PROIECT
Specializarea: Agricultura
Clasa a-XI-a AC
Mai 2011
TEMA PROIECT
Cuprins
Capitolul I
1.1 Masuri mijloace si metode de prevenire si combatere
a bolilor si daunatorilor
e)folosirea amendamentelor pe solurile acide sau alcaline reduce foarte mult numarul
de buruieni specicice acestor soluri;
Capitolul II
2.1Bolile plantelor textile
Boala cunoscută şi sub numele de pătarea marmorată a tulpinilor de in, este cunoscută
în numeroase ţări din Europa, putând produce pagube de 20-30 % la producţia inului de fibre
sau la cel de ulei. În România este semnalată mai rar.
Simptome. Boala este prezentă pe frunze, tulpini, flori, capsule şi seminţe în toate
fazele de vegetaţie. Pe primele frunzuliţe apar pete galbene-portocalii în
dreptul cărora ţesuturile sunt uşor adâncite, iar marginea petelor este conturată cu o zonă mai
închisă. La baza tulpinii şi pe rădăcini în dreptul zonelor atacate, apar strangulări, îngroşări
anormale şi pete galbeneportocalii
Frunzele pătate se veştejesc, se brunifică şi se usucă, iar ca urmare capsulele rămân
mici, neuniforme şi conţin seminţe albicioase, şiştave, zbârcite, uşoare, cu suprafaţa lipsită de
luciu şi cu mici adâncituri. Tulpinile atacate, brunificate, sunt sfărâmicioase, conţin fibre
fragile şi ca urmare se fracturează în perioadele cu vânturi puternice.
Boala a fost descrisă în 1886, în Franţa de către A. De Bary, apoi ea s-a extins în toate
ţările din Europa trecând chiar şi în America de Nord şi Australia. Încă din 1933, în toate
lucrările Stării fitosanitare a României apare inclusă boala, ca producând pagube mari în
special la floarea soarelui, pagube evaluate la 0-70 % din poducţie. În anul 1996, în Moldova
au fost înregistrate pagube de 70-
80 % din producţia aşteptată.
Simptome. Boala afectează rădăcinile, tulpinile, pălăriile şi seminţele, fiind favorizată de
cantitatea mare de precipitaţii din toamnă, deşi pot fi atacate şi plantele abia răsărite. Primele
simptome se observă pe tulpina tânără, unde apar pete galben-brune ce pot înconjura tulpina
şi în acest caz tânăra plantulă putrezită cade şi piere O a doua fază de atac se observă când
plantele au 90-100 cm înălţime şi încep să formeze pălării. Pe aceste plante, la bază, apare o
zonă sau un inel de mucegai de înălţime variabilă, sub care ţesuturile sunt putrezite, vasele
conducătoare invadate de miceliu, iar planta suferă o ofilire totală şi se usucă. În cazul în care
atacul este numai parţial şi intervine o vreme secetoasă, ciuperca va evolua numai în
interiorul tulpinii, distruge măduva, o putrezeşte şi produce în final fracturarea plantei. După
formarea pălăriilor, boala poate afecta curbura tulpinii când, datorită putrezirii acesteia, vor
cădea în întregime pe sol.
La început apar pete de decolorare, apoi acestea se măresc, devin brune, iar ţesuturile
pălăriilor putrezesc umed şi între rândurile de seminţe apare un mucegai alb care prin uscare
va forma scleroţi în formă de reţea ( Epidemiologie. Ciuperca este adusă în cultură odată cu
seminţele infectate care nu-şi pierd germinaţia. Scleroţii care au dimensiuni mici,
asemănătoare seminţelor nu pot fi separaţi la selector şi vor constitui o sursă importantă de
infecţie. Scleroţii rămaşi în teren rezistă până în anul următor, când pot produce infecţii direct
prin micelii sau prin sporii de pe apotecii (fructificaţii cu spori ce apar după germinarea
scleroţilor). Aceste infecţii se pot realiza pe samulastra de canepa sau pe unele plante, ce fac
parte din numeroasele gazde ale acestui agent patogen.
