Ecuatii AM

Capitolul 1
Ecuat ii diferent iale de ordinul

ntai rezolvabile prin metode
elementare
Denit ia 1.0.1 O ecuat ie diferent iala de ordinul ntai este o relat ie de dependent a
funct ionala de forma
g(t, x, x) = 0 (1.1)
ntre funct ia identica t t denita pe intervalul I necunoscut, o funct ie
necunoscuta x si derivata ei x denite pe acelasi interval.
In ecuat ia (1.1) funct ia g se considera cunoscuta, iar rezolvarea ecuat iei

nseamna determinarea funct iilor necunoscute x care verica ecuat ia.
Denit ia 1.0.2 O funct ie reala x de clasa C
1
denita pe un interval deschis
I IR
1
se numeste solut ie a ecuat iei (1.1) daca pentru orice t I tripletul
(t, x(t), x(t)), apart ine domeniului de denit ie al lui g si
g(t, x(t), x(t)) = 0. (1.2)
Gracul unei solut ii: = (t, x(t))[t I se numeste curba integrala.
La nceput vom prezenta cateva cazuri particulare de asemenea ecuat ii,
care se rezolva cu metode elementare si probleme concrete din diferite domenii
care au condus la asemenea ecuat ii.
1
2 CAPITOLUL 1
1.1 Problema primitivei. Ecuat ii
diferent iale de forma x = f(t)
Problema 1.1.1 O conducta termica are diametrul 10 (cm) si este izo-
lata cu un strat cilindric de 10 (cm) grosime. Temperatura conductei este
160 (
C), iar temperatura mediului exterior este 30 (
C).
i) Care este legea de variat ie a temperaturii n stratul izolant n cazul
stat ionar?
ii) Ce cantitate de caldura cedeaza ecare metru de conducta n 24 ore?
Se da coecientul de conductivitate termica k = 0, 07 (W/K m).
Rezolvare:
Fie t distant a unui punct din stratul izolant si axa conductei termice,
t (5, 15) 10
2
m si x(t) temperatura n acest punct. Temperatura este
funct ia necunoscuta si depinde de t, iar funct ia x = x(t) descrie variat ia
temperaturiii n stratul izolant.
i) Pentru determinarea funct iei x(t) folosim legea lui Fourier: cantitatea
de caldura Q cedata n unitatea de timp n regim stat ionar pe suprafat a
laterala a cilindrului de raza t este proport ionala cu produsul dintre aria
laterala a cilindrului si variat ia temperaturii dx:
k S(t)
dx
dt
= Q. (1.3)
unde k este conductivitatea termica a materialului izolant.
Aria laterala a cilindrului de raza t si lungime l, este S(t) = 2 t l. Rezulta:
dx
dt
=
Q
2 k l

1
t
. (1.4)
Prin urmare avem de determinat o funct ie x(t) care veica (1.4).
Din teoria primitivelor rezulta ca orice funct ie x(t) care verica (1.4) este
data de formula
x(t) =
Q
2 k l
ln t + C (1.5)
n care t (5, 15) si C este o constanta oarecare. Determinarea legii de
variat ie cerute revine la select ionarea acelei funct ii x(t) din familia (1.5) care
Problema primitivei. Ecuat ii diferent iale de forma x = f(t) 3
verica condit iile: pentru t
1
= 5 (cm) avem x(t
1
) = 160 (
C), si pentru
t
2
= 15 (cm), x(t
2
) = 30 (
C).
Impunand aceste condit ii, rezulta
C = 303 + 130
ln 15 10
2
ln 3
= 78, 51(
K) si
Q
2 k l
=
130
ln3
,
de unde
x(t) = 78, 51 118, 33 lnt.
ii) Folosind valorile numerice rezulta Q iar pentru cantitatea de caldura
cedata de ecare metru liniar (l= 1 m) n 24 ore, q =
Q
l
24 3600(s).
Trecem acum la cazul general de rezolvare a unei ecuat ii diferent iale de
forma x = f(t) n care f este o funct ie reala continua denita pe un interval
I IR
1
, considerata cunoscuta.
Din teoria primitivelor se stie ca, daca f este o funct ie reala continua
denita pe un interval I IR
1
, atunci exista o familie de funct ii reale de
clasa C
1
denite pe I a caror derivata este funct ia f. Aceste funct ii difera
ntre ele printr-o constanta si se obt in cu formula:
x(t) =
_
t
t
f()d + C (1.6)
n care C este o constanta reala iar
_
t
t
f()d este o primitiva a funct iei f.

Pentru t
0
I si x
0
IR
1
exista o singura solut ie x = x(t) a ecuat iei (1.6)
care verica condit ia x(t
0
) = x
0
si aceasta este data de formula
x(t) = x
0
+
_
t
t
0
f(s)ds. (1.7)
Problema determinarii acelei solut ii a ecuat iei x = f(t) care verica condit ia
x(t
0
) = x
0
se numeste problema cu date init iale sau problema Cauchy.

Intr-o
asemenea problema t
0
si x
0
se considera cunoscute si se numesc date init iale.
Problema n sine se noteaza tradit ional astfel:
x = f(t) (1.8)
x(t
0
) = x
0
si solut ia ei cu x(t; t
0
, x
0
).
4 CAPITOLUL 1
Concluzii
1. Exista probleme de zica care conduc la ecuat ii diferent iale de forma
x = f(t) (numita problema primitivei) n care f este o funct ie reala
continua denita pe un interval deschis (a, b) IR
1
.
2. Oricare ar solut ia x = x(t) a ecuat iei diferent iale x = f(t) exista o
constanta reala C astfel ncat
x(t) =
_
t
t
f()d + C, ()t (a, b).

3. Oricare ar t
0
(a, b) si x
0
IR
1
exista o singura funct ie x = x(t)
denita pe (a, b) care este solut ia problemei cu date init iale
x = f(t)
x(t
0
) = x
0
Exercit ii
1. Sa se determine solut iile urmatoarelor ecuat ii diferent iale (cu calcula-
torul):
a) x = 1 +t + t
2
; t IR
1
R : x(t) =
t
3
3
+
t
2
2
+ t + C
b) x =
1
t
; t > 0 R: x(t) = lnt + C
c) x = 1 + sin t + cos 2t; t IR
1
R: x(t) = t cos t +
1
2
sin 2t + C
d) x =
1
1 +t
2
; t IR
1
R: x(t) = arctant + C
e) x =
1
t
2
1
; t (1, 1) R: x(t) =
1
2
ln
1 t
1 +t
+ C
f) x =
1
t
2
4
; t IR
1
[2, 2] R: x(t) = ln(t +
t
2
4) + C
Problema primitivei. Ecuat ii diferent iale de forma x = f(t) 5
g) x = e
2t
+ sin t; t IR
1
R: x(t) =
1
2
e
2t
cos t + C
h) x = e
t
2
; t IR
1
R: se determina numeric o primitiva
a lui e
t
2
, de exemplu
_
t
0
e
s
2
ds
2. Sa se rezolve urmatoarele probleme Cauchy si sa se reprezinte grac
solut iile (cu calculatorul):
a) x = 1 +t + t
2
, t IR
1
, x(0) = 1
R: x(t) =
t
3
3
+
t
2
2
+ t + 1
b) x =
1
t
, t > 0, x(1) = 0
R: x(t) = lnt
c) x=1+sint+cos 2t, t IR
1
, x() = 7
R: x(t)=cos t+
1
2
sin 2t+t+6+
d) x =
1
1 +t
2
, t IR
1
, x(1) = 2
R: x(t) = arctant +
1
4
2
e) x =
2
(t
2
1)
2
, t < 1, x(2) = 0
R: x(t)=ln
_
t1
t+1
+
t
t
2
1
+
2
3
ln
3
f) x =
1
t
2
+ t
, t > 0, x(1) = 1
R: x(t)=ln
_
1
2
+t+
t
2
+t
_
+ln2+1
6 CAPITOLUL 1
1.2 Ecuat ii diferent iale autonome x = g(x)
Problema 1.2.1 O racheta meteorologica este lansata vertical n sus cu
viteza init iala de 100 (m/s). Rezistent a aerului franeaza miscarea ei si-i
comunica accelerat ia k v
2
(t), v(t) ind viteza rachetei la momentul t iar
k o constanta pozitiva.
i) Sa se ae timpul n care racheta atinge nalt imea maxima.
ii) Sa se ae nalt imea maxima la care se ridica racheta.
Rezolvare:
i) Accelerat ia totala a rachetei, n lansarea pe verticala n sus este a =
(g + k v
2
) unde g 10 (m/s
2
) este accelerat ia gravitat ionala, iar k o
constanta pozitiva considerata cunoscuta.
Legea de miscare a rachetei se scrie astfel:
dv
dt
= (g + k v
2
) (1.9)
Funct ia v care intervinen (1.9) reprezinta viteza rachetei si este necunoscuta.
Ea trebuie gasita pentru ca apoi egaland-o cu zero (aceasta nseamna ca
racheta a atins nalt imea maxima) sa gasim timpul n care racheta atinge
nalt imea maxima.
Din (1.9) si din inegalitatea g + k v
2
> 0 rezulta egalitatea
1
g + k v
2

dv
dt
= 1.
Trecand la primitive se obt ine egalitatea
_
t
t
1
g + k v
2
()

dv
d
d =
_
t
t
d
din care printr-o schimbare de variabila rezulta
k
g
arctan
_
v()
k
g
_
t
t
= k[
t
t
sau
v(t) =
k
g
tan
__
g
k
(k t + C)
_
.
Ecuat ii diferent iale autonome x = g(x) 7
Constanta C se determina din condit ia init iala v(0) = 100 (m/s) si se obt ine
C =
k
g
arctan
_
k
g
100
_
iar timpul t
1
dupa care racheta ajunge la nalt imea maxima se determina din
condit ia v(t
1
) = 0 si se obt ine
t
1
=
arctan
_
100
_
k
g
_
g k
(s)
ii) Pentru a gasi nalt imea maxima la care se ridica racheta se noteaza cu
x(t) nalt imea la care se aa racheta la momentul t. Funct ia x(t) este ne-
cunoscuta si pentru determinarea ei se t ine seama ca viteza v(t) este derivata
funct iei x(t):
dx
dt
=
_
g
k
tan
_
_
g
k
_
k t +
k
g
arctan
_
k
g
100
___
si ca x(0) = 0 (racheta pleaca de pe sol). Determinarea funct iei x(t) care
verica aceste condit ii este o problema Cauchy de forma x = f(t), x(t
0
) = x
0
si rezolvarea ei a fost facuta n 1.1. Se determina solut ia x(t; 0, x
0
) a proble-
mei Cauchy si se calculeaza apoi x(t
1
; 0, x
0
). Aceasta este nalt imea maxima
la care se ridica racheta meteorologica.
Rat ionamentul prezentat la rezolvarea punctului i) al problemei 1.2.1
poate generalizat pentru determinarea solut iilor unei ecuat ii diferent iale
de forma:
x = g(x) (1.10)
n care g este o funct ie reala continua denita pe un interval J IR
1
, care
nu se anuleaza (g(x) ,= 0 ()x J) si este cunoscuta.
Intr-adevar, daca o funct ie reala x : I J este o solut ie a ecuat iei (1.10)

atunci pentru orice t I avem
dx
dt
= g(x(t))
sau
1
g(x(t))

dx
dt
= 1.
8 CAPITOLUL 1
Trecand la primitive rezulta egalitatea
_
t
t
1
g(x())

dx
d
d =
_
t
t
d
din care printr-o schimbare de variabila se obt ine
_
x
x
1
g(u)
du = t + C. (1.11)
Rezulta n acest fel ca o solut ie x = x(t) a ecuat iei diferent iale (1.10) este
solut ie pentru ecuat ia implicita
G(t, x; C) = 0 (1.12)
n care
G(t, x; C) = t + C
_
x
x
1
g(u)
du. (1.13)
Este usor de aratat folosind teorema funct iilor implicite ca, daca x(t; C)
este o solut ie a ecuat iei (1.12), atunci este si solut ie a ecuat iei diferent iale
(1.10).
Observat ia 1.2.1 Daca funct ia g se anuleaza n x
J, atunci funct ia
constanta x(t) = x
este solut ie a ecuat iei diferent iale (1.10).

Observat ia 1.2.2 Pentru t
0
IR
1
si x
0
J, problema determinarii acelei
solut ii a ecuat iei (1.10) care verica condit ia suplimentara x(t
0
) = x
0
se
numeste problema Cauchy sau problema cu date init iale:
x = g(x)
x(t
0
) = x
0
(1.14)
iar solut ia acesteia, x = x(t; t
0
, x
0
), este data de ecuat ia implicita:
_
x
x
0
1
g(u)
du = t t
0
. (1.15)
Intr-o problema Cauchy t

0
si x
0
sunt considerate cunoscute si se numesc date
init iale.
Ecuat ii diferent iale autonome x = g(x) 9
Concluzii
x = g(x) n care g este o funct ie reala continua denita pe un interval
deschis (c, d) IR
1
si nu se anuleaza.
2. Oricare ar solut ia x(t) a ecuat iei diferent iale x = g(x) si oricare ar
x
(c, d) exista o constanta scalara C astfel ncat x(t) este solut ia

ecuat iei implicite
_
x
x
1
g(u)
dut C = 0 si reciproc, o solut ie a acestei
ecuat ii implicite este solut ie pentru ecuat ia diferent iala.
3. Oricare ar t
0
IR
1
si x
0
(c, d) exista o funct ie unica x = x(t)
denita pe un interval deschis I
0
(care cont ine pe t
0
) si cu valori n
(c, d) care este solut ia problemei cu date init iale x = g(x), x(t
0
) = x
0
.
4. Daca funct ia g se anuleaza ntr-un punct x
(c, d) atunci funct ia

constanta x(t) x
este solut ie a ecuat iei diferent iale.

Exercit ii
torul):
a) x = 1 +x
2
, x IR
1
R: x(t) = tan(t + C), t + C ,= (2k + 1)

2
b) x = e
x
, x IR
1
R: x(t) = ln(t + C), t + C > 0
c) x = k x, x > 0 R: x(t) = C e
k t
, C > 0, t IR
1
d) x = k x, x < 0 R: x(t) = C e
k t
, C < 0, t IR
1
e) x = x
2
, x > 0 R: x(t) =
1
t + C
, t + C < 1
10 CAPITOLUL 1
solut iile cu calculatorul:
a) x = k x, x(0) = x
0
R: x(t) = x
0
e
kt
b) x = x + x
2
, x(0) = x
0
R: x(t) =
x
0
x
0
e
t
(x
0
1)
c) x = 1 +x
2
, x(0) = x
0
R: x(t) = tan(t + arctan x
0
)
d) x = x
2
, x(0) = x
0
R: x(t) =
x
0
t x
0
1
Ecuat ii diferent iale cu variabile separate 11
1.3 Ecuat ii diferent iale cu variabile
separate
O ecuat ie diferent iala cu variabile separate are forma
x = f(t) g(x), (1.16)
unde f si g sunt funct ii reale continue, f : (a, b) IR
1
, g : (c, d) IR
1
si se considera cunoscute. Daca funct ia g nu se anuleaza pe intervalul (c, d)
(g(x) ,= 0, ()x (c, d)) atunci solut iile ecuat iei (1.16) se determina facandu-
se un rat ionament asemanator cu cel din paragraful precedent.
Daca x : I (a, b) (c, d) este o solut ie a ecuat iei (1.16) atunci pentru
orice t I are loc
dx
dt
= f(t) g(x(t))
sau
1
g(x(t))

dx
dt
= f(t)
Trecand la primitive rezulta
_
t
t
1
g(x())

dx
d
d =
_
t
t
f()
care printr-o schimbare de variabila conduce la egalitatea
_
x
x
1
g(u)
du =
_
t
t
f() + C. (1.17)
Am obt inut n acest fel ca o solut ie a ecuat iei (1.16) este solut ie pentru
ecuat ia implicita
G(x, t; C) = 0 (1.18)
n care funct ia G(x, t; C) este data de egalitatea:
G(x, t; C) =
_
t
t
f() + C
_
x
x
1
g(u)
du. (1.19)
Folosind teorema funct iilor implicite se arata usor ca daca x(t, C) este o
solut ie a ecuat iei (1.18) atunci este solut ie si a ecuat iei diferent iale (1.16).
12 CAPITOLUL 1
Exemplul 1.3.1 Sa se determine solut iile ecuat iei diferent iale:
x =
1
1 +t
2
(1 +x
2
), t IR
1
, x IR
1
In acest caz f : IR
1
IR
1
, f(t) =
1
1+t
2
si g : IR
1
IR
1
, g(x) = 1 +x
2
, iar
G(t, x; C) = arctant + C arctanx
Ecuat ia implicita este:
arctan t + C arctan x = 0
de unde
x(t) = tan(arctan t + C)
Observat ia 1.3.1 Daca funct ia g din ecuat ia (1.16) se anuleaza ntr-un
punct x
(c, d) atunci funct ia constanta x(t) = x
este solut ia ecuat iei

diferent iale (1.16).
Observat ia 1.3.2 Pentru t
0
(a, b) si x
0
(c, d) problema determinarii
acelei solut ii a ecuat iei (1.16) care verica condit ia suplimentara x(t
0
) = x
0
se numeste problema Cauchy sau problema cu date init iale si se noteaza cu
x = f(t) g(x), x(t
0
) = x
0
. (1.20)
Solut ia acestei probleme se noteaza de obicei cu x = x(t; t
0
, x
0
) si este data
de ecuat ia implicita
_
x
x
0
du
g(u)

_
t
t
0
f()d = 0. (1.21)
Intr-o problema Cauchy, t

0
si x
0
sunt considerate cunoscute si se numesc
condit ii init iale.
Observat ia 1.3.3 O clasa particulara importanta de ecuat ii diferent iale cu
variabile separate sunt ecuat iile diferent iale de ordinul ntai liniare si omo-
gene. Aceste ecuat ii sunt de forma
x = A(t) x, t (a, b), x IR
1
(1.22)
n care A(t) este o funct ie reala continua pe (a, b). Conform celor aratate,
solut iile ecuat iei (1.22) sunt date de formula
x(t) = C e
_
t
t
A()d
(1.23)
n care C este o constanta reala oarecare.
Solut ia problemei Cauchy
x = A(t) x, x(t
0
) = x
0
t
0
(a, b), x
0
IR
1
(1.24)
este data de formula:
x(t; t
0
, x
0
) = x
0
e
_
t
t
0
A()d
. (1.25)
Problema 1.3.1 O paine scoasa din cuptor are temperatura 100
C si capata
temperatura de 60
C n decurs de 20 minute. Temperatura aerului ind de

20
C, peste cat timp, ncepand din momentul racirii, painea va capata tem-
peratura de 25
C?
Rezolvare:
Notam cu x(t) temperatura painii la momentul t si folosim legea lui New-
ton dupa care, viteza de racire a unui corp cu temperatura x(t), situat ntr-un
mediu cu temperatura x
0
, este proport ionala cu diferent a x(t) x
0
:
x(t) = k [x(t) x
0
].
Funct ia y(t) = x(t) x
0
verica ecuat ia
y(t) = k y(t)
care este o ecuat ie liniara si omogena. Rezulta
y(t) = C e
k t
si astfel
x(t) = x
0
+ C e
k t
.
In aceasta egalitate x
0
= 20
C. Pentru determinarea constantelor C si k

t inem seama de condit iile x(0) = 100
C si x(20) = 60
C. Rezulta x(t) =
20
C + 80
C
_
1
2
_ t
20
. Daca t
este timpul dupa care temperatura devine

25
C rezulta 25
C = 20
C + 80
C
_
1
2
_t
20
, de unde t
= 80 minute.
14 CAPITOLUL 1
Concluzii
x = f(t) g(x), numite ecuat ii cu variabile separate, n care f si g sunt
funct ii reale continue, funct ia f este denita pe un interval (a, b) IR
1
,
iar funct ia g este denita pe un interval (c, d) IR
1
si nu se anuleaza
n nici un punct (g(x) ,= 0, ()x (c, d)).
2. Oricare ar solut ia x(t) a ecuat iei diferent iale cu variabile separate si
oricare ar t
(a, b) si x
(c, d), exista o constanta C astfel ncat

x(t) este solut ia ecuat iei implicite
_
x
x
du
g(u)

_
t
t
f()d C = 0
si reciproc, oricare ar t
(a, b), x
(c, d) si C IR
1
, o solut ie
x = x(t) a ecuat iei implicite este solut ie pentru ecuat ia diferent iala.
3. Oricare ar t
0
(a, b) si x
0
(c, d) exista o funct ie unica x = x(t)
denita pe un interval deschis I
0
(care cont ine punctul t
0
) si cu valori
n intervalul (c, d), x : I
0
(a, b) (c, d) care este solut ia problemei
cu date init iale x = f(t) g(x), x(t
0
) = x
0
.
4. Daca funct ia g se anuleaza ntr-un punct x
(c, d) atunci funct ia

constanta x(t) = x
este solut ie a ecuat iei diferent iale.

Exercit ii
torul):
a) x =
t
1 +t
2
1 +x
2
x
, x < 0, t IR
1
R:
x
2
+1+
t
2
+1 = C
b) x =
t
1 +t
(1 x), t > 1, x > 1 R:
1 +t
1 x
= C e
t
c) x =
_
1 +
1
t
_
x
2
+ 1
x
2
+ 2
, t > 0, x IR
1
R: x+arctanx=ln t+t+C
2. Sa se rezolve urmatoarele probleme Cauchy si sa se reprezinte solut iile (cu
calculatorul):
a) x =
t x, t > 0, x > 0, t
0
=1, x
0
=0
R: x(t) = 0
b) x=2t
4x
2
x
, t IR
1
, x(0, 2), t
0
=0, x
0
=1
R:
4x
2
t
2
3=0
c) x=
1
1t
1x
2
x
, t < 1, x(0, 1), t
0
=0 x
0
=
1
2
R: x(t)=
_
3
4
t
2
+
3
2
t+
1
4
16 CAPITOLUL 1
1.4 Ecuat ii omogene n sens Euler
Ecuat iile omogene n sens Euler sunt ecuat ii de forma
x =
P(t, x)
Q(t, x)
(1.26)
n care funct iile P(t, x) si Q(t, x) sunt funct ii omogenen sens Euler de acelasi
grad, considerate cunoscute:
P(t, x) =
k
P(t, x) si Q(t, x) =
k
Q(t, x). (1.27)
Din (1.27) rezulta egalitatea:
P(t, x)
Q(t, x)
=
P
_
1,
x
t
_
Q
_
1,
x
t
_, ()t ,= 0 (1.28)
si prin urmare ecuat ia omogena (1.26) are forma canonic a
x = g
_
x
t
_
, ()t ,= 0 (1.29)
n care
g
_
x
t
_
=
P
_
1,
x
t
_
Q
_
1,
x
t
_.
Funct ia reala g este considerata continua si cunoscuta.
Pentru determinarea solut iilor ecuat iei (1.29) se introduc noile funct ii
necunoscute y =
x
t
care verica ecuat ia:
y =
1
t
[g(y) y]. (1.30)
Ecuat iile diferent iale (1.26) si (1.30) sunt echivalente n sensul urmator: daca
o funct ie x(t) este solut ie pentru ecuat ia (1.26) atunci funct ia y(t) =
x(t)
t
este solut ie pentru ecuat ia (1.30) si reciproc.
In acest fel, rezolvarea ecuat iei omogene n sens Euler se reduce la re-
zolvarea ecuat iei cu variabile separate (1.30).
Problema 1.4.1 Ce suprafat a de rotat ie trebuie sa reprezinte oglinda unui
proiector, pentru ca toate razele de lumina ce pleaca de la o sursa punctiforma
sa e reectate paralel cu o direct ie data?
Ecuat ii omogene n sens Euler 17
Rezolvare:
Consideram un plan meridian pe care l luam ca ind planul (tOx). Axa
Ot o alegem paralela cu direct ia dupa care lumina trebuie reectata, iar
originea axelor n sursa de lumina.
Figura 2 - Reexia razelor de lumina pe o oglinda parabolica
Dupa legile reexiei OPM = MPQ si RPO = R
PQ si deci v = 2u.
Cum tanv =
x
t
si tan u = x iar tan2u =
2 tanu
1 tan
2
u
rezulta
x
t
=
2 x
1 x
2
sau x =
t
t
2
+ x
2
x
.
Ecuat ia diferent iala este omogena n sens Euler (este de forma (1.29))
si se rezolva dupa modul prezentat obt inandu-se x
2
= 2C
_
t +
C
2
_
. Deci
curba meridiana este o parabola cu varful pe Ot iar oglinda un paraboloid
de rotat ie.
Concluzii
x = g
_
x
t
_
(numite ecuat ii omogene n sens Euler) n care g este o
funct ie reala continua denita pe un interval I IR
1
.
18 CAPITOLUL 1
2. O funct ie x = x(t) este solut ie a ecuat iei x = g
_
x
t
_
daca si nu-
mai daca funct ia y =
x
t
este solut ie a ecuat iei cu variabile separate
y =
1
t
[g(y) y].
3. Rezolvarea problemei Cauchy x = g
_
x
t
_
, x(t
0
) = x
0
se reduce la
rezolvarea problemei Cauchy y =
1
t
[g(y) y], y(t
0
) = y
0
=
x
0
t
0
.
Exercit ii
1. Sa se determine solut iile urmatoarelor ecuat ii diferent iale:
a) x =
x
t
+ e
x
t
R: ln(t) = e
x
t
+ C
b) x =
x
2
+ t
2
t x
R: x
2
= 2t
2
ln(t) + C t
2
c) x =
t + x
t x
R: arctan
x
2
ln
_
x
2
t
2
+1=ln t+C
d) x =
x
t 2
tx
R:
_
t
x
ln
x
t
= ln t + C
solut iile (cu calculator):
a) x =
4tx x
2
2t
2
, t
0
= 1, x
0
= 1 R: x(t) =
2t
2
t + 1
b) x =
2tx
3t
2
x
2
, t
0
= 0, x
0
= 0 R: x(t) = 0
c) x =
2t + x
4t x
, t
0
= 1, x
0
= 1 R: x(t) = t
d) x =
x + t
5x + t
, t
0
= 1, x
0
= 0 R: x(t)=
1
5
t+
1
5
4t
2
+5
Ecuat ii omogene generalizate 19
1.5 Ecuat ii omogene generalizate
Ecuat iile omogene generalizate sunt ecuat ii diferent iale de forma:
x = f
_
at + bx + c
a
1
t + b
1
x + c
1
_
(1.31)
n care funct ia reala f este considerata continua si cunoscuta, si unde c
2
1
+c
2
,=
0 (daca c
1
= c = 0, ecuat ia este omogenan sens Euler). Pentru determinarea
solut iilor acestei ecuat ii t inem seama de urmatoarele rezultate:
Propozit ia 1.5.1 Daca
a
a
1
,=
b
b
1
atunci n urma schimbarii de variabila
independenta t si de funct ie necunoscuta x denite de formulele:
= t t
0
si y = x x
0
(1.32)
ecuat ia diferent iala (1.31) se transforma n ecuat ia diferent iala omogena n
sens Euler:
dy
d
= f
_
a + by
a
1
+ b
1
y
_
(1.33)
unde (t
0
, x
0
) este solut ia sistemului de ecuat ii algebrice
_
at + bx + c = 0
a
1
t + b
1
x + c
1
= 0.
(1.34)
Demonstrat ie: Prin calcul.
In urma schimbarii de funct ie necunoscuta denita prin

z =
y
(1.35)
ecuat ia (1.33) se transforma n ecuat ia diferent ial a cu variabile separate
dz
d
=
1
_
f
_
a + bz
a
1
+ b
1
z
_
z
_
. (1.36)
Propozit ia 1.5.2 Daca
a
a
1
=
b
b
1
= m, atunci n urma schimbarii de funct ie
necunoscuta x denita de
y(t) = a
1
t + b
1
x(t) (1.37)
ecaut ia diferent iala (1.31) se transforma n ecuat ia diferent iala autonoma
y = a
1
+ b
1
f
_
my + c
y + c
1
_
. (1.38)
20 CAPITOLUL 1
Exercit ii
1. Sa se rezolve urmatoarele ecuat ii diferent iale:
a) x=
3t4x+7
4t5x+11
R: x(t)=5
1
C
_
4
5
(t+1)+
1
5
_
(t+9)
2
C
2
+5
_
b) x=
3t+3x1
t+x+1
R:
1
2
(x+t)ln(x+t1)=t+C
c) x=
2(x+2)
2
(t+x+2)
2
R: 2 arctan
x2
t
ln
x2
t
ln tC=0
Ecuat ii diferent iale liniare de ordinul ntai 21
1.6 Ecuat ii diferent iale liniare de ordinul ntai
O ecuat ie diferent iala de forma
x = A(t)x + B(t) (1.39)
se numeste ecuat ie diferent iala liniara de ordinul ntai.

In ecuat ia (1.39) A
si B sunt funct ii reale continue A, B : (a, b) IR
1
si se considera cunoscute.
Daca funct ia B este identic nula, atunci ecuat ia (1.39) se numeste ecuat ie
diferent iala de ordinul ntai liniara omogena si solut iile ei sunt date de for-
mula:
x(t) = C e
_
t
t
A()d
(1.40)
n care C este o constanta reala oarecare (a se vedea 1.3).
Pentru a determina solut iile ecuat iei (1.39) remarcam faptul ca diferent a
a doua solut ii ale acestei ecuat ii este o solut ie a ecuat iei liniare si omogene.
Acest fapt se verica usor prin calcul. Rezulta de aici c a daca x este o solut ie
oarecare a ecuat iei (1.39) si x este o solut ie xata a ecuat iei (1.39), atunci
diferent a x x este solut ie pentru ecuat ia liniara si omogena, si prin urmare
x(t) x(t) = C e
_
t
t
A()d
sau
x(t) = C e
_
t
t
A()d
+ x(t). (1.41)
Egalitatea (1.41) arata ca o solut ie oarecare x(t) a ecuat iei (1.39) se obt ine
adaugand la o solut ie particulara x(t) a acestei ecuat ii, o solut ie oarecare a
ecuat iei liniare si omogene x(t) = C e
_
t
t
A()d
.

In acest mod determinarea
tuturor solut iilor ecuat iei (1.39) se reduce la determinarea unei solut ii par-
ticulare a acestei ecuat ii.
Determinarea unei solut ii particulare a ecuat iei (1.39) se face cu metoda
variat iei constantei a lui Lagrange.Aceastanseamna ca pentru ecuat ia (1.39)
se cauta o solut ie particulara x(t) care are forma funct iei data de (1.40),
deosebirea ind ca C nu mai este o constanta reala ci este o funct ie de t
(C = C(t)):
x(t) = C(t) e
_
t
t
A()d
. (1.42)
Pentru a impune funct iei x(t) sa verice ecuat ia (1.39) se admite ca
funct ia C(t) este derivabila si din faptul ca x(t) verica (1.39) se obt ine:
C(t) e
_
t
t
A()d
+ A(t) C(t) e
_
t
t
A()d
= A(t) C(t) e
_
t
t
A()d
+ B(t)
22 CAPITOLUL 1
sau
C(t) = B(t) e
_
t
t
A()d
. (1.43)
In 1.1 am vazut ca toate funct iile care verica (1.43) sunt date de
C(t) =
_
t
t
B(u) e
_
u
t
A()d
du + C
(1.44)
Intrucat avem nevoie de o singura solut ie, consideram C
= 0 si nlocuind n
(1.42) avem:
x(t) =
__
t
t
B(u) e
_
u
t
A()d
du
_
e
_
t
t
A()d
(1.45)
Rezulta n acest mod ca toate solut iile ecuat iei (1.39) sunt date de:
x(t) = C e
_
t
t
A()d
+
__
t
t
B(u) e
_
u
t
A()d
du
_
e
_
t
t
A()d
. (1.46)
Pentru t
0
(a, b) si x
0
IR
1
ecuat ia (1.39) are o singura solut ie x care
verica x(t
0
) = x
0
si este data de formula:
x(t; t
0
, x
0
) = x
0
e
_
t
t
0
A()d
+
_
t
t
0
B(u) e
_
t
u
A()d
du. (1.47)
Problema 1.6.1 Unei bobine cu inductant a L = 1 (H) si rezistent a R =
2 () i se aplica tensiunea electromotoare u = sin 3t (V ). Care este intensi-
tatea curentului prin bobina?
Rezolvare:
Legea lui Kircho aplicata circuitului format din bobina si sursa de ten-
siune ne da
L x + R x = sin 3t,
x(t) ind intensitatea curentului. T inand seama de datele numerice rezulta
ecuat ia diferent iala liniara de ordinul ntai
x + 2x = sin 3t.
Conform celor aratate obt inem ca intensitatea curentului este:
x(t) =
3
13
e
2t
+
2
13
sin 3t
3
13
cos 3t.
(S-a considerat ca la momentul init ial intensitatea curentului n circuit este
zero).
Ecuat ii diferent iale liniare de ordinul ntai 23
Concluzii
x = A(t)x+B(t) (numite ecuat ii diferent iale liniare de ordinul ntai) n
care A, B sunt funct ii reale continue denite pe un interval real I IR
1
.
2. Oricare ar solut ia x = x(t) a ecuat iei si oricare ar t
I exista o
constanta reala C astfel ncat sa avem
x(t) = C e
_
t
t
A()d
+
_
t
t
e
_
t
A(s)ds
B()d, ()t I.
3. Oricare ar t
0
(a, b) si x
0
IR
1
exista o singura funct ie x = x(t)
denita pe I care este solut ia problemei cu date init iale x = A(t)x +
B(t), x(t
0
) = x
0
si aceasta funct ie este data de formula:
x(t) = x
0
e
_
t
t
0
A()d
+
_
t
t
0
e
_
t
A(s)ds
B()d.
Exercit ii
1. Sa se rezolve urmatoarele ecuat ii diferent iale (cu calculatorul):
a) x =
1
t
x 1 R: x(t) = t (ln t + C)
b) x=
2
t
2
1
x+2t+2 R: x(t) =
(t
2
+ 2t + C) (t + 1)
2
1 t
2
c) x=
2
t
2
1
x+
4t
1t
2
R: x(t)=
_
4 ln(t+1)+
4
t+1
+C
_
(t+1)
2
1t
2
d) x = x t
2
R: x(t) = t
2
+ 2t + 2e
t
C
24 CAPITOLUL 1
2. Sa se rezolve urmatoarele probleme cu date init iale si sa se reprezinte
grac solut iile lor (cu calculatorul):
a) x=2tx + t
3
, t
0
=0, x
0
=
e1
2
R: x(t)=
1
2
t
2
1
2
+
1
2
e
t
2
+1
b) x=
1
t
x ln t, t
0
=1, x
0
=1 R: x(t)=
_
1
2
ln
2
t+1
_
t
c) x=x + 2e
t
, t
0
=0, x
0
=2 R: x(t)=e
t
+ e
t
d) x=ax+be
p t
, t
0
=0, x
0
=1 R: x(t)=
_
be
(p+a)t
b+p+a
_
e
at
a+p
Ecuat ia diferent iala a lui Bernoulli 25
1.7 Ecuat ia diferent iala a lui Bernoulli
Ecuat ia diferent iala a lui Bernoulli are forma
x = A(t) x + B(t) x
(1.48)
n care funct iile A si B sunt funct ii reale continue A, B : (a, b) IR
1
si
se considera cunoscute, este un numar real diferit de 0 si 1 cunoscut, iar
funct ia necunoscuta x(t) este pozitiva.
Pentru a determina solut iile x (pozitive) ale ecuat iei (1.48) se introduce
o noua funct ie necunoscuta y = x
1
. Aceasta verica ecuat ia:
dy
dt
= (1) A(t) y + (1) B(t). (1.49)
Ecuat ia (1.49) este o ecuat ie liniara de ordinul ntai si solut iile ei sunt date
de formula:
y(t) = C e
(1)
_
t
t
A()d
+ (1.50)
+
_
(1)
_
t
t
B(u) e
(1)
_
u
t
A()d
du
_
e
(1)
_
t
t
A()d
.
Solut iile pozitive x(t) ale ecuat iei (1.48) se determina din y(t) cu formula
x(t) = y(t)
1
1
si n general sunt denite pe (a, b).
Pentru t
0
(a, b) si x
0
> 0 ecuat ia (1.48) are o solut ie care verica
x(t
0
) = x
0
si este data de formula
x(t; t
0
, x
0
) = y
1
1
(t; t
0
, x
0
) (1.51)
unde:
y(t; t
0
, y
0
) = y
0
e
(1)
_
t
t
A()d
+ (1)
_
t
t
0
B(u) e
(1)
_
t
u
A()d
du (1.52)
si y
0
= x
1
0
.
Observat ia 1.7.1 Ecuat ia Bernoulli apare n studiul miscarii corpurilor n
medii care opun o rezistent a la miscare de forma R = k
1
v + k
2
v
, v ind
viteza corpului.
26 CAPITOLUL 1
Problema 1.7.1 Sa se determine curba r = r(u) stiind ca aria sectoarelor
limitate de curba, raza vectoare a punctului P
0
(r
0
, u
0
) si raza vectoare a punc-
tului P(r, u) este proport ionala cu produsul ru, coecientul de proport ionalitate
ind a.
Rezolvare:
Conform enunt ului avem:
1
2
_
u
u
0
r
2
du = a r u
din care prin derivare obt inem:
r
2
= 2a ( r u + r)
care este o ecuat ie Bernoulli.
Concluzii
x = A(t) x + B(t) x
, ( IR
1
, ,= 0, 1) (numita ecuat ia diferent iala
a lui Bernoulli) n care A, B sunt funct ii reale continue denite pe un
interval I IR
1
.
2. O funct ie pozitiva x = x(t) este solut ie a ecuat iei Bernoulli daca si
numai daca funct ia y(t) = [x(t)]
1
este solut ie a ecuat iei diferent iale
liniare de ordinul ntai y = (1) A(t) y + (1) B(t).
3. Determinarea solut iilor pozitive ale ecuat iei Bernoulli se reduce la re-
zolvarea unei ecuat ii diferent iale liniare de ordinul ntai.
Ecuat ia diferent iala a lui Bernoulli 27
Exercit ii
1. Sa se determine solut iile pozitive ale ecuat iilor:
a) x =
1
t
x +
1
t
2
x
2
R: x(t) =
2t
1 + 2t
2
C
b) x =
4
t
x + tx
1/2
R:
_
x(t) =
_
1
2
ln t + C
_
t
2
= 0
c) x =
1
t
x + tx
2
R: x(t) =
1
(t C) t
d) x =
1
t
x 2tx
2
R: x(t) =
3t
2t
3
+ 3C
2. Sa se rezolve urmatoarele probleme Cauchy:
a) x=
1
t
x+tx
2
, t
0
=1, x
0
=1 R: x(t) =
1
t(t2)
b) x=
1
t
x2tx
2
, t
0
=1, x
0
=1 R: x(t)=
3t
2t
3
+ 1
c) x=
2
t
x+
1
2t
2
x
2
, t
0
=1, x
0
=1 R: x(t)=
2t
2
3t
28 CAPITOLUL 1
1.8 Ecuat ia diferent iala a lui Riccati
Ecuat ia diferent iala a lui Riccati are forma
x = A(t) x
2
+ B(t) x + C(t) (1.53)
n care A, B, C sunt funct ii reale A, B, C : (a, b) IR
1
continue (A(t) 0,
C(t) 0) considerate cunoscute.
Propozit ia 1.8.1 Daca x
1
(t) este o solut ie xata a ecuat iei (1.53) si x(t)
este o solut ie oarecare a aceleiasi ecuat ii, atunci funct ia y(t) = x(t) x
1
(t)
este o solut ie a ecuat iei Bernoulli
y = A(t) y
2
+ (2A(t) x
1
+ B(t)) y. (1.54)
Demonstrat ie: Se verica prin calcul.
Propozit ia precedenta reduce determinarea solut iilor ecuat iei Riccati la
determinarea solut iilor unei ecuat ii Bernoulli. Trebuie subliniat ca aceasta
reducere se face n ipoteza ca se cunoaste o solut ie x
1
(t) a ecuat iei Riccati.

In
general daca nu se cunoaste o solut ie pentru ecuat ia lui Riccati, determinarea
solut iilor acestei ecuat ii nu se poate face cu metode elementare.
Observat ia 1.8.1 Prin schimbarea de funct ie y(t) = x(t)x
1
(t) rezolvarea
ecuat iei lui Riccati (1.53) se reduce la rezolvarea unei ecuat ii de tip Bernoulli
care, conform cu 1.7 se reduce la o ecuat ie diferent iala de ordinul ntai
liniara.
Observat ia 1.8.2 Rezolvarea ecuat iei lui Riccati se poate reduce direct la
rezolvarea unei ecuat ii diferent iale de ordinul ntai liniara cu necunoscuta
z(t) daca se face schimbarea de funct ie
x(t) =
1
z(t)
+ x
1
(t).
Ecuat ia diferent iala a lui Riccati 29
Exercit ii
1. Sa se determine solut iile urmatoarelor ecuat ii diferent iale Riccati:
a) x=sin tx
2
+2
sin t
cos
2
t
, x
1
(t)=
1
cos t
R: x(t)=
1
cos t
+
6 cos 2t+6
cos 3t3 cos t+12 C
c) x = x
2
a
t
x
a
t
2
, x
1
(t) =
a
t
R: x(t)=
a
t
+
a+1
t+t
a
(a+1) C
a) x =
1
t(2t1)
x
2
+
4t+1
t(2t1)
x
4t
t(2t1)
, x
1
(t)=1, t
0
=2, x
0
=1
R: x(t)=
t(2t1)
5t
+ 1
b) x = x
2
+
4
t
x
4
t
2
, x
1
(t)=
1
t
,t
0
=1, x
0
=0
R: x(t) =
3
t(t+2)
+
1
t
30 CAPITOLUL 1
1.9 Ecuat ii cu diferent iala totala exacta.
Factor integrant
O ecuat ie diferent iala de forma:
x =
P(t, x)
Q(t, x)
(1.55)
este cu diferent iala totala exacta daca exista o funct ie U de clasa C
1
cu
proprietatea:
dU = P dt + Qdx. (1.56)
Acesta nseamna ca exista o funct ie U de clasa C
1
a carei diferent iala este
egala cu P dt + Qdx. Altfel spus, P =
U
t
si Q =
U
x
.
Propozit ia 1.9.1 Daca ecuat ia diferent iala (1.55) este cu diferent iala totala
exacta si o funct ie reala U = U(t, x) de clasa C
1
are proprietatea (1.56),
atunci pentru orice solut ie x=x(t) a ecuat iei (1.55)
U(t, x(t))=const.
Demonstrat ie: Pentru a demonstra ca funct ia U(t, x(t)) nu depinde de t,
se deriveaza n raport cu t si se obt ine:
d
dt
U(t, x(t)) =
U
t
+
U
x

dx
dt
= P(t, x(t))+Q(t, x(t))
_
P(t, x)
Q(t, x)
_
=
= P(t, x(t)) P(t, x(t)) = 0
Aceasta propozit ie arata ca o solut ie x(t) a ecuat iei cu diferent iala totala
exacta este o solut ie a ecuat iei implicite:
U(t, x) = C (1.57)
n care C este o constanta reala.
Este usor de vericat ca si armat ia reciproca este adevarata: o solut ie
x = x(t) a ecuat iei implicite (1.57) este o solut ie a ecuat iei cu diferent iala
totala (1.55).
Astfel, determinarea solut iilor ecuat iei cu diferent iala totala (1.55) se re-
duce la determinarea solut iilor ecuat iei implicite (1.57). Acest rezultat con-
duce n mod natural la urmatoarele doua probleme:
Ecuat ii cu diferent iala totala exacta. Factor integrant 31
1. Cum ne dam seama ca ecuat ia (1.55) este cu diferent iala totala?
2. Cum se determina o funct ie U = U(t, x) a carei diferent iala este egala
cu P dt + Qdx?
Un raspuns la aceste ntrebari este dat de urmatoarea propozit ie.
Propozit ia 1.9.2 Daca funct iile P si Q sunt de clasa C
1
pe un domeniu
si
P
x
=
Q
t
, atunci pentru orice (t
0
, x
0
) exista un r > 0 si o funct ie
reala U = U(t, x) denita pe discul centrat n (t
0
, x
0
) si de raza r astfel ncat
sa aibe loc relat ia (1.56).
Demonstrat ie: Pentru un punct (t
0
, x
0
) se considera r > 0 astfel ca
discul centrat n (t
0
, x
0
) si de raza r > 0 sa e inclusn . Pornind de la faptul
ca pe disc trebuie sa avem
U
t
= P deducem ca U(t, x) =
_
t
t
0
P(, x)d+(x)
unde este o funct ie de clasa C
1
necunoscuta. Impunand condit ia
U
x
= Q
obt inem egalitatea:
_
t
t
0
P
x
(, x) d +
(x) = Q(t, x).

T inand seama acum de egalitatea
P
x
=
Q
t
deducem ca:
_
t
t
0
Q
t
(, x) d +
(x) = Q(t, x).

Efectuand integrarea se obt ine egalitatea:
Q(t, x) Q(t
0
, x) +
(x) = Q(t, x)
din care rezulta:
(x) = Q(t
0
, x).
Prin urmare funct ia (x) este data de formula:
(x) =
_
x
x
0
Q(t
0
, y) dy + C (1.58)
32 CAPITOLUL 1
n care C este o constanta reala. Revenind la funct ia U(t, x) obt inem ca
aceasta este data de formula:
U(t, x) =
_
t
t
0
P(, x) d +
_
x
x
0
Q(t
0
, y) dy + C. (1.59)
Formula aceasta deneste o mult ime de funct ii U(t, x) care au proprietatea
exprimata prin relat ia (1.56).
Comentariu: Propozit ia arata ca egalitatea
P
x
=
Q
t
este o condit ie
sucienta pentru ca sa existe n vecinatatea oricarui punct (t
0
, x
0
) o
funct ie U(t, x) de clasa C
2
astfel ca dU = P dt + Qdx.
Ment ionam ca si reciproca acestei armat ii este adev arata. Mai precis
este adevarata urmatoarea armat ie: daca exista r > 0 si o funct ie U(t, x)
de clasa C
2
pe discul centrat n (t
0
, x
0
) si raza r astfel ca dU = P dt + Qdx
pentru orice (t, x) din acest disc, atunci funct iile P si Q sunt de clasa C
1
si
P
x
=
Q
t
pentru orice (t, x) din disc. Acest rezultat se obt ine folosind
posibilitatea inversarii ordinii de derivare, stabilit de Schwartz.
Observat ia 1.9.1 Daca funct iile P si Q sunt de clasa C
1
pe IR
2
dar
P
x
,=
Q
t
atunci ecuat ia (1.55) nu este o ecuat ie cu diferent iala totala
exacta si metoda prezentata nu poate utilizata pentru determinarea solut iilor
ecuat iei.

In acest caz este util sa observam ca ecuat ia (1.55) are aceleasi
solut ii ca si ecuat ia
x =
P(t, x) (t, x)
Q(t, x) (t, x)
(1.60)
n care (t, x) este o funct ie de clasa C
1
care nu se anuleaza.
Datorita acestui fapt apare natural sa ncercam sa determinam funct ia
(t, x) astfel ca ecuat ia (1.60) sa e cu diferent iala totala. Impunand aceasta
condit ie rezulta ca funct ia (t, x) trebuie sa verice relat ia:
P
x
+ P

x
=
Q
t
+ Q

t
. (1.61)
O funct ie care verica (1.61) se numeste factor integrant, iar relat ia de
dependent a funct ionala (1.61) se numeste ecuat ia factorului integrant.
Ecuat ii cu diferent iala totala exacta. Factor integrant 33
Exercit ii
1. Sa se rezolve urmatoarele ecuat ii cu diferent iale totale:
a) x =
4tx xe
tx
te
tx
2t
2
R: 2t
2
x(t) + e
t x(t)
= C
b) x=
t
m
+2tx
2
+
1
t
x
n
+2t
2
x+
1
x
R:
t
m+1
m+1
+
x(t)
n+1
n+1
+t
2
x(t)
2
+ln(t x(t))=C
c) x =
2tx 2x
3
t
2
6tx
2
R: t
2
x(t) 4t x(t)
3
= C
a) x =
t + x
t x
, t
0
= 0, x
0
= 1 R: x(t) = t +
2t
2
+ 1
b) x =
t
2
x
2
, t
0
= 1, x
0
= 1 R: x(t) =
3
t
3
+ 2
3. Sa se rezolve ecuat iile diferent iale stiind ca ele admit factor integrant
= (t):
a) x =
t sin x + x cos x
t cos x x sin x
R: (t) = e
t
e
t
[(t 1) sin x(t) + x(t) cos x(t)] =C
b) x =
1 t
2
x
t
2
(x t)
R: (t) =
1
t
2
x(t)
2
2
t x(t)
1
t
= C
34 CAPITOLUL 1
4. Sa se rezolve ecuat iile diferent iale stiind ca ele admit factor integrant
= (x):
a) x =
x(1 t x)
t
R: (x) =
1
x
2
t
x(t)

t
2
2
= C
b) x =
2t x
3x
2
t
2
+ 3
R: (x) =
1
x
2
t
2
x(t)
+ 3x(t) = C
Calculul simbolic al solut iilor ecuat iilor de ordinul ntai 35
1.10 Calculul simbolic al solut iilor ecuat iilor
diferent iale de ordinul ntai
Foarte multe dintre modelele matematice ale unor fenomene din realitate
cont in cel put in o ecuat ie diferent iala. Toate softurile comerciale de matema-
tica (Maple, Mathematica, Mathcad) ofera posibiltatea sa rezolvam numeric
aceste probleme.
Exemplele de rezolvare numerica care sunt n acest curs vor prezentate
n programul Maple 9, versiune care acopera toate celelate versiuni de Maple
n momentul de fat a.
Pentru rezolvarea numerica a ecuat iilor diferent iale cu programul Maple se
foloseste funct ia dsolve (solve ordinary dierential equations - ODEs) cu una
din urmatoarele sintaxe :
dsolve(ODE);
dsolve(ODE, x(t), extra.args);
dsolve(ODE, ICs, x(t), extra.args);
n care:
ODE - ecuat ia diferent iala ordinara pe care dorim sa o rezolvam
x(t) - funct ia necunoscuta pe care dorim sa o determinam
ICs - condit iile init iale
extra.args - argumente opt ionale care se folosesc pentru schimbarea
formei de asare a solut iei (explicita, implicita, parametrica),
a metodei de rezolvare a ecuat iei (separarea variabilelor,
Bernoulli, Riccati, etc.).
Pentru exemplicare, consideram ecuat ia diferent ial a de ordinul ntai:
x =
t
1 +t
(1 x); t R 1, x R 1. (1.62)
Aceasta ecuat ie este cu variabile separate (caz particular de ecuat ie liniara).
Prin utilizarea sintaxei dsolve(ODE) se obt ine mult imea solut iilor ecuat iei
date (ecuat ia familiei de curbe integrale scrisa sub forma explicita):
36 CAPITOLUL 1
> dsolve(diff(x(t),t)=(t/(1+t))*(1-x(t)));
x(t) =
_
e
t
1+t
+ C1
_
(e
t
+ e
t
t).
Daca dorim ca solut iile sa e asate sub forma parametrica, atunci se
foloseste argumentul opt ional parametric si obt inem:
> dsolve(diff(x(t),t)=(t/(1+t))*(1-x(t)),x(t),parametric);
x(t) = 1
e
t
C1

e
t
t
C1
.
Se mai poate utiliza ca argument opt ional metoda de rezolvare a
ecuat iei. Daca dorim sa se rezolve ecuat ia diferent iala ca o ecuat ie
liniara, atunci se foloseste argumentul opt ional [linear] si obt inem:
> dsolve(diff(x(t),t)=(t/(1+t))*(1-x(t)),x(t),[linear]);
x(t) =
_
e
t
1+t
+ C1
_
(e
t
+ e
t
t),
iar daca dorim sa se rezolve ecuat ia diferent iala ca ind o ecuat ie
cu variabile separate, atunci folosim argumentul opt ional [separable] si
obt inem:
> dsolve(diff(x(t),t)=(t/(1+t))*(1-x(t)),x(t),[separable]);
x(t) =
( C1 e
t
1t)e
t
C1
.
Nespecicand metoda de rezolvare Maple va alege una dintre ele.
Deoarece n secvent ele de mai sus nu s-a dat nici o condit ie init iala, Maple a
asat raspunsul cu ajutorul unei constante necunoscute. Daca specicam si
condit ia init iala atunci calculatorul va rezolva o problema cu condit ii init iale
(Problema Cauchy) si va asa solut ia acesteia.
Pentru ecuat ia diferent iala (1.62) vom considera doua Probleme Cauchy
deoarece domeniul de denit ie al membrului drept este reuniunea
(, 1) IR
1
(1, +) IR
1
.
Daca consideram t > 1 si condit ia init iala x(2) = 4, atunci se obt ine
solut ia:
> dsolve(diff(x(t),t)=(t/(1+t))*(1-x(t)),x(2)=4,x(t));
x(t) =
_
e
t
1+t
1/3
e
2
e
2
4
e
2
_
(e
t
+ e
t
t),
iar daca consideram t < 1 si condit ia init iala x(2) = 0, atunci se
obt ine solut ia:
> dsolve(diff(x(t),t)=(t/(1+t))*(1-x(t)),x(-2)=0,x(t));
x(t) =
_
e
t
1+t
+ e
2
_
(e
t
+ e
t
t).
Pentru reprezentarea graca a solut iei unei probleme cu date init iale, pro-
gramul Maple foloseste funct ia plot (create a two-dimensional plot of func-
tions).
Utilizarea acesteia implica urmatoarea sintaxa:
plot(f,h,v);
n care:
f - funct ia care trebuie reprezentata grac;
h - domeniul de denit ie al funct iei pe axa orizontala;
v - (opt ional) domeniul de variat ie al funct iei pe axa verticala.
Solut ia Problemei Cauchy a ecuat iei (1.62) corespunzatoare condit iei init iale
x(2) = 4 este reprezentata pe Figura 2.
> f1:=(exp(t)/(1+t)-1/3*(exp(-2)*exp(2)-4)/exp(-2))*
(exp(-t)+exp(-t)*t):
> plot(f1,t=-1..infinity);
Figura 2
iar solut ia Problemei Cauchy corespunzatoare condit iei init iale x(2) = 0
este reprezentata pe Figura 3.
38 CAPITOLUL 1
Figura 3
Dupa cum se poate observa din instruct iunile de mai sus s-a atribuit variabilei
f1 funct ia solut ie a Problemei Cauchy si apoi am folosit n instruct iunea plot.
In general, este recomandabil sa se atribuie unor expresii matematice vari-

abile, deoarece aceasta simplica scrierea.
In cele ce urmeaza, continuam exemplicarea rezolvand trei probleme cu

date init iale si, n ecare caz, vom reprezenta grac solut ia:
1. Ecuat ia liniara
x = x + 2e
t
(1.63)
> dsolve(diff(x(t),t)=-x(t)+2*exp(t),x(t),[linear]);
x(t) = e
t
+ e
t
C1
> dsolve(diff(x(t),t)=-x(t)+2*exp(t),x(0)=2,x(t),
[linear]);
x(t) = e
t
+ e
t
> plot(exp(t)+exp(-t),t=-2..2);
Figura 4
sau
> plot(exp(t)+exp(-t),t=-2..2,color=black,style=point,
axes=boxed);
Figura 5
n care am folosit diferite comenzi opt ionale referitoare la modalitatea
de asare a gracului.
2. Ecuat ia de tip Riccati
x = x
2
+
4
t
x
4
t
2
, t > 0 (1.64)
40 CAPITOLUL 1
> eq:=diff(x(t),t)=-x(t)^2+(4/t)*x(t)-4/t^2;
eq :=
d
dt
x(t) = (x(t))
2
+ 4
x(t)
t
4 t
2
> dsolve(eq,explicit,[Riccati]);
x(t) = ( C1 1/3 t
3
)
1
t
4
+ 4 t
1
> dsolve(eq,[Riccati]);
x(t) = ( C1 1/3 t
3
)
1
t
4
+ 4 t
1
> dsolve(eq,x(1)=2,x(t));
x(t) =
4 t
3
+2
(2+t
3
)t
> dsolve(eq,x(1)=2,x(t),[Riccati]);
x(t) = (1/6 1/3 t
3
)
1
t
4
+ 4 t
1
> sol1:=(4*t^3+2)/((2+t^3)*t):
> sol2:=1/((-1/6-1/3/t^3)*t^4)+4/t:
> plot([sol1,sol2],t=0..90,x=0..3,color=[red,blue],
style=[point,line]);
Figura 6
In secvent ele de mai sus observam ca, argumentul opt ional n care
cerem sa se aseze solut ia sub forma explicita este inutil, deoarece
acest lucru este facut automat de dsolve. Deasemenea, daca folosim
argumentul opt ional [Riccati] solut ia ecuat iei difera doar aparent (cele
doua solut ii asate coincid dupa cum se poate observa din Figura 6
unde am reprezentat simultan ambele forme ale solut iei n acelasi
sistem de coordonate).
3. Ecuat ia cu factor integrant
x =
2 t x
3x
2
t
2
+ 3
, 3x
2
t
2
+ 3 ,= 0 (1.65)
> dsolve(diff(x(t),t)=-2*t*x(t)/(3*x(t)^2-t^2+3),explicit);
x(t) = 1/6 C1 1/6
_
C1
2
12 t
2
+ 36
> dsolve(diff(x(t),t)=-2*t*x(t)/(3*x(t)^2-t^2+3),implicit);
t
2
x(t)
+ 3 x(t) 3 (x(t))
1
+ C1 = 0
> dsolve(diff(x(t),t)=-2*t*x(t)/(3*x(t)^2-t^2+3),x(0)=1);
x(t) = 1/6
36 12 t
2
> plot(1/6*(36-12*t^2)^(1/2), t=-1..1);
Figura 7
42 CAPITOLUL 1
Ecuat ia cu factor integrant a fost rezolvata de Maple fara specicarea
factorului integrant = (t, x) iar solut ia a fost asata sub forma
explicitan primul caz, respectiv sub forma implicitan al doilea caz.

