Comuna Vetel are o suprafata de 11389 hectare si este situata in partea central-vestica a judetului Hunedoara, in zona de culoar a Muresului

si Poiana Rusca. Sistemul rural Vetel include doua subsisteme habitationale: sistemul de culoar al Vaii Muresului, unde se include axial satele Mintia, Vetel si Lesnic, si marginal satele Bretelin si Herepeia Subsistemul Muntilor Poiana Rusca, in care include satele Muncelu Mic, Muncelu Mare, Runcu Mic si Boia Barzii Terenul administrativ al comunei Vetel este situat in aproprierea paralelei de 46* latitudine nordica, ceea ce-l incadreaza in zona tipica a climei temperate, dar si sub directa influenta a circulatiei generale a atmosferei predominat vestice.

Asezare neolitica. Cele mai vechi urme de locuire de pe Valea Muresului, din perimetrul actual al comunei Vetel, dateaza din epoca pietrei slefuite. Din siturile arheologice au iesit 600 de piese litice: razuitoare, lame de silex cioplit, topoare din piatra, un fragment de rasnita, sapaligi etc. Vestigii dacice Cercetarile arheologice au demonstrat existenta unor urme de locuire datate in perioada preromana. Prezenta in asezare Micia a unor cesti dacice, care nu ridica nici un dubiu in privinta etnicitatii lor, in coexistenta cu ceramica romana reprezinta dovada comunitatii populatiei autohtone. Vestigii arheologice In perimetrul satului Lesnic s-a descoperit un tezaur sformat din monede romane de argint, tigle cu stampila in relief, caramizi si olane, tot aici se presupune ca ar fi functionat o ferma romana

Satele comunei Vetel sunt impartite in doua grupe: 1. Valea Muresului 2. Tinutul Padurenilor - impartit in trei subzone: a) subzona Padurenii Hunedoarei (valea superioara Cernei) b) subzona Muntenii Hunedoarei (valea mijlocie a Cernei) c) subzona inferioara a Cernei

Dupa forma si modul de grupare:

- sate adunate alungite caracteristica regiunilor agricole - sate rasfirate caracteristica regiunilor din zona fanetelor Satele Mintia un sat mic fiind structurat pe trei strazi mari paralele din care se bifurca ulite mai mici Lesnic suprafata de pamant relativ mare, satul se dezvolta de-a delungul vaii cread un drum comercial Herepia si Caoi sunt acoperite de paduri mari lasand putin teren accesibil practicarii agriculturii. Bretelin acest sat se imparte in doua sectoare Josenii si Susenii si practica agricultura pe terase.

In zona Padurenilor predomina doua grupe d eplanuri caracteristice Transilvaniei ( materialul de constructii dominant era lemnul) : - in nord: case cu odaie de locuit si camara, fiecare cu intrare separata - in sud: case cu odaie de locuit si tinda, avand o prispa partiala in fata tindei - materialul de constructii dominant era lemnul alaturi de el la unele constructii era prezenta piatra plata folosita la constructia peretilor Locuintele - acoperisul era doua sau chiar de trei ori mai inalt ca peretii - casele erau in mare parte construite din lemn si acoperite cu paie si prastila - la fundatia caselor se punea mortar facut din pamant si var, in amestec cu nisip) - anexele erau construite din lemn si acoperite cu paie, fiind in general inchise

tarnatul era inchis cu scandura cu inaltimea de 1 m si avea modele decupate - una dintre camere era de sarbatoare, de obicei cea dinspre drum - casele erau construite in fata la drum dupa care spre interiorul curtii se ridicau celelalte constructii anexe (conie, grajd si sura)
-

Boia Barzii locuintele erau compuse din trei incaperi:camera, bucatarie in care se locuia si o camara in care era humbarul (lada in care se tinea graul) si sacrinul (in care se pastra faina). Casele erau prevazute cu pivnita in care se tineau crumpirii si sfecla. Anexele casei erau conia (in care se afla cuptorul de facut paine), grajdul si sura. Muncelu Mic o camera si o camara fiind prevazuta cu pivnita si tarnat. In camere sa gatea si se locuia iarna, iar conia avea pe timpul verii rol de bucatarie. Gospodariile bogate se distingeau atat prin marimea casei, cat si prin marimea si multimea anexelor (hambare, grajduri) Mintia casele erau facute din barne cu impletituri de nuiele lipite cu pamant argilos amestecat cu paie, iar apoi vopsite in culori deschise alb, vernil, Fundatia caselor adaptata configuratiei terenului era in general de 5050-60 cm. Casele erau construite cu fata la rasarit, intrarea in curte din fata, in timp ce intrarea in pivnita se facea dintr-un capat nu frontal. Fiind dintrapropriata de Mures putine case aveau pivnite, locuitorii amenajandu-le in amenajanduzone mai ridicate independent de case. Bretelin si Caoi aveau fundatii inalte daca terenul era drept. Podul era acoperit cu pamant, aici se depozitau produse agricole ( porumb, grau, fasole, nuci), mai era folosit pentru afumarea carnii de porc. Tot cu pamant era podita si casa, lipita apoi cu pamant galben. Pivnitele erau sapate in pamant fiind asigurate sa nu se surpe prin impletituri de nuiele pe pari asemenea gardurilor

