INTRODUCERE 3

CAPITOLUL 1 4
TIMIŞOARA - SITUARE ŞI RESURSE 4
1.1. Condiţii naturale 4
1.2. Analiza structurilor de cazare 12
1.3. Puncte de atracţie turistică 17
CAPITOLUL 2 19
PREMISELE DEZVOLTĂRII TURISMULUI DE AFACERI 19
2.1. Potenţialul investiţional al turismului de afaceri 19
2.2. Infrastructură fizică 21
2.3. Euroregiunea Dunăre-Kris-Tisa – Mureş 23
CAPITOLUL3 24
TURISMUL DE REUNIUNI, CONGRESE ŞI PROFESIONAL 24
3.1. Analiza tipurilor de congrese, conferinţe şi simpozioane 24
3.1.1. Congrese, conferinţe şi simpozioane medicale 25
3.1.2. Simpozioane culturale 30
3.1.3. Manifestări economice 31
3.1.4. Simpozioane ştiinţifice 32
3.2. Târguri, expoziţii şi alte manifestări de interes public 34
3.3. Analiza bugetului Congresului Intenaţional de Cardiologie " Zilele 37
cardiologiei timişorene"
CAPITOLUL 4 40
CIRCULAŢIA TURISTICĂ 40
4.1. Numărul de turişti 41
4.2. Indicatorii circulaţiei turistice 42
4.3. Durata medie a sejurului 42
4.4. Densitatea circulaţiei turistice 43
CAPITOLUL 5 44
PERSPECTIVELE CAMEREI DE COMERŢ, INDUSTRIE ŞI 44
AGRICULTURĂ, TIMIŞOARA (CCIAT)
5.1. Principalele obiective ale CCIAT privind dezvoltarea regională 51
5.2. Înfiinţarea unui Birou pentru Turism 53
5.3. Parcul Tehnologic şi Industrial – Timişoara 54
CONCLUZII 55
BIBLIOGRAFIE 57
ANEXE 59
 INTRODUCERE

Serviciile de tratament şi alimentaţie publică, alături de serviciile de cazare

şi transport precum şi de multe alte servicii, sunt o componentă esenţială a
turismului.
Turismul reprezintă un fenomen caracteristic societăţii, civilizaţiei actuale,
o componentă majoră a vieţii economice mondiale.
Turismul evoluează sub incidenţa procesului de dezvoltare al umanităţii,
acţionând ca factor important în creşterea economică.
Noţiunea de turism are un caracter dinamic, lărgindu-şi sfera de cuprindere
în continuu şi adaptându-se la viaţa economică. Turismul are ca scop organizarea
călătoriilor pentru diferite scopuri: recreere, tratament, agrement, participare la
reuniuni, congrese, întâlniri de afaceri, şi include toate activităţile necesare
satisfacerii nevoilor turiştilor.
Importanţa serviciului de cazare turistică. Conţinutul industriei hoteliere a
evoluat paralel cu dezvoltarea capacităţii de cazare şi implicarea în activitatea
turistică a acesteia, îmbogăţindu-se cu noi forme şi funcţii de protecţie.
La început, existenţa hotelurilor a fost legată de efectuarea unor deplasări în
alte scopuri decât turistice. Ulterior, pe măsura dezvoltării circulaţiei turistice şi
dezvoltării turismului ca fenomen de masă, creşte numărul locurilor de cazare.
Industria hotelieră, deşi nu priveşte în exclusivitate angrenarea tuturor
spaţiilor de cazare şi servicii pentru turişti, manifestă multă receptivitate faţă de
nevoile acestora. Pe lângă atracţia exercitată de un loc turistic, amenajările legate,
în principal, de condiţiile de odihnă şi agrement, contribuie, în mod hotărâtor, la
prezenţa turiştilor în acea zonă. Complexitatea serviciilor de cazare, diversitatea
lor, reprezintă un factor de prestigiu, de atractivitate a produsului turistic şi
indirect, de creştere, a eficienţei comercializării lui.
Turismul de afaceri reprezintă un factor important al turismului în general,
pentru că, spre deosebire de turismul de recreere, turismul de afaceri asigură o
periodicitate, un ciclu (anual sau trimestrial) de vizitarea a oraşului.
Proiectul de faţă îşi propune să analizeze factorii care influenţează
circulaţia turistică, în cazul turismului de afaceri începând cu factorii geografici,
microclimatul, resursele naturale, până la factorii economici şi de natură
managerială.
 1. TIMIŞOARA – SITUARE ŞI RESURSE

1.1. Condiţiile naturale

Cadrul geografic
Timişoara este aşezată la întretăierea paralelei 45°47’ latitudine nordică, cu
meridianul 21°12’ longitudine estică, aflându-se în sud-vestul câmpiei Tisei, în zona de
divagare Timiş – Bega, într-unul din puţinele locuri pe unde se puteau traversa întinsele
mlaştini formate de apele celor două râuri, care până acum 200 de ani acopereau în
fiecare primăvară, cu o pânză de apă gălbuie suprafaţa cuprinsă între dealurile Lipovei şi
cele ale Silagiului.
În partea de nord-est şi de nord se află terasa dintre Giarmata-Vii şi Dumbrăviţa,
cu înălţimea medie de circa 100 m. Această terasă a Begăi, a avut iniţial altitudinea de 25
– 30 m faţă de albia râului, dar a suferit o mişcare de subsidenţă, astfel încât astăzi,
altitudinea ei e de circa 10 m deasupra nivelului râului. Mişcarea de subsidenţă e dovedită
prin faptul că cele două straturi de loess care se găsesc sub pătura de sol brun-roşcat de
pădure se află la nivelul luncii inundabile, iar depozitele de terasă sunt scufundate sub
nivelul actual al râului.
În partea de nord – vest se întinde câmpia joasă a Torontalului, cu înălţime medie
de 88 m, care intră în contact cu vatra oraşului prin câmpul de la Cioreni. Pe această
câmpie se găsesc numeroase crovuri, rezultate în urma loess-ului. În partea de este se
întinde lunca Begăi, formată din nisipuri şi argile galbene lutoase, cu o altitudine medie
de 90 – 95 m. La vest, spre Săcălaz, nivelul ei coboară până la 85 m. În jurul Săcălazului,
Freidorfului şi Frateliei se găsesc numeroase meandre vechi, mlăştinoase, unele complet
seci. De asemenea, şi aici sunt frecvente crovurile.
În sud e cumpăna apelor între Bega şi Timiş, a căror cote scad de la 96 la 91 m în
direcţia NE – SV. În această parte apar la suprafaţă forme de şiroire grefate pe argile
cenuşii şi nisipuri argiloase.

Clima
Teritoriul oraşului Timişoara se încadrează în climatul continental de tranziţie,
caracteristic depresiunii panonice, cu unele influenţe ale climatului submediteranean
adriatic. El se caracterizează în linii mari prin diversitatea şi neregularitatea proceselor
atmosferice.
Temperatura medie anuală este de 10,9°C, luna cea mai caldă fiind iulie (21,6°C)
iar cea mai rece ianuarie (-1,2°C).
Perioadele de îngheţ sunt scurte, numărul zilelor cu temperatură medie sub zero
fiind de 44. totuşi, intervalul de timp în care se produc îngheţurile este mare. În mod
obişnuit, primul îngheţ are loc la sfârşitul lui octombrie, iar ultimul la jumătatea lui
aprilie.
 Numărul zilelor cu temperaturi maxime de peste 30°C, este în medie de 42,
frecvenţa lor fiind în iulie şi august, dar perioada de extindere ţine din mai până în
septembrie, extremele fiind în aprilie şi octombrie.
Presiunea atmosferică medie este de 759mmHg, prezentând o amplitudine anuală
de 6,3 mmHg.
Vânturile cele mai frecvente sunt cele din est, având o frecvenţă maximă din
septembrie până în ianuarie. Ele aduc mase de aer mai rece dinspre munţii şi podişul
Transilvaniei, producând scăderea temperaturii. O a două perioadă cu frecvenţă mare o au
în luna mai când produc îngheţuri.
Vânturile dinspre nord au intensităţi maxime din martie până în iulie. Din iunie
până în august predomină vânturile dinspre nord-vest care sunt prelungirea musonului
atlantic de vară. Vânturile au o frecvenţă destul de mare şi în perioada februarie – aprilie,
ca urmare a activităţii intense a ciclonilor dinamici de deasupra Atlanticul de Nord. În
aprilie – mai, o frecvenţă mare o au vânturile dinspre sud ca urmare a extindere
anticiclonului Azorelor, spre peninsula Balcanică.
Ca intensitate, vânturile au atins uneori gradul 10 pe scara Beaufort, smulgând şi
rupând arborii, dezvelind casele, azvârlind vehiculele de pe şosea. Furtuni cu caracter
ciclonar vin întotdeauna dinspre vest – sud vest.
Fiind sub influenţa activităţii de aer maritim dinspre nord şi nord vest, Timişoara
primeşte o cantitate de precipitaţii mai mare decât oraşele din Câmpia Română, media
anuală fiind egală cu media pe ţară.
Regimul precipitaţiilor se caracterizează printr-o maximă de vară, luna iunie fiind
cea mai ploioasă, şi o maximă secundară în luna octombrie. Lunile cele mai sărace în
precipitaţii sunt ianuarie şi februarie. Precipitaţiile cad neregulat. În aceleaşi luni au căzut
cantităţi foarte diferite, unele depăşind media cu peste 300%, altele scăzând sub 15% din
cantitatea medie de precipitaţii.
Primăverile sunt scurte, verile lungi şi călduroase şi ploioase. Lungimea toamnei
este variabilă, şi în general, este mai caldă decât în restul ţării.

Hidrografia
Principalul curs de apă este Bega, care izvorăşte din munţii Poiana Ruscăi, are o
lungime de 224 km şi se varsă în Tisa.
De la Făget este canalizată – canalul a fost construit în perioada 1728 – 1780 – iar
de la Timişoara până la vărsare, pe o lungime de 115 km, este navigabilă. Canalul Bega
prezintă o mare importanţă economică pentru economică pentru Timişoara, prin el
făcându-se legătura cu Dunărea, cu Europa Centrală, cu Europa Occidentală. Pe canal pot
circula şlepuri de 600 – 700 de tone.
Pe teritoriul oraşului Timişoara se găsesc câteva lacuri. Ele sunt formate în locul
vechilor meandre sau în zonele de tasare.
Pânza freatică la Timişoara se găseşte la o adâncime ce variază între 0,5 şi 4 m,
având un gust puţin plăcut. Sondajele făcute în partea de sud au dat de 9 pânze acvifere,
iar cele făcute în nord – est de cartierul Cetate, au întâlnit 4 pânze acvifere. Fântâni de
mare adâncime au fost forate pentru consumul obişnuit. O astfel de fântână este arteziana
cu apă bicarbonată, magnezică, şi calcică, uşor radioactivă din Piaţa Unirii. Temperatura
apei este de 24,5°C, iar adâncimea de forare de 412 m.
 Tot la mare adâncime a fost forat şi izvorul de lângă Parcul Copiilor, în 1965, cu
ape termale, puternic mineralizată, folosită pentru tratamente balneare.