De la plantă la plantă ciuperca poate fi vehiculată de curenţii de aer, ce antrenează
fragmente miceliene de la plantele infectate bazal. Din cercul de plante gazdă fac parte toate
legumele rădăcinoase, bulbifere sau tuberculifere Sunt atacate de asemenea şi o mulţime de
plante floricole.
Prevenire şi combatere. Ciuperca are un cerc larg de plante pe care atacă, aşa încât
un teren în care sunt scleroţi, va trebui cultivat cel puţin 4-5 ani cu cereale păioase, apoi cu
plante prăşitoare şi abia după 7-8 ani se va putea reveni cu canepa. Scleroţii îşi păstrează
viabilitatea cel puţin doi ani, însă pe buruienile din culturile de cereale ce urmează după
canepa, ciuperca formează noi generaţii de scleroţi, ce menţin terenul infectat. Nu se vor
cultiva cu canepa terenurile umede, argiloase decât dacă este asigurată scurgerea excesului de
umiditate. Îngrăşămintele organice se vor aplica la planta premergătoare, iar la cultura de
caanepa se vor aplica în mod echilibrat numai îngrăşăminte minerale.
Sămânţa trebuie să provină din loturi semincere sănătoase, certificate şi eventual
“aleasă la masă” dacă se seamănă suprafeţe mici. Înainte de semănat se vor aplica tratamente
seminale cu fungicide sistemice ca: Gr.C:Tiradin 70 PUS-3 kg/t săm.;Tiradin 500 SC-3 kg/t
săm,Semnal 80 PUS – 1,750 kg/t.;Gr.D: Bavistin 50 WP-2 kg/t săm.; Bavistin FL-2 l/t săm.
(1,5 l/ha); Benlate 50 WP-2 kg/t săm.; Metoben 70 PU- 2 kg/t săm; Gr.G: Ronilan 50 WT-2
kg/t săm.; Rovral 50 WP- 2 kg/t săm.; Rovral 50 PU-2 kg/t săm.; Sumilex 50 FL-2 l/t săm.;
Sumilex 50 PU-1 kg/t săm.; Sumilex 50 WP-1 kg/t săm.;Gr.H : Galben Super SD-4 kg/t
săm.;Gr.J Eyetak 450 Barclay -1 l/ha:Gr.L: Ostenal MT 75 PUS-4 kg/t săm.; Ostenal MT-4
kg/t săm.; Ostenal C 75 PUS- 4 kg/t săm.; -Rovral TS-2 kg/t săm.; Tiracarb 600 SC-2,5 l/ha
săm.; Tiramet 60 PTS-2,5 kg/t săm.; Tiramet 600 SC-2,5 l/t săm., Maxim XL 035 FS – 5 l/t.;
Gr.N: Trichosemin 25 PTS (pentru toate ciupercile) – 4 kg/t săm.
Tratamentele seminale asigură sănătatea plantelor în prima parte a perioadei de
vegetaţie dar În vegetaţie se poate aplica produse din grupele:Gr.D: Bavistin DF-2 kg/ha;
Bavistin 50 WP-2 SC-1,5 l/ha; Carbiguard 500 SC-1,5 l/ha /trat; Benlate 50 WP- 1,5 kg/ha;
kg/ha; Bavistin FL 1,5 l/ha; Carbendazin 500 SC- 1,5 l/ha; Goldazim 500 Benomyl 50 WP-
1,5 kg/ha; Topsin 70 PU-1 kg/ha;Gr.G: Ronilan 50 DF- 1kg/ha (2 trat.); Ronilan 50 WP 1
kg/ha; Rovral 50 WP- 1 kg/ha; Rovral 50 PU-1 kg/ha; Sumilex 50 Fl-1 l/ha; Sumilex 50 WP-
1 kg/ha;Gr.I: Magnate 50 ECNA-1 l/ha; Mirage 45 EC-1 l/ha; Punch 40 EC-1 l/ha; Sportak
45 EC-1 l/ha; Gr.L: Alert- 0,6 l/ha; Alto combi-0,5 l/ha; Bumper Forte-1 l/ha; Calidan SC-2
l/ha; Konker- 1,25 l /ha (t.p. 21 z.); Ostenal C 450 FS-0,6 l/ha: Sanazole Combi-1 l/ha.
