mecanism, la prima ve-
tribuitorii în prezenţa celor contingente şi dere atotcuprinzător şi atoatereglator în
alternative determină probabilistic apariţia fe- economie: efecte colaterale din partea pro-
nomenelor, modificarea variabilei dependente ducţiei sau a consumului, pe care piaţa nu şi
(Achim Mihu, 1973). De aici decurge necesi- le mai "internalizează", nu le mai ia în mod
tatea proiectării e.s. cu mai multe variabile spontan în primire spre a le amenda prin mij-
independente. Schema logică a acestor e.s. locirea preţului. Exemple: ♦ Externalităţi
se bazează pe canonul diferenţei, formulat de generate de consum: a. Cetăţeanul A, dorind
J. St. Mill, (1806-1873) în lucrarea A System protecţie de priviri indiscrete, îşi construieşte
of Logic (1843), iar prelucrarea rezultatelor un gard înalt în jurul casei, ce împiedică razele
din e.s. multivariate presupune utilizarea ana- soarelui să ajungă la ferestrele cetăţeanului B.
lizei de variantă. în e.s., situaţia experimentală b. Şoferul ce virează în unghi drept pe o
poate ea însăşi să intervină ca o variabilă in- stradă cu trafic motorizat intens şi numai două
dependentă. Pentru a măsura influenţa benzi de circulaţie, produce aglomerare de
situaţiei experimentale asupra variabilei de- maşini. ♦ Externalităţi generate în sfera pro-
pendente se recomandă proiectarea unor ducţiei: c. Firma X îşi evacuează deşeurile
experimente cu două şi cu trei grupe de con- într-un rîu, sporind astfel costurile de pro-
trol. Realizat în conformitate cu principiile ducţie ale firmei Y situată în aval. d. Firma Z
metodologice deontologice, e.s. constituie o înfiinţează o şcoală de programatori, ceea ce
metodă principală de cercetare a relaţiilor sporeşte disponibilul de asemenea specialişti
cauzale în sociologie. V. cauzalitate socială, pentru firma W (cu care nu are nici o relaţie).
variantă. S.C. ♦ Externalităţi mixte, provenite din producţie
şi resimţite în consum (sau viceversa): e. Zbo-
EXTENSIUNE UNIVERSITARĂ aso- rurile de noapte ale unor avioane cu reacţie,
ciaţie iniţiată şi condusă de V.l. Bărbat (1879- zgomotoase, perturbă somnul rezidenţilor în
1931), avînd ca obiectiv transpunerea în viaţă vecinătatea aeroportului, afectîndu-le apoi
a principiilor sociologiei culturii elaborate de el rezultatele în muncă. f. De o invenţie,
şi anume: raţionalizarea societăţii, înlăturarea răsplătită derizoriu la lansare, beneficiază ul-
anarhiei sociale prin răspîndirea culturii şi pri- terior mase largi de consumatori
menirea elitelor. Iniţiativa sa, deşi de (producători). Deci creez cuiva un prejudiciu
inspiraţie occidentală, a fost adaptată la con- şi nu sînt sancţionat sau împiedicat de a o
diţiile sociale din Transilvania. Timp de 6 ani face, facilitez cuiva un beneficiu şi nu sint re-
cît a funcţionat asociaţia (1924-1930), s-au compensat (în ambele cazuri "celălalt" îmi
ţinut 1050 conferinţe în 52 oraşe din Transil- este indiferent, elementul interacţional lip-
vania şi s-au editat numeroase publicaţii de seşte, dar efectul există — rău sau bun). în
230
EXURBATIE
cazul e. în consum, nivelul de consumare a Acest transfer poate fi total sau, cel mai ade-
unui anumit bun sau serviciu are un efect di- sea, parţial. Semiprepararea hranei în unităţi
rect (nu indirect, prin preţ) asupra bunăstării de servicii pentru populaţie, îngrijirea şi edu-
unui alt consumator; în cazul e. în producţie, carea copiilor preşcolari în creşe şi grădiniţe,
activităţile productive ale unei firme afectează tratarea bolnavilor în unităţi de spitalizare etc.
în mod direct activităţile productive ale altei sînt exemple de e.f.l. Principalii factori care
firme. Fie că ţin de producţie, fie că ţin de con- contribuie la e.f.l. sînt: dezvoltarea reţelei de
sum, e. au ca esenţă faptul că beneficiile sau servicii pentru populaţie, reducerea funcţiei
costurile lor nu se reflectă în preţurile pieţei, productive a gospodăriilorfamiliale, creşterea
iar consumatorul sau producătorul care le ge- participării femeilor la viaţa social-economică
nerează nu se simt obligaţi să le ia în etc. Procesul de e.f.l. este opus ca sens celui
considerare. De aici ideea (veche) de a-i obli- de intemalizare a funcţiilor locuinţei. în acest
ga să o facă atunci cînd îşi iau deciziile: ultim caz se produce o deplasare a acti-
mijlocul tradiţional recomandat a fost impune- vităţilor de locuire de la dotări spre locuinţă. în
rea de taxe asupra activităţilor generatoare perioadele de criză economică şî de dezorga-
de pierderi de bunăstare ori sporuri de costuri, nizare socială (dar nu numai pe parcursul lor)
precum şi acordarea de subvenţii activităţilor se manifestă tendinţe de restrîngere a vieţii şi
apte de a spori bunăstarea ori de a scădea serviciilor publice şi, corespunzător, de inter-
costurile de producţie; în cazul altor e. (ve- nalizare a unor funcţiuni ale locuinţei.
cinătatea cu un abator, cu un aeroport) ţinta Tendinţele majore de lungă durată sînt cele
măsurii luate este recomandabil a fi cel pre- de specializare funcţională a spaţiului şi ame-
judiciat: i se plăteşte o compensaţie directă, najărilor pentru locuire (locuinţă principală,
ori este degrevat parţial de o obligaţie. în locuinţă secundară, dotări social-culturale,
practică, cel mai adesea e. ori este interzisă spaţii de agrement etc), şi de creştere a in-
(fumatul în anumite compartimente de tren), terdependenţei dintre aceste spaţii. E.f.l. şi
ori e ignorată total (poluarea, îndeosebi), ca- internalizarea lor sînt cele două componente
zurile de corectare a ei odată produsă fiind majore ale restructurării raportului funcţionai
rare. (după aprecierea lui Bannock, G. et al. dintre locuinţă şi prelungirile ei. V. locuire, ur-
The Penguin Dictionary of Economics, Pen- banism. D.S.
guin Books, 1972). V. economie de piaţă,
utilitate. E.P. EXURBATIE proces complex de
revărsare a populaţiei, a cadrului construit şi
EXTERNALIZAREA FUNCŢIILOR a noilor structuri urbane dincolo de vechiul pe-
LOCUINŢEI transferul unei activităţi repe- rimetru al unui oraş. V. conurbaţie, inurbaţie,
titive din locuinţă în dotările social-culturale. urbanizare. I.F.
FACTOR DE SINTEZĂ termen creat culturale" de substrat. Referindu-se la
de Nicolae lorga, pentru a desemna acel ele- "provincia ecleziastică" din Galia postromană
ment capabil să "coaguleze influenţele, să le el arată că acea provincie a fost cadru/în care
reţină şi să le consolideze" într-o populaţie în "trăia icoana Galiei de odinioară". în aria
decursul unei epoci istorice date. F.s. este o răsăriteană, lorga identifică această unitate
unitate culturală de substrat (o structură pro- de substrat în "Romaniile populare orientale",
fundă) şi acţionează ca un factor modelator al cele care au pulsat, de-a lungul istoriei, în
unor epoci istorice întregi. Ideea juridică ro- manifestările populaţiilor care au trăit în aria
mană, de pildă, a avut un rol hotărîtor în vechei Tracii şi a vechei llîrii, ca cel mai
fixarea direcţiei către constituirea popoarelor puternic f.s. istorică. Harta vechii Dacii fusese
moderne şi deci a înjghebării formaţiunilor conservată în cadrul RomanEor populare, iar
statale ale Europei. Analizînd cauza pentru voevodatele şi primele întemeieri statale n-au
care francezii s-au constituit mai repede ca fost, la rîndul lor, decît tot expresia acelei
naţiune, N. lorga o află în faptul că tocmai "icoane de odinioară" a vechilor Romanii
această aris a intrat cel mai direct şi mai pro- populare. Referindu-se la cazul Galiei, lorga
fund sub acţiunea factorului modelator al noii arată că francii care locuiau pe malurile Rinu-
epoci istorice — evul mediu. N. lorga distinge lui nu alcătuiseră un stat aici, a cărui istorie
între f.s. şi forma în care trăieşte acesta şi de s-o avem şi astăzi, tocmai pentru că "pe
care se slujeşte ca vehicul temporar. Astfel aceste locuri ei nu găsiseră nici o organizare
"factorul de sinteză romană" (ordo romana) politică romană, ca să se modeleze după ea".
s-a folosit de Imperiu, ca vehicul şi cadru de Pînă la botezul catolic şi lui Ludovic-Clovis,
manifestare, dar şi de "provincia ecleziastică" pînă atunci rege al francilor, Galia era o
în Galia postromană. Vehiculul serveşte pen- "provincie de pradă", iar "funcţiile legitime ale
tru generalizarea (expansiunea) unei "unităţi dispărutei Rome* nu trecuseră "pe seama
culturale" denumită f.s.. Imperiul roman a fost francilor". De îndată însă ce biserica a reuşit
doar vehiculul unei unităţi mai profunde pe să treacă pe umerii lui Clovis ideea romană şi
care a ajutat-o să se impună într-o anumită icoana Galiei de odinioară, de atunci s-a
expresie istorică şi apoi să se generalizeze. petrecut şi o formidabilă schimbare. Acel rege
F.s. este asimilat de către lorga unei "unităţi nu se mai raportează la acel teritoriu ca la
233
FAMILIE (SOCIOLOGIA FAMILIEI)
unul ce putea sluji "întreţinerii tovarăşilor săi reuşii să se menţină în condiţiile presiunii
înarmaţi; în faţa lui se aşează o hartă, pe care acestui cleşte geo-politic oferind cea mai
trebuie s-o umple întreagă Este harta provin- neobişnuită dovadă a puterii de conservare a
ciei romane devenită una dintre provinciile unei unităţi etno-culturale da substrat prin
creştinătăţii occidentale. în afara ambiţiei sale care se afirma cel mai vechi f.s. europeană
personale, a poftelor sale de războinic, fran- din această regiune a Europei. F.s. este un ti-
cul trebuie să înlăture burgunzi şi vizigoţi, par 6e viaţă relativ stabil şi oarecum definitiv
stabiliţi de cîtăva vreme pe teritoriul acestei pe care-l îmbrăţişează o populaţie dată şi-l
provincii, şi s-o completeze sub ordinele şi "purifică prin întrebuinţare". în genere,
spre profitul bisericii catolice, al cărui apărător imensa voinţă a unei populaţii pentru a su-
era, advocatus, cum se va spune mai tîrziu". pravieţui şi deci pentru a genera "ceva fix şi
(cf. N. lorga, Locul românilor în istoria univer- definitiv" va trebui "să-şi impună propriul tip,
sală, 1987). F.s. a remodelat însă şi format în toată regula şi, ca să zicem aşa, pu-
personalitatea regelui franc, preschimbîndu-l rificat prin întrebuinţare". Acest tip devine f.s.,
în "advocatus", apărător al uneia dintre acţionează ca factor modelator şi dă conţinu-
provinciile creştinătăţii occidentale. La rîndul tul şi desemnarea unei epoci, pe care o vom
ei, "ideea juridică romană" va supravieţui, în denumi după numele său. Astfel epoca de
Răsărit, în formula Romaniilor populare (ori- acţiune şi generalizare a "sintezei romane" în
entale), de unde va răzbate în procesul de Dacia este denumită "epoca romanizării
întemeiere statală al voevozilor, care vor Daciei". V. magister militiae, civilizaţie, sin-
aşeza astfel un tip de ordine, tot apuseană cronism, substrat. I.B.
(romană, de fapt), chiar la graniţa viitorului Bi-
zanţ otoman devenind astfel limesul noii FAMILIE (SOCIOLOGIA FAMILIEI)
ordini europene şi zidul ei de apărare. Intre 1 Joseosjarg: grup_socia|ai_cărui membasînt
timp, ungurii primiseră, de sus în jos, ideea legaţi prin raporturi de vîrstă, căsătorie sau
catolică şi astfel se constituiseră ei ca stat cu adopţiune şi care~trăie£ejmpreună,,.c_oo-
funcţie de magister militiae în aria Europei perează sub raport economic şi au grjjă de
Orientale. Astfel s-a creat paradoxul acestei copii (Murdock, 1949). 2. Ia ssns-issjrm§:
zone de a concentra, în acelaşi spaţiu grup_^gcjalfi?rrjiaţjjatun_cupiu_căsă{oritji
geopolitic, un stat ofensiv (pe suportul agen- copiii acestuia. ♦ Fie£are_SQCleJa}e are un
tului maghiar) prin care catolicismul năzuie l, adică urLşjs.te.m de
să-şi extindă puterea şi influenţele în aria
aceasta răsăriteană şi un stat defensiv, de mejJejleLvîrstă matură şidint£e_asfiş.tia şi
apărare a ordinii europene, în faţa puhoiului copii. Sistemele familiale pot fi foarte diferite
răsăritean. Aşa se face că statul român s-a de la o societate la alta, dar ele există peste
aflat, de la întemeiere, între presiunea de la tot. Sistemele familiale se_djferenţ[ază între
spate a statului de expansiune occidentală şi ele_dup_ă_gradul de cuprindere a grupului fa-
din faţă a imperiului otoman, aflat şi el în ex- milial, forma dejransmitere-amoş.ţenjni,
pansiune, dar în direcţie contrară. Statele moduj_de_sţabijjre a rezidenţe^noilor cupluri,
româneşti s-au constituit şi au supravieţuit în modul de exercitare a autorităţii în cadrul f. în
chip miraculos într-o zonă imposibilă, de în- raport cu gradul de cuprindere, i.se poate
tîlnire a expansiunii diverselor puteri apusene Ijmiiaja soţ, soţie şi copiii lor minori (f. nu^
cu expansiunea imperiilor răsăritene. Timp 'cleară) sau poate cuprinde un număr mare de
de o mie de ani, stabilitatea românească a ru"ăe"3e sînge (f. extinsă). în prezent, în ma-
234
FAMILIE (SOCIOLOGIA FAMILIEI)
joritatea societăţilor din lume, forma cea mai localitatea din care a provenit soţia. în so-
răspîndită def;_esţe cea nucleară. Fiecare In- cietăţile industrializate, majoritatea cuplurilor
divid_fâcs_|iarifi..g[iiLâ£ua f. nucleare: f. se conformează sistemului neolocal, fixarea
PăjTQ!!!SLSăLşâU_f. de origine, în care el deţine reşedinţei se face în afara f. sau comunităţilor
rolul de copil, şi f. pe~cire*şi-o constituie prin din care provin soţii. în raport cu modul de ex-
propria căsătorie sau f._dej5rocFeiţie", în care ercitare a autorităţii în cadrul f., sistemele
el are rolul de soţ sau^soţie. Antropologii familiale_poţ fi patriarhale, matriarhale.sku
(George Peter Murdock, Social Structures, egalitare. în sistemu!£afriar/Ta/T)autorjtatea în
1949) au argumentat multa vreme că f. nu- cadrul.f. e.şte. deţinută de bărbatul cel/nai în
cleară este universală. Ea permite realizarea vîrstă (f. extinsă) sau de soţ (f. nucleară). în
aj£truJuftcţiily.ndamentale pentru viaţa so- sistemul matriarhal, autoritatea este deţinută
cială umană: sexuală, _ economică, de femeia cea mal înMrstă sau de soţie. E-
reproductivăşi educaţională. Fără realizarea xistenţa matriarhatului este un fapt foarte
primei şi a celei de a treia funcţii, societatea disputat în cercetarea antropologică. Majori-
ş-ar_şţirige, fără a douaviaţa ar tnceta.lirfarâ" tatea cercetătorilor sînt totuşi de acord că
a patra cultura_s-ar_sfîrşi. Imensa utilitate so- matriarhatul este un sistem familial relativ rar.
cială af. nuclearei] conferă universalitate. în societăţile europene sau de cultură euro-
Cercetările sociologice şi antropologice mai peană este foarte răspîndit sistemul egalitar,
recente manifestă reţineri faţă de ideea uni- puterea şi autoritatea fiind relatţv egal dis-
versalităţii f. nucleare sau avansează chiar tribuite între soţ şi soţie. ♦ în" secolul al
teorii contrare. Sînt invocate exemplele unor XlX-lea şi în prima parte a secolului al XX-lea
societăţi tradiţionale care nu au cunoscut în societăţile europene sau de cultură euro-
această formă de organizare familială sau peană s-a generalizat sistemul f, nucleare în
exemplele unor forme de convieţuire de tip care jsotul era principala sursă de venituri als
comunitar. Contraargumentele la teoria lui f. şi exercita cea mai mare parte a autorităţii,
Murdock nu sînt totuşi suficient de consis- soţia era ocupată in principal în gospodăfeşi
tente pentru a respinge ideea universalităţii f. depindea din punct de vedere economic de
nucleare sau, cel puţin, a considerării ei ca soţ, copiii minori erau îngrijiţi în interiorul f.,
forma ce.ajnaijăspîndită de_yjaţă familială. ♦ vîrsta partenerilor la căsătorie era relativ
Tranşmiţereajrno_şţgmrJLune,ijarriilii (proprie- scăzută, numărul, de copiiera relativ mare şi
tate, nume, status) se poate, face în trei forme: asigura înlocuirea generaţiilor şi creşterea
patrilinear (pe linia tatălui), matrilinear (pe demografică, rata,djy,or.ţur.ilp.r_era scăzută.
linia mamei) şi* bilinear (liniile paternă şi ma- Acest tip de f. s-a impus ca un model normativ
ternă au acelaşi rol). în majoritatea unic, iar tot ce nu se încadra în acest model
societăţilor europene sau de cultură euro- era considerat devianţă (maternitatea soli-
peană, transmiterea se face în sistemul tară, divorţul, concubinajul), incepînd cu anii
jjjlinearjdeşi numelFde râTnlTie'selrânsmfte, J970,1mu0l8atăJEadiJipnalâ-& înregistrat un
în majoritatea cazurilor, pe linie Raţemă). ♦ reg_res_ra£id, în multe societăţi ea nu mai
Stabilirea rezidenţei unui nou cuplu familial se reprezintă decîţJM0% din totalul grupurilor
face în mod diferenţiat de la o societate la alta. familiale. O^auză principală a acestui declin
în sistemuifiaţefoca'. nou| gupJu jşjjstebUeşte o reprezintă creşterea ponderii femeilor ocu-
reşedinţa în f. saujnjcornuniţatşa^iasace a pate în activităţi p^mîinenteln'afira f. Acest
provenit soţul. în sistemul matrilocal, noul cu- fenomen, caracteristic tuturor societăţilor
plu îşi stabileşte reşedinţa în f. sau în dezvoltate sau în curs de dezvoltare, este
235
FAMILIE (SOCIOLOGIA FAMILIEI)
236
FAMILIE (SOCIOLOGIA FAMILIEI)
ţările scandinavice; România prezintă una preluarea de către soţ a unor activităţi ce erau
dintre cele mai înalte rate ale căsătoriilor le- înjnod tradlţionaUeaiizate,d.e.către_şpţie, di-
gale în Europa)[_creşţerga_vîrsţeupedii la minuarea contribuţiei copiilor la realizarea
căşăiprie; cr£şt«r-earate».divo4uxilor şi unor activităţi menajere, schimbarea nor-
a
recăsătoriilor; ţreşte/şa buDăatăru rnedji f- melor sociale cu privire la diviziunea rolurilor
şi creşterea^contribuţieMemeijcjr la această în cadrul f. Schimbările sînt mai puţin evi-
bunăstare; creşterea ponderii femeilor dente la nivelul menţinerii relaţiilor de rudenie
caiâlorjţe__care. desfăşoară p_activitate. per- Deşi a crescut mult ponderea f. de tip neolo-
manentă extrafamilială; creşterea calităţii cal, Qopijj căsătonţicontinuă să aibă un rol
îngrijirii copiilor (prin contribuţia părinţilor şi a important în îngrijirea părinţilor vîrstmci. Chiar
serviciilor sociale specializate); redistribuirea în societăţile cu sisteme complexe de
mai egalitară_a,.pLitexLLşLautontăţii între soţi; asigurări sociale şi de sănătate (S U A., ţări
creş!e.raa.pondfirii cuplurilor în care unul sau din Europa de Vest şi de Nord) peşte 80% din
ambii parteneri au relaţii sexuale exJxamari- cheltuielile de îngrijire a părinţilor bolnavi sînt
tale şi creşterea toleranţei sociala faţă de suportate de către copii. Se vorbeşte în acest
'acestejiomportaraente; creşterea ponderii caz de "generaţiile sandwich" care trebuie să
cuplurilor care folosesc mijloace contracep- suporte în acelaşi timp cheltuielile tot mai mari
tive; scăderea ratei natalităţii şi a numărului pentru îngrijirea propriilor copii minori şi chel-
mediu de copii pe f.; creşterea ponderii tuielile pentru îngrijirea părinţilor suferinzi. ■*•
naşterijorjn a.fara căsătd.nilor legale; F., aşa cum este înţeleasă în mod obişnuit, nu
amînarea fertilităţii cuplului pînă la dema- cuprinde întreaga populaţie a unei societăţi,
rarea carierei profesionale. O tendinţă începînd cu anii 1970 au început să se ex-
generală în majoritatea cuplurilor familiale din tindă* modele alternative de viaţsL. Dintre
ţările dezvoltate sau în curs de dezvoltare acestea, mai răspîndite sînt celibatul, coabi-
constă şi în jichimbarea diviziunii rolurilor în tarea consensuală, căsătoriile fără copii şi
cad/uLf,, deşi schimbările sînt considerate menajele monoparentale. Cu o extindere re-
astăzi ca fiind mai puţin dramatice decît se lativ scăzută sînt cuplurile de homosexuali şi
credea în ani 7O.|6pljInIjnpâ?îfşl| sînt un set asociaţiile familiale de tip comunitar. Qelibatul
de atitudini şi_cqmporţarrLe.nJe_jja.r.ş_se este un stil de viaţă întîlnit de-a lungul istoriilor
aşteaptă de la soţ (soţie) în cadrul relaţiilor tuturor societăţilor. în societăţile tradiţionale
maritale. Ele sînt determinate cultural şi pre- el era însă un mod de viaţă marginal, cu o
zintă diferenţe marijJeJa_o societate, la alta. frecvenţă relativ scăzută. Qelibatul a început
Principalele rolurtţsînt: îngrijirea gospodăriei, să se^xţindă_ragid_dup_$4Ş703 în unele so-
aprovizionarea, pa£tenariatul_sexual, îngri- cietăţi (Europa de Vest, S.U.A.),pjjnderea_şa
jirea şi socializarea copiilor, organizarea s-a cJubjat în decurs de 20 de atu El este, tot
timpului liber, menţinerea relaţHIor de ru- mai frecvent, rezultatul unei opţiuni individu-
denie, funcţionarea ca prieten terapeut şi ale decît rezultatul unor constrîngeri
acordarea de_sp_rijin. Rolurile sînt definite şi extraindividuale Celibatulnu este un fenomen
reajustate în permanenţă prin comunicarea omogen; eljn^ude_aţîţ_p_ergoane_care riujn-
dintre parteneri. Comportamentul defensiv tr^n_rej_aţjije.x.uale_permanjante, cit şi
poate inhiba comunicarea şi definirea rolu- persoane_care au relaţii sexuale regulate cu
rilor. Ca principale tendinţe în schimbarea di- alte perspane_cejjbaţare. In al doilea caz, este
viziunii rolurilor, se constată o redistribuire cu mai curînd vorba despre cupluri în care
tendint_e_eg_ajiţare a_activităţii menajere, partenerii locuiesc în menaje separate. Tole-
237
FAMILIE (SOCIOLOGIA FAMILIEI)
238
FAMILIE (SOCIOLOGIA FAMILIEI)
cţugă ctţiva ani de existenţă. Comunele sînt şi lucrarea La familie conjugale). Analizele
foarte diferite între ele. Unele_sînţ_de tip sale vizează îndeosebi formele arhaice de f.,
anarhist, au pjjtine_reguli formale saiijiu au în care el pretinde că se originează toate for-
asemenea reguli, se orientează după o con- mele moderne. S.f. dezvoltată de Durkheim a
cepţie filosofică vagă, sînTd.escKseTîc-ilor exercitat o influenţă indirectă asupra antro-
soşţţţiriilSEăzaiinanciafă-stabă. Altele sînt pologiei sociale engleze şi a sociologiei
e, accepJăjŢol.msmbri doar americane. Badcliffe-i3r£>wn.şLTaIcott Par-
dupjLojerificare-sUxtă, au stricte şi sons se consideră conjjnua^orjjjr^ditiei
o_orimjţara fi]oşof|căJsrrnă, au o bază durkhejrniste. Claude Levy-Strauss este con-
economică pjjţeinică asigutata.de un tinuatorul lui Durkheim mai ales din punct de
slsteiiuleJnltepiiDdeţLP!2prii. ♦ Sociologia vedere al metodei. ♦ în anii 3.92CM940J s.f.
t, ramură specializată a sociologiei care stu- şe dezvoltă cu precădere în Statele Unite ale
diază f. ca o structură dinamipă definită în Amerjcii sub forma unor apalize structural-
raporturile sale cu mediul social gjobal. funcţionale care consideră f. drept un sistem
Primele preocupări ştiinţifice de studiere a f. de poziţii socjale şi de roluri Jegate prin
se regăsesc în£ranţa.^j,Anglia la sfirşitul se- procese funcţionale de celelalte instituţii.so-
coluluj al XVIJJJea. Prin lucrările lui Rene ciăte. F. iste"tratată ca o construcţie
Villerme, Auguste Comte şi Frederic Le Play ideologică, ca o abstracţie reificată, ceea ce
!
s.f. dobîndeşte un statut distinct în cadrul so- implică o absenţă toSa ă a variaţiei modelelor
ciologiei. Contribuţiile lui A. Comte sînt familiale. Problematica principală se reduce
esenţial teoretic-speculative, fără nici o fun- laj^porturite dintre organizarea, familială şi
damentare pe analize empirice. Dimpotrivă, schimbarea socjală, care la rîndul ei este
LePlay s-a sprijinit în principal pe anchete ex- asimilată cu procesele de industrializare şi ur-
tensive şi pe monografii de f. (Les ouvriers banizare. Eforturile teoretice ale acestor
europeens, 1855; L'Organisation de la familie lucrări se fundamentează pe abstracţii em-
suivantle vraimodele signale par l'histoire de pirice şi pe absenţa dimensiunii istorice. De la
toutes les races et de tous les temps, 1871). această caracterizare generală, fac excepţie
Tehnicile sale de studiu s-au bucurat de o lucrările Şcolii de la Chicago, îndeosebi The
largă apreciere şi s-au răspîndit rapid în Polish Peasant in Europe and America
Europa şi pe alte continente. Pe baza anali- (Thomas şi Znaniecki, 1918-1929) şi The Ne-
zelor monografice, J»S-ElayjiiatinaeirgUJRuri gro Family in the United States (Frazier,
de f.: a.jDaţriarhaJă (toţi fiii se căsătoresc şi se 1933>. .Dupâ^LdQJleajazbQLmoniiial, cer-
stabilesc în gospodăria paternă);_bjnsţabilă cetarea de s.f. din S.U.A. îşi diversifică
(copiii părăsesc f. parentală imediat ce devin domeniile de analiză şi demersurile meto-
independenţi); c. tulpină (în care un singur dologice. Se conturează trei direcţii principale
copil rămîne cu părinţii, se căsătoreşte şi destudiif. a. o orientare structurală interesată
coabitează cu părinţii şi proprii săi copii). Pre- de raporturile dintre f. şi societate; b. o orien-
ocupările lui Le Play au foit continuate de tare comp_o_r[am_e_nţa_[ă^_£entrată pe
numeroase generaţii de cercetători, el fiind interacţiunile din cadtulJ-; c. o orientare si-
fondatorul uneia dintre cele mai longevive
şcoli sociologice. O contribuţie interesantă, date. După 1960, dimensiunea istorică este
mai ales din punct de vedere metodologic, la tot mai frecvent integrată în analizele de s.f.
dezvoltarea s.f. este adusă de Emil&Durk- Neil Smelser (Social Change in the Industrial
heim {cursul Introducere in sociologia familiei Revolution, 1959) şi William Goode {World
239
FAMILIE (SOCIOLOGIA FAMILIEI)
Revoluţionând Family Patterns, 1963) îşi fun- extinderea celibatului, diminuarea descen-
damentează analizele pe un bogat material denţei finale, reducerea duratei medii a
istoric şi etnologic. CeiaeJărfec.onţemgorane căsătoriilor. în aceste contexte, se re-
cunoaşte tot mai frecvent necesitatea unor
politici ale f, şi intervenţia celorlalte instituţii
Istoria s.f. pune în evidenţă o permanentă sociale in funcţionarea ei. ♦ Ca şi în celelalte
schimbare a principalelor teme de analiză şi domenii ale cercetării sociologice, şi în s.f. se
a principalelor răspunsuri date cu privire la si- confruntă trei perspective sociologice majore:
tuaţia f. La mijlocul secolului al XlX-lea este a. /^erspecţivajuncţipnalisţă care pune ac-
frecvent răspîndită ideea crizei f. în Franţa, cent pe proprietăţile strucjtjjrale_§ijşe ţunctijle
aceasta este imputată individualismului sistemelor jamiHale. La fel ca celelalte in-
revoluţionar care îşi găsise expresia cea mai stituţii sociale, f. trebuie să realizeze anumite
evidentă în Codul Civil. Temele critice princi- funcţii. în ciuda marii diversităţi de tipuri de f.,
pale vizează slăbirea autorităţii paterne, funcţiile acesteia pot fi reduse la următoarele
slăbirea spiritului de obedienţă, ingerinţa tipuri: 1. reproducere (producerea unui număr
statului în viaţă f. O temă frecventă este suficient de copii pentru a asigura imortali-
tatea unei comunităţi sau a unei societăţi); 2.
condiţia morală precară a f., căreia i se
socializa£ea_copiilor (transmiterea modelelor
propun remedii filantropice, moraliste sau
culturale dominante în societate către copii);
ideologice (Engels). Tema crizei morale a f.
3. îngrijire, protecţie şi sprijin emoţional (îngri-
este amplificată la începutul secolului al XX-
jirea şi protecţia copiilor7~6Tt7înilor şi
lea, în condiţiile extinderii pericolului bolilor
persoanelor bolnave, dragoste, securitate,
venerice. în perioada dintre cele două
sentiment de bunăstare); 4. ,po,nferirea_unui
războaie mondiale ideile asupra f. se înscriu
status (prin intermediul relaţiilor de rudenie şl
în principal într-un context demografic
a altoFfelaţii de grup); S.jeglementarea com-
malthusian. Se multiplică discursurile pro-
P°llâmâniuJuj_sexiJ.al. b. P-eispecţiya
nataliste şi se promovează ideologia f. conflictualistă concepe f. ca un sistem de
numeroase. în acelaşi timp, sub influenţa psi- regrimenfâri conflictuale permanente. K.
hanalizei, apar numeroase analize care pun Marx şi F. Engeis prezintă f. ca o unitate so-
accentul pe pericolul intern care pîndeşte f., cială ce reproduce la scară redusă conflictele
rezultat din presiunea intolerabilă a inter- interclasiale. Sigmund Freud şi Georg Sim-
dicţiilor familiale. Aceste teme au îmbrăcat o mel au tratat f. tot dintr-o perspectivă
formă radicală în lucrările feministe sau inspi- conflictualistă. Randall Collins (1975) con-
rate din ideologia feministă. După al doilea sideră că în raporturile de f., soţul se
război mondial, se afirmă tot mai frecvent comportă ca un proprietar, ca un gangster, în
tema statului providenţă care ar trebui să timp ce femeia este o victimă permanentă.
preia tot mai mult din funcţiile tradiţionale ale Căsătoria este un mijloc de apropiere sexu-
f„: educarea copiilor, îngrijirea bolnavilor şi ală. Jetse Sprey (1979) consideră conflictul
persoanelor vîrstnice. Aceste afirmaţii pro- ca o parte a tuturor sistemelor şi in-
voacă rapid reacţiile integriştilor: preluarea teracţiunilor, inclusiv sistemele familiale şi
funcţiilor f. de către stat goleşte f. de sensul interacţiunile maritale. în concepţia sa, mem-
principal al existenţei ei. începînd cu anii brii f. se confruntă cu două solicitări
1970, tema crizei f. este reluată în contextul conflictuale: soţii concurează între ei pentru
dinamicii alarmante a noilor structuri fa- autonomie, autoritate şi privilegii şi, în acelaşi
miliale: răspîndirea cuplurilor consensuale,
240
FANARIOTISM
timp, cooperează pentru a putea supravieţui, greceşti" care a ocupat scena balcanică timp
c ea5egc(ngjnfgragiieo/sfă.afirmă căf^estg. de aproape 150 de ani (foarte intens fiind în
o ^rUitale-di*vat»+6ă4fv-cafe-oamemi-îşi secolul al XVIII-lea, denumit şi "secolul fa-
nariot"), în tot secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea
existenţă de grup (Peter L. Berger, Hansfried asistăm în aria balcanică, la un amplu proces
Kellner, Sheldon Stryker, Anne Statham). Din de mişcare demografică în cuprinsul căruia
punctul de vedere al interacţionismului sim- s-a desfăşurat ceea ce sociologul şi istoricul
bolic, câsătoHa.irjipHcă_modelarea de noi Al. Val. Qeorgescu a denumit "acapararea
definiţii_înpjLdiiuJ.jejaQjuie_cjJLbLoarafxi grecească": o "dramatică diaspora gre-
distincte şi separate _şă_ goaţă_cqexişja_si_să cească", o migraţie care cuprinde: "marile
construiască p,şu^b;Ju^me_a_cupXului. Soţii îşi familii postbizantine, individualităţi grecizate
restructurează definiţiile despre ei înşişi, de origine română, albaneză, levantină, o
despre viaţa lor cotidiană, despre experienţa masă amestecată de elemente greco-bizan-
lor trecută şi despre viitor. Raporturile cu tine". Această "masă amestecată" a fost
rudele, prietenii şi colegii sînt redefinite în suportul demografic, social şi politico-juridic,
consens cu aşteptările partenerului. Apar noi al regimurilor fanariote. Esenţa f. este, deci,
concepţii asupra realităţii, astfel că fiecare îşi în primul rînd, regimul prebendial. A doua
modelează acţiunile în raport cu celălalt. Ca trăsătură a f. constă în crearea unui strat larg,
rezultat, cuplul construieşte o biografie constituit prin recrutare loialistă, puternic de-
comună, cu o memorie coordonată în comun. pendent de "favorul centrului". A treia
Naşterea copiilor impune o nouă remodelare caracteristică a f. constă în practicarea unui
a relaţiilor dintre parteneri. V. abuz, căsătorie, regim degradat şi în confuzia funcţiilor cu
coabitare consensuală, divorţ, educaţie, en- beneficiile şi a poziţiei publice cu privilegiul
dogamie, feminism, hemogamie, homo- personal. în fine, a patra caracteristică a f.
sexualitate, matrilocal, matrilinear, mono- constă în totala desconsiderare a obligaţiilor
gamie, monoparental, neolocal, patrilinear, publice şi a oricărei preocupări de raţiona-
patrilocal, poliandrie, poliginie, sex (relaţii lizare a muncii, a proprietăţii şi a pieţii. în locul
sexuale), socializare. I. Mih. preocupării pentru producţie şi pentru cum
trebuie produs, se manifestă preocuparea
FANARIOTISM termen larg utilizat, mai pentru speculaţie (cu titluri, funcţii, cu
ales în publicistica sociologică interbelică, moneda, cu puterea), pentru cît se poate
pentru a desemna regimuri care practică un obţine fără muncă, prin speculaţie an prin
sistem de "drepturi delegate", cedate de către acaparare. Esenţa f., aşadar, este relaţia
o "centrală" a puterii unui strat de beneficiari speculativă sau acaparatoare. O altă carac-
recrutaţi pe baze loialiste şi ţinuţi astfel într-o teristică a f. este reţeaua clientelară.
puternică dependenţă de favorul "centrului". Structura socială îmbracă forma unei reţele
Fanarioţii au căpătat numele după denumirea de grupuri clientelare, legate de "şefi" pater-
cartierului în care locuiau în Constantinopol: nalişti şi guvernate de legea recrutării şi
Fanar. Ei erau "delegaţii" sultanului astfel că selecţiei loialistice. Nefiind interesat de pro-
esenţa regimului fanariot a fost aceea a unei ducţie, f. intră în clasa regimurilor parazitare,
"suprastructuri delegate", reprezentînd, în care consumă mult fără a produce nimic în
aria locală, voinţa şi forţa unei autorităţi cen- compensaţie, nici o "înlesnire de civilizaţie".
trale situată în altă parte. Domniile fanariote Din punct de vedere politic, esenţa f. este su-
fac parte dintr-un curent al "acaparării prastructura delegată, aflată ori dispusă să se
241
FAPT SOCIAL
aşeze în slujba unui "centru" de putere re- decît pe fanarioţi ( ) Dacă s-a întîmplat ca ei
gională sau mondială (un imperiu, o să părăsească steagul turcilor, al stăpînilor
metropolă) Din punct de vedere cultural, f. se lor, niciodată n-au făcut-o împinşi de iubire
află în admiraţia modelelor străine si în dis- pentru naţiunea grecească, ci numai de inter-
preţul modelelor locale El este, deci, esul lor propriu ( ), dacă românii au dreptul
cosmopofitic si suburbial, imitînd necreativ sa se plîngă contra hospodarilor fanarioţi, tot
cultura metropolei si instaurînd astfel o stare atîta dreptate au si grecii de a se plînge în
suburbiala în cultură, o "suburbie culturală" contra dragomanilor de la Consîantinopole
(cf I Bădescu, Sincronism european şi cul- în contra acestor fanarioţi care îsi dau titlu de
tură critică românească, 1984, p 62-63 si de principi si trăiesc numai în trîndăvie" (cf Marc-
asemenea Al Val Georgescu Bizanţul şi in- Philippe Zallony, Essai sur Ies Fananots
stituţiile româneşti pînă la mijlocul secolului al Marseille, 1824, tradus în româneşte de P
XVIII-lea, 1980) O altă caracteristică a f Bals, Despre fanarioţi 1909) F. este un feno-
constă în orientarea extrovertită bine ilus- men care însoţeşte în mod fatal procesele de
trată de predispoziţia de a depozita rezervele dezintegrare a imperiilor si de descentralizare
acumulate în afară Consulul Franţei la Bu- a unor sisteme puternic centralizate V pre
cureşti, E Gaudm (1795-96) remarcă acest bendă/prebendalism, selecţie socială
profil al fanarioţilor "Sub gospodarii greci, negativă, compensaţia muncii I.B.
majoritatea funcţiilor publice, si anume cele
mai bănoase, erau acordate grecilor, rude FAPT SOCIAL datul ontologic ultim pe
sau clienţi (cliens) ai acestor principi Aceşti care Emile Durkheim îl ia drept temelie în
slujbaşi greci, departe de a-si întrebuinţa încercarea sa de a edifica sociologia ca dis-
veniturile in ţară, ca slujbaşi pămîntem, nu se ciplină ştiinţifică de sine stătătoare în spiritul
ocupau decît cu acumularea şi depozitarea autarhist al epocii, Durkheim considera că f.s.
lor ca rezervi, pentru a le duce cu ei, în mo- alcătuiesc obiectul exclusiv al sociologiei, de
mentul cînd domnia simbiotică a stăpînului lor neîmpărtit cu alte discipline El dedică chiar
avea să înceteze Astfel, la întoarcerea în Fa- primul capitol al lucrării sale de referinţă, Les
nar ei puteau să profite de aceste bogăţii regles de la methode sociologique (1895, ed
foarte mari, care mai înainte le fuseseră rom 1924 si 1974), întrebării "Ce este un fapt
străine, si să le etaleze" (s n ) (cf E Gaudm, social''" Răspuns-defimtie Este f.s. orice
Du soulevement des nations chretiennes mod de a acţiona, declarat sau nu, în stare să
dans la Turquie europeenne, Paris, 1822 p exercite asupra individului o constrîngere ex-
53-54, 57) F. se asociază cu venalitatea ad- terioară, sau în plus, care este general pe
ministraţiei, lipsa simţului dreptăţii arbitrarul, întreg cuprinsul unei societăţi date avînd
lipsa unei loialităţi mai adinei către tară, ire- totuşi o existentă proprie, independentă de
sponsabilitatea în administrarea treburilor manifestările sale individuale Explicit, f.s.
publice, setea de putere, intriga, cinismul, este exterior individului în sensul că nu e nici
eristica, rangofilia, carierismul, speculativis- de natură "organică" (biologică), nici indivi-
mul Toate acestea sînt trăsături pe care E dual (ceea ce l-ar plasa în perimetrul
Filipe Zallony, medic al unor principi fanarioţi, psihologiei) La fel de important pentru f.s.
Ie-a ataşat profilului psiho-moral al fa- este caracterul său coercitiv. Constrîngerea
narioţilor "Fanarioţii, precizează el, au făcut constă în necesitatea ca individul să se con-
din intrigă sufletul guvernului otoman Intriga formeze convenţiilor si normelor sociale
nu a găsit servitori mai fideli si mai devotaţi Rîsul cu care e întîmpmat cineva, sau distanta
242
FASCISM
243
FEMINISM
legătură între f. (cu referire la cel italian) şi gura capabilă să demonstreze caracterul dis-
comunism (cu referire la modelul sovietic leni- tructiv al f. Acesta a condus în final la
nist); a. ambele ideologii se bazează pe declanşarea celui de al doilea război mondial,
partide puternic centralizate, înalt ierarhizate al cărui sfîrşit a însemnat şi prăbuşirea siste-
şi superdisciplinate; b. ambele se opun bur- melor fasciste din Europa. Ideologia f.
gheziei parlamentare şi reformismului; c. caracterizează şi astăzi unele mişcări sau
proletariatul este pentru ambele incapabil să partide politice, pentru care se utilizează de
se organizeze singur; d. din acest motiv sînt regulă denumirea de neofascism. Acesta
necesari revoluţionari de profesie; e. conştiinţa diferă fundamental de f., deoarece pe de o
maselor nu poate fi ridicată decît de o astfel parte îi lipseşte caracterul de masă, adică
de elită revoluţionară; f. singurul arbitru în atributul definitoriu fără de care f. nu ar fi putut
plan politic este lupta de clasă organizată în juca rolul pe care l-a avut în perioada interbe-
forme violente. Deşi ideea de dizidentă pare lică, iar pe de altă parte, cauzele care au dus
uşor forţată, ea are acoperire parţială în isto- la apariţia f. nu mai acţionează astăzi, cel
ria î. dat fiind faptul că mulţi dintre liderii săi, puţin în aceeaşi manieră. Dintre aceste cauze
inclusiv Mussolini, au fost iniţial simpatizanţi amintim: dezastrul economic de după primul
ai mişcărilor socialiste, chiar marxiste. Rup- război mondial, existenţa unui climat general
tura între f. şi mişcările de stînga s-a făcut de nemulţumire pentru populaţia unor ţări
după primul război mondial, în contexte dife- care s-au considerat înşelate în urma tratatu-
lui de pace de la Versailles, lipsa unei
rite şi pe fondul falimentului unor idei de bază
experienţe parlamentare democratice auten-
ale mişcărilor de stînga de la începutul se-
tice în statele-nafiuni recent unificate (Italia şi
colului, cum ar fi internaţionalismul şi lupta
Germania), crizele economice şi sociale ge-
împotriva războiului. Mai mult, în special pen-
nerate de procesul de modernizare şi de
tru f. germani, comuniştii vor deveni principalii
industrializare. Nu trebuie neglijat faptul că
duşmani. ♦ Primul stat fascist a fost Italia,
Italia şi Germania fascistă au sprijinit direct
unde în urma Marşului asupra Romei (16 oct.
mişcările şi partidele f. din întreaga Europă.
1922), Benito Mussolini ajunge la putere. El
V. ideologie, genocid, naponal-socialism,
lansează ideea statului fascist corporatist,
rasism, război. A.B.
care se vrea o democraţie autoritară, centrali-
zată şi organizată pe baze naţionale. Fasciştii FEMINISM (TEORII FEMINISTE, STUDII
au vrut să guverneze Italia aşa cum a fost gu- PRIVIND FEMEILE) mişcare protestatară
vernat vechiul Imperiu Roman, adică precis, susţinută de femei şl avînd ca obiective prin-
corect, just, onest şi mal ales eficient. ♦ F. nu cipale: a. atacul legal împotriva tuturor
a reprezentat însă doar o simplă ideologie, ci formelor de discriminare sexuală (discrimi-
şi un fenomen social major al acestui secol. nare în selecţia profesională, în posibilităţile
El a avut milioane de aderenţi şi simpatizanţi, de carieră profesională, în admiterea în
în special tineri, foarte mulţi studenţi, care au învăţămîntul superior, în stabilirea drepturilor
crezut sincer in aceste idei; a fascinat, mai salariate, în ocuparea unor funcţii publice); b.
mult sau mai puţin, intelectuali de marcă cum atacul împotriva socializării tradiţionale în
ar fi: Benedetto Croce, Jean Cocteau, Luigi funcţie de sex (eliminarea stereotipurilor pri-
Pirandello, Giovani Gentile, T.S. Eliot, Char- vind rolurile de sex conform cărora bărbatul
les Maurras, Luis-Ferdinand Celine, Oswald este mai competent şi mai competitiv decît fe-
Spengler, Martin Heidegger. ♦ Istoria, ca şi meia, eliminarea procedurilor tradiţionale de
în cazul comunismului mai tîrziu, a fost sin-
244
FEMINISM
245
FENOMEN SOCIAL
neglijată prin desconsiderarea importanţei ligioasă, o normă sau o valoare morală. 2. Si-
activităţii menajere şi a îngrijirii copiilor; d. nonirn cu fapt sociologic, ceea ce este
Aceste condiţii induc în subiectivitatea femeii înregistrat la nivelul experienţei, cu mijloacele
o permanentă "linie de demarcaţie" în care ea naturale sau special constituite ale observa-
trebuie să navigheze. Această linie separă torului, exprimînd în consecinţă caracteristici
ideologia patriarhală şi conştiinţa dobîndită "observabile", concrete, individuale, "feno-
de femei din reflecţia asupra rolului lor în pro- menale", de la care ş t i i n ţ a t r e b u i e să
ducţia socială la nivel macro şi microsociai. pornească pentru a identifica caracteristicile
Femeile adoptă răspunsuri diferite la această generale, esenţiale, necesare, legice. V. fapt
linie de demarcaţie: represiune, obedienţă, social, interacţiune, relaţie socială. S.WI.
rebeliune, proteste în cadrul unor organizaţii
micro şi macrosociale care urmăresc refor- FERTILITATE fenomen demografic ex-
marea sistemului; e. Ceea ce se afirmă primînd intensitatea naşterilor in cadrul unei
despre femei este valabil pentru toţi indivizii populaţii, luindu-se în considerare numai sub-
aflaţi în situaţii de subordonare; f. Vocabularul populaţia care participă efectiv la producerea
ştiinţelor sociale este elaborat din perspectiva naşterilor (puplurile sau femeile în vîrstă de
bărbatului dominator. Este necesar să se procreare). Cel mai simplu indice de f. este
creeze noi concepte care să nu mai explice rata de f. generală, dată de formula:
lumea în termeni de subordonare, dezavan-
taje şi membri invizibili. ♦ După 1980, s-a 1000
Pi5-49
conturat un domeniu nou de analiză ştiinţifică
multidisclinară a situaţiei femeilor în so- unde numărătorul fracţiei înseamnă numărul
cietăţile contemporane, desemnat în mod de născuţi vii, în decursul unui an, iar numi-
obişnuit cu expresia STUDII PRIVIND FE- torul populaţia feminină între 15 şi 49 ani. Un
MEILE (WOMEN STUDIES). Aceste asemenea indice poate fi calculat pentru orice
preocupări, deşi continuă să se manifeste în interval de vîrstă, inclusiv un an, luînd la
principal dintr-o perspectivă feministă, au o numărător doar numărul copiilor născuţi de
încărcătură ideologică mai redusă şi se car- femeile de vîrstă respectivă, rezultînd astfel
acterizează printr-un efort de obiectivitate, de rate specifice de f. însumînd ratele specifice
desprindere de consideraţiile radicale ale f. de f. dintr-un an şi împărţind totalul la 1000,
tradiţional. Ele au pătruns în programele aca- se obţine indicele sintetic de f., care arată
demice ale multor universităţi prestigioase din numărul mediu de copii ce i-ar putea naşte o
lume. Majoritatea cercetătorilor din acest femeie care, în absenţa mortalităţii, ar par-
domeniu sînt femei, dar a crescut şi numărul curge intervalul de vîrstă 15-49 ani, fiind
cercetătorilor bărbaţi preocupaţi de consti- afectată, la fiecare vîrstă, de aceeaşi intensi-
tuirea unei "sociologii a femeii". V. căsătorie, tate a f. ce se manifestă în momentul studiat
familie, sex (relaţii dintre sexe). I.Mih. la vîrstele respective. în populaţiile actuale,
indicele sintetic de f. acoperă o gamă largă de
FENOMEN SOCIAL 1. Relaţie, valori, mergînd de la mai puţin de 2 copii, în
proces, mod de organizare, suficient de con- ţările europene cu f. cea mai scăzută, la peste
turate pentru a fi susceptibile de descriere şi 6 copii în cele cu f. mare. indicele sintetic în-
explicare ştiinţifică. De ex. o reglementare ju- mulţit cu proporţia fetelor la naştere dă
ridică, proporţia criminalităţii sau sinuciderilor indicele brut de reproducere a populaţiei (R),
într-o colectivitate, moda, o credinţă re- adică numărul mediu de fete născute de o fe-
246
FEUDALISM
meie. Toţi aceşti indici sînt de moment, adică care funcţionează în baza unei economii na-
redau f. populaţiei într-un an calendaristic sau turale închise şi a unui sistem special de
In cîţiva ani consecutivi; o serie de indici simi- dominaţie asupra pămîntului şi a locuitorilor
lari descriu f. atunci cînd se urmăreşte istoria lui (în special ţăranii, dar uneori şi orăşenii).
unei generaţii. F. este fenomenul demografic Aservirea ţăranilor, specifică f., se bazează
căruia i se acordă cea mai mare importanţă, pe un drept limitat al ţăranilor de proprietate
datorită faptului că vizează elementul cel mai asupra mijloacelor de subzistenţă, ca şi pe un
dinamic al mişcării populaţiei (naşterile) şi sistem complex de obligaţii ale acestora faţă
pentru că, prin complexitatea sa, ridică de proprietarul pămîntului, concretizate, de
probleme deosebit de dificile de descriere şi, regulă, în prestarea unor zile de muncă si în
mai ales, de explicaţie. Scăderea f. populaţiei plata unor impozite şi dări în produse sau/şi
ţărilor dezvoltate, diferenţele de f. între bani. ♦ Termenul provine de la cuvîntul feudă
populaţii aflate la nivele similare de dezvol- care reprezenta o suprafaţă de părnînt pe
tare economică, întirzierea scăderii f. in multe care, printr-o investitură specială, un vasal o
ţări în curs de dezvoltare, previziunea pe ter- primea de la un senior în schimbul unor serv-
men mediu şi lung a tendinţelor de evoluţie a icii. ♦ Cea mai importantă instituţie a f. este
f. etc. sînt încă probleme deschise a căror cea a vasalităţii care defineşte structura
soluţionare reclamă abordări interdiscipli* clasei nobiliare (seniori, vasali) şi totodată
nare. Referitor la prima problemă menţionată, profilul întregii societăţi feudale. Relaţia senior-
pentru explicarea căreia s-au depus cele mai vasal nu trebuie înţeleasă într-un tipar
mari eforturi, se poate aprecia că procesul de modern (după modelul arendei), ca o su-
scădere a f. este rezultatul acţiunii conjugate prafaţă de pămînt primită pe o perioadă
a mai multor factori, care pot fi grupaţi astfel: determinată în folosinţă, în schimbul cedării
factori macrosociali care au făcut ca o des- unei părţi din veniturile realizate. Ea este o
cendenţă numeroasă să nu mai fie necesară relaţie socială mult mai complexă în care as-
şi profitabilă nici pentru familie, nici pentru so- pectele economice au devenit prioritare doar
cietate; conştientizarea faptului că familiile spre sfîrşitul evului mediu. Astfel, sistemul ob-
pot să-şi controleze f.; îndepărtarea treptată ligaţiilor este reciproc, deoarece nu numai
a opreliştilor (religioase, morale, Juridice etc.) vasalul este dator să presteze anumite servi-
aflate în faţa acestui control; perfecţionarea cii către senior, ci şi acesta este obligat să îşi
mijloacelor practice de prevenire a naşterilor, ajute vasalii, într-un fel este chiar responsabil
a căror eficienţă permite astăzi, în principiu, pentru ei, relaţia fiind mai mult o "alianţă" (ne-
un control aproape complet al f. V. demo- simetrică) decît o simplă relaţie de subor-
grafie, familie, populaţie. T.R. donare. Funcţiile principale ale acestei instituţii
sociale au fost în primul rînd militare (sprijinul
FEUDALISM sistem de organizare so- reciproc între senior şi vasal avea, în primul
cială, economică şi politică, dominant în rînd, un caracter militar). Totodată, relaţia de
Europa occidentală între secolele IX-XV. Ter- vasalitate permitea menţinerea unităţii so-
menul este însă foarte controversat, cietăţii feudale, dat fiind că, cel puţin în prima
neexistînd o unitate de păreri asupra conţinu- parte a evului mediu cînd investitură fiefului
tului său, ca şi asupra ariei de răspîndire şi a (ceremonia care marca apariţia relaţiei de
perioadei istorice în care acest tip de socie- vasalitate) avea un caracter determinat,
tate a existat. în general, se consideră că f. îi seniorii îşi menţineau prerogativele senioriale
este caracteristic un tip de societate agrară, asupra unor segmente foarte largi din terito-
247
FEUDALISM
riu. Acest lucru era valabil şi pentru rege, cel namică circulaţie a banilor. Cea mai specială
mal mare dintre seniori şi iniţial singurul care situaţie o oferă oraşul medieval care, deşi
nu era vasal (deşi relaţia de vasalitate a este marcat de instituţiile t, a dezvoltat o
apărut uneori şi între suveranii unor state). structură specifică, contrastantă adesea cu
Ideea fărîmiţării societăţii feudale, apărută restul societăţii, atît politic, fiind germenele
mai mult printr-o raportare oarecum artificială democratismului modern, cît şi economic
la statul modern, nu este decît expresia de- (noile relaţii sociale, specifice capitalismului,
plinei autonomii a seniorului în cadrul propriei au apărut iniţial în oraşe). ♦ Ideea exploatării
feude unde era singura autoritate militară şi ţăranilor trebuie să fie şi ea nuanţată. Dealtfel
judecătorească, dar întotdeauna prin respec- este greu să concepem că o societate poate
tarea obligaţiilor ce decurgeau din relaţia de funcţiona optim, aproape o mie de ani, pe
vasalitate. Drepturile seniorului pe domeniul baza exploatării muncii. Ideea societăţii tri-
feudei nu erau discreţionare, ele fiind precis partite, alcătuită din trei categorii distincte,
reglementate de normele specifice instituţiei nobilii, clerul şi ţăranii (de fapt restul societăţii
vasalităţii. ♦ Relaţia de vasalitate era mult sau cei ce muncesc), între care există relaţii
mai complicată, diferenţiindu-se foarte mult foarte strînse şi un anume echilibru, fiecare
de la o societate la alta, dar şi în aceeaşi so- avînd funcţii specifice, la fel de vitale pentru
cietate de-a lungul secolelor. în principiu, existenţa societăţii, este în concepţia lui Jac-
orice nobil (cu excepţia regelui) era în acelaşi ques Le Goff (Pour un autre Moyen Age,
timp şi senior şi vasal sau numai vasal. ♦ Alte 1978, tr. rom. 1986) mult mai apropiată de re-
instituţii care au jucat un rol deosebit în f. sînt: alitate. Ţăranii nici nu sint practic diferenţiaţi
cavaleria, instituţie cu caracter militar ai cărei de feudă, apartinînd acesteia, fiind "legaţi" de
membri erau nobili, în general neproprietari ea în schimbul dreptului de a lucra pămîntul
de feude (feuda se transmitea din tată în fiu şi al protecţiei oferite de nobili. Perspectiva
dar era, teoretic, indivizibilă, şi din acest motiv asupririi ţine mai mult de o tipologie a ex-
puteau exista şi nobili fără feude) şi biserica ploatării lansată de marxism în secolul trecut
al cărei personal — clerul, ocupa un loc dis- (dar şi de iluminism). Dealtfel, marxismul a
tinct în societatea feudală, iar uneori ea era transformat f. într-un stadiu obligatoriu al tre-
chiar proprietară de pămînt, intrînd în siste- cerii la capitalism şi mulţi istoriografi, nu
mul relaţiilor f. ♦ Există foarte multe neapărat marxişti, s-au simţit datori să-l caute
probleme pe care le ridică analiza societăţii f. în propriile societăţi. ♦ Se consideră adesea
în primul rînd, instituţia vasalităţii a îmbrăcat că termenul f. se poate aplica oriunde există
forme diferite în timp şi a avut trăsături speci- relaţii social politice şi economice,
fice în fiecare ţară occidentală. Perioada în asemănătoare cu cele din Europa occiden-
care a existat societatea f. nu este aceeaşi în tală medievală (pentru alte ţări din Europa, din
concepţia tuturor specialiştilor, unii extinzînd-o Orient şi mai ales Japonia). Riscul unei ase-
la nivelul întregului ev mediu (sec VII — XVI I), menea abordări este acela că o accepţiune atît
alţii susţinînd că acest tip de relaţii nu au ex- de largă poate transforma termenul într-un si-
istat în realitate decît o perioadă de trei sau nonim pentru epoca medievală. El este totuşi
patru secole. Celelalte trăsături amintite mai utilizat în analiza altor societăţi, în special ca
devreme pot fi şi ele privite ca problematice. un instrument teoretic cu ajutorul căruia, prin
Economia nu este exclusiv naturală şi nici comparare cu societatea occidentală se pot
închisă, în tot evul mediu existînd o producţie studia instituţiile şi evoluţia altor tipuri de so-
destinată schimbului ca şi o destul de di- cietăţi. A.B. ♦ Putem identifica astfel un f.
248
FEUDALISM
249
FEUDALISM
250
FILOSOFIE SOCIALĂ
251
FLUCTUAŢIE
marea deschisă a caracterului provizoriu şi real (manifest). F. potenţială apare prin con-
fragil, orientarea spre lărgirea capacităţii de stituirea dorinţei unei persoane de a părăsi
verificare. Totodată, f.s. asimilează inevitabil locul de muncă in scopul încadrării într-o altă
tot mai multe rezultate obţinute de ştiinţă (ea unitate economică. Dorinţa de plecare poate
nu se mai dezvoltă exclusiv pe baza intuiţiilor avea intensităţi variabile, se poate manifesta
cunoaşterii comune, ci şi în prelungirea pe perioade diferite de timp şi se poate trans-
datelor ştiinţei), căutînd totodată să-şi disci- forma sau nu în f. manifestă. Ea este şi un
plineze metoda de gîndire, sub influenţa indicator al moralului şi integrării în muncă. F.
metodei ştiinţei. ♦• Pînă nu demult, era destul reală se produce atunci cînd persoana în
de curentă şi o altă distincţie între sociologie cauză părăseşte locul de muncă, pentru a se
şi f.s., exprimată cu claritate de Max Weber. încadra într-o altă unitate. Sociologia ana-
Acesta pornea de la diferenţa dintre scop şi lizează amploarea, ritmul şi formele de
mijloc, dintre judecăţile de valoare şi cele de manifestare ale f., caracteristicile celor care
existenţă. Scopurile sînt formulări pe care ac- sînt cuprinşi în acest proces, cauzele, cos-
torii sociali le fac pornind de la sistemele lor turile, posibilităţile de control ale f. Factorii
de valori. Ele nu sînt obiecte legitime ale anal- determinanţi ai f. forţei de muncă sînt foarte
izei ştiinţifice, ci doar ale filosofiei. Sociologia diverşi. Ei se regăsesc la nivel macrosocial
(nivelul de dezvoltare al zonelor ţării, modi-
trebuie să le ia ca date, analizînd doar co-
ficările acestui nivel), local (raportul dintre
erenţa lor internă. Mijloacele de realizare a
necesarul de forţă de muncă şi resursele exis-
acestor obiective reprezintă sfera legitimă a
tente), în unităţile economice (profil, condiţii
analizei sociologice. O asemenea diferenţă
de muncă, dinamica, stilul de organizare şi
este, în opinia celor mai mulţi sociologi actu-
conducere, nivelul veniturilor), în plan individ-
ali, artificială. Opţiunile valorice şi scopurile
ual (aşteptări şi aspiraţii ale personalului,
individuale şi colective devin tot mai mult
atitudinea forţei de muncă, sistemul de valori
obiect legitim al analizei ştiinţifice. Datorită ori-
promovat, unele caracteristici profesionale
entării sale spre probleme globale, cruciale, ale
etc.) Migraţia externă se asociază adesea cu
omului şi societăţii, f.s. se împleteşte cu ideolo- f., obţinerea unui loc de muncă fiind o cauză
gia, oferindu-i acesteia un fundament raţional. a migraţiei într-o altă ţară. Consecinţele f. se
V. ideologie, metodologia cercetării soci- diferenţiază atît ca semnificaţie cît şi in funcţie
ologice, sociologie. E.Z. de nivelul de structurare socială la care se si-
tuează acestea. Deşi este o mişcare spon-
FLUCTUAŢIE tip de mobilitate a forţei de tană, f. nu este în totalitatea sa un proces
muncă, constînd în trecerea unei persoane negativ. Ea contribuie la satisfacerea, fie şi
de la o unitate economică la alta. în condiţiile parţial, a necesităţilor unor unităţi economice,
existenţei unei pieţe a forţei de muncă, în uneori cu personal competent, alteori însă cu
baza legii cererii şi ofertei, f. poate fi voluntară forţa de muncă mai puţin aptă să desfăşoare
(iniţiată de persoana în cauză) sau impusă o activitate corespunzătoare, implicînd efor-
(iniţiată de unitate, inclusiv prin calea şoma- turi suplimentare de calificare şi integrare în
jului). F. este o mişcare individuală sau de muncă. De asemenea, prin f. unele persoane
grup, spontană, inter-unităţi (uneori se referă îşi rezolvă o serie de probleme de ordin per-
şi la mişcările de la un loc de muncă la altul sonal, familial sau profesional. Aşa se explică
în interiorul aceleiaşi unităţi economice, nu- şi faptul că tinerii sînt în mai mare măsură im-
mită f. internă). ♦ Analiza f. are în vedere plicaţi în f. Datorită costurilor relativ ridicate
două stadii — unul potenţial (latent) şi altul
252
FORMAL
ale f., se pune problema controlului şi limitării pot fi şi sînt asimilabile. în perioada tranziţiei
ei la valori cît mai mici posibil, fără a afecta ia economia de piaţă, f. se manifestă nu nu-
dreptul fiecărei persoane de a-şi căuta un loc mai prin trecerea de la o întreprindere la alta,
de muncă potrivit pregătirii şi aspiraţiilor sale. dar şi de la un sector economic ia altul, res-
Problema f. se pune cu adevărat pentru si- pectiv între sectorul de stat (public) şi cel
tuaţiile în care: nu i se poate asocia o particular. De asemenea, sporeşte în mod
motivaţie corespunzătoare, devenind chiar o considerabil f. impusă, asociată cu şomajul.
obişnuinţă pentru unele persoane; existenţa V. migraţie, mobilitate socială, motilitate. I.M.
unor carenţe ale mediului de muncă, gener-
atoare de f.; are efecte negative pentru individ FLUXURI {socio-demografice), noţiune
şi/sau pentru unitatea economică cu care care se utilizează pentru a sugera mişcarea
încetează raporturile de muncă; la rîndul său orientată a unui grup de persoane de la o
nici unitatea economică nouă nu poate bene- poziţie — socială sau geografică — la alta. în
fi c i a în mod corespunzător de pe urma cadrul studiilor de mobilitate socială, se
încadrării efectuate, datorită modului defec- vorbeşte de f. de mobilitate pentru a desemna
tuos în care decurge integrarea. Toate trecerile indivizilor de la o poziţie socială de
acestea ridică foarte mult nivelul costurilor in- origine la una de destinaţie. în cele de mobili-
dividuale şi sociale ale f., ceea ce justifică pe tate teritorială (migraţie), f. indică mişcările
deplin luarea unor măsuri de limitare. în cal- spaţiale electuate de mase de persoane de la
culul costurilor f. se includ zilele de muncă o arie geografică de plecare la una de sosire
nelucrate; costul operaţiilor administrative im- (de exemplu, f. de migraţie interjudeţene). în
plicate de întocmirea formelor de încetare a sociologia educaţiei, se întrebuinţează ex-
contractului de muncă, respectiv de încadrare presia de f. şcolare pentru a desemna
în noua unitate; pierderile datorate nere- ansamblul indivizilor care intră sau care ies
din sistemul şcolar sau trec de la o treaptă a
alizării pe o anumită perioadă a sarcinilor ce
acestuia la alta. în demografie, termenul are
revin celui în cauză, atît din punct de vedere
întrebuinţări multiple. într-un sens foarte gen-
cantitativ cît şi calitativ; eventualele cheltuieli
eral, f. reprezintă orice masă de evenimente
cu pregătirea profesională etc. Există şi si-
demografice, generînd schimbări, treceri
tuaţii cînd întreprinderea veche înregistrează
dintr-o stare în alta, în opoziţie cu stocurile,
pierderi, iar cea nouă înregistrează beneficii.
care reflectă aspectul inerţial, static, de dat
Uneori acest aspect este convenabil din
structural al unei populaţii. în sens mai re-
punct de vedere social. în scopul prevenirii f.,
strîns, termenul se aplică intrărilor şi ieşirilor,
se pot introduce anumite penalităţi în ceea ce
atunci cînd populaţia e privită ca sistem. V.
priveşte salariul, sporul de vechime etc. Con- educaţie, mobilitate socială, motilitate. T.R.
form l e g i s l aţ iei, încă în vigoare, sînt
considerate f. desfacerea contractului de FORMAL sistem de organizare bazat pe
muncă la cererea celui încadrat sau din vina prescrierea oficială a obiectivelor şi regulilor
acestuia (motive disciplinare), spre a o de funcţionare, pe stabilirea precisă a sar-
deosebi de alte modalităţi de încetare a con- cinilor, privilegiilor şi obligaţiilor. Termenul
tractului de muncă, cum ar fi detaşarea, este folosit pentru a desemna faptul că există
transferul în interesul serviciului sau la cerere, un sistem de reguli sau pentru a arăta că
urmate de încadrarea la o altă unitate. Cu acţiunile unui grup se conformează unui ase-
toate acestea, din punct de vedere practic, menea sistem. ♦ INFORMAL, organizare
transferul la cerere sau în interesul serviciului
253
FORMALIZARE IN SOCIOLOGIE
254
FORMAŢIUNE SOCIALĂ
Funcţia creşte odată cu accentuarea diviziunii deocamdată destul de restrînse. Cel mai ade-
şi descreşte odată cu creşterea produsă în sea, ele sînt folosite ca instrumente de
densitatea morală. Metoda axiomatică este construcţie teoretică paralele cu cele
una de construcţie teoretică şi nu de simplă tradiţionale (verbale), prezentîndu-se ca al-
exprimare a unei teorii formulate verbal. H.M. ternative echivalente şi nu ca modalităţi
Blalock (1964) a aplicat această metodă în efective de dezvoltare a cunoaşterii soci-
formularea de teorii sintetice formalizabiie cu ologice. V. cauzalitate, simulare, statistică şi
ajutorul modelului statistic al ecuaţiilor struc- sociologie. M.V.
turale. Fiecărui postulat formulat verbal pe
baza generalizărilor empirice deja testate îi FORMAŢIUNE SOCIALĂ concept al
corespunde o ecuaţie structurală care include sociologiei marxiste care desemnează tipu-
coeficienţi de determinare cauzală (analiza rile fundamentale ale organizării sociale
path sau de dependenţă). Testarea statistică (tipuri de societăţi). Conform teoriei lui Marx,
a ecuaţiilor coincide cu testarea empirică a modul de producţie reprezintă factorul în ul-
postulatelor şi deci a teoriei deductive sin- timă instanţă deternvnant al profilului unei
tetice. Deşi în plan statistic operăm cu societăţi. Organizarea politică şi juridică,
simboluri, rezultatele calculului dobîndesc structura de clasă, sistemul moral, ideologia
sens numai prin raportarea lor la postulatele sînt determinate de modul de producţie, ca
verbalizate ale teoriei. Metodele algoritmice unitate a forţelor şi relaţiilor de producţie
au ca scop construirea de algoritmi, înţeleşi Ideea fundamentală a lui Marx este că socie-
ca ansambluri coerente de operaţii tatea formează un sistem în care fiecare
desfăşurate conform condiţiilor formulate element component este determinat de şi de-
într-o mulţime finită de reguli. Identificînd un termină la rîndul său pe toate celelalte, dar, în
tip de probleme, se definesc structural relaţiile ultimă instanţă factorul economic este re-
dintre componentele constante şi se face ab- sponsabil de întregul profil al organizării
stracţie de conţinutul efectiv al fiecărei sociale. La un anumit nivel şi caracter al forţelor
!
probleme. Aplicaţiile cele mai extinse se întîl- de producţie (factorul d namic şi determinant)
nesc în sociologia organizării şi conducerii cu se constituie un anumit tip de organizare so-
privire la strategiile de decizie. în relaţie cu cială a producţiei (relaţiile de producţie, baza
metodele algoritmice au fost dezvoltate si- economică a societăţii) care la rîndul său de-
mulări şi modele mai ales de tip stochastic şi termină o anumită structură de clasă, un
bazate pe teoria jocurilor (T.J. Farars, 1969). anumit profil al sistemului instituţional supras-
Metodele grafice iau două forme: a. elabo- tructural şi al ideologiei. Fiecare f.s. prezintă
rarea de scheme bazate pe identificarea legile sale structurale, teoria sociologică tre-
fenomenelor care se influenţează sau in- buind în primul rînd să pună în evidenţă logica
teracţionează şi pe includerea lor într-un specifică a fiecărei f.s. în parte. De aici, un
sistem de relaţii reprezentate prin vectori de principiu metodologic fundamental al sociolo-
relaţie; b. utilizarea teoriei matematice a giei marxiste: înţelegerea unui sistem al
grafurilor pentru a caracteriza reţelele de in- societăţii (a oricărui fenomen social particu-
teracţiune şi ponderile fiecărei relaţii în reţea. lar) nu poate să f i e realizată decît prin
Prima se finalizează în diagrame sau în încadrarea lui în sistemul societăţii globale,
imagini formal-grafice, pe cînd a doua presu- într-un tip de f.s. Mai multe f.s. sînt formulate
pune şi utilizarea unui simbolism matematic în studiile marxiste: f.s. primitivă, sclavagistă,
adecvat. Aplicaţiile metodelor de f. în s. sînî tributală, feudală, capitalistă, socialistă.
255
FORME SOCIALE
256
FUNCŢIE
stabilizate, caracterizate printr-o anumită entat spre obiectul dorit). La adulţi, f. pro-
regularitate. Ele se deosebesc după durată, voacă reacţii normale sau patologice în
organizarea şi consistenţa lor, von Wiese in- funcţie de intensitatea motivaţiei, structura
dentificînd "masa", "grupul" şi "colectivul personalităţii, toleranţa la f., modul de so-
abstract" (statul, biserica). Nu numai relaţiile cializare şi modelele socio-oulturale. F. se
propriu-zise, ci şi complexele sînt integrate poate manifesta într-o formă mascată. Con-
însă în f.s. mai largi, denumite de L. von Wi- form ipotezei frustrare-agresivitate, propusă
ese procese sociale, care constituie cadrul de în 1939 de N.E. Miller, J. Dollard şi L.W. Dood
manifestare, de mişcare şi transformare a de la Universitatea Yale din S.U.A., la origi-
relaţiilor şi complexelor sociale. 3. în sens re- nea comportamentelor agresive s-ar afla
strîns, f.s. sînt simple modalităţi de relaţionare, starea de f. F. duce la agresivitate mai ales
asociere a indivizilor intr-un grup social, G. cînd obstacolul este atribuit unei persoane
Gurvitch (1894-1965) identificîndu-le cu f. so- considerată ostilă, clnd cultura sau subcul-
ciabilităţii şi considerindu-le cele mai simple tura în care a fost socializat respectivul individ
date ale microsociologiei. în funcţie de impune un răspuns agresiv, cînd situaţia con-
mărimea sentimentului apartenenţei cretă are o puternică forţă de incitaţie (T.
comune, a atracţiei reciproce a indivizilor şi a Bogdan, 1983). Ipoteza frustrare-submisivi-
presiunii exercitate de "întreg* (grup) asupra tate-religiozitate, propusă şi verificată în
membrilor săi, Gurvitch distinge următoarele cercetările de sociologia religiei explică re-
f.s. sau f. ale sociabilităţii: a. masa ligiozitatea prin incidenţa factorilor de f,
(apartenenţă şi atracţie reciprocă cu valori asupra personalităţii de tip submisiv. V.
minime şi presiune maximă); b. comunitatea agresivitate, motivaţie, socializare. S.C.
(toate cele trei variabile au valori medii); c.
comuniunea (apartenenţa şi atracţia sint FUNCŢIE (ANALIZA FUNCŢIONALĂ) 1.
maxijne, presiunea este minimă). Opoziţia în matematică: dependenţă a unei variabile
parţială a indivizilor cuprinde şi ea trei f.s.: re- de altă (alte) variabilă: x=f(y), adică valoarea
concilierea, îndepărtarea şi asocierea mixtă lui x depinde, este în funcţie de valoarea lui
(La vocation actuella de la sociologie, 1957). y. Acest sens este utilizat în mod special în
V. formaţiune socială, grup social, in- cercetările empirice, exprimînd starea de de-
teracţiune, relaţie socială. I.U. pendenţă a unei variabile de alte variabile.
Teoretic, o asemenea dependenţă poate ex-
FRUSTRARE (lat. frustarri, "a amăgi, a prima o relaţie cauzală ("y este cauza lui *")
înşela"), stare afectivă negativă generată de sau, în cadrul analizei de sistem, dependenţa
apariţia neaşteptată a unui obstacol real sau unui element de starea celorlalte elemente (x,
imaginar în calea satisfacerii unei trebuinţe, ca element al sistemului, este f. de starea
atingerii unui scop sau îndeplinirii unei celorlalte elemente ale sistemului), pornind
dorinţe. F. determină modificări neuro-vege- de la presupoziţia fundamentală că un sistem
tative (accelerarea pulsului, hipertensiune reprezintă o totalitate de elemente interde-
arterială, hiperglicemie etc.) şi psihice pendente astfel încît modificarea unui
(scăderea sensibilităţii perceptive, regresie element produce schimbări determinate în
mintală, rigiditate comportamentală ş.a.). F. toate celelalte. 2. în ştiinţele care analizează
poate fi primară (cînd lipseşte obiectul satis- sisteme finaliste (cu autoorganizare sau
facerii trebuinţei) şi secundară (cînd apare un sisteme deschise), f. reprezintă contribuţia pe
obstacol ce blochează comportamentul ori- care un element o aduce la satisfacerea unei
257
FUNCŢIE
cerinţe a sistemului din oare face parte, con- orientare finalistă suficient de pregnantă, ca
tribuţia la menţinerea şi dezvoltarea acestuia, de ex. o organizaţie sau un colectiv de muncă.
în legătură cu aceste sisteme s-a cristalizat o A.f. globalistă este asociată cu ceea ce de
paradigmă a a.f. fundată pe următorul postu- regulă în sociologie a fost desemnat prin
lat: un sistem se autoorganizează în raport cu funcţionalism sau structural-funcţionalism. E.
finalităţile sale; elementele din care este com- Durkheim este considerat de mulţi ca punînd
pus sînt constituite, selectate, menţinute şi bazele perspectivei funcţionaliste. Multe
modificate în raport cu cerinţele derivate din analize întreprinse de el, de exemplu analiza
finalităţile generale ale sistemului, mai precis religiei, se concentrează asupra evidenţierii f.
în raport cu f. pe care o îndeplinesc în cadrul diferitelor elemente pentru asigurarea soli-
sistemului. O asemenea a.f. o găsim, nu în- darităţii sociale.în mod sistematic, această
tîmplător, în biologie. Unii critici au învinuit a.f. perspectivă a fost însă dezvoltată de antro-
de "organicism", adică de transfer nejustificat pologia socială britanică. Bronislav Mali-
al unui model din biologie în sociologie. în nowski porneşte de la definirea culturii ca un
fapt, deşi dezvoltarea biologiei a influenţat instrument de satisfacere a nevoilor umane.
funcţionalismul sociologic, conceptul de f. în Fiecare element al culturii are f. de a satisface
sociologie s-a dezvoltat prelucrînd o schemă o nevoie umană elementară (biosomatică)
funcţionalistă mai generală, formulată în sau derivată (nevoile sistemelor sociale).
cunoaşterea comună şi în filozofia socială şi Analiza propusă porneşte, în consecinţă, de
inspirată mai mult de particularităţile activităţii la o listă a nevoilor şi caută să identifice instru-
umane, individuale şi colective decît din cele mentele culturale care le satisfac. A.R.
ale organismului biologic. A.f. este caracteri- Radcliffe-Brown abandonează teoria
zată printr-o perspectivă holistă, acordînd, nevoilor, accentuînd societatea, iar nu indi-
în grade diferite, preeminenţă sistemului în vidual, ca unitate de referinţă. F. este definită,
raport cu elementele sale. Un element este in consecinţă, ca acea contribuţie adusă de
explicat prin f. pe care o îndeplineşte. De ex- un element la menţinerea, prezervarea so-
emplu, riturile de trecere, pe care antropologii cietăţii, a ordinii sociale. în sociologie, Talcott
le-au identificat în toate societăţile, sînt expli- Parsons promovează, sub denumirea de
cate prin f. lor do a facilita trecerea indivizilor structural- funcţionalism un model influent în
de la un statut social la altul (de la adoles- anii '50 şi '60 de a.f. Punctul de pornire al
cenţă la maturitate, de ex.).Preeminenţa oricărei ana-lize în concepţia acestuia trebuie
sistemului asupra elementului rezidă în faptul să fie sistemul social, cu cerinţele sale
că sistemul în mod activ constituie elementele funcţionale. El formulează patru tipuri univer-
sale, sau, cînd acestea sînt deja constituite, sale de cerinţe funcţionale a căror satisfacere
le menţine, dacă sînt funcţionale, le elimină este indispensabilă funcţionării oricărui
dacă nu sînt funcţionale, sau le modifică în sistem social (precondiţii funcţionale): re-
aşa fel încît să îndeplinească f. utile. ♦ Se alizarea scopului, adaptarea, menţinerea
pot desprinde două tipuri de a.f. în raport cu modelului valoric şi integrarea. în raport cu
tipul de sistem avut în vedere: a.f. globallstă aceste cerinţe funcţionale fundamentale, se
— societatea este luată ca sistem finalist, la pot desprinde analitic subsistemele oricărui
ea reportîndu-se fiecare fenomen social şi a.f. sistem social, definite prin orientarea spre
particularistă—este considerat ca unitate de satisfacerea acestora. (The Social System,
analiză orice sistem social particular de in- 1951). Marion J. Levy a încercat să ofere o
teres pentru cercetător şi care prezintă o listă sistematică a cerinţelor pe care orice tip
258
FUNCŢIE
de societate le include pentru o bună funcţio- elimina criticile implicate de a.f. globalistă.
nare {The Structure of Society, 1952). A.f. Drept cadru de referinţă nu mai este luată so-
globalistă, centrîndu-se asupra societăţii ca cietatea, ci un sistem social oarecare
un sistem orientat finalist, implică cîteva pos- caracterizat printr-o orientare finalistă. Prin
tulate fundamentale. Postulatul funcţiona- aceasta, logica sistemului nu mai este abso-
lismulul aniversat, nu există fenomen social lută. Elementele sale nu mai sînt modelate
care să nu aibă o f. (pozitivă) în cadrul so- exclusiv de sistemul cărora aparţin sau pe
cietăţii din care face parte. Argumentul este care le afectează, ci şi de alte sisteme cu care
că dacă un fenomen nu îndeplineşte o f. pozi- sistemul în cauză se învecinează. Postulatul
tivă, sistemul din care face parte nu îl va mai funcţionalismului universal nu mai este obli-
menţine în existenţă, îl va elimina sau îl va gatoriu: un element poate să nu aibă o f.
modifica în aşa fel încît el să îndeplinească o pozitivă pentru sistemul in cauză, el fiind ge-
f. pozitivă. Complementar acestui postulat, nerat de alte sisteme. Elementul este, din
se exclude principial posibilitatea "su- acest motiv, relativ independent de sistem. La
pravieţuirilor", a fenomenelor sociale care rindul său, sistemul nu poate modifica, decît
deşi şi-au pierdut f, se menţin în virtutea între anumite limite, un element oarecare,
inerţiei. în asemenea cazuri, sistemul nu mai consecinţa fiind acceptarea ca inevitabilă a
are nici un motiv de a le menţine, fie le elimină, unui grad incomplet de integrare. Această
fie le modifică, dîndu-le o f. actuală. Acest perspectivă deschide posibilitatea analizei
model da a.f. a fost criticat pe cîteva temeiuri relaţiei dintre diferitele sisteme care se în-
importante. în primul rînd, postularea faptului vecinează, interferînd şi modificîndu-se
că societatea reprezintă un sistem finalist nu reciproc, în afara relaţiilor de strictă supra- şi
este corectă. Societatea tinde să devină un subordonare pe care a.f. globalistă le ac-
sistem finalist, dar la un moment, ea poate fi ceptă. în fine, dacă celălalt model ducea
doar parţial un asemenea sistem, în mare inevitabil ta o orientare conservatoare, inte-
măsură fiind un suprasistem, un sistem de in- gralistă, care avea dificultăţi în a explica
teracţiune/interdependenţă în limbajul lui R. dinamica sistemelor, a.f particularistă poate
Boudon. De aici şi fragilitatea presupoziţiei să scoată în evidenţă tensiunile, con-
holiste că logica sistemului social global tradicţiile, schimbarea. Paradigma a.f.
domină întreaga dinamică socială, deter- include cîteva concepte fundamentale:
minînd absolut elementele componente. sistem, element, cerinţă funcţională, alterna-
Presupoziţia integrării absolute a societăţii tivă funcţională, funcţie, context structural,
este, în consecinţă şi ea nereatistă. So- posibil acţionai, alternative funcţionale. Siste-
cietăţile prezintă grade variabile de integrare, mul Ia care a.f. se raportează poate fi orice
în calitate de rezultat al activităţii unor sisteme sistem mai complex sau mai simplu, orientat
mai particulare din care este compusă şi al finalist şi care exercită o presiune asupra tu-
efectelor interacţiunii acestora, societatea turor fenomenelor care îi afectează
prezintă un anumit grad de incoerenţă struc- funcţionarea: societate globală, întreprin-
turală, cu elemente care pot fi disfuncţionale dere, familie, grup, persoană. Cerinţa
pentru finalităţile sale. ♦ A.f. paiiicularistă la funcţională reprezintă o condiţie necesară
a cărei formulare R.K. Merton a adus o con- pentru funcţionarea respectivului sistem:
tribuţie importantă prin introducerea cerinţa de integrare, de eliminare a devianţei,
paradigmei sale a a.f. {Social Theory and So- de control, de sporire a resurselor etc. Si-
cial Structure, 1957). Această perspectivă nonimă cu necesitatea. Cerinţa funcţională
259
FUNCŢIE
260
FUNDAMENTALISM
tivelor funcţionale care satisfac o cerinţă naţional brut. în general, deci, f.c. este o
funcţională, unele îndeplinesc respectiva schemă ce pune în relaţie consumul total cu
cerinţă mai eficient, altele mai puţin eficient. nivelul venitului, sau cheltuielile totale de con-
Alegerea între alternativele funcţionale se sum din economie cu venitul totalităţii
face, în consecinţă, şi după criteriul eficienţei. consumatorilor. A fost definită pentru prima
A.f. este un instrument important a! sociolo- dată de J.M. Keynes (care, în cadrul modelu-
giei constructive, aplicative, fiind esenţială în lui determinării prin venituri, a formulat
proiectarea de sisteme sociale şi în soluţion- conceptul de "multiplicator"); în esenţă,
area problemelor sociale. V. alternativă, Keynes susţine că, pe măsură ce venitul
control social, eficacitate, eficienţă, holism, creşte, va creşte şi consumul, dar (exceptînd
sistem, structură. C.Z. cazul ţărilor foarte sărace) sporul de consum
va fi mai mic decit sporul de venit, dată fiind
FUNCŢIE DE CONSUM ca o r i c e depunerea unei părţi tot mai importante din
funcţie, este formalizarea matematică a venitul suplimentar. Demersul teoretic ulterior
relaţiei dintre două sau mai multe variabile, a insistat asupra unor aspecte variate, mai im-
dintre care una (sau mai multe) inde- portante fiind: ♦ măsurarea şi cuantificarea
pendentă^) şi una dependentă. Variabila efectelor generate în consum de variaţia veni-
dependentă, rezultanta urmărită este consu- turilor — context în care s-a constatat că pe
mul, nu în accepţiunea lui cotidiană de proces termen mai lung (de pildă cinci ani) intensă
fizic de utilizare efectivă a unui bun sau servi- tatea legăturii cauzale este mai pronunţată
ciu, ci în aceea de cheltuială totală (a decît pe termen scurt, cînd pot interveni şi fac-
individului, dar, mai frecvent — pe ansamblul tori de conjunctură; ♦ identificarea celorlalţi
economiei) pentru bunurile şi serviciile factori (pa lîngă venit) pe seama cărora se
folosite într-o perioadă dată (de regulă, poate explica diferenţa de variaţie a consu-
scurtă, şi în general un an); în mod con- mului (accesibilitatea şi costul creditului de
venţional, pentru nivelul macro se adaugă consum, valoarea avuţiei/bogăţiei de care
cheltuielile de apărare. Cheltuiala în cauză va dispune consumatorul ş.a.), deci a altor vari-
include, aşadar, nu numai bunurile şi servici- abile independente susceptibile de a intra în
ile zise "de consum", ci şi pe acelea zise "de compunerea f.c; ♦ sesizarea unor aspecte
investiţii" (materii prime, materiale ş.a, nece- de evoluţie a structurii consumului la creşterea
sare procesului de producţie); acestei grupări veniturilor (Engel ş.a.), ce au stat la baza for-
ii corespund sintagmele de consum final şi mulării unor legităţi ce întregesc teoria
consum intermediar, sau în alţi termeni — de referitoare la comportamentul consumatoru-
consum neproductiv şi consum productiv lui. V. analiză marginală, propensiune
(sectoarele economiei constituite din ansam- marginală spre consum/depunere. E.P.
blul activităţilor şi circuitelor parcurse de
produsele în cauză pînă ia utilizator sînt, re- FUNDAMENTALISM credinţa că Biblia
spectiv, comerţul şi aprovizionarea sau Coranul sînt absolut i n f a i l i b i l e ,
tehnico-materială, ce alcătuiesc împreună deoarece reprezintă cuvîntul domnului. Ter-
sfera circulaţiei mărfurilor). Variabila inde- menul derivă de la o serie de scrieri, The
pendentă, de care depinde în principal Fundamentals, publicate în SUA în 1909,
consumul, este venitul, reprezentat, în cazul prin care se încearcă o prezentare "neinter-
individului, de venitul disponibil (suma dis- pretată", fidelă, a Bibliei. Prin extensie, f.
creţionară), iar ia nivel macro — de produsul este raportabil la orice doctrină care se
261
FUNDAMENTALISM
menţine strict în limitele unei concepţii ului de referinţă (religioasă, ideologică etc),
iniţiale, privită ca singura adevărată, chiar dar şi prin consecinţele în plan social
dacă unele prescripţii se dovedesc eronate corespunzătoare, unele din ele chiar vio-
sau învechite (exemplu:!, islamic), F. trebuie lente. V. ideologie, manipulare, persua-
înţeles nu numai prin considerarea domeni- siune, religie. A.T.
GEMEINSCHAFT/GESELLSCHAFT neam, ginta (clanul), tribul, confederaţia de
concepte dezvoltate de sociologul german triburi. Relaţiile g. constituie unul dintre prin-
Ferdinand Tonnies pentru a desemna trece- cipiile generale de orientare a acţiunii sociale
rea de ia comunitate la societate, şi de organizare socială, ca şi relaţiile terito-
Gemeinschaft este un tip ideal de sistem în riale sau relaţiile etnice, cu care interferează
care majoritatea relaţiilor sînt personale deseori. Astfel considerate, relaţiile g. nu im-
şi/sau tradiţionale, bazate pe rudenie, infor- plică totdeauna relaţii de rudenie reale ci sînt
mate, sentimentale şi generale. Geseilschaft mai degrabă un criteriu de clasificare şi orga-
este un tip ideal de sistem social în care nizare a unor relaţii sociale complexe
relaţiile dintre oameni sînt impersonale, utili- (economice, teritoriale, ceremoniale, militare
tare, specializate şi definite prin acorduri etc.) după modelul relaţiilor de rudenie.
scrise (bazate pe contract). Primul termen Relaţiile g, reglementează unele relaţii biolo-
este deseori ilustrat prin comunităţile rurale, gice, cum este cazul reglementării schimbului
iar cel de al doilea prin marile aglomeraţii ur- de parteneri între grupuri exogene, sau
bane. V. comunitate, grup social, ora?. I.Mih. relaţiile de descendenţă. Unele relaţii g. sînt
însă fictive, simbolice, interpretări mentale
GENEALOGIE (gr. genea, "rasă", date unor situaţii de cooperare sau/şi conflicte
"neam" şi "logos", "discurs"). 1. în sens ge- sociale între indivizi sau grupuri neînrudiţi e-
neral, g. este o afirmaţie, scrisă sau orală, fectiv între ei, dar care interacţionează "ca şi
referitoare la înaintaşii, strămoşii unei per- cum" ar fi înrudiţi, presupunînd că descind din
soane, la descendenţa acesteia. 2. Jn strămoşi comuni. în sociologia românească,
antropologia culturală şi in sociologie, g. H. H. Stahl a analizat fenomenul "genealo-
constituie o componentă a sistemelor de ru- gizării f i n a l e a comunităţilor săteşti
denie. Sînt relaţii g. acele relaţii în care devălmaşe" arătind cum, în anumite situaţii
indivizii sînt definiţi social ca aparţinînd ace- istorice concrete, membrii obştiilor săteşti au
leiaşi categorii sau grup social, deoarece se recurs la elaborarea unor "spiţe de neam" (sa-
consideră înrudiţi, legaţi între ei prin consan- tele "umblătoare pe bătrîni") deseori fictive, ca
guitate sau/şi prin alianţe de mariaj. soluţie de rezolvare a conflictelor legate de
Colectivităţi g. sînt familia extinsă, spiţa de accesul la pămîntul arabil, la păduri, fîneţe
263
GENERAŢIE
ş.a., deci principalul mijloc de producţie al co- pot fi latente sau manifeste. Demografia isto-
munităţilor agrare. Extinderea modelului rică utilizează termenul g. (sau pe acela de
relaţiilor g. la o populaţie numeroasă stă la "cohorte de vîrstă") atunci cînd precizează
baza formării diferitelor categorii şi grupuri et- segmentele de timp în analiza statisticilor po-
nice, ai căror membrii împărtăşesc credinţa pulaţiei pe termen lung. Aceiaşi metodă mai
că sînt asemănători deoarece descind din este practicată în studiile longitudinale şi de
strămoşi comuni, aparţinînd deci unui acelaşi mobilitate socială intergeneraţională. V. co-
"neam" extins. 3. Metoda genealogică, cons- hortă, cultură, descendenţă, genealogie.
tînd in reconstruirea relaţiilor de rudenie în I.A.P.
succesiunea generaţiilor, este des utilizată în
analiza proceselor istorice, demografice, po- GENOCID 1. Distrugerea deliberată şi
litice. V. devălmăşie, etnic, familie, gintă. G.N. sistematică a unei întregi comunităţi, ori a
unui grup etnic, rasial sau cultural, dintr-un
GENERAŢIE 1. în antropologie, g. anumit teritoriu. Exemple clasice de g. sînt
conţine descendenţii aceloraşi părinţi, situaţi considerate: omorîrea nativilor americani de
pe aceeaşi treaptă a descendenţei. 2. In sens către coloniştii europeni între secolele XVI-
istoric, o g. este acea perioadă de timp dintre XIX: exterminarea triburilor africane de către
naşterea unor membrii ai societăţii şi naşte- europeni în secolul XIX; omorîrea de către
rea descendenţilor lor direcţi. 3. în sociologie, nazişti a mai multor milioane de evrei, ruşi, ţi-
o g. conţine toţi acei indivizi născuţi în aproxi- gani, între 1939-1945; exterminarea unui
mativ aceeaşi perioadă de timp, indiferent milion de armeni de către turci în 1930 etc. G.
dacă sînt legaţi sau nu prin legături de rude- este de regulă rodul unei politici de extermi-
nie. Apartenenţa la o g. poate fi fixată printr-o nare; cei care recurg la el au întotdeauna o
înregistrare genealogică sau nu. Antropologii Justificare, considerînd populaţia respectivă
consideră conştiinţa genealogiei ca avînd fie inferioară, fie periculoasă din punct de ve-
funcţii multiple, de exemplu: întărirea poziţiei dere fizic, moral, religios, politic sau
ascendenţilor faţă de descendenţi, liant al so- economic. Din acest motiv, g. nu poate fi
lidarităţii sociale şi forţă de conservare a rezultatul unui conflict militar decit dacă în
tradiţiei. în unele societăţi relaţiile dintre g. confruntarea colectivităţilor respective cel
sînt reduse la schema relaţiilor dintre rude puţin una şi-a propus în mod deliberat exter-
(cei din generaţia părinţilor fiind consideraţi, minarea alteia. Astfel, eliminarea unor triburi
în raporturile sociale directe, ca nişte mătuşi sau popoare în antichitate, în urma unor
sau unchi). Pentru istorici şi sociologi, terme- războaie, nu poate fi considerată g. Dacă am
nul g. pare a-şi unifica semnificaţiile originar considera pe o scală a toleranţei relaţiile po-
distincte, desemnînd atît comportamentul sibile între două comunităţi, atunci g.
acelei g. prin condiţiile particulare ale perioa- reprezintă modelul de maximă intoleranţă,
dei de timp a vieţii lor (de ex. generaţia după care avem în ordine modelele mai tole-
revoluţiei, generaţia anilor de război, cît şi du- rante: expulzarea, sclavia, segregaţia,
rata de timp, convenită la circa 30 de ani, asimilarea forţată. 2. în justiţie, g. reprezintă
dintre naşterea descendenţilor, perioadă ce un atentat împotriva unei colectivităţi în sco-
desparte segmentele de viaţă ale contempo- pul distrugerii acesteia. La Nurnberg, au fost
ranilor. Schimbările valorice, de opţiuni şi condamnaţi o parte a liderilor nazişti, după al
aspiraţii, atitudini şi comportamente de la o g. doilea război mondial pentru g. Această ac-
la alta se pot asocia cu conflicte intre g., care cepţiune este mai largă, fiind vorba de orice
264
GEOGRAFIE POLITICĂ
tip de colectivitate. Pe de altă parte, cei acu- aceste teze, juristul şi politologul suedez Ru-
zaţi de g. sînt indivizi, membrii sau lideri ai dolf Kjellen va aduce în scenă geopolitica
unor organizaţii, şi nu alte comunităţi umane.- (Der Staatals Lebensform, 1917 şl Grundriss
V. asimilare, fascism, nazism, segregaţie, zu einem System der Politik, 1920). în viziu-
sclavie. A.B. nea lui Kjellân, geopolitica era prima din cele
cinci dimensiuni ale statului, alături de ecopo-
GEOGRAFIE POLITICĂ disciplină iitică, demopolitică, sociopolitică şi
ivită ca ramură a geografiei — slujindu-se cratopoiitică, fiecare avind în vedere, respec-
aşadar de mijloacele acesteia — , dar înde- tiv: economia, poporul ca înfăţişare şi fire,
plinind o finalitate evident politică. întemeietor structura socială şi forma de guvernare. După
al g.p. este socotit Friedrich Ratzel (1844- primul război mondial, geopolitica a cunoscut
1904), care prin Anthropogeographie, oder o nefericită înflorire in Germania, unde, prin
GrundzCge derAnwendung der Erdkunde auf Karl Haushofer şi prin alţi geografi adunaţi în
die Geschichte, ea însăşi o carte fundamen- jurul său şi al publicaţiei Zeitschnft fur Geopo-
tală, prefigura Poliiische Geographie (1897). litlk, ajunge "conştiinţa geografică a statului",
Nu a fost nevoie să se forţeze drumul gindirii menită să justifice avînturile expansioniste
spre a se ajunge de la g. la p.; geografia se ale nazismului. Conceptele supralicitate ale
ocupă de cele patru învelişuri ale planetei momentului derivă în cea mai mare parte din
noastre: atmosfera, hidrosfera, litosfera şi conceptul de "spaţiu": "spaţiu vital" (Lebens-
biosfera. în cadrul biosferei, specia umană raum), "simţul spaţiului" (Flaumsinn), "nevoia
deţine un loc aparte, fiind elementul cel mai de spaţiu". (Raumnot), "popor fără spaţiu"
dinamic al întregii planete. Or, la scară plane- (Volk ohne Raum). Şcoala germană a com-
tară, viaţa umană se organizează in forme promis în asemenea măsură domeniul
statale, la constituirea cărora teritoriul (cu gra- geopoliticii, încît a făcut din el zona ulcerată
niţele, vecinătăţile, clima, relieful şi bogăţiile a ştiinţei geografice. După 1945, numele
naturale) intră drept o componentă indispen- însuşi de "geopolitică" intră în eclipsă; specia-
sabilă. G.p. studiază tocmai condiţiile liştii, conştienţi că domeniul acesta de studiu
geografice ale constituirii, dezvoltării şi acti- îşi are justificarea lui raţională, se întorc la de-
vităţii statelor. Ratzel considera statul drept numirea forţată de Ratzel — g.p. — şi la
un veritabil "organism". El intra astfel în rezo- argumentaţia (subtilă, dar fastidioasă în fond)
nanţă cu evoluţionismul din biologie, că g.p. şi geopolitica sînt discipline diferite.
declanşat de Darwin, dar şi cu lilosofia vieţii" Categoriile de "mijloc* şi "scop* slnt lămuri-
(în 1883, adică la o diferenţă de timp neglija- toare în această privinţă; în Statele Unite,
bilă faţă de apariţia Antropogeografiei lui spre exemplificare, g.p. este considerată o
Ratzel, Wilhelm Dilthey publica Introducere în ştiinţă socială şi, ca atare, ea trebuie să se
ştiinţele spiritului, iar Friedrich Nietzsche pri- confrunte cu "schimbările globale", fie că e
ma parte din Aşa grăit-a Zarathustra).\n de- vorba de revoluţiile populare din Europa de
plin acord cu accepţiunea biologică asupra est, de războiul din Golf, de conflictele civile
organismului, Ratzel concepea statul ca o din statele africane, sau de restructurările po-
formă de viaţă, care se naşte, creşte şi poate litico-economice din localităţile occidentale
chiar să piară. Această evoluţie ar fi determi- (John O'Loughlin). Localizarea pe glob a cen-
nată de împrejurările geografice, dar şi de trelor de putere, dinamica echilibrului de forţe
competiţia dintre state pentru dobîndirea de în perioada războiului rece şi în cea imediat
privilegii asupra mediului natural. Inspirat de post-comunistă, valoarea strategică a anumi-
265
GEOGRAFIE SOCIALA
tor zone geografice sau forme de relief, mo- fic condiţionează formarea şi structurarea
dele spaţiale ale conflictelor internaţionale — aşezărilor, activităţilor şi a modurilor de viaţă
iată (alte) probleme mai vechi şi mai noi în ju- ale colectivităţilor, el însuşi fiind modificat,
rul cărora s-au constituit veritabile şcoli transformat de activităţile umane, în special
naţionale de g.p., mai ales în Anglia (H.J, de cele economice. Printre cei dinţii care au
Mackinder, R. Muir) şi în S.U.A. (A.T. Mahan, utilizat denumirea de g.s. menţionăm: Ed-
R. Hartshorne, J. O'Loughlin); în Franţa (J. mond Demolins (ies grandes routes des
Ancei, A. Demangeon) g.p. s-a conturat ca peuples. Essai de geographie sociale —
reacţie la geopolitica germană; un examen Comment la mute cree le type social); Ca-
critic al geopoliticii drept condiţie a continuării mille Vallaux Geographie sociale: La mer
preocupărilor în domeniu s-a întreprins chiar (1908) şi Geographie sociale: Le sol et l'Etat
în Germania (mai recent, în anii '80: M. Fahl- (1911) etc. La E. Durkheim g.s. împreună cu
busch, Mechtild Rdssler, dar mai ales Klaus demografia formează "morfologia socială" V.
Kost: Die Einflusse der Geopolitik auf For- morfologie socială. I.F.
schung und Theorie der Politischen
Geographie von ihren Anfăngen bis 1945 /In- GERONTOCRAŢIE 1. Gen. Conduce-
fluenţele geopoliticii asupra cercetării şi re de către b ă t r î n i . 2. Pol. Sistem de
teoriei în domeniul geografiei politice de la conducere în care principalele funcţii sînt
începuturile eipînă în 1945-1988). în Româ- deţinute de către persoane vîrstnice. G. a fost
nia, studii de geopolitică — marcate de un larg practicată în Uniunea Sovietică în perio-
spirit defensiv şi constructiv — a scris în pe- ada stalinistă şi brejnevistă şi în majoritatea
rioada interbelică îndeosebi S. Mehedinţi fostelor ţări socialiste. Ea se manifestă îndeo-
(România în marginea continentului — o sebi în ţările în care constituţia şi statutele
problemă de geopolitică românească şi eu- instituţiilor nu prevăd limitarea în timp a exer-
ropeană, Ce este Transilvania?, Dunărinţi şi citării de către o persoană a unei funcţii de
dunăreni— unde vorbeşte de o solidaritate a conducere. G. reprezintă o limitare a demo-
statelor dunărene, care să pregătească pe craţiei şi generează sau accentuează
cea a "Statelor-Unite din Europa adevărată"). conflictele dintre generaţii. V. conducere, sti-
Cu o deschidere a geopoliticii spre sociologie luri de conducere. I.Mih.
se încheie studiul teoretic O ştiinţă nouă —
geopolitica, de Ion Conea, în Sociologie Ro- GINTA (lat. gens, "persoane unite prin
mânească, 1937, După 1945, preocupările naştere sau descendenţă"), pornind de la
de g.p. din ţara noastră au fost reduse la funcţiile g. în organizarea Romei antice, în
tăcere, ele nefiind reluate nici în prezent, deşi ştiinţele sociale denumeşte unitatea socială
împrejurările istorice o cer, iar cele geografice formată din descendenţii unui strămoş co-
ar favoriza originalitatea. V. centru /periferie mun, real sau mitic. în sens restrîns, g.
(mondialism), determinism social, geografie reuneşte numai pe descendenţii pe linie mas-
socială, mediu, politică. Gh.G. culină (descendeţă patrilineară).
Antropologul L.H. Morgan a introdus terme-
GEOGRAFIE SOCIALĂ disciplină nul de "clan" pentru a denumi grupurile
constituită la interferenţa dintre geografie şi formate prin descendenţa matrilineară. în
sociologie, avind ca obiect de studiu "peisajul unele lucrări termenii de g. şi clan sînt folosiţi
socio-geografic", rezultat al interacţiunii dintre cu acelaşi înţeles, de grupuri de descendenţă
societate şi mediul geografic. Mediul geogra- unilineară (de ex. patri-clan sau multi-clan).
266
GINDIRISMUL
Alteori g. şi clanul denumesc şi grupurile în etc. în plan sociologic pot fi identificate cîteva
care descendenţa este bilaterală, socotită concepte şi idei relevante, a. "Pseudomorfo-
deopotrivă după linia tatălui şi cea a mamei. za" spiritualităţii româneşti, avînd sensul de
Pentru mai multă precizie, în antropologia încorsetare a vieţii specifice a poporului în
culturală anglo-saxonă se foloseşte şi terme- forme străine, înfăptuită de reprezentanţii "ti-
nul de "s/2?"pentru a denumi grupurile formate tanismului ateist" prin aplicarea formulelor
prin doscendenţă unilineară, g. şi clanul de- unei culturi avansate, ajunse în faza pozitivis-
numind comunităţile genealogice mai mului ştiinţific, în "mediul nostru de tinereţe
cuprinzătoare decît familia extinsă sau primitivă", al cărui grai propriu era religia (N.
"neamul", dar mai restrînse decît tribul. Ope- Crainic, Puncte cardinale In haos, 1936). b.
rînd cu sensul restrîns al termenului, se poate "Ortodoxia", definită ca o alternativă teoretică
spune că membrii aceleiaşi familii aparţin şi ideologică la pozitivismul şi materialismul
unor g. diferite. Această clasificare genealo- de provenienţă occidentală, împlineşte
gică atrage după sine diferenţieri privind funcţia unui nou ideal istoric pentru generaţia
terminologia de rudenie, regulile de alegere a tranşeelor din războiul întregirii neamului,
partenerului de mariaj (g. sînt de cele mai umplînd golul de ideal lăsat de împlinirea de-
multe ori exogame), transmiterea patrimoniu-. zideratului unionist. Ortodoxia constituie
lui material sau spiritual (o rămăşiţă a esenţa sufletului românesc, conferind "temelii
dreptului g. o constituie, în societăţile mo- de reazim, de statornicie, continuitate",
derne, transmiterea numelui de familie după "punctul cardinal" în lupta cu curentele
tată). G. reglementează în societăţile arhaice "năvălitoare de peste hotare", pentru salvarea
numeroase relaţii sociale după modelul energiilor ţării "deznodate din solidaritatea et-
relaţiilor de familie, îndeosebi după regulile de nică" şi risipite în nisipurile mişcătoare ale
descendenţă. G. poate avea în societăţile democraţiei, individualismului contractualist,
arhaice ("primitive") totem şi teritoriu propriu, parlamentarismului (N. Crainic, Ortodoxie şi
marcînd astfel mai puternic "graniţa" faţă de etnocraţie, 1940). ♦ Dimensiunile constitu-
alte grupuri sociale cu care tnteracţionează. tive ale ortodoxiei sînt etnicismul cultural şi
Prin extensie de sens g. denumeşte totalita- tradiţionalismul autohton, c. Etnicismul cultu-
tea comunităţilor şi formelor sociale ral implică, în viziunea g., ideea etnicului ca
organizate după principiul genealogic. Astfel, factor generator determinant al culturii (filiaţia
în teoria materialismului istoric "societatea de idei cu romantismul sec. XIX), înţeles ca
gentilică" sau "orînduirea gentilică" denu- "sînge şi suflet". N. Crainic a împărtăşit con-
meşte organizarea proprie comunei primitive. cepţia lui O. Spengler privind dispariţia culturii
V. comunitate, descendenţă, familie, genea- în societăţile evoluate şi instaurarea "crizei ci-
logie, rudenie, totem, trib. G.N. viltzatorice". Cuitura, în optica g., este "tehni-
ca vieţii sufleteşti" a unui neam, care îi conferă
GÎNDIRISMUL curent de idei în teoria individualitate, exprimînd creativitate, dezin-
culturii, filosofie, antropologie, estetică, poli- teresare, gratuitate, spre deosebire de
tologie, sociologie, promovat îndeosebi în civilizaţie, care presupune scopuri practice,
revistele "Gîndirea" (1921-1944), "Sfarmă- dominaţie, uniformizare. Soluţia crizei insti-
Piatră" (1935-1942) şi ziarul "Calendarul" tuţiilor generate de reformele moderne este
(1932-1933), de Nichifor Crainic (1889-1972) revenirea la stadiul "cultural" al existenţei po-
şi colaboratorii: N. Roşu, V. Băncilă, Em. Va- porului român, "reîncreştinînd" viaţa acestuia
silescu, V. Horia, R. Dragnea, P. P. lonescu prin înlăturarea sciziunii dintre sufletul ţăranu-
267
GROUPTHINK
lui ataşat ortodoxiei şi sufletul păturii con- este greu traductibil deoarece a fost construit
ducătoare influenţate de ideile după modelul în care George Orwell, în roma-
"individua-lismului democratic" promovate de nul său 1984 a construit termeni ca
revoluţia franceză, d. Tradiţionalismul au- doublethink sau crimethink, G. nu se referă,
tohton al g. exprimă o direcţie de evoluţie deci, la gîndirea grupului, ci la un proces de
social-istorică organică de natură spirituală, deteriorare a eficienţei mentale, a judecăţilor
esenţială, în centrul căreia este credinţa reli- morale şi a analizei realităţii datorită presiunii
gioasă ortodoxă. Purtătorul social al tradiţiei pe care grupurile înalt coezive o exercită asu-
ortodoxe este ţăranul, al cărui "sentiment de pra membrilor lor. Lucrarea amintită
solidaritate", cristalizat în datini, poartă pece- constituie un studiu de caz al acţiunii militare
tea ortodoxiei in spiritul românesc. de la Bay of Pigs (Cuba) din 17 aprilie 1961,
"Sentimentul solidarist" al ţăranilor este o al- în care administraţia Kennedy a suferit un
ternativă la individualismul democratic al eşec total în încercarea de a răsturna de la
vremurilor moderne, e. Solidarismul naţional putere pe Fidel Castro cu ajutorul a 1400 de
înlocuieşte, în optica g., viziunea structurii so- exilaţi cubanezi, pregătiţi de CIA şi sprijiniţi de
ciale de clasă, a stratificării orizontale de armata americană. Janis a încercat să explice
clase suprapuse, cu concepţia corporatistă insuccesul acţiunii din Cuba prin greşelile de-
etnocratică, bazată pe o stratificare "verti- cizionale ale grupului de experţi (conduşi,
chiar de J. Kennedy) care au planificat şi con-
cală* a societăţii ca o totalitate de funcţii
dus operaţiunile. Ei au fost victime ale g. da-
organice ale vieţii colective. Corporatismul et-
torită preocupărilor excesive pentru căutarea
nocratic exprimă ideea de "societate creştină
acordului între ei, prin tendinţa de a se auto-
organizată în stat" bazată pe: economia diri-
cenzura, ca şi prin aceea de a anihila
jată pe principiul proprietăţii individuale,
atitudinile critice. G. mai este însoţit şi de alte
principiul proporţionalitaţii numerice (după
efecte cum ar fi: iluzia invulnerabilităţii, su-
criteriul etnic), proclamarea spiritualismului
praîncrederea, credinţa în justeţea cauzei,
creştin ca principiu de stat. Structura corpora-
minimalizarea adversarului, tendinţă exage-
tivă a organizării proprietăţii individuale relevă
rată de asumare a riscului etc. I. Janis a mai
încadrarea iniţiativei individuale în sistemul analizat activitatea unor grupuri de decizie şi
corporatist, "corporaţiile profesionale" sau în alte crize politice în care administraţia ame-
"categoriile de muncă" îndeplinind funcţiile vi- ricană a fost implicată. Astfel, în 19 crize
t a l e ale organismului social. Scopul majore de după al doilea război mondial, liderii
corporatismului etnocratic este restabilirea americani, după I. Janis (Groupthink:
vechilor legături duhovniceşti din epoca voie- Psychological Studies of Policy Decisions
vodală şi reaşezarea societăţii pe "propriile ei and Fiascoes, 1982), au fost victime ale g. în
tradiţii". V. corporatism, etnic, poporanism, 37% din cazuri. G. poate să apară în once
sămănătorism, sincronism. M.L grup decizional, deci nu numai în viaţa poli-
tică, ci şi în industrie, marketing, organizaţii
GROUPTHINK (engl. "gîndire de grup"), publice etc. Cercetările asupra g. au conturat
proces de grup caracterizat printr-o tendinţă mai multe tehnici de prevenire a apariţie,
puternică de căutare a acordului intre mem- acestui proces de grup. Dintre acestea amin-
brii, avînd efecte negative asupra eficienţei tim: cunoaşterea fenomenului g. de către
deciziilor luate în grup. Termenul a fost intro- membrii grupului, promovarea atitudinii cri-
dus în vocabularul sociologic de Irving L. tice, imparţialitate totală a liderului,
Janis (Victims of groupthink, 1972). Termenul
268
GRUP SOCIAL
269
GRUP SOCIAL
270
GRUP SOCIAL
cială şi face posibilă acţiunea g., dar şi nega- funcţiile şi distribuţia relaţiilor interindividuale
tive, în direcţia uniformizării, a îngustării din g, şi iau forma stratificării, conducerii, co-
perspectivelor şi diminuării creativităţi!, a ac- municării, competiţiei/cooperării şi repartiţiei
centuării supunerii necondiţionate (R. Lippitt). trăirilor afective. Stratificarea constă în di-
Conformismul este generat nu numai de g., ci ferenţierea membrilor unui g. după anumite
şi de nevoia individuală de autoritate, care criterii. Ea poate fi verticală atunci cînd mem-
apare în condiţii de lipsă a unor criterii de brii g. ocupă statusuri inegale, repartizate pe
opţiune, de intoleranţă faţă de incertitudine straturi, în termeni de putere, privilegii, obli-
sau ambiguitate, ae neangajare în abordarea gaţii sau roluri sociale. Există şi o diferenţiere
dificultăţilor sau în căutarea de informaţii (J. orizontală atunci cînd membrii g. sînt specia-
Jackson, A. Rappaport). Coeziunea, consen- lizaţi în executarea anumitor roluri sau funcţii
sul şi conformitatea variază şi în relaţia cu alte care nu implică vreo inegalitate. Stratificarea
proprietăţi ale g., cum ar fi: autonomia (cen- ierarhică influenţează negativ coeziunea, pe
trarea pe sine, evoluţia independentă a g.), cînd cea orizontală potenţează reciprocitatea
permeabilitatea (măsura în care admite sau dependenţelor. Stratificarea verticală accen-
nu cooptarea de noi membri), flexibilitatea tuează preocuparea de respectare a
(gradul de informalitate şi de libertate în g.), normelor şi de exercitare a presiunilor spre
intimitatea (gradul de apropiere reciprocă a conformism pentru a împiedica efectele de
membrilor g.), participarea (investiţia de timp, degradare produse de tensiunile inegalităţii
acţiuni şi efort în activităţile g.) etc. Modul de de status.în acest caz este probabil ca g. să
constituire a fiecărei proprietăţi şi corelarea dispună de o organizare formală, instituţio-
lor conferă g. un anumit specific ireductibil, de nală, conformă cu normele existente, şi de
tot integrat sau de entitate distinctă. R. B. Cat- una informala, ascunsă, depărtată de norma-
tell (1948) foloseşte termenul de sintalitate tivitatea statutară. Cu cît distanţa dintre
pentru a individualiza sau a caracteriza "per- organizarea formală şi cea informala este mai
sonalitatea" unui g. ca întreg. Sintalitatea mare cu atît creşte probabilitatea scăderii
este, pe de o parte, influenţată de caracteris- coeziunii g. (M.G. King, W.H. Groffen). Con-
ticile membrilor g. (inteligenţă, atitudini, ducerea este procesul de organizare şi de
însuşiri individuale de personalitate) şi de exercitare a influenţei persoanei cu poziţie de
structura g-, iar pe de altă parte dispune de o lider asupra celorlalţi membri ai g., în vederea
dinamică proprie. Această dinamică se relevă realizării sarcinilor şi armonizării relaţiilor. Li-
prin schimbările ce apar în suma intereselor derul poate fi formal investit cu această
membrilor sau în energia totală disponibilă în poziţie, poate fi ales de g. sau identificat prin
g., respectiv în sinergia g., şi prin interacţi- aplicarea unui test sociometric. Există o varie-
unile dintre g. şi subgrupuri sau dintre diverse tate a stilurilor de conducere a g. Clasificarea
g. Sinergia este utilizată de membrii g. atît acestora se face după diverse criterii, cum ar
pentru menţinerea coeziunii, cît şi pentru atin- fi: instituirea autorităţii (democratic, autoritar
gerea scopurilor propuse. Trăsăturile de şi laissez-faire) (Lewin, Lippitt şi White),
sintalitate a g. şi cele ale personalităţilor indi- orientarea dominantă (centrarea pe sarcină
viduale tind spre congruenţă pentru a asigura sau pe relaţiile umane) (Katz şi Kohn), rapor-
stabilitatea g. ♦ Structura unui g. se relevă tarea la norme în mod directiv şi nondirectiv
nu numai prin elementele componente sau (Rogers, Show, Blum), considerarea afecti-
prin proprietăţile care-i sînt specifice, ci şi prin vităţii (distanţat, bazat pe control şi dirijare,
procesele de g. Acestea vizează orientările, sau permisiv, bazat pe apropiere psihologică
271
GF^UP SOCIAL
— Fiedler). Procesul de conducere este efecte de uniformizare şi, deci, de scădere re-
uneori considerat sinonim cu cel de in- lativă a satisfacţiei individuale (P. Kropotki,
fluenţare (Tannenbaum, Weschler, W.C. Aller, M, Crowford). Studiul cooperării
Massarik) întrucît conducerea ar implica în s-a extins mult în ultima vreme, mai ales în ve-
mod necesar orientarea opţiunilor şi acţiunilor derea clasificării unor mecanisme ale
membrilor g. în direcţia dorită. Comunicarea creativităţii în g. şi ale coordonării acţiunilor
este unul din cele mai studiate procese de g., individuale pentru realizarea de bunuri colec-
atît datorită frecvenţei relaţiilor şi interacţiuni- tive (J. Coleman). Se acordă atenţie şi
lor ce îi sînt specifice, cît şi din cauza implicării modalităţilor de promovare a competiţiei sau
sale în realizarea celorlalte procese de g. cooperării în funcţie de specificul sarcinilor şi
Relaţiile de comunicare pot fi verbale (inter- atingerea randamentelor maxime. Distribuţia
mediate de limbajul natural) sau nonverbaie stărilor afective individuale şi colective în g. a
(mimică, gesturi, etc); pot dispune de un grad început să fie analizată ca un proces distinct
înalt de centralitate (întreaga reţea este diri- sub impulsul dezvoltării sociometriei (J.L Mo-
jată de o persoană ce deţine o poziţie de reno), care s-a preocupat de efectele
filtrare a tuturor mesajelor şi orientare a relaţii- reciprocităţii şi unilateralităţii preferinţelor,
lor) sau de lateralitate (încurajarea neutralităţii sau indiferentelor afective. ♦ în
comunicărilor interpersonale directe, nefil- afara structurii, am menţionat alte două di-
trate şi necentrate). Ordonarea relaţiilor de mensiuni inerente g.m. Una se referă la
comunicare în reţele poate să ia diferite forme funcţionarea acestuia, constînd în adecvarea
(A. Bavelas): lineare, în cerc, fragmentate, re- proceselor de g. pentru realizarea, prin acti-
ciproce etc. Eficienţa comunicativă a unei vităţi specifice, a scopurilor propuse. Ea
reţele depinde de flexibilitatea şi de adapta- intervine ca o variabilă intermediară între
rea ia sarcina de îndeplinit, precum şi de structura şi rezultatele sau productivitatea g.
comunalitatea codurilor de structurare a infor- Pînă în prezent nu au fost formulaţi şi analizaţi
maţiei (H. Leavitt). Studiul comunicării în g. s- indicatori specifici ai funcţionării g. Caracte-
a concentrat nu numai asupra reţelelor şi risticile ei sînt inferate, adică individualizarea
formelor de codificare a informaţiei, ci şi asu- proprietăţilor, proceselor şi rezultatelor în ve-
pra modalităţilor de constituire a sensului unui derea specificării profilului unui g. este un
enunţ prin negocieri interpersonale sau asu- indiciu al funcţionării. O altă dimensiune a g.
pra condiţiilor de decodificare şi recodificare este reprezentată de rezultate, repartizate pe
a semnificaţiilor vehiculate (H. Mead, H. Gar- trei arii distincte. Eficienţa sau productivitatea
finkel, B. Bernstein). Competiţia şi cooperarea (nivelul rezolvării sarcinilor în raport cu obiec-
sînt procese de g. studiate mai ales în relaţie tivele propuse), dinamica g. ca întreg şi
cu eficienţa sau productivitatea g, concomi- efectele asupra membrilor. Eficienţa g. este
tent cu relevarea efectelor lor sociale. Astfel, relevată de o analiză pragmatică în care se
s-a constatat că în timp ce competiţia pune în evidenţă modul în care funcţionarea
sporeşte eficienţa productivă a g., ea este şi proceselor de g. conduce la obţinerea în ac-
o sursă de frustrare, anxietate sau de con- tivitate a unor performanţe. în acelaşi timp,
flicte nevrotice (K. Horney). Cooperarea, trebuie avute în vedere şi acele efecte psiho-
bazată pe coordonarea eforturilor individuale sociale care se constituie ca bază pentru
pentru atingerea unui scop comun şi pe reci- evoluţia g. K. Lewin a iniţiat în acest sens di-
procitatea interacţiunilor, măreşte recţia de analiză centrată pe dinamica g.,
satisfacerea globală la nivel de g., dar are şi integrată in ceea ce el a numit "teoria cîmpului"
272
GULERE ALBE/ ALBASTRE
(Field theory in social science, 1951). Con- GULERE ALBE / ALBASTRE (engl.
form acestei teorii, g. funcţionează într-un white/blue collar worker), concepte cu largă
"cîmp social" şl îşi constituie o dinamică a sa circulaţie în sociologia contemporană fîn spe-
ca urmare a forţelor interne şi externe de di- oJîăxonlQ] prin care se face distincţie
ferite orientări şi intensităţi. Prin
contrabalansarea diverselor forje poate în sistemele de stratificare caracteristice so-
rezulta un echilibru social cvasistaţionar. Di- cietăţilor avansate din punct de vedere
namica g. constă în trecerea succesivă a industrial există diferenţieri semnificative în-
acestuia (iocomoţia g.) prin stări cvasistaţio- tre cele două grupuri de ocupaţii, nu numai din
nare care se constituie în timp şi sînt orientate punct de vedere al veniturilor, ci şi sub aspec-
către realizarea ţelurilor sau obiectivelor pro- tul prestigMuj^u_ajj£ior_avajŢţajeJejgaţe de
puse. Dinamica este o caracteristică a g. ca sţaţusjD_osibilităţi de promovare şi cariere,
întreg care rezultă atît din procesele interne, securitate economică, condiţii de lucru, inde-
cît şi din interferenţa cu mediul social mai larg. pendenţă în muncă şi libertate de mişcare,
Ea este o condiţie a eficienţei g., dar şi un pro- asigurări sociale şi pensii, durata concediilor
dus al structurării sale sociale. De aceea etc). G. albastre
re2ultatele g. nu pot fi considerate doar prin rrjanuatLnecaifficaţi, sejjmcalif!caţLşl.calilicaţL
raportare la criterii de eficienţă pragmatică, ci (muncitori agricoli, muncitori în fabrici, mine,
şi în funcţie de criterii psihosociale. ♦ Struc- construcţii etc). Ei constituie nucleul "istoric"
tura, funcţionarea şi rezultatele, ca al clasei muncitoare. Pentru cei mai mulţi so-
dimensiuni ale g., se află în raporturi recipro- ciologi, (ajjajbe reprezintă noua_claşă_de
m s
ce de influenţare. Astfel, o anumită 'il°£jQ..12£i^-SUl -W'U5triala,aMansate. Ea
structurare a elementelor constitutive şi a pro- înglobează o categorie largă şi eterogenă ds
ceselor de g. generează un mod distinct de ocupaţii tehnice, fyiPKorţăiejşîuadministra-
funcţionare a g. care, la rîndul său, determină tive, terţiare etc, caracterizate prin munci
tipurile de interacţiuni şi relaţii, de integrare şi non-minuale şi printr-o stratificare internă
consens, de stratificare sau distribuire a ra- destul de accentuată: la nivelurile inferioare
porturilor interindividuale dintre elementele vînzători, dactilografe, desenatori, contabili
structurii g. Structura şi modul său de funcţio- etc, la cele medii tehnicieni, maiştri, suprave-
nare influenţează rezultatele g., iar acestea, gh§ţori_ş.a., iar la nivelurile superioare toate
retroactiv, determină schimbări în structură şi categoriile de profesii considerate liberale
funcţionare. Deşi există o astfel de constituire (medici, profesori, avocaţi, arhitecţi, precum
a raporturilor de determinare reciprocă, struc- şi manageri de diferite ranguri). Sociologul
tura şi funcţionarea constituie cadrele de american C.W. Mills, cel care a consacrat ter-
desfăşurare a activităţilor specializate ale g. menul (White Collar. The American Middle
iar aceste cadre sînt influenţate, înainte de Classes, 1951), aminteşte printre^facţorîî'ma-
toate, de către membrii şi interacţiunile sau crosociali care ^au-impulskuiai emergenţa
relaţiile lor. Variaţiile din g. pot fi înţelese prin acestor categorii'masificarea şi birocratizarea
caracteristicile individuale şi relaţionale ale societăţii, precum şi_dezyoJîaifia_ăsctQiiiJiJi
membrilor şi apoi prin specificarea proceselor tejiiar, care a făcut ca un număr din ce în ce
de g. V. coeziune, competiţie, comunicare, mai mare de oameni să nu mai lucreze direct
conformism, conducere, cooperare, con- cu obiecte, ci cu oameni sau/şi simboluri. în
sens, dinamica grupului, formal, educaţie, acest fel s-a produs o mutaţie decisivă de la
inegalitate, stratificare socială. M.V. "îndemînarea în raport cu lucrurile" la ceea ce
273
GULERE ALBE / ALBASTRE
constituie specificul noilor clase de mijloc sa- ce caracteristice epocii noastre şi, într-un fel
lariate: ''îndgmînargaJaxelapextLoamewe. sau altul, orice teorie generală cu privire la di-
în celebra sa lucrare, Mills descrie profilul so- recţia principală a evoluţiei sociale trebuie să
cial-psihologic al acestor categorii, poziţia şi ţină seama de ele. Pentru că, mai mult decît
destinul lor politic: "Oameni g. albe au alţii, ele sînt o qouă formaţie de actori intru-
pătruns pe tăcute în societatea modernă.
Orice istorie ar fi avut, ea a fost una fără eve- în genere, există un consens printre sociologi
nimente; orice interese comune au, ele nu pot asupra faptului că, deşi au în comun cu cla-
duce la o unitate de grup; orice viitor ar avea, sele muncitoare condiţia de lucrători salariaţi,
acesta nu va fi realizat de ei înşişi. în măsura educaţia, aspiraţiile, caracterul muncii pres-
în care au o aspiraţie, ea se referă la planurile tate de g. albe şi anumite privilegii asociate
medii, intr-o vreme cînd acestea nu mai sînt statusului social şi apropie mai mult de clase-
accesibile, şi de aceea se referă la un plan i- le dominante. Dacă există o relativă
luzoriu, într-o societate imaginară. în interior omogenitate a acestor categorii, ea rezidă nu
sînt divizaţi, fragmentaţi; în exterior depind de atît in interese economice comune, cît în
forţe mai mari... Totuşi,.către aceste _g stajTdjj^eJe^djj£ajicjTale_şJ^ţiţudJ_nale, nive-
trphnk» ppj np ţnrlrfiptăm 3tftpţia_riarşh/remBă lul de trai, stilurile de viaţă, formele de consum
dascoperim caracterjsjjsa_gxtstsntei sociale şi lo)slr7ideaTu}ilejTOraîe^iJarn|fele_etc. V. bi-
în^secojul al XX- lea... Ele păstrează în modul rocraţie, capitalism, clasă socială, categorie
cel mai revoltător multe din temele psihologi- socio-profesională, stratificare socială. CA.
H
275
HANDICAP
276
HINTERLAND
lor sociale şi culturale care le fac puţin com- toate straturile societăţii (ceea ce reprezintă
parabile. Procentajele din populaţia totală idealul "civilizaţiei integrale") şi cît timp la rea-
variază între 0,2% şi 20%. Organizaţia Mon- lizarea ei practică nu vor participa efectiv
dială a Sănătăţii, ca şi o serie de ţări operează toate clasele şi categoriile sociale. Pentru ca
cu evaluarea generală de 10% din populaţia această participare să fie reală, reforma so-
totală. ♦ întrucît h. este o funcţie a relaţiei cială trebuie pregătită printr-un amplu
dintre persoanele cu h. ori incapacităţi şi me- program cultural, educaţional, social şi eco-
diul lor, apărînd atunci cînd acestea se nomic, de care trebuia să beneficieze, date
confruntă cu bariere culturale, fizice sau so- fiind condiţiile istorice specifice ale României
ciale care le împiedică accesul la diferitele din această perioadă, în primul rînd ţărăni-
sisteme ale societăţii disponibile altor mea. Rolul promotor în realizarea acestui
cetăţeni, se resimte nevoia unor prevederi program nu îl vor avea însă, în primul rînd,
speciale de politică şi protecţie socială. ♦ oamenii politici, ci şcoala concepută ca insti-
Problematica persoanelor h. constituie obiec- tuţie educaţională în sens larg, şi învăţătorii.
tul preocupărilor unor organisme interna- Aceştia trebuie să elimine politicianismul rural
ţionale; astfel, Adunarea Generală a Organi- şi să se angajeze, împreună cu sătenii, în
zaţiei Naţiunilor Unite a adoptat un Program transformări economice (exploatarea
Mondial de Acţiune pentru deceniul 1982- ştiinţifică a pămîntului, încurajarea industriei
casnice şi a micii industrii, înfiinţarea unor ins-
1992, în care sînt prevăzute trei obiective
tituţii de credit, a cooperativelor etc), sociale
principale: prevenţia, reabilitarea şi egaliza-
(asociere, cooperare), culturale (biblioteci,
rea şanselor. ♦ Situaţia persoanelor
cămine culturale) şi educaţionale (instrucţie
handicapate solicită intervenţia colectivităţii,
generală şi profesională), care să aducă
iniţierea de măsuri legislative şi de acţiune so-
ţărănimea română în situaţia de a se putea în
cială specifică, conectate cu alte dispozitive
sfîrşit angaja în acţiunea socială reformatoare
ale politicii sociale (locuri de muncă, servicii
ca o forţă socială autonomă principală. Ideea
sociale, securitate socială etc). ♦ Obiectivul
dominantă a h. "este de a face ca la realizarea
general al acţiunii sociale în favoarea per-
reformei, factorul principal să fie ţărănimea
soanelor h. vizează tendinţa spre însăşi, pe care o considera ca un corp activ,
normalizare, spre realizarea gradului de auto- inteligent şi conştient, în loc de a o trata ca pe
nomie cît mai ridicat posibil, preferîndu-se un corp inert, pentru care numai statul trebuie
amenajarea cadrului normal de viaţă, faţă de să facă tot." {Chestia socială, 1905). V. gîndi-
crearea de instituţii speciale. V. asistenţă so- rism, poporanism, sămănătorism. I.U.
cială, devianţă, etichetare, normă, stigmat,
politici sociale, protecţie socială. L.M. HINTERLAND 1. Ţările dependente de
metropolă, coloniile. 2. Zona de aprovizionare
HARETISM concepţie privind înfăptuirea a unui oraş cu produse agnco's, mai ales pe-
reformei societăţii româneşti, elaborată de risabile (legume, zarzavat, lapte, flori etc), cu
omul de ştiinţă şi omul politic Spiru Haret şi foiţă de muncă şi locuri de agrement. Toto-
concretizată, în primul deceniu al secolului dată, este şi zona în care oraşul îşi exercită
nostru, într-un curent socio-cultural relativ influenţa nemijlocită. După distanţa şi intensi-
dezvoltat în România. S. Haret considera că tatea legăturilor putem distinge: h. imediat,
orice măsură politică reformatoare nu se va care cuprinde localităţile aflate în centura pe-
dovedi eficientă în societatea modernă atîta riurbană, în care aprovizionarea orăşenilor se
timp cît de binefacerile ei nu se vor bucura
277
HOLISM
face zilnic, iar relaţiile cu oraşul sînt deosebit tre cei mai activi promotori ai individualismului
de intense; h. mediu— cuprinde zona de metodologic. în sociologia actuală, acesta
aprovizionare apropiată, relaţiile cu oraşul este reprezentat de exemplu de G.C. Ho-
avînd o intensitate medie; h. depărtat — cu- mans care consideră că propoziţiile generale
prinde localităţile implicate într-o ale sociologiei vor trebui să fie, ca formulare,
aprovizionare mai redusă a oraşului, iar individualiste, iar nu holiste; sociologia tre-
relaţiile cu el au o intensitate mai scăzută. V. buie să pornească de la legile generale pe
rural, urban. I.F. care ie oferă psihologia şisădeducădin aces-
tea proprietăţile interacţiunii dintre indivizi. Un
HOLISM presupoziţie teoretico-metodolo- punct de vedere amplu elaborat în această
g i c ă conform căreia sistemul are perspectivă îl oferă R. Boudon: logica so-
preeminenţă absolută asupra părţilor. Siste- cietăţii trebuie să fie privită ca derivînd şi fiind
mul are o logică absolută şi un caracter subordonată logicii acţiunii individuale: feno-
determinant în raport cu părţile sale. El cons- menele sociale reprezintă mai mult efecte de
tituie elementele sale în acord cu propria sa agregare ale acţiunilor indivizilor umani. ♦
logică, le orientează, reglează, le schimbă. Critica care poate fi adusă atît h. cît şi indivi-
Se presupune, în consecinţă, existenţa unui dualismului metodologic se referă la
grad ridicat de integrare a sistemelor. De re- caracterul lor exclusivist. Societatea ar trebui
gulă societatea globală este considerată ca considerată a reprezenta un sistem complex
sistem de referinţă, ea modelîndu-şi, în spiri- ierarhizat, cu logici distincte, relativ autonome
tul logicii sale, toate elementele componente. la toate nivelele sale de organizare; şi indivi-
Metodologic, h. implică necesitatea de a se dul uman, dar şi diferitele sisteme sociale pe
porni de la sistem şi de la logica acestuia, e- care acesta le constituie, inclusiv societatea
lementele putîndu-şi găsi o explicaţie globală, au orientările lor finaliste proprii, cu
integrală într-o asemenea perspectivă. Con- tendinţe de dezvoltare a unor logici auto-
secinţă: şi individul uman, în calitate de nome, în acelaşi timp interferînd şi
element component fundamental al oricărui determinîndu-se reciproc. V. metodologia
sistem social, trebuie considerat ca fiind inte- cercetării sociologice, sistem, sociologie.
gral modelat de cerinţele respectivului sistem. C.Z.
Moral şi politic h. duce la subordonarea com-
pletă a individului unei logici sociale globale, HOMEOSTAZIE(gr. homeo, "asemă-
alienante. H. tinde să fie asociat cu o viziune nător", statis, "imobilitate") — concept
conservatoare, accentuînd necesitatea in- introdus de biologul W.B. Cannon (The Wis-
tegrării cît mai complete a sistemelor. Opţiuni dom of the Body, 1992) pentru a desemna
mai mult sau mai puţin explicit h. le găsim în proprietatea sistemelor de a-şi menţine struc-
structural-funcţionalism. ♦ In opoziţie cu h. tura, procesele şi reacţiile în anumite limite,
individualismul metodologic afirmă o preemi- indiferent de schimbarea condiţiilor externe,
nenţă absolută a individului în raport cu în cibernetică a fost preluat ca proprietate a
sistemele sociale din care face parte. Indivi- sistemelor deschise de a-şi menţine parame-
dul uman este singurul sistem orientat efectiv trii esenţiali — în interacţiunea lor cu mediul
şi complet de finalităţi proprii. Societatea re- — la nivele care nu ameninţă existenţa siste-
prezintă doar rezultanta acţiunilor umane, ea mului. H. este posibilă datorită retroacţiunii
neavînd o logică autonomă şi determinantă în (feed-back) care stabilizează sistemul în
raport cu membrii săi. J.S. Mill a fost unul din- funcţie de mediu. W. Buckley (Sociology and
278
HOMOSEXUALITATE
Modem Systems Theory, 1967) consideră că tolerate (situaţie întîlnită în unele ţări din Eu-
sistemele sociale sînt evolutive datorită h. V. ropa Occidentală. S.U.A. şi Canada).
echilibru, sistem social. A.T. Cercetările efectuate de Institutul Kinsey de
Cercetări Sexuale contrazic unele dintre afir-
HOMOGAMIE căsătorie între persoane maţiile comune cu privire la h. Adulţii
cu aceeaşi condiţie socială. Ea poate fi de or- homosexuali nu se deosebesc de adulţii het-
din geografic (endogamie), cultural şi social, erosexuali în ce priveşte starea de sănătate,
în societăţile tradiţionale, regula h. este strict sentimentul de fericire sau de nefericire. Ho-
observată, căsătoriile heterogame (între par- mosexualii care nu-si regretă orientarea lor
teneri cu caracteristici social-culturale sexuală şi care au o viaţă sexuală regulată şi
diferite) fiind o excepţie. Ca tendinţă ge- o activitate normală nu sînt mai stresaţi din
nerală, în toate societăţile europene sau de
punct de vedere psihologic decît sînt per-
cultură europeană, s-a constatat în a doua
soanele heterosexuale Efectele negative ale
jumătate a secolului al XX-lea o diminuare a
h. se manifestă la persoanele care au un sen-
ponderii căsătoriilor homogame şi o creştere
timent de culpabilitate în raport cu opţiunea
a ponderii căsătoriilor heterogame. Această
lor sexuală şi care nu au o activitate socială
nouă tendinţă nu a anulat principiul h.; majo-
normală. Cuplurile homosexuale sînt mai res-
ritatea căsătoriilor continuă să se stabilească
trictive în cazul femeilor (obligaţii de fidelitate)
între persoane care locuiesc în aceeaşi regi-
şi mai permisive în cazul bărbaţilor. Diviziu-
une şi între persoane care provin din acelaşi
nea rolurilor în cuplurile homosexuale de
mediu social sau aparţin aceleiaşi categorii
femei se face în mod obişnuit pe principiul se-
socio-profesionale. Cercetările de sociologia
familiei au pus în evidenţă o mai mare stabi- paraţiei dintre partenera "soţ" şi partenera
litate a căsătoriilor homogame comparativ cu "soţie", în timp ce în cuplurile homosexuale de
cele heterogame. V. căsătorie, familie, endo- bărbaţi se face în raport cu calificările şi pre-
gamie, divorţ. I. Mih. ferinţele partenerilor. în societăţile de religie
creştină, h. este puternic respinsă de insti-
HOMOSEXUALITATE preferinţă sexu- tuţiile religioase. Noul catehism catolic (1992)
ală a unei persoane pentru un partener de continuă să o considere printre păcatele prin-
aceiaşi sex. H. poate fi practicată in forme ex- cipale. Sub acest aspect, acţiunea bisericii
clusive sau în alternanţă cu heîero- este concordantă cu modelele comportamen-
sexualitatea. in mod obişnuit, ea este res- tale sexuale socializate de celelalte instituţii
pinsă sau puţin tolerată la nivel social. în sociale. Extinderea h. are consecinţe socie-
perioada de după 1970, h. a început să se tale negative: conduce la scăderea natalităţii
practice în mod deschis în multe ţări care an- şi la diminuarea capacităţii de reproducere a
terior o reprimaseră, îndeosebi în ţările unei societăţi; provoacă dezorientare norma-
dezvoltate din punct de vedere economic. Au tivă şi valorică, confuzii de roluri şi conflic'e
început să se constituie cupluri de homo- dintre instituţiile sociale. V. familie, căsătorie,
sexuali care, deşi marginalizate, sînt totuşi rudenie, sex (relaţii sexuale). I.Mih.
•
li
IDEALIZARE 1. In sens larg, proces IDEOLOGIE concept introdus în gîndirea
cognitiv asociat abstractizării, constînd tn modernă de Marx şi Engels pentru a de-
eliminarea unor însuşiri accidentale sau feno- semna "conştiinţa reală" a unei colectivităţi,
menale şi în evidenţierea exclusivă a modul în care aceasta devine conştientă de
caracteristicilor esenţiale, generale sau ea însăşi, de condiţiile sale de existenţă şi de
reprezentativa ale unui obiect. 2. in sens re- direcţiile în care trebuie să-şi desfăşoare ac-
strîns, procedeu logic de reprezentare tivitatea. I. prezintă două mari caracteristici: a.
teoretică a unor obiecte sau procese în forma Este o formă prin care se manifestă interesele
ccnstructetor sau tipurilor ideale, detaşate de grupurilor sociale, ale colectivităţilor. O funcţie
esenţială a i. este de a cristaliza, sub formă de
proprietăţi empirice neesenţiale şi avînd ca-
concepţie şi program de acţiune interesele
racter referenţial, în anumite condiţii precis
obiective ale grupurilor şi claselor sociale. în
delimitate, pentru domeniul real din care au acest context, i. se defineşte în marxism drept
fost abstrase şi pe care îl semnifică. Aplicat pe o cunoaştere care are un caracter de clasă,
scară largă în ştiinţele naturii pentru a construi in opoziţie cu o cunoaştere care ar fi principial
obiecte ideale (de exemplu: gaz ideal, unitate obiectivă, independentă de interesele acto-
de măsură ideaiă, soluţie ideală etc), pro- rilor sociali. Toate formele conştiinţei sociale,
cedeul i. tinde să fie extins si în ştiinţele cu excepţia, în mare, a ştiinţei, (conştiinţa
sociale, în special în economie ("piaţă eco- politică, juridică, morală religioasă şi chiar cea
nomică ideală") şi în sociologie ("tipuri ideale" filozofică şi artistică), manifestînd într-o
după Max Weber), pentru a elabora con- măsură mai mare sau mai mică un caracter
structe analitice sau legi ce au atributul de da clasă, au un caracter ideologic în teoria
ideal numai în sens strict epistemic (nu evalu- marxistă; b. Este un mod p:est»nţtfic, "natu-
ativ). In cazul din urmă accentul este pus nu ral" p r i n care colectivitatea, clasele şi
pe construcţ'a de obiecte ideale, ci pe grupurile sociale devin conştiente de ele în-
condiţiile de funcţionare "ideală" ale unui sele, în opoziţie cu ştiinţa care reprezintă o
proces sau fenomen cu scopul de a distinge conştiinţă constituită teoretic, cu mijloace
regularităţi specifice şi obiectiv posibile. V. specifice, sistematice, orientată explicativ. în
ccnstruct, lip ideal. M.V. acest sens "ştiinţa" societăţii se deosebeşte
281
IERARHIE
282
IERARHIE
283
IMAGINAŢIE SOCIOLOGICĂ
participînd la procesul de conducere la nivelul cordată la "aspecte publice ale structurii so-
grupului său, la locul său de muncă (o de- ciale" şi una istorică vizînd devenirea în timp
mocraţie locală şi limitată) — de ex. proiectul a societăţii. Aspectele reflexive se asociază
lui R. Likert al unei organizaţii bazate pe gru- cu cele proiective, interpretative şi creative,
puri de muncă parţial suprapuse; democraţia facilitînd corelarea informaţiei despre sine şi
la vîrf— participarea mernbrilorîntreprinderii, despre alţii, despre istorie şi societate pentru
în diferite forme şi modalităţi, la conducerea "a înţelege scena istorică mai cuprinzătoare
de ansamblu a întreprinderii. Studiile soci- în termenii semnificaţiei sale pentru viaţa in-
ologice au pus în evidenţă faptul că demo- terioară şi devenirea exterioară a unei
cratizarea i. reprezintă o modalitate impor- varietăţi de indivizi". Corelarea istoriei sociale
tantă de reducere substanţială a efectelor cu biografia individuală este realizată de i.s.
negative asociate cu i. autoritară, b. Pro- pe baza înţelegerii structurii unei societăţi, a
movarea unor forme de organizare flexibilă, locului acesteia în istorie, a mecanismelor
centrate pe adaptare inovativă la situaţie, schimbării şi conservării sociale, concomitent
"modele organice" care micşorează rigidi- cu analiza experienţelor vieţii individuale, a
tatea organizării i. a importanţei reglemen- semnificaţiilor cu care se confruntă universul
tărilor, normelor generale, a diferenţierii interior şi exterior de viaţă. I.s. ar tinde să
stricte de atribuţii, în favoarea unui proces de devină numitorul comun al vieţii culturale din
comunităţile actuale, întrucît este centrată pe
conducere şi organizare centrat puternic pe
om şi pe devenirea sa în istorie şi societate,
realizarea creativă a obieshvelor, menţinînd
focalizînd toate preocupările care concură la
totodată principiul organizării ierarhice (T.
realizarea unui umanism al demnităţii şi
Burns, J. W. Lorsch şi P. R. Lawrence).
raţionalităţii. V. inteligenţă, schimbare so-
Modelele organice implică importante ele-
cială, sine. M.V.
mente de democratizare a i. c. Descen-
tralizare, atît pe funcţii, cît şi pe obiective, fără
IMITAŢIE încercare de a reproduce,
a elimina conducerea unitară; promovarea
conştient sau inconştient, comportainente
grupurilor de muncă autonome, d. Pro- observate la alte persoane, precum şi rezul-
movarea unor forme de conducere tatele acestei încercări, încununată sau nu de
alternative în raport cu i., ca de exemplu, mo- succes. în afară de G. Tarde, oare a făcu! din
dalităţile de conducere de tip reţea care I. conţinutul unei legi sociale universale,
accentuează comunicarea coordonarea şi "legea repetiţiei" (Les lois de l'imitation, 1890,
participarea democratică la conducere. V. bi- La logique sociale, 1894, L'opposition uni-
rocraţie, conducere, control social, decizie, verselle, 1896), printre cei mai importanţi
democraţie industrială, diviziunea muncii, stil teoreticieni care au abordat această pro-
de conducere. C.Z. blemă pot fi amintiţi J. M. Saldwin, G. H,
Mead, G. W. Aliport. f. a constituit (alături de
IMAGINAŢIE SOCIOLOGICĂ con- sugestie) unul din conceptele prin care psi-
cept introdus în socioiogie de C. Wright Mills hologia socială a marcat trecerea de la
ţ The sociological imagination, 1959) pentru a accentul pus pe instinct la rolul învăţării şi cul-
se referi la capacitatea individuală de a turii ca surse ale comportamentului uman.
