Ordinul de plata.

Ordinul de plata reprezinta dispozitia data de o persoana, numita ordonator, unei banci, de a plati o suma determinata in favoarea unei alte persoane, numita beneficiar, in vederea stingerii unei obligatii banesti a ordonatorului fata de beneficiar. Partile implicate in derularea unui ordin de plata sunt: ordonatorul, cel care initiaza operatiunea, beneficiarul, cel in favoarea caruia se face plata si bancile care au rolul de prestatoare de servicii. Caracteristica ordinului de plata este aceea ca el poate fi anulat sau modificat de catre ordonator. Pe de alta parte, ordinul poate fi simplu sau documentar, acesta din urma fiind folosit in tranzactiile internationale. Mecanismul decontarii prin ordin de plata este initiat de contractul comercial continand obligatia de plata in sarcina importatorului care determina emiterea ordinului de plata. Astfel, importatorul este obligat sa constituie un depozit (provizion) pentru acoperirea cu fonduri a ordinului de plata si sa dea instructiuni privind efectuarea platii prin ordin de plata urmand notificarea beneficiarului platii (exportatorul), expeditia marfii, prezentarea documentelor (incasarea platii), acoperirea platii, si, in final, notificarea si prezentarea documentelor. In relatiile comerciale internationale utilizarea ordinului de plata este rar intalnita ca urmare a riscului de revocare pe care il prezinta. Aceasta modalitate se intalneste mai frecvent in operatiunile necomerciale (cheltuieli de transport, comisioane, contrastalii, taxe vamale, etc.), iar in cazul operatiunilor comerciale se utilizeaza mai ales pentru plata avansurilor si a ratelor. In vederea maririi garantiei de plata, exportatorul poate pretinde o scrisoare de garantie bancara, dar costul acesteia influenteaza marimea pretului incasat de exportator sau a celui de desfacere catre consumatorul final. In situatia in care debitorul principal (ordonatorul) nu si-a indeplinit obligatiile garantate prin scrisoarea de garantie bancara, beneficiarul se adreseaza bancii garante (dupa urmarirea initiala a debitorului principal, daca garantia inscrisa in textul scrisorii este simpla, sau direct, daca garantia este solidara), adica executa garantia bancara. De asemenea, exportatorul poate trimite documentele insotite de o cambie la vedere, echivalenta cu valoarea datoriei cumparatorului care, odata acceptata, intareste obligatia de plata a importatorului. O alta strategie pentru exportator consta in expedierea marfurilor la adresa unei banci agreate de banca exportatorului (dupa obtinerea acordului acesteia) sau a unui depozit de marfuri din statia de destinatie, cu indicatia ca marfurile sa fie eliberate numai contra dovezii de efectuare a platii, procedura numita vinculatie. In sfarsit, exportatorul poate pretinde importatorului plata unui avans, din care sa poata acoperi eventualele cheltuieli de rambursare sau depozitare a marfii.

Foile de varsamant
Foile de varsamant sunt foi fiscale de depunere a platilor, prin care agentii economici sau persoanele fizice vor putea efectua mai multe plati in acelasi timp. Introducerea foilor de varsamant va sistematiza si va usura munca depusa. Totodata, persoanele care au de facut mai multe plati nu vor mai fi nevoite sa primeasca un mare numar de chitante, deoarece foaia de varsamant va cuprinde toate platile pe care acesta trebuie sa le efectueze. Acestea vor lua treptat locul actualelor chitante. Prin acest nou sistem vor putea fi efectuate mai multe plati in numerar, evitandu-se in acest mod eliberarea de chitante pentru fiecare tip de plata. Foile de varsamant se pot procura de la trezoreriile unitatilor fiscale, contra cost. Pentru acest lucru este nevoie de o adresa scrisa din partea solicitantului. Acest document care serveste pentru depunerea de numerar in contul deschis la o banca, prin casieria acesteia.