SrxunlrrATE St PUTERE

A; dori, pentru inceput, si le multumesc responsabililor de la Universitatea din Tokio care mi-au permis si vin aici ;i si sustin impreuni cu voi aceasti conferingi, ce mi-ar fi plicut si fie un seminar in cursul ciruia si putem, ;i unii, ;i algii, si discutim, si punem intrebiri, si incercim si rispundem ;i, de altfel, si formulSm mai curind intrebiri decir si rispundem la ele. A; dori in mod special s5-i multumesc domnului Waranabe, care a binevoit, de-a lungul atitor ani, si pistreze contactul cu mine, si mi qini. la curenc cu evenimentele japoneze, si mi inrilneasci atunci cind vine in Franta, sise ocupe de mine cu atitagrijS paterni- sau marerni- cind sint inJaponia, incit nu stiu realmente cum sd-mi exprim toati recunosringa pentru ceea ce a fbcut si pentru ceea ce inci face acum. in dupi-amiaza aceasta, mi gindeam ci o si avem ocazia si discuti.m, intr-un numir restrlns, in jurul unei mese zise rotunde, chiar daci se intimpli si fie pitrati, adici in jurul unei mese care si permitS. raporturi de schimburi continue;i de egalitate. Numirul mare de panicipanti - si m5. felicir, bineinteles, pentru aceasta - are ca neajuns faptul de a mi obliga si adopt pozitia maestrului, o pozigie de distant5., si mi consrringe si vi vorbesc intr-o manierS. ce va fi pu!in cam continue, chiar daci voi incerca s-o fac cit mai putin dogmatici posibil. Oricum, nu as vrea si vi expun nici o teorie, nici o doctrini, nici micar rezultatulvreunei cerceriri, deoarece, dupi cum a reamintit domnul Watanabe, am norocul si-mi vid majorirarea ci4itor ;i articolelortradusein japonezi. Arfi o indecentS;i o impolitetedin parrea mea de a le relua ;i de a vi le impune ca pe o dogmi. Prefer si vi explic unde am ajuns acum, care sint problemele ce mi preocupi gi si vi prezinr citeva dintre ipotezele pe care se bazeazd in prezent munca mea. Evidenr,
voi fi foarte bucuros daci dup5. acest expozeu care, sper, va dura cam ojumitate de ori, trei sferturi de ori, vom putea discuta si probabil atunci atmosfera va deveni - cum si vi spun - mai destinsi si va fi mai u;or si facem schimb de intrebiri si rispunsuri. Se ingelege, fire;te, ci pureqi pune intrebirile in

'1aponezi

- nu ca le-as intelege, insd mi se vor rraduce' pureqi, de asemenea, le puneli in englezi. Vivoi rispunde intr-o limbiloarecare,dar si aici o si. ne descurcim. Voi incerca deoarece ali avur amabilitatea de a veni si si
ascultati o conferingi in francezd.

vorbesc cit mai clar cu putinqi; ;riu si-mi fac mulre griji pentru nivelul vostru lingvistic, torusi poliretea mi obligi si incerc si mi fac inteles, deci daci vor fi unele probleme sau dificultSgi, daci nu veli intelege sau, pur;i simplu, daci vi vine o intrebare in minte, vi rog, intre-

- si

ci datoriti profesorilor competengi

pe care ii aveti, nu trebuie

in original: "sabir", desemnind un limbaj formac din cuvinte arabe, franceze, iraliene, spaniole, folosit in ponurile Mediteranei (N fr.)

39

rupeli-me, adresa;i-mi intrebarea, ne aflim aici in principal pentru a stabili contacte, pentru a discuta si pentru a incerca si modificSm pe cit posibil forma obi;nuiti a conferingei A; dori sivi expun ast;zi o etape nu a muncii mele, ci a ipotezelorer.

in prezent mi ocup de un fel de istorie

a sexualitigii, pe care am promis, cu cea mai mare imprudent5, ce o voi scrie in sase volume. Sper si nu ajung pin5. la capit, dar cred totugi, continui si mi se pari ci in jurul acestei probleme a istoriei sexualitiqii existd un anumit numlr de intrebiri care sint importante sau care ar putea si fie importante daci le-am aborda intr-un mod convenabil. Nu sint sigur ci la voi aborda intr-o astfel de manieri, dar orobabil meritd efortul de a le formula. De ce si purcezi la o istorie a sexualitigii? Pentru mine, asta insemna urmitorul lucru: m-a surprins faptul ci Freud gi psihanaliza au considerat ca punct istoric al demersului lor- ca punct de plecare - un fenomen care, la sfir;itul secolului al XIX-lea, avea o foarte mare importanti in psihiatrie si, in general, chiar in societate, in cultura occidentalS, am putea spune. Acest fenomen singular - aproape marginal - i-a fascinat pe medici, i-a fascinat in genere, se spunem, pe cercetdtori, pe cei care erau interesagi intr-un fel sau altul de problemele foarte largi ale psihologiei. Acestfenomen era isteria. Si lSsim deoparte daci vreti aspectul strict medical al isteriei; isteria, caracterizati in principal princr-un fenomen de uitare, de neglijare masivi a sinelui de citre subieccul care putea s5-;i ignore, prin accentuarea sindromului isteric, un fragment intreg din trecutul sdu sau chiar o parte din cor-

pul siu. Freud a demonstrat ci aceasti ignorare a subiectului prin sine insu;i este punctul de ancorare a psihanalizei, ci ea constituia, de fapt, o ignorare de citre subiect nu a luiinsugi in general, ci a doringei sale, a sexualitigii sale, pentru a utiliza un cuvint care nu este probabil prea adecvat. Asadar, ignorare a dorintei proprii de citre subiect, lainceput. lati punctul de plecare al psihanalizei si, pornind de aici, aceaste neglijare a propriei doringe de citre subiect a fost reperati;i utilizatd de Freud ca modalitate generali a analizei teoretice si, totodati, a investigagiei practice a acestor boli. Ce inseamni ignorarea propriilor doringe? lati intrebarea pe care Freud nu a incetat si o puni. Dar, oricare arfi fecunditatea acestei probleme;i bogigia rezultatelor la care s-ar ajunge, mi se pare ci existi totu;i un alt fenomen ce reprezinti aproape inversul primului, fenomen care m-a surprins ;i pe care l-am putea numi - iar aici ii rog pe profesorii de francezi sd binevoiasci s5-;i astupe urechile, deoarece m-ar izgoni din mijlocul lor, mi-ar cere si nu mai pun piciorul aici, cici voi folosi un cuvint ce nu existi - un
fenomen de supracunoastere [sur-savoir], adicide cunoastere oarecum excesivi, de cunoastere demultiplicati, de cunoa;tere intensivi si extensivd in acelagi timp asexualitigii, nu pe plan individual, ci pe plan cultural, pe plan social, in forme teoretice sau simplificate. Mi s-a pirut ci cultura occidentald a fost afectatd de un soi de dezvoltare, de hiperdezvoltare a discursului sexualitiqii, a teoriei despre sexualitate, a;tiingei sexualitigii, a cunoasterii despre sexualitate.
40

