Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericeasca

EUSEBIU DE CEZAREEA
ISTORIA BISERICEASCA

!fRINTI $I SCRIITORI BISERICE$TI
A ! A R E
DIN INITIATIVA !ATRIARHULUI IUSTIN MOISESCU $I SUB NDRUMAREA
!REA FERICITULUI !fRINTE
T E O C T I S T
!ATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE

------------------------ COMISIA DE EDITARE : -------------------------------------
Episcop Dr. VASILE TlRGOVISTEANUL, VICAR PATRIARHAL
(presedinte), Pr. DUMITRU SOARE (vicepresedinte), Pr. ProI. STEFAN
ALEXE, Pr. ProI. TEODOR BODOGAE, ProI. NICOLAE CHITESCU, Pr.
ProI. CONSTANTIN CORNITESCU, ProI. ALEXANDRU ELIAN, Pr. ProI.
DUMITRU FECIORU, ProI. IORGU IVAN, Pr. ProI. IOAN RMUREANU,
Pr. ProI. DUMITRU STANILOAE, ION CIUTACU (secretar).
!fRINTI $I SCRIITORI BISERICE$TI

EUSEBIU DE CEZAREEA
$ # #
!ARTEA NTllA

ISTORIA BISERICEASCf
MARTIRII DIN
!ALESTINA

CARTE TI!fRITA CU BINECUVINTAREA
!REA FERICITULUI !fRINTE
T E O C T I S T
!ATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE

TRADUCERE, STUDIU, NOTE $I COMENTARII DE
PR. PROF. T. BODOGAE

EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC $I DE MISIUNE AL BISERICII
ORTODOXE ROMANE BUCURE$TI - 1987

C U V N T N A I N T E

Dintotdeauna societatea omeneasc a sim(it trebuin(a s-yi ntoarc privirea
spre faptele demne din trecut, spre a le valorifica cu mai mult n(elepciune pe cele
din prezent. S-ar putea spune c prezentul este o nln(uire a faptelor din trecut yi
dobndeyte la rndu-i valoare de baz, de temelie pentru cele de viitor. Orice act
istoric impresioneaz nu att cantitativ, cit mai ales calitativ ; nu numai cantitatea
istoriei, ci calitatea faptelor consemnate de ea i confer trinicie n timp. Ceea ce
r-mne gravat puternic pe fondul societ(ii yi face loc n tezaurul tradi(iei,
devenind astfel izvor al actualit(ii. Este deci binecunoscut legtura dintre cele trei
dimensiuni ale timpului, cu toat ncrctura de fapte nscrise n curgerea fiecrei
dimensiuni - trecut, prezent yi viitor. Cu aceast memorie a trecutului, mbog(it
nencetat cu strdaniile pentru cuprinderea yi valorificarea prezentului, precum yi
cu nzuin(e de viitor tot mai cuteztoare, omenirea a fcut yi continu s (ac payi
uriayi.
Dup aceleayi legi yi n acelayi cadru de via( social, cu trecutul ei ndeprtat,
cu agonisita mileniilor de frmntri de dinaintea erei creytine, a luat naytere, s-a
dezvoltat yi s-a organizat Biserica. De obr-yie divino-uman, aceasta avea s
ntocmeasc via(a fiilor ei n mijlocul unei omeni(i zdruncinate de nedrept(i de tot
felul, ntocmiri yi statorniciri izvorte din legea iubirii de oameni, esen(a Sfintei
Evanghelii
TEOCTIST, !ATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE

6
yl deci a Creytinismului. !re(uind trecutul multimilenar, n care voia lui Dumnezeu
s-a auzit prin glasul yi scrisul proorocilor, aici ea yi-a ndtncit tainic temeliile
consfin(ite de 1ertfa yi nvierea Mntuitorului llsus Hristos yi de predica Sfin(ilor
Apostoli. Trecutul ei este Istoria Sftnt a Vechiului Testament; prezentul ei este
Tradi(ia vie yi cuvn-tul scris, pecetluite cu lumina Duhului Sfnt; este mbelyugarea
vie(ii din roadele Logosului ntrupat, n sensul cel mai cuprinztor, este Noul
Testament, iar viitorul, ntrezrirea frumuse(ilor ce vor s fie, nzuin( yl rvn ntru
desvryire yi nl(are a fiin(ei umane yi a lumii c-Ire lumina filocalic, pe calea
ctre ndumnezeire ; este, ntr-un cuvnt, Biserica, stlp yi temelie a adevrului (I
Tim., 3, 15). nceputurile ei pe pmnt le-au descris, prin cluzirea Duhului Sfnt,
Sfin(ii Apostoli.
Acelayi Duh i-a ndemnat yi pe urmayii lor de a scrie, de a transmite urmayilor
ce era de la nceput, ce am auzit, ce am vzut cu ochii noytri, ce am privit yi minile
noastre au pipit despre Cuvntul vie(ii (I Ioan, 1, 1), cum convingtor se exprim
Sfntul Apostol yi Evanghelist Ioan.
Intre luceferii care au aprut pe bolta Bisericii primelor secole creytine se afl,
strlucind n timp, yi nv(atul episcop Eusebiu al Ce-zareel !alestinei (265-
339/340). nzestrat cu multe daruri sufleteyti, consacrate n ntregime slujirii Bisericii
de la sfryitul secolului III yi in cel de-al IV-lea, zguduit adine de contradic(ii yi
disensiuni teologice, arhlpstorul Cezareei a pus la inim ndeosebi dimensiunea is-
toric a vie(ii creytine. Datorit osrdiei lui, creytintatea are astzi o adevrat
fresc gritoare a organizrii tinerei yi unicei Biserici, a slujitorilor, martirilor yi
nv(a(ilor ei, a activit(ii yi operelor lor. I s t o r i a s a b i e r i c e a s c , redat
ntr-un limbaj literar vrednic de cultura romneasc din zilele noastre, de
cunoscutul yi harnicul mnuitor al scrisului nostru bisericesc, !rintele !rofesor Dr.
Teodor Bodogae, este o adevrat enciclopedie. Vastitatea lucrrii asupra unei arii
de cultur yl via( creytin a timpului su se adnceyte n istorie, selectnd yl analiznd
fapte, sau prezentnd autori, cu referin(e bibliografice la cel pu(in 34 dintre aceytia,
dintre care unii, altfel, ar fi rmas necunoscu(i de posteritate. Tot acestui printe al
istoriei bisericeyti i datorm yl noi foarte multe, pentru c prelund referin(ele altor
autori yi ale unor vechi tradi(ii, a consemnat n cartea sa yi rspndirea la

7
propovduire a Sfin(ilor Apostoli, dintre care Andrei a predicat n Scythia (III, I,
1).
Eusebiu poate fi considerat, pe bun dreptate, un deschiztor al epocii de aur a
literaturii istorice creytine, n general, yi un precursor al Istoriografiei bisericeyti.
nsemntatea acestei cr(i este de la sine n(eleas. Erudi(ia ncercatului traductor i
d strlucirea, nsemntatea cuvenit. Iubitori de istorie patristic, de istoria yi
trecutul nostru, marii ierarhi yi nv(a(i romni au cunoscut-o yi pre(uit-o dup
vrednicie. !truns de aceast conytiin( de cunoaytere a obryiei creytine a poporului
romn, marele ierarh yi primul furitor al viersului cult n grai strbun, mitropolitul
Dosoftei, n ale sale V i e ( i d e S f i n ( i , nu uit s afirme despre activitatea
Sfintului Apostol Andrei, c el a fost trimis de Mntuitorul Hristos s predice
Evanghelia strmoyilor noytri daco-romani din Sci(ia Mic. Cartea lui Eusebiu,
I s t o r i a B i s e r i c e a s c , a atras aten(ia apoi mitropolitului Moldovei Iosif
Gheor-ghian, care a tradus-o yi a tiprit-o n anul 1896, la Mnstirea Neam(.
Bac am cutezat s nfiripm acest cuvnt, am rspuns unui ndemn luntric pe
care l ndreptm cu dragoste printeasc tuturor slujitorilor yi fiilor Bisericii
noastre strmoyeyti yi mai cu seam celor ce se pregtesc pentru aceast misiune,
spre a-yi spori rvna de a cunoayte <:t mai bine istoria Bisericii universale, pentru a
izbuti s pre(uiasc astfel bogata yi frumoasa istorie a Bisericii Ortodoxe Romne.
Cu fiecare nou cercetare se descoper noi pagini, cu fiecare descoperire arheologic
de pe (inuturile strbune ies la iveal noi mrturii ale vechimii yl dinuirii noastre.
Toate au legtur cu via(a yi cultura poporului romn. Snt mrturii nepieritoare ale
mpletirii rolului Bisericii cu istoria neamului nostru.

8
Aceast dorin( a noastr yi acest ndemn prilejuit de apari(ia celui de-al 13-lea
volum din Colec(ia !rin(i yi scriitori bisericeyti, s nsemne pentru to(i cititorii
chezyia recunoytin(ei fa( de ini(iatorii yi to(i ostenitorii Institutului Biblic yi de
Misiune Ortodox n nfptuirea acestei opere att de necesare Bisericii noastre,
legat de istoria poporului romn yi deschis dialogului teologic, ecumenismului yi
strdaniilor pentru pace n lume.
Binecuvntnd toate strdaniile depuse, nutresc convingerea do-bndirii
bucuriei yi mul(umirii cititorilor, care l vor nso(i pe marele ierarh yi printe
Eusebiu pe itinerarul istoriei sale de la Cezareea !alestinei pn la !ontul Euxin.

La pomenirea Simtului Ioan Casian, din Dobrogea 29 Iebruarie
1988

`TEOCTIST
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMNE

206.
STUDlU lNTRODUCTlV

Te sperii cit de putin am ti din primele trei veacuri cretine fr
Eusebiu, aa spunea acum aproape un veac cunoscutul teolog fran-
ce: P. Batiffol
1
. Iar recent, cu tot progresul fcut de cercetrile din
ultimul deceniu, s-ar putea spune fr exagerare c dac episcopul din
Ce:areea n-ar fi scormonit prin bibliotecile palestiniene, unde Invtatul
Origen i episcopul Alexandru strinsesera la vremea lor toat litera-
tur cretin a antichittii, cunotintele noastre despre primele trei
veacuri ale Bisericii s-ar reduce la foarte putine lucruri
2
. De aceea
cretintatea i toti oamenii de bine din toate veacurile datorea: aihc
recunotint harnicului episcop din Ce:areea pentru serviciul imens pe
care 1-a fcut atit contiintei cretine, cit i culturii omeneti in general
prin salvarea de la pieire a documentelor i mrturiilor celor mai im-
portante din istoria primelor veacuri cretine. Cci iat cum pre:int
cineva
3
la inceputul secolului i cum ar trebui s vedem i a:i semni-
ficatia operei savirite de marele cronicar i arhivist, al cretinismului
primar, care a fost Eusebiu de Ce:areea .
a
In timpul persecutiei lui Diocletian, intr-fo vreme cind bisericile,
erau drimate, iar crtile sfinte erau arse i cretinii erau proscrii ori
siliti s aposta:ie:e, unul dintre ei muncea in radere undeva intr-un
adptist ascuns, intiripind prima istorie a cretinismului. Nu era uii om
cine tie cit de genial, nu era decit un om ales. in schimb, rbdtor,
harnic, contiincios. Incepuse de mult vreme sadune mrturii pen-
tru lucrarea pe care o plnuise. A reuit s le salve:e de la pieire i
incepuse chiar s pun ordine in ele. in chipul acesta a afuns Eusebiu
s fie numit printele istoriei bisericeti.
'
In memorabila colectie initiat de Prea Fericitul Patriarh Iustin nu putea lipsi
1. Anciennes litteratures chretiennes et la litterature grecque, Paris 1897, pag.
2. G. Bardy, Eusebe de Cesaree, Histoire ecclesiastique, IV, Paris, 1960, pr. 9.
3. L. Duchesne, Histoire ancienne de IEtise, I, Paris, 1906, pag. VII.

206.
firete nici acest monument nemuritor al intregii cretintti,
x(`)[xa ic el, cum H numete marele patrolog O. Bardenhewer
4
. Ea r-mlne pentru
cunotintele oricrui cretin, ca de altfel ale oricrui om dornic de a cunoate
Inceputurile i imprefurrile grele prin care s-a putut aduce omenirii o contributie in plus
in procesul de trecere a ei de la o epoc a sclavagismului spre una de mai mult umanism.
Dar Eusebiu n-a fost numai istoric. Aa cum 1-a caracteri:at invtatul patriarh
Fotie
s
, episcopul Ce:areii a iost cel mai erudit, cel mai productiv i cel mai multilateral
dintre scriitorii veacului su, iar un patrolog din vremurile noastre tine s preci:e:e c
afar de Origen el ntrece pe toti printii Bisericii greceti prin amploarea cercetrilor
i a eruditiei, cci aduce o pregtire de-a dreptul uimitoare atit in cunotintele biblice, cit
i n cele de istorie cretin i pgin, in literatura veche,
(
1n filosof ie, in geografie, in
cronologia tehnic, in exege:, in filologie i in paleografie
6
.
drept c stilul scrierilor sale n-are nimic plcut, nimic sclipitor, ca al unui om de
mare eruditie. Dac celebritatea lui o aduc mai ales scrierile istorice, iar eruditia cele
apologetice, - noi mai adugm i pe cele care privesc de:voltarea canonului biblic ,
in schimb el las de dorit In privinta exactittii dogmatice
1
, unde cu toate c a semnat
la insistentele impratului Constantin cel Mare formula simbolului de la Niceea,
totui, in decursul ptimaelor irmintri dintre ortodoci i arieni atitudinea lui a fost
e:itant, fiind socotit de unii ca-i arian, iar de altii c nu-i de-al lor.
Fericitul leronim spune c nu-i nimeni care s nu tie c Eusebiu e arian
8
, in
vreme ce istoricul Socrate spunea c se inal arienii clnd cred c Eusebiu e de al lor
9
. Poate c mai curind are dreptate acelayi Fotie cind afirm c Eusebiu n-avea notiuni
clare despre arianism, dar In sinea lui el nici nu s-a simtit arian, in toiul discutiilor el
pstra 2ai curind o atitudine tcut, ascuns
l0
. Aa se exprim i unii din pa-trologli
vremii noastre. Totui e o scdere faptul c n-a tiut s pun 2al mult vigoare in a-i
preci:a in chip hotrit cre:ul in aceast problem crucial a vremii respective.
E adevrat c ideile subordinatianiste mai persistau inc in mintile multora dintre
teologii timpului. Multi au fost de-a dreptul uluiti sau
:pciti de Indr:neala cu adevrat revolutionar cu care sfintii Ata-nasie, Uarie,
Meletie i Eustatie ai Antiohiei, Marcel de Ancira i altii sustineau formula omousian,
care era ceva cu totul nou pentru c termenul omousios nu se afl in Sfinta Scriptur.
4. "eschlchte der altkirchlichen Literatur, ed. II, voi. III, Freiburg i.Br., 1923, pag, 243.
. Biblioteca, cod. 13; Migne, P.G., 103, 36.
6. .1. Quasten, Inltiation aux Peres, voi. III, Paris, 1963, pag. 441.
7. Fotie, ibidem.
B. Adv. Ruilnum, lib. 2.
'). Istoria bisericeasc, II, 21, Migne PG, 67.
10. Mlrloblbl. 127, Migne, PG, 103, 409.
EUSEBIU DE CEZARREA

0
I s-a mai adus invinuirea c ametit de triumful Bisericii i de venirea la cirma
statului roman a unui imprat cretin, el a fost prea atent iat de avantafele materiale
artate de noul imprat episcopilor i credincioilor
u
. Poate c un om ca el, care a
v:ut el insui ororile i schingiuirile persecutiei
12
, vedea in noul imprat numai
binefacere i dar trimis cu adevrat de Dumne:eu. In orice ca:, stilul uneori prea curteni-
tor fat de imprat, pe care il arat in cuvintrile sale, Eusebiu il tlmcete cum bine
observK. Aland
13
cape o captatio benevolentiae cil care el vede figura totui
trectoare a suveranului, ca simbol al strlucirii netrectoare a Logosului dumne:eiesc
dttor de lumin i de pace intre oameni.
Intrucit in acest volum pre:entm numai dou lucrri de caracter istoric, Istoria
bisericeasc i Martirii din Palestina, lsm pentru volumul urmtor pre:entarea mai
in amnuntime a celorlalte aspecte din activitatea marelui invtat din Ce:areea
Palestinei. Dar mai intii, citeva date biografice.

VIATA
Inc in sec. XJII insufletitul teolog galican N. Tillemont se plingea de putintatea
tirilor privitoare la viata lui Eusebiu, pe care ar fi vrut s-o descrie ca pe a unui sfint, dar
in rindul crora nu ne-a dat voie s-1 trecem
u
. E interesant de constatat cit de putine
tiri biografice ne-a lsat un astfel de istoric prin contributia cruia ni s-a dat
posibilitatea de a cunoate atitia scriitori i atitea opere din trecutul Bisericii vechi.
Despre data naterii unii
iS
sau gindit la anii 275-280, pe cind altii
16
au mers mai
devreme, intre anii 260-264. Mai probabil pare anul 265, la care s-au oprit cei mai
multi dintre cercettori.
Chiar dac nu era o biografie, ci numai un elogiu cuvlntul pe care i I-n dedicat
Acaciu
17
, fostul su ucenic i urma pe scaunul din Ce:areea, totui am fi putut afla date
mai precise despre viata lui Eusebiu, dar cu s-a pierdut. Stirile pe care le putem desprinde
din scrierile proprii sint destul de putin concludente, dar totui importante, artindu-ne
mai ales legturile lui cu unii sau cu altii dintre episcopii sau scriitorii contemporani,
crora le dedic una sau alta din scrierile sale ori pe care un Rufin sau un Fer. Ieronim le
traduc, le compilea: sau le completea:. Din toate acestea reiese c aa cum i-a druit
intreaga viat adunind i salvlnd de la pieire mrturii vechi pentru ca de dragul
adevrului
18
lucrurile s nu se uite
19
, i atunci cind impratul Constantin ii oferea
scaunul arhiepiscopal din Antiohia el a renuntat, rminind mai departe In Ce:areea,
11. H. v. Campenhausen, Griechische Jter, ed. V, Stuttgart, 1977, p. 68.
12.A. Puech, Histoire de la litterature grecque, chretienne, voi. III, Paris, 1930, pag. 218.
13.. Aland, Eusebius v. Caesarea, In Religion in Geschichte und Gegenwart, ed. III, voi. II,
Tiibingen, 198, pag. 740.
14. Tillemont, Memoires, VII, 39, citat dup G. Bardy, o. c. 17.
1. E. Preuschen, n Realen:yklop. fur prot. Theol. u. irche, ed. III, voi. V,
pag. 08
16. Ed. Schwartz, n Pauly-Wissowa, ReaJenzyWop, d. lass., A W. 6, I, 1370.
EUBBIU DU CEZAREEA

12
cerind in schimb s-i dea ingduinta de a cerceta arhivele spre a pre:enta posterittii
mrturii care s hrneasc sufletul, cum reiese din Jita Constantini
20
.
Locul naterii sau cel putin cel in care s-a format, cum :ice Bar-denhewer
2I
, este
Ce:areea, in care istorisete mai tir:iu c a intilnit pentru prima oar in anul 296, pe cind
era inc tinr, pe impratul Dio-clctian insotit de i mai tinrul pe atunci Constantin cel
Mare
22
.
Hotritoare a fost pentru el apropierea de invtatul preot i viitor martir Pamfil,
mare admirator al Iui Origen. Acesta provenea dintr-o familie nobil din Beirut, unde i-a
terminat studiile de drept, iar, dup ce a trecut prin institutiile culturale din Alexandria, a
prsit activitatea administrativ pe care a exercitat-o un timp in patria sa i s-a mutat la
Ce:areea, ii imparte averile la sraci i imbrtiea: viata de inalt filosofie,
distingindu-se mai mult decit toti contemporanii notri prin rivna sa generoas pentru
Siinta Scriptur, refcind i imbogtind biblioteca intemeiat de Origen printr-o munc
asidu de copiere i corectare a textelor
23
. Si Pamfil nil muncea singur. Appfian, trecut i
el prin colile din Beirut, viitor martir i el, precum i Porfir, fost elev ni sSudar pe caxe-
1 trata ca pe un adevrat fiu, acesta din urm un caligraf destoinic, sint numai doi din
cei pe care-i tim cu numele
24
. Ling acetia s-au alturat i altii, cci era JOrba de un
adevrat institut, dei poate nu aa luxos cum va il ca:ul descris de Eusebiu Insui dc
ast dat dup terminarea persecutiilor clnd Impratul Constantin va cere s i se
copie:e pe pergament, pentru u:ul bisericilor din imprtie, mai multe exemplare din
Sflnta Scriptur
2i
.
Ling astfel de oameni indrgostiti de studiile biblice i de viata linitit i ascetic
s-a ataat i Eusebiu. Nu se tie exact cind s-au apropiat cei doi crturari. Pamiil i
Eusebiu. Dar ei au devenit un trup i un sutlet. Se cunosc dou manuscrise ale Hexaplei,
unul, cuprin:ind textul proorociilor lui Ie:echiel, cellalt la I Regi, pe marginea crora
glosele dovedesc colaborarea amindurora in munca de corector
26
. Cu sigurant c
aceast colaborare a inceput inainte de anul 303, cind a i:bucnit persecutia lui
Diocletian, i rmii uimit clnd citeti scrierile lui Eusebiu s constati cite nume de opere
i autori prolani i cretini intilneti in ele, aproape toate fiind din biblioteca fost a lui
Origen i refcut acum de cei doi. O prim mrturie a laborioasei lor colaborri va ft
Apologia lui Origen, pe care au redactat-o impreun. Lucrarea era conceput in 5
crti, crora Eusebiu le va aduga mai tir:iu pe cea de a asea. Lucrarea era dedicat
mrturisitorilor condamnati s munceasc in mine i continea o aprare a memoriei lui
17. Eic x6v \`[ too... Socrate, Istoria, U , IV, Migne, 67, 292. 1B. Istoria
bisericeasc, IV, VII, 1.
19. Istoria, VII, XXX, 1.
20. Jiata lui Constantin, III, 9 si urm.
:;i. Op. cit., p. 240.
22. Jiala lui Constantin, I, XIX.
23. S-au pstrat n diIerite biblioteci ale lumii codici continnd nsemnri marginale privind acea munc
exceptional. InIormatii G. Bardy, o. c. p. 2122.
24. Despre ei, aici, mai jos, Martirii din Palestina, XI, 11.
EUBBIU DU CEZAREEA

13
Origen, pe care unii incepuser s-1 condamne. Lucrarea s-a pierdut, in afar de cartea
prim care ni s-a pstrat intr-o traducere foarte liber tcut de Ruiin
27
.
Din respectul l admiratia pe care le-a purtat dasclului i binefctorului su,
Eusebiu ii va lua supranumele de Eusebiu al lui Pamiil, ceea ce vrea s spun c a fost
iiu duhovnicesc al lut Pamftl. Aa-1 pomenesc atit continuatorii Istoriei sale, Socrate
28
,
So:omen
2
*, cit i Fer. Ieronim
30
i altii de mai tir:iu i aa figurea: pin a:i in marile
colectii ale operelor patristice. Fr s preci:e:e de unde a luai informatia, istoricul
bi:antin Nichifor Kallist II 1363) crede c Eusebiu ar ii tost fiul unei surori a lut Pamfll
3i
.
Pentru motivul c intr-un pasaf din Martirii din Palestina
32
Eusebiu numete pe Pamfil
Ssouotyi?, aa cum
incepuser 8g fie denumiti inc din veacul IJ episcopii
33
, unii
34
au crezut pe nedrept cg
Eusebiu ar fi fost inainte sclav.
Nu 8e poate preci:a in care rstimp a ascultat Eusebiu i alti dascli ai timpului,
despre care vorbete cu entu:iasm in Istoria bisericeasc
35
, Intre ei presbiterul Dorotei
din Antiohia, unuldin intemeietorii colii ca-tchetice din acel ora, om cu cunotintele
cele mai liberale, precum yl episcopul Meletie din Pont, supranumit mierea attica,
refugiat vreme de apte ani in Palestina in timpul persecutiei lui Diocletian
36
.
Intre timp ins Eusebiu primete hirotonia
37
intru presbiter de la episcopul Agapie,
ceea ce Harnack i altii nu tiau
3
*. Cei doi pstrau n8g mai departe contactul. Nu tim
citi ani s-au putut strecura printre intemnitri i executri cei doi mari indrgostiti ai
studiului i ai crtii citg vreme intre anii 303310 o serie intreag de martiri primesc
cununa mucenlceasc tocmai in Ce:areea, cum ne informea: tratatul despre Martirii
din Palestina
39
. Eusebiu mrturisete c nici noi, care locuiam impreun cu el, nu tim
cum a ieit din cas , tinrul Appfian, care locuia impreun cu el, printr-un curaf
uimitor, dar i printr-o deosebit Imprudent oprete pe guvernator s mai aduc fertfe
idolilor
i0
. Dup sflritul lui noiembrie 307, vreme de doi ani i mai bine, cei doi preoti,
Pamfil i Eusebiu, au trecut prin primefdii, au stat chiar intemnitati timp destul de
indelungat, pin ce la 16 febr. 310 Pamfil a fost dus pentru ultima oar in fata
fudectorului Urban i, intrucit a refu:at s aduc fertf :eilor pgini, a fost executat
41
.
2. Jiata lui Constantin, IV, 36.
26. Indicatii la G. Bardy, o. c. p. 23.
27. Textul ei, n Migne PG, 17, 41616.
28. Istoria bisericeasc, I, 1.
29. Istoria bisericeasc, I, 40.
30. De viris illustribus, LXXXI, ed. I. N. Dianu, Bucuresti, 191, p. 110, ob ami-citien Pamphili
martyris ab eo cognomentum sortitus est.
31. Istoria bisericeasc, VI, 37, Migne, P.G., 14, 1204120.
32. MP, XI, 1 d.
1UISRBIU MD CKiKABKKA

14
u 8e tie cum a scpat Eusebiu i ce a fcut intre 310313. Dac png ce Pamfil
fusese intemnitat Eusebiu era liber s-1 cercete:e i s lucreze impreun, dup ce
prietenul su a fost executat, Eusebiu s-a refugiat (ne spune redactarea mai lung a
crtii Martirilor din Palestina) mai intii la Tir, unde a asistat la martiri:area mai
multor cretini aruncaji la fiare i apoi aruncati in mare
U2
, dup care a trecut in
Tebaida Egiptului, de unde la fel ne pre:int o serie de astfel de amnunte*
3
. Unii cred
c a avut i el parte de detentiune n acest timp **, altii il aduc acuza/ii c ar ti adus
fertfe idolilor
4S
ca s scape, ceea ce nu pare deloc probabil pentru c reactia n-ar fl
intir:iat s se resimt atunci cind, ceva inainte de a. 313, va fi ales episcop de Ca:areea in
locul lui Agapie, care a fost martiri:at *
6
.
Din activitatea ca episcop a Iul Eusebiu amintim doar citeva fapte mai semnificative,
urmind ca in volumul urmtor unde se vor pre:enta alte scrieri ale lui legate de viata
impratului Constantin s completm cu alte amnunte tabloul vietii lui.
Una din primele manifestri publice a fost participarea la tlrnosirea bisericii din Tir,
care pare a fi avut loc intre anii 316/7 i 319 i la care Eusebiu a rostit cuvintarea
festiv
47
.
in legtur cu sinodul de la Niceea e bine s nu uitm de epistola pe care Eusebiu a
trimis-o enoriailor si din Ce:areea, prin care ne d s intelegem c pentru a salva
pacea Bisericii, la cererea impratului, a semnat i el iormula sinodal care consfintea
consubstantialitatea Tatlui i Fiului
4S
.
Dac rolul impciuitorist i dubios pe care 1-a avut la sinoadele din 330, 335, 336,
care a creat destule disensiuni in Biseric, va ii adus i nemultumiri impratului care
moare in anul 337, ceva similar trebuie c va fi simtit l Eusebiu care n-a intir:iat nici el
mult timp dup aceea, ci a inchis ochit spre siiritul anului 339 sau inceputul anului 340,
cci la sinodul antiohian numit ai sfintirii din vara anului 341 figura ca episcop de
Ce:areea Acaliu. Martirologlul sirian pomenete pe Eusebiu la data de 31 mai,
martirologiul ieronimian are data de 29 Iunie
49
.
S C R I E R I
33.Asa se adresa Episcopul Alexandru al Alexandriei (f 329) ntr-o epistol. CI. Lampe, !atristic
Greek Lexicon s.v.
34.Intre al(ii Th. Zahn, Eusebius v. C. ein geborener Sklave, n Neue irchl. Zeitschrift, 1918, pag.
29. Dintre romni: G. G. Stnescu, Eusebiu al Ce:areii, Cluj, 1040, pag. 3.

35. VII, XXKII, 2-4.
36. VII, XXXII, 26-28.
37. O confirm sf. Atanasie, De Decretis Nicertae Synodi, Ia sIrsit.
38. Harnack, Gesch. d. altchristl. Literatur, II, 2, p. 107.
39. Capitolele I-VII.
40. art. Pale8t. IV, 4-15.
41. art. Pale8t. XI, 2-3.
42. lat. bi8., VII, 2 ( VIII, 7-9.
43. 8t. bi8.. VIII, X.
1UISRBIU MD CKiKABKKA

15
Dac din punct de vedere al stilului, scrisul lui Eusebiu este destul de greoi i fr
farmec, dac din pricina inconsecventei sale doctrinare el a fost numit om cu dou feluri
de grah
s0
, iar in amintirea lumii medievale nici aa numitele Decretalii gelastene din
apus
51
i nici de:baterile Sinodului JII ecumenic
52
nu-i puteau fi prea
favorabile, in schimb din epoca modern, de cind avocatul france: Henri de Jalois a
publicat o exceptional editie a scrierilor lui istorice (i a urmailor si), faima sa a
inceput s creasc. De altfel traducerea in latinete a Cronicii de ctre Fer. leronim i
a Istoriei de ctre Rufin au contribuit mult la rspindirea renumelui lui in tot evul
mediu. Si aceasta pentru c pe temeiul lor s-a cldit intreaga istoriografie din timpul
acela. Si se poate spune c aceste scrieri l-au fcut nemuritor. Cercetrile din ultimele
decenii i indeosebi editia critic editat dc Academia din Berlin sporesc i valoarea
celorlalte opere, mai ales de cind au fost valorificate i traducerile in limbi orientale. In
decursul veacurilor scrierile lui au fost catalogate de Fer. leronim
53
, de patriarhul Fotie
u

i de Ebed-Iesu
55
. Desigur nici unul din ei nu le cuprinde pe toate. Fer. leronim spune
despre Eusebiu c a scris nenumrate volume. Cele mai multe din aceste scrieri s-au
pstrat i in limba original greac, dar i in traduceri latine, armene, siriace. E greu s
poat fi datate toate cu preci:ie.
Pentru a nu ingreuna prea mult atentia cititorului vom imprti scrierile lui in 6
categorii. 1. istorice, 2. panegirice, 3. apologetice, 4. exegetice, 5. dogmatice i 6.
corespondent. Dintre acestea, cum e i firesc, vom da extensiune mai mare celor istorice,
oprindu-ne indeosebi la Istoria bisericeasc si Martirii din Palestina.
Am mai amintit c printre primele opere va fi fost Apologia lui Origen, despre care o
notit din Istorie ne spune
56
. am stabilii catalogul crtilor din biblioteca lui Origen i a
altor scriitori bisericeti. Alte notite
57
ne dau informatii despre personalul acelui
Institut biblic din Ce:areea.
Dintre marile scrieri istorice, cea care s-a pstrat i a avut mare influent in intreg
evul mediu este Cronica amintit de autor in Istoria sa mai intii
8
cu titlul de
canoane cronologice, pe care un patrolog o calific drept o lucrare imens executat
cu contiint scrupuloas, dup o metod sever i cu o eruditie extraordinar
5S
.
Propriu :is Cronica aceasta pare a inlocui insi biblioteca din Ce:areea. Lucrarea con-
st din dou prti. prima cuprinde un re:umat al istoriei vechilor popoare . haldei,
asirieni, evrei, egipteni, greci i romani, indieindu-se pentru iiecare din aceste popoare
44. Puech, o. c. p. 170.
4. EpiIanie. Panarion, haer. 68.
46. Mart. Palest, VI, 37.
47. 8t. bi8., X. Cldirea bisericii nu putea Ii nceput nainte de sIrsitul anului 313, cnd are Ioc
nIrngerea mpratului Maximin, dar nici dup Iinea anului 319, cnd ncep persecutiile lui Liciniu mpotriva
crestinilor.
48. Textul ei n Migne, P.G., 20, 1314 si, mai nou, Atanasie, De decretis NIceenae Synodi, 19,
ed. G. Opitz, p. 4247.
49. (P. Hrlstu) n Enciclop. teol. greac, Atena, 1964, s.v.
0. Dup Iacob, 1, 8. Socrate, Istoria bisericeasc, I, 23 : ilIXcicaoo 8av y.xiaaxo.
1. Thiel, Iipistolae Romanorum Pontiilcum, 1, 461, citat dup Bardenhewer, o. c, p. 242.
2. Mansi, Concil. Nic, II, act. 6, voi. 13, 313 si urm.
3. De viris illustribus, 81.
4. Biblioteca, cod. 9, 27, 39, 118, 127.
. Assemnni, Biblliotheca Orientalis, III, 1, 18.
0. istoria, VI, XXXII, 3.
7. Mart. Palest., XI.
8. I, I, 0 : i p o v i x o i xa b[-je
1
:.
9. Puo'ch, o. c, 17. u
rxi2nw 2 '

'
dup ce lucrri istorice s-au luat tirile, iar partea a doua cuprinde tabele sincronice pe
coloane cu note indiclnd principalele tapte istorice i biblice. Scopul scrierii este de a
stabili cronologia fiecrui eveniment in functie de datele biblice i de a dovedi c religia
iudaic, pe care o continu cea cretin, a fost mai veche decit toate. Eusebiu a imprtit
rstimpul pe care-1 are de cercetat in 5 epoci ; 1) de la chemarea lui Avraam a. 2016 (5)
pina la cucerirea Troii, 2) de la cucerirea Troii pina la prima olimpiad 3) de la prima
olimpiad la primul an de domnie al lui Darius , 4) de la Darius la moartea lui Hristos i
5) de la moartea lui Hristos pin la anul 303.
Metoda nu era nou, apologetii i mai ales Iuliu Africanul o folosiser curent, dar
Eusebiu este sub toate raporturile superior. Tendinta apologetic a lucrrii este evident.
Textul grecesc al lucrrii s-a pierdut, afar de citeva fragmente
60
, in schimb s-a pstrat
intr-o traducere armean care datea: din veacul JI. Partea a doua a lucrrii (tabelele
sincronice) a fost tradus de Fer. Ieronlm, care a cuprins in plus evenimente pin la anul
378, la moartea impratului Jalens. Sub forma aceasta a devenit foarte popular in Apus.
Pentru prima dat sub form de incunabul ea se tiprete la 1475 la Milano, iar in editia
critic de la Berlin (R. Helm) in 1913, 1926 l 1956.
Istoria bisericeasc a fost redactat, cum bine se spune in introducere
61
, in urma
Cronicii. Ea cuprinde 10 crti i vrea s inftie:e, in mare, de:voltarea Bisericii cretine
incepind de la venirea Mintuitoru-lul Hristos in lume i pin la inceputul veacului al
patrulea, respectiv pin la anul 324. Ea nu este un manual propriu-:ls de Istorie, ci e in
primul rind un mo:aic de mrturii istorice i patristice adunate cu grif i descrise dup
un plan bine preci:at. Autorul nu dispunea de un stil literar deosebit i de un dar al
compo:itiei care s expun in mod stringent cau:ele i urmrile principalelor evenimente
din decursul celor 300 de ani de viat cretin. Si totui, aa cum a fost conceput, Istoria
bisericeasc a lui Eusebiu de Ce:areea reuete s ne dea o bun imagine a progresului
fcut de Biserica cretin printre greuttile de tot felul pin la biruinta sa, respectiv pin
la dobindlrea liberttii sale.
Intrucit e contient c in fiinta ei Biserica cretin cuprinde atit element divin, cit i
uman, Eusebiu incepe, cum era i firesc, prin a constata c iconomia dumne:eiasc sau
planul general de mintuire a omului i a lumii este factorul determinant i iirul
conductor al intregii
de:voltri nterne i externe a viejii creytine. Iat cu2 concepe el planul
8toriei bisericeti prin cuvintele cu care i Incepe lucrarea. M-am hotrit s scriu
despre urmaii sfintilor apostoli, precum i despre rstimpul care s-a scurs de la
Mantuitorul i pin in vremurile noastre, s art cite t cit de Insemnate au fost
evenimentele care au avut loc n ceea ce numim Istoria bisericeasc, apoi citi au fost
cei care au participat in chip strlucit la conducerea treburilor bisericeti din comu-
nitgjile cele mai importante, care au fost cei care, in cadrul fiecrui popor, au
propovduit, cu graiul sau cu scrisul, cuvintul lui Dumne:eu, apoi care, citi i in ce vreme
60. Fragmentele acestea s-au pstrat n lucrrile cronicarilor bizantini: Gh. Sin-
cel, Gh. Monahul, Gh. Cedren, Cronica Pascal.
61. I, I, 6.
EUBIU DC CEZAREEA

17
au trit cei care, de dragul inovatiilor, au cgzut in cea mai grea rtcire, fcindu-se
vestitori i sprifinitori ai tiinjei celei mincinoase *
2
, stricind fr crutare, ca nite
lupi ingro:itori, turma lui Hristos
63
, iar in afar de aceasta, care au fost nenorocirile
pornite din partea intregului neam evreiesc, ca i toate uneltirile nscocite dup aceea
impotriva Mintuitorului nostru, apoi cite i in ce chip s-au dus, din partea paginilor, lupte
impotriva invtturii celei dumne:eieti, de dragul creia unii au luptat, dup
Imprefurri, chiar i cu singe i cu chinuri, in stirit, mrturiile aduse in :ilele noastre
prin mila f bunvointa la care Mintuitorul ne-a fcut pe toti prtai, iat ce am gsit
de bine s las in scris. De aceea nu voi incepe in alt chip decit mlnecind de la Insui
planul de mintuire al iconomiei Mintuitorului i Domnului nostru, Hristosul lui
Dumne:eu
64
.
Cu alte cuvinte, el are in vedere in mare urmtoarele obiective, care yi formaser
tot atitea capitole ale crtii. 1) succesiunile episcopale ale principalelor centre bisericeti
ca expresie a continuittii i permanentei aceleiai invtturi i traditii in Biseric, 2)
scriitorii bisericeti care au explicat yi aprat aceast invttur, 3) ereticii i
schismaticii care au pri2ejduit-o, 4) pedeapsa dumne:eiasc suferit de evrei din
pricina omo-rlril Mintuitorului i a abaterii lor de la mesaful proorocilor, 5) persecu-
jiile din partea impratilor pagini i 6) suferintele martirilor i, drept Incheiere, victoria
final a cretinismului.
Ideea de succesiune implic i pe cea de traditie. in aceast privint vi:iunea lui
Eusebiu a fost exceptional. Si predica apostolilor era contient de acest adevr.
Apologetii u adincit-o, Tertulian
6
o lua ca ceva de sine Inteles, iar Dlonlsic de Corint
66
,
Hegeslp
67
i Irineu o formulaser lapidar, dar Eusebiu o intregete i o adincete cu o
grmad intreag de mrturii
6S
. Contactul strins intre episcopii i scriitorii cretini din
principalele centre bisericeti sint i vor rmine pilduitoare pentru toate veacurile.
Controversele pascale ori ale valabilittii bote:ului ereticilor pe care titularii scaunelor
episcopale i scriitorii vremilor acelora le-au putut re:olva in chip frtesc vor rmine
intre cele mai impresionante mrturii in acest sens. Cititorul e rugat s urmreasc i s
adin-ceasc mereu astfel de probleme, pentru care cretintatea intreag rmine
indatoritoare lui Eusebiu pentru c ni le-a pstrat i pre:entat.
Amnuntele, multe din ele necunoscute din alt parte, privitoare la istoria ere:iilor
ori a sectelor, atitea cite le pre:int Eusebiu, sint i ele monumente rmase gritoare
pentru totdeauna. Multe din tirile despre Simon Magul, Cerint, Menandru, Marcion
69
,
Teodot, Apelles, Montan i multi altii nu le-am cunoate poate din alt loc, dac nu le-ar fi
adunat harnicul istoric din Ce:areea. Rsun parc i acum glasul sugrumat de emotie al
apostolului Ioan cind recitig pe tinrul afuns -conductor de tilhari
70
ori al st. Irineu
62. I Tim., 6, 20.
63. Fapte, 20, 29.
64. 8toria, I, I, 1.
6. De praescr. haer. 36 : dac vrei s mergi spre o cunoastere ct mai adnc
mergi la Bisericile apostolice, unde pn astzi scaunele apostolilor stau la locurile
cule mal de cinste.
EUBIU DC CEZAREEA

18
atunci cind ceart pe Florin pentru c n-a pstrat curat traditia invtturii cretine, aa
cum o ascultaser in tinerete amindoi, de la sfintul Policarp al Smirnei
71
. Cu toate c
rmine una din scderile Istoriei iui Eusebiu faptul c nu cunotea prea bine latina i nu a
folosit din plin i i:voarele occidentale
72
, totui rmine impresionant nota de cald
ecumenicitate in care le-a atras atentia episcopilor Romei chiar dac quartodecimanii
serbau greit data serbrii Patilor
73
ori chiar dac sfintul Ciprian al Cartaginei cerea
re-bote:area ereticilor
74
s nu se grbeasc in excomunicarea fratilor de dragul
unittii ,in Hristo i tot aa rmine cu adevrat palpitant, dar plin de semnificatii
istoria multelor interventii prin scris ale episcopului Dionisie cel Mare al Alexandriei,
care cuta mai presus de orice traditie unitatea doctrinal, dar mai ales de frtie i
iubire.
Ce s :icem de capitolele largi in care sint pre:entate persecutiile, dar mai ales cele
singeroase impotriva cretinilor ? Exist, desigur, unele
neclaritgji, contu:ii, ca 8g nu mai vorbi2 de greeli de cronologic n prezentarea
faptelor. Dar yi n aceast privint meritul lui Eusebiu este de-a dreptul unic. El a
intocmit cea mai veche colectie de acte marti-rice
r5
. Ca unul care a v:ut cu ochii proprii
destule ca:uri de schingiuiri, de aruncare la tiare ori de chinuiri la munci fortate in
mine, Eu8ebiu amintete in repetate rinduri c a scris o colectie a vechilor mar-
tirologii
76
. Din pcate lucrarea s-a pierdut. Totui citeva piese de o exceptional
valoare au fost inserate yi in Istorie. La loc de frunte e scri8oarea comunittilor din Lyon
i Jienne
71
, una din cele mai frumoase 8crieri de felul ei din toat antichitatea cretin.
Scrisoarea Bisericii din S2irna despre sfintul Pollcarp
7S
, Ptimirea sfintului Iustin i a
sotilor lui
78
, ca yi actele martirilor Apoloniu din Roma*
0
i Pioniu din Smirna
sl
. %ot
dintre cei vechi fac parte suferintele lui Origen despre care ne vorbeyte n aproape
o carte intreag
82
, precum i ptimirile cretinilor din Alexandria i Egipt, aa cum ni le
descriu epistolele sfintului Dionisie
83
, ocular n lucrarea Martirii din Palestina.
yl desigur cele din Palestina
8i
, la care Eusebiu aduce detalii ca martor Eusebiu yi tine
mcar in parte fgduiala fcut. Lucrarea s-a pstrat n dou versiuni. cea greac, mai
scurt, care apare in patru dintre manuscrisele Istoriei bisericesti, ca anex la cartea a
JHI-a atunci cind autorul va fi redactat prima oar Istoria sa, iar textul mat complet al
Istoriei i Martirilor din Palestina apare in versiunea siriac i armean.
66. Istoria IV, XXIII, 23.
67. Ibid. III, XXXII, 28 ; IV, XI, 7 j IV, XXII, 19 etc.

68. S pstrm aceeasi nvttur pe care am primit-o de la apostoli, pstrnd traditia Bisericii, care
singur e adevrat. Ibid., IV, XIV, 4; IV, X; VI, 4 etc.
69. Despre rolul sI. Justin n combaterea lui, Ibid., II, XIII, 2, III, XXVI, 3 i IV, XVIH, 68 etc.

70. III, XXIII, 19
71. XX, 78.
72. Despre Tertulian : II, II, 46; II, XXV, 4; III, XX, 7; III, XXXIII, 3 etc.
73. IV, XIV, 1 i V, XXIIIXXIV; VII, XX etc.
74. IV, XI, ; VI, XLIII, 1418; VII, IIV j VII, VIIVIII etc.
1CU8EHIU OK CKZAHKKA

Lucrarea cuprinde o inirare cronologic a 83 de martiri care au pti2it ntre anii
303311, mai ales in Ce:areea. Desigur c au fost i mai 2ulji. Eusebiu afirm c nu
era posibil s-i iniri pe toti
85
. Dintre 2artirii pre:entati atei loc de frunte ocup,
firete, sfintul Pamtil, despre care a2 pomenit mai inainte. In descrierea acestor ptimiri
Eusebiu nu se 8ileyte s relate:e c au iost t destul cretini care au iost slabi i au
aposta:lat. Se resimte acum cind nu era departe nici aparitia edictelor de tolerant
i ceva fortat in gesturile unor martiri care provocau el are8tarea sau pre:entarea prea
retoric a chinuirii unei femei al crei cadavru a fost aruncat la tiare
M
. In general
impresionea: puternic sinceritatea expunerii i comportarea exemplar a unora dintre
martiri, de pild sfintul Roman
87
, sau mrturisitorii din minele de aram din Phaeno sau
din Cilicia
88
.
75. A Ehrhard, Uberlielerung der hagiogr. Literatur d. griech. Kirche, 1, Leipzig, 1037, p. 1 si urm.
76. Istoria, V, preIata.
77. Istoria V, 1.
78. Istoria, IV, XV.
79. IV, XVIXVII.
80. Istoria, V, XXI.
Bl. Istoria, IV, XVXVII.
#. VI, II , VI, VIII, 3 i V, XLVI, 2 ; VI, XXXIX, ; VI, XLVI, 2 etc. 83. VIIVIII.
I!4. VIII, VII i VIII, XIII; MP IXIII. I!.
r
~. VIII,
XIII, 7.

De o valoare deosebit sint afirmatiile scriitorului atunci cind declar . am vzui
cu ochii mei biserici drimate
89
, am Iost de fat eu insumi la ptimirea lor (in Tir)
90
,
i-am vzui eu insumi (in Teba-ida)
91
, dar ca un leit-motiv rmine resemnarea i
siguranta cu care afirm omul care credea c totui biruinta nu este departe . n iocui
nosiru :iceau martirii din Lyon a luptat harul
92
, n martirul Sanctus ptimea
Hristos
93
sau tocmai cind se afia edictul de alungare a cretinilor din orae (sub
Maximin), tocmai atunci am simtit puterea lui Dumnezeu care lupt pentru Biserica Sa
Privitor la stabilirea canonului biblic in atar de lucrri de geografie i filologie
sacr de care vom vorbi mai departe subliniem c Eusebiu a adus un serviciu de prim
rang cercetrilor tiintifice. Dup ce vorbete pe larg de contributia in acest domeniu a
lui Iosii Flaviu
9a
, el nu uit s inire crtile canonice aa cum le cunoteau Meliton de
Sar-des, Clement Alexandrinul, Origen, Papia, Dionisie al Alexandriei i altii. La un
moment dat Eusebiu afirm . Pe msur ce inaintm in Istoria bisericeasc voi mentiona
deodat cu succesiunile episcopale (de la flecare din marile Biserici) i pe acei scriitori
bisericeti care au folosit la timpul lor crti biblice contestate yi de care anume s-au
folosit, . s au :is despre ele, fie ele scrieri canonice yi recunoscute, fie din cele care nu
sint recunoscute
s6
. Pentru controverse ca cea despre presbiterul Ian (i altele
pre:entate de Papia) sau ca cea despre hillasm ori despre autenticitatea Apocalipsei, a
epistolelor ctre Evrei, IIIII Ioan, II Petru i altele, se cere cititorului s fie cu grifa i
atentia care trece dincolo de aceea ce s-a invtat cindva in coal n vederea unui
examen oarecare. Trebuie invtat odat in plus c pentru sfintii printi i scriitori biseri-
ceti s nu mai vorbim de martiri cuvintul Scripturii era cu mult mai mult decit cel
scris undeva vi:ibil aa cum ne-a invtat sfintul Pa-Be. Mart. Palest., IX, 10.
87. MP, II.
88. Istoria, VIII, XIII, j MP, VII, 2.
89. Istoria, VIII, II, letc.
90. Ist, VIII, VII, 2.
91. Ist., VIII, VII, 4.
92. Ist., V, I, 6.
93. Ist., V, I, 23.
94. |s|., IX, VII, 1.
9. Ist., III, XI, 1 etc,
96. Ist., III, III, 4, 3.
2 - Eusebiu de Cezareea

9i
.
vel *
7
. Eusebiu l scriitorii pe carc-1 citea: ne aduc n aceast privinjg o pretioas
mrturie.
Din cele expuse pin aici credem c reiese cu prisosint i planul i cuprinsul
Istoriei , de aceea nu gsim necesar s insistm mai mult. %otui dup cum a stabilit Ed.
Schwart:, editorul textului critic berline:, cele 10 crti ale Istoriei au trecut prin mai
multe editii sau remanieri. Crtile IJIII, spune dinsul, au fost redactate in anul 312,
cartea a IX-a in anul 315, iar cartea a X-a in 317. Grosso modo, conclu:iile lui sint fuste,
dar anali:indu-le se impun unele preci:ri. Ultimul paragraf din cartea JII in crtile
precedente am tratat despre problema succesiunilor incepind de la Hristos pin la
drimarea locaurilor de cult, deci pentru o perioad de 305 ani. Acum urmea: s
istorisim in scris lupta du8g pentru credint in vremile noastre
9S
, cu care se incheia,
descrie ptimirea sfintului Petru, episcopul Alexandriei, despre care se tie c a avut loc
numai in anul 312. Primul paragraf al crtii JIII ne spune c autorul 8-a gindit s mai
adauge citeva evenimente contemporane indispensabile, intre altele i palinodia sau
UBtCDIU DB CEZAREEA

1B
edictul de tolerant al lui Galeriu, care tim c a fost afiat la Nicomidia in 30 aprilie
311. S-ar putea crede la un moment dat c a venit pacea, destinderea ", dar nu-i aa.
Apendicele ataat la cartea JIII descrie, e drept, moartea prigonitorilor. Aa 8pun trei
din cei mai vechi codici ai Istoriei. in restul codicilor au disprut notitele respective
privind pe impratii prigonitori. numele lor e ters in textul celorlalti patru codici (BDMI,
cum i-a numit Schwart:), Diocletian, Maximin, Galeriu. intrebarea care se pune este
aceasta . cnd i-a redactat Eusebiu Istoria sa i cu ce scop ? In aceast privint pa8ajul
din Istoria privind fabricarea apocrifului tendentios Acta Pilati despre care 8e tie c nu
puteau aprea de cit sub domnia lui Maximin
100
, ur2ayul lui Galeriu, deci dup anul
311 ne d un punct de plecare spre a njelege cg cei 305 ani nu trebuie intelei
matematic, de aceea notijele respective din cap. JII, XXXII, JIII, I, ne arat c opera nu
putea ti redactat decit dup anul 311.
Pe de altg parte, faptul c in JIII, XJI, 34 e vorba de alt rescript semnat de
Galeriu i Constantin cci nIre timp Liciniu devenise l el persecutor ne tace s
prelungim i mai mult termenul cind au fost adugate aceste apendice. Cit despre
tirnosirea bisericii din Tir, despre care ni se vorbete in cartea X, precum i faptul c
Liciniu moare abia in 325, acestea ne afut s intelegem de ce in ultimele dou crti
/X-X ale Istoriei nepotrivirile datelor i persoanelor respective ne silesc s intelegem c
Eusebiu i-a remaniat cel putin de dou sau trei ori lucrarea sa. La pasafele respective
am incercat s aducem unele lmuriri in aceast problem.
In mare, vorbind despre cuprinsul Istoriei nu trebuie s uitm c in prima carte se
vorbete de preambulul vetero-testamentar al istoriei stinte, in cartea a H-a despre epoca
apostolilor, in crtile IIIIJ se aduc lmuriri diverse despre unitatea Bisericii dovedit
prin ideea de succesiune a traditiei apostolice. Cartea J e dominat la inceput de istorisi-
rea ptimirii martirilor din Lyon i Jienne i de a altor martiri, precum i de diferite tiri
privind controversa pascal, cartea aJl-a e dominat mai ales de viata i opera lui
Origen i de istorisirile lui Dionisie al Alexandriei, in cartea Jil acelai Dionisie va
lucra impreun cu noi, :ice Eusebiu, incit aproape toat cartea e plin de epistole i
istorisiri de ale sale, crtile VII/-X cuprind relatri despre ultimele persecutii, dar i
despre etapele prin care s-a afuns la pacificarea i eliberarea Bisericii.
Despre lucrrile panegirice ale lui Eusebiu vom vorbi de astdat mai scurt,
rminind s revenim cind vom pre:enta Viata lui Constantin i alte scrieri ale lui.
Trebuie spus totui c nici una din scrierile lui Eusebiu n-a tre:it atitea critici i
controverse ca Viata lui Constantin. intrucit el vedea in Constantin cel dintii dintre cei
care detineau puterea roman i care a vrut s fie i prietenul lui Dumne:eu
101
, nu
trebuie s pretindem c vedem in aceast scriere, pe care mai bine ar trebui s-o intelegem
ca pe nite Reflectii asupra vietii lui Constantin, o biografie propriu-:is, ci numai o
pre:entare omagial a ceea ce acest prim imprat cretin a reali:at in folosul Bisericii i
07. TI Cor., 3, 6.
98. Ist., VII, XXXII, 32.
99. Ist., VIII, 11 VIII, XIII, 3 si VIII, XVII, 3-11.
100. IX, V, 1.
UBtCDIU DB CEZAREEA

1B
a cretinismului. Eusebiu a fost foarte aspru fudecat ca fiind un scriitor de curte,
linguitor, neobiectiv, iar Viata lui Constantin a fost socotit neautentic ori falsiiicat i
interpolat. Or iat c nu de mult s-a descoperit un papirus londone: redactat inainte de
anul 320, care contine pasafe identice cu textul din Vita II, 27 28, ceea ce confirm
neindoios autenticitatea operei
102
.
O alt lucrare, Ad coetum sanctorum Cuvintare la adunarea sfintilor), figurea:
pe cele mai bune manuscrise ca a cincea carte a Vietii lui Constantin (care are patru
crti). in ea se preamrete credinta cretin, combtindu-se idolatria i credinta in
destin. in partea a doua,
se vorbete de8pre Hrlstos cel pre:is de prooroci yi de intelepti intre care 8e numr
yi Sibila yi Ecloga a IV-a a lui Jirglllu.
Celelalte dou lucrri 8nvrttai intii Un panegiric tinut de Eusebiu la palatul
impratului la data de 25 iulie 335, cu oca:ia celei de a 30-a aniversri (tricennalia), in
care oratorul pune la inima srbtoritului c el e un o2 deosebit de ceilalti, cruia i se
cer o seam intreag de virtuti in-truct, datorit harului ce i s-a dat, el e chemat s
lumine:e ca soarele, s fie interpretul voii lui Dumne:eu. In al doilea rind avem un
tratat in care se aduc mrturii obiceiul lui Eusebiu de a pre:enta dove:i care
intresc adevrul ~ despre bunvointa i binefacerile svirite de Con8tantin n
folosul Bisericii, a cum era in ca:ul de fat. tirnosirea Bisericii Sfintului Mormint (in a.
335).
Jorbind de operele apologetice e bine s nu uitm c aproape tot scrisul lui Eusebiu
are in el un duh i o tendint apologetic. Fiind un om atlt de erudit, el a cutat s
lrgeasc i s adinceasc tot ceea ce atin8e8erg inaintaii si pe acest trim. De aceea
i aici a dat dovad de informatie i de metod tiintific deosebit pentru vremea aceea.
Nu se pierde n amnunte, oricit de multe evoc, ci planul lui e inchegat.
Ca o introducere general elementar trebuie socotite aa numitele Ecloge
profetice, scrise inainte de episcopat, in :ece crti, din care nu se 2ai pstrea: decit
crtile 69. Cartea cuprinde profetii mesianice, care arat, 8pre a combate in acelai
timp atit pe iudei, cit i pe ereticii care respingeau crtile Jechiului Testament, c
Hristos este implinirea veacurilor yi c fr El omenirea i-a pierdui unitatea i sensul.
Dou opere voluminoase, Praeparatib etvangielica i Demonstratio evangellca,
compuse si ele inainte de anul 320, dedicate amindou episcopului Teodot de
Laodiceea
10
*, sint alturi de Istoria si Cronica ceie ttigl Importante opere ale lui Eusebiu.
-
!raeparatio evangelica, in 15 crti, s-a pstrat intreag in grecete. Scbpul ei e sS
fustifice pe cretini de acu:a ce ie-o aduc paginii,- atunci invinuiesc c au prsit religia
strmoilor trecind la iudaism, sau, mat ru,neprimind nici din iudaism decit ceea ce le
convine. Fr s vrei iti vin in minte aceleai acu:e aduse de Celsus cretinilor i, desi-
gur, Eusebiu s-a folosit mult de opera respectiv a lui Origen combtind acu:ele pgine.
101. Jita, I, 3.
102. Indicatii la Quasten, op. cit., p. 40.
tutxalt Dl CZAMA

4
Adunind material mult din cosmogoniile i mitologiile fe-niciene, egiptene, greceti i.apoi
anali:ind oracolele pgine, precum i credinta in destin, Eusebiu arat c :eii, demonii,
oracolele, superstitiile sint pline de contradictii, de fante:ii, de minciuni, de aceea oamenii
au
103. Ed. Schwartz, Eusebius Pauly-Wissowa : Realenzyklopadie, p. 13901391.
prsit chiar i filosoiia grecilor trecind la iudaism, Insui Platon se dovedete tributar
lui Moise. II cinstesc i-1 admir i eu pe Platon, mai mult decit pe oricare alt grec, dei
nu avem peste tot aceleai preri,, cele pe care le mrturisete slnt inrudite cu ale mele,
:ice el la un moment dat
i0
*.
Demonstratie- evangelica rspunde de ast dat acu:elor evreilor care ne
reproea: c nu primim iudaismul. Din cele 20 de crti s-au pstrat numai primele :ece
i un fragment din cartea a XJ-a. Eusebiu afirm c Legea lui Moise a avut valabilitate
numai pentru un timp. Credinta patriarhilor i scrierile proorocilor dovedesc c dac le
privm de semnificatia lor mesianic multe din faptele Jechiului Testament ii pierd
intelesul. Abia Intruparea Domnului t patima Lui dau singura explicare valabil tainelor
cuprinse in Legea Jeche.
in fond, atit Praeparatio cI i Demonstratio nu se adresau vag iudeilor respectiv
paginilor, ci vizau i tratatul lui Porfir, Contra crestinilor, care cuta s discredite:e pe
cretini c nu tiu nici s citeasc i nici s tlmceasc cuvintele Scripturii. Am avut
oca:ie i in decursul Istoriei s ne ocupm de obiectivele rutcioase ale acestui polemist
i de cea a lui Hieracle. Opera lui Porfir i cea a lui Hieracle s-au pierdut. Metoda
temeinic de combatere folosit de Eusebiu in pasafele respective din Praeparatio
10
i
aiurea il face mult cinste. El rmine In cadrul strict biblic, dar argumentele folosite sint
valabile.
TheoIania sau Artarea e ultima din lucrrile apologetice ale lui Eusebiu. Lucrarea
are 5 crti t in centru st persoana Logosului dumne:eiesc, fr de care n-am Intelege
creatia i guvernarea lumii, dar mai ales mintuirea omului. Toate proorociile au drept
tint ultim rolul mintuitor al Logosului. Opera va Ii fost redactat in furul anului 323,
Intrucit vorbete adeseori de o Biseric infloritoare. Din pcate in grecete nu s-au
pstrat decit citeva fragmente. Noroc cu o traducere siriac fcut inc in anul 411 i
pstrat in intregime in British Mu-seum.
Eusebiu a cultivat l studiile biblice si exegetice. Se tie ce rol mare a avut impreun
cu Pamfil la copierea i corectarea textului unora din operele biblice. EI a reprodus
Septanta (a cincea coloan din Hexapla lui Origen), Tcind din ea oper separat,
indieindu-i pe margini sholii interesante in comparatie cu alte versiuni. Am amintit i de
rolul Iul pe ling impratul Constantin in legtur cu procurarea unui numr cit
2ai 2are de Biblii pe perga2ent l cu caligrafie ngrijitg. Dar el are yi in
ace8t sector lucrgri speciale
l06
.
104. Praep. ev., XIII, XVIII.
10. Praep. I, 2, 14.
EUSEBIU DI CEAEEA

Canoanele evanghelice, o concordant cu specificarea locurilor paralele pentru
indicarea pasafelor fiecreia din Evanghelii, care au locuri paralele In celelalte.
Lucrarea e cuprins intr-o epistol ctre Carpian. Sugestia a luat-o de la Amoniu de
Alexandria care scrisese despre Acordul dintre Moise i Iisus
107
i care punea
Evangheliile pe patru coloane. Eusebiu perfectionea: metoda imprtind textul in
paragrafe 2ici ( pericope) pe care le numerotea: pe rind pentru a da o list a
pasafelor, care se pot intilni pe cele 8 coloane intocmite de el. in felul acesta atli repede
locurile paralele pentru fiecare pericop. Metoda canoanelor eusebiene a fost repede
imitat de Fer. Ieronim la traducerea Julgatei.
Onomasticonul, un dictionar de locuri biblice, cuprinde o inirare alfabetic a
localittilor biblice, insotit de notite istorico-greograiice pentru fiecare localitate
cunoscut in sec. IJ. Foarte apreciat atit In #g8grit cit l in Apus, unde Fer. Ieronim a
tradus-o i a mai imbogtit-o. Cuprindea intii o interpretare a termenilor localittilor,
apoi o descriere topografic a Iudeii cu teritoriul celor 12 semintii, iar la urm, un plan
al Ierusalimului i al templului
m
. Lucrarea a fost cerut de prietenul 8gu Paulin, episcop
de Tir, mort la 331, deci opera e anterioar acestei date. Initial lucrarea era de 3 ori mai
mare decit s-a pstrat.
ntrebri si rspunsuri evanghelice
109
, in dou prti, una cu privire la copilria
Domnului, a doua privind invierea. S-au pstrat numai frag2ente. Se cunoate genul
acestor intrebri t rspunsuri, din care sub nu2ele sfintului Atanasie au circulat i
prin trile romane inc de 2ult
Comentarul la Psalmi
111
e cea mai important lucrare exegetic a iul Eu8ebiu. Ea
a fost de dou ort tradus in latinete . de sfintul Ilarle yi de Eusebiu de Jercelli.
Traducerile nu s-au pstrat, in schimb textul grec a fost editat de Montiaucon pentru
psalmii 519 i fragmentar pentru psalmii 10, 9118 (aa cum avem textul
reprodus in colectia Migne), apoi, de A. Mai, fragmente dup catene la psalmii 119150,
precu2 i de G. Mercati pentru psalmii 96100. Toate acestea dovedesc proportiile
uriae ale lucrrii lui Eusebiu.
Comentarul la Isaia, descoperit recent de R. Dcvreese. Studiile au dovedit c
Eusebiu c dependent de Origen, dnd ntlietate interpretrii alegorice
m
.
Poligamia si marile Iamilii ale patriarhilor, un studiu care explic nedumeririle
privitoare la aceast tem. Si st. Jasile cunotea lucrarea. Din pcate s-a pierdut. Despre
Pasti, un alt tratat cerut de impratul Constantin
m
, dup cum ne informea: scrierea sa
Vita Constantini, pe care impratul a cerut s-o multiplice. Sigur c lucrarea era in leg-
tur cu data serbrii Patilor care s-a discutat Ia sinodul I ecumenic. Din pcate ni s-a
pstrat numai un fragment din el. Se tie din iniorma-tiile lucrrii citate c a fost
necesar interventia impratului pentru a aduce la uniformi:are pe episcopii orientali
(Siria, Mesopotamia, Cilicia) de a admite practica alexandrin
iU
.
106. Jita IV, 36 ; Migne, P.G., 20, 118 A.
107. Istoria VI, XIX, 10.
108. Editat de E. losterman, Berlin, 1904.
109. Migne, P.G., 22, 87997.
110. Strempel, Catalogul manuscriselor romaneti, III, Bucuresti, 1980 si 1983.
111. Migne, P.G., 2324.
EUSEBIU DI CEAEEA

Dintre lucrrile dogmatice amintim mai intii tratatul in dou crti Contra lui
Marcel
11
care se tie c a fost condamna in sinodul din 336 pier:indu-i scaunul
episcopal din Ancira, dei fusese un vafnic sustintor al cre:ului niceean. Din pcate,
Marcel a c:ut in extrema cealalt, sabellanista, sustinind c dup fudecata universal
Fiul va reveni la Tatl i aa se va sfiri i imprtia lut Hristos. Dei reabilitat la un
sinod din Roma in anul 340 i reintors acas, dup multe tulburri Marcel fu din nou
exilat in 347, iar la sinodul II ecumenic va fi condamnat ca eretic.
De ecclesiae theologia, o plictisitoare sustinere a cre:ului subordi-natianist, care
totui s-a pstrat
m
.
Dintre epistole, care trebuie s ti fost foarte multe datorit rolului important pe care
1-a avut in primele patru decenii ale veacului %', amintim (in afar de cea ctre Carpian
in legtur cu canoanele evanghelice i de cea ctre Flacillus despre Ecclesiae
theologia), pe cea Ctre poporul din Cezareea in legtur cu modul cum a decurs par-
ticiparea lui la sinodul I ecumenic i cum la interventia impratului Constantin a fost
nevoit i Eusebiu s semne:e cre:ul omousian. invtatii au cre:ut mult vreme c el a
propus sinodului cre:ul obinuit in Ce:areea, dar a:i se tie c adevratul motiv a fost
reabilitarea propriei sale ortodoxii pus in discutie la sinodul tinut in Antiohia in acelai
an. in lipsa altul act oficial al sinodului, aceast epistol este una
din 2grturiile cele 2al i2portante de8pre dezbaterile 8inodului yl de8pre
atitudinea incertg a lui Eu8ebiu.
n fine, intr-o Epistol ctre Constantia, sora impratului (ea intreba8e pe
Eu8ebiu dacg i s-ar putea trimite o icoan a lui Hristos), rspun8ul lui Eu8ebiu e
negativ ca s nu se par c mbrcm pe Dumnezeu n trup, cu2 fac paginii
111
:
,

C O N C L U Z I I
Am insistat mai pe larg asupra Istoriei bisericesti i asupra Martirilor din Palestina
pentru c acestea 8nt lucrrile lui Eusebiu care intrg in ace8t volu2.
Indeosebi despre aceste dou lucrri ale lui Eusebiu se poate repeta ceea ce
spunea pe vremuri cunoscutul patrolog grec D. S. Balanos, anu2e cg nici o alt
scriere din literatura post-apostolica n-a adus mai 2ari 8ervicii celor ce studia:
problemele bisericeti, cum a tcut-o Istoria lui Eusebiu. Acelai teolog ne mai aduce
aminte i de spusa unui coleg englez P. Lightfoot, care :icea c fat de nici un alt
scriitor vechi nu trebuie s avem mai mare recunotint decI fat de Eusebiu
lls
. De
aceea multumim i noi Prea Fericitului Patriarh Iustin pentru bucuria de a putea pune in
mina slufitorilor altarelor i a credincioyilor Bi8ericii noastre aceste pilduitoare
112. Migne, P.G., 24, 8926.
113. Jiata lui Constantin, IV, 343.
114. Jiata..., Iii, 1819.
11. Migne, P.G., 24, 707822.
116. Migne, P.G., 20, 136144.
EUSEBIU O CEZAREEA

7
mrturii ale vredniciei cretine din pri2ele veacuri, spre a fi de tot folosul i trebuinta
noastr a tuturora.
ai amintim totodat c textul original al acestor lucrri s-a bucurat din cele
mai vechi timpuri de o pretuire deosebit, fiind copiate yl 2ultiplicate in multe
exemplare. n Biblioteca National din Paris se pg8treazg yi a:i trei din copiile fcute
intre secolele IXXI (Cod. paris. 143, 1431 yi 1432), in Biblioteca Laurentian din
Florenta, alte dou (Cod. laurent. 7, 7 yi 70, 20), unul in Biblioteca Marcian din
Jenetia (Cod. 2arc. 338) yi unul in Biblioteca Central din Moscova (Cod. mosq. 5).
Ele au 8tat la ba:a multelor editii tiprite, incepind din sec. XJI i pin n zilele
noa8tre. Dar nu trebuie s uitm c n-a trecut nici un veac de la 2oartea lui Eusebiu
i lucrrile acestea au i fost traduse in limba 8lriacg (anul 411), iar din siriac in cea
armean. Totodat, inc in anul 43, presbiterul Rutin din Aquilea ( f 410) a tradus
Istoria in limba latin, continuind expunerea evenimentelor cu inc 7 de ani (pin la
anul 395), contribuind astfel la rspindirea operei in Apus.
117. Migne, P.G., 20, 14149.
118. Balanos, Patrologia, Atena, 1930, p. 26.
Dintr* editiile tiprite amintim
1544 Paris (R. SteIan) 1639-1673
Paris (H. Valois) 1677 Paris (3
volume)
1672-1679 FrankIurt (retiprirea editiei parisiene anterioare)
169 Amsterdam
1720 Cambridge (W. Reading)
174648 Torino
182728 Leipzig (H. Heinchen)
1838 OxIord (E. Burton)
18962 SchaIhausen (H. Lmraer)
187 Paris (ed. Migne), Patrologiae, series graeca, voi. 20
1861 Londra (W. Cureton, editia siriac a Martirilor din Palestina).
19031909 Berlin (Ed. Schwartz, iar pentru editia latin Th. Mommsen, (3 volume
editie critic), Leipzig). 1909, acelasi text n editie stereotip, reeditat pn azi de 5 ori. Am Iolosit ed.
V,
1932.
1926, Londra, . Lake (red textul berlinez cu traducere englez). 1932, Paris (E.
Grapin, nsotit de traducere Irancez).
1921960, Paris (G. Bardy, text si traducere Irancez, voi. IV: introducere si indici).
Dintre traduceri, amintim cteva :
g e r m a n e : 1870, empten, M. Stigloher
1901, Berlin, E. Nestle (trad. siriac).
1902, Berlin, E. Preuschen (trad. armean).
1932 empten-Munchen, P. Huser, reeditat n 1967. A. Grtner si H. raIt e n g l e z e s t i : 1890, BuIIalo-N.
York (M. GiIIert). 18978, Camuridge (W. Wright-N. Mc Lean). 1926 Cambridge (R. Lake)
192728, Londra (J. Lawlor-J. E. Oulton; si Martirii).
193, N. York (R. F. DeIerrari)
1967, Harmandswort (A. Williamson).
I r a n c e z e ; 1932, Paris (E. Grapin)
EUSEBIU O CEZAREEA

8
192198 (G. Bardy) i t a l i e n e ; :
1931, Siena (Gr. del Ton)
1943, Florenta (Gr. del Ton) o l a n d e z : 1909,
Leiden (H. Meyboom) s u e d e z : 1937, Stockholm (I. A.
Heikel)
r o m n : 1896, Bucuresti (IosiI, Iost mitropolit). Textul grec Iolosit atunci nu era cel critic. Dar si limbajul
traducerii din 1896 este greoi si adesea neclar. In plus, lipsesc cu totul comentariile si notele.
Nu mai pomenim i aici am icut-o pe cit ne-a fost posibil in subsolul paginiloi
multimea studiilor i articolelor care s-au scris in legtur cu opera lui Eusebiu, mai ales
cu cele dou scrieri publicate aici.
De incheiere, multumind Atotputernicului pentru tot ce am putut tace, rog pe cei
care vor citi paginile acestea s nu uite c le-a scris
2ing de trin~, i c, dacg m-am 8ilit 8g tiu mal aproape de text, dar l mai liber
oarecum unde a fost ca:ul, pentru a ii mai uor de Inteles, cci limbaful i compo:itia
lui Eusebiu nu sint deloc uoare , au mal rmas destule neafunsuri, pe care s cutm
s le trecem pe cit se poate cu vederea. Din evlavia, din cldura i din modestia cu care
scria Eusebiu acele mrete pagini din istoria cretinismului primelor veacuri, ar putea fi
i pentru noi prilef de a cuta mereu innoire i intrire sufleteasc.

Notm doar cteva din studiile si publicatiile mai cunoscute
a. I n l i m b i s t r i n e
1. Aland ., Die religiose Haltung Kaiser Konstantins, n Studia Patristica I (63) 1957, pag. 549-
600.
2. Idem, Eusebius v. Caesarea, n Religion in Geschichte und Gegenwart, ed. III, Tiiblngen, 198, p.
739740.
3. Balanos M. S., Zur Charakterbild des Kirchenhistorikers Eusebius v. Caesarea, In Theol.
QuartalschriIt, 193, p. 309322.
4. Bardy, G. Eusebe de Cesaree . Histoire ecclesiastique, voi. IV: Introduction, pag. 913). In editura
Sources chretiennes cu bogate comentarii cu indice Ioarte dezvoltat (pag. 137328).
. Bigelmair A., Eusebius v. Caesarea, allgemeine Einleitung, n colectia Biblio-thek der
irchenvater, empten und Miinchen, 1913, pag. ILXI.
6. Chevalier, UI., Repertoire des sources historiques du Moyen Age, Paris, 190, voi. I, col. 14141417.
7. Ehrhard, A., Die Oberlieierung und Bestand der hagiograph. und homil. Litera-tur der grlchischen
Kirche von den Aningen bis :um Ende d. 16 ht. Erster Teii. Die 'berlieterung, I, Leipzig, 1937, pag. 1
18.
8. Harnack, Ad., Geschichte d. altchristlichen Literatur, voi. I, Leipzig, 1893, pag. 430.
9. Idem, Die Chronologie d. altchristl. Literatur, bis Eusebius, ed. III, voi. II, Leipzig, 1904, p. 106
127.

10. Bardenhewer, O., Geschichte d. altkirchl. Literatur, ed. III, voi. III, Freiburg I. Hr., 1923, pag. 240
262.
11. raIt, H., Eusebius v. Caesarea. irchengeschichte, Eingeleitet u. herausge-tjeben von-, Miinchen,
1967.
12. Laqueur, R., Eusebius als Historiker seiner Zeit, Berlin, 1929.
13. Leclerq, H., Historiens du christianisme, n Dictionnaire d'archeologie chre-tlcnne et de liturgie
tome VI, Paris, 1906, col. 1016.
14. Nirschl, J., Lehrburch d. Patrologie und Patristik, Mainz, 1883, voi. II, pag. 828.
1. Pueoh, A., Histoire de Ia litterature grecque chretienne, tome III, Paris, 1930, pag. 166219.
16. Quasten, J., Initiation aux Peres, voi. III, Paris, 1963, p. 439486.
17. Schwartz, Ed., Griechische Geschichtsschreiber, Leipzig, 197.
18. Wallace S. Hadrill, Eusebius oi Caesarea, London, 1960.
b. n l i m b a r o 2 n g
EU1EBIU DE CE2AEA

1. Grboviceanu, Petre, Jiata i activitatea lui Eusebiu de Cesareea, ca studiu
Introductiv la Istoria bisericeasc a lui Eusebiu tradus de mitropolitul IosiI.
2. Stnescu, G. G., Eusebiu al Cesareei, Cluj, 1940.
3. Bulat, T. G., Eusebiu, episcop de Cesareea, istoric al Bisericii primare, n Re-
vista di~ Istoric bisericeasc, an. nr. 1, Craiova, 1943.
1. Comun, I. G., Patrologie, Bucuresti, 196.
EU5EBIUEEZAREEA
ISTORIA BISERICEASCA

CARTEA INTIIA

I

Ce se ateapt de la lucrarea de fat

1. M-am hotrt s scriu despre urmasii sIintilor apostoli, precum si despre
rstimpul care s-a scurs de la Mntuitorul si pn la vremurile noastre, s art cte si ct de
nsemnate au Iost evenimentele care au avut Ioc n decursul a ceea ce numim istorie
bisericeasc, apoi cti au Iost cei care au participat n chip strlucit la conducerea
treburilor din diecezele cele mai importante ; care au Iost cei care, n cadrul Iiecrui
neam, au propovduit cu graiul sau cu scrisul, cuvntul cel dumnezeiesc ; apoi care, cti si
n ce vreme au trit cei care, de dragul inovatiilor, au czut n cea mai grea rtcire,
Icndu-se vestitori si sprijinitori ai stiintei celei mincinoase
1
stricnd Ir crutare ca
niste lupi ngrozitori
2
turma lui Hristos , n aIar de acestea, nenorocirile pornite din
partea ntregului neam evreiesc, ca si toate uneltirile nscocite dup aceea mpotriva
Mntuitorului nostru, cte si n ce chip s-a dus din partea \Sginilor lupta mpotriva
nvtturii celei dumnezeiesti de dragul creia unii au luptat, dup mprejurri, chiar cu
snge si cu chinuri, n sIrsit, mrturiile aduse n zilele noastre prin mila si bunvointa la
care Mntuitorul nostru ne-a Icut pe toti prtasi: iat ce am gsit de bun s las n scris
aici. De aceea nu voi ncepe n alt chip dect mnecnd de la nsusi planul de mntuire al
iconomiei Mntuitorului si Domnului nostru Iisus, Hristosul lui Dumnezeu.
2. Tocmai de aceea, Iirea lucrurilor cere mult ntelegere din partea celor
binevoitori, cci mrturisesc eu nsumi c realizarea deplin si Ir lipsuri a unei att de
mari Igduieli ntrece puterile mele, ntruct snt cel dinti care pornesc o astIel de
lucrare, psind oarecum pe un drum pustiu si nebttorit, asa nct pe de o parte cer lui
Dumnezeu s-mi Iie
ndrumtor si puterea Domnului s-mi stea ntr-ajutor, iar pe de alt parte, ntruct de la
unii oameni, care au clcat nainte de mine pe acelasi drum n-a Iost cu putint s gsesc
dect niste urme goale, cci abia dac s-au pstrat cteva slabe temeiuri de la cei care,
Iiecare n Ielul lor, ne-au lsat oarecari istorisiri despre timpul n care au trecut, pe
acestea ridicndu-le naintea noastr ca pe niste torte, le Iolosim ca pe niste strigte prin
1. / Tim., 6, 20.
2. Fapte, 20, 29.

care paznicii cheam pe oameni din naltul locului de pnd, artndu-ne ce cale trebuie
s apucm ca s ndreptm Ir greseal si Ir primejdie mersul expunerii
3
.
3. Asadar, din cte am socotit c snt Iolositoare scopului propus, vom alege ici si
colo cteva din cele care se reIer aici ca si ntr-o livad duhovniceasc, vom strnge
pasajele potrivite din scriitorii de altdat si voi ncerca s le ncheg laolalt ntr-o
singur expunere istoric, salvlnd de la uitare succesiunile dac nu ale tuturor apostolilor
lui Iisus, dar mcar ale celor mai vestiti dintre ei si a cror amintire a rmas vie pn n
zilele de azi.
4. n ce m priveste, eu snt de prere c realizarea prezentei lucrri este de cea mai
mare trebuint deoarece pn acum, dup cte stim, nimeni dintre scriitorii bisericesti nu a
nutrit ndejdea s scrie cndva o lucrare de acest Iel. Ndjduiesc asadar c ea se va
dovedi de Ioarte mare Iolos celor care privesc cu rvn spre nvtmntul Iolositor al
istoriei n general.
5. De altIel, n scrierea Canoanele timpurilor, pe care eu am compus-o, am dat nu
de mult un rezumat al evenimentelor
4
, de aceea renunt Uf ast dat de a le istorisi si aici
mai pe larg.
6. Dup cum am spus, aceast scriere a mea va ncepe cu ideea c Ioonomia si
teologia lui Hristos depsesc mrirea si puterea ratiunii omenesti.
7. De aceea oricine va vrea s redacteze istorie bisericeasc trebuie s se duc
napoi pn la nceputurile Iconomiei lui Hristos, ntruct de El am Iost nvredniciti s-I
purtm numele si aceast Iconomie e mult mai dumnezeiasc dect li s-ar prea multora.
II
Recapitulare sumar a invtturii despre preexistenta i dumne:eirea
Domnului nostru Iisus Hristos
3. n sens de explorare sau de cercetare a genezei Iaptelor istorice (Platon, Fadon 96, A. trad. rom. C.
Papacostea, Bucuresti, 1968, p. 379). Eusebiu era constient c c cel dinti care ncearc s prezinte o istorie
bisericeasc, n care s intre, in legtur cu planul de mntuire al iconomiei divine ca Iir conductor, ideea
traditiei 1 u succesiunii apostolice care asigur dezvoltarea intern si extern a Bisericii. In nri'iist privint
Irineu, Hegesip si Tertulian (De praescr. haer. XXXVI etc.) pot Ii otl(i premergtori a i lui Eusebiu.
1. Cronica, a doua sintez istoric a lui Eusebiu, pare a I i Iost publicat n jurul linului 303.
. Prin ntrupare, Hristos a dat sens vesnic chemrii omului. Citnd din Isaia, 49,
8, nc sIntul Iustin exprima ideea c Hristos e asezmntul neamurilor : Care este,
asadar, mostenirea lui Hristos ? Oare nu snt neamurile ? Si care este asezmntul lui
Dumnezeu ? Oare nu este Hristos ? Dialog, CXXII, n P.S.B., 2, p. 236.
a. 7 Cor., 11, 3.
6. Isaia, 3, 8.
7. Matei, 1, 27 ; Luca, 10, 22.
8. Ioan, 1, 910.
9. Pilde, 8, 23.

10. Col., 1, 116.
11. Iosua, , 14.
12. Isaia, 9, 6.
13. Expresia al doilea dup Tatl cu nuant de subordinatianism e ntlnit
si n alte locuri. Ea era curent la apologetii secolului II.

1. In Hristos snt dou Iiri : prin una se aseamn cu capul trupului
si pe calea
aceasta e recunoscut ca Dumnezeu
a
; prin cealalt se aseamn cu picioarele : prin ea s-
a mbrcat cu Iire omeneasc Icn-du-se asemenea ptimitor cu noi, de dragul mntuirii
noastre. Asadar ceea ce vom istorisi de acum nainte va Ii desvrsit dac vom ncepe cu
nsusirea lucrurilor celor mai de cpetenie si mai importante, urmnd ca pe calea aceasta
s Iie puse n lumin att vechimea, ct si dumnezeirea crestinismului Iat de cei care-L
cred a Ii ceva nou si strin, abia de ieri si nu de mai demult.
2. Despre neamul, vrednicia, Iiinta si natura lui Hristos nimeni n-ar putea Ii n stare
s dea lmuririle cele mai potrivite, dup cum ne-o spune nsusi Duhul SInt prin glasul
proorocului
6
: neamul Lui cine-1 va spune ? Si aceasta pentru c Nimeni nu cunoaste
pe Tatl dect numai Fiul, nici pe Fiul nu-L cunoaste nimeni dup vrednicia Lui dect Ta-
tl
7
, Cel ce L-a nscut pe El.
3. Lumin dinainte de lume
8
si ntelepciune ntelegtoare
9
si de o Iiint dinainte
de veci, asa e Dumnezeu-Cuvntul Cel viu si Care este la Tatl , ei bine ! n cazul
acesta cine L-ar putea cunoaste n aIar de Tatl ? El este mai nainte dect toat Iptura
10
si dect orice lucrare vzut si nevzut, primul si singurul nscut al lui Dumnezeu,
cpetenia ostirii ceresti celei cugettoare si Ir de moarte
u
, ngerul marelui sIat
12
,
purttorul cugetrii celei negrite a Tatlui, Cel care mpreun cu Tatl a creat toate, Cel
care s-a dovedit al doilea dup Tatl ca izvor a toate
13
, adevrat Fiu si Unul-Nscut,
Stpn, Dumnezeu si mprat al tuturor Ipturilor, druit de Dumnezeu cu putere si cu
trie, pre-
cum si cu dumnezeire, cu mrire si cu cinste, cci la El se reIer tainicele cuvinte ale
Scripturilor : La nceput era Cuvntul si Cuvntul era la Dumnezeu si Dumnezeu era
Cuvntul. Toate prin El s-au Icut si Ir de El nimic nu s-a Icut din ce s-a Icut
u
.

4. Acelasi lucru l nvat si marele Moise, cel mai vechi dintre toti proorocii, atunci
cnd descrie prin Duhul cel dumnezeiesc aducerea la viat si mpodobirea lumii, prin care
Creatorul lumii a ncredintat lui Hristos si nimnui altcuiva dect Cuvntului Su
dumnezeiesc si Inti nscut al Su crearea Iiintelor inIerioare, dup cum se arat n
dialogul avut cu El n legtur cu Iacerea omului, unde se spune : s Iacem om dup
chipul si asemnarea Noastr
1
.
5. Altul dintre prooroci ntreste acelasi adevr teologhisind astIel intr-unul din
psalmi: El a zis si s-au Icut, El a poruncit si s-au zidit
l6
, prin care introduce pe de o
parte pe Tatl ca creator si nainte stttor desvrsit, care, rnduieste toate printr-un semn
mprtesc, iar apoi pe Cuvntul cel dumnezeiesc, al doilea dup El, nu altul dect Cel care
ne-a Iost propovduit ca ascultnd de poruncile printesti
17
.
6. Pe Acesta, toti cei care nc de la prima creatie a omului se spune c s-au distins
prin dreptate si prin virtutea credintei, cei din jurul marelui slujitor al lui Dumnezeu,
Moise, iar naintea lui si Avraam, cel dinti precum si Iiii lui, iar mai trziu toti cei care s-
au artat a Ii ntre cei drepti si ntre prooroci, L-au vzut cu ochii curati ai ntelegerii si I-
14. Ioan, 1, 1 , 3.
1. Fac, 1, 26.
16. Ps., 32, 9.
17. Ideea c Fiul e asculttor de poruncile Tatlui e ntlnit adeseori la sIntul Iustin, Dialog, LVIII, LX,
LXI etc.
18. Pac, 18, 13.
19. Fac, 18, 2.
IUMBIU DE CBZABBA

4
au acordat cinstirea care se cuvenea unui Fiu al lui Dumnezeu.
7. Dar si El nsusi, neuitnd deloc de respectul pe care se cdea s-1 aib Iat de
Tatl, s-a Icut pentru toti dascl al cunoasterii Tatlui. Domnul Dumnezeu a Iost vzut
ne spune Scriptura ca un om de ctre Avraam, seznd la stejarul Mamvri
18
, unde I s-a si
nchinat ndat pn la pmnt cu toate c ochii lui vedeau doar om. Dar I s-a nchinat
totodat ca unui Dumnezeu si s-a rugat naintea Lui ca naintea urjui Domn, mrturisind
c-si d seama pe cine are n Iat spunnd cu vorbele lui: Tu Cel ce judeci tot pmntul,
au nu vei Iace judecat ?
19
.
8. Cci dac nu putem admite c Iiinta cea nnscut si neschimbtoare a lui
Dumnezeu Atottiitorul se schimb la nItisare cu una de om si nici c nsal ochii
privitorilor, lundu-si nItisare de creatur, ce-i mai mult, c nssi Scriptura ar nscoci n
chip mincinos astIel de istorisiri despre Dumnezeu yl Domnul care judqc toat lumea yi
care singur poate face judecat, dar care totusi e vzut cu nItisare de om ? Asadar dac
nu-i voie s aIirmm c El e, prima cauz a lumii, atunci cum s-L numim altIel dect
Cuvntul, singurul care exist dinainte de lume? Despre acest Cuvnt se si spune n psalmi:
Trimis-a Cuvntul Su si i-a vindecat pe ei si i-a izbvit pe ei din stricciunile lor
19a
.
9. Pe acest Cuvnt Moise l numeste al doilea Domn dup Tatl
atunci cnd zice cu toat claritatea : Si Domnul a plouat peste Sodoma
si peste Gomora pucioas si Ioc de la Domnul din cer
20
. Pe acelasi Cu-
vnt care s-a artat iarsi lui Iacov sub nItisare de om Scriptura cea
dumnezeiasc l proclam Dumnezeu atunci cnd zice lui Iacov : Nu
se va mai chema numele tu Iacov, ci Israel va Ii numele tu, pentru
c ai Iost tare ca Dumnezeu
21
. Si a chemat Iacov numele locului ace-
luia : vederea lui Dumnezeu, spunnd c am vzut pe Dumnezeu Iat
ctre Iat si s-a mntuit suIletul meu
22
.
10. Si nu ni se cade s credem c aceste artri astIel descrise ar sta n legtur doar
cu niste ngeri mai mici si cu niste slujitori oarecare ai lui Dumnezeu, pentru c n astIel
de cazuri Scriptura nu d nimnui nume de Dumnezeu si nici de Domn, ci vorbeste doar
de ngeri, lucruri despre care ne putem usor convinge prin nenumrate mrturii.
11. Pe acelasi Cuvnt dumnezeiesc si Iosua, urmasul lui Moise, l numeste
cpetenia, voievodul armatei Domnului n calitate de ntistt-tor peste ngerii si
arhanghelii ceresti si peste puterile cele mai presus de lume, Iiind socotit ca Putere si
ntelepciune a lui Dumnezeu si ca Cel cruia I-a Iost ncredintat al doilea loc n mprtia
si conducerea lumii, desigur dup ce a Iost vzut si nItisat si sub Iorm de om.
12. Iat ce st scris acolo : Si a Iost cnd era Iosua n Ierihon cu-tnd cu ochii si a
vzut pe un om stnd naintea sa si sabia lui goal n mna lui si ayxopiindu-se Iosua a zis
lui: Al nostru esti sau din potrivnicii nostri ? Si acela a zis lui: Eu snt voievodul ostirilor
Domnului, acum am venit. Si a czut Iosua cu Iata la pmnt si s-a nchinat Lui si a zis :
Stpne, ce poruncesti slugii tale ? Si a zis Voievodul Domnului ctre Iosua : dezleag
ncltmintea de la picioarele tale, c locul pe care esti tu este sInt
23
.
13. Asadar, chiar si din cuvintele Iolosite se vede c nu-i vorba de altcineva dect de
cel care a vorbit lui Moise, cci Scriptura zice despre
19 a. Ps. 106, 19.
20. Pac, 19, 24.
21. Fac, 32, 28.
22. Pac, 32, 30.
23. Iosua, , 131 (dup ed. 1914).
USBBIt` DM CBS AH A

35
acesta din urm In aceeai termeni: Iar dac a vzut Domnul c se apropie Sh priveasc,
1-a chemat pe dnsul Domnul din rug, zicnd : Moise ! Moise .' Si el a rspuns: Iat-
m, Doamne ! Si Domnul a zis : nu te apropia aici! Ci dezleag ncltmintea de la
picioarele tale, c locul pe care stai tu pmnt sInt este. Apoi i-a zis iarsi: Eu snt
Dumnezeul Tatlui tu,' Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui
Iacov
14. Iar c exista nc nainte de a Ii lumea o Iiint vie si de sine stttoare, care a
nsotit pe Tatl si Dumnezeul tuturor n crearea tuturor lucrurilor cte exist si care se
numea Cuvntul si ntelepciunea lui Dumnezeu se poate deduce, pe Ing mrturiile
amintite mai nainte, din nssi gura ntelepciunii, care prin mijlocirea lui Solomon
descoper cu toat limpezimea tainele legate de acest adevr atunci cnd zice : Eu,
ntelepciunea, snt cea care et2 ntemeiat sIatul si cunoasterea. Prin mine mprtesc
mpratii si cei puternici scriu dreptatea. Prin mine cei mari so mresc si stpnii prin mine
stpnesc pmntul
2
.
15. La care se adaug apoi si acestea: Domnul m-a zidit pe mine nceput cilor sale
spre lucrurile sale. Mai nainte de veci m-a ntemeiat pe mine, ntru nceput, mai nainte de
a Iace pmntul. Mai nainte de ce s-au nIipt muntii, mai nainte dect toate dealurile m-au
nscut pe mine. Pe cnd gtea cerul, cu Dnsul eram si cnd a ntrit norii cei de sus eram
la Dnsul tocmind. Eu eram de care se bucura si n toate zilele m veseleam naintea Ietei
Lui si se Veselea ntre Iiii oamenilor
26
.
16. Asadar Cuvntul cel dumnezeiesc exista nainte de orice si unora se si arta,
chiar dac nu tuturora, ceea ce s-a si dovedit aici pe scurt.
17. La ntrebarea de ce oare n-a Iost propovduit alt dat printre neamuri si la toti
oamenii,' asa cum se Iace astzi, iat ce lmurire s-ar putea aduce : viata pe care o duceau
oamenii de altdat nu le ngduia s cuprind cu mintea nvttura att de nteleapt si de
desvrsit
27
adus de Hristos.
18. Cci ndat, nc de la nceput, dup un scurt rstimp de viat Iericit, primul
om a nceput s asculte tot mai putin de poruncile dumnezeiesti, cznd n viat muritoare
si pieritoare, primind de acum n locul desItrii de altdat cu Dumnezeu acest pmnt
ncrcat de blestem. Urmarea a Iost c cei care au venit dup aceea s-au mprstiat n tot
# #
#
24. ley., 3, 46 (dup ed. 1914).
2. Pilde, 8, 12 ; 116.
26. Pilde, 8, 222; 27; 28; 3031. Se stie c acest citat a Iost adesea Iolosit de apologeti (Iustin,
Dialog, LXI, LXXIX; TeoIil de Ant., Ctre Autolic, II, X), dar el u Iost dezbtut mult si pe vremea arianismului.
27. Lu ntrebarea de ce ntruparea Domnului a venit asa trziu, a rspuns Eusebiu mul pe larg In
Praeparatio cvangclica si n Demonstratlo cvang.
pmintul yi s-au Icut yi mai ri, cu exceptia unuia sau a altuia, ndrgind o viat ca
Iiarele, aproape de nesuIerit.
19. Nici mcar nu le-a trecut prin minte s-si zideasc vreun oras, s-yi njghebeze
vreo orinduial obsteasc, s cultive ndeletniciri mai deosebite sau s se intereseze de
stiinte. Despre legi si judecti, ca s nu mai vorbim despre virtute si despre IilosoIie, se
prea c nici dup nume nu le erau cunoscute. Duceau viat de nomazi, parc ar Ii trit
prin pustietti ca viettile slbatice si ca barbarii. Judecata pe care o credeau un lucru
Iiresc, aceste seminte ale ntelegerii si ale blndetei suIletului omenesc, le-au nlocuit cu
28. Pilde, 8, 22 i Col., 1, 1.
29. / Cor., 1, 24.
USBBIt` DM CBS AH A

36
nesbuinta unei rutti liber consimtite. AstIel s-au dedat la tot Ielul de nelegiuiri, uneori
pngrindu-se n patimi urte unii pe altii, alteori ucigndu-se ntreolalt, ajungnd s se
devoreze unii pe altii, ba au ajuns chiar s urzeasc lupte si mpotriva lui Dumnezeu sub
Iorma asa numitelor lor lupte de uriasi, din pcate att de cunoscute, de toti, ncercnd pn
la urm chiar s duc o lupt de asalt al pmntului mpotriva cerului : nebunia unui duh
ru i-a Icut s se ridice chiar si mpotriva Celui care e peste toate.
20. mpotriva celor ce duceau o astIel de viat Dumnezeu, Cel ce vegheaz peste tot,
a trimis potop de ape si ploaie de Ioc parca ar Ii Iost vorba de o pdure slbatic ce s-a
ntins n toat lumea, zdrobindu-i prin nIometri continui, prin cium, prin rzboaie, prin
tunete si Iulgere de sus, cutnd parc s opreasc prin astIel de pedepse aspre o mbol-
nvire suIleteasc si mai ngrijortoare si primejdioas.
21. Atunci, dar, cnd putin a lipsit ca primejdia ruttii s se Ii revrsat peste
aproape toti oamenii si cnd -parc o betie coplesitoare a cuprins si a ntunecat suIletele
aproape ale tuturora, atunci s-a artat ntelepciunea cea nti nscut si cea nti zidit a
lui Dumnezeu
28
, nsusi Cuvntul cel preexistent, rod al unei iubiri nemrginite Iat de oa-
meni, nItisndu-se Ipturilor Sale odat sub Iorm de nger, altdat chiar sub Iorma Lui
nssi, descoperindu-se unuia sau altuia din brbatii venerabili ai antichittii
29
, asa cUm o
putea Iace numai o putere mntuitoare a lui Dumnezeu, totusi nu n alt chip dect sub
nItisarea omeneasc pentru c altIel nici nu era cu putint.
22. Iar cnd semintele credintei au Iost aruncate de ei n toat multimea oamenilor si
cnd ntregul popor care se trage din vechii evrei s-a ntors iarsi la credint, Dumnezeu i-a
dat acestui popor prin mijlocirea proorocului Moise precum si altor multimi angajate si ele
n vechile moravuri, drept chipuri si simboale ale unei smbete binecuvntate, ini-
tlerile tierii mprejur yi ale altor rnduieli simbolice, dar nu yi ntelegerea nssi a acestor
taine ascunse.

23. $i cnd legiuirea vestit printre iudei a Iost propovduit si rs-pndit la toti ca
o mireasm cu bun miros, atunci, multumit iudeilor, cele mai multe popoare si-au mai
luminat gndirile prin legiuitori si prin IilosoIi
30
, schimbndu-si obiceiurile si mblnzindu-
si-le, din slbatice si crude, cum Iuseser, n asa Iel nct s dea nastere la o pace adnc iz-
vort din prietenie si din bune legturi ntre oameni, nct acum toti ceilalti oameni si toate
neamurile pmntului au Iost pregtite si ndrumate spre cunoasterea Tatlui ceresc
31
. De
ast dat acelasi nvttor al tainelor si asistent al Tatlui n lucrrile Lui bune, Cuvntul
dumnezeiesc si ceresc al lui Dumnezeu s-a artat El nsusi cu trup de om ne-deosebindu-se
de noi cu nimic n ce priveste Iiinta acestui trup, svrsind multe Iapte bune si ptimind pe
vremea nceputurilor Imperiului Roman, asa cum Iuseser ele prevestite de prooroci. ntr-
adevr, acestia vestiser c va veni pe lume o Iiint care va Ii n acelasi timp si Dumnezeu
si om, care va svrsi Iapte mai presus de Iire si va nvta toate neamurile credinta n
Dumnezeul cel adevrat, ba, ceea ce-i mai mult, ei au prevestit si chipul tainic n care se
va naste Iisus, apoi nvttura cu totul nou pe care o va aduce El, Iaptele cu totul iesite
din comun pe care le va svrsi, precum si modul n care va muri si n care va nvia din
morti si, pe deasupra, si chipul n care El si va reaseza pe veci o mprtie dumnezeiasc
n ceruri.
30. Intietatea cronologic si superioritatea nvtturii biblice Iat de cultura IilosoIilor antici era o tem
predilect apologetilor crestini.
31. Are dreptate G. Bardy (Eusebe . Hist. eccl. I, 10) cnd aIirm c n acest stil retoric e cam mult
optimism, desi nu se poate tgdui rolul iudaismului si mai ales tl dlasporalei iudaice n progresul culturii
greco-romane.
32. Dan., 7, 910.
EUIEBIU DE CEZAREEA

24. Aceast mprtie vesnic a vestit-o nc proorocul Daniel atunci cnd, sub
inspiratia Duhului celui dumnezeiesc, a descris, mai mult dect omeneste, chipul n care i
S-a artat Dumnezeu : Am privit, zice, n vedenia de noapte si iat pe norii cerului venea
cineva ca Fiul Omului si El a naintat pn la Cel vechi de zile si a sezut n Iata Lui. Si
haina Lui era alb ca zpada si prul capului Su era curat ca lna ; tIOnul Su era o
Ilacr de Ioc, rotile Lui, Ioc arztor. Un ru de Ioc se vrsa si iesea din El. Mii de mii i
slujeau si miriade de miriade stteau naintea Lui. Judectorul S-a asezat si crtile au Iost
deschise
32
. Si apoi, mal departe : Am privit, zice, n vedenia de noapte si iat pe norii
cerului venea cineva ca Fiul Omului si El a naintat pn la Cel vechi de zile si a Iost dus
n Iata Lui. Si Lui I s-a dat stpnirea, slava si mpr(ia yi toate popoarele, neamurile yi
limbile Ii slujeau Lui. Stpnirea Lui
este veynic, stpnire care nu va trece, iar mprtia Lui nu va Ii ni-
micit niciodat
33
. De bun seam c aceste cuvinte nu se refer la
altcineva dect la Mntuitorul nostru, Cel care era la nceput la Dum-
nezeu
34
yi Care prin ntruparea care va avea loc mai trziu va lua nu-
mele de Fiul Omului. Cci eu nsumi am strns n cteva explicri
deosebite proorociile speciale privitoare la Hristos, Mntuitorul nostru,
si am artat mai pe ndelete n niste scrieri speciale
3
ceea ce s-a vestit
despre acest lucru, asa nct aici "m voi multumi doar cu atta ct am
spus. ,

III
Atit numele Iisus cit i cel de Hristos au fost
cunoscute t cinstite de Sfintii Prooroci
1. ntr-adevr e vremea s artm c numirile Iisus si Hristos erau cinstite pe
vremuri de proorocii cei iubitori de Dumnezeu.
2. Cci cunoscnd cel dinti numele deosebit de respectat si de preamrit al lui
Hristos, Moise a Iolosit chipuri, simboale si imagini tainice n legtur cu realittile
ceresti, cum este czui si cu proorocia care-i spusese : Ia seama s Iaci toate dup chipul
ce ti-a Iost artat n munte
36
, iar pentru ca s preamreasc pe marele preot al lui Dum-
nezeu, atta ct era cu putint unui om, L-a numit Hristos sau Unsul
ST
, adugind la
aceast vrednicie a preotiei celei mai nalte, care dup prerea lui ntrece orice alt
vrednicie omeneasc, numele de Hristos Ca un adaos de cinste si de mrire, ntruct el
credea cu adevrat c acest nume contine ceva dumnezeiesc.
3. Acelasi Moise a vzut nainte si numele Iisus, desigur prin puterea Duhului lui
Dumnezeu, judecndu-L a Ii un lucru vrednic de ales` Cci ntr-o vreme cnd el nc nu
Iusese rostit de oameni si cnd nu era cunoscut nc nici de Moise, totusi acesta l-a Iolosit
cel dinti atribuindu-1 celui despre care stia dup chip si dup simbol c trebuia s-i
urmeze dup moartea sa
38
la conducerea poporului.
33.Dan., 7, 1314. '
34.Ioan, 1, 1.
3. Editorul Valesius (Migne, P.G. 20, 6768) credea c prin aceste 'Sv oi*eIoiC
#aat ale lui Eusebiu ar trebui nteleas Demonstr. evang. Altii cred c-i vorba
de Introduetio univ. ele2. (Bardenhewer, Gesch..., III, 24246). :u
36.ley., 2, 40; Evr., 8, 5.
37.lev., 4, ; 16; 6, 22.
38; Apologetii secolului II snt unanimi n a interpreta numele lui Iosua ca tip al lui Iisus. A se vedea si
Origen, Omilii la Iosua, 1, 12.
EUIEBIU DE CEZAREEA

4. Si ntr-adevr urmasul lui Moise va primi numele de Iisus, cu toate c nainte
Iusese numit de ctre printii lui Iosua. Moise a Iost cel dinti care 1-a numit Iisus atunci
cnd prin acest nume i-a dat oarecum o podoab mult mai de pret dect o coroan de
mprat, cci Iisus Iiul lui Navi purta chipul Mntuitorului nostru, singurul care, dup
Moise si dup ncetarea slujirii ce i s-a dat n chip simbolic, a ajuns s mosteneasc
puterea pe care o d cinstirea credintei celei curate si adevrate.
5. Si astIel Moise si-a pus minile peste cei doi oameni, care dup el reprezentau cea
mai mare virtute si cea mai mare cinste n Iata poporului, peste marele preot si peste cel ce
trebuia s conduc dup moartea lui, punnd numele lui Iisus Hristos mai presus dect
oricare alt cinstire.
6. Cu toat limpezimea au vestit proorocii de mai trziu pe Hristos spunndu-I pe
nume si artnd n acelasi timp att uneltirile care se vor urzi mpotriva Lui de ctre
poporul iudeilor, ct si chemarea neamurilor la mntuire. Asa gria Ieremia proorocul:
Duhulletei noastre, Unsul Domnului s-a prins ntru stricciunile noastre, Acela despre
care noi ziceam la umbra Lui vom vietui printre popoare
39
. La rndul lui, tulburat de
aceste cuvinte, David se ntreab : -Pentru ce s-au ntrtat neamurile si popoarele au
cugetat desertciuni ? Ridicatu-s-au mpratii pmntului si cpeteniile s-au adunat
mpreun mpotriva Domnului si a Unsului Su
40
. Si mai departe, vorbind n numele lui
Hristos nsusi, adaug : Domnul a zis ctre Mine : Fiul Meu esti Tu, Eu astzi Te-am
nscut. Cere de la Mine si-Ti voi da neamurile mostenirea Ta si stp-nirea Ta, marginile
pmntului
41
.
7. Si la evrei nu au ajuns s Iie cinstiti numai anumiti brbati din pricina arhieriei
ori s Iie unsi cu untdelemn ntru numele lui Hristos, ci la el se ungeau si regii si proorocii
prin inspiratie dumnezeiasc, devenind astIel si ei imagini ale lui Hristos, cci si unii ca
acestia aveau n ei chipul puterii mprtesti si stpnitoare a Celui care s-a dovedit a Ii
adevratul Hristos sau Uns, chipul Cuvntului dumnezeiesc care st-plneste peste tot.
8. Cci am nteles c prin ungere chiar si unii prooroci deveniser Hristosi sau
unsi n locul altora *
2
, asa nct toti acestia au o oarecare asemnare cu Hristos cel
adevrat, cu Cuvntul cel dumnezeiesc si ce-

39. Pling., 4, 20 (ed. 1914).
40. P8., 2, 1-2.
41. P8., 2, 7-8.
42. /// Rog/, 19, 16. Eliseu a Iost singurul prooroc despre care stim c a Iost uns. G. IVirdy, o. c, p. 14.
resc, singurul arhiereu al lumii, singurul mprat al Ipturilor, singurul mare prooroc ntre
proorocii TaAlui,.
9. Dar prin Iaptul c toti cei care se ungeau altdat, Iie ei preoti,
Iie regi, Iie prooroci, erau unsi numai n chip simbolic, e o dovad c
nici unul din ei n-avea o virtute puternic si tare, asa cum o avea Mn-
tuitorul si Domnul nostru, singurul adevrat Hristos.
10. Nici unul din acesti oameni, orict de vestiti ar Ii Iost ei n snul poporului prin
dregtoria lor, prin cinstea de care se bucurau, prin sirul lung al strmosilor, totusi ei n-au
putut transmite vreodat supusilor lor pe urma numirii Iigurative a lui Hristos care li s-
42 a. NichiIor CaList traduce termenul xivi)oic ( miscare) prin aeio/i6c ( cutremurare), observa
Valesius, Migne, P.G., 20, 72.
43. Preotia lui Hristos nu se trgea din semintia levitic, pmnteasc (Evr., 7,
1114), ci din cea vesnic, a lui Melchisedec.
44. Fapt e, 11, 26.
ISTORIA BIM1I0BAICA, CARTEA INTIIA

39
a atribuit numele de crestin. Nici unuia dintre ei nu i s-a adus din partea supusilor
nchinare ca unui Dumnezeu ; dup ce Iiecare din ei a murit nimeni nu le-a putut arta o
iubire att de mare nct s Iie n stare s moar pentru ei moarte de mucenici si nimeni
dintre ei n-a provocat vreo zguduire
428
ntre toate popoarele pmntului, cci puterea
chipului pe care-1 reprezenta Iiecare nu era n stare s provoace o astIel de miscare pentru
adevr, asa cum a Icut-o Mntuitorul nostru.
11. Iisus n-a primit de la nimeni nici un simbol sau vreun semn de preotie ntruct
trupeste nici mcar nu se trgea din neam de preoti
43
si nici n-a Iost ridicat la tron prin
arme omenesti, dup cum nici n-a Iost Icut prooroc, asa cum ajungeau ceilalti; cu alte
cuvinte El n-a primit de la iudei nici o dregtorie si nici o ntietate. n schimb a Iost
mpodobit de Tatl Su cu toate onorurile, dar nu numai cu simboluri ale lor, ci n deplin
adevr.
12. Fr s aib nimic asemntor din cele pomenite, Hristosul nostru poate Ii
numit mai mult dect oricare altul Unsul, iar ntruct numai El e cu adevrat Hristosul
lui Dumnezeu, El a umplut lumea ntreag cu crestini, adic cu cei care-I poart numele
si care-L cinstesc, nchinndu-I-se
la El nu mai e vorba de simboluri sau de imagini, ci

El e ntruchiparea virtutilor celor mai curate si a vietii ntr-adevr ceresti datorit tocmai
nvtturilor pe care El le-a ncredintat ucenicilor Si.
13. Ct despre ungerea Lui, aceasta nu trebuie s-o ntelegem ca un Iel de pregtire
trupeasc, ci e ceva dumnezeiesc, ceva care se svr-seste prin Duhul lui Dumnezeu, prin
mprtsirea diri dumnezeirea cea necreat a Tatlui. Despre acest lucru ne nvat si Isaia
atunci cnd grieste parc prin nssi gura lui Hristos : Duhul Domnului peste
Mine, c Domnul M-a uns s binevestesc sracilor , M-a trimis s vindec pe cei cu
inima zdrobit, s propovduiesc celor robi(i slobozirea yi celor orbi, vederea*. Si acest
lucru ne nva( nu numai Isaia, ci si David atunci cnd se adreseaz lui Hristos grind :
Scaunul Tu, Dumnezeule, n veacul veacului toiag de dreptate, toiagul mprtiei Tale.
Iubit-ai dreptatea si ai urt Irdelegea pentru aceasta Te-a uns pe Tine Dumnezeul Tu
cu untdelemnul bucuriei, mai mult dect pe prtasii Ti
46
. Aici, n primul stih, chiar
Cuvntul lui Dumnezeu l numeste Dumnezeu, iar n cel de al doilea El e cinstit cu
sceptru mprtesc.
14. Si mai departe, dup ce a vorbit de puterea Lui cea dumnezeiasc si
mprteasc, el l arat n al treilea rnd pe Hristos cum e uns nu cu untdelemn material,
ci cu untdelemn dumnezeiesc al bucuriei, artnd astIel c alegerea Lui e cu totul sInt si
deosebit de cea a naintasilor despre care stim c au primit o ungere trupeasc si
Iigurativ.
1. Iar n alt loc, acelasi David ne mai spune despre Hristos urmtoarele : Zis-a
Domnul, Domnului meu: Sezi de-a dreapta Mea, pn ce voi pune pe vrjmasii Ti
asternut picioarelor Tale
47
B din pn-tece mai nainte de luceaIr Te-am nscut.
Juratu-s-a Domnul si nu se va ci: Tu esti preot n veac, dup rnduiala lui Melchsedec
48
.
,, 16. Iar acest Melqhise-dec e ntlnit n SIintele Scripturi ca un preot al Dumnezeului
Celui prea nalt, Ir s Ii Iost sIintit cu vreun untdelemn produs de mini omenesti si nici
nu si-a primit vreo preotie de Ielul celei evreiesti prin mostenire, asa nct nsusi

40
Mntuitorul n-a primit o preo(ie dup rnduiala altora, ci e numit si Hristos si preot
dup rn-duiala lut Melchisedec, adevr ntrit chiar cu jurmnt. ,
17., De altIel nici istoria nssi nu ne spune c El ar Ii Iost uns trupeyte n cadrul
poporului svreu, ntruct nici nu Icea parte din semintia pjeo(easc, cjsi-ailuat Iiinta din
Dumnezeu nsusi, nainte de luceaIr, adic nainte de a Ii Iost creat lumea, de aceea
preotia Lui este nemuritoare si netrectoare pentru veci de veci.
... 18. Q,,mrturie puternic si limpede n legtur cu ungerea Sa ne-trupeasc yi
dumnezeiasc const n aceea c dintre toti cti au trit pn acum singur El e numit, ,e,
recunoscut si mrturisit Hristos de ctre to(i oamenii dhi lumea ntreag, numai El e
cunoscut cu acest nume
de ctre elini si de ctre barbari, nct si azi e cinstit de ctre toti ade-
********* \
4. Luca, 4, 18; Isaia, 61, 1.
46. Ps., 44, 89 j Evr., 1, 89.
47. Ps., 109, l i Evr., 1, 13.
48. Ps., 109, 34; Evr., 7, 2.
rentii Lui din ntreaga lume ca adevratul si singurul mprat, iind preamrit mai mult
dect un prooroc si ca singurul si adevratul mare preot al lui Dumnezeu, ca unul care
exista nainte de toate veacurile pentru c a primit de la nsusi Dumnezeu cinstirea de a Ii
Cuvntul lui Dumnezeu si de a I se aduce nchinare ca unui Dumnezeu.
19. Iar ceea ce-i si mai presus dect orice e Iaptul c prin El si noi
snt'em sIintiti, cci noi nu-L cinstim numai prin cuvinte si prin zgomotul de vorbe, ci din
toat puterea suIletului nostru, n asa Iel nct Iaptul c psim pe urmele Lui dovedeste c
l cinstim mai mult chiar dect nssi viata noastr.
A Iost necesar, asadar, nainte de a ncepe istorisirea noastr, s Iacem aici aceste
cteva constatri, pentru ca nimeni s nu cread c Mntuitorul si Domnul nostru Iisus
Hristos si-ar Ii luat Iiinta numai din clipa n care s-a ntrupat.

IV

Religia vestit de Iisus tuturor neamurilor nu-i
nici nou i nici strin
1. Iar ca s nu se cread c nvttura adus de El ar Ii ceva nou si strin, Iiind doar
o alctuire omeneasc si nedeosebit de a oricror altor oameni, s precizm pe scurt si
acest lucru.
2. ntr-adevr cnd s-a artat, nu de mult, Mntuitorul nostru Iisus Hristos si a
luminat pe oameni, atunci a Iost Iiresc s Ii luat Iiint un popor nou care nu era nici mic,
nici slab si nici pierdut undeva ntr-un ungher uitat de lume, ci cel mai numeros si mai
crestin dintre toate popoarele, asadar un popor nepieritor si de nebiruit, care se bucur n
toat bun vreme de ajutorul lui Dumnezeu, care desi a aprut parc dintr-o dat dup
49. Isaia, 66, 8.

41
cum a si Iost proorocit la plinirea tainic a vremii, totusi el este poporul care se cinsteste
pretutindeni cu numele lui Hristos, si acestia snt crestinii.
3. Privind cu ochii Duhului SInt spre viitorul acestui popor, unul dintre prooroci a
Iost att de coplesit de mirare, nct a exclamat: Cine a auzit sau cine a vzut unele ca
acestea ? Oare o tar se naste ntr-o singur zi sau un popor dintr-o dat?
49
Si arat care
va Ii numele n
viilor al acestui popor atunci cnd spune : slujitorii Mei vor Ii numiti cu alt nume, care se
va binecuvnta pe pmnt
80
.

4. Dar chiar dac de Iapt noi nu sntem de mult si dac acest nume recent al
crestinilor a ajuns s Iie cunoscut de toate popoarele doar n vremile mai noi, Ielul nostru
de viat si chipul petrecerii noastre, precum yi nvttura credintei noastre n-au Iost
plsmuite de noi acum de cu-rlnd, ci ele au Iost rnduite, ca s zic asa, de la prima creatie a
omenirii de simtul religios al oamenilor de atunci, dup cum vom dovedi-o.
5. Mai nti chiar poporul evreu nu este un popor nou, ci e cinstit de toti oamenii din
pricina vechimii lui, lucru pe care toti l recunosc
1
. Traditiile si scrierile lui amintesc
despre o serie de brbati din vremea veche, chiar dac acestia n-au Iost prea numerosi, dar
totusi vestiti prin evlavie, prin dreptate si prin toate celelalte virtuti, si dintre care unii au
trit nc nainte de potop, altii dup aceea, asa cum au Iost Iiii si urmasii lui Noe si ai lui
Avraam, de care Iiii evreilor snt mndri c i-au avut drept conductori si strmosi.
6. Toti cei cunoscuti prin dreptatea lor, de la Avraam si urcnd napoi pn la primul
om, nu i-ai putea socoti a Ii Iost departe de adevr si ar Ii putut Ii recunoscuti de crestini,
cu Iapta, nu numai cu numele
S2
.
7. Acest nume ne d s ntelegem ntr-adevr c, pe urma cunoasterii si a nvtturii
lui Hristos, el se deosebeste prin ntelepciune, prin dreptate, prin tria caracterului si a
virtutii, prin curaj si prin mrturisirea credintei ntr-un singur Dumnezeu Cel mai presus de
toate ; pe toate acestea oamenii de atunci le cultivau tot att de mult ca si noi cei de azi.
8. Ca si noi, ei nu se ludau deloc cu tierea mprejur, cu tinerea smbetelor, cu
oprirea de la cutare si cutare mncare, nici cu alte prescriptii, pe care mai trziu Moise cel
dinti a nceput s le socoteasc doar niste simboluri. Astzi, astIel de lucruri nu le mai
spun nimic crestinilor. In schimb, ei recunosc pe Hristos din nsusi graiul lui Dumnezeu,
Care, asa cum am mai artat-o, a Iost vzut de Avraam
3
, i-a proorocit lui Isaac
M
, a
vorbit cu Iacov-Israel
, dup cum stim c a stat de vorb cu Moise si cu proorocii de mai

trziu.
9. Iat de ce s-ar putea spune c acesti prieteni ai lui Dumnezeu
au Iost cinstiti cu numele de Hristos dup cuvntul spus despre ei
BB
nu v atingeti de unsii Mei si nu vicleniti mpotriva proorocilor Mei.
10. Drept aceea se cade s credem c aceast credint, cea dintii si cea mai veche
dintre toate, asa cum o practicau acei prieteni ai lui Dumnezeu, care triau pe vremea lui
Avraam, este la Iel cu cea propovduit tuturor popoarelor de nvttura lui Hristos,
50. Isaia, 6, 116. Parc auzim rspunznd cuvintele sIntului Iustin: deci noi nu slntem un popor
vrednic de dispretuit yi nici un trib barbar, ci pe noi ne-a ales Dumnezeu ca popor sfnt. Dialog. CXIX, trad.
rom. p. 232.
51. Doctrina noastr nu-i nici nou, nici mitic, ci mai veche si mai adevrat dectt nv(turile
tuturor poetilor yi IilosoIilor, zicea TeoIil de Antiohia (Ctre Au-tollc, III, XVI).

52. u8ti n, Apoi. I, 46.
53. Fac, 18, 1.
4. Fac, 26, 2.
. Fac, 3, 1.
6. P8. 104, 1; Parai, 16, 22.
57. Fac, 1, 6 ; #o2., 4, 3.
8. Fac 22, 18.
9. Fac, 18, 18.
60. Fac, 12, 1.
EUSEBIU DE CEZABEEA

4
11. Iar dac se va zice c Avraam a primit mult mai trziu nvttura despre tierea
mprejur, trebuie rspuns c nc cu mult vreme nainte el s-a nvrednicit, pe temeiul
puternicei lui credinte, de o recunoastere a drepttii sale, ntruct cuvntul lui Dumnezeu ne
spune c Avraam a crezut pe Dumnezeu si aceasta i s-a socotit lui spre dreptate
7
.
12. De aici rezult c si nainte de tierea mprejur Dumnezeu nsusi, respectiv
Hristos, Cuvntul lui Dumnezeu, S-a artat unui om drept, Icndu-i Igduinta n legtur
cu cei care urmau s se ndrep-teze mai trziu ca si el, spunndu-i: ntru tine se vor
binecuvnta toate neamurile pmntului
38
si iarsi: Din Avraam se va ridica un popor
mare si tare si printr-nsul se vor binecuvnta toate neamurile pmntului
9
.
13. De aceea trebuie precizat c toate acestea s-au mplinit pentru noi. ntr-adevr,
Avraam s-a ndreptat n urma credintei n Cuvntul lui Dumnezeu, n Hristos, Cel care i S-
a artat, a prsit nchinarea Ia idolii strmosilor si
60
si la rtcirile vietii lui de pn
atunci, mrturisind c exist un singur Dumnezeu peste toate, aducndu-I slujire prin Iapte
bune, iar nu prin tinerea Legii lui Moise, care a venit mai trziu ; unui astIel de om i s-a
spus c ntru el se vor binecuvnta toate neamurile si toate semintiile pmntului.
14. Iar astzi la crestinii rspnditi n lumea ntreag, credinta lui Avraam se vede
tocmai n Iapte, cci ele snt cu mult mai hotrtoare.
15. Si atunci ce ne-ar putea mpiedica s recunoastem unul si acelasi Iel de a crede
si de a ne nchina att la cei care trim dup Hristos, ct si la vechii prieteni ai lui
Dumnezeu ? De aceea am si tinut s dovedim c aceast credint nu-i nici nou si nici
strin, ci, la drept vorbind, e cea dinti, singura yi adevrata regul a credin(ei, fiind
transmis nou prin nv(tura lui Hristos. Atta despre acest lucru.

V

Despre anii artrii Sale printre oameni

1. $i acum, dup cuvenita pregtire pentru ntelegerea istoriei bisericesti, s pornim
pe drumul acestei istorisiri, vorbind mai nti despre ntruparea Mntuitorului nostru. S
rugm dar pe Dumnezeu, Tatl Cuvntului, si pe Iisus Hristos nsusi, despre care vorbim
61
, ca s ne stea ntr-ajutor si s ne ndrume n expunerea adevrului.
2. Era anul al patruzeci si doilea de domnie al mpratului Octavian August yi al
douzeci yi optulea de la cucerirea Egiptului si de la moartea lui Antoniu si a Cleopatrei,
prin care s-a pus capt stpniri pto-lemeilor n Egipt, cnd, potrivit proorociilor, se nstea
n ViIleemul Iudeii Domnul si Mntuitorul nostru Iisus Hristos
62
, pe vremea cnd Siria era
condus de guvernatorul Quirinius.
3. Recensmntul sau numrtoarea svrsit sub Quirinius
63
e a-mintit si de cel
61. Deoarece Eusebiu nu aminteste aici si despre ajutorul Duhului SInt, un copist din sec. XI a notat pe
margine cuvintele si pe prea SIntul Duh. CI. G. Bardy, op. c/I., p. 20.
62. Dup IosiI Flaviu (Antichit. XVIII, 2, 2) mpratul Octavian August a domnit 7 de ani, 6 luni si 2
zile, dintre care 14 ani mpreun cu Antoniu, pn la anul 30 .d.Hr., cnd a cucerit si Egiptul. Moartea lui
Octavian are loc n 19 aug. anul 14 al erei noastre. Potrivit calculului lui IosiI Flaviu, Nasterea Domnului a avut
loc cu 23 ani mal devreme dect nceperea erei noastre. CI. Eusebius Schrilten erster Band, von Dr. Marzell
Stihloher, empten 1870, p. 38, Bibliothek der irchenvater.
63. luca, 2, 2.
64. Fapte, , 37.
EUSEBIU DE CEZABEEA

4
mai vestit dintre istoricii iudei, IosiI Flaviu, atunci cnd istoriseyte un alt eveniment, si
anume, rscoala galileenilor, care a avut loc n acelasi timp, rscoal despre care
pomeneste si Luca n Faptele Apostolilor, cnd scrie : Dup aceea s-a ridicat Iuda
Galileianul, n vremea numrtorii si a atras popor mult dup el, si acela a pierit si toti c(i
au ascultat de el au Iost mprstiati
64
.
4. Tocmai despre acelasi subiect vorbeste si istoricul amintit n a optsprezecea carte
a Antichittilor sale, n urmtoarele cuvinte : Quirinius, membru al Senatului, dup ce a
ndeplinit alte dregtorii si dup ce a trecut prin toate ca s ajung consul, Iiind om de
mare vrednicie,
a venit In Siria mpreun cu cl(iva oameni trimiyi de Caesar ea s judece poporul de
acolo si s fac numrtoarea bunurilor
0
.
5. Iar ceva mai departe adaug : Iuda Gaulonitul, originar din orasul cu numele
Gamala, a cistigat de partea lui pe Iariseul Sadoc si a attat poporul la rscoal, spunnd c
numrtoarea aceasta nu ajut Ia nimic altceva dect s aduc mai mult robie asupra lor,
ndemnnd poporul s-si apere libertatea
66
.
6. Iar n a doua carte a R:boiului iudaic, IosiI Flaviu scrie despre acelasi om
urmtoarele : Atunci un galilean cu numele Iuda a ndemnat pe compatriotii si s se
rscoale nvinuindu-i c pltesc bir romanilor si c n loc de Dumnezeu ei ascult de niste
stpni muritori
67
. Acestea erau spusele lui IosiI.

VI
Pin la venirea Mintuitorului, potrivit proorociilor, evreii au avut
conductori legiuiti. Irod e primul strin care domnete peste ei

1. Pe atunci, Irod, primul conductor strin de neam, a Iost Icut rege peste poporul
iudeu, mplinindu-se astIel proorocia Icut de Moise, potrivit creia se vestea
68
c nu va
lipsi conductor peste Iuda, nici print din neamul lor pn ce va s vin cel cruia i s-a
rezervat si pe care Moise l numeste asteptarea neamurilor.
2. Soroacele prezicerii nu se mpliniser n vremea cnd se ngduise iudeilor s
triasc sub conductori din neamul lor, ncepnd n trecut cu Moise si cobornd pn la
domnia lui August, n timpul cruia cel dinti strin, Irod, a ajuns conductor al iudeilor
sub ascultarea romanilor. Dup cum ne-o spune IosiI
69
, Irod se trgea din Idumeea dup
tat, iar de mam din Arabia. Dar dup cum istoriseste Iuliu AIricanul
70
, care a Iost si el
istoric si nc nu un om oarecare, cei care au scris despre el cu precizie spun c Antipater,
adic tatl lui Irod, se nscuse el nsusi dintr-un oarecare Irod din Ascalon, unul din
slujitorii de la templul lui Apollo.
6. Ant ichit. /ud., XVIII, 1. Dup socoteala lui IosiI Flaviu recensmntul ar Ii
avut loc n anul 7 dup Hristos. Se vede c Eusebiu conIund (ca si Origen, Corn.
ath., 22, 1) cele dou recensmnturi: din anul 1 si din anul 6 (sau 7) d.Hr.
66. Ant ichit. iud., XVIII, 1.
67. De8pre rgzboiul i udai c, II, 8, 1.
68. Fac, 49, 10 (dup ed. 1914).
69. Ant ichit. iud., XIV, VIII, 121 ; Rzb. iud., I, 123, 181.
70. A se vedea mai jos, I, VII, 1112.
1IHOR1A uMBRICEABCA, CARTEA 1NTIIA

44

3. Acest Antlpater dus n robie de mic copil de ctre niste haiduci din Idumeea
71
a
rmas la ei pentru c tatl lui Iiind srac nu 1-a putut rscumpra. $i Iiind crescut dup
obiceiurile lor, el a Iost ndrgit mai trziu de Hircan, marele preot al iudeilor. Din el s-a
nscut apoi Irod
72
cel din timpul Mntuitorului.
4. Acum regalitatea iudeilor trecuse n minile lui, asteptarea neamurilor de care
vorbiser proorocii btea deja la us pentru Iaptul c de acum lipseau conductorii si
printii care ncepnd cu Moise conduseser pe iudei.
. nainte de robia si de surghiunul lor n Babilon, iudeii si avuseser regi ncepnd
cu Saul si apoi cu David, iar nainte de regi, cei care-i conduseser s-au numit
judectori : acestia veniser dup Moise yi dup urmasul acestuia, Iosua.
6. Dup ntoarcerea din Babilon, ei nu ncetaser s aib o conducere aristocratic si
oligarhic pentru c treburile publice erau conduse de preoti pn cnd generalul
roman Pompei a asediat si a cucerit Ierusalimul cu Iorta, a pngrit locurile sIinte, intrnd
pn n colturile cele mai sIinte ale templului
73
, a trimis n robie la Roma, deodat cu
copiii si, pe cel care prin succesiune ancestral Iusese pn atunci rege si mare preot si
care se numea Aristobul si, n sIrsit, a dat preotia suprem Iratelui su Hircan, silind tot
neamul iudeilor s plteasc tribut romanilor.
7. Dar Hircan, cu care se ncheie succesiunea marilor preoti, a Iost Icut prizonier
de prti
74
, asa nct cel dinti, cum am spus-o, strinul Irod a preluat de acum n minile
lui, sub puterea Senatului roman si a mpratului August, conducerea peste poporul iudeu,
8. E sigur c n timpul lui a venit pe lume si Hristos si tot atunci s-a apropiat dup
cum spuseser proorocii si mprtia asteptat a neamurilor si chemarea lor. Cci ncepnd
de atunci nu mai existau conductori si printi iesiti din Iuda, adic din poporul iudeu, si tot
de acum
marea preotie, care nainte trecuse in chip regulat din neam In neam, de la strmosi la
urmasii lor imediati, se sIrsise.
9. Despre toate acestea avem drept chezas pe IosiI
7
, el ne arat
c dup ce a primit dregtoria de rege de la romani, Irod n-a mai rn-
duit arhierei din vechea semintie, ci a ncredintat aceast cinste unor
oameni necunoscuti. Si cnd e vorba de asezarea arhiereului, tot asa a
71. Idumeii sau edomitii erau urmasii lui Esau cel rosu (numit asa din pri-
cina c u l i r i i pielii lui si a Iierturii rosii, pentru care si-a vndut dreptul de nti
nscut. Edomitii locuiau la nceput n jurul Mrii Moarte, iar mai trziu (cnd iudeii
uu Iost dusi n robia babilonic) ei s-au extins si n sudul Palestinei, Iiind mereu
In dusmnie cu iudeii, pn cnd Ioan Hircan, Iiul lui Simon Macabeul, i-a supus
(a. 106 I.d.Hr.), cu conditia s primeasc si ei tierea mprejur (Antichit. iud., XIII, 9, 1).
72. IosiI ]Antichit. iud.. XIV, 1, 3) da alt versiune.
73. IosiI Fluviu aIirm (Antichit. iud., XIV, 4) c Antoniu n-a proIanat templul, In schimb i robit pe
iudei de 10000 talanti.
74. Chemat n ajutor de Antigon, Iiul lui Aristobul. Ioan Hircan a Iost mare preot Intre anii 63-40 .d.Hr.,
iar Antigon ntre 4037. Antigon este ultimul descendent ni dinastiei IIasmoneilor.
tMTORIA aiMnnCBABCA, CARTEA INTIIA

45
Icut si Iiul lui Irod, Arhelau, iar mai trziu tot asa au Icut si romanii,
n stpnirea crora au ajuns iudeii.
10. Acelasi IosiI istoriseste
76
c primul dintre acestia, adic Irod, a pus sub cheie,
cu sigiliul su propriu, odjdiile sIinte ale arhiereului si n-a mai ngduit altor mari preoti
s le mai poat Iolosi. Dup el Arhelau si apoi romanii au procedat la Iel.
11. Dac vorbim si despre astIel de Iapte o Iacem ca s dovedim dreptatea unei alte
proorocii legat de artarea n lume a Mntuitorului nostru Iisus Hristos si care s-a
ntmplat atunci. n cartea lui Daniel, dup ce Scriptura a numrat Ioarte clar un numr
exact de sptmni
77
pn la venirea conductorului Hristos, asa cum am artat-o si n alt
loc
7S
, vesteste c dup ce odat s-au mplinit aceste sptmni, va disprea si ungerea la
iudei, lucru care se vede clar c s-a mplinit n vremea nasterii Mntuitorului nostru Iisus
Hristos.
Am precizat aceste lucruri pentru ca s stabilim adevrul anilor.

VII

Despre pruta contradictie dintre Evanghelii cu privire
la genealogia lui Hristos
1. ntruct genealogia privitoare la Hristos, care ne-a Iost transmis de amndoi
evanghelistii, Matei si Luca
79
r
diIer una de alta, multi cred c ele s-ar contrazice, de
aceea Iiecare din credinciosii care nu cunosc adevrul au cutat s gseasc explicatia
acestor pasaje. S reproducem si noi una lnga cealalt ambele genealogii, asa cum ne-au
Iost ele pstrate ntr-o epistol adresat lui Aristide, lng care anexm acordul dintre cele
dou Evanghelii, aya cum nl l-a transmis Juliu AIricanul, despre care am mai amintit
ceva mai sus
80
.
Acesta din ujrm combate n primul rnd prerile celorlalti, c snt Iortate sau
rtcite, apoi reproduce n termenii urmtori concluzia pe care si-a Icut-o el nsusi n
aceast problem :

2. In Israel numrarea numelor neamurilor se socotea Iie dup Iire, Iie dup lege ,
dup Iire, prin Iiliatii trupesti dup lege, atunci clnd cineva avea copii sub numele Iratelui
mort care rmsese Ir moytenitori
81
. ntruct ndejdea n nviere nu Iusese nc
precizat, s-a cutat un nlocuitor pentru nvierea asteptat si Igduit, si anume prin-tr-
o nviere muritoare, adic dup numrul zmislirilor, pentru ca si numele rposatului
s se perpetueze.
3. ntruct asadar dintre cei de care-i vorba n aceast genealogie unii au urmat
7. IosiI Flaviu, Antichit. /ud., XX, 247, 279. 70. Antichit. lud.,
XVIII, 9293.
77. Dan., 9, 2427.
78. F.clnnn prophet., 143, 1216 (citat dup G. Bardy, op. cit-, p. 24).
79. Malni, 1, 1 si urm.; Luca, 3, 23 si urm.
80. Nu se cunosc date despre Aristide, adresantul lui Iuliu AIricanul. Acesta a Iost contemporan cu
Origen si ne-a lsat cteva scrieri, din pcate pstrate doar Iragmentar. Eusebiu reproduce si n alt loc pasajul de
mai jos (Migne, P.G., 22, 000-901).
81. Adic, prin cstoria de levirat.
82. atei, 1, 15-16.
83. luca, 3, 2324.
tMTORIA aiMnnCBABCA, CARTEA INTIIA

46
trupeste printilor lor, pe cnd altii, Iiind nscuti din cutare sau cutare strin, au primit
numele cutare sau cutare, cci pomenire s-a Icut si de unii care au Iost realmente nscuti
ca si de ceilalti care s-au nscut prin conventie.
4. In chipul acesta nici una dintre Evanghelii nu greseste, nici cnd numr dup
Iire yi nici cnd numr dup lege. Neamurile iesite din Solomon yi cele iesite din Natan
se conIund unele cu altele n urma celei de a doua cstorii, din atribuire pe seama unui
urmas, n asa Iel nct aceleayi persoane snt luate uneori n urmas, dar n chipuri diIerite,
uneori ca printi putativi, alteori ca printi reali. n chipul acesta, ambele liste Iiind cu
totul juste, se ajunge la IosiI ntr-un mod complicat, dar corect.
5. Pentru ca s se nteleag cele spuse voi lmuri cum decurge nlntuirea
urmasilor rezultati de aici. Numrnd neamurile ce pornesc de la David peste Solomon,
observm c al treilea de la sIrsit
82
e Natan care a nscut pe Iacov, tatl lui IosiI. Dup
Luca, ns, ncepnd cu Natan, Iiul lui David, al treilea de la sIrsit este Melchi, cci IosiI
este fiul lui Eli, care la rndul lui e Iiul lui Melchi
83
.
6. Or, dac termenul indicat de noi e IosiI, atunci va trebui s artm n ce fel
poate Ii socotit tat yi unul si cellalt: Iacov care coboar din Solomon yi Eli, care vine
din Natan ; s artm c cei doi brbati (Iacov yi Eli) erau Irati si c naintea lor, printii
lor : Natan si Melchi,
cu toate c proveneau din descendenti diIeriti, amndoi dovin buniaii lui IosiI.
7. Asadar, Natan yi Melchi cstorindu-se succesiv cu aceeasi Iemeie au avut copii
care erau Irati dup mam, ntruct legea nu oprea ca o Iemeie care ar Ii Iost respins de
sotul ei ori creia i-ar Ii murit sotul s se cstoreasc cu un alt brbat.
8. Din aceast Iemeie (Esta, cci asa ne spune traditia c se chema ea), Natan,
primul care cobora din Solomon, nstea pe Iacov, dar ntruct Natan a murit, vduva lui s-
a cstorit cu Melchi, care se trgea din Natan, si mpreun au avut un Iiu numit Eli, care
era din aceeasi semintie, dar din alt Iamilie, dup cum am spus mai nainte.
9. In chipul acesta vom vedea c Iacov si Eli, care veneau din printi diIeriti, erau
Irati dup mam. Din acestia, unul, si anume Eli, a murit Ir copii, pe cnd cellalt,
Iacov, Iratele su, a luat n cstorie pe sotia aceluia si ca al treilea membru al Iamiliei 1-a
nscut din ea pe IosiI
84
, care din punct de vedere natural tinea de Iapt de el, de aceea s-a si
spus : Iacov a nscut pe IosiI
8
, dar care, potrivit legii, se socotea a Ii Iiul lui Eli, cci
lui i-a Icut un urmas Iratele su.
10. Asadar genealogia privitoare la IosiI nu se poate spune c-i gresit, cci pe de o
parte Evanghelia dup Matei ne spune : Iacov a nscut pe IosiI, iar pe de alt parte
Luca scrie : (Iisus) era, dup cum se socotea,, Iiu al lui IosiI, care era Iiul lui Eli, care,
dup cum s-a spus, era Iiul lui Melchi. Luca n-ar Ii putut reda mai clar descendenta le-
gal, cci la urma urmei ca s urce cu enumerarea neamurilor pn la Adam Iiul lui
Dumnezeu
86
, Luca n-a Iolosit expresia a nscut,
11. ceea ce n Iond nu-i nici Ir temei si, nici plsmuit din vnt. Cci Printii
Mntuitorului dup trup ne-au mai transmis, Iie sub Iorm de preamrire, Iie numai ca s
se stie, ceea ce nu-i departe de adevr, si anume c nvlind asupra orasului Ascalon din
Palestina niste bande de idumei au prdat si templul lui Apolloh care era asezat tocmai
lng zidurile orasului si au luat prizonier mpreun cu alti multi si pe An-tipater, Iiul unui
84. Prima pereche era Natan si Melchi/ a doua, Iacov si Eli.
8. Matei, 1, 16.
86. Luca, 3, 2324
INTOniA BlimiOSAMA, CARTEA INTtIA

40
slujitor al templului cu numele Irod, pe care l-au tinut mult timp n robie, iar ntruct
preotul nu si-a putut rscumpra Iiul, Antipater a ajuns s Iie crescut dup obiceiurile
idumeilor si mai trziu a Iost ndrgit de Hircan, mai marele preotilor din Iudeea.
12. Mai trziu el a Iost trimis n Iruntea unei solii n numele lui Hircan la Pompei,
de la care a obtinut libertatea regatului care Iusese rpit de Aristobul, Iratele su, ba a
avut chiar norocul de a fi recunoscui el ca guvernator al Palestinei
87
. Dar n scurt timp
Antipater a fost ucis prin nselciune din pricina invidiei provocate de norocul lui
neasteptat, asa nct dup el a urmat la tron Iiul su Irod, care va fi ntrit printr-un decret
al senatului de ctre Antoniu si August ca s domneasc peste iudei. Fiii si au Iost Irod si
ceilalti tetrarhi
88
, lucru despre care gsim stiri si la ceilalti istorici greci !

13. nsemnri scrise din arhive ne dau stiri despre genealogiile evreilor adevrati
precum si despre ale celor proveniti de la alte credinte, cum au Iost cazurile cu Achior
Amonitul
89
, despre Rut moabitean-ca
uo
si despre neamurile iesite din Egipt si ncuscrite
cu evreii
91
. Irod, po care nu-1 interesa deloc neamul israelitilor, dar pe care-1 stnjenea
originea sa modest, a poruncit s se ard registrele acestor genealogii, nchipuindu-si c
si-ar spori Iaima neamului prin aceea c nimeni nu yi-ar mai putea urca de acum prin
registre publice Iaima neamului pn la patriarhi sau la neamurile prozelitilor ori ale
strinilor cu care s-au ncuscrit.
14. Totusi cteva Iamilii au purtat grij de stirile privitoare la genealogiile
neamurilor lor, Iie pstrnd vie amintirea lor, Iie Icnd copii dup ele si ludndu-se c
au salvat pomenirea nobletei lor
92
. Printre ele se aIlau cu privire la neamurile apropiate
dup trup ale Mntuitorului si unele asa numite desposini
93
de loc din satele iudaice
din Nazaret si din ohaba. Aceste neamuri se rspndiser n restul (rii yi yi-au notat
asa zisele genealogii dup Cartea zilelor
94
pe ct le-a stat n putint.
15. C ar Ii asa sau altIel, nu s-ar putea gsi o explicatie mai potrivit, cel pu(in la
ceea ce cred si la ceea ce crede orice om de bun sim(. S fie destul atta, chiar dac n-
avem aici garantie deplin pentru c nu avem yi nu putem avea o stire mai bun. Oricum,
Evanghelia spune adevrul ntreg.
16. Iar la urma aceleiasi epistole, Iuliu AIricanul adaug : Natan
Iiind mort, un urmas al lui Natan cu numele Melchi a nscut cu ace-
easi Iemeie pe Eli. Eli si Iacov erau asadar Irati. Iar dup ce Eli a murit,
Iacov i-a adus un urmas care va zmisli pe IosiI, Iiul su natural si
Iiu dup lege al lui Eli. In chipul acesta IosiI era Iiu att al unuia, ct
87. IosiI Flaviu, Antichit. iud., XIV, 127139.
88. Clnd s-a nscut Iisus, cei patru tetrarhi (printi stpnitori peste a patra
parte) erau Pontiu Pilat peste Iudeea, Irod Antipa peste Galileea, Filip peste Itureea
sl Lisanios peste Abilene. Are dreptate G. Bardy (op. cit., p. 28) clnd spune c inIor-
matiile lui Iuliu AIricanul snt cam romantate Iat de cele ale lui IosiI Flaviu.
89. ludii, 14, 6.
90. Rut, 4, 1920.
91. le., 12, 38; Deut., 23, 8.
02. Totusi registre publice (i)(j.6aioi BEXTOI) existau si pe la anul 100 cnd yi scria IosiI Flaviu
Autobiogratia sa. CI. H. raIt n Eusebius irchengeschichte, Mun-fhen, 19G7, p. 102.
93. Adic domnie, os de domn.
94. Nu se stie ce va Ii insemnnd Cartea :ilelor. Poate Cronici sau Paralipomcne.
IMTOniA uIM1IICABCA, CARTEA INTIIA

91
si al celuilalt
9
.
Att de la AIricanul.
17. Pornind de la aceast genealogie a lui IosiI urmeaz c si Mria
apare din aceeasi semintie ca si el, cci dup legea Iui Moise nu era
ngduit ca ea s se cstoreasc cu cineva dintr-un neam strin
9G
, ci
era rnduit s se mrite cu cineva din aceeasi cetate si din aceeasi se-
mintie, pentru ca mostenirea Iamiliei s nu treac la alt semintie.
Dar cu aceasta, destul despre acest lucru.

VIII

Despre planul lui Irod de a ucide prunci i cu ce
moarte a fost pedepsit i el

1. Dup ce Hristos s-a nscut asa cum Iusese anuntat, n Betleemul Iudeii, la vremea
despre care am pomenit, iat Irod a Iost cercetat de magii veniti din Rsrit, care i-au
cerut s-i spun unde se aIl regele iudeilor care s-a nscut de curnd, ntruct ei vzuser
steaua si dorinta i-a pus pe drumuri ca s vin s se nchine acelui prunc dumnezeiesc. Nu
putin i-a Iost mirarea lui Irod cnd a auzit de asa ceva, gndindu-se c de acum nssi
viata lui ar Ii pus n primejdie. Si I-cnd cercetare de la nvtatii Legii evreiesti n
legtur cu locul unde era s se nasc Hristos, ndat ce a nteles c, potrivit proorociei lui
Miheea, locul acela era Betleemul
97
, Irod a poruncit printr-un edict s Iie ucisi toti
pruncii sugaci din Betleem si din mprejurimi, de doi ani si mai mici, dup timpul pe care-
1 ntelesese de la magi
98
, creznd desigur c n Ielul acesta Iisus va avea si El aceeasi
soart nenorocit ca si cei de o vrst cu El.
2. Dar pruncul luminat a rsturnat uneltirile lui, fiind dus n Egipt, cci prin
artarea unui nger printii nteleseser mai dinainte care va fi soarta Lui. Asa ne-o spune
istorisirea sInt a Evangheliei
M

a
.
3. In legtur cu aceste ntmplri se cade s vedem si n ce Chip a Iost pedepsit
Irod pentru ndrzneala cu care s-a pornit el mpotriva lui Hristos si a celor de o vrst cu
EL Cci ndat, Ir s se astepte la aya ceva, dreptatea dumnezeiasc 1-a urmrit ct nc
se aIla n viat, artndu-i semnele a ceea ce i se va ntmpla la plecarea lui din cele de pe
pmnt.
4. Tocmai cnd i se prea c totul merge bine n regatul su, Iaima casei sale s-a
ntunecat prin nenorociri venite una dup alta: mai nti uciderea sotiei, apoi a celor doi Iii
9. Eusebiu reproduce acest pasaj si n alt scriere a sa : "uaest. ad. Steph. 4, Migne, P.G., 22, 901.
96. Num., 36, 89.
97. Mi/i., , 2.
98. La nceput magii erau preoti (la medo-persi), cu timpul cititori n stele, astronomi (mai ales la
babilonieni). Numrul magilor veniti la Ierusalim nu era cunoscut. IncepSnd de la papa Leon I (I 461) se stie c
ar Ii Iost trei magi. CI. Stihloher, op. cit., p. 46.
IMTOniA uIM1IICABCA, CARTEA INTIIA

91
si n urm a celor mai apropiate rudenii yi prieteni. De Iapt, acum nici nu putem descrie
amnuntit aceste ntmplri care ar lsa n umbr pn si pe cele din tragediile antice.
Istoricul IosiI le-a descris totusi destul de pe larg n Istoriile sale.
5. Curnd dup nelegiuirea svrsit mpotriva Mntuitorului si a celorlalti prunci,
pumnezeu a dat lui Irod o grea lovitur, care i-a grbit si moartea; de aceea nu-i Ir rost
s ntelegem cele spuse de istoricul care a descris aceste nelegiuiri si care scrie despre
moartea lui n a 17-a carte a Antichittilor iudaice. Pentru Irod boala era cu att mai
amar cu ct Dumnezeu l pedepsea si pentru Irdelegile svrsite de el nainte.
6. ntr-adevr, niste Iriguri usoare care-i mcinau Ir ncetare mruntaiele nu
ddeau celor din jurul su impresia s priceap toat vpaia care-1 mistuia nuntru.
Simtea o slbatic dorint de a mnca, dar cu nimic nu-si putea potoli Ioamea. Intestinele
lui erau numai rni, ndeosebi stomacul i provoca dureri cumplite,
un
lichid albicios i
curgea Ir ncetare din picioare.
7. O boal asemntoare se maniIesta si n abdomen, iar organul su viril intrase n
putreIactie producndu-i viermi. Ca s poat respira trebuia s se ridice mereu n picioare
si rspndea un miros ru cu totul de nesuIerit din pricina oboselii yi a respiratiei sale
apstoare. Mdularele i erau zguduite de spasme nspimntoare.
8. Slujitorii celor sIinte si cei crora li s-a ncredintat prezicerea viitorului spuneau
c Dumnezeu se rzbuna astIel din pricina multelor nelegiuiri svrsite de acest rege ".
Iat yi un alt pasaj din cealalt, scriere a aceluiasi istoric.
9. In a doua carte a 8toriei sale, el mal d unele descrieri despic*
acelasi personaj, scriind aya: Mai trziu, boala i-a cuprins ntreg orga-
nismul, maniIestndu-se n diIerite chipuri. Accesele de Iriguri nu erau
prea mari, dar el avea o mncrime insuportabil pe tot corpul, dureri
nencetate de intestine, umIlturi la picioare ca un idropic, umIlturi
mari la abdomen, la membrul viril o cangren ajunsese s produc
viermi; n aIar de' aceasta, o respiratie asmatic si penibil, spasme din
toate mdularele, n asa msur nct toti ghicitorii vedeau n acestea
o pedeaps pentru relele comise
l0
.
10. Dar n ciuda tuturor acestor suIerinte, regele se lega de viat, ndjduind
vindecare si cutnd leacuri. A trecut si dincolo de Iordan si a Icut uz si de apele termale
de la Callirhoe
101
, care curg spre lacul AsIaltit si dulceata lor le Iace chiar bune de but.
11. Doctorii s-au gndit chiar s nclzeasc cu ulei cald trupa| su slbit,
introducndu-1 ntr-o baie de ulei. Dar el a lesinat dnd ochii peste cap ca un slbnog.
Slugile au izbucnit n strigte, ceea ce l-a Icut s-si revin, dar ncolo, vznd c
vindecarea nu-i surde, el a poruncit s se mpart cte 0 de drahme Iiecrui ostas si mari
sume oIiterilor si prietenilor lor.
12. Dup aceea s-a ntors la Ierihon abtut si hotrt s nIrunte chiar moartea dup
ce-si va pune n aplicare nc o ultim isprav. Porunci asadar s Iie convocati Iruntasii
tuturor cettilor din ntreag Iudeea si i-a nchis n ceea ce se numeste hipodrom.
98 a. atei, 2, 17.
99. Ant ichit. iud.. XVII, 168170.
100. R:b. iud., I, 67662.
101. Localitate pe coasta rsritean a Mrii Rosii. M. Abel, Geographle do la
Palestine, Paris, 1932, l, p. 461.
102. R:b. lud., I, 66466.
IN II) III A IIIKntCBABCA, CARTA NTIIA

33
13. Apoi a chemat pe sora lui, Salomea, si pe sotul ei Alexa : stiu, zise el, c
iudeii vor srbtori bucurosi moartea mea, dar tot asa s-ar putea s Iiu si regretat de unii
si s am o n-mormntare pompoas dac vreti s ascultati de poruncile mele. Pe acesti
oameni ntemnitati aici s-i omorti ndat ce voi muri eu, nconjurndu-i cu armat ; n
chipul acesta ntreag Iudeea si Iiecare cas va plnge dup mine chiar dac nu va vrea.
14. Iar mai departe, acelasi IosiI adaug : In acelasi timp Irod se mbta de dorinta
de a se ndopa de ct mai mult mncare, cu toate c suIerea de o tus spasmodic.
Stpnit de aceste dou patimi, el si-a pus gndul s o termine cu viata. A luat un mr si a
cerut apoi un cutit, cci avea obicei s taie n bucti ceea ce mnca. Apoi dup ce a vzut
c nimeni nu-1 mpiedic si-a ridicat mna cu cutitul ca si cum ar Ii vrut s se njunghie
m
.
15. Acelasi istoric mai relateaz c, pu(in nainte de a muri, Irod a dat porunca
s Iie ucis yi cel de al treilea yi ultimul su Iiu, n afar de ceilal(i doi pe care tot el i
ucisese yi c astIel, n niste chinuri groaznice, si-a ncheiat viata
l03
.
16. Acesta a Iost sIrsitul zilelor lui Irod, care a suIerit astIel o dreapt pedeaps
pentru uciderea pruncilor masacrati n jurul Betle-emului, creznd c astIel poate
primejdui si viata Mntuitorului nostru. Dup acest masacru un nger s-a artat lui IosiI
pe cnd era n Egipt, cerndu-i s aduc din nou n Iudeea pe Pruncul si pe mama Lui, ar-
tnd prin aceasta c muriser cei ce cutaser sIrsitul Pruncului. La acestea
Evanghelistul adaug : Auzind c Arhelau domneste n Iudeea In locul lui Irod, tatl
su, s-a temut s mearg acolo si, lund nstiin(area n vis, s-a dus n prtile Galileii
m
.

IX
Despre cele intamplate in vremea lui Pilat

1. Istoricul pomenit mai nainte mai relateaz totodat c dup moartea lui Irod s-a
urcat pe tron Arhelau. Potrivit testamentului lui Irod, tatl su, yi hotrrii lui Cezar
August, el primise s mosteneasc st-pnirea asupra iudeilor, dar dup 10 ani, cznd si
el de la putere, au venit n locul lui cei doi Irati : Filip si Irod cel tnr, care si-au primit
tetrarhiile lor deodat cu Lisanias
l0
.
2. Acelasi IosiI arat n cea de a optsprezecea carte a Antichittilor
108
c n al
doisprezecelea an de domnie a lui Tiberiu care urmase la conducerea suprem lui
August care-si pstrase puterea vreme de 57 de ani Pontiu Pilat a primit postul de
guvernator peste Iudeea yi a rmas n aceast slujb 10 ani ncheiati, aproape pn la
moartea lui Tiberiu.
3. S-a dovedit deci limpede minciuna Memoriilor sau Actelor lui Pilat, plsmuite
de curnd mpotriva Mntuitorului
107
nostru, pentru c
mai Intii de toate nsusi titlul acestei scrieri dovedeste prin el nsusi minciuna acestei
plsmuiri,
103. Antichit. iud., XVII, 187; R:b. iud., I, 66. Irod a murit la zile de la executarea Iiului su
Antipater, la Iinea lui martie sau nceputul lui aprilie, anul 70 a.U.c. sau anul 41 d.Hr., la vrsta de saptezeci de
ani.
104. Matei, 2, 22.
10. Luca, 3, 1. Antichit. iud., XVII, 188189; 342344. Datele oIerite de Eusebiu nu stnt cu totul
exacte. Pentru amnunte Ia E. Schuerer, Gesch. d. fud. Jolkes, ed. I V , p. I, 448-449 ; 716720. Arhelau a Iost
exilat n Galia n anul 6 d.Hr.
106. Antichit. iud., XVIII, 3233.
107. Eusebiu nu pare a avea cunostint de versiunea apocriI crestin a Actelor Iul Pliat, desi se reIer la
ele, asa cum o Icuser si Iustin (Apo/, I, 2 ; 28) si Terlulimi (Apoi., , 21). In schimb, el descrie pe larg (n
Istoria bis., IX, V, 1) pamIletul
ISTORIA ttlIJCRlCEAICA, CARTEA iNTlIA

4. Autorii acestor e2orii pun pe vremea celui de al patrulea consulat al lui
Tiberiu (adic n al Vl-lea an de domnie a lui) cele scornite cu atta nerusinare despre
patimile Mntuitorului; or, pe vremea aceea Pilat nc nu-si primise ncredintarea de
guvernator peste Iudeea (dac peste tot trebuie s Iolosim mrturia lui IosiI), ceea ce do-
vedeste cu claritate n sensul celor spuse mai nainte c Pilat a Iost asezat de Tiberiu ca
guvernator peste Iudeea n al zecelea an de domnie a lui.

X

Despre arhiereii iudeilor sub care i-a
propovduit Hristos invttura

1. n vremea aceea, potrivit Evanghelistului, n al XV-lea an al domniei lui Tiberiu
si n al IV-lea de guvernare a lui Pilat peste Iudeea, precum si ntr-o vreme cnd slujeau ca
tetrarhi peste restul Iudeii Irod (cel tnr), Lisanie si Filip, Mntuitorul si Domnul nostru
Iisus, Hristo-sul lui Dumnezeu avea ca la 30 de ani cnd a nceput s propovduiasc
l08
, venind nti la botez si vestind Evanghelia Sa.
2. SInta Scriptur spune c toat durata propovduirii Domnului a avut loc pe
vremea arhiereilor Anna si CaiaIa, ceea ce vrea s spun c toat durata nvtturii Sale s-
a desIsurat ntre anii cnd au servit acesti arhierei. Or, dac Iisus si-a nceput
propovduirea sub arhieria lui Anna si a durat pn n vremea lui CaiaIa
l09
I
nseamn c
ntreaga Lui propovduire n-a durat chiar patru ani mpliniti.
3. ntruct nc de atunci nu mai erau n vigoare prevederile Legii, urmeaz c nu
mai era actual nici obiceiul ca serviciile liturgice s Iie ncredintate pe viat si prin
succesiune ancestral, ci guvernatorii romani ncredintau arhieria cnd unuia, cnd altuia
pe termen de un an
110
cel mult.
4. IosiI mrturiseste numele a patru arhierei care s-au perindat in-cepnd de la Anna
pn la CaiaIa, spunnd n aceeasi carte a Antichitgjilor sale urmtoarele : Valerius
Gratus dup ce a depus din arhierie pe Anna a proclamat ca mare preot pe Ismael, Iiul lui
Favi, iar la putin timp dup aceea, hlturndu-1 si pe acesta, a asezat ca arhiereu pe Ele-
azar, Iiul marelui preot Anna.
. Dup ce a mai trecut un an l-a nlturat si pe acesta si a ncredintat arhieria lui
Simon, Iiul lui Camit, care nici el n-a dus-o mai mult de un an, asa c dup el a venit (ca
urmas) IosiI numit si CaiaIa
6. Asadar, reiese c durata ntreag a propovduirii Mntuitorului nostru n-a Iost
mai lung de patru ani mpliniti, ntruct patru mari preoti au ocupat acest post pe cte un
anticrestin pus n circulatie pe vremea tiranului Maximin Daja n anii 311312. Se stie c potrivit Actelor
apocriIe Pilat ar Ii raportat mpratului Tiberiu despre minunile, rstignirea si nvierea Domnului Hristos,
precum si despre pedeapsa dat de el (de ctre Pilat). mpratul Tiberiu ar Ii propus senatului roman s treac n
rndul zeilor pe Hristos si pe M~ica Lui.
108. Z,uca, 3, 23.
109. Anna si CaiaIa exercitau mpreun, nu succesiv, Iunctia de mare preot (M. Lagrange, LEvangile
selon saint Luc, Paris, 1921, p. 102103).
110. ConIuzie. Numirea era la cheremul guvernantilor, dar ea nu se Icea dect pe durata unui singur an.
ISTORIA ttlIJCRlCEAICA, CARTEA iNTlIA

an, ncepnd de la Anna si pn la instalarea lui CaiaIa. C acest CaiaIa era ntr-adevr
arhiereu n anul cnd a avut loc rstignirea Mntuitorului ne-o spune cuvntul inspirat al
Evangheliei
112
, asa nct cu ajutorul lui si al celor spuse nainte e dovedit timpul cnd a
avut loc propovduirea lui Hristos.
7. S mai adugm c la putin vreme dup nceperea acestei pro-povduiri El a
chemat pe cei 12 apostoli, singurii pe care i-a si numit printr-un dar deosebit apostoli
l13
, pe care i-a trimis cte doi naintea Ietei Sale n Iiecare cetate si loc, unde nsusi avea
s vin
l14
.

XI
Mrturii despre Ioan Bote:torul yi
despre Hristos
1. Despre tierea capului lui Ioan Boteztorul de ctre Irod cel tlnr ne inIormeaz
att sIintele crti ale Evangheliilor, ct si IosiI
11
atunci cnd aminteste despre Irodiada,
despre care ne spune c Irod a luat-o n cstorie cu toate c era sotia Iratelui su, dup ce
si-a alungat pe cea care-i Iusese sotie legiuit, desi Iusese si ea Iiica lui Areta regele
Petreei, pe care o corupsese pe cnd nc i tria sotul. Din cauza aceleiasi Irodiade, dup
ce a ucis pe Ioan Boteztorul, Irod a pornit cu rzboi mpotriva lui Areta pe a crui Iiic a
necinstit-o.
2. Dar n acest rzboi, asa ne spune IosiI, a pierit ntreaga armat a lui Irod drept
pedeaps pentru nelegiuirea svrsit Iat de Ioan.
3. Acelasi IosiI mrturiseste
116
c Ioan era unul din cei mai drepti oameni si c
boteza, asa cum de altIel ne relateaz si cele scrise n SIintele Sqrjpturi. Tot el ne mai
inIormeaz si aceea c tot din pricina Irodiadei si-a pierdut Irod tronul, Iiind surghiunit
mpreun cu ea si pedepsiti s triasc n orasul Vienne din Galia
l17
.
4. Toate acestea snt descrise n a 18-a carte a Antichittilor, unde se scriu si
despre Ioan urmtoarele : unii dintre iudei credeau c armata lui Irod a Iost nimicit de
Dumnezeu nsusi, Care a rzbunat astIel pe bun dreptate moartea lui Ioan, numit
Boteztorul.
. Cci ntr-adevr Irod a Iost cel care a poruncit s-1 omoare, cu toate c Ioan era
un om bun care ndemna pe iudei s svrseasc ntre ei numai Iapte virtuoase, iar Iat de
Dumnezeu s Iie cu credint si s vin cu totii la botez, zice el, cci numai atunci e plcut
botezul, naintea Domnului, dac te cureti nu att ca s ti se ierte anumite greseli, ct mai
ales s te puriIici suIleteste printr-o viat mai sInt.
6. Or, ntruct multimile se strngeau n jurul lui grbindu-se s-i asculte predicile,
Irod se temea de puterea de convingere pe care Ioan o avea asupra oamenilor, pe care i se
prea c-i ndeamn la un Iel de rscoal, cci avea impresia c tot poporul nclina s
111. Antichit. Iud., XVIII, 34; 3.
112. Matei, 26, 3 ; 7 ; Ioan, 11, 49 ; 18, 13 ; 24 ; 29.
113. Matei, 10, 1 ; Marcu, 3, 14; Luca, 6, 13 ; 9, 1 etc.
114. Luca, 10, 1.
11. Matei, 14, 112; Marcu, 6, 1419; Luca, 3, 1920. IosiI Flaviu, Antichit.
lud., XVIII, 109 - 114.
117. Eusebiu conIund exilarea lui Irod Agripa n Galia cu cea a lui Arhelau
(IosiI, Antichit. iud., XVIII, 7), despre care am vorbit mai sus.
118. Actualmente, Mkaur, la 3 ore spre est de Marea Rosie.
INTOHIA u HEHICEASCA, CAHTKA NTtlA

67
mearg dup sIaturile lui; de aceea socotind c-i mai bine nainte de a Ii lsat lucrurile s
ajung att de departe, Irod a preIerat s pun la cale uciderea lui dect s-i par ru (n
caz c-ar Ii izbucnit o revolutie) c n-ar mai Ii putut-o scoate la capt. Din pricina acestei
bnuieli, Ioan a Iost aruncat n temnita din Maheront
lls
, de care am mai pomenit, si acolo
a Iost ucis
l19
.
7. Dup ce am expus prerile lui IosiI despre Ioan, iat cu ce cuvinte aminteste el si
despre Mntuitorul nostru n aceeasi scriere a sa : In vremea aceea a trit si Iisus, un om
ntelept, dac n general poate Ii el socotit om. Cci a svrsit minuni si a nvtat pe
oameni s cunoasc adevrul, cstignd n acest scop pe multi dintre iudei si pe multi
dintre pgni.
8. Acesta a Iost Hristos, Care desi n urma denuntului unora dintre conductorii
nostri a Iost osndit de Pilat s moar pe cruce, totusi cei care l-au iubit nc de la nceput
n-au ncetat s-o Iac si dup aceea, nchinndu-I-se. Cci li s-a si artat dup trei zile ca
Iiind din nou n viat, dup cum deja multi prooroci preziseser aceste minuni si multe
altele despre El. De Iapt nici pn azi n-a disprut neamul crestinilor, care-si trag numele
tocmai de la El
l2
.
9. Din clipa n care un istoric provenit tocmai din neamul iudeilor ne transmite n
scrierea sa astIel de lucruri despre Ioan Boteztorul si despre Mntuitorul nostru, cum s
poat scpa de nvinuirea de plsmu-itori nerusinati cei care au nscocit Memoriile
121

relative la aceste dou personaje ?
Dar s Iie destul cu cele spuse aici.

XII

Despre ucenicii Mintuitorului

1. Numele Apostolilor Mntuitorului nostru snt cunoscute de toti, n schimb lista
celor 70 n-o gsim nicieri. Unul dintre ei trebuie s I i Iost Barnaba, de care aminteste
n diIerite locuri cartea Faptelor Apostolilor
122
, iar n chip special Pavel n epistola sa
ctre Galateni. Dintre ei mai Icea parte, dup cum st scris, Sostene
123
, cel care scria
mpreun cu Pavel epistola ctre Corinteni.
120. IosiI Flaviu, Antichit. iud., XVIII, 6364. Autenticitatea acestui testimo-nium Ilavianum, cum a
Iost numit de critica istoric (Eusebiu l reproduce si n Demonstr. evang., III, III, 10106 si n Theoiania, V,
44), a Iost mult discutat. ndeosebi se crede c ar Ii Iost interpolate expresiile: 1) dac n general poate I i
socotit om i 2) Acesta era Hristos si 3) s-a artat dup trei zile ca Iiind din nou n viat, dup cum deja multi
prooroci preziseser aceste minuni si multe altele despre El. Ch. Martin crede c autorul acestor glose ar Ii
Origen. Multi cercettori contest ntreg pasajul. Dar si mai multi l accept. Ad. Harnack l admite socotind pe
IosiI Flaviu un sincretist. G. Bardy nclin s cread c mai acceptabil pare a I i interpolarea celor trei aIirmatii.
Oricum, toate variantele Antichit. iud. cuprind textul integral. Ambrozie si Ieronim nu se ndoiau de integritatea
textului. Interpolarea se va I i Icut n sec. III. Dar la urma urmei, nimeni n-a pus la ndoial reIeratul lui IosiI
Flaviu despre Ioan Boteztorul. De ce n-ar Ii Icut-o si pentru Iisus Hristos, chiar dac n Iorma exprimrii s-ar Ii
adugat vreo expresie sau dou ?
121. E vorba de Acta Pilati.
122. Dar pe vremea lui Eusebiu nu se cunostea numele tuturor celor 70 (72) de ucenici; deja nainte de
anii 00 lista lor circula pretutindeni. Hennecke-Schneemel-Cher, Neutestam. Apokryphen.
123. / Cor., 1, 1.
124. Gal., 2, 11. Se vede c ntre cei 70 de ucenici era unul cu numele eIa. In cazul acesta, aici (Gal., 2,
11) n-ar I i vorba de apostolul Petru.
INTOHIA u HEHICEASCA, CAHTKA NTtlA

67
2. Cel putin asa ne inIormeaz si Clement n cartea a V-a a Hipo-tipo:elor sale,
atunci cnd citeaz stirea lui Pavel despre ChiIa : Cnd ChiIa a venit n Antiohia, pe Iat
i-am stat mpotriv
124
socotindu-1 si pe el alturi de cei 70 de ucenici si purtnd ca un al
doilea nume si pe cel al apostolului Petru.
3. Si Matia, cel rare va Ii numrat mpreun cu ceilalti Apostoli
,2
, precum si cel
pentru care s-au tras sorti, trebuie s se Ii nvrednicit de a Ii Iost chemati h rndul celor
70. Dup cum se istoriseste, dintre ei va Ii Icut parte si Tadeu, despre care voi transpune
ndat o istorioar care a ajuns pn la noi
m
.
4. Dac am cerceta mai atent, ndeosebi dac am analiza mrturiile lsate de Pavel,
am vedea c numrul ucenicilor Mntuitorului a Iost mai mare de 70. Cci dup nvierea
sa din morti Mntuitorul s-a artat mai nti lui ChiIa, apoi celor doisprezece si dup aceea
deodat la peste cinci sute de Irati din care unii au murit spune Pavel dar dintre care
cei mai multi triesc pn astzi
. Dup aceea s-a artat lui Iacov, care era unul din asa numitii Irati ai
Domnului. Apoi ntruct aIar de acestia existau, dup pilda celor 12, nc un mare
numr de apostoli, printre care trebuie amintit si Pavel nsusi, acelasi Pavel adaug :
dup aceea s-a artat tuturor apostolilor.
Atta despre apostoli.

XIII

Istorisire despre regele celor din Edessa

1. n legtur cu aceast istorisire, iat cum s-au petrecut lucrurile, ntruct
dumnezeirea Domnului si Mntuitorului nostru devenise cunoscut oamenilor n urma
svrsirii puternicelor si tainicelor Sale minuni, au Iost cstigati multe mii de oameni chiar
si dintre cei care locuiau n tinuturi strine, din cele mai ndeprtate de Iudeea, mai ales
pentru c ndjduiau c vor putea Ii vindecati de boli si de suIerinte de tot Ielul.
2. Asa se Iace c regele Abgar, care domnea cu mare cinste peste popoarele de
dincolo de EuIrat si care suIerea cumplit de o boal trupeasc, dup socotintele omenesti
cu neputint de vindecat, auzind de vestitul nume al lui Iisus si de minunile Lui
recunoscute de toti, I-a trimis printr-un sol o smerit scrisoare, rugndu-L s vin si s-1
vindece de boal.
3. Neputind s dea altIel ascultare acestei cereri, Iisus 1-a nvrednicit totusi de o
scrisoare special
128
, prin care-i Igduia c-i va trimite pe unul din ucenicii Si ca s-1
vindece si s-1 mntuiasc pe el si pe toti supusii lui.
12. Fapte, 1, 2326.
126. Matei, 18, 4 si Marcu, 3, 14, pun pe Tadeu ntre cei 12 apostoli, dar n listele lui Luca el lipseste.
Asadar Tadeu va Ii Iost numai ucenic, nu apostol. Eusebiu aIirm si el acest Iapt aici mai jos, I, 13.
127. / Cor., 15, 7.
IMTOMA IIimiCEASCA, CARTA TNTIIA

.19
4. Dup scurt vreme Igduinta Icut regelui s-a si mplinit, cci dup ce Iisus a
nviat din morti si s-a nltat la cer, Toma, unul din cei doisprezece apostoli, a trimis la
Edessa, printr-o lucrare dumnezeiasc, pe Tadeu, care si el era numrat n rndul celor
saptezeci de ucenici ai lui Hristos, ca vestitor si propovduitor al nvtturii despre
Hristos, asa nct prin el au Iost duse aici la ndeplinire toate Igduintele Mntuitorului.
5. Exist n aceast privint si o mrturie scris scoas din arhivele din Edessa, care
era atunci oras mprtesc. ntr-adevr, ntre documentele obstesti ale trii privitoare la
treburile vechi si ntre cele rmase din timpul lui Abgar, se aIla si istoria urmtoare
pstrat de atunci pn azi. Cel mai bun lucru este s ascultm glasul ei, asa cum am luat-
o din arhiv si cum a Iost tradus textual din limba siriac
129
: Copie a epistolei scrise de
toparhul Abgar ctre Iisus i trimis Lui prin solul Anania din Ierusalim.
6. Abgar, toparhul, Iiul lui Uchama
13
, lui Iisus, bunului Mntuitor, care s-a artat
n Ierusalim, salutare.
Auzit-am de tine c Ir leacuri si Ir plante tmduiesti. Mi s-a spus c pe orbi i
Iaci s vaz, pe ologi s umble, pe leprosi i curati
131
, c alungi si duhurile necurate si pe
demoni, c tot Ielul de boale vindeci, ba chiar c si pe morti i nviezi.
INTOHIA uIIBKICKABCA, CARTEA INTIIA 61
7. Si auzind eu toate acestea despre tine, am socotit n gndul meu din dou lucruri
una : ori c esti Dumnezeu care ai cobort din cer si Iaci astIel de minuni, ori c esti Fiul
lui Dumnezeu cel ce Iace astIel de minuni.
8. Drept aceea ti scriu acum si te rog s ostenesti a veni pn la mine, ca s m
izbvesti de boala pe care o am. Cci am mai nteles c iudeii murmur mpotriva ta si
vor s-ti Iac ru. Eu am cetatea prea mic, dar ndeajuns amndurora pentru a petrece cu
cinste.

128. Abgar V Uchama (sau Avgar ori Augar), regele din Osroene cu capitala Edessa, a fost persoan
istoric, domnind la Edessa n dou rnduri: odat ntre anii 4 l.d.Hr. yi 7 d.Hr., a doua oar ntre anii 1360
d.Hr. Provincie roman nc de pe vremea lui Traian, statul Osroene este primul stat crestin de la Iinea sec. II,
cnd domnea regele Abgar IX cel mare, Iapt pentru care a Iost conIundat Abgar V cu acest suveran. Spre a da
vechime si Iaim mare, de origine apostolic acestui stat de la marginea imperiului crestin, s-a compus o
corespondent legendar, ntre Abgar si Iisus. Fiind bolnav, Abgar cere lui Iisus s vin s-1 vindece. Iisus i-ar
Ii rspuns cft nu poate merge personal, dar i va trimite un ucenic n persoana lui Tadeu, care venind 1-a
vindecat si a crestinat pe toti. Critica recunoaste autentic scrisoarea lui Abgar, dar celelalte amnunte snt
romantate. Eusebiu a copiat legenda din arhivele Bdessel. Corespondenta a circulat si pe pmntul romnesc de
mult timp. N. Cartojan, Crtile populare In literatura roman, Bucuresti, 1974, voi. II, p. 167174.
129. Traditia consemnat de Eusebiu (Istoria III, 1, 1) spune c n prtile Osroene!, la Prti, a predicat
apostolul Toma, cunoscut la sirieni si sub numele de Tadeu. Moaytele sf. Toma erau pstrate pe la anul 394 n
Edessa ntr-o biseric cu hramul sIntului, cum ne arat Pelerinaful Eteriei (editia Sources chreliennes, voi.
21, Paris, 1948, p. 168174). Critica istoric recunoaste c aceste tinuturi erau crestinate nainte de anii 200.
Ad. Harnack, Mission und Ausbreitung..., ed. 4, II, p. 678680.

130. Cel negru.
131. Matei, 11, .

9. (Aceasta e epistola scris de Abgar luminat oarecum de lumina dumnezeiasc.
Si acum s ascultm si epistola pe care a scris-o Iisus si care i-a Iost adus de acelasi sol,
scurt, dar Ir ndoial plin de nteles. Iat textul ei)
132
.

Rspunsul lui Iisus prin solul Anania ctre toparhul Abgar
10. Fericit esti (Abgare) de vreme ce ai crezut n mine Ir s m Ii vzut, cci
scris este despre mine, c cei ce m vor vedea nu vor crede, pentru ca si cei ce nu m-au
vzut s cread si s Iie vii. Iar ct despre ceea ce-mi scrii ca s vin la tine, trebuie s
mplinesc mai nti toate cele pentru care snt trimis
133
, iar dup ce le voi plini, s m
nalt ctre Printele Cel ce m-a trimis. Iar dup ce m voi Ii nltat la El
m
, ti voi trimite
pe unul din ucenicii mei, care si de boal te va tmdui, si viata cea vesnic ti va drui tie
si celor ce snt cu tine.
11. n aIar de aceast epistol se mai aIla acolo urmtoarea notit scris tot n
limba siriac :
Dup nltarea lui Iisus la cer, Iuda numit Tadeu a trimis lui Abgar pe apostolul
Tadeu, care era unul din cei saptezeci de ucenici. La sosirea lui, acesta a gzduit la unul
Tobie, Iiul lui Tobie. Dup ce s-a auzit vorbindu-se despre el, a Iost nstiintat Abgar c un
apostol al lui Iisus se aIl n cutare loc, asa dup cum i se Igduise.
12. ntre timp, cu puterea lui Dumnezeu, Tadeu ncepuse s vin-
dece tot Ielul de boli, de suIerinte, nct pe toti i cuprinsese uimirea.
Auzind Abgar de aceste minuni si lucrri uimitoare si-a dat seama c
acesta trebuie s Iie cel de care i scrisese Iisus : Dup ce m voi Ii
nltat la cer, ti voi trimite pe unul din ucenicii mei care te va vindeca
de toate neputintele tale.
132. Textul ntre paranteze lipseste n manuscrisele siriene si latine. Ioan, 20, 29.
133. Matei, 3, 1.
134. Ioan, 12, 32.
EUSEBIU DE CE3AREEA

13. De aceea a chemat la sine pe Tobie, la care gzduia apostolul, Si i-a zis : Am
auzit c un om Ictor de minuni gzduieste n casa ta. Trimite-1 la mine. Atunci Tobie
s-a dus la Tadeu si i-a spus : Printul Abgar a trimis dup mine si mi-a poruncit s te
conduc la el ca s-1 Insntosezi si pe el. Tadeu a rspuns : voi merge pentru c si
mputernicire mi s-a dat ca s vin la el.
14. A doua zi dis-de-dimineat Tobie a luat pe Tadeu si s-au dus la Abgar. Cnd au
sosit acolo, toti mai marii tinutului erau de Iat stnd In picioare n jurul toparhului. nc
de cnd a intrat apostolul Abgar a vzut un anumit semn
13
pe Iata apostolului Tadeu si
ndat s-a nchinat naintea lui Tadeu, ceea ce a uimit pe toti cei de Iat, ntruct ei nu
vzuser artarea de pe Iata apostolului, pe care singur Abgar o vzuse.
15. Acesta a ntrebat pe Tadeu : ntr-adevr, tu esti acel ucenic al lui Iisus, despre
care m-a nstiintat zicndu-mi : ti voi trimite pe unul din ucenicii mei, care te va vindeca
si-ti va da viat ? Tadeu i-a rspuns : ntruct ai crezut cu trie n Cel care m-a trimis,
iat de aceea m-a trimis la tine. Si acum, dac crezi n El, dorintele inimii tale ti vor fi
mplinite asa dup cum ai crezut.
16. Mntuitorul nostru a mplinit mai nti voia Tatlui Su si abia dup ce a
mplinit-o, s-a ntors din nou lng Tatl Su.
17. La care Abgar a rspuns : Cu atta trie am crezut n El, nct as Ii Iost n stare
s plec cu armata s nimicesc pe iudeii care L-au rstignit, dac n-as Ii Iost mpiedicat de
la aceasta de Imperiul Roman. La care Tadeu a rspuns : De aceea n numele Domnului
pun mna mea peste tine. Si ndat ce a Icut acest lucru regele s-a vindecat de boala lui
si de suIerintele care-1 ncercau.
18. Abgar s-a minunat c dup cum auzise vorbindu-se despre Iisus acelayi lucru l
simtise si prin mijlocirea ucenicului Su, Tadeu : c si el vindeca Ir leacuri si Ir
plante, ba nc nu numai pe el, ci si pe Abdos, Iiul lui Abdos, care suIerise de podagr.
Cci si acesta a venit la el ngenunchind naintea lui si tot asa a Iost vindecat prin
rugciune yi prin punerea minilor. Dar nc si pe alti multi oameni i-a mai vindecat
svrsind mari minuni si propovduind cuvntul Domnului.
19. La toate acestea zise Abgar : Tu, Tadeu, svrseste toate acestea prin puterea
lui Dumnezeu despre care nici noi nu ne putem mira destul. Dar pe lng aceasta, te rog s
ne nveti cum s-a Icut venirea Domnului, cum s-a ntrupat ea, care e puterea Lui si cu
ajutorul cui a Icut El ceea ce am auzit spunndu-se.
13. In text cpajxa vedenie, artare, ca n Fapte, 7, 31 j 10, 3 etc.
IHTOrtlA RHERICEASCA, CARTEA tNTllA

20. La care Tadeu a rspuns : Acum voi tcea un timp. ntruct ns am Iost trimis
s-ti vestesc cuvntul, adun-ti pe mine dimineat pe toti sIetnicii. Voi propovdui
naintea lor si voi semna n ei cuvntul vietii
j36
, ntruct voi vorbi despre venirea lui
Iisus, despre chemarea Lui, despre scopul pntru care L-a trimis Tatl Su n lume, despre
pu` terea, despre minunile si tainele pe care le-a adus n lume, cu ce putere le-a svrsit,
apoi despre nvttura Lui, cum s-a plecat si s-a smerit El, noutatea chemrii sale, n ce
chip s-a lsat El njosit si apsat, ca si cum s-ar Ii lipsit de dumnezeirea Sa, micsorndu-se
pe Sine, despre rstignire, despre coborrea la iad, cum a rupt zvoarele care nu mai
Iuseser rupte din veac, sculnd la viat pe cei morti si ducndu-i iarsi n mare numr la
Tatl Su.
21. Abgar a poruncit asadar s strng dis-de-dimineat pe sIetnicii si s aud
predica lui Tadeu si dup aceea a poruncit s-i druiasc aur si alte metale pretioase, dar
acesta n-a vrut s primeasc, spu-nndu-le : dac ne-am lipsit pn si de bunurile noastre,
cum am putea primi pe ale altora ? Aceasta s-a ntmplat n anul 340
137
.
Iat ce am socotit c nu-i Ir Iolos s vi le traduc textual din limba siriac si pe care
le-am gsit c-si au aici locul lor potrivit.
136. Matei, 13, 19; Luca, 8, 12.
137. E vorba de era seleucid (de la Seleuc Nicator) care ncepe cu data de 1 oct. anul 312 in urma
btliei de la Gaza. Scznd 312 din 340 am avea 28/29 ani data mortii Mntuitorului. Abia dup ce am calcula
dup Eusebiu si cei trei ani de activitate a Mntuitorului am avea anul 32 ca an al mortii Domnului.

