1.atat masculul cat si femela sa aibe varsta de peste 1 an.

Am observat ca Ancistrusul se poate reproduce spontan si la varste mai mici, chiar 7-9 luni. In
acest caz icrele au un diametru mai mic (1,5-2 mm), larvele proaspat eclozate sunt foarte sensibile iar
alevinii se dezvolta greoi atingand 7-12 mm dupa o luna si jumatate de viata. Pierderile in randul
larvelor si alevinilor sunt importante. Procentul de supravietuitori de pana la 30% nu va mai atinge
dimensiunile maxime la maturitate, facand astfel ca reproducerea acestora sa fie dificila. In acest fel se
prelungeste si perioada in care puii vor fi hraniti de 3 ori pe zi din care o masa obligatorie cu spanac
sau salata, oparite si tocate marunt. Temperatura trebuie sa fie ridicata la 28-29 grade C.
2.reproducatorii sa fie normal dezvoltati
Nu o data mi-a fost dat sa vad Ancistrusi cu malformatii congenitale sau dobandite in cursul vietii.
Masculul trebuie sa fie binedezvoltat si de preferinta sa fie cu experienta in ingrijirea icrelor si larvelor
pe parcursul a cel putin cateva reproduceri. Femela trebuie sa fie de talie mare pentru a putea produce
icre cu diametru de 3 mm iar numarul acestora sa fie cat mai mare. Cunosc aici in Romania crescatori
care au obtinut si 300 de pui de la o femela .
3.tinerea separata pe sexe.
Am observat ca Ancistrusul se poate reproduce spontan si in acvarii comune fara a li se asigura mediul
propice reproducerii. In aceste cazuri masculul cauta un loc ferit in acvariu, in spatele unui filtru, al
unei pietre sau radacini si curata intens zona in prealabil.
Ancistrusul nu se reproduce niciodata pe un substrat moale sau ingust, gen burete sau frunze. Femela
participa activ la reproducere numai daca icrele sunt mature si nu le mai poate retine. Acest fenomen
se intampla numai daca factorii fizico-chimici sunt favorabili, daca nu, icrele isi stagneaza dezvoltarea
pe perioada lungi de pana la 7 luni.
Desigur ca, in cazul unor reproduceri intamplatoare, masculul are sanse mici sa isi apere icre si larvele
find nevoit sa le paraseasca in repetate randuri pentru a indeparta agresorul. Nu o sa reuseasca
intotdeauna si asfel, in timp, descendentii vor fi decimati. Interesant mi s-a parut faptul ca niciodata nu
am observat atacuri ale altor Ancistrusi…care respecta astfel teritorialitatea masculului tata.Asa cum
am mai aratat maturitatea sexuala este atinsa la 10 luni, dar totusi reproducatorii sunt cotati ca foarte
tineri. Este de preferat folosirea unor perechi in varsta de 14-18 luni.
Masculul foarte dezvoltat atinge 10-12 cmin lungime, iar pe cap are o adevarata coroana bine
dezvoltata si ramificata.
Femela, ceva mai mica in dimensiuni, poate sa ajunga insa si ea la 9-10 cm in lungime. Abdomenul era
umflat de icre ce atinseserta maturitatea fiind incarcate de material proteic.
REPRODUCEREA
Pentru aceasta pereche am amenajat un bazin de 40 l bine plantat si cu o radacina . Am adaugat apa
maturata, dar nu veche, cu pH=7 si dH=8. Temperatura = 27 grade C, iluminare redusa, clar obscura.
Am asezat in bazin un tub de ceramica cu diametru de 4 cm si lungime de 25 cm pozitionat de asa
natura incat dintr-o pozitie se poate observa reproducerea.
Apa era bine filtrata printr-un filtru cu burete cu o aerare relativ intensa fara a se crea insa curenti
puternici in masa apei.
Cu o saptamana inainte reproducatorii au fost tinuti separat si hraniti preponderent cu tubifex si
grindal, desi in mod normal alimentatia predominanta este pe baza de vegetale.
Astfel pregatiti reproducatorii au fost introdusi in bazinul pregatit. Timp de cateva ore au studiat
fiecare piatra si colt din acvariu, geamurile, radacina si chiar si buretele filtrului.
O data descoperit si tubul de ceramica masculul devine teritorial si incepe fugarirea femelei ori de cata
ori se apropie de tub. Intre timp masculul curata intens tubul atat in interior cat si in exterior. Dupa 24
de ore de la introducerea reproducatorilor masculul accepta patrunderea femelei in tub. Apar mici
sicanari ale masculului care isi zburleste coroana de tepi fara sa ranesca femela.
De-a lungul mai multor reproduceri am observat ca momentul zilei ( dimineata sau seara) nu este
important atat timp cat exista o lumina clar obscura. Astfel am dedus ca in mediul natural prefera o
secventa reproductiva la semiintuneric.
Aceste mici sicanari ale masculului le-am pus pe seama unui presupus dans nuptial si nu am intervenit
spre a separa reproducatorii chiar daca masculul a ranit usor femela.
Reproducerea propriu-zisa este relativ putin spectaculoasa.