6ulariva, analitici asupra sexualirdrii pe planul culru_ !rmp, o ignorare a sexualiracii de citre subiect. ci psihanaliza nu a rdspuns direcr ra aceasri inrrebare cred ci nu $tigi se poate spune fbri a gresi cd nu a abordar exacr problema, dar nici nu a ignorar-o in intregime, iartendinra psihanarizei arfi de a spune ci aceas[d producgie, aceasti supraproductie teoretici, discursivi, referitoare la
sexua-

t r

ceoretici. a sexualitatii. Aceste doui e catre subrecrul insugr 5i de supra_ nu sint conrradicrorii. Ele coexisrA efectiv in occidenr, iar o problemi esre fhra indoiali aceea de a sti cum int srrd poare exisra in acelasi cimp aceasti produccie

cunoa9ler fenomene cunoaster

Probabil am putea spune ci in socieritire occidenrale de la sfirsitul secolului al XIX-lea exisra un fenomen dublu foarte imporrant care era, pe de o parte, un fenomen general, dar reperabil doar la nivelul indivizilor, ce consta in ignorarea de citre subiect a propriei dorinqe - iar acesra se manifesra in special dimporrivi, un fenomen de supra-

producgiei de reorii despre sexualirare in societarea occidentali. Dar aceasti producgie masivi parte, cel puqin la Sfintul Augustin men ce crebuie luar in serios si pe acele modele ce por fi o mitologie s Asrfel incic proiectul meu, referiror la iscoria sexualititii, esre de a inversa

dati psihanalisrii nu au luat foarre in serios problema

=ceasti mare economie a supraproductiei cunoasterii cririce asupra sexua-

lati miza proiectului pe care vreau si-l realizez, ce nu este nicidecum un proiect antipsihanalitic, dar care incearci si reia problema sexualitigii sau mai curind a cunoasterii sexualitdgii plecind nu de la ignorarea de citre subiect a propriei dorinte, ci de la supraproducgia de cunoagtere sociali ;i cu ltu rald, cu noaltere colectivi asu pra sexual itigi i. Daci dorim sd studiem aceaste supraproductie de cunoagtere teoretici despre sexualitate, mi se pare ci primul lucru pe care il intilnim, principala insu;ire ce impresioneazi in discursurile pe care cultura occidentali le-a qinut despre sexualitate este ci acest discurs a cipitat foarte repede gi foarte devreme o formi pe care o putem numi stiingifici. Nu vreau sd spun prin asta ci discursul a fost mereu rational, nici cd s-a supus mereu crrceriilor a ceea ce numrm acum un adevir stiintific. Cu mult inainte de psihanalizi, in psihiatria secolului al XIX-lea, dar;i in ceea ce putem numi psihologia secolului al XVlll-lea ori chiar mai inainte, in teologia morali a secolului al XVll-lea;i a evului mediu, putem gisi o intreagi speculaqie despre ceea ce era sexualitatea, despre ceea ce era dorinta, despre ceea ce era la acel moment concupiscenta, un intreg discurs ce s-a pretins rafional gi gtiin;ific;i mi se pare ci in acest punct putem surprinde o diferengi capitali intre societigile occidentale ;i cel pugin un anumit numir de societiqi orientale. Mi referaici la o analizi pe care am schigat-o intr-un prim volum al acesrei lstorii a sexualinigii, pe care domnul Watanabe a binevoit si o traduci gi si o comenteze, cred, intr-o revist5. Esce vorba despre opozigia dintre societiqile care incearci si gini un discurs;tiinqific despre sexualitate, ata cum facem in Occident, gi societigile in care discursul despre sexualitate este in egalS misuri un discurs foarte larg, foarre proliferant, un discurs ce s-a multiplicat mult, dar care nu intentione azisdfondeze o ;tiin!a, care vrea, d impotrivi, sd defineasci o arte - o afta ce arfi arta de a produce, prin raportul sexual sau cu organele sexuale, un tip de plScere pe care incercim si o facem cit mai intensd, cit mai puternici sau mai durabili cu putingi. Cisim in multe societdqi oriencale, gisim in Roma 5i in Crecia antice o serie increagi de discursuri foarte numeroase despre aceaste posibilitate, in orice caz despre ciutarea de metode prin care si se poati intensifica plicerea sexuali. Discursul pe care-l reperim in Occident, cel puqin incepind cu evul mediu, este total diferit de orimul. in Occident nu avem arta erotice. Altfel spus, nu invigim si facem dragoste, nu invdgim si oferim plicere, nu invigim si producem plicere celorlalqi, nu invigim si maximalizim, si ne intensificim plicerea prin plicerea celorlalgi. Toate acestea nu se invagi in Occident gi nu existi nici discurs, nici iniqiere altfel decit clandestinS;i pur interindividuali in aceasti arti erotici. in schimb, avem, sau incercim sd avem, o stiinqi sexuali - scientia sexualis - despre sexualitatea oamenilor, gi nu despre pldcerea lor, ceva care nu va viza ce trebuie fhcut pentru ca plScerea si fie cea mai intensi cu putinqi, ci care va ciuta adevirul a ceea ce este in individ sexul sau sexualitatea sa: adevir al sexului. nu intensirate a plScerii. Cred ci avem de-a face
litSgii. cu
4)

doui tipuri de analizi, douitipuri de cercetiri, douitipuri de discurs

complet diferite, pe care le vom gisi in doui societiti de asemenea foarte diferice. Fac din nou o mici paranrezi, este evident vorba despre ceva ce mi-ar plicea si discut cu persoane al ciror fond culcural gi istoric esre diferit de al meu si mi-ar plicea in mod special, deoarece se cunosc foarte putine lucruri despre asra in occidenr, si stiu in ce a constar in socieriti ca a voastrd, ca socieratea chinezl., arta erotici, in ce fel s-a dezvoltat si pornind
de la ce tip de cunoagtere. Cred ca