CARTEA A DOUA

In cartea prim a istoriei noastre bisericesti am relatat nti pe scurt, ca un Iel de
introducere la cele ce vor urma, despre dumnezeirea Cuvn-tului Mntuitor, despre
vechimea nvtturii noastre de credint, despre Ielul de vietuire evanghelic a crestinilor,
dar mai ales despre venirea nu prea de mult n lume a Mntuitorului, despre ptimirile Lui,
precum si despre alegerea apostolilor Si. n aceasta (a doua carte) vom cerceta
evenimentele care au avut loc dup nltarea Lui la cer, n care scop ne Iolosim pe de o
parte de SIintele Scripturi, iar pe de alta, vom istorisi dup izvoare proIane, pe care le vom
aminti cnd va Ii cazul.

I
Despre viata Apostolilor dup inltarea la cer
a Mintuitorului
1. Asadar n locul trdtorului Iuda, cel dinti care a Iost chemat prin tragere la sorti
la apostolie a Iost Matia, care, dup cum am amintit yi mai nainte, era unul din ucenicii
Domnului
1
. Prin rugciune si prin punerea minilor au Iost apoi rnduiti ca diaconi pentru
slujba de obste yapte brbati ncercati n Irunte cu SteIan
2
, care si el, cel dinti dup
Domnul, a Iost dat mortii curnd dup ce Iusese ales, Iiind omort cu pietre de ucigasii
Domnului si astIel a cstigat cununa numelui pe care-1 purta
3
ca martor biruitor al lui
Hristos.
2. Tot asa si Iacov cel supranumit Iratele Domnului
4
, ntruct se numea si Iiu al
lui IosiI, iar acest IosiI era tat lui Hristos, cci dup cum ne spune Scriptura SInt a
Evangheliei
, s-a aIlat c Iecioara cu

1. A se vedea mat sus, I, XII, 3.
2. Fapte. 6, 16.
3. StltIavot cunun, joc de cuvinte.
4. Ga;., 1, 19.
. Iacov al lui AlIeu, asa se numeste el la Matei, 10, 3; Marcu, 3, 18; Luca
Il, 1/ij Ioan, 19, 2; Fapte, 1, 13. nc Protoevanghelia Iui Iacov (17, 1) si dup ea
si Clement si Origen, mai apoi si EpiIanie sustin c Iacov este Iiul lui IosiI dintr-o
uit cstorie. In sensul acesta Iacov, Iratele Domnului, trebuie deosebit de apostolii
propriu zisi. Numai Fer. Ieronim si dup el majoritatea teologilor romano-catolici au
IdentiIicat pe Iacov al lui AlIeu numit de unii Cleopa, cu Iacov, Iratele Domnului. Prin
care era logodit avea In plntece din Duhul Sflnt nc nainte de a Ii ei mpreun
6

acest Iacov, cruia cei vechi i ddeau porecla de cel drept, din pricina deosebitei sale
evlavii, a ajuns, dup cum se spune, s Iie asezat cel dinti pe scaunul episcopal din
Ierusalim.

3. Iat ce spune si Clement n a sasea carte a HYPOtipo:elor sale
7
: Dup nltarea
Mntuitorului ia cer, Petru, Iacov si Ioan, ca unii care Iuseser cinstiti n chip deosebit de
nsusi Mntuitorul, nu au ajuns s se certe ntreolalt pentru ntietate, ci au ales pe Iacov
cel drept ca episcop n Ierusalim.
4. Iar n a VH-a carte a aceleiasi scrieri ne mai spune si alte lucruri : ...lui Iacov cel
drept, lui Ioan si lui Petru Mntuitorul dup nvierea Sa le-a ncredintat darul cunoasterii,
pe care acestia l-au mprtsit apoi si celorlalti 70, dintre care Icea parte si Barnaba.
. Asa nct existau doi cu numele Iacov : pe de o parte, Iacov cel drept, care a
Iost aruncat de iudei de pe acoperisul templului si apoi btut cu un drug de Iier de un pioar
pn a ncetat din viat, iar pe de alt parte cel cruia i s-a tiat capul
8
. Asadar, pe bun
dreptate, spunea Pavel : pe altul din apostoli n-am vzut (atunci n Ierusalim n. tr.) dect
numai pe Iacov, Iratele Domnului
9
.
6. Tot n aceeasi vreme Igduintele pe care Mntuitorul le-a Icut regelui din
Osroene si-au primit si ele mplinirea : ntr-adevr, n urma unei lucrri dumnezeiesti,
Toma a trimis pe Tadeu n Edessa ca vestitor si evanghelist al nvtturii despre Hristos,
dup cum am artat ceva mai nainte si dup cum ne inIormeaz o scriere
10
aIlat chiar n
acea localitate.
7. Iar Tadeu, odat sosit n acele locuri, a vindecat pe Abgar prin puterea cuvntului
Domnului si prin Ielul neasteptat al minunilor sale, a pus n mirare pe toti locuitorii acelei
cetti uimindu-i att de mult prin Iaptele sale si convingndu-i s se nchine puterii lui
Hristos, nct pn la urm i-a Icut ucenici ai nvtturii mntuitoare a lui Hristos. De
atunci si pn azi ntreg orasul Edessa si-a nchinat viata numelui lui
stirile sale Eusebiu este un bun martor al traditiei ortodoxe, care respinge prerea lui leronim. A se vedea Studiul
Noului Testament (colectiv), Bucuresti, 194, p. 177178.
6. Matei, 1, 18.
7. Clement Alex., Hypotyp., Iragm. 10. Staehlin, III, 198, (citat dup Bardy,
o. c. p. 49).
8. Fapte, 12, 2.
9. Ga/, 1, 19.
10. Aici, mai sus I, XIII.
Hristos, constituind o puternic mrturie a bineIacerii artate de Mintui-torul Iat de
locuitorii ei
11
.
8. Dar s lsm acum aceste stiri luate dup vechi documente istorice si s ne
ntoarcem iarsi la dumnezeiasca Scriptur. Cu ocazia muceniciei lui SteIan, o prim si
mare prigoan s-a dezlntuit de ctre iudei mpotriva Bisericii din Ierusalim, asa nct, cu
exceptia celor 12, toti ceilalti s-au mprstiat prin Iudeea si Samaria
12
; unii din ei
ajungnd, dup cum ne spune SInta Scriptur, pn n Fenicia, n Cipru si Antiohia

nemaindrznind s vesteasc printre pgni cuvntul credintei, ci s-au mrginit s-1
propovduiasc doar iudeilor
l3
.
9. In zilele acelea si Pavel spumega de ur mpotriva Bisericii
14
, in-trnd prin casele
crestinilor, trnd pe brbati si pe Iemei si predndu-i n temnit.

10. Dar si Filip, unul din cei alesi deodat cu SteIan pentru slujba diaconiei
1
,
aIlndu-se printre cei mprstiati, a venit n Samaria si Iiind, plin de putere
dumnezeiasc, a predicat cel dinti cuvntul ntre oamenii tinutului aceluia , att de bogat
a Iost harul dumnezeiesc care-1 nsotea nct pn si Simon Magul a Iost rpit de cuvintele
sale mpreun cu o Ioarte mare multime.
11. De Iapt, acest Simon ajunsese pe vremea aceea s Iarmece n asa msur pe cei
care se lsau nselati de magia lui, nct unii l socoteau a Ii puterea cea mare a lui
Dumnezeu
16
. Atunci dar, Ii-de Filip, Simon s-a preIcut c vrea si el s mbrtiseze
credinta n Hristos, cernd chiar s Iie botezat.
12. De altIel trebuie s admirm ceva la cei care si azi mai Iac parte nc din
blestemata erezie care-i poart numele
17
: dup obiceiul strmosului lor, ei se Iuriseaz pe
toate cile n Biseric ntocmai ca o cium,
11. Traditia armean a Didascaliei Addai ne spune c n aIar de arhivele cres-
tine ale cettii Edessa nsusi chipul Mntuitorului si cel al regelui Abgar erau pictate
pe poarta cettii. S nu se uite apoi c n anul 944 basileii bizantini aduceau tot din
aceast cetate celebrul Mandileion (SIntul Aier) depunndu-1 n Constantinopol, d.p.
mpratul Constantin VII PorIirogenitul. H. Beck, Kirche und Theologie..., Miinchen,
199, p. 12.
12. Fapte, 8, 1.
13. Fapte, 11, 19.
14. Fapte, 8, 13.
1. Fapte, 6, .
16. Fapte, 8, 910.
17. Credem c Eusebiu greseste cnd spune c si n vremea lui mai existau ade-
renti al acestei erezii ct vreme pe la 248 Origen spune (Contra lui Celsus, I, 41 j 7)
c n toat lumea abia dac mai snt 30. Si EpiIanie (C. Haeres., XXI, Migne, P.G., 41)
spunea c erezia lui Simon s-a stins de mult. ConIuzia Icut de sIntul Iustin (Apoi.
I, XXVI; LVI i Apoi. II, XV si Dial. CXX) privind pretinsul cult al lui Simon la Roma,
(Slmoni Sancto Deo) era n legtur cu zeul sabin Semo Sancus.
IIT0HIA BISERICEASCA, CARTEA A DOUA
87
si ca o rie, provocind cele mal mari pagube celor care slnt n stare s le strecoare otrava
ascuns n ei, cea att de greu de vindecat si att de puternic. Cei mai multi dintre ei au
Iost totusi exclusi ndat ce a Iost dat pe Iat rutatea lor, asa cum a Iost cazul chiar cu
Simon nsusi, care a Iost rusinat de Petru din cauza nselciunii si pentru care si-a primit
pedeapsa cuvenit
18
.
13. Dar ntruct propovduirea mntuirii Icea progrese de la o zi la alta, o
ntmplare dumnezeiasc a Icut s vie din tara etiopienilor un slujbas al reginei din tara
aceea, n care, potrivit unei traditii vechi, la crm se aIl si azi tot o Iemeie
19
. El a Iost
cel dinti dintre pgni care cu ajutorul unei artri dumnezeiesti a Iost adus de Filip s
guste din prtsia la tainele Cuvntului dumnezeiesc, nct s-a Icut prg a credinciosilor

din ntreaga lume, iar traditia ne istoriseste c odat ajuns acas a Iost primul care a
propovduit acolo cunoasterea lui Dumnezeu cel peste toate si petrecerea
rscumprtoare a Mntuitorului printre oameni. Prin el s-a mplinit proorocia
20
:
Etiopia va ntinde mai nainte la Dumnezeu, mna ei.
14. n vremea aceea Pavel, vasul alegerii
21
, ca apostol nu de la oameni, nici
prin om, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos nsusi si a lui Dumnezeu-Tatl, Care L-a
nviat pe El din morti
22
, a Iost socotit si el vrednic de a Ii chemat printr-o artare si
printr-un glas ceresc
23
care a nsotit descoperirea.

II
Ce impresie a tcut asupra lui Tiberiu reteratul
lui Pilat despre Hristos
1. Dup ce uimitoarea sculare din morti si nltarea la cer a Mntuitorului nostru au
ajuns s Iie cunoscute de cei mai multi, ntruct un vechi obicei cerea guvernatorilor
provinciali s ntocmeasc celor ce detineau puterea imperial un raport despre tot ce s-a
mai ntmplat nou, n asa Iel nct s nu le scape nimic neamintit, a ajuns si Pilat s aduc
la cunostinta mpratului liberiu zvonurile care circulau deja prin ntreag Palestina
despre nvierea din morti a Mntuitorului nostru Iisus, precum si despre alte minuni n
care poporul crede, spunnd c din moment ce a nviat din morti, El este cu adevrat
Dumnezeu.
2. Probabil c Tiberiu va Ii adus acest lucru la cunostinta senatului
24
, dar acesta n-a
vrut s ia la cunostint
2
poate pentru c despre asa ceva nu se Icuser cercetri mai
devreme, cci, potrivit unei legi mai vechi, la romani nimeni nu putea Ii recunoscut ca
Dumnezeu dect prin-tr-un vot si printr-o hotrre a senatului. In realitate ns acest lucru
nu s-a Icut pentru c nvttura mntuitoare a propovduirii dumnezeiesti n-avea nevoie
de aprobarea si recomandarea oamenilor.
3. Cu toate c senatul ar Ii respins propunerea Icut n legtur cu Mntuitorul
nostru, totusi Tiberiu va Ii rmas pe lng prerea pe care si-a Icut-o de la nceput si nu
va Ii luat nici o msur mpotriva nvtturii lui Hristos. Iat ce comunic n aceast
privint Tertulian, Ioarte bun cunosctor al legilor romane, vestit de altIel si ajuns a Ii
dintre cei mai cunoscuti la Roma n urma Apologiei pentru cretini, scris de el n limba
latin si tradus n greceste, n care declar urmtoarele :

. Ca s putem discuta despre obrsia legilor de acest Iel, va trebui s stim c la
romani exista o veche hotrre ca nici un zeu s nu Iie consacrat de mprat Ir aprobarea
senatului. Asa a procedat M. Aemilius Scaurus cnd a Iost vorba de un zeu oarecare cu
numele Al-burnus. Faptul acesta vine si el n sprijinul cauzei noastre Iiindc la voi
18. Fapte, 8, 124.
19. Fapte, 8, 2638. Pliniu cel Tnr relateaz (Hist. nat., VI, 3) c In insula
Meroe pe Nilul superior, n Nubia, domnea de mult vreme o regin cu numele Can-
dachia. Ct rsunet va Ii avut convertirea reginei nu se stie. Proportii mai mari va
avea n sec. IV activitatea misionar a lui Frumentiu (Socrate, Istoria bis., I, 19, Migne,
P. G., 67), p. 128.
20. Ps. 67, 32.
21. Fapte, 9, 1.
22. Gal., 1,1.
23. Fapte, 9, 36.

divinitatea trebuie s Iie recunoscut de oameni. Dac un zeu nu place omului nu va Ii
zeu ; mcar n aceast privint omul se cade s Iie binevoitor zeului.
6. AstIel Tiberiu, n timpul cruia numele de crestin a aprut pe lume, a supus
senatului Iaptele privitoare la aceast nvttur, asa cum ele i Iuseser aduse la
cunostint din Palestina, de unde a pornit ea, artnd senatorilor c lui nu-i displace deloc.
Dar senatul a respins-o pentru motivul c ea nu Iusese n prealabil aprobat de o lege.
Tiberiu
24. Nu-i exclus ca guvernatorii s Ii Icut astIel de rapoarte mpratului. Dovad cazul lui Pliniu ctre
mpratul Traian (Plinius cel Tnr, Opere complete, traducere, note si preIat Liana Manolache, Bucuresti,
1977, p. 343344). Credem c o astIel de inIormare va Ii avut loc si pe vremea lui Tiberiu, de ctre Pilat, dar e
greu de crezut c mpratul va Ii adus cazul si la cunostinta senatului, care n aceast epoc a imperiului avea un
rol destul de redus Iat de epocile anterioare.
2.0. Totusi Iaptul c att sIntul Iustin (Apoi. I, XXXV, 9 ; XLVIII, 3) ct si Tertulian (Apoi. V, 2 , XXI,
24) vorbesc hotrt despre o inIormare a mpratului, constituie un Iapt care nu poate Ii pus prea usor la ndoial
indiIerent de amnuntele complexe lo Actelor cretine ale lui Pilat, care snt conIirmate si de multe variante
ale unor crieri apocriIe.
a rmas la prerea sa sl a amenintat cu moartea pe cei care nvinuiau po crestini
26
. In
iconomia Sa, Providenta dumnezeiasc a purtat de grij ca nc de la nceput nvtarea
Evangheliei s se rspndeasc n mod nestnjenit n toate prtile lumii.

III

Cum de s-a rspindit in scurt timp
invttura cretin in toat lumea
1. Fr ndoial c numai datorit unei puteri ceresti si unui ajutor de sus a putut
strluci asemeni razelor soarelui n toat lumea nvttura mntuirii. n scurt vreme
glasul de Dumnezeu pzitilor evanghe-listi si apostoli a rsunat, cum zice SInta
Scriptur
27
', n toat lumea si pn la marginile lumii au ajuns cuvintele lor.
2. Si ntr-adevr, n scurt vreme au rsrit n toate orasele si satele, ca niste arii
28
pline, o multime de biserici puternice si pline de credinciosi. Ct despre cei ale cror
suIlete erau apsate Iie de mostenirea obiceiurilor strmosesti, Iie de rtcirea vechii boli
a nchinrii superstitioase la idoli, datorit puterii lui Hristos si n urma nvtturii,
precum si a minunilor svrsite de apostolii Si, au Iost si ei eliberati cumva de acele
ngrozitoare robii si scosi din grelele ctuse (ale pcatului, n. tr.). n acest scop s-au
lepdat si ei de orice Iorm de nchinare drceasc la mai multi dumnezei, mrturisind c
exist numai un singur Dumnezeu, Care a Icut toate, Cruia I se nchin dup adevrata
credint printr-o dumnezeiasc si nteleapt slujire rspndit de Mntuitorul n toat
lumea.
3. Si ntr-adevr, harul lui Dumnezeu ncepuse s se rspndeasc si peste celelalte
popoare mai nti n Cezareea Palestinei, unde Cor-neliu, cel dinti, a primit credinta n
Hristos, el si casa lui, printr-o descoperire dumnezeiasc si n urma strdaniilor
apostolului Petru
29
. Dup aceea au venit la credint un mare numr de pgni din
Antiohia, crora le-au propovduit cei mprstiati de prigoana pornit mpotriva lui
SteIan, asa nct Biserica din Antiohia a ajuns s Iie curnd nIloritoare si populat,
dovad c deja de atunci se aIlau n ea multime de

26. Tertulian, Apologeticum, trad, rom. (P. S. B., 3, Bucuresti, 1981, p. 46). Nu
credem c ntreag aceast problem ar Ii doar o nscocire cu scopuri apologetice
initiat de unii crestini, cum vrea H. raIt, o. c. p. 121.
27. Ps. 18, 4.
28. Matei, 3, 12; Luca, 3, 17.
29. Fapte, 10, 148.
prooroci refugia(i din Ierusalim, ntre ei Barnaba yi !avel, precum yi o mul(ime de
alti fra(i, cci tot acolo a yi aprut atunci, ca dintr-un izvor bogat yi puternic, numele
de .creytin
30
.
4. Iar cnd Agav, unul din proorocii de acolo, a vestit c va veni n curnd o secet,
atunci tot de acolo au Iost trimisi la Ierusalim Pavel yi Barnaba n scopul ntr-ajutorrii
Irtesti
3l
.

IV
Dup moartea lui Tiberiu, Gaius a pus pe Agripa rege peste iudei, surghiunind pe Irod
pentru totdeauna
1. Dup ce Tiberiu a domnit cam douzeci si doi de ani
32
si dup ce a venit la crm
Gaius, acesta a ncredintat coroana de rege al iudeilor lui Agripa, punndu-1 n acelasi
timp ca rege si peste tetrarhiile lui Fllip si Lisanias, la care a mai adugat dup scurt,
vreme nc o tetrarhie, de ast dat a lui Irod
33
, pe care l-a surghiunit pentru totdeauna,
dimpreun cu Irodiada, cci el Iusese cel care domnise pe vremea rstignirii
Mntuitorului
34
si care-si mai agonisise si alte Ioarte multe crime, dup cum mrturiseste si
IosiI
3
.
2. Sub Gaius a ajuns la Ioarte mare Iaim nu numai printre ai nostri
S6
(
ci yi printre
cei crescuti n stiintele proIane, Filon, un evreu, care se trgea dintr-o Iamilie Ioarte
veche, dar care nu era cu nimic n urma celor mai vesti(i dintre toti slujbasii aIlati n
Alexandria.
3. Ct era de mare si ct de important era vrednicia muncii pe care a depus-o n
stiintele dumnezeiesti ale trii sale e un Iapt cunoscut de to(i. Ct despre IilosoIia si despre
artele liberale ale educatiei greceyti, nu-i nevoie s-o mai spunem noi, dup ce stim c el
studiase si nv(tura lui Platon si a lui Pitagora, asa nct ntrecea n rvna lui pe to(i cei
din vremea sa.

30. Fapte, 11, 1926.
31. Fapte, 11, 2730.

32. mpratul Tiberiu a domnit Intre anii 1437 d.Hr., n total 22 ani, 6 luni si 26 zile.
33. Gaius Caligula a domnit doar 4 ani (3741 d.Hr.). Agripa i-a Iost cel mai bun prieten, de aceea l-a
eliberat din temnit si i-a dat sub stpnire toate patru tetrarhiile. Amnunte, Valesius n Migne, P.G., 20, p. 146.

34. Luca, 23, 612.
36. Eusebiu vorbeste admirativ despre Filon din Alexandria (2 !.Hr. 0 d.Hr.),
probabil din pricina rolului predominant pe care-1 acord acest IilosoI Logosului dum-
nezeiesc, desi pentru el Logosul nu e o persoan n sinul SIintei Treimii, iar prin abu-
zul Iul do alegorizare a realittilor biblice si istorice el se ndeprteaz de adevrurile
crestine. J. Danlelou, Orlgene, Paris, 1948, p. 179 si urm.

1NTOMA RIMRICIIASCA, CARTEA A DOUA 71
V
Filon trimis sol in numele iudeilor, pe
ling Gaius
1. In din crtile sale istoriseste Filon ce s-a mtmplat iudeilor pe vremea
mpratului Gaius
37
. In acelasi timp el ne d stiri despre nebunia lui Gaius de a se declara
zeu si de a svrsi alte mii de Iapte nebunesti n timpul domniei lui, ntre altele si o serie
de nenorociri provocate n paguba iudeilor, precum si despre solia pe care a mplinit-o
cnd a Iost trimis la Roma n Iolosul conIratilor si din Alexandria si, n sIrsit, despre
ncercarea de aprare a traditiilor iudaice n Iata lui Gaius, din care n-au rezultat dect
batjocuri si derderi si care era s-1 coste chiar si viata.
2. La aceste evenimente se reIer si IosiI n cea de a 18-a carte a Antichittilor sale,
unde scrie textual: Cu ocazia rscoalei, care s-a iscat n Alexandria, ntre iudeii de acolo
si ntre pgni
38
, au Iost alesi cte 3 delegati din ambele partide rsculate
39
, spre a se
prezenta n Iata lui Gaius.
3. Unul dintre delegatii paginilor alexandrini era si Apion
40
, care de multe ori
blasIemiase pe iudei, aducndu-le ntre altele si nvinuirea c n vreme ce toti ceilalti
supusi ai imperiului roman au ridicat n cinstea lui Gaius altare si temple socotindu-1 si
altIel a Ii n toate privintele deopotriv cu zeii, singuri iudeii erau de prere c pentru
iudei e lucru rusinos s cinstesti pe mprat nchinndu-te unor statui si s Iaci acolo
jurmnt n numele lui.
4. Fat de aceste multe si grele nvinuiri, prin care ndjduise c-1 va atta pe Gaius
mpotriva noastr, singur Filon, cpetenia delegatiei iudaice, om vestit n toate, Irate cu
Alexandru Alabarhul
41
, el nsusi un IilosoI istet, a Iost n stare s resping cu trie aceste
acuzatii.
. Dar mpratul Gaius i-a nchis gura si i-a poruncit s plece, dovad c era mnios
si pornit s ia atitudine dur mpotriva delegatilor iudei. Adnc mhnit, Filon s-a retras
zicnd iudeilor care erau n jurul lui c ar trebui s-avem rbdare cci, cu toate c Gaius s-a
suprat pe noi, totusi prin aceasta el n-a Icut altceva declt s porneasc si mai mult pe
Dumnezeu mpotriva lui
42
.
Aceasta e mrturia lui IosiI n scrierea sa Legatio ad Gaium.
6. Dar n aceeasi scriere a sa, Legatio ad Gaium, nsusi Filon descrie amnuntit si
corect cele ntmplate atunci. Cea mai mare parte din aceast relatare voi lsa-o ns aIar,
amintind mai ncolo numai Iaptele care vor dovedi si mai clar cititorilor c ceea ce li s-a
ntmplat iudeilor atunci provine din nelegiuirea svrsit de ei mpotriva lui Hristos.

37. Din cele scrieri ale lui Filon amintite de Eusebiu aici, nu ni s-au pstrat
dect crtile III (Contra Flaccum), si IV (Legatio ad Gaium). Cea mai nou editie a
operelor lui Filon (3 volume) ne-a dat-o Institutul Sources Chretiennes, Paris, 1961
1982.
38.Rscoala a avut loc n toamna anului 38.
39.Antichit. iud., XVIII, 27260.
40.Veche Iamilie aristocratic n Egipt, conductorul partidei anti-iudaice.
41. Personaj istoric. Cuvntul alabark nsemneaz perceptor de dri pe coasta
arab a Nilului. E. Schuerer, o. c, III, 132134.

VI

Nenorocirile care s-au abtut asupra iudeilor provin
din nelegiuirile comise de ei impotriva lui Hristos

1. Filon relateaz mai nti c pe vremea lui Tiberiu cea mai mare
inIluent asupra tuturor persoanelor din jurul mpratului o avea Seia-
nus
43
, care se silea din toate puterile s strpeasc cu totul pe evrei si
c, pe de alt parte, n Iudeea Pilat pe vremea cruia s-au svrsit
toate nelegiuirile mpotriva Mntuitorului i-a tulburat nespus de tare
pe iudei prin aceea c a luat msuri (socotite de iudei ilegale) mpo-
triva templului din Ierusalim
44
, care pe atunci sttea nc n picioare.
Dup ce a murit Tiberiu, puterea a revenit Iui Gaius, care pe multi i-a nedrepttit,
dar cel mai mult se pare c a avut de suIerit poporul evreiesc de pretutindeni. Ne putem
Iace o idee despre acest lucru chiar si numai citnd cteva Iapte din scrierea lui Filon, care
spune textual:
2. Att de neIiresc era Ielul de a se purta al lui Gaius cu toat lu-
mea si ndeosebi cu neamul evreiesc pe care l-a persecutat cu toat ura,
nct le-a sechestrat casele de rugciune
4
din toate orasele, ncepnd
cu cele din Alexandria, punnd n locul lor chipurile si statuile cu eIigia
lui proprie (cci prin aceea c le-a ngduit altora s le aseze, a Icut
acest lucru chiar cu puterea lui). Ct despre templul din orasul sInt,
care se pstrase nc neatins si cu vechiul drept de azil, el l-a desIiintat
si l-a transIormat ntr-un sanctuar pentru el, care s Iie numit sanctu-
arul noului Zeus EpiIanius Gaius
46
.
42. Filon, Legatio ad Gaium, ed. A. Pelletier, Paris, 1972, 24, 38.
43. PreIectul pretoriului pe vremea lui Tiberiu.
44. A se vedea aici mai jos. 4I).
Fapte, 16, 13.
46. Filon, Legatio ad Gaium, 43.

3. Dar mai slnt nc multe alte nenorociri, care nici nu se pot descrie si care au
czut pe capul iudeilor din Alexandria pe vremea domniei aceluiasi Gaius, dup cum le-a
istorisit acelasi scriitor ntr-o alt scriere intitulat Despre virtuti
47
, Iapt pe care-1 ntreste
si IosiI, artnd c probabil ncepnd de pe vremea lui Pilat si a nelegiuirilor svrsite
mpotriva Mntuitorului au nceput si nenorocirile care s-au abtut asupra ntregului neam
al iudeilor.
4. Ascultati, dar, ce relateaz acest ultim scriitor n a doua carte a R:boiului
Iudaic, unde grieste asa : Trimis n Iudeea de ctre Tiberiu ca guvernator, Pilat a dat
ordin s Iie aduse n Ierusalim pe Iuris noaptea chipurile mascate ale Cezarului care se
numeau insigne. A doua zi dis-de-dimineat Iaptul acesta a provocat o Ioarte mare
tulburare printre iudei, care ntr-adevr apropiindu-se au rmas consternati de uimire n
Iata acestei privelisti. Legile evreiesti Iuseser clcate n picioare ntruct ele interziseser
s se aduc n oras vreun chip (al unui zeu, n. tr.)
48
.
. Comparnd aceast istorisire cu cea din Scriptura Evangheliei, vom vedea c
mult vreme s-a ntors mpotriva lor strigtul pe care-1 scoseser n Iata aceluiasi Pilat,
prin care ei spuneau c n-au alt mprat dect pe Cezarul
49
.
47. Titlul acesta pare a Ii o introducere general privind activitatea ambasadei iudaice la Roma la care
particip si Filon.
48. R:b. iud., II, 169170; Origen, |n Math. Comm., 24, 1.
49. Ioan, 19, 1.
0. Cuvlnt aramaic ce nseamn donatie, dar.
1. Dup unele aprecieri ar Ii vorba de 200 de stadii, dup altele 400. La greci stadiul avea 178 m, iar la
romani 18 m.
2. R:b. iud., 2, 17177.

6. Mai departe, acelasi scriitor istoriseste textual despre o alt nenorocire care a
venit peste ei : Apoi Pilat a pus la cale si alte tulburri, n timpul crora s-a Icut stpn
pe vistieria sInt numit Cor-ban
0
, cu gndul s construiasc un apeduct aducnd apa
de la o distant de 300 de stadii
1
, ceea ce a provocat nemultumirea multimii.
7. Odat, pe cnd se aIla la Ierusalim, Pilat a Iost nconjurat de o multime care
vociIera mpotriva lui. El ns, presimtind c se vor produce tulburri, a amestecat prin
multime soldati mbrcati civili, inter-zicndu-le de a-si lua sbiile si poruncindu-le s
loveasc numai cu bastonul pe cei care ar striga. La un moment a dat semnalul de atac :
dintre iudeii care au Iost loviti multi au murit din lovituri, multi s-au omort unii pe altii,
clcndu-se n picioare ca s scape cu Iuga. Speriat de soarta celor morti, multimea a
amutit
2
.
8. Tot el mai istoriseste c n Ierusalim au mai izbucnit multe alte rscoale, dar c,
ncepnd din timpul lui Iisus, rscoal, rzboaie si ne-
norociri peste nenorociri n-au prsit orayul yi Iudeea ntreag pn ce a venit
sfryitul prin asediul de sub Vespasian. $i iat acesta a fost chipul In care urmrile
pedepsei dumnezeieyti n-au ntrziat s se arate pentru nelegiuirile svryite de iudei
mpotriva lui Hristos.

VII

Sinuciderea lui Pilat
Nu se cade s trecem cu vederea c, dup cte se spune, chiar yi !ilat care trise
pe vremea Mntuitorului a ajuns n aya de mari necazuri sub domnia lui Gaius,
despre a crui epoc tocmai acum vorbim, Incit de nevoie a ajuns propriul su ucigay
yi propriul su clu, cci se vede c pn n sfryit, dreptatea dumnezeiasc nu l-a
iertat nici pe el. Aya spun aceia dintre greci care deodat cu olimpiadele au
nregistrat yi evenimentele timpului
83
.

VIII

Despre loametea din vremea Impratului Claudiu
1. Dar Gaius n-a putut pstra domnia nici patru ani mplini(i
M
, aya nct dup
el a urmat ca singur stpnitor Glaudiu. ntruct pe vremea lui s-a lntmplat o mare
foamete
55
care s-a resim(it n toat lumea (lu-cru pe care-1 sus(in yi scriitorii strini
de nv(tura noastr), nsemneaz c s-a mplinit proorocia lui Agav care a fost
amintit yi de Faptele Apostolilor yi despre care s-a spus c va cuprinde ntreaga
lume.
2. Luca raporteaz yi el n Faptele Apostolilor despre foametea 1ntmplat
sub Claudiu, preciznd c prin mijlocirea lui !avel yi a lui Barnaba fra(ii din
Antiohia au trimis celor din Iudeea ceea ce au putut flecare din proviziile lor
5f
, dup
care adaug :
ISTORIA uISMUCCASCA, CARTEA A DOUA
53.Nici IosiI si nici Eusebiu nu dau amnunte despre Ielul si locul unde a sIrsit Pliat. ApocriIele ne spun
ns c el a Iost exilat n Galia, la Vienne, unde s-a sinucis. Schuerer, o. c, I, 492.
54.Caligula a murit asasinat in 20 Iebr. 41. CI. P. Grimal, Civili:atia roman, trad. E. Cizek, Bucuresti,
1973, I, p. 572.
55.Foametea a avut loc sub procuratorul Tiberiu Alexandru. Dar tot sub Claudiu (a. 41-54) se cunosc si
alti ani de secet (ntre altii, relatat si de Tacit, Anale, XII, 43 la anul 50).
56. Fapte, 11, 27-30.
EUSEBIU DE CEZAREEA

68
75

IX

De8pre 2ucenicia Apo8tolului acov
1. In vremea aceea adic sub Claudiu Cezarul regele Irod Agripa a pus
mina pe unii din Biseric si a ucis cu sabia pe Iacov, Iratele lui Ioan
7
. Despre acest
Iacov ne-a pstrat si Clement n a saptea carte a potipozelor o pilduitoare istorioar, pe
care va Ii luat-o din traditia naintasilor.
2. El spune c cel care 1-a prt s Iie judecat a rmas miscat vzn-du-i curajul,
nct a declaratia si el este crestin.
3. Amndoi, ni se spune, au Iost dusi la locul de osnd, ns nainte de a ajunge
acolo, prsul 1-a rugat pe Iacov s-1 ierte. Iacov s-a rz-gndit putin, apoi i-a zis : Pace
tie ! si 1-a srutat. Dup aceea amn-durora li s-a tiat capul n acelasi timp
8
.
4. Si apoi dup cum zice Scriptura vznd Irod c moartea lui Iacov ,e pe
placul iudeilor, a luat si pe Petru si 1-a bgat n temnit
9
, unde putin a lipsit s nu
moar, dac un nger nu s-ar Ii artat acelui apostol noaptea si dac nu l-ar Ii slobozit din
lanturi, Iiind astIel liber mai departe pentru slujba propovduirii
m
.
Si iat asa s-a descoperit purtarea de grij Iat de Petru.

X
Cu2 a re8i2jit rod Agripa pedeap8a du2nezeia8cg pentru
cg a prigonit pe Apo8toli
1. Ceea ce era de asteptat s i se ntmple regelui pentru c a prigonit pe apostoli nu
s-a lsat mult vreme asteptat. Dup cum citim n Fapte, curnd dup ce a pornit
prigoana mpotriva apostolilor, Irod a plecat la Cezareea si acolo, ntr-o zi de praznic,
mpodobit cu un ves-mnt regal, a tinut poporului o cuvntare de la nltimea tribunei: tot
poporul i-a rspltit cuvintele cu aplauze ca si cum nu un om ar Ii vorbit, ci un zeu, cnd
deodat ne spune Scriptura ngerul Domnului 1-a lovit
61
(pentru c nu a dat slav
lui Dumnezeu) si a murit mncat de viermi.

2. Va trebui s admirm cit de mult se mpac, cele spuse de SIlnta Scriptur despre
aceast minune cu cele istorisite de IosiI n a 19-a carte a Antichittilor sale, unde ne
nItiseaz minunea n cuvintele urmtoare :
3. La 3 ani de cnd stpnea peste ntreag Iudeea, Irod Agripa a venit la Cezareea,
care mai nainte se numise Turnul lui Straton. El prznuia aici jocurile n cinstea lui
Cezar, stiind c aceast serbare era nchinat izbnzii lui, iar n multime se strnseser
multi slujbasi ai tinutului si dregtori din cei mai vestiti.
7. Fapte, 12, 12.
8. Clement Alex., Hypot., VII, Iragm. 14.
9. Fapte, 12, 4.
60. Fapte, 12, 317.
61. Fapte, 12, 2223.
62. Serbrile acestea (decenalii) au Iost introduse de Irod cel Mare, care a ntemeiat orasul Cezareea cu
ocazia mplinirii a 10 ani de domnie a mpratului Oct. August, hotrnd ca aceste serbri s se repete tot la cinci
ani n cinstea aceluiasi mprat. Programul serbrilor cuprindea reprezentri muzicale, gimnastice, lupte de
gladiatori si de Iiare slbatice (IosiI, Antichit. iud., XVI, ).
63. La IosiI Flaviu n loc de nger i apare o buInit, care i s-a lsat odat pe cap pc ctnd se aIla la Roma,
ntr-un moment cnd czuse n dizgratie n Iata mpratului Tiberiu, cu care ocazie un german i-a prezis c acesta
va Ii un semn, : cnd va mai oprea aceast pasre, el va muri n scurt timp (Antichit. iud., XVIII, 6).

4. In cea de a Il-a zi a serbrii
62
Irod a mbrcat niste haine lucrate numai din
argint, cci era o testur ce-ti trezea uimirea cnd l-ai Ii vzut dis-de-dimineat urcnd pe
scena teatrului: argintul luminat de primele raze ale soarelui lucea att de uimitor, nct
privirea lui parc te ngrozea si-ti lua vederea.
. ndat au nceput s plou laudele : Iiecare n Ielul lui, cuvintele nu erau spre
binele su atunci cnd i-au dat nume de zeu, zicndu-i : Stpne, s ai mil de noi! Dac
pn acum te-am cinstit numai ca om, de acum mrturisim totusi c esti mai mult dect o
Iiint muritoare.
6. Pentru astIel de vorbe regele nu i-a certat deloc, dar nici n-a respins
ludroseniile lor nelegiuite. Dar la scurt vreme dup aceea, ridicndu-si ochii n sus, el a
vzut un nger
63
stnd deasupra capului su. ndat a nteles c acest nger era un sol ru,
asa cum Iusese altdat un sol al Iericirii, si pe loc a simtit o grea suIerint.
7. Dureri cumplite l-au apucat n abdomen si ele se dovedeau a Ii tot mai greu de
suIerit. Privind spre prietenii si le-a zis : Eu, zeul vostru, va trebui totusi s plec din
viat. Soarta arat deja de acum c vorbele ce mi-ati adresat snt minciuni. M-ati declarat
nemuritor si iat c acum m duc spre moarte. Dar trebuie s-ti primesti soarta asa cum a
vrut-o Dumnezeu. Cci n-am trit nicicnd n lipsuri, ci ntr-o nesIr-yit Iericire. Pe cnd
zicea acestea acul suIerintei l chinuia si mai tare.
8. Apoi l-au dus repede n palat. ndat s-a rspndit vestea peste tot c nu va mai
tri mult. Multimea mpreun cu Iemei si cu copii s-au asezat pe saci, dup obiceiul
strmosesc, Icnd rugciuni pentru rege ;
IITORIA uISIItlClAICA. CARTEA A DOUA
77

peste tot n-auzeai clocit plnsete si bocete. ntins pe un pat dintr-o camer de sus, regele
privea jos, uitndu-se cum stau prosternati, ntinsi pe saci, asa nct nici el nu si-a putut
stpni plnsul.
9. Dup ani durerile de stomac l-au coplesit att de tare, nct a
plecat din viat la vrsta de 4 de ani, dup 7 ani de domnie. ntr-ade-
vr, 4 ani a domnit sub Gaius : 3 ani ca guvernator al tetrarhiei lui
Filip, iar ncepnd din al 4-lea a primit pe deasupra si pe cea a lui Irod.
Sub domnia Cezarului Claudiu a mai domnit 3 ani
64
.
10. Nu m pot mira nici eu destul ct de mult se potrivesc cele
spuse de IosiI cu cele din SInta Scriptur: dac unii cred c-i o nepo-
trivire n modul cum e pomenit regele, n schimb timpul si Iaptele do-
vedesc c-i vorba de una si aceeasi persoan. Ori va Ii Iost la mijloc
o greseal n scrisul numelui, ori c una si aceeasi persoan purta dou
nume, cum se ntmpl adeseori.
, XI Teuda
ineltorul
EUSEBIU DE CEZAREEA

7
1. ntruct acelasi Luca aminteste n Faptele Apostolilor c la ancheta Icut
apostolilor dasclul Gmliei a pomenit de cazul lui Teuda, care s-a rsculat n vremea
despre care am vorbit, zicnd (oamenilor, n. tr.) c el este cineva
6
, Iapt pentru care a Iost
omort mpreun cu toti cei care se ncrezuser n el, vom aminti si noi cele scrise de
istoricul IosiI despre el
66
. Iat cu ce cuvine se exprim el n scrierea pe care am pomenit-o
adineauri :
2. Pe cnd guverna Fadus
67
Iudeea, un nseltor cu numele Teuda a convins un
mare numr de oameni s-si ia cu ei tot ce au si s treac dincolo de Iordan. El spunea c
e prooroc si c va desprti n dou apele Iordanului, ngduindu-le astIel s treac cu
usurint peste el. Cu astIel de Igduinte el a reusit s nsele pe multi.
3. Dar Fadus nu le-a ngduit s se bucure de aceast nesocotint, ci a trimis un
escadron de clreti care i-a surprins pe neasteptate, omornd pe multi dintre el, iar pe altii
i-a prins de vii, ntre care si pe Teuda nsusi si, dup ce i-a tiat capul, i l-a trimis la
Ierusalim
68
.
Pe de alt parte, iat si modul n care vorbeste IosiI despre Ioametea de sub Claudiu
Cezarul:

XII

Elena, regina din Adiabena
1. In vremea aceea a bntuit n Iudeea Ioametea cea mare, n timpul creia regina
Elena
69
a cumprat de multi bani o cantitate de grlu din Egipt, mprtindu-1 celor care se
aIlau n lipsuri.
2. E usor de ghicit c aceast stire se acoper cu istorisirea din Faptele
Apostolilor, unde se arat c ucenicii din Antiohia au hot-rt ca Iiecare din ei s trimit
din ajutoarele de care se puteau lipsi celor din Iudeea, pe care le-au si ncredintat
btrnilor prin minile lui Barnaba si ale lui Pavel.
3. De la aceast Elena, de care aminteste istoricul, ne-au rmas pn astzi ctiva
stlpi puternici n aIara zidurilor orasului numit astzi Ae-lia
70
. S-a spus c ea ar Ii domnit
peste popoarele Adiabenei.
XIII Simon
Magul
64. Antichit. iud. XIX, 34331. Moartea lui Irod Agripa are loc n anul 44.
6. Fapte, , 336.
66. Antichit. iud. XX, 494-`19.
67. Cuspius Fadus e primul procurator trimis de mpratul Claudiu. Trebuie pre-
cizat c potrivit relatrii evang. Luca (Fapte , 36) rscoala de care vorbea Gmliei
(care se stie c a avut loc n anul 6 d.Hr.) nu poate Ii identiIicat cu aceasta de
care ne vorbesc IosiI si Eusebiu, care are loc n anul 4.

1. Dar n vremea n care credinta n Mntuitorul si Domnul se rs-plndea la toat
lumea, vrjmasul mntuirii oamenilor a uneltit n chip si Iorm cum s atrag la sine
capitala imperiului si s-o cucereasc. n acest scop a ales pe Simon, despre care am vorbit
mai nainte
11
, si prin curse nseltoare a dus n rtcire pe multi din locuitorii Romei.
2. Acest lucru ni-1 arat Iustin, care nu de mult mbrtisase nvttura apostolilor si
ajunsese vestit n aceast nvttur. Despre el voi spune cele cuvenite la locul potrivitn
prima sa Apologie scris ctre Antonin spre aprarea credintei noastre, Iustin spune
urmtoarele : 3, Si dup nltarea Domnului la cer demonii au scos la iveal pe anumiti
oameni, care au spus despre ei c snt zei si care nu numai c nu snt pedepsiti, ci
dimpotriv au Iost nvredniciti si de onoruri. AstIel, un oarecare Simon Samariteanul, din
satul care se numea Git-thon, care n vremea Cezarului Claudiu, cu ajutorul demonilor, a
s-vrsit minuni de magie n cetatea voastr mprteasc, Roma, a Iost socotit drept zeu
si a Iost cinstit de ctre voi cu o statuie, care i s-a ridicat pe o insul din rul Tibru, dintre
cele dou poduri, avnd pe ea spat, n limba latin, inscriptia : Simoni deo sancto. Si
aproape toti samaritenii, ba chiar si unii de alte nationalitti, l ador, recunoscn-du-1 ca
cea dinti divinitate a lor ; iar despre o oarecare Elena, care-1 nsotea pretutindeni n
vremea aceea si care mai nainte Iusese ntr-un local de pierzanie din Tir, n Fenicia, s-a
spus c este prima lui ratiune
73
.
3. Cu cele spuse de Iustin consun ntru totul si Irineu
74
; n prima lui scriere Contra
ere:iilor, el descrie cele aIirmate despre acest om si despre nvttura lui nelegiuit si
stricat. Acum ar Ii de prisos s-o mai expunem, ntruct cine vrea poate cunoaste
amnuntit chiar si aparitia si viata marilor ereziarhi care au urmat dup Simon, precum si
nvtturile lor rtcite, care snt expuse cu grij n cartea lui Irineu.
4. Dup cum ne spune traditia, Simon a Iost primul scornitor al tuturor ereziilor :
ncepnd de la el si pn azi cei care au urmat erezia lui pretind c nu prezint altceva
dect IilosoIia crestinilor cea puriIicat si vestit pentru moralitatea ei, pe cnd n realitate
ei nu se sIiesc s se ntoarc iarsi la idololatria de care lsau s se nteleag c s-ar Ii
lepdat. Ei se pleac pn la pmnt naintea tablourilor si icoanelor care contin att chipul
lui Simon, ct si cel al tovarsei sale Elena, ndrznind s-i cinsteasc chiar si cu tmie si
cu jertIe sngeroase si cu libatiuni.
. Ct priveste practicile lor mai ascunse, de care pe ct spune snt ei nsisi
impresionati sau, mai bine zis, de-a dreptul ncremeniti, mai ales cei care le triesc pentru
prima dat, ele nucesc pe om
cu adevrat, tulburlndu-l mintea si aproape innebunindu-1, Incit nu numai c nu pot Ii
istorisite n scris, ci nici mcar nu pot Ii redate cu graiul de oameni care au ct de putin
buncuviint, atta snt ele de nerusinate si de negrit. Tot ce a putut scorni omul vreodat
68. Antichit. iud., XX, 197198.
69. Antichit. iud., XX, 101. Aceast regin din Adiabene sau Osroene, care trecuse la iudaism, si avea
palat n Ierusalim, unde va Ii si nmormntat att ea ct sl Iiul ei, regele Izatis Antichit. iud., XX, 24).
70. Despre Aelia, noul nume al Ierusalimului dat de ctre mpratul Adrian, In urma distrugerii vechiului
centru iudaic (a. 13138), a se vedea mai jos IV, VI, 4.
71. II, I, 11.
72. IV, XII, 1618.
73. Simon Magul socotea pe Elena ca Iiind inspiratoarea doctrinei sale si o credea
dotat cu ratiune divin. S-a dovedit c n loc de Simon Magul era vorba de un
zeu etrusc Semon Sancus. De la Iustin, conIuzia n legtur cu statuia lui Simon
Magul a trecut si la alti scriitori. Intre ei, Tertulian (Apoi., 13), Ciril Ierus., (Cateh.
6, 14) etc.
74. Irineu, Contra ere:iilor, passim.
EUSEBIU Dl CEZAREEA

72
a Ii mai Ir rusine si mai spurcat a Iost ntrecut cu mult de erezia monstruoas a acestor
oameni, cci si Iac de lucru numai cu Iemei din cele mai ticloase si dedate la toate
Irdelegile
7
.

XIV

Predica Apostolului Petru in Roma
1. !e acest Simon, printele si autorul attor nerusinri, l-a ridicat atunci acea
putere rea si cu totul potrivnic binelui ca pe un mare vrjmay al marilor si
dumnezeiestilor apostoli ai Mntuitorului nostru.
2. Cu toate acestea harul dumnezeiesc, cel mai presus de ceruri, a venit n ajutorul
slujitorilor si, Ierind ct mai repede, nc de la nceputul lucrrii si a prezentei lor,
Ilcrile atttoare ale rului, ngenunchind si nIrngnd cu ajutorul lor orice truIie a
cugetului pornit mpotriva cunoasterii lui Dumnezeu
7e
.
3. Aceasta a Iost pricina c n-a prins rdcini nici secta lui Simon yi nici a altora
dintre cei contemporani apostolilor. Cci lumina adevrului si cuvntul dumnezeiesc, care
s-au artat nu de mult oamenilor de pe pmnt, nIloreau peste tot si lucrau cu putere prin
apostoli, biruind yi Intrindu-se pretutindeni.
4. Dup ce nseltorul Simon, de care am vorbit, a Iost rusinat mai nti In Iudeea de
ctre apostolul Petru, el a luat-o repede la Iug si s-a dus, parc orbit n cugetul su ca de
o lumin dumnezeiasc, cu gndul s prseasc Rsritul de dragul Apusului, gndindu-se
c numai acolo si va putea duce viata cum vrea.
5. Dup ce a sosit la Roma, a Iost ajutat cu puternic sprijin de un duh ru care se
ncuibase acolo
77
si n scurt timp strdaniile lui au avut atta succes nct a Iost cinstit ca
zeu de ctre cei de acolo, care i-au ridicat si o statuie
78
. Dar mprejurrile nu i-au priit
mult timp, cci ndat dup el, chiar de la nceputul domniei lui Claudiu, Providenta cea
peste tot lucrtoare, n buntatea si dragostea ei Iat de oameni,
ISTORIA BISERICEASCf, CARTEA A DOUA
81
a ndrumat mpotriva unei altfel de ciume, pe viteazul yi marele apostol !etru,
primul aprtor Intre to(i ceilal(i din pricina virtu(ii sale. Ca un viteaz lupttor al
lui Dumnezeu, ntrit cu arme dumnezeieyti
7
el a adus din Rsrit pentru oamenii
din Apus comoara pre(ioas a luminii celei n(elegtoare propovduind cu folos, ca
o adevrat lumin yi ca un cuvnt mntuitor de suflete, vestea mpr(iei cerurilor.

XV

7. II Tlm., 3, 6.
76. // Cor., 10, .
77. Deci e vorba de o lucrare diavoleasc (Apoc, 17, 18).
78. Se repet ca bun aIirmatia gresit a lui Iustin.

Evanghelia dup Marcu

1. $i ntruct de acum cuvntul dumnezeiesc se rspndise printre
romani, puterea lui Simon s-a stins odat cu el
m
.
n schimb, cu att mai mult Strlucea credin(a n inimile oamenilor care
ascultau predicile lui !etru, pe care nu se saturau c le-au ascultat o dat yi nici cu
faptul c au primit nv(tura oral a cuvntului dumnezeiesc, ci s-au
1
adresat prin
tot felul de rugmin(i lui Marcu (a crui Evanghelie yi-a redactat-o dup cum 1-a
nso(it pe !etru) ce-rfndu-i ca s le lase n scris nsemnrile dup nv(tura care le-a
fost transmis oral. $i atta s-au rugat pn ce l-au cytigat pe om, nct se poate
spune c aya numita Evanghelie dup Marcu e rotiul insisten(elor lor.
2. Se spune c apostolul !etru cunoytea acest fapt n urma
unei descoperiri a Duhului Sfnt, de aceea s-a bucurat mult aUzind des-
pre dorin(a acestor oameni, aya nct le-a ngduit s aib aceast carte
spre citire n adunrile lor. ntmplarea o ntreyte yi Clement n cartea
a. VI-a a Hipotipo:elor
81
sale, precum yi episcopul !apia din Ierapole
82
.
Dar despre Marcu aminteyte yi !etru nsuyi n prima sa epistol, despre
care se spune c a fost scris chiar n Roma, ceea ce reiese din mr-
turia graiului su metaforic, atunci cnd aminteyte n acest pasaj despre
Babilon zicnd: v mbr(iyeaz Biserica cea aleas din Babilon yi
Marcu, fiul meu
w
.
XVI u : V
aieu e cel care predicg pri2ul creytini82ul n Egipt
.Ir Despre acest Marcu se spune c a fost cel dinti trimis s predice Evanghelia
n Egipt, aya cum a compus-o, yi tot el a ntemeiat acolo primele biserici
M
.
2. Att de mult s-a ntrit nc de la nceput mul(imea credincioyilor
brba(i yi femei n aceast (ar, iar felul lor de trai a fost din cele mai
n(elepte yi mai serioase, nct Filon a socotit vrednice de a fixa n scris
strdaniile lor, ntrunirile lor, mesele lor comune, precum yi toate ce-
lelalte obiceiuri ale vie(ii lor
M
. . . >

xvn

Ce pove8teyte Filon de8pre a8cejii din Egipt

79. Ele8., 1, 6, 13-17.
80. Cu toate c Eusebiu yi-a revizuit de mai multe ori Istoria, totuyi i-au mai scpat destule
nepotriviri. Aya e cazul yi cu Simon Magul. Aid spune c puterea lui s-a stins deodat cu el, iar mai
nainte (II, I, 12), spunea c yi n vremea Iul aceast blestemat erezie era nc activ 1
81. Clement Alex., Hypotyp., VI, fragm. 9 ed. Staehlim, III, 197--8, citat dup G. Bardy, op. cit.,
p. 70.
82. Despre !apia, a se vedea mai jos : III, XXXIX, 15.
83. / !etru, 5, 13.
6 Suseblu de Cezareea
V2 EUSEBIU DE CEZABEEA

jj,,.$e pare c pe vremea domniei lui Claudiu, Filon ar fi ntlpit n Roma pe-
!etru, care propovduia celor de acolo (nv(tura creytin, n. tr.], lucru care nu-i
imposibil, cci scrierea la care ne referim yi pe care Filon va fi compus-o mult mai
trziu con(ine` tocmai astfel de ndrumri bisericeyti care la noi yi acum snt
respectate.
2. Dar chiar yi clnd descrie n chipul cel mai amnun(it posibil via(a asce(ilor
noytri, ne las cu adevrat impresia nu numai c i cunoayte pe oamenii cu via(a
apostolic din timpul su, ci parc-i yi admir yi i cinsteyte: dup ct Se pare ei erau
evrei de origine yi prin urmare (ineau ntocmai ca yi evreii obiceiurile vechi,
3. Mai nti, n cartea cu titlul De8pre viaja conte2plativg sau De8preruggtori,
Filon ne asigur c nu spune de la el nimic n expunerea real a faptelor ``. !e
aceytia Filon i numeyte terapeu(i
86

a
, iar pe femeile care triesc mpreun cu ei le
numeyte terapeutide. Denumirea aceasta o bazeaz pe aceea c ntocmai ca niyte
doctori, poart grij yi vindec
84.n Cronica sa (la anul 45 d.Hr., ed. Helm., p. 179) Eusebiu afirm c Marcu a evanghelizat yi
Egiptul yi Alexandria. !oate c ytirea va fi luat-o de la Dionisie, episcopul Alexandriei, ucenicul lui
Origen, la care Eusebiu se refer adeseori n 8toria 8a.
85.Autenticitatea acestei scrieri a fost mult timp controversat. Oricum, afirma(ia Iui Eusebiu c
terapeu(ii ar fi fost creytini e greyt. E discutabil yi dac Filon putea cunoayte pe creytini yi scrierile lor.
Nici Intllnirea Iui Filon cu sfntul !etru la Soma nu se ytie de unde o va fi luat O sus(in Ins yi Fericitul
leronim (De viri8 i/iusfrlbus, XI) yi patriarhul Fotie (codex 105).
86. Folosim edi(ia F. Daumas yi !. Miguel, !aris, 1964.
86 a. fcepastEorijc - doctor

u u , u - . u . u -
ISTORIA BISERICEASCA, CABTEA A DOUA 83
- ----
Vl
-uu ----------
1
----
!
-------- u . u -- `l ------------
:
-
de rutatea patimilor sufletele celor care vin la ei, tosntoyindu-i yi n-drumndu-i
s cinsteasc pe Dumnezeu prin slujire curat yi evlavioas.
4. N-<are rost s ne mai ntrebm dac el a fost cel care le-a dat
acest nume, atribuindu-le o porecl ce seamn ntru totul cu felul lor
de vie(uire sau c, chiar de la nceput, cnd numele de creytin nu se
rspndise nc peste tot, vor fi avut acest nume.
5. nainte de toate Filon mrturiseyte despre ei c au renun(at la
. avere. El istoriseyte c ndat ce au nceput a se dedica noii lor filosofii
yi-au ncredin(at averile rudelor lor
87
. Dup ce s-au eliberat de toate grijile vie(ii au
prsit yi zidurile cet(iiyi yi-au njghebat un ada- post n locuri singuratice yi prin
grdini, ntruct yi-au dat seama c nici
0 legtur cu cei de alte preocupri nu le este de folos, ci chiar stri-ccioas. Cei
care duceau un astfel de trai se nevoiau cu mult avnt yi cu credin( fierbinte s duc
via(a pe care o triser altdat proorocii.
6. Cci ntr-adevr, chiar yi n scrierea canonic a Faptelor Apos-
tolilor ni se istoriseyte c to(i ucenicii apostolilor yi vindeau avu(iile,
iar banii i mpr(eau ntre ei dup cum avea trebuin( fiecare, incit ni-
neni nu ducea lips ``, cci to(i cei ce aveau case sau moyii le vindeau,
iar costul lor l aduceau yi-1 puneau la picioarele apostolilor yi fiecruia
1 se ddea ceea ce i lipsea
M
.
7. Filon mai istoriseyte despre ei yi alte fapte asemntoare:
Acest soi de oameni (al terapeu(ilor) l po(i afla pretutindeni n
lume, cci spre binele desvryit trebuie s tind att cei dintre pagini, ct yi dintre
barbari. Dar cel mai tare s-au nmul(it n Egipt, yi anume in fiecare din (inuturile
numite nome yi mi cu seam n jurul Alexandriei.
8. Din toate pr(ile vin s se ayeze n colonii printre terapeu(i oameni din-cei
mai de frunte, yi anume ntr-un (inut din cele mai plcute, cum este cel de dincolo de
Mareotis, pe o colin destul de ridicat ayezat foarte potrivit n ce priveyte
siguran(a yi cur(ia aerului
9.Dup ce descrie adposturile lor,. Filon spune urmtoarele despre casele lor
de rugciuni din acele (inuturi: n fiecare din aceste locayuri gseyti un col( sfnt,
numit loc de rug sau mnstire, n care terapeu(ii se duc spre a-yi mplini fiecare
tainele vie(ii lui religioase ? dar nu aduc acolo nimic, nici butur, nici hran sau
altceva din cele necesare trupului, ci doar legile, cuvintele inspirate ale proorocilor,
cn
87. De vita conte2pl. cap. 13.
88. De vita conte2pL cap. 14.
8a Fapte, 2, 45.
90. ,5|c, 4, 34-35.
91. De vita conte2plativa, 56-59.
EUSEBIU DE CEZAREEA

1
tece yi altceva (poate cr(i), care sporesc yi desvryesc ytiin(a yi evlavia.
10. $i apoi adaug: !entru ei, de cnd rsare soarele yi pn se ntunec e vreme
numai pentru ascez. Filosofeaz citind dup obiceiul strmoyilor lor Sfintele Scripturi,
expliendu-le cu ajutorul pildelor sau al alegoriilor, ntruct snt de prerea c cuvintele
snt doar semne ale _ unei realit(i ascunse
92
, care se descoper numai n alegorii.
11. Au yi scrieri redactate de oameni btrni, care au fost cei dinti conductori ai
sectei lor yi care le-au lsat multe texte pe care le tlmcesc n felul lor prin alegorii,
folosindu-le drept model pentru a-v/(e-(ui conform lor,
12. Se vede c; n spusele acestuia vorbeyte un om care a auzit .cu urechile lui
modul lor de a tlcui Sfintele Scripturi. S-ar putea ca n ceea ce numeyte!el cr(ile
btrnilor s fie vorba de Evanghelii i de scrierile apostolilor precum, yi, poate, unele
tlcuiri ale proorocilor, aya cua e cazul cu Epistola ctre Evrei precum yi multe alte
epistole
:
ale tui !avel.
13. Iat yi ce spune despre noii psalmi compuyi de ei: Ei nu rran numai la
contemplare, ci compun la adresa lui Dumnezeu cntri yi imme proprii, pe metri yi
melodii diferite, deyi rmn mai mult la tonuri grave >>
3
.
14. In aceeayi scriere Filon istoriseyte despre ei multe ale lucruri dar am socotit
c-i bine s aleg numai pe cele care caracterizeaz via(a lor bisericeasc.
15. Dar dac ar vrea cineva s cread c observa(iile pomenite nu au n vedere
viata evanghelic, ci s-ar potrivi mai mult la altedomenii dect -Cel amintit, acela s-ar
putea convinge yi din alte cuvinte ale lui Filon, pe care le vom aminti ndat, aya nct
cel ce judec drept, acela va gsi n ele mrturie nezdruncinat despre aceast
problem:
16^ Drept temelie ei. yi` sdesc n suflet s(pnirea de sine, peyte
care pot apoi zidi yi celelalte virtu(i. Nimeni dintre ei n-ar mnca yi
v
n-ar bea ceva nainte de apusul soarelui, ntruct snt de prere c filo-
sof area nu se poate face dect ct vreme e lumin, pe cnd neputin(ele
trupeyti se potrivesc mai curnd cu ntunericul, aya nct acelora le place
lumina, pe cnd acestora, o parte din noapte.
17. ntre ei snt yi de aceia care, dorind ct mai mult n(elepciunea, ^nu-yi aduc
aminte de hran dect numai dup trei zile. Al(ii, la rhdui
/ ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A DOUA
8

lor, au atta prisos de bucurie yi de buntate pe urma n(elepciunii pe care Te-o d
din belyug yi fr zgrcenie nv(tura, nct s-au obiynuit s posteasc nc o dat pe
atta yi abia n a yasea zi gust ceva hran. ~Sntem de prere c aceste afirma(ii ale
lui Filon jse potrivesc ntru totul yi fr nici o contradic(ie cu vie(uirea unora dintre
creytini.
. 92. Ibid., 646. \
93. Ibid., 64166. S-a vorbit chiar de o inIluent a imnograIiei terapeutilor asupra literaturii pauline :
B/es., , 14 j I Tim., 3, 16 j Col., 3, 16.

18. Iar dac totuyi s-ar ncp(na cineva srai cread aya ceva, acela s-ar putea
convinge yi cu mrturii mai limpezi, aya cum nu le putem afla n alt loc, n religia
creytin cea trit dup Evanghelie.
19. Dup cum ne spune Filon, n cercurile amintite se afl yi persoane
feminine, dintre care cele mai multe sln( fecioare naintate n vrst, care yi-au pstrat
fecioria nu de sil, ca unele din preotesele pgne, ci prin liber alegere, din dorin(a yi
din rvna dup n(elepciune, cu care se nevoiesc s triasc, lipsindu-se de bun voie
de plcerile trupului. Ele nu doresc s aib urmayi trupeyti, ci netrupeyti, pe care-i
poate nayte numai un suflet iubitor de Dumnezeu
M
.
...;-20. Ceva mai departe, Filon descrie lucrurile cu yi mai mult claritate: Tlcuirea
Sfintelor Scripturi se face la ei cu ajutorul1maginilor sau al pildelor yi alegoriilor.
ntr-adevr, aceyti oameni aveau impresia c Legea nsyi e o fiin( vie, al crei trup
l formeaz graiul, dar al crei suflet e n(elesul tainic ascuns n acest grai. $coala lor
cuta s contemple tocmai acest n(eles ca yi cum ar fi vzut In oglinda cu-VHttelor:
frumuse(ea minunat a ideilor
21. S mai amintesc oare, pe lng ntrunirile lor, ocupa(iile specifice ale
brba(ilor yi ale femeilor (cci brba(ii yi femeile triesc despr(i(i unii de al(ii),
asceza lor religioas care se-continu ntr-un fel pn- la noi yi care n deosebi cu
ocazia prznuirii !atimilor Domnului se disting prinpost deosebit, prin privegheri de
noapte yi prin medita(ii asupra cuvintelor celor dumnezeieyti ?
. !e toate acestea scriitorul amintit le descrie n scrierea sa ca yi drav numai la
noi se mai pstreaz astzi n uz. Tot el aminteyte yi serr tarea cu priveghere de toat
noaptea, Care ale loc tot aya cum ne-ain obiynuit s cntm yi noi imnele respective, yi
anume unul psalmcdiind textul ritmic, iar ceilal(i ascultnd n liniyte yi necntnd cu el
dect ulti-inele cuvinte ale imnelor : Filon afirm expres c n zilele acelea, toat
lnmea se culc jos pe paie, nu se bea vin deloc, nu se mnnc nimic afar de pine yi
ap, sare yi isop, care snt singura lor hran.
23. !e lng acestea, Filon mai descrie felul yi ordinea n care snt rbdui(i cei
aleyi s slujeasc n via(a bisericeasc ncepnd de la diacon. yi pn la episcopul care
conduce pe to(i, aya nct oricine doreyte s cerceteze cu grij aeeste lucruri se poate
lmuri din cele relatate de acest scriitor.
- 24. Dar oricine va n(eleg uyor c scriind toate acestea Filon s-a condus dup
nv(tura adus mai nti de vestitorii Evangheliei yi de rnduielile lsate de la
nceputde apostoli
M
.

XVIII

Care dinfre 8crierile lui Filon au ajun8 png la noi ?
1. Bogat n informa(ii yi larg n concep(ii; nalt yi avntat n tlcu-irea
Scripturilor dumnezeieyti, Filon a compus variate yi numeroase tl-
v
mciri ale
scrierilor sfinte. Mai nti, el a parcurs pe rnd yi n ordine lmurirea evenimentelor
cuprinse n Cartea Facerii ntr-o lucrare intitulat Alegoriile Legilor Sfinte
97
, dup
94. bid. 10107. ~ "
95. bid., 119120. .
gUSEBIT1 DE CEZABEEA

aceea a compus cercetri speciale prin ntrebri yi rspunsuri Ia unele probleme
importante din Biblie ntr-o alt lucrare cu titlul Cercetgri yi explicgri la cgrjile Fa
r
cerii yi eyirii.
2: Afar de aceasta avem de l el o serie de tratate speciale deosebit de gritoare,
cum snt cele De8pre agriculturg
99
yi De8pre bejie, fiecare din ele n cte dou cr(i,
precum yi altele, ctt titlu deosebit, asupra unor probleme speciale tot din Cartea
Facerii: Ce doreyte yi ce nu doreyte un o2 cu2inte
9
, De8pre a2e8tecarea li2bilor,
De8pre fugg yi regg8ire^ f , De8pre venirea la nvgjgturg
2
, Cihe ajunge 8g
2oytenea8cg bunurile du2nezeieyti 8au de8pre 2pgrjirea n pgrji egale yi inegale
2

De8pre trei virtuji
1
, pe care Moise le-a descris n compara(ii cu altele.
96. La toate identificrile fcute de Eusebiu un comentator ca !. Lagrange le 1udai82e avnt
1e8u8 Chrtit., !arte 1931) observ c textul lui Filon nu cuprinde nimic ce n-ar proveni de la iudei.
Credem c In admira(ia lui pentru Filon se le-simte mult yi influen(a marelui su discipol Origen, In
exegeza cruia Filon a exercitat o puternic influen(. `
97. Alegoriile Legilor Slinte pare a fi cartea program, ntr-un fel opera principal a lui Filon. n
ultima edi(ie cunoscut nou, Legu2 allegoriae ed. CI. Mondesert, !aris, 1962.
98. Ed. 1. !ouilloux, !aris, 1961: tema central e Fac, 9, 20. Tot In acelayi voiam .yi De8pre bejie
99. Cu titlul mai scurt De 8obrietate, ed. 1. Gotez, !aris, 1962. Tema central: Fac, 9. 21-23.
100; Ed.1.G. Kahn, !aris, 1363. Tema central: Fac, 11, 1-9. 2. Ed.
Starebinsk-Safran, !aris, 1970. Tema : Fac, 16, 6-14.
102. Ed. M. Alexandre, !aris, 1967. Tema central: Fac, 16, 1-6.
103. Ed. M. Harl, !aris, 1966, Tema : Fac, 15, 2-18.
104. Ed. Amaldez yi al(ii, !aris, 1962. .

ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A DOUA 8?

3. Afar de acestea, o lucrare ntitulat De8pre 8chi2barea nu2elor yi de8pre
cauzele lor
2
, n care aminteyte c a-mai compus yi scrierea De8pre %e8ta2ente, n
dou cr(i.
4. Mai avem- de la el scrierile De8pre e2igrare
iC
, De8pre viata njeleptului cu
adevgrat yi De8pre legile ne8cri8e, apoi, De8pre uriayi
2
, sau De8pre ne8chi2babilitatea
du2nezeirii, apoi 5 cr(i De8pre vi8uri
2
, care, dup cum zice Moise, ne snt trimise de
Dumnezeu. Toate aceste scrieri care s-au pstrat pn azi stau n legtur cu Cartea
Facerii
l09
;
5. In legtur cu Cartea Ieyirii, cunoaytem de la el 5 cr(i cu titlul 9 Proble2e yi
rezolvgri. De8pre Cortul grturiei, De8pre Decalog, De8pre legile particulare care 8e
potrive8c cu punctele principale din Decalog, n 5 cr(i, De8pre ani2alele de jertfg yi
ce lei de jertfe 8e cuno8c, De8pre pre8cripjiile Legii n leggturg cu rg8plata binelui, cu
pedep8ele yi cu ble8te2ele aruncate a8upra celor rgiV
6. !e lng toate acestea mai notm urmtoarele monograf ii: Des` pre
Providenjg
ni
. Un di8cur8 de8pre judej, De8pre cetgjean, apoi Ale k00f 0 8au cg yi
ani2alele mute aii un fe1 de 2inte, precum yl tratatul Cg orice pgcgto8 e un rob
112
yi
continuarea lui` Cg orice virtuo8 e8te liber
3
. -
7. Au mai fost compuse de el yi scrierile urmtoare: Despre viaja conte2plativg
sau despre rugtori, dup care am descris yi noi felul de vie(uire al brba(ilor
apostolici, precum yi %gl2gcirile nu2elor evreieyti aflate n Lege yi n prooroci, care
pare a fi tot o scriere a Iui Filon.
8. Cnd a venit la Roma pe vremea lui Gaius, Filon a descris nelegiuirile
acestuia ntr-6 oper intitulat cu fine(e yi ironie De8pre virtuji. Se spune c pe
vremea lui Claudiu el yi-a citii aceast lucrare chiar n senatul roman yi c toleran(a
lui a fost att de admirat, nct s-a socotit potrivit a pune scrierile lui n bibliotecile
publice w`.
105. Ed. S. Arnaldez, !aris, 1964. Tema: Fac., 6, 13-9, 19.
106. Ed. 1. Cazeau, !aris, 1965, Tema: Fac, 12, 1-6.
107. Ed. A. Moses, !aris, 1963. Tema: Fac, 6, 4r-42.
108. !strat par(ial De8pre vi8tul, ed. !. SavineL !aris, 1962, Tema: Fac, 20, < 28, 12j 31, 111
37, 40-41.
109. Multe din ele pierdute sau pstrate fragmentar (cele nesemnalate yi seedi-
ta(e).
110. !ierdute aproape integral.
111. Ed. Hadas-Lebel, !aris, 1974. Restul cr(ilor pierdute. -
112. !ierdut.
113. Ed. !etit, !aris, 1974.
114. Fer. Ieronim, n Liber interp. hebr. no2., Migne, !.L., 23 j 774, zice c e tita nepotrivire Intre
titlurile yi scrierile lui Filon, nct mai bine s taci decft s te, pronun(i. Alturi de multe pierdute, snt si
unele necunoscute att lui Eusebiu, cit yi lui Ieronim, care le-a tradus. Aya, De opiiicio 2urgii, ed. R;
Amidez, !aris, 1961. S-ar putea ca lista dat aici de Eusebiu s fie lista celor prezente atunci in bi-
blioteca din Cezareea (cf. Q. Bardy, op. cit, p. 80).
80 , EUSEBIU DE CEZAREEA ________ / _____________

\ . XIX

Ce nenorociri au dat peste iudei $n :iua
de Pati

k n acele vremi, pe cnd !avel yi ncheia drumul, ocolit de . la Ierusalim pn n
Iliric`
15
, Claudiu alunga din Roma pe iudei, de aceea Acvila yi !riscilla
116
fiind
alunga(i mpreun cil al(i iudei din Roma debarcar n Asia yi acolo au trit mpreun
cu apostolul !avel, care ntrea temeliile nv(turii puse de el n Bisericile din acele
(inuturi, dup cum ne arat cartea Faptelor
111
,
Claudiu, conducea nc treburile imperiului cnd, la un !ayte, s-a produs n
Ierusalim o rscoal yi o tulburare att de mare, nct numai iudeii care se nghesuiau
cu trie spre uyile templului, treizeci demii au pierit fiind clca(i unii de al(ii
8
, iar
srbtoarea a devenit un doliu pentru tot poporul, prilej de bocire pentru toate fami-
liile, dup cum ne istoriseyte textual Iosif.
2. Claudiu a pus rege peste iudei pe Agripa fiul lui Agripa, tri-mi(nd pe Felix ca
guvernator
120
peste toat Samaria yi Galileea, precum yi peste,tara numit !ereea.
pup ce a de(inut puterea vreme de 13 ani yi 8 luni Claudiu a murit yi a lsat ca urmay
pe Nero.

xx
Ce evenimente au mai avut loc l
Ierusalim pe vremea lui Nero
1. !e vremea lui Nero
121
yi n timp ce Felix guverna Iudeea, preo(ii din aceast
(ar au ajuns s se certe ntre ei, lucru despre care Iosif ne relateaz textual
urmtoarele n cartea a 20-a a Antichittilor sale :
2. Arhiereii au provocat o adevrat rscoal mpotriva preo(ilor yi a mai
marilor poporului din Ierusalim yi fiecare din ei strngnd n
ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A !"UA
89-

jurul lor o ceat de rscula(i aveau preten(ii de conductor, aya nct de cte ori se
ntlneau se luau la ceart yi se mproycau cu pietre unii pe al(ii. Nimeni nu putea s
pun capt acestor dihonii, ci to(i yi fceau de cap ca ntr-o (ar fr stpn.
11$. #o2., 15, 19.
116. Fapte, 18, 2. Suetonlu, Doi8prezece cezari. Claudiu, 25 (trad. rom.), D. !opescu-
V. Georoc, Bucureyti, 1958, p. 217.
117. Fapie. 18, 18-19; 23.
118. Iosif, #gzb. iud., 2, 227. Faptul s-a petrecut pe vremea procuratorului Ven-
ditius Cumanus (48-52). Desigur c numrul victimelor pare exagerat. Iosif zice:
20.000. .
, 119. Agripa II n-a fost rege, deyi purta acest titlu (Fapte, 25, 12 j 24 j 26, 2). Foarte devotat romanilor, 1
a supravie(uit yi tragediei din anat 70. Moare pe la 109. t20. Antoniu Felix, procurator roman Intre anfi
52-60. 121. Neron domneyte ntre anii 54-68.

.3. Att de departe mergeau arhiereii cu semetia yi cu lipsa de ru-
yine, nct erau n stare s-yi IrirMf slujitorii pe arie ca s-yi ia cu
for(a dijma care altfel se cuvenea preo(ilor. S-a ntmplat chiar c unii
din. preo(i au ajuns s moar de foame, att de departe s-a mers cu
abuzul de putere
122
. >
4. Acelayi scriitor mai istoriseyte c n aceeayi vreme yi-au fcut apari(ia pe
strzile Ierusalimului un fel de tlhari care, dup-spusa aceluiayi autor, ucideau pe
trectori n plin zi yi chiar ntre zidurile Ieru~ salimului.
5. ndeosebi cu prilejul srbtorilor amestecndu-se n mul(ime yi ascuiiznd n
mantale niyte pumnale
123
mici, loveau pe nesim(ite pe cei care hu (ineau de partida
lor, iar dup ce miyeliile erau svryite, tot ei se indignau de cele ntmplate, aya nct
nf(iyarea lor cinstit i fcea cu totul nedescoperi(i.
6. Mai nti nsuyi arhiereul Ionatan a fost ucis n felul acesta, iar dup aceea
n fiecare zi au urmat al(ii yi al(ii. Frica a devenit mai grozava dect omorul, cci -
ca ntr-un rzboi- fiecare se. putea aytepta s-i vie lui rndul
1Z
`. ,
- : - ' - / , ~ u . / ' . - \
xxi
;
. u
r
;
- r

1
Egipteanul de care vorbeyte

[ . yi cartea Faptele Apo8tolilor

1. Dup aceea Iosif adaug :
Intr-un mod yi mai sngeros diec( acesta a lovit pe iudei falsul prooroc
egiptean! Cci, ntr-adevr el s-a furiyat n (ar ca un nyeltor, care a ytiut s-yi dea
aere de prooroc. A s(rns n jurul lui 30.000 de aderen(i pe care i-a adus din pustie
pn ling Muntele zis al Mslinilor, De aici sttea gata s cuprind Ierusalimul cu
asalt, iar dup dezarmarea garnizoanei romane yi a poporului s-a fcut stpn ca un
tiran cu ajutorul oamenilor rscula(i pe care-i comanda.
2. Dar Felix i-a presim(it planurile ieyindu-i n ntmpinare cu armata roman
yi cu ntreag mul(imea poporului care-1 sprijinea, aya nct n ncleytarea care a
avut loc egipteanul a luat-o la fug-cu c(iva din aderen(ii si, pe cnd cei mai mul(i
au fost uciyi ori lua(i prizonieri`
25
.
3. Acestea le istoriseyte Iosif n a doua carte a Istoriei sale. Se poate face uyor
legtura ntre cele zise aici yi ntre cele pomenite de Faptele Apc^tolUor n pasajul
n care tribunul aflat la Ierusalim pe vremea lui Felix ,sa adresat lui !avel atunci
cnd mul(imea s-a ridicat mpotriva lui: nu eyti tumoare, egipteanul care nainte de
zilele acestea ie-ai rsculat yi ai scos n pustie cei 4000 de brba(i ucigayi ?
122. Antichit. iud., XX, 180181.
123.Cunoscuta rscoal a sicarilor (de la sica-ae - pumnal) era o grupare fanatic a evreilor care
au pregtit marile tulburri ce vor duoe la asediul yi dr-marea Ierusalimului.
124.#zb. iud., li, 2426. R Lietzmann, Gesch. d. alt. Kiictie, I (Berlin; 1937), p. 18; 188.
- ,
82 .
X
rjSEBItI DE CEZAREEA

Iat, toate acestea au avut loc pe vremea procuratorului Felix.

, XXII

!dve1 n lanjuri la #o2a, japgrarea yi
eliberarea lui

1. Ca urmay al Tui Felix a fost trimis de ctre Nero ca guvernator Festus
ia7
, pe
vremea cruia !avel yi-a (inut cuvntarea sa de aprare
m
, pe temeiul creia a fost
trimis captiv la Roma
l
`. Era nso(it de Aristarh, pe care pe bun dreptate l mai
aminteyte nc o dat ntr-una din epistolele sale ca tovary de nchisoare
130
. I s-a
mai atayat yi Luca, autorul Faptelor Apostolilor, cu nsemnarea c !avel a
petrecut ntre timp n Roma doi ani n libertate, propovduind nestingherit cuvntul
iui Dumnezeu `.
2. Dup ce yi-a sus(inut cauza naintea tribunalului, apostolul ya fi plecat din
nou in, cltorii misionare, revenind pentru a doua oar ta acelayi oray, Unde yi-a
sfryit via(a ca mucenic. n, acest din urm rstimp va ff scris, pe cnd se, afla nc n
lan(uri, epistola a doua ctre Timotei, n care face de altfel amintire yi de prima lui
aprare
ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A DOUA
91

yi de sfryitul care-1 ayteapt. Iat cum grieyte el despre aceste ntm-plri:
132
La
ntiia mea aprare, nimeni nu mi-a stat ntr-ajutor, ci to(i m-au prsit. S nu li se
(in socoteal ! Dar Domnul mi-a stat ntr-ajutor yi m-a ntrit, pentru ca, prin mine,
Evanghelia s fie pe deplin vestit yi s-o aud toate neamurile, iar eu am fost izbvit
din gtjra leului.
4. !rin aceasta !avel preciza clar c prima oar, pentru ca s-yi
ppat isprvi deplin propovduirea, a fost izbvit din gura leului, prin
care se va fi referit, pe ct separe, la Tsfero, din pricina cruzimii acestuia.
Dimpotriv, mai departe el nu ne mai las s n(elegem ceva de acest
fel atunci cnd spune; m va izbvi din gura leului, cci vedea cu
duhul su c sfryitul lui nu va ntrzia.
5, De aceea dup cuvintele am foslf izbvit din gura leului el
adaug: Domnul m va izbvi de orice lucru ru yi m va mntui n.
mpr(ia Sa cereasc
133
, lsndu-ne s n(elegem mucenicia sa apror
pia(, pe care de altfel o afirm yi mai deschis n aceeayi epistol atunci
cnd spune: eu de acum m jertfesc yi vremea despr(irii mele s-a
125. #gzb. /ud, H,2f-26`. Nu se ytie cine a fost falsul prooroc egiptean.
126. Fapte, 21, 38. Aici se d cifra de 4000, nu de 30.000 ca l Busebiu.
127. !orcius Festus, procurator ntre anii 60-62> Data sigur a numirii lui nu-I sor de stabilit.
128. Fapte, 25, 8-12.
129. Fapte, 27, 1.
1

130. Fapte. 27, 2? Coi, 4, 10.
131. Fapte, 28, 30-31.

apropiat
13
`. La data cnd scria cea de a doua epistol ctre Timotei,
!avel spune c numai Luca mai era cu el
13
, pe cnd la cea dinti ap-
rare, nici acesta nu se va afla acolo. Ayadar, pe atunci se pare c Luca
yi ncheiase redactarea Faptelor Apostolilor, n care a cuprins numai
fapte din timpul cnd !avel nc era cu el.
7. Incheindu-ne capitolul acesta am vrut, s subliniem c mucenicia lui !avel
n-a avut loc n vremea primei lui petreceri la Roma, despre care aminteyte Luca.
8. De altfel, poate c la nceputul domniei sale Nero va fi fost mai blnd yi i va
fi primit mai uyor aprarea adus nv(turii creytine, dar dup ce va, fi cobort pe
povraiyul marilor Iui nelegiuiri, mpratul va fi pus la cale ntre altele yi mpotriva
apostolilor msuri de prigonire.

XXIII , ,
-Mucenic/a Iui acov, 8upranu2it Fratele
Do2nului
1. ntruct !avel fcuse apel la Cezarul yi-Festus l-a trimis la Roma
138
, iudeii yi-
au pierdut ndejdea de a mai putea s pun rana pe el *
37
, de aceea s-au ntors
mpotriva lui Iacov," Iratele Domnului, cruia i Iusese ncredintat de ctre apostoli
scaunul episcopal al Ierusalimului
138
. Iat ct de departe au ajuns si cu ndrzneala
mpotriva lui. '
2. L-au silit s Vin n mijlocul lor si i-au cerut ca n Iata ntregului popor s se
lepede de credinta n Hristos. ntruct ns, mpotriva tuturor asteptrilor multimii, Iacov a
vorbit curajos si a mrturisit deschis c Mntuitorul si Domnul nostru este Fiul lui
Dumnezeu, ei n-au mai putut rbda mrturia acestui om, mai ales c toat lumea l cinstea
ca Iiind Ioarte drept din pricina nentrecutei sale vieti morale si religioase, de aceea l-aii
ucis Iolosindu-se de Iaptul c tocmai pe atunci poporul era lipsit de guvernator, cci
Festus murise de curnd
139
, asa c acum, tara. se gsea ntr-o stare dezorganizat si lipsit
de supraveghere.
3. mprejurrile n care a murit Iacov ni le-a clariIicat mai nainte
140
Clement, care a
precizat c Iacov a Iost aruncat de pe acoperisul templului si apoi btut de moarte, cu un
ciomag de lemn. Despre acelasi Iacov ne mai istoriseste n chipul cel mai amnuntit
Hegesip
14i
, care Iace parte din generatia care a urmat imediat dup apostoli si care ne
sptine textual: *
A.. Iacov, Iratele Domnului, Iusese asezat Ia conducerea Bisericii de ctre apostolii
nsisi. nc de pe vremea lor si pn astzi el a Iost numit cel drept, pentru c multi alti
iudei mai purtau numele de Iacov
5. dar el era sInt parc de cnd era nc n pntecele mamei lui:
M2
n-a but nici vin si nici alt butur betiv, dup cum nici n-a gustat
(
carne n toat viata lui. Nici o IoarIec nu s-a atins de prui lui, nu s-a uns vreodat cti
ulei si nici nu s*a mbtat niciodat.
132. T/m., 4, 16-17.
133. %i2., 4, 18.
134. // %in., 4, 6. ,
135. %i2., A, 11; 16.
136. Fapte, 25, 11-12. ,
84 .
X
rjSEBItI DE CEZAREEA

6. Numai lui i-a Iost ngduit s intre n SInta SIintelor, nici n-avea
pe el nici haine de lina, ci numai de pnz
143
. El intra singur n bise-
ric si acolo l gseai mereu sthd n genunchi si cernd iertare pentru
popor, n asa msur nct genunchii lui se ngrosar ca la o cmil n
urma ndelungatei ngenuncheri naintea Domnului si a continuelor lui
rugciuni pentru iertarea popdrului. `
137.,5|c, 23, 13-151 25t 3.
138.A se vedea aici, mai sus : II, I, 2.
139. Sicarii au profitat de moartea subit a procuratorului (a. 62), care-yi ay-
tepta un succesor, aya Incit au nceput tulburrile n|icni|. iud., XX, IX, 1).
140. II, 1, 4. /
141. Evreu convertit, cltor dornic de a cunoayte uniformitatea nv(turii yi
organizrii Bisericii, Hegesip ne-a lsat o scriere n 5 cr(i, din nefericire pierdute n
afar de -fragmentele pstrate de Eusebiu yi de al(ii. Ctinoscnd genera(ia imediat
urmtoare apostolilor, informa(iile lui Hegesip snt de cea mai mare importan(.
142.Lev., -40, 9Num., 6, 3 j 1ud-, 14, 4; I Regi, 1, 1 ; Luca, 1, 15.
143.Cum se cerea preo(ilor ley., 29, 33 i 28, 27.

8 1
1

7. Din pricina nentrecutei lui drept(i el a fost poreclit Cel drept
, yi Oblias, ceea ce n greceyte nsemneaz trie yi paz a drept(ii,
dup cum mrturisesc n acest sens cuvintele proorocilor.
8. Unele din cele yapte secte aflate n poporul iudeu yi despre care
ne vorbeyte n Memoriile
144
sale acelayi Hegesip, de care am pomenit,
- ntrebau pe Iacov : care este uya lui Iisus ?. Rspunsul lui era : Iisus e
Mntuitorul
145
.
9. Unii dintre ei au ajuns la credin(a c Iisus e Mesia (cel prezis
de prooroci, n. rr.), dar a general sectele amintite nu credeau nici n
nvierea Lui yi nici c va yeni ca s judece pe fiecare dup faptele sale.
Dintre cei care au primit credin(a, unii datoreaz acest lucru lui Iacov.
10. ntruct yi dintre conductori mul(i s-au creytinat, s-a produs o
rscoal printre iudei, mai ales printre crturari yi farisei care spuneau c
exist primejdia ca ntreg poporul s vad n Iisus pe Hristos nsuyi
m
, de aceea
veneau la Iacov yi-i cereau: Te rugm s opreyti poporul cci el se nyal de
prezen(a lui Iisus atunci cnd crede c El ar fi cu adevrat Mesia. Te rugm s
convingi pe cei care s-au-strns la srbtorile !aytilor n legtur cu Iisus, cci noi
to(i avem ncredere n tine. Noi yi ntreg poporul mrturisim c tu eyti. drept yi c nu
cau(i la fa(a nimnui
147
.
11.De aceea, convinge pe oameni s nu se rtceasc n legtur cn Iisus, cci
toat lumea yi noi nyine avem ncredere n (me. Urc-te pe acoperiyul templului
pentru ca s te vad` acolo to(i yi cuvintele tale s fie n(elese de to(i! Cci din pricina
serbrii !aytilor s-au strns toate semin(iile yi, chiar yi dintre pgni. ,
12.,$i iat aya au pus crturarii yi fariseii aminti(i pe Iacov pe acoperiyul
templului yi au strigat ctre el^ Dreptule, ca unul n care to(i trebuie s ne ncredem,
ntruct poporul se nyal mergnd dup Iisus cel rstignit, vesteyte-ne nou oare e uya
lui Iisus !.
13.$i el a rspuns cu glas tare: De ce m ntreba(i despre Fiul Omului?`
48
. El
yade n ceruri de-a dreapta puterii yi venind pe norii cerului
149
.
14.Mul(i s-au lsat cu totul convinyi yi preamreau mrturisirea lui Iacov
zicnd:, Osana, fiul lui David
150
. Dimpotriv ns, aceiayi
144. A se vedea mai departe: IV, XXII, 7.
145. oan, 10, 7.
146. oan, 12, 19.
147. Luca, 20, 21.
148. Ca yi $tefan, ayy-l numeyte yi Iacov pe Iisus: Fapte, 7, 56.
149. atei. 26, 64 arcu,, 14, 62.
150. 8aia, 3, 10. ~v
86 ^ E(1SEBIU DE CEZAREEA

crturari i farisei ziceau unii ctre al(ii: Am fcut ru cnd am cerut mrturia lui
Iacov despre Iisus. S-1 urcrii deci acolo sus yi de acolo s-i dm drumul 1os, ca n
felul acesta s se ngrozeasc to(i yi s nu mai cread n el.

15. $i au nceput s strige : Vai, vai! !n yi cel drept s-a rtcit. De aceea au
mplinit Scriptura despre care vorbeyte Isaia: S-1 dm la o parte pe cel drept
pentru c ne este greu s-1 mai auzim! De aceea l-au urcat pe acoperiy, de unde l-au
aruncat jos pe cel drept.
16. Dup care au adugat: S ucidem cu pietre pe Iacov cel drept yi au
nceput s arunce cu pietre n el cci deyi fusese aruncat jos el nc nu murise. Dar
ntorcndu-se Iacov s-a ayezat n genunchi spuhnd r Te rog, Doamne Dumnezeule yi
!rinte, iart-le lor cci nu ytiu ce fac!
m
.
17. Iar n timp ce aruncau astfel cu pietre in el, unul din preo(ii din familia lui
Recav yi din urmayii lui Rechavim, despre care proorocul Ieremia mrturisit,
strig: Opri(i! Ce-i face(i ? cci cel drept tocmai pentru voi se roag !
14S
.
18. $i atunci unul dintre ei, un piuar, lutnd un pilug cu care se preseaz stofele,
a lovit n cap pe cel drept yi astfel acesta a adus moarte de martir. $i l-au ngropat
tocmai acolo ling templu, unde yi azi se mai vede piatra lui de mormnt
tS3
. Iacov a
fost att pentru iudei, ct yi pentru pgni un martor adevrat al mesianit(ii lui Iisus.
Curnd dup aceea a nceput asediul lui VeSpasian.
19. Acestea snt, ayadar, istorisirile amnun(ite oferite de Hegesip
lS
` yi care snt
de acord cu cele ale lui Clement n legtur cu Iacov. Acesta era un om att de
minunat yi att de vestit la to(i pentru dreptatea lui. nct chiar iudeii care judecau ct
de ct sntos au vzut n mucenicia lui cauza asediului Ierusalimului care a urmat
ndat yi care, dup prerea lor, n-a avut alt` cauz dect tocmai nelegiuirea comis
mpotriva lui.
20. Cel pu(in Iosif mrturiseyte clar acest lucru scriind urmtoarele : Aceast
nenorocire le-a venit evreilor drepf pedeaps pentru ceea ce au fcut yi eilui Iacov
cel drept, fratele lui Iisus, supranumit
9

Hristos pe care iudeii l-au ucis cu toate c el fusese un om foarte drept
l5S
.
21. Acelayi scriitor mai relateaz despre moartea lui n a 20-a carte a
Antichittilor sale astfel: Auzind de moartea lui Festus, mpratul a trimis ca
guvernator n Iudeea pe Albia
156
. In vremea aceea Ananus cel tnr
157
, despre care
ytim c a fost numit nu de mult arhiereu, era pornit peste msur spre tulburri yi
151. Luca, 23, 34.
152. er., 35, 2.
153. F. Abel, Ia 8epulture de St, 1acque8, n Rrev. Biblique, 1919, p. 490 (citat dup Bardy, p.
88). v
154. F. adevrat c, privitor la moartea lui ilacov, n referatul lui Hegesip se resimte o not de
aghiografie popular (1. Chaine, Lepltre de A. 1acque8, !aris; 1927, p. XXXIX) sau legendar
(Rauschen-Altaner, Patiologle, e. X, Freiburg, i. Br., 1931, p. 105), dar n rest expunerea e verosimil.

rscoale, ca unul care (inea de eresul saducheilor, care n felul lor snt cei mai cruzi
dintre to(i iudeii, dup cum am amintit yi mai nainte. ~~ u
22. Gndind s scoat folos din faptul c guvernatorul Festus murise, iar cel nou
(Albin) se afla nc pe drum, Ana a strns la sfat pe judectori yi â-poruncit s-i fie
aduyi fratele lui Iisus supranumit Hristos (pe numele lui adevrat Iacov), mpreun cu
al(i brba(i, pe care i-a nvinuit c ar fi clcat legea yi i-a osndit s fie uciyi cu pietre.
23. To(i cei din oray care treceau ca cet(eni cinsti(i yi oameni cu respect fa( de
lege nu s-au putut mpca uyor cu aceast osndire yi au trimis pe ascuns mpratului
soli care s cear arhiereului s nu duc la ndeplinire judecata fcut, informndu-1
c ntreaga judecat < n-a fost corect fcut. Unii dintre ei au mers chiar pn acolo
c au cutat s ntlneasc pe Albin care urma s soseasc atunci hi Alexandria,
Hytiin(ndu-1 c Ananus n-avusese drept s convpace tribunalul fr aprobarea lui.
24. Convins de ceea ce i se spusese, Albin s-a mniat yi a scris lui Ananus
amenin(ndu-1 cu nchisoarea, iar regele Agripa l-a ndeprtat din aceast pricin,
din scaunul de arhiereu, pe care sttea de 3 ani, punnd n locul lui pe Iisus, fiul lui
Dameu
l58
.
Iat, acestea snt faptele despre care credem c se vorbeyte n prima dintre
epistolele soborniceyti n legtur cu Iacov
1S
`.
25. Dar trebuie s ytim c aceast epistol nu-i autentic, pentru c
abia c(iva dintre naintayi o pomenesc, cum e cazul yi cu epistola zis
a iui Iuda, care face parte yi ea dintre cefe yapte epistole soborniceyti.
Totuyi noi ytim c ambele aceste epistole snt citite mpreun cu cele-
lalte n cele mai multe dintre biserici.
XXIV

Anlan, rlmu| elsco a|exandrln
du Marcu

1. !e cnd se mplinea al 8-lea an de domnie a lui Nero, cel dinti care aajuns
episcop n Alexandria dup Evanghelistul Marcu a fost Anian
18
.
XXV

!rlgoana |ul Nero, in tlmu| crela mor ca
martlrl !etru l !ate|
155. Eusebiu nu indic sursa acestui citat, care nu exist n scrierile lui Iosif. S fie tot o influent
datorat lui Origen, care pune In rela(ii imediate moartea lui Iacov yi asediul Ierusalimului ]In Math.
Comm., X, 17; Migne, !.G., 13, 877; C. Celi, I, 49).
156 !rocurator In Iudeea ntre a. 62-64.
157. Fiul celui de pe vremea lui Iisus (Antichit. iud., XX, 197).
158. Iosif, Antichif. iud., XX, 199 , 203.
159. Origen a fost cel dinti care a vorbit de autenticitatea epistolei sf. Iacov,
O2ilii^ la o8ua, VII, 1 (In !.S.B., 6, p. 247). Lafel sus(ine yi Eusebiu aici, deyi,
afirm el, se zice c nu-i autentic, cu toate c e citit public.

1. Dup ce yi ntrea deja puterea Nero a ajuns la planuri nelegiuite yi a pornit
la lupt yi mpotriva celor care se nchinau Dumnezeului celui peste toate. Nu avem de
gnd s descriem aici de cte nelegiuiri a fost n stare acest om.
2. ntruct ns mul(i scriitori au dat faptelor lui cele mai amnun(ite istorisiri,
oricine va vrea ar putea s judece chiar yi dup ele josnicia yi nebunia acestui om care
a ngrmdit nenumrate ucideri, ajun-gnd, n setea lui dup snge, s nu cru(e nici
pe cei mai apropia(i yi nici chiar pe prieteni, ci a poruncit, s fie omor(i n felurite
chipuri pn yi mama lui, fra(ii $i so(ia lui, precum yi mul(i al(ii care i erau rudenii de
snge, ca yi cum yi aceytia ar fi fost duymanii lui yi ai statului lui
161
.
3. !e lng aceasta, n legtur cu el trebuie s amintim yi aceea c el a fost cel
dinti care s-a purtat cu ur fa( de nchinarea ce se aducea lui Dumnezeu.
.4. In aceast privin( Tertulian romanul spune despre el urmtoarele : Ce(ceta(i
documentele yi ve(i afla c a fost cel dinti care a prigonit credin(a creytin mai ales
atunci cnd, supunnd ntreag mpr(ia, a nceput s se arate n Roma crud fa( de
to(i. !utem fi mndri c;am putut fi osndi(i de un astfel de om, cci oricine l
cunoayte, acela ytie c numai lucrurile deosebit de bune au putut fi osndite de un
astfel de om
162
.
. Asadar, acest om care s-a dovedit a Ii dintre cei mai nriti dusmani ai lui
Dumnezeu, a ajuns cu bnuiala chiar s spnzure pe Apostoli 163.
6. Se istoriseste c pe vremea domniei lui, nsusi Pavel a Iost decapitat si c probabil
si Petru a Iost rstignit si c aceast stire a Iost ntrit de numele lui Petru si al lui Pavel
care pn azi e legat de cimitirul roman care poart numele lor precum relateaz si un om al
Bisericii cu numele Gaius, care a trit pe vremea episcopului ZeIirin al Romei
164
, care
discutnd n scris mpotriva lui Proclu, conductorul sectei cataIrigienilor
16
, spune
urmtoarele cuvinte n legtur cu locurile unde au Iost nmormntate sIintele lor oseminte
apostolesti:
7. In ce m priveste, eu v pot arta unde se gsesc aceste troIee ale apostolilor
166
.
Dac ai vrea s urci pe Vatican ori pe via Ostia, atunci vei gsi troIeele celor care au
ntemeiat Biserica aceasta.
8. C amndoi au suIerit n acelasi timp martirajul ne-o spune si Dionisie, episcopul
Corintului
167
, n epistola sa ctre romani, unde aIirm : De aceea si voi v-ati unit
ntreolalt prin aceeasi nvttur cu care au Iost ntrite de ctre Petru si Pavel Bisericile
din Roma si cea din Corint. Cci amndoi au sdit aceast nvttur si n Corintul nostru,
propovduindu-ne n acelasi Iel n Italia si suIerind totodat aceeasi moarte de martir.
Cred c prin aceast mrturie aIirmatia noastr va Ii si mai mult crezut.

160. In Cronic la anul 62, Eusebiu Iace aceeasi aIirmatie. Altceva nu se stie despre Anian.
161. Intr-unIel similar se exprim Eusebiu si In Cronicg la anii 860. Sueto-iu. Doisprezece
cezari, ero, XXVin si urm.
162. Tertulian, Apoi. V, n P.S.B., 3, p. 46:

XXVI

De ce au venit peste iudei atitea nenorociri i de ce au
declarat ei r:boi romanilor

1. Dup ce a prezentat pe ct a Iost posibil amnunte despre nenorocirile cu care a Iost
ncercat tot poporul iudeu, IosiI relateaz tot asa de precis, ntre multe altele, si Iaptul c
multi dintre iudeii de Irunte
163. Tertulian, Prescript. contra eret., XXXI, n P.S.B., 3, p. 164.
164. ZeIirin, episcop al Romei ntre a. 210217.
16. A se vedea mai jos : III, XXXI, 4; VI, XX, 3.
166. TroIee puteau Ii si monumente comemorative, nu numai morminte.
167. Despre Dionisie a se vedea si IosiI, Rzb. iud., II, 284.
EUSEBIU DK CK7.AHEKA

ee
dup ce au ajuns s Iie pedepsiti cu biciuirea, pn la urm au Iost rstigniti la Ierusalim de
ctre Florus
16S
. Acesta era guvernator peste Iudeea pe vremea cnd era s izbucneasc un
nou rzboi, si anume, in al doisprezelea an de domnie a lui Nero. IosiI istoriseste c n
aceast rscoal a iudeilor s-a produs o cumplit tulburare n toat Siria : n toate orasele
iudeii erau urmriti si ucisi Ir mil de ctre ceilalti orseni, nct pretutindeni vedeai
orasele pline de cadavre nengropate, b-trni aruncati la un loc cu copiii, ba vedeai chiar
si Iemei aruncate Ir mbrcminte pe strzi. Toat tara gemea de astIel de nenorociri
care nu se pot descrie
l69
, ba cu ct trecea vremea cruzimile deveneau tot. mai mari.
Iat asadar ce relateaz textual IosiI despre situatia iudeilor.
168. Gessius Florus, ultimul procurator (anii 6466).
169. IosiI, R:b. iud., II, 462, 46.

CARTEA A TREIA

I

in ce prti ale lumii au propovduit Apostolii ?
1. Dac aceasta a Iost situatia iudeilor, n schimb sIintii apostoli ai Mntuitorului
precum si ucenicii lor s-au mprstiat n toat lumea locuit pe atunciDup Traditie, lui
Toma i-a czut soarta s mearg n Partia, lui Andrei n Scitia, lui Ioan n Asia, unde a si
petrecut vreme mai ndelungat murind n orasul EIes.
2. Petru pare a Ii predicat la nceput ntre iudeii mprstiati prin Pont, Galatia,
Bitinia, Capadochia si Asia, iar la urm a venit si la Roma, unde, la dorinta lui, a Iost
rstignit cu capul n jos
2
.
3. Ce s mai zicem de Pavel, care ncepnd din Ierusalim si pn n tinuturile
Iliricului
3
a plinit Evanghelia lui Hristos si a murit apoi moarte de martir pe vremea lui
Nero la Roma ? Asa ne spune textual Origen n cea de a treia carte a Comentarului su la
Cartea Facerii
4
.

II
Cine a fost primul intiistttor al
Bisericii din Roma ?

Dup ce Petru si Pavel au murit ca mucenici n Roma, cel dinti care a urmat pe
scaunul episcopal de acolo a Iost Linus, despre care pomeneste Pavel la sIrsitul epistolei
sale ctre Timotei
.
III

1. 'H oixouAEMi f ) toat lumea locuit sau cunoscut atunci spre deosebire gt
Palestina, unde activaser apostolii pn atunci. Ca s exempliIice aceast explozie
misionar RuIin (I 410) spunea c dup Toma, Bartolomeu a ajuns s predice n India
Matei, n Etiopia.
2. Primele stiri despre rstignirea cu capul n jos a Iui Petru vor Ii provenit dir
apocriIul Acta Petri, de unde le va Ii luat Origen, iar de la acesta Eusebiu si Feri
citul Ieronim (De viris ill., 1).
3. Rom., 1, 19.
A. Pierdut. A. Harnack, Mj'ssi'on, 4, 1, 109. . // Tim.,
4, 21.

Despre epistolele Apostolilor
1. De la Petru se recunoaste c ar proveni o singur epistol, asa numit ntia,
de care s-au servit si vechii slujitori n scrierile lor ca de ceva indiscutabil
6
. Ct despre
asa zisa a doua epistol a lui Petru, am nteles c ea n-ar Iace parte din Testamentul
Nou, dar cu toate acestea, ntruct multi au socotit-o ziditoare, ea a Iost luat n seam
alturi de celelalte scrieri
7
.
2. n ce priveste cartea numit Faptele lui Petru, apoi Evanghelia dup Petru,
ca si erigma si Apocalipsa numit a lui Petru, stim c despre aceste crti nu ni s-a
transmis n nici un Iel c ar Ii Iost socotite printre scrierile universal recunoscute si c nici
un scriitor bisericesc, nici dintre cei vechi si nici dintre cei mai noi, nu le-a pretuit a Il n
stare s ne aduc vreo mrturie
8
.
3. n continuarea acestei Istorii eu voi Iace uz citind pe rnd nu numai pe scriitori,
ci voi arta si care au Iost crtile contestate de care s-au servit unul sau altul, precum si ce
spun ei despre Scripturi, dac snt ele biblice si recunoscute, ct si despre cele care nu
snt
9
.
4. Dar dintre scrierile cunoscute sub numele lui Petru, nu cunosc dect una singur,
anume o singur epistol autentic si recunoscut de toti vechii nvtati ai Bisericii. Iat,
attea snt cele ce stim.
. Ct despre Pavel, cele 14 epistole snt sigure si proxn de bun seam de la el.
Dac, cu toate acestea, unii resping Epistola ctre Evrei s,)unnd c nu-i recunoscut de
Biserica Romei ca Iiind paulin, ar Ii nedrept s nu spunem. Dar tot n legtur cu aceast
problem, eu voi arta la timpul potrivit ceea ce au spus naintasii nostri
l0
. n schimb, nici
asa numitele Acte ale lui Pavel nu le voi socoti ntre cele netgduite.
6. ntruct acelasi apostol aminteste n salutrile de la sIrsitul Epistolei ctre
Romani, ntre altii, si de Herma, despre care se zice c el ar Ii autorul crtii intitulate
Pstorul, trebuie spus c aceast carte e tgduit de unii care n-o socotesc a Ii printre
scrierile recunoscute, dar c unii au apreciat-o ca Iiind Ioarte Iolositoare pentru cei care
au lipsa de o nvttur elementar. De aceea, dup cte stim, ea e citit public n unele
biserici sl m-am convins c unii clin scriitorii cei mai vechi au Iolosit-o
7. Cu aceasta s Iie destul cele ce aveam de spus n legtur cu ntrebarea care snt
scrierile dumnezeiesti netgduite si care, cele nerecunoscute de toti.

IV
Urmaii imediati ai Apostolilor
(3. AIirmatie repetat : IV. XIV, 9 ; VI, XXV, 8.
7. AIirmatie repetat : III, XXV, 3.
8. A se vedea mai jos : VI, XII, 36. 0l jos : VI, XX, 3.
IU. III, XXXVIII, 1.

1. C Pavel a propovduit printre pgni ntemeind Biserici de la Ierusalim precum
si n tinuturile de primprejur pn n Iliric
l2
, se vede att din propriile lui cuvinte, ct si
din ceea ce ne-a descris Luca n Faptele Apostolilor.
2. Dar si despre Petru ntelegem din cuvintele lui nsusi n cite tinuturi a
propovduit el pe Hristos prednd nvttura Legii noi mai ales celor tiati mprejur
!3
,
dup cum reiese din epistola unanim recunoscuta pe care ne-a lsat-o si n care spune c a
scris-o iudeilor ce triesc mprstiati printre strini.n Pont, n Galatia, n Capadocia, n
Asia si n Bitinia
14
.
3. Cti din acestia si care anume s-au Icut adevrati rvnitori spre a Ii socotiti
vrednici urmasi ai lui Pavel si ai lui Petru, ca s poat paste Bisericile ntemeiate de
acestia, nu-i lucru usor de spus, n aIar de cei despre care ne inIormeaz chiar scrierile
apostolului Pavel.
4. Acestia au Iost ajutati de nenumrati colaboratori sau mpreun lupttori si
lucrtori
1
, cum i numeste acelasi apostol. Multi dintre ei au Iost socotiti de el vrednici
de o nestears amintire. De aceea n epistolele sale el d bun mrturie despre ei. De
altIel n Faptele Apostolilor pomeneste si Luca despre ucenicii lui Pavel, dndu-le si
numele.
. AstIel, ca prim episcop peste Biserica din EIes e amintit Timo-tei
16
, iar peste
Bisericile din Creta a Iost rnduit mai nti Tit.
6. La rndul lui, Luca, a crui patrie era Antiohia
l7
, iar pregtirea lui Iusese cea de
doctor, a trit mai cu seam n preajma lui Pavel, dar
In acelasi timp a venit In legtur si cu ceilalti apostoli, clobindinclu-si rIc la toti acestia
bun mrturie despre nvttura cea mntuitoare de suIlete, pe care ne-a lsat-o in dou
crti insuIlate de Dumnezeu : mai nti Evanghelia pe care el nsusi declar c a
compus-o dup traditiile celor care Iuseser ei nsisi privitori si slujitori ai cuvntului dup
care, spune el nsusi c a scris si el
1S
, iar n al doilea rnd Faptele Apostolilor, pe care a
redactat-o nu numai dup cele pe care le-a auzit, ci dup cte le-a trit el nsusi.
7. Iar atunci cnd se spune despre Pavel c avea obicei s citeze Evanghelia dup
Luca, de Iiecare dat el Iolosea expresia dup Evanghelia mea
19
.
8. Cnd vorbeste despre ceilalti ucenici de ai si, Pavel spune, de pild, despre
Crescens c l-a trimis n Galia, iar despre Linus, care n cea de a Il-a epistol ctre Timotei
11. IdentiIicarea lui Herma din Epistola ctre Romani, 16, 14 cu autorul Pstorului a Iost sustinut de
Origen (P.S.B., voi. 7, p. 1; 313; voi. 8, p. 27 etc), dar nu-i probabil.
12. Rom., 1, 19.
13. Gal., 2, 710.
14. I Petru, 1, 1.
1. Filip., , 2.
16. Tit, 1, .
17. Nu se stie dc unde a luat Eusebiu stirea despre originea din Antiohia n iui Luca. !u. cel dinti rare o
spune. Poate tot de la Origen.
EUSEBIU 7 7 . At XA.

94
sntem inIormati c se aIla la Roma tn preajma lui Pavel
20
, se stie c a primit scaunul de
episcop al Romei ndat dup moartea lui Petru, dup cum am spus-o si mai; nainte
2l
.
9. Chiar si Clement, cel de al treilea episcop al Romei, e amintit de Pavel ca
nsotitor si mpreun lucrtor cu el
22
.

10. In aIar de acestia acel Areopagit numit Dionisie, despre care scrie si Luca n
Faptele Apostolilor c a Iost cel dinti dintre atenieni care au crezut n Hristos n urma
cuvntrii tinute de Pavel n Areopag, va Ii Iost cel dinti episcop al Atenei
23
, dup cum
mrturiseste un alt vechi slujitor, Dionisie
24
, pstorul Bisericii din Corint.
11. Pe msur ce vom nainta n expunerea noastr, vom aminti si despre alti urmasi
ai apostolilor. Acum s trecem la sirul Iiresc al istorisirii noastre.

V
Despre ultimul asediu suportat de iudei dup ce a
tost rstignit Hristos
1. Dup ce Nero a domnit vreme de 13 ani, pe cnd urmasii si Galba si Oto n-au
Iost n stare s se mentin dect 1 an si 6 luni
2S
, a Iost proclamat do trupa ca mprat
singur stpinitor Vespasian, tocmai pe cnd el se distingea luptlnd mpotriva iudeilor.
Pominclu-se ndat la drum spre Roma
:6
, noul mprat a ncredintat conducerea luptei
mpotriva iudeilor Iiului su Tit.
2. Or, ntruct dup nltarea la cer a Mntuitorului nostru iudeii nu s-au sturat cu
cte au svrsit mpotriva Lui, au pus la cale tot Ielul de uneltiri si mpotriva apostolilor
Lui : ucignd mai nti cu pietre pe SteIan
27
, iar dup aceea prinznd pe Iacov, Iiul lui
Zevedei si Irate cu Ioan, cruia i-au tiat capul
28
, dar mai cu deosebire punnd mna si pe
cellalt Iacov, care dup nltarea la cer a Mntuitorului nostru a ajuns s Iie cel dinti
episcop pe scaunul din Ierusalim si pe care l-au nimicit n modul n care am amintit
29
. La
rndul lor si ceilalti apostoli au czut prad unor nenumrate primejdii de moarte, Iiind
izgoniti mai nti din Ierusalim si Iiind nevoiti s caute alte neamuri, crora s le descopere
vestea Evangheliei, asa cum le Iusese ncredintat cu putere de ctre Hristos atunci cnd
le-a spus
30
: Mergnd, nvtati toate neamurile n numele Meu.
3. n sIrsit, chiar Bisericii din Ierusalim i s-a descoperit printr-o proorocie
mprtsit mai marilor acestei cetti poruncindu-le s prseasc cetatea nainte de a
ncepe rzboiul si s se mute n orasul Pella din Pereea
31
. Asa se explic de ce si crestinii
18. Luca, 1, 23.
19. Rom., 2, 16) // Tim., 2, 8.
20. II Tim., 4, 21.
21. Mai sus, III, II.
22. Filip., 4, 3. Origen aIirm n mai multe locuri ca autorul epistolelor lui Cle-
nu-nt e ucenic al apostolilor.
23. Fapte, 17, 34.
24. Mai jos, IV, XXIII, 3.
25. P. Grimal, op. cit., p. 611 ; 706.
26. Proclamarea lui s-a Icut n 1 iulie 69, dar sosirea la Roma a avut loc abia
n toamna lui 70. Avusese destule probleme de rezolvat n Orient, inclusiv n leg-
tur cu rzboiul contra iudeilor.
27. Fapte, 7, 860.
28. Fapte, 12, 2.
29. Aici, mai sus, II, XXIII.
30. Matei, 4, 23 si 28, 19 (Citat eliptic).
31. Eusebiu e singurul care aIirm aceast mutare. Hamack, Mlssiort..., IL
632-638.
EUSEBIU 7 7 . At XA.

95
s-au mutat din Ierusalim si din toat Iudeea, iar dup aceea a nceput s cad pedeapsa lui
Dumnezeu peste iudei din pricina multelor nelegiuiri svrsite de ei mpotriva lui Hristos
si a apostolilor Lui, strpind cu totul dintre oameni acest neam de nelegiuiti.
4. Cte rele s-au abtut atunci peste ntreg poporul iudeu, dar mai ales cti din
locuitorii Iudeii au czut n cele mai grele nenorociri, cte mii de oameni din brbatii n
Iloarea vrstei au pierit atunci, dimpreun cu Iemei si cu copii, prin sabie, prin Ioame si
prin nesIrsite alte chinurii cte orase evreiesti si care anume dintre ele au ndurat
peripetiile ngrozitoare ale asediului; apoi', cte nenorociri si mai grozave au dat peste cei
care se reIugiaser n cetatea Ierusalimului pe care o credeau c nu va putea Ii nimicit; n
sIrsit, n ce chip a decurs rzboiul si care au
Iost clipele cele mai grele ale lui, precum si care a Iost grozvia nIiortoare vestit de
mult de ctre prooroci n legtur cu pustiirea cettii si a templului lui Dumnezeu
32
, cele
att de vestite altdat, dar care-si asteptau acum nimicirea prin Ioc, toate acestea le va
putea gsi cine ar vrea, Iiind descrise n amnuntime n istoria scris de IosiI.
. Totusi snt de prere c nu trebuie s uitm nici noi c, potrivit numrului celor
strnsi n Iudeea si n Ierusalim cu prilejul srbtorilor, asa cum ne inIormeaz acest
scriitor, acestia erau, spre a Iolosi nssi expresia lui, cam la trei milioane si stteau
ngrmditi ntre zidurile cettii
33
ca si cum ar Ii stat ntr-o nchisoare urias.
6. Era deci de asteptat ca tocmai n zilele n care se puseser la cale attea suIerinte
mpotriva Mntuitorului, a BineIctorului tuturor si a Hristosului lui Dumnezeu, iudeii s
Iie ncuiati ca ntr-o temnit, pentru ca astIel nssi moartea s cad asupra lor ca o
judecat a drepttii dumnezeiesti.
7. Dar lsnd la o parte tot ce au ajuns s suIere prin sabie ori n alt chip, cred c va
trebui s descriem mcar suIerintele provocate de Ioamete, pentru ca cei care vor citi
aceast istorie, s poat ntelege chiar si numai din acest capitol pedeapsa lui Dumnezeu
care nu a ntrziat s loveasc pe cei care au svrsit nelegiuire mpotriva Hristosului
Dumnezeu. . .

VI

Despre ioametea care a dat peste iudei

1. S punem mna, asadar, pe cea de a -a carte a Istoriilor lui IosiI
si s urmrim nenorocirea care a avut loc atunci:
Chiar si, pentru cei avuti rmnerea n oras nsemna o adevrat
osndire la moarte,. Sub bruiiala c ar Ii vrut s dezerteze, ei erau omo-
rti ntruct averea i Icea suspecti de trdare. Deodat cu Ioametea
crestea si Iuria rsculatilor. Cu Iiecare zi amndou aceste rele se I-
ceau tot mai mari .............
2. Grul lipsea pretutindeni, de aceea multi intrau prin casele oa-
menilor ca s controleze peste tot. Cnd gseau la unii cte ceva i chi-
nuiau n toate Ielurile pentru ce au tgduit; n schimb, dac la unul
32. Dan., 9, 27; 13, 11 Matei, 24, 1 ; Marcu, 13, 14.
33. Rzb. iud., VI, 42428.
EUSEBIU DE CEZAREEA

96
nu gseau nimic l acuzau c si-ar Ii ascuns prea bine proviziile. Puteai
deduce dac cineva are sau nu mai are gru din Ielul cum se prezenta
trupeste : cnd te uitai la cei care se mai tineau pe picioare ntelegeai c ei totusi mai au
provizii de mncare si de butur
;
n schimb, cnd priveai pe cei extenuati, pe acestia i-ai
Ii lsat n pace cci ar Ii Iost o nebunie s omori pe niste oameni care si asa nu mai aveau
mult de trit.
3. Multi din cei bogati erau n stare s-si dea ntreg avutul pe Iuris numai s capete
o banit de gru , cei sraci, n schimb, se multumeau si cu o banit de orz. Unii se
baricadau n cel mai ascuns ungher al locuintei lor, iar drept culme a mizeriei unii au
ajuns s road boabele de gru Ir s le mai macine, pe cnd altii de Iric ori de nevoie le
prjeau cum se pricepeau.
4. Nicieri nu mai vedeai bucate asezate pe mas, ci ele erau smulse si roase, asa
crude cum erau luate de pe Ioc. Aceast hran era mizerabil si era o priveliste de plns s
vezi cum cei puternici acaparau: mai mult dect altii, pe ct vreme cei neputinciosi nu
puteau dect s geam.
. Foamea e mai grea dect orice suIerint, dar nicieri nu se vd mai deplorabil
urmrile ei ca n lipsa de respect, cci tot ceea ce n alte mprejurri merit o pretuire
oarecare, e clcat acum n picioare. Femeile au ajuns s smulg buctura de la gura
brbatului, copilul de la-gura printilor si, ceea ce-i si mai nspimnttor, de dragul de a
supravietui chiar si unele mame trgeau buctura din gura pruncilor si nu se rusinau nici
mcar s retrag pn si laptele pentru hrana suga-ciului sleit de Ioame.
6. Dar si cei care Iceau astIel de Iapte nu puteau rmne necunoscuti, cci
pretutindeni auzeai de oameni rsculati care jeIuiau pentru 4 bucat de pine. Si oriunde
vedeai o cas ncuiat era semn c cei dinluntru se pregteau s mnnce, de aceea
ndat se sprgeau usiie si se ptrundea nuntru ca s scoat uneori cu Iorta chiar si din
gt buctile de mncare ca s le conIiste.
7. Btrnii care nu voiau s dea bucuros hrana din gur erau loviti, se smulgea prul
Iemeilor dac acestea ascundeau vreo bucat n palm, nu se arta nici o consideratie nici
pletelor crunte si nici pruncilor, ci erau smulsi cu Iorta si trntiti la pmnt pn si copiii
care nu voiau s sloboad din gur buctura din care au muscat. Dac ns cineva intra
nainte de sosirea hotilor si nghitea vreo portie nainte de a Ii sosit ei, acela era btut si
mai strasnic, socotindu-1 a le Ii dusman.
' 8. Ca s gseasc provizii de hran au Iost scornite cele mai grozave chinuri: astupau
cu mazre canalul urinar al acestor nenorociti, iar cu bastoane ascutite le nIundau rectul.
Te ngrozesti chiar numai
cnd auzi co Iel de chinuri aveau s ndure oamenii pin s ajung s declare o singura
pline si "* denunte un pumn de orz dosit.
9. Clii nu suIereau de Ioame (cruzimea lor ar Ii cu mult mai mic
dac ea ar Ii izvorlt din mizerie), cci si aIisau mndria lor nebun I-
clndu-si prin aceasta provizii pentru vremurile viitoare.

10. Cnd unii din ei se Iurisau noaptea pn n apropierea posturilor romane ca s
caute legume slbatice si iarb si cnd credeau c au scpat de vrjmasi, li se lua tot ce
34. R:b. iud., V, 424438.
3. Casele din Orient aveau acoperisuri plate.
Kl' HI Timi ot: CK'/AHA

strnseser si orict se rugau si cerseau de la ei, sau s-a ntmplat adeseori invocnd chiar si
numele Domnului, ca s le lase din ceea ce adunaser cu pretul attor primejdii, totusi nu li
s-a napoiat nimic, ci li s-a spus doar s Iie multumiti c deodat cu hrana strns nu li s-a
luat si viata
34
.
11. Altdat IosiI mai relateaz si alte amnunte : ntruct deodat cu pierderea
posibilittii de a prsi Ierusalimul iudeii si-au pierdut orice ndejde de a mai scpa cu
viata, groaza nIometrii a cuprins tot mai coplesitor cas dup cas si Iamilii dup Iamilii.
Acoperisurile caselor erau pline cu cadavre de Iemei si de copii
3S
, pe ulitele nguste ale
cettii abia dac mai puteai trece de lesurile btrnilor.
12. Cete de copii si de tineri cu obraze scoIlcite se mbulzeau ca niste staIii n piete,
picnd de pe picioare acolo unde suIerinta i-a coplesit. Cei bolnavi nu aveau nici atta
putere ca s-si ngroape rudele lor, iar cei care ar Ii putut-o Iace au reIuzat s-o Iac din
pricina multimii mortilor si a nesigurantei care-i astepta si pe ei, cci ntr-adevr multi din
ei ncetau din viat n timp ce-si ngropau mortii, ba unii s-au grbit s se aseze la
mormntul propriu chiar nainte de a le Ii venit ceasul lor Iiresc.
13. Dar n ciuda tuturor acestor suIerinte nicieri parc nu mai auzeai plnset sau
geamt: Ioamea le sugrumase orice simtire. Cei care se luptau cu moartea priveau n
liniste pe cei care apucaser s moar naintea lor. O liniste adnc si un ntuneric
presimtitor de moarte se ntinseser peste ntreg orasul. Dar si mai ri dect toate aceste
nenorociri erau hotii si tlharii.
14. ntr-adevr acestia scormoneau casele ca si cum acestea ar Ii devenit niste
morminte, insIcau pe morti ca s-i dezbrace de haine si o luau apoi la Iug n hohote de
rs dup ce-si probaser pe cadavrele dezgolite ascutisul sbiilor lor. Uneori si ncercau si
altIel sabia, str-pungnd de vii pe cei aIlati nc n viat ntinsi pe paturile lor. Dac unii
din acestia i rugau ca mna lor ucigtoare s nu-i crute, pe unii ca acestia i lsau cu
dispret s cad prad mortii; n astIel de cazuri cei aIlati n agonie si ndreptau privirile
spre templu cu gndul: cum, Doamne, de mai rabzi n viat astIel de oameni ?
1. La nceput rsculatii au hotrt s nmormnteze pe cei morti pe cheltuiala
statului pentru c ajunseser s nu mai poat suIeri mirosul ru al cadavrelor , mai trziu,
ns, cnd n-au mai putut-o Iace, au hotrt s-i arunce de pe nltimea zidurilor tocmai n
niste vguni adinei. Cnd Tit a Icut odat controlul acestor vguni si a vzut c snt
pline de cadavre intrate n putreIactie si c putreziciunea curgea puternic din trupurile
acelea, a gemut ndat si, ridiendu-si minile spre cer, a luat pe Dumnezeu de martor
spunnd c nu se simte vinovat de o astIel de grozvie
36
.
16. Iar dup ce a mai istorisit si alte Iapte, IosiI continu : N-as putea sta la
ndoial s nu art ct de mare este suIerinta. Dac romanii ar Ii ntrziat si de ast dat s
curme ndrzneala rsculatilor, eu snt de prere c orasul ar Ii Iost ori nghitit de un
cutremur de pmnt, ori ar Ii czut prad unui potop sau ar Ii Iost nimicit de trznet, cum a
Iost nimicit Sodoma, pentru c n el tria un neam de oameni cu mult mai nelegiuit dect
cel care a suIerit toate acele nenorociri. Dar n Ielul acesta, din pricina nebuniilor unora a
trebuit s moar un ntreg popor
37
.
36. IosiI, R:b. iud., V, 1219.
37. Ibid., V, 66.
Kl' HI Timi ot: CK'/AHA

17. Iat ce mai scrie IosiI si n cartea a 6-a : NesIrsit a Iost multimea celor care
au murit atunci n oras cznd prad Ioametei si de ne-descris au Iost suIerintele care, au
czut peste ei. ntr-adevr, n Iiecare cas n care se putea mcar bnui c ar exista ceva
hran, ncepea rzboiul si cei care tinuser cel mai mult unii la altii stteau gata s se
ncaiere, nestiind n mna cui va ajunge ultima buctic de hran. Nici mcar n srcia
celor muribunzi nu mai exista crezare.
18. Orice om aIlat nc n viat a ajuns s Iie controlat de ctre tlhari care credeau
c omul se preIace c ar Ii pe moarte, pe cnd n realitate ar ascunde hran chiar si n sn.
Minati de Ioame, multi din tlhari umblau cltinndu-se pe drum, cu gura deschis ca niste
cini turbati, poticnindu-se descumpniti si ciocnindu-se pe la porti ca niste betivani,
venind de dou sau de trei ori pe ceas n aceeasi locuint.
19. Lipsa i silea s bage n gur orice : ca s aib ce s mnnce, ei strngeau si ceea
ce n-ar Ii gustat nici cele mai spurcate din vietuitoarele necuvnttoare. Nu se Iereau s
adune pn si serpare si talp, cci pn la urm tiau n Iorm de curele pielea de pe
scuturi si o ro-
deau. Pentru unii si resturile de Iin vechi erau o hran. Multi strngeau Iibre de plante, o
portie de cteva bucti, vnzndu-le cu pret de patru atici.
20. Dar de ce trebuie s pomenesc si de nerusinarea la care a dus atunci Ioametea ?
Cci voi descrie o urmare a Ioamei, cum nu se povesteste nici la greci, nici la barbari, att
e de ngrozitoare de spus si de necrezut la auzire. S nu se cread cumva c scornesc
povesti pentru cei ce vor veni dup noi, dar mai bucuros as lsa deoparte aceast n-
tmplare dac n-as gsi printre contemporani o multime de martori, dup cum, de altIel, as
Iace si patriei mele o slab plcere trecnd sub tcere nenorocirile pe care ea le-a ndurat
ntr-adevr.
21. Tria pe atunci printre locuitorii de dincolo de Iordan o Iemeie cu numele
Mria, Iiica lui Eleazar din cetatea Batezor (nume care nsemneaz Casa cu isop), o
Iemeie din neam vestit si cu bun stare , era reIugiat si ea n Ierusalim dimpreun cu
ceilalti multi si era si ea asediat acolo.
22. Tiranii i luaser toate bunurile pe care le strnsese n Pereea si pe care le
adusese aici. Totusi oameni narmati zilnic i Iortau casa lund tot ce mai gseau, Iie
bunuri, Iie alimente, din care reusise s-si mai procure ntre timp. O grea amrciune
cuprinse pe aceast Iemeie care de Iiecare dat certa si blestema pe tlhari attndu-i.
23. ntruct nu s- gsit nimeni s-o ucid nici de mnie, nici de mil si ntruct
ea nu se mai simtea n stare s mai caute undeva hran pentru altii, ntr-o vreme cnd
Ioamea i chinuia si ei mruntaiele si mduva, dar Ilacra inimii sale era totusi mai
aprins dect Ioamea, a Iost nevoit s ia o hotrre silit si a pornit-o mpotriva Iirii: si-a
nsIcat copilul, care sugea nc lapte, si i se adres cu urmtoarele cuvinte : -
24. Copil nenorocit ce esti, n acest rzboi, n Ioamete si n rscoala n care trim,
pentru cine s te pstrez ? Chiar dac am scpa cu viat, tot ne va ameninta robia roman
! Dar iat c moartea prin Ioame vine mai repede dect robia, iar si mai ri dect Ioamea si
robia snt rsculatii. Hai, mai bine s-mi slujesti drept hran pentru mine, pentru cei
ISTORIA BISERICEASCA. CARTEA A TREIA

99
rsculati s servesti drept rzbunare, iar pentru omenirea ntreag s Iii subiect de discutie
asa cum nu s-a mai pomenit n Israel.
2. Dup ce a rostit aceste cuvinte, ea si-a ucis pruncul, apoi l-a prjit si a consumat
jumtate din el, cu gndul c-si va pstra cealalt jumtate pentru zilele urmtoare. Dar
iat c tocmai acum si Iac aparitia rsculatii, care simtind mirosul acestei Iripturi
nelegiuite au amenintat pe Iemeie cu moartea dac nu le va arta restul de mncare. Ea
rspunse c a mai pstrat o portie Irumoas si astIel le-a artat restul din trupul copilului.
26. Cuprinsi de Iric si de groaz, rsculatii au ncremenit cnd au vzut aceast
priveliste. Femeia le-a spus : E al meu copilul si a mea este si Iapta pe care am svrsit-o.
Mncati, cci si eu am mncat din el! Nu Iiti mai moIturosi dect o Iemeie, mai simtitori
dect o mam! iar dac voi mai aveti atta credint nct nu vreti s v atingeti de jertIa
adus de mine, atunci ca una care am mncat jumtate din ea, l-sati-mi mie si partea care
a mai rmas !.
27. La aceste vorbe oamenii s-au retras cu groaz napoi artn-du-se lasi mcar n
aceast singur mprejurare, lsnd mai departe mamei aceast hran. Dar ndat s-a
umplut ntreg orasul de vestea acestei ntmplri groaznice, Iat de care se cutremurau
numai cnd si-o puneau naintea ochilor ca si cum ei nsisi ar Ii svrsit o astIel de
nelegiuire, qei Ilmnzi si doreau parc si mai mult acum moartea, socotind Iericiti pe cei
care au pierit nainte de a Ii auzit si de a Ii vzut astIel de nenorociri
3S
.
Iat dar care a Iost rsplata pentru nedreptatea si nelegiuirea pe care iudeii le-au
svrsit Iat de Hristosul lui Dumnezeu !

VII

Despre prevestirile fcute de Hristos
1. Si acum se cuvine ca la aceste stiri s adugm si prevestirea adevrat a
Mntuitorului, prin care se vede c toate nenorocirile acestea au Iost de mult proorocite
prin cuvintele urmtoare : Vai de cele nsrcinate si de cele care vor alpta n zilele
acelea ! Rugati-v ca s nu Iie Iuga voastr iarna, nici smbta. Cci va Ii atunci
strmtorare mare cum n-a mai Iost de la nceputul lumii pn acum si nici nu va mai Ii
39
.
2. Fcnd socoteala ntreag a tuturor mortilor, istoricul IosiI crede c prin Ioame si
prin sabie au murit cu totul un milion si o sut de mii
40
, pe cnd ceilalti, rsculati si hoti
care s-au denuntat unul pe altul dup ce s-a ncheiat ocuparea Ierusalimului, se pare c au
Iost ucisi cu totii. n acelasi timp cei mai alesi si mai chipesi dintre tineri au Iost
alesi s nsoteasc, po nvingtori n triumI, iar dintre ceilalti, si anume toti care au
mplinit 17 ani, au Iost pusi n lanturi si trimisi la mun;-i publice n Egipt, pe cnd cei mai
multi vor Ii Iost mprtiti pentru Iiecare provincie a imperiului, unde urmau s Iie dati
38. Ibid., VI, 193213.
39. Matei, 24, 1921.
40. R:b. iud., VI, 417420. CiIra dat de IosiI e exagerat. Tacit (Hist., J, 13)
apreciaz cam la 600.000 numrul asediatilor.
Kl1SKniU l%CKZAREFA

100
mortii n teatre prin sabie ori aruncati la Iiare. Cei care erau sub 17 ani au Iost luati prizo-
nieri si dati s Iie vnduti n blciuri. Numai categoria acestora din urm pare a se Ii ridicat
n total la 9000.
3. Toate acestea s-au ntmplat aidoma n al treilea an de domnie a lui Jespasian, si
anume asa cum au Iost ele proorocite de vestirile proIetice ale Domnului si Mntuitorului
nostru Iisus Hristos, care prin puterea Lui cea dumnezeiasc le-a privit ca si cum s-ar
desIsura realmente sub ochii Lui, le-a plns si le-a jelit. Cci asa descriu evenimentele
scrierile sIintelor Evanghelii, care reproduc nsesi cuvintele Lui asa cum s-a adresat cndva
Ierusalimului t
4. Mcar dac ai Ii cunoscut si tu, n ziua adeasta, cele ce snt spre pacea ta ! Dar
acum ascunse snt de ochii ti. Cci vor veni zile peste tine, cnd dusmanii ti vor spa
sant n jurul tu si te vor mpresura si te vor strmtora din toate prtile. Si te vor Iace una
cu pmntul si pe Iiii ti care snt n tine
41
.
. Apoi, n legtur cu poporul: Cci va Ii n tar mare strmto-rare si mnie
mpotriva acestui popor. Si vor cdea de ascutisul sbiei si vor Ii dusi la toate neamurile si
Ierusalimul va Ii clcat n picioare de neamuri, pn ce se vor mplini vremurile
neamurilor
42
. Si dup aceea : Cnd veti vedea Ierusalimul nconjurat de osti, atunci s
stiti c s-a apropiat pustiirea lui
43
.
6. Si comparnd cuvintele Mntuitorului nostru cu stirile acestui istoric n legtur cu
rzboiul (iudeo-roman, n. Ir.), atunci cum s nu te miri si s nu recunosti ct de adevrat
si cu totul mai presus de Iire este prestiinta si prezicerea Mntuitorului nostru ? ,
7. In legtur cu cele ce s-au ntmplat n viata ntregului popor iudeu n urma
osndirii la moarte a Mntuitorului, potrivit cuvintelor prin care multimea iudeilor scpa de
la moarte pe un tlhar si pe un ucigas prin rugciunile lor, n Schimb ndeprta din mijlocul
lor pe Stpnul vietii
44
, nu gsim c ar trebui s mai adugm ceva n plus.
8. Totusi ar Ii drept S amintim ca o mrturie a Providentei celei atotmilostive si
atotbune Iaptul c ea a ngduit s mai treac nc 40 de ani si mai bine de la acea mare
nelegiuire svrsit mpotriva lui Hristos, pn s Iie nimicit poporul iudeu. In tot acest
timp cea mai mare parte din Apostoli si dintre ucenici, precum si Iacov nsusi, primul epis-
cop, supranumit Iratele Domnului, erau nc n viat, petrecnd chiar n cetatea
Ierusalimului, care rmsese oarecum cea mai sigur ntrire de pe atunci
4
.
9. Purtarea de grij a lui Dumnezeu si-a artat si n acest mod ndelunga sa rbdare ca
s vad dac nu cumva pn la urm acest popor totusi s-ar ci de cele ce Icuse si ar primi
astIel iertare si mntuire. Pe lng aceast ndelung rbdare Providenta le-a mai trimis si
semne deosebite n legtur cu ceea ce urma s li se ntmple n caz c nu se pociesc. De
aceea am socotit c dac istoricul amintit crede c merit s pomenim si astIel de Iapte,
atunci nimic n-ar Ii mai bine dect s le descriem si noi.
41. /uca, 19, 4244.
42. luca, 21, 2324.
43. Luca, 21, 20.
u14. luca, 23, 1819 t Ioan. 18, 40.
Kl1SKniU l%CKZAREFA

101
VIII

Semnele dinaintea r:boiului
1. S lum, dar, n mini si s citim cele spuse de IosiI Flaviu n cartea a sasea a
Istoriei. Niste nseltori care abuznd de numele lui Dumnezeu au cstigat pentru sine pe
acest nenorocit popor n asa msur nct el nu mai ddea nici o atentie si nu mai credea
nici n semnele evidente ale pustiirii care btea la us, ci, ca loviti de trznet, orbi si Ir
judecat, luau n rs vestirile lui Dumnezeu.
2. Mai nti o stea n Iorm de Sabie se artase deasupra cettii, unde coada ei a
rmas alungit vreme de un an de zile. Tot asa, nc nainte de nceperea rscoalei si de
Irmntrile pregtirilor de rzboi, ntr-o vreme pe cnd poporul se strnsese la srbtoarea
azimilor n Ziua a 8-a a lunii lui Xantic
4

a
, pe la ceasul al noulea din noapte, s-a artat o
lumin att de puternic deasupra altarului si a templului, de ai Ii crezut c-i plin zi si
aceast lumin a durat o jumtate de ceas ; oamenii simpli au nteles c acesta e un semn
bun, dar crturarii si-au dat seama c prin el se prevesteste tocmai rul ce avea s urmeze.
Altdat, tot cu prilejul aceleiasi srbtori, o vac adus ca jertI de marele preot a Itat un
miel n mijlocul templului.
4. Pe la sase ceasuri din noapte usa din luntrul templului, care d spre rsrit desi
era din aram si Ioarte grea nct seara abia c ncinseser douzeci de brbati si desi Iusese
nchis cu Iiare groase <f,i cu
drugi de Iier, iar zvorul ei era puternic a Iost vzut deschizndu-se singur dintr-o
dat.
. La cteva zile dup srbtoare, n ziua de 21 a lunii lui Artemis
4

b
, s-a vzut o
artare drceasc mai mare dect s-ar Ii putut crede, iar ceea ce ar mai trebui spus ar Ii si
mai de necrezut, dac n-ar Ii Iost povestit de cei care au vzut-o si dac suIerintele care au
urmat n-ar Ii Iost pe mrimea acestor minuni : ntr-adevr, nainte de rsritul soarelui au
Iost vzute n vzduh n tot tinutul din apropiere o multime de crute pline cu oameni
narmati cutreiernd norii si nconjurnd parc cettile ca s le nchid.
6. Altdat, n urma srbtorii numit a Rusalelor, noaptea pe cnd preotii veneau
pentru slujb, dup cum le era obiceiul, spun c au auzit mai nti miscri si zgomote
tulburtoare, apoi glasuri repetate : s iesim de aici!
7. Si iat ceva si mai ngrozitor. Un om cu numele Iisus Iiul lui Anania, un tran
Ir carte, cu patru ani nainte de a Ii nceput rzboiul, ntr-o vreme cnd treburile orasului
se desIsurau n deplin pace si n bun stare, venind la srbtoarea Corturilor, pe care toti
trebuiau s le ntind n cinstea lui Dumnezeu, a nceput s strige dintr-o dat prin templu
: Glas de la Rsrit, glas de la Apus, glas din patru vnturi, glas din Ierusalim si din
templu, glas de la mireas si de la mire, glas peste tot poporul! Cu astIel de strigte a
cutreierat el zi si noapte strzile orasului.
4. A se vedea mai sus, II, I, 2. 4 a. Luna
aprilie la macedoneni.
EUSEBIU DE CEZAREEA

102
8. Unii dintre cpeteniile cettii se alarmaser din pricina acestor strigte de ru
augur si punnd mna pe om l-au btut rnindu-1 greu. Cu toate acestea el nu spunea
nimic altceva dect striga aceleasi cuvinte naintea celor de Iat.
9. Pn la urm cpeteniile si-au nchipuit c omul este mnat de o putere
dumnezeiasc, Iapt care s-a si dovedit real, de aceea l-au dus naintea guvernatorului
roman. Acesta a poruncit s Iie btut cu vergi pn la snge, dar el n-a scos nici un geamt
si nici n-a plns, ci repeta doar la Iiecare lovitur ct l tineau puterile : Vai, vai de tine
Ierusa-lime !
46
.
10. IosiI ne istoriseste
47
si alt Iapt parc si mai straniu. Ne spune
anume c n SIintele Scripturi s-ar aIla o proorocie potrivit creia n vre-
mea aceea cineva nscut din tara aceasta va ajunge s stpneasc lu-
mea ntreag. IosiI e de prere c aceast prezicere s-a mplinit prin
venirea lui Vespasian la crma Imperiului roman.
11. Numai "c acest mprat n-a ajuns s conduc ntreaga lume, ci numai tinuturile
stpnite de romani, asa nct ar Ii mai potrivit s credem c acea proorocie se reIerea la
Hristos, Cruia nsusi Tatl I-a spus : Cere de la Mine si-Ti voi da neamurile stpnirea
Ta si stpnirea Ta marginile pmritului
48
. Or, tocmai n vremea aceea s-a putut spune
despre propovduirea SIintilor Apostoli: In tot pmntul a iesit vestirea lor si la
marginile lumii, cuvintele lor
49
.

IX

o8ii yi 8crierile rg2a8e de a el
1. Dup toate acestea e bine s nu uitm nici de persoana lui IosiI nsuyi, care* a
contribuit n asa msur la scrierea de Iat, ca s cunoastem yi s aIlm din ce tar si din
ce neam se trage. Iat cum ne-o spune el nsuyi: IosiI, Iiul lui Matia, preot n Ierusalim,
care la nceput a luptat yi el voluntar mpotriva romanilor si care s-a apropiat apoi de ei,
dar numai de nevoie
s0
.
2. Intre iudeii de atunci el a Iost cu mult cel mai vestit dintre iudei yi s-a bucurat de
cea mai mare trecere, si nc nu numai ntre cei de un neam cu el, ci si ntre romani,
dovad c a Iost cinstit si n cetatea Romei prin ridicarea unei statui
l
, iar scrierile
compuse de el s-au nvrednicit a Ii colectionate si n biblioteca cettii.
3. Antichitgjile iudaice le-a descris n toate cele douzeci de crti ale operei cu
acelasi titlu, iar 8toria rgzboiului purtat n timpul su cu romanii a Iost descris n sapte
crti, mrturisind el nsusi c, pe bun dreptate, acestea din urm le-a compus nu numai
n greceste, ci si n limba sa matern
S2
.
4. Mai avem de la el nc dou crti despre Antichitgjile iudeilor n care rspunde
observatiilor aduse de grmticul Apion
M
I
care scrisese pe atunci o lucrare ndreptat
4 b. Prima lun de primvar la spartani (apriliemai).
46. Rzb. iud., VI, 288304.
47. Ibid., VI, 31231. Suetoniu, Doispre:ece ce:ari. Jespasian J. Trad. rom. p. 317.
48. Ps., 2. 8.
49. Ps., 18, 8 j Rom., 10, 18.
0. IosiI, R:b. lud., I, 3. Tatl lui IosiI Flaviu se numea Matia 1: Nimeni n
aIar de Eusebiu n-a spus acest lucru.

2. Versiunea aramaic a R:boiului iudaic s-a pierdut.
3. Cunoscut mai ales sub titlul Contra lui Aplon. Ea nu-i apartine lui IosiI Flaviu.
Eusebiu de Cezareea
EUSEBIU DE CEZAREEA

103
mpotriva iudeilor, precum si mpotriva altora care se siliser s batjocoreasc si ei
traditiile poporului iudeu.
5. In cea din(ii din aceste cr(i el a statornicit numrul scrierilor numite
Vechiul Testament, artndu-ne c, potrivit unei vechi tradi(ii, aceste scrieri erau
recunoscute de to(i iudeii, cci iat cum se exprim despre ele :

X

Cum comentea: Iosii Scripturile dumne:eieti
1. Spre deosebire dealte popoare, la noi, la iudei, to(i snt de prere c nu
exist mii de cr(i, ci de toate snt numai 22, dar acestea con(in descrierea ntregului
timp trecut yi snt socotite pe bun dreptate ca provenind de la Dumnezeu.
2. Dintre acestea, primele cinci snt cr(ile lui Moise, care cuprind legile yi
tradi(ia veche ncepnd de la facerea omului
54
pn la moartea lui Moise, un rstimp
cam de trei mii de ani.
3. De Ia moartea lui Moise yi pn la moartea lui Artaxerxe, care a fost regele
peryilor ce a urmat dup Xerxes, au compus istoria vre-imii lor, n 13 cr(i, proorocii
care au venit dup Moise. Celelalte patru cr(i cuprind imne nchinate lui Dumnezeu
yi reguli de via( pentru oameni.
4. In realitate, ncepnd cu vremea lui Artaxerxe yi pn n vremile noastre,
toate au fost descrise, ns aceste nsemnri n-au fost socotite ca avnd aceeayi
vrednicie de crezare ca cele de dinaintea lor pentru ci succesiunea proorocilor nu-i
chiar aya de sigur.
5. Ct de vrednice socotim noi cr(ile sfinte o dovedim prin faptul ^fi orict de
mult timp s-a scurs de la compunerea lor nimeni n-a ndrznit vreodat s adauge, s
scoat ori s schimbe ceva din acele cr(i, ci to(i gsesc lucru firesc, ncepnd din
prima lor copilrie, s vad aceste cr(i ca tot attea nv(turi ale lui Dumnezeu, s
(in la ele yi dac-i nevoie chiar s moar pentru ele.
6. B de folos s amintim aceste cuvinte ale istoricului. O alt scriere cate nu-i
mai pu(in vrednic de el yi care a fost compus de acest scriitor este cea intitulat
Despre ratiunea dominant, pe care unii o intituleaz Macabricon
56
pentru c ea
cuprinde luptele iudeilor despre care se vorbeste n crtile numite ale Macabeilor, care
se stie c s-au purtat brbteste pentru credinta n Dumnezeu.
54. Ultimul comentar la aceste cr(i 1-a elaborat R. Arnaldez, !aris, 1961.
55. Nu apar(ine lui Iosif Flaviu.
uvaiBiu Da CSZAXISA

14
7. Ctre sIrsitul crtii o douzecea din Antichitti acelasi scriitor subliniaz c si-a
Icut plan hotrt s scrie n patru crti, potrivit nvtturii cuprinse n traditia iudaic,
despre Dumnezeu, despre Iiinta Lui, despre legi si despre motivele pentru care e slobod s
svrsesti anumite Iapte si, n schimb, pentru ce e interzis s svrsesti altele. Tot el mai
aminteste n propriile sale scrieri c s-a mai ocupat si de alte lucrri
.
8. n aIar de acestea e bine s amintim cuvintele puse la sIrsitul Antichittilor spre a
ntri si mai mult pasajele mprumutate din acelasi scriitor
7
. Acolo IosiI acuz, de pild, pe
Iustus din Tiberiada
8
, (care a ncercat s descrie ca si el ntmplri din acea vreme), acuzn-
du-1 c nu spune adevrul, si ndreapt nc si alte acuze mpotriva lui, apoi continu
textual:
9. Ct despre mine, nu m-am temut dac cineva nu are aceeasi prere ca si mine
despre scrierile mele, dar eu am avut curaj s trimit scrierea mea naintea ochilor
mpratului ntr-o vreme cnd evenimentele erau nc actuale. Mi-am dat seama astIel c
am pstrat traditia adevrului. n acest sens m-am asteptat s Iiu conIirmat de mrturii si
iat c nu m-am nselat.

10. Tot n Ielul acesta am prezentat scrierea mea si multor altora (din care unii au
luat parte chiar la rzboi), cum a Iost cazul cu regele Agripa si cu unele din rudele lui. .
'
11. Chiar si mpratul Tit dorea att de mult ca s se documenteze n legtur cu
istoria acestor evenimente, numai dup scrierile mele, nct si-a scris cu mna proprie
numele pe ele si a dat porunc s se publice. Tot asa si regele Agripa a ntrit n saizeci si
dou epistole adevrul expunerii mele *
9
. Dou din aceste epistole snt chiar anexate de
IosiI la scrierile lui.
Dar destul despre aceste lucruri. S trecem acum iarsi la istorisirea noastr.
t
XI

Dupg acov, Bi8erica din eru8ali2 a fo8t condu8g de Si2eon

Dup moartea muceniceasc a lui Iacov yi dup nimicirea Ierusalimului, care a
urmat curnd dup aceea, apostolii yi ucenicii Domnului, care mai rmseser nc n
via(, s-au strns laolalt de pretutindeni, dup cum se spune, n jurul rudelor dup
trup ale Domnului - au (inut sfat cu to(ii yi s-au ntrebat: cine anume ar fi vrednic s
fie urmay al lui Iacov? La care to(i ntr-un singur gnd au gsit c Simeon, fiul lui
Cleopa, desprecare se face amintire n cartea Evangheliei
60
, e vrednic 19 urce pe

6.Antichit., XX, 268. In versuri sau n proz Istoria risipirii Ierusalimului a circulat mult printre
romani. Pe la nceputul sec. XIX ea a Iost chiar tiprit.
7.E vorba de autobiograIia sa, pe care IosiI Flaviu a lsat-o s Iie ca un Iel de introducere la operele
sale.
8.Acest autor a scris si el o istorie a poporului iudeu si o cronic a regilor iudei, ambele pierdute.
9. IosiI, De vita 8ua, 3614 (citat dup G. Bardy, o. c, p. 117).
Ufl EUSEBIU DB CESAltEBA .

scaunul episcopal al acestei Biserici, ca unul care era, cum 80 spune, vr al
Mntuitorului. ntr-adevr Hegesip istoriseyte c Cleopa era frate cu Iosif
61
.

XII
'e8pa8ian a poruncit 8a8e cerceteze
dacg 2ai trgie8c ur2ayi ai 8caunului lui David
i
Ni se mai istoriseyte totodat c dup ocuparea Ierusalimului, Vespasian a poruncit s
se ntreprind cercetri printre to(i cei ce se trag , din neamul lui David, ca nu cumva
s mai rmn n via( vreunul din aceast semin(ie regal. Drept urmare a acestei
porunci s-a iscat o nou yl foarte mare prigoan mpotriva iudeilor
62
.

XIII
Anaclet devine al doilea epi8cop al Bi8ericii din #o2a
Dup cei zece ani de domnie a mpratului Vespasian a urmat la cr-m fiul su
Tit
63
. Incepnd din cel de al doilea an de domnie a acestuia, dup ce pstorise ca
episcop al Romei vreme de 12 ani, Lin a ncredin(at conducerea acestei Biserici lui
Anaclet. La crma imperiului, dup Tit care a domnit vreme de 2 ani yi tot attea luni,
urmeaz fratele su, Domi(ian.
XIV

Al doilea epi8cop al Bi8ericii din Alexandria a io8t Abiliu
u
In al 4-lea an de domnie a lui Domi(ian a murit Anian, primul episcop al Bisericii
din Alexandria, pe care o pstorise mai bine de douzeci yi doi de ani. Dup el a urmat
ca al doilea episcop Abiliu.

XV

Cum a afuns Clement ca al treilea episcop al Romei

In al doisprezecelea an de domnie a aceluiayi mprat (Domi(ian n. tr.), timp n
care Anaclet condusese Biserica Romanilor vreme de 12 - ani, a fost nlocuit cu
Clement, pe care n epistola sa ctre Filipeni Apostolul (!avel, n. tr.) l numeyte
60.Luca,.24, 18 i oan, 19, 2. ,
61.A se vedea mai jos, III, XXXII; IV, XXII, 4.
62. Nu stim s mai Ii aIirmat si altcineva despre aceast hotrre a lui Vespa-
sian.
63. Tit moare la 13 sept. 81.
Ufl EUSEBIU DB CESAltEBA .

colaborator al su atunci cnd zice : Clement yi cu to(i ceilal(i nso(itori ai mei de
lucru, ale cror nume ynt scrise n cartea vie(ii ``.

XVI

Epistola lui Clement

De la Clement n[ s-a pstrat o singur epistol recunoscut ca autentic, destul de
lung yi minunat, pe care el a scris-o ca din partea Bisericii din Roma ctre cea a
corintenilor, din pricina unei rzvrtiri care s-a iscat atunci n Corint. Am n(eles c n
foarte multe Biserici aceast epistol era folosit n adunrile obyteyti de altdat yi tot
aya s-a continuat pn azi `. Iar c pe .vremea aceluiayi mprat treburile (bisericeyti,
n. tr.) din Corint au fost tulburate de o rscoal, ne st drept mrturie demn de
ncredere Hegesip
67
.
XVII
Persecutia cretinilor sub Domitian
1. ntruct yi-a artat cruzimea fa( de mul(i, prin aceea c a ucis fr motiv
ntemeiat
68
un mare numr de nobili yi de oameni de vaz din Roma, iar pe foarte
mul(i al(i oameni de frunte tot att de fr temei i-a trimis n surghiun< dincolo de
grani(, confiscndu-le averile, mpratul Domi(ian s-a dovedit adevrat urmay al lui
Nero prini ura yi prin lupta pe care a dus-o mpotriva lui Dumnezeu, cci a fost cel
de al doilea dintre cei care au pus la cale prigoana mpotriva noastr
69
, pe cnd lui
Vespasian, tatlui su, nicicnd nu i-a trecut prin gnd ceva ru mpotriva noastr.
XVIII
Apostolul Ioan i *Apocalipsa
1. !e atunci umbla zvonul c apostolul yi evanghelistul Ioan e nc n via( yi c
din pricina mrturiei aduse n folosul nv(turii crey-line
70
a fost osndit s triasc
n insula !atmos.
2. Cci n cea de a cincea carte a sa impotriva ere:iilor, atunci clnd vorbeyte
despre aya numita tain a numrului lui Antihrist
71
n legtur cu Ioan, Irineu spune
urmtoarele lucruri despre Ioan :
3. Dac n vremile de azi ar trebui s fie fcut cunoscut numele lui Antihrist,
el ar trebui spus de cel care a vzut yi Apocalipsa, cci el a vzut-o nu prea demult,
64. In decursul veacurilor titlurile capitolelor^ XIII yi XIV s-au contras Intr-unul
singur.
65. Filip., 4, 3.
66. In Codex Alexandrinus al Bibliei (sec. V) era cuprins yi Epistola lui Cle-
ment.
67. A se vedea mai jos : IV, XXIII.
68. 1. Zeiller in Fliche-Martin, i8toire de lEgli8e I (!aris 1935), p. 300-304.
69. Aceast prere o aveau $i al(i scriitori bisericeyti (Tertulian, Apoi. V, 4).
70. Eusebiu nu aminteyte de aruncarea sfntului Ioan ntr-un butoi cu untde-
lemn clocotitor, de care ne vorbeyte Tertulian, De prae8cr. eret., XXXVI, n !.S.B., 3,
p. 164-165.
71. Apoc. 13, 18, unde sub numrul 666 pare a se face aluzie la Nero.
72. Irineu, Contra ereziilor V, XXX, 3.
73. 1, Zeiller, op. cit., p. 302. !are c exilrile lui veneau yi din lcomie. Sue-
tontu, Doi8prezece cezari. Do2ijian XII, trad. rom., p. 343.
H8 EUimu 0 08$8ll, _____________________ ' _____________

ci foarte aproape de vremile noastre, yl anume pe la sfryitul domniei lui Domi(ian
72
.
4. !e atunci propovduirea credin(ei se fcea cu atta strlucire nct pn yi
scriitorii strini de nv(tura noastr nu stteau la ndoial de a informa yi ei n
istoriile lor prigoana yi suferin(ele mueeai-ceyti, precizndu-ne yi data foarte exact yi
istorisind c, n al 15-lea an de domnie a lui Domi(ian, o creytin cu numele Flavia
Domitilla, fiica de sor a lui Flavius Clemens, unul din consulii Romei de pe atunci, a
fost surghiunit mpreun cu mul(i al(ii n insula !ontia drept pedeaps pentru c a
declarat c e creytin
73
.
XIX

Do2ijian porunceyte ca toji cel ce 8e trag din
neamul lut David s tie o2orljt

Acelayi Domi(ian a poruncit s fie uciyi to(i cei ce provin din neamul lui David.
Or, o veche tradi(ie ne informeaz c unii eretici
7
` au prt pe urmayii lui Iuda,
fratele Mntuitorului dup trup, afirmnd c ei se trag din neamul lui David yi deci
snt nrudi(i chiar yi cu Hristos nsuyi. Iat n ce termeni vorbeyte undeva n aceast
problem Hegesip
:

XX

.Rudele Mintuitorului

1. Mai triau nc din semin(ia Mntuitorului niyte nepo(i ai lui Iuda, care el
nsuyi se numea fratele Domnului dup trup
75
. Fiind p-r(i c s-ar trage din
neamul lui David, un soldat de serviciu
76
i-a adus naintea Cezarului Domi(ian, cci,
ntocmai ca yi Irod, yi acesta s-a ngrozit cnd a venit Hristos pe lume.
2. mpratul i-a ntrebat dac snt ntr-adevr din neamul lui David, la care
ntrebare ei au rspuns: da. Atunci i-a ntrebat cte moyii aveau yi ct e de mare
averea lor ? Ei au rspuns c amndoi laolalt n-au mai mult de 9000 de dinari,
fiecare din ei stpnind doar jumtate din suma respectiv. Dar ei au (inut s mai
adauge c nici averea pe care o au nu const n aur, ci n valoarea unui teren n pre(
de 39 de pogoane, pe care l cultiv cu mna lor, ca de acolo s-yi poat pjt drile yi
s-yi acopere nevoile traiului.
3. Apoi i-au artat palmele, ca mrturie c triau din munca bra(elor, n care
scop yi-au artat yi btturile palmelor formate de truda lor continu.
4. Intrebndu-i despre Hristos yi despre mpr(ia Lui, cnd anume, n ce fel yi
unde se va arta ea, ei au rspuns c acea mpr(ie nu-i lumeasc yi nici
pmnteasc, ci e ngereasc yi cereasc yi c ea va veni la stryitul veacurilor, atunci,
cnd Hristos va veni ntru mrirea
Sa, s 1udece viii fi mor(ii yi s rsplteasc pe fiecare dup faptele lui.
74. Nu se ytie de ce fel de eretici ya putea fi vorba. !oate fi vorba mai curtnd de bnuial ori de
fric. Sau cum ti caracterizeaz u Suetoniu: Lacom la nevoie si crud de fric. Suetoniu, Domitian, trad.
rom., p. 342-353.
75. Matei 13,55] Marcu 6, 3.
76. In text IJ8ccxcxcuc, care pare un mprumut din latin, obicei frecvent pentru expresia din
via(a militar (evocatus, crainic, herald).
## )7780$0l0 8l 00ll

5. La cele spuse de ei, Domi(ian nu i-a mai nvinuit cu nimic, ci doar i-a
dispre(uit ca pe niyte oameni simpli, i-a pus n libertate yi a dat porunc s nceteze
prigoana mpotriva Bisericilor.
6. Dup ce s-au vzut liberi, ca unii care erau oricum mrturisitori yi rude ale
Domnului, oamenii respectivi au ajuns n posturi de conducere ale Bisericilor
77
yi
pacea fiind restabilit ei au trit mai departe pn pe vremea lui Traian. Aya ne
spunea Hegesip.
7. Despre Domi(ian ne vorbeyte tot cam n acelayi fel yi Tertulian ziclnd:
ncercase odinioar yi Domi(ian s fac yi el ru Bisericii, ca unul care avea yi el o
parte de cruzime ca yi Nero. Dar cred c avnd oarecare inteligen( s-a oprit foarte
repede dup ce a rechemat pe creytini din surghiun
7S
.
8. Dup Domi(ian, care domnise vreme de 15 ani, a luat puterea Nerva, sub care
senatul roman a anulat onorurile atribuite lui Domi(ian yi a votat o lege care ngduia
revenirea din exil a celor surghiuni(i pe nedrept yi restituirea avuturilor lor. Aya ne
informeaz istoricii vremii
79
.
1
9. !otrivit unei vechi tradi(ii creytine s-a ntors pe atunci yi apostolul Ioan din exilul
su pe insul (!atmos, n. tr.), relundu-yi mai departe via(a n Efes.

XXI

Kerdos, al treilea episcop al Bisericii din
Alexandria
Dup ce Nerva a domnit ceva mai mult dect un an, a urmat la tron Traian, sub
care n primul an de domnie a urmat la crma Bisericii din Alexandria Kerdos,
naintea cruia fusese conductor acolo Abiliu vreme de 13 ani. Deci Kerdos e al
treilea episcop al Alexandriei, primul fiind Anian. Tot pe atunci conducea crma
Bisericii din Roma Clement, care yi el era al treilea episcop de acolo dup !avel yi
!etru,
primul fiind LinuS, iar dup el Anaclet.
________________________
77. Se vede c ideea de .eoitoouvai, a osului de domn, avea pe atunci o oare-
care prestan(.
78. Tertulian, Apoi, V.
79. Dio Casslus, i8t., LXVIII, 1.
XXII
Ignatie, al doilea episcop al Biseiicii din
Antiohia

## )7780$0l0 8l 00ll

n timpurile despre care vorbim, dup Evodiu, care Iusese primul crmaci al Bisericii
din Antiohia, strlucea luminatul Ignatie. Si tot asa a ajuns si Simeon s Iie al doilea dup
Iratele Mntuitorului (Iacov, n.tr.),. la crma Bisericii din Ierusalim.

XXIII

Stiri despre Apostolul Ioan
1. In vremurile acelea tria nc n Asia cel pe care-1 iubea Iisus
s0
, Ioan, care era
n acelasi timp att apostol, ct si evanghelist, conducnd Bisericile de pe acolo, dup ce se
rentorsese, deodat cu moartea lui Domitian, din surghiunul su din insul.
2. C Ioan tria n acel timp e destul dac aducem dovada a doi martori demni de
ncredere, ntruct, dac mai e nevoie s-o spunem, amndoi Iigureaz n primele locuri ale
ortodoxiei bisericesti, si anume, Irineu si Clement Alexandrinul.
3. Cel dinti dintre acestia scrie textual n a doua carte Contra ere:iilor . Si tot
presbiterii care s-au ntlnit n Asia cu Ioan, ucenicul Mntuitorului, mrturisesc c el asa a
nvtat. Cci el a mai trit cu ei-nc pn n vremea lui Traian
81
.
4. Si n cartea a 3-a din aceeasi lucrare Irineu conIirm acelasi lucru cnd zice : Dar
si Biserica ntemeiat de Pavel n EIes si n care-a petrecut si Ioan pn n vremurile lui
Traian, constituie o mrturie-vrednic de crezare despre traditia apostolic
S2
.
. La rndul lui si Clement n tratatul su : Care bogat se va mn-tui ? descrie acele
timpuri si adaug o istorisire Ioarte pilduitoare pentru cei care doresc s aud lucruri
Irumoase si Iolositoare. Luati si cititi aceast istorioar
83
asa cum st ea scris :
. ---------------------- 1----------------------- , ______
80. Ioan, 13, 23; 19, 26; 20, 3.
81. Irineu, Contra ere:iilor, II, XXII, .
82. Irineu, op. cit., III, III, 4.
83. Ea a mai Iost Iolosit si de sIntul Ioan Hrisostom n Ctre Teodor cel c:ut, I, Migne, P. G., 47, 30;
Anastasie Sinaitul, Ad2. in P8., 6, Migne, P. G., 89, 1106 si urm.; Maxim Mrturisitorul, Schol. in oper. S.
Djon8ii, I, Migne, P. G., 4, 73. In romneste ea a Iost tradus de Pr. N. M. Popescu, n B.O.R., 39, (191
1916), p. 3639, iar recent, de Pr. proI. D. Fecioru, n colectia P.S.B., voi. 4* p. 636.

1ZZ ' lllll8l0 8 08l,
................ ..... ` i ..... u ................................
1
, .................................................... u
6. Ascult o povestire care nu-1 poveste, cl e cuvnt predat cu adevrat, care
provine tocmai de la Ioan Apostolul yi a crei amintire s-a pstrat ntreag. Dup
moartea tiranului (Domi(ian, n. tr.), Ioan s-a rentors din insula !atmos la Efes,
cercetnd, cnd era rugat, (inuturile nvecinate ale popula(iilor de acolo fie pentru ca n
unele s ayeze episcopi, n altele s ntemeieze Biserici, iar n altele s hirotoneasc
clerici pe unul din cei arta(i lui de Duhul.
7. Venind yi ntr-unui din orayele din apropiere, al crui nume l vor yi cunoayte
unii, el a mngiat mai nti pe fra(i, apoi, ntorendu-yi privirile, spre episcopul ayezat
n cetatea Efesului yi vznd un tnr cu trup bine legat, plcut la nf(iyare yi cu suflet
nflcrat a zis episcopului : I(i ncredin(ez purtrii tale de grij cu toat rvna pe
acest tlnr yi iau ca martori Biserica yi pe Hristos. Episcopul a primit yi i-a fgduit
totul, dup care apostolul a repetat iaryi aceleayi lucruri yi a citat aceiayi martori,
apoi a plecat la Efes.
8. !resbiterul a Ipat acas pe tnrul care-i fusese ncredin(at, l-a (inut lng el,
l-a hrnit yi l-a ngrijit, iar n urm l-a botezat. Dup aceea n-a ;mai avut grij de el yi
nici nu l-a mai pzit, socotind c pecetea Domnului e destul paz.
9. Fiind lsat de capul lui nainte de vreme, tnrul s-a lipit, spre pierzarea lui,
de al(i tineri, de aceeayi vrst cu el, dar leneyi, strica(i yi obiynui(i cu rele. L nceput
aceytia l-au atras la niyte mese bogate, dup care l-au luat cu ei s mearg noaptea s
fure haine, pentru ca la urm s-ajung s fac fapte yi mai rele.

10. ncetul cu ncetul el s-a obiynuit yi datorit firii sale mai aprinse, a ieyit de pe
calea dreapt, ca un cal nestpnit yi puternic, n stare s-yi muyte pn yi zbalele
frului yi s se prvleasc nvalnic n prpastie.
11. !ierzndu-yi cu totul ndejdea n mntuirea lui Dumnezeu, el nici nu se mai
gndea doar la fapte mrunte, ci plnuia s fac isprvi mari ayemnndu-se ntru
toate cu ceilal(i. De aceea i-a luat pe aceytia yi a fcut cu ei o band de tlhari, iar
ntruct el era cel mai brutal, cel mai crud yi cel mai sngeros, a ajuns repede cpetenia
tlha-rilor.
12. Intre timp vremea trecuse. Ivindu-se iaryi nevoia, a fost chemat yi Ioan n
acelayi oray. Dup ce yi-a rnduit treburile pentru care fusese chemat, Ioan a zis ctre
episcopul locului: Haide, episcope, d-mi napoi ce (i-am ncredin(at eu yi Hristos, d-
mi depozitul pe care ` eu yi Hristos (i l-am dat n fa(a Bisericii peste care crmuieyti tu
yi care-i martorul nostru.
ISTORIA BISERICEASCf, CARTEA A TREIA

111
13. Btrlnul episcop s>a spimntat mal Intli, glndlndu-se la o suma mare de
bani pe care n-o primise, de aceea nici nu-yi putea nchipui c-i vorba de banii pe
care nu-i avea, dar, pe de alt parte, nici nu putea s nu aib ncredere n ceea ce-i
spunea Ioan. !e tnr (i-1 cer yi sufletul fratelui tu, zise Ioan. !resbiterul a oftat
atunci din adncul sufletului yi lcrimnd a spus: Acela a murit! Cum? yi de ce a
murit ? a ntrebat Ioan. !entru Dumnezeu e mort, zise episcopul i a plecat
dintre noi, este un om ru yi pierdut yi, ceea ce-i mai ru, s-a fcut tlhar. mpreun
cu banda lui a pus stpnire pe ntreg muntele din fa(a bisericii.
14. Apostolul yi-a sfyiat hainele yi dup un geamt profund s-a lovit peste cap
zicnd: Ce s zic ? Bun paznic am lsat pentru sufletul fratelui! D-mi repede un
cal yi s m nso(easc cineva, artndu-mi drumul. $i s-a strecurat repede din
biseric aya cum era.
15. Ajuns la locul respectiv Apostolul a fost prins de straja tlha-rilor, dar nici
nu a ncercat s fug yi nici nu s-a rugat s-i dea drumul, ci striga doar:. pentru
aceasta am venit, duce(i-rn la cpetenia voastr!.
16. Acesta aytepta aya cum era, narmat. Dar ndat ce a recunoscut pe Ioan n
cel ce venea spre sine, 1-a copleyit ruyinea yi a luat-o la fug. Dar ca yi cum ar fi uitat
ce vrst are, Ioan s-a luat dup el pe ct l (ineau puterile yi striga :
17. Fiule, de ce fugi de mine, printele tu, care nu-s narmat yi mai snt yi
btrn ? Fie-(i mil de mine, fiule, nu te teme! La tine mai snt niyte ndejdi de via(
(veynic, n. tr.). Am s m ayez pentru tine naintea lui Hristos. Dac ar fi nevoie m-
ay duce bucuros chiar la moarte pentru tine aya cum a murit yi Mntuitorul pentru
noi: pentru sufletul tu l-ay da bucuros pe al meu. Opreyte-te yi ai ncredere! Hristos
este Cel care m-a trimis.
18. La auzul acestor cuvinte, tnrul s-a oprit, plecnd mai nti privirile n jos,
iar dup aceea aruncndu-yi armele, tremurnd yi plngnd cu amar. Dup aceea a
mbr(iyat pe btrnul Apostol care se apropia yi-a cerut iertare, aya cum putea prin
plnsetele lui, botezndu-se parc a doua oar prin lacrimile Iui, ascunzndu-yi doar
mna dreapt.
19. Apostolul i-a garantat yi 1-a asigurat cu jurmnt c a gsit iertare pentru
el de la Mntuitorul , s-a rugat de el, a ngenunchiat naintea lui, i-a srutat mna
dreapt ca s-i arate c-a fost cur(it prin cin( yi astfel 1-a adus din nou la
Biseric. Acolo s-a rugat pentru el cu bogate rugciuni, s-a nevoit mpreun cu el n
postiri prelungite yi mblnzindu-i cugetul cu multe yi felurite cuvinte de
mbrbtare. $i, dup cum se spune, nu s-a deprtat de el pln ce nu 1-a redat
deplin Bisericii, fostul cpitan de tlhari dlnd o minunat mrturie de cin(
adevrat, o puternic dovad de naytere din nou, un trofeu vzut al nvierii
M
.

XXIV
Ordlnea Etanghe|ll|or


11
l. S fie, ayadar, aceast istorioar lsat de Clement spre nv(tura yi spre
folosul cititorilor.
$i acum s artm scrierile recunoscute ale acestui apostol (Ioan).
2.$i cea dinti trebuie desigur primit Evanghelia dup Ioan, care-l
cunoscut n toate Bisericile de sub cer. C cei btrni aveau bun temei cnd au
rnduit-o pe locul al patrulea, adic dup celelalte trei, se poate vedea din urmtorul
fapt:

3. Oamenii inspira(i yi cu adevrat vrednici de Dumnezeu, adic Apostolii lui
Hristos, au trit o via( cu totul curat yi yi-au mpodobit sufletele cu toate virtu(ile.
Limba o cunoyteau slab de tot
85
, n schimb el s-au ntrit numai prin puterea
dumnezeiasc, singura n stare s svryeasc minuni, aya cum le-o dduse
Mntuitorul. Ei nu erau n stare s tlcuiasc nv(tura Dasclului lor prin
convingere yi prin meyteyugul vorbirii, lucru pe care nici nu-1 ncercau. Numai
dovada Duhului $ftot lucra mpreun cu ei, numai puterea fctoare de minuni a lui
Hristos lucra prin ei, le era de folos. Ei propovduiau cunoayterea mpr(iei
cerurilor n ntreag lumea locuit fr s-i fac nici cea mai mic ngrijorare
despre scrierea cr(ilor.
4. Ei lucrau aya pentru c erau chema(i la o slujire mai nsemnat yl mai
presus dect puterile omeneyti. !avel nsuyi, cel mai puternic n pregtirea cuvntului
yi cel mai profund n cugetare, n-a dat nici el Scripturii dect epistole scurte, cu toate
c ar fi avut de spus multe lucruri, yi chiar adevruri negrite
88
, ca unul care a privit
yi t-rmurile celui de al treilea cer yi care fusese rpit pn n raiul lui Dumnezeu,
unde se ndeletnicise s aud cuvinte negrite.
5. Ceilal(i nso(itori ai Mntuitorului: cei doisprezece apostoli, cei yaptezeci de
ucenici yi nenumra(i al(ii nu erau totuyi lipsi(i de experien(a lucrurilor, ns dintre
to(i numai doi: Matei yi Ioan ne-yu lsat
In scris amintire
87
deapre convorbirile cu Mntuitorul, iar tradi(ia ne spune c yi la
aceasta au ajuns tot din necesitate.
6. Dup ce a propovduit mai nti printre iudei yi fiind apoi nevoit s mearg yi
n alte (inuturi, Matei a scris n limba matern Evanghelia compus de el cci a cutat
s mplineasc n scris lipsa prezen(ei lui printre cei de care se despr(ea.
7. ntr-o vreme cnd Marcu yi Luca yi redactaser yi ei Evangheliile pe care le-
au propovduit, se spune, n tot acest timp Ioan se mul(umea cu propovduire
nescris, dar pn la urm totuyi s-a hotrt s-o redacteze yi n scris pentru motivul
urmtor: ntruct cele trei Evanghelii scrise mai nainte se rspndiser la to(i
credincioyii yi ajunseser yi la el, Ioan se spune c le-a primit yi a adus mrturie
despre adevrul lor. In schimb el a bgat de seam c ele nu prezentaser complet
ceea ce Iisus svryise la nceputul propovduirii sale.
84. Clement Alex., Care bogat se va 2ntui ?, cap. 42.
85. Fapte, 4, 13 i II Cor., 11, 6. Eusebiu se va Ii gndit ndeosebi la cunostintele de limb literar
greceasc.
86. Cor., 12, 2-4.
ll10M llM0ll0. CARTBA A TMIA

1
8. $i pe bun dreptate, aici se vede limpede c cei trei evanghe-liyti au
consemnat numai ceea ce a svryit Mhtuitorul n -primul an dup prinderea yi
ntemni(area lui Ioan Boteztorul, aya cum ne las
. s n(elegem nc de Ia nceput istorisirile lor.
9. Gndindu-se la rstimpul pe care-1 descrie, Matei ncepe cu
postul de patruzeci de zile yi cu ispitirea Mntuitorului care a urmat,
folosind urmtoarele cuvinte : $i Iisus auzind c Ioan a fost ntemni(at,
a plecat din Iudeea n Glileea
88
.
10.Tot aya face yi Marcu : Dup ce Ioan a fost prins, Iisus a venit n Galileea
89
, pe cnd Luca, nainte de a fi nceput istorisirea faptelor lui Iisus, face yi el aproape
aceeayi observa(ie spunnd c pe lng toate relele pe care le fcuse, Irod a mai
adugat yi pe aceasta, c a nchis pe Ioan n temni(
90
.
11. Se pare, dar, c tocmai de aceea ar fi fost rugat Ioan s relateze ntr-b
Evanghelie special despre timpul asupra cruia cei trei evan-tjheliyti au pstrat
tcerea, precum yi despre faptele svryite de Mntuitorul n rstimpul dinainte de
ntemni(area Boteztorului. Acest adevr .ne las evanghelistul s-1 n(elegem fie
atunci cnd grieyte acest nceput al minunilor l-a fcut Iisus (n Cana Galileii]
91
,
fie atunci cnd aminteyte de Boteztor n timp ce istoriseyte despre Iisus yi cnd boteza
87. n text 6itoI.vi)(xaTa aduceri aminte, memorii, prin care sIntul Iustin designa Evangheliile,
Apoi., I, LXVI, 3 ; Dlal. 6, 4, UI, 5 etc. Dar tot n acest sens vorbeau si apostolii uneori: Ioan, 14, 26; II Petru,
1, 12 ; II Tim., 2, 14.
88. Ma/ei, 4, 12.

89. Marcu, 1, 14.
90. Luca, 3, 1920
91. Ioan, 2, 11.

1 "'Pp?|<W,iir~ - . -
16 EUKBIU DE CEKABEKA

pe atunci la Enon, Ung Salem, precizlnd limpede c Ioan nu fusese nc aruncat In
nchisoare
12. Ayadar, In Evanghelia redactat de el Ioan ne relateaz cele svryite de
Hristos nc nainte ca Ioan s fi fost aruncat n temni(, pe cnd, dimpotriv, ceilal(i
trei evangheliyti ne istorisesc ce s-a ntmplat dup prinderea yi ntemni(area
Boteztorului.
13. Cine priveyte cu aten(ie, acela nu poate gsi contradic(ie ntre Evanghelii
ntruct, pe de o parte, Evanghelia dup Ioan expune nceputul faptelor lui, Hristos,
pe cnd ceilal(i ne istorisesc cele mtmplate Spre sfiryitul vie(ii Lui. !robabil c Ioan a
trecut sub tcere genealogia dup trup a Mntuitorului din pricin c ea fusese
descris mai nainte de Matei yi de Luca ? n schimb, el a nceput s vorbeasc despre
dumnezeirea Lui, care fusese lsat cumva n seama Duhului Sfnt, ca fiind Cel mai
desvryit.
14. Iat dar ce am avut de spus despre Evanghelia dup Ioan. Despre cauza
care a provocat redactarea Evangheliei dup Marcu am Vorbit
M
mai nainte.
15. !rivitor la cea dup Luca ne-o spune nc de la nceput el nsuyi, precizlnd
care anume a fost motivul redactrii ei : Deoarece,
s
zice el, mul(i s-au ncercat
poate cu prea mare uyurin( s alctuiasc o istorisire despre aceste lucruri pe care el
le-a cunoscut deplin,, a gsit cu cale s lase la o parte prerile nesigure ale altora yi
s dea ntr-o Evanghelie proprie o expunere exact a ceea ce aflase temeinic yi plin de
adevr pe urma legturilor yi convorbirilor nentrerupte yi gritoare avute cu !avel
yi cu ceilal(i Apostoli
9
`.
16. Iat dar ce am avut de spus despre Evanghelii. Vom ncerca s artm mai
deplin, cnd va fi cazul, folosind yi mrturiile btrnilor, ce nume s-a mai spus yi de
al(ii n legtur cu aceleayi Evanghelii. -
17. Dintre scrierile lui Ioan n afar de Evanghelie, prima Epistol recunoscut
de to(i, att de cei de azi yi de cei de altdat, ca autentic, pe cnd asupra celorlalte
dou snt ndoieli
95
.
18. Ct despre Apocalips prerile celor mai mul(i snt mpr(ite. !oate c la
vremea cuvenit va ajunge s fie yi ea apreciat potrivit mrturiei btrnilor
w
.
02. oan, 3, 23-24.
33. Aici, mai sus : II, XV.
04. tuco, 1, 1-4.
0. Nu aduce nici o motivare. La rindul lui, e drept, nici Origen nu aminteyte
doclt epistola a Il-a a lui !etru.
86. A se vedea mai jos: VI, XXV.

