UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI

FACULTATEA DE DREPT

VENITUL MINIM GARANTAT

-
formă de asistenţă socială

STUDENT,
TĂZLĂOANU DANIELA,
ANUL III, SEM. I, I.F.R.
 - IANUARIE 2011 -

1. Introducere

Combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale este un obiectiv major al guvernului român

şi o prioritate a politicii sociale de la nivelul Uniunii Europene. Anul 2010 a fost consacrat drept
„Anul european pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale”, în vederea creşterii
gradului de conştientizare a problematicii sărăciei şi excluziunii sociale, consecinţa gravă
imediată a acesteia. În urmă cu zece ani, odată cu lansarea strategiei Lisabona, liderii europeni
s-au angajat sa dea un impuls decisiv combaterii sărăciei până în anul 2010. În ciuda eforturilor
depuse de atunci, un număr important de europeni trăiesc astăzi în sărăcie: 17% dintre europeni
dispun de resurse atât de limitate încât nu îşi pot permite strictul necesar1. Sărăcia şi excluziunea
afectează nu doar bunăstarea unor oameni şi capacitatea lor de a juca un rol în societate, ci
dezvoltarea economică în ansamblul ei.
Ţînând cont de acestea, am ales să tratez în cele ce urmează câteva aspecte privind
venitul minim garantat, ca principal instrument utilizat în combaterea sărăciei la nivelul ţării
noastre. De asemenea, unul dintre jaloanele reformei sociale prescrise de reglementările
comunitare se referă chiar la combaterea sărăciei, principalul instrument utilizat fiind cel de
ajutor social.
Reducerea semnificativă a sărăciei şi combaterea efectivă a acesteia ca prioritate a
politicii sociale naţionale trebuie înţeleasă în contextul mai larg al asigurării dreptului la un trai
decent al cetăţenilor, drept fundamental stipulat în art. 47 din Constituţia României, potrivit
căruia statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură
să asigure cetăţenilor un nivel de trai de decent, aceştia având dreptul la pensie, la concediu de
maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte
forme de asigurări sociale publice sau private prevăzute de lege. Totodată cetăţenii au dreptul şi
la măsuri de asistenţă socială, în condiţiile legii, instituţionalizându-se, astfel, asistenţa socială,
ca o dimensiune modernă a măsurilor necesare pentru asigurarea unui trai decent. Identificăm la
nivelul prevederii constituţionale cele două componente ale securităţii sociale, componente ce
au articulat dreptul securităţii sociale, respectiv: asigurările sociale, în cadrul cărora am putea
încadra asigurarea de sănătate, prestaţiile de maternitate, ajutorul de deces, indemnizaţia de
şomaj, dreptul la pensie, şi asistenţa socială care cuprinde alocaţiile familiale, venitul minim
garantat, regimul aplicabil persoanelor cu handicap, serviciile de asistenţă socială.

1
http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=ro&catId=637

2
 Din ansamblul instrumentelor de asigurare a unui nivel de trai decent, venitul minim
garantat confirmă orientarea guvernului român către ajutoarele acordate pe baza verificării
veniturilor. Venitul minim garantat (VMG), este unul din cele mai importante programe de
promovare a incluziunii sociale şi face parte dintr-o abordare mai complexă a politicilor de
menţinere a veniturilor, din care mai fac parte creditarea impozitării veniturilor, impozitarea
negativă, creditarea impozitării veniturilor din muncă. Acestea îşi propun, printr-o formă sau
alta, să acorde fiecărui individ dreptul la un venit monetar considerat a fi minim necesar. Astfel
de politici se structurează mai degrabă în termenii unui drept social universal şi mai puţin ca
beneficii/transferuri subsidiare, deşi forma pe care o iau poate avea adesea caracterul unui
beneficiu bazat pe testarea mijloacelor de trai2.