înţelege isteria socială, biografia personală şi Ulterior au fost puse în circulaţie concepte
relaţiile dintre ele în cadrul unei societăţi date. mai cuprinzătoare şi mai bogate în conţinut:
Are o dimensiune personală relevată prin internalizare, socializare, aculturaţie. Di-
conştiinţa sinelui si a devenirii, una socială ra-
284
INCERTITUDINE
285
INCREMENTAL1SM
tive ale predictibilîtăţii proceselor şi fenome-' lui de decizie şi amînarea lui indefinită (in-
nelor, din intervenţia factorilor întîmplători, decizia), oscilaţia între alternative şi faze ale
accidentali — nedeterminarea parţială a procesului de decizie, anxietate, scăderea
proceselor şi fenomenelor şi b. i. cognitivă coeziunii sociale, scăderea motivaţiei perfor-
provenită din incompletitudinea şi fragilitatea manţei, dificultăţi de realizare a consensului
cunoştinţelor noastre; ea decurge atît din (i. generează dissens, consensul devenind
lipsa unor cunoştinţe şi informaţii relevante, problematic). în legătură cu i. şi cu necesi-
cît şi din caracterul fragil, primitiv al unor tatea resimţită de reducere a excesului
cunoştinţe şi informaţii de care dispunem. în paralizant al i. sînt investigate în ultimul timp
viaţa socială, în condiţiile competiţiei dintre o serie de mecanisme artificiale de absorbţie
actori, există o sursă suplimentară de i.: fie- a i. care generează strategii defensive, posibil
care participant va încerca să facă intenţiile şi patologice, de reacţie la situaţii de i. accen-
strategiile sale cît mai puţin predictibile, ca un tuată şi persistentă. V. competiţii, conflict,
instrument al concurenţei şi conflictului. în consens, decizie. C.Z.
mod special, i. este o dimensiune fundamen-
tală a procesului de decizie, multe modele ale INCREMENTALISW! procedură de
deciziei raţionale fiind formulate în funcţie de schimbare a unui sistem nu prin adoptarea
strategiile de a trata i. încă o distincţie impor- unor modificări structurale globale, ci prin per-
tantă: i. obiectivă reprezintă raportul dintre fecţionări parţiale. Rezolvarea unor probleme
cantitatea şi calitatea cunoştinţelor de care un particulare se speră a duce treptat la modi-
subiect dispune in mod efectiv şi cantitatea şi ficări majore de structură. D. Braybrooke şi C.
calitatea cunoştinţelor care i-ar fi necesare E. Undblom (1963), pornind de la o serie de
pentru soluţionarea unei probleme oarecare; observaţii ale lui Hayek şi Popper, au căutat
i. subiectivă reprezintă percepţia gradului de să argumenteze că ajustarea limitată şi gra-
certitudine/i, pe care subiectul o are; asu- duală a unui sistem este preferabilă
marea subiectivă a i. sale. Studiile din ultimul schimbărilor globale şi planificate. în mod
timp au pus în evidenţă faptul că i. subiectivă special, i. este recomandat ca strategie a ac-
nu reprezintă neapărat o reflectare corectă a tivităţii politice. La nivelul unei cunoaşteri
i. obiective. în anumite condiţii, un nivel ridicat limitate, recurgerea la soluţii globale poate
de i. obiectivă poate fi asociat cu un niyel ridi- duce la consecinţe imprevizibile, chiar la
cat de certitudine subiectivă. De ex. studiile catastrofe, în timp ce modificările limitate sînt
asupra supraconfidenţei şi a factorilor care o mult mai controlabile. Totodată însă, este
determină. ♦ I. reprezintă o temă tot mai im- posibil ca efectele cumulate ale ajustărilor
portantă în cercetările actuale. în primul rînd, graduale să împingă sistemul în timp pe o
studiile de psihologie şi sociologie cognitivă cale indezirabilă. De asemenea, i. prezintă
au scos în evidenţă faptul că subiecţii umani, riscul unei orientări conservatoare, oferind
individuali şi colectivi, dezvoltă strategii de perfecţionări în cadrul aceluiaşi principiu
raţionare distincte la diferite nivele de certitu- structural, neducînd în mod necesar la
dine/i, în al doilea rînd, evidenţierea efectelor schimbări de structură. I, reprezintă o aplicare
i. asupra comportamentului individual şi a principiului raţionalităţii limitate formulat de
colectiv. Aceasta are o serie de consecinţe H.A. Simon: cînd o problemă prezintă un grad
funcţionale — amînarea deciziei, motivarea de complexitate mult mai ridicat decît ca-
dezvoltării de activităţi de cunoaştere —, dar pacităţile decidentului, ea poate fi descompusă
şi efecte disfuncţionale — blocarea procesu- în probleme mai simple şi acestea în probleme
286
INDICATOR SOCIAL
şi mai simple pînă cînd ele devin soluţion- pună în evidenţă atît pe-rfotmanţefe cantita-
abile; cumularea soluţiilor sub-problemelor şi .tiys, cit şi efectele secundare ale acestora, să
sub-sub-problemeior duce la soluţionarea coreleze scopurile, valorile şi performanţele
problemei globale. în fapt, dinamica siste- unui sistem social pentru descriere, evaluare
melor sociale în cursul i s tori ei poate fi şi planificare socială, Sociologia a fost disci-
descrisă corect de principiu i. Aceasta nu în- plina care şi-a asumat responsabilitatea
seamnă că el reprezintă singura strategie formulării, fundamentării şi utilizărml.s. ♦
eficace, în toate condiţiile. O abordare poate Este necesar să distingem între î.s. şiV soci-
deveni eficace peste un anumit nivel de ologici. Ultimii reprezintă ope_rationaljzări_ale
cunoaştere a dinamicii sistemului. V. decizie, conceptelor (variabilelor) sociologice, între-
dezvoltare, incertitudine, schimbare socială. prinse pentru nevoile cercetării empirice, fund
C.Z. deci raportabili la termenii de dimensiune,
variabilă şi coeficient statistic.,J,s. sî,nt_
INDICATOR SOCIAL instrument de mjigyrătorMnstitutionalizate (sau proiecte,
măsurare a caracteristicilor specifice faptelor, propuneri de asemenea măsurători) utiljzaţe
fenomenelor sau proceselor sociale. Scopul de colectivitate pentru a caracteriza atît
i.s. este de a facilita descrierea, evaluarea si starea cît şi dinamica socială ale unui sistem.
antlcipareajuncţionării unui sistem social sau Conducerea societăţii şi urmărirea continuă
a unei componente a acestuia. Ei satisfac în timp a variatelor procese sociale sau a
nevoia de_a cunoaşte starea prezentă şi efectelor social-umane ale diverselor decizii
evolujiajresuţă, precum şi de a dirija în mod sau fenomene sociale nu se pot realiza decît
sistematic şi conştient dezvoltările viitoare. pe baza unor măsurători sistematice ale prin-
HuşţraţjyjLîn acest sens este utilizarea încă cipalelor caracteristici ale sistemului social,
din antichitate^ iTdemograiicUnentru ca sub deci pe baza i.s. Distincţia dintre i.s. şi i. so-
influenţa şcolii de gîndire din secojul al XVII- ciologici este totuşi relativă, înîrucît unii i.
lea cunoscută sub numele de "aritmetică sociologici pot fi asimilaţi şi instituţionalizaţi ca
politică", şi mai ales odată cu dezvoltarea sta- i.s. ♦ Se disting mai multe categorii de i.s.:
t i s t i c i i şi a preocupărilor moderne de absoluţi sau relativi, unidimensionali sau mul-
introducere a raţionalităţii în analiza eco- tidimensionali, de stare sau de evailjSre,
nomică, să fie extinşi şi intens utilizaţi !. obiectivi sau subiectivi etc. De regulă, sînt
economjcjjn deceniul al şaptelea din actualul utilizaţi nu i.s. absoluţi (număr total de televi-
secol a început să se manifeste o veritabilă zoare, de titluri de cărţi publicate, de brevete,
1
"mişcare_aJ:s.' JR.A. Bauer, Social indicaiors, inovaţii etc), ci i.s. relativj fnumăr de televi-
1966; B.M. Gross, Social systems account- zoare, de paturi de spital, doctori, titluri de
ing, 1972), avînd drept scop elaborarea şi cărţi etc. raportat la o unitate de populaţie —
i itilţyj^aajtejUnp.liişl în a.sa-nurr)ita contabili- 100, 1.000, 10.000 de locuitori). în structura
tatejşQcială. Aprecierea generală era că i. unui i. relativ (sau de proporţie) sînt incluse
economici şi contabilitatea economica s-au două componente: una se referă la variaţia
preocupat mai ales de gantitatea, nu şi de unei caracteristici, iar cealaltă presupune
nalitatţ.fl priylijsfjlor muncp, de înregistrarea raportarea la o valoare standard de referinţă
aspectelor economice sau productive, nu şi a (de regulă, constituită la nivelul populaţiei).
celor non-economice. I.s. şi contabilitatea so- Ca atare, 1. relativ rezultă fie prin divizare
cială urmau să far.iljţgza înţglfi_g_erea (numărul de telefoane la o mie de persoane),
fi a sistemelor .sociale, să fie prin calculul mediei aritmetice (venitul
287
INDICATOR SOCIAL
mediu pe persoană, cheltuieli medii pentru raportează pentru a indica atitudinea pe care
procurarea de bunuri culturale, performanţa trebuie să o avem faţă de starea respectivă.
medie a unui grup de persoane etc), astfel că Din punctul de vedere al metodologiei de
valoarea sa nu depinde de dimensiunea con- măsurare, i. pot fi obiectivi sau subiectivi. I.
textului în care s-a făcut măsurarea. Se mai obiectivi sini aceia care se fundează pe iden-
face distincţie între i. unidimensionali sau tificarea unei stări sau a mărimii ei cu
"simpli", care iau în considerare__o_sjngură_ca; instrumente de măsură elaborate şi aplicate
de omul de ştiinţă (observator ştiinţific) într-o
cap de locuitor, consumul alimentar, su- manieră controlată (grile de observare şi es-
prafaţa medie locuibilă sau număr de camere timare, teste etc.) sau se referă la mărimi
pe persoane), şi L-muliidJmsasiwBli sau\ direct observabile a căror înregistrare nu
"complecşi", sintetici, caresejconşţiţii1 ^poW-rti distorsionată subiectiv (numărul de
agamblacea unui numSIiHli pentru a } teatre, tirajul total al cărţilor, numărul pos-
măsura o variabilă rnajcomplexă (nivel de turilor de radioreceptoare, numărul de
trai, calitatea vieţii, gradul de democratizare spectacole etc). I. subiectivi sînt aceia care
a unei societăţi etc.)- Pentru a măsura, de se bazează pe înregistrările făcute de
exemplu, intensitatea comunicării subiecţii naturali (observator natural) cu
interpersonale într-o comunitate este nece- ajutorul instrumentelor comune de obser-
sar să se ia în considerare I. mai simpli cum vare. Cu alte cuvinte, aceşti i. au ca referinţe
ar fi: numărul de posturi telefonice la mia de percepţiile actorilor sociali cu privire la un gen
locuitori, frecvenţa întîlnirilor, discuţiilor sau a sau altul de fenomene. De exemplu, una este
altor schimburi de mesaje etc. Există i. de frecvenţa crimelor aşa cum este ea înregis-
stare şi i. de evaluare. I. de stare exprimă e- trată de către instituţiile specializate şi alta
percepţia membrilor unei colectivităţi asupra
xisîenţa sau gradul de variaţie a unei carac-
stării de criminalitate. Chestionarul şi interviul
teristici oarecare: venitul real pe cap de locui-
reprezintă, de cele mai multe ori, sursa de i.
tor, cantitatea de radioactivitate din mediu
subiectivi, fundaţi pe percepţia membrilor
sau nivelul oxidului de carbon, numărul de săli
colectivităţii: cît de frecvent sînteţi consultat în
de spectacol sau paturi de spital. Prin el însuşi i.
problemele conducerii colectivului dvs. de
de stare nu ne indică dacă respectiva stare
muncă (sau a întreprinderii)/cît de des aţi fost la
este bună sau rea, dezirabilă sau nu. Acest
cinematograf în uftlmu! an? etc. I. de stare şi
aspect fi oferă i. de evaluare. Aceştia
cei de evaluare pot fi astfel obiectivi (mij-
raportează starea existentă la un criteriu de
loace sistematice de înregistrare a stării,
valoare (necesităţile umane sau ale diferitelor
raportarea acesteia la criterii de valoare fixate
sisteme sociale), fapt care indică atitudinea cu mijloace ştiinţifice) sau subiectivi (per-
faţă de respectiva stare. Nivelul radioac- cepţia pe care oamenii o au despre starea
tivităţii mediului nu spune nimic prin el însuşi, diferitelor fenomene social-umane sau
ci doar raportarea la nivelul maxim admis despre valoarea acestora). I. de satisfacţie
pentru o viaţă normală ne indică dacă este reprezintă o clasă specială, des utilizată, de
prea ridicat sau nu. Fluctuaţia forţei de muncă i.s. Ei pot fi consideraţi atît i. subiectivi de
este un fenomen normal, între anumite limite, stare (percepţia de către actorii reali a stării lor
chiar necesar. Peste o limită ea devine un de satisfacţie/insatisfacţie), cît şi i. subiectivi
fenomen negativ. 1. de evaluare are deci o de evaluare (evaluare făcută de actorii reali,
structură complexă, cuprinzînd un i. de stare cu criteriile lor obişnuite de valoare, a di-
şi un criteriu de valoare la care primul se
288
INDIVIDUALIZARE
feritelor condiţii de viaţă). ♦ în stadiul actual două sisteme sau unităţi sociale şi orice ge-
sînt folosite două tipuri mari de procedee pen- neralizare interpretativă să se bazeze pe i.
tru construcţia i.s.: a. proceduri empirice: realmente echivalenţi şi substituibili; b. agre-
analiza factorială, scalarea Guttman sau analiza garea i. mai simpli sau parţiali în i. mai
grupărilor ierarhice {clusters) sînt utilizate pen- complecşi sau globali nu numai că nu este o
tru a determina măsura în care diferitele date operaţie simplă, dar se poate dovedi a fi, în
concrete pot fi asamblate într-un i, abstract; anumite condiţii, imposibilă din punct de ve-
b. proceduri teoretica, care constau în opera- dere matematic. G, Păun (1977) a formulat în
ţionallzarea conceptelor teoretice, atenţia acest sens o "teoremă a imposibilităţii
conceTitrîndu-se asupra identificării unităţilor agregării i.". V. clasificare multicriterială,
semnificative din spaţiul logico-semantic aso- măsurare, operaţionalizsre, sistem social,
ciat respectivului concept. Problema meto- statistică şi sociologie. L.V.
dologică principală a construcţiei i.s. prin am-
bele proceduri rezidă în combinarea
variabilelor subsumate aceluiaşi i. Soluţion- INDIVIDUALIZARE proces de con-
area acestei probleme se face prin aplicarea strucţie, afirmare şi consacrare a identităţii
unui model aditiv, multiplicativ sau algoritmic. personale şi a conştiinţei acestei identităţi în
Modelul aditiv constă în însumarea valorilor diverse contexte sociale şi în ontogeneză. în
ponderate ale variabilelor selectate: funcţie de aria de manifestare, se distinge în-
I = aiVi+a2Va+...+anVn (unde: I = tre i. în societate şi i. în ontogeneză. Condiţia
indicatorul unităţii de referinţă; V, = variabile istorică fundamentală a i. în societate s-a
care reprezintă un aspect al unităţii dovedit a fi diviziunea muncii, oare a generat
analizate; a = ponderea variabilei conside- treptat posibilitatea profesionalizării speciali-
rate; n = numărul variabilelor combinate). zate şi a dobîndirii unei identităţi executive.
Ponderile ai ale variabilelor reflectă impor- Dincolo de această condiţie, este însă nece-
tanţa diferenţiată a acestora în condiţiile în sar să se dezvolte o conştiinţă a unicităţii şi
care scorurile sînt standardizate sau au de- distincţiei individuale şi un stil de viaţă care să
viaţii standard egale. Modelul aditiv se afirme individualitatea ireductibilă a fiecărei
bazează de fapt pe tehnica analizei regresiei persoane ce tinde să se consacre ca perso-
multiple. în modelul multiplicativ se operează nalitate. I. în ontogeneză este progresivă şi
cu acelaşi tip de ecuaţie, cu excepţia funda- stadială şi constă mai ales în dezvoltarea eu-
mentală că însumarea este înlocuită de lui şi a inteligenţei. într-un prim stadiu se
multiplicare pentru a maximiza variaţia totală produce abstragerea personală din lumea in-
a scorurilor şi a potenţa semnificaţia interpre- distinctă a lucrurilor înconjurătoare. Se trece
tativă a rezultatelor. Modelul algoritmic apoi prin stadiul egocentric (1,5/2 — 7/8 ani)
constă în aplicarea unor formule statistico- ca expresie a inconştienţei propriei subiec-
matematice specifice pentru construirea i. tivităţi individuale şi a nediferenţierii între ego
Există şi dificultăţi importante în construirea şi şi alter. Intervine, în sfîrşit, decentrarea indi-
utilizarea i.s.: a. tendinţa de multiplicare a i. viduală, prin diferenţiere, reciprocitate şi
reciproc substituibili în plan semantic, dar di- cooperare în condiţii de multiplicare a relaţiilor
feriţi prin procedeul de construcţie conduce la sociale, ceea ce conduce la consacrarea pro-
interpretări neuniforme sau la comparaţii ne- priei individualităţi (Jean Piaget). V. con-
justificabile. Pentru a se evita această ştiinţă, diviziunea muncii, inteligenţă, liberal-
situaţie, este necesar ca orice comparaţie a ism, personalitate, sine. M.V.
289
INDUSTRIALIZARE
?R0
INDUSTRIE
9Q1
INEGALITATE SOCIALĂ
292
INEGALITATE SOCIALĂ
norme (morale şi juridice), valori etc. Doar în caracterizează o populaţie, în ansamblul său,
raport cu acestea din urmă se poate vorbi de în raport cu un factor de ierarhizare. Cel mai
i.s., numai oă distincţia dintre cele două cate- simplu procedeu, în acest caz, constă în a
gorii de i. nu este atît de netă cum poate părea compara valoarea minimă în populaţie cu cea
la prima vedere; o serie de ierarhii şi i. "natu- maximă sau, dacă se consideră că acestea
rale" sint, cel puţin parţial, determinate de nu sînt suficient de expresive, valoarea medie
factori sociali. ♦ Problematica i.s. este una a primilor 10% dintre indivizii repartizaţi în or-
clasică pentru sociologie, ea găsindu-şi un loc dine pe scală cu valoarea medie a ultimilor
de tratare privilegiat în sociologia stratificării 10% dintre ei. în viaţa socială, factorii gene-
şi mobilităţii sociale, în sociologia educaţiei, a ratori de i. sînt, de regulă, legaţi unul de altul
culturii, a modului de trai etc. Teoretizările sau legaţi de alţi factori sociali de structură.
referitoare la apariţia, existenţa, amploarea şi Din acest motiv, interesul sociologului se în-
rolul i.s, sînt şi ele foarte variate, mergînd de dreaptă nu atît spre descrierea şi măsurarea
la poziţia care accentuează rolul lor destabi- unor i. în sine, ci spre descifrarea raporturilor
lizator, generator de transformări sociale dintre asemenea factori. Mai exact, dacă X
(legată mai ales de tradiţia marxistă, care este un factor ierarhizam şi A un factor pe
pune pe prim plan i. — generatoare de con- baza căruia o populaţie se clasifică în m gru-
flicte — între clasele antagoniste) şi pînă la puri: Ai, A2, ..., Am problema care se pune
cea care atribuie i.s. un rol stabilizator, con- este aceea de a estima nivelul de i. între
siderîndu-!e necesare pentru funcţionarea clasele lui A, în raport cufactoruiX. De exem-
oricărui sistem social (legată, în special, de plu, dacă Ai sînt grupuri socio-profesionale,
tradiţia funcţionalistă). O serie de aspecte ne putem întreba în ce măsură există, între
privind i.s. au fost şi sînt amplu dezbătute şi ele, o i. în raport cu retribuţia (factorul X). Me-
în literatura filozofică, etică, politică etc, motiv todologic, problema se poate rezolva fie
pentru care abordarea lor de către sociologie transformînd variabila X de aşa manieră incit
este îngreunată de transferul de idei şi me- să ia o singură valoare la nivelul unui grup Ai
tode din aceste discipline. Pentru tratarea lor (de exemplu, procentul indivizilor cu retribuţie
ştiinţifică sînt deci necesare multe pre- sub sau peste un prag), fie luînd în consider-
cauţium, dintre care, desigur, cea mai ele- are valorile indivizilor mijlocii din grupurile
mentară este aceea a definirii exacte şi ope- comparate. Este limpede că dacă şi caracte-
raţionalizării factorului de ierarhizare, urmată ristica A este una ierarhizantă, atunci este
de stabilirea indicilor de măsurare a i.s.. ♦ în foarte probabil ca între A şi X să se găsească
general, o i.s. poate fi exprimată fie în termeni o corelaţie statistică, ceea ce ilustrează
calitativi, fie cantitativi. în primul caz, caracte- legătura dintre cele două tipuri de i. Se poate
ristica ce serveşte drept c ri teri u de uşor înţelege că, în vreme ce i. dintre indivizi
comparaţie este evaluată pe o scală ordinală, trezesc mai puţin interesul sociologului, cele
ceea ce face ca însăşi exprimarea existenţei dintre grupuri — şi mai ales cele oare apar în
sau gradului de i. să se facă sub formă cali- sistemele de dublă sau multiplă clasificare —
tativă, în al doilea, evaluarea i.s. se poate sînt mult mai relevante pentru preocupările
lealiza prin diferenţe de valori (pentru scalele lui. Un exemplu clasic de astfel de i.s., asiduu
de intervale) sau prin raportarea celor două studiate de sociologia educaţiei, este cel al i.
valori una la alta (pentru scalele de rapoarte). de şanse în fata şcolii. Aici factorul care gen-
Deseori se pune problema construcţiei unui erează elementele de comparat este, de
indice care să măsoare nivelul-global de i. ce regulă, "originea socială" a copiilor, adică un
INFLAŢIE
294
INFORMAŢIE
295
INGINERIE SOCIALĂ
investigarea realităţii, din analiza unor docu- fi formarea unei cifre dintr-un număr de tele-
mente sociale sau din studiul unor cercetări fon) înregistrat de mecanismul de intrare
dejafinalizate. I. sociale se particularizează în (input) al unui sistem de comunicare sau al
funcţie de contextul analizei şi de specificul unei maşini de calcul. Se referă şi la structura
realităţii investigate. De aceea au un grad re- semnificaţiilor unui mesaj. V, atitudine, comu-
dus de cumulativitate. Cercetarea socială nicare, dezinformare, inteligenţă, metodologia
are, între altele, şi obiectivul da a identifica şi cercetării sociologice, opinie. M.V.
analiza acele tehnici şi metode prin care să
decontextualizeze i. particulare şi să identi- iNGINERIE SOCIALĂ concept intro-
fice semnificaţii mai generale. De asemenea, dus de inginerul francez Emile Cheysson în
sociologia se preocupă de analiza impactului anul 1880 pentru a desemna o ramură a so-
social al ritmurilor şi direcţiilor de dezvoltare ciologiei aplicative, ce urmăreşte prevenirea
a i. socialmente elaborate, precum şi de ca- şi aplanarea conflictelor industriale, a tensi-
racterizarea efectelor sociale ale noilor unilor şi fricţiunilor generate de ierarhia şi
tehnologii informaţionale şi de comunicare diviziunea muncii. Actualmente termenul este
(calculatoare, sisteme audio-video etc). în folosit ca sinonim cu cei de sociotehnică,
condiţiile în care tot mai mulţi analişti apre- referindu-se, în mod special, la dezvoltarea
ciază că epocii actuale îi este caracteristică unor metode şi tehnici sociologice necesare
trecerea de la "societatea industrială" la aşa diagnosticării şi soluţionării unor probleme
zisa "societate informaţională" (A. Toffler, J. sociale critice, de realizare a unor stări sociale
Naisbitt, M. Drăgănescu), procesele de pro- dezirabile. Dezvoltarea i.s. este susţinută de
ducere, transmitere şi utilizare a i. sînt tot mai unii sociologi, urmînd modelul tehnologiei în
intens studiate. între domeniile de analiză expansiune şi contestată de alţii. V. pozitivism
menţionăm: mecanismele şi relaţiile sociale sociologic, sociologie. I.F.
implicate în producerea de cunoaştere, noile
tehnici şi modalităţi de comunicare a i., efec- INOVAŢIE 1. ldje^jmeţodă_gauj)roduse
tele individuale şi sociale ale ritmului expo- tihnim ri] narantRristiri dfi nnntats rp7|iltqta
296
INSECURITATE
elaborarea (Al. Osborn, W. Gordon, H. Simon unităţi sociale, în condiţii de existenţă a anu-
etc.) unor metode de stimulare a activităţilor mitor canale de comunicare, structuri sociale
creative colective sau de grup (brainstorming, şi valori culturale. Au fost propuse atît modele
sinectică etc). 2, £cjwnbaj;e_p_£qdusă într-un calitative, cît şi matematice (D.J.
sisîgmjtehnic, economic, social, cultural etc.) Bartholomew, 1967; L. Brown, 1968; J.
ca urmareajnlroducerii unor noi descoperiri, Felgman, S. Stiver Lie, 1974) şi s-au distins
în funcţie de gradul de intenţionalitate a curbele difuziunii cumulative (care reprezintă
schimbării, se distinge între i. şjxmţană şi cea proporţiile unităţilor care adoptă o i. în fiecare
planificată. Societăţile moderne şi mai ales perioadă de timp) de ritmurile de difuziune
cele contemporane au instituit o veritabilă in- (oare redau pe intervale de timp raporturile
frastructură organizatorică de planificare şi dintre noile unităţi ce adoptă, i. şi duratele in-
conducere a i., urmărind iniţierea, fundamen- tervalelor de timp). Astfel de curbe au o
tarea, adoptarea, difuzarea, implementarea funcţie predominant descriptivă, dar ele pot fi
şi instituţionalizarea schimbării în diverse asociate şi cu specificarea de factori micro
sisteme atît pentru depăşirea unor obstacole sau macrosociali care intervin în procesul de
din calea dezvoltării, cit şi pentru creşterea răspîndire şi aplicare a i., fie pentru a-l acce-
performanţelor caiitative şi cantitative. în timp lera, fie pentru a-l încetini sau bloca. în afara
ce producerea i. depinde de gradul de mani- caracteristicilor specifice i. propriu-zise, sînt
festare şi finalizare a creativităţii individuale şi invocaţi factori culturali (modele relaţionale şi
de grup, implementarea este influenţată de: de comportament, tradiţii etc), psiho-sociali
caracteristicile intrinseci ale i. (claritate, com- (atitudini, interacţiuni, reţele de comunicare şi
plexitate, calitate tehnică); receptivitatea conducere etc.) sau sociali (structură socială,
sistemelor sociale faţă de schimbare (climat relaţii de putere şi control social etc). Spre
atitudinal, resurse materiale, opţiuni ale con- deosebire de societăţile tradiţionale, cele
ducerii), factori personali (setul valoric moderne se caracterizează printr-o in-
personal de receptare, pregătire profesională stituţionalizare a i., adică prin extinderea
şi psiho-socială etc). Astfel de factori in- activităţilor sistematice de căutare, pro-
teracţionează în mod dinamic, în funcţie de ducere, aplicare şi difuzare, în ritmuri cît mai
timp şi de organizarea sistemului social re- rapide, ale I. îatoate sectoarele sistemului so-
ceptor, în raport cu domeniul în care se rea- cial. V. descoperire, schimbare socială. L.V.
lizează, se distinge între i. structurale, uneori
nur
ulie_refo/Ţne,_(centrate pe schimbarea INSECURITATE stare emoţională re-
structurii unui sistem, a modului său de or- simţită la nivel individual, de grup sau social,
ganizare, de exemplu: inovarea organizării ce se traduce în conştientizarea unei
producţiei, a structurii întreprinderilor, a siste- ameninţări potenţiale sau actuale şi ruperea
mului de învăţămînt etc.) şi iJuacţionalB(ca.re echilibrului afectiv ce caracterizează tonusul
sînt predominant tehnice şi vizează înnoirea vieţii relaţiilor sociale. Termenul este adesea
practicilor productive, executive din interiorul o referinţă la circumstanţele vieţii externe ca,
unui sistem). ♦ Studiul difuziunii şi imple- de exemplu I. economică (financiară). Din
mentării i. a devenit un domeniu autonom-al punct de vedere psihologic,!. poate fi unidi-
cercetării sociale încă din deceniul al şaptelea mensională sau multidimensională, funcţie
al acestui secol (E. Katz, 1963; E.M. Rogers, de natura şi amploarea ameninţării sau
1969), concentrîndu-se asupra acceptării în ameninţărilor la adresa securităţii psihice in-
timp a unei!. de către indivizi, grupuri sau alte dividuale. A.H. Maslow (1942) vorbeşte
297
INSTITUŢIE
despre sindromul de i. ce desemnează totali- tjve. Exemplul tipic de i. în acest sens este
tatea simptomelor particulare asociate în Etajul, cu organjzaţiile-«ale-admirrtstratfve,
cazuri de i. cronică, cum ar fi sentimente de politice, militare etc. 2. in_§Qdologie, i. de-
respingere, de izolare, de vinovăţie, de inutili- numeşte je£ujjje_^ejnfljjej^ai£-şixflntrol
tate, pierderea încrederii în sine, ş.a. I. socialale comportamaateiot-iadiyjduale.
psihologică este un ecran difuz pe care se modelele specifice şi stabilejJej3rganjzare_si
proiectează, după teoria psihanalitică, desfăşurare a jnteracţiunJIoLdinţreJndiMzLşL
condiţia nevrotică. I. este adesea efectul unei grupuri sociale orientate spre satisfacerea
situaţii de competiţie accentuată. I. este con- unor nevoi de bază, valori şi interese cu im-
siderată de unii autori ca fiind o componentă portanţa esenţială, strategică, pentru
importantă a vieţii sociale. E. Fromm {The menţinerea colectivităţilor sociale în accepţia
Fear of Freedom, 1942) susţine că diferenţa dată de Durkheim şi şcoala sa, i. sînt moduri
între securitate şi i. serveşte drept criteriu de de a_acţiona, de a simţi şi de a qîrtdi care, ca
discriminare între grupurile cu structură orice "fapt social", au o acjiune_c_pn-
democratică şi cele cu structură autoritară. în st'rîngâ~toafe aşupiaJjiclivKlului, venită din
acest context se modelează personalitatea exteriorul acestuia, au o existenţă proprie, in-
autoritară care îşi găseşte securitatea indivi- dependenţă de manjfe_ştăxi!ejn5iyîdua!e şi
duală în condiţii de severă conformitate. Pe care sînt distinctive pentru un grup dat, fiind
aceste baze s-a studiat şi apariţia dictaturii relativ acceptate de toţ membrii acestuia.
politice, posibilă prin canalizarea adaptării Comportamenteie individuale instituţionali-
grupurilor la condiţii de stress şi i. către valori zate sînt, în această interpretare, sancţionate
unice, conformitate şi solidaritate cu Idealuri în mod explicit şi eficient de către o autoritate
ce dispun de mare încărcătură emoţională. V. special desemnată de colectivitate în acest
motivaţie, necesitate, sărăcie. I.A.P. scop. Exemplul ilustrativ pentru sensul socio-
logic al termenului d^TJjl oferă familia şi
INSTITUŢIE (latv institutio.^njnsţiţuere, rudenia care, prin rsg|emerrtănlejorjmpjjcite
"ajidjca", "ajnţgrnsia",-l^_aseza"; institutio, sătrexţflicite (formalizate, codificate) in-
"aşezămînt", "întemeiere", "înfiinţare", dar şi fHieJi^tează^ijcojritole^ză_cgjŢiportamentele
"nhirasi1^ "raqulă rlf- purtam", "riaprindew'"!. 1. sexua]e,^e_Bracjjee£ei_de_sociajizare_a copi-
"Institutiongs" era îitiu|_daj_deJujiscoDSUiţiLro- ilor; comportarnente_de_achizitie, folosire şi
mani tratatelor loj^glgrrigrjjar9_de_digBt. Prin transmitere a unor bunuri economice, de pro-
"instituire", un popor, o_coleclivjiate soeiaJă ducţie şi consum; CQmpQ4arrjejoîeJegalg_de
trecea djJaJitasajiajjalujlljlaJa-acţUini rituri, ceremonii şi credinţe religioase; în unele
individuale spontane, egoiste, agresive, la contexte specifice familia şi rudenia in-
"sţarea_ş_o.cjajjC la organizaţii create de o fluenţeză cornportarnejitele şi relaţiile
autoritate exterioară intereselor individuale, politice. Alte tipuri de i. sociale,
dar recunoscută ca necesară pentru satisfa- corespunzătoare nevoilor şi intereselor
cerea acestor interese, pentru menţinerea esenţiale ale colectivităţilor sociale, sînt i.
unei colectivităţi sociale durabile. în limbajul
comun, cuvîntul Lpăstrează sensul iniţial Ju- rala ş^aji-spaiale^sînţ prezente, in forme
ridic, deş^mmndJHgaaizaţiils_care_au_sJaIiJt, diferite, în toate societăţile, ele reprezintă un
reflii!!jlfiJuxK^ion_are_sţabilite prin regula-, element definitoriu al sociabilităţii, unJijniyej'-
avîad_iaJuJ_ş.aiLiun,cţia sal" al comportamantuluLuman. De aceea,
socială-de a.satisfaca.anLimite-neyolcQlec- după unii autori, "ştiinţa socjetăţiLeste-şiilnta
298
INSTITUŢIE TOTALĂ
" (P. Fauconnet şi M. Mauss, Soci- reguli raţional întocmite după criterii tehnice,
ologie în La Grande Encyclopedie de H. orientate spre eficacitate maximă). Or-
Lamirault, 1900). Datorită diversităţii lor, 1. pot ganizaţiile constituie una dintre compo-
fi clasificate şi după alte criterii: a.jlupă. gtadul nentele numeroase ale I. De ex. şcoala este
de "cristalizare" sau de reglementare formală o organizaţie care face parte din i. educativă,
a normelor de comportament individual şl/sau mai complexă. Statul reuneşte un sistem de
colectiv; obişnuinţe_, obiceiuri, legi; b. după organizaţii în cadrul instituţiei politice (care in-
modul de punere în aplicare şi de saneţiona- clude şi elemente instituţionale neorga-
re: i. formale şi i.jniozmale; i-Jjrimare nizate). V. cultură, normă, organizaţie, soci-
(dobîndite de indivizi prin socializare) si i. abilitate G.N.
secundare (pe care indivizii, la rîndul lor, le
crează) etc. Din exemplul de mai sus privind INSTITUŢIE TOTALĂ orice instituţie
familia şi rudenia reiese şi faptul că principiile socială in care membrii sînt obligaţi să
de organizare a i. de un anumit fel inter- trăiască o perioadă mare de timp în izolare
ferează cu activităţile, grupurile sociale si faţă de restul societăţii, într-un mod diferit de
rolurile sociale care sînt reglementate de viaţa lor obişnuită. într-o i.t. se poate intra in-
către principiile de organizare a altor i., ce ţin voluntar (fără dorinţă individuală expresă), ca
de alte sfere ale vieţii sociale instituţionali- de exemplu în închisori, orfelinate, armată,
zate. Acgasţa_datoriţă_caracterului de sau mai mult sau mai puţin voluntar, cum este
"fenomen-sociaL-loial!' propriu fiecăreji. so- cazul sanatoriilor, azilelor, mînăstirilor, sau al
ciale.Totuşi, fiecare i, controlează un anumit vapoarelor care efectuează călătorii de lungă
domeniu al vieţii sociale instituţionalizate şiîn durată. Orice i.t. dezvoltă un sistem normativ
acest scop dispune de resurse specifice (po- propriu care se impune indivizilor relativ uşor
tenţialul biologic al sexelor, în cazul familiei; datorită imposibilităţii acestora de a o părăsi.
munca, mărfurile, capitalul, în cazul i. Din acest motiv, i.t. tind să uniformizeze indi-
economice; ş.a.m.d.)- I. distincte au principii vizii, anulîndu-le statusurile pe care le au la
regulative distincte (valori, norme, sancţiuni); intrare şi recunoscînd doar pe cele nou
în cadrul lor se formează atribuite. Sînt utilizate, în acest sens, unifor-
roluri speciallzatejognţm.Inriftpi'flirfin mele, anumite coduri lingvistice, prohibiţia
funcţiilor specifice i.; I. dispun de mijloace ma- utilizării numelor proprii fie prin utilizarea nu-
teriale jii instalaţii tehnice adecvate realizării merelor, f i e a unor particularităţi de
func|iilox lor. Din reunirea acestor elemente uniformizare alăturate numelui (sergent,
constitutive (valori, norme, sancţiuni; roluri şi maică, pacient etc), fie prin rebotezarea indi-
grupuri sociale specializate; mijloace materi- vizilor, l.t. încearcă să controleze toate
ale şi tehnice etc.) aspectele vieţii membrilor lor, inclusiv pe cele
^aJj.Putem introduce astfel distincţia dintre or- asupra cărora, în mod normal, numai ei au
ganizare socială, prezentă în forme diferite în posibilitatea de control. în acest sens, i.t. pot
orice activitate instituţionalizată, şi or- reglementa foarte strict formulele de adre-
ganizaţie, care constituie un caz particular, sare, de salut ca şi alte comportamente pe
distinct de activitate instituţionalizată (carac- care membrii trebuie să le aibă în anumite si-
terizată prin obiective specifice, deliberat tuaţii, in i.t. care pun un accent deosebit pe
stabilite, pentru realizarea căroia sînt stabilite controlul social (închisori, armată, orfelinate,
stalusuri şi roluri specializate, a căror in- mînăstiri) mai pot fi utilizate şi alte procedee
teracţiune este reglementată prin coduri de de uniformizare şi de conştientizare a poziţiei
299
INTEGRALISM SOCIOLOGIC
în cadrul lor, în special prin activităţi cu un ca- mediul căreia se realizează un echilibru
racter ritualic şi adesea degradant, cum ar fi funcţional al părţilor. Integratul poate fi o per-
dezbrăcarea totală sau parţială în grup sau/şi soană cît şi un grup de persoane, o categorie
în prezenţa altora, în vederea unor activităţi socială, o organizaţie, o comunitate terito-
altfel normale (exerciţii de gimnastică, con- rială, un subsistem social etc. Se vorbeşte
sultaţii medicale în grup, băi colective etc). în astfel de o i. profesională, socio-profesională,
orice tip de i.t. membrii exercită însă presiuni urbană, rurală, culturală, educaţională etc.
puternice asupra sistemului normativ, Dacă elementele care se integrează sînt sub-
neputîndu-se astfel anula total statusurile sisteme ale sistemului social global, i. este
preexistente şi nici preîntîmpina apariţia unor societală. I. reprezintă o relaţie, o interacţiune
grupuri primare care să mărească rezistenţa dinamică între sistemul care se integrează şi
indivizilor faţă de cerinţele i.t. V. control so- sistemul care integrează. în cursul acestui
cial, instituţie, manipulare, organizaţie, proces, atît în sistemul care se integrează cît
spălarea creierului. A.B. şi în ce! ce integrează au loc mutaţii. în funcţie
de caracterul activ al primului şi de capaci-
1NTEGRALISM SOCIOLOGIC recon- tatea de răspuns a mediului care integrează,
strucţie teoretică a realităţii sociale înfăptuită se disting mai multe faze ale procesului: aco-
de Petre Andrei (1891-1940) prin verificarea modarea, adaptarea, participarea şi
istorică şi sociologică a teoriilor sociologice integrarea propnu-zisă care, de multe ori,
importante ale vremii (organicismul, psiholo- poate fi o sinteză diferită în comparaţie cu
gismul, intelectualismul sociologic, teoria componentele iniţiale. De ex. procesul de î. a
bazei moral- afective a societăţii, voluntaris- unei persoane într-o organizaţie economică
mul sociologic, sociologismul, marxismul), pe presupune o fază de acomodare al cărei
conţinut este dat de informarea reciprocă
care le utilizează ca indicatori sociali ai pro-
asupra obiectivelor şi caracteristicilor, acti-
priei construcţii teoretice. 1.8. are cîteva note
varea modelelor integrative care să-i permită
definitorii: a. viziunea funcţionalistă asupra
celui venit învăţarea rolului ce decurge din
societăţii, înţeleasă ca un tot funcţional în
poziţia pe care o ocupă în sistemul în care se
vederea unor scopuri comune, ca un produs
integrează. în faza de adaptare, relaţiile mul-
al spiritului; b. ideea, de factură antisub-
tiple care se stabilesc fac ca sistemul care se
stanţialistă, a rel aţ i i l o r interindividuale
integrează (deşi cu o identitate separată) să
"obiectivate şi concretizate în instituţiuni" ca
capete cunoştinţele şi deprinderile necesare
formulă de explicare a mecanismului formării
rezolvării situaţiilor impuse de mediu şi să
şi evoluţiei vieţii sociale; c. unitatea voinţelor
răspundă pozitiv cerinţelor acestuia. Asu-
convergente şi divergente, care se crista- marea rolurilor şi promovarea iniţiativelor
lizează în instituţii (Wundt) pentru a fi durabilă personale marchează faza participării. Ultima
şi a nu fi ghidată doar de teama sancţiunilor, fază presupune transformarea integrantului
mai are nevoie de consimţirea celor ce as- în element funcţional, în subsistem integrat al
cultă, adică de coordonare şi cooperare organizaţiei respective. Se pot astfel des-
socială. V. eclectism sociologic, istoria sociolo- prinde două tipuri limită: a. i. prin asimilare a
giei, sociologia românească, sociologie. M.L. culturii sistemului în care se integrează; b. i.
prin schimbare reciprocă — două unităţi se
INTEGRARE SOCIALĂ procesuali- transformă prin interacţiune în vederea unei
tatea interacţiunilor dintre individ sau grup şi acţiuni optimizante. Necesitatea cunoaşterii
mediul social specific sau integral, prin inter-
300
INTELIGENTĂ
301
INTERACŢION1SM
302
INTERACTIONiSM
modelate de trecutul şi prezentul social. Indi- modurile de reacţie ale indivizilor faţă de
vidul "defineşte situaţia" printr-un proces de condiţiile trecute şi prezente. Studiile de caz
alegere a unei variante dintr-un evantai al şi biografiile oferă posibilităţi de înregistrare a
posibilităţilor disponibile. Ca urmare "o si- acestor reacţii atitudinale modelate de viaţa
tuaţie socială este reală prin consecinţeie socială şi obiceiurile trecute. Totodată, indi-
definirii ei ca fiind reală". Acest enunţ este vidul este animat de 'patru dorinţe" sau nevoi
cunoscut în sociologie ca "teorema lui (de răspuns, securitate, recunoaştere şl ex-
Thomas", fiind aplicat în explicarea unor mul- perienţă nouă) a căror satisfacere condi-
tiple manifestări sociale. Ritmurile dezvoltării ţionează integrarea sa în fluxul schimbării.
sociale variază în funcţie de condiţiile sociale Problema principală este cea a construirii
şi de diferenţele temperamentale dintre unei ordini morale în condiţii de diversitate et-
oameni. Sociologul trebuie să considere mai nică, atitudinală, lingvistică şi de obiceiuri ale
întîi măsura în care condiţiile sociale indivizilor. Studiul "comportamentului colec-
modelează dezvoltarea grupurilor. Atunci tiv" este eminamente un studiu psihosocial
cind acestea se dovedesc insuficiente sau care pune în evidenţă nu numai diversitatea,
inoperante trebuie să fie considerată con- ci şi posibilităţile de generare a consensului.
tribuţia factorilor biopsihologici. La baza Pentru Thomas şi Park psihologia socială
schimbării se află conflictele dintre grupuri, este parte integrantă a sociologiei. Insistînd
datorate ordonării lor ierarhice. Motivul şi asupra studiului nevoilor sociale, al in-
forma conflictului sînt constituite istoric. Dacă teracţiunii şi comunicării, se speră în
în istoria timpurie predomina forţa şi con- determinarea mecanismelor de construcţie a
strîngerea, ulterior au intervenit alte variabile, consensului şi promovare a schimbării so-
în special emanciparea economică şi ciale. Integrarea lui Mead, care-i prin
educaţia, care au facilitat instituirea coo- concepţie psiholog social, în i. sociologic s-a
perării voluntare bazată pe interacţiune. De dovedit firească şi necesară. ♦ în teoria sa,
aici importanţa ce trebuie să se acorde în so- Mead a acordat atenţie prioritară construcţiei
ciologie studiului interacţiunii. Park a adoptat, şi dezvoltării sinelui individual în societate. In-
ca şi Thomas, o perspectivă evoluţionistă stituţiile sociale sînî posibile "numai In măsura
asupra societăţii, dar cu un optimism mai tem- în care fiecare individ integrat în ele ...poate
perat. Preocupîndu-se de probleme ale prelua atitudinile generale ale tuturor celorlalţi
ecologiei urbane, scopul său era ds a identi- indivizi... şi îşi poate direcţiona în mod
fica modalităţi de încorporare a raţionalităţii şi corespunzător propriul comportament". Uni-
progresului în viaţa socială în general şi în ur- tatea sinelui individual este conferită de
banizare în special. La baza schimbării se află comunitate sau de grup social, care îi apar
conflictul dintre grupuri, rezolvabil prin inten- sub formă de "altul generalizat". Experienţa
sificarea comunicării. Aceasta sporeşte din grup este interiorizată şi totodată con-
conştientizarea intereselor şi a diverselor struită. Grupul oferă posibilitatea comunicării
strategii, facilitează generarea unei comu- sinelui cu ei însuşi şi cu ceilalţi prin vehicu-
nităţi a discursului şi conduce la consens şi larea de simboluri semnificative care
progres. Sociologia este menită să analizeze constituie "universul logic al discursului" sau
atît condiţiile obiective ale dezvoltării (socie- "sistemul de simboluri universal semnifica-
tatea ca întreg şi organizările ei instituţionale), tive". Acest univers aparţine grupurilor şi este
cît şi psihologia socială a participării individu- construit în situaţii şi interacţiuni. Pentru
ale şi de grup, în special atitudinile sau Mead, simbolul mediază înţelegerea şi comu-
INTERACŢIONISM
304
INTERES
305
INTERIORIZARE
306
INTERVIU
afectivitatea subiecţilor mal fidel decît cele re- eliminarea oricărei libertăţi de inovare în
alizate sub control normativ, g asigurarea alegerea temelor si succesiunea întrebărilor a
unor răspunsuri personale, fără intervenţia al- dat naştere mai multor tipuri de i., prezentate
tora, h. asigurarea răspunsului la toate de Madeleine Grawitz (Methodes des sci-
întrebările si, prin aceasta, sporirea volumului ences sociales, 1972) I. clinic reprezintă
informaţiilor, / precizarea datei si locului con- forma extremă a i. nondirectiv 1. clinic a fost
vorbiri!, fapt ce asigură comparabilitatea propus ca tehnică de intervenţie psi-
informaţiilor, j studierea unor probleme mai hoterapeuîică de psihologul american Cari
complexe prin utilizarea unor formulare, Rogers (1902-1987) Metoda nondirectivă pe
chestionare sau ghidun de i. mai amănunţite, care o propune în Cliont centred Psychothe-
cu mai multe întrebări, de o mai mare subtili- rapy (1952) presupune comunicarea
tate Dezavantajele utilizăm i. sînt ordonate autentică bazată pe încredere si înţelegere
de Kenneth D Bailey astfel a costul ridicat b între pacient şi terapeuţi Este o relaţie de
timpulîndelungat, c erorile datorate opera- ajutorare în vederea dezvoltării si maturizării
torilor de i.; d imposibilitatea subiecţilor de a persoanei, pentru o mai bună înţelegere a ex-
consulta diferite documente scrise în vederea perienţei proprii si pentru sporirea capacităţii
formulării unor răspunsuri precise, e incon- de confruntare cu viaţa I. clinic nu se utili-
veniente legate de faptul că li se cere zează numai în scop terapeutic, ci si pentru
subiecţilor să răspundă indiferent de dis- psihodiagnoză pentru acţiunile ds orientare
poziţia psihică, de starea de oboseală etc , f profesională si de asisterţă socială I. în p-o-
neasigurarea anonimatului gr lipsa de stan- funzime, ca si I. cu răspunsuri libere se
dardizare în formularea întrebărilor, h utilizează atît în psihoterapie, cît şi în cer-
dificultăţi privind accesul la cei incluşi în eşan- cetarea socio-urnană Spre deosebire de i.
tion Atît avantajele cit st dezavantajele i. sînt clinic, i. în profunzime, centrat tot pe per-
relative st trebuie să fie evaluate prin rapor- soana intervievată, vizează doar un singur
tare la celelalte metode si tehnici de cercetare aspect al personalităţii, nu persoana în în-
si, mai ales, în funcţie de diferitele procedee tregul ei La fel stau lucrurile si în cazul i. cu
şi tipuri de i. ♦ Criterii de clasificare a intervi- răspunsuri libere I. centrat (ghidat sau focali-
urilor sînt numeroase (conţinutul comunicării, zat) ca procedeu de cercetare în ştiinţele
calitatea informaţiilor obţinute, gradul de liber- socio-umane, a fost prezentat pentru prima
tate a cercetătorului în abordarea diferitelor dată de sociologul american Robert K Mer-
teme si formularea întrebărilor si în respec- ton, în 1956 Este un i. semistructurat, în
tarea succesiunii lor, repetabilitatea sensul că abordează teme şi ipoteze dinainte
convorbirilor, numărul persoanelor partici- stabilite, dar întrebările si succesiunea lor nu
pante, status-ul socio-demografic al sînt prestabilite Acest tip de i. impune cen-
acestora, modalitatea de comunicare, funcţia trarea convorbirii pe o experienţă comună
îndeplinită în cadrul procesului de investi- tuturor subiecţilor Cercetătorul elaborează
gare), dînd naştere multiplelor tipuri de i. Din un ghid de i. în care sînt fixate problemele ce
punctul de vedere al conţinutului comunicăm vor fi abordate în convorbirea focalizată pe
se face distincţie între I. de opinie şi i. docu- experienţa subiectivă a implicării persoanelor
mentar (R Duverger, 1961) în funcţie de intervievate în situaţia analizată l. cu întrebări
calitatea informaţiilor, se disting 1. extensive deschise si I. cu întrebări închise fac parte din
de i. intensive Trecerea gradată de la deplina categoria I. structurate Astfel de i. sînt larg
libertate a cercetătorului de a inova pînă la utilizate în cercetările sociologice I. pot fi
307
INURBATIE
308
ISTORIA SOCIOLOGIEI
309
ISTORIA SOCIOLOGIEI
310
ISTORIA SOCIOLOGIEI
311
IZOLARE SOCIALĂ
312
IZOLAT UMAN
315
IMPOPORARE
cile simple, repetitive, uşor de învăţat sînt mai activităţi complexe, avînd un sens relativ
eficiente decît muncile complexe. O aseme- autonom; sînt introduse în muncă atît operaţii
nea abordare a dus la posturi de muncă slab pregătitoare pentru procesul de producţie
calificate, nesolicitante, monotone, gener- propriu-zis, cît şi operaţii posterioare, de fini-
atoare de insatisfacţie şi alienare. Aplicarea saj, controi; pe verticală: o serie de funcţii de
exemplară a principiului muncii simplificate conducere, anterior realizate de către diferite
este linia de asamblaj. Prin anii '60, ca o al- nivele ierarhice, sînt înglobate în muncă' con-
ternativă, s-a formulat p.m.î. care consideră trol, planificare, coordonare în contextul
că performanţa ridicată nu este obţinută aplicării acestui principiu s-au constituit gru-
neapărat prin simplificarea muncii; prin î.m. purile autonome de muncă cărora li se de-
se pot obţine performanţe cel puţin tot atît de leagă autoritatea de a se autooiganiza într-o
ridicate. Simplificarea muncii, s-a demon- manieră flexibilă, primind responsabilitatea
strat, este asociată cu reacţii negative: lipsă producerii unor produse integrale sau a unor
de integrare, alienare, frustrare, recurs la mi- subansambluri. Efectele scontate creşterea
jloace compensative (alcool, droguri), risc motivaţiei performanţei, a responsabilităţii, a
mai ridicat de boli somatice şi psihice, fluc- satisfacţiei muncii, a calificării profesionale,
tuaţie, absenteism. Contextul în care s-a micşorarea unor reacţii negative în muncă,
formulat p.m.î,: in anii '60 s-a produs o dez- creşterea flexibilităţii şi a creativităţii, compri-
voltare economică rapidă însoţită de o marea ierarhiei şi micşorarea activităţilor
birocratice, eliminarea multor timpi morţi şi a
creştere spectaculoasă a nivelului de trai, fapt
unor munci neproductive. î.m. reprezintă o
care a dus la o adevărată "revoluţie a as-
oale importantă de creştere a calităţii umane
piraţiilor"; în aceste condiţii, a crescut
a muncii, de umanizare a muncii. V, alienare,
decalajul între nivelul calităţii vieţii în sferele
analiza postului de muncă, calitatea vieţii, di-
exterioare muncii şi nivelul calităţii vieţii în
viziunea muncii. C.Z.
muncă; în consecinţă, muncile oferite de
sistemul industrial croit pe principiul simpli-
IMPOPORARE termen derivat din popor
ficării muncii au devenit tot mai puţin accep-
de către G. Bariţiu (1812-1893) pentru a ex-
tabile; să adăugăm şi nivelul ridicat al folosirii prima procesul de înfăptuire a idealului său de
forţei de muncă în acea perioadă. în contrast "societate democratică naţională". î. se
cu p.m. simplificate care se bazează pe deosebeşte de parlamentarismul burghez
modelul uman al lui homo economicus {Teo- (care poate fi tiran) şi semnifică ridicarea
ria xa. lui McGregor), p.m.î. se fundează pe condiţiilor de viaţă şi a nivelului cultural al
un model uman diferit: omul este o fiinţă ac- poporului (agricultorilor) de către "statul
tivă, orientată spre creştere, dezvoltare, omenos" (statul subordonat normelor umani-
interesată în actualizarea capacităţilor sale, tare, progresului). Mijloacele de î. sînt
care îşi găseşte o sursă importantă de satis- considerate: eliminarea privilegiilor, împro-
facţie în activităţi productive complexe, prietărirea şi emanciparea ţăranilor, elimi-
interesante, orientată spre asumarea de res- narea "iobăgiei noi" şi a administraţiei buge-
ponsabilităţi (Teoria Va lui McGregor). î.m. tivore, cultivarea limbii şi literaturii naţionale,
se realizează acţionîndu-se în două direcţii dezvoltarea opiniei publice ca indicator al
distincte: pe orizontală— lărgirea muncii pînă modernităţii, formarea clasei de mijloc şi a in-
la o arie naturală de producţie, un produs in- telectualităţii, industrializarea societăţii
tegral sau un subansamblu distinct; munca româneşti. V. naţiune, popor, sociologie
descompusă simplificată este recompusă în
316
ÎNVĂŢARE SOCIALĂ
317
ÎNVĂŢARE SOCIALĂ
321
LEGEA LUI PARKINSON
neralitate strictă, adică conţine un cuantifica- aproximări în dublu sens: pe de o parte, !.s.
tor general de forma "pentru fiecare X avem reflectă sau exprimă numai anumite aspecte
Y", sau măcar o generalitate universală sau ale I. sociale, şi anume aspectele relevante
nelimitată, care presupune că prezenţa pentru obiectul, obiectivele şi natura cu-
obiectelor despre care se vorbeşte în enunţul noaşterii sociologice, ca tip determinat al
respectiv nu este limitată la o anumită arie cunoaşterii ştiinţifice, relativ delimitat de alte
geografică sau Ia un moment determinat, cu tipuri de cunoaştere ştiinţifică a realităţii so-
alte cuvinte, generalitatea să fie deschisă ciale; pe de altă parta, l.s. sînt formulări
pentru întreaga clasă de obiecte la care se re- aproximative ale I. sociale în sensul că ele
feră enunţul; d. are, ca urmare a generalităţii sînt permanent supuse unui proces de per-
sale universale, capacitate predictivă, adică fecţionare, care constă in precizarea treptată
poate garanta producerea cu necesitate a a formulărilor iniţiale, în diferenţierea şi
unui eveniment dacă sînt prezente condiţiile nuanţarea acestora, fără a se ajunge, însă,
necesare pentru producerea acestuia, aşa cel puţin în principiu, la o exprimare strict
cum sînt ele precizate în I.; e. este specific, exactă a I. sociale printr-o I. sau un complex
adică presupune relaţii stabilite între termeni de l.s. Deşi această caracteristică nu este
omogeni, de acelaşi ordin sau din acelaşi do- proprie doar l.s., ci tuturor I. ştiinţei, ea are o
meniu; de ex., nu pot fi considerate l.s. importanţă mai mare în domeniul sociologiei,
enunţurile care încearcă să stabilească sim- deoarece I. sociale se manifestă totdeauna
ple relaţii analogice între organismul biologic prin intermediul acţiunii subiective a oameni-
şi cel social, între un sistem fizic şi unul social lor, iar obiectele sociale au, de regulă,
sau cele care reduc cauzalitatea socială la caracteristicile unei mulţimi. Pornind de la
acţiunea unor factori biologici, geografici etc, aceste caracteristici, unii sociologi consideră
exteriori şi de alt ordin faţă de sistemul social; că l.s. sînt doar I. medii, adică 1. de formă sta-
totodată, condiţia specificităţii l.s. presupune tistic-probabilistă sau I. statistice (A. Mihu,
că cercetarea acestora se va face totdeauna A.B.C.'Ulinvestigaţieisociologice, 1973). L.s.
pornindu-se de la observarea ansamblului nu pot fi însă reduse la I. statistice, fiindcă o
social spre analiza părţilor lui, acestea din parte mare a lor nu este formulată cu ajutorul
urmă fiind definite numai în termenii celui din- unor procedee sau formule statistice, ca şi da-
tîi; cu alte cuvinte, faptele sociale vor fi torită faptului că l.s. nu pot fi infirmate sau
totdeauna definite ca fapte sociale totale sau validate prin simpla lor verificare empirică. De
colective, în conformitate cu principiul inte- ex., I. scăderii tendenţiala a ratei profiturilor,
gralismului sociologic, unanim admis în formulată de Marx, nu poate fi infirmată prin
sociologie. ♦ Premisa ontologică a formulării simpla ei verificare empirică, fără raportare la
l.s. o reprezintă obiectivitatea determinismu- structura enunţului teoretic în care a fost ea
lui social, respectiv existenţa unei relaţii formulată. în sfîrşit, l.s. nu pot fi reduse la aşa-
necesare, stabile, repetabile, esenţiale şi ge- numitele I. tendenţiale, limitate la constatarea
nerale care se stabileşte între laturile interne existenţei unei tendinţe în mişcarea sau evo-
ale aceluiaşi obiect sau fenomen social, între luţia unui fenomen social şi care renunţă să
obiecte şi fenomene diferite sau între stările mai precizeze generalitatea şi intensitatea
succesive ale unui proces social. Existenţa tendinţei respective şi mai ales să indice me-
acestora îi conferă realităţii sociale caracterul canismele cauzale sau funcţionale care
ei legic, iar l.s. sînt aproximări obţinute prin susţin această tendinţă. Uneori se neagă pur
cunoaşterea ştiinţifică a I. sociale. Ele sînt şi simplu posibilitatea formulării unor l.s.,
323
LEGI SOCIOLOGICE
apreciindu-se că enunţurile sociologice se pot cu fenomenul A (cu cît creşte volumul unui
ridica cel mult la gradul de generalitate al re- grup social, cu atît scade securitatea afectivă
gularităţilor statistice sau al generalizărilor a membrilor săi; cu cît este mai mare gradul
empirice. în realitate, dacă sociologia este o de raţionalizare a unei activităţi sociale, cu atît
ştiinţă, ea nu-şi poate justifica ştiinţificitatea mai mare este eficienţa ei). Dacă vom lua în
decît elaborînd explicaţii ştiinţifice, iar aces- considerare dimensiunea temporală a feno-
tea presupun totdeauna formularea unor I. ♦ menelor sociale, putem distinge două clase
Desigur, prin numărul şi valoarea ştiinţifică, de l.s.: a. sincronice sau structurale, care for-
l.s. au adesea un statut mai incert decît cele- mulează raporturile necesare de simulta-
lalte I. ale ştiinţei, dar aceasta nu înseamnă neitate, interdependenţă şi solidaritate între
că sociologia nu este sau nu ar trebui să-şi fenomene, instituţii sau între elementele ori
propună să devină o ştiinţă nomologică (care aspectele acestora; b. diacronice sau gene-
elaborează explicaţii bazate pe formularea I.), tice, care stabilesc un raport de succesiune
ori că l.s. ar putea fi reduse la cele statistice între două fenomene sau instituţii sociale, ori
şi tendenţiale. Dimpotrivă, clasificarea l.s. între doua forme sau aspecte ale aceluiaşi fe-
arată varietatea acestora, ele fiind, după G. nomen sau ale aceleiaşi instituţii sociale. în
Bouthoul (Trăite de sociologie, 1959), de cel sfîrşit, deoarece se consideră că dintre struc-
puţin patru tipuri: a. istorice, care indică suc- turile explicative ale gîndirii sociologice, cele
cesiunea necesară a evenimentelor mai importante sînt ceie cauzaie şi funcţio-
social-istorice şi cuprind, la rîndul lor, I. cau- nale, l.s. mal sînt clasificate în I. cauzale,
zalităţii predeterminate (de ex., "bunăstarea funcţionale şi mixte. ♦ Indiferent de tipul din
şi bogăţia provoacă decadenţa statelor"), I. ci- care fac parte, l.s. se caracterizează prin fap-
clice (aristocraţie, democraţie, tiranie) şi tul că sînt rareori valabile în orice condiţii de
profeţiile, adică prefigurarea prin anticipare a timp şi loc adică sînt I. care au un caracter is-
unei evoluţii istorice viitoare sau încercarea toric, în consecinţă, pentru a putea discuta
de a integra într-o explicaţie unitară eveni- validitatea lor ştiinţifică trebuiesc cunoscute şi
mentele petrecute (de ex., I. celor trei stadii, precizate totdeauna condiţiile de timp şi loc în
formulată de A. Comte); b. cauzale, cate in- care sînt valabile. Aceasta nu înseamnă insă
dică legătura generală dintre două fenomene că l.s. sînt cei mult "enunţuri" asemănătoare
A şi 0, stabilind însă şi care dintre aceste I. (\aw-like siatements), ci doar că ele nu sînt
două fenomene este cauza şi care efectul (de niciodată I. absolut generale, rămînînd mereu
ex., creşterea volumului populaţiei amplasate mai degrabă I. parţiale. Caracterul lor parţial
pe un anumit teritoriu determină o creştere a cunoaşte însă variate grade, unele l.s. putînd
densităţii sociale pe teritoriul respectiv, ceea fi dezvoltate prin precizarea continuă a con-
ce este cauza adîncirii diviziunii muncii so- diţiilor de loc şi timp ale aplicării lor sau a
ciale); c. de corelaţie, care au forma "peste tot structurilor teoretice în care sînt ele integrate.
unde constatăm fenomenul A va exista în Schimbarea condiţiilor sau a structurilor
mod necesar şi fenomenul 0" (în comunităţile poate modifica profund enunţul iniţial al I.,
urbane controlul social este impersonal, în poate conduce chiar la înlocuirea acesteia cu
timp ce în comunităţile rurale el este persona- o altă I., dar, de regulă, facs posibilă formu-
lizat); d. ale variaţiilor concomitente, care larea unor I. subordonate celei iniţiale, în
constau, sub forma ior cea mai simplă, în a sensul că exprimă aceleaşi relaţii ca şi I.
spune că fenomenul B se măreşte sau se iniţială, dar precizează foarte restrictiv con-
micşorează în proporţie directă sau inversă diţiile de spaţiu şi timp ale valabilităţii
324
LEGITIMITATE
acesteia. în acest caz, putem vorbi de legităţi decată morală. Este posibil ca ceea ce este
sociologice. De exemplu, integrarea socială considerat legitim la un moment dat într-o so-
mai rapidă a indivizilor Într-o colectivitate so- cietate să fie împotriva unor norme morale
cială omogenă decît într-una eterogenă este universale. L. este o stare la care se ajunge
un enunţ ce poate fi socotit o legitate în raport printr-un proces de legitimare care intervine
cu o l.s. care stabileşte că integrarea socială atunci cînd creatorii unei anumite reguli Insti-
determină înlocuirea antagonismelor cu un tuţionale au cedat locul la urmaşi care nu mai
sistem de diferenţieri sociale într-o colectivi- au în minte raţiunile care i-au ghidat pe crea-
tate. Legităţile sociologice au, deci, altă tori. Ceea ce este legitim este în permanenţă
semnificaţie decît conceptul de legitate, care păstrat în această stare prin practici societate
desemnează caracterul legic al realităţii so- şi prin activitatea unor experţi în legitimare.
ciale, însuşirea obiectelor, fenomenelor şi P.L. Berger şi T. Luckmann (The Social Cons-
proceselor sociale de a se desfăşura în con- truction ofReality, 1979) disting patru niveluri
formitate cu anumite /. V. cauzalitate, de legitimare: a. prin limbaj (nivel preteoretic
determinism social, metodologia cercetării pe care se bazează şi celelalte niveluri); b.
sociologice, sociologie. I.U. prin propoziţii teoretice rudimentare (pro-
verbe, maxime); c. prin teorii explicite (prin
LEGITIMITATE caracter de conformi- acestea un sector instituţional este legitimat
tate a puterii (a sursei, naturii şi organizării drept corp particular de cunoştinţe. La acest
sale) cu ceea ce se crede preferabil sau co- nivel intervin experţii în legitimare, un rol
respunzător unor norme juridice, morale sau esenţial revenind intelectualilor. Dreptul este
unor tradiţii consacrate. Max Weber distinge exemplul prin excelenţă al acestui nivel de le-
trei tipuri de I.: a. raţională — bazată pe con- gitimare); d. prin universuri simbolice (la acest
vingerea că procedurile prin care regulile sînt nivel se găsesc legitimările ultime ale oricărei
fixate sînt legale şi pe credinţa în dreptul celor ordini, sociale. Universurile simbolice se ba-
care au autoritatea să modifice procedurile zează pe valorile centrale ale unei societăţi,
sau să le fixeze, cu condiţia ca ei să urmeze servesc drept matrice oricărei semnificaţii is-
o procedură clar stabilită. Astfel, o lege este torice, unesc sferele experienţei şi justifică
legitimă dacă a fost votată în condiţii corecte imperativele de ordin social. Din această ca-
de către reprezentanţi corect aleşi; b. tradiţio- tegorie fac parte ştiinţa, "viziunea asupra
nală — bazată pe credinţa că ceea ce este lumii", "cauza", naţiunea, "misiunea istorică").
stabilit prin tradiţie, din vremuri imemoriale, L. poate fi construită, doar invocată, tot aşa
este sacru în sine şi suficient pentru a se jus- cum poate fi contestată de către grupuri ad-
tifica; c. cttarismatică — întemeiată pe verse. Procesul de legitimare nu-şi atinge
credinţa în calităţile excepţionale ale unui in- întotdeauna obiectivele sau nu se impune tu-
divid. ♦ în situaţii în care într-o societate turor membrilor unei societăţi. De aici
domină un anumit tip de I. se vorbeşte despre decurge existenţa în cadrul fiecărei societăţi
consens pentru a desemna acordul quasige- aunuinumărde indivizi marginali sau de vianţi
neral al membrilor societăţii cu privire la sursa care contestă I. dominantă. Aceste situaţii
şi natura regimului politic considerat legitim, apar cînd procesele de socializare prezintă
în caz contrar, apar conflicte de I. cînd se mari disfuncţionalităţi, în perioadele de
opun ia un moment dat două credinţe con- schimbare sau în momentele revoluţionare
trare privind p r i n c i p i i l e generale ale cînd I. este contestată, în perioadele de ma-
organizării puterii. L. nu implică neapărat o ju- nifestare a unor procese anomice
LIBERALISM
(dezorganizarea unor instituţii sociale, ab- inegalitate a condiţiilor. Din acest motiv, I. ac-
senţa unor criterii riguroase de apreciere ceptă crearea unui "nivel minim" sub care nici
valorică, fluctuaţia normelor morale, toleranţă o persoană nu trebuie să coboare. Acest "ni-
faţă de norme şl comportamente supuse an- vel minim" poate lua forma programelor de
terior reprimării formale şi informale, asistenţă socială sau a salariului minim ga-
accentuarea tensiunilor, divergenţelor de in- rantat. L. politic face distincţia între stat şi
terese şi a insatisfacţiei rezultată din societate, recunoaşte necesitatea statului dar
nesatisfacerea intereselor). L. are un rol apără primatul societăţii. Datorită marii sale
esenţial în asigurarea ordinei şi coeziunii so- complexităţi, societatea nu poate fi organi-
ciale. V. anomie, charismă, legi sociologice, zată şi condusă după un plan prestabilit
putere, socializare. I.Mih. întrucît s-ar ajunge la constrîngeri nejustifi-
cate pentru indivizi şi la slăbirea
LIBERALISM 1. Atitudine generală de randamentului aparatului economic. în plan
respect şi toleranţă a independenţei altuia. 2. politic, I. este adeptul reformismului, a unor
Doctrină care a apărut la sfîrşitul secolului al schimbări parţiale şi progresive. ♦ L. econo-
XVIII-lea în Franţa şi în Anglia în climatul ge- mic susţine o economie de piaţă care să
neral al "filosofiei luminilor". Se distinge în funcţioneze pe baza mecanismului cererii şi
mod obişnuit între I. politic, şi I. economic. L. ofertei, singurul capabil să creeze bogăţie
politic susţine un regim politic bazat pe parla- pentru ansamblul societăţii. Este acceptată o
mentarism, pe pluralitatea partidelor politice, anumită inegalitate în repartizarea bogăţiilor
pe concepţia unui stat arbitru, pe libertatea şi veniturilor, întrucît numai persoanele solva-
cetăţeanului care se exprimă în mod esenţial bile se pot bucura de bunurile produse. Este
prin vot. L. politic susţine că cel mai sigur mij- preferabil însă să se împartă inegal bogăţia
loc de a apăra libertatea şi drepturile indi- decîi să se împartă în mod egal sărăcia. în ac-
vizilor este de a restrînge intervenţia statului tivitatea economică, I. pune accent mai curînd
la domeniul legilor vizînd menţinerea păcii, pe producţie decit pe consum. Repartiţia ine-
garantarea libertăţilor şi a justiţiei. Prin justiţie, gală a veniturilor este acceptată în măsura în
/. înţelege refuzul următoarelor practici: favo- care conduce la o creştere a producţiei; se re-
ritismul şi inegalitatea în faţa legii; impunerea fuză nivelarea veniturilor dacă aceasta duce
unor legi care nu urmăresc binele întregii po- la o sărăcire colectivă. L. clasic, fundamentat
pulaţii; taxarea cetăţenilor fără ca ei să fie de Adam Smith (The Wealth of Nations,
reprezentaţi; delegarea puterii fără sprijin po- 1776), s-a divizat Ia sfîrşitul secolului al XIX-
pular, în concepţia liberală, puterea corupe, lea în I. modern şi în conservatism. L. modern
iar puterea absolută corupe în mod absolut. recunoaşte un drept de intervenţie mai mare
Din acest motiv, puterea guvernului trebuie li- al statului în vederea protejării indivizilor
mitată pentru a se evita dictatura. Forma împotriva funcţionării incorecte a sistemului
adecvată de organizare a statului este consi- economic, dreptul lucrătorilor de a se organi-
derată guvernarea parlamentară. Egalitatea za in sindicate, dreptul la asigurarea de şomaj
indivizilor este considerată mai curînd ca o e- şi de sănătate, dreptul de ameliorare a şan-
galitate a şanselor decit a condiţiilor. Aceasta selor educaţionale pentru toţi. După 1980, I.
semnifică că trebuie să se dea tuturor ace- s-a transformat în mai multe aspecte, contu-
leaşi şanse de plecare. întrucît capacităţile rîndu-se o concepţie neo-liberală. Neo-I. s-a
fiinţelor umane nu sînt aceleaşi, egalitatea afirmat mai intîi în S.U.A. ca o reacţie la gu-
şanselor se poate manifesta printr-o mare
LIBERTATE
vernarea conservatoare. Egalitatea umană este proprie, fie de procese perturbatoare in-
continuă să fie un element esenţial al doctrinei, duse din afară, limitări ale propriei funcî'onări
dar modalităţile de realizare a ei s-au schim- (boală, accidente, criminalitate, insecuritate,
bat, îndeosebi prin considerarea guvernului criză economică, războaie etc). în acest
ca mijloc de asigurare a ameliorării condiţiilor sens, eliberarea apare ca o aspiraţie pe care
de viaţă. De asemenea, pomindu-se de la o găsim frecvent cristalizată fia la nivel indivi-
aprecierea că unii indivizi au folosit controlul dual, fie colectiv, b. Un nivel pozitiv —
proprietăţii pentru a obţine avantaje inco- posibilitatea instrumentală de a realiza fina-
recte, neo-l. şi-a redus insistenţa pe dreptul lităţile proprii. Eliminarea constrîngerii,
individului de a acumula proprietate ignorînd minimizarea proceselor perturbatoare induse
bunăstarea societăţii ca întreg. La nivel poli- din exterior reprezintă doar o condiţie a
tic, I. este mult mai divizat decît conser- funcţionării autonome; existenţa unor posibi-
vatismul şi grupările de stînga. Varietatea lităţi de realizare efectivă a acestor finalităţi
soluţiilor propusa de grupările I. este mai reprezintă a doua condiţie, implicînd exis-
mare decît în cazul altor grupări politice. în tenţa cunoştinţelor, tehnicilor necesare. ♦
România (1993) acţionează numeroase Relaţia dintre I. şi necesitate (determinare,
grupări politice de orientare I., neo-l. sau pre- lege) reprezintă o temă crucială a determinis-
tins I.: doctrinele lor sînt, în majoritatea mului social. Ea a fost formulată adesea ca o
cazurilor, o combinaţie de elemente I., neo-l., dilemă; ori comportamentul este liber şi atunci
social-democrate, conservatoriste şi chiar so- nu poate fi vorba în nici un sens despre un
cialiste. Ca şi în cazul altor ţări, I. politic din determinism, ori comportamentul uman este
România este foarte divizat. V. conservatism, determinat de cauze, este regizat de legi
comunism. I.MIh. obiective şi atunci)., împreună cu consecinţa
ei morală, responsabilitatea, este o simplă i-
LIBERTATE posibilitate a unui sistem luzie. în reflecţia etică găsim dezvoltată în
(persoană, grup, organizaţie, colectivitate) de mod frecvent prima ipoteză: I. absolută care
a realiza finalităţile sale. Pentru sistemele so- exclude determinismul. Kant consideră, de
cial-umane, caracterizate printr-o logică exemplu, că omul este liber în mod absolut,
proprie, cristalizată în finalităţi specifice, posi- atît negativ, cît şi pozitiv. Negativ, în sensul că
bilitatea de a realiza aceste finalităţi el se poate sustrage oricărei determinări em-
reprezintă o cerinţă funcţională fundamen- pirice sau constrîngeri exterioare; el poate să
tală. Cu cît un sistem social prezintă o nu facă ceea ce nu doreşte. Pozitiv, el poate
autonomie funcţională mai ridicată, dinamica să acţioneze în conformitate cu legea morală,
sa fiind orientată de finalităţi proprii, cu atît I. cu imperativul categoric; nimic nu-l împiedică
va constitui pentru el o cerinţă mai accen- pe om să acţioneze în sensul cerinţelor mo-
tuată, luînd forma idealului, aspiraţiei, rale. Ideea I. absolute a omului apare într-o
revendicării. # L. are două nivele: a. Un nivel modalitate dramatizată în filozofia existenţia-
negativ - eliberarea de factori perturbatori listă. Comportamentul nu este determinat de
care împiedică realizarea finalităţilor proprii. nici un factor exterior, nici din trecut şi nici din
Funcţionarea autonomă a unui sistem poate situaţia prezentă. Mai mult, nu există nici o
fi stînjenită fie de dominaţia unui alt sistem lege morală, dată de o instanţă exterioară
(constrîngere), care îi limitează posibilităţile (dumnezeu) sau de una interioară (raţiunea):
de acţiune impunîndu-i o orientare care nu îi "individul este în situaţia sa singur şi lipsit de
327
LIDER
scuze" (J. P. Sartre). O poziţie complet LIDER (engl. leader, "conducător"), per-
opusă o găsim formulată, de această dată, în soană care exercită puterea sau o mare
prelungirea ştiinţelor umane, de către psiho- influenţă în cadrul unor grupuri sociale de di-
logul american B.F. Skinner (Beyond verse mărimi (societăţi, naţiuni, comunităţi,
freedom and dignîty, 1971). Posibilitatea psi- organizaţii, grupuri mici etc.) Atributul defini-
hologiei ca ştiinţă a comportamentului se toriu al I. este exercitarea funcţiei de
fundează pe presupoziţia unui determinism conducere, luarea deciziilor. în sociologie se
strict. A explica şi a prevedea comportamen- face distincţie între I. formal, persoana de-
tul nu este posibil decît dacă acesta este strict semnată cu funcţia de conducere pe cale
determinat, I. însemnînd indeterminare. Cu instituţională (I. instituţional) şi I. informai, res-
alte cuvinte, presupoziţia I. stă într-o relaţie de pectiv persoana care exercită cea mai mare
excluziune cu posibilitatea ştiinţei. în tradiţia influenţă în cadrul grupului (I. neoficial). în
gîndirii dialectice a fost formulată o soluţie al- sens sociometric, I. este persoana cu cel mai
ternativă la problema relaţiei l./necesitate: "I. mare număr de preferinţe exprimate de mem-
este necesitatea înţeleasă". Cu alte cuvinte, brii grupului (I. sociometric). în foarte multe
presupoziţia I. nu exclude determinismul, ci situaţii, realizarea de performanţe ridicate şi a
ea reprezintă o modalitate specific umană de unui climat generator de satisfacţie presupu-
promovare a propriului determinism. Defini- ne ca I. formal să coincidă cu 1. informai. V.
autoritate, grup social, sociometrie, stil de
rea I. ca posibilitate de a realiza propriile
conducere. I.F.
finalităţi exprimă tocmai o asemenea pers-
pectivă. L. este posibilitatea, efortul unui
LOCUINŢA formă de adăpost uman ocu-
sistem de a-şl promova propriu) determinism,
pat de un microgrup (format de obicei din
determinismul interior, aşa cum acesta este
persoane înrudite între ele) sau de o per-
cristalizat sub formă de finalităţi. Comporta-
soană şi utilizat pentru satisfacerea unui
mentul individual şi colectiv este supus unui
complex de nevoi de menţinere şi dezvoltare
determinism multiplu, atît exterior, nespecific,
a vieţii biologice, psihologice şi sociale. Prin-
cit şi interior, specific. L. reprezintă deci o
cipalele nevoi de locuire a căror satisfacere
structură comportamentală care face posibilă este condiţionată de I. sînt cele de refacere a
sustragerea de sub presiunea determinărilor capacităţii de muncă, menţinere şi dezvoltare
exterioare şi promovarea determinismului in- a stării de sănătate, creştere, educaţie şi
terior. Din acest motiv, I. este legată de îngrijire a copiilor, menţinerea coeziunii fami-
capacitatea de a mobiliza energiile interioare liei şi a integrării sociale (în grupuri de
(voinţă, capacitate de mobilizare socială) vecinătate, de interes şi de prietenie), con-
pentru a promova finalităţile proprii. L. este vi- sum şi producţie culturală la nivel de individ şi
tal legată de cunoaşterea necesităţii de familie. Cercetarea sociologică a I. anali-
interioare, proprii (pentru a o promova) şi a zează în principal calitatea socială a I.,
necesităţii exterioare (pentru a o putea con- modurile de locuire, piaţa de I. şi mobilitatea
tracara, controla). ♦ în sociologia actuală, locativă, rolul I. în ansamblul proceselor de re-
tema I. este legata în mod special de modi- producţie social-economică. Sociologia
ficările profunde ale relaţiei dintre individ şi locuirii consideră I, ca un sistem definit prin
colectivitate, de tranziţia de la formele tradiţio- structuri, fenomene şi procese specifice,
nale ale autorităţii la democraţie şi participare. avînd atît componente arhitectural-construc-
V. constringere, democraţie, determinism so- tive cît şi sociale. în seria structurilor sociale
cial, funcţie, participare, responsabilitate. E.Z.
328
LOCURI CENTRALE
asociate I. cele mai importante sînt cele de I. desemnează gradul de satisfacere a ce-
ocupare şi utilizare a I., relaţiile intrafamiliale rinţelor de 1. prin condiţiile de I. disponibile.
şi de vecinătate, relaţiile de proprietate asu- Estimarea calităţii sociale a I. se face fie direct
pra I. şi organizaţiile de administrare a prin măsurarea unor efecte ale condiţiilor de
fondului locativ. Fenomenele sociale asupra I. (stare de sănătate, satisfacţie de I., mobili-
cărora I. are o influenţă sînt mobilitatea loca- tate îocativă, calitatea relaţiilor de vecinătate,
tivă, morbiditatea, consumul cultural, în consum de timp condiţionat de calitatea ca-
primul rînd, şi, în mai mică măsură, nupţiali- drului construit şi a serviciilor sociale, inten-
tatea şi divorţiaiitatea, natalitatea etc. sitatea unor fenomene demografice etc.) fie
Procesele sociale majore asociate cu dinami- indirect prin indicatori ai unor condiţii ale con-
ca fondului locativ sînt de tipul externaf/zare fortului de I. (densitate de t., consumul de timp
versus internalizare a funcţiunilor ei, creşte- pentru procurare de bunuri şi servicii etc).
rea sau reducerea densităţii de locuire. V. Cercetarea sociologică a I. tinde să se cons-
externalizarea funcţiilor locuinţei, locuire. tituie într-o ramură specifică a sociologiei —
D.S. sociologia I. Nucleul ei îl constituie sociologia
locuinţei dar îi sînt subsumate şi o serie de
LOCUIRE ansamblul activităţilor de refa- alte probleme precum cele referitoare la cali-
cere şi dezvoltare a capacităţii de muncă şi a tatea dotărilor social-culturale şi a serviciilor
relaţiilor sociale, condiţionate de caracteristici pentru populaţie, calitatea relaţiilor de ve-
ale cadrului construit sau amenajat dintr-un cinătate, condiţionarea socială şi
teritoriu dat. Cunoaşterea şi evaluarea I. se arhitectural-constructivă a consumului de
face în principal prin analiza condiţiilor, ca- timp, a comportamentelor deviante, a feno-
Sităţii şi modului de S. la nivelul unor unităţi de menelor demografice etc. V. locuinţă, mediu
I. (locuinţă, clădire de locuit, vecinătate, an- construit. D.S.
samblu de locuit, cartier, localitate etc).
Condiţiile de cadru construit ale I. sînt anali- LOCURI CENTRALE localităţi urbane
zate în special de către urbanism. Sociologia cu poziţie centrală în cadrul unei regiuni, in
analizează I. din perspectiva utilizatorilor ca- teoria l.c. elaborată de Walter Christaller
drului construit pentru I., urmărind (1933), centralitatea este definită în termeni
identificarea, explicarea şi prognozarea ce- economici în legătură cu raportul dintre cen-
rinţelor, problemelor şi modurilor de I. trul orăşenesc şi mediul rural înconjurător.
specifice diferitelor grupuri sociale. Modurile Funcţia dominantă a centrului este de a asi-
de I. sînt ordonări specifice, relativ recurente, gura servicii pentru localităţile din regiune.
ale comportamentelor umane în funcţie de Funcţiile sau activităţile de l.c. sînt acele ser-
constringerile şi oportunităţile specifice me- vicii sau activităţi urbane a căror eficienţă este
diului de I., resurselor disponibile pentru dependentă şi de centralitatea oraşului în
accesul la diferite condiţii sau servicii şi de care acestea sînt localizate. Cu cît oraşul este
orientările valorice ale agenţilor de I. Prin mod mai mare sub aspectul numărului de locuitori,
de I. se desemnează nu atît o sferă distinctă cu atît numărul de funcţii de l.c. tinde să fie
a modului de viaţă cit mai ales o perspectivă mai mare. Aria reală de difuziune a unui ser-
specifică asupra acestuia, caracterizată prin viciu este dată de zona periferică cea mai
interes pentru cunoaşterea dependenţei din- mică la nivelul căreia este asigurat numărul
tre diferitele ordonări ale componentelor vieţii de consumatori necesar pentru serviciul res-
oamenilor şi mediului lor de locuire. Calitatea pectiv, în mod convenţional, limita unei astfel
329
■mau
LOCURI CENTRALE
de arii este situată la jumătatea distanţei din- populaţiei, sistemului de transporturi etc; per-
tre două unităţi competitive care asigură soane cu comportament economic raţional şi
acelaşi serviciu şi sînt situate in centre apro- cunoaştere perfectă a oportunităţilor din
piate. Aria ideală de difuziune este zonă, firme caro iau decizii optime de locali-
circumscrisă de distanţa maximă pe care un zare etc. Teoria l.c. propusă de Christaller
cumpărător consimte să o parcurgă pentru completează pe cele elaborate de von
cumpărarea unui bun sau serviciu din centrul ThCinen asupra localizării tr.treprinderilor agri-
urban al regiunii. In condiţiile în care cele cole (1826) şi de Alfred Weber asupra
două arii (reală şi ideală) sînt egale, o struc- localizării industriilor (1929) şi este, la rîndul
tură teritorială de pieţe de tip hexagonal se ei, dezvoltată da către August Lâsch (1940).
conturează în jurul l.c. în concordanţă cu Teoria l.c. s-a verificat în special pentru cazul
structura de pieţe, localităţile urbane tind să regiunilor agricole, cu dezvoltare industriaiă
se repartizeze în teritoriu in formă hexago- redusă, cu situaţii apropiate de cele specifi-
nală (cu centre urbane de aceiaşi rang cate prin ipotezele simplificatoare ale teoriei.
funcţional repartizate în vîrfurile hexagonului In practica de sistematizare, teoria l.c. a ins-
şi cu un centru urban de un rang superior lor pirat modele de dezvoltare a unor reţele
în centrul hexagonului). Teoria l.c. explică urbane echilibrate. în analiza sociologică re-
modelele de localizare a serviciilor, adoptînd gională, modelul teoretic al l.c. poate fi folosit
însă o serie de ipoteze simplificatoare: omo- pentru înţelegerea interacţiunii sociale rural-
genitatea regiunii sub aspectul resurselor urban la nivelul unor sisteme de aşezări
solului, densităţii şi modelelor de consum ale umane. V. difuziune, u/banism, urbanizare. D.S.
330
M
332
MARGINALISM
urmăreşte înţelegerea mai corectă şi mai Politica! Economy, 1871), "utilitate marginală"
profundă a situaţiei, ci inculcarea unei (J.B. Clark, Philosophy of Vaiue, 1881), "in-
înţelegeri convenabile, recurgîndu-se la in- tensitatea ultimei necesităţi exprimate" (L.
ducerea în eroare cu argumente falsificate, cît Walras, Economie politique pure, 1878),
şi la apelul la palierele emoţionale non-raţio- "dezirabilitate" (Ch. Gide, Histoire des doc-
nale. Intenţiile reale ale celui care transmite trines economiques, 1909), iar V. Pareto a
mesajul rămîn insesizabile primitorului aces- numit-o "ofelimitate". Costul marginal este
tuia. Din punct de vedere politic, m. reprezintă costul ultimei piese produse într-o serie. De
o formă de impunere a intereselor unei clase, pildă, dacă costul total al producţiei pentru
grup, colectivităţi, nu prin mijloacele co- 3.000 de piese este 12.000 lei, iar pentru
erciţiei, puterii, ci prin cele ideologice, prin 4.000 de piese este 15.000 lei, costul mar-
inducere în eroare. Din acest motiv, recur- ginal al celei de-a patra mii este de (15.000
gerea la m. în situaţiile de divergenţă de -12.000)/1.000 = 3 lei/bucată, în vreme ce
interese devine tot mai frecventă în socie- costul mediu al pieselor este 15.000: 4.000 =
tatea actuală, m. reprezentînd un instrument 3,75 lei, iar costul marginal al primelor trei mii
mai puternic decît utilizarea forţei. H. Mar- de piese este 12.000:3 000 = 4 lei. Întreprin-
cuse este autorul unei ample analize a m., derea marginală este întreprinderea cea mai
considerată a fi un instrument esenţial al "so- puţin favorizată, dar a cărei producţie este ne-
cietăţii industriale de masă". El evidenţiază cesară satisfacerii cererii. Dacă se restrînge
formele particulare pe care m. le ia în di- cererea, întreprinderile marginale sînt
feritele sfere ale vieţii sociale, începînd cu m. primele care dispar. 2. !n sociologie m. are o
politică şi sfîrsind cu cea economică orientată influenţă din ce în ce mai mare, în vreme ce
spre stimularea artificială a supraconsumului în economia politică ea este în scădere. Apli-
şi a consumului compensatoriu. V. ideologie, carea teoriei m, în sociologie se bazează pe
influenţă, îndoctrinare, persuasiune. A.T. "concurenţa" dintre resursele limitate ale indi-
vidului şi necesităţile în continuă creştere. în
MARGINALISM 1. Teorie economică sociologie m. se aplică în două cazuri. în
conform căreia valoarea unui bun este evaluarea şi prognoza necesităţilor colective
măsurată prin utilitatea ultimei unităţi dis- într-un context dat se ţine seamă că ne-
ponibile. M. a fost dezvoltat de trei şcoli cesităţile individuale cresc mai repede decît
diferite (austriacă, elveţiană şi americană) la capacitatea individuală de a le satisface. în
sfîrşitul secolului al XlX-lea. Ideea fundamen- aceste condiţii individul este obligat să facă o
tală a m. este că fiecare agent economic selecţie a necesităţilor şi o planificare a satis-
individual are o scară raţională de nevoi după facerii lor. Deci necesităţile nu se satisfac
care se călăuzeşte în acţiunile sale. în numai în funcţie de costul lor, ci şi de utilitatea
condiţiile concurenţei perfecte, utilitatea este lor marginală, respectiv de raportul dintre sa-
măsura subiectivă a raportului dintre dis- tisfacţie şi resursele necesare satisfacerii
ponibilităţi şi eficienţă. Paradoxul m. este că necesităţii respective. Al doilea caz al aplicării
utilităţile totale ale produselor sînt egale, dar m. se întîlneşte în sociologia propagandei şl
utilităţile finale nu (sau: satisfacerea oricărei comunicaţiilor de masă. Capacitatea de per-
nevoi este o necesitate, dar satisfacţia suasiune a mesajului mass-media nu
obţinută prin satisfacerea diferitelor nevoi depinde numai de conţinutul său, ci şi de per-
este variabilă). Utilitatea finală a fost numită suasiunea mesajului marginal (cel mai prost
"gradul final de utilitate" (S. Jevons, Theoryof transmis după standardele publicului). Dacă
333
MARGINAL1TATE
sînt trei posturi TV şi se transmite acelaşi me- mai mult plasarea lor la periferia societăţii,
saj, tn forme diferite, selecţie individuală "stigmatizîndu-i", obligîndu-i să abandoneze
elimină mesajele cele mai prost transmise o "identitate normală", alegînd pe cea de "de-
(cele mai puţin satisfăcătoare estetic, distrac- viant". Un caz particular de m. este starea de
tiv, informativ ete.) indiferent de conţinutul dezorientare şi ambivalenţă în care se
ideatic al mesajelor. V. analiză marginală, găseşte un individ sau grup plasat în altă so-
comunicare, mass-media, sociologie eco- cietate decît cea de origine (cazul
nomică. A.T. emigranţilor sau imigranţilor rurali) şi care au
de făcut faţă unor situaţii sociale inedite pen-
MARGINALITATE poziţie socială tru care nu există definiţii şi instrumente
periferică, de izoiare a indivizilor sau grupu- culturale adecvate. Plasat într-un nou mediu
rilor, cu acces drastic limitat la resursele social, cu norme, valori, exigenţe, stiluri de
economice, politice, educaţionale şi comu- viaţă diferite de cele ale mediului de origine,
nicaţionale ale colectivităţii. De regulă, m. se individul se confruntă cu dificultatea asimilării
manifestă prin absenţa unui minim de condiţii adecvate a acestora, ceea ce are drept con-
sociale de viaţă — condiţii economice, re- secinţă absenţa integrării sale în societate,
zidenţiale, ocupaţionale, de educaţie şi neacceptarea sa cu drepturi depline la resur-
instrucţie; printr-un deficit de posibilităţi de sele şi valorile societăţii. Pentru a sintetiza
afirmare şi de participare la viaţa colectivităţii. trăsăturile unui asemenea individ aflat în
Sursa m. nu trebuie căutată în raritatea resur- "marginea" societăţii, R. Park a introdus, în
selor, ci într-un anumit mod de organizare 1928, în sociologie, noţiunea de "individ mar-
socială caracterizat prin accesul accentuat ginal", dezvoltată de E. Stonequist în 1937.
inegal la resurse, prin discriminarea unor per- Din punct de vedere individual, m.
soane sau grupuri sociale. M. are ca efect corespunde unui conflict intrapsihic rezultat
izolarea socială, alienarea, inadaptarea, ne- din frustrarea resimţită ca urmare a con-
integrarea socială, dezorganizarea familiei; tradicţiei existente între procesul de
ca o reacţie de compensare, ea se caracte- socializare primară şi cel de resorcializare, în-
rizează prin reacţii ostile faţă de normele şi tre zestrea culturală deja asimilată şi cea care
valorile societăţii globale, agresivitate şi vio- caracterizează sistemul cultural-normativ al
lenţă, comportamente deviante. Grupurile noii colectivităţi în care încearcă să se inte-
marginale sînt de regulă compuse din săraci, greze o persoană. V. compensare, integrare
şomeri, minorităţi etnice puternic discrimi- socială, izolare socială, sărăcie. S.R.
nate, handicapaţi, bolnavi psihic, delincvenţi,
persoane inadaptate. Situaţia de m. conţine MARXISM (SOCIOLOGIA MARXISTĂ)
prin ea însăşi un cerc vicios: persoanele şi Contribuţia teoretică a lui Karl Marx (1818-
grupurile marginale, fiind lipsite de resurse 1883) se înscrie într-o pluralitate de sfere,
minime economice, politice, educaţionale, începînd cu filozofia, continuînd cu sociolo-
făcînd obiectul unei discriminări constante, gia, economia politică şi sfîrşmd cu
sînt lipsite de şansele reale de a depăşi starea elaborarea unei ideologii oare a stat, de mai
de m. Persoanele şi grupurile m. tind, în con- bine de un secol, la baza mişcării comuniste.
secinţă, să accentueze izolarea şi m., Diferitele componente ale gîndirii marxiste au
dezvoltînd norme, valori, comportamente şi cunoscut evoluţii istorice distincte. Ipostaza
moduri de viaţă diferite de cele ale colec- m. ca sociologie a fost mult timp trecută cu
tivităţii din care fac parte, fapt care fixează şi vederea, diminuată, atît de către marxişti, cit
334
MARXISM
336
MASĂ
luptei de clasă pentru controlul puterii politice terpretarea şi folosirea informaţiei societate.
şi al revoluţiei sociale, conceptul de ideologie, Prin urmare m. la Etzioni este ansamblul
unul dintre cele mai interesante concepte ale "publicurilor" constituite în raport cu tipurile
sociologiei capitaliste şi postcapitalisîe; for- "contextelor" propuse de către elite în ve-
mularea unei prognoze asupra dinamicii derea folosirii (interpretării) informaţiei
societăţii actuale (teoria societăţii socialiste şi societate. într-un cadru distinct de abordare
comuniste); sociologia artei, religiei, filozofiei, apare chestiunea la Ortega y Gasset în teoria
moralei, dreptului, familiei, naţiunii; o influentă sa despre "revolta maselor". "Sufletul
teorie a naturii umane şi a alienării in care îşi mediocru, ştlindu-se mediocru, are
găsesc sursa multe din criticile umaniste ale îndrăzneala, spune Ortega, de a afirma drep-
societăţii actuale (Manuscrise economico- t u r i l e mediocrităţii şi de a le impune
filozofice, 1844), Teoria socială a lui Marx a pretutindeni" {La Revolte des Masses, Paris,
fost preluată şi dezvoltată în direcţii specifice 1937). La Ortega y Gasset, deci, avem o de-
de V.l. Lenin, G.V. Plehanov, A. Gramasci finiţie culturologică a elitei (ca fiind opusă
etc. Faptul că unii din urmaşii lui Marx au fost "mediocrităţii m."), dar şi o definiţie socio-
implicaţi în practica regimurilor socialiste şi-a logică a m, ca fiind acea "parte mediocră
pus amprenta asupra orientării gîndirii lor şi revoltată". Mediocritatea şi număruldevin su-
asupra contextelor ştiinţifice şi ideologice ale portul unei reacţii de mare amploare: "revolta
m.". Ed. Shills este cel care înalţă conceptul
receptării operei lui Marx. ♦ M. a propus o
la o carieră sociologică spectaculoasă în teo-
teorie sociologică, dar şi o practică social-
ria sa despre geneza "societăţii de m.":
politică în forma luptei de olasă şi a
"pentru prima dată în istorie mari agregate de
proletariatului, o ideologie, dar şi o utopie pe
fiinţe umane, care trăiesc pe un teritoriu foarte
care istoria a sancţionat-o drastic în ţările
întins, au putut să intre într-o societate relativ
Europei de Răsărit. Anti-m. este astăzi o
liberă fără a fi constrînşi". A doua trăsătură a
opţiune tot mai generalizată. V. bază şi su-
"societăţii de m." este faptul că, pentru prima
prastructură, comunism, formaţiune socială.
dată, în cadrul ei, "centrul" societăţii (in-
C.Z.
stituţiile şi valorilede legitimare) este direct şi
strîns legat de "periferia" socială, adică de m.
MASĂ ceea ce este opus elitei, ca parte
propriu-zisă. Fără a-şi pierde identitatea,
pasivă şi ca bază de recrutare a elitei, ca an-
"centrul" social este direct legat de "periferia"
samblu de "publicuri" (la Etzioni). întreaga
socială (socotită în societăţile tradiţionale o
sociologie a elitei împărtăşeşte teza că elita
populaţie marginală şi marginalizată). în fine,
este făuritoare a istoriei, iar m. suportă actul
a treia caracteristică a societăţii de m. este
guvernării, manipularea şi violenţa elitei. ataşarea individuluila întregul soc\a\ (nu la un
Adepţii clasici ai acestei poziţii sînt V. Pareto, "segment" al acestuia) şi dezvoltarea unui
G. Mosca, R. Michels. Ideea subiacentă, im- sentiment de "afinitate" cu semenii. Cea de-a
plicit împărtăşită de toţi adepţii acestei teorii, patra caracteristică a societăţii de m. este ex-
este aceea că, indiferent de modul în care s-a pansiunea şi deci difuziunea "culturii primare"
obţinut puterea, ea este trecută în sarcina (jocurile, spectacolele sportive, adică ac-
unei "elite guvernante". Elita la A. Etzioni (The tivităţi cu un conţinut simbolic redus) asupra
Active Society, 1971, p. 113) este purtătoarea întregii societăţi (chiar dacă "stratificarea cul-
"conştiinţei active" a societăţii în raport cu turală" a acesteia menţine "cultura
"publicurile" (masa). M. (publicurile) devine superioară" sau "centrală", "cultura
"activă" dacă elita îi oferă "contexte" pentru in-
MASS-MEDIA
338
MASS-MEDIA
semnificativă s-a produs tnsă, în acest secol, în transmiterea mesajelor prin intermediul di-
prin apariţia m.m. electronice Prima feritelor m. ca şi un sistem de control al
jumătate de secol a fost marcată de apariţia comunicării, dat fund că aceasta se reali-
cinematografului şi a radiodifuziunii iar a doua zează prin intermediul unor instituţii care
de extinderea la nivel de masă a televiziunii funcţionează în baza unor norme Cea mai
(descoperită încă din deceniul al treilea) cunoscută schemă de analiză a comunicării
Aceste trei tipuri de m.m. vor determina, da- de masă este cea propusă de Harold D
torită impactului lor uriaş asupra societăţii, si Lasswell (The structura and Function of
începutul cercetărilor asupra m.m. Interesul Comuncation m Society, 1948) Ea stabileşte
pentru studierea m.m. nu a fost determinat cinci direcţii de analiză în funcţie de cinci în-
atît de mărimea audientei noilor m., este trebări privitoare la procesul comuntcational
7
adevărat mult mai mare decît a celor din se- a Cine , b Ce spune'' c Pe ce canal' d
7
colul trecut, cît mai ales datorită influentei lor Cui' e Cu ce efect Lui a îi corespunde
indiscutabile asupra vieţii sociale Este sem- analiza controlului si vizează studiile asupra
nificativ astfel faptul că nici o formaţiune "condiţionăm' mesajelor, ca şi asupra siste
politică, mişcare socială sau culturală nu mai mului normativ al instituţiei furnizoare de
poate cîştiga astăzi aderanţa unor segmente informaţii Luibîlcore^r nde analiza eoni ni
largi de populaţie fără a utiliza m.m. la fel tului care vizează "descrierea obiectiva
cum funcţionarea economiilor moderne nu sistematică şi cantitativă a conţinutului mani-
mai poate fi concepută în afara orientăm con- fest al comunicaţiilor avînd ca scop
1
sumului prin m.m. sau cum generarea s mteipretarea acestor." '8 3orelson), cse re-
difuzarea culturii în societate în general nu se feră la studiul m. însăşi, centrîndu-se pe
mai face independent de acest tip de instituţii probleme ce se referă la eficienţa si rapor-
culturale Este demn de remarcat si faptul că turile dintre diferite tipuri de m., evoluţia m.,
radio-ul şi televiziunea sînt singurele mijloace caracteristicile comucaţionale ale fiecărei m.
care pot capta atenţia naţională ♦ Sociolo- în parte, factori de bruiaj etc Primul care a
gia m.m., domeniu de cercetare în sociologie pus accentul prioritar pe acest gen de cer-
care urmăreşte să analizeze modul în care cetări a fost M McLuhan (Gutenberg Galaxy,
m.m. funcţionează în societate, precum si 1962,tr rom 1975) în* sbănledsie se referă
efectele sociale ale comunicării prin inter- la analiza audientei şi a efectelor induse de
mediul acestor mijloace în istoria cercetărilor m.m. Primul gen de analiză este vital unei
s-au conturat două perspective complemen- bune funcţionări a m., mai ales din raţiuni
tare Una pune accentul pe comunicare, economice Analiza efectelor este însă cea
cealaltă pe mijloace Prima pleacă de la care a suscitat cel mai mult interesul spe-
distincţia între mai multe tipuri de comuni- cialiştilor si totodată a generat si cele mai
care, de cele mai multe ori trei comunicare multe controverse în legătură cu consecinţele
mtrapersonală (internă sau de nivel indivi- produse de comunicarea mediatizată asupra
dual), comunicare interpersonală (între societăţii 4în a doua perspectivă se pune
indivizi) şi comunicare de masă (de nivel so- accentul pe mijloace si nu pe comunicare, dat
cial) Aceasta din urmă se referă la comuni- fiind că elementul central al oricărui proces de
carea realizată prin intermediul unor mijloace, comunicare de masă îl reprezintă m.m. Deşi
adresîndu-se unei audiente largi si de regulă sînt privite în primul rînd ca instituţii culturale,
eterogene Comunicarea de masă presu- în unele cercetări sînt considerate si ca m-
pune comunicatori profesionişti, specializaţi stitutn economice, întrucît ele contribuie în
339
MASS-MEDIA
340
MASS-MEDIA
cînd noile cercetări au arătat că influenţa aspectele exterioare, vizibile, dar lipsite de
m.m. în societate este mult mai mică decît s-a importanţă, "cultul" general pentru imagine,
considerat iniţial. Şi în favoarea acestei fie a politicianului, fie a partidului, a unei or-
paradigme au existat numeroase argumente ganizaţii, sau a întregii societăţi, "cult" care
dintre care amintim slaba eficienţă a propa- face să fie neglijate, de regulă, tocmai proble-
gandei anticomuniste desfăşurată prin m. în mele sociale majore. în această direcţie, unii
anii '50 în SUA, cînd cercetările au arătat că cercetători consideră că m.m. joacă astăzi
programele nu au reuşit să convingă rolul de "agendă a realităţii", ele dictînd ordi-
populaţia de pericolul comunist şi nici măcar nea priorităţii problemelor sociale, prin
să popularizeze personalităţi politice care s- interesul pe care îl arată faţă de acestea. Se
au afirmat în această mişcare, dar şi cazurile poate astfel deturna sensul real al evenimen-
destul de numeroase ale victoriilor electorale telor, moartea unui star-rock să fie prezentată
ale unor personalităţi sau forţe politice îm- ca un eveniment social major în timp ce un
potriva cărora au militat majoritatea m. au conflict militar sau descoperirea unui medica-
constituit argumente puternice în acest sens. ment să fie prezentate ca mai puţin, sau
Cele mai semnificative cercetări care au pro- deloc, importante. în general, m.m. are
bat activismul recepţiei programelor m.m. au tendinţa de a propune utopii şi idealuri intan-
fost cele realizate în deceniul al cincilea de gibile, de a crea falşi eroi, negtijîndu-i astfel pe
Lazarfeld, Berelson şi Gaudet, privitoare la cei adevăraţi. ♦ Studii importante s-au reali-
comportamentul de vot, în baza cărora La- zat şi asupra proceselor de tratare a
zarfeld şi Katz (Personal influence, 1955) au informaţiei difuzată prin m. Ele au arătat că
formulat legea comunicării în două trepte m.m. propun o imagine a realităţii care este
care demonstrează influenţa semnificativă a serios diferită de ceea ce există în realitate
liderului de opinie în receptarea programelor (chiar în cazul transmisiilor directe TV). Cel
difuzate prin m.m., lider care filtrează, prelu- mai important factor care afectează imaginea
crează şi chiar reinterpretează mesajele realităţii difuzată de m. este principiul conflic-
furnizate de m. în anii '70, prin dezvoltarea tului, în funcţie de care este reconstruită
foarte puternică a sistemelor private de imaginea difuzată prin m., lumea prezentată
televiziune, prin diversificarea acestora (ca- fiind cu mult mai conflictuală decît cea reală.
blu, satelit etc), ca şi prin apariţia industriei Prelucrarea imaginii se produce însă şi în
video, rolul televiziunii în viaţa socială a fost funcţie de cerinţele economice, ideologice şi
din nou resimţit foarte puternic, ceea ce a dus culturale ale diverselor organizaţii m. care
la o revigorare în planul cercetărilor m., a sînt întotdeauna componente ale unor sub-
paradigmei "m. puternică', deşi nu în termenii sisteme sociale. ♦ Un fenomen de maxim
interbelici. Cele două perspective sînt, desigur, interes îl reprezintă mediatizarea evenimen-
complementare şi nu pot fi studiate inde- telor sociale. El constă în faptul că imaginea
pendent de evoluţia societăţii. ♦ S.m-m. s- pe care o avem despre evenimentele sociale
a focalizat şi asupra altor probleme sem- semnificative, trecute sau prezente, provine
nificative în plan politic, socio-economic sau astăzi, aproape exclusiv, de la diferitele m.
cultural. S-au studiat astfel efectele, în gen- (televiziunea jucînd rolul central în acest
eral negative, produse de m.m. asupra proces). El ridică însă şi numeroase probleme,
organizării vieţii politice, cum ar fi susţinerea iscînd totodată controverse foarte aprinse.
propagandei politice după modelul "star-sys- Mai întîl, datorită faptului că există o "condiţio-
tem", grija deosebită a politicienilor pentru nare" ideologică în prezentarea ■
341
MATRILINEAR
evenimentului, chiar si într-o transmisie di- MATRILOCAL reşedinţă a noilor soţi îm-
rectă televizată, prin ceea ce se alege, prm preună sau in apropierea părinţilor soţiei în
cadrele utilizate, prin momentul ales pentru comunităţile tradiţionale, regula m. era apli-
transmisie, prin comentariu etc Astfel de cată într-un număr relativ redus de cazuri,
critici, de exemplu, au fost aduse recent pos- îndeosebi in situaţiile în care soţia era singura
turilor de televiziune TV5 din Franţa si CNN moştenitoare a părinţilor ei sau avea un statut
din SUA pentru propaganda voalată făcută în economic mai ridicat decit al soţului în aceste
transmisiile, (premiere mondiale), ale situaţii, se organiza un ritual special de accep-
Revoluţiei din România (1989) (preluată si di tare a soţului în grupul familiei si în comu-
fuzată în Europa de la TVR) si ale Războiului nitatea soţiei care putea să prevadă si
din Golf (1991) Pe de altă parte transmisi.le preluarea de către sot a numelui de familie al
directe ale unor asemenea evenimente tind soţiei în prezent, căsătoria m. are în principal
să fie organizate după principiul spectacolului o motivaţie economică (deţinerea unei lo-
si chiar evenimentul în a» e să fie structurat cuinţe de către soţie, deţinerea de către sot a
după acelaşi model, deoarece agenţii sociali unui loc de muncă în localitatea de reşedinţă
nu pot face abstracţie de prezenta m.m. ♦ Un a soţiei) sau de asistentă familială (preluarea
capitol distinct al cercetărilor din s.m.m. se re- parţială de către părinţii soţiei a îngrijirii copi-
feră la modul în care cultura este difuzată ilor atunci cînd ambii soţi desfăşoară activităţi
sau/şi generată prin m.m , la influentele permanente extrafamiliale) V căsătorie, en-
funcţionării m.m. asupra diferitelor compo- dogamie, familie, neolocal, patrilocal,
nente ale culturii, la rolul lor în raport cu rudenie. I.Mih.
cultura populară, cu cea de masă sau de con-
sum, sau cu cea "savantă" In acest punct MĂSURARE SOCIALĂ stabilire a
s.m.m. se întîlneste cu alte discipline soci- unei ordini de mărime (frecvenţă, intensitate
ologice cum ar fi sociologia culturii, sociologia etc) prin atribuire de valon în acord cu pro-
artei, sociologia economică etc V audienţă, prietăţile obiectului social studiat M.s. se
comunicare, presă, propagandă, public, pub- dovedeşte a fi principalul element de sudură
licitate, cultură A.B. între nivelul teoretic si cel empiric al
cunoaştem Ea este precedată si pregătită de
MATRILINEAR transmisie a rudeniei analiza conceptuală, dar mai ales de opera-
numai prin femei în acest sistem, fiica rămîne ţionahzare si cuantificare Unu specialişti
împreună cu mama sa si cu fratele său Ea îsi consideră ultimele două operaţii ca părţi ale
păstrează clanul, numele si bunurile pe care m. Rezultatul operationalizărn si cuantificării
le transmite copiilor ei Fratele este consi- îl constituie indicatorii de cercetare direct ob-
derat drept tată al copiilor care vor avea servabili si măsurabili Aceşti indicatori
acelaşi nume ca mama si unchiul lor încă din transpuşi în instrumente de cercetare —
secolul trecut, în antropologie există o dispută chestionare, ghiduri de convorbire, fişe de ob-
cu privire la evoluţia sistemelor familiale Teo- servaţie, scheme experimentale sau de
ria care a dominat multă vreme afirmă că a analiză a conţinutului, scale, teste etc — per-
avut loc o trecere de la un sistem originar de mit efectuarea propnu-zisă a măsurătorilor
filiaţie indistinctă spre un sistem matrilinear (operaţie empirică) La rîndul său, m. prescrie
care a devenit mai tîrziu patnlinear Această modalităţile de prelucrare şi de calcule statis-
teorie evoluţionistă nu a fost confirmată cu date tico-matematice admise în manipularea
certe V căsătorie, familie, patnlinear I Mih. informaţiilor recoltate, în vederea analizei si
342
MĂSURARE SOCIALĂ
interpretării lor ♦ Elementele componente corespund cel rnai bine naturii fenon-pnc'or
ale m.s. sînt obiectul âe măsurat, etalonul de sociale Etaloanele se definesc în cadru! ope-
măsură si regulile de atribuire a valorilor raţiei de cuantificare Semnificaţia lor poate
Obiectul de măsurat este alcătuit dintr-o mare rezulta din practica social-istoncă, poate fi in-
diversitate de fapte, fenomene şi procese so- trodusă pe cale normativă, pe baza unor
ciale, începînd cu cele de natură macro- calcule statistice (valon medii, abatere stan-
socială care privesc societatea globală si dard etc ) sau pnntr-o operaţie specifică de
sfirşind cu cele de natură microsocială referi- evaluare De fiecare dată apare însă necesi-
toare la acţiuni, comportamente, relaţii tatea validării modelului adoptat ♦ Regulile
individuale şi de grup încă in 1928 L L Thur- de atribuire a valorilor (numere, numerale sau
stone {The Measurernent of Values) atrăgea simboluri) urmează îndeaproape natura
atenţia asupra faptului că în m s. nu trebuie obiectului studiat şi caracteristicile etalonului
să intervină postulate ale măsurătorilor fizice, utilizat în m. Acest fapt conduce la anumite
întrucit ea nu se ocupă cu fenomene de niveluri de măsură In literatura de speciali-
această natură Pentru a se surprinde în- tate sînt formulate patru niveluri de măsu ă
treaga gamă de manifestări ale fenomenelor nom/na/(categonal), ordinal (care indică ordi-
si proceselor sociale, trebuie avute in vedere nea) de interval (reda intensitatea) si de
atît determinările numerice, prin atribuirea de proporţii (de raport) Cele patru niveluri de
valon cantitative (accepţiunea restrînsă am.), măsură sînt redate în ordinea complexităţii,
1
cit si cele nenumerice, cum ar fi ordinea, re- proprietăţile nivelurile " inferioare fi i nd
dată prin numerale, si chiar clasificările cuprinse în cele ale nvelurilor superioare,
redate prin nume sau simboluri Etalonul de primele două alcătuiesc m. nenumerică (prin
măsură reprezintă o mărime definită, cu care simboluri-nume si numerale), celelalte două
urmează a fi comparate aspectele cantitative sînt specifice m, numerice Anumitor carac-
(mărimile variabile) ce caracterizează feno- teristici cantitative ale fenomenelor sociale le
menele si procesele sociale în vederea este propriu numai un anumit nivel de măsură
determinării valoni lor Distingem două tipuri (uneori denumit şi de tip scală, sau precizie a
de etaloane etalonul natural, în care se de- m.) Nivelul nominal este alcătuit dintr-un set
fineşte o mărime naturală de măsură, cu de categorii Atribuirea valorilor se face pe
semnificaţie de unitate, si etalonul concep- baza relaţiei de egalitate/neegalitate
tual, alcătuit dintr-un set de criterii, standarde Această relaţie este simetrică (A=B, atunci si
ce definesc o mărime relativă, o unitate con- B=A) si tranzitivă (A=B B=C atunci A=C)
venţională de măsură Etalonul natural are o Valorile atribuita sînt simboluri, ele reprezintă
1
samni'icatie empirică reală, de aceeas simple nume investite cu funcţia de clasifi-
natură cu aceea a obiectului măsurat, sau care De aceea sînt foarte diverse, respectind
este definit pe baza unor reiaţi intermediare insă cerinţele unei corecte clasificau (ex-
valorile atribuite sînt numere (întregi raţio- haustivitate — toate elementele să fie
nale, reale) Spre deosebire de alte domenii clasificate, si exclusivitate — un element să
în sociologie se operează cu un număr re'a'iv fia repartizat la o singură categorie) si aplicînd
restrîns de etaloane naturale Cel mai adesea criterii semnificative Cu aceste valon de
sociologul operează cu etaloane concept J- scală se pot efectua onca transformări care
ale Ele au o semnificaţie relativă Sînt respectă clasificările în schimb, manipularea
elaborări teoretice mai mult sau mai putm statistico-maternatică este limitată la
riguroase, fără a fi univoc determinate, dar frecvente absolute si relative, modul dis-
343
MĂSURARE SOCIALĂ
tribuţiei, coeficienţi de contingenţe (de aso- evantai mult mai mare de operaţii şi calcule,
ciere). Nivelul'ordinal'corespunde situaţiilor în cum ar fi media distribuţiei şi toată statistica
care proprietăţile se pot ierarhiza. V a l o r i l e dependentă de aceasta — abaterea medie,
atribuite reflectă relaţia de ordine "mai mare", coeficienţi de corelaţie, de regresie etc. în cer-
"mai mic", indicîndu-se rangul poziţiilor ocu- cetarea socială, nivelul de interval este doar
pate pe o scală, fără a se putea preciza aproximat prin intermediul diferitelor tehnici
diferenţele dintre ele. Relaţia de ordine este de scalare a intensităţii opiniilor, atitudinilor,
asimetrică (A>B, atunci B<A, deci B * A) şi comportamentelor, fără a se dispune totuşi
tranzitivă (A>B şi B>C, atunci A>C). în multe de un model matematic care să ateste în mod
situaţii nu este satisfăcută însă relaţia de riguros egalitatea distanţelor dintre punctele
tranzivitate, de aceea se recomandă scalei, bazîndu-se mai mult pe caracteristici
utilizarea nivelului ordonat şi cel perfect ordo- presupuse ale procesului discriminatoriu
nat (C.H. Coombs). Marea majoritate a (scala de ierarhizare tip Likert, scala inter-
fenomenelor sociale permit doar un nivel or- valelor aparent egale — L. L. Thurstone),
dinal de m. Metoda comparativă se bazează Nivelul de proporţii prezintă cele mai multe re-
pe un astfel de nivel de măsură. Trans- stricţii (ordine, distanţă şi origine naturală) şi
formările permise ale valorilor de scale de aceea este dificil de atins în cercetarea so-
cuprind toate operaţiile matematice: scădere, cială. Atribuirea valorilor se bazează pe exis-
adunare, împărţire sau înmulţire cu o con- tenţa unei unităţi de măsură şi a unui punct
stantă, deoarece ele conservă relaţia de natural de pornire ceea ce conduce la valori
ordine. La manipularea informaţiilor, pe lingă cantitative în sensul strict al termenului. Acest
operaţiile specifice nivelului nominal, se nivel de măsură este utilizat de către sociolog
adaugă calculul medianei distribuţiei, dife- doar în acţiunea de numărare a entităţilor
renţei interquartile, coeficienţilor de corelaţie (cînd foloseşte deci etaloane naturale). Iden-
a rangurilor. Nivelul de interval (cardinal) tificarea unui eventual punct zero (în afara
corespunde situaţiilor în care obiectul relaţiei "absenţă" / "prezenţă") nu se
măsurat poate fi descris cantitativ (cuantifi- dovedeşte a fi un punct de pornire în
cat) prin valori numerice. Pentru aceasta se atribuirea valorilor, ci mai degrabă punctul
defineşte un etalon de măsură cu semnificaţia (neutru) de separare a sensurilor, a poziţiilor
de unitate. Se obţin astfel valori egal dis- favorabile (pozitive) de cele nefavorabile
tanţate pe o scală de intensitate a poziţiilor (negative). Sociologul "operează" însă şi cu o
exprimate, fără însă a dispune de un punct serie de fenomene care au proprietăţile unei
natural de pornire în atribuirea valorilor, adop- scale de proporţii, fie acestea de natură tem-
tîndu-se unul relativ (valoarea cea mai mică porală (vîrstă, vechime etc), economică
întîlnită, de exemplu). Nivelul de interval (sau (venit, productivitate) sau chiar fizică
de distanţă) are în plus o serie de con- (lungime, masă, volum etc). Singura trans-
strîngeri, cum ar fi aceea că transformările formare admisă, pentru conservarea
permise cu valorile atribuite sînt limitate la proporţiei, este multiplicarea, respectiv di-
adunarea sau scăderea unei constante viderea cu o constantă. Pentru prelucrarea şi
(transformări liniare), pentru a se păstra analiza informaţiei se poate apela la întregul
relaţia originară. De această dată se aparat statistico-matematic disponibil. De
cunoaşte nu numai poziţia pe scală, dar şi cu reţinut că problematica transformărilor şi cal-
cît diferă ea de alte poziţii. Existînd o unitate culelor legate de nivelurile de măsură devine
de măsură, informaţia recoltată permite un relevantă doar pentru măsurarea reprezenta-
344
MECANICĂ SOCIALĂ
tivă (R.M. Dawes, Fundamentate of Attitude relevanţi pentru domeniul cercetat şi nu pen-
Measurement, 1972), cînd observaţiile em- t r u o colecţie mai mult sau mai puţin
pirice servesc la elaborarea instrumentului de întîmplătoare. Validitatea predictivă (externă)
măsurare, iar acesta, odată obţinut, permite se referă la gradul în care m. efectuate se
efectuarea unor alte observaţii empirice. ♦ asociază cu anumiţi factori exteriori, caracte-
Dacă nu se reuşeşte stabilirea unei astfel de ristici sociale, profesionale, de performanţă,
relaţii reciproce dintre valorile atribuite şi şi la prognozarea evoluţiei viitoare a fenome-
relaţiile empirice, avem de-a face cu o nelor cercetate. Validitatea de construct este
măsurare index. Aici valorile atribuite "su- dată de ponderea varianţiei comune a vari-
portă" orice transformare, dar ea nu are o abilei măsurate (Voo) şj a factorilor
semnificaţie empirică, ci una abstractă. explicativi, raportată la
Analiza modelelor de m. poate fi efectuată şi totalul variantei vari- ♦ Fidelitatea
din alte perspective, cum ar fi aceea a dimen- abilei respective v,=-
siunilor (aspectelor) avute în vedere, exprimă gradul de încredere şi de stabilitate
distingîndu-se tntre modelele dimensionale şi ale m. efectuate: i--r;, unde V este varianta
vi L
cele nedimensionale. Primul grup cuprinde
adevărată şi Vi—varianta totală observată. In
m. unidimensională (specifică tehnicilor de
cazurile concrete de cercetare valorile obser-
scalare). Aceasta ia în considerare o singură
vate sînt o combinare de date reale
caracteristică a obiectului studiat. ♦ M. mul-
(adevărate) şi de erori: Xo = Xa + Xe, ceea ce
tidimensională vizează determinarea struc-
îndreptăţeşte efortul de a elimina erorile.
turii complexe a fenomenelor şi proceselor U t i l i z î n d numai datele de observaţie,
(deşi extrem de necesară, această m. este f= ■
Vi- V
unde Vt este varianta totală obser-
V[
încă puţin dezvoltată), iar relaţiile dintre ele-
vată (reală + erori), iar Ve reprezintă erorile.
mente se pot exprima prin modele de distanţă
Gradul de stabilitate m. se cercetează prin
sau prin modele spaţiale, apelîndu-se în
mai multe modele: fidelitatea test-retest (a
acest scop la calculul matriceal, analiză fac-
măsurătorilor repetate), procedeul formulelor
torială etc. Modelele nedimensionale sînt în
paralele (două instrumente de cercetare cu
fapt cele mai răspîndite. Prin eie nu se spe-
valoare egală) şi înjumătăţirea instrumentelor
cifică dimensionalitatea, neputîndu-se deci
de cercetare. V. scalare, statistică şi sociolo-
testa ipoteze privind structura. Evaluarea
gie. I.M.
măsurătorilor se referă în principal la determi-
narea validităţii şi a fidelităţii instrumentelor
MECANICĂ SOCIALĂ 1. Ramură a
de lucru. Există mai multe tipuri de validitate.
sociologiei "abstracte" (A. Portuondo y Bar-
Validitatea de conţinut (internă) exprimă
celo) sau "pure" (L.F. Ward) care analizează-
gradul în care indicatorii măsoară ceea ce se societatea considerînd elementele şi grupu-
presupune că măsoară. Atestarea se rea- rile sociale ca puncte şi sisteme materiale
lizează prin analiza omogenităţii (consistenţei supuse unor forţe (sociale) a căror in-
interne) a setului de indicatori, prin utilizarea teracţiune determină echilibrul şi mişcările
modelelor cauzale sau prin comparaţia m. cu sociale, acestea din urmă fiind studiate prin
datele obţinute de la un grup martor, fiecare analogie cu legile, metodele şi principiile me-
metodă furnizînd rezultate care pot reflecta canicii raţionale. Reprezentanţii m.s. (L.
doar parţial gradul de validitate. O cerinţă Winiarski, A. Lotka, A. Groppali, V. Pareto, S.
esenţială constă în cercetarea validităţii nu- Haret etc.) consideră societatea ca un sistem
mai pentru un set de indicatori consideraţi analog oricărui alt sistem material, supus le-
gilor mecanicii raţionale şi compus din
345
MEDICINĂ SOCIALĂ
totalitatea indivizilor, care nu se pot sustrage profilactic de masă, analiza condiţionării si im-
legilor mecanice (în special legilor atracţiei şi plicatiei socioeconomice a stării de sănătate
respingem corpurilor, legii gravitaţiei), forţele a colectivităţilor umane, precum şi evaluarea
sociale rezultate din acţiunile şi reactiunile lor necesităţilor de ocrotire a sănătăţii, în scopul
au un conţinut preponderent psihic (forte psi- elaborării unor măsuri de îmbunătăţire a
hice) Conceptele m.s. pot fi elaborate prin reţelei sanitare Reunind multiple preocupări
analogie cu ale tn. raţionale altruism si ego- convergente cu cele ale sociologiei medianei
ism versus atracţte si respingere, asociaţie (igiena socială, organizarea sau administraţia
versus compunerea forţelor, cooperare/multi- sanitară, epidemiologia şi profilaxia bolilor
plicare de forţe, război/comprimarea forţelor, transmisibile determinarea şi optimizarea
organism social/echilibru de forte etc Sînt stării de sănătate a populaţie etc), m.s. con-
însă extrem de rare forţele sociale care pot fi stituie un domeniu de activitate specializat, cu
analizate prin analogie pură cu forţele me- metode si tehnici proprii de cercetare Carac-
canice, ceea ce a şi restrîns validitatea teristica ei principală constă în depăs'rea
enunţurilor m.s. la cîteva propoziţii sau punctului de vedere tradiţional al medianei
modele sociodemografice 2. în concepţia cjjrative exercitată asupra indivizilor izolaţi si
matematicianului si sociologului Spiru Haret concentrarea, cu precădere, asupra ame-
(1851-1912), m.s. este 'ştiinţa care va studia liorării mediului ambiant si identificării de noi
mişcările sociale" Ea este doar o aplicare a resurse pentru protejarea sănătăţii colec-
m. în sociologie, deoarece termenul m. tivităţilor sociale în acest sens, apariţia m.s.
sugerează doar "analogia între prefacerile so- coincide cu momentul în care progresele mi-
cietăţii omeneşti si schimbările de pozitiune crobiologiei, igienei si medianei populaţiei au
ale corpurilor materiale" (Mecanica socială, făcut posibilă o analiză complexă a sano-
1910) în această accepţiune, care este rela- genezei şi patogenezei populaţiei în cadrul
tiv distinctă de accepţiunea m.s la sociologii căreia factorii sociali apar a fi la fel de impor-
mecanicisti în general, Haret distinge ms de tanţi ca si cei de natură fizică, chimică sau
sociologia mecanică, care "tratează ştiinţa biologică Preocupări incipiente în acest
sociologiei după metoda mecanică" Scopul domeniu datează din secolul trecut, odată cu
m.s. constă, din acest punct de vedere, doar pătrunderea în vocabularul medical a unor
în aplicarea metodei ştiinţifice la cercetarea termeni noi cum ar fi boală sociată, patologie
problemelor sociale Distincţiile si delimrtănle- socială, mediu social, terapie socială, care au
propuse de Haret au avut menirea de a contribuit la multiplicarea acţiunilor revendi-
elimina unele accente ale mecanicismului cative şi a mişcărilor de reformă vizînd îmbu-
concepţiei sale sociologice, care este mai de- nătăţirea politicii sanitare în tara noastră
grabă /77ate/77a//c-mecamcistă Mecanicismul, medici iluştri, cum au fost C Caracas, C Is
ca tip de reducţionism aplicat în cercetarea trate, I Fel'x, Şt Stînca, V Babes, I Canta-
fenomenelor sociale, rămîne totuşi dominant cuzino, G Banu etc , au adus însemnate con-
si în concepţia sa despre m.s. V pozitiv,sm, tribuţii în evidenţierea importantei 'mediului
sociologie I.U. soc al ca factor patologic" în prezent, iniţierea
unor vaste investigaţii epiderniologice
MEDICINĂ SOCIALĂ (IGIENĂ SO- (analiza factorilor ce determină frecventa si
CIALĂ) ramură a ştiinţelor medicale care are distribuţia bolilor în categorii specifice de
ca principal obiect de studiu optimizarea me- populaţie) si a unor cercetări de amploare în
todicii acţiunilor sanogenetice cu caracter scopul evaluăm costului asistenţei sanitare si
346
MEGALOPOLIS
urbanizat care se întinde în partea de nord- prin intermediul educaţiei (şi nu pe alte căi:
est a S.U.A., pe coasta Oceanului Atlantic moştenire, privilegiu, cooptare etc). G.
(Megalopolis or the Urbanisation ofthe North- Carlsson a denumit acest tip de sistem social
eastern Seabord, 1957, M., 1961), Acest m. "societate fără efecte întîrziate" (Social Mobi-
se întinde de-a lungul a 600 de mile, trecînd hty andClass Structure, 1958), iarR. Boudon
pe teritoriul a 10 state, 117 districte, cuprin- "societate meritocratică" (L'inegalite des
zînd 32 oraşe cu peste 500.000 locuitori şi chances, 1973). O asemenea abordare per-
concentrînd aproape o cincime din populaţia mite aplicarea unui tratament statistic pe baza
Statelor Unite. M. s-au format sau sînt în plin unei definiţii formalizate: un sistem social pe
proces de dezvoltare şi în alte ţări, ca de e- care se definesc trei caracteristici — origine,
xemplu în Japonia, în jurul golfului Osaka, sau nivel şcolar, status — este meritocratic dacă
gruparea de aşezări din sud-estul Braziliei. M. şi numai dacă probabilitatea ca un individ ce
reprezintă "stadiul de gigantism al conur- se găseşte la un nivel şcolar Sj să atingă un
baţiilor" (J. Beaujeu-Garmer şi G. Chabot, status Ck este independentă de poziţia de
Geografia urbană, 1971). V. conurbaţie. I.F. origine G. Pe de alte parte, pot fi efectuate
comparaţii măsurabile între situaţiile reale şi
MERITOCRAŢIE termen larg vehiculat cea ideală. Asemenea comparaţii au demon-
prin deceniile şase-şapte în limbajele strat că societăţile dezvoltate nu pot fi asimi-
filosofic, sociologic şi jurnalistic, desemnînd late modelului meritocratic, ele plasîndu-se la
situaţia în care poziţiile sociale şi recom- distanţe mai mari sau mai mici faţă de acest
pensele asociate acestora (venit, putere, ' model. V. egalitate, inegalitate, mobilitate so-
cială. CA.
prestigiu, privilegii etc.) nu sînt moştenite, ci
dobîndite de indivizi în funcţie de calităţile şi
meritele lor personale. Discuţiile în legătură
METODE DE FLEXIBILIZARE A
MUNCII aplicate în politicile de angajare a
cu m. se înscriu în problematica mai largă a
personalului şi de distribuire a sarcinilor pro-
inegalităţii sociale, privită ca inegalitate a şan-
ductive pentru a facilita adaptarea
selor de ascensiune socială şi ca perpetuare,
organizaţiilor la fluctuaţiile crescînde ale
într-o formă sau alta, a influenţei originii so-
pieţei tot mai competitive. în locul unei creşteri
ciale (inegale) a indivizilor asupra statusurilor
continue a numărului de personal angajat pe
dobîndite în cursul vieţii lor. M. este conside- termen nelimitat, se optează pentru consti-
rată un simptom al democratizării, permea- tuirea unui nucleu constant de personal cu
bilităţii şi egalizării şanselor de ascensiune angajare permanentă în jurul căruia se re-
socială. La un moment dat, creşterea con- crutează alt personal, fie pe bază temporară
tinuă a indicilor de mobilitate socială, fie cu program redus, în funcţie de variaţiile
aparenta slăbire a mecanismelor de prescri- cererilor pieţei pentru produsele organizaţiei.
ere în favoarea celor de dobîndire a statusului Totodată, membrii personalului cu angajare
social şi condiţionarea tot mai accentuată a permanentă trebuie să dispună de abilităţi
nivelului acestuia de către nivelul de instrucţie profesionale polivalente pentru a trece cu
au creat iluzia că societăţile industriale avan- uşurinţă de ia un tip la altul de activitate. Prin-
sate ar intra într-o "eră a m." (M. Young, The cipalele m.f.m. sînt următoarele: a. timp
Rise of Meritocracy, 1961). Pentru sociologi, suplimentar de muncă efectuat de personalul
m, descrie un sistem social (ideal) care ar angajat permanent, peste timpul zilnic sau
avea proprietatea ca influenţa originii sociale săptămînal standard, şi plătit mai bine; b.
asupra statusului să se transmită în întregime
METODOLOGIA CERCETĂRII SOCIOLOGICE
349
METODOLOGIA CERCETĂRII SOCIOLOGICE
o "paradigmă" unică, ci structuri teoretice al- tibil al faptelor sociale, ceea ce implică ne-
ternative care uneori sint concurente iar cesitatea concentrării analizelor asupra
alteori complementare, fiecare teorie socio- /&maiScaţlltr^nves.fJle^Ly^^ .sociali în
logică majoră a tins să-şi derive şi să-şi interacţiunile şi situaţiile lor sociale. In
formuleze propria m. De exemplu: E. Durk- condiţiile diviziunii abordărilor meto-
heim a formulat "regulile metodei sociologice" dologice, analistul social se confruntă, in
adecvate concepţiei sale despre societate; realizarea şi finalizarea unei cercetări, cu mai
Max Weber a construit o metodologie de stu- multe deschideri opţionale atit la nivelul pos-
diere a fenomenelor sociale în concordanţă tulării sau construcţiei teoretice, cit şi la cel al
cu propria "sociologie interpretativă"; et- elaborării proiectului unei investigaţii. Des-
nometodologia a dezvoltat metode chiderile opţionale îi apar într-o formă polari-
"etnografice" de analiză a comunicării şi a zată: pozitivare sau interpretare a datelor; in-
semnificaţiilor investite de actorii sociali în dividualism sau holism metodologic; obiec-
acţiunile lor etc. S-a ajuns astfel ca deose- tivitate sau implicare ideologică; filosofie sau
birile principiale dintre abordări să fie mai ştiinţă socială. Aceste opţiuni sînt uneori con-
pregnante decît asemănările şi din această siderate nu ca polare, ci complementare. ♦
perspectivă încăjTU^g_ppate vorbi de QJH în m.c.s. au fost dezvoltate ca metode princi-
unică a c.s. In funcţie de modul teoretic ge- pale de culegere a datelor empirice: ancheta
neral aplicat în vederea explicării vieţii socială, analiza documentelor sociale, ob-
sociale, se distinge între practica meto- servaţia şi experimentul. Fiecărei metode îi
dologică "obiectivă" şi cea "interpretativă". corespunde un set diversificat de tehnici apli-
Prima urmăreşte să promoveze acea m. care cative, adică de operaţii integrate într-un mod
este apropiată de modelul ştiinţelor naturii; particular de identificare, colectare şi prelu-
faptele sau fenomenele sociale sînt explicate crare a datelor empirice. Diversitatea
prin alte fapte sociale; cunoaştereasocială opţiunilor teoretico-metodologice se relevă şi
trebuie să ajungă să iajoijna_exrjlicaţinor__şi la nivelul definirii normelor şi tehnicilor aplica-
tive circumscrise uneia şi aceleiaşi metode.
Astfel, în fenomenologie şi etnometodologie
pentru a asigura "obiectivitatea" discursului s-a manifestat preferinţă pentru aplicarea şi
social. Deşi unitară la nivelul celor mai gene- dezvoltarea tehnicilor de observare participa-
rale principii, practica metodologică "obiec- tivă, pe cînd în practicile metodologice
tivă" a evoluat de la opemţionalism (după de- "obiective" s-au extins tehnicile de elaborare
ceniul al patrulea al secolului nostru) la a anchetelor sociale. Deşi este posibil şi ade-
empirism (în a doua jumătate a acestui se- seori s-a înfăptuit transferul de tehnici de
col), pentru ca ulterior să se consacre sub cercetare dintr-un mod de abordare în altul,
forma analizei structurale, analizei funcţiona- trebuie avut în vedere că nu se realizează
le sau a analizei sistemice. Practica metodo- doar un simplu transfer tehnic, ci şi modifi-
logică "interpretativă" a fost formulată in nuce carea presupoziţiilor teoretice care le-au
de filosofia socială neokantiană, dezvoltată generat. Lipsa de control sistematic al efec-
de "sociologia interpretativă" a lui Max Weber telor tacite sau implicite generate de
şi continuată în cadrul interacponismului sim- nemodificarea presupoziţiilor teoretice riscă
bolic, sociologiei fenomenologice şi să genereze distorsiuni la nivelul analizei
etnometodologice. în aceste abordări se datelor empirice. Tehnica de investigare tre-
pune accentul pe specificul subiectiv ireduc- buie deci modificată sau adaptată contextului
350
MIGRATIE
ind cei mai expuşi la concediere, şi determină MINORITĂŢI SOCIALE grupuri rasia-
un consum suplimentar de resurse. Populaţia le, religioase, etnice, politice, mai mici ca
locală poate reacţiona — uneori violent — la număr şi diferite de colectivităţile mai largi în
prezenţa imigranţilor, contribuind la schim- care sînt cuprinse şi care le controlează. Unii
barea măsurilor legislative referitoare la m. autori (L. Wirth) consideră că tratamentul dis-
Un alt aspect deosebit de intens cercetat este criminatoriu este o condiţie necesară pentru
integrarea migranţilor în comunităţile de ca un grup social să fie considerat o m.s. Ast-
primire. în cazul m. interne, accentul cade în- fel, femeile reprezintă deseori mai mult decît
jumătate din populaţia unor ţări, totuşi ele for-
deosebi pe problema adaptării ruralilor la
mează o m.s. atunci cind nu beneficiază de
viaţa urbană şi la munca industrială. în cazul
drepturi egale în domeniul ocupaţiilor, al drep-
celei externe, o atenţie deosebită s-a acordat,
turilor politice etc. în unele teorii sociale, m.s.
printre altele, contactelor între două populaţii
sînt considerate drept categorii sociale "rezi-
ale căror culturi sînt mult diferite, fapt ce ridică duale", rezultat al procedurilor de constituire
probleme deosebite de integrare. ♦ Fireşte, a "majorităţii" în societăţile democratice ("tira-
cauzalitatea, formele de manifestare şi efec- nia majorităţii" la Tocqueville). M.s. ar fi, într-o
tele m. variază extrem de mult, în timp şi astfel de interpretare, rezultatul unei "con-
spaţiu, fiind dependente de o serie de circum- ştiinţe negative" (E.K. Francis), ele cuprinzînd
stanţe istorice, economice, politice, culturale cetăţenii care nu-şi pot promova interesele le-
etc, ceea ce îngreunează sau face chiar im- gitime deoarece sînt blocaţi de superioritatea
posibilă elaborarea unei teorii generale sau a numerică a majorităţii dominante. Sînt anali-
unor modele cu aplicabilitate universală în de- zate în contextul stratificării sociale şi al
scrierea şi explicarea fenomenului. V. dinamicii societăţilor globale. Ele sînt grupuri
aculturape, fluxuri, locuire, mobilitate socială, sociale care diferă într-un anumit fel în raport
motilitate. T.R. cu normele şi valorile sociale dominante, sînt
subordonate în privinţa distribuirii puterii so-
ciale (avuţie, statut social, putere politică),
MINIM DEMOGRAFIC (sin. cu "minim rareori formînd mai mult de jumătate din
de populaţie"), noţiune introdusă de demo- populaţia societăţii în care se află. Analiza so-
graful italian Livio Livi (Tratatto di demografia, ciologică a m.s. nu se referă în primul rînd la
2vol. 1940-1941 şiart. Considerationstheori- trăsăturile intrinseci distinctive ale acestora
ques etpratiques sur le concept de "minimum (particularităţi somatice, trăsături etnice,
de population", 1949), pentru a desemna credinţe religioase etc), ci identifică grupurile
efectivul necesar şi suficient ce asigură unui sociale în termenii poziţiei lor în structura so-
grup uman perpetuarea biologică în regim ge- cială. Este posibil astfel studiul comparativ al
netic normal (= fără urmări patologice). Livi a m.s. atît în cadrul aceleiaşi societăţi, cît şi în-
dimensionat m.d. la limita de 500 indivizi (for- tre societăţi diferite. în cercetarea sociologică
mula ar fi deci: m.d. > 500). Orice izolat uman s-a acordat mai multă atenţie m. etnosociale.
aflat sub ori la această limită este sortit dis- Analiza problemelor sociale generate de si-
pariţiei. Jean Sutter şi Leon Tabah (art. ies tuaţia minorităţilor naţionale în anumite
societăţi şl perioade istorice (de ex. Imperiul
notions d'isolat et de population minimum,
austro-ungar în a doua jumătate a sec. XIX şi
1951) consideră cele două noţiuni — izolat
primele decenii ale sec. XX; S.U.A., de la
uman şi m.d.—ca fiind inseparabile. V. izolat
sfîrşitul secolului trecut pînă în prezent) a dus
uman, măsurare socială, populaţie. Gh.G.