11
XXV

Sfintele Scripturi recuno8cute de toji yi cele
care nu 8nt recuno8cute de toji

1.Ajunyi aici pare potrivit s recapitulm lista cr(ilor Noului Testament pe
care le-am amintit
97
. n primul rnd trebuie s punem sfnta, tetrad a
Evangheliilor, dup care urmeaz cartea Faptelor Apostolilor.
2. Dup aceast carte trebuie amintite Epistolele lui !avel, dup care va
trebui recunoscut prima Epistol a lui Ioan yi tot aya prima Epistol a lui !etru. In
urma acestora vom rndui - dac se cuvine - Apocalipsa lui Ioan, despre care
vom vorbi mai pe larg ce trebuie s credem.
3. Acestea snt cr(ile recunoscute de to(i. !rintre cele asupra crora exist
ndoial
98
, cu toate c yi ele snt primite de cei mai mul(i, amintim Epistola zis a lui
Iacov, apoi a lui Iuda, aya numita A doua Epistol a lui !etru, precum yi aya
numitele Epistola a doua yi a treia ale lui Ioan, fie c ele provin de la evanghelistul
respectiv, fie de la altcineva cu acelayi mime.
4. Intre apocrife trebuie socotite Faptele lui !avel, cartea intitulat
!storul, Apocalipsa lui !etru, apoi: aya numita Epistola lui Barnaba,
scrierea cu numele Didahia celor 12 Apostoli, yi apoi, dup cum am mai spus,
Apocalipsa lui Ioan dac vrem, aceasta din urm fiind - dup cum am spus -
respins de unii, dar de al(ii fiind; primit ntre cele recunoscute.
5. Tot n. rndui celor apocrife au plasat unii Evanghelia dup Evrei, care
place mai ales acelora dintre evrei care au primit pe Hristos
9
.
6. Dac toate aceste ultime cr(i fac parte din categoria scrierilor contestate, n
schimb credem c-i necesar yi s le catalogm n ordine, numrnd de o parte
scrierile care,, potrivit tradi(iei bisericeyti, snt adevrate, autentice yi unanim
recunoscute, spre deosebire de cele care, deyi nu snt cuprinse ntre cele canonice, ci
snt contestate, totuyi snt bine cunoscute de cel mal mul(i dintre scriitorii bisericeyti.
Vom putea face ayadar deosebire Intre aceste cr(i yi intre cele care (mai ales la
eretici) sint date sub numele unor apostoli, fie c e vorba de Evanghelia lui !ejtru,
a lui Toma, a lui Matia ori ale altora,, fie de Faptele lui Andrei, ale lui Ioan ori ale
altor apostoli: nici un scriitor bisericesc din cei recunoscu(i de tradi(ie n-a socotit
vrednice de a fi pomenite undeva aceste scrieri
10
. De altfel, ele se deosebesc de cele
apostolice yi prin felul de exprimare. Ct despre cugetare yi felul de a pune pro-
blemele, ele snt deosebite de ale ortodoxiei celei adevrate, ceea ce dovedeyte c ele
97.Lista aceasta nu putea fi dect ezitant, din moment ce nu ia n considerare practica uneia ori
a mai multor Bisericii. Lagrange, i8toire du carton et du ou-veau %e8ta2ent, !aris, 1923, p. 107. Cf.
Bardy, o.c, p, 133.
98.Eusebiu foloseyte expresiile clasice: 1. omologumena - cele recunoscute; 2. amtilegomena
- cele recunoscute par(ial yl notha sau apocrife.
99.Evanghelia ctre Evrei era pre(uit de Hegesip (la Eusebiu, IV, XXII, 8), de Clement Alex.
(_.rojn_.e, II, 45, 5) yi de Origen fCori. oan 2, 87). A se vedea A. Kraft, o. a, p. 176.

11
snt plsmuiri ale ereticilor. E limpede, ayadar, c ele nu trebuie s fie puse printre
apocrife, dar nu trebuie nici s le respingem cu totul ca absurde yi nelegiuite.
$l acum s relum firul expunerii noastre.
XXVI .
Menandru ineltorul
1. Lui Simon Magul i-a urmat Menandru, dup felul de vie(uire, o alt
unealt cu nimic mai slab dect cel dinti, n lucrarea cea diavoleasc. Era de loc yi
el din Samaria yi, cu toate c a atins nu mai pu(in dect maestrul su culmea magiei,
totuyi el fcea minuni mai surprinztoare dect acela. Despre sine el declara c e
mntuitorul cel trimis de sus odinioar nc din veacurineytiute, pentru mntuirea
oamenilor. - ,
2. El nv(a c numai aya ar putea cineva dobndi putere peste ngerii care au
ajutaj la crearea lumii, dac s-ar lsa ndrumat n prealabil de experien(a magic, pe
care numai el o cunoayte, yi dac ar primi botezul de la el. Cei care s-ar nvrednici de
acest botez s-ar bucura nc de aici, de pe pmnt, de nemurire veynic, pentru c
astfel ei n-ar mai muri, ci ar rmne pe pmnt ntr-o nepieritoare tinere(e yi ar fi
nemuritori. Uyor putem gsi informa(ii n aceast privin( la Irineu
101
.
3. Dar despre Menandru relateaz yi Iustin n acelayi fel yi anume uatunci cnd
aminteyte despre Simon (Magul, n. tr.), unde spune textual: Un oarecare Menandru,
samarinean yi el, originar din satul Kapara-taia, s-a fcut ucenic al lui Simon yi a
ajuns sub influen(a demonilor.
Venind apoi n l l 0 0l 8 stim c a nselat pe multi oameni cu mestesugurile magiei lui.
Pe cei care-i urmau i-a convins c nu vor mai muri, iar astIel de nvtturi M8l sustin
ctiva pin azi.
4. De bun seam c numai prin lucrri diavolesti snt in stare astIel de vrjitori s
discrediteze pe cei care au luat asupra lor numele de crestin, aceast mare tain a
credintei
102
, nvinuindu-i de magie si lu-itrd n rs, cu ajutorul lor, nvtturile bisericesti
ale nemuririi suIletului si nvierii mortilor. Dar cei care au subscris la astIel de mntui-
tori au czut din ndejdea cea adevrat.
XXVII Despre ere:ia
ebionitilor
100. Felul In care se exprima Origen si Eusebiu In legtur cu canonicitatea crti-
lor biblice care au drept temelie n primul rnd apostolicitatea lor dovedeste c ei
ucontrlbuit esential la prerea general despre istoria canonului biblic.
101. Irineu, Contra ere:iilor, I, XXIII, S.
INTt MI A I t!MN!Cr. ACA, C' AHTA A TREI A

120
1. Pe altii, n schimb, pe care demonul cel ru n-a putut s-i despart de dragostea
lui Hristos, i-a robit, cstigndu-i cu alte slbiciuni : cei de demult pe bun dreptate i-au
numit pe acestia ebioniti, deoarece vedeau n Hristos un Iel de srntoc, o Iiint Ir
nici o pretentie
m
.
2. Vedeau, adic, n El o Iiint simpl si modest, un simplu om curtat prin
strdanii morale, nscut pe cale Iireasc din mpreunarea unui brbat cu Mria. Erau de
prere c Legea lui Moise trebuie respectat ntru totul pentru c, ziceau ei, omul nu s-ar
putea mntui numai prin credinta n Hristos si printr-o viat conIorm acestei credinte.
3. O alt directie ntre ebioniti evita de Iapt acea stranie absurditate a lor,
netgduind c Mntuitorul S-a nscut dintr-o Iecioar si din Duhul SInt, dar nici ei nu
aprobau c n calitate de Dumnezeu, Cuvntul si ntelepciunea ar Ii existat si mai nainte,
cznd astIel ca si ceilalti n nelegiuiri, cu att mai mult cu ct ca si ceilalti cereau si
ei cu orice pret respectarea integral a prescriptiilor trupesti ale Legii.
4. Ei credeau c vor trebui respinse cu totul Epistolele Apostolului (Pavel) pe care-
1 numeau apostat al Legii, servindu-se numai de Evanghelia zis dup Evrei, pe
cnd de celelalte nu tineau seam
104
. Respectau smbta si celelalte rnduieli iudaice, ca
si ceilalti, dar, pe de alt parte, cinsteau yi duminicile aya ca noi, n amintirea nvierii
Mntuitorului.
. Din pricina acestei nvtturi ei au primit numele de ebioniti, deoarece numele
ebioniti pune n lumin srcia mintii lor, cci tocmai printr-un astIel de cuvnt
designau iudeii pe oamenii sraci.

XXVIII

102. I Tim., 3, 16.
103. Ca sect iudeo-crestin de orientare rigorist ebionitii snt cunoscuti mai nti de Tertulian (De
praescr. eret. X, 8; XXX, ), apoi de Irineu (Contra ere:iilor, I, XXVI, 2) si mai ales de Origen (Filocalia, I, n
trad. rom. P.S.B., 7, p. 324; C. Ce/s. ||, 1, 22; V, 61, 29; 36, 6). De la Origen preia si Eusebiu cele dou
nuante, una iu-d a i/ant, alta rigorist.
104. A se vedea mai sus, nota 99.
9 - Kuscblu rtc Cezareea
INTt MI A I t!MN!Cr. ACA, C' AHTA A TREI A

120
Despre Cerint ere:iarhul

1. In aceleasi vremuri
10
de care vorbim s-a Icut si Cerint cpetenie a unei alte
erezii. Iat ce scrie n aceast privint Gaius, despre cure am amintit mai nainte :
106
Dar
prin descoperirile pe care le d ca yi cum ar fi Iost scrise de un mare apostol
l07
, si Cerint
prezint n chip mincinos istorisirea unor Iapte miraculoase care i-ar Ii Iost comunicate
de ngeri. El zice, anume, c dup nviere mprtia lui Hristos va fi pmnteasc si c
trupurile triesc iarsi n Ierusalim, devenind din nou roabe patimilor si plcerilor.
Dusman al .Scripturilor lui Dumnezeu, Cerint spune, vrnd prin aceasta s duc pe
oameni n rtcire, c va Ii vreme de 1000 de arii o serbare nuptial.
3. $i Dionisie, cel care a urcat scaunul episcopal din Alexandria n vremile noastre
108
, relateaz si el n cartea a 2-a a Fgduintelor sale n legtur cu Apocalipsa lui
Ioan cteva Iapte, pe care spune c le-a prins din traditia de demult, amintind textual
despre acelasi personaj :
4. Cerint, ntemeietorul ereziei numite dup el cerintian, a vrut s-yi pun opera
sub un nume de mare rsunet. Cci iat care-i continutul nvtturii lui. mprtia lui
Dumnezeu, zice el, are caracter p-mntesc
5. iar ntruct era ndrgostit mai mult de sine, ca unul ce era un om cu totul
trupesc, Cerint pretindea asa visa el c mprtia lui Dumnezeu ar consta doar n
satisIacerea poItelor stomacului si a organelor asezate mai jos de el, deci n mncare, n
butur si n mpreunri trupesti, iar ca s lase si o impresie mai bun dect aceste pl-
ceri, recomanda si tinerea srbtorilor si a jertIelor sngeroase
l09
.
6. Asa spunea (Dionisie).
Ct despre Irineu, dup ce expune tn prima carte a lucrrii Contra ere:iilor cteva
din amgirile secrete st dezgusttoare ale aceluiasi Ce-rint ", n cartea a 3-a transmite o
istorie care nu se poate uita si pe care a auzit-o de la Policarp, si anume : Intr-o zi
apostolul Ioan intrase ntr-o baie s se spele. Auzind ns c Cerint se aIla nuntru, Iugi
ndat de acolo grbindu-se spre us ntruct nu rbda s se aIle sub acelasi acopermnt
cu el, sItuind si pe ceilalti care mai erau cu el si zicnd : s iesim de aici, nu cumva s
se drme baia peste noi ntruct Cerint, dusmanul adevrului, se aIl si el aici nuntru
111
.

XXIX

Nicolae i ereticii nicolaiti
| 0. Pe vremea lui Traian.
106. II, XXV, 6.
107. Dup Gaius Apocalipsa ar Ii Iost scris de Cerint.
106. Fost nti conductor al scolii catehetice (a. 231248); apoi episcop al Alexandriei (I 264), Dionisie
ne-a lsat multe epistole, din pcate pierdute. Singurele pe care le avem snt cele reproduse de Eusebiu n Istoria
sa.
109. A se vedea mai jos, VII, XXV, 23.
11

1. Tot pe atunci s-a nchegat pentru Ioarte scurt vreme si erezia zis a nicolaitilor,
despre care aminteste Apocalipsa lui Ioan
l12
. Ei se ludau c se trag de la Nicolae, unul
dintre diaconii care nsoteau pe SteIan, Iiind alesi de apostoli pentru slujirea sracilor
l13
.
n cea de a 3-a carte a Stromatelor, Clement Alexandrinul istoriseste despre el textual :
2. Se spune c Nicolae avea o sotie deosebit de Irumoas. Dup nltarea la cer a
Mntuitorului Apostolii l-au nvinuit c suIer de gelozie, de aceea aduendu-o n mijlocul
lor el le-a ngduit s triasc cu ea oricare dintre ei, cci spunea c acesta era sIatul care
se deduce din sese astIel de Iapte nu lucreaz prosteste si Ir socoteal cci Iiecare Iace
ce vrea cu trupul su.
3. Dup cte stim ns, Nicolae n-a avut niciodat alt Iemeie dect pe cea cu care s-
a cstorit, iar dintre copiii lui, Ietele au mbtrnit Iecioare, pe cnd Iiul lui a trit n
curtie toat viata lui. Dac asa stau lucrurile, atunci e limpede c aduendu-si in mijlocul
ucenicilor pe Iemeia pe care se spunea c e gelos a artat c nu era stpnit de aceast
patim, nvtndu-i c a Iace abuz de trup nsemneaz s-ti nIrnezi chiar si cele mai
puternice plceri. Cci, dup prerea mea, cred c el nu voia potrivit poruncilor
Mntuitorului s slujeasc la doi domni)
m
: plcerii si Mntuitorului.
4. Se spune c si Matia tot asa a nvtat: s lupti mpotriva trupului si s-1
dispretuiesti pentru ca s nu-i ngdui vreo plcere desIr-nat, iar suIletul s-1 cresti prin
credint si prin cunoastere
l1
.
Atta despre cei care au ncercat s IalsiIice adevrul pe vremea despre care am
vorbit! Ei au si disprut cu totul, parc nici n-ai putea spune n ce chip.

XXX

Apostolii care au dus viat de cstorie

1. Acelasi Clement, din care am luat adineaori cteva cuvinte despre cei care
dispretuiesc cstoria, aminteste mai departe, n legtur cu cele spuse, pe aceia dintre
apostoli care au dus viat de cstorie, spunnd : Oare nici pe apostoli nu-i vor bga n
seam ereticii ? Petru si Filip au avut copii
l16
, iar Filip si-a mritat Ietele cu doi brbati
ll7
.
Pavel nu uita ntr-una din epistolele sale s adreseze cuvnt nsotitoarei sale dar pe care n-
o luase atunci cu el, ca s nu aib greutti n slujirea sa
l19
.
2. Iar dac pomenim aceste lucruri nu gsim nepotrivit s mai relatm si alt
110. Irineu, Contra ere:iilor, I, XXVI, 1, unde spune, ntre altele, c lumea n-a
Iost- creat de Dumnezeu, ci de b Iiint inIerioar emanat din El. Hristos a Iost un
simplu om, abia prin Botez s-a unit cu Tatl. Pe Cruce tot numai un om a suIerit.
111. Irineu, Contra ere:iilor III, 4.
112. Apoc, 2, 4; 1.
113. Fapte, 6, .
114. Matei, 6, 24; Luca, 16, 13.
11. Clement Alex. Stromate II, 118 ; III, 26.
116. Marcu, 1, 30 ; / Cor., 9, .
117. ConIuzie. Nu apostolul Filip, ci diaconul Filip a Iost cstorit si a avut patru Iete (Fapte, 21, 9), dar
ele au mbtrnit n Ieciorie. ConIuzia o ntlnim si la Pollcrate de EIes.
118. Filip., 4, 3 , I Cor., 9, .
119. Clement, Stromate, III, 23.
120. Clement, Stromate, VII, 63-04.
120

istorioar demn de a Ii cunoscut, pe care o datorm aceluiasi scriitor, care a descris-o n
Ielul urmtor n Stromata a saptea : Se spune c Iericitul Petru, vznd c Iemeia lui este
dus la moarte, s-d bucurat c a Iost chemat la Domnul si c se duce la casa ei ; i-a
vorbit multe cuvinte de mbrbtare si de mngiere, apoi stri-gndu-o pe nume i-a zis :
O, tu, adu-ti aminte de Domnul!. Asa era cstoria oamenilor Iericiti si starea lor
suIleteasc era desvrsit
12
. S stea dar la locul ei si aceast istorioar pe care am gsit
de bine s-o cuprind n expunerea mea !
XXXI

Moartea lui Ioan l a lui Filip

Am relatat mai nainte despre timpul si Ielul mortii lui Pavel si a lui Petru precum si
despre locul unde au Iost asezate trupurile lor la iesirea din aceast viat
121
.
2. Ct despre Ioan, am amintit ceva n legtur cu timpul mortii sale
l22
. Locul unde
a Iost nmormntat reiese din epistola pe care Po-licarp, episcopul Bisericii din EIes, a
trimis-o episcopului Victor al Romei
123
, unde se Iace pomenire si despre apostolul Filip
si despre Ietele acestuia cu urmtoarele cuvinte : n Asia si-au aIlat loc de odihn mari
luceIeri
m
, care vor rsri la ziua de pe urm, la artarea Domnului, cnd El va Aèni din
cer ntru mrire si cnd va cerceta pe toti sIintii : asa snt mai nti Filip, unul din cei
doisprezece apostoli, care se odihneste la Ierapolis dimpreun cu amndou Iiicele sale
mbtrnite n Iecioria lor, pe cnd Iiica cealalt
12
, care a petrecut n Duhul SInt, a
adormit n EIes ,u n al doilea rnd Ioan, cel care se culcase pe pieptul Mntuitorului, care
a Iost preot si a purtat petalon
126
, care a Iost martor si didascl, se odihneste n EIes
l2T
.

4. Atta despre moartea lui Filip si a lui Ioan. n Dialogul lui Gaius, despre care
am Icut pomenire nu de mult
l28
, Proclu, contra cruia e ndreptat scrierea sa, e si el de
aceeasi prere cu ceea ce am spus noi despre moartea lui Filip si a Iiicelor sale atunci
cnd grieste : Dup el amintim de patru proorocite, Iiicele lui Filip din Ierapole, n
Asia, unde se aIl att mormntul lor, ct si al tatlui lor
129
.
. Pe de alt parte, n Faptele Apostolilor, Luca aminteste c, pe vremea lui,
Iiicele lui Filip petreceau mpreun cu tatl lor n Cezareea si se nvredniciser de darul
proorociei sau, cum se exprim textual, am venit la Cezareea si intrnd n casa lui Filip
121. II, XXV, .
122. II, XXIII.
123. Aici, mai jos : V, XXIV, 3.
124. Asa cum i ntelegeau apologetii Aristide, Iustin si altii, ca lumintori, luceIeri. A se vedea,
Lampe, Patristic Greek Lexikon, London, ed. V, 1978 sub otoi/eTov, pag. 1261.
12. Text corupt, Migne, P. G., 20, 280.
126. Distinctie purtat de marele preot (les., 28, 3638).
127. CI. V, XXIV, 3.
128. III, XXVIII, 1.
129. Fapte, 21, 89.
INTOMA nrtltnlCACA, CAHTA. A TNEIA

binevestitorul, care era dintre cei sapte (diaconi), am rmas la el. Si acesta avea patru
Iiice, Iecioare care prooroceau.
6. Ceea ce a venit la cunostinta noastr n legtur cu Apostolii si cu vremurile
apostolice, despre scrierile sIinte pe care ni le-au lsat, ca si despre cele constatate,
precum si despre cele care snt cu totul apocriIe si strine de ortodoxia apostolic, iat
ce am expus pn acum. Si cu aceasta trecem la istorisirea noastr !

XXXII

Moartea de martir a lui Simeon,
episcopul Ierusalimului
1. Dup ct ni s-a transmis, n vremile de dup Nero si Domitian, si anume sub
mpratii despre care tocmai vorbeam, a izbucnit n mod izolat, mai ales n orase, o
prigoan provocat mai ales de rscoalele populare. n timpul acestei persecutii si-a sIrsit
\
r
iata ca martir Simeon, Iiul lui Cleopa, despre care am subliniat c Iusese rnduit ca al
doilea episcop al Bisericii din Ierusalim
!3
.
2. Si despre acest lucru mrturiseste acelasi Hegesip, din care am citat pn acum
cteva pasaje. Dup cum ne comunic ntr-o relatare despre anumiti eretici, Hegesip tine
s adauge c n acea vreme Simeon a Iost prt de ereticii respectivi si pentru c era
crestin mai multe zile n sir a Iost chinuit n diIerite chipuri, iar dup ce a uimit proIund
pe judector si pe cei care-1 nconjurau, i-a venit sIrsitul ntr-o Iorm asemntoare cu
ptimirea Mntuitorului.
3. Dar nimic nu-i mai bine dect s ascultm pe scriitorul nsusi, care istoriseste
textual : asadar unii dintre ereticii aceia au nvinuit pe Simeon, Iiul lui Cleopa, c ar Ii
din neamul lui David si c ar Ii crestin, de aceea a suIerit moarte de martir la vrsta de
120 de ani, pe vremea lui Traian si a proconsulului Atticus
131
.
4. Ne mai relateaz acelasi scriitor c n timp ce erau urmriti cei care se trgeau
din neamul regal al iudeilor, au ajuns s Iie arestati chiar si acuzatorii lor, Iiind bnuiti c
si ei ar Iace parte din acelasi neam. S-ar putea spune pe bun dreptate c dac ne gndim
la lungimea vietii lui si la stirea pe care ne-o d Evanghelia despre Mria, sotia lui Cleopa
132
, al cror Iiu era dup cum am vzut mai nainte
133
, si Simeon a Icut parte din cei care
L-au vzut cu ochii lor si L-au auzit cu urechile lor pe Mntuitorul.
. Acelasi istoric mai adaug c si alti urmasi dup un alt asa zis Frate al
Domnului, cu numele Iuda, triau nc pe vremea lui Traian, dup ce, asa cum am mai
130. A se vedea mai sus : III, XI.
131. Acest Atticus pare a Ii Irod Atticus, guvernatorul n timpul cruia a suIerit
martiriul SI. Simeon, ruda Domnului. In Cronica sa Eusebiu indic data : anul 107;
Cronica pashal d : 10.
132. Ioan, 19, 2.
133. III, XI.
134. III, XX, 1.
13. Despre aceeasi rudenie a se vedea si mai jos: IV, XXII, 4.
136. Imaginea din Eie8., 5, 27 Biseric Ir pat si zbrcitur a Iost Iolosit curnd
pentru a arta sIintenia si curtia Bisericii. Herma, Vedenia IV, 2, 1.
ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A TREIA

122
spus
13
\ dduser pe vremea mpratului Domitian, bun mrturie despre credinta lor n
Hristos. Iat cum se exprim Hegesip :
6. Ei au ajuns s Iie ntre Iruntasii ntregii Biserici, ca unii care s-au dovedit
martiri si neamuri de snge ai Domnului, ntr-o vreme cnd n toat Biserica domnea o
pace adnc. Erau nc n viat pe vremea mpratului Traian, cnd Simeon, Iiul lui
Cleopa, despre care am pomenit mai nainte, a Iost prt de eretici si osndit si el ca si ei,
pentru aceeasi vin, pe vremea consulului Atticus. Cu toate c timp de mai multe zile a
Iost chinuit n asa Iel nct toat lumea se mira, n Irunte cu consulul, cum de mai poate
rbda attea chinuri un om de 120 de ani! La urm a Iost osndit s Iie rstignit
13S
.
7. Istorisind despre evenimentele timpului de care vorbim, Hegesip mai adaug c
pn n vremea aceea Biserica s-a mentinut ca o Iecioar curat si nestricat
136
, pentru c
cei care se siliser s primejduiasc nvttura sntoas a Mntuitorului rmseser nc
attia cti vor Ii Iost, n umbr si ascunsi.
8. In schimb, atunci cnd ceata sInt a Apostolilor si-au ncheiat si ei viata, Iiecare
n Ielul lui, si dup ce s-a stins de pe pmnt si neamul celor care se nvredniciser s aud
cu urechile lor ntelepciunea dumnezeiasc, din clipa aceea a nceput s se arate si
rtcirea cea Ir de Dumnezeu prin nselciunea ereticilor, care, proIitnd de Iaptul c
acum nu mai tria nici un Apostol, se sileau s pun pe Iat si Ir rusine asa numita
gnoz sau cunoastere Ials, n locul nvtturii celei adevrate.
Cum a oprit Traian ca cretinii s nu
mai fie urmriti

1. Att de mult s-a ntetit n multe tinuturi prigoana mpotriva noastr, nct pn si
prea vestitul dintre guvernatori Pliniu cel Tnr sau Secundul
I37
, impresionat de multimea
martirilor, a scris mpratului n legtur cu multimea celor dati mortii din pricina
credintei, nsti-intndu-1 n acelasi timp c, dup stirea lui, crestinii nu svrsesc nimic ru
si nici protivnic legilor, ci doar c se scoal de la rsritul soarelui ca s aduc laude lui
Dumnezeu ; ncolo, ei se Ieresc de desIrnare, de ucidere si de orice nelegiuire,
supunndu-se ntru toate legilor.
2. Fat de aceast nstiintare, Traian a poruncit ca neamul crestinilor s nu Iie
urmrit, ci s Iie pedepsiti numai cei care htmpltor vor Ii denuntati (ca crestini, n. tr.).
n Ielul acesta s-a mai stins ntructva Irica de prigoan, care speriase cumplit pe oameni ,
n schimb, pentru cei care voiau s ne ameninte au rmas mai departe destule pretexte,
nct uneori multimile, alteori dregtorii diIeritelor tinuturi nscoceau Iel de Iel de uneltiri
mpotriva noastr, asa c, chiar si cnd persecutia nu era general, ea izbucnea partial, prin
unele provincii, nct multi crestini au Iost nevoiti s ndure Ielurite martiraje.
3. Aceast stire e luat din Apologia scris n latineste de Tertulian
13S
, de care am
pomenit mai nainte si care n tlmcire are urmtorul text : Cu toate acestea am aIlat c
cercetrile mpotriva noastr au Iost interzise. Cci Pliniu Secundul, pe cnd guverna
provincia (Biti-niei, n. tr.) osndind pe unii crestini, iar pe altii scotndu-i din Iunctiile
137. Plinius cel Tnr a guvernat Bitinia ntre anii 111113, mai precis ntre 17 sept. 111 si ianuarie
113, cum reiese din corespondenta sa cu mpratul Traian. In t ifarf l de editia lui G. Popa-Lisseanu, Bucuresti,
1927 a se vedea Plinius cel Tnr : Opere complete, traducere, note si preIat de Liana Manolache, Bucuresti,
1977.
138. Eusebiu n-a vzut textul original al epistolelor X, 9697, ci a reprodus continutul lor dup
Apologeticul lui Tertulian.
ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A TREIA

123
publice, s-a nspimntat de multimea lor, de aceea a cerut sIat de la mpratul Traian ce
cale s urmeze pe viitor. n acest scop a scris mpratului comunicndu-i c n aIar de
ncptnarea lor de a aduce jertIe idolilor, n-a aIlat nimic altceva necuviincios la ei,
adugind doar c crestinii se scoal de dimineat spre a cinsti n imnele lor pe Hristos
drept Dumnezeu si c pentru ca s-si pun n aplicare nvttura, ei
trebuie s se Iereasc cu totul de ucidere, de desIrlu, de Iurt, de nedreptate si de alte astIel
de nelegiuiri. La acestea mpratul Traian i-a rspuns c neamul crestinilor nu trebuie s
Iie urmrit , n schimb sa Iio pedepsiti dac snt dati pe mna justitiei
13
. Asa se
petreceau lucrurile pe atunci.
XXXIV

Despre Ev ar ist, al patrulea episcop al Romei

Dintre episcopii Romei, n cel de al 3-lea an de domnie a mpratului despre care
am amintit, si-a sIrsit viat Clement, transmitnd conducerea Bisericii lui Evarist, dup
ce ndrumase acolo nvttura cuvn-tului dumnezeiesc vreme de nou ani.

XXXV
Despre Iustus, al treilea episcop al
Bisericii Ierusalimului

n acelasi timp, si la Ierusalim, dup ce Simeon s-a sIrsit n chipul n care am artat
140
r
a urcat pe tronul episcopal al iudeilor un evreu cu numele de Iustus. El Icuse parte
dintre cei tiati mprejur si csti-gase dintre acestia un mare numr de nchintori ai lui
Hristos.
XXXVI Ignatie i epistolele
sale
1. Pe atunci strlucea n Asia un nsotitor al Apostolilor
141
, care-L vzuse si-L
ascultase nc pe Domnul : Policarp, care Iusese Icut episcop al Bisericii din Smirna.
2. Tot pe atunci, se Icuse cunoscut Papia, episcop si el al Bisericii din Ierapole,
precum si cel de care-si aduc aminte multimile si astzi u Ignatie care a Iost ales ca al
doilea urmas al lui Petru pe scaunul episcopal din Antiohia
142
.
139. Apologeticul, II, 6.
140. III, XXXII, 2.
141. A se vedea mai jos : IV, XIV, 3.
142. Vezi mai sus : III, XXII. SIntul apostol Petru nu a Iost episcop n Antiohia.
A se vedea cele spuse de SI. apostol Pavel n Epistola ctre Galateni cap. 2, cI.
Ist. bis univ., voi. I, ed. a Il-a, p. 446.

nu
3. Potrivii traditiei, ol a Iost trimis din Siria la Roma si acolo a Iost dat prad
Iiarelor pentru credinta sa n Hristos.
4. Iar in timp ce strbtea Asia sub supravegherea Ioarte aspr a paznicilor, Ignatie
ntrea Bisericile prin cuvntri si ncurajri prin toate orasele pe unde trecea, punndu-le
credinciosilor la inim n primul rind s se Iereasc de erezii, care ncepuser s se
nmulteasc pe vremea aceea pentru prima oar, si i ndemna apoi s tin cu trie la
traditia Apostolilor, pe care, spre mai mult sigurant, a socotit c trebuie s-o stabileasc
si n scris.
. Asa se Iace c, aIlndu-se la Smirna, unde tria Policarp, a scris IHsericii din EIes
o epistol, n care pomeneste de pstorul lor, Oni-sim
143
(
o alt epistol Bisericii din
Magnezia
143a
, de pe rul Meandru, unde pomeneste si de episcopul Damas ; o alt epistol
Bisericii din Trales
144
, n care ne spune c ntistttorul de atunci se numea Polibiu.
6. In aIar de aceste epistole, Ignatie a mai scris si Bisericii din Roma, n care le
adreseaz rugmintea s nu-i zdrniceasc moartea de martir, rpindu-i, prin interventia
lor, ndejdea dorit. Se cade s citm cteva pasaje Ioarte scurte din aceste epistole, ca s
subliniem cele spuse nainte :
7. ncepnd din Siria si pn la Roma m lupt cu Iiarele, pe uscat si pe mare,
noaptea si ziua, nlntuit Iiind de zece leoparzi, adic de o grup de ostasi, care, chiar cnd
le Iaci bine, se Iac mai ri si cu ct sint ei mai nedrepti, cu att mai mult m ndreptez eu,
dar nu ntru aceasta m-am ndreptati
14S
.
8.As vrea ca Iiarele care m asteapt s nu m crute si s-mi stea gata ; de aceea
am s le lingusesc ca s m mnnce iute, nu precum se tem unii s nu se ating de ei. Iar
de nu vor voi de bun voie, eu le voi sili.
9. Iertati-m, dar eu sti uce-mi e de Iolos : abia acum ncep s Iiu ucenic ! S nu m
mpiedice nici o Iptur din cele vzute si nici din cele nevzute, de a vedea pe Hristos !
S vin peste mine Ioc si cruce, haite de Iiare, s mi se mprstie oasele si s mi se
striveasc mdularele, s mi se macine ntreg trupul si s vin peste mine toate chinurile
diavolului, numai s dobndesc pe Iisus Hristos
l46
.
10. Acestea au Iost vorbele pe.care le-a scris respectivelor Biserici
din orasul de care am amintit. Trecnd apoi dincolo de Smirna si ajun-
143. Ignatie, Cdtre Eleseni, I; VI.
143 a. Ignatie, Ctre Magne:ieni, II, 1.
144. Idem, Ctre Tralieni, I.
14. I Cor., 4, 4.
14. lgncIie, Ctre Romani, '.

12
gnd pe la Troia, el s-a adresat n scris si celor din FiladelIia
l47
, apoi comunittii din
Smirna
148
si n chip special conductorului lor, lui Poli-carp
149
, despre care mrturiseste
c-i un brbat cu adevrat apostolic, dndu-i n seam purtarea de grij de turma sa din
Antiohia ca unui adevrat si bun pstor, cerndu-i s arate mare rvn si grij de ea.

11. Scriind smirnenilor, Ignatie Ioloseste urmtoarele cuvinte, scoase nu stiu de
unde, n legtur cu Hristos : Eu l stiu (pe Hristos, n. tr.), n trup si dup nviere si cred
c asa era. Cnd a venit la Petru si la cei care erau mpreun cu el le-a zis : Luati, pipiti-
M si vedeti c nu snt demon Ir trup si ndat s-au atins de El si au crezut Lui
13
.
12. Si Irineu a cunoscut mrturia lui si aminteste de epistolele lui atunci cnd
declar : Dup cum a spus unul din ai nostri, care Iusese osndit s Iie aruncat la Iiare
din pricina credintei n Dumnezeu : snt gru al lui Dumnezeu si snt mcinat de dintii
Iiarelor, va s Iiu gsit pine curat a lui Hristos
lU
.
13. Tot asa aminteste si Policarp despre aceleasi lucruri n epistola ctre Iilipeni,
spunnd textual: V rog, dar, pe toti s v supuneti cuvn-tului drepttii si s struiti n
rbdarea pe care ati si vzut-o cu ochii nu numai la Iericitii Ignatie, Zosima si RuIu, ci si
la altii dintre voi si la nsusi Pavel si la ceilalti apostoli, Iiind ncredintati c toti acestia
n-au alergat n zadar
132
, ci n credint si n dreptate si c snt n locul cuvenit lor, lng
Domnul, mpreun cu Care au si ptimit. C n-au iubit veacul de acum
133
, ci pe Cel
care a murit pentru noi si pe Care Dumnezeu L-a nviat pentru noi
14
.
14. Si apoi adaug : Mi-ati scris si voi si Ignatie c dac se va duce cineva n Siria
s duc si epistolele care se gsesc la voi. Lucrul acesta l voi Iace Iie eu, dac voi avea
timp potrivit, Iie cel pe care l voi trimite ca delegat si pentru voi. Epistolele lui Ignatie,
pe care ni le-a trimis, si altele pe care le avem la noi, vi le-am trimis asa cum ati cerut; ele
snt alturate acestei epistole, din care veti putea scoate mari Ioloase, c ele cuprind
credint, rbdare si toat zidirea cuvenit n Domnul nostru
133
.
Iat, dar, cele care privesc pe Ignatie. Dup el, la scaunul episcopal al Antiohiei a
urmat Heros.
XXXVII
Propovduitorii care s-au mai distins pe
vremea aceea
147. Idem, Ctre Policarp, VIII.
148. Idem, Ctre Smirneni, XII.
149. Idem, CIre Policarp, VIII.
10. Ignatie, Ctre Smirneni, III.
11. Irineu, Contra ere:iilor, V, XXVIII, 4.
12. Filip., 4, 16.
13. II Tim., 4. 9.
14. Policarp, Ctre Filipeni, XII.
1. Policarp, ibid., XIII. Dup rsuntoarea biruint asupra dacilor (10106), drept multumit adus
zeilor, Traian a dezlntuit o mare persecutie contra crestinilor, caro a costat moartea episcopilor Simeon al
Ierusalimului si Ignatie al Antiohiei. Tre-
cnd prin Antiohia, in drumul lui mpotriva prtilor, mpratul Traian a osndit pe Ignatie s Iie aruncat la Iiare
la Roma, pentru c n-a vrut s abjure credinta crestin. La interventia preIectului Tiberian al Palestinei c
persecutia nu d roade, Traian public edictul de ncetare a persecutiei. n epistolele pe care le-a scris pe cnd se
aIla n Troia, Ignatie exprim multumiri pentru acest Iapt. Dar el se duce n drumul spre martiriu. Indicatii la M.
Stigloher o.c, p. 18186.
16. In nteles de vietuire crestin dar si sub Iorm ascetic extrem a mar-
tirajului, asa cum ntlnim adeseori n Istoria lui Eusebiu : I, II, 19; II, XIII, 6; II,
XVII, 10 j II, XXIII, 2 etc. A se vedea Eusebiu, Hist. eccl, P. Perichon, Paris, 196.
17. Marcu, 10, 21.
18. // %in., 4, .
19. Harnack, Mi'ssion..., ed. 4, I, 220229; T. M. Popescu, Primii didascli cretini, Bucuresti, 1932.

126
1. Printre brbatii care s-au distins pe atunci era si Codrat, despre care se spune c,
asemenea Iiicelor lui Filip, era druit cu darul prooro-ciei. n aIar de acestia mai erau
nc multi care se Icuser vestiti n acel timp, ocupnd primul loc dup cel al apostolilor.
Ucenici nentrecuti ai unor astIel de oameni, ei zideau biserici pe temeliile apostolilor
prin toate localittile, lrgind tot mai tare cmpul de propovduire crestin si semnnd
smnta sntoas a mprtiei cerurilor pe ntinsul ntregului pmnt locuit.
2. Foarte multi din ucenicii care triau pe atunci, Iiind minati de o adnc dragoste
Iat de IilosoIia (crestin)
16
, mplineau mai nti sIatul Mntuitorului de a-si mprti
avutul n Iolosul celor lipsiti
l7
, dup care plecau departe de cas, svrsind lucru de
evanghelisti
13
si nevoin-du-se a propovdui cu rvn cuvntul credintei, celor care nu
auziser pn atunci nimic despre asa ceva, si procurndu-le textul Scripturilor sIinte.
3. Dup ce puneau n cte un tinut strin temeliile credintei, acesti ucenici asezau
altii ca pstori, ncredintndu-le acestora purtarea de grij de cei nou convertiti spre a Ii
introdusi n mod temeinic n Biseric, dup care plecau iarsi n alte tri, ia alte popoare,
ntriti de puterea si de darul lui Dumnezeu. Cci pe atunci lucrau nc n ei multe si
minunate puteri ale Duhului SInt
19
n asa msur nct de la prima auzire, ca si cum ar Ii
Iost vorba de un singur om, multimi ntregi de oameni primeau bucuros n inimile lor
credinta n Dumnezeu, Fctorul a toate.
4. ntruct nu-i cu putint s nsirm cu numele pe toti cei care au intrat, ncepnd de
la primii urmasi ai apostolilor, ajungnd pstori sau evanghelisti n toate Bisericile din
lume, vom aminti n istoria noastr pe scurt numai numele celor pe care traditia vestirii
evanghelice ni i-a transmis pn astzi
l60
.

XXXVIII
Epistola lui Clement i alte scrieri atribuite
lui pe nedrept
1. Asa au Iost ntr-adevr textele din epistolele lui Ignatie, despre care am vorbit
adineaori, apoi cel din epistola adresat de Clement n numele Bisericii din Roma ctre
cea din Corint, scriere recunoscut de toti. In ea ntlnim multe idei si uneori chiar pasaje
ntregi din Epistola ctre Evrei, prin care arat Ioarte limpede c nu avem de a Iace cu o
scriere compus recent.
2. De aceea se pare c pe bun dreptate a Iost ea socotit ca Icnd parte dintre
operele apostolului Pavel, cci acesta adresndu-se n scris evreilor trebuia s-o Iac n
limba matern, iar de traducerea ei ar Ii ngrijit Iie evanghelistul Luca
l6i
, Iie Clement
despre care vorbim.
3. Ultima prere ar Ii cea mai probabil, din pricina asemnrii stilistice dintre
Epistola ctre Evrei si cea a lui Clement, precum si din pricina nrudirii ideilor din
ambele scrieri.
160. Idee scump si lui Origen, De principiis, trad. rom., preIata, p. 23. Eusebiu Iace din ea nsusi
Iirul rosu al Istoriei sale.
161. Asa credea si Clement Alexandrinul.
162 Eusebiu este cel dinti care aminteste si de a doua epistol a sIntului Clement Romanul. n schimb, ea
Iigura, partial, chiar n Codex Alexandrinus (sec. V). 163. Aici e vorba de apocriIele pseudo-clementine, Omilii
si Recunoateri.

127
4. Trebuie spus c se mai vorbeste si despre o a doua epistol a lui Clement. Totusi
stim c aceasta n-a Iost att de cunoscut ca cea dinti
162
, ntruct, dup cte stim, ea n-a
Iost prea Iolosit de cei vechi.
. n vremea din urm au Iost date la lumin si alte scrieri mai extinse atribuite lui
Clement, n care e vorba de dialogurile lui Petru si al lui Apion, despre care cei de demult
nu ne-au pstrat nicieri nici o amintire si care de altIel nu au puritatea ortodoxiei
apostolice
l63
. Despre epistolele lui Ignatie si a lui Policarp am vorbit mai nainte.
XXXIX Scrierile lui
Papias
1. De la Papias ni s-au pstrat cinci crti intitulate Explicri la Cuvintele Domnului.
Despre ele aminteste Irineu, care precizeaz c de la el numai cinci crti se cunosc. Iat
cum se exprim el textual: Acest lucru l conIirm n scris Papias n cea de-a patra din
crtile sale. De la el ni s-au pstrat de toate cinci crti. Dintre brbatii vechi ai Bisericii,
Papias ascultase pe evanghelistul Ioan si nsotise pe Policarp
l64
. Atta ne spune Irineu.
2. n schimb, chiar n introducerea la scrierea sa, Papias nu mrturiseste c ar Ii auzit
si c ar Ii vzut el nsusi pe sIintii apostoli, ci precizeaz doar c nvttura de credint a
primit-o de la oameni care au trit n apropierea apostolilor. Iat cum se exprim el: Ca
s te ntresc n adevr, pentru tine nu m-as sIii s adaug explicrilor mele tot ceea ce am
prins altdat de la presbiteri sau btrni si pe care le-am pstrat bine n amintire. Cci nu
m bucuram, ca cei mai multi, crora le plac vorbele multe, ci mi plceau cei care spun
adevrul si nici nu cercetam astIel de dascli care ne transmit porunci strine, ci pe cei
care-si amintesc de cei care prezint porunci date de Domnul, ca unele ce snt izvorte din
credint si din adevrul nsusi.
4. Dac venea undeva vreunul care trise cndva n apropierea acestor presbiteri,
atunci ndat m inIormam ce credint avuseser aceia si ntrebam ce anume au nvtat ?
Ce Petru ? Ce Filip ? Ce Toma sau Iacov si ce anume Aristion sau Ioan presbiterul
16
sau
alti ucenici ai Domnului ? Cci eram de prere c stirile scoase din crti nu au, dup mine,
aceeasi valoare ca mrturia oral vie si statornic
166
. -
. Putem, observa din aceste cuvinte c Paplas aminteste numele lui Ioan de dou
164. Irineu, Contra ere:iilor, V, XXXIII, 4.
16. Pentru modul n care erau ntelese n primul veac denumirile legate de cele trei trepte ale slujirii
preotesti (diaconi, preoti sau presbiteri si episcopi) a se vedea ndeosebi Iustin Moisescu, Ierarhia bisericeasc
n epoca apostolic, Craiova, 19. Cit priveste pe sIntul Irineu, care e citat aici, e semniIicativ studiul lui A.
d'Aes. din Revue des etudes grecques t. XLII (1929), p. 398419. Cum bine observau sIntul Ioan
Hrisostom, Teodoret si altii, mai ales pentru a doua si a treia treapt ierarhica terminologia a variat n primele
veacuri. nsusi Eusebiu a conIundat lucrurile atunci cnd s-a reIerit la acest pasaj (a se vedea notele respective),
atribuindu-i lui Popias c, pe lng apostolul Ioan, ar Ii existat si presbiterul Ioan, ceea ce este inexact. A se
vedea studiul lui V. Gheorghiu, Traditia despre apostolul i presbiterul Ioan la Eusebiu de Ce:areea, Cernuti,
1926. La Iel, Studiul Noului Testament, Bucuresti, 194, p. 3. Pentru a evita conIuziile, noi am Iolosit, n
general, termenul preot, preot mai n vrst (cum e cazul n acest capitol si altele) si preotie.
166. Ucenic al urmasilor sIntului Ioan Evanghelistul si nsotitor al sIntului Policarp, aceast curioas
Iigur a veacului II, care a Iost Papia, episcop de Iera-pole, a cules interesante Explicri la cuvintele domnesti
n cinci crti, aproape in ntregime pierdute aIar de cteva Iragmente pstrate de Eusebiu, dar care au produs
dostnle conIuzii Intre cercettori.
USUHIU nic cr zAnr. A

141i
ori: prima dat l pune alturi de Petru, de Iacov, de Matei si de ceilalti apostoli, gndindu-
se astIel ,pe Iat la evanghelistul Ioan,- n cel de al doilea caz, ntr-o astIel de exprimare,
Ioan e pomenit n alt grupare cu totul deosebit de cea a apostolilor, avnd naintea lui
nsirat pe un oarecare Aristion si Iiind categorisit cu atributul de presbiter si Iiind pus n
rndul ucenicilor simpli.
6. Prin aceasta se adevereste stirea c n Asia vor Ii trit atunci dou persoane cu
acelasi nume si c n EIes Iuseser ridicate dou morminte care si .azi snt numite ale
lui Ioan. Trebuie dar s atragem atentia asupra acestui Iapt, cci s-ar putea ca atta vreme
ct acceptm pe cel dinti Ioan, atunci cel de al doilea va Ii privit descoperirea dumne-
zeiasc amintit sub numele lui Ioan.
7. Papia, despre care vorbim acum, recunoaste c ar Ii primit cuvintele apostolilor
prin mijlocirea celor pe care i-a cutat
167
; pe de alt parte ns el aIirm c a Iost ucenic
att al lui Aristion, ct si al presbiterului Ioan. n scrierea sa el se reIer la ele adeseori
nominal atunci cnd aminteste de traditiile lor.
8. Nu credem c-i Ir Iolos s Iacem unele precizri : la cuvintele lui Papia
amintite adineaori e bine s adugm si alte stiri n care istoriseste Iapte iesire din comun,
precum si altele care au ajuns pn la el pe baza traditiei.
9. S-a amintit n cele precedente c apostolul Filip a locuit la le-rapole mpreun cu
Iiicele sale
168
. Trebuie s mai subliniem c Papia, care tria pe acea vreme, spune c a
auzit si el o istorie miraculoas despre Iiicele lui Filip : e vorba de nvierea unui mort, care
a avut loc pe atunci, precum si o alt ntmplare uimitoare n legtur cu Iustus numit
Barsaba, care ar Ii but o otrav omortoare, dar prin darul lui Dumnezeu el n-a suIerit nici
o neplcere.

10. Acest Iustus e cel pe care, dup nltarea la cer a Mntuitorului, Apostolii l-au
propus mpreun cu Matia ca s se completeze numrul lor, alegnd pe unul n locul
trdtorului Iuda si despre care cartea Faptelor Apostolilor se exprim asa : Si au pus
nainte pe doi: pe IosiI numit Barsaba, zis si Iustus si pe Matia si rugndu-se au zis...
16)
.
11. Acelasi Papia mai red si alte lucruri care ar Ii ajuns pn la el prin traditie oral,
cum snt unele pilde stranii ale Mntuitorului, precum si unele nvtturi ciudate si alte
Iapte cu totul legendare.
12. Dt pild, el aIirm c dup nvierea mortilor va urma o mprtie de 1000 de
ani, n care mprtia lui Hristos se va arta n chip vzut pe pmnt. Dup prerea mea
Papia va Ii auzit de la apostoli gresit aceast prere alturi de alte istorii vechi ale
apostolilor, dar n-a nteles ceea ce apostolii exprimau acolo n chip simbolic.
13. ntr-adevr, dup cum se poate deduce din cuvintele sale, el era in cugetarea lui
Ioarte mrginit
170
. Totusi el a Iost de vin c dup el un Ioarte mare numr de scriitori
bisericesti au primit aceleasi preri increzndu-se n vechimea lor. Asa s-a ntmplat cazul
cu Irineu si altii care au rmas la aceleasi idei ca si el.
14. Si altceva ne mai transmite acelasi Papias n opera sa, inspirn-du-se din
explicrile amintite, ale lui Aristion la cuvintele Domnului
171
ca si din traditia despre
167. Deci se nsela sIntul Irineu cnd aIirma c Papia ar Ii Iost ucenic al sJn-
tului Ioan Evanghelistul (Contra ere:iilor, V, XXXIII, 4).
168. De care am amintit mai sus : III, XXXI, 34.
169. Fapte, 1, 2324.
KUHr. iuu x2 cr./ARr.r.A

129
presbiterul Ioan. Or, dup ce asupra acestui Iapt am Icut atenti pe cititorii dornici de
cunoastere, socotim c-i datoria noastr ca, n aIar de observatiile de mai sus
l72
, s ne
mai reIerim si la traditia pe care a consemnat-o despre Marcu n legtur cu Evanghelia
care-i poart numele si unde st scris :
1. Si iat ce mai spunea presbiterul : Marcu, care era tlmaciul lui Petru, a scris
corect, dar cu toate acestea Ir rnduial, tot ce-si aducea aminte c s-ar Ii spus ori ar Ii
Iost svrsit de ctre Domnul. Cci el nu auzise si nici nu nsotise personal pe Domnul, ci
doar a nsotit mai trziu pe Petru, dup cum am amintit. Acesta si expunea nvtturile
dup cum se simtea trebuinta, dar nu asa ca si cum ar Ii Icut o expunere ordonat a
Iaptelor. De aceea nu-i deloc greseala lui Marcu clac a scris dup cum si aducea aminte.
Pentru c el purta grij doar de un singur lucru : s nu lase aIar nimic din ceea ce auzise
si s nu se Iac vinovat n expunerea sa de nici o minciun. Asa ne-a spus Papia despre
Marcu.
16. Privitor la Matei el a spus : Matei a strns n limba ebraic cuvintele lui Iisus,
pe care Iiecare le explica dup cum putea.
17. Acelasi Papia Ioloseste mrturii scoase att din prima epistol a Iul Ioan, ct si
din prima epistol a lui Petru. Expune apoi si o alt istorie despre Iemeia care a Iost prt
naintea Mntuitorul pentru svrsirea mai multor pcate
173
, istorie care se cuprinde n
Evanghelia dup Evrei.
Atta am Iost nevoiti s adugm la cele amintite mai nainte.
CARTEA A !ATRA
I
Episcopii Romei i ai Alexandriei pe
timpul lui Traian
Ctre cel de al doisprezecelea an al domniei lui Traian
1
, episcopul Bisericii din
Alexandria, despre care vorbeam cu pu(in timp nainte
2
, a prsit via(a, iar dup el
a fost ales ca al 4-lea dup apostoli, !rimus, ca s duc mai departe chemarea
episcopal de acolo. Tot pe aceeayi vreme, la Roma, unde Evarist servise 8 ani, a
urcat pe scaun episcopul Alexandru, care devine cel de al -lea urmay dup !etru yi
!avel.

II
Ce au avut de suferit iudeii in acest timp
170. Acest atribut de Ioarte mrginit, cum | caracterizeaz Eusebiu, e n le-
i;itur.i cu credinta chiliast sau a mprtiei pmntesti de 1000 de ani, pe care Papia
ciiutj s-o bazeze pe Apocalipsa sIntului Ioan.
171. De care s-a amintit adineaori: III, XXXIX, 4.
172. II, XV, 2.
173. Ioan, 7, 38, 11, pericop care lipsea n cele mai vechi manuscrise bi-
blico.

1.n vreme ce nv(tura Mntuitorului yi Biserica Lui nfloreau n fiecare zi
adugind mereu noi progrese, s-au nmul(it yi suferin(ele iudeilor una dup alta.
Aya, ctre cel de al optsprezecelea an de domnie al lui Traian
3
, a izbucnit o nou
rscoal a iudeilor care a provocat moartea multora dintre ei
4
.
2.Iudeii din Alexandria ca yi din restul Egiptului yi chiar din Cirene preau
mina(i parc de un duh ru, revolu(ionar yi, ceea ce-i mai mult, rscoala lor s-a
ndreptat yi mpotriva cet(enilor greci cu care locuiau mpreun, ntruct rscoala
lua propor(ii tot mai mari n decurs de un an s-a ajuns la un adevrat rzboi n
ntreg Egiptul, pe vremea guvernatorului Lupu
5
.
3.n primele lupte, iudeii s-au artat mai tari dect grecii, dar cnd aceytia se
refugiar n Alexandria, iudeii au fost fcu(i prizonieri yi uciyi. n schimb, cu toate
c de la fra(ii lor din Alexandria nu puteau aytepta nici un sprijin, iudeii din Cirene
conduyi de unul cu numele Lucua
6
au continuat s prade Egiptul yi cmpiile lui.
Vznd acestea, mpratul a trimis mpotriva lor pe Marcius Turbo
7
cu armat de
infanterie, cu vase de rzboi yi chiar cu cavalerie.
4.Acesta a dus mpotriva lor un rzboi greu yi de durat nimicind zeci de mii
de iudei, nu numai n Cirene, ci yi n Egipt, unde ei se rseulaser sub regele lor,
Lucua.
5. nirucii mpratul ic temea c si iudeii din Mesopotamia s-ar putea
ridica mpotriva celor mpreun cu care locuiau acolo, a poruncit lui Lucius
"uietus s cur&(easc si provincia de acolo de astfel de oameni, aya nct a por-
nit cu armata yi a nimicit o foarte mare mul(ime dintre iudcii de acolo. Drept
rsplat, mpratul l-a fcut guvernator csic Iudeea. Cei care au descris eve-
nimentele de atunci au istorisit yi ei faptele tot n acelayi mod
8
.
III
Cei care au naintat apologii pentru creytini
pe vre2ea 2pgratului Adrian
1. Dup ce Traian a domnit douzeci de ani fr 6 uni, i-a urmat la
conducere Aelius Adrian. Ctre acesta s-a adresat Codrat nmnndu-i o cuvntare
de aprare a credin(ei noastre pentru c unii oameni rutcioyi ncercaser s
nedrept(easc pe creytini. Aceast scriere se poate gsi yi azi pe la cei mai mul(i
1. Deci pe la anul 109.
2. III, XXI.
3. Pe la anul 11.
4. E. Schuerer, o.c. I, 661-668.
. Marcus Rutilius Lupus, guvernator n Egipt ntre anii 11-117.
6. Dup Dio Cassius ]Istorii, LXVII, 32), conductorul lor se numea Andrei. Iudeii ar Ii
ucis n Cirene 220.000 de oameni.
7. Generalul Marcius Turbo a suprimat revolta n anul 117.
10 - EUSEBIU DE CEZAREEA

dintre fra(i yi chiar yi la 2inc. Ea ne ofer mrturii strlucite despre inteligen(a
yi despre ortodoxia autorului
10
.
2. Se poate dcducc vechimea chiar din urmtoarele cuvinte pe care le
reproducem: lucrarea Mntuitorului nostru se dovedea 2crcu prezent printre
noi pentru c era inc vie: cei pe care i vindecase ori i nviase din mor(i n-au
fost vzu(i numai ct timp Mntuitorul i-a vindecat sau i-a nviat, ci ei au putut fi
vzu(i 2crcu prezen(i nu numai cii vrc2c a petrecut Domnul cu ei, ci
mult vrc2c yi du ce El a inviai. Aya se face c unii dintre ei triesc
inc si azi.
Atta din cele susc de Codrat.
3. Aristide, un brbat care a rmas si el credincios credin(ei noastre,ne-a
lsat si el o apologie a credin(ei creytine asemntoare ccci a lui Codrat, pe
care a adresat-o aceluiayi mprat Adrian. $i scrierea lui poate fi gsit inc pe
la cei mai 2u~i (creytini, n.tr)
u
.

Epi8copii #o2ei yi ai Alexandriei pe vre2ea lui Adrian
n al treilea an de domnie al aceluiayi mprat s-a sfryit episcopul Alexandru
al Romei du o pastora(ie de zece ani. Dup el a urmat Sixt. n acelayi timp, n
Biserica Alexandriei yi-a sfryit zilele !rimus, dup zece ani de pastora(ie, lsnd ca
urmay pe Iustus.
V
Episcopii de Ierusalim de la Mintuitorul pin in
timpul de care vorbeam
1.Despre anii de pstorire a episcopilor de Ierusalim n-am aflat s se fi
pstrat ceva scris, totuyi tradi(ia precizeaz c pstorirea lor a fost de scurt
durat
12
. Astfel, am aflat din nsemnri c pn la rscoala iudeilor, de pe vremea
lui Adrian, pe scaunul episcopal din Ierusalim s-au succedat un numr de 15
episcopi, despre care se spune c au fost to(i iudei, dar care au primit n chip
ortodox nv(tura lui Hristos ntruct fuseser socoti(i vrednici de slujba
episcopal de ctre persoane n stare s-o confirme.
8. Dio Casssius, ibid.
9. !robabil, ncepnd din 10 august 117.

10.Afara de scurtul fragment pstrat aici de Eusebiu, Apologiahii Codrat s-a pierdut. Toate
incerc&rile de reconstituire au eyuat pn acum.
11.Se pare c Eusebiu n-a avut-o n minile sale. E discutabil dac ea a fost adresat mpratului
Adrian sau Antoninilor. Multe veacuri socotit pierdut, ea a fost recent descoperit n traduceri siriene
yi armene precum yi ntr-o prelucrare cuprins n cadrul cunoscutei opere bizantine Jarlaam i Ioasaf
schsk de sfntul Ioan Damaschin yi pe care a publicat-o n anul 1953 la Ettal savantul Fr. Dblger.
Traducerea romaneasc o d prof. D. Fecioru n Mitropolia Banatului 7-8/1983.

2.Aya se face c ncepnd de la Hristos yi pn la rscoala amintit, ntreaga
comunitate din Ierusalim se compunea numai din iudei: se ytie c n timpul acelei
rscoale iudeii s-au despr(it din nou de romani, pentru care au fost nimici(i n
lupte grele.
3.ntruct de acum nainte dispar episcopii proveni(i din tierea mprejur, ar
fi potrivit s dm aici mcar yirul lor, ncepnd de la cel dinti. Ayadar, cel dinti a
fost Iacov supranumit fratele Domnului, dup care al doilea e Simeon, al treilea
Iust, al patrulea Zaheu, al cincilea Tobie, al yaselea Venia-min, al yaptelea Ioan, al
optulea Matei, al noulea Filip, al zecelea Seneca, al unsprezecelea Iust, al
doisprezecelea Levi, al treisprezecelea Iuda.
4.Aceytia au fost episcopii orayului Ierusalim ncepnd de la apostoli yi pn la
vremea de care ne ocupm. To(i proveneau din cei tia(i-mprejur.
5.n al doisprezecelea an de domnie a mpratului (Adrian)
13
pentru un timp
de doisprezece ani a ocupat scaunul episcopal din Roma Telesfor, dup ce vreme de
zece ani pstorise Sixt. Telesfor era al yaptelea episcop ncepnd de la apostoli. !e
scaunul Bisericii din Alexandria a urcat peste un an yi cteva luni Eumenes, care era
al yaselea n vrednicia episcopal, dup ce naintayul su (Iustus, n.tr.) pstorise
acolo unsprezece ani.
VI
Ultima impresurate a Ierusalimului, sub impratul Adrian
1. !e msur ce rscoala iudeilor devenea tot mai puternic, Rufus,
guvernatorul Iudeii, a pornit mpotriva lor cu toat cruzimea yi fr nici o cru(are,
cci mpratul i trimisese ntriri militare, aya nct a nimicit de-a valma
zeci de mii de oameni, brba(i, copii, femei, iar, potrivit legilor rzboiului, (ara lor a
fost transformat n provincie roman.
2.Conductorul iudeilor fusese un brbat cu numele Bar-Kochba
14
, care In
tlmcire nsemneaz steaua. Cu toate c avea apucturi de ucigay yi de ho(, totuyi
prin nsemnarea numelui a cytigat att de mare trecere n fa(a sclavilor, nct li se
prea c el a venit pentru ei ca un luceafr din cer s-i lumineze n chip minunat n
necazurile lor.
3.!e cnd n al optsprezecelea an de domnie a mpratului lupta atinsese
punctul ei culminant
15
n apropiere de Better
16
, un oryel bine ntrit nu departe de
Ierusalim, iar asediul purtat din exterior dura de atta vreme, rscula(ii au ajuns din
pricina foamei yi a setei la ultimele limite ale pierzrii, aya nct cel care a fost
pricinuitorul acestor fapte necugetate a fost pedepsit dup cum se cuvenea, iar
potrivit legii yi poruncii mpratului Adrian nsuyi s-a interzis poporului chiar yi
12. $i n Cronica sa, Eusebiu se plnge c aproape deloc nu se poate preciza numele yi durata
episcopilor de Ierusalim din pricina lipsei listelor. Datele din Istoria lui Eusebiu s-au acceptat yi n
Cronologia lui V. Grumel, !aris 1958.
13. Anii 128-129.
ISTORIA BISERICEASCf, CARTEA A !ATRA

133
numai s pyeasc pn n apropierea Ierusalimului, n aya fel nct - cum poruncise
Adrian - nici mcar de departe s nu mai aib drept iudeii s-yi contempleze
pmntul patriei. Aya istoriseyte lucrurile yi Ariston
17
din !ella.
4.n felul acesta Ierusalimul a fost golit cu totul de popula(ie iudaic yi lipsit cu
desvryire de vechii lui locuitori, iar n locul lor a fost colonizat cu popula(ie strin,
adus din afar, nct noul oray roman care s-a format acum yi-a schimbat yi numele,
numindu-se Aelia, dup numele mpratului Aeliu Adrian. De acum yi Biserica
orayului se compunea numai din (creytini proveni(i dintre pgni n. tr.), iar dup ce
s-a terminat cu episcopii dintre cei tia(i mprejur, cel dinti a fost de ast dat
Marcu.

VII
Clne au fost in aceast treme cetenll|e
gnoSl ce|el mlnclnoase
1. !e vremea cnd n ntreaga lume strluceau Bisericile ca niyte luceferi
luminoyi yi pe cnd credin(a n Mntuitorul yi Domnul nostru Iisus Hristos ptrundea
biruitor la toate popoarele, diavolul, duymanul binelui, care totdeauna s-a mpotrivit
adevrului yi care a fost vrjmay nempcat al mntuirii omului, a nscocit tot felul
de curse mpotriva Bisericii.

2. Dac altdat a pus la cale mpotriva ei prigoane venite din afar, acum,
cnd pe acestea nu le mai avea, diavolul s-a folosit - ca unelte n stare s duc la
pierzare sufletele - de oameni ri, de vrjitori yi de slujitori ai pierzaniei. Diavolul a
folosit n acest scop metode noi, aya nct nimic n-a rmas nencercat: magi yi
nyeltori, ei nu se ddeau napoi de a fi socoti(i pe de o parte cei mai buni creytini,
iar pe de alt parte s ntoarc de la calea care duce la cuvntul mntuirii pe cei care
nu cunoyteau credin(a noastr yi asupra crora ei luptau n chipul cel mai statornic.
3. Din preajma lui Menandru, urmayul lui Simon Magul
18
, despre care am
amintit nainte, a pornit la lucru asemeni unui balaur cu dou limbi yi cu dou
capete o putere care a dat naytere la doi conductori de erezie: Satur-nin, de loc din
Antiohia, yi Vasilide Alexandrinul. Aceyti eretici au nfiin(at ycoli eretice vrjmaye
lui Dumnezeu, unul n Siria, cellalt n Egipt.
4. Irineu precizeaz c Saturnin mcina mereu aceeayi rtcire ca yi
Menandru, iar Vasilide, sub pretext c prezint adevruri tainice, debita la nesfryit
scorniturile lui, (esnd poveytile ngrozitoare ale unei erezii nelegiuite
19
.
. Dintre numeroyii brba(i ai Bisericii, care luptau pe atunci n folosul
adevrului yi care foloseau mai ales argumente ra(ionale n folosul nv(turii
14.Fiul stelei. !e larg la Schuerer o.c. I, 670-704; Dio Cassius, o.c. LXIX, 12-14. Rscoala a durat 3
ani yi jumtate.
15.Anii 134-135.
16.Betthera, azi Bittir, la Abel, o.c. 11,271, cam la 3 ore vest de Ierusalim.
17.Iustin, Apoi. I, 47, Dialogul ntre iudeo-creytinul Iason yi iudeul !apiscus s-a pierdut.
Constantin cel Mare va permite evreilor s vin o dat pe an n Ierusalim. Informa(ii mai bogate, Bardy,
166.
18. A se vedea mai sus: III, XXVI, 1.
19. Irineu, 4n|r, crczii|4r I, XXIV, 1-3.
20. Nu ytim de el dect de la Eusebiu. A se vedea A. !uech, His|. dc |, |i||. grccquc cnrc|. II, !aris
1928, p. 261.
21. !robabil c era vorba de un Evangheliar cu nsemnri sau glose marginale fcute de el. A se
vedea yi Origen, Oni|i, |, |, |uc,, n !.S.B. 7, p. 79.
USEBIU DE CEZAREEA

1J4
apostolice yi bisericeyti, unii au prezentat prin scrieri, pentru cei care aveau de gnd
s se apropie de ei, mijloace profilactice mpotriva acestor erezii despre care am
amintit.
6. Dintre acestea este yi minunata Combatere a lui Vasilide compus de un
scriitor foarte apreciat pe atunci, Agripa Castor
20
, lucrare care a ajuns pn la noi yi
care ne arat ct de periculoas era miestria acestei magii eretice.
7. Dnd pe fa( misterele ascunse ale lui Vasilide, Castor spune c Vasilide
compusese 24 de cr(i n legtur cu Evangheliile
21
yi c descoperise pentru el
prooroci care i-ar fi dat numele de Barkaba yi Barkof yi altele care nici nu au existat
vreodat, iar ca s impresioneze yi mai mult pe cei care se mirau de aya ceva, le
ddea inten(ionat astfel de nume barbare. El mai nv(a c nu-i nici o deosebire ntre
cei care mnnc din jertfele aduse zeilor yi ntre cei care yi-au abjurat credin(a n
timp de persecu(ie. La fel, yi ntocmai ca yi !itagora altdat, a impus yi el
aderen(ilor si o tcere de ani.
8. Acelayi scriitor a mai nyirat yi alte asemenea rtciri ale lui Vasilide dnd
pe fa( n chip strlucit ereziile lui.

15
EUSMIU OI
CEZAREEA

9. Dup cum relateaz Irineu
22
, tot In acea vreme tria fi Carpocrate, care la
fel era printele unei erezii, aya numit erezia gnosticilor. Aceytia pretindeau c-i
bine s practici opera(iile magice ale lui Simon, dar nu n chip secret, cum zicea
acela, ci pe fa(, cci n aceasta ar consta mre(ia lor, fiind de-a dreptul mndri de
mul(imea chefurilor pregtite de ei cu mult grij, de artrile demonilor care le
trimiteau fel de fel de visuri yi se amestecau printre oameni, precum yi alte lucruri de
acest fel. n urma acestora, ei propovduiau celor ce voiau s ajung pn la
desvryirea ini(ierilor sau mai bine-zis a nelegiuirii lor, c ar trebui s svryeasc
orice fapt pn yi cele mai ruyinoase, pentru c - spuneau ei - nu scap altfel de
stpnii acestei lumi, cum i numeau ei, dect mplinindu-le orice dorin(, chiar prin
faptele cele mai ruyinoase.
10.Desigur c s-a ntmplat ca diavolul, care mereu se bucur de ru, s se
serveasc de astfel de slujitori fie pentru a duce n robie spre a-i pierde pe cei care s-
au lsat nyela(i de el, fie pentru ca s dea neamurilor pgne mai multe pretexte de a
batjocori cuvntul dumnezeiesc ntruct, ypre ruyinea ntregii creytint(i, faima
unor astfel de oameni se rspndise (>este tot.
11.!oate c mai ales n felul acesta a luat naytere prerea nelegiuit yi cu totul
nebuneasc - de altfel cunoscut pe atunci de pagini n legtur cu creytinii - c noi
am avea rela(ii nelegiuite cu mamele yi cu surorile noastre yi c am consuma
alimente spurcate.
12.De altfel, diavolul n-a profitat prea mult de aceste mprejurri pentru c,
deodat cu trecerea vremii, adevrul a ieyit la iveal yi a strlucit cu o lumin
cuceritoare.
13.ntr-adevr, uneltirile diavolului s-au stins repede fiind copleyite de puterea
adevrului: ntruct mereu apreau noi erezii, unele decurgnd din altele, cele mai
vechi au lncezit ori s-au ndeprtat de celelalte yi y-au dizolvat n variate yi
nenumrate curente. n aceeayi vreme, pstrndu-yi mereu aceeayi identitate,
strlucirea Bisericii de pretutindeni yi care singur e cea adevrat, creytea ntr-una
yi se ntrea aruncnd peste ntreg neamul elinilor yi al barbarilor razele a tot ce era
demnitate, cur(ie, libertate, n(elepciune, nv(tur yi via( dumnezeiasc.
14.Cu timpul erezia s-a stins, nct nu a mai rmas nimic din toate calomniile
care au fost rostite la adresa nv(turii creytine, care a rmas biruitoare
pretutindeni, bucurndu-se de cel mai mare respect din pricina sublimit(ii yi
n(elepciunii ei, precum yi din pricina principiilor ei dumnezeieyti yi ra(ionale, n
felul acesta nimeni n-a mai ndrznit mai mult s formuleze la adresa noastr astfel
de batjocuri yi de calomnii cum le plcuse s-o fac nainte celor care trecuser cu
to(ii n tabra vrjmayilor noytri.
22. Irineu, 4n|r, crczii|4r, I, XXV, 1; 6; 3; 4.
UMBIU DE CEZAREEA

i.w
15. De altfel n vremea de care vorbim, adevrul yi cytigase mul(i aprtori,
care luptau mpotriva ereziilor yi a necredin(ei, nu numai prin combateri orale, ci yi
prin argumentri scrise
23
.
VIII
Care au fost scrlltorll blserlcetl dln acea eoc

1.ntre aprtorii adevrului se fcuse cunoscut Hegesip, din care am citat yi
noi pn acum mai multe pasaje
24
cnd am vrut s stabilim anumite fapte din
vremea apostolilor, folosindu-ne de argumentul tradi(iei.
2.n cele cinci cr(i (intitulate Memorll) n care ne red ntr-o form simpl
tradi(ia nefalsificat a nv(turii apostolice, indicnd timpul n care a trit, a scris
urmtoarele cuvinte despre cei care ncepuser s-yi ridice idoli dup credin(a lor:
Ei le nchinau monumente yi temple, aya cum obiynuiesc pn azi. !rintre ei se afla
yi Antinoos, un sclav al cezarului Adrian. n cinstea acestui sclav s-au prznuit chiar
pn n vremurile noastre aya numitele jocuri ale lui Antinoos. mpratul Adrian
a ntemeiat yi un oray care-i poart numele yi a fcut acolo yi oracole n cinstea
lui
25
.
3.n aceast vreme, Iustin, un prieten sincer al filosofiei celei adevrate, yi
petrecea timpul adncind scrierile grecilor. $i el descrie aceast epoc atunci cnd
spune textual n Ao|ogla pe care a adresat-o mpratului Antonin: Socotim c
nu este ceva absurd s amintim aici yi de Antinoos, care a murit de curnd yi pe care
to(i, de team, au nceput s-1 adore ca pe un zeu, cu toate c ytiau cine era yi de
unde venea
26
. Iustin mai aminteyte yi de rzboiul iudaic, afirmnd textual
27
: n
rzboiul iudaic ce a avut loc de curnd, Bar-Kochba, conductorul revoltei iudeilor,
a poruncit ca numai creytinii s fie supuyi la cele mai crunte pedepse dac nu vor
tgdui yi nu vor defima pe Iisus Hristos.
4.
n aceeayi scriere Iustin mai relateaz c trecerea sa de la filosofia pgn
la credin(a n Dumnezeu n-a fcut-o ca pe un gest fr socoteal, ci dup o matur
reflexiune. Iat cum se exprim el: Eu nsumi, pe cnd m gseam mprtyind
nv(turile lui !laton, auzind ct de mult erau defima(i creytinii yi vznd c totuyi
ei snt fr de team n fa(a mor(ii yi n fa(a tuturor acelora pe care oamenii le
socotesc nfricoytoare, am n(eles c este cu neputin( ca ei s triasc In rutate yi
n pofta plcerilor. Ce om dedat plcerilor yi desfrului, care socoteyte un lucru bun
s se hrneasc din carne de om, ar fi n stare s mbr(iyeze moartea ca s se
23. Loc tipic pentru cunoayterea planului cu care yi concepuse Eusebiu |s|4ri, sa. A se
vedea introducerea lui G. Bardy: |uscoc dc cs,ric, His|4irc cccUsi,s|iquc, voi. IV, !aris 1960, p. 78.
24. II, XXIII; III, XI; XII; III, XIX-XX; III, XXXII.
25. Se ytie de scandalul moral provocat de cazul de inversiune sexual svryit de mpra-
tul Adrian fa( de favoritul su, sclavul Antinoos, necat n anul 130 n apele Nilului. mpratul
l-a trecut n rndui zeilor. Aproape to(i apologe(ii l-au denun(at (Teofil, j|rc u|4|ic, III, 8, n
traducere pag. 334), dar mai ales Origen, care n . c|sus vorbeyte pe larg de mai multe ori (III,
36-37; V, 63; VIII, 9). Era firesc deci s scrie yi Iustin despre el. Din citatul acesta reiese c
Hegesip, autorul acestor rnduri, era contemporan cu Iustin j54i. I, XXIX, 4).
26.Iustin 54|4gi, I, XXIX, n trad. rom. !.S.B., 3, pag. 44.
27.|oidcn, pag. 46.
ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A !ATRA

137
lipseasc de bunurile lui yi nu ar cuta cu tot dinadinsul s se bucure de via(a
prezent yi s se sustrag magistratului, dect s se expun mor(ii, denun(ndu-se pe
sine nsuyi?
28
5.Iustin mai istoriseyte c mpratul Adrian a primit de la strlucitul
guvernator Serenius Granianus
29
o epistol privitoare la situa(ia creytinilor, n care
se spune c nu-i deloc just ca, chiar yi cnd nu s-a nregistrat nici o acuz, yi fr o
cercetare necesar, creytinii s fie da(i mor(ii doar pe temeiul c aya a Strigat
mul(imea. mpratul i-a rspuns prin Minucius Fundanus, proconsulul Asiei,
interzicndu-i s osndeasc pe cineva dac nu exist mpotriva lui o plngere sau o
acuza(ie n regul.
6.Iustin reproduce epistola, pstrnd textul latin aya cum era
30
, dar nainte
de a o fi reprodus el scria aceste cuvinte: Avnd posibilitatea, pe baza unei scrisori
a prea marelui yi prea strlucitului cezar Adrian, printele vostru, de a v cere vou
s porunci(i ca judec(ile s se fac aya cum v-am pretins, v-am cerut aceasta nu att
folosindu-ne de decretul lui Adrian, ct din conytiin(a pe care o avem despre
dreptatea cauzei noastre yi pentru aceasta am alctuit aceast cuvntare yi explicare.
Dar am alturat yi copia de pe epistola lui Adrian, pentru ca din punctul acesta de
vedere s lua(i cunoytin( c noi spunem adevrul
31
.
7.Am spus c acelayi scriitor red textul rescriptului n limba latin, dar noi
l-am tradus ct am putut mai bine n limba greac. Iat textul lui:
LX
Elsto|a |ul Adrlan rln care se
lntertlce urmrlrea cretlnl|or fr
temel |ega|
1. Ctre Minucius Fundanus.
Am primit epistola pe care mi-a scris-o strlucitul brbat, Serenius Granianus,
predecesorul tu. Socotim c chestiunea aceasta trebuie s rmn necercetat,
pentru ca nici oamenii s nu se tulbure yi nici s nu se dea calomniatorilor prilej de
a-yi manifesta rutatea.
2. Deci dac locuitorii din provincia ta vor putea sus(ine n chip lmurit
plngerea lor mpotriva creytinilor, n aya fel ca s se poat rspunde pentru ea si
naintea tribunalului, s se ndrepteze numai ctre acestia, dar nu numai cu simple
pretentii si doar cu zvonuri. Cci e de datoria ta cea mai nalt ca dac cineva ar voi s
aduc vreo acuzatie, s te inIormezi dac aceasta e ntemeiat.
3. Deci, dac cineva aduce vreo nvinuire si arat c unii au svrsit ceva
mpotriva legilor, s dispui asa cum se cuvine potrivit cu gravitatea delictului. Dar, pe
28. Iustin, 54|. II, XII.
29. Se pare c numele lui adevrat era "y. Licinius Silvanus Granianus, proconsul In 123-124.
Rescriptul dateaz din anul 124. Minucius Fundanus era urmayul lui Granianus n proconsulatul Asiei.
30. Textul latin a disprut. Azi cunoaytem numai traducerea greac a lui Iustin. Dar yi I.uscbiu
mrturiseyte c a tradus acelayi document dup originalul latin.
31. Iustin, 54i. I, anexa.
UMBIU DE CEZAREEA

i.w
Hercule! Dac cineva ar propune ceva numai din calomnie, Iii atent asupra ruttii
acesteia si caut ca ea s Iie rzbunat cum se cuvine. Acesta-i textul rescriptului lui
Adrian.
X
Care au fost sub Antonln
elscoll dln Roma l
A|exandrla
Dup ce Adrian a domnit douzeci si unu de ani, pltind si el mortii ultimul tribut
32
,
a venit la crma Imperiului Roman Antoninus supranumit cel pios. In timpul primului
lui an de domnie a ncetat din viat TelesIor
33
dup ce condusese crma Bisericii Romei
timp de zece ani, iar dup aceea conducerea Bisericii Romei o preia Higin. Irineu ne
inIormeaz c TelesIor si-a sIrsit viata n chip strlucit, murind moarte de martir. Tot n
aceeasi scriere se arat c n timpul lui Higin, de care am amintit adineauri
34
, Valentin,
ntemeietorul ereziei care-i poart numele, si erdon, cpetenia ereziei marcionite, erau
deja celebri n Roma. Iat cum se exprima Irineu:

XI
Eretlarhll dln acea treme
1.De Iapt, Valentin si-a Icut aparitia n Roma pe vremea lui Higin, a nIlorit cel
mai mult pe timpul lui Pius si a rmas (n capital) pn pe vremea pstoririi lui Anicet.
erdon, predecesorul lui Marcion, a trit si el tot pe vremea lui Higin, care era cel de al
noulea episcop al Romei
3
, sub care a Icut si pocint, dar n-a rmas statornic, ci o dat
nvta pe ascuns, alt dat Icea din nou pocint, iar alt dat, Iiind convins c a nvtat
ceva ru, s-a retras din adunarea Iratilor.
2.Iat cum se exprima Irineu n a IlI-a carte a sa Contra eretll|or. De altIel, n
special cu privire la erdon, el scria asa: Un anume erdon, care era inIluentat de
aderentii lui Simon, petrecnd n Roma pe vremea lui Higin, cel
de al 9-lea de(intor al succesiunii episcopale ncepnd de la apostoli, nv(a c
Dumnezeul cel vestit de Lege yi de prooroci nu-i una yi aceeayi persoan cu Tatl
Domnului nostru Iisus Hristos, ci unul este cunoscut, pe cnd cellalt e necunoscut,
c unul este drept, pe cnd cellalt este bun. Dup el a venit Mar-cion !onticul,
blasfemiind fr ruyine yi organiznd pe aceast linie o adevrat ycoal eretic
36
.
32. Adrian a murit la 10 iulie anul 138,dup ce a adoptat si a designat ca viitor mprat
pe Antonin Piui (138-161).
33. Deci n anul 138 (poate nceputul lui 139).
34. Irineu, 4n|r, crczii|4r, III, III, 3.
3. Vechea traducere n limba latin a operei lui Irineu socotea c Higin a Iost al optulea
episcop al Romei si acesta e adevrul. G. Bardy, 4.c. p. 173.
EUSEBIU DE CEZAREEA

139

3.Acelayi Irineu explic n amnunte prpastia adnc n care s-a rtcit
Valentin
37
, dezvluindu-i rutatea ascuns yi viclean ca a unui yarpe care se
torpileaz ntr-o peyter.
4.El mai istoriseyte yi despre un alt ereziarh cu numele Marcu
38
, om foarte
dibaci n jonglerii magice. Despre deyartele lui ini(ieri yi despre murdarele lui
mistagogii Irineu se exprim astfel:
5.Unii pregtesc cu adevrat pat de nunt yi ndeplinesc ini(ierea ade-
ren(ilor folosindu-se de anumite formule, spunnd c ceea ce svryesc ei e o
adevrat cstorie spiritual, referindu-se la un fel de cstorie cereasc. Al(ii duc
pe oameni la ru yi-i boteaz rostind urmtoarele cuvinte: n numele Tatlui celui
necunoscut de nimeni, al Adevrului care e mam a tuturor lucrurilor yi al celui ce
s-a cobort peste Iisus. n fine, al(ii rostesc peste ei cuvinte evreieyti ca s
impresioneze yi mai mult pe cei ini(ia(i
39
.
6.Dup patru ani de pstorire a murit yi Higin, iar dup el a luat conducerea
Bisericii Romei !ius . n acelayi timp, n Alexandria a fost rnduit ca pstor Marcu,
dup pstorirea de treisprezece ani mplini(i a lui Eumene. La rndul su, dup 10
ani de pstorire a lui Marcu a urmat Celadon la conducerea Bisericii din
Alexandria.
7.$i n Biserica romanilor dup o pstorire de 15 ani a lui !ius a luat
conducerea credincioyilor din acel oray Anicet, cel pe vremea cruia istoriseyte yi
Hegesip c a venit la Roma yi c a rmas acolo pn pe vremea pstoririi lui
Eleuteriu
41
.
8.Tot n timpul acelorayi episcopi s-a distins n mod deosebit yi Iustin, care
vestea cuvntul dumnezeiesc purtind toga de filosof yi lupta yi cu condeiul pentru
aprarea credin(ei. ntr-o scriere pe care a compus-o 2potriva luiMar-cion
, Iustin
mrturiseyte c n vremea n care scria aceste lucruri ereticul era nc n via(, cci
iat cum grieyte acolo:
9. n timpul n care scriu aceste lucruri un oarecare Marcion !onticul yi
nva( aderen(ii c trebuie s cread c exist un Dumnezeu, care-i mai mare dect
Fctorul lumii. Cu ajutorul demonilor el a corupt tot soiul de oameni de toate
neamurile s spun blasfemii mpotriva Celui care a creat lumea, tg-duind c
acesta ar fi Tatl lui Hristos yi s mrturiseasc cum c alturi de 1 exist altul, cu
mult mai mare dect El.
10. $i dup cum am amintit, to(i cei stpni(i de astfel de idei se numesc
creytini dup cum se mtmpl yi n filosofie, unde cu toate c titlul de filosof este un
36. Irineu, 4n|r, crczii|4r I, XXVII, 1-2.
37. Irineu, 4.c. I, I-IX. 36.
Irineu, 4.c. I, XIII, 1.
39. Irineu, 4.c. I, XX, 3.
40. Dup V. Grousel ;r4n4|4gic, 5. 426), Higin a pstorit ntre 129-142, !ius ntre
142-157 (?), Anicet ntre 157-168. Nici Origen yi nici Eusebiu nu ytiu c !ius ar fi fost frate cu
Herma (pe care-1 citeazi amndoi), aya cum spusese fragmentul Muratori.
41. Eusebiu revine asupra lui Eleuteriu: IV, XXII, 2, 3.
42. Nu e sigur dac sfntul Iustin a scris o astfel de lucrare.
EUSEBIU DE CEZAREEA

140
nume comun pentru filosofi, totuyi ideile lor nu snt comune la to(i
43
. Dup care
adaug: !rintre noi se mai poate afla (din operele lui Iustin, n. tr.) yi un Tratat
imotrlta tuturor eretll|or, cine vrea s-1 citeasc, i-1 putem da
44
.
XII
Ao|ogla |ul lustln ctre imratu| Antonln
(XI, 11). Dup ce a compus o minunat scriere mpotriva paginilor precum yi
alte lucrri, care con(in o aprare a credin(ei noastre, acelayi Iustin s-a adresat cu
ele mpratului Antonin supranumit cel pios precum yi Senatului Roman, ca unul
care locuia chiar n Roma
45
. Iat ce declar el n Ao|ogle despre sine nsuyi yi
despre patria din care se trage:
12. mpratului Titus Aelius Adrianus Antoninus !ius, Augustul Cezar, yi lui
Verissimus, fiului filosof yi lui Lucius, filosoful, fiul natural al Cezarului yi adoptiv
al lui !ius, iubitor de cultur, precum yi sacrului Senat yi ntregului popor roman,
eu Iustin, fiul lui !riscus, nepotul lui Bacchius, nscut n Flavia Neapolei din Syria
!alestinei, adresez aceast cuvntare a mea, n favoarea oamenilor de tot neamul
care snt pe nedrept urti yi chinui(i, ca unul care nsumi fac parte dintre ei
46
.
XIII
Elsto|a |ul Antonln ctre reretentan(ll
Aslel in rob|ema noastr
(12) ntruct acelayi mprat a fost ntmpinat yi de al(i fra(i din Asia, care
aveau s sufere tot felul de batjocuri, a gsit de bine s adreseze reprezentan(ilor
Asiei urmtorul rescript:

1.mpratul Cezar Titus Aelius Adrianus Antoninus Augustus !ius,
!ontifex Maximus, cu puterea de tribun pentru a cincisprezecea oar yi de consul
pentru a treia oar
47
, trimite salutri reprezentan(ilor Asiei.
2.$tiu c zeii vor fi plini de grij ca s nu lase pe niyte astfel de oameni s
rftmtn ascunyi. Cci tocmai pe aceia ar trebui s-i pedepseasc mai mult, care nu
43.Iustin, 54|4gi, I, XXVI.
44.Idem, ioid. pag. 43. Tratatul amintit nu s-a pstrat.

45.Exprimarea lui Eusebiu e ezitant atunci cnd prezint operele lui Iustin. Deyi vorbeyte la
plural, el totuyi ne las impresia c ytia numai de o singur apologie.
46.Iustin, 54|4gi, in|ii,, I, 1. Lucius Verus, fiul lui Caianus Commodus, a fost adoptat de Adrian
yi apoi de Antonin !iui. A fost crescut mpreun cu Marcu Aureliu, care l-a asociat la imperiu, dndu-i n
sarcin Orientul. La rndui su Verissimus (- cel mai adevrat) e o porecl dat lui Marcu Aureliu de
ctre Antonin, care l-a adoptat yi pe el. !robabil c Iustin a folosit yi porecla aceasta cu un anumit scop
(Kraft, 4.c. p. 205).
47. In continuare.Eusebiu aminteyte c, potrivit informa(iei lui Meliton de Sardes, mpratul
Antonin !iui a publicat n favorul creytinilor din Larisa, Tesalonic, Atena yi pentru reprezentan(ii Ahaiei
un rescript asemntor acestuia. S-ar putea ca acela s Iie apocrif. Schwartz crede c fi acest apocrif va fi
fost redactat ini(ial tot n latineyte. Cea de-a 1-a putere tribunic a durat Intre 10 dec. anul 160 yi 9 dec.
161; al treilea consulat al lui e tot din 161, dar o dat ce a fost proclamat ca mprat n 161, nu mai are
rost s apar din nou titlul de consul. Cellalt titlu, de armenicul, nu apare dect mai trziu n
documente. Din toate acestea reiese c acest rescript nu-i autentic. Mai presus de toate, ns, vorbeyte
faptul c ntre timp Iustin murise, aya c nu mai poate fi vorba aici de o oper a lui.
48. Chiar yi numai aceast fraz ar fi suficient pentru a dovedi neautenticitatea acestui text.
Bardy 4.c. p. 178.
49. Cel vizat e Antonin, care ar fi primit scrisori de la guvernatori. Or, dup titlurile etalate e
vede cft-i vorba de Antonin.
EUSEBIU DE CEZAREEA

141
vor s se nchine lor.
3.!e unii ca aceia voi i acuza(i de tulburare yi-i nvinui(i ca atei, din cauza
prerii pe care ei o au despre zei, aducndu-le yi alte acuza(ii, pe care Ins nu le
putem dovedi. Se pare totuyi c acelora le este folositor s cread c mor din cauza
nvinuirilor pe care voi li le aduce(i. $i n felul acesta ei v nving pe voi, punndu-yi
mai degrab la dispozi(ia voastr sufletele lor, dect s se lase convinyi c svryesc
cele ce pretinde(i voi.
4.n ce priveyte cutremurele care s-au ntimplat yi care se ntmpl, nu se
cuvine s v arta(i plini de mnie, atunci cnd ele au loc, dac compara(i cele ale
voastre cu cele ale acelora,
5.deoarece aceia snt mai plini de ndrzneal dect voi fa( de Dumnezeu.
Voi, n vremea aceea, pre(i c neglija(i cu desvryire pe zeii voytri yi neglija(i cu
totul templele, rmnnd strini de orice legturi cu Dumnezeul cel nemuritor
48
. Din
acest motiv v arta(i plini de invidie fa( de cei ce yi-au pstrat legtura lor cu
dumnezeirea yi-i persecuta(i pn la moarte.
6.Cu privire la niyte astfel de oameni religioyi yi al(i conductori de provincii
s-au adresat n scris prea bunului meu printe
49
, dar acesta le-a rspuns si nu
ntreprind nici o ac(iune mpotriva lor, n cazul cnd nu s-ar dovedi c ei iau vreo
atitudine mpotriva stpnirii romanilor. $i mie, de altfel, mul(i mi-au atras aten(ia
asupra unora ca aceytia, dar le-am rspuns urmnd ndeaproape prerea tatlui
meu.
7.Iar dac cineva ar vrea s aduc mpotriva unui creytin acuza(ia c este
creytin, cel ce este astfel acuzat s fie absolvit de crima care i se imput, chiar dac
s-ar dovedi c este creytin; iar acela care porneyte ac(iunea mpotriva lui s Iie
vinovat judectii. Promulgat n EIes n adunarea reprezentativ a Asiei
0
.
8. C asa s-au petrecut Iaptele mrturiseste si Meliton episcop de Sardes, bine
cunoscut pe vremea aceea, ceea ce reiese dintr-o apologie n Iavorul credintei crestine, pe
care si el a adresat-o mpratului Verus
1
.

XIV
tlrl desre !o|lcar, ucenlcu| aosto|l|or

1. Pe vremurile despre care vorbim
2
si pe cnd Biserica Romei era pstorit de
Anicet, potrivit inIormatiilor lui Irineu tria si Policarp, care tocmai atunci venise la
Roma ca s discute cu el despre data serbrii Pastilor
3
.
2. Acelasi Irineu ne mai transmite n legtur cu Policarp si alt istorisire, care
trebuie pus n legtur cu ceea ce am spus si n alt loc si despre care grieste asa
4
:
3. Ct despre Policarp, el nu numai c a primit nvttura de la apostoli si s-a
ntlnit cu multi din cei care au vzut cu ochii lor pe Domnul, ci a si Iost asezat de ctre
0. Iustin, 54i. in|ii,, anex. Cu toate obiectiunile care i s-au adus, textul acestei epistole
se aIl reprodus n Cod. paris. gr. 40 din anul 1364, la un loc cu cele dou apologii ale
sIntului Iustin.
1. Eusebiu revine mai ncolo asupra lui Meliton de Sardes.
2. Adic din timpul ct domnea Antonin Piui (138-161). Termenul are n vedere durata
domniei mpratului.
3. Mai jos: V, XXIV, 16.
. n alt loc (III, XXVIII, 6) Eusebiu spune c si el (Policarp) a Iost acolo.
EUSEBIU DE CEZAREEA

142
apostoli ca episcop n Biserica din Smirna
4. si n calitatea aceasta l-am vzut si noi n prima noastr tinerete (cci el s-a
bucurat de o viat Ioarte ndelungat si s-a desprtit de lumea aceasta la o vrst Ioarte
naintat, sIrsind printr-o moarte strlucit si impresionant ca martir) nvtnd mereu
aceeasi nvttur pe care a primit-o de la apostoli si pstrnd traditia Bisericii care e si
singura adevrat.
. Acelasi lucru l mrturisesc si toate celelalte Biserici de prin Asia, precum si cei
care au urmat lui, cci Policarp a Iost un martor al adevrului, cu mult mai vrednic de
crezare si mai sigur dect Valentin si dect Marcion si dect ceilalti dascli cu idei
nelegiuite. Pe vremea lui Anicet, pe cnd petrecea n Roma, Policarp a readus la Biserica
lui Dumnezeu pe multi din ereticii amintiti, propovduind c exist numai un singur
adevr: cel predat de Biseric si primit de la apostoli.
6. Mai triesc nc oameni
care l-au auzit istorisind, cnd se aIla n EIes, c Ioan,

ucenicul Domnului, intrnd odat ntr-o baie, dac a vzut c si Cerint se aIla acolo a iesit
ndat din baie Ir s se Ii mbiat, ci strignd doar: s fugim de aici, nu cumva st se
prbuyeasc baia peste noi cci nuntru se afl yi Cerint, duymanul adevrului!
7.De altfel chiar yi Marcion cnd a ntilnit odat pe !olicarp yi ntrebn-du-1:
m cunoyti, !olicarpe?,la care acesta i-a rspuns: Da cunosc, cunosc pe cel nti
nscut al satanei!
56
Att de mult se fereau apostolii yi ucenicii lor de cei ce falsificau
adevrul, nct nu voiau nici mcar s nceap cu ei vreo conversa(ie, dup cuvntul
apostolului de omul eretic dup ntia yi a doua mustrare, deprteaz-te, ytiind c
unul ca acesta s-a abtut yi a czut, fiind singur de sine osndit.
8.Exist yi o foarte educativ epistol a lui !olicarp ctre Filipeni, din care
dac vrea cineva din cei care se grijesc de mntuirea sufletului, acela poate
desprinde din ea felul n care crede yi se propovduieyte adevrul.
9.Atta din cele spuse de Irineu. n epistola pomenit yi pstrat de la
!olicarp se face referire n cteva rnduri de ntia epistol a lui !etru
57
.

XV
n Smlrna, e tremea imratu|ul Verus,
!o|lcar l a|(ll mor ca martlrl
(XIV, 10). Dup ce Antonin !iui a domnit douzeci yi doi de ani mplini(i
58
, i-a
urmat fiul su Marcu Aurelius Verus supranumit yi Antoninus impreun cu fratele
su Lucius
59
.
1.!e vremea lui Marcu Aureliu, pe cnd prigoane crunte rvyeau Asia, yi-a
sfryit via(a ca martir !olicarp
60
. Socot ayadar foarte necesar s cuprind n istoria
mea yi nsemnrile pstrate de la el spre a fi de pomenire pentru cei care vin dup
noi.
2.E vorba de epistola compus n numele Bisericii pe care o conducea yi
adresat Bisericilor din pnuturile nvecinate, n care e vorba yi despre el.
EUSEBIU DE CEZAREEA

143
3.Biserica lui Dumnezeu care petrece vremelnic n Filomelium
61
yi tuturor
comunit(ilor Bisericii universale, mila, pacea yi dreptatea Iui Dumnezeu yi a
Domnului nostru Iisus Hristos s se nmul(easc.
Vorbind despre martiri, v-am scris, fra(ilor, yi despre fericitul !olicarp, care
prin martiriul su a pus capt persecu(iei ca yi cum ar fi pecetluit-o.
4.Apoi nainte de a istorisi cele despre !olicarp
62
, se descriu amnunte
despre ceilal(i martiri, subliniindu-se statornicia de care au dat dovad n timpul
chinurilor. Ni se relateaz c ntr-adevr cei care asistau acolo au rmas ului(i
vznd ct de tare li se deyirau n urma loviturilor pn yi arterele yi venele cele mai
ascunse, nct se vedea chiar yi alctuirea trupului lor cu cele mai luntrice
mruntaie yi pr(ile cele mai ascunse ale organismului. Uneori erau ntinyi pe scoici
de mare yi pe (ruyi ascu(i(i, n sfryit, dup ce au suferit tot felul de cazne yi
suferin(e, au fost arunca(i la fiare ca s le hrneasc.
.n deosebi se istoriseyte despre prea viteazul Germanicus, care cu ajutorul
lui Dumnezeu a biruit teama fireasc a trupului. Cnd proconsulul a voit s-1
conving atrgndu-i aten(ia la vrsta lui, rugndu-1 yi spunndu-i c fiind prea tnr
yi abia n floarea vrstei ar trebui s se cru(e, martirul n-a stat deloc la ndoial, ci
plin de curaj a ntrtat nsyi fiara slbatic asupra lui, aproape silindu-o yi
a((ndu-o ca s scape ct mai repede de via(a nelegiuit yi pctoas a paginilor.
6.Moartea plin de mre(ie a acestui om (!olicarp) a uimit ntreag mul-
(imea atunci cnd i-a fost dat s vad statornicia yi curajul ntregului neam al
creytinilor nct a nceput s strige ntr-un singur glas: piar nelegiui(ii! S fie
cutat !olicarp!
7.La acest strigt s-a produs o mare tulburare. Un om cu numele de "uintus,
frigian de neam, venit de curnd din Frigia, cnd a vzut fiarele yi celelalte cazne
care-1 amenin(au, s-a nfricoyat, a sim(it c puterile i sleiesc yi, de fric, a scpat
din mn mntuirea.
8.Dup cum ne relateaz scrierea amintit, acest om fusese prea grbit yi a
pyit mpreun cu ceilal(i fr o chibzuire mai temeinic n fa(a scaunului de
judecat, nct cderea lui a servit celorlal(i drept pild strlucit c n astfel de
primejdii nu se cuvine s pyim nebuneyte yi fr chibzuial. Aya vor fi sfryit unii.
9.n schimb prea minunatul !olicarp nu s-a lsat tulburat de la prima
izbucnire a tulburrii, ci yi-a pstrat neclintit liniytea cugetului, dorind s rmn
mai departe n cetate. Totuyi nu s-a mpotrivit insisten(elor celor ce-1 nso(eau yi
care-1 rugau yi-1 ndemnau s se ndeprteze de cetate, aya nct s-a adpostit ntr-o
cas de (ar, nu departe de cetate, petrecnd acolo mpreun cu c(iva credincioyi.

56. %U, 3, 10-11.
57. !rere neprobabil.
58. ntre 10.VII, 138-7.III. 161.
59. Amndoi fuseser adopta(i de Antonin !iui.
60. Acest fapt pare a fi avut loc la 23 febr. 156 (D. Fecioru: Scricri|c 5jrinfi|4r ,54s|4|ici, n !.S.B.
1, p. 204). Al(ii se gndesc tocmai la anul 177 pentru motivul c Anicet, episcopul Romei, cu care a
discutat !olicarp despre data !aytilor, pstoreyte ntre 158-168. Bardy, 4.c. 181.
fii F1rtmlum n Frioria
62. In loc s continue cu citarea textului din Martiriul lui Policarp, Euiebiu rezuma cap. II-VII,
pentru a cita din nou cap. VIII-XIX.
EUSEBIU DE CEZAREEA

144
Noaptea yi ziua nu fcea nimic altceva dect struia n rugciuni aya cum obiynuia
totdeauna cernd mereu pace pentru Bisericile de pe ntreg pmntul.
10. Cu trei zile nainte de a fi prins, pe cnd se ruga a avut o vedenie: perna
care era sub capul lui a vzut-o aprinzndu-se dintr-o dat yi mistuindu-se.
Trezindu-se, el a explicat ndat celor din jur ce a vzut, proorocindu-le aproape tot
ce avea s i se ntmple, precizndu-le c va trebui s fie ars de viu pentru Hristos.
11. Cei care-1 urmreau puneau mult rvn n munca lor, dar silit iaryi de
dragostea yi grija binevoitoare a fra(ilor si, !olicarp a schimbat nc o dat
ad&postul, trecnd n alt locuin(. Totuyi n scurt timp urmritorii i-au prins urma.
Mai nti au arestat doi sclavi tineri, iar dup ce unul din ei a fost crunt chinuit au
ajuns yi la ascunziyul lui !olicarp.
12. ntruct sosiser la o or naintat, urmritorii l aflar ntr-o csu( la etaj
odihnindu-se. El ar fi putut, de fapt, s treac n alt cas, dar n-a mai vrut,
spunnd: Fac-se voia Domnului
63
.
13. Cnd a n(eles c urmritorii erau acolo, ne spune actul respectiv, !olicarp
a cobort yi a vorbit cu ei, avnd o nf(iyare vesel yi foarte plcut, nct oamenii
aceia care-I cunoscuser pn atunci, privind pe acest btrn ncrcat de ani, au
crezut c vd o vedenie neayteptat, cu o nf(iyare demn yi liniytit, aya c se mirau
de ce s-a depus atta rvn ca s prind un btrn att de venerabil .
14. Dar el, fr s ntrzie, a cerut ndat s le dea de mncare yi de but ct
vor vrea, rugndu-i doar s-1 lase netulburat vreme de o or ca s-yi mplineasc
rugciunile. Dup ce i s-a ngduit, el s-a ridicat yi s-a rugat plin de harul lui
Dumnezeu nct to(i cei de fa( s-au cutremurat cnd l-au auzit cum se roag, aya c
mul(i din ei s-au cit la gndul c tocmai ei s-au gsit s-1 duc la moarte pe un
btrn att de venerabil yi att de credincios.
15. Dup aceea scrierea care ne vorbeyte despre mucenicia lui continu textual
astfel: Terminndu-yi rugciunea n care a pomenit pe to(i cei pe care i-a ntlnit
vreodat, mici yi mari, strluci(i yi smeri(i, precum yi ntreaga Biseric universal
din toate (muturile locuite, sosind ceasul plecrii l-au urcat pe un asin yi l-au dus n
cetate, tocmai n ziua de smbta cea mare. !e drum s-au ntlnit cu conductorul
mili(iei sau irinarhul Irod yi cu tatl acestuia, Nichita, care l-au urcat n trsura lor
yi dup ce l-au luat ling ei au ncercat s-1 conving zicndu-i: ce ru poate fi s
recunoyti c mpratul e Dumnezeul nostru yi apoi s-i aduci jertf yi astfel s-(i
scapi via(a?
16. La toate acestea el n-a dat un timp nici un rspuns, iar dup un timp, la
insisten(a lor, a zis: Nu voi face ceea ce m sftui(i voi! Iar ntruct nu au reuyit s-
1 conving, i-au spus cuvinte amenin(toare yi l-au mpins cu atta putere nct la
coborrea din trsur i s-a scrntit fluierul piciorului. Dar el nici mcar nu s-a ntors,
ca yi cum nimic nu i s-ar fi ntmplat, yi-a continuat drumul voios, grbindu-se yi
lsndu-se dus pn n stadion.
M. ,5|c, 21, 14.
lJSIcBItJ Ui; CEZAIcA

14
17. Zgomotul era att de mare n stadion nct nimeni nu putea auzi pe cellalt.
Cnd !olicarp a intrat pe stadion s-a auzit un strigt din cer: Fii tare yi curajos`
4
,
!olicarpe! !e cel ce vorbea nimeni nu 1-a vzut, dar mul(i din ai noytri au auzit
glasul
1
.
18. Dup ce l-au adus, mul(imile au n(eles c !olicarp a fost arestat yi atunci
zgomotul s-a fcut yi mai mare. Dup ce el a venit mai n fa(, proconsulul 1-a
ntrebat dac el e !olicarp, iar dup ce a rspuns afirmativ proconsulul a cutat s-1
conving s se lepede de Hristos, spunndu-i: Fie-(i mil de vrsta ta! yi alte
asemenea cuvinte, cum le era obiceiul ca s fac pe creytini s-yi renege credin(a.
19. Apoi i-au cerut: jur pe fericirea mpratului, cieyte-te, yi piar
nelegiui(ii! La care, cu fa(a serioas, privind spre toat mul(imea celor din stadion,
ridic mna spre ei, iar suspinnd privi spre cer yi strig: piar nelegiui(ii!
20. Dar ntruct proconsulul struia mai departe yi-i zicea: 1ur yi-(i voi da
drumul, blesteam pe Hristos!, !olicarp a rspuns: de 86 de ani i slujesc yi nici un
ru nu mi-a fcut. Cum ay putea s blestem pe mpratul meu, cel care mi-a adus
mntuirea?
21. Struind acesta yi mai mult yi zicndu-i: jur pe fericirea mpratului,
!olicarp a rspuns: Dac socoteyti n zadar c voi jura pe soarta sau fericirea
mpratului, cum zici tu yi te prefaci c n-ai yti cine snt, atunci ascult ce am s-(i
spun cu toat ndrzneala: Eu snt creytin yi dac vrei s cunoyti nv(tura
creytinismului, d-mi termen de o zi yi ascult.
22. !roconsulul i-a zis: Convinge poporul! La care !olicarp a rspuns: !e
tine te-am socotit vrednic s-(i spun un cuvnt cci am fost nv(a(i s dm cinstea
cuvenit dregtoriilor yi stpnirilor rnduite de Dumnezeu
66
atta vreme ct aceast
cinste nu ne aduce nou nici o nedreptate. Ct despre aceytia eu nu-i socotesc
vrednici de a m apra naintea lor.
23. Atunci proconsulul i-a zis: Am la dispozi(ia mea fiare, am s te predau lor
n caz c nu te cieyti, la care !olicarp a rspuns: !orunceyte, cci pentru noi
rmne cu neputin( ntoarcerea de la mai bine la ce-i mai ru, ci dimpotriv, e bine
s ne ntoarcem de la ru la dreptate.
24. Acela ns i-a zis din nou: Dac de fiare nu-(i pas, focului am s te dau ca
s te domoleasc atta vreme ct nu-(i schimbi prerea. !olicarp rspunse: Tu m
amenin(i cu un foc ce arde un timp yi apoi se stinge pentru c nu cunoyti focul
judec(ii viitoare yi al osndei celei veynice care e rnduit celor nelegiui(i. Dar de ce
64. ]4su,, 1, 9.
6. ,5|c, 9, 7.
66. R4n., 13, 1.
I I USBUI D C'.I'./AI'.A
lJSIcBItJ Ui; CEZAIcA

146
ntrzii? F ce vrei!
25. Acestea yi alte multe zicndu-le, !olicarp s-a umplut de curaj yi de bucurie,
iar fa(a lui strlucea de farmec nct nu numai c nu rmsese dobort de attea
amenin(ri, ci dimpotriv tocmai proconsulul a fost cel care yi-a ieyit din fire, de
aceea a trimis pe crainic s strige de trei ori n mijlocul stadionului: !olicarp a
mrturisit c este creytin.
26. La cele spuse de ctre crainic, toat mul(imea paginilor yi a iudeilor care
locuiesc n Smirna cu o netgduit furie yi cu glas mare au strigat: Acesta este
dasclul Asiei, printele creytinilor, surptorul zeilor noytri, care pe mul(i i-a nv(at
s nu le aduc jertfe yi s nu li se nchine.
27. Aya spunnd, au nceput s strige yi s roage pe proconsul sau asiarhul Filip
s sloboad un leu asupra lui !olicarp, dar el a rspuns c aya ceva nu se cuvine
ntruct luptele cu fiarele s-au terminat. n felul acesta s-au gndit s strige ntr-un
singur glas ca !olicarp s fie ars de viu n foc.
28. Cci trebuia s se mplineasc yi vedenia ce i s-a artat n legtur cu
perna, atunci cnd, vzndu-o arznd, n timp ce se ruga, ntorcndu-se a spus n chip
profetic credincioyilor din jurul su: probabil c voi fi ars de viu.
29. $i ntr-adevr, aya s-au yi petrecut lucrurile mai repede dect s-ar putea
spune: mul(imile, mai ales iudeii, care dup obiceiul lor svryeau cu drag inim
astfel de servicii, au nceput s aduc repede lemne yi vreascuri de prin prvlii yi de
prin bi.
30. Iar cnd rugul a fost gata, dezbrcndu-se de toate hainele de deasupra yi
desfcndu-yi cureaua, !olicarp a ncercat s-yi dea jos yi ncl(mintea, lucruri pe
care nainte nu le-a fcut pentru c fiecare dintre credincioyi se grbea s se ating
ct mai devreme de trupul lui cci nc nainte de a avea perii albi era mpodobit cu
toat frumuse(ea.
31. ndat, dar, au fost puse n jur toate materialele necesare pentru rug, iar
cnd a fost vorba s fie (intuit, el le-a zis: lsa(i-m aya, cci Cel ce-mi d tria s
ndur focul, Acela mi va da yi puterea s rabd nemiycat pe rug chiar yi fr
siguran(a cuielor voastre. Astfel nu l-au mai pironit, ci numai l-au legat.
32. Cu minile prinse la spate, aya cum sttea legat, !olicarp semna cu un
berbec ales dintr-o turm mare pregtit s fie o jertf de ardere bine plcut lui
Dumnezeu cel atotputernic
67
.
33. Apoi exclam: !rinte al iubitului yi binecuvntatului Tu Fiu Iisus
Hristos, prin care am primit cunoytin(a despre Tine, Dumnezeul ngerilor yi al
puterilor yi a toat fptura yi al ntregului neam al celor drep(i care triesc naintea
Ta, Te binecuvntez c m-ai nvrednicit de ziua yi de ceasul acesta s fiu pus n ceata
martirilor la paharul Hristosului Tu spre nvierea vie(ii de veci a sufletului yi a
trupului, n nestricciunea Duhului Sfnt.
i7. !n. S4i, 3, {i.
USBBIU D CEZARA

34.ntru care I s Iiu primit si eu naintea Ta astzi ca jertI gras si bine-plcut
precum m-ai pregtit si m-ai descoperit si mplinit, Dumnezeule cel nemincinos si
adevrat.
3.Pentru aceasta si pentru toate Te laud, Te binecuvntez si Te preamresc prin
vesnicul arhiereu Iisus Hristos, iubitul Tu Fiu, prin Care, mpreun cu El si cu Duhul
SInt Ti se cuvine mrire acum si n veacurile ce vor s Iie, Amin.
36.Dup ce a pronuntat cuvntul Amin si si-a mplinit rugciunea, oamenii
rnduiti s poarte grij de Ioc l-au aprins, iar cnd Ilacra s-a Icut mare am vzut o
minune cei crora ne-a Iost dat s-o vedem si care am pstrat-o ca s vestim si altora ce s-a
ntmplat.
37.Cci asemenea unei bolti Iocul s-a ntins ca o pnz de corabie umIlat de vnt
nconjurnd de jur mprejur trupul martirului ca un zid protector, iar el sttea n mijloc nu
ca un trup care ardea, ci ca aurul si ca argintul ars n cuptor. Si am simtit chiar si o
mireasm att de plcut parc ar Ii Iost de tmie bine-mirositoare ori alt mireasm
pretioaos.
38.Vznd, n sIrsit, nelegiuitii c trupul lui nu poate Ii nimicit prin Ioc,au poruncit
conIectorului sau lncierului s se apropie de Policarp si s-1 strpung cu pumnalul. Si
Icnd acest lucru a tsnit din el att de mult snge nct a stins Iocul, asa c toat multimea
se mira c exist atta deosebire ntre cei necredinciosi si ntre cei alesi, ntru care a Iost si
acest Policarp, cel mai minunat dascl cu duh apostolic si proorocesc din vremurile
noastre si episcopul Bisericii universale din Smirna. Cci orice cuvnt care iesea din gura
lui s-a mplinit si se va mplini.

40. n schimb, duhul cel invidios si calomniator, care se mpotriveste neamului celor
drepti, vznd mretia muceniciei lui si vietuirea lui Ir pat nc de la nceput, ca unul
care s-a ncununat cu cununa nestricciunii si-a luat rsplata netgduit a biruintei, s-a
strduit ca nici mcar rmsitele trupului lui s nu Iie luate de noi, cu toate c multi dintre
noi ar Ii dorit s le aib, si s se mprtseasc de sIintele lui oseminte.
41. Au soptit, asadar, lui Nichita, tatl lui Irod si Iratele Alcei, s caute pe
guvernator s nu dea cumva osemintele lui Policarp, ziceau ei, nu cumva s prseasc pe
Cel rstignit si s nceap de acum si s se nchine acestuia! Iar ei au zis acest lucru la
instigarea si ndemnul iudeilor, care ne spionau ca si cum noi am avea de gnd s lum
trupul lui Policarp chiar si din Ioc! Ei nu nteleg c nu-L putem prsi nicicnd nici pe
Hristos, Care a ptimit pentru mntuirea tuturor din ntreaga lume, dar nici ca s ne
nchinm altuia nu putem.
42. Cci lui Hristos ne nchinm pentru c este Fiul lui Dumnezeu, iar pe martiri i
iubim dup vrednicie ca pe ucenicii si imitatorii Domnului, pentru nentrecuta lor iubire
Iat de mpratul si nvttorul lor. O! De am ajunge si noi prtasi si mpreun ucenici cu
ei!
EUSEBIU DE CEZAREEA

148

43. Vznd deci centurionul rutatea iudeilor, punnd trupul lui !olicarp la
mijloc, dup cum le este lor obiceiul, l-a ars yi astfel mai trziu am putut pune yi noi
mna pe osemintele lui cele mai cinstite dect pietrele pre(ioase yi mai scumpe dect
aurul yi le-am ayezat ntr-un loc potrivit.
44. Dea Domnul ca acolo, dac-i posibil, s ne strngem cu bucurie yi cu veselie
ca s srbtorim ziua martirului (socotindu-o) ziua lui de naytere att pentru
pomenirea celor care au svryit lupta, ct yi pentru deprinderea yi pregtirea celor
care vor urma de acum ncolo n lupt.
45. Acestea snt, dar, ytirile privitoare la !olicarp: alturi de cei din Fila-
delfia, el este al doisprezecelea dintre cei care au primit mucenicia la Smirna
68
, dar
desigur, dintre to(i el este cel mai mult pomenit cci yi paginii de pretutindeni
vorbesc despre el.
46. Acesta a fost ayadar sfryitul de care s-a nvrednicit minunatul yi apos-
tolicul !olicarp, despre care ne-au istorisit fra(ii din Smirna; n epistola pe care am
amintit-o, nainte yi n afar de !olicarp, s-a mai fcut pomenire yi de ptimirile
altor mucenici care au avut loc n acelayi oray al Smirnei, n acelayi timp ca yi cea a
lui !olicarp. !rintre ei se numr yi Mitrodor, care se crede c a fost nainte preot
al ereziei lui Marcion yi care se pare c va fi murit tot ars de viu.
47. Tot dintre martirii celebri de atunci, fcea parte yi un oarecare !ioniu, ale
crui mrturisiri amnun(ite, curajul graiului su, apologiile n folosul credin(ei
fcute naintea poporului yi a dregtorilor precum yi cuvntrile lui de nv(tur
ctre popor yi ncurajrile lui ctre cei care au czut n ispitele persecu(iei, ca yi
ndemnurile adresate n temni( fra(ilor care veneau la el, suferin(ele pe care le-a
rbdat apoi yi chinurile de tot felul care au urmat, rnile pe care le-au produs
piroanele (intuirii, curajul su pe rug precum yi moartea lui dup aceste minuni,
toate acestea snt pe larg descrise n lucrarea care a fost dedicat special lui
69
;
asupra lui vom mai reveni pentru cei care doresc, fiindc e trecut n lista pe care am
compus-o n legtur cu martirii mai vechi
70
.
48. Tot astfel ni s-au mai pstrat ytiri yi despre al(i martiri care se spune c au
fost martiriza(i n !ergamul Asiei,yi anume despre Carp, !apii yi femeia
Agatoniche, care s-au nvrednicit de un sfryit mre( dup multe yi strlucite
mrturisiri
71
.
XVI
68. Se vede c n Smirna se compusese o colec(ie de acte martirice. Nu ytim ce s-a ales de ea. A se
vedea - cu toate c e vorba de un martir mai trziu, sub Deciu - cele spuse n martiriul lui !ioniu.Knopf -
Kriiger: M,r|qr,|cn ed. III, Tiibingen 1929, p. 45-57, yi tradus recent de pr. prof. I. Rmureanu,
!.S.B. 11, p. 132-161. ntre ei este Mitrodor, cel pomenit aici.
69. c|, Pi4nii, nota precedent.
70. Eusebiu ntocmise el nsuyi o colec(ie cu actele martirilor, care s-a pierdut. Ne-a rmas numai
M,r|irii din P,|cs|in, tradus de noi n volumul de fa(.
71. Actele lor martirice au fost traduse yi publicate n c|c|c n,r|iricc de pr. prof. I. Rmureanu n
!.S.B. 11, p. 162-171.
EUSEBIU DE CEZAREEA

149
lustln |l|osofu| sufer martlra]u| e cind
rootdula |a Roma int(tura |ul Hrlstos

1. n acelayi timp, Iustin, despre care am amintit mai demult, dup ce a
nmnat mpra(ilor, aya cum am vorbit
72
, o a doua Ao|ogle ta. folosul nv(tu-
rilor noastre, a fost mpodobit yi el cu o mucenicie dumnezeiasc pentru c filosoful
Crescens (care se strduia s pun n lumin nv(tura yi tot felul de a vie(ui al
cinicilor) a urzit curse mpotriva lui
73
, iar ntruct Iustin 1-a ruyinat de repetate ori
n discu(ii purtate mpreun n fa(a asculttorilor, n cele din urm, drept cunun
de biruin( pentru adevrul pe care 1-a propovduit, Iustin a sfryit-o yi el ca
martir.
2. Faptul acesta, ca unul care sttea cu totul n slujba adevrului, 1-a descris el
nsuyi n apologia amintit, artnd n cuvintele urmtoare ceea ce avea s i se
ntmple:
3. La. rndul meu, zice Iustin, yi eu m aytept s fiu urmrit yi pus la stilp de
ctre unul din cei pe care i-am amintit sau cel pu(in de ctre Crescens, acest iubitor
de vlva care se face n jurul lui ca filosof yi iubitor de parad. Cci nu este vrednic
s se numeasc filosof un brbat care mrturiseyte n mod public despre noi ceea ce
nu ytie, anume c creytinii am fi niyte atei yi niyte nelegiui(i, fcnd acest lucru
numai spre mul(umirea yi plcerea multora dintre cei nyela(i cu privire la noi.
4. !rin urmare, dac ne prigoneyte fr s fi cunoscut nv(tura lui Hristos, el
este un om nrit yi cu mult mai primejdios dect ignoran(ii, care de multe ori se
feresc s discute yi s depun mrturie mincinoas despre lucruri pe care nu le
cunosc defel, sau dac, lund cunoytin( de ele, nu a n(eles mre(ia cuprins n ele
sau, n fine, n(elegndu-o, face acestea ca s nu fie bnuit c este yi el unul dintre
creytini, atunci el este yi mai mizerabil yi mai infam, dove-dindu-se rob al unei
preri oarbe yi lipsite de ra(iune, pentru c d aten(ie fricii.
. !entru c trebuie s yti(i c eu i-am pus cteva ntrebri n legtur cu
aceste probleme yi am cerut s-mi rspund la ele, dar am aflat yi m-am convins c
n realitate el nu cunoayte nimic n aceast privin(. Ca dovad c spun adevrul, n
cazul cnd nu vi s-ar fi raportat vou discu(iile noastre, snt gata s v mprtyesc
yi vou ntrebrile pe care le-am pus, iar lucrul acesta ar putea bucura pe un
mprat.
6. Or, dac att ntrebrile mele, ct yi rspunsurile lui v-au fost aduse la
cunoytin(, atunci a(i putut vedea c el nu cunoayte nimic din problemele noastre,
iar dac totuyi cunoayte, dar nu ndrzneyte s spun din cauza celor care-1 ascult,
prin aceasta dovedeyte c nu-i un brbat iubitor de n(elepciune, ci e doar un brbat
iubitor de slav deyart, ca unul care nu d cinstire cuvenit cunoscutei yi
admirabilei sentin(e a lui Socrate
74
(care spune c omul nu trebuie cinstit mai mult
dect adevrul).
72. IV, VIII, 3; IV, XI, 8; IV, XIX, 10. .
73. Iustin, 54|4gi, , d4u,, III.
EUSEBIU DE CEZAREEA

150
7. Acestea snt ayadar ytirile n legtur cu Iustin. Iar c, aya cum s-a spus mai
adineaori, moartea lui Iustin a avut drept cauz uneltirile lui Crescens, ne
informeaz Ta(ian
75
, care, ncepnd din fraged tinere(e, a fost instruit n ytiin(ele
greceyti cytigndu-yi prin ele o mare faim yi lsnd n urma sa yi numeroase
mrturii despre aceast ytiin( yi care n scrierea sa Cutint imotrlta e|lnllorse
exprim astfel: Bine a spus prea minunatul Iustin c brba(ii de care am amintit
snt ca niyte tlhari
7
.
8. Apoi, adugind cteva cuvinte yi despre filosofi, continu astfel: Ayadar,
Crescens care se ncuibase n capital ntrecea pe to(i n pederastie yi era cu totul
robit iubirii de argint.
9. Cu toate c sftuia pe al(ii s dispre(uiasc moartea, el se temea att de mult
de ea, nct n-a pregetat s fac lui Iustin cel mai mare ru pregtindu-i moartea din
pricin c n propovduirea adevrului el dovedise c filosofii snt niyte mnci yi
nyeltori
77
. De aici s-a tras yi pricina mor(ii lui Iustin.
XVII
Martlrll e care-l amlntete
lustln in oera sa

1. nainte de a fi ajuns s guste din patim, acelayi Iustin aminteyte n prima
sa Ao|ogle
1
" yi despre al(i martiri, care au murit nainte de el. Iat ct de gritor
se exprim el n aceast privin( atunci cnd spune textual:
2. O femeie oarecare
79
, so(ia unui brbat desfrnat, fusese yi ea mai nainte
tot att de desfrnat. ntruct ns a ajuns s cunoasc nv(tura lui Hristos ea s-a
cumin(it yi s-a strduit s-1 fac yi pe so(ul ei deopotriv s se cumin(easc,
amintindu-i despre aceast nv(tur yi vorbindu-i despre chinurile pe care vor
avea s le sufere n focul cel veynic cei ce nu triesc n cumin(enie, n cumptare yi
cu dreapt judecat. Acela ns struind mai departe n aceleayi nravuri urcioase,
prin faptele lui yi-a ndeprtat singur de la el pe so(ia lui. Deci femeia socotind c-i o
nelegiuire s te culci mai departe cu un brbat mpotriva legii naturale yi care,
mpotriva justi(iei, cuta s-yi gseasc prilejuri de plcere n toate, s-a gndit s se
despart de trirea laolalt cu el. Sftuit ns de ai ei s nu se grbeasc, ci s mai
aytepte nc, n ndejdea c so(ul ei yi va schimba felul de via(, mpotriva voin(ei
ei, a rmas mai departe cu el. Odat, pe cnd so(ul ei plecase la Alexandria, i-a ajuns
74. !strat la !laton: Rc5uo|ic,, X, 595 C. Se observ c Eusebiu a remaniat ntructva textul
sfntului Iustin, cci nu concord peste tot.
75. Ta(ian, Or,|. XXXV, ci. A. !uech, His|. dc |, |i||cr. cnrc|., II, 171-172. E drept ns c Ta(ian nu
afirm c chiar moartea sfntului Iustin ar fi fost provocat de Crescens.
76. Ta(ian, Or,|. XV||.
77. Idem, ioidcn, XIX.
78. De o d4u, ,54|4gic a lui Iustin Eusebiu nicieri nu aminteyte. Chiar yi citatul care urmeaz e
luat din 54|4gi, , d4u,.
79. Aya ncepe M,r|iriu| sfinfi|4r !tolemeu yi Lucius, aya cum le vedem n c|c|c n,r|iri|4r rd.
Knopf-KrUger, p. 14-15 yi care n fond snt fragmente luate din 54|4gi, , d4u, a sfntului Iustin, cap. II.
EUSEBIU DE CEZAREEA

151
la ureche c acolo acesta a svryit lucruri yi mai urte yi pentru ca s nu se fac yi ea
prtay la nedrept(ile yi la nelegiuirile lui, deoarece se gsea sub acelayi
acopermnt cu el, ducnd acelayi fel de via( yi mpr(ind patul cu el, i-a dat ceea ce
se cheam la voi repudiu
80
yi s-a despr(it de el. Dar bunul yi binevoitorul ei
brbat, care ar fi trebuit s se bucure c via(a pe care o trise ea mai nainte, plin
de uyurtate cu servitorii yi cu arga(ii... cnd se deda la be(ii yi la tot felul de rut(i,
a ncetat de a o mai duce yi c ea cuta pe orice cale s-1 fac yi pe el s nceteze cu o
astfel de via(, nevoind s se despart, i-a adus nvinuirea spunnd despre ea c este
creytin. Deci, ea (i-a nmnat (ie, mprate, o cerere, n care ruga s i se ngduie
s-yi aranjeze mai nti treburile ei, urmnd ca apoi, dup aranjarea treburilor ei, s
se apere yi de nvinuirea ce i se aducea. Or, tu, mprate, ai admis cererea ei. Fa(
de situa(ia aceasta, nemaiputnd zice nimic mpotriva ei, fostul ei brbat s-a
npustit asupra unui oarecare !to-lemeu, fostul ei dascl n cele ale credin(ei
creytine, pe care Urbicus
81
l-a supus la chinuri procednd n felul urmtor: el a
apelat la un centurion, care-i era prieten yi care de fapt vrse pe !tolemeu n
nchisoare, convingndu-1 s ia pe !tolemeu de o parte yi s-1 ntrebe numai un
singur lucru: dac yi el este creytin. !tolemeu care iubea adevrul yi cruia nici prin
gnd nu-i trecea s spun vreo minciun, mrturisind c este creytin a fost pus de
ctre centurion n lan(uri yi a fost chinuit mult vreme n nchisoare. n cele din
urm el a fost adus naintea lui Urbicus yi a fost ntrebat iaryi un singur lucru:
dac este creytin. $i iaryi acesta ytiind bine cte bunuri a dobndit din nv(tura
lui Hristos a mrturisit c trecuse prin ycoala virtu(ii dumnezeieyti.

11.Cci oricine tgduieyte un lucru ct de mic, acesta face aceasta fie avnd
cunoytin(a lucrului pe care-1 tgduieyte, fie c se socoteyte pe sine nevrednic yi
strin de lucrul respectiv, n care caz se fereyte s-1 mrturiseasc. La un adevrat
creytin, ns, nu vom ntlni niciodat aya ceva.
12.Deci Urbicus poruncind ca !tolemeu s fie scos yi trimis la chinuri, un
oarecare Luciu - creytin yi acesta - vznd aceast judecat cu totul nedreapt,
adresndu-se lui Urbicus i-a zis: Care e pricina pentru care pe omul acesta, care nu
s-a dovedit a fi nici adulter, nici desfrnat, nici ucigay de oameni, nici pungay, nici
rpitor yi nici c ar fi svryit vreo oarecare nedreptate, ci numai a mrturisit c
este creytin, l-ai condamnat la chinuri? 1udecata aceasta a` ta, Urbicus, nu-i
conform nici cu inten(iile piosului nostru mprat, nici cu acelea ale fiului lui
crescut el nsuyi n filosofe yi nici cu ale Sacrului Senat. $i fr s-i rspund
nimic altceva Urbicus zise ctre Lucius: Mi se pare c yi tu eyti creytin. $i ntruct
Lucius a rspuns: Desigur, Urbicus a poruncit s fie trimis yi el (la moarte). Omul
s-a declarat voios, spunnd c a scpat de niyte st-pni att de ri yi se duce la
Dumnezeu care e un bun printe yi bun mprat. Se mai pomeneyte yi de un al
treilea care a fost adus yi care a fost osndit la munci.
80.Repudium divort prin tribunal.
81.PreIect al Romei.
EUSEBIU DE CEZAREEA

152
Din toate cele de mai sus
82
, pe bun dreptate, yi ca o concluzie care s-ar putea
desprinde n legtur cu Iustin, cele mai potrivite mi se par vorbele lui: $i eu m
aytept s fiu urmrit de cineva yi pus la stilp...

XVIII
Scrlerl|e |ul lustln care au a]uns in |a nol

1.Iustin ne-a lsat foarte multe lucrri care dovedesc un spirit cultivat yi
rvnitor pentru lucrurile dumnezeieyti yi care snt de cel mai mare folos. Le vom
aminti pe cele mai cunoscute dup ce vom spicui cu folos cteva pasaje din cele pe
care am ajuns s le cunoaytem.
2.Avem de la el mai nti cuvntul adresat lui Antonin supranumit !iui, fiilor
si yi senatului roman, n care se ia aprarea nv(turii noastre. O a doua scriere
cuprinde yi ea o apologie n folosul credin(ei noastre, care e adresat ctre urmayul
aceluiayi mprat
83
de care am amintit, Antoniu Verus, despre a crui epoc tratm
acum.
3. Avem yi o alt lucrare intitulat Cutint imotrlta e|lnl|or"
4
, n care,
dup ce s-a fcut o lung expunere legat de cele mai multe ntrebri puse de noi yi
de filosofii elini, trateaz despre natura demonilor. Ar fi de prisos s intrm aici n
analiza ei.
4. mpotriva elinilor mai exist nc o scriere care a ajuns pn la noi yi pe care
autorul a intitulat-o Combatere. n afar de aceasta, mai amintim yi despre o alt
lucrare, Desre uterea cu care conduce Dumneteu |umea, pe care o
argumenteaz nu numai cu dovezi din Scripturile noastre, ci yi din scrierile greceyti.
.Apoi o scriere intitulat !saltul yi alta, n form de manual, Desre
suf|et, n care, adncind diferitele ntrebri relative la acesta tem, arat care erau
n aceast privin( prerile filosofilor elini, fgduind c va expune propria lui
prere ntr-o scriere separat.
6.A mai compus yi un Dla|og cu ludell, dialog care de fapt a avut loc n ora-
yul Efes cu Trifon , cel mai vestit dintre evreii timpului aceluia. n el se arat n ce
fel l-a condus pe el harul dumnezeiesc ctre nv(tura credin(ei, cu ce rvn a fost
mnat nainte spre disciplinele filosofice yi cu ce fierbinte entuziasm s-a dedicat el
cutrii adevrului
86
.
7.n aceeayi scriere se descrie yi campania de uneltiri a iudeilor mpotriva
nv(turii lui Hristos, dezvoltnd n felul urmtor argumenta(ia sa: Nu numai c
nu v-a(i pocit pentru relele pe care le-a(i svryit, ci alegndu-v cum a(i vrut
82. IV, XVI, 3.
83. Orict de ezitant ar fi exprimarea lui Eusebiu n legtur cu cele dou 54|4gii sic lui Iustin,
se poate deduce faptul c el totuyi ytia c e vorba de dou apologii, doar c cea de a doua nu putea fi
adresat lui Marcu Aureliu, ci Senatului Roman, dar tot n vremea lui Antonin !iui.
84. Nu s-a czut de acord a se recunoayte n fragmentele unor scrieri similare opera autentic a lui
Iustin.
EUSEBIU DE CEZAREEA

153
oameni de la Ierusalim, i-a(i trimis peste tot pmntul, zicnd c s-a ivit o erezie
nelegiuit, aceea a creytinilor, aducnd mpotriva noastr toate acele mrturii pe
care le aduc mpotriva noastr cei ce nu ne cunosc, aya nct voi nu snte(i numai
cauzatorii nedrept(ii noastre, ci n general cauzatorii nedrept(ii tuturor celorlal(i
oameni
87
.
8.Mai departe, Iustin scrie c darurile profetice strlucesc nc viu n
Biseric
88
pn n vremea aceasta. Apoi aminteyte de Apocalipsa lui Ioan, spunnd
limpede c ea e opera apostolului
89
. Citeaz apoi cteva cuvinte ale proorocilor yi
convinge pe Trifon c ele au fost scoase din Scriptur de ctre iudei . Un foarte
mare numr de alte lucrri ale aceluiayi autor se mai afl nc pe la fra(i.
9.Cci naintea celor vechi scrierile acestui om s-au bucurat de a fi vrednice
de atta aten(ie nct Irineu citeaz pasaje din ele, de pild n cartea a patra a operei
Contra eretll|or, unde spune: !e bun dreptate zice Iustin n scrierea sa Contra
|ul Marclon c nici n Dumnezeu n-ar crede dac El ar fi nv(at c pe lng
Fctorul lumii ar mai exista nc un Dumnezeu, deosebit de El
91
. Apoi n a cincea
carte a aceleiayi scrieri: !e bun dreptate a afirmat Iustin c nainte de a fi venit
Domnul pe lume nicicnd satana n-a ndrznit s aduc blasfemie mpotriva Lui
pentru c El nc nu ytia c a fost osndit
92
.
10. Era nevoie s spunem aceste lucruri pentru ca cei dornici de cunoay-
tere s studieze temeinic yi scrierile lui Iustin. Atta despre el.
XIX
Elscoll Romel l al
A|exandrlel e tremea
domnlel |ul Verus
Se scurseser deja opt ani din domnia celui despre care vorbim
93
, cnd, dup
pstorirea de unsprezece ani a lui Anicet, a urmat la crma Bisericii romane, Sotir.
Ct priveyte Biserica Alexandriei, dup ce vreme de patrusprezece ani o condusese
Celadion, a urmat ca succesor Agripin.
XX
Care au fost elscoll
Antlohlel in acea treme
85. Dac scrierile amintite mai nainte n-au putut fi identificate pn acum, n schimb Di,
|4gu| cu iudcu| %rif4n este adeseori citat. Lacuna de la cap. LXXV pare a fi fost de mic propor-
(ie, doar 5-6 cuvinte.
86.Capitolele II-VIII con(in o autobiografie a sfntului Iustin.
87.Di,|4g, XVII.
88.Di,|4g, LXXXII.
89.Di,|4g, LXXXI.
90.Di,|4g, LXXI-LXXIII.
91.Irineu, 4n|r, crczii|4r, IV, VI, 2.
92.Idem, ioidcn, V, XXVI, 2.
KtMKBIU I)K CKZARKEA

14
Despre Biserica Antiohiei se ytie c Teofil a fost cel de al yaselea episcop
incepnd de la apostoli: Corneliu fiind ayezat ca al patrulea dup Heron, iar dup el,
ca al cincilea, a primit episcopatul Eros.
XXI
Scrlltorll blserlcetl care au
str|uclt in ace| tlm
n vremea aceea
94
nfloreau n Biseric Hegesip, cel despre care am mai vorbit
n cele de pn acum
95
, apoi Dionisie, episcopul corintenilor
96
, Rynitos, episcopul
credincioyilor din Creta
97
, iar n afar de aceytia Filip, Apolinarie
98
, Meliton
99
,
Musanus
100
yi Modest yi mai ales Irineu
101
. De la to(i aceyti brba(i, a ajuns n scris
pn la noi dreapta credin( aya cum ne-au predicat-o apostolii.
XXII
Hegesl l cel desre care amlntete e|
1. n cele cinci cr(i de Memorll care au ajuns pn la noi, Hegesip ne-a lsat o
imagine foarte complex a geniului su. n ele arat c autorul a fost n legtur cu
foarte mul(i episcopi, mergnd pn la Roma yi c de la to(i el a primit aceeayi
nv(tur. S auzim, de pild, ce spune dup ce face cteva observa(ii asupra
Epistolei lui Clement ctre corinteni
102
:
2.Biserica din Corint a rmas credincioas dreptei credin(e pn ce a ajuns
acolo ca episcop !rimus.
3. In drum spre Roma eu m-am oprit yi la Corint, petrecnd cu ei mai multe
zile, n care ne-am bucurat mpreun cu aceeayi credin( adevrat. Sosit la Roma
am fcut oprire acolo pn ce a venit ca episcop Anicet
103
, al crui diacon era
Eleuteriu. Sotir i urmase lui Anicet, iar dup acesta a urmat Eleuteriu. Cu Iiecare
succesiune yi n Iiecare cetate via(a bisericeasc se desfyura aya cum o cereau
nv(tura Legii, a proorocilor yi a Domnului.
4.Despre originea ereziilor din timpul su Hegesip zice aya: Dup ce Iacob cel
Drept a suferit moarte de martir din aceleayi motive ca yi Domnul, a fost ayezat ca
93. Marcu Aureliu a nceput s domneasc de la 7 martie 161. Deci cei 11 ani de domnie
a lui Anicet se vor fi terminat prin 168-169. n r4nic, sa, Eusebiu amplific uneori, dar n chip
deitul de nensemnat, ytirile despre titularii scaunelor Romei, Alexandriei, Antiohiei yi Ierusali-
mului. Abia ncepnd din sec. III ytirile snt mai bogate.
94. Adic sub Marcu Aureliu.
95. II, XXIII, 4-18; III, XI-XII; III-XVI; III, XIX-XX; III, XXXII; IV, VI.
96. IV, XXIII.
97. IV, XXVIII.
98. IV, XXVII.
99. IV, XXVI.

100. IV, XXVIII.
101. IV, XXV.
KtMKBIU I)K CKZARKEA

1
episcop Simeon, fiul lui Cleopa, unchi al Domnului
104
; to(i l-au vrut ca al doilea
episcop (al Ierusalimului) pentru c era vr al Domnului, ntruct atunci Biserica nu
se spurcase nc cu nici o nv(tur deyart, era numit fecioara
105
.
.Cel dinti care a spurcat-o, yi anume din pricin c n-a ajuns el episcop, a
fost Tebutis, care fcea parte din lumea celor yapte secte ale poporului iudeu: la ele
apar(ineau Simon, ntemeietorul simonienilor
106
, Cleobius, printele cleobienilor,
Dositei, printele dositeenilor
107
, Gortei, ntemeietorul goratenilor yi a masboteilor.
Din acestea se trag menandrienii, marcioni(ii, carpocra(ienii, valentinienii,
vasilidienii yi satornilienii, care apoi fiecare yi-au introdus nv(turi aparte
108
.
6.Din aceytia se trag hristoyii cei mincinoyi, proorocii yi apostolii cei falyi, care
au distrus unitatea Bisericii prin nv(turi rtcite despre Dumnezeu yi despre
Unsul Su.
Hegesip ne mai informeaz yi despre sectele evreieyti din timpul su atunci cnd
afirm: ntre cei tia(i mprejur, printre fiii lui Israel, existau preri diferite cnd
era vorba de semin(ia lui Iuda yi de Hristos, yi anume, la esenieni, la galileeni, la
imerobaptiyti, la masbotei, la samarineni, la saduchei yi la farisei.
8. De altfel, Hegesip a scris el nsuyi multe alte lucrri, pe care par(ial le-am
amintit nainte cnd am citat din ele la timpul potrivit
109
. El aminteyte cteva
pasaje din Evanghelia dup Evrei, din Evanghelia siriac yi ndeosebi din cea
scris n limba ebraica, prin care ne d s n(elegem c el a trecut de la iudaism la
creytinism. Totodat mai pomeneyte yi de tradi(ia iudaic nescris.
9. Nu numai Hegesip, ci yi Irineu yi un ntreg cerc de btrni numeau !ildele lui
Solomon n(elepciunea cea plin de virtute. Despre aya numitele cr(i apocrife
Hegesip istoriseyte c unele dintre ele ar fi fost compuse de eretici tocmai n vremea
lui
111
. Dar s trecem acum la altceva.
XXIII
Dlonlsle, elscou|
Corlntu|ul, l elsto|e|e
sa|e
102. A se vedea mai sus III, XVI.
103. Pasaj Ioarte discutat. Schwartz rmne la sensul de mai sus si crede c a Iost vorba de o lacun n
text. Altii traduc am ntocmit o succesiune pn la Anicet.
104. A se vedea mai sus: III, 11.
10. Fecioara, imaginea Bisericii.
106. Despre Simon Magul s-a pomenit adeseori.
107. Despre el vorbeste si Origen, i|4c,|i,, n P.S.B. 8, p. 320; . cn. I, 7 etc.
108. Listele si schema sectelor iudaice au preocupat pe multi, n deosebi pe Iustin si EpiIa-niu. Multe
din ele s-au stins devreme. Mai pe larg, la Bardy, 4.c. p. 200-201.
109. A se vedea mai sus: II, XXIII; III, XI; IV, XXII.
'.l 8'.H' Ml C'./AKKKA

1.Despre Dionisie trebuie observat mai nti c a ajuns pe scaunul episcopal
din Corint yi c la rvna sa inspirat de Dumnezeu a fcut prtayi fr gelozie nu
numai pe cei de sub ascultarea sa, ci yi pe cei din (ri strine, fcndu-se foarte
folositor tuturor prin epistolele catolice pe care le compunea pentru Biserici.
2.!rintre acestea, una era adresat lacedemonienilor; ea e o catehez a dreptei
credin(e, sftuind la pace yi unitate. Cea ctre atenieni este un ndemn la credin( yi
la vie(uirea cea dup Evanghelie: Dionisie i ceart c nu au pus destul pre( pe aceste
dou cerin(e yi c aproape au czut de la credin(a cea dreapt de cnd episcopul lor
!ublius
112
suferise moarte de martir pe vremea persecu(iilor.
3.Autorul aminteyte de Codrat
113
, care a ajuns episcop dup mucenicia lui
!ublius, yi aduce dovezi c yi-a dat toat rvna ca s strng iaryi pe atenieni n
jurul Bisericii yi s aprind n ei iaryi focul credin(ei. Le mai aduce aminte de
Dionisie Areopagitul, care potrivit celor spuse n Fapte, dup ce a fost convertit la
credin( de apostolul !avel, a fost ales ca prim episcop al Bisericii din Atena
114
.
4.Mai avem de la acelayi Dionisie o epistol ctre cei din Nicomidia, n care
combate erezia lui Marcion yi i cheam pe credincioyi la regula adevrului.
.Trimi(nd scrisoare yi Bisericii care petrece pentru un timp n Gortinia yi
totodat yi celorlalte Biserici din Creta
115
, Dionisie laud pe Filip, episcopul lor,
pentru c si-a Icut vestit Biserica printr-un Ioarte mare numr de Iapte bune, dar
aminteste si aceea c trebuie s se Iereasc de primejdia ereticilor.
6.Scriind si Bisericii care petrece vremelnic n Amastris ca si Bisericilor din
Pont, el le aminteste c cei care l-au ndemnat s le scrie snt Vasilide si Elpist, crora le
explic unele pasaje biblice, amintind si aceea c episcopul lor se numeste Palma
116
; le d
mai multe sIaturi despre cstorie si cumptare, cerndu-le ca cei care dintr-un motiv
oarecare ar cdea n vreo rtcire ori s-ar ntoarce din vreo erezie s Iie primiti.
7.La aceste epistole se mai adaug cea trimis credinciosilor din nosos, n care
ndeamn pe episcopul de acolo Pinitus s nu pun obligator pe umerii Iratilor jugul greu
al Iecioriei, ci s aib n vedere slbiciunile celor mai multi.
8.Acestei scrisori i rspunde Pinitus aprobnd cu admiratie ndemnul lui Dionisie,
cerndu-i n schimb s le mai mprtseasc hran si mai vrtoas n scrieri si mai
minunate pentru poporul sub-alimentat, pe care-1 pstoreste, ca nu cumva, hrniti numai
cu hran ca laptele, oamenii s vad c-au mbtrnit cu minte ca de copii. Prin aceast
scrisoare, ca printr-un tablou Ioarte reusit, snt exprimate dreapta credint a lui Pinitus,
grija lui pentru binele credinciosilor, eruditia si adnca lui ntelegere pentru lucrurile
dumnezeiesti
117
.
110. !oate fi vorba de un targum al Evangheliei dup Matei ori de un Di,|cs,r4n, 4
armonie a Evangheliilor, compus pentru uzul evreilor.
111. Nu se ytie la ce apocrife face aluzie Hegesip.
112. Care a trit pe vremea lui Marcu Aureliu (160-170).

113. In orice caz, alt personaj dect apologetul care a redactat n anul 125 o apologie n favoarea
creytinilor.
114. ,5|c 17, 34. Ca yi despre ceilal(i naintayi, listele episcopale pentru Corint snt foarte
nesigure.
115. Nici pentru Bisericile din Creta n-avem mai multe ytiri. Cf. Harnack, Mis
si|n..., II, 725 etc.

17
9.Mai avem de la Dionisie si o epistol ctre romani, adresat lui Sotir pe cnd era
episcopul lor. Nimic nu-i mai vrednic de amintit din aceast epistol dect cuvintele prin
care Dionisie laud obiceiul pstrat pn n vremea persecutiei de azi; el le scrie textual:

10.Ati avut ntr-adevr nc de la nceput obiceiul de a Iace bine n diIerite chipuri
tuturor Iratilor si de a trimite ajutoare Bisericilor din Iiecare cetate. Prin darurile pe care
le-ati trimis dintotdeauna - pentru c voi ati pstrat, ca romani, un obicei transmis
traditional - voi usurati srcia celor lipsiti si sprijiniti pe Iratii care lucreaz n mine.
Sotir, episcopul vostru, nu numai c a pstrat acest obicei, ci 1-a ntrit, trimitnd din
belsug ajutoare sIintilor si mngind prin cuvinte calde pe cei ce vin la el ca un tat iubitor
care-si mngie astIel copiii.
118

11.n aceeasi scrisoare el aminteste si de epistola lui Clement ctre corin-teni si
arat c acolo de mult vreme a devenit obicei vechi de a Ii citit n adunri
119
. Cci iat
cum se exprim acolo Dionisie: Si azi am prznuit ziua sInt a Domnului, n care am
citit si epistola voastr, pe care o pstrm si
acuma s ne fie de nv(tur, aya cum a fost yi prima epistol trimis nou de
Clement.
13. Despre falsificarea epistolelor sale Dionisie observ: Am scris mai multe
epistole atunci cnd m-au rugat fra(ii. Apostolii diavolului le-au amestecat ns cu
neghin; pentru c unii le scurteaz, al(ii le lungesc. !e ei s cad blestemul! Dac
au ncercat s o fac yi cu scrieri mai pu(in valoroase, atunci nu-i de mirare, dar, c
ei au ndrznit s falsifice chiar yi Scripturile lui Dumnezeu, n afar de aceste
epistole, mai exist una trimis preacredincioasei surori Hrisofera, n care Dionisie
i mprtyeyte ceea ce se potriveyte cu situa(ia ei, dndu-i hran sufleteasc potrivit
acestei femei. Cam atita despre Dionisie.
XXIV
Teofl|, elscou| antlohlenl|or
De la Teofil, pe care l-am citat
120
ca episcop al Antiohiei, avem mai nti trei
cr(i adresate lui Autolic
121
, n care se cuprind nv(turi elementare, iar n al doilea
rnd lucrarea cu titlul imotrlta eretlel |ul Hermoghen, n care foloseyte
mrturii luate din Apocalipsa lui Ioan. Mai exist de le el yi alte lucrri catehetice.
ntruct nc de pe atunci cutau ereticii s falsifice, ca prin neghin, orice
smn( a nv(turii apostolice, pstorii Bisericilor au ndeprtat de la turma lui
Hristos pe cei ce se asemnau cu niyte fiare slbatice, fie alungndu-i prin lmuriri yi
ndemnuri, fie luptnd deschis mpotriva lor pe calea ntrebrilor yi a rspunsurilor,
combtnd n fa(a mul(imilor prerile lor rtcite, cu ajutorul unor memorii scrise.
Teofil a luptat yi el ca yi al(ii mpotriva ereticilor, dup cum reiese din scrierea de

116. Nu cunoastem din alt parte aceste nume n aIar de Palma, care scrie episcopului Romei Victor n
legtur cu data serbrii Pastilor -: aici V, XXIII, 3.
117. Se vede c encratiti existau si n Creta. Harnack, 4.c. II, 78.
118. De subliniat activitatea caritativ desIsurat de Biserica Romei (Ttpoxadnptvri rIjc. u.ni%c)
nc din vechime. Harnack, 4.c. p. 188-189; 207-208.
119. Dionisie de Corint a scris o scrisoare adresat episcopului Sotir al Romei, n care aminteste c la ei
se reciteste regulat Epistola lui Clement Romanul.
EUSEBIU DE CEZAREEA

18
mare valoare compus de el imotrlta |ul Marclon
122
, scriere care s-a pstrat yi
ea pn astzi mpreun cu alte cr(i despre care am vorbit.
n fruntea Bisericii din Antiohia, ca urmay al lui Teofil yi ca al yaptelea episcop
al acestei Biserici,a urmat Maximin
123
.
XXV
|l|l l Modest
Filip, pe care-1 cunoaytem ca episcop de Gortinia din relatrile fcute de
Dionisie, a compus yi el o foarte serioas combatere a lui Marcion ntocmai ca yi
Irineu yi Modest, acesta din urm dnd pe fa( mai temeinic dect al(ii rtcirea
acelui om. $i mai snt yi al(i mul(i, ale cror scrieri s-au pstrat pn n ziua de azi.
XXVI
Me|lton l cel e care-l amlntete e|
1. n acea vreme s-au distins yi Meliton, episcopul din Sardes, yi Apolina-rie,
episcopul de Ierapole. Fiecare din ei au adresat ctre mpratul din acea vreme
124
o
scriere de aprare n folosul credin(ei.
2. Iat de la aceyti scriitori operele despre care ytim c au ajuns pn la noi: de
la Meliton: Dou cr(i Desre !atl
125
, Desre dreata tle(ulre l desre
roorocl. Apoi un cuvnt Desre Blserlc, cartea Desre Dumlnlc, cea
Desre credln(a omu|ul, Desre creare, una cu titlul: Cum trebule s-ascu|te
slm(url|e de credln(, iar h afar de acestea, Desre suf|et l desre tru,
Desre Ce| unu|, cea Desre botet, cea Desre adetr yi Desre credln(,
Desre naterea |ul Hrlstos, apoi o carte Desre oslta|ltate, Desre chel,
cr(ile Desre dlato| yi Aoca|lsa |ul loan, Desre Dumneteu ce|
intruat, precum yi mai ales broyura Ctre Antonln
126
.
3. n cartea Desre !atl Meliton arat de la nceput timpul n care a fost
compus ntruct observ urmtoarele: !e cnd Servilius !aulus era proconsul n
Asia yi pe cnd Sagaris suferea moartea de martir, n Laodiceea, s-a desfyurat o
mare dezbatere privitoare la data !aytilor, care cdeau atunci tocmai n timpul
ptimirii. Lucrarea de fa( tot atunci a fost scris. Ea a fost pomenit de Clement
Alexandrinul n scrierea sa proprie Desre !atl, pe care spune c a alctuit-o el
nsuyi din pricina scrierii lui Meliton.
120. Mai sus: IV, XX.
121. Traduse si publicate recent n P.S.B. 2, p. 267-368.
122. Nu se stie dac TeoIil a scris o astIel de scriere.
123. Nu se stie altceva despre el.

159

.n scrierea adresat mpratului Meliton arat c o grea persecu(ie s-a
pornit mpotriva noastr pe vremea cnd domnea el: Ceea ce nu s-a mai ntmplat
nicicnd, neamul nchintorilor lui Dumnezeu snt urmri(i yi hitui(i prin Asia n
urma unor edicte noi
127
. Denun(tori neruyina(i, lacomi dup avutul altora, folosesc
prilejul acestor porunci ca s fure yi s jefuiasc fr ruyine noaptea ca yi ziua de la
oameni care n-au svryit nici o nedreptate.
6.$i mai departe: Dac aya ceva se ntmpl din porunca ta, atunci bine!
Cci un mprat drept nu ar porunci niciodat n chip nedrept yi rbdm atunci yi
noi cu plcere rsplata unei astfel de mor(i. Dar totuyi (i facem o rugminte ca s
cunoyti mai nti pe cei ce-au provocat astfel de pri yi abia atunci s hotryti drept
dac-s vrednici aceyti oameni s fie omor(i yi chinui(i sau snt vrednici de a fi
izbvi(i de necazuri yi lsa(i n pace. Dac ns hotr-rea sau porunca aceasta nu
porneyte de la tine - cci aya ceva nu s-ar potrivi nici chiar pentru niyte duymani
barbari - atunci (i cerem cu att mai mult s nu ne layi prad unei tlhrii publice.
7. Dup care adaug yi aceste cuvinte: E drept c nv(tura noastr s-a
dezvoltat nc de mult printre barbari, apoi a crescut n snul popoarelor tale pe
vremea marelui mprat August, strmoyul tu, ajungnd mai ales pe timpul
Domniei tale o adevrat binefacere. Cci de atunci puterea romanilor a crescut n
mrire yi strlucire. Tu nsu(i ai devenit moytenitorul ei dorit yi aya vei rmne
mpreun cu fiul tu, culuvnd aceast credin( care s-a dezvoltat yi ea deodat cu
imperiul yi care a nceput nc de pe vremea lui August, pe care strmoyii ti au
ocrotit-o alturi de celelalte religii.
8. Iar faptul c nv(tura noastr a avut parte de un nceput fericit deodat
cu nayterea imperiului pentru binele cruia a nflorit, reiese n modul cel mai
limpede de acolo c nu i s-a ntmplat nimic neplcut n tot rstimpul de la August yi
pn azi, ci dimpotriv - aya cum o doresc to(i - de
atunci ncoace a recoltat numai faim yi strlucire.
9. Singurii mpra(i care, la ndemnul unor oameni rutcioyi, au cutat
s pun ntr-o lumin rea credin(a noastr, au fost Nero yi Domi(ian
128
; ei snt cauza
acestor nedrepte denun(ri care n chip nen(eles au devenit, atunci cnd e vorba de
creytin, un fapt obiynuit.

10.Dar evlavioyii ti strmoyi yi-au mbunt(it acea atitudine greyit, cci n
multe rnduri s-au adresat n scris, mai ales ca s dojeneasc pe cei care se
ncumetaser s foloseasc metode silnice nemaiauzite fa( de creytini. !rintre ei,
bunicul tu Adrian a scris pe fa( multora dintre ei, cum a fost Minucius Fundanus,

124.!otrivit r4nicii lui Eusebiu (la anul 170) Meliton, episcop de Sardes, a naintat apologia sa
nu ctre Marcu Aureliu, ci ctre Antonin !iui.
125.Un mare rsunet a produs reconstituirea yi publicarea acestei omilii pascale n versuri. O.
!erler, Mc|i|4n dc S,rdcs, Sur |,P,quc c|fr,gncn|s, n Sources Chretiennes, !aris, 1966.
126.Dup cum se vede majoritatea scrierilor au con(inut dogmatic-mistic. O omilie despre
!atima Domnului, publicat de C. Bonner n 1940 a provocat yi ea multe discu(ii. Multe din tiduri nu
au foat nc identificate. Din apologia j|rc n|4nin citeaz Eusebiu cteva fragmente, aici,mai jos.
127.Nu ytim care puteau fi acele edicte noi. n orice caz episcopii Sagaris de Laodiceea yi
Trasea de Eumenia (pomeni(i aici) au murit moarte de martir.
128. Tertulian, 54|4gc|icu|, cap. V.
129. A se vedea mai sus: IV, VIII, 6; IV, IX.
EUSEBIU DE CEZAREEA

160
proconsulul Asiei
129
; apoi tatl tu, ntr-o vreme cnd yi tu conduceai trebile
mpreun cu el, a scris orayelor n legtur cu creytinii, cerndu-le s nu schimbe n
ru atitudinea, iar printre cele crora le-a trimis astfel de rescripte, se numr cele
trimise ctre orayele Larisa, Tesalonic, Atena yi ctre to(i elinii.
11.Ct despre tine, care ai despre creytini aceeayi prere ca yi ei, ba nc yi mai
plin de omenie yi de filosofie, avem ncredin(area c vei mplini tot ceea ce-(i
cerem.
12.Acestea snt ayadar ideile expuse n scrierea amintit. n introducerea
lucrrii cu titlul Extrase Meliton nyir aici o list a scrierilor Vechiului Testament,
pe care socot c-i necesar s-o reproduc:
13.Meliton trimite salutri fratelui su Onisim. ntruct n zelul tu de a
cunoayte nv(tura creytin ai dorit s ai pentru tine extrasele din Lege yi din
prooroci, care privesc pe Mntuitorul yi ntreag credin(a noastr yi ntruct voiai s
cunoyti bine numrul yi ordinea n care se nyir cr(ile Vechiului Testament, am s-
(i mplinesc aceast dorin( cci ytiu ct rvn ai pentru credin( yi ct dorin( de
cunoaytere, dup cum ytim yi aceea c strdania pe care o depui n vederea mntuirii
veynice yi n setea de cunoaytere st mai presus dect orice altceva. $i ntruct am
cltorit yi prin Orient yi am ajuns yi pe locurile unde s-a propovduit yi s-a mplinit
Scriptura yi am tras concluzii precise privitoare la cr(ile Vechiului Testament
130
,
iat, (i comunic lista lor al cror nume este urmtorul: Facerea, Ieyirea, Numerii,
Leviticul, Deuteronomul, Iisus Navi, 1udectori, Rut; patru cr(i ale Regilor, dou
ale Cronicilor; !salmii lui David, !ildele sau n(elepciunea lui Solomon, Eclesiastul,
Cn-tarea Cntrilor, Iov, proorocii Isaia yi Ieremia, cei doisprezece la un loc,
Iezechiel, Daniel, Ezdra. Din acestea am fcut extrase pe care le-am repartizat n
yase cr(i.
Atta despre Meliton.
XXVII
Ao|lnar
le
De la Apolinarie s-au pstrat multe cr(i, care se afl n minile multora; iat
pe cele care au ajuns pn la noi: Cutintu| ctre imrat, despre care am
vorbit
131
; cinci cr(i imotrlta e|lnl|or, Cr(l|e intila l a doua desre
adetr, intila l a doua imotrlta ludel|or
132
, precum yi cele pe care le-a
alctuit imotrlta eretlel frlglenl|or, care yi-au rspndit apoi nnoirile lor, din
care parc abia atunci apruser pentru ntia oar: e vorba de Montan yi de
mincinoasele lui profe-tese, care tocmai pe atunci yi scoaser capul.
XXVIII
Musan
us

161
De la Musanus, pe care l-am amintit n cele de pn acum
133
, avem o carte
foarte struitoare care a fost adresat de el unor fra(i czu(i n secta numit a
encrati(ilor. Aceast grupare era pe atunci la nceputurile ei, cu-tnd tocmai s
rspndeasc idei greyite, stranii yi primejdioase.
XXIX Eretla |ul
Ta(lan

1.Se spune c yeful acestei rtciri a fost Ta(ian, despre care am spus ceva mai
nainte cteva cuvinte n legtur cu minunatul Iustin
134
yi cnd am spus c a fost
ucenicul acelui martir. ntreyte acest lucru yi Irineu n prima lui carte Contra
eretll|or, unde a scris urmtoarele lucruri att despre Ta(ian, ct yi despre erezia
lui:
2.!ornind de la Saturnil yi de la Marcion, aya numi(ii encrati(i predicau
ab(inerea de la cstorie, respingnd vechea crea(ie a lui Dumnezeu yi osndind naiv
pe cel care a fcut pe brbat yi pe femeie n vederea nayterii de fii. Ei preconizau
ab(inerea de la aya numitele elemente nsufle(ite, prin care, tn nemul(umirea lor fa(
de Dumnezeu care a creat ntreaga lume, tgduiau mntuirea celui din(ii om.
3.!entru prima oar aceste nv(turi au aprut printre oameni pe vremea
cnd Ta(ian a sus(inut prima oar o astfel de blasfemie. El urmase nainte nv(tura
lui Iustin yi atta vreme ct au fost mpreun nu s-a observat la el nimic eretic, n
schimb, dup martiriul acestuia el a czut de la Biseric, trufin-du-se n cugetul su
yi ncrezndu-se c-i un dascl mai procopsit dect al(ii; de aceea a creat o ycoal
aparte, n care, ca yi valentinienii, a inventat eoni nevzu(i yi, ca yi Marcion yi
Saturnil, declara cstoria pierzanie yi desfriu. n acelayi timp fgduia yi mntuirea
lui Adam.
135

130. Meliton pare a Ii cel dinti pelerin la Locurile SIinte, Harnack, Mission... I, 382.
131. Apologet ca si Meliton.
132. A se vedea mai jos: V, XVI; V, XIX, 2.
133. Mai sus: IV, XXI.
134. IV, XVI, 7-9.
135. Irineu, 4n|r, crczii|4r, I, XXVIII, 1.
13fi. Despre Ta(ian yi secta encrati(ilor a scris pe larg Epifanie, H,crcscs XLVI-XLVII.
137. Se vede c Eusebiu n-a avut n mini aceast lucrare, cci altfel ar fi grit atunci.
138. E neclar ce vrea s spun aici.
139. Mai jos, V, XIII, 8.
K8fcBU l_K CK/AKKKA

162
4.Acestea Ie spune Irineu. Ceva mai trziu, un oarecare Sever a dat mai mult
viabilitate acestei erezii, aya c din pricina lui aderen(ii gruprii au luat numele de
severieni.
5.Ei recunosc Legea, proorocii yi Evangheliile, dar tlmcesc n chip sucit
ideile Sfintelor Scripturi. Condamn pe apostolul !avel yi resping epistolele lui
ntocmai ca yi Faptele Apostolilor.
6.Cpetenia lor, Ta(ian
136
, a alctuit un fel de armonie a evangheliilor
numindu-o Dlatesaron sau Ce|e atru etanghe|ll in una jmgHra
137
:lucrarea se
afl yi azi pe la unii din noi. Se spune c a ndrznit s schimbe` yi anumite expresii
din Apostol pretextnd c-i ndrepteaz exprimarea
138
.
7.Au rmas de la el un mare numr de scrieri, dintre care mul(i amintesc
ndeosebi vestita lui carte imotrlta aglnl|or
139
, n care se ntoarce spre vremu

163
rile de demult si arat c Moise si proorocii evreilor snt mai vechi dect toti brbatii
celebri ai elinilor. Acest discurs pare a Ii cel mai Irumos si cel mai Iolositor din toate
scrierile lui.
Atta despre scriitorii crestini ai epocii aceleia.
XXX
Slrlanu| Bardetan l scrlerl|e atrlbulte |ul
1. n timpul aceleiasi domnii ereziile s-au nmultit si n Mesopotamia. Un brbat
Ioarte capabil dar si Ioarte versat n limba sirian, cu numele Bardezan, a alctuit niste
Dla|ogurl, mpotriva marcionitilor, precum si mpotriva cpeteniilor altor nvtturi
rtcite. La Iel a mai scris n limba si cu literele nationale multe alte scrieri.
Dla|ogurl|e lui au Iost traduse din limba siriac n greceste de ucenicii lui
140
, care erau
Ioarte numerosi pentru c el era un om puternic n cuvnt.
3.Printre scrierile lui Iigureaz un dialog Ioarte iscusit Desre destln, adresat
unuia Antoniu, precum si multe altele scrise probabil cu prilejul persecutiei din timpul
acela.
4.El Iusese mai nti la scoala lui Valentin, dar dup ce a ajuns s o cunoasc mai
bine a dispretuit-o si a combtut cele mai multe din scorniturile acestui om. Avea
convingerea astIel c de acum s-a ntors iar la o nvttur mai curat. Totusi n-a ajuns s
se spele deplin de pata vechii erezii.
n acea vreme a murit si Sotir, episcopul Bisericii Romei.
140. Eusebiu, Pr,c5. |t. V, X, Migne P.G. 21,462 si urm.

CARTEA A CINCEA
1. !e cnd mplinea cel de al optulea an de pstorire, yi-a sfryit via(a yi Sotir
1
,
episcopul Romei. Lui i urmeaz, ca al doisprezecelea episcop ncepnd de la apostoli,
Eleuteriu. Era cel de al yaptesprezecelea an de domnie al mpratului Antonin
Verus
2
, cnd n unele rir(i ale lumii s-a aprins din nou o cumplit persecu(ie
mpotriva noastr la asmu(area locuitorilor orayelor yi cnd u-au distins mii de
martiri dintr-un singur popor
3
, dup cum se poate deduce din fapte care au avut
norocul s fie transmise n scris posterit(ii, ca unele care int cu adevrat vrednice
de a rmne neuitate.
2. ntreaga scriere care cuprinde istorisirea foarte amnun(it am introdus-o n
Co|ec(la martlrl|or
4
, care nu-i numai o expunere istoric, ci yi una doc-trinal.
Ceea ce-i mai important pentru scopul nostru voi sublinia n extrasele pe care le voi
face.
3. Oricum, n timp ce unii care au relatat faptele istorice s-au mul(umit s
transmit n scris biruin(e rzboinice, trofee cucerite de la duymani, vitejia
generalilor, curajul solda(ilor, care s-au ptat cu snge yi cu numeroase ucideri de
dragul copiilor, al patriei lor yi al altor interese,
4. scrierea aceasta va expune n slove veynice felul nostru de a ne purta spre a fi
bine plcu(i lui Dumnezeu
5
, yi anume rzboaiele liniytite pentru pacea sufletului yi
numele oamenilor care au avut curajul s se lupte pentru adevr mai curnd dect
pentru patrie, pentru credin( mai curnd dect pentru cei pe care-i iubim mai mult,
ntruct ele vestesc statornicia yi marele curaj al lupttorilor pentru credin(, n stare
s nfrng attea ncercri, apoi biruin(ele asupra diavolilor, rsplata pentru
nfringerea vrjmayilor nevzu(i yi, n sfryit, cununile de laud spre veynic
pomenire.
I
Cji yi cu2 au du8 luptg png la capgt pentru credinjg n Calia
1. Intre anii 168-176.
2. Eusebiu nu e consecvent n indicarea numelor lui Marc Aureliu si Lucius Verus, care au Iost amndoi
nIiati si lsati ca urmasi de ctre Antonin Piui, mort n 9 martie 161. Totusi, n cele mai multe pasaje Eusebiu ne
las s vedem c ri primul rnd Lucius Verus, iar nu Marc Aureliu, ar Ii autorul decretelor marilor persecutii din
anul 177.
3. Desigur nu se poate spune c persecutia din anul 177 ar Ii Iost general. Totusi unii pun si data mortii
lui Policarp n 168 sau chiar 177.
4. Despre Colecta actelor martirice, care s-a pierdut, vorbeste Eusebiu n mai multe locuri: n
introducere, I, 2, 4; IV.XV, 47; V.
.. rioAiteupa n ntelesul de vietuire nu dup duhul pmntesc al lumii, ci dup Hristos,a-lergtnd dup
cettenia din ceruri ;i|i5. 3, 20). Modelul vietuirii celei mai desvrsite este martirajul.

1.Galia era, ayadar, (ara n care se afla cmpul de lupt, unde au avut loc cele
petrecute
6
. Capitalele lor, Lugdun (Lyon) yi Vienne (Viena), erau vestite yi ntreceau
prin strlucire pe toate celelalte din jur. !rin amndou trece fluviul Ron, care ud
ntreaga (ar cu bogate curgeri de ap.
2.Comunit(ile n legtur cu martirii de aici, strlucitele comunit(i din aceste
dou oraye, au trimis o scrisoare Bisericilor din Asia yi Frigia, istorisin-du-le n
chipul urmtor evenimentele care s-au ntmplat la ei yi n legtur cu care vom
reproduce chiar cuvintele lor.
3.Robii lui Hristos care petrec vremelnic
7
n cet(ile Vienne yi Lugdun, din
Galia, ctre fra(ii din Asia yi Frigia, care au aceeayi credin( yi aceeayi ndejde de
mntuire: pace, mil yi mrire de la Dumnezeu Tatl yi de la Iisus Hristos, Domnul
nostru.
4.Dup acestea, spunnd n continuare yi altele yi reiau referatul cu aceste
cuvinte: Nu sntem n stare s istorisim amnun(it yi nici nu poate fi descris
mrimea persecu(iei de aici, ct de crncen a fost mnia paginilor mpotriva sfin(ilor
yi ct anume au suferit ferici(ii martiri.
.Cci vrjmayul
8
s-a npustit asupra noastr cu toat puterea yi ne-a pregtit
pentru revenirea lui yi mai ngrozitoare, pregtind yi ycolind n aya fel pe aderen(ii
si n lupta mpotriva slujitorilor lui Dumnezeu, nct am fost scoyi nu numai din
case, din bi yi din pie(e, ci s-a interzis chiar ca vreunul din noi s mai poat fi vzut
undeva. n locul nostru a luptat ns harul lui Dumnezeu, ntrind pe cei slabi yi
ridicnd pe cei puternici, ca prin rbdare s poat atrage asupra lor toat pornirea
celui ru
9
, aya c au mers la martiriu, ndurnd tot felul de chinuri yi pedepse.
Dispre(uind toate aceste suferin(e, ei se grbeau spre Hristos artnd cu adevrat c
ptimirile vremii de acum nu snt vrednice de mrirea care ni se va descoperi
10
.
6.$i mai nti ei rbdar cu eroism nedrept(ile yi furia unei ntregi mul(imi
dezln(uite fr deosebire: njurturi, loviri, tiriturile ncoace yi ncolo, jafuri,
aruncri cu pietre, ntemni(ri yi tot ce poate svryi o gloat asmu(it mpotriva
unui duyman public sau privat.
7. ntruct apoi au fost ridica(i yi duyi n pie(e de ctre tribun yi de ctre
dregtorii yi mai marii orayului, unde au fost ancheta(i n fa(a ntregii mul(imi yi
unde au mrturisit c snt creytini, creytinii au fost nchiyi n temni( pn la sosirea
guvernatorului.
8. Mai trziu fiind duyi naintea guvernatorului yi ntruct acesta s-a purtat cu
mult cruzime fa( de noi, s-a ridicat ntre fra(i Vettius Epagatus, un om plin de

6.Propriu-zis, sub numele de Galia se ntelegeau teritoriile Frantei, Elvetiei si Trilor de Jos. Aici e
vorba numai de tinutul din sudul Frantei (Narbona), unde stpnirea roman se stabilise nc din 122 . Hr.
Coloniile grecesti Iuseser ns n Iloare aici nc din sec. VII .Hr. Asa cum crestinismul a prins rdcini
puternice n aceste prti. Harnack, Missi4n... II, 872-880.
7.Il&poixot nsemna initial strin. n sens mai duhovnicesc nsemneaz trector sau cel care
peregrineaz, spre deosebire de xroxoc. locuitor deIinitiv. Acest nteles al lui jt&poixoc. l vedem nc
la ,5|c, 7, 6; |fcs., 2, 19 (locuitori vremelnici) si I Pc|ru, 2, 11.
8.Adic diavolul.
9. |tr., 10, 33.
10. R4n., 8, 18.

iubire fa( de Dumnezeu yi fa( de aproapele, a crui vie(uire ajunsese la atta
desvryire nct se nvrednicise nc din tinere(e de mrturia adus btrnului
Zaharia, cci umblase fr prihan n toate poruncile yi rnduielile Domnulu
12

fiind cu mare rvn fa( de Dumnezeu yi cu Duhul arznd
13
. Un asemenea om n-a
mai putut rbda ca noi s fim judeca(i att de nedrept, ci, fiind copleyit de indignare,
a cerut s fie ascultat yi el, ntruct, zicea el, vorbind In aprarea fra(ilor, la noi nu-i
necredin( fa( de Dumnezeu yi nici vreo nelegiuire oarecare.
9. Cei din jurul tribunalului au nceput s mai strige mpotriva lui yi cu toate
c el era un om de neam mare, guvernatorul n-a vrut s (in seama de observa(ia lui,
orict de dreapt ar fi fost, ci a ntrebat numai dac yi el este creytin. Mrturisind yi
el cu glas rspicat c este creytin, Vettius a fost yi el arestat yi trecut n ceata
martirilor, fiind socotit aprtorul sau paracletul creytinilor cci avea n el pe
!aracletul sau Duhul lui Zaharia
14
, pe care 1-a dovedit prin bog(ia dragostei sale,
aprnd cu bunvoin( pe fra(i yi punndu-yi sufletul pentru ei. Cci yi el era yi este
nc ucenic adevrat al lui Hristos, urmnd Mielului oriunde ar merge El
15
.
10.De acum printre creytini apruser deosebiri: cei care erau hotr(i yi
pregti(i pentru mrturisire au devenit cei dinti martiri, ca unii care yi-au mplinit
cu toat bucuria mrturisirea pentru mucenicie; al(ii, ns, s-au artat nepregti(i,
lipsindu-le deprinderea yi puterea de-a ndura izbeliytea unei lupte att de grele.
Dintre aceytia, cam zece la numr au prsit credin(a, fapt care ne-a produs o mare
mhnire yi nemsurat jale, tind yi curajul celor care nu fuseser nc aresta(i yi
care, deyi gustaser din toate aceste amrciuni, urmau nc pe martiri yi nu-i
prseau.
11.Din pricin c nu to(i se artaser hotr(i s primeasc mrturisirea, erau
cuprinyi to(i de o mare team nu att de frica pedepselor, ci fiindc ne ngrijoram c
poate nu to(i creytinii vor avea curajul s se declare creytini.

13.Totuyi dintre cei care se artaser vrednici de martiraj, zilnic erau aresta(i
al(ii yi al(ii, incit putem spune c din amndou Bisericile au fost prinyi to(i cei mai
destoinici yi cu rolul cel mai de frunte.
14.Au fost aresta(i yi c(iva pagini, servitori n casele unora dintre ai noytri,
ntruct guvernatorul poruncise public s ne scotoceasc pe to(i. Mina(i de viclenia
satanei, aceytia s-au ngrozit de chinurile pe care vedeau c le ndur sfin(ii
(creytinii) yi, nsemna(i yi de ostayi, ei au declarat n chip mincinos c noi ne-am
deda la ospe(e thiestice, la desfruri chiar cu mamele noastre, aya cum a fcut Oedip

11.Comandantul militar al cohortei XIII care-si avea resedinta n Lyon. Se Icea mai nti ancheta -
desigur Iolosindu-se mijloacele dure pentru a se obtine depozitii cerute de orientarea plgIn a vremii. Ultimul
care decidea era legatus pro praetore, guvernatorul provinciei, care avea grad de provincie imperial. L.
Homo, |c H,u| |n5irc, Paris 1933, p. 123-124.
12.|uc,, 1, 6.
13.R4n., 12, 11.
14. |uc,, 1, 67.
1.1. 54c, 14, 4.
16.n urma procedurii crude a judectorilor precum si din cauza Ianatismului multimilor, se pare c s-a
cutat a se pune vina pe cei mai de Irunte din cele dou Biserici.
17.Cunoscutele acuze aduse crestinilor. Atenagora, S4|ic, XXXV. Minucius Felix, Oc|,tius, XXVIII,
2. Iustin, 54|4gi, 5rin,, VII-XI.

18.,5|c, 7, 4.
19.|4,n, 16, 2.
20./ Tim., 3, 1.
ISTORIA BISRICA.Nl'A, ('AR'I'A A CINCA

IH;I
svryind lucruri pe care nu le putem nici mcar vorbi sau s le gndim yi despre
care nici nu credem c le vor fi svryit oamenii vreodat
17
.
1.Zvonurile acestea totuyi s-au rspndit, aya c to(i s-au nfuriat mpotriva
noastr nct chiar cei care nainte se artaser ngduitori fa( de noi din pricina
unor rela(ii familiale, acum s-au aprins de mnie yi scryneau nveryuna(i
18
mpotriva
noastr, nct se mplinea ceea ce s-a zis de Domnul: Vine ceasul cnd tot cel ce v
va ucide s cread c aduce nchinare lui Dumnezeu
19
.
16.De acum nu le-a mai rmas sfin(ilor martiri altceva dect s ndure chinuri
mai presus dect orice descriere, n vreme ce satana a ncercat n chip yi fel s-i fac
s ne mai prasc yi cu alte blasfemii.
17.Toat nveryunarea mul(imii, a guvernatorului yi a ostayilor s-a descrcat
peste msur asupra diaconului Sanctus din Vienne yi asupra lui Matu-rus de
curnd botezat, dar lupttor viteaz, apoi asupra lui Attalus din !ergam, care pentru
creytinii de aici fusese n toat vremea stlp yi ntrire a adevrului
20
yi, n sfryit,
asupra Blandinei, prin care Hristos a artat c cele ce la oameni par nensemnate,
urte yi dispre(uite, la Dumnezeu se nvrednicesc de mare slav prin dragostea fa(
de El, care se arat prin lupt yi nu se laud n zadar.
18.Cci n vreme ce noi to(i, ca yi stpna ei dup trup, care era yi ea lup-
ttoare printre martiri, ne temeam c, din pricina slbiciunii trupului ei, Blan-dina
nu va gsi tria necesar s-yi mrturiseasc deschis credin(a, s-a umplut de atta
trie nct cei care o chinuiau n toate chipurile, schimbndu-se pe rnd, unii dup
al(ii, de diminea(a pn seara, s-au declarat ei nyiyi nvinyi, nemaiavnd ce s-i mai
fac yi mirndu-se c mai sufl dup ce ntreg trupul ei era sfyiat yi plin de rni,
mrturisind ei c un singur chin de felul acesta ar fi fost destul ca ea s-yi fi dat
sufletul, nemaifiind nevoie de attea altele.
19. Dar ca un atlet viteaz, fericita Blandina strngea noi puteri din mrtu-
risirea ei, iar ntrirea, odihna yi chipul ei de a-yi potoli durerea yi chinurile ei erau
cuvintele: Snt creytin yi ytiu c ai noytri n-au svryit nimic ru!
20. Dar yi Sanctus rbda vitejeyte n chip minunat yi mai presus de fire yi de
orice om toate caznele pe care cei nelegiui(i i le pregteau, n ndejdea ca prin
durata yi mrimea chinurilor s aud de la el ceva ce nu se cuvine; dar el a rezistat
cu trie att de neclintit nct n-a vrut s spun nici numele lui nici numele
poporului yi nici al orayului din care se trage, nici dac e sclav ori dac e liber, ci la
toate ntrebrile rspundea n limba latin:
21
snt creytin. n loc de nume de oray,
de (ar yi de orice altceva paginii n-au putut auzi de la el nimic.

21. De aceea att guvernatorul ct yi chinuitorii s-au nveryunat foarte
mpotriva lui nct, nemaiavnd ce s-i mai fac, i-au lipit de pr(ile cele mai
plpnde ale trupului plci de aram nroyite.
22. Acestea sfriau, dar el rmnea nenduplecat, nenfrnt yi statornic n
mrturisirea lui, rcorit yi ntrit doar de izvorul cel ceresc al apei vie(ii care
(yneyte din coasta lui Hristos
22
.
21. Sanctus se trgea din populatie de origine latin; dintre ceilalti, care aveau nc nume
tot latinesti, unii proveneau din Orient, cum e cazul cu Attalus din Pergamul Asiei Mici.
22. Ioan, 8, 38; 19, 34.
23. Isaia, 3, 2, .
24. I Tim., 1, 16.
2. Acuzele amintite (nota 17).
ISTORIA BISRICA.Nl'A, ('AR'I'A A CINCA

IH;I
23. Ce-i drept trupul lui era o mrturie a ceea ce i-au fcut: era numai ran yi
vnti yi att de sfyiat nct pierduse yi nf(iyarea de om
23
, dar n el ptimea
Hristos, care svryea fapte minunate, cci zdrobind pe vrjmay arta, prin pilda
altora
24
, c nimic nu-i de temut acolo unde este dragostea Tatlui, nimic dureros
unde se afl mrirea lui Hristos.
24. ntr-adevr, dup cteva zile nelegiui(ii ncepur din nou s-1 chinuie pe
martir, creznd c fiindu-i pr(ile trupului umflate yi arse, l-ar nfrnge dac ar
nspri yi mai mult caznele, ntr-o vreme cnd nu mai putea suferi nici mcar
atingerea minilor, cci dac ar muri el n chinuri, ar intra frica n ceilal(i. Dar nu
numai c nu s-a ntmplat cu el nimic din toate acestea, ci mai presus de orice
socoteli omeneyti, el yi-a revenit yi s-a ntremat prin chinurile acestea din urm, nct
yi-a primit din nou nf(iyarea de mai nainte precum yi putin(a folosirii
mdularelor, cci prin Harul lui Dumnezeu cea de a doua lui chinuire n-a fost
pentru el pedeaps, ci vindecare.
25. Iar pe o femeie oarecare, Vivlida, una din cele care nainte tgduise c e
creytin, pe care diavolul credea c a yi nghi(it-o, voind s o judece yi pentru
blasfemie, a adus-o spre a fi chinuit ca s-o sileasc astfel s declare lucruri
nelegiuite
25
la adresa noastr, fiind slab yi fr curaj.
26. Dar n timp ce era chinuit s-a trezit yi ea ca dintr-un somn adnc, ntruct
pedeapsa aceasta vremelnic a fcut-o s-yi aminteasc de pedeapsa
cea vesnic n (Iocul) gheenei, de aceea a rspuns n Iata blasIematorilor, spu-nndu-le:
Cum ar putea mnca astIel de oameni copii, ct vreme lor nu le este ngduit s
mnnce nici snge de animal necuvnttor?
26
Si de atunci ea a mrturisit c este crestin
si a Iost trecut si ea n ceata martirilor.