2. Reglementările legale privind venitul minim garantat

În România, implementarea acestui instrument a avut drept scop încă din anul 1995
(Legea nr.67/1995 privind ajutorul social), reducerea sărăciei, prin acordarea de asistenţă
corespunzătoare oricărei persoane care nu dispune de resurse suficiente şi care nu este în măsură
să şi le procure prin propriile mijloace sau să le primească dintr-o altă sursă. Sistemul ajutorului
social a fost înlocuit în anul 2001 cu venitul minim garantat prin adoptarea Legii nr. 416/2001
privind venitul minim garantat. Prin această lege a fost stabilit, în virtutea principiului
solidarităţii sociale3 – principiu fundamental al politicii naţionale de asistenţă socială, dreptul
familiilor şi persoanelor singure, cetăţeni români, la un venit minim garantat ca formă de
asistenţă socială. Legea stabileşte că dreptul la un venit minim se asigură prin acordarea unui
ajutor social lunar, introduce măsuri de protecţie pentru a combate factorii de descurajare a
muncii (şi anume obligaţia beneficiarilor de a presta muncă în folosul comunităţii, stimulente
pentru beneficiarii care muncesc cu forme legale) şi combină ajutoarele în bani cu prestaţiile în
natură. De beneficiile acestei legi se bucură şi familiile sau persoanele singure, cetăţeni ai altor
state sau apatrizi, care au reşedinţa sau domiciliul în România.
Venitul minim garantat este o măsură binevenită din punct de vedere al scopului pentru
care a fost elaborată. Este un ajutor social foarte bine ţintit, identificând persoanele supuse
riscului de sărăcie şi excluziune socială, deşi este clar că oferă o siguranţă extrem de redusă
pentru familiile care depind cu adevărat de acest ajutor social, deoarece o familie beneficiară

2
Pop, Luana Miruna, (coord.), Dicţionar de politici sociale, Editura Expert, Bucureşti, 2002, p. 594.
3
Art. 1, alin.(3) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare,
prevede „Instituirea venitului minim garantat se întemeiază pe principiul solidarităţii sociale, în cadrul unei
politici naţionale de asistenţă socială.”

3
tipică va trăi în continuare în condiţii de sărăcie. Venitul minim garantat se adresează celor mai,
fără a descuraja atitudinea faţă de muncă.
Din 2001 şi în prezent, legea privind venitul minim garantat a suferit modificări şi i s-au
adus completări, toate de natură să eficientizeze punerea sa în aplicare. S-a urmărit definirea
clară a beneficiarilor eligibili ai ajutorului social lunar, indicatorii de verificare a venitului
familiilor/persoanelor singure care se i-au în considerare la stabilirea dreptului la un venit minim
garantat, în scopul eliminării eventualelor posibilităţi de fraudă, includerea unor inspecţii şi
sancţiuni pentru cazurile de nerespectare a legii. Alte modificări vizează obligaţia celor
responsabili cu punerea efectivă în aplicare a prevederilor legii, adică pentru primari de a
întocmi un plan privind munca în folosul comunităţii şi de a ţine o evidenţă a orelor de muncă
pentru beneficiarii venitului minim garantat; definiţia persoanelor apte de muncă şi excepţii; o
limită minimă naţională pentru venitul familiei; posibilitatea primarilor de a-şi stabili propriile
criterii de evaluare a venitului net lunar al familiei; includerea persoanelor singure care au copii
în îngrijire ca fiind eligibile pentru venitul minim garantat; o listă a bunurilor de strictă
necesitate pentru nevoile familiale, precum şi o listă a bunurilor care nu sunt considerate de
strictă necesitate şi pot conduce la excluderea dreptului la un venit minim; dispoziţii privind
încetarea dreptului la ajutorul social.
Obiectivul global al Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat constă în
garantarea faptului că nicio gospodărie din România nu coboară sub un nivel minim de consum.
Criteriile de eligibilitate pentru venitul minim garantat au în vedere familiile şi
persoanele singure, cu sau fără cetăţenie română, precum şi apatrizii, care trăiesc/locuiesc în
România, care pot beneficia de asistenţă financiară în condiţiile în care venitul pe cap de
locuitor are o valoare mai mică decât nivelul venitului minim garantat.
Principalele condiţii privind dreptul la venitul minim garantat au în vedere:
 venitul persoanei singure/familiei trebuie să fie mai mic decât nivelul stabilit al venitului
minim garantat;
 persoana singură/familia trebuie să nu deţină alte bunuri decât cele considerate de strictă
necesitate;
 persoana singură/familia trebuie să locuiască în raza teritorială a sectorului sau localităţii
unde este depusă cererea de asistenţă socială şi declaraţia pe propria răspundere;
 persoanele care sunt apte de muncă şi nu realizează venituri cu caracter salarial sau
câştiguri din altă activitate generatoare de venituri, trebuie să facă dovada faptului că:
sunt în evidenţa agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă şi nu au refuzat un