In
Figura 7 este reprezentata solut ia Problemei Cauchy corespunzatoare.
Capitolul 2
Ecuat ii diferent iale de ordin
superior rezolvabile prin
metode elementare
Denit ia 2.0.1 O ecuat ie diferent iala de ordinul n 2 este o relat ie de
dependent a funct ionala de forma
g(t, x, x, ..., x
(n)
) = 0 (2.1)
ntre funct ia identica t t denita pe un interval I IR
1
necunoscut, o
funct ie necunoscuta x(t) si derivatele ei x, x, ..., x
(n)
pana la ordinul n denite
pe acelasi interval.
In ecuat ia (2.1) funct ia g se considera cunoscuta si rezolvarea ecuat iei

nseamna determinarea funct iilor necunoscute x care verica ecuat ia.
Denit ia 2.0.2 O funct ie reala x de clasa c
n
denita pe un interval deschis
I IR
1
se numeste solut ie a ecuat iei (2.1) daca pentru orice t I, sistemul
ordonat (t, x(t), x(t), ..., x
(n)
(t)) apart ine domeniului de denit ie a lui g si
g(t, x(t), x(t), ..., x
(n)
(t)) = 0 (2.2)
Vom prezenta cateva cazuri de asemenea ecuat ii care se rezolva cu metode
elementare si probleme concrete din diferite domenii care au condus la aseme-
nea ecuat ii.
43
44 CAPITOLUL 2
2.1 Ecuat ii diferent iale liniare de ordinul al
doilea cu coecient i constant i
Problema 2.1.1 Sa se determine variat ia curentului ntr-un circuit format
dintr-o rezintent a R, o bobina cu inductant a L si un condensator de capaci-
tate C legat i n serie si conectat i la o sursa de curent alternativ de tensiune
electromotoare E = E
0
cos t
Rezolvare: Fie i(t) intensitatea curentului din circuit la momentul t. Caderile
de tensiune pe elementele circuitului sunt:
u
R
= R i;
u
L
= L
di
dt
;
u
C
=
1
C
_
i(t)dt;
conform celei de-a doua legi a lui Kirchho, suma caderilor de tensiune pe
bobina, rezistent a si condensator este egala n orice moment cu tensiunea
electromotoare a generatorului. Prin urmare avem:
L
di
dt
+ R i +
1
C
_
i(t)dt = E
0
cos t,
iar prin derivare se obt ine ca intensitatea a curentului verica egalitatea:
L
d
2
i
dt
2
+ R
di
dt
+
1
C
i = E
0
sin t. ()
Prin urmare avem de determinat o funct ie i(t) carempreuna cu derivatele
ei de ordinul ntai si doi verica relat ia de dependent a funct ionala ().

In ()
cu except ia funct iei i totul este cunoscut.
Pentru a determina funct ia necunoscuta i(t) vom arata n continuare
cum se rezolva o ecuat ie diferent iala liniara de ordinul al doilea cu coecient i
constant i.
O ecuat ie diferent iala liniara de ordinul al doilea cu coecient i constant i
este o ecuat ie diferent iala de forma:
a
2
x + a
1
x + a
0
x = f(t) (2.3)
n care a
0
, a
1
, a
2
sunt constante reale cunoscute, a
2
,= 0, f(t) funct ie continua
cunoscuta si x este o funct ie reala de clasa c
2
necunoscuta.
Ecuat ii diferent iale de ordinul al doilea cu coecient i constant i 45
Observat ia 2.1.1 Daca f = 0 atunci ecuat ia (2.3) se numeste ecuat ie diferent iala
liniara de ordinul doi cu coecient i constant i omogena, iar daca f ,= 0 ecuat ia
(2.3) se numeste ecuat ie diferent iala liniara de ordinul doi cu coecient i
constant i neomogena.
Vom determina mai ntai solut iile ecuat iei omogene urmand apoi sa de-
terminam si solut iile ecuat iei neomogene.
Fie ecuat ia omogena atasata ecuat iei (2.3):
a
2
x + a
1
x + a
0
x = 0 (2.4)
Daca a
2
= 0 atunci ecuat ia (2.4) este o ecuat ie liniara de ordinul ntai:
a
1
x + a
0
x = 0
si solut iile ei sunt date de formula
x(t) = Ce
a
0
a
1
t
n care C este o constanta reala oarecare. Observam ca raportul
a
0
a
1
din
exponent, este solut ia ecuat iei algebrice a
1
+a
0
= 0, iar la formula solut iei
x(t) = Ce
a
0
a
1
t
se poate ajunge nu numai pe calea descrisa n Capitolul 1 6
ci si cautand solut ii de forma x(t) = Ce
t
. Aceasta este ideea pe care o vom
folosi pentru a determina solut iile ecuat iei (2.4).
Impunand unei funct ii de forma x(t) = Ce
t
sa verice ecuat ia (2.4)
rezulta ca trebuie sa verice ecuat ia de gradul al doilea:
a
2
2
+ a
1
+ a
0
x = 0. (2.5)
Daca radacinile
1
si
2
ale ecuat iei (2.5) sunt reale si distincte, atunci
funct iile
x
1
(t) = C
1
e
1
t
si x
2
(t) = C
2
e
2
t
sunt solut ii ale ecuat iei (2.4) si funct ia
x(t) = C
1
e
1
t
+ C
2
e
2
t
este de asemenea solut ie a ecuat iei (2.4). Mai mult, pentru orice
t
0
, x
0
0
, x
1
0
IR
1
putem determina n mod unic constantele C
1
si C
2
astfel
ncat sa aiba loc
x(t
0
) = x
0
0
si x(t
0
) = x
1
0
. (2.6)
46 CAPITOLUL 2
In adevar, impunand condit iile (2.6) funct iei x(t) = C

1
e
1
t
+ C
2
e
2
t
,
obt inem urmatorul sistem de ecuat ii algebrice:
x
0
0
= C
1
e
1
t
0
+ C
2
e
2
t
0
x
1
0
= C
1
e
1
t
0
+ C
2
e
2
t
0
n care necunoscutele sunt C
1
si C
2
.
Determinantul acestui sistem este e
(
1
+
2
)t
0
(
2

1
) si este nenul
(
1
,=
2
), fapt pentru care sistemul are o solut ie unica.
In particular rezulta de aici ca formula:

x(t) = C
1
e
1
t
+ C
2
e
2
t
(2.7)
reprezinta toate solut iile ecuat iei (2.4) n cazul n care ecuat ia (2.5) are
radacini reale distincte.
Daca ecuat ia (2.5) are radacinile confundate
1
=
2
= atunci pe langa
funct ia x
1
(t) = C
1
e
t
si funct ia x
2
(t) = C
2
t e
t
este solut ie a ecuat iei (2.4).
Prin urmare orice funct ia x(t) de forma
x(t) = C
1
e
t
+ C
2
t e
t
adica
x(t) = e
t
(C
1
+ C
2
t) (2.8)
Mai mult, pentru orice t
0
, x
0
0
, x
1
0
IR
1
putem determina n mod unic
constantele C
1
si C
2
astfel ncat sa aibe loc x(t
0
) = x
0
0
si x(t
0
) = x
1
0
.
In adevar, impunand aceste condit ii funct iei data de (2.8) rezulta urmatorul
sistem de ecuat ii algebrice:
x
0
0
= e
t
0
(C
1
+ C
2
t
0
)
x
1
0
= e
t
0
C
1
+ C
2
e
t
0
+ e
t
0
t
0
C
2
al carui determinant este e
2t
0
,= 0.
In particular rezulta de aici ca, formula (2.8) reprezinta toate solut iile
ecuat iei (2.4) n cazul n care ecuat ia (2.5) are radacinile confundate.
Ramane sa consideram cazul n care ecuat ia (2.5) are radacinile complex
conjugate
1
= + i si
2
= i.

In acest caz consideram funct iile
x
1
(t) = C
1
e
t
cos t si x
2
(t) = C
2
e
t
sin t
(C
1
, C
2
constante reale) si aratam ca ecare din acestea este solut ie a ecuat iei
(2.4).
Demonstrat ia se face prin vericare. Pentru exemplicare facem acest
calcul n cazul funct iei x
1
(t):
x
1
(t) = C
1
e
t
cos t C
1
e
t
sin t
x
1
(t) = C
1
2
e
t
cos t 2C
1
e
t
sin t C
1
2
e
t
cos t
si nlocuind n ecuat ia (2.5) avem:
a
2
x
1
+ a
1
x
1
+ a
0
x
1
= C
1
e
t
cos t
_
(
2
2
)a
2
+ a
1
+ a
0
+
+ C
1
e
t
sin t [2a
2
a
1
] .
Deoarece
a
2
( + i)
2
+ a
1
( + i) + a
0
= 0
avem
(
2
2
)a
2
+ a
1
+ a
0
+ i [2a
2
+ a
1
] = 0
si prin urmare:
(
2
2
)a
2
+ a
1
+ a
0
= 0 si 2a
2
+ a
1
= 0.
T inand seama de aceste egalitat i deducem egalitatea
a
2
x
1
+ a
1
x
1
+ a
0
x
1
= 0
care arata ca funct ia x
1
(t) = C
1
e
t
cos t este solut ie a ecuat iei diferent iale
(2.4).
La fel se arata ca funct ia x
2
(t) = C
2
e
t
sin t este solut ie a ecuat iei
diferent iale (2.4).
Astfel, rezulta ca orice funct ie
x(t) = C
1
e
t
cos t + C
2
e
t
sin t (2.9)
Aratam n continuare ca pentru orice t
0
, x
0
0
, x
1
0
IR
1
putem determina
constantele C
1
si C
2
n mod unic astfel ncat sa aibe loc x(t
0
) = x
0
0
si x(t
0
) =
x
1
0
.
48 CAPITOLUL 2
Impunand aceste condit ii funct iei (2.9) rezulta urmatorul sistem de ecuat ii
algebrice:
x
0
0
= e
t
0
[C
1
cos t
0
+ C
2
sin t
0
]
x
1
0
= e
t
0
[C
1
(cos t
0
sin t
0
) + C
2
(sin t
0
+ cos t
0
)]
avand ca necunoscute constantele C
1
, C
2
.
Determinantul acestui sistem algebric este e
2t
0
si este diferit de zero.
In particular, rezulta de aici ca formula (2.9) reprezinta toate solut iile

ecuat iei (2.4) n cazul n care ecuat ia (2.5) are radacinile complexe.
Am ajuns n acest fel sa determinam toate solut iile ecuat iei (2.4).
Aceastansa nu permitenca sa rezolvam problema 2.1.1 pusa lanceputul
paragrafului, pentru ca aceasta conduce de fapt la ecuat ia (2.3), adica:
a
2
x + a
1
x + a
0
x = f(t)
n care funct ia f este data.
Reamintim ca, deosebirea dintre ecuat iile (2.4) si (2.3) consta n faptul ca
n membrul drept al ecuat iei (2.3) este o funct ie continua care nu neaparat
este funct ia identic nula, adica este o ecuat ie diferent iala de ordinul al doilea
cu coecient i constant i neomogena.
Pentru determinarea solut iilor ecuat iei (2.3) este important sa observam
la nceput ca, daca x(t) este o solut ie xata a ecuat iei (2.3) si x(t) este o
solut ie oarecare a aceleiasi ecuat ii, atunci diferent a
x(t) = x(t) x(t)
este o solut ie oarecare a ecuat iei (2.4).

Intrucat solut iile x(t) ale ecuat iei
(2.4) sunt cunoscute, determinarea solut iilor x(t) ale ecuat iei (2.3) revine la
determinarea unei singure solut ii x(t) ale acestei ecuat ii.
O solut ie particulara x(t) pentru ecuat ia (2.3) se determina cu metoda
variat iei constantelor a lui Lagrange (un procedeu asemanator cu cel descris
n Cap 1 6).
In continuare prezentam aceasta metoda n cazul n care ecuat ia alge-

brica (2.5) are radacinile reale distincte
1
,
2
.

In acest caz solut iile ecuat iei
omogene (2.4) se scriu sub forma (2.7):
x(t) = C
1
e
1
t
+ C
2
e
2
t
.
Solut ia particulara x(t) a ecuat iei neomogene (2.3) se cauta sub aceeasi
forma considerand nsa C
1
, C
2
funct ii de clasa c
1
de variabila t:
x(t) = C
1
(t)e
1
t
+ C
2
(t)e
2
t
(2.10)
Pentru a impune funct iei x(t) sa verice ecuat ia (2.3) calculam derivata
acesteia si obt inem:
x(t) =

C
1
(t)e
1
t
+

C
2
(t)e
2
t
+ C
1
(t)
1
e
1
t
+ C
2
(t)
2
e
2
t
(2.11)
In continuare ar trebui sa calculam derivata de ordinul al doilea

x prin
derivare n raport cu t n expresia (2.11). Aceasta ar introduce derivatele
de ordinul al doilea ale funct iilor C
1
(t), C
2
(t) de existent a carora nu ne-am
asigurat. De aceea impunem condit ia suplimentara:
C
1
(t)e
1
t
+

C
2
(t)e
2
t
= 0 (2.12)
Cu aceasta (2.11) devine:
x(t) = C
1
(t)
1
e
1
t
+ C
2
(t)
2
e
2
t
(2.13)
iar prin derivare obt inem:
x(t) =

C
1
(t)
1
e
1
t
+

C
2
(t)
2
e
2
t
+ C
1
(t)
2
1
e
1
t
+ C
2
(t)
2
2
e
2
t
. (2.14)
Inlocuind (2.13) si (2.14) n (2.3) rezulta:

C
1
(t)(a
2
2
1
+ a
1
1
+ a
0
)e
1
t
+ C
2
(t)(a
2
2
2
+ a
1
2
+ a
0
)e
2
t
+
+

C
1
(t)a
2
1
e
1
t
+

C
2
(t)a
2
2
e
2
t
= f(t)
sau
C
1
(t)
1
e
1
t
+

C
2
(t)
2
e
2
t
=
1
a
2
f(t) (2.15)
Astfel, sistemul de ecuat ii algebrice format din ecuat iile (2.12) si (2.15):
C
1
(t)e
1
t
+

C
2
(t)e
2
t
= 0
C
1
(t)
1
e
1
t
+

C
2
(t)
2
e
2
t
=
1
a
2
f(t)
(2.16)
50 CAPITOLUL 2
n care necunoscutele sunt

C
1
(t),

C
2
(t) (derivatele funct iilor C
1
(t) si C
2
(t)),
are determinantul (
2

1
)e
(
1
+
2
)t
,= 0 si permite determinarea funct iilor
C
1
(t) si

C
2
(t):
C
1
(t) =
1
a
2
(
2
1
)
e
(
1
+
2
)t
e
2
t
f(t)
C
2
(t) =
1
a
2
(
2

1
)
e
(
1
+
2
)t
e
1
t
f(t)
(2.17)
Rezulta de aici ca funct iile C
1
(t) si C
2
(t) sunt date de:
C
1
(t) =
1
a
2
(
2
1
)
_
t
t
f()d
C
2
(t) =
1
a
2
(
2

1
)
_
t
t
f()d
(2.18)
iar solut ia particulara a ecuat iei neomogene (2.3) este:
x(t) =
1
a
2
(
2
1
)
e
1
t
_
t
t
f()d+
+
1
a
2
(
2

1
)
e
2
t
_
t
t
f()d.
(2.19)
Rezulta ca o solut ie oarecare a ecuat iei (2.3) este dat a de
x(t) = x(t) + x(t)
adica:
x(t) = C
1
e
1
t
+ C
2
e
2
t
1
a
2
(
2
1
)
e
1
t
_
t
t
f()d +
+
1
a
2
(
2
1
)
e
2
t
_
t
t
f()d (2.20)
Facand un rat ionament asemanator n cazul n care ecuat ia algebrica
(2.5) are radacini reale egale
1
=
2
= , pentru ecuat ia (2.3) gasim solut ia
particulara:
x(t) = e
t
_
1
a
2
_
t
t
f()d +
t
a
2
_
t
t
f()d
_
si solut ia generala
x(t) = e
1
t
(C
1
+ C
2
t) +
+ e
t
_
1
a
2
_
t
t
f()d +
t
a
2
_
t
t
f()d
_
(2.21)
In cazul n care ecuat ia algebrica (2.5) are radacinile complexe

1
= +i
si
1
= i, cu metoda variat iei constantelor gasim solut ia particulara:
x(t) =
1
a
2
e
t
cos t
_
t
t
sin f()d +
+
1
a
2
e
t
sin t
_
t
t
cos f()d
si solut ia generala
x(t) = C
1
e
t
cos t + C
2
e
t
sin t
1
a
2
e
t
cos t
_
t
t
sin f()d +
+
1
a
2
e
t
sin t
_
t
t
e
t
cos f()d (2.22)
In general pentru orice t

0
, x
0
0
, x
1
0
IR
1
putem determina constantele C
1
si
C
2
din formula de reprezentare a solut iei x(t) a ecuat iei neomogene ((2.20),
(2.21), (2.22)) astfel ncat sa avem x(t
0
) = x
0
0
si x(t
0
) = x
1
0
.
Folosind una din formulele (2.20), (2.21), (2.22), determinata de natura
radacinilor ecuat iei L
2
+ R +
1
C
= 0, putem determina toate solut iile
ecuat iei () din problema 2.1.1. Cunoscand valoarea i
0
a curentului la mo-
mentul t
0
si valoarea variat iei curentului i
1
0
la momentul t
0
, se determina con-
stantele C
1
si C
2
din formulele de reprezentare a solut iei astfel ncat solut ia
oarecare i(t) a ecuat iei sa verice condit iile init iale i(t
0
) = i
0
si

i(t
0
) = i
1
0
.
Exercit ii
1. Rezolvat i urmatoarele probleme cu date init iale:
a) x x = 0 x(0) = 2, x(0) = 0
52 CAPITOLUL 2
R: x(t) = e
t
+ e
t
b) x + 2 x + x = 0 x(0) = 0, x(0) = 1
R: x(t) = t e
t
c) x 4 x + 4x = 0 x(1) = 1, x(1) = 0
R: x(t) = 3e
2t2
2t e
2t2
d) x + x = 0 x
_
2
_
= 1, x
_
2
_
= 0
R: x(t) = sin t
e) x + x + x = 0 x(0) = 0, x(0) = 1
R: x(t) =
2
3
3 e
1
2
t
sin
_
2
3
3t
_
2. Rezolvat i urmatoarele ecuat ii diferent iale :
a) x + 3 x + 2x =
1
1 +e
t
R: x(t) = e
t
ln(1 +e
t
) + e
2t
ln(1 +e
t
) e
2t
C
1
+ e
t
C
2
b) x 6 x + 9x =
9t
2
+ 6t + 2
t
3
R: x(t) = e
3t
C
1
+ t e
3t
C
2
+
1
t
c) x + x =
e
t
2
+
e
t
2
R: x(t) = C
1
sin t + C
2
cos t +
1
4
(e
2t
+ 1) et
d) x 3 x + 2x = 2e
2t
R: x(t) = (2te
t
2e
t
+ C
1
e
t
+ C
2
)e
t
e) x 4 x + 4x = 1 +e
t
+ e
2t
R: x(t) = C
1
e
2t
+ C
2
t e
2t
+
1
4
+
1
2
t
2
e
2t
+ e
t
f) x + x = sin t + cos 2t
R: x(t) = C
1
sin t + C
2
cos t
2
3
cos t
2
+
1
3

1
2
t cos t
g) x 2(1 +m) x + (m
2
+ 2m)x = e
t
+ e
t
, m IR
1
R: x(t) = C
1
e
mt
+ C
2
e
(m+2)t
+
((m + 3)e
2t
+ m1) e
t
m
3
+ 3m
2
m3
h) x 5 x + 6x = 6t
2
10t + 2
R: x(t) = C
1
e
3t
+ C
2
e
2t
+ t
2
i) x 5 x = 5t
2
+ 2t
R: x(t) =
1
3
t
3
+
1
5
e
5t
C
1
+ C
2
j) x + x = te
t
R: x(t) = C
1
sin t + C
2
cos t +
1
2
(1 +t) e
t
k) x x = te
t
+ t + t
3
e
t
R: x(t) = C
1
e
t
+ C
2
e
t
+
1
16
(4te
2t
+ 2e
2t
16te
t
2t
4
+
+4t
2
e
2t
4t
3
6t
2
6t 3) e
t
l) x 7 x + 6x = sin t
R: x(t) = C
1
e
t
+ C
2
e
6t
+
7
74
cos t +
5
74
sin t
m) x 4 x + 4x = sin t cos 2t
R: x(t) = C
1
e
2t
+ C
2
te
2t
10
169
sin t cos t
2
191
4225
sin t+
+
24
169
cos t
3
788
4225
cos t
54 CAPITOLUL 2
n) x + x = cos t cos 3t
R: x(t) = C
1
sin t + C
2
cos t +
1
2
t sin t +
1
2
cos t
3
1
8
cos t
Ecuat ii diferent iale liniare de ordinul n cu coecient i constant i 55
2.2 Ecuat ii diferent iale liniare de ordinul n
cu coecient i constant i
O ecuat ie diferent iala liniara de ordinul n cu coecient i constant i este o
ecuat ie diferent iala de forma
a
n
x
(n)
+ a
n1
x
(n1)
+ . . . + a
1
x + a
0
x = f(t) (2.23)
n care a
0
, a
1
, . . . , a
n1
, a
n
sunt constante reale cunoscute, a
n
,= 0, f(t) funct ie
cunoscuta continua si x este funct ie reala de clasa c
n
necunoscuta.
Observat ia 2.2.1 Daca f = 0, atunci ecuat ia (2.23) se numeste ecuat ie
diferent iala liniara de ordinul n cu coecient i constant i omogena, iar daca
f ,= 0 ecuat ia (2.23) se numeste ecuat ie diferent iala liniara de ordinul n cu
coecient i constant i neomogena.
Rezolvam mai ntai ecuat ia omogena atasata ecuat iei (2.23):
a
n
x
(n)
+ a
n1
x
(n1)
+ . . . + a
1
x + a
0
x = 0 (2.24)
Pentru determinarea solut iilor ecuat iei (2.24) se caut a solut ii de forma
x(t) = C e
t
. Impunand unei asemenea funct ii sa verice ecuat ia (2.24)
rezulta ca trebuie sa verice ecuat ia algebrica
a
n
n
+ a
n1
n1
+ . . . + a
1
+ a
0
= 0 (2.25)
numita ecuat ie caracteristica.
Daca ecuat ia (2.25) are toate radacinile reale si distincte
1
,
2
, . . .
n
atunci funct iile x
i
(t) = C
i
e
i
t
, i = 1, n sunt solut ii ale ecuat iei (2.24) si orice
funct ie x(t) data de:
x(t) = C
1
e
1
t
+ C
2
e
2
t
+ . . . + C
n
e
nt
(2.26)
este solut ie a ecuat iei (2.24) (C
1
, C
2
, . . . , C
n
sunt constante reale oarecare).
Mai mult, oricare ar t
0
, x
0
0
, x
1
0
, ..., x
n1
0
IR
1
putem determina n mod
unic constantele C
1
, C
2
, . . . , C
n
astfel ncat sa aiba loc
x(t
0
) = x
0
0
, x(t
0
) = x
1
0
, ... , x
(n1)
(t
0
) = x
n1
0
.
In particular rezulta de aici ca formula (2.26) reprezinta toate solut iile

ecuat iei (2.24) n acest caz.
56 CAPITOLUL 2
Daca printre radacinile ecuat iei caracteristice (2.25) exista si radacini
complexe simple, de exemplu = +i si = i, atunci ecarei perechi
de radacini complex conjugate i corespund solut iile
x
1
(t) = C
1
e
t
cos t si x
2
(t) = C
2
e
t
sin t
Pentru = 0 aceste solut ii devin:
x
1
(t) = C
1
cos t si x
2
(t) = C
2
sin t
Astfel, daca ecuat ia caracteristica are 2k radacini complexe simple
j
=
j
+i
j
si
j
=
j
i
j
, j = 1, k si n2k radacini reale simple
2k+1
, . . . ,
n
,
atunci orice funct ie x(t) data de:
x(t) =
k
j=1
C
1
j
e
j
t
cos
j
t +
k
j=1
C
2
j
e
j
t
sin
j
t +
n
j=2k+1
C
j
e
j
t
(2.27)
este solut ie a ecuat iei (2.24) (C
1
j
, C
2
j
, j = 1, k si C
j
, j = 2k + 1, n sunt con-
stante reale oarecare).
0
, x
0
0
, x
1
0
, ..., x
n1
0
IR
1
unic constantele C
1
j
, C
2
j
, j = 1, k si C
j
, j = 2k + 1, n astfel ncat sa aiba loc
x(t
0
) = x
0
0
, x(t
0
) = x
1
0
, ..., x
(n1)
(t
0
) = x
n1
0
.

In particular rezulta de aici ca
formula (2.27) reprezinta toate solut iile ecuat iei (2.24) n acest caz.
Daca ecuat ia caracteristica (2.25) are k radacini reale
1
, . . . ,
k
avand or-
dine de multiplicitate q
1
, . . . , q
k
si l radacini complex conjugate
1
i
1
, . . . ,
l
i
l
avand ordine de multiplicitate r
1
, . . . , r
l
, atunci orice funct ie x(t) data de
formula:
x(t) =
k
j=1
e
j
t
P
q
j
1
(t) +
l
j=1
e
j
t
_
Q
r
j
1
(t) cos
j
t + R
r
j
1
(t) sin
j
t
(2.28)
este solut ie a ecuat iei (2.24), unde P
q
j
1
(t) sunt polinoame de grad q
j
1 cu
coecinet i reali nedeterminat i si Q
r
j
1
, R
r
j
1
sunt polinoame de grad r
j
1
cu coecient i reali nedeterminat i.
0
, x
1
0
, x
2
0
, ..., x
n1
0
IR
1
unic coecient ii polinoamelor P
q
j
1
, Q
q
j
1
, R
q
j
1
astfel ncat sa aiba loc x(t
0
) =
x
1
0
, x(t
0
) = x
2
0
, ..., x
(n1)
(t
0
) = x
n1
0
.
In particular rezulta de aici ca formula (2.28) reprezinta toate solut iile

ecuat iei (2.24) n acest caz.
Reamintim ca obiectul acestui paragraf este rezolvarea ecuat iei diferent iale
de ordinul n, cu coecient i constant i neomogena (2.23):
a
n
x
(n)
+ a
n1
x
(n1)
+ . . . + a
1
x + a
0
x = f(t)
n care a
0
, a
1
, . . . , a
n1
, a
n
sunt constante reale date, a
n
,= 0, f funct ie cunos-
cuta continua si x este funct ie reala de clasa c
n
necunoscuta.
Pentru determinarea solut iilor ecuat iei (2.23) este important sa observam
ca daca x(t) este o solut ie xata a ecuat iei (2.23) si x(t) este o solut ie oarecare
a aceleiasi ecuat ii, atunci diferent a x(t)x(t) = x(t) este o solut ie oarecare a
ecuat iei diferent iale liniare omogene cu coecient i constant i, (2.24).

Intrucat
solut iile x(t) ale ecuat iei omogene (2.24) sunt date n general de (2.28), deter-
minarea solut iilor x(t) ale ecuat iei (2.23) revine la determinarea unei singure
solut ii x(t) ale acestei ecuat ii.
O solut ie particulara x(t) pentru ecuat ia (2.23) se determina cu metoda
variat iei constantelor a lui Lagrange, un procedeu asemenator cu cel descris
n paragraful precedent.
Vom ilustra acest procedeu pe un exemplu (n = 3):
Exemplul 2.2.1 Sa se determine solut iile ecuat iei:
...
x + 4 x + 5 x = 4e
t
Consideram ecuat ia omogena
...
x + 4 x + 5 x = 0
Ecuat ia caracteristica asociata este:
3
+ 4
2
+ 5 = 0
ale carei radacini sunt:
0
= 0,
1
= 2 i,
2
= 2 +i.
Solut iile ecuat iei omogene sunt date de:
y(t) = C
1
+ C
2
e
2t
cos t + C
3
e
2t
sin t.
Cautam x(t), o solut ie particulara pentru ecuat ia neomogena, sub forma
x(t) = C
1
(t) + C
2
(t) e
2t
cos t + C
3
(t) e
2t
sin t
58 CAPITOLUL 2
n care C
1
(t), C
2
(t), C
3
(t) sunt funct ii de clasa c
1
care trebuiesc determinate.
Calculam derivata ntai a funct iei x(t) si obt inem:
x =

C
1
+

C
2
e
2t
cos t +

C
3
e
2t
sin t 2C
2
e
2t
cos t
2C
3
e
2t
sin t C
2
e
2t
sin t + C
3
e
2t
cos t
Impunem ca

C
1
,

C
2
,

C
3
sa verice:
C
1
+

C
2
e
2t
cos t +

C
3
e
2t
sin t = 0
si obt inem:
x = C
2
e
2t
(2 cos t + sin t) + C
3
e
2t
(cos t 2 sin t)
Calculam derivata a doua a funct iei x(t) si obt inem:
x =

C
2
e
2t
(2 cos t + sin t) +

C
3
e
2t
(cos t 2 sin t)+
+2C
2
e
2t
(2 cos t + sin t) 2C
3
e
2t
(cos t 2 sint)
C
2
e
2t
(2 sin t + cos t) + C
3
e
2t
(sin t 2 cos t) =
=

C
2
e
2t
(2 cos t + sin t) +

C
3
e
2t
(cos t 2 sin t)+
+C
2
e
2t
(3 cos t + 4 sin t) + C
3
e
2t
(3 sint 4 cos t).
Impunem ca

C
2
,

C
3
sa verice:

C
2
e
2t
(2 cos t + sin t) +

C
3
e
2t
(cos t 2 sin t) = 0
si obt inem
x = C
2
e
2t
(3 cos t + 4 sin t) + C
3
e
2t
(3 sin t 4 cos t)
De aici calculam derivata a treia a funct iei x(t) si obt inem:
...
x =

C
2
e
2t
(3 cos t + 4 sint) +

C
3
e
2t
(3 sin t 4 cos t)
2C
2
e
2t
(3 cos t + 4 sin t) 2C
3
e
2t
(3 sint 4 cos t)+
+C
2
e
2t
(3 sin t + 4 cos t) + C
3
e
2t
(3 cos t + 4 sin t) =
=

C
2
e
2t

C
3
e
2t
(3 sin t 4 cos t)+
+C
2
e
2t
(2 cos t 11 sint) + C
3
e
2t
(2 sin t + 11 cos t).
Inlocuind toate acestea n ecuat ia data rezulta:
C
2
e
2t

C
3
e
2t
(3 sin t 4 cos t) +
+C
2
e
2t
(2 cos t 11 sint) +C
3
e
2t
(2 sin t + 11 cos t) +
+C
2
e
2t
(12 cos t + 16 sin t) +C
3
e
2t
(12 sin t 16 cos t)
C
2
e
2t
(10 cos t + 5 sin t) +C
3
e
2t
(5 cos t 10 sint) = 4e
t
sau
C
2
e
2t
(3 cos t + 4 sin t) +

C
3
e
2t
(3 sin t 4 cos t) = 4e
t
Aceasta egalitate mpreuna cu sistemul de condit ii impus pe parcurs
funct iilor

C
1
,

C
2
,

C
3
conduce la urmatorul sistem liniar de ecuat ii algebrice
n necunoscutele

C
1
,

C
2
,

C
3
:
_
C
1
+

C
2
e
2t
cos t +

C
3
e
2t
sin t = 0

C
2
e
2t
(2 cos t + sin t) +

C
3
e
2t
(cos t 2 sint) = 0
C
2
e
2t
(3 cos t + 4 sin t) +

C
3
e
2t
(4 cos t + 3 sin t) = 4e
t
Din ultimele doua ecuat ii rezula sistemul algebric:
_
_
_
C
2
(2 cos t sin t) +

C
3
(cos t 2 sint) = 0
C
2
(3 cos t + 4 sin t) +

C
3
(4 cos t + 3 sin t) = 4e
t
Determinantul sistemului este:
= (2 cos t sin t)(4 cos t + 3 sin t)
(cos t 2 sint)(3 cos t + 4 sin t) =
= 8 cos
2
t 6 sin t cos t + 4 sint cos t 3 sin
2
t 3 cos
2
t
4 sin t cos t + 6 sint cos t + 8 sin
2
t = 8 3 = 5
si solut iile sunt date de:
C
2
=
4
5
e
t
(cos t 2 sint)

C
3
=
4
5
e
t
(2 cos t sin t).
60 CAPITOLUL 2
Inlocuind

C
2
,

C
3
n prima ecuat ie, se obt ine

C
1
:
C
1
=
4
5
e
t
cos t(cos t 2 sin t) +
4
5
e
t
sin t(2 cos t + sin t) =
=
4
5
e
t
[cos
2
t + sin
2
t] =
=
4
5
e
t
Astfel au fost gasite derivatele funct iilor necunoscute

C
1
,

C
2
,

C
3
:
C
1
=
4
5
e
t
C
2
=
4
5
e
t
[cos t 2 sin t]
C
3
=
4
5
e
t
[2 cos t + sin t]
de unde rezulta:
C
1
=
4
5
e
t
C
2
=
1
10
e
t
[12 cos t + 4 sint]
C
3
=
1
10
e
t
[4 cos t + 12 sin t]
Obt inem de aici:
x(t) =
4
5
e
t
+
1
10
e
t
[12 cos t + 4 sin t] cos t +
+
1
10
e
t
[4 cos t + 12 sint] sin t
de unde avem ca solut ia generala a ecuat iei neomogene
x(t) = x(t) + x(t)
este:
x(t) = C
1
+ c
2
e
2t
cos t + C
3
e
2t
sin t
4
5
e
t
+
+
1
10
e
t
[12 cos t + 4 sin t] cos t +
+
1
10
e
t
[4 cos t + 12 sin t] sin t
Exercit ii
1. Rezolvat i urmatoarele ecuat ii diferent iale (cu calculatorul):
a)
...
x 2 x x + 2x = 0
R: x(t) = C
1
e
t
+ C
2
e
2t
+ C
3
e
t
b) x
(4)
5 x + 4x = 0
R: x(t) = C
1
e
t
+ C
2
e
2t
+ C
3
e
t
+ C
4
e
2t
c)
...
x 6 x + 12 x 8x = 0
R: x(t) = C
1
e
2t
+ C
2
t e
2t
+ C
3
t
2
e
2t
d) x
(7)
+ 3x
(6)
+ 3x
(5)
+ x
(4)
= 0
R: x(t) = C
1
e
t
+C
2
t e
t
+C
3
t
2
e
t
+C
4
+C
5
t+C
6
t
2
+C
7
t
3
e)
...
x x + x x = 0
R: x(t) = C
1
e
t
+ C
2
sin t + C
3
cos t
f) x
(4)
+ 2 x + x = 0
R: x(t) = C
1
sin t + C
2
cos t + C
3
t sin t + C
4
t cos t
g) x
(4)
3
...
x + 5 x 3 x + 4x = 0
R: x(t) = C
1
sin t + C
2
cos t + C
3
e
3
2
t
sin
_
7
2
t
_
+
+C
4
e
3
2
t
cos
_
7
2
t
_
2. Determinat i solut iile urmatoarelor probleme cu date init iale:
a)
...
x 2 x x + 2x = 0 x(0) = 0, x(0) = 1 x(0) = 2
62 CAPITOLUL 2
R: x(t) =
1
2
e
t
+
2
3
e
2t
1
6
e
t
b)
...
x x + x x = 0 x(1) = 0, x(1) = 1 x(1) = 2
R: x(t) = e
t1
(sin 1) sin t (cos 1) cos t
c) x
(4)
5 x + 4x = 0 x(0) = 0, x(0) = 1 x(0) = 2,
...
x(0) = 3
R: x(t) =
1
6
e
t
+
1
6
e
2t
1
2
e
t
+
1
2
e
2t
3. Rezolvat i urmatoarele ecuat ii diferent iale:
a)
...
x 2 x x + 2x = t + 1
R: x(t) =
3
4
+
1
2
t + C
1
e
t
+ C
2
e
2t
+ C
3
e
t
b)
...
x 6 x + 12 x 8x = sin t
R: x(t) =
11
125
cos t
2
125
sin t+C
1
e
2t
+C
2
t
2
e
2t
+C
3
t
3
e
2t
Reducerea ecuat iei diferent iale liniare de ordinul n a lui Euler la o ecuat ie liniara 63
2.3 Reducerea ecuat iei diferent iale liniare de
ordinul n a lui Euler la o ecuat ie diferent iala
liniara de ordinul n cu coecient i constant i
Denit ia 2.3.1 Ecuat ia diferent iala liniara de ordinul n de forma:
a
n
t
n
x
(n)
+ a
n1
t
n1
x
(n1)
+ . . . + a
1
t x + a
0
x = 0 (2.29)
n care a
0
, a
1
, . . . , a
n
sunt constante reale, se numeste ecuat ie diferent iala
liniara de ordinul n a lui Euler.
Propozit ia 2.3.1 Prin schimbarea de variabila [t[ = e
ecuat ia diferent iala

(2.29) se reduce la o ecuat ie diferent iala liniara de ordinul n cu coecient i
constant i.
Demonstrat ie: Fie x = x(t) o solut ie a ecuat iei (2.29) si y funct ia y() =
x(e
). De aici, pentru t > 0, avem ca x(t) = y(lnt) iar prin derivare succesiva
obt inem:
dx
dt
=
dy
d

1
t
d
2
x
dt
2
=
d
2
y
d
2

1
t
2

dy
d

1
t
2
=
1
t
2

_
d
2
y
d
2

dy
d
_
d
3
x
dt
3
=
2
t
3

_
d
2
y
d
2

dy
d
_
+
1
t
3

_
d
3
y
d
3

d
2
y
d
2
_
=
=
1
t
3

_
d
3
y
d
3
3
d
2
y
d
2
+ 2
dy
d
_
Daca presupunem ca pentru 1 k < n avem
d
k
x
dt
k
=
1
t
k

k
i=1
c
k
i

d
i
y
d
i
atunci printr-o noua derivare deducem egalitatea
d
k+1
x
dt
k+1
=
1
t
k+1

k+1
i=1
c
k+1
i

d
i
y
d
i
64 CAPITOLUL 2
Rezulta n acest fel ca derivatele de orice ordin (1 k n) ale funct iei
x se exprima ca un produs ntre
1
t
k+1
si o combinat ie liniara a derivatelor de
ordin i k + 1 ale funct iei y.
Inlocuind n (2.29) se obt ine ca funct ia y verica o ecuat ie diferent iala

liniara de ordinul n cu coecient i constant i.
Se determina solut iile y = y() ale acestei ecuat ii si apoi solut iile x(t) ale
lui (2.29) pentru t > 0:
x(t) = y(lnt).
Pentru t < 0 se rat ioneaza la fel si se obt ine:
x(t) = y(ln[t[).
Exercit ii:
Rezolvat i urmatoarele ecuat ii diferent iale:
1. t
2
x + t x x = 0
R: x(t) = C
1
t + C
2
1
t
2. 12t
3
...
x 25t
2
x + 28t x 6x = 0
R: x(t) = C
1
t
2
+ C
2
t
1
12
+ C
3
t
3
3. t
2
x + t x = 0
R: x(t) = C
1
+ C
2
ln t
4. t
2
x t x + x = 0
R: x(t) = C
1
t + C
2
t ln t
Calculul simbolic al solut iilor ecuat iilor de ordinul n 65
diferent iale de ordinul n
Pentru rezolvarea numerica a ecuat iilor diferent iale de ordin superior
(n 2) Maple foloseste aceeasi funct ie dsolve (solve ordinary dierential
equations - ODEs) care a fost prezentata n capitolul anterior.
Noutatea care apare aici consta n scrierea sintaxei pentru derivatele de ordin
superior. De exemplu, derivata de ordinul al doilea a funct iei x(t) poate
scrisa ntr-unul din urmatoarele moduri:
diff(x(t),t,t)
diff(x(t),t$2)
(D@@2)(x)(t)
Pentru exemplicare, vom rezolva cateva ecuat ii si probleme cu date
init iale:
1. Ecuat ia diferent iala liniara de ordinul al doilea cu coecient i constant i
omogena:
x 4 x + 4x = 0; (2.30)
> eq1:=diff(x(t),t,t)-4*diff(x(t),t)+4*x(t)=0;
eq1 :=
d
2
dt
2
x(t) 4
d
dt
x(t) + 4 x(t) = 0
> dsolve(eq1,x(t));
x(t) = C1 e
2 t
+ C2 e
2 t
t
> dsolve(eq1,x(1)=1,D(x)(1)=0,x(t));
x(t) = 3
e
2 t
e
2
2
e
2 t
t
e
2
> sol1:=3*exp(2*t)/exp(2)-2*exp(2*t)*t/exp(2):
> plot(sol1,t=-infinity..infinity);
66 CAPITOLUL 2
Figura 8
Se observa ca, daca nu s-a dat nici o condit ie init iala solut ia generala
este asata cu ajutorul a doua constante. Mai precis, numarul con-
stantelor este acelasi cu ordinul ecuat iei, n cazul ecuat iei de ordinul al
doilea solut ia generala exprimandu-se cu ajutorul a doua constante.
Pentru ca Maple sa aseze solut ia unei Probleme Cauchy n cazul unei
ecuat ii de ordin superior trebuie sa-i dam n condit ii init iale:
x(t
0
) = x
0
0
, x(t
0
) = x
1
0
, ... , x
(n1)
(t
0
) = x
n1
0
.
2. Ecuat ia diferent iala liniara de ordinul al patrulea cu coecient i constant i
omogena:
x
(4)
5 x + 4x = 0; (2.31)
> eq2:=diff(x(t),t,t,t,t)-5*diff(x(t),t,t)+4*x(t)=0;
eq2 :=
d
4
dt
4
x(t) 5
d
2
dt
2
x(t) + 4 x(t) = 0
> eq2:=diff(x(t),t$4)-5*diff(x(t),t$2)+4*x(t)=0;
eq2 :=
d
4
dt
4
x(t) 5
d
2
dt
2
x(t) + 4 x(t) = 0
> eq2:=(D@@4)(x)(t)-5*(D@@2)(x)(t)+4*x(t)=0;
eq2 :=
_
D
(4)
_
(x) (t) 5
_
D
(2)
_
(x) (t) + 4 x(t) = 0
> dsolve(eq2,x(t));
x(t) = C1 e
2 t
+ C2 e
t
+ C3 e
2 t
+ C4 e
t
> dsolve(eq2,x(0)=0,D(x)(0)=1,(D@@2)(x)(0)=2,
(D@@3)(x)(0)=3},x(t));
x(t) = 1/2 e
t
+ 1/6 e
2 t
+ 1/2 e
2 t
1/6 e
t
> sol2:=-1/2*exp(-t)+1/6*exp(-2*t)+1/2*exp(2*t)-
1/6*exp(t):
> plot(sol2,t=-2..2);
Figura 9
Din instruct iunile de mai sus reiese ca, n rezolvarea Problemei Cauchy
pentru o ecuat ie diferent iala de ordinul patru s-au folosit patru condit ii
init iale. Se observa deasemenea, sintaxa corespunzatoare derivatelor de
ordin superior a fost scrisa n cele trei moduri prezentate la nceputul
paragrafului.
3. Ecuat ia diferent iala liniara de ordinul al treilea cu coecient i constant i
neomogena:
...
x 6 x + 12 x 8x = sin t; (2.32)
> eq3:=diff(x(t),t,t,t)-6*diff(x(t),t,t)+12*diff(x(t),t)
-8*x(t)=sin(t);
eq3 :=
d
3
dt
3
x(t) 6
d
2
dt
2
x(t) + 12
d
dt
x(t) 8 x(t) = sin (t)
> dsolve(eq3);
x(t) =
11
125
cos (t)
2
125
sin (t) + C1 e
2 t
+ C2 e
2 t
t + C3 e
2 t
t
2
> dsolve(eq3,x(0)=0,D(x)(0)=2,(D@@2)(x)(0)=4);
x(t) =
11
125
cos (t)
2
125
sin (t) +
11
125
e
2 t
+
46
25
e
2 t
t
19
10
e
2 t
t
2
> sol3:=-11/125*cos(t)-2/125*sin(t)+11/125*exp(2*t)+
46/25*exp(2*t)*t-19/10*exp(2*t)*t^2:
> plot(sol3,t=-4..1);
68 CAPITOLUL 2
Figura 10
In cele ce urmeaza, vom mai prezenta o alta funct ie de plotare DEtools

[DEplot] (plot solutions to an equation or a system of DEs) pentru a
vizualiza solut ia acestei probleme cu date init iale. Utilizarea acesteia nu
necesita rezolvarea ecuat iei n avans deoarece ecuat ia este inclusa direct
n instruct iune. Sintaxa acestei funct ii poate avea una din urmatoarele
forme:
with(DEtools):DEplot(deqns, vars, trange, options);
with(DEtools):DEplot(deqns, vars, trange, inits, options);
with(DEtools):DEplot(deqns, vars, trange, xrange, yrange, options);
with(DEtools):DEplot(deqns, vars, trange, inits, xrange, yrange, op-
tions);
n care:
deqns - ecuat ia diferent iala de orice ordin pe care dorim sa o
rezolvam sau lista de ecuat ii diferent iale de ordinul ntai
(n cazul sistemelor)
vars - variabila independenta sau lista variabilelor independente
trange - domeniul de denit ie al variabilei independente
inits - lista de condit ii init iale
xrange - domeniul de variat ie al primei variabile dependente
yrange - domeniul de variat ie al celei de-a doua variabile
dependente
options - diferite opt iuni: modul de asare al solut iei, metoda de
rezolvare, etc.
> with(DEtools):DEplot(eq3,x(t),t=-4..1,[[x(0)=0,D(x)(0)=2,
(D@@2)(x)(0)=4]],x=-0.6..1.8,stepsize=.05,title=Solutia
Problemei Cauchy);
Figura 11
4. Ecuat ia diferent iala liniara de ordinul al treilea cu coecient i variabili
de tip Euler:
t
2
...
x + 5t x + 4 x = ln t, t > 0 (2.33)
> eq4:=t^2*diff(x(t),t,t,t)+5*t*diff(x(t),t,t)+
4*diff(x(t),t)=ln(t);
eq4 := t
2 d
3
dt
3
x(t) + 5 t
d
2
dt
2
x(t) + 4
d
dt
x(t) = ln (t)
> dsolve(eq4,x(2)=2,D(x)(2)=1/2,(D@@2)(x)(2)=3);
70 CAPITOLUL 2
x(t) = 2 ln(2) + 19 +
(29+2 ln(2))ln(t)
t
+
32 ln(2)2(ln(2))
2
32
t
+ 1/4t(ln(t)) 2
> sol4:=-2*ln(2)+19+(-29+2*ln(2))*ln(t)/t+(32*ln(2)-
2*ln(2)^2-32)/t+1/4*t*(ln(t)-2):
> plot(sol4,t=0.1..infinity,axes=boxed);
Figura 12
Capitolul 3
Sisteme de ecuat ii diferent iale
de ordinul ntai liniare cu
coecient i constant i
3.1 Sisteme de ecuat ii diferent iale de ordinul
ntai liniare cu coecient i constant i omo-
gene
Denit ia 3.1.1 Un sistem de ecuat ii diferent iale de ordinul ntai liniare
cu coecient i constant i omogen este un sistem de n relat ii de dependent a
funct ionala de forma:
x
1
= a
11
x
1
+ a
12
x
2
+ . . . + a
1n
x
n
x
2
= a
21
x
1
+ a
22
x
2
+ . . . + a
2n
x
n
(3.1)
.
.
.
x
n
= a
n1
x
1
+ a
n2
x
2
+ . . . + a
nn
x
n
dintre un sistem de n funct ii necunoscute x
1
, x
2
, . . . , x
n
si derivatele acestora
x
1
, x
2
, . . . , x
n
.