arfi destul

de rnteresant orcum sa inrre-

prindem un studiu comparat despre arra erorici in societitile orientale sr nasterea unei gtiinge sexuale in Occidenr... Si revenim, daca vreti, la Occidenrul insu;i. Ceea ce a; dori sirealizez in acest studiu asupra istoriei sexualiritii esre rocmai rsroria;ciinqei sexuale, a acestei scientia sexualis, nu pentru a spune cu precizie care au fosr diferitele sale concepre, diferitele sale teorii sau afirmatii - asta ar purea face obiectul unei adevirate enciclopedii. Ceea ce mi inrereseaza esre insi de a ;ti de ce societirile occidentale, sizicem europene, au avur arira nevoie de o stiinte sexuali sau, in orice caz, din ce motiv de-a lungul aritor secole si pini acum se incearci si se constituie o sriinti a sexualititii; altfer spus, de cevrem noi, cerlalgi, si de ce am vrurde mileniinoi, europenii, si cunoastem mai curlnd adevarul despre sexul nostru decit si aringem intensitarea pli.cerii? Pentru a rezolva aceasti problemi este evident ci avem de-a face cu o schemi care este una obignuiti, anume ipoteza ce ne vine numaidecit in minte ;i care consti in a spune urm n Occident, bineinqeles datoritd lui Freud - dupi Freud -;i e dupa o intreagi serre de misciri polirice, sociale, culturale d si eliberdm purin sexualitatea din langul in care a fosr prins li.sim si vorbeasci, in vreme ce de-a lungul atitor secole am mirtu em pe care sa eliberim sexualitatea insisi si rotodari s e penrru a lua cuno;tincd de ea, in vreme ce, in secolele p unei morale burgheze, pe de o parre, si a unei morale cresrine, pe de alti parte, prima preluind oarecum stacheta si inscriindu-se in continuitatea celei de-a doua, ne impiedicase, impiedicase occidentul si se interogheze cu adevirarin privinta sexualiti;ii. Altfel spus, schema istoricd pe care o uririzim frecvenr se dezvolti in rrei timpi, ln rrei etape, in rrei perioade.

Prima etapa: antichitatea greaci si romani, in care sexualitatea era

;n
se exprima fhri dificultiri si se dezvolra efectiv, igi asuma un discurs formi de arri erotica. Apoi ar fi intervenir cresrinismul, care, penrru pnna dati in iscoria occidentului, ar fi pus o mare inrerdictie asupra sexuali-

rberi,

arfi condus la ricere asupra sexualititii, ticere intemeiati in principal pe

rterdictii morale. Dar burghezia, incepind cu secolul al XVI-lea, aflindu-se ncr-o siruatie de hegemonie, de dominatie economici si culturali, arfi reLratoarecum pe seama sa, pentru a-l aplica si mai sever, cu mijloace si mai 'guroase, ascetismul crestin, acest refuz cre;tin al sexualiticii si, prin urmare, -ar fi prelungit pin5, in secolul al XIX-lea, cind in fine, in chiar urtimii ani
ai

-atii, arfi spus nu plicerii sr prin urmare sexului. Acest nu, aceasre interdicqre

acelui secol, s-ar fi inceput ridicarea vilulur o

dati cu Freud.
43

lati

schema istorici De care o ucilizim de obicei cind se face o istorie a

sexualitSgii in Occident, adicd atunci cind se realizeazd. aceaste istorie, studi-

ind in primul rind mecanismele de represiune, de interdicqie, a ceea ce respinge, exclude, refuzi,;i apoi aruncind responsabilitatea marelui refuz occidental al sexualitiqii asupra crestinismului. Cre;tinismul ar fi cel care a
spus nu sexualitigii. Cred ci aceaste schemi istorici tradiqional admisi nu este exacti;i nu poate fi sustinute din numeroase motive. in cartea din care domnul Watanabe a binevoit sd traducd un capitol, m-am interogat mai ales asupra problemelor de metodd ;i asupra privilegiului acordat interdicqiei si negagiei atuncr cind se face istoria sexualitiqii. Am incercat si demonstrez cd. ar fi fari indoiali mai interesant gi mai fructuos si se faci istoria sexualitigii plecind mai curind de la ceea ce a mocivat-o si a incitat-o, decit de la ceea ce a interzis-o. Dar s5, lisim asta. Cred ci schemei tradigionale pe care tocmai am prezentat-o i se poate aduce o a doua obiecgie despre care at vrea si vi vorbesc: obiecgie nu de metodi, ci de fapt. Nu eu formulez aceastd obiecgie de fapt, ci istoricii, in special un istoric al antichitigii romane carelucreazd. acum in Franga, Paul Veyne, si care este pe cale si redacteze o serie de studii despre sexualitatea in lumea romani dinainte de cregtinism; el a descoperit un numir de fapte importante de care trebuie si ginem seama. $tigi ci in general, atunci cind vrem si caracterizim morala cre;tinA cu privire la sexualitate 9i cind vrem si o opunem moralei pigine, grecegti sau romane) utilizi.m urmitoarele caracteristici: in primul rind, cregtinismul ar fi impus societdgilor antice regula monogamiei; in al doilea rind, crestintsmul arfi atribuit ca functie, nu doar privilegiati sau principali, ci ca funcgie exclusivi, unici a sexualiti;ii reproducerea, faptul de a face dragoste doar

pentru a avea copii. in fine, in al treilea rind, a; fi puturincepe, de altfel, cu asta: devalorizarea generali a plicerii sexuale. PlS.cerea sexualS este un riu - un riu ce trebuie evitat si ciruia trebuie, prin urmare, si i se acorde cea mai micd importanqd posibilS. A nu acorda plicerii sexuale decito mrci importanqi, a nu folosi aceaste plicere, oarecum impotriva ei insegi, decit pentru a concepe copii gi a nu face acegti copii, adici a nu practica raPorturi sexuale;i a nu ce bucura de acestea, decitin cadrul cisitoriei legitime ;i monogamice. Aceste trei trisituri ar defini cregtinismul. Studiile lui Paul Veyne demonstreazi insi cd aceste trei mari principii ale moralei sexuale extstau in lumea romani inainte de apariqia crestinismului ;i ci reprezinti o veritabilS morali, in parte de origine stoici, 5azatia pe structuri sociale, ideologice ale lmperiului Roman care incepuse, cu mult inaintea crestintsmului, si inoculeze aceste principii locuitorilor lumii romane, adici locuitorilor lumii pur;i simplu din punctul de vedere al europenilor: in acea epoci, a te cisitori ;i a-qi pistra femeia, a face dragoste cu ea pencru a avea copii, a rezista pe cit de mult posibil tiraniilor doringei sexuale era deja un fapt incetetenit pentru locuitorii lmperiului Roman inainte de apariqia cregtinismului. Cregtinismul nu este, asadar, responsabil de intreaga serie de interdicgii, de devaloriziri, de delimitdri ale sexualitigii de care a fost adeseori acuzat.
44

