Sunteți pe pagina 1din 4

IRLANDA: IDENTITATI SI REPREZENTARI CULTURALE

Daca vorbim despre o experienta irlandeza caracteristica, atunci aceasta trebuie perceputa in termenii unei diviziuni,
chiar daca diviziunea poate parea o perversitate in contextul unei tari atat de mici. Dar proportiile nu conteaza. In
diferite perioade, aceasta diviziune a antrenat urmatorii termeni: catholic si protestant, nationalist si unionist, Irlanda
si Anglia, nord si sud. (Denis Donoghue, We Irish, Harvester Press, 1987)

Jaloane istorice irlandeze: o scurta cronologie

 c. 700 i.e.n. Irlanda este populata de triburi celtice (gaeli). In timp, cele 5 provincii istorice (Ulster, Munster,
Leinster, Connacht si Meath) vor aparea.
 432 e.n. Sfantul Patrick isi incepe misiunea de crestinare a Irlandei.
 795 Invazia vikingilor are ca efect crearea primelor asezari urbane: Dublin, Limerick, Cork.
 1169 Sub pretextul ajutorului acordat lui Dermot McMurrough, regele exilat al Leinsterului, normanzii
colonizeaza provincia.
 1366 Statutele de la Kilkenny nu pot opri absorbtia anglo-normanzilor in cultura gaelica.
 1541 La scurt timp dupa Reforma, Henric al VIII-lea este proclamat rege al Irlandei de catre parlamentul
englez.
 1558-1603 In timpul domniei Elisabetei I Munsterul este colonizat, iar Ulsterul este cucerit de trupele
engleze care infrang revolta nobilimii native condusa de Hugh O’Neill.
 1608 Ulsterul este colonizat. Majoritari devin scotienii presbiterieni din zona de ses (Lowlands).
 1649-1654 Campaniile militare conduse de Oliver Cromwell se disting prin brutalitate. Soldatii puritani sunt
recompensati cu proprietati in Irlanda.
 1689-90 Iacob al II-lea, detronat de parlamentul englez, se refugiaza in Irlanda. Sustinatorii sai catolici sunt
infranti de trupele lui Wilhelm de Orania la batalia de la Boyne.
 1704 Codul penal interzice catolicilor accesul la vot, educatie si serviciu militar. Si presbiterienii sunt lezati
in drepturi ca urmare a non-conformitatii la Anglicanism.
 1791 La stimulul independentei cucerite de coloniile americane, asociatia ‘Irlandezilor uniti’ ia nastere in
Belfast pentru a promova ideea unei Irlande libere si non-sectariene.
 1795 Protestantii unionisti se grupeaza in jurul Ordinului de Orania.
 1798 Rebeliunea ‘irlandezilor uniti’ condusi de Wolfe Tone este infranta.
 1801 Irlanda este oficial anexata Marii Britanii.
 1845-49 ‘Marea Foamete’ si emigratia catre America reduce cu aproape o treime populatia rurala
predominant catolica.
 1858-1867 ‘Fratia Republicana Irlandeza’ (Fenianismul) recurge la activitati teroriste pentru obtinerea
independentei.
 1890-1914 Parlamentarii irlandezi, condusi initial de Charles Stewart Parnell, preseaza pentru obtinerea unui
parlament autohton. Institutii culturale precum Liga gaelica si Teatrul literar irlandez promoveaza un
puternic nationalism cultural.
 1916 Rebeliunea de Paste are loc in Dublin. Dupa executia publica a conducatorilor sai, opinia publica
sustine unanim cauza independentei, care este preluata de partidul nationalist Sinn Fein, cu IRA fondata ca
aripa militara a acestuia.
 1919-22 Razboiul anglo-irlandez duce la recunoasterea Statului Liber Irlandez. Nordul ramane anexat Marii
Britanii, conducand la razboi civil intre sustinatorii si contestatarii acestui aranjament.
 1932 Eamon de Valera este ales presedinte al Republicii Irlandeze promovand o politica ultranationalista.
 1969 Conflictele interetnice dintre catolici si protestanti (Troubles) izbucnesc in Ulster. Trupe britanice sunt
trimise sa restabileasca ordinea.
 1971 IRA isi reincepe actiunile teroriste. Organizatii paramilitare unioniste raspund cu acte similare.
 1994 “Intelegerea din Vinerea Mare”, ratificand incetarea ostilitatilor dintre gruparile implicate, va fi repetat
incalcata de una sau alta dintre parti.
Modele culturale ale irlanditatii:

La nivelul contextului cultural, experienţa colonială a Irlandei s-a dovedit a fi elementul definitoriu pentru
reprezentările identăţii locuitorilor săi, antrenându-le în seriile dihotomice ale discursului colonial unde opoziţia
dintre sineitate şi alteritate a fost tradusă ca opoziţia dintre colonizator şi colonizat, Anglia şi Irlanda, sau ca opoziţia
dintre două identităţi ireductibil antagonice, la care ne vom referi în continuare facând uz de termenii de Englishness
şi Irishness. În diverse perioade istorice şi determinată de condiţii social-politice specifice spaţiului irlandez, această
antinomie a fost articulată diferit, producând trei tipuri mari de serii binare, şi anume:
 barbarism/civilizaţie (istorica/coloniala)
 pastoral/urban (nationalista/rurala)
 republican/unionist”(moderna / urbana)

Barbarism / Civilizaţie

 Originea dihotomiei stabilite între identitatea irlandeză şi cea engleză, în termenii acestei opoziţii, se
regăseşte în realitatea contactelor istorice stabilite între cele două state in contextul colonizării Irlandei.
Aceasta din urmă a fost identificată, în cadrul mentalului colectiv englez, cu un teritoriu sălbatic, perceput
drept un spaţiu anarhic, extraneu legilor şi controlului social, căruia doar intervenţia unui principiu umanist
al ordinii şi coerenţei îi conferă sens.
 Stereotipul irlandezului barbar, opus englezului civilizat a justificat aventura colonială şi s-a reflectat în
produsele culturale engleze referitoare la Irlanda şi la locuitorii săi:
o Giraldus Cambrensis, The History and Topography of Ireland; The Conquest of Ireland (c.
1180): locuitori necivilizati care traiesc aidoma animalelor salbatice;
o Cronicile anglo-irlandeze: John Derricke, The Image of Ireland (1581);Edmund Spenser, A View
on the Present State of Ireland (1596): irlandezi pagani (ie catolici), necivilizati si violenti;
o Presa victoriană: «gorila feniana», irlandezul criminal;
o Glume anti-irlandeze: irlandez sarac cu duhul, irlandezul micinos
 Dihotomia colonială a influenţat diferit modalitaţile de reprezentare a ideii de Irishness in produsele literar-
dramatice engleze şi irlandeze:
o Unii autori englezi au tradus opozitia în registrul comic, creând stereotipul literar al «irlandezului
bufon» (Robert Howard, Thomas Shadwell, Richard Cumberland, William Shakespeare), care
preia si atribute ale tipurilor clasice cum sunt «soldatul fanfaron» şi «sclavul parazit» pentru a
reînscrie antinomia barbarism/civilizaţie pe coordonate ca Irishness/Englishness, slugă/stăpân,
necumpătat/controlat, vanitos/decent, bufon/rege.
o Producţiile autohtone incearca sa contracareze negativitatea acestui stereotip fie prin personajul
«irlandezului rustic», un ţăran hâtru, loial şi curajos care joacă un rol de mediere între diverse
personaje (e.g. Dion Boucicault), sau prin tipul exemplar al «patriotului irlandez», într-o negare
completă a stereotipul (e.g. Hubert O’Grady, Christine Longford).

Pastoral / Urban

 Aceasta opozitie a fost pus în circulaţie de naţionalismul cultural irlandez din secolul al XIX-lea, care a
identificat ideei de Irishness cu o «Irlandă pastorală, mistică şi de un primitivism admirabil» (D.Kiberd,
1995). Un stimul important pentru aceste reprezentări a fost celticism-ul, discurs reprezentat de On the
Study of Celtic Literature (1867) de Matthew Arnold, care identifică ca atribute ale rasei celtice:
sensibilitatea, înclinaţia artistică, imaginaţia dar şi feminitatea.
 Scriitorii asociaţi Renaşterii literare irlandeze (W.B.Yeats, G. Moore, J.M. Synge, Augusta Gregory) au
preluat imaginea «Celtul cel nobil», menţinand, insa, antinomia Englishness/Irishness în opoziţia saxon/celt,
modernitate/antichitate, materialist/idealist, masculin/feminin.
 Alianţa gaelică şi-a îndreptat atenţia aspra Gaeltacht-ului (comunităţile rurale izolate din vestul Irlandei în
care limba irlandeză supravieţuise alături de alte tradiţii şi obiceiuri ancestrale) şi a asociat idee de Irishness
imaginii masculine a ţăranului gael şi catolic, cu o cultură specifică marcată de familism (termen colectiv
denotând practicile şi obiceiurile specifice prin care aceste comunităţi de tip patriarhal îşi reglementau
relaţiile economice şi sociale prin impunerea un cod moral strict). «Gaelului cel moral» a fost opus «Anglo-
saxonul corupt», iar ruralitatea s-a permanentizat ca tema predilecta a literaturii si teatrului irlandez, nuvela
(Sean O’Faolain) si piesa rurala (Padraic Colum, George Shiels sau J. B. Keane) evoluand ca un gen
distinct, caracterizat de realism, subiecte rurale ori provinciale (dispute agrare, aranjamente matrimoniale,
emigraţie), sau decor (interiorul unei bucătării).
 In ambele seturi de reprezentari un trop preferat a devenit cel al lui Cathleen ni Houlihan, “tanara domnita”
sau “batrana indurerata” - imaginea ţării personificate printr-o entitate feminină, care isi indeamna
logodnicii sau fii sa lupte si sa moara pentru independenta sa.
 Un caz aparte în aceste reprezentări «pastorale» îl formează imaginile «conacului protestant», create de
scriitori anglo-irlandezi (Maria Edgeworth, Castle Reckrent, W.B. Yeats, Purgatory , Elizabeth Bowen,
The Last September) in incercarea de a se integra noţiunii de Irishness fără a-şi nega, în acelaşi timp, latura
protestantă a identităţii. Conacul devine un spaţiu metaforic care identifică cultura acestui grup cu valorile
spirituale ale întregii comunităţii şi, prin extrapolare, ale naţiunii. Dihotomia protestant/catolic, sau anglo-
saxon/gael este estompata, dar modelul de gândire binar continuă să se reproducă în seria rural/urban,
tradiţie/modernism, spiritual/materialist, aristocrat/burghez, Irishness/Englishness.