4
 loc de muncă oferit sau participarea la un program de pregătire profesională. Nu au
această obligaţie persoanele apte de muncă care au în îngrijire copii în vârstă de până la
7 ani şi până la 18 ani, în cazul copilului cu handicap grav sau accentuat, au în ingrijire
persoane cu handicap grav sau accentuat sau cele care urmează un program de formare
profesională organizat de agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă.
Eligibilitatea pentru venitul minim garantat este stabilită prin verificările veniturilor şi
ale bunurilor. Pragul de venit este o funcţie a venitului şi a numărului de membri ai familiei.
Este posibil ca unii membri ai gospodăriilor să fie angajaţi cu salarii mici şi/sau să lucreze cu
fracţiune de normă, iar gospodăria să aibă totuşi dreptul de a beneficia de asistenţă socială.
Persoanele în vârstă de până la 18 ani pot solicita venitul minim garantat în cazul în care
se află în următoarele situaţii: locuiesc împreună cu copiii aflaţi în îngrijirea lor şi sunt
necăsătorite, divorţate, văduve sau soţul/soţia lor este declarat/ă oficial persoană dispărută.
În general, printre beneficiarii de venit minim garantat se numără persoanele în vârstă
care locuiesc singure, şomerii, tinerii care părăsesc sistemul instituţionalizat de îngrijire sau cei
care nu au fost niciodată încadraţi în muncă.
Comparativ cu sistemele de asistenţă socială anterioare, Legea privind venitul minim
garantat marchează un pas înainte către încurajarea eforturilor oamenilor de a-şi depăşi condiţia
de persoane asistate social şi de a se încadra în muncă. Familiile şi persoanele singure cu
venituri nete lunare sub nivelul venitului minim garantat beneficiază de o majorare cu 15% a
cuantumului ajutorului social pe familie, în cazul în care cel puţin un membru al familiei face
dovada că lucrează pe bază de contract individual de muncă, are statut de funcţionar public sau
prestează o activitate, realizând venituri cu caracter salarial, potrivit art. 6, alin. (1) din lege.
O prevedere a legii la fel de importantă este cea referitoare la obligaţia beneficiarilor
ajutorului social de a presta în schimbul ajutorului acordat acţiuni sau lucrări de interes local, la
cererea primarului, adică muncă în folosul comunităţii. Doar unul dintre membrii familiei, major
şi apt de muncă, trebuie să presteze muncă în folosul comunităţii, numărul de ore de muncă fiind
proporţional cu cuantumul ajutorului de securitate socială primit de familie/persoană singură, iar
tariful orar corespunzător salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, raportat la
durata medie lunară a timpului de muncă. Primarii au obligaţia întocmirii planului de acţiuni sau
de lucrări de interes public pentru repartizarea orelor de muncă şi ţinerea evidenţei orelor
efectuate şi să asigure instructajul privind normele de tehnică a securităţii muncii pentru toate
persoanele care prestează muncă în folosul comunităţii, plan care se aprobă prin hotărârea
Consiliului Local şi care poate reactualizat pe parcursul anului. Planul de acţiuni sau lucrări de
interes local, lista beneficiarilor Legii nr. 416/2001 şi a celor care urmează să efectueze muncă

5
în folosul comunităţii trebuie aduse la cunoştinţă prin afişare. Aceste documente se transmit
agenţiilor pentru prestaţii sociale judeţene în luna următoare aprobării lor prin hotărârea
∗
Consiliului Local .
Ajutorul social se acordă lunar, sub forma unei sume de bani, calculat ca diferenţă între
nivelul venitului minim garantat prevăzut de lege la art. 4, alin.(1) şi venitul net lunar al familiei
sau al persoanei singure, pe perioada în care beneficiarul îndeplineşte condiţiile de acordare.
Orice creştere a nivelului de venit pe persoană singură sau pe membru de familie şi, de
asemenea, schimbarea domiciliului sau reşedinţei ori modificarea structurii familiei trebuie să
fie comunicate autorităţii locale şi pot conduce la o scădere a venitului minim garantat sau,
respectiv, la încetarea plăţii.
Dacă suspendarea venitului minim garantat are caracter temporar şi depinde de
îndeplinirea de către beneficiarul venitului minim garantat a obligaţiilor sale de a actualiza
periodic documentele necesare, întreruperea voluntară sau întreruperea ca urmare a
neîndeplinirii de către beneficiarul venitului minim garantat a responsabilităţilor sale
contractuale sunt definitive.
Ajutorul social sub forma venitului minim garantat se acordă pe bază de cerere şi
declaraţie pe proprie răspundere, însoţite de actele doveditoare privind componenţa familiei şi
veniturile acesteia, cerere care se înregistrează la primarul localităţii în a cărei rază teritorială îşi
are domiciliul solicitantul sau reşedinţă titularul. Dosarul cererii conţine dovezi pentru
încadrarea în condiţiile de acordare a sprijinului financiar (acte de identitate ale solicitantului şi
membrilor familiei, acte de stare civilă, certificate fiscale, acte de studii, adeverinţe medicale).
Cererea se soluţionează în termen de 30 de zile de la data înregistrării sale. Pentru verificarea
îndeplinirii condiţiilor de acordare a sprijinului financiar prevăzut de Legea nr. 416/2001 se
dispune afectuarea unei anchete sociale, în termen de 15 zile de la data înregistrării cererii, care
se realizează de către persoane cu atribuţii în domeniul asistenţei sociale din aparatul propriu de
specialitate al primarului. Stabilirea dreptului la ajutorul social şi a cuantumului acestuia se face
prin dispoziţia scrisă a primarului, care răspunde alături de secretarul unităţii administrativ-
teritoriale, de realitatea şi legalitatea operaţiunilor de stabilire a dreptului la ajutor social, potrivit
art. 12, alin. (5) modificat de Legea nr. 276/2010 pentru modificarea şi completarea Legii
nr.416/2001. Dispoziţia de acordare sau respingere a ajutorului social se comunică titularului în
maxim 5 zile de la data emiterii.