MIŞCĂRI SOCIALE
la acumularea unui bogat material documen- nemulţumiţi, apariţia unor ideologii care justi-
tar şi teoretic pe baza căruia s-a ajuns la fică şi direcţionează m.s., apariţia unor
formularea unor teorii sociologice de mai persoane sau grupuri care urmăresc în mod
largă circulaţie, privind relaţiile dintre m.s. şi deliberat schimbarea socială. ♦ M.s. se
majoritatea sociala. Deoarece m.s. sînt rezul- clasifică: a. în funcţie de sensul lor: m. care
tat al proceselor de stratificare socială, urmăresc producerea unei schimbări şi m. de
relaţiile acestora cu majoritatea socială domi- rezistenţă; b. în funcţie de profunzimea
nantă implică atît procese de formare şi schimbărilor urmărite: m. protestatare, m. re-
reproducere ale inegalităţilor şi ale distanţelor formatoare şi m. revoluţionare; c. în funcţie de
sociale (izolare, segregare socială, margi- posibilităţile de realizare a obiectivelor
nalizare, discriminare) cit şi de menţinere a urmărite: m. cu obiective realizabile şi m.
altora, ca expresie a combinării stratificării so- utopice. Aceste trei criterii de clasificare se
c i a l e cu pluralismul cultural propriu pot combina între ele permiţînd o carac-
societăţilor cu grad înalt de diversificare so- terizare mai completă a tipurilor. M.
cială şi culturală. V. distanţă socială, etnic, protestatare, reformatoare şi revoluţionare
inegalitate, grup, warginalitate, naţionalitate, urmăresc producerea unei schimbări şi au
naţiune, stratificare socială. G.N. obiective realizabile. M. utopice urmăresc şi
ele producerea unor schimbări, dar au obiec-
MIŞCĂRI SOCIALE acţiuni sociale pro- tive nerealizabile. M. de rezistenţă se opun ia
vocate de grupuri mari de oameni care se schimbări şi au obiective realizabile. în raport
manifestă deliberat şi împreună, orientindu-se cu influenţa exercitată asupra dinamicii so-
după aceleaşi valori şi ideologii şi folosind ciale, aceste tipuri pot fi ordonate astfel: m.
aceleaşi metode, în vederea realizării unor utopice, m. ofe rezistenţă, m. protestatare, m.
scopuri comune sau similare. M.s. sînt reformatoare şi m. revoluţionare. M. utopice
procese sociale ample care conduc la propun un contramodel ideal la organizarea
crearea unor noi valori, noi forme de relaţii so- socială existentă. Unele modele utopice sînt
ciale, noi instituţii sau a unor noi societăţi. Ele creaţia unor intelectuali ce reunesc în jurul lor
pot să promoveze anumite schimbări sau pot un mic număr de indivizi care încearcă să
să se opună schimbărilor produse de anumite transpună în realitate idealurile utopice. M.
forţe sociale. ♦ Factorii determinaţi ai m.s. utopice au avut o răspîndire mai mare în se-
sînt: a. obiectivi perimarea istorică a unor colele XVIII şi XIX. în a doua jumătate a se-
forme de organizare socială, agravarea dis- colului al XX-lea, ele s-au manifestat sub
parităţilor sociale şi a deosebirilor de interese, forma grupărilor de hipples, a unor comune şi
blocarea structurală care împiedică anumite a unor secte religioase. M. utopice nu reuşesc
categorii sociale să-şi satisfacă interesele, să se impună ca modele de realizare a unei
dezorganizarea socială datorată unor condiţii întregi societăţi; ele eşuează atît datorită con-
interne sau externe, crizele economice, poli- tradicţiilor interne, inconsistenţei modelelor
tice sau culturale, deteriorarea condiţiilor de propuse, impractibilităţii idealurilor lor, cît şi
viaţă; b. subiective, nemulţumirile sociale care datorită conflictelor puternice cu majoritatea
apar din privarea relativă şi din perceperea in- valorilor şi normelor societăţii existente. M. de
justiţiei, accentuarea sentimentelor de rezistenţă se opun schimbărilor sau încearcă
frustrare, confuzie, nelinişte, nesiguranţă, di- să elimine schimbările intervenite. Ele pot lua
fuzarea şi acceptarea unor noi valori sociale, forme diverse: de rezistenţă la introducerea
contactele sociale dintre grupuri de indivizi unor schimbări sau faţă de o schimbare deja
MOBILITATE SOCIALĂ
introdusă; de rezistenţă faţă de o schimbare structurale şi funcţionale din cadrul întregii so-
care este în consens cu dezvoltarea socială cietăţi. M. revoluţionare îşi propun schim-
sau faţă de o schimbare care conduce la re- barea ordinii existente şi, în consecinţă, sînt
gres social sau la dezorganizare socială. M. supuse represiunii din partea forţelor care
protestatare exprimă o poziţie, o atitudine, un apără această ordine. Ele sînt orientate de
refuz faţă de ceea ce este acceptat sau in- ideologii clar formulate şi sînt puternic in-
stituţionalizat într-o societate. Ele pot fi stituţionallzate {organizaţii, partide, publicaţii,
întîlnite în multe domenii: moral, filosofic, re- statute). în cadrul lor, un rol importanţii deţine
ligios, politic. M. protestatare apar în jurul revoluţia politică. Ele sînt, în acelaşi timp, dis-
unor personalităţi marcante. Ele constau în tructive şi constructive: distrug vechile relaţii
declararea formală şi publică a opoziţiei, os- sociale, vechiul aparat de stat, înlătură anu-
tilităţii, refuzului în raport cu o anumită stare mite valori şi norme sociale şi instituie noi
de lucruri şi acţionează după un sistem pro- sisteme de valori şi conduite, noi tipuri de
priu de valori, dar care nu este impus relaţii sociale, noi forme de organizare so-
celorlalţi. Aceste m.s. nu urmăresc pro- cială, noi instituţii sociale. Revoluţia este un
gramatic reforme importante, nici revoluţii. proces de schimbare de lungă durată, ritmul
Prin ele nu este afectat sistemul politic dintr-o şi intensitatea schimbărilor fiind diferite de ia
societate. Ele acţionează asupra conduitelor, un subsistem social la altul. V. frustrare,
valorilor, ideologiilor şi asupra relaţiilor dintre inovaţie, revoluţie, schimbare socială, utopie.
individ şi colectivitate. M. reformatoare apar I.Mih.
pe o stare de nemulţumire faţă de situaţia
existentă şi se manifestă atunci cînd grupurile MOBILITATE SOCIALĂ fenomen ce
care se găsesc în această situaţie pot acţiona se constituie prin agregarea mişcărilor indi-
fără a suporta consecinţele represiunii, cînd vizilor sau familiilor între diversele poziţii ale
au posibilitatea să se exprime şi să se mani- unui spaţiu social, conceputca un sistem de
feste liber şi cînd acţiunea lor nu vizează categorii sociale, ierarhice sau neierarhice,
aspectele esenţiale ale sistemului politic exis- delimitate pe baza unui criteriu, simplu sau
tent. M. reformatoare urmăresc realizarea complex. Uneori definiţia se restrînge prin
schimbărilor dorite pe cale legislativă sau prin postularea caracterului ierarhic al clasificării,
schimbări în sistemul instituţional. Din concepîndu-se deci m.s. ca o mişcare în ca-
această categorie fac parte m. de reformă a drul unui sistem de stratificare. Alteori,
justiţiei, feministe, ecologiste, antinucleare, definiţia se lărgeşte prin luarea în considerare
cete vizînd liberarizarea relaţiilor sexuale. M. şi a mişcărilor spaţiale {mobilitatea teritoriala)
reformatoare trec prin mai multe etape: şi/sau a schimbării locului de muncă (mobili-
apariţia stării de nemulţumire; conştien- tatea sau fluctuaţia forţei de muncă). O
tizarea situaţiei şi discutarea ei; apariţia unor trecere în revista a studiilor — teoretice sau
grupuri formale cu scop, în care se discută re- empirice — de m.s. arată că acestea pot fi
zolvarea problemelor, formularea Ideologiei situate, aproape întotdeauna, din punct de
şi instituţionaltzarea ei; folosirea organis- vedere al criteriului folosit, în una din urmă-
melor create pentru rezolvarea situaţiilor toarele trei categorii: a. Cele care utilizează
definite în etapele anterioare; birocratizarea un criteriu de stratificare propriu-zis, deci cele
şi, posibil, închistarea m. M. revoluţionare sint care urmăresc mişcarea între straturi strict
schimbări radicale ale sistemului social. Ele ierarhizate. Este ceea ce s-ar putea numi
sînt determinate de adîncirea contradicţiilor tradiţia americană, dată fiind predominanţa
MOBILITATE SOCIALĂ
acestei modalităţi de a concepe m.s. în cadrul cercetătorilor marxişti sau apropiaţi de tradiţia
cercetărilor din S.U.A, O asemenea ier- marxistă. în ciuda unei anumite superiorităţi,
arhizare este rezultatul folosirii, în calitate de atît în privinţa obiectivitătii şi consistenţei cri-
criteriu, a statutului (statusului) social, consti- teriilor de clasificare, cît şi în cea a posibi-
tuit fie exclusiv pe baza prestigiului, fie pe lităţilor de înţelegere şi interpretare a fenome-
baza unui complex de variabile, care mai nelor implicate în procesele mobilitare,
poate implica şi alte elemente, b. Cele care această poziţie are dezavantajul că nu real-
utilizează drept criteriu de clasificare exclusiv izează decupaje fine şi, prin urmare, chiar
ocupaţia indivizilor, ceea ce conduce la con- dacă evidenţiază unele tendinţe majore în
stituirea unui spaţiu social format dintr-un m.s., nu poate da seamă de o serie de as-
număr oarecare de categorii socio-profesio- pecte particulare, la rîndul lor de mare
nale. Aceasta s-ar putea numi tradi ţ ia importanţă în societăţile actuale. în legătură
nemarxistă vest-europeană. în adevăr, nu cu terminologia folosită în studiile de m.s. se
este greu de observat că sociologii din ţările cer cîteva precizări. Se face uneori distincţia
Europei de Vest uzează mai rar noţiunea de între mobilitatea orizontală şi cea verticală. O
status, iar atunci cînd o fac au tendinţa de a atare distincţie este posibilă numai în unele si-
reduce această noţiune la cea de ocupaţie, tuaţii particulare. De pildă, se vorbeşte de
considerînd că între ele există o corelaţie sufi- mobilitate orizontală, atunci cînd sistemul
cient de strînsă pentru a putea identifica, poziţiilor sociale nu este decît parţial ierarhi-
într-o primă aproximaţie, mobilitatea pro- zat, deci există poziţii de acelaşi nivel între
fesională cu m.s. Chiar dacă există o aseme- care au loc mişcări de persoane; sau cînd
nea corelaţie, diferenţa faţă de poziţia straturile cuprind mai multe poziţii fiecare şi
precedentă este cît se poate de importantă, mişcarea are loc ds la una la alta fără ieşirea
cel puţin din două puncte de vadere. Mai întîi, din interiorul stratului; sau cînd are loc o
poziţiile în spaţiul social astfel construit pot fi mişcare teritorială ori o schimbare a locului de
delimitate pe baza unor criterii obiective iar muncă, fără modificarea statutului pro-
clasificările pot fi — şi sînt — utilizate şi în alte fesional etc. în opoziţie, mobilitatea verticală
tipuri de investigaţii inclusiv în cele care este mişcarea de la un strat la altul. La rîndul
furnizează date pentru contabilitatea socială, său, aceasta poate fi ascendentă sau de-
în al doilea rînd, o astfel de clasificare nu rea- scendentă, primul caz corespunzînd, evident,
lizează — decît prin eventuale artificii exterioare urcării pe treptele ierarhiei sociale iar al
— o structură ierarhică. într-adevăr, criteriul doilea, coborîrii. M.s. mai poate fi caracteri-
ocupaţional nu presupune în sine ideea ier- zată şi printr-o serie de termeni specifici, în
a r h i z ă r i i , aceasta apărînd numai din legătură cu criteriul de clasificare utilizat. S-a
asocierea scalei de ocupaţii cu cea de venit, amintit mai sus de mobilitatea ocupaţională;
putere, instrucţie etc. Din punct de vedere al în mod similar, se mai vorbeşte de una in-
analizei formale a m.s., sistemul de poziţii strucţională sau educaţională, de mobilitate
neierarhizate reprezintă un handicap serios pe scara puterii, a veniturilor etc. O distincţie
în tratarea datelor, fapt pentru care sociologii fundamentală care se face în toate studiile de
europeni se străduiesc uneori să ierarhizeze m.s. este cea între mobilitatea intragene-
ocupaţiile, prin asocierile menţionate, c. Cele raţională şi cea intergeneraţională. Eveni-
care utilizează drept criteriu clasele sociale şi mentul mobilitarîl constituie, în primul caz,
păturile sau categoriile care fiinţează în orice schimbarea poziţiei unui individ, pe scala
societate alături de clase. Este, evident, cazul aleasă, între două momente ale vieţii sale; în
356
MOBILITATE SOCIALĂ
al doilea, este vorba de diferenţa intre poziţia acest fenomen sînt de rnare interes şi impor-
unui individ, la un moment dat, şl cea a familiei tanţă pentru societăţile moderne. ♦ După
sale de origine, aceasta din urmă fiind carac- cum se ştie, în societăţile precapitaliste,
terizată, cel mal adesea, de poziţia tatălui. ♦ poziţia socială a unui individ era, în Imensa
Problema m.s. In toată amploarea şi impor- majoritate a cazurilor, prescrisă prin naşterea
tanţa sa a fost relevată mai întîi de către P. sa într-o familie de nobil, sclav sau iobag etc,
Sorokin, în clasica sa lucrare Social Mobility, mişcările sociale de la o generaţie la alta sau
apărută în 1927, însă cercetări empirice am- în cursul aceleiaşi generaţii fiind puţine şi de
ple şi sistematice asupra acestui fenomen mică amploare. Această situaţie s-a menţinut
s-au efectuat abia în perioada postbelică. secole şi milenii, fiind reflectată şi sancţionată
Cea mai bogată producţie de lucrări soci- prin legile şi cutumele care consfinţeau
ologice, pe tema m.s. a constituit unul dintre separarea societăţii în clase, stări sau caste.
centrele majore de preocupări din cîmpul so- Victoria revoluţiilor burgheze a dus, peste tot,
ciologiei, începînd cu mijlocul deceniului al la înlăturarea acestor bariere juridice, iar dez-
optulea, interesul a mai scăzut şi frecvenţa voltarea forţelor de producţie şi schimbările în
studiilor de m.s. s-a mai redus şi ea. în pe- structura socială generate de aceasta au
rioada fecundă amintită, contribuţii deschis posibilitatea realizării unor ample
importante la cercetarea m.s. şi-au adus: modificări de poziţie socială, fie în cursul vieţii
active a indivizilor, fie în raport cu familia de
americanii P. Baiu, O.D. Duncan, R. Bendix,
origine. Reprezentanţii unor curente ideo-
S.M. Lipset, N. Rogoff, C. Jencks, englezul D.
logice, mai ales din S.U.A., n-au întîrziat să
Glass, francezii D. Bertaux, R. Boudon,
facă apologia multiplelor posibilităţi ce se
elveţianul R. Girod, germanii K.U.Mayer şi W.
deschid indivizilor de a avansa pe scara so-
Muler, suedezii G. Carison şi CA. Anderson,
cială. Pe de altă parte însă, era vizibil pentru
danezul K. Svalastoga, italianul V. Capecchi
oricine că şansele de a ajunge în vîrful unei
şi mulţi alţi. în ţara noastră, literatura
ierarhii sociale se menţineau extrem de
teoretico-metodologică referitoare la m.s.
inegale pentru indivizii proveniţi din straturi
este destul de bogată, fiind reprezentată de
sociale diferite. Este probabil prea simplistă
studii elaborate — începînd cu a doua afirmaţia că atenţia acordată ds către sociolo-
jumătate a deceniului şapte — de către: I. gie m.s. a fost rezultatul direct al acestor
Aluaş, H. Cazacu, V. Constantinescu, O. confruntări ideologice, însă este limpede fap-
Hoffman, I. Mărginean, T. Rotariu, A. Roth tul că nu se poate face abstracţie de contextul
etc. în schimb, cercetările empirice sînt foarte cultural general în care s-au dezvoltat studiile
puţine, singurele studii mai consistente de de m.s. Oricum, una dintre primele sarcini ale
această factură fiind cele ale colectivului Cen- acestora a constat în evaluarea nivelului, in-
trului de cercetări sociologice din Bucureşti. tensităţii m.s., deci în determinarea gradului
Chiar dacă, pe plan mondial, interesul pentru de "permeabilitate" a structurilor diverselor
problemele de m.s. pare astăzi mai redus societăţi şi în testarea ipotezei, larg accep-
decît în urmă cu 2-3 decenii, fenomenul con- tate, că aceasta se află în continuă creştere.
stituie încă — şi va mai constitui — o zonă Astfel, s-au încercat, mai întîi, comparaţii in-
problematică de primă importanţă pentru so- ternaţionale, considerîndu-se că în ţările mai
ciologie, nu numai pentru că ea este printre avansate economic şi în cele în care barierele
puţinele arii în care legimitatea sociologiei nu feudale au căzut mai devreme, sau n-au existat
este contestată de nici o altă disciplină, ci deloc, nivelul m.s. ar trebui se fie mai ridicat;
pentru că realmente aspectele legate de
357
MOBILITATE SOCIALĂ
apoi, a devenit posibil să se facă studii com- acestora, au dus la o serie de investigaţii şi
parative, în timp, referitor la o aceeaşi ţară şl contribuţii pe plan metodologic. Elementul
deci să se verifice direct ipoteza creşterii m.s. central în analiza m.s. îl constituie tabelul de
Nici unele, nici altele n-au putut oferi argu- mobilitate, care, după cum se observă,
mente decisive pentru confirmarea cuprinde frecvenţele indivizilor plasaţi simul-
respectivei Ipoteze, ceea ce, de fapt, demon- tan într-o categorie de pornire (origine) şi în
strează persistenţa unor inegalităţi de şanse una de destinaţie. De regulă, tabelul se în-
social© însemnate în ţările capitaliste dezvol- tocmeşte în felul următor.
tate. Un alt tip de studii îl constituie cele care
Tabelul de mobilitate j
s-au preocupat de structura fenomenului de
Categorii de Categorii de destinaţie Total |
m.s. S-a încercat evidenţierea intensităţii
origine C, Ca ... Cn
schimburilor între diversele categorii sociale, |Ci kn ku
cKt k k, _____
direcţiile de mobilitate pentru indivizii plecaţi kz k2 k2| k2
dintr-o categorie sau, invers, aria de recrutare
c2 k,i k,2 k, k, k,
c k kn knj kn k„
a celor intraţi într-o categorie. Acest din urmă c Total
gen de cercetări a vizat, în special, straturile j k i k2 k| kn N
din vîrful piramidei sociale — recrutarea
"elitelor" — el avînd, de fapt, o tradiţie mai Se anchetează un eşantion reprezentativ din
veche decît cea a m.s. O a treia clasă de stu- populaţie, de mărime N, la un moment dat, in-
dii o reprezintă cea în care m.s. apare ca divizii fiind clasificaţi în n categorii sociale, în
factor dependent de alte fenomene, incer- funcţie de situaţia lor în momentul anchetei
cîndu-se astfel evaluarea influenţei unor sau în alt moment al vieţii lor (categoriile de
factori asupra m.s. în acest sens, o atenţie destinaţie); în acelaşi timp, ei se grupează şi
privilegiată a fost acordată aprecierii rolului în raport cu originea, deci cu punctul de
şcolii în m.s. în fine, un al patrulea tip de pornire. Aceasta poate fi poziţia tatălui, în
probleme, cu o pondere totuşi ceva mai mică cazul m. intergeneraţionale, sau o poziţie pro-
decît celelalte, vizează efectele m.s. asupra prie, anterioară celei considerată de
altor factori — fenomene şi procese sociale. destinaţie, în cazul m. intrageneraţionale.
Indiferent de chestiunile concrete abordate, Oricum, important este că întotdeauna ta-
cei care s-au ocupat de m.s. au plecat — cu belul de mobilitate este pătratic, indivizii de pe
mici excepţii de la postulat valorizant că diagonala principală—frecvenţele ki 1, k.22,...,
starea de "mai multă" mobilitate este prefe- knn-— formînd categoria celor imobili, iar
rabilă celei de "mai multă" imobilitate, dat fiind ceilalţi categoria mobililor. Dacă se introduce
că imobilitatea socială înseamnă inegalitate o relaţie de ordine între categorii, adică
de şanse sociale adică o auîoreproducere a Ci<C2<...<Cn, ceea ce înseamnă că Ci este
structurilor, deci a inegalităţilor sociale. Or, categoria cea mai Joasă iar.Cn cea mai înaltă,
dacă existenţa unor inegalităţi este mai uşor frecvenţele de deasupra diagonalei vor reda
de "teoretizat" — prin invocarea unor factori intensitatea fluxurilor de m. ascendentă
naturali sau a unor necesităţi de funcţionare (categoria de destinaţie fiind superioară celei
a sistemului — existenţa inegalităţilor de de origine), iar cele de sub diagonală intensi-
şanse, adică autoreproducerea inegalităţilor tatea fluxurilor m. descendentă. De obicei,
sociale, are mult mai puţini adepţi întru justi- frecvenţele din tabel sînt comparate cu oserie
ficare. ♦ Amploarea cercetărilor concrete de de frecvenţe standard, pentru a se evalua
m.s., cît şl unele rezultate neaşteptate ale nivelul de m. (imobilitate). Asemenea
358
MOD DE VIAŢĂ
frecvenţe standard sînt cele din tabelul de m. socială în momentul anchetei, coloana totalu-
"perfectă", adică din tabelul care s-ar obţine rilor nu reprezintă nici structura socială exactă
dacă mişcarea de la o categorie la alta s-ar face a taţilor şi cu atît mai puţin o structură socială
întîmplător. Formula acestor frecvenţe în- la un moment anterior. Prin urmare, tabelul ds
tîmplătoare, mij, este următoarea mij =ki k) / N. m. nu redă transformarea unei structuri so-
Raportînd, căsuţă de căsuţă, frecvenţele em- ciale în alta, ci doar asociază două poziţii ce
pirice kij la cete calculate m,|, se obţin nişte caracterizează numai persoanele analizate.
coeficienţi, dintre care unii sînt supraunitari şi V. egalitate, fluctuaţie, inegalitate, migraţie,
alţii subunitari. în toate studiile efectuate s-au stratificare socială. T.R.
găsit valori supraunitare pentru căsuţele di-
agonale, ceea ce înseamnă că în orice MOD DE VIAŢĂ organizarea vieţii mem-
societate există un anumit grad de imobilitate. brilor unui grup social, colectivităţi; ceea ce
Un alt caz limită ce se poate imagina este cel fac indivizii, modul în care se desfăşoară viaţa
de imobilitate maximă. Se ajunge aici, dacă lor în condiţii sociale date. Conceptul socio-
se încearcă maximizarea frecvenţelor di- logic de m.v. se referă la viaţa oamenilor ca
agonale, care devin astfel: Mij = min (ki, ki), un fapt social care trebuie descris sistematic,
deci plasînd pe diagonală cea mai mică dintre explicat şi prezis. îl găsim utilizat în două per-
frecvenţele marginale corespunzătoare spective metodologice distincte: a. O
căsuţei în cauză. Se observă că dacă cele perspectivă accentuat descriptivă — totali-
două structuri marginale sînt diferite — ceea tatea caracteristicilor m.v. al unei persoane,
ce se întîmplă întotdeauna — suma grup social, colectivitate. De ex. modul de
frecvenţelor maxime de pe diagonală ( £/w,) viaţă al românilor în general, sau al muncito-
nu poate epuiza volumul eşantionului, N. Deci rilor români, mai particular, în anul 1993.
rămîne un număr de indivizi ce trebuie dis- Există încercări de a se elabora un sistem de
tribuiţi în mod obligatoriu în celelalte căsuţe indicatori ai m.v. care să asigure o descriere
ale tabelului, adică în cele ale mobililor. Volu- sistematică cu posibilităţi de comparare:
mul lor formează ceea ce se numeşte m. modul de petrecere a timpului liber, consumul
structurală sau forţată. Dacă se scade cultural, relaţii de familie, viaţa de muncă etc.
aceasta din m. totală, rămîne aşa numita m, b. O perspectivă explicativ-predictivă — por-
netă sau liberă. Interesul sociologilor s-a con- nindu-se de la un factor (condiţie) presupus a
centrat în bună măsură asupra acestui din fi determinant, se încearcă a se determina in-
urmă fel de m. dat fiind faptul că ea reflectă fluenţa acestuia asupra m.v. De ex. analiza
"libera circulaţie" a indivizilor între poziţiile so- m.v. ţărănesc, muncitoresc, studenţesc, are
ciale, mişcările ascendente trebuind să fie aici în vedere influenţa acestor condiţii (de ţăran,
compeTisate de cele descendente; ea arată muncitor, student) asupra m.v. în asemenea
ceea ce este ascuns în spatele marilor fluxuri analize se face abstracţie de celelalte as-
de migraţie generate de schimbările structu- pecte ale m.v. al respectivelor persoane, care
rale, nivelul ei ilustrînd efectiv măsura nu sînt influenţate de factorul respectiv. Un
reducerii inegalităţilor de şanse sociale. O ex. este celebra analiză a lui L. Wirth a m.v.
precizare importantă se impune în legătură urban(The Urbanism as a WayofLife, 1938).
cu cele două şiruri de frecvenţe marginale aie Astfel, caracteristicile vieţii urbane au asupra
tabelului de m. intergeneraţională. Chiar dacă vieţii indivizilor consecinţe ca: segmentarea
eşantionul anchetat este reprezentativ, deci relaţiilor umane, rezervă, indiferenţă, orien-
linia totalurilor k-i, ks, ..., kn reflectă structura tare utilitaristă a relaţiilor interpersonale,
359
MODĂ
360
MODEL
361
MODEL GRAVITAŢIONAL
Mathematical Sociology, 1973), Problema localităţi decît i, M.g. este criticat, între altele,
principală a construirii m. în sociologie este pentru circularitatea sa dată de faptul că fluxul
cea a fidelităţii, respectiv a corespondenţei care trebuie estimat este inclus în seria pre-
dintre m. şi obiectul real. S-a constatat că m. dictorilor, ca parte din emigraţia de la origine
utilizate în sociologie sint cu atît mai fidele cu şi din imigraţia de la destinaţie. M.g. folosite
cît se măreşte numărul variabilelor care intră pentru predicţia migraţiei (precum cele de tip
în componenţa lor, pînă la o limită determi- Zipf, Kant, Pareto, Hâgerstrand, Sîoufferetc.)
nată empiric. V. formalizarea in sociologie, dezvoltă ipoteze conţinute în legile migraţiei
idealizare, simulare, tip ideal. A.T. formulate de Ravenstein (1885,1889). V. mi-
graţie, mobilitate socială. D.S.
MODEL GRAVITAŢIONAL model fo-
losit pentru predicţia intensităţii comunicării MODERNITATE 1. în sens general, car-
dintre două localităţi sau zone în funcţie de acteristica de a fi modern, respectiv ceea ce
caracteristici ale localităţilor sau zonelor puse în prezent este diferit sau chiar opus precep-
în relaţie şi de distanţa dintre acestea. Prin telor, normelor sau practicilor tradiţionale,
analogie cu legea newtoniană a gravitaţiei se referindu-se la produse ale culturii, instituţii,
forme de organizare socială, moduri de com-
consideră că intensitatea fluxului de comuni-
portare. Promovarea sistematică a principiilor
care dintre localităţile /şi/(/ij) poate fi estimată
m. şi obiectivarea acestora în produse
corespunzătoare circumscriu modernismul.
* rf 2. în sens istoric, m. se identifică în epoca
postmedievală, care începe să se manifeste
unde Pi şi Pj sînt caracteristici ale importanţei
în Europa cam diri secolul al XVII-lea. Sem-
localităţilor în zonă (număr populaţie, număr nele m. se extind treptat, marcînd o
unităţi comerciale etc), D — distanţa dintre discontinuitate istorică, în raport cu perioada
ele, A — constantă iar x, y, z— parametrii ai medievală. în secolul XX, instituţiile reprezen-
modelului. în sociologie şi în demografie sînt tative ale m. se extind în toată lumea. ♦
utilizate în special m.g. ale migraţiei. în Sensurile menţionate sînt profund comple-
analiza migraţiei cu ajutorul m.g. s-a consta- mentare, m. ca epocă rezultînd din extinderea
tat că distanţa este un factor cu atît mai cu ritmuri şi forme diverse a caracteristicilor m.
important cu cîi aria de origine a fluxului este în timp ce în culturile tradiţionale aprecierea
mai mică şi mai izolată şi cu cît fluxul este mai trecutului şi valorizarea simbolurilor se realizau
nou, declanşat de mai puţin timp. Distanţa întrucît conţineau şi perpetuau experienţa ge-
poate fi înlocuită în astfel de modele cu alţi neraţiilor anterioare, în epoca m. cunoaşterea
factori care influenţează migraţia între lo- nou produsă oferă baza iniţierii de noi instituţii
calităţile de origine şi de destinaţie. Samuel şi forme de organizare socială. Ruptura de
Stouffer (1940) operează un gen de sociolo- tradiţii n-a fost totuşi niciunde şi nicicînd totală
gizare a m.g.. El consideră că fluxul de şi abruptă. în condiţii social-istorice concrete,
migraţie dintre /şi; este direct proporţional cu amalgamarea m. cu tradiţia a fost regula şi nu
totalul emigrărilor din localitatea /(= forţe de excepţia, de aceea uneori se contestă exis-
respingere) şi cu totalul imigrărilor in locali- tenţa unei perioada a m., iar alteori se solicită
reîntoarceri sociale la tradiţiile istorice
tatea j (= forţe de atracţie) dar invers
părăsite. M. are însă ca proprietate funda-
proporţional cu numărul de locuri de muncă
mentală reflexivitatea (A. Giddens, Modernity
libere în localităţile dintre /şi/şi cu totalul "mi-
and self-identity, 1991), care nu se limitează
granţilor competitivi" care sosesc în j din alte
362
MONOGAMIE
363
MONOGRAFIE SOCIOLOGICĂ
tură europeană sînt exclusiv monogame, decît în cadrul unor cercetări operate în forma
codurile civile recunosc doar această formă "echipelormterdisciplmare", formă căreia
de uniune maritală M. modernă se bazează acesta îl va da numele de m,s., afirmînd că
pe drepturile sexuale exclusive ale soţilor, pe 'sociologia va fi monografică, ori nu va fi
rezidenta comună si pe independenta eco- Rostul adînc al m.s. era de a institui o modali-
nomică a cuplului în raport cu familiile de tate de studiere pozitivist-stiintifică a vietu
origine ale soţilor si în raport cu rudele Ca ur- sociale, prin mijlocirea tuturor ştiinţelor so-
mare a creşterii ponderii cuplurilor în care ciale particulare tinzînd toate (a o sinteză
unul sau ambii parteneri întreţin relaţii sociologică (H H Sîahl, 1990) în concepţia
sexuale extraconjugale şi ca urmare a lui D Guşti, viata socială nu poate fi cunos-
creştem tolerantei sociale fată de aceste com- cută decît prin manifestările (activităţile) ei
portamente, regula drepturilor sexuale concrete care sînt economice spirituale (cu
exclusive ale soţilor nu mai reprezintă un cri- caracter constituitiv) si prin cele moral-jundice
teriu suficient de discriminator în definirea m. si politico administrative (cu caracter regle-
La fel, rezidenta comună este un criteriu care mentativ) Dar viata socială nu poate fi
nii se mai aplică într-un număr relativ mare de înţeleasă decft dacă luăm în considerare si
cazuri Aspectul definitoriu principal rămîne cadrele care o susţin si o condiţionează cos-
cel de drept (reglementarea faptului că o căsăto- mologic (geografic), biologic, psihologic si
rie nu se poate încheia în acelaşi timp decît între istoric între toate aceste cadre si manifestări
două persoane de sex opus) V bigamie, există o interacţiune, o interdependentă si
căsătorie, familie, poliandne, poligime I.Mih. toate au aceeaşi însemnătate în descrierea si
înţelegerea vieţii sociale Fiecare dintre ele au
MONOGRAFIE SOCIOLOGICĂ me- fost studiate de specialişti (geografi,
todă de studiere multilaterală si intensivă a economişti, medici, demografi, psihologi, is-
unor unităţi sociale (sat, oraş, cartier, in- torici, jurişti, etnografi, folclorişti, politologi
stituţie, regiuni) practicata si de Şcoala etc ) constituiţi in echipe mterdisciplmare, în
sociologică de sub conducerea lui Dimitrie sensul că "diverşi cercetători, specializaţi in
Guşti "Monografia ca atare nu este o desco- anumite probleme, trebuiau să formeze o sin-
perire românească, dar sînt nenumărate gură colectivitate de muncă, atacînd simultan
feluri de a întreprinde monografii Concepţia aceeaşi problemă, controlîndu-si necontenit
sau sistemul de sociologie care le stă la bază punctele de vedere, rezultatele si opiniile
hotărăşte de aproape si felul lor de a fi Unu procedînd deci, încă din faza analizei concep-
se mulţumesc numai cu studiul familiei, dînd tuale a problemei si a uneltelor de lucru, la
precădere, de pildă, bugetului, altn se pregătirea sintezei finale" (H H Stahl, 1972)
mulţumesc cu studiul statistic, alţii cu descri- fn legătură cu cadrul cosmologic al unui sat
erea relaţiilor sociale s a m d Noi am încercat (unităţi sociale), se studia solul si bogăţiile
de la început cercetarea sociologică a tuturor subsolului, hidrosfera biosfera reţele de dru-
aspectelor (deci a totalului) si nu numai de- muri etc Geografii întocmeau hărţile vetrei
scriptiv, ci si explicativ, a unei forme satului, ale terenurilor agricole, horticole silvi-
fundamentale de viată socială, cum este la cole, izlazului şi păşunilor, hărţile apelor,
noi satul" (D Guşti, Sociologie Românească, drumurilor, podurilor, iazurilor, reţelelor de
1936) D Guşti concepea sociologia ca pe o irigaţie, ale construcţiilor umane, încadrau
sinteză concretă si creatoare a ştiinţelor so- satul în hotarele sale si în hărţile regiunii si ale
ciale particulare, care nu putea lua naştere tării fn legătură cu cadrul biologic se studia
364
MONOGRAFIE SOCIOLOGICĂ
populaţia (număr, sex, vîrstă, repartiţie terito- renuri agricole, fîneţe, uneltele agricole si
rială, natalitatea, nupţialitatea, mortalitatea, vitele de muncă (bovine, cabaline, bufalme),
migraţiile etc ). Demografii întocmeau tabele alte animale si păsări de casă Se evaluau, pe
statistice, calculau raporturile dintre sexe si această bază, valoarea totală a avem pe
vîrste, natalitatea, mortalitatea, iar pe baza gospodărie si, tot estimativ, producţia medie
lor, întocmeau diferite grafice (diagrame, his- anuală si veniturile obţinute Se fixau apoi, pe
tograme, cartograme s a ) si făceau calcule baza acestor materiale documentare, diferite
previzionale Antropologii executau operaţii eşantioane reprezentative pentru a studia
de antropometne sau biometne, urmăreau să amănunţit producţia medie la hectar (în
stabilească grupele sanguine, să determine natură si în bani), rentabilitatea creştem ani-
linia ereditară a unor boli sau deficiente fizice malelor domestice situaţia industriei casnice
sau mentale Igieniştu determinau igiena cor- si nevoile satisfăcute pe această cale,
porală, igiena locuinţei, igiena comunală vînzările si cumpărăturile timp de un an (pe
igiena şcolară, bolile contagioase, medicii articole ce se vinde, ce se cumpără, în ce
stabileau starea de sănătate a populaţiei, proporţii), bugetele de familie (veniturile si
modul cum erau depistate şi tratate bolile, cheltuielile pnuale, calculate în natură si în
cum se făceau tratamentele (la domiciliu, la bani) în acelaşi mod se proceda cu celelalte
dispensar, prin spitalizare etc ) Referitor la întreprinderi mori, ateliere meşteşugăreşti
cooperative de desfacere, bănci populare,
cadrul psihologic, specialiştii în psihologie
administrarea pădurilor, utilizarea izlazurilor
măsurau fenomene specifice precum inteli-
etc Se înregistrau cu exactitate toţi cei care
genta, emotivitatea, memoria, trăsăturile de
foloseau munca străină în agricultură sau în
personalitate, aptitudinile, atitudinile etc în
celelalte întreprinderi, ca si cei care munceau
legătură cu cadrul istoric, se studiau, in afară
la altn (cu ziua, sezonieri, anual) în sat sau în
de memoria colectivă (prin interviuri, gene-
alte părţi, parţial sau tot timpul, împreună cu
alogii, biografii), diferite arhive (particulare
avantajele sau dezavantajele economice ce
sau publice), documente istorice în scopul re-
decurgeau de aici Se făceau studii speciale
constituirii trecutului satului, nu numai în
despre sărăcie şi bogăţie Agrotehniciemi,
ansamblu, ci si pentru fiecare activitate so- zootehnicienn etc din echipă studiau inventarul
cială în parte trecutul economic, juridic, de muncă, modul cum era lucrat pămîntul si
politic, administrativ, cultural etc Mani- erau îngrijite vitele, ca si posibilităţile de ame-
festările economice ocupau si ele un loc liorare în funcţie de resursele locale si de
important în cercetare Se urmărea modul în sprijinul posibil din afară s a De asemenea, se
care oamenii din satul respectiv îsi produceau studiau din punct de vedere economic biserica,
sau îsi procurau cele necesare vietu materi- şcolile, dispensarele comunale etc Mani-
ale, cum se foloseau de ele, standardul de festările spirituale erau studiate mai ales de
viaţă material Odată cu recensămlntul etnografi, folclorişti şi lingvişti Ei studiau con-
populaţiei, efectuat casă de casă, prin care se cepţiile despre lume si viată, cunoştinţele de
înregistrau principalele date demografice, se agrotehnică, botanică, istorie, astronomie,
completa si o foaie economică specială, în artele decorative (ţesături, podoabe de corp,
care se treceau ocupaţia fiecărei persoane, ustensile de bucătărie, porţi sculptate, troiţe,
averea mobilă şi imobilă a familiei locuinţa, zugrăveli etc ), folclorul coregrafic, literar si
numărul încăperilor, sistemul de încălzire şi muzical, riturile si ceremoniile, unele cu
iluminare, mobilierul, dependinţele (grajduri, puternic caracter magico-religios si mitologic,
coteţe, hambare, ourti, grădiniţe, grădini), te-
365
MONOGRAFIE SOCIOLOGICĂ
366
MORALĂ
Georgescu, 4 voi., 1941-1943; Studiul inten- tuată starea de sărăcie, cu atît sînt mai nu-
siv (monografie multilaterală) al unui sat meroase şl mai intense consecinţele
"pilot" şi monografierea sumară a celorlalte negative. V. devianţă, divorţ, familie. I.Wlih.
sate din regiune (H. H. Stahl, Nerej, un village
d'une region archaîque, 3 voi., 1939); Mono- MORALĂ(SOCIOLOGIA M.) ansamblu
grafierea sumară a satelor dintr-o zonă (A. de norme de reglementare a comportamen-
Golopesiţia, M. Pop, Dîmbovnicul, o plasă în tului, fundate pe valorile de bine/rău,
judeţul Argeş, în Sociologie românească, moral/imoral, cinste, corectitudine, sinceri-
1942). V. ekistică, istoria sociologiei, sociolo- tate, responsabilitate, larg împărtăşite în
gie românească. I.F. cadrul unei colectivităţi, caracterizate printr-un
grad ridicat de interiorizare şi impuse atît de
MONOPÂRENTAL cu un singur părinte; către propria conştiinţa (conştiinţa m.), cit şi
menaj parafamilial format dintr-un singur de presiunea atitudinilor celorlalţi (opinia pub-
lică), în m. sînt incluse şi concepţii despre
părinte şi copiii minori. Menajele m. pot să
ceea ce este moral/imoral, bine, rău. Morali-
apară prin: creşterea copiilor în afara căsăto-
tatea se referă la gradul în care normele m.
riei (fetele mamei); în urma divorţului sau
sînt respectate de către o persoană, grup,
abandonului familial de către un părinte; prin
colectivitate. Moravurile reprezintă un con-
decesul unui părinte. Cercetările privind cept cu o tentă mai generală, el referindu-se
aceste menaje oferă rezultate contradictorii în la m. ca ansamblu de norme şi valori recunos-
multe aspecte. Ca aspecte comune, se cute şi impuse de către societate, la
susţine că menajele m. se confruntă cu di- moralitate, ca grad de respectare a acestor
ficultăţi economice şi socializatoare mai mari norme în cadrul unei colectivităţi, cît şi la o
decîtfamiliile complete; copiii din menajele m. serie de practici, moduri de comportare spe-
au o rată mai ridicată a morbidităţii, rezultate cifice respectivei comunităţi şi care sînt mat
şcolare mai modeste, mai puţine realizări mult sau mai puţin formulate explicit ca norme
economice de lungă durată, prezintă o rată m., adesea ele fiind chiar opuse normelor şi
mai ridicată a comportamentelor deviante, iar valorilor formal şi general acceptate, dar sînt
familiile pe care le întemeiază au o stabilitate larg practicate. Pentru o asemenea din urmă
mai mică decît în cazul copiilor crescuţi cu am- situaţie putem da ca exemplu "bacşişul",
bii părinţi. în cerceterile mai recente aceste "corupţia*. M. are trei funcţii distincte", a. Ex-
concluzii sînt nuanţate, considerîndu-se că si- primă sub formă de norme de comportare
tuaţia copiilor cu un singur părinte depinde condiţiile de funcţionare ale diferitelor sisteme
foarte mult de atitudinea acestuia faţă de copil sociale; din acest punct de vedere, m. repre-
şi faţă de viaţă şi de modul de funcţionare a zintă exprimarea în limbajul comportamentului
reţelelor de suport (rudenie, instituţii de sprijin individual a cerinţelor organizării sociale, b. Ex-
primă sub formă de norme de comportare
familial). Consecinţele negative sînt dife-
condiţiile necesare funcţionării şi dezvoltării
renţiate in raport cu sexul copiilor: băieţii din
personalităţii umane: sînt multe norme şi va-
menajele m. prezintă o rată mai mare a com-
lori m. care nu exprimă o exigenţă socială, ci
portamentelor deviante comparativ cu fetele,
una umană orientînd relaţiile interpersonale
în schimb căsătoriile acestora au o stabilitate
în aşa fel încît ele să constituie un mediu fa-
mai redusă decît a băieţilor. Toate cercetările vorabil pentru persoana umană. c.
sînt convergente în a susţine că dificultăţile Formulează proiecte de organizare a vieţii,
menajelor m. sînt determinate de situaţia strategii de acţiune umană care să ducă la îm-
economică a părintelui: cu cît este mai accen-
367
MORFOLOGIE
368
MOTILITATE
369
MOTIVAŢIE
obligaţii sau influenţele locale şi prospectarea adecvate. Nevoile sînt fiziologice, psiho-
unor noi oportunităţi sociale şi ocupaţionale. logice, sociale, culturale etc. A. Maslow Ie-a
V. distanţă socială, migraţie, mobilitate so- ordonat ierarhic în cinci clase (nevoi fizio-
cială. M.V. logice, da securitate fizică şi socială, de
dragoste şi apartenenţă, de recunoaştere şi
MOTIVAŢIE ansamblu de factori sau im- afirmare socială, de autoacîuaiizare, de re-
bolduri care declanşează, energizează, alizare şi afirmare liberă şi independentă a
menţin (sau întrerup) şi direcţionează sinelui) şi a demonstrat că numai după ce au
acţiunile sau comportamentele unei per- fost satisfăcute nevoile dintr-o clasă infe-
soane. Diferenţele în abordarea teoretică a rioară intră în acţiune mecanismele declan-
m. îşi au originea în concepţia despre om şi şatoare ale nevoilor din clasa ierarhic supe-
mediul său, în accentul pus pe importanţa re- rioară. Dinamica manifestării nevoilor se
lativă a factorilor biologici (cum ar fi caracterizează prin variaţii personale, dar mai
dispoziţiile bioereditare), a factorilor intrinseci ales depinde de contextul specific mediului
(interese, aspiraţii, aşteptări eîc.) sau a celor social, economic ŞJ cultural care instituie anu-
extrinseci (punitivi sau recompensatori), pre- mite praguri "legitime" de satisfacere a
cum şi pe interacţiunea lor. Teoriile despre m. nevoilor. De asemenea, intervin relaţiile din-
tind să se bazeze pe presupoziţia că viaţa in- tre nevoi şi dintre persoane, putîndu-se
dividuală este animată de două categorii de identifica stări de involuţie reciprocă sau de
forţe opuse care interacţionează şi motivează coevoluţie (C. Mamall) a acţiunilor sau pra-
acţiunile sau comportamentele. Una gru- gurilor de satisfacere a nevoilor persoanelor
pează forţele generatoare de echilibru aflate în relaţie.Cercetările în domeniul
(homeostazie, stabilitate, consistenţă, balan- calităţii vieţii şi de analiză a sistemelor sociale
sare), iar cealaltă forţele care provoacă actuale au urmărit să catalogheze, în funcţie
schimbarea şi dezechilibrul (incertitudine, in- de nivelul şi perspectivele dezvoltării sociale
congruenţă, inconsistenţă). Multe teorii tind şi în vederea unei repartizări cît mai echitabile
să se concentreze asupra ultimei categorii de a bunurilor şi oportunităţilor sociale, aria de
forţe, pe care le consideră înnăscute (S. cuprindere a nevoilor de bază sau fundamen-
Freud, R.R. White), de natură fiziologică tale, repartizate pe sectoare şi care
(D.E. Berlyne, R. Pribram) sau dobindite interferează în mod hotărîtor cu realizarea
(H.A. Murray). Mediul poate provoca o stare unei vieţi individuale şi sociale normale şi
de incertitudine, de dezechilibru sau indis- demne. Principalele sectoare ar fi: ali-
poziţie personală, ce nu poate fi tolerată mentaţia, locuinţele, educaţia, cultura,
întrucît ar prociuce tulburări accentuate. Omul serviciile şi bunurile de consum, mediul socio-
ar deveni astfel motivat să acţioneze pentru politic al relaţiilor, participării şi realizării
restabilirea echilibrului sau înlăturarea tensi- personale. Chiar dacă pot fi adăugate şi alte
unii interne. Varietatea forţelor motivatorii sectoare, problema nu este de a fi exhaustiv
este foarte mare: nevoi sau trebuinţe, atracţii, în vederea specificării cantitative a nevoilor
interese, convingeri, aspiraţii, intenţii, fundamentale, ci de a stabili criteriile pe baza
tendinţe, scopuri, idealuri etc. ♦ Nevoile sau cărora se stabileşte legitimitatea nevoilor într-o
trebuinţele sînt stări interne de necesitate societate. ♦ în aria m. sînt incluse pe lîngă
care se manifestă prin apariţia unui dezechili- nevoi sau trebuinţe şi alte motive (aspiraţii,
bru în sistemul organic sau de personalitate atitudini, aşteptări, interese, scopuri, orientări
ce se cere înlăturat prin iniţierea de acţiuni etc). Acestea sînt specifice atît pentru fiecare
370
MOTIVAŢIE
371
MULŢIME
raport invers proporţional cu gradul de dificul- tarea autobuzului sau în faţa casei de bilete
tate a sarcinilor (R. Yerkes, J. Dodson). în a unui teatru sau care priveşte operaţia de
provocarea şi menţinerea optimului mo- translaţie a unei clădiri. M. al cărei compor-
tivaţional, trebuie avute în vedere nu numai tament este direcţional prin medierea unor
intensitatea m., ci şi tipurile de motive şi aşteptări reglementate de modele tradiţionale
relaţiile dintre ele pe traiectul motivării. Soci- sau contractuale este o m. convenţională. Ex.
ologia se interesează de m. nu numai pentru m, care nu are un obiectiv clar definit, dar care
a înţelege cauzele interne ale comportamen- ajunge la un comportament colectiv ca ur-
telor sau acţiunilor, ci şi pentru a analiza mare a stimulării mutuale a efectelor, este o
participarea şi angajarea socială, a explica m. expresivă. Ex. m. în situaţie de dans, jale,
diferenţierea performanţelor unor colectivităţi bucurie. Gama de reacţii ce caracterizează
sociale, a specifica modul în care intervin di- m. se întinde de la extaz la agresivitate de-
ferite condiţii sociale în procesul de motivare structivă, incluzînd surescitarea, angoasa,
personală sau colectivă. V. consistenţa si- panica. în funcţie de eficienţa controlului so-
nelui, echilibru, eficienţă, homeostazie, cial şi de tensiunile create de situaţiile
necesitate. M.V. disfuncţionale sau anomice, m. se comportă
pasiv sau activ. M. activă este un instrument
MULŢIME grupare temporară de indivizi, de rezolvare imediată a presiunii sttuaţionale
aflaţi în apropiere fizică, fie din întîmplare fie transferată în emoţie colectivă. Activizarea
deliberat, în virtutea unui obiectiv sau interes este favorizată şi de o serie de caracteristici,
comun. Existenţa unor interese, motive, nevoia de conformitate, emotivitate, proximi-
obiective similare, care reclamă prezenţa tate, anonimat, număr. în sociologie şi
unor indivizi în acelaşi loc şi în acelaşi mo- psihologie socială, noţiunea de m. capătă
consistenţă teoretică odată cu lucrările lui G.
ment, nu constituie însă condiţii suficiente
Tarde (Les loisdel'imitation, 1890; L'opinion
pentru crearea unor legături, interrelaţii, a
etla foule, 1901) şi de G. Le Bon (Psychologie
unei structuri. Sociologic, noţiunea de m.
des foules, 1895). Sociologia m. studiază
acoperă o varietate de forme de grupare, ca-
condiţionările sociale şi culturale ale compor-
racterizate prin nediferenţieri, iipsă de coe-
tamentului m.; relaţia dintre frecvenţa şi
ziune şi organizare, reacţie emoţională ia si-
amplitudinea reacţiilor m. şi tipul de or-
tuaţiile în care este implicată. Aceste
ganizare politică, economică, socială; factorii
caracteristici disting m. de orice colectivitate
şi pîrghiile de trecere de la o grupare nedife-
cu un anumit grad de organizare şi de grupul
renţiată şi cu o acţiune, de cele mai multe ori
social care posedă o organizare internă defi-
stihinică, la o colectivitate structurată;
nită de instituţii, modele de acţiune şi acţiunea mecanismelor sociale de difuziune
mecanisme de control. Lipsa acestor ele- şi manipulare şi dominanţa unui profil psiho-
mente face ca, odată satisfăcute sau social într-o formă determinată de organizare
schimbate condiţiile care au condus la consti- socială. V. acţiune colectivă, comportament
tuirea m., aceasta să se dizolve. Ilustrativ colectiv, grup social. S.M.
este cazul m. întîmplătoare, caracterizată
printr-un grad redus de interacţiune emo- MUNCĂ (SOCIOLOGIA M.)1. Sens gene-
ţională şi organizatorică. Existenţa ei este ral, în filozofie, m. este activitatea de
realmente momentană. Indivizii care compun producere a bunurilor materiale şi spirituale.
această m. au in vedere un interes pasager. 2. Sens restrîns, în societăţile moderne, m.
Ex. m. indivizilor care staţionează în aştep-
372
MUNCĂ
373
MUNCĂ
nizaţionali Prima jumătate a secolului 20, ou diat scăderea putem social politice a clasei
rădăcini puternice în ultimele decenii ale se- muncitoare Practicile manageriale sînt un alt
colului trecut, a fost dominată de organizarea factor care influenţează organizarea m. si
m. pe prinapiulm. simplificate, a cărei formu- tipurile de posturi de m. Unele studii com-
lare teoretică se datorează lui F W Taylor parative intre întreprinderile conduse de
(Principles ofScienti/ics Management, 1912) manageri americani si cele conduse de ma
Conform acestui principiu, o m. simplă este nageri japonezi sugerează existenta unor
principial mai eficientă decft o m. complexă diferente şi în modul de organizare a m. si a
M. complexă a fost in consecinţă divizată, tipurilor de posturi de m. în condiţiile aceleiaşi
descompusă în m. mai simple (un post de m. tehnologii Sistemul de valon al comunităţii
cuprinde adesea citeva operaţii simple uşor (aspiraţiile, exigentele colectivităţii) par să fie
de învăţat si distribuite între mai mulţi munci- si ele un factor foarte important Revoluţia as-
tori) Acest principiu stă la baza liniei de piraţiilor din anii '60, creşterea intolerantei
asamblaj Rezultatul acestui principiu a fost fată de m. simplificate şl necalificate, a ge-
descalificarea accentuată a forţei de m. M. nerat un complex program de îmbogăţire am.
devine frustrantă, plicticoasă, datorită mono- Principiul m. îmbogăţite la nivelul actual al
toniei şi repetitivitătu, a pierderii imaginii de tehnologiei sugerează că este posibilă o or-
ansamblu Mult timp a dominat punctul de ganizare alternativă a m., cel puţin tot atît de
vedere că acest principiu de organizare a m. eficientă ca cea bazată pe principiul m. sim-
reprezintă singura opţiune posibilă în stadiul plificate, caracterizată prin reconstituirea
maşinist de evoluţie a tehnologiei O sene de unor m. complexe, înalt calificate, care oferă
studii istorice au demonstrat însă faptul că in- oportunităţi ridicate de iniţiativă, creativitate,
troducerea la sfîrsitul secolului trecut a autonomie şi responsabilitate Pe această
simplificării m. nu a reprezentat în primul rînd linie este previzibilă creşterea interesului pen-
un mijloc de creştere a eficientei, ci mai de- tru "proiectarea" unor posturi de m. în acord
grabă o cale de a creste controlul asupra nu numai cu cerinţele procesului tehnologic,
salariaţilor Mişcările muncitoreşti din acea dar si cu exigentele omului, în contextul unei
perioadă erau puternice si datorită faptului că societăţi dezvoltate economic şi social-cul-
muncitorii înalţi calificaţi, de care depindea în- tural 4. Sociologia profesiilor analizează
treaga producţie, reprezentau o fracţiune profesiile ca rezultat al unui complex de fac-
importantă a clasei muncitoare Reor- tori tehnologici si social-culturali dinamica
ganizarea producţiei prin diminuarea acestora, sistemul de valon si poziţia socială
sensibilă a ponderii muncitorilor înalt calificaţi cu care sînt asociate V analiza postului de
si înlocuirea lor cu o masă de muncitori slab muncă, industrie, îmbogăţirea muncii, or-
calificaţi sau semicalificati a avut ca efect ime- ganizaţie, profesie C.Z.
N
375
NAŢIONALISM
unele au un ţel secesionist, altele revendică ce vrem să fim şi ce loc vrem să ocupăm în
doar drepturi civile, încă altele au un caracter cadrul istoriei universale. Asocierea cu alte
expansionist. Mai importante insă decît ideologii nu poate servi ca test adecvat de
tipologia se arată a fi evaluările. Prin sine validare sau invalidare a n.; un astfel de test
însuşi, n. nu cade sub incidenţa eticii — el nu pot în schimb alcătui principiile democraţiei.
este nici bun nici rău înainte de a se preciza La el răspundea Nicolae lorga (Doctrina
concret'despre ce mişcare sau manifestare naţionalistă, 1922), în numele unui "n. demo-
naţionalistă este vorba. Pangermanismul şi cratic": "cu oameni neliberi nu se întemeiază o
panslavismul, de pildă, se înscriu în rîndul ţară, cu oameni neliberi nu se apără o ţară şi
mişcărilor naţionaliste, dar tot sub imboldul n. cu oameni neliberi nu progresează o ţară".
se petrec şi desprinderile din conglomeratele Afirmînd acestea, istoricul român avea în
imperiale; n. face imperiile şi tot el le desface. vedere şi minorităţile etnice. Prin Declaraţia
N. a însoţit rasismul, fascismul, comunismul, drepturilor omului şi ale cetăţeanului,
sau mişcările mesianice, dar el a însoţit Revoluţia Franceză venise ca o promisiune de
aşijderea formarea statelor naţionale mo- regenerare a societăţii, între altele şi prin
derne (cu Franţa şi Anglia drept modele), aşezarea acesteia pe baze deopotrivă naţio-
destrămarea unor imperii contemporane (ce nale şi democratice. Astăzi, statul naţional,
păreau la un moment dat a sfida timpul), sau consacrat de Revoluţia Franceză şi organizat
planetarizarea istoriei (proces consfinţit prin de-atunci după principiile unei democraţii
moderne în continuă perfecţionare, este con-
înfiinţarea Ligii Naţiunilor, apoi a Organizaţiei
fruntat cu solicitările minorităţilor etnice. S-a
Naţiunilor Unite). Contrar evidenţei istorice,
observat că, paradoxal, cu cit un regim e mai '
factori extra-şîiinţifici (unii politicieni şi jur-
democratic, cu atit revendicările minorităţilor
nalişti în primul rînd) au ţesut pe seama n. o
devin mai intense şi cu atît mai serios ele tre-
imagine eminamente patologică, pentru care
buie luate în seamă de puterea care
însă există termeni deja fixaţi, precum
guvernează (Anthony D. Smith: Naţionalism
"şovinism", sau "xenofobie". La răspîndirea
in the Twentieth Century, 1979). Altfel spus, în
acestei imagini a contribuit în ultima vreme şi
regim de normală funcţionare, democraţia
declanşarea unor violente conflicte interet-
generează n., iar n. generează democraţie. ♦
nice, pe fondul destrămării unor state Concepţiile despre natura şi destinul n. sînt
multinaţionale (Uniunea Sovietică, Iu- marcate, în chip firesc, de concepţiile despre
goslavia). Cauzele tensiunilor respective naţiune. S-au conturat în această privinţă
trebuie căutate îndeosebi in strategiile impe- două poziţii diferite. Pe de o parte, viziunea
riale sau federale, care, prevalîndu-se de aşa-zisă "modernistă", cu antropologul bri-
mobilitatea societăţii moderne, au încercat să tanic Ernest Gellner ca reprezentant principal
eterogenizeze în chip forţat mari colectivităţi (Nations and Naţionalism, 1983), înfăţişează
umane şi să traseze graniţe geopolitice arbi- naţiunea drept un produs al epocii moderne,
trare între diverse grupuri etnice. Alte tensiuni generat de capitalism, birocraţie şi utilitarism.
se cer evaluate în funcţie de contextul social- Conform acestei opinii, cultivată şi de mar-
istoric în care survin. Altminteri, n. poate xism, naţiunea nu este coextensivă esenţei
însufleţi şi proiecte constructive, precum acea umane, iar dacă astăzi ea colorează viaţa is-
obsedantă convingere nutrită şi pusă în act de torică a întregii planete, faptul se datorează
elita intelectualităţii româneşti interbelice, capacităţii n. de a răspunde unor situaţii şi
cum că după întregirea politică de la 1918 probleme ale contemporaneităţii. în această
toate naţiunile Pămîntului aşteptau să vadă
376
NAŢIONALITATE
377
NAŢIUNE
378
NAVETISM
internaţionale acest fapt face obiectul unei re- sînt confruntate cu crize în una sau în mai
cunoaşteri diplomatice din partea altor ţări şi multe dintre cele cinci dimensiuni. Situaţia
în special a marilor puteri, O n. poate fi inde- cea mai dramatică o prezintă unele ţări din
pendentă de drept dar nu şi de fapt. Fostele Lumea a Treia care se confruntă concomitent
ţări socialiste din Europa Centrală şi de Est cu crize de legitimare, identitate, penetrare,
erau suverane şi independente din punct de participare şi distribuire. Chiar unele state
vedere al dreptului internaţional; în realitate, europene se confruntă cu asemenea crize
ele erau în multe aspecte dependente de Uni- (Belgia, Spania, fosta Cehoslovacie). In fosta
unea Sovietică. N. independente se Iugoslavie, crizele au atins puncte atît de
autoguvernează, au un guvern propriu. în acute încît au provocat destrămarea statului
anumite circumstanţe, unele guverne şi au declanşat războaie între n. care s-au
funcţionează extrateritorial (guvernele în declarat independente. ♦ în relaţiile in-
exil). Existenţa unui guvern nu înseamnă că ternaţionale se operează cu termenul de STAT
acesta acţionează în mod suveran în toate si- NAŢIONAL pentru a desemna entităţile poli-
tuaţiile: există guverne-marionetă sau tice dominante ale lumii contemporane. S.N.
aservite unor puteri străine. ♦ In definirea n. este un fenomen relativ recent, care s-a dez-
este dificil de stabilit o listă de trăsături carac- voltat în Europa în secolele XV1-X1X, după
teristice obligatorii şi necesare în toate colapsul Sfîntului Imperiu Roman şi odată cu
situaţiile. Realitatea este foarte diversă şi se emergenţa statelor centralizate care au
pretează puţin la generalizări rigide. Aceasta dobîndit o autoritate exclusivă şi monopolistă
şi pentru că n. sînt într-un permanent proces într-un teritoriu definit. în secolul al XX-lea,
de construcţie şi de reconstrucţie. ♦ Multe acest proces a devenit universal, încît s.n. a
analize sociologice sînt convergente în a ajuns să fie considerat unitatea politică
susţine că o n. parcurge in construcţia ei cinci "ideală" sau "normală". în a două jumătate a
stagii: a. identitatea: capacitatea unui grup de secolului al XX-lea se dezvoltă organizaţiile
a gîndi despre sine ca aparţinînd unei n. politice supranaţionale. V. etnic, legitimitate,
Acest lucru nu se realizează întotdeauna naţionalism, minorităţi sociale, naţionalitate,
uşor: există cetăţeni francezi care se popor, stat. l.Mih.
autoidentifică ca fiind bretoni sau corsicani,
cetăţeni englezi care se prezintă ca scoţieni, NAVETISM tip de mişcare teritorială a
englezi sau irlandezi, b. legitimitatea; c. populaţiei, constînd în deplasarea de la domi-
penetrarea (capacitatea unei n. de a cuprinde ciliu la locul de muncă aflat într-o altă
toată populaţia; respectarea de întreaga localitate. De regulă, frecvenţa pendulării în-
populaţie a guvernului naţional. Dacă anu- tre domiciliu şi locul de munca este zilnică, dar
mite zone se manifestă dezobedient, naveta se poate desfăşura şi mai rar. în acest
înseamnă că există probleme de penetrare); ultim caz, navetistul are şi o locuinţă provi-
d. participarea (reprezentarea tuturor cate- zorie în localitatea în care este situată
goriilor de populaţie la activitatea de unitatea în care-şi desfăşoară activitatea.
guvernare; categoriile nereprezentaîe se pot Spre deosebire de migraţie, care imp!<că
manifesta dezobedient şi neloial); e. dis- schimbarea domiciliului (definitiv sau tempo-
tribuirea (distribuirea avuţiei naţionale între rar), naveta are loc în condiţiile menţinerii
toate categoriile de populaţie; neglijarea unor vechiului domiciliu. N. s-a dezvoltat mai ales
zone sau categorii de populaţie provoacă în legătură cu apariţia măritor obiective
crize sociale şi instabilitate politică). Toate n. economice, care au atras forţa de muncă din
379
NAZISM
localităţile învecinate sau situate la mari dis- contribuie suficient la dezvoltarea localităţii în
tanţe, atît pentru construcţia obiectivelor care lucrează, satul nebeneficiind de servici-
respective cit şi pentru activitatea productivă ile pe care aceştia le-ar putea aduce în planul
ulterioară. Dezvoltarea mijloacelor rapide de vieţii spirituale. Optimizarea navetei presu-
transport a permis mărirea considerabilă a pune eliminarea pe cît posibil a încrucişării
distanţelor de navetă. Sociologia studiază n. traseelor (deplasări echivalente dar de sens
ca fenomen social cu implicaţii deosebite, contrar, ele apar mai ales pe traseele sat-sat
condiţiile în care se desfăşoară acestea, şi oraş-oraş), determinarea distanţelor con-
problematica integrării sociale, profesionale, venabile, în funcţie de mijloacele de transport
comunitare şi culturale, comportamente spe- utilizate pentru a scurta cît mai mult timpul de
cifice eîc. în România circa o treime din forţa deplasare, prin constituirea de izocrone (arii
de muncă este cuprinsă în fenomenul de n. de navetă în interiorul cărora deplasarea re-
în funcţie de tipul localităţilor se disting mai clamă acelaşi interval de timp) convenabile.
multe categorii de n.: sat-oraş, sat-sat, oraş- Totodată, se pune şi problema eliminării n.
sat, oraş-oraş. Se constituie şi o anumită pentru situaţiile în care nu se justifică, crearea
specializare în ceea ce priveşte caracteris- condiţiilor optime pentru stabilirea în lo-
ticile forţei de muncă. Astfel pe traseul calităţile rurale a intelectualilor navetişti, ca şi
sat-oraş se angajează în cea mai mare stabilizarea unei părţi a forţei de muncă în lo-
măsură muncitori locuitori ai satelor ce sînt în- calităţile de domiciliu. V. migraţie, mobilitate
cadraţi în unităţi economice (industriale, de socială, motilitate. I.M.
construcţii etc.) din oraşe. Aşa cum este de
aşteptat, pe traseul sat-sat, se înscriu agricul- NAZISM (NAŢIONAL SOCIALISM) doc-
tori, iar pe celelalte trasee apar cu precădere trină şi mişcare politică de tip fascist asociată
intelectuali, cadre tehnice, profesori, cadre cu partidul Naţional Socialist al Muncitorilor
sanitare etc. Prima categorie de n. deţine Germani, înfiinţat de Adolf Hitler în aprilie
ponderea în ansamblul fenomenului. Pe lîngă 1920 şi care s-a aflat la conducerea Ger-
aspectele pozitive, privind asigurarea cu forţa maniei între ianuarie 1933 şi mai 1945. Cele
de muncă necesară desfăşurării activităţii în mai multe idei ale n.s. îşi au originea în gîndi-
unităţile economice, menţinerea gospodăriei rea socială a secolului XIX, cînd s-au impus,
personale de către navetiştii din rural şi par- mai ales în cultura germană, ideile voluntaris-
ticiparea la unele munci agricole, reducerea mului, ale elitismului capabil să "ilumineze"
presiunii în ceea ce priveşte solicitările de lo- masele, ca şl teoriile privitoare la rolul perso-
cuinţe în oraşe etc, n. comportă şi unele nalităţilor charismatice în istorie. Pentru
aspecte negative. Datorită timpului însemnat Germania, secolul al XlX-lea este secolul
consumat cu deplasarea, apare starea de mişcărilor naţionale ce au condus prin trei
oboseală, unii navetişti manifestă un interes războaie la unificarea, dar şi la transformarea
mai scăzut pentru pregătirea şi perfecţio- Germaniei într-o putere europeană. Cultul
narea profesională, participă în mai mică pentru valorile naţionale ca şi pentru milita-
rism va rămîne fundamental şi în secolul
măsură la activităţile culturale. Navetiştii
următor, caracterizînd politica n.s. Romantis-
proveniţi din mediul rural acceptă condiţii mai
mul german a jucat şi el un rol deosebit în
dificile de muncă, execută lucrări ce necesită
cadrul ideologiei n.s. ca şi în politica liderilor
un efort fizic mai mare etc. Un loc aparte, prin
germani. Thomas Mann în oseui Brother
consecinţele sale, îl deţine n. oraş-sat, în care
Hitler("\ 939) l-a comparat chiar pe liderul ger-
sînt angrenaţi intelectuali, prin aceea că ei nu
380
NECESITATE
man cu arhetipul artistului romantic. ♦ Deşi în Mein Kampfcă este în stare să te facă să
au fost valorificate în ideologia n.s. şi idei ale pierzi sau să cîştigi un război, este ilustrativ,
lui Friederich Nietzsche, Oswald Spengler dacă ne gîndim la utilizarea radioului şl a jur-
sau Max Weber, cei mai importanţi ideologi ai nalelor de front sau la transformarea în
n.s. rămîn filosoful Cari Schmitt, un teoreti- "spectacole de sunet şi lumină" a mitingurilor
cian al ordinii şi al supremaţiei statului, şi şi a altor manifestaţii ale naziştilor. ♦ Ca şi în
istoricul Arîhur Moetler van den Bruck, care a cazul altor mişcări fasciste, n.s. a dispărut din
introdus ideea celui de al treilea "Retori" (im- viaţa politică a Europei odată cu sfîrşitui celui
periu), primuifiind Imperiul Romano-German, de al doilea război mondial. Mişcările politice
al doilea cel creat de Bismarck, iar în vremea ulterioare, apropiate ideologic de n.s., sînt
sa Germania se afla în pragul formării celui de considerate a fi neonaziste. V. fascism, geno-
ai treilea imperiu. Prin aceste trei imperii, în cid, ideologie, rasism, război. A.B.
concepţia lui van den Bruck, Germania a
creat şi va definitiva procesul de constituire a NECESITATE (sinonim cu nevoie, tre-
Europei moderne. ♦ N.s. a avut două coor- buinţă), cerinţă impusă de funcţionarea unui
donate de bază: egalitarismul şi anti- sistem (individ, grup, organizaţie, colectivi-
semitismul. Prima caracteristică este dată de tate). în modelul funcţional, necesitatea apar©
orientarea socialistă iniţială a partidului con- sub denumirea tehnică de "cerinţă
dus de Hitler (înainte de 1920 fiind un partid funcţională" — ceea ce este necesar pentru
muncitoresc) şi pe care s-a bazat totodată funcţionarea sistemului respectiv; la T. Par-
caracterul de masă al n.s. Antisemitismul, pe sons — "precondiţie funcţională". Sînt n.
de altă parte, nu este o creaţie a n.s., fiind des biologice şi n. social-umane. N. sociale sînt
întîlnit la începutul secolului ca şi în secolul de două tipuri: a. n. (umane) ale membrilor
XIX în Europa. N.s. a transformat însă an- colectivităţii, recunoscute social, însumate la
tisemitismul într-un principiu ideologic, după nivelul colectivităţii şi promovate prin activităţi
unii autori, printr-o dizidentă faţă de marxism, colective: n. de consum, de timp liber, de dez-
înlocuind clasa socială cu rasa şi păstrînd voltare umană, de locuinţă etc. şi b. n. ale
ideea că o categorie mare de indivizi este res- sistemelor sociale, exprimînd condiţiile
ponsabilă în exclusivitate de toate dis- funcţionării acestora: n. de tehnologie, de ma-
functionalităţile şi problemele societăţii. La terii prime, de pieţe de desfacere, de
Marx era vorba de o anumită clasă socială disciplină socială, de motivare a perfor-
(burghezia pentru epoca respectivă), iar la manţelor, de integrare, de soluţionare a
n.s. o anumită rasă (evreii). ♦ Un accent conflictelor. Din punct de vedere sociologic,
deosebit a fost pus în ideologia n.s. pe or- n. sociale ridică oîteva probleme distincte: a.
ganizarea eficientă a societăţii, în primul rînd Conştientizarea n., atît la nivel individual, cît
a sferei politice, ca şi pe mobilizarea maselor şi la nivel social. Pentru a putea fi satisfăcută
pentru îndeplinirea scopurilor şi idealurilor prin acţiune, trebuie să fie conştientizată într-o
n.s. A. Hitler a avut o contribuţie deosebită în formă sau alta. Există mai multe grade şi
acest sens, revoiuţionînd metodele de propa- forme de conştientizare a tv 1. Conştien-
gandă, înţelegînd printre primii rolul deosebit tizare vagă, nespecifică, luînd forma mai mult
al amplificării, al utilizării mijloacelor de comu- a unei nelinişti, insatisfacţii, a sentimentului
nicare în masă, ca şi al altor tehnici de că "ceva lipseşte", "ceva trebuie făcut", fără
eficientizare a propagandei de masă. Exem- însă a se şti "de ce este nevoie" şi nici "ce tre-
plul propagandei, despre care Hitler scrisese buie făcut". 2. Conştientizare prin instrument.
381
NECESITATE
De cete mai multe ori, conştientizarea unei n. indivizilor într-un sistem social este de natură
are loc indirect, pe baza experienţei pozitive a Induce acestora n. specifice: de ex. poziţia
a unei soluţii, instrument care s-a cristalizat în de capitalist induce n. maximizării profitului;
mod spontan şi care a fost întărit în virtutea poziţia de om de ştiinţă implică n. de infor-
consecinţelor sale pozitive, prin intermediul mare, de comunicare, de obţinere a condiţiilor
unui mecanism spontan-cibernetic: am necesare cercetării ştiinţifice; sau n. de con-
nevoie de mîncare, de somn, de plimbare, să sum ostentativ din teoria lui Veblen pentru
citesc o carte etc. fără a şti prea clar ce n. sa- categoriile elitare; 2. persoana umană, fiind
tisfac aceste activităţi, O asemenea formă de un sistem deschis, este caracterizată nu de
conştientizare este posterioară selectării unei un set fix de n., ci de unul dinamic, în evoluţie,
activităţi de satisfacere a respectivei n., în acest context, Marx este autorul unei teorii
nepuiînd duce la evaluarea instrumentelor de asupra relaţiei dintre n. şi producţie: ne-
satisfacere a n. cu atît mai puţin la investi- cesităţile orientează producţia bunurilor
garea posibilităţilor alternative de satisfacere necesare; la rîndul său, oferind noi bunuri,
a acestora. 3. Conştientizarea n. ca atare. Ea producţia modifică n. umane, dezvoltîndu-le,
presupune înţelegerea organizării respecti- creînd noi n. în legătură cu modelarea n. in-
vului sistem. N. reprezintă o stare dinamică dividuale de către producţie există în
greu sesizabilă a sistemelor, definirea ei literatură, mai mult filozofică decît socio-
neputînd avea loc decît pe baza unui model logică, o teorie distinctă asupra posibilităţii ca,
teoretic al sistemelor în cauză (personalităţi, în anumite condiţii, producţia să manipuleze
grupuri sociale, organizaţii, societăţi), b. Re- n. de consum în raport cu propria sa logică,
cunoaşterea socială a n. Tn vederea promo- creînd n. artificiale sau chiar false în opoziţie
vării lor. Dacă conştientizarea presupune cu n. autentic umane. Acest punct de vedere
comunicare şi analiză ideologică şi/sau îl găsim în critica "consumerismului", dar cu
ştiinţifică, recunoaşterea socială a n. ca n. de dezvoltări importante în analizele actuale. în
satisfăcut implică mecanisme de propa- ceea ce priveşte evoluţia n. umane, teoria lui
gandă, influenţă/convingere, negociere, c. A. Maslow asupra personalităţii oferă o per-
Formularea n. ca obiective şi identificarea spectivă. Satisfacerea n. din clasele in-
strategiilor de acţiune în vederea realizării lor. terioare ale ierarhiei n, (de subzistenţă, de
d. Feed-backul asupra gradului de satisfa- securitate, de dragoste şi apartenenţă, de
cere a n. în vederea corectării activităţii prestigiu şi statut social) este de natură a de-
sociale, e. Variaţia n. sociale, în cazul siste- bloca afirmarea n. superioare de
melor sociale, schimbarea organizării autoactualizare, pe care el le numeşte
acestora reprezintă o sursă a variaţiei n. Fie- metanevol. N. pot fi latente/manifeste. O n. se
care mod de organizare are propriile sale actualizează atunci cind o condiţie necesară
cerinţe pentru o funcţionare eficientă. Există funcţionării sistemului respectiv devine pro-
şi o serie de tipuri foarte generale de n. sau blematică: dacă am informaţii suficiente,
cerinţe funcţionale care sînt caracteristice nevoia de informaţii este latentă, nu este
pentru orice sistem social: menţinerea unui manifestă. Un alt caz: în teoria lui A. Maslow,
minim de integrare a părţilor, motivarea mem- atunci cînd n. fundamentale, mai importante
brilor săi pentru a obţine performanţe în ierarhia n. nu sînt satisfăcute (n. de sub-
satisfăcătoare, rezolvarea conflictelor in- zistenţă sau securitate), n. superioare, de
terne, control asupra mediului etc. Există o pildă cele de autoactualizare, vor fi latente. O
dublă sursă de variaţie a n. umane: 1. poziţia n. manifestă se caracterizează prin faptul că
382
NEGOCIERE
383
NEOIOBĂGIE
abordare a unui conflict de interese, ce apare ţăranilor eu pămînt puţin sau de proastă cali-
între două sau mai multe ţări, în cadrul unor tate, să inire în dependenţa marilor proprietari
convorbiri paşnice menite să ducă la o ame- spre a lucra şi moşiile acestora, pentru a pro-
liorare sau la o soluţionare reciproc duce cît mai multe cereale destinate
acceptabilă a diferendului. N. se deosebesc exportului. De asemenea, mai toţi ţăranii
de formele juridice sau arbitrare de soluţio- aveau nevoie de bani pentru biruri, pentru
nare a conflictelor şi se realizează prin răscumpărarea clăcii şi pentru alte necesităţi.
întîlniri, mediaţii, conferinţe, concilieri, discuţii Marii proprietari şi arendaşii dădeau bani în
etc. (M. Maliţa, Teoria şi practica negocierilor, .schimbul învoielilor agricole. Ca urmare s-au
1972). 3. N, contractelor colective de muncă restabilit vechile relaţii iobăgiste (feudale), cu
încheiate între patroni şi reprezentanţii mun- următoarele consecinţe: a. fixarea locuitorului
citorilor ia forma "n. colective" înţeleasă ca pe pămîntul proprietarului (semn distinctiv al
metodă de rezolvare a conflictelor care im- iobăgiei, servajului); b. munca silită; c. relaţiile
plică două părţi cu interese diferite faţă de de producţie şi exploatare aveau loc în forma
rezultatele n., dar care decid împreună asu- obligaţiilor naturale. Transformările liberalo-
pra procedeelor de analiză, condiţiilor de burgheze ale ţărilor "rămase în urmă" sînt
angajare în muncă şi nivelului de salarizare rezultatul intrării acestora în "orbita" ţărilor
pe o perioadă determinată de timp. V. com- capitaliste dezvoltate: "ele se mişcă în orbita
petiţie, comunicare, conflict, consens, acestor ţări şi întreaga lor viaţă, dezvoltare şi
cooperare, grup social, interacţiune, in- mişcare socială e determinată de epoca isto-
teracţionism simbolic, simbol, sine. M.V. rică în care trăim, epoca burghezo-capitalistă.
Şi această determinaţiune a vieţii şi mişcării
NEOIOBĂGIE concept central al teoriei sociale a ţărilor înapoiate prin cele înaintate le
sociologice elaborate de Constantin Dobro- este însăşi condiţia necesară de viaţă."
geanu-Gherea, privind particularităţile (Neoiobăgia, 1910). Aceste schimbări sînt
evoluţiei social-economice a ţărilor determinate de faptul că Occidentul capitalist,
"înapoiate" intrate în "orbita" sistemului capi- în puternica lui expansiune, avea nevoie de
talist mondial. Această teorie a fost expusă, în pieţe de desfacere a mărfurilor sale şi, toto-
principal, în cartea sa Neoiobăgia (1910), pe dată, de produse agricole pentru necesarul
baza analizei situaţiei României din a doua intern. Ca urmare, ţările slab dezvoltate trimit
jumătate a secolului al XlX-lea pînă la Occidentului cereale, materii prime şi primesc
răscoala ţăranilor din 1907, acordînd o atenţie în schimb mărfuri industriale şi modele cultu-
specială sistemului agrar. Prin conceptul de rale. Intrarea ţărilor subdezvoltate în aceste
n. autorul relevă existenţa unei incompati- relaţii cu ţările capitaliste a determinat o trans-
bilităţi între instituţiile politice, juridico- formare socială a lor, care cerea instituţii
sociale, împrumutate din Occident, şi relaţiile liberalo-burgheze, dar are ca efect şi consti-
economice autohtone. Suprastructura poli- tuirea sistemului neoiobagist în agricultură.
tico-sooială, starea de drept, reprezenta Gherea afirmă că în aceste ţări, ororile bar-
numai o formă ce nu corespundea fondului bare ale servitutii se completează cu ororile
economic, constituit de relaţiile de producţie civilizate ale supramuneii. El numea "societăţi
iobăgiste, rezultate din modul cum a fost apli- globale" acele ţări în care capitalismul a luat
cată reforma agrară din 1864, precum şi din naştere şi "societăţi locale" pe acelea în care
legislaţiile anterioare, în special cele referi- de abia pătrundea capitalismul. în sistemul
toare la tocmelile agricole. Acestea au impus social al neoiobagiei, relaţiile de dijmă şi
384
NEOSINCRONISM
385
NEOSINCRONISM
trebuie să ţină seama de ambele procese, filosofia, nici ştiinţele naţionale, nici instituţiile
dintre care unul este cu semn pozitiv, dar altul naţionale. Ele trebuie create, într-un ritm ac-
este cu semn negativ. Difuziunea tehnologi- celerat, în laboratorul culturilor naţionale,
ilor, în viziunea sincronismului clasic, este un profitîndu-se de noul cadru istoric procurat
factor de dezvoltare. N. demonstrează însă graţie sincronizării. Sincronizarea pregăteşte
că, în anumite condiţii, transferul tehnologiilor terenul, aşadar, în mod necesar, pentru pro-
poate acţiona ca un "factor de subdezvoltare". tocronii, pentru noi modele de inserţie tem-
Absorbţia "decalajelor vechi", mijlocită de porală în istorie, dintre care unele vor fi selec-
această "difuziune tehnologică", este reală tate istoric şi vor deveni "cap de serie" în noile
(pe un atare fenomen se bazează teza sin- serii istorice ale epocii moderne. Alte societăţi
cronistă), dar acestea lasă locul altora noi, însă vor "naviga" multă vreme sub linia timpu-
mai adînci. La acest aspect al decalajelor a lui, într-o katacronie primejdioasă. Acestea
reacţionat teoria costurilor aferente, iar critica sînt adevăratele suburbii culturale ale istoriei.
adusă, de pe poziţiile acestei teorii, lui Zeletin, Cultural vorbind, societăţile sînt confruntate
pe un asemenea fenomen se întemeiază. cu fenomenul "suburbiei culturale" europene
Cultural, Europa seamănă mai curînd cu "uni- (cf. G. Ibrăileanu), un fenomen al imitapeiiac-
versul" leibnizian decît cu sistemul lui ile de modele create în altă parte. Acest
Lovinescu. Culturile naţionale au ceva din re- fenomen a fost cercetat de C. Rădulescu-
alitatea monadelor leibniziene. Fiecare Motru, care l-a numit "pseudocultură" şi 1-a
monadă are în ea tot universul şi infinitudinea, legat de "mimetismul cultural". Aşadar, sin-
dar universul este, totuşi, un plurarism de cronizarea masivă, adică prin imitaţie
monade, nu una singură. Teza iui Lovinescu, integrală, proprie legii lovinesciene a sincron-
a unei lumiomogene, cu un singur centru, tre- ismului, nu poate duce decît la fenomenul
buie părăsită, spre a salva hipo-teza suburbiei culturale şi de aceea atît soluţia cît
sociologică a sincronizărilor. Politic vorbind, şi teza lovinesciană trebuie reinterpretate.
modelul de sistem european al lui Lovinescu, întrucît nici o cultură nu imită integral şi masiv
îşi arată aceeaşi slăbiciune. Analizele de so- o altă cultură, teza imitaţiei integrale trebuie
ciologie diplomatică arată că efectul de cîmp înlocuită cu teza protocroniilor, a katacroniilor
sociometric de termină o tendinţă de şi a sincroniilor culturale. în felul acesta teoria
înţelegere a "celor mari" pe seama "celor protocronismului îşi află locui său firesc în
mici", aşa încît sincronizarea nu lucrează în- analiza comparativă a culturilor şi în cer-
totdeauna în favoarea tuturor şi oricum nu cetarea fenomenelor de circulaţie culturală.
nivelator, adică printr-o favorizare egală a tu- Cu aceste precizări, perspectiva n. izbuteşte
turor societăţilor. în fine, n. arată că sin- să reinterpreteze esenţa relaţiei de interde-
cronizarea nu aduce, decît extrem de rar, pendenţă. Aceasta nu are semnificaţie sin-
modele de rezolvare, ci, mai ales, noi cadre tagmatică (de simplă aliniere a unei culturi la
de punere a problemelor. Ca atare, fiecare alta, de imitaţie a unui model într-o arie de di-
societate trebuie să se mobilizeze, prin ea fuziune), ci una paradigmatică: opera creată
însăşi, întru căutarea soluţiilor. Sincronizarea într-o cultură dobîndeşte o valoare euristică,
nu absolvă popoarele de căutarea creatoare de paradigmă sau model de rezolvare şi
a soluţiilor, ci creează doar cadrul unei noi nicidecum de soluţie gata creată şi integral
originalităţi istorice în cîmpul de afirmare transpozabilă în cadrul altei culturi. în actul
creatoare a acestor popoare. Sincronizarea sincronizării circulă modele de rezolvare, nu
nu aduce nici literatura naţională, nici soluţii, şi astfel poate fi înţeleasă posibilitatea
386
NIVEL DE TRAI
387
NONCONFORMISM
şi de considerarea acestora, respectiv chel- dalitate extinsă, el puţind fi utilizat doar în sen-
tuielile sociale pe cap de locuitor, bunurile şi sul său strict economic — cantitate de bunuri
serviciile obţinute gratuit de către membrii şi servicii puse la dispoziţia colectivităţii de ac-
colectivităţii. O limită esenţială a acestui sens tivitatea economică, gradul de satisfacere a
este că o mulţime de bunuri nu pot fi luate in nevoilor globale fiind indicat de indicatorii
considerare pentru că nu iau o formă eco- calităţii vieţii. N. minim de t. se referă la n.t.
nomică. Este cazul consumului spiritual considerat în cadrul unei societăţi ca fiind
(cultură, învăţămînt, etc.) de ex.. De aici ne- limita inferioară a unei vieţi decente. El este
cesitatea unei prime extensii. 2. N.t. definit ca deci definit relativ la gradul de dezvoltare al
grad de satisfacere a necesităţilor materiale şi unei colectivităţi, la particularităţile acesteia.
spirituale, prin consumul de bunuri şi servicii V. calitatea vieţii, sărăcie. C.Z.
economice şi noneconomice. Avantajul ei
este că lărgeşte sfera luată în considerare: NONCONFORMISM atitudine şi com-
număr de spectacole vizionate, cărţi citite, portament de opunere sau de negare din
discuri difuzate, posibilităţi de petrecere a tim- partea unor indivizi sau grupuri a opiniilor,
pului liber, număr de paturi de spital şi doctori normelor sau valorilor dominante în grupurile
la mia de locuitori, nivel şcolar etc. Acest sens sau societăţile de apartenenţă. Se manifestă
nu mai poate fi măsurat în termeni monetari prin elaborarea unor norme şi valori alterna-
pentru că unele din aceste bunuri şi servicii nu tive, deci diferite, şi prin conformarea
comportamentală riguroasă faţă de acestea,
au, cel puţin parţial, un caracter economic. Di-
transformîndu-se astfel în conformism. N.
ficultatea acestei definiri este că nu mai poate
este de înţeles prin referire la anumite norme
fi determinat cu ciaritate efectul activităţii
şi valori. Ceea ce dintr-o perspectivă apare ca
economice asupra vieţii membrilor colec-
n., dintr-o alta este conformism pur. De
tivităţii, fiind necesar un indicator care să
regulă, instituţionalizarea n. duce la confor-
reflecte direct eficienţa umană a activităţii
mism. V. anomie, conformism, devianţă,
economice. în fine, nici acest sens nu ia în
delincventă, nihilism. I.F.
considerare o serie de condiţii care afectează
pozitiv sau negativ satisfacerea necesităţilor
NORMÂLITÂTE 1. Stare a unui sistem
umane şi care nu iau forma bunurilor şi ser-
de conformitate cu un sistem de valori şi
viciilor: calitatea mediului natural, relaţiile
norme pe care el însuşi sau un subiect evaiu-
interpersonale, relaţiile sociale, estetica
ator din exterior Ie-a formulat; opus
mediului ambiant etc. 3. Un sens extins:
anormalităţii, devianţei. 2. Stare a unui sistem
gradul de satisfacere a tuturor necesităţilor
de conformitate cu o serie de parametrii
umane, atît prin bunuri şi servicii (economice
funcţionali consideraţi a fi normali, dezirabili,
sau noneconomice), cît şi prin calitatea vari-
funcţionare satisfăcătoare; opus patologiei,
atelor componente ale vieţii. în acest sens,
ineficientei. Cu referire la viaţa socială, con-
n.t. coincide cu conceptul mai recent de cali-
ceptul de n. a fost iniţial definit, aşa cum şi
tate a vieţii. Sînt specialişti care consideră n.t.
originea termenului o sugerează, prin rapor-
drept o măsură a calităţii vieţii, nivel al
tare la normele celui care evaluează n. O
acesteia. Alţii consideră că un asemenea ar-
asemenea înţelegere apare in sociologie a fi
tificiu terminologic nu este necesar: odată cu
tot mai nesatisfăcătoare. Pe de o parte, ea
constituirea conceptului de calitate a vieţii şi
vizează un nivel relativ superficial al analizei
a indicatorilor asociaţi acestuia, conceptul de
— conformitatea cu normele unei colectivităţi
n.t. nu mai are sens să fie utilizat într-o mo-
388
NORMA
sau ale unui subiect evaluator. Pe de altă tipuri: a. Pedepse (sancţiuni negative) — ad-
parte, ea nu este suficient de discriminantă, ministrate fie de propria conştiinţă (păreri de
ridicînd o serie de dificultăţi teoretice şi meto- rău, mustrare de conştiinţă, remuşcare, re-
dologice. Cele două sensuri ale conceptului gret), fie de alţii — mustrări, reprobare,
nu coincid decît în mod parţial. în unele cazuri retragerea suportului uman, întreruperea
conformarea la norme (conformism şi rigidi- comunicării şi cooperării, marginalizare,
tate) apare ca un fapt patologic. Sînt de ameninţare sau acţiune agresivă violentă; pot
asemenea situaţii în care un sistem normal nu fi aplicate de instituţii şi organisme (amenzi,
este posibil efectiv, sau dacă este posibil, el retrogradări, sancţiuni administrative;
conţine o mulţime de procese disfuncţionale sancţiunile juridice reprezintă un caz tipic); b.
induse de activitatea de impunere a normelor, Recompense — laude, aprecieri, prestigiu,
încît poate fi taxat mai mult ca patologic. Din renume, stimă, considerare, atitudine supor-
acest motiv, în ultimul timp conceptul de n. tivă, cooperare, recompense materiale de
este utilizat în ştiinţele sociale mai mult în sen- diferite feluri, promovare etc. Componentă
sul de funcţionare normală, satisfăcătoare. principală a activităţii normative, este anali-
Pornind de la definirea rt. din psihiatrie, există zată în una din cele mai bune lucrări de
tendinţa de a înţelege în generai n. unui sociologie publicată după război, Sociologia
succesului de M. Ralea şi T Hersini. ♦ N. au
sistem social sau uman în următorii termeni:
funcţii variate, a. Exprimă şi promovează
competenţă în a face faţă problemelor, atitu-
cerinţe funcţionale ale unui sistem anume:
dine realistă faţă de sine şi faţă de mediu,
"corectitudinea" reprezintă o cerinţă a
capacitate de creştere şi dezvoltare continuă,
relaţiilor interpersonale; "disciplina şi înde-
orientare flexibilă, creativă spre înţelegerea şi
plinirea sarcinilor" este o cerinţă esenţială a
soluţionarea situaţiilor concrete, în Ioc de a se
sistemelor organizaţionale. în acest sens fie-
recurge la scheme de înţelegere rigide, fixate
care sistem social-uman tinde să-şi formu-
în stadiile anterioare de dezvoltare. N. nu în-
leze setul său de n. şi valori care să-i pro-
seamnă o stare de lipsă de probleme şi
moveze cerinţele sale funcţionale; acest set
dificultăţi, ci abordarea realistă, eficace, de n. şi valori specific unei activităţi, unui
flexibilă şi creativă a acestora. V. anorme, sistem este desemnat prin termenul de
normă. C.Z. sistem valorico-normativ. Şi activitatea indi-
viduală îşi elaborează propriile n.: pentru a
NORMA model, regulă, prescripţie care realiza o carte, trebuie să mă documentez, să
reglează comportamentul indivizilor, grupu- merg la bibliotecă, să renunţ la o serie de ac-
rilor, organizaţiilor, colectivităţilor. N. sînt de tivităţi care mi-ar împrăştia e f o r t u l , b.
tipuri diferite: interdicţii (tipuri de compor- Expresie acţională a cunoştinţelor acumulate.
tamente care sînt interzise, practicarea lor Multe norme au un caracter tehnic, nu obliga-
antrenînd diferite pedepse), recomandări toriu. Dacă vrei să obţii rezultatul x, este
(comportamente considerate a fi dezirabile, a nevoie să respecţi n. a, b, c, aceste n. fiind ex-
căror realizare este recompensată, indicaţii presia, sub formă de recomandări, a unei
ale performanţei minime acceptate ca de e- cunoaşteri anterioare. Din acest punct de
xemplu n. de muncă,), moduri de a face un vedere, n. este o modalitate simplă de
lucru — n. tehnice, modele de comportament învăţare şi de transmitere a cunoştinţelor utile
în diferite situaţii. Activitatea normativă — ac- acţiunii, c. Mod simplificat de decizie, de re-
tivitate de elaborarea a n. şi de impunere a lor. zolvare a unor probleme cu o ridicată
Sancţiunile comportamentului sînt de două
389
NORMĂ
390
NOUA STINGĂ
adesea deviant în raport cu o n. sau alta. 2. gii specifice: rigiditate, îngustime a cîmpului
N. promovează o serie de cerinţe reale ale cognitiv şi moral, plafonare sistematica a ac-
sistemelor social-umane, dar nu toate tivităţilor cognitive. Starea de anomie reprezintă
cerinţele care presează asupra compor- o stare de criză a unui sistem valorico-normativ.
tamentului uman individual şi colectiv îşi V. anomie, consens, organizaţie, normalitate.
găsesc sau pot să-şi găsească o expresie C.Z.
normativă. Din acest motiv, spaţiul funcţional
în care comportamentul se constituie este NOUA DREAPTĂ termen vehiculat
mai complex decît sistemul valorico-normativ mai aies de presă pentru a desemna un grup
care operează la un moment dat. Compor- de gînditori care în anii 1970-1980 criticau
tamentul neconform cu n. este un produs al ideile şi metodele social-democraţiei "m ţările
acestor cerinţe, necesităţi, presiuni care nu occidentale sau tipul de socialism din estul
au fost exprimate într-o modalitate normativă. Europei. Ideologia promovată de ei s-ar putea
Dacă considerăm aceste două argumente, situa între liberalişti şi conservatori, împru-
putem înţelege de ce un sistem real rareori mutînd din ambele pentru a construi un
este normal în sensul conformităţii complete amestec de ideologie şi mitologie de natură
cu normele existente. Mai mult, există argu- să conducă la revitalizarea spirituală a Occi-
mente că un sistem normal ar putea fi chiar dentului. Interesul pasager pentru o ase-
disfuncţional, patologic într-un sens mai pro- menea opţiune s-a datorat mai mult spec-
fund, diferit deci de optimul funcţional. 3. taculozităţii decît originalităţii ideiloi prepuse.
Activitatea normativă, utilizînd in mod Acestea, puţin biologizante, în bună măsură
sistematic sancţiunile, generează inevitabil xenofobe sau antisemite, cu înclinaţii spre ex-
comportamente defensive. Acestea, pe de o trema dreaptă, au avut, totuşi, rolul lor în
parte, limitează eficacitatea activităţii norma- spulberarea mitului că "idei inteligente se nasc
tive însăşi, iar pe de altă parte, generează numai la stînga", şi în reactualizarea unor teme
procese disfuncţionale, dezorganizatoare, in- ale liberalismului clasic. V. noua stingă, N. L.
clusiv tensiuni şi conflicte sociale şi
interpersonale între instanţele care aplică şi NOUA STINGĂ termen generic pentru
sancţionează n. şi colectivitatea căreia a desemna un grup de gînditori radicali care
acestea îi sînt aplicate 4. N. stabilesc stan- au încercat între anii 50 şi 70 să revitalizeze
darde minime de comportament şi prin gîndirea socialistă. N.s., legată de mişcările
aceasta generează o tendinţă de regres a studenţeşti din 1968, critica atît socialismul de
performanţei la aceste standarde. 5. Tind să tip sovietic cit şi partidele comuniste din
substituie comportamentele orientate de Europa occidentală. Mal degrabă o mişcare
procese cognitive complexe, centrate pe universitară, n.s. a repus în discuţie ideea
soluţionarea situaţiilor concrete, cu o activi- inevitabilităţii prăbuşirii capitalismului aşa
tate cognitivă mai simplă, fundată pe cum era împărtăşită de marxismul ortodox.
identificarea unor clase generale ds situaţii şi Prin impactul său în mediile intelectuale, n.s.
aplicarea quasi- mecanică a soluţiilor nor- a reuşit să modifice demersul socialist, im-
mate. Responsabilitatea pentru consecinţele punîndu-i teme referitoare la viaţa personală
efective ale comportamentului, pentru cali- (în special problema sexuală), la schimbarea
tatea soluţiilor adoptate este înlocuită cu culturală sau la valoarea progresului material.
responsabilitatea respectării n. în utilizarea V. comunism, marxism, noua dreaptă, social-
excesivă a n. se originează o serie de patolo- democratie. N.L.
391
NUPTIALITATE
393
OBIECTIVITATE
acţionează incorect sau sînt incapabili de a care cercetătorul face parte şi care tinde să
distinge între ordinele adecvate şi confere cunoaşterii sale un caracter
neadecvate. Este dificil de a face o afirmaţie ideologic. O. reprezintă un proces, un idea! de
categorică dacă o. este bună sau rea în sine. care cunoaşterea se apropie tendenţial. So-
O asemenea apreciere implică judecăţi de ciologia face eforturi sistematice de a
valoare care sînt dependente de contextele în identifica variatele surse de distorsiune
care sînt formulate. Consecinţele pozitive şi subiectivă şi ideologică, încercînd să dezvolte
negative ale o. sînt funcţie de situaţie: tipul controale interne, proceduri de contracarare
autorităţii şi competenţa acesteia, capacitatea a acestora care să asigure un caracter cît mai
subordonaţilor de a acţiona corect, natura ac- obiectiv cunoaşterii. V. ideologie, metodolo-
tivităţilor, obiectivelor grupului. V. conformism, gia cercetării sociologice. C.Z.
devisnţă, legitimitate, lider. I.Mih.
OBSERVARE PARTICIPATIVĂ me-
OBIECTIVITATE ideal al cunoaşterii todă ce pretinde cercetătorului integrarea
ştiinţifice de a realiza descrierea şi explicaţia temporară în grupul uman cercetat. în socio-
fenomenelor independent de opţiunile va- logie e cunoscută şi sub numele de "co-
lorice şi de particularităţile subiectului participare" (ceea ce este un pleonasm). O.p.
cunoscător (Max Weber o numeşte neutrali- e însă o metodă definitorie pentru antropolo-
tate etică sau axiologică). Distorsiuni su- gia culturală. Ea a fost impusă de profilarea
biective ale înregistrării şi explicării realităţii antropologiei pe studiul "altor culturi" Descin-
apar în cazul oricărei cunoaşteri, inclusiv în zînd într-o cultură străină, de obicei exotică,
cazul ştiinţelor naturii. Ele se datorează rolului antropologii au simţit nevoia decodificării ei
activ al subiectului în cunoaştere, faptul că el din interior. Prima cerinţă sau treaptă a o.p.
utilizează structuri şi instrumente proprii de este învăţarea limbii vernaculare, i.e. a limbii
captare a informaţiilor despre realitate, care autohtonilor studiaţi. Orice cultură are un fond
îşi pot pune amprenta asupra imaginii rezul- de idiomuri, exprimabile lingvistic. Ţeiui me-
tate a lumii. Din acest motiv, în toate formele todei este detectarea acestui fond idiomatic,
de cunoaştere idealul obiectivitătii funcţio- dar însuşirea limbii este necesară şi pentru
nează, în cazul sociologiei, al-ştiinţelor so- realizarea comunicării directe între cercetător
ciale şi umane în general, distorsionarea şi autohtoni. într-o etapă înaintată a o.p., an-
subiectivă ce poate interveni în procesul tropologul trebuie să-şi asume pe cît posibil
cunoaşterii se datorează la încă două situaţii un "rol" în sistemul social al grupului. El tre-
suplimentare, a. Multe dintre datele pe care buie să participe la munci, la ritualuri, la
sociologia le utilizează nu reprezintă înre- întruniri, la conversaţii; şi trebuie, desigur, să
gistrări făcute direct de către cercetător, cu locuiască la o familie din cadrul grupului Nu-
instrumente special construite, ci percepţii ale mai aşa el reuşeşte să vadă lumea cu ochii
membrilor colectivităţii studiate asupra re- celor studiaţi. O altă cerinţă a o.p. este şed-
alităţii lor sociale ("observatori naturali"): date erea îndelungată în mijlocul grupului,
rezultate din interviuri, chestionare. în acest perioada minimă fiind de un an. Explicaţia
caz, cercetătorul poate fi indus în eroare de constă în caracterul ciclic al culturii, presu-
distorsiunile subiective ale percepţiei mem- punîndu-se, în consecinţă, că în răstimp de
brilor colectivităţii studiate, b. Presiunea un an observatorul poate participa la princi-
structurii de interese şi a sistemului de valori palele evenimente din ciclul anual şi din ciclul
al colectivităţii, al clasei, grupului social din vieţii. Cerinţelor de mai sus, care sînt de ordin
394
OBSERVAŢIE
395
OBSERVAŢIE
mai ales, sistemele de codificare, care pot fi sau utilizează informaţiile participanţilor,
elaborate pentru aplicaţifplrticulare sau pen- apreciază şi Încurajează, acceptă reacţii
tru o aplicare repetată în situaţii similare. afective; b. privitoare la participanţi: oferă in-
Scopul lor este de a aduna informaţii privi- formaţii, răspund la întrebări, iniţiază o nouă
toare la cQntinyţul, frgcvenţa, orientarea şi direcţie, formulează întrebări, dau expresie
tipotogia interacţiunilor, respectiv a atitu- unor trăiri afective, critică şi dezaprobă; c.
dinilor şi comportamentelor asociate relaţiilor linişte sau stare confuză. Principalele
interpersonale şi manifestate în grupurile de probleme ale definirii categoriilor de o. şi ale
muncă şi de conducere, în general in orice operării cu ele se referă la numărul de cate-
grup în care se constituie o reţea de comuni- goriiinclujgîrit.tun^ştem-da.Sftdilio.are şi la
care interactivă. într-o astfel de reţea se modul de alocare a comportamentelor con-
manifestă Cj6rngorta"rrierite rîngvTstice (schim- crete pe categprij. în abordarea "moleculară"
buri de mesaje vocale, ritmicitatea rostirii, se formulează un număr cît mai mar&de cate-
stilul vorbirii, gestică, expresii faciale, dis- gorii pentru a reduce ponderea inferenţelor de
punere spaţială etc). Problema tehnică a o. alocare categorială a comportamentelor con-
constă atît în surprinderea diversităţii, cît şi a crete, în felul acesta, cresc precizia şi
eventualelor clase de comportamente simi- fidelitatea sistemului de codificare, însă
lare. Rezolvarea acestei probleme se face scade validitatea sa întrucît diversitatea
prin definirea de categorii care subsumează unităţilor este foarte mare iar posibilităţile de
tipuri de caracteristici similare. Precizarea integrare conceptuală mai reduse. în abor-
categoriilor este dependentă de ipoteza cer- darea "molară", restrîngam numărui.clai;ale-
cetării. Alteori, în elaborarea unor tehnici cu gorii, operăm cu clase mai cuprinzătoare de
aplicabilitate mai extinsă, categoriile se defi- incluziune a comportamentelor concrete şi
nesc pe baza unei teorii de referinţă Aşa a ataşăm sistemului de codificare o notă expli-
procedat R.F. Bales (Interaction process cativă în care se indică: regulile de cores-
analysis, 1950) pentru a construi un sistem de pondenţă semantică dintre manifestările
categorii pentru analiza interacţiunilor psi- psiho-sociale şi categorii, ilustrări ale regulilor
hosociale. Mai întîi a distins între două tipuri şi modul de codificare sau notare a o. De data
de acţiuni opuse: pozjţive_şjjiegative, solici- aceasta, creşte validitatea sistemului de codi-
tatoare^ (întrebări, cereri) s[_reacjive (răs- ficare în raport cu conceptul de referinţă, dar
punsuri aşteptate sau primite şi emise). Apoi există riscul scăderii fidelităţii atunci cînd ob-
a precizat categoriile care includ compor- servatorii nu respectă prescripţii din nota
tamente similare şi Ie-a repartizat pe tipuri de explicativă sau dau interpretări diferite carac-
acţiuni: solidaritate, descărcare, aprobare teristicilor observate. Eliminarea acestui ultim
(acţiuni pozitive), sugestie, opinie, informaţie risc se poate realiza prin formarea şi exer-
(solicitare sau răspuns), dezaprobare, sareajşrealabilă a observatorului. leijnica
creşterea tensiunii, agresivitate (acţiuni nega- dSscrieriijŢarâTtva' constă în înregistrarea
tive). Pentru înregistrarea comportamentelor scrisă a tuturor detaliilor manifestate ale
comunicative ale persoanelor implicate într-un evenimentelor care corespund obiectului şi
grup de dezbatere sau discuţie eondus de un scopului o. Se aplică în studiile de caz cen-
lider, putem considera următoarele categorii: trate pe grupuri sau alte componente ale
a. privitoare la lider, oferă informaţii, for- organizaţiilor. De exemplu, în analiza stilurilor
mulează orientări, critică şi îşi j u s t i f i c ă de^gnducere observatorul se ghidează după
autoritatea, formulează întrebări, acceptă ipoteza şi interesele investigaţiei pentru a
396
tăi"
OBŞTE
397
OCUPAŢIE
1958-1965). în cadrul o., fiecare ins avea mijlocul sec. al XlX-lea dispărea o. din Ţara
dreptul nelimitat de a desţeleni dintr-o pădure Vrancei, o confederaţie de tip arhaic, su-
atîta parte cîtă îşi dorea şi putea să lucreze • pravieţuire unică la acea dată în Europa (H.
Tmpreunăcu familia lui; odată luat în stăpînire, H. Stahl). Existenţa acestei confederaţii arată
locul era al său şi putea fi transmis ca că o. va fi subzistat nu doar la scara comu-
moştenire urmaşilor. Avînd în vedere că nităţii săteşti, ci şi în uniuni de obşti,
populaţia unui sat era alcătuită din doar cîteva adevărate formaţiuni politice pro-statale,
"cete de neam" (uneori din una singură), pro- promergătoare statelor feuda/e româneşti. în
prietăţile formau un singur "trup de moşie", a sec. XX, o. va fi supravieţuit numai sporadic;
cărui structură oglindea structura de rudenie în zilele noastre, la Şirnea (Bran) — caz ex-
a satului. Membrii unei cete de neam se so- cepţional — , s-a putut descoperi şi descrie
coteau scoborîtori dintr-un "moş" sau "bătrîn", (Gh. Geană, 1969) o o. pastorală, funcţionînd
considerat întemeietor al satului. Dreptul de după canoanele genului: teritoriu stăpînit în
stăpînire in perimetrul o. (calitatea de mem- devălmăşie, drepturile distribuite pe cote-
bru al o., în fapt) nu era recunoscut(ă) decit părţi (aici ideale), domeniul de proprietate
dacă insul al cărui drept era pus la îndoială măsurat în ocale şi dramuri, expresia "fraţi de
făcea prin arborele genealogic dovada că munte" ca formulă de adresare între obşteni
descindea dintr-unul din întemeietorii satului. ş.a. V. arhaic, arheologie socială, devălmă-
O. avea în frunte sfatul bătrînilor, instituţie şie, drept cutumiar, genealogie, rudenie, sat
consemnată sub denumirea "oamenii buni" devălmaş. Gh.G.
sau "oamenii buni şi bătrîni". Sfatul bătrînilor
rezolva disputele economice, intervenea în OCUPAŢIE tip de activitate socială adu-
certurile de familie, veghea la respectarea cătoare de venit, desfăşurată de către o
bunei cuviinţe, funcţiona drept consiliu paro- persoană într-una din ramurile economiei. O.
hial, într-un cuvint asigura controlul social în se referă la producerea de bunuri materiale şi
interiorul comunităţii. Sub aspect juridic, o. spirituale, la efectuarea unor prestaţii de ser-
dispunea de un cod nescris al dreptului cutu- vicii recunoscute şi recompensate în cadrul
miar ("obiceiul pămintului"). Una din regulile societăţii, ceea ce îi asigură individului sursele
acestui cod era dreptul de preempţiune sau de existenţă. Nu sînt incluse aici activităţile
protimisis ("înainte cumpărare") al comunităţii parazitare (furt, speculă etc.) aducătoare de
asupra individului: individul nu avea voie să venit care sînt practicate nu în folosul ci în de-
vîndă din pămîntul său unui străin, care ar fi trimentul societăţii şi de asemenea nici
încercat să pătrundă astfel în comunitate; activităţile casnice în folos personal, cele de
dacă totuşi faptul se întîmpla, o. restituia tip hobby, de timp l/ber, cu caracter recreativ.
cumpărătorului preţul plătit şi dejuca planul de Una şi aceeaşi persoană poate practica mai
intruziune Scopul acestei reguli era acela de a multe o. în literatura sociologică se acordă un
limita fărîmiţarea drepturilor de proprietate. O. interes sporit analizei situaţiilor persoanelor
funcţiona astfel, ca un sistem relativ închis, la cu status ocupaţional dublu, cum ar fi acela de
această caracteristică a sa contribuiau şi alte muncitor-agricultor. Treptat, în decursul isto-
reguli: privilegiul masculinităţii (transmiterea riei, pe baza diviziunii sociale a muncii, s-a
drepturilor pe linie bărbătească) şi constituit o structură complexă de o.,
căsătoria în interiorul grupului (endogamia). trecîndu-se de la activităţile primare, practic
O. nu a rezistat totuşi presiunii la care a fost nediferenţiate, prin care se asigura existenţa
supusă din partea marii proprietăţi feudale. La personală, la o muncă specializată. Pe
398
ONTOLOGIE REGIONALĂ
măsura acJîncîrii diviziunii muncii s-a realizat OMOGENIZARE proces social de elimi-
o creştere tot mai substanţială a eficienţei nare a unor diferenţe structurale ale unor
acesteia, ceea ce a condus la progresul mai comunităţi, grupuri, straturi, activităţi sau
rapid al societăţii, dar şi la sporirea conside- practic! sociale. O. constă în principal în: a. di-
rabilă a interdependenţelor între producători, fuziunea şi adoptarea în masă a unor com-
adică lao structură ocupaţională complexă, tn portamente (o. vestimentaţiei în lumea con-
epoca contemporană, o. cunosc o dinamică temporană); b. apariţia unor determinanţi
deosebită, ca şi un proces de profesiona- care unifică sau standardizează statusurile
lizare, necesitînd o pregătire prealabilă. în sau rolurile sociale (salarizarea ca formă de
cadrul ultimului recensămînt general al recompensă a unui anumit tip de muncă în
populaţiei (1992), o. persoanelor a fost înre- societăţile industriale creează unele con-
gistrată în funcţie de tipul de activitate secinţe generale, Indiferent de alte cir-
(categorie socio-ocupaţională) — muncitori, cumstanţe), Societăţile industriale contempo-
agricultori, funcţionari, specialişti şi cadre de rane sînt percepute ca societăţi în care
conducere, pe 47 de categorii şi 338 de grupe procesele de o. sînt foarte accentuate (o.
de o. V. categorie socio-profesională, divizi- educaţională, culturală, simbolică, in-
unea muncii, muncă, profesie. IM. stituţională etc). în general, însă, într-o
societate procesele de o. nu exclud anumite
OLIGARHIE conducerea unei organizaţii procese de diferenţiere, respectiv în cadrul
a unei comunităţi sau a societăţii ca întreg de unor structuri caro 'ind spre o. apar uneori
către un grup mic de persoane. Robert tendinţe accentuate de diversificare. Diversi-
Michels (Political Parties, 1967, prima pub. ficarea se poate realiza prin: a. menţinerea
1911) a formulat legea de fier a o., conform sau resuscitarea tradiţiei", b. opoziţia simplă
căreia cu cit o organizaţie devine mai mare şi faţă de procesele de o.; c. crearea unor tipuri
mai birocratizată cu atît creşte şi gradul de noi, neomogene. Relaţiao.—diversificare este
concentrare a puterii în mîinlle unui număr re- una dintre cele mal dinamice in lumea contem-
dus de persoane. în societăţile moderne porană. V. difuziune, stratificare socială. A.T
apare o tensiune crescîndă între extensia bi-
rocraţiei şi dezvoltarea democraţiei. Ultima ONTOLOGIE REGIONALĂ prima cer-
solicită participarea directă la luarea deciziilor cetare sistematică, de amploare, de sociolo-
a unui număr tot mal mare de persoane, ceea gie fenomenologică din sociologia
ce nu-i posibil decît prin extinderea controlului românească, elaborată de Traian Herseni în
birocratic în organizaţiile politice (de exemplu, teza de doctorat: Realitatea Socială. Încer-
în partide) şi prin concentrarea puterii de către care de ontologie regională, I.S.R., 1935.0.r.
un grup mic de conducători. Conducerea oli- are o dublă finalitate: una generală, de a
garhică devine o consecinţă inevitabilă, logică, funda ontologic sociologia ca disciplină prin
a naturii birocratice specifice organizaţiilor analiza existenţială a realităţii sociale (numai
mari.Dezvoltarea o. şi manifestarea legii de fier după ce existenţa societăţii e dovedită şi nu-
a o. trebuie puse în relaţie cu distribuirea puterii mai daca e dovedită se poate constitui
şi a controlului social (M. Crozier, 1964; R. sociologia) şi una particulară, urmărind
Pahl, J. WinWer, 1974) în organizaţiile biro- dovedirea ontologică a valabilităţii teoriei
cratice şi în diferite societăţi sau culturi (W. gustiene a categoriilor constituitive, regula-
Ouchi, 1981). V. birocraţie, democraţie, con- tive, cadrelor vieţii sociale şi voinţei sociale.
trol social, organizare, putere politică. M.V. Premisele o.r. sînt: conceptul lui Husserl de
399
ONTOLOGIE REGIONALĂ
"ontologie regională", definit ca expresie a trăieşte în afara individului după ce a fost ex-
"despărţămintelor existenţiale" ale realităţii teriorizată, putînd fi adoptată de ceilalţi;
(natură, spirit, societate) care fundează teori- numai existenţa celorlalţi dă un sens şi o viaţă
ile ş t i i n ţ e l o r particulare; "întorsătura neatîrnată faptelor indivizilor; numai grupul dă
existenţială a filosofiei fenomenologice" obiectivitate spiritului omenesc, producînd
înfăptuită de Heidegger, după care regiunile spiritul obiectiv (o lege desprinsă de legiuitori
existenţiale nu se deosebesc numai ca există dincolo de creatorii ei). Tocmai fiindcă
esenţă ci şi ca existenţă; soluţia teoretice sînt mai mulţi împreună, fără să fie o simpla
adoptată de Sirnmel, Th. Litt de ocolire a apri- sumă, fapta poate trăi desprinsă de fiecare în
orismului kantian în sociologie (unitatea parte, poate cîştiga obiectivitate, ceea ce nu
societăţii purcede de la elementele ei compo- s-ar putea întîrnpla cu fiecare în parte. Socie-
nente, indivizii, care sînt sintetic:activi, spre tatea există nu ca o nouă fiinţă, supra-
deosebire de unitatea naturii care purcede de individuală ci ca o nouă structură, un nou plan
la raţiunea cunoscătoare). Problema de de existenţă al omului; planul existenţei crea-
dovedit a o.r. este societatea ca existenţă. toare de cultură. Datele realităţii odată
Metoda este aporetică, semnificînd căutarea stabilite urmează a doua condiţie a o.r. şi
logicii, a vieţii proprii a problematicii, Prima anume prelucrarea sistematică a acestor
condiţie indispensabila a o.r. este stabilirea date ale trăirii imediate în societate prin coor-
datelor imediate ale trăirii în societate, din donarea unitară a "rezultatelor dovedite şi
care decurg toate trăsăturile caracteristice ale verificate ce de-amănuntul". Analiza exis-
societăţii ca existenţă. T. H. identifică 5 cate- tenţială a vieţii sociale se opreşte la forma
gorii de date imediate ale trăirii în societate: care unifică indivizii şi-i face societate, inte-
convieţuire umană, acţiune şl faptă, spirit resul primordial căzînd pe socialul pur, adică
obiectiv, fiinţă colectivă. Convieţuirea umană pe obiectivarea spiritului. Socialul pur este so-
constituie datul fundamental al trăirii în socie-, cialul în esenţă, obiectivitate. în vreme ce
tate; ea semnifică a te găsi împreună, cuprins subiectivul este şi psihologic şi sociologic, iar
cu alţii într-o unitate de raporturi funcţionale, absolutul este şi sociologic şi axiologic, obiec-
într-o comunitate, nu alături, precum cartofii tivitatea spirituală nu există în afară de so-
într-un sac. Existenţa convieţuirii este de cietate, ea este o funcţiune structurală, un
natură polară, legătura dintre indivizi şi socie- mod de existenţă şi nu o existenţă propriu-
tate fiind esenţială, ca feţe ale aceleaşi zisă. Societatea este o totalitate structurată,
realităţi, dar feţe bine distincte, nu absorbite un plan, un mod de a fi, a cărei existenţă îi vine
una în cealaltă. După convieţuire, a doua ca- de la om care trăieşte acest plan, se mode-
racteristică a vieţii sociale este acţiunea. lează în acest mod. T.H. defineşte obiec-
Convieţuirea este viaţă, manifestare. Pentru tivitatea ca proprietatea unui fapt spiritual de
că trăim împreună, implicit activăm împreună, a putea fi comunicat oricărui spirit în genere,
primordială rămîne convieţuirea. Rezultatul comunicabilitatea spirituală. Omul intră în so-
acţiunii este fapta, adică scopul realizat, mo- cietate numai cu viaţa lui spirituală bazată pe
mentul static. T. H. defineşte social orice simţirea eului, corelativ ai simţirii de noi, struc-
fenomen care poartă vreo relaţie existenţială tură definită individ. Individul este o parte a
cu societatea în înţeles de convieţuire umană societăţii, deoarece este o funcţiune parţială
şi numai în măsura relaţiei pe care o poartă — eul, dintr-o structură totală pe care o con-
(de pildă relaţii de împrumut, cumpărare, pro- stituie grupul, noi. Actualizîndu-se prin trăirea
ducere, comunicare etc). Fapta unui individ şi contactul cu ceilalţi omul se descoperă din
400
OPERATOR DE INTERVIU
401
OPINIE
402
OPINIE PUBLICĂ
403
OPTIM PABETIAN
cu variante
'^ prestabilite OPTIM PARETIANformulă matematică
de răspuns din care subiectul alege). Acest propusă de economistul şi sociologul italian
procedeu impune formularea exhaustivă a V. Pareto, pentru stabilirea nivelurilor echili-
variantelor de răspuns. Culegerea datelor brului unui sistem social prin determinarea
concrete se poate face prin poştă, telefon punctelor în care există un maximum de ote-
sau prin interviu. Şi în acest caz trebuie limitate pentru fiecare individ. Ştiind că:
respectate reguli specifice; mai ales cînd se ofelimitatea este satisfacţia pe care o dă unui
aplică procedeul intervievării, care crează o Individ consumul sau posesia unei cantităţi
situaţie de interacţiune socială ce influen- dintr-un bun economic, cantitate adăugată
ţează orientarea răspunsurilor. Prelucrarea uneia consumate sau deţinute deja de un in-
datelor obţinute prin sondajul de o. este sta- divid; notînd ofelimităţile mărfii A cu *ia,
$2a,... pentru indivizii 1, 2, ..., iar variaţiile
ofelimităţii totale ale fiecărui individ cu a*1,
reparJJJil,da.fxecyenţe absolute şi relatiye sau 0$2,..., se poate scrie
exJindeJaajiallze.myitjyariaje. De asemenea, d 02 + (
analiza poate să fie doar descriptivă sau să
că:
conducă la explicaţii şi predicţii, poate avea în
dU = O=
vedere date transversale (obţinute la un mo-
ment dat) sau longitudinale (prin studii panel,
unde U = maximum de ofelimitate pentru o
de cohorte, de tendinţe eîc). îry3|ţTdj_uJ. ap.K
colectivitate, în economia politică, iar d =
prezintă interes atît cunoaşterea^orjenjărilor
variaţiile care se produc în funcţie de drumul
specifice unu] anu,ff)i}„rrigment, cit şj_a fluc- pe care se ajunge la punctul de echilibru.
tYIa(ntor_şjjeiLdj,Qţe,l_qr cqni.uraîg„în. timp. Această ecuaţie nu poate fi rezolvată, respec-
Importanţa sondajelor de o. a cunoscut o tiv nu se poate asigura maximum de ofeli-
creştere progresivă atît ca frecvenţă de re- mitate pentru toţi indivizii într-un punct de
alizare, cît şi,prin-varietatea domeniilor de echilibru al sistemului social, decît dacă o
interes aplicativ (electoral, promovarea unor parte din ofelimităţile totale cr0i,on>2,..., este
inovaţii, radio-TV, "consumul" cultural, mar- pozitivă şi cealaltă parte negativă (Manuel
keting, demografie, publicitate, modă etc). d'Economie Poiitique, 1906). Cu alte cuvinte,
o.p, presupune mai multe niveluri, dar Pareto
!enţa,UQgxlnstituţii tradiţionale de investigate postulează că trecerea de la un nivel la altul
a o.p. în multe ţari (Institutul american de o.p. al o. se face numai dacă se menţin constante
—^GaîlupTînstFfutul francez de o.p. — IFOP, raporturile dintre ofelimităţile maxime ale in-
Institutul de demoscopie din Germania, Insti- divizilor. Aceasta înseamnă că o societate
tutul britanic de o.p., iar în România — poate atinge un o. corespunzător unor ofe-
IRSOP, IMAS etc.) şi creşterea acurateţei limităţi individuale mai mari dacă ea îşi
tehnice de fundamentare a estimaţiilor. sporeşte venitul net obţinut prin creşterea
Luarea şi aplicarea_deciziilor în multe instituţii producţiei. Pornind de aici unii economişti
care-prjamoyează politici bazaie_pe jslde- marxişti (I.V. Sukhotin, A.N. Efimov) au crezut
pendente de activareajnţereselor oamenilor să realizarea o.p. este posibilă numai în
condiţiile economiei socialiste. în realitate,
sjnţ_rjrecedaţ.§.ş,Ldgianaiize_a|e^o.p.. V. atitu-
Pareto a arătat că o.p. presupune că rata sub-
dine, chestionar, democraţie, electorat,
sîituirii a două sau mai multe mărfuri sau
opinie, persuasiune. M.V.
factori de producţie să rămînă neschimbată,
ceea ce nu este posibil decît dacă toate
404
ORDINE SOCIALĂ
unităţile economice îşi maximizează profi- erne, în ţările puternic dezvoltate, aceste di-
turile (toate adoptă, deci, cele mai ieftine ferenţe se estompează, distincţia sat-o,
metode de producţie), dacă fiecare agent reducîndu-se tot mai mult la criterii ocupaţio-
economic este liber să-şi stabilească nale. Apropierea celor două tipuri de comu-
strategia de acţiune şi toţi adoptă un compor- nităţi este facilitată de procesele de mobilitate
tament economic raţional, dacă se menţine socială, modernizare, comunicare. V. mod-
un echilibru relativ al cererilor şi ofertelor pe ernizare, rural, urban, urbanizare. M.Vn,
piaţa liberă, iar toţi agenţii economici cunosc
perfect nivelurile acestui echilibru, şi dacă, în ORBITARE Legea orbităriiţ ă r i l o r îna-
sfîrşit, sînt eliminate toate "externalităţile poiate în zona de influenţă a ţărilor capitaliste
economice" (orice intervenţie a factorilor dezvoltate a fost formulată de CD. Gherea
noneconomici în derularea a c t i v i t ă ţ i i (1855-1920) în lucrările: Neoiobăgia (1920) şi
economice). Este evident că aceste condiţii Asupra socialismului în ţările înapoiate
nu sînt integral satisfăcute de nici un sistem (1911). Autorul identifică două particularităţi
economic real. Mai mult decît atît, conform esenţiale ale evoluţiei ţărilor înapoiate in
definirii şi condiţiilor o.p., schimbarea rapor- perimetrul celor avansate: a. timpul în care se
turilor dintre ofelimităţile indivizilor dintr-o face evoluţia ţărilor înapoiate este mult mai
societate constituie o alternare a o.p. Din scurt decît al celor înaintate; b. caracterul fun-
această cauză, Pareto consideră că numai un damental schimbat al acestei evoluţii: în ţările
anumit tip de economie capitalistă, adică o înapoiate, semicapitalisîe, contrar evoluţiei
economie care se bazează integral pe liberul ţărilor avansate, substratul economic se dez-
schimb şi promovează raţionalitatea strict voltă "în urmă" şi sub influenţa noilor forme
economică a agentului social, poate satisface politice şi juridico-sociale. Autorului acestei
condiţiile o.p. V. analiză marginală, margina- legităţi i s-a imputat (L. Pătrăşcanu) că a ig-
lism. I.U. norat rolul factorului intern în evoluţia socie-
tăţii româneşti spre capitalism, îndeosebi al
ORAŞ formă de comunitate umană carac- elementelor precapitaliste: atotputernicia
terizată prin: a. volum demografic relativ capitalului comercial şi cămătăresc la oraş,
mare; b. organizare socială bazată pe divizi- regimul iobag la sate, (L. Păîrăşcanu anteda-
une ocupaţională şi specializare a serviciilor; tînd cu cinci decenii momentul începuturilor
c. reglementare instituţională, formală, a capitalismului în societatea românească). V.
relaţiilor sociale; d. importanţa scăzută a rela- neoiobâgie, sincronism. MX.
ţiilor de rudenie; e. relaţii de intercunoaştere
redusă (anonimat urban); /. comportamente ORDINE SOCIALĂ 1. Într-o manieră
eterogene; g. cultură eterogenă, cît mai diver- generală şi destul de vagă, o.s. desemnează
sificată. Dincolo de acestea, o. prezintă ansamblul instituţiilor — şi al relaţiilor stabile
trăsături specifice în diferite societăţi şi regi- dintre acestea — existent într-o societate
uni, în funcţie de procesele economice şi dată. Asupra naturii o.s. există concepţii di-
social-culîurale care le-au însoţit istoria. ferite între, care cel puţin două sint dominante
Comunităţile urbane sînt analizate în antiteză în sociologia contemporană. Prima dintre ele
cu cele rurale. în societăţile preindustriale şi se întemeiază pe "postulatul integraţionist"
chiar în fazele de început ale dezvoltării in- care presupune că societăţile sînt sisteme in-
dustriei, diferenţele între tipurile de comunităţi tegrate funcţional, ţinute în echilibru datorită
teritoriale erau puternice. In societăţile mod- unor mecanisme regulatoare cu acţiune re-
405
ORGANIGRAMĂ
curentă Este unul din principiile fundamen- prim ordin în cadrul studiilor referitoare la or-
tale ale sociologiei functionaliste Pentru T ganizarea şi conducerea acestora
Parsons, de pildă, o.s. se întemeiază pe un Sociologia priveşte problematica o. din per-
sistem congruent de norme sociale generale spectiva faptului că orice organizaţie, fie ea
si unanim acceptabile într-o anumită socie- de natură economică, culturală, politică etc ,
tate în această perspectivă o.s. capătă un este înainte de toate o colectivitate umană
sens oarecum restrictiv, ea fund generată ex- specific structurată, participanţii avînd diferite
clusiv de acele modele de acţiune si statusun şi roluri de îndeplinit în cadrul ac-
interacţiune umană care sînt inspirate de tivităţilor ce se desfăşoară Rolul o. este acela
aceste norme, întrunesc un consens social si de a prescrie toate legăturile necesare bunei
deci sînt socialmente funcţionale Fenome- desfăşurări a activităţii comune si de a indica
nele disfunctionale sînt interpretate ca sarcinile si responsabilităţile fiecărui partici-
simptome ale proceselor de dezorganizare" pant si compartiment Elaborarea o. unei
socială Cea de a doua concepţie propune o anumite organizaţii presupune determinarea
"imagine coercitivă", în care o.s. se bazează obiectivelor specifice, a dotărilor materiale si
pe constrîngere si fortă Din această cauză ea a resurselor umane, optimizarea relaţiilor ie-
tinde constant spre propria depăşire ca ur- rarhice, funcţionale si de cooperare în des-
mare a acţiunii unor forte interne, din a căror făşurarea propriei activităţi Optimizarea o.
confruntare rezultă un proces neîntrerupt de constă în determinarea acelei structuri care
schimbare Conform teoriei marxiste — cea facilitează în cea mai mare măsură realizarea
mai radicală dintre concepţiile conflictualiste obiectivelor, deci eficacitatea sa în condiţiile
— în societăţile structurate pe baze de clasă, existente V analiza postului de muncă, biro-
o.s, întruchipează sistemul instituţional isto- crate, eficacitate, organizaţie I.M.
riceşte constituit prin care se asigură
dominaţia economică, politică, ideologică, ORGANIZAŢIE (SOCIOLOGIA O) gru-
culturală eic a unor clase de către altele 2. puri de oameni care îsi organizează si
In limbajul curent, o.s. semnifică coordonează activitatea în vederea realizării
desfăşurarea normală a vietn sociale, cu alte unor finalităţi relativ clar formulate ca obiec-
cuvinte lipsa "dezordinii" (tulburări, mani- tive întreprinderile economice, partidele
festaţii, mişcări sociale revendicative sau politice, şcolile, instituţiile de cercetare, ar-
contestatare etc) V control social, deviantă, mata, spitalele sînt exemple de o. Secolul XX
normă CA. este, printre altele, secolul dezvoltării rapide
a o. Prin ele însele o. prezintă o orientare
ORGANIGRAMĂ reprezentare grafică structurală spre realizarea cît mai eficientă a
a relaţiilor oficiale (formale) care se referă la finalităţilor iot, caracteristică pe care o găsim
modul de organizare prevăzut în statutele de în mod special în cazul întreprinderilor
funcţionare si în regulamentele de ordine in- economice Acest fapt a conferit cercetăto-
terioară ale organizaţiilor O. cuprinde relaţiile rilor de sociologie a o. mai mult o orientare
ierarhice, funcţionale şi de cooperare dintre aplicativă, constructivă Găsim mai puţine
compartimentele si persoanele participante studii descriptiv-explicative şi mai multe cen-
la realizarea activităţii specifice organizaţiei trate pe întrebarea cum ar trebui organizate
respective Elaborarea o. se pune mai ales o. pentru a se obţine creşterea perfor-
odată cu constituirea marilor unităţi manţelor lor' Deşi foarte diferite între ele din
economice si reprezintă o preocupare de punctul de vedere aî tipului de imaUtăti
406
ORGANIZATiL
407
ORGANIZAŢIE
bert A. Simon promovează o cu totul altă ologia o. şi-a concentrat atenţia asupra o, ca
imagine a o., fundată pe de o parte pe con- sistem social-uman. Studiile întreprinse la
siderarea proceselor sociale şi psihologice începutul anilor '30 la uzinele din Hawthorne
care au loc în cadrul o., iar pe de altă parte sub conducerea lui Elton Mayo (The Human
pe principiul raţionalităţii limitate, contribuţie Problerns of an Industrial CMlization, 1933)
majoră pe care el a adus-o la înţelegerea au scos în evidenţă încă o limită importantă a
raţionalităţii sistemelor sociale complexe (Ad- modelelor clasice de organizare: ele se fun-
ministrative Behavior, 1947). Despărţirea de dau pe o imagine simplificată asupra omului
birocraţie ca ideal de organizare raţională (homo oeconomicus), utilizînd doar motiva-
este definitivată de influenta lucrare a lui tori extrinseci (recompense şi pedepse); în
Mieriei Crozier (Le Phenomene bureaucra- plus, ele ignorau complexele procese psi-
tique, 1964) care argumentează că birocraţia, hosociale care au loc în interiorul o. Noi teme
idealizată de managementul ştiinţific clasic, intră în analiză. Atitudinea faţă de muncă, faţă
reprezintă mai degrabă o modalitate defen- de întreprindere sînt motivatori cel puţin la fel
sivă de organizare ca răspuns la un mediu de puternici ca cei materiali. Grupul de muncă
extrem de complex. Birocraţia este după so- are un rol extrem de important şi, în mod spe-
ciologul francez, "o o. care nu-şi poate cial, stilul de conducere. Mişcarea "relaţiilor
corecta comportamentul învaţind din erorile umane' a pus problema creării unui climat
sale". Desigur, critica nu este suficientă. Din uman pozitiv, suportiv, condiţie esenţială a
anii '60 încep să apară proiecte alternative de unei întreprinderi cu performanţe ridicate.
organizare. Tom Burns şi G.M. Stalker (The Studiile de psihologie socială a grupurilor,
Management of Innovation, 1961) introduc iniţiate în mod special de Kurt Lewin în anii
două modele distincte de organizare: modelul '40-'50, au oferit un mediu favorabil de dez-
mecanicist, aproximativ modelul promovat de voltare a unei asemenea abordări. Ceea ce
managementul ştiinţific clasic şi de Weber, şi se caută este promovarea unui nou mod de
modelul organic, caracterizai printr-o or- organizare social-umană a o., fundată pe
ganizare mai flexibilă, care se defineşte şi se principiile ştiinţelor sociale şi umane care să
redefineşte rapid în funcţie de problemele de ofere o motivare ridicată şi o orientare activă,
soluţionat şi de solicitări, care evită structurile creativă. După război, orientarea relaţiilor
rigide, fundate pe norme şi reguli fixe, umane va fi amplificată şi cunoscută mai ales
flexibilizeazâ relaţiile ierarhice scurtcir- sub denumirea "utilizare a resurselor umane
cuitîndu-le atunci cînd este nevoie. Ideea este ale întreprinderii" reprezentată de Rensis Li-
dezvoltată într-o influentă lucrare a lui P.R. kert (New Patterns of Management, 1961 şi
Lawrence şi J.W. Lorsch (Organization and The Human Organization, 1967) sau Chris
Enviroment, 1967), în care se argumentează Argyris (Personality and Organization, 1957).
că în funcţie de diferenţele de mediu, atît o. în acest context se cristalizează ideea Dez-
cît şi departamentele care le compun pe voltării Organizaţiei (OD) ca proces controlat,
acestea trebuie să adopte structuri or- orientat de specialişti, de transformare a o.
ganizaţionale diferite. Căutarea unor structuri existente într-un nou tip de o. fundat pe prin-
organizaţionaie flexibile, care să stimuleze cipiile ştiinţelor social-umane, care să
inovativitatea şi totodată obţinerea de înalte utilizeze eficace resursele umane. Deşi
performanţe reprezintă o temă centrală a so- proiectul constituirii unui nou tip social-uman
ciologiei actuale ao. ♦ Paralel cu căutarea de o. a rămas o aspiraţie întrucîtva utopică,
unor structuri organizaţionaie adecvate, soci- această orientare a contribuit major la schim-
408
ORIENTARE ŞCOLARĂ Şl PROFESIONALĂ
barea organizaţiilor. în locul ierarhiei autori- inversată atunci cînd avem în vedere că
tare, fie ea şi raţională, fundată pe norme şi opţiunea p. este cea care determină decizia
reguli generale, sint promovate forme de- de frecventare a unei instituţii şcolare, ultima
mocratice de conducere. Dacă iniţial apărind în ipostaza de condiţie de realizare a
conducerea democratică era considerată mai celei dintîi. In practică nu se poate însă vorbi
mult ca participare la "locul de muncă", o de universalizarea unei succesiuni anume,
creştere a controlului fiecărui membru al o. întrucît există multiple variaţii generate de
asupra deciziilor care îi afectează activitatea, factori individuali şi sociali. Aceşti factori se
cît şi asupra o. în ansamblul său (A. Tannen- referă la: dezvoltarea vocaţională individuală,
baum.ed., Control in Organizations, 1968), în dinamica social-economică a profesiilor şi or-
ultimul timp se promovează o participare în ganizarea filierelor de şcolarizare. O.s.p. îşi
diferite forme a membrilor o. la conducere instituie o cale unitară şi lineară a desfăşurării
(democraţia industrială). A devenit însă clar atunci cînd există convergenţă între cele trei
că, în ultimii ani, problema fundamentală este instanţe. Adeseori apar însă decalaje între
aceea a proprietăţii. în ultimii ani putem găsi ele, conducînd la incompatibilităţi între do-
diferite forme de participare a salariaţilor la tarea individuală, pe de o parte, şi filiera
proprietate, mergîndu-se pînă la întreprinderi şcolară de profesionalizare, tipul de profesie
aflate integral în proprietatea salariaţilor. în practicată sau cererile sociale de calificări, pe
de altă parte. Evitarea acestor incompati-
procesul tranziţiei la economia de piaţă între-
bilităţi presupune identificarea şi analiza
prinderea românească se confruntă cu un
modulul de acţiune a factorilor implicaţi, pen-
complex proces nu numai tehnic-economic,
tru ca pe această bază să se fundamenteze
ci totodată şi social: privatizarea. în fine, în ul-
activitatea de o.s.p. Dezvoltarea vocaţională
timul deceniu preocupările sociologiei o. au
este parte componentă a dezvoltării psihice
tins să-şi lărgească sfera preocupărilor spre
individuale şi se constituie ca produs al in-
mecanismele macrosociale ale orientării şi
teracţiunii dintre sine şi mediul de muncă. Are
reglării activităţii o., a celor industriale în mod
un caracter progresiv şi se află în relaţie cu
special. Se pun probleme noi: cum să fie mo-
stadiile de viaţă. Tinde să atingă stadiul de
tivată performanţa o. în ansamblul lor? Ce maturizare în ani adolescenţei, dar nu îşi
mecanisme macrosociale să fie utilizate pen- încetează evoluţia după aceasta, apărînd noi
tru orientarea activităţii o.? V. birocraţie, stadii cum ar fi cel al explorării (20-30 ani), al
democraţie industrială, industrie, muncă. realizării (30-50 ani), al stabilizării (50-65 ani)
C.Z. şi apoi al evaluării (după vîrsta de 65 de ani)
(B.L. Neugarten, 1976). Interacţiunea dintre
ORIENTARE ŞCOLARĂ Şl PRO- sine şi mediu este analizată prin invocarea
FESIONALĂ activitate individuală şi so- conceptelor de sarcini ale dezvoltării, roluri
cială de planificare a stadiilor şi fundamentare
sociale şi comportamente de întîmpinare
a deciziilor care conduc o persoană la
(D.H. Blocher, R.S. Rapoza, 1981). Sarcinile
frecventarea unui tip de instituţie şcolară şi la dezvoltării şi comportamentele de întîmpi-
angajarea în practicarea unei profesii. Din
nare acţionează ca solicitări faţă de sine în
perspectiva succesiunii temporale, o.s. an-
fiecare ciclu de viaţă, determinînd individul să
ticipează şi pregăteşte angajarea în profesie, acţioneze astfel încît să răspundă cerinţelor
întrucît ciclurile şcolare terminale sînt organi-
mediului social şi să fie pregătit pentru tre-
zate astfel încît conduc şi la o formaţie p.
cerea într-un stadiu nou superior de
certificată de diplome. Succesiunea este însă
409
ORIENTARE ŞCOLARĂ Şl PROFESIONALĂ
dezvoltare. Cercetarea a pus în evidenţă faptul că în cursul vieţii o persoană este pro-
planificarea superficială a o.s.p. a adoles- babil să-şi schimbe profesia de circa trei ori iar
cenţilor atît în opţiunea pentru o profesie, cît ocupaţia de cel puţin şapte ori (J. Shipton,
şi în cea pentru o filieră de învăţămînt secun- E.H. Steltenpohl, 1981). Alegerea profesiei şi
dar şi superior. J.L. Bodden si L.E. James ocupaţiei şi pregătirea care contribuie la dez-
(1976) apreciază pe baza unor date experi- voltarea vocaţională solicită ca atît o.s.p., cît
mentale că sarcina cognitivă de a face o şi planificarea devenirii personale să se
alegere vocaţională realistă şi individualizată desfăşoare în permanenţă de-a lungul întregii
depăşeşte nivelul de dezvoltare cognitivă a vieţi. De aici şi organizarea unor reţele de
adolescenţilor. Opţiunea vocaţională este o.s.p. şi selecţie profesională care sînt afiliate
puternic influenţată de aşteptările familiei şi unităţilor productive şi instituţiilor şcolare.
de informaţiile obţinute în interacţiunile cu alţii Planificarea dezvoltării vocaţionaie este un
semnificativi (covîrstmci, prieteni, rude, proces individual, modelat de mediul şcolar,
cunoştinţe întîmplătoare). în general, proce- social şi de muncă, care include perioada de
sul de dezvoltare vocaţională în şcoala anticipare şi pe cea de implementare (V. Har-
secundară şi în facultate nu este dependent ren, 1976). Acestor perioade Ie corespund
de condiţiile anterioare ci de experienţa trăită stadii progresive de dezvoltare, respectiv: ex-
în perioadele respective. Ca atare, o.s.p. se plorarea alternativelor şcolare şi profe-
confruntă în această perioadă cu stări de in- sionale, cristalizarea unor grupuri de alterna-
decizie şi cu absenţa unor planuri stabile şi tive asociate cu judecăţi de valoare, alegerea
temeinic cristalizate. Aceste stări sînt de şi specificarea potenţialului de acţiune (pen-
apreciat ca normale şi cu efecte benefice, tru perioada de anticipare) şi angajarea,
pentru că produc asimilarea de valori, Inte- precizarea şi efectuarea alegerii (pentru im-
rese şi scopuri de lungă durată care elimină plementare). Alţi autori adoptă o perspectivă
ambiguitatea planurilor sau indecizia şi acce- decizională în care se identifică "tipuri de
lerează dezvoltarea vocaţională. Totodată, strategii" sau modalităţi specifice prin care
aceasta presupune că o.s.p. trebuie să ofere: este organizată informaţia despre sine şi
a. sprijin in dezvoltarea conştiinţei de sine şi despre opţiunile vocaţionaie (D.A. Jepsen,
autoevaluării; b. informaţii diverse despre 1974) şi se deosebesc persoanele active de
avantajele unei opţiuni; c. oportunităţile de cele pasive, care doar se conformează
stabilire a unor relaţii semnificative cu alte deschiderilor de pe piaţa forţei de muncă sau
persoane angajate în domeniu şi cu diverse a profesiilor. în ultimul timp, s-a optat pentru
situaţii de muncă şi de roluri sociale. O.s.p. un model etapizat de planificare a o.s.p. şi a
este centrată pe dezvoltarea vocaţională, dar dezvoltării vocaţionaie individuale (S. Wai-
nu în mod separat de mediul social, relaţional, worth, J. Goodman, 1975, 1981). Etapele
de muncă şi învăţare care contribuie la dez- considerate sînt următoarele: a. definirea sar-
voltarea personală integrală. O atenţie cinii sau conştientizarea situaţiei de decizie
specială ar trebui acordată informaţiilor sub acţiunea unor factori extrinseci (presi-
despre lumea muncii şi a profesiilor ei mai unea familiei, cerinţe instituţionale, vîrsta) sau
ales despre continuitatea dezvoltării voca- intrinseci (cristalizarea unor aspiraţii cognitive
ţionale în condiţiile de schimbare a profesiilor şi profesionale, nevoia de independenţă,
şi a conţinutului muncii, care solicită noi etc); b. culegerea de informaţii despre sine
decizii în alte cicluri de viaţă. Statisticile din (aptitudini şi abilităţi, interese, valori,
ţările dezvoltate industrial pun în evidenţă preferinţe pentru stiluri de viaţă) şi despre
410
ORÎNDUIRE TRIBUTALĂ
lumea exterioară ou referire specială la opor- alte societăţi oriental-asiatice, în alte zone ale
tunităţile ş. şi p. Pentru primul tip de informaţii lumii, precum America precolumbiană sau in
au fost elaborate teste, chestionare, liste de unele spaţii europene care nu au cunoscut
control şi alte instrumente de diagnosticare existenţa sclavagismului. în cadrul o.t. un
psihologică. Pentru al doilea tip, cunoaşterea grup nomad sau o aristocraţie "funcţională"
prezentului social şi a tendinţelor evolutive internă impune prin forţă comunităţilor agrare
trebuie centrată pe lumea muncii şi a profesi- să îi predea bunuri în cantităţi şi la termene
ilor în relaţie cu organizarea filierelor şcolare, fixe (tributul) şi să presteze o serie de munci
folosindu-se profesiograme, experienţa di- gratuite. Grupurile nomade sau aristocraţia
rectă şi studiu! independent etc; c. stabilirea "funcţională" se afle intr-o situaţie "parazi-
unei ierarhii a propriilor valori în funcţie de in- tară", deoarece nu participă la procesele de
formaţia disponibilă; d. formularea deciziei, producţie. De pildă, "plusprodusele obţinute
respectiv opţiunea şi acţiunea pentru o fielieră de un sat devălmaş pot fi confiscate de un
ş. şi p. presupun alegerea unei alternative şi grup de nomazi cuceritori, cele două feno-
acţiunea de realizare a ei pe baza ierarhiei mene, de o parte ' modul de producere" şi de
valorice stabilite şi a probabilităţii subiective a alta "modul de exploatare", fiind perfect
rezultatelor şi riscurilor ce îi sînt asociate. Efi- distincte, exploatarea tributală fiind caracteri-
cienţa o.s.p. este maximă în perioadele de zată tocmai prin faptul că exploatatorul e
tranziţie, care corespund acelor stadii de viaţă parazitar, nefăcind parte din modul de pro-
clnd trebuie făcute opţiuni privitoare la propria ducere, ci folosind pur şi simplu forţa" (H.H.
devenire. Ele apar fie ca urmare a evoluţiei Stahl, Probleme confuze fn istoria socială a
personale, fie datorită schimbărilor din mediul României, 1992). Astfel de relaţii de ex-
şcolar, profesional sau social. Lipsa unui ploatare au fost impuse populaţiei autohtona
sistem instituţional de o.s.p. are efecte nega- protoromâneşti şi româneşti, din spaţiul
tive în planul dezvoltării armonioase a unei danubiano-carpato-pontic, de diferitele
persoane şi în valorificarea socială optimă a populaţii nomade, precum goţii, hunii, gepizii,
talentelor. Selecţia profesională este o funcţie avarii, slavii, pecenegii, cumanii etc. în for-
îndeplinită în unităţile productive de un depar- mele mai dezvoltate ale o.t. întîlnim, pe de o'
tament specializat în condiţii de existenţă a parte, comunităţile agrare care deţineau mij-
mai multor candidaţi pentru aceeaşi poziţie. loacele de producţie şi produceau
Scopul este acela de a alege persoana care plusprodusul, pe de alta un despot şi o aris-
dispune de calificările şi posibilităţile de adap- tocraţie administrativă şi militară, care mai
tare cele mai adecvate locului de muncă. ales prin intermediul statului, printr-o
Pentru aceasta au fost elaborate baterii de riguroasă organizare demofiscală, îşi însu-
teste şi alte probe psiho-sociale de analiză şi şesc plusprodusul sub formă de tribut. "Deci
predicţie a compatibilităţii dintre profilul per- ceea ce se exploatează în formaţiunile tribu-
sonal şi cerinţele profesionale ale postului de tale sînt comunităţile săteşti, într-un sistem de
muncă. V. analiza postului de muncă, fluxuri, dublă proprietate, una abstractă, dar reală,
ocupaţie, personalitate, profesie, sine. L.V. aparţinînd uniunii tribale sau statului (mai mult
prin caracterul de stăpînire decît de proprie-
ORÎNDUIRE TRIBUTALĂ concept de tate) şi alta concretă, a comunităţilor
sorginte marxistă, elaborat cu scopul de a evi- producătoare" (H.H. Stahl, Teorii şi ipoteze
denţia că trăsăturile "modului de producţie privind ortnduirea tributală, 1980). Pe lîngă
asiatic" se întîlnesc nu numai în India, ci şi în predarea tributului, membrii comunităţilor
411
ORÎNDUIRE TRIBUTALĂ
agrare erau obligaţi sa participe la executarea atributele divinităţii. Ca atare, el este şi şeful
unor lucrări publice (să asigure buna funcţio- suprem al castei sacerdotale. O dată creat un
nare a sistemelor hidraulice sau a drumurilor, astfel de sistem social, grupul cuceritor, aflat
a fortificaţiilor etc), la realizarea unor edificii la putere, poate să fie înlocuit cu un alt grup
care urmăreau să proslăvească despotul sau războinic, care utilizează în continuare siste-
divinitatea (ca în Mesopotamia, Egipt, "im- mul gata creat de predecesorii săi. Această
periile" incaşe sau Maya etc.)- în vederea substituire a unei clase "suprapuse" cu o alta
însuşirii tributului se constituia o pătură so- era destul de frecventă (India şi chiar în
cială de perceptori, funcţionari şi militari China). Populaţii nomade au format imperii
totodată, atît în interiorul comunităţilor, cît şi organizate statal, continuînd să păstreze
deasupra acestora, în jurul autorităţii cen- relaţiile de tribut în regiunile cucerite. Este şi
trale, care recurg şi la măsuri de constrîngere cazul tătarilor care au reuşit să cucerească
violentă. Această categorie absoarbe şi ea o China, impunînd acolo propriul lor împărat
parte a plusprodusului. Adesea, clasa "su- (Marele Han) şi înlocuind clasa con-
prapusă" este formată din războinici, veniţi ducătoare. Hoarda de Aur se întindea în Asia
mai ales din stepă, bine pregătiţi militar, care şi în Europa pînă la Carpaţi. în ultimul caz, în-
apoi se sedentarizează în centre urbane. Ea tîlnim şi situaţii în care cei cuceriţi se aflau în
este organizată ierarhic-militar, acordînd diverse faze de formare a propriului lor stat,
şefului suprem drepturi nelimitate. O dată cu cum este cazul formelor de organizare cne-
apariţia organizării statale, şeful suprem con- ziale şi voievodale româneşti, iar relaţiile de
tinuă să deţină aceleaşi drepturi de viaţă şi de exploatare a lor erau tributale. în anumite cir-
moarte nu numai în raport cu membrii clasei cumstanţe istorice, din o.t. apare un
sale, ci, cu atît mai mult, şi asupra celor în- feudalism cu trăsături specifice. V. feudalism,
vinşi. El guvernează despotic, fiind considerat formaţiune socială, pătură superpusă, pre-
o personalitate "charismatică", încărcată cu bendă. l.F.