Vegetaţia şi fauna
Timişoara se află în zona pădurilor de stejar, care au fost însă distruse în decursul
veacurilor, pentru a obţine lemnul necesar construirii cetăţii şi caselor, cât şi pentru
obţinerea de terenuri cultivabile. Stejarii bătrâni din parcurile Timişoarei sunt dovezi ale
existenţei pădurilor pe vatra oraşului. Vârsta unora dintre aceşti arbori depăşeşte 250 de
ani. Cu excepţia zonei împădurite din partea de nord-est (Pădurea Verde), teritoriul
oraşului se încadrează în silvostepa antropogenă a Câmpiei Bănăţene.
Structura floristică a silvostepei bănăţene se recunoaşte prin speciile lemnoase, ca:
stejarul, stejarul pufos, păducelul, porumbarul şi printr-un strat ierbos.
În lunca largă şi destul de reavănă a râurilor Timiş şi Bega sunt pajişti mezofile şi
păduri cu structură caracteristică, din care nu lipsesc stejarul, cerul, frasinul, arţarul, etc.
Numeroasele braţe moarte ale Begăi şi Timişului sunt ocupate de o vegetaţie lacustră, iar
pe oglinda micilor lacuri din jurul şi interiorul Timişoarei apar asociaţii de nufăr alb,
nufăr galben, trestie, papura, buzdugan de baltă, mană de apă, rogoz şi altele.
Holdele mănoase din jurul timişoarei cuprind aproape în întregime şesul bănăţean.
Aici întâlnim culturi de cereale, floarea-soarelui, trifoi, plante tehnice, etc.
Oraşul se mândreşte cu o bogată vegetaţie ce împodobeşte parcurile şi grădinile
publice, străzile şi bulevardurile. Parcurile şi grădinile publice ocupă o suprafaţă de peste
100 ha, ceea ce justifică denumirea de „oraş şi florilor”.
Alături de stejarii seculari, întâlnim tei, platani, ulmi, etc. de exemplu, teiul cu
frunza crestată, atavism de o formă teratologică care se găseşte în Parcul Copiilor este o
formă rară, unică în ţară şi care nu există decât în puţine grădini botanice din Europa.
Sunt întâlnite şi numeroase specii străine, ca: chiparosul de baltă, nucul american,
etc. De asemenea sunt numeroase specii de conifere: tisa, Ienupărul de Virginia, Bradul
albastru canadian, etc.
Sunt des întâlnite specii cu forme pletoase, ornamentale, ca: ca salcia plângătoare,
dudul plângător, ulmul plângător, precum şi plante agăţătoare, ca glicina, trâmbiţa
îngeraşului, viţa americană, etc.
Parcul rozelor este o adevărată colecţie de trandafiri.
Varietatea lumii vegetale din jurul oraşului, face ca şi lumea animală să fie foarte
bogată, acest fapt fiind favorizat şi de varietatea terenurilor de habitat din hotarul
oraşului. O puternică acţiune asupra dezvoltării şi răspândirii faunei, a fost exercitată, mai
ales, începând din secolul al XVIII-lea. Prin canalizarea râurilor şi secările de mlaştini s-a
distrus stuful şi s-a restrâns astfel arealul păsărilor de baltă, care se întâlnesc tot mai rar.
Defrişarea pădurilor şi dezvoltarea stepei de origine antropică a restrâns arealul faunei de
pădure, şi l-a extins pe cel al faunei de stepă. Canalizarea râului Bega a modificat speciile
ihtiofaunei, societatea a exercitat o influenţă pozitivă prin colonizarea fazanului,
răspândirea porumbelului comun şi protejarea păsărelelor.
Fauna de pădure e reprezentată prin căprioare, vulpi, bursuci, iepuri, veveriţe.
Păsările sunt reprezentate prin privighetorile mari, pupăza, dumbrăveanca, potârnichea şi
altele. Dintre păsările de câmp cităm ciocârlia de câmp, fâsa de câmp, ciocârlanul,
graurul, prepeliţa. Iar dintre păsările răpitoare ulii. Abundente numeric şi ca specii sunt
păsărelele: sticleţii, piţigoii, privighetorile. Numeroşi sunt şi porumbeii, care trăiesc în
stoluri în pieţele oraşului. În lunci, în mlaştinile şi lacurile din jurul Timişoarei trăiesc
câteva specii de păsări sălbatice.
Fauna piscicolă cuprinde crapul, somnul, şalăul, obleţul, ştiuca, roşioara, cleanul,
iar în lacuri şi braţele secundare: avatul, linul, carasul, ţiparul.
Fauna avicolă, piscicolă şi cu păr formează un fond valoros pentru vânătorii şi
pescarii sportivi.

Evoluţia demografică
În documentele evului mediu lipsesc date precise asupra numărului populaţiei
cetăţii şi oraşului Timişoara, deoarece nu s-au întocmit recensăminte. O evaluare foarte
aproximativă a numărului locuitorilor oraşului se poate face pentru mijlocul secolului al
XVII-lea, după descrierea călătorului turc Evlia Celebi. Potrivit relatărilor acestuia,
populaţia civilă putea atinge în jurul anului 1660, cifra de 12.000 – 14.000 de locuitori, o
evaluare probabil exagerată. În anul 1738, populaţia Timişoarei este evaluată la 5.000 –
6.000 de locuitori, iar în 1774, Francesco Griselini evaluează numărul ei la 8.000 de
locuitori, Timişoara fiind un modest oraş de provincie.
Asanarea terenurilor din jurul oraşului contribuie la dezvoltarea acestuia şi la
creşterea populaţiei. La data primului recensământ (1850), Timişoara avea 17.669 de
locuitori, oraşul fiind format din trei cartiere: Cetatea, cuprinsă între ziduri, cartierul cel
mai vechi, având caracter militar-administrativ; Fabric, care cuprindea circa 70% din
populaţia oraşului, în partea de est, clădit pe locul vechii mahalale Palanca Mare, fiind
despărţit de cetate prin râul Bega. Caracterul economic industrial este indicat de însuşi
numele cartierului. Al treilea cartier este Iosefinul, în partea de vest a oraşului, ridicat
începând cu 1744, şi care avea un caracter comercial-agricol. Cele trei cartiere erau
izolate între ele prin spaţii mari neclădite, pe care se cultivau cereale şi legume.
Localităţi separate, atât teritorial, cât şi administrativ erau actuala zonă Bălcescu,
numită în secolul al XIX-lea (2.100 locuitori) şi Mehala, în partea de nord a cetăţii, având
un caracter pur agricol 4.800 locuitori.
Populaţia creşte încet, în 1857 oraşul numărând 29.773 locuitori (22.507 fără
locuitorii din Mehala şi Elisabetin). În 1869 atinge cifra de 40.800 locuitori (respectiv
32.223 în cele trei cartiere).
Urmează o perioadă de stagnare demografică. În 1890 trece în subordinea
administrativă a oraşului cartierul Elisabetin, iar în 1910 şi cartierul Mehala, astfel încât
în ajunul primului război mondial, cele cinci cartiere vechi ale oraşului sunt unite
administrativ. În 1910, populaţia Timişoarei era de 72.555 de locuitori. Dezvoltarea
industrială şi comercială determină apariţia unor suburbii în care locuieşte populaţia
legată puternic economic de oraş, dar care nu se poate aşeza în interiorul acesteia,
deoarece spaţiile neclădite erau ocupate de zidurile şi perimetrul de protecţie al oraşului.
Aceste structuri încep să fie demolate abia în preajma anului 1900. Tot în această
perioadă se înfiinţează şi localitatea Fratelia, care va deveni mai târziu un cartier al
oraşului. În 1930, Timişoara numără 91.580 de locuitori. În perioada 1930 – 1941 oraşul
cunoaşte o dezvoltare deosebită. Se construiesc peste 4.000 de clădiri, mai multe decât
avea întreaga Timişoară în 1900. Apar cartiere noi: Între Vii, Ronaţ, Freidorful Nou,
Fratelia se uneşte cu oraşul.
În anul 1941 populaţia se ridică la 110.840 de locuitori, Timişoara fiind al
patrulea oraş ca mărime al României. Al doilea război mondial a produs pierderi serioase
în rândul populaţiei oraşului, astfel explicându-se faptul că, în ciuda unei puternice
migraţii dinspre sate, după război, în 1948 Timişoara avea doar 111.987 de locuitori.
Ca urmare a dezvoltării industriale, populaţia sporeşte rapid. În 1956 Timişoara
avea o populaţie de 142.257 de locuitori, iar în 1966, de 174.388 de locuitori.
Se construiesc cartiere noi, cum sunt Ghiroda Noua, Plopi, Ciarda Roşie, atc.
Procesul de industrializare al Timişoarei în perioada comunistă face ca cererea de
forţă de muncă să crească foarte mult în oraş, ceea ce determină migraţia populaţiei din
satele din judeţ spre Timişoara, dar şi migraţia din alte zone ale ţării. Astfel, populaţia
oraşului creşte în ritm alert, ea depăşind în 1990 – 400.000 de locuitori.

160
140
120
100
Timişoara
80
Bucureşti
60
România
40
20
0
1997 1998 1999 2000 2001

Utilizarea forţei de muncă

Grafic comparativ Timişoara, Bucureşti, media pe ţară.

După 1990, din cauza recesiunii economice şi a declinului activităţii industriale,

are loc o mişcare în sens contrar, dar de o intensitate mult mai mică, astfel încât populaţia
Timişoarei rămâne în jurul cifrei menţionate mai sus. În ultimii ani, datorită noului avânt
al activităţii industriale se manifestă un nou aflux de populaţie spre oraş.
 Scurt istoric