Poligamia, plScerea in afara cisicoriei, valorizarea plicerii, indiferenra fari. dispiruserd deja, in general, din lumea romani inaintea cresrinismuui si nu mai exista decit o eliti restrinsi, o casti sociali. privilegiatS, de oamenr bogati, bogagi deci desfrinaqi, care nu aderau laacesre principii, darin mare ele erau deja dobindite. Trebuie se spunem atunci ci cre;tinismul nu a jucat nici un rol in aceasrd istorie a sexualiti;ii? Considerci, de fapt, cresrinismul a jucat un rol, dar el n-a constat atit in introducerea unor idei morale noi. Nu este vorba despre introducerea, aponul, injonctiunea de noi interdicfii. Mi se pare ce ceea ce a adus el in aceasti istorie a moralei sexuale sint ni;te tehnici noi. Tehnici noi pentru a impune aceasti morali sau, mai bine spus, un ansamblu de roi mecanisme de putere pentru a impune aceste noi imperative morale sau nai degrabd imperativele morale care incetaseri de.1a sd fie noi atunci cind .restinismul a patruns in lmperiul Roman si a devenit foarre repede religia le stat. Astfel, istoria sexualiticii in lumea occidentali incepind cu cre;rinrs'nul ar trebui fhcutd mai mult din perspecriva mecanismelor de pucere decit lin cea a ideilor morale si a interdicgiilor etice. Se pune intrebarea: care sint noile mecanisme de putere pe care cresrirismul le introduce in lumea romani valorizlnd acele interdictii care erau Jeja recunoscute si acceptare? Aceasti putere eu as numi-o, sau mai bine spus este numitS, pastorat, adici exisrenga in interiorul societiqii a unei categorii de indivizi cu totul deosebi;i gi singulari, care nu se definesc nici exclusiv prin sratutul lor, nici prrn profesia lor, nici prin calificarea individualS., inrelectualS. sau moralS; sint indivizi care, in societatea crestine,joaci rolul de pastor, de p5stor, in rapon cu ceilalgi indivizi, care sint oarecum oile sau turma lor. Introducerea acestui tip de putere, a acestui tip de dependenre, de dominagie in interiorul socier5.tii romane, a societagii antice este, cred eu, un fenomen foarte important. De fapt, primul lucru ce trebuie remarcat in legituri cu acesr subiect este ci niciodati in antichitatea greaci sau romani nu existase ideea ci. anumiti indivizi puteau juca, in raport cu ceilalgi, rolul de pisror, indrumindu-i de-a lungul intregii lor viegi, de la nasrere pin5. la moarre. Oamenii politici nu fuseseri niciodati definigi in literarura greaci si romani ca pastori sau pistori. Cind Platon se intreabi in Omul politir ce este un rege, un patrician, un conducitorde cetate, nu vorbeste despre un pistor, ci despre un tesitor ce leagi intre ei indivizii diferiti ai socierS.gii ca pe nigte fire pe care le impleteste pentru a realiza o qesi.turi frumoasi. Statul, cetatea reprezinti o tesituri, iar ceti;enii sint firele acesreia. Nu este vorba nici despre turmi, nici despre pistor. in schimb, gisim ideea ci;eful esre, faqi de cei pe care-i comandi, asemenea unui pistorfa;a de turma sa nu in cadrul lumii romane, ci in cea a Mediteranei orienrale. O gisim in Egipr, de asemenea in Mesoporamia, in Asiria. O gisim mai ales in societatea ebraici, unde rema turmei ;i a pastode copii

rului este absolut fundamentali, temi religioasi, temi politici, remi moralS si temi sociali. Dumnezeu este pistorul poporului siu. Poporul lui
4-)

lehova este turma sa. David, primul rege al lsraelului, primegte din miinele lui Dumnezeu datoria de a deveni pistorul unui popor ce va fi pentru el turma, iar mintuirea poporului evreu va fi dobinditi, va fi asigurati in ziua in care turma va fi readusi la stini si se va intoarce in sinul lui Dumnezeu. Prin urmare, importangi foarte mare a temei pastorale intr-o serie intreagi de societigi ale Mediteranei orientale, temi care nu existi nici la greci, nici

la romani.

in ce consti si cum se define;te aceasti putere pastorali pe care o intilnim atit de dezvoltati in Egipt, in Asiria, la evrei? Putem si o caracterizim rapid spunind cd puterea pastorali se opune puterii politice obisnuite, pnn faptul ci nu se manifesti in mod esengial asupra unui teritoriu: pistorul nu domneqte asupra unui terrcoriu, ci asupra unei multiplicitiqi de indivizi. Domneste asupra oilor, boilor, animalelor. El domnegte peste o turm5, o turmd in miscare. A domni asupra unei multiplicitigi in migcare, iati ce-l caracterizeazi pe pascor. Acest tip de putere va fi puterea pastorali specifici. Funcgia sa principali nu este intr-atit de a repurta o victorie, deoarece nu vizeazd. un teritoriu. Manifestarea sa esentiale nu conste in cucerire sau in cantitatea de bogigii sau de sclavi ce se pot obqine din rdzboi. Altfel spus, puterea pastorali nu are drept funcqie principali de a face riu inamicilor,
ci de a face bine celor asupra cirora vegheazi. A face bine, in sensul cel mai material al termenului, inseamnd: a hrini, a asigura subzistenta, a gisi de