PANEL (engl. panel, "listă a juraţilor, a mare, în cazul fenomenelor ciclice, pot masca
medicilor de la asigurările sociale, a per- evoluţia, lăsînd impresia menţinerii la acelaşi
soanelor înscrise pentru consultaţie la un nivel a variabilei măsurate. Cercetarea p. pre-
medic"), tip de cercetare longitudinală, care supune utilizarea aşa-numitelor eşantioane
constă din Investigarea repetată a aceloraşi fixe. Acceptarea de a face parte dintr-un
persoane, măsurîndu-se cel puţin în două eşantion care să fie investigat în repetate
momente evoluţia aceloraşi variabile (opinii- rînduri este rnai redusă declt în cazul anche-
le, atitudinile, valorile, cunoştinţele, telor unice: aproximativ 20 la sută din
interesele, comportamentele etc). Cerceta- persoanele solicitate refuză de la început să
rea p. a fost utilizată iniţial tn studiul facă parte dintr-un eşantion p. Pe parcurs,
comportamentului electoral. In prezent, cer- doar jumătate din cei care au acceptat iniţial
cetarea p. are o sferă foarte largă: studiul continuă să rămînă în eşantionul de cerce-
opiniei publice, al eficienţei propagandei, tare. Mortalitatea eşantionului f i x se
mass media, marketing, bugetele de familie datorează şi unor factori obiectivi: schimba-
ş.a.m.d. Metodologia cercetării p. a fost pre- rea domiciliului, dispariţia fizică, îmbolnăvirile
zentată pentru prima dată în 1938 de Paul F. etc. Se pune, deci, cu acuitate problema re-
Lazarsfeld şi Marjorie Fiske. Scopul cercetări- prezentativităţii, întrucit persoanele care
lor p. este acela de a evidenţia schimbarea, continuă să facă parte din eşantionul de cer-
dinamica fenomenelor şi proceselor sociale. cetare au, foarte probabil, alte caracteristici
Pentru aceasta, în tabelele cu dublă intrare se psiho-morale şi socio-profesionale decît per-
calculează "indicele de schimbare f, ca ra- soanele care au încetat să mai colaboreze în
port între schimbarea înregistrată şi cercetare p. în plus, intervine şi problema
schimbarea maximă posibilă, "indicele de condiţionării eşantionului fix, persoanele in-
schimbare T", pe baza calculării probabilităţii tervievate în repetate rînduri în legătură cu
de trecere de la o opinie sau situaţie la alta, aceeaşi temă tind să conştientizeze mai pro-
şi "indicele de asociere", care evaluează sta- fund problemele puse în discuţie, nemaifiind
bilitatea, în cercetările p. fixarea intervalului la reprezentative pentru restul populaţiei. Pen-
care se repetă măsurarea prezintă o mare im- tru eliminarea eventualelor distorsiuni se
portanţă: un interval prea mic sau unul prea impune limitarea perioadei de participare în
413
PANICĂ
414
PARTID POLITIC
415
PARTID POLITIC
416
PARTID POLITIC
417
PATERNAUSM
418
PĂTURĂ SUPERPUSĂ
nuarea "sumei de puteri" mobilizate de o so- şi Lavater (folosită pentru portretele oameni-
cietate (S) în "ciclurile muncii". Această sumă lor politici de la noi) şi nu în ultimul rînd, teoria
(S) este "egală, zice poetul, cu valoarea re- "corelaţiunii creşterii şi descreşterii" şi a "se-
producţiuniî lucrătorului (r), plus un prisos" lecţiei" a lui Darwin, ca să nu mai pomenim
(p). Acest prisos, "perceput de organizaţia so- orizontul teoriilor filosofice şi antropologice în
cială, contribuie a scade pe r". Toţi aceşti al căror sol erau plantate sus-pomenitele teo-
"termeni" se leagă între ei formînd o "ecuaţiune rii. Prin teoria balanţei comerciale, el
socială" S = r+ p. Dacă "p e cheltuit în mod im- examinează semnificaţia sociologică a uneia
productiv" omul va fi "nefericit". Dacă acest dintre corelaţiile constant urmărite în analize-
"prisos" va fi tradus în "înlesniri de civilizaţie" le sale şi anume aceea dintre muncă şi
aduse muncii, atunci ceea ce se consumă se consum. în interpretarea balanţei comerciale
află compensat prin reînnoirea sporită a pu- el face legături directe nu cu mersul unei eco-
terii de muncă a societăţii. Cu fiecare ciclu de nomii, precum economistul, ci cu o
creştere a civilizaţiei se reface ecuaţia socială "colectivitate politică". "Pentru noi era ceva in-
şi deci echilibrul în societate. Cînd, dimpo- vederat, că, dacă un individ ce consumă mai
trivă, acest prisos este consumat de pătura multdecît produce se ruinează, o colectivitate
guvernantă fără nici o compensaţie, expri- de indivizi cată să se ruineze asemenea,
mată într-un efort creator, rezultă un minus, făcînd acelaşi lucru. Cauzele acestei ruine
un deficit, cu care se diminuează "suma de sînt, în prima linie, cheltuielile improduciive
putere" (de muncă) a unei societăţi. Aşadar, ale statului. Armata, diverse diurne şi lefuri
o elită poats spori civilizaţia unei societăţi şi disproporţionate cu munca şi înţelegerea
atunci ea însăşi devine "clasă pozitivă" (clasă oamenilor întrebuinţaţi, crearea unei clase de
care sporeşte avuţia şi civilizaţia unui popor). proletari ai condeiului cari direct sau indirect
Cînd, dimpotrivă, îşi va însuşi "prisosul" spre trăiesc din buget şi o sumă de felurite chel-
a-l consuma fără nici o compensaţie, societa- tuieli aduc o disproporţie din ce în ce mai mare
tea intră în declin. Raportul unei pături între ceea ce poporul produce şi ceea ce ple-
guvernante la "întreg" (societate) poate fi po- bea patrioţilor consumă" (Cf. Opere, voi. XI,
zitiv şi atunci acea pătură are regim de "clasă p. 387). "Sub domnia roşie iese, din pămînt
pozitivă", sau negativ şi atunci ea are un re- din iarbă verde, o foarte numeroasă clasă de
gim de p.s. în toată perioada celor trei ani paraziţi improductivi cu trebuinţe enorme, cari
(1880-1883) în care Eminescu a întreprins o toate se satisfac direct sau indirect din punga
elaborare progresiv-întregitoare a teoriei contribuabilului ori din altă avere a statului"
p.s., a folosit o serie de "surse" sau "Izvoare" (Ibidem). Eminescu vine în atingere cu teoria
teoretice, cu scopul de a-şi crea vad pentru o suprastructurii în cadrul unei polemici binecu-
nouă înţelegere a fenomenului românesc, noscute, cu doi dintre marxiştii români ai
între acestea trebuie menţionate teoriile des- mişcării socialiste din România, fraţii Năde-
pre "natura statului", a lui J.S. Mill, despre jde. Polemica aceasta este o norocoasă
poziţia şi rostul "intermediarilor" în cadrul me- ocazie pentru cercetătorul teoriilor lui Emi-
canismului social (elaborată pe deplin de nescu, întrucît, prin mijlocirea ei, poate
Mill), teoria protecţionistă a lui List şi Roscher, urmări, fără silnicii de interpretări, punctele în
teoria lui Adam Smith, Leroy-Beaulieu despre care se întîlnesc cele două teorii ca şi cele
muncă şi buget, teoriile lui D. Ricardo, prin care se delimitează teoria eminesciană a
B.Ch.P. Dunoyer, P. Verri şi E. de Sismondi, p.s. de teoria marxistă a suprastructurii. în fo-
a lui Carey despre comerţ, teoriile lui Galiani cul polemicii cu fraţii Nădejde, Eminescu
419
PĂTURĂ SUPERPUSĂ
respinge ideea celor doi "marxişti" români antrenind o suită de fenomene istorice nega-
după care "organizarea bazată pe capital" tive — o adevărată serie istorică negativă, din
(deci un tip de suprastructură) ar fi "cauza mi- care societatea nu va ieşi decît odată cu înce-
zeriei". Capitalul şi organizarea bazată pe el tarea fenomenului de p.s.: fie prin înlăturare
generează exploatare, dar nu — mizerie, sub (calea revoluţionară), fie prin transformarea
forma unei game întregi de procese ale de- ei din "clasă dirigentă" neproductivă, în elita
gradării (declasare socială, degenerare organică şi creativă (care-şi compensează
etnică), sprijinite toate pe decăderea econo- consumul şi cheltuielile printr-un efort îndrep-
mică. In Apus, organizarea bazată pe capital, tat către maximizarea capacităţilor de
adică suprastructura capitalistă (burghezia), n- producţie ale societăţii) sau prin înlocuirea
a antrenat decăderea economică, ci vechii pături cu alta mai capabilă păstrînd
dimpotrivă, progresul economic, şi atunci, pre- neatinsă organizarea socială politică (supras-
cizează Eminescu, trebuie căutată adevărata tructura). Această ultimă cale reprezintă
cauză a declinului economic. Cauza mizeriei "circulaţia suprastructurală a p.s.". P.s. din
nu trebuie căutată în capital, ci în raportul din- analizele lui Eminescu este generată nu de un
tre dezvoltarea economică a unei ţări şi tipul mod de producţie ci de un mod de exploatare
organizaţiilor şi legilor ei. "La noi, susţine E- a resurselor (munca şi materiile prime) din
minescu, mizeria e produsă în mod artificial "periferia" sistemului. Format la concepţia de-
prin introducerea unei organizaţii şi a unor legi terminismului evoluţionist — organic al epocii
străine, nepotrivite cu stadiul de dezvoltare e- sale, Eminescu va fi fost "tulburat' să constate
conomică a ţării, organizaţie care costă "prea un "fenomen aberant": menţinerea unei stări
scump şi nu produce nimic" (subl. ns.). întru- sociale necerute de către organismul social-
cît capacitatea medie de producţie nu creştea economic. Dacă legile interne ale evoluţiei or-
(căci p.s. nu acţiona spre maximizarea mun- ganice normale a societăţii româneşti nu
cii sociale, încălcînd legea compensaţiei cereau şi deci nu impuneau fenomenul p.s.,
muncii), era firesc ca deficitul provocat prin atunci cum se explică faptul că un atare feno-
creşterea artificială a consumului şi a chel- men se produce totuşi, devenind predominant
tuielilor (necerute de mişcarea organică a şi contribuind la declinul economic şi la degra-
societăţii) să fie plătit prin comprimarea mi- darea etnică a societăţii? Ajuns în acest punct
jloacelor de existenţă ale ţărănimii. Aceasta Eminescu a lărgit enorm cîmpul analizei, atît is-
aduce după sine o degradare a fondului bio- toriceşte cît şi geograficeşte, cercetînd legile
logic al societăţii (şi deci a bazei etnice, căci genezei şi menţinerii p.s. într-un cadru mai
ţărănimea era principala purtătoare a fondului larg: de dizolvare a imperiilor şi de constituire
etnic). Fenomenul p.s. se manifestă ori de a noilor "periferii istorice". într- un atare cadru,
cîte ori o "elită" introduce un tip de organizare a ajuns la concluzia că, în anumite arii, istoria
socială fără legătură cu structura socială or- nu merge pe linia unei evoluţii normale, fireşti
ganică ("naturală") a unei societăţi, scumpind ("naturale*, cerute, adică, de structurile in-
astfel enorm cheltuielile neproductive cerute terne şi de legile generale ale evoluţiei
de întreţinerea clasei de postulanţi şi de societăţii orneneşti, adică ale trecerii de la
ambiţioşi de rînd, care îşi obţin veniturile din "barbarie" spre "civilizaţie"), preluînd dimpo-
funcţii şi beneficii de toate soiurile. în viziunea trivă caracterul unei linii suburbiale. Stranii
lui Eminescu, p.s. nu este o permanenţă, o fa- disparităţi şi sistematice abateri faţă de legile
talitate istorică pentru o societate. Apăsarea evoluţiei se strîng într-un mănunchi de factori
ei slăbeşte organismul societăţii, îl anemiază, ai răului istoric. Eminescu scoate aceste fapte
420
PERSONALITATE
aberante de sub statutul neobişnuitului, nul p. vine din lat. persona, "mască", acest din
croind concepte şi teorii pe baza cărora ajun- urmă cuvînt referindu-se în chip expres la
ge la depistarea legilor care guvernează măştile purtate de actori în teatrul antic. Ele-
suburbializarea istoriei, "penferializarea" so- vaţia conceptuală a p. s-a produs odată cu
cietăţilor în cadrul unei civilizaţii date. El progresele înregistrate de psihologia
înclină spre ideea că ori de cîte ori se întru- ştiinţifică in anii '20 şi '30 ai secolului al XX-
nesc condiţiile suburbialităţii istorice, se lea. P. a păstrat din sensul termenului originar
produce, în mod necesar, abaterea societăţii referinţa la aspectele exterioare şi vizibile cu
de pe calea evolutivă instituindu-se linia de- care cineva se înfăţişează în public. Impor-
clinului, a declasării sociale şi a degenerării tanţa aspectelor exterioare în fasonarea
etnice. Conceptul care sintetizează cauzele conceptului se datorează contribuţiei aduse
acestei abateri este tocmai cel de p.s. V. com- de behaviorism (Burrhus F. Skinner ş.a., pe
pensaţia muncii, selecţie socială negativă, urmele lui John B. Watson) la consacrarea
elită, suprastructură, circulaţia elitelor. I. B. psihologiei p. ca domeniu de cercetare în ca-
drul psihologiei generale. Conceptul de p. e
PERSONALITATE expresia socio-cul- însă mult mai vast; el reprezintă o constelaţie
turală a individualităţii umane. în limbajul de caracteristici, între care cele aparente
comun, p. e sinonimul individualităţii puterni- alcătuiesc doar o parte. Determinarea aces-
ce, impunătoare prin creaţie sau prin tor caracteristici ultime ale individualităţii
autoritatea de lider. De acest sens s-au con- umane (onestitate, supuşenie, agresivitate,
taminat filosofia istoriei (rolul p. versus rolu! conformism etc.) a preocupat intens pe psiho-
mulţimilor în istorie) şi sociologia (teoria elite- logi. Desemnarea drept "trăsături" (engl.
lor). Principalele contribuţii la dezvoltarea traits — G.W. Allport, R.B. Catteli), i.e. unităţi
elementare în structura p., evocă eforturile si-
acestui concept Ie-a adus însă, cel puţin într-o
milare depuse in analizele de morfologie
primă etapă, psihologia. P. a fost definită
culturală ("trăsătura", de pildă, apare drept
drept "organizarea dinamică în cadrul indivi-
componenta ultimă a culturii la Clark Wissler).
dului a acelor sisteme psihofizice care
Numărul acestor trăsături e de ordinul miilor,
determină gîndirea şi comportamentul său
fiecare individ întrunind relativ puţine din ele
caracteristic" (Gordon W. Allport), sau "agre- şi încă în dozaje variabile. De aici calitatea de
gatul organizat de procese şi stări psihice unicat pe care o serie de teoreticieni au ac-
aparţinînd individului" (Ralph Linton), sau, centuat- o în contul p. Accentuarea unicităţii
încă, "ceea ce permite prezicerea modului de în teoriile despre p. generează însă o dificilă
a acţiona al unei persoane într-o situaţie dată" problemă epistemologică; dacă p. este unică,
(Raymond B.Cattell). S-au detectat însă atunci ea nu poate fi studiată decît cu meto-
peste o sută de definiţii ale p. Multitudinea de- dele idiografice ale artei sau istoriei, rămînînd
finiţiilor e însoţită de lipsa de consens şi în deci inaccesibilă (sau, oricum, inadecvată)
privinţa clasificării teoriilor: Calvin S. Hali şi psihologiei în măsura în care aceasta aspiră
Gardner Lindzey (Theories of Personality, la statutul de disciplină generalizatoare, no-
1957, ed. rev. 1970) descoperă treisprezece motetică. Allport, cel care a aplicat psihologiei
categorii de teorii, Duane Schuitz (Theories of grila neokantiană nomotetic/idiografic, a găsit
Personality, 1976,3rd ed. 1986) se opreşte la că soluţia cea mai bună constă în a accepta
opt categorii; dublul spectru de diversificare a poziţia intermediară (duplicitară) a psihologiei
modurilor de abordare vorbeşte de la sine (G.W. Allport: Pattern and Grov/th In Perso-
despre complexitatea fenomenului. Terme-
421
w
PERSONALITATE
nality, 1961, ed. rom.: Structura şi dezvoltarea mann: Culture and Personality, 1954; Idem:
personalităţii, 1991). Dilema îşi adăposteşte Personality in Culture, 1967; Anthony F.C.
propria-i soluţie; p. este un fenomen univer- Wallace; Cultura and Personality, 1961, ed,
sal, dar se manifestă în forme individuale. rev. 1970; etc). La început, acest domeniu a
Aceeaşi idee se află încorporată în afirmaţia fost desemnat cu o sintagmă descriptivă: "cul-
lui Clyde Kluckhohn şi Henry A. Murray (Per- tură şi personalitate"; ulterior i s-a spus direct
sonality în Nature, Society and Culture, 1953) "antropologie psihologică" (Francis L.K. Hsu,
că orice om este în anumite privinţe: a. ed.: PsychologicalAnthropology, 1961).
asemănător cu toţi ceilalţi oameni, b. Există un raport de inducţia reciprocă între
asemănător cu unii oameni şi c. asemănător cele două concepte, motivat de faptul că
cu nici un alt om. O astfel de înţelegere des- amîndouă se nutresc din aceeaşi substanţă:
chide calea extinderii conceptului de p. de la comportamentul uman; acesta reprezintă
entităţile individuale la entităţile colective şi, materialul primar, atît pentru analiza culturii,
implicit, calea abordării p. nu numai din pers- cîî şi pentru analiza p. De aceea, inducţia din-
pectiva psihologiei generale, dar şi din aceea tre eie poate trece uşor în reciprocă reducţie;
a altor discipline, îndeosebi din perspectiva A.F.C. Wallace {op. cit.) a făcut această de-
psihologiei sociale şi a antropologiei culturale monstraţie în mod peremtoriu; el a plecat de
Deosebirea e, într-adevăr, consemnabilă: în la cea mai frecvent utilizată definiţie a culturii,
vreme ce psihologia generală fixează cadrele enunţată de E.B. Tylor: "Cultura este acel
cele mai largi de manifestare ap.— trăsături complex ansamblu ce cuprinde datele cu-
(precum cele deja menţionate), niveluri noaşterii, arta, principiile morale, dreptul,
(conştient, subconştient), compartimente (a- obiceiul şi oricare alte iscusinţe şi deprinderi
fectivitate, cogniţie, voinţă) etc. —, psihologia dobîndite de om ca membru al societăţii''; ca
socială analizează aceste manifestări în ca- următor pas, înlocuind în această definiţie
dre sociale concrete (asociaţii, clase, instituţii, "cultura" cu "p." şi "om" cu "individ" se obţine
comunităţi, etnii). Ea defineşte p. ca rezultat o deplin acceptabilă definiţie a p. Consubs-
al interacţiunilor sociale (între indivizii înşişi, tanţialitatea între p. şi cultură face posibilă
între indivizi şi instituţii), in acest caz, p. apare descrierea unei categorii de fenomene în ter-
ca o aglutinare de roluri şi aplicări de statute menii celeilalte şi, avînd în vedere calchierea
proprii unui sistem social. Antropologia cultu- curentă dintre hotarele culturii şi hotarele so-
rală a introdus în această viziune o cietăţii, explică extinderea conceptului de p.
conceptualizare nouă, derivată din cultură, de ia entităţile individuale la entităţile colec-
care este conceptul său central. Antropologia tive (comunităţi, etnii, naţiuni). Această
vede în p. purtătorul ultim al culturii, un extindere se concretizează în cîteva con-
purtător marcat ia rîndul său de sensurile, cepte derivate: "p. de bază", "p. modală",
normele şi valorile (altfel spus, de întregul "caracter naţional*, introdus de Abram Kardi-
conţinut al) culturii în care el se naşte şi ps ner {ed. by: Individual and His Society, 1939),
care o internalizează prin enculturaţie încă conceptul p. de bază (engl. basic personality
din leagăn. Un domeniu foarte important al structure) valorifică similitudinea de trăsături
antropologiei culturale şi-a conturat ca obiect psihice, caracterologice şi comportamentale,
special tocmai interrelaţia personalitate-cul- împărtăşite de membrii aceluiaşi grup uman
tură (Ralph Linton: The Cultural Background ca urmare a experienţei comune de viaţă (v.
of Personality, 1945, ed. rom.: Fundamentul şi Mikel Dufrenne: La personnalite de base.
cultural al personalităţii, 1968; John J. Honig- Un concept sociologique, 1953). P. de bază
422
PERSUASIUNE
423
PIAŢA MUNCI!
canisme de apărare sau de conservare a con- Intr-o redare mai larg economică, este meca-
vingerilor anterioare, evitarea stărilor de nismul (sistemul) de confruntare a cererii cu
tensiune, de anxietate sau ameninţare gene- oferta prin mijlocirea preţurilor şi tarifelor, şi
rate de noile mesaje, păstrarea s t ă r i i de stabilire pe această cale a proporţiilor
existente de echilibru cognitiv şi afectiv. Fac- dintr-o economie. Unele p. comportă o strictă
torii referitori la modul de organizare a localizare fizică (în spaţiu), altele îşi deru-
influenţelor slnt cel mai adesea centraţi pe tează relaţiile prin mijloace de comunicaţii la
procesul de comunicare, respectiv pe acele distanţă (telefon ş.c.l.) sau prelucrare pe cal-
relaţii dintre sursă, mesaj, canal de transmi- culator (prima variantă a generat şi
tere, receptare şi context social care o fac să accepţiunea cotidiană a termenului p., de ce-
îie persuasivă, întrucît p, se realizează în pro- lelalte se leagă noţiunea de bursă) aceasta
cesul de comunicare interpersonală şi după obiectul tranzacţiilor: bunuri (stocuri) şi
socială, efectele ei sînt determinate de organi- servicii de consum, mărfuri cu destinaţie pro-
zarea comunicării. V. atitudine, comunicare, ductivă, capital, hîrtii de valoare sau, ca în
inteligenţă, influenţă, îndoctrinare, media, cazul ce ne interesează aici, forţă de muncă.
propagandă, sine. M.V. Faţă de cele 4 sfere ale economiei sau faze
ale reproducţiei sociale delimitate de teoria
PIAŢA MUNCII una din principalele com-
clasică — producţie, repartiţie, schimb, con-
ponente ale economiei de piaţă alături de
sum — p. este, într-o interpretare mai
piaţa bunurilor şi piaţa capitalului, referitoare
restrictivă, asociată cu schimbul, iar într-una
— în speţă — la forţa de muncă. Forţa de
mai largă — cu întregul sistem economic ("e-
muncă se referă, în percepţia cotidiană, la ca-
conomie de p."), în raport cu care apare ca o
pacitatea unui om de a munci. în înţelesul
"mînă nevăzută" ce reglează ansamblul
economic, ea reprezintă una din componen-
relaţiilor economice. Acea p. pe care sa ne-
tele forţelor de producţie (alături de mijloacele
gociază şi se stabilesc salariile şi condiţiile de
de producţie) sau resursele umane ale proce-
sului de producţie (care mai angrenează angajare în muncă constituie piaţa forţei de
resurse materiale); îi corespunde salariul, ca muncă sau p.m. Operează cu categorii pre-
element component în structura cheltuielilor cum: resurse de muncă, populaţie activă,
(costurilor) de producţie sau preţ al forţei de populaţie ocupată, şomeri, grad de ocupare.
muncă. în practica statisticii economice, f.m. O bună funcţionare a economiei, inclusiv a
desemnează numărul populaţiei apte de p.m., presupune utilizarea cit mai deplină a o-
muncă, peste o anumită vîrstă (legal regle- fertei de forţă de muncă (şi limitarea şomaju-
mentată), care munceşte sau caută de iucru; lui); o utilizare integrală (la parametrii normali
în acest sens, oferta de forţă de muncă este de intensitate şi durată a timpului de muncă)
disponibilul total de lucrători sau, în formă corespunde unui produs naţional brut (PNB)
transformată şi mai generală, de ore-om (de potenţiat, faţă de PNB efectiv — rezultat al
muncă) într-o economie, iar cererea de forţă unui anumit nivel real de utilizare a forţei de
de muncă însumează locurile efective (ocu- muncă, există un decalaj ("gross naţional pro-
pate) şi potenţiale (neocupate) din economia duct gap") de regulă pozitiv (semnificînd
respectivă. P., în general, într-o formulare subutilizarea potenţialului de muncă); un de-
pragmatică, este cadrul de interacţiune a calaj negativ caracterizează o "economie
cumpărătorilor cu vînzătorii, prin care se sta- supraîncălzită". V. economie de piaţă, orien-
bilesc preţurile şi cantităţile oricărei mărfi. tare şcolară şi profesională, profesie. E.P.
424
PLANIFICARE FAMILIALĂ
425
PLANIFICARE FAMILIALĂ
426
PLASAMENT FAMILIAL
427
PLURALISM
PLURALISM cuvintul este utilizat în mai laţie să vorbească aceeaşi limbă şi nici patru
multe sensuri, două dintre ele fiind mai impor- din cinci marcate de prezenţa mai multor co-
tante pentru sociologie: p. cultural şi p. politic. munităţi verticale, conştiente de propria
P. politic a apărut sub influenţa lui John Ne- identitate. P. cultural se identifică cel mai ade-
ville Figgis şi, mai tîrziu, a lui Harold Truman sea pe baza c ri teri ul ui etnicităţii, dar
şi Edward Shils. Toţi aceşti autori au evi- cercetările sociologice recurg la acest termen
denţiat rolul important pe care grupurile îl şi cînd este vorba de subculturile generaţio-
joacă în viaţa politică. în accepţiunea actuală nale sau rasiale. La nivelul structurilor şi
prin p. politic se înţelege existenţa şi acţiunea proceselor politice şi dincolo de imensa varie-
în plan politic a mai multor organizaţii (partide, tate a situaţiilor, p. cultural poate favoriza
asociaţii) care mobilizează cetăţenii în apăra- fenomene specifice ca patronajul sau cliente-
rea intereselor lor specifice. P. politic poate lismul politic, facţionalismul sau administraţia
duce la eternizarea luptei pentru putere, în personalizată, datorită influenţei pe care unii
condiţiile în care coexistă ideologii dihotomi- lideri minoritari pot să o aibă asupia comu-
ce, sau la moderaţie şi compromis în nităţii de apartenenţă. Aceste fenomene pot
societăţile moderne, în, care fiecare individ rezulta şi din preeminenţa loialităţilor "comu-
este implicat în mai multe organizaţii şi aso- nale" sau locale asupra unor reiaţii
ciaţii. "Prins într-o reţea de afilieri multiple, cetăţeneşti mai omogene. V. democraţie,
individul realizează treptat că unele dintre partid politic, politică. N.L.
aceste interese pot intra în conflict şi astfel îşi
moderează cerinţele" (Mattei Dogan şi Domi- POLEMOLOGIA Şf SOCIOLOGIA
nique Pelassy, Cum să comparăm naţiunile. PACH (gr., polemos, "război", logos,
Sociologia politică comparativă, 1993). Pe "ştiinţă"), ramură a sociologiei care studiază
această bază, prin compromisuri succesive, cauzele şi consecinţele sociale ale războiului
se realizează stabilitatea politică, fără a afec- şi păcii în calitatea lor de fapte sociale, de pro-
ta fundamental o sferă sau alta a intereselor prietăţi ale sistemelor sociale. în concepţia lui
sociale. P. politic nu se confundă deci cu plu- G. Bouthoul, creatorul termenului, p. este cer-
ripartitismul; în sensul său modern implică, pe cetarea ştiinţifică a războaielor ca fenomene
lîngă existenţa mai multor partide politice, afi- sociale, a formelor, cauzelor, efectelor, mobi-
lierea multiplă a fiecărui individ la organizaţii lurilor, forţelor motrice şi funcţiilor lor. (Trăite
şi asociaţii de natură diferită. P. cultural a de Sociologie. Les Guerres. Etements depo-
apărut din studiul unor societăţi divizate din iemologie, 1951). Studiul războiului, din
punct de vedere etnic, rasial, religios şi ideo- această perspectivă, este o premiză pentru
logic şi presupune coexistenţa mai multor definirea condiţiilor păcii, ca posibilitate a
tipuri de cultură politică într-o societate con- cărei determinare nu se reduce doar la ab-
siderată. Aşa cum afirma Crawford Young, senţa violenţei armate, cit la absenţa violenţei
"elementele semnificative ale p. cultural ca- în general, atît a celei directe cît şi a celei
racterizează marea majoritate a statelor structurale. în perspectiva iui G. Bouthoul, p.
naţionale; o entitate politică omogenă repre- depăşeşte tradiţionala "ştiinţă a războiului"
zintă mai degrabă un caz deviant decît unul care definea numai arta şi tehnica, derularea
normal" (Culturalpluralism in the Third World, strategică şi tactică. Abordările războiului ca
1979). într-adevăr, din cercetările din sociolo- fapt social, ca mijloc pentru atingerea unor
gie comparativă rezultă că nu există nici obiective sociale şi politice sînt conturate în
măcar o ţară din cinci în care întreaga popu- gîndirea unor înaintaşi. K. von Clausewitz
428
POLIGINIE
(Despre război, 1832-1834) consideră bărbaţilor (în societăţile în care bărbaţii petrec
războiul ca un mijloc pentru continuarea unei o bună parte din viaţă în grupuri militare izo-
politici. Politica nu este o variabilă inde- late de femei sau participă la lungi procese de
pendentă, ea mediază afirmarea intereselor transhumantă). V. căsătorie, familie, mono-
conflictuale. D. Guşti [Sociologia războiului, gamie, poliginie. l.Mih.
1915) preciza că războiul ca realitate socială
"este produsul simultan al unor nenumărate POLI DE CREŞTERE 1. Sector sau ra-
forţe materiale, morale, intelectuale şi econo- mură (activitate, unitate) economică pentru
mice... este mai mult decît numai o simplă care sînt specifice ritmuri rapide de creştere,
chestiune de strategie, aprovizionări şi arma- stimulative şi pentru alte ramuri (activităţi,
ment, căci el rezumă o întreagă epocă unităţi) economice cu care interacţionează
istorică: toată ştiinţa, toată economia, toată (Fr. Perroux, 1955). 2. în urbanism p. de c.
cultura, toată tehnica unui timp se oglindesc sau, în sens şi mai larg, cei de dezvoltare, sînt
într-însul!" P. contemporană îşi centrează in- localităţi sau arii avînd un potenţial ridicat de
teresul pe stabilirea corelaţiilor între nivelul influenţare a creşterii sau dezvoltării din restul
dezvoltării socio-economice, structurile politi- localităţilor aparţinind aceleiaşi zone social-e-
cului, structurile militare, caracteristicile conomice. Volumul şi natura investiţiilor care
aparatului statal şi ale procesului decizional, urmează a fi realizate în p. de c. constituie
forţa opiniei publice şi a liderilor politici, ele- principalul factor de sporire a potenţialului de
mente de psihologie socială şi individuală, creştere al unităţii teritoriale respective.
conjuncturi. V. război. S.M. Influenţa p. de c. se realizează prin procese
de polarizare (de convergenţă) al căror obiect
POLIANDRIEcăsătorie a doi sau mai îl pot constitui activităţile economice sau cui-
mulţi bărbaţi cu o singură soţie. Formă puţin turale, deplasările de populaţie etc. V.
răspîndită, cercetările antropologice rezu- centru/periferie, urbanism. D.S,
mîndu-se la citarea doar a două societăţi
POLIGiNIEcăsătorirea unui bărbat cu
poliandre (Nayar şi Toda din India) şi a unor
două sau mai multe soţii. Această formă de
grupuri din Nepal. Pahari din Nepal practică
căsătorie este considerată foarte atractivă,
o p. fraternă: o femeie se căsătoreşte cu fra-
dar este practicată numai în unele societăţi. In
tele cel mai vîrstnic, iar fraţii mai mici pot avea
ţările de religie creştină este condamnată de
relaţii sexuale cu ea. Ea consideră toţi fraţii ca
Biserică, fiind considerată o formă de păgi-
fiindu-i soţi şi nici unul nu poate revendica
nism. Islamul permite căsătoria cu maximum
drepturi exclusive asupra ei. Copiii recunosc
patru femei. P. este considerată, de către cei
toţi fraţii ca fiindu-le taţi şi moştenesc în co-
care o practică, o formă de prestigiu şi de pro-
mun proprietatea deja comună a taţilor lor.
fit, dar numai bărbaţii bogaţi îşi permit
Dacă familia se divizează, copiii sînt împărţiţi
căsătoriile multiple, întrucît este necesar sa
între fraţii-taţi, prin tragere ia sorţi, sau în
se achite un preţ al logodnicei. Din acest mo-
funcţie de rangul naşterii, sau cum decide
tiv, chiar în societăţile în care p. se bucură de
mama. Etnologii şi antropologii consideră p.
un prestigiu ridicat, un număr mare de familii,
drept un mijloc de a suprima partajul dintre
îndeosebi din categoriile sărace, sînt mono-
fraţi, de a restrînge numărul moştenitorilor şi
game. V. căsătorie, familie, monogamie,
de a suprima certurile ivite cu ocazia partaju-
poliandrie. l.Mih.
lui sau un mijloc de a suplini absenţa
429
POLITICĂ
430
POLITICĂ SOCIALĂ
431
POLITICĂ SOCIALĂ
bază morală pentru sacrificarea distribuţiei ce tente si a asigura pacea în societate Demo-
rezultă din mecanismul pietn Poziţia unui m- craţiile occidentale au ajuns să aloce resurse
divid pe piaţă reflectă productivitatea lui, p s. importante pentcu bunăstarea socială aproa-
este coercitivă Distribuţia bunăstării nu se pe indiferent de partidele care s au succedat
poate realiza din perspectiva morală, deoare- la putere Factorii de acţiune în favoarea p.s.
ce aceasta ar fi neproductivă si afectează ample au fost si sînt sindicatele, partidele si
drepturile si libertăţile individuale Or, o bună statul, iar actiumie sînt stimulate de compe
societate trebuie să fie productivă si liberă titia electorală, de existenta sectorului public
Prin urmare, de pe poziţii de dreapta se va ar (de stat) si realizarea prin intermediul insti-
gumenta necesitatea dimensionării la minim tuţiilor publice si administrative Din punct de
a cheltuielilor sociale, reducerea importantei vedere istoric, se înregistrează o evoluţie a
sectorului public, inclusiv în domeniul social p.s. de la modelul individualismului represiv
impozite mici si neprogresive 4> La rindul lor la modelul individualismului liberal si apoi la
orientările de stînga accentuează valorile e modelul universalist al statului bunăstării so-
galităţn si drepturile tuturor cetăţenilor de a lua ciale, susţinut de sindicate, social
parte la activităţile politice economice si so- democraţie, social creştinism, liberalismul
ciale, ceea ce nu este posibil pentru cineva moderat, alte forte sociale si politice ♦ Mo-
aflat în stare de sărăcie în acord cu aceste deiul individualismului represiv a fost
orientări, statul este răspunzător pentru orga- caracteristic începuturilor industrialismului re-
nizarea relaţiilor sociale, economice si politice luat într-o anumita măsură de noua dreaptă
pentru a-i permite fiecăruia să acceadă la un Modelul respectiv se bazează pe libertatea de
nivel de trai în acord cu demnitatea umană acţiune a individului, dar şi pe responsabilita-
P.s. cuprinzătoare nu este atît un element de tea lui pentru eşec Sărăcia este considerată
generozitate cit unul al bunei funcţionări a sis- deopotrivă un păcat si un act delincvent ce
temului social, factor de menţinere a păcii trebuie pedepsit (Ilustrarea modelului indivi-
sociale si cadrul activităţii economice Asa dualismului represiv este Legea săracilor din
zisa orientare de stînga reuneşte modele di- Marea Britame, din 1834, cu Casele de
ferite de p.s., uneori aflate în opoziţie, dacă muncă) ♦ Modelul individualismului liberal
avem în vedere concepţiile socialiste (comu- crează primele elemente ale statului
niste), social-democratice sau creştin sociale bunăstării sociale Sistemul de piaţă este con-
♦ Cit priveşte orientările de centru, ele siderat calea morală si justă de obţinere a
acordă importanţă atît libertăţii individuale, cît prosperităţii, dar apar si victime ale jocului
si pieţei ca mijloc de distribuţie socială Res- pieţn, ceea ce face necesară asigurarea de
ponsabilitatea guvernului (a statului) trece risc (accidente, şomaj, boală, pensii) ♦ Mo-
însă dincolo de a asigura doar nivelul de delul universalist are în vedere o viziune largă
subzistentă Se are în vedere asigurarea unui asupra nevoilor umane, care sînt gîndite la ni-
minim social de trai, care să permită implica- velul prosperităţii Statul este răspunzător de
rea activă a individului în societate ♦ De-a bunăstarea cetăţenilor săi, ceea ce impune o
lungul timpului s-a înregistrat o evoluţie a p.s. politică amplă de redistnbutie a veniturilor
de la iniţiativele cantabile izolate la programe Anii '80 au înregistrat o critică puternică la
sociale comp'exe Sursele care au alimentat adresa modelului universalist, al statului
dezvoltarea politicilor si programelor sociale bunăstării, reprosîndu-se lipsa de perfor-
sînt de natură umanitară si pragmatică în mantă, eficienţa scăzută a programelor
încercarea de rezolvare a problemelor exis- sociale, risipa de resurse, abuzul de protecţie
432
POPOR
433
POPOR
în burg. Subiectul sociaf al acestor cadre de chiar contestă comunitatea tradiţiilor pînă la
viaţă colectivă este p., fiinţa socială şi Biseri- dispreţuirea p. însuşi ca fiinţă etnică. Nici un
ca. Acestea sînt cointensive. La rîndul său, intelectual evreu, bunăoară, nu se întoarce
"omul societal" este, caracterial, un om con- contra Pentateuhului, adică împotriva comu-
venţional (dominat şi ghidat de convenţie), nităţii spirituale a p. evreu. Nici un intelectual
sentimentele sale sin! modelate de politică (a- rus nu se ridică împotriva comunităţii tradiţiilor
fectiv, deci, este un om politic), starea lui şl folclorului rusesc, adică împotriva p, rus. P.
mentală este dominată de cunoştinţe. Viaţa reprezintă, în accepţia lui Durkheim, "stările
lui se desfăşoară în marele oraş, în cadrul puternice şi definite ale conştiinţei colective".
naţiunii şi în mediul cosmopolit al circulaţiei in- Prin această conştiinţă comună, omul ia act
formaţiilor şi opiniilor (cf. F. Tonnies, de sine ca putere morală, ca instanţă prin care
"Gemeinschaft und Geseleshaft"). Pentru se desăvîrşeşte opera divină în lume. Subiec-
Durkheim, p. reprezintă comunitatea ai cărei tul acestei conştiinţe comune este ceea ce
membrii împărtăşesc aceleaşi tradiţii şi ace- putem desemna cu termenul de p. El se ma-
leaşi viziuni despre "geneza lumii, a societăţii nifestă în conştiinţa individuală ca fenomen
şi a principalelor practici sociale". Aceste tra- de conştiinţă comună şi deci ca o comunitate
diţii pot funcţiona sub formă difuză, într-un ideală, suprapersonală, de natură cvasi-reli-
corp de cultură orală, conservat prin memoria gioasă. Chiar dacă este latentă ea are
colectivă nescrisă, sau sub forma unor texte caracter real. Ea este reală (manifestă), în
care alcătuiesc împreună cartea sacră a unui măsura în care indivizii participă la aceleaşi
p, O asemenea carte, bunăoară, cuprinde mituri, aceleaşi viziuni, aceleaşi sentimente,
toate "scrierile istorice" ale Vechiului Testa- aceleaşi reprezentări. Prin această conştiinţă
ment, care expun istoria p. evreu de la se defineşte sentimentul apartenenţei etnice.
facerea lumii şi pînă după captivitatea babilo- Este posibilă obturarea funcţionări! acestei
nică (Pentateuhul, adică cele cinci cărţi ale lui "comunităţi ideale" în conştiinţa individuală.
Moise.lisus Navi, Judecătorul, Rut, Samuel, Consecinţa acestei obturări este o gravă criză
Regii, Cronicile, Ezra, Neemia, Esterşi Maca- a identităţii etnoculturale şi deci a sentimen-
beii). Atacul la tradiţiile orale sau scrise repre- tului apartenenţei, criză care se manifestă
zintă, în ambele cazuri, atacuri contra prin simptomatologiile deculîuratîve moderne
sufletului unui p. Deci p. desemnează comu- (de la nevrozele "sine-iîăţii* la stările paranoi-
nitatea de reguli şi de sentimente, de şi anarhice). Decuparea celor care
comunitatea ofenselor resimţite, comunitatea participă la un cerc de sentimente, repre-
reprezentărilor, a experienţelor sociale şi pro- zentări şi credinţe comune constituie p., care
fesionale (un fel de "comunitate tehnică" etc). este, deci, partea comună din conştiinţele şi
Odată cu despărţirea practicilor culturale de simţirea noastră, suma similitudinilor noastre,
practicile producţiei s-a ivit şi posibilitatea acele stări prin care se exprimă comunitatea
scindării comunităţii p. Apar două circuite ale noastră ideală de sentimente, reprezentări şi
culturii, — populară şi savantă — astfel că o credinţe. P. preschimbă indivizii fără legături
"elită" se poate separa de comunitatea tradiţii- între ei în semeni. Durkheim constată acest
lor. Există, din acest punct de vedere, două fenomen în analizele istorice ale subiectului
tipuri de elite în lume: una care-şi desfăşoară dreptului penal, consemnînd că la cei vechi
activitatea în cadrul comunităţii culturale a subiectul acestui drept şi deci al conştiinţei
propriului p. (elitele "organice") şi elitele care comune (justiţiare) este p. El asimilează
se îndepărtează de acest corp comunitar, ba acest subiect unui tip social generic, pe care,
434
POPULISM
din perspectiva teoriei solidarităţii sociale, îl ne, în optica p., dezvoltarea gospodăriilor
putem asimila "solidarităţii mecanice" sau ţărăneşti familiale cu ajutorul unei puternice
prin asemănare, in viziunea lui Durkheim nu mişcări cooperatiste, dezvoltarea meseriilor
trebuie să spunem că un "act ofensează şi industriilor mici, extinderea condiţionată a
conştiinţa comună pentru că este criminal, ci industriei mari (în măsura în care nu aduce
că este criminal pentru că otensează prejudicii pentru viaţa economică); a. legitimi-
conştiinţa comună*. (E, Durkheim, De ia divi- tatea unui partid politic şi a unui program
sion du travailsocial, p. 48). Desigur că relaţia politic în societatea românească este dată de
între pedeapsă şi "crimă" de ofensare a "sen- idealul independenţei naţionale. Aici rezidă
timentului colectiv" nu este atît de clară şi deosebirea esenţială, după Stere, între p.
directă pe cit o presupune Durkheim. Ade- (care-şi integrează scopurile în cadrul vieţii
seori ofensele aduse acestor sentimente naţionale, pentru poporul român) şi socialism
rămîn nepedepsite. V. caracter naţional, co- (care are idealuri internaţionale); f. identifica-
munitate, cultură, naţiune, specific naţional. rea unor mecanisme sociale ale deteriorării
I.B. reiaţiiior sociale, ci m sînt procesele de
înstrăinare, care se dezvoltă în cadrul civili-
POPORANISM curentpolitico-ideologic zaţiei urbane capitaliste, pricinuite de
şi literar influent în societatea românească în fenomenele reificării esenţei umane, stereo-
perioada 1893-1914 datorită activităţii lui C. tipiei muncii parcelare: "omul-ciocan",
Stere şi G. Ibrăileanu. Sociologia p. îşi are "omul-roată", "omut-spadă", "omul-cor.del",
sursele în activitatea teoretică şi ideologică "omul-carte". Ţăranul se apropie cel mai mult
(îndeosebi polemice cu socialiştii) a lui C. Ste- de idealul omului armonios, el "munceşte,
re (1865-1936). Denumirea p. are raţiuni simte, cugetă". P. a formulat teoria ocolirii fa-
polemice, exprimînd Ideea de "program pen- zei capitaliste, a căii specifice de dezvoltare
tru popor" şi nu "popor pentru program" (ca în a societăţii româneşti. V. românism,
cazul socialismului românesc). Principalele sămănătorism, sincronism, ţărănism. M.L
idei care caracterizează sociologia p. sînt
următoarele: a. societatea este în esenţa ei "o POPULISM (în I. rusă narodnichestvo),
cooperaţiune". Noţiunea de cooperaţie este termen care a fost utilizat iniţial pentru a de-
considerată de Stere ca un principiu funda- semna mişcarea intelectualilor din Rusia
mental al sociologiei, semnificînd acea anilor 1850-1880 împotriva ţarismului. Inte-
"putere a maselor", acel prisos de putere ne- lectuali precum A.l. Herzen (1812- 1870),
reductibilă care hotărăşte "izbînda" societăţii N.G. Cernîşevski (1828-1889) ş.a., respin-
în lupta pentru existenţă, pentru progres; b. gînd ideile liberalismului occidental, au
statul naţional este cadrul de integrare socială încercat să se opună despotismului ţarist, e-
reală întrucît are bază socială largă; c. în ţările logiind tradiţiile şi "sufletul" poporului rus (ale
agricole, ţărănimea (chestiunea agrară) este ţăranilor) pentru cultivarea căreia au militat
"singura problemă proprie" ce se impune a fi prin scrierile lor. K. Marx şi mai apoi V.l. Lenin
rezolvată de societate conform cu tendinţele au criticat p. (narodnicismul), reproşînd aces-
sociale ale ţărănimii, cu interesele ei şi în sen- tei ideologii faptul că vede în ţărănime şi în
sul evoluţiei proprii a producţiei agricole; d. intelectualitate singurele forţe sociale capa-
ridicarea condiţiilor de viaţă ale ţărănimii, care bile să instaureze socialismul prin
constituie majoritatea covîrşitoare a naţiunii şi dezvoltarea obştii ţărăneşti. în prezent, prin
care însumează toată forţa ei vitală, presupu- analogie, p. desemnează mişcările şi doctri-
435
PORNOGRAFIE
nele care fac apei înîr-o manieră exclusivă, POSIBIL ACŢIONAL concept utilizat
nediferenţiată şi aproape mistică la "popor" în mod special în analiza funcţională şi care
sau la "masele populare". Ideologia p., sub di- desemnează totalitatea condiţiilor fizice, u-
ferite forme, este răspîndită în unele din mane şi sociale în care actorii sociali îşi
fostele colonii şi — adăugăm noi — în unele construiesc soluţiile la problemele lor. P.a.
din ţările foste comuniste. V. ideologie, popo- este compus din: a. posibilităţi uman-indivi-
ranism. S.C. duale de acţiune — capacităţile fizice, psihice
şi cognitive ale persoanelor umane; b. posibi-
PORNOGRAFIE literatură, fotografii, lităţile social-colective de acţiune — capacitatea
picturi, filme etc. avînd caracter obscen, inde- de mobilizare a resurselor colective, de coordo-
cent, Imoral şi intenţia de a provoca excitaţia nare a grupurilor şi comunităţilor; c.
sexuală. Subiectele abordate în materialele instrumentele materiale şi social-mstituţionale
de acţiune — tehnologie, instituţii sociale, tra-
pornografice vizează, de regulă, organele
diţii, organizaţii sociale; d. cunoştinţele
sexuale, actul sexual, perversiunile sexuale.
relevante la respectiva acţiune. Sistemele so-
♦ Existenţa p. datează de citeva secole, apa-
cial-umane îşi construiesc elementele lor
riţia ei fiind legată de tratarea sexualităţii ca
funcţionale în cadrul unui p.a., dar care poate
subiect tabu. Producţia pornografică a cu-
fi determina! în mod obiectiv. P.a.. reprezintă
noscut o largă răspîndire în special în cea universul real al invenţiei umane. Alternative-
de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, deşi le între care decidentul are de ales sînt
consecinţele ei asupra moravurilor au fost potenţial incluse în p.a.. V. funcţie. C.Z.
frecvent semnalate de către specialişti (medi-
ci, psihologi, sociologi). Numeroase state au POST-M0DERN1TATE termen consi-
adoptat diferite măsuri, inclusiv juridice, derat uneori ca sinonim cu post-modernism
încercînd să interzică sau să restrîngă la sau societatepost-industrială, iar alteori, şi pro-
maximum producţia pornografică. ♦ Etiche- babil cu mai multă acurateţe, ca referindu-se la
tarea ca p. a diferitelor materiale este stadiul cel mai înalt de dezvoltare a moder-
dependentă de sistemele de norme şi valori. nităţii, caracterizat prin afirmarea lipsei de
Există unele ţări asiatice (India, Japonia ş.a.) certitudine a cunoaşterii (relativism sau de-
sau africane unde înfăţişarea unor scene constructivism cognitiv); discreditarea
sexuale nu este considerată un fapt obscen. principiilor evoluţioniste aplicate în interpreta-
Ceea ce în alte părţi ar fi tratat ca p. în astfel rea istoriei şi înlocuirea lor cu ideea că istoria
de ţări reprezintă un element important al vieţii este non-teleologică, astfel că nici un tip de
sociale, culturale şi religioase. Adresîndu-se în "progres" nu poate fi susţinut (permanentiza-
rea schimbării, "sfîrşitul istoriei", "pluralitatea
special tineretului, p. îi poate influenţa atitudi-
istoriilor"); instituirea unei noi ordini sociale şi
nile şi comportamentele, mai ales în lipsa unei
politice în care vechile doctrine şi/sau ideolo-
educaţii sexuale adecvate, încă tratată cu re-
gii au devenit desuete, iar altele noi {cum ar
zerve, făcînd loc atît prejudecăţilor şi tabuurilor,
fi ecologismul) se cuplează cu mişcări social-
cît şi răspîndirii p. Impactul negativ ai p. poate politice adecvate, posibil generatoare de noi
fi contracarat printr-o furnizare corectă a infor- alternative de organizare (multiplicarea auto-
maţiilor despre sexualitate, ca dimensiune rităţilor, erodarea puterii, mobilitatea
normală a vieţii umane. V. prostituţie, tabu. super-extinsă în timp şi spaţiu). în timp ce p.
L.M. este raportabilă la modernitate, ca temă emi-
436
POZITIVISM SOCIOLOGIC
437
PREBENDĂ/ PREBENDALISM
sînt considerate ca "obiecte" ce pot fi analiza- acelaşi demers de cercetare pot fi adoptate şi
te în mod similar cu investigarea obiectelor practicate principii pozitiviste şi nepozitiviste.
naturale. Sociologul adoptă poziţia de obser- A doua consecinţă este că termenul de p.s.
vator al realităţii sociale, b. Produsul sau a ajuns să aibă un grad înalt de ambiguitate
rezultatul final al investigaţiei sociologice semantică, astfel că aplicarea sa în caracte-
poate fi formulat în termeni similari celor din rizarea unei analize sociale nu poate fi altfel
ştiinţele naturii, adică sub formă de legi sau de decît eluzivă. Aşa se face că în perioada ulti-
generalizări legice, iar cercetătorul social se melor două decenii atributul de "pozitivist" a
consideră a fi un analist obiectiv, detaşat, fost invocat in sociologie aproape exclusiv în
neimplicat în realitatea investigată, c. Socio- contexte critice cu scopul de a blama o abor-
logia este o disciplină "tehnică", incluzind dare sau a contesta rezultatele unei analize,
acea cunoaştere care are o formă emina- astfel că nici un sociolog nu şi-l revendică
mente sau predominant "instrumentală" şi nu astăzi. V. empirism, metodologia cercetării
implică logic nici o valoare. în consonanţă cu sociologice. LV.
aceste principii s-au consacrat diverse "atitu-
dini" pozitiviste care se orientează spre: PREBENDĂ/PREBENDALISM "pre-
"dezfilosofarea" discursului sociologic, apli- bendă: dreptul unui slujitor domnesc (slujbaş)
carea unor tehnici de testare a ipotezelor de a fi recompensat de la stat, pămînturile bi-
pentru consacrarea cunoaşterii obiective şi sericii sau alte venituri publice", spune H.
valide, formularea de generalizări empirice Gertz în glosarul alcătuit pentru lucrarea lui
sau teoretice ce au sau pot avea statut de Max Weber (The religion of China). Weber îi
"legi", elaborarea de modele logico-matema- denumeşte pe aceşti beneficiari, "prebendia-
tice ale fenomenelor sociale sau dezvoltarea ri", iar sistemul politic bazat pe un "personal
de practici formalizabile, opţiunea pentru neu- de prebendiari, prebendalism". Sociologul
tralitatea axiologică a discursului sociologic, german foloseşte acest termen în teoria sa
accentuarea caracterului instrumental al cu- despre imperii, cînd analizează cele două
noaşterii sociale pe calea elaborării şi forme de dezintegrare ale unui imperiu: "feu-
afirmării unei veritabile "inginerii sociale". Ra- dalizarea, ca în Europa apuseană şi
reori şi poate nicicînd presupoziţiile filosofice, prehendalizarea ca în China". "Puterea şi ve-
principiile abordării şi orientările atitudinale nu nitul au fost distribuite intr-un caz lorzilor
sînt în mod integral identificabile în una şi proprietari, autonomi, legaţi de o ţărănime
aceeaşi lucrare sociologică. Mai frecvente în dată, iar în celălalt caz, unui strat imperial
sociologie sînt atitudinile pozitiviste, care se larg, semi-universalist în recrutare, deliberat
caracterizează prin aderarea la un principiu menţinut în afara legăturilor cu aria locală şi,
sau altul şi ignorarea sau contestarea celor- astfel, dependent de favorul centrului". Con-
lalte. De exemplu, un sociolog poate opta secinţele sistemului prebendial duc într-o
pentru susţinerea caracterului instrumental al direcţie distinctă atît de cea feudală cît şi de
cunoaşterii sociale, fără ca aceasta să implice cea capitalistă. Tot secolul al XVIII-lea româ-
în mod necesar aderarea la principiul neutra- nesc, denumit secolul fanariot, a stat sub
lităţii axiologice. Două consecinţe importante regim prebendial. Instalarea regimului fana-
rezultă de aici. Prima este că teorii sau prac- riot s-a bazat pe un sistem prebendial de care
tici metodologice care se prezintă ca diferite domnul fanariot se putea servi pentru a-şi re-
dintr-un punct de vedere ajung să fie conver- compensa elementele loiale, locale, dar mai
gente sau identice din altul. Mai mult, în ales pe cele aduse cu el din Fanar — Cons-
438
PREBENDA/ PREBENDALISM
439
PRECIPITAREA ETAPELOR
(inclusiv etnice) recrutate pe baze loialiste. cinci, şapte veacuri; b. este în natura burghe-
Uneori un stat întreg se poate afla într-o ziilor întîrziate, arăta Zeletin, şi acesta este şi
relaţie prebendială cu o mare metropolă (un cazul României, de a sări peste "faze liberale"
imperiu sau un alt stat); în schimbul serviciilor şi a trece direct de la "mercantilism" la "impe-
şi loialităţii statului faţă de respectiva metro- rialism" (Burghezia română. Originea şi rolul
polă el poate fi recompensat (în sistem ei istoric, 1925) V. poporanism, românism,
prebendial) cu anumite avantaje, beneficii şi sincronism. M. L.
privilegii. V. fanariotism, feudalism, societate
destatus. I.B. PREDiCŢIE 1. In sens larg, anticipare a
producerii unui eveniment sau fenomen, a
PRECIPITAREA ETAPELOR fenomen unei interacţiuni, acţiuni sau relaţii, pe baza
general al evoluţiei economice, politice, cunoaşterii disponibile. De aici rezultă sinoni-
culturale a ţărilor rămase în urmă, semnificînd mia p. cu prevederea sau prezicerea. Alături
comprimarea fazelor de dezvoltare istorică şi de descriere şi explicaţie, p. este o funcţie
reducerea lor la "intervale surprinzător de principală a teoriei ştiinţifice. Enunţurile teore-
scurte", de ordinul d e c e n i i l o r , faţă de tice universale sau cu valoare nomologică au
"desfăşurarea pe scara secolelor" a evoluţiei cea mai puternică forţă de p. în sociologie, p.
ţărilor capitaliste avansate (Mihail Manoiles- este esenţialmente probabilistă. 2. în cerceta-
cu, Rostul şi destinul burgheziei româneşti, rea socială, tip de analiză sociologică prin
1942). în mai puţin de un secol (1829-1918) care se urmăreşte să se specifice trăsăturile
evoluţia României a "ars" trei etape ale capi- unui eveniment social (relaţie, interacţiune,
talismului, a trecut de la sistemul legislativ performanţă, comportament individual sau de
constînd din "vagi pravile şi din obiceiul grup etc.) pe baza informaţiei existente şi re-
pămîntului la Constituţia lui Carol I, care re- levante despre alte evenimente cu care este
prezenta ultimul cuvînt al concepţiei asociat. Exemple: cunoaşterea aptitudinilor
individualiste şi burgheze", recapitulînd "în unei persoane facilitează elaborarea de p.
grabă" istoria civilizaţiei occidentale (M. Ma- despre performanţele dintr-o activitate; testele
noilescu, Op. cit.). Procesul p.e. se de inteligenţă prezic capacitatea trecută,
prezentă şi viitoare de a învăţa şi a rezolva
caracterizează, tn viziunea lui Manoilescu
probleme; apartenenţa la o organizaţie poli-
(1891 -1950) atît prin comprimarea fazelor de
tică prezice atitudinile faţă de un eveniment
evoluţie, printr-un fel de sinteză istorică "en
politic; poziţia individuală într-o ierarhie so-
raccourci", cît şi printr-un decalaj. Aplicînd
cială prezice gradul de conformism social etc.
creator, la condiţiile dezvoltării societăţii ro-
în fiecare relaţie de acest gen apar două va-
mâneşti, teoria evoluţionară uniformă, cu
riabile. Prima concentrează informaţia
stadii fixe şi similare ale evoluţiei oricărei so-
utilizată pentru a face p. şi este numită pre-
cietăţi care trece de la o economie agrariană
dictor, iar a doua este considerată variabilă
la una capitalistă industrială, Ştefan Zeletin
criteriu (sau dependentă). Tipul cel mai sim-
(1882- 1934) a formulat ideea generală a plu de p. implică un predictor şi un criteriu.
scurtării etapelor revoluţiei burgheze în cazul Incertitudinea p. sociologice este cu atît mai
"burgheziilor întîrziate". P.e. îmbracă două mare cu cît relaţia dintre predictor şi criteriu
secvenţe: a. o scurtare a duratei generale a este mai puţin intensă şi cu cît numărul pre-
revoluţiei burgheze române, care a străbătut dictorilor este mai mic. Analiza statistică
în mai puţin de nouă decenii calea pe care rnultivariată oferă posibilităţi instrumentale de
burgheziile apusene au străbătut-o timp de
440
PREJUDICIU
441
PRESA
pe considerentul că are o anumită profesiune tere a unor informaţii, au apărut cu mult înain-
sau o anumită vîrstă. 2. In sens restrins, p. tea tiparului. în Imperiul Roman (în vremea lui
presupune o raportare negativă la un anumit Cezar) existau celebrele "Acta diurna", care
individ, doar pe baza simplei apartenenţe a pot fi considerate ca fiind cei mai îndepărtaţi
acestuia la un grup etnic, rasial sau cultural, strămoşi ai cotidianelor de astăzi. De p., pro-
căruia îi atribuim anumite caracteristici imagi- priu-zis, nu putem vorbi decît după apariţia
nare (stereotipuri). P. se distinge de tiparului şi în special începînd cu secolul XVI.
discriminare, care reprezintă un "tratament" Pînă la mijlocul secolului XIX, p. se adresa
incorect aplicat unei persoane sau unui grup unui public foarte restrîns, în special din sfera
în baza unui p. sau a unor stereotipuri. în mod economică şi politică, fiind totodată un feno-
normal, discriminarea este o consecinţă a men exclusiv urban. După această dată, prin
existenţei unui p. R.K. Merton propune insă apariţia fenomenului "penny press" (ieftinirea
o imagine mai complexă a raportului p.—dis- p.) aceasta a căpătat un caracter de masă şi
criminare, construind o tipologie care cuprinde din acest motiv ea mai este privită astăzi şi ca
toate variantele posibile ale acestor combi- o componentă a mass-mediei, alături de ra-
naţii. Avem astfel patru tipuri de indivizi: dio, televiziune, cinematograf, afiş. în această
bigotul adevărat, cel care prejudiciază şi dis- perspectivă, în sociologia mass-mediei, sînt
criminează, bigotul precaut, care prejudiciază studiate prioritar raporturile p. cu celelalte mi-
dar nu discriminează, liberalul slab, care nu jloace de comunicare în masă şi în special
prejudiciază dar discriminează pentru că îi efectele produse asupra ei de către radio şi
este frică să se împotrivească colectivităţii şi televiziune. Jean Cazeneuve (Sociologie de
liberalul puternic care nici nu prejudiciază şi la radio-tălevision, 1965) consideră astfel că
nici nu discriminează. V. discriminare, distanţa p., pierzînd monopolul informaţiilor (datorită
socială, relaţie interpersonală, stereotip, stig- radioului şi televiziunii) a trebuit să se adap-
mat. A. B. teze prin promovarea unor analize de detaliu,
prin documentare suplimentară, prin apelul la
PRESĂ 1. în sens larg, desemnează orice specialişti, prin superspecializare, ca şi prin
suport social ce constituie un mijloc de difu- tendinţa de a promova în mod deosebit an-
zare periodică a informaţiilor şi opiniilor. 2. în chetele. ♦ Publicaţiile pot fi clasificate
sens restrms, termenul se referă la ansamblul utilizînd mai multe criterii. în funcţie de peri-
publicaţiilor periodice. în această accepţiune, odicitate, putem avea: a. publicaţii care apar
nu includem în cadrul p. mijloacele de trans- la intervale fixe; zilnic, în una sau două ediţii
mitere a informaţiilor care nu utilizează tiparul (cotidianele), săptămînal (hebdomadare), bi-
şi deci nu putem vorbi de p. audio-vizuală. lunar, lunar, trimestrial, semestrial, anual; b.
Acest ultim termen a fost monetizat relativ re- publicaţii periodice care nu sînt editate la in-
cent printr-o schimbare de perspectivă tervale fixe. în funcţie de conţinut distingem
asupra p., accentul mutîndu-se de pe sensul publicaţii de informaţie, opinie, de senzaţie, i-
originar al cuvîntului (iniţial p. desemna ceea lustrate, de inimă, de modă, recreative etc. în
ce era produs cu presa de tipărit), pe funcţiile funcţie de editor, avem publicaţii inde-
sociale ale p., pornindu-se de la ideea că pendente, guvernamentale, de partid sau ale
orice mijloc care preia informaţiile şi opiniile unor organizaţii. în funcţie de tiraj, distingem
de la cetăţeni (sau de la instituţii) şi le face pu- între publicaţiile cu tiraje mari (în general
blice trebuie inclus în cadrul p. ♦ Publicaţii cu peste 100 000 de exemplare) şi cele cu tiraje
un caracter periodic, ca mijloace de transmi- mici destinate fie unor elite, fie unor categorii
442
PRESTIGIU
profesionale ori minorităţi culturale, etnice tenţat o problemă mai veche legată de utilita-
etc. în funcţie de destinatar, publicaţiile se pot tea sau inutilitatea unei legi a p. (care există
adresa publicului larg, femeilor, tinerilor, co- de altfel în unele state). în mod normal, într-o
piilor, unor diverse categorii de specialişti etc. societate democratică, caracterul unei ase-
în funcţie de sistemul de difuzare, distingem menea legi nu poate fi decît redundant,
între p. internaţională, cea naţională şi cea lo- deoarece într-o formă restrictivă ea nu poate
cală, în fine, mai putem clasifica p. în două interzice nimic altceva decît ceea ce este deja
categorii mari: publicaţii care sînt cumpărate interzis prin alte legi. în formă pozitivă ea nu
de cititori şi publicaţii gratuite. ♦ în virtutea poate decît garanta libertatea p. După al doi-
faptului că marea majoritate a publicaţiilor sînt lea război mondial, au apărut, în special în
produse spre a fi vîndute, ele pot fi privite şi SUA, mai multe teom nrivitoare la responsa-
ca mărfuri. Din acest motiv ele trebuie să bilitatea p., fundarrifc -.V.„ de principiul că orice
placă, să fie utile, să atragă potenţialii libertate presupune şi obligaţii, ele concreti-
cumpărători. în societăţile bazate pe o econo- zîndu-se adesea în adevărate campanii
mie de piaţă, acestea sînt principalele cauze politice. Instituţiile juridice americane au respins
ale tratamentului informaţiei, care se referă la promovarea unor asemenea legi pe motivul că
totalitatea procedeelor prin care se filtrează în primul amendament la Constituţia SUA nu
sau/şi prelucrează informaţiile brute, în se vorbeşte de responsabilitate, ci doar de li-
funcţie de gradul de interes pentru cititori, co- bertatea p., orice lege a responsabilităţii p.
respondenţa cu nevoile acestora, cu gradul erodînd din principiu libertatea acesteia. (Un-
de accesibilitate etc. în sistemele totalitare da J. Busby, Mass Communication in a New
"condiţionarea" informaţiei se face prioritar Age, 1988). ♦ Indiferent de sistemul politic,
din motive politice. Acestea sînt prezente şi în p. a constituit întotdeauna un important ins-
societăţile democratice, dar au un caracter trument ideologic ca şi un mijloc strategic de
r
secundar, fiind generate mai mult de o stra- promovare a dezin'; măni. V. audienţă, co-
tegie editorială. ♦ O sintagmă cu semnificaţii municare, dezinformare, mass-media, zvon.
speciale în care apare termenul p. este liber- A.B.
tatea p. care se referă la dreptul cetăţenilor de
a înfiinţa publicaţii (sau de a publica) fără nici PRESTIGIU (lat. prestigiae "practicile ilu-
un fel de restricţii. Juridic, problema l.p. a zorii ale unui magician"), caracteristică
apărut pentru prima dată în forma unui amen- variabilă de tip evaluativ şi cultural a poziţiilor
dament la Constituţia americană (1791), care (statusurilor) sociale distribuită neuniform şi
interzicea Congresului elaborarea oricărui ierarhic în structura socială pe straturi sau ca-
gen de lege care ar putea încălca libertatea tegorii sociale. P. poate fi atribuit social prin
cuvîntului şi a p. în ţările foste comuniste, în simpla moştenire a unor tradiţii şi prin ocupa-
urma schimbărilor politice de la sfîrşitul anilor rea unor poziţii (statusuri) sociale sau poate
'80, l.p. a fost printre primele drepturi cîştigate fi dobindit personal prin realizarea cu succes
şi poate cel mai important. Au apărut însă şi a unor activităţi cu rezonanţă socială. De fie-
unele aspecte negative, datorită absenţei care dată p. este constituit social ca rezultat
unei infrastructuri specifice unei p. modeme, al unui proces de evaluare cognitivă şi afec-
lipsei profesioniştilor, datorită unui nivel deon- tivă de către comunitate a contribuţiei aduse
tologic adesea precar ca şi lipsei de de o persoană sau un grup la realizarea unei
experienţă a publicului, neobişnuit cu alt stil activităţi. P. este astfel fie o recompensă sim-
de p. în mare parte aceste aspecte au po- bolică investită de comunitate, adăugind un
443
PRETESTARE
plus de putere sau o nouă dimensiune sta- adecvat înţeleşi de către populaţie, dacă suc-
tusului individual, fie o sancţionare a cesiunea lor în cadrul instrumentului este
incapacităţii de finalizare a unei activităţi sau optimă etc. V. anchetă sociologică, chestio-
a ocupării unei poziţii marginale în comuni- nar, interviu, observaţie. I.M.
tate. P. variază de-a lungul unui continuum de
la inferior la superior sau/şi de la pozitiv la ne- PRIVILEGIU 1. in Roma antică, privile-
gativ, recunoaşterea sa putînd fi generalizată gium desemna un drept sau o lege
în întreaga comunitate sau restrînsă la un excepţională care se referea la un singur in-
grup de cunoscători. P. are o dinamică în divid. 2. In dreptul feudal, p. erau drepturi
timp, solicitînd o permanentă reconfirmare, acordate unor grupuri prin care acestea erau
care, cînd nu se produce, are efecte de ero- scutite de unele obligaţii, primeau însemne
dare. Valorile diferenţiate se asociază cu onorifice sau compensaţii. P. feudale se acor-
diverse ierarhii ale p., iar schimbările din sis- dau prin origine (nobili), funcţii (intendenţi
temul de valori generează variaţii ale p. regali, judecători) sau apartenenţă (corpo-
Factorul care produce cea mai obişnuită raţii, bresle). 3. în sociologia contemporană,
ierarhie a p. individual şi social este ocupaţia, p. desemnează: a. favorizarea unor per-
astfel că există o coincidenţă remarcabilă în- soane sau grupuri sociale în raport cu o
tre structura ocupationaia a unei comunităţi şi regulă generală (exemplu: originea socială
distribuţia culturală a p. pe grupuri şi per- favorizează succesul şcolar); b. o situaţie so-
cială de excepţie, de preeminenţă sau chiar
soane. V. cultură, ierarhie, ocupaţie, structură
de dominaţie în raport cu alte situaţii sociale
socială, stratificare socială. M.V.
(exemplu: funcţiile înalte se bucură de p. pu-
terii. Pentru Max Weber p. înseamnă situaţia
PRETESTARE etapă a cercetăm socio-
de monopol asupra unei poziţii sociale). V. e-
logice concrete constînd în verificarea
tichetare socială, prestigiu. A.T.
(testarea) calităţii instrumentelor de cercetare
elaborate pentru culegerea informaţiilor:
PROBABILITATE 1. Sens apriori. Dacă
chestionare, planuri de convorbire, ghiduri de
vom considera rezultatele unui experiment
interviu, fişe de observaţie etc, în vederea
sau ale unei anchete sociale (scorurile la un
definitivării lor. P. se realizează înaintea efec-
test sau răspunsurile la întrebări) ca eveni-
tuării cercetării propriu-zise. Ea poate fi
mente şi vom caracteriza fiecare eveniment
prezentată şi ca o subetapă a unei etape mai
prin succes (f = producerea lui în direcţia care
generale de elaborare a instrumentelor de lu-
ne interesează) sau prin eşec (e = rezultate
cru (elaborare iniţiată, testare, definitivare),
care nu se conformează aşteptărilor), atunci
sau ca o subetapă a cercetării pilot, care la
p. (P) a producerii evenimentului A în direcţia
rîndul ei este concepută ca o repetiţie în mic
care ne interesează este:
a cercetării ce urmează să se desfăşoare. Ce-
P(A) = lim
rinţele p. impun ca ea să se efectueze la f
«•(f
categoria de populaţie ce alcătuieşte univer- + e)
sul cercetării, în condiţiile similare celor ce vor
caracteriza studiul propriu-zis, şi pe un număr
Aceasta înseamnă că atunci cînd rezultatele
suficient de mare de cazuri. P. furnizează in-
producerii evenimentului sînt la fel de probabile
formaţii în legătură cu faptul dacă
(au aceeaşi şansă de a se produce), sînt reci-
instrumentele de cercetare cuprind elemente
proc independente şi apar de un număr de ori
relevante, dacă itemii sînt clar formulaţi şi
444
PROBABILITATE
ce tinde către infinit, raportul dintre numărul evenimentele sînt mai mult sau mai puţin in-
rezultatelor favorabile şi numărul total al ter- dependente. Totodată, cunoştinţele
rezultatelor tinde către p. ca o limită. Acest prealabile despre un eveniment sau pur şi
procedeu de calculare a p, este aprioric in simplu producerea unui eveniment in-
sensul că p. este dată sau că putem determi- fluenţează p. producerii unui alt eveniment sau
na p. unor evenimente înainte de a efectua a aceluiaşi eveniment în instanţe ulterioare
investigaţia empirică. El este aplicat în teoria Aceste două constatări ne conduc la consi-
matematică a p., care măsoară şansele unor derarea p. condiţionale. Dacă dispunem de
rezultate posibile.în situaţii incerte. Domeniul cunoaşterea p. evenimentului B, respectiv
cel mai răspîndit de aplicare a acestui sens în P(B), atunci p. condiţională a evenimentului A
sociologie este legat de operarea cu modele- este:
le statistice ale eşantionării, ale testării
ipotezelor şi ale elaborării inferenţelor statis- p(A/B) = p(AflB)
P(B)
tice. P. distribuţiei datelor pe un parametru
este dată şi nu ne rămîne decît să o con- adică p. lui A dat fiind B este egală cu raportul
fruntăm cu p. rezultată din investigaţii. dintre produsul p. lui A si a lui B şi p. Iui B. Da-
Totodată, o considerabilă extensie cunoaşte t o r i t ă cunoaşterii prealabile a lui B s - a
elaborarea de modele probabiliste ale feno- schimbat numitorul fracţiei iniţiale de calcu-
menelor şi proceselor sociale pe baza lare a p. Atunci cînd sînt date p. condiţiona'*?
tehnicilor şi presupoziţiilor specifice teoriei şi necondiţionale sau cînd p. psihologice sau
matematice a p. 2. Sens aposteriori. Acesta subiective au înlocuit frecventele relative, se
este de tip empiric, considerîndu-se că într-o poate aplica teorema lui Bayes sintetizată în
serie de observaţii (teste, chestionare, expe- ecuaţia:
rimente) p. este exprimată prin raportul dintre
numărul de apariţii ale unui eveniment şi P(Hk|D)« P
P(Hk
numărul de încercări. P. este considerată em-
piric prin aplicarea unor probe de măsurare,
prin înregistrarea numărului de ori în care se unde: Hk = ipoteza care specifică o anumită
produce un tip de evenimente şi apoi prin cal- valoare a unui parametru al populaţiei; D =
cularea raportului dintre numărul de apariţii şi date rezultate din investigarea eşantionului;
numărul de încercări pentru a specifica p. de P(Hk | D) = p. ca ipoteza Hk să fie adevărată
producere a tipului respectiv de eveniment. considerînd datele din eşantion. Conform
Se obţin astfel frecvenţe relative care facili- teoremei lui Bayes, această p. rezultă din
tează interpretarea p. bazîndu-se pe fracţia în care numărătorul este produsul a
satisfacerea presupoziţiei că a fost examinat două p.: prima P (D | Hk) este p. datelor D con-
un număr suficient de mare de cazuri. In ge- diţionate de ipoteza Hk care specifică o
neral, ss consideră că sensul aprioric al p. anumită valoare a parametrului considerat, a
este constitutiv sau fundamental, pe cînd cel doua P(Hk) este p. necondiţională a ipotezei
aposterioric este operaţional. Complementa- Hk, numită şi p. anterioară, adică statuată î-
ritatea tor este necesară pentru dezvoltarea nainte de eşantionare. Considerînd un set k
de aplicaţii ale teoriei p. în sociologie. 3. în so- de ipoteze, p. asociate fiecărei ipoteze speci-
ciologie, ca şi în alte ştiinţe sociale, fică o distribuţie a valorilor parametrului
considerarea evenimentelor ca pe deplin inde- numită distribuţie anterioară, întrucît este sta-
pendente este simplificatoare. Cel mai adesea bilită de analist înainte de colectarea datelor.
445
PROBLEMĂ SOCIALĂ
446
PRODUS INTERN BRUT
Social Intervention, 1971); d. p.s. apar ca ur- internaţională. Din punct de vedere genetic
mare a existenţei valorilor conflictuale în p.s. pot fi: a. funcţionale — p.s. care apar în
societăţile contemporane, valori imanente şi virtutea funcţionării evolutive a unui sistem
in ultimă instanţă dezirabile, şi oare, în anu- social: industrializarea generează exod care
mite condiţii, obţin adeziunea unor mase mari produce supraaglomerare urbană, ceea ce
de oameni creindu-se astfel o p.s., prima fază duce la o p.s. a locuinţelor; b. structurale —
a unui eventual conflict social direct (R. Dy- p.s. care apar ca urmare a declinului unei
nes. A. Clark, S. Dinitz, I. Ishino, Social structuri, forme, configuraţii sociale determi-
Problems, Dissensus and Deviation in an In- nate: declinul modelului familial de fertilitate
dustrial Society, 1964). Printre p.s. clasice se înaltă (cu mulţi copii) este ireversibil, dar
enumera; criminalitatea, devianţa juvenilă, scăderea populaţiei poate fi contracarată prin
tulburările psihice de masă, drogurile, sinuci- scăderea mortalităţii sau prin creşterea imi-
derile, prostituţia, creşterea demografică graţiei; c. accidentale — p.s. care apar ca
excesivă, tensiuni interetnice, dezorganiza- urmare a unor dezastre economice (şomajul
rea familiei, conflicte de muncă, p.s. generate în perioadele de criză) sau naturale (epidemii-
de prezenţa armatei şi poliţiei în viaţa coti- le, foametea, poluarea etc). în evoluţia unei
diană, dezorganizarea comunitară, traficul p.s. se pot pune în evidenţă următoarele faze:
urban, criza de locuinţe şi alte p. metropoli- a. faza de incubaţie; b. faza de conştientizare;
tane, dezastrele naturale sau economice. 1 n c. faza de conflict şi încercare de soluţionare;
ultimele două decenii, s-au adăugat alte p.s.: d. declinul p.s. respective. Cele mai multe fe
poluarea, SIDA, marile migraţii internaţionale, nomene care la un moment dat devin p.s. nu
inegalitatea economică şi socială între marile dispar (declinul fertilităţii poate fi amînat, dar
regiuni ale globului, alimentaţia, energia şi nu oprit; criminalitatea poate fi redusă, dar nu
formele noi de violenţă (civilă, organizată, eliminată etc), ci se transformă — în anumite
terorismul). Nu toate p.s. sînt şi p. sociologi- condiţii — în probleme controlate. V. crimina
ce. Odată conştientizată şi transmisă spre litate, delincventă, patologie socială. A.T.
cercetare sociologilor, deci transformată în p.
sociologică, o p.s. ridică trei grupuri mari de PRODUS INTERN BRUT-PIB — în
dificultăţi: a. cauzele apariţiei şi răspîndirii abrevierea românească sau GDP în cea en-
p.s.; b. anvergura p.s. şi costurile sociale (to- gleză ("gross domestic product") constituie o
tale şi sectoriale) provocate de prezenţa sa; măsură a fluxului total de bunuri produse şi
c. costurile şi duratele preliminate pentru re- servicii prestate într-o economie de-a lungul
zolvarea p.s. în cazul p.s. "tradiţionale" unei perioade determinate de timp, de regulă
(sărăcia, alcoolismul, drogurile etc.) există un un an, într- un proces (de fapt, o multitudine)
sistem instituţional de prevenire, combatere, demarat prin intrări {input- uri = bunuri şi ser-
control şi măsurare a nivelelor şi costurilor so- vicii folosite în producţie), încheiat prin ieşiri
ciale respective. în rezolvarea p.s., in {output-uu) şi ccrmportînd uneori utilizarea de
societăţile contemporane, se apelează din ce produse intermediare (= care în intervalul de
în ce mai frecvent la acţiuni combinate — ins- timp ales trec prin mai multe cicluri de pro-
tituţionale şi particulare, preventive şi/sau ducţie, destinate fiind mai degrabă unui
punitive. Astfel, în cazul unui dezastru natural consum intermediar, adică spre a obţine alte
(inundaţie, cutremur) se dezvoltă un sistem produse, decît spre a trece direct în consumul
instituţional şi unul informai do ajutoare a per- final ca atare). P!B reprezintă o agregare a
soanelor afectate, adeseori cu participare rezultatelor finale ale angrenării diferiţilor fac-
447
PRODUS INTERN BRUT
ton de producţie (După Marshall, factori de sînt destinate, intre altele, a contrbui ia redis-
producţie sînt lucrurile de care e nevoie spre tribuirea veniturilor prin transferuri (plăti fără
a face o marfă în terminologia modernă, re- contrapartidă făcute către persoane aflate în
ferirea la ei se face prin amintitul'mput" care, nevoie) sau la restructuarea producţiei prin
în mare, include pămîntul, munca si capitalul acoperirea parţială a costurilor în unele sec-
(este însă în general recunoscut că gruparea toare aflate în dificultate (practica acordării de
nu e inatacabilă, dată fund posibilitatea sub- subsidii sau subvenţii, opusă practicii de im-
clasificărn fiecărui mput în mai multe pozitare) Dacă interesează costurile elective
componente) ♦ De reţinut că produsele ce ale producţiei, fără subvenţiile care — in mod
fac obiectul consumului intermediar nu se artificial — le uşurează si fără impozitele care
adună (se cuprind numai bunurile folosite — în final — le încarcă, se va opera cu indi-
pentru consumul final al populaţiei sau bunu catori ce reflectă costul factorilor de producţie
nle de investiţii) Si aceasta pentru că valorile sau 'la preţ de cost' Dacă, dimpotrivă nu se
bunurilor intermediare sînt deja cuprinse im- procedează la eliminarea din calcul a sub-
plicit în p r e t u r i l e bunurilor f i n a l e ♦ venţiilor (prin adăugare) si a impozitelor ndi
Calificativul 'dnvf" semnalează faptul că nu s- recte (prin scădere), indicatorii apar 'la preţul
a făcut "curăţarea" datelor de cheltuielile pe pieţei' In sensul acestor precizări, se ope-
bunuri destinate înlocuirii unor părţi (uzate rează cu PIB şi PNB la preţulpietu sau cu PIB
sau depăşite) ale bazei tehnico-matenale, şi PNB la preţ de cost acestea din urmă '
prin scăderea cheltuielilor de înlocuire s-ar curăţate" fiind de efectul impozitelor indirecte
obţine produs intern net ("net domestic pro- si eventualelor subvenţii (PIB/PNBp piaţă mi-
duct", NDP) ♦ Calificativul "intern" nus impozite indirecte plus subvenţii =
semnalizează faptul că nu s-a cuprins venitul PIB/PNBp cost). ♦ Operaţia de "curăţare" a
rezultat din investiţii efectuate si proprietăţi PIB sau PNB, reale, de efectele inflaţiei în
deţinute de autohtoni în afara graniţelor, si nu anul respectiv transformă valoarea initia'ă —
s-a scăzut venitul creat în tară, dar ce revine PIB nominal sau PNB nominal— într-una ce
unor străini aflaţi în afară prin aplicarea aces- reflectă rezultatul procesului productiv pur,
tor două operaţii asupra PIB se obţine propnu-zis: PIB (sau PNB) real efectiv di-
produsul naţional brut în abreviere româ- ferenţa eliminată se cheamă deflator ♦ în
nească — PNB, iar în cea englezească — practica si teoria economiilor (ex)socialiste,
GNP ("gross naţional product") ♦ Aspectele agregarea indicatorilor macroeconomici pre-
trecute în revistă conturează conţinutul teore- zentaţi aici cuprinde doar acea subdiviziune a
tic al PIB sau PNB O valoare bănească aso- producţiei considerată a reprezenta "munca
ciată acestor conţinuturi ne plasează pe productivă" (lăsînd la o parte rezultatele
terenul PIB-ului real sau al PNB-ului real ♦ "muncii neproductive" — în linii mari, servicii-
O altă problemă majoră de conţinut al acestor le), cu sau fără scăderea cheltuielilor
indicatori macroeconomici este cuprinderea materiale, conducînd, respectiv, la concepte
sau nu a subsidiilor si impozitelor indirecte de "venit naţional"si "produs social total", care
Impozitele indirecte (aplicate asupra cheltuie- nu intră ca atare în sistemul internaţional de
lilor sau "pe cumpărări") ca si cele directe indicatori (ai O N U , UNESCO si altor orga-
(aplicate asupra veniturilor sau averii) consti- nisme, acestea operează cu PIB si PNB) V
tuie forme de prelevare la dispoziţia statului economie de pmtă, macroeconomie, politică
(guvernului, bugetului) a unor sume, sumele fiscală E.P.
448
PROFESIE
449
PROFET)) CARE SE AUTOREALI-ZEAZA
450
PROGNOZĂ SOCIALĂ
frecvenţei inadaptărn sociale gratie depistăm aparatului cercetării (în afară de metodologia
precoce a subiecţilor cu rtsc de eşec adaptiv- specifică nivelului de complexitate a analizei,
mtegrativ si intervenţiei recuperatorii de regulă interdlsciplinară, sistemică si înalt
prompte, prin mijloacele psihoterapiei, socio- formalizată, se impune asocierea diverselor
terapiei sau metodelor de reeducare, c stări viitoare posibile cu anumite valon utili-
reducerea consecinţelor inadaptărn sociale tare si cu determinări volitive, decizionale,
prin limitarea deteriorărilor comportamentale care asigură orientarea viitorului în sensul do-
şi atitudmale ale subiecţilor handicapaţi cu rit), c caracterul orientării previziunii (ea
ajutorul unui complex de măsuri psihologice, putînd fi normativă ■— orientată spre obiec-
sociale si medicale de natură să asigure rem- tive clare, explorativă —• analizînd tendinţele
sertia lor într-o colectivitate activă V posibile în viitor plecînd de la starea prezentă
asistentă socială, handicap, medicină so- a proceselor avute în vedere, morfologică —
cială, devmnţă T.D. cercetînd sistemele vi 'oare plecîrd de 'a sra
liza pârtilor lor componente, sintetica —
PROGNOZĂ SOCIALĂ evaluare ba- investigînd viitorul dinspre întreg spre subsis-
zată pe determinarea ştiinţifică a probabilităţii temele sale), d domeniul analizei (aici sînt
evoluţiei cantitative si calitative a unor proce- posibile prognoze micro sau macroscopice
se, domenii de activitate, sfere ale vietn fie centrate pe sfere sau sectoare de activitate
Într-un anumit interval de timp apartinînd vii- — de exemplu, învăţămînt sau evoluţia popu-
torului Spre deosebire de p. economice sau laţiei, fie localizate asupra întregului sistem
tehnologice (sectoriale), p.s. este orientată social) ♦ Meteo >!o *.t lizate în cadrul p s. nu
spre problemele complexe ale socialului Sis- sînt, în sine, specifice doat subiectelor pur so
temul integrat care este societatea posedă ciale Ele sînt folosite si în p. economică sau
structuri cu un înalt grad de organizare stnnti- tehnologică Rezultatele aplicării lor, însă, de-
fico-tehnice, economice, politice, educaţionale, pind în mare măsură de informaţiile
culturale s a Evoluţia în timp a acestora pune introduse, care trebuie să surprindă natura
probleme speciale studiului dezvoltării lor în socială a elementelor realităţii Metodele spe-
mod curent, analiza prin p.s. se centrează pe cifice p s. sînt imposibil de raportat la o
anumite variabile considerate "dependente" tipologie oarecare, ele se clasifică doar în
(precum populaţia, instituţiile, migratia terito- funcţie de caracterul orientăm si natura p. Sînt
rială, structurile profesionale, mobilitatea acreditate în prezent sase mari grupuri de
socială eto) a căror evoluţie si variaţie depind metode, opţiunea pentru unele sau altele fund
de alte variabile considerate "independente" la dispoziţia cercetătorului în funcţie de obiec-
(sistemul economic, deciziile politice strategi- tivele sale, a Metode de extrapolare — prin
ce, diviziunea muncii, evoluţia situaţiei care se urmăreşte identificarea stărilor de
internaţionale etc) Acţiunea acestora din conservare sau variaţie ale condiţiilor ce au
urmă asupra primelor se studiază prin diferite imprimat o anumită formă de evoluţie a inji
metode, mvestigîndu-se starea lor în funcţie fenomen sau proces Supoziţia de bază a
de obiectivele evoluţiei si dezvoltării sistemu- acestei familii de metode este că aceleaşi
lui social respectiv Elementele definitorii ale condiţii generează aceleaşi efecte Aplicarea
p.s. sînt următoarele a orizontul de timp metodelor necesită serii dinamice de date pri-
pentru care se elaborează previziunea (scurt vind evoluţia procesului studiat pe termen cît
— 5 ani, mediu 6 pină la 15 ani, lung — peste mai îndelungat Pe această bază apare trece-
15 ani), h gradul de elaborare ştiinţifica a rea de la postdicţie (caracterizarea evoluţiei
451
PROGNOZĂ SOCIALĂ
452
PROGNOZĂ SOCIALĂ
zis al evoluţiei în timp a sistemului. în cons- dei arborilor de pertinenţă cu o singură mare
trucţia modelului apar unele restricţii ce ţin de deosebire: dacă în cazul arborilor soluţia pro-
validitatea formală a relaţiilor dintre compo- blemei ca şi caracterul drumului către ea sînt
nente, recursivitatea acestora, evitarea strict deterministe, strategiile previzionale
erorilor diferitelor aproximări (prin trenduri fe- sau arborii de decizie au un caracter prob-
nomenologice sau prin extrapolări, de abilist, în fiecare punct al acestor arbori se
exemplu). Ultima etapă conţine activitatea alocă şanse şi probabilităţi pentru fiecare va-
de redactare a scenariului, după tipul ales în riantă posibilă precum: costuri-beneficii, timp,
prealabil şi pe perioada de timp concepută valori ş.a. De-a lungul arborilor de decizie pot
iniţial, d. Metoda arborilor de pertinenţă — avea loc reîntoarceri la nivele iniţiale, ca şi
identifică, plecînd de la un obiectiv fixat, stra- scurtcircuitarea unor nivele de complexitate
tegii de atingere a acestuia, mijloace şi intermediară, trecerea prin toate nivelele ne-
dificultăţi ale acţiunilor selectate. Utilizînd teh- fiind obligatorie. Şi pentru această metodă, în
nici din teoria graf urilor, se construiesc vederea alocării probabilităţilor asociabile al-
arborescente ce leagă diverse aspecte defi- ternativelor decizionale, sînt necesari experţi,
n i t o r i i ale sistemului al cărui obiecfiv f. Metodele euristice de stimulare a creati-
(obiective) se analizează. Arborele are o vităţii experţilor şi cercetătorilor sînt de o mare
rădăcină identificată cu obiectivul urmărit, de varietate, incluzînd tehnici ce solicită imagi-
aici pleacă mai multe ramificaţii menite să fur- naţia şi puterea de anticipaţie a experţilor în
nizeze opţiuni raţionale de ordonare, felurite probleme asociate evoluţiilor în dis-
organizare şi ierarhizare a informaţiilor privind cuţie, ca şi a cercetătorilor în problemele
stările sistemului analizat. Arborii de perti- viitorului. De exemplu, brainstormingul ca şi
nenţă orizontali evidenţiază ierarhiile alte tehnici de creativitate se sprijină pe
obiectivelor (intermediare faţă de obiectivul fi- şedinţe repetate de grup (5-12 persoane)
nal), mijloacelor şi resurselor necesare de pentru producerea ideilor. Grupurile de dis-
alocat pentru finalitatea dorită. Arborii verticali cuţie a ideilor sînt conduse de un moderator
pun în evidenţă resurse, mijloace, activităţi şi care, cunoscînd bine problema în discuţie, îi
acţiuni caracteristice subetapelor definite prin stimulează şi îi determină pe participanţi să
arborii orizontali. O dată constituiţi arborii, se cerceteze toate ideile legate de tematica în
alocă fiecărui subetaj şi fiecărui etaj aparte ci- discuţie, de găsirea unor soluţii şi căi noi pen-
fre de merit, cifre de pertinenţă, factori de tru abordarea unor domenii incerte. O altă
pondere, coeficienţi de importanţă. Astfel de modalitate este cea a disecării unor probleme
scoruri şi note fac să apară mai clare semni- generale în teme particulare, studiindu-se
f i c a ţ i i l e fiecărui element sau set de apoi, pe etape, soluţiile practice. O tehnică
acţiuni-obiective în cadrul opţiunilor strategi- consacrată şi larg utilizată este ancheta prin
ce identificate. De regulă, a r b o r i i de metoda Delphi. Prin ea se urmăreşte a obţine
pertinenţă se utilizează consecutiv cu elabo- părerea unor experţi asupra apariţiei şi
rarea de scenarii, prin care s-au conturat desfăşurării unor evenimente viitoare sau a
obiective ca şi modele de relaţie dintre mijloa- schimbărilor în unele domenii precise. Grupul
ce-resurse-obiective. Pentru atribuirea de experţi este investigat pe baza unui ches-
notelor şi valorilor de pertinenţă sînt necesari tionar, în cîteva runde succesive (3 pînă la 6).
experţi în domeniile respective, e. Metoda în prima rundă se lansează un se! de întrebări
construcţieistrategiilor preWz/ona/e urmează, legate de subiectul investigaţiei ca, de exem-
în linii mari, acelaşi demers ca în cazul meto- plu, listarea unor evenimente posibile într-un
453
PROGRES SOCIAL
cîrnp dat Lista poate fi ante-elaborată de din probabilităţile finale ale evenimentelor co-
către echipa de investigaţie sau lăsată pentru relate Pentru obţinerea unor astfel de valon
a fi elaborată de experţi Răspunsurile sînt sînt necesare atitea runde de anchetă cit să
apoi prelucrate în funcţie de opiniile acestora, se stabilească consensul între experţii parti-
de frecventa si intensitatea lor în a doua cipanţi la ea Cu cît lista de evenimente este
rundă, se prezintă experţilor lista prelucrată a mai mare cu atît creste si utilitatea alcătuirii
evenimentelor si se cere alocarea sau esti- unor scenarii care să nuanţeze interacţiunea
marea probabilităţii (sau datei) apariţiei lor si consecinţele evenimentelor respective V
precum şi importanta (ierarhizarea acestora) planificare, predictie, probabilitate, vutorolo-
Răspunsurile experţilor se analizează si se gie I A.P.
prelucrează din nou, calculîndu se valorile
centrale (probabilităţile cele mai comune si PROGRES SOCIAL evoluţie necesară
importanta fiecărui eveniment probabil) si a omenirii spre mai bine Conceptul de p.s. se
apoi lista respectivă este adusă din nou, la fundează pe două presupoziţii fundamentale
cunoştinţa participanţilor a căror opinie s-a si- a dinamica în timp a omenirii este guvernată
tuat departe de medie sau de consensul de legi obiective, dincolo de intenţiile si chiar
general, dacă el a survenit, sînt rugaţi să-si opţiunile particulare ale oamenilor care
fundamenteze (argumenteze) si, eventual, trăiesc într-o societate la un moment dat si b
revizuiască părerile pentru a obţine acel con- această evoluţie necesară este spre 'mai
sens dorit Participant» pot primi informaţii bine" societatea tinde să ofere condiţii tot mai
suplimentare dacă resimt această nevoie De bune pentru viaţa umană Este o viziune op
asemenea, ei pot cunoaşte, dacă doresc, cît timistă asupra sensului istoriei Ideea a fost
de diferită este opinia lor fată de a celorlalţi elaborată sistematic în secolele XVII- XVIII,
După acest demers se prelucrează din nou fund deosebit de influentă în epocă Ideea de
răspunsurile şi acestea se aduc la cunoştinţa p. a fost legată iniţial de o nouă viziune evo-
experţilor participanţi în a patra rundă (ultima lutivă a raţiunii (cunoaşterii) şi tehnologiei
în cazul anchetei în care stabilirea consensu- Experienţa dezvoltării ştiinţelor naturii a înlo-
lui necesită un interval minim de timp), dacă cuit viziunea statică asupra raţiunii, specifică
opiniile sînt convergente, răspunsurile se sin- filozofiei antice, cu o viziune istorică evoluţio-
tetizează în raport cu schema iniţială si se nistă, cumulativistă cunoaşterea reprezintă
raportează la tematica studiată Raportul este un proces de creştere, de dezvoltare continuă
de asemenea făcut cunoscut participanţilor a în timp de la necunoscut la cunoscut Revo-
căror expertiză a fost utilizată în cercetarea luţia industrială, pe de altă parte, generată si
subiectului urmărit O altă tehnică de investi- întreţinută de dezvoltarea rapidă a capitalis-
gare a apariţiei unor evenimente viitoare, mului, oferă un alt mode! al unui proces de
înrudită cu ancheta de tip Delphi, este metoda dezvoltare rapidă în timp tehnologia Evi-
impactului încrucişat Evenimentele propuse denta dezvoltării cunoaşterii ştiinţifice si a
analizei sînt de data aceasta interdependente utilizării ei în activităţile productive, ca tehno-
între ele Datele de intrare ale anchetei sînt e- logie, au oferit modelele intuitive pentru
venimentele asociate cu probabilităţile elaborarea ideii de p. Sub impulsul cunoaşterii
corespunzătoare de apariţie ale fiecăruia, si tehnologiei, societatea era considerată a se
precum si cu probabilitateax;a unul (fiecare pe afla ea însăşi într-un proces continuu de
rînd) din evenimente să influenţeze produce- dezvoltare, tinzînd spre o stare tot mai bună
rea celorlalte Datele de ieşire sînt constituite pentru condiţia umană Să observăm deci că
454
PROHIBIŢIA INCFSTULUI
p., spre deosebire de evoluţie este definit prin este cazul Direcţia evoluţiei istorice a fost
criterii valorice, refentoaie la condiţia umană pînă acum diferită de obiectivele aspiraţiile
mai bine pentru om" Sociologia încă de la colectivităţii O asemenea obiecţie este si ea
început a manifestat o atitudine negativa fată eliminată de dezvoltarea teoriei sociologice
de conceptul de progres, refuzîndu-i statutul societatea merge spre mai bine', nu regizată
ştiinţific si considerîndu-l un concept tipic fi- de intenţii si proiecte conştient constituite ci
lozofic sau ideologic De regulă el a fost de presiunea necesităţilor reale ale colecti
înlocuit cu cel de evoluţie Următoarele critici vitătit Pentru acceptarea p.s. nu este deci
au fost formulate la adresa p s. în calitate ds nevoie neapărat de presupoziţia dezvoltăm
concept ştiinţific a Referitor la criterii s au conştiente a societăţii V calitatea vietn evo-
c cT
adjs două critici 1)ps e fundează [ ~ 1 luţie, interaction ' i tosi-ivode'ntt^tp C Z.
decăti de valuare si conform viz unu
pozitiviste, judecăţile de valoare princip ai nu PROHIBIŢIA INCESTULUI {engl in
pot face obiectul stnntei, fund expresia unor cest taboo) interdicţia relaţiilor sexuale si a
opţiuni subiective, a unor credinţe care nu au căsătoriei între indivizi marcaţi de un foarte
statut de fapte legitime pentru o analiză apropiat grad de rudenie (tată-fncă mamă-
ştiinţifică 2) Relativismul cultural — estimările fiu frate-soră) P.i. este o regulă universală,
pe care oamenii le fac asupra a ceea ce este ea actionlnd în toate societăţile umane chiar
bine si rău nu numai că sint pur subiective dar si în cele mai arhaice, făcînd deci parte din
si înalt variabile, ele diferă de la colectivitate fondul primar de norme culturale care au
la colectivitate, de la o epocă la alta Intrucit consfinţit antropogeneza S-au semnalat, e
nu există nişte standarde universale ale binelui drept, cîteva societăţi (Inca, Hawaii Egipt) în
devine imposibil a judeca dacă o societate care a operat regula căsătoriei între frate si
sau o etapă istorică este "mai bună' decît o soră, dar această regulă se restrîngea numai
alta Aceste tipuri de critici încep să fie tot mai la familiile regale Motivaţia era de ordin reli-
mult abandonate în primul rînd, opoziţia netă gios faraonul, de pildă, fund considerat de
între judecăţile de existentă si cele de valoare origine divină, nu se cădea a se căsători cu o
tinde să fie depăşită, valorile devenind tot mai muritoare de rînd Acestea sînt însă excepţiile
mult obiectiv legitim al analizei ştiinţifice în al care întăresc regula, 'imdcă incestul era inter-
doilea rînd, se produce o tendinţă de redefi- zis si, eventual, foarte aspru sancţionat în
nire a criteriului în locul "mai binelui vag si restul populaţiei, toleranta restrînsă si parţială
interpretabil subiectiv si cultural destul de di- a incestului functionînd ca un privilegiu în plus
ferit, se dezvoltă tot mai mult criterii obiective acordat aristocraţiei dinastice Universalita-
ale gradului de dezvoltare, din punctul de ve- tea p.i. a provocat imaginaţia explicativă a
dere al omului Tematica calităţii vieţii, cu specialiştilor în ştiinţele comportamentale
sistemul de indicatori care sint în proces de S-au sintetizat (Carol M Ember and Melvin
cristalizare, promite o determinare operaţio- Ember CulturalAnthropology 1981) cinci ex-
nală si obiectivă a 'mai binelui' uman plicatn posibile a teoria familiarităţii (Edward
Calitatea vietn poate deveni un criteriu ope- Westermarck) convieţuirea încă din copilărie
raţional, obiectiv al progresului social b împiedică atracţia sexuală reciprocă si instau-
Referitor la forţele care asigură progresul, la rează treptat între membru aceleiaşi familii
mecanismul acestuia Progresul ar fi real indiferenta sexuală b teoria psihoanahtică
dacă dinamica societăţii ar fi regizată de (S Freud) oroarea de incest survine ca o
proiectele elaborate conştient Or nu acesta reacţie de apărare la interdicţia manifestăm în
455
PROIECTAREA POSTULUI DE MUNCĂ
familie a impulsului sexual, oare, reprimat, nu complementare variate pentru a activa noi
dispare, ci se refugiază în subconştient; c. surse de motivaţie a muncii. Eficienţa acestor
teoria dezagregării familiei (B. Malinowski): abordări variază în funcţie de contextul orga-
competiţia sexuală intra-familială, dacă ar fi nizaţional şi social-global, precum şi de tipul
admisă, ar crea o asemenea tensiune, incit ar de muncă, persoană sau grup. V, motivaţie,
duce la destrămarea familiei şi, de aici, la dis- muncă, ocupaţie, planificarea forţei de
funcţionalitatea sistemului social; d. teoria muncă. M.V.
cooperării (Edward B. Tylor, Leslie A. White),
complementară teoriei dezagregării: pentru a PROMOVARE acţiune dirijată instituţio-
realiza bunăstarea, membrii unui grup uman nal prin care se realizează trecerea unor
— în cazul de faţă membrii grupului familial — indivizi sau categorii sociale de la o condiţie
trebuie să elimine dintre ei suspiciunea şi os- socioprofesională la alta superioară, de la un
tilitatea şi să coopereze, p.i., îndeplinind anumit statut la un altul mai ridicat (sau con-
tocmai această funcţie; e. teoria efectelor pa- siderat ca atare). P. presupune existenţa unor
tologice: geneticienii au constatat că criterii, exigenţe — mergînd de la unele foarte
reproducerea prin încrucişarea indivizilor difuze — în virtutea cărora ea se efectuează.
înrudiţi (engl. inbreeding), are efecte patolo- Aşteptările legate de p. sînt un vector moti-
gice asupra descendenţilor. Dincolo de orice vaţîonal foarte important în viaţa indivizilor şi
teorie asupra faptului în sine, rămîne de elu- colectivităţilor umane. Sociologia îşi aduce
cidat cum au ajuns primii oameni să contribuţia la elaborarea unor criterii în se-
conştientizeze necesitatea p.i. şi să o includă lecţia indivizilor pentru p. în diferite sectoare
în fondul de norme explicite. V. antropoge- de activitate. Ea studiază mecanismele şi e-
neză, cultură, familie. Gh.G. fectele p., ca fenomen major în viaţa socială
de ansamblu. V. motivaţie. P.I.
PROIECTAREA POSTULUI DE
MUNCĂ tehnică de definire a p.m. incluse PROPAGANDĂ activitate sistematică
în reţeaua şi ierarhia de personal ale unei or- de transmitere, promovare sau răspîndire a
ganizaţii cu scopul de a preciza structura unor doctrine, teze sau idei de pe poziţiile unei
tehnico-organizatorică a muncii şi profilul anumite grupări sociale şi ideologii, în scopul
ocupaţional al persoanelor care realizează influenţării, schimbării, formării unor con-
munca. Au fost consacrate mai multe cepţii, atitudini, opinii, convingeri sau
abordări ale p.p.m.: a. managementul comportamente. P. se realizează astfel încît
ştiinţific: omul este subordonat maşinilor şi să conducă la realizarea scopurilor şi intere-
metodelor, executînd sarcinile în mod ritmic selor grupului pe care îl serveşte, neexistînd
conform cerinţelor fluxului de producţie; b. o p. neutrală valoric sau obiectivă. Cel mai
sistemul socio-tehnic: adaptarea p.m. pentru adesea, p. se constituie ca un subsistem al
a satisface atît nevoile tehnice cît şi pe cele sistemului politic al unui partid, al unui grup
umane; c. îmbogăţirea muncii: activarea per- social sau al unui regim de guvernare şi
manentă şi conştientă de noi motive şi surse urmăreşte realizarea unor scopuri de mani-
de satisfacţii în muncă; d. grupuri autonome pulare. Există însă şi forme de p. (economică,
de muncă: echipe de lucru care deţin respon- tehnică, medicală, sportivă, culturală etc ) di-
sabilitatea planificării, controlului şi execuţiei ferenţiate după conţinut şi prin raportare la
muncii; e.: calitatea vieţii de muncă: accen- profilul grupării sociale care o iniţiază,
tuarea integralităţii muncii, a activităţilor urmărind realizarea unor scopuri persuasive.
456
PROSTITUŢIE
Cînd se constituie ca sistem, p. dispune de: persuasivă presupune aplicarea regulilor re-
a. o structură instituţională specializată; b. o torice de organizare a discursului, mai ales
ideologie şi o tablă de valori aflate în cores- prin utilizarea unor cuvinte saturate emoţional
pondenţă cu interesele şi obiectivele grupării şi care se bazează pe persuabilitatea mem-
sociale pe care o reprezintă; c. mijloace şi me- brilor audienţei. O distincţie importantă se
tode de transmitere a mesajelor. Structura face între p. tactică (proiectată pe termen
instituţională include aparatul de conducere scurt pentru obţinerea unor efecte imediate)
ierarhică, precum şi centre de organizare, şi p. strategică (pe termen lung, destinată
studiu, proiectare şi difuziune ale mesajelor. formării sau modificării valorilor, atitudinilor
Ideologia, tabla de valori, ca şi interesele şi de bază şi concepţiilor proprii indivizilor şi so-
obiectivele sînt luate ca referinţă pentru pro- cietăţii). V. atitudine, comunicare, difuziune,
gramarea şl realizarea p. în sociologia p. o ideologie, influenţă socială, manipulare,
atenţie deosebită este acordată mijloacelor şi mass-media, persuasiune. WI.V.
metodelor de transmitere. în acest sens au
fost consacrate mai multe metode de p. Una PROSTITUŢIE procurarea de către o fe-
constă într-o astfel de organizare a mesajelor meie a mijloacelor de existenţă prin
încit să provoace trăiri şi adeziuni afective, întreţinere de relaţii sexuale cu mai mulţi
mai ales de tip emoţional. Mai întîi se indică bărbaţi. Prin extensie, se constituie ca feno-
consecinţele negative ale unei opţiuni perso- men social. P. a existat în toate ţările civilizate,
nale provocate de o agenţie anume (afectare din cele mai vechi timpuri, şi a fost întotdeauna
a intereselor, ameninţare a poziţiei indivi- subiect de reglementare prin obiceiuri sau
duale, împiedicarea realizării unor obiective lege, punînd probleme grave pentru moralita-
personale importante etc.) pentru a declanşa tea, sănătatea şi ordinea publică. La origini, p.
reacţia afectivă negativă faţă de aceasta şi apare a fi legată de veneraţia religioasă orga-
apoi se prezintă o alternativă diferită care ar nizată pe lîngă temple, fiind nu numai tolerată,
avea numai efecte pozitive. Accentul nu este ci şi încurajată. La babilonieni, fenicieni şi in-
pus pe argumentarea logică sau prezentarea dieni, fetele ofereau virginitatea lor drept
de fapte relevante, ci pe acele informaţii care omagiu zeilor. în plus, în Babilon prostituatele
au o profundă rezonanţă afectivă. "P. fapte- erau organizate în grupuri conduse de o preo-
teasă. La evrei p. în sine nu era interzisă, ci
lor" (R. K, Merton, P. Lazarsfeld) este
încredinţată doar femeilor străine. în Egipt,
centrată pe transmiterea de fapte cît mai con-
taţii erau cei care trăiau exclusiv din vînzarea
crete, saturate de amănunte relevante pentru
farmecelor fiicelor lor, iar la perşi au fost
persoanele ale căror opţiuni ar urma să fie
înfiinţate primele bordeluri. ♦ Necesitatea re-
modificate. Accentul nu este pus pe fapte ge-
glementării p. rezidă în impactul pe care
nerale, ci pe cele personalizate şi care dispun
aceasta îl are asupra moralităţii şi sănătăţii
de potenţialitatea descoperirii unei surprize
publice; primele reglementări datează din
de către receptor. îndemnurile directe, lozin-
timpul lui Solon, în Grecia antică, stabilind
cile, apelurile zgomotoase la urmarea unei căi
amplasarea caselor speciale în anumite cartie-
sînt înlocuite de o astfel de selecţie şi prezen- re şi monopolul de stat asupra lor. Prostituatele
tare a faptelor care provoacă opţiunea erau obligate la portul unei îmbrăcăminţi dis-
personală pentru acea cale prezentată ca cea tincte, fiindu-Ie interzisă participarea la
mai bună dintre cele posibile. în felul acesta serviciile religioase. Pe lîngă acestea existau
se Iasă impresia autonomiei personale în lua- curtezanele cultivate si frecventate de notabi-
rea deciziei. P. bazată pe comunicarea
457
PROTECŢIE SOCIALA
lităti La romani, au apărut şi mai multe regie viată Prin sistemul de p s se caută posibi
mentăn pe lîngă îmbrăcămintea distinctivă lităti de redistribuire a resurselor materiale si
exista un sistem de înregistrare a prostituate umane ale colectivităţii către acele persoane
lor la poliţie, plasarea 'or sub un control social si grupuri aflate m dificultate în vederea eli-
strict Creştinismul a adoptat o atitudine mai minării decalajelor mari dintre aceştia si
cantabilă fată de prostituate In Evul Mediu populaţia majoritară P.s. are ca obiectiv nu
activitatea prostituatelor a continuat să fie re crearea unei stări cronice de dependentă a
glementată fundu-le rezervate doar anumite celor în nevoie, ci reintegrarea lor în viata nor-
străzi sau cartiere în epoca modernă s au mală prin stimularea forţelor active, a creştem
aplicat două sisteme fată de p a sistemul de capacităţilor lor de a face fată acestor proble-
reglementare care o considera ca pe un rău me, a scăderii perioadelor de criza prin
necesar si inevitabil b sistemul aboliţionist mobilizarea eforturilor proprii In sens ge
care pretinde suprimarea p. Opţiunea pentru neral ps reprezintă un set de măsuri
una sau alta dintre poziţii apare controver orientat spre asigurarea unui anumit nivel de
sată ♦ Cercetările au relevat cele mai bunăstare si securitate socială pentru întrea-
importante motive extrinseci care determină ga populaţie si in mod special pentru anumite
o femeie să practice p. în timpurile moderne grupuri sociale De asemenea, p s. poate să
a dificultăţile în găsirea unui loc de muncă, b aibă în vedere satisfacerea unor nevoi colec-
condiţiile proaste de munca insuficient tive care nu se pot realiza corespunzător prin
plătită, c tratamentul agresiv al fetelor acasă, efort propriu prin intermediul pieţei libere (ex
d promiscuitatea si modul de viată indecent sprijinirea sistemului de educaţie si invătămmt
specifice aglomeraţiilor afectate de sărăcie pentru toţi, promovarea culturii, asigurarea
e agregarea unor mari mase de oameni în unui grad corespunzător de sănătate publică,
comunităţi şi unităţi de producţie unde există protecţia mediului etc ) ♦ P.s. poate să fie pla-
un control social redus privind moralitatea ti- sată la niveluri distincte, a la nivelul întregii
nerilor, f exemplul de lux, au'oindulgenta colectivităţi (ex protejarea veniturilor popu
oferit de clasele bogate g pornografia si dis latiei de inflaţie, asigurarea unui nivel minim
tractule care aduc atingeri bunelor moravuri de consum, unor venituri minime pe familie,
♦ P. pune probleme dificile în caz de repre- piotejarea populaţiei în cazuri de calamităţi
siune si pînă acum nici o măsura nu a putut naturale sau sociale, protecţia fată de crimi-
duce la eradicarea ei Mişcările feministe nalitate, violente, conflicte etnice, îmbolnăviri
abordează problematica p. în termenii ega- în masă protecţia la locul de muncă protecţia
litătu între sexe în fapt, p. este larg răspîndită, drepturilor asupra proprietăţii protecţia împo
iar elementele ei au fost tratate într-o con- triva corupţiei alienării politice, împotriva
venţie internaţională adoptată de O N U în drogurilor si abuzurilor etc ) b la nivelul di-
1949, a cărei rezoluţie cerea, in afară de feritelor categorii (copii, vîrstmci, handicapaţi,
măsuri represive si sanitare, o reformă pro- şomeri etc ), c la nivel personal (rezolvarea
fundă a moralităţii V abuz pornografie L.M. unor probleme personale legate de staiea in
dividului la un moment dat) Sistemul economic
PROTECŢIE SOCIALĂ ansamblu de fundat pe piaţa liberă nu e capabil prin el însuşi
politici, măsuri, instituţii, organisme care asi- să asigure un venit satisfăcător pentru toată
gură sprijinul persoanelor si grupurilor aflate populaţia, avînd în vedere toate riscurile care
în dificultate si care nu pot să realizeze prin apar sau pot să apară în ciclul vietn Eşecul
efort propriu condiţii normale minime de pieţei libere de a asigura resurse economice
458
PROTECŢIE SOCIALĂ
corespunzătoare pentru întreaga colectivitate tant al politicii de p.s. ii reprezintă sistemul se-
a făcut necesar ca în toate tănle dezvoltate să curitătu sociale Aceasta, prin intermediul
apară un sistem de p.s. care să asigure spri- unor institut» si activităţi, asigură un larg pro-
jinul si ocrotirea indivizilor în toate situaţiile în gram de ajutor pentru cei bătrîni, bolnavi, cu
care ei nu mai dispun de resurse materiale si disabilităti, şomeri, văduve, copii abandonaţi
nu mai sînt capabili să-si obţină prin eforturi care nu beneficiază de un venit cores-
proprii mijloacele necesare unui ti ai decent, punzător Resursele financiare ale acestui
normal Aceste situaţii pot fi foarte diferite Ele program de sprijin vin din contribuţiile celor
se referă la bătrînete, boală, accident handi- angajaţi, activi fonduri ale asigurării de stat
cap, şomaj, moartea membrilor activi precum si din sistemul de taxe si fonduri spe-
economici din familie etc Pentru a asigura o ciale în ultimul timp tot mai frecvent este
p.s. în toate aceste situaţii de risc pentru per utilizat în acest cadru termenul de 'reţea de
soane sau grupuri în nevoie, sînî utilizate în securitate, (siguranţă) socială' (safety net) ca
principal două tipuri (modalităţi) de sprijin a un component de bază al securităţii sociale
sistemul asigurărilor sociale şi b sistemul Acest termen se it-l^ră la un set de măsuri pu
asistentei sociale Fondurile asigurărilor so- bhce si private orientate spre asigurarea unui
ciale se obţin prin contribuţii sistematice ale nivel minim decent de trai pentru toţi membrii
populaţiei active care se întorc apoi la cei care colectivităţii, împiedicîndu-se astfel instalarea
au contribuit, dar acum sînt în nevoie, în sărăciei in această reţea de securitate so-
funcţie de contribuţia lor, sub formă de pensii, cială sînt incluse măsuri speciale ce vizează
ajutor de şomaj, ajutor de boală si îngrijire me- politici sociale active ca salarii minime, pensii
dicală etc în cazul asigurărilor sociale, minime, ajutor de şomaj corespunzător asi-
prestaţia este în funcţie de contribuţie 5 Sis- gurarea unui venit minim pe familie beneficii
temul asistenţei sociale funcţionează pe baza minime pentru familii cu mulţi copii, alocaţii
unui alt principiu Din fonduri bugetare de stat pentru copii, ajutor pentru handicapaţi care să
sau din fonduri obţinute voluntar de la indivizi le permită un nivel minim decent de viată ca-
sau de la comunitate sînt sprijinite acele per- pabile să situeze aceste persoane, grupuri
soane, grupuri în dificultate defavorizate defavorizate social si uman deasupra pragu-
vulnerabile în funcţie de necesităţile lor In lui de sărăcie, oficial stabilit La acestea se
acest caz, prestaţia se face în funcţie de ne- mai adaugă ajutorul financiar înalt focalizat pe
voie, nu de vreo contribuţie personală persoane, bazat pe testarea mijloacelor de
anterioară, bazîndu-se pe principiul solida- trai ale familiilor cu venituri scăzute, care se
rităţii în cadrul acestui sistem de asistentă plasează sub pragul sărăciei oficial stabilit, în
socială cei în nevoie sînt ajutaţi să aibă un ciuda beneficiilor obţinute prin sistemele mai
mod de viată decent, să se încadreze social, generale ("means tested benefits') Califica-
să-si recupereze capacitatea de funcţionare rea pentru un asemenea sprijin se bazează
normală în urma unui ajutor financiar, mate- pe analiza veniturilor familiei Aceste beneficii
rial, social Ajutorul aici are în vedere o pot fi monetare (în bani) sau în natură (bunuri
perioadă limitată de timp pînă cînd persoane- si servicii) ♦ După revoluţia din decembrie
le cu nevoi speciale îsi găsesc resurse 1989, în România s-a fixat ca un obiectiv ma-
materiale, psihologice, sociale de a putea să- jor al reformei socio-economice a perioadei
si desfăşoare, o viată normală, autosuficientă de tranziţie şi realizarea unei reforme globale
Sfera sistemului p.s. este mai largă decît cea a sistemului de p.s. Problemele p.s. în pre-
a asistentei sociale ♦ Un instrument impor- zent în România sînt gestionate în principal
459
PROTOCRONISM
de cîteva ministere, comisii, instituţii locale şi sînt protocronriie (proto= înainte, cronos =
naţionale, organizaţii: Ministerul muncii şi pro- timp). împreună cu ele se cuvin menţionate şi
tecţiei sociale, Ministerul sănătăţii, Ministerul alte tipuri sau specii de diferenţieri temporale
învăţămîntului, Secretariatul de stat pentru ale culturii; sincroniile culturale, (syn =
handicapaţi, Comisia naţională pentru împreună, cronos= timp), catacroniile {cată =
adopţii, Ministerul justiţiei etc. în acest con- în urmă, cronos = timp), pancroniile (A. Mari-
text, apare cerinţa elaborării unei concepţii no), anticronii (S. Marcus), etc. Sincroniile se
generale care să stea la baza dezvoltării sis- exprimă sub forma raporturilor temporale ni-
temului de p.s. pe termen scurt şi termen velatoare (dintre culturi). Protocroniile se
lung, de fixare a unor măsuri şi strategii manifestă sub forma fenomenelor de antici-
coerente care să aibă în vedere: un program pare iar catacroniile delimitează fenomene
legislativ de perspectivă; un program de (raporturi temporale) de întîrziere (decalaje
dezvoltare a sistemului administrativ; stabili- culturale). Un cercetător al culturii va sesiza
rea unor priorităţi în sfera p.s.; analiza tuturor că există epoci în care predomină sincroniile,
resurselor economice oferite în protecţia dife- epoci în care domină protocroniile şi epoci în
ritelor grupuri; copii, vîrstnici, handicapaţi, care predomină catacroniile. De exemplu. în
şomeri, săraci etc; trecerea de la măsuri pa- ultimii 40 de ani, în tot Răsăritul Europei au
sive la măsuri active; evaluarea periodică a predominat mai multe subtipuri de catacronii.
între acestea, proletcultul a fost o catacronie
programelor de p.s. V. asistentă socială, po-
generalizată. El a împins în urmă sud-estul
litică socială. E.Z.
european. Secolul al XVlII-lea românesc
PROTOCRONISM termen creat de este al catacronismului fanariot. Este impor-
Edgar Papu pentru a desemna anticipările tant să identificăm subîipurile de protocronii
cultural© şi condiţia oricărei culturi de a crea sau de catacronii culturale în sine, căci, prin
în chip autonom, nu numai de a imita (recep- morfologia lor, ele induc fie stagnări, rămîneri
ta) alte culturi. "Atît imitaţia, principiul în urmă, sau în cazul protocroniilor, acce-
sincronismului, cît şi anticipaţia, notă a proto- lerări, înaintări semnificative. De pildă,
cronismului pot exista împreună într-o proletcultul va induce întotdeauna într-o cul-
cultură. Fenomenul sincronismului este vala- tură procese stagnante. Tot astfel fana-
bil la noi dar a fost considerat a fi singurul. Pe riotismul. Tiparul fanariot n-a apărut din vreo
lîngă el mai există şi celălalt fenomen al pro- influenţă spaţială, ci pur şi simplu prin di-
tocronismului de care mă ocup în cartea mea" ferenţiere temporală. El s-a desprins din
(Edgar Papu, Din clasicii noştri, 1967). Sin- tiparul bizantin ca o formulă degradată a
cronismul şi p. sînt două feţe ale aceleiaşi acestuia. Este un post-bizantinism foarte tîr-
culturi, ele coexistînd în orice cultură. Pentru ziu, fără legături cu specificul "local" şi total
concepţiile deterministe (cum ar fi marxismul, rupt de noul imperativ al istoriei. în schimb By-
de pildă), ideea protocroniilor este greu ac- zance apres Byzance are caracterul unei
protocronii sud-est europene. Este una dintre
ceptabilă, căci presupune o anume
cele dintîi renaşteri bizantine şi se instalează
indeterminare (autonomie) a culturilor. P. nu
în seria mare a renaşterii răsăritene, care cu-
respinge ideea interdependenţei culturilor
prinde resurecţii ale Bizanţului s p i r i t u a l .