S-a încercat, de către unii istorici identificarea toponimicului Tensinova, din

lucrarea geografului arab Sarif al Idrisi (1100 – 1166) cu Timişoara. Aceasta este însă
numai o afirmaţie lipsită de argumentare, aceleaşi toponimic fiind identificat de către alţii
fie cu Kanija, fie cu Solnok, fie cu Oradea Mare. S-a mai afirmat că prima documentare a
Timişoarei ar fi cuprinsă într-un document din 1138 sau în unul din 1183, ceea ce nu
corespunde realităţii, toponimicele respective fiind referitoare la alte aşezări.
Majoritatea lucrărilor privind Banatul sau Timişoara, consideră prima menţiune
documentară a oraşului, cuprinsă într-un document din 1912, bazându-se pe asemănarea
de nume. Primul document cunoscut şi care nu este şi nu poate fi contestat de nimeni că
se referă la Timişoara, datează din 1266, unde cetatea Timiş apare alături de alte aşezări
şi moşii din comitatele bănăţene. Prin acest act, tânărul rege al Ungariei şi duce al
Transilvaniei, Ştefan, dăruieşte comitelui Parabuch „pământul numit Kuke al cetăţii
Caraş şi pământurile Wolter şi Belan ale cetăţii Cuvin, pământul numit Rety al cetăţii
Timiş, apoi pământul numit Bobda, care se află în află în comitatul Timiş…” după cum
reiese, cetatea Timiş apare împreună cu moşii din Banat, şi nu cum apărea toponimicul
Temes din actul de la 1912, alături de posesiuni din Cehia. Începuturile cetăţii sunt
probabil anterioare anului 1266; probabil în jurul acestei cetăţi s-a organizat comitatul cu
acelaşi nume, menţionat pentru prima dată în 1177.
După cum se poate observa şi din evoluţia demografică a oraşului, înflorirea
Timişoarei începe o dată cu instaurarea dominaţiei habsburgice. La 5 august 1716, armata
imperială a lui Eugeniu de Savoya obţine o strălucită victorie la Petrovaradin. Înainte de a
începe asediul Belgradului, Eugeniu de Savoya consideră necesară cucerirea Timişoarei
şi înlăturarea stăpânirii turceşti din Banat. După un asediu de 48 de zile, la 12 octombrie
1916, turcii capitulează.
Banatul fiind cea mai înaintată provincie de graniţă spre imperiul otoman a intrat
în atenţia deosebită a stăpânirii austriece, care consolidează regiunea pe plan economic,
politico-militar şi religios. Începe colonizarea germanilor în provincie. Timişoara, ca
centru economic şi politic al Banatului, a cunoscut în cursul secolelor XVIII şi XIX o
dezvoltare condiţionată de posibilităţile provinciei şi de politica economică a curţii
vieneze.
Primul guvernator al Banatului a fost generalul C. F. Mercy (1718 – 1734).
Banatul a rămas sub administraţie militară până la 1781, când trece la administraţia
civilă. Administraţia provincială, condusă de un preşedinte ajutat de şase consilieri, a
durat până la 1778, când Banatul a fost incorporat administrativ Ungariei.
Acumularea de capital străin şi autohton imprimă o dezvoltare importantă a
metalurgiei, producţiei materialelor de construcţii şi mai ales a industriei uşoare şi
alimentare. La Timişoara existau în 1867 două mari fabrici de spirt, şapte mori,
numeroase alte întreprinderi puse în mişcare de forţa aburului.
Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, dezvoltarea economică a Timişoarei va fi
puternic influenţată de criza economică dintre anii 1873 – 1876, care cuprinsese toate
statele Europene şi de politica vamală a guvernului austro-ungar faţă de România.
Urmările crizei au fost dezastruoase pentru economia timişoreană. Într-un interval extrem
de scurt, de patru ani, au dat faliment patru mori cu aburi, o fabrică de hârtie, trei fabrici
de spirt, o fabrică de cărămidă, una de ulei, una de cherestea, una de stearină şi una de
produse chimice.
După 1876, ca urmare a încetării crizei şi a încheierii convenţiei comerciale între
România şi Austro-Ungaria viaţa economică a oraşului Timişoara cunoaşte o puternică
înviorare. Ea este stimulată şi de legea protecţionistă din anul 1881. În această perioadă
se construiesc tot mai multe linii de cale ferată care leagă Timişoara de centrele
economice din Ungaria, Austria, România şi ţările din peninsula Balcanică. Aceasta duce
la creşterea posibilităţilor de valorificare a produselor industriale.
Expirarea termenului de valabilitate a convenţiei comerciale din 1875, şi refuzul
guvernului român de a încheia o nouă convenţie economică în termenii celei dintâi a
determinat guvernul de la Viena să declare României un „război vamal”. Aceasta
cauzează pierderi mari oraşului Timişoara care avea legături strânse cu centrele
industriale din România.
Conştient de urmările dezastruoase ale „războiului vamal”, declarat României,
guvernul dualist emite în 1890 Legea protecţiei capitalului autohton, în speranţa
ameliorării situaţiei economice şi iniţiază discuţii cu guvernul român, pentru încheierea
unei convenţii comerciale reciproc avantajoase. Aceasta va fi încheiată în 1892.
După această dată iau fiinţă numeroase întreprinderi industriale, care vor juca un
rol important în viaţa economică a oraşului.
În industria metalurgică şi de prelucrare a metalelor a luat fiinţă în 1880 în calea
Buziaşului un stabiliment industrial „Prima turnătorie de fier” şi „Fabrica de maşini
Tedeschi and Comp.”. Aceasta din urmă producea şi repara maşini agricole şi industriale.
Spre sfârşitul secolului al XIX-lea profilul producţiei se schimbă. Proprietarul reuşeşte
să-şi construiască o turnătorie proprie, a trecut la o mare producţie de clopote, care, prin
calitatea sunt foarte căutate. Pe lângă cele două stabilimente industriale îşi mai desfăşura
activitatea „Prima fabrică de coase şi maşini I. Anheuer”. În 1908 se construieşte fabrica
de lanţuri, care în 1911 producea 50 de vagoane de lanţuri de diferite dimensiuni.
 Ramura industriei materialelor de construcţii era reprezentată în mod deosebit de
„Fabrica de cărămizi”, construită în 1880 şi „Fabrica de ciment şi mozaic”, care a luat
fiinţă în ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea.
Industria chimică era reprezentată prin „Fabrica de produse sodice” (1890) şi
„Fabrica de gaz” (1903).
Alte firme importante din peisajul economic timişorean în cea de-a doua jumătate
a secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea au fost:
o „Fabrica de chibrituri” (1883);
o „Fabrica de pălării” (1900);
o „Prima fabrică de broderii şi ţesătorie Gyula S.A.” (1889);
o „Fabrica de Bere” (1718);
o „Fabrica de Tutun” (1846);
De asemenea, se deschid în a doua jumătate a secolului XIX-lea primele bănci
mai puternice în Timişoara, cea mai importantă fiind „Prima casă de păstrare timişoreană
S.A.” înfiinţată iniţial ca sucursală a Băncii Naţionale Austriece în 1845. în anul 1850 ia
fiinţă „Casa de Comerţ”, care se va impune de la început în viaţa economică a oraşului.
Până în anul 1916 se vor înfiinţa în Timişoara 28 de bănci (în 2002 activează în
Timişoara filiale a 30 de bănci).
Mutaţiile istorice ulterioare Primului Război Mondial şi implicaţiile lor
economice sunt benefice dezvoltării Timişoarei. Banatul şi Timişoara ies din
marginalizarea şi izolarea economică suferită sub dominaţia austro-ungară, iar
dezvoltarea relaţiilor economice cu centrele din România nu mai este acum împiedicată
de graniţe statale.
În primii ani postbelici, Timişoara, necunoscând distrugerile războiului, se
dezvoltă vertiginos. Se înregistrează o puternică afluenţă de capital românesc în regiune,
în timp ce monopolurile străine, care dominau economia oraşului în perioada antebelică
continuă să-şi păstreze o poziţie influentă.
Asistăm acum la un nou val al dezvoltării industriei timişorene. Iau fiinţă
companiile:
o „Dura”, „Galvani” (industria electrotehnică)
o „Filt” (încălţăminte de lux)
o „Prima fabrică bănăţeană de mănuşi”
o „Tanara” (industria chimică)
o „Florida”, „Standard”, „Industria lânii” (industria textilă)
Dezvoltarea industrie şi creşterea populaţiei atrag creşterea numărului de firme
comerciale.
Criza economică din 1929-1933 afectează, după cum era de aşteptat, şi Timişoara.
Efectele crizei se fac simţite mai ales în circulaţia capitalului, dar şi prin restrângerea
activităţii unor firme sau prin încetarea activităţii altora.
Al doilea război mondial şi apoi naţionalizarea constituie noi momente de ruptură
în istoria oraşului. Timişoara a fost puternic afectată de război, atât sub aspect
demografic, cât şi social-economic. După naţionalizare apar la Timişoara unităţi
economice noi, care concentrează forţa de muncă a oraşului şi a satelor din regiune. Are
loc o puternică migraţiune a forţei de muncă din mediul rural spre cel urban, precum şi o
migraţiune dinspre celelalte zone ale ţării spre Banat. Aceste fenomene vor continua, cu
variaţii de intensitate, pe tot parcursul perioadei comuniste.
 Dezideratul comunist al industrializării cu orice preţ forţează dezvoltarea
industrială în marile centre urbane româneşti, şi nici Timişoara nu constituie o excepţie.
Se dezvoltă în oraş întreprinderi ce acoperă aproape toate domeniile industriale, de la
industria alimentară şi uşoară, la industria electrotehnică, industria grea şi industria
automobilelor. Trebuie să menţionăm că acest impuls dat de stat dezvoltării industriale a
avut şi aspecte benefice, şi ne referim aici în primul rând la retehnologizarea fabricilor
existente şi la dotarea cu aparatură şi echipamente moderne a întreprinderilor nou
înfiinţate, în deceniile al şaptelea şi al optulea ale secolului trecut.
Apar la Timişoara şi firme noi, iar unele întreprinderi de stat se dezvoltă pe
scheletul întreprinderilor naţionalizate. Astfel, vor funcţiona în oraş: 6 Martie, Uzinele
Mecanice Timişoara (industrie grea), AEM, Elba (industrie electrotehnică), Azur
(industrie chimică), !3 Decembrie, 1 Iunie (industrie textilă), etc.
Lipsa de consecvenţă a factorilor de decizie în privinţa necesităţii înnoirii
tehnologice face însă ca anul 1990 să găsească industria timişoreană (şi întreaga industrie
românească, în general) într-o stare avansată de uzură morală şi fizică.
Evoluţia economică, în condiţiile economiei de piaţă, a oraşului după 1990
urmează, în general, o curbă ascendentă. Timişoara reuşeşte să devină atractivă pentru
investiţiile străine şi să-şi relanseze economia. Deconstrucţia giganţilor industriali este un
proces anevoios, nefinalizat încă, şi care a presupus şi presupune în continuare fricţiuni la
nivel social. Prezenţa în Timişoara a unor firme de talie mondială („Alcatel”, „Philips” şi
„Siemens” în domeniul industriei electrotehnice şi electronice, „Continental”, unul din
cei mai mari producători de anvelope din lume, etc.), a filialelor unor bănci importante şi
a numeroase firme străine indică faptul că economia oraşului se află din nou pe un curs
ascendent. Prezenţa Institutului Politehnic – o sursă importantă în formarea forţei de
muncă specializate - creează premisele dezvoltării în oraş a industriei IT, dezvoltării
firmelor producătoare de software, etc.
Din analiza datelor prezentate succint mai sus, putem trage concluzia că
Timişoara tinde să se transforme, din oraşul industrial de acum 20 de ani într-un centru de
afaceri. Vom analiza în capitolele următoare facilităţile ce stau la dispoziţia omului de
afaceri venit în interes de serviciu la Timişoara, eforturile depuse de diverse organisme
locale şi regionale pentru atragerea investiţiilor străine în timişoara şi nivelul l acare se
desfăşoară turismul de afaceri în acest oraş.

1.2. Analiza structurilor de cazare

În Timişoara funcţionează peste 40 de unităţi de cazare, dar nu toate oferă condiţii

pentru desfăşurarea activităţii turismului de afaceri, dat fiind că aceasta reclamă standarde
ridicate ale serviciilor hoteliere. Totuşi, Timişoara dispune de suficiente hoteluri de trei şi
patru stele. Vom prezenta în continuare facilităţile oferite de câteva dintre ele, cele mai
reprezentative în privinţa turismului de afaceri.
 Într-o spaţiu geografic care dispune de un potenţial natural atrăgător, turismul nu
se poate dezvolta decât în ipoteza în care există suficiente posibilităţi pentru cazarea
vizitatorilor.
Unităţile de cazare, îndeplinesc mai multe funcţii, îmbinarea armonioasă a
acestora asigurând confortul solicitate de turişti: funcţia de cazare propriu-zisă;
- funcţia de cazare propriu-zisă;
- funcţiile complementare: agrement, alte servicii;
- funcţia de producţie, în legătură cu alimentaţia turiştilor;
- funcţia comercială;
- funcţia de informare;

Pentru turismul de afaceri, se îndeplinesc trei funcţii principale:

- funcţia de rezidenţă temporară;
- funcţia de agrement;
- funcţia comercială;
Pentru a putea prezenta cele mai bune condiţii pe care le oferă oraşul Timişoara,
este necesară o analiză a calităţii structurilor existente.

Structurile de cazare

Serviciul de cazare se prezintă ca o activitate complexă decurgând din exploatarea

capacităţii de cazare, fiind alcătuit dintr-un grup de prestaţii oferite turistului pe timpul
rămânerii lui în unitatea hotelieră.
Dezvoltarea şi calităţile serviciilor de cazare sunt dependente în primul rând de
existenţa unei baze tehnico-materiale de cazare: toate acestea cu dotările corespunzătoare
care să ofere turiştilor condiţii optime şi care să îndeplinească şi alte funcţii.

Tabelul nr. 1
Analiza structurilor de cazare
Număr de locuri
Unităţi de cazare

Categorie

Hoteluri 4 stele 120

Hoteluri 3 stele 751
Hoteluri 1 şi 2 stele 717
Moteluri 35
Hanuri turistice 15
Pensiuni 124

Localizarea hotelurilor constituie un punct pozitiv. Accesibilitatea este uşoară,

toate hotelurile fiind deservite de o şosea practicabilă şi un autobuz care face multe curse
pe zi între aeroport şi centrul oraşului.
 Recepţiile hotelurilor sunt luminoase şi spaţioase, funcţionând 24 ore din 24.
Personalul este amabil şi primitor, având o ţinută reglementară. Panourile de afişaj
existente în cadrul recepţiilor îi informează pe clienţi asupra serviciilor anexe, care le sunt
oferite. Fiecare hotel dispune de propria sa parcare. Nivelul calităţii serviciilor este în
continuă creştere. Camerele sunt bine amenajate şi decorate. Mobilierul este confortabil
şi starea acestuia este bună. De reţinut este faptul că majoritatea camerelor dispun de
balcon.
Păstrarea în starea bună a materialelor, a mobilierului şi grupurilor sanitare dă o
notă mai confortabilă camerelor.
Preţurile practicate sunt conform clasificării de 4,3 şi 2 stele a unităţilor de cazare.
Tarifele pentru cazarea turiştilor sunt afişate vizibil la recepţiile hotelurilor.
De menţionat faptul că preţurile turistice sunt într-o continuă modificare datorită
influenţelor unor factori conjuncturali, cum ar fi: creşterea costurilor de producţie ca
urmare a modificărilor de piaţă.
Din categoria serviciilor hoteliere ce întregesc funcţia de cazare se pot menţiona
următoarele:
- se află în afara oraşului
- se află în apropierea aeroportului
- se află pe malul unei ape
- aer condiţionat în camere
- camere cu baie sau cu duş
- bar în camere
- telefon în camere
- radio şi televizor, cablu, satelit
- internet
- fax
- bar
- restaurant
- snack bar
- sală de conferinţe
- schimb valutar
- ring de dans şi discotecă
- loc de joacă pentru copii
- locuri rezervate persoanelor cu handicap
- fitness
- saună
- parcare păzită
- închiriere autoturisme
 - piscină acoperită
- piscină în aer liber
- spălătorie
- depozitare şi transport bagaje
- depozitare bunuri de valoare
- teren de tenis
- pescuit
- hipism
- personalul vorbeşte engleza, franceza, germana şi italiana
- modalitate de plată prin card
Resursele de muncă se referă la potenţialul uman ca factor de producţie. Acesta
poate fi definit cantitativ având ca sursă dimensiunea personalului structurată
corespunzător, dar şi calitativ, prin nivelul calificării profesionale.
Din punct de vedere cantitativ numărul persoanelor angajate în aceste unităţi de
cazare se ridică la peste 400 de persoane.
În aceste unităţi de cazare se utilizează un sistem informaţional şi de rezervări
modern, gestiune computerizată, forţă promoţională, adaptare la clientela internaţională
mai ales prin standardizarea elementelor de confort la nivelul cerinţelor internaţionale.
Majoritatea turiştilor străini care vin în Timişoara sunt oameni de afaceri care
doresc să cunoască şi să coopereze cu mediul de afaceri timişorean şi judeţean,
participanţi la diferite manifestări ştiinţifice organizate de diverse instituţii de învăţământ
şi cercetare, participanţi la diferite manifestări cultural-artistice: expoziţii de pictură şi
sculptură, lansări de carte, festival de film documentar, manifestări tradiţionale de tipul
Student Fest (festivalul de teatru studenţesc), Festivalul internaţional de folclor,
Festivalul "Saltimbancilor", Festivalul "Berii", etc.
Pentru a satisface nevoile acestei categorii de turişti există unităţi dotate cu săli de
conferinţe, săli de şedinţe şi locuri pentru desfăşurarea de manifestări de amploare.
 Tabelul nr. 2
Dotări pentru desfăşurarea turismului de afaceri în Timişoara
Săli de Capacitate Dotări Săli de şedinţe Capacitate Dotări
congrese şi (nr. de (nr. de
conferinţe locuri) locuri)
Hotel 2000*** 120 Acces la internet, Hotel 2000*** 20 Telefon,
telefon,fax, cablu fax,
satelit, microfoane
microfoane, ecran
de proiecţie
posibilitate de
traducere
simultană
Hotel 30 Fax, cablu
Timişoara*** satelit
Continental** 100 Acces la cablu Hotel 50 Cablu
* satelit, telefon, Continental*** satelit,
fax, microfoane, microfoane
posibilitate
traducere
simultană
Hotel 70 Acces la cablu
Senator*** satelit, telefon,
microfoane, ecran
de proiecţie
EuroHotel*** 30 Fax,
microfoane
Internaţional****
Ambassador 150 Acces la internet,
**** telefon,fax, cablu
satelit,
microfoane, ecran
de proiecţie
posibilitate de
traducere
simultană
Sala "Adam 300 Acces la internet,
Muller telefon,fax, cablu
Guttenbrunn" satelit,
microfoane, ecran
de proiecţie
posibilitate de
traducere
simultană
 Structurile de alimentaţie publică