Amelioratorii români au reuşit să creieze o serie de hibrizi foarte productivi, totuşi
până la această dată nu se cunosc soiuri sau hibrizi rezistenţi la această boală şi numai
aplicarea unei tehnologii corecte şi respectarea recomandărilor date poate limita pagubele
produse de ciuperca
Septorioza cânepii este foarte frecvent întâlnită în toate ţările cultivatoare de cânepă.
Observată încă din 1943 de Tr. Săvulescu şi col., boala este răspândită în toate zonele ţării
producând însă pagube mici, 1-3 %.Simptome. Ciuperca atacă numai frunzele. Primele
simptome de atac se observă pe frunzele de la bază unde apar pete bine conturate galben-
brune cu suprafaţa încreţită. Pe frunzele inferioare (mai întâi) apar pete de decolorare,
circulare sau colţuroase, delimitate de nervuri, de 1-1,5 cm în diametru. După uscarea parţială
a frunzişului, boala se extinde şi pe frunzele din etajele superioare. Pe faţa inferioară a
frunzelor în dreptul petelor, în ţesuturile uscate se observă câteva puncte mici, negre
Transmitere-răspândire. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin sporii ce rămân în
fructificaţiile ciupercii din resturile vegetale rămase pe sol, sau prin sporii de pe suprafaţa
sămânţei.
În cursul perioadei de vegetaţie, de la o plantă la alta, transmiterea se face prin
intermediul sporilor, ce în condiţii favorabile germinează, iar miceliul pătrunde în frunzele
umezite.
Prevenire şi combatere. Măsurile recomandate de tehnologia de luptă integrată
(tratarea seminţelor, asolament, tratamente în vegetaţie, arderea resturilor vegetale) sunt
eficiente şi împotriva acestei ciuperci. Tratamentele în cursul vegetaţiei nu se justifică
economic pentru această ciupercă.
Ciuperca este originară din America de Sud de unde a pătruns în Europa fiind
semnalată în Marea Britanie (1870) şi Ungaria (1896). În România a fost găsită în 1921 în
zona Făgăraşului, dar zona contaminată a fost restrânsă, pentru ca după 1942, datorită
transportului cartofului în timpul celui de-al II-lea război mondial, să apară zone de infecţie
în Hunedoara, Maramureş, Suceava, Cluj, Braşov, Sibiu, Bacău, Bistriţa Năsăud, Alba şi
Argeş, de unde boala s-a extins cu toate măsurile de protecţie aplicate.
Pagubele produse de această ciupercă sunt destul de mari, ea fiind inclusă pe lista
bolilor de carantină internaţională, ceea ce limitează posibilităţile de circulaţie şi vânzare a
tuberculilor.
Simptome. Ciuperca atacă pe tuberculi, tulpinile subterane şi aeriene şi uneori pe
frunzele ce vin în contact direct cu suprafaţa pământului (bilonului). Porţiunile infectate
prezintă excrescenţe buretoase, încreţite, datorită creşterii exagerate şi neuniforme a
ţesuturilor parazitate. Pe tuberculi, în jurul ochilor apar ţesuturi încreţite, asemănătoare
inflorescenţelor de conopidă. Aceste excrescenţe, la început cât bobul de mazăre, sunt
albicioase apoi cresc, depăşesc chiar mărimea tuberculului şi se închid la culoare, devin
brunenegricioase. Spre toamnă, foştii tuberculi se dezorganizează iar excrescenţele încep să
se rupă în porţiuni mai mici. Pe tulpini şi frunze, excrescenţele au culoare verde, apoi brun-
neagră. Tulpinile subterane pe care apar excrescenţe, nu mai formează tuberculi şi după
căderea tumorilor prezintă mici cicatrici. În pământ, pe tuberculi pot fi întâlnite şi excrescenţe
sub formă de frunză groasă, sub formă de licheni sau tuberculi cu coaja ondulată, zbârcită
(fig. 51).
În cazul atacului timpuriu planta are puţine tulpini şi frunze iar la atacurile târzii boala
nu se poate depista decât la recoltare, în vegetaţie tufa prezentând chiar un aspect de mătură
de vrăjitoare (tulpini multe dar subţiri).