27. ntruct cu ajutorul lui Hristos rbdarea sIintilor a Icut zadarnice toate aceste
tiranice mijloace de pedepsire, diavolul a uneltit si alte nscociri: ntemnitri n locuri
ntunecoase si ngrozitoare si punerea picioarelor n butuci, cu strngerea lor pn la a
cincea gaur
27
, precum si alte torturi, pe care slujitorii nIuriati si ndrciti obisnuiau s le
aplice celor arestati. n Ielul acesta multi au murit asIixiati n temnit, si anume toti cei pe
care i-a ales Dumnezeu s-si sIrseasc zilele n asa Iel ca s Iie pus n lumin slava Lui.
28. Dar orict de crud au Iost chinuiti, nct, cu toat grija care li se ddea, se prea
c nu vor mai putea tri, ei totusi au rmas n nchisoare si desi au Iost lipsiti de orice
ajutor omenesc, au Iost nzdrveniti iarsi de Domnul, nct, ntriti suIleteste si trupeste,
ncurajau si mngiau si pe cei de aIar. n schimb, cei plpnzi si ridicati mai de curnd,
al cror trup nu Iusese otelit pn atunci, n-au putut suporta povara temnitelor si au murit
n ntunecimea lor.
29. Fericitul Potin, cruia ii Iusese incredintat pstorirea episcopiei de Lyon, Iiind
26. Poate I aici o conIirmare a prescriptiei din Fapte 1, 29, pe care popoarele din Anglia si Spania o
respectau si n secolele sapte si opt (Stigloher, 4.c, p. 270).
27. Multe cazuri similare nulnim la M,r|irii din P,|cs|in,. Si Origen a suIerit astIel de cazne.
28. Ca si sIntul Irineu ( Pasnicul), care se pare c a ngrijit redactarea acestei lungi epistole,
venerabilul episcop Potin (mai probabil Fotin cel luminat, prin botez) provenea din Rsrit, de unde va Ii
venit nc prin anii 140-10.
29. || 4r., 2, 14.
30. / %in., 6, 13.
31. nulnim si la martirii din Palestina reIuzul de a-si da numele, locul de origine ori de a declara ce
cunosc ei despre Dumnezeu. Acest reIuz nu poate avea dect o singur motivare: neputinta omului de a
cunoaste pe Dumnezeu altIel dect ntru putere, I 4r., 2, .
ISTORIA BISERICEASCf, CARTEA A CINCEA

169
atunci n vrst de peste 90 de ani
28
si Ioarte slbit cu trupul, inct din cauza slbiciunii
trupesti abia mai suIla, ntrindu-se prin rvna duhului de dorinta pentru mucenicie, a Iost
trt si el la tribunal. Trupul lui era cu totul drmat de btrnete si de boal, n schimb
suIletul i era nc att de vioi, nct si prin el Hristos s-a dovedit biruitor
29
.
30. Cnd ostasii l-au adus la tribunal dregtorii orasului si toat multimea care l
nsotea intonau cele mai deosebite strigte, parc ar Ii adus tocmai pe Hristos nsusi.
Oricum si el a adus o bun mrturisire
30
.
31. La ntrebarea guvernatorului, cine este Dumnezeul crestinilor, el a rspuns:
Dac vei Ii vrednic, l vei cunoaste!
3
! Atunci a Iost smucit si trt Ir mil si i s-au dat
tot Ielul de lovituri, cei din apropiere lovindu-1 cu pumnii si cu picioarele, Ir nici un
respect pentru vrsta lui, iar cei de departe aruncnd asupra lui cu ce aveau n miini,
socotind to(i c ar fi o nelegiuire dac cineva s-ar ab(ine s-1 necinsteasc yi creznd
c ar rzbuna astfel pe zeul lor. $i cu toate c abia mai sufla, l-au aruncat yi pe el n
temni(, unde dup dou zile yi-a dat sufletul
32
.
32. Atunci s-a artat marea purtare de grij a lui Dumnezeu yi milostenia
nemsurat a lui Iisus, aya cum arareori se ntmpl n via(a fr(iet(ii noastre, care
n-a fost niciodat prsit de ajutorul lui Hristos.
33. Cci cei care la prima arestare au tgduit c snt creytini au ajuns yi ei in
temni( yi au avut yi ei parte de aceleayi crncene chinuri ca yi ceilal(i, ntruct de
ast dat lepdarea lor de credin( nu le-a fost de nici un folos
33
. Dimpotriv, cei
care au mrturisit de fapt ce erau, au fost nchiyi numai ca creytini, fr s li se mai
aduc alt nvinuire, pe cnd cei dinti, care se lepdaser de noi yi care fuseser
osndi(i ca ucigayi yi ca fctori de rele, au fost ndoit pedepsi(i dect ceilal(i.
34. ntr-adevr, bucuria muceniciei, ndejdea celor fgduite, dragostea de
Hristos yi Duhul Tatlui
34
uyurau pe aceia, n schimb pe aceytia (care s-au lepdat
de credin() conytiin(a i mustra amarnic nct erau recunoscu(i de to(i dup mersul
yi dup nf(iyarea lor.
35. De fapt, cei ce mrturisiser pyeau veseli, mult demnitate yi bucurie se
citeau pe fe(ele lor, iar lan(urile i nfyurau ca o podoab fermectoare, parc ar fi
niyte mirese gtite de nunt cu haine (esute yi brodate cu aur
35
, rs-pndind totodat
mireasma lui Hristos
36
nct unii credeau c snt unyi cu uleiuri frumos mirositoare.
Ceilal(i dimpotriv mergeau cu ochii pleca(i, umili(i, schimba(i la fa( yi plini de
toat ruyinea, iar pe deasupra trebuiau s ndure yi batjocurile paginilor ca oameni
necinsti(i yi lipsi(i de curaj, nvinui(i yi ca ucigayi, lipsi(i de omenie, de mrire yi de
bucurie n via(. Vzndu-i, ceilal(i s-au ntrit yi mai mult, nct din clipa n care au
fost aresta(i, nu se mai lsau intimida(i yi nici nu mai ascultau de yoaptele
diavolului, ci mrturiseau f&r yovire c snt creytini.
36. Dup cteva observa(ii referentul continua astfel:
laiSUUl IHi C/.AWiA

lH{i
Ayadar, dup ce au avut parte de attea chinuri mucenicii yi-au ncheiat via(a
n cele mai diferite chipuri, mpletind Tatlui o singur cunun, dar cu felurite yi
variate flori. Se cuvenea doar ca atle(ii cei viteji, care au ndurat tot Ielul de lupte si
au biruit n chip att de strlucitor, s primeasc cununa cea mare a nemuririi.

37. Maturus, Sanctus, Blandina si Attalus au Iost aruncati la Iiare n amIiteatrul
municipal
37
, slujind drept obiect de desItare obsteasc pentru slbticia paginilor, cci
tocmai pentru noi crestinii a Iost rnduit o zi anume n care urmam s Iim sIsiati de
Iiare.
38. Maturus si Sanctus au Iost supusi si n amIiteatru la tot Ielul de chinuri ca si
cum nainte n-ar Ii avut destul de suIerit, dar mai ales Iiindc biruiser pe potrivnic, n
mai multe chipuri, avnd s dea lupta pentru cununa nssi, au suIerit acum din nou
loviturile de bice obisnuite, trrile si sIsierile Iiarelor slbatice si toate cte le striga si le
poruncea un popor nIuriat, iar la urma tuturor, punerea pe scaunul de Iier nrosit, de pe
care trupurile lor arse rspndeau un miros de carne Iript.
39. Dar nici n Ielul acesta paginii nu s-au potolit, ci s-au nIuriat si mai tare, vrnd
s nIrng cu totul rbdarea crestinilor, ns, ca si la nceput, ei n-au auzit din partea lui
Sanctus dect cuvntul mrturisirii (snt crestin), pe care-1 repeta ntr-una.
40. Asadar, ntruct n ciuda grelei si ndelungatei lor lupte crestinii tot mai erau
nc n viat, n cele din urm li s-a tiat capul
38
, n ziua n care au ajuns n locul unor
ntregi serii de lupte s se Iac ei nsisi priveliste lumii
39
.
41. Blandina a Iost spnzurat de un stlp, Iiind sortit s Iie sIsiat de Iiarele
slbatice: vzndu-o atrnat pe un Iel de cruce si auzindu-o rugndu-se ntr-una,lupttorii
crestini si sporeau curajul cci n lupta ei vedeau, si cu ochi trupesti, pe Cel ce se
rstignise pentru ei, ca s conving pe toti cei ce cred n El c tot cel ce ptimeste pentru
slava lui Hristos are parte de Dumnezeul cel viu.
42. Dar ntruct n ziua aceea nici o Iiar n-a vrut s se ating de ea, a Iost dezlegat
de pe stlp, a Iost dus din nou n nchisoare si pstrat pentru o nou lupt, pentru ca,
artndu-se biruitoare n mai multe lupte, s aduc sarpelui celui amgitor
40
osndirea
vesnic. Iar ea, cea mic, cea slab si cea dispretuit, care a mbrcat pe Hristos
41
, adetul
cel mare si nenvins, s ncurajeze pe Irati, nvingnd n multe chipuri pe vrjmas si
ncoronndu-se astIel cu cununa nestricciunii.

32. Biserica Apusean cinsteste pomenirea sIntului Potin la 2 iunie, pe cnd Biserica Rsritean tl
cinsteste att pe el, ct si pe sIntul Irineu, urmasul lui n scaun, la data de 23 august.
33. Dup cum se vede din desIsurarea lucrurilor, renegatii au Iost trecuti n rndul acuzatilor de drept
comun si vor Ii osnditi ca atare.
34. Variantele siriac si latin au Paraclet n loc de Duhul Tatlui.
3. Ps. 44, 14.
3(~. // Cor., 2, 1.
37. In urma spturilor executate n 1949 se pare c acest TO xoivov( amIiteatrul municipal) ar Ii
Iost situat lng conIluenta Ronului, n cartierul actual Lyon - Fourviere, cI. G. Bardy, 4.c. p. 1-16. Expresiile
T6 r,,j,6aiov si to xowov provoac greutti de traducere. S nsemneze poporul coloniei si cei din
conIederatia oraselor? Posibil, pentru a se da important lrgit spectacolului.
38. Asa se proceda de regul c|c|c n,r|iricc, P.S.B. 11, p. 12, dar si numeroase cazuri la M,r|irii
din P,|cs|in,, mai jos, n acest volum).
39. / 4r., 1, 9; |tr., 10, 33.
40. |s,i,, 17, 1.
41. R4n., 13, 14; G,|, 3, 27.
EUSEBIU DE CEZAREEA

171

43.Ca unul care era cunoscut de to(i, Attalus a fost cerut yi el de popor cu
multe strigte; de aceea fiind pregtit s lupte cu bun conytiin(, a intrat yi el n
aren. nainte el fusese ycolit temeinic n rndurile Bisericii creytine yi tot timpul s-a
distins ca un bun mrturisitor al adevrului.
44.Acum a fost yi el dus n amfiteatru avnd afrnat o tbli( pe care era scris
n latineyte: Acesta-i Attalus cel creytin
42
. !oporul fierbea de furie mpotriva lui.
Cnd guvernatorul a aflat c Attalus era roman a poruncit s fie dus la nchisoare,
unde mai erau yi al(ii, raportnd mpratului despre el yi ayteptnd hotrrea lui.
45.Rstimpul acesta n-a decurs pentru martiri nici n lenevire yi nici fr
folos
43
, ci prin rbdarea lor s-a artat mila cea nemsurat a lui Hristos, cci prin
cei vii, cei mor(i au nviat, iar martirii au iertat pe cei ce nu au mrturisit credin(a
44
,
nct s-a fcut mult bucurie mamei fecioare (Bisericii) fiindc pe cei ce i-a lepdat
ca mor(i i-a reprimit ca vii.
46.Cci prin mijlocirea martirilor yi-au revenit cei mai mul(i din cei care se
lepdaser de credin(, au fost nscu(i din nou yi cu timpul s-au ntremat, de aceea,
ntruct de acum au nv(at s pun mrturie pentru credin(, s-au prezentat la
tribunal ca s fie interoga(i iaryi de guvernator, cci Dumnezeu nu vrea moartea
pctosului, ci pocin(a lui
45
.
47.ntre timp Cezarul (Marcu Aureliu) a rspuns c cei care vor mrturisi c
snt creytini s fie puyi la cazne, n schimb cei care se vor lepda, aceia s fie
elibera(i
46
. $i ntruct ncepuse s se celebreze srbtoarea (rii de aici - la care
venea mul(ime mare de oameni din toate neamurile
47
- au fost aduyi la scaunul de
judecat, parc ar fi fost reprezenta(ie teatral, yi martiri, ca s fac plcere
mul(imilor. Din cauza aceasta guvernatorul a nceput noi interogatorii, iar celor
care se dovedeau a fi cet(eni romani li se tia capul, pe cnd pe ceilal(i i trimitea la
fiarele slbatice
48
.
48.Acum Hristos a fost preamrit cu toat strlucirea yi de ctre cei care
altdat se lepdaser, mrturisind de astdat c snt creytini, mpotriva
ayteptrilor paginilor. Ei au fost judeca(i aparte ca yi cum ar putea fi elibera(i, dar
mrturisind, au fost trecu(i n ceata martirilor. Au rmas ns neinteroga(i cei care
n-au avut nicicnd vreo urm de credin(, nici n-au ytiut ce e hain de nunt
49
,
nici fric de Dumnezeu
50
, adic fiii pierzrii
51
, aceia care yi prin mpotrivirea lor
blestem calea vie(ii.
42. Attalus era cettean roman, de aceea - potrivit uzantelor - li se scria pe o tblit vina, ca si
Domnului Iisus M,rcu, 1, 26).
43. II Pc|ru, 1, 8.
44. Adic s-au rugat pentru cei czuti ca s Iie iarsi primiti n Biseric, II 4r., 2, 7; 4i, 3, 13.
4. |cz., 12, 23; 33, 11.
46. n sensul hotrt de Traian.
47. La 1 august al Iiecrui an se adunau la Lyon reprezentantii cettilor din jur. T. Momm-sen, D,s
lc||rcicn d. js,rcn, Wien-Leipzig 1933, p. 112-113 .
48. Totusi lui Attalus nu i s-a tiat capul pentru c va Ii cerut multimea s-1 arunce la Iiare.
EUSEBIU DE CEZAREEA

172

49. To(i ceilal(i au rmas n Biseric. $i pe cnd i interogau, un oarecare
Alexandru, frigian de neam, medic de profesiune, care a petrecut mul(i ani n Galia,
cunoscut aproape de to(i pentru dreptatea lui fa( de Dumnezeu yi pentru
ndrzneala limbajului su (cci nu era lipsit de har apostolic)
52
, stnd cu trie
naintea tribunalului, ndemna pe creytini prin semne de aprobare s aib curaj
pentru mrturisire, ca yi cum el i-ar nayte din nou n dureri
53
.
50. Vzndu-1 cei din jurul scaunului de judecat yi nfuriindu-se pe cei care se
lepdaser mai nainte yi care acum s-au ntors la credin(, mul(imile au strigat
mpotriva lui Alexandru, spunnd c el este cel care a provocat aceast schimbare.
Auzind acestea guvernatorul i-a poruncit s se nf(iyeze naintea lui yi ntrebndu-1
cine este yi rspunznduri c este creytin, s-a nfuriat yi l-a osndit s fie aruncat yi el
la fiarele slbatice. $i ntr-adevr, a doua zi el a intrat n amfiteatru mpreun cu
Attalus, cci pe acesta guvernatorul l-a condamnat din nou la fiare numai ca s fac
pe plac mul(imii.
51. $i intrnd ei n amfiteatru, au trecut pe rnd prin toate uneltele nscocite
pentru chinuire, ndurnd pn la capt ntreaga tortur, aya c n cele din urm li
s-au tiat capetele. Alexandru n-a lsat ns s-i scape nici un geamt yi nici un
murmur, ci vorbea doar n inima sa cu Dumnezeu.
52. Iar Attalus cnd a fost pus pe scaunul de fier nroyit, ndat ce s-a
mprytiat miros de carne fript din trupul lui, a zis ctre mul(ime n limba latin:
Iat ce nseamn s mnnci oameni. Noi ns nici nu mncm oameni yi nici nu
facem ceva ru. ntrebat apoi ce nume are Dumnezeu, Attalus a rspuns:
Dumnezeu n-are nume cum are omul.
53. Dup toate acestea, n ultima zi a luptei cu fiarele, Blandina a fost adus yi
ea, din nou, mpreun cu !onticus, fratele ei, un bie(ay de cincisprezece ani. Cu
toate c n fiecare zi erau duyi ca s vad chinurile celorlal(i ca s-i sileasc s jure
pe zeii lor pgni, totuyi ei au rmas statornici lundu-i n rs pentru toate ncercrile
lor, nct mul(imea s-a nfuriat mpotriva lor fr s-i pese de vrsta copilului yi nici
s se ruyineze de tnra fecioar.
54. I-au supus deci la toate grozviile yi i-au fcut s treac prin tot felul de
chinuri silindu-i, pe rnd, pe fiecare, s jure pe zeii lor, dar n-au reuyit n planurile
lor, cci !onticus era ntr-adevr ncurajat de sora sa, nct pgnii au vzut c ea
este cea care-1 ncurajeaz yi-1 ntreyte; iar el rbdnd cu vitejie toate chinurile, yi-
a dat duhul.
55. Ultima dintre to(i, ca o vrednic mam, care yi-a ndemnat copiii la lupt yi
i-a trimis victorioyi n fa(a mpratului fericit
5
, cci a trebuit s treac yi ea
mpreun cu copiii ei prin toate luptele, fericita Blandina s-a grbit apoi s plece yi
49. Matei, 22, 11-13.
0. Rom., 2, 24.
1. Ioan, 17, 12.
2. Fapte, 4, 28-31.
3. Gal., 4, 19.
IISBIU O C/.ARA

lM
ea dup ei, bucurndu-se yi veselindu-se de sfryitul ei parc ar fi fost chemat la
osp(ul de nunt, iar nu spre a fi aruncat fiarelor.
56. Dup ce a fost biciuit, aruncat la fiare, ntins pe grtar, la urm a fost
pus ntr-o plas yi aruncat unui taur. Vreme ndelungat ea a fost aruncat de
animal n vzduh, dar nu sim(ea nimic la toate prin cte trecea pentru c ndjduia
n cele crezute yi vorbite cu Hristos. n cele din urm, i s-a tiat yi ei capul.
!aginii nyiyi au mrturisit c niciodat la ei n-a suferit o femeie attea yi uya de
crude chinuri.
57. Dar nici n felul acesta nu s-au domolit furia yi cruzimea paginilor fa( de
sfin(i, cci aceste treburi slbatice yi barbare erau nencetat tulburate de fiara cea
ngrozitoare - diavolul
55
, de aceea fiind greu de stpnit, furia lor s-a npustit
mpotriva cadavrelor.
58. Cci paginii nu s-au ruyinat nici dup ce au vzut c-au fost nvinyi pentru
c ei nu mai aveau judecat omeneasc, ci s-au aprins yi mai cumplit dect o fiar.
La rndul lor yi guvernatorul yi poporul artau fa( de noi aceeayi nedreapt ur ca
s se plineasc Scriptura: Cel nelegiuit s mai fac nelegiuiri, iar cel drept s fie yi
mai drept
56
.
59. $i ntr-adevr, pe cei care au murit sufoca(i n temni( pgnii i-au aruncat
la cini, pzindu-i cu grij noaptea yi ziua, ca s nu fie careva nmormntat de noi. La
vedere au fost lsate numai resturile pe care le-au lsat fiarele yi focul, fie buc(i
sfyiate, fie resturi arse, pe cnd capetele yi trupurile sfrtecate care rmseser
nengropate, au fost pzite straynic de ostayi zile de-a rndul.
60. Au fost yi din aceia care murmurau yi scryneau din din(i
57
cnd se uitau la
aceste resturi pentru c n-au primit o pedeaps yi mai mare, n vreme ce al(ii rdeau
yi-yi bteau joc, preamrind pe idolii lor care au adus creytinilor o astfel de
pedeaps.n schimb, cei care mai dovedeau o oarecare omenie, prnd c sufer
oarecum alturi de ei, ocrau repetnd mereu: Unde este Dumnezeul lor? Ce le-a
ajutat religia pe care au ales-o n locul vie(ii?
61. Dac la ei exista att de mare deosebire de preri, singura noastr durere
era aceea c nu puteam s ngropm n pmnt trupurile martirilor. Nici noaptea nu
ne ajuta la aya ceva, nici banii nu-i convingeau pe ostayi yi nici rugmintile noastre nu-
i nduiosau, pzindu-i n tot chipul, ca si cum cine stie ce mare cstig ar Ii avut dac i-ar Ii
lsat Ir mormnt.
62.Pe lng acestea, el mai aduga: Asadar, trupurile mucenicilor au Iost
batjocorite n tot chipul si lsate n aer liber vreme de sase zile; dup aceea au Iost arse si
preIcute n cenus, pe care apoi nelegiuitii au aruncat-o n Iluviul Ron, care curge prin
apropiere
8
, ca s nu mai rmn pe pmnt nici o urm de ele.
4. 11 M,c,oci, 7, 21-23; 27-29; 41.
. Pe bun dreptate se ntreab cercettorii (Bardy, 4.c. II, p. 21), cum se explic cruzi-
mea att de mare a multimilor pgne din Lyon. Din cei vreo 48 de martiri lyonezi cel putin 1/3
ciuu orientali. Lista martirilor n-a mai strns-o Eusebiu (poate va Ii Icut-o n Colectia pier-
dut), ci M,r|ir4|4giu| ieronimian si Grigorie de Tours.
,
r
)(i. 54c, 22, 11. 7.
,5|c, 7, 4.
IISBIU O C/.ARA

lM
63.Pgnii au Icut acestea gndindu-se c ar putea nvinge pe Dumnezeu si c
martirii vor Ii lipsiti de o nou nastere, cci ziceau: S nu mai aib ndejdea nvierii,
datorit creia snt convinsi c introduc la noi o credint strin si nou, dispretuiesc
chinurile si snt gata s mearg la moarte cu bucurie; s vedem acum dac vor mai nvia si
dac Dumnezeul lor le mai poate ajuta s scape din minile noastre!
II
Cg 2artirii iubiji de Du2nezeu pri2eau pe
cei cgzuji n per8ecujie yi-i vindecau

1.Iat ce ntmplri au dat peste Bisericile lui Hristos n vremea mpratului despre
care vorbim. Ne putem usor nchipui, dac Iacem o ct de scurt judecat, c ceea ce a
avut loc aici s-a ntmplat si n celelalte provincii
9
. Se cuvine, dar, s mai subliniem n
mod deosebit din aceast scrisoare cteva pasaje, din care s se vad cum snt zugrvite cu
nsesi cuvintele lor buntatea si iubirea de oameni a martirilor respectivi
60
.
2.Ei s-au Icut urmtori si imitatori ai lui Hristos, cel care Iiind chipul lui
Dumnezeu, nu rpire a socotit a Ii ntocmai cu El
61
, dar cu toate c se aIlau ntr-o slav
att de mare, mrturisind (pe Hristos) nu o dat sau de dou ori, ci de multe ori, pe cnd
erau sIsiati de Iiare si avnd pe tot trupul arsuri, snge-rri si rni, nu numai c nu s-au
numit pe ei nsisi martiri, ci nu ne-au lsat nici pe noi s le spunem acest nume, ci dac
vreodat careva dintre noi i numea martiri n grai ori n scris, ei ne mustrau amarnic.
3.Cci ei rezervau acest nume numai lui Hristos, singurul martor adevrat si
credincios
62
, cel nti nscut din morti, nceputul vietii n Dumnezeu
63
. E drept c si
aminteau de martirii trecuti din aceast lume si ziceau: Aceia, da, snt ntr-adevr martiri,
pe care Hristos i-a nvrednicit s-i ia la Sine prin mrturisire, pecetluind cu moartea
mucenicia lor, pe cnd noi abia dac sn-
tem niyte bie(i yi smeri(i mrturisitori. Rugau chiar cu lacrimi pe fra(i, ca unii care
au nevoie, ca yi aceytia s fac rugciuni necontenite pentru sfryitul lor.
4.Cci chiar yi dac dovedeau prin fapte tria mrturisirii dovedindu-se a fi
adevra(i eroi prin statornicie, rbdare yi curaj, totuyi din fric fa( de Dumnezeu
opreau pe fra(i s-i numeasc martiri.
5.$i ndat, dup aceea: S-au smerit atunci sub mna cea puternic prin care
snt nl(a(i acum
64
, atunci pe to(i i aprau, pe nimeni nu osndeau; pe to(i i
dezlegau yi pe nimeni nu legau
65
. Se rugau yi pentru cei care-i chinuiau cumplit ca yi
$tefan martirul cel desvryit care zicea: Doamne, nu le socoti lor pcatul acesta
66
.
Or, dac el se rugase pentru cei care-1 ucideau cu pietre, atunci cu att mai mult s-a
rugat pentru fra(i.
=X. ConIluenta Ronului cu Saone era n antichitate ceva mai n sus dect este azi. Nu se poate preciza n
care portiune a Iluviului vor Ii Iost aruncate osemintele martirilor.
9.Si totusi nu se cunosc alte cazuri de martiraje n ultimii ani ai domniei lui Marc Aureliu.
60.Nu se stie de ce a revenit att de trziu Eusebiu cu aceste adaosuri.
61.i|i5., 2, 6.
62.Mdpxuc 54c, 3, 14.
63.4|., 1, 18; 54c, 1, ; ,5|c, 3, 1.
KW'.U . Cli/.AU.KA

6.$i dup cteva cuvinte referatul continu astfel: Din cea mai curat dragoste
au luptat ei lupta cea mai grea mpotriva vrjmayului
67
pentru ca odat strns de gt
fiara s sloboad afar teferi pe cei despre care ea-yi nchipuise c i-a nghi(it de tot.
Cci ei nu se artau trufayi fa( de cei czu(i
68
, ci printr-o milostivire cu adevrat
printeasc mai curnd le-au fcut parte din bunurile pe care le aveau din belyug,
vrsnd pentru ei lacrimi bogate naintea Tatlui.
7.Via(a au cerut-o yi li s-a dat
69
, iar ei au mprtyit-o yi celor de aproape
atunci cnd s-au ntors la Domnul cu totul biruitori. $i ntruct totdeauna au iubit
pacea yi pe noi mereu spre pace ne-au ndrumat, de aceea s-au yi dus la Dumnezeu cu
pace fr s fi lsat mamei jale yi nici fra(ilor tulburare yi lupt, ci lsndu-le doar
bucurie, pace, n(elegere yi dragoste
70
.
8.Aceast istorisire despre dragostea pe care ferici(ii martiri o aveau fa( de
fra(ii czu(i poate fi de folos din pricina purtrii neomeneyti yi fr de mil a celor
care s-au artat mai trziu lipsi(i de ndurare fa( de mdularele trupului lui
Hristos
71
.
III
Ce tedenle a atut in somn mucenlcu| Atta|us?
1. Aceeayi scriere despre martirii aminti(i con(ine yi o alt istorisire vrednic de
pomenit, de aceea cred c nu se va supra nimeni dac vom aduce-o la cunoytin(
cititorilor. Iat despre ce e vorba.
64. I Pc|ru, 5, 6.
6. M,|ci, 16, 19; 18, 18.
66. ,5|c, 7, 60.
67. Adic mpotriva diavolului.
68. G,|, 6, 4.
69. Ps., 20, 4.
70. G,|., 5, 22.
71. Aluzie la secta rigorist a novatienilor, despre care Eusebiu d multe amnunte n
|s|4ri, sa, ndeosebi n cartea a sasea VI, XLIII, 1-18.
u13 - EUSEBIU DE CEZAREEA
176
2.ntruct unul dintre ai lor (crestini), Alcibiade, ducea nc de mai nainte o viat
Ioarte aspr, nevoind s pun nimic n gur dect pine si ap
72
si ntruct acest Iel de
viat a continuat si n nchisoare, i s-a artat lui Attalus o vedenie, dup ntia sa lupt pe
care a suportat-o n amIiteatru, spunndu-i c Alcibiade nu Iace bine lepdndu-se de
ceea ce Dumnezeu a creat si prin aceasta d altora prilej de sminteal.
3.Alcibiade s-a lsat convins: mnca de acum Ir alegere si multumea lui
Dumnezeu pentru toate. Cci harul lui Dumnezeu nu-i lsa necercetati, ci Duhul SInt i
sItuia n toate.
4.ntruct ucenicii lui Montan mpreun cu Alcibiade si Teodot ncepuser nc de
pe atunci s rspndeasc printre multi ideile lor de proorocie si Ioarte multele minuni ale
harismelor dumnezeiesti care se svrseau pn atunci n diIeritele biserici ddeau
oamenilor motiv s se cread c acesti oameni aveau si darul proorociei, si ntruct s-a
iscat o nentelegere din aceast pricin, Iratii din Galia si-au Iormulat, la rndul lor, si ei
prerea proprie despre aceste probleme, si anume o prere nteleapt si Ioarte ortodox.
La aceasta au mai adugat si diIerite scrisori despre martirii care si-au sIrsit viata printre
ei, scrisori pe care le compuseser pe vremea cnd Iratii lor se aIlau nc n ctuse si pe
care le trimiseser att Iratilor din Asia si Frigia, ct si lui Eleuteriu, care era pe atunci
episcop de Roma, prin care se urmrea paciIicarea Bisericilor.

Ce mrturle ddeau martlrll desre lrlneu
1.n epistola lor ctre episcopul Romei, despre care am mai vorbit, martirii
vorbeau Irumos si despre Irineu, care pe atunci era deja preot al comunittii din Lyon,
dnd despre el Ioarte multe mrturii, dup cum arat textual nsesi cuvintele lor:
2.Ne rugm, printe Eleuterie, ca scrisoarea noastr s te gseasc n bucurie att
ct si alte dati. Am ncredintat cu aducerea acestei scrisori pe Iratele si nsotitorul
73

nostru Irineu si-ti cerem s-1 primesti ca pe un rvnitor al testamentului lui Hristos, cci
dac am sti c situatia n care se aIl ndreptteste pe cineva, atunci ti l-am Ii recomandat
n primul rnd ca pe un preot al Bisericii, cum de Iapt si este.
3.Ce rost are s nsirm dup scrisoarea amintit lista martirilor morti Iie prin
tierea capului, Iie aruncati ca hran Iiarelor, Iie morti n nchisori, precum si numrul
celor care au adus mrturie pentru credint, dar care totusi au
72. S-a bnuit c Alcibiade ar Ii Iost montanist, dar nu e sigur. Au Iost multe grupri rigo-
riste n primele secole.
73. 54c, 1, 9.
EUSEBIU DE CEZAREEA

177
rmas n via(? !entru oricine ar dori-o, va fi uyor s urmreasc aceste liste foarte
amnun(ite lund n mn epistola care, dup cum am zis, a fost introdus de noi n
colec(ia martirilor
74
.
Acestea au fost, ayadar evenimentele care au avut loc sub Antonin
75
.

V
Dumneteu a rlmlt ruga cretlnl|or trlml(ind
|oale |ul Marcu Aure|lu

1. Despre fratele mpratului, Cezarul Marcu Aureliu
76
, se istoriseyte c odat
pe cnd yi rnduia ostayii s nceap lupta mpotriva germanilor yi a sar-ma(ilor se
afla n mare strmtorare pentru c armata era greu chinuit din pricina lipsei de
ap. Atunci ostayii din aya numita legiunea Melitenei potrivit credin(ei care i-a
ajutat de atunci yi pn azi n luptele lor cu duymanii, au nge-nunchiat cum le este
obiceiul s se roage, nl(nd rugciuni fierbin(i ctre Dumnezeu.
2. Chiar yi numai artarea unei astfel de priveliyti a impresionat pe duymani,
dar se istoriseyte c s-a ntmplat un fapt yi mai surprinztor: fcnd rugciuni
zeilor, o furtun puternic a pus repede pe fug pe vrjmayi fugrindu-i nimicitor,
n timp ce ploaia a nviorat pe cei care mai nainte erau ct pe aci s piar de sete.
3. Aceast istorisire e descris yi de niyte scriitori care snt ndeprta(i de
nv(tura noastr yi care s-au strduit s scrie despre mpra(ii de care vorbim,
dar ea e cunoscut yi ntre ai noytri. ns ntruct snt strini de credin(a noastr,
istoricii din afar, chiar dac relateaz faptul ca ceva ieyit din comun, totuyi ei nu
recunosc cum c faptul a avut loc n urma rugciunii svryite de ai noytri
77
. Ca
unii care iubesc adevrul, scriitorii noytri relateaz faptul ntr-un mod simplu yi
cinstit.
4. !rintre aceytia din urm am putea numra pe Apolinarie
78
, care istoriseyte
c de atunci legiunea care n urma rugciunii a svryit minunea a primit de la
mprat un anumit nume legat de acel eveniment: n limba latin ea a fost numit
legio fulminatrix
79
.
74. Aceeasi lucrare a lui Eusebiu - din pcate pierdut - si despre care vorbeste n multe locuri V.
PreIata; VI, XXII, 8 etc.
7. A se vedea aici n nota nr. 2 n aceast carte.
76. Poate c e vorba de campania din anul 172. Dio Cassius, His|. r4n., LXXI, 8-10.
77. Dintre scriitorii pgni (din aIar, cum i numeste Eusebiu) ctiva au relatat cazul atribuindu-1
rugii mpratului, respectiv magului egiptean HarnuIis. n plus, senatul roman a ridicat lui Marc Aureliu si a
btut si monede n cinstea acestui miracol. Dintre istoricii proIani care au relatat cazul amintim pe Iulius
Capitolinus Vi|, M. urc|ii, 24), Claudius Apolinarius (n VI. 4ns. H4n4rii carm. 28), Themistius ,rc c
cc, n,i in5jrj|c,scj din|rc tir|ufi?discurs) si Dio Cassius His|. r4n. 71, 8).
78. Acest Apolinarie, despre care s-a pomenit mai sus (IV, 12) ar Ii putut Ii sursa din care se
documenteaz Eusebiu. Din neIericire, lucrarea lui s-a pierdut.
EUSEBIU DE CEZAREEA

178
5. Martor vrednic de ncredere ne-ar putea fi n aceast privin( yi Tertulian:
ntr-o apologie n favoarea credin(ei, pe care a adresat-o senatului yi despre care am
mai amintit yi pn acum
80
, el confirm aceast ytire cu o argumentare mai
temeinic yi mai concludent
81
.
6. Cci el nsuyi scrie c yi pe vremea sa circulau niyte scrisori date de prea
luminatul mprat Marcu (Aureliu)
82
, n care mrturiseyte c pe cnd armata sa era
amenin(at s moar de sete ea a fost salvat de rugciunile creytinilor, dup care
adaug c amenin(a cu moartea pe cei care ncercau s prasc pe ai noytri.
7. $i tot acolo acelayi scriitor mai adaug: Ce fel de legi mai snt yi cele pe
care le dau mpotriva voastr numai cei nelegiui(i yi nedrep(i yi cruzi, pe care nici
Vespasian nu le-a respectat, cu toate c biruise pe iudei yi pe care yi Traian le-a
zdrnicit n parte atunci cnd a oprit urmrirea creytinilor yi pe care nu le-a
aplicat nici Adrian, cu toate c ddea o aten(ie pn yi celor mai curioase zvonuri,
de altfel ca yi cel care se numea !iui, care nici el nu le-a respectat?
83

Dar despre aceste lucruri cread oricine ce va vrea.
84

8. S mergem, dar, mai departe cu expunerea istoriei noastre. !otin yi-a
ncheiat yi el via(a murind ca martir la o vrst de 90 de ani mplini(i, deodat cu
martirii din Galia. Dup el, la conducerea episcopiei de Lyon, a urmat Irineu. Dup
cte am aflat, n tinere(ea lui, Irineu ascultase predicile lui !olicarp.
9. n cea de a treia carte a scrierii Contra eretll|or Irineu stabileyte ordinea
n care au urmat la conducere episcopii Romei pn n vremea lui Eleuteriu, despre
care am mai amintit tocmai cnd am relatat cele ntmplate n vremea lui, ntruct
tocmai pe vremea lui yi-a compus scrierea. Iat cum se exprim el:
85

VI
lsta elscol|or Romel
1. Dup ce au ntemeiat yi rnduit Biserica, ferici(ii apostoli au pus n fruntea
treburilor episcopale pe Lin, acela despre care aminteyte !avel n epistola sa ctre
Timotei
86
.
79. Numirea legio Iulminatrix e mai veche dect M. Aureliu si, potrivit lui D. Cassius ;4.c, LV, 23, ),
practica un cult deosebit, nchinat lui Zeus eraunos.
80. Mai sus II, II, 4; XXV, 4; III, XXXIII, 3.
81. 54|4gc|icu| V, 6.
82. E vorba de anexa a doua (inserat dup Prima Apologie a lui Iustin) (cea j|rc Scn,|) scris
aIirmativ de mpratul M. Aureliu n legtur cu biruinta acestei legiuni Iulminatrix. Scrisoarea e apocriIa
(Iustin, 54i. |, n P.S.B. 3, p. 73-74).
83. Tertulian, 54|4g. V, trad. rom. p. 46.
84. Eusebiu nu poate preciza data evenimentului, argumentarea nici n-o caut: cread oricine ce va
vrea.
KUSRBIU UE CKZAKKKA

17
2. Acestuia i urmeaz Anaclet, iar dup el, ca al treilea dup apostoli, e ales ca
episcop Clement, care vzuse yi el de asemenea pe ferici(ii apostoli yi a vorbit cu ei,
predica apostolilor rsunndu-i nc n urechi yi avnd vie tradi(ia lor naintea
ochilor. De altfel, el nu era singur n situa(ia aceasta, cci triau nc mul(i din cei
care primiser nv(tura de la apostoli.
3. !e vremea lui Clement s-a iscat o grea tulburare n Biserica din Corint, de
aceea Biserica Romei a trimis corintenilor o foarte nsemnat epistol ca s-i
readuc la pace yi ca s le rennoiasc credin(a aya cum fusese ea primit de la
apostoli.
$i ndat dup aceea acelayi Irineu adaug:
4. Acestui Clement, primul care i urmeaz este Evarest; n urma lui Evarest
vine Alexandru, dup care, ca al yaselea ncepnd de la apostoli, e rnduit Sixt; dup
el Telesfor, care a mrturisit n chip minunat; dup aceea Higin, n urma lui !ius yi
dup acesta Anicet, iar dup ce Sotir a urmat lui Anicet, iat c acum, ca al zecelea
dup apostoli, de(ine serviciul episcopal Eleuteriu.
5. n aceeayi ordine yi n aceeayi rnduial s-a pstrat n Biseric tradi(ia
apostolilor yi tot aya a ajuns pn la noi yi propovduirea adevrului
87
.

VII
in tlmu| ace|a cretlnll ateau inc daru| mlnunl|or

1. Aya ne spune Irineu n cele cinci cr(i ale sale, pe care le-am amintit mai
nainte
88
yi crora le-a dat titlul: Combatere l imotrltlre |a tlln(a cea
mlnclnoas"
9
yi ele consun ntru totul cu ceea ce am istorisit mai nainte. n cea
de-a doua carte a aceleiayi lucrri el afirm c n vremea lui existau nc n unele
Biserici dovezi despre o lucrare plin de minuni, despre care zice:
2. Ereticii n-aveau putere s nvie vreun mort, aya cum au fcut-o Domnul yi
apostolii prin rugciunea lor sau cum s-a ntmplat adeseori n comunit(ile fra(ilor,
cnd din diferite motive ntreag Biserica din cte un (inut se ruga cu post ndelungat
(i cu rugciuni si sufletul mortului se ntorcea iaryi ntreg yi omul devenea rodul
rugciunilor sfin(ilor
0
. $i apoi n alt loc:
3. Dac ereticii ar spune c faptele Domnului ar fi fost numai niyte nluciri, i
putem trimite la cr(ile proorocilor yi din ele vom arta c toate au fost proorocite
despre El aya dup cum s-au ntmplat yi c nu exist dect un singur Fiu al lui
Dumnezeu. De aceea ntru numele Lui yi svryesc adevra(ii Si ucenici, potrivit
darului primit de la El
91
, tot felul de fapte de ajutorare.
H<>. II Tim., 4, 21.
87. Supra, nota 85.
88. IU, XIII; XV; XXXIV. 8<).
I Tim., C, 20.
KUSRBIU UE CKZAKKKA

17
4. ntr-adevr, unii scot demoni cu adevrat n aya fel nct adeseori tocmai cei
care au fost cur(i(i de duhuri rele cred yi rmn n Biseric. Al(ii au darul de a
cunoayte viitorul, de a tlcui artrile yi cu cuvintele proorocilor; al(ii vindec pe
bolnavi, nsntoyindu-i doar prin punerea minilor; chiar yi azi - dup cum am
amintit - unii mor(i au fost nvia(i yi au petrecut cu noi un numr apreciabil de ani.
5. !e scurt, nu-i cu putin( s spunem numrul harismelor, pe care Biserica din
toat lumea le primeyte de la Dumnezeu ntru numele lui Iisus Hristos, Care a fost
rstignit pe vremea lui !on(iu !ilat yi cu ajutorul crora svr-yeyte fapte bune chiar
yi n folosul paginilor fr s nyele pe nimeni yi fr s cear bani pentru aceasta, ci
aya, fr plat, cum le-a primit de la Dumnezeu
92
, tot aya le mparte yi ea
93
.
6. Iar n alt loc acelayi Irineu scrie: Dup cum am auzit spunndu-se n
Biseric, mul(i fra(i au harisme profetice yi, prin puterea Duhului, griesc n tot felul
de limbi, tlcuind oamenilor cele ascunse, dup cum e de folos, explicnd tainele
lor
94
.
Atta despre faptul c s-a pstrat pn n vremurile de care ne ocupm puterea
de a svryi minuni.

VIII
Ce tlrl ne aduce lrlneu desre Sflnte|e Scrlturl
1. ntruct nc de la nceputul acestei lucrri
95
am fgduit s reproducem la
momentul potrivit cuvintele primilor presbiteri yi ale scriitorilor bisericeyti, prin
care ei au transmis n scris tradi(iile ajunse pn la noi despre Scripturile canonice,
yi deoarece Irineu este unul din aceytia, vom reproduce cteva pasaje din opera lui.

2.n primul rnd cele privitoare la Sfintele Evanghelii n limba lor, cam pe
vremea cnd !etru yi !avel propovduiau la Roma vestea cea bun, punnd astfel
temeliile Bisericii de acolo.
3.Apoi, dup ce apostolii se rspndiser, Marcu, ucenicul yi tlmaciul lui
!etru, ne-a lsat yi el n scris cele propovduite de !etru. Ct despre Luca, nso-
(itorul lui !avel, a compus yi el o Evanghelie dup predica auzit de la !avel.
4.In sfryit ucenicul Domnului, cel care s-a aplecat pe pieptul Lui
96
, a scos yi el
o Evanghelie pe cnd petrecea n Efesul Asiei
97
.
5.Acestea snt, ayadar, ytirile date n cea de a treia carte de autorul despre care
am vorbit. Iat cum se exprim el n cea de a cincea carte a sa despre Apocalipsa lui
90. Irineu, 4n|r, crczii|4r II, XXXI, 2.
91. |fcs., 4, 7.
92. M,|ci, 10, 8.
93. Irineu, 4n|r, crczii|4r II, XXXII, 4.
94. Irineu, 4.c. V, VI, 1.
9. n legtur cu Irineu suna Iortat expresia primii sau vechii preoti.
96. Ioan, XIII, 2; XXI, 20.
97. Irineu, 4n|r, crczii|4r III, I, 1.
98. 54c, 13, 18.
99. Irineu, 4.c. V; XXI, 1.

100. Irineu, 4.c. V, XXX, 3 (citat aici III, XVIII, 3).
101. Irineu, 4.c. III, XVI, 5 | |4,n, 2, 18-22; III, XVI, 8- / |4,n, 4, 1-3.
102. Irineu, 4.c. IV, IX, 2 Pc|ru, 1, 8; 4.c, IV, XVI, -/ Pc|ru, 2, 16.
103. Irineu, 4.c. IV, XX, 2-Herma P4s|. 1. Trad. rom. P.S.B., 1, 241.
104. Irineu, 4.c. IV, XXXVIII, 3|nf., S4|. 6, 20.
10. Irineu, 4.c. IV, XXVII, 1-2; XXIII, 1; XXX, 1; XXXI, 1; XXXII, 1.
EUSEBIU DE CEZAREEA

181
Ioan yi despre n(elesul numrului lui antihrist:
98
Aya se preini lucrurile yi
numrul acesta l ntlnim n toate manuscrisele vechi. Faptul accsia l
mrturisesc cei care au vzut pe Ioan cu ochii lor, iar n afar de aceasta ne spune yi
ra(iunea c numrul fiarei e format dup felul n care grecii numr literele
numelui
99
. Iar ceva mai ncolo zice despre acelayi nume:
6.Nu greyim dac afirmm ceva cu siguran( despre numele lui antihrist cci
dac ar fi trebuit s localizm hotrt numele lui n mprejurrile de astzi, atunci ar
fi spus-o yi cu gura cel ce a vzut el nsuyi descoperirea, cci nu-i prea de mult de
cnd a fost vzut aceast descoperire, ci foarte aproape de zilele noastre, yi anume
spre sfryitul domniei lui Domi(ian
100
.
7.Ayadar acestea le spune Irineu despre Apocalipsa. El aminteyte yi despre
ntia epistol a lui Ioan, aducnd despre ea numeroase mrturii
101
yi, probabil, yi
despre ntia epistol a lui !etru
102
, !storu| (lui Herma), pe care nu numai c-1
cunoayte, ci chiar l yi citeaz, spunnd: Bine spune Scriptura: s crezi mai nti c
exist numai un singur Dumnezeu, Care a creat yi rnduieyte totul. $i celelalte
103
.
8.Mai foloseyte yi cteva cuvinte scoase din n(elepciunea lui Solomon, cnd
zice cam aya: Vederea lui Dumnezeu duce la nemurire, iar nemurirea te apropie de
Dumnezeu
104
. Mai departe aminteyte yi de Memorll|e unui presbi-ter apostolic, al
crui nume l-a trecut sub tcere yi pomeneyte doar de alt scriere a lui, Ex|lcrl |a
Sflnte|e Scrlturl
105
.
9. Aminteyte yi de Iuitln Martirul, fi de Ignatie, folosind dovezi scoase din
scrierile lor
106
, mai fgduieyte c combate tntr-o lucrare aparte yi pe Marcion,
folosindu-se de nseyi scrierile lui
17
.

10.Iat apoi ce spune textual despre traducerea Celor yaptezeci yi despre
inspira(ia Scripturilor: Dumnezeu S-a fcut ayadar om yi astfel Domnul nsuyi ne-a
mntuit, dndu-ne semnul fecioarei, dar nu aya cum zic cei care yi azi ndrznesc s
tlmceasc cuvntul Scripturii: Iat, fecioara va lua n pntece yi va nayte fiu
108
,
n felul n care au fcut-o Teodotion din Efes yi Achila din !ont, prozeli(i iudei yi
unul yi cellalt, n urma crora ebioni(ii spun c Hristos S-a nscut din Iosif
109
.
11.Dup care adaug ceva mai departe: nainte ca romanii s-yi fi ntemeiat
mpr(ia, pe cnd macedonenii stpneau nc Asia, !tolemeu, fiul lui Lagos, foarte
doritor de a-yi mbog(i biblioteca organizat de el la Alexandria cu cele mai bune
cr(i ale tuturor oamenilor, a cerut locuitorilor Ierusalimului Scripturile traduse n
limba elin.
12.Ca unii care erau yi ei supuyi acelorayi macedoneni, au trimis lui !tolemeu
pe cei mai buni cunosctori ai Scripturilor yi care cunoyteau amndou limbile, 70 de
btrni. $i ntr-adevr, Dumnezeu a lucrat aici dup cum a vrut,
13.cci voind s pun la ncercare ndemnarea fiecruia din ei, !tolemeu a
106. Irineu, 4.c. IV.VI, 2; V, XVIII, 4.
107. Irineu, 4.c. I, XVII, 4.
108. |s,i,, 7, 14; Iustin, Di,|4g XLVII, 1.
109. Irineu, 4.c. III, XXI, 1.
110. Dup cum ne relateaz |5is|4|, |uiris|c,, diadohul !tolemeu Filadelful (286-247 . Hr.) a
poruncit s se traduc n greceyte - la ndemnul bibliotecarului su Demetriu - cr(ile !entateuhului.
Aya a luat fiin( traducerea de ctre cei 72 de nv(a(i evrei cunoscut sub numele Septuaginta. Cf.
|c||rc d'ris|cc , Pni|4cr,|c par A. !elletier, !aris, 1962. Sub urmayul su !tolemeu Evergetes s-au
tradus yi celelalte cr(i ale V. Testament.
EUSEBIU DE CEZAREEA

182
grijit s nu se deosebeasc deloc con(inutul Scripturilor dac ei ar lucra uni(i la
traducere, de aceea i-a despr(it pe unii de al(ii yi le-a poruncit tuturora s traduc
aceleayi cr(i, pn s-au terminat toate Scripturile.
14.Iar cnd s-au ntlnit din nou cu !tolemeu
110
yi au fcutcompara(ie ntre
traducerile unora yi ale altora, Dumnezeu S-a preamrit yi Scripturile au fost re-
cunoscute ntr-adevr ca dumnezeieyti, cci to(i exprimar aceleayi idei n aceleayi
cuvinte de la nceput pn la sfryit, aya nct pn yi paginii yi-au putut da seama c
Scripturile au fost traduse sub insuflarea lui Dumnezeu.
15.$i nu-i nici o mirare n ceea ce a lucrat Dumnezeu, El care atunci cnd
Scripturile se nimiciser n timpul robiei poporului de pe vremea lui Nabuco-
donosor yi cnd dup 70 de ani mai trziu iudeii se rentoarser n (ar yi cnd acelayi
Dumnezeu a inspirat pe vremea lui Artaxerxe, regele peryilor, pe preo-
tul Ezdra
111
din tribul lui Le vi, ca s refac toate cuvintele proorocilor de pn
atunci yi s ayeze din nou pentru popor Legea dat de Moise
112
. Atta despre Irineu.
LX.
Elscoll dln tremea imratu|ul Comodus
Dup ce Antohin stpnise imperiul vreme de nousprezece ani
113
, puterea o
preia Comodus. n primul lui an de domnie peste bisericile Alexandriei a fost ayezat
Iulian dup o pstorire de 12 ani a lui Agripin.
X
!anten fl|osofu|
1. $coala credincioyilor din Alexandria o conducea pe atunci un brbat foarte
vestit pentru erudi(ia sa. Numele lui era !anten
114
. Dup un vechi obicei exista la ei
un didascaleion al ytiin(elor sacre, care s-a pstrat pn n vremea noastr yi ytim
c el e condus de cei mai capabili brba(i n filosofie yi teologie
115
. Se istoriseyte c cel
de care vorbim era pe vremea aceea printre cei mai strluci(i cci ieyise din ycoala
filosofic zis a stoicilor.
2. Se spune c dovedea atta rvn yi nclinri att de ndrzne(e fa( de
cuvntul sfnt, nct pentru vestirea Evangheliei lui Hristos a fost privit ca un apostol
al popoarelor din Rsrit, ajungnd aceast lucrare chiar pn n India
116
. Cci n
vremea aceea existau nc mul(i vestitori ai Evangheliei Domnului, care n rvna lor
dumnezeiasc de a imita pe apostoli se strduiau s contribuie la creyterea yi zidirea
cuvntului dumnezeiesc.
3. Se pare c yi !anten a fost dintre aceytia yi de aceea se yi spune c a mers
pn n India, iar acolo se zice c i-a luat-o nainte Evanghelia dup Matei, pe care a
aflat-o la niyte localnici care cunoyteau nv(tura creytin; la oamenii de acolo
propovduise Bartolomeu, unul dintre apostoli, lsndu-le Evanghelia dup Matei n
limba ebraic pstrat pn n timpul de care vorbim. !e temeiul numeroaselor sale
KU8EH1U O CZAREA

183
isprvi !anten ajunse conductorul ycolii din Alexandria, explicnd oral yi n scris
comorile nv(turii dumnezeieyti.
XI
C|ement dln A|exandrla
1. Tot cam n vremea aceea s-a fcut foarte cunoscut prin studierea Sfintei
Scripturi Clement, omonim cu acel ucenic al apostolilor care condusese pe vremuri
Biserica Romei.
2. n Hlotlott| (Schi(ele) ale el aminteyte pe !anten cu numele, soco-
tindu-1 dasclul su, fapt pe care ni-1 las s-1 n(elegem yi n prima carte a
Stromate|or (covoare) sale atunci cind aminteyte pe cei mei vesti(i urmayi ai
apostolilor, cu care a stat el n legtur, zicnd textual:
3. Aceast scriere nu-i o lucrare scris cu art spre a m luda, cci n ea snt
adunate nsemnri pentru btrne(e, un leac mpotriva uitrii, simple reproduceri,
simple schi(e dup nv(turile strlucitoare yi pline de via( ale acelor ferici(i yi cu
adevrat vrednici brba(i, pe care m-am nvrednicit yi eu s-i ascult.
4. Dintre aceytia unul este un ionian, care locuia n Grecia; al(ii snt din Grecia
Mare, unul din ei din Celo-Siria, altul din Egipt, altul din Anatolia, unul era din
Asiria, altul era din !alestina, un evreu din naytere
117
. n cele din urm am ntilnit
un altul - dar primul n puterea cuvntului yi a gndirii -, alturi de el am aflat
odihn sufletului meu; l-am gsit n Egipt unde era ascuns
118
. Dasclii aceytia care
pstrau tradi(ia cea adevrat, care vine direct de la Sfin(ii Apostoli, de la !etru,
Iacov, Ioan yi !avel, tradi(ie transmis din tat n fiu -deyi pu(ini fii seamn cu
prin(ii - au ajuns pn la noi yi au depus n sufletele noastre acele frumoase semin(e
strmoyeyti yi apostolice
119
.

XII
Elscoll de lerusa|lm

1.!e acele vremuri era n mare faim ca episcop de Ierusalim Narcis, care-i
cunoscut chiar yi pn azi de ctre mul(i. El era cel de al 15-lea urmay dup rscoala
iudeilor din timpul mpratului Adrian yi noi am artat, n legtur cu timpul acela,
c ncepnd de atunci comunitatea de acolo s-a format din pgni dup ce se
terminase cea din tierea-mprejur yi astfel primul episcop luat dintre pgni a fost
Marcu
120
.
111.Ezdra, 9, 38-41.
112.Irineu, 4.c. III, XXI, 2. Se observ c Eusebiu relateaz aici lucrurile cam simplist.
113.Intre 161-180.
114. Panten e o Iigur putin cunoscut. Un cercettor (H. Marrou, . Di4gnc|c, Paris 192)
ti atribuia epilogul acestei epistole. Oricum, se pare c el va Ii Iost activ si n scris (raIt, 4.c. 23).
11. Nici Eusebiu nu stie lucruri prea sigure despre scoala-catehetic din Alexandria.
I 16. India sau Arabia sudic? se ntreab Harnack Missi4n... II, 698).
117. Nu ytim cine vor ii fost cei viza(i: din Ionia, s fi fost Meliton din Sardes, din Siria, Ta(ian sau
Bardesan evreul, Teofil, din Cezareea ori Teodot, gnosticul, zice G. Bardy, 4.c. p. II, 41. n orice caz, se
poate vedea yi de aici universalitatea cunoytin(elor lui Clement, care citeaz n S|r4n,|c sale numai pe
!laton de peste 500 de ori.
118. Text ntrerupt. E posibil s fie aici o aluzie la persecu(ia care a izbucnit n anul 202 yi cnd s
se fi ascuns !anten de frica urmritorilor.

119.Clement Alex., S|r4n,|c, I, 11, trad. !r. D. Fecioru, n !.S.B. 5, p. 16-17.
120.A se vedea mai sus: IV, IV, 1; IV, VI, 4.
121.Nu se cunoayte nimic precis despre aceyti episcopi.
KU8EH1U O CZAREA

184
2.Dup el, listele de succesiune a episcopilor locali numesc pe Casian, iar dup
el pe !ublius, apoi pe Maxim; dup el pe Iulian, apoi pe Gaius; dup el pe Simah,
apoi pe un alt Gaius yi nc un Iulian, apoi pe Capiton, dup aceea pe Valens yi pe
Dolihian. n fine, dup to(i aceytia, pe Narcis, al treisprezecelea de la apostoli potrivit
succesiunii regulate a episcopilor
121
.
XIII
Rodon l tlrl|e |ul desre marclonl(l
1.Pe vremea aceea tria n Roma si Rodon, originar din Asia, ucenic sco-lit - cum
nsusi aIirma - la scoala lui Tatian, pe care l cunoastem din cele precedente
122
. El a
compus diIerite crti si s-a ndreptat, ntre altii, si mpotriva ereziei lui Marcion, care n
vremea aceea - potrivit celor spuse de Rodon -era dezbinat n mai multe directii. Tot el
ne arat cine snt cei care au provocat aceast dezbinare atunci cnd combate cu grij
gresitele nvtturi scornite de Iiecare din ei.
2.S auzim ce spune: Cauza pentru care nu se mpac ei unii cu altii izvorste din
deosebirile privitoare la crezul lor. ntr-adevr, Apelles, unul din ceata lor, ludat pentru
Ielul lui de viat si pentru vrsta lui naintat, mrturiseste un singur principiu, n schimb
crede c proorociile snt opera unui duh ru, convins de declaratiile unei Iecioare
ndrcite numit Filomena.
3.Altii, ntre care si nsusi Marcion, introduc dou principii, potrivit crora (de
altIel ca si Potitus si Vasilicus) ntocmai ca un lup din Pont
123
, negsind aiurea rspuns la
ntrebarea: cum s explici deosebirile dintre lucruri, recurg la simplitate si Ir s ntrebe
dac exist dovezi, recunosc dou principii, n Iine, altii dintre ei s-au deprtat si mai
mult de acesti dascli, aIimind ceva si mai gresit: c nu exist numai dou, ci chiar trei
Iiri, asa cum sustine ntemeietorul si conductorul lor, Sineros, dup cum aIirm ucenicii
lui
124
.

.Acelasi Rodon descrie si chipul n care a intrat n legturi cu Apelles
12
spunnd:
Cnd btrnul Apelles ne Irecventa s-a putut convinge c n multe privinte nu avea
dreptate. De pild a ajuns s spun c nu-i numai dect necesar s cercetezi amnuntit
nvttura, ci Iiecare s rmn la prerea lui proprie. Cci, zicea el, s-ar putea ca cei care
si-au pus ndejdea n Cel rstignit s se mntuiasc numai dac ar Ii aIlati c svrsesc
binele. Problema cea mai ntunecat din nvttur era, cum spunea el, conceptia despre
Dumnezeu. Oricum, nu exist dect un singur principiu, dup cum spune si nvttura
noastr.
6.Dup ce a expus ntreaga conceptie a lui Apelles, Rodon continu: De unde ai
dovada n acest sens sau pe ce temei poti tu aIirma c exist numai un singur principiu?
Spune! La care el rspunde: Cuvintele proorocilor se contrazic ntre ele pentru c nu
contin nimic adevrat. Ele snt n contradictie, mincinoase si opuse unele altora.

122. Aici, IV, I, 1.
123. Marcion era Iiul unui episcop din orasul Sinope din Pont. El credea c exist doi dumnezei: unul
aspru si drept (cel al Vechiului Testament), al doilea, cel bun si milostiv (cel al Noului Testament). A se vedea
|s|4ri, oiscricc,scj unitcrs,|j, I, 136-138.
124. Tertulian, Dcs5rc 5r4scricrc, crc|ici|4r, XXX.
12. Un timp a Iost aderent al lui Marcion la Roma, apoi s-a alipit de gnostici n Alexandria.
EUSEBIU DE CEZAREEA

18
7.De ce anume exist numai un singur principiu - continu el - nu poti sti, dar simt
c numai asa trebuie s cred. Cnd l-am conjurat s spuie adevrul, el jur c adevrul l
spune c nu stie cum poate exista un Dumnezeu, iar c pe El numai asa II putem crede.
Ct despre mine, am nceput s rid acuzndu-1 c asa dascl cum se pretinde, nu se
pricepe nici mcar s-si argumenteze crezul.
8.n aceeasi scriere acelasi Rodon se adreseaz lui Calistion
126
si mrturiseste c si
el a Iost la Roma ucenicul lui Tatian si c ntr-o carte compus de el !rob|eme),
Tatian Igduia c va explica pasajele neclare si ascunse din SIintele Scripturi. La rndui
lui, si Rodon Igduieste c va explica ntr-o carte special rezolvrile date de Tatian.
Se mai aIirm c de la Rodon ne-a mai rmas si un comentar la Exaimeron.
9.Ct despre Apelles, acesta s-a Icut vinovat de 100 de ori Iat de Legea lui
Moise, lund n rs n mai multe scrieri cuvntul sInt si dndu-si silinta - cel putin asa
credea el - s-1 demaste si s-1 combat.
Atta despre problemele acestea.

XIV
!rooroclt mlnclnol al catafrlglenl|or
126
"
Vrjmasul Bisericii lui Dumnezeu, care urste cumplit binele si ndrgeste rul si
care niciodat n-a uitat s scorneasc tot Ielul de uneltiri mpotriva Bisericii lui
Dumnezeu, a ajuns si de ast dat s provoace unele directii strine de duhul Bisericii.
Dintre eretici, unii s-au strecurat ca niste serpi veninosi prin Asia si Frigia, ludndu-se
cu Montan pe care-1 numeau Mngieto-rul sau Paracletul noii Biserici si cu niste
Iemei din anturajul lui, Priscilla si Maximilla, pe care le socoteau proorocitele lui
Montan.

XV
Desre schlsma rodus de B|astus in Roma
Alti eretici au nIlorit n Roma. Ei aveau n Irunte pe un oarecare Florin, care s-a
lsat de chemarea preoteasc, iar alturi de el mai era nc unul, Blastus, czut si el n
acelasi Iel de la calea adevrului. Amndoi au reusit s rup pe mai multi insi din snul
Bisericii si s-i atrag de partea lor. Fiecare dintre acestia se silea s caute ci noi spre
aIlarea adevrului
127
.
126. Personaj necunoscut.
126 a. Sub cataIrigieni se nteleg montanistii, dup numele ntemeietorului acestei secte rigoriste,
Montan, nscut n localitatea Pepuza din Frigia, provincie n care se resimtea nc inIluenta culturii asiatice si
barbare |ncic|45cdi, citi|iz,fici grccc|i, Bucuresti 1970, p. 249).
127. Capitolele XIV si XV snt doar introducere pentru cunoasterea si combaterea monta-
nismului, de care vorbeste, mai ales, cap. XVI.
KUSEBIU U CE/ARKEA

186
XVI
Montan l mlnclnoase|e |ul rooroclte
1.mpotriva rtcirii numite a catafrigienilor, puternica ocrotire a adevrului
a ridicat n Ierapole ca o arm tare yi nebiruit pe Apolinarie, despre care am
amintit mai nainte
128
yi pe mul(i al(i brba(i nv(a(i din vremea aceea.
2.Aceytia au yi lsat un foarte bogat material pentru istoria noastr. Unul
dintre cei aminti(i, la nceputul scrierii sale mpotriva acestor eretici, ne nytiin(eaz
c pentru a-i combate a avut cu ei yi discu(ii orale
129
. Iat cum yi ncepea el
130

scrierea:
3.Cu toate c e foarte mult vreme, iubite Avircius Marcelus, de cnd mi-ai
cerut s compun o lucrare mpotriva ereziei celor pe care tu i numeyti dup numele
lui Miltiade
131
, totuyi pn acum de fiecare dat am ezitat nu att ci n-ay fi fost n
stare s o combat yi s aduc o mrturie pentru adevr, ct mai ales de frica yi de
ngrijorarea c ar putea crede cineva c eu ay aduga ceva nou la nv(tura Noului
Testament yi a Evangheliei, fa( de care nimeni din cei care vor s se conduc dup
Evanghelia nsyi nu are voie nici s adauge, nici s elimine nimic
132
.
4.ntruct nu e mult de cnd m aflam n Ancira Galatiei, am gsit Biserica de
acolo cu urechile de-a dreptul ame(ite nu de o nou proorocie, cum cred ei, ci de o
fals proorocie, cum se va vedea din cele urmtoare; drept aceea pe ct mi-a stat n
putin( yi ct mi-a ajutat Dumnezeu, am discutat cu ei n Biseric, cu fiecare prilej,
zile de-a rndul, despre problema aceasta precum yi despre altele de acest fel.
Urmarea a fost c ntreaga comunitate s-a bucurat yi s-a ntrit n adevr, iar
partida vrjmay a fost pentru moment respins yi duymanii ruyina(i.
5.!resbiterii de acolo m-au rugat, de fa( fiind yi presbiterul Zotic din
Otrus
133
, s le las textul celor rostite mpotriva duymanilor credin(ei. Momentan nu
li l-am putut lsa, n schimb am fgduit c dac-mi va ajuta Dumnezeu li-1 voi
trimite ct mai curnd.
6.Dup ce a spus aceste lucruri yi altele asemntoare la nceputul scrierii sale,
iat cum prezint el cauza ereziei amintite: nveryunarea lor mpotriva Bisericii yi
erezia lor recent care-i ndeprteaz de Biseric pleac din urmtoarele :
7.La granita Misiei Irigiene se spune c exist un sat cu numele Ardaban
134
. Se
crede c acolo a Icut loc diavolului n suIletul su, pentru prima dat - si anume pe
vremea proconsulului Gratus al Asiei
133
- unul dintre credinciosi, Montan, n urma unei
128. IV, XXI; XXVI; XXVII.
129. Nu se stie despre cine poate Ii vorba.
130. Unii au identiIicat pe acest scriitor cu episcopul Abercius de Ieropole de pe la
Iinele sec. al II-lea, autorul inscriptiei cunoscute (I. Rmureanu n c|c|c n,r|iricc, P.S.B. 11,
pag. 32-361}.
131. Unii cred c sub Miltiade ar trebui s vedem pe Alcibiade: V, III, 4.
132. o4c, 22, 18-19.
133. Harnack Missi4n... II, 770) crede c Zotic va Ii Iost episcop n Otrus, localitate
Irigian.

187
nestvilite dorinte de a ajunge conductor. InIluentat de duhurile rele, Montan a czut la
un moment dat n extaz, ncepnd s scoat sunete si s vorbeasc lucruri stranii,
proorocind ntr-un chip cu totul strin de Ielul traditional care pstra rnduielile vechi ale
Bisericii.
8.Dintre cei care au auzit atunci cuvintele lui rtcite, unii l-au dojenit declarnd c
si-a pierdut mintea ca un ndrcit, posedat de duhul rtcirii care tulbur multimile si
oprindu-1 s mai griasc n public, cci si aminteau de Ielul cum i-a nvtat Mntuitorul
pe apostoli s deosebeasc duhurile si de amenintarea de a se Ieri de proorocii cei
mincinosi
136
; altii, dimpotriv, ncreztori n sIintenia duhului lui proIetic, dar mai ales
nIumurati de mndrie si uitnd de porunca Mntuitorului, provocau mintile slabe, usor
schimbtoare si nseltoare ale poporului, lsndu-se Iermecati si nselati de el asa Iel c
nu-i mai puteai Iace s tac.
9.Asadar, mai mult prin viclenie si nselciune diavolul lucra la pierderea celor
neasculttori, Icndu-se cinstit de ei, aprinznd n ei un simtmnt adormit si nstrinat de
la dreapta credint. n acest scop el a trezit dou Iemei, pe care le-a mbtat cu aceleasi
idei stricate, nct si ele au nceput s predice, ca si brbatul, aceleasi lucruri nebunesti,
rtcite si stranii. Montan asigura c cei care-1 vor urma cu bucurie si care vor Ii mndri
de el se vor mntui si vor Ii coplesiti cu bogate Igduinte. Cteodat ns i si certa n
toat regula si dup toat cuviinta, aceasta ca s apar n Iata lor cu nItisarea de
judector aspru (cu toate c numrul Irigienilor care se lsaser nselati de el era mic). Pe
de alt parte duhul cel nerusinat nvta pe toti s batjocoreasc Biserica ntreag oriunde
s-a rspndit ea, pentru c acest prooroc nu era cinstit si nici primit.
10.Fat de toate acestea, adevratii credinciosi din tinutul Asiei s-au adunat n
diIerite localitti si au cercetat noua credint si artau c ea e strin de Biseric, iar dup
ce au osndit erezia au alungat din Biserici pe aderentii lor, scotndu-i din comuniunea
lor
137
.
11.Acestea le istoriseste la nceputul crtii, iar n restul ei a combtut pe Iat
rtcirea montanist. n cartea a doua ni se arat si Ielul cum au murit conductorii lor:

12.ntruct ne acuza c sntem omoritori de prooroci, pentru c n-am vrut

134.Localitate neidentiIicabil.
13.Anii 171-172.
136.M,|ci, 7, 1; | |4,n, 4, 1.
137. Unii au crezut c sub adunrile celor credinciosi ar trebui s ntelegem sinoade (P.
BatiIIol, |'|g|isc n,iss,n|c c| |c c,|n4|icisnc, Paris 1909, p. 26); altii au vzut n ele conIerinte
mixte ntruct la ele luau parte si laici.
138. Explicare neclar. !robabil montaniytii se fleau c yi ei au martiri. La aceast observa(ie
creytinii i ntrebau: dar pute(i voi aduce mcar o singura dovad c iudeii v-au prigonit, fa curo ne-au
prigonit pe noi?
139. Numele de creytin.
140. M,|ci, 23, 34.
141. G. Bardy 4.c. p. 50) crede c e discutabil acest fapt.
142. Casier (ca yi Iuda).
143. A se vedea yi mai jos, cap. XXI. !oate c yi felul mor(ii lui Teodot s cuprind elemente
legendare.
144. !rin aceste trei expresii nu trebuie n(eleas Sfnta Treime, ci puterile Duhului.
145. Zotic pare a fi horepiscop.
146. Oray cunoscut n Asia proconsular.
EUSEBIU UE CEZAREEA

s primim pe proorocii lor nbdioyi - deyi ei ziceau c tocmai Domnul fgduise
venirea unor astfel de prooroci - s ne rspund ei naintea lui Dumnezeu, dragii
mei: exist oare n ceata celor care s-au ortcit blbind mpreun cu Montan yi cu
femeile din jurul lui mcar unul singur care s fi fost urmrit de iudei
138
sau de cei
necredincioyi? Nici unul! $i tot aya, exist oare vreunul care s fi fost prins yi
rstignit pentru c pomeneyte numele lui Hristos?
139
Nici unul singur! Iar dintre
femei a mai fost vreodat vreuna biciuit yi ucis cu pietre n sinagoga iudeilor?
140

Niciodat yi nicieri!
13.$i totuyi Montan yi cu Maximilla lui au ajuns s sfryeasc de o moarte cu
totul deosebit de a celorlal(i, cci se istoriseyte c stpni(i de un duh al rtcirii ei
au murit amndoi prin spnzurare
141
, desigur nu deodat, iar dup un zvon larg
rspndit sfryitul lor yi al vie(ii lor a fost acelayi ca yi al lui Iuda.
14.$i tot aya se spune adeseori c acest faimos Teodot, ntiul aya numit
chivernisitor al noii proorocii
142
, ar fi fost ridicat din pmnt yi nl(at spre cer, aya
avea impresia n extazul lui atunci cnd a fost ncredin(at s duc mai departe duhul
rtcitor, dar apoi n cteva clipe a fost zvrlit la pmnt yi s-a sfryit n chip
ruyinos
143
. Cel pu(in aya se istoriseyte.
15.Dac n-am vzut cu ochii noytri, nu putem dragul meu, nici s-o ytim prea
sigur, c se poate ca Montan yi Teodot yi femeia amintit nainte s fi murit, fie aya
cum am spus, fie n alt chip.
16.Oricum, n aceast carte ni se spune c sfin(ii episcopi de atunci ar fi
ncercat s se mpotriveasc duhului care era n Maximilla, dar au fost mpiedica(i
de al(ii, yi anume de ctre cei care stteau n legtur cu ei.
17.El scrie: S nu spui c duhul ru care lucreaz n Maximilla gria yi n
cartea lui Asteriu Urban: snt alungat de la oi ca un lup, dar eu nu snt lup, ci
cuvnt, duh, putere
144
. De aceea s arate clar ce putere este cea care este n duh, s
dovedeasc yi s sileasc pe cei care erau prezen(i atunci ca s-1 mrturiseasc yi s
pun la prob acest duh neruyinat yi s discute cu el: oameni cu vaz yi episcopi ca
Zoticus
145
din localitatea Comana yi Iuliu din Apameea
146
, crora aderentii lui
Temison
147
le-au nchis gura, Ir s ngduie s Iac de rusine acest duh mincinos si
nseltor de norod.
18. Iar dup ce tot acolo autorul mai Iace si alte observatii n aceeasi carte spre
combaterea Ialselor proorocii ale Maximillei, precizeaz si timpul cnd scrie aceste
lucruri, ntruct aminteste si de proorociile ei, prin care vestea rzboaie si rscoale,
trdndu-si neadevrul lor atunci cnd zice textual:
19. Cum s nu par de acum nainte mincinoase toate aceste lucruri? Cci iat s-au
mplinit mai bine de treisprezece ani de cnd Iemeia aceea a murit si nici un rzboi local
sau universal n-a izbucnit n lume, nct prin mila lui Dumnezeu pn si crestinii s-au
bucurat de o pace statornic
148
.
EUSEBIU UE CEZAREEA

20. Stirile acestea provin din cartea a doua. Dar voi reda si din cea de a treia carte
cte va scurte pasaje privitoare la cei ce se laud c n rnduielile lor ar Ii Iost martiri si
mai multi. Atunci ns cnd se vd loviti n tot ce spun si cnd se vd redusi la tcere,
atunci si caut scparea la martirii lor, spunnd c multimea martirilor pe care-i au e o
mrturie a puterii asa numitului duh proIetic pe care-1 au
149
. Dar dup ct se pare
concluzia aceasta nu-i deloc dreapt.
21. Cci exist si alte erezii care au un numr destul de mare de martiri si pentru
aceasta noi totusi nu sntem de aceeasi prere cu ele si nici nu vom mrturisi vreodat c
adevrul e de partea lor. Mai nti, nsisi partizanii ereziei lui Marcion, asa numitii
marcioniti
10
, spun c si ei au un mare numr de martiri ai lui Hristos, dar adevrul e c ei
nu-L mrturisesc corect pe Hristos.
Iar ceva mai departe adaug:
22. De altIel, tocmai de aceea, atunci cnd oamenii Bisericii snt chemati
la mrturisirea credintei n adevr si cnd vin n contact cu cei pe care-i
numesc martiri ai ereziei Irigiene, din clipa aceea ei se despart de ei si mai
curnd vor s moar dect s mai aib legturi cu ei, pentru c nu se mpac
deloc cu duhul ce stpneste pe Montan si pe Iemeile lui
11
. Acest lucru reiese
cu toat claritatea din cele ntimplate n vremea noastr la Apameea de pe
Meandru n legtur cu cei care au murit moarte de martiri mpreun cu Caius
si Alexandru din Eumenia
12
.
XVII
Desre Ml|tlade l scrlerl|e |ul
1. n aceeasi scriere se Iace amintire si despre scriitorul Miltiade, spunn-du-se c si
el a compus un tratat mpotriva ereziei respective. Dup ce reproduce cteva cuvinte din
aIirmatiile ereticilor, el continu: Acestea le-am aIlat
ntr-una din scrierile prin care se combtea tratatul Iratelui nostru Miltiade, n care acesta
dovedise c un prooroc n-are voie s prooroceasc n stare de extaz, de aceea am si
rezumaIco.
2.Ceva mai departe, tot n aceeasi scriere, el numr pe cei care au proorocit
potrivit Noului Testament si printre ei aminteste si de o anumit Iemeie Amia precum si
de un Codrat
13
, despre care declar: n starea de preIcut proorocie caracterizat prin
nerusinare si nesbuint, proorocul cel mincinos ncepe mai nti printr-o nestiint
cutat, dup care, cum am mai spus, suIletul lui se pierde ntr-un delir involuntar.
147. CI. mai jos: V, XVIII, .
148. Rstimpul acestei pci statornice pare a Ii ntre 180-193.
149. Duhul s nu-1 stingeti (/ %cs., , 19) prea deviza montanistilor.
10. Dintre martirii marcionitilor cunoastem cazul episcopului Asclepius, de care vor-
beste Eusebiu n M,r|irii P,|cs|inci, X, 3., si o Iemeie din Cezareea.
11. Deci ortodocsii erau convinsi c montanistii se rtciser de la adevrul Bisericii.
12. Localitate crestin nc de la nceputul sec. al II-lea. (Harnack, 4.c. II, 740-741).
EUSEBIU DE CEZAREEA

190
3.Ei nu vor Ii n stare s ne arate nici un prooroc din Vechiul ori din Noul
Testament care s Ii Iost mnat de un astIel de duh, cci nici una din prooro-ciile Icute
de un Agav
14
, de Iuda
1
, de Sila
16
, de Iiicele lui Filip
17
, de Amia din FiladelIia si de
Codrat sau de oricare ar Ii Iost ei, nu au nici o legtur cu cele ale montanistilor.
4.Si apoi iarsi, mai departe: Cci dac dup spusele lor Iemeile din preajma lui
Montan au primit prin succesiune darul proorociei, ca si Codrat si Amia din FiladelIia,
atunci s ne arate care anume snt printre ucenicii lui Montan si printre Iemeile lui cei
care i-au mostenit pe ei. Cci Apostolul e de prerea c harisma proIetic va dura n
ntreaga Biseric pn Ia sIrsitul celei de a doua veniri
18
. Or, cu toate c au trecut 14 ani
de la moartea Maximillei, ei nu vor putea s indice numele nici unui urmas de al lor.
.Acestea toate ni le-a lsat acel scriitor anonim. Ct despre Miltiade pe care l
aminteste, acesta ne-a lsat alte mrturii despre rvna lui Iat de prooro-ciile sIinte n
tratatele pe care le-a compus, imotrlta aglnl|or si imotrlta ludel|or, Iiecare
din ele n cte dou crti. Ne-a mai lsat si o Ao|ogle adresat cpeteniilor lumesti n
Iavoarea IilosoIiei noastre crestine
19
.
XVIII
l Ao||onlu a combtut e
cata]rlglenl l e cel amlntl(l de e|
1. mpotriva ereziei numite a cataIrigienilor, care nIlorea pe atunci mai ales n
Frigia, a psit printr-o combatere si scriitorul bisericesc Apollonius
160
.
El a scris mpotriva lor o lucrare special, n care pe de o parte a ndreptat cuvnt de
mincinoasele lor proorocii, iar pe de alt parte a descris viata conductorilor ereziei
161
. S
ascultm cu ce cuvinte grieste el despre Montan:
2.Dar, cine anume este acest recent dascl, ne arat lucrrile lui si nvttura lui.
El este cel care nvat despre cstorii c trebuie desIiintate, el a introdus ca obligatoare
posturile si tot el e cel care a dat localittilor Pepuza si Timion (dou orsele mici din
Frigia) numele de al doilea Ierusalim
162
, cu gndul s strng acolo pe oamenii de
pretutindeni, si tot el a asezat oameni care s strng bani, dnd n chip viclean numele de
donatie bunurilor strnse de ei, scornind si plata unui salariu pentru cei care vor vesti
nvtturile lui pentru ca prin lcomia aceasta s se ntreasc propovduirea cuvntului.
3.Iat acestea n legtur cu Montan. Iar cnd ajunge s scrie despre proorocitele
lui declar: Vom dovedi acum c din clipa n care aceste prime preotese au ajuns s Iie
posedate de duhul ru ele si-au prsit ndat pe sotii lor. n acest caz, cum n-ar minti cel
care ar spune c Priscilla e nc tot Iecioar?
13. Despre Amia nu stim nimic. Codrat e desigur alt personaj dect apologetul.
14. ,5|c, 11, 27-30; 21, 10-11.
1. ,5|c, , 22; 27; 32.
16. ,5|c, 1, 18; || 4r., 1, 19; / %cs., 1, 1.
17. ,5|c, 8, ; 21, 8-9.
18. |fis., 4, 8; / 4r., 1, 7.
19. Cpeteniile vor Ii Iost mpratii antonini, iar IilosoIia vizat e Ielul de vietuire crestin.
160. Necunoscut din alt parte dect de la Eusebiu.
EUSEBIU DE CEZAREEA

191
4.Dup care continu: Nu crezi oare c orice Scriptur opreste pe prooroc s
primeasc daruri si bogtii?
163
Atunci cum s nu osndesc cnd vd pe aceast proorocit
primind aur, argint si haine bogate?
.Si apoi, mai departe, despre unul din mrturisitorii lor: De altIel chiar si
Temison si-a ascuns poIta dup bunuri exterioare sub o nItisare pioas si neputind
rbda ncercrile martirajului si-a rscumprat pedeapsa temnitei printr-o mare sum de
bani. Dar si n acest caz, n loc s se smereasc, nici mcar nu s-a sIiit s se laude ca
martir, maimutrind pe apostolul si compu-nnd ca el o epistol soborniceasc
164
,
catehiznd pe oamenii care au o credint mai bun dect el nsusi si luptndu-se cu vorbe
care nu spun nimic si blasIemiind pe Domnul, pe apostoli si SInta Biseric.
6.Si iat ce scrie despre unul din cei pe care i cinstea ca martir: Ca s nu vorbesc
despre mai multi, s inIormeze proorocit mcar despre Alexandru, care se tine el nsusi
c-i martir si cu care ea nssi se complace s petreac n ospete, dar despre care totusi se
spune c multi l cinstesc. Nu-i nevoie s vorbesc eu despre tlhriile si despre
nelegiuirile pentru care a Iost pedepsit; ar putea-o spune sacristia Bisericii
16
.
7.Care din doi va ierta celuilalt pcatele? Va ierta oare proorocul tilh-riile
martirului sau martirul lcomiile proorocului? Cci cu toate c Domnul a

161. Cel mai temeinic studiu despre montanisti l-a scris P. de Labrielle, |, crisc n4n|,nis|c, Paris 1913.
Montanistii atacau cstoria, postul, disciplina Bisericii |s|. 8is. Unit. p. 139-141). Tertulian a reprezentat
(ntr-un timp) o atitudine montanist moderat.
162. InIormatii despre ambele localitti, la Harnack, 4.c. II, 738; 771.
163. Aici e citat Did,ni, cc|4r d4is5rczccc ,54s|4|i, XI (P.S.B. 1, p. 30).
164. Prima atestare a acestor scrieri neo-testamentare.
16. 'O TiioItoSotioi; era partea posterioar a templului unde se tinea vistieria si arhiva lui.
spus s nu ave(i nici aur, nici argint, nici dou hainetotuyi aceyti oameni au
pctuit tocmai prin aceea c yi-au nsuyit lucruri oprite. Cci dup cum vom
dovedi, aya numi(ii voytri prooroci yi martiri au cerut ultimul gologan nu numai
de la cei boga(i, ci tocmai de la cei sraci, de la orfani yi de la vduve.
8.$i dac n-ar avea nimic pe conytiin(, atunci s vin naintea noastr yi s
aduc mrturii amnun(ite despre cele amintite, pentru ca n caz c snt nvinui(i,
cel pu(in pentru viitor s nceteze de a mai svryi astfel de fapte. Ca s se probeze
mcar roadele proorociei, cci dup roade se cunoayte pomul
167
.
9.!entru ca cei ce doresc s poat cunoayte istoria lui Alexandru, iat o pun
eu: El a fost judecat de proconsulul Emilius Frontinus
168
din Efes, dar nu pentru
credin(, ci pentru tlhriile pe care le-a svryit de repetate ori. !e baza minciunii
c ar fi fost osndit pentru numele Domnului, a nyelat pe credincioyii de acolo
primindu-yi astfel rscumprarea. Cu toate acestea comunitatea creytinilor din locul
de unde se trgea n-a vrut s-1 primesc, pentru motivul c fusese ho( ordinar
169
.
Cine vrea amnunte mai multe s caute n arhivele publice din provincia Asiei.

10.Nici proorocul cu care convie(uieyte deja de mai mul(i ani nu vrea s-1
cunoasc! !rin faptul c l-am demascat, noi am dat pe fa( yi calitatea proorociilor
lui. $i astfel de fapte le putem dovedi n legtur cu mul(i; dac au curaj, s vin la
prob!

166. M,|ci, 10, 9-10.
167. M,|ci, 7, 17; 12, 33.
168. Necunoscut din alte izvoare.
169. napaDrn; apostat. Se va Ii lepdat nsusi de Biseric ori n urma hotiei s Ii Iost oxindit? Poate
ultima alternativ. Judecata lui se va Ii Icut la EIes.
170. Did,ni,, XI, 8-12.
171. Se stie ct de osndit era n antichitatea crestin cmtria. I. Seipel, Dic uir|scn,f|iscnc |.cnrc dcr
Kircncntj|cr, Viena 1907.
taiSKHIU l~ CZARBEA

192
11.n alt loc al aceleiayi scrieri grieyte astfel despre proorocii cu care se
flesc: Dac nu vor s recunoasc faptul c proorocii montaniyti au primit daruri,
atunci s recunoasc mcar acest adevr: dac snt conytien(i c au primit, ei nu mai
snt prooroci yi le vom aduce o mie de dovezi n acest sens. Cci trebuie probate toate
roadele unui profet
170
: Spune-mi, are voie un prooroc s intre ntr-un local de bi
publice? Are voie s se ung cu crem? ndrgeyte proorocul podoabele? 1oac un
prooroc table yi zaruri? mprumut un prooroc cu dobnd?
171
S declare dac aya
ceva e ngduit ori nu. n ceea ce m priveyte, eu voi dovedi c la ei se ntmpl astfel
de fapte!
12.Acelayi Apolloniu istoriseyte n aceeayi scriere c pe timpul n care
compunea el lucrarea aceasta se mplineau exact patruzeci de ani de cnd Montan a
nceput s predice pretinsa lui proorocie.
13.El mai spune c Zotic, despre care ne-a amintit scriitorul precedent
172
, s-a ridicat
mpotriva Maximillei, care se ddea drept preoteas n Pepuza, si c s-a strduit s
combat duhul de care se Iolosea ea, dar aderentii ei l-au mpiedicat.
14.Mai aminteste Apollonius si despre unul din martirii de atunci, cu numele
Trasea
173
. Tot el ne relateaz c, potrivit unei traditii, Mntuitorul ar Ii poruncit apostolilor
s nu se deprteze de Ierusalim vreme de doisprezece ani
174
, Iolosind n aceast privint
mrturii scoase din Apocalipsa lui Ioan si istorisind c la EIes a Iost nviat un mort de
ctre Ioan nsusi cu ajutorul unei puteri dumnezeiesti. Mai aminteste si alte lucruri prin
care combtea Ioarte temeinic si deplin erezia despre care am vorbit.
Toate acestea le stim de la Apollonius.

XIX
Seralon desre eretla frlglenl|or
1. Scrierile lui Apolinarie care snt ndreptate mpotriva amintitei erezii snt
pomenite de Serapion
17
care, potrivit traditiei, urmase pe vremea aceea dup Maximin,
ca episcop de Antiohia. El aminteste despre el ntr-o epistol oarecare adresat lui Caricus
si lui Pontius, n care, dup ce combate si el nsusi erezia, adaug urmtoarele cuvinte:
2. Pentru ca s stiti si aceea c lucrarea acestei organizatii nseltoare, numit
noua proorocie, este urgisit de toat Iraternitatea cea ntru Hristos, care-i rspndit pe
ntreaga lume, v trimit si la scrierile lui Claudiu Apolina-riu, Iericitul episcop din
Ierapolea Asiei
176
.
3. n aceast scrisoare a lui Serapion snt trecute si semnturile ctorva episcopi,
dintre care unul semneaz asa: Eu Aureliu Quirinus, martir, doresc s Iiti sntosi. Un
altul, n Ielul urmtor: Aelius Publius Iulius, episcop din Debeltum, colonie n Tracia
177
.
Pe ct e de adevrat c Dumnezeu e n cer, tot asa de adevrat e c Iericitul Sotas
178
din
172.V, XVI, .
173.Trasea din Eumenia e amintit si n epistola episcopului Policrate de EIes.
174.Traditie semnalat si de Clement Alex. S|r4n,|c VI, V, 43).
17.Am mai pomenit de Serapion de Antiohia: IV, XXIV.
176.Despre Claudiu Apolinarie s-a vorbit mai sus: V, XVI, 1.
177.Despre rspndirea crestinismului n aceste prti, vezi Harnack, 4.c. II, 790-791.
178.Unii identiIic pe Sotas cu Zoticus.
179. Se pare c episcopii Traciei au scris n comun o scrisoare episcopilor din Asia si Fri-
gia, cernd lmuriri.
taiSKHIU l~ CZARBEA

193
Anhial
179
a vrut s scoat demonul din Priscilla, dar ipocritii nu i-au dat voie.
4. Mai snt nc n scrierile respective semnturi autograIe ale unui mare numr de
episcopi care au aceeasi prere ca si ei. Iat, dar, ce lucruri urte se petreceau la eretici.
XX
Scrlerl|e |ul lrlneu ctre schlsmatlcll dln Roma

1.mpotriva celor care au tulburat ordinea sntoas din Biserica Romei a compus
Irineu diIerite epistole. Una din ele se ntitula: Ctre B|astus, desre schlsm
m
.
Alta: Ctre ||orln, in |egtur cu monarhla sau conducerea unltar a |umll
sau c Dumneteu nu-l autoru| re|e|or
m
. Aceasta din urm prea c sustine ntr-
adevr aceast nvttur si.ntruct Florin czuse n rtcirea lui Valentin, tratatul
Desre odgoad, compus de acelasi Irineu, ne d s ntelegem c el a prins n viat
chiar prima generatie de dup apostoli.
2.Acolo, spre sIrsitul scrierii, am gsit o nsemnare Ioarte important, pe care nu
ne putem stpni s n-o Iacem cunoscut si n acest loc. Iat textul ei: Duc vei vrea s
copiezi aceast scriere, te conjur pe numele Domnului nostru Iisus Hristos yi a prea
mritei a doua veniri a Lui, cnd va veni s judece viii si mor(ii, s compari apoi ceea ce
ai copiat si s o controlezi dup acest model dup care te-ai orientat. S copiezi si
conjurarea si s-o scrii n copia ta
182
.
3.nsemnarea lui Irineu a Iost si pentru el de Iolos, dar ea merit s-o istorisim yi
pentru noi pentru ca s avem naintea ochilor pe acei vechi si cu adevrat sIinti brbati ca
model de grij plin de cea mai mare constiinciozitate.
4.n epistola ctre Florin de care am vorbit adineaori, Irineu se gndeste la relatiile
lui cu Policarp atunci cnd scrie: Aceste nvtturi ale tale, Florine, nu snt izvorte - ca
s nu Iolosesc cuvinte grele - dintr-o judecat sntoas. Ele nu se mpac cu cele ale
Bisericii si arunc pe cei care se las convinyi de ele n cea mai mare nelegiuire. Nici
mcar ereticii, care stau n aIara Bisericii, n-au ndrznit vreodat s aIirme asa ceva. Dar
nici preotii mai n vrst, care au Iost nainte de noi si care au trit mpreun cu apostolii,
n-au putut s-(i transmit asemenea nvtturi.
5.Te vedeam pe vremea cnd eram copil n Asia inIerioar pe lng Policarp;
aveai pe atunci o strlucit pozitie la curtea mprteasc si te sileai s ai un bun
renume naintea lui
183
. Cci mi amintesc mai bine lucrurile de atunci dect cele care s-au
ntmplat acum mai de curnd.
(i. ntr-adevr, cunostintele pe care le aduni in tinerete cresc deodat cu suIletul si
rmin unite mereu cu el. De aceea pot spune si locul unde sedea Iericitul Policarp"*
4

180. Schisma lui Blastus era n legtur cu data Pastilor.
181. Una din nedumeririle cele mai tulburtoare ale antichittii crestine era originea rului, la rezolvarea
creia s-au nevoit gnosticismul, maniheismul si alte curente religioase. nsusi marcionismul - cu credinta lui
despre un Dumnezeu bun si altul ru - apartine tot aici. Cazul lui Florin este tipic.
182. Cnd ne gndim la stenograIii si tahigraIii Iolositi de Origen, vom ntelege rolul acestor
multiplicatori n istoria crtii si a culturii n general. Formula jurmntului sau a imprecatiei 54c, 22, 18-19)
era o msur necesar ca s evite IalsiIicarea.
183. Evocnd pe sIntul Policarp ca btrn ntr-o vreme cnd sIntul Irineu si colegul su Florin vor Ii avut
cam 17-20 de ani, am putea deduce anul nasterii sIntului Irineu, n jurul anului 140 sau cel mai devreme 12.
Se stie c ntre anii 130-136 proconsul al Asiei cu sediul la EIes era pe atunci tocmai T. Aurelius Flavius,
viitorul mprat Antonin Piui (P. Grimal 4.c. II, ).
KUSEBIll O t '/.AHA

194
atunci cnd vorbea, locurile pe unde intra si iesea din clas, Ielul Iul de viat, nItisarea
lui Iizic, Ielul cum vorbea cu multimile, cum istorisea el relatiile lui cu Ioan
IHr~
si cu
celelalte persoane care au vzut pe Domnul, stirile sale despre minunile si despre
nvttura Lui; cum Policarp, dup ce a primit totul de la martorii oculari ai vietii
Cuvntului
18
'', pe toate acestea el le punea n legtur cu Scripturile.
7. Lucrurile acestea, prin mila lui Dumnezeu, care a venit peste noi, eu le-am
ascultat cu grij si le-am nsemnat nu pe hrtie, ci n inima mea si le rumeg constiincios
cu ajutorul lui Dumnezeu. Dinaintea lui Dumnezeu pot mrturisi c dac acel venerabil si
apostolic brbat ar Ii auzit asemenea rtciri (ca ale tale), ar Ii strigat si si-ar Ii astupat
urechile si ar Ii exclamat dup cum i era obiceiul: O, Bunule Doamne, pentru ce
vremuri m-ai pstrat, ca s ajung s triesc asa ceva! Si dac ar Ii auzit asa ceva ar Ii
srit ndat, grbin-du-se, de la locul unde sedea. Aceste adevruri snt conIirmate prin
epistolele pe care Policarp le-a adresat Iie comunittilor nvecinate
187
care cutau s-1
ntreasc, Iie unor Irati deosebiti, pe care el nsusi i mngia si-i ncuraja.
Atta despre Irineu
188
.

XXI
Cum a fost martlrltat Ao||onlu in Roma

1. n acelasi timp, pe vremea mpratului Commod viata crestin decurgea n liniste
si din darul lui Dumnezeu pacea pusese stpnire peste Bisericile din ntreaga lume
189
. Pe
atunci n snul tuturor popoarelor cuvntul cel mntui-tor ndruma suIlet dup suIlet s se
nchine n mod cuviincios lui Dumnezeu cel peste toate, nct pn si dintre romanii cei
mai vestiti dup avere si dup neam au nceput s pseasc mpreun cu toat casa si cu
ntreag Iamilia lor pe drumul mntuirii.
2. Desigur c un lucru ca acesta nu putea Ii pe placul diavolului, care din Iire urste
binele si-1 pizmuieste, de aceea s-a pregtit iarsi de lupt nscocind
mpotriva noastr tot Ielul de curse. Asa, de pild, n orasul Roma el a purtat pe la
tribunale pe Apollonius
190
, unul din credinciosii cei mai cunoscuti pentru educatia si
ntelepciunea lui, si anume prin aceea c el a ndemnat pe un om care i se artase unealt
plecat, s devin acuzatorul acestui crestin.
3.Dar acest ticlos nu si-a ales timpul cel mai potrivit decretului mprtesc. Cine
nainta denunturi (nentemeiate, n.tr.) mpotriva crestinilor putea Ii pedepsit cu
184. n unele manuscrise se introduce aici atributul 6 5i5doKaAoq ( nvttorul).
18. Desigur c trebuie s ntelegem c e vorba de Ioan Evanghelistul.
186. |4,n, 1, 1-2.
187. Nu ni s-a pstrat de la el dect o singur epistol, cea ctre Iilipeni.
188. Aceast epistol (ctre Florin) s-a pstrat si n traducere armean. Din pcate, singur Eusebiu ne-a
pstrat din toate epistolele sIntului Irineu, mcar Iragmente.
189. Cu exceptia primilor ani domnia lui Commodus (180-31 dec. 192) a Iost linistit pentru crestini,
desi au existat destule terori si comploturi. Eusebiu l laud. De altIel si Tertulian aIirm 54i. XXXVIII) c
crestinismul a Icut pe atunci progrese n toate straturile societtii.

195
moartea
191
, asa nct din ordinul judectorului Perennius
192
s-a hotrt pe loc s i se Irng
Iluierele picioarelor.
4.Ct priveste pe preaiubitul de Dumnezeu martir, desi n urma ndelungatului si
struitorului ndemn al judectorului de a se apra n Iata plenului senatului, n urma
crui Iapt Apollonius a si prezentat un temeinic cuvnt de aprare n Iavoarea credintei pe
care o mrturisea, totusi prin hotrrea sena-natului i s-a tiat capul ntruct, potrivit unei
vechi legi romane, crestinul care a ajuns o dat n Iata instantei de judecat
193
si care nu-
si prsea credinta nu putea Ii iertat.
.Cuvntul tinut de el n Iata judectorului, rspunsurile lui la ntrebrile puse de
Perennius si ntreaga lui cuvntare n Iata senatului le va putea avea la ndemn oricine
va vrea s le cunoasc mai bine dup colectia vechilor acte martirice pe care o ntocmesc
eu.
XXII
Elscoll mal cunoscu(l dln erloada aceasta
n cel de al zecelea an de domnie a lui Commodus, la conducerea scaunului
episcopal din Roma a urcat Victor, care avusese ca naintas vreme de treisprezece ani pe
Eleuteriu. n acelasi an a preluat si Demetriu scaunul comunittii din Alexandria, dup ce
naintea lui pstorise Iulian tot acolo zece ani mpliniti. Tot pe vremea aceea tria si
Serapion cel amintit mai nainte
194
si care era al optulea episcop de Antiohia, ncepnd de
la apostoli. Treburile Bisericii din Cezareea Palestinei le conducea TeoIil, iar Irnele
Bisericii din Ierusalim, dup cum am spus-o mai nainte
19
, le avea nc n mn Narcis.
Biserica din Corintul Greciei o conducea pe atunci Bacchylos
196
, iar pe cea din EIes,
Policrate. n aIar de acestia mai triau pe atunci, bine nteles, nenumrati alti brbati
distinsi. Cei a cror dreapt credint a ajuns n scris pn la noi snt cei ale cror nume le-
am amintit nainte
197
.

XXIII
Desre controtersa asca| urtat atuncl

1. Pe atunci s-a iscat si o controvers destul de nsemnat. Cci n vreme ce
comunittile din ntreaga Asie socoteau c, pe temeiul unei Ioarte vechi traditii, ar trebui
socotit ziua cea de a 14-a a lunii pentru serbarea Pastilor Mntuitorului - cci n ea se
poruncise iudeilor s serbeze ca zi de Pasti jertIirea mielului, care s aib loc neaprat
190. Textul martiriului lui (nopI-riiger, 4.c. p. 30-3; n romneste tradus de T.M. Popescu n Studii
teologice 1932, pag. 83-90, iar mai nou de I. Rmureanu n c|c|c n,r|iricc, colectia P.S.B. 11, pag. 89-
103) a Iost descoperit abia la Iinele sec. XIX.
191. Din pcate rescriptul lui Adrian nu ni s-a pstrat dect n traducere greceasc, iar scrisoarea lui
Marc Aureliu despre miracolul cu Legio Iulminatrix ( care a adus ploaia) e apocriI. Piesele totusi si-au
avut valabilitate (Tertulian, 54i, V, 6).
192. Pereniu Iusese preIect al pretoriului (guvernatorul Romei) ntre anii 183-186.
193. E vorba de jurisprudenta stabilit de Traian: si deIerantur et arguantur, puniendi
sunt. Pliniu, 4.c. p. 34.
194. V, XI, 1.
19. V, XIX.
196. Aici mai jos: V, XXIII, 4.
197. Acesta era yi scopul |s|4rici. s noteze mai ales episcopii care ne-au lsat yi scrieri.
198. Felul n care s-a desfyurat controversa pascal ntre Bisericile din Rsrit yi cele din Apus a
marcat una din cele mai impresionante dovezi de unitate n snul creytint(ii.
199. S-a vorbit mai sus (IV, XXIII, 8), despre epistola trimis de btrnul episcop !alma din
Amastris ctre Dionisie, episcopul Corintului.
200. Harnack, 4.c. II, 678-683.
EUSEBIU DE CEZAREEA

196
numai n aceast zi cnd se termin si postul, indiIerent n ce zi a sptmnii ar cdea e -,
n acelasi timp, Bisericile din ntreg restul lumii nu obisnuiau s tin seama de aceleasi
rnduieli, ci dup traditia apostolic tin si acum obiceiul valabil si azi, ca !astile s nu se
serbeze n nici d alt zi, ci numai n cea n care a nviat Mntuitorul, socotindu-se c nu-i
ngduit s sIrsesti postul n alt zi dect n ziua nvierii Mntuitorului nostru.
2. n acest nteles s-au tinut sinoade si adunri si toti deopotriv au declarat n scris
ca regul bisericeasc pentru crestinii de pretutindeni s nu serbeze !astile n alt zi dect
n cea de Duminic
198
, argumentnd c taina nvierii din morti a Mntuitorului nu s-ar
putea serba nicicum n alt zi dect Duminica si c numai n aceast zi am putea sIrsi
postul Pastilor.
3. Ni s-a pstrat pn azi hotrrea scris a episcopilor adunati atunci n Palestina si
pe care i-a prezidat atunci Teoiil,episcopul comunittii din Cezareea, si Narcis, episcopul
celei din Ierusalim. Tot astIel mai avem nc o hotrre scris, n aceeasi problem, de la
episcopii ntruniti la Roma, din care vedem c Victor era atunci episcopul Romei; apoi
alta, de la episcopii din Pont prezidati pe atunci de Palma, care se vede c era cel mai n
vrst dintre toti
199
; alta din Galia, unde era episcop Irineu,
4. precum si a episcopilor din Osroene
200
si din orasele acelei tri, iar n chip
deosebit o scrisoare de la Bachyllos, episcopul Bisericii din Corint, precum si numeroase
scrieri ale altor episcopi; toti mrturisesc una si aceeasi prere si hotrre, stabilind
aceeasi dat si hotrrea lor unanim.
XXIV
Contradlc(ll|e dln Blserlcl|e dln Asla

1.n Iruntea episcopilor din Asia, care aIirmau c trebuie pstrate obiceiurile
rmase din vechime, se aIl Policrate
201
. n epistola pe care a adresat-o lui Victor si
Bisericii din Roma Policrate precizeaz traditia care a ajuns pn la el n urmtoarele
cuvinte:
2.Noi tinem neschimbat ziua (Pastilor, n.tr.}: nici nu adugm ceva la ea, nici
nu scdem ceva din ea. Cci si n Asia odihnesc mari luceIeri, care vor nvia odat, la a
doua venire a Domnului si care va veni cu mrire si va cerceta pe sIinti, ntre care pe
Filip, unul din cei 12 apostoli, care a adormit n Iera-pole, mpreun cu cele dou Iiice ale
sale naintate n vrst si rmase n starea Ieciorelnic, n vreme ce o alt Iiic ce a trit n
Duhul SInt si doarme somnul n EIes
202
,
3.acolo unde a intrat n odihna cea de veci si Ioan cel care s-a odihnit pe pieptul
Mntuitorului
203
, cel care a Iost preot, martor al credintei si dascl.
4.Apoi pe episcopul si martirul Policarp din Smirna, ca si pe episcopul si martirul
Trasea din Eumeneea
204
, adormiti cu totii n EIes.
.S mai amintim si de episcopul si martirul Sagaris, care a adormit n
201. Episcop de EIes.
202. In realitate, Filip avusese patru Iiice
203. |4,n, 13, 33; 21, 20.
204. Mai sus: V, XVIII, 14.
20. Laodiceea Frigiei, cI. Harnack, 4.c. II 770
206. CI. IV, XXVI
207. i|i5., 1, 28.
208. ,5|c, , 29.

197
Laodiceea
20
si pe Iericitul Papirius si chiar pe Meliton eunucul, care tot timpul petrecea
ntru Duhul SInt si acum odihneste n Sardes
206
, asteptnd a doua venire din cer, n care
va nvia si el din morti.
6.Toti acestia au serbat data Pastilor potrivit Evangheliei, n cea de a
patrusprezecea zi a lunii, Ir s Iac vreo abatere, ci urmnd regula credintei. Si eu, care
snt cel mai mic ntre toti, m tin de traditia celor nruditi cu mine, din care unii au Iost si
naintasii mei (pe acest scaun, n.tr). Sapte dintre aceste rude au Iost episcopi, eu snt al
optulea. Si tot timpul aceste rudenii ale mele au tinut ziua n care poporul se Ierea s
mnnce pastile cu pine dospit.
7.Iat, Iratilor, eu, care numr de la Dumnezeu sasezeci si cinci de ani si care am
stat n legtur cu Iratii din toat lumea, dup ce am parcurs ntreaga SInt Scriptur, nu
m las nIricosat de amenintrile nimnui
207
cci au Iost mai mari dect mine cei care au
zis: trebuie s ascultm pe Dumnezeu mai mult dect pe oameni.
208

8.La cele de pn aici Policrate mai adaug n legtur cu episcopii care erau cu el
pe cnd scria si care cugetau ca si el cnd zicea: As putea spune numele episcopilor care
snt cu mine si pe care, potrivit dorintei voastre, i-am convocat. Numele lor, dac le-as
transcrie pe toate, ar Ii destul de mare. Cu toate c-si dau seama c snt un om
nensemnat, totusi ei mi-au aprobat prerea stiind c nu n zadar am ncruntit, ci am
vietuit mereu n Hristos Iisus.
9.Fat de toate acestea episcopul Bisericii Romei, Victor, a cutat s exclud
repede din comuniunea unitar a Bisericii toate comunittile din ntreaga Asie,
socotindu-le eterodoxe
209
. n acest sens el a adresat scrisori de condamnare, pretinznd c
toti Iratii din comunittile amintite, Ir deosebire, snt aIurisiti.

10.Dar aceast procedur a episcopului Victor nu a Iost pe placul tuturor
episcopilor, ci l-au sItuit dimpotriv s se gndeasc mai curnd la pace, la unire
Irteasc, la dragoste. Ni s-au si pstrat cteva din epistolele lor, n care atac destul de
aspru pe Victor.
11.Printre acestia se gsea si Irineu, care scria n numele celorlalti Irati pe care-i
conducea n Galia: n primul rnd el precizeaz c numai n ziua de Duminic se poate
prznui Taina nvierii Domnului; n al doilea rnd, el ndeamn pe Victor ntr-un mod
cuviincios s nu exclud Biserici crestine ntregi numai pe motivul c tin traditia unui
obicei strvechi. ntre multe altele, iat ce cuvinte ntrebuinteaz el:
12.n Iond, nu se discut aici numai despre o anumit zi, ci si despre Ielul n care
se tine postul. Unii cred c trebuie postit numai o singur zi, altii dou, iar altii si mai
multe. n schimb, altii socotesc ca durat a postului patruzeci de ceasuri consecutiv, luate
din zile si nopti, ca si cum ar Iorma o singur zi.
13.Si aceast att de mare variatie n tinerea postului
210
nu s-a produs n zilele
noastre, ci cu mult vreme nainte, pe cnd triau naintasii nostri, care probabil c nu le-
au Iixat cu amnuntime, ci au pstrat acest obicei n mod simplu si nevinovat,
transmitndu-1 generatiilor viitoare. Dar cu toat aceast varietate, crestinii triau n pace,
asa cum trim si noi azi n pace, cci deosebirea n Ielul de a posti dovedeste o si mai
mare unitate de credint.

209. 'AItpococ,... 7toTEu,veiv c$c, av exepo6oi;ouoac., poate tocmai aceast pripeal cu care episcopul
Victor a rupt pentru prima dat unitatea dintre Biserici, a amrt cel mai mult constiintele celorlalti, cum va
sublinia att de Irumos sIntul Irineu.
210. Pe vremea sIntului Irineu postul Pastilor era Ioarte scurt: unii tineau numai o zi, altii dou, altii
mai multe, iar unii rmneau 40 de ceasuri nemncati (L. Duchesne, Origincs du cu||c cnrc|icn ed. 2, Paris
1898, p. 230).
211. A quartodecimanilor.
EUSEBIU DE CEZAREEA

198
14.Iar aici relateaz Irineu o istorioar pe care eu o vd potrivit cu cele discutate.
Ea sun asa: Chiar si presbiterii care triau nainte de Sotir si care conduceau pe atunci
Biserica, pe care tu o conduci acum, si anume Anicet, Pius, Higin, TelesIor, Sixtus, n-au
respectat nici ei aceast obisnuint
211
, dar nici n-au silit pe contemporanii lor s-o tin
numaidect. ns cu toate c nu toti respectau la Iel aceleasi obiceiuri, totusi nimic nu-i
oprea s Iie n pace cu cei proveniti din comunitti, n care traditiile erau altele. Pentru
cei care nu aveau acest obicei (al quartodecimanilor), tocmai aplicarea lui trebuia s
trezeasc n constiinta lor contradictia.
1.Or, din pricina unor astIel de deosebiri niciodat n-a Iost excomunicat cineva,
ci se obisnuia ca presbiterii dinainte de tine, cu toate c nu tineau aceste traditii (ale
quartodecimanilor), s trimit Euharistia comunittilor care respectau acele traditii.
16.Fericitul Policarp Icuse un popas la Roma pe vremea episcopului Anicet
212

si, cu toate c ntre ei s-au iscat multe deosebiri Ir nsemntate, totusi ndat au Icut
pace, iar n problema datei cnd trebuie serbate Pastile nu s-au certat ntre ei. ntr-adevr,
Anicet nu putea convinge pe Policarp s nu respecte ceea ce observaser mpreun cu
Ioan, ucenicul Domnului nostru, si cu ceilalti apostoli cu care au convietuit si cu care
tinuser praznicele ntr-o anumit traditie; dar nici Policarp nu 1-a nduplecat pe Anicet
s tin rnduiala lui, cci era convins si el c trebuie s respecte traditiile presbiterilor de
dinaintea lui.
17.Asa stind lucrurile, cei doi au rmas mai departe n comuniune, iar Anicet a
ngduit lui Policarp, desigur din respect pentru el, s poat celebra Euharistia si astIel s-
au putut desprti n pace, de unde reiese c n toat Biserica att cei care tineau, ct si cei
care nu tineau cea de a 14-a zi triau n pace unii cu altii
213
.
18.AstIel de cuvinte si de ndemnuri trimitea Irineu tocmai ca s mijloceasc
mpcarea ntre Biserici (chiar numele lui nseamn Ictor de pace)
214
, lucru pe care-1
svrsea si prin toate celelalte Iapte ale lui. Cci prin scris el n-a stat n legtur numai cu
Victor, ci si cu Ioarte multi alti ntistt-tori ai Bisericii, traInd si cu ei probleme
asemntoare.
XXV
Cum s-au imcat to(l in controtersa asca|
Episcopii din Palestina, pe care i-am amintit mai nainte
21
, si anume Narcis si
TeoIil precum si Casius, episcopul Bisericii din Tyr, si Clarus, episcopul celei din
Ptolemaida, dimpreun cu cei care se strnser n sinod, au dat explicatii Ioarte
amnuntite despre traditia ajuns pn la ei prin succesiunea apostolilor n legtur cu
serbarea Pastilor, iar la sIrsit ncheie cu urmtoarele cuvinte: Strduiti-v s trimiteti
copii dup scrisoarea noastr n toate comunittile pentru ca s nu purtm noi vina Iat de
cei care pot cdea usor n rtcire. Noi v declarm c si cei din Alexandria prznuiesc
212. Aceast cltorie a avut loc prin 14-1.
213. Nu ni s-au pstrat stiri dac episcopul Romei si-a retras excomunicarea, dar crestintatea aproape
uitase de acum aceste deosebiri, nct cu ocazia sinodului I ecumenic din anul 32 erau toti unitari.
214. Eipnvoiroiui;, Ictor de pace M,|ci, , 9).
21. V, XXIII, 3.

199
Pastile n aceeasi zi cu noi, cci ntr-adevr si ei primesc scrisori de la noi si noi de la ei,
pentru ca s prznuim la Iel si deodat aceast sInt zi
216
.
XXVI
Cite dln frumoase|e |ucrrl a|e |ul
lrlneu nl s-au strat
Dar n aIar de scrierile amintite ale lui Irineu si de epistolele lui mai avem de la el
si o carte Ioarte concis si de mare Iolos, imotrlta aglnl|or, subintitulat Desre
tlln(, apoi alta, dedicat unui Irate cu numele de Mar-cian, !entru dotedlrea
rootdulrll aosto|lce
211
precum si o crticic de Contersa(ll dlferlte, n
care aminteste despre Epistola ctre Evrei, precum si despre ntelepciunea zis a lui
Solomon, cuprinznd pasaje citate att dintr-una, ct si din cealalt. Attea snt scrierile
despre care avem cunostint c au apartinut lui Irineu.
Commod si-a ncheiat domnia dup 13 ani. Dup el a domnit nici chiar 6 luni
ncheiate Pertinax, rmnnd n continuare mpratul Sever
218
.
XXVII Oere a|e a|tor
sccrlltorl care au
str|uclt e atuncl
De la vechii scriitori bisericesti ai timpului de atunci ni s-au mai pstrat pn azi
numeroase monumente care vorbesc de vrednicia si rvna lor pentru credint. Dintre cele
care ne-au czut n mini amintim de pild crtile lui Heraclit Desre Aosto|, apoi
cele ale lui Maxim, privind diIerite probleme ridicate de eretici, de pild De unde tlne
ru| si C materla e creat, apoi alte crti ale lui Candid, Desre Exalmeron, ale
lui Apion, despre aceeasi problem, la Iel cele ale lui Sextus, Desre intlere, precum
si un alt tratat similar al lui Ara-bianus , n Iine multe lucrri ale Ioarte multora
219
, despre
care nu putem arta nici data compunerii lor, dar nici s dm vreun amnunt istoric,
pentru c nu li s-a pstrat nici o urm. Foarte numerosi snt si cei crora nu le cunoastem
nici numele, nici operele lor ajunse pn la noi, toti autori ortodocsi si bisericesti, cum
arat interpretarea ce o dau Scripturii, dar pentru noi rmase necunoscute, neavnd indicat
nici autorul.

XXVIII
216. Bisericile Palestinei si Egiptului au trit n mare prietenie, n aIar de tulburarea care a avut loc pe
vremea lui Origen (cum vom vedea ndat). O Iorm de pstrare a acestei unitti e si schimbul de epistole
pascale, care devin obicei nc din sec. III, iar dup Niceea obiceiul se oIicializeaz.
217. Descoperit abia n 1907 ntr-o traducere armean. E un rezumat al operei mai mari dtcrsus
n,crcscs.
218. Pertinax nu a domnit sase luni, ci abia 87 de zile (1 ianuarie - 27 martie), Iiind omo-rt n 2 iunie
anul 193. Stpnul zilei e Septimiu Sever, 193-211.
219. Mupuv aXXuw ( o multime, ale altora), expresie care nu spune nimic pentru un savant ca
Eusebiu. Simple titluri.
EUSEBIU DE CEZAREEA

200
Clne a rsindlt intil eretla |ul
Artlmon
220
, tla(a |or l cum au
fa|slflcat Scrltura
1.Unul din acesti brbati a compus mpotriva ereziei lui Artimon, pe care a ncercat
s-o rennoiasc n vremea noastr Paul din Samosata, o scriere, n care se pstreaz o
istorioar util temei noastre.
2.n ea se dovedeste c respectiva erezie, care nvat c Mntuitorul ar Ii Iost un
simplu om, s-a Iormulat abia de curnd, ct vreme autorii ei ar vrea s-i dea o vechime
venerabil. Dup ce a adus spre combaterea mincinoasei lui nelegiuiri diIerite alte stiri, el
istoriseste astIel:
3.ntr-adevr, ei spun c toti cei vechi si chiar si apostolii au primit prin traditie si
au nvtat ceea ce spun acum, si anume, c adevrul propovduirii a Iost pstrat ntreg
pn pe vremea episcopului Victor - care era al treisprezecelea episcop al Romei ncepnd
de la Petru - dar c, ncepnd de la urmasul su ZeIirin, adevrul a Iost IalsiIicat.
4.Poate c aceast aIirmatie am mai putea-o crede dac nsesi Scripturile sIinte n-
ar Ii Iost cele care ar contrazice-o.
Pe de alt parte, exist scrieri de la anumiti Irati, mai vechi dect epoca lui Victor,
scrieri pe care acestia le-au compus n Iavoarea adevrului si mpotriva paginilor si a
ereziilor din timpul lor, adic din timpul lui Iustin, Miltiade, Tatian, Clement si a altora
multi; n toate aceste scrieri Hristos e prezentat ca Iiind Dumnezeu.

.Ct despre crtile lui Irineu, ale lui Meliton si ale altora, cine nu le stie? Toti
acestia nvat c Hristos este si Dumnezeu si om. Si cine nu stie de attia psalmi si cntri
scrise de Irati ntru credint, ncepnd din primele veacuri si care cnt pe Cuvntul lui
Dumnezeu, pe Hristos, pe care-L prezint ca Dumnezeu?
221

6.ntruct, dar, de attia ani se propovduieste cugetarea bisericeasc, mai putem
oare admite c cei care au trit nainte de (episcopul) Victor s Ii propovduit asa cum
sustin ei (adic erezii)? De unde atta nerusinare s atribui n chip mincinos astIel de
nvtturi lui Victor, dup ce stim precis c Victor este cel care a ndeprtat din
comuniune pe Teodot Curelarul, cpetenia si printele acestei apostazii tgduitoare de
Dumnezeu, care a sustinut, el cel dinti, c Hristos a Iost numai om? Iar dac, asa cum
spun, Victor a gndit asa cum ne-o spune blasIemia lor, atunci cum ar Ii ndeprtat pe
Teodot care scornise el nsusi aceast erezie?
7. Acestea cu privire la pstorirea lui Victor, cruia, dup ce a stat zece
ani n Iruntea Bisericii, i-a urmat ZeIirin n cel de al noulea an de dom-
nie a lui Sever.
Autorul scrierii pe care o citm adaug n legtur cu ntemeietorul amintitei erezii
nc un Iapt care a avut loc pe vremea lui ZeIirin. Iat ce spune el textual:
8.Voi aminti cel putin pentru multi dintre Irati un Iapt care a avut loc n vremea
noastr si care, dup prerea mea, dac s-ar Ii ntmplat n Sodoma Ir ndoial c ar Ii
220. S-a ncercat o identiIicare a ereticului Artimon cu Ipolit, ceea ce e o greseal. Din text se deduce c
Artimon a trit pe la anii 300 (n vremurile noastre, cum zice Eusebiu).
221. ntre notele care intr n notiunea traditiei si a unittii de credint, care Iormeaz Iirul rosu al
|s|4rici lui Eusebiu, e si apelul la autoritatea doctrinal a scriitorilor bisericesti, precum

201
dat de gndit pn si oamenilor din acel oras
222
. Natalios era un mrturisitor
223
nu din alte
vremi, ci din vremea noastr.
9.Acest om Iusese dus pe vremuri n rtcire de ctre Asclepiodor si de ctre un alt
brbat cu numele Teodot, bancher de meserie, care erau, aht unul, ct si altul, ucenici ai
lui Teodot Curelarul, cel dinti care pentru aceast gn-dire, mai bine zis din pricina
acestei nebunii, Iusese ndeprtat, cum am spus, de Victor, episcopul de atunci.

10.Natalios Iusese nduplecat de ei s primeasc, drept rsplat, titlul de episcop
al acestei erezii, asa c ncasa de la ei cte 10 de dinari pe lun
224
.
11.De cnd se alipise de ei, Natalios primise de la Domnul adeseori preveniri n vis
pentru c Dumnezeul nostru cel preamilostiv si Domnul Iisus Hristos nu ngduia ca un
martor al propriilor Lui patimi s triasc si s piar n aIar de Biseric.
12.Fiind ademenit de slujba de nti stttor si de patima rusinoas a csti-gului de
bani, el ddea putin atentie unor astIel de preveniri, dar pn la urm a Iost biciuit si
chinuit o noapte ntreag att de cumplit de niste sIinti ngeri, nct ndat ce s-a luminat
de ziu s-a sculat, s-a mbrcat n sac, s-a acoperit cu cenus si s-a aruncat ndat, n
hohote de plns, naintea episcopului ZeIirin. Ba mai mult, nu s-a multumit numai s cad
la picioarele preotilor, ci ngenunchia si naintea laicilor, asa nct nmuind cu lacrimile
sale Biserica cea binevoitoare a lui Hristos cel milostiv, cu toate c Icuse multe
rugminti si a artat chiar urmele multor vnti pe care le primise, totusi numai cu greu a
Iost primit din nou la comuniune
22
.
13. La acestea vom mai aduga cteva cuvinte din acelasi autor n leg-
tur cu aceiasi eretici. Iat-le:
Acesti eretici nu s-au sIiit s IalsiIice si textul SIintei Scripturi, respingnd regula
veche a credintei, iar pe de alt parte, au tgduit pe Hristos, necutnd la ceea ce spun
SIintele Scripturi, ci se sileau cu toat rvna s descopere concluzii logice spre a aIla
temeiuri de a nu mai crede n Dumnezeu. Dac cineva i Icea atenti asupra vreunui
cuvnt al SIintei Scripturi, ei ntrebau dac pasajul respectiv ngduie s Iacem un
silogism conjunctiv ori disjunctiv.

14.Cci prsind SIintele Scripturi ale lui Dumnezeu ei se ocup mai mult de
msurtori geometrice, oameni pmnteni Iiind, vorbesc doar de lucruri ale pmntului
Ir s se gndeasc deloc la cele ce vin de sus. E drept c unii dintre ei studiaz cu rvn
geometria lui Euclid. Aristotel si TeoIrast snt admirati la ei, iar pe Galen snt unii care-1
chiar ador ca pe un zeu
22Ii
.
1.Si, n general, s nu spun oare de cei care n Iolosul ereziei lor Iolosesc pn la
abuz stiintele pgne, alternd cu viclenia ateilor credinta simpl a Scripturilor
dumnezeiesti, c nici mcar nu se apropie de credint? De aici vine Iaptul c-si ntind
minile lor cuteztoare asupra Scripturilor SIinte, pe care spun c le ndrepteaz.
si la imnograIia crestina, prin care se dovedeste c datorit Providentei divine adevrul crestin s-a putut
mentine neIalsiIicat.
222. M,|ci, 11, 23.
223. Al noulea an de domnie a lui Sever ne duce la anul 202, curnd dup publicarea rescriptului sau
edictului de interzicere a convertirii la crestinism jHis|. ug. Sctcrus XVII).
224. Deci cam atta ct s poat tri normal, nu n lux.
22. Aventura lui Natalios ne convinge c ncepnd din prima jumtate a sec. III Biserica Roman a
iertat si apostaziile, desigur cu valabilitate numai n eparhia lor (ne gndim la edictul lui Calist al Romei
(217-222) si la schisma lui Ipolit, rigoristul, care sustinea c pcatele grele nu pot Ii iertate). A se vedea Eus.
Popovici, |s|. 8is. Unit. voi. I (Bucuresti, 192, pag. 344).
226. Si traditia ortodox, n spet cea a Bisericii Romne, a zugrvit n chip umanist pe zidurile
exterioare ale bisericilor din Bucovina pe IilosoIii si nvtatii vechi. (V. Grecu, jrfi dc 5ic|urj ois. oiz,n|inj,
Cernuti, 1936).
EUSEBIU DE CEZAREEA

202
16.Oricine va vrea poate aIla c atunci cnd vorbesc n Ielul acesta, eu nu-i
calomniez. Cci dac vrea cineva s strng laolalt si s le compare, ar bga de seam c
exemplarele Scripturilor Iolosite de ei se deosebesc ntre ele. De pild, exemplarele lui
Asclepiade nu consun ntru toate cu cele Iolosite de Teodot.
17.Si astIel de nepotriviri putem gsi destule, cci ucenicii unuia si ai altuia
copiaz cu mare rvn, ceea ce, spun ei, a Iost corectat de Iiecare dintre ei, cu alte
cuvinte ceea ce a Iost IalsiIicat de ei. La rndui lor, nici exemplarele Iolosite de HermoIil
nu snt de acord cu cele dinainte. Si tot asa stau lucrurile si cu exemplarele lui
Apollinarie. N-ai dect s compari exemplarele copiate nainte cu cele care au Iost scrise
mai de curnd si vei vedea ct de numeroase snt aceste deosebiri. Ct de semeat e
aceast nelegiuire, e probabil c o stiu si ei. Cci Iie c nu cred c Scripturile au Iost
rostite de Duhul SInt, si atunci snt necredinciosi; Iie c ei se cred mai ntelepti dect
Duhul SInt, si
8TOHA KKCKA8C'A, C'AHi'KA A CC A

22,1
n cazul acesta ce altceva snt dect niste ndrciti? ntr-adevr, ei nu pot tgdui c
aceasta e cutezanta lor atunci cnd exemplarele Scripturii snt scrise de mna lor, c nu
asa le-au primit de la cei care i-au catehizat si c nu pot arta exemplarele dup care si-au
corectat copiile lor.
19. Ctiva dintre ei n-au ndrznit s IalsiIice chiar ntreaga Scriptur, ci au tgduit
pur si simplu numai Legea si proorocii
227
, grbindu-se, sub pretextul unei nvtturi Ir
de lege si Ir de Dumnezeu, spre cea mai adnc pr pastie a pierzaniei.
Iat ce amarnic istorie ne dau ereticii!
227. Cum Iceau marcionitii.

CARTEA A $ASEA

I
!ersecu(la de sub Seter
Cnd a pornit si Sever persecutia mpotriva Bisericilor
1
, strlucite au Iost
pretutindeni mrturiile aduse de lupttorii credintei si deosebit de numeroase au Iost ele n
Alexandria, unde veneau din ntreg Egiptul si din Tebaida, ca pe un mare stadion, atletii
lui Hristos si unde-si primeau de la Dumnezeu cununile lor rbdnd curajos diIerite
chinuri si diIerite Ieluri de morti
2
. ntre ei se aIla si Leonida, tatl vestitului Origen, cruia
i s-a tiat capul lsndu-si copilul Ioarte tnr, dar care totusi de pe atunci nutrea o
dragoste att de mare pentru cuvntul cel dumnezeiesc nct gsesc potrivit s-i descriu pe
scurt viata pentru c Iaima lui a crescut Ioarte mult naintea tuturora.

II
Desre ritna |ul Orlgen inc dln col|rle

1.Cine ar ncerca s prezinte n scris toate amnuntele vietii acestui om ar avea
multe de spus, iar dac ar sta s le istoriseasc pe toate ar trebui s scrie o carte ntreag.
Cu toate acestea, pentru moment, vom expune cea mai mare parte din aceste Iapte, att de
pe scurt ct va Ii cu putint, si putinul pe care-1 vom spune despre el l vom lua din
epistolele si din istorisirea celor din jurul lui, care au rmas n viat pn azi.
2.Viata lui Origen mi pare vrednic de tinut minte asa zicnd chiar de la leagn.
mpratul (Sept.) Sever era acum n al zecelea an de domnie
3
; Laetus guverna Alexandria
si restul Egiptului
4
, iar pe de alt parte, dup Iulian urcase de curnd Demetrius la
conducerea episcopal peste comunittile acelei tri
.
3.Atunci s-a ridicat vijelios Ilacra persecutiei si o mare multime (de crestini) au
dobndit cununa muceniciei. Att de mare era dragostea dup martiriu, care a cuprins
suIletul lui Origen, desi el era nc ntr-o vrsta Iraged
1
', nct se jurase s ia n piept
orice primejdii, cci dorinta lui era s sar si s se arunce direct n lupt.
4.N-a lipsit mult si era ct pe-aci s-si piard viata dac n-ar Ii intervenit cereasca si
dumnezeiasca Provident spre Iolosul altora, prin aceea c mama lui a stiut s mpiedice
nIlcrarea lui.
1. Potrivit cunoscutei His|4ri, ugus|,, SctcrusXVII, decretul dat n a. 201-202 oprea convertirea si
prozelitismul); Fliche-Martin, His|. dc |'|g|isc II (Paris 193), p. 113-117.
2.Persecutia lui S. Sever a bntuit si n AIrica, dovad cazul vestitelor martire Perpetua si elicitas (cI.
c|c|c n,r|iricc, 45. ci|. p. 104-131).
3.Anul 202.
4.O`. Marcius Laetus, ajuns n anul 20 preIect al pretoriului. Se cunosc si alte rude ale lui in posturi
mari.
.A se vedea mai sus, V, XXII.

.Mai nti ea l-a asaltat prin cuvinte calde, rugndu-1 s-i Iie mil de ea si s nu
uite dragostea ce i-o poart. Dar cnd a vzut c la vestea arestrii si ntemnitrii tatlui el
ajunsese si mai mult stpnit de dorinta de a se jertIi ca martir, atunci mam-sa i-a ascuns
mbrcmintea si asa a Iost nevoit s rmn acas.
6.Dar ntruct acum nu mai era posibil de a Iace altceva si ntruct dorinta lui
crescuse cu mult peste vrsta lui si nu-1 lsa s rmn linistit Ir s ntreprind ceva, a
trimis tatlui su o scrisoare plin de ndemn la martiraj
7
, n care-1 ncuraja spunndu-i
urmtoarele cuvinte: s nu care-cumva s-ti schimbi prerea din pricina noastr!. Chiar
si numai aceste cteva cuvinte pot servi ca cea dinti prob despre vioiciunea cugetului
prea tmrului Origen si a simtmintelor sale religioase hotrte.
7.ntruct nc de copil a Iost introdus n scrierile dumnezeiesti, e de la sine nteles
c Origen a pus temelii serioase pentru stiintele crestine. n acest sens el s-a dedicat ntr-
un mod cu totul neobisnuit studiului SIintelor Scripturi, cci tatl su neIiind multumit cu
aceea c Iiul su trecea prin ciclul stiintelor proIane
8
, n-a socotit ca ceva ntmpltor s-i
atrag atentia asupra SIintelor Scripturi.
8.De aceea, mai presus de orice , mai mult dect n stiintele proIane, el l-a ndemnat
s se adnceasc n stiintele ntelepciunii celei sIinte, pretinzndu-i s nvete zilnic pe
dinaIar si s recite pasaje ntregi din Scriptur
9
.
9.Si lucrul acesta nu-i era deloc neplcut copilului, care, dimpotriv, muncea cu o
rvn peste msur, n asa Iel nct nu se multumea numai s cunoasc simplu si
superIicial ntelesul SIintelor Scripturi, ci cuta, nc de pe atunci, ceva mai mult, vrnd s
descopere vederi mai adnci, punnd n ncurctur si pe tatl su atunci cnd l ntreba
mereu ce anume se ascunde n dosul Scripturii celei inspirate de Dumnezeu
10
.
10. De Iorm l certa si l ndemna s nu caute nimic din ceea ce la vrsta
lui nu putea pricepe si ceea ce trecea dincolo de ntelesul evident al cuvinte-
lor; n sinea lui, ns, el era plin de bucurie, aducnd cele mai adinei mul(umiri lui
Dumnezeu, izvorul tuturor bunurilor, c 1-a nvrednicit s fie tat al unui astfel de
copil.
6. Va Ii avut atunci cam 17 ani.
7. Cum va Iace-o mai trziu, n alt persecutie (a lui Maximin Tracul, n a. 23 cnd va scrie
|x4r|,fic |, n,r|iriu) cf. P.S.B. 8, 34-39.
8 |oidcn.
9. Scrierile lui Platon vor Ii citate numai ntr-o singur lucrare a lui . cn.) de
peste 00 de ori.
10. Pe larg, la H. de Lubac, His|4irc c| cs5ri|. |'|n|c||igcncc dc V|cri|urc d',5ris Origcnc,
Paris, 100.
I
r
l . lNMIIII l) K CE/ . AKEEA

11.Se spune c adeseori se apropia de copil pe cnd dormea yi-i descoperea cu
respect pieptul ca yi cum un duh ar fi slyluit ntr-nsul yi-1 sruta, soco-tindu-se
fericit c are un astfel de copil
11
. Acestea yi altele asemntoare se istorisesc despre
tinere(ea lui Origen.
12.Dup ce ns tatl su yi-a sfryit via(a ca martir, Origen a rmas singur
mpreun cu mam-sa yi cu cei yapte fra(i mai tineri, ntr-o vreme cnd el nu avea
mai mult de yaptesprezece ani.
13.ntruct averea tatlui fusese confiscat de vistiernicii mpr(iei, el a fost
nevoit s sufere mpreun cu ai si de cele necesare vie(ii. Dar Dumnezeu i-a fcut
parte de purtarea Lui de grij prin aceea c a gsit n(elegere yi sprijin la o femeie,
foarte bogat yi de neam foarte ales, dar care mai purta de grij yi unui vestit
conductor al ereticilor din Alexandria yi care se trgea din Antiohia. !e acesta-1
luase numita femeie ca pe un fiu adoptiv yi-i purta de grij n chip deosebit.
14.Cu toate c Origen era nevoit acum s triasc laolalt cu acest om, a dat
nc de pe atunci dovezi strlucite despre dreapta lui credin(, cci n timp ce pe
lng !avel - aya se numea omul - se aduna o mul(ime foarte mare de oameni nu
numai dintre eretici, ci yi dintre ai noytri, din pricina adncii lui nv(turi, totuyi
Origen nu s-a nvoit niciodat s se roage mpreun cu el, ci pstra nc din tinere(e
regula de credin( a Bisericii, pe cnd pentru nv(turile eretice sim(ea - cum zice el
nsuyi undeva n scrierile sale - un fel de dezgust.
15.ntruct n ytiin(ele elineyti fusese introdus de nsuyi tatl su yi dup
moartea acestuia rvna lui pentru nv(tur a devenit yi mai sporit, Origen a ajuns
cu vremea s stpneasc n mare msur foarte multe cunoytin(e de cultur
general, mai ales dup ncetarea din via( a tatlui su, ceea ce pentru vrsta lui era
cu totul deosebit
12
.
III
inc de tinr, Orlgen rootdulete cutintu| Domnu|ul
I. !e cnd Origen era ocupat cu nv(mntul, au venit la el, dup cum
istoriseyte undeva acest lucru el nsuyi, c(iva dintre pgni s asculte cuvntul
Domnului. Cci ntruct to(i fugiser de frica persecu(iei, nu mai rmsese n
Alexandria
13
altcineva care s propovduiasc nv(tura creytin.

2.Cel dinti dintre ei era, cum ne-o spune nsusi, Plutarh, care, dup ce a vietuit
crestineste, s-a nvrednicit de martirajul crestin
14
. Al doilea a Iost Heracla, Iratele lui
Plutarh
1
, care a dus o pilduitoare viat de IilosoI si de ascet, ajungnd, dup Demetriu,
I I . Fundamental pentru aceast epoc din viata lui Origen este monograIia lui R.
Cadiou, |, jcuncssc d'Origcnc, Paris, 1926.
12. E vorba de cele dou cicluri ale nvtmntului antic: trivium (gramatica, dialectica,
retorica) si quadrivium (aritmetica, geometria, astronomia si muzica), din cunostintele crora
preda scolarilor ca s se ntretin. I. Marrou, His|4irc dc |'cduc,|i4n d,ns |',n|iqui|c, Paris, 1948.
13. Fuga n persecutie era ngduit (Matei, 10, 23).
14.Aici mai jos, VI, IV, 1.
1.Heracla va lua locul lui Origen la conducerea scolii catehetice, iar dup aceea va ajunge episcop - n
Alexandria.
16.E prima scoal catehetic crestin instituit Iormal. Desi depsit, a se vedea I.N. Lun-gulescu,
c4,|, ,|cx,ndrinj in |unin, 45crc|4r |ui P,n|cn, |cncn| i Origcn, R. Vlcea, 1930.
17.La Eusebiu, demn urmas si admirator al lui Origen, cuvntul quAoooepia are mai ales sens ascetic-
moral, un stil de vietuire care te nalt spre viata vesnic mai ales prin martiraj. A se vedea indicele de cuvinte
grecesti ale lui G. Bardy, |uscoc dc cs., His|4irc ccc|. |V, Paris 1960.
18.Vezi si Seneca, |5is|. 114, 1.
ISTORIA BISERICEASCf, CARTEA A $ASEA

207
s se nvredniceasc de scaunul episcopal al Alexandriei.
3.Origen abia avea optsprezece ani cnd a Iost pus n Iruntea scolii cate-hetice
16
.
Aici a dobndit mari succese n timpul persecutiilor de sub Aquila, guvernatorul
Alexandriei, cstigndu-si un nume Ioarte vestit printre toti crestinii, datorit dragostei si
rvnei pe care le arta Iat de toti martirii cunoscuti si mai putin cunoscuti.
4.ntr-adevr, el le venea ntr-ajutor nu numai cnd se aIlau n temnite sau cnd
erau anchetati, pn s ajung la sentinta din urm, ci si dup pronuntarea ei, pn cnd
martirii erau condusi la moarte, dnd dovad de cea mai mare ndrzneal si expunndu-
se astIel la tot Ielul de primejdii. Cnd cuta att de curajos pe martiri si cu atta
ndrzneal i sruta si-i mbrtisa, s-a ntmplat adeseori c gloatele pgne care-1
nconjurau se nIuriau si stteau gata s-1 ucid cu pietre dac n-ar Ii simtit de Iiecare
dat dreapta protectoare a lui Dumnezeu, care-1 scpa de Iiecare dat n chip minunat.
.Acelasi har dumnezeiesc si ceresc 1-a ocrotit de altIel de nenumrate ori (nici nu
putem spune de cte ori) cnd din pricina marii lui rvne pentru nvttura lui Hristos si a
curajului, s-a expus la tot Ielul de ncercri. Si att de crncen era lupta dus mpotriva
lui de ctre cei necredinciosi, nct se strn-geau n grup si-i nconjurau cu soldati casa n
care locuia, din pricina multimii celor pe care-i nvta adevrurile credintei.
6.Si astIel n Iiecare zi prigoana mpotriva lui s-a ntetit att de mult, nct nicieri
n oras nu mai putea Ii adpostit, Iiind cutat din cas n cas si urmrit peste tot locul,
desigur din pricina multimii celor pe care i adusese la credinta crestin, dar n primul
rnd pentru c viata lui moral ddea roadele celei mai curate IilosoIii
17
.
7.Sau dup cum zicea el: asa s-ti Iie cuvntul dup cum ti-e viata
18
, iar viata sau
purtarea erau pentru el doar o alt Iat a nvtturii lui. Mai ales pe aceast cale, prin
puterea lui Dumnezeu, a reusit el s determine pe multi s-1 urmeze.
8. Cnd Origen a vzut c numrul ucenicilor care se strngea n jurul lui era
tot mai mare, ca unul care fusese ncredin(at de episcopul Demetriu, conductorul
Bisericii, numai cu munca de catehizare, Origen yi-a dat seama c nu-i potrivit s
rmn legat numai de nv(mntul ytiin(elor profane, de aceea l-a prsit pe
acesta, socotindu-1 nefolositor yi chiar potrivnic ytiin(ei celei dumnezeieyti.
9. Aya nct printr-o dreapt cugetare, ca s nu mai fie avizat la ajutorul
altora, yi-a vndut toate scrierile vechilor scriitori profani
19
cu care se ndeletnicise
cu mult srguin( pn atunci, mul(umindu-se s primesc de la cel care le-a
cumprat doar cte trei oboli pe zi
20
. $i astfel timp de mul(i ani a vie(uit ca un
filosof stnd departe de orice pofte alimentare ale unui trai mbelyugat
21
. Ziua
ntreag ducea via( de aspr ascez, iar partea cea mai mare din noapte o inchina
studierii Sfintelor Scripturi, ducnd via(a cea mai filosofic cu putin(, pe de o parte
prin deprinderea posturilor, iar pe de alt parte prin scurtarea timpului de somn,
nefolosindu-se din capul locului nici de pat yi nici de pern, ci dormind numai pe
pmntul gol.

208
10.Era de prere c creytinul trebuie s respecte tocmai acele cuvinte ale
Mntuitorului care spun c nu ne este ngduit s avem dou haine yi nici
ncl(minte
22
yi c nici nu se cade s ne artm ngrijora(i n legtur cu ziua de
mine
23
.
11.Mai mult, cu o rvn nentlnit la vrsta lui, Origen continua s triasc n
frig yi n goltate
24
, certnd foarte aspru pe cei din jurul su atunci cnd aceytia l
rugau s se foloseasc yi el de ceva din bunurile lor din pricina chinurilor pe care le
vedeau cum le ndur de dragul nv(turilor celor sfinte, dar el nici nu voia s
aud de aya ceva.
12.Se spune chiar c vreme de mai mul(i ani a umblat numai descul(, fr s
fi luat ceva n picioare, apoi c foarte mul(i ani de-a rndui a fost departe de a fi
folosit vin sau alte mncruri necesare traiului, nct la un moment dat a ajuns n
primejdie de boal
25
, periclitndu-yi foarte greu stomacul.
13.Celor care priveau la felul lui de via( el le ddea un astfel de exemplu de
trai nduhovnicit, nct pe bun dreptate a ndemnat pe mul(i din ucenicii si s-i
urmeze pilda, ba chiar dintre paginii necredincioyi, dintre brba(ii nvtati, dintre
IilosoIi si nc nu dintre primii veniti. Si au Iost si din aceia care dup ce au primit de la
el n adncul suIletului credinta n cuvntul cel dumnezeiesc au strlucit, la timpul
respectiv, n persecutia care a avut loc, sIrsindu-si viata cu cunun mucenice sc.

IV
Cji dintre cei catehizaji de el
au ajun8 la 2artiraj
1.Primul dintre ei a Iost Plutarh, despre care am vorbit ceva mai nainte
26
. Cnd a
Iost condus s Iie omort, putin a lipsit ca cel despre care vorbim aici (Origen) si care 1-a
nsotit pn ce si-a aIlat sIrsitul s nu Iie si el nsusi omort de ceilalti locuitori, ntruct
acestia credeau c el ar Ii adevrata cauz a mortii aceluia. Dar si de ast dat voia lui
Dumnezeu a Iost aceea care 1-a ocrotit.
2.Dup Plutarh, al doilea dintre ucenicii lui Origen, care s-a dovedit a Ii si el un
adevrat martir, a Iost Serenus, care si-a probat prin Ioc credinta pe care a primit-o.
3.Cel de al treilea martir iesit din aceeasi scoal a Iost Heraclide, iar dup el, ca al
patrulea, a Iost Heron: primul era doar catehumen, al doilea abia de curnd primise
botezul, dar amndurora li s-a tiat capul. n aIar de acestia, ca al cincilea lupttor
pentru credint, iesit din aceeasi scoal, a Iost Serenus, altul dect cel pomenit cu acest

19. Fiind prea mare numrul scolarilor, Origen a ncredintat altcuiva nvtmntul general si proIan,
trecnd la cel crestin propriu-zis. Va reveni mai trziu, dar numai pentru grupe de studenti mai avansati, prednd
de astdat IilosoIia pentru adulti.
20. Biblioteca pe care a vndut-o ca s-si asigure un trai Ioarte modest cuprindea, se vede, lucrri multe
si de valoare, din moment ce si-a putut asigura strictul necesar.
21. FilosoIia lui era deci de nuant ascetic extrem.
22. M,|ci, 10, 10; |uc,, 10, 4.
23. M,|ci, 6, 34.
24. // 4r., 11, 27.
2.
r
~. Nu s-a putut stabili de ce suIerint era vorba.

209
nume nainte si cruia, dup ce a ndurat un mare numr de chinuri, se spune c i s-a tiat
si lui capul. Dintre Iemei, Herais, care era doar catehumen, si-a sIrsit si ea viata dup
ce a primit botezul Iocului, asa cum spune nsusi Origen undeva
27
.

V
Pota2iana
1. Ca al saptelea martir trebuie numrat Vasilide, cel care nsotise la locul de
osnd pe vestita Potamiana, a crei amintire e cntat si azi printre compatriotii ei
28
,
pentru a crei Ieciorie si nevinovtie a trupului, care erau podoabele ei, a Iost nevoit s
duc lupte nenumrate mpotriva unor oameni des-
trblati, ntrucit, in afara de suIletul ei, Irumusetea ei trupeasc nIlorise n toat
deplintatea ei; dup ce a ndurat tot Ielul de cazne, la sIrsit, dup ce a suIerit att de
cumplit nct numai nsirarea lor te Iace s te cutremuri, a Iost ars de vie mpreun cu
mama ei, Marcela.
2.Se istoriseste c judectorul Aquila
29
(asa se numea el) dup ce a poruncit ca tot
trupul ei s Iie supus la chinuri cumplite, n cele din urm a amenintat-o c va Ii dat pe
mna gladiatorilor s-o necinsteasc pe rnd. Pentru o clip ea s-a recules si a cerut
judectorului s-si pun planul n aplicare, rspunsul ei dndu-ti s ntelegi c ea ar Ii
acceptat aceast trguial rusinoas.
3.Dar abia apucase s spun acest cuvnt n legtur cu sentinta dat, c ndat s-a
si apropiat de ea Vasilide, unul din ostasii de gard, si a condus-o spre locul de osnd.
ntruct gloatele o njurau si o batjocoreau cu cuvinte spurcate, el o proteja de amenintrile
nelegiuitilor, artnd Iat de ea atta mil si ngduint nct Iecioara a primit simpatia
care i se arta, indemnnd pe brbat s se dovedeasc curajos, spunndu-i c va cere n
clipa n care se va ntoarce la Domnul ca s-i poat rsplti omului pentru toat buntatea
pe care i-a artat-o.
4.ndat dup ce a rostit aceste cuvinte, ea a ndurat cu vrednicie moartea: din talp
pn n crestet, pe tot trupul i s-a turnat ncet si n repetate rnduri smoal Iierbinte.
.Iat ce lupt a putut indura aceast vestit Iecioar! N-a trecut mult vreme c si
Vasilide a Iost prt de tovarsii si pentru o pricin oarecare, cerndu-i-se si Iui s depun
un jurmnt. El a declarat ns cu trie c lui nu i cade s mai jure, ntruct e crestin, lucru
pe care l sustine cu toat ndrzneala. La nceput s-a crezut c ostasul glumeste, dar
ntruct el struia cu strsnicie, l-au dus si pe el n Iata judectorului si, ntruct si aici s-a
artat de neclintit, a Iost aruncat n lanturi.
26. VI, III, 2.
27. Toti acesti martiri snt pomeniti n martirologiul ieronimian la data de 28 iunie, cI.
H. Delehaye: |cs M,r|qrcs d'|gi5|c, Bruxelles, 1923, p. 9. Origen nsusi vorbeste de botezul cu
Ioc, n Oni|i,, XX|V|, |uc,, n romneste n P.S.B. 7, p. 116.
28; Martiriul Potamianei a Iormat un capitol din cele mai cunoscute din viata Egiptului crestin. II
pomeneste si Palladiu, n His|4ri, |,usi,c,, III, cu toate c el o pune, pe nedrept, sub mpratul Maximin.
Pomenirea ei Iigureaz pe data de 28 iunie dup martirologiul ieronimian si pe data de 7 iunie, dup sinaxarul
grec. Halkin, Bibliotheca HagiograIica Graeca, 1216, nr. 10.
KU8KHll l_K UK7.ARKKA

210
6.Apropiindu-se de el ceilalti Irati crestini si ntrebndu-1 care-i cauza acestei
hotrri neasteptate si stranii, el a rspuns c la trei zile dup moartea ei i s-a artat
Pptamiana martira, i-a pus o coroan pe cap si i-a spus c s-a rugat lui Dumnezeu pentru
el si c s-a dat rspunsul c si el se va nvrednici ct de curnd de acelasi sIrsit. Fat de un
astIel de rspuns, Iratii i-au mprtsit ndat pecetea Domnului
30
, nct n ziua urmtoare,
dup ce a strlucit susti-nnd ca martir credinta crestin, i s-a tiat si lui capul.
7.Se istoriseste c multi alti locuitori din Alexandria au trecut ndat la nvttura
lui Hristos n vremea de care vorbim, pentru c pe cnd dormeau, Potamiana li s-a artat si
i-a chemat.
Atta despre acest subiect.
VI
C|ement A|exandrlnu|
31
Clement, urmasul lui Panten, a avut conducerea scolii catehetice din Alexandria pn
n aceast vreme
32
, asa nct si Origen poate Ii socotit a Ii Icut parte dintre ucenicii si
33
.
Din inIormatiile cronologice pe care le d n prima carte a Stromatelor sale
34
, reiese c
Clement si-a ncheiat lucrarea sa cu moartea mpratului Commodus, de unde deducem c
ea a Iost scris pe vremea dinastiei lui Sever, a crui epoc tocmai o descriem si noi
3
.

VII
Desre scrlltoru| luda
36
In aceeasi vreme, un alt scriitor cu numele Iuda, prezentnd n scris un tratat despre
cele saptezeci de sptmni (de ani) din proorocia lui Daniel, ne-a lsat o cronologie care
ajunge pn n al zecelea an de domnie a mpratului Sever, n care sustinea c venirea lui
Antihrist, de care vorbea toat lumea, ar Ii aproape, asa nct Iuria prigoanei pornite
mpotriva noastr tulbura cumplit cugetele multora.
VIII
Desre o fat neoblnult de
indrtnea( a |ul Orlgen
1. Pe cnd conducea scoala catehetic din Alexandria, Origen a svrsit o Iapt care
mrturiseste n mod coplesitor, pe de o parte, c mintea lui era nc destul de necoapt si
de copilreasc, dar pe de alt parte, aduce si dovad strlucit despre credinta si despre
puterea lui de renuntare. Cci el ori va Ii nteles prea simplist si prea copilreste cuvintele
snt Iameni care s-au Icut Iameni pe ei nsisi, pentru mprtia cerurilor
37
, ori se va Ii
gndit c n Ielul acesta ar mplini cuvntul Mntuitorului, ori, n Iine, Iiind nc tnr si
trebuind s propovduiasc adevruri dumnezeiesti nu numai n Iata unor brbati, ci si

29. Despre Aquila am amintit mai nainte: VI, III, 3.
30. Adic l-au botezat. El pare s Ii Iost catehizat de Origen.
31. n traducerea Icut de RuIin textul acestor dou capitole (VI si VII) apare inserat n
mijlocul cap. III, 8, probabil pentru c acolo s-a mai amintit de Panten si Clement. Oricum e
pentru prima oar c e pomenit Clement la conducerea scolii catehetice.
32. Adic pn pe vremea mpratului S. Sever.
33. Nu-i chiar sigur c Origen l-ar Ii avut pe Clement ca dascl, Bardy, 4. c. |, 94.
34. S|r4n,|c I, XXI, 140, 7, trad. rom. pr. D. Fecioru, P.S.B. , pag. 93.
3. S|r4n,|c I, XXI, ed. cit. 97.
36. Necunoscut.
37. M,|ci, 19, 12.
KU8KHll l_K UK7.ARKKA

211
naintea Iemeilor, pentru a putea ndeprta din mintea celor necredinciosi orice
posibilitate de bnuial sau de nvinuire de viat imoral, a crezut c trebuie s
mplineasc n toat deplintatea acel cuvnt dumnezeiesc. n acest
scop si-a dat toat srguinta ca Iapta lui s rmn necunoscut celor mai multi dintre
ucenicii si.
3.Cu toate acestea, orict ar Ii dorit-o, Origen nu a reusit s pstreze ascuns o
astIel de Iapt. ntr-adevr, cnd a aIlat despre ea Demetriu, ntist-ttorul Bisericii
egiptene, la nceput si-a artat cea mai mare admiratie Iat de o Iapt att de ndrzneat,
aprobndu-i rvna si sinceritatea credintei, ncura-jndu-1 si cerndu-i s aib vointa tare si
ndrumndu-1 s se druiasc de acum nainte si mai mult operei sale catehetice.
4.Aceasta a Iost la nceput atitudinea episcopului.
Dar la scurt timp dup aceea, cnd a vzut ce mare succes are Origen si ct este de
cunoscut si de admirat de toti, lsndu-se mnat de mrunte socoteli omenesti, episcopul a
cutat s-1 nvinuiasc n scris naintea episcopilor din toat lumea de o Iapt cu totul
nebuneasc, desi cei mai cunoscuti si mai cinstiti episcopi ai Palestinei, si anume cel de
Cezareea si de Ierusalim, socotind c Origen e vrednic de o rsplat si o cinstire si mai
mare, l-au hirotonit
38
ntru presbiter.

.Iar ntruct Origen ajunsese de mare vaz, numele lui devenind cunoscut n toat
lumea n urma virtutii si ntelepciunii, Demetriu, neavnd alt temei pentru care s-1
judece
39
, i-a Icut un mare cap de acuz din acea veche Iapt a lui din tinerete si a avut
ndrzneala s nvinuiasc si pe episcopii respectivi care l-au ridicat la treapta preotiei.
6.Aceste lucruri se petrec de Iapt ceva mai trziu. Cci pentru moment Origen
ndeplinea la Alexandria nc nestingherit aceeasi lucrare de nvttur dumnezeiasc
pentru toti care-1 cutau zi si noapte, druindu-se n toat bun vremea nvtturilor
dumnezeiesti si ucenicilor si.
7.Dup ce Severus a domnit mai bine de optsprezece ani, i-a urmat la tron Iiul su
Antonin
40
. n aceast vreme printre cei ce s-au purtat vitejeste n timpul persecutiei si
care au Iost ocrotiti de Providenta lui Dumnezeu n lupta pentru mrturisirea credintei, s-
a numrat si un oarecare Alexandru, despre care adineauri am amintit
41
c ndeplinise
slujba de episcop n Ierusalim. El a Icut o att de strlucit mrturisire n Iavoarea
credintei n Hristos, nct i s-a ncredintat scaunul numitului episcopat, cu toate c Narcis,
predecesorul su, era mea in viat .
IX
38. A se vedea si o serie de considerente noi la Nautrin, Originc. S, tic c| s4n 4cutrc, Paris, 1977.
39. Origen a regretat mai trziu castrarea sa |n M,|n. 4nncn|., XV, 3, Migne, P.G. 13, 127). Pe de
alt parte se stie c Meliton de Sardes, desi era eunuc, ajunsese episcop.
40. Caracalla.
41. VI, VIII, 6.
42. Despre amndoi vorbeste Eusebiu mai ncolo: VI, IX si XI.
EUSEBIU DE CEZAREEA

212
Desre mlnunl|e stirlte de Narclsus

1.AstIel pe temeiul unei traditii transmise de Irati din gur n gur, cettenii acelei
comunitti (crestine din Ierusalim n. tr.) istorisesc, ntre alte Iapte minunate svrsite de
Narcisus, si pe urmtoarea:
2.Odat, cu ocazia privegherii celei mari din Vinerea Pastilor
43
, se spune c
diaconilor li s-a terminat untdelemnul, Iapt care a provocat o Ioarte mare mhnire asupra
multimii. Atunci Narcisus a poruncit celor care aveau sarcina s ngrijeasc de luminatul
lmpilor s scoat ap din Intn si s o aduc la el.
3.Porunca Iindu-i ndeplinit pe loc, episcopul a rostit o rugciune asupra acestei
ape, dup care a poruncit cu o puternic credint n Dumnezeu s o toarne n lmpi. S-a
executat si acest lucru si, printr-o putere mai presus de orice asteptare, printr-o minune
dumnezeiasc, Iirea apei s-a schimbat, pre-Icndu-se n ulei si se pare c multi din Iratii
de acolo ar Ii pstrat pn n vremea de azi un rest din uleiul acela ca dovad a minunii
svrsite atunci.
4.Dar despre viata acestui om se mai istorisesc si alte multe Iapte minunate
vrednice de a Ii pomenite, ntre care si cel urmtor. ntruct niste oameni nelegiuiti nu se
puteau mpca nicicum cu Iirea lui hotrt si aspr, de team c dac ar Ii prinsi vor
trebui s Iie crunt pedepsiti, ntruct cugetul lor era ncrcat de multe Irdelegi, au luat-o
ei nainte, urzind mpotriva lui o lovitur si punndu-i n crc o calomnie ngrozitoare.
.Iar ca s dea si mai mult sigurant aIirmatiei lor, ei si-au ntrit prile prin
jurminte: unul ajurat s piar de Ioc dac minte, altul s-i Iie trupul mn-cat de nu stiu ce
boal
44
, iar al treilea, s-si piard vederea ochilor. Dar nici n chipul acesta, cu toate
jurmintele lor, nici unul dintre crestini nu le-a dat atentie din pricin c viata plin de
ascez si de virtuti pe care o ducea Narcisus strlucea mai tare dect toate aceste
minciuni.
6.Cu toate acestea nici el n-a putut rbda rutatea spuselor lor, iar Iiindc de mult
si dorea o viat cu adevrat IilosoIic, Narcisus a prsit ntreag comunitatea Bisericii,
ascunzndu-se n desert
4
si trind multi ani n locuri nestiute de oameni.
7.ns nici marele ochi al drepttii n-a rmas nepstor Iat de cele petrecute, asa
nct n scurt vreme cei nelegiuiti au Iost pedepsiti Iiecare dup cum s-ajurat. Cel dinti a
ars cu toat Iamilia, s-ar zice Ir o cauz precis, ci doar dintr-o simpl scnteie czut
pe casa n care locuia, asa nct ntr-o singur noapte el nsusi cu tot ce a avut s-a Icut
scrum
46
. Celui de al doilea i s-a umplut trupul dintr-o dat din crestet pn n tlpi de
boala cu care se osndise.
8. Ct despre cel de al treilea, cnd a vzut cum s-au sIrsit cei dinaintea lui,
cutremurndu-se de groaza drepttii negreselnice a lui Dumnezeu, care vede totul, a
mrturisit n Iata tuturor urzelile puse la cale de toti trei si n cinta sa s-a sIrsit ntr-un
43.Atunci se priveghea toat noaptea.
44.Dup cum se va vedea mai departe, era vorba de lepr.
4.Ar Ii primul caz de viat eremitic.
46.n unele manuscrise se spune c ar Ii venit ca un Iulger din cer.

213
plns continuu, asa nct pn la urm si-a pierdut vederea ochilor. Acestea au Iost
pedepsele suIerite de cei nelegiuiti pentru minciuna lor.
X
Elscoll de lerusa|lm
ntruct Narcisus se retrsese dintre oameni, nct nimeni nu stia unde se mai aIl,
ntistttorii Bisericilor vecine s-au gndit s aleag si s hirotoneasc alt episcop.
Acesta s-a numit Dios, dar nici el n-a pstorit timp ndelungat si a Iost urmat de
Gherman, iar acesta, de Gordios
47
. Pe vremea pstoririi acestuia, ca si cum s-ar Ii ntors
din nou la viat, a aprut din nou Narcisus si a Iost rugat de toti s preia din nou locul cel
dinti ntre Irati, cci n urma retragerii sale si a modului su de vietuire
48
si mai ales din
cauza rzbunrii de care l-a nvrednicit Dumnezeu, toti l cinsteau nc si mai mult dect
nainte.
XI
A|exandr
u

1.Deoarece, din pricina vrstei prea naintate Narcisus nu mai era n stare s-si
ndeplineasc cuviincios obligatiile de serviciu, Providenta dumnezeiasc a chemat pe
Alexandru, despre care am mai spus
49
si am spus c Iusese episcop al altei dioceze, s
mpart cu Narcisus slujba episcopal, n urma unei descoperiri pe care acesta o avusese
ntr-o noapte.
2.Asa se explic de ce, ca si cum aici ar Ii Iost vorba de o porunc dumnezeiasc
(ntruct el venea din pmntul Capadochiei, unde Iusese ridicat de mai nainte la scaunul
de episcop)
0
, Alexandru a pornit spre Ierusalim s se roage si s viziteze locurile sIinte;
or, oamenii de aici l-au primit cu mare bunvoint si nu i-au mai ngduit s se ntoarc
la ai lui. Cci noaptea au avut si ei parte de o descoperire, cnd un glas Ioarte limpede a
spus celor mai zelosi dintre ei cerndu-le s ias naintea portilor cettii lor si acolo s-si
primeasc episcopul cel rnduit lor de Dumnezeu. Oamenii asa au Icut si n ntelegere cu
episcopii vecini l-au silit pe Alexandru mai de voie, de nevoie s rmn la ei
1
. De altIel
nsusi Alexandru aminteste ntr-o epistol particular trimis Antinoitilor
2
, care s-a
pstrat pn n vremurile noastre, c Narcisus ducea mpreun cu el activitatea legat de
acelasi scaun episcopal, cci iat cu ce cuvinte se exprim el spre sIrsitul epistolei: V
salut si Narcisus cel de una sut saisprezece ani, care a administrat mai nainte acest
scaun episcopal si care si acum st alturi de mine si m ajut cu rugciunile lui,
ndemnndu-v totodat si el s triti n pace. Asa stau lucrurile.
47. Nu se cunosc date despre viata lor.
48. Iarsi termenul (piA.ooopioc.
49. Problemele transIerrii episcopilor si a pstoririi a doi episcopi n aceeasi localitate se vor lmuri la
sinodul I ecumenic.
0. n cuvntarea sa la sIntul Grigorie Taumaturgul (P.G. 46, 90), Grigorie de Nyssa aIirm c
Alexandru Iusese episcop la Capadochia. Dar aici Eusebiu nu vorbeste de o transIerare, ci de o hirotonire a lui
Alexandru, cI. Bardy, 4.c. p. II, p. 100.
EUSEBIU DE CEZAREEA

214
3. Dup moartea lui Serapion vrednicia episcopal din Biserica Antiohiei a primit-o
Asclepiade, care s-a distins si el n vremea persecutiei ca mrturisitor.
4. La instalarea lui Iace aluzie Alexandru n epistola ctre locuitorii Antiohiei, n
care spune textual: Alexandru, robul si prizonierul lui Dumnezeu, ctre prea Iericita
Biseric a Antiohiei, salutare ntru Domnul. Domnul mi-a dat s port niste lanturi
usoare
3
atunci cnd am nteles, n vremea ntemnitrii mele, c, potrivit dumnezeiestii
Providente, Asclepiade e mai bine pregtit dup vrednicia credintei sale si a primit
episcopatul sIintei noastre Biserici din Antiohia.
. El subliniaz c aceast epistol a trimis-o prin Clement, atunci cnd scrie la
sIrsit urmtoarele cuvinte: V trimit aceast epistol, domnii mei si Iratii mei, prin
Clement
4
, preaIericitul preot, brbat virtuos si cinstit, pe care si voi l cunoasteti si-1 veti
recunoaste. Prezenta lui aici, potrivit Proniei si voii Domnului, a ntrit Biserica
Domnului si a Icut-o s creasc
.

XII
Seralon l scrlerl|e atrlbulte |ul
1. Despre ndeletnicirile literare ale lui Serapion se pare c ni s-au pstrat stiri si la
alti scriitori, dar pn n zilele noastre nu cunoastem dect urmtoarele: una adresat ul
Domnus, un personaj care n vremea persecutiei s-a dovedit slab si a trecut de la
credinta n Hristos la superstitia iudaiceasc
6
; alta Ctre !ontlus l Carlcus,
amndoi oameni de ai Bisericii
7
,
2. apoi scrierea Desre aa numlta Etanghe|la du !etru, pe care ar fi
compus-o ca s combat minciunile cuprinse n aceast Evanghelie, din cauza
anumitor credincioyi ai Bisericii din Rossos, care s-au lsat duyi de nv(turi
greyite, pe temeiul, zice-se, al acestei scrieri. Gsim potrivit s citm din aceast
lucrare un scurt pasaj, prin care autorul combate prerea respectiv. Iat cum se
exprim Serapion:
3. Fra(ilor, noi (inem la !etru yi la ceilal(i apostoli cu aceeayi trie ca yi la
Hristos. n schimb, avem atta experien( s respingem pseudoepigrafele puse sub
numele lui, pentru c ytim c pentru astfel de scrieri n-avem nici un temei
tradi(ional. i
1. Eusebiu mai aminteste si de alte cazuri asemntoare n Laodiceea.
2. Localitate ntemeiat de mpratul Adrian n amintirea Iavoritului su, Antinoos. Stirea lui Eusebiu
e cea dinti inIormatie despre viata crestin din acea localitate.
3. Poate c Eusebiu a calculat gresit ntemnitarea lui Alexandru, care ar Ii avut loc totusi
n jurul anului 203, iar nu cu 8 ani nainte, cum ar reiesi din scrisoare.
4. Nu e sigur dac acest Clement va Ii Clement Alexandrinul, desi din alt pasaj asa ar reiesi (VI, XIV,
8).
. A se vedea si V, 19.
6. Poate la o erezie iudaizant.
7. CI. V, XIX, 1-2.
KW8KH9l f. CKZAHRKA

4. Cci pe cnd eram la voi socoteam c to(i era(i lega(i de credin(a cea dreapt
yi chiar fr s fi citit Evanghelia zis a lui !etru mi ziceam: dac numai ntr-atta
const suprarea voastr, atunci pute(i s-o citi(i
58
. ntruct ns m-am convins din
auzite c judecata voastr nclin spre erezii, m voi grbi s vin din nou la voi.
Ayadar, fra(ilor, aytepta(i-m pe curnd!
5. Noi cunoaytem, fra(ilor, erezia lui Marcian
59
, care se contrazice pe sine
nsuyi, neytiind ce grieyte. Lucrul acesta l pute(i deduce yi din cele ce v-am scris.
6. ntr-adevr, noi am reuyit s mprumutm aceast carte de la altcineva, si
anume tocmai de la cei care o folosesc n calitate de urmayi ai celor care au introdus-
o cei dinti - yi pe care noi i numim doche(i
60
, pentru c majoritatea ideilor lor (in de
aceast direc(ie -, aya nct am putut-o citi yi ne-am putut convinge c n cea mai
mare parte aceast Evanghelie consun cu adevrata nv(tur a Mntuitorului,
dar snt yi cteva pasaje care o contrazic, yi anume cele pe care le semnalm aici.
Atta despre Serapion.
XIII
Desre scrlerl|e |ul C|ement
61
1. De la Clement au ajuns pn la noi opt cr(i intitulate Stromate sau dup
numele ntreg ale lui Titus Flavius Clement stromate sau note gnostice potrivit
filosofiei celei adevrate.
2. Acelayi numr de cr(i ca yi Stromate|e cuprind yi operele sale numite
Hlotlote
62
, n care aminteyte cu numele despre !anten ca despre dasclul su si
n care prezint explica(ii la Sfintele Scripturi yi la tradi(iile cunoscute de el.
3.Tot lui i apartin yi Cutintu| de indemn cdtn e|lnl sau !rotretlcu|, apoi
o alt lucrare intitulat Care bogat se ta mlntul, precum si scrierea Desre !atl
si tratatele'
13
Desre ost si lmotrlta deflmrll, ca si lndemn |a rbdare sau
Ctre cel de curind boteta(l, asa numitul Canon blserlcesc sau imotrlta
ludaltan(l|or, pe care 1-a dedicat episcopului Alexandru, de care am amintit mai
nainte.
4.n Stromatele sau Covoarele sale Clement nu presar numai pasaje din Scriptura
dumnezeiasc, ci d si pasaje din scrierile grecilor, desigur n msura n care i se pare c
ei ar Ii spus ceva Iolositor, amintind si despre conceptiile cele mai rspndite si mai
cunoscute att pentru elini, ct si pentru barbari.
.n acelasi timp examineaz si prerile gresite ale ereziarhilor, dndu-ne o
inIormare bogat si oIerindu-ne material pentru lrgirea deosebit a cunostintelor, n
general el pune Iat n Iat credinta crestin si cea a IilosoIilor, asa nct desigur c de aici
a izvort si temeiul pentru care i s-a dat titiul Cotoare.
8. |t,ngnc|i, du5u Pc|ru pare un produs popular, lipsit de elemente eretice; totusi e necanonic.
9. Personaj necunoscut, desigur altul dect Marcion.
60. Orict de inoIensivi ar prea, totusi dac snt docheti (adic din cei care aIirmaser c Mntuitorul ar
Ii avut trup aparent), ei snt eretici.
(il. A se vedea n romneste operele lui traduse de pr.proI. D. Feciorun colectia P.S.B. (i, Bucuresti 1982.
n loc de 8 avem numai 7 crti la S|r4n,|c, n aceast traducere. (i2. Pierdute cu exceptia ctorva Iragmente. La
Iel si urmtoarele 3 lucrri.
KW8KH9l f. CKZAHRKA

6.n acelasi timp el se Ioloseste n aceast lucrare si de mrturii scoase din
Scripturile necanonice, din ntelepciunea zis a lui Solomon si aceea a lui Isus Iiul lui
Sirah, de Epistola ctre Evrei, de Epistolele lui Varnava, a lui Clement si a lui Iuda.
7.Mai aminteste totodat si de Cutintu| imotrlta e|lnl|ora lui Tatian, apoi
despre Cassian
64
ca autor al unui HronograI, despre Filon, despre Aristobul, despre
IosiI, despre Demetriu, despre Eupolem, toti scriitori iudei, care snt de prere cu totii c
Moise si neamul iudeilor se pot luda cu o vechime mai mare dect cea a elinilor
6
.
8.Aceste crti ale lui Clement snt pline de o multime de alte cunostinte Iolositoare.
n cea dinti dintre ele el aIirm despre sine nsusi c ar Ii Ioarte apropiat de urmasii
Apostolilor si tot n aceeasi carie lagaduieste c va comenta cartea Facerii
66
.
9.n scrierea Desre !atf
7
mrturiseste c a Iost silit de prietenii si s transmit
n scris acele traditii care au Iost primite de vechii presbiteri. Si tot acolo aminteste si de
Meliton, de Irineu si de alti ctiva, reproducnd extrase din scrierile lor.
XIV
Scrlerl|e e care |e amlntete C|ement
1. n Hlotlote|e sale Clement ne oIer, ca s spunem mai pe scurt, extrase
rezumative din ntreaga SInta Scriptur neotestamentar, Ir s uite
nici de asa numitele crti controversate''
8
, cum snt Epistola lui Iuda, precum si celelalte
Epistole sobornicesti, apoi Epistola lui Barnaba'' , si Apocalipsa lui Petru.
2.Despre Epistola ctre Evrei spune c-i a lui Pavel si c a Iost adresat evreilor
n limba lor proprie, dar c Luca, dup ce a tradus-o cu grij, a editat-o pentru elini n
limba lor. De aici vine Iaptul c limba acestei epistole ar semna cu cea a Faptelor
Apostolilor.
3.Ea nu ncepe cu cuvintele Pavel, apostolul, cum ar Ii de asteptat, cci, zice
Clement, el se adreseaz evreilor care erau porniti si nutreau o bnuial mpotriva lui, de
aceea e de nteles c el nu-si pune de la nceput numele.
4.Iar ceva mai departe adaug: Dup cum, adic, spunea odinioar un prea Iericit
presbiter
70
, Domnul a Iost trimis la evrei ca apostol al Celui Atotputernic, aya nct Pavel
din modestie si din respect Iat de Mntuitorul n-a vrut s se intituleze apostol al evreilor,
ntruct Iiind n primul rnd dascl si apostol al paginilor, numai n chip exceptional s-a
putut adresa si evreilor.
5.Tot n aceleasi crti relateaz Clement n legtur cu traditia vechilor presbiteri
privitoare la ordinea evangheliilor urmtoarele: acele Evanghelii care contin spita
neamului (lui Iisus) au Iost scrise mai nti.
6.AstIel, la Evanghelia dup Marcu lucrurile s-au petrecut n mprejurrile
urmtoare: dup ce Petru propovduise public nvttura crestin n Roma si Icuse
cunoscut Evanghelia cu puterea Duhului SInt, multi din cei ce ascultaser aceste predici
63. Operele nsirate de acum nainte s-au pierdut.
64. Iul lian Cassian, scriitor rigorist amintit adeseori n S|r4n,|c.
6. Tez comun apologetilor iudei si crestini.
66. S|r4n,|c, I, II, 11; III, XII, 9; IV, I, 3 etc.
67. Pstrat doar Iragmentul'.
KU8KBW DK CF.ZARKEA

217
au rugat pe Marcu, ca unul care l nsotise pe Petru de mult vreme si deci pstrase n
amintire cele spuse, s pun n scris cele propovduite.
7.AIlnd de aceast dorint, Petru n-ar Ii intervenit nici ca s-1 mpiedice, dar nici
ca s-1 ncurajeze. Ct despre Ioan, cnd a vzut, la urm de tot, c nvttura privind
omenitatea Mntuitorului a Iost pus n lumin (n celelalte Evanghelii, n.tr.), la ndemnul
cunoscutilor si si Iiind luminat de Duhul SInt, a alctuit Evanghelia sa, care e mai
duhovniceasc (dect celelalte, n.tr.).
Atta ne spune Clement.
8. La rndui su, acelasi Alexandru, de care a mai Iost vorba nainte
71
,
aminteste si el att despre Clement, ct si despre Panten ntr-o epistol adresat
lui Origen, vorbind despre ei ca despre niste brbati pe care i-a cunoscut per-
sonal. Iat cum se exprim: Dup cte ai aIlat, a Iost voia lui Dumnezeu
72
ca
prietenia care ne-a venit de la strmosi s rmn nu numai nezdruncinat, ci s devin si
mai cald si mai sigur.
9. Cunoastem ntr-adevr pe acei Iericiti printi, care au trit nainte de
noi si dup care ne vom nsirui si noi n curnd: att pe Panten, cu adevrat
Iericitul si domnul nostru, ct si pe sIntul Clement, care a Iost domnul meu si
ajuttorul meu, precum si pe altii dac au mai Iost. Prin mijlocirea acestora am
ajuns s te cunosc, pe tine care esti cel mai bun n toate privintele, domnul
meu si Iratele meu.
10. Att despre aceste lucruri.
Ct priveste pe Adamantius (s nu se uite c acest nume l avea si Origen),
73
n
vremile cnd ZeIirin conducea Biserica Romei, el nsusi scria undeva c pe cnd se aIla la
Roma a spus: De mult vreme am dorit s vizitez aceast strveche Biseric a
Romanilor. Dup o scurt petrecere acolo, el s-a rentors n Alexandria,
11. ndeplinind cu toat rvna slujba obisnuit de catehet
74
. Demetriu,
episcopul de atunci, l ncuraja si-i Icea rugminti nentrerupte s se Iac pe
ct se poate mai srguincios Iratilor
7
.
XV
Herac|
a
68. Pasaj important privitor la stabilirea canonului crtilor biblice dar canonice (4vIiiaIrI[X0u).
69. In vechime era socotit inspirat S|r4n,|c, II, VI, 3; Origen, . cn., I, 63).
70. Fr indicare. E posibil s Iie vorba de Panten.
71. Mai sus: VI, XI.
72. / %cs., 4, 3.
KU8KBW DK CF.ZARKEA

218
Cnd a vzut c pentru el e prea mult s se adnceasc att n studiul teologiei spre a
cerceta si explica SIintele Scripturi, ct si n catehizarea celor care veneau la el nct nu-1
mai lsau nici s rsuIle, cci catehizarea nu se ntrerupea de dimineata pn seara, Origen
a mprtit multimile Icnd apel la Heracla, brbat rvnitor n cele dumnezeiesti, dar care
era Ioarte scolit si Iamiliar si n IilosoIie, asa c a asezat pe acest coleg la munca de
catehizare, pentru sine pstrndu-si numai instruirea celor mai avansati
76
.
XVI
Ritna cu care studla
Orlgen Scrlturl|e Sflnte
1. Att de mare era zelul cu care studia Origen SIintele Scripturi, nct de dragul lor
a nvtat s cunoasc si limba ebraic, procurndu-si n acest sens mai nti textul scris n
litere ebraice, pe cheltuial proprie
77
. Dar mai ales a
cercetat editiile grecesti scoase de cei care, n aIar de Septuaginta, traduseser Scripturile
SIinte,cutnd s vad deosebirile dintre ea si cele Icute de Aquila, Simah si Teodotion,
pe lng care a mai gsit si altele, pe care le-a adus la lumin dup ce zcuser timp
ndelungat nu stiu n ce unghere ascunse.
2. Din pricin c nu se cunosteau autorii lor, el ne-a nstiintat doar c pe una din
aceste editii a gsit-o la Neapoli lng Actiunviar pe alta n alt loc.
3. Oricum, n Hexaplele sale la Psalmi, n aIar de cele patru editii cunoscute, el a
adugat nu numai o a cincea, ci si o a sasea si chiar o a saptea: despre una spune c a
gsit-o la Ierihon
78
, ntr-un vas, pe timpul mpratului Antonin, Iiul lui Sever
79
.
4. Toate aceste traduceri le-a strns ntr-o singur lucrare, mprtind textul n stihuri
si versete
80
, punndu-le unul alturi de cellalt, inclusiv textul ebraic. rt Ielul acesta ne-a
rmas redactia numit Hexapla
81
, iar pentru o parte din text avem Tetrapla care
cuprinde redactiile lui Aquila, Simah si Teodotion puse Iat n Iat cu Septuaginta.
XVII Simah
traductorul
73. Porecla Adamantius va Ii Iost dat lui Origen din tinerete ori numai mai trziu pe urma muncii lui
att de temeinice.
74. Pstoria lui ZeIirin a avut loc ntre anii 198/200/-217. Venirea lui Origen la Roma, unde a ascultat o
predic a lui Ipolit, a avut loc, se crede, n anul 212.