Activitatea de alimentaţie publică reprezintă îmbinarea într-un ansamblu armonios

a acţiunilor necesare pregătirii şi prezentării preparatelor culinare şi a băuturilor, a
serviciilor determinate de desfăşurarea şi consumul acestora.

Majoritatea unităţilor de cazare sunt dotate cu restaurant şi unul sau două baruri.
Cele mai moderne dintre unităţi posedă şi bar în cameră, sporind astfel confortul
oaspeţilor.
În ceea ce priveşte calitatea instalaţiilor şi a echipamentelor din dotare,
restaurantele au săli spaţioase, mobiliere de bună calitate, condiţii igienice foarte bune şi
bine decorate.
Dar fiind calitatea bună a meselor şi preţul practicat, accesibil, restaurantele oferă
un bun raport calitate / preţ.
Personalul lucrător este amabil, dinamic, are o ţinută reglementară şi bune
cunoştinţe profesionale.
Unul dintre aspectele cele mai importante aspecte ale muncii angajaţilor din
restaurante este de a se ocupa de calitatea servirii la recepţiile, ocaziile festive, organizate
în aceste unităţi.
Ţinuta ospătarilor, atitudinea lor, calitatea şi aspectul preparatelor servite în
funcţie de preferinţele clientului, dar şi de ţara lui de origine, contribuie la reuşita
acestora.
Aceste unităţi de cazare asigură în mare măsură facilităţile necesare pentru
turismul de afaceri. Un aspect critic îl reprezintă numărul mic de săli de şedinţe şi de
conferinţe.
Camerele sunt în mare parte spaţioase, dotate cu aer condiţionat, bar în camere şi
televiziune prin cablu. Ele oferă condiţii moderne şi confort oaspeţilor.
 Posibilitatea de a transmite informaţii peste tot în lume este de asemenea mărită în
incinta hotelurilor care oferă acces la internet şi fax.
Barurile, piscinele şi terasele vin să ofere o variantă de a petrece în mod plăcut
timpul liber.
Hotelurile dotate cu săli de conferinţe sunt, din păcate puţine la număr. Numai
15% dintre hotelurile timişorene oferă posibilitatea oamenilor de afaceri români şi străini,
turiştilor de a organiza aici conferinţe, colocvii şi comunicate.
Timişoara poate acoperi un necesar total de 1500 de locuri de cazare, dintre care
doar 650 de locuri pot asigura desfăşurarea în bune condiţii a turismului de afaceri. Lipsa
dotărilor corespunzătoare scade drastic şansele Timişoarei de a deveni un centru zonal
pentru desfăşurarea turismului de afaceri.
Sălile de conferinţe sunt dotate cu ecran de proiecţie, calculatoare, microfoane, iar
capacitatea lor este de circa 50 – 150 de locuri.
Sălile de şedinţe sunt în număr mai ridicat, procentul de hoteluri dotate cu
asemenea săli fiind de 69%. Sălile de şedinţe dispun de un număr de 15 – 20 de locuri şi
unele dintre acestea sunt dotate cu microfoane.
Altă problemă acută cu care se confruntă managerii hotelieri din Timişoara este
lipsa numărului necesar de personal calificat: barmani, recepţioneri, ospătari.
Pentru rezolvarea câtorva dintre aceste probleme, se colectează o contribuţie de
3% de la agenţii economici cu activitate de turism.
Pentru buna desfăşurare a activităţii de turism s-a înfiinţat în anul 1998 Oficiul de
Autorizare şi Control în Turism. Acest organism controlează respectarea de către agenţii
economici cu activitate de turism, hoteluri, agenţii de turism, unităţi de alimentaţie
publică, etc. a reglementărilor privind constituirea şi achitarea contribuţiei de 3% pentru
turism.
Pentru cunoaşterea optimă a turismului în Timişoara este foarte important ca pe
baza cunoaşterii şi urmăririi motivaţiilor cererii turistice să se realizeze diversificarea
serviciilor, utilizarea diversă şi chiar polivalentă a elementelor materiale existente. Scopul
este asigurarea unei corespondenţe mai bune între cerere şi ofertă, iar pentru aceasta
factorul uman, factorii imateriali constituie o şansă de contracarare a rigidităţii factorilor
materiali.
Caracterul economic al desfăşurării activităţii în ramura turistică timişoreană
presupune, cu prioritate, urmărirea şi chiar anticiparea cererii turistice, pentru a se veni în
întâmpinarea ei şi a nu se risca, în continuare, insuficienta ocupare a capacităţilor, aşa
cum din nefericire se petrece în prezent.

1.3. Puncte de atracţie turistică

Timişoara este un puternic centru cultural. Există în Timişoara multe instituţii de

cultură. Ca puncte de atracţie menţionăm muzeele:
• Muzeul Banatului, secţiile de istorie, ştiinţele naturii şi arte plastice, etnografia
• Muzeul Satului Bănăţean
• Colecţia Muzeală a Mitropoliei Ortodoxe a Banatului
• Muzeul Episcopiei romano-catolice
 • Colecţia Muzeală a vicariatului bisericii ortodoxe sârbeşti
• Colecţia Catedralei Ortodoxe

Colecţiile cuprind piese de cult, argintărie şi veşminte, icoane pe lemn şi pe sticlă

(sec. XVI – XIX), iconostase, altare, manuscrise, carte veche românească, în curte este
conservată şi biserica de lemn de la Băltăţeşti – Făget (sec. XVIII), reprezentantă pentru
arta populară bănăţeană.
În plus, există posibilitatea efectuării unui tur al oraşului, într-un cadru organizat,
pentru a admira frumoasele elemente arhitecturale ce compun peisajul urban timişorean.
Alte posibilităţi de petrecere a timpului liber sunt:
• Cinematografe (Capitol, Timiş, Studio-Euroimages)
• Opera Română Timişoara
• Teatrul Naţional, Teatrul German de Stat, Teatrul Maghiar „Csiky
Gergely”, Teatrul pentru copii şi tineret „Merlin”
• Filarmonica de Stat „Banatul”
• Centrul Cultural Francez
• Galerii de artă (Helios, Fenta Arta, Galeria 28, Art Club, Biblioteca de
artă, Galeria Vitralia, The Note, Galeria Buzunar, Art Shopping Center
Orhideea, Centrul Cultural Francez)
• Discoteci (Discoland, Park Place, Dragonul Verde)
• Cazinouri (Timişoara, Tiberius)
• Baruri de noapte
• Cluburi
 2. PREMISELE DEZVOLTĂRII TURISMULUI DE AFACERI

2.1. Potenţialul investiţional

Judeţul Timiş prezintă o serie de avantaje în direcţia dezvoltării afacerilor. Este

cel mai vestic judeţ al ţării, situat în triunghiul în care România se învecinează cu
Iugoslavia şi Ungaria. Zece capitale europene se află la o distanţă de 500 km sau mai
puţin de Timişoara (Bucureşti, Belgrad, Budapesta, Bratislava, Ljubljana, Praga,
Sarajevo, Skopje, Viena şi Zagreb). Judeţul Timiş este cel mai mare judeţ al ţării, ceea ce
influenţează potenţialul său de afaceri.
Judeţul Timiş este un mediu economic dinamic, având resurse naturale bogate
(petrol, gaze naturale, mangan, bazalt, marmură, materiale de construcţie, ape minerale şi
termale, lemn, faună-specii de interes cinegetic, etc.), o agricultură de tradiţie cu rol
important în ansamblul economiei româneşti şi cu implicaţii hotărâtoare asupra rezervei
alimentare a ţării. Judeţul Timiş are cel mai important potenţial agricol din ţară, având
cea mai mare suprafaţă cultivabilă, peste 700.000 de hectare şi cea mai mare producţie
vegetală. 85% din suprafaţa agricolă este în proprietate privată.
Timişoara are o industrie complexă şi diversificată, fără unităţi energofage sau
poluante. Ca ramuri industriale importante menţionăm industria construcţia constructoare
de maşini, electrotehnică şi electronică, chimie şi petrochimie, industrie textilă, pielărie-
încălţăminte, prelucrarea lemnului, industria materialelor de construcţii, industrie
alimentară.
În activitatea comercială activează numeroase firme private care oferă o paletă
diversificată de bunuri din producţia internă cât şi din import. În judeţul Timiş activează
peste 550 de firme exportatoare, ceea ce plasează judeţul Timiş pe locul al treilea în ţară.
Oraşul Timişoara este o zonă de interferenţă a mai multor etnii, limbi, obiceiuri şi
culturi. Structura eterogenă a populaţiei, fără conflicte interetnice şi religioase apropie
judeţul de europenitate şi universalitate. Coexistenţa mai multor naţionalităţi a creat o
populaţie a cărei caracteristică este poliglotismul.
Timişoara este un puternic centru universitar şi de cercetare, cele patru universităţi
de stat şi şase universităţi private, cei peste 40.000 de studenţi şi peste 100.000 de elevi
asigură necesarul de forţă de muncă cerută pe piaţa locală. Numeroase institute de
cercetare desfăşoară o prodigioasă activitate în diverse domenii.
În ultimii zece ani, industria judeţului Timiş a suferit o schimbare majoră. Un
exemplu concret a noii structuri industriale a judeţului este prezenţa la Timişoara a două
parcuri industriale (Freidorf şi Timişoara Nord).
Timişoara este un centru al culturii şi artei naţionale şi internaţionale, recunoscut
prin instituţii de cultură de referinţă: Opera Română, Teatrul Naţional Mihai Eminescu,
Teatrul Maghiar, Teatrul German, Filarmonica Banatul, Muzeul Banatului, Muzeul de
Artă, Centrul Cultural Francez, Centrul Britanic, Biblioteca Americană, International
House, numeroase publicaţii, studiouri de radio şi TV publice şi private.
Timişoara este un important centru financiar-bancar, cele peste 30 de filiale şi
sucursale ale băncilor internaţionale şi româneşti de renume oferă servicii specializate
firmelor şi persoanelor fizice. Sunt prezente bănci ca: ABN – AMRO Bank, ING Barings,
BRD Group Societe Generale, BCR, HVB Romania, Volksbank, City Bank, etc.
În judeţul Timiş operează numeroase firme de consultanţă, societăţi de investiţii,
bursă de mărfuri, societăţi de valori mobiliare, societăţi de asigurare.
Ca centrul diplomatic, Timişoara găzduieşte Consulatul General al Iugoslaviei,
Consulatul Republicii Federale Germania, Consulatul Onorific al Austriei.
La 1 ianuarie 2002 se înregistrau la Registrul Comerţului 20.931 societăţi
comerciale, dintre care 4.213 societăţi comerciale cu capital mixt sau integral străin, cu
parteneri din peste 70 de ţări ale lumii. Din cele circa 200 de firme care se înregistrează
lunar la Oficiul Registrului Comerţului, 25% sunt firme cu capital străin. Valoarea
capitalului străin investit era, la începutul anului 2002 de 361,9 milioane dolari, cifră ce
clasează judeţul Timiş pe locul doi în ţară, după Bucureşti.