Femela se sprijina in ventuza bucala si in aripioarele abdominale si elimina prin incordarea
abdomenului cate 3-5 icre mari de culoare galben-pai deschis, grupate initial in plan pentru ca mai apoi
sa fie stratificate. Depunerea dureaza cam o ora. Masculul intervine periodic indepartand usor femela
pentru a se aseza peste icre si pentru a le fecunda.
La sfarsitul reproducerii femela paraseste tubul epuizata, iar masculul isi ocupa pozitia protectoare
peste icrele proaspat depuse, pe care le ventileaza cu aripioarele.
Femela se retrage intr-un colt al bazinului pentru a se odihni si reface dupa efortul depus. Mentionez
ca, dupa o depunere mare, abdomenul femelei este atat de secatuit incat pare lipit de spate.
Acesta este momentul in care recomand scoaterea femelei, caci masculul, in dorinta de a apara
ciorchinele de icre, poate provoca rani serioase femelei.
Ramas singur in bazin, masculul nu se mai hraneste si ventileaza in permanente icrele. Icrele sunt
cercetate in permanente cu ventuza bucala si sunt eliminate cele nefecundate.
Daca procesul de dezvoltare embrionara se desfasoara normal doar putine icre se altereaza in primele
24 – 48 de ore de la depunere. Uneori, datorita excesului de zel in ventilare, se intampla ca anumite
icre care nu au fost bine ancorate in ciorchine sa fie date afara din tub .
Eclozarea icrelor se face dupa 5 zile la temperatura de 27 grade C sau in 5-7 zile la 25-26 grade C.
Este de preferat sa nu grabim acest proces prin ridicarea temperaturii apei pentru a evita surprize
generate de eclozare prematura. Dupa eclozare larvele pastreaza formatia de grup in interiorul tubului,
masculul continuand ventilarea. Cojile icrelor eclozate sunt consumate de catre mascul care isi verifica
larvele cu ventuza bucala. Eclozarea se desfasoara pe parcursul a catorva ore.
Larvele proaspat eclozate au forma icrelor fiind vizibili cei 2 ochi si coada deosebit de fina. Ventuza
bucala intra inca de pe acum in functie, fiind folosita la fixarea de substrat.
Dupa resorbirea totala a sacului vitelin, la 36 de ore de la eclozare apare vizibil si cordul, cu miscari de
contractie si relaxare rapide.
La 48 de ore se pot distinge pe sacul vitelin vasele sanguine care si-au marit diametrul. Pe toata
suprafata sacului vitelin se poate observa o retea sanguna deosebit de bogata. Acest fapt este lesne de
remarcat datorita contrastului puternic intre galbenul sacului vitelin si rosul intens al cordului si al
vaselor sanguine .
Dupa 72 de ore sacul vitelin este resorbit la jumatate . Larvele au 4-5 mm si se dezvolta rapid.
Dupa 96 de ore sacul vitelin este resorbit complet larvele atingand 6 mm in lungime, aparand totodata
si umbre vagi maronii pe dorsala.
Dupa 120 de ore sacul vitelin este resorbit in totalitate. Larvele capata pe deplin forma parintilor .
Culoarea se inchide avand de acum o nuanta gri catre maron pal.
Dupa 144 de ore (6 zile) puietul incepe sa se imprastie pe suprafata interioara a tubului ceramic in
cautarea hranei. Puii prind curaj si incep micile deplasari pe distante de cativa mm.
Acum este momentul indepartarii masculului. Va previn ca nu va fi o operatiune simpla, adultul
pazindu-si inca instinctiv progenitura.
Din acest moment tinerii se regrupeaza in gasti de 4-5 pana la 100 de indivizi pastrand caracterul
gregar . Bazinul poate fi iluminat normal fara sa dauneze puietului. Prima masa, dupa ce masculul a
fost indepartat, au fost viermi micro pe care i-am distribuit in zonele unde erau grupati puii.
Datorita faptului ca puii nu se deplaseaza pe distante mari este o conditie esentiala.
Depasind varsta de 10 zile puietul paraseste formatia de grup, cautand mancare individual prin tot
bazinul. Tanara generatie se hraneste intensiv cu 4-5 mese pe zi.
La 10-12 zile puietul seamana perfect cu parintii, au 7-8 mm si deja pot fi hraniti cu spanac si salata,
oparite si tocate marunt. Pana la 2 luni se dau tubi tocat, micro si grindal si cate o frunza de salata
verde oparita. La 2 luni puietul are 14-16 mm. Se dezvolta uniform in proportie de 90%, sunt vioi si
cauta hrana permanent. Shimbarea apei se face periodic. Mare atentie la clor, caci puietul e foarte
sensibil.Odata cu inaintarea in varsta, puii devin mai activi seara. Am observat ca, de obicei, numarul
masculilor este mai mare decat al femelelor.
In general am incercat ca sa dovedesc ca se poate reproduce aceasta specie si natural fara alte artificii.
Totusi, majoritatea crescatorilor, dupa depunerea icrelor, extrag apa din bazinul in care a avut loc
depunerea, o filtreaza si o pun intr-un bazin mai mic. Acolo muta tubul cu icrele si adauga o piatra de
vibrator care sa creeze un curent ce imita ventilarea icrelor de catre mascul.
Atacurile de Saprolegnia in aceste conditii sunt mult mai frecvente. Pe vremuri adaugam albastru de
metil …acum gasiti tot felul de medicamente dedicate.