7. Mai sus: VI, III, 2.
76. R. Cadiou, 4.c. p. 68. P. Nautin, 4.c. p. 183.
77. Cunostintele de ebraic ale lui Origen au Iost destul de modeste.
KUKHU _K CKZARKKA

Z19
n legtur cu cei care au Icut aceste traduceri ale Bibliei, trebuie s stim c unul
din ei, Simah, era ebionit
82
. Erezia numit a ebionitilor sustine c Hristos e Iiul natural al
lui IosiI si al Mriei, c a Iost simplu om; n schimb, ei pretind c Legea trebuie
respectat aspru, asa cum o respect iudeii, dup cum stim deja din cele spuse mai
nainte
83
. De la Simah s-au pstrat pn azi si cteva comentarii ndeosebi la Evanghelia
dup Matei, n care se pare c se strduieste s-si argumenteze erezia de care am vorbit.
Origen aIirm c aceste lucrri, mpreun cu alte tlcuiri la SI. Scriptur Icute de Simah,
le-a primit de la o oarecare Iuliana
84
, care, dup spusa lui, le-ar Ii mostenit de la Simah
nsusi.
XVIII
A2brozie
1.Tot n acelasi timp a trit si Ambrozie
8
, care mbrtisase nainte erezia lui
Valentin, dar s-a lsat convins de adevrul propovduit de Origen, asa nct lmurindu-si
cugetul ca de o lumin strlucitoare a trecut ndat la nvttura ortodox a Bisericii.
2.n vremea aceea, cnd Iaima lui Origen se rspndise pretutindeni, multi oameni
culti au venit n jurul lui ca s deprind alturi de el o cunoastere ct mai temeinic a
nvtturilor sIinte. Multime de eretici si un mare numr de IilosoIi din cei mai cunoscuti
au venit s-1 asculte cu rvn si s nvete de la el, putem zice, nu numai lucrurile sIinte, ci
si adevruri din IilosoIia proIan.
3.Pe toti cei pe care-i vedea c snt druiti cu mai mult putere de ntelegere Origen
i introducea n disciplinele IilosoIice, asa cum snt geometria, aritmetica si celelalte
stiinte de baz, dup care i Icea s cunoasc sectele sau curentele diIerite ale IilosoIiei
86
,
explicndu-le scrierile lor, tlcuindu-le si exa-minndu-le cu de-amnuntul, n asa Iel nct
chiar si printre elinii nsisi acest om era socotit ca un mare IilosoI.
4.n schimb, pe multi din cei care erau mai putin dotati i-a ndrumat spre
nvtturile elementare, spunnd c pentru ei acestea snt de cel mai mare Iolos pentru
dobndirea cunostintelor necesare ntelegerii SIintelor Scripturi. Oricum, el sustinea c si
pentru el ndeletnicirea cu stiintele proIane si cu IilosoIia este de cea mai mare trebuint.
XIX
78. Spturi recente (192) au cutat s identiIice eventualele urme ale textelor biblice vizate aici.
79. Cum s-a spus mai nainte (VI, VIII, 4) e vorba de Caracalla care a domnit ntre anii 211-217.
80. In greceste.
81. Pe 6 coloane: ebraic (n litere ebraice), pe alt coloan ebraic transcris cu litere grecesti, apoi
Septuaginta urmat de cele trei versiuni, Aquila, Simah si Teodotion. La Tetrapla erau lsate aIar primele
dou ebraice. Manuscrisul original al Hexaplei s-a pstrat un timp n biblioteca din Cezareea, dar cu venirea
arabilor s-a distrus. n 187 F. Field (OxIord) a ncercat o reconstituire a Hexaplei pe baza Iragmentelor aIlate.
Ea se cere mbunttit azi.
82. Simah Iavoriza interpretrile moralizante.
83. III, XXXVII, 1.
84. Despre ea Palladiu, His|. |,us. LXIV.
KUKHU _K CKZARKKA

ZZ0
Ce 8e 2ai ytie de8pre Origen
1. Ct despre martorii rodnicei activitti a lui Origen, acestia snt nsusi IilosoIii
elini, care au nIlorit n vremea aceea si n scrierile crora aIlm multe stiri despre acest
brbat. Unii din ei nchin chiar scrieri speciale sau i dedic strdanii, asa cum Iac unii
ucenici pentru dasclul lor. De ce trebuie s spun acest lucru? Amintesc doar de numele
lui PorIiriu
87
, care s-a mutat n vremile noastre n Sicilia si a alctuit acolo scrieri
mpotriva noastr, n care se sileste s deIaime SIintele Scripturi, precum si pe cei care le-
au tlcuit, dar Ir s poat aduce nici cea mai mic nvinuire mpotriva nvtturii
noastre, dedi-cndu-se doar, n lipsa de argumente ntemeiate, la simple njurturi si deIi-
mri la adresa acestor tlcuitori si ndeosebi la adresa lui Origen.
8. Ambrozie, sprijinitorul lui Origen, nclinase n tinerete spre valentinieni. Singur Fer. Ieronim credea
c ar Ii simpatizat marcionismul ;Dc tiris U|. 6).
86. Cine citeste scrierile lui Origen se convinge c marele dascl alexandrin cerea pentru explicarea
Scripturii si cunostinte proIane.
87. Opera lui PorIiriu cu titlul 4n|r, crc|ini|4r cuprinde 1 crti. Ea s-a pierdut. Harnack a ncercat o
reconstituire din Iragmentele pstrate (Gottingen 1916).
KlMenii_ l_K C.'K/AKKKA

221
88.Pe acesta zice c l-a cunoscut nc de tnr si ncearc s-1 deIimeze, dar fr
s-si dea seama mai curnd l laud dect l njoseste Iie atunci cnd spune despre el lucruri
adevrate, Iiindc nu e n stare s griasc despre el altIel, Iie si atunci cnd minte n
legtur cu unele lucruri pe care nu le ntelege, dar si n cazul acesta odat i aduce
nvinuirea c-i crestin, altdat descrie priceperea lui deosebit n problemele de IilosoIie.
89.Iat, de pild, n ce cuvinte se exprim despre el: Unii, n loc s Iug de ticlosia
Scripturilor evreiesti, s-au oprit la tlcuiri neconcludente pierzn-du-se n explicatii
ncurcate si necorespunztoare, care nu numai c nu constituie o laud pentru nvttura
lor ciudat, ci mai curnd si preamresc copilreyte scornelile lor proprii. ntr-adevr,
despre cele spuse att de limpede de Moise, el crede c ar Ii Iost spuse cu nteles ascuns
88
,
ridicndu-le pn n slava cerului ca pe niste rostiri dumnezeiesti pline de taine ascunse, iar
dup ce au amgit n chip ludros puterea de cugetare a suIletului, l ncarc apoi cu
explicrile lor proprii
89
.
90.Mai ncolo PorIiriu continu: Aceast ciudat metod provine de la Origen, un
brbat pe care si eu l-am ntlnit pe cnd era nc tnr de tot si care avea nc de pe atunci
Ioarte mare Iaim si care este si acum vestit prin scrierile pe care le-a lsat si a crui
Iaim s-a rspndit Ioarte mult printre dasclii acestor nvtturi.
91.El ascultase doar lectiile lui Ammonius, care si-a cstigat n vremile noastre o
mare Iaim n IilosoIie, lund de la dasclul su Ioarte mult n ce priveyte Iamiliarizarea
cu stiintele n general, cu toate c, potrivit dreptei orientri n viat, el a urmat un drum cu
totul opus.
92.De Iapt, Ammonius era crestin
90
, Iiind crescut de printii si n nvtturi
crestine, dar dup ce a nceput s cugete si s adnceasc IilosoIia, s-a ntors curnd spre
un stil de viat mai apropiat de legile cugetrii. n schimb, Origen era elin, crescut n
studii elinesti, dar cu timpul va cdea n ndrzneala barbar
91
. Fcnd asa, el s-a trguit cu
sine nsusi si cu destoinicia sa n studii; n viat, ns, el s-a comportat ca crestin, contrar
legilor ratiunii; dar ct despre prerile despre lume si despre Dumnezeu, el le-a grecizat,
nlocuind prerile grecilor cu niste Iabule stranii.
93.Tria mai mult n lumea lui Platon, urmrea scrierile lui Numenius, ale lui
Cronius, ale lui ApolloIane, ale lui Longin, ale lui Moderatus, ale lui Nicomah si ale altor
brbati vestiti din scoala pitagoreilor. Era tot att de Iamiliarizat cu scrierile lui Heremon
stoicul si ale lui Cornutus, de la care a deprins tl-cuirea alegoric a misterelor elinesti, a
crei metod a aplicat-o la scrierile iudaice
92
.
9. Iat dar ce spunea PorIiriu n cea de a treia carte a sa ntitulat imotrlta
cretlnl|or. Pe de o parte are dreptate atunci cnd vorbeste despre vietuirea
88. PorIir atac la Origen mai ales tendinta lui de a alegoriza textele biblice.
8!). Despre Heracla se stie c a audiat pe IilosoIul neoplatonic Ammonius Sacca. Origen nsusi
recunoaste c si el l-a audiat, desi nu-i d numele.
!)(). PorIiriu se contrazice cnd spune c Ammonius a Iost crestin. Acest crestin pare a Ii Iost episcopul
de Thmuis care se numea tot Ammonius.
91. PorIir exagereaz cnd aIirm c Origen s-a convertit la crestinism dup ce Iusese crescut in cultura
pgn, greac, ceea ce e absurd. E drept ns c a Iolosit metode grecesti spre a explica crestinismul. R.
Cadiou, 4.c. p. 232.
KlMenii_ l_K C.'K/AKKKA

222
curat si despre bogata stiint a acestui brbat, dar pe de alt parte minte pe
Iat atunci cnd aIirm c Origen a trecut de la pgnism la crestinism - cci ce
altceva ar Ii grit cel ce avea s scrie mpotriva crestinilor dect s mint? - iar
despre Ammonius spune c a czut din viata cea cuvioas la moravurile
pgne.
10.Or se stie c Origen si-a pstrat nvttura cea dup Hristos pe care o mostenise
de la strmosii si, dup cum ne arat istorisirea de pn aci. Ct priveste pe Ammonius, el
a rmas pn la un moment din viata sa curat si neclintit n conceptia crestin despre viat,
asa cum mrturisesc pn astzi lucrrile acestui brbat rmas statornic n Iaima pe care
si-a cstigat-o n Iata tuturor prin scrierile sale, ntre altele prin cartea intitulat
Conformltatea dlntre int(tura |ul Molse l cea a |ul llsus si multe altele,
care se pot gsi nc la iubitorii de lecturi bune si Irumoase
93
.
11.Cam atta am crezut potrivit s spun ca s dovedesc pe de o parte ct de Itarnic
era acest mincinos
94
, iar pe de alt parte, ct de dibaci era Origen n stiintele proIane.
Despre largile lui cunostinte n stiintele proIane vorbeste Origen nsusi atunci cnd se
apr de nvinuirea pe care i-au adus-o unii,spu-nnd urmtoarele ntr-o epistol de a sa:
De cnd m dedicasem cu toat Iiinta stiintei cuvntului (dumnezeiesc n.tr.), iar
Iaima vietuirii mele se rspndise pn departe, ndat au nceput s vin alturi de mine
att eretici, ct si oameni nvtati n stiintele grecesti si mai ales n IilosoIie, de aceea am
socotit c trebuie s cercetez att nvtturile ereticilor, ct si solutiile pe care IilosoIii s-au
legat s le dea pentru aIlarea adevrului.
13. Am Icut acest lucru urmnd pilda lui Panten, care s-a artat pe vremuri Iolositor
multora dintre noi si care si-a cstigat n aceast privint o pregtire bogat, ca si exemplul
lui Heracla, care este acum nti stttor ntre preotii Alexandriei si pe care eu nsumi l-am
gsit alturi de dasclul de stiinte proIane
9
, pe care 1-a audiat cinci ani nainte ca eu s Ii
nceput s-i ascult lectiile.
14. Asadar, sub inIluenta acestui dascl, ntr-o vreme cnd purta nc
mbrcminte obisnuit, Heracla a lepdat-o si a mbrcat mantaua de IilosoI
pe care o poart si azi, cu toate c nici azi nu nceteaz de a studia nc din cr-
tile elinesti att ct poate
9Ii
.
Iat, dar, ce a zis Origen ca s-si justiIice deprinderile sale n domeniul literaturii
elinesti.
1.Iar n vremea aceea, pe cnd Origen se aIla n Iruntea scolii din Alexandria, un
oIiter oarecare a adus lui Demetriu, episcopul comunittii, si preIectului de atunci al
Egiptului, din partea guvernatorului Arabiei
97
, scrisori ca s trimit ct mai curnd pe
92. E drept c Origen resimte inIluenta platonismului trziu si a stoicismului. Numenius din Apameea
(sec. II) numea pe Platon un Moise atticizant. J. Danielou, 4.c. p. 89 si urm.
93. Eusebiu greseste acceptnd identiIicarea IilosoIului Ammonius cu episcopul omonim din Tmuis,
care a scris (el, iar nu IilosoIul) operele amintite.
94. PorIiriu.
9. Ammonius Sacca.
KUKll _K CK/.AHKKA

Origen s-i explice nvttura crestin. Asa a ajuns Origen n Arabia si, n scurt timp,
dup ce si-a ndeplinit misiunea, s-a rentors iarsi n Alexandria.
16.Intre timp, ns, izbucnise n oras o mare tulburare
98
, de aceea plecnd pe Iuris
din Alexandria s-a dus n Palestina si s-a asezat n Cezareea. Aici episcopii l-au rugat, cu
toate c el nu se nvrednicise nc s Iie hirotonit preot, s tin cuvntri si s tlcuiasc n
adunrile Bisericii SIintele Scripturi.
17.Si ca s se vad c asa stau lucrurile, episcopul Alexandru al Ierusalimului si
Teoctist, episcopul Cezareii, scriu ca s se justiIice urmtoarele cuvinte n legtur cu
Demetriu (al Alexandriei, n.tr): La acestea, el a adaos n epistola sa c niciodat nu s-a
mai auzit spunndu-se si nici acum n-ar cunoaste vreun caz ca un mirean s tin predici n
Iata unor episcopi. Nu stim cum poate vorbi cineva un lucru att de neadevrat.
18.Cci acolo unde exist oameni n stare s aduc servicii Iratilor lor, ei snt
invitati de sIintii episcopi s vorbeasc poporului. Asa a vorbit Evelpist n Laranda, la
rugmintea Iericitului episcop Leon; tot asa si la Iconium, Paulin, Iiind rugat de episcopul
Celsus, precum si n Sinada, Teodor, de Iat Iiind episcopul Aticus
99
. Si se poate ca astIel
de cazuri s se Ii petrecut si n alte locuri, dar pe care noi nu le cunoastem.
In Ielul acesta, desi nc tnr, brbatul de care vorbim era cinstit nu numai de ctre
cei din jur, ci si de episcopi din alte tri.
19. Dar ntruct Demetriu 1-a rechemat prin scrisori si 1-a silit prin diaconii
Bisericii s se ntoarc iarsi n Alexandria, el a plecat si si-a ndeplinit mai
departe ndatoririle sale.
XX
Ce alte 8crieri 8e 2ai cuno8c
din vre2ea aceea
1
1.n vremea aceea strluceau multi crturari si oameni din sinul Bisericii. Din
epistolele pe care si le adresau unii altora s-au mai pstrat unele pn astzi si snt usor de
procurat. Unele pot Ii gsite n biblioteca din Aelia
101
, pe care a organizat-o Alexandru,
episcopul Bisericii de acolo; de acolo am putut aduna si noi materialul necesar ntocmirii
lucrrii de Iat
102
.
!)(~. Epistola aceasta autobiograIic va Ii Iost scris din Atena n anul 233 adresnd-o episcopului
Alexandru de Ierusalim ca justiIicare pentru acuzele aduse de episc. Demetriu al Alexandriei. A se vedea P.
Nautin, 4.c. p. 411.
97. E vorba de Arabia Petreea si Transiordania, cu capitala Bostra. Origen se va rentoarce acolo de dou
ori. Cltoria va Ii avut loc n anii 214-21. P. Nautin, 4.c. p. 411.
98. Stim c o rscoal are loc n anul 21. Ca s nbuse rscoala mpratul a jeIuit orasul, a alungat pe
strini, a ridicat un zid mprtind orasul n dou. Dar a mai Iost o rscoal n 221.
99. Nu cunoastem din alt parte aceste persoane.
KUKll _K CK/.AHKKA

2.Printre acesti brbati, Berii este unul care, n aIar de epistole, ne-a mai lsat si
diIerite alte lucrri. El era episcop al Arabilor din Bostra
103
. Tot asa se prezint cazul si cu
Hipolit
104
, care era si el ntistttor al unei alte Biserici.
3.Pn la noi a ajuns si un Dialog, pe care l-a compus Caius
10
, un om Ioarte nvtat,
care tria n Roma pe vremea episcopului ZeIirin. Dialogul a Iost ndreptat mpotriva lui
Proclu, care apra erezia cataIrigienilor. n ea se aduce la tcere ndrzneala acelor
potrivnici si nerusinarea lor de a compune si alte Scripturi necunoscute pn acum. De
pild el aminteste numai treisprezece epistole ale SIntului Apostol (Pavel, n.tr.), Ir s
pun la socoteal, alturi de ele, si Epistola ctre Evrei, pe care pn azi unii romani nu
o cred c este a Apostolului
106
.
XXI
Epi8copii 2ai cuno8cuji
din ti2pul acela
1. Dup Antonin, care a domnit sapte ani si sase luni, a urmat Macrin. ntruct acesta
n-a domnit dect un singur an, la conducerea statului a urmat un alt Antonin
107
. n primul
lui an de domnie moare si episcopul ZeIirin al Romei, dup ce a condus Biserica timp de
optsprezece ani mpliniti.
2. Dup el episcopatul e ncredintat lui Calist, care dup ce a trit cinci ani las
conducerea Bisericii pe mna lui Urban
108
. La rndui su, mpratul
Alexandru mosteneste ntre timp tronul romanilor ntruct Antonin n-a domnit dect patru
ani. Tot n acelasi timp Filetus a urmat lui Asclepios n Iruntea Bisericii din Antiohia.
3.Mama mpratului, numit Mamaea, care era o Iemeie Ioarte religioas, auzind de
Iaima lui Origen, care se rspndise peste tot, a Icut orice s ajung s vad si ea un
asemenea om
109
si s guste din cunostintele lui teologice unanim admirate de toti.
4.n vreme ce petrecea n Antiohia, ea a cerut prin niste oIiteri din garda ei s i-1
aduc acolo, asa nct Origen a petrecut n apropierea ei o anumit vreme aducndu-i
multe mrturii privitoare la mrirea lui Dumnezeu si la Irumusetea nvtturii
100. E vorba de perioada ct a petrecut Origen n Alexandria, deci cam pn la anul 230. HronograIia
datelor nu e sigur.
101. Noul oras construit de Adrian dup drmarea Ierusalimului (CI. mai sus: IV, VI, 4), Aelia, avea
cea mai veche Bibliotec crestin.
102. Fapt important de retinut
103. Mai jos: VI, XXXIII.'
104. A se vedea mai jos: VI, XXII.
10. Caius respingea Apocalipsa si Evanghelia dup Ioan. CI. II, XXV, 8.
106. A se vedea mai sus: III, III.
107. Caracalla a Iost ucis la 8 april 217. Urmasul lui imediat a Iost Macrin, care a domnit numai un an,
iar ntre 218-222 a domnit Elagabal (numit asa pentru c n tinerete Iusese preot al soarelui Helios).
108. Moartea lui Calist a avut loc probabil n vremea unei rscoale n anul 222.

22
dumnezeiesti, dup care s-a grbit s-si continue preocuprile lui obisnuite (n
Alexandria, n.tr).

XXII
Desre scrlerl|e |ul Hlo|lt,
care au a]uns in |a nol
Tocmai n aceeasi vreme si compunea si Hipolit multe din celelalte tl-
cuiri. ntre ele a mai scris si o lucrare Desre !atl, n care a stabilit o metod de
calculare a datei Pastilor, propunnd regula
110
dup care se pot aIla toate am-
nuntele n legtur cu aceast srbtoare pentru un ciclu de 16 ani, lund drept
punct de mnecare primul an de domnie a mpratului Alexandru. Dintre
celelalte opere ale sale, cele care s-au pstrat pn la noi snt urmtoarele:
Desre Hexalmeron, Desre ceea ce urmeat du ce|e ase tl|e a|e
crea(lel, apoi imo-
trlta |ul Marclon, Desre Cintarea Cintrl|or, Desre fragmente dln
roorocla |ul
|etechle|, Desre !atl, imotrlta tuturor eretll|or l multe altele, pe care le
putem
aIla pstrate la multi crestini
111
. ,
XXIII
Desre ritna |ul Orlgen l cum a fost
intrednlclt s fle hlrotonlt reot
1. De atunci nainte a nceput si Origen s scrie Comentarll|e sale la crtile
SIintelor Scripturi, oper la care l-a ncurajat Ambrozie
112
nu numai cu nenumrate
ndemnuri si rugminti, ci si procurndu-i din belsug tot ce-i putea Ii de Iolos.
2.ntr-adevr, mai mult de sapte tahigraIi i stteau la dispozitie cnd dicta si care se
schimbau alternativ dup un anumit timp. Nici numrul copistilor nu era mai mic si tot
asa stteau lucrurile si cu numrul tinerelor Iete care caligraIiau Irumos textele. Ambrozie
oIerea din plin tot ce era de trebuint pentru ntretinerea tuturor. Ba mai mult, el depunea
o rvn nespus la cercetarea anevoioas a SIintelor Scripturi, prin care ndemna pe
Origen n chip deosebit s-si redacteze Co2entariile sale.
109. Cltoria va Ii avut loc prin 224-22.
110. Ceea ce-i mai important n aceast lucrare (unele Iragmente au Iost decoperite n 11 ntr-un
cimitir din Roma) snt tabelele pascale pentru anii 222-233.
111. Dintre operele amintite nu s-au pstrat dect 4ncn|,|u| |, in|,rc, in|jri|4r ntr-o traducere
georgian. Nu stim dac scrierea contra ereziilor e identic cu i|4s4funcn,, din care N au pstrat Iragmente.
112. A se vedea studiul si notele noastre la primele dou volume din operele lui Origen, l'.S.B. ()-7.
Tot acolo si despre rolul lui Ambrozie.
KU8KH9l _K CKZAHKKA

3.Asa stnd lucrurile, dup ce Urban a pstorit vreme de opt ani Biserica Romei, i-a
urmat Pontian, iar dup Filetus, Biserica Antiohian o conducea Zebenus.
4.n vremea aceea
113
, ca s Iac Iat cerintelor urgente cerute de treburile
bisericesti, mergnd n Grecia, Origen a trecut prin Palestina si la Cezareea a primit
hirotonia ntru presbiter din partea episcopilor din acea tar
114
. Fr-mntrile produse de
acest Iapt n legtur cu persoana lui, hotrrile luate de conductorii Bisericilor n
legtur cu aceste Irmntri, precum si numeroasele Ioloase pe care le-a adus Origen
propovduirii cuvntului dumnezeiesc ar cere o expunere aparte. Noi am Icut-o dup
cuviint n a doua carte a Apologiei pe care am scris-o pentru el.

XXIV
Co2entariile co2pu8e de Origen n Alexandria

1. Fat de toate acestea va trebui s adugm c n cartea a sasea a Comentarului la
Evanghelia dup Ioan
11
Origen subliniaz c primele cinci crti din aceast lucrare le-a
compus pe cnd se aIla nc n Alexandria si c din ntreaga oper asupra acestei
Evanghelii au ajuns pn la noi numai douzeci si dou de tomuri.
2. n cea de a doua carte a Co2entarului la cartea Facerii
11
, din totalul de
dousprezece cte snt, el ne arat c cele de dinaintea crtii a noua au Iost alctuite n
Alexandria dimpreun cu Co2entariile la pri2ii 5 de p8al2i, apoi cele despre
Plngerilehii Ieremia
117
, din care cinci tomuri au ajuns pn la noi si n care aminteste si
de lucrrile De8pre nviere
11
, care cuprind dou volume.
3. Chiar yi lucrarea sa Desre rlnclll a compus-o tot nainte de a pleca din
Alexandria. Ct despre cr(ile intitulate Stromate, care snt n numr de zece,
yi pe acelea le-a compus tot n acelayi oray n vremea domniei mpratului
Alexandru, dup cum arat nseyi notele autografe din fruntea tomurilor.
XXV
Cum a cltat Orlgen Scrlturl|e canonlce
1. La explicarea psalmului nti, Origen ne d un catalog al Scripturilor sfinte
din Vechiul Testament, atunci cnd scrie textual: Trebuie s bgm de seam c
dup tradi(ia ebraic numrul cr(ilor (vetero-testamentare, n.tr.) este de douzeci
yi dou, numr care la ei este egal yi cu numrul literelor (din alfabet, n.tr).
2.Ceva mai departe, vorbind despre altceva, el continu aya: Cele douzeci yi
dou cr(i (din Biblia, n.tr.) evreilor snt urmtoarele: cea intitulat Facerea yi
care la evrei se numeyte Berelt sau La nceput dup cuvntul cu care ncepe
113. Pe la anul 230. Cltoria n Grecia a avut scop combaterea lui Marcion, cum reiese dintr-o epistol
a lui Origen. P. Nautin o.c. 161-166.
114. Hirotonirea a avut loc n anul 231. Despre urmrile ei,n studiul volumului prim al operelor lui.

11. A se vedea la locul respectiv, voi. 6 (partea a Il-a).
116. Pierdut, aIar de cteva Iragmente.
117. Pstrate partial.
118. Pierdut, aIar de cteva Iragmente.
119. Pstrat integral ntr-o traducere latin a lui RuIin. Partial avem si text grec original
pstrat n i|4c,|i, (P.S.B. 8). A se vedea studiul nostru n Origen, partea a treia.
120. Pierdut, cu exceptia unor mici Iragmente.
121. Lipseste de pe list indicatia proorocilor mici, din care s-a pstrat o bun parte n tra-
ducerea lui RuIin.
K8KBH OK CK/.ARKKA

227
cartea; (a doua carte este n.tr) Ieyirea, cu numele evreiesc Ue|esmot, ceea ce
nseamn acestea snt numele. !entru Levitic evreii au Ulkra, ceea ce
nsemneaz $i a chemat. !entru Numeri evreii aveau Ames-feodelm, pentru
Deuteronom aveau E|esddebarelm care nsemneaz Acestea snt cuvintele;
Iisus fiul lui Navi sau losuebennun, 1udectorii, Rut, la ei ntr-o singur carte,
Sof|elm, Regii, ntia yi a doua carte, la ei e o singur carte, Samue|, adic Cel
chemat de Dumnezeu; Regii, cr(ile a treia yi a patra, la ei una singur Uame|h-
Datld, adic Domnia lui David; !aralipo-mena, ntia yi a doua, la ei ntr-una
singur Dabrelameln, adic Istoria zilelor; Ezdra ntia yi a doua, la ei o
singur carte Etdra, ceea ce vrea s spun
-
Slobozitorul; apoi Cartea !salmilor
sau Sfarte|elm, !ildele lui Solomon, n evreieyte Me|ot, Eclesiast, n evreieyte
Koe|th, Cntarea Cntrilor, iar nu cum cred unii cntri ale cntrilor, n
evreieyte Slrasslrelm, Isaia, lessla, Ieremia cu !lngerile yi cu scrisoarea, la
ei o singur carte, leremla, Daniel; Iezechiel; Iov; Estera. n afar de
acestea mai avem cr(ile Macabeilor numite la ei Sarbetsabanale|
121
.
3. Iat dar ce numr Origen n lucrarea amintit mai sus. n primul volum,
Desre Etanghe|la du Matel, el pstreaz ordinea canonic bisericeasc
dovedind c n-a cunoscut dect patru Evanghelii, scriind textual:
4. Dup cum am prins din tradi(ie, n legtur cu cele patru Evanghelii, care
snt yi singurele recunoscute n Biserica lui Dumnezeu, ct se afl sub cer, mai nti a
Iost scris cea Dup Matei, cel care Iusese nainte vames, iar apoi a devenit apostol al
lui Iisus Hristos, si pe care a redactat-o pentru credinciosii proveniti din iudaism,
compunnd-o n limba ebraic.
.A doua Evanghelie este cea Dup Marcu, pe care a compus-o dup ndrumrile
pe care i le-a dat Petru, care de altIel l si numeste Iiul su n prima sa Epistol
soborniceasc, unde zice: Biserica cea aleas din Babilon si Marcu, Iiul meu, v
mbrtiseaz
122
.
6.A treia este Evanghelia Dup Luca, cel care a Iost ludat de Pavel
123
, si care a
Iost compus pentru crestinii proveniti dintre pgni. Ultima dintre toate e Evanghelia
Dup Ioan.
7.n cartea a cincea din Co2entarul la Evanghelia dupg oan acelasi Origen zice
urmtoarele n legtur cu epistolele Apostolilor: Fiind ntr-un Iel nvrednicit de a Ii
slujitorul dup duh, iar nu dup liter al Noului Testament, ca unul care si-a dus pn la
capt propovduirea Evangheliei ncepnd de la Ierusalim si pn n Iliric
124
, Pavel nu a
trimis totusi epistole n toate Bisericile pe care le-a ntemeiat, iar unora din cele crora le-a
scris, nu le-a trimis dect doar cteva rnduri.
8.Petru, pe care e zidit Biserica lui Hristos, pe care nici portile iadului nu o vor
birui
123
, a lsat numai o singur epistol recunoscut, poate si o a doua, a crei
paternitate este ns discutabil.
9.Ce s mai spunem despre cel care s-a aplecat cu capul pe pieptul Mntuitorului
126
,
despre Ioan, care a lsat si el o Evanghelie, mrturisind, ns, c ar putea scrie mai multe
K8KBH OK CK/.ARKKA

228
crti dect ar putea cuprinde lumea ntreag
127
si care a scris si Apocalipsa, n care i
s-a poruncit s tac si s nu scrie
128
vocea celor sapte tunete?

10. Ne-a lsat, e drept, si o Epi8tolg cuprinznd doar cteva rnduri, poate si o a doua
si a treia, dar pe acestea din urm nu toti le recunosc canonice
129
; de altIel amndou la un
loc n-au nici 100 de rnduri.
11. n plus atunci cnd e vorba de Epistola ctre Evrei, Origen se exprim n
O2iliile sale n termenii urmtori: Ct priveste constructia stilistic, Epistola numit
Ctre Evrei nu are simplitatea graiului sau a exprimrii din celelalte scrieri ale
Apostolului, ci n compozitia ei se Ioloseste mai ales de ntorsturi de Iraze elinesti, lucru
pe care l-ar recunoaste orice om care se pricepe ct de ct la Ielurile diIerite de exprimare.
12.De altIel, c ideile din aceast Epistol snt minunate si cu nimic n urma celor
din epistolele apostolice recunoscute, acest lucru e adevrat c-1 va aproba oricine e atent
la lectura epistolelor Apostolului.
13.Dup aceea el adaug: Ct despre mine, dac ar Ii s-mi dau prerea as spune
c ideile snt ale Apostolului, dar limbajul si compozitia snt ale cuiva care tinea minte
nvttura Apostolului si care redacteaz asa zicnd cu mintea lui cele spuse de dasclul
su. De aceea dac vreo Biseric crede despre aceast epistol c-i opera lui Pavel, n-are
dect s o Iac, pentru c nu ntm-pltor au transmis-o cei vechi ca Iiind a lui Pavel.
14.Dac ne-am ntreba totusi cine a scris Epistola, trebuie s rspundem c numai
Dumnezeu o stie. Traditia ajuns pn la noi o atribuie Iie lui Clement episcopul Romei,
Iie lui Luca, autorul Evangheliei si al Faptelor (Apostolilor, n.tr).
Atta n legtur cu aceste probleme.

XXVI
Herac|a a]unge elsco in A|exandrla Era al zecelea an de
domnie a numitului mprat cnd Origen s-a strmutat din Alexandria n Cezareea
130
si a
lsat pe seama lui Heracla scoala catehe-tic de acolo. Nu dup mult vreme a murit si
Demetriu, episcopul Bisericii Alexandrinilor, dup ce si-a ndeplinit slujba vreme de peste
patruzeci si trei de ani. n locul lui a urmat Heracla.
XXVII
Re|a(ll|e elscol|or fa( de Orlgen

122. | Pc|ru, , 13.
123. // 4r., 8, 18-19; // %in., 2, 8; 4|, 4, 14.
124. R4n., , 19.
12. M,|ci, 16, 18; 1, 26; |4,n, 13, 2.
126. |4,n, 13, 2.
127. |4,n, 21, 2.
128. 54c, 10, 4.
129. A se vedea si VII, XXV, 7-11 etc.

229
Pe vremea aceea era n Iloare Firmilian, episcopul Cezareei Capadochiei
131
, care
avea Iat de Origen o admiratie att de mare, nct l-a chemat chiar n patria sa spre a Ii de
Iolos Bisericilor din eparhia lui; mai trziu s-a dus el nsusi pn n Iudeea si a petrecut cu
el o bucat de vreme ca s-si mbuntteasc pregtirea teologic
132
. Dar nu numai att, ci
si ntistttorii Bisericilor din Ierusalim, Alexandru, si al celei din Cezareea Palestinei,
Teoctist, au rmas statornic alturi de el socotindu-1 singurul lor dascl si ng-duindu-i
s se ndeletniceasc cu tlmcirea dumnezeiestilor Scripturi si cu cealalt activitate de
propovduire a nvtturii bisericesti.
XXVIII
Per8ecujia lui axi2in
1

Dup ce mpratul roman Alexandru si-a dus pn la capt domnia sa vreme de
treisprezece ani, a urmat la tron cezarul Maximin. Acesta, dintr-o ur Iat de casa lui
Alexandru, care era Iormat mai ales din oameni credinciosi, a pus la cale o persecutie,
poruncind s Iie nimiciti numai capii Bisericii, pe care i-a socotit vinovati (de rapida
rspndire a) nvtturii evanghelice
134
. In acea vreme a compus si Origen cartea
Exortajie la 2artiriu, pe care a nchinat-o lui Ambrozie si lui Protoctet, preot al
comunittii din Cezareea, pentru c pentru amndoi situatia din vremea persecutiei a ajuns
s Iie deosebit de grea
13
. Se istoriseste c amndoi acesti brbati s-au luat la ntrecere n
mrturisirea credintei n vremea domniei mpratului Maximin, care n-a durat mai mult de
trei ani. Despre perioada acestei persecutii ne inIormeaz Origen si n cartea a douzeci si
doua a Co2entarului la Evanghelia dupg oan si n unele epistole.
XXIX
Cu2 a rnduit Du2nezeu pe Fabian ca
epi8cop al #o2ei

1.Dup Maximin a urmat la conducerea imperiului Gordian
136
, iar la episcopia
Romei, dup Pontian, a urmat vreme de sase ani Anter si, dup ce acesta a pstorit vreme
de numai o lun
lj
', a urmat Fabian.
2.Se istoriseste c dup ce Anter murise, Fabian a venit de la tar si s-a instalat la
Roma, unde va Ii ales apoi prin sorti ntr-un chip cu totul iesit din comun, printr-o lucrare
130. E vorba de Alexandru Sever, vrul lui Elagabal. El a domnit ntre anii 223-23. Strmutarea lui
Origen va Ii avut loc prin anii 231-232. n Cezareea mai Iusese pn atunci cel putin de 2 ori: a) n 21-16, cnd
a Iugit din pricina tulburrilor (cap. XIV); b) n 228, la trecerea spre Grecia. Atunci va Ii Iost hirotonit.
131. Firmilian a pstorit ntre 230-248.
132. A se vedea VI, XXIII, 4 si VI, XIX, 17-18.
133.Intre 23-238 Origen va Ii trecut n Cezareea Capadochiei, n rest a rmas n Cezareea Palestinei.
134.Moartea lui Alex. Sever (18 martie 23) a avut loc n nord-vestul imperiului unde cuta s opreasc
rscoalele interminabile. Urmasul su Maximin Tracul (23-238) inaugureaz criza politic a imperiului, asa
numita epoc a celor 30 tirani. Dar Maximin avea si ranchiune pe membrii Iamiliei Severilor, ntre altele si
pentru c se artaser prea toleranti Iat de crestini.
13.A se vedea textul scrierii si studiul introductiv n voi. Origcn, Scricri ,|csc, partea a treia, P.S.B.
8, p. 34 si urm.
136.Maximin a Iost ucis la 10 mai 238. Dintre Gordieni, 2 au Iost ucisi dup 2 luni si jumtate, cel de al
treilea urc pe tron la 9 iulie 238 domnind pn n 244.

137.Eusebiu greseste: n loc de o lun, e vorba de 42 zile! Anter Iusese exilat n Sardinia.
138.M,|ci, 3, 16; M,rcu, 1, 10; |uc,, 3, 22.
'.WKHU l_K l.'K/.ARKKA

a harului dumnezeiesc si ceresc.
3.Cci pe cnd stteau adunati toti n vederea alegerii celui ce urma s Iie episcop,
numele multora dintre brbatii vestiti si celebri erau n mintea majorittii; numai la
Fabian, care era de Iat, nu se gndea nimeni. Si totusi la un moment dat un porumbel a
cobort din vzduh si s-a asezat pe capul lui, parc ar Ii imitat pogorrea Duhului SInt
peste Mntuitorul n chip de porumb
138
.
4. in Iata acestei ntmplri, toat lumea, ca si cnd ar Ii Iost ndemnati de un
duh dumnezeiesc, ntr-o singur tresltare si ntr-un singur suIlet a strigat vrednic este
si Ir nici o ezitare l-au prins si l-au asezat pe scaunul episcopal.
Tot n vremea aceea, dup ce episcopul Zebenus al Antiohiei s-a mutat din viat, cel
ce a primit conducerea a Iost Vavila. Apoi, n Alexandria, dup ce Heracla a preluat
sarcina vldiceasc pstorind n urma lui Demetriu, la crma scolii catehetice din acel oras
a urmat Dionisie, care Iusese unul din ucenicii lui Origen
139
.
XXX Ucenlcll |ul
Orlgen
!e cnd Origen si ndeplinea n Cezareea munca lui obisnuit s-au adunat n jurul
lui multi nu numai din apropiere, ci si numerosi ucenici strini, care si-au prsit chiar
patria lor. Dintre acestia, cei care ne snt mai cunoscuti erau Teodor, care purta si numele
de Grigorie, episcop vestit n vremea sa, precum si Iratele su Atenodor. Amndoi erau
ndrgostiti peste msur de stiintele elinesti si latinesti
140
, dar Origen le-a stiut insuIla
dragostea pentru (adevrata) IilosoIie, ndemnndu-i s-si schimbe rvna lor de mai nainte
cu iubirea Iat de teologia crestin. Dup ce au petrecut n preajma lui Origen vreme de
cinci ani mpliniti, s-au mbunttit att de mult n cunoasterea lucrurilor dumnezeiesti,
nct amndoi s-au nvrednicit nc de tineri de a Ii chemati s ocupe scaunul episcopal n
Biserica Pontului
141
.
XXXI
Afrlcan
u|
l. i n aceeasi vreme se Icuse cunoscut si (Sext luliu) AIricanul, autorul mai
multor lucrri cu titlul Cestes
142
. De la el avem si o epistol adresat lui Oricn, n
care si exprim nedumerirea n legtur cu Istoria Susanei
143
, de care ne vorbeste
proorocul Daniel, despre care el nu stie dac e carte apocriI si nscocit. Origen i d un
rspuns Ioarte complet
144
.
139. Demetriu a avut o pstorire lung: 189-8 oct. 232. Heracla va pstori ntre 232-248.
140. A se vedea n Origcn, II, n i|4c,|i,, XIII, P.S.B., 7, p. 34-36, Scris4,rc, lui Origen ctre
Grigorie. Cei doi Irati Icuser studii mai nti n Cezareea Capadochiei si voiau s le continue la Beirut. Acum
dup ce l-au cunoscut pe Origen au rmas ani lng el.
141. Grigorie va ajunge episcop n Neocezareea Pontului unde va deveni legendar prin sIintenia si
activitatea sa. Despre el vor vorbi n cele mai Irumoase cuvinte sIintii Vasile si Grigorie de Nyssa.
142. Sau broderii, lucrare de continut proIan, pstrat doar Iragmentar.
143. Evreii n-o socot carte biblic. Prtile pstrate au Iost reeditate n 1909.
144. Textul celor 2 epistole ale lui Origen, la P. Nautin, 4.c, p. 176-182.
KtlNKHIU 1)K CKZARKKA

2.De la acelasi AIrican au ajuns pn la noi si alte crti, de pild Hronogra-fla
U5

n cinci crti, o lucrare bazat pe multe Iapte reale. n ea si istoriseste cltoria pe care a
Icut-o n Alexandria din pricina Iaimei deosebite a lui Heracla
146
, despre care am aIirmat
si noi c era Ioarte orientat n studiile IilosoIice si n celelalte stiinte elinesti si c la urm
a urcat si pe scaunul episcopal din acel oras.
3.Mai avem nc o epistol de la acelasi AIrican ctre Aristi.de n legtur cu
pruta contrazicere ntre genealogiile lui Hristos dup Matei si dup Luca. n ea se arat
clar potrivirea dintre Evanghelii pe baza unui reIerat, despre care am vorbit si noi n
prima carte
147
a operei prezente.
XXXII
Cr(l|e blb|lce t|mclte de
Orlgen e cind se af|a in
Cetareea

1. Cam n acelasi timp
148
Origen mai compunea si Comentarll|e |a lsala si n
acelasi rstimp si cele compuse asupra crtii lui Iezechiel. Dintre acestea au ajuns pn
la noi treizeci de tomuri n legtur cu o treime din cartea proorocului Isaia, adic pn la
vedenia Iiarelor cu patru picioare din pustiu, iar din cele asupra lui Iezechiel, douzeci si
cinci de tomuri, singurele pe care le-a Icut la toat aceast carte
149
.
2. ntr-o vreme pe cnd se aIla la Atena si-a terminat crtile asupra lui Iezechiel
10

si le-a nceput pe cele despre Cntarea Cntrilor, pe care le-a dus pn la cartea a
cincea. Dup care ntorcndu-se iarsi la Cezareea, le-a dus pn la capt, adic pn la
cartea a zecea.
3. Dar de ce s ntocmim lista amnuntit a scrierilor acestui brbat pentru care ar
trebui scris o lucrare special? De altIel, am copiat-o atunci cnd am vorbit despre viata
lui PamIil
11
, sIntul mucenic din vremea noastr. Acolo n-am descris numai rvna lui
PamIil Iat de problemele teologice, ci am reprodus si lista crtilor strnse de el n
bibliotec, Iie c ele au Iost scrise de el, Iie de alti scriitori bisericesti. Cu ajutorul acestor
cataloage, oricine va dori va
putea cunoaste n chip Ioarte amnuntit acelea dintre scrierile lui Origen care ni s-au
pstrat
1
''
2
.
14. Pstrat doar Iragmentar. Contine amnunte biblice si proIane. Lucrarea ncepea de la Iacerea
lumii si ajunge pn la anul 221. El era un tip de savant.
146. Poate c ar Ii dorit s vad si pe Origen, dar acesta plecase din Alexandria. Vizita va Ii avut loc n
anul 221.
147. A se vedea mai sus: I, VII, 2.
148. Deci sub Gordian (anul 238-244).
149. Din operele acestea s-au pstrat numai Iragmente.
10. Pierdut. Drumul la Atena are loc n anul 240, deci dup 10 ani de cnd a mai Iost acolo.
11. Lucrare pstrat numai n traducerea lui RuIin, dar numai prologul, crtile IIII si parte din cartea
IV.
UNHIU DK CK/.AKKKA

Si acum s ne ntoarcem iarsi la Iirul istorisirii noastre.

XXXIII
reea|a |ul Berll
1. Berii, despre care s-a vorbit mai nainte
13
, episcop n Bostra Arabiei
14
, se nevoia
s introduc alt rnduiala n Biseric si a ndrznit s spun c Mntuitorul si Domnul
nostru n-a avut o existent proprie nainte de a Ii venit s petreac printre oameni, de
aceea nu avea nici dumnezeire proprie, ci n El s-ar Ii slsluit numai dumnezeirea
Tatlui
1
.
12. n Iata acestei situatii, ntruct Ioarte multi episcopi au avut cu acest om discutii
si convorbiri, n cele din urm, ntre altii, a Iost chemat acolo si Origen. La nceput si el a
intrat n discutii cu el ca s caute s-i cunoasc prerile, dup aceea, ntruct acum stia
despre ce-i vorba, 1-a readus la ortodoxie n problemele n care se rtcise, convingndu-1
prin argumentarea sa, readucndu-1 iarsi la adevrata nvttur si ndrumndu-1 spre
prerile sntoase de la nceput.
3. Scrierile lui Berii se pstreaz pn astzi, dup cum se pstreaz si hotrrile
sinodului convocat din pricina lui, cuprinznd la un loc si ntrebrile puse de Origen,
precum si convorbirile avute cu cei din comunitatea sa, cu alte cuvinte ntreg dosarul
celor ntmplate atunci.
4. Despre Origen ne-au dat nesIrsit de multe stiri si oamenii mai btrni din vremea
de azi, din care cred c multe ar trebui lsate la o parte ca neavnd nici o legtur cu
lucrarea de Iat. Dar tot ce trebuie cunoscut despre acest om le putem deduce din
Ao|ogla pe care am ntocmit-o n aprarea lui eu si cu PamIil, sIntul mucenic din
zilele noastre, apologie pe care am Icut-o cu mult grij lucrnd mpreun
16
, din pricina
acelor mptimiti n prerile lor.
XXXIV Ce etenlmente au
atut |oc e tremea |ul
|l|l Arabu|)
ncheindu-si Gordian domnia peste romani dup sase ani mpliniti, 1-a putere i-a
urmat Filip mpreun cu Iiul su, numit tot Filip. Se istoriseste c
Filip era crestin si c n ziua ultimei sptmni din Postul Pastilor el ar Ii dorit s ia parte
mpreun cu multimea la slujbele Icute atunci n Biseric, dar c ntistttorul locului nu
i-a ngduit s intre nainte de a Ii Icut mrturisire public si de a se Ii nscris el nsusi n
1 2. Despre viata lui PamIil a se vedea: Dcs5rc n,r|iriiP,|cs|inciX|, 3. Lista crtilor lui Origen o avem
partial (800 de titluri) n epistola 33 ctre Paula, a Fer. Ieronim. Lista lui Eusebiu avusese 2000 de titluri de
lucrri.
13. Mai sus: VI, XX, 2.
14. Cltoria la Bostra va Ii avut loc ntre anii 238-244.
1. Rtcirea lui Beryl va Ii Iost apropiat de cea a lui Heraclide, care avea ndoieli mai
ales in legtur cu persoana Mntuitorului. A se vedea 4nt4roiri|c |ui Hcr,c|idc, n P.S.B. 8, p.
313 344.
I(i. VI, XXIII, 4.

233
rndui pctosilor care Iormau categoria penitentilor; altIel, ntr-adevr dac mpratul n-
ar Ii Icut asa ceva, desigur c el n-ar Ii Iost primit de conductor din cauza multor
plngeri pornite mpotriva lui. Se spune c Filip s-ar Ii supus de bun voie, artndu-si si
prin Iapte sinceritatea si evlavia rnduielilor mpreunate cu Irica de Dumnezeu
17
.

XXXV
Dioni8ie ur2eazg lui eracla n epi8copat
n cel de al treilea an de domnie a mpratului a ncetat din viat si Heracla, dup ce
a pstorit sasesprezece ani peste Biserica Alexandriei. Dup el urmeaz Dionisie.
XXXVI Alte 8crieri alcgtuite de
Origen

1.n timp ce pe atunci, cum era Iiresc, credinta se rspndea mereu, iar nvttura
noastr se propovduia deschis pretutindeni, se spune c Origen, Iiind trecut de saizeci de
ani
18
si c n urma lungii sale experiente dobndin-du-si o Ioarte mare ndemnare, a
ngduit tahigraIilor s multiplice din cuvn-trile tinute de el nainte, lucru pe care pn
atunci nu l-a autorizat.
2.Tot pe atunci a compus el si cele opt crti de rspuns la scrierea ndreptat
mpotriva noastr de ctre Celsus epicureul si intitulat Cuvnt adevgrat
159
, apoi cele 2
de tomuri din lucrarea De8pre Evanghelia dupg atei
1
, precum si crtile La cei 1
prooroci, din care nu ni s-au pstrat dect 2 de crti
1
''
1
.
3.Mai avem de la el si o epistol adresat mpratului Filip nsusi, alta ctre Iemeia
acestuia, Severa
162
, precum si diIerite altele ctre mai multi. Toate epistolele pe care le-
am putut aduna si care se puteau pstra separat la cte un particular, strnse de noi n
volume speciale ca s nu se mprstie si s se piard, snt n numr de peste o sut.
4. Tot el a scris si episcopului Fabian al Romei, precum si multor altor conductori
ai Bisericii n legtur cu ortodoxia sa
163
. n sIrsit, mai snt si textele din cartea a 6-a a
Ao|oglel pe care am scris-o n legtur cu acest brbat.
XXXVII Rtclrl
rlntre arabl
157. Istoricii neag c mpratul Filip Arabul (244-249) ar Ii Iost crestin. Ca si Elagabal va Ii avut
simpatii Iat de crestinism, dar mai mult nu. SIntul Ioan Hrisostomul ne-a lsat n utin|,rc, |, Sfin|u|
V,ti|,, 6, stirea c acest Vavila l-ar Ii oprit s intre n Biseric. A se vedea traducerea lui St. Bezdechi Sf. |4,n
Gurj dc ur. Prcdici dcs5rc 54cjinfj i dcs5rc V,ti|,, Sibiu 1938) . Fer. leronim aIirm Dc tir. //. 54) clar c
Filip era crestin.
158. Stirea aceasta ne ajut s stabilim data nasterii lui Origen: 185.
159. Despre lucrarea 4n|r, |ui c|sus a se vedea studiul si cartea ntreag n Origcn, Scricri ,|csc,
partea a patra, P.S.B. 9.
160. Ni s-a pstrat n greceste si n traducere latin sub titlul Comentariorum Series,

161. Pierdute n ntregime.
162. Pstrat doar Iragmentar.
EUSEBIU DE CEZAREEA

234
Dar n vremea despre care vorbim au aprut si n Arabia oameni care voiau s
introduc o nvttur strin de adevr. Cci ziceau c pentru un timp, att ct omul e
nc pe pmnt, suIletul din el moare deodat cu trupul atunci cnd acestuia i-a sunat
ceasul si se nimiceste mpreun cu el, dar c la un anumit moment, anume chiar atunci
cnd va avea loc nvierea, suIletul va nvia si el deodat cu trupul. Tot cu acea ocazie s-a
tinut si un sinod important
164
, la care a Iost convocat din nou si Origen si, dup ce a tinut
cuvn-tri naintea poporului n legtur cu problema discutat, s-a ajuns pn acolo nct
a schimbat gndurile celor care se rtciser.
XXXVIII Eretla
e|chesal(l|or
Tot pe atunci a aprut nc o abatere: e vorba de asa numita erezie a elchesaitilor
16
,
dar care s-a stins ndat dup ce a aprut. Despre ea aminteste Origen ntr-o omilie tinut
n Iata poporului n legtur cu psalmul 82, unde spune textual urmtoarele: n zilele
noastre s-a ivit cineva care se ncumeta c el poate argumenta o nvttur care respinge
credinta n Dumnezeu si e plin de toat nelegiuirea, asa numita nvttur a
elchesaitilor, care s-a ridicat de curnd mpotriva Bisericilor. V voi nItisa greselile pe
care le propag aceast nvttur pentru ca s nu v lsati dusi n rtcire de ea. Ea res-
pinge anumite pasaje din ntreag Scriptura, cu toate c se Ioloseste nc de cuvintele
scoase din ntreg Vechiul Testament si din Evanghelii, ns nu vrea s stie nimic de
scrierile apostolilor. Ea mai aIirm c Igduirea credintei nu are nici o important si c
n caz de nevoie omul care cuget ar putea tgdui cu gura credinta sa, dar cu inima nu.
Ei ne mai arat si o carte despre care spun c ar Ii czut din cer
166
; cine ascult de ea si
crede n ea va primi iertarea pcatelor, o alt iertare dect cea dat nou de Iisus Hristos.
XXXIX Etenlmente|e mal
lmortante de e tremea
domnlel |ul Declu

1.Dup ce Filip a domnit sapte ani a urmat la tron Deciu, care din ura pe care o
avea Iat de Filip a nceput o persecutie mpotriva Bisericilor
167
, n cursul creia si-a
sIrsit viata ca martir n Roma episcopul Fabian, n locul cruia a urmat Corneliu.
2.In Palestina, Alexandru, episcopul Bisericii din Ierusalim, a Iost dus din nou
pentru Hristos naintea scaunului de judecat a guvernatorului din Cezareea si, dup ce s-
163. A se vedea studiul nostru din P.S.B., voi 7.
164. ntre 244-248,
16. Eusebiu greseste. Elchesaitii au Iost cel putin cu 130 de ani mai vechi (CI. Bardy, 4.c. VI, p. 140).
166. Despre crtile czute din cer a se vedea acelasi Bardy, II, 140.
11)7. $e apropiau serbrile milenare de la ntemeierea Romei si Deciu Iiind dornic s restaureze
traditiile imperiale a pornit prigoan general pentru prima oar mpotriva Bisericilor. Crestinii erau chemati
dup liste si obligati s jertIeasc. Cine reIuza era maltratat, nchis, averea conIiscat. Se cuta si apostazierea
crestinilor.
168. A se vedea si mai sus: VI, XI, .
169. Vavila va Ii murit n anul 21. Pomenirea lui e la 4 sept. In cinstea lui ni s-a pstrat un Irumos
panegiric de la SIntul Ioan Hrisostom, tradus n romneste de St. Bezdechi, Sibiu 1938.
170. Din pcate, nu ni s-a pstrat nici una din epistolele pe care, dup spusa Fer. leronim Dc tiris U|.
4 ed. I.N. Dianu, Bucuresti 1919, p. 94), Origen le-ar Ii scris mai multora dup ce
EUSEBIU DE CEZAREEA

23
a artat viteaz prin tria cu care a aprat din nou nvttura crestin, a primit cununa
ntemnitrii la o btrnete naintat si la o crun-tete venerabil
168
.
3.Dup ce a adus n tribunalul trii o mrturie strlucit si plin de Iaim, murind n
temnita de acolo, a Iost proclamat Mazaban ca urmas al su la episcopatul din Ierusalim.
4.In chip asemntor lui Alexandru, n nchisoarea din Antiohia a murit Vavila
169
,
dup ce a mrturisit c este crestin, iar n locul lui, ca nti stttor al Bisericii de acolo a
Iost ridicat Fabius.
.Care si ct de mari au Iost suIerintele ndurate de Origen n timpul acestei
persecutii, cum si-a gsit el sIrsitul ntr-o vreme cnd din pricina invidiei vicleanul
diavol mpreun cu toat armata lui a pornit lupt mpotriva lui, urzind contra lui toate
vicleniile si aruncndu-se asupra lui mai mult dect mpotriva altora; care si ct de mari au
Iost chinurile pe care le-a ndurat acest brbat din pricina propovduirii cuvntului lui
Hristos, nchisori si cazne trupesti, rni pe tot trupul, chinuri din pricina lanturilor de Iier
si alte torturi n ascunzisurile temnitelor; n ce chip vreme de Ioarte multe zile i-au Iost
strnse picioarele n butuci pn la cea de a patra gaur si, la urm, Iiind amenintat c va
Ii omort pe rug, precum si suIerirea tuturor celorlalte patimi cu care l-au chinuit
vrjmasii, cu ce curaj a rbdat el toate acestea, cum s-au sIrsit apoi pentru el toate ntr-o
vreme cnd judectorul se strduia din toat puterea si cu toat rvna s nu-i ia viata, n
sIrsit, cte crti a compus si a lsat pentru cei care aveau lips de mbrbtare, toate
acestea se pstreaz n chip Ioarte amnuntit si exact n multele epistole rmase de la
acest brbat
170
.
XL
intim|rl|e rln care a
trecut elscou|
Dlonlsle
1. InIormatiile despre Dionisie
171
le vom lua dintr-o scrisoare a lui ctre
Gherman
172
, n care, vorbind despre sine nsusi, spune urmtoarele: Eu vorbesc ca si
cum m-as aIla naintea lui Dumnezeu si El stie c nu mint
173
. Dup socoteala mea
niciodat n-am Iugit, dar nici n-am lucrat Ir ajutorul lui Dumnezeu.
2.Mai nainte, atunci cnd - la timpul su - se publicase edictul de persecutie a lui
Deciu, atunci, tocmai n ceasul acela (preIectul) Sabinus
174
a trimis un Irumentar
17
s m
a lejit din temnit. Tot Fer. Ieronim adaug acolo c dup iesirea din temnit ar Ii mai trit pn n vremea
mpratilor Gallus si Volusian pn la mplinirea vrstei de 69 de ani (deci pn n anul Z4l yi 08 ar Ii Iost
nmormntat n orasul Tyr, unde mormntul i s-ar Ii pstrat mult vreme. !atriarhul Fotie preia si el aceast
prere (Bibliotheca cod. 118).
171. Are dreptate G. Bardy ;4.c. p. 143) c de acum nainte Eusebiu mai mult reproduce din epistolele
SIntului Dionisie de Alexandria, necunoscute. Cele mai multe snt amintite n alte izvoare.
172. Nu se cunoaste unde a pstorit el ca episcop, dar se stie c a acuzat pe Dionisie c a fugit In timpul
persecutiei lui Valerian. Dionisie i rspunde. Acest rspuns va Ii avut Ioc dup anul 27. Valerian domneste
ntre anii 23-260.

173. Gal., 1, 20.
174. Aurelius Appius Sabinus era preIectul Egiptului.
17. Frumentarius putea Ii si negustor de grne, dar si Iurnizorul care aproviziona
armata cu hran. S nu uitm c Egiptul era grnarul imperiului. Din punct de vedere adminis-
trativ, Egiptul era domeniul rezervat exclusiv mpratului, care era reprezentat acolo printr-un
preIect din ordinul ecvestru. Abia Diocletian va integra cu adevrat Egiptul n imperiu. Dar
acest lucru explic si multe tulburri si rscoale care au avut loc n Egipt. Tulburrile descrise
aici ncepuser din 248.
176. Se pare c Timotei va Ii Iost Iiul episcopului Dionisie.
KWKHU UK CKZAHKKA

caute, iar eu rmsesem n cas vreme de patru zile cci asteptam sosirea acestuia. El ns
scotocea prin toate ungherele: drumuri, riuri, cmpuri, pe unde bnuia c m-as Ii ascuns
sau pe unde m-ar Ii Icut scpat. Parc l-ar Ii orbit cineva, asa nu-mi gsea el casa unde
petreceam. ntr-adevr, el nu putea crede c n timp ce eram urmrit, eu totusi rmsesem
acas.
3. Cnd nu Ir greutate, dup ce trecuse si a patra zi, Dumnezeu mi-a poruncit s
plec si dup ce m-a condus n chip tainic, pe mine si pe copiii mei precum si pe multi
dintre Irati, am plecat cu totii mpreun. C aceasta a Iost lucrarea Providentei lui
Dumnezeu a artat viitorul, n care am Iost poate de Iolos unora dintre Irati.
4. Pe urm, dup ce a spus si alte lucruri, ne-a artat ce i s-a ntmplat drept urmare
a Iugii sale, spunnd urmtoarele: ctre apusul soarelui eu si nsotitorii mei am czut n
minile ostasilor si am Iost dusi la Taposiris (ling Alexandria, n.tr.). n urma unei
rnduieli dumnezeiesti, Timotei
176
nu era ntimpltor acolo, asa nct el n-a Iost arestat, dar
cnd a sosit mai trziu a gsit casa goal, iar slugile o pzeau; ct despre noi, am Iost luati
prizonieri.
.Si iarsi dup alte cte lucruri, continu: Si n ce a constat minunata purtare de
grij a Providentei? Cci va trebui s spun adevrul ntreg. Unul dintre trani a ntlnit pe
Timotei care Iugea uluit si l-a ntrebat care-i cauza c e att de ngrozit?
6.Acesta a spus adevrul
177
, pe cnd cellalt, auzindu-1 - trebuiau s participe la o
cununie, cci e obicei la acesti oameni de a petrece noaptea ntreag la astIel de ntruniri -
a ncunostiintat pe oaspeti ndat ce a ajuns la ei. Acestia au srit cu totii ntr-o clipit ca
si cum ar Ii Iost ntelesi de mai nainte si au Iugit ct au putut mai repede, au picat peste
noi si scotind tot Ielul de strigte s-au apropiat de noi care eram ntinsi pe paturi Ir
cearceaIuri, n vreme ce soldatii care ne pzeau au luat-o ndat la Iug.
7.In acel moment, Dumnezeu stie, m-am gndit mai nti c niste tlhari au dat peste
noi ca s Iure si s jeIuiasc, de aceea am rmas cteva clipe nc pe pat; rmnnd gol,
doar cu o cmas de pnz, voiam s le dau celelalte haine, pe care le aveam asezate
alturi. Ei ns mi-au poruncit s m scol si s ies de aici ct mai repede.
8.Abia atunci, dndu-mi seama de ce veniser ei aici, am nceput s strig si s-i rog
Iierbinte s plece si s ne lase pe noi n pace. Iar dac ar vrea totusi s ne Iac o plcere,
atunci s o ia ei naintea celor ce m-au adus aici si s-mi taie ei capul. n timp ce strigam
n Ielul acesta, lucru pe care toti nsotitorii mei l pot conIirma, ei m-au silit s m ridic
din pat. M-am aruncat ndat la pmnt, dar ei m-au luat de mini si de picioare si m-au
scos aIar.
9.Martorii acestor ntmplri: Caius, Faust, Petru si Pavel
178
m-au urmat si lundu-
m n spate m-au scos aIar din orsel si, suindu-m pe un asin Ir sa, m-au dus mai
departe.
Iat, dar, ce istoriseste Dionisie despre sine nsusi.

XLI
Desre martlrll dln A|exandrla
KWKHU UK CKZAHKKA

1. n scrisoarea ctre Fabius, episcopul Antiohiei, acelasi Dionisie istoriseste n
modul urmtor luptele pe care au avut s le dea cei care s-au nvrednicit s moar ca
martiri pe vremea lui Deciu n Alexandria: Persecutia care a izbucnit la noi n-a pornit
dintr-un edict imperial, ci ea a nceput deja cu mai bine de un an nainte
179
. Un poet
oarecare, cobind parc a rele pentru orasul
177. Peripetiile descrise de episcopul Dionisie snt palpitante. Nu trebuie s se uite si rolul preponderent
jucat nainte de evrei n Alexandria, iar acum de crestini.
178. nsotitorii episcopului n aceste tulburi mprejurri.
179. Deci cu un an nainte de edictul de persecutie publicat de ctre mp. Deciu, anul 200.

260 Kll.8K.Blll l_K CK/.ARKKA
acesta (n-are importanta cum se numea el)'
8
", a pus n miscare si a ridicat mpotriva
noastr gloatele paginilor, aprinzndu-le rvna pentru vechile lor superstitii.

2.Attati de el, ei au Iolosit toate prilejurile pentru desIsurarea acestei nelegiuiri.
Cultul demonilor mpreun cu poIta de a ucide era singura lor Iorm de religie.
3.Mai nti au prins pe un mosneag cu numele Metras, cruia i-au poruncit s
rosteasc cuvinte deIimtoare la adresa lui Dumnezeu. ntruct acesta n-a vrut s Iac asa
ceva, i-au dat mai multe lovituri cu toiegele, apoi i-au ntepat Iata yi ochii cu trestii
ascutite, dup care l-au trt n piata orasului si l-au ucis cu pietre.
4.Altdat au prins pe una dintre Iemeile crestine numit Cvita, au dus-o la templul
zeilor si au Iortat-o s aduc jertIe zeilor pgni. ntruct ea si-a ntors Iata mpotrivindu-se
cu dezgust, au legat-o de picioare si au trt-o goal prin tot orasul peste bolovani de piatr
brut si biciuind-o tot timpul, dup care au dus-o si pe ea n acelasi loc unde Iusese dus
Metras si au ucis-o si pe ea cu pietre.
.Mai apoi, parc ntelegndu-se cu totii deodat, au tbrt peste casele crestinilor
si, cznd Iiecare peste cei care-i cunosteau si care locuiau mai n apropiere, i-au jeIuit si
i-au golit de tot ce aveau. Obiectele mai pretioase yi le-au tinut pentru ei, n schimb, cele
mai ieItine ca si obiectele din lemn au Iost aruncate ori arse n sobe, nct ti Icea
impresia c orasul a czut prad unor dusmani.
6.Fratii s-au dat la o parte, retrgndu-se si suIerind bucurosi prdarea avutiilor ca
si cei despre care aduce mrturie sIntul Pavel
181
. Si totusi pn acum nu stiu s se Ii
lepdat de Domnul, dect poate unul sau doi din ei.
7.Tot atunci au prins si pe Apolonia, care era o Iecioar n vrst si Ioarte distins:
dup ce au lovit-o att de puternic peste Ilci nct toti dintii i-au czut din gur, au ridicat
un rug la marginea orasului si au amenintat-o c o vor arde de vie dac nu rosteste
mpreun cu ei Iormulele nelegiuite ale nchinrii la idoli. Scuzndu-se pentru un moment
si Iiind lsat n libertate, ea se arunc bucuroas n Ioc unde a Iost mistuit ndat
182
.
8.Pe Serapion l-au arestat de acas si, dup ce l-au chinuit n chip groaznic
Irngndu-i toate mdularele, l-au aruncat cu capul n jos dintr-o camer de la etaj. Nu
exista nici drum, nici strad si nici potec pe care s putem circula ziua sau noaptea n
care s nu se strige mereu si pretutindeni: cine nu rosteste
1 HO. Probabil un preot egiptean din slujitorii zeului Serapis, deci un Iel de vztor.
181.|tr., 10, 34.
182.Cazuri similare ntlnim n scrierea Martirii din Palestina. A se vedea tot aici, mai jos.

239
cuvinte de hul (la adresa Dumnezeului crestinilor, n.tr.) va trebui s Iie prins imediat si
aruncat n Ioc!
9. Situatia aceasta a durat mult vreme. De la un timp ns revolutia si rz-
boiul civil a lovit si pe cei nelegiuiti cu aceeasi cruzime cu care se aruncaser ei
mpotriva noastr. Atunci am rsuIlat pentru un timp creznd c poate ne-ar Ii
uitat; dar n scurt vreme am primit stirea c nu ni s-a schimbat regimul care
ne Iusese mai binevoitor, ci c o groaz mai mare dect cea de care ne temu-
sem a dat peste noi.
10.Si ntr-adevr edictul de persecutie s-a publicat: el semna cu cel pe care-1
Igduise Domnul nostru, n orice caz cel mai ngrozitor prin aceea c putin a lipsit s nu
amgeasc si pe cei alesi
183
.
11.De altIel toti au rmas ngroziti: multi din cei alesi s-au prezentat din Iric, pe
cnd altii, care erau n slujbe de stat, erau nlturati de la locul lor de munc si, n sIrsit,
altii erau ridicati chiar de vecinii si de prietenii lor
184
. Chemati pe nume, ei se apropiau s
aduc jertIele nelegiuite si necurate, unii din ei palizi si tremurnd nu ca oamenii care
merg s jertIeasc, ci ca si cnd ei nsisi ar Ii Iost victime aduse idolilor, nct erau luati n
rsete batjocoritoare ale numerosului popor care sttea mprejur, cci reiesea c lasitatea
lor se evidentia att n Iata mortii, ct si a jertIirii.
12.Altii se duceau mai hotrt n Iata altarelor pgne si mrturiseau cu
ndrzneal c ei n-au Iost niciodat crestini; n legtur cu acest Iel de oameni s-a
adeverit deplin proorocia Mntuitorului atunci cnd a spus c tare cu greu se vor putea ei
mntui
18
. Dintre ceilalti unii urmau pe cei despre care am vorbit, pe cnd altii o luau la
Iug. Iarsi altii erau arestati. Dintre acestia unii s-au lsat s Iie prinsi si ntemnitati, dar
apoi s-au lepdat de Dumnezeu chiar si nainte de a Ii ajuns s Iie judecati. Altii, n
schimb, dup ce au ndurat ctva timp chinurile nu au mai voit s rabde mai departe.

14.Dimpotriv, stlpii neclintiti si Iericiti ai lui Dumnezeu
186
, ntriti de El si
scotnd din credinta lor tare o putere si o sigurant pe msura credincio-siei lor
nezdruncinate, au ajuns minunate mrturii ale mprtiei ceresti.
1.Dintre acestia cel dinti a Iost Iulian, un brbat suIerind de artrit la picioare,
nct nu putea nici s stea n picioare si nici s umble
187
. El a Iost adus deodat cu alti doi
brbati care-1 purtaser pe sus; unul din cei doi s-a lepdat ndat de credinta crestin, n
schimb cellalt numit Cronion si poreclit Eunous precum si btrnul Iulian nsusi au
mrturisit pe Domnul astIel c prin ntreg orasul, care stiti c e mare, au Iost purtati Iiind
asezati sus pe cmile, dar tot timpul au Iost biciuiti si, pn la urm, nconjurati de tot
poporul, au Iost arsi de vii n var nestins.

183. Edictul lui Deciu a Iost asemnat cu sIrsitul lumii (Matei 24, 24).
184. In aIar de scrierea Dc |,5sis (Despre cei czuti) a sI. Ciprian si de aceste epistole ale sI.
Dionisie nu se cunoaste alt descriere mai vie a acestei grele persecutii. Victimele au Iost Ioarte multe. A se
vedea n general |s|4ri, oiscricc,scj unitcrs,|j voi. I, p. 86-88.
18. M,|ci, 19, 23; M,rcu 10, 23; |uc,, 18, 24.
186. Ga1, 2, 9.
187. Iulian podragosul e cinstit la 27 Iebruarie. CI. Episcop Nicolae, Onridsi5r4|4g, Beo-grad 1961,
p. 10.

16. Un ostas numit Besa
188
, care sttuse tot timpul pe lng ei si care nu era de
acord cu batjocurile la care erau supusi, a Iost dus n Iata judectii si, dup ce si-a cstigat
o mare Iaim n lupta pentru credint, i s-a tiat capul.
17. Un altul, Makarios, libian de neam, cu adevrat Iericit pentru numele su
189
,
cu toate c judectorul a ncercat mult ca s-1 determine s-si lepede credinta, n-a reusit
si de aceea a Iost si el ars de viu. n aIar de acestia, Epimah si Alexandru, dup ce au
rmas mult vreme ntemnitati, ndurnd chinuri, schingiuiri si biciuiri, au Iost si ei arsi
cu var clocotitor
18. Iar deodat cu ei au Iost spnzurate si patru Iemei. SInta Iecioar
Ammonarion, pe care judectorul a chinuit-o Ioarte mult vreme pentru c declarase c
nici mcar nu va rspunde la cuvintele poruncite, ntruct si-a tinut cuvntul, a Iost dat si
ea mortii. Celelalte Iemei, anume venerabila Mer-curia, cea naintat n vrst, precum si
Dionisia, cea cu copii multi, dar care nici pe copii nu-i iubea mai mult dect pe Domnul,
au murit Ir ca s Ii Iost schingiuite mai nainte, ci li s-a tiat capul direct ntruct
preIectul nsusi s-a rusinat s le chinuie mai mult cci si dduse seama c a Iost nvins
de niste Iemei. n schimb, Iecioara Ammonarion a luptat si a suIerit pentru toate.
19. Si egiptenii Heron, Ater
190
si Izidor dimpreun cu Dioscur, un biat cam de 1
ani, au Iost dati si ei mortii. Judectorul ncercase mai nti cu cuvinte lingusitoare s
nduplece pe biat socotindu-1 usor inIluentabil din pricina tineretii si s-1 constrng
prin cazne, dar Dioscur nu s-a lsat nduplecat si a rmas tare.
20. Ct despre ceilalti, el i-a schingiuit n chip slbatic si, vznd c totusi se
mpotrivesc, i-a dat si pe ei Iocului. Pe Dioscur, ns, care se distinsese n Iata tuturor
dnd rspunsuri din cele mai ntelepte la ntrebrile puse, nct pn si judectorul l
admirase, 1-a pus n libertate, spunnd c-i mai d un rgaz ca s-si schimbe prerile, din
pricina vrstei sale nc Iragede. Trieste si azi acest minunat Dioscur, rmas pentru o
lupt mai ndelungat si mai grea.
21.Un oarecare Nemesion, egiptean
191
, si acela Iusese prtpe nedrept c ar tri
laolalt cu niste tlhari. Dup ce s-a justiIicat n Iata cpitanului pentru aceast calomnie
Ioarte stranie, el a Iost nvinuit c e crestin si pus n lanturi n Iata guvernatorului. Pe
nedrept, cum era, a Iost pedepsit la de dou ori attea chinuri si biciuiri dect se ddeau
unor tlhari, apoi s-a poruncit c acest prea Iericit s Iie ars ntre mai multi tlhari, Iiind
cinstit astIel s moar ca si Mntuitorul
192
.
22.O ntreag trup de ostasi: Amon, Zenon, Ptolemeu, Ingenes si mpreun cu ei
si btrnul TeoIil au Iost dusi n Iata scaunului de judecat. De cte ori era judecat cineva
pentru credinta lui crestin si se simtea c vrea s se lepede de Hristos, de Iiecare dat
188. Din neamul bessilor, un trib trac. Bessii ncrestinati vor avea n sec. al Vl-lea biserici proprii n
Constantinopol si lng Iordan. A se vedea D. Stniloae: Dcs5rc tccninc, crc|inisnu|ui |, R4n,ni. Numele lui
se aIl n martiriul ieronimian la data de 19 martie sub numele de Bassus. Martiriul lui a Iost tradus si n latin si
copiat n manuscris n sec. VIII-IX.
189. Max&piot - Iericit (Matei , 10, 11).
190. Ater (negru). n locul lui, martirologiul ieronimian are la data de 19 ianuarie pe Arsenic

241
acesti soldati care stteau n apropiere scrsneau din dinti, ddeau din cap tulburati,
nltau din umeri si gesticulau din tot trupul,
23.asa, nct toti se ntorceau spre ei prin atentia pe care o trezeau. Totusi, nainte
ca cineva s Ii pus mna pe ei, s-au grbit ei nsisi s urce pe locul de judecat, declarnd
c si ei snt crestini, nct pe guvernator si pe cei din completul de judecat i-a apucat
Irica, asa c pe msur ce crestea curajul n cei care erau judecati, n aceeasi msur
scdea acest curaj n cei care judecau. De aceea crestinii ieseau triumItori din sala de
judecat, bucurndu-se c au putut mrturisi pe Hristos Icndu-i biruitori n Hristos
193
.

XLII
A|(l martlrl e care-l amlntete Dlonlsle

1.De altIel multi alti crestini au mai Iost sIsiati atunci n bucti de ctre pgni
prin orase si prin sate. Voi mai aminti doar un exemplu dintre acestia. Ishirion administra
pe plat averea unuia dintre cpeteniile trii. Arendasul acestuia a poruncit lui Ishirion s
aduc jertI idolilor. ntruct el n-a vrut s asculte a Iost njurat si, Iiindc si dup aceea
s-a mpotrivit, a Iost maltratat; dac a vzut c nici acum nu s-a ncovoiat, arendasul a
luat un toiag pe care i l-a mplntat n stomac, asa c n scurt timp a si ncetat din viat.
2.Ce s mai zicem de multimea celor care rtceau prin pustiu si prin munti
194
si
care erau amenintati de Ioame si de sete, de nghet, de boli, de tlhari, de Iiarele
slbatice? Cei care au scpat din astIel de ncercri pot sta martori despre alegerea si
despre biruinta lor. Ca s conIirm acest lucru voi istorisi o ntmplare legat de viata lor.
3.Cheremon, un mosneag naintat n vrst, era episcop al Bisericii din Nilopolis
19
.
La un moment dat, de Irica saracinilor el a Iugit mpreun cu sotia lui n muntii
Arabiei
196
, de unde nu s-a mai ntors. Cu toate c Iratii l-au cutat mult vreme, nu i-au
putut gsi nici pe ei si nici cadavrele lor.
4.n acesti munti ai Arabiei multi dintre Iugari au Iost luati n robie de saracinii
barbari; dintre ei unii au Iost rscumprati cu sume mari de bani, pe cnd pentru altii nu s-
a putut Iace nimic. Si nu n desert ti-am povestit toate acestea, Irate drag, ci ca s stii ce
ncercri groaznice au dat peste noi: cei care au trecut ei nsisi prin ele stiu istorisi lucruri
cu mult mai multe.
.Apoi, dup cteva rnduri, adaug: Asadar, ei nsisi, sIintii martiri de la noi, care
slsluiesc acum mpreun cu Hristos, domnesc mpreun cu El, judec mpreun cu El si
dau pedepse mpreun cu El, au ajuns s ocroteasc si ei pe unii dintre Iratii czuti, care
urmau s Iie pedepsiti Iiindc au jertIit idolilor. Vznd ns ntoarcerea lor si cinta lor si
socotind c ele snt ndestultoare pentru Cel care nu vrea moartea pctosului, ci s se
ntoarc (si s Iie viu, n.tr. )
197
, i-au primit, i-au strns si i-au mpreunat cu ei, Icndu-i
prtasi la rugciunile si la ospetele lor
198
.
191. Sub atributul egiptean putem ntelege att pe alexandrini (sau greci), ct si pe copti, cei de la tar.
Harnack, Missi4n, II, 72.
192. Care a murit pe cruce, ntre tlhari.
193. // 4r., 2, 14.
194. |tr., 11, 37.
EUSEBIU DE CEZAREEA

242
6.Ce ne sItuiti, asadar, Iratilor, n legtur cu acesti brbati? Ce s ne Iacem? S
neapropiem de ei si s Iim de o prere cu ei? S judecm cu bln-dete si s ne Iie mil de
ei si s ne purtm bine cu ei ori s declarm c hotrrea lor nu-i dreapt si noi s ne
Iacem asa zicnd judectorii lor? S criticm blndetea lor si s rsturnm rnduielile
lor?

XLIII
Notat
99
, fe|u| |ul de tla( l eretla |ul

1. Novatus, un preot al Bisericii Romane, s-a ridicat cu truIie mpotriva celor ce s-
au slbnogit n credint n timpul persecutiei, spunnd c pentru ei n-ar mai Ii nici o
ndejde de mntuire nici mcar atunci cnd ar svrsi tot ce-i necesar unei ntoarceri
sincere si a unei mrturisiri curate. n Ielul acesta el a devenit cpetenia unei erezii proprii
ai crei partizani se numesc cei curati
200
.
2. n legtur cu aceast rtcire a Iost convocat la Roma un sinod care numra 60
de episcopi, precum si un numr si mai mare de preoti si de diaeoni. Pstorii din Iiecare
tinut s-au sItuit n toate chipurile ce ar Ii de Icut si pn la urm au luat cu totii
hotrrea ca Novat si cei care se ridicaser mpreun cu el si care hotrser s aprobe
prerea neIrteasc si cu totul neomeneasc a acestui brbat, s Iie socotiti ca scosi din
Biseric si, dimpotriv, Iratii care czuser n nenorocire (n timpul persecutiei, n.tr.) s
Iie ngrijiti si vindecati cu ajutorul leacurilor vindectoare ale pocintei.

3.Au ajuns pn la noi niste epistole ale lui Corneliu, episcopul Romei, adresate lui
Fabius, episcopul Bisericii din Antiohia, n care se vorbeste despre sinodul romanilor si
ce s-a hotrt de ctre cei din Italia, din AIrica si din tinuturile nvecinate. Exist si alte
epistole scrise latineste de ctre Ciprian
201
si de colegii lui din AIrica, n care se arta c
si ei erau de prerea c ar trebui dat ajutor celor ncercati spre a alunga, pe bun dreptate,
din Biserica universal conductorul ereziei ca si toti cei ce se lsaser dusi mpreun cu
el.
4.La acestea s-a mai adaos nc o epistol a lui Corneliu n legtur cu ho-trrile
luate de sinod, precum si nc una privind cele svrsite sub inIluenta lui Novat. Din
aceast din urm epistol nimic nu ne mpiedic s reproducem cteva pasaje, pentru ca
cei care vor citi aceast scriere s stie despre ce e vorba.
.Corneliu l inIormeaz pe Fabiu despre Ielul de a se comporta a lui Novat
declarnd urmtoarele: Ca s stii c de mult vreme acest om ciudat dorea episcopatul si
ascundea aceast necugetat dorint Ir ca s Ii bnuit cineva acest lucru pentru c avea
19.n centrul Egiptului.
196.Herodot, |s|4ri, II, 8.
197.|ci, 18, 23; 33, 1; II Petru, 3, 9.

198. Unii crestini se artau ngduitori Iat de cei czuti, altii, intransigenti |dic|u| |ui ,|is|,
novatienii etc).
199. Eusebiu conIund. Numele corect e Novatian. Novat era un dusman al SIntului Ciprian.
200. aBdpoi. Harnack 4.c, II, 807) crede c pe la 20 erau cea 100 de episcopi, sau mai curnd
horepiscopi, n Italia.
201. Aceste epistole s-au pierdut.
202. n epistolele sIntului Ciprian se ntlnesc toti acesti Iosti aderenti ai lui Novat. n special Celerin a
Icut cerere si a Iost - ca si ceilalti - reprimit n Biseric. SIntul Ciprian, epistolele 21-22, 37, 39, 49.
203. Ciprian, ep. 3, 4.
ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A $ASEA

243
cu el nc de la nceput chiar si mrturisitori, ascunzndu-si astIel nebunia, iat am s te
lmuresc.
6.Maxim, un preot din Biserica noastr, si Urban, oameni care au cucerit pn
acum de dou ori o Iaim minunat prin Ielul cum au mrturisit pe Hristos, apoi Sidonius
si Celerinus, om care a ndurat cu cea mai mare statornicie tot Ielul de cazne cu ajutorul
lui Dumnezeu, ntrecnd prin puterea credintei slbiciunile trupului si astIel vrjmasul a
putut Ii biruit, acesti oameni au cunoscut asadar pe Novat
202
si au surprins pe viu rutatea
si Ialsitatea din el, jurmintele lui strmbe si minciunile, purtarea lui neprietenoas si
prietenia lui de lup; ei au trecut la sInta noastr Biseric si au dezvluit naintea tuturor,
episcopi, preoti si mireni, toate uneltirile si ruttile pe care le tinuiau de mult, declarnd
c le pare ru c s-au lsat convinsi de aceast Iiar viclean si rutcioas, desprtindu-
se pentru un timp de Biseric
203
.
7.Mai departe, Corneliu continu: Am bgat de seam, iubite Irate, ce purtare
neasteptat si ce schimbare deosebit s-a putut petrece n acest om ntr-o vreme att de
scurt. Cci acest Ioarte strlucit brbat, care lsa s se cread prin jurminte ngrozitoare
c n-ar dori nicicum demnitate episcopal, apare dintr-o dat episcop ca si cum ar Ii Iost
aruncat n mijlocul nostru printr-o scamatorie oarecare.
8.ntr-adevr, acest dogmatist sau maestru al nvtturilor, acest aprtor al stiintei
despre Dumnezeu, atunci cnd a vzut c episcopia nu i-a Iost dat de sus, a ncercat s o
ia pe ascuns si, prin viclenie, si-a ales n acest scop doi prieteni care-si pierduser
ndejdea c ar mai putea Ii mntuiti altIel, trimitin-du-i ntr-un mic si nensemnat orsel
din Italia si acolo, ca s poat induce n eroare pe trei episcopi
204
, oameni de tar si Ioarte
napoiati, pe care i-a atras cu argumentri mincinoase, au aIirmat cu trie si au declarat
solemn c trebuie s plece ct mai degrab la Roma, ca astIel s nceteze, prin mijlocirea
lor, din acea clip, orice nentelegere care s-ar putea isca ntre alti episcopi.
9.Adunati acolo, acesti oameni mult prea naivi ca s poat ntelege vicleniile si
intrigile lor, dup cum am spus-o mai nainte, au Iost tinuti un timp ca prizonieri de ctre
niste oameni de teapa lor, care i-au speriat cu tot Ielul de amenintri, asa nct n
momentul n care erau beti si ngreuiati de butur i-au silit cu puterea s-1 hirotoneasc
episcop printr-o Ials si desart punere a mi-nilor, o vrednicie episcopal pe care el o
apr doar prin viclenie si nselciune si care n realitate nu-i poate apartine.
10.La scurt vreme dup aceea, unul din acei episcopi s-a ntors la Biseric,
plngnd si mrturisindu-si pcatul. Noi l-am primit deocamdat ca pe un laic, cci ntreg
poporul s-a rugat s-o Iacem; ct despre ceilalti episcopi, le-am adus alti urmasi pe care i-
am trimis n Iostele lor eparhii.
11.Nu stia oare acest asa zis aprtor al Evangheliei
20
c trebuie s existe un
singur episcopat ntr-o Biseric universal? Iar ntr-o astIel de Biseric - el stia sigur
acest lucru - snt patruzeci si sase de preoti, sapte diaconi, sapte ipo-diaconi, patruzeci si
doi de acoliti, cincizeci si doi exorcisti, citeti si usieri, mai mult de o mie cinci sute de
vduve si nevoiasi
206
, pe care-i hrneste doar iubirea si Iilantropia crestin.
12.Dar nici mcar o multime att de mare si att de necesar n Biseric, un numr
oricum destul de sporit cu ajutorul lui Dumnezeu nu 1-a putut opri de la astIel de rtciri

204. Hirotonia unui episcop nu se putea Iace dect dac mai erau de Iat (pe lng cel care-1 hirotonea)
nc doi episcopi.
20. Novatian si sprijinea nvttura pe autoritatea Evangheliei, care, potrivit citatului din n'.fcs., , 7,
ar consta numai din oameni cu totul curati.
20(i. Harnack 4.c, II, 80 si urm.) apreciaz numrul, pe atunci, al credinciosilor din oinu, la 30.000.
Altii cred 0.000, Iat de populatia ntreag de un milion de oameni.
EUSEBIU DE CEZAREEA

244
si decderi si nu 1-a putut readuce la Biseric.
13.Iar dup aceste cteva amnunte, Corneliu mai adaug: Dar Iie! S spunem
acum si pe temeiul cror Iapte si al crui comportament a putut el ndrzni s se ridice cu
gndul pn la vrednicia episcopal! Au doar pentru Iaptul c a trit de la nceput n
Biseric, pentru care a dus multe lupte si pentru c s-a aIlat n multe si mari primejdii din
cauza credintei crestine? Desigur nu!

14.Ceea ce l-a Icut pe el s cread astIel de lucruri a Iost Satana care s-a slsluit
n el si care a pus stpnire pe el destul de ndelungat. A Iost ajutat si de exorcisti
207

atunci cnd a czut ntr-o boal grea, nct ai Ii putut crede c-i pe moarte, de aceea
crezndu-se c nu mai scap cu viat i-au administrat slujba botezului
208
tocmai n patul
pe care era culcat
209
si l-au svrsit numai prin stropire, dac peste tot se poate spune c
un astIel de om l-a putut primi.
1.Totusi, dup ce a scpat de boal, el n-a mai Iost Icut prtas si la celelalte
daruri despre care ne vorbesc prescriptiile Bisericii, n Irunte cu miruirea sau peceduirea
de ctre episcop. Or, dac n-a mai primit nimic din toate acestea, cum ar Ii primit el pe
Duhul SInt?
16.Iar mai ncolo se adaug si acestea: Din lasitate si din dorinta de a scpa cu
viat, n timpul persecutiei el a tgduit c ar Ii preot. E drept c a Iost rugat n grab de
ctre diaconi s ias din csuta n care se ascunsese el nsusi, ca s vin n ajutorul
Iratilor, asa cum se astepta de la un preot ca s stea alturi de credinciosii aIlati n
primejdii si s-i ntreasc, dar el a stat att de departe de rugmintile diaconilor nct a
plecat suprat si nici n-a vrut s stie de ei; mai mult, a declarat c nici nu mai vrea s Iie
mai mult preot cci a ndrgit o altIel de IilosoIie
210
.
17.Mai departe, Corneliu continu n Ielul urmtor: Asadar acest brbat deosebit a
prsit Biserica lui Dumnezeu, n care, ca unul care a crezut, a Iost nvrednicit s Iie
cinstit cu darul preotiei prin harul episcopului care-si pusese minile peste el, ridicndu-1
n rndui preotilor cu toate c tot clerul si multi mireni ncercaser s se mpotriveasc
episcopului pe motiv c nu era ngduit ca unul care primise botezul clinic numai prin
stropire, asa cum a Iost cazul cu Novatus, s Iie nltat la vreo vrednicie preoteasc
oarecare
211
. Totusi episcopul ceruse s i se ngduie s hirotoneasc si n astIel de conditii
numai pe acest brbat
212
.
18.Dup aceea Corneliu descrie cea mai grea dintre nelegiuirile lui: ntr-adevr,
terminnd liturghia, Novat mparte cu mna lui tuturora cte o buctic din sIntul trup
207. Personal auxiliar care ajuta la primirea catehumenilor n Biseric prin lepdarea lor de satana si
unirea cu Hristos, mpreun cu semnul ntreit al sIintei cruci.
208. Botezul se administra prin scuIundare (PoOTtIijco) cI. can 49-0 apostolic.
209. Clericii botezati ca clinici (bolnavi) numai prin stropire erau scosi din preotie.
210. Novatian era ascet si credea c poate socoti asceza mai de pret dect administratia unui preot, de
aceea n-a prsit casa. Epistolele 30 si 36 din corespondenta cu Ciprian arat c prerile lui despre preotie snt
mult mai nalte dect s-ar Ii crezut. Novatian nu voia s svr-seasc nici o slujb clerical. Corneliu l acuz c
a Iugit si n persecutie.
211. Pe atunci nimeni nu putea Ii hirotonit preot Ir consimtmntul clerului si poporului, dovad
exclamarea vrednic este!
212. E interesant c nici sIntul Ciprian, nici papa Sixt autorul tratatului j|rc N4t,fi,n (desi amndoi
erau adversari hotrti ai Iui Novatian), nu spun nici un cuvnt Iat de acuzele aduse de papa Corneliu (G.
Bardy, 4.c. p. 18).
ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A $ASEA

24
silind pe Iiecare s se jure, n loc s multumeasc lui Dumnezeu. Si anume, n clipa n
care prinde cuminectura cu mna lui, Novat tine de mn pe Iiecare cerndu-le s
rosteasc urmtorul jurmnt, pe care l reproduc aici: s juri pe sngele si pe trupul
Domnului Iisus Hristos c nu m vei prsi niciodat ca s treci n tabra lui Corneliu!
19.Si srmanul om n-ajungea s guste nimic pn nu se jura mai nti. Si n loc s
rspund Amin atunci cnd i se nmneaz cuminectura, el rosteste: eu nu m voi
rentoarce niciodat n tabra lui Corneliu
213
.
20.Si apoi iarsi n alt chip: S stii asadar c el e prsit de toti si desprtit de
toate cercurile preotesti. n Iiecare zi Iratii l prsesc si trec la Biseric. Asa a Icut si
Moise, Iericitul martir
214
, care nu de mult a murit aducnd o bun si Irumoas mrturie,
ghicindu-i de pe cnd era nc n aceast lume - ndrzneala si nebunia, de aceea a rupt
orice contact cu el si cu nc cinci preoti
21
care se desprtiser si ei de Biseric deodat
cu el.
21.La sIrsitul epistolei, Corneliu noteaz cu numele pe episcopii aIlati atunci n
Roma si care au osndit nebunia lui Novat. Mai mult, el noteaz si comunitatea al crei
ntistttor era Iiecare din acesti episcopi, artnd, desigur, si pe cei care nu Iuseser
atunci prezenti n Roma, dar care si-au exprimat si ei n scris asentimentul, indicndu-si
numele si localitatea unde pstoresc, precum si cea din care scriu
216
.
Iat, dar, cte inIormatii a dat Corneliu episcopului Fabiu al Antiohiei.

XLIV
Seralon, du lnforma(ll|e date de ace|al Dlonlsle

1.Scriind aceluiasi Fabiu episcopul Antiohiei, care nclina ntructva si el nsusi
spre schism, Dionisie al Alexandriei atinge, n epistolele pe care i le-a adresat, mai
multe probleme, ntre care si cea despre pocint, artnd si luptele precedente ale celor
care au dat atunci n Alexandria o bun mrturie. n deosebi, el ne istoriseste, ntre alte
Iapte, si una cu totul minunat, care nu poate lipsi din cartea noastr si care este
urmtoarea:
2.ti dau numai acest singur exemplu care a ajuns pn la noi. Tria la noi un
brbat oarecare, cu numele Serapion, un mosneag credincios, care dusese multi ani o
viat Ir cusur, dar care a czut n ispit n cursul persecutiei recente. Pentru aceasta s-a
rugat si a plns adeseori, dar nimeni nu i-a dat nici o atentie, ntruct el adusese jertI
zeilor pgni. Cznd n boal, Serapion a petrecut trei zile Ir s poat gri ceva ori s-si
revin.
3.Abia n cea de a patra zi a nceput s se simt mai bine, de aceea a chemat la sine
pe Iiul surorii sale si l-a ntrebat: Pn cnd m tineti tot aici, nepoate? Te rog grbiti-v
213. Preotul mprtea SInta Euharistie cnd spunea cuvintele: Trupul Domnului nostru Iisus Hristos,
la care credinciosul rspundea Amin.
214. Preotii Moise si Maxim mpreun cu diaconul Nicostrat au Iost aruncati sub Deciu (anul 20) n
temnit, unde au murit dup aproape un an. Ciprian i aminteste adeseori.
21. Ciprian, |5is|4|c|c 28, 31 si 32.
216. Din pcate aceast list nu ni s-a pstrat.
EUSEBIU DE CEZAREEA

246
si dezlegati-m ct mai repede. Cheam pe careva dintre preoti. Si spunnd vorbele
acestea din nou i-a stat graiul.
4.Copilul a alergat repede dup preot: era noapte si preotul era bolnav, nct n-a
putut veni. ntruct ns rnduise s se dea muribundului dezlegarea dac va Ii cerut-o
nainte, pentru ca astIel s moar n ndejde, preotul a ncredintat copilului o buctic din
SInta mprtsanie, cu ndrumarea s i-o nmoaie n ap si s i-o vre n gur btrnului.
Copilul a sosit acas aducnd cu sine Cuminectura. nc nainte de a intra n cas
Serapion s-a trezit din nou si a zis: Ai venit numai tu, Iiule; se vede c preotul n-a putut
veni. F repede ceea ce ti-a spus s Iaci si pregteste-m de drum. Copilul a nmuiat n
ap Euharistia si apoi o puse n gura mosneagului. Acesta abia a reusit s-o nghit si si-a
dat suIletul.
6. Oare nu reiese de aici cu claritate c Dumnezeu l-a tinut n viat pn ce-si
primeste dezlegarea
217
, iar dup stergerea pcatelor, pentru multele lui Iapte bune poate Ii
din nou recunoscut (ca crestin, n.tr.)?
Atta din cele ce ne-a inIormat aici Dionisie.
XLV
0 elsto| a |ul Dlonlsle ctre Notat S vedem acum ce i-a
scris acelasi Dionisie lui Novat, care tulbura pe atunci Irtietatea dintre romani. ntruct
prin cderea sa si pentru dezbinarea pe care a produs-o Novat pusese vina pe ctiva Irati,
ca si cum acestia l-ar Ii silit s ajung acolo unde a ajuns, s bagi de seam n ce Iel i
scrie Dionisie: Dionisie ctre Iratele Novat, salutare! Dac tu te-ai desprtit de noi, asa
cum zici, Ir voia ta, atunci d dovad c mcar la ntoarcere vei Iace-o cu ntreag voia
ta. Pentru c mai bine ar Ii trebuit s rabzi totul, dect s dezbini Biserica lui Dumnezeu.
Mrturia pe care ai Ii adus-o pentru ca s prentmpini schisma n-ar Ii Iost mai putin de
laud dect cea pe care ai Icut-o ca s te nchini idolilor. Dup prerea mea ar Ii Iost
chiar mai de pret. Cci n ultimul caz aduci mrturie numai pentru suIletul tu, pe cnd n
cazul dinti e vorba de ntreaga Biseric. Si acum, dac tu vrei s aduci iarsi la mpcare
pe Irati prin
217. In general numai episcopul putea reprimi pe un czut. n Alexandria au Iost cazuri cnd si preotii
o puteau Iace mai ales n caz de moarte, cnd ddeau muribundului SI. Euharistie (viaticum, merindea vesnic).
Se cunosc cazuri cnd se trimitea SInta Euharistie muribunzilor chiar si prin laici. Eusebiu vrea aici s mai
tempereze scrupulele episcopului Fabiu al Antiohiei.

270
K9/.KBU m CKZARKKA
convingere ori prin sila, o astfel de ntoarcere va trage n cumpn mai mult dect
greyeala, care va Ii uitat, pe cnd ntoarcerea va Ii preamrit. Iar dac nu vei putea
readuce pe Irati, atunci mntuieste-ti mcar suIletul! (i doresc sntate yi pace ntr-u
Domnul
218
.
XLVI
A|te elsto|e a|e |ul Dlonlsle

1.n aIar de epistola ctre Novat, Dionisie a trimis si egiptenilor o epistol
Desre ocln("
19
, n care expune mai multe idei ale lui n legtur cu cei czu(i
descriind diIeritele grade de vin ale Iiecruia din cei czuti.
2.Tot Desre ocln( se numeste si epistola adresat lui Colon (care a fost
episcop al comunittii din Hermopolis), precum si alta continnd o serie de mustrri
adresate turmei sale din Alexandria. Tot n corespondenta sa se afl yi epistola adresat lui
Origen cu titlul Desre martlrlu, apoi alta trimis Iratilor din Laodiceea, unde pstorea
ca nti-stttor episcopul Telimidres, precum yi o alta adresat Iratilor din Armenia
condusi de episcopul Meru-zane, n care se trateaz de asemenea Desre ocln(.
3.n aIar de toate acestea, el a mai trimis o epistol
220
lui Corneliu, episcopul
Romei, ca rspuns la epistola ce-i scrisese acesta n legtur cu Novat, n care l
ncunostiinteaz deschis c-a Iost invitat de ctre Helenus, episcop din Tarsul Ciliciei,
precum si de ctre ceilalti episcopi aliati cu el, si anume, Firmi-lian de Capadochia si
Teoctist al Palestinei, ca s se ntlneasc cu ei la sinodul din Antiohia, unde unii din ei se
strduiser s ntreasc schisma pornit de Novatus
221
.
4.n aceeasi epistol i scrie c a Iost nstiintat c Fabius a murit si ca drept urmay
al su n scaunul Antiohiei a Iost asezat Demetrian, iar n legtur cu episcopul
Ierusalimului scrie aceste cuvinte: Ct despre Alexandru, acest om minunat, care se aIla
n temnit, iat v aduc la cunostint c a murit moartea Iericitilor.
5.n afar de aceasta, mai exist nc o epistol a lui Dionisie ctre romani. n ea
se trateaz probleme de administratie bisericeasc si a Iost transmis prin Hipolit. Tot
aceleiasi comunitti i-a mai trimis o epistol Desre ace, alta Desre ocln( si
alta Ctre mrturlsltorll dln aceast (ar care mai (ineau nc la Novat, iar cnd
acestia s-au rentors la Biseric, le-a mai trimis dou epistole. Dar Dionisie a mai stat n
legtur prin scris cu multe (alte personalitti ale vremii, n.tr.), lsnd, si celor care si azi
se nevoiesc s ajung la ele, un Ioarte nsemnat Iolos
222
.
218. n 1932 s-a descoperit o inscriptie despre Iericitul Novatian. Se admite c acest preot
schismatic a Iost exilat n anul 22, pe urm s-a mpcat cu Biserica. Probabil a murit ca martir.
219. E n legtur cu penitenta celor czuti.
220. Pierdut.
221. St - vede c yi n Ant iohia a avui loc o l rmnt are ca cea produs n Roma.
222. Slrinsc au Iost legturile lui Dionisie ; i l Ale xandrie i c u colegii lui din Roma.

CARTEA A $A!TEA

I
De8pre rgutgjile 2pgrajilor
Deciu yi Callu8
n cartea a saptea a Istoriei bisericesti, prin propriile lui cuvinte marele
1
episcop al
Alexandriei ia parte la toate mpreun cu noi, cci n epistolele pe care le-a lsat, el
istoriseste pe rnd Iiecare din evenimentele care au avut loc n acest rstimp. Cu el si va
Iace nceput si istorisirea mea.
ntruct mpratul Deciu n-a domnit nici mcar doi ani mpliniti, ci a Iost sugrumat
mpreun cu Iiii si
2
, a urmat la tron Gallus. n vremea aceea a murit si Origen dup ce
mplinise sasezeci si nou de ani. Or scriindu-i lui Hermam-mon
3
iat ce zice Dionisie
despre mpratul Gallus: Dar Gallus n-a mai czut n greseala lui Deciu si nici nu s-a
gndit la ceea ce-1 Icuse pe acela s cad, ci s-a lovit tocmai de piatra pe care el ar Ii
trebuit s o ia n seam
4
. Cci n timp ce domnia sa era nIloritoare si cnd toate mergeau
dup cum dorea, el a pornit o adevrat vntoare dup oamenii sIinti care se rugau lui
Dumnezeu pentru pacea si pentru sntatea lui
. Prin urmare, deodat cu acesti oameni,

el a prigonit si rugciunile Icute pentru el.
Atta n legtur cu domnia mpratului Gallus.
II
De8pre epi8copii #o2ei din ti2pul
ace8tor 2pgraji
n capitala romanilor, dup ce Corneliu a pstorit aproape trei ani, a urmat la
episcopat Lucius
6
, iar acesta, dup ce a pstorit si el mai putin de opt luni, a transmis mai
departe slujba episcopiei lui SteIan. Acestuia i-a adresat Dionisie prima sa epistol
privitoare la botezul (ereticilor, n.tr.). Cci se purta pe atunci pasionata controvers dac
trebuie sau nu s Iie n prealabil curtiti prin baia botezului cei care se ntorc de la orice
erezie. Potrivit unei vechi traditii, nu se Icea uz pentru astIel de cazuri dect de o
rugciune mpreunat cu punerea minilor.
7
III
1. Prima dat cnd Dionisie e supranumit cel Mare.
2. Nu se cunosc amnunte n legtur cu moartea lui Decius si a Iiilor si. Se stie ns c Decius a murit
la AbrittusRazgrad, n sudul Dobrogei, n vara anului 21 n lupta dat contra gotilor. Istoria Romniei, voi.
V, Bucuresti 1960, pag. 47.
3. Episcop egiptean.
4. Luca, 20, 17. Dionisie crede c moartea lui Decius a venit ca o pedeaps pentru cruzimea cu care
persecutase pe crestini. Decius a rmas n amintirea scriitorilor crestini ca Ioarte crud, alturi de Nero, Maximin
si Galeriu.
. Se vede c Gaius (20-23) urmrea ndeosebi pe capii crestinttii.
6. Corneliu si urmasul su Luciu (sau Lucian) au murit n exil n anii 22-23 sub Gaius, probabil ca
mrturisitori.

Clrlan e ce| dlntil care cere rebotetftrea
eretlcl|or care retln |a Blserlc
Ciprian, pstorul crestinttii din Cartagina, a Iost cel dinti dintre brba(ii din
vremea aceea care a socotit c trebuie primiti n Biseric numai acei eretici care au Iost
curtiti n prealabil de pcate prin baia botezului. Dar Stefan (episcopul Romei, n.tr.),
care credea c n-ar trebui adus nici o inovatie si nimic potrivnic vechii traditii
cunoscute de la nceput, s-a tulburat Ioarte tare din pricina aceasta.
IV
Cite elsto|e a comus
Dlonlsle in rob|ema
rebotetrll eretlcl|or
Ca unul care de mult vreme discuta despre aceast tem prin scrisori cu $tefan (al
Romei), Dionisie arat c dup ce o dat persecutia a ncetat, Bisericile de pretutindeni
au respins nnoirile lui Novat si astIel si-au regsit pacea ntre ele. Iat cuvintele lui:
V
Desre acea care a urmat du ersecu(le
1.S stii, o dat pentru totdeauna, Irate, c toate Bisericile din Rsrit si de mai
departe, care erau nainte dezbinate, acum snt unite unele cu altele, c nti stttorii lor
de pretutindeni au aceleasi cugete si se bucur nespus de mult de pacea care a venit peste
ele mai presus dect orice asteptri, si anume Demetrian din Antiohia, Teoctist din
Cezareea, Mazabane din Aelia, Marin din Tir (cci Alexandru murise), Heliodor din
Laodiceea (unde Telimi-dres yi-a ncheiat viata), Helenus din Tars si toate Bisericile din
Cilicia, Firmilian yi ntreag Capadochia - si nu nsir dect pe cei mai vestiti dintre
episcopi pentru ca s nu lungesc prea mult epistola, plictisind cu prea multe vorbe;
2.cele dou Sirii ntregi, dimpreun cu Arabia (n ajutorul crora ati venit
totdeauna si crora nu de mult le-ati scris), ca si Mesopotamia, Pontul, Bitinia,
7. Se stie c mpotriva acestei traditii, sIntul Ciprian reboteza pe eretici. A se vedea N. Milas: ,n4,nc|c
8iscricii Or|4d4xc, voi. II, partea I, Arad 1934, p. 33-337. La Iel, can. 48 Car-lug. |oidcn, p. 207-209. S-a
dovedit ns c atitudinea sIntului Ciprian nu s-a generalizat nici in Biserica AIrican. Potrivit practicii corecte,
ereticul, dac a Iost o dat botezat, e uns acum ntmini cu untdelemn.
ISTORIA BISERICEASCf, CARTEA A $A!TEA
20
ca s spunem pe scurt, toti, din toate prtile se bucur de buna ntelegere si de dragoste
Irteasc preamrind pe Dumnezeu
8
. 3. Acestea au Iost cuvintele lui Dionisie.
Pe de alt parte, SteIan mplinindu-si slujba vreme de doi ani
9
, a urmat dup el
Sixtus. Si acestuia i-a scris Dionisie o a doua scrisoare n legtur cu botezul ereticilor,
exprimndu-si att prerea sa, ct si a lui SteIan si a altor episcopi, spunnd urmtoarele
despre prerea lui SteIan: La vremea sa, SteIan scrisese n legtur cu Helenus, cu
Firmilian si cu toti cei din Cilicia, Capadochia si, desigur, si cu cei din ntreag Galatia si
cu toate popoarele din jur, c el n-ar mai vrea s stea n legtur cu ei pentru simplul
motiv, spunea el, c ei boteaz din nou pe eretici.
.S ne gndim numai ce lucru important este acesta! Cci, pe cte cred, ntr-
adevr, exist n aceast privint hotrri precise, luate n cele mai mari sinoade ale
episcopilor
10
. Or, potrivit acestor nvtturi, cei care se ntorceau de la erezii, dup ce
erau n prealabil catehizati erau deja splati si curtati din nou de necurtia aluatului
celui vechi
11
. Despre toate aceste probleme i-am scris n chip cuviincios.
6.Iar mai departe adaug: Prea iubitilor nostri colegi de preotie Dionisie si
Filimon
12
, care au Iost la nceput de aceeasi prere cu SteIan si care mi scriseser n
aceeasi cauz, le-am rspuns mai nti doar n cteva cuvinte, pe cnd acum le scriu mai
pe larg.
Iat, asadar, cele privitoare la problema amintit.

VI
Desre eretla |ul Sabe|lus
n aceeasi epistol Dionisie mai subliniaz urmtoarele lucruri despre ereticii
sabelieni care si Icuser aparitia atunci: n legtur cu nvttura care se
propovduieste astzi n Ptolemaida Pentapolei
13
, nvttur nele-
274 K18KB1U 1_K CK/.ARKKA

giuit si cu totul blasIemitoare la adresa Dumnezeului Celui Atotputernic, Tatl
Domnului nostru Iisus Hristos
14
, nvttur cu totul de necrezut n legtur cu Fiul Su
unul nscut, Cel mai nti nscut dect toat Iptura, Cuvntul care s-a Icut om,
nvttur cu totul smintit n legtur cu Duhul SInt, mi-au venit documente
1
din dou
prti, si Iratii m-au cutat s ne lmurim si, pe ct am putut, cu ajutorul lui Dumnezeu le-
am trimis unele observatii, exprimndu-le n mod ct mai didactic, dup cum reiese din
copiile pe care ti le anexez
16
.
8.Dionisie a luat asupr-si bunele oIicii de a mijloci pentru pacea Bisericii n legtur cu botezul
ereticilor. Se stie c SteIan, episcopul Romei (24-27), a amenintat cu excomunicarea pe sIntul Ciprian si
Bisericile din Capadochia dac nu accept traditia valabil n Roma (de a nu reboteza pe eretici). n aceast
scrisoare, Dionisie i aduce aminte - ca odinioar sIntul Irineu - c pacea e mai bun dect orice. A se vedea
Eus. Popovici, Istoria, voi. I, p. 291-294.
9.Cronologia lui Eusebiu nu-i totdeauna corect. Lui SteIan al Romei i se taie capul de mpratul
Valerian la 2 august anul 27. Dar chiar si asa el a pstorit mai mult de doi ani.

10.E vorba de sinoadele din Iconium si Sinade, din jurul anului 23 ca si de sinoadele prezidate de
sIntul Ciprian n anii 2-26, la care au participat un numr mare de episcopi.
11./ Cor., 5, 7.
12.Doi preoti din Roma: cel dinti dintre ei va urca pe scaunul Bisericii din Roma dup Sixt.
13.Numit asa pentru cele orase (Berenice, Arsinoe, Ptolemaida, Apolonia si Cirene) n nordul Libiei
actuale.

21
VII
Desre rutatea ne|eglult a eretlcl|or,
tedenla atut de Dlonlsle l regu|a |ul
canonlc

1. Dar si n epistola a treia privitoare la botezul ereticilor pe care a scris-o Filimon,
preot n Roma, acelasi Dionisie mai adaug urmtoarele: Am citit si eu lucrrile si
traditiile eretice si n scurt timp mi-am mpuiat capul cu nelegiuitele lor cugetri; dar am
scos din ele acest Iolos c le-am urgisit n sinea mea si m-am scrbit de ele si mai mult
acum.
2. E drept c un Irate din rndui preotilor a cutat s m abat de la astIel de
preocupri Iiindu-i team s nu cad si eu n mocirla ruttii lor si s-mi spurc astIel
suIletul. Dar cum am Iost nevoit s constat, mi s-a artat o vedenie de la Dumnezeu, care
m-a ntrit
3. si ndat am auzit si un glas, care-mi poruncea zicnd: ia tot ce-ti va cdea n
mini, cci vd c esti n stare s controlezi si pui la ncercare totul si pentru tine acesta a
Iost nsusi temeiul credintei. Am primit vedenia ca Iiind pe potriva cuvntului apostolic
prin care se spune despre cei mai tari: S Iiti buni schimbtori de bani!
17

4. Apoi, dup ce a spus cteva cuvinte despre toate ereziile Dionisie adaug
urmtoarele cuvinte: Ct despre mine, stiu c am primit canonul si norma aceasta de la
Iericitul printe Heracla
18
, cci cei care reveneau de la
14.// 4r., 1, 2; |fcs., 1, 3.
1.Sesizri scrise, probabil hotrri sinodale sau opere teologice scrise.
16.Sabelianismul, numit asa dup numele preotului Sabeliu din Libia, este o ncercare eretic de a
explica taina SIintei Treimi. Dup el, Dumnezeu exist doar ca monad nedistinct. Abia cnd e vorba de
relatiile cu lumea, El poate Ii numit tat n calitate de Creator; Fiu, n calitate de Mntuitor, si Duh, n calitate de
SIintitor. Dar dup svrsirea acestor lucrri speciIice Iiecare din cele trei moduri se rentorc n unitatea primar.
Deci se neag existenta persoanelor divine, socotindu-se ele ca simple moduri de lucrare (modalism, antitrinitari
modalisti).
17.Un agraIon din cele mai rspndite. A. Resch, gr,5n,, ,usscr,n4niscnc Scnrif|fr,gncn|c, ed.
II, Leipzig 1906, No. 103. Se ntlneste si n scrisul lui Origen, . c|s. VII, 44; VIII, 1. A se vedea, si n
Lampe: P,|ris|ic Grcc |cxic4n, sub voce (Tpane^tTi().
18.n text nona, care se ntrebuinta pentru multi alti episcopi, nu numai pentru cel de la Roma, att
Ln sec. III ct si n sec. VI. CI. Lampe, s.v.

vreo erezie chiar si n cazul n care se deprtaser ei nsisi de Biseric, si ndeosebi cei
care avnd impresia c ar vrea s se rentoarc la Biseric, dar care n schimb s-au spurcat
prin legturi ndelungate cu unul dintre dasclii eretici, pe acestia Heracla i alunga din
Biseric si nu-i mai primea ori de cte ori ar Ii cerut-o pn ce nu denuntau n Iata
tuturora tot ce auziser de la vrjmasi
19
. Abia dup aceea i reprimea n comuniune, dar
Ir s le mai cear s Iie din nou botezati ca unii care primiser de la nceput acest dar
mare (al iertrii pcatelor, n.tr.).
5.Dup ce a tratat mai pe larg aceast problem Dionisie continu astIel: Si iat
ce am mai nvtat: c acest obicei nu s-a introdus numai acuma si numai de ctre cei din
AIrica, ci nc cu mult timp nainte, pe vremea episcopilor de dinainte de noi, si nc n
Biserici din cele mai populate, n ntrunirile Iratilor de la Iconium, la sinoade
20
si n
multe alte localitti unde pretutindeni s-a luat aceast hotrre. Eu nu ndrznesc s m
abat de la hotrrile lor si s le stric ori s le ncurc, pentru c Scriptura zice: s nu muti
hotarul aproapelui tu, pe care l-au asezat strmosii ti
21
.
6.Cea de-a patra epistol a lui Dionisie privitoare la botezul ereticilor a Iost
adresat episcopului Romei, Dionisie, pe cnd acesta era nc numai preot si care curnd
dup aceea va Ii Icut episcop. Din ea se poate vedea c noul ales e numit de ctre
episcopul Dionisie al Alexandriei brbat nvtat si admirat. Dup ce Iace si alte
observatii red iarsi cazul lui Novat astIel:

VIII
int(tura grelt a |ul Notatus
Cci pe bun dreptate dispretuim pe Novatian, care a dezbinat Biserica si a dus pe
unii dintre Irati la nelegiuiri si la blasIemii, introducnd despre Dumnezeu o nvttur
Ioarte nelegiuit, nvinuind n chip mincinos pe prea bunul Domn Iisus Hristos c-i lipsit
de mil, dar mai ales pentru c tgduieste necesitatea Botezului, socotind c credinta si
mrturisirea care l preced nu snt de nici un Iolos si aIirmnd n acelasi timp c n viata
celor czuti lucrarea Duhului SInt ar Ii cu totul de prisos, chiar dac ar mai Ii vreo
ndejde c El ar mai ramme ori s-ar mai ntoarce .
19. Deci n cazul de Iat nu mai e vorba de botezul ereticilor, ci de cei care, crestini Iiind, s-au rtcit.
20. Nu avem date prea sigure despre aceste sinoade care s-au tinut ntre anii 230-23 si despre care
Fericitul Augustin spunea c ar Ii ntrunit n medie cte 0 de episcopi.
21. Dcu|., 19, 14.
22. Cu alte cuvinte Novatian nu era eretic, mai ales cnd apreciem cele scrise de el n tratatul Dc
%rini|,|c. n schimb Novatian era un scrupulos, care nu putea admite reprimirea prea usoar a pctosilor.
Kll.HKHIO l )K
CKZARKKA

IX
Botetu| ne|eglult a| eretlcl|or

23
1.Dionisie a scris si o a cincea epistol (despre botezul ereticilor n.tr.) pe care a
adresat-o episcopului roman Sixt si n care, dup ce spune multe lucruri mpotriva
ereticilor, explic de ce s-a ajuns n acel timp la astIel de probleme: Drept s-ti spun,
Irate, am lips de un sIat temeinic si de aceea ti si cer prerea n urmtoarea problem, n
care am Iost ntrebat si eu si n care nu vreau s gresesc.
2.ntre Iratii care particip la noi la slujbele liturgice trieste un brbat care de mult
era pretuit ca un Ioarte vechi crestin nc nainte ca eu s Ii Iost hirotonit episcop si cred
c chiar nainte de a Ii Iost instalat Iericitul Heracla
23
, t r i n d totdeauna n comuniunea
Bisericii si aIlndu-se n apropierea celor care urmau s Iie n curnd botezati. Si auzind
ntrebrile si rspunsurile obisnuite n astIel de mprejurri
24
, s-a apropiat de mine
plngnd si tnguindu-se a czut la picioarele mele declarnd si jurndu-se c botezul pe
care el l primise de la eretici nu era asemntor botezului crestin si nici nu avea nimic
comun cu el, ci era plin de nelegiuiri si de hule.
3.Mai spuse c acum suIletul lui e cu totul zdrobit si nu ndrzneste nici ochii s
si-i ridice spre Dumnezeu
2
, dup ce atunci a nceput cu cuvinte si cu Iapte de hul. De
aceea el mi-a cerut s-i mprtsesc acest botez adevrat, s-1 primesc realmente n
comuniunea Bisericii si s-i dau Harul cel prea sInt.
4.Desigur c lucrul acesta nu l-am putut Iace asigurndu-1 c prtsia pe care a
avut-o atta vreme cu Biserica i va Ii destul. Cci ntr-adevr el a ascultat de mult vreme
rugciunile la Liturghie, unde a dat n tot timpul mpreun cu ceilalti credinciosi aminul
su
26
a psit n Iata sIintei Mese si a ntins minile spre primirea SIintei Merinde
27
prin
mprtsirea vreme ndelungat cu Trupul si Sngele Domnului nostru, de aceea n-as
putea ndrzni s schimb rnduiala lucrurilor introduse de la nceput. L-am sItuit, drept
aceea, s prind curaj si s se apropie cu credint tare si cu ndejde deplin spre mpr-
tsirea din SIintele Daruri.
.Dar neputndu-se nc opri din plns, el era mereu ngrozit de a se apropia de
sInta mas si abia cu mare greutate a putut Ii ndemnat s asiste mcar la rugciuni.
6.AIar de cele amintite, se mai cunoaste de la acelasi Dionisie nc o epistol n
legtur cu botezul (ereticilor, n.tr.) adresat de el si de comunitatea pe care o conducea
Bisericii din Roma si nti-stttorului ei, Sixt, n care se trateaz pe larg, cu o
argumentare extins, despre problema respectiv. Si tot astIel mai avem de la el nc o
epistol adresat lui Dionisie din Roma, asa numita epistol ctre Lucian
28
.
Atta despre aceste probleme.

X
2pgratul 'alerian yi per8ecujia 8a
23. Am mai vorbit aici despre Heracla: VI, III, 2; VI, XIX, 13-14; VI, XXVI; VI, XXIX, 4; XXXI, 2;
VII, VII, 1. El Iusese elev si colaborator al lui Origen. Episcopatul lui ncepe prin anul 231.
24. Aluzie la examenul catehetic pentru primirea botezului de care ne aminteste nc pe la Iinele sec. I
|5is|4|, || cj|rc 4rin|cni a sIntului Clement, cap. 17 (trad. rom.), P.S.B. 1, p. 102.
2.
r
~. |uc,, 18, 13.
26. / 4r., 14, 16.
27. 'H aqi, Tpo<pf[, asa cum ntelegea nc sIntul Ignatie, j|rc R4n,niV||, 3 (trad, rom).
I'.S.B. 1, pag. 177 si Did,ni, X, 2 ioid., p. 30).

1. ntruct Gallus si cei mpreun cu el n-au domnit nici chiar doi ani mpliniti si au
disprut Ir veste, la tron au urmat Valerian si Iiul su Gallien
29
. Cum se exprim acelasi
Dionisie despre ei, se poate vedea din epistola sa ctre Hermammon
30
n care se spune
textual:
2. Tot asa i s-a descoperit si lui Ioan: i s-a dat gur s griasc semetii si hule si i
s-a dat putere s lucreze timp de patruzeci si dou de luni.
31
.
3. Despre dou lucruri trebuie s ne mirm n legtur cu domnia lui Valerian, si n
chip deosebit s tinem seama de chipul si modul cum mergeau treburile nainte de el: ct
era el de blnd si de binevoitor Iat de oamenii lui Dumnezeu, cci nici un alt mprat
anterior n-a Iost Iat de crestini cu mai mult ntelegere si mai primitor, ba nici mcar cei
despre care se spunea c a r I i Iost crestini pe Iat
32
nu-i primea att de prietenos si de cald
cum o Icuse el la nceputuul domniei, cnd ntreg palatul lui era plin de oameni evlaviosi,
era ca o Biseric a lui Dumnezeu
33
.

4. Dar dasclul su, conductorul suprem al magilor egipteni, l-a convins , s se
descotoroseasc de crestini
14
si l-a Icut, pe de o parte, s ucid si s prigoneasc pe
oamenii sIinti, socotindu-i vrjmasi si piedici mpotriva spurcatelor si blestematelor
lucrri diavolesti
3
(cci exist si au existat destui crestini care snt n stare Iie si numai
prin prezenta lor si chiar numai printr-o simpl suIlare si prin pronuntarea unui singur
cuvnt pot zdrnici planurile veninosilor diavoli), iar, pe de alt parte, l-au sItuit pe
Valerian s svrseasc initieri necurate, superstitii nelegiuite si jertIe necuviincioase,
junghierea copiilor nereusiti, jertIirea copiilor din printi criminali, spintecarea
mruntaielor nou-nscutilor, tierea si mcelrirea Ipturilor lui Dumnezeu, ca si cum
numai prin ele s-ar putea asigura Iericirea.
5.Iar dup acestea adaug: Asadar Macrian a adus demonilor strlucite jertIe de
multumire numai ca domnia lui s decurg Iericit, asa cum o ndjduise, ca unul care
nainte Iusese numit guvernator general al Iinantelor imperiului, Ir s se gndeasc ns
nici s Iac o bun socoteal nici pentru el si cu att mai putin pentru imperiu
36
. Cci a
28. Poate I vorba de Lucian presbiterul din Antiohia, martirizat sub mpratul Maximin, despre care se
vorbeste mai jos: VIII, XIII, 2, si IX, VI, 3.
29. Gaius si Iiul su Volusian au Iost omorti la Terni (Italia), n mai 23, de ctre Emilian, dar peste 3
luni si acesta a Iost ucis de soldatii si la Spoleto (Split) cnd s-a auzit c vine dinspre Germania Valerian, care
rmne singur mprat (23-29), asa c si asocie si pe Iiul su, Gallien. Valerian va cdea rob la persi.
30. Epistol scris nainte de Pastile anului 262. Hermammon pare a Ii episcop egiptean indigen.
31. 54c, 13, . Se deduce de aici c persecutia lui Valerian a durat trei ani si jumtate.
32. De Iapt n-a Iost nici un mprat crestin pn atunci. Legendele au nceput curnd. Nu va lipsi mult
pn ce Lactantiu le va preamri spunnd c unii mprati au murit numai din cauz c au prigonit Biserica.
33. Exagerare si din partea lui Eusebiu. C Alexandru Sever (si poate la nceputul domniei lui si
Valerian) vor Ii avut n palat bustul sau statuia lui Iisus, Iaptul nu spune nimic. Valerian ncepe persecutia n
anul 27.
34. Macrian - cci de el e vorba, cum se vede din cele de mai jos - pare a Ii Iost ori ministru de Iinante,
ori preIect al annonelor (cel care rspundea de aprovizionarea cu hran, n care Egiptul si avea rol mare).
Crestinii se nmultiser si se nstriser, de aceea se ntelege de ce msurile luate de Valerian contra crestinilor
cuprindeau si conIiscarea bunurilor lor.
3. Minucius Felix, Oc|,tius XXVII.
36. In text xuv xocI)6A.ou AOYWV. Eusebiu Iace aici un joc de cuvinte. Macrian nu era bine uocotit
(euAoYOc.) nici pentru el, nici pentru imperiu (xaItoA.ixoc.).
37. /., 13, 3.
38. |fcs., 4, 6.
39. Alt joc de cuvinte, cam Iortat de altIel: expresia jioDcpoc. (ndeprtat) cam greu poate nervi de
rdcin pentru Macrian.
40. |s,i,, 66, 3-4. Dionisie Iace aluzie la robirea de ctre persi a lui Valerian. Rmnnd atotputernic n
imperiu, Macrian numeste pe cei doi Iii ai si mprati (la 260), dar n scurt timp (2 ani) Iur ucisi toti trei.

2
czut sub blestemul proorocului care zice: Vai de proorocii cei mincinosi, care urmeaz
duhul lor si (de binele celorlalti, n.tr) nu vd nimic!
37

6. Cci despre o Provident general el nu voia s stie nimic si nici s se team de
judecata Celui care e nainte de toate, n toate si peste toate
38
, asa nct (mpratul) a ajuns
dusmanul Bisericii ntregi, ndeprtndu-se si nstri-nndu-se de mila lui Dumnezeu,
Iugind mai mult dect a putut de mntuirea lui proprie prin aceea c nu se vedea dect pe el
nsusi
39
.
7. Si mai departe Dionisie continu astIel: ntr-adevr, Valerian s-a lsat dus de
Macrian la astIel de Iapte nct a ajuns s cad prad rusinii si batjocurii, dup cum
grieste proorocul Isaia: Oamenii acestia au ales cile lor si ur-ciunile lor, pe care
suIletul lor le-a voit. Si eu voi alege batjocurile lor, pcatele lor le voi rsplti lor
40
.
8.Macrian era nnebunit de poIta de a domni, cu toate c nu era vrednic de asa ceva.
Iar ntruct din pricina c trupul su era schilod si astIel nu putea mbrca vestmintele
mprtesti, a mpins nainte pe cei doi Iii ai si, care preluau pe aceast cale pcatele
printelui. De aceea la ei s-a mplinit clar prooro-cia lui Dumnezeu: Voi pedepsi pe copii
pentru vina printilorce M ursc pe Mine pn la al treilea si al patrulea neam
41
.
9.Pentru c prin aceea c a pus pe capul copiilor si dorintele rele, care n-au putut Ii
mplinite, el a transmis totodat asupra lor si rutatea lui si ura lui Iat de Dumnezeu.
Acestea snt stirile transmise de Dionisie despre Valerian.
XI
Prin cte au trecut atunci Dioni8ie yi cei din Egipt

1.Ce anume au ndurat n vremea acestui mprat Dionisie si altii mpreun cu el, n
Ioarte cumplita persecutie pentru credint care bntuia atunci, ne-o pot dovedi propriile lui
cuvinte, pe care le-a adresat lui Gherman, unul din episcopii din vremea aceea
42
, care
cuta s-1 vorbeasc de ru si n care grieste astIel:
2.Snt amenintat s cad ntr-adevr ntr-o mare prostie si nesocotint atunci cnd
snt nevoit s art minunata purtare de grij pe care o arat Dumnezeu Iat de mine.
ntruct, ns, st scris: Taina regelui se cuvine s-o pstrezi, iar lucrurile lui Dumnezeu
este lucru de laud s le vestesti
43
, voi ntm-pina deschis atacurile lui Gherman.
3.Eu n-am venit singur naintea lui Emilian
44
, ci eram nsotit de Maxi-mos, preot ca
si mine
44a
, apoi de diaconii Faustus
4
, Eusebiu
46
si Heremon, iar n aIar de acestia ne-am
mai ntlnit si cu unul din Iratii de la Roma
47
, care se aIlau atunci la noi.
4.Nu Emilian a Iost cel dinti care mi-a zis: s nu mai aduni pe Irati!, ntruct
pentru el asa ceva prea lucru Ir important, ci de la nceput el mergea direct la
concluzie: pentru el nu mai era vorba s nu mai strngem si pe altii la adunri
48
, ci pentru
el era vorba s nu mai existe din capul locului cres-
tini. De aceea ne-a si poruncit s ne lsm de crestinism, creznd c dac eu mi voi
schimba prerea, atunci si ceilalti m vor urma.
41. |c., 20, .
42. A se vedea mai sus: VI, XI.
43. %4oic, 12, 7.
44. Pare a Ii vorba de un preIect al Egiptului cu acest nume, dar desigur, el nu poate Ii conIundat cu
mpratul Emilian de care am amintit n nota 29.
44 a. Acest preot, Maximos, va urma ca episcop dup Dionisie.
4. Acest Faustus pare a Ii nsotit pe Dionisie n persecutia lui Deciu. El va muri martir la o vrst Ioarte
naintat.
46. Viitor episcop n Laodiceea Siriei.
47. Numele lui pare a Ii Marcel.
48. Edictul prim al lui Valerian si Gallien oprea nc din aug. 27: intrarea n cimitire si tinerea
adunrilor acolo jc|, q5ri,ni, nopI-riiger, ed. III, Tubingen 1929, p. 62).
KU8KBU DK CKZARKKA

5.Eu i-am dat un rspuns care nu-i necuviincios cu toate c e cam retezat c
trebuie s ascultm pe Dumnezeu mai mult dect pe oameni
49
, mrturisind pe Iat c eu
cinstesc numai un singur Dumnezeu, nu si pe altul si c nu-mi voi schimba prerea si nu
voi nceta niciodat de a Ii crestin. La acestea, el ne-a poruncit s mergem ntr-un sat din
marginea pustiei, numit eIro
0
.
6.Dar mai bine ascultati cuvintele care s-au rostit si de o parte si de alta pentru c au
Iost trecute n scris: Dup ce au Iost adusi nainte Dionisie, Faus-tus, Maximos, Marcelus
si Heremon, loctiitorul oIiciului de guvernator a grit: Eu v-am vorbit cu graiul meu
despre buntatea si ntelegerea pe care domnii nostri le arat Iat de voi.
7.Ei v-au ncredintat puterea ori s rmneti netulburati dac veti vrea s vIt
ntoarceti la ceea ce este conIorm Iirii si s v nchinati zeilor, care ne ocrotesc pe toti, ori,
dimpotriv, s v Ieriti de ceea ce este potrivnic Iirii. Ce-aveti de zis la acest lucru? Astept
de la voi s nu Iiti nerecunosctori Iat de buntatea stpnitorilor vostri, ntruct ei v
ndeamn spre tot ce-i mai bun.
8.Dionisie a rspuns: Nu toti cinstesc pe toti zeii, ci Iiecare se nchin celor pe
care-i recunosc a Ii Dumnezeu. Ct ne priveste pe noi, crestinii, noi cinstim si ne nchinm
unui singur Dumnezeu, Ictorul lumii ntregi, acelasi care a ncredintat stpnirea prea
iubitilor de Dumnezeu augustii Valerian si Gallien, si numai Lui ne rugm Ir ncetare
pentru aceast mprtie ca ea s rmn nezdruncinat
1
.
9.Loctiitorul de guvernator Emilian le-a zis: Dar cine v mpiedic s v nchinati
si unui astIel de dumnezeu alturi de zeii Iirii, dac credeti c si el e un astIel de zeu? Cci
stiti c vi s-a poruncit s v nchinati zeilor, si anume, unor astIel de zei, pe care-i
cinsteste toat lumea.
Dionisie rspunse: Noi nu ne nchinm altui Dumnezeu.
10. Loctiitorul de guvernator Emilian le spuse: Vd c snteti nu numai
nerecunosctori, ci si nentlegtori Iat de buntatea mpratilor nostri. De
aceea voi nu mai aveti slobozenie s locuiti n acest oras, ci s Iiti trimisi ntr-un
tinut de la marginea Libiei numit eIro. Cci acest loc vi l-am ales potrivit
ordinului mpratilor nostri. n nici un caz, pentru voi nu va mai Ii slobod s
mai Iaceti adunri nici la voi, nici la altii si nici nu mai aveti voie s intrati n
ceea ce numiti voi cimitire
2
.
11. Dac, pe de alt parte, a Iost vzut cineva n alt loc dect cel pe care eu vi l-am
49. Fapte, , 29.
0. Necunoscut sub alt Iorm. Harnack, Missi4n..., II, 71.
1. Crestinii s-au artat totdeauna loiali Iat de stpnitorii vremelnici R4n., 13, 1-3); / %in. 2, 2). Asa
au tlmcit lucrurile si printii apostolici. Clement, |5is|4|, 5rinj cj|rc 4rintt ni , LX-LXI; la Iel apologetii
Justin Prin, 54|4gic) Tertulian 54i. XXX-XXXII).
2. oiu,T[Tr,piov, cum l arat si numele, este loc de odihn pentru cei care au adormit ( / Tes., 4, 13 si
urm.), dar si loc de rugciune pentru suIletele lor. Pe acest temei se ba:ea: si introducerea antimiselor, care au
n ele cusute moaste de martir. Origen (Omil. Ier. IV, 3); Acta Cypriani cI. nopI-riiger, o.c, p. 62.
3. Aici Dionisie se adreseaz direct episcopului Gherman, care-1 acuza c a Iugit n timpul persecutiei.
4. / Cor., 5, 3.
. Col., 4, 3.
6. / Tes., 1, 9.
7. Luca, 8, 11.
8. Fapte, 12, 2.
9. Oras, lac si tinut n Egiptul de jos, n vestul deltei Nilului, spre marginea desertului
Libiei, loc Iolosit adeseori pentru deportri.
60. Localitate situat undeva n acelasi tinut mareotic.
KU8KBU DK CKZARKKA

rnduit sau dac cineva va Ii descoperit ntr-o adunare oarecare, unul ca acela cade el
nsusi n primejdie, cci asprimea cuvenit nu va lipsi. De aceea duceti-v acolo unde v-
am poruncit. Si cu toate c eram bolnav s-a ordonat totusi plecarea imediat Ir s ni se
ngduie nici mcar o amnare de o zi. Si atunci cum as mai Ii avut vreme s cunosc ori nu
vreo adunare?
12. Mai departe Dionisie continu asa: Dar cu ajutorul lui Dumnezeu, nu ne-am
putut lipsi de a organiza ntruniri publice, convocnd cu toat rvna, pe de o parte pe cei
care se aIlau n oras ca si cnd as Ii Iost si eu nsumi de, Iat
3
, cum zice Scriptura absenti
cu trupul, dar prezenti cu duhul
4
, pe de alt parte, chiar si n eIro s-a constituit o mare
comunitate de Irati, parte din ei Iiind originari din capital, parte adunndu-se din alte prti
ale Egiptului.
13. Dar si aici a deschis Dumnezeu pentru noi o us a cuvntului
, mai nti prin

aceea c am Iost huiduiti si btuti cu pietre, iar cu timpul o mare multime de pgni au
prsit ei nsisi nchinarea la idoli, ntorcndu-se la Dumne-time de pgni au prsit ei
nsisi nchinarea la idoli, ntorcndu-se la Dumnezeu
6
, cu toate c nainte ei nu primiser
cuvntul, ci noi am Iost cei dinti care l-am semnat n el
7
.
14. A Iost ca si cum anume ne-ar Ii mpins Dumnezeu spre ei, Iiindc dup ce am
Icut acest lucru, tot El ne-a dus din nou de acolo
8
. Cci se pare c Emilian a hotrt s ne
mute n tinuturi si mai slbatice si a poruncit ca pe toti s-i adune de pretutindeni n
regiunea Mareotis
9
, rnduind Iiecruia domiciliul ntr-un anumit sat din acel tinut. Pe noi
ns ne-a asezat mai ales de-a lungul drumului poate pentru ca s ne poat lua mai repede.
Cci e limpede c toate acestea anume le-a rnduit si pregtit asa, pentru ca atunci cnd va
vrea, s ne poat avea pe toti la ndemn.
1. Cnd mi s-a poruncit s plec la eIro m-am dus voios si linistit, cu toate c nu
stiam nici mcar unde putea Ii aceast localitate, de numele creia abia auzisem nainte. In
schimb, cnd mi s-a adus la cunostint c si de acolo trebuie s m mut n tinutul
olluthion
60
, atunci trebuie s m acuz pe mine
nsumi: chiar si cei care se aIlau cu mine au vzut n ce stare m aIlam.
16.Mai nti eram trist si Ioarte tulburat pentru c, desi aceste noi tinuturi ne erau
mai cunoscute si mai Iamiliare, totusi circula zvonul c n regiunea aceasta nu prea gseai
crestini si oameni de omenie si c am Ii astIel expusi neplcerilor din pricina trectorilor
si atacurilor banditesti.
17.Dar m-am si mngiat cnd Iratii mi-au adus aminte c aceast localitate e mai
apropiat de capital si c, pe ct eIro ne oIerise legturi mai numeroase cu Iratii din
Egipt nct am Ii putut tine adunri bisericesti puternice, pe atta, Iiind olluthion mai
aproape de capital, ne-am Ii bucurat mereu s vedem pe cei care cu adevrat ne snt
dragi, apropiati si Ioarte iubiti, cci ar veni pe la noi si ne-ar invidia vznd c att la
centru ct si n cartierele mai deprtate ar putea avea loc ntruniri bisericesti. Lucrurile asa
s-au si ntmplat
61
.
18.Iar dup aceea, iat cum descrie Dionisie ceea ce i s-a ntmplat: Gherman se
61. In tinuturile mareotice erau crestini nc din primele veacuri. CI. Harnack, Mission...,
II, 71-716. Se vede c aici n aceast suburbie (npooteiov, cum ne spune textul) era un punct
de aprare.
62.|tr., 10, 34.
63.Se vede c Dionisie se trgea dintr-o Iamilie nstrit. nainte de convertire a Iost retor.
64.R4n., 8, 3.
6.CI. VI, XL, 2. Sub Deciu Sabin era guvernatorul Egiptului.
66. Nu stim cine au Iost aceste personaje. Oricum, descrierea se reIer la persecutia
dr sub Deciu.
KU8KHU D CK/.AHKKA

28
Ileste cu multele lui suIerinte. E drept c are multe de spus, dar mai ales cu cele ce i s-au
ntmplat lui nsusi. Dar despre noi cte n-ar putea spune? ar putea nsira doar
condamnrile, conIiscrile, surghiunurile, vinderea la licitatie a averilor
62
, pierderea
dregtoriilor publice, dispretuirea mririlor lumesti
63
, laude din partea guvernatorului si
ale Senatului, rbdarea amenintrilor, ocrile potrivnicilor, primejduiri, prigoane,
nnebuniri, strmtorri
64
si tot Ielul de suprri, care au dat peste noi n vremea lui Deciu si
a lui Sabinus
6
si pn acum, sub Emilian.
19.Si apoi n astIel de chinuri unde a putut Ii vzut Gherman? Cine a vorbit despre
el? Numai amintesc despre marea prostie n care am czut eu din pricina lui Gherman, de
aceea nici nu mai istorisesc Iratilor amnuntele celor ce mi s-au ntmplat.
20.Despre cele petrecute n persecutie acelasi Dionisie mai relateaz si n epistola
ctre Dometie si Didim
66
, unde spune textual: E de prisos s nsirm cu numele pe toti ai
nostri, pentru c snt numerosi, iar pe unii nu-i cunoasteti nici voi. Cu toate acestea trebuie
s stiti c multi brbati si Iemei, tineri si btrni, Iete tinere si Iemei n vrst, ostasi si
particulari de toate neamurile si de toate vrstele, au primit cununa numai dup ce au
cstigat biruinta unii prin biciuire si prin Ioc, altii prin sabie.
21. E drept c pentru altii n-a Iost destul nici un rstimp Ioarte ndelungat pentru a
se Iace bine plcuti lui Dumnezeu, si dup ct mi se pare n categoria acestora m gsesc
si eu pn n clipa de Iat. De aceea Cel ce zice: n vreme plcut te-am ascultat pe tine si
n ziua mntuirii te-am ajutat
67
, Acela m va Ii pstrat si pe mine pentru o vreme numai
de El stiut.
22. Iar ntruct voi v interesati s stiti n ce stare m aIlu si vreti s cunoasteti Ielul
meu de trai, ndjduiesc c cel putin atta ati aIlat si voi c pe noi - pe mine, pe Gaiu, pe
Faustus, pe Petru si pe Pavel - ne-au luat prizonieri un sutas nsotit de oIiteri si de multi
slujitori
68
, dar c am Iost surprinsi de cei din Mar-cotis, care ne-au rpit Ir voia
noastr
69
, iar pentru c n-am vrut s-i urmm, ei ne-au luat cu Iorta si ne-au dus cu ei.
23. n clipa de Iat eu, Gaius si Petru dup ce am Iost desprtiti de ceilalti Irati am
Iost nchisi ntr-un loc pustiu si prsit, din Libia, Iiind dusi la o deprtare de trei zile de
drum de localitatea Paretonium
70
.
24. Iar ceva mai departe el adaug: n oras stau ascunsi ctiva preoti, care viziteaz
n tain pe Irati, si anume: Maxim, Dioscur, Demetriu si Lucius pentru c Faustin si
Aquila, care deveniser prea cunoscuti de oameni, rtcesc acum ascunsi prin Egipt.
Dintre diaconii care au supravietuit celor care au murit de cium
71
amintim pe Faustus, pe
Eusebius si pe Heremon. Eusebius e cel pe care l-a ntrit Dumnezeu
72
nc de la nceput,
pregtindu-1 s duc pn la capt n mod curajos lucrarea mrturisitorilor aruncati n
nchisoare si s ajute, nu Ir primejdie, la primenirea trupurilor biruitorilor si Iericitilor
martiri
73
.
2. Cci pn n clipa de Iat guvernatorul nu nceteaz, dup cum am spus, Iie s
dea mortii cu toat cruzimea pe cei care i se aduc, Iie s schin-giuiasc prin torturi, Iie s
istoveasc prin ntemnitri si prin punere n ctuse, poruncind cu asprime ca nimeni s nu-
i poat vizita si veghind cu strsnicie ca ntr-adevr nimeni s nu se Iac vzut pe acolo.
KU8KHU D CK/.AHKKA

29
Si cu toate acestea, datorit zelului si struintei Iratilor, Dumnezeu le trimite cte o
pictur de mngiere celor ntristati
74
.
26. Asa scrie Dionisie.
Trebuie s mai spunem c Eusebius, pe care Dionisie l prezint ca diacon, e instituit
mai trziu episcop n Laodiceea Siriei; c Maxim, despre care
Dionisie spune c pe atunci era preot, a preluat dup el slujba de conducere a
creytinilor din Alexandria pe cnd Faustus, care pe atunci strlucea mpreun cu el
n strdania de mrturisitor, a trit pn n vremea ultimei persecu(ii
75
, cnd a murit
moarte de martir, tindu-i-se capul, la o vrsta foarte naintat, lat, dar, prin cte a
trebuit s treac Dionisie n acea vreme.
XII
Desre martlrll dln Cetareea !a|estlnel
n persecu(ia amintit a lui Valerian trei brba(i au fost nconjura(i cu cunun
de martir n Cezareea !alestinei pentru c au mrturisit n chip mre( c se nchin
lui Hristos. Ei au fost arunca(i s fie hran fiarelor slbatice. Unul dintre ei se
numea !riscus, cel de al doilea Malhus, iar cel de al treilea, Alexandru
76
. Ei locuiser
la (ar yi, dup cum se spune, ei nyiyi s-au nvinuit de nepsare yi de layitate pentru
c nu ddeau prea mare pre( pe rspl(ile (cereyti, n.tr) ntr-o vreme cnd anumite
mprejurri i-au mpr(it printre cei care ardeau de o dorin( cereasc yi pentru c
nu se lsau ncnta(i de cununile martirajului. Dup ce s-au consftuit asupra acestui
lucru, ei au grbit s ajung la Cezareea, unde s-au prezentat to(i trei la scaunul de
judecat yi yi-au aflat sfryitul amintit. n afar de aceyti brba(i ni se mai spune c
n aceast persecu(ie yi n acelayi oray ar mai fi dat lupt asemntoare yi o femeie.
Dup cte se spune, ea ar fi apar(inut ereziei lui Marcion
77
.

XIII
Desre acea dln tremea imratu|ul a||len
Nu dup mult vreme cznd mpratul Valerian rob la barbari
78
, a ajuns s ia
puterea de unul singur fiul su, care s-a folosit de ea cu mai mult n(elepciune, de
aceea a oprit prin edict scris persecu(ia mpotriva noastr, lsnd pe propovduitorii
67. |s,i,, 49, 8 (ed. 1914); // 4r., 6, 2.
68. Se vede c avem de a Iace cu magistratii orasului (duumviri) care exercitau si serviciu politienesc.
69. Se repet cele spuse mai sus: VI, XL, 6.
70. Localitate pe coasta maritim a Libiei. Un episcop din aceast localitate, Titus, ia parte la sinodul I
ecumenic.
71. Unele manuscrise au vIjow (n insul), altele, voooi ( de boal, de cium). Se pare c e vorba de o
groaznic cium de care scrie sI. Ciprian n Dc n4r|,|i|,|c. CI. VII, XXII.
72. / %in., 1, 12.
73. IlepiaroXIi primenirea osemintelor martirilor, care nu se puneau n mormnt ca si ale crestinilor de
rnd.
74. CI. mai jos: VII, XXVIII; XXXII.
KK.BU DK, CF7.ARKKA

cuvntului s-yi desfyoare, n chip liber, activitatea lor obiynuit. Textul rescriptului
este urmtorul
79
:
mpratul Cezar !ublius Licinius Gallienus cel pios, cel fericit yi cel de bun
neam, ctre Dionisie, !innas yi Demetriu precum yi ctre ceilal(i episcopi.
Am poruncit s Iie propovduit n ntreag lumea bineIacerea decretelor mele milostive
pentru ca s se redea peste tot locasurile de cult si ca s v puteti bucura si voi de
dispozitia decretului meu, nct nimeni s nu v mai supere cu nimic. Ceea ce vi se
ngduie s Iaceti a si Iost dispus de mine pe ct s-a putut nc de mult timp. De aceea
Aurelius Quirinus, nti stttorul treburilor publice
80
, va veghia ca ordonanta pe care am
dat-o s Iie adus la ndeplinire.
Pentru mai mult claritate m-am gndit ca aceast ordonant, tradus din latineste s
Iie si ea anexat aici. De la acelasi mprat mai avem nc o ordonant, care a Iost
adresat altor episcopi si care ngduie reluarea n Iolosint a locurilor numite cimitire.

XIV
Elscoll mal cunoscu(l dln tremea aceea
In timpul acela Biserica romanilor era condus nc de Sixt, cea din Antiohia dup
Fabius a ajuns s Iie condus de Demetrian, cea din Cezareea Capadochiei, de ctre
Firmilian, iar peste Bisericile din Pont conduceau Grigorie si Iratele su Atenodor,
amndoi Iosti ucenici ai lui Origen. n Cezareea Palestinei, dup moartea lui Teoctist a
ajuns episcop Domnus, iar ntruct acesta si-a sIrsit zilele n scurt vreme, a preluat crma
episcopiei contemporanul nostru Teotecnos, care iesise si el tot din scoala lui Origen. n
acelasi timp, n Ierusalim dup moartea lui Mazaban a preluat scaunul episcopal
Himeneu, care a strlucit si el un numr de ani din vremea noastr
81
.

XV
Martlrlu| |ul Marln dln Cetareea

1.n vremea acestor episcopi, pe cnd toate Bisericile petreceau n pace, n Cezareea
Palestinei a Iost decapitat Marin, pentru c a ndrznit s-si mrturiseasc credinta n
Hristos, un brbat cinstit cu nalte Iunctii n armat si care era vestit pentru neamul din
7. Adic a lui Diocletian.
76. Alexandru apare n Martyrol. Rom. la 28 martie.
77. In aIar de aceast martir, care Icuse parte din erezia marcionit, vom mai ntlni tntre Martirii
din Palestina (X, 3) pe un episcop sclepios Iost si el din aceeasi grupare.
78. Valerian cade rob la persi pe la anul 260.
79. Nu ni s-a pstrat textul acestui rescript, ci numai adresa trimis episcopilor egipteni. Crestinismul era
recunoscut ca corporatie si-si primea napoi bunurile conIiscate. De Iapt, prin el se stabilea situatia de dinainte
de Valerian. Episcopii Pinnus si Demetriu si vor Ii avut eparhiile lor n Egipt.
80. Quirinius pare a Ii avut rolul unui ministru de Iinante peste Egipt. Se cunoaste importanta Egiptului
n viata economic a Imperiului Roman.
81. Insirarea acestor episcopi din vremea aceea, adic a lui Valerian si a Iiului su Gal-lien (23-268),
e destul de vag.
82. Cu toate c a dat rescriptul amintit, Gallien a rmas Iidel traditiei mpratilor, probabil potrivit
jurisprudentei stabilite de Traian si Adrian. Nu se persecuta dac nu existau denunturi. Dac venea un denunt,
mai ales mpotriva oIiterilor superiori, persecutia era crud. A se vedea martiriul lui Marin, la nopI-riiger,
o.c. 8-86.

261
care se trgea si pentru nalta lui situatie social
82
. Pricina condamnrii lui a Iost
urmtoarea.
2.La romani vita de vie era un simbol al vredniciei si se spune c cel care ajunge s-
1 poarte e naintat la gradul de cpitan. ntruct un astIel de grad devenise tocmai atunci
vacant, se astepta s Iie promovat Marin, care era
ndrepttit s ajung la aceast vrednicie. Dar tocmai cnd era s primeasc acest grad,
iat c un alt candidat a psit nspre scaunul de judecat declarnd c potrivit vechilor
legi
83
, Marin n-ar Ii ndrepttit s se nvredniceasc de o astIel de distinctie pentru c e
crestin si nu aduce jertIa pentru mprat, motiv pentru care gradul acesta i se cuvine mai
bine lui dect lui Marin.
3.Mirat de acest lucru judectorul Aheus
84
a ntrebat mai nti pe Marin ce credint
are, dup care vzndu-1 c mrturiseste curajos c este crestin, i-a dat un rstimp de trei
ceasuri ca s se rzgndeasc.
4.La iesirea din curtea tribunalului Teotecnes, episcopul locului, 1-a luat la o parte
si dup ce au stat de vorb un timp 1-a luat de mn si 1-a condus la Biseric. Intrat
nuntru episcopul i-a cerut s se apropie de sIntul altar si des-coperindu-i putin
mantaua
8
i-a artat sabia cu care era ncins; n acelasi timp i-a artat si cartea sIintelor
Evanghelii, pe care o scosese de pe sImta Mas, apoi i-a poruncit s aleag liber ntre
amndou pe cea pe care o doreste. Fr s stea o clip la ndoial Marin a ntins mina
dreapt spre sInta Evanghelie: Tine-te de acum cu trie, i-a zis episcopul, tine-te hotrt
de credinta n Dumnezeu si, cu puterea pe care El ti-o va da, vei dobndi tot ce a-i ales.
Mergi n pace!
. Si abia iesit din Biseric aprodul 1-a si chemat n Iata scaunului de
judecat. Odat ajuns naintea judectorului si mrturisindu-si credinta cu
si mai mare rvn Marin a Iost dus asa cum era la locul de osnd si a
murit ca martir
86
.
XVI
0 lstorlslre desre Astlrlus
Tot asa s-a Icut vestit pentru ndrzneala sa n credint si Astirius, un brbat din
Roma promovat n rndurile senatorilor si ajuns n mare vaz n Iata mpratilor, ca unul
ce era cunoscut de toti pentru originea lui nobil si pentru marea lui bogtie. El se aIla n
apropiere de unul din martiri, cnd acesta si ddea suIletul, de aceea a luat pe umeri
rmsitele lui pmntesti, le-a nIsurat ntr-un vesmnt splendid si de mare pret,
transportndu-le si ngropndu-le cu mare pomp ntr-un mormnt cuviincios
87
. Prieteni ai
acestui om, care snt si acum nc n viat, istorisesc despre el si alte nenumrate Iapte
83. Nu putem sti dac si cnd ar Ii Iost publicat o astIel de lege care ar Ii oprit promovarea crestinilor
la o treapt de conducere n armat.
84. Aheu pare a Ii Iost guvernatorul Palestinei atunci.
8. Hlamida era o mantie militar nu prea lung, dar destul de larg spre a acoperi complet pe om.
Benseler-aegi, Griccn. dcu|scn.cnu|u4r|croucn, ed. XIII, Leipzig-Berlin, 1911, p. 989.
86. Din dragostea Iat de Domnul mucenicul se desparte cu Ioarte mare bucurie de viata de aici, zice
Clement Alex., S|r4n,|c IV, 1. De aceea Eusebiu Ioloseste n acest scop verbul teXev, TeA.oIrvi sau
xeA,eioO&ai a sIrsi n chipul cel mai desvrsit. |uscoc, His|4irc, IV; Index (P. Perichon) Paris 1960, p.
319.
EUSEBIU DE CEZAREEA

262
printre care si minunea urmtoare.
XVII
Desre semne|e mlnunl|or
stirlte de Mintultoru| |a
!aneea
La Cezareea lui Filip
88
, pe care Ienicienii o numesc Paneea, si anume la picioarele
muntelui numit Paneea, se vd izvoarele din care se Iormeaz rul Iordan. Acolo - ni se
spune - la o anumit zi de srbtoare, e aruncat drept jertI un animal care prin puterea
unui demon se Iace nevzut n chip nenteles. Pentru cei care nu snt de Iat la acest lucru
ntmplarea constituie o minune cu totul iesit din comun. La un moment dat, cnd a Iost
de Iat si Astirius care a vzut multimea celor ce erau uimiti de aceast ntmplare, i-a
Iost mil de rtcirea lor si privind spre cer a rugat, prin Iisus Hristos, pe Dumnezeu Cel
peste toate
89
s rusineze pe demonul care ducea n rtcire multimile si s nu-1 mai lase
s nsele pe oameni. Se istoriseste c n vreme ce Astirius si rostea rugciunea, animalul
de jertI a aprut ndat la supraIata izvoarelor. Cu aceasta s-a pus capt asa zisei
minuni, asa c alt minune n-a mai aprut acolo.
XVIII
Statula rldlcat de femela cu curgerea singe|ul
1. ntruct am amintit despre acest oras, n-am crezut c-i bine s trec cu vederea si o
alt istorioar
90
vrednic de a Ii cunoscut de urmasii nostri, ntr-adevr, Iemeia aIlat cu
curgerea sngelui
91
, despre care sntem inIormati de SIintele Evanghelii c si-a aIlat
vindecarea de suIerinte, era originar, se zice, tocmai din aceast localitate: s-ar vedea si
azi casa ei n acest oras, ba ar mai exista si alte urme minunate legate de minunea pe care
Mntuitorul a svrsit-o aici.
2.ntr-adevr, pe o piatr ridicat din Iata usilor acestei case, n care a locuit Iemeia,
se vede o statuie de bronz reprezentind o Iemeie n rugciune. Alturi de ea, din acelasi
metal, se vede Iigura unui brbat stnd n picioare, purtnd pe umeri o mantie si ntinznd o
87. A se vedea mai sus nota 73.
88.Oras cldit n tinutul Paneea dintre Galileea si Trahonitis n cinstea mpratului Tiberiu de ctre Filip
Tetrarhul.
89.Se vede c Eusebiu a rmas inIluentat de Origen Dcs5rc rugjciuncXV, 1-3) care aIirma c nu
trebuie s ne rugm direct Fiului, ci numai Tatlui lui Dumnezeu cel peste toate.
90.Istorisirea aceasta a Iost crezut ca adevrat de multi scriitori bisericesti (Origen, . c|s. VI, 3,
18; I. Damaschinul, Dcs5rc ic4,nc, 3 etc). Eusebiu a crezut si el c a si vzut chipul. Iulian Apostatul a si
poruncit distrugerea lui (Sozomen, |s|4ri, ois. V, 2; Filostorg, |s|. ois., VII, 3). E posibil ca statuia de bronz
respectiv s Ii Iost o reprezentare contaminat a zeului Esculap cu chipul lui Hristos cum stim c s-au mai
nulnit astIel de cazuri.
91. M,|ci, 9, 20; M,rcu, , 2; |uc, 8, 43.
Kll.Kl l _K CKZAKKKA

mn spre Iemeie. La picioarele brbatului creste lng statuie o plant stranie care se
nalt pn la tivitura paltonului de aram si care ar Ii leacul potrivit tuturor bolilor.
3. Se spune c aceast statuie imita chipul Mntuitorului. Ea se pstreaz pn azi si
am vzut-o si eu cu ochii mei cnd am trecut prin acest oras.
4. Nu-i nimic de mirare c pgnii de altdat, pe care Mntuitorul i-a druit cu attea
bineIaceri, s-I Ii ridicat astIel de monumente dup ce stim c chipurile apostolilor Petru
si Pavel si chiar chipul lui Hristos s-au pstrat pictate n culori
92
, cci era de asteptat ca,
potrivit obiceiului lor, cei vechi s-i cinsteasc n Ielul acesta pe salvatori.
XIX Tronu|
|ul lacot
Tronul episcopal a lui Iacov, care a primit cel dinti de la Mntuitorul si de la
Apostoli episcopatul de Ierusalim
93
si care - dup cum ne nvat SIintele Scripturi - a Iost
numit Iratele lui Hristos
94
, s-a pstrat pn n zilele de astzi, Iiind n mare cinste din
partea Iratilor. Prin aceasta ei vestesc tuturora respectul pe care l-au artat nc din
vremurile vechi si-1 arat nc si azi celor sIinti pentru credinta lor. Att despre aceasta.
XX
Elsto|e|e festlte a|e |ul
Dlonlsle, rln care flxeat
data !atl|or
n aIar de epistolele amintite, Dionisie a mai compus n timpul acela si cteva
epistole care s-au pstrat pn astzi. n ele autorul vorbeste cu grai srbtoresc despre
praznicul Pastilor. Dintre aceste epistole pe una o adreseaz lui Flaviu, alta lui Dometie si
Didim
9
. n aceasta din urm el expune o regul de calculare pentru o perioad de opt ani
a datei Pastilor, artnd cum se cade s se calculeze serbarea Pastilor, anume numai dup
echinoctiul de primvar
96
. n aIar de aceste epistole, el a mai scris una adresat unuia
dintre colegii si de preotie din Alexandria
97
, precum si diIerite alte epistole ctre alte
persoane, si acestea mai ales cnd nc persecutia nu se sIrsise.

XXI
Desre etenlmente|e intim|ate e atuncl in A|exandrla
92. Desi Eusebiu n-a aprobat Cinstirea icoanelor, aIirmatia de aici e totusi o dovad c n
veacul IV existau picturi bisericesti. A se vedea ecIraza n cinstea EuIimiei la Asterie al Amasiei,
Omilii si predici, Bucuresti 1946, p. 217-220. La Iel Grig. de Nyssa, Dc dci|,|c fi|ii, Migne,
P.G. 46, .72 etc.
93.A se vedea mai sus: II, XXIII.
94.G,|, 1, 19; / 4r., 1, 7; M,|ci, 13, .
9.Scrisoarea ctre Flaviu s-a pierdut.
96.Fixarea datei Pastilor era si pe vremea lui Dionisie destul de grea.
Kll.Kl l _K CKZAKKKA

1.Nici nu apucase s se restabileasc bine pacea, c Dionisie s-a si rentors la
Alexandria
98
. Dar aici din nou au izbucnit o rscoal si un rzboi, asa nct a Iost cu
neputint s-si mai ndeplineasc datoriile pastorale Iat de toti crestinii din oras, din
cauz c acestia ajunseser s se mpart unii ntr-o partid, altii n alta dintre rsculati.
Dar si de ast dat, cu ocazia praznicului Pastilor, Dionisie li se adresa ca si cum s-ar Ii
aIlat si acum n surghiun.
2.Mai trziu, scriind nc o epistol pascal lui Hierax, episcopul egiptenilor, Iace si
aici amintire despre aceast rscoal a alexandrinilor zicnd: Ce-i de mirare dac e greu
s griesc prin epistole cu cei care locuiesc departe, ct vreme mi-e cu neputint s stau
de vorb cu mine nsumi si s m sItuiesc cu suIletul meu?
3.De astIel de scrisori am lips chiar pentru cei care snt inima mea
99
, Iratii mei
care locuiesc sub acelasi acopermnt cu mine, care au aceleasi simtiri ca si mine si care
Iac parte din aceeasi Biseric cu mine, cu toate c mi vine greu s le trimit astIel de
scrisori. Cci ar Ii mai usor nu numai s ajungi dincolo de granit sau chiar s ajungi din
Rsrit n Apus dect s mergi din Alexandria pn n Alexandria.
4.ntr-adevr, strada cea mai central a orasului e si mai nemrginit si mai
neumblat dect e pustia larg si Ir drumuri, pe care a strbtut-o poporul lui Israel
vreme de dou generatii de oameni
100
. Iar marea, pe care iudeii o aIlar despicat si
ridicat ca niste ziduri, s-a Icut ca un hipodrom de cale larg pe care puteau trece n voie
caii, pe cnd egiptenii au Iost nghititi de valuri
101
, desi marea noastr prea c are numai
limanuri calme si liniste, dar care adeseori se asemnase cu Marea Rosie
102
n urma
multelor ucideri pe care le-a Icut.
.Dar Iluviul care curge pe lng oras odat prea mai sec dect desertul Ir ap si
mai uscat dect cel la trecerea cruia israelitii nsetau att de
cumplit
103
, nct au murmurat mpotriva lui Moise, asa c Cel care singur Iace minuni
104

a poruncit s tsneasc pentru ei ap ca s bea
10
, iar altdat s-a revrsat peste trmuri
necnd tot tinutul nvecinat cu drumurile si cu ogoarele lor, amenintnd cu un Iel de
potop ca n vremea lui Noe. n curgerea lui, Iluviul e tot att de plin de sngele uciderilor
si al necurilor cum a avut s suIere Faraon prin puterea lui Moise, cci apa s-a preIcut n
snge si gustul ei s-a stricat
106
.
7. Si unde mai puteai gsi o ap, care s curteasc apa cea care spal tot? Si cum ar
Ii cu putint s se reverse peste marea cea amar a ruttilor un ocean ntins si mai presus
de msura cunoscut de om? Sau cum ar putea s spele singele uciderilor cu acel ru care
izvorste din Eden si care se mparte n patru brate, chiar dac ar Ii apoi iarsi reunite ntr-
unui singur mpreun cu apele riului Gheon?
107
Sau cum s-ar putea remprospta din npu
97.Colegiul preotilor avea rol mare n Alexandria chiar de la designarea noului episcop. H. Beck,
%nc4|4gic und Kircnc in oqz Rcicn, Munchen, 199, p. 93.
98.Pcat c Eusebiu nu d amnunte clare de ordin istoric despre tulburrile de sub mpratul Macrian,
ci se reIer comparativ mereu la greuttile evreilor n Egiptul de altdat. Oricum, a Iost un greu rzboi civil.
99. i|i5., 12, 20.
100. Nun., 14, 23.
101. |c., 14, 29.
102. |c., 1, 4.
EUSEBI U DE CEZAREEA

2H0
vzduhul, dup ce a Iost tulburat de attea mirosuri urte venite de pretutindenea? Aburii
pmntului, vnturile mrii, aburii de pe ruri si negura din porturi provoac un miros att
de puternic, nct pn si roua devine un Iel de puroi de cadavre, care se descompun n
toate elementele din care provin.
9. Si apoi te mai miri si te mai ntrebi de unde attea epidemii nesIrsite,
de unde attea boli nevindecabile, de unde attea inIectii, de unde Ielurile
nesIrsite si neasteptate de morti omenesti
108
si pentru ce un oras att de mare
nu mai prezint, ncepnd de la copiii cei mai tineri si mergnd pn la btrnii
cei mai naintati n vrst, nici mcar attia locuitori, cum hrnea mai de mult
dintre btrnii nc verzi, cum se mai numeau? n schimb, cei cu vrsta ntre
40-70 de ani erau altdat att de numerosi
109
nct numrul lor nu poate Ii
egalat astzi nici dac am pune n socoteal si pe cei nscrisi ori nmatriculati
azi pentru hrana public si care au vrsta ntre 40-80 de ani, iar cei care par cei
mai tineri au ajuns contemporani cu cei care altdat erau cei mai btrni.
10. n Ielul acesta, cnd vedem neamul omenesc cum se mputineaz
yi scade nencetat, s nu ne ngro'zim oare c pieirea lui deplin se apro-
pie tot mai tare?
XXII
De8pre ciu2a care a bntuit atunci n Alexandria

1.Dup o vreme, ciuma lund locul rzboiului si praznicul (Pastilor, n.tr) Iiind
aproape, Dionisie a stabilit din nou contactul prin scris cu Iratii, descriind urmrile
suIerintelor n Ielul urmtor:
2.Celorlalti oameni (care nu-s crestini, n.tr) timpul de acum nu le poate prea a Ii
un timp de praznic, cci pentru ei asa ceva nu e nici cel pe care-1 prznuim si nici altul,
indiIerent c-i vorba de un timp de ntristare ori de o bucurie Iie ea ct de mare
110
. Acum
ns pentru noi totul e numai plns, toti snt n doliu, gemete rsun pretutindeni n oras
din pricina multimii celor morti si a celor care zilnic si dau suIletul.
3.Cci asa cum scria despre nmi nscuti ai egiptenilor, s-a Icut bocet mare n
toat tara Egiptului, cci nu era cas unde s nu Iie mort. Si dac ar Ii mcar numai un
singur mort! Cci ntr-adevr multe si ngrozitoare au Iost relele care le-au precedat pe
acestea
111
.
103. Num., 21, 11.
104. Ps. 76, 4; 13, 4.
10. nj . S4|, 11, 4.
106. Ies., 7, 20-21.
107. ,c, 2, 10. Prin Gheon ntelegem Nilul.
108. Veacul al III-lea a Iost bntuit de lungi epidemii de cium, ndeosebi ntre anii 20-26. Mureau
uneori zilnic pn la 000 de oameni. Au rmas celebre inIormatiile sIntului Ciprian.
109. Acestei categorii de oameni statul i acorda subventii. Era o organizare sntoas.
v 110. |c., 12, 30.
111. Dionisie descrie aici persecutia din ultimii ani de domnie a lui Filip Arabul (VI, XXXIX), iar dup
aceea arat peripetiile rzboiului civil (VII, XXI).
112. |4,n, 14, 27.
113. Ca si Ana Comnen sau alti istorici bizantini, n loc s descrie real Iaptele prezentate, asa si
Dionisie ilustreaz greul ciumei din vremea lui citnd un pasaj cunoscut din Tucidide, |s|4ri, rjzo. 5c|45., II;
LXIV, 1.

2H0
4.Mai nti ne-au alungat de la casele noastre si pretutindeni n lume numai singuri
noi crestinii eram hituiti si amenintati cu moartea, dar si n astIel de vremi, noi totusi ne-
am srbtorit praznicul nostru. Pretutindeni unde era o suIerint noi am Icut din ea un
coltisor al bucuriei, Iie c lucrul se petrece pe cmp, n pustietate, pe vapor, n lagr ori n
temnit, dar dintre toti cel mai strlucit praznic a Iost cel pe care l-au stiut pregti martirii
cei desvrsiti, care-ti Iceau impresia c snt chemati la un ospt ceresc.
.Dup ce a ncetat prigoana, a urmat rzboiul si ciuma, pe care a trebuit s le
ndurm mpreun cu pgnii, cu deosebirea c noi n-am avut de suportat numai ocrile pe
care ni le-au Icut ei, ci am luat parte si la ceea ce si-au Icut unii altora si ce-au ptimit ei
unii de la altii; dar poate tocmai de aceea ne-am bucurat si mai mult, ca si cum toat pacea
lui Hristos
112
ne-ar Ii Iost dat numai nou.
6.Dar Ioarte scurt ne-a Iost si nou si lor vremea de liniste n care s rsuIlm, cci
a dat peste noi vechea boal: pentru pgni ea lua Iorma unei nenorociri mai ngrozitoare
dect oricare alta si mai grea dect orice suIerint, nct chiar unul din scriitorii lor
113
spune
c la asa ceva nu s-au asteptat nici-cnd, pe cnd pentru noi crestinii ea n-a Iost n primul
rnd o nenorocire, ci mai ales o scoal si o ncercare cu nimic mai mic dect suIerintele
de pn atunci. Dac nici pe noi nu ne-a crutat, n schimb pentru pgni ea a Iost
cumplit.
7. Dup acestea el tine s mai adauge urmtoarele:
Cei mai multi dintre Irati nu s-au crutat deloc prin dragostea si Irtietatea lor
nemaintlnit, ci s-au legat tot mai strns unul de altul, vizitnd Ir Iric pe cei bolnavi,
ngrijindu-i n chip pilduitor, dndu-le mare ajutor n cele ale credintei n Hristos si
artndu-se Ioarte bucurosi s moar deodat cu ei, cci molipsindu-se de boala celuilalt,
ei atrgeau asupra lor boala semenilor lor si luau bucurosi asupr-le si suIerintele
celorlalti Irati. Si multi din ei au ajuns s nchid ochii dup ce dduser ngrijire
bolnavilor si dup ce i scpaser din boal, sIrsindu-se astIel prin aceea c au atras
asupra lor moartea altora si mplinind de-abinelea zicala binecunoscut n popor, cu toate
c ea pruse din totdeauna a Ii doar o Iormul de politete, cnd se spune despre cineva c
moare ca un gunoi si ca o mturtur Iratilor
114
.
8. n Ielul acesta au iesit din viat cei mai buni dintre Iratii nostri Iie c
erau unii preoti, Iie diaconi, Iie mireni, toti deopotriv de vrednici, cci acest
Iel de moarte, pricinuit de o att de mare dragoste si de o att de puternic cre-
dint, nu pare a sta cu nimic n urma mortii martirilor
11
.
, 9. ntruct primiser trupurile sIintilor pe bratele si n poala lor, dup ce le-a tras n
jos pleoapele si le-a nchis gura, i lua pe umeri si, mbrtisndu-i cu drag, dup ce-i splau
si-i mbrcau, i nmormntau. La scurt vreme dup aceea au ajuns s primeasc si ei
aceleasi ngrijiri, ntruct tot timpul cei care rmneau n viat preluau ei nsisi lucrarea
lsat de naintasii lor.
10.Cu totul altIel se petreceau lucrurile la pgni: pe cei care ncepeau s se
mbolnveasc i aruncau la o parte, Iugind de ei orict de dragi le-ar Ii Iost nainte;
cadavrele celor morti dintre ei erau aruncate pe strzi Ir s Iie nmormntate, tuturora le
114. / 4r., 4, 13.
I 1. Dionisie e cel dinti care Iace asemnarea ntre martiriu si slujirea aproapelui. CI. Bardy, o.c. II,
199.
I I Ii. Idei similare si mai sus: V, 7, 7-61.
117. Exercitii n sens de ncercare, care a Iost trimis de Dumnezeu.

2H0
era Iric s nu se molipseasc de boal si de apropierea de un bolnav, cu toate c asa ceva
nu era lucru usor, oricte ncercri Iceau unii si altii
116
.
11.n urma acestei epistole, si anume dup ce pacea s-a restabilit si n oras, Dionisie
a mai compus o epistol pascal adresnd-o Iratilor din ntreg Egiptul. Totodat se mai
pstreaz'de la el si altele, ntre care amintim una Desre sabat si alta Desre
exercl(ll
117
.
12.n epistola ctre Hermmamon si ctre Iratii din Egipt el relateaz multe alte
Iapte n legtur cu cruzimea persecutiei lui Deciu si a urmasilor lui, iar la urm aminteste
si despre vremea de pace din timpul mpratului Gallien. `
XXIII
Desre domnla imratu|ul a||len
1.Nimic nu-i mai bine dect s ascultm n aceast problem iarsi cuvintele lui
proprii (ale lui Dionisie, n.tr.)
nS
: Asadar acest (mprat) Macrian dup ce pe unul din
mpratii si l-a trdat, iar mpotriva altuia a pornit rzboi, n scurt vreme a disprut cu
totul mpreun cu tot neamul lui. De astdat Gallien a Iost cel proclamat din nou si
recunoscut din nou de ctre toti
119
, ca unul care era n acelasi timp si mprat vechi si
mprat nou, cci el domnise si naintea acestora si dup ei, potrivit celor spuse de
proorocul Isaia: Cele din nceput, iat, au venit si cele noi, pe care vi le vestesc, s-au
artat acum
120
.
2.Cci dup cum trec nori sub razele soarelui si le astup, ntunecndu-le pentru un
timp si se vd din nou la locul lor dup ce au trecut si s-au schimbat n ploaie, cnd soarele
strluceste din nou, tot asa nici Macrian, care se avn-tase si se apropiase tocmai de tronul
mprtesc al lui Gallien care domnea atunci, nu mai este acum, pentru c n-a Iost mprat
nici o clip, pe cnd acela a rmas din nou ceea ce Iusese de Iapt si nainte.
3.Si tot astIel si mprtia lepdndu-si btrnetea si curtindu-se de rutatea lui si
de pcatele ei de pn acum, de ast dat nIloreste cu mai mult strlucire, lucru care se
vede si se aude.din deprtri tot mai mari.
4.Apoi Dionisie se ntoarce si la trupul su, despre care iat ce declar: Si acum
iarsi trebuie s m rentorc la zilele din vremea acelor mprati. Vd ntr-adevr c aceia
dintre ei care au Iost cu totul nelegiuiti, orict de vestiti ar Ii Iost ei, dup scurt vreme si-
au pierdut orice mrire
121
, pe cnd acesta, mai sInt si mai iubit de Dumnezeu, a mplinit al
saptelea an de domnie
122
si acum ncheie cel de al noulea an n care cinstim praznicul
Pastilor
123
.
XXIV
Neos l schlsma |ul

2H0

1. In aIar de scrierile amintite, Dionisie a mai compus nc dou crti Desre
fgduln(e, prilejuite de Nepos, un episcop egiptean
124
, care nvat c Igduintele
Icute sIintilor n SIintele Scripturi trebuie tlcuite mai curnd
potrivit gndirii iudaice si aIirma c vor urma pe pmnt 1000 de ani de plceri trupesti
u
\
ntruct el credea c si-ar putea ntri prerile sale pe Apocalipsa lui Ioan a scris n
aceast problem o scriere intitulat Combaterea aUgorltl|or
m
.
3.Tocmai mpotriva acestei scrieri se ridic Dionisie n crtile sale Desre
f|tgdltln(e. n prima carte expune propria lui conceptie despre aceast problem, iar n
cea de a doua el vorbeste despre Apocalipsa lui Ioan. nc de la nceput se pomeneste
despre Nepos, si anume, iat cum se exprim despre el:
4.Multi mi prezint un tratat, la care se reIer ei de Iiecare dat ca si cum acesta ar
demonstra Ir tgad c mprtia lui Hristos se va arta pe pmnt. n multe alte privinte
l aprob pe Nepos si-1 pretuiesc pentru credinta si pentru rvna ce o depune n studierea
Scripturilor, ca si pentru nenumratele lui imne crestinesti, care produc si astzi mare
bucurie multor Irati. n aIar de acestea m gndesc la acest om cu mult cinstire, cu att
mai mult cu ct a plecat deja la odihna de veci. Dar adevrul mi-e mai scump si trebuie
pretuit mai mult dect orice
127
.
Dac spune ceva adevrat Nepos trebuie ludat si aprobat Ir nici o rezerv, dac
dimpotriv nu pare a Ii ceea ce scrie, atunci trebuie cercetat si ndreptat.
5. Dac el ar mai putea Ii de Iat si si-ar sustine prerea doar prin grai viu,
ar Ii destul chiar si o expunere verbal, nescris, cci ar putea convinge si
mpca pe adversari doar prin ntrebri si rspunsuri
128
. Dar din clipa n care
s-a publicat o scriere care unora le pare Ioarte convingtoare si ntruct multi
crturari dispretuiesc Legea si proorocii, nevrnd s se mai tin nici de ce spun
Evangheliile, iar epistolele apostolilor le dispretuiesc, n schimb continutul
acestei crti scris de el l prezint ca pe o tain mare si ascuns care nu ng-
duie ca crestinii nostri mai simpli s aib si ei preri serioase si nalte despre
artarea plin de slav
129
si cu adevrat dumnezeiasc a Domnului nostru,
despre nvierea din morti, precum si despre adunarea noastr mpreun cu
El si asemnarea noastr cu El
131
, ci i conving s ndjduiasc ntr-o
118.Se repet n parte cele spuse mai sus: VII, X.
119.Prima oar proclamat n 23, a doua oar n 261.
120.Isaia, 42, 9; 43, 19.
121.E Iireasc aceast caracterizare cnd ne gndim la epoca celor treizeci de tirani.
122. Cronologie aproximativ. n realitate e vorba de al saptelea an. Domnia lui Gallien a
Iost presrat cu tot Ielul de desIruri. n anul 268 a Iost ucis n Iata Milanului.
123.nc o dovad c sntem n Iata unei epistole pascale.'
124.Episcop de Arsinoe, n nordul Libiei.
12. CI. III, XXVIII.
126. Intre alegoristi trebuie nteles Origen, desi nu se stie dac acesta a scris sau nu un comentar la
Apocalipsa.
127. Aristotel, Etica I, 4, p. 1096 a.
128. Convorbirile sau Dialogurile n gen platonic s-au dezvoltat mult si n crestinism. A se vedea
Origen, partea a treia, P.S.B. 8, p. 313 si urm. La noi n tar vor circula mult astIel de ntrebri si rspunsuri
sub numele sI. Atanasie al Alexandriei. G. Strempel, Catalogul manuscriselor romaneti, I, Bucuresti 1978
s.v.
129. Tit, 2, 13.
130. // Tes., 2, 1.
131. I han, 3, 2.
EUSEBIU UE CEZAREEA

mprtie a lui Dumnezeu plin de bunuri mrunte si pieritoare, cum snt cele
din Iiecare zi - atunci si noi trebuie s stm de vorb cu Iratele nostru, Nepos, ca si cum ar
Ii de Iat naintea noastr.
6. Dup ce vorbeste despre alte probleme Dionisie continu:
Pe cnd m aIlam la Arsinoe
132
, unde - dup cum stii - aceast prere era rspndit
de mult, nct parohii ntregi au devenit schismatice si s-au rupt de Biserica universal, am
convocat pe preoti si pe didascalii Iratilor de la sate si n prezenta Iratilor si a celor care au
mai dorit-o le-am propus s se Iac o examinare biblic a scrierii respective.
7.ntruct ei mi-au prezentat aceast carte ca pe o arm si ca pe o cetate de nebiruit,
am discutat cu ei vreme de trei zile, de dimineata pn seara, si m-am strduit s corectez
cele scrise n ea.
8.N-am putut atunci s nu admir din toat inima msura, dragostea de adevr,
ngduinta cu care au putut urmri argumentarea mea si ntelegerea de care au dat dovad
Iratii, asa nct am dezvoltat n ordine si n liniste ntrebrile care cereau lmuriri,
aspectele grele, precum si concluziile drepte. Ne-am Ierit s tinem cu ncptnare si cu
gelozie la cte o prere care mi se prea deIinitiv, dac ea nu se dovedea a Ii cu totul
dreapt. Nu am ocolit observatiile ce ni se adresau si, pe ct s-a putut, am cutat s
rezolvm problemele ridicate. Nu ne-a venit greu s ne schimbm uneori si prerea,
acceptnd chiar si pe cea a rivalului nostru dac ratiunea ne spunea c acest lucru e
rezonabil. Am acceptat sincer si cinstit, cu inima deschis n Iata lui Dumnezeu ceea ce
Iusese stabilit prin dovezi temeinice si prin nvttura clar a SIintei Scripturi.
9. n sIrsit, seIul si ndrumtorul acestei nvtturi, asa numitul
orakion
133
, a mrturisit asa Iel nct s Iie auzit de toti Iratii prezenti c acum,
n urma ascultrii argumentelor aduse, s-a convins suIicient care-i adev-
rul si c de acum nainte nu va mai tine la acea nvttur, nu o vor mai
discuta, nu vor mai pomeni de ea si nu o vor mai propovdui mai mult
134
.
Multi dintre Irati s-au bucurat de ntelegerea survenit si de mpcarea cu res-
tul crestinttii...
13
.
XXV
Aoca|lsa sflntu|ul loan
Iat ce spune la un moment dat si despre Apocalipsa lui Ioan: Unii din cei dinaintea
noastr se Iereau si respingeau n tot chipul
aceast carte, criticndu-o capitol de capitol si declarnd c scrierea nu poate Ii
nteleas, e incoherent si titlul ei e Ials.
2. Ei aIirm c lucrarea n-ar proveni de la Ioan si c n-ar Ii n primul rnd o
descoperire, Iiind cu totul nIsurat n vlul des al necunoasterii. Autorul ei n-ar putea Ii
' 132. Oras n Libia, numit asa dup sora diadohului D. Ptolemeu, care n timpul detinerii sotului ei n
Roma a Iost recunoscut de Cezar ca regin. Mai trziu Antoniu a omort-o n Milet.
133. Nu se cunosc amnunte despre aceast persoan. Poate e vorba de seIul rscoalei.
134. Despre controversa hiliast la Eus. Popovici, |s|. ois. I, 361-362.
13. Fraz neterminat n text.
l0f8M UF. CEZAREEA

un apostol, nici mcar un sInt oarecare, ba nici ultimul membru al Bisericii, ci mai curnd
Cerint
136
, urzitorul ereziei cu acest nume si care a vrut s dea plsmuirii sale un nume
vrednic de crezare.
3. Iat care e de Iapt continutul acestei nvtturi: mprtia lui Hristos va Ii
pmnteasc, constnd - visa el - din lucruri dup care tindea Cerint nsusi, cci era
ndrgostit cu totul de trup si orientat numai spre plceri pmntesti, dornic numai de
satisIacerea pntecelui si a ceea ce e dedesubtul acestuia, adic de mncri, de buturi si
de plceri sexuale, precum si de ceea ce credea el 08 trebuie s Iac aceste lucruri mai
vrednice de stim: de srbtori, de jertIe si de njunghieri de animale de jertI.
4. Eu ns n-as ndrzni s resping aceast carte, pe care multi Irati pun mare pret, ci
mai curnd as crede c judecata asupra acestei crti ntrece puterea mea de ntelegere, de
aceea bnuiesc c ntelesul Iiecrui pasaj este n anumit Iel ascuns si plin de taine. Dar
dac nu nteleg cuvintele, bnuiesc cel putin c n aceste cuvinte se ascunde un nteles mai
adnc.
5. Eu nu msor si nu judec astIel de lucruri dup propria mea cugetare, ci dau
ntietate credintei, cred c aceste lucruri snt prea nalte pentru ca s poat Ii ntelese de
mine, de aceea nu respect cele ce nu le nteleg, ci le admir 00 att mai mult cu ct nu le-am
vzut.
6. Dup ce Dionisie examineaz ntreaga carte a Apocalipsei si dovedeste 08 n-a Iost
nteleas n sensul obisnuit al cuvntului, el continu n modul urmtor: Dup ce a
terminat, asa zicnd, ntreag proorocia, proorocul Iericeste pe cei ce o pzesc si desigur si
pe el nsusi cci zice: Iericit cel ce pzeste cuvntul proorociei acestei crti si eu, Ioan,
snt cel care am vzut si am auzit acestea
137
. C autorul s-ar chema Ioan si c opera
aceasta ar apartine lui Ioan nu m mpotrivesc, ci chiar snt de prere c avem de a Iace cu
un om sInt si inspirat de Dumnezeu. n schimb nu pot accepta bucuros c el ar Ii
apostolul, Iiul lui Zevedei si Iratele lui Iacov, de la care provin Evanghelia zis dup
Ioan si Epistola soborniceasc
138
.
7. Dup structura lor si dup Ielul exprimrii ca si dup ceea ce numim planul
crtilor, se vede c n-avem de a Iace cu unul si acelasi autor. ntr-adevr, Evanghelistul
nu-si pune nicieri numele si nu se declar nici n Evanghelie si nici n epistol.
8. Si apoi, ceva mai jos, continu: Ioan nu vorbeste nicieri despre sine, nici la
persoana ntia si nici la persoana treia. Autorul Apocalipsei, dimpotriv, declar de la
nceput: Descoperirea lui Iisus Hristos, pe care i-a dat-o Dumnezeu - ca s arate robilor
Si cele ce trebuie s se petreac n curnd - iar El, prin trimiterea ngerului Su, a
destinuit-o robului Su, Ioan, care a mrturisit cuvntul lui Dumnezeu si mrturia lui
Iisus Hristos, toate cte a vzut
139
.