Transmitere-răspândire. Ciuperca atacă tuberculii cultivaţi în pământuri acide, cu
temperaturi cuprinse între 15-24oC şi cu umiditate de 60-80 %. Variaţiile mari de
temperatură favorizează atacul şi permit înmulţirea rapidă a ciupercii. În verile reci, cu
temperaturi sub 18oC şi cu precipitaţii abundente, se înregistrează pagube însemnate mai ales
în condiţii de monocultură sau rotaţii de scurtă durată, deoarece spori de rezistenţă pot
rămâne viabili 8-10 ani, iar apa din pământ ajută la răspândirea sporilor ciupercii.
Soiurile de cartof manifestă o rezistenţă diferită faţă de acest ciuperca. Cercetătorii
Staţiunii de cercetări Suceava aflată în zona favorabilă atacului de râie neagră, testează la
centrul Pojorâta, pe un teren puternic infestat noile soiuri create de amelioratori, pentru a
putea recomanda zonarea acestora sub aspectul rezistenţei sau toleranţei lor la această
ciuperca Cele mai bune sunt soiurile hipersensibile la care, în momentul pătrunderii sporului
în celulă, aceasta moare imediat şi odată cu ea şi ciuperca ce este parazită obligată. Prin
uscarea acestor celule tuberculul se acoperă cu un strat de celule moarte, ce vor constitui un
baraj pentru următorii spori ajunşi pe suprafaţa tuberculilor.
Transmiterea ciupercii este deci asigurată în cursul vegetaţiei de spori, iar de la un an
la altul de spori de rezistenţă din pământ sau, din particulele de pământ de pe tuberculii
sănătoşi, maşini agricole, mijloace de transport etc. Spori de rezistenţă pot fi aduşi în câmp
odată cu gunoiul de grajd provenit de la animalele hrănite cu tuberculi infectaţi, nefierţi.
Prevenire şi combatere. Respectarea măsurilor de carantină internă şi externă
limitează zonele de atac şi pagubele ce le pot apărea. Plantarea de tuberculi sănătoşi proveniţi
din zone necontaminate, în pământuri uşoare, în asolamente de lungă durată (cartof o dată la
6-8 ani) asigură producţii mari. Corectarea acidităţii pământului, fertilizarea cu îngrăşăminte
organice (gunoi de grajd bine fermentat, fără spori de rezistentă viabili), irigarea cu doze
moderate, restrâng posibilităţile de
infecţie ale ciupercii.
În zonele favorabile pentru evoluţia ciupercii, se vor face controale riguroase, se va
urmări distrugerea plantelor ce pot fi gazde pentru ciupercă şi se vor planta tuberculi numai
din soiurile rezistente sau hipersensibile. În focarele de infecţie depistate, vrejii se vor arde,
iar tuberculii vor fi industrializaţi pe loc sau se vor fierbe pentru hrana animalelor. Terenul
din zona infestată, se va ara la20-25cm şi se va trata suprafaţa cu dezinfectanţi puternici de
sol.
cenuşiu, sub care ţesuturile sunt putrezite. La plantele atacate nu se formează tuberculi sau
chiar dacă apar sunt mici, deformaţi, cu coaja aspră. Pe suprafaţa tuberculilor apar băşici ce
devin prin uscare şi înnegrire, scleroţi turtiţi ca nişte plăci negre de 1-4 mm în diametru ce
sunt uşor înfipţi în tuberculi (fig. 56). La manevrarea acestora, scleroţii se pot desprinde şi
sfărâma în porţiuni mai mici ce rămân în teren.
Transmitere-răspândire. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin scleroţii de pe
tuberculi şi prin cei ce rămân în pământ. În timpul vegetaţiei atacul ciupercii în pământ este
uşurat de prezenţa nematozilor ce produc răni, prin care ciuperca pătrunde în tuberculi.
Atacul este mai frecvent în pământurile argiloase (lutoase), uscate şi reci, cultivate cu
plante sensibile la rizoctonioză. Temperaturile scăzute din prima parte a perioadei de
vegetaţie fac ca plantele să crească încet, ceea ce favorizează infecţiile.