(ideea sincronismului cultural) doar că o com-
Edgar Papu a descoperit protocronii în ani
pletează cu ideea protocroniilor culturale. P.
culturale diverse. Astfel, cerceîînd aria plas-
susţine că unele evenimente posedă caracte-
t i c ă a renaşterii germane i d e n t i f i c ă un
ristici structurale no/şi anticipatoare Acestea
460
PROTOCRONISM
expresionism înaintea expresionismului mo- tive (catacronii) ori con-figurative sau nivela-
dern, iar în aria portugheză, un baroc toare (sincronii). Protocroniile slnt acele
portughez înaintea barocului spaniol. Mircea evenimente purtătoare de caracteristici struc-
Eliade face constatarea că evreii au fost pri- turale noi, capabile să modeleze configuraţia
mi//popor antic care a valorizat religios timpul viitoare a unei epoci, adică să prefigureze e-
istoric. Această protocronie este cea mai te- poca, Edgar Papu a dovedit că o cultură, cum
ribilă invenţie a culturii ebraice din care a ieşit este cea românească, este sediul unor "pro-
teofania ebraică, valorificată de către culturile tocronii europene". Atît a fost de puternică
Europei prin creştinism ("Evreii au fost primii prejudecata occidentalo-centristă, care în
care au descoperit semnificaţia istoriei ca e- mintea intelectualilor români legase orice ino-
pifanie a lui Dumnezeu şi această concepţie vaţie şi deci anticipare de aria Occidentală,
fu reluată şi amplificată de creştinism", Lemy- încît ideea sa a fost imediat respinsă. ♦ Prin-
the de l'eternel retour..., 1969). Solomon cipala sursă a rezistenţei la ideea de p. este
Marcus descoperă protocronii româneşti sen- una de natură paradigmatică, în măsura în
zaţionale în cartea sa Din gîndirea care p. presupune renunţarea la ideea deter-
matematică românească, 1975. Gabriel Su- minismului integral şi integrator al culturii,
dan are o prioritate de 50 de ani în ceea ce admiţînd chiar că există în orice cultură e-
priveşte descoperirea funcţiei recursive ne- nergii autonome care se pot sustrage
primitiv recursivă şi totuşi aceasta este peste determinărilor, preluînd iniţiativa schimbării
tot în lume atribuită lui Akerman. Exemplele (inovaţiei) pe cont propriu. P. a trebuit să lupte
pot continua. ♦ Vechiul comparatism care contra unei mari comodităţi gnoseologice,
ignora protocroniile luase în considerare mai fiind nevoit să frîngă inerţii care ţin de struc-
ales elemente comune şi eventual acele di- turile profunde ale mentalităţii moderne.
ferenţieri culturale datorate influenţelor Concepţia protocronistă a profesorului Edgar
spaţiale sau "locale" şi ignorase oarecum di- Papu a fost prima delimitare serioasă de pa-
versităţile sau noutăţile procurate prin radigma determinismului materialist în cadrul
diferenţieri temporale sau "epocale" (N. Pe- culturilor răsăritene aflate sub imperialismul
trescu). în felul acesta s-a produs o diviziune, dominator al acestei paradigme. ♦ în măsura
care s-a adîncit pînă la conflict, între două pa- în care p. caută cu tot dinadinsul locul ino-
radigme: difuzionistă şi evoluţionistă. P. îşi vaţiei, îl găseşte Ia nivelul "forţelor spirituale
propune să şteargă această diviziune (sau cel interne" ale unei culturi şi astfel afirmă rolul
puţin caracterul ei conflictual) şi să recupere- inovator al tradiţiei. în felul acesta, p. desco-
ze o "rămînere în urmă" (catacronie) în teoria peră realizări culturale cu valoare de
comparativă a culturilor, datorată cultivării anticipaţie acolo unde sincronismul nu ştia,
unilaterale a paradigmei difuzioniste şi deci a nu putea şti că există, în fondul intern al unei
raporturilor de sincronizare. Edgar Papu culturi. P. nu exclude posibilităţile ca răspun-
încadrează în clasa protocroniilor anticipările sul unei culturi la probleme universale să vină,
capabile să genereze diferenţieri "epocale", prin imitaţie, de la alte culturi, cum susţine sin-
să imprime timpului caracteristici stiucturale cronismul. Neexcluzînd această posibilitate,
noi, ba chiar să statornicească configuraţii p. îşi propune să analizeze acele cazuri în
temporale durabile ("epoci"). Acelaşi interval care răspunsul se naşte în interiorul culturii
de timp (măsurat în ani, decenii, secole etc.) "locale", "în zona unui specific de gîndire şi
poate comprima temporalităţi prcfigurative simţire din care emană iniţiativele protocroni-
(protocronii), dar şi temporalităţi des-figura- ce" (Paul Anghel). Reafirmînd paralelismul
461
PROTOCRONISM
culturilor, p. respinge etnocentrismul cultural spaţiale venite dinspre alte culturi ♦ P. sta-
credinţa că există o cultură universală fată de bileşte în orice cultură două filoane sau surse
care toate celelalte sint culturi particulare, de diferenţiere spaţiale si temporale (epo-
comprehensibile prin raportare la ea ♦ Sta- cale), datorate deci factorilor de spaţiu (gradul
bilind precedenta, anticipările (Edgar Papu de extensie a circulaţiei culturale, bunăoară)
aduce dovezi că Dimitrie Cantemir prin inoro- si factorilor de timp (intensitatea actului de
gul său este un anticipator al psihologiei creaţie în acest caz, nu mai poate fi atribuit cir-
romantice, tot astfel cum Stolnicul Cantacuzi- culaţiei, ci unui moment anume, care, prin
no si Cantemir au anticipat ideea de "corsi e particularităţile lui inclusiv psihologice, face
ncorsi", — ideea creşterii si descreşterii impe posibilă inovaţia) în plus, p. susţine că orice
mior —, cu care va lucra un G Vico), p. cultură este sediul celor două tipuri de di-
stabileşte importanta ideii de paradigmă sau ferenţieri, astfel că toate culturile sînt socotite
de 'familie de spirite" pe care o foloseşte co a fi şi creatoare nu numai importatoare ♦ P.
relativ cu ideea de sene cronologică, de reclamă o foarte bună cunoaştere a geografiei
precedentă (anticipaţie) în sensul acesta culturale înlăuntrul căreia se pot determina pro
ideea de "familie de spirite' permite să deter- tocroniile Pe de altă parte, studierea proto-
minăm un indice de preponderentă axiologică cronnlor este singura cale care permite
a unui motiv a unei viziuni, a unor atitudini, a cercetarea împingerilor înapoi sau a catacro-
unor determinante stilistice etc (cum ar fi de nnlor Numai după ce am stabilit protocronule
pildă tema si portretul lui hombre secreto a lui putem cerceta ce s-a întîmpiat cu ele în timp,
B. Gracian, pe care, cum dovedeşte prof E dacă împrejurările au fost favorabile ori ba,
Papu, l-au anticipat învăţăturile lui Neagoe dacă au permis ori au împiedicat difuzarea
Basarab). însă atît preponderenta axiologică lor Cazul culturii române este unul din cele
cît si anticiparea pot fi stabilite doar dacă in- mai neobişnuite în Europa, fiindcă sînt cel
cludem cele doua figuri si opere în aceeaşi puţin cîteva intervale de anticipări epocale ale
"familie de spirite" Metoda p. ne cere deci să culturii române în context european si, totuşi,
stabilim întîi, prin grupare paradigmatică (nu ceea ce a urmat a împiedicat valorizarea
pur si simplu sintagmatică), operele si figurile acestor inovaţii pe plan mai general, eu-
care fac parte din aceeaşi "familie de spirite" ropean Epoca voievodală, cu acel' Byzance
si de experienţe creatoare Gruparea para- apres Bizance" (descoperit de Nicolae lorga)
digmatică permite clasificarea unor opere este un caz strălucit de protocrome Intervalul
neclasificabile ca întregun, dar terarhizabile dintre domnule lui Minai Viteazul si D Canîe-
în raport cu una sau mai multe dimensiuni co- mir este un al doilea moment de concentrare
mune în felul acesta, opere incomparabile ca protocronică retezat de interregnul fanariot
întreg devin comparabile ca 'indici de con- Putem consemna apoi intervalul 1870-1940,
centrare axiologică" a unei trăsături, teme, urmat de un alt dezastru catacronic, chiar in-
motiv etc După stabilirea' familiei de spirite', tervalul 1964-1974, cu prelungiri pînă prin
a unor "paradigme culturale" deci, se poate 1984, este un interval de scurtă renaştere pe
trece la stabilirea anticipăm, a priorităţilor cale de a fi contestat chiar în zilele noastre
Prin urmare, p. nu este o metodă de cercetare Ideea protocronnlor, izvodită de E Papu în
a originalităţii, ci una de cercetare compara- acest interval, este un argument protocrome
tivă cu scopul determinării anticipărilor, adică al culturii române postbelice ♦ Epocile pro-
a diferenţierilor culturale datorate factorului tocronice (diferenţieri "epocale") pot fi urmate
temporal şi nicidecum vreunei influente de mari dezlănţuiri de forte catacronice care
462
PSIHANALIZA
măsoară nu numai rezistenta la inovaţie, dar zaţia intră în criză O civilizaţie care eşuează
şi ceva mai mult Catacronismul este un "in- în mod repetat In rezolvarea noilor solicitări
dice de refracţie" culturală a ceea ce fvt ale mediului se află in situaţia de a prelua ace-
Eliade numise "Teroarea istoriei" Pe cit de laşi model de răspuns la solicitări mereu
benefic lucrează timpul în cadrul 'protocronii- diferite si astfel intră într-un proces de dezin-
lor", pe atît de malefic lucrează el în cadrul tegrare Societatea cade pradă 'discordiilor"
catacroniilor, adică a acelor perioade de ne- "Minoritatea creatoare" nemaijucîndu-si rolul
fericită dezlănţuire a forţelor catacronismului de elită capabilă să răspundă creator la soli
capabile prin ele însele să împingă o cultură citările mediului p , se transformă într o
si o societate înapoi cu perioade mai mari sau 'minoritate dominanta' care-si va asigura
mai mici V sincronism, substrat, neosincro- poziţia prin forţa 'statului universal" Asa
nism, analiza comparativă I.B. bunăoară, dezintegrarea civilizaţiei elena a
cunoscut, după un' timp al discordiilor", emer
PROVOCARE/RĂSPUNS cuplu ter- genta "statului universal" al Imperiului
minologic inventat de A Toynbee pentru a Roman Sciziunile în raport cu "minoritatea
desemna paradigma creşterii si declinului dominantă" dau naştere 'proletariatului in-
unei civilizaţii Relaţia p,/r. reprezintă forma tern" (care se opune minorităţii dominante)
pe care o îmbracă influenta mediului asupra proletariat din care, prin emergentă, se va
unei civilizaţii Societăţile se grupează în naşte "biserica universală" La rîndul său,' pro-
p
aceeaşi specie dacă sînt supuse aceloraşi letariatul extern" el'hp at de "mimesis"-ul stirnit
«forte» fund confruntate cu o succesiune de altădată de fosta 'i in jtitate creatoare" va
probleme p. la care trebuie să 'răspundă" reacţiona la acelaşi 'timp al discordiilor" prin
într-un fel sau altul "Unele eşuează, pe cînd 'Barbanan Wolkenvarderung" (migratia po-
altele reuşesc să afle o soluţie si la rîndul lor, poarelor războin'ce oarbare) Aceste două
unele soluţii sînt imperfecte si banale în raport instituţii" slujesc istoricului ca "semne" — indi-
cu problemele implicate, pe cînd altele sînt catori (tokens) pentru a cerceta înrudirea
originale şi fertile în posibilităţi de progres ul- (afilierea) dintre "vechea" si "noua" societate
terior". (A. Toynbee, A study of History, 1962) (ce se va fi ivit dintre ruinele vechii civilizaţii,
Compararea comportamentelor particulare dispărute între timp) Termenul toynbee-an a
ale diverselor "societăţi" individuale, desprin- făcut carieră în politologie în strînsă legătură
derea similitudinilor, ne îngăduie să cu teoria elitelor îl vom regăsi, de asemenea,
delimităm societatea mai largă în care ele se în lucrările lui J J S Schreiber (Sfidarea mon-
încadrează în raport cu această societate diala, 1982) într o formulă terminologică
mai largă, soluţiile succesive, adevărate "serii nouă "sfidare", care nu este altceva decît p.
de evenimente", sînt opera unor 'minorităţi la care trebuie să răspundă creator o civili-
creatoare" care prin chiar fertilitatea previzi- zaţie pentru a supravieţui în accepţiunea lui
unilor lor exercită o ' f o r ţ ă imitativă" Schreiber, problen »>e pe care istoria le ridică
("mimesis") asupra celorlalţi din interiorul so- în fata omului pr i caracterul lor dificil, capătă
cietătii ca si asupra "proletanatelor externe" semnificaţia unei' sfidări' aruncate omului V
De calitatea r. depinde supravieţuirea sau de- cultură, civilizaţie, circulaţia elitelor I.B.
clinul unei civilizaţii în întregul ei Relaţie p./r.
este, deci, principalul mecanism care asigură PSIHANALIZĂ Pentru gîndirea socială
1
supravieţuirea unei civilizaţii Dacă cel de-a modernă, p. este, în egală măsură, o teorie a
doilea termen al relaţiei se blochează, civili- structurii si dezvoltării personalităţii umane si
463
PSIHANALIZĂ
464
PSIHANALIZĂ
psihoterapie, p. si-a propus tratarea dezordi- mai importantă achiziţie din punct de vedere
nilor nevrotice Teoria p. a nevrozelor este social a speciei în procesul de depăşire a
centrată pe trei concepte fundamentale a complexului respectiv îşi are originea instanţa
Reprimarea (refulaiea)—operaţie a vietn psi- cenzurii sociale care este 'supraeul" c
hice ce exercită functu de cenzurare a Transferul — particularitate definitorie a tul-
expresiilor nstinctuale Acestea au tendinţa burărilor nevrotice, constînd în practica
de a rămîne inconştiente, eforturilor osihana- pacienţilor de a "revărsa" asupra terapeuţilor
IISÎUIUI de a le readuce în sfera conştiinţei o încărcătură mare si ambivalenţă (atît nega-
opunîndu-i-se o rezistentă considerabilă Im- tiva, pînă la ostilitate, cît si pozitivă) de afecte
pulsurile reprimate prin cenzura conştientă Stările emoţionale respective nu îsi au origi-
constituie o forţă psihică puternică, ame- nea in relaţiile pacient-analist, ci sînt derivate
ninţătoare Ruperea echilibrului între forţa cu din conflicte nerezoivate cu părinţii (Sa vremea
care trebuie ţinută în inconştient tendinţa re- tinereţii) Transferul este considerat de Freud
primată si energia cu care aceasta tinde să ca o probă a gradului de dependenta si ima-
apară în viata psihică este generatoarea ne- tuntate a bolnavului în planul p , transferul
vrozelor fa Instinctele sexuale — constituie este o stare negativă pe care terapia trebuie
categoria cea mai reprimată, din motive so- să o elimine pentru a reda pacientului capa-
ciale si culturale Teoria p. infirmă creamta citatea de depăşire a rezistentei sale interne
după care viata socială începe o dată cu pu- Prin extensie, înlăturarea transferului este o
bertatea Ea probează existenta unor stadii reeducare, o corecţie a educaţiei primare ♦
ale sexualităţii încă din perioada infantilă tim- între Interpretarea viselor(1907), Psihopato-
purie Constituirea si fixarea libidoului are Ioc logia vieţii cotidiene (1913) si Trei eseuri
treptat, prmtr-un mecanism complicat, si orice asupra psihanalizei (1927), Freud si-a
reprimare în orice stadiu al evoluţiei lui con- dezvoltat atît aparatul conceptual al teoriei
duce la formarea unor reacţii inconştiente, sale, cît si aparatul practic terapeutic In-
potentatoare ulterior de nevroze în acest do- fluonta teoriilor sale as jpra lumii medicale, cît
me nu, notează Freud, cenzura poate greşi si asupra diverselor cercuri profesionale a
cel mai uşor, fixarea infantilă a libidoului de- fost enormă încă do la început, însă, datorită
termmînd forma nevrozei de mai tîrziu unor concepte controversate în teorie, au
Exemplul notoriu in acest context este com- apărut unele dizidente fată de moaul în ca>-e
plexul lui Oedip Acest complex contme Freud înţelesese să abordeze biologia ins-
conflictul dintre ataşamentul ai otic fată de tinctuală în psihologia umană F Adler de
părintele de sex opus si ambivalenţa (cultu- exemplu, acordă mai mare importanta ins
rală) a preferinţelor afective fată de ambii finetului ca putere, specific genului uman
Complexul lui Oedip este rezultatul nere- decît instinctului sexual, definitoiiu regnului
zolvărn acestui conflict si al sentimentului (ce animal, sau C G Jung care acordă prionta'e
apare la maturitate) că rezolvarea sa este im- ' inconştientului colectiv', structurat de arneti-
posibilă Exacerbarea consecinţelor pun, asupra inconştientului individual insa
noputintei do rezolvare, întărită si de sancţi- nici una din aceste divergente timpuri nj no
unile sociale, reproiintă sursa cea mai dfică esenţial aparatul de bază ai concsp' e
importanta a nevrozelor Pe de altă parte, p. P.a influenţat în mare măsură evoluţia psi
constată Fieud reactule împotriva cerinţelor hologiei, filosof iei, sociologiei, antiopoiogiei
inbtinutuale ale acestui complex sînt suisa Dezvoltaiile contemporane ale p au adus in
1
cea mai preţioasă a evoluţiei umane si cea cimpul teoriilor ştiinţifice si ai cercetărilor co 1
465
PSIHIATRIE SOCIALĂ
orele teme noi precum rolul anxietăţii (frica este dezvoltat de francezul J Lacan Acesta,
fără obiect) si al măsurilor de apărare utilizate sub influenţa structuralismului, îsi concen-
de individul uman in luptă cu instinctele, stu- trează atenţia asupra faptului că inconştientul
diul psihologic al patologiei organice, este o structură si că problema funcţionării
importanta relativă a copilăriei, adolescenţei "sănătoase" a lui pentru psihic este cea a lim-
si pubertăţii în geneza nevrozelor, originea bajului Metoda sa constă în adecvarea celor
"genetică" sau "culturală" a tulburărilor men- două limbaje diferite a conştientului si a in-
tale, studiul influentelor inconştientului conştientului Cnticîndu-I pe Freud pentru
asupra activităţilor creative si a relaţiilor so- opacitate, Lacan îl acuză că nu a sesizat evi-
ciale O sene de teoreticieni ai p. au contribuit denta după care cenzura psihică nu aparţine
la translarea procedurilor specifice acesteia individului ci, prin intermediul instituţiilor si
dinspre psihicul individual spre mediul său simbolurilor sociale (institutionalizate sau nu),
cultural Spre exemplu K Horney lansează societăţii Lacan reconsideră (Ecntslll, 1976)
ideea că fiecare tip de societate (cultură) con- tezele lui Jung în privinţa inconştientului co-
duce la tipul său specific de matrice a lectiv si a structurii sale prin arhetipuri
nevrozelor (evidente în acest sens fuseseră Disocierea de Freud se adînceste cînd se dis-
furnizate de antropologul B Malinowski care tinge între "nevoi" si "trebuinţe" După el,
a arătat că societăţilor primitive din Melanesia obiectul dezirabil nu valorează nimic în sine,
le este străin complexul lui Oedip), J L More- el este schimbător în funcţie de dorinţă, subli-
no, prin punerea la punct a unei tehnici numite mindu-se că aceasta este capcana "societăţii
"psihodramă", deplasează analiza si trata- de consum" în umbra căreia trăiesc majorita-
mentul afecţiunilor psihice de pe canapeaua tea indivizilor Oamenii trăiesc mai curînd în
tradiţională a analistului pe o scenă socială, lumea nevoilor decît în cea a trebuinţelor, iar
pacientul fund motivat să interpreteze, sub metoda de succes în rezolvarea problemelor
observaţie, roluri sociale a căror definiţie o re- contemporane este a face să fie identificate
simte După cel de-al doilea război mondial nevoile cu trebuinteie V ego, inteligenta pei-
p. si teoriile ei s-au extins considerabil asupra sonalitate, psihodramă, sine, sooometrie,
explicării profilului si vietn societăţilor în an- sociodramă I.A.P.
samblu Ench Fromm, Th Adorno si H
Marcuse au elaborat teorii de esenţă psihana- PSIHIATRIE SOCIALĂ (Sociopsihia-
litică pentru a investiga principalele simptome tne), disciplină medicală cu caracter clinico
ale civilizaţiei contemporane H Marcuse terapeutic, care adoptă o perspectivă socială
scrie (Eros and Civihzation, 1965) că so- (nu, în mod obligatoriu, sociologică) în studie-
cietăţile trebuie să se reîntoarcă la om nu prin rea bolilor psihice, respingînd punctul de
satisfacerea plăcerilor, ci a nevoilor lui reale vedere biologic (organic) si propunînd ca re-
Asa numita 'societate de consum", ca formă ferinţă etiologică relaţia dintre psihopatologia
contemporană de alienare, nu îl eliberează pe umană si factorii sociali Fundamentarea ei a
om ci, după cum crede autorul, îl constrînge fost posibilă în condiţiile în care, alături de ca-
să-si reprime toate nevoile ca si mijloacele de tegoriile nosologice tradiţionale (debilităţi
a si le satisface P. s-a dezvoltat în ultimele mentale, nevroze psihopatii etc ), psihiatria a
trei decenii ca tehnică de consiliere a celorale fost nevoită să ia in considerare o sene de tul-
căror încercări de identificare cu principalii burări specifice, aflate la graniţa între normal
agenţi de cenzură (profesori părinţi, preoţi si patologic (smdrome de tip border-line
etc ) au eşuat în Europa un nou curent în p. adică intermediare) Dintre acestea se pot
466
PSIHIATRIE SOCIALĂ
467
PSIHODRAMA
deviantei psihice Această concepţie a gene- rea 'beneficiilor" psihologice ale fiecărui par
rat o vastă mişcare de conştiinţă în rîndul ticipant P este utilizată deopotrivă în
psihiatrilor, facilitind excesele 'orientării an- tratamentul nevroticilor, ca instrument de for-
tipsihiatnce' care, denuntînd mecanismele mare si dezvoltare psihologică, ca metodă de
de control social exerctate asupra bolnavului psihodiagnostic si ca mijloc de selecţie profe-
psihic ajunge să considere boala psihică sională V dinamica grupului psihiatrie
drept 'normalitate" Ir.d ferent de obiectivele socială, psihanaliză, sociometne, socio
specifice urmărite si de denumirile sub care dramă T.D.
este cunoscută (p s , sociopsihiatne, etnopsi-
hiatrie psihiatrie transculturală, sociologie PSIHOLOGIE SOCIALĂ (PSIHOSO-
psihiatrică etc ), direcţia socială din psihiatria CIOLOGIE), domeniu interdisciplinar de cu-
contemporană încearcă să articuleze mode- noaştere ştiinţifică a interacţiunii comporta-
lul 'medicalist" al bolii cu determinanţii ei mentelor şi proceselor psihice umane P.s. stu-
sociali, considerînd că suportul etiologic al diază cum se desfăşoară si cu ce rezultate se
bolilor psihice trebuie căutat, cu prioritate, în finalizează interacţiunea comportamentelor
contextele sociale si culturale, în mediul de individuale si de grup, cum influenţează com-
viată al indivizilor V control social, deviantă portamentul unei persoane conduita altei
(sociologia d ), etichetare, sociologia media- persoane sau acţiunea grupului, cum modi-
nei, (sociologia sănătăţii) S.R. fică prezenta altora propria activitate, care
sînt mecanismele psihice ale relaţiilor inter-
PSIHODRAMA una din cele mai popu- personale si intergrupale, ce rezultă în plan
lare tehnici de cercetare, diagnostic si spiritual din traiul laolaltă al oamenilor, din
psihoterapie ale sociometnei, de certă inspi- acţiunea lor comună, ce efecte au asupra per-
raţie psihanalitică, urmărind exteriorizarea sonalităţii comportamentele, din trecut ale
conflictele ascunse ale subiectului prin inter- altora, cum influenţează interacţiunea com-
mediul locti jroiamat'c în concepţia autorulut portamentală prezentă conduita viitoare a
ei L J Moieno r^am'estarea liberă a senti oamenilor si grupurilor umane P.s, studiază,
rrenteior si at'tudin'lor conduce ia deb'ocarea de asemenea stările si procesele psihice co-
spontaneităţii si, în acelaşi timp, la mărirea lective, situaţia de grup, personalitatea sub
conştientizării de sine gratie feed-backului re- raportul condiţionăm socio-culturale Floyd H
glator ce se produce în mod inevitabil pe Allport (n 1890), care a condus primul pro-
parcursul improvizaţiei scenice Tehnica pre- gram de doctorat în p.s. (la Universitatea
supune interpretarea de către subiect a Syracusa, S U A ) si oare a publicat prima lu-
propriului rol sau a unui alt rol apropiat de crare de p.s. bazată pe date experimentale
preocupările sale în prezenta unei asistente (Social Psychology, 1924), consideră că p.s.
formată din persoane cu d i f i c u l t ă ţ i are ca obiect ' studiul relaţiilor reale sau ima-
asemănătoare si avînd drept parteneri fie per- ginare dintre persoane într-un context social
soane din mediul său social fie terapeuţi dat, în măsura în care aceste relaţii afec-
(ago auxiliari) Jocul dramatic este' regizat de tează persoanele implicate în s i tua ţ i i l e
un specialist psihodramaturg care schiţează respective' {apud, Gustave Nicolas Fischer
scenariul împarte rolun'e si stimulează emei Les Concepts Fondamentaux de 'a °sycho-
genta spontaneităţii la protagonişti De regulă logie Sociale 1987 p 13) Din definiţia
improvizaţia scenică se încheie cu o discuţie propusă de Floyd H Allport 'apreciat pe
de analiză a jocului ce urmăres'e suipnndc drept ca fondator al psihologiei sociale ca
468
PSIHOLOGIE SOCIALĂ
disciplină ştiinţifică' (InternationalEncydope- cele mai vechi timpuri, constituirea p.s. ca do-
dia of the Social Science, voi I, David L meniu de cunoaştere datează din cea de-a
Siiles, ed , 1968, p, 271), rezultă că p.s. se doua.umătateasec alXIX-lea Pentru autorii
r
centrează pe relaţiile mterpersonale, punînd francezi, fondatorii p.s ar fi Gabriel Ta de
accentul pe contextul social— aspect devenit (1843-1904) cu atît de controversatele sale
astăzi fundamenta/ prin preocuparea de stu- legi ale imitaţiei {Les Lom de I imitation, 1890)
diere a repiezentănlor socale Alte definiţii si Gustave le Bon (1841-1931) cu preo
mai recente subliniază faptul că p.s. studiază cupările sale de s tudi ere a osihoiogie,
sistematic interacţiunile umane si fundamen- mulţimilor (Psycholog,e des Foules, 1895)
tele psihologice ale acestora (K J Gergen, Antoni geirnarii considera că apariţia p s. a
MM Gergen, Social Psychology, 1981) Ca fost pregătită de activitatea etnologilor Ţheo-
domeniu interdisciplinar, p s integrează con- dor Waitz (1821-1864) si Adolf Bastian
tribuţiile teoretice Si metodologice nu numai (1826-1905), care au studiat mentalitatea si
ale psihologiei si sociologiei, ci si ale altor specificul diferitelor popoare, şi desăvîrsită de
stnnte despre om, natură si societate (antro- Wilhelrn M Wundt (1832-1920), care a pub-
pologie fizică, antropologie socială si licat zece volume de psihologia popoarelor
culturală, demografie, drept, economie, eco- (Volkerpsychologie, 1900-1920), vastă lu-
logie, etologie, etnografie, istorie, folclor, crare de istorie comparată a culturii, în care
geografie umană, lingvistică, pedagogie, po- sînt analizate limba, arta, miturile, religia, ooi-
litologie s a ) , oferind totodată spre reflecţie ceiunle, normele juridice etc în veoerea
celorlalte stnnte socio-umane rezultatele cer- cunoaşterii "sufletului poporului" in literatura
cetărilor din propriul domeniu concepte, teorii anglo-saxonă de specialitate se susţine cel
si metode de investigare P.s, este în prezent mai adesea că, deşi p.s. are origini
unul din cele mai dinamice domenii ale îndepărtate ea a fost lansată in 1908 prin pu-
ştiinţelor socio-umane, reunind pe plan mon- blicarea lucrăn'or Socia! Psychology An
r
dial eforturile unui mare număr de specialişti, Outline ^nd Sou ce Book de E A Ross si In-
grupaţi în asociaţii stnnttf ce na'iona'e si inter- trodjction te Social Psychology de W
naţionale si editînd revis'e de special late {de McDougall Pshotogjl englez W McDougall
exemplu British Journal of Social Psyenolo- (1871-1938) si sociologul american Ed.vard
gy, European Journal of Social Psychology, A Ross (1866-1951) sînt primii care au pub-
Human Relations, Journal of Applied Social licat lucrări cu titlul de p.s. Anterior în 1897,
Psychology, Journal of Personality and Social termenul de p.s fusese utilizat de Jamas
Psychology, Journal of Experimental Social Mark Baldwin ca subtitlu al studiului Social
Psychology, Social Behavior, Social Psycho- and Ethical Interpretation în Mental Deve-
logy Quarterly) Ca disciplină academică, p.s. lopment în constituirea si afirmarea p.s. ca
s a structurat într-un corp de cunoştinţe teo- disciplină ştiinţifică relativ autonomă un rol
retico-metodologice (p s. generală) si mai important l-a jucat aplicarea experimentului
multe subdomenu de specialitate (p s de ra- in acest domeniu Primul studiu de p.s. expe-
mură psihosociologia organizaţiilor clinică rimentală a fost realizat de Norman Trio e't si
K
naustnală judiciară a religiei a opiniei pu- publicat în American Journal of Psyc olog/
blice si comunicaţiei în masă etc ^ ♦ P s. are (nr 9 1897) De a lungul evoluţiei ei in p s
o îndelungata preistore dar o relativ scurtă s au contui at numeroase orientări teo e'ice
r f
istorie Deşi e lec'n e psiho sociologice nu behavionsta biolog stă oogmtivis'ă c j 'ura
lipsesc din scne'He ginoitonlor si 'ilozofuor din I sta dinamica topo'ogică gestal'ista
469
PSIHOLOGIE SOCIALA
470
PSIHOLOGIE SOCIALA
neşti. în această perioadă, istoricul A. D. Xe- conducătorului, de Gr. Popa (1935), Psiholo-
nopol descrie caracteristicile psihice ale gia reclamei, de D. Tudoran (1935), Opinia
românilor (Histoire des Roumains de la Dacie publică, de C. Sudeţeanu (1935), Adaptarea
Trajane, 1896) asemănător orientării de stu- socială, de FI. Ştefănescu-Goangă, Al.
diere de psihologie a popoarelor ilustrată de Roşea, S. Cupcea (1938), Contribuţii la psi-
W. Wundt. în 1848, C. Dimitrescu-laşi (1849- hologia onestităţii, de Z. Barbu (1940),
1923) publică mai multe studii ale p.s., reunite Psihologia atitudinibr sociale, cu privire spe-
postum in volumul Studii de psihologie so- cială la români, de A. Chircev (1941),
cială (1923). Nicoiae Vaschide (1874-1907) a Conducerea la copii, de G.M. Marica (1942),
tipărit la Paris studiul Psihologia socială. Le- Elevul conducător, de L. Bologa (1943). în pe-
gile psihologice ale imitaţiei (1900), în care se rioada i n t e r b e l i c ă p.s. academică
raportează critic la concepţia lui G. Tarde înregistrează un deosebit avînt. La Universi-
(studiul a fost tradus şi publicat un an mai tîr- tatea din Bucureşti, C. Rădulescu-Motru
ziu şi în Noua Revistă Română, nr. 35-36). predă o suită de teme de p.s. în cadrul cur-
P.s. românească îi datorează lui Dumitru sului de psihologie generală. Acest curs,
Drăghicescu (1875-1945) programul primului publicat în 1923, cuprindea atît teme de psi-
curs universitar de p.s. Lecţia de deschidere hologie individuală, cît'şi teme de psihologie
a fost ţinută ia 12 nov. 1905 la Universitatea colectivă, cu subdiviziuni de: p.s., psihologie
din Bucureşti. D. Drăghicescu a publicat în etnică şi psihologie de clasă. La Universitatea
1907 Le probleme de la conscience. Etude din laşi, Minai Ralea (1896-1964) predă în
psychosociologique şi Din psihologia poporu- anii 1923-1938 un "Curs de psihologie so-
lui roman. Tot în această primă etapă de cială" conţinînd următoarele teme mari:
dezvoltare a p.s. româneşti se înscrie şi acti- structura socială'a fenomenelor psihice u-
vitatea lui C. Rădulescu-Motru (1868-1957), mane, influenţa grupului asupra individului,
care şi-a continuat opera de-a lungul mai mul- psihologia interindividuală sau interpsiholo-
tor faze de evoluţie a psihologiei în ţara gia, influenţa individului asupra grupului
noastră. Opera vastă a lui C. Rădulescu-Mo- social, patologia vieţi' socia'.e. Aportul lui Mi-
tru cuprinde şi lucrări de p.s. precum: "Cultura nai Raiea la dezvoltarea p.s. îr, România se
română şi politicianismul" (1904), "Sufletul caracterizează, după cel de-al doilea război
neamului nostru" (1940), "Psihologia indus- mondial, prin publicarea, împreună cu Traian
triaşului" (1911), "Psihologia ciocoismului" Herseni, a lucrării "Introducere în psihologia
(1911). Concepţia despre necesitatea ca psi- socială" (1966). La Universitatea din Cluj, FI.
hologia să studieze "omul în societate" şi-a Ştefănescu-Goangă (1881-1958) a predat
expus-o încă din anul 1898 în lucrarea "Pro- cursul de "Psihologie socială", tratînd teme
blemele psihologiei". Cea de a doua etapă în precum: obiectul p.s,, ereditatea socială, gru-
dezvoltarea p.s. in România, perioada inter- pele sociale primare şi secundare, mulţimea
belică, se caracterizează, după cum şi opinia publică, socializarea, cooperarea
apreciază Ana Tucicov-Bogdan, prin: a. cer- ş.a. După încheierea celui de-al doilea război
cetarea sistematică a fenomenelor mondial şi pînă la reforma învăţămîntului din
psihologice autohtone; b. adecvarea metode- 1948 sînt continuate pieocupările de p.s.: Mi-
lor şi tehnicilor de cercetare la specificul hai Ralea expune în 1944/1945 la Facultatea
fenomenelor psihosociale; c. apariţia prime- de litere şi filosofie (Universitatea Bucureşti)
lor lucrări ale p.s. propriu-zise, dintre care un "Curs de psihologie" şi publică lucrarea
menţionăm: Inteligenţa socială şi psihologia "Explicarea omului" (1946). în 1947/48, Al.
471
PSIHOLOGIE UMANISTA
Roşea preoă la Universitatea din C'uj un nality, 1954, Toward a Psychology of Bemg,
"Curs de psihologie socială e>pennior>tală" 1962, Becommg, 1955, Ch Buhler— Values
tratînd, între altele, temele metodele p.s., in- in Psychotherapy, 1962, CI Moustakas —
fluenta grupului asupra activităţilor mintale, The Se/f, 1956, Cari Rogers — Client-Cen-
motivaţia socială, atitudinile, prejudecăţile, tred fherapy, 1951 în 1961 apaie o revistă
conducerea, rolul mediului social în formarea specializată Journal of Humamstic Psycholo-
personalităţii Perioada 1948-1965 reprezintă gy, i a r în 1 9 6 2 se c o n s t i t u i e Asociaţia
faza de declin a p.s. româneşti, cînd psihoso- americani pentru psihologie umanistă, care
ciologiei, ca si sociologiei, nu i se mai se <ransformă mai tîrziu într-o organizaţie in-
recunoaşte statutul de ştiinţă După această ternaţională ♦ P.u. s-a constituit ca o reacţie
perioada asistăm la relansarea cercetărilor de profundă insatisfacţie în mod special faiă
de p.s. concretă, la publicarea unor lucrări de de psihologia tradiţională, dar si fată de
sinteză In domeniu, a unor monograf» si ma- ştiinţele social-umane în general Psihologia
nuale universitare P.s. a fost reintrodusă în tradiţională, conform criticii p.u., nu ia în con-
sistemul învătămîntului superior si la Institutul siderare complexitatea psihicului uman si
de psihologie al Academiei Române a fost problemele vitale pentru om în calitatea sa de
înfiinţată o secţie de p.s. Relativa izolare de flintă superioară, cum sînt fericirea, idealul,
comunitatea internaţională a psihosocioiogi- sensul vietn, afirmarea umană, dezvoltarea
lor, ideologizarea forţată, desfiinţarea umană, alienare, autenticitate umană,
abuzivă a Institutului de Psihologie (1982), re- cooperare etc. ştiinţele sociale, la rîndul lor,
ducerea numărului de specialişti au creeat un au reprezentat o încercare de explicare în
decalaj între p.s. din România si cea dm tănle sine a fenomenelor sociale, făcînd abstracţie
dezvoltate Schimbările sociale după decem- de semnificaţia lor pentru om Datorită inexis-
brie 1989 au generat speranţa reducerii tentei unei cunoaşteri sistematice a acestei
acestui decalaj si sincronizării cu evoluţia p.s. problematici, cruciaiă pentru flinta umană,
pe plan mondial V antropologie culturală, stnnta nu a putut ofen instrumentele necesare
antropologie socială, demografie, ecologie, impl mni si soluţionăm loi ♦ Cntca freudis-
etnologie, pohtologie, psihiatrie sociala, so- mului De si o evut meritul de a reprezenta
ciologie S.C. prima abordare calitativa a psihicului uman,
dezvolt'nd tehn ci de terapie psihologică iar
PSIHOLOGIE UMANISTĂ curent în nu biochimică freudismul a dezvoltat o ima-
psihologie constituit în anii '50 în S U A si gine deformată a (,'Ptei umane în primul rînd,
apoi răspînditrapidînann'60si '70în Europa, accentuînd în mod corect apaitenenta omului
cu puternice influente în sociologie psiholo- la regnul animal importanta corpului si a ne-
gie socială, antropologie socială si culturală voilor biologice ei a redus complexitatea
Dintre personalităţile care au contribuit la con- fiinţei umane la biologic, punînd in centiul
turarea nou orientări se pot cita Abraham H existertei umane instinctul sexual în a! doiiea
Maslow, Cari R Rogers, Clark E Moustakas, rînd, freudisrru' a pnv t emu) ca o fmta funaa-
G Murphy, Henry Muray, Charlotte Buhler 'T>enta' bolnavă accsn'umd activitatea le
James F T Bugental Rollo May Anthony J tiatanert al ca'olog'i'or umane 1 au 'csi
Sutich, John Cohen Albert Weilek Kurt complet st'ăine preocupările de dezvoltare
Goldstein După anii 50 apar o serie de lucrări umană propnu-z sa El a avut insă mentu de
1
472
PSIHOLOGIE UMANISTĂ
unde pacientul este cel care joacă un rol activ luate Dinamica grupului deschide perspecti-
Psihanalistul furnizează doar oportunităţi va înţelegerii unor componente supei loare
pentru autocunoasterea de sine si, pe ale personalităţii umane şi mai aies a bc u>ui
această bază, a regîndiru propriei vieţi psihi- pe care-l ocupă "relaţia cu celălalt". ♦ Mode-
ce ♦ Critica behavionsmului Obsedat de lul uman propus de p.u prezintă următoarele
interpretarea comportamentului uman ca un caracteristici persoana umană este privită ca
răspuns strict determinat la un stimul, beha- o totalitate, ea reprezintă un sistem deschis
vionsmul si-a concentrat atenţia în mod orientat spre creştere, autodezvoltare, ornui
1
exclusiv asupra comportamentului' obiectiv , este afit comportamentul său elementar de
subiectivitatea umană fund considerată a fi un natură biologică, cit si comportamentul supe-
epitsnoinen, o umbră de tip platonic a realităţii rior, specific uman, ireductibil la biologe
comportamentale, fund deci lipsită de autono- Analiza trebuie să se deplaseze de la partea
mie ontologică Ca urmare a atitudinii anormală, bolnavă, a omului, la cea
programatic antisubiective, personalitatea sănătoasa, terapia proceselor patologice tre-
umană este privită dintr-o perspectivă ato- buie completată cu promovarea forţelor
mistă si reductionist-mecanicistă P.u. a pozitive, orientate spre creştere umană Uni-
respins imaginea omului maşină Existenta citatea existentei umane omul nu trebuie
umană nu poate fi integral determinată de considerat ca un caz particular al unei realrtă'i
factori exteriori, ea nu este un sistem pasiv, generice, ci ca o flintă unică ce trebuie înţe-
lipsit de intenţionalitate şi iniţiativă ci, dimpo- leasă în ea însăşi Psihologia este în mod
trivă, unul activ, cu o semnificantă libertate de necesar o stnntă nomotetică, dar fiecare per-
a se autodefini, autodezvolta, autodepăsi, ca soană reprezintă o combinaţie unică de
personalitate distinctă si responsabilă de cur- elemente si legi generale, imposibil de redus
sul vieţii sale ♦ Surse filosofice Accentuînd la o schemă generală P.u. este centrată pe
rolul subiectivităţii în înţelegerea flintei u- imperativul' aici si acum" OrmJ ,p get «rai'
mane, p.u. a încercat să valorifice o sene de este înlocuit astfel cu 'omul în situ^t'e' ci
orientări filozofice in care subiectivitatea era problemele lui multiple de zi cu zi ce se o;
pusă ca obiect primar al analizei fenomeno- gajă "aici si acum" Individul reprezinte ~\ ci
logia si existenţialismul Fenomenolo- gia însuşi un întreg armonios caretrebue n olcs
oferea un program de analiză sistematică a în unicitatea sa Omul este o valoai i in ',ir.t
conştiinţei ca realitate independentă La prin simpla sa existentă, respectul pentru
rîndul său, existenţialismul, respmgînd abor- demnitatea umană este un pnncip.u tjneia-
darea abstractă, universalistă si excesiv de mental respectul necondiţionat pentru sine si
rationalistă a filozofiei clasice, accentua ne- pentru orice altă fiinţă umană în cal>tai°a sa
cesitatea considerăm unic/fâMiintei umane si de existentă singulară, unică si ireductibil
necesitatea înţelegerii acesteia în situaţia Persoana umană trebuie considerată a fi li-
concretă ♦ O influentă însemnata în cnsta- beră si în consecinţă deplin responsabilă
'izarea p.u. a avut-o dinamica grupului (Kurt pentru propria sa ./iată sarcina specalistu'ji
Lewm) Grupul social reprezintă nediul fun- es*e în consecinţă TU de a-1 one"»a pe ~m
r
damental oe ex.stentă a OTIUIUI pr,n ca e n direcţia i.nji mo&el uman anime a aa a i
«jcesia se cjnoaste si se defireste Există o oferi posibhtatea ? i ooazyoltăin In drec' a
c
log'că a grupului social cu pato'ogii si po- pe carc singi.ii in i od libei si re ucnsalil, o
tentiahtati specifice Mai ales la nivelul alege, rpontanei'r'ea ca formă fundanr>n
terapiei metodele de grup au fost masiv pre- tală a creativităţii este modul de constituie a
473
PSIHOLOGIE UMANISTĂ
persoanei umane unice, terapia non-directivă nu numai o teorie a omului, ci si o nouă filosof ie
propusă de C Bogers este o consecinţă lo- a vieţii de zi cu zi, un "weltanschaung' ♦ P.u.
gică a acestui principiu Terapeutul trebuie să propune înlocuirea ideii de' boală mentală' cu
fie un "consilier", "reflector" al gîndini subiec- cea de "problemă umană" Prin aceasta se e-
tive care nu îsi impune propriile sale scheme limină obsesia psihologiei clasice pentru
de gîndire si simţire Maturitatea reprezintă o dereglările psihologice si care de fapt para-li-
preconditie esenţială a libertăţii si realizăm de zează atitudinea activă, constructivă, a
sine persoanele mature devin conştiente de pacientului fată de el însuşi Definind boala
ele Insele, capabile să reflecteze asupra ex- mentală ca o patologie a vietu umane în an-
perienţei lor de viată, mai stabile, cu un samblul ei, iar nu ca o dereglare de origine
accentua! simt ai identităţii de sine, maturita- strict bio-fiziologică, individuală, p.u. pune
tea oferă fundamentul autonomiei persoana bazele unor noi modele terapeutice Ceea ce
matură nu mai este dirijată de motive in- este caracteristic, în mod special, acestor me-
conştiente, de conflictele copilăriei sau de tode este lipsa unei opoziţii între terapie si
variate stereotipuri, este mai independentă dezvoltare umană Terapia apare mai de-
de influentele exterioare si deci mai capabilă grabă ca un element component al creşterii
de autodezvoltare liberă si conştientă, since- umane, ea însăşi putîndu-se realiza eficient
ritatea si umorulsint condiţii ale creşterii doar în contextul mai general al afirmării au-
autentice eliberarea de orice prejudecată si tentice, de sine O primă consecinţă o
iluzie, cruzime chiar fată de orice schemă im- reprezintă democratizarea relaţiei dintre tera-
pusă de propria experienţă sau de către alţii, peut şi pacient (Karen Homey) Cari Rogers
umorul ca expresie a detaşării de sine si de a pus această idee la baza unui sistem tera-
situaţiile vieţii, ca modalitate a unui relativism peutic de mare influentă, semnificativ intitulat
constructiv uman Persoanele mature sînt ' terapie centrată pe client" Este promovată o
r"ci alocenînce" mai orientate spre ceilalţi terapie de tip empatic Acest gen de terapie
capabile să-i înţeleagă, sădezvolte sentimente trebuie să transcendă modul cognitiv- anali-
de simpatie dragoste cooperare sinceritate si tic, fondîndu-se pe capacitatea umană de a-l
deschidere în raport cu ei, sinceritatea si des- apropia şi înţelege pe celălalt "Terapia uma-
chiderea în relaţiile interpersonale pot să nistă" nu acordă o importantă prea mare
funcţioneze ca un stimulent al dezvoltării u- trecutului pacientului ca sursă de autolămu-
mane doar în condiţiile unei atitudini nre a sa Chiar dacă rădăcinile proceselor
reciproce, fundamental pozitive în contextul psihice actuale se găsesc în evenimentele din
unei morale bazate pe imperativul co- trecut, acestea pentru afi forte active trebuie
dezvoltărn, ca o normă de bază ce să fie elemente constituente ale experienţei
guvernează relaţiile cu ceilalţi este principiul prezente De aceea accentul este pus nu ca
reciprocităţir, competenta interpersonală re- în psihologia freudistă pe explorarea trecutu-
prezintă o condiţie esenţială a co-dezvoltărn lui, ci pe construcţia prezentului 'aici si acum'
doar dezvoltai ea unei societăţi eupsihice ♦ Un merit important al p.u constă în desco-
(Maslow) poate oferi cadrul efectivei perirea posibilităţile' terapeutice ale grupului in
r
dezvoltări umane Te apta trebuie să fie vindecarea si creşterea individului uman Cari
onentată nu numai spre vindecare ci si spre Rogers afirma că descoperirea tehnologiei de
creştere umană terapeutul trebuie să sprijine grup este echivalentă ca importantă cu
persoana umană pentru a si 'construi' pro- descoperirea energiei nucleare In momentul
pria viată relaţiile lui cu ceilalţi P u. propune actual sint utilizate variate forme de terapie de
474
PSIHOTERAPIE
475
PSIHOTERAPIE
476
PUB1 iCITATE
477
PUTERE
produsele şi serviciile, direct sau indirect, sînt spre barul din apropiere unde au consumat cu
socialmente necesare, ajută la reglarea pro- precădere Coca-cola, deşi aveau la dispoziţie
ducţiei (T Sauvet, Dictionnaire economique la acelaşi preţ si alte băuturi răcoritoare. Ex-
et social, 1975, p 377) începîndcu Charles perimentul a durat sase săptămîm si vînzarea
Founer, o sene de filosofi, sociologi si econo- de Coca-cola a înregistrat creşteri subs-
mişti, precum Herbert Marcuse, Vance tanţiale Alte experimente de condiţionare
Packard, John K Galbraith, W H Whyte, subliminală făcute in SUA, Marea Bntanie
Ludwig von Bertalanffy, Kurt Schilling, Aldous sau Franţa în cadrul emisiunilor radio sau tv
Huxley, Ench Fromm s a au criticat efectele au condus la rezultate contradictorii Oficial,
p., mai ales generarea unor false trebuinţe si utilizarea condiţionării subliminale în p. a fost
manipularea comportamentului maselor interzisă, ceea ce nu înseamnă că s-a elimi-
(Heimut Schoeck, Kleines Soziologisches nat efectiv posibilitatea de a se practica
Worterbuch, 1969, p. 357) Analiza sociolo- această modaljtate de manipulare a consu-
gică a p. are în vedere scopul acestei acţiuni matorilor (N F Dixon, Subliminalperception
de influenţare a opiniilor, atitudinilor si com- the nature of a controversy, 1971) în p. dis-
portamentelor de achiziţionare de mărfuri si punem de trei modalităţi cuvinte, imagini
de recurgere la anumite servicii Asa-numita numere (Jacques Durând, 1962) Făcînd bi-
' formulă AIDA" (atenţie, interes, dorinţă, achi- lanţul cercetărilor privind utilizarea numerelor
zitie) rezumă problematica psihosociologică în p , psihosociologul francez David Victoroff
a p. (Ernst F Salcher, Psychologische aprecia că în acest domeniu "numărul cons-
Marktforschung, 197g, p. 233). Tehnicile de tituie un element la fel de important ca si
p. se bazează pe producerea unui soc psihic, imaginea" (ta publicite et la nombre, în Re-
în care sînt utilizate reclame comerciale fluo- vue Frangaise de Sociologie, nr I 1978, p.
rescente mobile, afişe în culori percutante, 157) Studierea limbajului p , alegerea argu-
slogane comerciale (formule concise uşor de mentelor pentru p , investigarea sociologică
memorat, menite sa declanşeze comporta- empirică a canalului p., ca si studiul efectelor
mentul de achiziţie) Aaesea, pentru incitarea sociale ale p. constituie principalele direcţii de
la cumpărarea anumitor bunuri, în acţiunile p, cercetare sociologică a p. V comunicare, in-
se face apel la pulsiunile si dorinţele ne- fluentă socială, public S.C.
constientizate ale oamenilor, ajungîndu-se la
ceea ce ziaristul si sociologul american PUTERE 1. Capacitatea cuiva de a-si im-
Vance Packard denunţa într-o lucrare publi- pune voinţa în cadrul unei relaţii sociale, în
cată in 1957 ca "persuasiune clandestină" !n ciuda oricărei rezistente întîmpinate si indi-
acest sens, s- a dezbătut aprins si se discută ferent de factorii care determină această
si în prezent despre manipularea prin "pub in- capacitate (M Weber, Wirtschaft und Ges-
visible" (condiţionare subliminală) Semnalul sellschalf, 1920) P. este o dimensiune a
de alarmă a fost tras în urma unui experiment anumitor relaţii de interdependentă socială
desfăşurat la New Jersey (SUA) în 1956 în ceea ce face din ea un concept relaţional Nu
timpul rulăm filmului P/cn/cs-au proiectat ima- se poate afirma despre o persoană sau un
gini ultrarapide (1/3000 de secundă) grup că 'are p.' fără a se specifica in relaţie
1
continînd sloganul 'Consumaţi Coca-cola " cu cine si ce anume îi conferă acest atribut
Fără a conştientiza percepţia mesajului, P. este mai degrabă un proces decît o entitate
spectatorii după terminarea spectacolului de sau o structură fixă 4- Definiţia webenană nu
cinema, s-au îndreptat într-un mare număr se referă in mod deliberat la resursele care
478
PUTERE
pot face posibil exerciţiul p. în ultimă instanţă, c raţional-legălă, bazată pe "credinţa în lega-
orice conferă unei persoane sau unui grup un litatea reglementărilor impuse şi în dreptul
anumit control asupra a ceea ce altn au ne- celor plasaţi în poziţii de autoritate prin ase-
voie si doresc poate fi considerat ca o resursă menea reguli de a emite ordine" Birocraţia
de p. Cercetările sociologice au avut în vede- încarnează în mod exemplar tipul de autori-
re diferite asemenea resurse capitalul, tate rational-legală, iar ceea ce Weber
venitul, prestigiul conferit de status, cu- denumeşte patnarhalisrn, patnmomalism si
noaşterea, îndemînănle deosebite si rare, feudalism au fost sisteme sociale in care a
virtuţile magice, chansma ş a Ceea ce funcţionat predominant autoritatea tradiţiei
funcţionează socialmente ca o resursă de p. Chansma este o forţă revoluţionară care a ge-
depinde de tipul de societate de pildă, în so- nerat mişcări sociale de-a lungul istoriei dar
cietăţile arhaice controlul ritualurilor magice care degenerează în mod inevitabil prin "ruti-
poate constitui o sursă de p., în timp ce capi- nizare" de îndată ce dispare liderul
talul are o importantă preponderentă în ehansmatic ♦ Gînoirea modernă a fost cap-
societăţile capitaliste moderne Distincţia lui tivată de p. politică, forma cea mai
Weber între clase, grupuri de status si partide spectaculoasă si, în acelaşi timp, omnipre-
se referă la fipun diferite de grupuri sociale, zentă a p., precum si de cadrul în care aceasta
particularizate prin controlul anumitor resurse se manifestă în societăţile modeme statul
de p. cele economice în cazul claselor, pres- Faţă de p. politică, sociologia si-a manifestat
tigiul în cazul grupurilor de status si accesul interesul în cîteva direcţii principale în primul
la aparatul politico-adrninistrativ în cazul par- rînd, ea a considerat statul o instituţie politică
tidelor Distribuţia diferitelor resurse de p. la fel ca oricare alta, iar instituţiile politice Ie-a
tinde să fie organizată si institutionaltzată în integrat, ca o categorie distinctă, instituţiilor
structuri de dominaţie relativ stabile pentru sociale în general în al doilea rînd, sociologia
fiecare tip de societate Un element important a acordat o atenţie particulară aspectelor m-
în acest proces de institutionalizare îl consti- formaie, funcţiilor iatf nte GI disfunctnloi
t u i e a p a r i ţ i a fenomenului legitimităţii instituţiilor prin care ^e exerctă p. pontică
Problematica legitimităţii, care va deveni cen- Ceea ce a atras după sine nu numai preocu-
trală în conceptualizarea webenană a p , a parea pentru relaţiile dintre instituţiile politice
fost sesizată încă de J J Rousseau 'Cel care si celelalte tipuri de instituţii, dar si o mare
stăpîneste nu este niciodată destul de puter- deschidere în raport cu aspectele legate de
nic pentru a rămîne mereu stăpîn dacă nu bazele sociale ale p. In al treilea rînd socio-
transformă forţa în drept si supunerea în da- logia actuală tinde să confere o accepţiune
torie' (Du contrat social, 1762) P. acceptată foarte largă termenului de 'politic' Din ce în
ca legitimă de către cei asupra cărora este ce mai mult se consideră că universului politic
exercitată devine autoritate Weber distinge îi aparţin, fără deosebire, toate fenomenele
trei tipuri ideale de autoritate a chansmatică care implică relaţii de p , autoritate conduce-
întemeiată pe sanctitatea, eroismul sau ca- re etc în această perspectivă, p. apare ca o
racterul exemplar al unei persoane si pe relaţie socială foarte generală, ale cărei me-
modelul normativ revelat sau impus de canisme sînt, dacă nu identice, cel puţin
această persoană", b tradiţională, avînd la asemănătoare în cadrul unor instituţii atit de
bază 'credinţa înrădăcinată în supremaţia diferite precum statul organizaţia econo-
tradiţiilor imemoriale si în acele persoane mică partidul politic sindicatul biserica sau
cărora aceste tradiţii le conferă legitimitate', familia ♦ în linii generale, două orientări fun-
479
PUTERE
damentale au marcat atît sociologia politică a fost ulterior nuanţat st oarecum relaxat A
cit si politologia în legătură cu bazele si Gramsci s analizat rolui instituţiilor culturale în
funcţionarea p. consensualismul şi conflic- impunerea'negsmoniei clasei conducătoare
tuaiismul Există si o a treia tradiţie, deloc ne- Acestea contribuie, pm mij'oacele lor speci-
glijabilă, care a subliniat coexistenta fice, la obţinerea consensului maselor, ceea ce
consensului si a conflictului în manifestările p. duce le coborîrea piagului de coerciţie directă
Pentru Tocqueville, exercitarea p. într-un sis- necesară pentru menţinerea dominaţiei în
tem democratic implică un echilibru între aceeaşi ordine de idei L Alîhusser a argu-
Tortele conflictului si cele ale consensului (De mentat teza f u n c ţ i o n ă m aparatelor
/a democraţie en Amenque, 1835) Mai re- ideologice ale statului in sensul inculcării
cent, un sociolog de talia lui S M Lipset respectului indivizilor fată de diviziunea teh-
adopta o poziţie similară, considerind că de- nico-socială a muncii' prin intermediul căreia
mocraţia este un mecanism destinat adoptăm este reprodusă structura de dominaţie exis-
deciziilor la nivel societal cu minimum de fortă tentă în societate Th Adorno a remarcat
si maximum de consens, în condiţiile exis- totala reificare" a conştiinţei sociale, cu e-
tentei unor grupuri cu interese conflictuale fecte dezastruoase asupra formăm unei
(Political Sociology, în R K Merton et al , gîndin critice independente ♦ Constatînd fe-
eds , Soctologytoday, 1959) ♦ Teoriile con nomenul extinderii birocraţiei in societăţile
sensului au pus accent pe faptul că p. politică industrializate, C W Mills a preluat ideea we-
este cea care permite coordonarea acti beriană a legăturii dintre birocratizarea si
vitalilor de interes general, asigurarea ordinii profesionalizarea aparatului politico adminis-
f
si a continuităţii sociale Exercitarea p. -epre- trativ cn icsnd efectele nefaste ale acestei
zintă un instrument esent ai prin care oricare tendinţe clivajul crescînd dintre ins'itutn si pu-
comunitate ISI gestionează supravieţuirea blic, opacizarea legăturilor dintre conducători
Sociologia marcată de această orientare a si conduşi, deteriorarea democraţiei si forma-
fost interesată de funcţionarea p, (condiţii rea unei "elite a p.' Acest cerc restrins a!
forme tipologii etc ) si nai puţin ae meca virf jrilor decizionale din sectoarele politice e-
n'smeie erodării si transformăm sale conomiee si militare hotărăşte destinul unei
Concep'ii'e conflictualiste au scos în evidenta întregi societăţi (ThePowerClite 1951) ^E
caracterul eminamente coeiativ al p politice volutia sociologiei contemporane îndeosebi
impunerea sa de către grupurile dominante studiile de socologia organizatională au
!
asupra celor dominate in scopul realizăm pro aajs in prim p an problematica p. in spns larg
priiioi interese Ceea ce pare să caracterizeze (conducere, autoritate etc ) si în contexte di
aceasta o-ien'ara este conceptul de sjmă fente de ace'a al instituţiilor pohtice propnu
nulă (T Parsons) sau teza caracterului limi zise Pentru foarte mulţi sociologi a devenit o
tat' al p (R S L>na) intr o societate dată vident faptul că însuşi proccsU funcţional al
ex sta o cantitate limitată de p astfel că or'ce coopcăru d ntre grjp^n'G angrenate in ma
r
extrd-'e a p JHUI g up ss 'ace in obtnnicn'ul nle oryaiizaui industriale gonerează confl'c'e
t
E iua Po aci.as'ă line tcona rrarxicta ele de QJ'J lîdte f-"tuni s'icnate lnaiJeb se"s
r r
s că a subi nia* *unc' a p* "cipa'ă de don inat e P D jkora a "iizat iriji v al e pentru ca'c ne
oe clasă a nsututmor po itice - s'a'jl in pri icigcr"c"'tji ru poate ooii^t ui o conducera
r 1
rrJ nnd — ca ai.'t- ui lor lotonc precum si odulin IcyiiiTiă, dev/jj^ ă n t^i urul oiga
fundamentele econo fiice ale dibi luuir'i p ~i n zaiiei bi ia - \ ei soi ietal f V t Nev/ Societ"
1
bOiinate RcOjotji ^ J ecunoinic irarxis i953) R Dcrr^ndorfCLtisde ser sppararea
480
PUTERE
proprietăţii legale asupra mijloacelor de pro- tivrtăţ» desfăşurate, poziţia de monopol etc
ducţie de controlul direct al acestora crează ♦ 3. P. militară capacitatea de acţiune
noi raporturi de p. şi noi tipuri de autoritate în armată a unui stat, asigurată de potenţialul
societăţile capitaliste avansate (vezi si A său militar (soldaţi, cadre, armament, logis-
Berle, G Means, The Modern Corporation tică) ♦ 4. P. de cumpărare capacitatea unei
and the Private Property, 1933, J Burnham, populaţii de a-si procura bunuri şi servicii, de-
The Managerial Revolution, 1941, J R Gal- terminată de raportul dintre venituri si preturi
braith, The New Industrial State, 1967) Dificultăţile de a ţine seama de stilurile de
Sociologul german merge îrtiă mai departe,
viaţă şi de evoluţia (or face ca estimarea aces-
susţmind că structura de autoritate a so-
teia să nu fie valabilă decîî pentru grupuri
cietătn globale şi a subansamblelor sale
omogene şi pe perioade scurte de timp # 5.
(organizaţii, instituţii etc ) constituie, în pre-
Separarea puterilor principiu formulat de
zent, elementul structural al formării claselor
Montesquieu (l'Espnt des Lois, 1M8) şi afiat
si a conflictului de clasă (Soziale Klassen und
Klasskonflict in der Industnegesellshaft, la originea doctrinelor constituţionale liberale,
1957) ♦ 2. P. economică posibi'itătile d e care prescriu independenţa p. legislative
acţiune si rezistenta de care dispune o per- (parlament), executive (guvern) şi ju-
soană, un grup sau o organizaţie (bancară, decătoreşti, concomitent cu asigurarea unor
industrială etc) în promovarea propriilor inte- mecanisme de echilibrare a lor V. autoritate,
rese, şi care îşi au originea în avere, rezerve birocraţie, control social, clasă, democraţie,
financiare, pachete de acţiuni, dimensiunile ac- elite, partid politic, regim politic CA.
RANDGM-DÎGIT DIALING procedeu rezultatul final, r. oferă posibilitatea operării în
de eşantionare In anchetele prin interviu tele- condiţii de probabilitate prin reducerea sîariior
fonic, elaborat de R.M. Groves şi R.L. Kahn de incertitudine şi eliminarea efectelor siste-
(Surveys by Telephone, 1978). Procedeul matice ale unor factori "exteriori". Această
constă din eşantionarea numerelor de tele- posibilitate se referă atît la subiecţi cît şi la va-
fon, urmînd apoi selectarea persoanelor care riabilele independente. Cînd grupurile sînt
au acces la respectivele posturi telefonice în natural constituite, pentru a fi implicate în ex-
vederea intervievării lor, Sînt stabilite mai întîi perimentare trebuie verificată echivalenţa lor
zonele geografice pe baza stratificării lor pe variabilele independente. în cazul consti-
după anumite criterii în funcţie de tema an- tuirii ad-hoc a grupurilor, se u t i l i z e a z ă
chetei. Fiecate zonă are un anumit prefix procedee aleatoare sau probabiliste de se-
telefonic. Se face apoi selecţia aleatoare a lecţie a subiecţilor în grupuri. Procedeu! este
numerelor de telefon şi a persoanelor pe baza similar cu cef aplicat în eşantionarea simplă
tabelelor de selecţie elaborate de Leslie Kish aleatoare. Mai întîi se listează populaţia de re-
(1949). V. eşantionare, interviu. S.C. ferinţă, menţinîndu-se caracteristicile fiecărui
subiect pe variabilele independente ale cer-
R AN DO MIZARE tehnică aplicată în ex- cetării. Apoi se selecţionează subiecţii cu
perimente constînd în selecţia şi alocarea ajutorul unui tabel de numere aleatoare.
aleatoare a subiecţilor în grupuri de experi- Există două procedee. Unu! constă în selec-
mentare, a grupurilor într-o ordine specifică şi tarea directă a subiecţilor în grupuri, după
a variabilelor într-o schemă controlabilă. Sco- care se verifică "echivalenţa" grupurilor pe va-
pul aplicării este ca subiecţii şi variabilele riabilele independente. Aceasta înseamnă a
implicate să aibă probabilităţi egale de se- compara frecvenţa aşteptată (calculată pe
lecţie sau alocare în procesul de observare baza datelor despre populaţie) cu frecvenţa
sau experimentare. Conceptul a fost introdus obţinută după selecţia aleatoare. Dacă aces-
în statistică de Ronald Fisher (The design of tea coincid sau sîntfoarte apropiate, grupurile
experiments, 1951) pe baza teoriei proba- sînt "echivalente" şi reprezentative pentru po-
bilităţii, întrucît experimentarea presupune pulaţia de referinţă. Cînd lucrăm cu două
controlul tuturor factorilor care influenţează grupuri, stabilim la întîmplare care este con-
483
RAPORT DE CERCETARE
484
RASISM
cel puţin 30G 000 de am în jrmă avînd astăzi specialişti consideră problematică utilizarea
trei r. principale (bau subspecii) caucaziană, termenului, iar alţii pur la îndoială chiar exis-
mongoloidă si negroidă Unu autori identifică tenta r., preferind să utilizeze alţi termeni,
si alte r. principale (ex ame'indiană) întrecut cum ar fi de exemplu cal de etnie Un posibil
însă au existat multe altele R principale pot argument este dat de faptul că vanabiiitatea
fi descompuse la rîndul lorîn subrase (sau our genetică dintre r. este comparabilă (uneo'i
si simplu r.) 3. In sociologie termenul a chiar mai mică) cu cea existenta în interiorul
căpătat o accepţiune prioritar socială, în spe- acestora Pe de altă parte, nu există r. pure
cial în secolul XIX, sub influenta evolutio- si nici limite precise de demarcat.e între ele
msmuiui Conţinutul social si termenului este Clasificarea r. este d'ficilă şi datorită faptului
dat de definirea grupurilor r, prioritar în baza că nu există un singur criteriu cie clasificare ci
unor caracteristici culturale si doar secundar o multitudine da criterii relativ autonome (ex
din considerente biologice Criteriile "biologi- o anumită configuraţie a feţei poate fi asociată
ce' de identificare a r. sînt întotdeauna vizibile cu mai multe tipuri de culoare a pielii) Ierarhi-
si relevante cultural într-o anumită comuni- zarea r., o preocupare majoră în secolul
tate, de regulă însă sînt foarte puţin trecut si în prima parte a acestuia, este si ea
semnificative biologic De exemplu cutoarea privită astăzi cu mult scepticism Argumentul
pielii, un criteriu de identificare a r. aproape principal, diferentele între coeficienţii de inte-
unanim acceptat, nu este o caracteristică ligentă ai diferitelor r., poate fi relativ uşor
morfologică majoră, în raport cu altele care, atacat deoarece instrumentele sînt construite
deşi sînt definitorii, nu sînt luate în calcul în în funcţie de valorile si normele unei anumite
definirea socială a r. De altfel, vanabilitatea culturi si au fidelitate si validitate scăzută a-
acestei caracteristici (culoarea pieliii în inte- tunci cînd sînt utilizate în afara acesteia Nu
riorul unei r. este atît de mare încît ea devine trebuie exagerată nici tendinţa de a uniformi-
foarte puţin operantă Se consideră că di- za r. Diferenţierea dintre ele este firească
ferentele dintre r. au o bază genetică, in datorită necesităţilor de adaptare la condiţii
sensul unei tendinţe de vanabiiita'e pentoi un în primul rînd ecologice dar si socio-culturale,
anumit grup de gene Diferenţierile genetice distincte V etnic fascism, nazism, rasism
dintre r. nu se traduc obligatoru în caracteris- A.B.
tici "vizibile si sîn? uneori contrare opiniilor
tradiţionale De exemplu din punct de vedere RASISM proces de discriminare ca si cre-
genetic r. caucaziană este mai apropiată de dinţele si ideologiile conform cărora rasele
cea negroidă decît de cea mongoloidă 4 Di- omeneşti pot fi clasificate de la inferior la su-
mensiunea socială a r. este întărită si de perior, în baza caracteristicilor b'ologice
utilizarea stereo'ipunlorîn definirea acestora fundamental diferite cu care ele sînt înzss
(de exenplu negru sînt corsiderati leneşi hi- trate Conceptul central, rasa, are însă o
persexuali murdari bunicintăreti bum atleţi dimensiune socială s nu biologică deoarece
asiaticii înţelepţi obedienţi loiali) S'ereotipu- caracteristicile prin caie srt identificate rase
nie joacă un rol deosebit in raportarea la r le nu sînt de regulă relevante din punct de
ele fund valonf cate adeseon ideologic r de- vedere biologic (de exemplu, culoarea pielii
venind ast'el pentru unu autori un concept es*e biologic put'n imDortantă n de'mrea ra
ideologic ajingindu se as*'ella rasism & în selor fată de multe alte caracteristici
ultimele decenii lucănle dedicate problema anatomice care neisnd a«t de vizibile nu
ticii r au devenit mai tare deoarece mulţi sînt luate în calcul) ♦ Ca doctrină r este
485
RASISM
creaţia exclusivă a epocii moderne în antichi- într-o strînsă relaţie cu teritoriul în care se află
tate, religia era unicul criteriu de discriminare, neamul De aici s-a născut ideea spaţiului vi-
cei care aveau o altă religie erau priviţi nedi- tal ca si aceea potrivit căreia evreu sînt un
ferentiat Creştinismul a continuat aceeaşi neam ce si-a pierdut sufletul deoarece ei nu
tradiţie, un bun creştin puţind fi oricine primea mat au un teritoriu propriu Antisemitismul va
botezul sfînt Ideea creştinării lumii, funda- deveni o mişcare politică reală doar în secolul
mentală pentru această religie, nu s-ar fi putut XX, mai ales în perioada conducerii naziste,
împăca în nici un fel cu r. După Robert A Nis- în secolul XIX el fund mai mult o mişcare cul-
bet (Prejudices, 1982) r. îşi are originea în turală sau aşa cum spune P Johnson (A
reformă si în iluminism Reforma a spart uni- Hmtory ol the Modern World, 1983) o formă a
tatea creştinismului si a distrus ideea genezei romantismului Dintre autorii reprezentativi
unice, legînd totodată grupul religios de etnie menţionăm pe Wilhelm Heinnch Riehl, Theo-
Iluminismul a adus ideea evoluţiei si implicit a dor Fritsch, Eugen Diedenchs, Houston
dezvoltării inegale a etniilor si a raselor De- Stewart Chamberlain National-Socialismul
sigur, o contribuţie însemnată la constituirea va transforma antisemitismul într-o compo-
r. au avut-o şi descoperirile si contactele cu nentă de bază a ideologiei naziste, care va
alte tipuri de societăţi umane (considerate pri- conduce la crime abominabile împotriva e-
mitive) în secolul XVIII si mai ales XIX ♦ R. vreilor, dar si a altor grupuri etnice, în special
are însă şi explicaţii economice, justificînd în timpul ceiui de al doilea război mondial An-
anumite practici politice cum ar fi exploatarea tisemitismul a existat si în afara spaţiului
colonială, agresiunea împotriva altor naţiuni, german, în special în Franţa, unde, după afa-
oprimarea unor grupuri minoritare, sclavia cerea ' Dreyfus", s-au impus tot mai mult
(modernă) Presupoziţiile de bază ale r. după teoriile conspiraţiei După Charles Maurras,
Michael Banton {The Idea ol Race, 1977) sînt conspiraţia venea atit din partea evreilor, cit
a variaţiile comportamentale si de obiceiuri si a protestanţilor a francmasonilor, dar si a
între indivizii ce aparţin unor culturi diferite pot ateilor sau străinilor ♦ Procesele de discrimi-
fi explicate ca expresii ale unor tipuri biologice nare noreptate împotriva negrilor constituie o
diferite, b in baza acestor caractens'ici se altă formă impozantă a r pe care o regăsim
consideră supenontatea europenilor, in parti- în epoca modernă în special în istoria S U A
cular a arienilor, fată de orice alte categorii c In acest caz nu s a ajuns niciodată la genocid,
contradicţiile între naţiuni sau indivizi au la descriminarea a îmbrăcat formele mai slabe
bază caracteristici biologice înnăscute Ro- ale sclaviei (pînă la mijlocul secolului trecut)
bert Miles (Racism, 1989) consideră că r. si ale segregării (inclusiv în prezent) Politica
trebuie înţeles numai ca "ideologie" care se de discriminare a negrilor a fost menţinută o-
bazează pe un proces de categonzare în care ficial în S U A în cea mai mare parte a acestui
fiecare clasă este definită de asociaţia unor secol în baza principiului "separaţi dar egali'
caracteristici biologice (genetice) si a unora (din 1896 pînă in anii 60) Neoficial, politica
sociale, de regulă negative, ce permit ierarhi- segregationistă se menţine în diverse instituţii
zarea grupurilor si aplicarea unor tratamente si în prezent Nu trebuie neglijat însă faptul că
diferenţiate ♦ O formă de bază a r în secolul negrii, ca si alte grupuri rasiale sau etnice
r
trecut oa si în prima parte a acestuia a con- p omovează anumite forme de segregare vo
stituit-o antisemitismul El s-a legat în cultura luntară datorită în special conştiinţei unei
germană mai ales de concepţiile si teoriile identităţi proprii ♦ R. este prezent si astăzi
despre sufletul neamului, suflet care se află ca politică de discriminare în multe state din
486
RĂZBOI
Africa, unde imediat după obţinerea inde- Europa Occidentală nu au murit mai mult de
pendenţei s-a practicat la nivel guverna- doi la sută din beligeranţi, faţă de patruzeci la
mental o politică r. fată de europeni sau arabi sută în primul r. mondial Un alt aspect impor-
în sens larg, putem vorbi insă de r. sau de e- tant este acela că baza predominant
lemente de ideologie r. în politica majorităţii economică a r. modern nu este nici ea o ca-
statelor din Orientul Apropiat, asa curn putem racteristică universală, în istorie existmd
vorbi si de un r. antiasiatic, de unul intertnbal multe tipuri de cauze generatoare de r., prin-
(în Africa), sau, după unu autori, chiar de unul tre care cele religioase trebuiesc menţionate
antiamencan V fascism genocid, national- în primul rind (cruciadele oferă un exemplu
socialism, rasă, război, sclavie, segregare relevant) ♦ Există multe alte norme care re-
A.B. glementează r., care stabilesc în fiecare
societate cine are dreptul de a purta arme, de
RĂZBOI tip de interacţiune socială între a lupta, cine eventual este obligat să participe
două sau mai multe comunităţi, desfăşurat în la r,, cînd se desfăşoară lupta, între ce ore, în
forma unui conflict violent, de regulă armat, si ce zile, pentru cît timp, cu ce mijloace legi-
în baza unor norme strict determinate R. este time, dar si norme privind desfăşurarea
practic un fenomen universal Elementele propriu-zisă, care stabilesc cine si cum tre-
sale definitorii cunosc însă o mare vanabili- buie se atace, obiectivele legitime, modul de
tate în funcţie de modelul cultural si epoca încetare a luptei etc ♦ In analiza roiului pe
istorică la care ne raportăm ♦ Diversitatea care r. îl joacă în diverse tipuri de societăţi
formelor ca si a concepţiilor despre r. nu este util să folosim un indicator care să ne i-
poate fi înţeleasă fără o analiză a normelor lustreze proporţia specialiştilor în r. (militarii)
care îl reglementează Acestea, de regulă, nu într-o societate dată Un astfel de indicator
au un caracter universal si din acest motiv este raportul militan-civili care este un raport
normele pe care le considerăm adesea ca intre numărul mii tarilor si populaţia totala Cu
fund definitorii pentru r. nu aparţin de fapt cît acest raport feote mai mare, cu atît mai mult
decît celui modern Astfel, norma distrugerii vorbim de caracterul militar al respectivei so-
fizice a adversarului sau aceea potrivit căreia cietăti (intre militari se includ, de reguiă, 3i
ţintele legitime sînt atît grupurile militare cit si formaţiunile paramilitare) ♦ /■s.tă^i atiturt
cele nemititare (populaţie civilă) caracteri- nea fată de r, este în g&neraS negativa, d%i nu
zează în principal epoca modernă, care a a fost aceeaşi de-a lungul istorie 6m iirr-o .
promovat r. total si a transformat astfel drep- luminismului a fost de fapt cea care a pus
tul de a participa la război într-o obligaţie a pentru prima dată r. într-o lumină nefavora-
tuturor cetăţenilor care sint mobilizaţi fie pen- bilă considerind că acesta constituie o
tru luptă, fie pentru muncă în alte societăţi piedică majoră în calea progresului Această
insă, cei ce pot participa la r. au un statut spe- raportare negativă a fost accentuată si mai
cial, acesta constituindu-se mai degrabă mult în acest secol, datorită experienţei celor
mtr-un privilegiu si nu mtr-o obligaţie iar două r mondiale si îndeosebi atrocităţilor co-
numărul lor puţind fi foarte mic comparativ cu mise in ultimul Cu toate că a fost descon-
populaţia totală Din acest motiv înaintea e- siderat in epoca modernă, r. este in mare
posii moderne r. au avut dimensiuni mult mai paite creatorul acesteia Statele naţionale
mici (uneori chiar citeva sute de participanţi), moderne au apărut si si-au stabilit graniţele
iar caracterul lor distructiv a fost adeseori in pe cîmpul de luptă R. ca si piegătirea sau
signifiant De exemplu, în r medievale din ameninţarea cu r. au jucat insă un rol vital de-
487
RECENSĂMÎNT
a lungul întregii istorii a umanităţii, Robert A. control politic al statului. Cel mai cunoscut
Nlsbet (Piejudices, 1982) consideră că exemplu este r.c. din Spania (1936-1939). în
funcţiile r. au fost in istorie predominant pozi- practică, uneori, el este greu de distins faţă de
tive. Astfel, r. satisface nevoia de comuni- lovitura de statoare implică mai puţini partici-
care, asigurînd realizarea interacţiunii între panţi, în general militari de profesie, şi se
culturi şi prin aceasta progresul social. în cea reduce la o singură acţiune militară, sau faţă
mai mare parte a istoriei el a constituit cea mai de revoluţie, care are un caracter violent, dar
importantă formă de interacţiune culturală, mai puţin unul militar. Această distincţie este
stimulind dezvoltarea tehnicii, a ştiinţei şi a e- puţin operantă dace ţinem cont de faptul că
conomiei, erodind totodată caracterul unele revoluţii au fost r.c. (Revoluţia engleză,
conservator specific oricărei societăţi izolate. 1642-1649), iar unele r.c. sau chiar r. au fost
Din antichitate şi pînă în prezent cele mai considerate, prin consecinţele lor, revoluţii (r.
multe creaţii tehnice şi ştiinţifice au avut, cel de independenţă şi cel de secesiune din SUA,
puţin iniţial, un caracter militar, incepind cu fiind considerate adesea, prima şi a doua re-
cele mai simple sisteme mecanice şi ajungînd voluţie americană). Alte forme de beligerantă
pînă la maşina de cusut (utilizată iniţial pentru specifice epocii moderne sînt r. fora/şi r. rece.
confecţionarea de uniforme militare), tele- Primul este o formă modernă de beligerantă
graf, telefon, radio, dar şi la industria de in care întreaga populaţie poate fi subiect al
televiziune, de calculatoare sau cea nucleară. mobilizării (ca soldaţi sau ca muncitori), dar şi
Standardizarea ca şi producţia de serie se ţintă legitimă în r., cîmpul de luptă fiind extins
leagă iniţial tot de producţia de armament. R. la nivelul întregului teritoriu al statelor belige-
contribuie la dezvoltarea economiei, facilitînd rante, putindu-se utiliza, totodată, orice alt
afacerile şi în general dezvoltarea econo- teritoriu neutru. R. rece este un conflict des-
mică. Pentru Nisbet democraţia este, chis între două superputeri în absenţa unor
totodată, copilul r. (primele reforme democra- acţiuni militare reciproce, directe, între ele.
tice in Atena nu sînt altceva decît reforme R.r. dintre SUA şi URSS, după unii autori între
militare). Garnizoana a fost deci prima şcoală cele două lagăre: comunist şi capitalist,
a democraţiei, atît in societăţile vechi, de tipul desfăşurat între 1945-1955 (1985 sau 1989
celor care sînt numite democraţii militare, cit după alţi autori) este cel mai reprezentativ
şi în cele modeme, unde democraţia s-a im- exemplu. ♦ Cu toate aspectele uneori pozi-
pus, cel mai adesea, prin r. Prima formă de tive ale r., astăzi, datorită capacităţilor militare
egalitarism este cea existentă între militarii ce uriaşe şi caracterului global şi super-distructiv
luptă sub acelaşi steag. Desigur, astăzi, ca- al r.t., o posibilă conflagraţie mondială ar
racterul de masă ca şi p o t e n ţ i a l u l pune in pericol întreaga civilizaţie umană şi,
superdistructiv al r. depreciază multe din din această cauză, eforturile depuse pentru
funcţiile benefice pe care r. Ie-a avut, indiscu- menţinerea păcii constituie principala coordo-
tabil, în istorie. Pe de altă parte, r. nu mai nată a politicii internaţionale a majorităţii
reprezintă o formă fundamentală de comuni- statelor. V. conflict, polemologie, politică, re-
care intercultuială. •#■ Problematica r. este şi voluţie, stat. A.B.
mai complicată dacă luăm in calcul întreaga
diversitate de forme de beligerantă intilntte RECENSĂMÎNT înregistrare statistică
astăzi. Pe de o parte, există r. civil care este exhaustivă a populaţiei (a locuinţelor, a ani-
un conflict armat intre grupuri politice oigam- malelor etc ) efectuată de către autoritatea de
zate, care urmăresc să ciştige capacitatea de stat. Practicat din cele mai vechi timpuri, la
488
RECENSĂMÎNT
început sub formă de numărare a populaţiei adoptării unor decizii în procesul conducerii
în scopuri militare sau/şi financiare, r., în ac- sociala Pentru sociolog, datele cuprinse in
cepţiunea actuală, se organizează din prima publicaţiile ce conţin rezultatele r. sint
jumătate a secolului al XlX-lea. Pentru Româ- esenţiale în înţelegerea unor procese macro-
nia se reţine anul 1838, ca debut al r. sociale, pe care, cu mijloacele individuale de
moderne. De atunci au mai avut loc alte zece cercetare, nu le poate procura. Totodată, da-
r. ale populaţiei, cel mai recent fiind cel din 7 tele de r. servesc sociologului pentru a-şi
ianuarie 1992. (Pentru constituirea seriilor de fundamenta propria activitate de cercetare,
date statistice sînt semnificative r. din 1931, adesea propunindu-şi să aprofundeze — pe
1956,1966, 1977,1992). ♦ De-a lungul tim- calea studiului intensiv — unele aspecte rele-
pului s-a perfecţionat continuu metodologia vate de r. ♦ R. general al populaţiei din anul
de realizare a r. Un moment important l-a 1992 a cuprins un număr mare de indicatori,
constituit Congresul internaţional de statistică cum ar fi: locul naşterii persoanei recenzate,
din anul 1872, cind s-au elaborat primele anul stabilirii in localitate (dacă şi-a schimbat
norme internaţionale de efectuare a r. ge- domiciliul), sexul, data naşterii, starea civilă,
neral al populaţiei. în acest secol, r. li s-a numărul copiilor născuţi vii şi numărul copiilor
imprimat un caracter sistematic, multe ţări născuţi în viaţă —- pentru femeile în vîrstă de
avînd înregistrări la fiecare 10 ani, culegîndu- peste 15 ani, naţionalitatea, limba maternă,
se date in legătură cu principalele felul şcolii absolvite, profesia, sursa principală
caracteristici demografice, rezidenţiale, pro- de existenţă, sectorul social-economic al lo-
fesionale, sociale şi culturale ale populaţiei. cului de muncă, ocupaţia, categoria socială.
Efectuarea unui r. generai al populaţiei im- ♦ Analiza comparativă a datelor de re-
plică o amplă mobilizare de forţe umane şi censămînt permite urmărirea în dinamică a
materiale. ♦ R. se organizează de către o fenomenelor pentru care există informaţii şi
instituţie specializată (comisie) desemnată de adoptarea unor eventuale măsuri de corecţie,
autoritatea statală. Realizarea r. presupune dacă evoluţia într-un domeniu sau altul nu
elaborarea instrumentelor de înregistrare (a este cea convenabilă. Prin sistemul de cule-
chestionarelor), multiplicarea lor într-un gere curentă şi stocare a unor informaţii,
număr corespunzător, instruirea persoanelor unele date de r. sînt aduse la zi, astfel că pen-
participante în calitate de organizatori şi re- tru anumite aspecte se dispune de o
cenzări, informarea populaţiei în legătură cu documentare adecvată în orice moment. Cu
acţiunea întreprinsă. Culegerea informaţiilor toate acestea, r. general al populaţiei îşi
are loc prin deplasarea recenzorului la domi- păstrează în continuare importanţa. Pe lîngă
ciliul fiecărei persoane în vederea com- înregistrările generale, se organizează şi r.
pletării, pe bază de declaraţie, a chestionaru- parţiale, limitate la o anumită zonă, localitate,
lui. Prin dezvoltarea tehnicii moderne de unitate social-economică, sau la o anumită
calcul sporeşte rapiditatea în prelucrarea in- categorie de populaţie. Asemenea înre-
formaţiei. Pentru asigurarea clarităţii gistrări sînt întreprinse şi ds către sociolog, ca
înregistrărilor, se defineşte momentul critic al etapă preliminară într-o cercetare sau pentru
r.. in iegătură cu care se fac toate operaţiile, procurarea informaţiei necesare constituirii
fără a se lua in consideraţie modificările inter- esantioanelor reprezentative ale studiilor in-
venite între acest moment si cei al comple'.ăni tensive. Conform r e z u l t a t e l o r recensă-
ol- istionarulu: (in aiul 1992 a fost ora 0 din 7 rnintu'ui din 1992, populaţia totală a României
ianuarie). <► Datele de r. sen/esc informăm şi er3 de 22.760 449 persoane, constituite în
489
REGIM POLITIC
7.317.563 gospodării. Din totalul populaţiei: ferenţiere numărul celor care exercită pute-
49,1% sînt bărbaţi, iar 50,9% sint femei; rea. Primul r.p. propus de Stagirit este
54,4% locuiesc în urban, iar 45,6% locuiesc regalitatea, in care unul singur posedă pute-
în rural; 89,4% sînt români, 7,1 % sint maghi- rea şi care, datorită acestei personalizări,
ari, 1,8% sînt romi (se apreciază a fi o eşuează în tiranie. Al doilea este aristocraţia:
subestimare însemnată datorită nedeciarării mai mulţi posedă puterea şi, prin acest fapt,
de către unii romi (ţigani) a naţionalităţii lor), constituie o oligarhie, devenind asupritorii ce-
0,5% sînt germani, 0,3% sînt ucraineni; 0,2% lorlalţi. Al treilea este caracterizat prin
sînt ruşi-lipoveni; cite 0,1% reprezintă turcii, posedarea şi exercitarea puterii de către o
sîrbii, tătarii, slovacii, iar sub 0,1% au înregis- multitudine, constituind astfel o democraţie.
trat fiecare din următoarele naţionalităţi: Acesta din urmă ar fi r.p. ideal, dar realitatea
buigari, evrei, croaţi, cehi, polone2i, greci, ar- îl dezvăluie ca cel mai rău. Tipologia cea mai
meni; 86,8% sînt ortodocşi, 5% sint romano- uzuală astăzi împarte r.p. în trei categorii: de-
catolici, 3,5% sînt reformaţi, cite 1% sînt gre- mocraţiile pluraliste, caracterizate prin
co-catolici, respectiv penticostali, 0,5% sînt stratificare socială accentuată, pluralism poli-
baptişti, cîte 0,3% sînt adventişji, respectiv, tic şi o societate civilă activă; autoritarismul,
uniterieni, 0,2% reprezintă fiecare din care izolează societatea civilă şi exercită în
aderenţii cultelor: musulman, creştin după e- mod autoritar puterea; totalitarismul, însem-
vanghelie, evanghelic de confesiune nînd desfiinţarea s o c i e t ă ţ i i civile şi
augustină, iar cîte 0,1% sint creştini de rit exercitarea unei puternice presiuni poirtice
vechi, ortodocşi de stil vechi, presbiterieni, pentru înregimentarea maselor. O asemenea
0,2% s-au declarat atei. V. anchetă sociolo- tipologie este însă imprecisă şi, de aceea, ne-
gică, analiză secundară, chestionar. I.M. satisfăcătoare pentru o analiză nuanţată şi
cuprinzătoare a r.p. Din această cauză mulţi
REGIM POLITIC modul concret în care sociologi propun tipologii mai sofisticate de
funcţionează un sistem politic considerat, natură să ducă la rafinarea cercetării. Unii chiar
adică structurarea în acţiunea politică pro- visează o taxonomie care, aidoma unui
priu-zisă a relaţiilor dintre guvernanţi şi tabel al lui Mendeleev, să poată cuprinde sis-
guvernaţi; implică forma de guvernare, sta- tematic toate r.p. trecute, prezente sau
tuarea rolurilor actorilor politici şi tipul de viitoare. Evoluţia r.p. cunoaşte, astăzi, un fapt
răspuns al masei de guvernaţi. între r.p. şi sis- inedit — tranziţia din ţările excomuniste din
temul politic nu există o relaţie univocă — este Europa centrală şi de est. Obiectivul acestei
posibilă schimbarea r.p. fără a afecta siste- tranziţii îl constituie conversiunea sistemului
mul în ansamblu (vezi Franţa în 1958). în politic la valorile democraţiei pluraliste. V.
acelaşi timp, istoria recentă ne-a dovedit po- criză, putere. N.L.
sibilitatea schimbării sistemului politic, r., fie şi
provizoriu, rămînînd în cea mai mare măsură REGRES IE metodă statistică folosită pen-
acelaşi, cum s-a întîmplat în ţările foste comu- tru a estima sau prognoza schimbările dintr-o
niste. •# in istorie, s-a succedat o multitudine variabilă in funcţie de schimbările din altă va-
de r.p ; chiar şi în zilele noastre, analiştii riabilă sau dmfr-un set de alte variabile.
descoperă sau propun o largă diferenţiere a Variabila ale cărei valori se estimează prin
acestora. Prima tipologie a r.p., foarte impor- analiza de r. este denumită dependentă sau
tantă prin influenţa exercitată, a fost realizată endogenă, iar cea in funcţie de care se face
de Aristotel. El a folosit drept criteriu de di- estimarea este denumită independentă sau
490
REGRESIE
exogenă. Dacă notam pe prima cu y iar pe derăm relaţia dintre divorţialitate în urban
cea de-a doua cu x, atunci relaţia lor, în (măsurată prin numărul divorţurilor la 1000 lo-
măsura în care este una de tip liniar, poate fi cuitori) şî imigrarea cumulată din rural în
exprimată prin ecuaţia y'~ a + b' x, denumită urban (focuitori din urban născuţi în rural, la
ecuaţie de r. Prin y'se desemnează valoarea 1000 locuitori) la nivelul judeţelor ţării (In
aşteptată a lui y în funcţie de x. Elementul cel 1977), atunci relaţia sintetică dintre cele două
mat important al acestei ecuaţii este b, coefi- variabile este exprimată prin ecuaţia de r.: di-
cientul de r. a variabilei y asupra variabilei x vorţialitatea = 0,16 + 0,19 • imigrarea. Deci,
sau r. iui y in funcţie de x. Prin el se exprimă pentru o creştere cu o unitate a ratei de imi-
regula de corespondenţă dintre schimbările grare se realizează în medie, o creştere a
în x şi cele în y. Valoarea sa indică numărul ratei de divorţialitate cu 0,19 unităţi. Trecerea
de unităţi cu care se schimbă (creşte sau des- de la o grupă de judeţe cu rata de imigrare in
creşte) în medie variabila dependentă pentru oraşe de 10%« la grupa celor cu rata respec-
o schimbare cu o unitate a variabilei inde- tivă de 11%«, spre exemplu, este de aşteptat
pendente, a este denumit termen liber al r. şi să fie însoţită de o creştere a ratei de divorţia-
este folosit mai mult ca element de calcul cu litate cu 0,19. Prin intermediul coeficientului
sens matematic, decît ca instrument pentru respectiv se obţine, în plan general, o estima-
interpretarea relaţiei dintre variabile, a şi b re a efectului pe care mobilitatea
poartă numele de parametrii ai ecuaţiei de r. socio-teritorială o are asupra integrării familiei
Spre deosebire de xşi ycare iau valori diferite în comunităţile de la locul de sosire a mi-
şi sînt observabile, parametrii au caracter granţilor. Coeficientul menţionat trebuie
constant pentru o aceiaşi populaţie şi sînt interpretat îrs sensul că migraţia şi toţi factorii
neobservabili, determinîndu-se pe bază de socio- culturali care îi sînt asociaţi tind să aibă
calcul. Legătura dintre două variabile x şi y asupra divorţiaiităŞii un impact estimat ca
este liniară dacă efectul in y al schimbării lui sens şi intensitate prin v'aioarea sa Dacă sen-
x cu o unitate dată este acelaşi, indiferent de sul coeficientului de r. este negativ, rezultă că
nivelul la care se produce schitnbatea in pentru creşterea cu o unitate pe variabila in-
această ultimă variabilă. Norul de puncte care dependentă se realizează, în medie, o
corespunde, in reprezentare giafică, .distri- reducere cu b unităţi la nivelul variabilei de-
buţiilor unităţilor de analiză, în funcţie de cele pendente. Nu există limite fixe între care
două variabile considerate ca axe rectangu- variază coeficientul de r. Pe baza ecuaţiei de
lare, tinde să se ordoneze în jurul unei drepte r. se calculează vaSoriie estimate y' ale varia-
dacă relaţia este de tip liniar. Aceasta poartă bilei dependente. (Pentru estimare poate fi
numele de dreaptă de r. şi are ca expresie folosită o singură variabilă independentă sau
matematică ecuaţia de r. Trasarea ei în un set de astfel de variabile, in primul caz se
funcţie de parametrii ecuaţiei de r. se Sace ast- lucrează cu r. simplă, iar in al doilea caz cu r.
fel incit suma pătratelor distanţelor de la multiplă.) Diferenţele între seria de valori ob-
unităţile de analiză la dreapta de r. este mi- servate ale variabilei dependente şi cele
nimă. Dacă relaţia dintre x şi y nu este liniară, estimate în baza ecuaţiei de r. sînt denumite
atunci in locui r. liniare se foloseşte r. neli- valori reziduale. Cu cit acestea sînt mai mici,
neară. Prin transformarea variabilelor (prin cu atît modelul de r. este mai adecvat datelor
logaritmare, inversare etc.) o relaţie neliniară la care se aplică. Pentru un judeţ în care imi-
poate fi convertită în una liniară, analizabilă grarea a fost de 11%» valoarea estimată a
prin r. liniară. Dacă, spre exemplu, consi- divortialitătii, folosind ecuaţia de r., este de
491
REGRESIE
2,25%°. Dacă nivelul observat al divorţialităţii pendenţă intre variabile — schimbările lor nu
în acelaşi judeţ a fost de 2%», atunci diferenţa sînt covariants. în exemplul aies, coeficientul
2 - 2,25 = 0,25 indică valoarea reziduală în de corelaţie dintre migraţie şi divorţialitate
cazul respectiv. Variaţia totală a variabilei de- este de 0,58 iar cel de determinaţie de 0,582
pendente este dată de suma pătratelor = 0,34. Rezultă că aproximativ o treime (=
diferenţelor dintre valorile respectivei varia- 0,34 x 100) din variaţia totală a variabilei di-
bile şi media seriei. Această variaţie poate fi vorţ i al i tate este explicată prin variaţia
descompusă în variaţie explicată (calculată migraţiei, Restul de (1- 0,34 ) x 100 = 66%
ca sumă a pătratelor diferenţelor dintre valo- este explicat de alte variabila independenta.
rile estimate ale variabilei dependente şi Analiza fiind !a nivel de total oraşe pe judeţe,
media acesteia) şi variaţia neexplicată (calcu- interpretarea trebuie făcută luind în conside-
lată ca sumă a pătratelor valorilor reziduale). raţie variaţia teritorială a divorţialităţii şi nu pe
Variaţia explicată este un element folosit pen- cea individuală. Dacă unitatea de analiză nu
tru a determina cît de adecvat este modelul r. mai este judeţul ci individul (caracterizat prin
pentru datele la care se aplică. Această statusul matrimonial şi prin cel rezidenţial) a-
funcţie o îndeplineşte coeficientul de determi- tunci ss va modifica şi valoarea corelaţiei şi
naţie calculat ca raport între variaţia explicată respectiv a determinaţiei simple. Migraţia rural-
şi variaţia totală. Valoarea sa este cuprinsă urban explică 34% din variaţia interjudeţeană
între 0 şi 1. Cu cît această valoare este mai a divorţialităţii. Variaţia interindividuală a
mare cu atît variabila independentă aleasă comportamentului de divorţ este explicată în
explică mai mult din variaţia totală a variabilei baza unui modal de analiză diferit. în cazul r.
dependente. Termenul "explică* are, în con- multiple, ecuaţia de r. are forma:
text statistic, sensul de "asociat cu", "dă y = 3 4- tnXt + t&2 +...+ bffi +...+ bnKn,
seamă de". Dacă r. este simplă, coeficientul unde y — valoarea aşteptată a variabilei de-
corespunzător poartă numele de coeficient pendente, Xi— variabila independentă /, iarbi
2
de determinaţie simplă, şi se notează cu r . coeficientul de r. parţială a lui y asupra lui Xi.
Cu cît ponderea din variaţia variabilei de- Valoarea coeficientului de r. parţială b, indică
pendente explicată de variabila independentă numărul de unităţi cu care se modifică ypnn
2
este mai mare, cu atît r are o valoare mai schimbarea variabilei independente xi cu o
apropiată de 1. Extrăgînd radicalul din coefi- unitate, în condiţiile ţinerii sub control a valorii
cientul de determinaţie se obţine coeficientul celorlalte variabile independente. Modelul de
de corelaţie simpiă (Bravais-Pearson). Inter- r. multiplă permite efectuarea unui experi-
valul în limitele căruia variază acest coeficient ment mental, estimînd ce s-ar întîmpla cu
este de ia —1 ia+1. Semnul (+) indică o relaţie variaţia variabilei y dacă asupra ei ar acţiona
de directă proporţionalitate între variabilele numai variaţia variabilei xi iar celelalte varia-
puse în relaţie. Creşterea unuia din ele este bile indepsndente ar avea aceeaşi valoare la
însoţită de creşterea celeilalte. Semnul (—) in- nivelul tuturor unităţilor de analiză. Exemplu:
dică, dimpotrivă, o variaţie invers propor- pentru a estima nivslul natalităţii (NAT) (copiii
ţională, creşterea unei variabile este însoţită născuţi vii la 1000 locuitori) într-un oraş mare
de descreşterea celeilalte. Cu cît valoarea (cu peste 100.000 de locuitori) din România,
coeficientului este mai apropiată de ± 1 cu folosim ca preclictori rata imigrării în oraş (IM),
atît asocierea dintre cele două variabile este număr de televizoare la 1000 locuitori (TV),
mai intensă, in schimb, apropierea sa de 0 localizarea oraşului în Transilvania, Banat
semnifică existenţa unui raport de inde- sau Cnşana-Maramureş (TRANS) şi locahza-
492
REGRESIE
rea oraşului în Moldova (MOLD). (Datele sînt Muntenia, Oltenia sau Dobrogea. Termenul
la nivelul anului 1985, pentru 21 oraşe). Ulti- liber al r, (a) este valoarea aşteptată pentru y
mele două variabile sînt scalate cu 1 pentru în ipoteza că toate variabilele independente
cazul apartenenţei oraşului ia respectiva ar avea valoarea 0. Corespunzător, termenul
zonă şi cu 0 pentru neapartenenţă. Oraşul a într-un model de r. cu variabile fictive indică
laşi, spre exemplu, va primi nota 1 pentru va- valoarea aşteptată a variabilei dependente în
riabila MOLD şi 0 pentru variabila TRANS. în cazul unităţilor din categoria de referinţă.
schimb, la Cluj vom acorda nota 0 pentru Deci, valoarea aşteptată a NAT, în ipoteza va-
MOLD şi 1 pentru TRANS, Astfel de variabile lorii 0 pentru IM şi TV, este de 15,24%» pentru
dihotomice notate cu 0 şi 1 poartă numele de oraşele mari din Muntenia, Oltenia şi Dobro-
variabile fictive (dummy variables). Ipoteza gea, de 16,32%<, pentru cele din Moldova şi de
care stă la baza acestui model este că nata- 14,14%« pentru cele din Transilvania, Banat şi
litatea variază atît în funcţie de structura de Crişana-Maramureş. Coeficientul de determi-
vîrstă a populaţiei (semnificată în acest caz naţie multiplă, notat cu f?2, exprimă, în mod
prin IM) cît şi de structuri culturale moderne analog cu cel de determinaţie simplă, cît la
(TV) sau tradiţionale, asociate cu regiunea is- sută din variaţia variabilei dependente este
torică de apartenenţă (TRANS şi MOLD). explicată de prediciori. Prin extragerea radi-
Ecuaţia de r. multiplă corespunzătoare aces- calului din F? se obţine coeficientul de
tui model este: corelaţie multiplă, notat cu R. Acesta mai
NAT = 15,24 + 0,33 IM + 1,08 MOLD - poate fi calculat şi interpretat şi ca valoare a
1,10 TRANS —0,01 TV Creşterea cu o corelaţiei simple dintre seria valorilor obser-
unitate pe scala ratei de imigrare exprimate vate ale variabilei y şi seria valorilor estimate
în promite este însoţită în medie de o prin modelul de r. al aceleiaşi variabile. Core-
creştere a ratei de natalitate cu 0,33 unităţi laţia multiplă poate fi calculată şi pornind de
în condiţiile ţinerii sub control a celorlalte la coeficienţii de corelaţie simplă (rij). Pentru
variabile independente. Creşterea cu o cazul a două variabile independente notate
unitate pe scala indicatorului TV implică o cu /şi/şi o variabilă dependentă k, corelaţia
reducere medie a ratei de natalitate de 0,01. multiplă dintre k şi /,;' poate fi exprimată prin:
Trecerea de la oraşe din afara Moldovei la
oraşe moldoveneşti tinde să f i e însoţită, în
1 -ni
medie, de o creştere a ratei de natalitate cu
1,08. în schimb, prin deplasarea analizei de la Dacă dorim să măsurăm corelaţia dintre va-
oraşe extracarpatice la oraşe intracarpatice riabilele k şi i ţinînd sub control influenţa pe
se înregistrează, în medie, o reducere a NAT care o altă variabilă ar putea să o aibă asupra
cu 1,10 unităţi. (Estimările făcute sînt valabile lor, se poate calcula coeficientul corelaţiei
în ipoteza respectării condiţiei ceteris pari- parţiale. In funcţie de numărul de variabile
bus). într-un model de r. în care se folosesc ţinute sub control, acesta poate fi de ordinul
variabile fictive există totdeauna o categorie 1, 2, 3 etc. (Corelaţia simplă de 2 variabile
de unităţi de analiză de referinţă. Acestea sînt este denumită şi corelaţie de ordinul zero, în
cele pentru care se înregistrează valoarea 0 sensul că nu implică nici o variabilă ţinută sub
pentru toate variabilele fictive incluse în control). Corelaţia parţială de ordinul unu din-
ecuaţie. în exemplul dat, această situaţie re- tre variabilele / ş i /, ţinînd sub control pe k, se
vine oraşelor notate cu 0 pentru MOLD şi notează nj k. în mod similar, indicii variabilelor
pentru TRANS, respectiv celor localizate în de control în corelaţii parţiale de ordinul 2, 3
493
REGRESIE
ş.a.m.d. se notează ca şi indicele/, respectiv dată în tabela cu valori ale variabilei t (Stu-
după punctul care marchează cele două va- dent), pentru o probabilitate care se alege
riabile corelate. Pentru cazul corelaţiei egală cu 0,05 sau mai mică decît 0,05. în
parţiale de ordinul unu, oazu! unui eşantion de peste 120 unităţi şi
pentru probabilitatea de eroare de 0,05, test
bilateral, t=1,96, iar valoarea coeficientului de
corelaţie este:
nepoate li interpretată şi ca medie ponderată = 0,18
1,96
a corelaţiilor rtJ calculate pentru fiecare din
grupele de unităţi care au aceeaşi valoare k.
Pătratul coeficientului de corelaţie parţială Dacă valoarea calculată a
este echivalent cu coeficientul de deter- coeficientului de corelaţie .pentru un astfel
minaţie parţială. Acesta indică ponderea din de eşantion este egală sau mai mare
variaţia variabilei dependente explicată de o decît 0,18, atunci se respinge ipoteza de
variabilă independentă dată în condiţiile con- nul şi se acceptă alternativa ei care, susţine
t r o l ă r i i influenţei celorlalte variabile că respectivul coeficient este semnificativ
independente din model. Suma coeficienţilor diferit de 0. Pentru testarea semnificaţiei
de destinaţie parţială din aceeaşi ecuaţie de coeficientului de regresie simplă poate fi
r. este egală cu valoarea coeficientului de de- folosit testul F calculat ca raport intre variaţia
terminaţie multiplă. în r. natalităţii, cei patru explicată şi variaţia neexplicată împărţită
predictori explică împreună 88% din variaţia la numărul de unităţi analizate minus 2.
2
acesteia. Prin extragerea radicalului din fl se Dacă F calculat este mai mare decît F
obţine coeficientul de corelaţie multiplă teoretic (identificabil în tabelele speciale pen-
R=-!OM = 0,94. Coeficienţii de deterrninaţie
tru o probabilitate dată şi pentru 1 şi N - 2
parţială, în acelaşi exemplu, au valorile 0,60 grade de libertate, unde N— număr unităţi de
pentru IM, 0,14 pentru TV, 0,08 pentru MOLD analiză) atunci se respinge ipoteza de nul.
şi 0,06 pent'u TRANS. Sosirile în localităţi au Valorile coeficienţilor de corelaţie sau de re-
deci rolul hoîărîior în explicarea variaţiei între gresie calculate pentru un eşantion dat
oraşe a ratei de natalitate. Atît pentru coefi- aproximează pe cele din populaţia de selecţie
cienţii de r. cît şi pentru cei de corelaţie se dar nu sînt identice cu acestea decît în mod
determină semnificaţia lor statistică. în baza accidental. Pentru a estima mărimea lor la
testelor de semnificaţie (? sau F) se acceptă nivelul acestei populaţi se calculează inter-
sau se resping, cu o probabilitate de eroare vale de încredere care dau, cu probabilităţi de
aleasă, ipoleza că valoarea coeficienţilor re- eroare determinate, limitele între care se în-
spectivi este egală cu 0 (ipoteză de nul) în scriu valorile lor. Coeficienţii de corelaţie şi de
populaţia din care a fost selectat eşantionul. r. sint prezentaţi de obicei însoţiţi de nivelul lor
Valoarea critică a coeficientului de corelaţie de semnificaţie (probabilitatea cu care se
simplă (pragul deasupra căruia acesta se respinge sau se acceptă ipoteza de nul). în
consideră a fi semnificativ diferit de 0) se de- cazul coeficienţilor de r. parţială este indicată
termină cu ajutorul formulei: şi precizarea erorii standard sau a valorii tes-
tului (corespunzător lor. Pentru ca parametrii
ecuaţiei de r. calculaţi pe baza unui eşantion
să estimeze nedistorsionat parametrii din
j /y— volumul eşantionului, iar t— este populaţia de bază, datele pe care se aplică
unc e
494
REGRES1E
495
REGRESIE
standard se modifică variabila dependentă Atît coeficienţii beta, cit şi cei de elasticitate si
pentru schimbarea cu o abatere standard a de aeterminaţie parţială indică aceeaşi ie-
variabilei independente de referinţă, în rarhie de importanţă a variabilelor Influenta
condiţiile ţinerii sub control a celorlalte vari- maximă asupra natalităţii în oraşele mari o
abile independente Coeficienţii de exeicită structurile pe virstă asociate cu îmi
elasticitate sînt o altă modalitate de sporire a grarea în localitate Orientările valorice
gradului de comparabilitate a coeficienţilor de moderne asociate cu mijloacele de comuni-
r. Ei se obţin prin înmulţirea coeficienţilor de care de masă contribuie la reducerea
r. parţială cu raportul dintre media variabilei fertilităţii, cu o intensitate mai mică decît cea
independente şi media variabilei dependente a migraţiei Orientările valorice de tip tra-
Un astfel de coeficient măsoară cu cîte pro- diţional asociate cu regiunea istorică de
cente esta de aşteptat să se modifice, în apartenenţă a oraşului au cea mai redusă in-
medie, variabila dependentă pentru o modifi- fluentă asupra natalităţii Localizarea oraşului
care cu un procent a variabilei independente în arcul intracarpatic favorizează reducerea
de referinţă, în condiţiile tinerii sub control a fertilităţii Amplasarea sa în Moldova con-
celorlalte variabile independente în general, tribuie, dimpotrivă, la creşterea valorilor
este mai indicată folosirea coeficienţilor de r. acestui indicator Pentru analiza intensităţii
nestandardizaţi decît a celor de elasticitate şi legăturii dintre două seturi de variabile cu va-
beta pentru a face comparaţii ale aceloraşi lon determinate pentru acelaşi set de date se
relaţii în eşantioane diferite Coeficienţii beta foloseşte corelaţia canonică Aceasta poate fi
si cei de elasticitate sînt mai indicaţi atunci considerată ca o extensie a corelaţiei multiple
cînd se urmăreşte descrierea relaţiilor dintr- si a celei simple Care este, spre exemplu, in-
un eşantion dat Ei sînt utilizaţi în special tensitatea relaţiei dintre gradul de urbanizare
pentru a compara importanta unor variabile si migraţie la nivelul ţării? Dacă măsurarea lor
independente, măsurate cu unităţi diferite, în se face prin cîte un indicator (pondere a
raport cu o variabilă dependentă dată, în ca- populaţiei urbane şi rata de imigrare), atunci
drul aceiUiasi eşantion Dacă variabilele răspunsul poate fi dat prin calcularea core-
independente diferă mai mult din punct de laţiei simple Dacă urbanizarea se măsoară
vedere al dispersiilor decît al mediilor lor, nu numai prin ponderea de populaţie urbană
atunci este de preferat folosirea coeficienţilor ci şi prin mărimea medie a oraşului din judeţ
de elasticitate în situaţia în care mediile sînt atunci intensitatea relaţiei respective poate fi
mai diferite decît dispersiile, este reco- măsurată prin coeficientul de corelaţie mul-
mandabilă utilizarea coeficienţilor beta în tiplă în cazul în care migratia este carac-
exemplul r. natalităţii asupra imigrăm si a unor terizată atît prin rata de imigrare cît si prin cea
indicatori semnificativi din punct de vedere de emigrare, relaţia ei cu urbanizarea (esti-
cultural, fiecăreia din variabilele inde- mată tot prin doi indicatori) nu mai poate fi
pendente îi corespund următor» coeficienţi măsurată decît prin corelaţia canonică Pen-
tru determinarea acesteia, fiecare din cele
r parţala beta elastatate terminare
nestandard parţală două seturi de variabile este transformat în
zată
cîte o variabilă canonică Variabilele canonice
IM 0 33 0 69 0 29 I 0 60 au forma unor funcţii liniare Ele se calculează
TV 0 01 0 21 -0 27 0 14
ca sumă de produse între variabilele iniţiale
1 TRANS -1 10 -018 -0 03 006
MOLD 108 015 0 02 0 08 1 ale setului de date de referinţă si ponderile
specifice astfel alese încît corelaţia dintre
496
RELATIVISM CULTURAL
497
RELAŢII INTERPERSONALE
498
RELAŢII INTERPERSONALE
trală a "relaţiilor umane" este că necesităţile sociale, prin crearea unor r.i. reciproc supor-
complexe ale oamenilor (stimă, respect, tive. Psihologia umanistă a adus contribuţii
mediu uman suportiv, pozitiv, starea de sa- importante la reconsiderarea r.i. şi sociale din
tisfacţie) reprezintă o importantă sursă perspectiva necesităţilor umane. ♦ R.i. au in-
motivaţtonală a performanţei. Umanizarea trat în atenţie şi datorită unei dileme
relaţiilor de munca este o cale de a obţine per- organizatorice a societăţii actuale. în proble-
formanţe ridicate. De aici s-a dezvoltat o ma interferenţei celor două logici, a activi-
întreagă orientare în sociologia organiza- tăţilor sociale, colective, şi a r.i. purtătoare ale
ţională fundată pe ideea utilizării "resurselor logicii individului uman, se înfruntă două
umane ale întreprinderii". O organizaţie efi- strategii distincte: a. Promovarea unor relaţii
cientă, creativă, flexibilă se fundează pe r.i. sociale depersonalizate ("strategie me-
deschise, stimulative, în care fiecare membru canicistă"). Pentru a exclude subiectivismul,
participă activ, dezvoltîndu-şi şi afirmîndu-şi promovarea intereselor personale, compor-
propriile capacităţi (Rensis Likert, New Pat- tamentul uman în contextul diferitelor activi-
terns of Management, 1961). Ignorarea tăţi sociale trebuie să fie supus unor norme
individului uman reprezinte o sursă impor- riguroase, generale şi impersonale, care să-l
tantă de perturbări şi ineficientă. în lucrările reglementeze strict din perspectiva logicii
sale, Chris Argyris (Interpersonal Compe-f sistemului social. Relaţiile sociale devin strict
ence ancf Organizatîonal Effectiveness, 1962 şi funcţionale, impersonale, rezultat al înde-
Integrating the Individual and Organization, plinirii stricte şi exclusive a cerinţelor rolurilor
1964) propune un nou tip de organizaţie care sociale. Această strategie a fost criticată din
să asigure maximizarea satisfacerii ne- două puncte de vedere distincte: 1. Con-
cesităţilor sociale ale personalităţii umane ca secinţe umane distructive. Persoana umană
sursă a eficienţei organizaţiei, bazat pe com- este pulverizată într-o mulţime de roluri ce ex-
petenţa interpersonală. ♦ Reconstituirea r.i. primă o logică exterioară, propria sa logică
după o logică umană pozitivă reprezintă rămînînd cronic subdezvoltată. Este o
obiectul diferitelor tehnici de grup dezvoltate strategie frustrantă pentru indivizi psnîru că
în ultimele decenii, dintre care cele mai blochează autodezvoitarea şi satisfacerea
cunoscute sînt T-Grupulşi Grupul de intîlnire. necesităţilor umane în relaţiile sociale. Are
Cari Rogers, întemeietorul acestuia din urmă, deci un efect dezumanizant. 2, Consecinţe
aprecia că descoperirile teoretice şi tehnice sociale negative: Subdezvoltarea personală,
legate de utilizarea grupului sînt echivalente frustrarea necesităţilor umane de ordin social
ca importanţă cu descoperirea energiei nu- generează inevitabil rigiditate, dificultăţi în
cleare. Toate formele de învăţare de grup se comunicare şi cooperare; frustrarea ne-
centrează pe principiul că r.i. pot să repre- cesităţilor umane are consecinţe dezor-
zinte frîne sau dimpotrivă facilitatori ai dez- ganizatoare, perturbatoare pentru activităţile
voltării personale, cooperării şi colaborării. sociale propriu-zise. b. Promovarea unei
Unele tehnici de învăţare în grup (T-Grupul) strategii expresive sau "organice": găsirea
încearcă să sporească capacitatea de unor modalităţi de îmbinare armonioasă a
înţelegere de sine şt a celorlalţi, a proceselor logicii sociale cu logica Umană, în cadrul unor
interpersonaie, de grup, pentru a mări capaci- relaţii care să promoveze eficient atît fi-
tatea acţiunii sociale; alte tehnici (Grupul de nalităţile sociale, cît şi cele personale.
întîinire) sînt orientate mai mult spre dezvol- Activităţile sociale, umanizate, în care omul
tarea personalităţii, prin eliminarea inhibiţiilor îşi exprimă şi actualizează capacităţile sale,
499
RELAŢIE SOCIALA
500
RELIGIE
501
RELIGIE
502
RESOCIALIZARE
riale, expansive, zeii servesc ca instrumente Creştinismul, cel puţin în Europa, este r. care,
sacre ale imperialismului. în ultimul timp, către sfîrşitul antichităţii, a eliminat şi ultimele
muite studii sînt dedicate (actorilor care in- elemente ale r.c. V. biserică, mit, religie, to-
fluenţează starea de religiozitate şi de tem. A.B.
revigorare a unor mişcări religioase, cum sînt
mişcările fundamentaliste. V. biserică, cult. REPRESIUNE 1. In psihanaliză, proces
E.Z. psihic, conştient şi voluntar, prin care &e re-
nunţă la satisfacerea unei dorinţe, judecată
RELIGIE CASNICĂ formă de r. arhaică ca fiind în dezacord cu propria persoană
existentă ia toate popoarele indoeuropene, in morală. Proces diferit de refulare, acesta fiind
special între mileniile III-I Î.C. R.o. se concen- un fenomen inconştient de autoapărare şi evi-
trează exclusiv pe familie, conducătorul tare a insatisfacţiei. 2. în sociologia politică,
acesteia fiind şl şeful cultului, iar strămoşii, şi ansamblu de acţiuni voluntare, organizate,
într-un fel, focul din vatra sacră sînt singurele atent planificate şi aplicate, îndreptate spre
divinităţi recunoscute de acest cult. Fiecare limitarea posibilităţilor de formare şi afirmare
familie are propria sa r.o., in sensul că aîe intereselor şi acţiunilor unei persoane,
divinităţile (străbunii) pot fi recunoscute doar grup sau organizaţie rivală. Uneori folosit in-
de descendenţii lor direcţi pe cale exclusiv distinct cu reprimare, deşi r. nu include şi
ternă. Din fecest motiv, elementele specifice acţiuni de eliminare fizică aşa cum se întîmplă
cultului, cum ar fi rugăciunile, invocaţiile, în cazul reprimării. V. îndoctrinare, manipu-
obiectele sacre, au un caracter casnic, fund lare, persuasiune. A.T.
relativ diferite pentru diversele familii Statutul
de membru al cultului este comun cu cel de RESOCIALIZARE proces de reonen-
membru al familiei şi poate fi obţinut prin tare şi integrate în viaţa socială a indivizilor
naştere, căsătorie sau adopţiune. Fustei de cate au promovat comportamente marginale
Coulangss [ L a cita antique, 1864, tr.rom. sau deviante R. este un mijloc de control so-
1984) consideră că religia a stat la baza c'al aplicat in instituţii specializate şi în grupuri
formării tuturor instituţiilor sociale, ea funda- împreună cu unele sancţiuni punitive asupra
mentînd întreaga viaţă socială, morala, celor caie au încălcat normele şi valorile so-
dreptul, relaţiile de rudenie, de proprietate, ca cialmente dezîrabile. fi. urmăreşte raonen-
şi întreaga structură politică a societăţii ♦ tarea şi remodelarea personalităţii individului
Alături de r.c. a coexistat permanent o religie deviant, reeducarea lui în consens cu nor-
cosmică, probabil mai veche, bazată pe mele de conduită acceptate de societate. în
divinizarea unor elemente naturale. La Mir- procesul de r. un rol important revine mediului
cea Eliade, r.c. este opusă r. publice, care se familial care, prin mijloace specifice, poate
află de regulă sub administraţia statului şi asigura individului noi raporturi sociale, noi
este împărtăşită de toţi cetăţenii R.c. şi-a di- forme de comportament, ruperea cu faptele
minuat influenţa în viaţa socială in momentul delincvente săvîrşite şi orientarea spre
în care forme superioare de organizare, în scopuli dorite şi permise de societate Finali-
special cele de tip statal, au redus importanţa tatea procesului de r. constă în recuperarea
familiei în societate. Deşi trăsăturile sale car- si reintegrarea în societate a delincvenţilor,
acteristice se vor altera permanent în asimilarea de către aceştia a unor norme, va-
antichitate, r.c. nu a dispărut decît in momen- lon si atitudini acceptate. O atenţie deosebită
t u l în care s-au impus r. monoteiste. in r. se acordă minonlor delincvenţi pentru
503
RESPONSABILITATE
504
REVOLUŢIE
505
REZIDUURI
si politică a Japoniei, fapt care a condus la un cretă poate fi descompusă, în scopuri anali-
proces rapid de dezvoltare a capitalismului in- tice, într-o parte constantă si alta variabilă,
dustrial si ia schimbări profunde în structura prima, denumită r., a fost considerată de
statului ♦ Teoria marxistă prezintă un punct Pareto prin analogie cu lingvistica,' rădăcina"
distinct în ceea ce priveşte r., acest concept acţiunii umane, in timp ce partea variabilă
avînd un rol cheie în această teorie in acord (derivaţia) este doar o formă prin care se
cu teoria marxistă, r. reprezintă procesul de încearcă raţionalizarea'rădăcinii Dacă
schimbare a organizării social-economice si această raţionalizare corespunde stand
ardelor logico-experimentale ale ştiinţei,
politice a societăţii, marcînd trecerea de la o
acţiunea este logico-experimentală (pe scurt,
formaţiune socială (orînduire) la alta O ase-
acţiune logică) Altfel, acţiunea este non-
menea tranziţie se realizează, de regulă prin
logico experimentală (non-logică, dar nu
lupta de clasă lupta dintre clasa purtătoare a
non-ratională si cu atit mai puţin iraţională) în
unui nou mod de organizare socială si clasa
al doilea rînd, deoarece orice acţiune umană
vital interesată în menţinerea vechii or- presupune un actor şi în ultimă instanţă, este
ganizări sociale in mod special, în textele reductibilă la o acţiune individuală (Pareto
marxiste smt analizate două cazuri r. bur- este, in opinia lui Boudon un întemeietor al
gheză care a realizat tranziţia de la societatea individualismului metodologic în sociologie),
feudală la societatea capitalistă si r. socialistă ceea ce exprimă constant un individ care
care urma să producă schimbarea societăţii acţionează tine de natura umană generică în
capitaliste într-un nou tip de societate socie- consecinţă, la baza r. se află elementele
tatea socialistă Teoria marxistă a r. a stat la naturii umane (instincte, predispoziţii afec-
baza ideologiei partidelor comuniste si a in- tive, sentimente stări de spirit sau afective),
staurăm regimurilor socialiste Lemn este iar în măsura in care aceste elemente sint ex-
autorul unei cunoscute definiri a situaţiei primate pnntr un raţionament non
revoluţionare' — situaţie care poate produce logico-experimental (derivaţie) ele se ide'iti
o tevoluţie societatea este in pragul unei fică cu r R. nu se clasifică totuşi in funcţie rL
levolutn atunci cind a clasele oprimate nu derivaţii ci in funcţie de frecventa si onen
mai sînt dispuse să accepte situaţia de opri- tarea lor fată de prezent sau trecut, de expi
mare în care se află si b clasele dominante marea egoismului sau altruismului, de
încrederea actorului in stnntă sau in tradiţie
nu mai sînt capabile să exercite dominarea cu
de orientarea actorului fată de sine sau fată
instrumentele sociale si politice de care dis-
de co'ectivitate de înclinaţia lui sexuală in-
pun Tot mai influentă, în ultimul timp, este
stinctivă, morala" sau 'moralizatoare etc
araliza clasică a lui Alexis de Tocqueville a
Astfel, Pareto distinge claia r. combinaţii,
revoluţiei franceze The Old Regime and the care constituie partea constantă a acţiunilor
French Revolution (1856) in analiza r. din ce urmăresc obţinerea unor avantaje (de
stuntă, un impact deosebit l-a avut opera lui regulă materiale) prin folosirea hazardata a
Thomas Kuhn (The Structura of Scientific unor raporturi neobişnuite intre mijloace si
Rewlutions 1962) V evoluţie marxism C Z. scop clasa r persistentei partea constanta a
acţiunilor care vizează menţinerea modelelor
REZIDUURI termen sociologic inventat culturale existenţe sau resurecţia unora
de sociologul italian Vi'Sredo Parefo (1848 abandonate clasa r integrităţii gene'ate de
1923) in stnnsa legătura cu derivaţiile pentru orientarea actorului spre sine si opusa clasei
a explica structura si formele activităţii r sociabilităţii care disciplinează compor
umane Deoarece orice acţiune umană con-
506
RISC
tamentele si cultivă sentimentele altruiste, mare oraş etc Asemenea analize se fac
de milă, generozitate, altruism, egalitate şi as- curent in legătură cu mulţimile de evem-
cetism, clasa r. exteriorizăm, prin care actorul mente/consecinte indezirabile asociate
încearcă să abiliteze socialmente propriile tn- probabilistic cu diferitele caracteristici ale gru-
stmcte si credinţe, în sfirsit, r. sexuale purilor sociale în funcţie de comportamentul
constituie partea constantă a unei abundente si de poziţia lor în cadrul societăţii R. unei
literaturi moralizatoare care nu poate, totuşi, decizii în situaţii de decizie, decidentul se află
diminua, după Pareto, foita instinctului sexual în fata mai multor alternative, intre care tre-
în raporturile dintre bărbaţi si femei Deşi buie să aleagă Cel mai adesea el nu ştie cu
toate acţiunile sociale sînt, la urma urmei, precizie a probabilitatea de reuşită in cazul
combinaţii intre toate aceste sase clase de r., unei operaţiuni sau alta si b probabilitatea in
Pareto explică stratificarea socială ce o con- tîmplărn, în cazul unei opţiuni sau altei, a unor
secinţă a proeminentei unei clase sau alteia consecinţe sau leact» indezirabile Optind
de r., ajungînd la o explicaţie psihologist- pentru o alternativă, decidentul îsi asumă un
nominalistă a claselor sociale (G Gurvitch) r. in ceea ce priveşte in'împ'aiea unor t erv
Totodată, deşi nu acordă decît o mică impor- mente indezirabile, rezultate ale re>: uvei
tantă tipului de derivaţie în legătură cu care decizii Estimarea r. reprezintă un grup de
funcţionează un r., sociologul italian re- tehnici dezvoltate pentru determinarea pro-
cunoaşte că societatea nu este posibilă fără babilităţii ca d i f e r i t e cursuri de acţiune
aceste fenomene pseudologice de raţion- (decizii) să producă cîstigun sau pierderi, mai
alizare, care fac totuşi ca un act să fie general probabilitatea consecinţelor alterna-
f
socializat, iar o acţiune să ie eficace social- tive ale unui eveniment. în f u n c ţ i e de
mente în fapt, cuplul r.-derivatu are, in cunoştinţele disponibile, estimarea r. poate
sociologia lui Pereto, un rol asemănător cate- lua d i f e r i t e forme estimarea mărimii
gomlor marxiste de interese economice si cistiguriior si pierderilor probabile asociate cu
loeologCP sociologul 'talan e>.tinzind sfera o anumită decizie probabilitatea producerii
acestor categorii pentru a cuprinde astfel o unui eveniment dezirabil sau indezirabil sau
ane mai largă de mobilun si finalităţi ale ac- pur si simplu imaginarea unui scenariu referi-
tiv itatu umane V acţiune socială, acţiune tor la cel mai prost posibil curs de evenimente,
cc'ectivă socializare, stratificare sociala I.U. fără a se putea preciza probabilitatea in
tîmplărn sale Pentru estimarea r. se pot folosi
RISC probabilitatea de producere a unui date cu privire la frecventa intimplăni unui
eveniment sau curs de acţiune de regulă ne- fenomen sau estimării subiective asupra
donte pentru subiect R. este o expresie fie a probabilităţii acestuia Din acest mod de a de-
nedeterminării structurale a realităţii (carac- fini problema r. în procesul luării deciziei (al
terul probabilist obiectiv al evenimentelor), fie maragementului), s-au dezvoltat o serie de
al incertitudinii al insuficientei cunoştinţelor teme de cercetare Estimarea subiectivă a
noastre despre procesele real? R unor probabilităţilor analiza mecanismelor cogm
evenimente r. de a se îmbolnăvi de cancer al tive ale estimam subiective a probabilităţii
fumătorilor r de a fi victimă a unei agresiuni unor evenimente Percepţia r factorii psi
a unui accident etc Acest tip de r se sta- hologici si sociali ai selectăm, consideram
bileşte pe baza analizei inc den'ei statis'ice a unor r si a subestimării altora Asumarea r
respectivului eveniment in raport cu o disponibilitatea unui decident de a opta pen
condiţie anumită a fi fumător a locui într-un tru decizii cu r. ridicat factorii psihologici si
507
RIT
sociali care determină o asemenea dis- în situaţii, asociindu-si sau producind semii-
ponibilitate V decizie, incertitudine C.Z *icaţu care dspăşesc cadrul situaţional de
aplicare In societăţile tradiţionale, r. nu era
RIT acţiune sau o sene de acţiuni (compor- altceva decît forma socială de aplicare a unui
tamente) formale sau convenţionale rit pe rind în vremurile mai recente r. se
ordonate întt-o desfăşurare stereotipă cu ca- desprinde de rituri, mai ales de funcţia magică
racteristici ceremoniale, specitice mai ales şi sanctionatoare a acestora, pentru a se in-
societăţilor primitive, autarhice sau tradiţio- stitui ca modalitate de conferire a unor
nale Uneori au caracter magic sau religios, semnificaţii simbolice unor evenimente sau
alteori îndeplinesc funcţii sociale diverse, situaţii sociale Organizarea si ordinea so-
vizînd cu precădere practici miţiatice, inte- cială presupun instituirea si practicarea unor
grarea sau reintegrarea individuală în grup, r. investite cu funcţii simbolice de identificare,
recunoaşterea unei poziţii dobîndite, sem- conservare sau diferenţiere, asigurînd inte-
nalarea unei valon sau persoane, conco- riorizarea, respectul si continuitatea valorilor
mitent cu menţinerea si întărirea modelelor de referinţă Prin r. se stabilesc raporturi între
de comportare, valorilor si semnificaţiilor so- organizaţie si individ, se asigură socializarea
ciale, în general a culturii comunităţii Se conformă cu universul valoric si normativ al
disting rnai multe tipurr a r. de naştere sînt unei ordini sociale, se generează si se
ceremonii magice practicate în comunităţile menţine respectul fată de un mod de or-
primitive la naşterea unui copil pentru prote- ganizare, ss consolidează influenta unei
jarea acestuia de spmtele rele si pentru a-i da ordini valorice în funcţie de aria constitutivă,
forţă si energie , b r. de purificare sînt asoci- se distinge intre r. de conservare si r. de dife-
ate precedentelor, împreună cu alte tabuuri, renţiere Primele funcţionează într-o comu-
pentru a elibera mama si copilul de "înt'narea" nitate sau organizaţie cu scopul de a-i conferi
provocată de graviditate si naştere, c r, de identitate, distincţie, continuitate, integrare si
iniţiere aveau in societăţile tradiţionale unitate valorică Se manifestă în adunări si
menirea de a pregăti copiii pentru accesul la ceremonii de diferite feluri (primirea într-o or-
statutul de adult In vremurile mai recente ganizaţie, acordarea de premii sau pedepse,
apar sub formă de ceremonii care pregătesc celebrarea unei aniversări etc) Uneon pre-
accesul unei persoane într-o sectă, într-o so- supun utilizarea unei costumaţii specifica, a
cietate secretă sau într-o asociaţie fondată pe unor insigne, steaguri, lozinci sau alte în-
anumite reguli d r. puberale iau forma cere- semne R. de diferenţiere sint instituite pentru
moniilor prin care se sancţionează tranziţia de a deosebi grupurile (de virstă, sex funcţie so-
la copilărie la maturitate implicmd tabuuri, izo- cial ă etc ) din aceeaşi comunitate sau
lare temporară, probe f i z i c e , instrucţie organizaţie in vederea stabilim unor raporturi
morală, investirea cu anumite semne distinc- de respect Ca simboluri ale ord nu expresive,
tive pentru noul status, e r. de treceie sînt r instituie pjnti do lega'ură intre comportarea
asociate ciclurilor mari de viată pei roadelor cotidiană si sistemul valoric referenţial,
ae criză sau tranziţiilor V cultura integrare asigjnnd con'inu'tatea, ordtrea si controlul
socială, ntual, socializare L.V. social V antropologie, control social cultwa
rit, socializare L. V.
RITUAL ansamblu de acţiuni saj com-
portamente integrate mtr o succesiune ROL SOCIAL modal de comportare aso-
strictă, manifestate individual si/sau colectiv ciat unei pozit i sociale sau unui status,
508
ROL SOCiAL
509
ROMÂNISM
510
RUTINĂ
torică. în societăţile simple, primitive, cvasi- cărea de roluri sociale. Totuşi, şi în societăţile
izolate, r. este foarte accentuată, mentali- complexe se cristalizează, atit la nivelul in-
tatea şi comportamentul indivizilor avind un stituţional cit şi al cotidianului, o serie de
înalt grad de standardizare, iar schimbările în practici rutiniere, care au şi funcţii pozitive,
timp sînt puţine, în vreme ce în societăţile contribuind la structurarea sistemelor şi sub-
complexe, puternic diferenţiate cultural prin sistemelor socioumane, Sa previzibilitatea
stiluri de viaţă, creativitatea este considerată conduitelor grupale şi individuale, V. etnome-
o valoare şi practicată ca atare, inclusiv in ju- todologie, rit, ritual, rol social, tradiţie. P.l.
s
SACRU/PROFAN 1. Distincţie utilizată portantă nu distincţia s./p. ci analiza compo-
într-un mod particular în sociologie de E. Dur- nentelor raţionale şi iraţionale din cadrul s., ca
kheim (Ies tormes e/emeniaires de /a v/e şi a numinosului, adică a esenţei s., a părţii
religieuse, 1912). Pentru ei s. apare numai în pure golite de conţinutul etic al categoriei de
societate şi constă într-un grup de lucruri, cre- s. V. religie, secularizare. A.B.
dinţe şi ritualuri care sînt respectate şi adorate
(sacre), fiind distincte de toate celelalte as- SANCŢIUNE modalitate utilizată în
pecte ale vieţii sociale, care sînt profane. relaţiile sociale în vederea stimulării,, impune-
Divizarea lumii in două zone distincte, una a rii, descurajării sau prevenirii unor
fenomenelor s. şi alta a celor p., constituie comportamente individuale sau de grup în ra-
esenţa oricărei religii. Forţa s. nu este alta port cu criterii morale sau juridice explicite. S.
decît forţa societăţii care este anonimă şi im- pot fi pozitive sau negative. S. pozitive sînt ad-
personală, impunîndu-se individului ca o ministrate în cazul în care se urmăreşte
realitate calitativ superioară. Prin venerarea întărirea anumitor comportamente (s. pre-
obiectelor s. (ca şi a imaginii acestora) indivi- miale, recompense). S. negative se prescriu
zii, în ultimă instanţă, nu îşi venerează decît atunci cînd se doreşte respectarea unor
propria societate. 2. La Mircea Eliade (ie sa- norme, reguli sau legi în raport cu care sfera
cre et le Profane, 1965, tr. rom. Sacru/ şi comportamentelor individuale este indizera-
profanul, 1991) s. ţine de natura umană şi nu bil de largă (s, de corecţie sau punitive).
de societate, manifestarea s. fundamentînd Radcliffe Brown distinge între s. organizate,
ontologic lumea, asigurînd totodată atributul prin care societatea îşi organizează mijloacele
realităţii spaţiului, timpului şi naturii. Geneza de control social (justiţia şi fiscalitatea) şi s.
s. este explicată prin natura religioasă a omu- difuze prin care, în relaţii sociale mai mult sau
lui, iar in relaţia s./p. singura evoluţie este cea mai puţin formalizate, se transmit expresii de
de la s. la p. prin desacralizare. Distincţia s./p. aprobare sau dezaprobare. V. criminalitate,
este astfel mai puţin importantă, la fel ca şi la devianţă, prestigiu. l.A.P.
Rudolf Otto de la a cărui lucrare (Das Heilige,
1917, tr. rom. Sacrul, 1992) M. Eliade a plecat SAŢ DEVĂLMAŞ tip de comunitate teri-
în propria teorie a s. Pentru R. Otto este im- torială specific pentru societatea medievală
513
SATISFACŢIE
românească După H H Stahl, s.d, este o mai rar, pînă ce dispăreau cu totul în favoarea
"asociaţie de gospodării familiale, pe baza proprietăţii private A doua etapă va dăinui în
unui teritoriu stâpînit în comun, în care colec- cazul obştilor libere pînă în secolul al XX-lea
tivitatea ca atare are drepturi anterioare si ♦ Obştea era adunarea tuturor capilor de fa-
superioare drepturilor gospodăriilor alcătui- milie dintr-un sat, în care se ttnea seama de
toare, drepturi exercitate prmtr-un organ de glasul fiecărui participant, ascultate fund mai
conducere numit obşte' S.d, a cunoscut ales cele ale oamenilor bum si bătrîm',
două tipuri si anume s.d. de tip arhaic si cel .oameni cu bărbi albe", cu mai multă expe-
al s.d. umblător pe bătrîni S.d. arhaic este rienţă Obştea avea, după H H Stahl,
„un sat cu obşte democratic egalitară, vag co- următoarele drepturi si îndatoriri a amestec
lorată gerontocratic, cu o populaţie omogenă în organizarea proceselor de producţie, b
alcătuită exclusiv din băştinaşi, formînd o sin- amestec în viata publică si privată a satului,
gură ceată, închisă nebăstmasilor, folosind c amestec în crearea si aplicarea obiceiului
trupul de moşie în «devălmăşie absolută» pămîntului, d amestec în reglementarea
prin «stăpîmri locuresti» si, excepţional, pe relaţiilor intercomumtare, e drept de monopol
«sumă de stinjeni», pe baza unei economii sau măcar de supraveghere a relaţiilor
naturale, dominată de «folosirea» prin muncă comerciale cu exteriorul, f drept de
directă a pămîntului, în tehnicile primitive ale preemptiune împotriva vînzănlor funciare, g
defrişărilor si desţelenirilor permanente" îndatoriri si drepturi în privinţa relaţiilor cu sta-
Stăpînirea colectivă se întindea asupra a tot tul, h dreptul de a reprezenta comunitatea, /
ce era creat de natură (pădure, păşune, cîmp, delegarea munda si tarilor satului în cazul
apă etc ), iar stăpînirea gospodărească se aservim s.d., aceste drepturi ale obstei vor fi
exercita asupra a tot ce fusese obţinut prin preluate de „seniorul' feudal Din punct de ve-
muncă curaturile, pnsăcile, grădinile de zar- dere geografic, se pot distinge s.d. de munte,
zavat, heleşteul săpat de mîna omului, viile de deal si de cimpie De asemenea, ele se
plantate, livezile cu pomi roditori si, în primul împart în s.d. l i bere (mosnenesti sau
rînd, casa construită de fiecare familie Apoi, răzesesti), s.d. aservite (boiereşti,
obştea avea dreptul de a distribui colectiv mînăstiresti, domneşti) si s.d. libere (se
terenurile lotizate S.d. umblător pe bătrîm găseau în proporţie de masă în zonele de
este un sat cu o obşte înlăuntrul căreia s-au munte si deal, iar cele aservite în cîmpie) S.d.
produs diferenţieri de avere, cu drepturi ine- libere sînt excepţionale si specifice doar tării
galitare, expresie a unei populaţii scindate în noastre, singura tară europeană unde au
cete multiple si categorii sociale diverse, cei dăinuit pînă în vremurile noastre, puţind fi stu-
bogat) începlnd să domine asupra celorlalţi diate la fata locului (H H Sthal, Contribuţii la
membri cu interese antagonice, puternic in- studiul satelor devălmaşe româneşti, 3 voi,
vadată de nebăstinasi si acaparatori locali, 1958-1965, Teorii şi ipoteze privind sociolo-
care-si întemeiau drepturile nu pe băstinăsie, gia orinduirn tnbutale, 1980) V devălmăşie,
ci pe contracte, ducînd o aprigă luptă socială feudalism, gemeinschaft, solidaritate tra-
pentru acapararea .veniturilor" si a fondului ditie I F.
vălmas, pe baza unei economii de schimb si
a unor tehnici de lucru ce permiteau exploa- SATISFACŢIE stare subiectiva rezultată
tarea an de an a aceloraşi terenuri în obşte din împlinirea necesităţilor, lipsa de tensiuni
deveneau tot mai accentuate relaţiile de ex- de anxietate se fundează pe aprecierea po-
ploatare, distribuţiile egalitare se făceau tot zitivă a modulul de desfăşurare a vieţii în
514
SATISFACŢIE
general sau a unei sfere particulare a aces- momente de fericire decît persoanele în
teia S. exprimă rezultatul evaluării făcute în vîrstă Caracterul adaptiv al s. reiese şi din
mod continuu de subiect condiţiilor sale de analiza distribuţiei valorilor de s. în condiţii
viată, a gradului în care acestea sînt la nivelul normale, grupurile, colectivităţile manifestă în
aşteptărilor S, este înrudită cu conceptul de legătură cu diferitele componente ale vietn lor,
fericire, dar există unele deosebiri între cele cît si în legătură cu viaţa în ansamblu valon
două S. se referă la gradul în care diferitele statistice ce se plasează uşor pe panta pozi-
condiţii de viată, luate separat si/sau tivă a continuumului insatisfacţie/satisfacţie
împreună, corespund cu aşteptările subiectu- ♦ în cercetările sociologice actuale, indicatorii
lui Ea este deci legată în mod clar de nivelul de s. sînt extrem de des utilizaţi Indicatorii
de aspiraţii, avînd, asa cum s-a observat ade- des. sînt de două tipuri a Indicatori construiţi
sea, un caracter mai mult adaptiv în funcţie pe baza estimărilor subiecţilor a gradului lor
de condiţii si posibilităţi, subiectul îsi sta- de satisfacţie chestionare cu întrebări de tipul
bileşte un anumit nivel de aspiraţii, de 'Cît de satisfăcut sînteţi cu '■■" b Indicatori
aşteptări, si în raport cu acesta evaluează construiţi prm identificarea consecinţelor
condiţiile sale de viată S. are, din acest motiv, comportamentale ale «./insatisfacţiei
un caracter oarecum minim — stabileşte mi- cumpărarea unui produs, frecventarea unui
nimul de acceptibilitate, si totodată are un tip de spectacol în raport cu altul reprezintă un
caracter motivator dacă un aspect al vietn indiciu al gradului se satisfacţie/insatisfacţie
este nesatisfăcător, această evaluare moti- cu respectivul produs sau spectacol, declara-
vează acţiunea de îmbunătăţire a lui rea intenţiei de a nu schimba profesia, chiar
Fericirea are un caracter mai global si "maxi- dacă s-ar IVI ocazia, este, de exemplu, un in-
mal" descriind experienţe "de vîrf", dicator al s. cu respectiva profesie Popu-
caracterizate prin reacţie afectivă intensă, laritatea indicatorilor de s. se explică prin in-
este un sent memoe deplinătate, de realizare teresul accentuat al sociologiei în ultimul timp
qloDală cu viata, itferindu-se \& aspectele pentru înregistrarea reacţiilor umane la dife-
esentia'e ale vieţii Ea este4egata într o ritele sisteme sociale (pontru sociologia
măsură mai mică oe nivelul de aspiraţii, ex- industrială s, în muncă reprezintă o sursă a
pntnînd satisfacerea unor aşteptări motivaţiei performantei sau cel puţin un factor
maximale Pot fi satisfăcut cu locuinţa, dar ra- de stabilitate al sistemului organizational), cît
reori aceasta, în ea însăşi, îmi poate oferi si pentru înregistrarea efectelor asupra omu-
fericirea Fericirea intervine în momente de lui a diferitelor condiţii si activităţi sociate în
vîrf ale vietn, în legătură cu experienţa unor acest din urmă caz, indicatorii de s. sînt utili-
realizări de excepţie Relevant pentru zaţi frecvent ca indicatori ai calităţii vietn
această distincţie este faptul determinat în Deoarece cunoaştem încă puţine lucruri des-
cadrul a numeroase cercetări că persoanele pre modul în care diferitele componente al
în vîrstă se estimează a fi mai satisfăcute cu vietn afectează pe individ (pentru aceasta ar
viata decît tinerii (aceştia, aflaţi într-un proces trebui să avem o înţelegere empirică clară a
de cristalizare a propriei lor vieţi, de adaptare, sistemului de nevoi si aspiraţii umane), indi-
tind să prezinte un nivel de aspiraţie mai ridi- catorii des. ne dau o informaţie deşi oarecum
cat care le motivează efortul de afirmare indirectă, dar totuşi importantă, asupra efec-
expenrnentînd din această cauză tensiuni si tului pe care aceste componente ale vietn îl au
insatisfacţii mai accentuate) în schimb tinerii asupra indivizilor concreţi Utilizarea indica-
declară mult mai frecvent experimentarea de torilor de s. are deci pe de o parte o finalitate
515
SĂMĂNĂTORISM
516
^^
SĂRĂCIE
buie să controleze "raţiunea minţii" politicieni- regimurile comuniste) sau acţiuni distructive
lor, institjţiiior publice, d. Identificarea păturii (războaiele) pot aduce o societate relativ
rurale ca t.pw s>o;ial purtător de valoare ge- prosperă în stare de s. generalizată sau să
neratoare ("pio-uct suprem sufletesc al vieţii adincească şi mai mulî situaţia critică deja
poporului român"), ca depozitar cultural al existentă. S. din societăţile dezvoltate este de
limbii şi spiritualităţii româneşti. Ţărănimea tipul celei individuale sau aşa-numitelor pungi
este considerată unica realitate românească, de s., ce atecfează o parte mai mare sau mai
"numeroasă", "muncitoare", suoort al viitoru- mică de populaţie. S. individualizată cu-
lui, îndeosebi în forma cooperativelor noaşte, la rîndul său, forme deosebit de
ţărăneşti, e. Regenerarea culturală ca reme- variate cum ar fi: cele din perioadele de criză
diu al însănătoşirii vieţii publice, prin economică, altele datorate dependenţei înde-
reconstruirea tradiţiei româneşti autentice lungate a unei persoane (boală, handicap
înscrise în literatura, arta, cîntecele şi datinile etc), legate de ciclul vieţii (sînt afectaţi mai
poporului, pentru a servi ca modele de înte- ales copiii şi persoanele vîrstnice), cele spe-
meiere şi legitimare a "întocrnelilor" moderne. cifice zonelor aflate în recesiune sau
V. poporanism, românism, sincronism, ţăran. cartierelor mărginaşe (mahalalele), şi termi-
MX. nînd, poate, cu formele de s. culturală, ale
stilului de viaţă. Un element deosebit de im-
SĂRĂCIE situaţie caracterizată prin lipsa portant pentru determinarea s. îl reprezintă
(insuficienţa) mijloacelor materiale necesare linia (pragul) acesteia, definită prin suma de
vieţii. S. are forme şi grade diferite de severi- bani necesară cumpărării bunurilor şi servicii-
tate în funcţie de natura lipsurilor privind lor considerate a asigura nivelul de viaţă
mijloacele de subzistenţă ce afectează per- convenit la un moment dat. Persoanele (fami-
soane, familii, colectivităţi, grupuri sociale sau liile) care nu dispun de veniturile necesare
chiar societăţi în ansamblul lor. între factorii acoperirii costurilor respective sînt conside-
răspunzători de amploarea s. se reţin în pri- rate sărace. Standardele utilizate pentru
mul rînd: nivelul de dezvoltare economică, trasarea pragului s. sînt influenţate de nivelul
situaţia pieţei forţei de muncă, gradul de ocu- general al costului vieţii, dar şi de specificul
pare şi şomajul, caracteristicile locurilor de politicii sociale adoptate în ţările dezvoltate,
muncă, tipul de control asupra resurselor ma- care au înscris combaterea s. printre progra-
teriale, inflaţia, modul de distribuţie şi de mele prioritare, atît ca atitudine umanitară în
redistribuţie a veniturilor, caracteristici demo- rezolvarea problemelor, cît şi ca mijloc de
grafice, sociale şi culturale, stilul de viaţă. obţinere a păcii sociale (cu toate acestea
Analiza s. conduce la distincţia dintre s. indi- războiul împotriva s. nu s-a încheiat. Progra-
viduală şi s. colectivă sau generalizată. mele sociale îi ajută pe săraci, dar nu elimină
Ultimul tip se regăseşte în societăţile slab s. din societate). Interesul manifestat pentru
dezvoltate, ca urmare a insuficienţei resurse- cunoaşterea s. a condus la elaborarea unor
lor, a controlului acestora de către un grup definiţii mai precise bazate pe identificarea
dominator şi a unui sistem defectuos de dis- nevoilor umane ce trebuie satisfăcute. Rezo-
tribuţie a veniturilor. în aceste condiţii, s. luţia 2626 a Adunării generale a ONU
îmbracă adesea forme agravante cum ar fi defineşte săracii drept "acei oameni care nu
subnutriţia şi foametea Diverse catastrofe se bucură de nivelul de trai minim compatibil
naturale, precum şi politici eronate (printre cu demnitatea umană". Banca Mondială a
care şi voluntarismul economic promovat de stabilit pragul s. pentru ţările lumii a treia la
517
SCALARE
518
SCALARE
prin simboluri, expresii sau valori numerice, clase, în funcţie de structura lor: scale simple
desemnînd tot atîtea poziţii distincte. ♦ Aria — alcătuite dintr-un singur item ale cărui com-
de aplicabilitate as. se dovedeşte afi extinsă, ponente se distribuie pe un continuum; scale
anume de cîte ori fenomenele ce constituie compuse formate dintr-un set de itemi ce se
obiectul măsurării au una sau mai multe pro- referă la aceeaşi proprietate (dimensiune, va-
prietăţi ce se pot ordona în funcţie de gradul riabilă) a fenomenului analizat. Acestor clase
de intensitate. Ele aparţin fie universului su- le corespund mai multe tipuri'în funcţie de do-
biectiv al vieţii sociale (aşa zise fenomene meniul de aplicabilitate, precum şi o
calitative sau atribute): opinii, judecăţi, aspi- multitudine de forme particulare ds cons-
raţii, motivaţii, convingeri, satisfacţii; fie sferei trucţie. ♦ Scalele simple cele mai răspîndite
acţiunilor şi comportamentelor umane. ♦ sînt ierarhizările şi notările (evaluările). Scalele
Prin s. se realizează cel puţin un nivel ordinal de ierarhizare sînt alcătuite din variantele de
de măsură (eventual parţial ordonat), răspuns la diferite întrebări de opinie, ori de
depăşindu-se nivelul nominal, al tipologiilor, cîte ori se poate introduce o diferenţiere de
pentru a se obţine o diferenţiere de grad, (e- grad, exprimînd o anumită intensitate
vident atunci cînd domeniul cercetat (ierarhie). Ele descriu comportamentul verbal
comportă astfel de diferenţieri). Neajunsul al subiecţilor investigaţi, modelînd felul de a
principal al unor tehnici de s. se referă la fap- opina, de a emite judecăţi, de a aprecia. Se
tul că ele exprimă mai degrabă forma surprinde intensitatea cu care oamenii sînt de
(modalitatea de opinare), nu conţinutul opinii- acord sau în dezacord, acceptă sau resping
lor. Deşi acest lucru permite o anumită o idee etc. ♦ Scalele de notare (sau de eva-
standardizare în domeniul măsurării, aceeaşi luare) sînt alcătuite din judecăţi, aprecieri,
scală putînd fi utilizată în studierea unor feno- evaluări emise pe baza unor criterii explicite,
mene relativ diferite, se atrage totuşi atenţia privitoare la acţiunile şi performanţele indivi-
că algoritmul s. ar fi preferabil să nu fie ela- zilor şi grupurilor umane, la calităţile
borat independent de conţinutul a ceea ce se persoanelor, obiectelor, acţiunilor, ideilor,
cercetează. ♦ Potrivit unei accepţii restrînse, obiectivelor etc. Dacă în cazul scalelor de
s. ar include numai procedeele în care: a. ierarhizare a variantelor de răspuns \n în-
obiectele sînt plasate pe scală conform unei trebările de opinie, procesul apreciativ ţin&
metodologii constante; b. există un model al exclusiv de persoanele investigate, la scalele
legilor de repartizare; c. sînt elaborate criterii de notare acest proces este controlat printr-un
obiective de apreciere a gradului de cores- set de criterii obligatorii, notarea se realizează
pondenţă dintre model şi materialul observat; de către subiecţii investigaţi sau de către un
d. ordinea de scală rezultă din datele culese. grup de experţi (judecători, arbitri). Scalele de
Prin urmare, sa descoperă un continuu latent notare sînt şi domeniul de apariţie a multor
existent în datele de observaţie. în acest fel erori. Deşi se urmăreşte obţinerea unor ju-
însă, s-ar exclude o sene de tehnici de s. mai decăţi obiective, notarea poate fi dependentă
puţin riguroase, dar care se dovedesc utile în de subiectivitatea celor ce o efectuează, în
activitatea de cunoaştere a unor fenomene care caz pot rezulta opinii, poziţii individuale
sociale şi psihosociale. Accepţiunea extinsă a şi nu aprecieri cu valoare de generalitate.
s. cuprinde toate tehnicile de plasare (simbo- Pentru prevenirea erorilor şi obţinerea unor
lică sau reală) a unor obiecte pe un notaţii obiective se impune o definiţie cît mai
continuum * Ansamblul scalelor întîlnite în exactă a scalei, a punctelor sale de referinţă
cercetarea socială pot fi grupate în două mari şi a criteriilor de notare, instruirea adecvată a
519
SCALARE
Judecătorilor şi controlul activităţii lor, cu- modelul liniar (mişcarea de-a lungul continuu-
noscut fiind făptui că apar diferenţieri între rnului creşte sau descreşte valoarea
oameni. Unele erori de notare au caracter sis- indicatorului), iar scalele cumulative reflectă
tematic, cum ar fi efectul halo, eroarea modeste puternic ierarhizate, atunci cind valo-
generozităţii (sau contrarul ei), a poziţiei me- rile dobîndite de un indicator se menţin prin
diane (prin evitarea extremelor), a trecerea de ia un indicator la altul. ♦ Scalele
contrastului etc. ♦ Formele scalelor simple diferenţiate sînt aplicabile situaţiilor de tipul
se pot prezenta ca serii de categorii verbale preferinţă/respingere. Au fost iniţiate de către
ordonate — scale itemizate; ca spaţii gradate, L.L. Thurstone, (ai cărui nume 51 poartă), prin
in care se'utilizează un număr impar de elaborarea (1927) a scalelor comparaţiei în
puncte şi cărora le pot fi asociate şi expresii perechi, a intervalelor aparent egale şi a inter-
verbale — scale grafice (corespunzătoare valelor succesive (determinate ulterior). în
unui nivel de măsură de interval), sau ca serii construcţia scalelor se cere subiecţilor ju-
ordonate ale unor caracteristici a!e fenome- decători sa emită o judecată privind poziţia
nelor sociale şi psihosociale. ♦ Scalele unor propoziţii, expresii pe o scală, un spaţiu
compuse. Itemii care intră în construcţia lor definit anterior, iar în măsurare se cere su-
(adesea scale simple de ierarhizare sau de biecţilor investigaţi sa-şi exprime opinia, prin
notare) alcătuiesc un chestionar şi reprezintă acceptarea sau respingerea propoziţiilor in-
indicatorii prin care a fost operaţionalizată o cluse în instrumente de măsurare. Domeniul
anumită variabilă (atitudine, comportament). de aplicabilitate al scalelor diferenţiale îl re-
Elaborarea scalei — a instrumentului de prezintă variabilele psihosociale, cînd situaţia
măsură, poate avea loc anterior aplicării sale poate fi analizată în termeni de similaritate/di-
sau cele două activităţi (elaborare şi aplicare) similaritate, preferinţă/respingere, cum ar fi
se efectuează printr-o singură culegere a in- importanţa unor evenimente, acţiuni, valori,
formaţiilor. Prin, elaborare se urmăreşte gravitatea unor delicte eîc. ♦ Scalele suma-
obţinerea unui set de propoziţii ordonate în tive (iniţiate de către R. Likert, 1931) sînt cele
funcţie de intensitatea pe care o exprimă. Ul- mai răspîndite, ele cuprind valori sintetice
terior, fiecărei propoziţii i se atribuie o valoare (scoruri) pentru seturi de indicatori ce exprimă
de scală. Aplicarea urmăreşte măsurarea dis- o anumită variabilă (caracteristică, dimensiu-
tribuţiei caracteristicii respective în rîndul ne socială, atitudine, comportament,
ppopulaţiei, fiecărei persoane i se poate de- trăsătură de personalitate). în scala sumativă
termina o valoare (poziţie pe scală) în funcţie toţi indicatorii au aceeaşi importanţă din punct
de datele de observare. Scalele compuse di- de vedere ai puterii de a reflecta proprietăţile
feră după domeniul de aplicabilitate, metoda fenomenului studiat, ceeace permite elabora-
de construcţie, modelul de răspuns, nivelul de rea indicatorilor generali (scoruri). Scala se
măsură etc. Gruparea lor în trei mari tipuri realizează printr-o singură culegere de infor-
permite o prezentare sintetică a multitudinii maţii, subiecţilor li se cere să-şi exprime
scalelor existente: diferenţiale, sumative şi gradul de acord/dezacord cu fiecare indicator
cumulative (D.R. Heise). Fiecărui tip îi cores- introdus în scală (sînt utilizate ierarhizările cu
punde un anumit model al relaţiilor dintre 5 grade de intensitate, tip Likert). După o pro-
indicatorii empirici: scalele diferenţiale ex- cedură de verificare a unidimensionalităţii, se
primă o relaţie nonmonotonă (valorile determină scorurile pentru fiecare subiect,
indicatorilor se schimbă secvenţial de-a lun- prin însumarea valorilor de răspuns la fiecare
gul continuumului), cele sumative redau itern. în lipsa unidimensionalităţii rezultă
520
SCHIMBARE SOCIALĂ
măsurător; index, simpla scoruri, a căror uti- festare a procesului de prelevare a pluspro-
litate poate fi valoarea firediotivă asupra dusului de Ia o zonă, mediu social, ţară sau
comportamentului uman. ♦ Scalele cumula- grup social la altul. V. economie, interacţiune,
tive (iniţiate de către E. Bogardus — 1925, negociere. A.T,
prin scala distanţei sociale şi L. Guttman —
1941, prin analiza de scaiogramă) prezintă SCHIMBARE SOCIALĂ constă în tre-
avantajul că, în condiţiile existenţei unei serii cerea unui sistem social sau a unei
ierarhizate, furnizează o singură valoare ie componente a acestuia de Ia o stare la o altă
scală, din care se poate deduce poziţia indi- stare diferită calitativ şi/sau cantitativ^Speci-
viduală, exprimată prin itemul acceptat cu
ce
valoarea cea mai mare. Coeficientul de repro- tjebuia-sensideiaîăjca
ductibilitate atare, şi în acelaşi jimp_v|zează dife£enţele
dintre două stări şuooeşjve_aJe_şi§ţer]Ţylui. in
(CR = i-------- UUBIL^)
nr.sub x nr.itemi general, sociologia abordează s. la două ni-
este acceptabil dacă este mai mare de 0,95, veluri distincte: a. s, (macrosocială) a socie-
şi superior reproductibilităţii teoretice (CRt), tăţii globale, făcîndu-se referiri la creştere, e-
desemnînd modele cumulative (unidimensio- voluţie, dezvoltare, progres, regres; b. s.
nale). V. măsurare. I.M. (microsociaiă) a anumitor subsisteme sau
componente ale societăţii. Cele două niveluri
SCHIMB operaţie prin care un agent indi- nu sînt în mod necesar şi consecvent puse în
vidual sau colectiv cedează unui alt agent un relaţie, unele teorii sociologice concentrindu-
bun sau un serviciu, primind un echivalent. S. se asupra s. macrosociale iar altele asupra
poate fi direct sau indirect, egal sau inegal, celei microsociaie. ♦ începuturile moderne
voluntar sau involuntar, a. S. social este ope- ale teoriei despre s.s., în general, şi despre
raţia de transfer de bunuri, servicii, poziţii sau progres, în special, sînt de identificat în "cear-
simboluri sociale de la un agent la aitul, ca ur- ta" dintre antici şi moderni din a doua jumătate
mare a acţiunii legilor sociale sau unei a secolului al XVII-lea. Gînditorii secolului ai
înţelegeri explicite. Pentru Peter M. Blau, XVHI-lea (in special A. de Saint-Pierre, A.FU.
principalul teoretician al s. social, acesta este de Turgot, M.-J. de Condorcet, A. Ferguson)
o acţiune voluntară, niciodată bazată pe coer- consideră s.s. ca uniformă, lentă, graduală,
ciţie, prin care se crează obligaţii viitoare de continuă şi universală. Secolul XIX, dominat
s. motivat de rezultatele aşteptate ale ope- de ideea de evoluţie, consacră nu numai so-
raţiei respective. S. social stă la baza unei ciologia ca ştiinţă independentă, ci şi s.s. ca
teorii despre putere, autoritate şi structurare una din temeie ei dominante. Urmtndu-i pe
socială. (Peter M. Blau, Exchange andpower M.-J. Condorcet şi A. Ferguson, A. Comte
in social life, 1964). b. S. cultural este o ope- consideră că în locul "filosofi©! superficiale" a
raţie de comunicare şi, uneori, de transfer de acelor istorici care se limitează la adunarea
bunuri, servicii şi valori culturale de ia un de date puse pe un tablou al succesiunilor,
agent Ia altul. c. S. economic este o operaţie este necesar să fie avută în vedere legea de
de transfer în cadrul relaţiilor de s., formă prin- bază a istoriei relevată de trecerea progresivă
cipală a relaţiilor economice într-o societate. a cunoaşterii prin stadiile: teologic, metafizic
d. S. economic inegal — element de ba2ă al şi pozitiv {Cours de philosophie positive,
teoriei transferurilor de capital şi plusvaloare 1830-1842). Toate popoarele au avut aceeaşi
fără compensaţie completă; formă de mani- istorie şi au trecut prin aceleaşi stadii progre-
521
SCHIMBARE SOCIALA
sive. Depinzînd de natura permanentă a u- cause, 1899). Legile generale ale s.s. nu lasă
manităţii, progresul societăţii, după Comte, loc pentru considerarea diferenţelor. E. Durk-
trebuie să fie acelaşi în toate timpurile, di- heim a urmat in mare parte acest evo-
ferenţele fiind doar de ritm. Istoria nu este luţionism spencerian, plasînd djferitele so-
ciclică, ci progresivă şi implacabilă în urmarea cietăţi pe un "arbore genealogic" (Sociologie.
stadiilor. S.s. este produsul forţelor interne Regulile metodei sociologice, trad. în ro-
ale societăţii, rezultă din natura umană uni- mână, 1924). Diferenţierea propusă de
versală, este continuă, normală şi uniformă în Durkheim, intre solidaritatea mecanică şi cea
spaţiu şi timp. Diferenţele care apar sînt e- organică, produsă de accentuarea diviziunii
fecte ale unor cauze accidentale şi pasagere. muncii, nu este menită să indice varietatea
Pentru a ilustra acest tip de s. nu trebuie făcut vieţii sociale ci o lege aplicabilă "organismelor
uz de metoda comparativă a biologilor, care ca şi societăţilor" şi care guvernează întreaga
distinge serii statice şi coexistente de orga- lume. Deşi Durkheim s-a preocupat în princi-
nisme utilizînd criteriul complexităţii organice, pal de geneza şi conservarea ordinii sociale,
ci de acea metodă istorică prin care se pun în pentru el, ca şi pentru Comte şi Spencer, s.s.
evidenţă seriile consecutive. în tentativa sa, este privită ca naturală, implacabilă, urmînd o
Comte preia necritic concepţia despre s. do- lege evolutivă, lentă, graduaiă şi continuă.
minantă în secolul XVIII (uniformă, gra- Ritmul poate varia, dar succesiunea este fixă
duală...) şi o aplică în analiza sociologică a şi unidirecţională, conducînd la o îmbună-
dezvoltării sociale. De altfel, mulţi sociologi tăţire inerentă. S.s. este globală sau inte-
din secolul XIX au insistat asupra specificului grală, în sensul că odată cu societatea se
metodei istorice, dar nu şi asupra postulatelor schimbă toate componentele. Un alt teoreti-
de caracterizare a s.s. H. Spencer, de exem- cian al s.s. a fost K Marx. Preocupîndu-se de
plu, deşi s-a depărtat de unele principii stadiile dezvoltării sociale, el s analizat struc-
deterministe ale lui Comte, a preluat aproape tura modului de producţie şi a distins tipuri de
integral conceptul precedent de s. Pentru formaţiuni sociale cărora le corespund forme
Spencer, natura esenţială a evoluţiei "în sine" distincte de proprietate, producţie şi structură
constă în procesul de diferenţiere, de apariţie de clasă. Lupta de clasă seaflă ia baza tuturor
a eterogenului din omogen. Date fiind "nive- transformărilor sociale ("istoria tuturor so-
lurile de corespondenţă" din natură, se cietăţilor de pînă acum este istoria lupleior de
consideră "istoria tuturor organismelor" (in- clasă"). Teoretizarea revoluţiei ca tip de
clusiv a societăţii) ca fiind generată de "legea mişcare socială generatoare de s. se reali-
procesului organic" ca lege universală a pro- zează pentru prima dată în termeni so-
gresului. S. este universală şi uniformă în ciologici. Şi tot pentru prima dată, în locul uni-
întreaga natură, deci şi în societate, urmînd formităţii s. se prezintă variaţiile şi diferenţele
calea de la omogen la eterogen, de la simplu sincronice şi diacronice, punîndu-se accentul
la complex, de ia nediferenţiat în formă şi pe participarea agenţilor istorici umani în mo-
funcţie ia diferenţiat. Evoluţionismul biologic delarea procesuahtăţii s. Evoluţionismul
al lui Ch. Darwin îşi găseşte un corespondent doctrinelor sociologice din secolul XIX a fost
în cel din societate, fără a se considera ca adesea pus sub semnul influenţei lui Ch. Dar-
esenţiale diferenţele dintre regnuri sau cele win (The Ongin ol species, 1859), ceea ce
din acelaşi regn. Progresul, dezvoltarea şi e- constituie temei de argumentare pentru so-
voluţia sînt luate ca sinonime cu s. {The study ciobiologii contemporani în favoarea unei
of sociolagy, 1 8 7 4 ; Progress, its law and necesare şi accentuate convergenţe a socio-
522
SCHIMBARE SOCIALĂ
logiei şi biologiei. în ciuda unei concomitente denţă între direcţiile şi ritmurile de s. ale dife-
istorice, evoluţionistului darwinist şi cel socio- ritelor componenţe ale-sistemulul social.De
logic au avut problematici distincte şi moduri exemplu, într-un sistem social se poate
de abordare diferite (F.J. Taggart, 1925; K. schimba distribuţia relaţiilor de putere fără ca
Boch, 1955,1978). în deceniul al patrulea al aceasta să conducă în mod necesar la s. în
secolului nostru evoluţionismu! este conside- tehnologia sau în organizarea producţiei; sau
rat ca desuet, fără a ii fost înlocuit de o teorie se poate schimba structura tehnico-econo-
a s.s. Funcţionalismul a jucat un rol important mică a producţiei fără să se producă s.