mincare, a conduce laiztoare, a li.sa si bea, a gisi cele mai bune pi;unr. Puterea pastorali este, prin urmare) o putere care asiguri in acelagi timp subzistenta indivizilorsi subzistentagrupului, spre deosebire de putereatradigionali, care se manifesti in mod esen!ial prin triumful asupra supu;ilor. Nu este o putere triumfXtoare, ci una binefhcitoare. A treia caracteristici a puterii pastorale pe care o regisim in civilizaqiile despre care vorbeam: avind ca funcgie principali de a asigura subzistenta turmei, ea este in fond o povari; ea are ca trisituri moralS: faptul de a fi prin esengi devotati, de a se sacrifica, la nevoie, pentru oile sale. Aceastd idee o regisim in mai multe texte celebre din Biblie, deseori reluate de citre comentatori: bunul pastor, bunul pistor este cel care accepte si-;i sacrifice viata pentru oile sale. in cadrul puterii tradigionale, acest mecanism se inverseaz5: un bun cetetean este cel care poate si se sacrifice pentru ea din ordinul magistratului sau sd moard pentru regele siu. Aici, dimpotrivi: regele, pastorul accepti si moari pentru a se sacrifica. in fine, ;i probabil ci aceasta este trisitura cea mai importanti, puterea pastorali este o putere individualisti, adici daci regele sau magistratul au ca indatorire principali si salveze totalitatea statului, teritoriul, orasul, cetilenii in ansamblu, bunul pdstor, bunul pastor este capabil si vegheze asupra indivizilorin particular, asupra fieciruia in parte. Nu este o putere globali. Desigur, pistorul trebuie si asigure mintuirea turmei, dar trebuie si asigure mintuirea tuturor indivizilor. Cisim cu u;urinqi aceaste tematicd a pistorului in textele ebraice si intr-un anumit numirde texte egiptene sau asiriene. Avem, prin urmare) o putere carevizeazi o multiplicitate - o
46

multiplicitate de indivizi in miscare, mergind dinrr-un loc in altul -, pucere

.1

ertfel

ci,

sacrifi

ci al

i,

ute re i nd ivi

d u al

isti.

incepind din momencul din care a devenit o fo4i de organizare politici si socialiln inreriorul lmperiului Roman, crestinismul a inrrodus si acest tip de putere intr-o lume ce o ignora inca in totalitate. Trec pesre felulin care lucrurile s-au intimplar concrer, peste felul in care crestinismul s-a dezvoltat ca biserici, in care preorii au dobindit o situaqie;i un srarut particularin interiorul unei biserici, in care au primit indatorirea si lmplineasci un anumit numirde sarcini, devenind in mod efecriv pastorii uner comunitiqi crestine. Cred ci prin organizarea pastorarului in societarea .restine, incepind cu secolul al lV-lea d.Hr., gi chiarcu secolul al lll-lea, s-a lezvoltat un mecanism de putere ce s-a dovedit foarte important pentru ioate istoria Occidentului crettin si, cu deosebire, penrru cea a sexualitdrii. in general, ce inseamni pentru omul occidental si triiasci intr-o socretate unde existi o putere de tip pastoral? In primul rind: existenta pastorului implici pentru fiecare individ obligatia sa se preocupe de mintuirea sa. Altfel spus, mintuirea esre in Occidentul .restin o chestiune individuali - fiecare se preocupi de propria minruire -, Jar nu ;i una de alegere. Societatea cre;tini, societiqile crestine nu au pernis indivizilor liberi si spuni: "Pe mine nu mi intereseazi propria mintuire". Fiecare individ a fost somat si se preocupe de propria mintuire: "Vei fi minruit sau, mai degrabi., va trebui si faci tor ceea ce e necesar pentru a fi minruit, dar te vom pedepsi inci din aceasti lume in cazul in care nu vei face rot ce trebuie pentru a fi mintuit". Puterea pastorului conste tocmai in aceea ci are autoritacea si-i oblige pe oameni si facir tot ce rrebuie pentru mintuirea lor: mintuirea obligatorie. in al doilea rind, aceastd minruire obligarorie nu o faci de unul singur. Bineinteles ci se face pentru sine, dar nu se poate face declr acceptind autoritatea altcuiva. A accepta autoritatea altcuivainseamna ci, fiecare actiune ce se va putea comite va trebui si fie cunoscute sau, in orice caz, va putea fl cunoscuti de pastor, care are autoritatea asupra individului si asupra mar multor indivizi, care va putea, in consecintd, si spuni da sau nu: lucrul e bine fhcut aqa, noi stim ci nu rrebuie fbcut alrfel. Asta inseamni ci. vechilor structuri juridice pe care roare societitile le cuno;teau de foarte multi vreme - faptul ci existi un anumit numir de legi comune a cirorincilcare se

Mi

se pare c5.,

pedepseste - li se adaugi o alti formi de analizi a comporramentului, o alti formd de culpabilizare, un alr tip de condamnare, muh mai fini, mult mai riguroasS:, mult mai stricti: cea asigurati de pastor. Pastorul care poate sa-i oblige pe oameni si faci. cele trebuincioase pentru mintuirea lor si care

in orice caz, in raport cu ceilalqi, o supraveghere gi un control continue. in al treilea rind: inrr-o socierate cresrine, pastorul esre cel care poate cere de la ceilalqi o supunere absoluci, si acesta un fenomen foarte important si foarte nou totodati. Este evidenc ci societitile galo-romane cunosteau legea si magistragii. Ele cunosteau o purere imperiald ce era o putere abso47

este in poziqia de a supraveghea, de a exercita

lut autocratici. Dar, in fond, niciodati in antichitatea greaci si romana n-arfi putut apirea ideea de a cere cuiva o suPunere totalS, absoluti;i necondiqionati faqi de un altul. Or, tocmai acest faPt s-a produs o dati cu aPariqia pastorului ;i pastoratuluiin societatea cregtina. Pascorul poate impune indivizilor, 9i in funcqie de decizia sa proprie, vointa sa, fbri micar si existe reguli generale sau legi, deoarece - iaracesta este un lucru importantin cre;tinism

