Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Daca in acceptiunea somaticianului sau omnipracticianului, diagnosticul psihiatric este devalorizat intrucat constituie concluzia negativa a examinarii ~i infirmarea supozitiilor de organieitate, diagnosticul psihologic este ignorat pentru ca, din punetul de vedere al clinicianului, este subtil ~i sofisticat. Lipsit de 0 formatie psihologiea sau posedand doar clemente de psiho1ogie printr-o inform are incompleta sau incidentala, clinicianul nu are posibilitatea de a formula un diagnostic al persona1itatii pacientului. In plus, convins de faptul ca seopul imediat al diagnosticului este instituirea tratamentului, ~tie di un "diagnostic psihologic" nu impune un corectiv terapeutic, farmacologic. In virtute a acestor considerente, scala axiologica a diagnosticului clinic nu se rididi de la somatic spre psihic, ci coboara de la organic la func!ional, de 1a aparent 1a mai putin evident, de la chirurgie spre psihologie.
~i informational actual pregate~te viitorul clinician pentru abordarea procesului morbid ~i nu apersoanei care-l dezvolta ~i-l prezinta. Acest fapt este eu a1<'1m.tai surprinzator ell cat practica medicala a relevat dintotdeauna rolul esential al starii psihice in evoluVa proceselor patologice. Aceasia veche observatie, care l~i gase~te sorgintea in medicina hipoeratiea, a fost reconfirmata eu fiecare situatie clinica, devenind astazi axiomatica. La randul sau, invatamantul clinic, structurat esentialmente nosografic, favorizeaza orientarea catre boala pe care printr-un demers discursiv ~i analitic 0 apoteozeaza ~i nu catre bolnav pe care (in virtute a explorarilor paracIinice ~i a dialogului eu aparatele) il ignora. Acest fapt apare evident nu numai in conduita, ei ~iin "comuniearea" clinieienilor, iar formulari ea; "va trimit 0 eardiopatie ischemiea", "0 insufieientii aorticii", "un diabet", "0 ciroza", "0 fraetura de col femural" ori 0 "nevroza cenestopata" etc., au devenit anodine chiar in marile unitiiti terapeutiee.
(privind debutul, durata ~ievolutia) ~i functionarea sociala (care cuprinde disponibilitatile de relationare, de adaptare sociala ~i capacitatea profesionaHi). Necesitatea unui diagnostic "multidimensional" a fost semnalata de E. Kretschmer (1957), iar primele modele diagnostice pluriaxiale au aparut cu aproximativ doua decenii in urrna, moment care initiaza ~i anunta dec1inul antinosografiei ~i sindromologiei 'in general ~i a1 antipsihiatriei in special. Astfe1, E. G. Gardner (1965) recomanda ca inaldituirea diagnosticului sa se tin a seama de trei axe referitoare la: a) tipul bolii, b) nivelul ~i evolutia incapaciHitii ~i c) structura personaliHitii pacientului. In acela~i timp, H. Gastager (1965), referindu-se la diagnosticul psihiatric preconizeaza ca acesta sa se compuna dintr-un "diagnostic simptomatologic" (semiologic), un "diagnostic al personalWitii" ~i UTI "diagnostic al pozitiei ~i evolutiei sociale". Pentru cuprinderea comprehensiva a tulburarilor psihice intalnite la varsta copilariei, M. Rutter ~i colaboratorii (1969) propun un sistem nosografic ~i diagnostic triaxial care cupriude: a) sindromul clinic, b) nivelul intelectual ~i c) factori etiologici (biologici ~i psihosociali). Un model diagnostic multiaxial, considerat "sistematic ~i comprehensiv", a fost elaborat de J. S. Strauss (1973), avand in componenta sa axe privind: a) simptomatologia, b) durata ~i evolutia tulbudirilor, c) factorii biologici asociati, d) capaciHitile relationale ~i e) performantcle profesionale. In linii mari, criteriile previlzute de J. S. Strauss au stat la baza evaluarii multiaxiale a diagnosticului propus de D.S.M. IIIcare se bazeaza pe: - axe tipoIogicc referitoare Ia : a) sindromul clinic (axa care in afara simptomatologici cuprinde aspecte privind severitatea, periodicitatea ~i cronicitatea manifestarilor), b) tulburari de personalitate ~i c) tulburari somatice (nonpsihiatrice);
- axe dimensionale referitoare la : d) factori psihosociali cu caracter stressant ~ie) aplicate in "sisteme de diagnostic standard", in timp ce axele dimensionalc, reprezcnmnd variatii continue ~i ordonate, implica 0 mai buna utilizare a inforinatiei disponibile, oferind posibilitatea emiterii unor aseftiuni prognostice ~i integrativ-adaptative ale pacientului. Phntre scopurile imediate ale diagnosticului multiaxial se inscrie contributia la elucidarea problemelor etiologice (prin abordarea integrativa, holistica, in care aspectele biopsihologice sunt corelate cu cele ecologice) ~i ameliorarea functionarii serviciilor clinice, ca ~i a activiUitii clinice concrete. Aceasta optimizare a activitatii c1inice cuprinde, la randul ei: - organizarea informatiei clinice (prin atentia corelata ~i sporita acordatii atat fenomenologiei c1inice, cat ~i nivelului functionarii socioprofesionale), - facilitarea unei comunicari clare ~i precise intre speciali~ti (printr-o mai buna delimitare conceptual a a diferitelor fenomene c1inice ~iprintr-o formulare mai sigura ~i mai unitara a diagnosticului) ~i - elaborarea programelor terapeutice ~i a evaluarilor prognostice. Ca expectatii secundare ale diagnosticarii multiaxia1e se mentioneaza contributia la promovarea sanatafii pubIice prin datele consemnate care prezinta 0 mai mare unitate~iun plus de reliabilitate, prin evaluarea mai concreta a incidentei ~iprevalentei diverselor conditii c1inice, fapt ce permite 0 planificare mai rationaHi a programelor de preventie ~i terapie. 149,Valoarea diagnosticului pluridimensional consta in mod esentialln gradul sau inalt de reHabilitate (estimat prin acordul c1inicienilor asupra diagnosticului aceluia~i pacient) ~i puternica validitate care permite fommHiri diagnostice mai specifice ~imai adecvate complexitatii conditiei clinice. Mentionam faptul di abordarea pluridimensionala a diagnosticului s-a dezvoltat in interiorul psihiatriei, care, de~i greu confruntata cu tendintele antinosografiei, constituie domeniul clinic cu ccle mai mari disponibiliUiti ~ideschideri spre 0 cuprindere a pacientului
sub dimensiunea sa biologica ~i in egalii masura psihologica ~i sociologica. Prin aceasta tendinta comprehensiva ~i larg aplicativa asupra procesului diagnostic, psihiatria aduce o contributie valoroasain general ~i considedirii pacientului in ansamblul dinamic al laturilor sale, ca om total intr-un anumit context social. .