în această înlăturare, T. Parsons sintetizînd corespunzătoare în cultură; sau sistemul ca
un punct de vedere pesimist în legătură cu po- întreg să fie înscris pe o cale de s. concomi-
sibilitatea unei teorii a s.s.:, ...o teorie tent cu conservarea unor componente
generală a proceselor de schimbare în siste- tradiţionale. ♦ Cercetarea s. se orientează
mul social nu este posibilă în stadiul actual de către diferite aspecte sau probleme. O primă
dezvoltare a cunoaşterii" (The Social System, problemă se referă la detectarea factorilor
1951). O astfel de teorie ar presupune o cu- care generează s. Aceştia sînt consi deraţi
noaştere aprofundată a legilor sistemului ca endogeni sau exogeni în raport cu dome-
social al a s. acestuia, ceea ce încă nu există, niul analizat. Ignorarea factorilor generatori
în virtutea acestei perspective, 1uncţiona!is- este specifică unei concepţii care admite ima-
mul structural s-a dezvoltat ca o teorie a nenţa s. uniforme şi continue în timp. S. deja
ordinii sociale, a regulilor de menţinere sau înfăptuite conduc la noi s. şi astfel se menţine
conservare a sistemului, s.s. apărând mai de- o evoluţie autodirijată sau autotelică. Teoriile
grabă ca un fenomen de patologie socială. clasice (evoluţioniste) despre s. se înscriu, de
După perioada de dominare a funcţionalis- regulă, pe o astfel de linie. Modelul factorial
mului a urmat una în care teoriile sociologice al s.s. identifică factori exogeni sau endogeni
au fost resistematizate în funcţie de accentul sau şi unii şi alţii investindu-i cu putere gen-
pus pe ordinea şi conservarea socială sau pe eratoare. In acest sens, au fost invocaţi factori
conflict şi s.s. (A. Gouldner, 1971). Se produ- macrostructuraii, de genul condiţiilor natu-
ce, totodată, o resurecţie a evoluţionismului şi rale, factorilor producţiei (unelte, forţă de
o preocupare insistentă faţă de analiza s. muncă, metode de muncă), relaţiilor de pro-
(S.N. Eisenstadt, 1970; L.A. Sklair, 1970; ducţie, mişcărilor sociale {lupiei de ciasă)
H.R. Sarringer, 1965) în condiţii de partici- etc., sau factori microstructura!) organizaţi
pare a agenţilor social-istorici, de diversificare într-un context. Acesta are efecte structurale
a formelor şi ritmurilor pe care le ia sau a sec- asupra elementelor care îi sînt subsumate.
toarelor în care se produce. Analiza De exemplu, organizarea şi orientarea relaţii-
sociologică vizează descrierea, explicarea şi lor dintr-un grup sau ale altor componente ale
predicţia s. unui sistem social ca întreg sau/şi grupului generează acel context care are e-
în interiorul sistemului a diferitelor compo- fecte asupra fiecărui individ (M. Sherif, The
nente. Cele două niveluri ale analizei nu sînt psychology of social norms, 1936). Chiar
neapărat coincidente. In mod tradiţional au dacă sociologia actuală tinde sa renunţe la
fost dezvoltate teoriile macrosociate ale s.s., ideea existenţei unei cauze unice şi univer-
numai în ultimele decenii propunîndu-se teorii sale a s.s., ea nu a încetat să se preocupe de
cu orientare microsocială. Această situaţie identificarea factorilor generatori de s. endo-
este explicabilă şi printr-o caracteristică a genă sau exogenă şi să caracterizeze tipurile
s.s.: rareori, dacă vreodată, există coinci- şi formele principale, precum şi procesele pe
523
SCHIMBARE SOCIALĂ
524
SCLAVIE
525
SECTĂ
tincţia între cele două modele este desigur stăpînului, a unor decizii politice sau a unor
gradată, existînd şi alte societăţi în istorie fapte de eroism în război. ♦ Dificultatea ma-
care au înclinat mult spre modelul economic joră In analiza s. este dată de faptul că
(în general societăţile dezvoltate, cum ar fi E- modelele cele mai cunoscute şi studiate, cel
giptul şi China în antichitate). ♦ O. Patterson grec şi cel roman în antichitate şi cel american
(Slavery and Social Death: a Comparative la începutul epocii moderne, sînt mai mult ex-
Sludy, 1982) identifică trei trăsături univer- cepţii ale acestui tip de dominaţie, dar în baza
sale ale scalviei: a. stăpînul are dreptul cărora se analizează sau doar se etichetează
nelimitat de a utiliza sau a ameninţa cu vio- toate celelalte modele specifice antichităţii,
lenţa; b. sclavul este genealogic izolat, parţial epocii medievala ca şi unora dintre so-
negăsindu-î-se orice drept prin naştere; c. cietăţile arhaice studiate in ultimele două
sclavul nu are onoare. Există însă numeroase secole. V. clasă, ideologie, instituţie, rasism,
probleme in legătură cu aceste caracteristici război, relaţie socială, segregaţie, structură
şi în general în identificarea elementelor de- socială. A.B.
finitorii ale acestei instituţii. S. nu este în mod
obligatoriu menţinută genealogic, statusul de SECTA grupare religioasă de dimensiuni
sclav este dobîndit prioritar prin naştere, dar mici care respinge majoritatea stilurilor de
poate fi obţinut şi ca urmare a unei sancţiuni viaţă şi valorilor societăţii dominante. Membrii
(China antică), prin război sau comerţ (în Gre- s. consideră celelalte interpretări religioase
cia antică, de exemplu, tatăl îşi putea vinde ca fiind eronate şi apreciază societatea glo-
copilul ca sclav). Ideea de proprietate asupra bală ca fiind decadentă sau diavolească. S.
sclavilor este în general evitată dat fiind sînt adesea expresia unei dizidente sociale.
conţinutul foarte diferit al acesteia în diverse Unele se pot transforma, prin expansiune, In
culturi şi epoci. Este acceptată mai degrabă c u l t e sau denominări. S. urmăresc să
ideea că sclavii nu posedă r.iCi un fs! de nunuri răspundă unor nevoi individuale sau unor ne-
şi nu se pot bucura de nici un fel de drepturi. voi de grup ce sînt resimţite ca privări impuse
Nu îrebuie să ne gîndim totuşi că stăpînul de către societate sau de către sistemul reli-
avea libertate absolută asupra sclavilor. Le- g i o s dominant. Ele se manifestă ca
gile cetăţii, normele morale sau ale familiei anti-biserici, insistă pe spontaneitatea
limitau în antichitate, destul de mult, drepturile aderării şi resping în fazele iniţiale orice insti-
stăpînului. Faptul că acesta din urmă avea tuţionalizare. Charisma preotului sau
dreptul să-şi omoare sclavii nu este foarte re- profetului are un rol esenţial. Ele se mani-
levant deoarece acelaşi drept avea tatăl în festă, de asemenea, "împotriva lumii" întrucît
Grecia sau Roma şi asupra soţiei sau copiilor. apar din frustrările impuse de societate şi
♦ într-o societate determinată sclavii sînt funcţionează ca modalităţi de răspuns ia
identificabili prin faptul că au statusurile cele acestea prin refugiul în valorile religioase. S.
mai proaste faţă de alte categorii. Variaţiile în- oferă membrilor lor mijlocul de a depăşi sen-
tre diverse societăţi, în care a existat această timentele de frustrare prin înlocuirea lor cu
instituţie, sînt foarte mari, aşa cum sînt şi cele sentimentul perfecţionării religioase şi al pri-
privitoare la modurile în care se poate face vilegiului de salvare în lumea de apoi. Ele
sau nu eliberarea acestora. Cele mai cu- urmăresc constituirea unor comunităţi ale ce-
noscute modalităţi de e l i b e r a r e s înt: lor puri şi perfecţi, calităţi ce sint rezervate
răscumpărarea, adopţiunea, mariajul (sau doar membrilor de calitate care vor fi aleşi
concubinajul cu stăpînul), ca urmare a morţii pentru a sta alături de Dumnezeu. Membrii s.
526
SECURITATE SOCIALĂ
se compară cu ceilalţi în raport nu cu valorile tituie cîteva din elementele care stau la baza
seculare ci cu statutul lor religios mai ridicat. s. Acest fenomen este mult mai complex şi nu "
S. se dezvoltă îndeosebi în perioadele de trebuie înţeles ca un simplu atribut al modern-
schimbări sociale rapide in care sentimentele izării. Pe de o parte, presiuni ale statului
de frustrare sînt mai frecvente. Au fost reper- pentru laicizarea unor instituţii sociale au
toriale peste 350 de s., de o mare diversitate, existat şi în evul mediu, concretizate în luptele
ceea ce face foarte dificilă clasificarea lor. ♦ dintre "puterea temporală" şi cea "spirituală",
in mod obişnuit, se disting cîteva "familii de iar pe de altă parte, religia joacă un rol impor-
s.": a. anabaptiste (Biserica Fraţilor, Biserica . tant şi in societatea contemporana, Asistăm
Fraţilor Uniţi după Evanghelie, Fraţii Huttene- astfel la apariţia unor noi mişcări şi organizaţii
nl); b. mişcările de deşteptare (Adunarea religioase, ia creşterea numărului de membrii
Fraţilor, darbiştii, biserica apostolică, Societa- ai unor biserici, dar şi la implicarea tot mai ac-
tea prietenilor sau quakerii, Armata Salvării, centuată a religiei în mişcările sociale şi
Mişcarea Penticostală); c. milenarisie (ad- naţionale din prezent. Exemplele mişcărilor
ventişti de ziua a şaptea, Martorii lui lehova, sociale din Estul Europei, în special Polonia,
Prietenii Omului); ci. mormonii; e. vindecătorii Lituania, Letonia, Estonia, războiul civil din
(scientiştii şi antoniştii). V. biserică, culte, de- fosta Iugoslavie, ca şi al conflictelor din Orien-
nominări, religie. I.Mih. tul Apropiat, sînt concludente in acest sens.
V. religie, sacru/profan. ft.B.
SECULARIZARE proces caracteristic
în special epocii modeme, care constă în ten- SECURITATE SOCIALĂ sistem de
dinţa de diminuare a rolului religiei în viaţa legi, instituţii şi activităţi destinate asistării
socială. Sub raport instituţional, datorită s. re- persoanelor afectate de anumite riscuri la
ligia tinde să nu mai constituie o instituţie care este expusă, în principiu, întreaga popu-
dominantă in societatea modernă, dat fiind că laţie (şomaj, sărăcie, accidente de muncă,
ea îşi pierde influenţa asupra politicii ş< admi- boli profesionale sau d& alia ".8tJrâ, invalidi-
nistraţiei statelor, ca şi asupra altor instituţii tate, maternitate, văduvia, L'âwmeţe «sta.) şi
sociale. Dintre acestea, cele mai importante prin care se alocă resurse !n aceste scopuri
sînt cele ale controlului social, biserica mo- cu titlu de drepturi prevăzute da lege şi nu ca
dernă pierzînd dreptul de a-şi organiza tribu- ajutor filantropic Istoric primele măsuri de
nale, închisori, efective militare etc. S. este protecţie socială (a muncitorilor în special) au
exprimată şi de scăderea rolului religiei în so- fost de tip restrictiv; limitarea muncii femeilor
cializarea indivizilor prin pierderea controlului şi a copiilor, reducerea timpului de lucru ş.a.
asupra educaţiei formale. Un alt factor al s. Cele dinţii măsuri pozitive s-au datorat iniţia-
este scăderea numărului de membrii ai bise- tivei private, fie sub forma unor ajutoare
ricilor şi creşterea numărului de atei. Ateismul naturale (societăţi de prevedere ale muncito-
a ciştigat teren deoarece, în plan ideatic, con- rilor), fie sub o formă paternalistă în cazul
cepţiile, teoriile şi ideile religioase tind, sau unor întreprinderi mari şi prospere care au
par să tindă, în epoca modernă, să fie înlo- alocat resurse pentru ajutorarea propriilor sa-
cuite de cele ştiinţifice. Afirmarea indivi- lariaţi în prima jumătate a secolului nostru, şi
dualismului, avalorilor liberale, subordonarea în mod deosebit după cei de-al doilea război
normelor sociale celor economice ca şi presi- mondial, se constată; a. o sistematizare doc-
unea societăţii moderne pentru controlarea şi trinară mai pronunţată in domeniul s.s.
organizarea timpului liber al indivizilor, cons- (principii, teorii, obiective); b. instituirea unei
527
SEGREGARE
legislaţii cu un mai accentuat caracter pozitiv; fică corespunzătoare. 2. într-o altă accepţie,
c. o socializare lărgită atît în privinţa sferelor s. denumeşte acele situaţii de separare geo-
de aplicare cit şi sub aspectul finanţării. Sis- grafică şi de folosire separată a diferitelor
temele actuale de finanţare au ca principale resurse şi servicii sociale care sînt impuse cu
surse vărsămintele întreprinderilor, contri- forţa unor grupuri cu statul subordonat, domi-
buţiilor individuale ale populaţiei şi alocaţiile nat. Cu acest sens s. este folosită in analiza
bugetare, in principiu, se are in vedere o re- relaţiilor majoritate-minoritate, în relaţiile tn-
distribuire a veniturilor între categoriile active ter-etnice, în teoriile conflictului social. Siluaţii
şi cele inactive, Intre populaţia sănătoasă şi de s. forţată sint ilustrate în ghetourile evreilor
cea afectată de anumite maladii sau incapa- din Europa medievală, de "'slums"-urile negri-
cităţi fizice, între celibatari şi cei care au de lor în diferite legiuni als SUA, de politica de
întreţinut familii numeroase, între diferitele ni- apartheid practicată în Africa de Sud. 3. Prin
veluri ierarhice şi de venituri (in anumite extensie, s. dobîndeşte în unele lucrări ace-
limite), între sectoare economice (de regulă laşi înţeles ca şi discriminarea, denumind
între industrie şi comerţ, pe de o parte, şi agri- diferitele practici mai mult sau mai puţin insti-
cultură, pe de alta) etc. V. asistenţă socială, tuţionalizate prin care se limitează accesul
protecţie socială, servicii sociale. CA. unor grupuri sociale la resursele de venit, sta-
tut, prestigiu social, reprodueîndu-se inega-
SEGREGARE (lat. se, "aparte" şi grex, lităţile dintre grupurile dominante şi mino-
grecis, "mulţime"; segregaţie, "a se aşeza rităţile etnosociale. V discriminare, minorităţi
aparte"). 1. Separare rezidenţială a per- sociale. G.N.
soanelor cu caracteristici rasiale, etnice,
cuituraie sau ocupaţionale similare, care tind SELECŢIE SOCIALĂ NEGATIVĂ
să se aşeze şi să locuiască în acele zone ale concept creat de Eminescu dintr-o intenţie
unei comunităţi ocupate deja de alte per- declarată de a propune propriul său corectiv
soane (grupuri) avînd respectivele teoriei darwiniste n luptei pentru existentă şi
caracteristici particulare. Prin s, se menţin şi deci a selectei naUisala. Teoria darwinistă ne
se întăresc manifestările atitudinale şi com- spune că lupta pentru supravieţuire sacrifică
portamentale care îi aseamănă pe membrii elementele cele mai slabe şi le selectează pe
grupurilor rezidenţiale şi în acelaşi timp îi deo- cele superioare, mai bine adaptate. "Selecţia
sebeso de membrii altor grupuri. S. naturală", în viziunea lui Darwin, este un pro-
marchează "graniţa" topografică sau/şi sim- ces cu semn p o z i t i v pentru că cei ce
bolică în relaţiile dintre "noi" (in-group) şi "ei" supravieţuiesc (prin selecţie naturală) sînt cei
(out-group). Termenul de s. a fost introdus în mai buni, mai bine adaptaţi. Eminescu face,
această accepţie de către R.E. Park şi E.W. însă, constatarea că uneori mediul soc/a/fa-
Burgess (Introduction in the Science olSocio- vorizează, selectează elemente negative, inşi
hgy, 1924), în contextul teoriei ecologiei maloneşti, linguşitori, vicleni etc. Procesul
sociale urbane. în teoriile ecologice ale gru- prin care aceste elemente "ajung a exploata
purilor etnice, relativ recente (F. Barth, M. şi stăpîni elementele sănătoase şi puternice''
Hechtner), conceptul de s. este asociat con- ale unei societăţi este denumit de Eminescu
ceptelor de "nişă ecologică", "diviziune s.s.n. Superioritatea prin aptitudine, muncă şi
culturală a muncii", "graniţă culturală". Se su- ştiinţă este înlocuită cu "dominaţia" prin vicle-
bliniază dimensiunea simbolică a s. care nie, linguşire, hoţie, parazitism, minciună etc.
uneori are, alteori nu are o proiecţie topogra- "Naturile viguroase vor căta a întipări mediului
528
SELECŢIE SOCIALĂ NEGATIVĂ
caracterul lor, cele slabe se vor adapta ca cea- strează că, în România, dimpotrivă, excepţia
ra unui mediu nedemn chiar, încit slăbiciunea devine regulă: "...am dovedit că deasupra po-
e din acest pune* de vedere un litiu de exis- porului român istoric (...) s-a superpus o
tenţă". (M, Eminescu, Scrieri politice, 1931, p, pătură (...) in rîndul celor cs-o compun (...) nu
99). Această "adaptabilitate cu un mediu se poate naşte un autor de exemplu, un om
nesănătos, nedemn" este o consecinţă, dar şi de ştiinţă sau de litere, un om care să com-
o condiţie a s.s.n. Rezultatul acestei s.n. asta penseze prin ştiinţă sau talent munca
"pătura superpusă". "într-un mediu social şi naţională ce-l susţine (...). în toate ramurile
naţiona! corupt prin influenţă şi dominaţie vieţii intelectuale şi ale statului, in toate
străină vor fi promovate In ierarhia socială e- încheieturile organice ale naţiunii s-au încui-
lementele care se adaptează pasiv, uşor şi bat paraziţi; tocmai centrele organice sînt
repede mediului social corupt". Pe de altă cuiburile în care se prăsesc şi se înmulţesc"
parte, "înmulţirea psste măsură a oamenilor (M. Eminescu, ibidem). Pareto face ipoteza
ce trăiesc din munca aceleiaşi sume de pro- (variabilă pentru cazul normal) că între "eti-
ducători" provoacă "declasarea socială", care chetă" şi gradul de excelenţe a celui care-o
devine apoi mediu al s.n., căci "oamenii de- deţine ca titlu, ca funcţie ori ca poziţie, există
clasaţi" reprezintă "instrumentele cele mai o relaţie statistic necesară şi încadrează toate
bune, pentru că sint cele mai coruptibila" de abaterile in clasa excepţiilor nesemnificative.
care se poate servi o dominaţie "pentru a ex- Să ne imaginăm însă o societate în care nu
ploata ţara, populaţiile ei autohtone" (Ibidem, funcţionează corelaţia dintre titlu şi compe-
p. 62-63). Teoria s.s.n. este o contribuţie ori- tenţă (capacităţile cerute de titlu). în acest
ginală, a lui Eminescu, la cercetarea caz, legea circulaţiei sociale nu se va bloca,
procesului prin care o "pătură superpusă" dar ceea ce va circula va fi nu excedentul unei
poate schimba întregul sistem de stratificare capacităţi ci deficitul ei. Eminescu numeşte
al unei societăţi (cf. 1. Ungureanu, Paradig- acest proces s.s.n. Pareto analizează cazul
mele cunoaşterii societăţii, 1990, p. 156). in care s.s. este un joc de "sumă pozitivă" şi
Ceea ce face posibilă s.s.n. este ienomenul ignoră căzu! acelui joc al selecţiei prin care
— propriu mai cu seama societăţilor moderne ceea ce se adună în "elită" dă un rezultat de
— de relaxare a legăturii dintre "titlurile "sumă negativă". în acest caz, elita esto un loc
deţinute de membrii unei "elite" şi "capa de acumulare a deficitului social şl acest de-
cităţile" sau "competenţele" lor efective ficit se rezolvă pe seama "parazitismului
("indicii de excelenţă", cu termenul lui Pareto). social", deci în contul şi pe seama muncii ne-
Aşa se face că în elită se aglomerează inşi compensate a societăţii. Ideea teoretică a
tară merite şi fără capacităţi. Procesul care s.n. şi a unei elite cu semnul minus nu-şi
conduce la un asemenea rezultat este numit pierde valabilitatea cînd părăsim cazul empi-
de Eminescu s.s.n. "Cu totul altfel stau rapor ric al societăţii româneşti. Ea este cu adevărat
turile la noi / decit în Apus n.n. /, scrie o idee teoretică, nu pur şt simplu o "generali-
Eminescu. Trecerea din clasele de jos în cele zare empirică", şi ca atare îşi păstrează
de sus nu e reglementată prin nici un fel de valoarea teoretică independent de situaţia
organizaţii (...}. Fără muncă, fără merit, mii şi empirică prin care s-a ilustrat. Ce este o elită
mii de indivizi (...) se superpun poporului ro cu semnul minus? Aceea în care se adună cei
mânesc..." (M. Eminescu, Opere IV, 1938- ai căror indici dă capacitate reală se află sub
1939). Pareto nu admite acest fenomen decit nivelul indicilor de capacitate ceruţi de titlurile
cu caracter de excepţie. Eminescu demon- ocupate ("etichetele"corespunzătoare locului
529
SEM1CULTURĂ
deţinut într-o "clasă"a societăţii). Elita, in sen- Este cazul In care avem un deficit de capa-
sul sociologiei paretiene, îi cuprinde pe cei cităţi profesionale în populaţia care ocupă
care au indicii maximi de capacitate. Din (deţine) locurile într-o elită. Cînd numărul ce-
acest punct de vedere vom constata că acest lor care deţin "eticheta" unei clase fără a avea
concept al lui Pareto este un "concept teore- calităţile corespunzătoare acesteia ti depă-
tic", redă un caz limită. Oricum, elita şeşte pe al celor care posedă eticheta ei au
reprezintă o "clasă pozitivă", la Pareto, adică calităţi corespunzătoare ei, vorbim despre
acea "clasă" care grupează cele mai înalte "clasă negativă". Pareto asimilează conceptul
capacităţi în raport cu titlurile ("etichetele") co- său de elită acelor cazuri în care "locurile" sau
respunzătoare. Putem să ne imaginăm însă "eticheta" cu indice maxim de capacitate sînt
şi cazul opus, al unei "clase superioare şi ne- ocupate de indivizi cu indici maximi de capa-
gative", care grupează altminteri spus, citate (esîe primul caz). Căzui al doilea
indivizii cu indicii de capacitate cei mai descrie acele situaţii în care elitele capătă
scăzuţi. Cazul ar fi acela în care, de exemplu, profil de "clasă negativă" (clasă în care se
în elita medicilor s-ar afla nu medicul cu indi- acumulează un deficit de capacităţi şi compe-
cele cel mai ridicat de capacitate ci acela care tenţe: adică "locurile" din elită sau eticheta
are indicele cel mai scăzut de capacitate. Prin sînt ocupate (deţinute) de inşi cu capacităţi
urmare, într-o societate nu circulă doar indicii mediocre). Prin urmare, este corect să vorbim
ci şi "etichetele" astfel că la adăpostul unei e- despre "clase pozitive" şi "clase negative",
tichste pot circula nu "capacităţi" ci "nulităţi" şi aşa cum şi procedează Eminescu în sociolo-
în felul acesta, în locul capacităţilor, in elită se gia sa. Cît priveşte elitele, acestea sînt "clase
acumulează nulităţile. Şi aceasta pentru că teoretice" întrucit prezumăm că ele trebuie să
orice titlu are un indice de excelenţă care va- fie constituite din indivizi cu indici maximi de
riază de la un minim la un maxim. în viziunea capacitate. în realitate însă aceste elite "teo-
lui Pareto, o elită este o mărime sociologică retice", ca ansamblu de "locuri" (titluri) cu
de valoare pozitivă. Dar această mărime indici "teoretici" superiori, pot fi ocupate de
poate avea o valoare negativă dacă în elită se inşi cu indici inferiori de capacitate ("clase nes
grupează indivizi cu indici minimi de capaci- gative"). Procesul prin care o "elită", ca
tate profesională în raport cu nivelul la care se ansamblu de titluri cu indici maximi de exce-
situează titlurile (etichetele) deţinute. Aceasta lenţă, este ocupată de o clasă de indivizi cu
este o "clasă negativă". De unde putem dedu- indici minimi de capacitate ("clasă negativă")
ce aceasta? O elită înseamnă combinarea poartă numele de s.s.n.. V. circulaţia elitelor,
dintre un număr de titluri Pi şi un număr Ni de compensaţia muncii, pătură superpusă. l.B.
indivizi cu indicii (nivelurile) cei mai ridicaţi
pentru capacităţile cerute de acele titluri. SEMICULTURĂ concept folosit de C."
Deci: Rădulescu-Motru (1868-1957) pentru a de-
(SPimax ■ Nitnax) / numărul total al semna lipsa armoniei i ntre elementele
membrilor elitei) sufleteşti ale unui popor, prezenţa unor ''osci-
Dar pot fi cazuri în care mărimile să fie aso- laţii şi ciocniri", absenţa unei unităţi sufleteşti,
ciate prin relaţie invers proporţională: deci dar care nu lăsa impresia unui "rău întocmit",
nivelurile profesionale care cer competenţele ci a "ceva nedesăvirşit". S. nu are acea notă
cele mai înalte să fie ocupate de indivizi cu ca- de falsitate pe care o întîlnim la pseudocul-
pacităţile cele mai scăzute. Deci: tură, ci "stă la jumătatea drumului" ce duce la
(2P .n) / N cultura desăvîrşită. Orice popor care nu este
530
SERVICII SOCIALE
strivit de condiţii istorice, geografice, antropo- legitima din punct de vedere logic ştiinţele is-
logice nenorocite poate atinge starea de s.. torice, care au ca obiect fenomenele
Popoarele semioulte oferă un mediu sănătos individuale, particulare şi unice ce nu pot fi
indivizilor şi permite ivirea unor "indivizi extra- subsumate, prin generalizare, legilor cauzale.
ordinari" din eforturile cărora a rezultat cultura S. constă în înlănţuirea cauzală în timp (se-
(Cultura română şl politicianismul, 1904). V. rialitate) a fenomenelor individuale,
cultură, pseudocultură. M.L. particulare, unice, adică a faptelor de succe-
siune, fiind factorul logic constitutiv al
SERENDIP1TATE (Serendip, "numele ştiinţelor istorice. Ea îndeplineşte rolul de "or-
antic al ţării Sri Lanka"), termen lansat de Ho- ganizator ştiinţific", de sistematizator ai
race Walpole în 1754 într-o scrisoare către istoriei, similar cu rolul pe care-l are noţiunea
Horace Mann pentru a desemna "facultatea de lege în constituirea ştiinţelor teoretice care
sau şansa de a găsi o evidenţă neprevăzută au ca obiect faptele de repetiţie. S. este con-
pentru anumite idei sau (pentru a se referi) la siderată de Xenopol o soluţie teoretică
identificarea surprinzătoare a noi obiecte sau superioară conceptului de valoare istorică
relaţii care nu erau în mod special căutate". în (W. Dilthey, W. Windelband, H. Rickert) pen-
sociologie, s. este un procedeu metodic de tru legitimarea ştiinţifică a disciplinelor
observare colaterală a acelor manifestări, fe- istorice. Descoperirea s, rezultă din cerceta-
nomene sau evenimente care sînt sau par rea minuţioasă a faptelor succesive, VA aşa
neanticipate sau ciudate, dar care au efecte cum descoperirea legilor rezultă din studiul
strategice în contextul unui proiect de cerce-
faptelor coexistente dar de repetiţie. în toate
tare. Accentul este pus pe posibilităţile de
s. istorice îşi fac prezenţa trei factori: forţa e-
descoperire, din întîmplare sau datorită pers-
voluţiei, acţiunea mediului şi puterea indivi-
picacităţii, a unor rezultate importante care nu
dualităţii. S. pot fi paralele sau succesive. V.
erau iniţial căutate. De aceea se numesc
cauzalitate, lege, sociologia. M.L.
rezultate sau descoperiri sarendipitale. Apli-
carea exclusivă a algoritmului de testare a
SERVICII SOCIALE 1. Totalitatea ser-
ipotezelor, are asociat riscul de îngustare a
viciilor oferite de căfre^stat populaţiei în mod
cîmpului investigativ, a curiozităţii de a obser-
gratuit sau la un tarif redus. Prin s.s. se dis-
va alte manifestări sau de a culege alte date
tribuie o parte considerabilă a fondurilor de
decît cels pe care ipoteza iniţială le solicită. S.
consum social. Cuprinderea şi importanţa
îndeamnă la manifestarea activă şi extinsă a
curiozităţii investigative provocate de apariţia acestora diferă de la o societate la alta, de ta
unor inconsistenţe în date sau a unor deviaţii o etapă istorică la alta etc. Principalele dome-
de la normalitatea aparentă. în felui acesta se nii în care în forme şi în grade diferite se
adună noi date şi informaţii, se fac noi in- dezvoltă s.s. sînt: ocrotirea sănătăţii,
ferenţe şi chiar se reformulează ipotezele învăţărnlntui, activităţile cuitural-artistice, e-
iniţiale sau se adaugă altele noi, extinzîndu-se ducaţia fizică şi sportul, transportul în comun
sau schimbîndu-se cadrul teoretic iniţial. V. etc. Gradul de dezvoltare a s.s. este direct
imaginaţie sociologică, testarea ipotezelor proporţional cu nivelul economic de dezvol-
statistice. L.V. tare a societăţii şi cu importanta acordată în
politica de stat problemelor de asigurare a
SERIE termen invocat de A.D. Xenopol condiţiilor de viaţă a populaţiei şi reducerii ine-
(ies principes fondamentaux de l'histoire, galităţilor sociale. 2. în sens larg, s.s.
1899, La theorie de l'histoire, 1908) pentru a desemnează totalitatea serviciilor pe care o
531
SEX (RELAŢII ÎNTRE SEXE)
532
SEX (RELAŢII ÎNTRE SEXE)
învăţarea gramaticii întîi apare "el' si pe urmă bacalaureaţilor este aproximativ egal pe cele
ea") Socializarea băieţilor este mai dificilă două s., în schimb numărul absolvenţilor
v
deci a fetelor si se face, de multe ori, în ter- (bărbaţi) de învăţămlnt superior este mai mare
meni negativ (se menţionează ce nu are voie decît numărul absolventelor, iar numărul
să facă să nu plîngă, să nu fie fricos, să nu bărbaţilor cu titlu! de doctor este de citeva ori
se joace cu păpuşi) întrucît socializarea este mai mare declt numărul femeilor oare obţin
făcută în principal de către mamă, fetele acest titlu Majoritatea femeilor urmează stu-
mvată mai uşor rolul s , puţind utiliza si iden- dii umams'e sau care conduc la o carieră
tificarea cu părintele Diferenţierea rolurilor de didactică in învătamintul preuniversitar, în
s. devine si mai evidentă în perioada adoles- tnrsp ca majoritatea baroatilor urmează studii
centei fata devine interesată să atragă băieţii inginereşti, manageriale sau care conduc la o
si învaţă că poate realiza acest lucru manifes- carieră ştiinţifică în domeniul muncii s-au
tindu-si "feminitatea" Sooala accentuează înregistrat schimbări semnificative Pînă la
stereotipule sexuale, multe texte pentru copii jumătatea secolului al XX-lea, numărul femei-
sînt construite pe diferenţierea tradiţională e lor care aveau o activitate permanentă
rolurilor de s. Consilierii şcolari si profesionali extrafamilială era redus După 1950, ponde-
acţionează în aceeaşi direcţie orientează fe- rea femeilor cu o ocupaţie extrafamilială
tele spre ocupaţii "feminine" şi băieţii spre permanentă a crescut rapid, ceea ce a îăcut
ocupat» "masculine" Mijloacele de comuni- să crească şi ponderea lor în totalul forţei de
care în masă întăresc stereotipiile sexuale muncă. Sub acest aspect, situaţia este foarte
(chiar si în cele mai recente producţii cinema- diferită de la o ţară la alta Gradul de ocupare
tografice si TV, pretins nonconformiste cel mai ridicat se întîlneste în tănle socialiste
bărbatul este prezentat ca fund puternic, cu- si în fostele tăn socialiste din Europa Expli-
rajos, întreprinzător, Iar femeia ca fund caţiile acestor diferente sînt atît de natură
simpatică, graţioasă, atractivă, dacă nu chiar economică (salariile relativ scăzute ale
un obiect sexual pentru bărbaţi) ♦ în majo- bărbaţilor obligă femeile să caute un loc de
ritatea societăţilor, rolurile bărbaţilor si muncă) cît şi politică (promovarea politică a e-
femeilor nu sînt numai diferite dar sînt si ine- galităţn femeilor cu bărbaţii) Deşi accesul la
gale Din punct de vedere psihologic, bărbatul muncă este mai putm discriminatoriu sau ne-
este educat să fie dominant, să aibă rolul prin- discnminatonu, femeile continuă să fie plătite
cipal In luarea deciziilor, în timp ce femeia mai puîin decît bărbaţii în unele situaţii este
este educată să fie supusă si obedientă Ine- vorba de o discriminare absolută deşi bărba-
galităţile dintre sexe sînt înrădăcinate în tul si femeia îndeplinesc aceleaşi condiţii de
structurarea si funcţionarea tuturor instituţiilor calificare, competentă profesionale sau
sociale educaţie, muncă, exercitarea puterii vechime, ei primesc salam diferite Această
Femeile sînt supuse unui sexism institutiona- procedură se conformează si stereotipiilor
lizat (stereotipii sexuale prejudicii si sexuale conform cărora bărbatul trebuie să
discriminări) Deşi discriminările tradiţionale primească un salariu mai mare întrucît el are
in accesul la o carieră educaţională au fost le- de întreţinut o familie în alte situaţii este vor-
gal înlăturate în majoritatea ţărilor dezvoltate ba de o discriminare relativă provenită din
;
sau n curs de dezvoltare în realitate continuă faptul că femeile ocupă mat ales funcţii sub-
să funcţioneze anumite discriminări Chiar alterne si au o experienţă profesională mai
părinţii încurajează mai mult băieţii sa urmeze scurtă Multe ocupaţii sînt dimensionate
o carieră şcolară supeiioară Dacă numărul 'masculin' sau predominant'masculin (ma-
533
SEX (RELAŢII ÎNTRE SEXE)
534
SEX (RELAŢII ÎNTRE SEXE)
pectiva psihosociologică consideră că deo- na iubirea romantică sau sexuală; agape care
sebirile dintre rolurile de s. sînt puternic desemna iubirea altruistă şi philos care de-
ataşate personalităţii şi sînt rezultatul socia- semna Iubirea fraternă. în psihologia con-
lizării diferenţiate. Perspectiva biosocială temporană este larg utilizată clasificarea lui
consideră deosebirile dintre s. ca fiind con- Jophn Alan Lee (Colours of Love, 1974) ba-
diţionate biologic; în acest caz, nimic nu mai zată pe un model circular cu şase tipuri: a.
este de făcut, realitatea trebuie acceptată aşa iubirea romantică (atracţia este iraţională şi
cum este. Perspectivele behavioriste şi inter- are o puternică componentă erotică); b. iubi-
acţioniste argumentează că inegalităţile rea maniacă (emoţie intensă şi pasiune,
dintre s. pot fi eliminate prin modificarea pro- dorinţă puternică de posesiune); c. iubire e-
cesului de socializare. ♦ RAPORTURI goistă (preocuparea este de a implica emo-
ÎNTRE SEXE. Analiza ştiinţifică a comporta- ţional partenerul cît mai mult posibil, evitîndu-
mentelor sexuale şi a r.s. este dificil de se dependenţa emoţională faţă de acesta); d.
realieat intrucît se confruntă cu numeroase iubirea pragmatică (evaluarea atentă a
tabuuri, jumătăţi de adevăr sau consideraţii părţilor bune şi rele aie partenerului, fără pa-
false.O idee puternic înrădăcinată In siune, într-o manieră competitivă); e. iubirea
conştiinţa colectivă şi care influenţează şi cer- camaraderească (prietenie de lungă durată,
cetarea ştiinţifică constă în aprecierea unui bazată pe loialitate şi încredere, pasiunile sînt
anumit tip de comportament sexual ca fiind reduse); I. iubirea altruistă (preocuparea pen-
normal şi în eticheterea celorlalte tipuri de tru nevoile partenerului, 1ără pretenţie de
comportamente ca fiind anormale. Cer- recompensă). Aceste tipuri sînt inegal distri-
cetările antropologice au pus în evidenţă că buite în raport cu s., vîrsta, apartenenţa
orice tip de comportament sexual a fost sau etnică. ♦ Analizele sociologice şi antropolo-
este practicat într-o societate în care a fost gice au pus în evidenţă faptul că r.s. s-au
sau este considerat normal. Sociologia r.s. modificat de-a lungul istoriei. O schimbare vi-
este-in mare parte tributară concepţiei zibilă în r.s. s-a produs la sfîrşitul secolului al
creştine asupra sexualităţii. Creştinismul tim- XiX-tea şi în secolul al XX-lea. Aceste
puriu a acceptat relaţiile sexuale numai intre schimbări au-fost considerate de unii analişti
soţi şi numai în scopul reproducerii. Absti- drept o "revoluţie sexuală". La o analiză mai
nenţa era considerată un ideal pentru bunul obiectivă se constată însă că această "revo-
creştin, iar preocuparea pentru sexualitate luţie" constă mai curînd in faptul că tinerii sînt
era văzută ca ceva diavolesc. Unele culte pro- mai deschişi în a discuta problemele lor
testante sau neoprotestante au reafirmat sexuale şi că schimbările sînt mai puţin sem-
reprimarea dorinţei sexuale. în general, se nificative la nivelul comportamentelor
poate constata în istoria sexualităţii din so- efective. O altă schimbare constă în faptul c$
cietăţile vestice o alternanţă a perioadelor de problemele sexuale sînt frecvent prezente in
represiune cu cele de permisivitate în relaţiile mijloacele de comunicare în masă. Datele
sexuale. De asemenea, se poate observa o ştiinţifice privind sexualitatea în societăţile
permanentă distanţă între morala sexuală si contemporane au început să devină tot mai
comportamentele sexuale efective.♦ în toate numeroase, deşi multe dintre ele au fost
societăţile sexualitatea este asociată cu iubi- obţinute prin utilizarea unor metodologii dis-
rea. Filosofii antici au arătat că iubirea nu este cutabile (insuficientă reprezentativitate,
la fel în toate situaţiile. Din acest motiv, grecii ponderea mare a nonrăspunsurilor). Cer-
utilizau trei expresii diferite: eros care desem- cetările sînt convergente în a susţine că au
535
SEX (RELAŢII ÎNTRE SEXE)
avut loc o creştere a ponderii persoanelor cu îrchisoare pe viată în alte ţări, homosexuali-
o experienţă sexuală premaritală, o scădere tatea a fost legalizată sau practicarea ei este
a vîrstei medii la prima experienţă sexuală, o tolerată Reprimarea se concentrează aproa-
creştere a ponderii cuplurilor în care unul sau pe exclusiv asupra homosexualităţi
ambii parteneri au relaţii sexuale extraman- masculine, în timp ce homosexualitatea femi-
tale, o extindere a practicăm sexualităţii orale, nină (lesbianismul) este, în mod obişnuit,
o descreştere a practicii prostituţiei, o intensi- ignorată ♦ Un declin evident a înregistrat
ficare a utilizării mijloacelor contraceptive, o practicarea prostituţiei, fapt datorat atît libera-
creştere a utilizăm materialelor erotice si, in lismului sexual cit si a cresteii numărului de
general, o creştere a liberalismului sexual locuri de muncă pentru femei în ţările din
Schimbările sînt mai evidente la nivelul tine- Europa de Est, practicarea prostituţiei s-a in-
rilor si persoanelor cu un nivel ridicat de tensificat după 1990 Situaţia este explicabilă
instrucţie La nivelul cunoştinţei publice, prin starea generală de criză din aceste so-
schimbarea cea mai evidentă este liberalis- cietăti si prin faptul că anterior fusese sever
mul sexual al femeilor exprimarea publică a reprimată Din punct de vedere legal, prosti-
problemelor lor sexuale, exprimarea dreptului tuţia este ilegală în majoritatea societăţilor,
la satisfacţie sexuală Aceste schimbări nu au dar în multe locuri este tolerată pe consi-
dus însă la eliminarea sexismului tnstitutiona- derentul că răspunde unor nevoi sociale si că
lizat Un aspect controversat al liberalismului interzicerea ei ar provoca probleme mult mai
sexual îl constituie practicarea deschisă a ho- grave ♦ Liberalismul sexual a fost asociat si
mosexualităţii Nu se poate afirma cu cu extinderea pornografiei Definirea obsce-
certitudine că a avut loc o creştere a practici- nităţii este o problemă foarte dificilă si se face
lor homosexuale, datele pentru perioadele în mod foarte diferit de la o societate la alta si
anterioare sînt aproape inexistente sau nu pot chiarîn cadrul aceleiaşi societăţi de ia un grup
fi utilizate pentru o comoaratie validă Singu- la altul Deosebirea care se face în ultima vre-
rul lucru evident este faptul ca homosexualii me i n t r e materiale erotice si materiale
nu-si mai ascund opţiunea sexuală Explicaţia pornografice este imprecisă si subiect de in-
ştiinţifică a homosexualităţii este intr-o fază terpretări diferite Interdicţia pornografiei se
incipientă, teoriile existente putînd fi conside- confruntă peste tot cu aspecte legate de drep-
rate mai curînd ipoteze Unele explicaţii tunle si libertăţile individului Cercetările
afirmă că homosexualitatea este ereditară privind impactul social al pornografiei sînt di-
altele identifică originile acestui tip de com- vergente unele consideră că pornografia
portament în familie (homosexuali au avut o contribuie la creşterea ratei violurilor, altele
mamă dominatoare si posesivă si un tată susţin că nu există o corelaţie semnificativă
neafectiv si ostil) Teoriile sociologice apre- între expunerea la pornografie si rata violuri-
ciază că homosexualitatea se învaţă si este lor Cenzurarea pornografiei poate răspunde
determinată de contextele societale Creşte- la imperativele moralei publice dar poatefi fo-
rea numărului cazurilor îmbolnăvirilor de losită si ca un mijloc de reprimare a unor
SIDA a frînat temporar practicarea homo- creaţii artistice # Problemele sociale şi juri
sexualităţii, îndeosebi a celei de grup dice ale r.s. sînt extrem de complicate în
încadrarea legală a acestui comportament trecut exista un consens relativ asupra sexua
sexual este foarte diferită de la o societate la lităti normale si anormale, iar legile erau in
alta in unele tăn, reprimarea este foarte pu bună parte în concordantă cu aşteptările so
ternică mergmd pină la condamnarea la ciale în prezent nu mai există o concordantă
536
SIMBOL
537
SIMPLEXIA VALORILOR
538
SINCRONISM
539
SINCRONISM
prin contagiune mentală, a formelor si ideilor Sensul difuzionist al ideii e<e încă rnsi ;cn
moderne în cuprinsul societăţilor tradiţionale, turat aici Spiritul veacului este situat in'r-o
'trezindu-le' astfel din 'somnul' tradiţiei E anumită ane — în cazul analizat de Lovines-
Lovinescu preia ideea de contagiune mentală cu, in Europa apuseană — de unde se
de la sociologul francez G Tarde, care o în- transmite in tănle Intimate, care astfel se ma
trebuinţase pentru studiul relaţiilor dintre nifestă o vreme ca' periferii" sau' suburbii" ale
indivizi, si o aplică relaţiilor dintre societăţi în 'centrului" apusean Acest interval de trans-
raportul cu legea imitaţiei a lui G Tarde, Lo- mitere a formelor de la centru la periferie pnn
vinescu aduce unele corecturi pe baza teoriei difuziune reprezintă primul moment a! legii s.
lui G Le Bon Spre deosebire de (egea imi- si anume momentul 'determinatiunu Al doi-
tatiei, legea s. se referă la rolul influenţelor lea moment al acţiunii legii este cel al
ideologice asupra dezvoltării civilizaţiilor (ca- dezvoltăm inter dependentei societăţilor sin-
racterul anticipator al influentelor ideologice) cronizate Acest moment aproximează mai
în al doilea rind, legea s. ne previne că in- adecvat etimologia termenului (din gr syn,
fluenta nivelatoare a ideologiei nu se transmite "împreună", cronos, "timp") Teoria s. susţine
dinlăuntru în afară, ca în viziunea lui Tarde, ci că orice societate este influenţată în evoluţia
invers, din exterior spre interior, adică de la ei de evoluţia altor societăţi, dar "nu este co-
forme la fond, sau mai exact, de la forme ideo- rect să interpretăm influenta ca determinare",
logice la structuri sufleteşti E Lovinescu după cum, pe de altă parte, ipoteza "evoluţiei
găseşte ilustrare legii sale în acţiunea crea- unilmiare pe care o susţine teoria s. a fost in-
toare a ideologiei apusene ("Pnn acţiunea firmată atît de ştiinţa modernă cît si de evoluţia
creatoare a ideologiei apusene si prin in- societăţilor" (I Ungureanu) Totodată, cum
fluenţa capitalismului, societatea noastră si-a ideea de sincronizare se asimilează cu ideea
schimbat revoluţionar structura, pe temelii de nivelare, înseamnă că rezultatul sincro-
agrare s-a ridicat civilizaţia burgheză Pornind nizării nu este o nouă ordine ci o dezordine
din stratele adinei aie sufletului, literatura n-a generalizată, fiindcă nivelarea este entropică
putut tine pasul revoluţiei formelor sociale, (I Ungureanu) Prin urmare, prin sincroniza-
( ) ea a luat o atitudine critică fată de revo- re, interpretată în acest sens, obţinem si
luţia socială') Sincronizarea, deci, în al efecte de involuţie, nu doar de evoluţie Dacă
treilea rînd este un proces de evoluţie de la s. nu-si poate rezerva statutul de lege socio-
forme la fond Propagarea formelor noi se logică, în schimb, credem că ideea de
realizează, cum am precizat prin contagiune, sincronizare poate fi utilizată ca "ipoteză so-
de sus înps, adică de la forme spre fond Pro- ciologică" (Ion Ungureanu, Paradigme ale
pagarea aceasta a fost actul prin care "axa cunoaştem societăţii, 1991) "în fapt, dacă pri-
vieţii noastre politice si culturale s a schimbat vim sincronizarea ca un proces secular,
din Răsărit în Apus, de ea se leagă viitoarea atunci orice sistem socio-cultural este sincro-
formă revoluţionară a societăţii româneşti' (E nic iar legea s. nu ne mai spune nimic, fiindcă
Lovinescu Istoria civilizaţiei române mo- rămîne doar o banalitate Dacă duratele sin-
derne, 1972) Concluzia lui Lovinescu este cronizării sînt reduse la ani luni sau zile vom
că în situaţia noastră evoluţia de la forme la găsi puţine fenomene socioculturale care e
fond este singura normală Prin urmare într o voluează după legea s." (Ibidern) Teoria s.
a patra accepţiune sincronizarea constă in poate fi deci utilizată numai ca teorie a pe
schimbarea axului de gravitaţie a unei culturi noaoelor de sincronizare si numai daca
sub presiunea aceluiaşi spirit al veacului obiectele sincronizării sînt delimitate spatio-
540
SINE
temporal în plus, trebuie să ţinem seama de acţiuni (s obiect sau receptor) (J S Coleman,
faptul că unele' procese de smoronizare" pot Foundations of social theory, 1990) Această
genera efecte de ramînere în urmă, încît o distincţie are implicat» in analiza organizaţiilor
teorie extinsă a sincronizăm trebuie să tină si a corporaţiilor, în abordarea socială a unor
seama si de cata-cionn (Kata, 'în urmă , cm- probleme jtndice etc S. rezultă din confrun-
nos timp"), nu numai de sincronii Acest tarea a cesa ce crede eul despre propria
aspect sancţionează teza după care, în orice constituţie si ceea ce cred alta despre mani-
condiţii, faptul de sincronizare induce dezvol- festările eului pe scena bieţii De aceea G H
tare, progres, înaintare în civilizaţie Ca atare, Mead (Mind, seif and society, 1934) a susţinut
o teorie a fenomenelor de sincronizare tre- că s. trebuie pus în re'atie cu altul generali-
buie se ttnă seama de toate tipurile ae zat" (ca sinteză individual produsă de
raporturi temporale, şi de cele catacromce si manifestări, trăsături atitudini, modele de
de cele de proto-cronie (proto, "înainte", cro- comportare apărute în interacţiunile diverse
nos, 'timp") si de cele de metacronie (/neta, cu altn) şi cu "altul semnificativ (feed-back in-
"alături de, dincolo de"), adică de deplasarea formaţional dinspre cei investiţi de o persoană
laterală a liniei evolutionare V difuziune, e- cu o poziţie privilegiată în raporturile de inter-
voluţie, modernitate, neosincromsm, acţiune) in afară de s. (nediferentiat sau) glo-
protocronista, schimbare socială I.B. bal, care conferă identitate unei persoane, se
poate remarca şi un s. diferenţiat pe rolurile
SINE integrare a gîndunlor, sentimentelor, sociale atribuite sau asumate de o persoană
aspiraţiilor si proceselor biologice într-o exis- în relaţie cu altn, ultimul fund o particularizare
tentă umană individuală cu caracteristici de a primului Dtn perceperea si analiza propriilor
funcţionare armonioasă, ansamblu de proce- experienţe rezultă o structură cognitivă care
se organizatorice (stereotipuri perceptive, transcende aspectele concrete ale diverselor
seturi de acţiuni, mecanisme de apărare) acţiuni si interacţiuni ce solicită o persoană si
care p'ezintă personalitatea individuală ca un are menirea de a organiza si corela abilităţile
sistem coerent si integrat în relaţie cu alt», ideile, obiceiurile si sentimentele unei per-
structură reiativ stabilă de cunoştinţe, valon, soane în forma concepţiei despre s. Aceasta
atitudini, convingeri, modele de comportare si are grade diferite de consistentă (P Lecky,
relationare socială constituită de-a lungul is- 1945) O dimensiune importantă a concepţiei
toriei vietn individuale ca urmare a perceperii, despre s. este evaluarea s., respectiv gradul
analizei conştiente si interiorizăm propriilor în care o persoană apreciază sau dezaprobă
experienţe si ale altora si care conferă unei ceea ce percepe ca apartinînd propriului s.
persoane o identitate proprie în acest ultim Aceasta se constituie si evoluează în relaţie
sens, s. este o construcţie personală în con- cu controlul s., care este un set de abilităţi
texte socio-culturale specifice, funcţii prin care o persoană se autocontrolează si
edificatoare importante avînd limbajul, controlează mediul social sau fizic încon-
proiecţia si identificarea succesul si insucce- jurător, depinzînd de nivelul autocunoastern
sul personal retroacţiunea (feed-back) si al cunoaşterii mediului ambiant de modul
socială Se pot distinge două componente de impunere a regulilor sociale si a mediului
funcţionale ale s avînd în vedere două funcţii fizic de gradul de încurajare socială a inde-
diferite ale individului ca funtă socială, funcţia pendentei si iniţiativei sau a dependentei si
de a acţiona asupra mediului (s subiect sau conformismului de orientarea s s p r e
iniţiator de acţiuni) si funcţia de a recepta apărare sau spre expansiune (dominare) De
541
SINGURĂTATE
regulă, în sociologia orientată pozitivist prin forme, surse, intensitate si durată în ra-
("obiectivă) nu-i loc pentru s., întrucît ar fi un port de surse, avem următoarele forme ale s.
concept prea vag si indetermmabil, pe cînd în s. prin izolare forţată (accidente), s. prin izo-
sociologia "interpretativă" (interactionismul l a r e dorită, căutată (exprimă cermta
simbolic, etnometodologie, fenomenologia autonomiei eului, a identităţii de sine, a
socială) sau "umanistă" s. deţine o poziţie ex- regăsirii autenticităţi eului, de protecţie împo-
plicativă centrală V consistenta sinelui, ego triva unor relaţii exterioare care pot să
inteligentă, personalitate, psihologie uma- fragmenteze, să distorsioneze, să dezagrege
nistă L.V. logica vieţii interioare), s. prin izolare în închi-
sori si instituţii (orfelinate, spita'e, case de
SINGURĂTATE stare psihologică legată bătrîm, instituţii pentru handicapaţi etc ), s. ca
de unele experienţe subiective de viată pe rezultat al alienăm în relaţiile sociale (s în pre-
baza cărora individul are sentimentul se- zenta celorlalţi prieteni, familie, colegi), s. ca
parării lui de ceilalţi, se simte, se percepe stare predominant emotional-afectivă
izolat, s. se defineşte în raport de o nevoie (despărţirea de cel iubit, de copii, de părinţi)
specific umană nevoia de celălalt Relaţia cu Deşi unu cercetători au considerat ca o
celălalt are o serie de funcţii esenţiale pentru măsură a s. numărul, cantitatea de relaţii cu
normalitatea eului securitate, împlinire a ce- ceilalţi, s-a observat că s. nu e numai în
rinţelor biologice (hrană, adăpost, funcţie strict de cantitatea acestora, ci de
reproducere), funcţii suportiv-psihologice si semnificaţia pe care fiecare persoană o
culturale (identitatea de sine prin comparare acordă situaţiilor respective Este vorba aici
cu celălalt, reducerea fricii si anxietăţii, forma- de intensitatea, gradul s. perceput de per-
rea sentimentelor de dragoste, prietenie, soana în cauză Starea de s. acoperă o ane
acceptare reciprocă, auto-evaluarea si eva- largă de procese psihice, începînd cu stări
luarea etc ), în s. individul experimentează trecătoare, de scurtă durată, de insatisfacţie
lipsa de comunicare, se simte dezrădăcinat vagă, plictiseală în prezenta celorlalţi, trecînd
de mediul socio-cultural în care trăieşte, simte prin sentimentul cronic, acut, de izolare psi-
lipsa suportului afectiv-emotional, a identi- hică, lipsă de comunicare, neîncredere în
ficării cu grupul, comunitatea (lipsa ceilalţi (patologii ale s.) si ajungind la forma
sentimentului de apartenenţă), conştienti- cea mai severă a s. care poate conduce la si-
zează pînă la dramatizare nevoia de celălalt nucidere ♦ Deşi o sursă importantă a s. se
# Cercetări st experimente legate de procese găseşte în dezechilibrul relaţiilor interperso-
si fenomene ale însingurării din perspectivă nale, s. poate fi si un efect social structural
psihologică, sociologică, psihosociologică, Există situaţii sociale de risc pentru unele gru-
antropologică au apărut în anii '60-70 în puri (adolescenţi, tineri, divorţaţi, văduve,
S U A si Europa, (Weiss, 1973, Moustakas handicapaţi sau grupuri marginalizate social
1972) ele dobîndind o mare popularitate în si economic cum sînt săracii, minorităţi etni-
anii '80 (Rubenstein si Shaver, 1982, Peplau ce) care prin limitarea oportunităţilor de
si Perlman, 1982) Starea de s. a fost drama- integrare sînt expuşi mai mult decît altn la
tizată în filosof ia existenţialistă care i-a însingurare Efectele s. sînt diferite de la un
acordat un loc deosebit în ontologia umanu- individ la altul în funcţie de vîrstă, sex situaţie
lui o preocupare distinctă s-a conturat în concretă de viată si de aceea terapia pentru
legătură cu s. si din perspectiva interesului patologiile s. este individualizată V izolare,
public, a unor instituţii ♦ S. se diferenţiază motivaţie psihoterapie, socioterapie sine E.Z
542
SISTEM SOCIAL
543
SISTEM SOCIAL
analiza dinamicii s, mondial întreprinsă de co- de tipul de s, avut în vedere Analiza s. fina-
lectivul condus de D H Meadows (Limits of liste se realizează şi ea în mai multe variante
Growth, 1972) care ia în considerare 5 para- a Analiză funcţională apriorică se porneşte
met.i fundamentali care se influenţează de la finalitatea generală sau de la cerinţele
continuu unul pe celălalt producţia indus- funcţionale fundamentale ale oricărui s. sau
trială producţia agrară, resursele naturale ale tipului de s. avut în vedere si se caută să
populaţia si poluarea Ss are o anumită evo- se identifice tipul de elemente care realizează
luţie datorită dinamicii acestor 5 parametri O aceste cerinţe funcţionale Este cazul teoriei
distincţie foarte utilă metodologic este între lui r Parsons Acesta consideră că orice s.
s.fmaliste si s.de interacţiune sau supras. S. trebuie să realizeze 4 preconditu funcţionale
finaliste se caracterizează prin faptul că în- realizarea scopului adaptarea menţinerea
treaga l o r organizare (structurare) si modelului latent şi integrarea Pornind de la
dinamică este determinată de realizarea unei aceste imperative funcţionale fundamentale,
finalităţi Fabricarea unui tip de produse de- se pot detecta în organizarea unui s. real acele
termină organizarea internă a unei subs. care au funcţia de a le realiza (Social
întreprinderi, dezvoltarea cunoaşterii deter- System, 1951) Acelaşi tip de analiză se rea-
mină modul de organizare a activităţilor de lizează adesea si în legătură cu între-
cercetare ştiinţifică la nivelul activităţii unui prinderea Finalitatea ei generală este stabi-
cercetător sau a unui institut de cercetători lită, de asemenea principalele tipuri de cerinţe
Un s. finalisteste compus dintr-o mulţime de funcţionale si de subs producţie marketing
acţiuni astfel constituite incit ansamblul lor să cercetare si dezvoltare personal etc b Ana-
ducă la realizarea respectivei finalităţi De re liza funcţională "apostenoncă' porneşte
gulă, s. finalistetmd să-si exonme organizarea invers, de la descr erea amănunţită a orga
într-un amplu s. de statute si roluri Statutele nizăni s —■ statute si roluri norme de acţiune
si rolurile formează un s. pentru că fiecare are — şi se încearcă să pună in evidentă funcţia
funcţia sa completîndu se reciproc astfel pe care fiecare element identificat anterior o
mcît să asigure realizarea unor finalităţi spe- îndeplineşte Analiza s de interdependenta
cifice Ex statutele/rolurile medicului si generează alte tipuri de abordare a Detec-
pacientului formează un s a cărui finalitate tarea efectelor interacţiunii dinamice dintre
este vindecarea pacientului S. de interde- elemente, prin intermediul unui s. de ecuaţii
pendenţă nu sînt finaliste ci sînt compuse din Este cazul analizei de s dezvoltată de J W
mai multe subs, de regulă finaliste care in- Forrester b Pornind de la analiza orientărilor
teractionează tinzînd sa realizeze un anumit s. finaliste componente (indivizii umani in ui
echilibru care reprezintă o rezultantă a aces- timă instanţă) se pot formula l egi l e de
tor interacţiuni Din faptul că reprezintă un s compunere si agregare a acestora si care for-
rezultat din interdependenta mai multor s mează substanţa s de interacţiune Ex
orientate fmalist ele pot fi numite suprasiste analizele lui R Boudon (La logique du social
me (sisteme din sisteme) R Boudon dă un 197-8 Les effets pervers 1977) S finaliste
exemplu foarte simplu de s. de interacţiune conţin următoarele mari tipuri de elemente a
cozile la 2 case de bilete învecinate vor tinde actorii — indivizi grupuri sau chiar colecti
să fie egale Starea de egalitate reprezintă nu vităti b acţiunile comportamentele acestora
o finalitate a s celor două cozi ci rezultanta care reprezintă substanţa sistemului propriu
finalităţii fiecărei persoane de a si minimiza zis (s. este o mjltime de acţiuni), c relaţiile de
aşteptarea Analiza s se realizează în funcţie interdependentă dintre elementele compo
544
SOCIAL-DEMOCRATIE
nente ale sistemului ♦ Este necesar a se capitaliste, prin reforme treptate care să asi-
opera distincţia dintre s. si structură Structu- gure un grad tot mai înalt de echitate socială
ra reprezintă modul de organizare internă a Bernstein, unul dintre cei mai importanţi teo-
unui s. Un s. poate avea o structură sau alta reticieni ai s.d. apăra ideea că dezvoltarea
O întreprindere de exemplu poate fi fandată capitalismulii' nu duce automat la sociatem,
pe o structură ierarhic-autontară sau pe o care este mai degrabă un ideal de atins prin
structură ierarhic democratică, sau pe o altă dezvoltare, civilizaţie si democraţie si nu im-
formă alternativă de conducere Toate aceste pus pnntr-un partid de avangardă, cu scopuri
structuri sînt alternativ funcţionale Adesea, si structuri clandestine Revoluţia nu mai este
un s. poate avea simultan mai multe structuri necesară într-o asemenea accepţiune, pentru
alternative starea lui internă, sub presiunea că cei doi piloni teoretici (adică pauperizarea
diferiţilor participanţi, poate oscila între o generală si polarizarea) pe care se sprijină
structură sau alta (principiul plurantăpi struc- această idee nu mai există în consecinţă,
turale) De exemplu, o întreprindere poate lupta pentru socialism este, în mod necesar,
tinde să aibă o ierarhie autoritară generată de graduală şi ia, în principal, calea reformelor
comportamentul directorului si a altor partici- Pe plan politic, ar fi vorba de realizarea unei
panţi care promovează un comportament veritabile democraţii, iar pe plan economic,
autoritar, îl acceptă şi solicită, în timp ce alţi obiectivul l-ar constitui aproprierea de către
participanţi tind să promoveze o structură de- muncitori a mijloacelor de producţie prin
mocratică, s. rezultat fund o oscilaţie si o acţiune politică si sindicală Varianta engleză,
tensiune între cele două tendinţe structurale fabianismul, este influenţată de teoreticienii
O problemă tot mai importantă a analizei este "noului liberalism", Hobhouse si Wallas în
relaţia dintre s care pot fi relaţii de sub- si su- timp ce vechiul liberalism îsi fixa drept scop
praordonare (S./subs.), sau relaţii de suprimarea constrîngenlor si limitărilor în do-
vecinătate, de influentă reciprocă, de compe- meniul comercial si în societatea civi'ă, "noul
tiţie sau de cooperare Teoria matematică a liberalism" urmăreşte realizarea unei mai
jocurilor reprezintă un instrument foarte util de mari justiţii sociale si o repartiţie a bunurilor e-
analiză a relaţiilor dintre sistemele aflate în conomice de natură să asigure fiecăruia cea
competiţie/cooperare V funcţie, structură mai marş libertate Mijlocul îl constituie inter-
C.Z. venţia statului in economie Concepţia s.d.
avea să primească un sprijin teoretic impor-
SOCIAL-DEMOCRAŢIE Deşi la înce- tant prin lucrările lui Keynes si Burnham,
puturile sale legată de marxism, s.d. este preluate de social-democrati atît pentru a de-
astăzi foarte diferită Originile sale trebuie monstra inexactitatea analizei marxiste, cît si
căutate în discuţiile generate de fondarea pentru a determina evoluţii noi în economiile
partidului social-democrat german în 1875 ca ţărilor din Europa occidentală După cal de-al
urmare a unui acord între Lassalle si marxiştii doilea război mondial, influenta partidelor so-
ortodocşi ' Programul de la Gotha", care de- cial-democrate a crescut foarte mult Acestea
finea orientările acestui partid, avea s? fie si-au întărit legăturile si influenta în cadrul In-
violent criticat de Marx Această critică este ternaţionalei Socialiste, unele din ele
încă si astăzi actuală pentru a marca deose- parvemnd în mai multe rîndun la guvernare
birile radicale dintre s.d. si marxism în S.d. a avut un rol stimulator în dezvoltarea
viziunea s.d. socialismul este un obiectiv po postbelică a societăţilor europene prin carac-
sibil de realizat prin evoluţia societăţii terul său de model cultural alternativ
545
SOC1ALITATE
546
SOCIALIZAREA NAŢIUNILOR
na) de receptare şi interpretare a mesajelor tip longitudinal, eare ar fi mult mai relevante.
sociale şi dinamica variabilă a intensităţii şi Corelate cu s. sînt procesele de desocializars
conţinutului influenţelor sociale. S. presupune şi de resocializare (s. secundară). Desociali-
învăţarea socială ca mecanism fundamentai zarea presupune izolarea fizică şi socială a
de realizare, finaHzîndu-se în asimilarea indi- unei persoane sau depărtarea ai de contex-
vizilor m grupuri. Studiul sociologic al s. se tele sau persoanele care i-aO satisfăcut
bazează pe distingerea şi corelarea de varia- nevoile de interacţiune şi i- au sprijinit siatusu-
bile care se referă la: caracteristici individuale rile adoptate, in vederea eliminării modelelor
(vîrstă, sex. maturizare, dezvoltare, inteli- de comportare şi de interacţiune anterior
genţă etc); agenţi ai s. (cultură, naţiune, însuşite. Resocializarea este concomitentă
organizaţii, familie, grupuri, clase sociale, cu desocializarea şi constă în orientarea
şcoală); metode şi forme de transmitere (lim- învăţării şi controlului social către asimilarea
baj, mecanism de control, ritualuri, practici de şi manifestarea rje comportamente indivi-
creştere a copiilor şi de integrare socială, duale compatibile cu tabla de valori şi atitudini
forme de imitaţie, de identificare, substituire, a noului sistem integrator. Eficacitatea reso-
inhibiţie sau tntărire); structuri de atitudini, va- cializării depinde nu numai de receptivitatea
lori, acţiuni şi comportamente (roiuri şi individuală, ci şi de intensitatea controlului so-
statuturi sociale, moralitatea relaţiilor sociale, cial exercitat de noua agenţie de s, şi de
etica muncii, orientări poiitico-civice, perfor- graciuî de eliminate a factoritor grabf icatori an-
manţe, altruism, integrare, conformare etc). teriori. V. asimilare, comunicare, control
Enumerarea variabilelor, care nu se vrea ex- social, învăţare socială. L.V.
haustivă, aţinut cont de frecvenţa apariţiei lor
în contexte analitice ale s. Prin combinaţii teo- SOCIALIZAREA NAŢIUNILOR scop
retice multiple se pot caracteriza sau indivi- final al sociologiei comparate elaborate de Nli-
dualiza tipuri diverse de s. în general, ţinînd colae Petrescu (1886-1954), semnificînd
cont de finalitatea urmărită sau de efectele încrederea obstinată a autorului în destinul te-
deja produse, se distinge între s, adaptivă sau rapeutic (şi menirea reformatoare) al spiritului
integrativă şi ş..anticipatoare. Prima condu- sociologiei sale, avînd următorul conţinut:
ce la configurarea acelor caracteristici sau conduita naţională trebuie să înceteze să ge-
capacităţi personale care facilitează integra- nereze tensiuni şi conflicte devenind socială
rea, participarea şi realizarea socială a unor prin admiterea faptului că orice grup social
activităţi într-un cadru instituţional dat. S. an- aparţine, ca parte, întregului. S.n. presupune
ticipatoare constă în asimilarea_acelor_norrne, eliminarea din conştiinţa indivizilor şi grupuri-
valori şi modele de comportate care facili- lor a doctrinei false a individualităţii absolute
tează adaptarea sau integrarea într-un cadru a statelor naţionale, grupurilor etnice şi cree-
instituţional saiTorgănizăţiona"^y^SIJn"eori rea conştiinţei comune a identităţii naturii
s. anticipatoare poate conduce, în plan perso- umane. S.n. se întemeiază pe trei raţiuni: a.
nal, la situaţii de conflict valoric sau normativ, naţiunile manifestă o identitate în structura lor
intensitatea s. este maximă în copilărie sau în psihologică; b. interesele lor individuale şi i-
perioadele de tranziţie de la un stadiu de viaţă mediate necesită cooperare; c. idealurile lor
la altul. Cu o intensitate mai redusă s. se rea- culturale pot fi deplin realizate doar în cadrul
lizează de-a lungul întregii vieţi a unei societăţii umane (care depăşeşte graniţele lo-
persoane. Din păcate, au fost realizate mai cale şi naţionale). V. comparaţie, conflict,
ales studii transversale aie s. şi prea puţine de naţiune. M.L.
547
SOCIETATE
548
SOCIETATE CIVILA
indivizii umani şi între instituţii (s. capitalistă, tică deosebită. Folosit destul de des în lim-
s. rurală, s. plurală etc). @ BOOY-CONT = A bajul comun ("joc de s.", "om de s.", "s.
doua categorie vizează caracterul de unitate omenească" etc), el nu-şi realizează ope-
(entitate) pe care îl dobindesc relaţiile sociale raţionalitatea analitică decît sub forma altor
relativ hotărnicite (s. germană, s. româ- concepte — să le: zicem "izotropice" — pre-
nească, s. europeană etc); tot în această cum: "sistem social", "structură socială",
categorie de sensuri se integrează şi comu- "comunitate" (fie mică, fie complexă). Lucru-
nităţile mici, care sînt reprezentative pentru o rile nu stau însă altfel în privinţa unor
zonă determinată (avînd daci valoare de concepte din alte discipline ştiinţifice. Con-
eşantion) şi care servesc drept baze de cer- ceptul de "cultură" în antropologie, de ex., nu
cetări etnografice (s, Nuer, s. Tikopia, sau — este operaţional prin sine însuşi, ci prin inter-
dacă formula aceasta s-ar fi fixat şi în limbajul mediul unor concepte derivate, precum:
românesc de specialitate — s. Nereju. s. "categoriile universale ale culturii", "cultură
Drăguş etc); în fine, în aceeaşi categorie se- materială", "cultură spirituală" etc. V. antropo-
cundă pot fi introduse, de asemenea, logie culturală, comunitate, cultură, sistem
asociaţiile profesionale (de pildă: Societatea social, sociobiologie, sociologie, structură so-
de Antropologie din Paris, Asociaţia Eu- cială. Gh.G.
ropeană a Antropologilor-Sociali, Asociaţia
Sociologilor din România). Chiar şi cu aceste
SOCIETATE CIVILĂ La început, ter-
menul desemna acea parte a societăţii
precizări, conceptul ca atare de s. rămîne vag
diferită de organizaţiile militare sau congre-
şi expus obiecţiilor. In 1989, Grupul de Dez-
gaţionale şi era sinonim cu termenul de
bateri In Teoria Antropologică / GDAT de pe
"societate politică". Pe măsură ce sfera poli-
lîngă Universitatea din Manchester a luat în
tică a societăţi: s-a particularizat tot mai mult,
discuţie moţiunea cu titlul The Concept of So-
termenul a început să denumească acele
ciety in Theoretically Obsolete/Conceptul de
aranjamente, coduri şi instituţii sociale şi eco-
societate este teoretic perimat (discuţii publi-
nomice, aitele decît cele statale. Acest
cate în 1990). Marilyn Strathern, care a şi
termen provine din latină (civilis societas).
prepus moţiunea, contestă utilitatea acestui
Principalele sale semnificaţii le datorăm lui Ci-
concept, prezentîndu-l ca o reificare a unei
cero, în accepţia lui, sînt subsumate aici nu
abstracţii şi avansînd ca posibil substitut al s.
numai statul sau indivizii, ci şi condiţiile de
soclalitatea însăşi. S-a făcut observaţia (Eli-
viaţă ale unei comunităţi politice civilizate, su-
zabeth Tonkin) că s., ca orice alt concept,
ficient de dezvoltată pentru a cuprinde oraşe
operează mai bine în unele cazuri empirice
cu legi proprii, relaţii sociale cu deliciile şi li-
decît în altele. S-a mai relevat, de asemenea,
bertăţile unei "vieţi civile" şi unei economii de
(Tim Ingold) că atitudinile faţă de acest con-
piaţă. Aici se originează aspiraţiile "comune-
cept exprimă două moduri de a gîndi; gîndire
lor" sau "burgh-urilor" medievale,
relaţionistă, pe de o parte, gîndire atrasă de
reprezentate de clasa care avea să le poarte
entităţi pe de alta. în general, contestaţiile la
numele — burghezia şi să le includă într-o
adresa conceptului de s. sînt ecouri tîrzii ale
ideologie. Pentru John Locke, "societatea ci-
structuralismului, pornite în special din con-
vilă sau politică" se opune autorităţii paternale
cepţia iui Edmond Leach. Chestiunea este
şi stării de natură şi este un factor de progres,
încă în discuţie (Kuper, Conceptuaiizing So-
generator de confort şi de ordine bazată pe
c/efy1992). Ce-i drept, prin sine însuşi
iege. Hegel şi Marx aveau să inverseze acest
conceptul de s. nu încapsulează o iată euris-
549
SOCIETATE DE MASĂ
raport moral implicit, promovînd o perspec- mie diversă, mobilitate, specializare şi di-
tivă în care societatea civilă apare ca o stare ferenţiere extreme, solidaritate organică,
atinsă prin mercantilism, egoism şi avariţie, în complicaţie a vieţii sociale, specializarea ro-
care omului îi lipseşte căldura şi coeziunea lurilor şi statusurilor, statusuri parţiale şi
morală a societăţilor primare. Acum, prin s.c, dobîndite dependente de educaţie, mare di-
se înţelege o ordine socială şi economică versitate de roluri, distanţare faţă de rol,
care se transformă conform propriilor reguli, conflicte interroluri, relaţii pe bază de roluri
independent de cerinţele etice ale asociaţiilor fragmentate, putere bazată pe valon extralo-
legaliste sau politice. Termenul se referă la cale, funcţii manifeste, multiplicarea
grupurilor de segregare şi conflict, organizare
aspectele nonpolitice ale ordinii sociale con-
pe baza sistemului de vot, viaţă socială con-
temporane, a căror importanţă a crescut atît
centrată pe ocupaţie, textură relaţionară
de mult încît se discută dacă există un acord
slabă, opţiuni individuale în afara normelor şi
între s.c. şi stat. în societăţile pluraliste, s.c.
valorilor tradiţionale, alienare şi redundanţă
a obţinut un loc foarte important, constituind
socială scăzută. Este un tip ideal care nu se
una dintre formele cele mai importante de regăseşte ca atare nicăieri dar ale cărui
apărare a indivizilor şi grupurilor umane în trăsături sînt tot mai vizibile în toate societăţile
faţa expansiunii statale şi furnizind mijloacele moderne. Comportamentele în s.m. sînt
de influenţare a deciziilor politice. Cel mai e- neorganizate, nestructurate şi neconcor-
ficient şi care a devenit o componentă a dante; ele pot lua f.orma zvonurilor, modei,
sistemului politic este grupul de presiune sau pasiunilor, foliilor, isteriei colective, panicii.
lobby, cum este numit în Statele Unite. Grupul Multe teorii sociologice susţin că majoritatea
de presiune este forma specifică prin care se trăsăturilor negative ale s.m. nu sînt inerente
articulează, se agregă şi se exprimă varieta- dezvoltării societale moderne ci decurg din e-
tea intereselor dintr-o societate pluralistă. fectele intenţionate sau perverse ale unor
Presiunea este exercitată atît asupra partide- politici economice şi sociale. V. comporta-
lor politice, cît şi asupra instituţiilor de putere ment colectiv, gemainschaft- gesellschaft,
— parlamente şi guverne, mai nou chiar asu- masă. I.Mih.
pra instituţiilor Comunităţii Europene prin
forme extrem de variate şi specifice de la ţară SOCIETATE DE PIAŢĂ termen de
esenţă webenană, utilizat pentru a desemna
la ţară. Cele mai active, pe acest canal al in-
starea unei societăţi care depinde într-un
fluenţării sociale, sînt astăzi minorităţile
grad semnifictiv de o "situaţie de clasă"
etnice, culturale sau religioase, unele dintre
(opusă unei "situaţii de status"). "S.p. este
ele devenind adevărate centre de polarizare
acel tip de societate care se orientează obiec-
politică sau de putere. V. putere, stat. N.L.
tiv, în conformitate cu interesul pentru
bunurile de schimb, şi numai pentru acestea",
SOCIETATE DE MASĂ societate In
într-o atare societate: a. predomină ''legalita-
care grupurile primare, informale şi relaţiile
tea raţională, în particular, invariabilitatea
bazate pe comunitate şi tradiţii au fost înlo-
promisiunii făcute" şi aceasta "reprezintă
cuite cu relaţii contractuale, utilitare şi cu
substanţa eticii pieţii"; b. "piaţa este în opoziţie
grupuri secundare şi formale. Este etapa fi-
completă cu toate acele comunalizăn care
nală în trecerea de la gemeinschaft la
presupun o fraternizare"; c schimbul liber se
gesellschaft. S.m. se caracterizează prin
petrece (...) în afara comunităţii de vecinătate
anonimitate, grupări de tip asociativ, econo-
550
SOCIETATE DE STATUS
551
SOCIOBIOLOGiE
respectiv "pretenţia consideraţiei sociale", nare între cele două grupări (cf. Ion Ungurea-
1
"prestigiul" sau "onoarea de status '. Acest nu, Paradigme ale cunoaşterii societăţii,
prestigiu se dobîndeşte graţie unui mod de 1991, 143). Prin urmare, stratificarea de sta-
viaţă, printr-un tip de educaţie ori ca prestigiu tus nu poate fi confundată cu diferenţierea de
al unei "profesii". Curiozitatea este că acest clasă şi nu se află într-o opoziţie radicală cu "e-
prestigiu se râsfrînge asupra întregii familii şi tica pieţii". Grupul "gulerelor albe" va acţiona,
chiar se moşteneşte, astfel că nu poate fi pier- bunăoară, ca "grup de status" în relaţiile cu
dut, dar, în schimb, poate fi "uzurpat". "bluzele albastre", dar, totodată, se va mani-
Societăţile sînt confruntate adeseori cu festa ca grup cu orientare raţională în fina-
mişcări uzurpatoare, astfel că, după o aseme- litate (raţionalizare instrumentală) în relaţiile
nea mişcare, mai devreme ori mai iîrziu, sale cu "patronul". Pe de altă parte, e bine să
urmează o reacţie legitimistă la uzurpare. în reţinem precizarea, de esenţă weberiană, că
sensul acesta, există mişcări sociale care pot atunci cînd "bazele achiziţionării şi distribuţiei
fi asimilate integral la tipul reacţiilor legitimiste bunurilor sînt stabile, înfloreşte stratificarea
'contra unei uzurpări de status. Desigur nu de status. Orice repercursiune tehnologică şi
toate revoluţiile sint mişcări de reacţie. S.s. orice transformare economică ameninţă însă
este constituită în temeiul unor postulate şi stratificarea de status şi împinge în faţă cla-
principii opuse "regulilor pieţii", dar ea însăşi sele. Epocile şi ţările în care situaţia de clasă
nu acţionează obligatoriu contra "pieţii". O so- are o semnificaţie preponderentă sînt, de obi-
cei, cele m care s-au produs asemenea
cietate de "clase" poate evolua spre o s.s.,
transformări tehnologice sau economice" (C.
dacă clasele sociale se transformă în "grupări
W. Mills (ed.) Frorp Max Weber: Essays in So-
de status". S.s. înfloreşte pe terenul econo-
ciology, Oxford, 1946, p. 195). V. clasă
miei de consum liturgico-monopoliste,
socială, gulere albe/alhastre, societate de
feudale sau patrimonial stratificate, în timp ce
piaţă. 1. B.
clasele producătoare apar pe solul unei eco-
nomil de piaţă. S.s. aliniază resurse şi
SOCIOBiOLOGIE domeniu de studiu al
preocupări pe linia unui consum care pare
bazei biologice a comportamentelor sociale,
iraţional din punct de vedere economic. Din
animale şi umane, utilizînd legile evoluţiei bio-
acest punct de vedere s-ar putea susţine că
logice ca fundament explicativ. Ca disciplină
s.s. se interesează mai mult de consum şi
de studiu relativ constituită, s. apare la
mai puţin de raţionalizarea pieţii, ori că acţio-
jumătatea deceniului al optulea ai secolului
nează chiar pe o direcţie care blochează
nostru, odată cu publicarea de către Edward
afirmarea "pieţei libere". Pe de altă parte, ju-
O. Wilson, profesor de entomologie la Univer-
decind după anumite aspecte ale societăţii
sitatea Harvard (S.U.A.), a lucrării Socio-
americane, opoziţia dintre cele două tipuri de
biology: the new synfes/s (Harvard University
situaţii — de status şi de clasă — s-ar dezvolta
Press, 1975). După cincisprezece ani de la
mai degrabă în direcţia complementarităţii lor
tipărirea "noii sinteze" asupra evoluţ.ei — în
decît în aceea a excluderii lor. Astfel, din
fond, o încercare de actualizare pe ba^a ge-
punct de vedere economic, diferenţa dintre
neticii moleculare a vechilor principii ale
c'asa de mijloc ("gulere albe") şi clasa munci-
darwinismului social — n J se poate stabili cu
toare ("bluzele albastre"), în America este
suficientă precizie nici aria de preocupau
aproape nulă. Ele nu se oeosebesc prin "con- 3 dis-
a s.,
dijiile de existenţă", ci prin "stilul de viaţă", nici direcţiile ei de evoluţie: unc
care stabileşte diferenţe de sistus extraordi- tincţie între s. animală şi s. umană, intre s.
552
SOCIODRAWĂ
553
SOCIOGRAFIE
leva un incident sau o situaţie de conflict iden- într-o societate determinată, logica generală
tice sau asemănătoare celor din viaţa reală a a societăţii. Dacă sociologia abstractă poate
grupului studiat. Un conducător al jocului, psi- fi elaborată pe o cale mai degrabă deductivă,
holog sau psihoterapeut, distribuie apoi cea concretă este prin excelenţă inductivă. în
rolurile în conformitate cu statutul privat al consecinţă, s. este sîrîns legată de sociologia
fiecărui actor, urmărindu-se reconstituirea at- concretă, căreia îi furnizează o parte impor-
mosferei naturale de tensiuni şi conflicte ale tantă a materialului ei empiric, dar nu se
colectivităţii respective, fără a se limita însă li- confundă cu sociologia concretă, deoarece
bertatea de creaţie şi interpretare scenică a scopul ei principal nu este explicativ, ci des-
participanţilor. Retrăirea în comun a situaţiilor criptiv, iar în acest scop este considerată ca
stresante şi încordate din viaţa reală a grupu- o primă treaptă a cunoaşterii sociologice. 2.
lui va prilejui conştientizarea motivaţiilor Modalitate reducţionistă de a înţelege, defini
ascunse, a prejudecăţilor, a traumelor refu- şi practica cercetarea sociologică şi chiar so-
late etc, concomitent cu eliberarea ciologia în general, ca simplă descriere
emoţională a participanţilor. Se crează astfel constatativă a unor fragmente ale realităţii so-
premisele unei schimbări atitudinale, com- ciale concrete, sociologul respingînd, în
portamentale şi valorice intra şi intergrupale. perspectiva pe care o presupune această mo-
La fel ca şi psihodrama, s. se practică astăzi dalitate, nu numai orice judecată de valoare,
în numeroase veriante şi este utilizat în di- dar şi judecăţile de realitate a căror generali-
verse domenii ale practicii sociale; psihiatrie, tate nu ar fi validată strict empiric. De aceea
formare şi selecţie profesională, învăţămînt, se poate spune că unele dintre cercetările so-
educaţia adulţilor etc, nu numai ca procedeu ciologice empiriste nu reuşesc să depă-
socioterapeutic, ci şi ca mijloc de antrena- şească nivelul pur descriptiv şi constatativ al
ment psihosocial, ca formă privilegiată ds s. iar concepţia după care sociologia în an-
învăţare socială, etc. V. sociometrie, sociote- samblul ei ar trebui definită restrictiv ca o
rapie. T.D. ştiinţă descriptivă şi constatativă, fără pre-
tenţia de a formula legi şi de a elabora
SOCIOGRAFIE 1. Nivel şi ramură ale explicaţii ştiinţifice cauzale, este denumită
cunoaşterii sociologice, consttnd In culege- adesea şi prin termenul de sociograf/sm. V.
rea de date brute privind obiectele, legi sociologice, metodologia cercetării socio-
fenomenele, relaţiile şi procesele sociale, în logice, sociologie, statistică şi sociologie. I.U.
descrierea pe cît posibil obiectivă a acestora,
în măsurarea lor şi în realizarea unor statistici SOCIOLINGVISTICĂ studiu interdisci-
(tabele, grafice etc.) ale fenomenelor sociale plinar al reiaţilor dintre structura limbii şi
observate, toate acestea realizate fără a se structura socială. Termenul de S. este folosit
avea în vedere (cel puţin explicit) o anumită pentru prima dată de Haver C. Currie (1953)
poziţie teoretică sau de principiu, ci doar în într-o analiză a raportului dintre vorbire şi sta-
baza unei obiectivităţi definite, de regulă, prin tus social. O dezvoltare rapidă a cercetărilor
normele observaţiei din ştiinţele naturii. Ca ni- din domeniu se produce începînd cu deceniul
vel al sociologiei, s. trebuie delimitată de al şaselea al secolului nostru, mas întîi în
sociologia generală, abstractă sau pură, S.U.A., unde apar şi primele antologii de stu-
preocupată de cercetarea logicii societăţii, şi dii editate de William Bright (Sociolinguistics,
de sociologia concretă, aplicată sau practică, 1966) şi Stanley Lieberson {Explorations in
care cercetează modul în care funcţionează, sociolinguistics, 1966). în S.U.A. S. se des-
554
SOCIOLINGVISTICĂ
prinde din antropologia culturală care dispu- adoptă ca premisă punctul de vedere al gra-
nea deja de tradiţia consacrată de Fr. Boas maticii structurale, după care sistemul de
(1911) şi E. Sapir (1921) de studiere a limbii reguli gramaticale ale limbajului poate genera
comunităţilor indigene de indieni în relaţie cu o mare varietate de coduri ale vorbirii, şi con-
formele lor culturale de viaţă. în Europa, dia- sideră că este important de ştiut care cod al
lectologia şi parţial lingvistica istorică abordau vorbirii este utilizat de o anumită grupare so-
şi probleme ale diterenţierii limbii în funcţie de cială. Codul sociolingvistic al vorbiri este o
unii factori sociali (generaţie, cultură, profesi- calitate a reiaţilor sociale şi este, totodată, de-
une etc), iar în cadrul şcolii sociologice terminat de structura socială, pentru ca la
franceze au fost analizate aspecte ale rapor- rindu! său să poată contribui Sa schimbarea
turilor dintre evoiuţia limbii şi a societăţii (A. structurii de relaţii care l-a generat. Lingviştii
Meiliet, 1921; J. Vendryes, 1921; A. Seche- sînt preocupaţi mai ales de problemele diver-
haye, 1921). Totuşi, s. se constituie ca o sităţii (sau omogenităţii) lingvistice produse
disciplină distinctă mai ales sub influenţa de structura socială şi de modul în care lim-
iniţială a cercetărilor din S.U.A., de unde se bajul reflectă şi influenţează structura socială,
extinde şi în ţările europene. W. Bright (1966) depărtîndu-se astfel de imaginea structurii
defineşte s. ca analiză a covariaţiei sistema- uniforme, monolitice, a limbilor, acreditată de
tice a structurii limbii şi a structurii sociale, lingvistica formalizantâ (L. lonescu-
punînd accentul pe sursele sociale ale diver- Ruxăndoiu, D. Chiţoran, Sociolingvistica.
sităţii lingvistice. Abordarea interacţionistă Orientări actuale, 1975). în virtutea acestei di-
consideră variaţiile în modul de folosire a limbii ferenţieri de abordare, sociologia limbajului
ca indici ale structurii sociale, aceasta din tinde să fie integrată în proiectul mai amplu al
urmă fiind totodată un element determinant al unei "sociologii a transmiterii culturale", în
selecţiei formelor lingvistice utilizate în comu- care limbajul este numai unul din instrun-.prv
nicare. S. este înscrisă m seria de cercetări tele implicate în mecanismele producerii,
dezvoltate în cadrul etnolingvisticii şi psiholin- transmiterii şi reproducerii culturale (B.
gvisticii, diferenţele dintre ele rnanifestîndu-se Berns'.ein, 1975; P. Bowdieu, 1970, 1981),
mai mult în privinţa preocupărilor şi modurilor pe cînd s. s-ar incadra, cu specificul său, în
dominante de abordare decît în cea a conţinu- seria abordărilor psiholingvistice, extralin-
tului. Acelaşi lucru se poate spune şi despre gvistice etc. ale variaţiilor de utilizate a limbii.
eventuaieie diferenţe dintre s. şi sociologia Alteori în sociologie analiza limbajului este in-
limbii sau a limbajului. Se pare totuşi că în re- tegral subsumată abordării interacţiunilor
ferinţele lingviştilor este preferată denumirea sociale considerate drept cadre de vehicuiare
de s. pe cînd sociologii o preferă pe cea de a semnificaţiilor şi interpretărilor variabile si-
sociologie a limbii sau a limbajului. Sociologii tuational, fără a se formula concluzii explicite
se preocupă mai ales de efectele structurii so- despre structurarea socială a limbajului, ci nu-
ciale asupra utilizării limbajului, considerind mai despre mecanismele interacţionale ale
de regulă că organizarea ierarhică a catego- vieţii sociale. Acest mod de abordare coin-
riilor sociale (in special structura de clasă) cide, f i e şi parţial, cu cercetările de
determină distribuţia socială a semnificaţiiloi microsociolingvistică orientate către analiza
culturale sau lingvistice vehiculate prin limbă interacţiunilor verbale şi a reţelelor de comu-
şi procedeele interpretative generate de nicare dependente de rol-status-urile
acestea. De exemplu, sociologul B.B. persoanelor implicate în situaţie (J. Fischman,
Bernstem {Class, codes and control, 1975) 1968). Asemenea cercetări se desfăşoară cu
555
SOCIOLOGIA CUNOAŞTERII
privire la o comunitate lingvistică, adică într-o vantai de alternative) şi codul restrîns (prob-
colectivitate umană care foloseşte un corpus a b i l i t a t e marş de predicţie). Analiza
comun de semne verbale prin interacţiuni co- difeienţierii codurilor s-a asociat cu studiul ba-
municative frecvente şi directe şi care se rierelor lingvistice dintr-o comunitate, adică a
deosebeşte de alte colectivităţi în privinţa folo- dificultăţilor ce apar în procesul de comunica-
sirii limbii. Cercetările care sînf oriontate către re ca urmare a poziţiilor diferite ocupate în
desprinderera unor regularităţi ce transcend structura socială si nocolncidenţei parţiale
cadrul unei comunităţi lingvistice şi pun în e- dintre sistemele do semne verbale utilizate.
videnţă relaţii constante între folosirea limbii Accentul este pus oe diferenţierea accesului
(oricare ar fi ea) şi situaţii sau instituţii sociale şi a înţelegerii limbajelor de specialitate şi a
cu un caracter accentuat de permanenţă competenţei lingvistice (capacitatea de stăpî-
aparţin macro-s. Deglosia (CU. A. Ferguson, nire a limbii), respectiv a performanţei
1959) şi bilingvismul atrag cele mai multe cer- (utilizarea acestei capacităţi în verbalizarea
cetări de macro-s. în cadrul aceleiaşi mesajelor). Un alt domeniu al S. este delimitat
comunităţi lingvistice se analizează reperto- de analiza schimbării lingvistice în funcţie de
riul verbal specific a cărui structură este unele procese care au loc în structura socială
dependentă de nivelul dezvoltării socioeco- (în special mobilitatea) sau în procesul de
nomice şi culturale a colectivităţii, dar şi dezvoltare economică, tehnologică şi cultu-
varietăţile individuale (ideolecte), regionale rală. Stratificarea socială este pusă în
(dialectel şi globale (sociolecte). Atunci cînd corespondenţă cu o stratificare stilistică a fo-
accentul este pus pe varietăţile determinate losirii limbii, iar mobilitatea p/oduce schimbări
de contextul situaţiei de comunicare, sînt avu- nu numai în poziţiile sociale, ci şi în stilurile de
te în vedere atît registrele discursivităţii vorbire (W. Labov, 1966). O direcţie produc-
(tehnice sau nontehnice, orale sau scrise, co- tivă de cecetare s-a dovedit aceea în care se
locviale sau formale), cît şi dependenţele de reconstruiesc structuri sociale sau faze isto-
setul de status-roluri particularizat individual rice ale unor comunităţi prin intermediul
(M. Halliday, A. Mclntosh, P, Strevens). Tota- analizei lingvistice a terminologiei mai vechi
litatea rolurilor de comunicare identificate sau mai noi folosite pentru caracteiizarea fa-
într-o comunitate constituie matricea comu- miliei, a grupurilor sociale sau a ierarhiei din
nicării (J. Gumperz, 1971), căreia îi cores- interiorul lor (G. Devoto, 1968). Considerînd
punde o matrice a codurilor. în această pri- cultura ca mediatoare între structurile sociale
vinţă, se consideră că o limbă utilizată şi cele lingvistice, s-a procedat şi (a analiza
constituie ea însăşi un cod lingvistic. Atunci semiotică a raporturilor dintre limbaj, ca sis-
cînd se disting moduri variabile de utilizare a tem sintactic, şi cultură şi ideologie, ca
limbii în funcţie de structura socială (ocupaţio- sisteme semantice (U. Eco, 1968). Se deschi-
nală, profesională sau de clasă) a unei de astfel posibilitatea extinderii analizelor
societăţi, rezultă diferite coduri sociolingvis- semiotice aie comportamentelor şi relaţiilor
tice. B. Berstein (1975) defineşte codul sociale, ceea ce ar avea efecte pozitive atît
sociolingvistic prin "probabilitatea de a prezi- asupra dezvoltării lingvistice, cit şi a sociolo-
ce pentru un anumit vorbitor care elemente giei. V. cod, cultură, educaţie, interactjonism.
sintactice vor îi utilizate pentru a organiza L.V.
Înţelesul" şi distinge între codul elaborat
(probabilitatea de predicţie redusă datorită SOCIOLOGIA CUNOAŞTERII direc-
capacităţii vorbitorului de a alege dintr-un e- ţie teoretică în sociologie, al cărei program
556
SOCIOLOGIA MEDICINEI
constă în analiza contribuţiei factorilor sociali ideologiilor şi al utopiilor. Ideologiile sînt sis-
la producerea, structurarea, validarea, difu- teme de idei care oferă imaginea unei ordini'
zarea (eventual distorsionarea) cunoştinţelor sociale existente, în timp ce utopiile sînt cons-
umane. Peter Hamilton (Knowledge and So- trucţii ce propun o ordine socială viitoare; şi
cial Structure, 1974) situează premisele s.c. utopiile sînt în fapt tot ideologii, dar încă neac-
în epoca luminilor (Vico, Montesquiau), care tualizate; atît ideologiile in actu cît şi utopiile
au generat, între altele, epistemologiile empi- sînt, desigur, reflectări interesate ale grupuri-
riste (Hume). Acestea au postulat evaluarea lor generatoare. Mannheîm acceptă, totuşi,
cunoştinţelor umane in funcţie de experienţa posibilitatea ca în societate să existe şi indi-
socială a celor care le livrează (glnditori, vizi liberi prin ideile lor de apartenenţă la vreo
oameni de ştiinţă). Concis, s.c. radiografiază clasă socială. Grupaţi într-o entitate de tip in-
dependenţa ideilor de cadrul lor social. Ei îi re- telectual tocmai după acest criteriu al
vine, astiel, chemarea de a releva geneza libertăţii, ei ar putea profesa un fel de supra-
ideologiilor, ca ansambluri de idei asociate ideologie, o sinteză a marilor ideologii (pînăîn
anumitor grupări sau clase sociale. Marxis- acel moment antagonice) ale timpului:
mul, cu teza sa despre funcţia şi stratificarea fascism, comunism, liberalism, conservato-
de clasă a ideilor, s-a plasat în miezul proble- rism. Mannheim a investit deci în s.c. o
matic al s.c. Marxismul însă, prezentîndu-se speranţă salvatoare, sortită să rămînă, după
ca ideologie ataşată proletariatului, a confis- cum se vede, ea însăşi o utopie. Faptul nu in-
cat adevărul şi justeţea în propria-i favoare. El validează însă virtuţiile analitice ale s.c. şi
a substituit relativismul şi pluralitatea valorilor putinţa ei de a conceptualiza relaţia dintre
din interiorul unei societăţi cu propriul mono- structura socială şi datele cunoaşterii. V.
pol asupra autenticităţii. Materialismul istoric ideologie, marxism, structură socială. Gh.G.
a putut fi, astfel, prezentat ca singura filosofie
ştiinţifică, sociologia marxistă ca singura so- SOCIOLOGIA MEDICINEI (sociolo-
ciologie ştiinţifică (sau cu adevărat ştiinţifică) gia sănătăţii), sociologie de ramură relativ
etc. în mod similar a putut ji acaparat şi sensul recentă (deceniul 5), apărută ca urmare a
istoriei: evoluţia umanităţii pînă la revoluţia progresului înregistrat de ştiinţa medicală, din
socialistă ar fi doar pre-istorie, istoria auten- punct de vedere tehnic şi organizaţional, şi a
tică ar începe doar odată cu eliberarea penetraţiei cunoaşterii sociologice în perime-
proletariatului. Obiectiv vorbind, diterenţierea trul ştiinţelor medicale. Orientarea către
cunoştinţelor, ideilor şi valorilor în funcţie de social în medicină are îndelungate tradiţii,
structura socială e un fapt, iar s.c. e chemată, fiind determinată de multiple necesităţi prac-
tocmai, să-l conceptualizeze. Emile Durk- tice vizînd optimizarea şi umanizarea actului
heim, Max Scheler, Max Weber, Georg medical. în acest sens, reconsiderarea pato-
Lukâcs, Şcoala de la Frankturt au adus con- logiei umane din perspectiva interacţiunii
tribuţii importante în această direcţie. In factorilor biologici cu cei sociali şi a influenţei
aceeaşi perspectivă poate fi apreciată şi co- mediului social ca importantă variabilă etiolo-
relaţia stabilită în antropologia culturală între gică, aprecierea stării de sănătate a
cultură şi structura socială. Cel care s-a populaţiei ca indicator de bază al bunăstării
străduit să ridice s.c. la rangul de disciplină sociale, concentrarea activităţii profilactice şi
ştiinţifică a fost însă Karl Mannheim {Ideolo- preventive asupra grupurilor şi colectivităţilor
gie und Utopie, 1929). Mannheim circumscrie şi considerarea raportului între medic şi pa-
explicit sfera de preocupări a s.c. la universul cient ca o relaţie instituţională au contribuit în
557
SOCIOLOGIA MEDICINEI
cea mai mare măsură la depăşirea punctului american T. Parsons care, punînd problema
de vedere al medicinei curative, strict biologi- ordinei sociale în termenii establishment-u\u\,
ce. Pentru sociologie, abordarea problematicii a integrării conformiste în cadrul societăţii, ca-
medicale a însemnat extinderea domeniului lifica boala ca o formă de comportament
său de cercetare în direcţia studierii unor as- deviant, iar sănătatea ca un comportament
pecte specifice legate de descifrarea rolurilor normal. Următorul sistem categorial de-
profesionale şi a mecanismelor organizaţio- fineşte de pildă, cele mai semnificative
nale ale medicinei ca instituţie, de aplicare în drepturi şi obligaţii ale rolului de pacient în
practică a idealuiui social al sănătăţii ca stare schema lui Parsons: scutirea de obligaţiile ro-
"normală". Această convergenţă de preo- lului social normal, absolvirea de respon-
cupări a avut drept primă consecinţă sabilitate pentru incapacitatea funcţională in-
înlocuirea definiţiei negative e sănătăţii ("ab- dusă de boală, obligaţia de însănătoşire,
senţă a bolii sau a infirmităţii") cu una pozitivă datoria de a căuta ajutor calificat şi a coopera
("condiţie de bunăstare, psihică şi socială" — cu instituţiile competente. La rîndul său, rolul
O.M.S.), care extinde semnificaţia actului me- medicului trebuie să implice: competenţă teh-
dical dincolo de limitele sale terapeutice nică, universalism, specificitate funcţională,
tradiţionale, pentru a îngloba în sfera preo- neutralitate afectivă şi orientarea către colec-
cupărilor sale planificarea şi optimizarea tivitate. Sub influenţa noilor preocupări,
condiţiilor de sanogeneză. Apropiată ca apărute într-o serie de ţări din Europa, în do-
obiect de studiu de preocupările medicinei (i- meniul reformării şi optimizării sistemului
gienei) sociale, dar deosebită de aceasta în medico-sanitar, tezele lui Parsons au fost
ceea ce priveşte metodele folosite şi fina- abandonate, înregistrîndu-se o marcată ten-
lităţile urmărite, s,m. îşi propune să evalueze dinţă de trecere, în domeniul analizei, de la o
influenţa principalilor factori (de natură poli- perspectivă microsociologică la una macro-
tic ă, tehnică, economică, demografică, sociologică, de la un cadru de referinţă
juridică, culturală, organizaţională etc.) care psihosocial (evaluarea rolului şi a comporta-
contribuie la promovarea sănătăţii colecti- mentului), la o analiză instituţională
vităţilor umane, studiindu-i nu atît diferenţiat, (cercetarea organizaţiilor medicale, a decizii-
cît mai ales din punct de vedere al depen- lor în materie de sănătate etc). în consecinţă,
denţelor lor funcţionale de întreg contextul s.m. se orientează, cu precădere, în prezent
social. Orientată, cu prioritate, încă de la înce- spre următoarele domenii de cercetare: a.
putul constituirii el, către studiul instituţiilor de distribuţia socială a bolilor; b. etiologia socială
îngrijire a sănătăţii şi al profesioniştilor lumii şi ecologia îmbolnăvirii; c. influenţele exerci-
medicale, s.m. cunoaşte o mare răspîndire în tate de factorii sociali care intervin în procesul
S.U.A., unde cercetarea organizaţiilor repre- terapeutic; d. umanizarea actului medical; e.
zintă un adevărat "punct strategic" (R. K. medicina ca instituţie de control social; f. spi-
Merton). Din punct de vedere teoretic, contri- t a l u l ca organizaţie; g. sociologia
buţii mai importante au adus T. Parsons învăţămîntului medical ş.a. Pentru sociolog,
(1957), R. K. Merton (1957), P. Kendall abordarea acestei vaste problematici implică
(1957), H. E. Freeman, S. Levine şi L. G. Ree- o opţiune de principiu, concretizată în alege-
der (1963), D Mechanic (1968), M. Fieid rea pe care Irebuie s-o Saca între studiul
(1969), E. Freidson (1970). Iniţial, principalele teoretic al instituţiei medicale în relaţie directă
preocupări teoretice ale s.m. au fost cu ansamblul sistemului social şi participarea
inspirate de schema "clasică" a sociologului sa la activitatea practică de prevenţie şi trata-
558
SOCIOLOGIA TURISMULUI
ment al bolii, activitate rezervată, de obicei, cercetat mai întîi exclusiv din perspectiva e-
numai medicului. Conform celor mai mulţi au- conomică (investiţii, beneficii obţinute din
tori, contribuţiile sociologiei la practica s'umele cheltuite de turişti, aport de devize
medicală sînt atît indirecte (de pildă, adapta- etc.). Primele referiri la aspectele sociale ale
rea şi aplicarea analizelor lui Weber sau t. se întîlnesc în anii 1930. într-un studiu
Gouldner la birocraţia spitalicească), cit şi di- apărut în Elveţia, R. Glucksmann se des-
recte (concretizate în cercetările efectuate în prinde de punctul de vedere economic,
domeniul sănătăţii şi bolii). Majoritatea studii- numind t. "un fenomen social". Lucrările con-
lor în acest domeniu sînt descriptive (analiza sacrate in întregime analizei sociologice apar
funcţionării instituţiilor de îngrijire), cîteva sînt în perioada postbelică: M. F. Lanfant Socio-
explicative (analiza etiologică a bolilor) şi logie du tourisme (1978), R. Lanquar Socio-
foarte puţine au un caracter predictiv (măsura logie du tourisme e! des voyages (1985). Prin-
în care anumiţi factori predispun la apariţia cipalele teme abordate de s.î. decurg din
unor boli, previziunea gradului de răspîndire însuşi modul în care este analizată natura t.
a unui medicament în anumite grupuri sociale Dincolo de multiplele accepţii date termenilor
etc). S.m. se ocupă nu atît de boli, cît de gru- de t. şi turist, se desprind două mari curente
purile de bolnavi, de relaţiile lor cu corpul de gîndire. Primul dintre acestea consideră t.
medical, de mecanismele de definire (diag- ca o activitate exclusivă a timpului liber.
nosticare) oare contribuie la reacţiile, Aşadar, călătoria turistică se practică numai
comportamentele şi rolurile acestor grupuri, în timpul vacanţelor, concediilor, sfîrşitului de
influenţate de factorii de natură socială şi cul- săptămină şi are o motivaţie specifică loisiru-
turală. V. medicina socială. S.R. lui. Răspunsurile la noile probleme ridicate de
practicarea t,, căutarea celor mai adecvate
SOCIOLOGiA TURISMULUI socio- metode de cercetare a unor activităţi cu o
logie de ramură care cercetează 1 ca feno- pondere din ce în ce mai mare în ansamblul
men social. Elementul centra' al definirii t. preocupărilor de timp liber, eforturile de clari-
este călătoria, concepută ca o daplasare pro- ficare teoretică şi conceptuală au determinat
vizorie în afaia localităţii de reşedinţă. Dar, o delimitare a s.t., ca ramură distinctă de s.
pentru a deveni un fenomen social, este ne- timpului liber. Din această perspectivă, J.R.
cesar ca deplasările dintre localităţile de Aramberri abordează cîteva teme semnifica-
domiciliu şi zonele de interes turistic să cape- tive pentru cadru! teoretic al s.t.: relaţia dintre
te amploare, iar motivaţia călătoriei să fie timpul continuu (timpul de muncă) şi discon-
determinată de factori şi procese sociale. De tinuitatea temporală în care se desfăşoară î.,
aceea, mtgraţia turistică nu poate apare decît opoziţia dintre activităţile şi valorile profesio-
odată cu perfecţionarea mijloacelor moderne nale pe de o parte şi, pe de altă parte
de deplasare: transportul feroviar, aerian şi în practicarea t. care, prin natura sa, este legat
special rutier (automobilul şi autocarul). M. de consumul superfluu, de creativitate, de joc.
Boyer subliniază faptul că t. este una din con- de libertate. Al doilea mare curent de gîndire
secinţele dezvoltării civilizaţiei industriale, nu în cadrul s.t. plasează fenomenul turistic într-
numai datorită unei tehnologii capabile să de- o perspectivă mult mai largă, îngtobînd toate
plaseze într-un timp scurt mase largi de mişcările de persoane, indiferent de motivaţia
oameni, dar şi apariţiei unor nevoi de natură părăsirii provizorii a localităţii de reşedinţă. în
socială şi culturală care pot fi satisfăcute prin această accepţie, sub incidenţa s.t. intră şi
călătoria turistică. Fenomenul turistic a fost călătoriile de interes familial, cele care
559
SOCIOLOGIA TURISMULUI
urmăresc scopuri economice sau comerciale si asupra populaţiei gazdă, în cadrul asa-nu
(turism de afaceri) sau ocazionate de diverse mitei teorii a întîlnini dintre csle două cultjn
reuniuni internaţionale (turism de congrese) în care agentul de legătură este turistul K
Temele cercetate de s.t. sînt astfel sub- Przeclawski subliniază faptul că turistul estei
stanţial îmbogăţite, permitînd o analiză totodată receptor şi emiţător de mesaje, iar
globală a mişcărilor de persoane, cu efecte nu populaţia locală este un mediu care recepţio-
numai asupra turiştilor, dar si asupra popu- nează mesaje relevante Din această
laţiei din zonele receptoare Pentru înţelege- perspectivă mai multe studii si cercetări au
rea unitară a fenomenului t., K Przeclawski pus in evidentă schimbările intervenite în co-
stabileşte mai multe tipologii o tipologie a munităţile locale, ca urmare a introducerii t.
tunselor, una a populaţiei locale (populaţia procese de transformare a unor comunităţi
gazdă) şi o tipologie a politicilor de primire închise în comunităţi deschise, schimbări în
Obiectul s.t. este studiul migratiei turistice din orientările valorice şi în stilul de viată ale
perspectiva ambelor comunităţi umane impli- membrilor societăţii gazdă, reînnoirea intere-
cate in această mişcare comunitatea din sului pentru moştenirea istorică si
rîndul căreia se recrutează turişti si populaţia arhitecturală Sînt cercetate, de asemenea,
locală din zona receptoare în consecinţă, di- schimbările intervenite în structura socială a
rectule de cercetare se structurează pe trei populaţiei gazdă, datorită implementării în
domenii a Analiza factorilor si proceselor zonă a echipamentelor turistice Intervin mo-
care au determinat apariţia t. ca fenomen de dificări în structura forţei de muncă si, implicit,
masă industrializarea si urbanizarea, creşte- în sistemul de instrucţie si educaţie, rolurile si
rea veniturilor si a timpului liber, progresele relaţiile în cadrul familiei se schimbă uneori în
tehnologice în domeniul transportului si al co- mod spectaculos, se înregistrează o creştere
municaţiilor, atingerea unui anumit standard a mobilităţii sociale si profesionale etc Mai
al nivelului de instrucţie si educaţie diversifi- mult decît atît, P Rambaud cercetează pro-
carea nevoilor bio-fiziologice, psihologice, si cesele oe urbanizare ale unei localităţi rurale
culturale, ca urmare a traiului într-un mediu ca urmare a apariţiei S. în zonă în acelaşi con-
intens urbanizat Din acest motiv t. este per- text sînt analizate si efectele negative
ceput ca un fenomen asimetric fluxurile înregistrate la nivelul populaţiei locale J Ja-
turistice sînt orientate dinspre zonele urbani- fari, cercetînd mai multe tăn receptoare de
zate către arealele rurale, dinspre ţările turişti, scoate în evidentă costurile sociale ale
bogate către tănle slab dezvoltate, dinspre t. cultura locală si chiar unele ceremonii reli
Nord către Sud b La nivelul populaţiei gazdă gioase devin marfă pentru consumul turiştilor,
se cercetează structurile economice, sociale arhitectura locală este poluată datorită cons-
si culturale apte să asigure o activitate cores- trucţiilor de interes turistic conectate la
punzătoare în vederea primirii de turişti, lanţurile internaţionale de hoteluri apariţia xe-
valorile naturale, arhitectonice, artistice şi cul- nofobiei ca urmare a modului în care turiştii
turale care se constituie în atracţii turistice privesc 'ciudăţeniile" modului de viată local-
(potenţialul turistic al unei zone) După A S nic, lipsei de respect pentru lăcaşurile sacre
Travis, esenţa t. trebuie căutată în cultura po- creşterea delincventei si a prostituţiei etc To-
pulaţiei primitoare, în atitud'mle si valorile todată populaţia generatoare de turişti suferă
specifice gazdelor c A treia direcţie de cer- ea însăşi transformări, în urma contactului cu
cetare se referă la studiul impactului t. atît alte lumi si alte civilizaţii existente în zonele în
asupra comunităţii generatoare de turişti, cit care se află obiectivele turistice în acest do-
560
SOCIOLOGIE
meniu sînt cercetate în special unele modi- turistice etc O altă diiectie a cercetărilor s-a
ficări în cultura si orizontul de cunoaştere ale orientat către studii de caz în anum te looa«
populaţiei, reonentăn în privinţa modului în lităţi sau zone, cu un bogat potenţial tunst'c,
care sînt gîndite si apreciate alte culturi, o re- dar nevalonficat De asemenea, s-au efectuat
considerare a propriilor valon In ultimul timp, cercetări în rîndul populaţiei generatoare de
sînt tot mai mult cercetate efectele nedorite turişti — cu preponderentă în zone intens ur-
ale t. de masa care micşorează şansele de banizate — care au permis o cunoaştere a
contact dintre cele două culturi S-a pus în e- comportamentului turistic, a modului în care
videnţă fenomenul de alienare provocat de sînt receptate valorile specifice t., a sumelor
industria t. care, pe de o parte, creează alocate din bugetul familiei pentru practicarea
adevărate enclave în zonele receptoare, con- t. etc V aculturatie, cultură, mobilitate so-
tactul cu populaţia locală făcîndu-se aproape cială, m,gratie D.M.
exclusiv prin intermediul personalului presta-
tor de servicii, iar, pe de altă parte, oferă SOCIOLOGIE (lat socius, "social" si gr
produse turistice standard, neconforme cu logos, "ştiinţă"), în sensul cel mai general,
dorinţa de libertate si creativitate manifestată ştiinţă a socialului Pentru a delimita însă cu
de turişti ♦ Metodele s.t. nu diferă în esenţă mai multă precizie specificul abordării s. este
de cele utilizate în alte ramuri de cercetare so- necesar a se lua în considerare constituirea
ciologică Deosebit de frecventă este metoda şi dinamica în timp a s., relaţiile ei cu celelalte
observaţiei coparticipative în cadrul grupurilor stnnte sociale S. s-a constituit ca stnntă inde-
de turişti Principalii indicatori folosiţi în an- pendentă în anii '30-'40 ai secolului XIX, iniţial
chetele sociologice sînt nivelul veniturilor, mai mult sub forma unor proiecte epistemo-
categoria socioprofesională, nivelul de ins- logice, fund reprezentată de citiva mari
trucţie, structura familiei, gradul de gînditon De abia spre sfîrsitul secolului trecut
urbanizare, condiţiile de viată si de muncă, si începutul secolului XX s-a constituit o co-
durata concediului sau vacantei si, bi- munitate disciplinară propriu-zisă, S. fund
neînţeles vîrsta, care operează distincţii recunoscută instituţional prin introducerea ei
foarte clare referitoare la motivaţii si distincţii ca disciplină de învătămînt ♦ Două mari eon-
turistice O altă serie de indicatori se referă la ditn au influenţat constituirea s. ca stnntă a
comportamentul turistic propriuzis frecventa Condiţii epistemologice Dezvoltarea specta-
plecărilor în vacantă, preferinţele în materie culoasă a ştiinţelor naturii în secolele XVII-XVIII
de destinaţie turistică, tipuri de t. practicate, a generat un model exemplar de stnntă carac-
forme de cazare preferate, mijloace de trans- terizat prin cîteva presupoziţii fundamentale
port folosite etc în tara noastră, preocupările 1 obiectul ştiinţei îl reprezintă fenomenele
de sociologie a t. datează din anii 1970, odată reale dmtr-un domeniu de referinţă oarecare,
cu apariţia unei puternice baze materiale care 2 principiul determinismului constituirea si
a dus la dezvoltarea t. naţional si internaţio- dinamica fenomenelor din domeniul de refe
nal Un interes special a fost acordat rinţă sînt guvernate de legi care urmează a fi
sondajelor de opinie aplicate turiştilor români descoperite de către stnntă, 3 funcţia des-
si străini aflaţi în staţiunile balneare, montane criptiv-explicativă a ştiinţei orice ştiinţă
sau de litoral Pe baza datelor culese s-au pu- trebuie să ofere atît o descriere a fenomene
tut stabili unele tipologii de turişti structurate lor reale, cît si o explicare/predictie a lor, 4
pe motivaţii de călătorfe zone si obiective structura teoretico-metodologică a ştiinţei
frecventate preferinţe pentru anumite servicii orice stnntă este compusă din teorii cu funcţii
561
SOCIOLOGIE
562
SOCIOLOGIE
563
SOCIOLOGIE
modest în practica s. actuale. S. românească dintre s. şi celelalte ştiinţe sociale este rela-
a fost, în acest sens, definită de D. Guşti ca tivă şi istorică. S. este atît o ştiinţă a socialu-
"ştiinţă a naţiunii", avînd ca funcţie cunoaşte- lui, ca formă generală de existenţă a vieţii
rea realităţii sociaie în vederea sprijinirii unor umane, cit şi o ştiinţă a societăţii globale, a or-
schimbări sociale şi economice care să asi- ganizării şi dinamicii sale, a subsistemelor din
gure o dezvoltare susţinută — un instrument care se compune societatea globală şi a
al reformei sociale. Ţările lumii a treia oferă o relaţiilor lor atît cu sistemul social global, cît şi
imagine similară (America latină, de ex.): s. cu celelalte subsisteme ale acestuia. Con-
încearcă să identifice mijloacele dezvoltării form acestei definiţii, s. reprezintă o disciplină
sociale, angajîndu-se adesea în lupta împo- ştiinţifică multiplu structurată, din care putem
triva forţelor economice şi politice respon- desprinde următoarele nivele distincte: 1. O
sabile de perpetuarea subdezvoltării. ♦ Spe- teorie generală a socialului, (teorie a orga-
cificul sociologiei în raport cu celelalte ştiinţe nizării sociale). O găsim în diferite denumiri ca
sociale. Pe măsura dezvoltării unei multitudini de exemplu: teoria sistemului social, a acţiunii
de ştiinţe sociale care se ocupă cu diferite as- sociale, teoria abstractă a organizării sociale,
pecte ale realităţii sociale (istoria şi economia logica socialului. Se face abstracţie de
ca ştiinţe cu îndelungată tradiţie, demografia, conţinutul concret al diferitelor fenomene so-
poiitologia, ştiinţele juridice etc.) s-a pus tot ciale (economic, politic, juridic) analizîndu-se
mai acut problema determinării specificului s. doar caracteristicile lor de a fi sociale. 2. O
Definirea ei ca ştiinţă a realităţii sociale pur şi teorie a societăţii globale — macrosociologia.
simplu este clar că nu mai este satisfăcătoare Este o teorie a tipurilor de societate, a marilor
în condiţiile în care in legătura cu fiecare sferă tipuri de organizare a societăţilor globale, cu
particulară a vieţii sociale există tendinţa importante implicaţii pentru înţelegerea
dezvoltării, oarecum în afara s. şi în paralel cu fiecărui fenomen social particular, a fiecărui
aceasta, de discipline specializate. în această subsistem. 3. Sociologii de ramură (sociolo-
perspectivă se pot desprinde două mari poziţii gia industrială, sociologia familiei, sociologia
în definirea s. a. O definiţie în sens restrîns: economică, a artei etc.) reprezintă teorii ale
există o distincţie principială, absolută între s. diferitelor componente, subsisteme ale so-
şi celelalte ştiinţe sociale. S. reprezintă o cietăţii globale, atît ca fenomene sociale, cît
ştiinţă a formelor sociale ale activităţii umane, şi subsisteme ale societăţii globale, analizind
conţinuturile variate ale acestora reprezen- influenţele reciproce dintre acestea. De re-
tînd obiectul diferitelor ş t i i n ţ e sociale gulă, socioiogiile de ramură tind să fie dublate
particulare—■ ştiinţele economice, poiitologia, de discipline care se concentrează pe logica
criminologia etc. S. se ocupă deci cu carac- particulară a subsistemelor respective (eco-
t e r i s t i c i l e generale, abstracte ale nomia politică, poiitologia). între socioiogiile
comportamentului social, ale relaţiilor sociale, de ramură şi disciplinele sociale referitoare la
grupurilor, colectivităţilor. Ar putea fi deci nu- aceleaşi subsisteme există o evidentă com-
mită o ştiinţă a socialului, iar nu a realităţii plementaritate. Datorită acestei situaţii
sociale, care face obiectul şi altor discipline, specifice, deşi s. este o disciplină distinctă, cu
în acest context, s. reprezintă totodată o me- sistemul său conceptual şi metodologia sa
todologie generală a investigării fenomenelor proprie, analiza variatelor probleme, procese,
care compun societatea, în calitatea lor de fe- fenomene sociale impune o abordare multi-
nomene sociale, iar nu economice, politice, disciplinară. Tocmai datorită poziţiei sale, s.
juridice, b. O definiţie în sens larg: distincţia este adesea în situaţia de a coordona si inte-
564
SOCIOLOGIE
gra eforturile multidisciplinare, fără însă a se specifică Analiza unor fenomene sociale par-
elimina cercetarea sociologică autonomă, cu ticuiare implică de regulă atît o teorie
logica ei. în literatura franceză, găsim, pe generală a organizării sociale, cit şi o teorie e
această linie, definirea s. ca avînd drept sistemului social global, o macrosociologie.
obiect al analizei "fenomenele sociale totale" Teoriile de la alte nivele implicate în orice
(Mauss), adică ansambluri ireductibile care abordare pot 1i explicite sau tacite. Diver-
integrează toate activităţile sociale particu- genţele dintre diferitele abordări îşi pot avea
lare — economice, politice, juridice, sursa şi în teoriile de la alte nivele, pe care se
religioase. Un moment crucial în dezvoltarea fundează respectivei^ analize. Holismul sau
s. ca ştiinţă l-a constituit trecerea de la utili- individualismul metodologic sînt exempie de
zarea datelor preluate din surse exterioare teorii sociologice mai generale care, implicate
(statisticile oficiale produse de administraţia în analize mai particulare, generează di-
statală sau observaţiile captate la nivelul ferenţieri specifice, b. Sursa socială.
simţului comun de către sociologul însuşi), la Dezvoltată în contexte sociale diferite, inevi-
producerea prin mijloace proprii a datelor ne- tabil s., ca ştiinţă a realităţii sociale, va
cesare. Un loc special II ocupă datele obţinute prezenta o mare diversitate. ♦ Se pot des-
prin interviu şi chestionar, pe eşantioane re- prinde diferenţieri în cadrul s. şi pe alte axe.
prezentative (sampla survey). Utilizarea Astfel, pe axa teoretic/empiric, în contrast cu
interviurilor In mod sistematic a început în An- a. teoretică care construieşte modele teore-
glia încă ia sfîrşitul secolului XIX, dar de abia tice, după o metodă ipoîetico-deductivă,
după cel de al doilea război mondial s-a pro- pornind nu de la o bază de date sistematic cu-
dus o adevărată revoluţie în metodologia lese, ci mai mult de la caracteristici abstracte
culegerii şi prelucrării datelor. ♦ Unitate şi di- ale socialului, s. empirică este orientată spre
versitate în sociologie. Spre deosebire de descrierea sistematică a realităţii sociale,
ştiinţele naturii, s. prezintă imaginea unei dis- spre acumularea de date referitoare la o prob-
cipline cu un grad ridicat de diversitate. Există lemă socială sau alta. Monografiile empirice
o tendinţă "puternică de constituire a unui lim- sau sondajele de opinie publică sînt tipice
baj teoretic şi a unei metodologii de cercetare pentru acest gen de s. Distincţia este rela-
relativ unitare care reprezintă premisele unei tivă, între aceste două tipuri limită existînd o
viitoare paradigme unificate a s., comple- mulţime de variante intermediare. Mai impor-
mentar însă există şi o largă diversitate de tantă este diferenţierea pe axa explicativ/
abordări, de teorii, de teme. Diversitatea în aplicativ (constructiv). S. aplicativă sau cons-
s, actuală are două surse distincte: a. Sursa tructivă numită de mulţi şi inginerie socială, în
cognitivă, in limbajul lui T. Kuhn, s. se află analogie cu diferenţierea ştiinţe teoretice ale
încă în faza preparadigmatică: ea este carac- naturii/inginerie, ştiinţe tehnice, reprezintă o
terizată printr-o mulţime de teorii competitive, disciplină orientată activ spre rezolvarea pro-
care se exclud, dar se şi completează reci- blemelor sociale, spre elaborarea,
proc, aflate mai mult în relaţii de implementarea si evaluarea variatelor pro-
complementaritate. Incapacitatea construirii grame de schimbare/dezvoltare socială,
unor teorii sintetice, care să cuprindă plurali- într-o oarecare măsură, s. aplicativă caută să
tatea perspectivelor, face ca existenţa convertească cunoştinţele acumulate de s.
multitudinii de abordări complementare să fie explicativă în instrumente de transformare
cronică. Relaţiile complexe dintre diferitele ni- socială. S. aplicativă este însă mai mult si
vele ale s. sînt producătoare de o diversitate adesea altceva decît "aplicaţia" unor
565
SOCIOLOGIE CLINICĂ
cunoştinţe deja acumulate Cel mai adesea, cercetării, apare pentru prima dată în S U A
ea însăşi reprezintă o sursă importanta de noi în 1892 la Universitatea din Chicago Ca
cunoştinţe empirice si teoretice Datorită fap- obiect de predare, dar fără a constitui încă un
tului că de cele mai multe ori în momentul departament, este introdusă la Paris în 1906,
angajării s. în realizarea unui proces de unde Durkheim devine profesor de s. în 1913
schimbare socială, aceasta nu dispune decît Prima catedră de s. ia fiinţă în Anglia în 1907
parţial de cunoştinţele necesare o sarcină la London School of Economics în Germania
importantă a aplicării o reprezintă produce- de abia după primul război mondial s. pătrun-
rea, în paralel, a cunoştinţelor necesare de în universităţi, fund însă suspendată de
Termenul de actiune-cercetare se referă regimul nazist In tănle scandinave ea este in-
tocmai la o asemenea particularitate aplica- trodusă de abia după cel de al doilea război
rea s. în soluţionarea unei probleme sociale mondial V istoria sociologiei, metodologia
porneşte de la o bază de cunoştinţe de regulă cercetăm sociologice, sociologie româ-
insuficientă, în cursul acţiunii care aplică nească C.Z.
aceste cunoştinţe, se produce secundar, dar
orientat, atît o verificare a cunoştinţelor acu- SOCIOLOGIE CLINICĂ domeniu cu
mulate, cit si o îmbogăţire, completare a caracter multidiscipiinar care are ca obiect
acestora cu noi cunoştinţe Aplicarea (acţiu- analiza si evaluarea critică a problemelor so-
nea) reprezintă totodată si o activitate de ciale, în scopul intervenţiei practice pentru
cercetare S. oferă a c t i v i t ă ţ i i practice ameliorarea sau soluţionarea lor Noţiunea
cunoştinţe teoretice despre mecanismele de s.o. a fost elaborată în anul 1930 de către
funcţionării vietn sociale, despre consecinţele patologul american Milton C Wintermtz, de-
directe sau indirecte, intenţionate si nein- can al Scolii de Medicină a Universităţii Yale,
tenţionate ale diferitelor procese socale sau care a propus crearea unui departament spe-
intervenţii, informaţii empiicc despre realita- cial de s.c. dedicat activităţii de terapie
tea socială, predictn asupra dinamicii "socială" (socioterapie) în medicină, avînd ca
sistemelor «ociale a diferitelor tendinţe, obiective principale recuperarea si reinsertia
aiagnoza proi^errelor sociale si soluţii la socială a bolnavului în anul 1931, sociologul
acestea, evaluarea variatelor programe de american Louis Wirth aduce propunerea lui
schimbare socială, un feed-back continuu Wintermtz în dezbaterea sociologilor, publi-
asupra eficientei diferitelor activităţi sociale cînd, în 'American Journal of Sociology" (nr
Rolul practic al sociologului s-a cristalizat în 37(1), 1931, p 49-66), un articol în care ca-
societatea actuală în contextul mecanismelor racterizează noua disciplină ca fund una
democratice Departe de a fi un tehnocrat, so- dintre "domeniile principale ale sociologiei'
ciologul si-a dezvoltat expertiza mai mult ca Ulterior, s.c. a devenit o orientare distinctă în
secondant-consultant al practicianului, o- sociologia problemelor sociale, care îsi pro-
fennd totodată cunoştinţele sale specializate pune trei obiective principale, a analiza
întregii colectivităţi, sprijinind prin aceasta "clinică' a unei stări colective cu carac'er cri-
pa>1iciparea democratică ♦ S. universitară tic, concretizată într-un "diagnostic' pus de
Pătrunderea s. în universităţi ca materie ae experţi, care cons'deră această stare ce un
studiu si ulterior ca direcţie de profesionali- aspect problematic al vietn sociale, b cerce
zare s-a petrecut relativ tîrziu Ca o direcţie de tarea cauzelor si condiţiilor care determină
specializare universitară susţinută de un de- această stare, evaluarea opiniilor publicului a
partament orientat totodată spre promovarea politicilor si practicilor sociale existente cu pn-
566
SOCIOLOGIE CLINICĂ
567
SOCIOLOGIE ECONOMICĂ
568
SOCIOLOGE FENOMENOLOGICĂ
mizare achiziţionare, raţionalitatea muncii in- dental cum făcea Husserl, ci în iniersubiec-
tivitatea umană Aceasta constă dintr-un
dividuale, locul muncii si consumului în viata
ansamblu de interpretări mtersubiective ale
individuală etc ) V economie, muncă, or-
semnificaţiilor acţiunilor individului si ale celot cu
ganizaţie, servicii sociale Â.T.
caie el interacţionează Interpretările inter-
SOCIOLOGIE FENOMENOLOGICĂ subiective sînt structurate, prin procesul de
concepţie sociologică ale cărei baze socializare, în ceea ce Schutz a numit tipi-
filosofice au lost puse încă din 1932, de către ficatu, forme de descriere, clasificare si
Alfred Schutz (Der sînnhaf'e Aufbau der soz- ordonare a obiectelor sociale, care compun
lalen Welt), dar care a fost dezvoltată în un fel de sociologie spontană, cu tunctn prag-
Anglia si S U A mai ales în anii '60 si 70 A matice nemijlocite, utilizată de actorul social
Schutz si-a propus să depăşească unele pentru a clarifica contextul interacţiunii lui cu
limite sau neclarităţi ale sociologiei lui Max ceilalţi Obiectivitatea tipificaţiilor nu este,
Weber utihzînd metoda reducţiei feno- deci, garantată de la sine, dar sociologul nu
menologice, propusă de filosoful E Husserl trebuie să-şi facă iluzii crezînd că poate avea
Astfel, deoarece Weber nu a făcut o distincţie acces direct la semnificaţiile subiective ale
clară între înţelegere si semnificaţie subiectivă actorilor, ocolind tipificatiile D i m p o t r i v ă ,
pe de o parte, si cunoaştere si înţelegere şansa obiectivitătii cunoaşterii sociologice
obiectivă, pe de altă parte, Schutz consideră pe constă în construirea unor tipuri sociologice
bună dreptate că acestea din urmă pot fi rezultate din interpretarea tipiticatulor cu
interpretate, în accepţiunea webenană, ca ajutorul unor procedee logice ale cunoaşterii
refenndu-se la 'lucruri de la sine înţelese" sau ' obiective, dar urmărind permanent ca tipi-
luate ca atare", ceea ce înseamnă că sem- ficatiile să se regăsească în tipuri, ceea ce
nificaţia si cunoaşterea obiectivă a realităţii este posibil numai dacă sociologul revine
sociale sînt neproblematice Fenomenologia ne mereu la interpretarea semni- ficatiilor
învaţă, dimpotrivă că toate valorile culturale sînt subiective primare Prin urmare, în s.f. tipurile nu
asimilate de individ prin socializare, iar statutul mai sînt, ca in sociologia webenană, con-
lor ştiinţific nu poate fi stabilit făiă a fi structe raţionale obţinute prin idealizarea
'chestionate', supuse reducţiei feno- logică, ci un fel de substitute ale obiectelor
menologice sau "puse între paranteze' analizate (Schutz le numeşte "păpuşi"), a
Procedind in acest tel, Schutz ajunge la concluzia căror validitate ştiinţifică se măsoară nu atît
că, in realitate, cunoaşterea obiectivă a prin consistenta lor logică cît prin adecvarea
obiectelor sociale si culturale este tot- fată de tipificatu In măsura în care un tip este
deauna o cunoasiere derivată sau de graaul al ll- adecvat fată de un ansamblu ae tipificatu,
lea, deoarece ea se bazează pe interpretarea adică în măsura în care există o corespon
cunoaşterii de gradul I realizată de indmzi dentă empirică intre conceptele elaborate de
care acţionează si inteiacţionează in viata lor profani (tipificatu) si cele ale sociolog ei
cotidiană Ca si filosofi înţeleg prin ştiinţifice (tipuri), el explică realitatea sociaiă
chestionarea culturii întoarcerea ia Iu crun ca o realitate construita de către actori, iar
, respectiv identificarea sujeturilor profunde structurile sociale apar ca momente ale
ale conştiinţei umane deoaiece orice luciu proceselor interacţiunii subiect've a actorilor
evstă in măsura m caie face obiect al unei Caracteristice aDordani sociologice feno-
ipîenm conştiente S f t u mai caută insă aceste menologice smi analizele microsociologice
!
structuri in ego u ransce- ale grupurilor organizaţiilor sau ale unor
569
SOCIOLOGIE FENOMENOLOGICĂ
procese sociale cum sînt comunicarea si in- s.f. este sociologia reflexivă (A W Gouldner),
tercomumcarea umană, geneză si evoluţia care, mizînd pe caracterul reflexiv al
sistemului de credinţe si valon, cunoaşterea cunoaştem sociologice, respectiv pe legătura
socială comună, integrarea microsocială, ali- dialectică dintre tipificatii si tipuri sociologice,
enarea, identitatea socială, devianta etc în îsi propune să-i ofere subiectului cunoaşterii
cercetarea acestora, sociologii fenomenologi sociologice instrumentele ştiinţifice necesare
introduc însă puncte de vedere care îi dife- pentru a-si putea integra propria cunoaştere
renţiază in raport cu schema teoretică de în cultura de ansamblu a unei anumite so-
principiu pe care o acceptă în comun De cietăti, contribuind astfel la dezvoltarea
aceea, putem delimita mai multe variante ale culturală a omului si la umanizarea societăţii
s.f., între care au loc adesea dispute teoretice, în sfîrsit, deoarece acceptă principiul recipro-
metodologice si ideologice ♦ Există, astfel, o cităţii perspectivelor, propus de A Schutz,
direcţie a s.f. care este preocupată de analiza respectiv obligativitatea cercetării sociale de
construcţiei sociale a realităţii (Th Luckmann, a privi realitatea atît ca acţiune, cît si ca Act,
P Berger) prin procesele de obiectivare, ex- atît din perspectiva actorului, cît si din aceea
teriorizare (mstitutionalizare) si interiorizare a a constrângerilor sociale la care se supune
activităţilor sociale realizate In lumea vieţii co- acesta, mteractiotvsmul simbolic este si el
tidiene a oamenilor Inspirată atît de filosofia considerat uneori ca o variantă a s.f * în
fenomenologică, cîî si de sociologia durkhe- general, toate variantele s.f. s-au constituit ca
imistă si webenană, această variantă a s.f. abordări sociologice antipozitiviste, opuse
demonstrează că, în ciuda subiectivităţii ei, mai ales sociologiei structuralist-functiona-
realitatea socială conţine un sistem de con- liste, celei empirice si tuturor concepţiilor
strîngen si de control social prin care anumite sociologice care preferau să analizeze socie-
grupuri sociale reuşesc să se impună în struc- tatea preponderent din perspectiva
tuia societăţii, devenind dominante din punct sistemului socal, neglijînd, într-un fel sau al-
de vedere politic ca urmare a monopolizării tul, subiectivitatea specific umană pe care o
universului "sacru" al lumii vietn oamenilor presupune orice acţiune socială De aceea
(valon ultime, norme generalizate, legitimări s.f. urmăreşte să evidenţieze procesualitatea
culturale etc ) Varianta dramaturgiei sociale, vietn sociale rolul iniţiativei si al acţiunii
reprezentată de sociologul emencan E Goff- umane în producerea realităţii sociale impor-
man, insistă mai mult asupra procedurilor de tanta vieţii de zi cu zi a oamenilor pentru
creare si abilitare a vizibilităţii sociale, prin înţelegerea ştiinţifică a societăţii si reorien-
care structurile sociale pot fi mobilizate în di- tarea sociologiei ca stimtă spre analiza
rectia vizată de interesele actorilor, cele mai problematicii concrete a vietn oamenilor în
multe dintre aceste proceduri fiind similare contextele imediate ale activităţii lor S.f. are
celor folosite de actorii dramatici în tentativa meritul de a fi reabilitat statutul cunoaşterii
lor de a convinge publicul că realitatea este ea subiective în ştiinţa si viata socială dar prin
însăşi o lume a aparentelor Cînd aceste pro- procedeele de analiză si interpretare pe caro
ceduri sint analizate din perspectiva eficientei le propune si le utilizează ea nu reuşeşte tot-
lor în viata cotidiană a oamenilor s.f se con- deauna să oepăsească limitele abordării
cretizează într o abordare sociologică caie psihologice (ureon psihologiste) a societăţii
s-a desprins treptat de tenomenoiogie denu- integrarea analizei m i c i o s o c i o l o g i c e
mita etnometodologie sau neopi axiologie {H (preferată in s f.) cu anal i z a macrosoci
Garfinkel) O varianta încă mai îndepărtată a ologică (la care sociologii fenomenologi îsi
570
SOCIOLOGIE ISTORICĂ
propun să ajungă) rămînînd încă problema- fenomen social şi durata prevăzută pentru re-
tică ss dificilă V dramaturgia socială, alizarea lui în această interacţiune, important
etnometodoiogie, tnteractiomsrn simbolic, nu este timpul istoric, ci complexul de
pozitivism 1 U. aşteptări ale oamenilor faţă de scurgerea tim-
pului cronologic De exemplu, durata
SOCIOLOGIE ISTORICĂ 1. Ramură rezidenţei Intr-o comunitate are importante
a sociologiei, specializată in cunoaşterea di- consecinţe asupra măsurii în care individul se
mesiunn temporale a fenomenelor sociale implică în viaţa organizată a comunităţii, dar
Spre deosebire de istorie, care analizează aceste consecinţe devin independente de du-
timpul istoric ca structură a desfăşurăm vieţii rata efectivă a rezidenţei, fund determinate de
sociale, s.i. este preocupată de evidenţierea anumite termene fixat® socialmente pentru
relaţiilor dintre elementele structurale ale realizarea integrării, asimilării etc unui individ
unor sisteme sociale globale sau de relevarea sau grup In respectiva comunitate Aseme-
multiplicităţii formelor timpului social în nea termene există pentru derularea oricărui
primul caz, s.i. apare ca o componentă a cer- fenomen social, adică, in terminologia Im
cetării sociologice comparate, tendinţa Merton, orice fenomen social ave o scadentă,
actuală fund aceea de a se trece de la com- ceea ce 1ace posibilă studierea compor-
pararea sincronică a societăţilor (care tamentelor anticipatorii în viata socială ca
utilizează condiţia eeîens panbus), la com- fenomene istorice sui genens, de care nu se
pararea longitudinală, diacronică a acestora, ocupă istoria, inclusiv istoria socială, ca ra-
bazată pe folosirea condiţiei cetens non-pan- mură sau ştiinţa independentă a istoriei 2.