- nu te supui pentru a ajunge la un anume rezultat, nu te suPui, bunioari, pentru a dobindi pur;i simplu o obiqnuinti, o aPlitudine sau chiar
un merit. in cre;tinism, meritul absolut este tocmai acela de a fi supus. Supunerea trebuie si conduci la starea de supunere. A rimine supus reprezinti condigia fundamentald a tuturor celorlalte virtugi. Fa;i de cine sd fii supus, ascultitor? Fagi de pastor. Ne aflim in cadrul unui sistem de supunere generalizatd,, iar faimoasa umilinqi cregtinx nu este altceva decit forma oarecum interio rizard a acestei supuneri. Eu sint umil, adici voi accepta ordinele cuiva din momencul in care mi le va da gi voi Putea recunoaste in aceasti voingi a celuilalt - eu, care sint cel din urmi - insisi voinqa lui Dumnezeu. in sffr5it - 5i aici este, cred, ceva care ne va conduce inapoi la problema de inceput, ;i anume istoria sexualitigii - pastoratul a adus cu sine o serie intreagi de tehnici ;i de procedee ce privesc adevirul ;i producerea adevirului. Pastorul cregtin educi - iar prin asta el continud, evident, tradigia mae;trilorinqelepciunii sau ai adevirului, rePrezenta\i, spre exemplu, de filosofii antici, de pedagogi. El transmite adevirul, scrierea, morala, propoviduie;te poruncile lui Dumnezeu;i ale bisericii. Prin aceastaeste, asadar, un dascil,

dar pastorul crestin este totodatd un maestru al adevirului in alt sens: pe de o parte, pastorul cre;tin, pentru a-;i exercita indatorirea de pastor, trebuie si;tie desigur tot ceea ce fac oile sale, tot ceea ce face turma;i fiecare membru al turmei in orice clipd; dar, pe de alti parte, trebuie si cunoasci din interior ceea ce se intimpli in suflet, in inimi, cele mai ascunse secrete al individului. Aceastd cunoastere a interioritigii indivizilor este imperativ ceruta pentru exercitarea pastoratului cresrin. Ce inseamni si cuno;ti interiorul indivizilor? Inseamni ci pastorul va dispune de modalitiqi de analizi, de reflecqie, de detectare a ceea ce se intimpli, dar gi ci, totodati, cre;tinul va fi obligat si-i spuni pastorului tot ceea ce se intimpli in adincul sufletului siu; mai cu seami va fi obligat si recurgi la ajutorul pastorului in practica atit de specifici, dupi pirerea mea, a cre;tinismului: mirturisirea exhaustivi si permanenti. Cregtinul trebute si mirturiseasci fhri incetare tor ceea ce se petrece in el celui care va fi insircinat si-i indrume conltiin!a, iar aceasti mirturisire exhaustivd va produce intr-o oarecare misuri un adevir, care evident nu era cunoscut de Pastor, dar nu era cunoscut nici de subiectul insugi; tocmai acest adevir, obqinut prin examenul congtiingei, prin confesiune, aceasti producere a adevirului care se dezvolti de-a lungul direcgiei de con;tiin95, al ciliuzirii sufletelor, va constitui oarecum legdrura Permanenta a pistorului cu turma sa;i cu fiecare membru al acesteia. Adevirul, producerea adevirului interior, producerea adevirului subiectiv este un element fundamental in exercitiul pastorului.
48

Prin asta ajungem acum tocmai la problema sexualit5gii. Cu ce avea de-a face cre;tinismul cind a inceput si se dezvolte, in secolele al ll-lea;i al lll-lea? Avea de-a face cu o societate romani care acceptase deja, in general, morala sa) acea morali a monogamiei, a sexualitigii, a reproducerii despre care vi vorbeam. De altfel, cre;tinismul avea inaintea lui sau mai degrabe alituri de el, in spatele lui, un model de via;i religioasi intensi, care era monahismul hindus, monahismul budisr gi cSlugirii crettini care s-au rispindit in Orientul mediteranean incepind cu secolul al lll-lea, reluind in mare parte practicile ascetice. Cresrinismul a ezitat intotdeauna intre o societate civild care acceptase un anumit numir de imperative morale si acest ideal de ascetism integral; pe de o parte, el a incercat si stipineasci, si interiorizeze acest model de ascetism budist, dar controlindu-1, iar pe de alti parte, si recigtige societatea civilS. a lmperiului Roman, pentru a putea s-o dirijeze d in interior. Prin ce mijloace va ajunge la asta? Consider ci ideea foarte dificili;i foafte obscurS, de altfel, a cirnii este cea care a permis si se stabileasci un soi de echilibru intre un ascetism ce refuza lumea gi o societate civili ce era o societate laici. Cred cd crestinismul a gisit un mijloc de a instaura un rip de putere care controla indivizii prin sexualitatea lor, conceputa drept ceva in care nu trebuia si ai incredere, care introducea mereu in individ posibiliri;i de ispiti;i posibilitigi de cidere. Dar, in acela;i timp, nu era nicidecum vorba - ca in ascetismul radical - si refuzi tot ceea ce putea veni de la corp ca fiind nociv, ca fiind riul. Trebuia fhcut si functioneze acest corp, aceste pliceri, aceast5r sexualitate in interiorul unei societdgi care igi avea trebuintele sale, necesitigile sale, care avea organizarea sa de familie, care i;i avea necesitigile sale de reproducere. Prin urmare, o conceptie relativ moderatd privitoare la sexualitate, care fbcea ca in acest fel carnea cresrine sA nu fi fost niciodatd conceputi ca riul absolut de care trebuia si te debarasezr,
ci ca sursa permanenti din interiorul subiectivitiqii, din interiorul indivizilor, a unei ispite ce risca si conduci individul dincolo de limitele impuse de mora-

la curentd, si anume: cisitoria, monogamia, sexualitatea de reproducere, limitarea ;i descalifi carea plicerii. Agadar, crestinismul a conceput;i a fbcut si funcgioneze o moralS echilibrati intre ascetism si societatea civili prin acest intreg aparar al pastoracului, darale cirui elemente esen!iale se sprijineau pe o cunoasrere, interioari gi exterioari totodati, o cunoastere meticuloase;i detaliati a indivizilor prin ei insisi si prin ceilalqi. Alrfel spus, crestinismul a reu;it si faci si funcgioneze

o morali in fond medie, obi;nuiti, relativ putin interesanri, siruati intre ascetism si societacea civili, tocmai prin constituirea unei subiectivirdgi, a
unei congtiinge de sine mereu veghind asupra propriilor slS.biciuni, a propriilor ispite, a propriei cirni. Tehnica interiorizirii gi a con;tienrizirii, tehnica

vegherii de sine asupra sie;i cu privire la propriile slebiciuni, la propriul corp, la propria sexualitate, la propria carne, asta esre, cred, aportul esenqial al crestinismului in istoria sexualitigii. Carnea esce subiectivitatea insisr a corpului, carnea cregtine este sexualitatea prinsi iniuntrul acestei subiecti49

vitdqi, al acestei supuneri a individului fagi de sine, iar asta constituie prrncipalul efect al introducerii puterii pastorale in societarea romani. Mi se pare ci numai astfel - toate acestea reprezinti, bineingeles, o serie de ipoteze putem ingelege care a fost rolul real al cregtinismului in istoria sexualitigii. Prin urmare, nu interdicqie gi refuz, ci punerein funcgiune a unui mecanism de control ce era totodati un mecanism de cunoastere, de cunoastere a tn-

divizilor, de cunoastere despre indivizi, dar;i de cunoa;tere a indivizilor asupra lorin;i;i ;i cu referire la ei in;i;i. Toate acestea conscituie marca specifici a cregtinismului ;i doarin aceasti misuri mi se pare ci putem face o
istorie a sexualitiqii in societigile occidentale, plecind de la mecanismele de
DUtere.