In sistemul (3.1) coecient ii a
ij
sunt constante considerate
cunoscute.
Denit ia 3.1.2 Un sistem ordonat de n funct ii reale x
1
, x
2
, . . . , x
n
de clasa
71
72 CAPITOLUL 3
C
1
este solut ie a sistemului (3.1) daca verica
dx
i
dt
=
n
j=1
a
ij
x
i
(t)
pentru orice t IR
1
.
Denit ia 3.1.3 Fiind date t
0
IR
si (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) IR
n
problema de-
terminarii solut iei (x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t)) a sistemului (3.1) care verica
x
i
(t
0
) = x
0
i
i = 1, n se numeste problema cu date init iale sau problema
Cauchy.
Pentru reprezentarea matriceala a sistemului (3.1) notam cu A matricea
patratica care are ca elemente constantele a
ij
: A = (a
ij
)
i,j=1,n
si cu X ma-
tricea coloana X = (x
1
, x
2
, . . . x
n
)
T
. Cu aceste matrice sistemul (3.1) se scrie
sub forma matriceala:
X = A X. (3.2)
In aceasta problema derivarea funct iei matriceale X = X(t)nseamna derivarea

elementelor matricei, iar produsul A X nsemna produsul dintre matricea A
si matricea X.
Problema Cauchy (problema cu date init iale) se scrie matriceal sub forma:
X = A X, X(t
0
) = X
0
(3.3)
si consta n determinarea funct iei matriceale X = X(t) care verica ecuat ia
(3.2) si condit ia init iala X(t
0
) = X
0
.
Teorema 3.1.1 (de existent a a solut iei problemei Cauchy)
Pentru orice t
0
IR
1
si X
0
= (x
0
1
, x
0
2
, . . . x
0
n
)
T
problema Cauchy (3.3) are o
solut ie denita pe IR
1
.
Demonstrat ie: Consideram sirul de funct ii matriceale denite astfel:
Sisteme de ecuat ii diferent iale de ordinul ntai liniare omogene 73
X
0
(t) = X
0
= I X
0
X
1
(t) = X
0
+
_
t
t
0
A X
0
()d = [I +
(t t
0
) A
1!
] X
0
X
2
(t) = X
0
+
_
t
t
0
A X
1
()d = [I +
(t t
0
) A
1!
+
(t t
0
)
2
A
2
2!
] X
0
X
3
(t) = X
0
+
_
t
t
0
A X
2
()d =
= [I +
(t t
0
) A
1!
+
(t t
0
)
2
A
2
2!
+
(t t
0
)
3
A
3
3!
] X
0
. . .
X
m
(t) = X
0
+
_
t
t
0
AX
m1
()d =
= [I +
(t t
0
) A
1!
+
(t t
0
)
2
A
2
2!
+ . . . +
(t t
0
)
m
A
m
m!
] X
0
. . .
Funct iile din acest sir verica inegalitatea
|X
m+p
(t)X
m
(t)|
m+p
k=m+1
[t t
0
[
k
|A|
k
k!
|X
0
|, () m, p IN, () t IR
1
si prin urmare sirul de funct ii X
m
(t)
mn
este uniform fundamental pe orice
compact K IR
1
. Rezulta ca sirul este uniform convergent pe orice compact
K IR
1
si se poate trece la limita n egalitatea
X
m
(t) = X
0
+
_
t
t
0
A X
m1
()d.
pentru m .
Trecand la limita obt inem ca limita X(t) a sirului X
m
(t)
X(t) = lim
m
X
m
(t)
verica egalitatea
X(t) = X
0
+
_
t
t
0
A X()d
74 CAPITOLUL 3
sau
X(t) = X
0
+ A
_
t
t
0
X()d.
De aici rezulta ca funct ia X(t) este de clasa C
1
si derivata ei verica

X(t) =
A X(t), adica X(t) este solut ia sistemului de ecuat ii diferent iale sub forma
matriceala (3.2). Punand t = t
0
n egalitatea
X(t) = X
0
+ A
_
t
t
0
X()d
obt inem egalitatea X(t
0
) = X
0
care arata ca X(t) este solut ia problemei
Cauchy (3.3). Am aratat n acest fel ca problema Cauchy (3.3) are o solut ie.
Observat ia 3.1.1

In aceasta demonstrat ie norma matricei patratice A |A|
este data de |A| = sup
X1
| A X |.
Observat ia 3.1.2 Sirul de matrice patratice care intervine n aceasta
demonstrat ie:
U
m
(t; t
0
) = I +
(t t
0
) A
1!
+
(t t
0
)
2
A
2
2!
+ . . . +
(t t
0
)
m
A
m
m!
este de asemenea fundamental.
Intr-adevar:
| U
m+p
(t; t
0
) U
m
(t; t
0
) |
m+p
k=m+1
[ t t
0
[
k
| A |
k
k!
, ()m, p IN, t IR
1
si prin urmare sirul de funct ii matriceale U
m
(t; t
0
)
mIN
este uniform con-
vergent pe orice compact K IR
1
. Limita acestui sir este suma seriei de
matrice
m=0
(t t
0
)
m
A
m
m!
care se noteaza cu e
(tt
0
)A
:
e
(tt
0
)A
=
m=0
(t t
0
)
m
A
m
m!
Observat ia 3.1.3 Funct ia matriceala e
(tt
0
)A
se numeste matricea rezolvanta
a sistemului (3.2). O solut ie a problemei Cauchy (3.3) se obt ine nmult ind
matricea e
(tt
0
)A
cu matricea X
0
:
X(t; t
0
, X
0
) = e
(tt
0
)A
X
0
.
Aceasta solut ie este denita pe IR
1
.
Teorema 3.1.2 (de unicitate a solut iei problemei Cauchy)
Problema Cauchy (3.3) are o singura solut ie.
Demonstrat ie: Presupunem prin absurd ca problema Cauchy (3.3), pe
langa solut ia X(t; t
0
, X
0
) determinatan teorema precedenta mai are o solut ie
X(t). Pe intervalul I de denit ie a acestei solut ii

(I t
0
) scriem egalitat ile :
X(t; t
0
, X
0
) = X
0
+ A
_
t
t
0
X(; t
0
, X
0
)d, ()t I
si
X(t) = X
0
+ A
_
t
t
0
X()d, ()t I
si deducem succesiv:
X(t; t
0
, X
0
)

X(t) = A
_
t
t
0
[X(; t
0
, X
0
)

X()]d
|X(t; t
0
, X
0
)

X(t)| |A|
_
t
t
0
|X(; t
0
, X
0
)

X()|d
<
< +|A|
_
t
t
0
|X(; t
0
, X
0
)

X()|d
() > 0 ()t I.
Pentru t > t
0
rezulta n continuare:
|X(t; t
0
, X
0
)

X(t)|
+
_
t
t
0
|A| |X(; t
0
, X
0
)

X()|d
1
76 CAPITOLUL 3
|A| |X(t; t
0
, X
0
)

X(t)|
+
_
t
t
0
|A| |X(; t
0
, X
0
)

X()|d
|A|
d
dt
_
+
_
t
t
0
|A| |X(; t
0
, X
0
)

X() | d
_
+
_
t
t
0
|A| |X(; t
0
, X
0
)

X()|d
|A|
ln
_
+
_
t
t
0
|A| |X(; t
0
, X
0
)

X() | d
_
ln() | A | (t t
0
)
ln
+
_
t
t
0
|A| |X(; t
0
, X
0
)

X() | d
) | A | (t t
0
)
+
_
t
t
0
|A| |X(; t
0
, X
0
)

X() | d e
A(tt
0
)
, ()t t
0
, > 0.
= |X(t; t
0
, X
0
)

X(t)| < e
A(tt
0
)
, ()t t
0
, () > 0
Pentru t xat si 0 rezulta
|X(t; t
0
, X
0
)

X(t)| = 0.
Astfel am aratat ca pentru orice t t
0
si t I avem

X(t) = X(t; t
0
, X
0
).
Rat ionam analog pentru t t
0
, t I si obt inem

X(t) = X(t; t
0
, X
0
). Se
obt ine n nal egalitatea
X(t) = X(t; t
0
, X
0
)
pentru orice t I, care arata ca solut ia

X(t) coincide cu solut ia X(t; t
0
, X
0
)
gasita n teorema de existent a.
Observat ia 3.1.4 Din teorema de existent a si cea de unicitate rezulta ca
orice solut ie a sistemului (3.2) este denita pe IR
1
si se obt ine cu formula
X(t) = e
(tt
0
)A
X
0
.
Intr-adevar e X(t) o solut ie oarecare a sistemului (3.2) denita pe un interval

I. Consideram t
0
I si X(t
0
) = X
0
. Solut ia considerata X(t), conform
teoremei de unicitate, coincide cu funct ia X(t; t
0
, X
0
) = e
(tt
0
)A
X
0
solut ie
a problemei Cauchy (3.3):
X(t) X(t; t
0
, X
0
) e
(tt
0
)A
X
0
.
Teorema 3.1.3 Mult imea S a solut iilor sistemului diferent ial liniar cu coecient i
constant i de ordinul ntai este un spat iu vectorial n-dimensional.
Demonstrat ie: Fie X
1
(t) si X
2
(t) doua solut ii ale sistemului(3.2) si ,
doua constante reale. T inand seama de egalitatea:
X
1
(t) + X
2
(t) = e
(tt
0
)A
[ X
1
(t
0
) + X
2
(t
0
)]
rezulta ca funct ia X
1
(t)+ X
2
(t) este solut ie a sistemului (3.2). Obt inem
n acest fel ca mult imea S a solut iilor sistemului (3.2) este spat iu vectorial.
Pentru a demonstra ca dimensiunea spat iului vectorial S este n, consideram
baza canonica b
1
, b
2
, . . . , b
n
n IR
n
:
b
1
= (1, 0, 0, . . . , 0)
T
, b
2
= (0, 1, 0, . . . , 0)
T
, . . . , b
n
= (0, 0, 0, . . . , 1)
T
si sistemul de solut ii
X
i
(t) = e
tA
b
i
, i = 1, n.
Vom arata ca sistemul de solut ii X
1
(t), X
2
(t), . . . , X
n
(t) este o bazan spat iul
solut iilor S. Pentru aceasta, e la nceput c
1
, c
2
, . . . , c
n
, n constante reale
astfel ca
n
k=1
c
k
e
tA
b
k
= 0
()t IR
1
.

In particular pentru t = 0 avem
n
k=1
c
k
b
k
= 0
de unde rezulta c
1
= c
2
= . . . = c
n
= 0. Rezulta astfel ca sistemul de funct ii
X
i
(t) = e
tA
b
i
, i = 1, n este liniar independent.
Consideram acum o solut ie oarecare X(t) a sistemului (3.2), si vectorul X(0).
Pentru acest vector X(0) IR
n
exista n constante reale c
1
, c
2
, . . . , c
n
astfel
ca
X(0) =
n
k=1
c
k
b
k
.
78 CAPITOLUL 3
Construim funct ia
X(t) =
n
k=1
c
k
X
k
(t)
si remarcam ca aceasta este o solut ie a sistemului (3.2) si verica:
X(0) =
n
k=1
c
k
X
k
(0) =
n
k=1
c
k
b
k
= X(0).
In baza teoremei de unicitate rezulta ca:
X(t) = X(t), ()t.

Am obt inut astfel ca, o solut ie oarecare X(t) este combinat ia liniara
X(t) =
n
k=1
c
k
X
k
(t)
a solut iilor X
k
(t).
Denit ia 3.1.4 Un sistem de n solut ii X
k
(t)
k=1,n
ale ecuat iei (3.2) se
numeste sistem fundamental daca sistemul de funct ii X
k
(t)
k=1,n
este liniar
independent.
Teorema 3.1.4 Un sistem de n solut ii X
k
(t)
k=1,n
ale ecuat iei (3.2) este
sistem fundamental daca si numai daca funct ia reala denita prin:
W(X
1
(t), . . . , X
n
(t)) = det(x
i
j
(t)),
numita wronskianul sistemului, nu se anuleaza. Am notat:
X
i
(t) = (x
i
1
(t), x
i
2
(t), . . . , x
i
n
(t))
T
.
Demonstrat ie: Aratam la nceput necesitatea condit iei. Rat ionam prin re-
ducere la absurd si admitem ca, desi sistemul de solut ii
X
1
(t), X
2
(t), . . . , X
n
(t) este fundamental exista un punct t
0
IR
1
n care
wronskianul sistemului de solut ii se anuleaza: det(x
i
j
(t
0
)) = 0.

In aceste
condit ii, sistemul algebric liniar si omogen de n ecuat ii cu n necunoscute
c
1
, c
2
, . . . , c
n
n
i=1
c
i
x
i
j
(t
0
) = 0 j = 1, n
are o solut ie nebanala c
i
= c
0
i
, i = 1, n. Cu o asemenea solut ie nebanala
c
i
= c
0
i
, i = 1, n (c
0
i
nu sunt toate nule) construim funct ia:
X(t) =
n
i=1
c
0
i
X
i
(t) t IR
1
.
Funct ia X(t) construita astfel este solut ie a sistemului (3.2) si se anuleaza n
t
0
:
X(t
0
) =
n
i=1
c
0
i
X
i
(t
0
) = 0.
In virtutea teoremei de unicitate rezulta ca funct ia X(t) este identic nula:

n
i=1
c
0
i
X
i
(t) = 0, ()t IR
1
.
Aceasta nsa este absurd, deoarece sistemul de n solut ii X
i
(t)
i=1,n
este in-
dependent.
Trecem acum sa aratam sucient a condit iei. Presupunem ca wronskianul
W(X
1
(t), . . . , X
n
(t)) = det(x
i
j
(t)) nu se anuleaza si aratam ca sistemul de
solut ii X
i
(t)
i=1,n
este fundamental.
Rat ionam prin reducere la absurd si presupunem ca sistemul de solut ii X
i
(t)
i=1,n
nu este fundamental (nu este liniar independent).

In aceasta ipoteza exista
un sistem de constante c
0
i
, i = 1, n, nu toate nule astfel ca
n
i=1
c
0
i
X
i
(t) = 0
pentru orice t IR
1
. Egalitatea aceasta implica egalitat ile
n
i=1
c
0
i
x
i
j
(t) = 0 ()t IR
1
j = 1, n
ceea ce arata ca det(x
i
j
(t)) = 0 ()t IR
1
; absurd.
Teorema 3.1.5 (Liouville). Un sistem de n solut ii X
i
(t)
i=1,n
ale sistemu-
lui (3.2) este fundamental daca si numai daca exista un punct t
0
IR
1
n
care wronskianul sistemului de solut ii
W(X
1
(t), . . . , X
n
(t)) = det(x
i
j
(t))
este nenul.
80 CAPITOLUL 3
Demonstrat ie: Avandn vedere teorema precedenta este sucient sa ar atam
ca daca exista t
0
IR
1
astfel ca
W(X
1
(t
0
), . . . , X
n
(t
0
)) ,= 0
atunci pentru orice t IR
1
, W(X
1
(t), . . . , X
n
(t)) ,= 0. Calculam derivata
wronskianului sistemului de solut ii X
i
(t)
i=1,n
si obt inem
d
dt
W(X
1
(t), . . . , X
n
(t)) =
_
n
i=1
a
ii
_
W(X
1
(t), . . . , X
n
(t)
De aici rezulta egalitatea:
W(X
1
(t), . . . , X
n
(t)) = W(X
1
(t
0
), . . . , X
n
(t
0
)) exp
__
n
i=1
a
ii
_
(tt
0
)
_
care arata ca pentru orice t IR
1
avem W(X
1
(t), . . . , X
n
(t)) ,= 0.
Observat ia 3.1.5

In demonstrat ia teoremei care arma ca solut iile sis-
temului (3.2) formeaza un spat iu vectorial n dimensional am vazut ca daca
b
1
= (1, 0, 0, . . . , 0)
T
, b
2
= (0, 1, 0, . . . , 0)
T
, . . . , b
n
= (0, 0, 0, . . . , 1)
T
atunci sistemul de funct ii
X
1
(t) = e
tA
b
1
, X
2
(t) = e
tA
b
2
, . . . , X
n
(t) = e
tA
b
n
este un sistem fundamental de solut ii. Daca t inem seama de faptul ca solut ia
X
i
(t) este coloana i a matricei patratice e
tA
atunci deducem ca putem con-
strui solut iile ecuat iei (3.2) daca cunoastem elementele matricei e
tA
.
Pentru determinarea elementelor matricei e
tA
t inem seama de urmatoarele
rezultate de algebra liniara:
Propozit ia 3.1.1 Daca matricea A este similara cu matricea A
0
adica
A = S A
0
S
1
atunci matricea e
tA
este similara cu matricea e
tA
0
adica
e
tA
= S e
tA
0
S
1
.
Aceasta ntrucat pentru orice k IN avem A
k
= S A
k
0
S
1
.
Propozit ia 3.1.2 (teorema lui Jordan)
Pentru orice matrice A exista o matrice diagonala
A
0
= diag(A
01
, A
02
, . . . A
0m
)
si o matrice nesingulara S cu urmatoarele proprietat i:
i) A
0j
este matrice patrata de ordin q
j
, j = 1, m si
m
j=1
q
j
= n;
ii) A
0j
este matrice de forma A
0j
=
j
I
j
+ N
j
, j = 1, m, unde
j
este
valoare proprie pentru matricea A, I
j
este matricea unitate de ordin
q
j
, N
j
este matricea nilpotenta : N
j
=
_
b
j
kl
_
, k, l = 1, q
j
cu b
j
k,k+1
= 1
si b
j
kl
= 0, pentru l ,= k + 1, si q
j
este cel mult egal cu ordinul de
multiplicitate al valorii proprii
j
;
iii) A = S A
0
S
1
.
Propozit ia 3.1.3 Matricea e
tA
0
are forma:
e
tA
0
= diag
_
e
tA
01
, e
tA
02
, . . . , e
tA
0m
_
si matricea e
tA
0
are forma:
e
tA
0j
= e
j
t
_
1
t
1!
t
2
2!

t
q
j
1
(q
j
1)!
0 1
t
1!

t
q
j
2
(q
j
2)!
. . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 1
_
_
Teorema 3.1.6 Elementele matricei e
tA
= S e
tA
0
S
1
sunt funct ii de
forma:
u
ij
(t)=
p
k=1
e
k
t
P
ij
q
k
1
(t)+
l
k=1
e
k
t
_
Q
ij
r
k
1
(t) cos
k
t+R
ij
r
k
1
(t) sin
k
t
,
i, j =1, n
unde
1
, . . . ,
p
sunt valorile proprii reale ale lui A cu ordinele de multiplic-
itate respectiv q
1
, . . . , q
p
,
k
+ i
k
, k = 1, l sunt valorile proprii complexe ale
lui A cu ordin de multiplicitate r
k
, iar P
q
k
1
, Q
r
k
1
si R
r
k
1
sunt polinoame
de grad q
k
1 si r
k
1 respectiv, cu coecient i reali.
82 CAPITOLUL 3
Rezultatul este imediat n baza propozit iilor (3.1.1, 3.1.2, 3.1.3).
Teorema 3.1.7 Solut iile sistemului (3.2) sunt funct ii de forma:
e
k
t
P
q
k
1
(t) +
l
k=1
e
k
t
[Q
r
k
1
(t) cos
k
t + R
r
k
1
(t) sin
k
t] , i, j = 1, n
unde
1
, . . . ,
p
sunt valorile proprii reale ale lui A cu ordin de multiplicitate
respectiv q
1
, . . . , q
p
;
k
+i
k
, k = 1, l sunt valorile proprii complexe ale lui A
cu ordin de multiplicitate r
k
; P
q
k
1
, Q
r
k
1
si R
r
k
1
sunt vectori coloana ai
caror elemente sunt polinoame de grad q
k
1 respectiv r
k
1.
Exercit ii
1. Rezolvat i urmatoarele sisteme:
a)
_
x
1
=x
1
+8x
2
x
2
= x
1
+ x
2
R:
_
x
1
(t) = c
1
e
3t
+ c
2
e
3t
x
2
(t) =
1
2
c
1
e
3t
1
4
c
2
e
3t
b)
_
x
1
=3x
1
+2x
2
x
2
=2x
1
+ x
2
R:
_
x
1
(t) =c
1
e
t
+ c
2
t e
t
x
2
(t) =c
1
e
t
+
2t+1
2
c
2
e
t
c)
_
x
1
=2x
1
x
2
x
2
= x
1
+2x
2
R:
_
x
1
(t) =c
1
cos t e
2t
+c
2
sin t e
2t
x
2
(t) =c
1
sin t e
2t
c
2
cos t e
2t
d)
_
_
_
x
1
= 3x
1
+12x
2
4x
3
x
2
=x
1
3x
2
+ x
3
x
3
=x
1
12x
2
+6x
3
R:
_
_
_
x
1
(t) = c
1
e
2t
+ c
2
e
t
+ c
3
e
3t
x
2
(t) =
3
8
c
1
e
2t
1
2
c
2
e
t
1
3
c
3
e
3t
x
3
(t) =
7
8
c
1
e
2t
c
2
e
t
c
3
e
3t
e)
_
_
_
x
1
= x
1
+x
2
2x
3
x
2
=4x
1
+ x
2
x
3
=2x
1
+x
2
x
3
R:
_
_
_
x
1
(t) =
1
2
c
1
e
t
+ +
1
4
c
3
e
t
x
2
(t) = c
1
e
t
+ c
2
e
t
+ c
3
t e
t
x
3
(t) = +
1
2
c
2
e
t
+
1
2
c
3
t e
t
f)
_
_
_
x
1
= 2x
1
x
2
x
3
x
2
= 3x
1
2x
2
3x
3
x
3
=x
1
+ x
2
+2x
3
R:
_
_
_
x
1
(t) = c
2
+c
3
e
t
x
2
(t) = c
1
e
t
+3 c
2
x
3
(t) = c
1
e
t
c
2
+c
3
e
t
g)
_
_
_
x
1
=x
1
x
2
x
2
= x
2
x
3
x
3
= x
3
R:
_
_
_
x
1
(t) =c
1
e
t
c
2
t e
t
+
1
2
c
3
t
2
e
t
x
2
(t) = +c
2
e
t
c
3
t e
t
x
3
(t) = c
3
e
t
2. Rezolvat i urmatoarele probleme Cauchy (cu date init iale):
a)
_
x
1
= x
2
x
2
= x
1
x
1
(0) = 1
x
2
(0) = 0
R:
_
x
1
(t) =
1
2
e
t
+
1
2
e
t
x
2
(t) =
1
2
e
t
+
1
2
e
t
b)
_
x
1
= 11x
1
+16x
2
x
2
=2x
1
x
2
x
1
(1) = 0
x
2
(1) = 1
R:
_
x
1
(t) =4e
3t3
+4e
7t7
x
2
(t) =2e
3t3
e
7t7
c)
_
x
1
= x
1
x
2
x
2
=4x
1
2x
2
x
1
(1) = 1
x
2
(1) = 1
R:
_
x
1
(t) =
3
5
e
2t2
+
2
5
e
3t+3
x
2
(t) =
3
5
e
2t2
+
8
5
e
3t+3
3. Se considera sistemul de ecuat ii diferent iale
_
x
1
= a x
1
+ b x
2
x
2
= c x
1
+ d x
2
cu a d b c ,= 0. Aratat i ca:
i) daca (a d)
2
+ 4 b c 0 si a + d < 0 si a d b c > 0, atunci orice
solut ie nenula a sistemului tinde la (0, 0).
ii) daca (a d)
2
+ 4 b c 0 si a + d > 0 si a d b c > 0, atunci orice
solut ie nenula a sistemului tinde n norma la +.
iii) daca (a d)
2
+ 4 b c < 0 si a + d < 0, atunci toate solut iile nenule
ale sistemului tind la (0, 0).
iv) daca (a d)
2
+ 4 b c < 0 si a + d > 0, atunci toate solut iile nenule
ale sistemului tind n norma la +.
v) daca (a d)
2
+ 4 b c < 0 si a + d = 0, atunci toate solut iile nenule
ale sistemului sunt periodice.
84 CAPITOLUL 3
3.2 Sisteme de ecuat ii diferent iale de ordinul
ntai liniare cu coecient i constant i neo-
mogene
Denit ia 3.2.1 Un sistem de ecuat ii diferent iale de ordinul ntai liniare
cu coecient i constant i neomogen este un sistem de n relat ii de dependent a
funct ionala de forma:
x
1
= a
11
x
1
+ a
12
x
2
+ . . . + a
1n
x
n
+f
1
(t)
x
2
= a
21
x
1
+ a
22
x
2
+ . . . + a
2n
x
n
+f
2
(t) (3.4)
.
.
.
x
n
= a
n1
x
1
+ a
n2
x
2
+ . . . + a
nn
x
n
+f
n
(t)
1
, x
2
, . . . , x
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
.
In sistemul (3.4) coecient ii a

ij
sunt constante cunoscute, iar funct iile reale
f
i
: IR
1
IR sunt continue si cunoscute.
1
, x
2
, . . . , x
n
de clasa
C
1
este solut ie a sistemului (3.4) daca verica:
dx
i
dt
=
n
j=1
a
ij
x
j
+ f
i
(t) ()t IR
Denit ia 3.2.3 Fiind data t
0
IR
1
si (x
0
1
, x
0
2
, . . . , x
0
n
) IR
n
, problema
determinarii solut iei (x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t)) a sistemului (3.4) care verica
x
i
(t
0
) = x
0
i
i = 1, n, se numeste problema cu date init iale sau problema
Cauchy.
Pentru reprezentarea matriceala a sistemului (3.4) notam cu A matricea
patrata n n care are ca elemente constantele a
ij
: A = (a
ij
)
i,j=1,n
, cu F(t)
matricea coloana F(t) = (f
1
(t), f
2
(t), . . . , f
n
(t)) si cu X(t) matricea coloana
X = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
T
. Cu aceste matrice sistemul (3.4) se scrie sub forma
matriceala:
X = A X + F(t) (3.5)
iar problema Cauchy se scrie sub forma
X = A X + F(t), X(t
0
) = X
0
(3.6)
Sisteme de ecuat ii diferent iale de ordinul ntai liniare neomogene 85
Teorema 3.2.1 (de existent a si unicitate si de reprezentare a solut iei prob-
lemei cu date init iale).
Daca funct ia F(t) este continua pe IR
1
, atunci pentru orice t
0
IR
1
si
X
0
IR
n
problema cu date init iale (3.6) are solut ie unica denita pe IR
1
si aceasta solut ie se reprezinta sub forma:
X(t; t
0
, X
0
) = e
(tt
0
)A
X
0
+
_
t
t
0
e
(ts)A
F(s)ds (3.7)
Demonstrat ie: Pentru a demonstra ca problema Cauchy (3.6) are cel mult
o solut ie, presupunem prin absurd ca X
1
(t) si X
2
(t) sunt doua solut ii ale
problemei (3.6) si consideram funct ia X
3
(t) = X
1
(t) X
2
(t).
Se verica usor ca funct ia X
3
(t) este solut ia problemei Cauchy
X
3
= A X
3
, X
3
(t
0
) = 0.
Din teorema de unicitate a solut iei problemei Cauchy pentru sisteme omogene
rezulta ca:
X
3
(t) = 0, ()t.
Prin urmare
X
1
(t) X
2
(t) 0,
ceea ce contrazice ipoteza X
1
(t) ,= X
2
(t).
Ramane sa aratam ca funct ia Z(t) denita prin:
Z(t) = e
(tt
0
)A
X
0
+
_
t
t
0
e
(ts)A
F(s)ds
pentru orice t IR
1
verica (3.6).
Remarcam ca funct ia Z(t) este corect denita; este de clasa C
1
pe IR
1
si
derivata ei verica:
Z(t) = A e
(tt
0
)A
X
0
+ F(t) +
_
t
t
0
A e
(ts)A
F(s)ds = A Z + F(t).
Prin urmare funct ia Z(t) este solut ie a ecuat iei neomogene (3.5).

In plus cal-
culand Z(t
0
) gasim Z(t
0
) = X
0
si astfel teorema a fost complet demonstrata.
86 CAPITOLUL 3
Problema 3.2.1 O substant a A se descompune n alte doua substant e B
si C. Viteza de formare a ecareia din ele este proport ionala cu cantitatea
de substanta nedescompusa. Sa se determine variat ia cantitat ilor x si y, ce
se formeaza n funct ie de timp.
Se dau cantitatea init iala de substant a a si cantitat ile de substant e B si C
formate dupa trecerea unei ore:
a
8
si
3a
8
.
Rezolvare: La momentul t cantitatea de substant a A este a x y.
Deci vitezele de formare ale substant elor B si C vor :
_
x = k
1
(a x y)
y = k
2
(a x y)
sau
_
x = k
1
x k
1
y + k
1
a
x = k
2
x k
2
y + k
2
a
Matricea An acest caz este A =
_
k
1
k
1
k
2
k
2
_
.
Valorile proprii ale matricei A sunt radacinile ecuat iei
(k
1
+ ) (k
2
+ ) k
1
k
2
= 0.
Aceste radacini sunt
1
= (k
1
+ k
2
) si
2
= 0, iar matricea e
tA
este:
e
tA
=
1
k
1
+ k
2
_
k
1
e
(k
1
+k
2
)t
+ k
2
e
(k
1
+k
2
)t
1
k
1
k
2
e
(k
1
+k
2
)t
k
1
k
2
k
1
+ k
2
e
(k
1
+k
2
)t
_
De aici n virtutea formulei (3.7) rezulta:
_
x(t)
y(t)
_
= e
(t1)A
_
a/8
3/8
_
+
_
t
1
e
(ts)A
_
k
1
a
k
2
a
_
ds
Exercit ii
1. Rezolvat i urmatoarele sisteme de ecuat ii neomogene:
a)
_
x
1
= x
2
x
2
=x
1
+e
t
+ e
t
Sisteme de ecuat ii diferent iale de ordinul ntai liniare neomogene 87
R:
_
_
_
x
1
(t) = c
1
e
t
+c
2
e
t
+ (
1
2
t
1
4
)e
t
(
1
2
t +
1
4
)e
t
x
2
(t) = c
1
e
t
+c
2
e
t
+ (
1
2
t +
1
4
)e
t
+ (
1
2
t
1
4
)e
t
b)
_
x
1
= 11x
1
+16x
2
+ t
x
2
=2x
1
x
2
+1 t
R:
_
_
_
x
1
(t) = c
1
e
3t
+ c
2
e
7t
+
23
49

5
7
t
x
2
(t) =
1
2
c
1
e
3t
1
4
c
2
e
7t
18
49
+
3
7
t
c)
_
x
1
= x
1
x
2
+ 3t
2
x
2
=4x
1
2x
2
+2 + 8t
R:
_
_
_
x
1
(t) = c
1
e
2t
+ c
2
e
3t
t
2
x
2
(t) = c
1
e
2t
+ 4c
2
e
3t
+ 2t + 2t
2
88 CAPITOLUL 3
3.3 Reducerea ecuat iilor diferent iale de or-
dinul n liniare cu coecient i constant i la
un sistem de n ecuat ii diferent iale de or-
dinul ntai liniare cu coecient i constant i
Consideram ecuat ia diferent iala de ordinul n liniara omogena cu coecient i
constant i:
a
n
x
(n)
+ a
n1
x
(n1)
+ . . . + a
1
x + a
0
x = 0 (3.8)
n care coecientul a
n
este presupus diferit de zero.
Ecuat ia diferent iala (3.8) are aceleasi solut ii ca si ecuat ia diferent iala:
x
(n)
+ b
n1
x
(n1)
+ . . . + b
1
x + b
0
x = 0 (3.9)
n care b
i
=
a
i
a
n
. Ecuat ia (3.9) la randul ei, este echivalenta cu sistemul de
ecuat ii diferent iale de ordinul ntai liniare cu coecient i constant i:
Y = A Y (3.10)
n care matricea coloana Y este Y = (x, u
1
, u
2
, . . . , u
n1
), iar matricea patrata
A este:
A =
_
_
0 1 0 0 0 . . . 0
0 0 1 0 0 . . . 0
0 0 0 1 0 . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 0 0 . . . 1
a
0
a
n
a
1
a
n
. . . . . . . . . . . .
a
n1
a
n
_
_
Valorile proprii ale acestei matrice sunt radacinile ecuat iei algebrice
a
n

n
+ a
n1

n1
+ . . . + a
1
+ a
0
= 0. (3.11)
Rezulta n acest fel ca solut iile ecuat iei diferent iale de ordinul n liniare (3.8)
sunt funct ii de forma:
x(t) =
p
j=1
e
j
t
P
q
j
1
(t) +
l
j=1
e
j
t
_
Q
r
j
1
(t) cos
j
t + R
r
j
1
(t) sin
j
t
Reducerea ecuat iilor diferent iale liniare de ordinul n la un sistem 89

n care
j
, j = 1, k sunt radacinile reale ale ecuat iei (3.11) cu ordin de mul-
tiplicitate respectiv q
1
, . . . , q
p
;
j
+i
k
, k = 1, l sunt radacinile complexe ale
ecuat iei (3.11) cu ordin de multiplicitate r
j
, iar P
q
j
1
, Q
r
j
1
si R
r
j
1
sunt
polinoame de grad q
j
1 respectiv r
j
1.
Daca ecuat ia diferent iala de ordinul n liniara cu coecient i constant i este
neomogena:
a
n
x
(n)
+ a
n1
x
(n1)
+ . . . + a
1
x + a
0
x = f(t) (3.12)
si a
n
,= 0, iar f(t) este o funct ie continua pe IR
1
, atunci orice solut ie x = x(t)
a acestei ecuat ii este de forma:
x(t)=
p
j=1
e
j
t
P
q
j
1
(t)+
l
j=1
e
j
t
_
Q
r
j
1
(t) cos
j
t+R
r
j
1
(t) sin
j
t
+ x(t)
unde x(t) este o solut ie xata a ecuat iei (3.12).
Daca ecuat ia (3.12) nu are radacini pur imaginare si f este periodica de
perioada T, atunci ecuat ia (3.12) are o singura solut ie periodica de perioada
T.
Problema 3.3.1 Aratat i ca ecuat ia diferent iala:
L
d
2
i
dt
2
+ R
di
dt
+
1
C
i = E
0
sin t
care guverneaza evolut ia intensitat ii curentului ntr-un circuit R, L, C (R, L, C
constante pozitive) cuplat la o sursa de curent alternativ are o singura solut ie
periodica pe perioada
2
si toate celelalte solut ii tind la aceasta solut ie.

Rezolvare: Se considera o solut ie particulara de forma
i(t) = A cos t + B sin t
care se nlocuieste n ecuat ie si se determina constantele A si B. Aceasta este
solut ia periodica cautata.
Dupa aceasta, se scrie formula unei solut ii oarecare i(t) si se face diferent a
i(t) i(t) care este o solut ie a ecuat iei omogene (f(t) = 0). Deoarece R > 0
se obt ine ca i(t) i(t) 0 pentru t adica, i(t) i(t).
90 CAPITOLUL 3
Exercit ii
Rezolvat i urmatoarele ecuat ii diferent iale de ordin superior liniare cu coe-
cient i constant i prin metoda reducerii la un sistem de ecuat ii diferent iale de
ordinul ntai liniare cu coecient i constant i:
1.
a) x x = 0 x(0) = 2 x(0) = 0 R: x(t) = e
t
+ e
t
b) x + 2 x + x = 0 x(0) = 0 x(0) = 1 R: x(t) = t e
t
c) x 4 x + 4x = 0 x(1) = 1 x(1) = 0 R: x(t) = 3e
2t2
2te
2t2
d) x + x = 0 x
_
2
_
= 1 x
_
2
_
= 0 R: x(t) = sin t
e) x + x + x = 0 x(0) = 0 x(1) = 1 R: x(t) =
2
3
3
e
1
2
t
sin
_
3
2
_
2.
a)
...
x 2 x x + 2x = 0 x(0) = 0 x(0) = 1 x(0) = 2
R: x(t) =
1
2
e
t
+
2
3
e
2t
1
6
e
t
b)
...
x x + x x = 0 x(1) = 0 x(1) = 1 x(1) = 2
R: x(t) = e
t1
+ (sin 1) sin t (cos 1) cos t
c) x
(4)
5 x + 4x = 0 x(0) = 0 x(0) = 1 x(0) = 2
...
x(0) = 3
R: x(t) =
1
6
e
t
+
1
6
e
2t
1
2
e
t
+
1
2
e
2t
Calculul simbolic al solut iilor sistemelor de ecuat ii liniare 91
3.4 Calculul simbolic al solut iilor sistemelor
de ecuat ii diferent iale de ordinul ntai
liniare cu coecient i constant i
Pentru rezolvarea numerica a sistemelor de ecuat ii diferent iale de ordin
ntai Maple foloseste funct ia dsolve (solve ordinary dierential equations -
ODEs) care a fost prezenta n capitolele precedente.
In scrierea sintaxei ecuat ia diferent iala va nlocuita cu lista de ecuat ii

diferent iale de ordinul ntai care formeaza sistemul de ecuat ii, respectiv condit ia
init iala va nlocuita cu lista condit iilor init iale x
i
(t
0
) = x
0
i
corespunzatoare
ecarei funct ii necunoscute x
i
(t), i = 1, n:
dsolve(ODE1, ODE2, ..., ODEn);
dsolve(ODE1, ODE2, ..., ODEn, x
1
(t), x
2
(t), ..., x
n
(t), extra.args);
dsolve(ODE1, ODE2, ..., ODEn, x
1
(t
0
)=x
0
1
, x
2
(t
0
)=x
0
2
, ..., x
n
(t
0
)=x
0
n
,
x
1
(t), x
2
(t), ..., x
n
(t), extra.args);
Pentru exemplicare, vom rezolva urmatoarele siteme de ecuat ii diferent iale
de ordinul ntai liniare cu coecient i constant i:
1. Sistemul de doua ecuat ii diferent iale liniare cu coecient i constant i
omogen:
_
x
1
=x
1
+8x
2
x
2
= x
1
+ x
2
(3.13)
Pentru acest sistem vom considera condit iile init iale x
1
(0) = 0, x
2
(0) =
1 si solut ia problemei cu date init iale va reprezentat a grac utilizand
trei instruct iuni de plotare:
> sys1_Eq1:=diff(x1(t),t)=-x1(t)+8*x2(t);
sys1 Eq1 :=
d
dt
x1 (t) = x1 (t) + 8 x2 (t)
> sys1_Eq2:=diff(x2(t),t)=x1(t)+x2(t);
sys1 Eq2 :=
d
dt
x2 (t) = x1 (t) + x2 (t)
92 CAPITOLUL 3
> dsolve(sys1_Eq1,sys1_Eq2,x1(0)=1,x2(0)=1,x1(t),x2(t));
x2 (t) = 5/6 e
3 t
+ 1/6 e
3 t
, x1 (t) = 5/3 e
3 t
2/3 e
3 t
> sol_x1:=5/3*exp(3*t)-2/3*exp(-3*t):
> sol_x2:=5/6*exp(3*t)+1/6*exp(-3*t):
> plot([sol_x1,sol_x2],t=0..1,color=[red,blue],
style=[line,point]);
Figura 13
Solut ia problemei cu date init iale asociata acestui sistem va conside-
rata
> with(DEtools):
> DEplot(sys1_Eq1,sys1_Eq2,x1(t),x2(t),t=0..1,
> [[x1(0)=1,x2(0)=1]],x1=0..40,x2=0..20,scene=
[x1(t),x2(t)]);
Figura 14
> with(DEtools):
> DEplot3d(sys1_Eq1,sys1_Eq2,x1(t),x2(t),t=0..1,
> [[x1(0)=1,x2(0)=1]],x1=0..40,x2=0..20,scene=
[t,x1(t),x2(t)]);
Figura 15
Se observa ca, funct ia de plotare plot aseaza curbele plane x
1
= x
1
(t)
si x
2
= x
2
(t) n acelasi sistem de coordonate. Funct ia with(DEtools) :
DEplot, odata cu rezolvarea sistemului aseaza perechile de puncte
(x
1
(t), x
2
(t)) care corespund domeniului de variat ie a variabilei inde-
pendente t. Funct ia with(DEtools) : DEplot3d permite reprezentarea
n trei dimensiuni a curbei spat iale ce reprezinta solut ia sistemului con-
siderat.
2. Sistemul de trei ecuat ii diferent iale liniare cu coecient i constant i omogen:
_
_
_
x
1
= x
1
x
2
x
2
= x
2
x
3
x
3
= x
3
(3.14)
Pentru acest sistem consideram condit iile init iale x
1
(0) = 1, x
2
(0) = 1,
x
3
(0) = 2, determinam solut ia problemei cu date init iale si apoi o vom
reprezenta grac:
94 CAPITOLUL 3
> sys2_Eq1:=diff(x1(t),t)=-x1(t)-x2(t);
sys2 Eq1 :=
d
dt
x1 (t) = x1 (t) x2 (t)
> sys2_Eq2:=diff(x2(t),t)=-x2(t)-x3(t);
sys2 Eq2 :=
d
dt
x2 (t) = x2 (t) x3 (t)
> sys2_Eq3:=diff(x3(t),t)=-x3(t);
sys2 Eq3 :=
d
dt
x3 (t) = x3 (t)
> dsolve(sys2_Eq1,sys2_Eq2,sys2_Eq3,x1(t),x2(t),x3(t));
x1 (t) = 1/2 ( C3 t
2
2 C2 t + 2 C1) e
t
,
x2 (t) = ( C3 t C2) e
t
,
x3 (t) = C3 e
t
> dsolve(sys2_Eq1,sys2_Eq2,sys2_Eq3,x1(0)=1,x2(0)=0,
x3(0)=2});
x1 (t) = 1/2 (2 t
2
+ 2) e
t
x2 (t) = 2 te
t
,
x3 (t) = 2 e
t
> plot([1/2*(2*t^2+2)*exp(-t),-2*t*exp(-t),2*exp(-t)],
t=-1.3..8,colour=[green,black,blue],thickness=[3,4,1],
style=[line,point,line]);
Figura 16
3. Sistemul de doua ecuat ii diferent iale liniare cu coecient i constant i neo-
mogen:
_
x
1
= x
1
x
2
+ 3t
2
x
2
=4x
1
2x
2
+2 + 8t
(3.15)
Pentru acest sistem consideram condit iile init iale x
1
(1) = 1,
x
2
(1) = 0, determinam solut ia problemei cu date init iale reprezentam
grac acaesta solut ie:
> sys3_Eq1:=diff(x1(t),t)=x1(t)-x2(t)+3*t^2;
sys3 Eq1 :=
d
dt
x1 (t) = x1 (t) x2 (t) + 3 t
2
> sys3_Eq2:=diff(x2(t),t)=-4*x1(t)-2*x2(t)+2+8*t;
sys3 Eq2 :=
d
dt
x2 (t) = 4 x1 (t) 2 x2 (t) + 2 + 8 t
> dsolve(sys3_Eq1,sys3_Eq2);
x1 (t) = e
3 t
C2 + e
2 t
C1 t
2
x2 (t) = 4 e
3 t
C2 e
2 t
C1 + 2 t + 2 t
2
,
> dsolve(sys3_Eq1,sys3_Eq2,x1(1)=1,x2(1)=0);
x1 (t) =
12
5
e
2
e
2 t
2/5 e
3
e
3 t
t
2
,
x2 (t) =
12
5
e
2
e
2 t
8/5 e
3
e
3 t
+ 2 t + 2 t
2
> x1:=12/5*exp(-2)*exp(2*t)-2/5*exp(3)*exp(-3*t)-t^2:
> x2:=-12/5*exp(-2)*exp(2*t)-8/5*exp(3)*exp(-3*t)+2*t+
2*t^2:
> plot([x1,x2],t=-0.1..2,color=[red,green],style=
[line,point]);
Figura 17
Capitolul 4
Teoreme de existent a si
unicitate. Metode numerice.
Proprietat i calitative ale
solut iilor. Integrale prime
4.1 Teoreme de existent a si unicitate
pentru ecuat ii diferent iale de ordinul
ntai neliniare
Fie problema cu date init iale
x = f(t, x); x(t
0
) = x
0
(4.1)
cu f : IR
2
IR
1
si (t
0
, x
0
) .
Vom enunt a si demonstra o teorema referitoare la existent a unei solut ii
(locale) a problemei cu date init iale (4.1). Consideram n acest scop doua
numere a > 0 si b > 0, astfel ca dreptunghiul
= (t, x)[ [t t
0
[ a si [x x
0
[ a
sa e inclus n ; .
Teorema 4.1.1 (Cauchy- Lipschitz de existent a a unei solut ii locale) Daca
funct ia f este continua pe dreptunghiul si este lipschitziana n raport cu
96
Teoreme de existent a si unicitate pentru ecuat ii diferent iale de ordinul ntai 97
variabila x pe , atunci problema cu date init iale (4.1) are o solut ie locala
denita pe intervalul I
h
= [t
0
h, t
0
+ h], unde h = min
_
a,
b
M
,
1
K + 1
_
,
M = max
(t,x)
[f(t, x)[ si K este constanta lui Lipschitz pe :
[f(t, x) f(t, y)[ K[x y[, (t, x), (t, y) .
Demonstrat ie: Consideram funct ia constanta x
0
(t) x
0
si pornind de la
ea, construim sirul de funct ii x
n
(t)
nIN
denit astfel:
x
1
(t) = x
0
+
_
t
t
0
f(, x
0
())d;
x
2
(t) = x
0
+
_
t
t
0
f(, x
1
())d;
x
3
(t) = x
0
+
_
t
t
0
f(, x
2
())d;
.........
x
n
(t) = x
0
+
_
t
t
0
f(, x
n1
())d;
.........
()t I
h
.
Aratam la nceput ca funct iile din acest sir sunt bine denite. Aceasta
revine la a arata ca pentru orice n 1 si t I
h
avem (t, x
n
(t)) .
Folosim metoda induct iei matematice, vom arata ca pentru orice t I
h
avem (t, x
n
(t)) .
Etapa I (a vericarii):
Pentru n = 1 avem:
x
1
(t) = x
0
+
_
t
t
0
f(, x
0
())d;
si deci [x
1
(t) x
0
[ M[t t
0
[ Mh b, ()t I
h
.
Rezulta astfel ca (t, x
1
(t)) pentru orice t I
h
.
Pentru n = 2 avem:
x
2
(t) = x
0
+
_
t
t
0
f(, x
1
())d;
98 CAPITOLUL 4
si deci [x
2
(t) x
0
[ M[t t
0
[ Mh b, ()t I
h
. Rezulta astfel ca
(t, x
2
h
.
Etapa II (a implicat iei):
Presupunem ca (t,x
n
(t)) , () t I
h
si aratam ca (t, x
n+1
(t)) ,
() t I
h
.
Pentru aceasta calculam x
n+1
(t) si gasim
x
n+1
(t) = x
0
+
_
t
t
0
f(, x
n
())d
de unde [x
n+1
(t) x
0
[ M[t t
0
[ Mh b, () t I
h
. Rezulta
(t, x
n+1
h
.
Astfel am aratat ca pentru ()n 1 si ()t I
h
avem (t, x
n
(t)) .
Trecem acum sa evaluam maximul modulului [x
n+1
(t) x
n
(t)[ pe I
h
.
Pentru aceasta, t inem seama de egalitat ile:
x
n+1
(t) = x
0
+
_
t
t
0
f(, x
n
())d
x
n
(t) = x
0
+
_
t
t
0
f(, x
n1
())d
pe care le scadem si obt inem:
[x
n+1
(t) x
n
(t)[ [K
_
t
t
0
[x
n
() x
n1
()[d[
De aici rezulta inegalitatea:
max
tI
h
[x
n+1
(t) x
n
(t)[
K
K + 1
max
I
h
[x
n
() x
n1
()[
din care deducem:
max
tI
h
[x
n+1
(t) x
n
(t)[
_
K
K + 1
_
n
max
tI
h
[x
1
(t) x
0
[
_
K
K + 1
_
n
M h
_
K
K + 1
_
n
b
Scriem acum funct ia x
n
= x
n
(t) sub forma:
x
n
(t) = x
0
(t) +
n1
i=0
(x
i+1
(t) x
i
(t))
si remarcam ca, sirul x
n
(t) este sirul sumelor part iale ale seriei de funct ii
x
0
(t) +
n=0
(x
n+1
(t) x
n
(t)).
Deoarece [x
n+1
(t) x
n
(t)[
_
K
K + 1
_
n
b, () t I
h
, din convergent a seriei
numerice b
n=0
_
K
K + 1
_
n
, cu teorema lui Weierstrass, rezulta ca seria de
funct ii x
0
(t) +
n=0
(x
n+1
(t) x
n
(t)) este absolut si uniform convergenta pe
intervalul I
h
, la o funct ie x = x(t). Prin urmare sirul sumelor part iale, adica
sirul x
n
(t) converge uniform la funct ia x(t).
Observam n continuare ca pentru () t I
h
avem
_
t
t
0
[f(s, x
n
(s)) f(s, x(s))]ds
K h max
sI
h
[x
n
(s) x(s)[
si prin urmare, avem egalitatea:
lim
n
_
t
t
0
f(s, x
n
(s))ds =
_
t
t
0
f(s, x(s))ds, ()t I
h
.
Trecem acum la limita n egalitatea
x
n+1
(t) = x
0
+
_
t
t
0
f(, x
n
())d
100 CAPITOLUL 4
si obt inem egalitatea
x(t) = x
0
+
_
t
t
0
f(, x())d.
Aceasta arata ca funct ia x(t) este de clasa C
1
si verica x(t) = f(t, x(t));
x(t
0
) = x
0
.
Am demonstrat n acest fel ca problema cu date init iale (4.1) are o solut ie
h
. S-ar putea ca problema (4.1) sa aibe solut ie denita
pe un interval mai mare ca intervalul I
h
. Aceasta este motivul pentru care
solut ia gasita se numeste solut ie locala.
Teorema 4.1.2 (Cauchy-Lipschitz de unicitate a solut iei locale)
Daca sunt ndeplinite condit iile din teorema lui Cauchy-Lipschitz de existent a
a unei solut ii locale a problemei cu date init iale (t
0
, x
0
), atunci problema (4.1)
nu poate avea doua solut ii diferite pe un interval J, I
h
J t
0
Demonstrat ie: Presupunem prin absurd ca funct iile x, y : J I
h
IR
1
sunt doua solut ii locale ale problemei cu date init iale. Aceste solut ii verica:
x(t) = x
0
+
_
t
t
0
f(, x())d, y(t) = y
0
+
_
t
t
0
f(, y())d.
Rezulta de aici ca, funct iile x(t) si y(t) verica inegalitatea:
[x(t) y(t)[ < + K
_
t
t
0
[x() y()[d
()t J. () > 0.
De aici rezulta ca:
[x(t) y(t)[ e
K|tt
0
|
()t J, () > 0.
Pentru t J, t xat, trecem la limita pentru 0 si obt inem ca
x(t) = y(t), ()t J.
Problema 4.1.1
Se stie ca materia radioactiva se dezintegreaza si viteza de dezintegrare este
proport ionala, la orice moment, cu cantitatea de materie radioactiva ramasa.
Daca x(t) reprezinta cantitatea de materie radioactiva ramasa atunci
x = a x,
unde a este o constanta pozitiva.
In cazul dezintegrarii carbonului radioactiv C

14
, a =
1
8000
si deci n acest
caz, ecuat ia devine x =
1
8000
x.
Aratat i ca, daca la un moment t
0
se cunoaste cantitatea de carbon ra-
dioactiv C
14
dintr-o mostra de animal sau planta gasitantr-un strat geologic,
atunci se poate reconstitui varsta acelei mostre.
Rezolvare
Fie x
0
cantitatea de carbon radioactiv C
14
dintr-o mostra la momentul t
0
.
Problema cu date init iale:
_
x =
1
8000
x
x(t
0
) = x
0
are solut ie unica si aceasta este data de
x(t; t
0
, x
0
) = x
0
e
1
8000
(tt
0
)
.
Daca x
1
este valoarea normala a cantitat ii de carbon radioactiv C
14
n starea
vie a animalului sau plantei atunci, egaland
x
1
= x
0
e
1
8000
(tt
0
)
gasim o ecuat ie n t, care ne da timpul t n care animalul sau planta erau vii,
iar diferent a t t
0
arata varsta mostrei.
Problema 4.1.2
Un rezervor cilindric are o gaura circulara la baza prin care lichidul din
rezervor se poate scurge. O ntrebare asemanatoare cu cea din Problema
4.1.1 este urmatoarea: daca la un moment dat vedem ca rezervorul este gol
putem oare sa stim daca acesta a fost odata plin si cand?
Raspunsul este evident nu. Cum se explica?
102 CAPITOLUL 4
Rezolvare:
Fie x(t) nalt imea lichidului din rezervor la momentul t. Notam cu A aria
bazei cilindrului si cu a aria gaurii. Dupa legea lui Toricelli avem:
x =
a
A
_
2g
x
Daca I este nalt imea rezervorului, atunci x = I corespunde la situat ia cand
rezervorul este plin si x = 0 la situat ia cand rezervorul este gol. Daca la
momentul t = 0 rezervorul este plin, atunci x(0) = I si avem:
2
u[
x
I
=
a
A
_
2g t
de unde:
x(t) =
_
I
a
2A
_
2g t
_
2
.
Timpul de golire este t
=
2A
a
I
2g
si deci:
x(t) =
_
_
_
a
2A
_
2g t

a
2A

_
2g t
_
2
pentru 0 t t
0 pentru t t
reprezinta legea de golire a rezervorului daca acesta a fost plin la

momentul t = 0.
Exista o innitate de solut ii x(t) ale ecuat iei
x =
a
A
_
2g
x
care pentru t = t
sunt egale cu zero. Acestea sunt date de formula:

x
(t) =
_
_
2g a
2
4A
2
(t
t )
2
pentru t t

0 pentru t t

Solut ia x
(t) reprezinta legea de golire a rezervorului care la momentul a

fost plin. Pe langa aceste solut ii problema Cauchy
_
_
x =
a
2g
A

x
x(t
) = 0
mai are ca solut ie funct ia identic nula x(t) = 0. Aceasta solut ie
corespunde situat iei n care rezervorul nu a fost umplut niciodata. Rezulta
astfel ca solut iile problemei Cauchy descriu toate situat iile posibile si multi-
tudinea acestora se manifesta prin neunicitatea solut iei problemei Cauchy.
Concluzii
1. Daca variabila de stare x(t) a unui proces zic sau chimic este solut ia
unei probleme cu date init iale x = f(t, x), x(t
0
) = x
0
, atunci aceasta
variabila de stare trebuie cautata printre solut iile acestei probleme
Cauchy.
2. Daca problema cu date init iale n cauza are o singura solut ie, atunci
gasind-o este clar ca aceasta este cea care descrie evolut ia n timp a
variabilei de stare.
3. Daca problema cu date init iale n cauza are mai multe solut ii, atunci
gasind una din aceste solut ii nu avem nici un drept sa sust inem ca
aceasta este aceea care descrie evolut ia n timp a variabilei de stare.
Mai precis, avem nevoie de informat ii suplimentare care s a permita
identicarea acelei solut ii care descrie evolut ia variabilei de stare.
4.