bus, asa cum fac, în lucrările lor, S N Sintagmă folosită pentru denumirea — numai
Eisenstadt, S M Lipset, G Almond Pentru rareori explicită — a unei anumite viziuni
relevarea multiplicităţii formelor timpului so- despre studiul istoriei si al sociologiei sau
cial, R K Merton (Socialîy expecîed oospre raporturile dintre aceste doua ştiinţe
durations 1984) a propus conceptul OP sociale Respingind toate delimitările di-
aşteptări sociale fată de durate, reelaborînd hotomice propuse pentru stabilirea
astfel idei mai vechi ale lui P A Sorokin (So- raporturilor dintre sociologie si istorie
ciocultural Causality, Space, Time, 1943), G (prezent/trecut, nomologic/ideografic, reali-
Gurvitch {The Spectrum of Social Iime tate inconştientă/ conştientă, fenomene
1948), E Moore (Man, Time and Socieiy, genetale colective, repetabile/fenomene in-
1963), care nu reuşeau totuşi să delimiteze dividuale, singulare, nerepetabile etc ;
temporalitatea socială a fenomenelor de con- fondatorii scolii de istorie a revistei Annaies,
textele istorice în care acestea se dezvoltă, M Bloch si L Lefebvre, ca si continualon, lor
ceea ce a făcut ca studiile asupra timpului so- intre care cel mai cunoscut este istoricul
cial să fie considerate fie ca o anexă a francez F Braudel, consideră că există o sin-
cercetărilor istorice, iie doar ca un capitol al gură stimtă a societăţilor globale, trecute si
sociologiei schimbărilor sociale Asociind prezente, ca si a fenomenului uman în toată
semnificaţia timpului cu structurile sociale, complexitatea lui Această stuntă este istoria
Merton propune o viziune despre s i. ca ra- înţeleasă ca dialectică a duratei pe toate
mura a sociologiei, relativ independentă de paliere'e timpului istoric (scurt, mediu, lung)
cerceta'ea istorică, cel puţin în măsura In tiacăruia dintre aceste paliere ttindu i aso-
r
ca e duratele sopale apar ca nişte consecinţe ciata o sociologie dar si o istorie evem
ale interacţiunii dintre durata efectivă a unui mentială, conjucturală si structurată Or, soci-
571
SOGiOLOGlE POLITICĂ
572
SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ
573
SOCIOLOGIE ROMANEASCA
574
SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ
libertatea, ori a unora general-sociale (demo- sitară 1926), integralismul sociologic si pa-
craţia, progresul), toate subsumate raţiunii, ralelismul socio-institutional la P Andrei
ca facultate cognitivă a omului, drept scopuri (Sociologie generală, 1936), diferenţierile e-
si norme ale modernizării societăţii româneşti pocale, locale si naţionale (N Petrescu, The
si în raport cu care trebuie judecate si orien- Interpretation of National Differentiations,
tate si procesele dezvoltării ei naţionale Sena 1929), teoria sincronismului, elaborată de E
raţionalităţii teoretice începe cu încercarea pe Lovinescu (Istoria civilizaţiei române mo-
care a făcut-o i Hehade Răduiescu de a ex- derna, 1924-1926), structura socială a
plica sociabilitatea ca valoare ultimă a cunoaştem (Alexandu Claudtan Cercetări fi-
societăţii moderne si ca premieră a dezvoltării losofice şi sociologice, 1935), simplexia
sociale naţionale (Equilibru Intre antithesisau valorilor (E Sperantia, Tradiţia si rolul ei so-
Spiritul şi Materia, 1859-1869) Heliade ana- cial, 1929) eto b Seria raţionalităţii practice
lizează structurile sociale din perspectiva consideră că valorile ultime ale societăţii nu
funcţiilor si consecinţelor lor pentru dezvolta- sînt derivate ale raţiunii, ci un produs istoric al
rea sociabilităţii omeneşti, elaborind astfel o acţiunii maselor sau claselor sociale Astfel,
teorie originală despre structura si mobilitatea N Bălcescu interpretează sociabilitatea ca o
socială teoria "c>ocoiei' si a "boienei' formă istorică a revoluţiilor sociale naţionale,
Această teorie va fi reluată, într-un fel, de Va- nu ca o entitate genenc-urrană, primii gîndi-
sile Conta (Teoria ondulatiei universale, ton socialişti vor fundamenta ideea de
1976), prin concepţia acestuia despre socia- sociabilitate pe dezvoltarea istorică revoluţio-
bilitatea altruistă si sociabilitatea organică, nară a colectivismului t< pe eliminarea
ca forme de conservare a "undelor sociale', exploatării de clasă ca premise ale eman-
deC Dimitrescu-lasi, care considera sociabi- cipării naţionale (dr Russe, N Codreanu,
litatea ca o formă de "moralizare" a ştiinţei Ştefan Stâncă, P Musoiu, Raicu lonoscu-
(Cete două morale, 1907), si va deveni în vi- Rion), iar C Dobrngeanu-Ghcea va elabora
ziunea lui Dumitru Drăghicescu teoria teoria neoiobaq'ei pentiu a explica modul
democratizării geniului si aans'ocrat'ză'ii ma concret în care evoluţia ideilor si a trans-
seior (Du role de I mdividu oans le ferărilor socialiste este ooprj tionată de
determinisme social, 1904) Esenţial? în compicxu' istoric natiorai, pe ae o parte si de
această sene a s.r. este tensiunea dnîre lor- ce! internaţional pe de altă parte (Neo-
ma genenc-umană a sociabilităţii si forma ei lobagia Stuaib econoinic-s>ocioiogic ai
particular-natională, tensiunea exprimată sin- problemei noastre agrare 1910) Se poate
tetic, in gîndirea social-politică a lui S spune că tensiunea dintre urmărirea idealuri-
Bărnutiu, prin considerarea raporturilor dintre lor naţionale si relaţiile istorice naţionale a
statul juridic si statul naţional Constituirea constituit principala temă a sociologiei raţio-
statului român unitar va duce la construcţia nalităţii practice în România, un loc central în
senei raţionalităţii teoretice a s.r. dominantă dezbaterea teoretică pnjeluită de această
fund în oenoada dintre cele două războaie tensiune avînd si conţi ibutiile lui Vasile Goldis
mond.ale ideea europenizării ca strategie a la fundamentarea materialist istorică a socio
moaermzăni societăţii romaneşti Această logiei naţiunii (Despre problema naţiona-
1
idee este susţinuta p in elaborarea unor sche lităţilor 1912) c Elementul specific constituirii
me socioiogice noi dinamismul cultural si senei raţionalităţii instrumentale a fost
expansiunea universitară la V I Bărbat (Di- analiza societăţii româneşti din perspectiva
namism cultural 1928 Extensiunea univer mijloacelor sale de a se moderniza an
575
SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ
576
SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ
elaborat lucrările în mare măsură ca o reacţie orînduini socialiste în tara noastră, sînt, în
critică la schemele raţionalităţii instrumentale esenţă următoarele a s.r. t-a constituit ca o
Centrală a fost ideea că modernizarea socială stuntă a societăţii româneşti, aîe cărei evoluţii,
trebuie subordonată idealurilor naţionale, structuri si transformări a încercat să le ex-
luînd în considerare acele elemente ale struc- plice utilizînd scheme teoretice originale sau
turii sociale care şi-au dovedit viabilitatea adaptate original, ea nu este, deci, rezultatul
■storică sau, în orice caz, realizînd doar acele unui fenomen de "împrumut cultural" ci un
schimbări soc.ale care sînt In stare să produs autohton, rezultat din preocuparea de
dezvolte structur ie sociale, economice, cultu- a evalua ştiinţific raţionalitatea realizăm idea-
rale si politice prin care s-a păstrat fiinţa lurilor diferite ale dezvoltării sociale, o >n
naţională a poporului Dacă M Kogălmceanu această preocupare două aspecte au fost
începe sena raţionalităţii instrumentale a s r , centrale pe de o parte, cercetarea socială
iar Titu Maiorescu a creat oadrul cultural, po- concretă sau ernp'ncă a realităţilor naţionale,
litic şi ideologic care a susţinut-o, cel care a mai ales prin promovarea studiilor monogra-
fundamentat-o este Mihail Eminesou, care a fice, pe de altă parte, angajarea ideologică si
elaborat, de altfel, un complex teoretic origi- politică directă a celor mai mulţi dintre repre-
nal privind pătura superpusă, compensaţia zentanţii s.r. din această perioadă c ca'ac-
prin muncă si dezvoltarea organic-natională a terui public al s., marcat de prezenta at în pu-
societăţii româneşti moderne Unele idei so- blicaţiile culturale ale perioadei, cît si de
ciologice ale lui Eminescu au fost reelaborate angajarea sociologilor, individual sau insti-
în lucrările de istorie ale lui N lorga privind tuţional, în activităţile social-politice de interes
statul modern si cultura naţională C Stere naţional, d orientarea preponderent demo-
{Social-democratie sau poporanism, 1907- cratică a s.r., promovarea unei atitudini
1908) a elaborat o teorie sociologică originală favorabile schimbăm sociale pe plan naţional,
despre democraţia naţională, A C Popovici a e continuitatea serială, manifestată prin gru-
întreprins o critică sociologică pertinentă a ci- parea principalilor reprezentanţi ai s.r. în jurul
vilizatiei moderne (Naţionalism sau demo- unor idei-fortă, elaborate si reelaborate în
craţie, 1910), iar V N Madgearu (Agraria- funcţie de schimbarea contextelor social isto-
nism, capitalism, imperialism, 1936) a rice şi politica naţionala în continuitatea
analizat perspectivele dezvoltării capitaliste a serială a s.r. a survenit, ca urmare a politicii
tării noastre din punctul de vedere al evoluţiei anticulturale a anilor '50, o perioadă în care
capitalismului în Europa răsăriteană La înce- tradiţiile sociologice naţionale au fost ignorate
putul secolului al XX-Iea au apărut si primele sau blamate, pe fondul promovării instituţio-
încercări de a deturna semnificaţia seriei nale, cu ajutorul mijloacelor politice, a unei
raţionalităţii substanţiale a s.r. într-o direcţie atitudini de discreditare a sociologiei ca stuntă
politică si ideologică reacţionară, A C Cuza, si de negare a importantei ei Deşi conduce-
mai întîi, apoi N Roşu, N Crainic si Traian rea comunistă a tării a încercat, după 1965, o
Brăileanu promovînd o sociologie în care naţi- reluare a cercetării sociologice în tara noas-
unea ca valoare ultimă sau substanţială a tră, subordonarea politică si ideologică cvasi
unei societăţi, este considerată ca o realitate completă a sociologiei nu a permis, de fapt
în sine, cu scopuri doctrinare specifice ideo- dezvoltarea ei De altfel, după numai un de-
logiei de dreapta, el i ti s te, antisemite, ceniu au fost luate măsuri de lichidare a
mistico-religioase, biologiste etc Trăsăturile învătămîntului sociologic specializat si pentru
s.r. de la începuturile ei si pînă la instaurarea înregimentarea ideologică si p o l i t i c ă
577
SOCIOLOGIE RURALĂ
ceausistă a întregii activităţi de cercetare so- ultimul deceniu, nu s-au produs modificări
ciologică Deşi au continuat să apară lucrări semnificative în distribuţia temelor cercetăm
sociologice interesante, iar unele valoroase, sociologice româneşti, dar se poate remarca
s.r. s-a caracterizat, în această perioadă, prin o creştere a interesului pentru fundamenta-
stagnare si, într-o anumită măsură prin falsi- rea epistemologică a sociologiei, pentru
ficarea politico-ideologică a enunţurilor ei dezvoltarea abordării socio-istonce si socio-
ştiinţifice, cu scopuri propagandistice evi- antropologice si pentru o mai l a r g ă
dente O analiză cantitativă a producţiei s.r, deschidere spre analiza fenomenului politic
din perioada 1944-1980 (volume, studii si ar- cu mijloacele sociologiei De asemenea, anii
ticole publicate, rapoarte de cercetare '80 au marcat o orientare prospectivă mai ca-
nepublicate, teze de doctorat susţinute) a sta- tegorică a s.r, si apariţia unor domenii noi ale
bilit următoarea distribuţie a acesteia, a acesteia calitatea vieţii si stilurile de viaţă
analiza teoretică si empirică a comunităţilor modernizarea socială si organizarea
rurale si urbane, a unităţilor economice si a ştiinţifică a producţiei si a muncii, comporta-
proceselor de urbanizare, modernizare, in- mente socioprofesionale si culturale
dustrializare si transformare colectivistă a determinate de procesele revoluţiei ştiinţifice
agriculturii, b analiza teoretico-conceptuală a si tehnice contemporane Constrîngenle poli-
sistemului social, funcţionalităţii, dinamicii si tice si ideologice caracteristice dictaturii
structurii acestuia, c investigarea probleme- ceauşiste au împiedicat afirmarea acestor di-
lor integrării sociale, ale educaţiei, rectii noi ale s.r. si au întîrziat cu decenii
învătămîntului si ale tineretului, d studii de- evoluţia acesteia V istoria sociologiei, mo-
mografice si sociodemografice realizate în dernitate sociologie I.U.
cadrul anchetelor sociale privind structura po-
pulatiei si modificările ei, migratia si SOCIOLOGIE RURALĂ ramură a so-
mob.htatsa socială distribuţia populaţiei Ro- ciologiei care studiază originea evoluţia
mamei după indicatori sociali importanţi structurile sociale si relaţiile teritoriale ale sa-
pentru politica si planificarea dezvoltării eco- telor Evoluţia s.r, — în sensul de cercetare
nomico-sociale a tării, e evaluarea critică a directă, la teren a satelor — a fost precedată
teoriilor sociologice în cadrul cercetărilor de de studii ale altor discipline (economie poli-
istoria sociologiei româneşti si universale 6 tică, geografie, agronomie) Astfel, din
analiza sociologică a dinamicii fenomenului perspectivă economică, structurile rurale au
cultural Alte categorii tematice cu o pondere fost studiate in Europa inca de fiziocrati teo-
semnificativă în cadrul producţiei sociologice reticieni care considerau că sursa avuţiei
româneşti în perioada 1944-1980 sînt naţionale este pămîntul, respectiv munca
sănătatea publică si sociologia medianei, s- agricolă Din perspectivă statistică, problema
pistemologie socială, metodologia si tehnicile defini* satului a apărut odată cu primele re-
de cercetare sociologică psihosociologie in- censăminte moderne, datorită dificultăţilor de
divid grup, colectivitate socială, familia si identificare si localizare ale fiecărei unităţi ru-
locuinţa, opinia publică si propaganda socio- rale în parte Evoluţia s.r este diferită in
logie politică (politică stat partid, democraţie Europa si în SUA în SUA — multă vreme so-
conducerea ştiinţifică a societăţii sociologia cietatea cea mai urbanizată din lume —
mass media timpul liber si utilizarea lui etno- studiul s.r a fost impulsionat de marile pro
grafie şi folclor sistemul normativ si juridic bleme economice si sociale generate de o
sociologia religiei a sportului, militară etc ) în urbanizare specifică si de existenta unei
578
SOCIOLOGIE RURALĂ
579
SOCIOLOGIE RURALĂ
nite, reduse ca dimensiuni, uso' de delimitat lativ nesistematice, punînd accentul pe eco-
si de comparat cu artele Caracterul instru- nomia rurală, etnologie si "problema
mental al s.r. rezultă din faptul că studiile de ţărănească', respectiv ansamblul analizelor
r
teren în domeniu au aproape întotdeauna o faocio-economice privitoare la structura, olul
Virtuală utilitate practica pentru creşterea ca- si statutul ţărănimii şi proprietăţii agricoie în
litătii zieţn rurale, sporirea productivităţii societate, economie si politică Totuşi chiar
agnco'e modernizarea instituţiilor evaluarea si în această perioadă se înregistrează cer-
tendinteior /utoare, schimbarea sau conser- cetări specifice de s.r., in general pormndu-se
varea uror valon specifice Mediul rural este de la o comandă de stat sau de la o iniţiativă
cel în care cercetarea sociologică copartici- academică Astfel pnmeie aralize regionale
patwă este cea mai frecventă ♦ In s.r. există (I lonescu de la Brad, Agricultura română din
mai multe modele de cercetare a modelul judeţul Dorohoi 1866, Mehedinţi, 1868
tradiţionalist consideră mediul rural, respectiv Putna, 1869) sînt efectuate pe baza unei or-
satul ca fund "adevăratul' păstrător al spiritu- donanţe domneşti din 28 11 1864 care cerea
lui, specificităţii si originalităţii unei societăţi tuturor inspectorilor agricoli să întocmească
sau unei culturi, iar cercetările conduse după descrierea unui judej în 1877 Ministerul ins-
acest model caută să releve valorile, compor- trucţiunii publice adoptă o dispoziţie prin care
tamentele si simbolurile rurale tradiţionale, b se cerea învăţătorilor sa redacteze monogra-
modelul melionst consideră mediul rural ca fu de sate si ca urmare B P Hasdeu
redectează, transmite şi recoltează două
fund forma genetică a societăţii moderne, dar
chestionare, unul privind obiceiurile juridice
insuficient evoluat si care trebuie adus la ni-
ale poporului român (1877) si altul lingvistic
velele structurilor urbane, cercetările care
(1884) Mai sociologic este primul, axat pe as-
adoptă acest model urmăresc în general
pectele sociale şi economice ale satului
măsurarea decalajelor urban/rural (venituri,
moldovenesc, muntenesc si oltenesc
educaţie, confort, productivitate etc ) si caută
1 Răspunsurile la ambele chestionare însu-
mijloace de reducere a acestora, c modelu
mează peste 20 000 de pagini, aflate la BAR
ecologic relevă specificitatea, particu'antătile
parţial prelucrate (I Mustea, Ov Bîrlea, Tipo-
si avantajele modului de viată rural contem-
logia folclorului Din răspunsurile la
poran, modificat în urma transformărilor din chestionarele lui B P Haşdeu, 1970) în 1876
timpul revoluţiei industriale si RTS, d modelul Societatea Română de Geografie începe
cronoregresiv utilizat în general în monogra- acţiunile în vederea realizării monografiilor
fiile de aşezări rurale, dar si în studiile judeţene, elaborate în intervalul 1887-1896
tematice (evoluţia unei meseni rurale, unei (32 de monografii) si apoi Marele Dicţionar
structuri, instituţii sau tradiţii) — îsi propune să Geografic al României, 5 voi (1898-1902)
releve evoluţia istorică a unui sat plecînd de toate cupnnzînd date sistematice si concrete
la aspectul său contemporan'si indicînd despre aşezările rurale în 1903 Ministerul de
cauzele schimbărilor succesive Pentru acest interne condus de V Lascăr inaugurează un
model de cercetare satul este o proiecţie a îs Program al monografiei unei comune rurale
ionel pe teren (cf J L Durand-Drouhin L M care va sta la baza a peste 60 de monografii
Szwergrub, I Mihăilescu — RuralCommunity rurale publicate iar Ministerul Domeniilor
Studies in Europe, 3 voi, 1981-1985) ♦ în cere elaborarea unor monografii ale mosa
tara noastră s.r. are o bogată tradiţie recu- lor' statului si Coroanei din care se desprind
noscută si pe plan internaţional înainte de atît elemente ştiinţifice privind viata rurală
primul război mond al studiue de s.r. sînt re
580
SOCIOLOGISM
munca agricolă si neagnco!& am &ate cît st atîi în mediile academice, cît si în mass me-
propuneri de Îmbunătăţire In Transilvania si dia si administraţie publică, in condiţiile în
Banat societatea 'Astra" — Sibiu iniţiază pri- caie circa 80% din populaţia tsrn era rurală şi
mele monografii româneşti despre sate si circa 75% agricolă Constituită în jurui perso-
comune cu populaţie românească Tot în nalităţii prof Dimitrie Guşti, Şcoala Mono-
această perioadă apar primele nomenclatoa- grafică a permis un număr nare de expe
re de sate şi primele proiecte de geografie nenţe sociale, ştiinţifice si culturale, cu rol
socială a satului românesc (Nestor V A Ure- stimulator pentru ansamblul societâ'ii roma-
chia, 1902) în paralel, ""problema iăra- neşti cim acea perioadă Prim jl curs tipărit de
nească" a făcut să apară o literatură sociolo- s.r. apare în 1940 (T Herseni), al doilea în
gică de foarte bună calitate analitică si cu 1948 (G M Manca), iar după 1966 apar cur-
propuneri de intervenţie în lumea rurală bine suri de s.r. la Bucureşti (Inst tutui de
argumentate în special după publicarea agronomie, 1974) si laşi (1977) După 1966
rezultatelor recensămtntulus genera! din 1899 s r. este inclusă ca materie de învătămînt —
(L Colescu) lucrările care tratează problema împreună cu sociologia urbană — in mai
ţărănească' devin mai consistente din punct multe institute si universităţi După 1966 cer-
de vedere ştiinţific si mai adecvate ca argu- cetările de s.r. adopta în generai modeluS
mentare Printre autori de lucrări privind meliorist, în noile condiţii determinate de exis-
problema ţărănească' înainte de primul tenta economiei planificate, centralizate si
război mondial menţionăm R Rosetti, C Do- cooperativizate din agricultură Temele pm-
brogeanu-Gherea C Stere, C C Anon, S cipate ale cercetărilor din domeniu sint în
Haret Vasile M Kogăimceanu N iorga, G D această perioadă structurile sociale în me-
Creangă, C Garoflid După primul război diul rural, navetismui rural-urban si migratia
mondial se continuă elaborarea monografiilor spre oraşe, factorii sociali ai economiei rurale
de sate atît în linie tradiţională cît si conform si calitatea vieţii în mediul rural Monografiile
noilor prescripţii metodice elaborate în cadrul de sate si comune cunosc un ritm înalt de
Scolii monografice de la Bucureşti Studiile de apariţie (circa 200 în perioada 1968-1983),
s.r. privind structura socială, instituţiile rurale relevînd creşterea interesului pentru deftn.rea
(în special cooperativele ţărăneşti), factorii identităţii locale Mediul rural rămine în cont!
sociali si culturali ai producţiei, consumului si nuare un mediu social important in tara
acumulării agricole si rurale, starea alimen- noastră (11 milioane de persoane rezidente
taţiei, sănătăţii, educaţiei, construcţiilor si in 1985, tot atîtea ca si în 1930 'a actualui
culturii in mediul rural cunosc o dezvoltare contur al tării) V comunitate, monografie so-
fără precedent Scoală Monografică se impu- ciologică, recensărnînt sat devălmaş A.T.
ne după 1930 în Europa ca una dintre cele
mai originale mai dinamice si mai compe- SOCIOLOGISM 1. In sens resirins, ter-
tente scoli de s r., în asa fel încît Congresul men prin care este caracterizată concepţia
Mondial de Sociologa d n 1339 urma să fie sociologica a lui E Durkhsim (1858 1917) si
ţinut la Bucureşti Modelul ce-cetărilor Scolii a numeroşilor săi discipoli (Marcel Mauss,
monografica ara de tip tradiţionalist cu un pu- Henri Hubert, Franţois Simiand, Maunce
ternic accent pe implantarsa unor cunoştinţe Halbwachs, Paul Lapie, Daul Fauconnet,
si instituţii noi moderne în mediul rural cu Georges Davy, Robert Hertz) din cadrul Scolii
scopul ridicăm calităţii vieţii locuitorilor In sociologice franceze Durkhsim refundanen-
această panoadă prestigiu! s.r. creste mult, tează sociologic categoriile filosofiei
581
SOCIOMETRIE
kantiene, fiind de acord-cu I. Kant în privinţa sociale, respectiv în raport cu nivelul şi modul
existenţei unor structuri a pr/oriale conştiinţei, de trai. 2. h sens larg, s. este sinonim, după
dar respingînd localizarea acestor structuri în Petre Andrei (Sociologie generală, 1936),
conştiinţa individuală. Substratul ordinii lumii conceptului de totalitate, adică raportării
este constituit, după Durkheim, de ansamblul oricărui fenomen social la "totul" sau ansam-
reprezentărilor colective, o sinteză a repre- blu! socia!; în această accepţiune, s. cuprinde
zentărilor psihice individuale sau un fel de toate teoriile despre societate care nu o con-
"conştiinţă a conştiinţelor", care, ca sinteză, cep pe aceasta doar ca o sumă de indivizi,
îşi pierde caracterul psihic şi devine o realitate care caută cauzele sociale în afara acţiunii in-
sui generis, supraorganică. Deoarece divizilor şi care concep societatea ca o
această realitate este preexistentă conştiinţei realitate exterioară indivizilor, constrîngătoa-
indivizilor, pentru a înţelege ordinea lumii, tre- re în raport cu ei. 3. S. vulgar, concepţia care
buie să explicăm structura clasificării ei de explică motivaţiile, mecanismele, structura şi
către o colectivitate socială, iar pentru înţele- finalităţile oricărei creaţii spirituale şi îndeo-
gerea acestei structuri trebuie să explicăm sebi ale creaţiilor literar-artistice, prin
regulile sau principiile organizării sociale a co- reducerea mecanică a acestora la caracteris-
lectivităţii respective. De exemplu, pentru a ticile şi tipurile structurilor sociale: creaţia
explica statutuS, funcţiile şi evoluţia credinţelor spirituală este, în accepţiunea s. vulgar, un
religioase, Durkheim descrie şi explică forme- simplu epifenomen al structurilor sociale. V.
le de clasificare corespunzătoare a două cauzalitate, fapt social, sociologie. I.U.
tipuri de organizare socială, bazate pe princi-
piul solidarităţii mecanice, respectiv organice, SOCIOMETRIE (lat. socius, "fiinţă so-
a căror evoluţie poate fi urmărită analizînd e- cială", "social", lat. metrum "măsurătoare"). în
voiuţia instituţiilor juridice penale şi civile, in accepţiunea originară, indicată prin însăşi e-
general, orice fapt social îşi are cauza, după timologia cuvîntului, s. înseamnă măsurarea
Durkheim, totdeauna îr.U-un fapt social. fenomenelor sociale (prin intermediul meto-
Această afirmaţie a 'ost adesea considerată delor statistice), in înţelesul său uzual şi
drept principiu a! s. şi la ea se raportează cea actual însă, s, desemnează concepţia teore-
mai mare parte a criticii sociologiei lui E. Durk- tică şi sistemul metodologic creat şi impus în
heim. Dacă această critică îi reproşează sociologie şi psihosociologie de L.J. Moreno,
sociologului francez postularea unei structuri în jurul anilor 30, odată cu apariţia lucrării
relativ omogene a lumii, adică a unui tip de or- Who shall survive?. Doctrina moreniană
dine socială, ea este o critică întemeiată. porneşte de la o viziune psihologizantă asu-
Dacă i se reproşează lui Durkheim reducţio- pra societăţii, de factură bergsoniană, în
nismul în explicarea cauzalităţii fenomenelor centrul căreia se află noţiunile de sponţanei-
sociale, critica este neîntemeiată, fiindcă atît taje_şi creativitate pe baza cărora este
Durkheim, cit şi discipolii săi au considerat fundamentat un ansamblu de tehnici şi proce-
acţiunea cauzală a tuturor faptelor din socie- dee de diagnostic şi de analiză a relaţiilor
tate, dar au arătat că acestea devin agenţi interpersonale din cadrul grupurilor mici. in
cauzali ai faptelor sociale numai în măsura în opinia lui Moreno, "realitatea socială" este
care se manifestă ca fapte sociale. De exem- rezultatul interacţiunii între două paliere dis-
plu, salariu! este un agent cauzal social în tincte ale socialului şi anume: "societatea
măsura în care este considerat din perspec- externă" sau "macrostructura", reprezentată
tiva funcţiilor sale în sistemul normativ al vieţii prin totalitatea structurilor sociale instituţiona-
582
S0C10TERAP1E
583
SOCIOTERAPiE
584
SOLIDARISM
buri" mai mult sau rnai puţin specializate artă, dans etc. —- ce urmăresc recuperarea
(sport, jocuri de societate, vizionări de filme, sau socializarea subiectului prin intermediul
audiţii muzicale etc), cenacluri literare (axate creaţiei artistice. Se sprijină pe ipoteza că cea
pe stimularea creaţiilor proprii sau pe dezba- mai importantă trăsătură a fiinţei umane,
teri critice asupra unor opere literare, întîlniri creativitatea, poate constitui un factor de in-
cu scriitori) sau prin "asociaţii" cu sau fără ca- tervenţie cu multiple valenţe terapeutice:
racter permanent centrate pe organizarea de ocupaţionale, proiective şi recreative. Toate
serbări, reuniuni. Ele sînt în general create şi modalităţile cieaţiei artistice — pictura, sculp-
animate de bolnavi, cu concursul personalului tura, modelajul, creaţia literară — contribuie
sanitar, al unor animatori socioculturali sau la reeducarea funcţională a subiectului dato-
chiar al unor foşti bolnavi recuperaţi. Din ca- rită contactului fizic cu materialul brut şi
tegoria demersurilor socioterapeutice mai fac datorită mobilizării expresive a subiecţilor. în
parte: ergoterapia, terapiile expresive — am- clinica psihiatrică majoritatea activităţilor
bele fiind variante ale terapiei ocupaţionale — creative se desfăşoară în grupuri de dimensi-
şi terapia familiei. Ergoterapia desemnează uni variabile centrate pe realizarea unei
tratamentul prin muncă în scopul readaptării sarcini comune (pregătirea unei expoziţii, e-
profesionale, al educării capacităţii de efort, al fectuarea unor obiecte artizanale pentru a fi
dezvoltării comportamentului social, al "valo- valorificate, reprezentaţii publice) în cadrul
rizării" subiectului spitalizat prin (re)do- căreia terapeutul (monitorul) caută să stabi-
bîndirea sentimentului importanţei şi utilităţii lească o atmosferă securizantă, permisivă,
sociale. Activităţile terapeutice, extrem de va- favorabilă suprimării inhibiţiilor, anxietăţii,
riate, mergînd de ia producţia artizanală şi mecanismelor de apărare. Durata şi peri-
pînă la fabricaţia de serie, se desfăşoară în odicitatea şedinţelor este stabilită în funcţie
cadrul unor grupuri constituite, de la un caz la de caracteristicile specifice ale colectivităţii
altul, după criteriul omogenităţii sau comple- terapeutice unde se folosesc aceste metode.
mentarităţii şi comportă o organizare similară De reţinut este faptul că o. este de dorit să nu
cu cea a colectivităţilor reale de muncă: repar- fie redusă la una sau alta din variantele sale
tiţia echitabilă a beneficiilor, asumarea unor particulare, ci să se sprijine pe un program
responsabilităţi şi roluri sociale. Principalii complex şi unitar de activităţi variate şi stimu-
agenţi terapeutici ai ergoterapiei sînt învă- lative ce definesc întreaga cultură terapeutică
ţarea, comunicarea interumană, obiectivarea a clinicii psihiatrice. V. asistenţă socială, dina-
subiectului prin crearea unui produs cu pro- mica grupului, psihologie umanistă,
priile sale mîini, creativitatea. Cu excepţia psihoterapie. T.D.
activităţilor repetitive şi monotone, ce pot
avea chiar efecte negative asupra recuperării SOLIDARISM concepţie de tip contrac-
bolnavului, orice altă muncă are valenţe so- tualist, formulată, mai întîi, de L. Bourgeois
cioterapeutice ce provin din înseşi {Solidarite, 1896) şi dezvoltată de unii jurişti,
caracteristicile intrinseci ale unei munci avînd economişti, sociologi (C. Bougle, G.L. Duprat
finalitate şi utilitate socială. Prin semnificaţia etc), după care omul, încă de la naştere, este
sa majoră de principal proces între om şi na- "debitor" societăţii din care face parte, deoa-
tură, om si om, munca este, făiă îndoială, un rece fără ajutorul acesteia ar pieri îndată după
ins'iurrent esenţial de reconstrucţie psiholo- naştere. Individul primeşte totul de la socie-
gică si psihosocială 4- Terapiile expresive 1
tate ocrotire, îngrijire, întreţinere, educaţie
cuprind activităţi foarte diverse — muzica, etc. Nu există un contract propnuzis între in-
585
SONDAJ DE OPINIE
divid şi colectivitate, dar fiecare individ îşi cadrul ei, fiecare are propria sa personalitate,
asumă o serie de obligaţii sociale de care, sfera conştiinţei colective restrîngîndu-se în
ajuns în deplinătatea facultăţilor sale, trebuie favoarea celei individuale. Durkheim denu-
să se achite. Prin urmare, este firesc să i se meşte organică acea s. care este întemeiată
ceară individului să-şi plătească "datoriile" pe diferenţierea indivizilor, prin analogie cu
faţă de colectivitate. Fără îndeplinirea siste- organele fiinţelor vii, care exercită fiecare o
mului de obligaţii ale membrilor săi, funcţie proprie, neasemănătoare între ele,
societatea nu ar mai putea exista. Limite: pro- toate fiind în aceeaşi măsură indispensabile
clamă armonia socială în toate tipurile de vieţii. V. coeziune, solidarism. I.F.
societate; societatea "creditoare* şi individul
"debitor" implică existenţa unui contract "ta- SONDAJ DE OPINIE (fr. sondage
cit", acesta fiind în fond o ficţiune; societatea d'opinion), metodă de cunoaştere a opiniei
este abordată dintr-o perspectivă individua- publice pe baza chestionarului şi a eşan-
listă. V. corporatism, societate. I.F. tionării. Termenul de s.o. este echivalent
celui de Public Opinion Polis (engl.) şi a celui
SOLIDARITATE comunitate de intere- de "Demoskopie" (germană). Utilizarea altor
se, idei, credinţe, sentimente, opinii, termeni (gr. doxometrie, psephologie) pentru
generatoare ale unui mod unitar de acţiune. a desemna măsurarea opiniei publice nu s-a
Sociologul francez E. Durkheim utilizează în impus. Chiar dacă s.o. au apărut şi s-au per-
cartea sa De la division du travail social fecţionat din punct de vedere tehnic pun
(1893) conceptele de s. mecanică şi s. orga- utilizarea lor pentru a cunoaşte opiniile
nică pentru a surprinde deosebirile esenţiale alegătorilor, şi pe această bază, pentru a pro-
dintre societăţile arhaice şi cele moderne. S. gnoza comportamentul electoral, aceasta nu
mecanică se caracterizează prin faptul că înseamnă că domeniul de aplicare al s.o. se
membrii comunităţii se aseamănă între ei, restrînge la studiul preelectoral. Mai mult chiar
trăiesc sentimente similare, aderă la aceleaşi — aşa cum remarca sociologul englez CA.
valori şi credinţe, au voinţe convergente. Moser (Survey Methods in Social Investiga-
Există o conformitate a cunoştinţelor indivi- tion, 1958) — nu este un lucru extraordinar să
duale la tipul de conştiinţă colectivă, prevezi cu aproximaţie ceea ce într-un inter-
diferenţierile fiind estompate. S. mecanică val scurt de timp poţi afla cu exactitate. Din
este analoagă cu organizarea corpurilor anor- acest punct de vedere, aplicarea s.o. pentru
ganice. Ea se întîlneşîe în clanuri, triburi şi în studierea comportamentului economic, cultu-
general în orice societate simplă. S. organică ral, politic — participativ este fără îndoială mai
este produsul diviziunii sociale a muncii şi ca- fructuoasă. Sondajele preelectorale dau însă
racterizează societăţile "evoluate". Unitatea posibilitatea evaluării preciziei cu care s-au
coerentă a colectivităţii rezultă sau se ex- măsurat opiniile. Primele s.o. organizate sînt
primă prin diferenţiere socială. Indivizii nu mai legate de numele lui George Gallup, care, în
sînt asemănători ci diferiţi, iar consensul, 1928, susţine teza de doctorat în psihologie
coerenţa socială sînt asigurate prin diviziunea cu titlul: "O metodă obiectivă pentru determi-
socială a muncii. Durkheim relevă faptul că in- narea interesului cititorilor faţă de textele unui
dividualitatea întregului cieste o dată cu cea ziar' Ideile susţinute în această teză (nece-
a părţilor, societatea devine mai capabilă sa sitatea chestionării directe a publicului şi
se armonizeze cu ansamblul, în timp ce fie- posibilitatea studierii pe grupuri reprezenta-
care component are propriile salo mişcări. In tive) este pusă în practică cu ocazia alegerilor
586
SONDAJ DE OPINIE
generale din 1934. Un an mai tîrziu, în 1935, de cercetări al opiniei publice la Princeton, iar
este înfiinţat Institutul care vaf i cunoscut în în- un an mai tîrziu, în 1941, Central Naţional de
treaga lume sub numele de Gallup Poli cercetare a opiniei publice de pe lîngă Univer-
(Institutul American de Opinie Publică). Insti- sitatea din Denver. Perfecţionarea s.o. este
tutul şi-a dobîndit o largă popularitate şi un continuă. Chiar eşecul unor pronosticuri elec-
prestigiu deosebit cu ocazia alegerilor prezi- torale a impulsionat perfecţionarea s.o.
denţiale din 1936, cînd majoritatea Răsunătorul eşec al sondajului electoral din
observatorilor politici înclinau să creadă in 1948, cînd s-a pronosticat victoria lui Dewy
eşecul alegerii lui Franklin D. Roosevelt. Ma- împotriva viitorului preşedinte Truman, a im-
rea revistă "Literary Digest", pe baza lansării pus o examinare critică a metodelor de
a 10 milioane de buletine de vot (din care au sondaje. Aşa cum remarcau Jean Stoetzel ş\
•fost recuperate aproape 2.000.000) anunţase Alain Girard (Les sondages d'opinion publi-
ca sigură victoria lui London, contracandida- que, 1973), prăbuşirea unui avion nu
tul lui Roosevelt, care va obţine în final doar condamnă aviaţia şi eşecul s.o. din 1948 n-a
370 de voturi din totalul de 531. Institutul Gal- împiedicat dezvoltarea lor. în S.U.A. numărui
lup a chestionat doar 5.000 de persoane, s-a organizaţiilor de studiere a opiniei publice în
pronunţat în favoarea lui Roosevelt şi sufra- 1971-1972 era de 107. Şi în celelalte ţări s.o.
giile obţinute de acesta s-au apropiat cu o au înregistrat un avînt deosebit. în Franţa, pri-
deviaţie de -6,8% de pronosticul dat de Insti- mul Institut de opinie publică este creat în
tut. Unii specialişti (Jean Stoetzel, Alain 1938. L'institut frangais d'opinion publique
Girard, 1973) consideră că acest succes (IFOP) îşi reia activitatea chiar din prima zi a
constituie actul de naştere al s.o.în perioa- Eliberării (august 1944). Mai recent, în 1962,
da 1936-1987 Gallup Poli a efectuat peste este creată o altă organizaţie de s.o., Societe
7.000 de sondaje de opinie a căror precizie a frangaise d'enquetes par sondages
crescut continuu. Deviaţia rezultatelor sonda- (SOFRES) care împreună cu IFOP au proce-
jelor preelectorale Gallup faţă de rezultatul dat la efectuarea unor s. preelectorale cu
urnelor, pentru perioada amintită, a fost de începere din 1965. în afara acestor două cen-
2,1%. în intervalul 1936-1950 deviaţia a fost tre de sondare a opiniei publice, o amplă
3,6%, in intervalul 1952-1970 de 1,7% şi în in- aqtivitate de cunoaştere a audienţei şi opiniei
tervalul 1972-1984 de 1,2% (cf. Gallup Poli radio- şi telespectatorilor o desfăşoară Oficiul
accuracy record, The Gallup Report, 1985, p. radio şi televiziunii franceze (ORTF). în Ma-
33). Deceniul patru ai sec. XX marchează ins- rea Britanie, alături de Institutul de opinie
tituţionaiizarea s.o. Concomitent cu son- publică (BIPO) creat în 1936, BBC-ul efec-
dajele Gallup au fost inaugurate s, politice or- tueeză s. pentru a cunoşte audienţa şi
ganizate de Eimo Roper. Rezultatele acestor aprecierile radio şi telespectatorilor, in R. F.
s. au început să fie publicate în revista trimes- Germania, la Allensbach există din 1947 un
trială Public Opinion Quarterly, care apare cu Institut de demoscopie, specializat în s.o. In
începere din 1937, sub influenţa lui Hadley foate ţările lumii există azi un interes real pen-
Centrii. Tot în 1937, datorită activităţii lui P.F. tru s.o. După ce au fost create Asociaţia
Lazarfeldm fiinţă primul organism specializat americană pentru studiul opiniei publice
de studiere a comunicaţiilor în masă ("Bureau (1946) şi Comisia europeană pentru studiile
of Applied Social Research'). La finele "dece- opiniei publice şi ale pieţelor (1947), in 1956
niului cercetării opiniei publice" se înfiinţează a luat fiinţă Asociaţia mondială pentru studiul
sub conducerea prof. Hadley Cantril, Biroul opiniei publice (WAPOR) care are statut con-
587
SPECIFIC NAŢIONAL
sultativ în UNESCO în tara noastră, deşi a nica cu cei din jur dejjware tota ă de climat
existat un interes permanent al cercetătorilor afectiv-emotionai) in urma căreia se simte
pentru studierea opiniei publice nu a funcţio- acut nevoia de celalalt torturi fizice si psihice
nat declt In perioada 1967-1980 o instituţie supunerea pesaoanei unui st'ess foarte ridi-
specializată in efectuarea s.o, (Oficiul de stu- cat, presiunea psihologică a grupului
n
dii si sondaje a! Radioteleviziunu) După folosirea compromisului gradual (pn cipiul
evenimentele din decembre '89 a lua' fiinţă the foot in the aoor' care se sprijină pe logica
Institutul Român pentru Sondarea Opiniei Pu- priir»! concesii, pornind de la concesii
blice — IRSOP (1990), care împreună cu mărunte, foarte noi, care apoi susţin si antre-
Institutul de Ştiinţe Sociale Aplicate (INFAS) nează un sir întreg de compromisuri din ce in
d.n Bonn, a realizat pentru pnrra dată în Ro- ce mai mari, acestea conauc treptat la o con-
mânia prognozarea si analiza computerizată vertire, la un mod nou de gîndire prin
a alegerilor parlamentare si prezidenţiale (P persuasiune psihologică) Metodele utilizate
Datculescu, K Liepelt, Renaşterea urei de- în s.c. combină forţarea cu manipularea si ac-
mocraţii Alegerile din România de la 20 mai ceptarea benevolă ♦ Teoria s.c s-a
1990, IRSOP, 1991) Cu aceeaşi ocaz,e a e- cristalizai ca rezu'tal a! analizei experienţei
fectuat sondaje preelectorale si Grupul pentru prizonierilor americani în închisorile chineze,
Dialog Social—GDS (P Câmpeanu, Adriana capturaţi în timpul războiului din Coreea Spe-
Cambes si N/l Berindei, România înainte şi cialiştii americani (Segal 1954, Edgar
după 20 mai, 1991) In prezent desfăşoară Schein 1958) au fost surprinşi de eficacrta'ea
activitate de sondare a opiniei publice mai îndoctrinării comuniste a sute de prizonieri
multe institute de cercetare private (IRSOP, americani din închisorile chineze (controlul
1
CIS, SOCIOBIT, IMAS, SCOP, ISOGEP total ai g'ndirn acestora ds către ce care i au
sa), precum si institutele Academiei Roma- capturat), concretizat în refuzul unora de a se
ne (de Sociologie, Cercetare a Calităţii Vieţii mai întoarce in America si de interiorizarea
Psihologie) si catedrele de sociologie din Uni- s'stemu'ui de valon si credinţe (ideologia co-
versităţile de stat si particulare Se duc munistă) de către o mare parte a altora
tratative pentru înfiinţarea unei filiale Gallupîn Tehnicile de s.c descrise în literatura ameri-
România V audieită, cheslonar, demosco- cană pot fi regăsite în 'celebrul experiment'
pie, efectul de operator, electorat, din închisoarea de la Piteşti Lucrările care
eşantionare, interviu, opinie publică, operator descriu cutremurătoarea experienţă trăită de
de interviu S.C. studenţii arestaţi la sfirsitul anilor '40 de regi-
mul comunist român reprezintă un matenal
SPĂLAREA CREIERULUI (engi Bra- de excepţie pentru înţelegerea eficacităţii, pe
\nwashmg), acţiune conştientă de schimbare termen scurt, a metodelor de s.c V îndoctri-
completă, manipulaţi/ă a întregului sistem de nare, manipu'ai a persuasiune violentă E.Z.
valon, atitudini, credinţe ale unei persoane
prin încercarea de îndoctrinare forţată de re- SPECIFIC NAŢIONAL 'complex de
gulă, această îndoctrinare are in vedere determinate spirituale', calitate culturală'
însuşirea unor noi concepţii politice sau reli- sintetică, 'patrimoniu stilistic', cîmp de pola
gioase, crearea unei dependente totale de un ntăti psihometnce, "matrice stilistică în sta-e
grup politic sau religios ♦ Metodele utiliza- să facă mtel gibil un anume apriorism etnic ,
r
te în s.c. constau în izolarea fo tată a distribuţie discontinuă de la o societate ia alta
persoanei (închisoare interdicţie de a comu-
588
SPECIFIC NATIONAL
589
SPONTAN
590
STAT
ci prin mecanisme care doar parţial, şi adesea conştiente se caracterizează prin următoare-
eronat, sînt conştiente. Membrii colecti- le: a. formularea cu claritate a obiectivelor de
vităţilor umane, prin acţiunea lor cumulată, realizat, pe baza diagnozei necesităţilor: b.
adesea pe lungi perioade de timp, incluzind explorarea posibilului acţionai şi identificarea
contribuţia a mai multe generaţii, constituie posibilităţilor alternative de realizare a aces-
treptat organizarea complexă a unei societăţi, tora; c. evaluarea alternativelor şi alegerea
fără ca nici un membru al colectivităţilor să fie soluţiei care pare a fi, pe baza cunoştinţelor
conştient de semnificaţia şi direcţia procesu- acumulate, cea mai bună, Mecanismele
lui de organizare. Economia, politica, morala, conştiente sînt moduri decizionale de organi-
familia, limba ca instrument esenţial al corno zare şi funcţionare a sistemelor sociale, spre
nicării etc. sînt produse colective spontane, deosebire de mecanismele s. care nu sînt, pe
neconştiente. Ele s-au constituit mai mult ansamblu, decizionale, oi reprezintă rezultanta
printr-un mecanism spontan-cibernetic: ne- neintenţionată a acţiunilor indivizilor umani. Se
cesităţile resimţite difuz au dus la selectarea, consideră în mod general că mecanismele
pe baza experienţei (prin feedback), a soluţii- conştiente, decizionale sînt potenţial supe-
lor adecvate; construcţia marilor sisteme de rioare celor s. Se prezintă însă o fragilitate
organizare socială s-a realizat "pas cu pas", fundamentală: caiitatea lor depinde critic de
"cărămidă cu cărămidă", prin cumulări şi re- calitatea şi cantitatea cunoştinţelor existente.
considerări continue ale relaţiilor dintre La un nivel de cunoaştere scăzut, meca-
elemente, rezultatul fiind sistemul extrem de nismele conştiente, suspendînd în mare
complex de organizare pe care nici un individ măsură mecanismele s. de reglare a acti-
nu l-a proiectat dinainte şi cel mai adesea, vităţii, pot fi semnificativ mai puţin eficiente
după cristalizare, cei care acţionează în inte- decît acestea, evoluînd adesea în direcţii pa-
rior, tiu sînt conştienţi de semnificaţia sa. tologice: rigiditate, voluntarism, utopie.
Conştiinţa ulterioară pe care colectivitatea o Avantajul mecanismelor s. sîă tocmai în re-
aia asupra formelor sale de organizare nu glarea lor materială, în conectarea directă a
poate fi o conştiinţă adecvată. Conceptul de procesului la experienţă. Ele tind însă să fie
ideologie exprimă tocmai o asemenea relaţie cronic suboptimale, fundîndu-se pe strategia
de complementaritate între procesele s. de satisfăcătorului (H.A. Simon). V. conştiinţă,
constituire a oiganizării sociale şi conştiinţa decizie, ideologie. C.Z.
actorilor, inevitabil parţială şi chiar distorsio-
nată. Pe aceeaşi linie, C.Levi-Strauss STAT Termenul implică atit un fenomen is-
avertiza pe antropolog să nu se lase mistificat toric foarte complex, cît şi o noţiune care s-a
de indigen, confundînd explicaţia pe care in- cristalizat treptat, prin delimitări succesive,
digenul (membrul colectivităţii analizate) o dă datorate reflecţiei filosofice şi analizei ştiinţi-
formelor sale de organizare, cu explicaţia pe fice. Şi astăzi, această noţiune are accepţii
care omul de ştiinţă trebuie să o formuleze. diferite în funcţie de o anumită perspectivă
Mitul reprezintă o asemenea formă de ideologică sau chiar de disciplina ştiinţifică ce
conştientizare de sine a societăţilor arhaice o incorporează. în general, se exclud din ceea
care nu trebuie confundat cu logica obiectivă ce se numeşte s. formele primitive de organi-
a organizării acestora. ♦ Exista o tendinţă zare a societăţilor nomade, datorită faptului
clară de trecere a societăţii umane de la me- că acestea nu au o ordine bine definită. în
canisme s. la mecanisme conştiente. Spre orice accepţiune, existenţa s. presupune ra-
deosebire de mecanismele s. mecanismele porturi fixe între o comunitate şi un teritoriu.
591
STAT
Cel mai adesea, noţiunea de s. desemnază samblu de activităţi spontane a fost reinte-
o comunitate politică, un corp politic, care a grată în s., iar acesta subordonat unui partid,
cunoscut de-a lungul istoriei forme foarte va- posibil de a fi comparat cu o mişcare religi-
riate si care, prin mutaţiile suferite, constituie oasă al cărei lider devine un fel de părinte
unul dintre cele mai importante centre de in- Controversele în jurul noţiunii de s. continuă
teres pentru stnnta istorică Totuşi, în evoluţia şi astăzi Accepţia marxistă, după care statul
sa, s. si-a păstrat caracteristici universale atît este un instrument al dominaţiei de clasă mai
po//s-ul grec, cît si regnum-u\ medieval sau re- are o anumită influenţă, inclusiv în sociologie
publicile moderne au anumite trăsături în plus, liberalismul radical, cel al lui Heyek,
comune în planul acţiunii, s. se impune de exemplu, susţine că s. coercitiv se opune
oamenilor ca o necesitate în primul rînd, prin spontaneităţii esenţiale a societăţii si deci, ti-
s. se creează raporturi stabile între indivizi si pul de ordine promovat de s. (ordinea de
bunurile pe care aceştia le posedă, adică o comandă) ar trebui restrîns la maximum
anumită unitate între oameni si societate, în Aceste accepţiuni restrictive par să eludeze
sensul cel mai elementar al acestui termen în faptul istoric că s. a însemnat reproducerea
al doilea rînd, această activitate presupune constantă a societăţii umane în forme care,
un anumit tip de ordine, o formă de guvernare oncît de imperfecte, au fost remodelate de
si, deci, o anumită ierarhie în sfîrsit, activita- ideile apărute din strădania de a-i defini natu-
tea care susţine si instituie s. este mereu ra si modul concret de constituire Anumiţi
exclusivă si specifică, ceea ce înseamnă că istorici consideră, de asemenea, că noţiunea
se afirmă prin opoziţie cu cei care nu sînt de s. desemnează un fenomen recent, tipic
membru acestei comunităţi politice S. îsi re- modern, născut odată cu Renaşterea si Re-
cunoaşte si protejează resortisantu Această forma Într-adevăr termenul desemna din
ultimă caracteristică are o importantă si mai secolul al XlV-lea pîna la sfîrsitul secolului al
mare în epoca modernă si este pusă în evi- XVII-lea corpul politic în general ('statele ge
dentă de scopul activităţii care generează si nerale') dar aceasta nu pnvesîe întreg
întreţine existenta s. în mod concret, s. im- fenomenul, ci numai interpretarea lui mo
plică astăzi nu numai o luptă pentru a substitui dernă în această înţelegere modernă, s. are
ordinea anarhică, ci si pentru a promova o cîteva atribute esenţiale suveranitatea, ca-
ordine adevărată, autentică si justă, pentru a pacitatea de autodeterminare, unitatea de
deveni, deci, o ordine de drept Importante teritoriu, reprezentativitatea Acestea, la
sinteze filosofice si politice au fost consa- rîndu-le antrenează dezbateri ample al căror
crate reflecţiei privind acest fenomen Mai sens principal este o mai bună definire a ra-
pertinente sînt considerate cele ale lui Platon porturilor dintre s. si societatea civilă dintre
Anstotel, Hobbes sau Hegel Cel mai impor- public si privat dintre majorităţi si minorităţi
tant aport al acestora constă în delimitarea în ultimă instanţă dintre individ ca unitate au
sferei conceptului de s. Rînd pe rînd se de- tonomă si comunitatea politică organizată
monstrează deosebirile dintre s. si căminul Democraţiile pluraliste constituie mediul cel
domestic sau familie dintre s si puterea ecle- mai fertil atît a! evoluţiei formelor activităţii sta
s i a s t i c ă descifrîndu-se natura sa tale cît si al ideilor despre raporturile multiple
esentialmente politică Statele totalitare din in care s se situează intr o societate mo
secolul XX pot fi considerate un recul din dernă V birocraţie putere societate civilă
acest punct de vedere societatea ca un an- subsidiantate H L
592
STATICĂ SOCIALA
STATICĂ SOCIALĂ perspectivă în stu arată tendinţa forţelor materiale ale societăţii
dierea societăţii prin care se mcearcă de a se exprima în acţiunea forţelor intelec-
descrierea, analiza si explicarea ordinii so- tuale st morale, legea celor trei stări este
ciale, opusă perspecuvei DINAMICII căreia îi corectă Ea ne arată că, în ciuda prepon
este Bpecifică studierea evoluţiei trans- derentei lor sociale, forţele materiale ale
formam, schimbării ordinii sociale constituite societăţii sînt "puse în mişcare' de idei, cum
Atit perspectiva sociologică statică, cit si cea spune Comte într-adevăr, sociologul francez
dinamică au fost introduse de Auguste Comte considera de fapt religia umanităţii ca o iomă
(1798-1857), prin analogie cu anatomia si fi- de socializare, deci de activare a ideilor O*
ziologia omului S.s. cuprinde in viziunea lui în funcţie de gradul si forma de activare S3U
Comte, studiul pozitiv, adică experimental si de socializare a ideilor, putem distinge mai
raţional, al interacţiunilor dintre părţile compo- multe tipuri de unitate sau coeziune socială,
nente ale unui sistem social, respectiv dintre întemeiate pe dominarea grupului religios în
tortele materiale, intelectuale si morale, co- asociaţie cu grupul militar dintr-o societate, pa
respunzătoare triplei alcătuiri a naturii umane preponderenta ideologiilor şi a putem legiuito-
activitate, inteligentă, sentiment Interacţiu- rilor sau pe asocierea dintre stimtă si
nea dintre cele trei forte generează structura industrie Chiar dacă nu este unanim accep
societăţii si elementele acesteia limbajul, tată astăzi, ideea ca sensul evoluţiei sociale
înţeles ca depozitar al cunoştinţelor acumu- îl reprezintă raţionalizarea creseîndă a lumii
late în istoria umanităţii, proprietatea este dominantă în sociologia si cultura mo-
înţeleasă ca raport sau funcţie socială, fami- dernă, iar primul care a formulat-o, ca o
lia, adică unitatea anatomică sau structurală consecinţă a legii celor trei stări, a fost A
de bază Elementele structurale ale societăţii Comte Distincţia dintre s.s. si d. a fost reluată
sint legate între ele prin religie, definită drept si dezvoltată de sociologul american Pitinm A
starea de armonie a individului si colectivităţii, Sorokm în anii dintre cele două războaie mon-
la care se poate ajunge prin deplina coordo- diale (Social and Cultural Dymanics
nare a părţilor componente ale structurii 1937-1941) S.s. este, în concepţia lui Soro-
sociale (Systeme de politique posttive ou kin, studiul structuralitătn realităţii socio-
Trăite de sociologie instituant la Religion de culturale, iar structuralitatea, adică ceea ce
l'Humanite, voi 2,1852) Studiului s.s. îi este Comte numea ordinea socială, este rezultatul
complementar cel al dinamicii sociale, care interacţiunii dintre subiecţii acestei realităţi
explică mişcarea evolutivă de la o stare teo- (indivizii, relaţiile dintre ei si grupuri de indivi-
logică spre una pozitivă, trecînd pnntr-o etapă zi), pe de o parte, si sistemele subiectiv-
intermediară, critică si distructivă, stare meta- semnificante(valon, norme, simboluri) si cau
fizică Această mişcare este subordonată zale (obiecte si procese fizico-chimice,
acţiunii legii celor trei stări, care poate fi inter- biologice, etc , prin care se externalizează si
pretate in moduri destul de diferite Dacă o se socializează ideile valorile normele) pe
considerăm ca lege a evoluţiei ideilor si ere de altă parte Analizînd mişcarea procesele
dintelor religioase de la fetişism, pohteism si sociale ds este stnnta uniformitătilor si a rit-
monoteism la religia abstractă a metafiZiCii si murilor sociale a duratelor si amplitudinii
la cea concretă a umanităţii legea celor trei acestora toate guvernate de legsa imanentei
stări este infirmată de cercetarea sociologică schimbării care arată că orice schimba'e so
modernă Dacă o privim doar ca un principiu cială ISI are cauzele in structurile real tatu
metodologic ai cercetam soc ologice care sociocu turale ♦ Devenit relativ desuet după
593
STATISTICA SI SOCIOLOGIE
cel de-al doilea război mondial, în special da- cantitative, fără însă a elimina analiza calita-
torită constituirii si dezvoltării abordării tivă sau interpretativă a datelor H M Blalock
structuraliste în sociologie si antropologie, (1972) distinge două funcţii ale st. în s des-
conceptul de s.s. a fost treptat părăsit în teo- crierea si inducţia Din st. descriptivă se
ria sociologică mai ales datorită conotatiilor aplică tehnici de reducere sau de condensare
sale ideologice conservatoare De un interes a unei multitudini de date într-una sau mai
deosebit s-a bucurat perspectiva comple- multe unităţi sintetice pentru caracterizarea
mentară s.s./d.s., care a fost teoretizată din distribuţiei şi vanabilitătn datelor subsumate
puncte de vedere noi, îndeosebi în anii '70 unei singure variabile (analiză umvariată), în
De exemplu, K E Bouldmg (A pnmer on So- condiţii de minimizare a distorsiunilor Să pre-
cial Dymamcs, 1970) a încercat să găsească supunem că am elaborat un chestionar cu 20
o bază modernă legăturii dintre ordine si pro- de întrebări pentru a investiga opiniile si ati-
gres social, considerînd că istoria poate fi tudinile ce caracterizează 400 de persoane
studiată ca un sistem în măsura în care o înţe- cu privire la un set de probleme După efec-
legem ca interacţiune a proceselor dialectice tuarea chestionăm obţinem o mare cantitate
sau conflictuale si nondialectice (evolutiona- de date diverse pentru fiecare întrebare
re, cumulative, continue) Problema este, avem 400 de răspunsuri iar pentru întregul
deci, de a găsi anumiţi invarianţi structurali chestionar 8 000 de informaţii Este destul de
(componente ale ordinii sociale) a căror evo- dificil ca în mod intuitiv să spunem ceva sin-
luţie poate explica inclusiv schimbarea tetic despre aceste date Dacă vom considera
socială, K E Bouldmg alegînd trei asemenea fiecare întrebare ca individualizînd o varia-
invarianţi (oamenii, producţia economică si bilă, st. descriptivă ne oferă posibilităţi de
organizaţiile), care ar forma "top saga evo- sintetizare a informaţiilor prin calcularea de
luţiei societale" în sensul că ne-ar putea ajuta coeficienţi sau măsurători ale tendinţei cen-
să identificăm principalele structuri, forme trale (medie aritmetică, median, modul), ale
sau faze ale evoluţiei societăţii, o premisă repartiţiei datelor pe subclase (proporţii, pro-
pentru formularea unor legi de tipul legii celor cente, frecvente, decile, quartile, percentile)
trei stări a lui A Comte {Ecodynarnics A New sau ale dispersiei (abateri de la medie, aba-
Theory of Societal Evolution, 1978) V evo- tere-standard, coeficient de variaţie) Desigur
luţie, modernitate, post-modernitate, ordine că prin sintetizare este pierdută o cantitate de
socială, schimbare socială I.U. informaţie sau rezultatele calculelor ne pot
orienta spre o interpretare denaturată a date-
STATISTICĂ Şl SOCIOLOGIE Sta- lor reale Există însă posibilităţi de control
tistica (st.) oferă sociologiei (s ) mijloace sau statistic al distorsiunilor si oricum limitele coe-
tehnici pentru ordonarea, senerea sistemati- ficienţilor statistici trebuie indicate cu claritate,
zarea, concentrarea sau corelarea datelor evitînd tendinţa de elaborare a unor inter-
empirice Analiza st, a datelornu se substituie pretări neconforme cu realitatea Analiza din
analizei teoretice, ci oferă o bază pentru tes- st. descriptivă centrată pe o singură variabilă
tarea analiza si interpretarea propoziţiilor poate fi extinsă pentru a explora relaţiile dintre
ipotetice din s. sau pentru sistematizarea două (analiză bivanantă) sau mai multe varia-
semnificaţiilor inerente datelor sociale Solici- bile (analiză multivanată) si pentru a specifica
tind măsurarea proprietăţilor cantitative ale modul în care anumite variabile (numite inde-
fenomenelor, relaţiilor sau proceselorsociale pendente) explică variaţia altora (numite
st. a contribuit la dezvoltarea asa-numitei s. dependente) în exemplul considerat nu este
594
STATISTICĂ SI SOCIOLOGIE
suficient să ştim tendinţa centrală şi variaţia a- reprezentativ este eşantionul în raport cu po-
titudinilor fată de o problemă, ci s-ar dovedi putetia şi cît de apropiată este valoarea
mai profitabil teoretic si practic să detectăm statistică obţinută prin calcul de valoarea pa-
factorii care generează si explică variaţia in rametrului corespunzător necunoscut în
acest sens, cea mai largă aplicare în cerce- ultimă instanţă, interesul principal al cercetăm
tarea sociologică o are analiza multivanată, se concentrează asupra populaţiei, iar eşan-
intrucît orice fenomen sau proces social este tionul îl investigăm numai pentru a ajunge la
multidimensional, presupune considerarea concluzii despre populaţie Cu acestea am
unui evantai de variabile si indicatori de ca- aiuns la specificarea celui de-al doilea dome-
racterizare aflaţi ei însisi în raporturi diverse niu al st. inductive, referitor la elaborarea
în timp ce st. descriptivă este limitată la ana- inferenţelor statistice Acesta este procesul
liza datelor culese prin investigarea unui prin care estimăm diferiţi parametrii ai popu-
eşantion, st. inductivă are funcţia de a facilita laţiei pe baza valorilor statistice cunoscute,
elaborarea de inferenţe despre întreaga po- dar altfel irelevante, ale eşantionului Proble-
pulaţie din care a fost extras eşantionul Ea se ma este una de testare a ipotezelor
bazează pe teoria matematică a probabilităţii preformulate, de luare a deciziei privind va-
si oferă posibilităţi de elaborare a genera- loarea predictivă a estimatonlor statistici în
lizărilor despre o populaţie pe baza inves- raport cu parametrii populaţiei Rareori ne li-
tigării unui eşantion al acesteia si de mităm în cercetarea sociologică numai la
formulare a unei legi generale întemeiate pe descrierea st. a unui sat de date, fără a urmări
observaţii repetate Pentru a aplica st. induc- să elaborăm inferenţe sau să formulăm ge-
tivă este necesar, mai tntti, ca investigaţia neralizări teoretice Se poate chiar spune că
empirică să fie precedată de eşantionare, st. inductivă este modul reprezentativ de apli-
adică de acea tehnică prin care dintr-o popu- care a st. în sociologie. Extinderea cea mai
laţie este extrasă, în anumite condiţii, o parte mare în cercetarea sociologică o are analiza
(un eşantion) prin analiza căreia pot fi obţinu- st. multivanată aplicată în vederea elaborării
te informaţii generahzabile la nivelul întregii de inferenţe statistice, de fundamentare a ge-
populaţii Caracteristicile cantitative ale unei neralizărilor teoretice extinse la nivel de
populaţii sînt individualizate de parametri, pe populaţie prin procedee inductive în funcţie
clnd cele ale unui eşantion de valon statistice de poziţia deţinută în analiză si în succesiu-
Parametru sînt valori fixe referitoare la popu- nea timpului social, variabilele induse în
laţie si sînt, în general, necunoscuţi De analiza multivanată se împart în două si uneori
exemplu, vîrsta medie a muncitorilor de la o în trei categorii Prima categorie include vari-
mare uzină din oricare perioadă dată poate fi abilele dependente sau criteriu a căror
necunoscută, dar probabil ca toţi analiştii cu- variaţie urmează a fi explicată Pentru aceas-
nosi ar identifica aceeaşi mărime Valorile taceste necesar a detecta acei factori care
statistice variază insă de la un eşantion la al- într-un fel sau altul, justifică, generează sau
tul Dacă am selecta aleator cinci eşantioane interferează cu variaţia variabilelor depen-
de muncitori din respectiva uzină si am calcu- dente Aceşti factori sînt incluşi în a doua
la de fiecare data vîrsta medie, este foarte categorie de variabile numite independente
probabil să obţinem numere diferite Spre sau predicton în succesiunea temporală,
deosebire de parametri, valorile statistice predictoni preced vanabilele-cnteriu Dacă nu
pentru un eşantion dat pot fi calculate si cu se poate identifica o succesiune temporală a
noscute Ceea ce nu ştim este cît de categoriilor de variabile, atunci se specifică o
595
STATISTICĂ UNIVARIATĂ
596
STATISTICĂ UNIVARIATĂ
bele, se poate întreprinde o serie de calcule în cazul cînd mai mulţi indivizi iau o aceiaşi
şi analize suplimentare. Să presupunem că o valoare.
caracteristică are s clase — notate Ai, A2,...,
597
STATISTICĂ UNIVARIATĂ
Tabelul 2. O caracteristică de tip calitativ, obţinută cu o scală ordinală: distribuţia subiecţilor după
răspunsurile la o întrebare de satisfacţie
Variante de răspuns Foarte Puţin Relativ Moderat Relativ Mult Foarte | Total
puţin puţin mult mult
Nr, de subiecţi | 50 100 150 200 250 150 | 100 1000 |
Note 1-1,99 2-2,99 î 3-3,99 4-4,99 5-5,99 6-6,99 I 7-7,99 8-8,99 9-10 Total ]
Nr. candidaţi 25 75 | 150 200 250 225 I 175 100 50 1250
598
STATISTICĂ UNIVARIATĂ
Media geometrică (G). Este dată de formula tistică. Abaterea interquartilă. Se porneşte de
la ideea că valorile extreme nu sînt caracte-
1 a s
G = iţ/x1x2...xn , respectiv G = ^xţ x2 ...xs ristice seriei şi se elimină. Pentru aceasta, se
împarte, prin valori, efectivul populaţiei In mai
cînd se lucrează cu frecvenţe. Pentru calcule, multe părţi egale. Valorile care realizează o
se mai pot folosi şi expresiile obţinute prin lo- diviziune în patru părţi egale se numesc quar-
garitmare: tile (notate cu qi, 0,2 şi q3, unde, evident, q2 =
Me). în mod analog, se pot calcula decilele
(valori care împart volumul în 10 părţi egale),
centilele (realizînd 100 de părţi) ş.a.m.d. Aba-
terea interquartilă este jumătate din lungimea
Media armonică (H). Este valoarea a cărei in- intervalului (qi, q3) — interval ce conţine 50%
versă este media aritmetică a inverselor din indivizii studiaţi, adică este egală cu
valorilor lui X: 2 (<fe - li) Abaterea medie. Se obţine utiiizînd
o valoare fixă a (de regulă, din intervalul va-
U 1 , 1 1 " fc lorilor seriei), faţă de care se calculează
= — V— sau, cu frecvente, — = — y_ — abaterile fiecărei valori individuale; se elimină
semnele şi se calcuiează media abaterilor.
Deci abaterea medie de la a este:
Mediana (Me). Este valoarea care, în cadrul
seriei statistice, separă efectivul populaţiei în
A(a) = — XI*/ - a\ sau, cu frecvenţe n /=i
două părţi egale. Nu are o formulă atît de
simplă cum este cea a mediei; mai mult, o va- A(a)*~Vk,]x, -al.
loare mediană propriu-zisă nu există decît
dacă numărul n este fără soţ, cînd există, de Dacă a este tocmai media, avem abaterea
fapt, un individ mijlociu (al —— lea) a cărui va- medie de la medie sau, pur şi simplu abaterea
loare este mediana Dacă n este par, se iau medie-
indivizii de rang — şi — 1 1 = -
A- t x - x l sau Y k j x . -
-1, cu valori, să zicem, —
Xi şi Xi+i, iar mediana poate fi orice valoare din
ntt '
intervalul (XI,XI+I); de regulă se ia media arit- Abaterea medie pătratică. Se procedează ca
metică a celor două valon mai sus, numai că, pentru eliminarea semnu-
lui diferenţelor, acestea se ridică la pătrat,
Modul (valoarea modală sau dominanta). Se fiind apoi necesară extragerea radicalului
utilizează numai cînd se lucrează cu frec- Deci vom avea o abatere medie pătratică de
venţe, fiind valoarea luată cu cea mai mare la a;
frecvenţă. Se poate vorbi şi de valori modale S(a) = x,-a,)
2
sau, cu frecvenţe,
relative atunci cînd frecvenţele mai multor cla-
se, neînvecinate, le întrec pe cele din
imediata lor vecinătate; avem de a face atunci
cu serii bimodale (cu două moduri) sau pluri-
modale. & Din multitudinea indicatorilor de Cînd a=x, mărimea se numeşte abatere
împrăstiere, menţionăm' Amplitudinea. Este standard si se notează, de obicei, cu litera
cel mai simplu si mai puţin expresiv indicator grecească a.
de Împrăstiere, reprezentînd diferenţa dintre
valoarea maximă si cea minimă în sena sta-
599
STATISTICĂ UN1VARIATĂ
600
STATISTICĂ UNIVARiATĂ
601
STATUS SOCIO-ECONOMIC
STATUS (lat. status), poziţie ocupată de un factor central în constelaţia s, parţiale care
o persoană sau de un grup in societate. compun setul de s. ale persoanei. S. profesio-
Această poziţie are două dimensiuni: orizon- nale se divid în s. formale (oficiale, distribuite
tală şi verticală. Dimensiunea orizontală a s. conform organigramei) şi s. informale
se referă la reţeaua de contacte şi de schim- (dobîndite pe baza caracteristicilor psihice ale
buri reale sau posibile pe care individul le are persoanei). S. parţiale ale unei persoane pot
cu alte persoane situate la acelaşi nivel so- fi congruenţe sau incongruente, generînd In
cial. Dimensiunea verticală vizează conta- acest caz conflicte interstatus (de exemplu,
ctele şi schimburile cu persoanele situate în conflicte între s. familial şi s. profesional).
ierarhia socială într-o poziţie superioară sau Unele s. sînt generatoare de conflicte prin
inferioară (Raymond Boudon, Franşois Bour- însăşi natura lor. în sociologia organizaţio-
ricaud, Dictionnaire critique de la sociologie, nală s-a relevat că poziţiile ierarhice inter-
1981, p. 511). S. este definit astfel ca un an- mediare determină conflicte intrastatus (de
samblu de relaţii egalitare şi ierarhice pe care exemplu, s. profesional de maistru într-o în-
individul le are cu alţi membrii din grupul din treprindere industrială, cel de asistent
care face parte. Termenul de s. a fost utilizat universitar ş.a.m.d.). Cercetările sociologice
iniţial în filosofia socială, desemnînd dreptu- concrete au arătat că modul în care persoana
rile şi datoriile unei persoane, puterea de care Îşi percepe propriul s. intervine decisiv în
acesta dispune. Emile Durkheim (1858-1917) depăşirea conflictelor inter- şi intra- status. De
a analizat anomia prin dereglarea ierarhiei de asemenea, s-au găsit corelaţii semnificative
s. (De la division du travail social, 1893). Max între cristalizarea s. şi atitudinile politice (Ge-
Weber (1864-1920) a dat termenului de s. rhard E. Lenski, 1954), între s. şi anumite boli
înţelesul de prestigiu social (Wirtschalt und psihice (R.W. Trumkin, 1955; R. Bastide,
Gesellschaft, 1921). Din perspectiva antropo- 1965), ca şi între s. profesional forma! şi sa-
logiei culturale, Ralph Linton (1893-1953) a tisfacţia muncii (A.S. Tannenbaum, 1986). S.
utilizat termenul de s. cu înţelesul de colecţie se exprimă printr-o serie de simboluri şi de
de drepturi şi de datorii generate de locul ocu- semne distinctive cum sînt medaliile şi deco-
pat de individ în societate (The Study ofMan, raţiile, uniforma de serviciu, portul naţional
1936). Talcott Parsons (1902-1979), atrăgînd etc. Uneori termenul de s. este înlocuit prin
atenţia asupra caracterului complementar al simbolul său. Astfel sînt utilizaţi termenii de
s., face distincţie — ca şi R. Linton — între s. "blue coilar" (gulere albastre) pentru a de-
atribuite (legate de anumite calităţi ale indivi- semna s. de muncitor manual şi "white coilar"
dului: vîrstă, sex) şi s. achiziţionate, pentru (gulere albe) pentru s. de specialist fără
care individul optează, face anumite eforturi funcţii de conducere. C. Wright Mills (1917-
(The Social System, 1951). S-a făcut dis- 1962) desemna prin "white coilar" pătura de
tincţie, de asemenea, între s. actual, pus în mijloc a societăţii contemporane (White Coi-
evidenţă în situaţia socială concretă, şi s. la- lar. The american middle class, 1951). V.
tent, neactualizat, dar posibil de evidenţiat în prestigiu, rol social. S.C.
alte situaţii sociale. Fiecare persoană posedă
concomitent mai multe s. Ele pot fi grupate în STATUS SOCIO-ECONOMIC poziţia
trei categorii: s. biologic, s. familial şi s. extra- socială a unşi persoane sau grup uman în
familia! (E. K. Wilson, 1966). Toate s. cadrul societăţii determinată de apartenenţa
asociate unei persoane formează setul de s. de clasă, poziţia în sistemul de stratificare so-
în societăţile moderne s. profesional apare ca cială, ocupaţia, nivelul de pregătire, venitul,
602
STEREOTIP
603
STIL DE CONDUCERE
actor social pînă acolo încît el nu mai poate în masa organizaţ i i l o r. Tematica s.c.
beneficia cie întreaga acceptare a societăţii. porneşte de la detaşarea de abordarea psiho-
E. Goffman a lansat jn sociologie acest ter- logică, încercarea de a determina caracte-
men, cu referire la dramaturgia socială (E. risticile profunde ale personalităţii şefului în
Goffman, Stigma. Notes on the management vederea unei selecţii mai bune a acestuia a
of spoiied identity, 1964). O deformaţie fizică demonstrat faptul că performanţele conduce-
ori o ocupaţie nedizerabilă social constituie rii, deşi depind într-o măsură importantă de
exemple de s. Putem distinge între un s. vizi- tipul de personalitate, se datorează mult mai
bil şi unul ascuns. In ultimul caz, individul care mult tipului de comportament adoptat, care
îl posedă este doar potenţial descreditabil poate fi învăţat, schimbat. Pornind de la ideea
(ex. impotenţa). Individul are în această si- că s.c. este într-o largă măsură responsabil
tuaţie o posibilitate mult mai mare de a de moralul grupului, de motivaţia perfor-
manipula s. Tendinţa generală este de a limi- manţei, de atitudinea membrilor acestuia faţă
ta efectele negative ale stigmatizării, de muncă şi faţă de organizaţia în care lu-
transformînd dezavantajele in avantaje, per- crează, s-au depus eforturi sistematice de a
soanele raportîndu-se la propriul s. se identifica principalele s.c, de a se evalua
preponderent în situaţiile în care el poate eficienţa acestora (care s.c. este mai bun) şi
constitui un avantaj. O altă tendinţă este de a se imagina modalităţi de formare a şefilor
aceea ca indivizii cu un anumit s. să lupte de la diferitele nivele ierarhice în spiritul s.c.
pentru căpătarea unei identităţi normale. considerat a fi cel mai bun. Există cîteva tipo-
Aceste acţiuni sînt eficiente mai ales in si- logii devenite clasice ale s.c. Tipologia lui
tuaţiile în care s. caracterizează grupuri mari Malpin şi Winer: pe baza analizei factoriale a
de indivizi. Lupta pentru drepturi a homo- unui bogat eşantion de comportamente de
sexualilor sau a prostituatelor poate constitui conducere, sînt puşi în evidenţă doi factori (di-
un exemplu. V. discreditare, dramaturgie so- mensiuni) fundamentale ale s.c. care se pot
cială, etichetare, handicap, homosexualitate, manifesta într-o mare varietate de caracteris-
prostituţie. A.B. tici: consideraţie (atitudine pozitivă faţă de
oameni, respect, stimă) şi iniţiere de structură
STIL DE CONDUCERE complex com- (capacitatea de a formula cu claritate obiecti-
portamental, profil caracteristic activităţii unei vele de realizat şi mijloacele adecvate, de a
persoane aflate într-o poziţie de conducere a defini cu claritate situaţia). Aceşti doi factori
unui grup, organizaţii, colectivităţi. în mod sînt independenţi, putînd da mai multe com-
special s-a dezvoltat în legătură cu conduce- binaţii posibile. Stilul considerat a fi cel mai
rea directă (a grupului). Interesul major eficient este cel care prezintă valori ridicate !a
pentru stilul de conducere îşi are originea în ambii factori. Tipologia lui K. Lewin, R. Lippitt
preocupările de sociologie industrială, orien- şi R. White care distinge s.c. în funcţie de
tate spre creşterea performanţelor practicile de decizie considerate a fi determi-
întreprinderilor. S.c. a apărut ca o variabilă nante pentru întregul profil al conducătorului.
strategică: el are, pe de o parte, o puternică autoritar (ia singur deciziile, fără a se consulta
acţiune cauzală asupra performanţei, tar ps cu grupul), democrat (se consultă cu grupul
de altă parte este, între limite destul de largi, sau antrenează grupul la un proces colectiv
manipulabil, poate fi perfecţionat. De aici, de decizie) şi permisiv (laissez-taire — lasă
orientarea celor mai multe studii: care este grupul să se organizeze în mod spontan). Ti-
s.c. cel mai bun şi cum poate fi el difuzat larg pologia a fost reluată de R. Likert care
604
STIL DE VIAŢĂ
propune 4 s.c: autoritar opresiv (arbitrar, ca- considerat a fi cel mai bun (ex. Grila manage-
pricios, agresiv), autoritar obiectiv (corect, rială a lui Black şi Mouton). V. birocraţie,
principial, ciar ia deciziile fără a consulta gru- conducere, organizaţii, oligarl)ie. C.Z.
pul), democrat consultativ { i a deciziile pe baza
consultării sistematice a grupului) şi democrat STIL DE VIAŢĂ ca şi modul de viaţă, se
participativ (organizator al procesului colectiv referă la totalitatea activităţilor care compun
de decizie; grupul ia deciziile), în privinţa per- viaţa unei persoane, grup, colectivitate, dar
formanţelor s.c, există două abordări: dintr-o peispectivâ nu descnptiv-explicativă,
universalistă şi situaţională sau contextua- ci intern-structurală şi normativă S.v este
listă. Abordarea universalistă consideră că asociat cu încercarea de a evidenţia unitatea
există un singur s.c. cel mai bun indiferent da structurală, profilul modului de viaţă, identifi-
condiţii, cel puţin în ceea ce priveşte societa- carea principiului organizator intern Preţuind
tea actuală. Se pot desprinde, în acest sens, ideea de stil din artă, sociologia s.v. caută să
trei mari direcţii de perfecţionare a s.c: a. identifice în pluralitatea manifestărilor concrete
sporirea centrării umane (mai multă grijă, ale vieţii individuale din diferitele sfere,
consideraţie, respect, suport pentru persoana determinate de diferiţi factori exteriori, un
umană); b. utilizarea unor tehnici de motivare, principiu unificator intern, generator de uni-
fundate pe cunoaşterea personalităţii, orien- tate în diversitate. Natura unui asemenea
tate spre ridicarea spiritului de respon- principiu organizator intern poate fi căutată in
sabilitate şi a conştiinţei profesionalismului, în mai multe direcţii: a. Un tip de personalitate
locul mijloacelor coercitive; c. democratizarea asociat cu o anumită cultură şi organizare so-
conducerii, înlocuirea stilurilor autoritare cu cială. Este cazul celebrei analize a lui R.
stiluri democratice de conducere. S.c. demo- Benedici asupra stilului apolinicş\ dionisiac, i-
cratic, centrat pe om, acţionează pozitiv nu lustrat prin două comunităţi indiene, Zuni şi
numai asupra moralului, dar şi asupra perfor- Kwakiutl. Stilul apolinic: seninătate,
manţelor. Abordarea situaţională (de ex. F. cumpătare, înţelepciune, lipsa violenţei;
Fiedler) consideră că în diferite situaţii, s. de "calea de mijloc" este principiul fundamental;
c. diferite sînt recomandabile. Faclorii si- refuzul individualismului şi accentuarea co-
îuaţionali care par să afecteze s.c, sînt: lectivismului, cooperării în defavoarea
gradul de complexitate/incertitudine a sarcini- concurenţei şi competiţiei; adeziunea la tra-
lor de realizat; atitudinea grupului faţă de diţie, caracterul ceremonial al relaţiilor,
obiectivele comune şi faţă de şef, puterea respingerea rivalităţii şi a afirmării ostentative
acordată şefului de a sancţiona. Perfecţiona- de sine, evitarea experienţelor disruptive şi a
rea s.c. reprezintă o componentă strategică manifestărilor agresive. Stilul dionisiac: pa-
în programul de utilizare mai eficientă a resur- sional, individualist, accentuează afirmarea
selor umane ale organizaţiilor. Au luat o de sine, manifestă ostilitate faţă de ceilalţi, ri-
amploare deosebită diferitele forme de per- valitate, concurenţă; amatori de manifestări
fecţionare/schimbare a s.c, începînd cu zgomotoase, violente, de experienţe limită;
forme de perfecţionare a capacităţii de cu- megalomanie, goană după statut social, aro-
noaştere de sine şi a celorlalţi, de ganţă faţă de ceilalţi, comportamente tiranice.
" 9
perfecţionare a capacităţii de a comunica şi b. Un tip de personalitate cristalizat în condiţii
interacţiona eficace (T-Grupunle, de exem- social-culturale mai puţin specificate, posibil
plu) şi sîîrşind cu diferite forme mai particulare patologic: este cazul celebrei analize a perso-
de asimilare a unui stil anumit de conducere nalitătii autoritare a lui Adorno care este
605
STRATIFICARE SOCIALĂ
asociat cu un stil cfe viaţă specific, c. O stra- sporurile înregistrate de s.î. sînt însoţite de o
tegie de viaţă, pentru care individul optează şi creştere a eficienţei economice a învăţămîn-
care orientează toate manifestările sale par- tului care, la rîndul său, devine un factor
ticulare. Ascetismul, activistul social, principal al ridicării eficienţei populaţiei ocu-
cercetătorul ştiinţific, "trăirea clipei" etc sînt pate. Cuantificarea şi analiza s.î. s-au dovedit
asemenea strategii de viaţă care generează extrem de utile în condiţiile în care mulţi spe-
s.v. Din acest punct de vedere, s.v. repre- cialişti includ printre factorii creşterii
zintă o opţiune. în ultimul timp se prefigurează economice modificarea calitativă a forţei de
o nouă direcţie de cercetare: evaluarea stilu- muncă atribuită învăţămintului. V. educaţie,
rilor şi modurilor de viaţă din punctul de profesie. CA.
vedere al calităţii vieţii pe care ele o pot asi-
gura. Se reia astfel o lungă tradiţie a explorării STRATIFICARE SOCIALĂ dispunere
strategiilor de viaţă capabile să maximizeze, ierarhică a unui set de grupuri, categorii, stra-
în limitele unor condiţii date, fericirea. Elibera- turi sociale pe o scală constituită pe baza
rea omului de servitutea necesităţilor unuia sau mai multor criterii. In literatura so-
elementare de supravieţuire, amplificarea ciologică, noţiunea de s.s. se foloseşte în mai
oportunităţilor, pot relansa discuţia antică multe sensuri, dintre care cel mai larg este
asupra s.v. care să asigure împlinirea acela care implică orice formă de diferenţiere
umană. în aceiaşi timp, din punct de vedere socială capabilă să decupeze în societate
sociologic este important a investiga posibili- grupări aflate într-o relaţie de ordine totală
tatea promovării acelor cadre sociale care să sau parţială. Alteori, termenul de s.s. se
facă posibile s.v. dezirabile. V. calitatea vieţii, aplică numai în cazul utilizării unor criterii spe-
mod de viaţă. C.Z. cifice de clasificare, ca, de pildă, cele legate
de putere, venituri, ocupaţii, prestigiu social,
STOC DE ÎNVĂŢĂMÎNT capitalul in- nivel de instrucţie etc. Luată în sensul său ge-
telectual acumulat de populaţia unei ţări prin neral, noţiunea de s.s. se identifică cu sau o
studii şcolare şi universitare. Definit operaţio- include pe cea de structură socială; în acest
nal, s.î. al unei ţări la un moment dat din urmă caz, teoria s.s. fie că abordează în
reprezintă suma anilor de studii care au fost chip distinct problematica structurii de clasă a
parcurşi de întreaga populaţie şcolarizată. Se societăţii, fie că încearcă eliminarea de facto
poate stabili atît un s.î. brut prin simpla însu- a acesteia din cîmpul cercetării sociologice,
mare a numărului de ani scoală ai fiecărei identificînd clasa cu stratul social, atunci cînd
persoane, cît şi un s.î. ponderat, în care anii termenul de clasă mai este folosit. în mod clar
de învăţămînt corespunzători unor niveluri da această ultimă tendinţă se întîlneşte în cadrul
instrucţie superioară se ponderează, ţinînd curentului funcţionalist, unde s-au elaborat şi
seama de diferenţele calitative dintre un an de cele mai explicite teorii referitoare la s.s. Nu-
şcoală primară, de exemplu, şi un an de mitorul comun al tuturor concepţiilor funcţio-
învăţăminî superior. Pe baza acestor indica- naiiste îl reprezintă principiul conform căruia
tori, care nu izolează influenţa volumului stratificarea, existentă în orice tip de socie-
populaţiei, poate fi calculat un indicator stand- tate, îşi are temeiul în faptul că ea răspunde
ardizat (şi deci comparabil): durata medie de unei necesităţi sociale. Iniţiatorii teoriei
şcolarizare, obţinut prin împărţirea s.î. la funcţionaliste a s.s. sînt consideraţi K. Davis
numărul populaţiei (la o anumită dată sau ca şi W.E. Moore, care, într-un binecunoscut ar-
medie anuală). Cercetările recente arată că t i c o l , publicat în 1945, au încercat să
606
STRATIFICARE SOCIALĂ
607
STRES
608
STRUCTURA
609
STRUCTURĂ
cestului şi sinuciderii sau cînd plasează acte- predilecţie în Franţa. El a fost mai întîi iniţiat
le, credinţele sau alte elemente ale vieţii în lingvistică şi antropologie şi apoi extins în
umane în contexte sociale mai cuprinzătoare alte ştiinţe sociale, pentru ca J. Piaget să-i
relevate prin conexiuni şi relaţii, statice sau di- consacre o lucrare de sinteză (Le structura-
namice, înire faptele sociale. T rad iţi a ger- lisme, 1968). Influenţe în sociologie s-au
mană a structuralismului sociologic a fost dovedit a fi lucrările lui C. Levi-Strauss (An-
consacrată prin concepţia lui K. Marx şi a lui thropologie structurale, 1958) şi J, Piaget
F. Tonnies, G. Simmel, L. von Wiese. In- (Etudes socio-logiques, 1962). in varianta sa
fluenţa lui Marx asupra structuralismului restrînsă şi modernă, structuralismul se con-
modern este relevată de conceperea faptelor centrează asupra analizei structurale,
de viaţă socială ca aspecte ale unui proces is- promovoaza aplicarea unor tehnici şi modele
toric şi de integrarea lor într-o totalitate de riguroase de cercetare a fenomenelor sociale
tipul modului de producţie sau al formaţiunii şi se caracterizează, mai ales în lucrările lui
sociale. în tradiţia structuralistă sînt uneori in- C, Levi-Strauss, M. Foucault şi L. Athusser,
cluşi şi H. Spencer sau T, Parsons. Pentru prin antiumanism teoretic, antiistorism şi an-
Parsons s. este postulată pentru a prospecta tiempirism. în analiza sociologică, antiuma-
ordinea funcţională a realităţii sociale, pentru nismul teoretic constă în ignorarea sau
a preciza rosturile funcţionale constituite so- înlăturarea programatică a a c ţ i u n i l o r
cial, astfel că analiza structurală este subor- conştiente sau finaliste ale indivizilor şi
donată analizei funcţionale. Referindu-se la grupărilor sociale. Explicaţia sociologică este
varianta extinsă a structuralismului sociolo- elaborată în termenii "cauzalităţii structurale".
gic, R. Boudon (A quoi sert la notion de Dacă se distinge între activitatea socială in-
"structure"? Essai sur la signification de la no- tenţională şi proprietăţile neintenţionale
tion de structure dans ies scienc.es humaines, inerente relaţiilor sociale (M. Godelier, Ratio-
196B) consideia că dacă obiectul supus cer- nality and inationality în economics, 1974),
cetării este' conceput ca o totalitate de atunci la baza constituirii, funcţionării şi evo-
elemente între cais există relaţii de interde- l u ţ i e i sistemului social s-ar a f l a
pendenţă, atunci ne aflăm pe terenul purei compatibilitatea sau incompatibilitatea dintre
evidenţe, astfel că ar fi greu de găsit un so- structuri, dezvoltarea contradicţiilor structu-
ciolog care să nu fie structuralist. Istoria rale. Orientarea antiistoristă a structura-
ştiinţei sociale s-ar suprapune în mare parte lismului se relevă fie prin predominanţa sau
cu istoria structuralismului. S-ar produce ast- chiar exclusivismul abordărilor sincronice
fel atît o extindere exagerată a ramificaţiilor centrate pe identificarea caracteristicilor
structuralismului, cit şi o reificare a unor pos- structurale universale ale societăţii umane, fie
tulate modeme, dezvoltate în lingvistica şi printr-o poziţie mai moderate de subordonare
antropologia structurală din necesităţi interne a istoriei faţă de analiza structurală a so-
care le-au fost specifice, dar care au fost ex- cietăţii, întrucît numai după ce am înţeles
tinse in alte domenii, cum ar fi al sociologiei, mecanismele constituitive ale socialului şi ale
unde se ridică o problemă de legitimitate ex- schimbării sale structurale putem explica de-
plicativă şt de evitare a tendinţelor venirea istorică. Antiempirismul structuralis-
reificatoare. în variantă restrînsă, structuralis- mului modern se relevă prin operarea cu un
mul este o orientare teoretică şi metodologică concept teoretic de s., prin opţiunea progra-
care s-a dezvoltat în ştiinţele sociale mai ales matică pentru acea dezvoltare a cercetării şi
in deceniul al şaptelea al secolului nostru, cu cunoaşterii sociale în care obiectul analizei
610
STRUCTURĂ
este construit şi reconstruit teoretic cu ajutorul acestei realităţi. Realitatea analizată este
acelor concepte care se referă la realităţi "as- considerată ca un sistem şi este descrisă
cunse" şi nu la datele concrete, direct structural în termenii teoretici ai unei axioma-
accesibile pe care se fundează o abordare tici şi ai teoremelor deduse din aceasta,
empiristă. Mutaţia fundamentală pe care o întroducînd astfel ordine explicativă în diver-
produce structuralismul modern rezidă sitatea manifestărilor fenomenale sau
tocmai în redefinirea s. ca model abstract şi, empirice. Analiza structurală presupune ela-
pe această bază, în elaborarea unui tip dis- borarea unei teorii explicative, adeseori
tinct de analiză structurală. Reconstrucţia formalizate, despre sistemul global, menite
istorică a structuralismului sociologic s-a să dea seamă de manifestările aparent inex-
făcut pe baza perspectivei deschise de ana- plicabile, să dea coerenţă faptelor disparate şi
lizele structurale recente şi a constat in să releve interdependenţele dintre elemente-
identificarea unor aplicaţii sau dezvoltări care le sistemului. în al treilea rînd, analiza
oarecum se conformau noilor principii şi pre- structurală se concentrează asupra relaţiilor,
supoziţii. De aici au rezultat şi fluctuaţiile a formei, orientării şi densităţii lor, abstracţie
destul de mari, de la un istoric al sociologiei făcînd în mod strategic de conţinuturile va-
la altul, în considerarea reprezentanţilor tra- riate vehiculate concret. A înţelege viaţa so-
diţiei structuraliste. Convergenţa dintre cială înseamnă a detecta mecanismele şi
structuralism şi analiza structurală s-a realizat codurile de funcţionare ale s. relaţionale şi a
numai în anii şaizeci-şaptezeci ai secolului evidenţia caracterul tor determinant in raport
XX. De data aceasta se operează cu o ac- cu elementele componente. Proprietăţile
cepţiune restrînsă a termenului de s. şi se componentelor sînt cele conferite de s. astfel
propune un tip distinct de metodologie a ana- că a înţelege viaţa individuală înseamnă a o
lizei structurale, in această dezvoltare nu pot integra în univeisul de relaţii care îi este spe-
fi ignorate influenţele exercitate de cercetările cifică şi a o expl'ca prin s. generativă, in al
lingvistice iniţiate de F. de Saussure şi dezvol- patrulsa rina, analtea structurală esta preocu-
tate în fonologie (Z. S. Harris) şi în gramaticile pată să releve moduri constituitive şi
structurale (N. Chomsky), de cercetările an- statornicite. Evoluţia sau devenirea sînt e-
tropologice ale lui C. Levi-Strauss (care fecte structurala, adică moduri de structurare
considera că prin aplicarea "metodei structu- a s. sau de autoregla; al unei s. Problema nu
rale" la nivel microsociologic va exista este de a reda succesiuni în timp, ci de a des-
posibilitatea de a discerne "legile de s. cele prinde moduri de articulare şi de ierarhiazare
mai generale") şi de psihologia gestaltistă (M. ale s, într-o serie a permanenţelor care uneori
Wertheimer, W. lohler, K. Koffka). ■#• Meto- apar şi alteori dispar. Urmînd aceste principii,
dologia analizei structurale se fundează in analiza structurală s-ar finaliza în modele teo-
sociologie pe anumite principii. în primul rînd, retice formalizate ale totalităţii relaţiilor
obiectivul analizei constă în construcţia statornicite într-un sistem. Numai că între ins-
unităţii integrale a variaţiilor elementelor core- tituirea principială şi aplicarea practică în
late. Referinţa sa este totalitatea globală cercetarea sociologică nu s-a stabilit o con-
analizată din interior pentru a pune în evi- vergenţă deplină. De regulă, analiza
denţă configuraţia rezultată din relaţiile structurală aplicată s-a conformat unuia sau
elementelor componente, in al doilea rînd, unora dintre principiile menţionate, rezultind
analiza structurală nu este empirică ci teore- în plan metodologic mai multe variante prac-
tică, nu se aplică atît realităţii cît modelelor tice. ♦ într-o primă variantă sînt avute în
611
STRUCTURĂ SOCIALĂ
vedere efectele contextuale, compoziţionale, alo societăţii. Una şi acesaşi problemă ge-
interacţionale sau structurale ale unei tota- nerală dispune de s o i u ţ i i particulare,
l i t ă ţ i asupra elementelor componente nealeatoare şi coerente în diferite contexte
individuale. De exemplu, P.M. Blau (1957) sau sisteme sociale. într-un alt plan, analiza
consideră că efectele structurale sînt conse- dinamicii sistemelor pe baza specificării s. lor
cinţe ale influenţelor exercitate de sistemul de este pe larg aplicată în aşa-numitele "modele
relaţii dintr-un grup asupra comportamentelor mondialiste* dezvoltate de J. Forrester
individuale, iar P. Lazarfeld şi H. Menzel (World dynamics, 1974), D.h. Meadows şi
(1961) au numit caracteristici structurale ale colectiv (The SimiSs io grovtth, 1972) sau I.
unei grupări umane pe acelea care rezultă din Wallerstein (Themodern woridsystem, capi-
configuraţia relaţiilor interindividuale. Con- talist agriculture and the origins of the
form acestei variante aplicative a analizei European world economy in the XVI-th cen-
structurale, fenomenul de explicat trebuie pla- tury, 1979). ♦în afara sensului consacrat de
sat într-un context structural pentru a releva analiza structurală, termenul de s. este apli-
efectele altor fenomene cu care se corelează cat si cu sensuri specifice în contexte
asupra constituirii sale, pentru a stabili com- sociologice destul de diverse, desemnînd:
patibilitatea/incompatibilitatea sa cu alte coerenţa şi interdependenţa instituţiilor so-
elemente ale aceluiaşi sistem integrator sau ciale (G.P. Murdock, Social structure, 1949);
pentru a identifica anumiţi factori structurali omogenitatea faptelor sociale incluse în ace-
supraordonaţi care ar fi responsabili de cons- laşi tip sau într-o clasă de elemente comune
(s. unui tip sau a unei clase de fapte sociale;
t i t u ţ i a şi manifestările unor fenomene
distribuţia neîntîmplătoare a unei mulţimi de
particulare. într-o altă variantă explicativă ac-
obiecte sociale pe mai multe poziţii ca în cazul
centul este pus pe identificarea s. unui sistem
s. socio-profesionale care se referă la repar-
şi pe explicarea dinamicii acestuia pe baza le-
tiţia indivizilor dintr-o populaţie pe poziţii
gilor de transformare ale s. A identifica
socio-profesionale; configuraţia unei organi-
structura unui sistem înseamnă a specifica e-
zaţii sau a unui grup, respectiv s. relaţiilor
lementele acestuia, stările lor particulare şi
constituite). Contribuţia principală a structura-
relaţiile în care sînt implicate pentru a detecta
lismului şi analizei structurale în sociologie
configuraţii, tipologii, forme de echilibru.
rezidă în accentuarea analizei relaţiilor, a ca-
Mulţimea configuraţiilor posibile este deriva- racterului integrator al s. Neajunsul princial al
bilă pe baza cunoaşterii legilor de formare şi analizei structurale, în ciuda dezvoltării unor
transformare aie relaţiilor din sistem. Acest aplicaţii metodologice interesante, rezidă în
procedeu a fost aplicat de C. Levi-Strauss în transformarea s. într-o entelehie, care s-ar
teoria s. parentale (Les structures elâmentai- dezvolta prin ea însăşi, în forma unui proces
res de la parente, 1949). Anterior, etnologii de autorealizare, reducînd agenţii istorici şi
procedau la descrierea relaţiilor parentale şi sociali la rolul de simpli produşi ai s. iar acţi-
se confruntau cu problema marii diversităţi a unile lor sociale la manifestări epifenomenale
regulilor de interzicere a incestului. Levi- ale legilor structurale. V. cauzalitate, empi-
Strauss a depăşit acest impas urmărind să rism, formalizarea in sociologie, sistem. L.V,
demonstreze că sistemele de reguli observate
în societăţile arhaice sînt soluţii particulare ale STRUCTURĂ SOCIALĂ ansamblul
unei "probleme generale" privitoare la ne- relaţiilor relativ stabile ce caracterizează sis-
cesitatea de a asigura o anumită repartiţie a temul social al unei societăţi, alcătuit din
femeilor pe diferitele segmente constituitive comunităţile, colectivităţile, clasele, categorii-
612
STRUCTURĂ SOCIALĂ
le şi grupurile sociale existente Ia un moment tervenite în privinţa poziţiilor sociale ale indi-
dat. S.s. înglobează totalitatea relaţiilor dintre vizilor şi grupurilor, ale statusului lor social,
si din interiorul diferitelor forme de convieţuire volumele de mobilitate şi fluxurile acesteia,
şi activitate umană în cadru) societăţii aflată raportul dintre autoreproducere şi transfer so-
pe o enumită treaptă de dezvoltare social-e- c i a l ; a modulul în care se înfăptuiesc
conomică. S.s. este o realitate complexă, principiile echităţii sociale şi se asigură şan-
multidimensională, de aceea şi definirea ei sele de acces social, politic, profesional,
are un caracter descriptiv, de enumerare a e- cultural; sursele şi distribuţia prestigiului so-
lementelor componente. •$ în determinarea cial şi a recompenselor; dispunerea
s.s. se porneşte de la identificarea compo- stratificată sau relativ omogenă a elementelor
nentelor sistemului social. Se au în vedere: ce alcătuiesc s.s., ca şi a acesteia în ansam-
populaţia (cu distribuţiile caracteristice de blul său etc. * S.s. rezultă din procesul
sex, virstă etc.) ce convieţuieşte în cadrul interacţiunii oamenilor. Constituirea colecti-
unei comunităţi umane globale, pentru so- v i t ă ţ i l o r sociale rel ati v stabile este
cietăţile contemporane este vorba de naţiune condiţionată de cristalizarea unei anumite
(inclusiv minorităţile naţionale) organizată structuri. în societate se întîlnesc şi "grupuri"
într-o comunitate statală; apoi familia — grup nestructurate, dar existenţa lor este de scurtă
social comunitar specific; colectivităţile terito- durată (mulţimea). Pentru a supravieţui şi mal
riale — satul, oraşul (adesea şi ele consi- ales pentru a acţiona ca entitate, orice grup
derate a fi comunităţi umane); clasele, cate- uman are nevoie să dezvolte un minimum de
goriile şi grupurile sociale; categoriile ocupa- structurare socială. Procesul cristalizării unei
ţionale şi profesionale sistemul de stratificare structuri specifice ccnstituie deci o legitate
socială; pentru a include doar elementele pentru orice colectivitate şi prin urmare şi pen-
asupra cărora exista un grad înalt de acord în- tru societatea in întregul său. Pe lingă s.s., în
tre specialiştii problemei. ♦ în funcţie de cadrul societăţii se constituie o serie de alte
dispunerea elementelor componente şi a structuri corespunzătoare sistemelor econo-
subdiviziunilor acestora pe orizontală şi/sau mic, cultural, politic, juridic, informaţional şi de
pe verticala spaţiului social, se pot delimita di- comunicare etc. Odată constituită, s.s. nu
verse procese de stratificare mai mult sau mai rărnîne neschimbată, ci evoluează sub acţiu-
puţin accentuate, unele din ele, cum ar fi ve- nea diverşilor factori determinanţi de natură
nitul şi puterea afectînd în mod decisiv viaţa economică, demografică, culturală, politică
oamenilor. Pentru sociolog cunoaşterea s.s. — pentru a-i enumera pe cei mai semnificati-
din anumite etape de evoluţie ale societăţii vi. ♦ Dacă analizăm diferenţiat, pe elemente
prezintă o importanţă deosebită. ♦ Studiul componente modul în care se instituie struc-
obiectiv şi sistematic al s.s. (prin intermediul turile caracteristice, succint ar fi de reţinut:
recensămintelor populaţiei ■— viziunea glo- comunităţile umane (naţiunea, familia, colec-
bală fiind indispensabilă — şi al cercetărilor tivităţile teritoriale) îri au întemeierea în
sociologice) furnizează explicaţii dintre cele nevoia funciară a omului de a trăi împreună
mai consistente referitoare ia activitatea cu semenii săi, ceea ce îl determină să
oamenrior şi la modul lor de viată istoriceşte dezvolte forme specifice de viată colectivă
determinat; la mărimea şi caracteristicile dife- (unităţi sociale), la rîndul lor c/ase/e $i catego-
ritelor comunităţi umane, colectivităţi, clase, riile sociale; parţial sistemul de stratificare
categorii, grupuri si straturi sociale, tendinţele reflectă caracteristicile formelor de productis;
în evoluţia lor viitoare; sesizarea mutaţiilor in- iar categoriile ocupaţionale si profesionale
613
STRUCTURĂ SOCIALĂ
apar şi evoluează în baza diviziunii sociale a populaţiei, ceea ce reduce simţitor rolul struc-
muncii. ♦ Pe lîngă structurile funcţionale, turii de clasă în favoarea categoriilor şi
apar sau evoluează şi forme de structurare grupurilor profesionale. ♦ Pentru unele so-
socială disfunoţionale, chiar parazitare. ♦ cietăţi, printre care şi România, modelele
Supusă determinărilor multiple, s.s. dispune clasice au fost însoţite, cel puţin pentru anu-
şi de o anumită autonomie, avînd o legitate mite perioade, de experienţa co'rh'unisiă,
proprie de evoluţie, caracterizînd un proces caracterizată de intervenţii de ordin adminis-
neîntrerupt de transmitere a ei, integrală sau trativ în evoluţia structurii sociale, unele
într-o formă schimbată, de la o generaţie la procese fiind stopate, altele, dimpotrivă, fiind
alta. în perioada de relativă stabilitate a s.s., stimulate sau pur şi simplu create artificial.*
ca urmare a menţinerii societăţii pe aceleaşi Analiza proceselor de autoreproducere şi
coordonate, predomină procesele de autore- transfer social se efectuează în strînsă
producere socială de la o generaţie la alta. legătură cu caracterul de ansamblu al s.s. în
Atunci cînd societatea se află într-o etapă de anumite condiţii, atît autoreproducerea cit şi
tranziţie de la un tip sau nivel de dezvoltare mobilitatea socială pot avea fie efecte pozitive
la altul predomină însă procesele de mobili- fie efecte negative. Aşa de exemplu, autore-
tate socială, in societatea modernă, şcoala producerea asigură conservarea unor
tinde să devină în tot mai mare măsură mijlo- anumite norme valoroase de grupe, inclusiv
cul prin intermediul căruia sînt plasaţi indivizii în planul tradiţiilor, al exercitării unor profesii
în spaţiul social, fără a putea totuşi înlătura etc, şi transmiterea lor de la o generaţie la
mecanismele de autoreproducere sau trans- alta. La rîndul ei, mobilitatea socială asigură o
fer, a căror determinare este mult mai pro- mai bună selecţie a competenţelor. Totodată
fundă. ♦ Avînd în vedere aceste elemente, însă autoreproducerea poate perpetua gru-
se identifică diferite modele ale reproducerii purile sociale pjivilegiate sau pe cele
structurii sociale: modelul tradiţional (prein- defavorizate, ceea ce în ansamblu este un fe-
dustrial), structura socială fiind relativ închisă, nomen negativ în raport cu asigurarea
predomină procesele de autoreproducere, şanselor de acces la poziţii sociale superioa-
rareori indivizii îşi părăsesc grupul social de re. De asemenea, şi în privinţa mobilităţii se
origine; modelul industrial, structura socială pot detaşa şi efecte negative, nefiind edifica-
este deschisă, au loc transferuri mari de po- tor doar volumul mobilităţii. în fapt multe din
pulaţie din rural şi agricultură spre urban şi deplasările care se produc, cu costuri sociale
industrie, totodată se crează noi poziţii so- importante, nu se soldează cu beneficii nici
ciale ceea ce stimulează şi mobilitatea de pentru individ, nici pentru societate. ♦ S.s. a
schimb; societatea dezvoltată (postindus- României a cunoscut mari schimbări in acest
trială), se suprapun schimbările structurale secol şi este în continuare supusă unor evo-
datorate schimbării rapide în condiţiile revo- luţii deosebit de dinamice. Pe anumite
luţiei ştiinţifico-tehnice, expansiunii serviciilor segmente, mai ales cel clasic, schimbările pot
etc, cu cele legate de mobilitatea ce antre- fi caracterizate de-a dreptul dramatice cu
nează diversele categorii şi grupuri de răsturnări şi reveniri. în prima jumătate a se-
populaţie în mişcarea pe orizontală dar şi pe colului XX, mai ales după primul război
verticala spaţiului social în ambele sensuri. mondial, odată cu constituirea ţării în gra-
Caracteristica principală a structurii sociale a niţele sale fireşti, se urmează în continuare
ţărilor dezvoltate este dată de constituirea traiectul dezvoltării capitaliste, în care s-a in-
clasei mijlocii în care intră marea majoritate a trat din secolul anterior. Societatea româ-
614
STRUCTURĂ SOCIALĂ
nească, structura ei socială rămîn însă pre- modalităţile de realizare a privatizării în bene-
ponderent rurale şi ţărăneşti, cu evidente ficiul populaţiei, combaterea tendinţelor de
evoluţii de dezvoltare industrial-urbană, res- monopol, încorporarea unei componente so-
pectiv de întărire a sistemului categorial ciale majore în deciziile macroeconomice,
specific stadiului capitalist. După cel de-al punerea în practică a unui program eficient de
doilea război mondial, în perioada comunistă, protecţie socială, ceea ce să recunoaştem nu
pe fondul unei industrializări rapide, ritmul va fi uşor, dar nici imposibil de obţinut, în con-
dezvoltării industrial-urbane se amplifică, pro- diţiile unei asanări morale şi a concentrării pe
ducîndu-se şi importante dezechilibre mai marile probleme ale ţării, ale diverselor gru-
ales demografice şi economice. Unele procese puri aflate în competiţie socială şi/sau politică.
specifice structurii sociale şi-au continuat (I,M.) ♦ S.s., concept de sorginte sociolo-
trendul în consens cu evoluţia societăţilor mo- gică, este preluat şi integrat de asemenea
derne. Raportul dintre populaţia urbană şi cea printre conceptele de bază ale antropologiei
rurală în anul 1989 era de 52-48%, faţă de 22- culturale, pentru forţa sa euristică. S.s. de-
78% în anul 1950. De asemenea, s-a semnează aici tabloul poziţiilor pe care le
schimbat radical raportul dintre proporţia po- ocupă şi rolurilor pe care le Joacă indivizii u-
pulaţiei ocupate în agricultura, respectiv în
mani în cadrul sistemului social. Reprezintă o
ramuri neagricole: de la 74-26%, la 28-72%.
concretizare la domeniul vieţii sociale a con-
în aceeaşi perioadă s-au produs însă şi mari
ceptului general de "structură". A cunoscut
destructurări şi restructurări sociale. Schim-
cea mai însemnată dezvoltare prin meritele
barea provine de la constituirea proprietăţii
unui şir de eminenţi antropologi britanici, care
socialiste în toate sectoarele economice.
au mizat totul cu acest concept, obnubilîndu-l
Vechiul sistem al categoriilor sociale a fost
complet destructurat, au dispărut categoriile pe ce! de "cultură". în fruntea lor, A.R. Rad-
legate de marea şi mica proprietate. S-au for- cliffe-Brown a împărţit studiul s.s. — dătător
mat şi alte clase şi grupuri sociale, cum ar fi de seamă pentru antropologia soci&'ă însăşi
clasa muncitoare şi ţărănimea cooperatistă, a — în trei direcţii: morfologie socială, fiziologie
căror existenţă era considerată a fi temporară socială şi studiul schimbării sociale. Nuanţa
în procesul formării "poporului unic muncitor", biologistă a terminologiei are o adresă pre-
scopul declarat fiind acela al realizării omoge- cisă, Radcliffe-Brown aspirînd pentru
nizării sociale, prin apropierea între condiţiile antropologia socială la statutul de "ştiinţă na-
de viaţă şi de muncă ale oamenilor. S-a turală a societăţii". Morfologia socială
obţinut insă o egalizare în sărăcie, iar unele comparativă tinde la o clasificare a tipurilor de
îndepliniri de ordin social au fost plătite cu sisteme structurale, după modelul clasificări-
îngrădirea libertăţilor cetăţeneşti. ♦ După l o r sistematice (a substanţelor, sau a
Revoluţia din decembrie 1989 se creează plantelor şi animalelor) din chimie şi biologie.
condiţiile celei de a doua restructurări clasiale La rîndu-i, studiul fiziologic răspunde la în-
de tip capitalist, prin privatizare şi formarea e- trebări ca acestea: cum persistă sistemele
conomiei de piaţă. Constituirea unei clase structurale7 care sînt mecanismele ce menţin
mijlocii majoritare va necesita însă o perioadă o reţea de relaţii sociale şi cum funcţionează
relativ mare de timp. în ce măsură va avea loc aceste mecanisme? (Răspunzînd la aceste
o tranziţie fără convulsiile şi conflictele sociale întrebări, Radcliffe-Brown rezervă diviziunii
care au însoţit prima evoluţie capitalistă de- sociale a muncii un loc important ca aspect al
pinde de o multitudine de factori începînd cu s.s.). în fine, studiul schimbării sociale
615
STRUCTURĂ SOCIALĂ
urmăreşte progresul şi evoluţia unui sistem ceptul de s.s. poate fi privit într-adevăr şi ca
social: progresul însemnînd acel proces prin o abstracţie, dar una cu ramificaţii salutare în
care fiinţele umane ajung să controleze din straturile realului. Şi în ce constă, explicit vor-
ce în ce mai bine mediul fizic, iar evoluţia bind, valoarea euristică a acestui concept în
constînd în "procesul de emergenţă a unor noi cadrul analizelor antropologice asupra culturii
forme de structură*. Discipolii lui Radcliffe- şi asupra personalităţii? în primul rînd, s.s.
Brown au nuanţat aceste idei. E.E. este unul din factorii care dau seama de
Evans-Pritchard a pus accentul pe noţiunea bogăţia de elemente ce intră în componenţa
de "grup uman", înţelegînd prin s.s. "o com- unei anumite culturi. Spectrul general al unei
binaţie organizată de grupuri". După S.F. culturi, precum şi spectrul de variaţie a unui
Nadei, la structura unei societăţi se ajunge element în cadrul culturii respective depind
abstrăgînd dintr-o populaţie concretă şi din într-o măsură importantă de gradul de di-
comportamentul ei reţeaua de relaţii exis- ferenţiere internă a societăţii în cauză. în
tente între indivizii umani aflaţi în roluri consecinţă, elementele culturale — piese de
interdependente. R. Firth vede esenţa s.s. în port, gesturi, vorbe etc. — deţin adeseori
acele relaţii sociale de importanţă critică pen- funcţia de insemne prin care obştea poate
tru comportamentul membrilor societăţii şi identifica uşor statutul social al unui membru
pentru forma acesteia. Indiferent de nuanţe,
al său. în al doilea rînd, s.s. dă seama de or-
pentru toţi cei enumeraţi s.s. există ca reali-
dinea interioară a unei culturi. Nu poate exista
tate: fie în faptele sociale, fie într-o ipostază
o cultură coerentă fără o s.s. relativ stabilă şi
derivată direct din acestea. Cu totul diferit tra-
unitară. Nu se poate vorbi de pattern cultural
tează tema C. Levi-Strauss. După opinia
decît cu condiţia ca indivizii umani să-şi cu-
antropologului francez, expresia s.s. nu are
noască şi să-şi recunoască reciproc rolurile în
de-a face cu realitatea empirică, ci cu modele
sistemul social. în ceea ce priveşte valoarea
construite deasupra ei. Structura apare drept
euristică a conceptului de s.s. în raport cu cel
un procedeu conceptual construit de cer-
de personalitate, ea rezultă din condiţia omu-
cetător spre a-şi înlesni mînuirea datelor
lui de fiinţă socioculturală. Smuls (fireşte în
empirice. Modelul ca atare rămîne un instru-
ment speculativ. Valoarea lui stă în chip ipotetic) din reţeaua socială, individul
capacitatea de a genera ipoteze. Un model de uman rămîne doar cu determinaţiile ce le
acest soi constituie un procedeu auxiliar în deţine ca entitate fizică. Personalitatea este,
explicaţie, fără nici o pretenţie existenţială. El în esenţă, ceea ce individul uman datorează
există, în calitate de construcţie logică, numai societăţii şi culturii. Chiar prin naştere (în mo-
în mintea antropologului sau sociologului. mentul în care primeşte un nume, sau este
Disputa ce a avut loc pe această temă între înscris într-un registru), insul uman se pla-
Radcliffe-Brown şi Levi-Strauss a atins chiar sează fără voia şi fără ştirea lui într-o s.s.:
un oarecare grad de acuitate şi reprezintă într-un grup de rudenie, într-o categorie so-
reactualizarea în spaţiul unei ştiinţe anume — cială etc. Prin funcţia sa ordonatoare exer-
antropologia — a clasicei controverse filoso- citată asupra culturii şi personalităţii, s s. con-
fice între empirism şi raţionalism. Problema tribuie la constituirea, dar mai ales la reglarea
este insolubilă în cadrul unei logici binare acelui continuum socio- psiho-cultural în care
(ori/ori). Dacă s.s. ar fi o construcţie pur men- fiinţa umană îşi duce existenţa. V. antropolo-
t a l ă , atunci de unde v i n e e f i c i e n ţ a ei gie culturală, cultură, personalitate, rol,
explicativă, valoarea ei operaţională? Con- stratificare socială. Gh.G.
616
SUBSIDIARITATE
617
SUBURBANIZARE
Pentru Braudel, numai formele mari (dimen- de trăsăturile universale ale naturii umane.
siunea mare) şi durata lungă generează Ele există numai în relaţie cu natura umană".
civilizaţii, formele mici n-au nici o însemnătate (N. Petrescu. The interpretation of naţional
în acest proces, fiind ocolite de "săgeata tim- differentiations, London, 1929). S. este deci
pului" cu bătaie lungă şi neizbutind să fie decît tot una cu natura umană care, în accepţia lui
cel mult "culturi", forme strict vegetative de Petrescu, reprezintă "trăsăturile reale comu-
existenţă, în genul structurilor naturale. în vi- ne ale vieţii sociale a omului". Pe de altă parte,
ziunea lui lorga, Insă, etajul care, la Braudel, s. este structura profundă a oricăror mani-
este al "vieţii materiale", nu este ocolit de du- festări sociale, diferenţiate în realitatea lor.
rata lungă, avîndu-şi propriile lui ierarhii şi Sociologul trebuie deci să ţină seama de exis-
forme durabile. La Braudel, viaţa rurală ţine tenţa celor două niveluri (paliere) ale oricărei
de etajul "vieţii materiale", ori la lorga, acest realităţi sociale: nivelul structurilor de profun-
"etaj" are capacitatea de a conserva forme zime sau de s. şi nivelul diferenţierilor sociale
majore de civilizaţie, cum se întîmplă cu ordo
sau de suprafaţă. Cum prin diferenţieri so-
romana, care, în aria latinităţii orientale, este
ciale, N. Petrescu înţelege "instituţiile" de
conservată tocmai de comunităţile ţărăneşti,
orice tel — obiceiuri, tradiţii, credinţe şi idea-
lorga n-are prejudecata braudeliană a situării
luri politice, teoriile economice, clasele
"vieţii materiale" doar la "parterul* istoriei.
sociale, interesele locale şi naţionale, legis-
Barbarii cuceritori, de pildă, deşi n-au trecut
laţia, concepţiile religioase etc. —, înseamnă
de "stilul" acestui "palier" al vieţii materiale, se
că s. este partea lor comună şi constantă,
află totuşi la un etaj suprapus faţă de popu-
care în plus, reprezintă conţinutul însuşi al
laţiile agricole, sedentare, peste care se
"naturii umane". Orice analiză sociologică va
aşează o vreme. La rîndu-le, acestea pot fi
fi încheiată cînd va fi cuprins deopotrivă şi "su-
moştenitoarele ierarhiilor romane, ale acelei
ordo romana care ar fi trebuit, în "tabelul" lui prafaţa", "structurile de profunzime" şi
Braudel, să fie la ''etajul" superior al istoriei. "societăţile", adică ansamblul "diferenţierilor
Conceptul de s. intră în sistemele sociologice sociale". V. societate, natură umană, sociolo-
graţie sociologului comparatist, N. Petrescu. gie comparată, structură, suprastructură,
Acesta îl utilizează din necesitatea de a expli- stratificare. I.B.
ca "diferenţierile sociale" şi deci densitatea
societăţilor. S., în viziunea sa, este acea parte SUBURBANIZARE 1. Proces de extin-
comună a "diferenţierilor sociale". Orice rea- dere a ariilor suburbane şi de accentuare a
litate socială este, deci, compusă dintr-o caracteristicilor lor specifice S. este o compo-
"parte constantă" şi o "parte variabilă", care nentă a restructurării raporturilor dintre rural şi
deci cuprinde totalitatea "diferenţierilor so- urban pe de o parte, şi dintre centrul si peri-
ciale". Orice realitate socială are deci un as- feria oraşului pe de altă parte. Din punct de
pect vizibil, numit de N. Petrescu, suprafaţă, vedere demografic, s. presupune creşterea
si un aspect profund, nevizibil, denumit s. populaţiei din ariile vecine oraşului. în ţările
"Suprafaţa este societatea umană considerată dezvoltate aceasta s-a produs în special prin
ca realizare a procesului de diferenţiere. , su- exurbaţie, pe cînd în ţările în curs de dezvol-
prafaţa depinde de s. sau societatea umană tare s-a realizat în special prin imigrarea
se bazează pe natura umană in sensul că una ruralilor Cu cît procesul de s. a fost mai in-
nu poate exista Iară alta Deci, manifestările tens, cu atît mişcarea pendulară zilnică a
particulare ale societăţii umane sînt în funcţie populaţiei între ariile centrale ale oraşului şi
618
SUCCES
619
SUPRADETERMiNARE
s. este dependentă atît de mecanismele şi va- constată o relaţie cauzală puternică între ve-
lorile instituţiilor ce au creat-o cît şi de nit, funcţia în organizaţie şi satisfacţie, acest
recunoaşterea în plan social a valorii expri- model poate fi supradeterminat de grupele de
mate (valoarea publică). Este posibiiă şi o vîrstă în interiorul cărora modelul funcţio-
tipologie a s., din care se poate selecta: s. de nează constant, dar nu identic, respectiv nu
tip ctitorial(ai întemeietorilor); s. de tip agonal cu aceeaşi intensitate. 2. Louis Althusser
(al învingătorilor în lupte, competiţii); s. de tip (Lire Marx, 1988) separă cauzalitatea structu-
charismatic (al calităţilor unei personalităţii; s. rală de s. Cauzalitatea structurală este
de tip reprezentativ (reuşitele unui grup, ale cauzalitatea unei structuri faţă de componen-
unui partid, ale unei naţiuni); s. de tip culminai tele sale, a unei structuri faţă de altă structură
(al performanţelor excepţionale); s, de tip ori- sau a ansamblului sistemului faţă de nivelele
ginal (al conduitelor şi atitudinilor singulare). sale structurale. S. este combinaţia deter-
V. sancţiune, valoare. I.A.P. minărilor cauzale structurale asupra unuia şi
aceluiaşi obiect. Astfel, pentru L. Althusser,
SUPRADETERMINARE 1. în analiza clasele sînt supradeterminate, deoarece fie-
cantitativă a cauzalităţii, caracteristica mode- care cauzalitate structurală în parte a celor
lelor cauzale de a fi valide pe planuri definite trei nivele sociale (economic, politic, ideolo-
ale explicaţiei. Sensul principal este că există gic) nu este suficientă pentru a explica
întotdeauna un plan al explicaţiei pe care o componenţa şi funcţionarea claselor în istorie
relaţie cauzală determinată apare ea însăşi şi societate. V. cauzalitate, determinism so-
ca fiind supradeterminată Exemplu: dacă se cial, structură. A.T.
ŞOMAJ fenomen negativ al economiei cauzele care determină aceste procese, ş.
care afectează o parte a populaţiei active de- cunoaşte următoarele forme: ciclic sau con-
venită redundantă prin neasigurarea locurilor junctural, structural şi tehnologic. ♦ Ajutorul
de muncă. Potrivit definiţiei date de Biroul In- de ş. reprezintă un venit minim garantat pen-
ternaţional al Muncii, spiaei_e£le_oiiciQg_jlie tru cei care se încadrează în categoria de ş.
Mărimea acestui ajutor şi durata pentru care
urrrjă|oarele_cqndiţu; este ajjţjJejBUDSă, nu se acordă diferă de la o ţară ia alta, în funcţie
munceşte, este disponibil pentru o muncă de o serie de condiţii conciete Guvernele,
s"âTăniT^cauJăJcc3?jmmcăl, Din punct de
organizaţiile profesionale şl sindicale sînt in-
vedere economic, ş, este apreciat cajgx-
teresate să se diminueze volumul ş.
presje^jjnor_dezechilibre: a.^ejajatajŢiUlicii,
Sociologia este interesată de cunoaşterea
ş. apare atunci cînd oferta de forţă de muncă
fenomenului ş. surX^specturpQndiăiiLdjj-
este superioară cererii; b.
servicjjisr^ş. apare cînd rjroductia este, jn- errteiq_r catgâo.ri.Lds.jitîfSiă, niveLde..pregăUig,
ferîoară'cererii^in consecinţă, ş se formează'
pe baza a două mari procese: a. pierderea lo- eţc. Totodată, prin ramurile ei specializate,
curilor de muncă de către o parte a populaţiei sociologia studiază consecinţele ş., aplică
ocupate; b. creşterea ofertei de muncă prin terapii individuale şi de grup necesare
atingerea de către noile generaţii a vîrstei le- depăşirii acestora. V. economia de piaţă,
gale pentru a se putea angaja. în funcţie de servicii sociale M.Vn.
TABU sistem de crezuri, norme, re'guli şi Sistemul industnal a practicat şi continuă sa
practici elaborate şi întreţinute de diferite co- practice, în general, un asemenea principiu,
munităţi, prin oare se interzice efectuarea munca complexă fiind descompusă în ope-
unor acţiuni. T. înseamnă restricţie, prohibiţie, raţii cît mai simple, atribuite la muncitori
interdicţie, a cărei încălcare de către individ diferiţi. Muncitorul are astfel o sarcină delimi-
este grav sancţionată de grup şi care, de tată, de obicei aceeaşi, şi toarte simplă, deci
altfel, este indusă membrilor unei culturi în şi monotonă. Lucrul la bandă şi liniile de a-
procesul de socializare, astfel incit ei înşişi să samblare sînt un exemplu concludent pentru
o resimtă ca o necesitate lăuntrică. Se consi- itiode'ui taylorist. Astăzi există încercări, la
deră că t. este asociat pe de o parte cu care îşi aduce contribuţia şi sociologia indus-
respectul tată de sacru, iar pe de altă parte cu trială, de a înlocui ideea şi practica muncii
frica şi pericolul. Bogatul maieiiai etnografic simplificate cu aceea a muncii îmbogăţite. T.
cules pe această tema arată că t. are şi as- se leagă de numele inginerului şi economis-
pecte disfuncţionaie (traumatisme psihice) şi tului american F.W. Taylor (1856-1915), care
funcţionale (ordonare şi reglementare a vieţii şi-a expus sistematic tezele în lucrarea Prin-
sociale şi expresie a v a l o r i l o r general ciples of Scientific Management (1912).
împărtăşite). T. ocupă un loc central din acest Tayior nu a vizat numai raţionalizarea rapor-
unghi de vedere în societăţile simple, arhaice, tului om-maşină şi a organizării locurilor de
unde nu există legi juridice scrise. Anumite muncă, ci a tuturor compartimentelor şi nive-
forme ale t. (t. incestului, de exemplu) au fost lurilor întreprinderii, în vederea atingerii unei
legiferate juridic în societăţile complexe, mo- productivităţi maxime. Viziunea lui rămîne
derne. V, cultură, incest, sacru. P.l. însă, din punct de vedere psihosocial, destul
de simplistă pentru că avea la bază concepţia
TAYLORISM teoria şi practica potrivit despre om ca homo ooconomicus, aserţiu-
căreia maximul de eficienţă în utilizarea nea că singura forţă care îl motivează să
maşinilor şi a forţei de muncă se obţine prin muncească este obţinerea cîştigului. Pe de
aplicarea principiului muncii simplificate, altă parte, e de recunoscut că implementarea
adică teza că munca simplificată este cu ne- principiilor tayloriste în industrie, ceea ce a
cesitate mai eficientă decît cea complexă. însemnat o revoluţie pe planul eficienţei şi
623
TEHNOCRAŢIE
productivităţii, a condus implicit şi la o consid- altceva decît utilizarea unui sistem tehnic, iar
erabilă creştere a calităţii vieţii in general. V. politica nu mai este decit o tehnică printre al-
calitatea vieţii, muncă, PA. tele" (J. Ellul, L'illusion politique, 1965).
Societatea şi activitatea de conducere şi-ar
TEHNOCRAŢIE doctrină social-politică pierde treptat caracterul politic şi democratic,
in care, admiţîndu-se extinderea raţionalităţii puterea tehnicienilor, în virtutea cunoştinţelor
tehnico-ştiinîifice în organizarea şi funcţiona- şi capacităţilor lor de rezolvare ştiinţifică a
rea societăţilor moderne, se susţine rolul problemelor conducerii, fiind de necontestat
tehnicii ca factor primordial în viaţa socială si şi relativ nelimitată. T. şi democraţia devin
necesitatea exercitării puterii politice de către astfel incompatibile. Principi/Ie ideologice ale
elitele tehnice. Termenul a fost lansat în 1919 t. se bazează deci pe analiza raportului dintre
de Wiiiiam Henry Smith care definea t. ca "o tehnic şi politic şi consideră intelectualitatea
teorie de organizare socială şi un sistem de ca o categorie omogenă în raport cu condu-
organizare raţională a industriei". Această cerea socială, fn general, t. operează
opţiune a tins să se consolideze în S.U.A., pe reducţionist în abordarea raţionalităţii sociale
fondul crizei economice din 1929-1933, în ju- (economice sau politice) întrucît o consideră
rul lui Howard Scott care, împreună cu A.A. doar ca o raţionalitate instrumentală vidată de
Berge jr. şi G.C. Means, promovează ideea alte scopuri şi valori în afara celor cir-
posibilităţii de soluţionare a problemelor eco- cumscrise eficienţei. V. birocraţie, ideologie,
nomico-sociale cu ajutorul unor modele de intelectualitate, raţionalitate. L.V.
organizare bazate pe dezvoltările din ştiinţă şi
tehnică. La începutul deceniului ai cincilea, TEHNOCULTURĂ termen propus de
unele idei dezvoltate în teoria socio-econo- R. Berger, spre a desemna modelele cultu-
mică a lui Thorstenn Veblen şi în concepţia lui rale artificiale croite după modelul tehnicii.
L. Trotsky despre tendinţele birocratice "Cultura ai cărei moştenitori sîntem", arată
apărute în socialismul etatic de tip stalinist au Berger, s-a stabilit din neolitic, după modelul
fost reluate de către James Burnham (The agriculturii: "holde", "seminţe", "seceriş", totul
managerial revolution, 1941) şi Bruno Rezzi bazîndu-se pe ideea că bunurile trebuie în-
{La bureaucratisation du monde, 1939). J. treţinute în vederea unei moşteniri pe care
Burnham apreciază că, în urma "revoluţiei trebuie s-o perpetuăm: o cultură-capital, ale
manageriale" a sistemelor de conducere şi cărei interese cumulative făceau din spirituf
organizare socială, ar apare un tip nou de so- cultivat un spirit cultivator (R. Berger, Mutaţia
cietate dominată de intelectualitatea semnelor, 1978). Acestui model de cultură
tehnico-ştiinfifică, de conducătorii specialişti tinde sa i se substituie azi cel impus de teh-
şi nu de cei politici. T. a evoluat astfel de la nică sub forma t. Spre aceeaşi concluzie tind
centrarea pe problemele organizării optime a şi analizele unor evoluţionist!' precum D. Bell
industriei la cele privitoare la conducerea şi sau H. Kahn. T. deci are, în al doilea rînd, ac-
organizarea integrală a societăţii, la raportul cepţia unui ciclu cultural întemeiat pe
dintre tehnică şi politică, şi mai ales la proble- modelele şi valorile tehnicii, distinct de ciclul
matica puterii politice. J. Ellul, H. Schelski, G, agriculturii, cu care totuşi poate coexista. Este
Bouthoul şi unii teoreticieni ai societăţii post- de reţinut, în acest sens, teza lui L. Mumford
industriale (în primul rînd D. Bell) se cu privire la geneza "megamaşinii" încă în ci-
orientează cu precădere către analiza puterii vilizaţiile Orientului antic. Megamaşina însă.
politice, apreciind că "puterea nu mai este ca produs al îmbinări/ unor religii cu supra-
624
TEREN
structuri milttar-războinice, este o faţetă spe- Selected Papers, 1964) a elaborat teoria de-
cială a t., adică a "culturilor artificiale" care se calajului cultural, potrivit căreia problemele şi
îndepărtează de legile şi modelul "agricultu- conflictele sociale sînt datorate, în principal,
rii", aşa cum l-a teoretizat L. Berger. V, incapacităţii instituţiilor sociale de a ţine pasul
cultură, ciclu cultural. Î.8. cu schimbările tehnologice. -^ Impactul t.
asupra vieţii sociale comportă muite aite as-
TEHNOLOGIE termen utilizat în mai pecte, printre care cele legate de deteriorarea
multe accepţiuni cu semnificaţii relativ slab ecosistemului uman sînt deosebite. Mario
conturate. La modul general, t. se referă la Bunge {Ştiinţă şi Filosofie, tr. rom 1984) con-
aplicarea practică a cunoaşterii prin interme- sideră că aspectele negative ale funcţionării
diul tehnicilor (ca ansambluri de instrumente, t. în societate se datorează existenţei unor
metode şi norme) utilizate în activităţile pro- principii morale, ce caracterizează şi astăzi
ductive, in mod obişnuit, dar nu şi necesar, t, gîndirea umană, potrivit cărora: a. Omul este
este privită în relaţie cu sectorul productiv al independent de natură; b. El are dreptul (da-
vieţii sociale, aşa cum uneori este analizată în toria chiar) de a supune natura spre binele
corelaţie cu ştiinţa, deşi nu se reduce ia apli- individual sau social; c. Ei nu are nici o res-
carea cunoaşterii ştiinţifice, deoarece t. nu se ponsabilitate faţă de natură; d. Scopul
bazează exclusiv pe ştiinţă. Formele simple suprem al t. este să ajute la exploatarea
de mecanizare de la începutul epocii indus- maximă a resurselor naturale şi umane; e.
triale, de exemplu, nu au avut nici o legătură Tehnologii sînt eliberaţi de orice probleme
directă cu ştiinţa. ♦ T. are trei dimensiuni: a. morale legate de activitatea lor, acestea reve-
una materială, care se referă la ansamblu! de nind exclusiv politicienilor. Reconsiderarea
unelte, instalaţii, maşini, aparate şi dispozitive acestor principii este un demers esenţial în e-
utilizate în anumite activităţi sociale (produc- fortul de eliminare a aspectelor sociale
ti v e prin excelenţă); b. normativă, care negative ale t. ♦ T. a mai fost pusă în relaţie
cuprinde normele de utilizare ca şi reţetele de şi cu alienarea (începuturile le putem găsi la
organizare asociate unei t.; c. socială, repre- Marx), cu ideologia (Habermas), dar ei cu teo-
zentată de corpul de a b i l i t ă ţ i şi riile modernizării şi industrializării. Indiferent
comportamente individuale şi colective, ca şi de perspectivele şi poziţiile adoptate, t.
de normele sociale generate de utilizarea rămîne definitorie în caracterizarea societăţii
unei anumite t. în general, orice t. a fost iniţial contemporane, aspectele sale negative fiind
privită în societate mai mult sau mai puţin ne- de regulă contextuale, legate de o incapaci-
gativ. Acest tip de rarjortare este datorat tate temporară de adaptare şi nu au, în mod
dimensiunii sociale a t., care deşi este cel mai normal, un caracter structural. V. cultură, ins-
puţin vizibilă, este responsabilă în cea mai tituţie, ştiinţă. A.B.
mare măsură de "şocul" social al introducerii
t., datorită presiunii acestora de a schimba TEREN denumire generică pentru spaţiul
abilităţile şi comportamentele existente ca şi de desfăşurare a cercetărilor concrete în une-
normele sociale asociate vechilor t. ♦ Intre le ştiinţe social-umane cum ar fi sociologia,
dimensiunea sau componenta materială a antropologia; alte ştiinţe din această catego-
unei t. şi cea socială există un anumit decalaj rie — psihologia, lingvistica — pot fi de
în timp, în sensul unei lipse de adaptare la o asemenea practicate în t., dar ele sînt în bună
nouă t. Subliniind acest aspect, William Fel- parte practicabile în laboratorul experimental,
ding Ogburn {On Culture and Social Change; în cabinet, sau în bibliotecă. în limbajul inter-
625
TERITORIALITATE
naţional de specialitate expresia curentă cu cu acestea. Termenul a fost preluat din eto-
virtuţi conceptuale pentru cercetarea de t. logie unde t. se întîlneşte în comportamentul
esle engl. field work. T., chiar şi pentru antro- celor mai multe specii de animale superioare,
pologie şi sociologie, reprezintă insă numai o în sociologie nu se pune însă accentul pe
fază a cercetării; prima, de recoltare a mate- baza instinctuală, ci pe dimensiunea socială
r i a l u l u i empiric. După Traian Herseni a acestui fenomen. Irwin Altrnan (The envi-
(Sociologie, 1982), sociologia e cu prepon- ronment and social behavior, 1975) distinge
derenţă "de cabinet" în operaţiunile ei trei tipuri de teritorii: a. primare, în care indi-
macrosociologice şi nu e propriu-zis de t. vidul/grupul poate exercita un control total iar
decît în cercetările de tip microsociologic. O utilizarea este de lungă durata (dormitor, bi-
situaţie aparte în ceea ce priveşte atitudinea rou, automobil); b. secundare, care sînt
faţă de t. se desprinde din istoria antropolo- utilizate în mod regulat, dar controlul asupra
giei culturale. Socotind mijlocul sec. al lor nu se exercită decît în momentul utilizării
XlX-lea drept momentul de cristalizare a an- (locul în bancă, o masă dintr-un barf recventat
tropologiei culturale ca disciplină ştiinţifică, periodic, locul de parcare); c. publice, care
aceasta a fost cultivată la început ca disci- sînt utilizate întîmplător, numai dacă nu sînt
plină "de cabinet", sau "de fotoliu": ocupate de alţi indivizi şi asupra cărora nu
antropologul — persoană interesată de "alte există drept de control (un loc pe plajă, o ca-
culturi", exotice şi arhaice — şedea acasă în bină telefonică, o bancă într-un parc). în
metropolă, materialul empiric fiindu-i recoltat cadrul unor-asemenea teritorii, indivizii sau
de colonişti, misionari sau călători, adică de grupurile au comportamente specifice, dintre
persoane neprofesioniste. Expediţia britanică care cele de apărare sînt cele mai importante
din 1898 în Strîrntorile Torres, condusă de Al-f (în special, în teritoriile primare şi secundare).
red C. Haddon, este de aceea considerată ca o Asocierea unor cornpoit-smente, instituite în
schimbare hotărîtoare în maniera de a piac- anumite tipuri de ie: (ton , 'jnae sâ se facă In-
tica antropologia socială şi culturală Această dependent de situaţia şi contextul acţionai
manieră se va impune definitiv în deceniile 2-3 paiiicuiar. De exemplu, voibim în şoaptă într-o
ale sec. XX prin Bronislaw Malinowski şi prin bibl'otecă chiar dacă nu există nici un cititor în
discipolii lui Franz Boas. Cercetarea de t. momentul respectiv sau evităm să utilizăm un
poate fi efectuată atit individual cit şi în echipă anumit teritoriu primar dacă ştim că aparţine
interdisciplinară. în această a doua alterna- altei persoane, chiar dacă aceasta nu este de
tivă — în echipe chiar foarte mari — a lucrat faţă. Atît grupurile cit şi indivizii "marchează"
Şcoala monografică organizată de D. Guşti. de regulă teritoriile. Pentru aceasta sînt utili-
Complementar (iar nu opus) cercetării de bi- zaţi fie marcatori de graniţă, pentru a delimita
bliotecă, pretinzînd aptitudini şi angajînd o propriile teritorii, fie marcatori centrali, sem-
mentalitate, t. reprezintă un stil de viaţă nalînd zona cea mai importantă a unui
ştiinţifică. V. antropologie culturală, metodo- teritoriu. Ca marcatori pot fi utilizate haine,
logia cercetării sociologice, sociologia plase, afişe, fotografii, ţigări aprinse, desene
românească. Gh.G, obscene etc. T. a fost studiată în foarte multe
cadre sociale: închisori, spitale, şcoli, dormi-
TERITORIALITATE caracteristică a toare, vapoare aflate în trafic pe distanţe lungi
grupurilor, ca şi a indivizilor din interiorul etc. în cazul indivizilor, cercetările asupra t. s-
acestora de a-şi delimita teritorii şi de a avea au concentrat asupra spaţiului interpersonal,
anumite comportamente specifice în raport încercîndu-se să se delimiteze diferite zone
626
TERTIARIZARE
ale acestuia. Fiecare zonă are o dimensiune modificări şi de alţi economişti (J. Fourastie,
definită social şi este caracteristică pentru A, Sauvy ş.a), în societăţile industriale există
anumite tipuri de activităţi, E.T. Hali (The hid- trei sectoare economice fundamentale: sec-
den dimension, 1966) distinge patru astfel de toru/ primar, în care sînt incluse activităţi de
zone: a. zona intimă, ţpînâ la 45 cm); b. zona bază precum agricultura, silvicultura, pescui-
personală (45-120 cm); c. zona socială (1,2- tul, vînătoarea şi industria minieră; sectorul
3,6 m); d. zona publică (peste 3,6 m). în secundar, care cuprinde industriile pre-
fiecare zonă se pot desfăşura anumite acti- lucrătoare şl construcţiile; sectorul terţiar,
vităţi, iar accesul în interiorul lor este strict rezervat unor activităţi complementare prime-
reglementat. V. dinamica grupului, etiche- lor, a căror finalitate nu constă în producerea
tare, grup, relaţie interpersonală. A.B. unor obiecte, ci furnizarea serviciilor indis-
pensabile celorlalte tipuri de activităţi
TERORISM utilizare a violenţei în scopuri economice: transporturi şi telecomunicaţii,
sociale sau politice de către indivizi, grupuri comerţ, asigurări, administraţie, turism,
organizate sau state. Spre deosebire de ce- învăţămînt, sănătate ş.a. în prezent, această
lelalte forme de violenţă, t, provoacă teamă, grupare este însuşită şi recomandată spre fo-
teroare sau chiar panică în rîndul populaţiei şi losire de organismele specializate ale O.N.U.
afectează persoane inocente sau "necomba- în societăţile industriale dezvoltate s-a produs
tante". Prin t. se urmăreşte cîştigarea de o expansiune spectaculoasă a activităţilor ca-
concesii, obţinerea publicităţii maxime pentru racteristice sectorului terţiar, acesta ajungînd
o anumită cauză, provocarea represiunii, dis- nu numai să egaleze, dar chiar să
trugerea ordinii sociale sau destabilizarea depăşească sectorul secundar sub aspectul
instituţională, întărirea obedienţei faţă de ponderii populaţiei ocupate. Această situaţie
anumite grupuri de interese. Acordul asupra este radical diferită în raport cu fazele timpurii
definirii termenului este relativ redus. în mod ale industrializării, cînd activităţile secundare
obişnuit, se distinge între t. de stat (de mari absorbeau cea mai mare parte a forţei cfe
proporţii, exercitat de agenţii care deţin mono- muncă. Literatura sociologică utilizează mai
polu! coerciţie) şi combinat cu anumite mulţi termeni pentru a desemna societăţile in-
ideologii) şi t. politic sau facţional (exercitat dustriale dezvoltate care au atins un grad înalt
de actori non-statali, la nivel intern). în perio- de t.: "societăţi de servicii", "societăţi post-in-
ada 1970-1990, t. e cunoscut un proces de dustriale", "societăţi de consum" ş.a. în
transnaţionalizare şi chiar de intercontinenta- general, se consideră că în procesul
lizare. El este paracticat de grupuri foarte dezvoltării sînt satisfăcute aproximativ succe-
diferite (etnice, religioase, politice) şi se auto- siv mai întîi nevoile primare, apoi cele
justifică prin ideologii foarte diferite. în ciuda secundare şi, în sfîrşit, nevoile terţiare, fieca-
divergenţelor dintre punctele de vedere ale re dintre acestea devenind dominante (şi
statelor, se intensifică acţiunile de instituire a presante) în etape distincte ale dezvoltării e-
unor mecanisme internaţionale de combatere conomice-sociale. Sub aspect sociologic,
at. V, agresivitate, violenţă. l.Mih. modificarea structurii populaţiei ocupate prin
extinderea sectorului terţiar a fost pusă în
TERŢiÂRSZARE extinderea activităţilor legătură cu apariţia unor mutaţii sociale, ati-
din sectorul terţiar (servicii), reflectată in tudinal-valorice şi ideologice (restaurarea şi
creşterea populaţiei ocupate în acest sector. diversificarea claselor de mijloc, creşterea
Conform teoriei lui C. Clark, preluată cu mici ponderii şi importanţei "gulerelor albe", con-
627
TEST PSIHOLOGIC
628
TESTAREA IPOTEZELOR STATISTICE
629
TESTAREA IPOTEZELOR STATISTICE
630
TESTAREA IPOTEZELOR STATISTICE
la-bl
pulaţie sau abaterea standard a proporţiei în
aceeaşi formulă ca şi z, t =-------'-, însă valo
populaţie, dată de formula; <rp = ^p(1 - p). O
rile critice ale lui f, corespunzătoare unui prag
bună estimaţie a acestor abateri standard în
de semnificaţie, sînt dependente şi de
populaţie se obţine folosind valorile cores-
numărul gradelor de libertate, y, care, de re
punzătoare din eşantion. De exemplu, să
gulă, se obţine astfel: v = n ~ 1.
presupunem oă pe un eşantion de 900 gos-
podării rurale dintr-o zonă A s-a determinat
♦ Testul F(Fisher-Snedecor). Se utilizează
mărimea medie a gospodăriei x'=3,40 mem-
pentru a testa dacă variaţia unei variabile este
bri, cu o abatere standard ax =1,80. Se cere
mai mare într-o populaţie decît în alta, com
să se compare această medie cu media de
paraţia fiind tăcută folosind două eşantioane
3,10 ce caracterizează ansamblu! gospodării-
mici, cîte unul din fiecare populaţie. Să notăm
lor dintr-o zonă S. Se observă că: e =
cu P = c^ / Oj o? varianta în primul eşantion
1,80/^00^80/30^006 sică
şi cu al varianta în cel de al doilea şi să pre
- 3'49 ~3-10 _ °;?£ Z ~ supunem că prima din cele două valori este
0,06 " 0.06 " mai mare. (Evident, în cazul de faţă avem de
Prin urmare, z > zo=3,3 pentru p=0,001, ceea comparat numai mărimi pozitive). Spre deo
ce înseamnă că diferenţa este semnificativă sebire de cazurile precedente, aici nu se
la nivelul de probabilitate p < 0,001, deci că calculează diferenţa, ci raportul dintre valorile
există mai puţin de o şansă !a mie ca să ce se compară. Deci, se calculează mărimea
greşim atunci cînd spunem oă în zona A fa- P = a? / 0% şi se caută valoarea critică a lui F
miliile sint mai mari decît în 8. b. Comparaţii în tabel, corespunzător pragului de semrfifi-
între două rnedii, x'i ş, x'2 (sau două proporţii caţie dorit, numărului de grade de libertate al
p'1 şi p'2) provenite din eşantioane diferite şf primului eşantion (yi = ni - 1) şi al celui de al
independente. în formula lui z, la numărător doilea eşantion ( 72 = m— 1). Dacă Fcalculat
va apare, evident, diferenţa celor două medii este mai mare declt valoarea critică din tabsl,
sau proporţii iar Ia numitor eroarea standard se respinge ipoteza nulă, ipoteză conform
a diferenţei mediilor de eşantionare, dată de căreia cele doua eşantioane ar proveni din
formula: populaţii cu aceeaşi variantă.