lati, foarte schematic prezentat, cadrul cerceririi pe care am inceput-o. Toate acestea sint ipoceze, nimic nu e sigur, e vorba pur qi simplu de un cadru. Putegi si mi le intoarceti ca pe tot atitea interogagii pe care mi le puteti arunca in faqi. Bineinteles, daci vreEi si formulagi intrebiri - obiecqii, sugestii, critici, confirmiri -, a9 fi incintat.

DrzgRtrne
S. Hasumi:A pune intrebiri domnului Foucault mi se pare o sarcini dificil5,;i asta nu atitdin cauza ignoranqei sau a timiditigii mele. Dificultatea

provine din insfui claritatea expozeului. Sintem cu toqii obignuigi cu aceaste claritate gralie scrierilor sale. in toate ci4ile sale, intr-adevir, el anunti de fiecare dati foarte riguros ce problemi va aborda si prin ce mijloace o va analiza, incercind si defineasci in ce condiqii ;i in ce circumstange devine necesard munca lui, iar ceea ce cocmai am auzir confirmd aceas[a claritate ;i precizie. O dati in plus, a avut precaugia si rispundi dinainte tuturor intrebirilor;i si anuleze chiar aproape toate obiecgiile care i s-ar putea aduce. Prin urmare, practic nu am nimic s5-l intreb, dar pentru a dinamiza discuqiile ce vor urma) ag dori si-l intreb doar urmitorul lucru. in lecgia inaugurali de la Colldge de France, imi amintesc ci aqi vorbrt despre sexualitate din unghiul represiunii sau al excluziunii: discursul sexualitlqii era atins de interdicqii ;i rarefiat. Darincepind cu Voinla de cunoastere, nu mai abordaqi discursulsexualitigii caobiectde represiune, ci mai degrabi drept ceva ce prolifereazd in zona;tiingifici. In legituri cu acestea, se vorbeste adeseori de schimbarea lui Michel Foucault, iar unii manifesti o anumiti bucurie in legituri cu aceaste schimbare... M. Foucault: ... sint gi algii care sint nemultumigi de ea. S. Hasumi: Personal, nu cred ci lucrurile se intimpli aga. Nu agi schimbat, nu aqi abandonat ipoceza represiunii, ci agi reluat-o Pentru a formula
diFeric problema puterii...

M. Foucault:Vi mulqumesc pentru aceaste intrebare care este efectiv importante si care merita sd fie pus5. Agi formulat-o, cred, in cei mai buni ter-

meni posibili.
50

Este adevirat ci, in texte inci recente, m-am referit in principal la o conceptie despre putere ;i despre mecanismele purerii ce era) oarecLlm, juridici. Analizele pe care incerc sd le fac,;i nu sint singurul ce incearci acest lucru, deparce de asta, sint bineinreles analize pa4iale, fragmentare. Nu esre nicidecum vorba de a intemeia o reorie a purerii, o teorie generald a pucerii, nici de a spune ce este puterea, nici de a spune de unde vine. De secole, chrar de milenii in Occident, s-a pus aceaste intrebare si nu este sigur cd rispunsurile date au fost satisfhcaroare. in orice caz, ceea ce incerc si fac, la un nivel empiric, este si iau lucrurile oarecum in medie. Nu: "De unde vine puterea, incotro se indreapti?", ci: "Pe unde trece si cum se petrece asta, care sint toate relatiile de putere, cum purem descrie unele dintre relagiile principale de putere ce se exerciti in societatea noastri?" Prin urmare, nu inteleg puterea in sensul de guvernare, in sensul statului. Eu spun ci intre diferire persoane, intr-o familie, intr-o universitate, intr-o cazarm6,, intr-un spital, la o consultatie medicald, se exerciri relatii de putere. Care sinr acestea, la ce conduc ele, cum leagd ele indiviziiintre ei, de ce sint suportate, de ce, in alte cazuri, nu sinr suportate. Si facem, daci vreti, aceaste analiza prin mediul lor;i in mod empiric. Acesra este primul lucru. Al doilea lucru e ci nu sint nici pe de parte primul care aincercarasta. Psihanalistii, Freud;i mulqi dintre succesoriilui, indeosebi o serie de oameni ca Marcuse, Reich etc., au incercat, de asemenea, nu ati! si formuleze intrebarea cu privire la originea pucerii, la fundamentul puterii, la legicimitarea ei sau la formele sale globale, cit s5, vadd cum se intimplau acesrea in psihicul individului, in inconstientul lui sau in economia doringei sale, cum se petreceau lucrurile cu relaqiile de putere. Ce are de-a face, spre exemplu, taral in dorinqa individului. Ce efect are, de pildi, inrerdicria masrurbirii, cum vin si se inscrie raporturile tari-mami, distribuirea rolurilor etc. in psihrsmulcopiilor. Deci si acestia, desigur, analizau mecanismele de putere, rela;iile de putere prin mediul lor si in mod empiric. Dar ceea ce m-a surprins este ci aceste analize considerau mereu ci puterea avea ca funcgie si rol de a spune nu, de a interzice, de a impiedica, de a trasa o limita 5i, in consecinre, purerea avea ca efect principal toace Fenomenele de excluziune, de isterizare, de obliterare, de ascundere, de uitare sau, dacd vreli, de consriruire a inconstientului. lncongtientul se constituie - psihanali;cii vivorspune ci merg prea repede, darin fine... - pornind de la relatiile de putere. Conceptia sau ideea ci mecanismele de putere sint intotdeauna mecanisme de interdic;ie era o idee, cred, rispinditi. Era o idee care avea, daci vreti, din puncr de vedere poliric un avantaj, un avantaj imediat, gi prin asta un plc periculos, deoarece permite afirmatia: ,,si inlitur5.m incerdicgiile si apoi asra esre, purerea va dispirea, vom fi liberi atuncr cind vom inldcura interdicqiile". Probabil ci acesta este un lucru care ne face si mergem prea repede