Legea nr. 276/ 24.12.2010 modifică şi completează Legea nr. 416/2001, prin modificarea articolului 6, alineatele
(/) şi (8) şi introducerea după alineatul (8) a alineatului (9). Prevederile art. I ale Legii nr. 276/2010 au intrat în
vigoare de la 1 ianuarie 2011.

6
 În anul 2010, un număr însemnat de familii au solicitat acordarea de ajutoare sociale.
Astfel, în perioada ianuarie-septembrie 2010 au fost înregistrate cumulat la nivel naţional 47.069
de solicitări pentru acordarea acestei prestaţii, ceea ce înseamnă o medie lunară de 5.230 cereri.
Datorită înrăutăţirii situaţiei economice a familiilor cu venituri mici, numărul de cereri aprobate
sau repuse în plată a fost de două ori mai mare decât al cererilor înregistrate. Cel mai mare
număr de cereri înregistrate în perioada menţionată au fost înregiunile Sud-Vest Oltenia, Sud-
Est, Sud Muntenia şi Nord-Est (peste 7.800 cereri), respectiv în judeţele Galaţi, Buzău,
Teleorman, Vaslui, Iaşi şi Mehedinţi (peste 1.900 de cereri).4
Venitul minim garantat este administrat de către autorităţile publice locale. Eligibilitatea
este stabilită la nivel municipal, în conformitate cu criteriile definite de Ministerul Muncii,
Familiei şi Protecţiei Sociale. Autorităţile publice locale sunt responsabile pentru decizia
acordării ajutorului social, pentru repartizarea şi supravegherea muncii în folosul comunităţii.
Dacă până la începutul anului 2011, plata ajutorului era tot în sarcina primarilor, începând cu
1 ianuarie 2011, plata ajutorului social a fost preluată de către Agenţia Naţională Pentru Prestaţii
Sociale prin agenţiile teritoriale. Plata acestui drept şi fondurile necesare se vor asigura de la
bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Trecerea plăţii
ajutorului social de la nivelul primăriilor, la nivelul Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale,
reprezintă o decizie importantă luată în vederea eliminării erorilor, prin separarea funcţiei de
plată de cea de stabilire a eligibilităţii.
Cheltuielile administrative pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor şi stabilirii dreptului
la ajutor social, se vor suporta în continuare din veniturile proprii ale bugetelor locale.
Acordarea ajutorului social se suspendă în situaţia familiilor şi persoanelor singure care nu îşi
îndeplinesc obligaţia de a aduce din 3 în 3 luni adeverinţa de la agenţia teritorială pentru
ocuparea forţei de muncă sau care nu realizează orele de lucrări sau acţiuni de interes local,
precum şi în cazul celor care din 6 în 6 luni nu prezintă declaraţia pe proprie răspundere privind
componenţa familiei şi a veniturilor realizate de aceştia, însoţită de o adeverinţă cu privire la
veniturile realizate supuse impozitului pe venit.
Necesitatea modificărilor legislative aduse de curând în aplicarea dreptului la un venit
minim garantat trebuie înţeleasă în contextul acordului de împrumut cu Banca Mondială, potrivit
căruia România trebuie să respecte anumite condiţii care să asigure o mai bună protecţie
categoriilor defavorizate ale populaţiei în perioada de criză economică şi financiară.