136. Despre el a se vedea cele spuse mai sus: III, XXVIII, 4-.
137. 54c, 22, 7-8.
138. Despre epistolele 2-3 ale sI. Ioan se va vorbi ndat.

271

10.n aIar de aceasta el scrie si o Epistol cci se spune: Ioan, celor sapte Biserici,
care snt n Asia, har vou si pace
140
. E drept c la nceputul Epistolei sale sobornicesti
Ioan nu-si pune numele, ci spune simplu c a nceput cu nssi taina descoperirii
dumnezeiesti: ceea ce era de la nceput, ce am auzit, ce am vzut cu ochii nostri...
141
. Pe
de alt parte, ns, tocmai n legtur cu aceast descoperire a declarat Mntuitorul,
Iericindu-1 pe Petru si zicn-du-i: Fericit esti, Simone, Iiul lui Iona, c nu trup si snge ti-
au descoperit tie acestea, ci Tatl Meu, Cel din ceruri
142
.
11.Dar nici n aceasta, nici n a doua si a treia Epistol, care snt atribuite lui
Ioan, desi snt scurte, Ioan nu-i indicat cu numele, ci se declar doar n Iorm anonim
Presbiterul. Or autorul Apocalipsei nu s-a multumit cu aceea ca s-si dea numele
doar o singur dat la nceputul scrierii, ci zice din nou: Eu, Ioan, Iratele vostru si
mpreun cu voi prtas la suIerinta si la mprtia si la rbdarea, care snt ntru Iisus, Iost-
am n insula ce se cheam Patmos, pentru cuvntul lui Dumnezeu si pentru mrturia lui
Iisus
143
. Iar la sIrsit adaug: Iericit cel ce pzeste cuvntul proorociei acestei crti si eu,
Ioan, cel ce am auzit si am vzut
144
.
12.C Ioan e cel ce scrie aceste cuvinte, trebuie s o credem pentru c o spune, dar
care anume nu e clar. Cci el nu precizeaz (cum o Iace de mai multe ori n Evanghelie)
c e ucenicul pe care-1 iubeste Domnul
14
sau cel care s-a odihnit pe pieptul Lui
146
, nici nu
spune c-i Iratele lui Iacov
147
si nici c a Iost martorul ocular al Domnului
148
.
13.Ar Ii adaos vreo indicatie dac ar Ii voit ntr-adevr s ne dea s ntelegem asa
ceva. Dar n-a obisnuit asa ceva, ci si zice doar Iratele vostru si cel mpreun cu voi
prtas
149
si martor al lui Iisus, Iericit care a vzut si a auzit descoperirile
10
.

14. Eu snt de prere c au existat mai multi omonimi cu Ioan apostolul, care
probabil din dragostea Iat de Iisus, din admiratia si din dorinta de a Ii plcut Domnului
au ndrgit acelasi nume, dup cum si numele lui Pavel si al lui Petru le ntlnim adesea
printre Iiii primilor crestini
11
.
1. Cci cunoastem un alt Ioan nc n Faptele Apostolilor, care mai e numit si
139. 54c, 1, 2.
140. Apoc., 1, 4.
141. | |4,n, 1, 1.
142. M,|ci, 16, 17.
143. 54c, 1, 9.
144. Apoc., 22, 7.
14. |d,n, 13, 23; 19, 26.
146. |4,n, 13, 2; 21, 20.
147. |4,n, 21, 2.
148. | |4,n, 1, 1; Ioan, 19, 3; 21, 24.
149. 54c, 1, 9.
10. 54c, 22, 7.
11. Se deduce de aici c nc din vechime crestinii obisnuiau s dea pruncilor la botez nume de sIinti.
12. Fapte, 12, 2.
13. Fapte, 13, 13.
14. A se vedea mai sus: III, XXXIX, 4-.
1. Ioan, 1, 1. .
16. Iloan, 1, 1.
17. Ioan, 1, 14.
18. I Ioan, 1, 1.
19. / Ioan, 4, 2.
160. Iloan, 1, 2-3.
EUSEBIU DE CEZAREEA

272
Marcu
12
, pe care Barnaba si Pavel l-au luat cu ei si despre care si Scriptura spune c l
aveau pe Ioan ca slujitor. N-as putea spune dac acesta va Ii Iost cel care a scris
Apocalipsa, cci nu-i scris c ar Ii mers cu ei n Asia, ci plecnd cu corabia ? la PaIos,
Pavel si cei mpreun cu el au venit la Perga PamIiliei. Iar Ioan, desprtindu-se de ei, s-a
ntors la Ierusalim
13
.
16. De aceea eu cred c (autorul Apocalipsei, n. tr) e altul dect cei care erau n
Asia, ntruct se spune c n EIes ar Ii existat dou morminte si despre Iiecare se spune c
ar Ii Iost al lui Ioan
14
.
17. Dar si dup idei, dup expresii si dup compozitie se va deduce c-i vorba de
altcineva dect de cel care a scris Evanghelia.
18. Cci Evanghelia si Epistola consun ntre ele, amndou nce-pnd n chip
asemntor. n prima se spune: La nceput era Cuvntul
1
, pe cnd n cealalt, ce era
de la nceput
16
. Cea dinti zice: si Cuvntul S-a Icut trup si S-a slsluit ntre noi si
am vzut slava Lui, slav ca a Unuia-Nscut din Tatl
17
, iar n cealalt se spune acelasi
lucru: ce am auzit, ce am vzut cu ochii nostri, ce am privit si minile noastre au pipit,
despre Cuvntul vietii, aceea v vestim. Si Viata s-<t artat
18
.
19. ntr-adevr asa ncepe n amndou, ca s combat apoi, cum se vede mai
departe, pe cei care ne dau s ntelegem c Domnul n-ar Ii venit n trup
19
, de aceea
adaug: ce am vzut si am auzit, aceea mrturisim si v vestim si vou Viata de veci,
care era la Tatl si s-a artat nou. Ce am vzut.si am auzit, aceea v vestim si vou
160
.
20. Ioan rmne pe aceeasi linie si nu se deprteaz de scopurile propuse, ci le
urmreste peste tot cu aceleasi idei si cu aceleasi expresii, din care vom aminti pe scurt
doar cteva.

21. Dac se ntmpl s citeasc cineva cu atentie cele dou scrieri va aIla n ele
amintit aceeasi viat si aceeasi lumin care alung. ntunericul
161
; snt mereu citate
adevrul, darul, bucuria, trupul si sngele Domnului, judecata si iertarea pcatelor
162
,
iubirea lui Dumnezeu Iat de noi, porunca iubirii unuia Iat de altul, datoria de a tine
toate poruncile, biruirea duhului lumii
163
, a diavolului, a lui Antihrist
164
, Igduinta
Duhului, a nIierii dumnezeiesti,
16
credinta care ni se cere tuturor, Tatl si Fiul
pretutindeni. Si, n general, pentru cei care analizeaz toate aceste caracteristici, usor
putem vedea n Evanghelie si Epistol c ntlnim una si aceeasi culoare.
22. Cu totul deosebit si straniu Iat de aceste crti se prezint situatia la
Apocalipsa, cu care nici nu se ating, dar nici nu se apropie deloc, aproape c am putea
zice c nu le este comun nici o silab.
23. Nu ntlnim n Epistol - de Evanghelie nu poate Ii vorba nici atta - nici o
161. n Ielul n care e redactat, acest citat, desi se simte structura lui ioaneic, nu se gseste n Noul
Testament.
162. Ioan, 20, 23; I Ioan, 1, 9.
163. Ioan, 16, 8; / Ioan, 3, 8.
164. / Ioan, 2, 18; 4, 3.
16. Ioan, 1, 12.
166. // Cor., 12, 1; Gal, 1, 12; Efes., 3, 3.
167. Barbarismul e expresia strin de limb proprie (it( UT, eXnv !apfktpoc, eo-uv). Sole-cismul e
greseala Iat de regulile sintactice ale unei limbi (de pild lipsa de acord etc). Numele provine de la localitatea
Solei din Cilicia, ai crei loeuitori (erau colonisti!) Ioloseau un dialect stricat - Iat de puritatea greac - spre a Ii
ntelesi. Idiotismul e expresia ce nu poate Ii tradus n alte limbi.
168. / Cor., 14, 6.
EUSEBIU DE CEZAREEA

273
aluzie si nici o idee n legtur cu Apocalipsa, n timp ce Pavel totusi mai aminteste
ceva din descoperirile pe care nu le-a transmis ntr-o scriere special
166
.
24. Si n privinta stilului putem constata deosebire ntre Evanghelie si
Epistol, pe de o parte, si ntre Apocalipsa, pe de alt parte.
2. Cci aceste scrieri snt redactate ntr-o greceasc impecabil, ba chiar cu cea
mai mare Iinete n expresii, n argumentare si n compozitie, nct cu greu poti aIla n ele
vreun barbarism sau un solecism
167
ori chiar un idiotism, pentru c, dup ct se pare,
autorul avea amndou aceste daruri - desigur un har al lui Dumnezeu - cel al cunoasterii
si cel al exprimrii.
26. Ct despre autorul Apocalipsei eu nu pun la ndoial c el ar Ii avut
descoperiri, c ar Ii primit cunostint si proorocie
168
; totusi vd c dialectul si limba ei nu
snt curat grecesti, ci se Iolosesc ntorsturi de Iraze mai putin Iine, ba uneori chiar
greseli de acord si de exprimare. Pentru moment nu cred c e necesar s ntocmesc lista
lor,
27. dar nimeni s nu cread c as Ii Icut o astIel de aIirmatie n batjocur. Am vrut
doar s scot la iveal deosebirea dintre aceste scrieri.
XXVI Elsto|e|e |ul
Dlonlsle
1. AIar de cele amintite, de la Dionisie ni s-au pstrat si multe alte epistole. Asa
snt cele mpotriva lui Sabeliu
169
, pe care le adresase episcopului Ammon din Bernike,
apoi una ctre TelesIor, alta ctre EuIranor si iarsi ctre Ammon si Euporus. Despre
aceeasi problem a mai compus nc alte patru scrieri pe care le adreseaz omonimului
su, episcopul Dionisie al Romei.
2. In aIar de acestea de la el ni s-a mai pstrat un Ioarte mase numr de epistole si
de scrieri mai extinse, redactate tot sub Iorm de epistole, cum snt cele Desre natur
pe care le-a dedicat Iiului su Timotei
170
si cea Desre lslte pe care le-a adresat
aceluiasi EuIranor (de care am amintit adineaori, n.tr).
3. Pe lng acestea, scriindu-i lui Vasilide, episcopul comunittilor din Pentapole,
Dionisie a mai compus un Comentar rltltor |a inceutu| Ecc|eslastu|ul
x|
\. Si
tot lui Vasilide ar mai Ii scris nc multe alte epistole.
Iat, dar, ct de multe opere a scris Dionisie.
Si acum, dup ce am istorisit attea lucruri, s aducem la cunostint posterittii si
istoria vremurilor noastre!

XXVII
!ate| de- Samosata l eretla urtlt
de e| in Antlohla
KMEBU l_K CEZARKKA

274

1. Dup ce Sixt a stat unsprezece ani n Iruntea Bisericii romanilor
172
, i-a urmat
Dionisie - omonimul celui din Alexandria. Cam n aceeasi vreme si n Antiohia sIrsindu-
si zilele Demetrian, i-a urmat ca episcop Pavel de Samosata
173
.
2. ntruct acesta cugeta despre Hristos lucruri josnice si nevrednice, n orice caz
potrivnice nvtturii bisericesti, ca si cum El nu ar Ii Iost prin Iire dect un om obisnuit, a
Iost invitat s participe la sinod si Dionisie al Alexandriei, care ns scuzndu-se ca Iiind
prea n vrsta si cu sntatea prea subrezit ca s participe personal, si-a expus prin
scrisoare prerea sa proprie asupra problemei respective. Toti ceilalti pstori ai Bisericilor
s-au grbit din toate prtile s vin la Antiohia si si-au dat mina mpotriva celui ce voia s
pustiasc turma lui Hristos.
XXVIII Desre cel mal
cunoscu(l elscol dln tremea
aceea
1. Dintre episcopi cei mai vestiti erau Firmilian din Cezareea Capado-chiei, Grigorie
si Iratele su Atenodor, pstorii comunittilor din Pont, apoi Helenus al crestinttii din
Tars, Nicomas al celei din Iconium, dup aceea Himeneu, al Bisericii din Ierusalim si
Teotecne al celei din Cezareea, vecin cu Ierusalimul, Maxim care conducea si el cu mult
strlucire pe Iratii din Bostra si n-ar Ii nici o greutate s nsirm si mai multi din cei care
s-au ntrunit la Antiohia pentru acelasi motiv mpreun cu preotii si diaconii, dar cei mai
de seam dintre ei erau acestia.
2. Toti acestia s-au ntrunit adeseori si n diIerite rstimpuri, n Iiecare sedint
dezbtndu-se cu vioiciune teze si ntrebri diIerite. Si n timp ce Samosatenul si aderentii
lui cutau s tin nc ascuns si voalat rtcirea nvtturii, ceilalti, dimpotriv, si
ddeau toat silinta s dezvluie si s pun n lumin erezia ei si hula ei mpotriva lui
Hristos.
3. In vremea aceea a murit Dionisie, n al doisprezecelea an de domnie al lui Gallien,
dup ce a condus episcopatul Alexandriei saptesprezece ani, dup el urmnd n scaun
Maxim.
4. De alt parte, mpratul Gallien a condus imperiul cincisprezece ani mpliniti,
dup care a urmat n loc Claudiu, care dup odomnie de doi ani a lsat conducerea lui
Aurelian.
169. Despre Sabeliu si erezia lui am mai vorbit mai sus: VII, VI.
170. n ultimele decenii s-au descoperit mai multe opere (desi Iragmentare) n diIerite recenziuni siriac,
armean etc. A se vedea: W. Bienert, Dfonysion J. Alexandrien. Zur Frage des Origenismus im dritten
ahrhundert, Berlin 1978, p. 28 si urm.
171. Pstrat Iragmentar.
172. Sixt a murit n 6 august 28. Eusebiu greseste cronologia cam cu 10 ani.
173. Pavel de Samosata a urcat scaunul antiohian n anul 260.
ISTORIA BISERICEASCA, CARTEA A $A!TEA

27

XXIX
Cum a fost deus l excomunlcat !ate| de Samosata
1.Sub Gallien s-au strns Ioarte multi episcopi la un ultim sinodala care a Iost
demascat si excomunicat n mod clar, si recunoscut de toti ca eretic, seIul scolii antiohiene
(Pavel de Samosata, n.tr), Iiind astIel scos din ntreaga Biseric ce se gseste sub cer.
2.Cel care a dat pe Iat n modul cel mai temeinic nvttura periculoas a lui Pavel
a Iost Malchion, un om cu o cultur multilateral, care sttuse nainte si n Iruntea unei
scoli retorice din cadrul institutiilor de nvtmnt ale elinilor din Antiohia, dar care era si
cel mai pretuit de preotimea comunittii acestui oras pentru exceptionala curtie a
credintei sale crestine. Acesta a purtat cu el o discutie, pe care, dup cum se stie,
stenograIii ne-au pstrat-o, au notat-o si s-a pstrat pn azi. Dintre toti singur el a Iost n
stare s demaste pe acest om, care era sarlatan si nseltor.
KU8EBU DK
C'KZAKEKA

XXX
Elsto|a elscol|or imotrlta |ul !ate|

1.Dup ce s-au sftuit mpreun episcopii aduna(i (n Antiohia, n tr.) au
redactat o epistol adresat episcopilor Dionisie al Romei yi Maxim al Alexandriei,
dar pe care au trimis-o apoi n toate eparhiile. n ea snt fcute cunoscute lumii
ntregi strdaniile depuse n demascarea rtcirii de la dreapta credin( a
nv(turii mincinoase a lui !avel, artndu-se dovezile care s-au adus yi ntrebrile
care i s-au pus, istorisindu-se n acelayi timp yi ntreaga via( yi felul de a se
manifesta ale acestui om. Ca s nu se uite aceste lucruri, ar fi bine 8, reproducem
aici parte din textul redactat atunci
174
:
2.Lui Dionisie, lui Maxim yi tuturor celorlal(i mpreun slujitori cu noi de pe
ntreg pmntul, episcopi, preo(i, diaconi yi ntregii Biserici care se afl sub cer,
Helenus yi Himeneu yi Teofil yi Teotecnes yi Maxim yi Ierax yi Eutihie yi Teodor yi
Malhion yi Lultios precum yi to(i ceilal(i care petrec prin orayele vecine yi la
popula(iile nvecinate, episcopi, preo(i yi diaconi yi Biserici ale Iui Dumnezeu,
fra(ilor prea iubi(i, multe salutri ntru Hristos.
3.Iar ceva mai ncolo se continu aya: V-am trimis yi am ndemnat chiar yi pe
episcopii care locuiesc mai departe s vin s vindecm nv(tura aductoare de
moarte, aya cum au facut-o cunoscut nc pe cnd triau ferici(ii (intru Domnul
adormi(i, n.tr.) Dionisie al Alexandriei yi Firmilian al Cezareii Capadochiei. Dintre
174. Reiese de aici c nainte de redactarea acestor acte se (inuser cteva sinoade speciale
mpotriva lui !avel de Samosata. Acesta era de loc din Samosata, dar a pstorit n Antiohia, ntre 260-
269. ntre timp. dup acel sinod, probabil n 267, muriser unii dintre participan(ii de la acel sinod, a(a:
Firmilian (mort tocmai cnd mergea spre Antiohia); Grigorie Taumaturgul yi fratele su Atenodor. Ct
priveyte Antiohia, predecesorul lui !avel fusese, Demetrian, iar succesorul lui !avel era Domnus. Cel mai
n vrsta yi probabil preyedintele sinodului a fost Helenus din Tars. La Ierusalim era Himeneu, Teofil n
Tir, Teoctecnes n Cezareea, Maxim n Bostra yi Nicon n Iconiu, despre ceilal(i nu se ytie unde pstoreau.
1. Din pcate pierdut.

aceytia, cel dinti a adresat o scrisoare la Antiohia, dar nu l-a nvrednicit de salutare
personal pe conductorul Bisericii de acolo, ci scrisoarea a adresat-o direct
comunit(ii, aya cum se vede din copia ei, pe care o avem la dosar
175
.
4.Ct priveyte pe Firmilian, acesta a venit de dou ori yi a condamnat inova(iile
propovduite de acest om, aya cum ytim yi noi nyine care eram de fa( yi precum o
mai ytiu yi al(ii mul(i. Dar ntruct !avel a fgduit s-yi schimbe ideile, Firmilian l-a
crezut yi ndjduia chiar c lucrurile se vor ndrepta n chip cuviincios fr s se
aduc vreo defimare credin(ei, totuyi el amna rezolvarea problemei nyelnd pe
Firmilian, ca unul care nu numai c tgduia credin(a n Dumnezeul su yi n
Domnul su, ci yi nsyi credin(a pe care o avusese n tinere(ile lui.
8TORA B8ERCEA8CA, { A H HA A 8AfKA

5.De aceea Firmilian avea de gind ia vin ja Antiohia yi de fapt ajunsese pn
la Tars, cci cunoytea din experien(a rutatea tgduitoare de Dumnezeu a acestui
om, dar ntre timp, tocmai ntr-o vreme cnd noi ne-am ntrunit deja n sinod, la
care-1 invitasem yi unde-1 ayteptam s soseasc yi el, pe Firmilian, l-a surprins
sfryitul vie(ii.
6.Iat, n continuare, cum se descrie via(a yi purtarea Iui !avel: El se
deprtase de la regula (credin(ei, n. tr) yi a trecut la nv(turi mincinoase yi
nedrepte, nu ni s-ar cdea s judecm faptele unuia care s-a situat n afara
(Bisericii, n. tr).
7.poate yi pentru c nainte fiind srac yi lipsit, iar de la prin(ii lui n-a primit
nici avere, dar apoi nici nu ytim s o fi putut cytiga prin alt strdanie, acum vedem
c a ajuns la o avere peste msur de mare, dobndit prin nedrept(i yi prin furt
de lucruri sfinte, pe care le-a fcut n paguba fra(ilor si, nyelnd pe cei care au
svryit vreo iregularitate yi fgduindu-le ajutor dac-1 pltesc cu bani, deyi n
realitate el i minte, sco(nd cytiguri mari din uyurin(a cu care-1 pltesc cei ce se
simt n necaz numai ca s scape, cci pentru el credin(a e un izvor de venit
176
.
8.Nu ne legm nici de faptul c el nutreyte gnduri seme(e
177
, c se fuduleyte
mbrcndu-se dup moda marilor dregtori, cci i place s fie numit mai curnd
ducenarius
178
dect episcop, c pyeyte flos prin pie(e citind pe drum peti(ii yi
rspunznd saluturilor mul(imii, n timp ce era nso(it de o suit numeroas, din
care unii treceau n frunte, iar al(ii l nso(eau din urm, lsnd astfel s se n(eleag
c credin(a e pre(uit sau dispre(uit n chip sucit dup fast yi dup mndria inimii.
9.Nu pomenim nici faptul c n adunrile bisericeyti i plac spectacolele
mre(e, care s impresioneze, s fac apel la imagina(ie, s a((e inimile simple
dornice de astfel de artificii. !entru el a lsat s se instaleze o tribun yi un tron
nl(at, cu totul strin de un ucenic adevrat al lui Hristos; are un cabinet special
179

cum au yi dregtorii lumeyti, cernd yi altora s i se adreseze cu astfel de titluri, se
loveyte cu mna peste coapse yi bate cu piciorul pe tribun; pe cei care nu-1 aplaud
yi nu agit batistele cum se obiynuieyte la teatre, care nu-1 aclam zgomotos yi nu se
ridic repede, cum fac cei care-1 nso(esc, brba(i yi femei care-1 ascult n chip
nepuviincios, pe cnd cei care-1 ascult cu respect yi bun cuviin(, aya cum se cade
s se fac astfel de lucruri n casa lui Dumnezeu, pe aceytia i mustr yi i njur.
mpotriva propovduitorilor cuvntului, chiar yi cnd aceytia nu mai snt n via(, el
176. / Tim., 6, .
177. / Tim., 6, 17.
178. Se stie C Odenatus, sotul Zenoviei, adusese mari servicii Imperiului Roman, nvin-gnd pe persi
iar dup moartea subit a lui Odenatus, Zenovia a anexat si Egiptul si parte din Asia Mic Iormnd un stat
independent, rupt de cel de la Roma. A Iost nevoie de un rzboi lung si greu pn ce viteazul mprat Aurelian a
distrus regatul Palmirei, condus de Zenovia. Desi era episcop, Pavel ndeplinea n acelasi timp si un serviciu
militar ca ducenarius un Iel de procurator la curtea ambitioasei regine Zenovia din Palmira, pentru care
ncasa 200.000 de sesterti.
179. Secretum era un apartament special n care se pronuntau hotrrile sau sentintele.
8TORA B8ERCEA8CA, { A H HA A 8AfKA

vorbeyte n mod necuviincios pn yi la adunrile publice, pe cnd despre sine
vorbeyte cu ngmfare, parc n-ar fi episcop, ci un sofist sau yarlatan
180
.

10.Ct priveyte psalmii n care se vorbeyte despre Domnul Iisus Hristos, el i-a
interzis, pretextnd c ar fi de dat prea recent compuyi, zice el, de poe(i mai noi,
de aceea n mijlocul bisericii, din ordinul lui personal au fost puse niyte femei s
execute tocmai n zilele de !ayti niyte cntece, de care te cruceyti cnd le auzi. O
atitudine similar ngduie el yi la episcopii yi preo(ii din satele yi orayele care-1
ridic n slav n cuvntrile pe care le (in poporului.
11.El nu vrea s mrturiseasc, aya cum mrturisim noi, c Fiul lui Dum-
nezeu S-a pogort din cer (ca s anticipm ceva din ceea ce vom scrie mai ncolo yi
care nu va fi o simpl afirma(ie, ci reiese n toate privin(ele din multe pasaje ale
documentelor, pe care vi le-am trimis
181
yi mai ales din pasajul n care spune c
Hristos vine de jos, de pe pmnt); dimpotriv, cei care cnt psalmi n cinstea lui,
ludndu-1 n fa(a poporului, sus(in c nelegiuitul lor nv(tor este nger cobort
din cer, ceea ce nu mpiedic pe acest fanfaron s opreasc astfel de hule, ci le
aprob.
12.Ct priveyte pe femeile introduse pe furiy
182
, cum le numesc antio-hienii,
acestor femei ale sale yi cele ale preo(ilor yi diaconilor, care triesc n jurul lui,
mpreun cu care yi ascundea pcatele de neiertat, ale sale yi ale altora, deyi ele se
ytiu yi se cunosc, pentru ca astfel ei s-i rmn obliga(i yi de frica pentru propria
persoan s nu ndrzneasc s se plng de el din pricina cuvintelor yi faptelor lui
nelegiuite - cci el i-a chiar mbog(it de-a dreptul, pe calea aceasta, nct e iubit yi
admirat de cei care au aceleayi dorin(e - ei bine! de ce ar trebui s scriem despre
asemenea lucruri?
13.$tiu, iubi(ilor, c episcopul yi toat preo(imea trebuie s fie pild pentru
popor n toate faptele lor bune
183
, dar tot aya de bine ytim c prin introducerea de
ctre ei a unor femei sub acopermntul locuin(ei lor au pctuit, iar al(ii snt
bnui(i de imoralitate, cci yi dac s-ar putea admite c n-au fcut
180. N-am putut avea la ndemn studiul lui G. Bardy, Recherches sur Paul de Samosate, ed. II,
Paris 1938.
181. Credem c e vorba de copii sau stenograme dup hotrrile sinoadelor anterioare, deci un Iel de
procese verbale. ,
182. Despre Ieminae subintroductae s se vad comentariile canoanelor de la sinodul I ecumenic,
trulan si 18 al sin. VII ecumenic, n N. Milas, Canoanele, I, 2, Arad, 1931.
183. / Tira., 4, 12; // Tim., 2, 21; 3, 17.
279
nimic necinstit, ei totusi ar trebui cel putin s se Iereasc de a nu cdea sub bnuial din
pricina unui astIel de Iapt, ca pe nimeni s nu tulbure, ci s ntoarc si pe altii de la asa
ceva.

14.Cci ntr-adevr, cum s osndeasc sau s Iac atent pe cineva s nu mai
nnopteze de aici nainte cu vreo Iemeie n aceeasi cas, Ierindu-se astIel s nu cad (cum
este scris)
184
, cel ce nu tine de Iapt o Iemeie, ci are pe lng el alte dou n Iloarea vrstei
si plcute la vedere pe care le ia cu el n cltorie ori le poart n lux si necumptare? .
1.De Iapt, n sinea lor toti gem si se plng din aceast pricin, dar tot att de tare
se tem si de tirania si de puterea lui, nct nu ndrznesc s-1 prasc.
16.Cum am spus-o mai nainte
18
, un astIel de om ar mai putea Ii ndreptat dac ar
avea simtminte crestinesti si dac s-ar aIla n rndurile noastre; dar unuia care-si bate joc
de sIintele Taine
186
si care se mai si laud cu erezia spurcat a lui Artemas
187
(de ce s nu
artm n Iond cine-i tatl acestei erezii?) credem c nu sntem datori s-i cerem nici o
socoteal de Iaptele sale.
17.Dup aceea, la sIrsitul epistolei, ei adaug urmtoarele: Am Iost nevoiti,
asadar, dup ce am excomunicat pe acest ncptnat vrjmas al lui Dumnezeu, s punem
cu ajutorul Domnului, asa cum ne-am convins, n locul lui pe alt episcop n Biserica ce
universal, pe Iiul rposatului Demetrian, Iost nainte-stttor al acestei comunitti, cu
numele Domnus, om mpodobit cu toate calittile cerute unui episcop, rugndu-v s-i
scrieti si s primiti de la el epistole de comuniune
188
. Cellalt nu are dect s se adreseze
n scris lui Artemas si ucenicii lui Artemas s-1 ntretin n comuniune!
18.Dup ce asadar Pavel si-a pierdut vrednicia episcopatului prin cderea de la
dreapta credint, Domnus a Iost acela care a preluat, precum s-a spus, conducerea
episcopiei din Antiohia.
19.Dar ntruct Pavel n-a vrut n nici un chip s ias din casele Bisericii, mpratul
Aurelian a dat o decizie Iavorabil, n sensul ca acestea s Iie repartizate acelora cu care
vor sta n corespondent episcopii crestini din Italia si din Biserica Rornei. Abia n Ielul
acesta persoana sus-mentionat a Iost scoas din Biseric, cu ultima rusine, de autoritatea
civil
189
.
20.Aceasta era asadar atitudinea lui Aurelian Iat de noi; dar cu trecerea timpului,
prerile lui despre noi au nceput s se schimbe si, ndemnat de unii
184.Int. Sir., 9, 8; 2, 23; / Cor., 10, 12.
18.Mai sus: VII, XXX, 6.
186./ Tim., 3, 16.
187.Despre Artemon (sau Artemas) a se vedea si mai sus: V, XXVIII.
188.S-a stabilit din vechime obiceiul ca la hirotonirea sau instalarea unui nou episcop acesta s anunte
prin epistole delcomuniune intrarea sa n Iunctie. Desigur pe baza unei gramate de hirotonire din partea celor
qe l-au sIintit. CI. Can. 89 Cartag. Milas, Canoanele II, 1, p. 22. etc.
189.Se stie c Pavel de Samosata n-a vrut s prseasc scaunul pn ce autorittile romane nu au
recucerit Antiohia, prin anii 271-272.
KlKHl9 1_K C8ZAKKKA

sfetnici, se gndea s renceap prigoana mpotriva noastr, lucru despre care circulau
zvonuri tot mai insistente.
21. Dup ce, dar, Aurelian a condus treburile publice sase ani, i-a urmat Frobus, iar
dup ce acesta a condus mprtia tot cam acelasi numr de ani, a urmat la tron Carus si
Iiii si, Carin si Numenian, iar ntruct toti acestia n-au domnit dect trei ani mpliniti,
stpnirea ncape n minile lui Diocletian si a asocia(ilor lui, sub domnia crora are loc
persecutia pe care si noi am trit-o
190
, iar legat de ea si (ncercarea de, n.tr.) nimicire a
Bisericilor.
22. Cu ctva timp nainte, dup nou ani de pastoratie moare Dionisie, episcopul
Romei, n locul cruia urmeaz la conducere Felix
191
.

XXXI
Desre ne|eglulta rtclre a
manlhel|or, care aar chlar atuncl

1.n acelasi timp se mai narma nc un nebun, care cuta s tulbure min(ile
oamenilor prin aceea c a dat numele su unei erezii ndrcite si prin care nsuyi satana,
vrjmasul lui Dumnezeu, a ndemnat pe acest om s lucreze la pierzania multora. Dac
prin Ielul lui de vietuire, dup grai si vietuire el era un adevrat barbar, n schimb Iirea
lui era cea a unui ndrcit si turbat. Pretindea, nici mai mult nici mai putin, dect c el e
Hristosul! Altdat umIlndu-se n nebunia lui se ddea drept Paracletul sau nsusi Duhul
SInt n persoan, pe cnd iaryi altdat si-a ales - ca si Hristos - doisprezece ucenici,
care s-1 ajute la rspndirea noii nvtturi.
2.n Iond, el a cusut laolat mai multe nvtturi mincinoase si strine de
Dumnezeu, pe care le-a cules din nenumrate erezii de mult iesite din mod si astIel,
pornind din Persia le-a rspndit ca pe o otrav ucigtoare peste tot pmntul locuit: de
atunci numele nelegiuit al ereziei maniheice s-a Icut cunoscut peste tot pn n vremile
noastre
192
. Asa s-a urzit si aceast asa zis gnoz sau cunoastere mincinoas
193
care a
nceput atunci.
XXXII
190. Aurelian a Iost ucis n aug.-sept. 27, n sudul Traciei. Dup el domneste sase luni 180ll, l8f 008
0l, Florian (88 de zile), apoi Probus (276-282), Carus cu cei doi Iii: Carin si 80M0l8, 0lllMll tirani militari
(282-283), pn ce n 284 urc Diocletian.
191. Dionisie al Romei moare n 26/27 dec. 269.
192. Nebunia adus de maniheism const ndeosebi n ncercarea de IalsiIicare si mai-M0|8flf0 a
crestinismului, dar n acelasi timp el era o primejdie si pentru ideologia pgn a noul0l 8l8l, reorganizat de
Diocletian care a dat n anul 302 un decret mpotriva lui. S nu se uite c lf80l lf8l8 pe atunci o epoc de
renastere si de conIruntare total Iat de Imperiul Roman, conlf0l8f0 08f0 va dura 400 de ani. Poate c nici azi
nu cunoastem toate resorturile acestei miscri, 08f0 8M0l|8 la un moment dat s provoace tulburri
hotrtoare chiar n Imperiul Roman l0f0ll8l, nu numai prin crize de constiint ca cea prin care a trecut ani
de zile Fericitul Augus-ll, 0l prin paulicianismul si mai apoi prin bogomilismul cu rol att de persistent n tot
decursul rvului mediu bizantin si care a inIluentat si miscarea catarilor din Apusul Europei.
193. / Tim., (i, 20.
ISTORIA BISKRICr.AStA, CAHTKA A SAITK.A

Bgrbajii 2ai ve8tiji ai Bi8ericii care au rg2a8 ping
la lupta 2potriva Bi8ericii
l . n vremea aceea, dup o pstorire de cinci ani ca nti-stttor al Bisericii
romane, Felix a lsat ca urmay al su pe Eutihie, care netrind nici zece luni
mplinite, a ncredin(at ca urmay pe Gaius, contemporanul nostru, iar acestuia,
dup ce a pstorit Biserica vreme de cincisprezece ani, i-a urmat Marce-lin, care yi-
a aflat moartea n timpul persecu(iei
194
.

2.n aceeayi vreme, dup Domnus, conducerea Bisericii antiohiene a preluat-o
Timeu, care a lsat ca urmay pe Chirii, contemporanul nostru, pe vremea cruia
am cunoscut pe Dorotei, un brbat foarte cult, care se nvrednicise a fi preot n
Atiohia. Avnd foarte mare rvn spre lucrurile dumnezeieyti, Dorotei s-a adncit yi
n cunoayterea limbii ebraice, nct putea citi yi n(elege Scripturile ebraice
195
.
3.Desigur, ns, c el nu era strin nici de cunoayterea ytiin(elor celor mai
liberale ale elinilor. Dar n acelayi timp el era yi eunuc nc de la naytere, motiv
pentru care ca semn de uimitoare ncredere, mpratul l-a luat n apropierea sa,
ncredin(ndu-i controlul asupra vopsitului purpurei din Tir.
4.L-am auzit eu nsumi cu ct ndemnare explica n Biseric Sfintele
Scripturi. Dup Chirii a urmat ca episcop, peste creytintatea din Antiohia,
Tiranos, sub care strmtorarea Bisericii a ajuns la punctul extrem.
.La rndui ei, dup Socrate, comunitatea din Laodiceea a ajuns s fie
condus de Eusebiu, care yi ncepuse pstorirea n orayul Alexandria
196
. Cauza
pentru care yi-a schimbat serviciul a fost problema ridicat de situa(ia lui !avel de
Samosata. Din pricina acestuia el a trecut n Siria, unde a fost mpiedicat de
credincioyii de acolo, foarte zeloyi n cele bisericeyti, s se mai ntoarc acas,
dovedindu-se a fi un exemplar iubit de contemporani, aya dup cum ne putem uyor
convinge din cuvintele lui Dionisie amintite mai nainte.
6.Anatolie, urmayul su, s-a dovedit yi el un om bun, fiind, cum s-ar zice, unul
bun dup altul bun. !rovenea yi el tot din Alexandria, numrndu-se n primele
rnduri ntre cei mai vesti(i oameni ai vremurilor actuale datorit elo-cin(ei,
educa(iei yi pregtirii sale filosofice. n chip special, el a dus la cea mai mare
desvrsire studiile aritmeticii, geometriei, astronomiei, Iiind versat att n stiintele
dialectice si Iizice, ct si n cele retorice, de aceea, dup ct se spune, a Iost socotit
vrednic de concetteni s reIac n Alexandria o scoal pe directie aristotelic
197
.
194. Felix 269-274; Eutihie 275-283; Gaius 283-296; Marceliu 296-304.
195. !reo(ii Dorotei yi Lucian snt socoti(i ntemeietorii ycolii catehetice din Antiohia (!uech, o.c.
III, 50-53). Se ytie c despre moartea ca martir a lui Lucian, Filostorg ne-a lsat o impresionant
informa(ie (Istoria, I, 13), Despre Chirii se ytie c a murit martir n !anonia aynd mare rol n ptimirea
cunoscut a celor patru sculptori ncorona(i ("uattuor coronati. H. Dele-haye, Les passions des
martyres et Ies generes littiraires, Bruxelles 1921, p. 328-344).
196. VII, XI, 24.
ISTORIA BISKRICr.AStA, CAHTKA A SAITK.A

7.Se istorisesc nenumrate alte minuntii n legtur cu asediul cartierului
Piruchium din Alexandria
198
, unde el a Iost nvrednicit s Iac parte din consiliul
orasului. Voi aminti doar un singur Iapt.
8.Se spune c lipsindu-le asediatilor hrana att de mult nct Ioamea devenise
pentru ei mai greu de suIerit dect dusmanul din aIar, omul de care era vorba (Anatolie,
n. tr.) si care se aIla printre ei a Icut urmtorul plan: ntruct parte dintre orseni luptau
de partea armatei romane si prin urmare nu erau asediati si ntre ei era si Eusebiu - care
se aIla pe atunci tot n Alexandria, nainte de plecarea lui n Siria, avnd o reputatie
deosebit si nume vestit chiar yi naintea generalului roman - Anatolie nstiinteaz printr-
un curier pe Eusebiu c asediatii suIer cumplit de Ioame.
9.La aceast stire Eusebiu a cerut de la generalul roman
199
, ca o deosebit Iavoare,
s asigure viata mcar acelora dintre dusmanii lui, dac acestia i se vor preda de bun
voie. Primind rspuns Iavorabil, el l nstiinta pe general despre cele cuvenite. ndat ce
primi aceast Igduint generalul convoc senatul alexandrinilor si le propuse de la
nceput s ntind o mn prieteneasc romanilor, dar cnd i-a vzut Iuriosi, din cauza
aceasta a zis: Cred c mcar pe vldica vostru s nu-1 mintiti, de aceea v sItuiesc ca
cei ce snt n plus si de nici un Iolos: Iemei btrne, copii, mosnegi s ias dincolo de
portile orasului si s se duc unde vor vrea. Cci ntr-adevr, de ce am tine cu noi Ir
nici un Iolos astIel de oameni care n orice clip ar putea muri? De ce s istovim prin
Ioame pe bolnavii si asa chinuiti si slbiti trupeste, cnd ni se cere s hrnim n primul
rnd brbati si oameni tineri economisind din hrana necesar celor care ne snt ntr-
adevr de lips la aprarea pazei orasului?
10. Prin astIel de socoteli a convins Anatolie senatul ridicndu-se cel dinti
yi votnd o hotrre ca toti cei ce nu snt de Iolos armatei - brbati ori Iemei -
s prseasc orasul ntruct altIel n-ar Ii nici o ndejde de a mai scpa cu zile,
Iiind amenintati cu moartea prin Ioame.
11.ntruct toti senatorii au aprobai aceast propunere s-au putut salva cei mai
multi din cei asediati. Generalul a avut grij ca oamenii Bisericii s plece cei dinti, dar
apoi si ceilalti, de toate strile si de toate vrstele, nu numai cei vizati prin decret, ci la
rndul lor, mii de alti cetteni, unii mbrcati chiar n haine Iemeiesti, au prsit noaptea
orasul, reIugiindu-se dincolo de lagrele armatei. Eusebiu i-a primit pe toti ca un printe
si ca un doItor, dndu-le toat ngrijirea necesar ntruct starea lor se nruttise din
pricina acestei lungi mpresurri.

197. Pe bun dreptate subliniaz G. Bardy (Eusebe, II, 223) c pentru prima oar se constat cultivarea
directiei aristotelice n cugetarea teologic crestin, care mai trziu ne va duce la nume cunoscute ca Leontiu de
Bizant, Ioan Damaschinul si altii.
198. Acest cartier n Alexandria era cel mai Irumos, nconjurat cu zid, cuprinznd palatele Ptolemeilor,
Iaimosul centru cultural Muzeul, Senatul etc. n Egipt si n special n Alexandria s-au desIsurat lupte grele
ntre aderentii mpratului Gallien si rivalii si (264). Suprati c au Iost biruiti de armata lui Gallien, rsculatii
condusi de Emilian au distrus cldirile Irumoase din Piruchium.
199. Teodot.

12.Asa au Iost cei doi pstori de care s-a nvrednicit Biserica din Laodiceea s-i
aib unul dup altul si care, dup rzboi, prin purtarea de grij a lui Dumnezeu au prsit
Alexandria venind aici.
13.Scrierile redactate de Anatolie n-au Iost prea numeroase, totusi attea au ajuns
pn la noi nct s putem deduce c el era un mare orator si un mare savant. n ele si-a
Iixat mai ales prerile despre data Pastilor, de aceea va trebui s amintim mcar
urmtoarele date, pe care le-a stabilit n legtur cu canonul Pastilor:
14.S tinem minte cnd avem pentru prima dat lun nou n cea dinti lun si s
stim c nceputul ciclului zodiacului sau ciclului ntreg de 19 ani aceea e care la egipteni
cade n 26 a lunii Famenot, pentru macedoneni n 22 a lunii Distre sau, cum ar zice
romanii, ziua a 11-a nainte de calendele lui Aprilie. La data de 26 Famenot, de care am
amintit, soarele a intrat nu numai n primul semn al zodiacului, ci a avansat deja cu 4
zile. De obicei acest segment se numeste prima dousprezecime sau echinoctiu, care e
nceput de lun, captul zodiacului si punctul de plecare al planetelor, pe cnd segmentul
anterior se numeste ultima lun, ultima dousprezecime si sIrsitul zodiacului. De aceea
spunem c Iac o deosebit de mare greseal cei care pun n acest ultim segment prima
lun si care spun c n a 14-a zi trebuie serbat Pastele
200
.
16. Nu noi am Icut pentru prima oar acest calcul, ci el era cunoscut si de iudeii
de altdat nc nainte de Hristos, Iiind observat de ei cu cea mai mare grij. Putem
deduce acest lucru nu numai din cele spuse de Filon
201
, de IosiI (Flaviu
202
, n.tr.), de
Museu si nc nu numai de ei, ci si de altii mult mai vechi, cum snt cei doi Agatobuli
203

supranumiti dasclii lui Aristobul cel Mare
204
unul din cei saptezeci de traductori ai
sIintelor si dumnezeiestilor
Scripturi ale evreilor, pentru !tolemeu Filadelful yi pentru tatl su yi care s-a
dedicat traducerii, pe seama acelorayi regi yi a explicrii Legii lui Moise
205
.

17. n explicarea problemelor ridicate de Cartea Ieyirii aceyti oameni spun c
to(i trebuie s aduc la fel jertfa !aytilor dup echinoc(iul de primvar la mijlocul
primei luni. Iar acest termen l ntlnim atunci cnd soarele a trecut primul segment
al elipticei sau, cum s-au exprimat unii: cnd soarele a trecut de primul segment al
zodiacului. Dar Aristobul adaug c pentru praznicul jertfei !aytilor ar trebui ca yi
luna s treac segmentul echinoc(ial.
18. Or, ntruct avem de fapt dou echinoc(ii, unul de primvar, altul de
toamn, yi ele stau diametral opuse unul fa( de cellat yi ntruct ziua de aducere a
jertfei pascale este seara zilei a 14-a a lunii, atunci luna yi va lua pozi(ia ei opus

200. Ciclul pascal al lui Anatolie ncepe din anul 276 si cuprinde 19 ani. Echinoctiul de primvar
cdea atunci la 22 martie. Pastile trebuiau s cad la data de duminic de dup 14 zile a lunii noi dup
echinoctiul de primvar si avea ca termen ultim cea de a 20-a zi.
201. Filon, De septenario 19; Jita Moisis III, 29.
202. IosiI Flaviu, Antichit. iud. III, X, .
203. Necunoscuti.
204. Despre Aristobul cel Mare, la E. Schuerer, o.c. III, 12.
20. De Iapt, Aristobul a Iost contemporan cu Ptolemeu VI Filometor (170-10 .Hr.). Doua Iragmente
din Aristobul snt reproduse de Eusebiu de Cezareea n Prep. Evang. VIII, 10 si XIII, 12.
206. // Cor., 3, 16-18.
207. Enoh, LXXII, ed. F. Martin, Paris 1906, p. 163 si urm. (CI. Bardy, Eusebe, II, 227).
208. A se vedea mai sus (VI, XI) un caz similar la Ierusalim.

soarelui, aya cum o putem vedea n zilele cu lun plin. Ayadar ele vor fi astfel:
soarele, n segmentul echinoc(iului de primvar, pe cnd luna, n segmentul
echinoc(iului de toamn.
19. $tiu c multe alte lucruri au fost spuse de el, unele date ca probabile, altele
ntrite cu dovezi sigure, prin care caut s precizeze c data serbrii !aytilor yi a
azimilor trebuie s aib loc neaprat dup echinoc(iu, dar eu m feresc s cer
attea dovezi de la oamenii pentru care s-a ridicat vlul de pe Legea lui Moise spre
a privi mai curnd, ca n oglind, cu fa(a descoperit, nv(tura yi patima
Mntuitorului
206
. Iar c prima lun la evrei era n preajma echinoc(iului ne-o d s
n(elegem yi nv(tura din Cartea lui Enoh
207
.
20. Acelayi Anatolie a mai lsat dup el zece tratate de introduceri generale la
aritmetic yi alte mrturii privind studiile lui yi vasta lui experien( n ytiin(ele
sfinte.
21. Tot el a fost cel dinti pe care episcopul din Cezareea !alestinei, Teo-
tecnes, l-a hirotonit ca episcop, rnduindu-i ca dup moarte s-i fie urmay. $i ntr-
adevr, pentru un timp scurt amndoi snt pomeni(i ca nti-stttori ai acestei
Biserici
208
; n schimb, sinodul convocat mpotriva lui !avel de Samosaia
chemndu-1 la Antiohia, el a trecut prin orayul Laodiceea yi fra(ii de acolo l-au
retinut pentru c ntre timp Eusebiu murise.
22. $i cnd Anatolie a ncetat din via(, n locul lui a fost ayezat $tefan ca
episcop al comunit(ii de acolo nainte de persecu(ie. El era admirat pentru
nv(tura sa filosofic yi n general pentru celelalte cunoytin(e de cultur elen
209
,
dar pentru credinta dumnezeiasc n-avea att de mult dragoste, dovad c deodat cu
progresul persecutiei el s-a dovedit a Ii mai curnd un preIcut si un las Ir curaj dect
un adevrat IilosoI.
23. Desigur c pentru aceea n-a Iost destinat s piar, ci si-a revenit curnd
- gratie unui om pe care nsusi Dumnezeu, Mntuitorul tuturor, 1-a rnduit: e
vorba de Teodot, ale crui Iapte corespund att numelui su, ct si unui adev-
rat episcop
210
. Avea o destoinicie deosebit n arta doItoriei, dar si n vindeca-
rea suIleteasc, nimeni altul nul ntrecea n Iilantropie, n sinceritate, n
milostenie, n rvna de a ajuta pe cei care aveau lips de el, iar pe deasupra se
strduise Ioarte mult si n stiintele teologiei.
24. Asa a Iost Teodot.
De alt parte, n Cezareea Palestinei, dup Teotecnes s-a distins cu mare rvn n
demnitatea episcopal Agapie. Despre el stim c s-a ngrijit n chip neobosit de poporul
ncredintat lui, dovedind o purtare de grij exceptional Iat de bolnavi, ngrijind pe toti
cu o mn darnic.
2. n aceeasi vreme am cunoscut pe PamIil
211
, un om exceptional de des-
toinic n cuvnt, adevrat IilosoI n Ielul de a vietui si care s-a nvrednicit s Iie
chemat la slujirea preoteasc n cadrul comunittii de acolo. Deloc n-ar Ii

usoar misiunea de a descrie ce a nsemnat de Iapt acest om si de unde a venit.
Multe din viata sa precum si scoala ntemeiat de el si luptele date cu ocazia
diIeritelor mrturisiri din timpul persecutiei si, n sIrsit, cununa martiriului pe
care a ncins-o, le-am descris ntr-o carte pe care i-am dedicat-o lui nsusi. ntre
cei care au trit aici desigur c el a Iost cea mai admirabil aparitie.
Tot ntre oamenii cu cele mai alese nsusiri mai numrm pentru vremile noastre si
pe Pieriu
212
, un preot din scoala alexandrin, si pe Melitie
213
, episcop al Bisericilor din
Pont.
27. Pieriu si-a cstigat un nume deosebit prin srcia extrem n care a trit si prin
cunostintele sale IilosoIice, dar n acelasi timp el avea si o destoinicie uimitoare n
cercetarea si explicarea sIintelor Scripturi si n vorbirile tinute n Iata credinciosilor din
Biseric. n acelasi timp Melitius - aceast albin a Atticii
214
, cum l numeau -
\corespundea idealului unui brbat cult n toate domeniile, dar, ndeosebi, cu neputint
este s descrii puterea elocintei lui, desi, s-ar putea spune c aceasta era la el un Iel de
dar al Iirii. Ct despre experienta si stiinta lui, cine i-a Ii putut depsi puterea?
209. Nu ni s-au pstrat date despre el.
210. Numele Theodot nsemneaz druit de Dumnezeu.

211. Despre PamIil, dasclul si protectorul lui Eusebiu, s-a vorbit si mai nainte: VI, XXXII, 3, dar si
mai mult se va vorbi n cele ce urmeaz: VIII, XIII, 6 si n Martirii din Palestina XIII.
212. Supranumit si Origen cel tnr, Pieriu a Iost dasclul lui PamIil. Din pcate se stiu putine date
despre Pieriu.

213. Despre Melitie aIirm Filostorgiu (Istorie I, 8) c ar Ii participat la sinodul I ecumenic.
214. MET, miere.
EU8EBU UE CEZAREEA

28. Mcar una ar trebui s-o recunoyti: n toate ytiin(ele logice n-a fost el oare
cel mai destoinic yi cel mai capabil? L-ar fi putut egala cineva n experien(? La
aceeayi nl(ime st yi via(a lui bazat pe virtute. Aya l-am cunoscut vreme de mai
bine de yapte ani ct timp a trit ca fugar n !alestina, pe vremea persecu(iei.
29. Ct despre Biserica din Ierusalim, dup episcopul Himeneu, citat de noi
mai nainte , a preluat episcopatul Zabda, iar dup moartea lui, ntmplat curnd
dup aceea, a urcat n scaun Hermon, ultimul dintre episcopii dinainte de persecu(ia
din zilele noastre yi care a rmas n via( pn azi.
30. Iar la Alexandria dup o pastora(ie de optsprezece ani, ncepnd de la
moartea lui Dionisie, a urmat Teona. !e vremea acestuia, contemporan cu !ieriu yi
coleg de preo(ie cu el devenise celebru n Alexandria Achilla
216
, care fusese
ncredin(at cu conducerea ycolii catehetice creytine. n aceast calitate el a desfyurat
o activitate filosofic foarte rar ntlnit yi un stil de via( cu adevrat evanghelic.
31. Dup Teona, care a activat ù credincioyie vreme de nousprezece ani pe
scaunul episcopal din Alexandria, a urmat pentru doisprezece ani !etru, o
excep(ional podoab a vremii sale. Vreme de trei ani el a condus Biserica yi nainte
de persecu(ie, iar n ceilal(i ani ai vie(ii el s-a dedicat unei aspre asceze, ngrijindu-se
pe fa( de bunul mers al Bisericilor. !entru aceasta n cel de al noulea an al
persecu(iei i s-a tiat capul, mpodobindu-se astfel cu cununa de martir
217
.
32. Dup ce am schi(at n aceste cr(i felul cum s-au succedat lucrurile vreme
de trei sute cincizeci de ani ncepnd de la nayterea Mntuitorului
218
yi pn la
distrugerea locayurilor de rugciune, s cunoaytem n continuare care yi ct de multe
au fost n luptele de azi cei care s-au distins cu brb(ie n aprarea credin(ei.
215. A se vedea yi mai sus: VII, XXVIII, 1.
216. Din pcate, prea pu(ine ytim despre el.
217. Despre !timirea sfntului !etru ne relateaz nc n sec. VI c el a fost cel dinti care a
certat pe Arie yi c nsuyi Domnul s-a artat n nchisoare. H. Beck, Thtologit u. Kirche, p. 402.
!omenirea lui se face la 25. nov. Ehrhard, Oberlieferung, I, p. 486.
218. Ultimele edicte de persecu(ie dateaz din anul 303, deci afirma(ia lui Eusebiu trebuie luat cu
aproxima(ie.

CARTEA A O!TA

Descriind n cele yapte cr(i felul cum s-au succedat lucrurile ncepnd de la
apostoli, ne-am gndit c n cea de a opta e de mai mare importan( s fie nf(iyate
yi evenimentele contemporane, care cer o expunere corect pentru cei care vor veni
dup noi. De aceea de aici trebuie s nceap yi istorisirea noastr
1
.
I
De8pre 8ituajia de dinaintea per8ecujiei
din ti2pul no8tru

1.Ar fi un lucru care ntrece puterile noastre s istorisim, dup cum s-ar cere,
faima yi libertatea de care se bucurau n preajma izbucnirii persecu(iei
contemporane propovduirea credin(ei n Dumnezeu Cel peste toate
2
, aya cum a fost
ea vestit tuturor oamenilor, elini yi barbari deoportiv.
2.n aceast privin( exist dovezi c oamenii stpnirii au artat uneori acte
de bunvoin( fa( de ai noytri, crora le ncredin(au pn yi posturi de conducere a
provinciilor yi, din pricina marii simpatii pe care o nutreau fa( de nv(tura
noastr, erau n stare s-i dezlege chiar yi de apstoarea obliga(ie de a aduce jertfe
pgneyti.
3.Ce s zicem de cei afla(i n palatele mprteyti yi chiar despre dregtorii
nyiyi! Aceytia ddeau libertate curtenilor, femei, copii yi sclavi, uneori yi cnd erau
ei de fa(, s-yi mrturiseasc deschis, prin grai yi fapt, credin(a lor religioas,
ngduindu-le chiar s se laude cu libertatea credin(ei lor, prefern-du-i n chip
deosebit chiar naintea colegilor lor de serviciu.
4.Aya a fost cazul cu acel Dorotei, care le-a fost cel mai devotat yi mai de
ncredere dintre to(i yi din pricina aceasta a yi fost cinstit ca nimeni altul printre to(i
slujbayii yi dregtorii. $i tot aya a fost cazul yi cu vestitul Gorgoniu
3
yi cu mul(i al(ii,
care se bucurau de aceeayi cinste din pricina credin(ei lor n Dumnezeu.

5. Se poate vedea, asadar, cu ce primire prieteneasc erau cinstiti conductorii
1.Dup cum s-a spus si n studiul introductiv, Eusebiu las impresia c ajuns odat aici ar Ii avut de
gind s se opreasc cu scrierea sa, ntruct el nu mai nnoad Iirul cu evenimentele urmtoare ncepnd de la
condamnarea lui Eusebiu de Samosata, ci descrie de acum lucruri pe care le adaug Ir legtur cu cele
expuse.
2.Cum am mai spus, Eusebiu nu s-a putut elibera de conceptia subordinatianist a lui Origen atunci cnd
vorbeste despre persoanele treimice. De aceea pentru Dumnezeu Tatl el Ioloseste obisnuit expresia o dedc.
TG~V oXwv sau autoIteoc. 6 i2. H&VTWV Oe.
3.Dorotei si Gorgoniu au Iost curteni (cameristi) ai lui Diocletian. Ambii au murit ca martiri.
i. Fr ndoial c Eusebiu exagereaz cnd aIirm despre conductori - n spet Diocletian 08 ai Ii
dovedit ntelegere Iat de crestinism ori c, chiar n Iamilia mpratului#Prisca, sotia lui Diocletian, si Valeria
Iiica lui ar Ii Iost crestine, cum zicea Lactantiu (De mort. persec. XV, 1).
.Alt exagerare. AIar de biserica din Dura Europas (al crei baptisteriu dateaz dinainte de anul 26),
de basilica de la Emaus ori basilica San. Clemente din Roma nu se prea cunosc biserici mrete nainte de anii
300.
6.Plng. Ier. 2, 1-2 (dup ed. 1914). De unde nainte luda bunvointa mpratilor, acum osudeste poate
exagerat decadenta episcopilor. E o dovad de retorism. Totusi au Iost si ntre ierarhi multi criminali de drept
comun, cum a Iost chiar Pavel de Samosata nsusi.

Iiecrei Biserici de ctre toti dregtorii civili si militari
4
. Pe de alt parte, cine ar putea
descrie acele nenumrate ntruniri si multimile adunrilor din Iiecare oras, precum si
remarcabilele ntlniri din casele de rugciuni ale crestinilor? Drept urmare a Iaptului c
vechile cldiri nu mai puteau ncpea pe toti, n toate orasele s-au cldit biserici mari si
spatioase
.
6. Aceste naintri zilnice si aceste sporiri n putere si n mrime nu le puteau
mpiedica nici o ur, dup cum nici un duh ru si nici o viclenie omeneasc nu le puteau
opri atta vreme ct mna dumnezeiasc si cereasc si sprijinea si si ocrotea poporul,
care de altIel se si dovedise vrednic de asa ceva.
7. Cu toate acestea, din pricina prea marii libertti treburile noastre s-au nruttit,
degenernd n moliciune si n nepsare. ntruct ajunsesem s ne invidiem unii pe altii si
s ne ocrim ntre noi att de cumplit nct putin a lipsit ca pe lng vorbele urte cu care
ne mproscam s nu lum si spada si lancea s ne luptm ntreolalt, cpeteniile se sIsiau
ntre ei, supusii se rsculaser unii contra altora, o nespus Itrnicie si preIctorie
dusese la cel mai nalt grad de rutate. Atunci judecata dumnezeiasc, asa cum stie ea s
o Iac, a ridicat bratul cu ngduint, ntr-un timp cnd ntrunirile nu Iuseser nc
interzise, desIsurndu-si linistit si blnd lucrarea sa de supraveghere si ndreptare!
Persecutia a nceput mai nti printre Iratii din rndurile armatei.
8. Ca si cum am Ii Iost niste orbi, nu ne-am grbit s ne cstigm bunvointa si
iertarea dumnezeiasc, ci - judecind ca niste pgni - ne nchipuiam c de treburile
noastre n-are Dumnezeu nici o grij si nici un interes, de aceea ngrmdeam nelegiuire
peste nelegiuire. Cei care preau c snt pstorii nostri dispretuiau regula credintei si se
mistuiau, se mcinau ntre ei, pizmuin-du-se unii pe altii. Nu Iceau dect s se lase prad
disputelor, amenintrilor, pizmei, urei si vrjmsiei reciproce. si urmreau ptimas poIta
dup putere, de parc ar Ii Iost niste tirani. Dup cum gria Ieremia: Cum a ntunecat cu
iutimea Sa Domnul pe Iiica Sionului! Aruncat-a din cer pe pmnt mrirea lui Israel si nu
si-a adus aminte de cei de sub picioarele Sale. n ziua urgiei Sale prpdit-a Domnul,
necrutnd, toate cel Irumoase ale lui Israel si le-a surpat cu mna Lui
6
.
9. Au uitat si de proorocia Psalmilor: Stricat-a legmntul robului tu, batjocorit-a
pe pmnt sIintenia Lui cu gndul la nimicirea Bisericilor: Dobo-rt-a toate gardurile
lui, Iacut-a ntriturile lui ruin. JeIuitu-i-au pe ei toti cei ce treceau pe cale, ajuns-a ocar
vecinilor si. nltat-a dreapta vrjmasilor si, veselit-a pe toti dusmanii lui. Luat-a
puterea sbiei lui si nu 1-a ajutat n vreme de rzboi. Nimicit-a curtia lui si scaunul lui la
pmnt 1-a dobort. Micsorat-a zilele vietii lui, umplutu-l-a de rusine
7
.

II
De8pre dgr2area Bi8ericilor
1.Toate acestea s-au petrecut n vremea noastr. Cci am vzut cu ochii nostri case
de rugciuni drmate din vrI pn n Iundatii si dumnezeiestile Scripturi si alte crti de
slujb date Iocului n mijlocul pietelor, am vzut unii pstori ai Bisericii Iie ascunzndu-
se n chip rusinos ntr-un loc sau ntr-altul, Iie arestati n mod nedemn si insultati de

dusmani ntr-o vreme cnd, potrivit cuvntului proorocesc, vrsat-au urgisire peste
cpeteniile lor si i-au Icut pe ei s rtceasc n loc neumblat si nu pe cale
8
.
2.Dar nu-i chemarea noastr s descriem destinul trist care pn n cele din urm a
dat peste ei, cci rostul nostru nu-i acela de a Iace cunoscute generatiilor viitoare
nentelegerile care existau ntre ei nainte de persecutie si nici s istorisim doar nebuniile
pe care le-au Icut. De aceea m-am hotrt s nu mai descriu despre ei nimic altceva dect
ceea ce ne d s ntelegem c pe bun dreptate au venit acestea peste noi ca o pedeaps
de la Dumnezeu.
3.Si nu voi renvia nici amintirea celor care au czut n ispit din pricina
persecutiei sau care au nauIragiat cu totul cnd a Iost vorba de mntuirea lor si care s-au
prbusit n chip voit n adncimile prpastiei, ci numai aceea vom retine n general n
istorisirea noastr ce s-a dovedit a Ii de Iolos att nou, ct si celor care vor veni dup noi.
Si acum s purcedem si s istorisim pe scurt luptele pe care au avut s le dea
martorii Cuvntului dumnezeiesc.
4. Era anul al nousprezecelea de domnie a mpratului Diocletian
9
n
luna Dystros, care la romani se numeste martie, n preajma praznicului pati-
milor Mntuitorului
10
, cnd s-au publicat pretutindeni niste decrete mpr-
testi, care porunceau ca toate bisericile s Iie drmate pn n temelii, Scriptu-
rile (crestinilor, n.tr) s Iie aruncate n Ioc, iar cei care detin o slujb public s
fie destituiti din ea yi cei aIlati n servicii particulare s Iie lipsiti de libertate, dac ar
rmne credinciosi credintei crestine".
5. Acesta a Iost primul edict dat mpotriva noastr. n scurt vreme au mai aprut yi
alte hotrri, prin care se poruncea ca toti capii Bisericii de pretutindeni s Iie pusi n
lanturi si apoi siliti n toate chipurile s jertfeasc (zeilor, n.tr.
2
.
III
Felul n care 8-au co2portat apgrgtorii credinjei n
ti2pul per8ecujiei

1. Atunci Ioarte multi dintre conductorii Bisericilor au ndurat cu mult curaj
suIerinte groaznice, oIerind privelistea unor lupte cu adevrat mrete. Dar In schimb au
Iost cu miile si cei care, din pricina lasittii, au amortit suIleteyte nc nainte si de aceea
s-au dovedit slabi chiar de la primul atac. n schimb, cei din ceata celor dinti au suportat
Iiecare alte si alte chinuri: unul era btut yi biciuit Ir mil, altuia i se jupuia ori i se
despuia trupul n chinuri nspimnttoare, cu cngi de Iier, sub durerea crora unii si-au
aIlat sIrsitul n chip ngrozitor.
7. Ps. 88, 38-44 (ed. 1914).
8. Ps. 106, 40 (ed, 1914).
9. Deci, n anul 303.
10.Propriu-zis primul edict de persecutie a Iost publicat n 24 Iebr. 303, dar pn a ajuns n Palestina au
mai trecut cteva zile. Potrivit calculelor lui Scaliger si Petavius n anul 303 praznicul Pastilor cdea n 18
aprilie. Din pcate nu ni s-a pstrat textul primului edict de persecutie, dar prin datele oIerite de Lactantiu (De
2ort. per8. XIII, 1), precum si scrierii artirii din Pale8tina, coroborate cu actele martirice ale unor mucenici,
s-au putut reconstitui evenimentele destul de amnuntit. A se vedea si notele din Migne, P.G. 20, 744-74.
11.Unii au tradus acest pasaj n sensul c cei care nu abjur credinta crestin vor Ii redusi la starea de
sclavie.
12.Nu se poate preciza exact data edictelor al doilea si al treilea. Edictul al doilea era ndreptat mai ales
mpotriva conductorilor Bisericii, iar cel de al treilea prevedea c cei care jertIesc vor Ii eliberati, altIel vor Ii
maltratati.
EUSEBIU DE CEZAREEA

:2
2. In acelasi timp, altii au dus lupta n chipurile cele mai diIerite. AstIel, unul din ei
dup ce a Iost mpins cu putere si trt pn la locul jertIelor spurcate yi nelegiuite era
eliberat ca si cum ar Ii jertIit deja, desi el n-a jertIit deloc; un altul, care nici mcar nu s-a
apropiat nu s-a atins de nimic necurat, era lsat s plece fiind nevoit s rabde n tcere
calomnia celor care declarau c el ar Ii jertfit deja; altul, care a Iost nhtat pe jumtate
mort, era aruncat aIar ca si cum ar Ii Iost mort ntr-adevr.
3. Altul care zcea pe pmnt a Iost trt de picioare o bun bucat de drum yi
numrat apoi ntre cei care ar Ii jertIit. Unul tipa si declara cu glas tare ci nu vrea s
jertIeasc idolilor, pe cnd al doilea striga: snt crestin! si era mndru c poate mrturisi
numele Mntuitorului si, n sIrsit, al treilea tinea sus yi tare c el nici n-a jertIit si nici nu
va jertIi niciodat.
4. $i totusi, chiar si aceia, dup ce erau loviti peste gur si adusi la tcere prin bti
repetate de ctre o ceat de ostasi special rnduiti pentru aceasta, btuti peste Iat si peste
obraji, erau aruncati aIar cu putere. n chipul acesta dusmanii credintei credeau c dup
ce au ntrebuintat toate mijloacele si-ar Ii ajuns tinta
13
.
Dar nici prin astIel de metode nu s-a ajuns la vreun rezultat mpotriva martirilor. Ca
s putem istorisi amnuntit moartea lor, ce cuvinte ne-ar putea Ii destule?

IV
De8pre 2artirii lui Du2nezeu care au u2plut lu2ea cu
a2intirea 2artirajului lor
1.Cu miile i-am putea arta pe cei care au dovedit un curaj demn de admirat pentru
credinta n Dumnezeu cel peste toate, si aceasta nu numai din clipa cnd a nceput
persecutia mpotriva tuturor crestinilor, ci si cu mult mai de vreme, de pe cnd nc
domnea pacea.
2.Totusi propriu zis lupta contra Bisericilor a nceput numai acum recent, cnd cel
care a luat puterea
14
a pornit la lucru ca trezit dintr-un somn greu, la nceput n tain si pe
nesimtite, Iat de rstimpul scurs de la persecutiile lui Deciu si Valerian, ntruct el n-a
pornit dintr-odat rzboiul mpotriva noastr, ci a Icut mai ntii o prob, ndreptndu-se
numai mpotriva celor din rndurile armatei, nchipuindu-si c, dac va cstiga lupta
mpotriva acestora, atunci i va Ii usor s-i readuc dintr-odat si pe ceilalti sub ascultarea
sa. De aceea s-a putut vedea c dintr-odat o multime de militari mbrtisau viata civil
pentru ca s nu Iie nevoiti s se lepede de credinta n Creatorul lumii.
3.Cci cnd cpetenia suprem a armatei
1
, oricare ar Ii Iost el, a pornit persecutia
mpotriva trupelor prin veriIicarea si epurarea lor, le-a lsat s aleag una din dou: ori s
rmn asculttori (vechii rnduieli, n.tr) si atunci si pot pstra pozitia si gradele cstigate
n armat, ori, n caz c se mpotrivesc poruncii (de a jertIi idolilor, n.tr.), s le piard.
Atunci Ioarte multi ostasi din mprtia lui Hristos au preIerat, Ir ezitare si Ir s mai
13.Au Iost multe deIectiuni asa cum ne convinge n deosebi tulburtoarea criz a donatis-mului, cnd
constiintele multora nu voiau s mai aib de-a Iace cu clericii care czuser.
14.Potrivit stirii lui Lactantiu (De mort. pers. XI), Galeriu a Iost cel care a mpins pe Diocletian la
persecutie ntruct era Iiul unei preotese pgne Ianatice. AltIel, desi a ezitat multi ani, e greu de spus care au
Iost cauzele reale ale persecutiei. E posibil ca una din acestea s Ii Iost strile de lucruri din armat. S-au
nmultit n ultimul timp cazurile cnd oIiterii si soldatii au aruncat jos armele pe motiv c snt crestini si nu
jertIesc. De aceea epurrile din armat ncep nc prin anul 29. Cazul legiunii tebaice din sudul Frantei e
tipic. Dar au Iost si altele. Lactantiu, De mort. pers. X, 41.
1. Cpetenia suprem era Diocletian, iar dup 30, cnd el s-a retras, a rmas Galeriu.
EUSEBIU DE CEZAREEA

:2
discute, mrturisirea lui Hristos n schimbul mririi aparente si bunstrii avute nainte.
4. Si atunci arareori se ntmpla ca printre crestini unul sau altul s plteasc pentru
mpotrivirea de a-si schimba credinta nu numai cu pierderea rangului militar, ci chiar cu
moartea, cci cel care executa atunci ordinul mprtesc o Icea cu blndete si nu
ndrznea s mearg pn la vrsarea sn-gelui dect pentru unii, temndu-se, pe ct se
pare, de multime si dndu-se napoi de Irica de a nu provoca deodat un rzboi mpotriva
tuturor
16
.
. Dar ntruct totusi atacul deschis a nceput, nu se pot reda n cuvinte numrul si
mrimea martirilor lui Dumnezeu, pe care i-au putut vedea cu ochii lor locuitorii din toate
orasele si satele.

V
De8pre 2artirii din ico2idia
ndat ce edictul mpotriva Bisericilor Iusese publicat - n Nicomidia el Iusese aIisat
ntr-o piat mare si Ioarte circulat - el a Iost luat si sIsiat n bucti nu de ctre un
necunoscut oarecare, ci de un brbat din cei mai vestiti dup rangul pe care-1 avea n
lumea de atunci, om cu mult rvn pentru Dumnezeu si plin de credint, care a socotit c
edictul e nedrept si cu totul nelegiuit
17
. n acelasi oras se aIlau prezenti atunci doi
mprati: cel mai btrn si cel care ocupa n conducere locul al patrulea dup el
18
. Dar si
crestinul (care rupsese aIisul, n.tr) a Iost cel dinti dintre locuitorii mprtiei care s-a
Icut cunoscut n Ielul acesta, de aceea, dup cum era de asteptat, pedeapsa pe care a
ndurat-o pentru o ndrzneal att de mare a Iost dus de el pn la ultima rsuIlare, cu
senintate si cu liniste.
VI
De8pre 2artirii de la palatul i2perial
1. Din cti au putut Ii preamriti vreodat pentru curajul lor nentrecut si admirabil,
Iie dintre elini, Iie dintre barbari, timpul ne-a scos la supraIat ca martiri dumnezeiesti *si
minunati pe Dorotei si pe alti tineri, care slujeau n garda mprteasca. Acestia desi se
bucuraser de cea mai mare cinstire din partea stpnilor lor, care se purtau cu ei ca si
cum ar Ii Iost copiii lor adevrati,
16.E de sublimat Iaptul c n prtile dunrene persecutia mpotriva militarilor crestini a Iost deosebit de
crncen. J. Zeiller, Les origines chretiennes dans Iesprovinces danubiennes deLempire romain, Paris 1918, p.
si urm.
17.Unii au spus c acest prim martir va Ii Iost Ioan. El a Iost ars de viu. Actele martirice siriace cred c
acest martir din Nicomidia de la data de 24 Iebruarie era Evetios. CI. Bardy, Eusebe, III, p. 11.
18.Diocletian si Galeriu. Se cunoaste sistemul tetrarhiei inaugurate de Diocletian potrivit creia ntreg
Imperiul Roman avea n Irunte cu titlu de august pe doi mprati: Diocletian si Maximian Hercule, iar, la
rndul lor, Iiecare si va alege ca auxiliari sau coregenti cu titlul de cezari: Diocletian si-1 ia pe Galeriu (care
era si ginerele lui), iar Maximian Hercule, pe Con-stantiu Hlor, tatl viitorului Constantin cel Mare.
EUSEBIU DE CEZAREEA

292
au ajuns sa pre(uiasc batjocurile, chinurile yi feluritele chipuri de a yi da via(a
pentru credin(
11
drept mai mare bog(ie dect averile, faima si plcerile lumii.
Dintre ei nu vom mai pomeni dect despre unul, lsnd cititorilor posibilitatea s judece
singuri care a Iost sIrsitul vietii lui, iar dup exemplul lui s ghiceasc yi pe al celorlalti.
2.n orasul amintit un om a Iost adus naintea mpratilor si ntruct n-a vrut s
aduc jertIe idolilor, s-a dat porunc s Iie legat de un stlp asa gol cum era si ntreg
corpul s-i Iie btut si sIsiat pn ce, Iiind biruit, s mplineasc, cu voie sau Ir voie,
ceea ce i s-a cerut.
3.Dar ntruct, n ciuda tuturor caznelor, el s-a artat neclintit, cu toate c i se
vedeau oasele, au amestecat otet cu sare si i s-a turnat pe trup, care era ntreg numai ran.
Si ntruct nu-i psa nici de durerile acestea, au adus un grtar si Ioc, punnd pe grtar
bucti din ceea ce mai rmsese din trupul lui asa cum ai prji carnea pentru mncare, dar
s-au ngrijit s nu-1 prjesc deodat, ca s nu moar prea repede, ci doar pe ncetul, cci
nici cei care-1 tineau pe grtar n-aveau voie s-1 ia de pe Ioc pn ce martirul n-ar Ii
consimtit la ceea ce se poruncise.
4.Dar si de astdat el a rmas neclintit, dndu-si astIel suIletul n toiul chinurilor,
ca biruitor. Asa s-a sIrsit de o moarte muceniceasc unul dintre curtenii mprtesti.
Numele lui era Petru si ntr-adevr martirul merita pe deplin acest nume
20
.
.Dar desi nici suIerintele celorlalti n-au Iost mai mici, totusi ca s nu ncrcm
prea tare lungimea acestei crti, noi i vom trece cu vederea pe ceilalti. Vom aminti doar
c, dup ce au ndurat tot Ielul de chinuri, Dorotei si Gorgoniu, precum si multi altii din
suita mprteasc, si-au aIlat moartea prin sugrumare, dobndindu-si astIel -si ei cununa
biruintei din urm.
6.n aceeasi vreme i s-a tiat capul si lui Antim
20a
, ntistttorul Bisericii din
Nicomidia, pentru c a mrturisit si el credinta n Hristos. Pe el l-a urmat o ceat ntreag
de martiri din pricina unui incendiu care tocmai n zilele acelea izbucnise n chip
misterios n palatul mprtesc din Nicomidia si despre care un zvon Ials spunea c ar Ii
Iost aprins de ai nostri
20b
. Atunci, de-a valma, Ir deosebire, n urma unei porunci
mprtesti, marea mas a crestinilor de acolo, cu Iamilii cu tot, au Iost unii strpunsi de
sabie, altii au Iost arsi de vii. Seistoriseyte c printr-o rivn dumnezeiasc yi de
negrit s-au aruncat deodat pe rug mare mul(ime de brba(i yi femei. Clii ar fi
prins yi ei o ceat numeroas yi i-au (intuit pe corbii, de unde apoi i-au prvlit,
necndu-i n adncu-rile mrii.
19. Evr., 11, 26.
20. IleTpoo, cel cu credinta tare ca piatra. Cei trei martiri Gorgoniu, Dorotei si Petru erau mari
demnitari la palatul imperial si aveau serviciu de praepositi cubiculi, adic un Iel de majordomi ai palatului.
In martirologiul roman Petru e trecut la data de 12 martie.
20a. Pomenirea se Iace la 3 septembrie, iar dup calendarul apusean, la 17 aprilie.
20b. n cuvntarea atribuit mpratului Constantin cel Mare (Ad sanctorum coetum I, 2.
r
~) se aIirm c
incendiul s-a produs dintr-un trsnet. Lacrantiu (De mort. pers. XIII) spune c Iocul a Iost aprins de Galeriu,
care a pus apoi vina pe crestini.
l.TOKA BKHCKA.C'A, 9'AKKA A OH A

23
7. Dup ce yi-au dat via(a, foytii slujitori mprteyti au fost puyi n mor-
minte cu onorurile obiynuite. Acum, cei pe care i credeau stpni au dat o
nou hotrre: s fie scoyi din morminte yi arunca(i n mare, de fric s nu-i
cinsteasc dac ar rmne n morminte yi s nu-i scoat zei. Cel pu(in asta era
credin(a lor
20c
.
$i iat, aya s-au ntmplat lucrurile n Nicomidia la nceputul persecu(iei.
8.La scurt vreme dup aceea, pe cnd unii din aya numitul (inut al Meli-
tinei
iod
, precum yi al(ii din Siria ncercau s pun mna pe putere
21
, a ieyit o porunc
mprteasc potrivit creia conductorii Bisericilor de pretutindeni trebuie s fie
arunca(i n nchisoare yi puyi n lan(uri.
9.$i priveliytea care a urmat de aici ntrecea tot ce se poate descrie
22
: tem-
ni(ele, care n toate vremurile fuseser destinate doar pentru nchiderea ucigayilor
yi a prdtorilor de morminte, erau pline acum de o mul(ime nenumrat de
episcopi, de preo(i, de diaconi, de cite(i yi exorciyti, nct nu mai era loc n ele pentru
cei osndi(i ca rufctori.
10.$i iaryi au fost puse din nou n circula(ie alte edicte, potrivit crora
cei care jertfesc idolilor vor putea pleca n libertate, pe cnd cei care se mpo-
triveau se poruncea s fie puyi la tot felul de chinuri
23
. $i cine ar putea numra
de astdat mul(imea martirilor din fiecare (inut, n deosebi din Africa, din
Mauritania, din Tebaida yi mai ales din Egipt, de unde mul(i emigraser prin
alte oraye yi (inuturi, dnd martiri yi acolo.
VII
De8pre 2artirii egipteni din Fenicia
1. Cunoaytem azi pe cei care s-au distins n !alestina, dar mai ales pe cei din
Tirul Feniciei
24
. Cci cine oare nu s-ar mira cnd s-ar gndi la nenumratele
biciuiri si puterea rbdrii, pe care le nulnim numai la niste adevrati lupttori pentru
credint, iar dup aceste lovituri cine n-ar admira lupta lor cu Iiarele Ilmnde, cu
sriturile leoparzilor, a diIeritelor soiuri de ursi, a mistretilor si a taurilor mbolditi asupra
lor cu Iier si cu Ioc. Si peste tot, rbdarea nentrecut a acestor eroi Iat de oricare dintre
Iiare?
2.Am Iost eu nsumi de Iat si mi-am dat seama c asupra martirilor se simtea
puterea si lucrarea dumnezeiasc a Mntuitorului nostru Iisus Hristos, pe Care l
mrturisesc, ntruct nici Iiarele hmesite dup hran n-au ndrznit mult vreme s se
ating ori s se apropie de trupul acestor prieteni ai lui Dumnezeu, ci mai curnd se
aruncau spre cei care le provocau din spate, numai asupra sIintilor lupttori nu voiau s
21. Tribunul Eugeniu a fost proclamat mprat de ostasii din Seleucia. Cnd au ajuns la
Antiohia, el a fost ucis.
22. Acest al doilea edict de persecu(ie a aprut probabil n aprilie 303.
23. Edictul al treilea a aprut se pare la 27 septembrie 303. Nimeni nu poate crede c
amnistia promis ar fi cuprins yi pe creytini. n primvara anului 304 apare cel de al patrulea
edict semnat numai de Galeriu. Despre el ne vorbeyte cealalt scriere, artirii din Pale8tina III.
24. In timpul acestor persecu(ii Eusebiu se afla tocmai n Tir.
2. n unele manuscrise lipseste aceast parantez.
ISTORIA BISERICEASCf, CARTEA A O!TA
294
se repead n nici un chip, cu toate c acestia stteau singuri si goi n aren, Icndu-le
semne cu minile, dup cum le porunciser, dar Iiarele n-aveau nici gnd s-i ating. De
cte ori se ndreptau spre crestini, de attea ori se ntorceau napoi, ndemnati parc de o
putere dumnezeiasc.
3.Privelistea aceasta s-a prelungit vreme ndelungat, nct nu mic era mirarea
tuturor cnd vedeau c dac prima Iiar nu ataca, adeseori se ntmpla ca mpotriva unui
singur crestin s Iie asmutite si a doua sau chiar a treia Iiar.
4.Nu te puteai destul mira de puterea de rbdare nestrmutat a acestor sIinti si de
tria de nezdruncinat care se slsluise n aceste trupuri tinere. Cci vedeai cte un tnr
care n-avea nc nici douzeci de ani stnd legat, cu minile ntr-o Iorm de cruce,
trimitnd cu o inim hotrt si senin, n cea mai deplin liniste luntric, rugciunile lui
ctre Dumnezeu Ir s se urneasc sau s se ntoarc mcar din locul n care se aIla,
ntr-o vreme cnd ursii si leo-parzii, inspirnd team de moarte, aproape c atingeau
trupul lor, dar nu stiu cum, printr-o putere dumnezeiasc si negrit, li se ntepenea botul
si ndat se repezeau napoi.
.Si tot astIel puteai vedea si pe ceilalti, cinci de toti
2
, cum au Iost aruncati la un
taur Iurios. Cu coarnele sale acesta arunca n aer pe ceilalti, care se apropiau de el si dup
ce-i sIsia i lsa pe jumtate morti. n schimb, cnd se repezea Iurios si ameninttor spre
sIintii martiri, taurul nu mai era n stare nici mcar s se apropie de ei, ci ddea doar cu
picioarele si cu coarnele n toate directiile. Si orict a Iost ntepat cu Iierul nrosit ca s
inspire Iurie si amenintare, totusi la ndemnul Providentei el se retrgea napoi Ir s le
Iac nici un ru martirilor, nct asupra lor a Iost nevoie s Iie asmutite alte Iiare.
6.Totusi, pn la sIrsit, dup aceste ncercri ngrozitoare si de nenchipuit, toti
acesti tineri au Iost strpunsi cu sabia si, n loc s Iie pusi n pmnt si n morminte, au
Iost aruncati n valurile mrii.

29
VIII
De8pre 2artirii din Egipt
Aceasta a Iost asadar lupta pe care au dat-o la Tyr egiptenii ntru aprarea credintei
lor. Dar snt de admirat si aceia dintre egipteni care s-au Icut martiri n propria lor tar,
cci pentru aprarea nvtturii Mntuitorului si aici au suIerit n chip diIerit moartea mii
de brbati, de Iemei si de copii
26
, artindu-si astIel dispretul pentru viata trectoare. Cci
n timp ce unii au Iost aruncati n Ioc dup ce au Iost sIsiati cu ghiare si cu cngi de Iier
si au Iost biciuiti n chip nIiortor, altii au Iost necati n mare, pe cnd altii si ntindeau
curajos capul celor care ar Ii vrut s li-1 taie, unii au murit n timpul torturilor, altii au
pierit de Ioame, unii au Iost rstigniti pe cruce, altii au avut parte de o moarte obisnuit
tlharilor, altii de alta mai rea, cci erau ntorsi cu capul n jos, lsndu-i s triasc asa
spnzurati pn ce se istoveau de Ioame.

IX
De8pre 2artirii din %ebaidd
7

1.Ct despre batjocurile si chinurile pe care le-au ndurat cei din Tebaida, ele nu pot
Ii nici mcar descrise. n locul unghiilor de Iier, ntreg trupul lor era sIsiat cu ajutorul
unor scoici ascutite, cu atta cruzime pn cnd omul si ddea suIletul. Femeile erau
Ierecate strns de ambele picioare, spnzurate cu capul n jos si nltate astIel, cu
trupurile complet goale si Ir nici o mbrcminte, oIerind astIel multimilor privelistea
cea mai neomenoas, mai crud si mai lipsit de rusine dintre toate privelistile.
2.Altii si gseau moartea legati de copaci si de crengile lor prin aceea c
mpreunau cu un scripete, una de alta, crengile cele mai puternice si de Iiecare din ele se
Iixa cte un picior al martirilor, dup care se ddea drumul crengilor s revin la pozitia
lor Iireasc: n chipul acesta, ntr-o clip se despicau n dou trupurile nenorocitilor pe
care-i chinuiau n acest Iel.
3.Si astIel de chinuri nu durau numai cteva zile sau numai un timp oarecare, ci ele
s-au prelungit ani de-a rndui
28
. Uneori puteai vedea zece, alteori douzeci de oameni
morti deodat, in chipul acesta, dar alteori numrul lor nu era mai mic de treizeci, alteori
numrul lor se apropia de saizeci de insi deodat; ba au Iost cazuri c au Iost dati mortii
ntr-o singur zi o sut de oameni, pe lng Iemei si copii chinuiti si osnditi n toate
chipurile.

26. SIntul Atanasie istoriseste 89 aran, ad monacho8, 64) c si populatia pagin
intervenea adeseori ascunzndu-i si ajutorndu-i cu cele de lips. Pcat c expunerea lui Eusebiu nu-i prevzut
cu date si nume precise de oameni.
27. Partea sudic a Egiptului superior.
28. Eusebiu pare s Ii petrecut n Egipt spre sIrsitul celor opt ani de persecutie (Migne P.G. 20, 762).
29. S-ar putea Iace o comparatie pe de o parte ntre reIeratele lui Dionisie al Alexandriei, cnd vorbeste
despre persecutia lui Deciu, si pe de alt parte, acelea ale lui Eusebiu: acesta mai mult admira eroismul
martirilor, pe ct vreme Dionisie arat si deIectiunile si renegrile crestinilor de atunci.
30. Oras n sudul Egiptului.
31. Pomenirea lui Filoromus si a episcopului Fileas e amintit de mai multe ori n martirologiul
ieronimian. Cel dinti are data de 4 Iebruarie. Fileas si-a scris epistola ctre eparhiotii si pe cnd se aIla n
Tebaida, Filoromus se pare c avea rangul cel mai mare n administratia Egiptului. A se vedea Migne, P.G. 20,
761.
32. Matei, 10, 32-33; Luca, 9, 23-27.
EUSEBIU DE CEZAREEA

296
4.Am vzut eu nsumi, la Iata locului, o multime de martiri ndurnd, deodat, ntr-
o singur zi, unii tierea capului, altii erau arsi pe rug, nct pn si sabia cu care erau
njunghiati se tocise ori n urma prea lungii Iolosiri se stirbise, iar clii obositi au trebuit
s Iie schimbati unul dup altul.
.Am observat atunci la cei care credeau n Unsul Domnului o rvn cu adevrat
minunat, precum si o putere si un curaj ntr-adevr dumnezeiesti. Cci abia a apucat s
se pronunte sentinta mpotriva unora, si din cealalt parte se grbeau altii spre scaunul de
judecat al judectorului, mrturisind c snt crestini, Ir s se sperie de ngrozitoarele
chinuri si de orice Iel de munci care-i asteptau, ci vorbeau cu toat ndrzneala si curajul
despre credinta n Dumnezeul ntregii lumi si nImpinau cu bucurie, n rs si voie bun
sentinta din urm, cntnd pn la ultima rsuIlare imnuri de laud si de multumire lui
Dumnezeu Atotputernicul.
6.Si ntr-adevr toti acestia erau vrednici de laud
29
, ns si mai minunati erau cei
care strluciser prin avere, se nscuser dintr-un neam ales, se bucuraser nainte de
mrire deosebit, de un grai Irumos si de o cugetare adnc, dar pe care le socoteau acum
cu mult mai prejos dect adevrata evlavie si credint n Mntuitorul si Domnul Iisus
Hristos.
7.Asa era Filoromus, cruia i se ncredintase o Iunctie nalt n administratia
mprteasc din Alexandria si care, dup dregtoria si rangul pe care-1 avea ntre
oamenii mprtiei, era mereu nsotit de ostasi atunci cnd zilnic ndeplinea rolul su de
judector. Tot asa si Fileas, episcopul Bisericii din Tmuis
30
, vestit prin slujirea sa
obsteasc si prin multele servicii de ajutorare aduse orasului su si prin cunostintele sale
de IilosoIie
31
.
8.Cu toate c multi dintre rudeniile si prietenii lor i rugau - mpreun cu unii
dregtori de rang mare, ba chiar si judectorul i ndemna - s aib grij de ei nsisi, dar
mai ales de copiii si de sotiile lor, acesti oameni nici n-au vrut s aud de asa ceva nct
din dragostea Iat de lume s dispretuiasc poruncile pe care Mntuitorul le-a dat n
legtur cu mrturisirea ori cu lepdarea de Hristos
32
. Fcnd uz de o cugetare curajoas
si vrednic de un IilosoI, mai bine zis un suIlet credincios si iubitor de Dumnezeu, ei se
mpotrivir oricror amenintri si batjocuri ale judectorului, nct amndurora li s-a tiat
capul.
X
n8e2ngrile 2artirului Filea8 de8pre eveni2entele
din Alexandria
1. ntruct spusesem mai nainte c Fileas si-a dobndit mare Iaim si pe
urma bogatelor sale cunostinte de nvttur proIan, s vin el nsusi de mar-
tor, s ne mrturiseasc el nsusi ce a Iost si s ne inIormeze despre martiriul
care a avut loc n Alexandria, cci mrturia adus de el e de mai mare ncre-
dere dect ceea ce am putea spune noi. Iat cum gria el:
Extra8 din epi8tola lui Filea8 cgtre cei din %2ui8.

297
2.ntruct toate aceste exemple, lmuriri si semne minunate au Iost asezate pentru
noi n dumnezeiestile si SIintele Scripturi
33
, nsemneaz c si Iericitii martiri care au
suIerit la noi n-au stat deloc la ndoial, ci si-au ndreptat cu deplin curtie ochii
suIletului spre Dumnezeu cel Atotputernic si, accep-tnd n cugetul lor moartea pentru
credint, s-au legat cu toat tria de chemarea lor, n care au gsit c Domnul nostru Iisus
Hristos S-a ntrupat pentru noi oamenii ca s nimiceasc toat Irdelegea si s ne
asigure puterile necesare spre a intra n viata cea vesnic. Pentru c n-a socotit o rpire
a Ii El ntocmai cu Dumnezeu, ci s-a desertat pe Sine, chip de rob lund, Icndu-Se
asemenea oamenilor si la nItisare aIlndu-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, asculttor
Icndu-Se pn la moarte, si nc moarte pe cruce
34
.
3.De aceea se nevoiau martirii, care purtau n sinea lor pe Hristos spre darurile
cele mai nalte
3
si ndurau orice oboseal si orice suIerint scornit de dusmani nu
numai o singur dat, ci pentru unii chiar si de dou ori. De aceea, orict de zelosi erau
paznicii n amenintrile lor, Iie ele n vorbe, Iie n Iapte, martirii nu si-au schimbat
hotrrea pentru c iubirea desvrsit alung Irica
36
.
4.Ce cuvnt ar Ii att de cuprinztor nct s poat descrie curajul si statornicia lor
n Iiecare suIerint, cnd oricare din trectori avea voie s se poarte ru cu martirii, unii i
loveau cu ciomagul, altii cu nuiaua, altii cu biciul, altii cu cureaua sau, n sIrsit, altii cu
Irnghia.
.n Iiecare din aceste chinuri vedeai o priveliste nou si constatai o rutate
nesIrsit. Unora li se legau amndou minile la spate apoi, stnd asa tintuiti de un stlp
sau de o brn, li se ntindeau trupurile asa tintuiti cu anumite unelte
37
si li se smulgeau
din ncheieturi mdular dup mdular. n astIel de torturi clii aveau ordin s loveasc
n orice parte a trupului, nu numai n coaste, ca la ucigasii de rnd, ci cu uneltele lor
puteau sIsia oriunde: n burt, n pulp ori n obraz. Altii erau atrnati de o singur mn
undeva ntr-o hal si erau lsati s stea spnzurati n Ielul acesta: aceast suIerint
ntrecea n cruzime pe toate celelalte prin ntinderea peste msur a ncheieturilor si
mdularelor. Altii erau legati de sulpi, Iat ctre Iat, Ir ca picioarele lor s ating
pmntul, iar din pricina greuttii trupurilor, ncheieturile trebuiau s se ntind si s se
strng Iortat.
6.Si ei ndurau chinurile acestea nu numai atta timp ct dregtorul mprtesc i
interoga si ct timp era ocupat cu ei, ci vreme de aproape o zi ntreag, cci atunci cnd
trecea la alti osnditi, el lsa pe lng ei pe unii din slujitorii si ca s vad dac nu
cumva, biruit de durere, d semne de nesimtire, dar si atunci ordinul era si mai Ir de
mil: ca legturile lanturilor s Iie si mai strnse, aIar de cazul cnd, dup attea chinuri,
osnditul si dduse suIletul, n care caz el era azvrlit jos si trt la o parte.
33.Evr., 10, 32 si urm.
34.Filim., 2, 6-8.
3./ Cor., 12, 31.
36.I Ioan, 4, 18.
37. Probabil c aceast torturare se administra de un equleus, o unealt de lemn de nlti-
mea si Iorma unui cal, pe care era Iixat trupul martirului spre a putea Ii mai cu usurint torturat.
EUSEBIU DE CEZAREEA

298
7.Cci vrjmasii nostri n-aveau voie s arate Iat de noi nici cea mai mic atentie,
ci mpotriva noastr trebuiau s cugete si s actioneze n asa Iel ca si cum noi nici n-am
mai exista. Cci aceasta era cea de a doua suIerint pe care vrjmasii o nscociser dup
cea a rnilor.
8.Dup aceste chinuri unii mai erau pusi cu spatele pe o mas cu ghimpi ascutiti,
dar cu picioarele deprtate unul de cellalt, strnse Iiecare n butuci pn la a patra
ncheietur, n asa Iel nct, cnd i scoteau de acolo, era cu neputint s se mai tin pe
picioare din pricina loviturilor si rnilor proaspete de pe ntreg corpul. Altii, aruncati pe
pmnt, zdrobiti cu totul de chinurile repetate ale torturilor, oIereau trectorilor o
priveliste mai nIiortoare dect se pruse chiar n timpul executiei, cci purtau pe
trupurile lor rni nenumrate si care de care mai variate.
9.n aceast situatie unii mureau nc n timp ce erau torturati, rusinnd prin
rbdarea lor pe vrjmas; altii erau zvoriti n temnit pe jumtate morti, unde dup cteva
zile se sIrseau istoviti de chinuri. Ceilalti, ns, care-si dobndiser vindecarea n urma
ngrijirilor date, deveneau mai curajosi pe msur ce trecea timpul si petreceau n
temnit.
10. Cnd primeau asadar porunca s aleag Iie o eliberare blestemata n
caz c se ating de jertIele cele nelegiuite, Iie, n caz c nu vor s jertIeasc, s
suIere pedeapsa cu moartea, martirii mergeau hotrti si veseli la moarte, cci
stiau ceea ce ni se rnduise prin SIintele Scripturi
38
: Cel ce jertIeste la alti
dumnezei, aIar de Domnul, cu moarte s piar si s n-aveti alt Dumnezeu
aIar de Mine
39
.
11.Acestea snt cuvintele pe care de acolo din nchisoare martirul cu adevrat
IilosoI si totodat si prieten al lui Dumnezeu le adresa Iratilor din ntreaga crestintate,
nainte de a primi sentinta din urm, pentru ca s-i inIormeze prin cte a trecut, dar n
acelasi timp si ca s-i ndemne s rmn tari si necltinati n credinta Iat de Hristos,
chiar si dup moartea care-1 astepta curnd
40
.
12.Dar de ce trebuie s scriu o istorie att de lung si de ce s mai adaug noi lupte
la cele pe care sIintii martiri le-au ndurat n toat lumea, mai ales cele care n-au Iost
descrise dup legea obsteasc, ci dup o procedur care se practic doar n vreme de
rzboi?
XI
De8pre 2artirii din Frigia
1. n aceeasi vreme niste ostasi au mpresurat un mic orsel din Frigia, locuit numai
de crestini, i-au pus Ioc si au ars pe toti locuitorii lui mpreun cu Iemei si cu copii care
tocmai se nchinau lui Dumnezeu Atottiitorul, cci ntreag populatia orselului, n Irunte
cu ncasatorul statului ca si ceilalti din magistrati, precum si sIatul orasului si poporul

38. les., 22, 20.
39. les., 20, 3.

299
ntreg au mrturisit c snt crestini si c nicicum nu se supun poruncii de a jertIi
idolilor
41
.
2. Tot n acelasi orsel mai tria si un dregtor mprtesc cu numele Adauctus
42
,
originar dintr-o Iamilie distins din Italia, care strbtuse toat scara marilor demnitari
din jurul mpratului, rspunznd cu cinste chiar si de administratia casei mprtesti si a
Iinantelor publice. Dar mai presus de aceste ranguri el s-a distins prin Iapte alese de
dreptate si de credint n Hristosul Domnului, de aceea a Iost mpodobit cu cununa de
martir, rbdnd pentru credint cu toat mretia dregtoriei lui.
XII
De8pre foarte 2ulji alji bgrbaji yi fe2ei, luptgtori pentru credinjg
1. Dar de ce trebuie s mai pomenesc cu numele si pe ceilalti ori s socotesc cam
cti dintre acestia erau brbati sau, n sIrsit, de ce s descriu toate Ielurile n care au Iost
torturati admirabilii nostri martiri? Odat mureau tindu-li-se capul cu securea, cum s-a
ntmplat n Arabia
43
, alteori li s-au zdrobit Iluierele picioarelor, ceea ce a Iost cazul cu
cei din Capadochia
44
; uneori erau legati cu capul n jos si spnzurati de picioare, n vreme
ce un Ioc neccios ardea sub ei pn ce mureau nbusiti de aburii grosi ai vreascurilor
putrede, asa cum s-a ntmplat n Mesopotamia
4
. Uneori li se tiau si nasul, urechile,
minile si alte mdulare sau prti din trup, cum a Iost cazul n Alexandria.

2.Si de ce s renviez si amintirea celor din Antiohia, care au Iost prjiti pe grtar,
dar nu ca s moar, ci s le prelungeasc tortura, sau s pomenim de altii care preIerau
s-si vre mna n Ioc dect s se ating de jertIele cele nelegiuite?
46
Unii din acestia
Iugeau de astIel de probe ale mortii si nc nainte de a cdea n puterea si n minile
dusmanului se aruncau ei nsisi de pe nltimea caselor, socotind o astIel de moarte ca un
cstig Iat de cruzimea nelegiuitilor
47
.
3.Acolo, n Antiohia, tria o persoan sInt si de o trie suIleteasc admirabil;
dup trup ea era Iemeie, dar era respectat de toti antiohienii pentru bunstarea si pentru
neamul ales din care se trgea, precum si pentru cinstea ei deosebit. Ea si crescuse
40. Martirologiul ieronimian pune ptimirea lui Fileas si a lui Filoromus pe data de 24 Iebruarie. PreIect
al Egiptului nu mai era la acea dat Clodius Calcianus, cum se aIirm n Martiriul lor, ci Hieracles.
Martirajul va Ii avut loc la nceputul anului 30, cI. Migne P.G. 20, 76. De la Fileas ni s-a mai pstrat o
scrisoare redactat tot din temnit si adresat episcopului Meli-tius de Licopole. S-a pstrat numai traducerea
latin a ei (Migne P.G., 10, 16 si urm.). Ca expeditori Iigureaz pe lng el alti 3 episcopi aIlati pe atunci n
temnit: Hesichius, Pahomie, Teodor (si Fileas).
41. Cazul e relatat si de Lactantiu (Div. inst. V, XI, 10), Socrate (Ist. bis. III, 1) si Sozo-men (Ist. bis.
V, 11). Numele orasului nu e indicat. Unii cred c e vorba de Appameea, altii, de Eumeneia. Eusebiu aminteste
de astIel de martiri ca episcopii Trasea, Gaiu si Alexandru.
42. Pomenirea lui se Iace la 4 oct.
43. Nu cunoastem martiri din Arabia. Poate n FiladelIia. CI. Harnack, Mission., II, 701.
44. Aceeasi situatie; Harnack, ibid., II, 743. 7.
4. Harnack, ibid., II, 689-693.
46. Poate c e vorba de sIntul Varlaam din Antiohia care a ptimit probabil n 304, si a crui ptimire
ne-a artat-o sIntul Ioan Hrisostomul. Ehrhard, o.c, I, 479; 486 etc. Pomenirea lui se Iace azi la 19 nov.;
nainte era la 16 nov.
47. Asa e cazul sIintei Pelaghia a crei pomenire se Iace n 4 mai. Unii socot astIel de ptimiri
asemntoare sinuciderii (Fericitul Augustin, De civ. Dei, I, XXII).
48. Numele acestor mucenite nu ne snt date de Eusebiu. Dup sIntul Ioan Hrisostomul ar Ii vorba de
Domnina, Bernice si Prosdecia, a cror ptimire s-a pstrat n limba siriac dup martirologiul siriac la 20
april, dup cel ieronimian la 1 april. Dup al nostru, la 4 oct.
EUSEBIU DE CEZAREEA

300
copiii n legile credintei, dou Iete tinere deosebit de Irumoase la trup, care acum se
apropiau de Iloarea vrstei. Minati de poIte slbatice Iat de aceste Ipturi, multi au pus
n lucrare toate mijloacele ca s aIle unde le este ascunztoarea. Pn la urm au aIlat c
triau ntre strini. Printr-o viclenie oarecare, ele au Iost chemate napoi, la Antiohia,
unde trebuiau s cad n cursa soldatilor. Vzndu-se pe ea si pe Iiicele ei ntr-o astIel de
situatie, mama le-a expus ntr-o discutie toate primejdiile care le pndesc din partea
oamenilor, iar dintre ele cea mai de nesuIerit era amenintarea necinstirii, Iie chiar si
numai dac ar trebui s aud urechile lor de asa ceva. Cci a-ti da cu voia ta suIletul n
robia diavolului, zise ea, e o Iapt mai rea dect toate chinurile mortii si dect moartea
nssi. Ea le-a dat, deci, s nteleag c nu mai exist dect o singur cale de a ocoli toate
aceste rele, si anume: Iuga la Dumnezeu.
4.Atunci, hotrndu-se toate pentru aceeasi solutie, ele si-au strns Irumos
mbrcmintea n jurul trupului si, odat ajunse n mijlocul strzii, au cerut gardienilor s
se deprteze putin si n clipa urmtoare toate trei se aruncar n Iluviul care curgea pe
alturi
48
.
. Asa si-au luat zilele aceste Iemei.
Dar tot n orasul Antiohia o alt pereche de Iecioare, vrednice ntru totul de
Dumnezeu si cu adevrat surori ntre ele, vestite prin neam, dar si mai strlucite ca Iel de
vietuire, tinere ca vrsta, Irumoase la trup, suIlete bine crescute, evlavioase si de o rvn
nentrecut, nct credeai c n lumea ntreag n-ai mai putea aIla astIel de Iemei, din
porunca slujitorilor demonului au Iost aruncate
4Q
in mare .
Toate acestea s-au petrecut n Antiohia.
6.Altii au ptimit n Pont chinuri care te ngrozesc chiar si numai cnd le auzi:
unora li se strpungeau degetele cu trestii ascutite, pe care li le vrau sub unghii; pentru
altii se topea plumb pe Ioc, iar cnd aceast materie era ncins si Iierbea, era turnat pe
piept si pe spate, arzndu-i astIel toate prtile cu care se mplinesc toate necesittile
corpului omenesc.
7.Si iarsi, altii ndurau Ir mil n stomac si n mdularele, pe care nu se cade
nici s le amintim cu numele, chinuri rusinoase si de nedescris, pe care judectori de
neam ales si cu respect Iat de legi le nscoceau cu mult zel, pre-zenrndu-si astIel
cruzimea ca pe o culme a ntelepciunii; ca si cum ar Ii vrut s cstige premiul pentru
ntrecere, asa se trudeau ei s inventeze mereu alte Ieluri de torturi.
8.Culmea calamittilor s-a nregistrat atunci cnd acesti nelegiuiti, scrbiti si obositi
de multimea uciderilor si a vrsrilor de snge, declarar c de acum nu mai doresc
altceva dect ceea ce poate Ii bun si omenesc pentru toti, de aceea de acum nainte nu ne
vor mai nedreptti nici pe noi.
9.Cci, spuneau ei, nu se cade s pngrim orasele cu sngele concettenilor nostri,
nici s nvinuim de cruzime puterea suprem pe care o detine mpratul, care e
binevoitoare si blinda; de aceea ar trebui s extindem peste toti bineIacerile puterii
mprtesti, care se distinge prin Iilantropie, asa ca nimeni s nu mai Iie pedepsit cu

301
moartea. Dup ei, ncepnd de atunci aceast pedeaps pare s nu mai Ii Iost Iolosit
mpotriva noastr, din pricina Iilantropiei stpnitorilor
0
.
10. In schimb s-a dat porunc s ni se scoat ochii ori s ni se mutileze
vreun picior. Cci pentru ei aceasta nsemna Iilantropie si totodat cea mai
blnd dintre pedepsele luate mpotriva noastr. ncepnd de atunci, ca urmare a acestei
Iilantropii a celor nelegiuiti, era cu totul imposibil s mai arti multimea nenumrat a
celor crora li s-a scos mai nti ochiul drept cu sabia si dup aceea li s-a ars cu Iocul ori
li s-a paralizat piciorul sting cu Iierul nrosit, dup care i osndeau s lucreze n minele
de aram ale trii, unde conta mai putin munca ce trebuiau s-o depun, ct mai ales
maltratarea si chinuirea lor acolo.
11. Cu neputint este si descrierea altor lupte, n care au pierit alti lupttori, care au
rbdat poate mai mult si dect acesti martiri, pentru c Iaptele lor curajoase ntrec orice
cuvnt.
n luptele lor, acesti minunati martiri ai lui Hristos s-au Icut vestiti n ntreaga lume
locuit, uimind, cum era si Iiresc, pe toti martorii prin curajul lor, oIerind n persoana lor
dovezi simtite despre puterea cu adevrat dumne-zeiesc si nespus a Mntuitorului.
Pomenirea lor chiar si numai cu numele ne-ar cere prea mult timp, dac n-ar Ii ceva cu
neputint.
XIII
Conducgtorii bi8ericeyti care au confir2at prin 8ngele lor
autenticitatea credinjei pe care o ve8teau

1.Printre nti stttorii Bisericii, care au ajuns martiri n orasele cele mai
importante, cel dinti pe care ar trebui s-1 nscriem ca martir pe stlpii ridicati n cinstea
sIintilor din mprtia lui Hristos este episcopul cettii Nicomidia, cruia i s-a tiat capul,
Antim
1
.
2.Iar dup acesta , printre martirii din Antiohia si din comunittile din jur a Iost un,
preot nentrecut prin toat viata lui, Lucian, care la Nicomidia, n Iata mpratului, a
propovduit mprtia cereasc a lui Hristos, iar apoi si prin scrieri
2
.
3.Dintre martirii din Fenicia cei mai vestiti ar Ii iubitii de Dumnezeu ntru toate
pstori ai turmelor duhovnicesti ale lui Hristos: Tiranion, episcopul Bisericii din Tyr,
Zenovie
3
, preot al celei din Sidon, si Silvan, episcopul Bisericilor din jurul Emesei
4
.
4.Acesta din urm a ajuns mpreun cu altii s Iie hran a Iiarelor slbatice chiar n

49. H. Delehaye Les origines du culte des Martyres, Bruxelles, 1922, p. 230) pune la ndoial
nssi autenticitatea acestei relatri a lui Eusebiu. Se cunoaste stirea dat de panegiricul sIntului Grigorie de
Nazianz (Orat. XLffl) despre bunicii sIntului Vasile, care au Iost nevoiti s se ascund prin pduri n timpul
persecutiei lui Diocletian. Si sIntul Grigorie de Nyssa vorbeste despre bunicii lor care au mrturisit pe Hristos
n vremea prigoanelor (Jiata Fericitei Macrina, trad.T. Bodogae, Sibiu, 1947, p. 9).
0. Sub aceste expresii trebuie s ntelegem schimbarea de atitudine care preIera de acum exilul, munca
Iortat si mutilarea, n locul persecutiei de exterminare de pn atunci. Numai c aceast schimbare n-a venit
dintr-odat. Despre deportarea n minele de plumb de la Faenon (sudul Palestinei) se va vorbi pe larg ncepnd
cu anul 307 n cartea Martirii din Palestina.
1. Despre ptimirea lui Antim de Nicomidia s-a vorbit aici: VIII, 14, 6.
2. Despre Lucian (311) se va vorbi mai pe larg: IX,VI, 3.
3. Preot si medic. H. Delehaye, Les origines... 196; 22 etc.
4. Despre Silvan, mai jos: IX, VI, 1.
. E curios cum a putut scpa Eusebiu o greseal att de evident: Antiohia nu este port la mare.
EUSEBIU DE CEZAREEA

302
Emesa si a Iost primit n ceata martirilor. Ceilalti doi au adus slav lui Dumnezeu
propovduind cuvntul Lui n cetatea Antiohiei cu o rbdare dus pn la moarte: unul
dintre ei si anume episcopul a Iost aruncat n adnci-mile mrii
, pe cnd cellalt,
Zenovie, un excelent medic, a murit curajos n urma rnilor la coaste care i-au Iost Icute
cu cngi de Iier.
. Printre martirii din Palestina, lui Silvan, episcopul Bisericilor din jurul Gzei
6
, i
s-a tiat capul n minele de aram din Phaeno mpreun cu alti treizeci si nou de martiri.
Tot acolo si-au sIrsit zilele Iiind arsi pe rug episcopii egipteni Pileu si Nil
7
, alturi de
altii.
6. Printre ei trebuie s amintim si marea glorie a comunittii din Cezareea, preotul
PamIil
8
, omul cel mai admirabil dintre toti contemporanii vremii noastre, ale crui
isprvi minunate le vom descrie la timpul potrivit.
7. Dintre cei care si-au aIlat moartea n chip mret n Alexandria si n ntreg
Egiptul precum si n Tebaida, cel dinti ar Ii Petru, episcopul Alexandriei nssi
9
, un
chip de dascl cu adevrat dumnezeiesc al credintei n Hristos, precum si presbiterii cei
mpreun cu el: Faust, Dius, Ammonius, adevrati martiri ai lui Hristos, apoi Fileas,
Isihie, Pahimios si Teodor
60
, episcopi ai Bisericilor egiptene, precum si nenumrati alti
crestini vestiti, care snt pomeniti n comunittile lor, Iiecare cu tara si locul de unde se
trag. Ca s pui n scris luptele pentru credint, asa cum s-au desIsurat ele pe ntreg
pmntul si s istorisesti cu de-amnuntul toate prin cte au trecut nu-i treaba noastr, ci
n primul rnd a celor care au vzut evenimentele cu ochii lor proprii. Ct despre cele la
care am Iost eu nsumi martor, pe acestea le voi Iace cunscute contemporanilor printr-o
alt scriere
61
.
8. In lucrarea de Iat voi aduga la cele spuse si retractarea procedeelor
ntrebuintate mpotriva noastr
62
, precum si tot ceea ce s-a ntmplat de la nceputul
persecutiei, care pot Ii de mult Iolos cititorilor.
9. nainte de a Ii nceput rzboiul mpotriva noastr si n tot timpul ct atitudinea
mpratilor Iat de noi era prieteneasc si pasnic, de ce adnc buntate si prosperitate
nu ne-a socotit vrednici stpnirea roman? Ce cuvinte le-ar putea istorisi? Pe atunci cnd
stpnii supremi ai lumii srbtoreau zece si douzeci de ani de domnie statornic
63
si
plin de pace au putut-o Iace cu serbri, cu jocuri publice, ospete Ioarte pompoase si cu
mari desItri.
10. Puterea lor crestea nainte Ir piedici, zilnic se Iceau progrese mari
pn cnd dintr-odat ei au rupt pacea cu noi si ne-au declarat un rzboi Ir
crutare. Nici nu se mpliniser bine doi ani de cnd s-a pornit persecutia c s-a si petrecut
o adevrat rsturnare n ntreaga mprtie, care a adus o ntoarcere pe dos a tuturor

6. Prznuit la data de 4 mai, episcopul Silvan de Gaza pare a Ii Iost hirotonit n timpul ct a stat n exil
la minele din Phaeno de ctre episcopul Meletie.
7. Mai jos, Mart. Palest., XIII, 3.
8. Mart. Palest., VI.
9. El e socotit ultimul martir: n anul 312.
60. Desprea Fileas si sotii s-a vorbit mai sus nota 40.
61. Adic despre martirii Palestinei.
62. E vorba de naAivoia (retractare sau edict de tolerant), asupra cruia vom reveni.
63. Diocletian a serbat vicennalia n Roma la 20 nov. 303. Maximian Hercule pe ale lui la 1 mai 30,
iar Galeriu si Constantiu Hlor, n 303.

303
treburilor.

11.Un Iel de boal care, nu era de loc un semn bun, a czut pe cel dinti dintre cei
de care am vorbit
64
, si prin ea cugetul lui a dat ntr-un Iel de nebunie, n asa Iel nct cel
care avea rangul al doilea s-a retras n viata particular a cettenilor. Dar acest lucru nici
n-a ajuns s se pun bine n aplicare, cnd ntreg imperiul s-a mprtit n dou prti, lucru
care - pe ct si aduc oamenii aminte - nu s-a mai ntmplat nicicnd
6
.
12.In acest rstimp
66
, nu dup mult vreme mpratul Constantiu, care n decursul
ntregii vieti a avut pentru supusii si cea mai mare ntelegere si bunvoint, iar Iat de
nvttura crestin simtmintele cele mai prietenesti, a lsat n locul su pe propriul su
Iiu Constantin, cu titlul de mprat si august, si astIel dup legea Iirii si-a ncheiat viata.
Constantiu a Iost cel dinti dintre mprati care a Iost pus de contemporani n rndul
zeilor, Iiind cinstit dup moarte cu toate onorurile datorate unui mprat, ntruct Iusese
cel mai bun si mai blnd dintre mprati.
13.El a Iost singurul dintre suveranii din vremea noastr, care, n tot timpul ct a
domnit, s-a Iolosit n chipul cel mai vrednic de puterea imperial. Fiind si altIel deosebit
de prietenos si de binevoitor Iat de oricine, Constantiu n-a luat parte n nici un Iel la
rzboiul care s-a dat mpotriva noastr, ci a grijit chiar ca crestinii aIlati sub ascultarea sa
s nu Iie nedrepttiti si maltratati. El nici n-a distrus locasurile de cult ale Bisericilor
noastre si nici n-a pornit mpotriva noastr cu vreo inovatie (pgubitoare, n.tr.), de aceea
si sIrsitul vietii lui a decurs Iericit si de trei ori binecuvntat cci e singurul care a sIrsit
n scaun n mod pasnic si cu slav, cu un Iiu din sngele lui ca urmas, care s-a distins n
toate prin Ioarte mult ntelepciune si evlavie
67
.
14.Fiul su, Constantin, Iiind ndat proclamat ca mprat absolut si august mai
nti de ctre soldati si apoi de ctre Dumnezeu nsusi, mpratul suprem, s-a dovedit a Ii
un imitator rvnitor al evlaviei paterne Iat de nvttura noastr
68
.
Intre timp, si Liciniu a Iost proclamat mprat si august prin votul comun al
suveranilor.
64. Nu se stie de ce au abdicat la 1 mai 30 Diocletian si Maximian Hercule, desigur nu pentru c ar Ii
nnebunit cel dinti cum zice Eusebiu. n locul lor, noii augusti Galeriu si Constantiu Hlor si-au luat ca cezari:
cel dinti pe Maximin Daja, cellalt pe Sever. Galeriu si-a rezervat Iliricul si Asia Mic, lsnd lui Maximin
celelalte provincii orientale, pe cnd Const. Hlor si-a pstrat Galia si Britania, dnd lui Sever Italia, Spania si
AIrica.
6. Felul cum se exprim Eusebiu aici ne d s ntelegem c, potrivit gndului su, el nu avea initial un
plan s trateze n Istoria sa evenimente ntre anii 303-311; de aceea schimbndu-si planul ne-a lsat s vedem
c aici e vorba de un adaos.
66. Firul ideilor se ntrerupe aici. El se va relua n 1.
67. Constantiu Hlor moare la Eboracum (York) n 2 iulie 306. Fiul su, Constantin, a Iost proclamat de
soldatii si ca august, dar Galeriu nu i-a recunoscut lui Constantin dect titlul de cezar.
EUSEBIU DE CEZAREEA

304
1. Acest lucru a suprat cumplit pe Maximin
69
, care nici pn atunci nu Iusese
ridicat dect pn la gradul de cezar: ca unul care era o Iire cu totul tiranic, el a rpit prin
abuz domnia si s-a Icut de la sine august. In aceast situatie a Iost prins - n timp ce
urzea planuri de a omor pe Constantin - cel despre care s-a spus c a renuntat la tron, dar
care a revenit - asa c a murit de o moarte Ioarte rusinoas. El Iusese primul mprat
cruia i-au Iost nimicite inscriptiile onoriIice, din pricin c a Iost un om cu totul
nelegiuit si ucigas
70
.

XIV
Cu2 8e co2portau duy2anii creytini82ului
1. Fiul su, Maxentiu, care-si nsusise n chip tiranic stpnirea asupra Romei, s-a
preIcut la nceput, ca s plac poporului si ca s-1 linguseasc, spu-nnd c ar Ii si el
crestin, de aceea a poruncit supusilor s opreasc persecutia mpotriva crestinilor
artndu-se pe Iat evlavios ca s par binevoitor si cu mult mai blnd dect naintasii si.
2. Cu toate acestea, Iaptele lui nu s-au dovedit a corespunde ndejdilor aIisate de
el, cci, dedndu-se la toate nelegiuirile, el nu s-a dat napoi de la nici o Iapt murdar
71

si nerusinat, ca unul care svrsea tot Ielul de desIrnri si proIanri. Desprtea pe
brbati de sotiile lor legitime btndu-si joc de ele n chipul cel mai rusinos si apoi le
trimitea din nou la sotii lor. Si n chipul acesta obisnuia s atace nu Iemei de jos si
necunoscute, ci poItele lui obraznice mergeau ndeosebi la cele mai alese Iamilii din
senatul roman
72
.
3. Toti tremurau de Iric naintea lui, popor si dregtori, oameni din lumea mare ca
si cei de jos, cu totii erau stui de aceast tiranie crunt si cu toate c rmneau linistiti si
suportau aceast robie amar, totusi nu se vedea nici o schimbare n brutalitatea
sngeroas a tiranului. ntr-adevr, la cel mai mic pretext el preda pe oameni s Iie
masacrati de gardienii si si ucidea multimi nenumrate de romani n pietele orasului nu
cu lncii si cu alte arme ale scitilor sau ale barbarilor, ci cu cele ale romanilor nsisi.
68.Drept rspuns Iat de proclamarea lui Constantin s-a ridicat Maxentiu, Iiul lui Maxi-mian,
proclamndu-se princeps, iar tatl su (care abdicase nainte) si-a reluat titlul de august. n situatia aceasta,
Sever, titularul pentru titlul de august peste Apus, a pornit mpotriva lui Maximian si a lui Maxentiu, dar e
nvins, asa c de acum titlul de august l revendica Maxentiu, mai ales c se certase cu tatl su. Atunci
intervin cei mari, Diocletian, Maximian si Galeriu, care n 11 nov. 307 aleg pentru Apus ca august pe
Liciniu, silind astIel pe Maximian s abdice pentru a doua oar. Maximin Daja si Constantin rmn numai cu
grad de cezari. Se restabileste astIel pentru scurt timp Tetrarhia. Dintre acestia Galeriu si Maximin au
continuat persecutia crestinilor.
69.n anul 308 Maximin s-a proclamat august, dar Galeriu nu-1 recunoaste nici pe el, nici pe Constantin
dect n anul 310. n haosul acesta, la un moment existau 6 suverani cu titlul de augusti.

70.Maximian se sinucide (ori e ucis) n anul 310.
71.Maxentiu avea purtare imoral si tiranic, probabil si din pricin c practica magia.
72. Jita Constantini, I, 33.
73. Eusebiu, Jita Constantini I, 3-36.
74. Lactantiu, De mort. persecut. XLIII. n acelasi timp, Constantin se aliaz cu Liciniu,
cruia i d n cstorie pe sora lui, Constantia.

30
4. Cte ucideri a Icut ntre senatori cu ghidul de a pune mna pe averile lor, nici nu
se poate socoti, dup cum pentru te miri ce pricini nchipuite, altii si altii si pierdeau
viata.
. Tiranul a pus capt nelegiuirilor prin aceea c s-a dedat magiei. Atunci, n
Irmntrile magice el poruncea uneori s deschid pntecele cte unei Iemei nsrcinate,
alteori cerea s se cerceteze mruntaiele pruncilor nou nscuti si iarsi alteori spintecnd
lei sau svrsind alte astIel de nelegiuiri, ca s cheme pe demoni si s mpiedice rzboiul.
Cci toat ndejdea si-o pusese n aceea c doar-doar ar gsi prin magie semne de
biruint.
6. Nici nu se poate spune cum a putut robi acest om pe supusii si, atta vreme ct a
condus n chip att de tiran treburile Romei. Urmarea a Iost c si hrana necesar a ajuns
att de rar si de greu de aIlat, nct contemporanii nostri nu stiu s Ii trit nicieri asa
lipsuri mari ca la Roma
73
.
7. Tiranul Rsritului, Maximin, a ncheiat n tain prietenie cu cel de la Roma -
doar erau Irati de nelegiuiri - pe care s-a strduit s-o tin ascuns vreme Ioarte
ndelungat
74
. Cnd ns Iapta a Iost dat mai trziu la iveal, pedeapsa cuvenit n-a
ntrziat.
8. Nu te puteai destul mira ct de strnse erau legturile de rudenie si de Irtie ntre
cei doi, cu toate c n rutti si n nelegiuiri tiranul Romei era Iruntas nentrecut. ntr-
adevr, cei dinti dintre vrjitori si magi se bucurau naintea lui de cele mai mari onoruri,
cci era Iricos n cel mai nalt grad si Ioarte superstitios, punnd cel mai mare pret pe o
simpl greseal n legtur cu idolii si cu demonii, Ir invocarea demonilor si a
oracolelor, nendrznind, de pild, s miste nici vrIul unui deget.
9. Asa se explic Iaptul c s-a ngrijit s ne persecute cu mai mult cruzime si mai
adeseori dect nintasii si. A poruncit s se ridice temple n Iiecare oras si s rennoiasc
cu rvn locasurile vechi, prginite din pricina vremii. A asezat slujitori ai idolilor n
Iiecare localitate si n Iiecare oras, iar n Iruntea lor, ca mai mare peste Iiecareeparhie, a
pus pe unul din dregtorii care se distinseser cel mai mult n serviciile avute pn atunci,
dndu-i si o escort de ostasi si de paznici. Tuturor acestor vrjitori le-a dat, desigur ca
unor oameni evlaviosi si prieteni ai zeilor, dregtorii si Ioarte mari privilegii.
10. Pornind de la aceste Iapte, el storcea si chinuia nu numai un singur oras sau un
singur tinut, ci toate trile de sub stpnirea sa, prin ncasri de aur, de argint, de bunuri
nesIrsite sub Iorm de dri grele si de amenzi nedrepte. Despuind pe bogati de averile
strnse de strmosii lor, el druia dintr-o dat lingusitorilor din jurul su comori ntregi si
grmezi de bani.
11. Era dedat att de Ir Iru betiei, nct la ospete cdea ntr-un Iel de criz de
nebunie si-si pierdea ratiunea, iar n stare de betie Iiind, ddea ordine pe care a doua zi,
cnd si revenea, le regreta. Nu lsa pe nimeni s-1 ntreac la betie si la desIruri, Icndu-
se astIel dascl al ruttilor att pentru slujbasii lui, cit si pentru popor. Att de mult a
demoralizat armata, nct prin voluptate si dezordine s-a molesit, iar pe guvernatori si pe
KU8K9l l_K l'K/.AHKKA

generali i-a ncurajat prin Iurturi si lcomie s se poarte Iat de supusii lor cu tiranie ca si
comandantul lor.
1 . Dar de ce s mai amintesc Iaptele urte si rusinoase ale acestui om si de ce s
mai nsir multimea Iemeilor pe care le-a necinstit? Nu se ntmpla s plece n vreun oras
s nu necinsteasc Iemei ori s nu corup Iete tinere.
lA. El svrsea astIel de Iapte Iat de oricine, numai cu crestinii nu i-a mers, cci cei
care se nvtaser s dispretuiasc moartea nu se temeau deloc de o astIel de tiranie.
Oamenii au ajuns s rabde mai bucuros Iocul, sabia, rstignirea, aruncarea la Iiare ori n
adncurile mrii, ciuntirea ori arderea mdularelor, Irigerea pe grtar, orbirea sau
scoaterea ochilor, mutilarea ntregului trup, iar n aIar de acestea nIometarea, munca n
mine si n lanturi, mrturisind prin toate acestea c mai bucuros rabd de dragul credintei
dect s schimbe cinstirea adus lui Dumnezeu cu jertIirea adus idolilor.
14.Ct despre Iemei, odat ntrite de nvttura cuvntului dumnezeiesc, nu stteau
nici ele cu nimic n urma brbatilor, unele ducnd aceleasi lupte eroice ca si brbatii,
cstignd si ele cunun de martir, iar altele care erau luate ca s Iie necinstite si-au dat
viata mai curnd mortii, dect s-si dea trupul necinstei
7
.
1.Singura dintre Iemei care era s Iie necinstit de acest tiran, o crestin Ioarte
vrednic si de mare Iaim din Alexandria
76
, a reusit s nIrng pornirea nepotolit si
nenIrnat a lui Maximin printr-o trie suIleteasc Ioarte curajoas: ea era si Ioarte vestit
prin bunstare, prin nastere si prin educatie, dar pe toate acestea le socotea cu mult n
urma cumptrii; el a rugat-o cu struint s-i cedeze, dar ea a spus c mai curnd vreaÌe
moar. mpratul n-a avut curajul s-o omoare, cci patima cu care o dorea era mai tare
dect mnia lui, asa nct a osndit-o la surghiun si i-a conIiscat toat averea.
( i . Numeroase alte Iemei, care n-au putut nici mcar s aud de amenintarea cu
necinstirea, au suIerit din partea guvernatorilor tinutului tot Ielul de chinuri, de torturi, Iu
urma, yi mouriou. AHUI de Iemei snt vrednice de toat admiratia, dar cu adevrat
minunat yi cea mai de admirat a Iost acea Iemeie din Roma, ntr-adevr cea mai nobil yi
mai nevinovat dintre toate cele care au ncercat s nIrunte pe Maxentiu, tiranul Romei si
tovarsul de Irdelegi al lui Maximin.
17.ntelegnd c cei ce serveau pe tiran cu astIel de plceri se aIl tocmai la ea - si
era crestin si ea, desigur - si auzind c sotul ei, care era preIectul Romei, si-a dat de Iric
consimtmntul s-o prind si s-o duc tiranului, ea a cerut s o lase liber nc vreo cteva
clipe pn se gteste, a intrat n camera ei si, Iiind singur, s-a strpuns cu sabia, murind
imediat si lsnd. celor care voiau s-o corup doar cadavrul ei. Prin aceast Iapt, care
vorbeste mai limpede dect orice grai, a artat tuturor oamenilor de azi si celor care vor
veni dup noi c moartea eroic a crestinilor e singura putere care nu poate Ii nIrnt si
nimicit
77
.
18.Iat ct de mare a Iost n unul si acelasi rstimp potopul ruttilor provocat de
doi tirani, care si-au mprtit ntre ei Rsritul si Apusul. Cutnd s aIle cauza acestor
rele, cine ar sta la ndoial c ea pleac din persecutia por nit mpotriva noastr, mai ales
7. Pasaje cu aproape aceleasi cuvinte ntlnim si n In laudem Constantini, VII, 7, si Jita
Constantini, I, 33-3.
7(~. IluIin o numeste Doroteia.
KU8K9l l_K l'K/.AHKKA

c aceast prbusire nu s-a terminat nainte ca crestinii s Ii primit libertatea credintei
lor?
78
.

XV
Care era n ace8t ti2p de8tinul necreytinilor?

1.De-a lungul celor zece ani ct a durat persecutia
79
comploturile si rzboaiele civile
n-au ncetat deloc. Pe mare nu se putea cltori. Dac sosea de undeva vreun vapor
trebuia s te temi c vei Ii supus la tot Ielul de torturi: coaste strpunse cu tepusi si ploaie
de ntrebri printre tot Ielul de cazne, dac nu cumva cel sosit vine dintr-o tar vrjmas,
pentru ca pn la urm s ajung pedepsit cu rstignirea ori cu arderea pe rug.
2.n aIar de acestea, pretutindeni nu se lucra dect la Iabricarea scuturilor, a
platoselor, gloantelor si a lncilor, la pregtirea altor arme de rzboi, a vaselor si armelor
pentru rzboaie maritime. Pretutindeni nu auzeai dect de
asa ceva si nimeni nu avea alte griji dect s astepte zilnic izbucnirea unui nou rzboi. La
toate acestea se adugau apoi Ioamea si ciuma. La timpul potrivit vom istorisi cele
cuvenite si despre aceste Iapte
80
.

XVI
2bungtgjirea 8ituajiei
1. Aceasta era situatia n tot timpul ct a durat persecutia dar cu ajutorul lui
Dumnezeu ea a ncetat cu totul n cel de al zecelea an, dup ce nc din al optulea an a
nceput a se domoli
81
. ntr-adevr, n clipa cnd harul dumnezeiesc si ceresc si-a artat
bunvointa cea milostiv si iubirea sa pentru noi, utunci mpratii din veacul nostru, adic
tocmai aceia care mai nainte purtaser rzboi mpotriva noastr
82
, si-au schimbat prerile
n mod cu totul surprinztor si si-au revocat edictele cntnd palinodia
83
adic prin niste
programe Ioarte Iavorabile nou si prin ordonante Ioarte blnde, au stins prjolul
persecutiei care se ntinsese Ioarte mult.
2. Nu ceva omenesc a dus la aceast schimbare si nici-cum s-ar putea crede - mila
sau bunvointa mpratilor. Departe de ei asa ceva! Cci zilnic, de la nceput si pn n
vremea noastr, ei nu cutau dect s scorneasc mpotriva noastr tot mai multe si tot mai
mari suIerinte, Iolosind noi metode mereu, sporind chinurile noastre, o dat ntr-un Iel,
alt dat n alt Iel. Dar s-a artat limpede purtarea de grij a Providentei care s-a milostivit
de popor, iar dup aceea urmrind si pe autorul relelor noastre
77. RuIin i d numele SoIronia, Jita Const. I, 28; 34.
78. CI. IX, VIII.
79. Eusebiu socoate cei 10 ani ncepnd de la primul edict de persecutie al lui Diocletian, 24 Iebr. 303,
pn la edictul de la Milan, 313. Dar nu trebuie s uitm c nc n anul 312, cnd Constantin nvinge pe
Maxentiu, noul biruitor comunic lui Maximin Daja c el a acordat liber tate crestinilor, asa cum se va vede din
Istoria... lui Eusebiu, cartea IX. n aIar de aceasta, nc n 311 Galeriu a dat un edict de tolerant, cum reiese
din Ist. bis., a lui Eusebiu, VIII, XVII, 1-2. Mai mult, n Apus n-au persecutat pe crestini nici Constantin Hlor,
nici Iiul su, Constantin, ba nici chiar Maxentiu. De altIel si in restul anilor persecutia u Iost adeseori
ntrerupt.
KWKB9l l _K CK/.ARKKA

3.1-a surprins, adic, o pedeaps rnduit de Dumnezeu, care a nceput n trup si pn
la sIrsit i-a cuprins si suIletul.
4. ntr-adevr, dintr-o dat s-a Iormat tocmai n mijlocul prtilor care nu se pot numi
o ran cu puroi, apoi un abces adnc sub Iorm de Iistul adnc, nct putreziciunea a
ajuns s-i cuprind n chip nevindecabil toate mruntaiele: o multime de viermi misunau
prin rni producnd o duhoare de cadavru, cci n urma necumptrii toat carnea de pe
trupul lui s-a schimbat, nc nainte de mbolnvire, ntr-o grmad de grsime, care a
nceput s putrezeasc si care oIerea celor ce se apropiau o priveliste de nesuIerit si
ngrozitoare
84
.
. Dintre medici, unii erau dezolati c nu puteau suIeri aceast inIectie
peste msur de scrboas, ceilalti, neputinciosi de a aduce vreun ajutor aces-
tei grmezi umIlate, pentru care nu mai aveau nici o ndejde de salvare, au
Iost dati mortii Ir nici o mil.

XVII
Anularea edictelor de per8ecujie
1.Luptnd mpotriva unor astIel de nscociri mpratul a ajuns s-si dea seama de
crimele pe care le-a svrsit mpotriva crestinilor. De aceea revenin-du-si n sine, si-a
recunoscut vina mai nti naintea lui Dumnezeu cel peste toate apoi, chemnd pe cei din
jurul su, a poruncit s nceteze ct mai repede persecutia mpotriva crestinilor, iar pe baza
unui edict si a unei ordonante mprtesti s grbeasc recldirea bisericilor lor n care s
se tin serviciile dumnezeiesti obisnuite si s Iac rugciuni pentru casa mprteasc
8
.
2.De la cuvnt s-a trecut la Iapt, si astIel, n toate orasele au Iost aIisate ordonantele
mprtesti, care cuprindeau retractarea edictelor de persecutie contemporane in acesti
termeni :
3.mpratul cezar Galeriu Valeriu Maximin cel nebiruit, august, pontiIice maxim,
germanic maxim, egiptean maxim, tebaic maxim, sarmatic de cinci ori maxim, persic de
dou ori maxim, carpic de sase ori maxim
87
, armean maxim, med maxim, adiabenic
maxim, mbrcat cu putere de tribun de douzeci de ori, aclamat imperator de
nousprezece ori, consul de opt ori, printe al patriei, proconsul
4.si mpratul cezar Flavius Valerius Constantin, cel pios, Iericit, nebiruit august,
pontiIice suprem, mbrcat cu putere de tribun, aclamat imperator de cinci ori, consul,
printe al patriei, proconsul
88
.
80. Multele rzboaie si calamitti au Iost provocate tocmai de contradictiile interioare care mocneau n
imperiu (F. Lot, La fin du monde antique, Paris 1927, p. si urm).
81. Al optulea an nseamn anii 310-311.
82. Galeriu, mai nti, si Maximin Daja, n al doilea rnd.
83. Au cntat retractarea adic si-au schimbat atitudinea, Au anulat ordinele anterioare n sensul
n care Iolosiser cuvntul naAivtoSia Clement Alex. (Protrept. 7); Origen (C. Cels., VIII, 63, 3), Atanasie
(Hist. Arian. 27) si cum l conIirm chiar istoricul Filostorgiu (Ist. bis. 2, 1), cu reIerire direct la Eusebiu:
Retractarea lui Eusebiu.
84. De vita Const. I, LVII, 2; Lactantiu, De mort. persecut., XXXIII.
KWKB9l l _K CK/.ARKKA

6. ntre alte ornduiri pe care le-am dat pentru Iolosul si binele popoare-
lor, am hotrt mai nti ca totul s Iie ndreptat potrivit vechilor legi si asez-
mintelor publice ale romanilor, iar crestinii care au prsit religia strmosilor
lor s poat mbrtisa preri mai bune
89
.
7.Dar dup o anumit socoteal ei au Iost cuprinsi de o mndrie att de
ncptnat
90
, nct n-au mai urmat ceea ce Iusese hotrt de cei de alt dat si, n loc de
ceea ce nsisi printii lor le statorniciser mai nti, ei si-au Icut legile lor proprii, dup
cugetul lor si cum le ntelege Iiecare, asa nct tineau de acum legile lor proprii si s-au
strns laolalt ici si colo multimi pestrite de oameni.
8.Din aceast cauz la edictul pe care l-am publicat ca s se rentoarc la
rnduielile stabilite de strmosi, Ioarte multi au Iost biruiti de amenintrile primejdiei, dar
Ioarte multi au Iost tulburati si au suIerit tot Ielul de chinuri, Iiind omorti n diIerite
Ieluri.
9.Iar ntruct cei mai multi au rmas n aceeasi nebunie
91
, ne-am dat seama c nu
aducem cinstea cuvenit nici zeilor ceresti si nici Dumnezeului crestinilor. De aceea,
tinnd seam de Iilantropia noastr si de obiceiul statornic potrivit crora ne-am obisnuit
s acordm iertare tuturor oamenilor, ne-am gndit c ar trebui s ntindem ct mai repede
iertarea noastr chiar si n cazul de Iat pentru ca iarsi s Iie ngduit s existe crestini si
s-si cldeasc din nou casele n care si tineau adunrile
92
, numai s nu svrseasc
nimic potrivnic ordinii publice. Printr-un rescript special vom ncunostinta pe judectori
la ce vor trebui s Iie atenti
93
.

10.In schimb, n urma iertrii ce le-am acordat, ei vor Ii datori s se roage lui
Dumnezeu pentru noi n tot chipul, treburile publice s se desIsoare n bun rnduiala si
s poat si ei tri Ir s Iie tulburati n cminurile lor
94
.
11.Prezentul edict a Iost tradus din limba latin n cea greceasc, asa cum am
putut, si acesta era textul lui.
E vremea acum s ne ndreptm privirea asupra evenimentelor urmtoare.

XVIII
Adao8
95

8. De vita Constantini, I, LVII.
86. Textul original al edictului lui Galeriu (aIar de semntura proprie) ni 1-a pstrat Lactantiu: De
mort. persecut. XXXIV. Publicarea lui s-a Icut la 30 april. 311. Dup cteva zile (n mai 311) Galeriu
nchidea ochii, de aceea edictul pare a Ii Iost redactat anterior, de Constantin si de Liciniu, spre a pregti
restabilirea deplin a tolerantei n ntreg imperiul. Eusebiu d si el traducerea greac a edictului, dar n decursul
vremii el a suIerit o serie de schimbri de expresii.
87. Populatie dacic ntre Dunre si Carpati.
88. Numele si titlurile lui Liciniu Iigureaz n primele editii ale Istoriei lui Eusebiu, dar n cele
urmtoare rt-au mai aprut. Maximin Daja si-a dat consimtmntul cu greu, cum se va vedea din cartea a X.
89. In text, apeoiq.
EUSEBIU DE CEZAREEA

310
1. ncolo, autorul acestui edict, dup o astIel de mrturisire, repede a si Iost usurat
de suIerinte - desigur nu pentru mult vreme - si a murit. Despre el se spune c a Iost
primul vinovat de acele groaznice persecutii si c mult vreme nainte de a intru in
uctiunc si ccilulti impruti, u silit pe crestinii din rndurile armatei si mai ales pe cei din
pulului lui, s prseasc credinta crestin, lipsind pe unii de gradele lor militare, iar pe
ceilalti tratndu-i ntr-un mod rusinos si amenintnd pe unii chiar cu moartea. n sIrsit, el
a Iost acela care a ndemnat la persecutie general pe ceilalti colegi de la tronul mpr-
tesc. Nici sIrsitul acestor oameni nu se cade s Iie trecut cu vederea.

2. Patru mprati si-au mprtit ntre ei puterea suprem. Cei care aveau primul rang
dup vechime si dup onoare, nainte de a se Ii scurs doi ani de persecutie, abdicar de la
tron, cum am spus-o mai nainte'"' si trir restul vietii ca simpli particulari. Iat n ce
chip s-au sIrsit cu ei.
3. Cel care Iusese nvrednicit de primul loc, dup onoare si dup vrsta, a Iost
mistuit de o boal ndelungat si Ioarte dureroas'
7
, pe cnd cellalt, care urmase dup el,
si-a pierdut viata sugrumndu-se dup cum i-ar Ii proIetit un demon, ca urmare a
nenumratelor crime pe care ndrznise s le comit
i)
.
4. Dintre ceilalti doi, care veneau dup ei, cel care detinea ultimul loc, adic tocmai
acela despre care am aIirmat c ar Ii Iost initiatorul ntregii perse cutii, a ndurat chinurile
pe care le-am amintit. n schimb, cellalt, care era naintea lui, minunatul si preablndul
mprat Constantiu, dup ce si-a ncheiat asa cum se cuvine unui mprat timpul de
domnie, artndu-se Ioarte primitor si Ioarte binevoitor pentru toti - cci ntr-adevr a
rmas strin de lupta care s a dus mpotriva noastr, a Ierit pe supusii care se nchinau
lui Dumnezeu de nedreptti si de asupriri, nu a distrus biserici" si nu a urzit nimic ru
mpotriva noastr - drept rsplat a avut parte de un sIrsit cu adevrat Iericit si de trei ori
binecuvntat, lsnd el nsusi mprtia, atunci cnd a murit n liniste si n mrire, Iiului
su adevrat, urmasul su legitim la tron, suIlet cu totul ntelept si prea evlavios.
. Acesta a si Iost ndat proclamat de ctre ostasi mprat si august si s-a artat
imitator al evlaviei paterne Iat de nvttura noastr
100
. Acesta a Iost, asadar, sIrsitul
celor patru suverani de care am vorbit mai nainte si care a venit pentru Iiecare din ei la
timp diIerit
101
.
6. Dintre ei numai unul singur, pe care adineaori l-am amintit, a Icut cunoscut, n
ntelegere cu cei primiti mai apoi la conducere, mrturisirea pe care am citat-o mai
nainte, comuniendu-o tuturora prin textul scris pe care l-am adaos aici.
90. n text, -nXeovs`ta.
91. Airovota.
92. Textul original e mai sobru: ut denuo sint christiani et conciliabula sua conponant ( ca de acum
nainte s aib voie s existe si crestini si s-si Iormeze adunrile proprii); Eusebiu adaug: reconstruiri de
biserici.
93. Nu e probabil s se Ii comunicat acest aliniat.
94. Deci acest edict de tolerant sau palinodia nu era o recunoastere pocit a unui pctos, cum ar Ii
meritat-o crestinismul (Lietzmann, o.c. p. 7), ci un simplu calcul politic. Dar totusi, crestinii au rsuIlat
usurati.
9. Acest adaos Iigureaz numai n unele manuscrise ale Istoriei.
96. Diocletian si Maximian. CI. Lactantiu, De mort. persec, XVII.
97. E vorba de Diocletian. CI. Lactantiu, De mort. persec., XVII.
98. Maximian, Lactantiu, ibid., XXVIII-XXX.
99. Exagerat; au existat si n sectorul condus de Const. Hlor biserici drmate.

100. A se vedea mai sus: VIII, XIII, 12-14.
101. Diocletian a bolit ndelung. A murit abia in anul 316. Constantiu Hlor s-a dus cel din tii (306).
Dup el a murit Maximian (310), iar Galeriu, in 311.

CARTEA A NOUA

I
De8pre fal8a de8tindere
1.Continutul retractrii poruncilor mprtesti amintite mai sus a Iost aIisat
pretutindeni n Asia si n tinuturile nvecinate. Pe vremea cnd aveau loc aceste lucruri,
Maximin, tiranul Orientului
1
, omul cel mai nelegiuit si dusmanul cel mai nversunat al
credintei n Dumnezeul cel peste toate nu se mpca deloc cu aceste documente. De aceea,
n locul edictului amintit el a poruncit prin grai viu dregtorilor supusi ascultrii sale ca s
nceteze persecutia mpotriva noastr. ntruct ns nu putea s se mpotriveasc n alt chip
ordinului dat de superiorii si, el a tinut ascuns actul respectiv si si-a dat silinta ca n tinu-
turile sale s nu se publice acel edict, poruncind dimpotriv prin ordin verbal dregtorilor
si s nceteze persecutia mpotriva noastr. Dar acestia si comunicar unul altuia
continutul acestei invitri.
2.AstIel, Sabin, care avea gradul cel mai nalt ntre ei
2
, a comunicat guvernatorilor
tuturor celorlalte tinuturi dispozitia mprteasc printr-o epistol scris n latineste si al
crei text n traducere sun n chipul urmtor
3
: Majesttile lor mai marii nostri si prea
strlucitii nostri mprati
4
au
3.hotrt nc de mai de mult cu cea mai statornic si sInt struint s ndrepteze
cugetele tuturor oamenilor spre drumul cinstit si drept al vietii, pentru ca chiar si cei care
preau c urmeaz unor obiceiuri strine de cele ale romanilor s se poat nchina n chip
cuviincios zeilor nemuritori.
4.Dar ncptnarea unora si ngustimea de cuget a anumitor oameni s-a abtut att
de departe nct n-au putut Ii scosi din ideile lor nici prin tlmcirea corect a poruncii
date si nici s se team de pedepsele la care se expun.
. ntruct, totusi, n Ielul acesta multi s-au expus ei nsisi primejdiei, pe temeiul
1. Dup cum s-a vzut din cele de mai sus (nota 88), Maximin Daja nu a semnat edictul din
,11 1. El urma s-o Iac ntr-un mod deosebit de ceilalti.
2. Sabin pare s Ii detinut demnitatea de preIect al pretoriului pe lng Maximin.
H. RuIin crede c prin aceast dispozitie mprteasc trebuie nteles edictul lui Galeriu, ceea ce nu e
adevrat. Dispozitia nu s-a pstrat n toate variantele manuscrise ale Istoriei lui Eusebiu, ci numai n cele
numerotate de Schwartz cu siglele A.T.E.R., adic primele 4 din cele 10 pe care le Ioloseste la editia critic.
Faptul c se pomenesc n ea cuvinte mai blnde (c prin nici un mijloc nu s-a reusit s ntoarne pe crestini de la
cultul lor), 1-a indus n eroare pe Eusebiu. El nu va Ii cunoscut de la nceput edictul lui Galeriu.
4. Se Iace aluzie la edictul zis al lui Galeriu.
. Curatorii oraselor erau un Iel de inspectori Iinanciari.
6. Magistrati superiori numiti asa mai ales n Orient. Ei aveau grade militare.
7. In text raryoi din latinescul pagus, avnd n Irunte magistrati sau preIecti.
8. Aluzie probabil la un edict anterior prin care se ordonase persecutia.
9. // Cor., 4, 6.
10. Reiese de aici c au Iost si ntre crestini destui care, dac nu au apostaziat, totusi au trecut prin probe
grele.

bunttii Iiresti a cugetului, majesttile lor, stpnii nostri, prea puternicii mprati au
gsit de bine c e strin de hotrrea lor proprie si preasInt s arunce pe oameni pentru
un astIel de motiv ntr-o primejdie att de mare, de aceea au hotrt s scrie Lumintiei
Tale, prin mijlocirea smereniei mele, ca dac vreunul dintre crestini a gsit de bine s
urmeze credinta propriului su popor, tu ai datoria s-1 Ieresti de suprri si de primejdii
si pe nici unul dintre ei s nu-1 mai socotesti vrednic de pedeaps pentru astIel de motive.
Cci de mult vreme s-a stabilit c ei nu pot Ii convinsi pe alt cale s se lase de prerile
lor att de ncptnate.
6. De aceea s scrii, Lumintia Ta, curatorilor
, strategilor
6
si mai marilor Iiecrui
trg
7
s stie c, de acum nainte, nu mai au voie s pun n discutie acest edict (privitor la
crestini, n. tr.
s
) Iat de cele de mai sus pentru Iiecare eparhie....
7. Creznd c hotrrea comunicat lor prin aceast epistol era adevrat, ei au
popularizat-o prin scrisori adresate curatorilor, strategilor si dregtorilor de la tar. Si n
acest sens ei nu s-au multumit s execute aceste porunci doar prin scrisori si prin multe
alte documente, ci, ca s mplineasc mai bine dorinta mprteasc, ei au pus n libertate
pe toti cei care mai rmseser nchisi n temnit din pricina credintei lor n Dumnezeu,
dup cum au eliberat si pe cei care Iuseser pedepsiti s munceasc n mine. Aceasta
pentru c se gndeau c asa-i place cu adevrat mpratului. Dar ei se nselau.
8. Pe cnd decurgeau astIel lucrurile , dintr-odat, asa cum iese o lumin
strlucitoare din ntunericul noptii
9
, n Iiecare oras au putut Ii vzute biserici pline,
numeroase adunri cu multime de participanti si mai ales obisnuitele slujbe bisericesti.
Nu mic era si mirarea necredinciosilor pgni n Iata acestei schimbri mari si
neasteptate a lucrurilor, exclamnd: mare si singur cu adevrat sInt este Dumnezeul
crestinilor!
9. Ca unii care suportaser cu credinciosie si curaj lupta persecutiilor (crestinii) si
regseau din nou ndrzneala n Iata tuturora. n schimb, cei care se mbolnviser
suIleteste si care si pierduser nainte tria de cuget se grbeau acum si ei voiosi dup
rensntosire, rugind pe cei ce rmseser tari si cernd o mn de ajutor ca si lor s le Iie
Domnul milostiv
10
.
10.De asemenea, alesii lupttori pentru credint eliberati de aspra suIerint a
minelor se ntorceau si ei voiosi si mndri la casele lor, trecnd prin toate orasele, plini de
o Iericire de nedescris si de o ncredere greu de exprimat prin cuvinte.
11.Pe marile drumuri si prin pietele publice cete numeroase de mrturisitori si
continuau drumul ludnd pe Dumnezeu n cntece si psalmi, pentru c cei care puteau Ii
vzuti nainte pusi la chinuri crude si alungati din patria lor, puteau Ii vzuti acum cu
Ietele surztoare si veseli regsindu-si cminurile lor. Asa se explic de ce chiar cei care
strigau mai nainte mpotriva noastr, acum se bucurau si ei mpreun cu noi de ceea ce s-
a ntmplat, vznd aceast priveliste neasteptat
11
.
II
Schi2barea ce a ur2at

Dar ca unul care ura binele si care nu putea vedea pe oamenii buni, tiranul acesta nu
putea rbda asa ceva. n calitatea lui de stpn, cum am zis, peste tinuturile orientale, el n-
a ngduit s se aplice nici sase luni ceea ce se hot-rse, de aceea a uneltit ct a putut ca
s strice pacea
12
. Mai nti a ncercat, sub un pretext oarecare, s ne mpiedice s ne mai
ntrunim n cimitire
13
. Dup aceea a pus la cale s se trimit mpotriva noastr o delegatie
din care Iceau parte niste oameni ri: el attase adic pe cettenii din Antiohia s-i cear
ca un Iavor mprtesc s nu se mai ngduie pe viitor nici unui crestin s mai locuiasc n
acest oras! Si a intervenit ca acest lucru s-1 cear si altii. Cpetenia uneltirii acesteia era
antiohianul Teotecnos, un sarlatan crud si nclinat spre vrjitorie, om cu totul strin de
semniIicatia numelui lui
14
. Se pare c el era conductorul Iinantelor orasului.

III
De8pre idolul ridicat recent n Antiohia
Mult s-a rzboit cu noi acest om, care a ntrebuintat cu rvn toate mijloacele ca s
alunge din oras pe ai nostri, ca si cum ei ar Ii niste tlhari nelegiuiti pe care-i scotocesti
prin ascunztoare. Prin calomnie si nvinuiri, el a nscocit tot Ielul de procedee mpotriva
noastr, Icndu-se pn la urm vinovat si de moartea Ioarte multora. n cele din urm a
ridicat un idol dedicat lui Jupiter Filios
1
, n cinstea cruia a nscocit diIerite procedee de
magie si de vrjitorie, n care scop a scornit ceremonii si initieri nelegiuite, iar ca adaos a
inventat un soi de puriIicri dezgusttoare. Ca s-i mreasc Iaima, el lega noul idol si de
persoana mpratului, n care scop a rnduit si niste prooroci mincinosi. Iar prin lingusiri
care-i plceau mpratului, el atta pe demoni mpotriva crestinilor, spunnd c Dumnezeu
nsusi ar porunci s Iie alungati crestinii dincolo de zidurile orasului si de tinuturile
nconjurtoare pe motiv c ei ar Ii oameni periculosi.
IV
Unele plngeri adre8ate 2potriva creytinilor
11.VIII, XIV, 7; IX, I, 1.
12.Pe bun dreptate aIirm G. Bardy Eusebe, III, p. 47) c Maximian nu va Ii asteptat pn Ia Iinea
anului 312 ca s trimit prin Sabinus dispozitia de care am vorbit mai sus. Ci auzind c Galeriu a murit n
mai 311 el va Ii actionat rapid ocupnd provinciile Asiei si Bitiniei (care Iuseser ale lui Galeriu), ntelegndu-se
cu Liciniu ca s-i rmn tinuturile la vest de BosIor. In situatia aceasta, data expeditiei lui Maximian va Ii Iost
prin nov. 311. Imediat a si nceput persecutarea crestinilor.
13.Chipurile, din motive de moralitate public.
14.Teoteknos copilul lui Dumnezeu.

1. Dup ce i-a reusit aceasta lui Teotecnos, toti ceilalti slujbasi care se aIlau sub
aceeasi stpnire au nceput s se strduiasc n aceeasi directie. Cci guvernatorii
tinuturilor au bgat de seam c acest lucru era pe placul mpratului si astIel comunicar
celor din subordinea lor s Iac si ei la Iel
16
.
2. Cnd tiranul a aprobat si decretele guvernatorilor, atunci s-a aprins din nou Ilacra
persecutiei mpotriva noastr. n toate orasele erau rnduiti de ctre Maximin nsusi (cu
gradul de preoti ai idolilor, iar peste ei si unii mari-preoti) cei care se distinseser nainte
ca dregtori ai oraselor si care se remarcaser ca atare n serviciile lor. Acesti dregtori
dovedeau mare rvn n mplinirea slujbelor nchinate idolilor
17
.
3. Ciudata superstitie care a pus stpnire pe mprat mna, ca s o spunem pe scurt,
pe toti cei care se lsau ispititi de ea, cunductori si asculttori, s Iac orice mpotriva
noastr numai s cstige bunvointa lui. Pentru bineIacerile pe care ndjduiau c le vor
primi, ei i artau aceast mare Iavoare de a cere chiar si moartea noastr si s scorneasc
Iat de noi mereu alte si alte nedreptti.
V
De8pre unele 2e2orii 8au acte ng8cocite
1.Plsmuind atunci scrierea asa numit Acte ale lui Pilat ndreptate mpotriva
Mntuitorului
18
, pline de toat blasIemia mpotriva lui Hristos, ei au expediat-o cu
aprobarea autorittilor n toate trile supuse ascultrii lui, iar prin programe speciale ei
recomandau ca pretutindeni, att la tar ct si la oras, ele s Iie aIisate spre a Ii vzute de
toti, iar directorii de scoli s aib grij s le pun la ndemna copiilor ca manual de
nvttur, cerndu-le s le nvete pe de rost.
2.n timp ce poruncile au Iost duse la mplinire asa cum am vzut, altcineva, un
comandant militar, cruia romanii i spun dux
19
, a poruncit s Iie arestate n Damascul
Feniciei
20
cteva Iemei de moravuri usoare, pe care le-a luat dintr-un local public
amenintndu-le c vor Ii supuse la chinuri, Iortndu-le s declare n scris c nainte ele
Iuseser crestine si c vzuser la crestini Iapte rusinoase, cci ei svrsesc Irdelegi
chiar si n biserici
21
. El le-a mai poruncit s declare tot ce voia el spre a calomnia credinta
noastr. A transcris apoi si n Acte vorbele lor, comunicndu-le mpratului, si acesta a
poruncit s publice si aceast scriere n tot locul si n toate orasele.
VI
1.Deci un Iel de Iupiter, patronul prieteniei, cam n genul n care a Iost si cel din DaIhe, cartierul
cunoscut al Antiohiei, despre care ne vorbesc Iulian Apostatul si mai trziu sIntul Ioan Hrisostom n predica
despre SIntul Vavila. Episodul privitor la Teoteknos a Iost introdus de Eusebiu mai trziu, cum reiese din
Iaptul c n unele variante manuscrise el nu este amintit.
16.n 1892, a Iost descoperit pe o inscriptie din Lidia (vestul Asiei Mici n localitatea Ari-canda) textul
unei astIel de petitii trimise augustilor mprati Maximin si Liciniu, din partea provinciilor Licia si PamIilia,
n care cerea s se suprime cultul odios al crestinilor, care s si Iie alungati din orase. Textul ei a Iost editat de
H. Gregoire n Inscriptions chretiennes dAsie Mineure, Paris 1922, pag. 9.
17.A se vedea cele spuse mai nainte, VIII, XIV, 9.
K98K99ll 1_K CK/.ARKKA

31
De8pre 2artirii din vre2ea aceea
1. Dar nu peste mult timp acest militar si-a Icut-o cu mna sa si astIel si-a primit
pedeapsa pentru rutatea lui. Pe noi ns din nou ne-au lovit surghiunul si grelele
persecutii, precum si ngrozitoarele msuri luate mpotriva noastr de guvernatorii din
toate tinuturile, asa nct unii din cei care si cstigaser mare Iaim n propovduirea
cuvntului dumnezeiesc erau ridicati Ir mil si osnditi la moarte. Trei dintre acestia, din
orasul Emesa n Fenicia, din pricin c s-au declarat crestini au Iost dati s Iie aruncati la
Iiare. Unul dintre ei, cu numele Silvan
22
, era episcop Ioarte naintat n vrsta, cci detinuse
acest serviciu vreme de patruzeci de ani mpliniti.
2.Tot n aceeasi vreme condusese si Petru n chip strlucit comunitatea din
Alexandria, ajungnd n urma vietii sale virtuoase si a cunoasterii adnci a SIintelor
Scripturi o mare podoab a episcopilor, cnd, Ir nici un motiv si cu totul pe neasteptate,
a Iost arestat si Ir s Ii Iost judecat i s-a tiat capul probabil n urma unui ordin dat de
mpratul Maximin. Deodat cu el au mai ndurat aceeasi moarte si multi alti episcopi din
Egipt
23
.
3.Tot astIel si Lucian, presbiter al comunittii din Antiohia, un brbat minunat n
toate privintele, dar mai ales prin aspra lui vietuire si cunoasterea adnc a SIintelor
Scripturi, a Iost dus n orasul Nicomidia, unde petrecea atunci mpratul si, dup ce a
aprat n Iata lui nvttura pe care o mrturisea, a Iost aruncat n nchisoare si omort
24
.
4.Attea suIerinte ne-a adus ntr-un rstimp att de scurt acest dusman al binelui,
care a Iost Maximin, nct persecutia pe care el a provocat-o a Iost mult mai crunt dect
cea dinainte.
VII
De8pre un edict 2potriva noa8trg
afiyat pe un 8tlp
1.In mijlocul oraselor, gravate pe un stlp de aram, cum nu se mai ntm-plase pn
atunci, asa se aIisau plngerile naintate mpotriva noastr, precum si rescriptele
cuprinznd ordinele mprtesti respective. In scoli copiii purtau zilnic n gur numele lui
Iisus, al lui Pilat si asa numitele Acte plsmuite n scop de batjocur.
2.Aici socot c ar trebui s reproduc tocmai acest edict al lui Maximin, aIisat pe
unul din stlpi, pentru ca s Iie pus alturi de ludroasa si ngmIata arogant a acestei
18. Eusebiu este singurul, mai bine zis primul care aIirm c statul roman a intervenit oIi-
cial s se introduc un nvtmnt anticrestin, n care scop s-a prelucrat (potrivit celor spuse mai
sus, I, IX, 4) pretinsul raport Icut de Irod mpratului Tiberiu, despre care Ioarte de timpu-
riu au scris si sIntul Iustin (Prima Apologie XXXV, XXXVIII), Tertulian (Apologeticum XXI) si
Actele apocrife ale lui Petru i Pavel.
19. Dux (OTPOCTOTOS&!IK) era cpetenia militar a unei provincii.
20.nc Diocletian a mprtit n dou Fenicia: cea maritim si cea de lng Liban cu capitala Emesa.
Damascul era centru comercial n cea de a doua. A se vedea harta n Heussi-Mulert: Atlas :ur
Kirchengeschichte, ed. II, Tiibingen 1919, harta I.
21.Expresii Iolosite de Eusebiu pentru locasul de cult (biserica): xupuxxovv IX,V, 2; IX, X, 10;
OaotAeujv; vewc, oxov irpoaEuxTf,piov xa~A.ov: V, XVI, 4. Uneori se transIorma n biseric un vechi locas al
idolilor.
22.Cronologic, martirii amintiti acolo nu apartineau epocii respective, ci celei descrise acum.
K98K99ll 1_K CK/.ARKKA

316
vrjmsii pe care el o arta mpotriva lui Dumnezeu, sInta, neadormita dreptate a lui
Dumnezeu, cu care judec si pedepseste El pe cei necredinciosi si cu care urgiseste orice
pcat. mpins de aceast ur, (mpratul) s-a grbit s compun el nsusi ordonanta
privitoare la crestini si redactarea ei sub Iorm de lege scris.
3.Copia dup traducerea rescriptului, dat drept rspuns la plngerile adresate
mpotriva noastr, asa cum a Iost aIisat pe un stlp din Tir
2
:
Iat c n sIrsit, srmana ndrzneal a cugetului omenesc a prins puteri scuturnd
si mprstiind ntunecimea si negurile rtcirii, care mai nainte
tineau amortite simtmintele oamenilor nu att nelegiuiti, ct mai ales nenorociti din
pricin c erau nvluiti n umbra primejdioas a nestiintei. Acum ei si-au dat seama c
Pronia bineIctoare a zeilor nemuritori este cea care guve-neaz si sustine lumea.

4.E un lucru de necrezut s spui ct de mbucurtor, ct de dorit si de plcut este
pentru noi s vedem c prin aceasta ati dat dovad puternic despre simtmintele voastre
pline de evlavie. Se stia si pn acum de toat lumea ce atentie si ce mare cinste dati voi
zeilor nemuritori. Credinta n ei nu se arat prin vorbe, Ir nteles, ci printr-un sir
nentrerupt de Iapte vrednice.
.De aceea poate Ii numit orasul vostru pe bun dreptate sediul si slasul zeilor
nemuritori, n orice caz dovezi numeroase arat c el nIloreste datorit petrecerii la voi
a zeilor ceresti
26
.
6.Si iat c acum, cnd orasul vostru neglijeaz ceea ce ar Ii trebuit s pun la
inim, dispretuind rugciunile pentru binele lui propriu - atunci cnd el a nteles din nou
c aderentii acelei blestemate nebunii au nceput din nou s se nmulteasc si s-si
renceap activitatea care seamn cu un rug nealimentat si amortit, dar ale crui Ilcri
rensuIletite se nalt ntr-o vlvtaie puternic - s-a reIugiat ndat spre credinciosia
noastr ca spre o metropol a tuturor religiilor si Ir nici o ntrziere a cerut vindecare si
ajutor.
7.E lucru sigur c aceast idee salvatoare v-a Iost inspirat de zei pe urma credintei
si evlaviei voastre. Cci de bun seam c supremul si preamarele nostru Jupiter, care
patroneaz vestitul vostru oras
27
, care Iereste de orice ru si stricciune pe zeii vostri
printesti, Iemeile, copiii, cminele si casele voastre, el a Iost cel ce a sdit n inimile
voastre aceast voint si v-a artat si v-a Icut cunoscut ce lucru sInt, Irumos si salvator
este s te apropii cu respectul cuvenit de cultul si de ceremoniile sIinte ale zeilor
nemuritori.
8.Cci cine e att de nebun si att de tar de minte s nu vad c binevoitoarei

23. SIntul Petru de Alexandria e socotit ca ultimul martir, anul 312.
24. VIII, XIII, 2.
2. Acest document e un rspuns mieros dat de mpratul Maximin locuitorilor orasului Tir, care,
asemenea celor din Aricanda, i-au cerut s ndeprteze pe crestini din orase. Originalul actului a Iost redactat
latineste, iar Eusebiu l-a tradus n greceste cu oarecari stngcii. Cnd redacta pentru prima oar cartea a IX-a a
Istoriei sale, Eusebiu nu cunostea acest rescript.
26. E7ti6nu,ta euv petrecerea zeilor ntr-un oras ca Tirul va Ii sunat destul de gunos n
constiinta locuitorilor lui. Care zei? Cei Ienicieni? Cei grecesti adusi de cuceririle lui Alexandru cel Mare ori
cei romani? Un comentator crestin crede c n acele momente hotritoare pgnismul va Ii trebuit s cheme mai
multi zei din cer ca s mai poat adormi nencrederea oamenilor Iat de credinta desart a politeismului pgn.
(P. BatiIIol, La paix constantinienne, Paris, 1914, p. 208-209).
27. nceputul veacului IV adusese n constiinta multimilor ideea unui zeu suprem, a unui Sol invictus
(soare nebiruit) cruia i s-au nchinat multe inscriptii si temple si de care se va resimti nsusi Constantin cel
Mare, dar toate acestea erau n agonie de acum.
ISTORIA BISERICEASCf, CARTEA A NOUA

317
purtri de grij a zeilor i datorm Iaptul c nici pmntul nu uit s dea rod semintelor
ncredintate lui si nici pe plugar nu-1 las prad ndejdii nseltoare, c Irica de un rzboi
nelegiuit nu vine Ir mpotrivire pe pmnt, c si atunci cnd temperatura vzduhului se
urc peste msur, totusi trupurile nu se inIecteaz si nu se mbolnvesc de moarte, c
nici marea, chiar dac e biciuit de Iurtuni nct valurile se ridic ameninttoare, totusi
nu-si iese din matc, nici uraganele neasteptate nu duc pn la urm la distrugeri totale,
tot asa nici pmntul, doica si mama tuturora, s nu se zguduie pn n adncurile lui
pierzndu-si temeliile ntr-un cutremur universal si nici muntii care stau ngrmditi pe el
nu snt nghititi de hurile prpstiilor. Oricine stie c astIel de rele si altele poate si mai
mari ne-au ncercat adeseori
28
.
9. Ori toate acestea ni s-au ntmplat numai din pricina primejdioasei
rtciri si desartei nebunii a acestor oameni nelegiuiti atunci cnd rtcirea s-a
nmultit n suIletele lor si a acoperit, ca s zicem asa, cu rusinile ei toate tinutu-
rile lumii.
10. Dup alte cteva pasaje continu asa:
S priveasc numai semnturile de pe ntinsele cmpii: secerisurile snt
nIloritoare, spicele se unduiesc, livezile dup o ploaie bineIctoare snt presrate cu
plante si cu Ilori, vzduhul e iarsi calm
29
si blnd.

11.Toate s se bucure de Iaptul c datorit piettii noastre, cinstei si ceremoniilor
sIinte aduse zeilor Iorta atotputernicului si vijeliosului Marte a Iost mblnzit si c,
bucurndu-se de aceast pace senin, ei pot s Iie toti Iericiti!
30
Si chiar si cei care odat
ndreptati de aceast oarb rtcire si-au revenit la cugetri mai drepte si mai Irumoase,
s se bucure si ei pentru ca, odat salvati ca dintr-o Iurtun neasteptat si dintr-o boal
grea, s guste din nou din bucuria dulce de a tri de acum nainte Iericiti!
12.n schimb, pe cei care vor mai rmne n blestemata lor nebunie s-i alungati si
s-i ndeprtati de orasul vostru si de mprejurimile lui, asa dup cum mi-ati cerut-o,
pentru ca, drept rspltire pentru ludabila voastr rvn, orasul vostru s Iie Ierit de orice
pat si nelegiuire si dup propria voastr dorint s se dedice ceremoniilor sIinte ale
zeilor nemuritori cu veneratia care li se cuvine.
13.Iar ca s stiti ct plcere mi-a Icut cererea voastr, pe lng cererile voastre si
n aIar de insistentele voastre si ca s ntelegeti ct de mult doreste suIletul meu
bineIacerea, iat acordm Lumintiei voastre pentru devotatele tale simtminte un har
att de mare dup ct l veti dori.
14.Fie ca si de acum nainte s lucrati tot asa si s primiti aceeasi Iavoare, pe care o
veti primi Ir ntrziere. Aceast Iavoare dat orasului vostru va aduce pentru toate
veacurile o dovad despre devotamentul vostru scump Iat de zeii cei nemuritori si va
arta Iiilor vostri si urmasilor vostri c ati primit prin bunvointa noastr rsplti drepte,
potrivit vederilor care ndrum gn-durile voastre.
1.Aceste msuri luate mpotriva noastr erau aIisate n Iiecare tinut si prin ele
28. Ideea de Provident o predic cei mai multi IilosoIi din epoca imperiului. Ca s nu mai pomenim
dect de Cicero ( De natura deorum) si de Plutarh. n acelasi timp ns crestinii deveniser vina si tinta
nedreapt pentru toate cataclismele naturale (Tertulian, Apoi. XL-XLI etc).
29. Text corupt.
30. Pasaj nclcit, cu contradictii.
EUSEBIU DE CEZAREEA

318
ndeprtau, cel putin dup judecata omeneasc, orice ndejde de mai bine pentru noi.
Aceasta sun cam n genul celor spuse n Scriptur: Ca s amgeasc, de va Ii cu
putint, si pe cei alesi
30a
.
16.Dar tocmai pe cnd la cei mai multi ndejdea era aproape nimicit de Iric
31
si
cnd, n unele tinuturi cei care aveau sarcina s aIiseze edictul redactat mpotriva noastr
se aIlau nc pe drum si nu-si duseser la ndeplinire misiunea lor, tocmai atunci
Dumnezeu cel care lupt pentru Biserica Sa va strnge asa zicnd Irul mndriei acestui
tiran si va arta c cerul se lupt si el mpreun cu noi si pentru noi.

VIII
De8pre eveni2entele ulterioare:
foa2ete, ciu2g yi rgzboaie

1.n iarna aceea pmntul Iusese lipsit de ploile obisnuite. n schimb a izbucnit o
Ioamete neasteptat
32
, iar pe deasupra a aprut si ciuma si deodat cu ea nc o boal,
care se maniIest prin inIlamare, de aceea e si numit antrax tocmai dup nItisarea ei
asemntoare crbunelui (antracit)
33
. Aceast boal se rspndea ncet - ncet n tot
organismul si punea pe cei ce se mbolnveau de ea n mu.e primejdii. Ea ataca
ndeosebi ochii n chip att de rebel nct numerosi brbati, Iemei si copii au ajuns s
orbeasc.
2.Pe lng aceste suIerinte tiranul ne-a mai adus si un rzboi mpotriva armenilor,
care din vechime se numrau ntre prietenii si aliatii romanilor
34
. Aceia Iiind si crestini,
mplinindu-si cu rvn datoriile lor Iat de dumnezeire, acest dusman al lui Dumnezeu a
ncercat s-i sileasc s aduc jertIe idolilor si demonilor, de aceea din prieteni ei s-au
Icut dusmani si din aliati, vrjmasi.
3.Toate acestea s-au ntmplat n unul si acelasi timp si astIel ndrzneala Ir
rusine a tiranului s-a ridicat si mpotriva lui Dumnezeu, cci se luda cu obrznicie c din
pricina rvnei lui pentru idololatrie si a rzboiului pe care ni 1-a declarat n-au Iost n
mprtia sa nici Ioamete, nici cium si nici rzboi. Dar pe de alt parte deodat cu aceste
nenorociri s-au anuntat si semnele cderii sale.
4.Tiranul ducea asadar rzboi neIericit contra armenilor, pe cnd ceilalti locuitori
din orasele supuse lui ptimeau cumplit de Ioamete si de cium. Pentru o singur msur
de gru se plteau 200 de drahme
3
.
.Cu miile mureau oamenii n orase, dar si mai mare era numrul celor morti la
tar, nct registrele de dare care dovedeau altdat o numeroas populatie la tar, erau
30a. Matei, 24, 8-10; 24, 24.
31. Luca, 21, 26. u
32. Lactantiu, De mort. persecut. XXXVII.
33. Boal inIectioas localizat mai ales la plmni, traiectul gastro-intestinal si tesuturile exterioare
inclusiv ochii. Numirea popular e dalac sau crbune ( v f t p g Q.
34. Armenia a Iost primul stat ncrestinat nc nainte de anul 300 (cam pe la anul 280). Potrivit
tratatului din anul 297 Armenia si pstra autonomia administrativ (CI. Istoria bisericeasc universal, I,
Bucuresti, 197, p. 197).

319
acum aproape goale ntruct aproape toti muriser cu grmada din lips de hran sau din
pricina bolilor molipsitoare.
6.Pentru o bucat de pine multi si-ar Ii vndut celor care o duceau mai bine tot ce
aveau mai scump. Altii, care-si vnduser avutul rnd pe rnd, se aIlau acum n cea mai
crunt mizerie
36
; iar altii care mestecau n gur resturi de mncare sau care consumau Ir
s bage de seam si plante periculoase si mcinau sntatea trupului si mureau.
7.Ajunse din pricina mizeriei ntr-o situatie njositoare, Iemei din Iamilii nobile
mergeau s cerseasc prin piete. Numai roseata din obrajii lor si mbrcmintea mai
trdau vechea lor stare.
8.n acelasi timp, slabi ca niste chipuri moarte, cte un brbat mai lupta ici si colo
mpotriva mortii, cltinndu-se s nu cad de pe picioare, dar adeseori cdeau ntinsi n
mijlocul strzilor, cernd o bucat de pine; neavnd n ei dect ultima suIlare de viat, ei
strigau de Ioame nemaiavnd alt putere dect s spun aceste cuvinte dureroase.
9.Speriati de multimea celor ajunsi s cerseasc, unii din cei pe care i vedeai c
Icuser parte dintre cei avuti si care svrsiser nainte multe milostenii, recurser acum
la alt atitudine crud si nendurtoare Ir s se astepte c nu peste mult i va ajunge si
pe ei aceeasi mizerie; rmase de multe zile Ir mbrcminte n mijlocul strzilor si a
ulitelor, cadavrele multora oIereau trectorilor cea mai trist priveliste.

10.Unii au ajuns s mnnce si carne de cine, motiv care a ndemnat pe multi s-i
omoare, ca s nu turbeze si s devin antropoIagi
37
.
11.Dar cele mai multe jertIe le-a secerat ciuma rpind Iamilii ntregi, ndeosebi pe
cele care nu suIeriser de lipsa hranei, asa nct si cei din cercurile celor avuti:
guvernatori, dregtori si mii de alti Iunctionari, ca si cum Ioametea intentionat i-ar Ii
ncredintat ciumei, au murit de moarte neasteptat si Ioarte rapid. Nu auzeai dect
gemete peste tot; n toate ulitele, pietele si str-
zile, nu puteai auzi altceva dect plnsete nsotite de muzica de doliu a Ilautelor si a
loviturilor cadentate care le acompaniau ca de obicei.
12.n Ielul acesta moartea lupta deodat cu cele dou arme amintite, cu ciuma si cu
Ioametea, asa nct n scurt vreme ea a secerat Iamilii ntregi, de aceea ntr-un singur
convoi puteai vedea duse deodat cte dou sau trei cadavre.
13.Aceasta a Iost plata pentru ngmIarea lui Maximin si a edictelor ndreptate
mpotriva noastr n Iiecare oras. Dar tot atunci au Iost puse n lumin si dovada sririi
ntr-ajutor a crestinilor si a evlaviei lor Iat de toti paginii.
14.Cci ntr-adevr n mprejurri att de nenorocite numai crestinii au Iost n stare
s svrseasc Iapte de milostenie si de iubire Iat de om. n Iiecare zi unii alergau s
ngrijeasc de muribunzi si de nmormntarea lor - si erau cu miile cei de care nu se

3. Circa 200 Iranci Irancezi.
36. Se cunoaste duritatea cu care pentru a scoate ct mai multe venituri statului s-a Icut recensmntul
persoanelor si bunurilor pe vremea lui Diocletian si despre care Lactantiu ne d un tablou din cele mai sumbre
( De mort. persecut. XXXIII: recenzorii nregistrau ultimul petec de pmnt, toate exemplarele de araci de
vie si de pomi, iar ntre impozabili Iigurau adeseori si copii, btrni sau chiar morti!).
37. Descrierea acestor stri de lucruri aminteste pe cea din cartea a V-a a R:boiului iudaic al lui IosiI
Flaviu.
KW8KMll l_K CK/.ARKKA

ngrijea nimeni - altii strngeau laolalt pe cei lihniti de Ioame din tot orasul si le
mprteau pine tuturora, Iapt care gria n Iata tuturor oamenilor si astIel se preamrea
Dumnezeul crestinilor si se dovedea c singuri ei snt piosi si credinciosi, lucru care se
ntrea ntr-adevr prin Iapte
38
.
1.Prin astIel de ntmplri marele si cerescul aprtor al crestinilor dup ce si-a
artat prin cele istorisite indignarea si mnia Sa mpotriva tuturor oamenilor, ne trimite din
nou ca rspuns Iat de toate suIerintele pe care ni le-au produs, raza blnd si
bineIctoare a purtrii Lui de grij Iat de noi. Dup cum n adncul ntunericului a Icut
s strluceasc din El ntr-un chip cu totul minunat lumina pcii, artndu-ne tuturor
oamenilor c singur Dumnezeu a rmas pzitorul destinelor noastre, tot asa ne-a pus El la
ncercare si ne-a ndreptat prin suIerinte, dar apoi, din nou, dup ce ne-a ndrumat
ndeajuns, El s-a artat binevoitor si milostiv pentru toti cei ce-si pun ndejdea n El
39
.
IX
Cgderea tiranilor ulti2ele lor cuvinte
nainte de 2oarte
1. n chipul acesta Constantin, despre care am spus mai nainte
40
c a Iost mprat,
Iiu de mprat, om evlavios, nscut dintr-un tat Ioarte evlavios si Ioarte ntelept, a Iost
trimis de mpratul lumii, Dumnezeul si Mntuitorul nostru, la lupt mpotriva tiranilor
celor nelegiuiti. Dup ce si-a rnduit ostasii, potrivit legilor rzboiului, ntr-o vreme cnd si
Dumnezeu nsusi lupta mpotriva lui n chip cu totul tainic, Maxentiu czu lng Roma n
puterea lui Constantin
41
. Pe de alt parte, tiranul Rsritului, Maximin, n-a mai trit nici el
mult vreme, ci a czut si el de o moarte rusinoas
42
sub puterea lui Liciniu, care pe atunci
nc nu apucase pe drumul nebuniei lui
43
.