In caz de neunicitate gasirea unei solut ii a problemei cu date init iale
nu nseamna rezolvarea problemei de zica.
104 CAPITOLUL 4
4.2 Teoreme de existent a si unicitate pentru
sisteme de ecuat ii diferent iale de ordinul
ntai neliniare
Denit ia 4.2.1 Un sistem de ecuat ii diferent iale neliniare de ordinul ntai
explicit este un sistem de n relat ii de dependent a funct ionala de forma:
_
_
x
1
= f
1
(t, x
1
, x
2
, ..., x
n
)
x
2
= f
2
(t, x
1
, x
2
, ..., x
n
)
...................................
x
n
= f
n
(t, x
1
, x
2
, ..., x
n
)
(4.2)
1
, x
2
, ..., x
n
x
1
, x
2
, ..., x
n
.
In sistemul (4.2) funct iile f

1
, f
2
, ..., f
n
sunt funct ii reale considerate cunos-
cute denite pe I D; I IR
1
, I interval deschis si D IR
n
, D domeniu.
1
, x
2
, ..., x
n
denite
pe un interval J I, de clasa C
1
este o solut ie a sistemului (4.2) daca
(t, x
1
(t), ..., x
n
(t)) I , ()t J si:
_
_
dx
1
dt
= f
1
(t, x
1
(t), x
2
(t), ..., x
n
(t))
dx
2
dt
= f
2
(t, x
1
(t), x
2
(t), ..., x
n
(t))
..................................................
dx
n
dt
= f
n
(t, x
1
(t), x
2
(t), ..., x
n
(t))
pentru orice t J.
Denit ia 4.2.3 Fiind date: t
0
I si (x
0
1
, ..., x
0
n
) D problema determinarii
solut iei x
1
(t), ..., x
n
(t) a sistemului (4.2) care verica x
i
(t
0
) = x
0
i
pentru
i = 1, n, se numeste problema cu date init iale sau problema Cauchy.
Pentru reprezentarea matriceala a sistemului (4.2) notam F : I D IR
n
funct ia matriceala denita prin
F(t, x
1
, x
2
, ..., x
n
) = (f
1
(t, x
1
, ..., x
n
), f
2
(t, x
1
, ..., x
n
), ..., f
n
(t, x
1
, ..., x
n
))
T
Teoreme de existent a si unicitate pentru sisteme de ecuat ii diferent iale de ordinul ntai105
si cu X matricea coloana (x
1
, x
2
, ..., x
n
)
T
. Cu aceste notat ii sistemul (4.2) se
scrie sub forma matriceala:
X = F(t, X). (4.3)
In aceasta problema derivarea funct iei matriceale X(t) nseamna derivarea

elementelor matricei.
Observat ia 4.2.1 Problema cu date init iale (problema Cauchy) se scrie ma-
triceal sub forma:
_
_
_
X = F(t, X)
X(t
0
) = X
0
(4.4)
si constan determinarea funct iei matriceale X(t) care verica (4.3) si condit ia
init iala X(t
0
) = X
0
.
Observat ia 4.2.2 O funct ie X : J I IR
n
de clasa C
1
este solut ie a
problemei (4.4) daca

X = F(t, X(t)), ()t J si X(t
0
) = X
0
(se presupune
ca t
0
J).
Consideram a > 0, b > 0 astfel ca cilindrul :
=
_
(t, x) : [t t
0
[ a si | x x
0
| b
_
sa e inclus n domeniul I D.
Teorema 4.2.1 (Cauchy-Lipschitz de existent a a unei solut ii locale) Daca
funct ia F este continua pe si este lipschitziana n raport cu X pe , atunci
problema cu date init iale (4.4) are o solut ie locala denita pe intervalul
I
h
= [t
0
h, t
0
+ h] unde h = min
_
a,
b
M
,
1
K + 1
_
; M = max
(t,x)
|F(t, X)| si
K este constanta lui Lipschitz:
|F(t, X
) F(t, X
)| K|X
| , () (t, X
), (t, X
) .
106 CAPITOLUL 4
Demonstrat ie: Construim urmatorul sir de funct ii:
X
0
(t) = X
0
X
1
(t) = X
0
+
_
t
t
0
F(, X
0
())d
X
2
(t) = X
0
+
_
t
t
0
F(, X
1
())d
................
X
k+1
(t) = X
0
+
_
t
t
0
F(, X
k
())d
................
Funct iile din acest sir sunt corect denite, ntrucat pentru orice t I
h
si k IN are loc apartenent a (t, X
k
(t)) (demonstrat ia se face prin
induct ie). Urmand rat ionamentul din paragraful precedent evaluam diferent a
max
tI
h
|X
k+1
(t) X
k
(t)| si gasim:
max
tI
h
|X
k+1
(t) X
k
(t)|
K
K + 1
max
tI
h
|X
k
(t) X
k1
(t)|,
de unde deducem inegalitatea
max
tI
h
|X
k+1
(t) X
k
(t)|
_
K
K + 1
_
k
b.
Scriem acum funct ia X
k
(t) sub forma:
X
k
(t) = X
0
(t) +
k1
i=0
_
X
i+1
(t) X
i
(t)
_
si remarcam ca, sirul
_
X
k
(t)
_
kIN
este sirul sumelor part iale ale seriei de
funct ii
X
0
(t) +
i=0
_
X
i+1
(t) X
i
(t)
.
Deoarece
|X
k+1
(t) X
k
(t)|
_
K
K + 1
_
k
b
Teoreme de existent a si unicitate pentru sisteme de ecuat ii diferent iale de ordinul ntai107
pentru orice t I
h
, din convergent a seriei numerice b
k=0
_
K
K + 1
_
k
, folosind
teorema lui Weierstrass, rezulta ca seria de funct ii
X
0
(t) +
k=0
_
X
k+1
(t) X
k
(t)
este absolut si uniform convergenta pe intervalul I

h
, la o funct ie X(t). Astfel,
sirul sumelor part iale adica sirul X
k
(t), converge uniform la funct ia X(t).
Inegalitatea:
_
_
_
_
_
t
t
0
[F(, X
k
()) F(, X())]d
_
_
_
_
K h max
I
h
_
_
X
k
() X()
_
_
valabila pentru orice t I
h
si k IN permite sa obt inem egalitatea:
lim
k
_
t
t
0
F(, X
k
())d =
_
t
t
0
F(, X())d.
Trecem acum la limita n egalitatea:
X
k+1
(t) = X
0
+
_
t
t
0
F(, X
k
())d
si obt inem:
X(t) = X
0
+
_
t
t
0
F(, X())d.
Aceasta arata ca funct ia X(t) este de clasa C
1
si verica
_
_
_
X(t) = F(t, X(t))

X(t
0
) = X
0
In concluzie, problema cu date init iale (4.4) are o solut ie denita pe intervalul
I
h
. Este posibil ca problema(4.4) sa aibe solut ie denita pe un interval J
mai mare ca intervalul I
h
. Acesta este motivul pentru care solut ia gasita se
numeste solut ie locala.
Teorema 4.2.2 (Cauchy-Lipschitz de unicitate a solut iei locale)
Daca sunt indeplinite condit iile din teorema Cauchy-Lipschitz de existent a a
unei solut ii locale pentru problema cu date init iale (t
0
, X
0
), atunci problema
(4.4) nu poate avea doua solut ii diferite pe un interval J I
h
, t
0
J.
108 CAPITOLUL 4
Demonstrat ie: Presupunem prin absurd ca funct iile
X
, X
: J I
h
IR
n
(t
0
J)
sunt doua solut ii locale ale problemei cu date init iale (4.4). Aceste solut ii
verica:
X
(t) = X
0
+
_
t
t
0
F(, X
())d, X
(t) = X
0
+
_
t
t
0
F(, X
())d.
De aici rezulta ca X
(t), X
(t) satisfac inegalitatea:

|X
(t) X
(t)| < + K
_
t
t
0
|X
() X
()|d
() t J, () > 0,
de unde se obt ine:
|X
(t) X
(t)| < e
K|tt
0
|
()t J, () > 0.
Trecand la limita pentru 0 se obt ine egalitatea X
(t) = X
(t),
()t J, t xat.
Proprietat i calitative ale solut iilor 109
4.3 Proprietat i calitative ale solut iilor
Consideram I IR
1
un interval deschis, D IR
n
un domeniu,
F : I D IR
n
o funct ie vectoriala si sistemul de ecuat ii diferent iale de
ordinul ntai scris sub forma matriceala:
X = F(t, X). (4.5)

Fie X
1
: J
1
I D si X
2
: J
2
I D doua solut ii locale ale sistemului
(4.5).
Denit ia 4.3.1 Zicem ca solut ia locala X
2
este o prelungire a solut iei locale
X
1
si notam X
1
X
2
, daca J
1
J
2
si X
1
(t) = X
2
(t) pentru orice t J
1
.
Relat ia binara X
1
X
2
introdusa n mult imea solut iilor locale ale sis-
temului (4.5) este o relat ie de ordine part iala.
Denit ia 4.3.2 Orice solut ie locala a sistemului (4.5) care este element
maximal (i.e. nu mai poate prelungita) se numeste solut ie saturata.
O solut ie saturata este o solut ie care nu este prelungibila.
Teorema 4.3.1 Daca funct ia F : I D IR
n
este de clasa c
1
pe domeniul
= I D si (t
0
, X
0
) I D, atunci problema cu date init iale:
_
_
_
X = F(t, X)
X(t
0
) = X
0
(4.6)
are solut ie saturata X(t; t
0
, X
0
) unica.
Demonstrat ie: Vom face demonstrat ia pentru cazul n = 1, cazul n 2
facandu-se analog.
Consideram familia de funct ii x
, x
: I
IR
1
, t
0
I
, formata
cu toate solut iile locale ale problemei:
_
_
_
x = f(t, x)
x(t
0
) = x
0
(4.7)
Teorema Cauchy-Lipschitz de existent a si unicitate a solut iei locale pentru
problema cu date init iale n cazul unei ecuat ii diferent iale de ordinul ntai,
asigura faptul ca aceasta familie de funct ii are cel put in un element.
110 CAPITOLUL 4
Consideram intervalul deschis I =
, precum si funct ia x = x(t)

denita pe I n modul urmator:
pentru t I consideram , astfel ca t I
si denim x(t) = x
(t).
Aceasta denit ie este corecta daca, pentru orice t I
, avem
x
(t) = x
(t). Analizam aceasta implicat ie pentru t > t

0
(cazul t < t
0
se trateaza la fel).
Rat ionam prin reducere la absurd si presupunem ca exista
t
1
> t
0
, t
1
I
, astfel ca x
(t
1
) ,= x
(t
1
). Consideram n continuare
t
= inft
1
: t
1
> t
0
, t
1
I
, x
(t
1
) ,= x
(t
1
)
si remarcam ca
x
(t
) = x
(t
) = x
.
Punctul (t
, x
) este n domeniul , (t
, x
) , si putem considera
constantele pozitive a
, b
, K
astfel ca:
- dreptunghiul
= (t, x) : [t t
[ a
, [x x
[ b
sa e inclus n
(
);
- intervalul [t
, t
+ a
] sa e inclus n intersect ia I
;
- pentru orice t [t
, t
+ a
] sa avem:
[x
(t) x
[ b
si [x
(t) x
[ b
;
- pentru orice (t, x), (t, y)
sa avem:
[f(t, x) f(t, y)[ K
[x y[.
Fie acum t
1
[t
, t
+ a
], astfel ca x
(t
1
) ,= x
(t
1
). Din denit ia lui t
rezulta ca, exista asemenea puncte t

1
, oricat de aproape de t
Pentru t
1
xat, e > 0 astfel ca < [x
(t
1
) x
(t
1
)[e
Ka
.
Pe de alta parte, pentru orice t [t
, t
+ a
] avem:
x
(t) = x
+
t
_
t
f(s, x
(s))ds,
x
(t) = x
+
t
_
t
f(s, x
(s))ds,
din care rezulta inegalitat ile:
[x
(t) x
(t)[
t
_
t
[f(s, x
(s)) f(s, x
(s))[ds
K
t
_
t
[x
(s) x
(s)[ds < + K
t
_
t
[x
(s) x
(s))[ ds.
Astfel, obt inem ca:
[x
(t) x
(t)[ < e
Ka
, () t [t
, t
+ a
].
iar din modul de alegere a lui rezulta inegalitatea:
[x
(t) x
(t)[ < [x
(t
1
) x
(t
1
)[, () t [t
, t
+ a
]
care este o contradict ie.
Astfel, rezultan nal ca funct ia x = x(t) este corect denita pe intervalul
I.
Urmeaza sa aratam ca funct ia x = x(t) este solut ie a problemei cu date
init iale (4.7).
Deoarece pentru orice avem x
(t
0
) = x
0
, rezulta:
x(t
0
) = x
0
.
Fie acum t
1
I si
1
, astfel ca t
1
I
1
. Pentru orice t I
1
, avem
x(t) = x
1
(t) si prin urmare
x(t) = x
1
(t) = f(t, x
1
(t)) = f(t, x(t)), ()t I
1
.
In particular, pentru t = t
1
avem
x(t
1
) = f(t, x(t
1
)).
Rezulta n acest fel ca funct ia x = x(t) este solut ie a problemei cu date
init iale (4.7).
112 CAPITOLUL 4
Urmeaza sa mai aratam ca funct ia x = x(t) denita pe intervalul I este
o solut ie saturata. Fie n acest scop y : J IR
1
(J interval deschis, t
0
J)
o solut ie locala a problemei cu date init iale (4.7).
Evident, funct ia y apart ine familiei x
si prin urmare:
J I =
_
si x(t) = y(t).
Astfel am demonstrat existent a si unicitatea solut iei saturate a problemei
cu date init iale (4.7). Aceasta solut ie saturata va notata cu x = x(t; t
0
, x
0
)
iar intervalul deschis pe care este denita aceasta solut ie saturata va notat
cu I
0
.
In condit iile din teorema precedenta consideram solut ia saturata X(t; t

0
, X
0
)
a problemei Cauchy (4.6) denita pe intervalul deschis I
0
= (
0
,
0
) I.
Teorema 4.3.2 Pentru orice t
1
I
0
solut ia saturata X(t;t
1
,X(t
1
;t
0
,X
0
)) a
problemei cu date init iale
X = F(t, X), X(t

1
) = X(t
1
; t
0
, X
0
) = X
1
(4.8)
coincide cu solut ia saturata X(t; t
0
, X
0
).
Demonstrat ie: Vom face demonstrat ia pentru cazul n = 1, analog facandu-
se n cazul n 2.
Notam cu I
1
= (
1
,
1
) intervalul de denit ie a solut iei saturate a prob-
lemei cu date init iale:
x = f(t, x), x(t
1
) = x(t
1
; t
0
, x
0
) = x
1
. (4.9)
Deoarece x(t
1
; t
0
, x
0
) = x
1
, funct ia x = x(t; t
0
, x
0
) este solut ie locala a
problemei cu date init iale (4.9).
Rezulta ca I
0
I
1
si x(t; t
0
, x
0
) = x(t; t
1
, x
1
), () t I
0
.
Pe de alta parte, din faptul ca x(t; t
0
, x
0
) este solut ie saturata, rezulta ca
I
0
I
1
si x(t; t
0
, x
0
) = x(t; t
1
, x
1
).
Teorema 4.3.3 Daca sunt ndeplinite urmatoarele condit ii:
(i)
0
< + (respectiv
0
> );
(ii) sirul de numere t
n
n
din I
0
converge la
0
(respectiv
0
);
(iii) sirul de vectori X(t
n
; t
0
, X
0
)
n
este convergent la un vector ,
atunci punctul (
0
, ) (respectiv (
0
, )) apart ine frontierei domeniului =
I D; (
0
, ) (respectiv (
0
, ) )
Demonstrat ie: Facem demonstrat ia pentru n = 1 urmand ca pentru n 2
sa se faca n mod analog.
Pentru orice t I
0
punctul (t, x(t; t
0
, x
0
)) apart ine domeniului si, prin
urmare, punctul (
0
, ) apart ine aderent ei domeniului , (
0
, ) . Putem
arata ca (
0
, ) apart ine frontierei , aratand ca (
0
, ) nu apart ine dome-
niului .
Rat ionam prin reducere la absurd si presupunem ca (
0
, ) .
Consideram a > 0, b > 0, K > 0, M > 0 astfel ca dreptunghiul
= (t, x) : [t
0
[ a, [x [ b
sa e inclusn domeniul ( ), funct ia f sa verice [f(t, x)[ M pentru
orice (t, x) , si [f(t, x) f(t, y)[ K[xy[ pentru orice (t, x), (t, y) .
Fie acum > 0 astfel ca < min
_
a 2,
b 2
M
,
1
K + 1
_
si t
1
<
0
astfel ca [t
1
0
[ < si [x(t
1
; t
0
, x
0
) [ < .
Solut ia saturata x = x(t; t
1
, x(t
1
; t
0
, x
0
)) a problemei cu date init iale
x = f(t, x), x(t
1
) = x(t
1
; t
0
, x
0
)
este denita cel put in pe intervalul
I
= [t
1
, t
1
+ ] cu = min
_
a 2,
b 2
M
,
1
K + 1
_
si verica
x(t; t
1
, x(t
1
; t
0
, x
0
)) = x(t; t
0
, x
0
), () t I
I
0
.
Intrucat t
1
+ > t
1
+ >
0
, rezulta ca solut ia saturata x(t; t
0
, x
0
) este
prelungibila, ceea ce este absurd.
Teorema 4.3.4 Daca I = IR
1
, D = IR
n
si
0
< + (respectiv
0
> ),
atunci solut ia saturata X(t; t
0
, X
0
) este nemarginita pe [t
0
,
0
) (respectiv
(
0
, t
0
]).
114 CAPITOLUL 4
Demonstrat ie: Pentru cazul n = 1, rat ionam prin reducere la absurd si
presupunem ca solut ia saturata x = x(t; t
0
, x
0
) este marginita pe [t
0
,
0
).
Consideram m > 0, astfel ca [x(t; t
0
, x
0
)[ m, () t [t
0
,
0
) si t
n
[t
0
,
0
)
astfel ncat lim
n
t
n
=
0
. Sirul x(t
n
; t
0
, x
0
)
n
este margint si are un subsir
convergent la un numar . Deoarece = IR
n
punctul (
0
, ) apart ine lui ,
ceea ce este n contradict ie cu teorema precedenta.
Pentru cazul n 2 se rat ioneaza n mod analog.
Teorema 4.3.5 Daca I = IR
1
, D = IR
n
si F este lipschitziana pe orice
banda de forma = JIR
n
, unde J IR
1
este un interval compact oarecare,
atunci orice solut ie saturata este denita pe IR
1
.
Demonstrat ie: Pentru cazul n = 1, rat ionam prin reducere la absurd si
presupunem ca intervalul de denit ie I
0
= (
0
,
0
) al solut iei saturate x =
x(t; t
0
, x
0
) este marginit la dreapta:
0
< +.
Pentru t [t
0
,
0
) scriem inegalitatea:
[x(t; t
0
, x
0
) x
0
[
t
_
t
0
[f(s, x(s : t
0
, x
0
))f(s, x
0
)[ds +
t
_
t
0
[f(s, x
0
)[ds
K
0
t
_
t
0
[x(s; t
0
, x
0
)x
0
[ds + (
0
t
0
) sup
s[t
0
,
0
]
[f(s, x
0
)[.
Rezulta de aici ca pentru orice t [t
0
,
0
] avem:
[x(t; t
0
, x
0
) x
0
[ (
0
t
0
) sup
s[t
0
,
0
]
[f(s, x
0
)[ e
K
0
(
0
t
0
)
.
Aceasta inegalitate arata ca funct ia x(t; t
0
, x
0
) este marginita pe intervalul
[t
0
,
0
), ceea ce este n contradict ie cu concluzia din teorema anterioara.
Analog se face rat ionamentul pentru cazul n 2.
Consecint a 4.3.1 Daca I = (a, b), D = IR
n
si
0
 a), atunci solut ia saturata este nemarginita pe intervalul [t
0
, ) (respec-
tiv (
0
, t
0
]).
Consecint a 4.3.2 Daca I = (a, b), D = IR
n
si F este lipschitziana n raport
cu X pe orice banda de forma J I, unde J IR
1
este un interval compact
inclus n I, atunci orice solut ie saturata este denita pe I.
Teorema 4.3.6 Daca funct ia de clasa c
1
, F : IR
1
IR
n
IR
n
nu depinde
de t, atunci pentru orice X
0
IR
n
si t
1
, t
2
IR
1
, avem:
X(t
1
+ t
2
; 0, X
0
) = X(t
2
; 0, X(t
1
; 0, X
0
)) = X(t
1
; 0, X(t
2
; 0, X
0
))
Demonstrat ie: Demonstram teorema pentru n = 1.
Se observa ca pentru t
2
= 0 au loc:
x(t
1
+ t
2
; 0, x
0
) = x(t
2
; 0, x(t
1
; 0, x
0
)) = x(t
1
; 0, x(t
2
; 0, x
0
)).
In continuare se remarca faptul ca avem egalitatea:

d
dt
x(t + t
1
; 0, x
0
) = f(x(t + t
1
; 0, x
0
))
si deducem ca x(t +t
1
; 0, x
0
) este solut ia saturata a problemei cu date init iale
x = f(x), x(0) = x(t
1
; 0, x
0
).
Rezulta n acest fel egalitatea:
x(t + t
1
; 0, x
0
) = x(t; 0, x(t
1
: 0, x
0
),
pentru orice t.

In particular, pentru t = t
2
, se obt ine prima egalitate din
enunt .
Pentru cazul n 2 teorema se demonstreaza analog.
Fie I un interval real deschis (I IR
1
), un domeniu deschis n IR
n
( IR
n
) si F : I IR
n
, F = F(t, X) o funct ie de clasa C
1
. Consideram
n continuare condit ia init iala (t
0
, X
0
) I si solut ia maximala
X = X(t; t
0
, X
0
) a problemei Cauchy
X = F(t, X), X(t

0
) = X
0
.
Notam cu I
0
intervalul de denit ie al solut iei maximale X = X(t; t
0
, X
0
).
Teorema 4.3.7 (de dependent a continua de pozit ia init iala X
0
)
Pentru orice interval compact I
= [T
1
, T
2
], inclus n intervalul I
0
(I
I
0
),
care cont ine punctul t
0
n interior (t
0

I
) si pentru orice > 0, exista
116 CAPITOLUL 4
= (, I
), astfel ca, pentru orice X

1
cu |X
1
X
0
| < , solut ia saturata
X
1
= X
1
(t; t
0
, X
1
_
_
_
X = F(t, X)
X(t
0
) = X
1
este denita cel put in pe intervalul I
si verica inegalitatea:
|X(t; t
0
, X
1
) X(t; t
0
, X
0
)| < , () t I
.
Demonstrat ie: Pentru t I
, e a
t
> 0 si b
t
> 0, astfel ca cilindrul
t
= (, X) : [ t[ a
t
si |X X(t; t
0
, X
0
)| b
t
sa e inclus n
mult imea I (
t
I ).
Mult imea denita prin = (t, X(t; t
0
, X
0
)) : t I
este compacta si
este inclusa n mult imea
tI
t
;
tI
t
. Exista, prin urmare, un numar
nit de puncte t
1
, t
2
, . . . , t
q
n I
, astfel ca
q
j=1
tj
.
Consideram funct ia d(Y, Z) = |Y Z| denita pentru Y si Z de pe
frontiera mult imii
q
j=1
t
j
; Z (
q
j=1
t
j
).
Exista r > 0, astfel ca d(Y, Z) > r, pentru orice Y si Z (
q
j=1
t
j
).
Tubul de securitate , denit prin:
= (t, X) : t I
si |X X(t; t
0
, X
0
)| r
verica urmatoarele incluziuni:

q
_
j=1
t
j
I
si exista K > 0, astfel ca, pentru orice (t, X
1
), (t, X
2
) sa avem:
|F(t, X
1
) F(t, X
2
)| K |X
1
X
2
|
(o funct ie local Lipschitziana este global Lipschitziana pe compacte).
Notam cu h = maxT
2
t
0
, t
0
T
1
si consideram , 0 < < r. Fie
= (, I
) = 2
1
e
Kh
si X
1
, astfel ca |X
1
X
0
| < . Notam cu
I
1
intervalul de denit ie a solut iei saturate X = X(t; t
0
, X
1
) a problemei
Cauchy:
_
_
_
X = F(t, X)
X(t
0
) = X
1
.
Vom arata acum ca:
|X(t; t
0
, X
1
) X(t; t
0
, X
0
)| <

2
pentru orice t I
I
1
.
Rat ionam prin reducere la absurd si admitem ca exista t
1
I
I
1
astfel
ca |X(t
1
; t
0
, X
1
) X(t
1
; t
0
, X
0
)|

2
. De aici rezulta ca, cel put in pentru
unul din numerele
1
,
2
, denite prin
1
=inf
_
t I
I
1
: |X(; t
0
, X
1
)X(; t
0
, X
0
)|<

2
, () [t, t
0
]
_
,
2
=sup
_
t I
I
1
: |X(; t
0
, X
1
)X(; t
0
, X
0
)|<

2
, () [t
0
, t]
_
,
are loc egalitatea
|X(
i
; t
0
, X
1
) X(
i
; t
0
, X
0
)| =

2
, i = 1, 2.
Sa presupunem de exemplu ca |X(
2
; t
0
, X
1
) X(
2
; t
0
, X
0
)| =

2
.
0
,
2
] avem:
|X(t; t
0
, X
1
) X(t; t
0
, X
0
)| |X
1
X
0
|+
+K
t
_
t
0
|X(; t
0
, X
1
) X(; t
0
, X
0
)|d |X
1
X
0
| e
Kh
<

2
.
ceea ce constituie o contradict ie si prin urmare:
|X(t; t
0
, X
1
) X(t; t
0
, X
0
)| <

2
pentru orice t I
I
1
.
118 CAPITOLUL 4
Vom arata n continuare ca = inf I
1
T
1
si ca = sup I
1
T
2
.
Din nou rat ionam prin reducere la absurd si admitem de exemplu ca
< T
2
. Pentru orice t [t
0
, ) avem inegalitat ile:
|X(t; t
0
, X
1
) X(t; t
0
, X
0
)| |X
1
X
0
|+
+K
t
_
t
0
|X(; t
0
, X
1
) X(; t
0
, X
0
)|d |X
1
X
0
| e
Kh
<

2
.
In plus, pentru orice t
, t
cu t
0
< t
< t
< avem inegalitatea:

|X(t
; t
0
, X
1
) X(t
; t
0
, X
1
)| M [t
[,
unde M = sup
(t,X)
|F(t, X)|.
Acestea demonstreaza ca exista limita:
= lim
t
X(t; t
0
, X
1
)
si (, ) . Contradict ie.
Inegalitat ile stabilite sunt valabile deci pe ntreg intervalul I
si astfel
teorema este demonstrata.
Teorema 4.3.8 (de dependent a continua de condit ia init iala (t
0
, X
0
))
= [T
1
, T
2
], inclus n intervalul I
0
(I
I
0
),
0
n interior (t
0

I
) si pentru orice > 0, exista
= (, I
), astfel ca, pentru orice condit ie init iala (t

1
, X
1
) cu [t
1
t
0
[ <
si |X
1
X
0
| < , solut ia saturata
X
1
= X
1
(t; t
1
, X
1
_
_
_
X = F(t, X)
X(t
0
) = X
1
este denita cel put in pe intervalul I
|X(t; t
1
, X
1
) X(t; t
0
, X
0
)| < , () t I
.
Demonstrat ie: Fie r > 0 si K > 0, astfel ca tubul , denit prin
= (t, X) : t I
, |X X(t; t
0
, X
0
)| r
sa e inclus n mult imea I ( I ) si pentru orice
(t, X
1
), (t, X
2
) sa avem
|F(t, X
1
) F(t, X
2
)| K |X
1
X
2
|.
Consideram numerele:
h
1
= minT
2
t
0
, t
0
T
1
; h
2
= maxT
2
t
0
, t
0
T
1
;
M = sup
(t,X)
|F(t, X)|;
un numar , 0 < < r si numarul = (, I
), denit astfel:
= 2
1
minh
1
, (M + 1)
1
e
K(h
1
+h
2
)
Pentru (t
1
, X
1
) cu [t
1
t
0
[ < si |X
1
X
0
| < avem inegalitat ile:
T
1
< t
1
< T
2
,
|X
1
X(t
1
; t
0
, X
0
)| |X
1
X
0
| +|X
0
X(t
1
; t
0
, X
0
)| <
< (M + 1) <

2
< r;
si prin urmare (t
1
, X
1
) I .
Fie X
1
= X(t; t
1
, X
1
) solut ia maximala a problemei Cauchy:
_
_
_
X = F(t, X)
X(t
0
) = X
1
1
.
Vom arata ca |X(t; t
1
, X
1
) X(t; t
0
, X
0
)| <

2
pentru orice
t I
I
1
.
2
I
I
1
, astfel
ca |X(t
2
; t
1
, X
1
) X(t
2
, t
0
, X
0
)|

2
.
Rezulta de aici ca cel put in pentru unul din numerele
1
,
2
denite prin
1
=inf
_
t I
I
1
: |X(; t
0
, X
1
)X(; t
0
, X
0
)|<

2
, () [t, t
1
]
_
120 CAPITOLUL 4
2
=sup
_
t I
I
1
: |X(; t
0
, X
1
)X(; t
0
, X
0
)|<

2
, () [t
1
, t]
_
se realizeaza egalitatea:
|X(
i
; t
1
, X
1
) X(
i
; t
0
, X
0
)| =

2
, i = 1, 2.
Sa presupunem, de exemplu, ca avem:
|X(
2
; t
1
, X
1
) X(
2
; t
0
, X
0
)| =

2
1
,
2
] avem inegalitat ile:
|X(t; t
1
, X
1
) X(t; t
0
, X
0
)|
|X
1
X(t
1
; t
0
, X
0
)| + K
t
_
t
1
|X(; t
1
, X
1
) X(; t
0
, X
0
)|d
|X
1
X(t
1
; t
0
, X
0
)| e
K(h
1
+h
2
)
< (M + 1) e
K(h
1
+h
2
)
<

2
.
Contradict ie.
Prin urmare, |X(t; t
1
, X
1
) X(t; t
0
, X
0
)| <

2
, () t I
I
1
.
1
T
1
si = sup I
1
T
2
.
Rat ionam prin reducere la absurd si presupunem de exemplu ca < T
2
.
Pentru orice t [t
1
, ) avem inegalitatea:
|X(t; t
1
, X
1
) X(t; t
0
, X
0
)| <

2
si pentru orice t
, t
[t
1
, ) :
|X(t
; t
1
, X
1
) X(t
; t
1
, X
1
)| M [t
[
Aceasta arata ca exista limita = lim
t
X(t; t
1
, X
1
) si (, ) I .
Contradict ie.
Inegalitat ile stabilite sunt valabile pe I
si astfel teorema este demon-

strata.
Fie I IR
1
un interval deschis, D IR
n
un domeniu, IR
m
un
domeniu, F : I D IR
n
o funct ie vectoriala si sistemul de ecuat ii
diferent iale de ordinul ntai cu parametru scris sub forma matriceala:
X = F(t, X, ) t I, X D, . (4.10)
Consideram un punct (t
0
, X
0
,
0
) I D si problema Cauchy:
_
_
_
X = F(t, X,
0
)
X(t
0
) = X
0
(4.11)
Presupunem ca funct ia F este de clasa c
1
n raport cu (t, X) si este con-
tinuan raport cu parametrul si consideram solut ia saturata X(t; t
0
, X
0
,
0
)
a problemei Cauchy (4.11) denita pe intervalul I
0
.
Teorema 4.3.9 (de dependent a continua de parametru)
= [T
1
, T
2
] I
0
, care cont ine punctul t
0
n
interior (t
0

I
) si pentru orice > 0, exista = (, I
) > 0, astfel ncat,

daca |
0
| < , atunci solut ia saturata X = X(t; t
0
, X
0
, ) a problemei
Cauchy
_
_
_
X = F(t, X, )
X(t
0
) = X
0
este denita pe intervalul I
|X(t; t
0
, X
0
, ) X(t; t
0
, X
0
,
0
)| <
pentru orice t I
.
Demonstrat ie: Fie r
1
> 0 si r
2
> 0 astfel ca mult imea si S denite
prin:
= (t, X) : t I
, [[X X(t; t
0
, X
0
,
0
)[[ r
1
S = S(
0
, r
2
) = : [[
0
[[ r
2
sa verice I , respectiv S
1
.
Exista K > 0 astfel ncat sa avem:
[[F(t, X
1
, )F(t, X
2
, )[[ K [[X
1
X
2
[[, ()(t, X
1
, ), (t, X
2
, ) S
122 CAPITOLUL 4
Notam h = maxT
2
t
0
, t
0
T
1
si consideram un numar , cu proprietatea
0 < < r. Fie = (, I
) astfel ca pentru 0 < < r

2
si [[
0
[[ < sa
avem:
[[F(t, X, ) F(t, X,
0
)[[ < 2
1
e
Kh
, () (t, X) .
Pentru cu proprietatea [[
0
[[ < consideram solut ia saturata X =
X(t; t
0
, X
0
, ) a problemei Cauchy
_
_
_
X = F(t, X, )
X(t
0
) = X
0
.
Vom arata ca:
[[X(t; t
0
, X
0
, ) X(t; t
0
, X
0
,
0
[[ <

2
pentru orice t I
.
1
I
astfel ca
[[X(t
1
; t
0
, X
0
, ) X(t
1
; t
0
, X
0
,
0
)[[

2
.
Rezulta de aici ca, cel put in pentru unul dintre numerele
1
,
2
denite prin:
1
=inf
_
t I
: [[X(; t
0
, X
0
, )X(; t
0
, X
0
,
0
)[[ <
2
, () [t, t
0
]
_
2
=sup
_
t I
: [[X(; t
0
, X
0
, )X(; t
0
, X
0
,
0
)[[ <

2
, () [t, t
0
]
_
are loc egalitatea:
[[X(
i
; t
0
, X
0
, ) X(
i
; t
0
, X
0
,
0
)[[ =

2
, i = 1, 2.
Sa admitem de exemplu ca avem:
[[X(
2
; t
0
, X
0
, ) X(
2
; t
0
, X
0
,
0
)[[ =

2
.
0
,
2
] au loc inegalitat ile:
[[X(t; t
0
, X
0
, ) X(t; t
0
, X
0
,
0
)[[
t
_
t
0
[[F(, X(; t
0
, X
0
, ), )F(, X(; t
0
, X
0
,
0
),
0
)[[d
t
_
t
0
[[F(, X(; t
0
, X
0
, ), )F(, X(; t
0
, X
0
,
0
), )[[d
t
_
t
0
[[F(, X(; t
0
, X
0
,
0
), )F(, X(; t
0
, X
0
,
0
),
0
)[[d
K
t
_
t
0
[[X(; t
0
X
0
, )X(; t
0
, X
0
,
0
)[[d +2
1
e
Kh
2
1
e
Kh
e
K(tt
0
)
<

2
.
Contradict ie.
Prin urmare:
[[X(t; t
0
, X
0
, ) X(t; t
0
, X
0
,
0
)[[ <

2
, ()t I
.
T
1
si = sup I
T
2
. Rat ionam
prin reducere la absurd presupunand de exemplu < T
2
.
Pentru orice t [t
0
, ) are loc inegalitatea:
[[X(t; t
0
, X
0
, ) X(t; t
0
, X
0
,
0
)[[ <

2
si pentru t
, t
[t
0
, ] avem:
[[X(t
; t
0
, X
0
, ) X(t
; t
0
, X
0
, )[[ < M [t
[
cu
M = sup
S
[[F(t, X, )[[
124 CAPITOLUL 4
Rezulta de aici ca exista limita = lim
t
X(t; t
0
, X
0
, ) si (, ) I .
Contradict ie.
Calculele facute sunt valabile pe intervalul I
si astfel teorema este demon-

strata.
Consecint a 4.3.3 Daca funct ia F = F(t, X, ) este liniara n raport cu
X IR
n
, atunci pentru orice interval I
(I
I) care cont ine punctul t

0
n interior (

I
t
0
) si pentru orice > 0 exista = (, I
) > 0 astfel ncat

daca [[
0
[[ < , avem:
[[X(t; t
0
, X
0
, ) X(t; t
0
, X
0
,
0
)[[ <
pentru orice t I
.
Demonstrat ie: Cu teorema lui Banach-Steinhaus se obt ine ca
funct ia [[F(t, , )[[ este marginita pe compacte si
lim
0
F(t, X, ) = F(t, X,
0
).
Teorema 4.3.10 (de diferent iabilitate n raport cu condit iile init iale)

In
condit iile Teoremei 4.3.7, funct ia (t, t
1
, X
1
) X(t; t
1
, X
1
) este diferent iabila
n raport cu t
1
, X
1
si au loc urmatoarele egalitat i:
d
dt
_
X
1X(t; t
0
, X
0
)
_
=
X
F(t, X(t; t
0
, X
0
))
X
1X(t; t
0
, X
0
)
X
1 X(t
0
; t
0
, X
0
) = I
d
dt
_
t
1
X(t; t
0
, X
0
)
_
=
X
F(t, X(t; t
0
, X
0
))
t
1
X(t; t
0
, X
0
)
t
1
X(t
0
; t
0
, X
0
) = F(t
0
, X
0
)
t
1
X(t; t
0
, X
0
) =
X
1 X(t; t
0
, X
0
) F(t
0
, X
0
)
Demonstrat ie: Pentru t I
, X
1
S(X
0
, /2), h S(0, /2) si
Y IR
n
consideram funct ia:
H(t, t
0
, X
1
, h, Y ) =
=
_
_
_
1
_
0
X
F(t, X(t; t
0
, X
1
)+s[X(t; t
0
, X
1
+h)X(t; t
0
, X
1
)])ds
_
_
_
Y
Funct ia H denita n acest mod este continua n raport cu t si este liniara
n raport cu Y.

In plus funct ia H este continua n raport cu (t, h).
Fie e
1
, e
2
, . . . , e
n
baza canonica din R
n
si R astfel ca [[ < /2.
Problemele Cauchy:
_
_
_
Y
k
= H(t, t
0
, X
1
, e
k
, Y
k
)
Y
k
(t
0
) = e
k
_
_
_
Y
k
= H(t, t
0
, X
1
, 0, Y
k
)
Y
k
(t
0
) = e
k
au solut ii denite pe intervalul I
pentru k = 1, 2, . . . , n.
In plus pentru orice

interval compact I
avem lim
0
Y
k
(t) = Y
k
(t) uniformn raport cu t I
.
Pe de alta parte pentru ,= 0 avem:
Y
k
(t) =
1
[X(t; t
0
, X
1
+ e
k
) X(t; t
0
, X
1
)]
pentru orice t I
.
Prin urmare, exista limita
lim
0
1
[X(t; t
0
, X
1
+ e
k
) X(t; t
0
, X
1
)]
si este egala cu Y
k
(t) pentru t I
.
Aceasta demonstreaza ca funct ia X(t; t
0
, X
1
) are derivate part iale n raport
126 CAPITOLUL 4
cu X
1
n punctele (t, t
0
, X
1
) si n plus avem:
d
dt
_
X
x
1
k
(t, t
0
, X
1
)
_
= H
_
t, t
0
, X
1
, 0,
X
x
1
k
(t, t
0
, X
1
)
_
X
x
1
k
(t
0
, t
0
, X
1
) = e
k
Funct ia H(t, t
0
, X
1
, 0, Y ) ind continuan raport cu (t, X
1
) si liniaran raport
cu Y rezulta ca solut ia problemei Cauchy precedente
X
x
1
k
(t, t
0
, X
1
) converge
la solut ia problemei Cauchy:
_
_
dY
k
dt
= H(t, t
0
, X
0
, 0, Y
k
)
Y
k
(t
0
) = e
k
pentru X
1
X
0
uniform, pe intervale compacte I
1
I
.
Aceasta implica ca derivatele part iale ale funct iei X(t; t
0
, X
1
) n raport cu
X
1
sunt funct ii continue n raport cu X
1
n punctele (t, t
0
, X
0
). Deci funct ia
X(t; t
1
, X
1
) este diferent iabila n raport cu X
1
n punctele (t, t
0
, X
0
) si satis-
fac:
d
dt
_
X
1X(t; t
0
, X
0
)
_
=
X
F (t, X(t; t
0
, X
0
))
X
1 X(t; t
0
, X
0
)
X
1X(t
0
; t
0
, X
0
) = I.
Fie acum IR
1
astfel ca 0 < [[ < si apoi funct ia
X
(t) =
1

_
X(t; t
0
+ , X
0
) X(t; t
0
, X
0
)
pentru t I
.
Avem egalitat ile:
X
(t) = X(t; t
0
+ , X
0
) X(t; t
0
, X
0
) =
= X(t; t
0
, X(t
0
; t
0
+ , X
0
)) X(t; t
0
, X
0
) =
=
X
1X(t; t
0
, X
0
) [X(t
0
; t
0
+ , X
0
) X
0
]+
+O([[X(t
0
; t
0
+ , X
0
) X
0
[[) =
=
X
1X(t; t
0
, X
0
)[X(t
0
; t
0
+, X
0
)X(t
0
+; t
0
+, X
0
)]+
+O([[X(t
0
; t
0
+ , X
0
) X
0
[[) =
=
X
1X(t; t
0
, X
0
)
n
k=1
F
k
(t
0
+
k
, X(t
0
+
k
; t
0
+, X
0
)e
k
+
+O([[X(t
0
; t
0
+ , X
0
) X
0
[[)
cu 0 <
k
< 1 pentru k = 1, n.
Astfel,
X
(t) =
X
1 X(t; t
0
, X
0
)(
n
k=1
F
k
(t
0
+
k
, X(t
0
+
k
; t
0
+ , X
0
))e
k
)+
+
O([[X(t
0
; t
0
+, X
0
)X
0
[[)
[[X(t
0
; t
0
+, X
0
)X
0
[[

[[X(t
0
; t
0
+, X
0
)X(t
0
+; t
0
+, X
0
)[[
.
Deoarece raportul
1
[[X(t
0
; t
0
+, X
0
) X(t
0
+, t
0
+, X
0
)[[ este marginit
pentru 0 si [[X(t
0
; t
0
+, X
0
) X
0
[[ 0 pentru 0 uniform pe orice
interval compact I
(I
t
0
) rezulta ca
lim
0
X
(t) =
X
1 X(t; t
0
, X
0
) F(t
0
, X
0
)
si deci funct ia X(t; t
1
, X
1
) este deiferent iabila n raport cu t
1
n (t; t
0
, X
0
).
In plus,
t
1
X(t; t
0
, X
0
) =
X
1 X(t; t
0
, X
0
) F(t
0
, X
0
).
128 CAPITOLUL 4
Derivabilitatea n raport cu t a funct iei
t
1
X(t; t
0
, X
0
) este o consecint a a
acestei egalitat i.
In plus avem egalitat ile:

d
dt
_
t
1
X(t; t
0
, X
0
)
_
=
=
d
dt
_
X
1 X(t; t
0
, X
0
)
_
F(t
0
, X
0
) =
=
X
F(t, X(t; t
0
, X
0
)) (
X
1X(t; t
0
, X
0
)) F(t
0
, X
0
) =
=
X
F (t, X(t; t
0
, X
0
))
t
1
X(t; t
0
, X
0
)
t
1
X(t
0
; t
0
, X
0
) = F(t
0
, X
0
).
In acest fel teorema de diferent iabilitate n raport cu condit iile init iale este
complet demonstrata.
Teorema 4.3.11 (de diferent iabilitate n raport cu parametru).
Daca funct ia F = F(t, X, ) satisface condit iile din Teorema 4.3.9 si n plus
este de clasa C
1
n raport cu , atunci funct ia
(t; t
0
, X
0
, ) X(t; t
0
, X
0
, )
este diferent iabila n raport cu si au loc urmatoarele egalitat i:
d
dt
(
X(t;t
0
,X
0
,
0
)) =
X
F(t, X(t; t
0
, X
0
,
0
),
0
)
X(t; t
0
, X
0
,
0
)+
+
F(t; X(t; t
0
, X
0
,
0
),
0
)
X(t
0
; t
0
, X
0
,
0
) = 0.
Demonstrat ie: Fie e
1
, e
2
, ..., e
m
baza canonica n spat iul IR
m
.
Pentru t I
,
1
S(
0
,

2
), h IR
1
, [h[ <

2
, Y IR
n
si k = 1, m
denim funct ia H
k
= H
k
(t, t
0
, X
0
,
1
, h, Y ) cu formula:
H
k
(t, t
0
, X
0
,
1
, h, Y ) =
=
_
_
_
1
_
0
X
F(t,X(t;t
0
,X
0
,
1
)+s
_
X(t;t
0
,X
0
,
1
+he
k
)X(t;t
0
,X
0
,
1
)
1
+ he
k
)ds
_
_
_
Y +
_
_
1
_
0
F(t, X(t; t
0
, X
0
,
1
),
1
+ s h e
k
)ds
_
_
e
k
.
Funct ia H
k
este continua n raport cu t I
, lipschitziana n raport cu Y
pe intervale compacte I
I.

In plus, funct ia H
k
(t, t
0
, X
0
,
1
, h, Y ) tinde la
H
k
(t, t
0
, X
0
,
1
, 0, Y ) pentru h 0 uniform pe compacte n raport cu (t, Y ).
Problemele Cauchy:
_
_
dY
k
dt
= H
k
(t, t
0
, X
0
,
1
, Y
k
h
)
Y
k
h
(t
0
) = 0
_
_
dY
k
dt
= H
k
(t, t
0
, X
0
,
1
, Y
k
)
Y
k
(t
0
) = 0
au solut ii denite pe I
si lim
h0
Y
k
h
(t) = Y
k
(t) uniform n raport cu t pe orice
interval J I.
Pe de alta parte se verica usor ca pentru h ,= 0 avem:
Y
k
h
(t) =
1
h
[X(t; t
0
, X
0
,
1
+ h e
k
) X(t; t
0
, X
0
,
1
)]
si deducem ca funct ia X(t; t
0
, X
0
, ) are derivate part iale n raport cu
k
n
(t, t
0
, X
0
,
1
) si
d
dt
_
X
k
(t, t
0
, X
0
,
1
)
_
= H
k
_
t, t
0
, X
0
,
1
, 0,
X
k
(t, t
0
, X
0
,
1
)
_
X
k
(t
0
, t
0
, X
0
,
1
) = 0
130 CAPITOLUL 4
Pe de alta parte:
lim
0
H
k
(t, t
0
, X
0
,
1
, 0, Y ) = H
k
(t, t
0
, X
0
,
0
, 0, Y )
uniform n raport cu (t, Y ) pe mult imi compacte.
Deci
X
k
(t, t
0
, X
0
,
1
) tinde la
X
k
_
t, t
0
, X
0
,
0
_
pentru
0
uniform
pe orice interval compact I
I.
Aceasta demonstraza ca derivatele part iale n raport cu
k
ale funct iei
X(t; t
0
, X
0
, ) sunt continue n raport cu n (t; t
0
, X
0
,
0
).
In plus, avem:
d
dt
_
X
k
(t, t
0
, X
0
,
0
)
_
=
=
X
F
_
t, X(t; t
0
, X
0
,
0
),
0
_
k
_
t; t
0
, X
0
,
0
_
+
F
K
_
t, X(t; t
0
, X
0
,
0
),
0
_
X
k
_
t
0
; t
0
, X
0
,
0
_
= 0
Prin urmare funct ia X = X(t; t
0
, X
0
, ) este diferent iabila n raport cu n
punctul (t, t
0
, X
0
,
0
) si pentru orice t I
avem:
d
dt
_
X(t; t
0
, X
0
,
0
)
_
=
X
F(t, X(t; t
0
, X
0
,
0
),
0
)
X(t; t
0
, X
0
,
0
) +
F(t, X(t; t
0
, X
0
,
0
),
0
)
X(t
0
; t
0
, X
0
,
0
) = 0.
Metode numerice 131
4.4 Metode numerice
4.4.1 Metoda liniilor poligonale a lui Euler de deter-
minare numerica locala a unei solut ii neprelun-
gibile n cazul sistemelor diferent iale de ordinul
ntai
Fie I un interval real deschis si nevid I IR
1
, D un domeniu nevidn spat iul
IR
n
, D IR
n
si F o funct ie de clasa C
1
, F : I D IR
n
.
Pentru (t
0
, X
0
) I D consideram solut ia neprelungibila X = X(t; t
0
, X
0
)
a problemei cu date init iale
X = F(t, X); X(t

0
) = X
0
(4.12)
si notam cu I
0
= (
0
,
0
) I intervalul de denit ie al acestei solut ii.
O prima metoda de determinare numerica locala a solut iei neprelungibile
X = X(t; t
0
, X
0
) este cea a liniilor poligonale a lui Euler.

In cele ce urmeaza
vom prezenta aceasta metoda.
Consideram doua constante pozitive a si b, a > 0, b > 0 astfel ca cilindrul
= (t, X)[ [t t
0
[ a si |X X
0
| b
sa e inclus n domeniul = I D; I D.
Notam cu M maximul funct iei F pe cilindrul compact :
M = max
(t,X)
|F(t, X)|
cu numarul pozitiv = min
_
a,
b
M
_
si cu I
intervalul
I
= [t
0
, t
0
+ ].
Consideram un numar real si pozitiv > 0 si alegem = () astfel ca pentru
orice (t
, X
), (t
, X
) care verica inegalitat ile:

[t
[ < () si |X
| < ()
sa avem |F(T
, X
) F(t
, X
)| < .
132 CAPITOLUL 4
Funct ia F = F(t, X) este uniform continua pe cilindrul compact si, de
aceea, pentru orice > 0, alegerea unui () > 0 cu proprietatea ment ionata
este posibila.
Consideram acum un numar pozitiv h > 0 pe care-l vom numi pas si pe
care l alegem astfel ncat sa satisfaca inegalitatea 0 < h <

M
. Fie q numarul
natural cu proprietatea:
t
q
= t
0
+ q h t
0
+ si t
q+1
= t
0
+ (q + 1) h > t
0
+ .
Pentru i = 1, q consideram numerele t
i
= t
0
+ ih si t
i
= t
0
ih. Aceste
numere denesc o diviziune a segmentului I
.
t
0
t
q
< t
q+1
< < t
1
< t
0
< t
1
< < t
q1
< t
q
t
0
+ .
Pe intervalul [t
0
, t
1
] denim funct ia X
1
= X
1
(t) cu formula
X
1
(t) = X
0
+ (t t
0
) F(t
0
, X
0
)
iar pe intervalul [t
1
, t
0
] funct ia X
1
= X
1
(t) data de:
X
1
(t) = X
0
+ (t t
0
) F(t
0
, X
0
).
Aceste funct ii verica urmatoarele inegalitat i:
|X
1
(t) X
0
| b si |

X
1
(t) F(t, X
1
(t))| < , () t [t
0
, t
1
]
|X
1
(t) X
0
| b si |

X
1
(t) F(t, X
1
(t))| < , () t [t
1
, t
0
].
In continuare, pe intervalul [t
1
, t
2
] denim funct ia X
2
= X
2
(t) cu formula
X
2
(t) = X
1
(t
1
) + (t t
1
) F(t
1
, X
1
(t
1
)).
si pe intervalul [t
2
, t
1
] funct ia X
2
= X
2
(t) cu formula
X
2
(t) = X
1
(t
1
) + (t t
1
) F(t
1
, X
1
(t
1
)).
Funct iile X
2
(t) si X
2
(t) denite n acest fel verica urmatoarele ine-
galitat i:
|X
2
(t) X
0
| b si |

X
2
(t) F(t, X
2
(t))| < , () t [t
1
, t
2
]
|X
2
(t) X
0
| b si |

X
2
(t) F(t, X
2
(t))| < , () t [t
2
, t
1
]
Metode numerice 133
Sa presupunem ca n acest fel am ajuns sa construim funct iile
X
j
= X
j
(t), respectiv X
j
= X
j
(t) denite pe intervalul [t
j1
, t
j
], respectiv
[t
j
, t
j+1
] pentru j = 1, j
0
, (j
0
q 1) si ele verica inegalitat ile:
|X
j
(t)X
0
|b si |

X
j
(t)F(t, X
j
(t))|<, () t [t
j1
, t
j
]
|X
j
(t)X
0
|b si |

X
j
(t)F(t, X
j
(t))|<, () t [t
j
, t
j+1
]
Denindn continuare funct iile X
j
0
+1
(t), respectiv X
j
0
1
(t) pe intervalul
[t
j
0
, t
j
0
+1
], respectiv [t
j
0
1
, t
j
0
] cu formulele:
X
j
0
+1
(t) = X
j
0
(t
j
0
) + (t t
j
0
) F(t
j
0
, X
j
0
(t
j
0
))
X
j
0
1
(t) = X
j
0
(t
j
0
) + (t t
j
0
) F(t
j
0
, X
j
0
(t
j
0
))
putem obt ine usor ca acestea verica inegalitat ile:
|X
j
0
+1
(t) X
0
| b si |

X
j
0
+1
(t) F(t, X
j
0
+1
(t)| < ,
() t [t
j
0
, t
j
0
+1
]
|X
j
0
1
(t) X
0
| b si |

X
j
0
1
(t) F(t, X
j
0
1
(t)| < ,
() t [t
j
0
1
, t
j
0
].
Se obt ine n acest fel ca pentru orice i = 1, q, formulele:
X
i
(t) = X
i1
(t
i1
) +(t t
i1
) F(t
i1
, X
i1
(t
i1
)),
()t [t
i1
, t
i
]
X
i
(t) = X
i+1
(t
i+1
) +(t t
i+1
) F(t
i+1
, X
i+1
(t
i+1
)),
()t [t
i
, t
i+1
]
denesc funct ii care verica inegalitat ile:
|X
i
(t)X
0
|b si |

X
i
(t)F(t, X
i
(t))|<, () t [t
i1
, t
i
]
|X
i
(t)X
0
|b si |

X
i
(t)F(t, X
i
(t))|<, () t [t
i
, t
i+1
]
Consideram acum funct ia X
(t) denita pentru t I
n modul urmator:
X
(t) = X
i
(t) daca t [t
i1
, t
i
]
134 CAPITOLUL 4
X
(t) = X
i
(t) daca t [t
i
, t
i+1
]
X
(t) = X
q
(t
q
) + (t t
q
) F(t
q
, X
q
(t
q
)) daca t [t
q
, t
0
+ ]
X
(t) = X
q
(t
q
) + (t t
q
) F(t
q
, X
q
(t
q
)) daca t [t
0
, t
q
]
Funct ia X
(t) denita n acest fel este continua pe intervalul I
, este deri-
vabila pe acest interval cu except ia eventuala a punctelor t
i
i=1,q
si t
i
i=1,q
si verica:
|X
(t) X
0
| b si |

X
(t) F(t, X
(t))| < , t I
.
Daca denim funct ia
(t) prin:
(t) =

X
(t) F(t, X
(t)) pentru t ,= t
i
, t
i
i = 1, q si
(t) = 0 pentru t = t
i
sau t
i
i = 1, q,
atunci avem:
X
(t) = X
0
+
t
_
t
0
F(, X
))d +
_
t
t
0
()d,
pentru orice t I
cu |
(t)| < pentru orice t I
.
Inegalitatea |X
(t) X
0
| b, adevarata pentru orice t I
, arata ca
|X
(t)| b + |X
0
|, () t I
. Rezulta astfel ca familia de funct ii

X
(t)
>0
este egal marginita pe I
= [t
0
, t
0
+ ].
Egalitatea:
X
(t) = X
0
+
t
_
t
0
F(, X
())d +
t
_
t
0
()d, () t I
mpreuna cu inegalitatea:
|
()| < . () I
implica:
|X
(t
1
) X
(t
2
)|
t
2
_
t
1
|F(, X
())|d +
t
2
_
t
1
|
()|d
M[t
2
t
1
[ + [t
2
t
1
[ (M + )[t
2
t
1
[
Metode numerice 135
ceea ce demonstreaza ca funct iile X
(t) sunt echicontinue pe I
.
Cu teorema lui Arzela-Ascoli rezulta ca exista un sir
n
0, astfel ca
sirul X
n
n
sa e uniform convergent pe intervalul I
la o funct ie continua
X pe intervalul I
, si aceasta satisface |X(t) X

0
| b, pentru orice t I
.
Continuitatea uniforma a funct iei F pe cilindrul si convergent a uni-
forma a sirului de funct ii X
n
la funct ia X asigura convergent a uniforma a
sirului de funct ii F(, X
n
()) la funct ia F(, X()) pe intervalul I
.
Trecem la limita n egalitatea:
X
n
(t) = X
0
+
t
_
t
0
F(, X
n
())d +
t
_
t
0
n
()d
si obt inem ca funct ia X(t) verica
X(t) = X
0
+
t
_
t
0
F(, X())d, () t I
.
Aceasta demonstreaza ca limita X = X(t) este solut ia problemei cu date
init iale
X = F(t, X), X(t

0
) = X
0
.
Din teorema de unicitate rezulta ca funct ia X(t) coincide cu solut ia sa-
turata X(t; t
0
, X
0
) pe intervalul I
:
X(t) = X(t; t
0
, X
0
), () t I
.
Se obt ine n acest fel ca funct ia X
(t) aproximeaza solut ia

neprelungibila X(t; t
0
, X
0
) pe intervalul I
.
Valorile funct iei X
(t) n punctele t
i
se obt in cu formula de recurent a:
X
(t
i
) = X
(t
i1
) + h F(t
i1
, X
(t
i1
)), i = 1, q
iar n punctele t
i
cu formula de recurent a:
X
(t
i
) = X
(t
i+1
) h F(t
i+1
, X
(t
i+1
)), i = 1, q
Aceste proceduri de trecere de la (t
i1
, X
i1
) la (t
i
, X
i
) ori de la
(t
i+1
, X
i+1
) la (t
i
, X
i
) sunt usor de programat.
136 CAPITOLUL 4
Pentru exemplicare, utilizand procedura de iterat ie Euler:
t
i+1
= t
i
+ h
X
i+1
= X
i
+ h m
E
cu m
E
= F(t
i
, X
i
),
vom determina solut ia numerica pentru o ecuat ie diferent iala si respectiv
pentru un sistem de ecuat ii diferent iale de ordinul nt ai.
Astfel, vom considera ecuat ia liniara:
x = x + 2e
t
(4.13)
a carei solut ie a fost deja determinata prin calcul simbolic n Capitolul 2:
x(t) = e
t
+ e
t
.
Programand n Maple si utilizand procedura de iterat ie Euler se obt ine:
> h:=0.1: n:=10:
> f:=(t,x)->-x(t)+2*exp(t):
> t:=(n,h)->n*h:
> x:=proc(n,h);
> if n=0 then x(0) else
x(n-1,h)+h*f(t(n-1,h),x(n-1,h)) end if;
> end proc:
> x(0):=2:
> x(t):=[seq(x(i,h),i=0..n)];
x(t) := [2, 2.0, 2.021034184, 2.063211317, 2.126861947,
2.212540692, 2.321030877, 2.453351549,
2.610766936, 2.794798428, 3.007239207]
> t:=[seq(t(i,h),i=0..n)];
t := [0.0, 0.1, 0.2, 0.3, 0.4, 0.5, 0.6, 0.7, 0.8, 0.9, 1.0]
Metode numerice 137
Pentru a compara valorile numerice ale solut iei date de procedura
de iterat ie Euler cu cele obt inute prin calcul simbolic, vom calcula solut ia
(obt inuta n Capitolul 2) n diferite puncte:
> sol_x(t):=exp(t)+exp(-t):
> eval(sol_x(t),t=0);
eval(sol_x(t),t=0.1); eval(sol_x(t),t=0.2);
eval(sol_x(t),t=0.3);eval(sol_x(t),t=0.9);
2
2.010008336
2.040133511
2.090677029
2.866172771
Se observa ca rezultatele obt inute prin calcul numeric cu procedura de
iterat ie Euler sunt apropiate de cele obt inute prin calcul simbolic doar pentru
valori ale lui t apropiate de condit ia init iala (zero) aceasta ntruc at domeniul
de convergent a este mic.