In orice caz, mi-am schimbat pirerea asupra acestui puncr. Mi-am schimbat-o, plecind de la un studiu precis pe care am incercac si-l realizez, pe care am incercar si-l fac cit mai riguros posibil, despre inchisoare
)l

sistemele de supraveghere;i de pedepsire in societigile occidentale ale secolelor al XVlll-lea ;i al XIX-lea, mai ales de la sffr;itu I secolului al XVlll-lea. Mi s-a pirut ci in societdgile occidentale s-au dezvoltat, 1n acela;i timp cu capitalismul, de altfel, o serie de procedee, o serie de tehnici pentru a lua in griji, pentru a supraveghea si a controla comportamentul indivizilor, gesturile lor, felurile lor de a face, amplasarea lor, domiciliul lor, aptitudinile lor, dar ci aceste mecanisme nu aveau ca funcqie principali aceea de a tnterztce. Bineinteles ci interziceau ;i pedepseau, dar obiectivul esengial al acestorforme de putere - care le conferea eficacitate ;i soliditate - era de a permite, de a-i obliga pe indivizi si-;i multiplice eficacitatea, fo4ele, apcitudinile, pe scurt, tot ceea ce permitea utilizarea lorintr-un aparat de produc;ie in societate: a dresa indivizii, a-i plasa acolo unde sint cit mai utili cu putinte, a-i forma pentru ca ei s5 dobindeasci o capacitate sau alta; este ceea ce s-a lncercat si se faci in armati, incepind cu secolul al XVll-lea, cind s-au impus marile discipline, faptul fiind necunoscut pini atunci. Armatele occidentale nu erau disciplinate, ele au fost disciplinate, soldaqii au fost chemaqi la instrucgie, si meargiin rind, si tragd cu pu;tile, si minuiasci pu;ca intr-un anumit mod, astfel incit armata sd fie utilizabili la maximum. De asemenea, s-a procedat la un increg dresal al clasei muncitore$ti sau, mai cur'ind, al ceea ce nu era inci o clasi muncitoreasci, ci mai curind muncitori capabili si lucreze in mari ateliere sau, pur;i simplu, in mici aceliere familiale ori me;te;ugiresti, ce au fost obi;nuiqi si locuiasci intr-un anumit domiciliu, si-;i gospodireasci familia. Avegi o producgie a indivizilor,

;i

o producgie a capacitigilor indivizilor, a productivitigii indivizilor; toate

acestea au fost dobindite prin mecanisme de putere in care existau interdicqii, darnumai cu titlu de instrument. Esengial in toati aceasti disciplinare

a indivizilor este fapcul ci nu era negative. Putegi spune;i considera cd era catastrofal, puteqi folosi toate adjectivele morale ;i politice negative pe care le dorigi, dar eu vreau si spun ci mecanismul nu era esenqialmente unul de interdicqie, ci de produc;ie, dimpotrivi, de intensificare, de demultiplicare. Plecind de aici, mi-am spus: in fond, in cadrul societdqilorin care triim, oare puterea are ca formi;i ca scop si rnterzicia 9i si spuni nu? Nu sint cumva mecanismele de putere profund inscrise in societigile noastre, nu ajung ele si produci ceva, sd mulciplice, si intensifice? Tocmai aceasti ipotezi incerc s-o aplic in acest moment sexualitiqii, spunindu-mi:in fond, sexualitatea este in aparengi lucrul cel mai interzis pe care ni-l pucem imagina, ne pierdem vremea interzicindu-le copiilor si se masturbeze, adolescenlilor si faci dragoste inainte de cisitorie, adulgilor si faci dragoste intr-un fel sau altul, cu o persoani sau alta. Lumea sexualitigii este o lume ticsiti de incerdicqii. Dar mi-a devenit limpede ci in societigile occidentale aceste interdicgii erau insogite de o producgie foarte intensi, foarte ampli de discursuri - de discursuri ;tiingifice, de discursuri institugionale -;i totodati de o griji, oe o veritabili obsesie a sexualitigii ce apare foarte clarin morala crestine a
52

secolelor al XVI-lea si al XVll-lea, in perioada Reformei si a Contrareformei, obsesie care nu a incetat nici pini acum. Omul occidental - nu ;tiu cum stau lucrurile in societatea dumneavoastri - a considerat intotdeauna ci lucrul cel mai imporrant din viaqa lui este sexualitatea. larastadin cein ce mai mult. in secolul al XVI-lea, picarul prin excelenti era pacatu l cirni i. Atu nci, daci sexual irarea era pur si si m pl u blocatd, interzisi, harlziti uitarii, respingerii, renegirii, cum se face ci existi un asemenea discurs, o asemenea proliferare, cd existi o asemenea obsesie a sexualitatii? lporeza din care provin analizele mele - pe care nu le voi duce probabil la bun sfirsit, deoarece e posibil ca ea si nu fie opgiunea cea buni - arft c5', de fapt, Occidentul nu se opune cu adevirat sexualitigii - nu o exclude , ci o introduce, conscruieste, pornind de la ea, un dispozitiv complex in care este vorba despre constituirea individualititii, a subiectivitiqii, pe scurt, despre felul in care ne comportim, in care devenim conStien!i de noi in;ine. Cu alte cuvinte, in Occident oamenii se individualizeazidatoriri unui anumit numdr de procedee si cred ci sexualitatea, mai mult decit un element al individului ce ar fi respins in afara lui, este constitutivi penrru legitura pe care oamenii sint obligati s-o stabileasci cu propria lor idenritate sub forma subiectivitdqii. Aici se afli, probabil, faimoasa claritate despre care a vorbit domnul Hasumi si as spune ci acesta este prerul voingei de a fi clar... Nu-mi place obscuritatea, deoarece consider ci e o formi de despotism; trebuie si te expui faptului de a face afirmaqii eronate; trebuie si te expui faprului de a ajunge si spur lucruri care, probabil, vorfi dificil de exprimat si penrru care, evident, tatonim putin ici si colo, iar mie mi-e teame ca v-am dat impresia de tatonare. lar daci a;i avut aceasti impresie este pentru ci am tatonac efectiv!

53