250

200

150
Timişoara
Bucureşti
100
România

50

0
1997 1998 1999 2000 2001

Capital total investit

 Grafic comparativ Timişoara, Bucureşti, media pe ţară.

Principalele investiţii străine în judeţul Timiş au fost făcute în electronică şi IT,

chimie petrochimie, industria componentelor auto, prelucrarea lemnului, textile, pielărie,
ncălţăminte, agricultură şi industrie alimentară, comerţ, servicii.
Marea majoritate a firmelor sunt firme mici şi mijlocii. Acestea reprezentând
aproximativ 90% din numărul total al firmelor. Marea majoritate a IMM-urilor este
concentrată în domeniul serviciilor, al comerţului şi al operaţiunilor de comerţ exterior.
IMM-urile sunt mai puţin interesate de producţie, datorită costurilor pe care le implică
statutul legal şi echipamentul necesar.
După Topul Companiilor Naţionale, elaborat de Camera de Comerţ şi Industrie a
României, rata rentabilităţii a fost de 8%. Un important efort de dezvoltare a fost făcut
prin resurse proprii. Judeţul Timiş a avut în ultimii ani cea mai importantă dinamică de
dezvoltare din ţară.
Industria alimentară, comerţul interior şi construcţia de maşini, sunt considerate
specializări principale în regiune. Alte domenii de activitate, ca agricultura, construcţiile
civile, construcţiile civile, comerţul exterior, industria extractivă şi turismul sunt de
importanţă secundară. Transporturile şi serviciile profesionale au o dezvoltare slabă. Un
proces de diversificare a structurii economice, distribuit pe ramuri economice, a fost
observat începând cu 1996.
Contribuţia la exporturile româneşti a judeţului Timiş nu este la nivelul
potenţialului de producţie. În ultimii ani, participarea judeţului la exporturile naţionale s-a
situat în jurul valorii de 3%.
Evoluţia societăţilor comerciale care au beneficiat de participare străină a fost
extrem de pozitivă. Mulţumită unor facilităţi acordate investitorilor străini, aceste
companii au reuşit să-şi crească profitabilitatea. Rata profitabilităţii este însă influenţată
direct de variaţiile mediului legislativ, restrictiv şi instabil.

50

40
micro
30 mici
20 mijlocii

10

Distribuţia societăţilor comerciale după mărime (%)

2.2 INFRASTRUCTURA FIZICĂ

Tabelul nr. 3
Indicatori privind drumurile publice
Drumuri Modernizate % Drumuri Modernizate %
publice naţionale

Densitatea de căi ferate în judeţul Timiş este de 76 km /1000 km 2, depăşind cu

mult media pe ţară - 47,8 km / 1000 km 2. Numai 27% din căile ferate locale sunt
electrificate, şi aproximativ 13% au două sensuri.
Obstacole în calea unui sistem de căi ferate funcţionale:
- echipamentele sunt vechi şi mult sub standardele UE
- marea parte reţelei este echipată doar cu căi ferate pe un singur sens, având o
capacitate de transport destul de limitată

2.3. Euroregiunea Dunăre-Criş-Tisa-Mureş (DKTM)

În contextul legii şi a necesităţilor obiective ale etapei actuale, CCIAT este

principalul promotor al dezvoltării economice locale prin cultivarea insitentă a
parteneriatului local. Apartenenţa la organisme similare recunoscute, din ţară şi
străinătate, contactele internaţionale dezvoltate, conferă Camerei calitatea de partener de
marcă în lansarea şi derularea de proiecte de interes local, regional, transfrontalier şi
internaţional.
Includerea judeţului Timiş în euroregiunea DKTM deschide noi perspective
pentru dezvoltarea vieţii economice în Timişoara şi judeţul Timiş. Se încheie acorduri
între autorităţile regionale, precum şi între Camerele de Comerţ din cele 9 regiuni
membre şi între uniunile de comerţ din zona respectiva.
La Timişoara se organizează mai multe târguri şi expoziţii menite a dezvolta
colaborarea dintre firmele din regiune.

Euroregiunea “Dunăre – Criş - Mureş – Tisa” (DCMT)

Cooperarea în acest format îşi are originile în Acordul de cooperare bilaterală între Timiş (România) şi
Csongrad (Ungaria), Protocolul de Cooperare Regională Dunăre - Mureş – Tisa fiind semnat în 1997.
Parteneri în acest format sunt 4 judeţe din România ( Timiş, Arad, Caraş Severin, Hunedoara), 4 din
Ungaria ( Czongrad, Bekes, Jacz Nagykun Szolnok, Bacs – Kiskun Kiskun) şi regiunea Voivodina din
Serbia.
Această cooperare are drept obiectiv dezvoltarea şi lărgirea relaţiilor dintre comunităţile şi autorităţile locale
în domeniul economic, educaţie, cultură, sănătate, ştiinţă şi sport, precum şi colaborarea în perspectiva
integrării europene.
Dintre proiectele realizate până în prezent, se evidenţiază:

• construirea unui punct de trecere a frontierei între Timiş şi Csongrad;

• conceperea unei strategii de dezvoltare economică regională;
• editarea unei reviste comune “Euroregio”;
• organizarea, începând cu mai 1997 (la Timiş), a “Zilelor DCMT”;
• îmbunătăţirea calităţii apei potabile din sudul Ungariei, proiect realizat cu fonduri europene;
• coordonarea unor pachete turistice în toate cele trei ţări membre DCMT;
• înfiinţarea unui ghişeu regional de informaţii.

Sunt în curs de implementare o serie de proiecte de interes pentru partea română, cum ar fi:

• realizarea infrastructurii punctului de trecere a frontierei Cenad – Kiszombor: se preconizează

trecerea la faza a doua a lucrărilor, fondurile fiind asigurate prin programul PHARE CBC RO-HU
2000;
• reabilitarea Canalului Bega - studiul de fezabilitate a fost finalizat cu sprijinul guvernului olandez.
Se apreciază că, după transformarea Canalului Bega într-o cale navigabilă de clasa II-III, va deveni
posibilă conectarea sa la Culoarul Dunăre-Rin-Main;
• reabilitarea liniei de cale ferată Szeged (Ungaria) – Kikinda (Serbia şi Muntenegru) – Timişoara
(România); proiectul, care prezintă importanţă pentru revitalizarea legăturilor locale, presupune
refacerea unei linii de cale ferată istorice, precum şi a nodului de cale ferată de la Szeged şi
construirea unui pod;
• protejarea mediului în zona lacului Surduc, reabilitarea infrastructurii rurale şi introducerea zonei în
circuitul turistic internaţional – proiectul este recomandat spre finanţare în cadrul programului
PHARE Infrastructură 2001, valoarea finanţării ridicându-se la 4,5 milioane;
• centrul de agrement şi tratament balnear Buziaş – proiectul urmăreşte reabilitarea băii termale din
Buziaş, în paralel cu proiectul de reabilitare a băii termale din localitatea ungară Mako. Se
intenţionează finanţarea proiectului în cadrul programului PHARE CBC RO-HU 2003, fondurile
solicitate din partea PHARE fiind de 2,7 milioane Euro;
• autostrada Lugoj – Timişoara – Arad - Nădlac, prelungită până la Szeged, care va conecta vestul
ţării cu coridorul paneuropean IV. Proiectul a fost inclus în Acordul de Cooperare semnat la 23 mai
2001, la Timişoara, de către reprezentanţii Consiliului Judeţean Timiş, ai Adunării Generale
Csongrad şi ai Consiliului Executiv al Provinciei Autonome Voivodina;
• deschiderea unui punct de trecere a frontierei la Triplex Confinium – punctul în care se întâlnesc
frontierele României, Ungariei şi Serbiei şi Muntenegru.

La 29 ianuarie 2003, la Timişoara, s-a desfăşurat Forumul Preşedinţilor Camerelor de Comerţ din
Euroregiunea DCMT. Acest forum a realizat o serie de manifestări comune de natură să stimuleze
cooperarea economică şi schimburile comerciale în cadrul Euroregiunii.
La 22 iunie 2004 s-a desfăşurat, la Timişoara, conferinţa cu tema “Strategii de dezvoltare a
euroregiunii Dunăre–Criş–Mureş–Tisa”, organizată de Finmedia, prin departamentul “Conferinţele
Piaţa Financiară”, în asociere cu Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timiş.
Programul conferinţei a cuprins două sesiuni, în cadrul cărora au fost dezbătute următoarele teme:

• euroregiunea DCMT în contextul integrării în UE – stadiul actual şi perspective;

 • dezvoltarea mediului de afaceri în perspectiva aderării la UE;
• cooperarea economică transfrontalieră - oportunităţi şi obstacole în dezvoltarea relaţiilor
economice.

La iniţiativa părţii ungare, la 28 mai 2005, s-a desfăşurat, la Szeged (Republica Ungară), reuniunea
trilaterală a miniştrilor de externe ai României, Ungariei şi Serbiei şi Muntenegru. Au participat domnul
Mihai-Răzvan Ungureanu, ministrul afacerilor externe al României, domnul Ferenc Somogyi, ministrul
afacerilor externe al Ungariei, şi domnul Vuk Draskovic, ministrul de externe al Serbiei şi Muntenegru.
Scopul evenimentului a fost acela de a da un semnal politic puternic pentru revigorarea şi dezvoltarea
cooperării transfrontaliere dintre cele trei ţări. Reuniunea a constituit un bun prilej pentru România şi
Republica Ungară de a reafirma ataşamentul privind stabilitatea Balcanilor de Vest, precum şi sprijinul
acordat Serbiei şi Muntenegru în cadrul procesului de integrare europeană şi euro-atlantică.
Cu această ocazie au avut loc şi lucrările Adunării Generale a Euroregiunii „Dunăre – Criş – Mureş –
Tisa” (DCMT), la care au participat reprezentanţi ai autorităţilor locale şi oamenilor de afaceri din cele trei
ţări, primarii localităţilor de frontieră, reprezentanţi ai camerelor de comerţ locale. La încheierea lucrărilor, a
fost adoptată Strategia de dezvoltare a Euroregiunii, iar preşedinţia a fost preluată de autorităţile locale
din Provincia Autonomă Voivodina (Serbia). Astfel, domnul Bojan Pajtic, preşedintele Guvernului Provinciei,
a devenit preşedintele în exerciţiu al euroregiunii.
S-a propus studierea posibilităţii elaborării unui Acord trilateral privind prevenirea şi gestionarea
dezastrelor, iar în baza acestui Acord să fie înfiinţate (la Timişoara, Szeged şi Novi Sad) Centre pentru
administrarea şi prevenirea dezastrelor, în cadrul cărora vor activa echipe comune de intervenţie în caz
de dezastre.
În urma întâlnirii de la Szeged, Ministerul Afacerilor Externe român a identificat un model de Acord trilateral
privind prevenirea şi gestionarea dezastrelor printre cele încheiate de Elveţia, Franţa şi Germania în
cadrul Euroregiunii „Regio TriRehna”. În baza acestuia, dar şi raportat la necesităţile regionale ale celor trei
ţări, Ministerul Administraţiei şi Internelor a redactat proiectul românesc al Acordului. Acesta va fi înaintat
partenerilor din Ungaria şi Serbia, după îndeplinirea formalităţilor prevăzute de Legea nr. 590/2003 privind
tratatele, respectiv aprobarea iniţierii negocierilor de către Guvernul român.
În perioada mai 2006 – mai 2007, preşedinţia DCMT este asigurată de Consiliul Judeţean Timiş,
urmând să fie predată autorităţilor ungare în acest an.
Direcţia Balcanii de Vest şi Cooperare Regională - Ianuarie 2007

3. TURISMUL DE REUNIUNI, CONGRESE, AFACERI SAU

PROFESIONAL

3.1. Analiza tipurilor de congrese, conferinţe şi simpozioane

În Timişoara, se desfăşoară o serie de congrese, conferinţe şi simpozioane,

reunind speciaşti din diverse domenii.
Sunt manifestări de anvergură naţională şi internaţională, reunind participanţi din
mai multe ţări. Congresele au de regulă o durată de mai multe de mai multe zile, lucrările
tratând o tematică variată în cadrul unui domeniu ştinţific şi profesional strict
circumscris.
**** 50 USD 45 USD 55 USD Inclus
Ambassador
„Zilele Stomatologice bănăţene”

• Congres medical, cu participare internaţională

• Domeniu: Stomatologie

Prima ediţia s-a desfăşurat în 1996 (congresul se află la cea de-a şaptea

60

40 Rom ânia
S.U.A.
20
Germ ania
0
1999 2000 2001

Număr de participanţi români şi străini (1999 – 2001)

Tabelul următor prezintă capacitatea de cazare disponibilă la Congresul

internaţional de radiologie.