In concluzie, metoda liniilor poligonale a lui Euler
ne da o buna aproximare a solut iei doar pe intervale mici.
In continuare, vom prezenta un alt exemplu n care vom determina nu-

meric (utilizand procedura de iterat ie Euler) solut ia sistemului de ecuat ii
diferent iale:
_
_
_
x
1
=x
1
+8x
2
x
2
= x
1
+ x
2
(4.14)
solut ie care a fost deja determinata prin calcul simbolic n Capitolul 4:
x
1
(t) :=
5
3
e
3t
2
3
e
3t
,
x
2
(t) :=
5
6
e
3t
+
1
6
e
3t
.
Programand n Maple se obt ine:
138 CAPITOLUL 4
> h:=0.1: n:=10:
> f1:=(t,x1,x2)->-x1(t)+8*x2(t): f2:=(t,x1,x2)->x1(t)+x2(t):
> t:=(n,h)->n*h:
> x1:=proc(n,h);
> if n=0 then x1(0) else
x1(n-1,h)+h*f1(t(n-1,h),x1(n-1,h),x2(n-1,h))end if;
> end proc:
> x2:=proc(n,h)
> if n=0 then x2(0)else
x2(n-1,h)+h*f2(t(n-1,h),x1(n-1,h),x2(n-1,h))end if;
> end proc:
> x1(0):=1: x2(0):=1:
> x1(t):=[seq(x1(i,h),i=0..n)];
x1 (t) := [1, 1.7, 2.49, 3.433, 4.6001, 6.07617, 7.966249,
10.4031833, 13.55708001, 17.64726322, 22.95758363]
> x2(t):=[seq(x2(i,h),i=0..n)];
x2 (t) := [1, 1.2, 1.49, 1.888, 2.4201, 3.12212, 4.041949,
5.2427688, 6.80736401, 8.843808412, 11.49291558]
> t:=[seq(t(i,h),i=0..n)];
t := [0.0, 0.1, 0.2, 0.3, 0.4, 0.5, 0.6, 0.7, 0.8, 0.9, 1.0]
Pentru a compara valorile numerice ale solut iei cu cele obt inute
prin calcul simbolic, vom calcula valorile solut iei obt inute n Capitolul 4
n cateva puncte:
> sol_x1:=5/3*exp(3*t)-2/3*exp(-3*t):
> sol_x2:=5/6*exp(3*t)+1/6*exp(-3*t):
> eval(sol_x1(t),t=0);
eval(sol_x1(t),t=0.1);eval(sol_x1(t),t=0.2);
Metode numerice 139
1
1.755885866
2.670990243
3.828292078
24.75474919
eval(sol_x2(t),t=0.1); eval(sol_x2(t),t=0.2);
1
1.248352044
1.609900939
2.117430869
12.41097735
Si n acest caz se observa ca, rezultatele obt inute numeric cu procedura
de iterat ie Euler sunt apropiate de cele obt inute prin calcul simbolic doar pe
un interval mic. Deci, si n cazul sistemelor de ecuat ii diferent iale, metoda
liniilor poligonale a lui Euler ne da o buna aproximare a solut iei doar pe
intervale mici.
4.4.2 Metoda Runge-Kutta de determinare numerica
a unei solut ii neprelungibile n cazul sistemelor
diferent iale de ordinul ntai
Cea mai raspandita metoda de determinare numerica a unei solut ii
neprelungibile este metoda lui Runge-Kutta. Ea a fost pusa la punct la
sfarsitul sec. al XIX-lea de matematicienii germani C. Runge si W. Kutta.
In esent a, este tot o aproximare a solut iei neprelungibile cu linii poligonale.

Convergent a catre solut ia saturata este nsa mult mai rapida decat n cazul
liniilor poligonale a lui Euler. Aceasta datorita modului de alegere a pantei.
In practica, sunt folosite cateva forme particulare ale acestei metode: metoda
Runge-Kutta de ordinul al doilea rk2, al treilea rk3, al patrulea (standard)
140 CAPITOLUL 4
rk4 si repectiv cea de ordinul al cincilea Fehlberg-Runge-Kutta rkf45.
Fara a intra n detalii privitoare la convergent a, redam aici procedura de
iterat ie a metodei Runge-Kutta standard rk4:
t
i+1
= t
i
+ h
X
i+1
= X
i
+ h m
RK
unde
m
RK
=
1
6
(m
1
+ 2m
2
+ 2m
3
+ m
4
)
m
1
= F(t
i
, X
i
)
m
2
= F(t
i
+ h/2, X
i
+ h/2 m
1
)
m
3
= F(t
i
+ h/2, X
i
+ h/2 m
2
)
m
4
= F(t
i
+ h, X
i
+ h m
3
).
Aceasta procedura de trecere de la (t
i
, X
i
) la (t
i+1
, X
i+1
) este usor de
programat.
Pentru exemplicare vom considera aceleasi exemple ca si in cazul metodei
Euler, dupa care vom compara rezultatele numerice obt inute.
Programand n Maple procedura de iterat ie Runge-Kutta standard rk4
corespunzatoare ecuat iei diferent iale (4.13) obt inem:
> h:=0.1: n:=10:
> f:=(t,x)->-x(t)+2*exp(t):
> t:=(n,h)->n*h:
> x:=proc(n,h) local k1,k2,k3,k4;
> if n=0 then x(0) else
k1:=f(t(n-1,h),x(n-1,h));
k2:=f(t(n-1,h)+h/2,x(n-1,h)+h*k1/2);
k3:=f(t(n-1,h)+h/2,x(n-1,h)+h*k2/2);
k4:=f(t(n-1,h)+h/2,x(n-1,h)+h*k3);
x(n-1,h)+h/6*(k1+2*k2+2*k3+k4)
Metode numerice 141
> end if;
> end proc:
> x(0):=2:
> x(t):=[seq(x(i,h),i=0..n)];
x(t) := [2, 2.008211921, 2.036522685, 2.085215637, 2.154778115,
2.245906324, 2.359512308, 2.496733074, 2.658941974,
2.847762451, 3.065084284]
> t:=[seq(t(i,h),i=0..n)];
t := [0.0, 0.1, 0.2, 0.3, 0.4, 0.5, 0.6, 0.7, 0.8, 0.9, 1.0]
> sol_x(t):=exp(t)+exp(-t):
> eval(sol_x(t),t=0);
2
2.010008336
2.040133511
2.090677029
2.866172771
Comparand aceste rezultate numerice cu cele obt inute cu metoda Eu-
ler si apoi cu cele obt inute prin calculul simbolic (din paragraful precedent),
observam ca metoda lui Runge-Kutta are domeniul de convergent a ntreg
intervalul considerat, solut iile obt inute prin rk4 ind foarte apropiate de cele
obt inute prin calcul simbolic.
Programand n Maple procedura de iterat ie Runge-Kutta standard
rk4 corespunzatoare sistemului de ecuat ii diferent iale (4.14) obt inem:
> h:=0.1: n:=10:
> f1:=(t,x1,x2)->-x1(t)+8*x2(t):f2:=(t,x1,x2)->x1(t)+x2(t):
> t:=(n,h)->n*h:
> x1:=proc(n,h) local k1,k2,k3,k4;
k1:=f1(t(n-1,h),x1(n-1,h),x2(n-1,h));
k2:=f1(t(n-1,h)+h/2,x1(n-1,h)+h*k1/2,x2(n-1,h)+h*k1/2);
142 CAPITOLUL 4
k3:=f1(t(n-1,h)+h/2,x1(n-1,h)+h*k2/2,x2(n-1,h)+h*k2/2);
k4:=f1(t(n-1,h)+h/2,x1(n-1,h)+h*k3,x2(n-1,h)+h*k3);
x1(n-1,h)+h/6*(k1+2*k2+2*k3+k4)
> end if;
> end proc:
> x2:=proc(n,h) local m1,m2,m3,m4;
m1:=f2(t(n-1,h),x1(n-1,h),x2(n-1,h));
m2:=f2(t(n-1,h)+h/2,x1(n-1,h)+h*m1/2,x2(n-1,h)+h*m1/2);
m3:=f2(t(n-1,h)+h/2,x1(n-1,h)+h*m2/2,x2(n-1,h)+h*m2/2);
m4:=f2(t(n-1,h)+h/2,x1(n-1,h)+h*m3,x2(n-1,h)+h*m3);
x2(n-1,h)+h/6*(m1+2*m2+2*m3+m4)
> end if;
> end proc:
> x1(0):=1: x2(0):=1:
> x1(t):=[seq(x1(i,h),i=0..n)];
x1 (t) := [1., 1.75588586516103406, 2.67099024240189342,
3.82829207712650410, 5.33273206041661840,
7.32072833903442266, 9.97254650756094564,
13.5286455567960680, 18.3114819804437801,
24.7547491716790910, 33.4427034511831920]
> x2(t):=[seq(x2(i,h),i=0..n)];
x2 (t) := [1., 1.24835204296884550, 1.60990093931829237,
2.11743086851170714, 2.81696313624160988,
3.77192924966291354, 5.06892269795481632,
6.82555099257945131, 9.20109996691309817,
12.4109773422481773, 16.7462452598074308]
> t:=[seq(t(i,h),i=0..n)];
t := [0.0, 0.1, 0.2, 0.3, 0.4, 0.5, 0.6, 0.7, 0.8, 0.9, 1.0]
> sol_x1:=5/3*exp(3*t)-2/3*exp(-3*t):
> sol_x2:=5/6*exp(3*t)+1/6*exp(-3*t):
Metode numerice 143
1
1.755885866
2.670990243
3.828292078
24.75474919
1
1.248352044
1.609900939
2.117430869
12.41097735
Si n cazul sistemului considerat se observa o buna convergent a a metodei
Runge-Kutta rk4.
4.4.3 Calculul numeric al solut iilor unor ecuat ii
diferent iale si sisteme de ecuat ii diferent iale
In aceasta sect iune, utilizand metodele de calcul numeric pe care ni

le ofera programul Maple n care sunt incluse programele procedurilor
de iterat ie Euler sau Runge-Kutta, vom determina solut iile unor ecuat ii
diferent iale si respectiv sisteme de ecuat ii diferent iale, dupa care, vom re-
prezenta grac aceste solut ii.
Primul exemplu se refera la ecuat ia diferent iala neliniara de ordinul al
treilea cu coecient i variabili:
t
2
...
x + 5t x + 4 x = ln x, x > 0; (4.15)
> eq3:=t^2*diff(x(t),t,t,t)+5*t*diff(x(t),t,t)+4*diff(x(t),t)
=ln(x(t));
eq3 := t
2 d
3
dt
3
x(t) + 5 t
d
2
dt
2
x(t) + 4
d
dt
x(t) = ln (x(t))
> dsolve(eq3,x(2)=2,D(x)(2)=1/2,(D@@2)(x)(2)=3);
Deoarece Maple nu aseaza nimic nseamna ca este incapabil de a gasi
o solut ie utilizand calculul simbolic; mai precis, nu poate exprima solut ia
144 CAPITOLUL 4
problemei cu date init iale folosind funct ii elementare.

In acest caz, vom
rezolva numeric aceasta ecuat ie folosind o sintaxa dsolve care sa permita
rezolvarea ecuat iei printr-una din metodele numerice clasice: metoda linilor
poligonale a lui Euler, metoda Runge-Kutta de ordin doi, trei sau patru, etc.
Noua sintaxa dsolve/numeric/classical (numerical solution of ordinary
dierential equations), specica calculului numeric, are una din urmatoarele
forme:
dsolve(odesys, numeric, method=classical);
dsolve(odesys, numeric, method=classical[choice], vars, options);
n care:
odesys - ecuat ia sau lista de ecuat ii si condit iile init iale
numeric - nume care indica lui dsolve sa rezolve prin
metode numerice
method = classical - opt ionala, se indica numele metodei numerice:
impoly pentru metoda liniilor poligonale
a lui Euler; rk2, rk3, rk4 pentru metoda
lui Runge-Kutta de ordin doi, trei, patru,etc.
vars - lista de variabile dependente (opt ionala)
options - diferite opt iuni: output-ul care dorim s,a se
aseze, numarul de puncte, etc.
Daca nu folosim opt iunea n care sa speciam o metoda numerica atunci, cal-
culatorul va alege metoda Fehlberg-Runge-Kutta de ordinul cinci
(method=rkf45) metoda cu cea mai rapida convergent a.
Ecuat ia (4.16) se rezolva numeric cu metoda rk4 astfel:
> a:=dsolve(eq3,x(2)=2,D(x)(2)=1/2,(D@@2)(x)(2)=3,numeric,
method=classical[rk4],output=listprocedure):
> sol_x := subs(a,x(t)):
> sol_x(0.2);sol_x(0.4);sol_x(1);sol_x(2);
sol_x(5);sol_x(8);sol_x(10);sol_x(30);
Metode numerice 145
178.442355332346864
52.2875370423634607
6.30572074481224831
2.0
6.08914601990852234
9.31175162767340581
11.0536870708637434
25.1681506399649386
Prin instruct iunea dsolve/numeric/classical, Maple a calculat valorile
numerice ale solut iei ecuat iei considerate n punctele domeniului de defnit ie.
Pentru asarea valorilor solut iei x(t) n t = 0.2, 0.4, 1, 2, 5, 8, 10, 30 s-a folosit
funct ia subs.
Pentru reprezentarea graca a solut iei ecuat iei diferent iale rezolvata nu-
meric se utilizeaza o funct ie de plotare specica metodelor numerice, care
are urmatoarea sintaxa:
odeplot(dsn, vars, range, options);
n care:
dsn - numele output-ului ecuat iei rezolvata numeric
vars - variabila independenta si funct ia care se ploteaza (opt ional)
range - opt ional
options - numarul de puncte, diferite modalitat i de asare a solut iei.
Folosind aceasta instruct iune de plotare pentru reprezentarea graca
(Figura 18) a solut iei ecuat iei (4.16) se obt ine:
> with(plots):odeplot(sol_x,t=0.2..30,numpoints=100);
146 CAPITOLUL 4
Figura 18
Al doilea exemplu este ecuat ia diferent iala liniara de ordinul al doilea:
L
d
2
i
dt
2
+ R
di
dt
+
1
C
i = E
0
sin t, (4.16)
a carei solut ie i(t) exprima intensitatea curentului ntr-un circuit
R-L-C (vezi Capitolul 3). Considerand valori numerice pentru R, L, C, E
0
si reducand ecuat ia la un sistem de doua ecuat ii diferent iale se obt ine:
> R:=2: C:=0.1: L:=1: E=10:
:=Pi/4:
> Eq:=L*diff(i(t),t,t)+R*diff(i(t),t)+(1/C)*i(t)=-E*
*sin(t*):
> sys_Eq1:=diff(x1(t),t)=x2(t):
> sys_Eq2:=diff(x2(t),t)=-10*x1(t)-2*x2(t)-10*Pi/4*sin(t*Pi/4):
Pentru rezolvarea numerica a acestui sistem si pentru vizualizarea solut iilor
corespunzatoare la diferite condit ii init iale (Figura 19 si Figura 20) se folos-
esc funct iile:
with(DEtools) : DEplot
with(DEtools) : phaseportrait
with(DEtools) : DEplot3d
> with(DEtools):DEplot(sys_Eq1,sys_Eq2,x1(t),x2(t),
t=0..15,[[x1(0)=0,x2(0)=0],[x1(0)=1,x2(0)=1],
[x1(0)=3,x2(0)=3]],scene=[t,x1(t)],method=classical[rk4]);
Metode numerice 147
Figura 19
> with(DEtools):DEplot(sys_Eq1,sys_Eq2,x1(t),x2(t),
t=0..15,[[x1(0)=0,x2(0)=0],[x1(0)=1,x2(0)=1],
[x1(0)=3,x2(0)=3]],scene=[t,x2(t)],method=classical[rk4]);
Figura 20
In aceste guri sunt reprezentate solut iile (x

1
(t), x
2
(t)) pentru trei condit ii
init iale. Se observa ca, indiferent de condit iile init iale, dupa un anumit
timp solut ia se stabilizeaza n jurul unei solut ii periodice. Acest fapt,
reiese si din portretele de faza care se obt in cu:
> with(DEtools):phaseportrait([sys_Eq1,sys_Eq2],
[x1(t),x2(t)],t=0..15,[[x1(0)=0,x2(0)=0]],
scene=[x1(t),x2(t)],method=classical[rk4]);
148 CAPITOLUL 4
Figura 21
> with(DEtools):phaseportrait([sys_Eq1,sys_Eq2],
[x1(t),x2(t)],t=0..15,[[x1(0)=1,x2(0)=1]],
scene=[x1(t),x2(t)],method=classical[rk4]);
Figura 22
Portretele de faza (Figura 21 si Figura 22) arata faptul ca, solut iile sis-
temului (intesitatea curentului si variat ia acesteia) se stabilizeaza dupa un
anumit timp, tinzand catre un ciclu limita. Mai precis, folosind condit ii
init iale din interiorul sau exteriorul ciclului limita solut iile se stabilizeaza
n jurul unei solut ii periodice. Acelasi fenomen de stabilizare se observa
si din gura tri-dimensionala (Figura 23):
> with(DEtools):DEplot3d(sys_Eq1,sys_Eq2,
{x1(t),x2(t)},t=0..15,[[x1(0)=0,x2(0)=0]],
scene=[t,x1(t),x2(t)],method=classical[rk4]);
Metode numerice 149
Figura 23
Un alt exemplu este sistemul lui Lotka-Volterra de doua ecuat ii diferent iale
neliniare care constituie un model matematic utilizat n biologie care descrie
evolut ia n timp a doua specii prada-pradator (de exemplu sardine-rechini):
_
_
_
x = x(1 y)
y = 0.3 y(x 1),
(4.17)
unde x(t) reprezinta numarul sardinelor, iar y(t) numarul de rechini. Cu
instruct iunile with(DEtools) : DEplot (Figura 24 si Figura 25) si respec-
tiv with(DEtools) : DEplot3d (Figura 26) se obt ine evolut ia n timp a
celor doua specii:
> with(DEtools):DEplot(diff(x(t),t)=x(t)*(1-y(t)),
diff(y(t),t)=.3*y(t)*(x(t)-1)},{x(t),y(t)},
t=0..50,[[x(0)=0.8,y(0)=0.5]],scene=[t,x(t)],
linecolor=t/2,method=rkf45);
150 CAPITOLUL 4
Figura 24
> with(DEtools):DEplot(diff(x(t),t)=x(t)*(1-y(t)),
diff(y(t),t)=.3*y(t)*(x(t)-1)},{x(t),y(t)},
t=0..50,[[x(0)=0.8,y(0)=0.5]],scene=[t,y(t)],
linecolor=t/2,method=rkf45);
Figura 25
> with(DEtools):DEplot3d(diff(x(t),t)=x(t)*(1-y(t)),
diff(y(t),t)=.3*y(t)*(x(t)-1)},{x(t),y(t)},t=0..50,
[[x(0)=0.8,y(0)=0.5]],scene=[t,x(t),y(t)],
stepsize=.2,linecolor=t/2,method=rkf45);
Metode numerice 151
Figura 26
Portretul de faza a evolut iei celor doua specii este prezentata n Figurile
27:
> with(DEtools):DEplot([diff(x(t),t)=x(t)*(1-y(t)),
diff(y(t),t)=.3*y(t)*(x(t)-1)],[x(t),y(t)],t=0..13,
[[x(0)=1.2,y(0)=1.2],[x(0)=1,y(0)=.7],[x(0)=.8,y(0)=.5]],
stepsize=.2,title=Lotka-Volterra model,
color=[.3*y(t)*(x(t)-1),x(t)*(1-y(t)),.1],
linecolor=t/2,arrows=MEDIUM,method=rkf45);
152 CAPITOLUL 4
Figura 27
Acest sistem are solut iile stat ionare (0, 0), (1, 1) si solut ii periodice (Figura
26). Interpretarea acestora este urmatoarea:
i) solut ia stat ionara (0, 0) reprezinta disparit ia ambelor specii;
ii) solut ia stat ionara (1, 1) reprezinta situat ia de echilibru (numarul de
sardine este egal cu numarul de rechini);
iii) solut iile periodice care nconjoara solut ia stat ionara (1, 1) reprezinta
variat ii ale numarului de sardine si respectiv rechini ntre doua limite.
Aceste variat ii (cresteri sau descresteri) descriu lipsa sau abundent a
de hrana (sardine) care duce la micsorarea sau cresterea numarului de
pradatori (rechini).
Un alt portret de faza interesant este al sistemului:
_
_
_
x = y z
y = z x
z = x 2y,
(4.18)
Metode numerice 153
care arata ca, din orice punct ar pleca solut iile, toate vor evolua catre
zero (Figura 28):
> with(DEtools):phaseportrait([D(x)(t)=y(t)-z(t),
D(y)(t)=z(t)-x(t),D(z)(t)=x(t)-y(t)*2],[x(t),y(t),z(t)],
t=-10..50,[[x(0)=3,y(0)=3,z(0)=3]],stepsize=.05,
scene=[z(t),y(t)],linecolour=sin(t*Pi/2),
method=classical[rk4]);
Figura 28
154 CAPITOLUL 4
4.5 Integrale prime
Consideram sistemul de ecuat ii diferent iale neliniare de ordinul ntai explicit:
_
_
x
1
= f
1
(t, x
1
, x
2
, ..., x
n
)
x
2
= f
2
(t, x
1
, x
2
, ..., x
n
)
....................................
x
n
= f
n
(t, x
1
, x
2
, ..., x
n
)
(4.19)
n care funct iile f
1
, f
2
, ..., f
n
sunt funct ii reale de clasa C
1
denite pe I D;
I IR
1
, I - interval deschis si D IR
n
- domeniu.
Denit ia 4.5.1 Se numeste integrala prima a sistemului (4.19) o funct ie
U : I D IR
1
de clasa C
1
care nu este constanta, dar este constanta pe
solut iile sistemului (4.19).
Teorema 4.5.1 Condit ia necesara si sucienta pentru ca o funct ie
U : I D IR
1
de clasa C
1
neconstanta sa e integrala prima este ca U
sa verice:
U
t
+
n
i=1
U
x
i
f
i
= 0 () (t, x
1
, ..., x
n
) I D.
Demonstrat ie: Fie (t
0
, x
0
1
, ..., x
0
n
) ID si x
1
(t), ..., x
n
(t) solut ia sistemului
(4.19) care verica x
i
(t
0
) = x
0
i
, i = 1, n si U(t, x
1
(t), ..., x
n
(t)) o integrala
prima. Deoarece U(t, x
1
(t), ..., x
n
(t)) este constanta, rezulta ca
dU
dt
(t, x
1
(t), ..., x
n
(t)) 0.
De aici avem ca
U
t
(t,x
1
(t), ..., x
n
(t)) +
n
i=1
U
x
i
(t, x
1
(t), ..., x
n
(t))f
i
(t, x
1
(t), ..., x
n
(t))=0,
() t I.
Pentru t = 0, rezulta de aici egalitatea:
U
t
(t
0
, x
0
1
, ..., x
0
n
) +
n
i=1
U
x
i
(t
0
, x
0
1
, ..., x
0
n
) f
i
(t
0
, x
0
1
, ..., x
0
n
) = 0
Integrale prime 155
Intrucat (t
0
, x
0
1
, ..., x
0
n
) este un punct oarecare din mult imea I D rezulta
U
t
+
n
i=1
U
t
f
i
= 0, ()(t, x
1
, ..., x
n
) I D.
Sa aratam acum implicat ia reciproca, adica: dacaU : IDIR
1
este o funct ie
de clasa C
1
, care nu este constanta si verica
U
t
+
n
i=1
U
t
f
i
= 0
atunci U este constanta pe solut iile sistemului (4.19).
In acest scop consideram o solut ie oarecare x

1
(t), ..., x
n
(t) a
sistemului (4.19) si funct ia (t) = U(t, x
1
(t), ..., x
n
(t)). Pentru a arata ca
funct ia (t) este constanta calculam derivata ei si gasim:
d
dt
=
U
t
(t, x
1
(t), ..., x
n
(t)) +
+
n
i=1
U
x
i
(t, x
1
(t), ..., x
n
(t)) f
i
(t, x
1
(t), ..., x
n
(t)) = 0, () t I.
Astfel, rezulta ca funct ia (t) este constanta.
Observat ia 4.5.1 Pentru ca o funct ie U : D IR
1
de clasa C
1
neconstanta
care nu depinde de t sa e integrala prima este necesar si sucient ca U sa
verice
n
i=1
U
x
i
f
i
= 0.
Denit ia 4.5.2 Sistemul (4.19) se zice autonom daca funct iile f
i
nu depind
de t; f
i
: D IR
n
, f
i
=

f
i
(x
1
, x
2
, ..., x
n
), i = 1, n.
Observat ia 4.5.2 Problema determinarii miscarii unui punct material de
masa m ntr-un camp de fort e potent ial avand potent ialul V , revine la de-
terminarea solut iilor sistemului canonic a lui Hamilton:
_
_
dx
i
dt
=
H
p
i
i = 1, 2, 3
dp
i
dt
=
H
x
i
(4.20)
156 CAPITOLUL 4
unde
H(x
1
, x
2
, x
3
, p
1
, p
2
, p
3
) =
1
2m
(p
2
1
+ p
2
2
+ p
2
3
) + V (x
1
, x
2
, x
3
)
este funct ia Hamilton asociata punctului material.
Sistemul (4.20) este autonom, iar condit ia ca o funct ie U(x
1
, x
2
, x
3
, p
1
, p
2
, p
3
)
sa e integrala prima pentru (4.20) este ca U sa verice
3
i=1
_
U
x
i
H
p
i
U
p
i
H
x
i
_
=0.
In particular, rezulta ca funct ia lui Hamilton este integrala prima pentru

sistemul canonic.
Revenim la cazul general al sistemelor autonome:
_
_
x
1
= f
1
(x
1
, ..., x
n
)
x
2
= f
2
(x
1
, ..., x
n
)
............................
x
n
= f
n
(x
1
, ..., x
n
)
(4.21)
f
i
: D IR
n
IR
1
, i = 1, n pentru care consideram integrale prime U
j
,
j = 1, m care nu depind de variabila independenta t; U
j
= U
j
(x
1
, ..., x
n
).
Denit ia 4.5.3 Un sistem de m n integrale prime ale sistemului (4.19)
se zice independent daca rangul matricei:
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
U
1
x
1
U
1
x
2
...
U
1
x
n
U
2
x
1
U
2
x
2
...
U
2
x
n
..............................
U
m
x
1
U
m
x
2
...
U
m
x
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
este egal cu m.
In continuare vom arata important a integralelor prime.

Integrale prime 157
Teorema 4.5.2 Daca se cunosc m < n integrale prime ale sistemului (4.19)
atunci problema determinarii solut iilor sistemului (4.19) revine la problema
determinarii solut iilor unui sistem de n m ecuat ii diferent iale de ordinul
ntai.
Daca se cunosc n integrale prime atunci problema determinarii solut iilor
sistemului (4.19) revine la rezolvarea unui sistem de ecuat ii implicite.
Demonstrat ie: Consideram la nceput m < n integrale prime U
1
, ..., U
m
in-
dependente ale sistemului (4.19). Independent a asigura faptul ca din sistemul
de ecuat ii:
_
_
U
1
(t, x
1
, ..., x
n
) c
1
= 0
U
2
(t, x
1
, ..., x
n
) c
2
= 0
............................
U
m
(t, x
1
, ..., x
n
) c
m
= 0
(4.22)
putem exprima m dintre necunoscutele x
1
, ..., x
n
n funct ie de celelalte ne-
cunoscute, si n funct ie de t si de constantele c
1
, ..., c
m
.
Pentru a face o alegere presupunem ca x
1
, ..., x
m
se exprima n funct ie de
t, x
m+1
, ..., x
n
:
_
_
x
1
=
1
(t, x
m+1
, ..., x
n
, c
1
, ..., c
m
)
x
2
=
2
(t, x
m+1
, ..., x
n
, c
1
, ..., c
m
)
....................................................
x
m
=
m
(t, x
m+1
, ..., x
n
, c
1
, ..., c
m
)
Daca x
1
(t), ..., x
n
(t) este o solut ie a sistemului (4.19), atunci avem:
_
_
x
1
(t) =
1
(t, x
m+1
(t), ..., x
n
(t), c
1
, ..., c
m
)
x
2
(t) =
2
(t, x
m+1
(t), ..., x
n
(t), c
1
, ..., c
m
)
..............................................................
x
m
(t) =
m
(t, x
m+1
(t), ..., x
n
(t), c
1
, ..., c
m
)
Rezulta n acest fel ca primele m componente ale solut iei x
1
(t), ..., x
m
(t)
se construiesc cu restul componentelor x
m+1
(t), ..., x
n
(t) si a constantelor
c
1
, ..., c
m
prin intermediul funct iilor
1
,
2
, ...,
m
.
Prinnlocuiren sistemul (4.19) rezulta ca x
m+1
(t), ..., x
n
(t) verica urmatorul
sistem de ecuat ii diferent iale:
_
_
dx
m+1
dt
=f
m+1
(t,
1
(t, x
m+1
,...,x
n
, c
1
,...,c
m
),...,
m
(t, x
m+1
,...,x
n
, c
1
,...,c
m
), x
m+1
,...,x
n
)
....................................................................................................................
dx
n
dt
=f
n
(t,
1
(t, x
m+1
,...,x
n
, c
1
,...,c
m
),...,
m
(t, x
m+1
,...,x
n
, c
1
,...,c
m
), x
m+1
,...,x
n
)
158 CAPITOLUL 4
Astfel, rezulta ca funct iile x
m+1
, ..., x
n
verica un sistem de nm ecuat ii
diferent iale de ordinul ntai.
Daca m = n atunci sistemul algebric (4.22) este
U
k
(t, x
1
, x
2
, ..., x
n
) c
k
= 0, k = 1, n
din care obt inem:
x
k
= (t, c
1
, ..., c
m
) k = 1, n.
Imprecis, dar sugestiv putem spune, cu cat avem mai multe integrale
prime cu atat mai mult se reduce dimensiunea sistemului diferent ial. Daca
m = n problema rezolvarii sistemului diferent ial se reduce la rezolvarea unui
sistem algebric.
Vom reluan continuare cateva exemplen cazul unei singure ecuat ii n = 1
cand este nevoie doar de o singura integrala prima.
Exemple:
1. Aratat i ca daca f : (a, b) IR
1
este funct ie continua, atunci funct ia
U(t, x) = x
_
t
t
f()d
este integrala prima pentru ecuat ia diferent iala x = f(t). Deducet i n
acest fel ca solut iile acestei ecuat ii diferent iale sunt solut iile ecuat iei
algebrice
x
_
t
t
f()d c = 0.
2. Aratat i ca daca g : (c, d) IR
1
este o funct ie continua care nu se
anuleaza, atunci funct ia
U(t, x) = t
_
x
x
du
g(u)
este integrala prima pentru ecuat ia diferent iala x = g(x).
Deducet i astfel ca solut iile acestei ecuat ii diferent iale sunt solut iile
ecuat iei algebrice
t
_
x
x
du
g(u)
c = 0.
Integrale prime 159
3. Aratat i ca daca f : (a, b) IR
1
si g : (c, d) IR
1
sunt funct ii continue
si funct ia g nu se anuleaza, atunci funct ia
U(t, x) =
_
t
t
f()d
_
x
x
du
g(u)
este integrala prima pentru ecuat ia diferent iala x = f(t)g(x). Deducet i
de aici ca solut iile acestei ecuat ii diferent iale sunt solut iile ecuat iei al-
gebrice.
Revenind la cazul general n > 1, problema naturala care se pune este:
care este numarul maxim de integrale prime independente pentru sistemul
(4.19)?
Raspunsul la aceasta ntrebare este data de urmatoarea teorema.
Teorema 4.5.3 Pentru orice punct (t
0
, x
0
1
, ..., x
0
n
) ID exista o vecinatate
deschisa V I D astfel ca pe V sistemul (4.19) are n integrale prime
independente si orice integrala prima denita pe V se exprima ca funct ie de
cele n integrale prime independente.
Demonstrat ie: Fie X(t; t
0
, X
0
) solut ia saturata a sistemului (4.19) care
verica X(t
0
) = X
0
si I
0
intervalul ei de denit ie. Consideram un interval
compact [T
1
, T
2
] inclus n I
0
0
n interior.
Conform teoremei de continuitate n raport cu condit iile init iale exista o
vecinatate U
0
a lui x
0
= (x
0
1
, ..., x
0
n
) astfel ncat pentru orice X
= (x
1
, ..., x
n
)
U
0
solut ia sistemului (4.19) care coincide cu X
n t = t
0
este denita pe
[T
1
, T
2
]; notam cu X(t; t
0
, X
) aceasta solut ie saturata.

Funct ia (t, X
)

X(t; t
0
, X
) este de clasa C
1
pe baza teoremei de
diferent iabilitate n raport cu condit iile init iale. Din aceeasi teorema rezulta
ca matricea

X
[X(t; t
0
, X
)] este nesingulara si prin urmare aplicat ia X
X(t; t
0
, X
) este local inversabila. Exista deci doua vecinatat i deschise W

1
, W
2
ale punctului (t
0
, X
0
) si o funct ie de clasa C
1
, : W
2
W
1
cu pro-
prietat ile: (t, X(t; t
0
, X
)) (t, X
) si X(t; t
0
, (t, X
)) X
() (t, X
)
W
1
si (t, X
) W
2
.
Componentele scalare
k
ale funct iei raman constante atunci cand
x
1
, ..., x
n
se nlocuieste cu o solut ie a sistemului denita n vecinatatea con-
siderata, deci
k
sunt integrale prime.

In plus (t
0
, X
) = (t
0
, X
) de unde
rezulta ca rang
_
k
x
r
_
= n. Adica integrabile prime
1
, ...,
n
sunt inde-
pendente.
160 CAPITOLUL 4
Fie acum U o integrala prima oarecare a sistemului (4.1). Conform
denit iei U(t, X(t; t
0
, X
)) nu depinde de t si putem scrie

U(t, X(t; t
0
, X
)) = h(X
).
Inlocuind X
cu (t, X
) si t inand seama de egalitatea

X(t; t
0
, (t, X
)) X
obt inem:
U(t, X
) = h((t, X
)).
Aceasta din urma egalitate arata ca integrala prima U este o funct ie h de
cele n integrale prime independente
1
, ...,
n
.
O metoda de determinare a integralelor prime este data de ecuat ia:
U
t
+
n
i=1
U
x
i
f
i
= 0
In aceasta ecuat ie U este funct ie necunoscuta si intervine n ecuat ie prin in-

termediul derivatelor part iale de ordinul ntai. De aceea ecuat ia aceasta se
numeste ecuat ie cu derivate part iale de ordinul ntai. Orice solut ie a acestei
ecuat ii este o integrala prima.
Observam ca daca funct iile
0
,
1
, ...,
n
sunt astfel ca
0
+
n
i
f
i
= 0
si exista o funct ie U cu proprietatea
U
t
=
0
si
U
x
i
=
i
, atunci funct ia U
este integrala prima pentru sistemul (4.19).
Integrale prime 161
Exercit ii:
1. Fie sistemul de ecuat ii:
_
_
_
x
1
= x
2
x
2
= x
1
Sa se determine o integrala prima.
R:
_
0
= 0,
1
= x
1
,
2
= x
2
U(x
1
, x
2
) =
1
2
(x
2
1
+ x
2
2
)
2.

In descrierea miscarii solidului rigid intervine sistemul:
_
_
_
A p = (B C)g r
B q = (C A)r p
C r = (AB)p q
Sa se determine doua integrale prime pentru sistemul considerat.
R: U
1
(p, q, r) = Ap
2
+Bq
2
+cr
2
si U
2
(p, q, r) = A
2
p
2
+B
2
q
2
+C
2
r
2
.
3. Sa se determine doua integrale prime pentru sistemul:
a)
dx
x
=
dy
2y
=
dz
z
R:U
1
(x, y, z) = x
y si U
2
(x, y, z) = xz.
b)
dx
z y
=
dy
x z
=
dz
y x
R: U
1
(x, y, z) = x + y + z si U
2
(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
.
c)
dx
x
2
(y + z)
=
dy
y
2
(z + x)
=
dz
z
2
(y x)
R: U
1
(x, y, z) = xyz si U
2
(x, y, z) =
1
x
+
1
y
+
1
z
.
162 CAPITOLUL 4
d)
dx
xy
2
=
dy
x
2
y
=
dz
z(x
2
+ y
2
)
R: U
1
(x, y, z) = x
2
y
2
si U
2
(x, y, z) =
xy
z
.
Capitolul 5
Ecuat ii cu derivate part iale de
ordinul ntai
5.1 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai
liniare
Denit ia 5.1.1 O ecuat ie cu derivate part iale de ordinul ntai liniar a este
o relat ie de dependent a funct ionala de forma:
n
i=0
u
x
i
f
i
(x
0
, x
1
, . . . , x
n
) = 0 (5.1)
ntre derivatele part iale de ordinul ntai ale funct iei necunoscute
u = u(x
0
, x
1
, . . . , x
n
).
Funct iile f
0
, f
1
, . . . , f
n
n ecuat ia (5.1) f
i
: IR
n+1
IR
1
se considera
cunoscute si sunt presupuse funct ii de clasa C
1
pe .
Denit ia 5.1.2 O solut ie a ecuat iei (5.1) este o funct ie
u :
IR
1
de clasa C
1
astfel ncat n toate punctele (x
0
, x
1
, . . . , x
n
) sa avem veri-
cata identitatea:
n
i=0
u
x
i
(x
0
, x
1
, . . . , x
n
) f
i
(x
0
, x
1
, . . . , x
n
) 0
163
164 CAPITOLUL 5
Fie = (
0
,
1
, . . . ,
n
) astfel ncat
n
i=0
f
2
i
(
0
,
1
, . . . ,
n
) ,= 0.
Existent a unui punct cu aceasta proprietate poate admisa pentru
ca, n caz contrar, toate funct iile f
i
ar identic nule pe de unde ar rezulta
ca ecuat ia (5.1) este vericata, oricare ar funct ia u de clasa C
1
pe .
Putem admite de asemenea ca f
0
(
0
,
1
, . . . ,
n
) ,= 0. Aceasta ntrucat din
ipoteza
n
i=0
f
i
(
0
,
1
, . . . ,
n
) ,= 0 rezulta ca exista i
0
0, 1, . . . , n astfel ca
f
i
0
() ,= 0. Ceea ce presupunem noi n plus este faptul ca i
0
= 0, adica
f
0
() ,= 0.
Daca f
0
() = 0, atunci se face rat ionamentul pentru f
i
0
.
Revenim deci la f
0
() ,= 0 si deoarece f
0
este continua, exista o vecinatate
V
a punctului astfel ca f
0
(x) ,= 0 pentru orice x V
. Consideram acum
sistemul de ecuat ii diferent iale:
x
i
= g
i
(t, x
1
, . . . , x
n
), i = 1, n (5.2)
unde
g
i
(t, x
1
, . . . , x
n
) =
f
i
(t, x
1
, . . . , x
n
)
f
0
(t, x
1
, . . . , x
n
)
t ind componenta x
0
a vectorului x = (x
0
, x
1
, . . . , x
n
) V
, t = x
0
. Sistemul
(5.2) este denit pentru (t, x
1
, . . . , x
n
) V
,iar funct iile g

i
sunt de clasa C
1
pe V
.
Teorema 5.1.1 Solut iile ecuat iei (5.1) denite pe

V V
sunt integrale
prime ale sistemului (5.2) si reciproc.
Demonstrat ie: Fie u :

V R
1
o solut ie a ecuat iei (5.1). Cu notat iile
introduse avem:
u
t
(t, x
1
, . . . , x
n
) f
0
(t, x
1
, . . . , x
n
)+
n
k=1
u
x
k
(t, x
1
, . . . , x
n
) f
k
(t, x
1
, . . . , x
n
) 0
Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai liniare 165
deci
u
t
(t, x
1
, . . . , x
n
) +
n
k=1
u
x
k
(t, x
1
, . . . , x
n
)
f
k
(t, x
1
, . . . , x
n
)
f
0
(t, x
1
, . . . , x
n
)
0
si prin urmare:
u
t
(t, x
1
, . . . , x
n
) +
n
k=1
u
x
k
(t, x
1
, . . . , x
n
) g
k
(t, x
1
, . . . , x
n
) 0
ceea ce arata ca u este integrala prima a sistemului (5.2).
Cu un rat ionament asemanator se arata ca daca u este integrala prima pentru
sistemul (5.2) atunci este solut ie pentru ecuat ia (5.1).
Prin urmare, problema determinarii solut iilor ecuat iei (5.1) revine la prob-
lema determinarii integralelor prime pentru sistemul (5.2).
T inand seama de cele demonstrate pentru integralele prime ale unui sistem,
rezulta ca solut iile ecuat iei cu derivate part iale (5.1) au urmatoarele pro-
prietat i:
i) oricare ar (x
0
0
, x
0
1
, . . . , x
0
n
) , daca f
0
(x
0
0
, x
0
1
, . . . , x
0
n
) ,= 0, atunci
exista o vecinatate deschisa V a punctului (x
0
0
, x
0
1
, . . . , x
0
n
) si n
funct ii u
1
, . . . , u
n
: V R
1
de clasa C
1
astfel ncat:
a) u
1
, u
2
, . . . , u
n
sunt solut ii ale ecuat iei (5.1);
b) u
k
(x
0
0
, x
1
, . . . , x
n
) = x
k
;
c) det
_
u
k
x
l
_
,= 0, k, l = 1, 2, . . . , n.
ii) daca u este o solut ie oarecare a ecuat iei (5.1) denita pe

V V ,
atunci exista o vecinatate deschisa D a lui (x
0
1
, . . . , x
0
n
) si o funct ie
: D IR
n
R
1
astfel ca
u(x
0
, x
1
, . . . , x
n
) =
= (u
1
(x
0
, x
1
, . . . , x
n
), u
2
(x
0
, x
1
, . . . , x
n
), . . . , u
n
(x
0
, x
1
, . . . , x
n
)).
Denit ia 5.1.3 (Problema Cauchy pentru ecuat ia (5.1))
Se numeste problema Cauchy pentru ecuat ia (5.1) problema determinarii unei
solut ii u a ecuat iei (5.1) astfel ca
u(x
0
0
, x
1
, . . . , x
n
) = h(x
1
, . . . , x
n
), ()(x
1
, . . . , x
n
) D
D,
unde x
0
0
si funct ia h : D IR
n
R
1
de clasa C
1
sunt date; D ind o
vecinatate deschisa a lui (x
0
1
, . . . , x
0
n
).
166 CAPITOLUL 5
Teorema 5.1.2 Daca n (x
0
0
, x
0
1
, . . . , x
0
n
) avem
f
0
(x
0
0
, x
0
1
, . . . , x
0
n
) ,= 0
atunci pentru h de clasa C
1
denita ntr-o vecinatate deschisa D a lui (x
0
1
, . . . , x
0
n
)
problema Cauchy are solut ie unica.
Demonstrat ie: Consideram solut iile u
1
, u
2
, . . . , u
n
ale ecuat iei (5.1) denite
n vecinatatea deschisa V a lui (x
0
0
, x
0
1
, . . . , x
0
n
) cu proprietatea
u
k
(x
0
0
, x
1
, . . . , x
n
) = x
k
, k = 1, . . . , n.
Exista o vecinatate

V V a lui (x
0
0
, x
0
1
, . . . , x
0
n
) astfel ca pentru
(x
0
, x
1
, . . . , x
n
)

V sa avem
(u
1
(x
0
, x
1
, . . . , x
n
), . . . , u
n
(x
0
, x
1
, . . . , x
n
)) D.
Fie
u(x
0
, x
1
, . . . , x
n
) = h(u
1
(x
0
, x
1
, . . . , x
n
), . . . , u
n
(x
0
, x
1
, . . . , x
n
)).
Funct ia u(x
0
, x
1
, . . . , x
n
) denita astfel este de clasa C
1
si verica ecuat ia
(5.1):
u
x
0
f
0
0
+
n
k=1
u
x
k
f
k
=
n
l=1
h
y
l
u
l
x
0
f
0
+
n
k=1
n
l=1
h
y
l
u
l
x
k
f
k
=
=
n
l=1
h
y
l
_
u
l
x
0
f
0
+
n
k=1
u
l
x
k
f
k
_
= 0.
In plus,
u(x
0
0
, x
1
, . . . , x
n
) = h(u
1
(x
0
0
, x
1
, . . . , x
n
), . . . , u
n
(x
0
0
, x
1
, . . . , x
n
)) =
= h(x
1
, . . . , x
n
)
deci u este solut ia problemei Cauchy.
Pentru unicitate sa presupunem ca u este o alta solut ie a problemei Cauchy
denita pe

V . Rezulta ca exista astfel ca
u(x
0
, x
1
, . . . , x
n
) = (u
1
(x
0
, x
1
, . . . , x
n
), . . . , u
n
(x
0
, x
1
, . . . , x
n
)).
De aici rezulta ca
h(x
1
, . . . , x
n
) = u(x
0
0
, x
1
, . . . , x
n
) = (x
1
, . . . , x
n
);
si deci u coincide cu u.
Daca n punctul (x
0
0
, x
0
1
, . . . , x
0
n
) avem
f
k
(x
0
0
, x
0
1
, . . . , x
0
n
) ,= 0,
atunci se poate formula un rezultat analog pentru o funct ie h denita pe o
vecinatate deschisa a punctului (x
0
0
, x
0
1
, . . . , x
0
k1
, x
0
k+1
, . . . , x
0
n
).
Problema 5.1.1
O funct ie u = u(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) se zice funct ie omogena de grad zero n sens
Euler daca pentru orice IR
1
+
avem
u( x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = u(x
1
, x
2
, . . . , x
n
).
Aratat i ca funct ia u = u(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) de clasa C
1
este omogena de grad
zero n sens Euler daca si numai daca exista = (
1
,
2
, . . . ,
n1
) astfel ca:
u(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) =
_
x
1
x
n
,
x
2
x
n
, . . . ,
x
n1
x
n
_
.
Rezolvare: Din
u( x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = u(x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
rezulta ca
d
d
[u( x
1
, x
2
, . . . , x
n
)] = 0 adica:
x
1
u
x
1
( x
1
, x
2
, . . . , x
n
) + . . . +
x
n
u
x
n
( x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = 0, () > 0.
Pentru = 1 rezulta:
x
1
u
x
1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) + . . . + x
n
u
x
n
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = 0, ()(x
1
, x
2
, . . . , x
n
),
de unde avem ca:
u(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) =
_
x
1
x
n
,
x
2
x
n
, . . . ,
x
n1
x
n
_
.
168 CAPITOLUL 5
Exercit ii:
1. Rezolvat i urmatoarele ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai liniare:
a) y
u
x
x
u
y
= 0
R: u(x, y) = (x
2
+ y
2
)
b) x
u
x
+ y
u
y
= 0
R: u(x, y) =
_
y
x
_
c) x
u
x
2y
u
y
z
u
z
= 0
R: u(x, y, z) =
_
x
y, xz
_
d) xy
u
x

_
1 y
2
_
y
u
y
z
u
z
_
= xy
u
z
R: u(x, y, z) =
_
2yz + x(
_
y +
_
1 y
2
_
, x e
arcsin y
_
2. Rezolvat i urmatoarele probleme Cauchy:
a) x
u
x
+ y
u
y
= 0; u(x, 1) = x
R: u(x, y) =
x
y
b)

x
u
x
+
y
u
y
+
z
u
z
= 0; u(1, y, z) = y z
R: u(x, y, z) = y + z 2
yz
c) (1 +x
2
)
u
x
+ xy
u
y
= 0; u(0, y) = y
2
R: u(x, y) =
y
2
1 +x
2
170 CAPITOLUL 5
5.2 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai
cvasiliniare
Denit ia 5.2.1 O ecuat ie cu derivate part iale de ordinul ntai cvasiliniara
este o relat ie de dependent a funct ionala de forma:
n
i=1
u
x
i
f
i
(x
1
, . . . , x
n
, u) g(x
1
, . . . , x
n
, u) = 0 (5.3)
dintre funct ia necunoscuta u = u(x
1
, . . . , x
n
) si derivatele part iale
u
x
i
,i = 1, n ale acesteia.
Funct iile f
1
, . . . , f
n
si g n ecuat ia (5.3) se considera date:
f
i
, g : IR
n+1
R
1
si sunt presupuse de clasa C
1
.
Ecuat ia (5.3) se numeste cvasiliniara pentru ca este liniara n derivatele
part iale
u
x
k
, dar nu este liniara n general n u.
Denit ia 5.2.2 O solut ie a ecuat iei (5.3) este o funct ie:
u : D R
n
R
1
de clasa C
1
care are proprietatea ca pentru orice (x
1
, . . . , x
n
) D punctul
(x
1
, . . . , x
n
, u(x
1
, . . . , x
n
)) si
n
i=1
u
x
i
(x
1
, . . . , x
n
) f
i
(x
1
, . . . , x
n
, u(x
1
, . . . , x
n
))
g(x
1
, . . . , x
n
, u(x
1
, . . . , x
n
)) 0
n D.
Pentru determinarea solut iilor ecuat iei (5.3) consideram ecuat ia cu derivate
part iale de ordinul ntai liniara:
n
i=1
v
x
i
f
i
(x
1
, . . . , x
n
, u) +
v
u
g(x
1
, . . . , x
n
, u) = 0 (5.4)
cu (x
1
, . . . , x
n
, u)
Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai cvasiliniare 171
Teorema 5.2.1 Daca v este solut ie a ecuat iei (5.4) denta pe
, iar
(x
0
1
, . . . , x
0
n
, u
0
)
si
v
u
(x
0
1
, . . . , x
0
n
, u
0
) ,= 0
atunci funct ia u = u(x
1
, . . . , x
n
) denita implicit prin ecuat ia
v(x
1
, . . . , x
n
, u) v(x
0
1
, . . . , x
0
n
, u
0
) = 0
este o solut ie a ecuat iei (5.3).
Demonstrat ie: Fie u = u(x
1
, . . . , x
n
) funct ia denita implicit prin ecuat ia
v(x
1
, . . . , x
n
, u) v(x
0
1
, . . . , x
0
n
, u
0
) = 0.
Avem:
v(x
1
, . . . , x
n
, u(x
1
, . . . , x
n
)) v(x
0
1
, . . . , x
0
n
, u
0
) 0
si prin derivare n raport cu x
k
gasim:
v
x
k
(x
1
, . . . , x
n
, u(x
1
, . . . , x
n
))+
v
u
(x
1
, . . . , x
n
, u(x
1
, . . . , x
n
))
u
x
k
(x
1
, . . . , x
n
) 0
pentru k = 1, 2, . . . , n.
Inmult ind pe rand aceste egalitat i cu f

k
(x
1
, . . . , x
n
, u(x
1
, . . . , x
n
)) si adunandu-
le gasim:
n
k=1
v
x
k
(X, u(X)) f
k
(X, u(X))+
v
u
(X, u(X))
n
k=1
u
x
k
(X, u(X)) f
k
(X, u(X)) 0
unde X = (x
1
, . . . , x
n
).
Dar v ind solut ie a ecuat iei (5.4) are loc
n
k=1
v
x
k
(x
1
, . . . , x
n
, u(x
1
, . . . , x
n
)) f
k
(x
1
, . . . , x
n
, u(x
1
, . . . , x
n
))+
172 CAPITOLUL 5
+
v
u
(x
1
, . . . , x
n
, u(x
1
, . . . , x
n
)) g(x
1
, . . . , x
n
, u(x
1
, . . . , x
n
)) 0
si prin urmare:
v
u
(x
1
, . . . , x
n
, u(x
1
, . . . , x
n
)) g(x
1
, . . . , x
n
, u(x
1
, . . . , x
n
)) =
v
u
(x
1
, ..., x
n
, u(x
1
, ..., x
n
))
n
k=1
u
x
k
(x
1
, ..., x
n
)f
k
(x
1
, ..., x
n
, u(x
1
, ..., x
n
)).
T inem seama de faptul ca
v
u
(x
1
, ..., x
n
, u(x
1
, ..., x
n
)) ,= 0 deducem egali-
tatea:
n
k=1
u
x
k
(x
1
, ..., x
n
) f
i
(x
1
, ..., x
n
, u(x
1
, ..., x
n
))=g(x
1
, ..., x
n
, u(x
1
, ..., x
n
)).
Rezulta n acest fel ca funct ia u = u(x
1
, . . . , x
n
) este solut ie a ecuat iei (5.3).
Teorema arata ca rezolvarea ecuat iilor cvasiliniare cu derivate part iale de
ordinul ntai se reduce la rezolvarea ecuat iilor cu derivate part iale de ordinul
ntai liniare.
Denit ia 5.2.3 Pentru (x
0
1
, . . . , x
0
n
) problema gasirii unei solut ii
u(x
1
, . . . , x
n
) a ecuat iei (5.3) astfel ncat
u(x
0
1
, x
2
, . . . , x
n
) = (x
2
, . . . , x
n
),
ind o funct ie data de clasa C
1
se numeste problema Cauchy pentru ecuat ia
(5.3).
Teorema 5.2.2 Daca f
1
(x
0
1
, . . . , x
0
n
, (x
0
2
, . . . , x
0
n
)) ,= 0, atunci exista o
vecinatate deschisa V a punctului (x
0
1
, . . . , x
0
n
) si o solut ie u=u(x
1
, ..., x
n
)
a ecuat iei (5.3) denita pe V astfel ncat
u(x
0
1
, x
2
, . . . , x
n
) = (x
2
, . . . , x
n
).
Demonstrat ie: Exista n solut ii v
1
, v
2
, . . . , v
n
ale ecuat iei (5.4) denite pe o
vecinatate a punctului (x
0
1
, . . . , x
0
n
, (x
0
2
, . . . , x
0
n
)) astfel ncat
v
k
(x
0
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = x
k+1
, k = 1, 2, . . . , n 1
si
v
n
(x
0
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = u.
Funct ia v denita prin:
v(x
1
, . . . , x
n
, u) = v
n
(x
1
, . . . , x
n
, u)
(v
1
(x
1
, . . . , x
n
, u), . . . , v
n1
(x
1
, . . . , x
n
, u))
este solut ie a ecuat iei (5.4) (este obt inuta ca funct ie de cele n integrale prime
independente) si
v(x
0
1
, x
2
, . . . , x
n
, u) = u (x
2
, . . . , x
n
).
Din teorema funct iilor implicite rezulta ca exista o vecinatate V a punctului
(x
0
1
, . . . , x
0
n
) si o funct ie u = u(x
1
, . . . , x
n
) de clasa C
1
denita pe aceasta
vecinatate astfel ncat
v(x
1
, . . . , x
n
, u(x
1
, . . . , x
n
)) 0.
Deoarece
v
u
(x
1
, . . . , x
n
, u(x
1
, . . . , x
n
)) ,= 0
din teorema precedenta rezulta ca u = u(x
1
, . . . , x
n
) este solut ie a ecuat iei
(5.3).
Avem:
v(x
1
, . . . , x
n
, u(x
1
, . . . , x
n
))
(v
1
(x
1
, ..., x
n
, u(x
1
, ..., x
n
)), . . . , v
n1
(x
1
, ..., x
n
, u(x
1
, ..., x
n
)) 0
deci n x
i
avem:
u(x
0
1
, x
2
, . . . , x
n
) (x
2
, . . . , x
n
) 0.
Observat ia 5.2.1 O ecuat ie cu derivate part iale de ordinul ntai de forma:
n
i=1
u
x
i
f
i
= g (5.5)
se numeste ecuat ie cu derivate part iale de ordinul nt ai liniara si neomogena.
Aceasta denumire se datoreaza faptului ca pentru g = 0 ecuat ia (5.5) este o
ecuat ie cu derivate part iale de ordinul ntai liniara (si omogena).

