Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Acizii nucleici sunt substanţe chimice macromoleculare formate din unităţi simple
care se repetă numite nucleotide.
O nucleotidă este formată dintr-o bază azotată, o pentoză (un zahar) şi un rest
fosforic.
I. Baze azotate
1. Purinice – purina prezintă două cicluri condensate însumând cinci atomi de
C şi patru atomi de N.
a. Guanina (G)
b. Adenina (A)
2. Pirimidinice – pirina prezintă un ciclu care însumează cinci atomi de C şi
doi atomi de N.
a. Citozina (C)
b. Timina (T); în cazul ARN-ului, timina este
înlocuită cu uracilul (U)
II. Pentoza – este un monozaharid cu cinci atomi de C
1. Riboză (în cazul ARN-ului)
2. Dezoxiriboză (în cazul ADN-ului)
III. Rest fosforic – formează legături esterice cu pentozele.
O nucleozidă este formată dintr-o nucleotidă fără rest fosforic; se obţine prin legarea
atomului C1 al pentozei la N3 al bazei azotate pririmidinice sau la N9 al bazei azotate
purinice cu eliminarea unei molecule de apă.
Legarea restului fosforic la C5 al propriei pentoze duce la formarea unei nucleotide şi
prin legarea lui şi la C3 al pentozei din nucleotida vecină cu eliminarea uni alte molecule de
apă duce la formarea unei catene (lanţ) polinucleotidice.
Legăturile dintre nucleotidele vecine se numesc legături covalente fosfodiesterice
(5’->3’ sau 3’->5’).
Structura primară a ADN-ului
Caracteristici:
1. Catenele sunt complementare datorită punţilor de H care se stabilesc între bazele
azotate din catene. Întotdeauna, A se leagă prin două punţi de H de T, iar G se leagă
prin trei punţi de H de C. A=T, T=A; G≡C, C≡G.
2. Catenele sunt şi antiparalele, adică legăturile chimice ale unei monocatene sunt
dispuse în direcţie opusă faţă de ale monocatenei complementare. Asta înseamnă că o
monocatenă va începe cu esterificarea fosforică la C5 al pentozei şi se va termina cu
esterificarea la C3, iar la monocatena opusă, situaţia este invers.
- cele două catene au direcţii diferite de înaintare (3’-5’, 5’-3’).
3. Catenele prezintă o mare stabilitate fizică
- stabilitatea pe verticală este dată de punţile fosfodiesterice intracatenare
- stabilitatea pe orizontală este dată de punţile de H intercatenare
- punţile de H sunt de natură electrostatică, se atrag între ele, legăturile triple dintre
G şi C oferă o mai mare stabilitate porţiunilor de ADN bogate în aceste baze
azotate decât legăturile duble dintre A şi C.
Tipuri de ADN
I. D.p.d.v. conformaţional
a) Tipul B – reprezintă structura generală a ADN-ului, este un dublu helix cu orientare
spre dreapta, cu catene cu polaritate opusă
b) Tipul A – este de asemenea un dublu helix cu orientare spre dreapta, cercetările
recente au arătat că tranziţia de la tipul B la tipul A se face in vivo sub acţiunea unor
proteine, iar in vitro sub acţiunea unor solvenţi organici.
- in vivo, în porţiunile dublu catenare ale ARN-ului sau în hibrizii ADN-ARN
Proprietăţile ADN-ului
Tipuri de ARN