Capacitatea de cazare
Tabelul nr. 6
Hotel X Single Double Apartament Mic Dejun
Continental *** 20 USD 30 USD 50 USD Inclus
Timisoara ** 40 USD 50 USD 65 USD Inclus
Ambassador **** 50 USD 45 USD 55 USD Inclus
Hotel Euro *** 65 USD 65 USD 70 USD Inclus

Zilele Cardiologiei

• Congres cu participare internaţional

• Domeniu: Medicină - Cardiologie

• Ediţia a II-a
• Locaţie: Universitatea de Vest
 Lucrările acestei manifestări au o importanţă deosebită pentru medicina naţională,
în premieră naţională s-a efectuat prima operaţie pe cord deschis, 3.1.2.
Simpozioane culturale

„Identitatea culturală a tuturor românilor”

• Simpozion naţional cu participare internaţională

• Domeniu: Cultură
• Titlul conferinţei: „Identitatea culturală a tuturor românilor"
• Ediţia a 6-a
• Locaţie: Universitatea de Vest

Lucrările acestei manifestări culturale se adresează dacă nu pe toţi cei care

3.1.4. Simpozioane ştiinţifice

Ecotim

• Simpozion naţional cu participare internaţională

• Domeniu: Ecologie
• Ediţii anuale, începând cu anul 1999
• Locaţie: Casa „Adam Muller Guttenbrun”
• Lucrările manifestării ştiinţifice sunt structurate pe secţiuni, în fiecare an
numărul acestora variind, în funcţie de orientarea cercetării ştiinţifice la
momentul respectiv. Ca secţiuni de bază, care au fost tratate la fiecare ediţie a
simpozionului, menţionăm:
- protecţia calităţii aerului, solului şi apei
- gestionarea deşeurilor
- managementul mediului
- zone protejate
• participanţi din:
- România
- Germania
- Austria
- Ungaria
• Interesul participanţilor la simpozion nu se rezumă doar la sfera teoreticului,
la fiecare ediţie, organizându-se deplasări în judeţ sau în regiune, având ca
scop vizitarea unor obiectiv de interes din punct de vedere al protecţiei
mediului. Delegaţia ECOTIM s-a deplasat, la una dintre ediţii la Coştei,
pentru a vedea nodul hidrotehnic cu o vechime de 250 de ani, unic în Europa,
şi la Surduc, unde au analizat punctele tari şi slabe ale zonei şi barajului de
regularizare a apelor din această zonă a Banatului.
• Număr de participanţi:
 70
60
50
Rom ânia
40
Ungaria
30
Austria
20
Germ ania
10
0
1997 1998 1999 2000 2001

Număr de participanţi români şi străini (1999 – 2001)

i expoziţii atât în spaţiu liber cât şi în spaţii închise, suprafaţa disponibilă fiind
suficient de întinsă pentru desfăşurarea unor târguri şi expoziţii de anvergură.
Plasarea centrului expoziţional în inima Timişoarei, reprezintă o poziţie
privilegiată. O suită de facilităţi de cazare de două şi trei stele se găsesc la o distanţă
relativ mică faţă de centrul expoziţional, de asemenea se asigură servicii anexe, cum sunt:
spaţii pentru parcare autovehiculelor, etc.
De asemenea situarea Expotim reprezintă şi o premisă pentru asigurarea afluxului
de vizitatori, centrul expoziţional aflându-se la întretăierea unor artere principale de trafic
rutier (şi de asemenea, în apropierea de şoselei „de centură” a Timişoarei) şi a unor
noduri ale reţelei de transport în comun.

Târguri şi festivaluri în Timişoara

Tabelul nr. 11
MANIFESTĂRIINUMELE

PRIMĂVARA VARA TOAMNA

Auto – Tehnica Festivalul berii Expoziţia şcolarului

Auto – Tehnica

• se află la cea de-a treia ediţie. Prima ediţie a fost inaugurată în anul 2000
 • Domeniu: cea mai mare expoziţie de maşini din România, după expoziţia de
la Târgul Internaţional Bucureşti (TIB).
• Secţiuni:
- autoturisme
- maşini de teren
- maşini de mare tonaj
- accesorii şi piese auto

• Locaţie: Manifestarea a avut loc în incinta fostei fabrici de autoturisme

„Lăstun” din Calea Buziaşului. Ediţiile trecute, manifestarea s-a confruntat cu
o mare problemă, problema spaţiului. În anii 2000 şi 2001, expoziţia s-a
desfăşurat pe o suprafaţă de numai 800 mp. Anul acesta, problema a fost
rezolvată, firmele participante având oportunitatea de a expune pe o suprafaţă
de 8000 mp, de zece ori mai mult decât la ediţiile trecute.

• Participarea a însumat 20 de reprezentanţi, de la firme prestigioase cum ar fi:

Iveco, Porsche, Iveco, Aro, Renault, Dacia, etc.

• Expoziţia s-a desfăşurat pe parcursul a 3 zile din luna aprilie. Participanţii au

fost cazaţi la Hotel Continental, Hotel Timişoara şi Hotel Central. Cel mai
mare număr de participanţi cazaţi s-a înregistrat la Hotel Timişoara, care a
găzduit echipa Porsche.

CERF
• se află la cea de-a treia ediţie
• Domeniu: CERF este un târg de informatică (tehnologie IT şi tehnologia
comunicaţiei)
• Secţiuni:

3. Cheltuieli indirecte 8,2 mil lei

4. Cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate 70 mil lei

 cheltuieli de protocol
 cheltuieli de reclamă şi publicitate
10 mil lei
5. Cheltuieli neprevăzute

6. TOTAL CHELTUIELI / CONFERINŢĂ 192,64 mil lei

 Cheltuieli de management
 coordonare
15% x 4,04 x 1,1 x 1,33 = 0,89 mil lei / lună
0,89 mil lei / lună : 2 = 0,44 mil lei / lună
Total cheltuieli management: 0,44 mil lei
 rale
17 mil x 5 sponsori x 2 zile = 170 mil lei

 Venituri din sponsorizare / zi

17 mil x 5 sponsori x 1 zi = 85 mil lei

 Taxă de participare pentru o zi: 10 USD

Taxă 10 USD x 200 participanţi/zi x 32.000 mii lei = 64 mil lei

VENITURI TOTALE / ZI = VENITURI DIN

4. CIRCULAŢIA TURISTICĂ

Putem împărţi turiştii în două categorii: individuali şi cei care practică turismul în
grupuri organizate.
Cei individuali sunt cei care cumpără pentru ei înşişi sau pentru familia lor.
Produsele sau serviciile sunt cumpărate nu numai pentru a satisface nevoile fizice, ci şi pe
cele sociale şi psihologice.
Principali cumpărători de servicii hoteliere sunt participanţii la congresele,
simpozioanele şi târgurile din Timişoara.
Consumatorii organizaţionali cumpără în numele organizaţiei pentru care
lucrează, iar nevoile pe care le satisfac sunt ale firmei.
Persoana care cumpără un produs sau serviciu nu este întotdeauna utilizatorul,
sau singurul utilizator al produsului în cauză.
Cumpărătorul nu este întotdeauna persoana care ia decizia de cumpărare, în
consecinţă spre cine trebuie concentrate eforturile promoţionale, care sunt direcţiile în
care trebuie diversificate ofertele, etc.: spre cumpărători sau spre utilizatori. Pentru
diverse produse sau servicii trebuie să identificată persoana care ar avea rolul cel mai
important in influenţarea deciziei.
Participanţii la diverse conferinţe, simpozioane, etc., vizitează oraşul Timişoara în
interes în primul rând profesional.
Indicatorii circulaţiei turistice exprimă la nivel de ţară, zonă sau localitate
volumul, intensitatea şi structura cererii turistice în diverse perioade calendaristice. Cu
ajutorul acestora se poate realiza corelarea circulaţiei turistice cu capacitatea de primire.
 Diversificarea şi dezvoltarea circulaţiei turistice au condus la multiplicarea
formelor de turism; multitudinea formelor de turism se poate clasifica după următoarele
criterii:
• în funcţie de provenienţa turiştilor (turism intern; turism internaţional);
• în funcţie de direcţia fluxurilor turistice într-un cadru geografic dat (turism emitor;
turism receptor);
• în funcţie de modul de angajare a prestaţiei turistice:
- turism organizat, care presupune contracte, aranjamente, verigi intermediare,
itinerarii, programe;
- turism semiorganizat, care presupune o angajare anticipativă parţială a
serviciilor şi o alta, solicitată pe parcursul călătoriei direct prestatorilor respectivi;
- turism neorganizat (drumeţii, excursii pe cont propriu).
• în funcţie de momentul manifestării cererii (turism de vară, turism de iarnă, turism
de circumstanţă).

Cei individuali sunt cei care cumpără pentru ei înşişi sau pentru familia lor.

4.1. Numărul de turişti

Numărul de turişti este un indicator sintetic care exprimă numărul de persoane

care se deplasează în scop turistic în interiorul ţării sau care efectuează călătorii turistice
în străinătate.
Numărul de zile turist oglindeşte volumul fenomenului turistic, prin corelarea
numărului de turişti cu durata medie a sejurului.
Evoluţia turismului şi cererea turistică internă şi internaţională pentru turismul de
afaceri şi congrese în oraşul Timişoara sunt prezentate în tabelul următor.

Tabel nr.12
Anul

Zile turişti străini

Turişti români

Turişti străini

Total turişti

Zile turişti români

Total zile-turist

1997 1580 455 2035 3520 908 4428

1998 1765 551 2316 4150 1023 5173

1999 2300 561 2861 4547 1125 5672

2000 2450 602 3052 4998 1372 6370

2001 2541 623 3164 5140 1492 6632

Evoluţia turismului de afaceri şi congrese în oraşul Timişoara a înregistrat

- o creştere de 60.82 % între anii 1997 – 2001,
- în jurul cifrei de 961 de turişti români mai mult decât în anul de
referinţă.
În ceea ce priveşte turismul cu participare internaţională (turişti străini), situaţia se
prezintă după cum urmează:
- o creştere de 36.92 % între anii 1997 – 2001,
- în jurul cifrei de 168 de turişti străini mai mult faţă de anul 1997,
când s-a înregistrat un număr de 455 turişti străini.

Totalul numărului de zile / turist român/ an a înregistrat:

- o creştere de 46 procente faţă de anul de referinţă
- o creştere cu 1620 de zile / turist / an decât în anul 1997
Totalul numărului de zile / turist străin/an a înregistrat:
- o creştere de 37.23 procente faţă de anul de referinţă
- o creştere cu 2204 de zile / turist / an decât în anul 1997

4.2. Indicatorii intensităţii şi densităţii circulaţiei turistice

Numărul mediu de turişti pe zi, lună sau an caracterizează intensitatea circulaţiei

turistice în anumite perioade calendaristice.
Se determină ca raport între numărul total de turişti şi numărul de zile
calendaristice ale persoanelor luate în calcul.
Numărul mediu de turişti pe zi arată astfel:

Tabel nr. 13
români/zi

străini/zi

turişti/zi
Anul

Turişti
Turişti

Total

1997 4,33 1,24 5,57

1998 4,38 1,50 6,33

 1999 6,30 1,53 7,83

2000 6,71 1,64 8,35

2001 6,71 1,70 8,41

4.3. Durata medie a sejurului

Durata medie a sejurului reprezintă intervalul de timp în care turiştii rămân într-o
destinaţie turistică. Acest indicativ reflectă capacitatea unei destinaţii turistice de a reţine,
prin oferta ei, pe o perioadă mai lunga de timp, turiştii vizitatori.
Tabloul rezultatelor obţinute în urma acestor calcule arată astfel:

Tabel nr.14
Anul

sejurului
medie a
Durata

1997 2,17

1998 2,23

1999 1,98

2000 2,08

2001 2,09

4.4. Densitatea circulaţiei turistice

Densitatea circulaţiei turistice exprimă legătura dintre circulaţia turistică şi

populaţia unei destinaţii turistice.
Densitatea circulaţiei turistice, pentru turismul de afaceri, în oraşul Timişoara,
pentru turismul de afaceri este prezentată, pentru perioada avută în vedere, în tabelul
următor.