In ecuat ia
(5.5), funct iile f
1
, . . . , f
n
si g sunt funct ii de clasa C
1
si depind de variabilele
(x
1
, . . . , x
n
) .
Ecuat ia (5.5) se rezolva ca si ecuat iile cu derivate part iale de ordinul ntai
cvasiliniare.
174 CAPITOLUL 5
Exercit ii:
1. Rezolvat i urmatoarele ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai cvasiliniare:
a)
u
x
(1 +
u x y) +
u
y
= 2
R: (u 2y, y + 2
u x y) = 0
b)
n
i=1
x
i

u
x
i
= m u
R:
_
x
1
x
n
,
x
2
x
n
, . . . ,
x
n1
x
n
,
u
x
m
n
_
= 0
c) xy
u
x
y
2
u
y
+ x(1 +x
2
) = 0
R:
_
xy u +
x
2
2
+
x
2
4
, xy
_
= 0
d) 2y
4
u
x
xy
u
y
= x
u
2
+ 1
R:
_
x
2
+ y
4
, y
_
u +
u
2
+ 1
__
= 0
2. Rezolvat i urmatoarele probleme Cauchy:
a)
u
x

u
y
=
y x
u
, u(1, y) = y
2
R: u
2
(x, y, z) = (x + y 1)
4
+ 2xy 2(x + y 1)
b) xy
u
x
y
2
u
y
= x, u(1, y) =
3
2y
R: u(x, y) =
x
2
+ 2
2xy
c) u
u
x
+ (u
2
x
2
)
u
y
+ x = 0, u(x, x
2
) = 2x
R: y
2
+ u
2
(x, y) = 5 (x u(x, y) y)
176 CAPITOLUL 5
cu derivate part iale de ordinul ntai
Pentru calculul simbolic al solut iilor ecuat iilor cu derivate part iale de
ordinul ntai Maple foloseste funct ia pdsolve (nd solutions for partial
dierential equations (PDEs) and systems of PDEs) cu una din urmatoarele
sintaxe :
pdsolve(PDE, f, INTEGRATE, build);
pdsolve(PDE system, funcs, other options);
n care:
PDE - ecuat ia cu derivate part iale pe care dorim sa o rezolvam
f - numele funct iei necunoscute (implica existent a derivatelor
part iale ale mai multor funct ii)
INTEGRATE -(opt ional) indica integrarea automata a ecuat iilor
diferent iale ordinare care intervin atunci cand PDE este
rezolvata cu metoda separarii variabilelor
build - (opt ional) indica asarea unei forme explicite (daca
este posibil) a solut iei
Pentru exemplicare, consideram ecuat ia cu derivate part iale de ordinul ntai
liniara:
y
u
x
x
u
y
= 0 (5.6)
Cu instruct iunea pdsolve se obt ine solut ia generala (toate solut iile) a
ecuat iei:
> PDE1 := y*diff(u(x,y),x)-x*diff(u(x,y),y) = 0;
PDE1 := y

x
u (x, y) x

y
u (x, y) = 0
> pdsolve(PDE1);
u (x, y) = F1 (x
2
+ y
2
)
Calculul simbolic al solut iilor ecuat iilor cu derivate part iale de ordinul ntai 177
Se observa ca, solut ia generala este asata cu ajutorul unei funct ii F1 care
poate orice funct ie de clasa C
1
. Pentru determinarea unei anumite solut ii
avem nevoie de o condit ie init iala, dar n sintaxa funct iei pdsolve prezentata
anterior nu exista nici un parametru care sa specice utilizarea acesteia.
In cele ce urmeaza, vom mai determina solut ia generala pentru o ecuat ie

cu derivate part iale de ordinul ntai n care funct ia necunoscuta este de trei
variabile x, y, z:
x
u
x
+
y
u
y
+
z
u
z
= 0 (5.7)
> PDE3 :=sqrt(x)*diff(u(x,y,z),x)+sqrt(y)*diff(u(x,y,z),y)+
sqrt(z)*diff(u(x,y,z),z) = 0;
PDE3 :=

x

x
u (x, y, z) +
y

y
u (x, y, z) + sqrtz

z
u (x, y, z) = 0
> pdsolve(PDE3);
u (x, y, z) = F1
_
y,
y
_
Capitolul 6
Ecuat ii cu derivate part iale de
ordinul al doilea liniare
6.1 Clasicarea ecuat iilor cu derivate part iale
de ordinul al doilea liniare (clasicarea
problemelor de zica - matematica)
Denit ia 6.1.1 O ecuat ie cu derivate part iale de ordinul al doilea liniara
este o relat ie de dependent a funct ionala de forma:
n
i=1
n
j=1
a
ij

2
u
x
i
x
j
+
n
i=1
b
i

u
x
i
+ c u + f = 0 (6.1)
dintre funct ia necunoscuta u = u(x
1
, . . . , x
n
), derivatele part iale de ordinul
ntai si de ordinul al doilea ale acesteia.
Funct iile a
ij
, b
i
, c, f : IR
n
IR
1
din ecuat ia (6.1) se considera cunoscute
si sunt presupuse cel put in continue pe .
Denit ia 6.1.2 O solut ie clasica a ecuat iei (6.1) este o funct ie
u : D IR
1
de clasa C
2
care are proprietatea ca pentru orice (x
1
, . . . , x
n
)
D avem:
n
i=1
n
j=1
a
ij
(x
1
, . . . , x
n
)

2
u
x
i
x
j
(x
1
, . . . , x
n
)+
+
n
i=1
b
i
(x
1
, . . . , x
n
)
u
x
i
(x
1
, . . . , x
n
)+
178
Clasicarea ecuat iilor cu derivate part iale de ordinul al doilea liniare 179
+c(x
1
, . . . , x
n
) u(x
1
, . . . , x
n
) + f(x
1
, . . . , x
n
) = 0.
Fie T :
un difeomorsm de clasa C
2
de componente
k
=
k
(x
1
, . . . , x
n
), k = 1, n si u = u(x
1
, . . . , x
n
) o solut ie a ecuat iei (6.1).
Consideram funct ia v = u T
1
si din derivarea funct iilor compuse obt inem:
u
x
i
=
n
k=1
v

k
x
i
2
u
x
i
x
j
=
n
k=1
n
l=1
2
v

k
x
i

l
x
j
+
n
k=1
v
k
x
i
x
j
.
Inlocuind derivatele n ecuat ia (6.1) obt inem:

n
k=1
n
l=1
a
kl

2
v
x
k
x
l
+
n
k=1
b
k

v
k
+ c v + f = 0 (6.2)
unde:
a
kl
=
n
i=1
n
j=1
a
ij

k
x
i

l
x
j
b =
n
i=1
b
i

k
x
i
+
n
i=1
n
j=1
a
ij

2
k
x
i
x
j
.
Ecuat ia (6.2) este echivalenta cu ecuat ia (6.1), solut iile u ale ecuat iei (6.1)
obt inandu-se din solut iile v ale ecuat iei (6.2) cu formula u = v T.
Pe de alta parte ntr-un punct oarecare, xat (x
0
1
, . . . , x
0
n
) putem con-
sidera forma patratica
n
i=1
n
j=1
a
0
ij
y
i
y
j
unde a
0
ij
= a
ij
(x
0
1
, . . . , x
0
n
). Prin schimbarea de variabile
y
i
=
n
k=1
k
x
k

k
forma patratica considerata se transforma n forma p atratica:
n
k=1
n
l=1
_
n
i=1
n
j=1
a
0
ij

k
x
i

l
x
j
_
l
=
n
k=1
n
l=1
a
kl

k
l
.
180 CAPITOLUL 6
Prin urmare, coecient ii derivatelor part iale de ordinul al doilea se schimba
la fel cu coecient ii formei patratice sub act iunea transformarii liniare:
y
j
=
n
k=1
k
x
i

k
.
Se stie ca, prin alegerea unei transformari liniare adecvate, forma patratica se
aduce la forma canonica (adica matricea a
0
ij
poate adusa la forma diagonala:
[a
0
ii
[ = 1 sau 0 si, a
0
ij
= 0 daca i ,= j). Aceasta nseamna ca alegand n mod
adecvat transformarea
k
=
k
(x
1
, ..., x
n
), k = 1, n, coecient ii derivatelor
part iale

2
v
2
k
n punctul
k
=
k
(x
0
1
, ..., x
0
n
), k = 1, n vor egali cu +1, 1 sau
0, iar coecient ii derivatelor part iale

2
v
l
vor nuli.
Conform legii inert iei, numarul coecient ilor a
0
ii
pozitivi, negativi sau nuli
nu depinde de transformarea liniara care aduce forma patratica la forma
canonica. Aceasta permite sa dam urmatoarea denit ie:
Denit ia 6.1.3
i) Zicem ca ecuat ia (6.1) este eliptica n punctul (x
0
1
, . . . , x
0
n
) daca tot i
cei n coecient i a
0
ii
sunt de acelasi semn.
ii) Zicem ca ecuat ia (6.1) este hiperbolica n punctul (x
0
1
, . . . , x
0
n
) daca
(n 1) coecient i a
0
ii
au acelasi semn si unul din coecient i are
semn contrar.
iii) Zicem ca ecuat ia (6.1) este ultra-hiperbolica n punctul (x
0
1
, . . . , x
0
n
)
daca printre coecient ii a
0
ii
exista m coecient i de un semn si n m
coecient i de semn contrar.
iv) Zicem ca ecuat ia (6.1) este parabolica daca cel put in unul din coe-
cient ii a
0
ii
este nul.
Observat ia 6.1.1

In acord cu denit ia anterioara, ecuat ia (6.1) are una
dintre urmatoarele forme standard:
i) Ecuat ie de tip eliptic n (x
0
1
, . . . , x
0
n
):
2
v
2
1
+

2
v
2
2
+ . . . +

2
v
n
+ = 0; (6.3)
ii) Ecuat ie de tip hiperbolic n (x
0
1
, . . . , x
0
n
):
2
v
1
=
n
i=2
2
v
2
i
+ ; (6.4)
iii) Ecuat ie de tip ultra-hiperbolic n (x
0
1
, . . . , x
0
n
):
m
i=1
2
v
2
i
=
n
i=m+1
2
v
2
i
+ ; (6.5)
iii) Ecuat ie de tip parabolic:
nm
i=1
_
2
v
2
i
_
+ = 0, (m > 0). (6.6)
Tipul ecuat iei (6.1)n (x
0
1
, . . . , x
0
n
) se determina prin aducerea formei patratice:
n
i=1
n
j=1
a
0
ij
y
i
y
j
la forma canonica. Ecuat ia poate adusa la una din formele standard prezen-
tate alegand transformarea
k
=
k
(x
1
, . . . ,
n
), k = 1, n astfel ncat transfor-
marea liniara:
y
i
=
n
k=1
k
x
i
(x
0
1
, . . . , x
i
n
)
k
sa aduca forma patratica la forma canonica.
Sa examinam n continuare problema posibilitat ii aducerii ecuat iei (6.1)
la forma canonica (una din formele prezentate) ntr-o vecinatate a unui
punct (x
1
, . . . , x
n
), n condit iile n care n toate punctele acestei vecinatat i
ecuat ia apart ine aceluiasi tip.
Pentru a aduce ecuat ia (6.1) la forma canonica ntr-un anumit domeniu ar
trebui, n primul rand, sa impunem funct iilor
k
(x
1
. . . , x
n
), k = 1, n condit iile
diferent iale a
kl
= 0 pentru k ,= l. Numarul acestor condit ii este
n(n 1)
2
si este mai mic decat n (n reprezinta numarul funct iilor
k
, k = 1, n) daca
n < 3. De aceea pentru n > 3 ecuat ia (6.1) nu poate adusa la forma
182 CAPITOLUL 6
canonica n vecinatatea unui punct (x
1
, . . . , x
n
).
Pentru n = 3 elementele nediagonale ar putea anulate n general, nsa ele-
mentele diagonale ar putea diferite de 1,0. Deci, nici n acest caz, ecuat ia
(6.1) nu poate adusa la forma canonica n vecinatatea unui punct.
Doar pentru n = 2, putem anula unicul coecient nediagonal si satisface
condit ia de egalitate a celor doi coecient i diagonali. Aceasta nseamna
ca doar n cazul n = 2 putem aduce ecuat ia cu derivate part iale la forma
canonica pe o vecinatate.
Exercit ii
1. Aducet i la forma canonica ecuat ia:
a
11

2
u
x
2
+ 2a
12

2
u
xy
+ a
22

2
u
y
2
+ b
1

u
x
+ b
2

u
y
+ c u + f(x, y) = 0
unde a
ij
, b
i
, c sunt constante.
R: Scriind ecuat ia caracteristica asociata:
a
11
_
dy
dx
_
2
2a
12
_
dy
dx
_
+ a
22
= 0
se obt ine discriminantul: = (a
12
)
2
a
11
a
22
.
- daca > 0 (cazul ecuat iei hiperbolice), atunci ecuat ia caracteristica
are doua radacini reale:
_
_
dy
dx
=
a
12
+
_
(a
12
)
2
a
11
a
22
a
11
dy
dx
=
a
12

_
(a
12
)
2
a
11
a
22
a
11
Se rezolva aceste ecuat ii diferent iale ordinare si se obt ine
f(x, y) = c
1
, respectiv g(x, y) = c
2
.
Schimbarea de variabile care ne va duce la forma canonica va :
_
(x, y) = f(x, y)
(x, y) = g(x, y).
- daca = 0 (cazul ecuat iei parabolice), atunci ecuat ia caracteristica are
doua radacini reale egale:
dy
dx
=
a
12
a
11
.
Rezolvand aceasta ecuat ie diferent iala ordinara se obt ine
f(x, y) = c
1
care ne va conduce la schimbarea de variabila
(x, y) = f(x, y). Pentru (x, y) se alege convenabil o funct ie g(x, y)
astfel ncat sa e ndeplinite proprietat ile schimbarii de variabile, de
exemplu:
_
(x, y) = f(x, y)
(x, y) = x
_
(x, y) = f(x, y)
(x, y) = y.
- daca < 0 (cazul ecuat iei eliptice), atunci ecuat ia caracteristica are
doua radacini complexe:
_
_
dy
dx
=
a
12
a
11
+ i
_
a
11
a
22
(a
12
)
2
dy
dx
=
a
12
a
11
i
_
a
11
a
22
(a
12
)
2
Rezolvand aceste ecuat ii diferent iale ordinare se obt in
(x, y) i(x, y) = care ne va conduce la schimbarea de variabila:
_
(x, y) = (x, y)
(x, y) = (x, y).
2. Sa se gaseasca domeniile de elipticitate, hiperbolicitate si parabolici-
tate ale ecuat iei:
y

2
u
x
2
+ x

2
u
y
2
= 0
R: Deoarece = b
2
ac = xy avem ca:
- ecuat ia este de tip hiperbolic ( > 0) n cadranele II si IV;
- ecuat ia este de tip eliptic ( < 0) n cadranele I si III.
184 CAPITOLUL 6
3. Sa se aduca la forma canonica ecuat iile:
a)

2
u
x
2
+ 2

2
u
xy
+

2
u
y
2
= 0
R: Ecuat ia este de tip parabolic ( = 0); forma canonica este:

2
v
2
= 0;
b) x
2

2
u
x
2
4 y
2
u
y
2
= 0, x, y > 0
R: Ecuat ia este de tip hiperbolic ( > 0); forma canonica este:
2
v

3
8

v

1
8

v
= 0;
c) x
2
2
u
x
2
+ 4 y
2

2
u
y
2
= 0, x, y > 0
R: Ecuat ia este de tip eliptic ( < 0); forma canonica este:
2
v
2
+

2
v
2

v
+
1
2

v
= 0;
Formulele lui Green si formule de reprezentare n doua dimensiuni 185
6.2 Formulele lui Green si formule
de reprezentare n doua dimensiuni
In acest paragraf prezentam cateva rezultate de calcul diferent ial si integral

pentru funct ii de doua variabile, care intervin frecvent n rezolvarea E.D.P
n doua dimensiuni.
Teorema 6.2.1 (legatura dintre integrala dubla pe un domeniu marginit n
IR
2
si integrala curbilinie pe frontiera acestuia)
Daca este un domeniu marginit n IR
2
cu frontiera neteda (part ial
neteda), iar funct iile P, Q : IR
1
sunt continue pe si de clasa C
1
n ,
atunci are loc urmatoarea egalitate:
__
_
P
x
1
+
Q
x
2
_
dx
1
dx
2
=
_
(P cos
1
+ Q cos
2
)ds (6.7)
n care:
i
este unghiul dintre versorul n al normalei exterioare la si axa
e
i
, iar ds este masura elementului de arc pe curba .
Demonstrat ie: Aceasta teorema este obiectul cursului de analiza matema-
tica din anul I. Aici redam doar cteva idei din demonstrat ia acestei teoreme.
Mai ntai, reamintim ca egalitatea (6.7) se obt ine prin adunarea egalitat ilor:
__
P
x
1
dx
1
dx
2
=
_
P cos
1
ds
(6.8)
__
Q
x
2
dx
1
dx
2
=
_
Q cos
2
ds
si prin urmare demonstrat ia egalitat ii (6.7) revine la demonstrat ia egalitat ilor
(6.8).
Prima dintre egalitat ile (6.8) se obt ine calculand integrala dubla ca o
integrala iterata si interpretand apoi cele obt inute ca o integrala curbilinie.
Astfel avem:
__
P
x
1
dx
1
dx
2
=
_
d
c
_
_
x
+
1
(x
2
)
x
1
(x
2
)
P
x
1
dx
1
_
dx
2
=
=
_
d
c
_
P(x
+
1
(x
2
), x
2
) P(x
1
(x
2
), x
2
)
dx
2
186 CAPITOLUL 6
n care intervin curbele:
+
:
_
x
1
= x
+
1
(x
2
)
x
2
= x
2
:
_
x
1
= x
1
(x
2
)
x
2
= x
2
Figura 29. Ilustrarea elementelor ce intervin in formula lui Green
Pe gura se vede ca avem
cos
1
= cos (, Ox
2
) =
1
1 +
_
dx
+
1
dx
2
_
2
si rezulta astfel n continuare:
_
d
c
_
P(x
+
1
(x
2
), x
2
) P(x
1
(x
2
), x
2
)
dx
2
=
=
_
d
c
P(x
+
1
(x
2
), x
2
) cos
1

1 +
_
dx
+
1
dx
2
_
2
dx
2
+
+
_
d
c
P(x
1
(x
2
), x
2
) cos
1

1 +
_
dx
1
dx
2
_
2
dx
2
=
_
P cos
1
ds
A doua egalitate din (6.8) se obt ine asemanator.
Teorema 6.2.2 (de integrare prin part i)
2
si frontiera a lui este neteda
(part ial neteda), iar P, Q : IR
1
sunt funct ii continue pe si de clasa C
1
n atunci au loc egalitat ile:
__
P
x
i
Qdx
1
dx
2
=
_
P Q cos
i
ds
__
P
Q
x
i
dx
1
dx
2
, i = 1, 2 (6.9)
Demonstrat ie: Pe de o parte avem:
__
x
i
(P Q)dx
1
dx
2
=
__
P
x
i
Qdx
1
dx
2
+
__
Q
x
i
Pdx
1
dx
2
,
iar pe de alta parte avem:
__
x
i
(P Q)dx
1
dx
2
=
_
P Q cos
i
ds.
Prin egalare rezulta egalitatea:
__
P
x
i
Qdx
1
dx
2
+
__
Q
x
i
Pdx
1
dx
2
=
_
P Qcos
i
ds
de unde rezulta (6.9).
Teorema 6.2.3 (prima formula a lui Green)
2
si frontiera a lui este neteda
(part ial neteda), iar funct iile P, Q : IR
1
sunt de clasa C
1
pe si de
clasa C
2
n atunci are loc urmatoarea egalitate:
__
PQdx
1
dx
2
=
_
P
Q
n
ds
__
P Qdx
1
dx
2
(6.10)
Demonstrat ie:

In formula (6.10): Q reprezinta Laplacianul funct iei Q
adica:
Q =

2
Q
x
2
1
+

2
Q
x
2
2
,
188 CAPITOLUL 6
iar
Q
n
este derivata normala denita pe prin:
Q
n
=
Q
x
1
n
1
+
Q
x
2
n
2
=
=
Q
x
1
cos
1
+
Q
x
2
cos
2
cos
i
=< n, e
i
>= n
i
, i = 1, 2; P si Q sunt funct iile vectoriale (gradient ii
funct iilor P si Q) denite prin:
P =
P
x
1
e
1
+
P
x
2
e
2
Q =
Q
x
1
e
1
+
Q
x
2
e
2
.
Pentru demonstrat ie se calculeaza membrul stang al egalitat ii (6.10) t inand
seama de formula de integrare prin part i (6.9) si se obt ine:
__
P Qdx
1
dx
2
=
__
P
_

x
1
_
Q
x
1
_
+

x
2
_
Q
x
2
__
dx
1
dx
2
=
=
_
P cos
1

Q
x
1
ds
__
P
x
1
Q
x
1
dx
1
dx
2
+
+
_
P cos
2

Q
x
2
ds
__
P
x
2
Q
x
2
dx
1
dx
2
=
=
_
P
_
Q
x
1
cos
1
+
Q
x
2
cos
2
_
ds
__
_
P
x
1
Q
x
1
dx
1
dx
2
+
P
x
2
Q
x
2
_
dx
1
dx
2
=
=
_
P
_
Q
x
1
cos
1
+
Q
x
2
cos
2
_
ds
__
P Qdx
1
dx
2
=
=
_
P
Q
n
ds
__
P Qdx
1
dx
2
.
Teorema 6.2.4 (cea de-a doua formula a lui Green)
2
neteda), iar funct iile P, Q : IR
1
sunt de clasa C
1
pe si de clasa C
2
n
atunci are loc urmatoarea egalitate:
__
(PQQP)dx
1
dx
2
=
_
_
P
Q
n
Q
P
n
_
ds. (6.11)
Demonstrat ie: Egalitatea (6.11) se obt ine scriind egalitatea (6.10) pentru
funct iile P Q si Q P dupa care se face diferent a acestora.
Teorema 6.2.5 (de reprezentare a unei funct ii de doua variabile)
2
neteda) si funct ia u : IR
1
este de clasa C
1
pe si de clasa C
2
n
atunci pentru orice X = (x
1
, x
2
) are loc urmatoarea egalitate:
u(X) =
1
2
__
ln
1
|X Y |
u(Y )dy
1
dy
2
+
+
1
2
_
ln
1
|X Y |

u
n
Y
(Y )ds
Y

1
2
_
u(Y )

n
Y
_
ln
1
|X Y |
_
ds
Y
. (6.12)
Demonstrat ie: Funct ia
E(X) =
1
2
ln
1
|X|
denita pentru orice X IR
2
, X ,= 0 este de clasa C
2
pe IR
2
0 si are
proprietatea E = 0. Pentru X IR
2
, X-xat consideram funct ia:
E(X Y ) =
1
2
ln
1
|X Y |
denita pentru orice Y IR
2
X. Aceasta funct ie de Y este de clasa C
2
si are proprietatea
Y
E(X Y ) = 0. De asemenea, pentru orice Y IR
2
,
190 CAPITOLUL 6
Y -xat funct ia E(X Y ) =
1
2
ln
1
|X Y |
denita pentru orice X
IR
2
, X ,= Y este de clasa C
2
si verica
X
E(X Y ) = 0.
Consideram X , X-xat si > 0 astfel ca, pentru orice Y cu |XY | ,
sa avem Y . Notam cu B(X, ) discul centrat n X de raza :
B(X, ) = Y : |X Y |
si domeniul
= B(X, ). Consideram funct iile

Y u(Y ) si Y
1
2
ln
1
|X Y |
= E(X Y ).
Pe domeniul
, ambele funct ii sunt de clasa C

2
, iar pe
sunt de clasa C
1
.
Scriem cea de-a doua formula a lui Green pentru aceste funct ii si obt inem:
1
2
__
ln
1
|X Y |
(u)(Y )dy
1
dy
2
=
=
1
2
_
ln
1
|X Y |

u
n
Y
(Y )ds
Y
+
1
2
_
u(Y )

n
Y
_
ln
1
|X Y |
_
ds
Y
.
Frontiera
a mult imii
are doua part i:
= S
unde S
=
Y : |Y X| = , astfel ca integralele din membru drept al acestei egalit at i
se pot scrie dupa cum urmeaza:
1
2
_
ln
1
|X Y |

u
n
Y
(Y )ds
Y
=
=
1
2
_
ln
1
|X Y |

u
n
Y
ds
Y

1
2
_
S
ln
1
|X Y |

u
n
Y
ds
Y
=
=
1
2
_
ln
1
|X Y |

u
n
Y
(Y )ds
Y
+
1
2
ln 2
n
n
Y
(Y
).
1
2
_
u(Y )

n
Y
_
ln
1
|X Y |
_
ds
Y
=
=
1
2
_
u(Y )

n
Y
_
ln
1
|X Y |
_
ds
Y
+
+
1
2
_
S
u(Y )

n
Y
_
ln
1
|X Y |
_
ds
Y
=
=
1
2
_
u(Y )

n
Y
_
ln
1
|X Y |
_
ds
Y
+
+
1
2
_
S
u(Y )
_
x
1
y
1
|X Y |
2
cos
1
+
x
2
y
2
|X Y |
2
cos
2
_
ds
Y
=
=
1
2
_
u(Y )

n
Y
_
ln
1
|X Y |
_
ds
Y
+
+
1
2
_
S
u(Y )
_
(x
1
y
1
)
2
+ (x
2
y
2
)
2
|X Y |
3
_
ds
Y
=
=
1
2
_
u(Y )

n
_
ln
1
|X Y |
_
ds
Y
+
1
2
_
S
u(Y )
1
|X Y |
ds
Y
=
=
1
2
_
u(Y )

n
Y
_
ln
1
|X Y |
_
ds
Y
+
1
2
_
S
u(Y )ds
Y
Pentru 0 rezulta:
lim
0
1
2
_
ln
1
|X Y |

u
n
Y
u(Y )ds
Y
=
=
1
2
_
ln
1
|X Y |

u
n
Y
u(Y )ds
Y
.
192 CAPITOLUL 6
lim
0
1
2
_
u(Y )

n
Y
_
ln
1
|X Y |
_
ds
Y
=
=
1
2
_
u(Y )

n
Y
_
ln
1
|X Y |
_
ds
Y
+ u(X).
Rezulta de aici ca avem:
1
2
__
ln
1
|X Y |
(u)(Y )dy
1
dy
2
=
=
1
2
_
ln
1
|X Y |

u
n
Y
(Y )ds
Y
+
1
2
_
u(Y )

n
Y
_
ln
1
|X Y |
_
ds
Y
+ u(X),
sau
u(X) =
1
2
__
ln
1
|X Y |
(u)(Y )dy
1
dy
2
+
+
1
2
_
ln
1
|X Y |

u
n
Y
(Y )ds
Y
1
2
_
u(Y )

n
Y
_
ln
1
|X Y |
_
ds
Y
Comentariu: Aceasta formula de reprezentare permite determinarea funct iei
u n toate punctele lui cunoscand urmatoarele elemente: Laplacianul
funct iei u pe , valorile derivatei normale
u
n
pe frontiera si valorile
funct iei u pe frontiera .
Vom arata n continuare important a acestei formule de reprezentare pen-
tru cazul funct iilor armonice.
Denit ia 6.2.1 Zicem ca o funct ie u : IR
1
este armonica n daca
funct ia u este de clasa C
2
si u = 0, ()(x
1
, x
2
) unde u reprezinta
Laplacianul funct iei u:
u =

2
u
x
2
1
+

2
u
x
2
2
.
Observat ia 6.2.1

In condit iile din teorema de reprezentare (6.2.5) daca
funct ia u este armonica n si de clasa C
1
pe

atunci avem:
u(X) =
1
2
_
ln
1
|X Y |

u
n
Y
(Y )ds
Y

1
2
_
u(Y )

n
Y
_
ln
1
|X Y |
_
ds
Y
Teorema 6.2.6 (de reprezentare a funct iilor armonice)
Daca u : IR
2
IR
1
este o funct ie armonica pe domeniul atunci
()X si ()r > 0 pentru care discul:
B(X, r) = Y : |Y X| r
este inclus n , are loc egalitatea:
u(X) =
1
2r
_
B(X,r)
u(Y )ds
Y
(6.13)
Demonstrat ie: Scriind formula de reprezentare (6.12) pentru funct ia ar-
monica u pe B(X, r) se obt ine egalitatea:
u(X) =
1
2
_
B(X,r)
ln
1
r

u
n
Y
(Y )ds
Y
+
1
2
_
B(X,r)
u(Y )
1
r
ds
Y
sau
u(X) =
1
2r
_
B(X,r)
u(Y )ds
Y
+
1
2
ln
1
r
_
B(X,r)
u
n
Y
(Y )ds
Y
.
Aratam n continuare ca
_
B(X,r)
u
n
Y
(Y )ds
Y
= 0.
194 CAPITOLUL 6
Pentru aceasta, consideram pe discul B(X, r) funct iile P 1 si Q = u si
aplicam prima formula a lui Green:
__
B(X,r)
P Qdy
1
dy
2
=
_
B(X,r)
P
Q
n
Y
ds
Y

_
B(X,r)
P Qdy
1
dy
2
de unde se obt ine:
0 =
_
B(X,r)
P
Q
n
Y
ds
Y
=
_
B(X,r)
u
n
Y
ds
Y
.
Observat ia 6.2.2 Din demonstrat ie rezulta ca integrala derivatei normale
a unei funct ii armonice pe un cerc este zero:
_
B(X,r)
u
n
Y
(Y )ds
Y
= 0.
Acest rezultat se poate generaliza.
Consecint a 6.2.1 Daca u este o funct ie armonica de clasa C
2
pe si este
de clasa C
1
pe , atunci are loc egalitatea:
_
u
n
Y
(Y )ds
Y
= 0.
Demonstrat ie: Pentru a demonstra aceasta egalitate se aplica prima for-
mula a lui Green n cazul funct iilor P 1 si Q = u:
__
P Qdx
1
dx
2
=
_
P
Q
n
Y
ds
Y

__
P Qdx
1
dx
2
adica
0=
__
1 udx
1
dx
2
=
_
1
u
n
Y
ds
Y
__
1 udx
1
dx
2
=
_
u
n
Y
ds
Y
.
O alta proprietate importanta a funct iilor armonice se refera la localizarea
punctelor n care aceste funct ii si ating extremele:
Teorema 6.2.7 (teorema de extrem a funct iilor armonice)
Daca IR
2
este un domeniu marginit cu frontiera neteda si funct ia
armonica u : IR
1
este de clasa C
1
pe , atunci u este constanta pe
sau si atinge extremele pe frontiera .
Demonstrat ie: Presupunem ca funct ia u nu este constanta pe si dorim
sa aratam ca usi atinge extremele pe . Rat ionam prin reducere la absurd
si admitem ca, exista X
0
astfel ncat oricare ar X avem
u(X) u(X
0
).
Consideram r
0
> 0 astfel ncat
B(X
0
, r
0
) = Y : |Y X
0
| r
0

si aratam ca u este constant egala cu u(X
0
) pe B(X
0
, r
0
).
Daca u nu ar constant egala cu u(X
0
) pe B(X
0
, r
0
) atunci ar exista
X
1
B(X
0
, r
0
) astfel ncat u(X
1
) < u(X
0
). Pentru X
1
, exista r
1
> 0 astfel
ncat pentru orice X B(X
1
, r
1
) avem:
u(X) <
1
2
_
u(X
0
) + u(X
1
)
.
Putem admite ca r
1
< minr
0
|X
1
X
0
|, |X
1
X
0
| si consideram
numarul = |X
1
X
0
| > 0. Aplicam formula de reprezentare a lui u(X
0
)
pe B(X
0
, ) si gasim:
u(X
0
) =
1
2
_
B(X
0
,)
u(Y )ds
Y
.
Frontiera B(X
0
, ) se descompune astfel:
B(X
0
, ) = B(X
0
, ) B(X
1
, r
1
) B(X
0
, ) ( B(X
1
, r
1
)) =
1

2
si cu aceasta descompunere formula de reprezentare devine:
u(X
0
) =
1
2
ds
_
1
u(Y )ds
Y
+
1
2
_
2
u(Y )ds
Y
<
<
1
2

1
2
_
u(X
0
) + u(X
1
)
1
ds
Y
+
1
2
u(X
0
)
_
2
ds
Y
<
<
1
2
u(X
0
) 2 = u(X
0
) absurd.
Rezulta n acest fel ca funct ia u este constant egala cu u(X
0
) pe B(X
0
, r).
Pentru a arata n continuare ca pentru orice X avem u(X) = u(X
0
) e
196 CAPITOLUL 6
X
oarecare, X
xat si P o linie poligonala cont inuta n care leaga

punctele X
0
si X
. Fie de asemenea un sens de parcurs pe linia poligonala

P de la X
0
la X
. Mult imile P si sunt compacte si nu au nici un punct

comun. Prin urmare exista r > 0 astfel ncat pentru orice X P discul
nchis: B(X, r) = Y : |Y X| r
0
este inclus n ; B(X, r) . Fie
X
2
punctul de intersect ie dintre linia poligonala P si frontiera bilei B(X
0
, r
0
)
primul ntalnit pe direct ia de parcurs de la X
0
la X
.

In X
2
avem
u(X
2
) = u(X
0
) si rezulta de aici ca pentru orice X B(X
2
, r) avem
u(X) = u(X
0
). Astfel se obt ine egalitatea u(X) = u(X
0
) pentru orice
X B(X
0
, r
0
) B(X
2
, r).
In continuare se considera punctul de intersect ie X

3
dintre P si B(X
2
, r)
primul ntalnit pe direct ia de parcurs X
2
, X
.

In X
3
avem u(X
3
) = u(X
0
)
si rezulta u(X) = u(X
0
) pentru orice X B(X
3
, r).

In acest fel, dupa un
numar nit de pasi se ajunge la punctul X
capatul liniei poligonale P si la

egalitatea u(X
) = u(X
0
). Dar aceasta nseamna ca funct ia u este constanta
pe ceea ce este absurd.
S-a demonstratn acest fel ca daca funct ia armonica u pe si atinge maximul
ntr-un punct X
0
, atunci u este constanta pe .
Prin urmare: daca o funct ie armonica nu este constanta pe , atunci si
atinge extremele pe .
Consecint a 6.2.2 Daca funct ia u este armonica pe si u/
= 0 atunci
u 0.
Consecint a 6.2.3 Exista cel mult o funct ie u de clasa C
2
n si de clasa
C
1
pe care verica:
_
u = F
u/
= f.
unde F si f sunt funct ii date: F : IR
1
continua pe , iar
f : IR
1
continua pe .
Demonstrat ie: Se rat ioneaza prin reducere la absurd.
Formulele lui Green si formule de reprezentare n dimensiunea n 3 197
6.3 Formulele lui Green si formule de
reprezentare n dimensiunea n 3
In acest paragraf prezentam cateva rezultate de calcul diferent ial si de calcul

integral pentru funct ii de n variabile (n 3), care intervin n rezolvarea
ecuat iilor cu derivate part iale n dimensiunea n.
Teorema 6.3.1 (de legatura ntre integrala pe un domeniu marginit si inte-
grala pe frontiera acestuia)
Daca IR
n
este un domeniu marginit cu frontiera neteda (part ial
neteda) si f
1
, f
2
, ..., f
n
sunt n funct ii f
1
, f
2
, ..., f
n
:

IR
1
continue pe

si de clasa C
1
_
_
n
i=1
f
i
x
i
_
dx
1
dx
n
=
_
i=1
f
i
cos( n, e
i
)dS. (6.14)
Demonstrat ie: Semnicat ia simbolurilor din formula (6.14) este aceeasi ca
si n cazul n = 2, iar demonstrat ia teoremei se face n mod analog.
Teorema 6.3.2 (de integrare prin part i)
Daca IR
n
neteda) si f, g sunt doua funct ii f, g :

IR
1
, continue pe

si de clasa C
1
_
f
x
i
g dx
1
dx
n
=
_
f gcos( n, e
i
)dS
_
f
g
x
i
dx
1
dx
n
(6.15)
Demonstrat ie: Analoaga cu cea din cazul n = 2.
Teorema 6.3.3 (prima formula a lui Green)
Daca IR
n

IR
1
, de clasa C
1
pe

si de clasa
C
2
n , atunci are loc egalitatea:
_
f g dx
1
dx
n
=
_
f
g
n
dS
_
f g dx
1
dx
n
(6.16)
198 CAPITOLUL 6
Demonstrat ie: Simbolurile din formula (6.16) au urmatoarele semnicat ii:
g =
n
i=1
2
g
x
2
i
,
g
n
=
n
i=1
g
x
i
cos( n, e
i
), f =
n
i=1
f
x
i
e
i
Teorema se demonstreaza ca si n cazul n = 2.
Teorema 6.3.4 (a doua formula a lui Green)
Daca IR
n

IR
1
, de clasa C
1
pe

si de clasa
C
2
n , atunci are loc egalitatea:
_
(f g gf) dx
1
dx
n
=
_
_
f
g
n
g
f
n
_
dS (6.17)
Demonstrat ie: Teorema se demonstreaza ca si n cazul n = 2.
Teorema 6.3.5 (de reprezentare a unei funct ii de n variabile)
Daca IR
n
neteda) si u :

IR
1
este o funct ie de clasa C
1
pe

si de clasa C
2
n ,
atunci are loc urmatoarea formula de reprezentare:
u(X) =
1
(n 2)
n
_
1
|X Y |
n2
u(Y ) dy
1
dy
n
+
+
1
(n 2)
n
_
1
|X Y |
n2
u
n
Y
(Y ) dS
Y
(6.18)
1
(n 2)
n
_
u(Y )

n
Y
_
1
|X Y |
n2
_
dS
Y
unde
n
reprezinta aria suprafet ei bilei
B(0, 1) = Y = (y
1
, . . . , y
n
) IR
n
[ |Y | 1
iar indicele Y la

n
Y
arata ca se calculeaza derivata normala a funct iei
Y
1
|X Y |
n2
; analog dS
Y
.
Demonstrat ie: Se face analog cu cazul n = 2.
Formulele lui Green si formule de reprezentare n dimensiunea n 3 199
Comentariu Formula (6.18) permite construct ia funct iei u din valorile
Laplacianului u al funct iei n , valorile derivatei normale
u
n
a lui u pe
si valorile lui u pe .
Vom arata ce devine aceasta formula de reprezentare n cazul funct iilor
armonice.
Denit ia 6.3.1 Zicem ca funct ia u : IR
n
IR
1
este armonica n
daca funct ia este de clasa C
2
n si daca
u =
n
i=1
2
u
x
2
i
= 0, ()(x
1
, . . . , x
n
) .
Observat ia 6.3.1

In condit iile din Teorema 6.3.5 (de reprezentare), daca
funct ia u este armonica n , atunci avem:
u(X) =
1
(n 2)
n
__
1
|X Y |
n2
u
n
Y
(Y ) dS
Y
u(Y )

n
Y
_
1
|X Y |
n2
_
dS
Y
_
.
Teorema 6.3.6 (de reprezentare a funct iilor armonice)
Daca IR
n
este un domeniu si u :

IR
1
este o funct ie armonica n
(u = 0), atunci pentru orice x si orice r > 0 astfel ncat bila nchisa
B(0, r) = Y IR
n
[ |Y | r este inclusa n are loc egalitatea:
u(X) =
1
n
r
n2
_

B(X,r)
u(Y ) dS
Y
(6.19)
Demonstrat ie: Demonstrat ia este analoaga cu cea din cazul n = 2.
Observat ia 6.3.2 Daca IR
n
este un domeniu marginit cu frontiera
neteda (part ial neteda) si u :

IR
1
este o funct ie de clasa C
1
pe

si este
armonica n (u = 0 n ), atunci:
_
u
n
dS = 0.
200 CAPITOLUL 6
Teorema 6.3.7 (de extrem a funct iilor armonice)
Daca IR
n
neteda) si u :

IR
1
este o funct ie continua pe

si armonica n (u = 0
n ), atunci funct ia u este constanta sau si atinge extremele pe frontiera
.
Demonstrat ie: Demonstrat ia este analoaga cu cea din cazul n = 2.
Consecint a 6.3.1 Daca u = 0 si u[
= 0 atunci u = 0.
Consecint a 6.3.2 Exista cel mult o funct ie u de clasa C
2
n si de clasa
C
1
pe

care verica
_
u = F
u[
= f
unde F si f sunt doua funct ii date, F :

IR
1
este continua pe

si
f : IR
1
este continua pe .
Probleme la limita pentru ecuat ia lui Poisson 201
6.4 Probleme la limita pentru
ecuat ia lui Poisson
Fie IR
n
un domeniu marginit cu frontiera neteda (part ial neteda) si
f o funct ie f :

IR
1
de clasa C
1
pe .
Denit ia 6.4.1 Ecuat ia lui Poisson este o relat ie de dependent a funct ionala
de forma
u = f(X), ()X = (x
1
, . . . , x
n
) (6.20)
dintre o funct ie necunoscuta u : IR
1
si funct ia data f de clasa C
1
pe

.
In ecuat ia (6.20) u nseamna

n
i=1
2
u
x
2
i
(adica Laplacianul funct iei u) iar
funct ia u :

IR
1
este solut ie clasica daca este continua pe

, de clasa C
2
n si satisface egalitatea:
n
i=1
2
u
x
2
i
(x
1
, ..., x
n
) = f(x
1
, ..., x
n
), ()(x
1
, ..., x
n
) .
Denit ia 6.4.2 Problema Dirichlet pentru ecuat ia lui Poisson este proble-
ma determinarii acelor solut ii ale ecuat iei (6.20) care verica condit ia la
frontiera
u[
= h (6.21)
unde h este o funct ie h : IR
1
continua pe considerata cunoscuta.
Problema Dirichlet pentru ecuat ia lui Poisson se noteaza tradit ional:
_
u = f, ()(x
1
, ..., x
n
)
u[
= h
. (6.22)
Denit ia 6.4.3 Problema Neumann pentru ecuat ia lui Poisson este proble-
ma determinarii acelor solut ii ale ecuat iei (6.20) care verica condit ia la
frontiera
u
n
= g (6.23)
unde g este o funct ie g : IR
1
continua pe considerata cunoscuta si
n este versorul normalei exterioare.
202 CAPITOLUL 6
Problema Neumann pentru ecuat ia lui Poisson se noteaza tradit ional:
_
_
_
u = f, ()(x
1
, ..., x
n
)
u
n
= g
. (6.24)
Teorema 6.4.1 (de unicitate a solut iei Problemei Dirichlet)
Daca Problema Dirichlet (6.22) are solut ie, aceasta solut ie este unica.
Demonstrat ie: Fie u
1
si u
2
doua solut ii ale Problemei Dirichlet (6.22).
Consideram funct ia u = u
1
u
2
pentru care avem:
u = 0 si u[
= 0.
Rezulta de aici, pe baza principiului de maxim a funct iilor armonice, ca
u 0. Prin urmare u
1
= u
2
.
Teorema 6.4.2 (de neunicitate a solut iei Problemei Neumann)
Daca u este o solut ie a Problemei Neumann (6.24), atunci si u + C este
o solut ie a Problemei Neumann, unde C este o constanta. Daca u, v sunt
solut ii ale Problemei Neumann (6.24), atunci u v = const.
Demonstrat ie: Fie u o solut ie a problemei (6.24) si v = u + C.

Intrucat
v = u si
v
n
=
u
n
= g, rezulta ca v este solut ie a problemei (6.24).

Daca u, v sunt solut ii ale problemei (6.24) atunci w = u v verica:
w = 0 si
w
n
= 0.
In baza formulelor de reprezentare rezulta w = const.

Teorema 6.4.3 Condit ia necesara pentru ca Problema Neumann (6.24) sa
aiba solut ie este ca funct iile f si g sa verice egalitatea:
_
g(Y ) dS
Y
+
_
f(Y ) dY = 0. (6.25)
Probleme la limita pentru ecuat ia lui Poisson 203
Demonstrat ie: Sa presupunem ca Problema Neumann (6.24) are o solut ie
u. Considerand funct iile u si 1, aplicam cea de-a doua formula a lui Green
acestor funct ii:
_
(u 1 u 1) dY =
_
_
u
n
Y
u
1
n
Y
_
dS
Y
.
T inand seama de egalitat ile u = f,
u
n
Y
= g, 1 = 0 si
1
n
Y
= 0
obt inem relat ia (6.25).
Din cele prezentate pana acum nu rezulta ca Problema Dirichlet (6.22)
sau Problema Neumann (6.24) are solut ie.

In paragrafele urmatoare vom
prezenta metoda funct iilor Green pentru a arata can anumite condit ii aceste
probleme au solut ie si apoi vom reprezenta aceste solut ii.
204 CAPITOLUL 6
6.5 Funct ia Green pentru Problema
Dirichlet
Consideram un domeniu IR
n
marginit, cu frontiera neteda (part ial
neteda), funct ia f :

IR
1
de clasa C
1
pe

si funct ia h : IR
1
continua pe . Aceste elemente denesc Problema Dirichlet:
_
u = f, ()(x
1
, ..., x
n
)
u[
= h
. (6.26)
Denit ia 6.5.1 Numim funct ie Green pentru o Problema Dirichlet o funct ie
G de forma:
G(X, Y ) = E(X, Y ) v(X, Y ) (6.27)
n care
E(X, Y )=
_
_
1
2
ln
1
|XY |
, ()X,Y , X,=Y, n=2
1
(n2)
n
1
|XY |
n2
, ()X,Y , X,=Y, n>2
(6.28)
iar funct ia v(X, Y ) are urmatoarele proprietat i:
a) Y v(X, Y ) este funct ie armonica n si continua pe

pentru orice
X = (x
1
, . . . , x
n
) , X xat.
b) pentru X , X xat, G(X, Y ) = 0, ()Y = (y
1
, . . . , y
n
) .
Propozit ia 6.5.1 Daca exista funct ia Green G(X, Y ) pentru Problema
Dirichlet, atunci ea este unica.
Demonstrat ie: Daca G
1
, G
2
sunt doua funct ii Green pentru Problema
Dirichlet, atunci pentru orice X xat,
v(X, Y ) = v
1
(X, Y ) v
2
(X, Y )
este funct ie armonica n si identic nula pe . Rezulta v(X, Y ) = 0,
()Y , si ()X , xat. Aceasta arata ca v(X, Y ) 0, adica
v
1
(X, Y ) = v
2
(X, Y ).
Funct ia Green pentru Problema Dirichlet 205
Propozit ia 6.5.2 Daca pentru orice X

funct ia Y v(X, Y ) este de
clasa C
1
pe

, atunci funct ia Green este simetrica, adica:
G(X
1
, X
2
) = G(X
2
, X
1
), ()X
1
, X
2
si X
1
,= X
2
. (6.29)
Demonstrat ie: Se considera funct iile P(Y )=G(X
1
, Y) si Q(Y )=G(X
2
, Y) si se
aplica cea de-a doua formula a lui Green pentru aceste funct ii pe domeniul
= (B(X
1
,) B(X
2
,)), unde B(X
i
,) =X : |XX
i
|<, i = 1, 2. Se
obt ine egalitatea:
_
B(X
1
,)
_
P
Q
n
Y
Q
P
n
Y
_
dS
Y
+
_
B(X
2
,)
_
P
Q
n
Y
Q
P
n
Y
_
dS
Y
= 0.
Trecand la limita pentru 0 n aceasta egalitate, se obt ine simetria.
Teorema 6.5.1 Daca G este funct ia Green pentru Problema Dirichlet (6.26)
si u este solut ia acestei probleme, atunci are loc egalitatea:
u(X) =
_
G(X, Y ) f(Y ) dY
_
h(Y )
G(X, Y )
n
Y
dS
Y
. (6.30)
Demonstrat ie: Scriem cea de-a doua formula a lui Green pentru funct iile
u(Y ) si Y v(X, Y ), precum si formula generala de reprezentare a funct iei
u(X) (formula (6.18)). Prin adunarea acestora rezulta (6.30).
Observat ia 6.5.1 Aceasta teorema arata ca daca exista o funct ie Green G
pentru Problema Dirichlet (6.26) care are solut ia u, atunci u se reprezinta sub
forma (6.30) cu ajutorul lui G. Este adevarata si armat ia reciproca: daca
G este funct ia Green pentru Problema Dirichlet, atunci funct ia u denita
cu (6.30) este solut ia problemei Dirichlet (6.26). Metoda de determinare
a solut iei Problemei Dirichlet pe aceasta cale se numeste metoda funct iei
Green.
Exemplul 6.5.1
Fie = X IR
3
[ |X| < r si = X IR
3
[ |X| = r. Solut ia
Problemei Dirichlet
_
u = 0, ()X
u[
= h
unde h este o funct ie continua pe , este data de formula lui Poisson:
u(X) =
1
4r
_
r
2
|X|
2
|X Y |
3
h(Y ) dS
Y
(6.31)
206 CAPITOLUL 6
ntrucat funct ia G(X, Y ) denita prin
G(X, Y ) =
1
4|X Y |

r
4|X
Y |
(6.32)
unde X
este conjugatul lui X fat a de sfera (adica X, X
sunt coliniare
si |X| |X
| = r) este funct ia Green pentru aceasta Problema Dirichlet.