2.Mai nti
44
Constantin, care detinea primul loc n imperiu ca demnitate si rang, din
mila Iat de locuitorii Romei tiranizati de Maxentiu si dup ce a chemat prin rugciuni
ntr-ajutor pe Dumnezeul cel ceresc si pe nsusi Cuvntul Su, Mntuitorul tuturor
4
, a
naintat cu ntreaga sa armat s redea romanilor libertatea mostenit din strbuni.
3.Ct priveste pe Maxentiu, el si-a pus ncrederea, mai curnd n calculele
vrjitoresti dect n simtmintele de Iidelitate ale supusilor si, nendrznind nici mcar s
38. Paginile acestea pot sta alturi de cele ale sIntului Ciprian din vremea ciumei din anul
2.
r
~2-2(~. A se vedea T. Bodogae, Pre:enta Bisericii in nevoile vremii, n Biserica si problemele
vremii, Sibiu, 1947.
39. Pilde, 3, 11-12.
40. VIII, XIII, 13-14 si adaos.
41. Despre lupta lui Constantin mpotriva lui Maxentiu exist o bibliograIie imens. CI. Istoria
bisericeasc universal F. p. 108.
42. n anul 313-314.
43. Eusebiu ntelege prin nebunie (uavia) persecutie.
44. Urmtoarele zece paragraIe ale acestui capitol (2-11) snt reproduse aproape n ntregime n De vita
Const. I, XXXVII-XL.
4. E interesant c n Istoria sa Eusebiu nu vorbeste despre convertirea lui Constantin dect aceste putine
cuvinte (a chemat n ajutor pe Dumnezeul cel ceresc...). Amnunte despre convertirea lui Constantin ne d
numai Lactantiu n De mort. persec. XLIV.
46. Hoplitii (soldati greu narmati) precum si rezervistii lui Maxentiu ar Ii Iost dup unii n numr de
10.000, dup altii de 100.000, dup altii 90.000, pe cnd ai lui Constantin, 20.000. Desigur, ciIrele snt
exagerate.
47. La Torino, apoi la Brescia.
48. les., 1, 4-6 (ed. 1914).
KW8KMll l_K CK/.ARKKA

ias n aIara zidurilor orasului. Multimea nenumrat a soldatilor si greu narmati
precum si miile de unitti de rezerv
46
acopereau toate pozitiile, tinuturile si orasele din
jurul Romei si din ntreaga Italie supus lui. n schimb, mpratul Constantin a pornit la
lupt, ncrezndu-se n ajutorul lui Dumnezeu. n prima, a doua si a treia ntlnire cu
tiranul
47
, Constantin a cstigat victorii depline si nainta de acum pe ntreg Irontul Italiei si
se apropia de Roma.
4.Apoi, ca s-1 crute si s nu lupte mpotriva romanilor din cauza tiranului,
Dumnezeu nsusi ca si cum l-ar Ii legat cu lanturi, a dus pe tiran departe de portile
orasului. Minunea ntmplat altdat mpotriva nelegiuitilor - pe care multi nu vor s-o
cread, socotind c-ar Ii o nscocire, dar pentru credinciosi ea este vrednic de crezare,
Iiindc e istorisit n Crtile sIinte - prin evidenta ei se conIirm, simplu vorbind, att
pentru credinciosi ct si pentru necredinciosii care au vzut asa ceva cu ochii lor proprii.
.Asa cum pe vremea lui Moise si a neamului - pe atunci credincios - al evreilor
carele lui Faraon si puterea lui le-a aruncat n mare; pe cei alesi i-a nIundat n Marea
Rosie, cu marea i-a acoperit
48
, tot asa si Maxentiu si solda-
tii lui cei greu narmati si lncierii lui aIundatu-s-au ntru adnc ca o piatr
4
" atunci
cnd, Iugind de puterea lui Dumnezeu care tinea cu Constantin, voia s treac Iluviul care
era n Iata lui si care i-a Iost spre pierzanie atunci cnd a legat trmurile cu brci
0
si si-a
Icut cu grij pod.
6. Despre el se putea spune: groap a spat si a adncit-o si va cdea n groapa pe
care o a Icut. S se ntoarc nedreptatea lui pe capul lui si pe crestetul lui silnicia lui s se
pogoare
1
.
7. Cci asa s-a rupt podul nIiripat peste Iluviu, uscatul a disprut de sub picioare,
brcile pline de soldati s-au aIundat ntr-o clip n adnc, iar el, cel dinti, cel mai
necredincios dintre oameni dimpreun cu scutierii care-1 nconjurau aIundatu-s-au ca
plumbul n ap mare, dup cum vestise de mult proo-rocia dumnezeiasc
2
. Dup cum
Icuser nsotitorii lui Moise, marele slujitor al lui Dumnezeu, (chiar dac nu cu vorba,
mcar cu Iapta), tot asa si cei care au cstigat biruinta cu ajutorul lui Dumnezeu ar putea si
ei cnta si repeta imnul ndreptat mpotriva vechiului tiran s cntm Domnului cci cu
slav S-a prea slvit. Pe cai si pe clreti n mare i-a aruncat. Tria mea si mrirea mea
este Domnul, cci El m-a izbvit
3
. Doamne, cine este asemenea Tie ntre dumnezei?
Cine este asemenea Tie ntru sIintenie? Proslvit ntru sIinti, minunat ntru slav, Icnd
minuni
4
.
9. Acestea si multe altele asemenea si nrudite lor le-a cntat Constantin
prin Iaptele sale, lui Dumnezeu, comandantul suprem si urzitorul biruintei,
atunci cnd a intrat n Roma cu cntri de laud. Cu totii, de la copii mici si
Iemei, pn la membrii senatului n Irunte cu perIectissimus
si tot poporul
roman l-au primit cu privirile sclipind de bucurie, din inim, ca pe un libera-
tor, mmtuitor, bineIctor, n cuvinte de laud si ntr-o bucurie nemsurat
6
.
K8KHU DK CKZAHKKA

10. n schimb, el, care avea parc de la Iire evlavie Iat de Dumnezeu,
nelsndu-se deloc tulburat si nici ngmIat din pricina laudelor aduse, si-a dat
seama numaidect c ajutorul lui a venit de la Dumnezeu, de aceea a poruncit
ndat s pun n mna statuii lui semnul mntuitor al patimilor si n timp ce
mesterii i ridicau statuia n cea mai circulat piat din Roma purtnd n mna
49. les., 1, (ed. 1914).
0. Lupta s-a dat n 28 oct. 312, la Pons Milvius (azi Ponte Molie), via Flaminia. Maxen-tiu construise
si un pod plutitor din pontoane, dar acesta se spune c s-a rupt sub greutatea armatei si nsusi Maxentiu s-ar Ii
necat n Tibru.
1. Ps. 7, 16-17.
2. les., 1, 10 (ed. 1914).
3. les., 1, 1-2.
4. les., 1, 11.
. Cel mai distins dintre slujbasii Iiscului sau ai secretariatului. S nu se uite c la romani nu se
cunostea separarea puterilor civile si militare.
6. Exprimare plin de retorism.
323
dreapt acelasi semn mntuitor, a poruncit s se graveze acolo n limba latin aceast
inscriptie cu termenii ei proprii:
11.prin acest semn mntuitor, prin aceast veritabil dovad de curaj, am salvat
orasul vostru eliberndu-1 de jugul tiranului si am restabilit iarsi senatul si poporul
roman n vechea lor mrire si Iaim, dup ce le-am eliberat
7
.
12.Iar n urma acestor evenimente, nsusi Constantin dimpreun cu Liciniu, care
pn atunci nu-si ntorsese nc mintea spre nebunia
8
n care va cdea mai trziu, au
rnduit de comun acord si prin hotrre de bun voie o lege desvrsit si deplin n
Iavoarea crestinilor. Lui Maximin, care domnea nc peste popoarele din Orient, cu a
cror prietenie se luda, cei doi i-au trimis o inIormare privind minunile svrsite de
Dumnezeu n Iavoarea lor precum si biruinta cstigat asupra tiranului si, desigur, si
legea (privitoare la crestini n.tr.)
59
.
13.Cellalt tiran
60
s-a suprat Ioarte tare de cele ce a auzit, dar n-a vrut s par c
rmne n urma altora nici c desIiinteaz ceea ce poruncise si el de teama celor care
dduser altIel de ordine. De aceea a trimis guvernatorilor aIlati sub ascultarea lui, ca si
cum ar pleca de la el, acest prim rescript n Iavoarea crestinilor, n care si atribuie n chip
mincinos Iapte pe care nu le-a svrsit niciodat.
IX
Copie de pe traducerea 8cri8orii lui axi2in: creytinii 8g nu 2ai fie per8ecutaji
1
1. Jovius Maximin August ctre Sabin
62
.
Snt convins c stiti, att Lumintia Ta, ct si toti oamenii, c stpnii si printii
nostri Diocletian si Maximian, cnd au vzut c aproape toti oamenii au prsit cinstirea
zeilor ca s se lipeasc de poporul crestinilor, au hotrt pe bun dreptate c toti cei care
au prsit cultul zeilor nemuritori trebuie s Iie ntorsi iarsi la acest cult, prin btaie si
pedeaps public.
2. Dar atunci cnd preluam pentru prima oar, n mprejurri Iavorabile,
conducerea peste Orient si am nteles c n unele locuri Ioarte multi din oame-
nii care pot s fie Iolositori statului au Iost surghiuniti de judectori din motivul amintit,
am dat porunci Iiecrui judector ca pe viitor nici unul din ei s nu se mai poarte urt cu
supusii, ci s-i readuc pe oameni la cultul zeilor prin cuvinte Irumoase si prin ndemnuri
convingtoare.
7. De vita Constantinii, 40. Pn cnd si-a scris aceast Istorie Eusebiu nu pare a Ii cunoscut
aparitia crucii pe cer. Pe de alt parte asezarea n Forum a statuii reprezentnd pe Constantin-Apollo (cum s-a
spus) si alturi crucea crestin n-ar Ii aprobat-o nici Senatul Roman.
8. In Iorma aceasta Iraza a Iost adugat cu ocazia ultimei redactri. In redactarea initial textul
cuprindea dup numele lui Liciniu si udul de august.
9. Acesta e asa numitul Edict de la Milan, care se va Ii publicat la nceputul lui 313, sau poate nc
n 312. Desigur c importanta lui era mai mare pentru Rsrit, cci n Apus persecutiile nu mai erau actuale.
60. Maximin.
61. Scrisoarea lui Maximin dateaz din 312, an care urm intrrii lui n Nicomidia.
62. Despre el s-a vorbit mai sus: IX, I, 2.

3.Urmarea a Iost c n urma ordinelor pe care le-am dat, judectorii mi-au dat
ascultare si nu s-a mai ntmplat nimnui ca s Iie exilat si maltratat, ci dimpotriv, pentru
c nu li s-a mai ntmplat nimic neplcut, au Iost readusi la cinstirea zeilor
63
.
4.Dup aceea, atunci cnd anul trecut soseam cu bine la Nicomidia
64
si m-am
stabilit acolo, unii cetteni ai acestui oras au venit la mine cu statui ale zeilor yi mi-au
cerut cu insistent s nu mai ngdui nicicum unui asemenea popor (ca cel crestin, n. tr)
s mai locuiasc n tara lor.
5.Cnd ns am aIlat c o Ioarte mare parte din oamenii de aceast credint locuiau
n aceste tinuturi, le-am rspuns c as Ii aprobat bucuros cererea lor, dar c m-am
convins c asa ceva nu ntruneste prerea general, de aceea s se hotrasc Iiecare dup
propria lui alegere dar struie n aceast superstitie ori vrea s recunoasc cultul zeilor
6
.
6.Cu toate acestea m-am vzut nevoit ca atit locuitorilor din Nicomidia, ct yi celor
din alte orase, care mi-au prezentat cu mult insistent si ei astIel de cereri, ca adic nioi
un crestin s nu mai locuiasc n acele orase, s le dau un rspuns prietenesc pentru c si
mpratii anteriori au observat aceeasi atitudine si c chiar zeii, prin puterea crora triesc
toti oamenii si cu ajutorul crora se pstreaz ordinea public, snt de prere ca eu s
conIirm o astIel de cerere pe care orasele au prezentat-o n Iolosul cultului divinittilor
lor.
7.Asadar, cu toate c si mai nainte ti s-a scris si probabil chiar prin decret (i s-a pus
n vedere s nu te porti aspru cu cettenii care ar dori s-si tin astIel de obiceiuri
66
, ci s-i
tratezi cu ngduint si cu blndete ca s nu aib de suIerit nici din partea
beneIiciarilor
67
si nici a oricui ar batjocori sau i-ar stoarce de bani
68
, am gsit de bine
ca s reamintesc Domniei Tale si prin prezentele scrisori c eyti dator s recunosti acestor
eparhioti ai nostri libertatea de nchinare lui Dumnezeu.
8.Prin urmare, dac cineva din propria lui alegere crede c trebuie s i se
recunoasc cultul zeilor, atunci se cade s i aprobi. Dar dac unii vor s-si urmeze
propriul lor cult, las-i la libera lor alegere
69
.
9. De aceea Domnia Ta esti obligat s respecti ceea ce ti s-a ordonat, si
anume, ca nimnui s nu-i Iie slobod s supere pe supusii mprtiei noastre
cu batjocuri sau cu stoarcere de bani, ci, dup cum am spus-o mai nainte, s
rechemm la libertatea cultului pe locuitorii mprtiei noastre prin ndem-
nuri si cuvinte Irumoase. De aceea, pentru ca ordinul nostru s ajung la
cunostinta supusilor nostri, vei Ii obligat s publici ceea ce ti s-a poruncit
printr-o ordonant pe care o vei aIisa.
10.Procednd Maximin astIel, nu dup simtmntul su, ci constrns oarecum de
necesitate spre a se adapta vremii, el nu lucra nici drept si nici nu era vrednic de crezare,
63. Aici se pare c Iace aluzie la rescriptul din IX, I, 3.
64.Dup moartea lui Galeriu (30 april 311) primul gnd al lui Maximin a Iost s ocupe tinuturile Ioste ale
lui Galeriu, inclusiv Nicomidia.
.Aici Maximin e de rea credint. n realitate, el n-a lsat la propria alegere, ci a persecutat crunt.

66.E vorba de crestini.
67.OIiteri de politie.
68. Seiououc. - concussiones scoaterea de bani prin amenintri, stoarceri Iiscale,
(ii). In sIrsit, o exprimare clar, transant.

ntruct si nainte, cnd publicase o astIel de ordonant binevoitoare, s-a putut vedea c
orientarea lui Iusese nestatornic si nseltoare
70
. De aceea nimeni dintre ai nostri nu mai
ndrznea s mai tin vreun serviciu divin ori s-si maniIeste public credinta, pentru c
ordinul mprtesc nu ngduia asa ceva. El poruncea doar s nu mai Iim ocriti, n
schimb nu ne ddea voie s ne tinem ntrunirile, s ne cldim biserici si nici s svrsim
vreo ceremonie obisnuit.
11.Cu toate acestea mpratii aprtori ai pcii si ai credintei
71
au scris lui Maximin
s permit aceste lucruri si nc au Icut-o ctre toti supusii, prin edicte si legi. Dar acest
prea nelegiuit om n-a vrut s ngduie asa ceva pn cnd, silit de judecata dumnezeiasc,
a Iost obligat s se plece, Ir voia lui.

X
Biruinja 2pgrajilor celor iubitori de Du2nezeu

1.Iat care este pricina care l-a ndemnat pe Maximin s Iac asa. El nu era n stare
s mai poarte cum s-ar Ii cuvenit sarcina grea a domniei, ci, necu-noscnd ce-i cumptarea
si ntelepciunea care se cer unui mprat, el conducea treburile Ir judecat, la care se
mai aduga si o prosteasc nIumurare si nesocotint. Chiar si Iat de asociatii si la tron
ndrznea s se cread mai bun, cu o nIumurare obraznic, declarndu-se primul n
privinta onorurilor, cu toate c toti ceilalti l ntreceau n toate: ca nItisare, ca educatie,
ca demnitate si inteligent, dar mai ales prin cele mai buhe dintre virtuti: ca moralitate si
evlavie Iat de adevratul Dumnezeu.
2.ntruct ducea mndria pn la nebunie, el a clcat nvoiala pe care o ncheiase cu
Licinius si a pornit mpotriva lui un rzboi crunt
72
. Apoi, n scurt
vreme, rsturn totul, tulbur Iiecare oras si dup ce a strns o armat de mai multe mii de
oameni a iesit din nou la lupt cu ostasii rnduiti n linie de btaie mpotriva lui Licinius.
SuIletul lui era plin de ndejdile pe care si le punea n demonii pe care-i socotea zei si n
marele numr al soldatilor si mbrcati n zale
73
.
3.Dar n mijlocul luptei el s-a vzut lipsit de ocrotirea dumnezeiasc: pornind de la
singurul si unicul Dumnezeu al lumii, biruinta a Iost cstigat de mpratul de atunci
74
.
4.Mai nti Maximin a pierdut legiunile de hopliti n care-si pusese ndejdea, dup
aceea l-au prsit regimentele de gard lsndu-1 descoperit si tre-cnd la dusman.
Nenorocitul si lepd ct mai repede nsemnele imperiale, care nu i se potriveau, apoi n
chip las, Ir brbtie si Ir curaj, si pierdu urma prin multime, Iugi ascunzndu-se un
timp n cmp, apoi n niste sate, abia scpnd astIel din minile dusmanilor
7
. De teama c
nu va scpa cu viat, el alerga ncoace si ncolo dovedind prin aceast Iapt adevrul si
vrednicia de credint a proorociilor dumnezeiesti n care se spune:
.nu se mntuieste mpratul cu ostire mult si uriasul nu se va mntui cu
multimea triei lui. Mincinos este calul spre scpare si cu multimea puterii lui nu te va
70. Mai bine zis Itarnic, de duplicitate.
71. n prima redactare se ddea aici numele lui Constantin si al lui Liciniu, dar la celelalte redactri ele
au disprut.
72. n primvara anului 313 a atacat pe Liciniu, dar la 30 apr. acelasi an el a Iost nvins n lupta de la
Tzurulom n Tracia. Armata lui Maximin numr 70.000 de oameni, cea a lui Liciniu, 30.000.
EUSEBIU DE CEZAREEA

326
izbvi. Iat ochii Domnului spre cei ce se tem de Dnsul, spre cei ce ndjduiesc n mila
Lui, ca s izbveasc de moarte suIletele lor
76
.
6.Si iac asa, plin de rusine, s-a ntors tiranul n tinuturile sale. Mai nti s-a umplut
de o mnie Iurioas mpotriva numerosilor preoti si prooroci ai zeilor, pe care-i admirase
altdat si. ale cror oracole l mpinseser s declare rzboi, socotindu-i acum sarlatani,
nseltori si, mai presus de toate, trdtori Iat de mntuirea lui, Iapt pentru care i-a si
omorit pe toti. Dup aceea a adus mrire Dumnezeului crestinilor si a rnduit n Iavoarea
liberttii lor o lege complet si Ioarte amnuntit si apoi, Ir s mai stea la ndoial, si-a
luat si el viata n chip las
77
. Legea pe care el a promulgat-o are urmtorul cuprins:
Copia traducerii ordonanjei date de tiranul axi2in n favoarea creytinilor, tra-
du8g din latineyte n greceyte
7
^.
7. mpratul singur stpnitor Cezar Gaius Valerius Maximin, germanic,
sarmatic, pios, Iericit, nenvins, august.
C n tot chipul si ntr-un mod nentrerupt am vegheat cu Iolos pentru binele
supusilor nostri siam dorit s le dm bunuri care s le Iie cele mai potrivite si mai
Iolositoare tuturor, precum si tot ce-i n avantajul tuturora si spre binele comun - acestea,
dup ct credem, nu este nimeni s nu le cunoasc, dar cu att mai mult pentru cel care
tine la Iapte e sigur c ce spunem noi e adevrat.
8.Cnd asadar acum ctva timp am luat cunostint c sub pretextul poruncii prea
evlaviosilor mprati si printi Diocletian si Maximian, prin care se interziceau adunrile
crestinilor, s-au svrsit multe strmtorri si conIiscri de ctre oIIiciales
79
si prin
urmare aceste bntuieli se ntind si asupra supusilor nostri, pentru care cu cea mai mare
rvn dorim s le artm ntelegerea cuvenit si ale cror bunuri personale au Iost
distruse, am adresat drept aceea, n anul trecut, ctre guvernatorii provinciilor un rescript,
n care am hotrt c dac cineva vrea s urmeze cutare obicei sau cutare credint reli- ~
gioas s nu i se pun nici o opreliste n a-si mplini dorinta si s nu Iie mpiedicat nici
ngreuiat de nimeni si c toti s aib usurinta de a Iace ce vor Ir nici team sau
bnuial
80
.
9.Dar nici aceea nu poate rmne ascuns, c unii dintre judectori au clcat cele
poruncite de noi si din pricina lor unii supusi au pus la ndoial ordinele noastre si nu s-
au dus dect cu mult sovial la slujbele religioase care le plac
81
.
73. De vita Const., I, LVIII.
74. Iarsi, la prima redactare Iigura aici numele lui Liciniu, care a Iost apoi nlocuit cu termenii
mpratul de atunci.
7. De vita Const., I, LVIII.
76. Ps. 32, 16-19.
77. A luat venin. CI. Lactantiu, De mort. persecut. XLIX.
78. Necunoscut Iui Lactantiu.

327

10.Pentru ca de acum ncolo s se nlture orice bnuial si orice ndoial, precum
si orice Iric, ne-am hotrt s publicm acest edict pentru ca s Iie limpede pentru toti c
e ngduitcelor care vor s mbrtiseze orice sect sau orice religie, n virtutea nvoirii
noastre de acum, s Iac asa cum va vrea Iiecare si cum i place Iiecruia, primind religia
pe care a ales-o s-o practice de obicei. Tot astIel s li se ngduie s-si cldeasc si
bisericile lor proprii
82
.
11.Iar pentru ca Iavoarea noastr s Iie si mai mare, am gsit de bine s ordonm si
aceea c dac din casele sau terenurile, de care s-a aIlat c apartinuser pe bun dreptate
crestinilor, au czut - n urma poruncii date de printii nostri - n posesia Iiscului ori au
Iost luate de vreun oras, indiIerent dac ele au Iost vndute sau donate n prezent cuiva,
poruncim ca toate s Iie redate vechiului proprietar, adic crestinilor, pentru ca si n
aceast privint toti s cunoasc buntatea si purtarea noastr de grij
83
.
12.Acestea au Iost cuvintele tiranului, care au urmat la nici un an de cnd el aIisase
pe stlpii de aram edictul mpotriva crestinilor. De acelasi om n ochii cruia scurt timp
nainte eram socotiti nelegiuiti, atei si criminalii lumii, nct n-aveam voie s locuim nici
n orase, nici n sate si nici chiar n pustietti, acum s-au publicat ordonante si legi tocmai
n Iavorul crestinilor. Iar cei care putin nainte erau dati mortii sub ochii lui, Iiind trecuti
prin Ioc si sabie ori aruncati la Iiare ori la psri, care ndurau tot Ielul de chinuri, de
pedepse si de ucideri njositoare, ca nelegiuiti si atei, acesti oameni primesc acum de la
acelasi mprat autorizatia de a construi biserici. Mai mult, tiranul mrturiseste el nsusi
c acesti oameni mai au si anumite drepturi!
13.Dar dup ce a Icut o asemenea mrturisire, ca si cum ar Ii primit o rsplat
pentru toate acestea, sugernd poate mai putin dect s-ar Ii crezut, tiranul moare ca lovit
de un bici al lui Dumnmezeu
84
n a doua nIlnire cu dusmanul.
14.Si Ielul mortii nu i-a'Iost ca cel care nsotea moartea generalilor, care, luptnd
curajos pentru virtute si pentru cei care le snt dragi, sIrsesc de obicei vitejeste pe cmpul
de lupt, ci a ptimit mai curnd o pedeaps, asa cum se cuvine unui lupttor nelegiuit
mpotriva lui Dumnezeu. Cci pe cnd trupele sale luptau nc pentru el pe cmpul de
btaie, el sttea ascuns n palat. De aceea, lovit pe neasteptate de biciul lui Dumnezeu
peste ntreg trupul, el se prbuseste cznd cu Iata n jos dup dureri si suIerinte
ngrozitoare. Murise lihnit de Ioame si carnea de pe tot trupul a Iost mistuit de un Ioc
nevzut trimis de Dumnezeu. Dispruse de pe el orice urm a vechii sale nItisri,
nemairmnind din el dect oase uscate, ceva ce seamn cu un chip de om rmas numai
schelet n urma ndelungatei suIerinte. Cei din jurul su nu vedeau din trupul lui altceva
dect un mormnt al suIletului ascuns deja n cadavrul n stare aproape de disparitie
complet.

79. Dregtori publici, seIi de institutii.
80. Se Iace aluzie la actul de la no. IX a (Ctre Sabinus).
81. A se vedea mai sus: IX, IX a, 11.
82. In text xupix.
83. Ca si Edictul din Milan, nici acest rescript nu ordon s se restituie crestinilor si bunurile
conIiscate, ci numai cele vndute sau donate.
EUSEBIU DE CEZAREEA

328
1.Fierbinteala ce venea din adncul rhduvei l aprinsese si mai mult, ochii i
iesir din cap, stnd parc s cad din orbite, asa nct puteai zice c orbise cu totul. Abia
respirnd si mrturisindu-si credinta n Dumnezeu, mpratul si ruga moartea. In sIrsit,
dup ce a recunoscut c pe bun dreptate suIer aceste chinuri din pricina nelegiuirilor
svrsite mpotriva lui Dumnezeu, si-a dat suIletul
8

XI
i2icirea definitivg a duy2anilor credinjei
1. SIrsindu-se n chipul acesta Maximin, ultimul dintre dusmanii credintei si care
s-a dovedit si cel mai ru dintre toti, cu ajutorul lui Dumnezeu cel Atotputernic si
bisericile au Iost reIcute iarsi din temelii, si nvttura lui
Hristos a nceput s strluceasc spre lauda Dumnezeului celui Atotputernic si s se
bucure de libertate mai mare dect Iusese nainte, n timp ce nelegiuirea dusmanilor
credintei era acoperit de cea mai mare rusine si necinste.

2.De Iapt Maximin Iusese declarat dusmanul numrul unu chiar si de toti ceilalti
mprati, numele su Iiind aIisat n documente publice ca cel al unui tiran Ioarte
nelegiuit, Ioarte blestemat si Ioarte urgisit de Dumnezeu. Din portretele care Iuseser
puse n toate orasele n cinstea lui si a Iiilor si unele au Iost aruncate la pmnt si clcate
n picioare, iar altele au Iost mzglite pe obraz cu culoare nchis care le ntuneca si mai
mult, stricndu-le astIel. Tot asa s-a ntmplat si cu statuile turnate cu chipul lui: au Iost
aruncate jos si zdrobite, Iiind, pentru cei ce voiau s-1 batjocoreasc si s-1 dispretuiasc,
obiect de rs si de distractie.
3.Desigur, mai trziu si celorlalti dusmani ai credintei li s-au luat toate dregtoriile,
au Iost omorti toti partizanii lui Maximin, mai ales cei care Iuseser cinstiti de el cu
demnitti publice si care cu lingusire Iat de el dispretui-ser cu truIie nvttura noastr.
4.Asa a Iost cel pe care-1 cinstea, l respecta si l socotea cel mai credincios tovars
al su, Peucetius
86
, care Iusese consul n dou-trei legislaturi si care Iusese asezat de el
ministru de Iinante. La Iel Culchian
87
, care urcase toate treptele celor mai nalte
dregtorii ale statului si care s-a Icut vestit prin vrsare de snge a mii de crestini n
Egipt, precum si nc multi altii, care au contribuit la ntrirea si ridicarea lui Maximin.
.Dreptatea lui Dumnezeu trebuia s pedepseasc si pe Teotecnos
88
, cci ea
nicicum n-a putut uita nenorocirile aduse de el pe capul crestinilor. Dup ce ridicase n
Antiohia idolul acela, si nchipuia c de acum va tri linistit, mai ales c Iusese
ncredintat de Maximin cu nalta dregtorie de guvernator.
6.Dar venind Licinius n Antiohia a poruncit s aresteze pe vrjitori si s pun la
cazne pe proorocii si preotii noului idol ca s aIle prin ce mestesugiri svrsea el
nselciunile. ntruct n-au mai putut s-1 ascund din pricina chinurilor la care erau
supusi, ei au recunoscut c tot misterul era n Iond o nselciune pus la cale de viclenia
lui Teotecnos. Licinius le-a dat Iiecruia pedeapsa pe care o meritau: n primul rnd a dat
84. Expresie similar Iolosit si cu ocazia mortii lui Irod.
8. La Tarsul Ciliciei n august 313.
86. El pare a Ii Iost seIul serviciului Iinanciar suprem.
87. PreIect al Egiptului, ntre 303-30.
88. Teoteknos a Iost cel care a ndemnat pe Galeriu s persecute pe crestini. CiI. si IX, II-III.
89. Lactantiu, De mort. persecut., L.

329
mortii pe Teotecnos nsusi, dup aceea pe sotii si de magie, desigur dup Ioarte grele
torturi.
7.Dup aceea a venit rndul si Iiilor lui Maximin, pe care el i Icuse deja prtasi la
tronul mprtesc si i cinstise si cu aceea c le-a pictat si chipul n piete publice
89
. n
sIrsit si rudele tiranului, care se pgmIaser nainte si se
EUSEBIU DE CEZAREEA

330
ncumetaser s asupreasc si ei pe oricine, au suIerit si ele acelasi Iel de pedeaps ca si
cei de care am amintit, coborndu-i la cea mai mare rusine, cci se vedea c nainte nu
nvtaser ce se spune la SInta Scriptur:
8. Nu v ncredeti n cei puternici, n Iiii oamenilor, n care nu este izbvire. Iesi-
va duhul lor si se vor ntoarce n pmnt. n ziua aceea vor pieri toate gndurile lor
90
.
(Lui Dumnezeu, Atotputernicul si mpratul lumii, multumiri pentru toate, cele mai
adnci multumiri si Mntuitorului si Rscumprtorului suIletelor noastre, Iisus Hristos,
prin care ne rugm pururea s se pzeasc tare si neclintit pacea Ierit de grijile cele din
aIar, precum si pacea luntric)
91
.
Dup ce nelegiuitii au Iost strpiti, prtile imperiului care le apartinea au Iost
conduse cu trie si Ir mpotrivire de cei doi: Constantin si Liciniu. Ei au curtit mai
nti lumea ntreag de ura Iat de Dumnezeu, mai apoi si-au dovedit iubirea Iat de bine
si Iat de Dumnezeu, precum si evlavia si recunostinta Iat de Dumnezeu prin legiuirea
pe care au dat-o n Iolosul crestinilor
92
.
90. Ps. 14, 3-4.
91. Aceast doxologie din parantez e pus la nceputul crtii a X-a n unele variante -manuscrise, cele
mai rspndite de altIel. Poate era un semn c ntreag Istoria se termina la Iinele crtii IX, iar ceea oe urmeaz
n cartea X s Iie socotit ca anex documentar. Dar se vede c mai trziu, la o a doua redactare, Eusebiu se va Ii
gndit s lase posterittii cuvntarea tinut la consacrarea bisericii din Tir. Numai c si de astdat doxologia
apare si la nceputul crtii X, ceea ce dovedeste clar remanierea scrierii sale.
92. Adaosul ultim (dup doxologie) Icea parte din prima redactare, dar la o a doua revizie va Ii Iost
suprimat dimpreun cu pasajele reIeritoare la Liciniu.

CARTEA A ZECEA

. I
De8pre pacea pe care ne-a dgruit-o Du2nezeu

1. Slav si multumiri pentru toate lui Dumnezeu celui Atotputernic si mprat a
toate, cele mai adinei multumiri si Mntuitorului suIletelor noastre Iisus Hristos, prin care
ne rugm pururea s se pzeasc tare si neclintit pacea, Ierit de grijile cele din aIar,
precum si pacea luntric
1
.
2. La rugmintile Icute, iat, am adugat la cele dinainte si pe cea de a zecea carte
de 8torie bi8ericea8cg, pe care ti-o dedic tot tie, Prea SIntul meu Paulin
2
, proclamnd c
tu esti, ca s spun asa, pecetea ntregii lucrri.
3. Pe bun dreptate vom rndui aici, ca pe un numr desvrsit
3
, acest Cuvnt
srbtoresc pe care l-am tinut n Tir cu ridul Despre rennoirea bisericilor ca s dau
ascultare Duhului SInt care zice: Cntati Domnului cntare nou, c lucruri minunate a
tcut Domnul. Mntuitu-l-a pe el dreapta Lui si bratul cel sInt al Lui. Cunoscut a Icut
Domnul mntuirea Sa; naintea neamurilor a descoperit dreptatea Sa
4
.
4. Pornind de la aceast proorocie s cntm dar cntare nou pentru vremile de
acum, ntruct dup privelistile si istorisirile ngrozitoare si ntunecate de pn acum, am
Iost socotiti vrednici s vedem astzi si astIel de minuni si s prznuim astIel de Iapte
mrete, pe care multi oameni cu adevrat drepti si martori ai lui Dumnezeu au dorit s le
vad pe pmnt si nu le-au vzut, s le aud si nu le-au auzit
.
. Dar acesti oameni care ne-au luat-o nainte att de repede s-au Icut prtasi unor
bunuri mai nalte, Iiind chiar rpiti n cer
6
, si n
t
rai s-au Icut stpni pe plceri
dumnezeiesti. n schimb noi recunoastem c bunurile pe care le avem n Iat snt cu mult
mai de pret dect vredniciile noastre. De aceea sntem cuprinsi de mirare pentru marea
bunvoint a Celui care ne-a dat aceast mare bucurie, l preamrim pe bun dreptate din
toat puterea suIletului nostru, mrturisind adevrul proorociei care zicea Veniti si
vedeti lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pmnt. Pune-v
capt rzboaielor pn la marginea pmntului, arcul va sIrma si va Irnge arma, iar
pavezele n Ioc le va arde
7
. S ne bucurm* dar, de aceste minuni de care ne-am
1. A se vedea nota anterioar.-
2. Nu se stie sigur ntre ce ani a pstorit Paulin ca episcop de Tir. In cuvntarea de la trno-sirea bisericii
din Tir Eusebiu nu precizeaz nici dac Paulin era de Iat, desi, cum spune Eusebiu chiar de la nceput, lui i-o
dedic. In 331 cnd Eustatiu de Antiohia a Iost depus din scaun, n" locul lui a Iost ales Paulin, care ns dup
sase luni moare. Se vede c Paulin este cel care a ndemnat pe Eusebiu s compun Istoria sa .
3. Despre simbolismul numerelor, a se vedea Origen, Scrieri II, indice. Eusebiu vrea s sublinieze aici
semniIicatia simbolic a crtii X.
4. Ps. 97, 1-2.
. Matei, 13, 17.
6. II Cor., 12, 2-4.

mprtsit, iar noi s ne urmm mai departe restul lucrrii.
7. n chipul acesta a Iost nimicit ntregul neam al dusmanilor lui Dumnezeu si a
disprut dintr-odat de la Iata oamenilor, n asa Iel nct iarsi s-a potrivit cu mplinirea
cuvntului dumnezeiesc care spune: Vzut-am pe cel necredincios Ilindu-se ca cedrii
Libanului si am trecut si iat nu era si l-am cutat pe el si nu s-a aIlat locul lui
8
. De
acum peste Bisericile lui Hristos de pe ntreg pmntul strlucea o zi prietenoas si
luminoas care nu se mai arta umbrit de nici un nor, nct pn si pe cei care nu se aIlau
n asociatiile noastre
9
nimic nu-i mai mpiedica s se bucure dac nu n mod egal de
binecu-vntrile druite de Dumnezeu, atunci mcar de cteva raze reIlectate de ele
10
.

II
#ennoirea bi8ericilor

1.Asadar toti oamenii erau de acum scpati de asuprire si mntuiti de rele de mai
nainte, recunoscnd unul ntr-un Iel, altul n altIel c numai Dumnezeul cel adevrat este
cel care a luptat si care a aprat pe crestini. n deosebi pentru noi, care ne-am pus
ndejdile n Hristosul lui Dumnezeu, o Iericire dumnezeiasc strlucea de acum n toate
bisericile care Iuseser drmate de Irdelegile tiranilor si care parc renviau acum
dup o lung si nimicitoare pustiire. Cci am vzut cum se ridicau din nou locasurile de
cult pn la o nltime neajuns altdat si cu mult mai mrete dect Iuseser ele nainte
de a Ii pustiite
11
.
2.Dar si mpratii de rang mai nalt
12
ntreau, sporeau si lrgeau, prin legiuiri
repetate n Iavorul crestinilor, marele dar cu care Dumnezeu ne blagoslovea, n acelasi
timp, episcopii primeau si ei personal diplome mprtesti, onoruri si donatii bnesti. Si
n-ar Ii nepotrivit ca n decursul acstei istorisiri s nu nsirm dup cuviint, ca pe un stilp
sInt, cteva din textele acestor documente traduse din latin n greac menite s se
pstreze n amintirea tuturor celor care vor veni dup noi
13
.
III
%rno8iri de bi8erici prin toate localitgjile
1.n aIar de aceasta ne-a mai Iost hrzit s vedem o priveliste plcut si' dorit de
toti: praznice de ntemeiere de biserici prin toate orasele precum si trnosiri ale locasurilor
nou construite, vizite de ale episcopilor cu acest scop, ntruniri ntre credinciosi de
7.Ps. 4, 89.
8.Ps. 36, 3-36.
9.Termenul uaaot era Iolosit mai aleg n limbaj pgn pentru a designa o asociatie religioas, gnostic
chiar. Asa l Ioloseste Clement Alex., Protrept. 12; Vasile cel Mare, Omilia 12, 2 etc. Lampe, Patristic
Greek Lexicon s. v.
10 Aluzie la edictul din Milan care a dat libertate egal tuturora, att crestinilor, ct si iudeilor si
paginilor.
11. O dovad c existau biserici mrete si nainte de Constantin cel Mare.
12. E vorba de Constantin si Liciniu.

departe si de pretutindeni, apropiere suIleteasc de la popor la popor, unirea mdularelor
trapului iui Hristos
14
ntr-o armonie desvrsit.
2.Potrivit unei vestiri proIetice, care anunta viitorul n chip tainic, se uneau acum os
lng os, ncheietur lng ncheietur, mplinindu-se astIel aidoma ceea ce proorocul
spusese prin cuvinte ascunse
1
.
3.O singur putere a Duhului SInt trecea prin toate mdularele, un singur suIlet
pentru toti, una si aceeasi credint arznd, un singur imn de preamrire a lui Dumnezeu.
Da, ntr-adevr, minunate erau slujbele svrsite de ntistttorii (ai Bisericii, n.tr),
rnduielile de cult ale preotilor, iar bisericile, asezminte plcute lui Dumnezeu, artate
uneori prin cntri de psalmi si prin ascultarea cuvintelor pe care Dumnezeu ni le-a lsat,
iar altora, prin svrsirea liturghiilor tainice si dumnezeiesti care snt toate simboluri
negrite ale patimilor Mntuitorului.
4.Toti la un loc, de toate vrstele, brbati si Iemei, n toat virtutea cugetului, cu
mintea si cu inima nviorati, preamreau pe Dumnezeu
16
, Dttorul bunttilor, prin
rugciuni si multumiri si Iiecare din cpeteniile care se aIlau de Iat rostea cuvinte de
preamrire, Iiecare dup ct putea, n cinstea praznicului.
IV
Cuvnt de prea2grire pentru 8chi2barea fericitg a lucrurilor
1. La un moment dtuh om de o vrednicie oarecare
17
, avnd asupra lui o cuvntare
ntocmit de el, psind ri mijlocul multimii aIlate ntr-o biseric plin pn la reIuz, ntre
altii, si multi pstori, care plecau urechea n liniste si bun rnduial, adresndu-se unui
episcop cu totul deosebit si ndrgit de Dumnezeu, prin grija cruia Iusese cldit biserica
din Tir, cea mai Irumoas din cte erau n Fenicia, a rostit urmtoarele cuvinte:
Panegiric adre8at lui Paulin, epi8copul %irului, n
leggturg cu recon8truirea bi8ericilor creytine

2. O! voi iubitorilor de Dumnezeu preoti mbrcati n odjdiile cele sIinte,
mpodobiti cu cununa cereasc a mririi, unsi cu ungerea cea dumrie` zeiasc
18
, purtnd
mbrcmintea preoteasc a Duhului SInt si tu, podoab tinr a locasului sInt al lui
Dumnezeu, druit de Domnul cu o venerabil ntelepciune, tu care te-ai distins cu Iapte
mrete si cu lucrri de o putere innoitoare si plin de strlucire, tu cruia Dumnezeu
nsusi care cuprinde lumea ntreag ti-a druit acest dar ales de a ridica si a rennoi pe
pmnt locasul Lui pentru Hristosul Lui, Cuvntul, Fiul cel Unul nscut si cel nti nscut,
si pentru sInta si iubita lui Mireas,
13. E vorba de legiuirile prin care Bisericii crestine i s-au acordat o serie de privilegii bine
cunoscute. A. Piganiol, Histoire Rotnaine, IV, 2: Lempire chretien (32-39), Histoire generale de G.
Glotz , Paris 1947. '
14.Rom., 12, ; / Cor. 12, 12.
1.Ie:-, 37, 7.
16.Ps. 148, 11-13.
17. Acest om oarecare e Eusebiu nsusi, care a venit s participe la trnosirea bisericii din
Tir ridicat curnd dup ce Liciniu a biruit pe Maximin, deci prin 314. Trnosirea va Ii avut loc
prin 318, dac tinem seama c ncepnd din 319 Liciniu ncepe s persecute pe crestini. Har-
nack, Chronologie, II, 108.
18. Aluzie la rnduielile tipiconale de trnosire a bisericii.
19. Ies., 31, 2.
20. /// Regi, 6-7.
21. Eidta, 6, 16-22.
22. Ps. 43, 1-2.
23. Ps. 13, 12.

3. pe tine te-am putea numi ori un nou Betaleel
19
, ziditor al unui nou cort
dumnezeiesc, sau si Solomon
20
, rege al noului Ierusalim cu mult mai presus dect cel
vechi, ori si un nou Zorobabel
21
, care aduce o mrire cu mult mai mare dect cea dinti
templului lui Dumnezeu.
4. Dar si voi snteti miel al Turmei sIinte a lui Hristos, cmin al bunelor nvtturi,
scoal a ntelepciunii, amvon srbtoresc si plcut lui Dumnezeu, de pe care se ascult
nvttura evlaviei.
5. Din citirile n SInta Scriptur mi-am dat seama nc de demult despre
minunatele semne ale lui Dumnezeu si despre bineIacerile minunilor svrsite de Domnul
Iat de oameni, de aceea se cuvenea s nltm imne si cntri de laud lui Dumnezeu
spunnd: Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, cci printii nostri ne-au spus nou
lucrul pe care l-ai Icut n zilele lor, n zilele cele de demult
22
.
6. Dar. azi nu cunoastem numai din auzite si din multimea cuvintelor mina tare si
bratul cel nalt
23
al Dumnezeului celui atotbun si mpratul tuturora, ci - ca s zic asa -
din Iapte prin vederea cu ochii nostri prin care vedem cit de drepte si de adevrate snt
lucrurile de altdat transmise nou spre aducere aminte, de aceea putem cnta pentru a
doua oar cntarea de biruint stri-gnd cu glas tare si zicnd: Precum am auzit, asa
am`si vzut, n cetatea Domnului puterilor, n cetatea Dumnezeului nostru
24
.
7.$i despre care cetate poate fi aici vorba, daca nu despre cea de curnd
ridicat yi zidit de Dumnezeu? Ea este Biserica Dumnezeului celui viu, stlp yi
temelie a adevrului
25
, despre care ne vesteyte yi un alt cuvnt al Domnului:
lucruri slvite s-au grit despre tine, cetate a lui Dumnezeu
26
. !rin ea Dumnezeul
tuturor bunt(ilor ne-a strns n acest oray prin haAil Celui Unul nscut, drept
aceea fiecare din cei chema(i s cnte yi s spun: Veselitu-m-am de cel ce mi-a
spus mie: n casa Domnului vom merge
27
yi iaryi: Doamne, iubit-am
buncuviin(a casei Tale yi locul locayului slavei Tale
28
.
8.$i s nu rosteasc fiecare doar pentru sine, ci s-L cinstim yi s-L bine-
cuvntm to(i mpreun ntr-un singur cuget yi cu un singur suflet zicnd: Mare
este Domnul yi ludat foarte n cetatea Dumnezeului nostru, n muntele cel sfnt al
Lui
29
. Cci el e cu adevrat mare: Mare este casa lui Dumnezeu, nalt yi
nemsurat
30
, cu frumuse(ea mai mult dect fiii oamenilor
31
. Mare, este Domnul,
singurul Care face minuni
32
. Mare e Domnul Cel care a fcut lucruri mari yi
neptrunse, slvite yi minunate, crora nu este numr
33
. Mare Cel ce schimb
vremile yianii, d jos pe mpra(i yi i pune
34
, Cel ce scoate din pulbere pe cel
srac yi ridic din gunoi pe cel srman
35
, Cobort-a pe cei puternici de pe scaune
yi a nl(at pe cei smeri(i. !e cei flmnzi i-a umplut de bunt(i
36
yi a sfrmat
bra(ul celor mndri
37
.
9.El n-a adeverit numai pentru creytini amintirea vechilor istorii, ci yi pentru
necreytini, El fctorul de minuni, svryitorul marilor fapte, Stpnul a toate,
Creatorul lumii ntregi, Cel Atotputernic, Atotbun, unicul yi singurul Dumnezeu,
Cruia se cuvine s-I cntm cntare nou
38
yi care aude acestea: Singurul care
face minuni, c n veac e mila Lui, c a btut mpra(i mari yi a omort mpra(i tari,
8TORA 'MKRCKACA, CARTEA A ZECEA

2a
c n veac e mila Lui. C n smerenia noastr yi-a adus aminte de noi Domnul yi ne-a
izbvit de vrjmayii noytri!
39

10. S nu ncetm, ayadar, de a preamri pe Tatl a toate! Dar yi pe cel
de al doilea pricinuitor al bunt(ilor
40
yi care ne-a mijlocit s cunoaytem pe
Dumnezeu, dasclul religiei celei adevrate, nimicitorul nelegiuitilor si omori-torul
tiranilor, pe Iisus dttorul de viat si Mntuitorul celor oarecnd dezndjduiti, s-1
avem numele mereu n gur si s-L cinstim!

11. Cci ntr-adevr numai El, Fiul cu totul unic si atotbun al Tatlui, a luat asupr-
Si de b\m voie Iirea noastr, a celor care eram scuIundati n stricciunea de jos. ntocmai
ca cel mai bun dintre doItori, care de dragul mntui-rii bolnavilor cerceteaz situatii
rele, se atinge de prti scrboase, cci din pricina durerilor altuia simte si el nsusi
dureri
41
, ne-a mntuit pe cei care nu eram numai bolnavi si plini de rni ngrozitoare si
de abcese purulente, ci zceam de acum chiar printre morti, ne-a mntuit prin El nsusi
din prpastia mor(ii pentru c nimeni altul din cei care snt n cer n-avea putere destul
ca fr nici o primejdie s ne aduc mntuirea din attea rele.
12. Cci numai El s-a aplecat cu ntelegere asupra grelelor noastre neputinte; singur
El a purtat suIerintele noastre, singur El a luat asupr-Si durerile noastre yi povara
Irdelegilor noastre
42
, singur El ne-a ridicat pe cnd eram doar pe jumtate morti, ci
aproape cu.totul stricati Si ru mirosind n gropi si n morminte, altdat si acum, cu
Ilacra iubirii Sale de oameni ne izbveste peste orice asteptri si ne Iace prtasi la
belsugul de buntti ale Tatlui Su, El dttorul de viat, ndrumtorul spre lumin,
marele nostru doItor, mprat yi Domn, Hristosul lui Dumnezeu.
13. Dar tocmai cnd ntreg neamul omenesc zcea ngropat ntr-o noapte
ntunecoas si n bezn adnc din pricina ispitirii nelegiuitilor diavoli si uneltirii
duhurilor celor vrjmase, atunci s-a artat El odat pentru totdeauna si a dezlegat multele
lanturi ale nelegiuirilor ca o cear care se topeste cnd se apropie de Ioc
43
.

24. Ps. 47, 7.
2. / Tim., 3, 1.
26. Ps. 86, 2.
27. Ps. 121, 1.
28. Ps. 2, 2.
29. Ps. 47, 1.
30. Baruh, 3, 24-2.
31. Ps. 44, 3.
32. Ps. 71 19.
33! Iov, 9,' 10 (ed. 1914).
34. Dan., 2, 21.
3. Ps. 112, 7.
36. Luca, 1, 2-3.
37. Iov, 37, 1 (ed. 1914).
38. Ps. 97, 1.
39. Ps. 13, 4, 17-18; 23-24.
40. Varianta sirian a eliminat numeralul al doilea, .spre a disculpa pe autor de subordi naianiin.
41. Hipocrate, De naturis, I, ed. Littre, VI, 90 citat dup Bardy, Eusebe, III, 84.
42. Isaia, 3, 4-.
43. Ps. 7, 8.
8TORA 'MKRCKACA, CARTEA A ZECEA

2a
14. Si acum, n urma iertrii si a bineIacerilor, ca dusman al binelui si prieten al
rului, diavolul sttea s crape de ciud si si-a pus la btaie mpotriva noastr toate
puterile sale ucigtoare: asemenea unui cine turbat care se repede cu coltii chiar si
asupra pietrelor aruncate mpotriva lui, artndu-si astfel furia pn si mpotriva unor
lucruri nensuIletite din cauza oamenilor de care vrea s se apere, asa si-a ndreptat si
diavolul slbatica lui nebunie mpotriva pietrelor din locasurile noastre de cult si
mpotriva materiei moarte din casele noastre de rugciuni, creznd c n Ielul acesta ne va
lipsi de biserici. Apoi a intonat un groaznic Iluierat ca de sarpe amenintndu-ne uneori ca
niste nelegiuiti, iar alteori ngrozindu-ne cu niste legiuiri njositoare ca niste tirani fr
inim. Dup aceea si-a scuipat asupra noastr ucigasele sale uneltiri, am-
gind suIletele prin otrvuri veninoase, aproape omorndu-le prin niste jertIe mincinoase
aduse zeilor
44
. n sIrsit, n chip tainic a attat mpotriva noastr tot soiul de slbticiuni si
de monstri cu chip de om.

1.Atunci, dup destule probe de trie si de statornicie, de care au dat dovad cei
mai buni lupttori ai mprtiei Sale, s-a artat din nou ngerul marelui sIat
4
,
Voievodul ostilor Domnului
46
, strpind si nimicind att de cumplit pe potrivnici si pe
vrjmasi, nct se prea c si numele lor a pierit. n schimb, pe prieteni si pe cei apropiati
i-a ridicat deasupra tuturor, nu numai a oamenilor, ci chiar si asupra puterilor ceresti, a
soarelui, a lunii si a lumii ntregi.
16.Din acea clip lucru ce nu s-a mai vzut, mpratii cei mai alesi dintre toti
47
,
dndu-si seama de cinstea pe care au cstigat-o, de la El, au nceput s scuipe n Iat pe
idolii cei Ir de viat si s calce n picioare obiceiurile nelegiuite ale demonilor
48
,
dispretuind rtcirile vechi si obisnuite pn atunci si recunoscnd pe Hristos ca singur
Dumnezeu si Fiu al lui Dumnezeu, BineIctor de obste al tuturor, deci si al lor, mprat
a toate,Mntuitor, trecut si pe inscriptii, scris chiar cu litere mprtesti, spre o nestears
aducere aminte, spre biruinte Iericite asupra celor nelegiuiti, n mijlocul cettii care
mprteste peste toate cettile pmntului
49
. Asadar, Mntuitorul nostru Iisus Hristos va
Ii cunoscut ca Mntuitor nu numai de cei care au existat vreodat si care snt puternici pe
pmnt, ca un rege obisnuit nscut din oameni, ci El a Iost cunoscut si cinstit ca
adevratul Fiu al Dumnezeului Celui peste toate si Dumnezeu El nsusi.
17.Si pe bun dreptate! Cci care dintre regii care au domnit vreodat a ajuns la
atta desvrsire, nct numele lui s umple urechile si gura tuturor pmntenilor? Si care
a statornicit vreodat legi att de bune si ntelepte si a dovedit atta putere nct s le Iac
cunoscute tuturor oamenilor de la o margine a lumii pn la cealalt?
18.Cum a schimbat obiceiurile barbare si slbatice ale popoarelor nestiutoare prin
legiuirile sale blnde si cele mai prietenesti? Cine altul
0
, dup ce veacuri ntregi a Iost
44. Dincolo de retorismul acestor rnduri, nu se poate s nu aprobi justetea aIirmatiilor lui Eusebiu cnd
ne gndim nu numai la drmarea bisericilor, ci mai ales la cohorta silniciilor ntrebuintate n scopul abjurrii
credintei.
4. Isaia, 9, 6.
46. Iosua, 5, 14.
47. Constantin si Liciniu.
48. Cum a Icut Maximin nsusi.
49. Roma.
0. ParagraIele 17-19 snt redate ntocmai si n Panegiricul lui Constantin, XVI-XVII.
ISTORIA BISERICEASCf, CARTEA A ZECEA

337
ocrit din toate prtile, a mai dovedit o putere att de supraomeneasc, nct s
nIloreasc de la zi la zi si s rmn mereu tnr toat viata?
19. Cine a mai ntemeiat vreun popor, despre care nainte nici mcar nu s-a auzit
nu n vreun colt ascuns de lume, ci pe ntreag supraIata pmntului ct vreme va
strluci soarele? Cine si-a mai narmat soldatii att de mult cu armele credintei, nct n
lupta mpotriva dusmanului suIletele lor s se arate mai tari dect diamantul?
20. Care dintre regi e att de tare nct si dup moarte s-si comande armata,
cstignd biruinte asupra vrjmaslui si umplnd att la greci ct si la barbari orice loc,
orice sat sau oras cu attea prinoase n palatele mprtesti si n locasurile dumnezeiesti,
pe cte daruri si vistierii bogate vedem noi n acest locas sInt? Cu adevrat nlttoare si
mari, n stare de a provoca mirare si admiratie, snt aceste daruri ca tot attea mrturii
care griesc limpede despre puterea mprteasc a Mntuitorului nostru, Care si astzi
a zis si s-au Icut, a poruncit si s-au zidit
1
(cci ntr-adevr, cine s-ar putea mpotrivi
voii mpratului mpratilor, Conductorului conductorilor, Cuvntului lui Dumnezeu
nsusi?).Or, pentru aceste podoabe ar trebui ntocmit o cuvntare special dac am vrea
s le descriem si s le explicm pe toate n amnuntime.
21. Dar orict de mult si de mare ar Ii Iost rvna celor care au cldit ori s-au
strduit la aceast lucrare, ea scade n vrednicie naintea Celui pe care-L-nurhim
Dumnezeu, cnd ne gndim mai ales la templul cel viu, care snteti voi, care v-ati Icut
pietre vii
2
si bine nchegate, el Iiind zidit pe temelia Apostolilor si a Proorocilor, a
cror piatr din capul unghiului este Hristos
3
, pe Care L-au nesocotit
4
nu numai
ziditorii acestui locas vechi, ci si pe cei din zidirea Icut de cei mai multi dintre oameni
si care dureaz pn astzi, mesteri slabi ai unor lucrri slabe. Or, Tatl a pus la ncercare
aceast piatr; si atunci, ca si acum El L-a pus s Iie piatra din capul unghiului pentru
aceast Biseric, n care toti sntem cuprinsi.
22. Asa este, deci, acest templu viu al unui Dumnezeu viu, care e zidit din noi
nsine: m gndesc la locasul cu adevrat mare si vrednic de Dumnezeu, al crui interior
e ascuns si de neptruns pentru cei mai multi, sInt ntr-adevr si nc atotsInt. Cugetnd
la acest templu, cine ar ndrzni s-i exprime ntreag taina? Cine altul s-ar putea cobor
s priveasc la mprejmuirile lui sIinte dac nu singurul Mare Preot al lumii, singurul
cruia i este ngduit s ptrund cu privirea n tainele oricrui suIlet cugettor.
23. Poate c mai e ngduit si altuia s ocupe acest al doilea loc dup Hristos, dar
numai unuia singur luat dintre oamenii de aceeasi slujire, celui care a Iost pus cpetenie
peste aceast ceat, pe care singur El, nIiul si Marele Preot care a Iost distins cu al
doilea rang preotesc n aceast Biseric si pe care, Iiind pstor al cucernicei voastre
1. Ps. 32, 9; 148, .
2. / Petru 2 .
3! Efes., 2, 20; Matei, 21, 42; Marcu, 12, 10; Luca, 20, 17; I Petru, 2, 7. 4. A se vedea si cele spuse
despre taina Bisericii n Pstorul lui Herma 13, 3; 90, 1 n P.S.B., I, p. 237-301.

338
turme, pe temeiul alegerii si al rnduirii, de ctre Tatl a Iost ncredintat cu conducerea
turmei voastre ca slujitor si tlmaci al voii Domnului
1
. El e al doilea Aaron sau
Melchisedec si s-a Icut asemenea Fiului lui Dumnezeu, rmnnd cu noi si Iiind pstrat
de El pentru mai mult vreme prin rugile noastre ale tuturora
2
.
24. Asadar numai acestui singur om s se ngduie, dac nu cu rang de prim si
Mare Preot, atunci mcar cu un al doilea rang, s vad si s cerceteze privelistea
luntric a suIletelor noastre! Cci dup o experient de multi ani, el a ajuns s cunoasc
destul de bine pe Iiecare; rvna si grija lui v-au ndemnat pe toti n bun rnduiala si n
nvttura crestin, de aceea, mai mult dect toti, el e cel care va putea Ii n stare s
expun n cuvntri, care snt dup potriva Iaptelor lui, planurile mari ale celor pe care le-
a rnduit pentru voi, cu ajutorul lui Dumnezeu.
2. ntiul si Marele nostru Arhiereu spune: Ceea ce vede pe Tatl Icnd, acestea
le Iace si Fiul ntocmai
3
. De aceea si El, ca si cum ar privi cu ochii curati ai mintii spre
primul Dascl, tot ce vede pe Acesta Icnd, aceea va mplini si el, Iolosind lucrrile Lui
ca modele si schite, imitnd nItisarea acelora si reproducnd n lucrare toat asemnarea
ct e cu putint. Nu se las cu nimic n urma lui Betaleel
4
, pe care Dumnezeu 1-a umplut
de duhul ntelepciunii si al ntelegerii si de toat cunoasterea cea mai deplin atunci cnd
1-a chemat s Iie mester la zidirea templului dup simbolul modelelor ceresti.
26. n chipul acesta el purta n suIletul su si chipul lui Iisus, al Cuvntului, al
ntelepciunii si al Luminii. E drept c nu se poate spune n cuvinte cu ce nltare
suIleteasc si cu ce mn darnic si adnc milosrd, precum si cu rvn deosebit cu care
V-ati luat la ntrecere nu ati vrut s rmneti deloc napoi. Se vede c acest om s-a hotrt
s ridice un astIel de templu mret lui Dumnezeu Celui Prea nalt, care s se asemene
prin Iire cu cel desvrsit, dac peste tot ceea ce-i vzut se poate asemna cu ceea ce-i
nevzut.
Mai nti trebuie s amintim c prin uneltirile viclene ale unor dusmani, locul acesta
era reIuzat sub tot Ielul de pretexte necurate, dar el n-a cedat ruttii celor care lucraser
n chipul acesta, cu toate c exista posibilitatea, ntrenumeroase alte locuri mai bine
situate, s se poat alege altul; prin care munca s-ar fi uyurat yi greut(ile ar fi fost
mai pu(ine.
27. Dar pstorul vostru a ytiut s pun piciorul n prag. Dup aceea prin rvna
lui yi-a narmat ntreg poporul yi adunnd parc ntr-o mn toate minile celorlal(i,
a strns laolalt o singur ceat yi a pornit la prima lupt. Se gndea c tocmai
Biserica aceea care fusese mai mult asaltat de duymani yi care a suferit yi de atunci
ncoace mult, ndurnd cu noi yi mai nainte de noi aceleayi persecu(ii, asemnndu-
se cu o mam care yi-a pierdut copiii, trebuia s se bucure n mod deosebit de mai
mari bunt(i ale Celui Atotbun
5
.

.. Eusebiu se reIer aici la episcopul Paulin, a crui vrednicie e comparat cu vrednicia cea peste Iire a
Marelui Pstor Hristos.
2 ;r, 7, 3.
3 Ioan, , 19.
4 1e, 31, 2 si urm.; 3, 30.
5 !aragrafele 26-27 se ntlnesc si n Vi|, 4ns|,n|ini, III, 26.

339
28. Dup ce marele pstor a reuyit s ndeprteze fiarele slbatice, lupii yi tot
felul de animale crude yi sfyietoare, yi din(ii leilor - cum zice Scriptura -
6
le-a
sfrimat, s-a gndit s-yi adune din nou pe fiii si la un loc yi pe bun dreptate yi-a
refcut din nou suna turmei ca s acopere de ruyine pe vrjmay yi pe pngritor
7

yi ca s dejoace planurile nelegiui(ilor.
29. $i acum nu mai exist vrjmayi pentru c nici n-au existat nicicnd
8
.
Numai pentru scurt vreme au tulburat pe al(ii tulburndu-se n acelayi timp yi pe
ei, dup care au primit o pedeaps binemeritat care a dus la ruin, att pe prieteni
yi -casele lor, ct yi pe ei nyiyi, nct s-au putut verifica chiar yi prin fapte vechile
proorocii scrise altdat pe tbli(e de aram.
30. n legtur cu acestea amintim o sfnta proorocie, n care se spune: Sabie
au scos pctoyii, ntins-au arcul lor ca s doboare pe srac yi pe srman, ca s
junghie pe cei drep(i la inim. Sabia lor s intre n inima lor yi arcurile lor s se
frng
9
. $i n alt loc: !ierit-a pomenirea lor cu sunet) iar Domnul rmne n
veac
10
, pentru c n durerea lor strigt-au ctre Domnul yi nu era cel ce
mntuieyte, yi nu i-a auzit pe ei
11
. Aceytia s-au mpiedicat yi au czut, iar noi ne-
am sculat yi ne-am ndreptat
12
. Dar yi sub ochii tuturor s-a confirmat adevrul
urmtoarei proorocii: n cetatea Ta chipul lor de nimic l-a fcut
13
.
31. Dar ca yi uriayii de demult, aya yi aceytia au pbrnit lupt mpotriva lui
Dumnezeu, ceea ce a nsemnat yi sfryitul lor. Dimpotriv, urmrile struin(ei In
Dumnezeu celei prsite yi dispre(uite de oameni le vedem cu ochii, aya cum ni le-a
descris yi Isaia n urmtoarele cuvinte:
32. Veseleste-te pustiu nsetat, s se bucure pustiul, ca si crinul s nIloreasc. Si
va nIlori si se va bucura pustiul. ntriti-v voi, mini slabe, si prindeti puteri, genunchi
slbnogi. Ziceti celor slabi la inim si la cuget: ntriti-v si nu v temeti; iat
Dumnezeul nostru cu judecat rsplteste si va rsplti. El va veni si ne va mntui pe
noi
14
. Cci, se spune mai departe: izvoarele de ap vor curge n pustiu. Pmntul cel
Ir de ap se va preIace n blti si tinutul cel nsetat va Ii izvor de ap
1
.
33. Si aceste lucruri, vestite altdat prin cuvinte au Iost si puse n sIintele crti.
Acum ns ele numai snt numai cuvinte si nici doar pentru auzit, ci snt Iapte care ne-au
Iost transmise. Biserica aceasta era pustie, un loc Ir ap, era ca o vduv Ir aprare,
ca n codru cu topoarele au tiat usile Locasului Tu, cu topoare si ciocane l-au
sIrmat. Ars-au cu Ioc Locasul cel sInt al Tu pn la pmnt, spurcat-au locul numelui

6 Ps., 7, 6. Asupra celor ce se ascund n dosul acestor imagini si simboluri a se vedea 1.M. !fiuisch, care a
tradus, n 1. german Vi,f, |ui 4ns|,n|in, Miinchen, 1913, p. 113.
7 Ps. 8, 2.
8 Apoc, 17, 8, 11.
9 Ps. 36, 14-1.
10 Ps. 9, 6; 6-7 (ed. 1914).
11 Ps. 17, 46.
12 Ps. 19, 9.
/ 67. Ps. 72, 20.
14 |s,i,, 3, 1-4.
1 |s,i,, 3, 6-7.

340
Tu
16
. Toti cei ce treceau pe cale o culegeau, dup ce i drmaser si gardul. A
stricat-o pe ea mistretul din pdure si porcul slbatic a pscut-o pe ea. Atunci, ns, prin
puterea minunat a lui Hristos, cnd El a vrut-o, s-a Icut ca un crin
17
. E drept c
atunci, dup cuvntul Domnului, a Iost pedepsit ca de un printe grijuliu cci Domnul
ceart pe cei pe care-i iubeste si ca un printe pedepseste pe Ieciorul su care i este
drag
18
.
34. Dup ce 1-a timpul su a Iost pedepsit dup cuviint si cu msur, Biserica
primeste acum de sus porunca s se bucure din nou, cci nIloreste ca crinul umplnd
pe toti de bun mireasma dumnezeirii, pentru c Scriptura spune: izvoare de ap vor
curge n pustiu, izvorul renasterii dumnezeiesti pe care o d splarea cea mntuitoare (a
botezului, n.tr.), asa nct cea care nainte Iusese pustie a devenit livad, si izvor de ap
vie se vrsa peste cmpia nsetat si minile altdat slbnoage, acum s-au ntrit cu
adevrat. Muncile de acum snt dovezi puternice si clare despre puterea minilor noastre.
Dar si genunchii altdat slbnogi si Ir putere si-au cstigat acum usurinta de a
umbla, nct calc acum pe drumul drept al cunoasterii lui Dumnezeii si se grbesc spre
stna atotbunului Pstor.
3. Iar dac n urma amenintrilor tiranului suIletele unora vor Ii amortit de Iric,
de acum nici pe ele nu le las nevindecate Cuvntul cel vindector, ci, dimpotriv, le
vindec deplin ntrindu-le si Iacndu-le s se ncread n Dumnezeu cu cuvintele:
ntriti-v, inimi slabe, si nu v temeti
19
.
36. ntruct, asadar, noul si minunatul vostru Zorobabel
20
a nteles datorit auzului
Iin al cugetului su c cea care se lsase pustiit de dragul lui Dumnezeu trebuie s se
mprtseasc acum de aceste bunuri, de aceea hotr ca dup robia cea amar si
dezndejdea de mai nainte
21
, s nu lase neIolosit nici ruina prin care a trecut. De aceea
nainte de toate prin participarea voastr a tuturora s-a mpcat cu Tatl prin rugciuni si
cereri, apoi avnd ca mpreun-lupttor si colaborator pe Cel care singur poate nvia
mortii, a ridicat pe cea care ne pustiise dup ce a curtit-o si vindecat-o mai nainte de
toate relele. A mbrcat-o ntr-o hain care nu mai era cea veche, de altdat, ci cea
despre care si El era nstiintat prin proorocul care spunea clar: Slava acestui templu de
pe urm va Ii mai mare dect a celui dinti
22
.
37. Pentru aceast biseric spatiul mprejmuit a Iost trasat mult mai larg dect cel
dintii, iar pe dinaIar mprejmuirea a Iost IortiIicat cu un zid exterior
23
, astIel nct
ntreg ansamblul prea asigurat ca o cetate.

16 Ps., 73, 7-8.
17 Ps. 79, 13-14. Aluzie la persecutia trecut.
18 Pi|dc, 3, 11-12; inf. Sir., 30, 1-7; |tr., 12, 6.
19 |s,i,, 3-, 4.
20 Episcopul Paulin.
21 D,n, 9, 27.
22 g., 2, 9.
23 E greu s desprinzi din stilul retoric al lui Eusebiu amnuntele arhitectonice ale bisericii. Totusi urmtoarele
elemente se degaj clar: 1) mprejmuire ca de cetate (lpxoc.); 2) pridvoare sau propilee bogate sprijinite pe
stlpi, la intrare; 3) o curte avnd la mijloc o Intn sau baptisteriu; 4) o bazilic ncptoare avnd pronaos,
naos si altar cu adaosele respective pentru, Iiecare; ) anexe administrative necesare. Mai mult sau mai putin,

341
3o\ In Iat, un mare antreu, orientat spre nltime, deschis razelor soarelui dinspre
Rsrit
24
, ddea celor ce stteau departe de mprejmuiri o vedere larg spre cele din
interior, invitnd, asa zicnd, pe cei din aIar s-si ntoarc privirile spre primele intrri.
De altIel nimeni din cei care trec pe dinaintea acestei biserici nu poate s nu rmn
impresionat dureros gndindu-se la vechea cldire drmat, dar si uimit de minunata
realizare de acum
2
. Poate c episcopul se va Ii gndit c trectorul va rmne oarecum
impresionat de aceast durere, care l-ar ndemna s intre. mai departe.
39. In luntru cel care intra pe poart nu putea nainta imediat cu picioarele
necurate spre mijlocul bisericii, de aceea ntre templu si primele intrri el a lsat un
spatiu larg mpodobit jur-mprejur de patru galerii sprijinite din toate prtile de coloane,
nconjurnd spatiul cu balustrade din lemn asezate la o nltime oarecare. Mijlocul
acestui antreu
26
e deschis, neacoperit, nct se poate vedea cerul si totodat se pot gusta
att aerul curat, ct si razele soarelui.
40. Aici au Iost asezate simbolurile curtirii sIinte: n Iata bisericii este o Intn
care poate spla din belsug pe cei care intr spre curtirea cea luntric. Acest spatiu prin
care se intr oIer tuturor att Irumusete ct si plcere, ambele necesare celui care caut
s se adnceasc n tainele credintei.
41.Dar aici este vorba despre mai mult dect de o priveliste oarecare: galeriile
interioare se deschid spre luntrul templului
27
. Asezndu-le n Iata soarelui episcopul a
Icut s se deschid aici trei usi, cea din mijloc mai larg si mai nalt dect celelalte
dou. El le-a mpodobit cu plci de bronz ntrite cu Iier, o lucrare plin de Iarmec, parc
ar Ii vorba de o regin nsotit de dou doamne de onoare.
42.n acelasi chip a ornduit si galeriile asezate amndou de o parte si de alta a
templului, mpodobindu-le cu acelasi numr de antree, Iolosind diIerite deschideri spre
interior si mpodobindu-le si ele n chip variat cu lucrri de sculptur n lemn.
Basilica nssi a Iost construit de el din materiale si mai bogate si mai pretioase,
neIiind deloc zgrcit n mrinimia cu care a lucrat.
43.n aceast privint cred de prisos s descriu lungimea si lrgimea cldirii,
Irumusetea si mretia ei strlucitoare care ntrec orice cuvnt
28
, nItisarea orbitoare a
lucrrilor pe care ncerc s le prezint n cuvnt, nltimea ei care atinge cerurile, cedrii
pretiosi ai Libanului, de care nici Scriptura n-a uitat s pomeneasc atunci cnd zice:
stura-se-vor lemnele cmpului, cedrii Libanului, pe care i-a rsrit
29
.

toate bisericile ridicate n vremea lui Constantin (descrise de Eusebiu) sau cele pe care ni le descriu n sec. IV
Grigorie de Nazianz ori Grigorie de Nyssa pstreaz aceste elemente.
24 nc Origen spunea c trebuie s ne rugm spre Rsrit Dcs5rc rugjciunc, cap. 32, P.S.B. 7, p. 288), de
unde ne-a rsrit Soarele, Hristos.
2 Nu avem stiri din ce va Ii Iost construit vechea biseric. Probabil ea va Ii avut de suIerit n timpul
persecutiilor, de aceea a Iost demolat.
26 In original aiOpiov atrium, cu aer senin.-
27 Eusebiu Ioloseste de dou ori cuvntul BaoUeiov ( basilica): VIII, XVII, 1; X, IV, 42, dovad c n sec.
IV notiunea se impunea.
28 De retinut simbolismul tuturor acestor descrieri neipov, otcptov, urixavov, care nu tin att de nltimea
Iizic a cldirii, ci de semniIicatia ei liturgic. Intre altele, splarea de care se vorbeste mai sus, la Iintna din
Iata bisericii, ne aminteste de locul unde stteau catehumenii nainte de a deveni credinciosi, de a avea voie
s intre n biseric.
29 Ps. 103, 18 (ed. 1914).

342
44.Dar de ce e nevoie s descriu acum rnduiala plin de ntelepciune si de
miestrie arhitectural, Irumusetea neuitat a Iiecrei prti n parte, cnd mrturia vederii
ne scuteste de lmurirea pe care ne-o aduc urechile? Dup ce a isprvit astIel biserica, el
a mpodobit-o n cinstea nm-stattorilor cu tronuri prea Irumoase n cinstea celor din
Irunte, iar pe deasupra cu bnci asezate ntr-o rnduiala si ordine cuviincioase, cu strni
pentru preoti
30
, asa cum se cuvine. Apoi a asezat la mijloc sIntul altar al tainelor sIinte,
care, pentru a rmne Ierit de multime, a Iost nconjurat cu grilaj de lemn
31
executat n
cea mai aleas Iinete, spre a oIeri privitorilor cea mai Irumoas priveliste.
4.Nici pavajul nu a Iost deloc neglijat: 1-a mpodobit n chip desvrsit n
marmur de toat Irumusetea.
Dup aceea s-a ndreptat si spre exteriorul templului. De amndou prtile, abside si
ncperi destul de mari, adugate una dup alta si sprijinindu-se pe Ilancurile bisericii si
mpreunndu-se cu ea prin pasaje care dau n cldirea central
32
. Ct priveste locurile
rezervate curtirii si splrilor prin ap si prin Duh SInt, prea pasnicul si evlaviosul
nostru Solomon
33
, dup ce a terminat constructia bisericii, a adugat si ceea ce spunea
proorocia amintit (ca s Iie ntr-adevr si mai largi dect au Iost).
46. Acum ntr-adevr s-a adeverit spusa proorocului: Slava acestui templu de pe
urm va Ii mai mare dect a celui dinti
34
, cci si trebuia si se cuvenea s se ntmple
acest lucru dup ce Pstorul si Domnul lui a suIerit odat pentru totdeauna moartea
pentru el si dup ce prin patim, a schimbat n cinste si n mrire neputinta trupului pe
care-1 luase asupra Sa, rscump-rndu-1 si trecndu-1 din stricciune n nestricciune,
asa nct si acest locas trebuia s se mprtseasc din roadele iconomiei Mntuitorului.
Iar pentru c Biserica a primit de la El o Igduint cu mult mai mare dect una pmn-
teasc, ea si doreste ntr-adevr s primeasc pentru vesnicie o mrire cu mult mai mare
prin nasterea din nou a nvierii ntr-un trup nestriccios, mpreun cu cetele ngerilor de
lumin, n slasurile mai presus de ceruri n unire cu nsusi Iisus Hristos, BineIctorul
tuturor. .
47. Acum, ns, n vremile noastre, prin harul lui Dumnezeu, Biserica altdat att
de vduvit si de prsit, o vedem nconjurat numai de Ilori, devenind, potrivit
proorociei, ntr-adevr ca un crin
3
, cci si-a luat iarsi haina de nunt si si-a pus pe
cap si cununa bunvoirii la care a Iost chemat de Isaia s dntuiasc si s aduc slav
mpratului nostru Dumnezeu, pream-rindu-L n cuvinte de. laud ca acestea, pe care s
le ascultm:
48. Bucura-M-voi ntru Domnul, slta-va de veselie suIletul Meu, c M-a
mbrcat cu haina mntuirii, cu vesmntul veseliei M-a acoperit. Ca unui mire Mi-a pus

30 Tronul cel mai ridicat era rezervat episcopului, celelalte, slujitorilor. Credinciosii stteau n picioare cum ne
spun mrturiile contemporane, Peregrinatio Ether]ae, trad. M. Braniste, Mitrop. Olt., 1982, p. 32.
31 Grilaj de lemn sau metal (xyxekXoi), n mijloc, deasupra SIintei Mese, un baldachin (Peregr. Ether. p.
31).
32 Desigur, cldirile necesare, dispuse n jur: locuinta episcopului, camere pentru slujitori, pentru oaspeti,
pentru bolnavi etc.
33 Evreii se salutau cu pace. Cuvntul Solomon nsemneaz de asemenea pace, pasnIcul.
34 g., 2, 9. .
3 Ps. 3, 1.

343
Mie cunun si ca pe o mireas M-a mpodobit cu podoab. Ca pmntul care rsare
ierburi si ca o grdin n care smnta ncolteste, asa Domnul Dumnezeul va Iace
dreptatea s rsar si naintea tuturor neamurilor preamrirea Sa
36
.
49. La care, n chip asemntor, Mirele, Cuvntul ceresc, Iisus Hristos rspunde
spunnd urmtoarele: Nu te nIricosa, cci nu vei rmne de ocar,c de rusinea cea
vesnic vei uita si de ocara vduviei tale mai mult nu-ti vei aduce aminte. Nu ca o Iemeie
prsit si slab la inim te-a chemat pe tine Domnul, nici ca pe o Iemeie din tinerete
urt, zis-a Dumnezeul tu. Putin vreme te-am prsit si cu mil mare te voi milui. ntru
mnie putin am ntors Iata Mea de ctre tine si cu mil vesnic te voi milui, zis-a Cel ce
te-a izbvit pe tine, Doamnul
37
.
0. Desteapt-te, desteapt-te, scoal-te Ierusalime, cel ce a but din mna
Domnului paharul mniei Lui, c paharul cderii si paharul mniei l-ai but si l-ai
desertat. Si nu era cine s te mngie din toti Iiii ti, pe care i-ai nscut, si nu era cine sate
tin de mn dintre toti Iiii ti, pe care i-ai crescut. Iat, am luat din mna ta paharul
mniei Mele si nu vei mai aduga nc a-1 bea. Si l voi da pe el n minile celor ce cu
nedreptul te-au asuprit si te-au smerit
38
.
1. Scoal-te, scoal-te, mbrac tria ta, scutur praIul si te scoal si sezi,
dezleag legtura grumazului tu
39
. Ridic mprejur ochii ti, iat Iiii ti au venit la
tine. Viu snt Eu, zice Domnul, cci cu toti, cu acestia, ca si cu o podoab te vei mbrca
si vei pune pe ei mprejurul tu, ca o mireas podoaba. C cele pustii ale tale si cele
risipite si cele czute acum se vor strimta de cei ce locuiesc si se vor deprta de tine toti
cei ce te mnnc pe tine.
2. C vor zice la urechile tale Iiii ti, pe care i-ai pierdut: strimt este mie locul, I-
mi loc ca s locuiesc! Si vei zice atunci n inima ta: Cine mi i-a nscut pe acestia, c eu
Ir de Iii am Iost si vduv si pe acestia cine mi i-a hrnit? Eu am rmas singur, dar
acestia unde au Iost?
40
.
3. Acestea le prezisese Isaia si nc de mult vreme Iuseser rnduite pentru noi,
Iiind scrise n crtile sIinte si se cdea ca adevrul acestor proorocii s Iie ntrit cumva
de Iapte.
4. Or ntruct Mirele, Cuvntul nsusi, spusese aceste cuvinte Miresei sale,
Bisericii celei sIinte si sIintite, se cdea ca si starostele Mirelui, care nc este de Iat
41
si
care prin rugciunile voastre ale tuturora a ridicat mpreun cu voi minile
42
, v-a trezit si
v-a ridicat, trebuia, zic, s ridice si pe aceast Iemeie care zcea ca un cadavru si care nu
mai avea nici o nedejde din partea oamenilor si pe care El o nviase prin vointa lui
Dumnezeu, mpratul lumii, si prin artarea puterii lui Iisus Hristos, iar dup ce a nviat-
o s o aseze iarsi n cinstea despre care mrturisesc Scripturile sIinte.

36 |s,i,, 61, 10-11.
37 |s,i,, 4, 4; 6-8 (ed. 1914).
38 |s,i,, 1, 17-18; 20-23 (ed. 1914).
39 |s,i,, 2, 1-2 (ed. 1914).
40 |s,i,, 49, 18-21 (ed. 1914).
41 Prietenul sau starostele Mirelui M,|ci, 9, 1) este n cazul de Iat nsusi episcopul Paulin.
42 |c., 9, 33.

344
. Fr ndoial c aceasta e o mare minune, de care nu ne putem destul mira mai
ales pentru cei care judec lucrurile numai dup ct se vd ele naIar. Dar si mai de
admirat dect minunile snt temeiurile primordiale si modelele de ordin duhovnicesc, cu
alte cuvinte, chipurile dumnezeiesti dup care se rennoieste zidirea cea duhovniceasc si
sInta din suIlete.
6. Pe aceasta a Icut-o nsusi Fiul lui Dumnezeu dup chipul Su
43
, si anume ntru
totul asemenea Siesi, cu o Iire nepieritoare, netrupeasc, spiritual, strin de orice
materie pmnteasc si dotat cu putere cugettoare. Odat creat, ea a Iost adus de la
neIiint la Iiint, iar pe deasupra i-a Icut, pentru el si pentru Tatl, o mireas sInta, un
templu ntru totul sInt, asa cum nsusi a spus-o limpede cnd a zis: Voi locui n ei si voi
umbla si voi Ii Dumnezeul lor si ei vor Ii poporul Meu
44
. Att de curat si de desvrsit
era nc de la nceput suIletul omenesc, nct se poate spune c purta n el chipul
Cuvntului ceresc.
7. Dar prin pizma si lucrarea diavolului care nu caut dect rul, suIletul s-a plecat
din voie liber patimilor si ruttii, cci, nemaiavnd ocrotitor, devenise o prad usoar,
gata de a cdea n curs, asa c a Iost biruit de cei care de mult vreme l pizmuiser.
Nimicit de cursele si de mestesugirile dusmanilor nevzuti si ale vrjmasilor luntrici, el
a czut att de cumplit nct din virtutea lui n-a mai rmas nici piatr pe piatr
4
, Iiind
prvlit cu totul la pmnt, mort de-a binelea, iar gndirea lui Dumnezeu Iiindu-i de acum
deplin amortit.
8. Czut n asa msur, cel ce Iusese zidit dup chipul lui Dumnezeu n-a Iost
stricat si pscut de mistretul
46
ce iese dintr-o pdure pe care am putea-o vedea cu
ochii, ci de un duh ucigtor si de niste Iiare duhovnicesti slbticite, care au aprins n el
niste patimi care seamn cu sgetile aprinse
47
ale propriilor lor rutti: au ars cu Ioc
Locasul cel sInt al lui Dumnezeu, spur-cat-au numele Lui
48
. Apoi au ascuns pe acest
nenorocit sub o grmad de pmnt, nct nu i-au mai lsat nici o ndejde de scpare.
9. Dar Ocrotitorul su, Cuvntul, Lumintorul si Mngietorul cel dumnezeiesc,
mnat de dragostea cea iubitoare de oameni a Tatlui, l-a primit din nou dup ce acesta
ndurase dreapta pedeaps pentru pcatele sale.
60. Alegnd mai nti suIletele mpratilor celor mai vrednici
49
de chemarea lor,
Cuvntul a nceput, cu ajutorul acestor oameni, cei mai iubitori de Dumnezeu, s
curteasc ntreg pmntul de oameni nelegiuiti si cruzi, precum si de tiranii cei sngerosi
si potrivnici lui Dumnezeu. Dup aceea a scos la lumin pe cei care Iuseser prietenii Si
si care si nchinaser Lui toat viata si care se ascunseser sub ocrotirea Lui ca si cum s-
au Ierit de rele, ca si cum s-ar Ii aprat de primejdiile Iurtunilor. Pe acestia i-a cinstit cum
se cuvenea, nm-nndu-le daruri din partea Tatlui. Prin ei a curtit apoi prin nvttura
Sa si cu ajutorul unor ptrunztoare povtuiri, ca si cu niste sape si hrlete, suIletele care

43 Fac, 1, 26.
44 |ct., 26, 12; || 4r., 6, 16.
4 M,|ci, 24, 2; M,rcu, 13, 2; |uc,, 21, 6.
46 Ps. 79, 14.
47 |fcs., 6, 16.
48 Ps. 73, 7.
49 Constantin si Liciniu.

34
se spurcaser nainte
0
si care Iuseser coplesite de grmezile de moloz, pe care-1
cuprindeau legiuirile cele nedrepte.
61. Dup ce a prelucrat bine si Irumos ntreg ogorul suIletelor voastre, Domnul a
pus ca ndrumtor spre viitor pe conductorul vostru de azi, cel prea ntelept si iubitor de
Dumnezeu
1
, care Iiind druit de Dumnezeu cu judecat si cu ntelepciune, poate
cunoaste si deosebi gndurile suIletelor Care i-au Iost ncredintate. Si, ca s zicem asa,
din prima zi el n-a ncetat nc deloc s zideasc Iie aur strlucitor, Iie argint curat si
veriIicat, Iie pietre pretioase si nestemate, nct iarsi a mplinit n voi cu adevrat
proorocia sInt si tainic n care se spune:
62. Iat zidurile tale le voi mpodobi cu pietre scumpe si voi pune temelia ta pe
saIire. Si voi Iace crestele tale de rubin si portile tale de cristal, iar mprejmuirea de
pietre nestemate. Totii copiii ti vor Ii ucenici ai Domnului si se vor bucura de mare
Iericire. Si vei Ii ntemeiat pe dreptate
2
.
63. Da, ntr-adevr, pe bun dreptate a nltat zidirea si dup vrednicia ntregului
popor a mprtit sarcinile
3
. Pe unii i-a mprejmuit doar cu zid exterior, ntrindu-i parc
de un zid al credintei celei nertcite, ceea ce ar vrea s nsemneze multimea cea Ir
numr a poporului neputincios de a sustine o constructie mai puternic. Altora le-a
ncredintat intrrile n cas, poruncin-du-le s stea de veghe la usi si s conduc la
locurile lor pe cei ce intr. Ei pot Ii numiti pe bun dreptate propileele sau pridvoarele
templului. Pe altii i-a sprijinit pe primele patru coloane exterioare care stau mprejurul
altor patru colturi ale curtii: pe ei i putem apropia de ntelesul celor patru Evanghelii. Si
iarsi, altii care stau apropiati strns de Iiecare colt al bazilicii: ei snt catehu-menii aIlati
nc n stare de crestere si de progres
4
, dar nu prea ndeprtati de privirea spre tainele
interioare, care este rezervat credinciosilor.
64. Printre acestia din urm el a ales suIletele curate, care aii Iost curtate ca aurul
prin baia dumnezeiasc (a botezului, n.tr.), sprijinindu-i pe unii ca sipe niste stlpi, care
snt mult mai tari dect cei din aIar, pe nvtturile tainice cele mai luntrice ale
Scripturii, iar pe altii luminndu-i prin deschiderile orientate spre lumin.
6. Podoaba. ntregului templu o Iormeaz singura us mare de intrare spre mrirea
mpratului celui mare, a singurului si unicului Dumnezeu, lng care de ambele laturi
ale puterii nemrginite a Tatlui au Iost asezati Hristos si Duhul SInt ca razele cele de
rangul doi ale Luminii
. Si, n sIrsit, prin ntreag Biserica, el exprim larg si Ioarte

bogat limpezimea si lumina adevrului, cci pretutindeni si de toate prtile el a ales
pietrele vii, tari si bine potrivite ale suIletelor. Din toate acestea s-a mpodobit casa cea

0 A se vedea canoanele de pocint ale sIntului Petru al Alexandriei, Milas, ,n4,nc|c, II, Arad, 1936, pgI.
1-26. E vorba de cderile sau apostazierile unor crestini n vremea persecutiei.
1 E vorba tot de Paulin.
2 |s,i,, 4, 11-14.
3 In cele ce urmeaz Eusebiu vrea s explice semniIicatia simbolic a Iiecrei categorii de crestini potrivit
rspunderilor si rostului pe care-1 au n Biseric si dup ntelesul liturgic al Iiecrui amnunt din arhitectura
locasului sInt.
4 E vorba de catehumeni, care aveau si ei diIerite grade. E. Popovici, |s|4ri, oiscricc,scj unitcrs,|j, ed. II,
Bucuresti 192, p. 428-429.
Cele trei usi prin care se intr simbolizeaz SInta Treime.

346
mprteasc, strlucit, plin de lumin att n luntru, ct si aIar, pentru c nu numai
suIletul, ci si trupul strluceste n ei prin Iarmecul bogat al Iecioriei si al evlaviei.
66. Mai snt ns n acest locas sInt si tronuri, precum si nenumrate bnci si
scaune, care corespund la tot attea suIlete n care au Iost mprtite daruri ale Duhului
SInt, cum s-au artat ele la sIintii apostoli si la nsotitorii lor,, mprtite limbi ca de Ioc
si au sezut pe Iiecare dintre ei
6
.
67. Dar sub chipul ntistttorului vedem pe Hristos nsusi, pe cnd n cei care stau
n jurul Lui, n al doilea rang, vedem pe cei care s-au mprtsit n chip corespunztor din
darul puterii lui Hristos si a Duhului SInt. Poate c scaunele snt unul sau altul dintre
ngerii dati Iiecruia spre educare si spre ocrotire
7
.
68. Privitor la venerabilul, marele si unicul altar, ce altceva ar putea Ii dect cel mai
neptat si mai sInt dintre suIletele tuturor preotilor la un loc? n dreapta lui sta Marele
Preot al lumii, Iisus nsusi, Cel Unul nscut al lui Dumnezeu, primind cu o Iat
surztoare si cu minile ridicate tmia cea cu bun mireasm pe care i-o aduc toti
oamenii credinciosi, precum si darurile nesn-geroase si nematerialnice aduse prin
mijlocirea rugciunilor, si le duce Tatlui care este n ceruri, Dumnezeul cel peste toate,
Cruia mai nti I se nchin El nsusi si-I aduce cuvenita cinstire, iar n al doilea rnd l
roag s ne Iie pururea milostiv si binevoitor
8
.
69. Acesta-i asadar marele templu, pe care n toat lumea locuit ct e sub soare
1-a zidit Cuvntul, marele Creator al lumii, dup ce a plsmuit pe pmnt acest chip
ntelegtor al boitelor ceresti din lumea cealalt, pentru ca ntru El s se cinsteasc si s I
se aduc nchinare de ctre ntreaga Iptur si de ctre Iiintele vii si ntelegtoare cte snt
pe pmnt.
70.Cnd e vorba de tinuturile de deasupra cerurilor si de prototipurile de acolo ale
lucrurilor de pe pmnt, despre Ierusalim, cruia i spunem si Ierusalimul cel de sus si
muntele ceresc al Sionului
9
, despre cetatea Dumnezeului celui viu, cea de deasupra
lumii, n care prznuiesc pe Ziditorul lor si Stp-nul lumii ntregi prin teologhisiri
negrite si neajunse de mintea noastr mii de cete ngeresti si o Biseric a celor nti
nscuti, care snt scrisi n ceruri
60
, nici un muritor nu e n stare s-1 cnte cum s-ar
cuveni, cci ceea ce ochiul n-a vzut si urechea n-a auzit si la inima omului nu s-a suit,
pe acestea le-a gtit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El
61
.
71.ntruct nc de pe acum am Iost Icuti vrednici s ne mprtsim din aceste
bunuri, toti laolalt, brbati, Iemei si copii, mici si mari, s ludm si s preamrim
nencetat ntr-un duh si cu un singur suIlet pe Pricinuitorul acestor mari daruri care ni s-
au hrzit, pe Cel ce curteste toate Irdelegile noastre, pe Cel ce vindec toate bolile

6 ,5|c, 2, 3.
7 O preIigurare a ierarhiei ceresti si bisericesti a lui Pseudo-Dionisie. Preotii snt vzuti ca ngeri n trup,
care rspund pe pmnt de mntuirea credinciosilor.
8 E interesant de constatat simbolismul acestor reprezentri din Biseric, la Eusebiu, despre care s-a spus c
era mpotriva reprezentrilor iconograIice ale lui Dumnezeu, cum reiese din epistola ctre Constantia, sora
mpratului Constantin, Migne, P.G. 20, 14-149.
9 54c, 14, 1; 21, 2.
60 |tr., 12, 22-23.
61 / 4r., 2, 9.

347
noastre, pe Cel ce izbveste din stricciune viata noastr, pe Cel ce ne ncununeaz cu
mil si cu ndurri; pe Cel ce umple de bucurie dorirea noastr. C pe ct snt de departe
rsriturile de apusuri, att deprtat-a de la noi Irdelegile noastre. n ce chip miluieste
tatl pe Iii, asa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El
62
.
72.Pstrnd dar vie att acum, ct si n toate vremile ce vor veni amintirea acestor
buntti dumnezeiesti, s avem naintea ochilor n duh, ori de cte ori rsuIlm, pe
Pricinuitorul si Conductorul acestei adunri, al acestei zile vesele si strlucitoare,
iubindu-L si preamrindu-L cu toat puterea suIletului! Si acum s ne ridicm
63
si s-L
rugm cu glas tare, care vine de la inim, s ne ocroteasc si s ne apere n staulul Lui
pn la sIrsit si s hrzeasc pace, pacea Sa cea nezguduit, neclintit si vesnic ntru
Hristos Iisus, Mntuitorul nostru, prin care slav s aducem lui Dumnezeu n veci, Amin.

V
Copie de pe legiuirile 2pgrgteyti privitoare la creytini
1. Si acum s reproducem textul ordonantelor mprtesti ale lui Con-
stantin si Liciniu
64
traduse din limba latin.
Copie de pe edictele mprtesti traduse din limba latin.
2. Socotind nc de mai demult c nu se cade s oprim libertatea religiei,
ei c ar trebui s se ngduie fiecruia dup cugetarea yi dup voin(a sa s
hotrasc liber din punct de vedere religios, de aceea am decis nc de mai
nainte
u9
^ji`restinikLr s li se ngduie s-yi pstreze credin(a sectei lor yi a
feligiei lor.

3.Dar ntruct n rescript
u9a
prea c ar fi fost adugate numeroase yi variate
condi(ii
1
potrivit crora aceast permisiune era dat yi pentru creytinii nyiyi,
poate c s-a ntmplat ca unii dintre ei s fi fost ntre timp respinyi ori mpiedica(i
de a aplica acest cult.
4.ntruct, dar, eu, Constantin Augustul, yi eu Liciniu Augustul ne-am ritlnit n
chip fericit la Milan yi am cutat s mplinim tot ce interesa bineleji folosul
poporului, ntre alte lucruri pe care le credeam
65
utile tuturora n multe
privinêTam hotrt n primul rnd
66
yi s asigurm respectul yi cinstea cuvenite
divinit(ii nainte de toate, adic ne-am hotrt s acordm creytinilor yi tuturor
celorlal(i libera alegere la cinstirea religiei pe care o vor, cu gndul ca orice

62 Ps. 102, 3-; 10; 12; 13.
63 Pn acum preotii au stat pe scaune.
64 Am spus n studiul introductiv c textele reproduse n capitolele V-VII ale acestei crti nu Iigurau n prima
redactare. Asa arat cele mai multe variante manuscrise ale |s|4rici. Cnd se va Ii hotrt, la o nou revizie,
Eusebiu a eliminat din text numele lui Liciniu.
6 Felul cum e redactat (la timpul perIect) arat c acest text riu vine de la Constantin, ci de la Liciniu.
66 De aici ncepe asa numitul edict de tolerant de la Milan, care n realitate s-ar putea numi de la
Nicomedia,' cci n Iebr. 313 Constantin si Liciniu se aIlau la Milan pentru a celebra cununia lui Liciniu cu
sora mpratului Constantin. Ei stabiliser atunci doar n principiu ca s se restituie crestinilor toate averile
conIiscate, clerul s Iie scutit de sarcini publice etc. n 13 iunie 313, cnd Liciniu intra biruitor asupra lui
Maximin n Nicomedia, s-a publicat prezentul edict, care diIer putin de cel pe care-1 d Lactantiu n Dc
n4r|ious 5crsccu|4run, cap. XLVIII.
119. Aluzie la edictul de tolerant dat de Galeriu n anul 311. 119 a. Acest rescrip't
s-a pierdut.
120. Cuvintele acestea, care lipsesc la Lactantiu, apartin lui Liciniu.

348
divinitate sau putere cereasc ar fi aceasta s ne poat fi de folos yi nou yi tuturor
celor ce triesc sub ascultarea noastr
67
.
.Drept aceea, cumpnind lucrurile n chip salutar yi drept, am hotrt c
win(a noastr este c nu trebuie s oprim pe nimeni de a urma yi a alege res-
pectarea sau (inerea religiei creytine yi c fiecruia s i se lase libertatea de a^yi da
consimtmntu yi a alege aceaTbrm de religie pe care o crede cea mai potrivir
pentru el, pentru ca yi divinitatea s ne arate n toate ocaziile providen(a yi
bunvoin(a sa
68
.
6.De aceea ne exprimm dorin(a noastr n acest edict ca respectivele condi(ii
con(inute n scrisorile noastre anterioare
69
trimise Domniei Tale n legtur cu
crestinii s Iie complet suprimate si nlturate pentru c preau cu totul nedrepte si
strine de blndetea noastr si ca de acum nainte Iiecare din cei la care se reIer aceast
alegere s poat s aleag liber religia crestin si s o practice Ir nici o suprare.
7.Si am mai hotrt s-ti Iacem cunoscute n toat ntinderea lor aceste msuri ca
s stii c am dat crestinilor amintiti putere liber si Ir piedic de a-si practica religia
lor.
8.Iar ntruct Domnia Ta vede c noi le acordm aceast libertate Ir nici o
restrictie, prin aceasta tot asa ntelege Domnia Ta c si altora li s-a dat ngduinta s
urmeze cum doresc religia lor proprie, lucru cerut si de linistea vremilor actuale, c
Iiecare e liber s-si aleag si s practice religia care-i pla!pe. Am hotrt acest lucru
pentru ca s nu lsm impresia c am nesocotit cultul sau religia cuiva.
9.Mai hotrm totodat, n legtur cu crestinii, c locasurile n care obisnuiser s
se adune pn acum si despre care stabilisem ntr-o epistol anterioar pe care ti-am
trimis-o c lor li s-a dat alt destinatie, de acum nainte dac apar oameni care par c ar Ii
cumprat aceste locasuri de la Iiscul nostru, Iie de la altcineva, s le napoieze Ir
amnare si Ir echivoc zisilor crestini Ir plat.

10.Iar dac cineva a primit acele locasuri sub Iorm de daruri si cer ceva in schimb
de la bunvointa noastr, aceia s se prezinte la tribunalul magistratului local pentru ca
prin mrinimia noastr s li se plteasc o compensatie. Prin grija Domniei Tale toate
aceste bunuri vor trebui restituite nentrziat si n ntregime crestinilor.
11.Si deoarece aceiasi crestini nu posedau numai locasuri de cult, unde aveau
obiceiul s-si tin ntrunirile, ci ntruct se stie c avuseser si alte bunuri care nu
apartinuser persoanelor singuratice, ci comunittii ntregi, vei da porunci ca, potrivit
legii anuntate mai nainte, toate aceste bunuri s Iie restituite absolut Ir' nici o
mpotrivire crestinilor, adic totalittii sau comunittii lor.

67 Aceleasi conditii restrictive din edictul lui Galeriu. ParagraIele 6-8 ar Ii niste glose adaose de Liciniu.
68 Repetitiile si neclarittile n exprimare aduc si ele o dovad a celor spuse mai nainte.
69 S-ar putea ca aluziile le epistolele sau dispozitiile anterioare s aib n vedere actele de duplicitate
emanate de la Maximin.

349
Dispozitiile amintite trebuie s Iie clar respectate, pentru ca cei care vor napoia sau
vor primi n schimb pretul lor s aib, cum am spus, ndejdea c vor Ii rscumprati
potrivit mrinimiei noastre.
12.Oricum, trebuie s acorzi toat atentia Iat de comunitatea crestinilor, n sensul
ca porunca noastr s Iie dus la ndeplinire ct mai repede, pentru ca, dup blndetea
noastr, s avem convingerea c linistea public e n Ielul acesta asigurat.
13.Fie ca, dup cum s-a mai spus mai sus, prin aceast rnduiala, bunvointa
dumnezeiasc pe care am simtit-o de attea ori, s rmn nedezmintit Iat de noi!
14.Iar pentru ca textul prezentei legi si a bunttii noastre s poat Ii adus la
cunostinta tuturor, e bine ca ceea am scris s Iie aIisat prin dispozitiata, s Iie publicat
pretutindeni si s ajung la cunostinta tuturor, pentru ca legea pornit din buntatea
noastr s nu rmn ascuns nimnui.
1. Copie a unei alte ordonante mprtesti prin care se ordong a 8e re8titui
Bi8ericii averile ei.
Te salut, prea venerabile Anulinus!
70
Tine de Ielul n care dorim noi binele ca ceea ce apartine de drept altuia nu numai
s nu Iie nstrinat
71
, ci s Iaci ca el s revin proprietarului, prea venerabile Anuline.
16.Drept aceea dorinta noastr este ca atunci cnd vei primi scrisoarea aceasta,
dac vreunul din bunurile care au apartinut Bisericii universale a crestinilor n vreun oras
sau n alte locuri a Iost conIiscat Iie de cetteni singuratici, Iie de altii, s poruncesti s
Iie napoiate Ir ntrziere aceleiasi Biserici, deoarece am hotrt ca propriettile pe care
le posedau nainte aceste Biserici, s Iie napoiate celor ndrepttiti.
17.ntruct Domnia Ta ntelegi c porunca dat de noi este Ioarte clar, s te
grbesti s restitui ct mai repede Iie grdini, Iie case, Iie orice altceva din cele ce
Icuser parte din bunurile amintitelor Biserici, ca s putem aIla c ai dat cea mai deplin
ascultare poruncii noastre. S Iii salutat, prea venerabile si prea iubite Anulinus.
18.Copie de pe epi8tola 2pgratului prin care cere 8g 8e jing la #o2a un 8inod
epi8copal pentru unirea yi pacificarea Bi8ericilor
7
.
Constantin Augustul, ctre Miltiade, episcopul Romei, si ctre Marcu
73
. ntruct
am primit de la luminatul proconsul Anulinus al AIricii mai multe astIel de epistole, din
care reiese c Cecilian, episcopul cettii Cartagina, a
t
Iost nvinuit n multe privinte de
unii din colegii si aIricani
74
si ntruct mi cade Ioarte greu ca, n tinuturile pe care
dumnezeiasca Provident le-a pus n mod liber sub ascultarea devotiunii Mele si n care
exist o mare multime de crestini, s persiste dezbinarea pentru motive din cele mai
nensemnate provenite din nentelegerile si tulburrile dintre episcopi.

70 Proconsul n AIrica. Numele lui e ntlnit si-n alte nprejurri n decursul Irmntri-lor donatiste.
71 Pentru captatio benevolentiae se Iace aluzie la preceptul clasic al lui Ulpian: suum cuique. .
72 Acest act si cele urmtoare au Iost pstrate n text original latin. Ele Iac parte din dosarul schismei donatiste,
care a zguduit mult vreme Biserica aIrican n legtur cu valabilitatea botezului svrsit de un cleric care si-a
renegat cndva credinta.
73 Miltiade a Iost ales n 2 iulie 311, a murit n 11 ian. 314. Marcu pare a Ii viitorul episcop al Romei (din anul
336).
74 Cecilian ( 34) era cpetenia moderatilor, iar Maiorin, al celei rigoriste. Acesta naintase mpratului
Constantin dou plngeri mpotriva lui Cecilian.

30
19. Am gsit potrivit ca Cecilian nsuyi mpreun cu al(i zece episcopi din
rndurile acuzatorilor lui yi al(i zece din cei pe care i-r crede a fi de folos cauzei lui
s se mbarce pentru Roma, pentru ca acolo, n prezen(a Ta, precum yi a colegilor
voytri Reticiu, Matern yi Marin
75
, crora le-am poruncit s vin ct mai n grab la
Roma, s fie ascultat cum crezi c va fi mai potrivit.
20. De altfel, pentru ca s pute(i avea despre toate aceste lucruri cunoytin(a
cea mai deplin, am adugat la epistola mea yi copiile documentelor pe care ni le-a
trimis Anulinus yi pe care le-am trimis yi colegilor voytri aminti(i. Dup ce le vei fi
citit, !rea Sfin(ia Ta vei judeca n ce chip trebuie cercetat cauza amintit yi s-o
rezolvm n mod just. Cred c n-a scpat aten(iei Tale nici faptul c eu nutresc un
respect att de mare adevratei Biserici catolice
76
, nct nu vreau ca s tolera(i
undeva vreo schism sau dezbinare. Dumnezeirea Marelui Dumnezeu s V (in
ntru mul(i ani, !rea Cinstite!
21. Copie de pe epi8tola 2pgratului, prin care in8i8tg 8g 8e jing un al doilea
8inod pentru nlgturarea oricgrei dezbingri ntre epi8copi.
Constantin Augustul ctre Chrestus, episcopul Siracuzei.
nc mai demult
77
, cnd, cu rutate yi cu ncp(nare, au nceput unii s se
despart din punct de vedere religios de sfnta yi cereasca putere yi de tradi(ia
universal, n scopul de a pune capt certurilor dintre ei, am decis s chem din
Galia c(iva episcopi precum yi din Africa, pe cei care, n fiecare din partide, se
lupt unii contra altora n mod ncp(nat yi fr ntrerupere, pentru ca printr-o
examinare atent, de fa( fiind yi episcopul Romei yi ceilal(i, problema
controversat s-yi gseasc o rezolvare dreapt.
22. Dar ne(innd seama de aya ceva, cum se ntmpl, unii au uitat pn yi
de mntuirea lor yi de cinstea datorat celor mai sfinte nv(turi yi nici acum
nu nceteaz a prelungi duymniile lor, fr s vrea s se plece n fa(a judec(ii
deja ncheiate
78
. Ei afirm c ori au fost prea pu(ini episcopii care yi-au expri-
mat atunci prerea yi yi-au expus convingerile, ori c, fr o prealabil yi
temeinic examinare a tuturor problemelor, ei s-ar fi grbit atunci s-yi spun
cuvntul ntr-un mod prea grbit yi for(at. Din toate acestea reiese c tocmai
cei care trebuiau s dovedeasc ntreolalt o n(elegere fr(easc yi deplin,
s-au dezbinat ntre ei n chip ruyinos sau chiar nelegiuit yi dau oamenilor, ale
cror suflete snt strine de nv(tura cea prea sfnta, prilej de a o batjocori.
Drept aceea a trebuit s port grij ca problema care ar fi trebuit s se lmu-reasc
printr-o consimtire liber Iat de hotrrea adus, s se poat ncheia mcar prin prezenta
unui numr mai mare.

7 Reticiu era episcop de. Autum, Matern de Colonia, iar Marinus de Arelate. mpreun cu episcopul Romei ei
Iormau asa zicnd biroul sau sinodul special de arbitraj.
76 Desigur, Constantin se reIer aici la o catolicitate n sens de unitate de credint valabil pentru toate
Bisericile, nu la un drept legat de o persoan anumit.
77 Poate la nceputul anului 313, cnd sinodul de sub presedintia lui Miltiade a dat dreptate lui Cecilian.
78 E vorba de hotrrea comunicat la 2 oct. 313.

31
23. Drept aceea am poruncit ca la calendele lui august s se adune n cetatea
Arelate un numr mai mare de episcopi
79
din diIerite localitti si Ioarte numerosi, n care
scop am gsit de bine s-ti scriu s ceri de la strlucitul guvernator Latronianus al
Siciliei
80
posta imperial
81
, dup ce ti vei Ii luat nc doi delegati de rangul al doilea, pe
care-i socoti mai potriviti, precum si trei oameni de serviciu, care s te ajute pe drum
pentru ca la ziua indicat s poti Ii la locul respectiv. -
24. n chipul acesta, cu ajutorul Prea SIintiei Tale si prin cel al constiintei unanime
si comune tuturor celorlalti episcopi prezenti, aceast ceart care n chip mizerabil s-a
prelungit pn acum datorit unor rivalitti rusinoase, odat ce se va Ii ascultat tot ce e
necesar de ctre oameni, de astdat, independenti unii de altii si care am poruncit s Iie
si ei de Iat, vom putea ajunge - orict ar Ii de trziu - la nvttura cea adevrat, la
credinta cea dreapt si la ntelegerea Irteasc
82
. Dumnezeu Atotputernicul s te pzeasc
sntos ntru multi ani!
VI
Copie de pe epi8tola 2pgrgtea8cg prin care
2pgratul face Bi8ericii donajii n bani
1. Constantin Augustul, ctre Cecilian, episcopul Cartaginei.
ntruct am gsit de bine ca n toate tinuturile, n cele aIricane, n cele din
Numidia si n cele din Mauritania
83
s druiesc ceva pentru cheltuielile lor unor anumiti
slujitori ai prea sIintei Biserici universale, recunoscut prin legi, am trimis o epistol
administratorului Iinanciar general Ursus
84
din provincia AIrica proconsular,
comunicndu-i c i stau la dispozitie la Domnia Ta suma de 3000 de Iolii
8
.
2. Cnd vei lua n primire aceast sum s bagi de seam ca acesti bani s
Iie mprtiti ntre cei amintiti potrivit ndrumrii ce ti s-a trimis prin Hosius
86
.
3.Dac ns vei vedea c lipseyte ceva ca s se mplineasc decizia mea fa( de
to(i aceia, va trebui s te adresezi cu toat ncrederea lui Heraclide, administratorul
domeniilor noastre, pe care l-am ncredin(at verbal - n caz c Domnia Ta vei cere
bani de la el - s m satisfac neaprat.
4.$i deoarece am n(eles c unii oameni de faim rea umbl prin nyelciune
s ntoarc poporul de la prea sfnta yi dreapta Biseric spre o credin( greyit, s
ytii c am dat dispozi(ii verbale prin consulul Anulinus yi vice-pre-fectului !atricius

79 Sinodul din Arelate e convocat pe 1 aug. 314.
80 Latronianus corector Siciliae e amintit si n inscriptii, Migne, P. G. 20, 889.
81 Cursus publicus.
82 mpratul era de-a dreptul tulburat din pricina animozittilor dintre slujitorii Bisericii. ,
83 Din dieceza AIricii, cu capitala Cartagina, care cuprindea 6 provincii, Numidia si Mauritania erau numai
dou din acestea.
84 n text perIectissimus, cI. IX, IX, 9.
8 Follis (Ioaie sau sac) era o moned divizionar de aur sau argint, care, potrivit reIormei Icute de Diocletian,
corespundea urmtorului calcul: 1/2 kg. aur 8 Iolii 2.00 Iunti de aram 0.000 de dinari.
86 Osius sau Osie, episcop n Cordoba Spaniei, sIetnic apropiat al' lui Constantin. A murit (la vrsta de aproape
100 de ani), pe la 37.

32
s se dea aten(ia cuvenit tuturor celorlalte probleme yi ndeosebi acesteia yi s nu
ngduie s fie neglijat o asemenea problem
87
.
5.De aceea, dac vezi c anumi(i oameni de acest fel mai struie nc n
nebunia lor, recurge, fr s stai deloc la ndoial, la judectorii aminti(i yi pre-
zint-le situa(ia ca s poat ntoarce pe aceyti oameni de la rtcirea lor, dup cum
am poruncit cu viu grai.
Dumnezeirea Marelui Dumnezeu s te ocroteasc la mul(i ani!

VII
Copie de pe epi8tola i2perialg prin care 8-a di8pu8
ca nti8tgttorii Bi8ericilor 8g fie 8cutiji de orice
8arcing publicg
14

1. Salutare, prea veneratul nostru Anulin!
ntruct reiese dintr-o mul(ime de fapte c dispre(ul fa( de religia, pe care se
bazeaz respectul cuvenit fa( de suprema putere cereasc, pune n mari primejdii
treburile publice, pe cit vreme o primeyti yi o (ii aya cum cer legile, ea a adus mare
progres numelui roman, iar prin lucrarea harului a adus n toate rela(iile omeneyti
o binecuvntare deosebit, de aceea am gsit de bine, !rea-vrednice Anulinus, ca
acei oameni care prin sfin(enia pe care trebuie s-o observe yi prin pzirea strict a
acestei legi pun toate grijile n slujba religiei celei sfinte, aceia s primeasc dreapta
rsplat pentru oboseala lor, !rea-venerate Anulinus.
2. n acest scop, cei care n cuprinsul provinciei ce (i-a fost ncredin(at
ndeplinesc n cadrul Bisericii universale, n fruntea creia se afl Cecilian,
serviciul lor n slujba acestei sfinte religii yi crora lumea s-a obiynuit s lespun
clerici
88
, vreau ca ei s rmn scutiti pur si simplu odat pentru totdeauna de toate
sarcinile publice, pentru ca nu cumva prin vreo rtcire sau deyjer`jieleIIlutt s se
,nstrineze de serviciul datorat divinittii, ci, dimpotriv, s nu Iie deloc tulburati n
ascultarea de legea lor proprie. Cu ct este o mai mare cinstire pe care o aduc ei

87 In calitate de loc(iitor al prefectului pretoriului, ceea ce ar fi echivalent cu un yef al siguran(ei
statului, !atricius era ntr-un fel organ executiv direct sub ascultarea mpratului. $i de aici se poate
deduce seriozitatea tulburrilor donatiste. Se ytie c mai trziu s-a uzat yi de interven(ii armate mpotriva
donatiytilor. Dar Constantin n-a vrut poate dect s-i amenin(e.
88 Prin hotrrea dat c numai cei din cler (greceste xAIjpoc, nsemneaz chemare, alegere) pot beneIicia
de aceast scutire, Constantin legiIera o hotrre pe care n 32 sinodul I ecumenic o statornicea prin canonul
16 (Milas, I, 2, p. 69-71).
144. Rspunsul lui Anulinus dateaz din 15 aprilie 313. nc de mult, din sec. I, mai erau
scuti(i de sarcini publice yi preo(ii altor culte, cum erau evreii, dar tot aya yi retorii, gramaticii,
filosofii, atle(ii, muzican(ii.

33
divinittii, cu att mai mare este binele pe care-1 aduc n treburile publice.
Fii salutat, Prea-venerabile si Prea-iubite Anulinus!

VIII
Liciniu ncling 8pre rgu. Cgderea lui
1.Iat, dar, ct de mari au Iost bineIacerile la care ne-a Icut prtasi Harul
dumnezeiesc si ceresc prin artarea n lume a Mntuitorului
89
si ct de coplesitoare pentru
toti oamenii au Iost bunurile pe care ni le-a adus pacea! De aceea la noi (crestinii, n.tr.)
toate se desIsurau n serbri si n adunri srbtoresti.
2.Dar din pricina pizmei care urste binele si a diavolului care iubeste rul
90
,
vederea unui astIel de spectacol nu era de suportat. Tot asa nici pe Ucinius cele
ntmplate tiranilor, despre care am pomenit mai nainte, n-au Iost n stare s-1 pstreze
n idei sntoase. Cci cu toate c i-a mers bine n mprtia sa si i s-a recunoscut cel mai
mare rang dup cel al marelui mprat Constantin, cu care s-a si ncuscrit si a ajuns la cea
mai nalt nrudire cu el, totusi s-a Ierit s pseasc pe urmele celor buni, nevoindu-se,
dimpotriv, s imite n rutate si n desIrnarea lor pe tiranii cei nelegiuiti si preIerind s
urmeze planurile celor a cror cdere a vzut-o cu ochii lui proprii, n loc s Ii struit n
prietenie si dragoste Iat de suveranul care-i era superior n toate.
3.Plin de invidie Iat de bineIctorul su, el a pornit mpotriva lui un rzboi
nelegiuit si Ioarte sngeros, Ir a asculta de legile Iirii si Ir a pstra n cugetul su
amintirea jurmintelor, a sngelui, a tratatelor de aliant.
4.ntr-adevr, asa mprat cum era, Prea-bunul Constantin i-a dat semnul celei mai
curate bunvointe: nu a dispretuit nrudirea cu el, nu s-a mpotrivit strlucitei cstorii cu
sora lui proprie, ci l-a socotit vrednic s se mprtseasc de vrednicia aleas a printilor,
de sngele mprtesc, pe care l datora strmosilor si, i-a acordat puterea suprem ca
unei rude si ca unui mpreun sItuitor; i-a hrzit dreptul de a guverna si de a conduce o
parte (si nu cea mai mic!) din popoarele supuse romanilor
91
.
.Dar purtarea lui Licinius era tocmai contrar: zi dup zi urzea comploturi
mpotriva superiorului su, scornind tot Ielul de curse, ca si cum anume ar Ii cutat cu ce

89 Chiar si numai n Ielul cum ncepe aceast Iraz se poate constata c Iat de documentele care au Iost
introduse ntre timp, continuarea nu era Iireasc. De Iapt, cuvintele de ncepere Iac aluzie la predica tinut la
Tir.
90 De acum, paragraIele 2-6 (din acest capitol )reproduc din Vi|, 4ns|,n|ini, I, XLIX.
91 Liciniu luase n cstorie n anul 313 pe Constantia, sora lui Constantin. Relatiile lui Iat de Constantin au
Iost schimbtoare. Totusi nu trebuie uitat c Liciniu nu-si datoreaz cumnatului su ridicarea lui. nc n anul
307 el era recunoscut cu titlu de august alturi de Diocletian, Maximin si Galeriu, ntr-o vreme cnd Constantin
era numai cezar. n 314 izbucnise conIlictul ntre ei, dar se mpac iar. Din anul 321 numele lui Liciniu nu mai
apare n listele consulare. ConIlictul iremediabil izbucni n 323, cnd Constantin respinse pe goti, trecnd pe
teritoriul lui Liciniu. Acesta porni lupta, dar o pierdu la 3 iulie 323.

34
Iel de rutti s rspund bineIctorului su. La nceput, ncer-cnd s-si ascund
planurile, se preIcea c-i prietenul lui, spernd c, Iolosin-du-se mereu de viclenie si
nselciune, va ajunge usor la rezultatul dorit.
6.Or, pentru Constantin, Dumnezeu era adevratul prieten, paznic si ocrotitor,
care-i aduce la cunostint cursele urzite n tain si n umbr, dndu-le pe Iat. Marea
arm a credintei este Ioarte potrivit spre a asigura ocrotirea mpotriva vrjmasilor si a
dobndi mntuirea suIletului. Ocrotit de aceast arm, mpratul nostru cel att de ndrgit
de Dumnezeu a scpat din uneltirile acestui siret cu nume blestemat
92
.
7.Cnd a vzut c planurile lui ascunse nu si le poate mplini dup voie, ntruct
Dumnezeu i Icea cunoscut mpratului celui iubit de El orice viclenie si orice rutate,
nemaiIiind n stare s se preIac, Licinius a pornit la lupt pe Iat.
8.Prin aceea, ns, c a pornit la lupt mpotriva lui Constantin, Licinius a nceput
totodat s lupte si mpotriva lui Dumnezeu cel peste toate, despre care stia c I se
nchin si Constantin
93
. n al doilea rnd, n liniste si pe ascuns, el a declarat rzboi si
mpotriva crestinilor aIlati sub ascultarea lui, cu toate c acestia niciodat nu i-au Icut
nici un ru. El Icea ns acest lucru Iiind mnat de o rutate Iireasc si lovit de o orbire
cumplit.
9.Nu a pus naintea ochilor nici amintirea celor care prigoniser pe crestini nc
nainte de el si nici a acelora pe care el nsusi i-a pedepsit pentru necredinta lui n
Dumnezeu, ci, lipsit de orice cugetare sntoas, n stare de nebunie deplin, a hotrt s
se rzboiasc cu Dumnezeu nsusi, ocrotitorul lui Constantin, iar nu cu cel ocrotit
94
.
10.A alungat mai nti de la curtea sa pe toti crestinii
9
lipsindu-se astIel,
nenorocitul, de rugciunile, pe care, dup nvttura printilor, trebuia s le adreseze
pentru toti oamenii
96
. Dup aceea a poruncit ca n Iiecare oras s Iie eliminati si s se ia
gradul oricrui militar care nu va accepta s aduc jertIe demonilor. Si acestea nc erau
putin lucru, dac le-am compara cu altele.
11.Dar de ce s mai amintim unul dup altul Iaptele acestui om cu totul nelegiuit si
vrjmas al lui Dumnezeu, despre care nici nu stim cum a ajuns s nscoceasc astIel de
nelegiuiri? Cci el a mai poruncit c nimeni nu are voie s arate ntelegere omeneasc
nenorocitilor din nchisori, ducndu-le hran si nici n-au voie s arate mil Iat de cei ce
suIer de Ioame n lanturi si c, peste tot, nimeni n-ar Ii bun, iar bine cu adevrat nu ar
svrsi nici chiar cei care snt mnati de pornirea Iireasc de a ajuta pe semenul su! ntre
legile pe care le-a adus, aceasta era ntr-adevr cea mai nelegiuit si mai njositoare,
ntruct se mpotrivea oricrui simtmnt Iiresc. Cci aceast lege prevedea c si cei care

92 Dup ce cunoastem si alte Iapte, pe care le-am relatat mai sus, ntelegem c Eusebiu scrie aici oarecum prea
curtenitor Iat de Constantin.
93 E drept c n ultimii ani, ncepnd de prin 320, Liciniu a nceput s elimine din armat pe crestini, s
interzic ntrunirile de ambele sexe n biserici - spre paza moralittii, chipurile -, dar mai ales a interzis
ntrunirile episcopilor la sinoade, ceea ce era absurd acum. Temnitele au nceput s geam de crestini. Slujbele
se Iceau sub cerul liber. RIuiala nu mai putea ntrzia. Lietzman, 4.c. III, 6-67.
94 Ultimele 3 paragraIe (6-9) reproduse aproape la Iel si n Vi|, 4ns|. I, LVI.
9 Eusebiu se repet mereu. Aici reproduce si din |s|4ri, sa VIII, 1-6 precum si din Vi|, I, LIII-LIV.
96 / %in., 2, 1-2.

3
dovedeau mil urmau s aib aceeasi soart ca si cei miluiti, trebuind s Iie pedepsiti cu
aceeasi pedeaps ca si cei din lanturi si din nchisori.
12.Asa prevedeau poruncile date de Licinius.
De ce s mai nsirm si inovatiile lui n legtur cu cei ce se cstoresc ori cu cei
care si sIrsesc zilele, prin care el a ndrznit s abroge vechile legi romane att de bine
si cuminte gndite si a pus n locul lor legi barbare si slbatice, cu adevrat ilegale si
potrivnice legilor adevrate? Sau nesIrsitele impozite nscocite de el n paguba
popoarelor supuse lui, precum si tot Ielul de ncasri pltite n aur si argint, noi
msurtori de pmnt si amenzi Ioarte costisitoare scoase de Ia oameni care nu mai
locuiau la tar
97
, ci erau mortI de mult vreme?
13. Cte Ieluri de surghiunuri n-a mai plsmuit acest dusman al oamenilor
mpotriva celor care nu erau vinovati cu nimic! Cte arestri de oameni bine
situati si de bun Iaim, pe ale cror sotii le silea s divorteze de tinerii lor soti
legitimi pentru ca s le arunce im bratele prietenilor lui destrblati, proIann-
du-le astIel prin Iapte din ce n ce mai rusinoase! Cte Iemei mritate si cte Iete
tinere n-a njosit
98
acest btrn naintat n vrsta
99
, numai s-si mplineasc
poItele lui nesbuite! De ce s mai lungesc nsirarea lor atunci cnd excesul
ultimelor lui Iapte dovedeste c cele dinti erau o nimica toat?
14.Ca s terminm, tot nebuneste s-a purtat si cu episcopii, cci si nchipuia c n
calitatea lor de slujitori ai lui Dumnezeu celui Atotputernic ei s-ar mpotrivi Iaptelor lui,
de aceea le-a ntins curse, dar nu la lumina zilei cci se temea de superiorul su
100
, ci n
tain si cu viclenie, nimicind pe cei mai vrednici dintre ei prin cursele ntinse de unii
guvernatori. Pn si Ielul mortii cu care sIrseau era nou si nemaintlnit.
1.Intimplrile care au avut loc n Amasia si n alte orase ale Pontului ntrec orice
msur de cruzime
101
. Aici unele dintre bisericile lui Dumnezeu erau si de ast dat ori
drmate din vrI pn la temelii, ori ncuiate cu cheia pentru ca s nu se mai adune
crestinii dup obicei si s nu mai tin slujbele datorate lui Dumnezeu.
16.E drept c nu-si nchipuia c s-ar Iace rugciuni pentru el - despre acest lucru
asa-i spunea cugetul lui cel ru - n schimb era convins c noi Iacem acest lucru pentru
mpratul cel iubit de Dumnezeu, cruia i-am cere s-1 aib n mila Lui
102
. Si astIel, din
acea clip, el a nceput s-si verse mnia sa mpotriva noastr.
17.Lingusitorii aIlati printre marii dregtori Iiind convinsi c Iac pe plac acestui
nelegiuit au coplesit pe unii dintre episcopi cu pedepse care se dau de obicei numai
criminalilor: cu toate c nu svrsiser nici o nedreptate, ei erau arestati si btuti Ir nici

97 n avntul stilului su retoric Eusebiu aduce si acuze exagerate, n aIar de Iaptul c nu se exprim clar. n
Iond msurile de impuneri Iiscale exagerate, pe care le-a luat Liciniu, nu aveau nici o legtur cu persecutarea
crestinilor. Msurile erau pentru toti.
98 Acuze similare a adus si mpotriva lui Maximin si a altora.
99 Nu era prea btrn. La moarte, Liciniu avea 60 de ani. E drept ns c era imoral.
100 Constantin.
101 Dintre martirii care au sIrsit zilele sub Liciniu amintim pe Vasile, episcopul Amasiei din Pont, si tot n
Pont cazul cel mai cunoscut a Iost martirajul celor 40 de mucenici de la Sebasta. Testamentul lor, n nopI-
riiger, Mjr|qrcr,|cn, p. 116-119.
102 Nu se stie dac Eusebiu Iace aluzie la invidia care-1 rodea pe Liciniu ori are n vedere vreo uneltire a
supusilor.

36
un motiv ca niste ucigasi. Altii au trebuit s ndure chiar moartea si nc ntr-un mod
neobisnuit: trupul era cioprtit cu sabia n mai multe bucti, iar dup aceast priveliste
barbar si nIiortoare era aruncat n adncurile mrii s Iie hran pestilor.
18.Crestinii au nceput din nou s Iug: cmpurile, desertul pustiurilor,
ascunzisurile muntilor au gzduit din nou pe slujitorii lui Hristos. Cnd nelegiuitul a
vzut c-i reusesc aceste metode si-a pus gndul s porneasc o persecutie general
mpotriva tuturor crestinilor.
19.Si ar Ii Iost n stare s-si ndeplineasc acest plan si nimic nu l-ar Ii mpiedicat
dac Dumnezeu care apr suIletele celor ce I se nchin n-ar Ii prevzut ceea ce avea s
se ntimple: asa cum dintr-un ntuneric adnc si dintr-o noapte ntunecoas se aprinde la
un moment dat pentru toti o puternic lumin, care e salvarea tuturora, asa a dus
Dumnezeu de mn pe slujitorul Su, Constantin, cu brat nalt
103
spre aceasta.
IX
Biruinja lui Con8tantin yi binefacerile
fgcute de el 8upuyilor i2periului
1. Asadar acestui brbat i-a druit Dumnezeu, ca rsplat vrednic pentru evlavia
sa, cununa biruintei mpotriva celor necredinciosi
104
.
2. ntruct Licinius dusese pn la marginile nebuniei planurile urzite mpotriva lui,
mpratul iubitor de Dumnezeu s-a convins c nu mai poate rbda asa ceva, de aceea si-a
Icut un plan ntelept: s combine metoda aspr a drepttii cu iubirea de oameni,
hotrndu-se s sar n ajutorul celor care Iuseser chinuiti att de cumplit de acest tiran si
grbindu-se s salveze cea mai mare parte din neamul omenesc dup ce va Ii scpat de
ctiva oameni primejdiosi.
3. Pn atunci se lsase condus numai de mil si se artase ndurtor Iat de cel care
nu merita acest simtmnt. Or aceasta nu ajuta la nimic: omul nu se lsa de rutti, ci cu
att mai mult i sporea ura mpotriva supusilor si. Pe de alt parte, celor att de crunt
tiranizati de o Iiar att de crud nu le mai rmsese nici o ndejde de scpare.
4. Iat de ce, acest ocrotitor al celor buni, mpreunnd ura mpotriva rului cu
iubirea Iat de bine a naintat mpreun cu Iiul su, prea binevoitorul mprat Crispus
10
,
ntinznd tuturor celor ce se vedeau ca si pierduti dreapta lui salvatoare. Apoi, avnd
drept conductor si ajuttor pe Dumnezeu Atotputernicul si pe Fiul lui Dumnezeu,
Mntuitorul tuturor, amndoi, tatl si Iiul, dup ce si-au mprtit armata mpotriva
dusmanilor lui Dumnezeu, i-au ncercuit pe acestia si au cstigat asupra lor o biruint
usoar cci cu ajutorul lui Dumnezeu toat desIsurarea luptei a decurs dup cum le-a
Iost voia.

103 1e, 6, 1.
104 Liciniu a Iost nIrnt n dou lupte: 3 iulie 323 la Adrianopol si 18 sept. 323 la Hriso-polis. Rzboiul
complet s-a terminai n 324. Disperat si-a trimis sotia la Iratele ei rugndu-1 de iertare. Constantin l-a nchis n
Tesalonic, unde la nceputul lui 32 Iu ucis. Mai pe larg n Vi|, 4ns|,n|ini, IIIII.
10 In versiunea siriac numele Iiului su Crispus ( 326) a Iost omis aici si n paragraIul 6 si nlocuit cu
cuvintele Iiii si iubiti si ntru toate asemntori tatlui lor. Eusebiu nu are curaj s se exprime n legtur cu
o crim att de odioas a protectorului su, care, lsndu-se inIluentat de insinurile mamei lui vitrege Fausta,
a dat ordin ca Crispus s Iie otrvit. La scurt timp a Iost ucis si ea.

37
5. Atunci cei care mai ieri-alaltieri suIlau amenintare si ucidere
106
, dintr-odat,
mai repede dect s-ar putea spune, n-au mai Iost
107
, a pierit si amintirea lor, chipurile si
statuile lor erau pe bun dreptate huiduite
108
, iar ceea ce Licinius vzuse cu ochii si
proprii ntmplndu-se cu tiranii de alt

106 ,5|c, 9, 1.
107 54c., 17, 8-11.
108 Eusebiu se repet si aici ca si n exprimarea sa despre Maximin.
EUSEBIU DE CEZAREEA

38
dat, a suIerit si el n aceeasi msur pentru c nu a primit nvttur
109
si nu s-a
nteleptit dup pedepsele primite de aceia
110
, ci a urmat acelasi drum al nelegiuirii, asa
nct a czut n aceeasi prpastie ca si ei.
6. Pe cnd, dar, Licinius zcea trntit la pmnt, marele nvingtor Constantin
strlucind de attea virtuti, pe care i le-a druit credinta, dimpreun cu Crispus, Iiul su si
mpratul prea iubit de Dumnezeu, ntru toate asemenea tatlui su, au luat n stpnire si
Orientul
111
, care le apartinea, Iormnd de acum un singur imperiu al romanilor, unitar
cum Iusese altdat. ncepnd de la soare-rsare, lumea ntreag, n cele dou directii, ale
nordului si ale sudului, si pn la marginile dinspre vest, a Iost adus sub stpnirea lor
pasnic. Orice Iric Iat de cei care mai nainte i clcaser n picioare dispruse acum la
oameni, care triau zile strlucitoare si ntruniri mbucurtoare. Totul se umpluse de
lumin privindu-se ntre ei cu Ietele surztoare si cu ochi sclipitori, oameni care altdat
plecau privirile n Iata altora. n cete de dans si de cntec, prin orase ca si prin sate,
oamenii cinsteau mai nm* pe Dumnezeu, mpratul mpratilor, cci asa nvtar s
Iac, iar n al doilea rnd pe evlaviosul mprat mpreun cu Iiii si cei iubiti de
Dumnezeu.
8.Vechile suIerinte Iuseser uitate si tot asa amintirea oricrei nelegiuiri. De acum
lumea se bucura de bunurile prezente si ndjduia dup cele viitoare, mpratul biruitor a
proclamat pretutindeni legiuiri pline de omenie si care cuprindeau dovezi ale evlaviei lui
mrinimoase si adevrate.
9.Si astIel, dup ce orice tiranie a Iost nlturat, prin Constantin si Iiii si, s-a
asigurat imperiului o singur guvernare, care i se potrivea, o singur conducere hotrt si
necontestat. Ei strpeau n primul rnd ura Iat de Dumnezeu, pe care o avuseser toti
ceilalti mprati si astIel dintre toate bunurile pe care Dumnezeu li le druise, ei dovedir
mai ales dragostea Iat de bine si Iat de Dumnezeu precum si credinta si recunostinta lor
Iat de divinitate prin Iapte svrsite naintea ochilor tuturor popoarelor.

109 |cr., 2, 30.
110 Si aici, sIrsindu-si lucrarea, exprim cugetri similare celor din Vi|,, II, XIX, XX.
111 E vorba de preIectura Orientului cu capitala Nicomidia.

EUSEBIU DE CEZAREEA
MARTIRII DIN !ALESTINA

MARTIRII DIN !ALESTINA
1. Era cel de al nousprezecelea an de domnie a lui Diocletian, n luna Xantic, pe
care am numi-o aprilie dup calendarul roman, cnd, n vreme ce se astepta praznicul
Patimii Mntuitorului
112
si cnd popoarele Palestinei erau guvernate de Flavian
113
, dintr-
odat au Iost aIisate n toate localittile decrete din care unele porunceau ca bisericile s
Iie drmate pn la temelie, altele, s Iie aruncate n Ioc Scripturile, proclamnd totodat
c snt scosi din serviciu cei care detineau vreo dregtorie oarecare, iar particularii vor Ii
lipsiti de libertate dac struie s rmn n credinta crestin.
2. Acesta era cuprinsul primului decret dat mpotriva noastr. Nu mult dup aceea
au Iost publicate alte ordonante, potrivit crora se poruncea ca toate cpeteniile
Bisericilor din toate localittile s Iie puse mai nti n lanturi, iar dup aceea s Iie siliti
prin toate mijloacele s aduc jertIe idolilor.

I
artirii Procopie, Alfeu yi Zaheu
1. Cel dinti dintre martirii Palestinei a Iost Procopie
114
. nainte de a Ii Icut
cunostint cu nchisoarea, ndat ce s-a nItisat s Iie judecat de guvernatori s-a poruncit
s aduc jertI asa numitilor zei. El a rspuns c nu cunoaste dect un singur
Dumnezeu, cruia se cuvine s-I jertIim asa cum El o vrea. Iar cnd i s-a poruncit s
aduc mcar butura libatiilor n cinstea celor patru mprati
11
, el a cntat cuvntul
poetului:
Ru e cnd Domnii snt multi, numai unul s Iie-ntre oameni
Poruncitor si stpn, numai cine primi de la Zeus Sceptru,
putere si legi, de care s-asculte supusii
116
.

112 In anul 303 (cci acesta era cel de al XlX-lea an de domnie a lui Diocletian), Pastile cdeau la 18 aprilie.
Edictul de persecutie Iusese aIisat la Nicomidia n ziua de 23 Iebruarie 303, asa c pentru a ajunge n Palestina
i mai trebuiau cteva zile. A se vedea mai sus: VIII, VI, 4-.
113 Flavian guvernase Palestina pn la Iinea anului 304.
114 Originar din Ierusalim, dar vietuind ca citet si exorcist n Scitopolis, Procopie era Ioarte cunoscut n jur,
lsnd biserici cu hramul lui n Cezareea si Constantinopol.
11 Cei patru erau: Diocletian, Maximian Hercule, Galeriu si Constantin Chior. Libatia consta din gustarea dii\
butura adus (vin sau ap) si restul se stropea peste masa ori altarul de jertI.
116 Homer, ||i,d,, 13, 204, n traducerea lui G. Murnu-Pippidi 19, p. 2.
1. Cartea despre M,r|irii din P,|cs|in, s-a pstrat n dou versiuni: una scurt, care e ane-
xat la |s|4ri, oiscricc,scj si una lung, gsit n limba siriac. Intr-o notit aIlat n versiunea
scurt se spune cartea aceasta urmeaz dup cartea a VlII-a a |s|4rici. Se vede c, pe parcurs,
Eusebiu s-a gndit s completeze |s|4ri, (pe care o credea ncheiat cu cartea a VIII-a), cu eveni-
mente cuprinse n crtile IX si X, asa c M,r|irii a Iost mutat la sIrsit.

ntruct acest cuvnt nu le-a Iost pe plac i s-a tiat capul.
.Era ziua de sapte a lunii lui Daisius - a saptea zi a idelor lui iulie, ar spune
romanii, sau a patra zi a sptmnii
117
- cnd s-a dat n Cezareea acest prim semnal (al
mucenicilor, n.tr).
3.Curnd dup aceea, n acelasi oras au ndurat cu mult curaj chinuri groaznice
Ioarte multi din ntii stttori ai Bisericilor
118
, dnd astIel privitorilor ocazia s vad
lupte ntr-adevr mrete, n timp ce altii din pricina Iricii si-au pierdut curajul si repede
au czut de la primul atac
119
. Din rndul celor dinti Iiecare a ndurat metode diIerite de
tortur, Iie nenumrate lovituri de bici, Iie schingiuiri si trageri pe roat, Iie sIsieri sau
smulgerea din ncheieturi a mdularelor prin punerea n ctuse, n asa Iel nct unora le
rmneau minile paralizate.
4.Si totusi ei ndurau chinurile cele mai cumplite potrivit unor judecti nentelese
ale lui Dumnezeu. Pe cte unul l nsIcau de amndou minile mai multi si-1 duceau la
altar, acolo i ridicau mna si i-o lsau apoi n jos spre jertIa cea necurat si nelegiuit, ca
si cnd respectivul ar Ii adus jertIa, dup care i ddeau drumul linistiti. Altul era dus si
nici n-ajungea s ating bine altarul c altii si strigau c a jertIit si-1 lsau apoi liber.
Altul era dus pe jumtate mort, l aruncau ca si cum ntr-adevr ar Ii murit si-i dezlegau
ctusele, spunnd c poate Ii numrat ntre cei care au jertIit. n sIrsit, un altul striga si
mrturisea c nu vrea s asculte; l loveau peste gur, iar o ceat anume nsrcinat cu
asa ceva l aducea repede la tcere, alungndu-1 de acolo, cu toate c el n-a jertIit.
.Se vede c pentru ei conta mult chiar si numai semnul ca s se vad c s-ar Ii dat
ascultare poruncii.
Asa se Iace c din multimea celor chinuiti numai doi s-au nvrednicit a lua cununa
de martir: AlIeu si Zaheu
120
. Dup ce au ndurat lovituri de bici si sIsieri cu cngi de Iier
si rsuciri cumplite, dup alte interogatorii, vreme de o zi si o noapte, li s-au strns
picioarele n butuci pn la a patra gaur, n sIrsit nziua a saptesprezecea a lunii lui
Dios, adic, dup calendarul romanilor, cu cinsprezece zile nainte de calendele lui
decembrie, dup ce au mrturisit c exist numai un singur Dumnezeu si un singur
mprat, Iisus Hristos, ca si cum prin aceasta ar Ii spus o blasIemie, li s-a tiat si lor
capul, asa cum a Iost cazul si cu primul martir.

II
ucenicul #o2an

117 Pomenirea lui Procopie cade pe ziua de 8 iulie, dar n anul 303 aceasta cdea lunea, nu miercurea.
118 ParagraIele 3-4 reproduc aproape textual cele spuse n |s|4ric, VIII, III, 1, dar nu indic nici un nume.
Curios c din 20 de episcopi palestinieni, 18 particip n 32 la Niceea. Or, ca martir sub Diocletian nu
Iigureaz dect Ascepios, care era marcionit. Asa c dintre martirii palestinieni nu se cunosc acum dect PamIil
si Silvan de Gaza, acesta din urm exilat la min.
119 Dintre cei czuti nu se dau nume, poate pentru a nu le populariza.
120Potrivit versiunii lungi Zaheu era diacon din Gadara, iar AlIeu provenea din EleIterupolis si era citet si
exorcist n Cezareea. Data martiriului e 17 noiembrie dup calendarul ieronimian.

1.Vrednic de pomenit este si mucenicia lui Roman care a avut loc n Antiohia n
aceeasi zi
121
. Acesta se trgea din Palestina si era diacon si exorcist
122
n comunitatea din
Cezareea. Tocmai n timp ce se drmau bisericile el venise n Antiohia, vznd acolo
mai multi brbati urmati de Iemei si de copii, siliti s se apropie si s aduc jertIe
idolilor; el si-a dat seama c nu poate suporta o astIel de priveliste si, plin de rvn pentru
credint, s-a apropiat de ei si i-a certat cu glas tare
123
.
2.Fiind arestat pentru aceast ndrzneal, el s-a dovedit un martor Ioarte viteaz al
adevrului. Cnd judectorul a rostit mpotriva lui sentinta s moar ars pe rug, el a
primit-o cu Iata vesel, si cu o nItisare deosebit de prietenoas si senin a Iost dus la
moarte. A Iost legat de un stlp si vreascurile au Iost aduse lng el, cei care trebuiau s
aprind Iocul asteptau semnalul mpratului, care se aIla de Iat
124
. Unde e Iocul pentru
mine? a strigat Roman.
3.Drept urmare, la aceste cuvinte el a Iost chemat naintea mpratului ca s Iie
supus la o pedeaps neasteptat: s i se taie limba! El a suIerit-o cu toat brbtia,
dovedind tuturora prin Iapte c cei care ndur vreo suIerint pentru credint snt ajutati
de o putere dumnezeiasc n stare s le ntreasc rvna. Gustnd din nou pedeapsa Ir s
se tulbure deloc, acest tnr vrednic si-a scos bucuros limba si a oIerit-o Ioarte linistit
celor ce urmau s-o taie.
4.Dup aceast pedeaps el a Iost pus n lanturi, unde a Iost chinuit vreme Ioarte
ndelungat. Cu ocazia mplinirii a 20 de ani de domnie a mpratului
12
, dup o
bunvoint devenit obisnuit, s-a proclamat n toat mprtia punerea n libertate a
tuturor celor pusi n lanturi. Singur el, cu amndou picioarele strnse n ctuse pn la a
cincea gaur, spnzurat de un stlp, a Iost sugramat primind astIel, asa cum dorise,
podoaba martiriului
13
.
. De altIel, acest om merit s Iie numrat n rndurile martirilor palestinieni
ntruct, desi se trgea de dincolo de granitele acestei tri, era totusi din Palestina.
Acestea s-au ntmplat n primul an de persecutie, cnd ea nu ameninta nc dect numai
pe cpeteniile Bisericii.

III
%i2otei, Agapie, %ecla yi alji opt 2artiri
1.In decursul celui de al doilea an
126
lupta mpotriva crestinilor a devenit si mai
crncen ntr-o vreme cnd la conducerea acestei tri ajunsese Urban
127
. Mai nti se
rspndiser o serie de scrisori imperiale, prin care se poruncea, pe baza unui decret
general, c toti locuitorii din toate orasele snt obligati s aduc jertIe sngeroase si libatii

121 Adic n 17 sau 18 noiembrie.
122 Exorcistii puteau Ii si laici, si clerici, ca Roman. El ptimeste n Antiohia desi e pomenit aici.
123 Si Evanghelia sItuia: Iugiti n alt loc ;M,|ci, 10, 23 etc). Tertulian, Atanasie si altii se apr pentru Iuga
de persecutie, dar snt - cazul lui Roman - si ndrzneti, care nu pot rbda deIimarea credintei.
124 Versiunea lung d si numele acestui mprat: ginerele lui Diocletian Galeriu.
12 Vicenaliile lui Diocletian au Iost srbtorite la Roma n 20 noiembrie anul 303.
1 a. Pomenirea n 18 nov. A. Ehrhard, I, 4. c , 06.
126 Asadar n 304-30.
127 Urban a guvernat Palestina ntre 304-307.

idolilor
128
. n orasul Gaza din Palestina, dup ce a ndurat numeroase chinuri, Timotei a
Iost dat s Iie mistuit ntr-un Ioc mic si ncet. Dup ce a dat cea mai deplin dovad
despre credinta sa n Dumnezeu prin tria cu care a rbdat toate chinurile, el a cstigat
cununa lupttorilor biruitori la jocurile sacre ale religiei. Deodat cu el, au dovedit cea
mai nobil rbdare si Agapie si Tecla, cea din vremea noastr
129
, Iiind osnditi si acestia
amndoi s serveasc drept hran Iiarelor
130
.
2.Vznd cele ce au urmat dup acestea, cine n-ar Ii rmas cuprins de admiratie,
sau cine n-ar Ii rmas impresionat chiar si numai auzindu-le istorisite? Cci ntr-adevr
ntr-o vreme cnd pgnii prznuiau o serbare public si ddeau spectacole obisnuite, se
rspndise tot mai intens zvonul c dup jocurile obisnuite pregtite pentru popor se vor
prezenta n aren si crestinii osnditi recent pentru lupta cu Iiarele.
3.ntruct vestea crestea si se rspndea peste tot, s-au prezentat si ctiva tineri, sase
la numr, dintre care unul, Timelau, era originar din Pont, altul cu numele Dionisie era
din Tripoli al Feniciei, cel de al treilea, cu numele Romii, era subdiacon al comunittii
din Diospolis, altii doi erau tot egipteni si se numeau Paisie si Alexandru si, n sIrsit,
ultimul, cu numele tot Alexandru, era din Gaza. Pe cnd Urban urca n tribun s
urmreasc programul vntoarei, cei sase tineri au cerut s Iie legati de mini, ca s arate
dorinta lor aprinsdup martiraj, de aceea au venit n Iug la guvernator mrturisind c
snt tot crestini, artnd prin hotrrea lor de a ndura toate cruzimile c cei care se laud
cu credinta. n Dumnezeu cel Atotputernic nu se tem nici mcar de atacurile Iiarelor
slbatice.
4.Guvernatorul si cei din jurul lui au rmas Ioarte surprinsi. Deocamdat el a
poruncit s-i nchid ndat pe toti n temnit. Dup cteva zile alti doi s-au adugat
acelora: unul, cu numele tot Agapie, suIerise curajos nainte de ei chinuri cumplite si
variate cu ocazia unei alte mrturisiri; cellalt, care se numea si el Dionisie, purtase grij
de trebuintele lor trupesti. Tuturor celor opt li s-au tiat capetele n aceeasi zi n
Cezareea, si anume n a douzecea zi a lunii Dis-tros, adic cu nou zile nainte de
calendele lunii aprilie
131
.
.In acest timp avu loc o schimbare ntre mprati: cel care era superior tuturora
precum si al doilea dup el s-au retras din domnie n viata particular
132
, iar treburile
publice au nceput s mearg prost.
6.In scurt vreme imperiul romanilor se mparte n dou si un rzboi civil Ir
iesire s-a aprins ntre ei. Nentelegerea si tulburrile nu s-au sIrsit pn cnd pacea din
vremile noastre nu se va statornici n toat tara pus de acum n ntregime sub puterea
romanilor.

128 E vorba de cel de al IV-lea edict (din primvara anului 304).
129 Spre a o deosebi de cea care ascultase predica sIntului Pavel.
207 n calendarul rsritean pomenirea lui Agapie si a sotilor si se prznuieste si la 1 martie. Ehrhard 4 . c. I,
91) ne inIormeaz c ntr-un calendar cu unciale din sec. IX, Agapie si sotii lui Iigurau pe data de 1 martie.
Dar, curios, ntr-un alt minologien (Ehrhard, 4. c. I, 697) gsim iarsi la data de 19 august pe Timotei, Agapie
si Tecla.
131 Cei opt mucenici au murit la 24 martie anul 30.
132 Abdicarea lui Diocletian si Maximian Hercule s-a Icut la 1 mai anul 30. Lactantiu, Dc n4r|. 5crsccu|.
XIX.

7.Aceast pace a venit deodat pentru toti, ca o lumin care apare dintr-o noapte
deas si ntunecoas. De acum treburile publice au Iost iarsi restabilite, devenind
armonioase si pasnice, revenindu-se la ntelegere reciproc obisnuit din strbuni. Dar
despre acestea vom vorbi mai pe larg la locul cuvenit, acum s revenim la istorisirea
evenimentelor ulterioare.
IV
ucenicul Apfian
1. De cnd a ajuns la putere, cezarul Maximin
133
s-a artat tuturor ca o ntruchipare
a dusmniei nnscute Iat de Dumnezeu si a nelegiuirii, de aceea s-a ncptnat cu si
mai mult putere dect naintasii lui la prigoana mpotriva noastr.
2. Era de nteles asadar de ce ne-a apucat pe toti o mare zpceal. Unii s-au
mprstiat ntr-o directie, altii ntr-alta, cutnd Iiecare cum s scape de nenorocire. O
agitatie groaznic domnea peste tot. Ce cuvinte ne-ar putea ajuta s istorisim dup
cuviint iubirea dumnezeiasc si ndrzneala cu care amrturisit pe Dumnezeu Iericitul si
cu adevrat nevinovatul miel, care a Iost ApIian, care acolo, naintea portilor cettii
Cezareea, a pus tuturor naintea ochilor o minunat pild de credint n Dumnezeul cel
unic, cu att mai mult cu ct vrsta lui trupeasc nu atinsese nc 20 de ani?
3.Mai nti trebuie s spunem c de dragul educatiei proIane a elinilor (cci s-a
ntmplat ca printii lui s dispun de o mare bogtie pmnteasc) ApIian a petrecut un
timp destul de ndelungat la Beirut
134
, unde - lucru aprope de necrezut - el a ajuns s
ntreac ntr-un asemenea oras orice ambitie pentru nvttur a tinerimii, Ir ca
moravurile lui s Ii putut Ii corupte nici de Irumusetea trupului si nici de tovrsia cu
ceilalti tineri, ci mbrtisase Iecioria, trind n curtie, n credint si n Irica de Dumnezeu
potrivit nvtturii crestine, rnduindu-si dup ele Ielul de viat
13
.
4.Dac se cade s amintim despre patria sa si s-o distingem pentru lupta de
sustinere a credintei, atunci vom si Iace-o pe bun dreptate.
.Dac a auzit cineva de Gagae
136
, oras nu din cele mai necunoscute ale Liciei, de
acolo a pornit la drum tnrul nostru dup ce s-a ntors de la studii din Beirut. Tatl lui i-
a mbiat cele mai bune servicii n patria sa, dar el nu s-a putut mpca cu prerile tatlui
su si ale celor din neamul lui, pentru c acestia nu voiau s vietuiasc dup rnduielile
prescrise de credinta cea adevrata. Dimpotriv, mnat de un cuget dumnezeiesc, el s-a
orientat dup o IilosoIie interioar sau, mai bine-spus, inspirat de Dumnezeu si
adevrat, ridicndu-se cu gndul mult mai presus dect asa numita slav desart a acestei
vieti si dispretuind plcerile trupului
137
. De aceea s-a deprtat pe ascuns de ai si si Ir

133 Maximin Daja era nepotul lui Galeriu, care-1 ajutase s primeasc n mai 30 gradul de cezar.
134 Se cunostea de mult Iaima scolilor juridice de la Beirut. Fratii Atenodor si Grigorie Taumaturgul acolo s-ar
Ii dus dac nu ar Ii rmas atrasi de reputatia lui Origen. Episcopul TriIi-liu din Cipru tot n Beirut studiase, cum
ne inIormeaz Sozomen |s| ois. VII, XIX), PamIil, elevul lui Origen, la Iel, mai trziu Grigorie de Nazianz si
altii.
13 / %in. 3, 2-3.
136 Un mic orsel, port la mare n Licia. De aici se trgea ApIian si se pare c printii lui erau pgni.
137 Simeon MetaIrastul, cunoscutul aghiograI bizantin din sec. X, ne inIormeaz c cel care 1-a convertit pe
ApIian a Iost sIntul PamIil, dasclul lui Eusebiu (Stigloher, |uscoiu K. Gcscn. p. 622).

s se ngrijoreze de Irica cheltuielilor de Iiecare zi, asa c, Iiind ntrit de ndejdea si de
credinta n Dumnezeu si ndrumat de Duhul SInt, a venit n orasul Cezareea, unde i se
pregtise cununa martirilor pentru credint.
6.Trind mpreun cu mine, el aducea din SIintele Scripturi ct i-a Iost cu putint
ndrumri desvrsite si se pregtea de acum din tot suIletul, prin deprinderi ascetice
potrivite, pentru martiriu. Cine oare, vzndu-i sIrsitul, care se ntrevedea, nu ar Ii rmas
impresionat?
7.Cine din cei care-1 ascultau nu i-ar Ii admirat curajul, tria si statornicia si, mai
presus dect toate acestea, ndrzneala si nssi initiativa lui, careerau dovada clar a
rvnei lui pentru credint si a duhului su cu adevrat supraomenesc!
8. ntr-adevr, sub Maximin s-'a produs, o a doua prigoan mpotriva noastr, si
anume, n cel de al treilea an al persecutiei (lui Diocletian,. l f . l
Z $
. Acum pentru prima
dat au Iost publicate ordonante ale tiranului, prin care se poruncea, odat pentru
totdeauna, ca toti, Ir exceptie, s aduc jertI zeilor. Drept aceea, potrivit poruncii
guvernatorului, n ntreg orasul Cezareii crainicii stpnirii au nceput s strige pe nume
pe Iiecare: brbati, Iemei si copii, ca toti s se prezinte la templu, unde tribunii
138
mai
controlau o dat pe Iiecare dup list. ntr-o vreme cnd nenorocirile "se ngrmdeau n
chip nespus din toate prtile, Ir ca nimeni s stie ce are de gnd s Iac, ntruct s-a Ierit
de noi care locuiam cu el n cas precum si de escorta militar pus la dispozitia
guvernatorului, tnrul amintit psi Ir Iric spre Urban, care tocmai atunci urma s
aduc libatie zeilor, l prinse linistit de mn si-1 opri s jertIeasc, spu-nndu-i,ntr-un
chip cu totul convingtor si cu o hotrre aproape dumnezeiasc, c nu se cuvine s
prsesti pe singurul si adevratul Dumnezeu si s aduci jertI unor idoli si unor demoni.
Pe ct se pare, tnrul a svrsit aceast Iapt ndemnat de o putere dumnezeiasc, prin
care se proclama c crestinii -cel putin adevratii crestini - snt att de departe de a prsi
pe Dumnezeu Atotputernicul (din clipa n care ei s-au nvrednicit de a-I sluji cu
credint), nct nu numai c s-au ridicat deasupra oricror amenintri si pedepse care ar
putea veni asupra lor, ci si c vorbesc cu mai mult ndrzneal, c se exprim ntr-un
grai demn si deschis si c, dac este cu putint, ei ndeamn chiar si pe prigonitorii lor s
ias din rtcire si s recunoasc pe Cel care singur e cu adevrat Dumnezeu.
10.Fireste c Iat de o astIel de ndrzneal cel de care vorbim a Iost zmu-cit ca de
niste Iiare slbatice de ctre cei care nconjurau pe guvernator. A Iost btut att de
cumplit nct trupul i era numai rni, dar el a suIerit totul cu Ioarte mult curaj, dup care
a Iost aruncat un timp iarsi n temnit.
11.Aici, vreme de o zi si o noapte, amndou picioarele asa strnse n butuci i-au
Iost ndeprtate unul de altul pn la reIuz, iar a doua zi a Iost adus din nou n Iata
judectorului. Cnd i s-a poruncit din nou s jertIeasc el a artat toat rbdarea n Iata
torturii si a durerilor nct te cutremurai. Coastele i-au Iost cioprtite cu cngi de Iier nu o
dat sau de dou ori, ci n mai multe rnduri, nct i vedeai nuntru si oasele si

138 n text x`-
l
*PX
ol~~
"~
ce
~ peste 1.000 de oameni, deci un Iel de magistrati superiori de militie, care
rspundeau de ordinea public.
28. Adic prin 30-306. De notat ns c indicatiile cronologice ale lui Eusebiu nu snt
prea sigure.

mruntaiele. Atitea rni avea peIat si pe spate nct nici cei ce-1 cunoscuser pe vremuri
bune acum nu-i mai cunosteau Iata din pricina umIlturilor.
12.Dar ntruct nu s-a dat nvins nici dup astIel de chinuri, i-au nIsurat
amndou picioarele n pnz nmuiat n ulei, sub care clii, care ascultau de ordinul
primit, au aprins Iocul. Ce suIerinte a trebuit s ndure Iericitul atunci, nu se poate
descrie n cuvinte, cci nmuindu-i carnea de pe el, Iocul ajungea pn la os, asa c din
pricina Ilcrilor lichidul din trup se topea ca ceara si se scurgea pictur cu pictur
139
.
13.Dar nici dup aceste chinuri el nu s-a ncovoiat, cu toate c adversarii lui se
vedeau nvinsi si aproape neputinciosi n Iata rbdrii lui supraomenesti. A Iost pus din
nou n lanturi. Dup trei zile, Iiind adus iarsi n Iata judectorului, el a declarat c nu-si
schimb hotrrea, asa c, n sIrsit, jumtate mort, a Iost aruncat n mare.
14.Ceea ce s-a ntmplat ndat dup aceea ar prea de necrezut dac l-ar spune
cineva care nu a vzut Iaptele cu ochii lui proprii. Ct m priveste pe mine, cu toate c
stiu bine cum s-au petrecut lucrurile, totusi acesta nu-i un motiv ca s nu transmit istoriei
adevrul ntreg. Drept vorbind, martorii acestui eveniment snt toti locuitorii Cezareii,
cci nici o vrsta n-a Iost lipsit de vederea acestei minuni.
1.Curnd dup ce au vzut scuIundndu-se n valurile mrii la adncimi nesIrsite
acest om cu adevrat sIintit si de trei ori Iericit, dintr-odat s-a produs o Iierbere si o
zguduitur att de puternic n marea nssi precum si n tot ce era n jur, nct pmntul si
orasul ntreg s-au zguduit din pricina acestui Ienomen. Si deodat cu acest uimitor si
neasteptat cutremur de pmnt, ca si cum nici ea n-a putut s-1 tin, nssi marea a
aruncat naintea portilor orasului cadavrul dumnezeiescului martir. Si iat asa s-au
ntmplat evenimentele n legtur cu dumnezeiescul ApIian! Ele au avut loc cu patruzeci
zile nainte de nonele lui aprilie, ntr-o zi de vineri
140
.
V
artirii Ulpian yi Ede8iu
1. n acelasi timp si n aceleasi zile, n orasul Tir, un tnr cu numele Ulpian
141
,
dup chinuri cumplite si dup nIiortoare lovituri cu biciul, a Iost nIsurat mpreun cu
un cine si cu o viper - acel sarpe veninos ` ntr-o piele de bou de curnd jupuit si
aruncat n mare. De aceea pe bun dreptate cred c trebuie ppmenit si el n legtur cu
martiriul lui ApIian.
2.Aceeasi soart ca si ApIian a ndurat nu dup mult vreme si Edesiu
142
, care nu
numai n ce priveste atitudinea lui Iat de Dumnezeu, ci si dup locul de nastere era Irate

139 Dac chiar legislatia editat de Constantin cel Mare prevedea pedepse precum turnarea plumbului topit n
gura celui care ar Ii comis rpirea unei Iete, ne putem nchipui c cruzimea persecutiilor, orict de raIinat ar Ii
Iost, nu-i neverosimil.
140 Se stie c nonele erau n ziua a cincea din lun, aIar de martie, mai, iulie si octombrie, cnd erau a saptea
zi. n cazul de Iat am avea data de 2 aprilie, cnd de Iapt si Iigureaz n calendarul rsritean pomenirea SI.
ApIian si Edesie. n schimb, n anul acela ziua de doi aprilie nu era vineri, ci marti. Ehrhard, 4. c. I, 609.
141 Pomenit n unele minologii la data de 4 mai sub numele Olbian, Ehrhard, 4.c. II, p. 621.
142 Data mortii lui Edesiu nu-i indicat de Eusebiu dect prin cuvintele nu mult vreme dup ApIian, adic
dup 2 aprilie. De Iapt vechile minologii i pun pe amndoi la 2 aprilie. Ehrhard: UberlieIIerung II, 614. Unii

de snge cu el. De nenumrate ori a mrturisit c era crestin si de rienumrate ori de-a
rndul a Iost chinuit n nchisori suIerind diIerite pedepse din partea guvernatorului, n
urma crora a Iost trimis s munceasc n minele (de aram, n.tr) din Palestina. nIsurat
mereu ntr-o manta srccioas
143
, el ducea tot timpul un trai de adevrat IilosoI (cci
avea mai mult nvttur dect Iratele su,ntruct Iusese educat n scoala de IilosoIie).
Si-a sIrsit zilele n orasul Alexandria.
3.ntruct a vzut pe judectorul djî acest oras care judeca pe crestini
144
, c se
poart ca un beat si c ntrece orice msur a bunei-cuviinte, odat nju-rnd n diIerite
chipuri oameni venerabili, alteori artmdu-se ngduitor, n vederea unor scopuri
rusinoase,cu unele Iemei de cea mai indiscutabil moralitate si cu Iecioare care se
deprinseser de bun voie s triasc n Ieciorie, el a cutat s Iac acelasi lucru ca si
Iratele su: ntruct Iaptele judectorului ajunseser de nesuportat, el psi cu un calm
curajos si, att prin cuvinte, ct si prin tinut, l Icu de ocar si de rusine. Drept urmare,
el suIeri cu mult trie chinuri si cazne de tot Ielul, ndurnd aceeasi moarte ca si Iratele
su, Iiind aruncat n mare. Dar, dup cum am mai amintit si n alt loc, martiriul su a avut
loc mult mai trziu.

VI
artirul Agapie
1. n cel de al patrulea an al persecutiei
14
pornite mpotriva noastr, cu
dousprezece zile nainte de calendele lunii lui Dios, n ajun de smbt
146
naceeasi
Cezareea, tocmai cnd tiranul Maximin era de Iat si n cinstea zilei lui de nastere se
oIereau poporului spectacole, a avut loc urmtorul martiriu vrednic de a Ii pomenit.
2.Era un vechi obicei ca atunci cnd e de Iat si mpratul s se prezinte privitorilor
programe mai bogate dect n alte mprejurri si ca spectacole noi si necunoscute s
nlocuiasc pe cele obisnuite: se aduceau animale de pretutindeni, din India, din Etiopia
si din alte prti; n acelasi timp oamenii prezentau spectatorilor si distractii deosebite,
participnd la ntreceri Iizice n care se deprinseser. Oricum, n cazul cnd nsusi
mpratul oIerea astIel de spectacole trebuia ca ele s cuprind ceva extraordinar si iesit
din comun.
3.Si n ce credeti c a constat aceasta? Un martir al nvtturii noastre a Iost adus
n mijlocul arenei ca s lupte pentru singura si adevrata credint: era Agapie, despre
care am amintit mai nainte si care Iusese dat odat hran Iiarelor n acelasi timp cu

istorici aIirm c Edesiu ar Ii Icut parte dintre cei trimisi la mine, ceea ce i-ar situa moartea abia dup anul
307. E drept c cronologia lui Eusebiu las adeseori de dorit. ApIian si Edesiu erau Irati si vor Ii murit curnd
unul dup altul.
143 TpBtov "" palium, era haina IilosoIului. Iustin, Di,|4g, I, 2. Si aici mai sus: VI, XIX, 14.
144 Recenzia lung precizeaz c judectorul respectiv se numea Hierocle si se pare c acesta a Iost polemistul
ptimas care a scris o lucrare in54|rit, crc|ini|4r, n care acuz Scriptura c ar contine contradictii. Unii
aIirm c el este cel care a sItuit pe Diocletian s semneze edictul de persecutie a crestinilor. Poate c acolo a
Iost condamnat Edesiu si ntre ei se va Ii desIsurat discutia de care ne aminteste Eusebiu.
14 Adic n anul 306-307.
146 Dios era luna decembrie. Data de 20 noiembrie 306 cdea ntr-o miercuri, nu ntr-o vineri, cum zice
Eusebiu.

Tecla. El Itrsese adus n cortegiu din temnit pn la stadion deodat cu niste ruIctori
n trei sau patru rnduri, dar de Iiecare dat, sub amenintri sau din mil ori n ndejdea
c va Ii rezervat unui alt program, judectorul l pstrase mereu pentru alte lupte. Acum,
Iiind de Iat chiar mpratul, el Iu adus ca si cum anume ar Ii Iost pstrat pentru aceast
ocazie ca s se mplineasc si n legtur cu el cuvntul Mntuitorului care, potrivit pre-
stiintei Iui Dumnezeu, proorocise ucenicilor Si c vor Ii dusi la dregtori si la regi spre
mrturie
147
pentru El.
4.Agapie a Iost adus asadar n mijlocul stadionului mpreun cu un ruIctor,
despre care se zice c era ntemnitat pentru c-si omorse stpnul.
.Iat ns c cel care-si ucisese stpnul si care acum a Iost aruncat la Iiare a Iost
socotit vrednic de iertare si de gratiere cam n acelasi Iel cum Iusese iertat si Barba
148
de
pe vremea Mntuitorului si tot amIiteatrul a rsunat de strigtele prin care Se vestea
bucuria c ucigasul Iusese gratiat din bunvointa mpratului si socotit vrednic de cinste
si de libertate. '
6.Dimpotriv, lupttorul pentru credinta cea dumnezeiasc a Iost strigat si el pe
nume mai nti chiar de ptre tiranul nsusi, mpratul Maximin, n.tr., care i-a Igduit
c-1 elibereaz si pe el dac-si reneag credinta. Acesta a mrturisit ns c pentru vreo
crim nu va Iace-o, dar de dragul credintei n Fctorul lumii ar merge de bun voie si cu
drag s suIere curajos orice chinuri la care ar Ii supus.
7.
Si zicnd acestea, zis si Icut a si pornit, alergnd spre un urs care si Iusese lsat
s Ilmnzeasc pentru ca s-i Iie el oIerit ca hran. Dar ntruct ursulnu i-a avut grija,
martirul a Iost dus din nou, abia respirnd, n temnit, unde a mai trit o zi. Si a doua zi,
dup ce i-au atrnat niste pietre de picioare, làu aruncat n mijlocul mrii. Si iat asa a
decurs martiriul lui Agapie
149

VII
Fecioara %eodo8ia. artirii Do2ninu8 yi Auxentiu8
1.Pe vremea cnd prigoana mpotriva ndastr dura deja de cinci ani, n ziua a doua
a lunii lui Xantic, adic cu patru zile nainte de nonele lunii lui aprilie, tocmai h
duminica nvierii Mntuitorului noastru
10
,. iarsi n Cezareea, Iecioara Teodosia din Tir,
o tnr credincioas si plin de evlavie, care nc nu mplinise nici optsprezece ani, s-a
apropiat de prizonierii care si ei mrturiseau mprtia lui Hristos si care stteau naintea
scaunului de judecat. Ea voia s le arate c ia parte la durerea lor si probabil c i-a rugat
s-si aduc aminte de ea cnd vor ajunge naintea Domnului.
2.Vznd aceasta, soldatii au arestat-o, sub pretext c ar Ii svrsit o Iapt imoral
si nelegiuit si au dus-o n Iata guvernatorului. Acesta, ea iesit din Iire si cu. suIlet Iurios

147 M,|ci 10, 18.
148 M,|ci%], 1-26; M,rcu 1, 6-1. Aceast asemnare cu patimile Mnruitorylui o aIlm la multi martiri,
chiar si dintre cei amintiti de Eusebiu (Iacob, P.olicarp, Lyon etc).
149 n unele calendare pomenirea lui Agapie se Iace la 1 martie, iar nu la 24 martie. Ehrhard 4.c. I, 60. ' .
10 Din nou o greseal de cronologie a lui Eusebiu: ziua a patra nainte de nonele lui aprilie este 2 aprilie. n
anul 307 Pastile cdeau cu 8 zile nainte de idele lunii aprilie, deci n 8 aprilie, n calendarul apusean Teodosia
e prznuit n 2 aprilie, n cel rsritean, la 29 mai.

ca de Iiar, o supune ndat la chinuri crncene n stare s te nIioare, cioprtindu-i n chip
rusinos carnea de pe solduri, precum si snii, ajungnd pn la os. Pe cnd nc mai rsuIla
si ntruct, dup toate suIerintele, Iata ei era mereu zmbitoare si strlucitoare,
guvernatorul a poruncit s-o arunce n valurile mrii. Dup aceea, trecnd de la ea la
ceilalti mrturisitori i-a osndit pe toti la munca silnic n minele de aram din Faena, n
Palestina
11
.
3.AIar de ei, acelasi guvernator a mai osndit n acelasi oras n ziua de cinci a
lunii lui Dios, sau dup romani la nonele lui noiembrie
12
, pe mrturisitorul Silvan, care
pe atunci era numai preot, dar care la scurt vreme dup aceea a Iost nvrednicit de
scaunul episcopal
13
si care a murit ca martir mpreun cu mai multi nsotitori la muncile
din aceeasi min, dup ce dovedise cea mai nobil rbdare pentru credint prin aceea c i
s-au ars cu Iier nrosit articulatiile picioarelor, astIel nct nu se mai putea Iolosi de ele.
4.Deodat cu sentinta pronuntat mpotriva acestora, Urban a mai osndit (s Iie
ars cu Ioc, n.tr.) nc un om care.se distinsese prin nenumrate altemrturisiri si care se
numea Domninus, care s-a Icut Ioarte cunoscut n ntreag Palestina pentru ndrzneala
lui extraordinar n cuvnt
14
. Acelasi judector
1
era si un strasnic nscocitor de torturi
si un Iabricant de noi atacuri mpotriva nvtturilor lui Hristos, asa nct scornea
mpotriva crestinilor chinuri de care nimeni n-a mai auzit cndva vorbindu-se. Pe trei
crestini
16
i-a osndit s se lupte ntre ei (cu pumnul ca si gladiatorii, n. tr-.). Pe Auxentiu,
un btrn venerabil si sInt, 1-a osndit s Iie mncat de Iiare
17
. Pe altii, iarsi, oameni n
puterea vrstei, i-a castrat, Icndu-i eunuci
18
, apoi i-a trimis la munci Iortate n aceleasi
mine. Pe altii, dup chinuri grele, i-a ncuiat n temnit. Printre ei se aIla cel mai drag
dintre prietenii mei, PamIil, cel mai vestit dintre martirii vremii noastre.
. Pe acesta 1-a pus Urban la ncercare mai nti ca s-i vad capacitatea lui
oratoric si adncimea cunostintelor sale IilosoIice, dup care, n cele din urm, 1-a Iortat
s aduc jertIe zeilor. Cnd a vzut c Iace semn de reIuz si c nu d nici cea mai mic
important amenintrilor, Urban s-a nIuriat peste msur si a poruncit s Iie torturat cu
cele mai grele chinuri.
* 6. Om cu suIlet de Iiar, Urban poruncea mereu si cu tot mai mult ur s-i sIrtece
coastele cu cngi de Iier, bucurndu-se oarecum de chinurile victimei. Dar din toate
acestea, guvernatorul n-a cstigat dect rusine. PamIil a rmas si mai departe pe lista celor
condamnati la nchisoare.
7. Ce Iel de rsplat va trebui s-1 astepte pe Urban la dreapta judecat a lui
Dumnezeu, din pricina cruzimii cu care lupta mpotriva martirilor lui Hristos, e usor de
nteles, dup evenimentele care ncepuser s se desIsoare atunci. Cci ndat, la putin

11 Situat la 40 de km. sud de Marea Moart, mina de aramPhaeno (azi Feinan) e azi aproape prsit.
12 Deci, noiembrie. Atunci se pomenesc Domnin i sotii (Ehrhard,-o. c. I, 0).
13 Nu cunoastem date despre hirotonirea ca episcop a lui Silvan, care era numai preot cnd Iusese trimis n
mine.
Eusebiu nu d nici un alt amnunt despre el.
Urban.
Numele lor: Timotei, TeoIil si Teotim.
Nu este trecut n sinaxar.
Eutihie si Carterie.

vreme dup aceste nelegiuiri cu care a ndrznit s maltrateze pe PamIil, pe cnd nc mai
detinea slujba de guvernator, judecata lui Dumnezeu 1-a lovit att de pe neasteptate, nct
pe cel care mai ieri-alaltieri judeca de la nltimea tribunalului si care era pzit de gard
militar, care poruncea peste toate popoarele din Palestina si care era prietenul cel mai
drag si mai nelipsit de la mesele date de tiranul nsusi, aceast dreptate dumnezeiasc 1-a
despuiat ntr-o singur noapte si 1-a lipsit de toate demnittile, revrsnd rusine si ocar
peste cei care-1 admiraser altdat ca seI al lor, ar-tndu-le tuturora c a sIrsit ca un las
si ca un om Ir brbtie, care, asemenea Iemeilor, se vita si plngea n Iata poporului
peste care domnise. Din Maximin nsusi, cu care altdat se mndrea si se Ilea ca de cel
pe care-1 iubea cel mai mult din pricina necazurilor pe care ni le punea pe cap nou,
crestinilor, el a Icut un judector aspru si crud tocmai aici, n Cezareea, aruncnd asupra
lui sentinta de moarte, dup ce mai nainte l acoperise de rusine din pricina crimelor de
care se convinsese.
8. Dar acestea s Iie spuse doar n trecere.
Poate c vom mai avea ocazia, cnd ne vom ocupa amnuntit de sIrsitul si de
cderea jalnic a nelegiuitilor care s-au rzboit cel mai mult cu noi si ntre ei si d
Maximin nsusi si de cei din jurul su
0
.

VIII
Alji 2grturi8itori, precu2 yi 2artiriul 'alentinei yi al lui Pavel
1. Dar si cnd se mplinea cel de al saselea'an
1
de cnd bntuia Ir ncetare Iurtuna
mpotriva noastr, ba si nainte de acea dat, a existat n minele de la Tebaida (care
poart acest nume de la piatra de porIir care se gseste aici) o mare multime de
mrturisitori ai credintei crestine, ntre ei 97 de brbati mpreun cu Iemei si cu copii
mici, care toti Iuseser dati n seama acestui guvernator al Palestinei. Dar deoarece si
acolo, pe pmnt evreiesc, ei mrturisir credinta n Dumnezeu Atotputernicul si n
Hristos, li s-au tiat cu Iierul nrosit vinele de la piciorul stng ajungnd pn la nervi; li s-
a crpat apoi ochiul drept,si anume cu palosul li s-a luat nti membrana si pupila, apoi cu
Iierul rosu li s-a ars ntreag orbita pn la rdcina ochilor. Aceste mutilri au Iost
poruncite, zice-se, pe temeiul unui ordin mprtesc, de Firmilian, noul guvernator care a
Iost trimis aici dup Urban. Dup aceea ei au Iost trimisi n minele din acest tinut ca s
triasc acolo nenorociti n robot si suIerint.
2. Dar nu-i destul c am vorbit despre astIel de suIerinte. Aceeasi soart au avut-o
cei din Palestina, despre care am amintit ceva mai nainte si care au Iost osnditi s se
lupte cu pumnii unii mpotriva celorlalti.
3. Ei n-au voit nici s guste din hrana procurat pe cheltuiala statului si nici s Iac
exercitii pentru lupt, de aceea au Iost nevoiti s se prezinte nu numai n Iata
guvernatorului, ci chiar naintea lui Maximin nsusi. In mrturisirea lor ei dovedir cea
mai mare trie prin curajul cu care au reIuzat hrana mprteasc si prin rbdarea cu care
au ndurat loviturile de bici, suIerind chinuri asemntoare celor de care am vorbit si la
care s-au mai adugat si alti mrturisitori din Cezareea nssi.

4. Printre acestia, unora care Iuseser arestati de curnd, pe cnd se adunau s
asculte citirile sIinte
2
, le-au Iost strujite picioarele, pe cnd altii au Iost
,

0. |s|4ri, oiscricc,scj, IX, X.
1. Deci, 308-309.
2'. ntruct bisericile crestine Iuseser distruse, crestinii se adunau unde puteau, prin case uparticulare
sau prin pduri, s asculte rugciuni si cateheze crestine. Dup ce reIuzaser hrana oIicial (ca printr-o revolt
organizat), ntrunirile religioase preau periculbase.
torturati nu numai la picioare, ci si la ochi si, n sIrsit, altii au ndurat chinuri si mai
grele, rupndu-li-se coastele.
5. Printre acestia o crestin, Iemeie dup trup
19
, dar brbat dup avnt, neputnd
suporta amenintarea necinstirii, pentru motivul c a spus o vorb mai grea la adresa
tiranului care a ngduit s se dea puterea pe mna unor judectori tot att de cruzi, a Iost
mai nti btut cu biciul, apoi a Iost ntins pe calul de lemn si ntepat crud n coaste.
6. n vreme ce clii ncredintati n acest sens o chinuiau cu cruzime, dup porunca
primit, o alt persoan, care ca si cea dinti a preIerat s Iie chinuit dect s suIere
necinstirea, se dovedi superioar Iat de vestitii aprtori ai liberttii ludati pretutindeni
de greci; si neputnd ndura lipsa de mil si de omenie a torturilor
160
, dintr-odat, asa
slbit cum prea trupeste si neajutorat la nItisare, a dovedit un curaj deosebit n
suIletul ei si o putere mult mai mare dect i era trupul, cci a strigat acolo n multime:
Pn cnd mai ai de gnd s chinuiesti cu atta cruzime pe sora mea? Tulburat si mai
amarnic din pricina acestor cuvinte, judectorul porunci numaidect s ridice de acolo pe
aceast Iemeie.
7. Dup aceea a Iost trt n mijlocul tribunalului, n timp ce ea nu Icea nimic
altceva dect s murmure numele Mntuitorului. I s-a cerut mai nti s aduc jertI, iar
ntruct nici n-a voit s aud de asa ceva, a Iost trt cu Iorta pn lng altar. Ea si-a
pstrat ns si mai departe aceeasi stpnire de sine si hotrre ca si nainte, Ir ca nici
mcar s tremure. Sigur de sine si neclintit h credint, ea lovi cu piciorul n altar, care
se si rsturn cu tot ce era pe el, inclusiv si vasul cu jar pentru jertI.
8. Cnd a vzut aceasta, judectorul si-a.iesit din Iire ca o Iiar slbatic si a
poruncit atta-s o bat cu cngi de Iier peste coaste, nct nimeni poate c n-ar mai Ii
putut rbda atta, iar pentru el era o desItare vznd cum curge sn-gele din rni. n
sIrsit, dup ce Iuria l-a scrbit, a poruncit s-o lege laolat cu cealalt, despre care spusese
nainte c este sora ei, si a poruncit apoi ca amndou s Iie arse pe rug. Cea dinti se
spune c era originar din prtile Gzei, despre cealalt se stie sigur c se trgea din
Cezareea. Ea Iusese cunoscut de mult si numele ei Iusese Vdentina
161
.
9. n privinta muceniciei de care a Iost nvrednicit de trei ori Iericitul Pavel, cum as
putea-o descrie cu toat cuviinta? El Iusese osndit la moarte naceeasi or cu celelalte

19 Nu li se d numele, probabil e vorba de Tea, Pavel si Valentin, martirizati la 1 iulie, (Ehrhard o. c l ,
669).
160 Poate c Eusebiu se va Ii gndit la unii din tinerii (pU.eA.euTepoi care justiIicau chiar actiuni riscante de
dragul liberttii, asa cum aminteste istoricul Polibiu (123 .Hr.) sau Plutarh, cnd vorbeste despre Demostene.
Alte amnunte nu ne d Eusebiu.

dou Iecioare si prin aceeasi sentint. nainte de pronuntarea hotrrii el a cerut celui care
urma s-i taie capul s-i acorde doar o singur clip.
10.Dup ce i s-a ngduit, el a cerut cu glas tare lui Dumnezeu s dea iertare
tuturor celor din neaml su, rugndu-L ca s le dea ct mai curnd pace si libertate; apoi a
cerut pentru evrei ca ei s Iie primiti de Dumnezeu prin mijlocirea lui Hristos, dup care
a cuprins n aceeasi rugciune si pe samarineni si, n sIrsit, s-a rugat ca si cei care se
aIlau nc n rtcire si n necunoasterea lui Dumnezeu s vin la cunostinta adevrului si
a credintei
162
, dup cum tot asa n-a uitat nici multimile amestecate care se ajrau n jurul
lui.
11.Iar la urm de tot, o, mare si negrit buntate! s-a rugat si pentru judectorul
care 1-a osndit la mparte, pentru mprati si pentru cel care avea s-i taie n curnd capul.
n toate acestea se ruga asa, nct s Iie auzit de clu si de toti cei aIlati njur, cernd lui
Dumnezeu s nu li se pun n socoteal pcatul pe care-1 Iac
163
.
12.Si deoarece rostea aceste rugciuni si altele asemenea cu glas tare, aproape toti
erau convinsi c el a Iost omort nevinovat, plin de mil si de lacrimi. Apoi aducndu-si
n ordine hainele, potrivit legii, si dezgolindu-si gtul pe care avea s-1 taie sabia, s-a
mpodobit cu cununa unei mucenicii dumnezeiesti n ziua de douzeci si cinci a lunii
164

Panemos, ceea ce corespunde cu opt zile nainte de calendele lui august. Asa s-au sIrsit
ei!
13.La scurt vreme dup aceea alti minunati lupttori ai credintei n Hristos veniti
din tara egiptenilor n numr de 130, dup ce au ptimit din porunca lui Maximin
aceleasi chinuri, ca si cei dinti n acelasi Egipt, la picioare ca si la ochi, au Iost trimisi
unii la minele amintite din Palestina, altii la cele din Cilicia.

