7.

EPIDEMIOLOGIE PSIHIATRICA

Definitie: studiul cantitativ al distributiei si cauzelor tulburarilor psihice in populatia umana.

Furnizeaza date referitoare la raportul concret sanatate/boala mintala, morbiditatea prin boli psihice,
factori etiopatogenici ai bolilor psihice, factori de risc etc.

Caracteristici ale studiilor epidemiologice:

1. Se bazeaza pe grupuri populationale si nu pe indivizi;
2. Precizeaza intregul spectru calitativ si cantitativ al manifestarilor unei boli;
3. Stabilesc caracteristicile evolutive si riscul lor morbid;
4. Construiesc conceptual diagnosticul si clasificarea tulburarilor psihice;
5. Ajuta la adoptarea unei politici organizatorice sanatoase coerente, eficiente si in concordanta cu
nevoile de asistenta ale populatiei;
6. Ajuta la elaborarea de masuri cu caracter profilactic primar, adresate patologiei psihiatrice.

Epidemiologia psihiatrica vizeaza cel putin 7 domenii principale:

1. studii privind tendintele istorice ale variatiilor frecventei bolilor in populatie;
2. stabilirea naturii si relatiilor dintre starile morbide dintr-o comunitate si problemele de sanatate
generale;
3. analiza serviciilor de sanatate (cost/eficienta);
4. cercetarea riscurilor individuale de imbolnavire;
5. descrierea tablourilor clinice si completarea cunostintelor privind evolutia bolii;
6. identificarea sindroamelor in populatia generala;
7. determinarea cauzelor imbolnavirii si a factorilor genetici intr-o colectivitate.

Aspecte practice ale activitatii de specialitate sunt influentate de rezultatele studiilor epidemiologice:
 spatiul acordat diferitelor afectiuni in tratatele de specialitate;
 stabilirea tematicii manifestarilor stiintifice;
 aprovizionarea cu medicamente psihotrope la nivel national;
 elaborarea programelor de cercetare stiintifica psihiatrica.

Necesiatatea studiilor epidemiologice se impune si datorita faptului ca datele epidemiologice dintr-o

tara nu sunt aplicabile in alte tari, datorita fie variatiei transculturale ale tulburarilor psihice, fie
situatiilor economico-sociale, fie criteriologiei diferite (exista insa un limbaj nosologic impus prin
clasificarea nationala tip ICD). Diferentele rezultatelor studiilor epidemiologice se pot datora si
metodologiei diferite de studiu.

Epidemiologia psihiatrica foloseste 3 metode principale de investigatie:

1. Metoda activa: investigarea directa a unor esantioane cu/fara metoda screeningului;
2. Metoda pasiva: prelucrarea datelor aflate in evidentele primare ale retelei de asistenta
psihiatrica. Dezavantajul acestei metode este ca inregistreaza doar cazurile care sunt in
evidentele retelei de psihiatrie, nu si pe cele care ar putea fi sau ar trebui tratate;
3. Metoda combinata: furnizeaza datele cele mai propiate de adevar si retuseaza erorile aplicarii
izolate a celor doua metode anterioare.

1
Diferitele aplicatii ale epidemiologiei depind de 3 nivele de investigare:
1. Nivelul descriptiv = studii care produc estimari de baza ale ratelor bolii in populatia generala.
Acestea ajuta la:
o diagnosticul comunitar: studiile epidemiologice incep prin estimarea ratelor bolii intr-o
populatie data; asigura un fundament pentru intelegerea consecintelor bolii in populatia
generala, amestecul de boli prezent si nivelul cazurilor netratate intr-o comunitate;
o completarea tabloului clinic: ofera raspunsuri mai precise la intrebari precum cele legate de
diagnosticul comunitar si prevalenta bolii. Pot fi obtinute numai cu o evaluare standardizata
care poate stabili diagnoaticul unui numar mare de subiecti. Tabloul clinic complet al bolii
poate fi studiat prin caracterizarea cazurilor subclinice sau usoare, prin studierea rudelor
pentru a stabili incidenta familiala a afectiunii si prin urmarirea evolutiei ulterioare a bolii
pentru a-i determina cursul si prognosticul;
o identificarea sindroamelor: anumite afectiuni, care nu au fost detectate in populatia clinica,
pot aparea intr-un lot populational reprezentativ pentru populatia generala.
2. Nivelul analitic = studii care exploreaza variatiile in prevalenta bolilor, pentru a identifica
factorii de risc care pot contribui la dezvoltarea tulburarilor. Acestea ajuta la:
o evaluarea riscului individual legat de unele caracteristici cum ar fi nivelul socio-economic,
densitatea populationala, conditiile de locuit, factori genetici, nutritionali, agenti toxici si
infectiosi;
o identificarea factorilor de risc pe baza datelor istorice;
3. Nivelul experimental = studii care testeaza asocierea prezumptiva intre factorii de risc si o
afectiune si al caror obiectiv este sa reduca incidenta bolii, prin controlul factorilor de risc.
Acestea ajuta in:
o identificarea cauzelor: odata cu demonstrarea factorilor de risc, epidemiologii pot reduce
cauzele ce contribuie la aparitia afectiunii prin interventia in lantul cauzal;
o activitatea serviciilor de sanatate: metodele epidemiologice sunt de obicei luate ca ghid in
preventia primara, dar pot fi folosite si in preventia secundara, diagnosticul precoce si
tratamentul eficient rapid la persoanele care au dezvoltat simptomele bolii.

Diferentele de morbiditate inregistrate depind si de structura populatiilor studiate: urban/rural, grupuri

etno-culturale, zone geografice, nivel socio-economic.

In afara studiilor transversale, cele longitudinale analizeaza tendintele evolutive ale morbiditatii intr-o
populatie.

Studiile epidemiologice desfasurate atat in tara, cat si in strainatate au relevat ca:

 frecventa patologiilor evidentiate este cu atat mai apropiata cu cat metodologia adoptata este
mai asemanatoare;
 patologia psihiatrica este mai frecventa in mediul urban decat in cel rural (datorita proceselor de
dezvoltare, industrializare, urbanizare), in special in cazul patologiei reactive (nevroze);
 frecventa patologiei reactive (marginale) e mai frecventa la femei;
 pe masura inaintarii in varsta, frecventa tulburarilor psihice creste (mai ales cele de etiologie
organica);
 frecventa bolilor psihice majore (psihoze afective, schizofrenii, deliruri cronice, demente si
retarduri mintale) este relativ constanta de la o tara la alta;
 cu cat asistenta psihiatrica e mai bine dezvoltata si mai uniform repartizata teritorial, in
patologia psihiatrica marginala evidentiaza mai multe cazuri;

2
  accelerarea ritmului de viata determina „stres endemic”, care actioneaza asupra indivizilor si se
manifesta in mare masura independent de eventualele trasaturi premorbide ale subiectului;
 dezorganizarea sau disfunctia familiala in copilarie reprezinta un factor de risc pentru tulburarea
psihica.

Studiile epidemiologice:
 aduc date despre: structura psihopatologica si factorii de risc al bolii psihice;
 nu sunt solutia problemelor de sanatate mintala;
 nu dau date despre mecanismele imbolnavirii psihice;
 nu pot preveni si nici nu pot rezolva terapeutic cazurile depistate;
 reprezinta punctul de plecare pentru cercetari:
o clinice pe grupuri de bolnavi depistati in populatia generala;
o profilactice, de prevenire activa a aparitiei cazurilor noi de boala.