Observat ia 6.5.2 Determinarea funct iei Green pentru Problema
Dirichlet revine la determinarea funct iei v = v(X, Y ) ceea ce revine, con-
form denit iei funct iei Green, la rezolvarea Problemei Dirichlet:
_

Y
v(X, Y ) = 0
v(X, Y )[
Y
= E(X, Y )[
Y
(6.33)
Aceasta problema este aparent mai simpla decat Problema Dirichlet (6.26)
dar n realitate ea este rezolvata pentru domenii particulare, prin metode
geometrice. Din acest motiv demonstrat ia existent ei solut iei Problemei Dirich-
let (6.26) prin folosirea funct iei Green se poate face doar pentru domenii
particulare pentru care se stie ca exista funct ia Green.
Exercit ii
1. Determinat i solut ia Problemei Dirichlet:
_
2
u
x
2
1
+

2
u
x
2
2
+

2
u
x
2
3
= 0, n = (x
1
, x
2
, x
3
) [ x
2
1
+ x
2
2
+ x
2
3
< r
2
u(x
1
, x
2
, x
3
) = (x
1
+ x
2
+ x
3
)
2
, pentru (x
1
, x
2
, x
3
) .
2. Determinat i funct ia Green a Problemei Dirichlet pentru cerc si rezolvat i
o Problema Dirichlet pentru cerc.
Funct ia Green pentru Problema Neumann 207
6.6 Funct ia Green pentru Problema
Neumann
Consideram Problema Neumann
_
_
u = f, ()(x
1
, . . . , x
n
)
u
n
= g
(6.34)
n care f : IR
1
este funct ie de clasa C
1
pe

si g : IR
1
este funct ie
continua.
Presupunem ca funct iile f si g verica:
_
f(Y ) dY +
_
g(Y ) dS
Y
= 0. (6.35)
Denit ia 6.6.1 Numim funct ia Green pentru Problema Neumann (6.34)
orice funct ie G de forma
G(X, Y ) = E(X, Y ) v(X, Y ) (6.36)
care verica
G
n
Y
(X, Y ) = 0, ()Y = (y
1
, . . . , y
n
) (6.37)
unde v : IR
1
si pentru orice Y xat funct ia Y v(X, Y ) este
armonica pe , iar E(X, Y ) este denita pentru orice X, Y , X ,= Y si
este data de:
E(X, Y )=
_
_
1
2
ln
1
|XY |
, ()X,Y , X,=Y, n=2
1
(n2)
n
1
|XY |
n2
, ()X,Y , X,=Y, n>2
(6.38)
Observat ia 6.6.1 Daca G
1
si G
2
sunt funct ii Green pentru Problema
Neumann, atunci G
1
G
2
= const.
Propozit ia 6.6.1 Daca pentru orice X

funct ia Y v(X, Y ) este de
clasa C
1
pe

, atunci funct ia Green pentru Problema Neumann este
simetrica:
G(X
1
, X
2
) = G(X
2
, X
1
), ()X
1
, X
2
si X
1
,= X
2
. (6.39)
208 CAPITOLUL 6
Demonstrat ie: Analoaga cu cea din cazul funct iei Green pentru Problema
Dirichlet.
Teorema 6.6.1 Daca G este o funct ie Green pentru Problema Neumann
(6.34) si u este o solut ie a acestei probleme, atunci exista o constanta C
astfel ca sa aibe loc egalitatea:
u(X) =
_
G(X, Y ) f(Y ) dY +
_
E(X, Y ) g(Y ) dS
Y
+ C. (6.40)
Demostrat ie: Analoaga cu cea de la cazul solut iei Problemei Dirichlet.
Observat ia 6.6.2 Determinarea funct iei Green pentru Problema Neumann
revine la determinarea funct iei v(X, Y ) ceea ce nseamna, conform denit iei
funct iei Green pentru Problema Neumann, rezolvarea Problemei Neumann
_
Y
v(X, Y ) = f, ()(x
1
, . . . , x
n
)
v
n
Y
=
E
n
Y
(6.41)
Aceasta problema este aparent mai simpla decat Problema Neumann
(6.34), dar n realitate este complexa. De aceea demonstrat ia existent ei
solut iei Problemei Neumann (6.34) prin folosirea funct iei Green se poate
face doar pentru cazuri pentru care se stie ca exista funct ia Green.
Probleme pentru ecuat ia lui Laplace pe disc 209
6.7 Problemele Dirichlet si Neumann
pentru ecuat ia lui Laplace pe disc.
Separarea variabilelor.
Consideram mult imea = (x
1
, x
2
) IR
2
[ x
2
1
+ x
2
2
< R
2
care va numita
disc centrat n origine si de raza R.
Ecuat ia lui Poisson pe este ecuat ia:
2
u
x
2
1
+

2
u
x
2
2
= f(x
1
, x
2
) (6.42)
unde f este o funct ie de clasa C
1
pe

.
Daca funct ia f este identic nula, atunci ecuat ia lui Poisson devine:
2
u
x
2
1
+

2
u
x
2
2
= 0 (6.43)
si se numeste ecuat ia lui Laplace pe discul de raza R.
Problema Dirichlet pentru ecuat ia lui Laplace pe discul de raza Rnseamna
determinarea acelor solut ii ale ecuat iei (6.43) care pe frontiera discului
coincid cu o funct ie continua h dinainte data, adica
_
_
_
2
u
x
2
1
+

2
u
x
2
2
= 0, ()(x
1
, x
2
)
u [
= h
(6.44)
Solut ia acestei Probleme Dirichlet se poate determina folosind funct ia
Green pentru Problema Dirichlet.
Problema Neumann pentru ecuat ia lui Laplace pe discul de raza Rnseamna
determinarea acelor solut ii ale ecuat iei (6.43) ale caror derivata dupa direct ia
versorului normalei exterioare la coincide cu o funct ie continua g dinainte
data pe , adica:
_
2
u
x
2
1
+

2
u
x
2
2
= 0, (x
1
, x
2
)
u
n
= g
(6.45)
210 CAPITOLUL 6
Pentru ca problema (6.45) sa aibe solut ie este necesar ca
_
g(Y )ds
Y
= 0 (6.46)
si daca aceasta condit ie estendeplinita, atunci, folosind funct ia Green pentru
Problema Neumann, se pot determina solut iile prolemei (6.45), (care difera
printr-o constanta aditiva).
Scopul nostru n acest paragraf este sa prezentam o alta metoda, numita
separarea variabilelor, cu care se pot determina solut iile problemelor (6.44)
si (6.45). Deoarece s-a considerat ca ind un domeniu circular vom face
mai ntai o schimbare de coordonate, mai exact vom scrie problemele (6.44)
si (6.45) n coordonate polare:
_
x
1
= r cos
x
2
= r sin
, r > 0, [0, 2). (6.47)
Notam cu T transformarea (r, ) (x
1
, x
2
) denita de (6.47). Daca u este
o funct ie care satisface ecuat ia (6.43) atunci notam cu u funct ia u = u T.
Folosind regulile de derivare ale funct iilor compuse deducem ca u verica
ecuat ia:
2
u
r
2
+
1
r
2
2
u
2
+
1
r
u
r
= 0 (6.48)
care se numeste ecuat ia lui Laplace n coordonate polare.
Metoda separarii variabilelor consta n cautarea unor solut ii u(r, ) de
forma:
u(r, ) = P(r) Q() (6.49)
adica solut ii care sunt produse de funct ii ce depind ecare de cate o variabila
r, respectiv . Impunand la (6.49) sa verice (6.48) rezulta:
r
2
P
P
+ r
P
P
=
Q
Q
. (6.50)
Membrul stang n aceasta egalitate depinde doar de r iar membrul drept de
. Cum r si sunt variabile independente rezulta ca ecare membru este
constant. Daca notam cu aceasta constanta atunci deducem din (6.50)
egalitat ile:
r
2
P
+ rP
P = 0 (6.51)
Q
+ Q = 0 (6.52)
Deoarece funct ia u este de clasa C
2
solut ia ecuat iei (6.52) trebuie sa verice
Q(0) = Q(2). De aici rezulta ca
n
= n
2
, n IN.
Pentru
n
= n
2
avem:
Q
n
() = A
n
cos n + B
n
sin n (6.53)
n care A
n
si B
n
sunt constante arbitrare.
Ecuat ia (6.51) este liniara de tip Euler si se rezolva f acandu-se schimbarea
de variabila r = e
t
. Pentru = n
2
solut ia generala este:
P
n
(r) = C
n
r
n
+ D
n
r
n
, daca n = 1, 2, ... (6.54)
P
0
(r) = A
0
+ B
0
ln r, daca n = 0. (6.55)
Rezulta n acest fel ca (6.48) admite urmatoarea familie de solut ii:
u
n
(r, ) =
_
_
_
A
0
+ B
0
ln r, n = 0
r
n
(A
n
cos n + B
n
sin n), n = 1, 2, ...
r
n
(A
n
cos n + B
n
sin n), n = 1, 2, ...
(6.56)
n care A
0
, B
0
, A
n
, B
n
, A
n
, B
n
sunt constante oarecare.
Observat ia 6.7.1 Orice suma nita de solut ii de forma (6.48) este solut ie
pentru ecuat ia (6.48).
Denit ia 6.7.1 O solut ie formala a ecuat iei lui Laplace n coordonate polare
este o funct ie u(r, ) de forma:
u(r, )=A
0
+B
0
lnr+
n=1
[(A
n
r
n
+A
n
r
n
) cos n+(B
n
r
n
+B
n
r
n
) sin n]
(6.57)
Denumirea de solut ie formala provine de la faptul ca nu avem informat ii
relative la convergent a seriei (6.57). Ceea ce este clar este ca, termenii seriei
(6.57) sunt solut ii si ca, daca seria are doar un numar nit de termeni diferit i
de zero, atunci suma este o funct ie care este solut ie a ecuat iei lui Laplace.
212 CAPITOLUL 6
Pentru determinarea solut iei Problemei Dirichlet (6.44), mai ntai sriem
problema n coordonate polare:
_
2
u
r
2
+
1
r
2
2
u
2
+
1
r
u
r
= 0, r < R, [0, 2)
u(r, ) = u(r, + 2)
lim
r0
[ u(r, ) [< +
u(R, ) =
h()
(6.58)
unde

h() = h(Rcos , Rsin ).
Consideram dezvoltarea funct iei

h n serie Fourier n L
2
[0, 2)
h() = a
0
+
n=1
(a
n
cos n + b
n
sin n) (6.59)
si impunem solut iei formale u(r, ) data de (6.57) sa verice condit iile (6.58).
Deducem:
A
0
= a
0
, A
n
=
a
n
R
n
si B
n
=
b
n
R
n
care nlocuite, conduc la solut ia formala:
u(r, ) = a
0
+
n=1
r
n
R
n
(a
n
cos n + b
n
sin n). (6.60)
Pentru a demonstra ca aceasta solut ie formala este solut ia problemei vom
presupune ca funct ia

h este de clasa C
2
si

h(0) =

h(2).

In aceste condit ii
pentru coecient ii Fourier a
n
, b
n
ai funct iei

h putem scrie:
a
n
=
1
n
b
n
=
1
n
2
a
n
si b
n
=
1
n
a
n
=
1
n
2
b
n
. (6.61)
unde a
n
, b
n
si a
n
, b
n
sunt coecient ii Fourier ai funct iei

h
, respectiv

h
.
Din apartenent a

h
L
2
[0, 2) avem
n=1
([a
n
[
2
+[b
n
[
2
) < + de unde
rezulta ca exista M > 0 astfel ncat sa avem [a
n
[ M si [b
n
[ M pentru
orice n IN. De aici si din (6.61) se obt ine inegalitatea:
n=1
([a
n
[
2
+[b
n
[
2
) 2M
n=1
1
n
2
< +
Cu criteriul lui Weierstrass rezulta de aici ca seria (6.60) este absolut si
uniform convergenta pe [0, R] [0, 2], deci funct ia u(r, ) denita de (6.60)
este corect denita si este continua pe [0, R] [0, 2].
Derivabilitatea u(r, ) rezulta din derivabilitatea termenilor seriei (6.60)
si din faptul ca seriile obt inute prin derivare termen cu termen sunt absolut
si uniform convergente ind majorate de serii de forma
n=1
n
p
_
r
R
_
n
[[ a
n
[ + [ b
n
[], p = 1, 2, ...
Calculand suma seriei obt inem formula:
u(r, ) =
1
2
_
2
0
h()
R
2
r
2
r
2
2Rr cos( ) + R
2
d (6.62)
numita formula lui Poisson.
Pentru determinarea solut iei Problemei Neumann se procedeaza
asemanator.
Exercit ii
1.Gasit i solut ia Problemei Dirichlet:
_
_
_
2
u
x
2
1
+

2
u
x
2
2
= 0, x
2
1
+ x
2
2
< R
2
u(x
1
, x
2
) = (x
1
+ x
2
)
2
, x
2
1
+ x
2
2
= R
2
R: u(x
1
, x
2
) = R
2
+ 2x
1
x
2
2.Gasit i solut ia Problemei Dirichlet:
_
_
_
2
u
x
2
1
+

2
u
x
2
2
= 0, x
2
1
+ x
2
2
< 1
u(x
1
, x
2
) = x
1
x
2
, x
2
1
+ x
2
2
= 1
214 CAPITOLUL 6
R: u(x
1
, x
2
) = x
1
x
2
3.Gasit i solut ia Problemei Neumann:
_
2
u
x
2
1
+

2
u
x
2
2
= 0, x
2
1
+ x
2
2
< R
2
u
n
= x
1
+ x
2
1
x
2
2
, x
2
1
+ x
2
2
= R
2
R: u(x
1
, x
2
) = A
0
+ Rx
1
+
R
2
(x
2
1
x
2
2
)
Calculul simbolic al solut iei Problemei Dirichlet pentru ecuat ia lui Laplace pe disc 215
6.8 Calculul simbolic al solut iei Problemei
Dirichlet pentru ecuat ia lui Laplace
pe disc
Cosideram Problema Dirichlet pentru ecuat ia lui Laplace pe discul de
raza R:
_
_
_
2
u
x
2
+

2
u
y
2
= 0, ()(x, y)
u [
= h
(6.63)
Funct ia pdsolve nu poate gasi direct, prin calcul simbolic solut ia core-
spunzatoare unei astfel de probleme. Astfel, pe baza not iunilor teoretice
prezentate n paragraful precedent (formula pentru solut ia formala), vom
prezenta un program in Maple care sa aseze expresia analitica a solut iei
Problemei Dirichlet (6.63).
Scriind problema n coordonate polare:
_
2
u
r
2
+
1
r
2
2
u
2
+
1
r
u
r
= 0, r < R, [0, 2)
u(r, ) = u(r, + 2)
lim
r0
[ u(r, ) [< +
u(R, ) =
h()
(6.64)
si dezvoltand funct ia

h n serie Fourier, se obt ine solut ia formala:
u(r, ) = a
0
+
n=1
r
n
R
n
(a
n
cos n + b
n
sin n). (6.65)
n care a
0
, a
n
, b
n
sunt coecient ii Fourier:
a
0
=
1
2
_

h()d a
n
=
1
h() cos nd
b
n
=
1
h() sin nd
216 CAPITOLUL 6
Aceasta solut ie formala se obt inen Maple cu ajutorul procedurii DirichletInt:
> restart;
> DirichletInt:=proc(f,R)
local a0,a,b;
> a0:=(1/(2*Pi))*Int(f,phi=-Pi..Pi);
> a:=n->1/Pi*Int(f*cos(n*phi),phi=-Pi..Pi);
> b:=n->1/Pi*Int(f*sin(n*phi),phi=-Pi..Pi);
> a0+add(r^n/R^n*(a(n)*cos(n*phi)+b(n)*sin(n*phi)),n=1..Order);
> RETURN(map(simplify,value(%)));
> end:
Apelarea acestei proceduri se realizeaza cu instruct iunea DirichletInt(f, R)
n care f este funct ia

h din problema (6.64), dupa cum se poate observa din
urmatoarele exemple:
Exemplul 1:
_
_
_
2
u
x
2
1
+

2
u
x
2
2
= 0, x
2
1
+ x
2
2
< R
2
u(x
1
, x
2
) = (x
1
+ x
2
)
2
, x
2
1
+ x
2
2
= R
2
> f:=(x1+x2)^2: R:=R:
> f:=subs(x1=r*cos(phi),x2=r*sin(phi),r=R,f);
f := (Rcos () + Rsin ())
2
> sol1:=DirichletInt(f,R);
sol1 := R
2
+ r
2
sin (2 )
Exemplul 2:
_
_
_
2
u
x
2
1
+

2
u
x
2
2
= 0, x
2
1
+ x
2
2
< 1
u(x
1
, x
2
) = x
1
x
2
, x
2
1
+ x
2
2
= 1
Calculul simbolic al solut iei Problemei Dirichlet pentru ecuat ia lui Laplace pe disc 217
> f:=x1*x2: R:=1:
> f:=subs(x1=r*cos(phi),x2=r*sin(phi),r=R,f);
f := cos () sin ()
sol2 := 1/2 r
2
sin (2 )
Exemplul 3:
_
2
u
r
2
+
1
r
2
2
u
2
+
1
r
u
r
= 0, r < 1, [0, 2)
u(r, ) = u(r, + 2)
lim
r0
[ u(r, ) [< +
u(1, ) = sin
3
> f:=sin(phi)^3: R:=1:

sol3 := 3/4 r sin () 1/4 r
3
sin (3 )
Exemplul 4:
_
2
u
r
2
+
1
r
2
2
u
2
+
1
r
u
r
= 0, r < 1, [0, 2)
u(r, ) = u(r, + 2)
lim
r0
[ u(r, ) [< +
u(1, ) = sin
6
+ cos
6
> f:=sin(phi)^6+cos(phi)^6: R:=1:

sol4 := 5/8 + 3/8 r
4
cos (4 )
Capitolul 7
Solut ii generalizate.
Metode variat ionale
In capitolul anterior ne-am ocupat de rezolvarea Problemei Dirichlet si a

Problemei Neumann n cazul ecuat iei lui Poisson. Particularitatea acestei
ecuat ii consta n aceea ca ecuat ia eliptica este denita de Laplacianul .
In cele ce urmeaza vom considera ecuat ii eliptice mai generale, numite

ecuat ii eliptice de tip divergent a pentru care vom formula conceptul de Prob-
lema Dirichlet. Pe langa conceptul de solut ie clasica introducem si conceptul
de solut ie generalizata si prezentam condit ii n care solut ia generalizata exista
si este unica.
Deasemenea , n acest capitol introducem Problema Cauchy-Dirichlet
pentru ecuat ii parabolice si hiperbolice, si prezentam condit ii n care solut ia
generalizata a acestor probleme exista.
218
Ecuat ia eliptica de tip divergent a si Problema Dirichlet 219
7.1 Ecuat ia eliptica de tip divergent a si
Problema Dirichlet pentru aceasta ecuat ie
Consideram un domeniu marginit IR
n
neteda) si funct iile reale a
ij
, c si F denite pe (i, j = 1, n) avand urmatoarele
proprietat i:
1) a
ij
sunt de clasa c
1
pe si exista
0
> 0 astfel ncat pentru orice
X = (x
1
, ..., x
n
) si orice (
1
,
2
, . . . ,
n
) IR
n
avem
n
i,j=1
a
ij
(X)
i

j

0
i=1
2
i
si a
ij
(X) = a
ji
(X)
2) funct ia c este continua pe si c(X) 0, ()X .
3) funct ia F este continua pe .
Denit ia 7.1.1 Se numeste ecuat ie cu derivate part iale eliptica de tip divergent a
o relat ie de dependent a funct ionala de forma
i=1
x
i
_
n
j=1
a
ij
(X)
u
x
j
_
+ c(X) u = F(X), () X (7.1)
dintre funct ia necunoscuta u si derivatele sale part iale de ordinul ntai si de
ordinul al doilea.
In ecuat ia (7.1) funct iile a

ij
, c si F se considera cunoscute.
Denit ia 7.1.2 O funct ie reala u de clasa c
2
pe care verica
i=1
x
i
_
n
j=1
a
ij
(X)
u
x
j
(X)
_
+ c(X) u(X) = F(X), () X
se numeste solut ie clasica a ecuat iei (7.1).
Denit ia 7.1.3 Problema determinarii acelor solut ii u ale ecuat iei (7.1)
care sunt continue pe si verica condit ia la frontiera
u[
= h (7.2)
se numeste Problema Dirichlet pentru ecuat ia (7.1).
220 CAPITOLUL 7
In egalitatea (7.2), h este o funct ie reala continua pe , considerata cunos-

cuta.
Problema Dirichlet pentru ecuat ia cu derivate part iale eliptica de tip divergent a
se noteaza cu
_
i=1
x
i
_
n
j=1
a
ij
(X)
u
x
j
_
+ c(X) u=F(X), () X
u[
= h.
(7.3)
Observat ia 7.1.1 Daca exista o funct ie H :
IR
de clasa c
2
astfel ncat H[
= h atunci u este solut ie a Problemei Dirichlet (7.3) daca

si numai daca funct ia v = u H este solut ia Problemei Dirichlet:
_
i=1
x
i
_
n
j=1
a
ij
(X)
v
x
j
_
+ c(X) v =G(X), () X
v[
= 0
(7.4)
unde G(X) = F(X) c(X) H(X) +
n
i=1
x
i
_
n
j=1
a
ij
(X)
H
x
j
_
.
Astfel, printr-o schimbare de funct ie Problema Dirichlet cu condit ii pe fron-
tiera neomogene se reduce la o Problema Dirichlet cu condit ii pe frontiera
omogene.
Datorita acestui fapt, n cele ce urmeaza vom considera Probleme
Dirichlet n care funct ia h data pe frontiera este identic nula.
Observat ia 7.1.2 Daca se considera spat iul vectorial al funct iilor reale u
continue pe de clasa c
2
n si nule pe frontiera :
D =
_
u [ u : IR
1
, u c() c
2
() si u[
= 0,
si operatorul diferent ial A denit pe acest spat iu vectorial D cu formula:
(Au)(X) =
n
i=1
x
i
_
n
j=1
a
ij
(X)
u
x
j
_
+ c(X) u (7.5)
atunci Problema Dirichlet :
_
i=1
x
i
_
n
j=1
a
ij
(X)
u
x
j
_
+ c(X) u = F(X), () X
u[
= 0
(7.6)
este echivalenta cu problema urmatoare :
Sa se determine u D astfel ncat sa avem :
Au = F,
unde
D=
_
u [ u : IR
1
, u c() c
2
() si u[
= 0
_
.
(7.7)
In aceasta formulare a Problemei Dirichlet condit ia la limita nu mai apare

separat pentru ca este inclusa n denit ia spat iului vectorial D (adica dome-
niul de denit ie a lui A).
Problema unicitat ii solut iei clasice a Problemei Dirichlet revine la
injectivitatea operatorului A : D c() iar problema existent ei solut iei
clasice revine la surjectivitatea operatorului A.
In cele ce urmeaza vom pune n evident a proprietat i ale operatorului

A pentru a raspunde la problema existent ei si unicitat ii solut iei Problemei
Dirichlet (7.6)
Teorema 7.1.1 Operatorul A denit pe spat iul de funct ii D cu formula (7.5)
are urmatoarele proprietat i:
i) domeniul de denit ie D al operatorului A este un subspat iu dens n
spat iul Hilbert L
2
();
ii) operatorul A este liniar ;
iii) pentru orice u, v D are loc egalitatea
_
Au vdX =
_
Av udX
Demonstrat ie:
i) Presupunem cunoscut faptul ca spat iul vectorial T() format cu funct iile
222 CAPITOLUL 7
reale u de clasa c
pe si cu suport compact inclus n :

T() = u [ u : IR
1
, u c
(), supp u
este dens n L
2
().

Intrucat spat iul de funct ii D include spat iul vectorial
T() rezulta ca spat iul D este dens n L
2
().
ii) Pentru a demonstra ca A este liniar, vom arata ca
_
A(u + v) = Au + Av
A( u) = Au
() u, v D, () IR
1
.
Intr-adevar,
A(u + v) =
=
n
i=1
x
i
_
n
j=1
a
ij
(X)
(u + v)
x
j
_
+ c(X) (u + v) =
=
n
i=1
x
i
_
n
j=1
a
ij
(X)
u
x
j
_
+ c(X) u
n
i=1
x
i
_
n
j=1
a
ij
(X)
v
x
j
_
+
+ c(X) v = Au + Av.
si
A( u)=
n
i=1
x
i
_
n
j=1
a
ij
(X)
( u)
x
j
_
+ c(X) ( u)= Au,
ceea ce demonstreaza liniaritatea lui A.
iii) Pentru u, v D calculam
_
Au vdX si gasim :
_
Auv dX =
_
i=1
x
i
_
n
j=1
a
ij
(X)
u
x
j
_
v dX +
_
c(X)uv dX
=
_
i=1
n
j=1
a
ij
(X)
u
x
j
cos(u, e
i
)v dS+
+
_
i=1
n
j=1
a
ij
(X)
u
x
j
v
x
i
dX+
_
c(X)uv dX
=
_
i=1
n
j=1
a
ij
(X)
u
x
j
v
x
i
dX+
_
c(X)uv dX
Calculand n continuare
_
Avu dX gasim:
_
Avu dX =
_
i=1
n
j=1
a
ij
(X)
v
x
j
u
x
i
dX+
_
c(X)uv dX.
Deoarece a
ij
(X) = a
ji
(X) rezulta
_
Au vdX =
_
Av udX
Teorema 7.1.2 Exista > 0 astfel ncat pentru orice u D sa avem
_
Au udX
_
u
2
dX (7.8)
Demonstrat ie: Calculam
_
Au udX si obt inem :

_
Au udX =
_
i=1
n
j=1
a
ij
(X)
u
x
i
u
x
j
dX +
_
c(X)u
2
(X) dX
0
n
i=1
u
x
i
2
dX +
_
c(X)u
2
(X) dX
Ramane sa evaluam
_
i=1
u
x
i
2
dX pentru u D. Aceasta evaluare con-
stitue cont inutul unei teoreme care poarta numele lui Friedrichs. Conform
acestei teoreme exista o constanta k > 0, astfel ncat pentru orice u C
1
(
)
cu u[
= 0 avem:
_
[u(X)[
2
dX k
_
i=1
u
x
i
2
dX.
224 CAPITOLUL 7
Admit and pentru moment ca aceasta evaluare este adevarata putem continua
evaluarea deja stabilita
_
Au udX
0
_
i=1
u
x
i
2
dX +
_
c(X)u
2
(X)dX,
si gasim:
_
Au udX

0
k

_
[u(X)[
2
dX +
_
c(X)u
2
(X)dX

0
k
_
[u(X)[
2
dX
Astfel inegalitatea (7.8) a fost demonstrata.
Ramane sa demonstram acum teorema folosita n demonstrat ia teoremei
(7.1.2) denumita inegalitatea lui Friedrichs.
Teorema 7.1.3 (inegalitatea lui Friedrichs) Exista o constanta k > 0, astfel
ncat pentru orice u C
1
(
) cu u[
= 0 sa avem:
_
[u(X)[
2
dX k
_
i=1
u
x
i
2
dX. (7.9)
Demonstrat ie: Domeniul ind marginit exista o translat ie
T : IR
n
IR
n
, (TX = X + X
0
) astfel ncat pentru orice X
= T
sa avem x
i
0. Deoarece
_
[u
(X
)[
2
dX
=
_
[u(X)[
2
dX si
_
2
dX
=
_
u
x
i
2
dX
unde u
(X
) = u(TX) si X
= TX, rezulta ca este sucient sa se demonstreze

inegalitatea (7.9) pe
. Mai mult,
ind domeniu marginit exista a > 0

astfel ca

a
= X
[ 0 x
i
a si prelungind cu 0 funct ia u
pe
a
rezulta ca, are loc:

_
[u
(X
)[
2
dX
=
_
a
[u
(X
)[
2
dX
si
_
2
dX
=
_
a
2
dX
Astfel, ajungem la concluzia ca, este sucient sa demonstram inegalitatea

(7.9) doar pentru =
a
. Pentru aceasta folosim formula lui Leibnitz-
Newton
u(x
1
, x
2
, ...x
n
) =
_
x
i
0
u
x
i
(x
1
, ..., x
i1
, , x
i+1
, ...x
n
)d
din care utilizand Cauchy-Buniakovski rezulta:
[u(X)[
_
x
i
0
u
x
i
(x
1
, ..., x
i1
, , x
i+1
, ..., x
n
)d
__
x
i
0
d
_
1/2
_
_
x
i
0
u
x
i
(x
1
, ..., x
i1
, , x
i+1
, ..., x
n
)
2
d
_
1/2
a
1/2
_
_
a
0
u
x
i
[(x
1
, ..., x
i1
, , x
i+1
, ...x
n
)
2
d
_
1/2
.
De aici obt inem:
_
a
[u(X)[
2
dX a
2
_
a
u
x
i
2
dX
_
a
[u(X)[
2
dX
a
2
n
_
a
n
i=1
u
x
i
2
dX.
Astfel rezulta astfel ca pentru k =
a
2
n
are loc inegalitatea (7.9).
Teorema 7.1.4 (de caracterizare variat ionala a solut iei ecuat iei
Au = F).
Funct ia u
0
D este solut ie a ecuat iei Au = F (F C()) daca si numai
daca u
0
este punct de minim pentru funct ionala:
F
: D IR
1
,
F
(u) =
_
Au udX 2
_
F udX. (7.10)
Demonstrat ie: Daca u
0
D este solut ie a ecuat iei Au = F atunci Au
0
= F
si pentru orice u D avem:
F
(u)
F
(u
0
)=
_
AuudX2
_
F udX
_
Au
0
u
0
dX+2
_
F u
0
dX=
=
_
AuudX2
_
Au
0
u
_
Au
0
u
0
dX+2
_
Au
0
u
0
dX=
=
_
Au udX
_
Au
0
u
_
u
0
AudX+
_
Au
0
u
0
dX =
=
_
A(u u
0
) (u u
0
)dX
_
[u u
0
[
2
dX 0.
226 CAPITOLUL 7
Rezulta astfel ca u
0
este minim absolut pentru funct ionala
F
.
Reciproc, daca presupunem ca u
0
D este punct de minim absolut pentru
funct ionala
F
, atunci pentru orice u D avem
F
(u)
F
(u
0
)
Consideram u D, u-xat, t IR
1
si remarcam ca:
F
(u
0
+ tu)
F
(u
0
)
pentru orice t IR
1
. Prin urmare funct ia
(t) =
F
(u
0
+ tu)
are un minim n t = 0. Din condit ia
(0) = 0 rezulta:
_
(Au
0
F)udX = 0 ()u D
Deoarece spat iul vectorial D este dens n spat iu Hilbert L
2
() rezulta ca
Au
0
= F.
Observat ia 7.1.3 Aceasta teorema nu este o teorema de existent a pentru
ca nu stabileste faptul ca funct ionala
F
are un punct de minim absolut.
Teorema reduce nsa problema existent ei si unicitat ii solut iei clasice a
ecuat iei Au = F la problema existent iei si unicitat ii punctului de minim al
funct ionalei
F
.
Teorema 7.1.5 (teorema de unicitate)
Pentru F C(
) exista cel mult un u

0
D astfel ncat Au
0
= F.
Demonstrat ie: Presupunem ca pentru F C(
) exista
u
1
, u
2
D astfel ncat Au
1
= F si Au
2
= F. De aici rezulta
F
(u
2
)
F
(u
1
)
si
F
(u
1
)
F
(u
2
). Prin urmare
F
(u
2
) =
F
(u
1
). T inand seama de ine-
galitatea:
F
(u
1
)
F
(u
2
)
_
[u
1
u
2
[
2
dX
rezulta n continuare ca
_
[u
1
u
2
[
2
dX = 0 de unde rezulta egalitatea
u
1
= u
2
.
Observat ia 7.1.4 i) Teorema de unicitate demonstreaza ca Problema Dirich-
let are cel mult o solut ie clasica.
ii) Existent a unui minim absolut n D a funct ionalei
F
(u) nu este adevarata.
Exista exemple care demonstreaza ca n general Problema Dirichlet nu are
solut ie clasica.
Pentru a asigura minimul absolut al funct ionalei
F
largim spat iul vecto-
rial D astfel ca sa devina spat iu Hilbert.

In acest scop, pe D D denim
urmatoarea corespondent a:
D D (u, v) < u, v >
A
=
_
Au vdX. (7.11)
Lema 7.1.1 Corespondent a denita cu (7.11) este un produs scalar pe spat iul
vectorial D.
Demonstrat ie: prin vericare.
Observat ia 7.1.5 Pentru (u, v) D are loc egalitatea:
< u, v >
A
=
_
i=1
n
j=1
a
ij
(X)
u
x
i
v
x
j
dX +
_
c(X)u(X)v(X)dX
Denit ia 7.1.4 Completatul spat iului vectorial D n norma | |
A
generata de produsul scalar
< u, v >
A
=
_
Au vdx
se numeste spat iul energetic al operatorului A si se noteaza cu X
A
.
Observat ia 7.1.6 Elementele spat iului energetic X
A
sunt elementele spat iului
vectorial D la care se mai adauga limite n norma | |
A
de siruri fundamen-
tale u
n
din D. Altfel spus, daca u X
A
atunci u D sau exista (u
n
)
n
cu
u
n
D astfel ncat |u
n
u|
A
0. Un element u X
A
are proprietatea:
u L
2
(),
u
x
i
L
2
() si u[
= 0
228 CAPITOLUL 7
Observat ia 7.1.7 Spat iul energetic X
A
mpreuna cu produsul scalar < u, v >
A
este un spat iu Hilbert.
Lema 7.1.2 Funct ionala
F
: D IR
denita de formula
F
(u) =
_
Au udX 2
_
F udX (7.12)
n care F L
2
(), se prelungeste prin continuitate la o funct ionala continua
F
denita pe spat iul energetic X
A
.
Demonstrat ie: Aratam la nceput ca funct ionala
F
(u) denita cu
(7.12) este continuan topologia spat iului energetic.

In acest scop consideram
u D, un sir (u
n
)
n
, u
n
D cu proprietatea ca |u
n
u|
A

n
0 si apoi sirul
F
(u
n
) =
_
Au
n
u
n
dX 2
_
F u
n
dX.
Aratam ca acest sir numeric este convergent si limita lui este
F
(u) =
_
Au udX 2
_
F udX.
Intr-adevar, avem:
F
(u
n
) = |u
n
|
2
A
2
_
F u
n
dX
F
(u) = |u|
2
A
2
_
F udX
de unde rezulta:
[
F
(u
n
)
F
(u)[ [ |u
n
|
2
A
|u|
2
A
[ + 2
_
[F[ [u
n
u[dX
[ |u
n
|
2
A
|u|
2
A
[ + 2|F|
L
2
()
|u
n
u|
L
2
().
Deoarece convergent a |u
n
u|
A
0 implica convergent ele
[ |u
n
|
2
A
|u|
2
A
[ 0 si |u
n
u|
L
2
()
0, rezulta convergent a
[
F
(u
n
)
F
(u)[ 0.
Daca u D si u X
A
atunci se deneste
F
(u) cu
F
(u) =
_
i=1
n
j=1
a
ij
(X)
u
x
i
u
x
j
dX 2
_
F udX
iar pentru u
n
D, |u
n
u|
A
0 se reface acelasi rat ionament.
Teorema 7.1.6 (de existent a si unicitate a punctului de minim
absolut)
Pentru orice F L
2
() prelungita

F
prin continuitate a funct ionalei
F
la spat iul energetic X
A
are un singur punct de minim.
Demonstrat ie: Pentru a demonstra existent a punctului de minim con-
sideram funct ionala liniara si continua
u
_
F udX
denita pe spat iul energetic X
A
. Conform cu teoremei lui F. Riesz exista o
funct ie u
F
X
A
astfel ncat sa avem:

A
=
_
F udX
pentru orice u X
A
. Ramane de aratat ca u
F
este punctul de minim absolut
al funct ionalei

F
(u).
In acest scop calculam

F
(u
F
) si

F
(u) pentru u X
A
.
Avem:
F
(u
F
) = 
A
2 < F, u
F
>
L
2
()
= |u
F
|
2
A
2|u
F
|
2
A
=|u
F
|
2
A
F
(u) = < u, u >
A
2 < F, u >
L
2
()
= < uu
F
, uu
F
>
A
+2
A

A
2< F, u >
L
2
()
= |u u
F
|
2
A
|u
F
|
2
A
= |u u
F
|
2
A
+

F
(u
F
)
Aceasta din urma egalitate
F
(u) = |u u
F
|
2
A
+

F
(u
F
)
este adevarata pentru orice u X
A
si arata ca
F
(u)

F
(u
F
).
Egalitatea arata si faptul ca
F
(u) >

F
(u
F
)
pentru orice u ,= u
F
ceea ce demonstreaza unicitatea.
230 CAPITOLUL 7
Observat ia 7.1.8 Daca punctul de minim absolut u
F
al funct ionalei pre-
lungite

F
apart ine lui D X
A
atunci Au
F
= F, si prin urmare u
F
, este
solut ie clasica a Problemei Dirichlet.
Observat ia 7.1.9 Daca punctul de minim absolut u
F
al funct ionalei pre-
lungite

F
nu apart ine spat iului vectorial D X
A
atunci nu-i putem aplica
operatorul A ca sa vedem daca este solut ie a ecuat iei Au = F.

In acest
caz este naturala ntrebarea: Ce reprezinta u
F
n contextul rezolvarii ecuat iei
Au = F?
Vom da un raspuns la aceastantrebare aratand ca operatorul A are o prelun-
gire

A : D(

A) L
2
(), numita prelungirea Friedrichs, unde D D(

A)
X
A
si ca u
F
verica

Au
F
= F. Aceastanseamna ca funct ia u
F
nu mai verica
condit ia de solut ie clasica :
u D si
n
i=1
x
i
_
n
j=1
a
ij
(X)
u
x
j
_
+ c(X) u = F
ci verica doar condit ia : u
F
X
A
si
_
i=1
n
j=1
a
ij
(X)
u
F
x
j
v
x
i
dx+
_
c(X)u
F
v dX=
_
F v dX, () v X
A
Teorema 7.1.7 (de prelungire a lui Friedrichs).
Operatorul G : L
2
() X
A
denit prin G(F)=u
F
X
A
unde u
F
verica

A
=< F, u >
L
2
()
, () uX
A
,
i) G este liniar si marginit ;
ii) G este injectiv ;
iii) G este autoadjuct ;
iv) G este compact ;
v) G
1
: ImG X
A
L
2
() este o prelungire a lui A.
Demonstrat ie: Remarcam la nceput ca operatorul G este corect denit
pentru ca existent a si unicitatea funct iei u
F
= G(F) a fost demonstrata.
i) Pentru , IR
1
, F
1
, F
2
L
2
() si u X
A
avem:
< G(F
1
+ F
2
), u >
A
= < F
1
+ F
2
, u >
L
2
()
= < F
1
, u >
L
2
()
+ < F
2
, u >
L
2
()
= < F
1
, u >
L
2
()
+ < F
2
, u >
L
2
()
= < G(F
1
) + G(F
2
), u >
L
2
()
de unde rezulta egalitatea :
G(F
1
+ F
2
) = G(F
1
) + G(F
2
)
care arata ca operatorul G este liniar.
Pentru a demonstra marginirea operatorului G consideram
F L
2
() si evaluam |G(F)|
2
A
. Avem:
2
0
k
2
|G(F)|
2
L
2
()
|G(F)|
2
A
= < F, G(F) >
L
2
()
|F|
L
2
()
|G(F)|
L
2
()
unde k > 0 este constanta din inegalitatea lui Friedrichs si
0
> 0 este con-
stanta din condit ia de elipticitate.
Simplicand cu |G(F)|
L
2
()
n inegalitatea obt inuta, rezulta:
|G(F)|
L
2
()

k
2
2
0
|F|
L
2
()
care arata ca operatorul G : L
2
() L
2
() este marginit.
232 CAPITOLUL 7
ii)
G(F)=0 
A
= 0, ()uX
A
< F, u >
L
2
()
= 0, ()uX
A
F =0
iii) Operatorul G : L
2
() ImG X
A
ind injectiv putem considera
operatorul G
1
: ImG L
2
() si aratam ca este autoadjunct, adica :
< G
1
u, v >
L
2
()
=< u, G
1
v >
L
2
()
, ()u, v ImG.
Astfel,
< G
1
u, v >
L
2
()
= < u, v >
A
=< v, u >
A
=< G
1
v, u >
L
2
()
= < u, G
1
v >
L
2
()
.
Folosim acum acest rezultat pentru a demonstra ca operatorul G este au-
toadjunct:
< G(F), H >
L
2
()
=< G(F), G
1
(G(H)) >
L
2
(
=
=< G
1
(G(F)), G(H) >
L
2
()
=< F, G(H) >
L
2
()
.
iv) Prin faptul ca operatorul G este compact nt elegem ca transforma
sfera nchisa de raza unu din L
2
() ntr-o mult ime compacta din L
2
().
Consideram F L
2
() cu |F|
L
2
()
1.
Calculam |G(F)|
2
A
si gasim:
|G(F)|
2
A
=< F, G(F) >
L
2
()
|F|
2
L
2
()
|G(F)|
2
L
2
()
|F|
L
2
()

k
0
|G(F)|
A
.
Simplicand cu |G(F)|
A
obt inem :
|G(F)|
A

k
0
|F|
L
2
()

k
0
,
ceea ce arata ca imaginea sferei nchise de raza unu din L
2
() prin oper-
atorul G este o mult ime marginita n spat iul energetic X
A
. Stiind ca o
mult ime marginita n X
A
este compacta n L
2
() deducem ca operatorul G
este compact.
v) Aratam acum ca operatorul G
1
: ImG X
A
L
2
() este o prelun-
gire a operatorului A.
Din cele de pana acum stim ca G
1
: ImG X
A
L
2
() este un operator
injectiv.
Consideram u D si apoi Au L
2
(). Funct ia GAu apart ine la Im G si
avem :
< GAu, v >
A
=< Au, v >
L
2
()
=< u, v >
A
()v X
A
.
Rezulta de aici egalitatea :
GAu = u, () u D,
care demonstreaza apartenent a u ImG si egalitatea G
1
u = Au. Am
aratat n acest fel ca operatorul G
1
: ImG X
A
L
2
() este o prelungire
a operatorului A.
Denit ia 7.1.5 Operatorul G
1
se numeste prelungirea Friedrichs a opera-
torului A si se noteaza cu

A.
Teorema 7.1.8 (caracterizarea minimului absolut al funct ionalei ) Funct ia
u
F
X
A
este minimul absolut al funct ionalei
F
: X
A
IR
1
,

F
(u) =< u, u >
A
2 < F, u >
L
2
()
daca si numai daca u
F
este solut ia ecuat iei

Au = F, unde

A este prelungirea
Friedrichs a operatorului A.
Demonstrat ie: Rezultatul se obt ine imediat din construct ia prelungirii
Friedrichs a operatorului A.
Observat ia 7.1.10 Din cele prezentate rezulta ca pentru orice
F L
2
() ecuat ia

Au = F are o singura solut ie n spat iul Hilbert X
A
.
Denit ia 7.1.6 Solut ia u
F
a ecuat iei

Au = F se numeste solut ia generali-
zata a ecuat iei Au = F.
234 CAPITOLUL 7
Observat ia 7.1.11 Daca u
F
D X
A
atunci u
F
este solut ie clasica a
Problemei Dirichlet. Daca u
F
X
A
nu apart ine la D (u
F
D) atunci ea
verica doar:
_
i=1
n
j=1
a
ij
(x)
u
F
x
j
v
x
i
dx +
_
c(x) u
F
(x) v(x)dx =
_
F(x) v(x)dx
pentru orice v X
A
.
In continuare vom descrie o metoda de determinare a solut iei generalizate

u
F
a ecuat iei Au = F (despre care stim ca exista si este unica). Metoda se
bazeaza pe determinarea valorilor proprii si vectorilor proprii ai prelungirii
Friedrichs

A.
Denit ia 7.1.7 Un numar este valoare proprie pentru operatorul

A daca
exista o funct ie u n D(

A) (domeniul de denit ie al operatorului

A), u ,= 0,
astfel ncat sa avem:
Au = u.
Teorema 7.1.9 Pentru operatorul

A exista un sir innit de valori proprii
0 <
1

2

3
...
m
...
si corespunzator acestor valori proprii un sir innit de funct ii proprii
u
1
, u
2
, u
3
, ..., u
n
, ...
cu urmatoarele proprietat i:
lim
n
n
= +

L
2
()
=
ij
.
Demonstrat ie: Operatorul G : L
2
() L
2
() este liniar autoadjunct si
complet continuu. Pe baza unei teoreme relative la aceasta clasa de operatori
liniari rezulta ca, G admite un sir innit de valori proprii si un sir innit de
funct ii proprii. Valorile proprii ale lui G le notam cu
1
1
,
1
2
, ...,
1
m
, ...
iar funct iile proprii cu
u
1
, u
2
, ..., u
m
, ...
Presupunem ca aceste valori proprii sunt aranjate n sir astfel ca sa avem:
...
...
iar funct iile proprii sunt alese astfel ca sa avem

L
2
()
=
ij
.
T inand seama de egalitatea

A = G
1
rezulta ca

A admite sirul de valori
proprii [
1
[ [
2
[ ... si sirul de funct ii proprii u
1
, u
2
, ..., u
m
, ...
Aratam acum ca
m
> 0 pentru orice m.
Intr-adevar din G u
m
=
1
m
u
m
rezulta ca
< G u
m
, u
m
>
L
2
()
=
1
m
|u
m
|
2
L
2
()
=
1
m
.
Pe de alta parte,
< G u
m
, u
m
>
L
2
()
=
A
|u
m
|
2
L
2
()
si astfel
1
m
|u
m
|
2
L
2
> 0.
Aratam acum ca,

A admite chiar un sir innit de valori proprii. La nceput
aratam ca mult imea de denit ie ImG a operatorului

A ( formata din ele-
mentele G(F) cu F L
2
() ) este un spat iu vectorial innit dimensional.
Pentru aceasta, e u o funct ie de clasa C
cu suport compact n . Con-

sideram funct ia F = Au si observam ca u este solut ia clasica a Problemei
Dirichlet
Au = F.
Rezulta ca, u este si solut ie generalizata a acestei probleme, ceea ce nseamna
ca G(F) = u. Am aratat n acest fel ca orice funct ie de clasa C
cu suport
compact inclus n apart ine mult imii Im(G) si ca urmare spat iul vectorial
Im(G) este innit dimensional.
236 CAPITOLUL 7
Sa presupunem acum prin absurd ca, operatorul G are doar un numar
nit de valori proprii diferite de zero:
1
,
2
, . . . ,
m
. T inand seama de faptul
ca G este autoadjunct si compact rezulta de aici:
G(F) =
m
k=1
< G(F), u
k
> u
k
, ()F L
2
().
Aceasta egalitate arata ca sirul u
1
, u
2
, . . . , u
m
este baza n Im(G) deci Im(G)
este spat iu vectorial nit dimensional. Astfel, am ajuns la o contradict ie si
deci G admite un sir innit de valori proprii.

Incheiem demonstrat ia ob-
servand ca lim
m
m
= +.
Teorema 7.1.10 Sirul de funct ii proprii u
m
m
ai operatorului

A este un
sir ortonormat complet n spat iul Hilbert L
2
(), iar sirul de funct ii proprii
_
u
m
m
_
m
este un sir ortonormat complet n spat iul energetic X
A
.
Demonstrat ia acestei teoreme este laborioasa si nu o facem aici.
Suntem acum n masura sa formulam urmatoarea teorem a referitoare la
solut ia generalizata a ecuat iei Au = F, F L
2
().
Teorema 7.1.11 Oricare ar F L
2
(), solut ia generalizata u
F
a ecuat iei
Au = F este data de:
u
F
=
+
m=1
1
m
< F, u
m
>
L
2
()
u
m
unde u
m
m
este sirul de funct ii proprii ale operatorului

A (
A prelungirea
Friedrichs a opertorului A) ortonormal si complet n spat iul Hilbert L
2
().
Demonstrat ie: Deoarece
u
F
=
+
m=1

L
2 u
m
sau u
F
=
+
m=1

A

u
m
m
folosind egalitatea:

A
=< F, v >
L
2, ()v X
A
avem ca:
u
F
=
+
m=1
< F,
u
m
m
>
L
2
u
m
m
=
+
m=1
1
m
< F, u
m
>
L
2 u
m
.
Exercit ii:
Fie = (0, l
1
) (0, l
2
) si operatorul A denit prin
Au =
_
2
u
x
2
1
+

2
u
x
2
2
_
pentru u D = u C
2
() si u[
.
Determinat i solut ia generalizata a Problemei Dirichlet Au = F unde:
a) F(x
1
, x
2
) = x
1
x
2
;
b) F(x
1
, x
2
) = x
2
1
+ x
2
2
;
c) F(x
1
, x
2
) = x
1
x
2
;
R: Din Au = u se obt in valorile proprii si vectorii proprii:
m,n
=
_
n
l
1
_
2
+
_
m
l
2
_
2
respectiv
u
m,n
= sin
n
l
1
x
1

m
l
2
x
2
.
Calculand |u
m,n
|
L
2 =
1
2
_
l
1
l
2
se obt in vectorii bazei ortonormale
_
2
l
1
l
2
sin
n
l
1
x
1
sin
m
l
2
x
2
_
m,n
Solut ia generalizata este: u
F
(x
1
, x
2
) =
+
m=1
+
n=1
1
_
n
l
1
_
2
+
_
m
l
2
_
2
l
1
_
0
l
2
_
0
_
F(x
1
, x
2
)
2
l
1
l
2
sin
n
l
1
x
1
sin
m
l
2
x
2
_
dx
1
dx
2
l
1
l
2
sin
n
l
1
x
1
sin
m
l
2
x
2
unde F(x
1
, x
2
) este funct ia data la a), b), c).
238 CAPITOLUL 7
7.2 Problema Cauchy-Dirichlet pentru
ecuat ii parabolice
Fie IR
n
un domeniu marginit cu frontiera neteda (part ial neteda)
si funct iile reale:
a
ij
, c, u
0
: IR
1
, f : [0, +) IR
1
, g : [0, +) IR
1
i) a
ij
sunt funct ii de clasa C
1
pe si a
ij
= a
ji
, i, j = 1, n;
c este o funct ie continua pe , u
0
este o funct ie continua pe si de
clasa C
2
pe .
ii) exista
0
> 0 astfel ncat pentru orice (
1
, . . . ,
n
) IR
n
sa aibe loc
inegalitatea
n
i=1
n
j=1
a
ij
(X)
i

j

0
n
i=1
2
i
, () X ;
iii) c(X) 0, () X ;
iv) f este funct ie continua pe [0, ) si g este o funct ie continua pe
[0, +) .
Denit ia 7.2.1 Problema care consta n determinarea funct iilor reale u :
[0, +) IR
1
care au urmatoarele proprietat i:
1) u este continua pe [0, +) , de clasa C
1
pe (0, +) si
pentru orice t (0, +) xat u este de clasa C
2
pe .
2)
u
t

n
i=1
x
i
_
n
j=1
a
ij
(X)
u
x
j
_
+c(X) u(t, X)=f(t, X), () t>0 si ()X (7.13)
3) u(t, X) = g(t, X), () (t, X) [0, +) . (7.14)
4) u(0, X) = u
0
(X), ()x . (7.15)
se numeste Problema Cauchy-Dirichlet pentru ecuat ia parabolica.
Problema Cauchy-Dirichlet pentru ecuat ii parabolice 239
Denit ia 7.2.2 O funct ie u care verica condit iile din denit ia precedenta
se numeste solut ie clasica a Problemei Cauchy-Dirichlet pentru ecuat ia pa-
rabolica.
Propozit ia 7.2.1 Daca exista un domeniu
IR
n
care include mult imea
si o funct ie G : [0, +)
IR
1
de clasa C
2
pe [0, +)
astfel
ncat
G(t, X) = g(t, X) (t, X) [0, +) ,
atunci Problema Cauchy-Dirichlet neomogena pentru ecuat ia parabolica, prin
schimbarea de funct ie necunoscuta v(t, X) = u(t, X) G(t, X) se reduce la
Problema Cauchy-Dirichlet omogena pentru ecuat ia parabolica:
v
t

n
i=1
x
i
_
n
j=1
a
ij
(X)
v
x
j
_
+c(X) v(t, X)=f(t, X)
G
t
+
+
n
i=1
x
i
_
n
j=1
a
ij
(X)
G
x
j
_
c(X) G(t, X), (7.16)
() t)>0 si ()X
v(t, X) = 0 ()(t, X) [0, +) (7.17)
v(0, X) = u
0
(X) G(0, X) () X . (7.18)
Demonstrat ie: prin vericare.
Observat ia 7.2.1 Problema Cauchy-Dirichlet pentru ecuat ia parabolica cu
condit ii pe frontiera neomogene (prezentata n Def. 7.2.1), se reduce la o
Problema Cauchy-Dirichlet pentru ecuat ia parabolica cu condit ii pe fron-
tiera omogene. Datorita acestui fapt, vom considera n continuare Problema
Cauchy-Dirichlet pentru ecuat ia parabolica de tipul urmator:
240 CAPITOLUL 7
u
t

n
i=1
x
i
_
n
j=1
a
ij
(X)
v
x
j
_
+c(X) u(t, X)=f(t, X) (7.19)
u(t, X) = 0 ()(t, X) [0, +) . (7.20)
u(0, X) = u
0
(X) () X (7.21)
n care funct iile a
ij
, c, f au proprietat ile deja prezentate: (i), (ii), (iii), (iv),
iar funct ia u
0
este continua pe si de clasa C
2
n .
Denit ia 7.2.3 O solut ie clasica a Problemei Cauchy-Dirichlet (7.19)-(7.21)
este o funct ie u : [0, +) IR
1
care are urmatoarele proprietat i: u este
continua pe [0, +) , este de clasa C
1
pe (0, +) si este de clasa
C
2
n pentru ()t (0, +), t - xat si verica:
u
t

n
i=1
x
i
_
n
j=1
a
ij
(X)
u
x
j
_
+c(X) u(t, X)=f(t, X)
()t>0 si () X (7.22)
u(t, X) = 0 () (t, X) [0, ) (7.23)
u(0, X) = u
0
(X) () x . (7.24)
Daca consideram operatorul diferent ial A denit pe spat iul de funct ii:
D = w[w : IR
1
, w C() C
2
() si w[
= 0,
cu formula:
Aw =
n
i=1
x
i
_
n
j=1
a
ij
(X)
w
x
j
_
+ c(X) w
atunci Problema Cauchy-Dirichlet (7.19)-(7.21) se scrie:
_
_
u
t
+ Au = f
u(0, X) = u
0
.
(7.25)
In continuare, vom formula o problema mai generala pentru care vom demon-
stra o teorema de existent a si unicitate.
Teorema 7.2.1 Daca funct ia u : [0, +) IR
1
Problemei Cauchy-Dirichlet (7.19)-(7.21), atunci funct ia V denita prin
V (t)(X) = u(t, X)
a) V : [0, +) L
2
() este continua;
b) V : (0, +) L
2
() este de clasa C
1
;
c) V : (0, +) X
A
este continua, unde X
A
reprezinta spat iul energetic
al operatorului A.
d) V (0) = u
0
.
e)
dV
dt
+ AV = F(t), () t > 0 unde F(t)(X) = f(t, X).
Demonstrat ie:
a) Fie t
0
[0, +) si > 0. Funct ia u(t, X) este uniform continua pe
mult imea compacta [t
0
, t
0
+ ] (daca t
0
= 0, atunci [0, ] ).
Prin urmare, () > 0, ()() > 0 astfel ca
()(t
, X
), (t
, X
) [t
0
, t
0
+] cu [t
[ < () si [[X
[[ < ()
sa avem:
[u(t
, X
) u(t
, X
)[ < /
_
[[
unde [[ este masura lui .
Rezulta de aici ca are loc inegalitatea:
_
[u(t, X) u(t
0
, X)[
2
dX <
2
, () t cu [t t
0
[ < ().
Deducem de aici ca, daca [t t
0
[ < () atunci
[[V (t) V (t
0
)[[
L
2
()
< .
Aceasta demonstreaza continuitatea funct iei V : [0, +) L
2
() ntr-un
punct oarecare t
0
.
242 CAPITOLUL 7
b) Pentru a demonstra ca funct ia V : (0, +) L
2
() este de clasa C
1
se
considera un punct t
0
(0, +) si cu un rat ionament analog cu cel prezentat
anterior se arata ca:
lim
tt
0
_
u(t, X) u(t
0
, X)
t t
0
u
t
(t
0
, X)
2
dX = 0
ceea ce arata ca funct ia V : (0, +) IL
2
() este de clasa C
1
si
dV
dt
+ AV = F(t).
c) pentru a demonstra ca funct ia V : (0, +) X
A
este continua se con-
sidera t
0
(0, +) si se arata ca lim
tt
0
[[V (t) V (t
0
)[[
X
A
= 0.
d) V (0)(X) = u(0, X) = u
0
(X).
e) s-a demonstrat mpreuna cu (b).
Fie acum