LX
0 rennoire 2ai cruntg a per8ecujiei.
Antonin, Zevina, Cher2an yi alji 2artiri
1. Dup att de multe Iapte de vitejie svrsite de vrednicii mucenici ai lui Hristos,
s-a mai domolit oarecum, prin sngele lor sInt, Ilacra prigoanei. Deja se simtea o
oarecare liniste si libertate la cei din Tebaida, care din pricina credintei n Hristos
Iuseser osnditi s munceasc la minele din acea tar si credeau c mai rsuau putin
aer liber, cnd, nu stim cum, n urma uneitulburri oarecare, cel care primise puterea de a
persecuta pe crestini o aprinse din nou.
2.Au aprut dintr-o dat iarsi n toate provinciile edictele de persecutie ndreptate
de Maximin mpotriva noastr. Guvernatorii si comandantii marilor unitti militare
strngeau prin ordine circulare, prin epistole si prin ordonante publice pe curatori, pe

162 / %in., 2, 4.
163 ,5|c, 7, 60.
164 2 iulie 308.

strategi si pe tabulari
16
, pe conductorii justitiei si Iinantelor din toate orasele ca s
aduc la ndeplinire porunca mprteasc. S-a ordonat s se depun toat rvna n
reconstruirea templelor zeilor, czute n paragin, s se aib grij ca toti, Ir exceptie:
brbati, Iemei, slugi si chiar copii sugaci s Iie obligati a aduce jertIe sngeroase si libatii
zeilor pgni,'pre-cum si s guste ceva din carnea jertIit. La Iel se prevedea ca toate
alimentele de pe piat s Iie proIanate cu vinul de la jertIe, iar n Iata bilor publice s Iie
pusi paznici, care s aib grij ca celor care intrau nuntru s-si spele trupul, s Ie spurce
si suIletul, stropindu-i cu blestemata jertI idoleasc
166
. .
3.ntruct aceste ordine au nceput s Iie puse strict n aplicare, era Iiresc, desigur,
ca ai nostri s se vad Ioarte strmtorati: pn si popoarele pgne rdeau de nebunia
acestor rnduieli socotite exagerate si chiar de prisos (cci chiar si lor le preau
dezgusttoare si exagerate). Oricum, o ngrozitoare Iurtun ameninta s cad peste
capetele noastre, ale tuturor. Dar si de astdat Mntuitorul nostru a insuIlat n aprtorii
Lui un curaj att de mare, nct chiar dac nu i-ar Ii ndemnat sau ncurajat cineva, ei
totusi nu se temeau de amenintrile dusmanilor, orict de puternici ar Ii ei.
4.Pe cnd guvernatorul si aducea jertIa sa idolilor, din multime s-au desprins trei
credinciosi care au naintat spre el strigndu-i s termine odat cu rtcirea, pentru c nu
exist alt Dumnezeu dect Creatorul si Fctorul lumii, ntrebati Iiind cine snt ei, toti trei
au mrturisit cu curaj c snt crestini.
. 5. Foarte puternic impresionat de curajul lor, Ir s-i mai Ii supus la chinuri,
Firmilian i-a osndit la pedeapsa capital. Dintre ei cel mai btrn se numea Antonin
167
, al
doilea se nemea Zevina si era de loc din EleIterupolis, iar numele celui de al treilea era'
Gherman. Era ziua a treisprezecea din luna lui Dios, la idele lui noiembrie, cnd a avut
loc uciderea lor
168
.
6. n aceeasi zi a Icut acest ultim drum mpreun cu ei si o Iemeie, cu numele
Enata, originar din Skitopolis, mpodobit si ea cu aceeasi cunun a Iecioriei. Ea n-a
Icut acelasi lucru ca si ei.
7.A Iost ns trt cu Iorta si dus naintea judectorului. AIlndu-se acolo n
imediata ei apropiere, o cpetenie militar cu numele Maxys, un om mai ru chiar si
dect numele su
169
, nelegiuit n toate, dar de o deosebit trie trupeasc si de o cruzime
care ntrece orice msur, a ndrznit s o biciuiasc Ir stirea autorittilor superioare.
Acest om deci a despuiat pe Iericita de orice mbrcminte si a purtat-o astIel prin ntreg
orasul Cezareii trnd-o asa prin toate pietele, peste tot avnd grij mare s o biciuiasc cu
un bici de piele.

16 Deci organe civile si militare, deopotriv.
166 Ca n vremea mpratului Deciu, asa cum ne inIormeaz epistolele sIntului Ciprian si ale sIntului
Dionisie al Alexandriei.
167 Numele lui Antonin e nsemnat pe o versiune sinaitic a Hexaplei, din care se vede c n timpul detentiei
sIntul PamIil revizuia textul Hexaplei, iar mrturisitorul Antonin l ajuta. CI. Bardy, 4. c. III, 149.
168 Deci la 13 noiembrie, 308 (Ehrhard, 4. c. I, 0).
169 Numele maxy nsemneaz tatuare, slbticire.
9. mpratul Maximin.

8.Dar n tot timpul acestor torturi ea a dovedit o trie de neclintit pn ce a ajuns
iarsi naintea judectorului. Acesta a dat-o s Iie ars de vie. El a dus Iuria pn dincolo
de tot ce-i omenesc, clcnd n picioare chiar si legile Iirii, neavnd nici atta rusine s
aprobe nmormntarea acestor trupuri nensuIletite si sIinte
170
.
9.Drept aceea el ordon ca zi si noapte trupurile mortilor s Iie pzite cu grij si
lsate n aer liber ca s poat servi de hran Iiarelor slbatice, nct vreme de mai multe
zile au putut Ii vzuti multi oameni mplinind aceast porunc slbatic si barbar,
pzind de departe ca pe ceva vrednic de laud Iaptul ca nu cumva vreun mort s Iie rpit,
n schimb Iiarele slbatice si cinii ori psrile rpitoare s poat cioprti ici-colo din
mdularele omenesti.

10.ntreg orasul, de jur mprejur, era presrat cu mruntaie si oase omenesti, nct
nici chiar celor care mai nainte nutriser ur amarnic mpotriva noastr niciodat nu le-
a Iost dat s vad o cruzime att de mare. Ei nu depln-geau att de mult nenorocirea celor
mpotriva crora se actiona n acest Iel, ct mai ales purtarea lipsit de omenie, care se
mpotrivea Iirii care e aceeasi pentru toti.
11.ntr-adevr, aproape n Iata Iiecrei porti ntlneai o priveliste care ntrecea
orice cuvnt, depsind orice descriere orict de nenorocit ar Ii Iost ea. Bucti de carne
omeneasc nu erau-mncate numai n cte un loc, ci ele erau mprstiate peste tot: unii
spuneau c au vzut n Iata portilor bucti ntregi, bucti separate ori prti diIerite din
mruntaie.
, 12. n vreme ce astIel de lucruri durau de mult timp, iat ce ntmplare minunat a
avut loc. Vzduhul era curat si senin, iar starea vremii era nespus de plcut cnd dintr-
odat stlpii care sustineau cldirile publice din ntreg orasul au nceput s verse toti niste
picuri ca de lacrimi. Ba chiar si pietele si strzile principale, Ir s Ii czut peste ele nici
mcar o rou, s-au udat si s-au nmuiat cu ap nu stiu de unde, iar drept urmare ndat s-a
I spndit zvonul cntr-un mod inexplicabil nsusi pmntul ar Ii vrsat lacrimi pentru c
nu mai putea rbda nelegiuirea svrsit atunci, nct, spre rusinea Iirii omenesti crude si
nemiloasie, pn si pietrele si materia nensuIletit preau c izbucnesc astIel nlacrimi.
mi dau seama, desigur, c astIel de cuvinte ar prea poate o.Ilec-real sau o scornitur
pentru cei care vor veni dup noi, dar nu si pentru cei care pot s le conIirme (Iiind
vzute cu ochii lor proprii).

X
Petru A8cetul, Ar8enic arcionitul
yi alji 2artiri
1.n ziua a patrusprezecea a lunii Apelaios, adic cu nousprezece zile nainte de
calendele lui ianuarie
171
, cei care erau pusi s controleze pe toti trectorii au arestat din
nou pe ctiva egipteni: ei voiau tocmai s plece la minele din Cilicia ca s-si

170 Se stie c pn si grecii vechi socoteau c e osnda cea mai mare pentru uri suIlet rare nu-si gseste odihn
n mormnt. Cazul descris n piesa Antigona e tipic. E Rhode, l8clu. A se vedea mai sus si cazurile cu
martirii din Lyon: V, I, 62.
171 Ceea ce nsemneaz 14 decembrie anul 308.

mrturiseasc acolo credinta lor n Hristos. Li s-a dat drept aceea si lor aceeasi pedeaps
ca si celor lng care voiau s Iie, li s-au scos ochii si li s-au zdrobit articulatiile
picioarelor. Dar n Ascalon, unde au Iost prinsi, trei insi dintre ei au dat o minunat pild
de curaj si prin aceasta Iiecare din ei si-a dobndit o moarte muceniceasc deosebit.
Unul, care se numea Ares, a Iost ars de viu, iar celorlalti li s-a tiat capul. Numele lor
erau Promos si Ilie
172
.
2.n ziua a noua din luna lui Audireus (ceea ce ar corespunde cu trei zile nainte de
idele lunii lui ianuarie)
173
, n acelasi oras al Cezareii, un ascet cu numele Petru,
supranumit Apselanus, din trgul Anea din apropiere de EleIte-rupolis, si-a dovedit
credinta sa n Hristos printr-o minunat mrturisire, Iiind pus la proba Iocului ca aurul de
cea mai bun calitate
174
. Judectorul si cei care erau n jurul lui l rugar de nenumrate
ori s-i Iie mil de el, s-si crute Iloarea tineretii
17
, dar el le-a dispretuit pe toate acestea
si a preIerat s-si dea chiar viata dect s piard ndejdea n Dumnezeul cel peste toate.
3.n vremea aceea, dup spusele unora, a murit pe acelasi rug si un episcop al
sectei lui Marcion
176
din rivna pentru credint, credea el, desigur ns nu pentru cea dup
cunostint, sIrsindu-si zilele pe acelasi rug ca si Petru.
Iat, asa s-au petrecut toate acestea.
Pa2fil yi 2ulji alji 2artiri
Si acum ne cere timpul s descriem marea si vestita priveliste pe care ne-au lsat-o
PamIil
177
, al crui nume mi este de trei ori scump, precum si cei care au suIerit mpreun
cu el, care erau de toti doisprezece, Iiind socotiti vrednici de a Ii pretuiti pentru harul si
numrul lor asemenea cu apostolii si cu proorocii (Lupta sIintilor si slvitilor martiri ai
lui Hristos, PamIil, Valens, Pavel, Seleuc, PorIir, Teodul, Iulian si egiptenii care erau
mpreun cu ei, descris de Eusebiu al lui PamIil)
178
.
1. mprejurrile ne cer s istorisim tuturora marea si vestita priveliste dat de sIntul
martir PamIil si de cei dimpreun cil el si care au dus lupte de tot Ielul pentru credint.
a)Desigur, cunoastem Ioarte multi oameni, care au Iost curajosi n vremea
persecutiei, din numrul crora am descris aici doar pe ctiva din cei pe care i-am
cunoscut. n aceast lume s-au distins o multime de oameni de toate Ielurile, de toate
vrstele, de toate conditiile sociale si culturale. Ei au ndurat chinuri de multe Ieluri si s-
au mpodobit cu cununi diIerite, dar toate tintind spre mucenicia cea desvrsit.
b)Din rndui celor tineri si chiar al pruncilor puteai vedea destui printre egiptenii
care se aIlau cu ei. Altii erau juni, asa cum a Iost cazul lui PorIir, chipes la trup, dar si cu

172 S-ar putea aplica aici dictonul quorum nomen Deus scit. Nu se pot identiIica nici Ares, nici Promos
(Stigloher propune Petros), nici Ilie. n drum spre Cilicia ei au Iost decapitati sau arsi de vii (Bardy, 4. c. p.
12).
173 Adic n 11 ianuarie 309.
174 ntr-adevr un Apselam Iigureaz la 11 ianuarie n martirologiul ieronimian.
17 Figur de stil pentru cuvntul din Pi|dc, 17, 1, n cuptor se lmureste aurul.
176 Harnack ;M,rci4n, ed. II, Leipzig 1924, p. 341-344) tine s conIirme c pe la 318-319 exista n sudul
Damascului o comunitate marcionit.
177 Varianta lung a muceniciei sIntului PamIil a Iost publicat pentru prima oar n Analecta Bollandiana
XVI, Bruxelles, 1897.
178 Scrierea privitoare l artirii din Pale8tina era deja redactat Iie separat cum 6 avem, Iie ntr-o serie de
istorie a martirilor. CI. Ehrhard, Uberliefe2ng, p i . Asa se explicasi acest tidu pus aici ntre paranteze.

un suIlet avntat, cum a Iost si numrul celor din jurul celui ce mi-a Iost att de scump:
m gndesc la Pavel din Iamnia, la Seleuc si Iulian, veniti amndoi din tinutul
Capadochiei. Dar erau printre ei si oameni mpodobiti cu venerabila vrsta a cruntetilor
si a unei btrneti naintate, cum au Iost Valens, diaconul Bisericii, din Ierusalim, si
Teodul, care si-a. adeverit numele pe care-1 purta
179
. .
c)Dar n aIar de deosebirea de vrsta, ei erau deosebiti si n privinta edu-. catiei
duhovnicesti: unii vietuiau ca niste copii, avnd o minte putin cultivat si Ioarte redus.
Erau printre ei si oameni care nu cunosteau deloc nv(aturile sIinte, n schimb toti
aveau un curaj mai presus de Iire.
d)Totusi, ca un luceaIr care rsare dis-de-dinuneat, strlucind printre celelalte
stele luminoase, se deosebea prin razele pe care le mprstia stpnul si dasclul meu,
cci nu pot numi altIel pe dumnezeiescul si cu adevrat Iericitul PamIil. ntr-adevr el
atinsese' la scolile elinesti un exceptional grad denvttur, iar n ce priveste cunostinta
dumnezeiasc si SIintele Scripturi el dobndise, ca s nu spun ceva prea exagerat, o astIel
de destoinicie cum nu avea nimeni dintre cei din vremea aceea. Si mai avea o ntietate si
mai mare dect toate, care i era parc Iireasc, adic druit de Dumnezeu: ntelegerea si
ntelepciunea.
e)n privinta vietii duhovnicesti erau toti la Iel, cu toate c n modul de prezentare
si n pregtirea scolar se deosebeau. Dup trup, PamIil se trgea din printi nobili si
Iusese minunat educat n treburile obstesti ale trii sale. Seleuc se distinsese n mod
deosebit pe trm militar. Ceilalti erau de conditie mijlocie si obisnuit. Nu lipseau dintre
ei nici cei iesiti din rndurile sclavilor: ntr-adevr un slujitor din casa guvernatorului a
Iost nsusi PorIir, care era de Iorm sluga lui PamIil, dar care prin simtmintele sale era
socotit ca un Iiu adevrat si care nu lsa nimic n a imita pe stpn.
I) Iar dac ai spune c toti Iormau laolat o Iamilie duhovniceasc sau bisericeasc
n-ai gresi. Printre ei PamIil se nvrednicise de treapta preotiei; Valens de a diaconatului,
altii de aceea de citet n adunrile crestine
180
. Prin mrturisirile sale, Seleuc s-a distins
rbdnd Ioarte curajos loviturile cu biciul, cu mult timp nc nainte de sIrsitul
martiriului su, si renuntase cu tot atta curaj si la pierderea gradelor sale militare. Ct
despre ceilalti, care erau Iie catehumeni, Iie credinciosi, ei ne ddeau mcar pe scurt
imaginea miilor de membri ai Bisericii de atunci.
g)Am contemplat aici acest buchet deosebit de martiri. Cu toate c el n-a Iost prea
bogat, totusi din el nu lipseste nimic din ceea ce aIlm n organizatiile omenesti. Cci asa
cum o lir cu mai multe corzi e Iormat din corzi diIerite, unele cu sunet mai ascutit,
altele mai grav, Iiind destinse, ntinse ori moderate, dar dac snt toate bine acordate
dup arta muzical dau o melodie plcut, tot asa si ntre acesti oameni se reuniser
laolalt si tineri si btrni si robi si slobozi, savanti si necunosctori de carte, oameni de
jos cum i categorisesc multi, dar alturi de ei si din stiaturile cele mai nalte,
credinciosii alturi de catehumeni, diaconi si preoti; toti lsndu-se condusi n chip
diIerit, dar hotrt, de un singur muzician celebru, Fiul cel Unul Nscut, Cuvntul lui
Dumnezeu, si rednd virtutea puterii ascunse n Iiecare din ei, dup Ielul n care stiau s

179 Teodul. nsemneaz robul lui Dumnezeu.
180 Lucru Ioarte important de retinut cnd ne gndim la dezvoltarea vietii bisericesti.

rabde chinurile; toti lsau s se aud naintea tribunalelor glasul mrturisirii lor, Ioarte
strlucite, armonioase, melodioase si acordate, toate spre un singur scop: melodia prea
curat si prea nteleapt a mplinirii martirice aduse ntru slava lui Dumnezeu
Atotputernicul
181
.
h) Pe de alt parte, e vrednic de admirat numrul acestor oameni care
dau dovad de o harism apostolic si proIetic, ntruct ntr-adevr si ei au
Iost doisprezece ca si patriarhii, ca si proorocii, ca si apostolii.
i) Dar nu trebuie s uitm nici amnuntele curajului cu care au ndurat nenumratele
chinuri: ruperea coastelor, Irecarea cu o testur de piele de capr a prtilor rupte din
corp, lovituri nepotolite cu biciul, torturi variate si repetate, chinuirea crud si de
nesuportat a minilor si picioarelor cu ajutorul unor masinrii spre a sili pe martiri la
svrsirea unor Iapte care le erau interzise.
j) Ce s spunem de neuitatele cuvinte rostite de acesti oameni dumnezeiesti, prin
care, Ir s le pese preamult de suIerinte, ei rspundeau cu o Iat surztoare si vesel la
ntrebrile judectorului, zmbindu-i curajos n timpul torturrii si dezarmndu-1
adeseori? De Iapt, cnd li se cerea s declare din ce tar se trag, ei se Iereau s numeasc
cetatea lor pmnteasc, indicnd pe cea adevrat, spunnd-c snt din Ierusalim, prin
c`re ntelegem cetatea cereasc a lui Dumnezeu, spre care se grbeau.
1) Adeseori mai'rspundeau si unele lucruri ce nu puteau Ii ntelese de judectori
care nu erau introdusi n adevrurile cele sIinte, care pentru ei erau Ioarte limpezi. De
aceea se si supra judectorul adeseori si se mnia, scornind, n tulburarea lui, mereu alte
si alte procedee de cazn, ca s nu se dea btut, cu toate c adeseori el a Iost nevoit s se
dea nvins.
m) Si Ielul n care mureau era pilduitor. Doi dintre ei Iiind nc din rndul
catehumenilor s-au lsat mistuiti de botezul Iocului, altul a Iost osndit s moar de
moartea Mntuitorului; nsotitorii celui drag mie
182
au Iost ncununati si ei, Iiecare cu
altIel de cununi martirice.
Iat, dar, ce s-ar putea spune n general despre acesti oameni
183
.
2. Cpetenia acestei cete (de martiri, n.tr)
i
cel care singur se mpodobise cu
demnitatea preoteasc la Cezareea, era PamIil, un om care n decursul ntregii lui vieti,
prsind si dispretuind plcerile lumesti, s-a distins prin tot Ielul de virtuti, prin
mprtirea averilor pe seama celor sraci, prin putina atentie Iat de ndejdile acestei
lumi, precum si printr-un stil de viat de nalt IilosoIie
184
. Dar si mai mult ne-a ntrecut
pe toti cei din vremea noastr prin cea mai autentic rvn artat SIintelor Scripturi
18
,
prin neobosita sa dragoste de munc m tot ce lucra, precum si prin ajutorul pe care-1
acorda tuturor celor din jurul su si care meritau s Iie sprijiniti.
3. Celelalte Iapte bune ale lui, care ar umple ele nsele o istorisire mai lung, au
Iost descrise deja de noi ntr-o scriere n trei crti, sub tidul e2orii, care cuprind n

181 O minunat imagine a armoniei universale.
182 PamIil.
183 Toate paragraIele nsirate pn aici n acest capitol al Xl-lea snt reproduse dup varianta lung a scrierii.
184 Vrea s spun c asceza, asa cum o practica PamIil, era cu adevrat o IilosoIie superioar.
18 Adineaori s-a aIirmat c si n temnit PamIil revizuia si corecta textele biblice ale Hexaplei lui Origen.

Iond descrierea vietii sale
186
. La acele e2orii trimitem pe ceicare doresc s cunoasc
mai amnuntit viata lui. Aici ne vom opri doar la Iaptele legate de martiri.
4.In urma lui PamIil, pe locul al doilea, se gsea un diacon cu tImple crunte
originar din Aelia
187
, al crui nume era Valens, un btrn Ioarte vrednic de respect chiar
si pentru nItisarea sa exterioar; dar mai ales pentru bogatele lui cunostinte privitoare la
SIintele Scripturi, ca putini altii. El pstra n inim att de strns aducerea aminte a
textului Scripturii, nct nu avea nevoie s-1 mai citeasc, Iiindc era n stare s
reproduc pe dinaIar paragraIe ntregi
188
din orice carte biblic.
5.Cel le al treilea dintre ei, om cu suIletul arznd
189
si Iierbnd, era cunoscut de
toti sub numele de Pavel. nainte de a muri ea martir, el dusese lupta pentru credint
ndurnd arderea cu Iierul nrosit. Pentru oamenii acestia, care petrecuser n nchisoare
doi ani mpliniti, ocazia martiriului a Iost provocat de venirea la noi a Iratilor egipteni,
care vor sIrsi si ei tot aici deodat cu ei.
6.Acestia nsotiser pe niste mrturisitori la minele din Cilicia, iar acum se
ntorceau spre patrie. Cnd au ajuns la portile cettii Cezareea (care erau pzite de niste
oameni cu un Iel de viat ca cel al barbarilor), au Iost ntrebati -de altIel ca si ceilalti de
care am vorbit nainte - cine snt si de unde vin. Ei au spus adevrul ntreg. Ca si cum ar
Ii Iost niste ruIctori prinsi n Ilagrant delict, ei au Iost arestati pe loc. Erau cinci insi.
7.Dar si cnd au Iost dusi n Iata tiranului, ei au artat aceeasi ndrzneal, Iapt
pentru care ndat au si Iost aruncati n nchisoare. A doua zi, n cea de a sasesprezecea zi
a lunii Peritios, care corespunde n calendarul roman cu cea de a patrusprezecea zi
dinaintea calendelor lunii martie
190
, pe baza unui ordin au Iost adusi naintea
judectorului si PamIil si nsotitorii si de care am mai amintit. . . .
8.Dar cu toate c ntrebuintat tot Ielul de cazne, scornind chiar si unelte noi de
tortur.,, judectorul s-a putut convinge de la nceput de necontenita statornicie n
credint att a luiJPamIil si a nsotitorilor si, ct si a acestor egipteni. El s-a adresat mai
nti celui care prea conductorul egiptenilor, ntre-bndu-1 cine este el. Drept rspuns,
n loc s-si spun numele su, el a datnumele unui prooroc!
191
Si dup el, toti au dat un
rspuns asemntor n locul numelui dat de printii lor si pe care probabil s-1 Ii socotit a
Ii Iost mprumutat de la idoli, ei si-au luat alt nume, de pild, Ilie, Ieremia, Isaia, Samuel
sau Daniel, artnd prin aceasta c ei Iac de acum parte din israelul cel ascuns, israelul
cel adevrat al lui Dumnezeu, nu numai prin Iaptele lor externe, ci Si prin cuvintele care-
1 arat ca atare. Auzindu-1 dar c-si d un astIel de nume, Firmilian care nu pricepea
ntelesul spuselor lui a ntrebat din ce tar se trage
192
.

186 Pierdut, cu exceptia unor mici Iragmente.
187 Noul nume al Ierusalimului.
188 Asa e cazul si cu alt martir, Ioan, despre care se vorbeste mai jos: M.P. XIII, 6-8, ca s nu mai vorbim de
cazul clasic al lui Didim Orbul.
189 #o2. 12, 11 si aici, mai sus: V I, 9.
190 Deci 16 Iebruarie. PamIil Iusese arestat n al V-lea an al persecutiei n rstimpul dintre noiembrie 307 si
aprilie 308, de aceea anul martirizrii lui nu putea Ii dect 310, bine stiind c a . stat n temnit 2 ani.
191 R4n., 2, 29.
192 R4n., 9, 3; |4,n, 1, 47.

9. Martirul i-a dat si de ast dat un rspuns care nu seamn cu cel dinti,
declarnd c patria lui e Ierusalimul, gndindu-se, desigur, la ceea ce spusese
Pavel: Ierusalimul cel de sus, care e cea liber, e mama noastr
193
si iarsi:
V-ati apropiat de muntele Sionului si de cetatea Dumnezeului celui viu, de
Ierusalimul cel ceresc
194
. *
10.La acel Ierusalim se gndea mrturisitorul, pe cnd judectorul si lega cugetul
de pmnt si de cele legate de el atunci cnd cutase s aIle din care oras se trgea si n ce
tar era situat acel oras
19
.'Vznd c nu aIl, judectorul l pune la chinuri ca s aIle
adevrul. Dar asa cum sttea cu minile legate la spate si cu picioarele Irnte de strnsura
mecanismului, martirul l-a asigurat c n-a spus dect adevrul.
11.Dup ce l-a ntrebat de mai multe ori ce Iel de oras este cel despre care vorbeste
si unde anume se aIl el, martirul a rspuns c aceea e adevrata patrie a celor ce cred, c
din ea nu Iac parte nimeni altii n aIar de ei si c ea e asezat n spre Rsrit
196
, spre
soare-rsare.
12.Se vede c tot asa cugeta omul si mai departe potrivit ideilor sale, Ir , s-i
pese de nimic ce-i n jurul lui si nici de chinurile ce ndura, ca si cum ar Ii Iost Ir trup,
Ir carne. Judectorul, n schimb, era tot mai tulburat gridin-du-se c crestinii si-au
ntemeiat vreun oras care se mpotriveste stpnirii romane
197
, de aceea se silea n toate
chipurile s aIle n care punct anume din Rsrit poate Ii situat acel oras.
13.Dar dup ce a poruncit s-i sIrtece tnrului trupul n bti si dup ce l-a
chinuit n toate chipurile, judectorul si-a dat seama de neclintita lui statornicie n
aceleasi declaratii de la nceput, asa nct, pn Ia urm, a poruncit s i se taie capul. Iat,
dar, ce sIrsit dramatic a avut acest tnr! Si tot asa au murit si ceilalti dup chinuri
asemntoare.
14.Se vede c obosindu-se si dndu-si seama c n zadar pedepseste pe acesti
oameni, de mnie s-a scrbit si a trecut la PamIil si la sotii lui, despre care stia deja si pn
atunci c dovediser si ei, n decursul chinurilor, un curaj neclintit Iat de credint, de
aceea pe scurt i-a ntrebat din nou dac si aceia struie tot n aceleasi idei. Primind de la
Iiecare unul si acelasi rspuns, cuvntul ultim n vederea mrturisirii mucenicesti,
judectorul i-a osndit si pe ei la aceleasi pedepse ca si pe cei dinainte.
1.n timp ce-i ducea s-i execute, un tnr, care era slujitor din casa lui PamIil si
care Iusese crescut ntr-o educatie vrednic de un astIel de om, auzind sentinta
pronuntat mpotriva stpnului su strigat din mijlocul multimii si a cerut s i se dea
voie s le ngroape trupurile.
16.Auzind de acest lucru, judectorul, care nu era om, ci Iiar slbatic, ba chiar
ceva mai ru decI*att, n-a gsit nicicum c o astIel de cerere ar Ii Iireasc si nici n-a
iertat nici pe acest tnr, ci l-a ntrebat doar dac si el e crestin. Cnd a auzit c si el e

193 G,|., 4, 26.
194 |tr., 12, 22.
19 Nedumerirea judectorului era cu att mai mare cu ct Ierusalimul ca atare nici nu mai exista de cnd Iusese
drmat (la anul 70 d. Hr.).
196 De acolo va rsri luceaIrul de dimineat n inimile noastre | Pc|ru 1, 19).
197 Se va Ii gndit poate si la amenintarea din 54|4gc|icu| lui Tertulian, XXXVII, 6.

cresti, parc i-ar Ii intrat o sgeat n inim si, turbat de mnie, judectorul a poruncit
clului s-1 chinuie cu toat puterea
198
.
17.Cnd a mai vzut c tnrul nu vrea nici s jertIeasc idolilor, potrivit ordinului
ce l-a primit, judectorul a poruncit - ca si cum n-ar Ii Iost om, ci piatr sau lemn sau
altceva nensuIletit - s-1 sIsie cu cngi de Iier pn la os si pn la mruntaiele cele mai
din luntru. Torturarea a durat mult vreme. n cele din urm judectorul a nteles c
chinuirea e pierdere de vreme, cu toate c trupul tnrului Iusese zdrobit n urma
chinurilor, asa c nu mai putea vorbi si nu mai simtea nimic prnd cu totul Ir viat.
18.Dar judectorul s-a dovedit Ir mil si Ir pic de omenie, asa c l-a osndit s
Iie pus - si n starea n care se aIla - la un Ioc cu ardere nceat
199
. n chipul acesta, cel
care sosise ultimul la lupt a ajuns s mrturiseasc naintea stpnului su dup trup, n
vreme ce l asteptau cei ce sosiser primii la lupt.
19.S Ii vzut atunci pe PorIir - asa se numea el - biruitorul attor chinuri, cu trupul
acoperit de praI, cum psea spre moarte dup attea suIerinte, cu Iata zmbitoare, cu o
nItisare hotrt si mndr, nct prea cu adevrat plin de Duh SInt, mbrcat doar cu
o mantie de IilosoI pe care o purta aruncat pe umeri
200
, n timp ce mprtsea
cunoscutilor ndrumri, pstrnd pn a ajuns n Iata uneltelor de tortur mereu aceeasi
Iat surztore. Dar ntruct rugul aprins pentru el se aIla la o distant destul de mare, el
aspira cu putere Ilacra dintr-o parte si din alta, pstrndu-si pn la sIrsit aceeasi liniste
stpnit. Cnd 1-a atins Ilacra el n-a scpat dect uh singur cuvnt prin care cerea ajutor
lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu.
2Q. Aceasta a Iost lupta pe care a dus-o PorIir. Cel care 1-a nstiintat despre acest
sIrsit pe PamIil a Iost Seleuc, un mrturisitor din cadrul armatei, om care dup ce Iusese
slujitorul unei astIel de chemri s-a nvrednicit acum s aib aceeasi soart ca si ceilalti.
Dar ndat ce Icuse acest serviciu de vestitor al sIrsitului aceluia` n timp ce mbrtisa
pe unul dintre ceilalti soti, iat c niste soldati l nsIac si-1 duc si pe el naintea
guvernatorului. Acesta, ca si cum s-ar Ii grbit s-1 trimit si pe el s-i nsoteasc pe
ceilalti n drumul lor, a poruncit ndat s i se taie si lui capul.
21. Seleuc se trgea din Capadochia si dobndise n rndurile celorlalti tineri
militari un rang nalt ntre celelalte dregtorii romane. Cci Iiind n Iloarea vrstei, prin
statur si putere, el era apreciat de toti ceilalti soldati ca ntre-cndu-i prin nltimea
trupului, dar mai ales prin curaj, n asa msur nct toti l admirau pentru voinicia si
Irumusetea lui.
22. Ca unul care nc de la nceputul persecutiei
201
suIerise pentru credint cu
mult rbdare multe bti cu biciul, n urma Iaptului c a Iost scos din armat el s-a Icut
ucenic al ascetilor crestini, devenind un Iel de supraveghetor si ocrotitor, mai bine zis un
adevrat printe si aprtor al orIanilor prsiti, al vduvelor Ir sprijin si al altora

198 Desi sclav, PamIil l-a tratat pe tnr asa cum a Icut-o Pavel cu Onisim i|in., 12) ca Iiu si Irate iubit
(16), cci, dup cte stim, tnrul era caligraI si colaborator la munca aleas de multiplicare a Scripturilor SIinte.
199 Cu ardere prelungit, nceat, nct omul s moar mai curnd asIixiat si chinuindu-se pe ndelete.
200 n text e`wuit, o tunic cu o singur mnec, prins doar pe umrul drept, purtat mai ales de sclavi sau de
IilosoIi.
201 Asadar, nc de prin anul 303, pe vremea cnd se publicase primul edict de persecutie dat de Diocletian si
de Galeriu.

Czuti n srcie si mizerie. Poate c tocmai din pricina acestei iubiri 1-a gsit
Dumnezeu vrednic de chemarea deosebit a muceniciei, cci El se bucur de astIel de
Iapte mai mult dect de Iumul si de shgele jertIelor
202
.
23. El era cel de al zecelea din cei pomeniti si care au ptimit toti n aceeasi singur
zi, cnd
v
pe ct se pare, datorit martiriului lui PamIil s-a deschis o us mare
203
si cnd
trecerea spre intrarea n mprtie s-a usurat pentru el nsusi si pentru cei dimpreun cu
el.
24. Pe urmele lui Seleuc psi Teodul, un venerabil si evlavios btrn, care Icea
parte din oamemi de cas ai guvernatorului, care-1 cinstea mult, n primul rnd pentru
vrsta lui, cci el slujise trei rnduri de oameni, iar n al doilea rnd pentru devotamentul
si credinciosia lui deosebit pe care si-o dovedise. Dar ntruct si el se comportase ca si
Seleuc, a Iost dus si el naintea guvernatorului, pe care cazul lui l tulbur mai mult dect
al celorlalti, asa nct porunci s Iie rstignit pe cruce si astIel el suIeri acelasi martiriu ca
si Mntuitorul n Patima Sa
204
.
2. ntruct acum nu mai lipsea dect unul care s completeze numrul de
doisprezece cum Iusese la ceilalti martiri, s-a prezentat Iulian s mplineasc el acest
numr. El sosise tocmai atunci dintr-o cltorie si nici mcar n-a apucat bine s intre n
oras, c a si auzit ce se ntmpl, de aceea ndat a alergat, asa cum venise de pe drum, s
vad privelistea pe care o oIereau martirii. Ct ce a vzut osemintele sIintilor ntinse la
pmnt, umplndu-se de bucurie le-a luat n brate pe unul dup altul si le-a srutat.
26. n timp ce svrsea aceste Iapte, el a Iost arestat de ctre cli si adus n Iata lui
Firmilian care, potrivit procedeelor de pn acum, 1-a trimis si pe el s moar ndusit de
Iumul unui rug cu ardere nceat. Asa s-a nvrednicit de martiraj si Iulian care slta de
bucurie, multumind mereu cu glas tare lui Dumnezeu care 1-a socotit vrednic s se
alture unor astIel de oameni.
27. Dup neam, se trgea si el din Capadochia Iiind deosebit de constiincios n
Ielul lui de a Ii, credincios si devotat, rvnitor n .toate cele si plin si el de Duh SInt.
Aceasta a Iost asadar ceata de drum n jurul lui PamIil, care a Iost nvrednicit ntreag
s se ncununeze cu cununa de martir.
28. Vreme de patru zile si tot attea nopti trupurile cu adevrat sIinte si sIintite ale
acestor sIinti au Iost pzite ca s Iie apoi aruncate ca hran Iiarelor slbatice. ntruct,
ns, n chip nenteles, nici Iiara slbatic, nici pasrea rpitoare si nici ciriele n-au vrut
s se apropie de ele, printr-o hotrre a Providentei dumnezeiesti ele rmseser neatinse,
asa c au avut parte de nmormn-tare obisnuit n mormintele lor
20
.
29. Faptele acestea se aIlau nc pe buzele tuturor, cnd, deodat, Eubul si Adrian,
de prin prtile Bataneii
206
, sosir si ei la Cezareea ca s se ntlneasc cu ceilalti
mrturisitori. Cnd au ajuns la poarta cettii au Iost ntrebati si ei cu ce scop au venit, iar

202 Ps. 49, 14.
203 / 4r., 16, 9.
204 Deci pedeaps care se administra de regul sclavilor.
20 E interesant c Eusebiu nu indic ziua cnd s-a sIrsit sIntul PamIil. In minologhiile bizantine aIlm pentru
data de 16 Iebruarie pe PamIil si sotii. Ehrhard, 4. c. I, 79, 83, 86 etc.
206 S hu se conIunde cu provincia Batanea din Rssritul lacului Genizaret, care Icea parte din Tetrachia lui
Filip. n cazul de Iat, e vorba de un sat cu acelasi nume n apropiere de Cezareea,

ntruct si ei au mrturisit adevrul, au Iost dusi naintea lui Firmilian. Fr s mai astepte
ceva, acesta a poruncit ndat s Iie sIrtecati si ei cu cngi de Iier si apoi s Iie aruncati
la Iiarele slbatice.
30. S-au scurs ntre timp dou zile, cnd, n ziua a cincea din luna lui Dis-tros, adic
cu trei zile nainte, de nonele lui martie
207
, tocmai n ziua cnd la Cezareea se prznuia
asa numita zi a prosperriii sau ziua de nastere a orasului Cezareea, Adrian a Iost aruncat
unui leu, dup aceea spintecat cu sabia si n Ielul acesta si-a ncheiat si el viata.
Ct priveste pe Eubul, la o zi dup aceea, adic tocmai la nonele lui martie, sau n
ziua a saptea a lunii lui Distros, dup ce judectorul 1-a rugat struitor s jertIeasc,
creznd c n chipul acesta si-ar cstiga ceea ce numesc ei libertatea, el a ales mai
bucuros, n locul vietii trectoare, moartea cea glorioas pentru credint,asanct
ntocmai ca si cel dinainte, dup ce Iusese si el aruncat la Iiare, si-a gsit si el moartea. n
Ielul acesta Iiind cel din urm dintre mucenicii din Cezareea, a pus asa zicnd pecete
luptelor martirice
208
.
31. Odat ajunsi aici e bine s amintim c la scurt timp dup aceea Providenta
cereasc a Icut ca si dregtorii cei nelegiuiti s-si primeasc pedeapsa tocmai de la alti
tirani mai mari ca ei: nsusi Firmilian, care se mbtase de pe urma attor chinuri puse pe
capul martirilor lui Hristos, a trebuit s ndure alturi de ceilalti aceeasi pedeaps capital
prin sabie, sIrsindu-si astIel si el viata.
Acestea au Iost martiriile ce au avut loc la.Cezareea n timpul ct a durat persecutia
(lui Diocletian, n.tr.).

XII
intiistattarii Bisericii
1. Cred c e mai bine s las la o parte unele evenimente legate pe atunci de unii
conductori ai Bisericilor, care, pentru c nu au rmas pstori ai oilor celor cuvnttoare
ale lui Hristos, nendreptndu-le potrivit legii, dreptatea dumnezeiasc i-a osndit s Iac
de paz la niste cmile
209
, Iiinte Ir minte si, prin Iirea trupurilor lor, cele mai
ncptnate dintre animale, ca si cum Dumnezeu i-ar Ii socotit vrednici de ele,
osndindu-i s asculte de paznicii hergheliilor mprtesti. Tot asa snt nevoit s trec sub
tcere tot ce ntmpltor au avut ei de suIerit ca insulte din partea preIectilor si a altor
dregtori mprtesti, Iie n legtur cu vasele sIinte, Iie cu odoarele bisericesti
210
. La Iel,
nu voi aminti nici de poItele unora de a ajunge conductori, despre multele hirotoniri
necugetate
211
si nelegitime, despre dezbinrile care au avut loc chiar ntre mrturisitori
212
,
n sIrsit, voi trece cu vederea si tulburrile pe care au cutat s le produc unii n ultima

207 martie anul 310.
208 Adrian moare la martie, Eubul, la 7 martie. Cu ei se ncheie seria celor 43 de martiri din Palestina.
209 Pedeapsa de a pzi cmilele ori caii de la cursele de post ale imperiului a Iost o pedeaps mai mic prin
care si-au salvat viata unii episcopi din Palestina care aduseser jertIe idolilor n timpul persecutiei.
210 Si au Iost multi cei care au reIuzat s se predea. Amintim ntre altii cazul episcopului Felix din Tebesta
Numidiei (nopI-riiger: Mjr|qrcr,|cn, ed. II, p. 90-92.).
211 Aluzie mai ales la criza donatist, descris mai sus.
212 Probabil c la Phaeno s-au Icut unele hirotoniri ilegale, Duchesne, His|., II, 99-100.

vreme, adugind nnoiri peste nnoiri si sporind astIel necazurile persecutiei si aducnd
ru peste ru, - cred asadar c descriind si aceste Iapte ar Ii un lucru nepotrivit. M Ieresc
si Iug de asa ceva, cum de altIel am spus-o si la nceputul acestor descrieri
213
.
Dimpotriv, tot ce este venerabil, tot ce este de bun Iaim n legtur cu propovduirea
cuvntului sInt, tot ce e.
virtuos si de bun laud, toate acestea snt, dup convingerea mea, lucrul cel mai indicat
pentru a-1 descrie si a-1 prezenta unor auditori credinciosi, n legtur cu martirii nostri
cei slviti si vrednici de laud. Iar ca ncheiere a ntregii mele istorii cred c e bine s
subliniez pacea care ne-a venit din cer ca o podoab pentru tot ce am scris aici.

XIII
Silvan, oan yi alji 2ucenici
1.Cel de al saptelea an de persecutie se apropia de sIrsit
214
si ncet-ncet situatia
noastr se usura si se linistea, pe msur ce ne apropiam de cel de al Optulea an. La
minele de aram din Palestina, unde se strnseser un numr mare de mrturisitori,
domnea de acum cea mai mare libertate, nct si-au putut cldi chiar si biserici. Dar cnd
a venit s se stabileasc aici noul guvernator al tinutului
21
, care era si el om crud si
rutcios, dovad Ielul cum s-a purtat Iat de martiri, ntelegnd atunci Ielul de trai al
martirilor a compus un raport n care i-a descris ct a crezut el mai calomnios.
2.n urma raportului lui a sosit curnd ministrul minelor si, lund de baz si un alt
ordin al mpratului, a mprtit multimea mrturisitorilor n mai multe categorii,
rnduindu-le ca domiciliu unora, Cipru, altora, Libanul, iar pe altii i-a mutat n alte
localitti ale Palestinei, silindu-i pe toti s execute munci grele.
3.Dup aceea a ales pe patru dintre mrturisitori, care i se preau a Ii cpeteniile
lor, si i-a trimis la comandantul trupelor din regiune. Acestia erau Peleus si Nil, amndoi
episcopi egipteni, al treilea era un preot, iar mai presus dect toti, ca cel mai cunoscut
pentru rvna ce o arta tuturor, Patermutios
216
. Comandantul le-a cerut s se lepede de
credinta crestin, ir ntruct n-a dobndit acest lucru, i-a osndit s Iie arsi pe rug.
4.E drept iarsi c erau acolo unii mrturisitori care dobndiser slobozenie s se
mute ntr-un tinut aparte: e vorba de cei care, Iie din pricina btrne-tii, Iie din cauza
schilodirii prin Ioc, Iie din pricina altor slbiciuni trupesti, au Iost scutiti de a mai
executa munci grele. Cpetenia acestora era episcopul vestit din Gaza, Silvan, un brbat
de o pilduitoare ntelepciune si de vietuire cu adevrat crestineasc.

213 VIII, II, 1-3.
109.- E vorba de anul 309-310.
21 Firmilian.
216 Peleus era partizan al lui Meletie de Licopole, care a provocat o schism n Biserica Egiptului, schism
care se va stinge abia n urma sinodului I ecumenic. CI. Eus. Popovici,/rIoria, I, 347. Nu-i clar dac preotul se
numea Ilie (cum spune varianta lung), Patermuthios pare a Ii Iost laic. ntr-un minologhion vechi (Ehrhard, I,
49) pomenirea lor e pus pe 19 septembrie.

.Acest om, am putea zice c din prima zi a persecutiei si pe tot timpul ct a durat
ea, s-a distins prin tot Ielul de suIerinte, mrturisindu-si credinta si acum Iusese pstrat
parc anume ca s pun pecetea din urm pe lupta dus de martirii din Palestina.
6.mpreun cu el se mai aIlau si alti egipteni, printre care amintim si pe Ioan
217
,
care ntrecea pe toti cei de azi prin puterea cu care tinea minte; lucrurile; eu toate c si
pierduse mai nti vederea, totusi n vremea ptimirilor pentru credint i-a Iost schilodit
ca si altora piciorul, Iiind ars cu Iierul rosu, iar, pe deasupra s-a nvrednicit s i se ard si
ochii, nct s nu se mai poat Iolosi de ei nicicum, pn la atta grad de slbticie sir de
lips de omenie i-a mpins pe cli lipsa de ndurare si de simtire omeneasc.
7.Desigur ns c ai Ii putut admira caracterul si viata lui de nalt IilosoIie, dar
totusi ele nu se apropiau nici pe departe de puterea memoriei, lui, cci el scrisese prti
ntregi din SIintele Scripturi nu pe table de piatr
218
, nici pe piei de animale mncate de
viermi ori de timp, ci, cum zice dumnezeiescul Apostol, pe tablele din adevrata carne
ale inimii sale, anume n suIletul su luminos si n vederea limpede a cugetului su, n
asa Iel nct, atunci cnd voia, i iesea de pe buze o adevrat comoar de cuvnt, Iie c
era vorba de texte din Lege si din prooroci, Iie de vreun alt pasaj al crtilor istorice, din
Evanghelii ori din Apostol.
8.Mrturisesc eu nsumi c am rmas cu adevrat nucit cnd am vzut pentru
prima oar pe acest om stnd n mijlocul multimii adunate n biseric si recitnd prti
ntregi din SInta Scriptur. Pn nu l-am vzut cu ochii si l-am auzit doar grind, am
crezut c cineva citeste, cum este obiceiul n adunrile noastre, dar cnd m-am apropiat
de el mi-am dat seama de ceea ce se ntmpl. Toti ceilalti stteau cu ochii senini n jurul
lui, pe cnd el avea la ndemn numai ochii mintii si gria nemestesugit, ca un prooroc,
ntrecnd cu mult pe cei care erau cu o putere trupeasc mai mare. De aceea nu stiam cum
s preamresc pe Dumnezeu si s admir o asemenea minuntie. Si cred c si n cazul de
Iat avem o dovad limpede si sigur c om adevrat nu-i att cel pe care-1 vedem cu
Iirea noastr si care ni se nItiseaz cu trupul su, ci, n primul rnd, cel pe care l simtim
dup suIletul si dup cugetul lui si care arat cu ct e mai de pret puterea ce slsluieste
n el dect e trupul lui schilodit.
9.Acesti oameni de care am amintit vietuiau n locul care le-a Iost rnduit,
mplinindu-si acolo posturile, rugciunile si celelalte deprinderi cu care erau obisnuiti.
Dumnezeu, numai Dumnezeu singur i-a socotit vrednici s-ajung s dobndeasc
mntuirea, ntinzndu-le o mn de ajutor. Dar acel dusman nrit, care n-a putut rbda ca
unii oameni s ajung s se narmeze mpotrivalui cu cea mai mare senintate, prin
rugciunile pe care le adresau lui Dumne-
zeu, s-a gndit s-i omoare si s-i ia din lumea aceasta n care i se prea c-1
deranjeaz. . .
10. Si ntr-adevr c Dumnezeu a ngduit s se svrseasc si aceast Iapt ca s
nu Iie mpiedicat n rutatea lui si pentru ca, pe de alt parte, acesti oameni s-si
primeasc Iiecare rsplata care li se cuvine. Asa se Iace c din porunca nelegiuitului

217 Popularitatea lui a crescut tocmai prin suportarea exemplar a muncilor grele din min. Pe atunci s Ii Iost
numai preot. Poporul l-a dorit apoi episcop.
218 II 4r., 3, 3.

Maximin unui numr de treizeci si nou de oameni li s-a tiat capul atunci ntr-o singur
zi.
11. Acestea snt asadar martiriile care au avut loc n Palestina n cei opt ani de
persecutie si aceasta a Iost prigoana ndreptat mpotriva noastr. Ea ncepuse prin
nimicirea Bisericilor, apoi a progresat si a sporit cu timpul prin npustirea mpotriva
noastr a multor cpetenii pline de rutate. Luptele de multe Ieluri si n multe chipuri pe
care le-au dus eroii credintei au produs o multime nenumrat de martiri n toate
tinuturile, care se ntind din Libia, peste ntreg Egiptul, Rsritul si prtile din jur si pn
n Iliric
219
.
12. Ct despre tinuturile care se ntind dincolo de cele amintite, adic Italia
ntreag, apoi Sicilia, Galia si toate cele asezate spre soare-apune: Spania, Mauritania si
AIrica, au suIerit si ele rzboiul persecutiei, dar la ei n-a durat persecutia nici mcar doi
ani mpliniti, nvrednicindu-se de o ocrotire rapid a lui Dumnezeu si de pace, cci
Providenta cereasc a crutat nevinovtia si credinta acestor oameni.
13. Ceea ce nici mcar nu s-a pomenit n vremurile de mai nainte ale Imperiului
Roman s-a ntmplat pentru ntia oar acum, n timpul nostru, Ir s se Ii asteptat
nimeni. ntr-adevr, imperiul Iusese mprtit n dou tocmai cnd s-a pornit prigoana
mpotriva noastr. Fratii care locuiau ntr-una din aceste prti, cea despre care am vorbit,
se bucurau de pace, pe cnd cei care triau n cealalt parte au Iost supusi la nenumrate
ncercri.
14. Dar cnd dumnezeiasca si cereasca buntate ne-a Icut si nou parte de o
binevoitoare si milostiv ocrotire, atunci pn si cpeteniile care ne Iuseser pn atunci
potrivnice,' tocmai cei care mai nainte urziser rzboaie mpotriva noastr, si-au
schimbat prerea n chipul cel mai neasteptat, into-nnd o palinodie
220
(sau o retractare si
o declaratie c le pare ru, n.tr.). Prin programe blnde Iat de noi ei au stins vlvtaia
care se aprinsese mpotriva noastr. Ar urma acum s descriem si aceast palinodie
221
.

219 ntr-adevr, ultima si cea mai grea persecutie, a lui Diocletian, a bntuit n Rsrit.
220 IlaAvvcoa ar Ii ceea ce s-ar exprima prin expresia a schimba tonul, a retracta sau a reveni asupra unei
actiuni pe care o regreti. Numele va Ii rmas de la cunoscutul liric Stesihor din Himera Siciliei (64-60 .Hr.),
care, n poemul su Palinodia, acuza pe Elena, provocatoarea rzboiului troian c din pricina ei si-a pierdut
vederea: In urma Palinodiei el si-a recptat vzul.
221 Palinodia la care se gndeste Eusebiu pare a Ii Iost edictul dat de mpratul Galeriu n 311. Se pare c si
lucrarea despre artirii din Pale8tina s-a terminat curnd dup aparitia acestui decret.
INDI CE SCRI !TURI STIC
Facere
1, 26: I, II, 4; X, IV, 6
2, 10: VII, XXI, 7 1: X, I,
12, 1: I, IV, 13 3: I, IV, 12
14,'17-20: I, III, 17 1, 6: I, IV,
11
18, 1: I, II, 7; I, IV, 8
18: I,IV, 12
2: I, II, 7
19, 24: I, II, 9
22, 18: I, IV, 12
2, 8: VII, XI, 28
26, 2: I,IV, 8 32, 38: I, II, 9 30: I,
II, 9 3, 1: I, IV, 8 49, 10: I, VI, 1
Iesire
3, 4-6: I, II, 13
6, 1: X, VIII, 19
7, 20-21: VII, XXI, 6 12, 30: VII,
XXII, 3 38: I, VII, 13

14, 29: VII, XXI, 4
EUSEBIU DE CEZAREEA

388
1, 1-2: IX, IX, 8 1, 4: VII,
XXI, 4 4-: IX, IX,
10: IX, IX, 7
11: VII, XXI, ; IX, IX, 8
20, 3: VIII, X, 10
: XII, X, 8
22, 20: VIII, X, 10 2, 40: I, III,
2
28, 27: II, XXIII, 6 33: V,
XXIV, 3
29, 39: II, XXIII, 6 31, 2: X,
IV, 3 2-3: X, IV, 2

3, 31: X, IV, 2
36, 38: V, XXIV, 3
Levitic
4, ; 16: I, III, 2
6, 22: I, III, 2
10, 9: II, XXIII, 26, 12: X, IV,
'
Numeri
6, 3; : II, XXIII,
13, 17: I, III, 3
14, 23: VII, XXI, 4 20, 1-11:
VII, XXI, "
24, 17: IV, VI, 2
36, 8-9: I, III, 17
Deuteronom
19, 14: VII, VII, 23, 8: I, VII,
13
2, 8: I, VII, 2
31, 7; 23: IV, XV, 17
Iosua
1, 9: IV, XV, 17
, 13-1: I, II, 12
, 14: I, II, 3, 11; X, IV, 1
Judectori
13, 4: XI, XXIII,
Rut
4, 19-22:T, VII, 13 I Regi
19, 16r I, III, 8
I Cronici
16, 22: I, IV, 9
Ezdra
3, 6: X, IV,
9, 38-41: V, VIII, 1
Tobie
12, 7: VII, XI, 2 Iudit
14, 10: I, VII, 13
II Macabei
7,21-23; 27-29; 41: V, I,
Iov
9, 10: X, IV, 8 38, 1: X, IV, 8
Psalmi '
2, 1, 2, 7, 8: I, III, 6 2, 8: III, VIII,
11
7, 16-17: IX, IX, 6
8, 3: X, IV, 28
9, 6-7: X, IV, 30

17, 42: X, IV, 30
18, : II, III, 1; III, VIII, 11
19, 9: IV, IV, 30
20, : V, II, 6-7 2, 8: X, IV, 7
32, 9: I, II, ; X, IV, 20 32, 16-19:
IX, X, 36; 14-1: X, I, 7
43, 2: X, IV,
44, 3: X, IV, 8 44, 7-8: I, III, 14

44, 14: V, I, 3
4, 9-lp: X, I, 6 47, 2: X, IV, 8
47, 9: X, IV, 8 49, 13: MP, XI, 22
7, 7: X, IV, 28 7, 9: X, IV, 13
61, 13: H, XXIII, 9 67, 32: II, I, 13

71, 18: X, IV, 8
72, 20: X, IV, 30
73, -7: X, IV, 33 73, 7: X, IV,
68 76, 4: VII, XXI, 79, 13-14:
X, IV, 33 14: X, IV, 8
86, 3: X, IV, 7 88, 40-46: VIII, I, 9
97, 1: X, IV, 9 1-2
-
X I 3
102` 3-;'10-13: X, IV, 71
103, 16: X, IV, 43
104, 1: I, IV, 9 v 106, 20: I, II,
8 106, 40: VIII, II, 1 109, 1, 3, 4:
I, III, 16 112, 7: X, IV, 8
117, 22: X, IV, 21
121, 1: X, IV, 7
13, 4: VII, XXI, ; X, IV, 9
13, 12: X, IV, 6
17-18, 23: X, IV, 9
14, 3, 4: IX, XI, 8
148, 8: I, II, ; X, IV, 20
Pilde
3, 11-12: IX, VIII, 1;X,IV,
33
8, 13-1, 16: I, II, 14
8, 22: I, II, 21
8, 22, 2, 31: I, II, 1
8, 23: I, II, 3
24, 12: II, XXIII, 9
Eclesiast
9, 14: I, XIII, 8
Cntarea Cntrilor
2, 2: X, IV, 34
ntelepciunea lui Solomon
3, 6: IV, XV, 37
6, 20: V, VIII, 8
11, 4: VII, XXI,
ntelepciunea lui Sirah
30, 1-7: X, IV, 33 .
Isaia
3, 10: II, XXIII, 7; II, XXIII, 1
6; 9-10: I, XIII, 10
7, 14: V, VIII, 10
9, 6: I, II, 3; X, IV, 1
27, 1: V, I, 42
30, 6: VI, XXXII, 1
3, 1, 4, 6, 7: X, IV, 32
3, 1: X, IV, 34; X, IV, 47
3, 3, 4, 6, 7: X, IV, 34
3, 6, 7: X, IV, 32
41, 18: X, IV, 34
42, 9: VII, XXIII, 2
43, 19: VII, XXIII, 2 49, 8: VII,
XI, 21 49, 18, 21: X, IV, 2

1, 17-18, 22-23: X, IV, 0-1
2, 1-2: X, IV, 0-1
3, 2, : V, I, 23
3, 4, : X, IV, 11
3, 9: I, II, 2
4, 4, 6, 8: X, IX, 49
61, 1: X, IV, 48
6, 1, 16: I, IV, 3
66, 3-4: VII, X, 7 66, 8: I, IV, 3
Ieremia
2, 30: X, IX,
3, 12: II, XXIII, 17
Plingeri
2, 1-2: VIII, I, 8
4, 20: I, UI, 6
Baruh
3, 24-2: X, IV, 8
Iezechiel
12, 23: V, I, 46
13, 13: VII, X, 18, 23: VI,
XLII, 33, 1: VI, XLII, 33, 11:
V, I, 46 37, 7: X, III, 2
37, 27: X, IV,
Daniel
2, 21: X, IV, 8
7, 9-10: I, II, 24

7, 13, 14: I, II, 2
9, 24-27: I, VI, 11
9, 27: III, V, 4; X, IV, 36
12, 11: III, V, 4
13: VI, XXXI, 1
Miheia
, 2: I, V, 2; I, VIII, 1
Agheu
2, 9: X; IV, 36 Matei
1, 1, 17: I, VII, 1 1, 1, 16: I,
VII, 1, 16: I, VII, 9, 10
1, 18: II, I, 2
2, 17, 13-16: I, VIII, 1, 2

2, 22: I, VIII, 16
3, 12: II, III, 2 3, 1: I, XIII, 10

3, 16: VI, XXIX, 3
4, 12: III, XXIV, 9 4, 23: I,
XIII, 12
6, 24: III, XXIV, 3
6, 34: VI, III, 10
7, 6: VII, VII, 4 7, 1: V, XVI, 8
7, 16: V, XVIII, 9 9, 1: X, IV,
4 9, 20: VII, XVIII, 1
9, 3: I, XIII, 12
10, 1: I, X, 7; I, XIII, 12
10, 8: V, VII,
10, 9-10: V, XVIII, 7 10, 10: VI,
III, 10 10, 18: MP, VI, 3 10, 32-
33: VIII, IX, 8
10, 40: VI, XII, 3
11, : I, XIII, 6 114 23: V,
XXIII, 8 11, 27: I, II, 2

11, 30: VII, VIII
12, 33: V, XVIII, 9
13, 14: I, XIII, 10 13, 17: X, I,
4
13, 19: I, XIII, 20 13, 2: IV,
XXIII, 12
13, : III, XX, 1; VII, XIX
14, 1-2: I, XI, 1
16, 17: VII, XXV, 10 16, 18: VI,
XXV, 8 16, 19: V, II, 16, 27:
II, XXIII, 9; III, XX, 4
18, 18: V, II, 4
19, 12: VI, VIII, 2 19, 23: VI,
XL, 12 21, 9: II, XXIII, 4 21,
23: I, XIII, 19 21, 42: X, IV, 21
21, 44: VII, I 22,11-13: V, I, 48
24, 8-10, 24: VI, XLI, 10 24, 1:
III, V, 4 24, 19-21: III, VII, 1
24, 24: VI, XLI, 10; IX
,VII, 1 26, 3, 7: I, X, 6
26, 0: VI, XL, 8
26, 64: II, XXIII, 13
27, 1-26: MP, VI,
28, 19: III, V, 2
Marcu
1, 10: VI, XXIX, 3 1, 14: III,
XXIV, 10 1, 30: III, XXX, 1 3, 14:
I, X, 7
, 2: VII, XVIII, 1
6, 3: III, XX, 1 6, 14-19: I, XI, 1
9, 23: I, XIII, 1
10, 21: III, XXXVI, 2 , 10, 23: VI,
XLI, 12
12, 10: X, IV, 21
13, 2: X, IV, 7

13, 14: III, V, 4
14, 62: III, XXIII, 13
Luca
1, 1-4: III, XXIV, 1 1, 2, 3: III,
IV, 6 1, 6: V, I, 9 1, 1: II, XXIII,
1, 3: VII, VII, 4 1, 2, 3: X,
IV, 8
1, 67: V, I, 10
2, 2: I, V, 2
3, 1-3: I, X, 1 3,
17: II, III, 2
3, 19-20: I, XI, 1; III,
XXIV, 10
3, 22: I, X, 1
3 23" I X 1
3`23,24: I, VII, ; I, VII, 10 3, 23-
38: I, VII, 1
3, 38: I, VII, 10
4, 18, 19: I, III, 13

6, 13: I, X, 7
7, 21, 22: I, XIII, 6
8, 11, 13: VII, XI, 13 8, 12: I,
XIII, 20

8, 43: VII, XVIII, 1
9, 1: I, X, 7
9, 7-9: I, XI, 1
9, 23-27: VIII, IX, 8
10, 1: I, X, 7
10, 4: VI, III, 10
16, 13: III, XXIX, 3
17, 1: VIII, XVI, 3

17, 33: VIII, IX, 8
18, 13: VII, IX, 3

18, 24: VI, XLI, 12
19, 42-44: III, VII, 4
20, 17: X, IV, 21 20, 18: VII, I

20, 21: II, XXIII, 10
21, 6: X, IV, 7 21, 9: V, XVI, 18
21, 20, 23, 24: III, VII, 23, 6-12:
II, IV, 1 23, 18-19: III, VII, 7
23, 34: II, XXIII, 16
24, 18: III, XI
24, 39: III, XXVI, 11
Ioan
1, 1: I, II, 21; I, II, 26; VII,
XXV, 18
1, 1-3: I, II, 3 1, 2-4: I, II, 3 1, :
VII, XXV, 21 1, 9: II, XIV, 6 1,
9, 10: I, II, 2 1, 12: VII, XXV, 21
1, 14: VII, XXV, 18 1, 32: VI,
XXIX, 3
1, 48: MP, XI, 8
2, 11: III, XXIV, 11
3, 19: VII, XXV, 21
3, 23, 24: III, XXIV, 11
, 19: X, IV, 2
6, 70: VII, XXV, 21
7, 38: V, I, 22
8, 44: VII, XXV, 21 10, 7: II,
XXIII, 8

10, 16: X, IV, 72
11, 9, 10: VII, XXV, 21 11, 49: I,
X, 6

11, 2: VII, XXV, 21
12, 19: II, XXIII, 10
12, 32, 39, 40, : XIII, 10
12, 43: VII, XXV, 21
13, 23: III, XXIII, 2.1; V,
XXIV, 3; VII, XXV, 12
13, 2: III, XXXI, 3; V, VIII,
4; VI, XXV, 9; VII,
XXV, 12
14, 26: V, XVI, 12
14, 27: VII, XXII, 6
16, 2: V, I, 1
16, 8: VII, XXV, 21
17, 12: V, I, 48
18, 13, 24, 28: I, X, 16

18, 40: III, VII, 7
19, 10, 11: VIII, IV, 2
19, 1: III, XI; III, XXXII, 4 19,
26: III, XXIII, 1; VII,
XXV, 12 19, 34: V, I, 22
19, 3: VII, XXV, 12
20, 2: III, XXIII, 1; VII, XXV,
12
20, 23: VII, XXV, 12
20, 29: I, XIII, 10
21, 2: VII, XXV, 12 21, 7-20:
III, XXIII, 1 21,20: V,VIII, 4; V,
XXIV,
3; VII, XXV, 12 21, 24: VII,
XXV, 12 21, 2: VI, XXV, 9
Faptele Apostolilor
1, 23-24: III, XXXIX, 10 1, 23:
II, I, 1
1, 26: I, XII, 3
2, 3: V, IV, 66

2, 4, : III, XVII, 6
3, 14: III, VII, 7

3, 1: V, II, 3
EUSEBIU DE CEZAREEA

390
4, 13: III, XXV, 3 4, 29-31: V,
I, 49
4, 34, 3: II, XVII, 6
4, 36: I, XII, 1
, 29: V, XXIV, 7; VII, XI, ,
34-36: II, XI, 1

, 37: I, V, 3
6, 1-6: II, I , 1

6, : II, I, 10; III, XXIX, 1
7, 4: V, I, 1; V, I, 60 7, 6: I,
XXIII, 13
7, 8, 9: II, I, 1
7, 8-60: III, V, 2
7, 9-60: II, XXIII, 16
7, 60: V, II, ; MP, VIII, 11
8, 1: II, I, 8 8,
1-3: II, I, 9
8, : V, XVIII, 3 8, -13: II, I,
10 8, 14-24: II, I, 12 8, 18-23: II,
XIV, 4
8, 26-38: II, I, 13
9, 1: VIII, VII, 4, ; X, IX, 9,
3-6: II, I, 14
9, 7: I, XIII, 14; IV, XV, 17 9,
1: II, I, 14
9, 19: II, I, 8
.10, 1-48: II, III, 3
10, 42: III, XX, 4
11, 19-26: II, III, 3 11, 22-2: I,
XII, 1 11, 26: I, III, 12
11, 27-30: II, III, 4; II, VIII, 2;
V, XVII, 3
11, 29, 30: II, XII, 2
12, 1: II, IX, 1 12, 2: III, V, 2
12, 3-17: II, IX, 4
12, 19, 21-23: II, X, 1
12, 2: VII, XI, 14; VII, XXV,
1
13, 2: I, XII, 1

13, , 13: VII, XXV, 1
14, 1: VII, XI, 13 1: V, XVII,

1, 29: V,I, 26
1, 37-39: I, XII, 1 1, 41: VI,
XI, 6
17, 34: III, IV, 10; IV,
XXIII, 3
18: V, XVII, 3
18, 2, 18, 19, 23: II, XVIII; 9
20, 29: 1,1, 1
21, 8, 9: III, XXXI, ;IV,
XXIII, 3
21, 10, 11: V, XVII, 3 21, 14:
IV, XV, 12 21, 38: II, XXI, 3
23, 13, 1: II, XXIII, 1 2, 3, 11;
12: II, XXIII, 1 2, 8, 12: II,
XXII, 1
2, 13, 24, 26: II, XIX, 2
26, 2: II, XIX, 2
26, 18: VII, XXV, 21
27,1:11, XXII, 1; II, XXIII, 1
27, 2~ II, XXII, 1
28, 23: VI, XLI, 14 28, 2: I,
XIII, 10
28, 30, 31: II, XXII, 1
Romani
2, 6: II, XXIII, 9; III, XX, 4
2, 16: III, IV, 7
2, 24: V, I, 43
2, 29: MP, XI, 8
4, 3: I, IV, 11
8, 18: V, I, 6
8, 3: VII, XI, 18
9, : VII, XVII, 3
10, 2: MP, X, 3
10, 18: II, III, 1; III, VIII, 11
12, : X, III, 1
13, 1: IV, XV, 22 13, 14: V, I, 42
1, 19: II, XVIII, 9; III, I, 3", III,
IV, 1; VII, XXV,7
1, 20, 21: III, XXXVII, 2
16, 14: III, III, 6
I Corinteni
1, 1: I, XII, 1
1,7: V, XVII, 4
1, 24: I, II, 11; I, II, 21
1, 28: V, I, 17
2, 14: III, XXIV, 3

2, 9: X, IV, 70
3, 1: IV, XXIII, 8

3, 10: III, XXVII, 1 4,4: III,
XXXVI, 7
4, 9: V, I, 40

4, 13: VII, XXII, 7
, 3: VII, XI, 12

, 7: VII, V,
6, 2: VI, XLII, 6
9, , 12: III, XXX, 1
3, 14: V, XVIII, 2
10, 12: VII, XXX, 14
12, 8: VII, XXV, 2, 37
12, 12: X, III, 1 12, 31: VIII, X, 3
14, 6: VII, XXV, 26
14, 16: VII, IX, 4
1, -7: I, XII, 4

1, 7: VII, XIX
16, 9: MP, XI, 23
II Corinteni
1, 2: VII, VI
1, 19: V, XVII, 3
2, 7: V, I,' 4
2, 14: V, I, 29; VI, XLI, 23
2, 1: V, I, 3
3, 3: MP, XIII, 7 3, 6: VI, XXV,
7
3, 16-18: VII, XXXII, 19 4; 6: IX,
I, 8 6, 2: VII, XI, 21 6, 16: X, IV,
8, 18-19: VI, XV, 6 10, 1: VI,
XXV, 8
10, : II, XIV, 2
11, 1, 17, 21: VII, XI, 2 11, 6:
III, XXIV, 3; VI,
XXV, 11
11, 27: VII, III, 11
12, 1: VII, XXV, 23
12, 2-4: III, XXIV, 4; X, I, 12,
6-11: VII, XI, 2 12, 11: VII, XI,
19
Galateni
1,1: II, I, 14 1, 12: VII, XXV, 23
1, 19: II, 1,2: II, 1,; VI, XLI, 14;
VII, XIX
1, 20: VI, XI, 1
2, 19, 13: I, XII, 1 2, 2: VII,
XXV, 23

2, 7-10: III, IV, 2 '2,2: I, XII, 2
3, 27: V, I, 42
4, 19: V, I, 49

4, 26: MP, XI, 9
, 22: V, II, 7
6, 4: V,II, 6
6, 16: MP, XI, 8
EIeseni
1, 3: VII, VI
2, 19, 20: III, XXXVII, 3

2, 20: X, IV, 21
3, 2: VII, XXV, 23
4, 6: VII, X, 6 4,
7: V, VI, 3
4, 11: V, XVII, 4 6, 14-17: II,
XIV, 6 6, 16: X, IV, 8
Filipeni
1, 28: V, XXIV, 7
2, 6: V, II, 2
2, 6-8: VIII, X, 2
2, 8: I, XIII, 20
2, 16: III, XXXVI, 13
2, 2: III, IV, 4
4, 3: III, IV, 9; III, XV; III,
XXX, 1 4, : VII, XXIV, 8
4, 8: MP, XII
Coloseni
1,11: VII, XV, 4
1, 1: I, II, 21; VII, VI
1, 1, 16: I, II, 3
1, 17: VII, X,I3
1, 18: V, II, 3
3, 13: V, I, 4

4, 3: VII, XI, 13 4, 10: II, XXII,
1
4, 14: III, IV, 6; VI, XXV, 6
I Tesaloniceni
1,1: V, XVII, 3
1, 9: VII, XI, 13
2, 8: V, I, 10

4, 3: VI, XIV, 8
, 8: II, XIV, 6
II Tesaloniceni
2, 18: VII, XXIV, 6
I Timotei
1, 3: III, IV, 6 1, 12: VII, XI, 24
1, 16: V, I, 23
2, 2: VII, XI, 8

2, 4: MP, VIII, 10
3, 1: V, I, 6;V,I, 17;X,IV,
7
3, 16: III, XXVI, 4; VII,
XXX, 16
4, 12: VII, XXX, 13
6, : VII, XXX, 7
6, 17: VII, XXX, 8
6, 20:1,1, 1; III, XXXII, 8; I,
VII, 1; VII, XXXI, 2
II .Timotei
2, 1, 2: X, VIII, 10
EUSEBIU DE CEZAREEA

392
2, 8: III, IV, 7; VI, XXV, 6
2, 21: VII, XXX, 13
3, 6: II, XIII, 8

3, 17: VII, XXX, 13
4, 1: III, XX, 4
4, : III, XXXVII, 2
4, 6: II, XXII,
4; 9: III, XXXVI, 13
4, 10: III, IV, 8
4, 11-16: II, XXII, 6
4, 16, 17: II, XXII, 3
4, 18: II, XXII,
4, 21: III, II; III, IV, 8; V,
VI, 1
Tit
1, : III, IV,
2, 13: VII, XXIV,
3, : X, IV, 34
3, 10, 11: IV, XIV, 7
Filimon
1:VI, XI,
2: III, IV, 4
12, 20: VII, XXI, 3
24: III, IV, 4
Evrei
1, 8, 9: I, III, 13
2, , 8: I, III, 16
, 12-14: IV, XXIII, 8 u
, 14: IV, XXVI, 2
7, 11 14: I, III, 11
7, 11, 27: I, III, 17
8, : I, III, 2; X, IV, 2 10, 32-11,
3: VIII, X, 2 10, 33: V, I, 6, 40
10, 34: VI, XLI, 6; VII, XI, 18
11, 26: VIII, VI, 2
12, , 6: IX, VIII, 1 12, 6: X, IV,
33
12, 22: MP, XI, 9
12, 22, 23: X, IV, 70 *
Iacob
3, 17: VII, XXIV, 8
I Petru
1, 1: III, I, 2; III, IV, 2
1, 3: VII, VI
2, 2: IV, XXIII, 13 2, 3: VII, VIII
2, , 7: X, IV, 21
4, 6: I, XIII, 20
, 6: V, II,
, 13: II, XV, 2; VI, XXV,
II Petru
1, 8: V, I, 4
3, 9: VI, XLII,
I Ioan
1, 1: VII, XXV, 10; VII, XXV,
12; VII, XXV, 18 1, 1, 2: V, XX,
6 1, 2, 3: VII, XXV, 19
1, 9: VII, XXV, 21
2, 12, 18: VII, XXV, 21
3, 1, 2, 10: VII, XXV, 21 3, 2:
VII, XXIV,
3, 8-10: VII, XXV, 21
3, 16: V, I, 10
4, 2: VII, XXV, 19 4, 3: VII,
XXV, 21

4, 18: VIII, X, 3
, 9:VII, XXV, 21
Iuda
4: VII, XXV, 21
Apocalipsa -
1, 2: III, XXXVIII, 2; VII,
XXV, 9 1, 4: VII, XXV, 10
1, : V, II, 3
1, 9: V, IV, 2; VI, XLI, 14;
VII, XXV, 11; VII,
XXV, 13
2, 6, 1: III, XXIX, 1
3, 14: V, II, 3 3, 19: X, IV, 33 10,
4: VI, XXV, 9
13, : VII, X, 2
18, 18: III, XVIII, 2; V,
VIII, 6 .
14, 4: V, I, 10
17, 8, 11: X, IV, 29; VI,
XLII, 20, 4: X, IV, 34 22,
7: VII, XXV, 11 22, 7, 8: VII,
XXV, 6 22, 8: III, XXVIII, 2 22,
11: V, I, 8 22, 18, 19: IV, XXIII,
12; V,
XVI, 3 ;
ApocriIe
Enoh 72, 8: VII, XXXII, 19
AgraIa
AgraIon 72: III, XXXV, 11
AgraIon 87: VII, VII, 3 AgraIon
: IV, XXIII, 12
(V, XVI, 3) AgraIon 64: V,
XVIII, 14 AgraIon 80: I, XIII, 10
"

t

I NDI CE REAL $ I ONOM AS TI C
A
Aaron, arhiereu: V, IV, 23 Abdus, vindecat n Edesa
de Tadeu: I, XIII, 18
Abgarm, rege al Edesei: I, XIII, 1-22 Ahar, judec pe
martirul Marin n Cezareea:
VII, XV, 3 Achila, preot, conductorul
didascaleion-ului
din Alexandria: VII, XXXII, 30 Achior,
amanitul, prozelit: I, VII, 13 Actium, oras: VI, XVI, 2
Adam: I, VII, 10; IV, XXIX, 2 Adamantius, porecl
daI lui Origen: V, XIV,
Adauctus, martir: VIII, XI, 2 Adiabene, ar: regina
din - II, XIII, 3 adiabenic, tidu luat de Galeriu: VIII,
XVI, 3 Adroan, martir I: MP XI, 29-30 Adrian,
mprat: IV, III, 1; IV, V, 2; IV, V, ;
IV, VI, 3-4; IV, VIII, 2-8; IV, IX-X; V,
V, 7; V, XII, 1
agraIon: I, XIII, 10; III, XXXVI, 11; IV, XXIII, 12;
V, XVI, 3; V, XVIII, 14; VII, VII, 3
Aelia Capitolina (- Ierusalim): II, XII, 3; IV,
VI, 4; VI, XX, 1 (- biblioteca: VII, V, 1)
Aelian, episcop: VII, XXX, 2
Aelius Publius, episcop: V, XIX, 3 Aemilius
Frontinus, proconsul: V, XVIII, 9 Aenon, unde boteza
Ioan: III, XXIV, 11 AIrica: VI, XLIII, 3; VII, VII, ;
VIII, VI, 10;
X, V, 18; X, V, 21; X, VI, 1; MP, XIII, 2 Agav,
prooroc: II, III, 4; II, VIII, 1; V, XVII, 3
Agapiu, episcop n Cezareea: VII, XXXII, 24
Agapiu, martir: MP III, 1; III, 4; VI, 3-7
Agatobuli (cei doi), n legtur cu data Pastilor: VII,
XXXII, 16
Agatonice, martira: IV, XV, 48
Agrippa: III (vezi Irod)
Agrippa Castor, scriitor crestin: IV, VII, 6-8
Agrippin, episcop: IV, XIX; V, IX
Albin, guvernator: II, XXIII, 21-24
Alburnus, idol: II, II,
Alcibiade, martir: V, III, 2-3; V, III, II
Alabarc (vezi Alexandru)
alegorie: II, XVIII, 1; II, XVIII, 10-11; VI, XIX, 7-8;
VII, XXIV, 2
Alexandria: II, IV, 2; II, V,*l-3; II, VI, 2-3; II, XVI,
1-2; II, XVII, 7; II, XXIII, 23;
IV, II, 2-3; IV, VII, 3; IV, XVII, ; V,
VIII, 11; V, X, 1, 4; V, XI, 1; V, XXV;
VI, I; V, II, 2-3; 13-14; VI, III, 1; 4; VI,
V, 7; VI, VI; VI, VIII, 1-2; VI, XIV, 10;
VI, XIX, 13; 1; 16; 19; VI, XXIV; VI,
XXVI; VI, XXIX, 4; VI, XXXI, 2; V,
XLI; VI, XLI, 17; VI, XLIV, 1; VII,
XXXI; VII, XXII, 1-10; VII, XXVII, 1;
VII, XXX, 1-18; VII, XXXII, 6; 7-11;
12; 30; VIII, IX, 7; VIII, X, 1; II; VIII,
XII, 1; VIII, XIII, 7; VIII; XIV, 1; IX,
VI, 2; MP V, 2-3
Alexandru Alabarc, Iratele lui Filon: II, V, 4
Alexandru, episcop al Romei: IV, 1; IV, IV;
V, VI, 4
Alexandru, martir n Lyon: V, I, 49-1 Alexandru, din
Eumenia, martir: V, XVI, 22 Alexandru, montanist:
V, XVIII, 6-7; 9 Alexandru, episcop de Ierusalim: VI,
VIII, 4; 7; VI, XI, 1-3; -6; VIV XIII, 3; VI, XIV, 8-9;
VI, XIX, 17-18; VI, XX, 1; VI, XXVII; VI, XXXIX,
2-3; Jf, XLVI, 4 Alexandru, martir n Alexandria: VI,
XLI, 17 Alexandru Severi mprat: VI, XXI, 2; VI,
XXII; VI, XXVIII Alexandru, episcop de Tyr: VII, V,
1 Alexandru, martir n Cezareea: VII, XII; MP III, 3
AlIeu, martir, MP I,
Aman, arhiereu: II, XXIII, 21-24
Amasia, oras: X, VIII, 1
Amastris, oras: IV, XXIII, 6
Ambrozie, patronul lui Origen: VI, XVIII, 1;
VI, XXIII, 1-2; VI, XXVIII
Ammia, proorocit: V, XVII, 2-4
Amon, episcop: VII, XXVI, 1
Amon, martir: VI, XLI, 22-23
Amonaria, martir: VI, XLI, 18
Amoniu, preot si martir: VIII, XIII, 7
Amoniu, dascl: VI, XIX, 6-7; 9-11
Anaclet, episcop: III, XV; III, XXI; III, XIII;
V, VI, 1 Anania, curier: I, XIII, -9 Anania,
prooroc: III, VIII, 7 Anatolie, episcop: VII, XXXII, 6-
22 Anhial, oras: V, XIX, 3 Ancira, oras: V, XVI, 4
Andrei, apostolul: III, I, 1; III, XXV, 6; III,
XXXIX, 4
Anea, sat: MP, X, 2
Anicet, episcop: IV, XI, 1; 7-8; IV, XV, 1; ;
IV, XIX; V, XXII, 3; XXIV, 14-18 Annian,
episcop: II, XXIV; III, XIV; III, XXI Anter, episcop:
VI, XXIX, 1; 2 Antinoos, sclavul Iavorit al lui Adrian:
IV,
VIII, 2, 3; VI, XI, 3
Antiohia: II, 1,8; II, III, 3; II, IV, 6; II, VIII, 2;
II, XII, 2; III, XXVI, 3; III, XXXVI, 10;
IV, VII, 3; IV, XXIV; V, XIX, 1; V, XXI,
34; VI, XLI; VI, XLIII, 3; VI, XLVI, 3;
VII, V, 1; VII, XXVII-XXVIII; VII,
XXIX, 1-2; VII, XXX, 1-18; VII,
XXXII, XXI; VII, XXVIII, 1; VIII, XII,
; VIII, XIII, 2-4; IX, III; IX, VI, 2; IX,
XI, -6; MP II '
Antipater, tatl lui Irod: I, VI, 2-3; I, VII,
11-12 v Antonin Piui: II, XIII, 2; IV, IV, 3;
IV, VIII,
3; IV, XI-XIII; IV, XIV, 10; IV, XVII,
12; IV, XVIII, 2; V, V, 1; 7 Antonin, martir:
MP, IX, Antoniu, triumvir: I, V, 2; I, VII, 6 Anulin,
guvernator: V, X, 1-17; X, V, 18,

22; X, VI, 4-; X, VII, 1-2 Apamea, oras: V,
XV, 17 Apelles, eretic: V, XIII, 2-9 Apion, gramatic,
sol la Roma: II, V, 3-; III,
IX, 4; III, XXXVIII,
Apion, autor al crtii Despre Hexaimeron:
V, XXVII .
apocriIe: III, XXV, 4-; IV, XXII, 9 Apolinarie,
episcop: IV, XXI; IV, XXVI, 1;
IV, XXVII; V, V, 4; V, XIX, 1-2 apologeti (a se
vedea Apollonius, Aristide,
Codrat, Iustin, Meliton) Apollonia, Iecioar si
martir: VI, XLI, 7 Apolloniade, eretic: V, XXVIII,
17 Apollonius, scriitor crestin: V, XVIII, 12
Apollonius, martir: y, XXI, 2- ApolloIane, IilosoI:
VI, XIX, 8 apostazie: VI, XII, 1 (a se vedea lapsi,
czuti)
apostoli: I, X, 7;I,XII, 1-; I, XIII, 11-14; II, preIat;
II, 1-14; III, I; III, III; III, V, 2;
III, VIII, 11; III, XI; III, XXIV, 3-; III,
XXV; III, XXX; III, XXXVI, 1; III,
XXXIX, 4-; 9; V, XI,
AppIian, martir: MP IV-V Apselamos, martir: MP X,
2 Aquila, traductor al Bibliei: V, VIII, 10; V, XVI, 1;
4
Aquila, preIect al Egiptului: VI, III, 3; VI,
Aquila, preot: VI, XI, 24 Arabia: VI, XIX, 1; VI,
XXXIII, 13; VI, XXXVII; VI, XLII, 3-4; VII, V, 2;
VIII,
XII, 1
Arabian, scriitor bisericesc: V, XXVII Ardaban,
localitate n Frigia(?): V, XVI, 7 Arelatae (Arles),
oras: V, X, 23 Areopag: III, IV, 10 Ares, martir: MP,
X, 1 Areta, rege: I, XI, 1-2 Arhelau, Iiul lui Irod: I,
VI, 9-10; I, VIII, 16; I, IX, 1
arhive: I, VII, 13; I, XIII, ; II, I, 6; V,
XVIII, 9 Aristarh, ucenic: II, XXII, 1 Aristide,
apologet: IV, III, 3 Aristide, scriitor: I, VII, 1; VI,
XXXI, 3 Aristion, ucenic: III, XXXIX, 4-; 7; 14
Aristdbul, rege: I, VI, 6; I, VII, 12 Aristobul cel Mare,
traductor al Septuagin-
tei: VI, XIII, 7; VII, XXXII, 16-17 Aristotel,
IilosoI: V, XXVIII, 14; VII,
XXXII, 6
Armenia, armeni: VI, XLVI, 2; IX, VIII, 2-4
armenicul, titlu al lui Galeriu: VIII, XVII, 3 Arsinoe,
tinut n Egipt: VII, XXIV, 6-9 Artaxerxe, rege: III, X,
3-4; VII, VIII, 1 Artimon (sau Artemas), eretic: V,
XXVIII;
VII, XXX, 16-17 Ascalon, oras: I, VI, 2; I, VII, 11
ascez: II, XVI-XVII; II, XXIII, 4-6; V, preIat; V,
III, 2-3; VI, III, 9-12; VII, XXXII, 31; IX, VI, 3; MP,
XI, 2; MP, XI, 22; MP, XIII, 9 Asclepiade, episcop:
VI, XI, 4; VI, XXI, 2 Asclepiade, eretic: V, XXVIII,
16 Asclepiodot, eretic: V, XXVIII, 9 Asclepius,
episcop marcionit: MP X, 3 asiarh, mare preot: IV,
XV, 27 Asia, tinut (- Asia Mic): II, XVIII, 9; III, I, 2;
III, IV, 2; III, XXIII, 1-3; III, XXXI, 3-4; III, XXXVI,
1-; III, XXXIX, 6;
IV, XV, 26; 48; IV, XXVI, 3, ; V, I,
2-63; V, II, 2-7; V, III; V, VIII, 11; V,
XIV; V, XVI, 10; V, XVIII, 9; V, XIX, 2;
V, XXIII, 1; V, XXIV, 1; IX, I, 1
AsIaltit, lac: I, VIII, 10
Asiria, tar: V, XI, 4 Asterius Urbanus, eretic (?): V,
XVI, 7 Astyrius, senator roman crestin: VII, XVI;
VII, XVII
Atena: III, IV, 10; IV, XXIII, 2-3; IV, XXVI,
10; VI, XXXII, 2 Atenodor, elev al lui Origen si
episcop: VI,
XXX; VII, XIV; VII, XXVIII, 1 Ater, martir:
VI, XLI, 19 Attalus, martir: V, I, 17; 37; 43-44; 0-
2; V,
III, 2-3
Atticus, consul roman: III, XXXII, 3; 6
Atticus, episcop: VI, XIX, 18
attic, moned: III, VI, 19; IX, VIII, 4
Augustus, mprat: I, V, 2; I, VI, 2; 7; I, IX,
1-2; IV, XXVI, 7-8 Aurelian, mprat: VII,
XXVIII, 4; VII,
XXX, 19; 20-21 Aurelius Cvirinus, episcop: V,
XIX, 3 Aurelius Quirinus, dregtor roman: VII, XIII
Ause (primul nume al lui Iosua) I, III, 4 Autolic: III,
XIV; III, XXI Auxentiu, martir: MP, VII, 4 Aviliu,
episcop: III, XIV; III, XXI Avirciu Marcel, scriitor:
V, XVI, 3
B
Babilon: I, VI,.-6; II, XV, 2 Bachylides si Elpistus:
IV, XXIII, 6 Bachylus, episcop: V, XXII; V, XXIII, 4
baie, Iolosul ei e interzis monatistilor: V,
XVIII, 11 barbarism: VII, XXV, 2 Bar-Chohba,
cpetenia iudeilor rsculati: IV,
VI, 2; IV, VII, 4
Bardezan, eretic: IV, XXX
BarkoI prooroc al ereticilor vasilidieni: IV,
VII, 7
Barbara, ucenic: I, XII, 1; II, III, 3-4; II, VIII,
2; II, XII, 2; VII, XXV, 1 Barbara, Epistola lui
- e apocriI: III, XXV, 4;
VI, XIII, 6; VI, XIV, 1 Barsaba, ucenic: III,
XXXIX, 9 Bartolomeu, apostol: III, XXXIX, 9
Basilicus, eretic marcionit: V, XIII, 3 Basilide,
episcop: VII, XXVII, 3 . Basilide, ereziarh: IV, VII,
3-4; 6-8; IV,
XXII,
Basilide, ucenic al lui Origen, martir: VI, V, 1-6
Batanea, provincie: MP, XI, 29
Batezar, oras: III, VI, 21
Beirut: MP, IV, 3-; XI, 1
Beniamin, episcop: IV, V, 3
Berenice, oras: VII, XXVI, 1
Berii, episcop si scriitor: VI, XX, 2; VI,
XXXIII, 1-3 Besas, soldat si martir: VI, XLI, 16
Betaleel: V, IV, 3; 2; X, IV, 4 Bedeem, oras: I, V, 2;
I, VIII, 1; 16 Betthera, oras: IV, VI, 3 Biblie, martir:
V, I, 2-26 biblioteca: II, XVIII, 8; III, IX, 2; V, VIII,
11;
XX, 1; VI, XXXII, 3 Biserica (Iiint):
III,XXXII, 7; V, I, 4; X, IV,
7
Biserica, constructie: VII, XXX, 22; VIII, 1,;

VIII, I, 9; VIII, II, 1-4; VIII, XIV, 4;
VIII, XVII, 1-9; IX, IX-XI; X, L, V; X,
IV, 1-67; MP, XIII, 1
Bitinia, provincie: III, I, 2; III, IV, 2; VII, V, 2
Blandina, martir: V, I; 17, 6
Blastus, eretic: V, XV; V, XX, 1
Bolanus, episcop: VII, XXX, 2
Bos,tra, oras: V, XX, 2; VI, XXXII, 7-11
Botezul lui Ioan: I, X, 1; I, XI, 3; III,
XXIV, 11
Botezul ereticilor: III, XXIII, 18; III, XXVI, 2; IV,
XI, ; IV, XXVI, 21; VI, XLIII, 14-1; VII, II-VIII;
VII, IX, 1-6 Botezul prin Ioc: VI, IV, 3; MP, XI, 1
Bruchium, cartier n Alexandria: VII, XXXII, 7-11
C
CaiaIa, arhiereu: I, X, 2-6 Caius
( Gaius)
Caligula, mprat: II, IV, 1-2; II, V, 1-; II, VI, 1-3; II,
VII; II, VIII, 1; II, X, 9; II, XVIII, 8
Callirhie, statiune termal: I, VIII, 10
Callist, episcop: VI, XXI, 2
Callistion, scriitor crestin: V, XIII, 8
Camit, mare preot: I, X,
Candid, scriitor: V, XXVII
Canonul Scripturii: III, III, 3; III,
XXIV-XXV; III, XXXIX', 3-7; 1-17;
IV, XVIII, 8; VI, XIII, 6; XIV, 1-7; VI,
XXV, 4-14
Caparathea, localitate: III, XXVI, 3
Capiton, episcop: V, XII, 2
Capadochia, provincie: III, I, 2; VI, XI, 2; VI,
XLVI, 3; VII, V, 1-4; VIII, XII, 1; MP,
XI 1' 21' 27 Caracaila,'mprat: IV, XXX, 2: VI,
VIII, 7;
VI, XVI, 3; VI, XXI, 1 Caricus, cleric: V, XIX,
1; VI, XXI, 1 Carin, mprat: VII, XXX, 22 carpic,
titlu al mp. Galeriu: VIII, XVII, 9 Carpocrate,
ereziarh: IV, VII, 9 Cartagina, oras: VII, III; X, V, 18;
X, VI, 1 Carus, mprat: VII, XXX, 22 Casian,
episcop; V, XII, 2 Casian, autor al ChronograIiei:
VI, XIII, 7 Casius, episcop: V, XXV cataIrigieni
montanisti: II, XXV, 6; V, XVI,
1; V, XVII, 1; V, XVIII, VI, XX, 3 catehez: V,
X, 1-3; VI, III, 1-8; VI, VI;
VI, XIV-XVIII; VI, XXVI; VI, XXIX,
4; VII, XXXII, 30
cathari (- novatieni): VI, XLIII, 1 Cecilian, episcop:
X, V, 18; 19; X, VI, 1; X,
VII, 2
Celadion, episcop: IV, XIX Cels, episcop: VI, XIX,
18 Cels, autorul pamIletului Cuvnt adevrat: VI,
XXXV, 2
Cerint, ereziarh: III, XXVIII, 1-6; IV, XIV,
6; VII, XXV, 2 Cezareea Capadochiei, oras: VI,
XXVII; VI,
XLVI, 3; VII, XIV; VII, XXVIII, 1; VII,
XXX 3
Cezareea lui Filip (Panea): VII, XVII; VII, XVIII, 1
Cezareea Palestinei: II, III, 3; II, X, 1-3; V, XXII; V,
XXIII, 3; VI, VIII, 4; VI, XIX, 16-19; VI, XXII,
4; VI, XXVI; XXVI-XXVIII; VI, XXX; VII, V,
1;
VII, XII; VII, XV; VII, XIII, 6; VII,
XIV; VII, XXXII, 21-24; VII, XXVIII,
1; MP, I, 2-; MP, II; MP, III, 4; MP, IV;
MP, VI-XI
Cheremon stoicul: VI, XIX, 8 Cheremon diacon: VII,
XI, 3-; VII, XI, 24 Cheremon episcop: VI, XLII, 3
Cherdon, episcop: III, XXI; IV, 1 Cherdon, eretic: IV,
X; IV, XI, 1-2 ChiIa, apostol (- Petru): I, XII, 2-4
Chrestus, episcop: X, V, 21-22 ChrysoIora, Iemeie
crestin: IV, XXIII, 13 ciclu pascal (Vezi si Pasti):
VI, XXII; VII,
XX; VII, XXXII, 14-19 Cilicia, provincie: VI,
XLVI; VII, V, 4; MP,
VIII, 13; MP, X, 1; MP, XI, 6
Ciprian, episcop: VI, XLIII, 3; VII, 3
Cipru, insul: II, I, 8; MP, XIII, 2
Cirene,provincie si oras: IV, II, 2; 4
Ciril, episcop: VII, XXXII, 2; 4
cium, VII, XI, 24; VII, XXI, 4
Clarus, episcop: V, XXV
Claudiu, mprat: II, VIII, 1-2; II, IX, 1 - XII, 1; II,
XIV, 6; II, XVII, 1; XVIII-XIX
Clement, ucenic si episcop: III, IV, 9; III, XV-XVI;
III, XXXIV-XXXVIII; V, VI, 2; V, XI, 1; V,
XXVIII, 4; VI, XXV, 14
Clement Alexandrinul: I, XII, 2; II, I, 4; II,
IX, 2-3; III, XXIII; III, XXIX; IV,
XXVI, 4; V, XI, 1-2; VI, VI; VI, IX, 6;
VI, XIII, 4; VI, XIII, 4-8; VI, XIV, 1-2;
VI, XXX, 1
Cleobius, eretic: IV, XXII,
Cleopatra, regin: I, V, 2
Cleopa, ruda Domnului: III, XI; III, XXXII,
1-3; IV, XXII, 4 Coele-Siria,
tinut: V, XI, 4 Colon, episcop: VI,
XLVI, 2 comet: III, VIII, 1
Commod, mprat: V, IX; V, XXI-XXII; V,
XXVI; V, VI comuniunea (sIintilor): VI, V, 3;
VI, XLII,
-6
Constantin, mprat: VIII, XIII, 12-1; VIII, XVII, 3-
10; IX, IX, 1-12; X, V, 1-24; X,
VI, 1-; X, VII, 1-2; X, VIII, 2-19; X,
IX, 6-9
Constantin Chior, mprat: VIII, XIII, 12-13 copist: V,
XX, 2; VI, XXIII, 2 Corakion, rebel: VII, XXV, 9
Corint, oras: I, XII, 1; II, XXV, 8; III, IV, 10;
III, XVI; III, XXXVIII, 1; IV, XXII, 2;
V, VI, 4; V, XXII-XXIII
Corneliu, sutasul: II, III, 3
Cornel, episcop: VI, XXXIX, 1; VI, XLIII, 3-21; VI,
XLVI, 3, VII, II; IV, XX
Coruntus, IilosoI: VI, XIX, 8
Crescent, misionar: III, IV, 8
Crescent, IilosoI: IV, XVI
crestin, crestinism: I, II, 1; I, III, 10; I, IV, 2-14; I, XI,
8; II, II, 6; II, III, 2-3; II, XV-XVII; III, XXVI,
4; III, XXXIII, 1-3; IV, VII, 10; IV, VIII, 4-;
IV, XI, 9;

IV, XV, 6-19; V, I, 14-26; VIII, I, 2-9;
X, IV, 69; X, XIII, 10
Creta: III, IV, ; IV, XXI; IV, XXIII, Crisp, ucenic:
X, IV, 6; X, IX, 4 Cronion, martir: VI, XLI, 1
Cronius, IilosoI: VI, XIX, 8 cruce: IX, IX, 10-11; MP,
XI, 2 Culcian, dregtor roman: IX, XI, 4 Cumane,
localitate: V, XVI, 17
D
Damasc: IX, V, 2
Dammacus, mare preot: II, XXIII, 24 Daniel, prooroc:
IV, XXV, 14; VI, VII; VI,
XXI, 1; MP, XI, 8 David, regele iudeilor; I, VI,
; I, VII, ; III,
XII; III, XIX-XX, 9; III, XXXII, 3; IV,
XXVI, 14
Decenalii, deceniu de domnie a lui Const.
Chior: VIII, XIII, 9 Debeltum, oras: V, XIX, 3
Deciu, mprat: VI, XXIX, 1; VI, XL; VI,
XLI, 1; VII, XI, 18; VIII, IV, 2 Demetrian,
episcop: VI, XLVI, 4; VII, V, 1;
VII, XIV; VII, XXVII, 1; VII, XXX, 17
Demetriu, scriitor iudeu: VI, XIII, 7
Demetriu, episcop: V, XXII; VI, II, 2-3; VI,
III, 2; 8; VI, VIII, 4-; VI, XIV, 11; VI, XIX,
17-19; VI, XXVI; VI, XXIX, 4
Demetriu, episcop: VII, XIII
Demetriu, preot: VII, XI, 24
demon (vezi diavol)
desposyni, rude ale Domnului: I, VII, 11; 14;
II, I, 2; II, XXIII, 1; III, XII, 8; III, XI;
III, XIX-XX; III, XXII (a se vedea si
Iacob, Simeon)
diavol: IV, VII, 1; IV, XI, 9; IV, XIV, 7; IV, XVIII, 3;
9; IV, XXIII, 112; V, I, -27;
V, IV, 14; V, VII, 4; V, XIII, 2; V, XIV;
V, XVI, 7-9; V, XXVIII, 18; VI, XXXIX, ; VI,
XLIII, 14; VII, X, 4; VII,
XXXI, 1; VIII, X, 4; VIII, adaos, 3; IX,
VIII, 2; IX, X, 3; X, VII, 2; X, IV, 14;
MP, IV, 8
diacon, diaconie: II, I, 1; II, I, 10; II, XVII, 23; III,
XIX, 1; IV, XXII, 3; VI, XLIII, 2; 11; 16; VII,
XI, 24; VII, XXII, 8; VII, XXVIII, 1; VII, XXX,
2; 12-14; VIII, I, 9; MP, II, 1; MP, XI, 4
Didahia celor doisprezece apostoli: 11, 12; V, XVIII,
4
Didim, episcop (?): VII, XI, 20-2; VII, XX
Didius, preot: VIII, XIII, 7
Diocletian, mprat: VII, XXX, 22; VIII, II, 4;
VIII, XIII, 11; IX, X, 8; MP, III, Dionisia,
martir: VI, XLI, 18 Dionisie Areopagitul, III, IV,
10; III,
XXIII, 3
Dionisie, episcop de Alexandria: VI, XXIX,
4; VI, XXXII, ; VI, XXXV; VI, XLI-
XLIII; VII, l-XXXII, 30 Dionisie, episcop de
Corint: II, XXV, 9; III,
X, 4; IV, XXIII, 4-13; IV, XXV Dionisie, preot,
apoi episcop de Roma: VII,
V, 6; VII, VII-VIII; VII, IX, 6; VII,
XXVI, 1; VII, XXX, 1-23 Dioscur, mrturisitor:
VI, XLI, 19-20 Dioscur, preot: VII, XI, 24 Diospolis,
oras: MP, III, 3 Distros, numele de lun: MP, III, 4
Dius, nume de lun: MP, I, ; II, 4 Dolihian, episcop:
V, XII, 2 docheti, eretici: VI, XII, 2-6 Dometie,
scriitor crestin: VII, XI; VII, XX Domitian, mprat:
III, XIII-XXVI; III,
XXXII, 2; IV, XXVI, 9
Domnin, martir: MP, VII, 4
Domnu, episcop Ant.: VII, XXX, 17-18; VII,
XXXII, 2 Domnu, episcop Cez.: VII, XIV
donatist, controvers: X, V, 1-16-Dorotei, martir:
VIII, I, 4; VIII, VI, 1-3 Dorotei, presbiter: VII,
XXXII, 2-4 Dositei, eretic: IV, XXII, ducenarius,
titlu: VII, XXX, 8 dumineca: III, XXVII, ; IV,
XXVI, 2; V,
XXIII, 1-2; V, XXIV, 11 dux, magistrat militar:
IV, V, 2 Dystros, hm: VII, XXXII, 14

ebioniti: III, XXVII, 1-6; V, VIII, 10; VI, XVII
Eden (-rai): VII, XXI, 7 Edesa, oras:
I, XIII, II, I, 6-7 Edesiu, martir: MP,
V, 2
edumei, popor: I, VI, 3; I, VI, 9; I, VII, 11 EIes, oras:
III, XX, 9; III, XXIII, 4-8; III,
XXXI, 3; III, XXXVI, ; IV, XIII, 7; IV,
XIV, 6; V, VIII, 4; V, XVIII, 9; V, XXII;
V, XXIV, ; VII, XXV, 17
EIrem, episcop: IV, V, 3
Egipt, egipteni: I, V, 2; I, VII, 13; I, VIII, 2; I, VIII,
16; II, XII, 1; II, XVI, 1; II, XVII, 7; III, VII, 2;
IV, II, 2-4; IV, VII, 3; IV,
XI, 4; VI, I; VI, II, 3; VI, XIX, 1; VII, X,
4; VII, XI, 12-24; VII, XXI-XXIV; VII,
XXXII, 14; VIII, VI, 10; VIII, VII-VIII;
VIII, XIII, 7; IX, VI, 2-4; MP, III, 3; MP,
V, III; MP, VIII, 13; MP, X, 1; MP, XI,
-8; MP, XIII, 6-11
elchesaiti, eretici: VI, XXXVIII
Eleazar, mare preot: I, X, 4
Elena, regin: II, XII, 1-3
Elena sotia lui Simon Magul: II, XIII, 4-6
Eleuteriu, diacon apoi episcop: IV, IV, 1-2;
IV, XI, 7; IV, XXII, 3 Eli (genealogie): I, VII, -
16; V, V, 8-11; V,
XXII
Eliodor, episcop: VII, V, 1 Emesa, oras: VIII, VIII,
XIII, 3-4; IX, VI, 1 Emilian, vice-preIect: VII, XI, 3-
10 encratiti (unii sectari rigoristi, altii chiar eretici):
III, XIX, 2-3; IV, XVIII; IV, XXIX, 2-4
enigme: VI, XIX, 4 Ennata, martir: MP, LX, 6-8
Enoh, carte apocriI: VII, XXXII, 19 episcopi: VI,
VIII, 7; VI, XI, 1-3; VI, XLIII, 11; VII, XXX, 6-1;
VIII, I, 7-9; VIII,
VI, 9; X, II, 2; X, IV, 23-24; 67; X, VIII,
14-16; MP, I, 3; MP, XII
Epimah, martir: VI, XLI, 17 Eros,
episcop: IV, XX eremit: VI, IX-X
erezii, eretici: I, I, 1; II, 1,12; II, XIII-XIV; II, XXIII,
8-20; III, XIX; III, XXV, 6-7; III, XXVI; IV,

VII, 3-; IV, X-XI; IV, XIII, 1, 8; IV, XIV, ;
IV, XXIII-XXIV; IV, XXVIII-XXIX-XXX, V,
XIII, 1-4; V, XV; V, XX, 1-7; V, XXVII-
XXVIII; VI,
XII, 2-6; VI, XIII, ; VI, XVII-XIX; VI,
XXII; VI, XXXIII, 1-3; VII, VI; VII,
XII; VII, XXIV, 1-9;VII,XXVII-XXXI
esenieni, sect iudaic: IV, XXII, 7 Esta (genealogie):
I, VII, 8 Estera: I, VII, 9 Etiopia: II, I, 13; MP, VI, 2
Eubul, martirr MP, XI, 29 Euclid, matematician: V,
XXVIII, 14 EuIranor, episcop: VII, XXVI, 1-2 EuIrat:
I, XIII, 2
Euharistie: V, XXIV, 1-17; VI, XLIII, 18;
VI, XLIV, 4-; VII, IX, 1-; X, III, 3
eunuc: V, XXIV, ; VI, VIII, 1-; VI,
XXXII, 3; MP, VII, 4
Eumene, episcop: IV, V, ; IV, XI, 6
Eumenia, localitate: V, XVI, 22; V, XXIV, 4
Eunus, martir: VI, XLI, 1
Eupolem, istoric: VI, XIII, 7
Euporos: VI, XXVI, 1
Eusebiu de Cezareea: I, I; I, II, 27; 37; I, VI, 11; III,
XXV, 1; IV, XV, 47; V, T, 2; V, IV, 3; V, XXI,
; V, XXVIII, 1; VI, XX, 1; VI, XXIII, 4; VI,
XXXI, 3; VI, XXXII, 3; VII, XVIII, 3; VII,
XXVI, 3; VII, XXXII, 4; VIII, VII, 2; VIII, XIII,
7; X, IV, 2-72; MP, II, 27; MP, IV, 6-8; MP XI
Eusebiu, episcop (Laodiceea): VII, XI, 3; 26;
VII, XXXII, -21
Eutihian, episcop: VII, XXXII, 1
Eutihiu, episcop: VII, XXX, 2
Evanghelie, evanghelisti: III, XXIV, 1-16;
III, XXV, 1; Iii, XXXVII-XXXVIII; V,
X, 2; V, X, 2-3; VI, XIV, -7 Evanghelii
apocriIe: III, III, 2; III, XXV, -6;
III, XXVII, 4; III, XXXIX, 17; IV,
XXII, 8 Evanghelie siriac: IV, XXX, 1
Evai`ghelule n una singur (Diatesaron): IV,
Evarest, episcop: III, XXXIV; IV, 1; V, VI, 4
Evelpist, predicator: VI, XIX, 18
Evoaiu, episcop: III, XXII
exorcisti: VI, XLIII, 11
excomunicare: V, XVIII, 9; V, XXIV, 9; V,
XXVIII, 6-9; VI, XLIII, 2-21; VII, V, 4;
VII, XXIX-XXX

Fabian, episcop: VI, XXIX, 1-2
Fabium, episcop: VI, XXXIX, 4; VI, XLI-
XLIV; VI, XLVI, 4; VII, XIV Facerea, carte
biblic: II, XVIII, 1-4; IV,
XXVI, 14; VI, XIII, 8; VI, XXIV, 2 Fadus,
guvernator: II, XI, 2-3 Faeno, monede de aram: VIII,
XIII, ; MP,
VII, 2
Faust, diacon: II, XI, 2-3; VII, XI, 22-26 Faust, preot:
VIII, XIII, 7 Faustin, preot: VII, XI, 24 Felix, episcop:
VII, XXX, 23; VII, XXXII, 1 Felix, guvernator: II,
XIX, 2; II, XX, 1-3; II, XXI 2-3
Fenicia: l, I, 8; II, XIII, 4; VIII, VII-VIII,
XIII; IX, VI, 1; X, IV, 1 Festus: II, XXII, 1; II,
XXIII, 1; II, XXIII,
2-22
Faadelfia, oras: III, XXXVI, 10; IV, XV, 4; V,
XVII, 3-4
Filea, episcop: VIII, IX, 7; VIII, X, 1-11 Filemon,
preot: VII, V, 6; VII, VII, 1- Filetus, episcop: VI,
XXI, 2; VI, XXIII, 3 Filip, apostol: III, XXX-XXXI;
III, XXXVII,
1; III, XXXIX, 4-8 Filip, diacon: II, I, 10-11; 13
Filip, tetrarhul: I, IX, 1; I, X, 1; II, IV, 1; II, X,
9
Filip, seIul militiei: IV, XV, 27 Filip, episcop: IV, V,
3 Filip, episcop: IV, XXI; IV, XXIII, ; IV, XXV
Filip, mprat: VI, XXXIV; VI, XXXIX, 1 Iilipeni:
III, XXXVI, 13-1; IV, XIV, 8-9 Filomelium, oras:
IV, XV, 3-46 Filomena,,eretic: V, XIII, 2 Filon,
IilosoI: II, IV, 2-3; II, V, 1-2; II,
XVI-XVIII; VI, XIII, 7; VII, XXXII, 16
Filoromus, dregtor: VIII, IX, 7 Firmilian, episcop:
VI, XXVII; VI, XLVI, 3;
VII, V, 1-4; VII, XIV; VII, XXVIII, 1;
VII, XXX, 3- Firmilian, guvernator: MP, VIII,
1; IX, ; XI,
17-22; 24-29 Flavia Domitila, mrturisitoare:
III, XVIII, 4 Flavia, Neapolis: IV, XII Flavian,
guvernator: MP, preIat Flaviu Clement, consul: III,
XVIII, 4 Flaviu, IosiI, scriitor pr. iudeu: I, V, 3-6; I,
VI,
2; I, VI, 9-10; I, IX, 2; I, X, 4-; I, XI,
-7; II, 4, 1-; II, X, 2-10; II, XI-XII; II,
XX-XXII; II, XXVI; III, V, 4; III, VI;
III, VIII; III, XXX, 16; VI, XIII, 7 Florin, preot,
eretic: V, XVI; V, XX, 1-8 Florus, guvernator: II,
XXVI, 1 IolHs, moned: X, VI, 1 Ioamete: II, III, 4;
II, VIII, 1-2; II, XII, 1-2;
III, V, 7; III, VI; VII, XXII, ; VII,
XXXII, -11; VIII, XV, 2; V, V, 4 Iratii
Domnului ( Desposini) Frigia - montanism: IV,
XV, 7, IV, XXVII; I,
2-3; V, III, 4; V, XIV; V, XVI, 7-9; V,
XVIII, 1-2; VIII, XI, 1-2 Irumentarius, dregtor:
VI, XI, 2 Iulminatrix, legio
G
Gagae, oras: MP, IV,
Gaius, episcop: V, XII, 2
Gaius, episcop: VII, XXXII, 1
Gaius, mprat ( Catigula)
Gaius, nsotitor: VI, XI, 9; 22-23
Gaius, martir din Apamea: V, XVI, 22
Gaius, scriitor bisericesc: II, XXV, 6-7; III,
XXI, 4; III, XXVIII, 1-2; VI, XX, 3 Galatia,
galateni: I, XII, 1; III, 1,1; III, IV, 2;
V, XVI, 4; VII, V, 4
Galba, mprat: III, V, 1 Galen, medic si IilosoI: V,
XXVIII, 14 Galeriu, mprat: VIII adaos; VIII, XVI-
XVII
Galia: I, XI, 3; III, IV, 8; V, I-IV; V, XXIV;
X, V, 21; MP, XIII, 12 Galien, mprat: VII, X-
XIII; VII, XXII-
XXVIII
Galilea, galileeni: I, V, 3-6; I, VIII, 16; II,

XIX, 2; IV, XXII, 7 Gaius, mprat: VII, I; VII,
X, 1 Gamala, oras: I, V, Gmliei: II, XI, 1
Gaza: VIII, XIII, 4-; MP, III, 1; VIII, 4-8;
MP, VIII, 4 Gherman, episcop: VI, XL; VII, XI,
2-19 Gherman: martir: MP, IX, Germania, germani:
V, V, 1-6 Germanicus, martir: IV, XV, -6
Ghermanion, episcop: VI, X Gheon (- Nilul): VII,
XXI, 7 Githon, sat: II, XIII, 3 glosolalie, vorbire n
limbi: V, XVII, 7-9 gnosticism, gnostici: IV, VII; IV,
X-XI
(Valentin, Cherdon) Gordian, mprat: VI,
XXXIV; VI, XXXIX, 1 Gordios, episcop: VI, X
Gorgoniu, martir: VIII, I, 4; VIII, VI, 5 Gorteu, eretic:
IV, XXII, Gortina, oras: IV, XXIII, ; IV, XXV
gramatica, grmtic: VI, II, 1 Gratus, guvernator: V,
XVI, 6 Grecia, greci (elini): I, III, 19; I, VII, 12; I, XI,
7; II, II, 4; II, III, 3; II, IV, 3; II, VII, 12;
II, XVII, 19; II, XXIII, 18; III, IX, 3; IV,
VIII, 9; IV, XIV, 2; IV, XVI, 7; IV,
XVIII, 4; IV, XI, 4; IV, XVIII, ; IV,
XXIX, 7; IV, XXX, 1; V, XVII, ; V,
XXVI, VI, XVIII, 4; VI, XIII, 7; VI,
XIX, 7-14; VI, XXIII, 4; VI, XXV, 11;
VI, XXX; VII, XXV, 2-26; VII, XXIX,
3; VII, XXXII, 3-22; VIII, XVII, 11; IX,
X, 6; X, II, 2; MP, IV, 3; VIII, 6
Grecia Mare (- Sudul Italiei): V, XI, 4 Grigorie
Taumaturgul, elev al lui Origen,
episcop: VI, XXX; VII, XIV, VII,
XXVIII, 1
H
Hegesip, scriitor bisericesc: II, XXIII, 3-19;
III, XVI; III, XXXII, 7-8; IV, VIII, 1-2;
IV, XI, 7; IV, XXII, 1-9
Helenus, episcop: VI, XLVI, 3; VII, V, 1-4;
VII, XXVIII, 1; VII, XXX
Heliogabal, mprat: IV, XXX, 2; VI, XXI,
1-2
Heracla, dascl si episcop: VI, III, 2; VI, XIX, 13-14;
VI, XV; VI, XXVI; VI, XXIX, 4;
VI, XXXI, 2; VI, XXXV; VII, VII, 4;
VII, IX
Heraclide, martir: VI, IV, 3
Heraclide, administrator al domeniilor: X,
VI, 3
Heraclit, scriitor crestin: V, XXVII Herais,
catehumen, martir: VI, IV, 3 Herma, Pstorul: III,
III, 6; III, XXV, 4; V,
VIII, 7
Hermamon, prieten al SI. Dionisie Alex.: VII,
I; VII, X; VII, XXII-XXIII Hermoghen, scriitor
bisericesc: IV, XXIV Hermon, episcop: VII, XXXII,
29 HermoIil, eretic: V, XXVIII, 17 Hermopolis,
hermopolitani: VI, XLVI, 2 Heron, martir: VI, IV, 3
Hesichius, episcop: VIII, XIII, 7 Hexaimeron: V,
VIII, 8; V, XXVII; VI, XXII Hexapla ( Biblia pe
6 coloane): VI, XVI,
3-4
Hierax, episcop: VII, XXI, 2-10; VII, XXX, 2
Hierocie, preIect: MP, V, 3 Higin, episcop: IV, X-XI;
V, VI, 4; V, XXIV, 14
Himeneu, episcop: VII, XIV; VII, XXVIII;
VII, XXX, 2, VII, XXXII, 29
Hipocrate: X, IV, 11
Hipolit: VI, XLVI,
Hircan, arhiereu: I, VI, 3-7; I, VI, 11-12
Homer, poet: MP, I, 2

Iacob patriarhul: I, II, 9; I, VII, -6; 8-10 Iacob, Iratele
Domnului: I, XII, ; II, I, 2-;
II, XXIII; III, V, 2; III, VII, 8; III, XI; III,
XXV, 3; III, XXXIX, 4-; V, XI,
Iamnia, ucenic: MP, XI, 1-
Iamnia, Iiul lui Zevedei, martir: II, I, ; II, IX;
III, V, 2; VII, XXV, 7
Iconium, oras: VI, XIX, 18; VIII, VII, ; VII, XXVIII
iconograIie: VII, XVIII; IX, IX, 10-11; IX, XI, 2-7
idiotism, expresie intraductibil: VII, XXV, 24
Idumeea, tinut: I, VI, 2; I, VII, 11 Ierapole, oras: II,
XV, 2; III, XXIX, 8; III,
XXXI, 2-4; IV, XXVI, 1; V, XVI; V,
XIX, 2
ierarhie bisericeasc (la terapeuti): II, XVII, 23; VI,
XLIII, 11; VIII, VI, 9; MP, XI, 1 Ieremia: IV, XXV,
14; IV, XXXVI, 2; IV,
XXVI, 14; MP, XI, VIII
Ierihon, oras: I, VIII, 12; VI, XVI, 3
Ierusalim: I, VI, 8; II, I, 8; I, XIII, ; II, V, 7;
II, VI, 4-8; II, XI, 2; II, XX, 4; II, XXI, 1;
II, XXIII, 19; II, XXVI, 1; 111,1,3;III,V,
3; III, VII, 3-7; III, VIII; III, XI-XII; III,
XXII; m, XXXII, 1; III, XXXV; IV, V,
1-4; IV, VI, 4; IV, XVIII, 7; V, XII, 1; V,
XVIII, 2; V, XXII-XXIII; VI, X-XI; VI,
VIII, 7; VI, XIX, 17-18; VI, XXVII; VI,
XXXIX, 2-3; VI, XLVI, 4; VII, XXVIII,
1; VII, XXXII, 29; X, IV, 3; MP, XI, 1; 9
Ignatie, episcop, martir: III, XXXVI, 4-;
13-1; III, XXXVIII, 2; V, VIII, 9-11 Iliric,
preIectur: II, XVIII, 9; III, I, 3; III, IV,
1; VI, XXV, 7; MP, XIII, 1 India, inzi: V, X, 2-
3; MP, VI, 2 Ingenes, mrturisitor: VI, XLI, 22-23
Ioan, apostolul: II, I, 3-4; Iti, V, 2; III, XXV,
1; III, I, 1; III, XVIII, 1-3; III, XX, 9; III,
XXIII, 1-19; III, XXIV, 18;IIl,XXXI, 1;
III, XXXIX, 4; V, VIII, 4; IV, XVIII, 8;
IV, XXIV, 2; V, XI, ; V, XVIII, 14; VI, XXV,
10; VII, XXV, 1-27; VII, X, 2
Ioan pustnicul: III, XXXIX, 4-6; 14; VII,
XXV, 16 ' Ioan Marcu, ucenic: VII, XXV, 1
Ioan, episcop: IV, V, 3 Ioan, martir: MP, XIII, 6-8
Ioan Boteztorul: I, X, 1; I, XI, 1-; III,
XXIV, 8-11
Ionia, tinut: V, XI, 4
IosiI, sotul Mriei:, I, VII, 4-17; II, I, 2; III,
XI; V, VIII, 10; VI, XVII Iordan, ru: I, VIII, 10;
II, XI, 2; VII, XVII IosiI - laiI: I, X, IosiI, episcop:
IV, V, .3 IosiI (- Flaviu)

Iosua (Iisus Navi): I, III, 4; I, VI, Iov: IV, XXVI,
14; VI, XXV, 2 Irinarh, oIiter de politie: IV, XV, 1
Irineu, episcop: II, XIII-XIV; III, XVIII, 2-3; III,
XXII, 2-4; III, XXIII, 6; IV, VII, 4-9; IV, X-XI; IV,
XIV, 1-2; IV, XXI; IV, XXII, 9; IV, XXIX, 1-2; V,
preIat; V, IV,' 1; V, V, 8; V, VIII, -9;
V, XX, 1; V, XXIII, 3; V, XXIV, 11-18;
V, XXVI-XXVIII; VI, XIII, 9
Isaac, patriarhul: I, IV, 8 Isaia, prooroc: MP, XI, 8
Ishirion, martir: VI, XLII, 1 Isidor, martir: VL XLI,
19-20 Ismael, mare preot: I, X, 4 Israel, israeliti: I,
VII, 2, 13; IV, XXII, 7; MP, XI, 8
istoria bisericeasc: I, I, 1-6; I, V, 1; II, preIat; III,
III, 3; V, preIat; VIII, II, 3
Italia: II, XXV, 8; VI, XLIII, 3; 8; VII, XXX, 19;
VIII, XI, 9; IX, IX, 4
Iuda galileanul: I, V, 3-6; I, Vi, 1-8; IV, XXII, 7
106a ~- Toma), apostol: I, JOII, 11
Iuda Iscarioteanul: I, XII, 3; II, I, 1; III,
XXXIX, 10; V, XVI, 13 Iuda, ucenic: V, XVII,
3 Iuda, episcop (Ierus.): IV, V, 3 Iuda, ruda
Domnului: II, XXIII, 2; III,
XIX-XX, 1-6; III, XXV, 3; III, XXXII,
-6; VI, XIII, 6; VI, XIV, 1 Iuda, scriitor bis.:
VI, VII Iudeea: I, VII, 11; I, VIII, 12-13; 16; I, IX,
2-4; I, X, 1; I, XHI, 1; II, I, 8; II, V, 7; II,
VI, 4; 8; II, VIII, 2; II, XI-XII; II, X, 3;
II, XIV, 4; II, XX, 1; II, XXIII, 2; II,
XXVI, 1; III, V-VIII; IV, VI, 1; VI,
XXVII
iudei?I, I, 2; I, III, 18; I, IV, -6; I, XIII, 8-9; 16; II, I,
8; II, IV, 1; II, V, 1-7; II, VI, 1-8; II, VI, XIX-
XXI; II, IX, 4; II,
XXIII, 1-18; II, XXXII, 4; III, V-VlII;
III, X, 7; III, XII; IV, II, 3-6; IV, V, 2;
IV, VIII, 4; IV, XVI, 1-43; V, XI, 4; V, XII, 1;
V, XXIII, 1
luliu AIricanul, istoric bisericesc: I, VI, 2; I,
VII, 1-16; VI, XXI, 1; VI, XXXI
Iulian, episcop (Alex.): V, IX; V, XXII; VI, II,
2-3
Iulian, episcop (Ierus.): V, XII, 2
Iulian, episcop.(Apamea): V, XVI, 17
Iulian, martir: VI, XLI, 1
Iuliana (a vndut lui Origen crti): VI, XVII
Iupiter Filius: IX, 3; IX, XI, 6
Iust de Tiberiada, istoric: III, X, 8
Iust, episcop: III, XXXV; IV, V, 3
Iust (*u IosiI Varsava): III, XXXIX, 9-10
Iust, episcop: IV, IV
Iustin, IilosoI si martir: IV, VIII, 3-8; IV, XI, 6-10;
IV, XVI; IV, XVII; IV, XVIII; V,
VIII, 9; V, XXVIII, 4
L
lacemonieni: IV, XXIII Laetus, preIect: VI, II, 2-3
Lagos, tatl lui Ptolemeu: V, VIII, 11 laici, predica -
lor: VI, XIX, 17-18; VI, XLIII, 10
Laodiceea Frigiei, oras: IV, XXVI, 3; V,
XXIV,
Laodiceea Siriei,,oras: VI, XLI, 2; VTI, V, 1; VII, XI,
26; VII, XXXII, -23
lapsi (czuti, renegati): IV, VIII, 4; IV, XVII, 1; IV,
XV, 1; 47; IV, XXIII, 2; V, I, 2-26; 4?rV, H,
6-8; VI, XIII, 1; VI, XLI, 6-22; VI, XLII, -6;
VI, XVIII, 1-16; VI, XLIV, 2-6; VIII, II, 3; VIII,
III, 1; VIII IV, 2; 8; VIII, LX, 8; IX, 1,9; X, IV,
3; MP, II, 1; IV, 8
Larissa, oras: IV; XXVI, 10
Latronian, conrector: X, V, 23
Leonida, tatl lui Origen: VI, I; VI, II, -13
Levi, episcop: IV, V, 3
Levi, semintie iudaic: V, VIII, 1
Liban: X, IV, 43; MP, XIII, 2
Libia: VI, XLI, 17; VII, XI, 23; MP, XIII, 11
Licia, provincie: MP, IV, 3-
Liciniu, mprat: VIII, XIII, 14; IX, IX, 1; -12; IX,
X, 3-6; IX, XI, -6; 8; X, VIII, 2-11; X, V, 1-
14;'X, IX, 1-
Linus, episcop: III, II; III, IV, 8; III, XIII; III, XXI; V,
VI, 1
Lisania, tetrarh: I, X, 1; II, IV, 1
Luca, evanghelistul: I, VII, 1-10; II, VIII, 2; II, XXIII,
1-7; III, IV, 4-7; 10; III, XXIV, 6; III, XXV, 1; VI,
XIV, 2; VI, . XXV, 6-14; VI, XXXI, 3
Lucian, martir aIrican: VII, IX, 6
Lucian, presviter si martir din Antiohia: VIII,
XIII, 2; IX, VI, 3
Lucius Aurelius Verus, mprat: IV, XII; IV,
XIV, 10; V, preIat; V, IV, 3
Lucius, episcop: VII, II
Lucius, martir: IV, XVII, 12-13
Lucius, preot: VII, XI, 24
Lucuas, rsculat iudeu: IV, II, 2-3
Lupus, guvernator: IV, II, 2
Lusius Quietus, guvernator: IV, II,
Lyon: V, I, 1; V, I-II; V, IV, 1-2; V, V, 8
M
Macabei: III, X, 6; VI, XXV, 2
Mcar, martir: VI, XLI, 17
Macedonia: V, VIII, 11-12; VII, XXXII, 14
Macrian, magician: VII, X, 3-9
Macrin," mprat: VI, XXI, 1
magie, magicieni: H, I; II, 1-2; II, XI; II, XIII;
II, XXVI; IV, VII, 1-6; IV, VII, 9-12;
IV, XI, 4-; V, 1,14; V, IV, ; VI, X, 4; ;
VIII, XIV, -9; IX, III; IX, XI, 6, magii (din
Rsrit): I, VIII, 1 Magnezia, oras: III, XXXV,
Malhion, preot: VII, XXIX, 2; VII, XXX, 2 Manes,
maniheism: VII, XXXI, 2 Mammae, mam
mpratului Alex. Sever: VI,
XXI, 3-4
Marc-Aureliu, mprat: IV, XIII, 8; IV, XIV, 10; IV,
XXVI, 1-; IV, XXVII; V, IV-V, preIat: V, V,
6; V, IX
Marcel, mrturisitor: VII, XI, 6
Marcela, martir: VI, V, 1
Marcelin, episcop: VII, XXXII, 1
Marcian, eretic dochet: VI, XII, -6
Marcian, scriitor: V, XXXV

Marcion, eretic: IV, X; IV, XI, 1-9; IV, XIII, 3-4; IV,
XIV, -7; XIV, XV, 46; IV,
XXIII-XXIV; IV, XXIX, 2-3; V, XVI, 21; IV,
XXV, 1; V, VIII, 9; V, XIII; IX, III; IX, XI, 6
Marcius Turbo, general roman: IV, II, 3-4
Marcu, evanghelistul: II, XV, 1-2; H, XXV; III, XXV,
1; 10; III, XXIX,T; V, VIII, 3; VI, XV, 6-7; VI,
XXV, ' Marcu, episcop: IV, VI, 4; V, XII, 1
Marcu, episcop: IV, XI, 6
Marcu, magician: IV, XI, 4
Marcu, scriitor: X, V, 18
Marea Rosie: VII, XXI, 4; IX, IX,
Mareotis, lac si provincie: Iii XVII, 8; VII, XI, 14; 22
Mria, Maica Domnului: I, VII, 17; II, I, 2;
III, XXVII, 2; V, VIII, 10
Mria, sotia lui Cleopa: III, XXXII, 4
Mria, Iiica lui Eleazar: III, V, 21
Marin, episcop: VII, V, 1
Marin, episcop: X, V, 19
Marin, martir: VII, XV-XVI
martiri: I, III, 20; III, XXX, 2; IV, XV, 42-44;
IV, XIII, 3; V, preIat; V, II, ; V, I,
1-63; V, II, 3; V, II, 6-8; V, III, 3-4; V,
XVI, 12-21; VI, II, 3; 6; VI, XV; VI,
XXVIII; VI, XLI-XLII
masbotei, eretic: IV, XXII, -7
Matei, evanghelistul: I, XII, 3; II, I, 1; III,
XXV, 6; XXIX, 4; III, XXXIX, 10; 16 Matei,
preot: III, IX, 1 Matei, episcop: IV, V, 3 Maturus,
martir: V, I, 17; 37-40 Mauritania: VIII, VI, 10; X,
VI, 1; MP, XIII,
12
Maxentiu, mprat: VIII, XIV, 1-6; 7; 16-17;
IX, IX, 1-11 Maxim, episcop: V, XII, 2; VII, XI,
3; 6; 24;
26; VII, XXVIII, 3; VII, XXX, 1-18;
VII, XXXII, 30 Maxim, episcop: VII, XXVIII,
1; VII, XXX,
2
Maxim, preot: VI, XUII, 6 . Maxim, scriitor: V,
XXVII Maximian Hercule, mprat: VIII, XIII, 11;
1; adaos; IX, IX, 1; IX, X, 8; MP, III,
Maximila, proIeteasa lui Montan: V, XIV;
V, XVI, 9; 13; 1; V, XVII, 4
Maximin, episcop: V, XIX, 1; V, XVIII, 13
Maximin, mprat: VI, XXVIII; VI, XXIX, 1
Maximin Daja, mprat: VIII, XIII, 1; VIII,
XIV, 7-18; IX, I, 1; IX, II; IX, IV; IX, V-XI;
MP, IV, 1; 8; MP, VI, 1; MP, VII, 7; VIII, 3;
MP, VIII, 10-13; IX, 2
Maxis, general: MP, IX, 7
Mazaban, episcop: VI, XXXIX, 3; VII, V, 1; VII,
XIV
Mslinilor, Muntele -: II, XX, 1
Meandra, riu: III, XXXVI, ; V, XVI, 22 medic, tidu
al lui Galeriu: VIII, XVII, 3 Melchi (genealogie): I, V,
-8; 10; 16 Melchisedec: I, III, 17-18; X, IV, 23
Meletius, episcop: VII, XXXII, 26-28 Melitene,
legiunea din-: V, V, 1 Melitene, tinut si oras: VIII, VI,
8-9 Meliton, episcop si scriitor bis.: IV, XIII, 8;
IV, XXI; IV, XXVI, 1-14
Menandru, eretic: III, XXVI, 1-4; IV, XXII,
? IV, VII, 3; 4 Mercuria, martir: VI, XLI, 18
Meruzan, episcop: VI, XLI, 2 Mesopotamia: IV, II, ;
IV, XXX, 1; VII, V,
2; VIII, XII, 1 Metras, martir: VI, XLI, 3; 4
Milan, edictul de la -: X, V, 4 milenarism: III,
XXVIII, 2-; III, XXXIX,
10-11; VII, XXIV-XXV Miltiade, eretic: V,
XVI, 3 Miltiade, scriitor bisericesc: V, XVII, 1-; V,
XXVIII, 4
Miltiade, episcop: X, V, 18
Minucius Fundanus, proconsul: IV, VIII, 6-8;
' IV, IX; IV, XXVI, 10
mine: IV, XXIII, 10; VIII, XII, 10; VIII, XIII, ; VIII,
XIV, 13; IX, I, 7; 10; MP, V, 3; MP, VIII; IX,
XIII, 1
minuni: I, XIII, 6; 12; 17; 18; II, I, 7; 11; II, II, 1-2; II,
III, 2; II, IX, 4; II, X, 1-6; II, XIII, 1-3; II, XV, 2;
17; II, XXI, 1; III, VII, 9; VIII; IV, XV, 28-39;
V, V, 1-6;
V, VII, 2; V, XVI, 14; XXVIII, 11; VI,
V, 6-7; VI, IX, 1-4; VI, XI, 1-3; VI,
XXIX, 2-4; VII, VII, 2-3; VII, XVII; IX,
IX, 4-8; IX, IX, 12; MP, IV, 14-1; IX
1-2-13
Misia, tinut: V, XVI, 6
Moderatus, IilosoI: VI, XIX, 18
Modest, scriitor bisericesc: IV, XXI; IV, XXV
Moise: I, II, 4; 6; 13; 22; I, III, 2; 3-6; I, IV, 8;
I, VI, 1-; I, VII, 17; III, X, 2; IV, XXVI,
14; V, VIII, 1; VI, XIII, 7; VI, XIX, 4;
IX, IX, ; 8 Moise, martir: VI, XLIII, 20
Montan, sectar si eretic' (cataIrigieni): V, XIV;
V, XVI, 7-12; 13; 1; 22; V, XVII, 4; V,
XVIII, 1-3; 12 . Musan, scriitor bisericesc: IV,
XXI; IV,
XXVIII
Musan, scriitor iudeu: VII, XXXII, 16 N
Nabuchodonosor, mprat: V, VIII, 1 Narcis,
episcop: V, XII, 1-2; V, XXII-XXIII;
XXV; VI, VIII, 7; VI, IX, 2-6; VI, X; VI,
XI, 1-3
Natalios, apostat reintegrat: V, XXVIII, 8-12
Natan (genealogie): I, VII, 4-6; 8; 16
Nazaret, oras: I, VII, 14
Nemesion, martir: VI, XLI, 21
Nepos, episcop: VII, XXIV, 1-9
Nero, mprat: II, XIX, 2; XX, 3; II, XXII, lr8; II,
XXVI, 1; III, I, 3; III, V, 1; III, XVII; III, XX, 7;
III, XXI; IV, XXVI, 9
Nerva, mprat: III, XX, 8; III, XXI
Nichita, smirneanul: IV, XV, 1; 41
nicolaiti, eretici: III, XXIX, 1
Nicolah, dascl al lui Origen: VI, XIX, 8
Nicomas, episcop: VII, XXVIII, 1; VII, XXX 2
Nicomedia, oras: IV, XXIII, 4; VIII, V; VIII,
VI; VIII, XIII; IX, IX, 4-6 Nicopolis, oras n
Epir: VI, XVI, 2 Nil, episcop: VIII, XIII, ; MP, XIII,
3 Noe, patriarh: I, IV, ; VII, XXI, 6 Noul Testament,
canonul - lui: III, XXV; V,
VIII, 2; VI, XIV, ; VI, XXV, 4 Novat, novatian,
schismatic: VI, XLIII, 1-17;

18-19; 20-21; VI, XLIV, 3; VII, IV-V;
VII, VII, 6 numrul crtilor biblice: IV, XXVI,
14; IV,
XXIX 1 Numeniu, IilosoI: VI, XIX, 8 Numerian,
mprat: VII, XXX, 22 Numidia, regiune: X, VI, 1
O
Oblias, porecla SI. Iacob: II, XXIII, 7 Oedip, rege: V,
I, 14
Onisim, episcop: III, XXXV, ; IV, XXVI, 13 Origen:
VI, I; VI, II-IV; VI, VIII; VI, XVI-XX; VI, XXIII-
XXVI; VI, XXX;
VI, XXXII; VI, XXXVI-XXXVIII
Osroene, regiune: II, I, 6; V, XXIII, 4
Osius, episcop: X, VI, 2
Ostra, strad n Roma: III, V, 1
Otrus, oras: V, XVI, 6
Ichama, tatl regelui Abgar: I, XIII, 6
P
Pahimiu, episcop: VIII, XIII, 7
Paesis, martir: MP, III, 3
Palestina, palestinieni: II, II, 1;*II, IL 6; V, XII, 4; V,
XXV; VI, XIX, 16; VI, XXIII, 4; VI, XLVI, 3;
VII, XXXII, 28; VIII,
VII, 1; VIII, XIII, -6; MP, I-XIII
Palma, episcop: V, XXIII, 3; 6
pine dospit: V, XXIV, 6
PamIil, preot si martir, dasclul lui Eusebiu: VI,
XXXII, 3; VII, XXXII, 2; VIII, Xin, 6; MP,
IV, 6; MP, V, 2; MP, VII, 4-7; MP, XI, 1-3; 1;
30
Panea (-Cezareea lui Filip): VII, XVII panemus, lun
la macedoneni: MP, VIII, 11 Panten, teolog: V, X, 1-
4; V, XI, 2; 4; VI, VI;
VI, XIII, 2; VI, XIX, 13; VI, XIV, 8-9
PaIos, oras: VII, XXV, 1
papa, tidu episcopal: VII, VII, 4
Papia, episcop: II, XV,"2; III, XXXVI, 2; III,
XXXIX, 3-16 Papii, martir: IV, XV, 48 Papirius,
episcop; V, XXIV, Paraclet (- Duhul SInt): V, I, 10;
V, XIV;
VII, XXI, 1
Paretonium, oras: VII, XI, 22
prti, popor: I, VI, 7; III, I, 1
Pasti: II. XIX, 1; II, XXIII, 10; III, V, ; IV, XIV, 1;
IV, XXVI, 3-4; V, XXIII-XXV;
VI, IX, 2-3; VI, XIII, 3; 9; VI, XXII; VI,
XXIV; VII, XXI, 1; VII, XXII, 4; VII,
XXX, 10
Patermuthios, martir: MP, XIII, 3 Patimile Domnului:
X, III, 3; MP, XI, 1 pcat: I, II, 18-21; X, IV, 11-13;
7-8 Patmos, insul: III, XVIII, 1; III, XXIII, 6;
VII, XXV, 11
Patriciu, vice-guvernator: X, VI, 4- Paulin,
predicator laic: VI, XIX, 18 .Paulin, episcop: X, I, 2;
X, IV, 1 Paulin, episcop martir: VIII, XIII, ; MP,
XIII, 3
Pavel, apostolul: I, XII, 4-; II, , 8; 14; II, III, 3; 4;
II, VIII, 2; III, I, 3; III, II; III, III, 6; III, IV, 3-10;
III, XXV, 7; III, XXVII-XXVIII; IV, XXIX, ;
V, XI,
Pavel, eretic: VI, II, 14
Pavel, nsotitor al SI. Dionisie: VI, XL, 9; VII, XI, 22
Pavel, episcop: VII, XXX, 2
Pavel, martir: MP, XI,
Pavel de Samosata: VII, XXVII-
XXVIII-XXX Peleu, episcop: VIII, XIII, ; MP,
XIII, 3 Pell, loc de reIugiu: III, V, 3 pelerinaj: VI,
XI, 2
Pentapole, provincie: VII, VI; VII, XXXVI, 3 Pepuza,
localitate n Frigia: V, XVIII, 1-2; 13 Perenius, preIect
al pretoriului: V, XXI, 3; Perga, oras: VII, XXV, 1
Pergam, oras: IV, XV, 48; V, I, 17 persecutii din
partea iudeilor: II, I, 8; II, V-VI; II, IX-X; II, XVIII, 9;
II, XXIII; II, XXVI; III, V; III, VII, 2; III, XII; III,
XXXII; IV, II; IV, V, 2; IV, VI; IV, VIII, 4; IV, XV,
1; 43; V, XII, 1 persecutii din partea paginilor: II,
XXV; III, I, 1-3; III, XVII-XVIII; III, XX, -7; III,
XXIII, 1; III, XXXII-XXXIII; III, XXXVI; IV,
VII-VIII; IV, XII-XIII; IV,
XIV-XVIII; IV, XXIII; IV, XXVI, -10; V, I; V,
VII; V, XXI; VI, I-II; VI, VII-VIII; VI, XII;
XXVIII; VI, XXXLX-XLIII; VI, XLVI; VII, I;
VII, X-XV; VII, XXX; VIII, I, 2-6; VIII,
XIII, 10-1; VIII, XIV; IX, IX, 13; X,
MP, III, '; MP, IX, 1-2; MP, XIII, 1
persi, popor: III, X, 3; V, VIII, 1; VII, XXXI, 2
perSicul, tidu al lui Galeriu: VIII, XVII, 3 Pertinax,
mprat: V, XXVI Petrea (- Arabia Petrea): I, XI, 2
Petru, apostolul: II, I, 3-4; 12; II, III, 3; II, XV, 1-2;
III, II-IV; III, XIV, 6-7; III, XVIII-XXI; III, XXV,
2-14; III, XXXIX, 16; V, VIII, 3-7; V, XI, 6; VI,
XIV, 1-7; VII, XVIII, 4; VII, XXV, 14
Petru, nsotitor al SI. Dionisie: VI, XI, 9;
22-23
Petru, episcop: VII, XXXII, 31; VIII, XIII, 7;
IX, VI, 2 Petru, martir: VIII, VI, 2-4 Petru
Apselam, martir: MP, X, 2 Pieriu, preot si dascl: VII,
XXXII, 26-27; 30 Pilat, guvernator: I, IX, 2-4; I, X, 1;
I, XI, 8-9";
II, II, 1-2; II, V, 7; II, VI, 3-7; II, VII; V,
VII, ; IX, V, 1; IX, VII, 1 Pinas, episcop: VII,
XIII Pinitos, episcop: IV, XXI; IV, XXIII, 7-8
Pitagora, IilosoI: II, IV, 3; IV, VII, 7; VI,
XIX 8
Pius, episcop: IV, XI, 6-7; V, VI, 4; V, XXIV, 14
Platon, IilosoI: II, IV, 3; IV, VIII, ; VI, XIX, 8
Pliniu cel Tnr, guvernator: III, XXXIII, 1-3 Plutarh,
ucenic al lui Origen, martir: VI, III,
2; VI, IV, 1-2 Polibi'u, episcop: III, XXXVI,
Policarp, episcop si martir: III, XXVIII, 6; III,
XXXVI, 1-1; III, XXXIX, 1; IV, XV;
IV, XIV, 1-6; IV, XX, 4-8; V, XX, 6; V,
XXIV, 4-6
Pompei, triumvir: I, VII, 12
Policrate, episcop: III, XXXI, 1-3; V, XXII;
V, XXIV, 1-8
Pont, provincie: III, 1,2; III, IV, 2; IV, XXIII, 6; IV,
XI, 8; IV, XV, 2-46; IV, XXIII, 6; XIII, 4; VI,
XXX; VII, XIV; VII, XXVIII; VII, XXXII, 26-
27; VIII, XII, 6-7; X, VIII, 1; MP, III, .1

Pontia, insul: III, XVIII, 4
Pontian, episcop: VI, XXIII, 3; VI, XXIX, 1
Pontius, scriitor crestini V, XIX, 1; VI, XII, 1
PorIir, IilosoI: VI, XIX, 2-11
PorIir, caligraI, martir: MP,-XI, 1
porIir (piatr de -): MP, VIII, 1
posta imperial: X, IV, 23
Potamiana, martir: VI, V, 6-7
Potin, episcop, martir: V, I, 29-31; V, V, 8
Potitus, eretic: V, XIII, 3
preoti: V, IV, 1-2; V, XVI, ; V, XV; VI, VIII, 4; VI,
XI, 6; 24;.VI, XIX, 10; VI, XXIII, 4; VI, XLIII,
1-17; VII, XI, 24;
VII, XIX, 2; VII, XXII, 2; VII, XXIX,
1; VII, XXX, 12-14; VII, XXXII, 2;
VIII, XIII, 6; MP, XI, 2 .
Primus, episcop: IV, XXII, 2
Priscila proIeteasa lui Montan: V, XIV; V,
XVIII, 3; V, XIX, 3 Priscila si Aquila: II, XVIII,
9 Priscus, martir: VII, XII Probus, mprat: VII, XXX,
22 Proclu, episcop (?): VII, XXX, 22 Proclu, eretic
montanist: II, XXV, 6; III,
XXXI, 4; VI, XX, 3 Procopie, martir: MP, I, 1-2
Promos, martir: MP, X, 1 prooroc: II, III, 3-4; II, XXI,
1; III, V, 3; IV, * XV, 28; IV, XVII, 3; IV, XXVIII, 8;
V,
III, 4; V, VII, 4-6; V, XVII, 1-4; V,
XVIII, 8-11 Protoctet, preot: VI, XXVIII
Protogene, episcop: "VII, XXX, 2 proprietate
bisericeasc: VII, XIII; VII,
XXX, 19; IX, X, II; X, V, 9-16; MP, XII
prozelit, adept: I, VII, 13; V, VIII, 10 Psalmi: IV,
3CWI, 14; VI, XVI, 10; VI, XVI,
3; VI, XXV, 2; VII, XXX, 10 Ptolemaida, oras
n Fenicia: V, XXV Ptolemaida, oras n Libia: VII, VI
Ptolemeii, diadohi: I, V, 2 Ptolemeu, FiladelIul: VII,
XXXII, 16 Ptolemeu, martir: IV, XVII, 8-12
Ptolemeu, martir: VI, XLI, 22 ` Publius, episcop: V,
XII, 2
".
Quadratus, apologet: III, XXXVII, 1; IV, III,
1-3; V, XVII, 2-4 Quadratus, episcop: IV,
XXIII, 4 Quintus, martir: IV, XV, 7-8 Quirinius,
guvernator: I, V, 2-4
R
recensmnt: I, V, 3; IX, VIII,
Reticiu, episcop: X, V, 19
Rodon, ucenic: V, XIII, 1-8
Roma (oras, Biseric): I, VI, 2; 9-10; I, X, 3; II, II, 2;
II, V, 1-7; II, XIII, 1; II, XIV-. XVIII; II, XXII-
XXVI; III, I, 3; III, IV, 8; III, VIII, 11; III, IX, 2;
III, XVI; III, XVIII; III, XXXVI, 6-9; III, XXXVIII,
1; IV, VI, 4; IV, X-XIII; IV, XIV, ; IV, XXII,
1; IV, XXV, 8; V, I, 47; V, III, 4;
V, XV; V, XX; V, XXI, 7; V, XXIII; V,
XXIV, 1-9; VI, XIV, 10; VI, XX, 3; VI,
XXV, 14; VI, XXXIX, 2; VI, XXXIX, 1;
VI, XLIII, 1-21; VI, XLV; VI, XLVI,
3-; VII, V, 2; VII, V, 3; VII, VII-VIII;
VII, IX, 6; VII, XIII; VII, XXX, 1-2;
VII, XXXII, 8-9; VIII, IX, 7; VIII, XIV,
1-17; IX, I, 3; IX, IX, 1-11; X, II, 2; X,
VII, 1; VIII; X, IX, 6; MP, XI, 12; 21
Roman, martir: MP, II
Romulus, ipodiacon: MP, III, 3
Ron, ru: V, I, 1; V, I, 62
Rosos, oras: VI, XII, 2
RuIus, guvernator: IV, VI, 1
RuIos, martir: III, XXXVI, 13
rugciune: II, XXIII, 16; III, XXIII, 19; V, V, 1; VI,
II, 14; VI, IX, 3; VII, XI, 8; VIII, II; X, VIII, 10;
MP, VIII, 11
Rut, moabiteanca: I, III, 13

Sabelius, eretic: VII, VI; VII, XI, 18; VII,
XXXVI 1 Sabin, preIect: VI, XI, 2; VII, XI, 13
Sadoc, Iariseu: I, V, saduchei, partid: II, XXIII, 21;
IV, XXIII,' 7 Saleim, localitate: III, XXIV, 11
Salome, sora lui Irod: I, VIII, 13 Samaria, samariteni:
II, I, 8-10; II, XIII, 4; II,
XIX, 2; II, XXVI, 3; MP, VIII, 10 Samosata,
oras (Pavel de-) Samuil, prooroc: MP, XI, 8 Sanctus,
diacon: V, I, 17-40 saracini, popor: VI, XLII, 21
Sardes, oras: IV, XIII, 8; IV, XXVI, 1-2; V,
XXIV, sarmati, popor: V, V, 1 sarmatic, titlu
luat de Galeriu si Maxim: VIII,
XVII, 3; IX, X, 7 satana
(diavol)
Saturnin, eretic: IV, VII, 3; IV, XXIX, 2-3
Saul, rege: I, VI,
Scitia, sciti: III, I, 1; VIII, XIV, 3
Scitipolis, oras: MP, IX, 6-8
Seian, persecutor al iudeilor: II, V, 7
Seleuc, martir: MP, XI, 1-24
Seneca, episcop: IV, V, 3
Septuaginta (-V. Testament): V, VIII, 10-1;
VI, XVI, 1-4; VI, XXXII, 16 Serapion, episcop:
V, XIX, 1-3; V, XXII; VI,
XI, 4; VI, XII, 1-6 Serapion, martir: VI, XLI, 8
Serapion, renegat, pocit: VI, XLIV, 2-6 Serenius
Granianus, guvernator: IV, VIII, 6;
Serenus, ucenic al lui Origen, martir: VI, IV, 3
Serenus, martir: VI, IV, 2 Servilius, guvernator: IV,
XXVI, 3 Severa, sotia mp. Filip: VI, XXVI, 3
Severus, mprat: V, XXVI; V, XXVIII, 7;
VI, I; VI, VI-VIII; VI, XVI, 4 Severus, eretic:
IV, XXIX, 4 Sextus, scriitor: V, XXVII Sicilia: VI,
XIX, 2; X, V, 23; MP, XIII, 12 Sidon, oras: VIII,
XIII, 3-4 Sidonius, mrturisitor: VI, XI, XLIII, 6 Sila,
prooroc: V, XVII, 3 Silvan, episcop si martir: VIII,
XIII, 3-4; IX,
VI, 1; VIII, XIII, ; MP, VII, 3; XIII, 4-
Simah, traductor al Bibliei: VI, XVI-XVII
Simah, episcop: V, XII, 2
Simeon, Iiul Iui Cleopa, episcop: III, XI; III,
XXII; III, XXXII, 1-6; III, XXXV; IV,
XXII, 4 Simon, mare preot: I, X, 1 Simon
Magul, eretic: II, I, 10-12; II, XIII-
XIV; fii, XXVI, 1-3; IV, VII, 3-9; IV,

XXII, Sion (- Ierusalim): X, IV, 70 Sinade,
oras: VI, XIX, 18; VII, VII, Siracuza, oras: X, V,
22-24 Siria: I, V, 2; I, XIII, ; 11; II, XXVI, 2; III,
XXXVI, 3; 7; 14; IV, VII, 3; IV, XXX, 1;
VII, V, 2; VII, XI, 26; VII, XXXII, ; 8;
VIII, VI, 8; 9; MP, XIII, 11
Sixt I, episcop: IV, IV; V, VI, 4; V, XXIV, 14 Sixt II,
episcop: VII, V, 3-6; VII, VI; VII, IX;
VII, XXVII Socrate (sentint, dup Platon): IV,
XVI, 6 Socrate, episco p: VII, XXXII, Sodoma,
oras: III, VI,*16; V, XXVIII, 8 solecism (greseal de
acord): VII, XXV, 2 Sostene, ucenic: I, XII, 1 Sotas,
episcop: V, XIX, 3 Soter, episcop: IV, XIX; IV, XXII;
IV,
XXni-XXIV; IV, XXX; V, VI, 8 Straton (vechi
nume al Cezareii) II, X, 3 succesiune apostolic: I, I,
1; III, III, 3; III,
IV, 11; IV, XI; V, V, 9; V, XXV; VI, IX,
11; VII, XXXII, 32; VIII, preIat

Tadeu, ucenic: I, XIII, 3; II, I, 6-7 tahigraIi: VI,
XXIII, 2; VI, XXIX, 2; V, XXXVI, 1
Taposiris, localitate ling Alexandria: VI, XL, 4
Tars, orasI VI, XLVI, 3; VII, V, 1-, VII,
XXVIII, 1; VII, XXX, 1 Tatian Sirianul,
scriitor bisericesc: IV, XVI,
7-9; IV, XXIX, 1-7; V, XIII, 1-8; V,
XXVIII, 4; VI, XIII, 7
TelesIor, episcop: IV, V, ; IV, X; V, V, 4; V,
XXIV, 14; VII, XXVI, 1 Tertulian, scriitor
bisericesc: II, II, 4-6;
II, XXV, 4; III, XX, 7; III, XXXIII, 3; V,
V -7
tebaic,'tidu (Galeriu): VIII, XVII, 3 Tebaida,
provincie n Egiptul superior: VI, I;
VIII, VI, 10; VIII, XIII, 7; MP, VIII, 1;
MP, IX, 1
Tebutis, eretic: IV, XXII,
Tecla, martir: MP, III, 1; VI, 3
Telimidres, episcop: VI, XLI, 2; VII, V, 1
Temison, eretic: V, XVI, 17; V, XVIII,
Teoctist, episcop: VI, XlX, 17-18; VI,
XXVII; VI, XLI, 3; VII, V, 1; VII, XV
Teodor, predicator laic: VI, XlX, 18
Teodor, episcop: VII, XXX, 2
Teodor, episcop: VIII, XIII, 7
Teodosia, martir: MP, VII, 1-2
Teodot Curelarul, eretic: V, XXVIII, 6; 9
Teodot Bancherul, eretic: V, XXVIII, 9
Teodot, episcop: VII, XXXII, 23 ,
Teodotian, traductor al Bibliei: V, VIII, 10;
VI, XVI, 1; 4
Teodul, nsotitor al SI. PamIil: MP, XI, 1-24 Teona,
episcop: VII, XXXII, 31 TeoIil, episcop: VII, XXX, 2
TeoIil, episcop: IV, XX; IV, XXIV TeoIil, episcop:
V, XXII; V, XXIII, 3; V, XXV
TeoIil, martir: VI, XLI, 22-3 TeoIrast, IilosoI: V,
XXVIII, 14 ' Teotecnes, episcop: VII, XIV; VII, XV,
4;
VII, XXIII, 1; XXX, 2; VII, XXXII,
21; 24
Teotecnes, urzitorul persecutiei sub Maximin:
IX, II; IX, III-IV, 1; IX, XI, -6
terapeuti,èct iudaic: II, XVII
Tesalonic, oras: IV, XXVl, 10
Tetraple ( Biblia pe dou coloane): VI, XVI, 4
Teuda, conductor de rscoal: II, XI, 1-2 Tiberiu,
mprat: I, IX, 2-4; I, X, 1; II, II, 1-6;
II, IV, 1; II, VI, 1-4; II, V, 7; II, VI, 1 Tibru, ru:
II, XIII, 3 Tiest (ospete tiestice): V, I, 14 Timeu,
episcop: VII, XXXII, 2 Timion, orsel: V, XVIII, 2
Timolau, martir: MP, III, 3 Timotei, episcop: III, IV,
Timotei, nsotitorul SI. Dionisie: VI, XL, 6;
VII, XXVI, 2 Timotei, martir: MP, III, 1 Tit,
episcop: III, IV, Tir, oras: II, XIII, 4; V, XXV; VII,
V, 1; VII,
XXXII, 3; VIII, VII, 1; X, IV, 1; MP, V, . 1;
VII, 1-2
INDICE REAL $T ONOMASTIC

404
Tiranion, episcop: VIII, XIII, 3
Tiranus, episcop: VII, XXXII, 4
Tit, mprat: HI* V-VIII; III, X, 11; III, XIII
Tmuis, oras: VIII, IX, 7; VIII, X, 2-11
Tobia, episcop: IV, V, 3
Tobie, locuitor din Edesa: I, XIII, 11-14
Tracia, provincie: V, XIX, 3
Traian: III, XX, 6; III, XXI, 1; III, XXIII,
3-4; III, XXXII, 3-6; III, XXXIII, 2; IV,
I-II; V, V, 7 Traditie: II, IX, 2; II, XV, 1-2; III,
I; III, III;
III, VIII-IX; III, XX; III, XXIII; III,
XXV; III, XXVIII; IV, VIII; IV, XIV; V,
VI; V, VIII; V, XVI; V, XXV; VII, XIII;
VII, III Tralles, oras: III, XXXVI, Trasea,
episcop, martir: V, XVIII, 14; V,
XXIV, 4
TriIon, iudeul: FV, XVIII, 6-8; V, XVIII, 2 Tripoli,
oras n Fenicia: MP, III, 3 Troia, oras: III, XXXVI,
10 Tucidide: VII, XXII, 6
U
Ulpianus, martir: MP, V, 1
Urban, episcop: VI, XXI, 2; VI, XXIII, 3
Urban, penitent: VI, XLIII, 6
Urban, guvernator: MP, III, 1; 3; IV, 8; 11;
MP,-VII, 2-7 Urbicius, preIect: IV, XVII, 8-13
Ursus, administrator: X, VI, 1
V
Valens, diacon: MP, XI, 1; 4 Valens,
episcop: V, XII, 2
Valentin, gnostic: IV, X; IV, XI, 1; IV, XIV,
; IV, XXIX, 3; IV, XXX, 3; V, XX, 1;
VI, XVIII, 1 Valentina, martir: MP, VIII, 6-8
Valerian, mprat: VII, X, 1; 3; 4; 7; VII, XI,
1-19; VII, XII-XIII; VIII, IV, 2 Valerius
Gratus, guvernator: I, X, 4 Vatican: II, XXV, 7
Verissimus (Marc Aureliu) Veros (Marc-
Aureliu) Vespasian, mprat: II, VI, 8; II, XXIII, 19;
III, V-VIII; III, XII-XIII; V, V, 7 Vetius
Epagatus, martir: V, I, 9; 10 Victor, episcop: V,
XXII; V, XXIII-XXTV;
' V, XXVIII, 3-9; V, XXX, 1 Vienne, oras: V, I,
1; 17; V, XI,
X
Xanticus, lun la macedoneni: MP, IV, 3 Z
Zaharie, martir: V, I, 9-10
Zaheu, episcop: IV, V, 3
Zaheu, martir: MP, I,
Zavda, episcop: VII, XXXII, 22; 29
ZeIirin, episcop martir: II, XXV, 6; V,
XXVIII, 3-12; VI, XIV, 10; VI, XX, 3;
VI, XXI, 1-2 Zenovius, preot-martir: VIII, XIII,
3-4 Zevedei, martir: III, V, 2; VII, XXV,'7 Zevenus,
episcop: VI, XXIII, 3; VI, XXIX, 4 Zevinas, martir:
MP, IX, Zeus EpiIanie Gaius' (Caligula) Zeus
Filius, idol: IX, III Zorobabel, mare preot: X, IV, 3;
36 Zosim, martir: III, XXXVI, 13 Zotic, episcop: V,
XVI, ; 17; V, XVIII, 13

C U ! R I N S

!agina
S|udiu in|r4duc|it ...................................... V ................................. 2
ISTORIA BISERICEASC ............................................. 28-391
Cartea ntia
I. Ce se asteapt de la lucrarea de Iat? ..................................................................... 29
II. Recapitularea sumar a doctrinei despre preexistenta si dumnezeirea Domnului nostru Iisus
Hristos .................................................................. '. ............................................ 31
III. Att numele ,Iisus" ct si cel de ,Hristos" au Iost cunoscute si cinstite
de sIintii prooroci ................................................................................................ 37
IV. Religia vestit de Iisus tuturor neamurilor nu e nou si nici strin. 41
V. Despre anii artrii Sale printre oameni ................................................................. 44
VI. Pn la venirea Mntuitorului, potrivit proorociilor, evreii si-au avut conductorii lor legiuiti Irod
e primul strin care domneste
peste ei ................................................................................................ , .............. 4
VII. Despre pruta contradictie dintre Evanghelii cu privire la genealogia
lui Hristos
........................................................................................................................... . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .................................................... 47
VIII. Despre planul lui Irod de a ucide prunci si cu ce moarte a Iost
pedepsit si el............................................................................................ '. .......... 1
IX.' Despre cele ntmplate n vremea lui Pilat .................................................................... 4
X. ' Despre arhiereii iudeilor sub care si-a propovduit Hristos nvttura
XI. Mrturii despre Ioan Boteztorul si despre Hristos ................................................. 6
XII. Despre ucenicii Mntuitorului ............................................................................... 8
XIII. Istorisire despre regele celor din Edessa ................................................................ 9
Cartea a doua
I. Despre viata Apostolilor'dup nltarea la cer a Mntuitorului ................................ 64
II. Ce impresie a Icut asupra lui Tiberiu reIeratul lui Pilat despre
Hristos................................................................................................................ 67
III. Cum de s-a rspndit n scurt timp nvttura crestin n toat lumea 69
IV. Dup moartea lui Tiberiu, Gaius a pus pe Agripa rege peste iudei, surghiunind pe Irod pentru
totdeauna ................................................................................................ .......... 70
V. Filon trimis sol n numele iudeilor, pe lng Gaius ................................................. 71
VI. Nenorocirile care s-au abtut asupra iudeilor provin din nelegiuirile
comise de ei mpotriva lui Iisus ............................................................................ 72
VII. ' Sinuciderea lui Pilat ................................................................................................ 74
VIII. Despre Ioametea din vremea mpratului Claudiu .................................................. 74
IX. Mucenicia Apostolului Iacob ................................................................................ 7
!agina

X. Cum a resimtit Irod Agripa pedeapsa dumnezeiasca pentru c aprigonit pe Apostoli 7
XI. Teuda nseltorul ...................................................................................... 77
XII. Elena, regina din Adiabeno.............................................................................. .;. 78
XIII. Simon Magul ...................................................................................................... 78
XIV Predica Apostolului Petru n Roma ....................................................................... 80
XV. Evanghelia dup Marcu ....................................................................................... 81
XVI. Marcu e cel care predic primul crestinismul n Egipt ........................................... 82
XVII. Ce povesteste Filon despre ascetii egipteni ........................................................... 82
XVIII. Care dintre scrierile lui Filon au ajuns pn la noi? ................................................ 86
XIX. Ce nenorociri au dat peste iudei n ziua de Pasti.................................................... 88
XX. Ce evenimente au mai avut loc la Ierusalim pe vremea lui Nero?.. 88
XXI. ,Egipteanul" de care vorbeste si cartea ,Faptele Apostolilor" ................................ 89
XXII. Pavel n lanturi la Roma, aprarea si eliberarea lui ................................................ 90
XXIII. Mucenicia lui Iacov, supranumit ,Fratele Domnului"............................................ 91
XXIV. Anian, primul episcop alexandrin dup Marcu ...................................................... 96
XXV. Prigoana lui Nero, n timpul creia mor ca martiri Petru si Pavel .. - 9 6
XXVI. De ce au venit peste iudei attea nenorociri si de ce au declarat
ei rzboi romanilor ............................................................................................. 97
Cartea a treia
I. n ce prti ale lumii au propovduit Apostolii? ...................................................... 99
II. Cine a Iost primul ntistttor al Bisericii din Roma? ........................................... 99
III. ' Despre epistolele Apostolilor ............................................................................... 100
IV. Urmasii imediati ai Apostolilor ............................................................................ 101
V. Despre ultimul asediu suportat de iudei dup ce a Iost rstignit Hristos 102
VI. Despre Ioametea care a dat peste iudei ................................................................. .104
VII. Despre prevestirile Icute de Hristos .................................................................... 109
VIII. Semnele dinaintea rzboiului ......................
............ , ....................................... 111

IX. IosiI si`scrierile rmase de la el ........................................................................... 113
X. Cum numeste IosiI Scripturile dumnezeiesti ......................................................... 114
XI. Dup Iacov, Biserica din Ierusalim a Iost condus de Simeon. . . . . . 116
XII. Vespasian a poruncit s se cerceteze dac urmasii lui David mai
triesc ................................................................................................................ 116
XIII. Anaclet devine al doilea episcop al Bisericii din Roma ................................* ....... 116
XIV. Al doilea episcop al Bisericii din Alexandria a Iost Abiliu..................................... 117
XV. Cum a ajuns Clement al treilea episcop al Romei.................................................. 117
XVI. Epistola lui Clement............................................................................................ 117
XVII. Persecutia crestinilor sub Domitian ...................................................................... 118
XVIII. Apostolul Ioan si ,Apocalipsa" ......................... ................................................. 118
XIX. Domitian porunceste ca toti cei ce se trag din neamul lui David s
Iie omorti .......................................................................................................... 119
XX. Rudele Mntuitorului ............................................................................ s.............. 119
XXI. erdos, al treilea episcop al Bisericii din Alexandria ........................................... 120
XXII. Ignatie, al doilea episcop al Bisericii din Antiohia. ............................................... 121
XXIII. Stiri despre Apostolul Ioan .................................................. , ............................. 121
XXIV. Ordinea Evangheliilor .......................................................................................... 124
!agina
XXV. Sfintele Scripturi recunoscute de to(i yi cele care nu snt recunoscute
de to(i ................................................................................................................ 127
XXVI. Menandru nyeltorul ....................................................................................... 128

XXVII. Despre erezia ebioni(ilor ................................................................................... 129
XXVIII. Despre Cerint ereziarhul................................................................................... 130
XXIX. Nicolae yi ereticii nicolai(i ................................................................................. 131
XXX. Apostolii care au dus via( de cstorie ............................................................ 132
XXXI. Moartea lui Ioan yi a lui Filip ............................................................................ 133
XXXII. Moartea de martir a lui Simeon, episcopul Ierusalimului---------------- ............. 134
XXXIII. Cum a oprit Traian ca creytinii s nu mai fie urmri(i ..................................... 136
XXXrV. Despre Evarist, al patrulea episcop al Romei ....................................................... 137
XXXV. Despre Iustus, al treilea episcop al Bisericii Ierusalimului ................................ 137
XXXVI. Ignatie yi epistolele sale ..................................................................................... 137
XXXVII. !ropovduitorii care s-au mai distins pe vremea aceea..................................... 140
XXXVIII. Epistola lui Clement yi alte scrieri atribuite lui pe nedrept ............................... 141
XXXIX Scrierile lui !apias .................................................................................................. 142
Cartea a patra
I. Episcopii Romei yi ai Alexandriei pe timpul lui Traian ..................................... 145
II. Ce au avut de suferit iudeii n acest timp? ...................................................... 145
III. Cei care au naintat apologii pentru creytini pe vremea mpratului
Adrian............................................................................................................... 146
IV. Episcopii Romei yi ai Alexandriei pe vremea lui Adrian ................................... 146
V. Episcopii de Ierusalim, de la Mntuitorul pn n timpul de care vorbeam ...... 147
VI. Ultima mpresurare a Ierusalimului, sub mpratul Adrian ............................. 147
VII. Cine au fost n aceast vreme cpeteniile ,gnozei celei mincinoase? .
................................................................................................... 148
VIII. Care au fost scriitorii bisericeyti din acea epoc? .............................................. 151
IX. Epistola lui Adrian prin care se interzice urmrirea creytuiilor fr
temei legal ................................ : ..................................................... , ................ 152
X. Care au fost sub Antonin episcopii din Roma yi Alexandria ............................. 153
XI. Ereziarhii din vremea aceea .............................................................................. 153
XII. Apologia lui Iustin ctre mpratul Antonin ..................................................... 155
XIII. Epistola lui Antonin ctre reprezentan(ii Asiei n problema nqastr. ............. 155
XTV. $tiri despre !olicarp, ucenicul Apostolilor .............................................................. 157
XV. n Smirna, pe vremea mpratului Verus, !olicarp yi al(ii mor ca
martiri ............................................................................................................... 158
XVI. Iustin Filosoful sufer martirajul pe cnd propovduia la Roma
nv(tura lui Hristos ......................................................................................... 165
XVII. , Martirii pe care-i aminteyte Iustin n opera sa. .................................................... 166
XVIII. Scrierile lui Iustin care au ajuns pn la noi....................................................... 168
XIX. Episcopii Romei yi ai Alexandriei pe vremea domniei lui Verus . . . 170
XX. Care au fost episcopii Antiohiei n acea vreme................................................... 170
XXI. Scriitorii bisericeyti care au strlucit n acel timp .............................................. 170
XXII. Hegesip yi cei despre care aminteyte el ............................................................... 170
XXIII. Dionisie, episcopul Corintului, yi epistolele sale ................................................. 172
EU8EBU DE CEZAREEA

408
CU!RINS _________ 447

!agina
XXIV. TeoIil, episcopul antiohienilor.............................................................................. 174
XXV. Filip si Modest .................................................................................................... 174
XXVI. Meliton si cei pe care-i aminteste el.................................................. .................. 17
XXVII. Apolinarie........................................................................................................... 177
XXVIII. Musanus ................................................ ............................................................ 177
XXIX. Erezia lui Tatian .............................................................................. .................. 178
XXX. Sirianul Bardezan si scrierile atribuite lui ............................................................. 179
Cartea a cincea
I. Cti si cum au dus lupt pn la capt pentru credint n Galia ------------------------- 181
II. C martirii iubiti de Dumnezeu primeau pe cei czuti n persecutie
si-i vindecau ....................................................................................................... 191
III. Ce vedenie a avut n somn mucenicul Attalus? ..................................................... 192
IV. Ce mrturie ddeau martirii despre Irineu? ........................................................... 193
V. Dumnezeu a primit ruga crestinilor trimitnd ploaie lui Marcu
Aureliu ............................................................................................................... 194
VI. Lista episcopilor Romei ....................................................................................... 196
VII. n timpul acela crestinii aveau nc darul minunilor ................................. .............. 196
VIII. Ce stiri ne aduce Irineu despre SIintele Scripturi? ................................................. 196
IX. Episcopii din vremea mpratului Comodus .......................................................... 200
X. Panten IilosoIul ................................................................................................... 200
XI dement din Alexandria .. ............................................................................... 200
XII. Episcopii de Ierusalim ......................................................................................... 201
XIII. Rodon si stirile lui despre marcioniti .................................................................... 202
XIV. Proorocii mincinosi ai cataIrigienilor.................................................................... 203
XV. Despre schisma produs de Blastus n Roma......................................................... , 203
XVI. Montan si mincinoasele lui proorocite .................................................................. 204
XVII. Despre Miltiade si scrierile lui ............................................................................. 207
XVIII. Si Apolloniu a combtut pe cataIrigieni si pe cei amintiti de el ------------------------ 208
XIX. Serapion despre erezia Irigienilor ......................................................................... 211
XX. Scrierile lui kineu ctre schismaticii din Roma .............................. ...................... , 212
XXI. Cum a Iost martirizat Apolloniu n Roma ............................................................. 213
XXII. Episcopii mai cunoscuti din perioada aceasta ................................ ` ............... 214
XXIII. Despre controversa pascal purtat atunci ............................................................. 21
XXIV. Contradictiile din Bisericile din Asia ...................................... .*........................... 216
XXV. Cum s-au mpcat toti n controversa pascal ........................................................ 218
XXVI. Cte din Irumoasele lucrri ale lui Irineu ni s-au pstrat ......................................... 219
XXVII. Opere ale altor scriitori care au strlucit atunci...................................................... 219
XXVIII. Cine a rspndit nti erezia hu Artimon; viata lor si cum au IalsiIicat Scriptura .". ...
.................................................................... 220
Cartea a sasea
I. Persecutia de sub Sever ....................................................................................... 224
II. Despre rvna lui Origen nc din copilrie ............................................................. 224
III. nc de tnr, Origen propovduieste cuvntul Domnului .................................... 226
IV. Cti dintre cei catehizati de el au ajuns la martiraj? ........................................ ----- 229
V. Potamiana. .......................................................................................................... 229

VI. Clement Alexandrinul .................................................................................. ------ 231
VII. Despre (scriitorul Iuda ................................................................... - ................... 231
VIII. Despre o Iapt neobisnuit de ndrzneat a lui Origen ............................................ 231
IX. Despre minunile svrsite de Narcisus: .................................................................. 233
X. Episcopii de Ierusalim......................................................................................... 234
XI. Alexandru ........................................................................................................... 234
XII. Serapion si scrierile atribuite lui ........................................................................... 23
XIII. Despre scrierile lui Clement ................................................................................. 236
XIV. Scrierile pe care le aminteste Clement ................................................................... 237
XV Heracla ............................ .'................................................................................... 239
XVI. Rvna cu care studia Origen Scripturile SIinte ...................................................... 239
XVII. Simah traductorul ..................... ...................... ...................................... . . . 240
XVIII. Ambrozie ............................................................................................................ 241
XLX. Ce se mai stie despre Origen ................................................................................. 241
XX. Ce alte scrieri se mai cunosc din vremea aceea ...................................................... 24
XXI. Episcopii mai cunoscuti din timpul acela .............................................................. 24
XXII. Despre scrierile lui Hipolit, care au ajuns pn la noi ............................................. 246
XXIII. Despre rvnalui Origen si cum a Iost nvrednicit s Iie hirotonit
preot ................................................................................................................... 246
XXIV. Comentariile compuse de Origen n Alexandria..................................................... 247
XXV. Cum a citat Origen Scripturile canonice ................................................................ 248
XXVI. Heracla ajunge episcop n Alexandria.' ............................................................. ?. 20
XXVII. Relatiile episcopilor Iat de Origen ....................................................................... 20
XXVIII. Persecutia lui Maximin ........................................................................................ 21
XXIX. Cum a rnduit Dumnezeu pe Fabian ca episcop al Romei ....................................... 21
XXX. Ucenicii lui Origen .............................................................................................. 22
XXXI. AIricanul............................................................................................................. 22
XXXII. Crtile biblice tlmcite de Origen pe cnd se aIla n Cezareea ------------------------- 23
XXXIII. Greseala lui Berii ................................................................................................. 24
XXXIV. Ce evenimente au avut loc pe vremea lui Filip (Arabjil) ---------------------- ............. 24
XXXV. Dionisie urmeaz lui Heracla n episcopat ............................................................. 2
XXXVI. Alte scrieri alctuite de Origen ............................................................................. 2
XXXVII. Rtciri printre arabi ................. / ......................................................................... 26
XXXVIII. Erezia elkesaItilor ................................................................................................ 26
XXXIX. Evenimentele mai importante de pe vremea domniei lui Deciu . . . . 27
XL. ntmplrile prin care a trecut episcopul Dionisie ................................... , ................ 28
XLI. Despre martirii din Alexandria ............................................................................. 29
XLII. Alti martiri pe care-i aminteste Dionisie.................................................................. 263
XLIII. Novat, Ielul lui'de`viat si erezia lui ....................................................................... 264
XLIV. Serapion, dup inIormatiile date de acelasi Dionisie. ............................................... 268
XLV. u O epistol a lui Dionisie ctre Novat ....................................................................... 269
XLVI. Alte epistole ale lui Dionisie .................................................................................. 270
Cartea a saptea
I. Despre ruttile mpratilor Deciu si Gallus .......................................................... 271
II. Despre episcopii Romei din timpul acestor mprati .................................. `.......... 271
!agina
III. Ciprian e cel dinti care cere rebotezarea ereticilor ................................................. 272
IV. Cte epistole a compus Dionisie n problema rebotezrii ereticilor. . 272
EU8EBU DE CEZAREEA

410
V. .Despre pacea care a urmat dup persecutie .......................................................... 272
VI. Despre erezia lui Sabelius ................................................................................... 273
VII. Despre nelegiuirile ereticilor; vedenia avut de Dionisie si regula
lui canonic ........................................................................................................ 274
VIII. nvttura gresit a lui Novatus............................................................................ 27
LX. Botezul nelegiuit al ereticilor............................................................................... 276
X. mpratul Valerian si persecutia sa....................................................................... 277
XI. Prin cte au trecut atunci Dionisie si ,cei din Egipt ................................................ 279
XII. Despre martirii din Cezareea Palestinei . . . ........................................................ 284
XIII Despre pacea din vremea mpratului Gallien ....................................................... 284
XIV. Episcopii mai cunoscuti din vremea aceea............................................................ 28
XV. Martiriul lui Marin din Cezareea ............................ ....................... .................... 28
XVI. O istorisire despre Astirius .................................................................................. 286
XVII. Despre semnele minunilor svrsite de Mntuitorul la Paneea ................................. 287
XVIII. Statuia ridicat de Iemeia cu curgerea sngelui ...................................................... 287
XIX. Tronul lui Iacov ........................................................................................... 288
XX. Epistolele Iestive ale lui Dionisie, prin care Iixeaz data Pastilor . . . 288
XXI. Despre evenimentele ntmplate pe atunci n Alexandria ....................................... 289
XXII. Despre ciuma care a bntuit atunci n Alexandria -------------------- ......................... 291
XXIII. Despre domnia mpratului Gallien .......................................................... .......... 293
XXIV. Despre Nepos si schisma lui ................................................................................. 293
XXV. Apocalipsa SIntului Ioan ..................................................................................... 29
XXVI. Epistolele lui Dionisie ......................................................................................... 300
XXVII. Pavel din Samosata si erezia urzit de el n Antiohia.............................................. 300
XXVIII. Despre cei mai cunoscuti episcopi de atunci .......................................................... 301
XXIX. Cum a Iost depus si excomunicat Pavel de Samosata ............................................. 301
XXX. Epistola episcopilor mpotriva lui Pavel ................................................................ 302
XXXI. Despre nelegiuita rtcire a maniheilor, care apar chiar atunci. . . ; . 306
XXXII. Brbatii mai vestiti ai Bisericii care au rmas pn la lupta mpotriva Bisericii ........ ,
........................ 307
Cartea a opta
I. Despre situatia de dinaintea persecutiei din timpul nostru ..................................... 313
II. Despre darmarea Bisericilor ................................................................................ 31
III. Felul n care s-au comportat aprtorii credintei n timpul persecutiei 316
IV. Despre martirii lui Dumnezeu care au umplut lumea cu amintirea martirajului lor ... 317
V. Despre martirii din Nicomedia ............................................................................. 318
VI. Despre martirii de la palatul imperial ................................................................... 318
VII. Despre martirii egipteni din Fenicia ..................................................................... 320
VIII. Despre martirii din Egipt ...................................................................................... 322
IX. Despre martirii din Tebaida ............................................................ .................... 322
X. nsemnrile martirului Fileas despre evenimentele din Alexandria . . 324
!agina
XI. Despre martirii din Frigia ..................................................................................... 326
XII. Despre Ioarte multi alti brbati si Iemei, lupttori pentru credint.. 326
XIII. Conductorii bisericesti care au conIirmat prin sngele lor autenticitatea credintei pe care o
vesteau ................................................................................................................ 329
XIV. Cum se comportau dusmanii crestinismului. ......................................................... 332
XV. Care era n acest timp destinul necrestinilor .......................................................... 33

XVI. mbunttirea situatiei.......................................................................................... 336
XVII. Anularea edictelor de persecutie ........................................................................... 337
u Adaos ................................................................................................................ 338
Cartea a noua
I. Despre Ialsa destindere .................................................. : .................................... 340
II. Schimbarea ce a urmat ......................................................................................... 342
III. Despre idolul ridicat recent n Antiohia ................................................................. 342
IV. Unele prngeri adresate mpotriva crestinilor ......................................................... 343
V. Despre unele ,memorii" sau ,acte" nscocite ........................................................ 344
VI. Despre martirii din vremea aceea .......................................................................... 344
VII. Despre un edict mpotriva noastr aIisat pe un stlp ............................................... 34
VIII. Despre evenimentele ulterioare: Ioamete, cium si rzboaie ................................... 348
IX. Cderea tiranilor; ultimele lor cuvinte nainte de moarte ........................................ 30
IX a. Copie de pe traducerea scrisorii lui Maximin: crestinii s nu mai
Iie persecutati ..................................................................................................... 33
X. Biruinta mpratilor celor iubitori de Dumnezeu .................................................... 3
XI.- Nimicirea deIinitiv a dusmanilor credintei ........................................................... 38
Cartea a zecea
I. Despre pacea pe care ne-a druit-o Dumnezeu ...................................................... 361
II. Rennoirea Bisericilor ......................................................................................... 362
III. Trnosiri de biserici prin toate localittile ............................................................. 363
IV. Cuvnt de preamrire pentru schimbarea Iericit a lucrurilor .................................. 363
Panegiric adresat lui Paulin, episcopul Tirului ............................. ....................... 364
V. Copie de pe legiuirile mprtesti privitoare la crestini ........................................... 379
VI. Copie de pe epistola mprteasc prin care mpratul Iace Bisericii
donatii n bani ..................................................................................................... 384
VII. Copie de pe epistola imperial prin care s-a dispus ca ntistttorii Bisericilor s Iie scutiti de
orice sarcin public ........................................................................................... 38
VIII. Liciniu nclin spre ru. Cderea lui ..................................................................... 386
IX. Biruinta lui Constantin si bineIacerile Icute de el supusilor imperiului ................. '.
.................................................................................. 390

MARTIRII DIN PALESTINA .......................... .......................... 39-424
I. Martirii Procopie, AlIeu si Zaheu ......................................................................... 39
II. Mucenicul Roman .............................................................................................. 397
III. Timotei, Agapie, Tecla si alti opt martiri ............................................................... 398
IV. Mucenicul ApIian .................................. '. ............................................................ 399
CU!RINS

412
!agina
V. Martirii Ulpian si Edesiu ..................................................................................... 402
VI. Martirul Agapie ................................................................................................... 403
VII. Fecioara Teodosia. 'Martirii Domninus si Auxentius.............................................. 40
VIII. Alti mrturisitori, precum si martiriul Valentinei si al lui Pavel ............................. 407
LX. Persecutie si mai crunt. Antonin, Zevina, Gherman si alti martiri.. 409
X. Petru Ascetul, Arsenie Marcionitul si alti martiri .................................................. 412
XI. PamIil si multi alti martiri ................................................................................... 413
XII. ntistttorii Bisericii ......................................................................................... 421
XIII. Silvan, Ioan si alti mucenici ................................................................................ 422
|ndicc scri5|uris|ic.... ................................................................................................................ 42
|ndicc rc,| i 4n4n,s|ic ............................................................................ u .............................. 430
u5rins .................................................................................................................................... *44

Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericeasca

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericeasca

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EUSEBIU DE CEZAREEA

la El nu mai e vorba de simboluri sau de imagini, ci

, dup cum stim c a stat de vorb cu Moise si cu proorocii de mai

, s-a aIlat c Iecioara cu

care l-au auzit istorisind, cnd se aIla n EIes, c Ioan,

. Prin urmare, deodat cu acesti oameni,

, mai nti prin

. Si, n sIrsit, prin ntreag Biserica, el exprim larg si Ioarte

............ , ....................................... 111

S-ar putea să vă placă și