Prevenire şi combatere. Măsurile preventive cele mai bune sunt asolamentele
raţionale (cartoful nu va reveni decât după cel puţin 3 ani pe aceeaşi tarla), plantarea în
terenuri uşoare şi la momentul optim pentru scurtarea perioadei de la încolţire la ieşirea la
suprafaţa bilonului, folosirea unei fertilizări cu îngrăşăminte minerale echilibrate, sau a unei
îngrăşări cu gunoi de grajd bine
fermentat.
Vor fi utilizaţi la plantare tuberculi sănătoşi şi trataţi cu: Dithane 75 WG 0,5-1 kg/ha
sau 1,5/t tuberculi; Dithane M 45-0,5 kg/t tuberculi; Vondozeb 0,5- 1 kg la 1-1,5 t tuberculi;
Vondozeb 75 DG 0,5-1 kg la 1-1,5 t tuberculi; Maxim 025 FS-20 ml/100 kg cartof pentru
sămânţă; Merpan 80 WDG-0,125% (preventiv); Merpan 50 PU-0,2%(preventiv); Rizolex 10
D-1,25 kg/t tuberculi pentru plantat;Validacin 3 S-3 % pentru tratamentul tuberculilor de
plantat în loturile semincere.Se poate folosi insectofungicidul Prestige 290 FS-0,8 l/t înainte
de plantarea tuberculilor.
Combaterea preventivă se face prin însămînţări timpurii, iar curativ prin prăfuiri cu Lindatox-
3 sau Pinetox 10-15 kg/ha, Dursban 480EC, Sinoratox, Fastac, Decis.
3.1.2 Puricii canepei
Gândacul din Colorado este periculos datoritã daunelor din culturã. Se cautã
combaterea acestuia, cu atât mai mult cu cât face posibilã transmiterea virusului X (PVX), în
acest fel putându-se ajunge la provocarea de daune totale, în special in climatul continental.
În cazul unui atac timpuriu, sunt posibile pierderi ale recoltei de la 50 pânã la 80%, în
timp ce la un atac târziu, acestea pot ajunge pânã la 30%. Dacã înainte se vorbea despre
pierderi numai atunci când mai mult de 20-30% din masa verde era afectatã, astãzi, pierderile
sunt înregistrate şi la 10% masã verde nimicitã.
Gândacul a apãrut pentru prima datã în 1859 în Statele Unite ale Americii şi a ajuns în
Europa prin Rotterdam. În Germania a fost înregistrat pentru prima oarã în 1877 în Mühlheim
/ Ruhr, stabilindu-se apoi, începând cu anul 1946 în Polonia, Cehia, Ungaria, Iugoslavia, etc.
Încã din timpul celui de-al Treilea Reich au existat, sub supravegherea organelor statului,
“trupe de combatere” a gândacului din Colorado.
Din 1963 apariţia lui a fost declaratã şi în zona râului Dnepr, iar în regiunea Mãrii
Negre şi în Turcia a fost înregistrat începând cu anul 1971.
Gândacul ierneazã în sol (ca şi adult, la cca 20-25 cm adâncime) şi iese la suprafaţã
imediat dupã apariţia frunzelor de cartof, la temperaturi medii pe timp de zi de +14°C. In
cazul acesta se înregistreazã un numãr mare de gândaci. Apariţia pentru scurt timp a fructelor
plantei de cartof, precum şi pregãtirea necorespunzãtoare a solului favorizeaza dezvoltarea şi
înmulţirea gândacului.
Fiecare femelã depune între 600 şi 1.000 de ouã (pe partea posterioarã a frunzei);
puţin timp mai târziu (chiar şi în aceeaşi zi!) apar larvele şi parcurg în cca 2-4 sãptãmâni (în
funcţie de condiţiile climatice) 4 stadii larvare. Repaosul ca pupã dureazã cca 14 zile, iar
exemplarele tinere trec printr-un proces de maturizare de 2 pânã la 3 sãptãmâni.