Modul de amplasare al mobilierului: - masa asezata langa fereastra - patul aproape de sursa de caldura - blidarele erau dupa usa - o lavita era intre geam si masa, iar alta putea asezata in coltul de dupa usa ( erau prevazute cu o lada in care se tineau hainele - lazile de zestre- scrine- sunt piese zestre- scrinerare si putin spectaculoase  Decorul casei taranesti - patul si masa erau acoperite cu tesaturi, covoare, fete de masa si de perna


Agricultura si cresterea animalelor - cerealele cultivate erau: graul, ovazul, secara si orzul - aratul se facea cu plugul de lemn brazdat de fier - secerisul incepea atunci cand bobul graului era tare; seceratul presupunea angregarea intregii familii - animalele erau vandute: porci ingrasati sau mici, vaci , boi sau vitei

Alimentatia oamenilor era bazata pe lapte, branza, fructe prospete si conservate, cartofi, paine, mamaliga. Pt hrana se sacrificau miei primavara, oi si vitei vara, porci iarna, iar in satele din vale era mare consumul de pasari, gaini, rate si gaste Se obisnuia sa se faca, in aceasta zona, tuica de prune.Proprietarii de livezi strangeau prunele si le fierbeau in unul din cazanele existene in sat. In satele din vale, pe langa tuica de prune, sa facea si vin.


Portul Padurenilor e diferentiat nu numai dupa gen, dar si dupa varsta. Deosebiri in ceea ce priveste motivele si coloritul precum si aplicarea altor elemente decorative pe piesele de lana purtate deasupra. Portul femeilor Motivele sau elementele de baza ale campurilor ornamentale sunt: steaua, pizarul, tri, spicul graului, pup, heli cu patru ochi ( si carlige), budina etc. Hainele de lucru sunt simple, fara prea multe cusaturi. Un motiv des intalnit fiind srambele ( o linie cu colturi in zigzigzag)

Femeile poarta parul strans in conci si invelit in carpa saupodoaba. Camasa are pe o maneca o cusatura numita randuri, care se intinde de la umar pana la pumnasi. Camasile fetelor mari sunt cdusute cu predilectie cu cosii, roata mare si gogasti avand culoarea rosie. Motivul principal il constituie randurile de pe maneca, tabla lata cusuta cu arnici de sus in jos, in lungul manecii la femeile tinere si cu o fasie maiingusta orizontala pui pasta-cot la cele batrane. Ea este pastalunga pana la glezne si este compusa din doua piese: partea de susfoi, foaia camesii si partea de jos numita poale. Camasa este prevazuta cu guler, iar la maneci cu pumnasi si fodori. Partea de jos a poalelor purtate de femeile tinere se termina cu sipta alternand cu randuri verticale, inguste, lungi sau scurte. Pe linia de imbinare a panzei de la poalele femeii tinere se cos chei fie cu ata alba, fie cu ata neagra. Desi desenul lor este rigid si geometric reprezinta caracteristica stilului portului padurenesc. Ele nu au finetea si delicatetea cusaturilor din Banat si Muntenia, dar corespund cu viata grea a padurenilor obisnuiti cu truda aspra si gusturi tari.

Peste camsa femeile sa incing cu doua oprege tesute din lana la razboi apoi vopsite intr-o zeama facuta din coji de arin. Opregul din fata este intrmai scurt decat cel din spate. Peste camasa femeile poarta un pieptar din blana de oaie desfundat,acoperit cu flori sau pene, cusute cu matase. Pentru lucru se poarta cojocul infundat fara ornamente. Femeile se incaltau cu opinci cu gurguni. La mijloc femeile se incing cu bracine de lana tesute la razboi in patru ite, latimea fiind de cca 10 cm. La sarbatori peste catrinta la mijloc se incinge cu brastirea cu margele. Podoabele cele mai originale si semnificative, din portul padurenesc, sunt inelele si formele de chei agatate pe lanturi si purtate peste solduri, folosite initial ca simboluri ale fertilitatii. Fetele si nevestele tinerepoarta randuri de margele cu boabe mari si in culori rosu, albastru, verde, galben si argintiu. Pe maini purtau inele.

Portul barbatilor Nu are atatea diferentieri ca cel al femeilor avand mai multe elemente comune cu cel din alte zone geografice, Pe cap padurenii purtau palarie. Camasa barbateasca era lunga pana la genunchi semanand cu cea din Tara Hategului si Banat. Nu avea motive decorate, iar manecile se terminau cu pumnasi. Spre deosebire de cele femeiesti camasile barbatesti aveau guler mai inalt, chiar rasfrant. Camasa se incheia cu ciotori de ata, iar mai tarziu cu nasturi. Vara purtau izmene din panza de canepa, iar iarna cioareci din lana alba numita subi. Peste camasa, barbatii, se incingeau cu o curea de piele lata, in despartiturile acesteia se pastrau tutunul, luleaua, amnarul si documentele. La cingatoare era nelipsita capceaua din lemn pentru baut apa si cutitul cu teaca frumos ornamentata. Peste camasa, vara, se purta laibar fara maneci tivit la guler si la maneci cu postav, coloritul acestuia fiind diferit in functie de varsta si localitate. Iarna purtaucojocul lung din piei de oaie si sube. Incaltamintea barbatilor consta in opinci cu gurguni, obiele, iar pe gamba toloboni.