4
http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Statistica/Buletin%20statistic/2010/Asist%20sem%20I
%202010%20site.pdf

7
3. Concluzii
Asistenţă socială este, în societatea contemporană, un drept universal, de a dispune de
resurse elementare minime necesare pentru o viaţă demnă şi o funcţionare socială normală.
Venitul minim garantat, ca formă de asistenţă socială, este un suport material deloc de neglijat
dar departe de a fi suficient pentru acoperirea nevoii de asistenţă socială, care nu rezumă doar la
aspectele financiare. În acelaşi timp, necesitatea financiară de asistenţă socială nu poate fi
măsurată doar prin nivelul veniturilor actuale, ci şi prin existenţa unor condiţii materiale
elementare de viaţă. În consecinţă, ajutorul financiar nu se poate limita în condiţii actuale doar la
venitul minim garantat. Oricare ar fi venitul minim garantat, el nu poate oferi persoanelor, de
exemplu, posibilitatea de a obţine o locuinţă dacă nu au una. Venitul minim garantat oferă un
suport minim de siguranţă pentru familiile care sunt într-adevăr dependente de această alocaţie,
întrucât o familie beneficiară tipică ar trăi în continuare în sărăcie.
Politica venitului minim garantat, bazată pe testarea mijloacelor şi resurselor de trai, este
de apreciat prin prisma faptului că are în vedere măsuri de reducere a factorilor de descurajare a
muncii, prin obligaţia pe care o impută beneficiarilor de presta ore de muncă în folosul
comunităţii. Dar, realitatea ne arată că există posibilităţi de sustragere a beneficiarilor de la
această obligaţie, iar autorităţile responsabile cu gestionarea venitului minm garantat sunt
neputincioase în această privinţă. Deasemenea, munca în folosul comunităţii implică de cele mai
multe ori activităţi de curăţare a străzilor şi strângere a gunoaielor, pe care multe persoane le
consideră umilitoare şi le descurajează să aplice pentru această formă de asistenţă socială, deşi
îndeplinesc condiţiile de eligibilitate. Sau cum este cazul persoanelor care preferă să muncească
fără forme legale, deoarece nu doar evită procedura de cerere a ajutorului social deseori
anevoioasă, ci pot câştiga chiar venituri mai mari.
Totuşi, pentru a putea considera venitul minim garantat ca fiind un mecanism eficient de
incluziune socială, politicile care asigură un ajutor minim persoanelor singure şi familiilor cu
venituri până la limita venitului mini garantat, trebuie să fie însoţite de măsuri corespunzătoare
de politică economică în vederea activării ofertei de forţă de muncă.
De asemenea, angrenajul instituţional care se ocupă de aplicarea Legii nr. 416/2001 are
nevoie de o atenţie specială: ritmul de delegare a responsabilităţilor de la nivel central către
nivelurile locale trebuie să fie corelat cu identificarea de noi resurse, pentru a evita o penurie
financiară la nivel local, permiţând în acelaşi timp proiectarea unor planuri de dezvoltare locală.

8
Bibliografie:
Pascariu, Gabriela, Iaţu, Corneliu, Maha, George Liviu, Modelul european în dezvoltarea
României. Lucrările conferinţei Jean Monnet pentru tineri cercetători, mai 2005, Editura
Sedcom Libris, Iaşi, 2005;

Pop, Miruna Luana, (coord.) Dicţionar de politici sociale, Editura Expert, Bucureşti,
2002;

Radu, Marieta, Analiza situaţiei cu privire la sistemele de venituri minime din România.
Studiu privind politicile naţionale, 2009
http://www.peer-review-social-inclusion.eu/network-of-independent
experts/2009/minimum-income-schemes

Buletin statistic trimestrial în domeniul muncii şi protecţiei sociale nr.3 /2010

http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Statistica/Buletin
%20statistic/2010/Asistenta%20trim%20III%202010%20site.pdf
Legislatie:
Legea nr. 276 din 24 dec. 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 416/2001;
Legea nr. 416/ 18 iulie 2001 privind venitul minim garantat.

Site-uri Internet:
http://www.avocatnet.ro/
Comisia Europeană
http://ec.europa.eu/social/

Guvernul României
http://www.gov.ro/programul-de-guvernare-2009-2012__c12l1p1.html

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale

http://www.mmuncii.ro/ro/