Stadiul de larve tinere trebuie neapãrat prevenit şi combãtut. Gradul de eficienţã a
combaterii larvelor tinere ajunge chiar la 100%, în timp ce, la larvele adulte ajunge numai la
50-60%; - acestea din urmã având o rezistenţã şi o capacitate de a produce daune de 10 ori
mai mare în comparaţie cu larvele tinere. Transformarea unei larve în adult ţine cca 1
sãptãmânã. În concluzie, procesul de la stadiul de larvã pânã la gândac adult dureazã 10-14
zile, iar apoi 24-28 de zile pânã în faza în care gândacul este apt de înmulţire.
Din 20-60 de ouã se dezvoltã 14 pânã la 17 larve adulte.
In Germania, pragul de combatere este de pânã la 15 larve pe plantã sau 10 depuneri /
25 de plante. Dupã pärerea mea, acesta trebuie redus în regiunile continentale !
Împotriva insecticidelor gândacul îşi formeazã rezistenţã într-un mod destul de rapid,
în special împotriva Carbamatilor (de exemplu Pirimor G), Sãrurilor fosforice (ex. Tamaron,
E combi, E 605) şi izolat chiar şi împotriva Phyrethoridelor (ex. Ripcord 10) (în special în
MOEL şi ţãrile GUS). Alegerea cea mai bunã, în acest caz, pare a fi KONFIDOR
(Imidakloprid). Alternative la acesta ar fi Karate, Sumicidin, Plenum .
Împotriva gândacului din Colorado se vor folosi următoarele produse: Decis 2,5 EC -
0,3 kg/ha; Vectenon 50 WP - 0,3 kg/ha; Ekalux S - 0,6 kg/ha; Marshall 25 EC - 1,5 kg/ha;
Ordatox 25 EC - 2,8 kg/ha; Padan 50 - 1,0-1,2 kg/ha; Dipterex 80 - 1,2 kg/ha, când se
folosesc mijloace terestre de aplicare, iar cu mijloace aero se utilizează Dimevur (3 l/ha) sau
Carbavur (3 l/ha); cantităţile specificate sunt pentru un singur tratament. Se fac 4-8
tratamente pentru combaterea bolilor şi 2 - 4 tratamente pentru combaterea gândacului din
Colorado.
Numărul tratamentelor oscilează de la an la an, în funcţie de soi şi zona de cultură.
Rezultate bune se obţin când alternează produsele de la un tratament la altul. Contra adulţilor
hibernanţi tratamentul se recomandă în cazul când numărul este mai mare de 10 exemplare la
100 de plante. Când avertizările pentru mană şi gândacul de Colorado coincid, tratamentele
se pot face combinat, produsele recomandate fiind compatibile.
Adultii se pot combate in faza hranirii si copulatiei, prin colectarea mecanica, prin scuturare
a adultilor dimineata pe prelate si apoi distrugerea lor. Se pot obtine astfel , rezultate notabile.
Chimic impotriva adultilor se pot face tratamente cu produse organo-fosforice , carbamice ,
etc. Combaterea larvelor mai ales in pepiniere si in scolile de vita se poate face prin tratarea
solului cu insecticide granulate organo-fosforice .
PRIMUL AJUTOR
Simptome la intoxicare - Dureri de cap şi tremurături, stare de vomă, hiperhidroza,
dureri de ochi, conjunctivită.
Inhalare - Îndepărtaţi victima din zona de expunere, la aer curat. Dacă există problem
la respiraţie consultaţi medicul.
Contactul cu pielea - Îndepărtaţi hainele contaminate. Curăţai zona afectată cu apă şi
apoi cu apă şi săpun. Spălaţi hainele înainte de a le repurta.
Contactul cu ochii - Clătiţi-vă ochii deschişi cu un lichid special sau cu apă curată
timp de cel puţin 10 minute. În cazul unei iritaţii, consultaţi un oftalmolog.
Ingestie - Clătiţi gura bine cu apă (NU beţi lapte, ulei sau alcool). Solicitaţi îngrijirea
medicului – arătaţi-i eticheta.
Informaţii de prim ajutor pentru medici - Antidot – nu există. Folosiţi tratament
simptomatic
Bibliografie