A prelungirea Friedrichs, a operatorului A denit pe D(
A), F o
funct ie F : [0, +) L
2
() continua si V
0
L
2
(). Consideram problema
Cauchy:
_
_
dV
dt
+

AV = F(t)
V (0) = V
0
(7.26)
Denit ia 7.2.4 O solut ie a acestei probleme este o funct ie
V : [0, +) L
2
() care are urmatoarele proprietat i:
a) V C
1
((0, +); L
2
) C([0, +), L
2
)
b) V (t) D(
A), () t (0, +) si
dV
dt
+

AV = F(t).
c) V (0) = V
0
.
Denit ia 7.2.5 Problema Cauchy (7.26) va numita problema Cauchy ab-
stracta pentru ecuat ia parabolica, iar o solut ie a acesteia va numita solut ie
tare a Problemei Cauchy-Dirichlet pentru ecuat ia parabolica.
Observat ia 7.2.2 Daca u(t, X) este o solut ie clasica a Problemei Cauchy-
Dirichlet pentru ecuat ia parabolica, atunci funct ia V denita prin
V (t)(x) = u(t, X) este solut ie a problemei Cauchy abstracte pentru ecuat ia
parabolica.
Teorema 7.2.2 Problema Cauchy abstracta (7.26) pentru ecuat ia parabolica
are cel mult o solut ie.
Demonstrat ie: Fie V
1
, V
2
doua solut ii ale problemei (7.26) si
V = V
1
V
2
. Funct ia V verica
dV
dt
+

AV = 0 si V (0) = 0.
Rezulta de aici egalitatea
1
2
d
dt
[[V [[
2
L
2
()
+[[V [[
2
A
= 0
din care rezulta inegalitatea
d
dt
[[V [[
2
L
2
()
0.
Funct ia [[V [[
2
L
2
()
este pozitiva, nula pentru t = 0 si conform inegalitat ii,
descreste. Rezulta ca [[V [[
2
L
2
()
= 0, () t 0, de unde V
1
= V
2
.
Teorema 7.2.3 Daca funct ia F : [0, +) L
2
() este de clasa C
1
pe
[0, +) atunci problema Cauchy abstracta pentru ecuat ia parabolica are o
solut ie unica.
Demonstrat ie: Va trebui sa aratam doar ca problema (7.26) are solut ie,
unicitatea o avem deja n baza teoremei precedente.
Presupunem ca avem o solut ie si, pentru t [0, +) o dezvoltam dupa
sistemul ortonormat complet de funct ii proprii (u
m
)
mIN
ale operatorului

A :
V (t) =
m=1
< V (t), u
m
>
L
2
()
u
m
Sirul corespunzator de valori proprii va notat cu 0 <
1

2

m

. . .
Procedam la fel cu F(t) si V
0
:
F(t) =
m=1
< F(t), u
m
>
L
2
()
u
m
244 CAPITOLUL 7
V
0
=
m=1
< V
(0)
, u
m
>
L
2
()
u
m
Notam:
v
m
(t) =< V (t), u
m
>
L
2
()
f
m
(t) =< F(t), u
m
>
L
2
()
v
0
m
(t) =< V
0
, u
m
>
L
2
()
si din ecuat ia
dV
dt
+

AV = F(t)
si condit ia init iala
V (0) = V
0
deducem:
dv
m
dt
+
m
v
m
= f
m
, v
m
(0) = v
0
m
m = 1, 2, 3, . . . .
Aceste probleme cu date init iale au solut iile date de formula
v
m
(t) = v
0
m
e
mt
+
t
_
0
e
m(ts)
f
m
(s)ds m = 1, 2, 3, . . .
de unde rezulta ca solut ia V (t) a Problemei Cauchy abstracte (7.26) verica
egalitatea:
V (t) =
m=1
v
0
m
e
mt
u
m
+
m=1
_
_
t
_
0
e
m(ts)
f
m
(s)ds
_
_
u
m
. (7.27)
Vom arata acum ca, daca V
0
L
2
() si funct ia F : [0, +) L
2
() este
de clasa C
1
pe [0, +), atunci membrul drept al formulei (7.27) deneste
o funct ie V (t) care este solut ie pentru problema Cauchy abstracta, adica V
are proprietat ile (a), (b), (c) din Denit ia (7.26).
In prima etapa, trebuie demonstrata convergent a seriilor din membrul drept

al egalitat ii (7.27) si examinata netezimea funct iilor care sunt sumele aces-
tor serii.
Deoarece u
m
m
este un sistem ortonormat complet n L
2
(), din convergen-
t a seriei numerice
m=1
[v
0
m
[
2
e
2mt
rezulta convergent a n L
2
() a seriei de
funct ii
m=1
v
0
m
e
mt
u
m
. Seria
m=1
[v
0
m
[
2
e
2mt
, () t 0, este majorata de
seria numerica
m=1
[v
0
m
[
2
care este convergenta (V
0
L
2
()). Rezulta astfel
ca, seria
m=1
v
0
m
e
mt
u
m
este uniform convergenta pentru orice t 0 n
spat iul L
2
() si suma ei este funct ie continua de t.
Pentru a arata ca seria
m=1
_
t
_
0
e
m(ts)
f
m
(s)ds
_
u
m
converge n L
2
()
uniform pe un segment oarecare [0, T], procedam dupa cum urmeaza: con-
sideram seria
m=1
[
t
_
0
e
m(ts)
f
m
(s)ds[
2
, si o majoram astfel:
m=1
t
_
0
e
m(ts)
f
m
(s)ds
m=1
t
_
0
e
2m(ts)
ds
_
t
0
f
2
m
(s)ds=
=
m=1
e
2mt
1
2
m
e
2ms
t
0
t
_
0
f
2
m
ds =
=
m=1
_
1
2
m
1
2
m
e
2mt
_
t
_
0
f
2
m
(s)ds =
=
m=1
1
2
m
(1 e
2mt
)
t
_
0
f
2
m
(s)ds
m=1
1
2
1
t
_
0
f
2
m
(s)ds =
1
2
1
m=1
t
_
0
f
2
m
(s)ds.
seria
m=1
f
2
m
(s) converge pentru orice s [0, T] iar funct iile sunt continue
si pozitive si suma seriei
m=1
f
2
m
(s) = [[F(s)[[
2
este funct ie continua. Con-
246 CAPITOLUL 7
form teoremei lui Dini rezulta ca, seria
m=1
f
2
m
(s) converge pe [0, T] , de unde
rezulta convergent a uniforma a seriei
m=1
t
_
0
[f
m
(s)[
2
ds pe [0, T]. Se obt ine de
aici ca seria
m=1
_
t
_
0
e
m(ts)
f
m
(s)ds
_
u
m
este convergenta n L
2
() uniform
n raport cu t [0, T] si suma ei este funct ie continua de t.
Am obt inut n acest fel ca, funct ia V (t) denita de (7.27) este funct ie con-
tinua de la [0, +) la L
2
().
Vom arata n continuare ca V : (0, +) L
2
() este funct ie de clasa
C
1
. Aceasta rezulta din convergent a uniforma pe [t
0
, +) (cu 0 < t
0
< T
oarecare) a seriilor
m=1
v
0
m
e
mt
u
m
si
m=1
_
t
_
0
e
m(ts)
f
m
(s)ds
_
u
m
si a seriilor obt inute din acestea prin derivare
termen cu termen.
Pentru derivata seriei
m=1
v
0
m
e
mt
u
m
, adica pentru seria:
m=1
m
v
0
m
e
mt
u
m
convergent a uniforma rezulta din estimarile:
2
m
(v
0
m
)
2
e
2mt

2
m
(v
0
m
)
2
e
2mt
0
c (v
0
m
)
2
unde c este o constanta independenta de m si t. Pentru derivata celei de a
doua serii, adica pentru seria
m=1
_
_
f
m
(t)
m
t
_
0
e
m(ts)
f
m
(s)ds
_
_
u
m
convergent a uniforma se obt ine din estimarea:
[f
m
(t)
m
t
_
0
e
m(ts)
f
m
(s)[
2
=
= [f
m
(0)e
mt
+
t
_
0
f
m
(s)e
m(ts)
ds[
2
2[f
m
(0)[
2
e
2
1
t
0
+ 2
t
_
0
[f
m
(s)[
2
ds
t
_
0
e
2m(ts)
ds
[f
m
(0)[
2
e
2
1
t
0
+
1
1
T
_
0
[f
m
(s)[
2
ds.
Din aceasta estimare si din ipoteza ca F C
1
([0, +), L
2
) rezulta convergent a
uniforma a seriei derivate si continuitatea sumei.
Apartenent a V C
1
((0, +), L
2
) este acum imediata.
Pentru apartenent a V (t) D(
A) daca t > 0 remarcam ca domeniul D(
A)
poate caracterizat astfel:
D(
A) =
_
v =
m=1
c
m
u
m
[
m=1
2
m
c
2
m
< +
_
.
Aceasta caracterizare si rat ionamentele precedente arata ca:
V (t) D(
A), () t > 0.
Vericarea egalitat ilor:
dV
dt
+

AV = F(t) si V (0) = V
0
este imediata.
Exercit iul 1
Gasit i Problema Cauchy abstracta n cazul Problemei Cauchy-Dirichlet
_
_
u
t
= a
2
2
u
x
2
t > 0, x (0, l)
u(t, 0) = u(t, l) = 0
u(0, x) = u
0
(x)
si determinat i solut ia tare.
248 CAPITOLUL 7
Raspuns:
k
=
_
k
l
_
2
, k IN
, u
k
= sin
kx
l
V
u(x, t) =
k=1
a
k
e
(
ak
l
)
2
t
sin
kx
l
unde a
k
=
2
l
l
_
0
u
0
(x) sin
kx
l
dx
Exercit iul 2
Determinat i solut iile urmatoarelor Probleme Cauchy-Dirichlet:
a)
_
_
u
t
= 4
2
u
x
2
, (x, t) (0, 1) (0, +)
u(0, t) = u(1, t) = 0, t 0
u(x, 0) = 3 sin 2x, x [0, 1]
R: u(x, t) = 3 e
16
2
t
sin 2x
b)
_
_
u
t
= 4

2
u
x
2
+ e
4t
sin x x (0, ) (0, )
u(0, t) = u(, t) = 0, t 0
u(x, 0) = 4 sin x cos x, x [0, ]
R: u(x, t) = t e
4t
sin x + 2e
16t
sin 2x
c)
_
_
u
t
=

2
u
x
2
+ x + 1, (x, t) (0, 1) (0, +)
u(0, t) = t + 1, u(1, t) = 2t + 1, t 0
u(x, 0) = 1, x [0, 1]
R: u(x, t) = t + 1 +x t
Calculul simbolic si numeric pentru ecuat ii parabolice 249
7.3 Calculul simbolic si numeric al solut iei
Problemei Cauchy-Dirichlet pentru
ecuat ii parabolice
Calculul simbolic al solut iei unei probleme Cauchy-Dirichlet nu poate
realizat cu funct ia pdsolve.

In astfel de cazuri se trece la rezolvarea numerica.
Pentru exemplicare, vom considera trei Probleme Cauchy-Dirichlet pentru
ecuat ii parabolice a caror solut ie o vom determina numeric folosind funct ia
pdsolve cu sintaxa pentru calcul numeric:
pdsolve(PDE or PDE system, conds, type=numeric, other option);
n care:
PDEorPDEsystem - ecuat ia cu derivate part iale pe care dorim sa
o rezolvam sau sistemul de ecuat ii cu derivate
part iale
conds - condit iile init iale si condit iile la limita
type = numeric - indica rezolvarea utilizand metode numerice
otheroption - diferite opt iuni (de ex. metoda numerica, nr.
de puncte, etc.)
Exemplul 1:
_
_
u
t
(x, t) =
1
10

2
u
x
2
(x, t)
u(0, t) = u(1, t) = 0
u(x, 0) = 1
Heat equation
> PDE1 :=diff(u(x,t),t)=1/10*diff(u(x,t),x,x);
PDE1 :=

t
u (x, t) = 1/10

2
x
2
u (x, t)
> IBC1 := u(0,t)=0, u(1,t)=0, u(x,0)=1;
IBC1 := u (0, t) = 0, u (1, t) = 0, u (x, 0) = 1
> pds1 := pdsolve(PDE1,IBC1,numeric);
250 CAPITOLUL 7
pds1 := module () local INFO; export plot, plot3d, animate,
value, settings; option Copyright (c) 2001 by Waterloo
Maple Inc. All rights reserved.; end module
> p1 := pds1:-plot(t=0):
p2 := pds1:-plot(t=1/10):
p3 := pds1:-plot(t=1/2):
p4 := pds1:-plot(t=1):
plots[display]({p1,p2,p3,p4,p5},
title=Heat profile at t=0,0.1,0.5,1,2);
Figura 30
> pds1:-plot3d(t=0..1,x=0..1,axes=boxed);
Figura 31
Exemplul 2:
_
_
u
t
(x, t) = 4
_
2
u
x
2
_
(x, t) + e
4t
sin x
u(0, t) = u(, t) = 0
u(x, 0) = 4 cos xsin x
Heat equation
> PDE2 :=
diff(u(x,t),t)=4*diff(u(x,t),x,x)+(exp(-4*t))*sin(x);
PDE2 :=

t
u (x, t) = 4

2
x
2
u (x, t) + e
4 t
sin (x)
> IBC2 := u(0,t)=0,u(Pi,t)=0,u(x,0)=4*cos(x)*sin(x);
IBC2 := u (0, t) = 0, u (, t) = 0, u (x, 0) = 4 cos (x) sin (x)
> p6 := pds2:-plot(t=0):
p7 := pds2:-plot(t=1/10):
252 CAPITOLUL 7
p8 := pds2:-plot(t=1/2):
p10 := pds2:-plot(t=2):
Figura 32
Figura 33
Exemplul 3:
_
_
u
t
(x, t) =

2
u
x
2
(x, t) + t cosx
u(0, t) = t, u(, t) = 0
u(x, 0) = cos 2x + cos 3x
Heat equation
> PDE3 :=
diff(u(x,t),t)=diff(u(x,t),x,x)+t*cos(x);
PDE3 :=

t
u (x, t) =

2
x
2
u (x, t) + t cos (x)
> IBC3 := u(0,t)=t,u(Pi,t)=0,u(x,0)=cos(2*x)+cos(3*x);
IBC3 := u (, t) = 0, u (0, t) = t, u (x, 0) = cos (2 x) + cos (3 x)
> q1 := pds3:-plot(t=0):
q2 := pds3:-plot(t=1/10):
q3 := pds3:-plot(t=1/2):
q4 := pds3:-plot(t=1):
plots[display]({q1,pq2,q3,q4,q5},
254 CAPITOLUL 7
Figura 34
Figura 35
Problema Cauchy-Dirichlet pentru ecuat ii hiperbolice 255
7.4 Problema Cauchy-Dirichlet pentru
ecuat ii hiperbolice
Fie IR
n
un domeniu marginit cu frontiera neteda (part ial neteda) si
funct iile reale a
ij
, c, u
0
, u
1
: IR
1
, f : [0, +) IR
1
,
g : [0, +) IR
1
i) a
ij
sunt funct ii de clasa C
1
pe si a
ij
= a
ji
, i, j = 1, n;
c este continua pe ;
u
0
este de clasa C
1
pe si de clasa C
2
pe ;
u
1
este continua pe si de clasa C
1
pe .
ii) exista
0
> 0 astfel ncat pentru orice (
1
,
2
, . . . ,
n
) IR
n
sa aibe loc
inegalitatea:
n
i=1
n
j=1
a
ij
(X)
i

j

0
n
i=1
2
i
, ()X
iii) c(X) 0, ()X ;
iv) funct iile f : [0, +) IR
1
si g : [0, +) IR
1
sunt continue.
Denit ia 7.4.1 Problema care consta n determinarea funct iilor reale u :
[0, +) IR
1
continue pe [0, +) , de clasa C
1
pe [0, +) si
de clasa C
2
pe (0, +) , care au urmatoarele proprietat i:
2
u
t
2

n
i=1
x
i
_
n
j=1
a
ij
(X)
u
x
j
_
+ c(X)u=f(t, X),
()(t, X)(0,+)
(7.28)
u(t, X) =g(t, X), ()(t, X) [0, +) . (7.29)
u(0, X) =u
0
(X), ()X . (7.30)
u
t
(0, X) =u
1
(X), ()X .
(7.31)
se numeste Problema Cauchy-Dirichlet pentru ecuat ia hiperbolica.
256 CAPITOLUL 7
Denit ia 7.4.2 O funct ie u care verica condit iile din denit ia precedenta
se numeste solut ie clasica a Problemei Cauchy-Dirichlet pentru ecuat ia hiper-
bolica.
Propozit ia 7.4.1 Daca exista un domeniu
IR
n
care include domeniul
si o funct ie G : [0, +)
IR
1
de clasa C
2
pe [0, +)
astfel
ncat
G(t, X) = g(t, X), ()(t, X) (0, +)
atunci Problema Cauchy-Dirichlet pentru ecuat ia hiperbolica, prin schim-
barea de funct ie necunoscuta v(t, X) = u(t, X) G(t, X), se reduce la Prob-
lema Cauchy-Dirichlet pentru ecuat ia hiperbolica cu condit ii nule pe fron-
tiera:
2
v
t
2

n
i=1
x
i
_
n
j=1
a
ij

v
x
j
_
+ c(X) v(t, X) =
(7.32)
= f(t, X)

2
G
t
2
+
n
i=1
x
i
_
n
j=1
G
x
j
_
c(X) G(t, X),
()(t, X) (0, +)
v(t, X) = 0, ()(t, X) [0, +) . (7.33)
u(0, X) = u
0
(X) G(0, X) = v
0
(X), ()X . (7.34)
v
t
(0, X) = u
1
(X)
G
t
(0, X) = v
1
(X), ()X . (7.35)
Demonstrat ie: Prin vericare.
Observat ia 7.4.1 Propozit ia reduce problema (7.28-7.31) cu condit ie nenula
pe frontiera la problema (7.32-7.35), n care condit ia la frontiera (7.33) este
zero:
v(t, X) = 0, ()(t, X) [0, +) .
De aceea, vom studia existent a si unicitatea solut iei Problemei Cauchy-
Dirichlet pentru ecuat ia hiperbolica cu condit ia la frontiera nula.
Vom consideran continuare Probleme Cauchy-Dirichlet pentru ecuat ia hiper-
bolica de urmatoarea forma:
2
u
t
2

n
i=1
x
i
_
n
j=1
a
ij
(X)
u
X
j
_
+ c(X)u(t, X)=f(t, X),
(7.36)
(t, X)(0,+)
u(t, X) = 0, ()(t, X) [0, +) . (7.37)
u(0, X) = u
0
(X), ()x . (7.38)
u
t
(0, X) = u
1
(X), ()X . (7.39)
n care funct iile a
ij
, c, f au proprietat ile (i), (ii), (iii), (iv) anterior prezentate;
funct ia u
0
este de clasa C
1
pe si de clasa C
2
n ; funct ia u
1
este continua
pe si de clasa C
1
n .
O solut ie clasica a acestei probleme este o funct ie u : [0, +) IR
1
care este de clasa C
1
pe [0, +) , si este de clasa C
2
pe (0, +) si
verica:
_
2
u
t
2

n
i=1
x
i
_
n
j=1
a
ij
(X)
u
x
j
_
+ c(X)u(t, X)=f(t, X); (t, X)(0,+)
u(t, X) = 0, ()(t, X) [0, +) .
u(0, X) = u
0
(X), ()X .
u
t
(0, X) = u
1
(X), ()X .
Considerand operatorul diferent ial A denit pe spat iul de funct ii
D = w[w : IR
1
; w C() C
2
(), w
|
= 0
258 CAPITOLUL 7
cu formula
Aw =
n
i=1
x
i
_
n
j=1
a
ij
(X)
w
x
j
_
+ c(X) w(X)
ecuat ia hiperbolica poate scrisa sub forma:
2
u
t
2
+ A u(t, X) = f(t, X), ()(t, X) (0, +) .
Teorema 7.4.1 Daca funct ia u : [0, +) IR
1
problemei (7.36-7.39), atunci funct ia U denita prin:
U(t)(X) = u(t, X)
i) U : [0, +) L
2
() este de clasa C
1
pe [0, +).
ii) U : [0, +) H
1
0
este funct ie continua;
iii) U(0) = u
0
si U
(0) = u
1
.
Demonstrat ie:
i) Aratam la nceput ca funct ia U : [0, +] L
2
() este derivabila n
orice t
0
[0, +). Pentru aceasta, consideram t
0
[0, +) si apoi raportul
1
t t
0
[U(t) U(t
0
)] L
2
()
si aratam ca acest raport tinde la
u
t
(t
0
, x) L
2
() n norma L
2
() atunci
cand t t
0
. Aceasta nseamna ca trebuie sa aratam egalitatea:
lim
tt
0
_
1
t t
0
[U(t) U(t
0
)] (X)
u
t
(t
0
, X)
2
dX = 0.
Folosind teorema cresterilor nite a lui Lagrange scriem:
1
t t
0
[U(t) U(t
0
)] (X) =
1
t t
0
[u(t, X) u(t
0
, X)] =
u
t
(t(X), X)
cu [t(X) t
0
[ < [t t
0
[.
Prin urmare are loc egalitatea:
1
t t
0
[U(t) U(t
0
)] (X)
u
t
(t
0
, X)
2
=
u
t
(t(X), X)
u
t
(t
0
, X)
2
cu [t(X) t
0
[ < [t t
0
[.
Funct ia (t, X)
u
t
(t, X) este continua pe [0, +) si deci este uni-
form continua pe o mult ime de forma [t
0
, t
0
+ ] ( > 0) si prin
urmare:
() > 0, ()() a.. ()(t
, X
), (t, X) [t
0
, t
0
+ ]
cu [t
t[ < si [X
X[ < avem
u
t
(t
, X
)
u
t
(t, X)
<
_

[[
.
unde [[ este masura domeniului . Rezulta de aici ca, daca [t t
0
[ < (),
atunci are loc inegalitatea:
_
1
t t
0
[U(t) U(t
0
)](X)
u
t
(t
0
, X)
2
dX < .
In acest fel, egalitatea

lim
tt
0
_
1
t t
0
[U(t) U(t
0
)](X)
u
t
(t
0
, X)
2
dX = 0
a fost demonstrata.
Va trebui n continuare sa aratam ca funct ia U
: [0, +) L
2
() este
continua. Aceasta revine la a demonstra egalitatea:
lim
tt
0
|U
(t) U
(t
0
)|
L
2
()
= 0.
Pentru aceasta, vom folosi egalitatea
|U
(t) U
(t
0
)|
L
2
()
=
_
u
t
(t, X)
u
t
(t
0
, X)
2
dX
260 CAPITOLUL 7
si faptul ca funct ia
u
t
este continua pe [0, +) . Din continuitatea
funct iei
u
t
rezulta ca aceasta este uniform continua pe o mult ime de forma
[t
0
, t
0
+ ] , (y > 0) si prin urmare:
() > 0, ()() a..()(t
, X
), (t, X) [t
0
, t
0
+ ]
daca [t
t[ < si [X
X[ < atunci
u
t
(t
, X
)
u
t
(t, X)
<
_

[[
.
Rezulta de aici ca, daca [t t
0
[ < () avem: |U
(t
) U
(t
0
)| < .
ii) Sa aratam ca U ca funct ie cu valori n spat iul:
H
1
0
=
_
u L
2
()
()
u
x
i
L
2
() si u
|
= 0
_
este continua. Faptul ca, pentru orice t [0, +) funct ia U(t) apart ine
spat iului H
1
0
rezulta din proprietat ile solut iei u(t, X) = U(t)(X). Trebuie
doar sa evaluam norma |U(t) U(t
0
)|
H
1
0
si sa aratam ca aceasta tinde la
zero daca t t
0
.
Avem:
|U(t) U(t
0
)|
2
H
1
0
= |U(t) U(t
0
)|
2
L
2
()
+
n
i=1
_
_
_
_
U(t)
x
i
U(t
0
)
x
i
_
_
_
_
2
L
2
()
=
=
_
[u(t, X) u(t
0
, X)[
2
dX+
+
n
i=1
_
u
x
i
(t, X)
u
x
i
(t
0
, X)
2
dX =
=
_
u
t
(t(X), X)
2
[t t
0
[
2
dX+
+
n
i=1
_
2
u
tx
i
(t
i
(X), X)
2
[t t
0
[
2
dX
cu [t(X) t
0
[ [t t
0
[ si [t
i
(X) t
0
[ [t t
0
[.
Funct iile
u
t
si

2
u
tx
i
sunt continue si prin urmare marginite pe compacte
de forma [t
0
, t
0
+ ] . Rezulta de aici ca, exista o constanta pozitiva
K
2
> 0 astfel ca
|U(t) U(t
0
)|
2
H
1
0
K
2
[t t
0
[
2
,
de unde se obt ine continuitatea funct iei U : [0, +) H
1
0
.
iii) Egalitat ile: U(0) = u
0
si U
(0) = u
1
sunt imediate.
Consideram n continuare spat iul de funct ii o denit prin:
o = C([0, +); H
1
0
) C
1
([0, +); L
2
).
Teorema precedenta arata ca, daca u = u(t, X) este o solut ie clasica a prob-
lemei (7.36-7.39), atunci funct ia U denita prin U(t)(X) = u(t, X) apart ine
spat iului de funct ii o si verica U(0) = u
0
, U
(0) = u
1
.
Fie T > 0 si subspat iul de funct ii o
T
denit prin:
o
T
= V o[V (T) = 0
Teorema 7.4.2 Daca funct ia u = u(t, X) este o solut ie clasica a proble-
mei (7.36-7.39), atunci funct ia U denita prin U(t)(X) = u(t, X) apart ine
spat iului de funct ii S, verica U(0) = u
0
, U
(0) = u
1
si pentru orice T > 0
si orice funct ie V S
T
are loc egalitatea:
T
_
0

L
2
()
dt 
L
2
()
+
(7.40)
T
_
0
< U(t), V (t) >
A
dt =
T
_
0
< F(t), V (t) >
L
2
()
dt.
Demonstrat ie: Apartenent a funct iei U la spat iul o a fost demonstrata. S-a
aratat de asemenea ca U(0) = u
0
si U
(0) = u
1
. Ramane doar sa aratam ca
262 CAPITOLUL 7
pentru orice T > 0 si orice V o
T
are loc egalitatea (7.40).
In acest scop, e T > 0 si V o

T
. Scriind egalitatea (7.36) sub forma:
d
2
U(t)
dt
2
(X) + A U(t)(X) = F(t)(X)
(unde F(t)(X) = f(t, X)), nmult ind aceasta egalitate cu funct ia V (t)(X) si
integrand pe obt inem:
<
d
2
U
dt
2
, V >
L
2
()
+ < U(t), V (t) >
A
=< F(t), V (t) >
L
2
()
.
Integram acum aceasta egalitate n raport cu t pe segmentul [0, T], t inem
seama de V (T) = 0 si obt inem:


L
2
()
T
0

T
_
0

L
2
()
dt+
_
T
0
< U(t), V (t) >
A
dt =
=
_
T
0
< F(t), V (t) >
L
2
()
dt
adica:


L
2
()

T
_
0

L
2
()
dt+
_
T
0
< U(t), V (t) >
A
dt =
=
_
T
0
< F(t), V (t) >
L
2
()
dt
ceea ce este echivalent cu:

L
2
()

T
_
0

L
2
()
dt +
_
T
0
< U(t), V (t) >
A
=
=
_
T
0
< F(t), V (t) >
L
2
()
dt
Denit ia 7.4.3 O funct ie U o se numeste solut ie generalizata a problemei
(7.36-7.39) daca U(0) = u
0
, U
(0) = u
1
si pentru ()T > 0, ()V o
T
verica:

L
2
()
T
_
0

L
2
()
dt+
+
_
T
0
< U(t), V (t) >
A
dt =
_
T
0
< F(t), V (t) >
L
2
()
dt
(7.41)
Observat ia 7.4.2 O solut ie clasica u(t, X) a problemei (7.36-7.39) deneste
o solut ie generalizata a acestei probleme.
Teorema 7.4.3 Daca funct ia U o este solut ie generalizata a problemei
(7.36-7.39) si funct ia u : [0, +) IR
1
denita prin u(t, X) = U(t, X)
este de clasa C
2
pentru t > 0 si X , atunci funct ia u = u(t, X) este
solut ie clasica a problemei (7.36-7.39).
Demonstrat ie: Egalitatea (7.37):
u(t, X) = 0, ()t 0 si ()x
rezulta din apartenent a U(t) H
1
0
. Egalitatea (7.38): u(0, X) = u
0
(0), ()X
rezulta din U(0) = u
0
.
Egalitatea (7.39):
u
t
(0, X) = u
1
(X), ()X rezulta din U
(0) = u
1
.
Ramane doar sa aratam egalitatea (7.36) adica:
2
u
t
2
+ A u(t, X) = f(t, X).
Pentru a deduce aceasta egalitate pornim de la egalitatea (7.41) pe care o
scriem sub forma:
T
_
0
_ _
u
t
(t, X) V

(t)(X)dX
_
dt
_
u
1
(X) V (0)(X)dX+
264 CAPITOLUL 7
+
_
T
0
__
A u(t, X) V (t)(X)dX
_
dt =
T
_
0
_ _
f(t, X) V (t)(X)dX
_
dt.
Itervertind ordinea de integrare si facand o integrare prin part i n raport cu
t n prima integrala, obt inem:
_
T
_
0
_
2
u
t
2
+ A u(t, X) f(t, X)
_
V (t)(X)dt dX = 0
pentru orice V o
T
(am t inut seama de faptul ca V (T) = 0).
Rezulta de aici ca:
2
u
t
2
+ A u(t, X) = f(t, X), ()t > 0, ()X .
Observat ia 7.4.3 Aceasta teorema arata ca daca o solut ie generalizat a este
sucient de neteda atunci ea este solut ie clasica.
Teorema 7.4.4 (de unicitate a solut iei generalizate)
Problema (7.36)-(7.39) are cel mult o solut ie generalizata.
Demonstrat ie: Presupunem prin absurd ca problema (7.36)-(7.39) admite
solut iile generalizate U
1
(t) si U
2
(t) si consideram funct ia U(t) = U
1
(t)U
2
(t).
Pentru orice T > 0 si orice V o
T
funct iile U si V verica:
T
_
0

L
2
()
dt +
T
_
0
< U(t), V (t) >
A
dt = 0
Funct ia V denita prin V (t) =
T
_
t
U()d apart ine spat iilor de funct ii o si o
T
si are urmatoarele proprietat i:
V

(t) = U(t) si V
(t) = U
(t).
Inlocuind acestea n relat ia de mai sus rezulta ca:

T
_
0
< V
(t), V
(t) >
L
2
()
dt
T
_
0
< V
(t), V (t) >

A
dt = 0.
Deoarece
< V
(t), V
(t) >
L
2
()
=
1
2

d
dt
|V
(t)|
2
L
2
()
si
< V

(t), V (t) >
A
=
1
2

d
dt
|V (t)|
2
A
egalitatea precedenta implica egalitatea:
|V

(T)|
2
L
2
()
|V
(0)|
2
L
2
()
|V (T)|
2
A
+|V (0)|
2
A
= 0.
T inem seama acum de egalitat ile V (T) = 0, V
(0) = U(0) = 0 si deducem

ca:
|V
(T)|
2
L
2
()
+|V

(T)|
2
A
= 0,
din care rezulta V

(T) = 0 si V (0) = 0.
Intrucat T > 0 este oarecare rezulta V

(T) = U(T) = 0. Prin urmare
U
1
(T) = U
2
(T), ()T 0. Astfel, rezulta cele doua solut ii generalizate
coincid.
Consecint a 7.4.1 Problema (7.36)-(7.39) are cel mult o solut ie clasica.
Teorema 7.4.5 (de existent a a solut iei generalizate)
Daca funct ia F denita prin F(T)(X) = f(t, X) este continua ca funct ie cu
valori n L
2
() si daca u
0
H
1
0
, u
1
L
2
(), atunci problema (7.36)-(7.39)
are o solut ie generalizata.
Demonstrat ie: Facem demonstrat ia n doua etape.
In prima etapa deducem o formula de reprezentare a solut iei generalizate n

ipoteza ca aceasta solut ie exista.
In a doua etapa aratam ca formula de reprezentare gasita n prima etapa, n

condit iile teoremei, deneste o funct ie care este o solut ie generalizata.
Etapa I. Presupunem ca U = U(t) este o solut ie generalizata a problemei
(7.36)-(7.39) si consideram sirul valorilor proprii
0 <
1

2

3

k

ai prelungirii Friedrichs

A a operatorului A, si apoi sirul ortonormat de funct ii
proprii (
k
)
kIN
corespunzator, care este complet n spat iul L
2
().
Consideram funct iile
u
k
(t) =< U(t),
k
>
L
2
()
266 CAPITOLUL 7
si reprezentarea
U(t) =
k=1
u
k
(t)
k
a funct iei U(t). Pentru ca U C
1
([0, +); L
2
()) funct iile u
k
(t) sunt deriv-
abile si au derivata continua, iar U
(t) se reprezinta astfel:

U
(t) =
k=1
u
k
(t)
k
.
In virtutea acestei formule de reprezentare, egalitatea (7.41) pe care o satis-

face solut ia generalizata U devine:
T
_
0
+
k=1
u
k
(t) < V

(t),
k
>
L
2
()
dt
+
k=1
u
k
(0) < V (0),
k
>
L
2
()
+
+
T
_
0
+
k=1
k
u
k
(t) < V (t),
k
>
L
2
()
dt =
T
_
0
+
k=1
f
k
(t) < V (t),
k
>
L
2
()
dt.
Fie acum j un numar natural oarecare xat si funct ia V
j
o
T
denita prin:
V
j
(t) = (T t)
j
.
In egalitatea precedenta nlocuim V cu V

j
, t inem seama de egalitat ile
<
k
,
j
>
L
2
()
=
kj
; V

(t) =
j
, V (0) = T
j
si obt inem:
T 
L
2
()
+
T
_
0
u
j
(t)dt +
j

T
_
0
(T t) f
j
(t)dt =
T
_
0
(T t)f
j
(t)dt
pentru j = 1, 2, . . .
Derivand de doua ori n raport cu T rezulta:
_
_
_
u
j
(T) +
j
u
j
(T) = f
j
(T), ()T > 0
u
j
(0) =
L
2
()
u
j
(0) =
L
2
()
, j = 1, 2, . . .
(7.42)
Problema cu datele init iale (7.42) are o singura solut ie si aceasta este data
de:
u
j
(t) =
L
2
()
cos
_
j
t +
1
_
j

L
2
()
sin
_
j
t +
(7.43)
+
1
_
T
_
0
f
j
() sin
_
j
(t )d, ()t 0, j = 1, 2, . . .
Astfel rezulta ca solut ia generalizata U are urmatoarea reprezentare:
U(t) =
+
j=1
_

L
2
()
cos
_
j
t +
1
_
j

L
2
()
sin
_
j
t
_
j
+
+
+
j=1
_
_
1
_
T
_
0
f
j
() sin
_
j
(t )d
_
_

j
.
(7.44)
Etapa II Aratam acum ca, n condit iile din teorema formula (7.44) de-
neste o funct ie U care apart ine spat iului o si verica (7.41) pentru T > 0.
Convergent ele
+
j=1
[ 
L
2 [
2
< + si
+
j=1
[ 
L
2 [
2
< +
implica convergent a uniforma n raport cu t [0, +) n spat iul L
2
() a
seriei de funct ii:
+
j=1
_

L
2
()
cos
_
j
t +
1
_
j

L
2 sin
_
j
t
_

j
si faptul ca suma seriei este funct ie continua de t cu valori n L
2
().
Inegalitat ile:
1
_
T
_
0
f
j
() sin
_
j
(t )d
1
T
_
0
f
2
j
()d,
268 CAPITOLUL 7
()t [0, T], j = 1, 2, . . .
precum si convergent a seriei de funct ii continue si pozitive
+
j=1
f
2
j
() la funct ia
continua |F()|
2
L
2
()
implica convergent a uniforma n raport cu t [0, T]
(()T > 0 si T < +) n L
2
() a seriei de funct ii:
+
j=1
_
_
1
i
t
_
0
f
j
() sin
_
j
(t )d
_
_
j
si faptul ca suma seriei este funct ie continua de t cu valori n L
2
(). Rezulta
ca, n condit iile din teorema formula (7.44) deneste o funct ie
U C([0, +); L
2
()).
Pentru a demonstra apartenent a U C
1
([0, +); L
2
()) se considera seria
derivatelor:
+
j=1
_
j

L
2
()
sin
_
j
t+ 
L
2
()
cos
_
j
t
_

j
+
+
j=1
_
_
T
_
0
f
j
() cos(
_
j
) (t )d
_
_
j
si se arata ca aceasta converge uniform n raport cu t [0, T](T > 0
si T < +) n spat iul L
2
().
Trecem sa examinam convergent a seriei derivatelor care este de fapt o suma
de trei serii.
Prima dintre acestea este seria
+
j=1
j

L
2
()
sin
_
j
t
j
si este uniform convergenta n raport cu t [0, +) daca seria numerica:
+
j=1
j
[ 
L
2
()
[
2
este convergenta. Aceasta din urma, poate
scrisa sub forma:
+
j=1
j
[ 
L
2
()
[
2
=
+
j=1
1
j

2
j
[ 
L
2
()
[
2
=
=
+
j=1
1
j
[ 
A
[
2
=
=
+
j=1

A
2
si prin urmare este convergenta pentru ca u
0
H
1
0
.
Urmatoarea serie a carei convergent a trebuie examinata este seria
+
j=1

L
2
()
cos
_
j
t
j
.
Aceasta serie este uniform convergenta n raport cu t [0, +) daca seria
numerica
+
j=1
[ 
L
2
()
[
2
este convergenta , ceea ce este adevarat
pentru ca u
1
L
2
().
Ceea de a treia serie care trebuie examinata este seria:
+
j=1
_
_
T
_
0
f
j
() cos
_
j
(t )d
_
_
j
.
Aceasta este uniform convergenta n raport cu t (0, T] (T > 0 si
T < +) daca seria numerica:
+
j=1
T
_
0
f
j
() cos
_
j
(t )d
este uniform convergenta n raport cu t [0, T]. Datorita majorarii:

+
j=1
T
_
0
f
j
() cos
_
j
(t )d
j=1
T
T
_
0
f
2
j
()d
270 CAPITOLUL 7
problema se reduce la convergent a uniforma pe [0,T] a seriei
+
j=1
T
_
0
f
2
j
()d. Aceasta din urma convergent a se obt ine din convergent a
uniforma a seriei
+
j=1
f
2
j
()d pe [0,T], care rezulta pe baza teoeremei lui
Dini din continuitatea si pozitivitatea funct iilor f
2
j
(), continuitatea funct iei
|F()|
2
si egalitatea
+
j=1
f
2
j
() = |F()|
2
, () [0, T].
In acest fel, se obt ine ca formula (7.44) deneste o funct ie

U C
1
([0, +); L
2
()).
Urmeaza sa aratam apartenet a U C([0, +); H
1
0
).
Convergent a uniforma n raport cu t [0, +) a seriei
+
j=1

L
2
()
cos
_
j
t
j
n H
1
0
poate asigurata prin convergent a uniforma n raport cu t [0, +)
a seriei:
+
j=1
_
j

L
2
()
cos
_
j
t

j
_
j
n H
1
0
.
Convergent a acestei serii rezulta din convergent a seriei numerice
+
j=1
j
[ 
L
2
()
[
2
,
convergent a ce este asigurata de ipoteza u
0
H
1
0
.
Convergent a uniforma n raport cu t [0, +) a seriei de funct ii
+
j=1
1
_
j

L
2
()
sin
_
j
t
j
n spat iul H
1
0
este asigurata de convergent a seriei
+
j=1
[ [
2
L
2
()
,
convergent a care rezulta din apartenent a u
1
L
2
().
In ne, convergent a uniforma n raport cu t [0, T] (T > 0 si T < +) a

seriei de funct ii:
+
j=1
_
_
1
_
j
T
_
0
f
j
() sin
_
j
(t )d
_
_
j
n spat iul H
1
0
este asigurata daca seria
+
j=1
_
_
T
_
0
f
j
() sin
_
j
(t )d
_
_
converge uniform pe [0,T]. Aceasta din urma convergent a a fost deja demon-
strata.
Am obt inut n acest fel apartenent a U C([0, +); H
1
0
).
Derivand acum n raport cu t funct ia U data de (7.44) ca funct ie cu
valori n L
2
(), t inand seama de relat iile (7.42) se obt ine ca funct ia U data
de (7.44) este solut ie generalizata a problemei (7.36)-(7.39).
272 CAPITOLUL 7
Exercit ii:
Determinat i solut ia generalizata pentru ecare din Problemele
Cauchy-Dirichlet de tip hiperbolic:
1.
_
2
u
t
2
=

2
u
x
2
, (x, t) (0, l) (0, +)
u(0, t) = u(l, t) = 0, t 0
u(x, 0) = sin
4
l
x, x [0, l]
u
t
(x, 0) = 0, x [0, l]
R: u(x, t) = cos
4
l
t sin
4
l
x
2.
_
2
u
t
2
=

2
u
x
2
t sin x, (x, t) (0, ) (0, +)
u(0, t) = u(, t) = 0, t 0
u(x, 0) = 4 sinxcos x, x [0, ]
u
t
(x, 0) = 2 sin3x, x [0, ]
R: u(x, t) = (sin t t) sin x + 2 cos 2t sin 2x+
+
2
3
sin 3t sin 3x
3.
_
2
u
t
2
= 4
2
u
x
2
, (x, t) (0, ) (0, +)
u(0, t) = u(, t) = 0, t 0
u(x, 0) = 2 sinx, x [0, ]
u
t
(x, 0) = sin x + sin 2x, x [0, ]
R: u(x, t) =
_
2 cos 2t +
1
2
sin 2t
_
sin x +
1
4
sin 4t sin 2x
Calculul simbolic si numeric pentru ecuat ii hiperbolice 273
7.5 Calculul simbolic si numeric al solut iei
Problemei Cauchy-Dirichlet pentru
ecuat ii hiperbolice
Deoarece pentru calculul simbolic al solut iei unei probleme Cauchy-Dirichlet
funct ia pdsolve nu aseaza nimic, vom trece la rezolvarea numerica folosind
funct ia pdsolve specica calculului numeric, a carei sintaxa a fost prezentata
ntr-unul din paragrafele anterioare.
Pentru exemplicare consideram urmatoarele probleme Cauchy-Dirichlet de
tip hiperbolic:
Exemplul 1:
_
2
u
t
2
(x, t) =

2
u
x
2
(x, t)
u(0, t) = u(1, t) = 0
u(x, 0) = x
2
x
u
t
(x, 0) = 0
Wave equation
> PDE1 :=diff(u(x,t),t,t)=diff(u(x,t),x,x);
PDE1 :=

2
t
2
u (x, t) =

2
x
2
u (x, t)
> IBC1 := u(0,t)=0, u(1,t)=0,u(x,0)=x^2-x, D[2](u)(x,0)=0;
IBC1 := u (0, t) = 0, u (1, t) = 0, u (x, 0) = x
2
x, D
2
(u) (x, 0) = 0
> p1 := pds1:-plot(t=0):
274 CAPITOLUL 7
p2 := pds1:-plot(t=1/10):
p3 := pds1:-plot(t=1/2):
title=Wave profile at t=0,0.1,0.5,1,2);
Figura 36
Figura 37
Exemplul 2:
_
2
u
t
2
(x, t) =

2
u
x
2
(x, t) t sinx
u(0, t) = u(, t) = 0
u(x, 0) = 4 sinx cosx
u
t
(x, 0) = 2 sin3x
Wave equation
> PDE2 :=diff(u(x,t),t,t)=diff(u(x,t),x,x)-t*sin(x);
PDE2 :=

2
t
2
u (x, t) =

2
x
2
u (x, t) t sin (x)
> IBC2 :=u(0,t)=0,u(Pi,t)=0,u(x,0)=4*(sin(x))*(cos(x)),
D[2](u)(x,0)=2*sin(3*x)};
IBC2 := u(0, t) = 0, u(, t) = 0, u(x, 0) = 4 sin(x) cos(x),
D
2
(u)(x, 0) = 2 sin(3 x)
> p6 := pds2:-plot(t=0):
p7 := pds2:-plot(t=1/10):
p8 := pds2:-plot(t=1/2):
p10 := pds2:-plot(t=2):
276 CAPITOLUL 7
Figura 38
> pds2:-plot3d(t=0..1,x=0..Pi/2,axes=boxed);
Figura 39
Exemplul 3:
_
2
v
t
2
(x, t) = 4

2
v
x
2
(x, t)
v(0, t) = v(, t) = 0
v(x, 0) = 0
v
t
(x, 0) = 2 sinx
Wave equation
> PDE3 :=diff(v(x,t),t,t)=4*diff(v(x,t),x,x);
PDE2 :=

2
t
2
v (x, t) = 4

2
x
2
v (x, t)
> IBC3 :=v(0,t)=0,v(Pi/2,t)=0,v(x,0)=0,
D[2](v)(x,0)=2*sin(x);
IBC3 := v (0, t) = 0, v (1/2 , t) = 0, v (x, 0) = 0, D
2
(v) (x, 0) = 2 sin (x)
> q1 := pds3:-plot(t=0):
q2 := pds3:-plot(t=1/10):
q3 := pds3:-plot(t=1/2):
plots[display]({q1,pq2,q3,q4,q5},
278 CAPITOLUL 7
Figura 40
> pds3:-plot3d(t=0..1,x=0..Pi/2,axes=boxed);
Figura 41
Bibliograe
[1] V.I. Arnold, Ecuat ii diferent iale ordinare, Editura Stiint ica si Enciclo-
pedica, Bucuresti, 1978.
[2] St. Balint, A.M. Balint, S. Birauas, C. Chilarescu, Ecuat ii diferent iale
si ecuat ii integrale, Editura Universitat ii de Vest, 2001.
[3] V.Barbu, Ecuat ii diferent iale, Editura Junimea, Iasi, 1985.
[4] R. Cristescu, Elemente de analiza funct ionala si introducere n teoria
distrubut iilor, Editura Tehnica, 1966.
[5] S.A. Coddington, N. Levinson, Theory of ordinary dierential equations,
McGraw Hill, New York, 1955.
[6] A. Corduneanu, Ecuat ii diferent iale cu aplicat ii n electrotehnica, Edi-
tura Facla, 1981, Timisoara
[7] C. Corduneanu, Ecuat ii diferent iale si integrale, Universitatea Al.I.
Cuza, Iasi, 1971.
[8] G.M. Fihtenholt, Curs de calcul diferent ial si integral, Editura Tehnica,
1964.
[9] D. Gaspar, N. Suciu, Analiza complexa, Editura Academiei Romane,
1999.
[10] A. Halanay, Ecuat ii diferent iale si integrale, Universitatea din Bucuresti,
1971.
[11] A. Halanay, Ecuat ii diferent iale, Editura Didactica si Pedagogica, Bu-
curesti, 1972.
279
280 BIBLIOGRAFIE
[12] J.Ray Hanna, John H. Rowland, Fourier series, transforms, and bound-
ary value problems A Wiley-Interscience Publication John Wiley and
Sons, Inc., 1991, USA.
[13] D. Haragus, Ecuat ii cu derivate part iale, Editura Universitat ii de Vest,
Timisoara, 2001.
[14] A. Eckstein, D. Haragus, Exercit ii standard de ecuat ii cu derivate
part iale, Tipograa Universitat ii de Vest din Timisoara, 2000.
[15] Ph. Hartman, Ordinary Dierential Equations, J. Wiley, New York,
1964.
[16] M. Hirsh, S. Smale, Dierential Equations, dynamical systems and linear
algebra, Academic Press, New York, 1974.
[17] J. Hubbard, B. West,

Equations dierentielles et systemes dynamiques,
Cassini, Paris, 1999.
[18] St. Mirica, Ecuat ii diferent iale, Editura Universitat ii din Bucuresti,
1999.
[19] Gh. Morosanu, Ecuat ii diferent iale. Aplicat ii, Editura Academiei, Bu-
curesti, 1989.
[20] M.Reghis, P.Topuzu, Ecuat ii diferent iale ordinare, Editura Mirton,
2000.
[21] E. Rogai, Exercit ii si probleme de ecuat ii diferent iale si integrale, Edi-
tura Tehnica, 1965.
[22] N. Rouche, P. Habets, M. Laloy, Stability Theory by Liapunov direct
Method, Springer, 1977.
[23] I.A. Rus, P. Pavel, Ecuat ii diferent iale, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1982.
[24] I.A. Rus, Ecuat ii diferent iale, ecuat ii integrale si sisteme dinamice Casa
de Editura Transilvania Press, 1996.
[25] V.V. Stepanov, Curs de ecuat ii diferent iale, Editura Tehnica, Bucuresti,
1955.
BIBLIOGRAFIE 281
[26] M.Stoka, Culegere de probleme de funct ii complexe, Editura Tehnica,
1965.
[27] M. Tihonov, A.A. Samarski, Ecuat iile zicii matematice, Editura
Tehnica, 1956.
[28] K. Yosida,

Equations dierentielles et integrales, Dunod, Paris, 1971.

Ecuatii AM

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ecuatii AM

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul 1

Ecuat ii diferent iale de ordinul

In ecuat ia (1.1) funct ia g se considera cunoscuta, iar rezolvarea ecuat iei

C), iar temperatura mediului exterior este 30 (

f()d este o primitiva a funct iei f.

f()d + C, ()t (a, b).

Intr-adevar, daca o funct ie reala x : I J este o solut ie a ecuat iei (1.10)

este solut ie a ecuat iei diferent iale (1.10).

Intr-o problema Cauchy t

(c, d) exista o constanta scalara C astfel ncat x(t) este solut ia

(c, d) atunci funct ia

este solut ie a ecuat iei diferent iale.

(c, d) atunci funct ia constanta x(t) = x

este solut ia ecuat iei

Intr-o problema Cauchy, t

C n decurs de 20 minute. Temperatura aerului ind de

C. Pentru determinarea constantelor C si k

este timpul dupa care temperatura devine

(c, d), exista o constanta C astfel ncat

(c, d) atunci funct ia

este solut ie a ecuat iei diferent iale.

In urma schimbarii de funct ie necunoscuta denita prin

Intrucat avem nevoie de o singura solut ie, consideram C

(x) = Q(t, x).

(x) = Q(t, x).

In general, este recomandabil sa se atribuie unor expresii matematice vari-

In cele ce urmeaza, continuam exemplicarea rezolvand trei probleme cu

In ecuat ia (2.1) funct ia g se considera cunoscuta si rezolvarea ecuat iei

In adevar, impunand condit iile (2.6) funct iei x(t) = C

In particular rezulta de aici ca formula:

In particular, rezulta de aici ca formula (2.9) reprezinta toate solut iile

In continuare prezentam aceasta metoda n cazul n care ecuat ia alge-

In continuare ar trebui sa calculam derivata de ordinul al doilea

Inlocuind (2.13) si (2.14) n (2.3) rezulta:

In cazul n care ecuat ia algebrica (2.5) are radacinile complexe

In general pentru orice t

In particular rezulta de aici ca formula (2.26) reprezinta toate solut iile

In particular rezulta de aici ca formula (2.28) reprezinta toate solut iile

Inlocuind toate acestea n ecuat ia data rezulta:

ecuat ia diferent iala

Inlocuind n (2.29) se obt ine ca funct ia y verica o ecuat ie diferent iala

In cele ce urmeaza, vom mai prezenta o alta funct ie de plotare DEtools

In aceasta problema derivarea funct iei matriceale X = X(t)nseamna derivarea

X(t). Pe intervalul I de denit ie a acestei solut ii

Intr-adevar e X(t) o solut ie oarecare a sistemului (3.2) denita pe un interval

In baza teoremei de unicitate rezulta ca:

X(t) = X(t), ()t.

In virtutea teoremei de unicitate rezulta ca funct ia X(t) este identic nula:

nu este fundamental (nu este liniar independent).

In sistemul (3.4) coecient ii a

Reducerea ecuat iilor diferent iale liniare de ordinul n la un sistem 89

si toate celelalte solut ii tind la aceasta solut ie.

In scrierea sintaxei ecuat ia diferent iala va nlocuita cu lista de ecuat ii

In cazul dezintegrarii carbonului radioactiv C

reprezinta legea de golire a rezervorului daca acesta a fost plin la

sunt egale cu zero. Acestea sunt date de formula:

(t) reprezinta legea de golire a rezervorului care la momentul a

In sistemul (4.2) funct iile f

X = F(t, X). (4.3)

In aceasta problema derivarea funct iei matriceale X(t) nseamna derivarea

este absolut si uniform convergenta pe intervalul I

X(t) = F(t, X(t))

(t) satisfac inegalitatea:

X = F(t, X). (4.5)