631
TESTAREA TEORIILOR SOCIOLOGIGE
se testează diferenţa dintre două structuri. E că, cei mai adesea, testarea unei teorii socio-
z
important de subliniat că testul % se aplică Icgice, mai mult decît în alte ştiinţe, foarte rar
oricăror tipuri de frecvenţe, indiferent de di- duce la verdicte l i mi tă (acceptarea ca
mensiunea tabelelor în care acestea apar. adevărată sau respingerea ca falsă); de re-
Astfel, pentru tabelele de contingenţă se gulă, ea duce la constituirea unei aprecieri
poate testa semnificaţia asocierii, comparînd mai relative şi mai deschise: sporeşte verosi-
frecvenţele empirice cu cele obţinute în ipote- militatea unei teorii, plauzibilitatea ei sau
2
za de independenţă a factorilor. Mărimea x dimpotrivă neverosimihtatea, implauzibilita-
este dată de expresia tea acesteia. în al doilea fiind, trebuie să ţinem
> _ v^(ki~mi)
seama de faptul că în sociologie de cele mai
1 multe ori nu avem atît teorii complet concu-
-L ~
rente, alternative —• teorii care se exclud
unde seste numărul claselor de frecvenţă (al complet reciproc, oferind explicaţii strict alter-
căsuţelor din tabel), ki — frecvenţele empirice native — , cit mai ales teorii complementare.
iar m, — frecvenţele teoretice, care se deduc Fiecare teorie dezvoltă o perspectivă asupra
dintr-o ipoteză explicitată şi din mărimea realităţii complexe, neexoluzînd în mod abso-
eşantionului, astfel încît suma lor să fie iden- lut alte perspective. Incompatibilitatea
tică cu cea a frecvenţelor empirice şi egală cu esteparţială, fiind dublată de complementari-
n. Numărul gradelor de libertate, y este egal tate. Adoptarea unei teorii nu presupune deci
cu s-l, dacă tabelul este unidimensional, cu respingerea completă, principială a celorlalte
(s-l) (t-l), dacă e bidimensional cu s linii şi /co- teorii. Putem desprinde următoarele proce-
loane etc. După calcularea mărimii x , se duri de testare a teoriilor: a. Proceduri
empirice — confruntarea teoriilor sociologice
caută în tabel valoarea critică xo(p), în funcţie
cu faptele. Există o gamă largă de teste em-
de numărul gradelor de libertate şi de pragul
pi ri c e, cu valoarea de probare di feri t ă
de semnificaţie ales. Dacă valoarea calculată
2 începînd cu invocarea cazurilor empirice ■
este mai mare decît cea din tabel — % >
vorn exemplare pe care teoria se construieşte, fap-
7°(P)—■ spune că ipoteza nulă se res-
t e l e pe care aceasta pare a le explica,
pinge, adică cele două distribuţii comparate
concordanţa difuză, intuitivă cu experienţa şi
diferă semnificativ sau că distribuţia empirică
sfîrşind cu confruntarea sistematică a pre-
nu concordă cu cea teoretică. V. serendipi-
dicţiilor teoriei cu datele empirice. De
tate, statistică şi sociologie, testarea teoriilor
asemenea o procedură de testare empirică o
sociologice. T.R. reprezintă şi considerarea promisiunilor expli-
c a t i v e ale t e o r i e i , dacă aceasta va fi
TESTAREA TEORIILOR SOCfO- dezvoltată. Anomaliile empirice (laptele care
LOGIGE probare prin diferite mijloace a
nu par a fi explicate sau care chiar par să con-
adevărului unei teorii sociologice. Datorită !
trazică teoria) sînt mult mai uşor to era;e în
complexităţii realităţii sociale, a gradului încă
căzu: sociologiei decît în cazul ştiinţele natu-
scăzut de elaborare a teoriilor sociologice, cit
rii, atît datorită gradului mai puţin precis al
şi a intervenţiei active a poziţiilor ideologice în
teoriilor înse.s, al caracterului lor parţial, cît şi
procesul evaluării acestora, testarea aici are
datorită complexităţii, b. Proceduri teoretice
o serie de particularităţi în raport cu testarea
Se pot distinge aici trei tipuri de proceduri. în
în ştiinţele naturii. Se poate estima însă că, în
primul rînd compatibilitatea respectivei teorii
general, procedurile şi mecanismele testăiii
cu alte teorii sau cu teorii mai generale (faptul
sînt aceleaşi, in primul rînd, ttebuse să notăm
632
T-GRUP
633
TIMP LIBER
1946 de un grup de psihologi sociali (K. Le- în afara şi dincolo de obligaţiile profesionale,
win, R. Lippitt) al cărui obiectiv este de a familiale şi sociale. în timp ce odihna este
îmbogăţi capacitatea participanţilor de a se principalul remediu al oboselii, ea asigurînd
înţelege pe ei înşişi, pe ceilalţi, efectele com- refacerea fiziologică a forţei de muncă, diver-
portamentelor lor asupra celorlalţi, procesele tismentul are un rol important în recreere
de grup: a forma capacităţi de comunicare şi (plimbări, întîlniri cu prietenii, mersul la teatru
cooperare. T.g. reprezintă totodată un impor- sau cinema, grădinăritul, mersu! ia pescuit, la
tant mijloc de terapie atîî individuală, cît şi de un meci de fotbal etc). O altă funcţie majoră
grup: sînt identificate structurile patologice a t.l. o reprezintă dezvoltarea personalităţii u-
atlt individuale, cît şi de grup, care blochează mane, creşterea "zestrei sale culturale". Un
comunicarea şi cooperarea, cristalizîndu-se rol important în realizarea acestei funcţii îl au
un nou mod de a înţelege, de a acţiona şi in- mijloacele de comunicare în masă (presa, ra-
teracţiona. Tehnica t.g. accentuează analiza dioul, T.V.). Un loc important în cadrul t.l. îl
proceselor de grup actuale ca sursă a are concediul (vacanţele). Mărimea şi rriodul
învăţării. Grupul este pus să acţioneze ca de folosire a t.l. diferă de la un tip de societate
grup, fiind mereu orientat spre analiza proprii- la altul, depinzînd de gradul de dezvoltare e-
lor comportamente actuale. Valorile conomică, de la o categorie socio-
fundamentale promovate de către t.g. sînt: profesională la alta. Bugetul de timp este prin-
acceptare de sine şi acceptarea celorlalţi, e- cipalul mijloc de studiere a timpului în general
galitate, participare, stil democratic, utilizarea şi a t.l. în particular cheltuit de o persoană
ştiinţei, deschidere reciprocă şi sinceritate, (sau grup social). El presupune întocmirea
feed-back deschis şi pozitiv. Noul mod de unor formulare în care sînt consemnate toate
comportament individual şi colectiv este activităţile (inclusiv somnul, repausul) pe care
susţinut de noile norme de grup create în cur- te desfăşoară o persoană pe o perioadă de 24
sul interacţiunii. T.g. se fundează deci pe de ore. V. muncă. I.F.
relaţiile interpersonaie caracterizate de o pro-
fundă implicare personală, înalt expresive. TIP [DEAL construcţie conceptuală pro-
Ca tehnică este frecvent utilizată pentru a for- pusă de Max Weber cu scopul de a identifica
ma cadrele de conducere şi în scopuri de şi explica ştiinţific cauzele activităţilor sociale.
terapie individuală. V. grup, relaţii interperso- Deoarece realitatea socială are totdeauna
naie. E.Z. mai multe aspecte decît poate releva ştiinţa
societăţii, realitatea cunoscută este totdeau-
TIMP LIBER (fr. loisir), acea parte a tim- na reconstruită, în mod abstract, cu ajutorul
pului extraprofesionai, care îndeplineşte, conceptelor. Pentru ca această reconstrucţie
după J. Dumazedier, trei funcţii principale: să fie riguroasă, sociologul trebuie să precize-
odihnă, divertisment şi dezvoltarea culturală ze totdeauna punctu! sau punctele de vedere
a personalităţii. T.l. este o componentă defi- din care el studiază societatea şi cărora le co-
nitorie a civilizaţiei contemporane, avînd o respund doar anumite aspecie ale realităţii
influenţă deosebită asupra dezvoltării econo- sociale studiate, in consecinţă, punctele de
mico-sociale. T.l. se a f l ă î n t r - o s trîns ă vedere alese de cercetător şi aspectele co-
conexiune cu timpul de muncă care este prin- respunzătoare acestora din realitatea
cipalul iactor limitativ, dar nu singurul, diverse empirică sînt reconstruite, prin ordonarea ce-
alte activităţi sociale sau comunitare avînd lor din urmă în funcţie de cele dintîi, într-un
funcţii limitative. Pun urmare, t.l. se constituie tablou mental omogen, care reuneşte relaţii si
634
TRADIŢIE
635
TRADIŢIE
acţiona eto. pot constitui obiect al t. Se con- durată, de statornicie a structurilor sociale,
sideră că pentru ca un obicei, tip de materiale şi spirituale, precum şi de repetiţie
comportament, obiect etc. să fie admis ca t. a acţiunilor umane,.., în cadrul proceselor so-
este necesară transmiterea, trecerea lui suc- ciale specifice oricărei convieţuiri sociale"
cesivă la trei generaţii. T. se referă la durata (H.H. Sthal, Eseuri critice despre cultura po-
în timp. Opus t. în acest sens, este moda, pulară românească, 1983). In unele teorii
ceea ce se limitează la acţiunile, credinţele sociologice t., ca formă prereflexivă de a
etc. ale unei singure generaţii. Sociologia acţiona, a simţi şi a gîndi, este opusă raţiona-
analizează t. ca o componentă de bază a vieţii lizării sau raţionalităţii sociale. Astfel, Max
sociale, a sociabilităţii. Ea este prezentă în Weber distinge trei tipuri de legitimare a au-
toate sferele şi nivelele de organizare a so- torităţii sau a puterii sociale: autoritatea
cietăţii, în procesele de socializare şi ma- tradiţională, autoritatea raţional-legală şi au-
nifestare a personalităţii actorilor sociali. T, in- toritatea charismatică. Autoritatea tradiţio-
el ic ă un tip distinct de instituţii sociale, nală pretinde legitimare prin referire la legătu-
obişnuinţe şi obiceiuri, moduri de a acţiona, a rile cu trecutul şi îşi justifică acţiunile prin
simţi şi a gîndi care sînt "moştenite din trecut". conformarea lor cu acţiunile precedente. Au-
Ca forme prereflexive de acţiune şi gîndire, t. toritatea raţională sau raţionalizarea
sînt prezente în stereotipurile implicate în acţiunilor presupune eliminarea deciziilor
relaţiile de cooperare şi/sau conflict dintre care nu pot fi justificate prin raportare la con-
grupuri sociale şi membrii lor. T. servesc drept secinţele lor anticipate, ele însele evaluate
principiu de orientare al acţiunii sociale, raţional pe baza unor legi empirice cu validi-
îndeosebi în cazul indivizilor şi grupurilor so- tate generală. O formă sau un proces de
ciale care îşi formează identitatea şi raţionalizare al societăţii în general, sau a
solidaritatea socială, conştiinţă de grup, prin unor sectoare particulare ale acesteia o re-
raportare la trecut. Acesta este, de exemplu, prezintă modernizarea. Teoriile privind
cazul grupurilor etnice, formate şi menţinute dezvoltarea economică şf socială operează
prin raportare la strămoşii comuni, la trecutul frecvent cu distincţia dintre "societăţi tradiţio-
istoric, la simboluri, obiceiuri, moduri de vor- nale" şi "societăţi moderne", diferenţiate şi
bire etc. moştenite de la generaţiile opuse după criterii variate. In unele teorii re-
anterioare. în cazul acţiunilor, a comporta- cente este criticată preferinţa acordată în
mentelor individuale şi de grup, ceea ce se sociologie modernizării şi neglijarea sau "con-
transmite prin t. nu sînt aceste acţiuni ca damnarea" (sub influenţa ideologiei
atare, care se consumă odată cu îndeplinirea iluministe) necritică a t. (E. Shills). O'mai
lor, ci modele sau imagini despre acţiuni mare atenţie este acordată în ultimeledecenii
sau/şi persoane care au performat acţiunile, analizei t, ca proces complex, careaie nu nu-
precum şi credinţe care recomandă, regle- mai elemente reproductive, repetitive, ci şi
mentează, permit sau iniţiază reluarea, elemente de selectare a acţiunilor, credinţelor
I tepetarea sau imitarea acţiunilor respective etc. atribuite trecutului, de interpretare a
1 (E Shills, Tradition, 1981). Referindu-se la
trecut, t. nu repiezintă numai amintiri despre
acestora coiespunzător valorilor si interese-
lor de re-activare a t. Mecanismele t. ca
trecut; ele sînt continuarea trecutului în pre- pioces social implică deci si elemente de va-
zent şi ca atare sînt la fel de actuale şi riaţie, de recreere a trecutului corespunzător
constrîngătoare ca şi relaţiile date în expe- nevoilor prezentului, de "inventare a tradiţii-
rienţa prezentului. T. este un "fenomen de lor" sau chiar de "modernizare a tradiţiei"
636
TRANSLAŢIA DIFERENTELOR
Pnntr-o astfel de perspectivă se distinge în etnologi şi criticii literari, genurile din compo-
cadrul t. un "nucleu dur' format din elemente nenţa t.o. au atras în ultima vreme atenţia
relativ constante, stabile, el însuşi eterogen şi unor antropologi culturali de orientare isto-
supus schimbărilor, care stabileşte însă o ristă. Ideea conducătoare este aceea de a
continuitate între momentele succesive ale reconstitui istoria unor comunităţi fără scriere
aceleiaşi istorii. T. reprezintă unui dintie prin- pe baza t.o. (Jan Vansina, De la tradition
cipalele elemente de constituire a culturii, orale. Essai de methode historique, 1961, E-
ansamblul de tehnici, valori, obiceiuri trans- lisabeth Tonkin: Narrating Our Past. The
mise prin "ereditate socială" indivizilor şi Social Construction of Oral History, 1992). O
grupurilor sociale din fiecare generaţie, asemenea tentativă pune în valoare funcţia
îmbogăţite prin inovaţiile acestora care, dacă t.o. de memorie colectivă a comunităţii. S-a
se dovedesc utile şi sînt preluate de gene- spus, astfel, că poezia în regim de oralitate)
raţiile succesive, devin ele însele tradiţii. V, poate îndeplini rolul îndeplinit de codul gene-
aculturaţie, cultură, instituţie, modernitate, tic în lumea animală sau de carte în societăţile
postmodernitate, socializare, tradiţie orală. literate. O problemă care cere multă perspi-
G.N. cacitate în abordare este cea reteritoare la
felul în care oralitatea structurează stilul de a
TRADIŢIE ORALA mecanism de trans- gîndi al oamenilor (în acest caz comparaţia cu
mitere prin viu grai a culturii. Prin extrapolare, cultura scrisă devine din nou necesară). De
a ajuns să semnifice un stil de existenţă cul- interes accentuat sociologic slnt întrebările
turală (oralitatea) şi chiar conţinutul vizat în despre "purtătorii de cuvînt" ai comunităţii,
cele două accepţiuni (un ansamblu închegat prestigiul lor în sistemul de roluri, reţelele pe
de datini). Tradiţia este o condiţie sine qua care circulă informaţia orală, care sînt împre-
non pentru continuitatea şi doci pentru exis- jurările în care ea poate fi distorsionată, cum
tenţa linei culturi, iar în ultimă instanţă a unei pot (dacă p'ot) fi corectate acele distorsiuni,
comunităţi umane. Tradiţia conferă legitimi- cum contribuie t.o. la homeostazia sistemului
tate, întărind astfel identitatea unui grup, cu social. V. arhaic, cultură, enculturaţie, moder-
atît mai mult cu cît consistenţa tradiţiei este di- nitate, post-modemitate, tradiţie. Gh.G.
rect dependentă de stabilitatea şi vechimea
grupului respectiv. Tradiţia poate fi de două TRANSLAŢIA DIFERENŢELOR prin-
feluri: orală şi scrisă. T.o. este specifică so- cipiu conducător al sociologiei comparate e-
cietăţilor fără scriere (iliterate), pînă într-acolo laborate de Nicolae Petrescu (1886-1954).
încît societăţile în care oralitatea primează au Esenţa acestui principiu constă în înţelegerea
fost numite "tradiţionale". Tradiţională însă
diferenţierilor sociale de epocă, loc, timp,
este în esenţa ei orice cultură, iar apariţia
grup etnic (naţionale) în funcţie de însuşi pro-
scrierii nu suprimă oralitatea, ci sporeşte
cesul social al diferenţierii (aceasta din urmă
complexitatea tradiţiei în ansamblul ei, gene-
are caracter dual, implicînd relaţia dintre: su-
rînd două mari categorii de probleme-
prafaţa — substratul vieţii sociale, societate
transmiterea oraiă a compoziţiilor scrise şi, in-
— natura umană, valorile naţionale — valorile
vers, fixarea în scris a producţiilor orale
generale umane). T. se referă la diferenţierile
(pentru o prezentare mai complexă a relaţiei
produse de un grup naţional, exprimind
dintre cele două tipuri de tradiţie v. Jack Goo-
aceste diferenţieri (de limbă, obiceiuri, men-
dy: The Interface between the YJriţten and the
Oral, 1987). Cercetate intens de folclorişti, de talitate) fie în-termenii particulari ai unui grup
naţional dat, fie în termenii generali ai naturii
637
TRANSPARENŢĂ SOCIALĂ
umane. Există, astfel, două feluri de t., după energie individuală investită în cunoaşterea şi
cum sînt două feluri de termeni comuni la care anticiparea cursului probabil al relaţiilor. Con-
pot fi raportate fenomenele comparate, Cînd trolul social este o cale de reglare a intensităţii
comparaţia se face în concordanţa cu un t.s. Puterea (politică) este mai mult înclinată
standard de judecată particular (local, de spre opacizare, iar exerciţiul democratic al
epocă, naţional-etnic), t. este inevitabil puterii spre t.s. Totuşi, în anumite condiţii, o
parţială; dacă extindem comparaţia, evaluînd t. totală poate genera probleme sociale, mai
diferenţierile în termenii generali ai naturii u- ales cînd este indusă forţat şi cînd nu sînt in-
mane, obţinem o t. completă. T. parţială, deşi vocate raţiuni explicative. V. control social,
colorată subiectiv, constituie un prim pas în grup social, interacţiune, normă socială. L.V.
direcţia interpretării obiective. Singura cale de
evitare a interpretării greşite este extinderea TRANZIŢIE termen intrat în limbajul
t. parţiale la una completă prin compararea şi ştiinţific după căderea sistemului socialist,
judecarea fenomenelor din punctul de vedere pentru a desemna procesul de trecere de la
al cerinţelor naturii umane. V. comparaţie, sistemul socialist de organizare socială la un
naţiune, socializarea naţiunilor. M.L. sistem de tip capitalist- occidental. T., în ge-
neral, ca procese de trecere de la un mod de
TRANSPARENŢĂ SOCIALĂ cali- organizare socială la un altul, de schimbare
tate sau caracteristică a interacţiunilor sociale socială structurală au existat frecvent în .isto-
de a fi sau de a fi făcute vizibile, de a se ma- rie. Procesul general de t. nu a primit încă în
nifesta în mod deschis pe scena vieţii sociale. sociologie o atenţie specială. Nu există teorii
Expresie sinonimă cu cea de vizibilitate a suficient de elaborate în această privinţă. T.
comportamentului (R.K. Merton). T. relaţiilor de la organizarea socialistă la cea capitalist-
sociale este proporţională cu gradul lor de occidentală reprezintă un fenomen istoric cu
standardizare şi repetabilitate, cu măsura totul nou, aflat de abia ia începuturile sale,
conformării la o normativitate riguroasă şi despre care nu există încă suficiente infor-
clară, cu stabilitatea şi universalitatea criterii- maţii acumulate şi, în consecinţă, nici teorii
lor de apreciere socială, cu intensitatea şi satisfăcătoare. Ceea ce este evident pentru
libertatea circulaţiei informaţiilor etc. T.s. va- toţi în momentul de faţă este că procesul de
riază de-a lungul unui continuum, poate fi mai t. al ţărilor foste socialiste este mult mai com-
redusă sau mai extinsă, dar nicicînd nu atinge plex decît se credea iniţial rid'că o mulţime de
valori extreme. Variabilitatea t.s. este in- necunoscute şi se va întinde pe o perioadă de
fluenţată şi de poziţia internă sau externă a timp mai îndelungate decît se anticipa, in mod
observatorului în raport cu un grup sau o co- special, două direcţii majore de schimbare se
munitate considerată. Ceea ce pentru un au în vedere: a. înlocuirea sistemului politic
observator extern este opac, pentru un mem- totalitar bazat pe un partid politic unic, cu un
bru al grupului poate fi pe deplin t. Relaţia sistem politic democrat, de tip plupartidist; b.
inversă este la fel de posibilă. Cînd un grup înlocuirea economiei de comandă, centrali-
sau o comunitate este ameninţat(ă) din afară, zate cu o economie de piaţă. în acest din
este probabil să crească t, internă şi opacita- urmă proces, privatizarea întreprinderilor are
tea externă ca mecanism de apărare. Lipsa un rol cheie. în plus, pentru a se putea dezvol-
de t. internă este un mecanism tipic de ta economii competitive, moderne, este
apărare care are drept consecinţe îngreuna- nevoie în acelaşi timp de o profundă restruc-
rea cooperării şi creşterea c anti tăţ i i de turare economico-tehnologică, atît ia nivelul
638
TRIB
fiecărei întreprinderi, cît şi al economiei naţio- re, prin îmbinarea principiului teritorial şi a ce-
nale în ansamblu. C.Z, lui genealogic de definire a asemănării
membrilor aceluiaşi t, şi ai deosebirii faţă de
TRANZIŢIE DEMOGRAFICĂ p e r i - membrii altor colectivităţi sociale. Trăsăturile
oadă istorică în care o populaţie aflată în distincte ale t. sînt teritoriul comun, limba co-
proces de modernizare trece de la niveluri ri- mună, cultură (credinţe, ceremonii, simboluri
dicate ale natalităţii şi mortalităţii la niveluri e\c.) comună, conştiinţa, unor legături genea-
scăzute. Teoria t.d. are ca punct de plecare logice, reale şi/sau fictive, comuneTUnii autori
constatarea empirică că între procesul de in- (îndeosebiln literatura marxistă) considerat,
dustrializare şi nivelul fertilităţii există o ca formă de comunitate premergătoare popo-
corelaţie inversă. T.d. este un proces legic, rului şi naţiunii, \. cieosebindu- se de acestea
obligatoriu pentru toate populaţiile afectate de prin absenţa (sau slaba dezvoltare) a unei co-
un tip anumit de dezvoltare economică şi so- munităţi de viaţă economică şi politică
cială. Această paradigmă cu paternitate (absenţa statului, îndeosebi). în practica
multiplă (A. Landry, W. Thomson, F.W Notes- ştiinţifică actuală termenul de t. denumeşte
tein, K. Davis, A.J. Coaie, J.G. Caldweil. J.C. realităţi sociale eterogene, cu mari variaţii de
Chesnais) oferă un cadru pentru descrierea, 1
la regiuni geografice ş perioade istorice dife-
explicarea şi predicţia proceselor de destruc- rite, în unele situaţii concret-istonce î. pot fi
turare şi restructurare care caracterizează integrate în activităţi economice complexe,
evoluţia principalelor componente ale desfăşurate pe spaţii largi, cuprinzînd popu-
mişcării demografice, în condiţiile unei laţii numeroase şi dăinuind lungi perioade de
dezvoltări de tip industrial. Schema cea mai timp. Sub aspectul organizării politice, unele
simplă propune trei stadii: pretranzitional (po- triburi pot fi acefale, lipsite de instituţii politice
pulaţii caracterizate prin nivele ridicate ale distincte; alte t. sau confedeiaţii de t. au con-
natalităţii şi mortalităţii): t'-anziţional (scăde- ducere politica separată de restul societăţii,
rea mortalităţii şi menţinerea pentru un timp a uneori centralizată (rege, consiliu tribal). O
unei natalităţi ridicate duce la un spor natural problemă sociologică de interes în analiza t.
mare şi la o rală rapidă de creştere — "explo- o constituie modul de rezolvare a tensiunilor
zia demografică", după care natalitatea scade dintre principiul genealogic şi principiul terito-
tendenţial); şi post-tranziţional (populaţii cu rial implicate în organizarea tribală. Cînd
nivele scăzute aie natalităţii şi mortalităţii). principiul teritorial predomină, formele sociale
Variantele recente consideră că t.d. nu este tind să se organizeze după modelul relaţiilor
numai a natalităţii şi mortalităţii; lor li se politice, conducînd spre "societăţi demotice"
adaugă tranziţii ale structurii pe vîrste, ale fa- (E.K. Francis), sau "civitas" (L. White). Prin
miliei, ale mi gra ţ iei, etc. V. fertilitate, contrast, în "societăţile etnice" (Francis), iden-
industrializare, natalitate. S.M. titatea şi solidaritatea socială sînt exprimate
simbolic şi legitimate In termeni genealogici
TRIB (lat tribus, din tres, trio, "trei"; unul din Distincţia este operantă în analiza pioceselor
cele trei grupuri în care erau împărţiţi iniţial lo- de formare a naţiunilor şi a statelor naţionale
cuitorii Romei antice), tip sau foimâ de în societăţile post-colomale contemporane,
comunitate umană; sistem de organizare so- frecvent confruntate cu fenomenul "tnbahs-
cială în care colectivităţi relativ autonome mului". Acest termen se, referă la tendinţele
(ginţi, sate, grupuri nomade şi/sau localizate) de rezistenţă a diferitelor segmente (grupuri)
sînt reunite într-o comunitate mai cuprinzătoa- ale societăţilor recent decolonizate fată de
639
TRIUNGHIULARIZARE
procesele de integrare într-un stat centralizai, de itemuri sau întrebări şi scale de măsurare,
dominat deseori de reprezentanţii unor etnii care se verifică reciproc; b. într-un proiect de
particulare, identificate ca t. diferite faţă de cercetare, prin elaborarea şi aplicarea de me-
promotorii propriului tribalism. Şi în societăţile tode, instrumente sau tehnici alternative dar
dezvoltate, tensiuni şi mişcări politice pot fi corelate de culegere a datelor empirice,
exprimate şi legitimate prin glorificarea tribu- (transversale şi longitudinale, observaţie şi
rilor ancestrale (de ex. glorificarea triburilor chestionar etc); c. în prelucrarea datelor, prin
teutonice în ideologia naţional-socialismului aplicarea de tehnici cantitative şi/sau calita-
german). V. naţiune. G.N. tive pe acelaşi set de date pentru verificări
reciproce. Se înţelege că de fiecare dată apli-
TRIUNGHIULARIZARE tip de abor- caţiile vizează acelaşi domeniu investigat.
dare în investigaţia socială constînd în Prin extensie, t. este esenţială pentru aplica-
aplicarea mai multor metode de cercetare rea principiului metodologic al comple-
pentru a obţine date cît mai valide şi fidele. mentarităţii strategiilor de abordare a realităţii
Termenul este preluat din domeniul navigaţiei sociale (L. Viăsceanu, Metodologia cercetării
sau al strategiei militare, unde un set de ope- sociologice, 1982), referindu-se ia: modelele
raţii şi măsurători se aplică unor elemente teoretico-ipotetice, tipurile de date colectate
corelate sau corelabile pentru stabilirea coor- într-o cercetare, investigatorii (analiştii socia-
donatelor unei poziţii în spaţiu. In sociologie, li) implicaţi, metodele de cercetare şi prelu-
t. se poate aplica la mai multe niveluri: a. în crare a datelor. V. metodologia cercetării so-
acelaşi instrument de investigaţie (de exem- ciologice, sociologie, statistică şi sociologie,
plu, chestionar sau interviu), prin includerea LV.
T
ŢAP ISPĂŞITOR persoană sau grup ŢÂRĂ cuvîntcu semnificaţia de pămînt ro-
social, caracterizate prin posibilităţi reduse de mânesc liber, în toată întinderea lui şi cu tot
apărare, asupra cărora se revarsă agresiu- sacrul ce se cuprinde în el (N. lorga). Solidar
nea acumulată. în sociologie, ţ.i. este cu "stat" (unde accentul cade pe dimensiunea
considerat a fi o modalitate de manifestare a politică) şi cu "patrie" (cu accent afectiv-va-
agresivităţii şi, în consecinţă, este folosit ca loric), ţ. aduce în prim plan o semnificaţie
indiciu al nivelului de agresivitate într-un grup antropogeografică. între limbile de origine la-
sau colectivitate. Conform ipotezei frus- tină, româna este singura care deţine pentru
trare/agresivitate, frustrarea generează un realitatea antropogeografică respectivă un
nivel ridicat de_agresivitate care, în condiţii termen încărcat de amintire etimologică: ţ.
normale; este orientată împotriva sursei care vine din lat. terra, "pămînt". Acelaşi etimon la-
a produs frustrarea. Dacă însă sursa repre- t i n a dat şi alte derivaţii: "ţarină", "ţarină",
zintă o forţă puternică, inhiblnd agresivitatea, "ţăran", acest din urmă cuvînt avînd un dublu
aceasta tinde să se elibereze orientîndu-se înţeles: de "lucrător al pâmîntului" şi, totodată,
asupra unui obiect slab, lipsit de apărare. Cu de "om al locului", "autohton". Noţiunea cu-
cît frustrarea este mai puternică şi tendinţele rentă de ţ., care se suprapune în referirile
agresive vor fi mai accentuate, cu atît indivi- cotidiene cu cea de stat sau de patrie, cu-
dul, grupul, colectivitatea vor fi mai tentaţi să noaşte şi altă ipostază, înfăţişată ca o
transforme alţi indivizi, grupuri, colectivităţi în intensiune a celei dintîi. Ea apare in denumi-
ţ.i.. Agresivitatea faţă de grupurile etnice mi- rea unor zone bine delimitate geografic (de
n o r i t a r e în r e g i m u r i l e f as ci s t e a fost obicei depresiuni intra- sau pericarpatice), si-
interpretată prin această teorie: regimurile fa- tuate în interiorul ţ. celei mari: Ţara Birsei,
sciste, puternic frustrante, generează un nivel Ţara Loviştei, Ţara Oaşului, Ţara Oltului,
ridicat de agresivitate în cadrul colectivităţii; Ţara Vrancei etc. în această ipostază inten-
aceasta, neputîndu-se orienta spre sursa sională, ţ, reprezintă un izolat zonal. în care
frustrării, este transferată asupra ţ.i. Tehnica izolarea se realizează sub mai multe aspecte,
este utilizată şi în condiţii de laborator ca un în principal geografic (relief depresionar), de-
indiciu al nivelului de, agresivitate. V. agresi- mografic (endogamie de zonă) şi cultural
vitate, altruism, frustrare. C.Z. (arie culturală distinctă). Istoriceşte, ţ. s-au
641
ŢĂRAN
format ca nişte "ochiuri" de populaţie, situate conflictelor prin consens; redundanţă socială
în zonele depresionare şi organizate probabil mare; nivel ridicat de intercunoaştere; domi-
în obşti (proces descris de Ion Simionescu, naţia tradiţiilor; medierea relaţiilor cu
Ion Conea, Ion Chelcea). La ele se va fi gîndit exteriorul comunităţii. V. comunitate, sociolo-
N. lorga atunci cînd vorbea de "Romaniile po- gie rurală. I.Mih.
pulare", formaţiuni de populaţie rămase pe
teritoriul Daciei după retragerea armatelor ro- ŢĂRĂNISM curent de idei (sociologice şi
mane şi constituind nucleele voievodatelor economice) şi doctrină politică de partid
româneşti. Prin caracteristica lor de izolate dezvoltate în perioada dintre cele două
mari, ţ. au contribuit la conservarea şi conti- războaie mondiale de personalităţi ca V.
nuitatea elementului autohton in spaţiul Madgearu, C. Stere, M. Ralea, M. Manoiles-
carpato-pontic. De asemenea, ca eşantioane cu, N. Comăţeanu, I. Mihalache, Gh. Zâne,
antropogeografice reprezentative pentru în- Ernest Ene şi, în anumite privinţe, C. Rădu-
treaga populaţie şi cultură românească, ele lescu-Motru. Teza fundamentală a
s-au dovedit foarte adecvate abordărilor mo- sociologiei ţărăniste (de provenienţă popora-
nografice din perspectiva etnografiei; astfel nistă) este că evoluţia societăţilor cu mediu
de monografii zonale au realizat Ion Conea social pregnant agrar-ţărănesc urmează o
(Ţara Loviştei, 1934), Nicolae Dunăre, coord. cale proprie, necapitalistă, bazată pe forme
{Ţara Bîrsei, 2 voi. 1972-1974), Gh. Focşa de organizare economică de tip familial, care
(Ţara Oaşului. Studiu Etnografic, 1975), Ion nu utilizează forţa de muncă salariată şi
Diaconu (Ţinutul Vrancei. Etnografie, folclor, căreia îi corespunde o psihologie şi o con-
dialectologie, 4 volume 1969-1989) etc. V. I- cepţie specifică despre profit, salariu, rentă.
zolat, obşte, zonă. Gh.G. Un concept central al sociologiei ţărăniste
este "proprietatea de muncă" a gospodăriilor
ŢĂRAN persoană care trăieşte într-o co- familiale ţărăneşti, definită prin atribute ca:
munitate ţărănească. Aceasta din urmă se trăinicie, rezistenţă, stabilitate şi rentabilitate
defineşte prin: autonomie (independenţă re- (V. Madgearu, Agrariarism, capitalism, impe-
lativ ă faţă de societatea global ă); rialism. Contribufiuni la stadiul evoluţiei
autosubzistenţă (nediferenţiere a producţiei sociale româneşti, 1936). Creditul, coope-
şi consumului); raporturi de tip comunitar; raţia şi şcoala sînt considerate de sociologii
reiaţii pe bază de roluri multiple; conflicte in- ţărănişti ca factori esenţiali ai intensificării
t r a r o l ; economie simplă (predominant producţiei agricole ţărăneşti, aceasta din
agricolă); slabă diviziune socială a muncii; so- urmă fiind condiţia necesară a creării unei in-
lidaritate mecanică; suprapunerea familiei şi dustrii naţionale cu adevărat creatoare.
gospodăriei; viaţă guvernată de legături inter- Aducînd corecţii viziunii poporaniste asupra
individuate; statusuri prescrise şi totale; ocolirii capitalismului, V. Madgearu examina
societate de status; educaţie dependentă de influenţa exercitată de dezvoltarea capitalis-
status; acceptare ridicată a rolurilor; textură mului asupra clasei ţărăneşti în funcţie de
relaţională densă; putere bazată pe valori lo- regimul agrar neoiobag şi de structura ge-
cale; textură de roluri de slabă densitate; nerală economică. Alte contribuţii sociologice
frecvenţa funcţiilor latente; relaţii de con- ale acestui curent pot fi menţionate următoa-
juncţie şi disjuncţie; organizare pe baza rel e: ideea interdependenţei î n t r e
unanimităţii; viaţă socială orientată local şi re- suprapopulaţia agricolă relativă, densitatea
gional; acceptarea normelor şi soluţionarea rurală/nivelul de trai al gospodăriilor ţărăneşti
642
ŢĂRĂNISM
şi structura socială a ţării; teoria societăţii re; ideea că modelul culturii popoarelor agri-
ţărăneşti active, creatoare din punct de vede- cole se diferenţiază de modelul culturii
re istoric, aflată la antipodul altor puncte de popoarelor cu oraşe mari. V. poporanism,
vedere (socialiste, liberale) care considerau precipitarea etapelor, românism, sămănăto-
masele ţărăneşti inerte, pasiva, conservatoa- rism, sincronism. M.L.
UMANISM discurs filozofic orientat spre Buhler etc ) s-a constituit ca reacţie la psiholo-
promovarea omului, ou necesităţile sale, ca gia standard caracterizată fie prin reduc-
valoare ultimă, criteriu suprem de evaluare a tiomsm (concentrarea asupra aspectelor psi-
realităţii sociale Iniţial u. a apărut în Re- hice mai simple, mai uşor de abordat cu o
naştere, desemnînd o reacţie fată de gîndirea metodă ştiinţifică, amînînd abordarea proble-
medievală care subordona complet omul lui melor complexe, dar definitorii pentru fiinţa
Dumnezeu U. Renaşterii repune omuiîn cen- umană) Psihoiohia umanistă încearcă să
trul preocupărilor ca valoare supremă abordeze frontal problemele complexe ale
Fiecare societate tinde să producă propriul flintei umane formulînd căi pentru con-
său u ♦ Sociologia umanistă orientare in struirea unei vieţi pline de sens prin depă-
sociologia actuală caracterizată p r i n şirea alienărilor de tot felul si prin dezvoltarea
evaluarea tuturor componentelor vietn sociale persoanei umane pe aliniamentele sale au-
si a organizăm societăţii în ansamblul său prin tentice V personalitate psihologie umanistă
prisma vaionior fundamentale ale persoanei sine E.Z.
umane Pe de o parte, găsim o critică uma-
nistă (în raport cu valorile umane) a societăţii UNITATE SOCIALĂ termen generic
contemporane, iar pe de altă parte, proiectul prin care se desemnează orice grupare
reconstrucţiei sociale în perspectiva valorilor colectivitate sau comunitate umană aso
umane Sociologia umanistă reprezintă o ciatie, organizaţie sau instituţie socială
reacţie împotriva sociologiei care acceptă ne- Existenta fenomenologică a socialului se
crrtic status-quo-u! raţionalităţii si justificării prezintă sub forme de unităţi si relaţii între ele
formelor de organizare socială existente aducătoare de procese sociale — arata D
Poate cel mai interesant produs al sociologiei Guşti (Problema sociologiei — 1940) U.s
umaniste este analiza consecinţelor dezu- reprezintă realităţi supraindividuale Oncit de
manizante alienante ale societăţii actuale simple ar fi ele alcătuiesc o grupare de mdi
Nu este intimplator faptu! că sociologia VIZI mai mult insadecit suma membrilor sai
umanistă se împleteşte cu sociologia critica si sint o totalitate de viată sociaia Diferitele u.s
sociologia radicala Psihologia umanista se afla in interacţiune Combinaţiile agre
(Aoraham Maslo* Cari Rogers Charlote garea lor dau naştere la u n i t ă ţ i tot mai
645
URBANISM
complexe Exemple de u.s. familia, satul, tare industrială, participare locală etc în
oraşul, comunitatea naţională, de stat, echipa funcţia de unitatea teritonafă pe care o
de muncă, întreprinderea, clasa de elevi, vizează, u. poate fi teritorial (zone, judeţe,
scoală, partidele politice, asociaţiile culturale, teritoriu naţional etc ), de localităţi (sate,
sportive, civice, grupurile de prieteni Orice oraşe) sau la nivel de ansamblu urbanistic,
u.s. se caracterizează pnntr-o structură de ane de localitate urbană sau rurală in cadrul
relaţii între membru care o alcătuiesc si îi sint activităţii de u., sociologia este utilă atît în fun-
specifice anumite forme de manifestare fie în damentarea proiectării cît şi în identificarea
planul vietn comunitare, fie în planul activităţii resurselor şi mecanismelor sociale de imple-
economice, sociale, politice ideologice, cultu- mentare a proiectelor de u. si în evaluarea
rale etc Ele devin obiect de studiu pentru consecinţelor sociale ale realizării soluţiilor de
sociologie, în calitate de elemente ce compun u. Cercetarea sociologică este singura în
viata socială, părţi constituitive ale socialului, măsură să ofere o imagine cuprinzătoare a
avîndu-se în vedere cercetarea genezei, a problemelor sociale din teritoriul de referinţă,
structurii, a modului lor de fiinţare, a influen- cu dimensiunile lor mai mult sau mai putm
telor pe care le au în societate V organizate, conştientizate de către populaţie (Identifi-
instituţie, grup social I.M. carea sociologiei cu cercetarea de opinie si
respingerea ei din acest motiv de către unu ur-
URBANISM 1. Ansamblul activităţilor de banişti sau decidenti în materie de urbanism
organizare a componentelor materiale (cadru este nu numai nefondată, ci si dăunătoare din
natural, resurse economice, cadru construit, punct de vedere social, deoarece favorizează
populaţie etc) ale unităţilor teritoriale de lo- substituirea unei cunoaşteri de tip ştiinţific cu
cuire (sat, comună, oraş, zonă teritoriu opinia unei persoane Confuzia dintre com-
naţional etc ) în scopul îmbunătăţirii calitat'i petenta tehnică si cea de cunoaştere socială
vietn Principalele secvenţe în acţiunile de u. nu poate avea decît efecte negative pentru u.)
sînt legate de cunoaşterea si evaluarea si- Temele majore ale cercetării sociale pentru u.
tuatiei actuala (identificare de resurse, sint mobilitatea socială si teritorială a
probleme, tendinţe etc) proiectarea soluţiilor populaţiei, consumul de timp social în funcţie
de dezvoltare si implementarea acestora 2. de particularităţi ale cadrului construit si ale
Cercetarea ştiinţifică avînd caracter interdis- reţelei de servicii configuraţia reţelelor de lo-
c i pl i nar destinată activităţilor de u. 3. calităţi constituite în sisteme de localităţi,
Activitate de proiectare care valorifică rezul- gruparea unităţilor teritoriale cu profiluri so-
tatele cercetării de u. în vederea formulăm cial economice si culturale asemănătoare
propunerilor de dezvoltare fa nivelul diferitelor participarea locală structurile sociale si de-
unităţi teritoriale de locuire în întocmirea mografice, satisfacţia comunitară fenomene
documentaţiilor de u. (a studiilor si schitelor si procese demografice etc Toate acestea,
de u. în special) cercetarea si proiectarea de este util să fie abordate descriptiv si explica-
u sînt sau ar trebui să fie puternic corelate tiv, static si dinamic, constatativ si evaluativ
Secvenţa finală a activităţilor de u. — imple- în ansamblu, cercetările de morfologie so
mentarea propunerilor formulate la nivel de ciaiă sint principala direcţie de fundamentare
proiecta'e — este realizată prin lucrări de sociologică a acţiunilor de u. V ekistica
amenajare complexă a teritoriului distribuire ecologie locuinţă locuire, morfologie sociala
a factorilor de producţie în teritoriu implan- oraş U.S.
646
UTOPIE
URBANIZARE proces social global prin lui Platon b Scrierile care prezintă analogii
care se produce o transformare a structurilor cu u Iu! Thomas Morus, în principal descrieri
sociale si profesionale, o restructurare a for- ale unor călătorii la capătul cărora se găseşte
melor de existentă rurală si a vechilor forme o insulă — sau un tărîm — unde domneşte o
urbane după modele noi Procesul de u. se societate altfel organizată decît cele cunos-
realizează pe mai multe direcţii a prin dez- cute c Proiect irealizabil, imposibil, lipsit de
voltarea oraşelor existente ca urmare a temei real d "Orientare care transcende re-
construim unor obiective industriale si a extin- alitatea si care, în acelaşi timp, rupe legăturile
dem reţelei de servicii, b transformarea unor ordinii eyistente" (K Mannbeim, Ideologie
localităţi rurale în oraşe, ca urmare a am- und Utopie, 1921), în acest sens, u. este
plasării unor întreprinderi industriale în mediul proiecţia refuzului societăţii prezente si
rural, creştem demografice a lărgirii diviziunii prezentarea critică a unei realităţi considerate
activităţilor c prin pătrunderea unor caracte- înjositoare, paralel cu înfăţişarea unei lumi
ristici urbane în toate tipurile de colectivităţi mai drepte K MarxsiF Engels folosesc ter-
(u difuză) Procesele de u, au particularităţi menul de socialism u, in sensul ultim
de la o tară la alta, în funcţie de caracteristicile respectiv o critica a ordtnii existente oi o pre-
economico- sociale, de politicile sociale si de zentare idealistă a lumii viitoare e Metodă
procesele de modernizare, antrenînd con- literară care constă în a imagina o situaţie fic-
secinţe pozitive la nivel global U. a dus la tivă care apoi să fie analizată pentru a obţine
creşterea populaţiei urbane în lume, atît ca o demonstraţie sau o consecinţă dorită Astfel
volum cit si ca pondere în populaţia totală, în parabola lui H de Saint-Simon (ce s-ar întim-
unele tari ajungînd să cuprindă cea mai mare pla dacă ar dispărea nobilimea si clerul din
parte a populaţiei Dezvoltarea masivă a Franţa'' dar dacă ar dispărea meşteşugarii,
oraşelor, antrenarea unor procese dinamice bancherii tndustnasn si agricultorii'') z\ ro-
pot duce însă si la frustarea indivizilor, la creş- manul lui Samuel Butlet Erewhom oe t ar
terea frecventei divorţurilor, delincventei V mtîmpla dacă o comunitate ar refuza folosirea
industrializare, modernizare, urbanism M.Vn. maşinilor) sint exemple ale folosirii metoaei u.
Pină ia Revoluţia franceză u. devenise un
UTOPIE (gr au, 'nu', TOTIOSMOC", "loc care gen literar, o formă de cr >icd a societăţii si o
nu există"), termen inventat de Thomas modalitate de a exprima induect idei greu oe
Morus — prima dată este semnalat în promovat altfel După Revoluţia Franceză u.
scrisoarea sa către Erasmus din 12 noiem- se diversifică foarte mult, apărînd si anti u.
brie 1516 — pentru a desemna o insulă (descrieri ale unui dezastru viitor — o altă de
imaginară unde domneşte o nouă formă de numire este u. negativă) în secolul al XlX-lea
guvernare Termenul a pătruns apoi în cul- si începutul secolului al XX-lea u. nu mai este
tură, diversificîndu-si î n ţ e l e s u r i l e Al examinată numai în relaţie cu prezentul si re-
Giorănescu (L Avenir du passe 1972) îi în- alitatea imediată ci si în raporturile u./stnntă
registrează cinci sensuri a Titlul operei lui (K Marx E Renan) u./ideologie (G Le Bon
Thomas Morus Utopia Cartea de dura lui K Mannheim) u./mit (G Sorel) Pma la
Thomas Morus pe cit de utila pe atît de primul război mondial predominau u industn
plăcută despre cea mai bună întocmire a ale pozitive amestec de critică a societăţii
statului şi despre noua insulă Utopia una din contemporane si imagine a unei lumi mai dez-
primele scrieri egalitariste ale Renaşterii dar voltate si mai civilizate, fie prin conservarea
ca formula literara o continuare a Republicii progresului tehnologic fie prin renunţarea la
647
UTOPIE
649
VALOARE
neral, abordările filosofice ale v. pun in evi- zentăm, consemnînd după fiecare, în paran-
denţă calitatea omului de fiinţă creatoare. De teză, şi "soluţiile tip": a. Predispoziţii
aceea, Eduard Spranger, Tudor Vianu ş.a. înnăscute (rău, nici bun nici rău, bun); b.
clasificau v., după ti puri l e de activitate Relaţia omului cu natura (omul supus naturii,
umană, în v. economice, politice, artistice, omul integrat în natură); c. Dimensiunea tim-
morale etc. Odată cu progresele sociologiei pului (orientare spre trecut, orientare spre
şi antropologiei, axiologia şi-a mutat accentul ' prezent, orientare spre viitor); d Tipul de per-
pe aspectul social-relaţional al v. d. Fiind o* sonalitate preţuit (care fiinţează, care
relaţie cu o pregnantă dimensiune socială, v. fiinţează întru devenire, care înfăptuieşte); şi
s-a bucurat de o tratare amănunţită în ştiinţele e. Modalitatea relaţiei cu semenii (lineală, co-
comportamentale: în sociologie, în psihologia laterală, individualistă). Constituind o realitate
socială şi mai ales în antropologia culturală V. latentă, lumea v. nu poate fi cunoscută decît
este o relaţie socială pentru că nu orice în mică parte prin observarea tacită. în
opţiune,~dorinţă sau apreciere individuală se această împrejurare, devine necesară folosi-*
recomandă prin consistenţă, cinumai acelea rea chestronaTelor'fpslhoj'sociologice*
care merg în consens cu opţiunile, dorinţele, (Gh.G.) ♦ 2. în sociologie sînt analizate v. in-
sau aprecierile de grup. Un sistem valoric cluse, de regulă, într-un sistem de preferinţe
angajează o comunitate umană şi o tradiţie. ale unei persoane, grup social sau comuni-
Acest fapt scoate v. de sub spectrul subiecti- tate. Atît pentru E. Durkheim, cît şi pentru M.
vităţii arbitrare, fără a-i anula însă condiţia de Weber, v. trebuie considerate de către socio-
ipostază subiectivă a culturii. Există un ima- log ca fapte sociale cu un rol esenţial în
nent "nu ştiu ce" care face ca mai multe asigurarea unităţii sociale. V. colectivităţii sînt
culturi, subzistînd în acelaşi areal ecologic şi inculcate membrilor săi (însuşite,
influenţîndu-se între ele în egală măsură, să împărtăşite) şi prin aceasta este asigurată în
se deosebească, totuşi, unele de altele. Pro- mare măsură ordinea socială, unitatea
blema aceasta I-a preocupat pe antropologul funcţională a societăţii. V. nu sînt deci, în
Clyde Kiuckhohn (A Comparative Study of această viziune, preferinţe subiective indivi-
Values in Five Cultures, 1951). întrucît expli- duale, ci preferinţe socializate, supra-
caţia funcţionalistă {la nevoi asemănătoare — individuale, care sînt transmise şi promovate
culturi asemănătoare) nu mai putea opera, prin mecanisme sociale. V, se referă la stări
deosebirile au fost puse de Kiuckhohn pe sau moduri de acţiune considerate a fi dezi-
seama unui latent complex de factori lăuntrici, rabile. Ele au un rol esenţial în orientarea
constîndin opţiunii preferinţejdealuri diferite acţiunilor umane, în stabilirea obiectivelor şi
Asa s-a născut un amplu proiect de cercetare scopurilor de atins, a strategiilor, metodelor
comparativă a v. Spre a fi deosebite de v. in- căilor de acţiune. Din acest motiv, în sociolo-
dividuale, cele de grup au fost numite gie v. sînt adesea invocate ca un important
"orientări valorice". Acestea, la rîndul lor, se factor explicativ. în sociologia lui Max Weber,
impart în orientări dominante (categorii mari v. par adesea să reprezinte punctul de pornire
de v.) şi orientări variante (diferenţiabiie după ale explicaţiei sociologice: opţiunile valorice
etnie, clasă socială, rol etc ) Orientările valo- pe care un actor social le face sînt responsa-
ri c e dominante reprezintă un patlern bile de orientarea acţiunilor sale şi deci pot fi
universal al orientărilor valorice umane. Flo- invocate ca factori explicativi. Tradiţia webe-
rence Kiuckhohn a elaborat un asemenea nană a influenţat în mod special abordarea
pattern compus din cinci orientări; le pre- sociologică americană, mai ales prin T. Par-
650
VARIANTĂ (ANOVA) Şl COVARIANŢĂ (ANCOVA)
sons. După cum remarcau însă R. Boudon şi obiect Identificarea configuraţiilor de v., a di-
Bourricaud, recursul la v. constituie adesea namicii acestora în timp, cît şi a variaţiei lor în
pentru sociologi un deux exmachina; orice fe- cadrul unei colectivităţi, in ce măsură, de
r
nomen social este explicat prin v. actorilor. exemplu, v. egalităţii caracterizează o colec-
Deşi Y. au un rol "explicativ foarte important, tivitate? Care este conţinutul concret al
ele trebuie ia rîndul lor să fie explicate. Ele re- acesteia? Pînă la ce limită egalitatea este
prezintă expresia subiectivă, individuală şf - considerată a fi dezirabîlă? Şi, în cazul aces-
colectivă a moduluî dezorganizare ă'sisteme- tui exemplu, problema de lămurit în ultimă
lor social-umane, a c ondi ţ i i l o r lor de instanţă este: în ce condiţii egalitatea devine
funcţionare. Nu putem astfel explica familia mai mult sau mai puţin dezirabilă? V. antro-
monogamă prin v. care stau la baza ei, ci prin pologie culturală, atitudine, cultură, normă,
particularităţile umane şi sociale, inclusiv de- tradiţie orală. C.Z.
mografice, care au impus monogamia ca
formă de organizare a familiei în cea mai VARIANTĂ (ANOVA) Şl COVA-
mare parte a societăţii umane. V, unei per- RIANŢĂ (ANCOVA) tehnici de analiză
soane, grup, colectivităţi tind să se constituie statistică a datelor avînd funcţia principală de
intr-un sistem ierarhizat de preferinţe, alături de a compara mediile aritmetice a două sau mai
v. fiind incluse şi preferinţele între v. Prin multe eşantioane, grupuri independente de
însuşi caracterul lor de dezirabilitate, v. tind scoruri sau mulţimi de scoruri, obţinute în
să ia o formă normativă, să fie exprimate sub două sau mai multe momente de măsurare,
formă de norme de acţiune, Pentru a desemna şi de a testa diferenţele dintre medii. Se aplică
complexele de v. şi norme care scorurilor obţinute în investigaţii bazate pe:
reglementează un sistem de activităţi se uti- experimente în care subiecţii sînt alocaţi alea-
lizează adesea termenul de sistem tor pe tipuri de tratamente (variabile
valorico-normativ Există discuţii în ceea ce independente) selectate de analist; studii
priveşte coerenţa sistemului de v. al unei co- comparative al căror scop este de a constata
lectivităţi socFaie. Sistemul de v. al unei diferenţele dintre populaţii natural constituite;
persoane, grup sau colectivităţi, deşi, în mod anchete care urmăresc să descrie distribuţia
normal, tinde spie o creştere a coerenţei sale răspunsurilor dintr- o singură populaţie sau di-
interne, este fundamental contradictoriu, fapt ferenţele dtntie răspunsurile subiecţilor
care exprimă contradicţiile reale ale orga- repartizaţi pe subclase în aceeaşi populaţie;
niz ări i sociale, orientarea d i f e r i t ă a analize de tip pretest — posttest ale efectelor
subsistemelor vieţii sociale, a grupurilor şi cla- unor intervenţii sociale; studii longitudinale în
selor sociale. Tematica v. apare în analiza care datele sînt colectate prin aplicarea repe-
situaţiilor de op"furie: opţiunea ffîre stiluri de" tată a aceleeaşi scale pe acelaşi eşantion sau
viaţă la nivelul individualului sau opţiuni între pe cohorte. Operarea cu o singură variabilă
sisteme politice, economice la nivel colectiv dependentă este specifică pentru ANOVA
Opţiunea între v. este expresia subiectivă a simplă, pe cînd implicarea a două sau mai
unui determinism pluralist în cele mai multe multe variabile dependente conduce la ANO-
dintre situaţii, indivizii, grupurile, colectivităţile VA multiplă (MANOVA). Aplicarea tehnicii
pot opta între mai multe căi de dezvoltare, e- statistice presupune: normalitatea distribuţiei
valuarea dezirabilitătii lor fund esenţială datelor, eşantioane aleatoare independente,
Datorită importanţei v. în dinamica vieţii so- abateri echivalente la nivel de populaţie. Pen-
ciale, sînt multe studii sociologice care au ca t r u a-i înţelege c a l e a de u t i l i z a r e în
651
VARIANTĂ (ANOVA) Şl COVARIANŢA (ANCOVA)
prelucrarea datelor, este necesar să se des- respingerea ipotezei nule. ♦ La baza calcu-
crie modelul general şi să se prezinte testele lului celor doi estimatori se află termenul de
de semnificaţie şi modul de estimare a efec- variaţie, care reprezintă suma deviaţi/lor
telor. ♦ Tehnica ANOVA se bazează pe pătrate faţă de medie. Variaţia totală faţă, de
modele lineare care prezintă repartiţia scoru- media globală pentru toate grupurile este:
r i l o r unei variabile pe componente
prespecificate. Să considerăm un exemplu i-
potetic în care măsurăm intensitatea atitudinii
faţă de economisirea de energie electrică In
trei grupuri (gi, g2, g3) diferenţiate ierarhic în
funcţie de nivelul de instruire tehnică preala- unde: N = numărul subiecţilor; Xi s= scorurile
bilă a subiecţilor, astfel că g-i > g2 > g3 (nivelul individuale ale subiecţilor; X = media aritme-
de instruire tehnică a subiecţilor din gi mai tică. Variaţia reprezintă deci o sumă pătrată
mare decît în g2 care-i mai mare decît g3). Fie- nedivizată de numărul subiecţilor. Ştim însă
care subiect dintr-un grup se caracterizează că subiecţii sînt repartizaţi pe categorii, gru-
printr-un scor pe scala de măsurare a inten- puri sau eşantioane. Rezultă că putem face o
sităţii atitudinii. Pe această bază calculăm distincţie între două componente ale variaţiei
mediile separat pentru cele trei grupuri (sau totale. Una se referă la variaţia din cadrul
eşantioane) şi o medie globală (ignorînd fiecărui grup (abaterile scorurilor individuale
apartenenţa de grup). Totodată, admitem că de la media grupului), iar cealaltă la variaţia
grupurile au un număr egal de subiecţi. Din dintre grupuri (deviaţiile mediilor grupurilor de
moment ce am presupus că populaţiile din la media globală). Prima se mai numeşte şi
care au fost extrase eşantioanele au aceeaşi variaţie neexplicată, întrucît vizează fiecare
deviaţie standard, putem considera doi esti- grup în mod individual şi nu ia în considerare
rnatori independenţi ai v. comune ce le este efectele variabilei care categorizează grupu-
specifică. Un estimator este media ponderată rile. A doua este o variaţie explicată, întrucft
a v. din cadrul fiecărui grup, pe cînd celălalt se bazează pe considerarea diferenţelor din-
implică v. mediilor separate ale grupurilor tre mediile grupurilor şi ale acestora faţă de
considerate ele însele ca scoruri în raport cu media globală, adică invocă în scopuri expli-
media globală. Testul de semnificaţie aplicat cative variabila care diferenţiază grupurile.
în ANOVA solicită compararea acestor doi Dacă grupurile luate separat sînt omogene
estimatori ai v. la nivel de populaţie, ipoteza (variaţia din cadrul grupului este nulă sau
nulă asertînd echivalenţa mediilor celor trei mică) iar diferenţele dintre ele (variaţia dintre
grupuri. Dacă testul relevă că grupurile au grupuri) sînt mari, atunci variabila care di-
medii diferite, analistul poate estima di- ferenţiază grupurile explică o proporţie
ferenţele dintre ele şi respinge ipoteza nulă. apreciabilă din variaţia totală. în exemplul
Pentru aceasta se procedează la raportarea propus, dacă subiecţii cu acelaşi nivel de in-
celui de al doilea esiimator la primul. A admite struire au aceeaşi intensitate a atitudinii, iar
ipoteza nulă înseamnă a obţine un rezultat al atitudinile diferă în cele trei grupuri, atunci va-
raportului egal cu unitatea. Dacă mediile po- riaţia atitudinii faţă de economisirea de
pulaţiilor diferă, atunci al doilea estimator este energie este explicabilă prin invocarea nive-
mai mare decît primul, iar rezultatul fracţiei lului de i n s t r u i r e tehnică prealabilă a
este mai mare decît unitatea şi, prin testarea subiecţilor. Cunoscînd nivelul de instruire teh-
acestei mărimi fracţionare, putem ajunge la nică a unui subiect putem prezice cu o anume
652
VARIANTĂ (ANOVA) Şl COVARIANŢĂ (ANCOVA)
653
VARIANTĂ (ANOVA) Şl COVARIANŢA (ANCOVA)
care se operează cu două sau mai multe va- de informaţie se produce neuniform în rîndul
riabile independente. De regulă, dar nu subiecţilor, ceea ce este de aşteptat să ducă
exclusiv astfel de analize sînt aplicabile pe la variaţii în intensitatea atitudinii faţă de eco-
date experimentale întrucîî acestea sînt nomisirea de energie. Rezultă că variaţia
obţinute în condiţii de control riguros a) varia- totală este echivalentă cu suma variaţiei din-
bilelor. Vom considera mai întîi ANOVA cu tre coloane şi dintre rînduri a interacţiunii şi a
două variabile independente. în exemplul variaţiei din fiecare subclasă individualizată în
propus anterior, să presupunem că am apli- celulele tabelului de categoriile celor două va-
cat trei procedee de informare a subiecţilor cu riabile. Calculul variaţiei dintre rînduri este
privire ia efectele economisirii de energie şi similar cu cel al variaţiei dintre coloane. Ace-
că aceste procedee (ale căror conţinut şi laşi lucru s-ar putea spune şi despre variaţia
aplicare nu le detaliem aici) se diferenţiază dintre subclase cu deosebirea ce se utili-
după cantitatea de informaţie activată astfel zează în caicul sumele fiecărei subclase.
că pi > P2 > p3. Ne aşteptam ca procedeele Variaţia din subclase este egală cu diferenţa
de informare să influenţeze intensitatea atitu- dintre variaţia totală şi variaţia dintre subcla-
dinii, în sensul că o creştere relativă se, iar interacţiunea rezultă din diferenţa care
(specificată) a cantităţii de informaţie condu- se face între variaţia dintre subclase şi va-
ce la o diferenţiere semnificativă a intensităţii riaţia însumată pentru rînduri şi coloane.
atitudinii faţă de economisirea de energie.în Gradele de libertate, vor fi: (r-1) pentru va-
tabelul din fig. 1 se adaugă o nouă variabilă riaţia dintre rînduri; (k-1) pentru variaţia dintre
independentă cu trei categorii reprezentate coloane; (n-1) pentru variaţia dintre subclase.
pe rînduri. Rezultă nouă celule în tabel, fie- (k-1) (r-1) pentru interacţiune; (N-n) pentru
care avînd un număr egal de subiecţi Desigur variaţia din subclase; (N-1) pentru variaţia to-
că analiza se poşte desfăşura considerînd tală. Trei estimatori ai v. vor fi utilizaţi: variaţia
numai datele consemnate pe rînduri pentru a dintre coloane, cea dintre rînduri şi interacţi-
testa efectele noii variabile independente. unea. Testarea statistică a acestor estimatori
Procedeul este acelaşi ca în cazul analizei pe se face tot cu ajutorul distribuţiei F în maniera
coloane. Totuşi, operînd cu două variabile in- prezentată. Probleme specifice se pun in
dependente, sîntem interesaţi să le analizăm legătură cu interpretarea rezultatelor statis-
împreună. A introduce o nouă variabilă în tice. Efectele variabilelor independente luate
analiză înseamnă a reduce variaţia neexpli- separat se numesc în statistică efecte princi-
cată. Totodată, ne aşteptăm ca să apară două pale, iar cele induse de combinarea lor efecte
tipuri de efecte ale variabilelor independente. de interacţiune. Efectele principale pot fi inter-
Pe de o parte, sînt efectele induse separat de pretate ca efecte medii ale unei variabile
fiecare variabilă. Pe de altă parte, apar efecte independente asupra nivelului variaţiei speci-
ce trebuie puse în legătură cu combinarea fice celeilalte Totuşi, dacă interacţiunea lor
sau cu interacţiunea celor două variabile. în este puternică, distincţia dintre efectele prin-
exemplul nostru, aceasta înseamnă că pe cipale şi cele de interacţiune nu mai este uşor
lingă diferenţele produse în mod separat de de exprimat în termeni teoretici. Astfel, în con-
nivelul prealabil de instruire tehnică şi de can- diţii de interacţiune puternică a nivelului
titatea nouă de informaţii oferită, intervin şi prealabil de instruire tehnică şi a cantităţii noi
cele care rezultă din combinarea acestor va- de informaţie este dificil din punct de vedere
riabile. Altfel spus, interacţiunea dintre nivelul teoretic să fi e ignorate diferenţele reale
prealabil de instruire tehnică şi noua cantitate apărute, numai pentru că sînt invocate efec-
654
VARIANTĂ (ANOVA) Şl COVARIANŢĂ (ANCOVA)
tele medii ale uneia sau alteia dintre variabile, cedeul alocării aleatoare iar despre unele in-
Distincţia dintre efectele principale şi cele de t e r a c ţ i u n i să se facă presupoziţii
interacţiune este aplicabilă doar în plan statis- simplificatoare, ceea ce reduce din complexi-
tic, nu şi în analiza teoretică. Terminologia tatea analizei. în cercetarea sociologică este
statistică nu trebuie să fie tale quaie transfe- important ca ANOVA să fie utilizată In con-
rată în sociologie substituindu-se conceptelor diţiile în care se elimină restricţia existenţei
teoretice specifice. în cazul nostru, cea ma, unui număr egal de subiecţi în fiecare catego-
adecvată interpretare sociologică este că, a- rie sau subclasă. Pentru aceasta se aplică un
tunci cînd rezultă din calcul o interacţiune procedeu de calcul care constă în considera-
statistică semnificativă, variabilele inde- rea mediilor specifice diferitelor subclase ca
pendente implicate să fie considerate ca scoruri individuale. Sumele pătratelor şi esti-
avînd efecte comune asupra variabilei de- matorii v. se calculează presupunînd că în
pendente, efecte care sînt prea complexe fiecare celulă (subclasă) a tabelului există un
pentru a fi descrise de un model aditiv simplu. singur caz reprezentat de un scor care este
Efectele de interacţiune nu sînt diferite de e- media aritmetică a scorurilor subiecţilor ce
fectele principale, ci exprimă acelaşi lucru în aparţin respectivei subclase. O dificultate
alţi termeni statistici, indicînd totodată exis- apare atunci cînd există disproporţii mari intre
tenţa unei relaţii mal complexe decît s-a numărul subiecţilor din diferite subclase, în-
anticipat. în situaţia în care interacţiunea nu trucît variabilele de pe rînduri şi de pe coloane
este semnificativă statistic, cantitatea care-i vorfi intercorelate. Variaţia explicată de varia-
corespunde este adăugată variaţiei neexpli- bila de pe coloane va fi explicată şi de
cate (din subclase) iar rezultatu! este iuat ca variabila reprezentată pe rinduri, ceea ce va
numitor în fracţia de calculare a lui F. în felul duce la o stare de ambiguitate, neputind dis-
acesta, creşte numărul gradelor de libertate tinge variabila căreia să i se acordă credit în
asociate cu variaţia din subclase şi va fi ne- explicarea v. comune. ♦ ANCOVA este o ex-
voie de o valoare mai mică a lui F pentru tindere a ANOVA Incorporînd în analiză una
stabilirea nivelului de semnificaţie statistică. sau mai multe variabile sau scale care au fost
♦ ANOVA poate opera cu un număr teoretic deja măsurate sau aplicate şi care oferă infor-
nelimitat de variabile independente. Practic maţii relevante pentru noul stadiu de
apar insă dificultăţi greu de depăşit, mai ales cercetare. Variabila sau scala adăugată se
că trebuie respectată restricţia existenţei unui numeşte covariată. în cercetarea sociologică;
număr egal de subiecţi în fiecare componentă ANCOVA se aplică atunci cînd variabilele an-
a tabelului de clasare a datelor. Dacă avem terior măsurate definesc grupuri sau categorii
un caz cu trei variabile independente (A, B, discrete (precis delimitate) sau cînd o scală
C), variaţia totală include: variaţiile separate standardizată a condus la obţinerea unor
dintre categoriile lui A, ale lui 8 şi ale lui C, va- date importante pentru categorizarea su-
riaţia indusă de interacţiunile (AxB), (AxC), biecţilor. Covarieta acţionează ca o variabilă
(BxC), (AxBxC) ai variaţia neexplicată (din de control, în sensul că analizăm raportul din-
cadrul subclaselor). Analiza devine şi mai tre o variabilă dependentă şi una sau mai
complicată prin adăugarea unei alte variabile multe variabile independente, eliminînd sau
independente, sporind şi numărul testelor F ţinînd constante efectele induse de o altă va-
pentru fiecare ipoteză. ♦ în cercetarea expe- riabilă care ordonează subiecţii sau entităţile
rimentală este posibil ca numărul subiecţilor analizate în anumite categorii importante.
în fiecare categorie să fie controlat prin pro- Astfel, putem avea în vedere diferenţele din-
655
VECINĂTATE
tre atitudinile subiecţilor faţă de economisirea care este realizat cadrul construit pentru lo-
de energie (variabila dependentă) în condiţii cuire. 3. Grup social constituit, în special în
de asimilare a unor cantităţi variabile de infor- mediile cu puternică orientare comunitară
maţie despre energie ( v a r i a b i l ă inde- (sate tradiţionale, comunităţi etnice), structu-
pendentă) oontrolînd efectele induse de cate- rat în baza unor puternice relaţii de întra-
gorizarea subiecţilor in funcţie de nivelul jutoiare şi intercunoaştere, a unor proiecte
anterior de pregătire tehnică (covariată sau comune de acţiune şi a unor roluri specializa-
variabilă de control). Comparaţia se va centra te (precum "tatăl de vecinătate", casierul etc.
pe mediile scorurilor individuale repartizate în unele comunităţi săseşti din Transilvania).
pe categoriile covariatei. Calculele necesitate 4. Unitatea de v. (Clarance Perry, 1928-1930)
de ANCOVA sînt mai laborioase şi nu le vom este considerată în teoria şi în practica de sis-
detalia aici. Utilizarea calculatorului este imi- tematizare drept unitate urbanistică de bază
nentă, mai ales în cercetarea sociologică a a zonei urbane de locuit. Realizarea unei ast-
unor eşantioane mai mari. în general, ANO- fel de unităţi implică asigurarea unui raport
VA şi ANCOVA sînt strîns legate de analiza optim între locuinţele, dotările de folosinţă zil-
de regresie, fiind subsumate aceluiaşi model nică, amenajările şi reţeaua stradală. Sînt
matematic. Spre deosebire de analize de re- urmărite în acest fel atît creşterea confortului
gresie, ANCOVA facilitează nu numai de locuire cît şi favorizarea unor relaţii de tip
identificarea efectelor principale ale variabile- comunitar în cadrul unităţii de v. 5. în mate-
lor independente, ci şi specificarea matică, vecinătate a unui punct x, submulţime
eventualelor interacţiuni, ceea ce este foarte a unui spaţiu topologic care conţine o mulţime
important pentru elaborarea de explicaţii teo- deschisă căreia îi aparţine x. V. ekistică, lo-
retice pertinente. V. clasificare multictiterială, cuire. D.S.
statistică, statistică descriptivă, testarea ipo-
tezei, regresie. LV. VICTIMOLOGIE ramură a criminolo-
giei, de interes sociologic, avînd ca obiect de
VECINĂTATE 1. în sens larg, relaţie de studiu caracteristicile victimei infracţiunii (per-
apropiere între doua sau mai multe elemente soana sau grupul care a suferit un prejudiciu
într-un cadru de referinţă dat. 2. Relaţia so- sau i s-a adus o vătămare a intereselor sau a
cială constituită între persoane care locuiesc integrităţii sale corporale). Investigarea deta-
sau lucrează în apropiere. Persoanele aflate liată, prin studii de caz, a circumstanţelor în
în situaţia de v. adoptă unele faţă de altele care s-a produs agresiunea (locul, timpul şi
comportamente condiţionate de şansele spo- modalitatea de comitere a infracţiunii) şi, mai
rite de intercunoaştere şi interacţiune pe care ales, a datelor situaţionale ale victimei (sexul,
le au (cooperare sau conflict, evitare etc). vîrsta, profesia, nivelul de educaţie, starea ci-
Modelul tradiţional al relaţiei de v. de tip vilă, condiţiile materiale, starea psihică,
sătesc, caracterizat prin interecţiune intensă, raporturile întreţinute cu infractorul: ocazio-
tinde să fie înlocuit în noile ansambluri urbane nale sau frecvenţe etc.) aduce multiple
prin relaţii de v. cu intensitate minimă, bazate informaţii în sprijinul evaluării şi explicaţiei
pe raporturi de anonimat. Chiar în astfel de motivelor săvîrşirii anumitor categorii de in-
condiţii relaţiile de v. pot cîştiga în intensitate f r a c ţ i u n i care se produc cu o anumită
şi încărcătură afectivă odată cu creşterea frecvenţă (de pildă, crimele sau violurile). A-
vechimii de locuire, în funcţie de compoziţia samblarea şi corelarea acestor informaţii, sub
socială a populaţiei învecinate şi de modul în forma unor "modele" sau tabele predictive cu
656
VIOL
657
VIOLENTĂ
658
VIRSTA
socialmente dezirabile constituie motivul pen- raţie, agresivitate autoritate, coerciţie, forţă
tru care aceşti indivizi recurg la mijloace ilicite, socială, frustrare, putere, război S.R.
ilegitime, adeseori violente, prin intermediul
cărora pot dobîndi acces la 'oportunităţi so- VIRSTA timpul scurs de la naşterea unei
ciale", v. este astfel, o consecinţă a margi- persoane pină ia un anumit moment de ob-
nalizăni, a proceselor de dezorganizare so- servare V constituie o variabilă demografică
cială, a anomiei si neintegrăm sociale, foarte semnificativa în anchetele sociologice
mamfestîndu-se prin comportamente agre- în mod obişnuit se '2J *n considerare co-
sive care încalcă legea sau codurile pilăria, adolescenţa, tinereţea, maturitatea si
normative nescrise V, este utilizată în socio- băîrîneţea Trecerea de ia un stadiu de v. la
logie si în alte contexte interpretative în afară altul se face prin rituri de trecere, asupra
de cel menţionat v. maritală ori familială an-
cărora au atras atenţia etnologul francez Ar-
samblul conflictelor din grupul familial care au
nold Van Gennep (1873-1957) si, la noi în
ca efect maltratarea partenerului s.au a copi-
tară, etnograful si sociologul Ion Cnelcea
lutuf, v. ptotesiatară acţiunile violente
(1902-1990) în funcţie de v., în fiecare socie-
întreprinse de grupunis minoritare ca răspuns
la prejudicii si discriminări etnice ori rasiale, v. tate se fixează şcolarizarea obligatorie,
socializată dobîndirea tehnicilor care implică majoratul, satisfacerea serviciului militar, ad-
v. colectivă prin intermediul mass-media, v. miterea în cîmpul muncii şi la concursul
simbolică noţiune introdusă de sociologul pentru ocuparea anumitor funcţii, ieşirea la
francez Pierre Bourdieu pentru a caracteriza pensie Asa cum se precizează în Diction-
autoritatea sau influenţa culturală exercitată naire de sociologie (Paris, A Colin, 1991)
de clasele dominante în scopul asigurării pu- editat de Gilles Ferreol, trebuie făcută dis-
terii, v structurală termen utilizat de tincţia între'efectul de v.' (ir"batnmrea
sociologul francez Madeleine Grawitz cu re- biologică) si 'efectul de generaţie (in'luenta
ferire la procesul de menţinere în ţările contextului spatio tempora'» ,' cohatiă ge-
subdezvoltate a unor structuri economice neraţie, rit S.C.
care favorizează neo-colomalismul V acultu-
X
661
XENOFOBIE
roase studii de acest fel au avut ca obiect rasă, presupuse ca evidente si imutabile, stau
fenomenele de antisemitism, formă frecventă la baza diferentelor culturale dintre grupurile
de x. în continuarea analizelor iniţiate de G sociale şi sînt, ca urmare, aspectul esenţial al
Simmel (1908) ai A Schutz (The Stranger, sistemului de stratificare socială Rasa de
1944), cercetări particulare au documentat in- apartenenţă este considerată ca superioară
stitutia socială complexă a 'străinului" în tuturor celorlalte grupuri etnice lingvistice, re-
societăţi si condiţii istorice diferite Atitudinile ligioase etc socotite în bloc ca apartinind
fată de cei identificaţi ca străini sînt ambiva- unor rase inferioare, impure, această inferi-
lenţe, implicînd şi recunoaşterea contribuţiilor oritate "naturală" justifică si presupune măsuri
sociale pozitive, acordarea ds privilegii, to- de protejare a raseior superioare prin izo-
leranta fată de diferentele culturale etc larea, segregarea si eventual exterminarea
Atitudinile x. apar frecvent în situaţii de schim- raselor inferioare Iniţiate de lucrările lui A
bare socială rapidă, de crize economice si Gobmeau si H S Chamberlain în a doua
politice, în perioade de război etc în astfel de jumătate a sec al XlX-lea, ideologiile rasiste
situaţii, străinilor le sînt atribuite uneori roluri au primit o prioritate teoretică si o aplicare
specifice instituţiei sociale a "ţapului practică dusă pîna la genocid în politica
ispăşitor" X, este analizată, de asemenea, în naţional- socialismului german Repro-
relaţie cu procesele de formare a entităţilor ducerea inegalităţilor economice, politice, de
politice care se legitimează prin ideologia clasă socială dintre grupurile sociale constitu-
'naţionalismului etnic" (E K Francis, In- tive majorităţii societăţilor contemporane,
terethmc relations An essay in Sociologica! duce si la menţinerea prejudecăţilor si a dis-
Theory, 1976) X. este asociată, în aceste si- criminărilor rasiale, la generarea conflictelor
tuatu cu manipularea politică a sentimentelor rasiale, ca formă specifică de manifestare a
denstvisn etnooentnsm ataşament fata de conflictelor sociale Datorită conotatulor nega-
tradiţiile cultuiale autohtone în ideologiile tive date de ideologiile rasiste conceptului de
naţionaliste extremiste fasciste x. este rasă în sociologia contemporană există
prezentată ca un important principiu de or- tendinţe de evitare a folosirii acestui concept
ganizare socială a statului etnocratic Uneori considerat de A Montagu drept 'cel mai
x este corelată cu termenul de rasă, care in periculos mif inventat de om Pentru denu-
limbajul si în conştiinţa comună se referă la mirea proceselor sociale prin care se
grupuri sociale diferite între ele sursa dife- condiţionează alegerea partenerului de
rentelor fund redusă la atribuirea unor mariaj (cu consecinţe asupra descendentei si
strămoşi comuni, deseori subiect de spec- a transmitem anumitor caractere ereditare)
ulaţii mitice Confuziile si prejudecăţile legate sînt folosite conceptele de grup etnic, naţion-
de această accepţie a termenului de rasă sînt alitate clan, comunitate V discriminare
întreţinute si amplificate de ideologiile rasiste distantă socială minorităţi sociale, prejude
Conform acestor ideologii diferentele de cată rasă segregaţie tap ispăşitor G.N.
z
ZONAparte dintr-un teritoriu delimitată pe rile regionale, sistemele de convergentă de
baza unuia sau mai multor criterii Noţiunea gradul HI, care integrează sistemele de mai
de z. capătă semnificaţii diferite în funcţie de sus în marile circuite la nivel naţional ♦ în ca-
disciplina ştiinţifică la care se raportează Ast- drul cercetărilor sociologice întreprinse în tara
fel, putem distinge z. geografică, delimitată noastră, conceptul de z. a fost definit si utili-
prin caracteristici fizice precum clima, solul, zat, mai ales, în legătură cu studierea
vegetaţia s a , z. ecotogică, caracterizată prin proceselor urbanizării De fapt, cele mai
anumite calităţi referitoare la viata unei specii frecvente cercetări de tip zonal sint cele refe-
r
vegetale sau animale, ea poate circumscrie rto-i 'a jroanizarea zonelor înconjurătoare
!
un ecosistem, z. etnografică, delimitată pe s <3 orassloi si la dezvoltarea aşezărilor ur-
baza particularităţilor comune privind portul bane nu ca aimple oraşe, ci ca regiuni
obiceiurile, uneltele, construcţiile e*c , z. eco urbanizate (D Abrabam 1391) Cerceîănzo
nonvca, definită pnn valorificarea superioară rate importante au fost făcute în legătura cu
a unor resurse minerale ţz carboniferă z pe urbamzaiea (Procesul de urben/zare în Ro-
trolierăetc), z. administrativă (ex judelui) In manic Zona Slatma-Olt, 1970 te pmcessus
interiorul unui oraş putem distinge z. funcţio- d urbanisafion en Roumame 1974) După Al
nale, după p r o f i l u l dominant z. Bărbat, în delimitarea unui 'ansamblu zonal*
administrativă, z. industrială, z comercială z. se pot distinge două criterii principale a cri-
rezidenţială (locuinţe) z culturală, z. de agre- teriu! z. de influentă urbana în teritoriu (sau al
ment Centrele urbane in funcţie de mărimea zonei de convergentă urbană), b criteriul ti-
lor amploarea si diversitatea activităţilor îsi purilor zonale complexe Primul c r i t e r i u
creeazaz.de/nf/uenraîn regiune De aseme- pleacă ds ia ideea că fiecare aşezare urbana
nea, z poate circumscrie in teritoriu sisteme îsi are mediul său regional' (respectiv rural),
de asezan, cum smt sistemele de conver hinterlandul sau, spaţiul sau de influenta si
genta de gradul I care cuprind aşezările de predominare Al doilea criteriu presupune
rurale si urbane locale legate de un centru clasificarea unui ansamblu teritorial in z. spe-
polanzator (la nivel judeţean) sisteme de cifice puţind include compartimente diferite
convergenta de gradul II care inglobeazasis- unele urbane altele in curs de urbanizare
temele de convergenta de gradul I pe o unele de un ruralism pur iar altele implantate
treapta superioara prin integrarea lor in fluxu- cu mici centre industriale sau de tip urban
663
ZVON
"Nu nivelul atins sub aspectul urbanizării ar fi gea sărăcişi sau nivelării (pe măsură ce z. cir-
criteriul determinant al delimitării zonale, ci culă, el tinde &ă devină mai scurt, mai uşor de
specificitatea şi potenţialitatea geografică, înţeles şi de relatat); b. legea accentuării
economică, demografică şi spirituală a com- (întărirea anumitor detalii, care dobîndesc un
plexului teritorial dat. Putem avea în vedere
loc cenlral în semnificaţia z.); c. legea asi-
aici o anumită poziţie sau un caracter funcţio-
milării (conservarea şi reorganizarea
nal specific al unui teritoriu, făcînd parte
informaţiilor în jurul unor motive centrale).
dintr-o întindere mai vastă, o specificitate di-
namică în funcţie de anumite variabile şi valori Asimilarea se poate face la tema centrală,
caracteristice în dezvoltare, un anumit stadiu prin condensare, prin anticipare şi prin stereo-
pe linia dezvoltării istorico-economice sau, tipuri verbale. Z. tind să se ajusteze
privind prospectiv problemele, în funcţie de intereselor individuale, apartenenţei sociale
perspectiva ce i se deschide complexului zo- sau rasiale, prejudecăţilor personale ale celui
nal, respectiv prin condiţiile obiective ce-i sînt care le transmite. Cercetările lui Aliport şi
date sau prin factori interni şi externi ce ar pu- Postman au arătat că indivizii care propagă z.
tea interveni în dezvoltare" (Al. Bărbat, se confruntă cu dificultatea de a sesiza şi de
Cercetarea sociologică zonală, 1972). H.H. a reţine în obiectivitatea lor elementele lumii
Stahl consideră că "din punct de vedere zonal exterioare. Pentru a putea să le utilizeze, ei
ceea ce ne interesează nu este numai oraşul trebuie să le restructureze şi să le ajusteze
şi periurbanul său, ci zone cu mult mai largi, modelului lor de înţelegere şi intereselor lor
în speţă, judeţele în totalitatea lor". Aceasta
proprii. Cercetările lui Kapferer (1987) au
aduce şi o contribuţie importantă ia elabora-
arăfat că circulaţia z. se bazează pe trei con-
rea metodologiei cercetărilor interdisciplinare
diţii esenţiale; credibilitatea, aparenţa de
zonale (H.H. Stahl, Teoria şi practica investi-
gaţiilor sociale, voi. II, 1975). V. ecologie adevăr şi dezirabilitaîea conţinutului infor-
(urbană), ekistică, monografie sociologică, maţiei. Circulaţia z. apare ca un sistem de
oraş, sat, urbanizare. I.F. canalizare a fricii şi incertitudinii în faţa unor
situaţii ambigue. Circulaţia z. este corelată cu
ZVON afirmaţie prezentată drept adevărată forme, cantitatea, calitatea şi credibilitatea in-
fără a exista posibilitatea să i se verifice co- formaţiei oficiale sau formale. Cu cit aceasta
rectitudinea. Z. sînt puse în circulaţie pentru din urmă este mai săracă, incompletă sau
că au o dublă funcţie: de a explica şi de a puţin credibilă, cu atît se intensifică propaga-
atenua anumite tensiuni emoţionale. De rea z. Din acest motiv, în societăţile totalitare
exemplu, calomnierea unei persoane are ca care monopolizează informaţia formală, z. au
efect atenuarea urii ce i se poartă. Circulaţia o mare răspîndire. Uneori ele sînt lansate de
z. este dependentă de contextele societate mijloace de propagandă ale statului totalitar
(credibilitatea instituţiilor sociale, sistemul de pentru a provoca anumite atitudini şi compor-
organizare şi circulaţie a informaţiei formale, tamente care ar fi mai greu de obţinut prin
tipurile raporturilor de putere), de trăsăturile utilizarea mijloacelor formale. Circulaţia z. se
de personalitate ale indivizilor şi de nevoile restrînge atunci cînd există posibilitatea veri-
psihosociologice aie indivizilor şi grupurilor. ficării rapide a adevărului unei informaţii. V.
Lucrările lui Aliport şi Postman (1965) au pus comunicare, influenţă socială, informaţie. !.
in evidenţă trei legi de transmitere a z.: a. le- Mih.
INDICATORI
» DEMOGRAFICI «
» ECONOMIC! «»
SOCIALI St SOCIOLOGICI «
INDICATORI DEMOGRAFICI
Vladimir TRfcBICI
Rata de masculinitate
Proporţia persoanelor de sex masculin In populaţia totala
P"
r -100 La recensămintul din 1992 rata a fost
1
J J^90_ _1Q0Ji 182290 10Q_
11182290^11578 159 22 760 449
Raport de masculinitate
Raport rezultat din împărţirea numărului persoanelor de sex masculin la numărul
persoanelor de sex feminin PM
P
100 F La nive'ul populaţiei totale in 1992
raportul a fest
11 1 R? ?Q0
100 96 6 bărbaţi la 100 femei 11
578 159
Se calculează pe ani de v i r s t a grupe cincinaie de vitstn uneori pe grupe mai
i ian In România rapoitul de masculinitate este supiaunitar pina la v i r s t a de
cif. loximativ 40 de ani după caie devine subunitar De exemplu la virsta de 2 am
668
INDICATORI DEMOGRAFICI
X~0
sau din efectivele pe grupe cincinale
p- v b p„
> Ti
Repartiţia populaţiei după sex si vîrsta poarta denumirea de repartiţie (sau
structura) demografică fundamentală Reprezentarea grafică a acestei repartiţii este
pitamida virstelor Cel mai util este ca repartiţia populaţiei sa fie la 1 ianuarie al anului
respectiv deoarece în acest caz efectivele cohortelor pe vîrsta corespund exact cu
generaţiile (tabel nr 1)
-? (ani)
669
INDICATORI DEMOGRAFICI
95- 99 x
O 4
(grupe cincinale)
95 99 x
OA
x-o
La 1 iulie vîrsta medie a populaţiei totale a fost de 34,8 ani (rotunjit). (Tabel nr.1)
X MED = x
în care:
xUE0 - intervalul de vîrsta în care se află mediana,
n - mărimea intervalului (un an sau 5 ani),
ÎP
——-— jumătatea efectivului populaţiei totale;
670
INDICATORI DEMOGRAFICI
-■100
60 ani ş! pe&ie
Ambele sexe
Simbol
mii persoane
Stare civilă
Necăsătorit
671
INDICATOR! DEMOGRAFIC!
Pe baza repartiţiei populaţiei după stare civila sex si virsta ss calculează indici
precum virs'a persoanelor celibatare la prima căsătorie (indicele lui J Hajnal)
frecventa celibatului definitiv importanţi in sociologia si demografia ramiliei si a
nupliahtatn
672
INDICATORI DEMOGRAFICI
673
INDICATORI DEMOGRAFICI
Tabela de mortalitate
Tabel continînd senile funcţiilor biometnce ce descriu mortalitatea ca funcţie de
vîrstă pentru o populaţie sau subpopulatie, dintr-o anumită perioadă de timp Principala
sene de valon se referă la probabilităţile de deces („qx) pe baza căreia se calculează
celelalte funcţii biometnce Se elaborează si se publică, de obicei, de oficiile naţionale
de statistică Poate fi completă (pe ani de vîrstă) si prescurtată (pe grupe de ani de
vîrstă) Cea mai recentă tabelă de mortalitate publicată pentru România este pe anii
1988-1990, descriind deci mortalitatea pe aceşti trei ani
Funcţiile sînt
□ x - vîrsta exactă,
□ l(x) - numărul supravieţuitorilor de vîrstă (x) dintr-o cohortă ipotetică de
100 000 născuti-vn,
Q d(x) - probabilitatea de deces, adică probabilitatea ca o persoană de
vîrstă (x) să decedeze înainte de a atinge vîrsta de (x+1),
Q p(x) - probabilifaiea de supravieţuire, complementul probabilităţii de
deces p(x) = 1 -q(x),
Q L(x) - numărul mediu al supravieţuitorilor In intervalul de vîrstă (x) la
/ ~ / (x+1)
calculat ca ——-^-2- ,
Q e(x) - speranţa medie de viată la vîrsta (x) reprezentînd numărul pe care
îi mai are de trăit o persoană de vîrstă (x) dacă ar trăi tot restul vieţii în
condiţiile mortalităţii specifice perioadei pentru care s-a calculat (în cazul
nostru anii 1988-1990)
Pe baza tabelei de mortalitate se mai calculează si alte valon T(x) - suma om -
anilor tiăiti de cohorta ipotetică respectivă xMED - vîrsta mediană sau probabilă , xvoo -viată
modală sau normală Pentru întocmirea tabelei de mortalitate inputul
informaţional este repartiţia deceselor după vîrstă (nqx) si a populaţiei după vîrstă (nP„)
pe această bază se determină ratele specifice de mortalitate („mj Acestea se
convertesc în probabilităţi de deces după o formulă simplificată
674
INDICATOR! DEMOGRAFIC!
mediana
2 2
675
INDICATORI DEMOGRAFICI
676
INDICATORI DEMOGRAFICI
tn care:
C - numărul total al căsătoriilor (inclusiv al recasătoriilor); P -
nurnăiul populaţiei la 1 iulie al anului respectiv.
în 1991, s-au înregistrat 183.388 căsătorii; populaţia la 1 iulie 1991 a fost de
23.185,084.
23.185.084
Caracterul acestei rate este general şi vag; pentru comparaţii globale
internaţionale ea este totuşi folosită.
677
INDICATORI DEMOGRAFICI
Evenimentul este naşterea vie (N) produsul fund născutul-viu (N) în publicaţiile
statistice din România se foloseşte nascutul-viu numărul născuţilor VII nu este identic
cu numărul naster.lor-vii, din cauza naşterilor multiple Populaţia expusă riscului de
naştere este numai populaţia de vîrstă fertilă, considerată convenţional ca populaţie in
vîrstă de 15-49 ani deci 35 cohorte de vîrstă corespunzînd unui număr de 35 generaţii
Nasterea-vie este un eveniment demografic respectabil Vom distinge deci ranguri
678
INDICATORI DEMOGRAFICI
născutul viu de rangul 1 (N,) de rangul 2 (N2), de rangul n (N„) în mod corespunzător,
se diferenţiază populaţiile expuse naşterii femei care nu au avut nici o naştere
(nulipare) au riscul evenimentului naşterii de rangul unu etc Fenomenul demografic
este natalitatea, noţiune generală si imprecisă, si cel de fertilitate, care se referă numai
la femeile de vîrstă fertilă Cum evenimentul de nastere-vie este legat în măsură
covîrsitoare de evenimentul căsătoriei, se va face distincţie între fertilitatea femeilor în
general, sj fertilitatea căsătoriilor, numită şi fertilitate legitimă (conjugală sau
matrimonială) Distingem si fertilitatea nelegitimă Fertilitatea poate fi feminină si
masculină, prioritate în demografie se acordă fertilităţii feminine, cînd nu se specifică
expres, prin fertilitate se înţelege fertilitatea populaţiei feminine
Generaţie
în sens strict demografic, numărul de născuti-vu în decursul unei perioade
determinate (de obice, un an) Distingem generaţie masculină si generaţie feminină
B Generaţie totală 1991 = 275 275 născuţi VII
H Generaţia masculină 1991 = 140 941
■ Generaţia feminină 1991 = 134 334
Se mai foloseşte expresia de grupe pe generaţii de exemplu, generaţiile 1967-
1971 cu efective mari, apărute după aplicarea decretului No 770/1966 cu privire la
regimul avorturilor Aceste cinci generaţii, cu un efectiv de 2 336 799 născuîi-vii erau cu
900 505 mai mare ca cele cinci generaţii anterioare 1962-1966, adică cu 63% mai
numeioase Descrierea si analiza evenimentelor unei generaţii este de resortul analizei
longitudinale (pe cohorte) metodă privilegiată în demografie
679
INDICATOR! DEMOGRAFICI
35 ri5
în 1991, valoarea acestui indice a fost:
275 275
F= - .1000 = 48,8%o
5.637.098
Indicele este vag, deoarece fertilitatea este funcţie de vîrstă, încadrîndu-se într-un
model ("pattern"), fiind maximă la vîrstele 20-29 ani, scăzînd apoi rapid.
în care: n - intervalul de vîrstă (un an, mai obişnuit cinci ani). Pentru cazul cînd n = 5,
f f f f f
vom avea şapte rate după vîrstă: 5*15; 5 2oi 5 2s>' sW sW s w'< s 45>' s so.' {limita
superioară a intervalului nu este inclusă).
formula revine:
<5-49
RTF = 5 £sfx
x-15-19
Se exprimă în promiie; în cazuri speciaie la unitate Inputul informaţional şi
modul de calcul al ratei totale de fertilitate se găsesc în tabelul Nr 3 Se însumează
ratele de fertilitate după vîrstă (5fx), iar rezultatul 311 9 se înmulţeşte cu 5 (mărimea
intervalului). RTF = 5311,9 = 1595,5 sau 1560 născuti-vii ia 1000 femei de vîrstă fertilă
680
INDICATORI DEMOGRAFICI
Obişnuit, se exprimă la unitate. 1,6 copii revenind la o femeie de vîrstă fertilă. Calculul
este In optică transversală, indicele este valabil pentru o cohortă ipotetică sau sintetică.
Ca şi la speranţa de viaţă la naştere, determinată transversal, sensul exact al
ratei totale de fertilitate este următorul: numărul mediu de copii pe care l-ar aduce pe
lume o femeie care ar parcurge cei 35 ani de viaţă fertilă de acum înainte, avînd la
fiecare vîrstă fertilitatea specifică din anul 1991. Este cu desăvîrşire falsă afirmaţia că
1,6 copii este numărul mediu de copii pe care i-a născut o femeie în vîrstă de 15-49 ani
în România. Pentru acest indice se mai foloseşte expresia de indice sintetic sau
conjunctural al fertilităţii. Indicele poate fi calculat separat pentru născuţii-vii de sex
feminin, aplicîndu-se proporţia acestora la naştere la numărul total al născuţilor vii:
RTF feminină = 1559,5 x 0,488 = 761,036
sau 0,76 copii de sex feminin revenind la o femeie în perioada fertilă. Tefmenul de
"suma naşterilor reduse", preluat din demografia franceză, trebuie evitat.
x-15-19
Din tabelul Nr. 3 datele respective sînt:
311,9
Vîrsta medie exprimă calendarul, în timp ce rata totală de fertilitate măsoară
intensitatea fertilităţii.
Vîrsta mediană a mamelor la naşterea copiilor lor ( XMED ) Vîrsta pînă la care se nasc
jumătate din copiii respectivi. Formula de interpolare este aceeaşi ca la calculul vîrstei
mediane la prima căsătorie:
- ' .. , 155,95-49,8 „.„ .
XMEO =20 + 5----- '—-——- = 24,0 ani
1 Ol, f
681
INDICATORI DEMOGRAFICI
Rata a avorturilor
Frecventa avorturilor intr o populaţie Se poate calcula raportind numărul
avorturilor la populaţia totala la populaţia feminina de vn°ta fertila si la numărul
nascu'ilor \n din aceeaşi peroada Pentru anii 1990 1992 situaţia avorturilor in
România a fost
]1
r ---
Anii 1 Născuţi VII Avorturi Rata avorturilor
1990 ~ 314 700 ~ I~" 992 265 ~~3T5 -~~
1991 275 300 1 866 934 3 149
1992 1 260 500 ___ [ 691 863 2 656
Model migratorul
Modul matematc care descr o fluxurile migratorii intre doua localităţi folos nd
not unea de atracţie si de resp ngere ( push and puii ) intre care se interpune distanta
(spit a a culturala etc ) Acest model de tp grav alional a fost elaborat si pentru
România de inq 1 Measnicov (1903 1984) care i a gas t următoarea formula
Y Jie"-
m care
Y - nun irul imgrant lor
u si ii - parametri ce treb i e estimaţi pe baza ditelor empirice
C82
INDICATORI DFMOGRAFICI
• REPRODUCEREA POPULAŢIEI
Creşterea demografica
Evoluţia numărului populaţiei sau dinamica demografica se caracterizează cu
d ferite rate care iau in consideiare creşterea totala (P - P) si cele doua componente
ale sale creşterea naturaia (P + (N - M)) si creşterea msg atone (P + (I - E)) in care
(N - M) este excedentul natural (sporul natural) iar (I - E) este soldul migratonu Prin
ui mare ciesterea totala P - P = (N - M) + (I - E)
Exemp u
Născuţi VII Decedaţi in Excedentul
LUISUI
anului
254 286
253 370
~~ Creşti. ->
I migratone = t totala nitu ala
Anul
22 364 T ura -a
1 8 913_
1988 Pe aceasta baza se calculează
J^b_673_ diiei tcle i ite
1989
99 8 122 2J8
683
INDICATORI DEMOGRAFICI
1988 _ 23,003,802
100 = 100,47
1987 ~ 22,895.058
1989 23.111.521
100 = 100,47
1988 ~ 23.003.802
1990 23.211.395
=
100 = 100,43
1989 23.111.521
684
INDICATORI DEMOGRAFICI
15
(1 + r) =1,0567
97
15 15
r = 0,2% anual
Diminuarea ratei medii anuale de creştere a populaţiei României se datorează
atît scăderii excedentului natural cit şi emigraţiei nete negative. In cazul în care nu ar fi
avut deloc emigraţia, rata totală de creştere în perioada 1977-1992 ar fi fost de 9.2%,
iar rata medie anuală ar fi reprezentat 0,6%.
• REPRODUCEREA POPULAŢIEI
685
INDICATORI DEMOGRAFICI
generaţii de femei sau descendentă finală a unei căsătorii (la o durată de circa 25 ani)
în demografie, se ia în considerare, în mod obişnuit, numai reproducerea feminină
Dacă nu se ia în calcul efectul mortalităţii asupra descendentei atunci vorbim despre
reproducerea brută, luarea în considerare a efectului mortalităţii ne conduce la noţiunea
de reproducere netă Pentiu o populaţie dată reproducetea poate fi măsurată numai
prin crearea unui artificiu metodologic, adică prin construirea unei generaţii ipotetice
sau sintetice asa cum s-a procedat în calculul ratei totale de fertilitate (Tabel Nr 3) Se
va retine deci că operaţia este de tip transversal si ca ratele demografice sînt valabile
pentru o cohortă (generaţie) ipotetică
x 15
95 914
In exemplul nostru s25 = ------------ = 0 95914
100 000
49
RNR = R„ = d V ( y s ? s = 0 488 15595 0 95914 = 0 73
1
O femeie lasă în urma ei 0 73 fete (73 de fete la 00 femei) tinînd seama de
fertilitatea si mortalitatea din perioada în care s-a făcut calculul Valoarea de unu
înseamnă înlocuirea exactă a generaţiei o fiică reproduce pe mama O valoare
supiaumtara înseamnă reproduceie pe scară lărgită iar o valoare subunitară anunţa
declinul demogiafic In România în anii 1962-1966 si 1990 1992 valoarea acestui
indice a fost subunitară
686
INDICATORI DEMOGRAFICI
Tloge Cînd rata netă de repioducere este subunitară rata lui Lotka
este negativa
Proiectare demografică
Metoda de estimare prospectivă a numărului si structurii populaţiei pentru orizont
oarecare adoptînd ipoteze cu privire ia fertilitate mortalitate si migratie
687
INDICATORI DEMOGRAFICI
Input informaţional
NOTĂ. S-au luat numai căsătoriile încheiate de persoane în vîrstă de 15-49 ani.
Cele de 50 ani şi peste reprezintă 4.388 (2,4% din totalul de 183.388).
689
INDICATORI DEMOGRAFICI
NOTĂ: Numărul născuţilor-vii de către femeile în vîrstă sub 15 ani a fost de 630
(0.2%)
_ _ 7 79945
Vîrsta medie: x = a = — -----'-— = 25.0 ani
311,9
Vîrsta mediană = 24, 0 ani.
690
INDICATORI ECONOMICI
Emilian POPESCU
România anului 1991 prezenta drept valoare adăugată un PIB pe locuitor de 1191
dolari SUA (calculat la preţurile curente şi la rata curentă de schimb), provenit în
proporţii de 18,3% din agricultură, 48,6% din industrie şi 33,1% din servicii. Conform
aceleiaşi surse (World Economic Forum, IMD-Emerging Market Economics Report
1993, The World Competitiveness Series, Lausanne, march 1993), prin raportare la
PIB, investiţiile interne brute reprezentau 14,9%, economisirile interne brute (rezidenţi +
re-rezidenţij 30%, deficitul balanţei comerciale 3,60% (cu export de 15,40% şi import de
19,0%) deficitul bugetar 1,9%, datoria totală a guvernului 5,9%, cheltuieli militare
3,70%, subvenţiile guvernamentale către întreprinderile private şi publice 5,60% etc.
692
INDICATORI ECONOMICI
PNB potenţial
Nivelul maxim al produsului naţional brut ce poate fi realizat la un anumit nivel
tehnologic dat şi număr al populaţiei, fără a spori şi inflaţia, denumit uneori şi producţie
în condiţii de participare înaltă a forţei de muncă. La nivel microeconomic, producţia
potenţială presupune un grad scontat de utilizare a capacităţii de lucru.
Deflator
Diferenţa între PNB real şi cel nominal, sau%parte a PNB nominal datorată
inflaţiei. în subsidiar, deflatorul PNB semnifică şi metoda sau instrumentul de "curăţare"
a PNB de creşterea datorată sporirilor de preţ. V. inflaţie şi PNB.
Raportul capital-producţie
indicator din teoria creşterii economice care exprimă valoarea stocului de capital
ce revine la o unitate de PNB.
Investiţie netă
Investiţia brută minus deprecierea bunurilor utilizate drept capital (în speţă,
contravaloarea acoperirii uzurii respective); poate avea şi valoare negativă dacă nu s-a
investit Îndeajuns, nici pentru a înlocui ce s-a uzat.
Rată a autofinanţării
Fonduri de investiţii provenite din venitul nedistribuit, ca proporţie în totalul
fondurilor de investiţii aferente unei perioade contabile.
. Rată a dobînzii
Preţul plătit spre a împrumuta bani pe o perioadă de timp, exprimat de regulă ca
procentaj din suma solicitată (oferită). Dimensionarea ei ţine cont de rata inflaţiei în
perioada respectivă, pentru ca depunerea sau acordarea împrumutului să aibă un
caracter stimulativ.
Grad de concentrare
La nivelul unei ramuri economice, pondere ce revine totalităţii firmelor ce
depăşesc un anumit nivel de mărime (determinat), în producţia ramurii în cauză. Se mai
poate calcula ponderea primelor "n" firme în totalul capitalului investit, al profiturilor
obţinute, al suprafeţei comerciale etc
Productivitate
Termen care, în mod generic, raportează producţia (ieşirile) la resursele
693
INDICATORI ECONOMICI
Costuri fixe
Cheltuieli pe care o firmă le face independent de volumul producţiei (ce poate fi
chiar nul) plata dobînzilor pentru creditele contractate, achitarea salariilor directorilor, a
asigurărilor s a Denumite si cheltuieli constante
Costuri variabile
Costuri totale minus costuri fixe, sau categoria de cheltuieli ce creste
proporţional cu volumul producţiei (matern prime materiale combustibili, salarii etc )
Cost mediu
Costul total raportat 'a cantitatea de bunuri produse în cheltuiala ocazionata de
producerea unor bunuri fată de costurile efective de producţie se adaugă impozitele si
se scad eventualele subvenţii din partea statului afectmdu-se în mod corespunzător si
valoarea unitară
Cost de oportunitate
Valoarea celei mai bune a doua utilizări (destinaţii sau oportunităţi) a unui bun
economic sau valoarea alternativei sacrificate Dacă de pildă, cu acelaşi capital
investit spre a obţine 10 tone de cartofi s-ar fi putut obţine (dar nu s-a procedat astfel) 5
televizoare, se spune că 5 televizoare este costul de oportunitate pentru cele 10 tone
de cartofi Se recurge la o asemenea exprimare îndeosebi în cazul unor valon ce nu
constituie obiect de schimb pe piaţă (precum securitatea sau sănătatea mediului
înconjurător - cf P Sanuelson M Nordhaus Econornics Thirteen Edition, McGrow-
Hill Book Company)
694
INDICATORI ECONOMICI
Cost marginal
Modificarea costurilor totale de producţie rezultată din creşterea cantităţii de
produse cu o unitate Poate fi 'de moment' - cînd nu se modifică toţi factorii de
producţie (input-unle) si 'de durată' - cînd pot fi modificate toate intrările, inclusiv
capitalul V analiză marginală
Venit marginal
Variaţia de venit total rezultată prin schimbarea cu o unitate a producţiei vîndute
r
de o fi ma în condiţii de competiţie perfectă si cînd preţul bunului nu variază odată cu
cantitatea vinduta v m este egal cu preţul unitar dacă în schimb încercarea de a
r
vinde o unitate suplimentară de p odus obligă firma să reducă preţul la întreaga
produc' e destina'a vmzării (si în sens mai general în cazuri de competiţie imperfecta)
v m este mai mc decit pietul unitar iniţial V analiza maiginala
695
INDICATORI ECONOMICI
Venit disponibil
Partea din plată pe care individul şi-o ia acasă, sau acea parte din venitul
naţional total aflată la dispoziţia gospodăriilor, pentru consum sau depunere
(economisire). Mai exact, este PNB minus total impozite, rezerve pentru afaceri şi
acoperirea depunerii capitalului, plus plata transferurilor guvernamentale sau de altă
natură şi a dobînzilor acordate de stat. Este parametrul-cheie în comportamentul
economic al gospodăriilor populaţiei şi în stabilirea nivelului lor de trai.
Venit pe o persoană
("Per capita income"), venitul total al unui grup raportat la numărul de persoane
din acel grup. Poate fi vorba de un locuitor dintr-o ţară sau dintr-o localitate ori de un
membru al unei gospodării familiale. Este un indicator relativ deosebit de sugestiv în
comparaţiile de nivel de trai.
Venit real
Venit exprimat sub forma bunurilor şi serviciilor reale ce pot fi obţinute prin
intermediul lui. Se poate calcula împărţind venitul bănesc la un set adecvat de preţuri.
Analiştii abordează îndeosebi aspectul dinamicii sale; cînd preţurile cresc în medie mai
puternic decît venitul nominal, venitul real scade (atributul "real" desemnează aici
opusul lui "bănesc", şi nu al lui "imaginar").
Cerere agregată
Cheltuieli totale specificate sau dorite a fi efectuate pe ansamblul unei economii
într-o perioadă dată, de regulă un an. Depind de nivelul agregat al preţurilor şi sînt
influenţate de investiţiile autohtone, de exporturile nete, masa de bani de pe piaţă etc.
Ofertă agregată
Valoarea totală a bunurilor şi serviciilor pe care firmele dintr-o economie le
produc ori sînt dispuse a le produce într-o perioadă dată, de regulă un an; depinde de
resursele (input-urile) disponibile, de tehnologie şi de nivelul de preţ.
Elasticitate pe un arc
Răspuns al unei variabile la schimbarea altei variabile, în condiţii în care
diferenţele ce se raportează sînt mici şi finite, corespunzînd unor intervale de variaţie
(sau arcuri de curbă) şi notate, de regulă cu Dy/[y, sau y2 sau (y,+y): 2], respectiv Dx/[x,
sau x2 sau (x,+x2): 2 ]. V. elasticitate.
696
INDICATORI ECONOMICI
Elasticitate încrucişată
Măsură a influenţei schimbării de preţ la un produs asupra cererii pentru un alt
produs. Raporturile se fac ca în exemplele anterioare, în expresie procentuală şi au
sens cînd cele două produse sînt cumva "înrudite" în consum, completîndu-se ori
substituindu-se reciproc (unt cu margarina, benzină cu motoretă etc.) V. elasticitate.
Elasticitate de substituţie
Măsură a uşurinţei cu care se poate substitui un input/produs cu un altui fără a
afecta output-ul/utilitaîea. Valorile rezultate din calculele de elasticitate anterioare
reflectă posibilitatea de a avea elasticităţi pozitive şi negative, subuniîare şi
supraunitare. Pentru interpretarea lor, v. elasticitate.
Excedent bugetar
(La nivel macroeconomic), suma cu care veniturile guvernului depăşesc
cheltuielile acestuia într-o perioadă dată de exerciţiu financiar, fără ca la venituri să fie
cuprinse eventualele împrumuturi. în expresie relativă, apare ca procentaj din PIB-ul
perioadei respective.
Deficit bugetar
Suma cu care totalul cheltuielilor bugetului guvernamental depăşeşte totalul
veniturilor acestuia într-o perioadă dată de exerciţiu financiar De regulă este finanţat
prin împrumuturi şi se urmăreşte ca totalul lui să nu depăşească un anumit procentaj -
considerat rezonabil - din PIB.
Povară fiscală
Sumă de bani pe care un individ, o instituţie sau un grup trebuie să o plătească
sub formă de impozite; intră aici si costuri colaterale impozitării (plata unui contabil ce
acordă consultaţii în materie, a formularelor de completat etc ).
697
INDICATORI SOCIALI Şl SOCIOLOGICI
i. Stocul de locuinţe
2
Suprafaţa medie locuibilă ce revine pe o persoană (m ).
Supratai i totală locuibila Nr
total populaue
INDICATORI SOCIALI Şl SOCIOLOGICI
700
INDICATOR! SOCIALI Şl SOCIOLOGICI
Segregarea rezidenţială.
Nr. populaţie urbana din cartierele sărace
Nr. total populaţie urbană
701
INDICATORI SOCIALI Şl SOCIOLOGICI
Rata de dominare.
Număr locuitori din cea mai mare localitate a ţării (zonă)
x100
Număr total de populaţie pe iară (zonă)
702
INDICATORI SOCIALI SI SOCIOLOGICI
2
Spaţii verzi ce revin la o persoană în mediul urban (m ).
2
M spaţii verzi în mediu urban Număr
total de locuitori în mediul urban
703
INDICATORI SOCIALI Şl SOCIOLOGICI
(în acest caz M.s.n. = M.s. - M.s.s. iar l.m.s.n. = l.m.s. - I.m.s.s. şi exprimă
gradul de deschidere socială).
704
INDICATORI SOCIAL! Şl SOCIOLOGICI
//m.s. xi00
P
(Im s se determină prin însumarea valorilor din diagonala principală constituită
din intersecţia unei poziţii sociale cu ea însăşi pentru cele două momente analizate.
Expresia iui Jasuda peimite calcularea I un s prin raportarea diferenţei dintre
numărul efectiv de imobili (N.e i. - I m.s ) si numâtul minim de imobili (N min.i.), rezulta!
din însumarea frecventelor teoretice ale diagonalei principale, la diferenţa dintre
numărul maxim posibil de imobili, calculat prin însumaiea celor mai mici frecvenţe
705
INDICATORI SOCIALI SI SOCIOLOGICI
marginale ce corespund unei coloane si unei Imit din cadrul matricei, si acelaşi număr
minim de imobili
N -N
1^ = —ii ------- 2i2ii— (rezultă o proporţie echivalentă cu valoarea procentului prin
^max i ~ mm 1
care se exprimă I im s)
Migraţie
intervalul de timp considerat iar P este numărul de populaţie din teritoriul analizat
(localitate judeţ, provincie, zonă tară, continent etc )
Indicele imigraţiei
Valoarea (exprimată în promile) pe care o reprezintă imigrările (intrările) de
populaţie într-un teritoriu într-un interval de timp
/ im = — x 1000
P
Indicele emigraţiei
Valoarea (exprimată în promile) pe care o reprezintă emigraile (ieşirile) de
populaţie dintr-un teritoriu, într-un interval de timp
lem =— x1000 P
considerat iar P numărul total de locuitori (Uneori Is este exprimat în prom le)
706
INDICATORI SOCIALI SI SOCIOLOGICI
707
INDICATORI SOCIALI SI SOCIOLOGICI
l.m.t. = — x1000
P
708
INDICATORI SOCIALI SI SOCIOLOGICI
A :c
l.a.c. = — — ; unde Ac. este numărul de populaţie activă civilă de vîrstă activă
P.a.c. •
ocupată efectiv sau aflată în căutare de locuri de muncă.
Indicele şomajului
Procentul din populaţia activă aflată la un moment dat în căutare de locuri de
muncă
l.s. =------ X100: unde Ş reprezintă numărul persoanelor de vîrstă activă care
Pa.
urmăresc să ocupe un loc de muncă; P.a. reprezintă numărul populaţiei active (ocupate
efectiv sau In căutare de locuri de muncă) De largă utilitate sînt şi diferiţii indici de
structură ai şomajului, cum ar fi sectoarele si ramurile de provenienţă, caracteristicile
profesionale si demografice sau durata şomajului, respectiv şomajul pe termen scurt
sau pe termen lung.
O formă de exprimare a indicilor de structură este valoarea procentuală a unei
caracteristici
709
INDICATORI SOCIALI Şl SOCIOLOGICI
considerare a plecărilor din organizaţie urmată de ocuparea unui loc de muncă (imediat
sau mai îîrziu) sau cel puţin ca intenţie iniţială într-o altă organizaţie ca si a numărului
de intrări în organizaţia pentru care se calculează / / pentru un anumit interval de timp
Determinarea li este supusa influentei modului de definire a fluctuaţiei Daca în
anumite lucrări de specialitate nici nu se face distincţie in funcţie de natura plecărilor din
organizaţie practica administrativă din fostele tăn socialiste a impus o accepţie foarte
limitativă fluctuaţia fund considerata un fenorren negativ în ceea ce ne priveşte am
adoptat punctul de vedere cel mai răspîndit după care fluctuaţia este doar o parte a
710
INDICATORI SOCIALI SI SOCIOLOGICI
-—x 1 0 0
PI
711
INDICATORI SOCIALI Şl SOCIOLOGICI
F.s.
b. Ritmul (lunar, anual) fluctuaţiei (fluctuaţia înregistrată pe fiecare interval
considerat raportat la fluctuaţia totală).
JL
TI.
Minim social
Nivel al venitului personal sau al familiei considerat necesar pentru ca o
persoană sau familie să aibă, într-o societate dată, o existenţă fără privaţiuni majore
712
INDICATORI SOCIALI SI SOCIOLOGICI
membrii non-săraci ai societăţii. De obicei, liniile sărăciei relative sint exprimate ca fiind
între 40-50% din venitul mediu sau median.
Minim de subzistenţă
Venitul minim necesar pentru asigurarea subzistenţei într-o societate dată. Este
de obicei asociat cu linia sărăciei absolute şi implică piivaţiuni majore.
Rata sărăciei
Denumită uneori şi incidenţa sărăciei. Se exprimă procentual ca raport între
numărul celor aflaţi în stare de sărăcie (care dispun de venituri mai mici sau egale cu
pragul de sărăcie) şi numărul total al populaţiei,
c
R = — x100 , unde:
N
S - numărul celor aflaţi în stare de sărăcie N
- numărul total al populaţiei
Prăpastia sărăciei
(Engl. Poverty gap) - suma totală a diferenţelor dintre pragul de sărăcie (PS) şi
veniturile celor aflaţi în stare de sărăcie, sau suma totală a veniturilor care ar trebui
transferate celor săraci pentru a-i aduce la nivelul PS. In unele ţări (de ex.: SUA) P. este
exprimată ca pondere a sumei totale în Produsul Naţional Brut. Dacă Pi = (PS - y,)
reprezintă diferenţa de venit pentru individul "i", P va fi dată de relaţia:
Indicele Sen
Exprimat prin formula:
s
V
R - rata sărăciei
V - venitul mediu dintr-o societate
V- - venitul mediu al celor aflaţi sub pragul de sărăcie
PS - pragul de sărăcie
reprezintă procentul din venitul total al populaţiei care ar trebui transferat săracilor astfel
încît veniturile acestora să fie aduse la nivelul PS
713
INDICATORI SOCIALI SI SOCIOLOGICI
Indicele Fishlow
Definit prin formula
F
exprimă prăpastia sărăciei ca procent din veniturile celor non-săraci, în ideea eliminăm
sărăciei prin transferuri directe de venituri de la aceştia
Coeficientul Gini
Denumit după inventatorul său, statisticianul italian Corrado Gini Reprezintă
raportul dintre ana aflată între curba Lorenz si linia egalităţii perfecte si ana întregului
triunghi format de linia egalităţii perfectă si axele x,y Ca măsură a inegalităţii veniturilor
C G variază între 0 (egalitate absolută) si 1 (inegalitate absolută), cu cît valoarea sa
este mai mare, cu atît inegalitatea este mai pronunţată Propus de Gini, în anul 1912,
după formula
G = — , unde
2/'
= ]]\x-y\f(x)f(y)dxdy
00
x,-venitul unităţii 'i"
n - numărul total de unităţi
u - venitul mediu (aritmetic) al distribuţiei X
A este media aritmetică a n(n-1) diferente considerate ca valon absolute, iar 2\x
este valoarea maximum posibilă a lui A, care se obţine cînd o unitate primeşte întregul
venit Valoarea minimă a lui A este zero, care se obţine cînd toate unităţile primesc
acelaşi venit Ulterior, în anul 1914 Gini a propus o măsurătoare a inegalităţii care este
egală cu 1 minus de 2 ori ana aflată sub curba Lorenz
714
INDICATORI SOCIALI SI SOCIOLOGICI
Indicele Kuznets
Media diferentelor absolute între Ap si Aq, unde q = L(p) este proporţia din
venitul total corespunzătoare procentului inferior 'p" de populaţie Pe măsură ce \o se
apropie de zero, i K poate fi exprimat
][1-L'(p)]dp+ j[U(p)-i}
_0 pa J
I K se poate estima prin calcularea abatem medii absolute a cotelor de venit ale
fiecărui grup de 5-centile de populaţie din 5 procente Media aritmetică a celor 20
abateri absolute variază de la zero, în cazul egalităţii perfecte la 9,5 în cazul maximei
inegalităţi Pentru a standardiza măsurătoarea să varieze între 0 si 1, se procedează la
împărţirea cu 9,5 formula devenind
K =-±±—L unde 20
9,5
d — abaterea absolută a cotei de venit pentru fiecare grup de 5-centile din 5
procente
Indicele Schultz
Se bazează pe compararea pantei curbei Lorenz în puncte diferite, fund
exprimat prin
o unde pn-F(n) I.S. este ana dintre curba L(p) si lima dreaptă p=1 în regiunea
0 < p < pp
715
718
INDICATORI SOCIALI SI SOCIOLOGICI
719
INDICATORI SOCIALI SI SOCIOLOGIC!
INDICATORI SOCIALI SI SOCIOLOGIC!
în România acest indicator a fost de 12,7 (1960); 14,8 (1980) şi 18-18,2 în anii
1988-1991, în practica statistică se utilizează şi indicatorul ce reflectă aglomerarea
adică, inversul indicatorului de asigurare,
în ţara noastră nivelul acestui indicator a fost 788 (1960); 678 (1980); 567 (1985)
1
şi 551-555 în anii 1988-1991 în timp ce nivelul mediu european a fost de 369 (adică de
1 5 ori mai bun decît cel înregistrat în ţara noastră). între cei doi indicatori există
relaţiile
, ,, , 10.000 , ,, , 10.000
L„,Med. =----------- sau /„,, A4ed = ---------
721
INDICATORI SOCIALI SI SOCIOLOGICI
/ , Farm = -
a9
' ' Farm
în România reveneau unui farmacist 3836 locuitori în 1960, 3441 locuitori în
1980 si 3692 locuitori în 1990, în timp ce nivelul mediu european era de 2369 locuitori
adică de 1 56 ori mai bun decît cel din tara noastră Relaţiile dintre cei doi indicatori
sînt
10 000 , _ 10 000
sau /,.,.
a$lg Farm
l a s , g Farm l a g l Farm
n
- se calculează pentru fiecare judeţ fiecare an si fiecare variabilă (resursă)
valorile
722
INDICATORI SOCIALI SI SOCIOLOGICI
- se însumează la nivelul fiecărui judeţ (tară) si pentru fiecare din cei doi ani de
referinţă valorile Z (se poate utiliza fie medie aritmetică neponderată fie prin acordarea
diferitelor ponderi fiecărei valon Z),
- se împart valorile astfel obţinute la numărul variabilelor (resurselor) cuprinse în
model obtinindu-se pentru fiecare judeţ (tară) cîte două valon IAR0 si IAR,
corespunzătoare celor doi am analizaţi
- se ierarhizează judeţele (ţările) descrescător în funcţie de valorile lui IAR,
- prin diferenţa IAR, - IAR0 se obţine progresul (sau regresul) înregistrat de
fiecare judeţ (tară) în perioada analizată (cuprinsă intre cei doi ani)
Rata de şcolarizare
Procentul copiilor înrolaţi în clasa întii a scolii primare din totalul copiilor care au
atins vîrsta şcolarizării (6/7 ani) Funcţia acestui indicator este de a ilustra eventuale
disparităţi în privinţa accesului în învătămînt (între cei din mediul rural si urban, între
băieţi si fete între cei care provin din familii cu venituri si facilitaţi culturale diferite etc)
R.s. poate fi exprimată în mai multe forme 1. R.s. aparentă se obţine prin împărţirea
numărului total de copii înscrişi în clasa I la numărul total de copii care au atins vîrsta
oficială a şcolarizării, rezultatul fund exprimat în procente 2. R.s. specifică vîrstei se
obţine prin împărţirea numărului total de copii înscrişi în diferite nivele de şcolaritate (nu
numai clasa I, dar si clasa a ii-a, a lll-a etc) la numărul total de copii înregistraţi
demografic pe vîrste corespunzătoare Acest indicator poate fi exprimat si prin
considerarea unor cohorte, adică a copiilor de o anumită vîrsta (să zicem de 7 ani, de
11 am de 15 ani etc ) care ar trebui ca so afle într o anumita treaptă de şcolarizare 3.
R s globală se diferenţiază pe treule oe sro'antate si se obţine prin împărţirea
număru JI to'al de elew înscrişi incr-ji nvei ai irwatainîntu'ui (pnrrar, gimnazial etc) ia
numărul total de copii care au demografic vîrsta corespunzătoare nivelului considerat
r
De exemplu pentru scoală pnma ă
_ , , ,. Nr total de copii înscrişi în şcoala pnmară .,_„
R s globala = -------------------------------------- ------- - -------- x 100
Nr total de copii de virstă 7 -11 ani
R s. netă consideră la numărătorul fracţiei de mai sus numai elevii de scoală
primară care au vîrsta corespunzătoare vîrstei oficiale de încadrare în nivelul respectiv
de învătămînt (7 11 am) 4. R. de tranziţie măsoară proporţia celor care după
finalizarea unui nivel (ciclu) de şcolaritate trec în nivelul (ciclul) următor (de exemplu
din scoală primară în gimnaziu, sau din gimnaziu în liceu) Se calculează prin împărţirea
numărului total al elevilor înscrişi în clasa de început a ciclului următor de şcolaritate la
numărul total de absolvenţi ai treptei anterioare de şcolaritate luîndu-se ca referinţă un
anumit an şcolar
723
INDICATORI SOCiALI Şl SOCIOLOGICI
indicatori sint utilizaţi: 1. Pentru analiza fluxurilor de elevi: Rata de promovare este
raportul dintre numărul de elevi care intră în clasa (c+1) în anul şcolar precedent t
I (raport exprimat procentual), Rata repetenţiei pentru clasa c in anul şcolar t este
l raportul dmtie numărul de tepetenţi din anul şcolar t+1 corespunzători clasei c şi
numărul total de elevi înscrişi în clasa c în anul şcolar t (exprimat procentual); Rata
abandonurilor şcolare pentru clasa c este raportul procentual dintre numărul copiilor
I care au abandonat clasa c în intervalul de la t la t+1 şi numărul total al elevilor
J înregistraţi în anul şcolar t în clasa c (indicatorul poate avea în vedere nu numai o
clasă, ci un întreg ciclu şcolar). 2. Coeficientul de eficienţă aplicat la o cohortă (grup
de persoane de aceeaşi vîrstă demografică/şcolară) este raportul dintre numărul
teoretic de elevi/ani care ar fi necesar unei persoane să absolve un ciclu de învăţămînt
I dacă nu ar exista repetenţie sau abandon şcolar si numărul efectiv de elevi/ani specific
* unei cohorte, 3. Indicatori globali numai în învătămîntul superior, a) Număr de studenţi
per 100.000 locuitori; b) Distribuţia procentuală a studenţilor pe domenii de
studiu (clasificate conform cu International Standard Classification of Education -
1 ISCED - în- educaţie, formarea profesorilor si teologie; discipline umaniste; drept şi
1 ştiinţe sociale; economie casnică, comunicaţii de masă şi documentare; servicii şi
comerţ; ştiinţe naturale; inginerie si agronomie; ştiinţe medicale); c) Rata globală de
şcolaritate terţiară (superioară), respectiv numărul total de studenţi exprimat în
j procente din populaţia a cărei vîrstă este cuprinsă în intervalul de cinci ani care
|" urmează vîrstei standard de absolvire a liceului (populaţia în vîrstă de 18-19 ani + 5
ani): d) Şcolaritate universitară - numărul total de studenţi (respectiv procentul)
înscrişi în universităţi sau instituţii echivalente cu acestea raportat la numărul total de
§ studenţi înscrişi în instituţiile de învăţămînt superior.
•f
Cheltuieli publice cu învătămîntul
Sînt evaluate, de regulă, prin indicatorii- a) Cheltuielile publice cu educaţia -
procentul din Produsul National Total (PNT) alocat funcţionării învătămîntului; sau
procentul din buget alocat învătămîntului, b) Rata medie anuală de creştere a
cheltuielilor publice cu educaţia se bazează pe estimarea cheltuielilor publice totale
in preturi constante (datele sînt diferenţiate prin utilizarea defiatorului implicit al PNT) si
se calculează pun compatibilizarea liniilor tendentiaie cu valorile logaritmice ale datelor
m despre cheltuieli repartizate pe fiecare an.
724
INDiCATORi SOCIALI SI SOCIOLOGICI
Volume în biblioteci
Raport între numărul volumelor (cărţi, broşuri, colecţii de ziare) existente în
biblioteci si numărul populaţiei (judeţ, ţară)
Numărul volumelor
Nr voi /loc = --------------------------
Populaţie
în România acest raport a fost de: 1.4 (1950), 5,7 (1970); 7,5 (1989) şi 7,4 în
1991. Ultimul nivel este superior celui înregistrat ca medie (5,9) pentru cele 27 ţări
europene industrializate, în anii 1986-1988. (Cîteva exemple: Suedia 12,9: islanda
11,2; Finlanda 10,7 pe de o parte şi: Italia 0,6; Spania şi Grecia 1,3; Franţa 1,7 pe de
altă parte).
725
INDICATORI SOCIALI SI SOCIOLOGICI
în România valorile acestui indicator au fost: 3,3 (în 1950); 9,8 (în 1970); 8,8 (în
1989); 4,4 în 1990 şi 2,9 în 1991. Pe plan european, nivelul mediu al acestui indicator a
fost - pentru anii 1987-1989 - de 2,7 spectatori la un locuitor. (Cîteva exemple:
România 8,8; Bulgaria 7,6; Islanda 4,7 şi Cehoslovacia 4,5 pe de o parte şi Malta 0,9;
Olanda 1,1; Austria şi Luxemburg 1,4 pe de altă parte).
726
INDICATORI SOCIALI SI SOCIOLOGICI
727
INDICATORI SOCIALI SI SOCIOLOGICI
728
INDICATORI SOCIALI $1 SOCIOLOGICI
729
INDICATORI SOCIALI SI SOCIOLOGICI
730
INDICATOR! SOCIALI SI SOCIOLOGICI
Indicator de fericire
înregistrare a gradului de plinătate, exaltare, bucurie accentuată,
fericire/nefericire, disperare, nenorocire al unei populat» I f este utilizat în sistemul
indicatorilor subiectivi ai calităţii vieţii Prin natura sa exprimă o stare psihologică globală
limită', 'de 4rf {A Maslow)
I f se construieşte de regulă utilrzînd o întrebare adiesaîa iubiecliloi cu privire ia
experienţa de regulă într-o anumită perioadă specificată a vietn, a unor momente de
profundă fericire, bucurie, deplinătate sau de nenorocire, disperare sau din combinarea
mai multor întrebări referitoare la diferitele forme de manifestare ale fericirii sau
nefericim - stare de exaltare, bucuria unei reuşite ieşite din comun, tentaţia de a spune
clipei 'opreste-te' (Faust), "a te simţi în al noulea cer' Disperare, sentimentul cronic de
inutilitate de eşec Uneori sînt utilizaţi indicatori separaţi de fericire si de nefericire
Studiile au indicat că între indicatorul de fericire si cel de nefericire deşi există o
corelaţie negativă semnificativă aceasta nu are va>Gn aiîl de ridicate cum ne-am fi
aşteptat Acest lucru sugerează că stările de fericne ci nefencno nu sînt ab=elui
exclusive ci adesea se succed unele altora la intervale ic^re de timp, puţind chiai
coexista într-o anumită măsură Sînt autori care argumentează "ă i î nu coincide cu
indicatorul de satisfacţie a vieţii deşi inevitabil vor fi înaii coVati Motivul este că ei se
referă la stări psihologice distincte satisfacţia exprimi nai nuit o stare ps hologică de
acceptare a vietn, considerarea ei ca acceptabilă în raport cu aspiraţiile si posibili'atile
Fericirea se referă la stări psihologice mult mai intense sentimentul de plinătate de
exaltare, trăiri devîrf' bucurie profundă sau nenoiocire disperare, avînd o coloiatuia
emoţională mult mai puternică decît satisfacţia Pentru a ilustra o asemenea posibilă
diferenţă, voi cita rezultatele unei cercetări care a pus în evidentă că vîrsnicii tind să fie
mai satisfăcuţi decît tinerii, tinerii, în schimb, tind să fie mai fericiţi decit vîrstnicii V
calitatea vietn, i sv , satisfacţie E.Z.
Indicator de alienare
Operationalizînd conceptul de alienare schiţat de Hegel, elaborat de Marx si
preluat in sociologia contemporană M Seeman (On the Personal Consequences of
Alienation in Work 1959) formulează 5 dimensiuni lipsa de putere lipsă de sens
anom-e izolare sociala si înstrăinaie de sine Pornind de la această conceptualizare
DG Dean {Alienation i ts Msjn ng and Measuiement 1961) a dezvoltat un instrument
de măsură a alienam care în diferite forme este utilizat frecvent în cercetările empirice
asupra calităţii vietn si asupra atitudinii fata de munca V alienare E Z
731
INDICATOR! SOCIALI SI SOCIOLOGICI
N -1
unde n = numărul alegerilor primite de respectiva persoană
N = numărul membrilor grupului
| L D Zeleeny propune o formulă de calcul mai adecvată luîndu-se în considerare
I, atît poziţia individului în grup, cit si stabilitatea acestei poziţii
Ţi Y( I - I )
N--\~ A/-1
i
O = -==-------- arată stabilitatea poziţiei (statusului sociometrie)
jj§ ' i = intensitatea alegerilor
J Formula propusă de L D Zeleeny se aplică în cazurile în care alegerile
sociometrice sînt ponderate, acordîndu-se de exemplu 3 puncte pentru prima alegere,
<j 2 puncte pentru a doua alegere si un punct pentru cea de a treia alegere Pentru
jj respingeri se acordă ponderi negative
f în grup Cu cît valoarea indicelui este mai mare cu atît individul este mai bine integrat în grup
732
INDICATORI SOCIALI SI SOCIOLOGICI
A
P
unde
Ao = numărul aşteptările de a fi ales de membrii grupului A„ = numărul alegerilor primite
din partea membrilor grupului Indicele sensibilităţii raţionale exprima acurateţea
percepţiei telatiilor sociometnce cu privire la propria persoană
2
Această formulă se aplică în cazul în care testul sociomelnc are alegerile
nelimitate Cind alegerile slnt limitate se aplică formula
/=-
2
sau
3M
2
unde
N = numărul membrilor grupului
k = numărul alegerilor permise
733
INDICATORI SOCIALI SI SOCIOLOGICI
unde:
!a = numărul persoanelor care au primit alegeri
I, = numărul persoanelor care nu au primit nici o alegere
Valoarea mai ridicată a indicelui exprimă o mai bună integrare a grupului.
734
INDICATORI SOCIALI SI SOCIOLOGICI
/=—
unde: • .
n = numărul alegerilor primite de la alţi membri a altor grupuri
n, = numărul alegerilor primite de la membrii propriului grup
Indicele concordanţei
Se calculează după formula:
l
unde:
A, = numărul alegerilor reciproce
i = numărul indiferentelor
N = numărul membrilor grupului
Indicele concordanţei a fost introdus în tehnicile sociometrice de M.L. Northway.
unde:
A, = numărul alegerilor identice în sociogiama reală şi în sociograma imaginară
(percepţia sociometrică, după R, Tagiuri)
R, = numărul respingerilor identice in sociograma reală şi în sociograma
imaginară (percepţia sociometriei, după R. Tagiuri)
X = numărul alegerilor din sociograma reaiă cărora le corespund respingeri în
sociograma imaginară
k = numărul alegerilor permise
N = numărul membrilor grupului
Indicele conştientizării relaţiilor sociometrice a fost propus de S Chelcea (1968)
şi exprimă gradul de integrare a membrilor grupului. Cu cit valoarea indicelui este mai
mare cu atît conştientizarea relaţiilor interpersonale în grup este mai mare, exprimînd
centrarea indivizilor asupra propriului grup (grup de apartenenţă).
SONDAJ DE OPINIE
100
735
INDICATORI SOCIAL! SI SOCIOLOGICI
unde
(p+) = procentul răspunsurilor la o întrebare de opinie (p.) = procentul răspunsurilor
negative Ia aceeaşi întrebare (p0) = procentul celor 'fără opinie" la respectiva întrebare
• Indicele opiniei majoritare a fost propus de sociologul german Peter R hofstatter
(1966)
Po
tf'i
i unde
* ; (p+) = procentul răspunsurilor pozitive la o întrebare de opinie
[■ : (p.) = procentul răspunsurilor negative la aceeaşi întrebare
J ' (p0) = procentul celor 'fără opinie" la lespectiva întrebare
H' Pentru ca o întrebare să aibă un grad sporit de actualitate trebuie îndeplinite
™i două condiţii
ANALIZA CONŢINUTULUI
I
- , Indicele de evaluare a atitudinii în cadrul analizei conţinutului
_j A fost introdus de Ch E Osgood (1959) Fiecare propoziţie transcrisă într-o
' formă canonică (pentru a pune în evidentă obiectul atitudinii predicatul si
3[ N
unde
Vp = valoarea predicatului Vc
= valoarea complementului M
= numărul propoziţiilor
în practica analizei evaluative a conţinutului se mai utilizează si o altă formulă de
calculare a indicelui de evaluare propusa tot de Ch E Osgood
736
INDICATORI SOCIALI SS SOCIOLOGICI
V
4 P
unde
Vp = valoarea predicatului
Vo = valoarea complementului
Indicele tendinţei
Reflectă intensitatea si direcţia atitudinii (pro, contra) în analiza conţinutului
comunicării
_ -_—
unde
F = numărul unităţilor de înregistrare favorabilă (pro) D = numărul unităţilor de
înregistrare defavorabile (contra) L = numărul de unităţi de înregistrare in legătură cu
tema dată Pe baza acestei formule de calcul nu poate fi determinat si gradul de
interes pentru tema analizată S-a propus o altă formulă
. _ _
unde
F = numărul unităţilor de înregistrare favorabile (pro)
D = numărul unităţilor de înregistrare defavorabile (contia)
T = numărul total de unttăti de investigare
Pentru calcularea tendinţelor, în analiza conţinutului poate fi utilizată si o formulă
mai sofisticată care ia în calcul atît numărul unităţilor de înregistrare în legătură cu
tema cît si numărul total de unităţi de înregistrare
F'^F_>_D^^F-> D-D2
LxT 17?
Formulele de calculare a indicilor tendinţei au fost propuse de irving L Janis si
Rymond Foder (1965), care au utiliza! denumirea de 'coeficient de dezechilibru'
unde
M = numărul codificărilor similare
N, = numărul codificărilor primului analist
N2 = numărul codificăm celui de al doilea analist
Indicele astfel calculat nu ia în consideraţie probabilitatea de acord
intercodificatori datorată hazardului (E M Bennett 1954) Pentru rectificare W A Scott
(1955) presupune o altă formulă de calcul N,
unde
737
INDICATORI SOCIALI SI SOCIOLOGICI
ANCHETA PANEL
Indicele t
Evidenţiază schimbarea în cazul anchetelor panel cu două momente de
măsurare (t şi t,) a unei variabile cu două valori. - schimbarea înregistrată
schimbarea maximă posibilă
Schimbarea maximă în tabelele panel simple, fără schimbare netă (totalurile
marginale ale tabelului cu dublă intrare indică schimbarea netă), este dată de dublarea
celei mai mici valori marginale la t,. Valoarea ridicată a indicelui t exprimă o schimbare
puternică a opiniilor sau situaţiilor obiective.
Indicele T
Arată probabilitatea trecerii de ia opiniile negative la opiniile pozitive (şi invers)
într-un tabel pane! simplu, făiă schimbare netă. Măsurarea unei variabile dihotomizate
la r şi t, conduce la construirea unui tabel cu patru cîmpuri A, B, C, D.
B C
-r _
A + B C+D
+ —
+ B
- c D
Indicele T poate lua valori cuprinse între 0 şi 2, cînd schimbarea este maximă
(cf Renate Mayntz, 1969).
738
INDEX
A? Afinitate / 20
Agendă a realităţii V. Mass-media
Abandon istoric /11
Agent istoric V. Agent social
Abatere interquartilică V. Statistică uni-
Agent social / 21 Agresivitate / 21
variată
Ajutor de şomaj V. Şomaj
Abatere medie V. Statistică univariată
Alegeri electorale V, Electorat
Abatere medie patratică V. Statistică uni-
Alienare / 22
variată Abordarea macro V.
Alocaţie / 24
Macrosociologie
Alternativă / 24
Abuz/12
Altruism/24
Accident/14
Altul generalizat V. Interacţionism şi Sinn
Acomodare V. Interacţiune socială
Altui semnificativ V. Sine Amplitudine V
Activitate V. Acţiune Activitate
Statistică univariată şi Clasificare
normativă V. Normă Actor social V,
Analiza de caz/25
Agent social
Analiza ciuster V, Clasificare multicnte-
Acţionalism/14
rială
Acţiune/14
Analiza comparativă V. Comparaţie
Acţiune afirmativă V. Asistenţă socială
Analiza componenţială V. Etnometodolo-
Acţiune-cercetare V. Sociologie
gie
Acţiune colectivă /16
Analiza conţinutului / 26
Acţiune istorică V. Acţiune socială
Analiza cost/beneficiu / 28
Acţiune logică V. Reziduuri
Analiza demografică V. Demografie
Acţiune non-iogică V. Acţiune socială şi
Analiza de dependenţă V. Cauzalitate so-
Reziduuri
cială
Acţiune socială/17
Analiza dinamicii sistemelor V. Structură
Aculturaţie/18
Analiza discriminantă V. Clasificare mul-
Acumulare primitivă a capitalului V. Capi-
ticriterială
talism
Analiza factorială / 29
Ad-hocraţie/18
Analiza funcţională V. Funcţie
Adolescenţă/19
Analiza funcţională aprioric/aposteriorică
Adopţie/19
Adulter/20
739
INDEX
740
INDEX
741
INDEX
742
INDEX
743
INDEX
744
INDEX
745
INDEX
746
INDEX
747
iNDEX
748
INDEX
749
INDEX
750
INDEX
751
INDEX