Republican/Unionist

 Datorită specificului evenimentelor istorice în urma cărora obţinerea independenţei naţionale va coincide cu
partiţia nord-sud, opoziţia Irishness/Englishness este violent transferată în interiorul spaţiului irlandez şi se
va reflecta în modul în care cele două teritorii politice, metonimic reprezentate prin capitalele lor, vor fi
percepute de mentalul naţionalist.
 Dublinul republican, devenit în 1916 scenă a Rebeliunii de Paşti şi a execuţiilor ulterioare, se va întipări în
memoria colectivă nu numai ca un spaţiu al tradiţiei revoluţionare, dar şi ca un exemplu suprem de eroism şi
martiriu, calităţi considerate intrinseci noţiunii de Irishness.
 Percepţia Belfastului va fi complet diferită, partiţia amplificând sentimentul de înstrăinare a sudului rural
faţă de singurul mare centru industrial din Irlanda, unde populaţia majoritară, de origine scoţiană şi rit
calvin, s-a dovedit adepta uniunii cu statul britanic. Astfel, antiteza Irishness/Englishness va antrena în acest
caz seria Dublin/Belfast, Republican/Unionist, Sud/Nord.
 Ca urmare a instituţionalizării «ruralitatii» ca tema caracteristica literaturii irlandeze, subiectele specifice
spaţiului urban au fost, in general, ocolite de scriitorii irlandezi.
o Un caz aparte l-a reprezentat apariţia teatrului regional din Ulster, care şi-a propus să devină o
alternativă a Teatrului naţional, punând accent pe dramatizarea unor subiecte tipice experienţei
Irlandei de Nord şi comunităţilor sale: Belfastul, cultura protestantă unionistă, intoleranţa
religioasă, dar şi viaţa în docurile industrale şi problemele sociale (e.g. St John Ervine, The
Orangeman, Sam Thomson, Over the Bridge)
o Începând cu faimoasa trilogie dublineză a lui Sean O’Casey şi continuând cu The Old Lady Says
‘No’! scrisă de Denis Johnston şi cu The Hostage de Brendan Behan, se poate vorbi despre o
tradiţie sudică de revizionism al mitului eroic al Dublinului si ale idealurilor revoluţionare ale
republicanismului irlandez. In astfel de texte, abstracţiuni cum sunt eroism şi martiriu sunt
juxtapuse realităţii victimelor şi confuziei istoriei.
o Ecouri din ambele tradiţii se regăsesc în productiile nord-irlandeze de după 1969 (e.g. The Flats,
de John Boyd, Joyriders, de Christina Reid, Carthaginians, de Frank McGuinness, Cal, de
Bernard MacLaverty), sub presiunea realităţilor politice violente care marchează spaţiul urban al
Irlandei de Nord.

Spre noi formule ale irlanditatii:

[Problema oricarei identitati este de] a intelege, a simti ca adevarul unicitatii tale este, in fond, un conglomerate de
identitati, de adevaruri, ca este multicultural. (S. Heaney)

 Brian Friel (1929-): The Enemy Within (1962), Philadelphia, Here I Come! (1964), Aristocrats (1979),
Translations (1982), Making History (1988), Dancing at Lughnasa (1992), Molly Sweeney (1994),
Performances (2003).
 Seamus Heaney (1939-): North (1975), Sweeney Astray (1983), Station Island (1984), The Spirit Level
(1995)