NASTEREA Femeia insarcinata nu avea voie s apoarte flori la brau sau la ureche, ori sa fure mere, prune sau struguri pentru c apruncul sa nu aiba semne pe corp. Este interzis sa se aseze pe prag, sa treaza peste priponul calului, funie sau grebla. Nu iesea din casa noaptea pana la primul cantat al cocosului. Daca loveste cu piciorul pisica sau cainele naste copil cu par pe corp. Sexul copilului era ghicit prin acte de magie prenatala: daca viitoarea mama prindea varful unui ac nastea baiat, iar daca ii prindea urechile era fata. Moasa si nasii erau alesi inca de la inceputul sarcinii. Dupa taierea buricului copilul era scaldat in cadrul familial restrans intr-o covatica cu intrapa sfintita, busuioc si bani, iar daca era fata in apa se inmuia un fuior ca sasa-i creasca parul des.

Nou nascutului i se dadea sa suga mai intai din sanul drept sa fie dreptaci. In prima seara era vizitat de 7 ursitoare care ii hotarau destinul. Pentru imbunarea moaselor pregateau o pogace rotunda in jurul careia se aranjau 7 furculite, 7 linguri si un pahar cu apa. Copii erau botezati la o luna sau 6 saptamani dupa nastere. Cand murea cineva copilul trebuia botezat inaitea ingroparii mortului, ca sa nu-si piarda nunorocul.

NUNTA Feciorii si fetele se cunosteau la sezatori care se organizau iarna din postul Craciunului pana la postul Pastelui. Sezatorile incepeau la inserate si se incheiau la miezul noptii. Era interzisa organizarea sezatorilor in zileel de marti si vineri. In aceste nopti drumurile satului erau bantuite de fiinte demonice. Feciorul care se hotara sa se casatoreasca mergea duminica in petit cu un unchi, cu tatal sau, cu mama , cu fratele mai mare sau cu rudenii la parintii fetei. Negocierea zastrei era o etapa importanta in realizarea intelegerii dintre cele doua familii si era tratata cu toata seriozitatea. Apoi se fixa data nuntii si se desemanu vornicii mirelui si miresei. Nunt aera organizata de parintii mirelui si incepea duminica la ora 14 si tinea doua zile. Dupa miezul noptii nuntasii treceau prin fata mirilor si ofereau bani. Jocul miresei era un dans ritual prin care comunitatea accepta noul statut al tinerei casatorite. Daca tanara era furata mirele trebuia sa ofere o tuica pentru a o recupera.

INMORMANTARE Obiceiurile care insotesc ritulalul marii treceri pregatesc atat mortul pentru calatorie cat si apara casa de eventualele forte malefice. Pregatirile pentru integrarea in lumea postexistentiala incep inca din timpul vietii. Moartea este prevestita, se zice, de cantecul unei pasari pe care localnicii o numesc ciuvica. Mortul era spalat cu grija de familie, vecini sau saraci iar apa cu care il spalau era aruncata undeva unde nu se circula si prosopul ingropat intr-un loc inaccesibil animalelor. In cele 3 zile dinaintea intringroparii oglinzile erau acoperite iar gunoiul se strangea sub mort. Obiectele puse in sicriu au dubla semnificatie: unele usureaza tranzitul sau ii sunt utile in postexistenta iar altele au menirea de a opri fortele malefice. Priveghiul se desfasoara fara bocete, in liniste, apropiatii fiind serviti cu gogosi si tuica. Gropile erau sapate de 3 barbati de regula din familie. Pentru linistea defunctilor se pun parastase.

Anul Nou - Se asezau 9 blide sub care se puneau bani, grau, inel, sare, malai, slanina, apa, carbune si pieptene, se credea un corespondenta dintre vas si ursita iar fetele isi alegeau al saptelea par din gard si in functie de cum era parulera si ursitul. Boboteaza - Momentul ideal pentru ghicirea ursitului. Fetele dormeau cu busuioc sub perna. De Sfantul Toader (14 februarie) isi tundeau parul pentru a creste mai des. De Bunavestire (25 martie) se mananca peste pentru ca aduce sanatate. Ziua de Florii era dedicata mortilor. Localnicii din sat au un umor extraordinar atunci cand vorbesc de Sfinti si de Dumnezeu si au diverse creatii folclorice, colinde laice care elogiaza calitati voinicesti, frumusetea felelor sau dragostea.

BIBLIOGRAFIE:

Nicolae Edroiu Vetel, studiu monografic complex Romulus Vuia Portul popular al padurenilor din regiunea Hunedoara www.google.com www.romaniatravel.com www.infotravelromania.ro www.cimec.ro www.ici.ro www.eliznik.org.uk