Tabel nr. 15
 Anii

Total turişti

circulaţiei turistice
Populaţia

Densitatea

( %)
1997 2035 450000 0,040

1998 2316 450000 0,051

1999 2861 450000 0,063

2000 3052 450000 0,067

2001 3164 450000 0,070

Etapele metodei de calculare a densităţii circulaţiei turistice pentru congresele,

conferinţele, simpozioanele, expoziţiile şi târgurile (numite generic: turism de afaceri) din
oraşul Timişoara sunt următoarele:
- calcularea numărului total de turişti / an;
- raportarea numărului total de turişti / an la cifra totală a populaţiei
oraşului Timişoara.
Rezultatele obţinute:
- de 0,040 % (în anul 1997)
- de 0,070 % (în anul 2001)
evidenţiază o creştere cu 0, 030 % a densităţii circulaţiei turistice pentru turismul de
afaceri a anului 2001 faţă de anul 1997.

5. PERSPECTIVE CAMERA DE COMERŢ INDUSTRIE,

AGRICULTURĂ TIMIŞOARA (CCIAT)

După revoluţiile de la 1848, întreaga Europă era străbătută de un puternic curent

de reforme în toate aspectele vieţii economico – sociale şi politice.
Cele mai multe regiuni ale Europei Centrale şi de Est erau componente ale
imperiului Austriac aflat sub cârmuirea lui Franz Josef. După două încercări de a aşeza pe
baze moderne - pentru acele timpuri - relaţiile comerciale şi de producţie în cadrul
imperiului, ministrul comerţului din acea vreme, Cavalerul von Bruck, a înaintat
Majestăţii Sale un memoriu prin care cerea permisiunea înfiinţării de camere de comerţ,
în toate provinciile imperiului, conştient fiind de importanţa deosebită a acestei instituţii
de interes public.
În 19 martie 1850, împăratul semna memoriul amintit, iar ca urmare, în 26 martie
1850 apărea Ordinul Ministerului Comerţului, prin care se stipulau condiţiile de înfiinţare
şi regulile de funcţionare a camerelor de comerţ de pe teritoriul imperiului austriac.
Timişoara a fost nominalizată între oraşele imperiului ce urmau să beneficieze de
existenţa unei camere de comerţ, a cărei jurisdicţie se întindea asupra Banatului şi a
Voijvodinei, cu recomandarea de a începe activitatea cu un număr de minim 20 de
membri. În baza izvoarelor documentare, primul preşedinte şi vicepreşedinte ai Camerei
au fost aleşi pe data de 1 octombrie 1850, data de naştere a Camerei din Timişoara.

Baronul Eduard von Vest - Preşedintele Camerei de Comerţ şi

Industrie Timişoara (1899)

Timp de aproape o sută de ani, Camera de Comerţ şi Industrie Timişoara a

funcţionat în beneficiul comunităţii locale de afaceri. A fost permanent preocupată de
uşurarea vieţii comercianţilor şi producătorilor locali, de stimularea implicării acestora în
dezvoltare locală. Reprezentând interesele membrilor săi în relaţia cu administraţia, cu
guvernele, indiferent de sorgintea lor (austriacă, ungară şi apoi română), indiferent de
războaiele ce au zdruncinat Europa – primul şi al doilea război mondial, Camera de
Comerţ şi Industrie Timişoara a fost o instituţie activă până în 1949, când guvernul
comunist a suspendat-o, împreună cu toate celelate camere de comerţ teritoriale din
România.
Camera de Comerţ şi Industrie Timişoara a fost prima cameră ce şi-a reluat
activitatea în martie 1990, înainte ca să existe prevederi legislative dedicate activităţii
camerale. Demersul nostru pro-activ a determinat apariţia Decretului Lege 139 din 11
mai 1990, care instituia cadrul legal referitor la înfiinţarea camerelor de comerţ în fiecare
din judeţele României. Camerele, prin acest act normativ s-au constituit ca organizaţii
autonome, neguvernamentale, auto-finanţate, a căror activitate este destinată promovării
intereselor economice ale membrilor lor şi sprijinirii acestora, în concordanţă cu cerinţele
competiţionale ale unei economii de piaţă. În 1997, Adunarea Generală a membrilor
decide completarea denumirii acestei organizaţii, ea devenind astfel, Camera de Comerţ
Industrie şi Agricultură Timişoara.

Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timişoara este o organizaţie non-

guvernamentală, de utilitate publică, cu caracter autonom, având drept scop reprezentarea
şi promovarea intereselor economice ale membrilor ei şi a comunităţii de afaceri locale şi
regionale.
 CCIAT se doreşte a fi un stimulator al mediului de afaceri, pentru îmbunătăţirea
calităţii vieţii în comunitatea locală, prin promovarea eticii şi dezvoltarea competitivităţii.
Organele de conducere ale CCIA Timişoara sunt:
• Adunarea Generală a Membrilor – forumul suprem
• Colegiul de Conducere – conducerea strategică (comisii de specialitate)
• Preşedintele CCIAT
• Consiliul Executiv – conducerea operativă

CCIAT oferă servicii de consultanţă şi asistenţă în toate fazele de creare şi

dezvoltare a unei societăţi comerciale, promovarea firmei pe plan intern şi internaţional,
informaţii şi asistenţă pentru identificarea resurselor necesare derulării afacerii orientate
spre integrarea firmei în Comunitatea Europeană, informaţii generale privind legislaţia de
afaceri, relaţii despre mediul de afaceri, informare iniţială privind procedura de
constituire, înregistrare şi autorizare a firmelor.
CCIA Timişoara a participat la fondarea unor organisme locale şi regionale
destinate facilitării investiţiilor şi afacerilor.
1. Entităţile create de CCIAT şi care funcţionează în structura direcţiilor CCIAT
sunt: Centrul Regional de Protecţie a Proprietăţii Industriale, Centrul Zonal de Informaţii
în domeniul Standardizare, Reprezentanţa Cooperative Housing Foundation, Centrul
Euro Info RO 823, Centrul Regional de Informare Europeană (CRIET), Centrul de
Marketing şi Practică Economică (CMPE), Centrul de Informaţii de Afaceri Central şi
Est European, Centrul Regional de Pregătire şi Perfecţionare Profesională a Referenţilor
ORC şi Centrul de Relaţii internaţionale
2.Asociaţii, fundaţii şi societăţi comerciale cu participare CCIAT în judeţul Timiş
sunt în număr de 8, şi anume: Asociaţia „Centrul European pentru Dezvoltare”, Centrul
de perfecţionare Profesională Timiş-Bavaria, Centrul Train for Trade, Şcoala Română de
Afaceri – filiala Timiş, Bursa de Mărfuri Timişoara (BMT), Fundaţia Româno-Germană
pentru Pregătire şi Perfecţionare Profesională în Domeniul Construcţiilor (GOPA) şi SC.
Expotim SRL.
3. Organizaţiile create cu participare CCIAT şi promovate de CCIAT sunt:
Agenţia de Dezvoltare Locală Timişoara (ADETIM), Agenţia de Dezvoltare Regională –
Regiunea 5 Vest (ADR), Consorţiul Local Timişoara, Consorţiul Timiş XXI,
Confederaţia Întreprinzătorilor Particulari Timiş (CIPT), Federaţia Regională a IMM-
urilor Regiunea Vest (FRIMM) şi Centrul de Asistenţă Rurală (CAR)
Dată fiind multitudinea de domenii de activitate în care CCIAT este parte
integrantă, este nevoie de o descriere mai detaliată a principalelor entităţi create şi
promovate de către CCIA Timişoara.
CCIAT cuprinde:
1. Biroul unic, care are ca activităţi principale:
• Rezervarea firmei şi emblemei
• Vărsământul capitalului social
• Redactarea şi autentificarea actelor de constitutive
• Întocmirea dosarului de înregistrare a firmei
• Autorizarea constituirii de către judecătorul delegat
• Înregistrarea în Registrul Comerţului
• Obţinerea codului unic de înregistrare
 • Înregistrarea fiscală
• Publicitate prin intermediul Monitorului Oficial
• Obţinerea tuturor autorizaţiilor de funcţionare prevăzute de lege.

2. Curtea de Arbitraj Comercial se ocupă cu soluţionarea litigiilor şi oferă

servicii de:
• Arbitraj pentru soluţionarea litigiilor comerciale
• Conciliere pentru soluţionarea pentru soluţionarea pe cale amiabilă a
litigiilor comerciale
• Consultanţă procedurală.

• 3. Oficiul Registrului Comerţului (ORC) are ca obiective:

• Efectuarea înscrierilor de acte şi fapte de comerţ cerute de lege
• Verificarea disponibilităţii şi rezervării de firme şi / sau emblemei
• Verificarea cererilor şi actelor depuse
• Transmiterea actelor pentru publicare în Monitorul Oficial
• Transmiterea datelor la Ministerul Finanţelor Publice în vederea obţinerii
înregistrării fiscale şi a codului unic de înregistrare, conform OUG
nr.76/2001
• Întocmirea şi predarea documentaţiei fiscale la organele fiscale
competente
• Evidenţa, păstrarea şi gestionarea documentelor din arhiva proprie
• Înscrierea în baza de date privind onorabilitatea comercială, a incidentelor
comerciale în afaceri.

4. Centrul de Consultanţă pentru Dezvoltarea Afacerilor (CCDA) îndrumă şi

asistă reprezentanţii societăţilor comerciale în problematici de interes:
• Fiscalitate
• Proprietate industrială
• Comerţ exterior
• Regimul vamal
• Surse de finanţare interne şi externe
• CCDA oferă şi o gamă largă de servicii personalizate în:
• Consultanţă managerială privind începerea şi dezvoltarea unei afaceri
• Consultanţă pentru elaborarea de studii de fezabilitate, planuri de afaceri,
studii de piaţă / produs, studii de marketing
• Informaţii şi asistenţă pentru obţinerea de credite din fonduri PHARE,
USAID, fonduri guvernamentale şi alte surse de finanţare
• Consultanţă în vederea realizării documentaţiei necesare obţinerii de
micro-credite într-un program de finanţare iniţiat de CCIST şi de
Cooperative Housing Foundation
• Consultanţă şi / sau instruire pentru documentarea şi implementarea
sistemelor de asigurarea a calităţii conform standardelor ISO 9000
 • Consultanţă şi / sau consiliere în domeniul protecţiei proprietăţii
industriale (invenţii, mărci, design industrial)
• Informaţii privind standardele de produs europene şi standardele
armonizate
Analize economice şi studii pentru investitorii români şi străini.
CCIAT dezvoltă relaţii de colaborare cu peste 150 de camere de comerţ sau alte
organizaţii similare din 45 de ţări ale lumii. CCIAT a încheiat 40 de acorduri şi convenţii
de cooperare cu camere de comerţ şi alte organizaţii similare din 15 ţări, pe patru
continente.
CCIAT promovează acordurile de parteneriat, dezvoltate de administraţia locală:
acorduri de înfrăţire ale Municipiului Timişoara cu oraşe ale lumii: Faenza

Membrii CCIAT – drepturi, obligaţii, avantaje

CCIAT promovează interesele celor 750 de membrii, organizaţi în 13 secţiuni,

după domeniul de activitate:
1) Agricultură, industrie alimentară şi alimentaţie (11%)
2) Construcţii (9%)
3) Construcţii de maşini (6%)
4) Chimie (6%)
5) Comerţ – Turism (22%)
6) Electronică şi tehnologia informaţiei (7%)
7) Imprimerie, tipografie, editură şi publicitate (3%)
8) Piele, blănuri, încălţăminte, marochinărie (3%)
-
- acces on-line la baza de date „Membri” şi legislaţia română la zi
- transmiterea electronică a buletinului informativ „Business Media”
- abonament la revista „Banat Business”
- eliberarea certificatului de membru CCIAT
- acces la Centrul de Documentare şi informare
- recomandări pentru ambasade, puncte de trecere a frontierei, diverse instituţii din
ţară şi din străinătate.

5.1. Principalele obiective ale CCIAT privind dezvoltarea

regională

Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timişoara doreşte întărirea rolului său

ca factor dinamizator al dezvoltării economice locale. Acest obiectiv se poate realiza prin
sprijinirea comunităţii de afaceri locale în vederea pătrunderii pe piaţa unică europeană,
 valorificarea oportunităţilor de afaceri a judeţului, prin participarea la diferite acţiuni şi
proiecte pentru au fost obţinute finanţări. În paralel, se încearcă perfecţionarea
activităţilor de consultanţă şi sprijin acordat firmelor, în particular

Proiecte locale
• Dezvoltarea Aeroportului Internaţional Timişoara şi a aeroportului utilitar
• Realizarea Parcului Tehnologic Timişoara, specializat pentru
telecomunicaţii şi tehnologii de vârf
• Realizarea Pieţei de Gros Timişoara
• Sistem municipal de centre de informare a cetăţenilor
• Birou de consiliere pentru cetăţeni
• Crearea unui centru modern de reciclare a materialelor refolosibile
• Rampa de deşeuri ecologică şi managementul deşeurilor în municipiul
Timişoara
• Proiecte de reciclare pentru susţinerea mediului şi reintegrare socială
(RECITRAVE)
• Proiecte de reabilitare a tehnologiilor de tratare a apelor uzate, de urmărire
şi control a calităţii apei potabile, de îmbunătăţire a alimentărilor cu apă şi
canalizării în Timişoara
• Realizarea unui birou de informare turistică
• Dezvoltarea societăţii civile – componentă PARTENER 2000

Proiecte regionale şi euroregionale

• Proiectul „Parc Industrial Timişoara – Calea Torontalului (PHARE 2000 –
proiecte regionale şi locale de infrastructură)
• Protejarea mediului în zona lacului Surduc – reabilitarea infrastructurii
rurale şi integrarea zonei lacului Surduc în circuitul turistic internaţional
• Proiect „Centrul de Agrement şi Tratament Balnear Buziaş” (PHARE
CBC)
• Strategia Regională de Inovare a Regiunii 5 Vest România
• Convenţia de twinning regional (PHARE 2000)
• „Promovarea ecologică a turismului regional şi transfrontalier (Program
ACCESS)
• Training şi asistenţă tehnică pentru IMM-uri şi instituţii din Regiunea 5
Vest pentru accesarea fondurilor de pre-aderare
Programul de manifestări al CCIAT pentru anul 2002 (în străinătate)
Tabelul nr. 16
Nr.crt Perioada Acţiune Organizator Locatie
1 17.01-20.01 Ferien Messe Wien Horatiu Covlescu Viena, Austria
2 31.01-04.02 Agrotica Florentina Ciuca Salonic, Grecia
3 9.02-11.02 Mode Messe Leipzig Horatiu Covlescu Leipzig, Germania
4 Februarie Misiune economică Dana Suegan Polonia
Pieţe ţintă conform strategiei CCIAT : Yugoslavia, SUA, ţările ex-URSS, ţările
CEFTA, ţările UE.
 5.2. Înfiinţarea unui Birou pentru Turism

S-a încercat realizarea unui Birou pentru Turism încă din anul 1999. S-au început
lucrările pentru constituirea lui, lucrări la care au participat reprezentanţi ai principalelor
hoteluri, agenţii de turism, oameni de afaceri interesaţi de facilităţile oferite, reprezentanţi
ai Primăriei, Consiliului Judeţean Timiş şi reprezentanţi CCIAT.
Pentru acest proiect s-a obţinut la data respectivă o finanţare PHARE, dar
fondurile s-au dovedit a fi insuficiente. Aşa că lucrările s-au sistat şi la ora actuală nu
există nici un centru de informare privind turismul în judeţul Timiş.
În momentul de faţă nu există o bază de date adecvată care să reflecte activitatea
tursitică în judeţul Timiş şi în Timişoara şi care să constituie punctul de pornire pentru
pentru analize şi pentru elaborarea de noi proiecte în domeniul turismului în Timişoara.
Se asigură conectarea parcelelor la electricitate, apă, gaze naturale, canalizare,
linii telefonice. De asemenea, se asigură paza şi protecţia, salubrizarea şi întreţinerea
drumurilor, birourilor şi spaţiilor verzi, întreţinerea infrastructurii, iluminatul stradal şi
perimetral.
Se organizează următoarele servicii funcţionale: informarea – relaţii cu clienţi,
consultanţă şi intermedieri; servicii de secretariat şi comunicaţii; servicii bancare,
curierat, poştă; restaurant, asistenţă medicală, organizarea de manifestări economice
diverse, training, diverse autorizări şi avize, care intră în sfera de activitate a
administraţiei publice.
Taxa de concesionare este cuprinsă între 5 şi 10 Euro / mp /an.
Sub egida CCIAT şi a Primăriei Timişoara a avut loc în luna mai 2002, întâlnirea
în vederea constituirii Biroului pentru Turism.

5.3. Parcul Tehnologic şi Industrial Timişoara

Parcul Tehnologic şi Industrial Timişoara este un proiect al Consiliului Judeţean

Timiş. Autoritatea contractantă a proiectului este Ministerul Dezvoltării şi Prognozei, iar
autoritatea de implementare este Agenţia de Dezvoltare 5 Vest.
Proiectul se adresează companiilor româneşti şi străine care utilizează tehnologii
performante şi nepoluante şi activează pe pieţele interne şi internaţionale. Sunt vizate mai
ales sectorul IT, telecomunicaţiile şi industria electronică, industria constructoare de
maşini, procesarea la nivel calitativ ridicat a materialelor, fabricarea subansamblelor
industriale, etc.
Oferta proiectului cuprinde:
• 25 de parcele de teren pentru amplasarea întreprinderilor mici şi mijlocii
cu suprafeţe cuprinse între 0,05 ha şi 0,90 ha, care vor fi concesionate. Se
 facilitează racordul la unităţile edilitare şi de comunicaţii pentru parcelele
concesionate;
• pavilion de servicii-administrare, cuprinzând spaţii destinate concesionării
la firme, care vor oferi servicii utile ocupanţilor parcului;
• pavilion service auto;
Termenul de operaţionalizare a proiectului este luna decembrie a anului 2004.

A. Categoria: 0,07 – 0,40 ha

B. Categoria: 0,40 – 0,60 ha

C. Categoria: 0,60 – 0,90 ha

Se asigură conectarea parcelelor la electricitate, apă, gaze naturale, canalizare,

linii telefonice. De asemenea, se asigură paza şi protecţia, salubrizarea şi întreţinerea
drumurilor, birourilor şi spaţiilor verzi, întreţinerea infrastructurii, iluminatul stradal şi
perimetral.
Se organizează următoarele servicii funcţionale: informarea – relaţii cu clienţi,
consultanţă şi intermedieri; servicii de secretariat şi comunicaţii; servicii bancare,
curierat, poştă; restaurant, asistenţă medicală, organizarea de manifestări economice
diverse, training, diverse autorizări şi avize, care intră în sfera de activitate a
administraţiei publice.
Taxa de concesionare este cuprinsă între 5 şi 10 Euro / mp /an.

CONCLUZII

În urma analizei şi interpretării datelor ce au stat la baza acestei lucrări, şi care au

apărut pe parcursul acestuia atunci când a fost necesar, putem extrage următoarele
concluzii:

1. Judeţul Timiş prezintă o serie de avantaje în direcţia dezvoltării afacerilor.

Este cel mai vestic judeţ al ţării, situat în triunghiul în care România se
învecinează cu Iugoslavia şi Ungaria. Zece capitale europene se află la o
distanţă de 500 km sau mai puţin sde Timişoara (Bucureşti, Belgrad,
Budapesta, Bratislava, Ljubljana, Praga, Sarajevo, Skopje, Viena şi Zagreb).
 Judeţul Timiş este cel mai mare judeţ al ţării, ceea ce influenţează potenţialul
său de afaceri.

2. Datorită potenţialelor turistice variate şi atractive ale judeţului Timiş,

dezvoltarea turismului poate constitui o alternativă de dezvoltare generală
economică a multor localităţi şi zone ale judeţului, integrate dezvoltării
turistice.

3. Turismul din Timişoara nu funcţionează la nivelul potenţialului său,

dezvoltarea sa în plan economic şi turistic fiind influenţată de o serie de
factori de diverse naturi: economică, dar şi evoluţia globală a economiei
româneşti.

4. Timişoara are o viaţă intelectuală, cultural spirituală efervescentă, fapt ce se

regăseşte în multitudinea şi frecvenţa mare a acţiunilor de tipul: conferinţe,
simpozioane, întâlniri de cooperare, congrese, întâlniri politice, manifestări
economice (târguri şi expoziţii internaţionale).

5. Turismul de afaceri şi congrese a crescut în importanţă în ultimii cinci ani, a

crescut şi numărul de turişti participanţi la congrese şi conferinţe medicale,
ştiinţifice şi numărul partenerilor de afaceri străini.

6. Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timişoara (CCIAT) are un rol

activ în dezvoltarea turismului în general, şi în dezvoltarea turismului de
afaceri în special, datorită programelor de parteneriat şi dezvoltare. Cele mai
importante pentru dezvoltarea parteneriatelor de afaceri ar fi: " Dezvoltarea
Regiunea de Vest" şi a "Euroregiunii Dunăre - Criş - Tisa - Mureş" (DKTM).

7. Înfiinţarea unui Birou de Turism este un pas înainte pentru turismul

timişorean. Principalele obiective ale activităţii Biroului de Turism vizează
centralizarea ofertei turistice şi prezentarea ei într-un cadru instituţionalizat.
Astfel, prin activitatea acestui birou se va facilita contactul persoanelor şi
instituţiilor interesate de organizarea unor evenimente (congrese,
simpozioane, conferinţe) în Timişoara cu autorităţile şi firmele care dispun
de resurse în domeniu.

Lucrarea de faţă nu şi-a propus o abordare economică a subiectului tratat. În

centru ei s-au aflat serviciile turistice (cazare, masă, agrement, tratament) oferite pentru
turismul de afaceri în oraşul Timişoara. Acest subiect comportă mai multe faţete, asupra
activităţii societăţii punându-şi amprenta o serie de factori de natură neomogenă:
geografici, micro- şi macroeconomici, sociali, etc. Diversitatea acestor factori constituie
unul, poate cel mai important, dintre motivele pentru care orice pretenţie de
exhaustivitate a acestei lucrări ar fi nejustificată.
 Autorul este conştient că problematica abordată nu a epuizat subiectul şi că
soluţiile propuse prezintă aspecte discutabile. Totuşi, proiectul de faţă poate constitui un
început pentru alte abordări viitoare.

BIBLIOGRAFIE

1. Gherasim, T., Gherasim, Marketing turistic, Ed. Economică, Bucureşti, 1995

D.,
2. Jivan, A., Managementul serviciilor, Ed. De Vest, Timişoara,
1998

3. Jivan, A., Fruja, I., Marketingul serviciilor, Ed. Nero G; Timişoara,

1999.

4. Kotler, P., Managementul Marketingului, Ed. Teora, Bucureşti,

1997

5. Olteanu, V., Cetina, I., Marketingul serviciilor, Ed. Expert, Bucureşti, 1994

6. Putz, Ecaterina, Economia turismului, Editura Mirton, Timişoara,

 Florentina Pârjol 1996

7. Radu, Emililan Managementul firmei de comerţ şi turism,

8. Stănciulescu, Gabriel,
Sorin. V. Stan, Mircea
Milcu,
9. Topârcea, Th.,
Universitatea Dimitrie Cantemir, Bucureşti, 1994
Tehnica operaţiunilor de turism, Editura ALL,
Bucureşti, 1995
Timiş. Ghid turistic al judeţului, Ed. Sport Turism,
Bucureşti, 1985

10. *** Călători străini despre Ţările Române, vol. VIII, ed.
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983, volum
îngrijit de Maria Holban

11. *** Geografia judeţului Timiş – Prezentare

cartografiată, Tipografia Univ. Timişoara, 1974

12. *** Anuarul statistic al României, 1999

13. *** Ghidul turistic al României, 1997/1998
14. *** Hotelul - Revista Asociaţiei Hotelierilor din
România

15. Ghidul investitorului, judeţele Arad, Caraş şi

Timiş,1998
16. Breviarul statistic al judeţului Timiş, 2001
17. Conceptul regional de dezvoltare economică a
Regiunii Vest - ADAR, ADECS, ADEH, ADETIM, TImişoara, 1998