Existenta gandirii este singura certitudine pe care o avem, iar noi ca oameni ne confundam cu aceasta existenta.

Dar ce este existenta? Existenta este ceea ce subzista, ce ramane neschimbat si identic cu sine in ciuda tuturor transformarilor, adica o substanta. Deci, gandirea este o substanta. Aceasta substanta il defineste pe om. Cuget deci exist, nu are nevoie, pentru a fi acceptat ca enunt cert, de nici un fel de intemeiere logica. El constituie o evidenta pentru fiecare dintre noi. Riguros vorbind, acest enunt nici nu poate fi argumentat prin procedeul firesc al rationarii din moment orice rationament este intemeiat pe el.

In afara de gandirea noastra, de Eu-l nostru, nu avem nici o alta certitudine. Toate sunt deductii si desfasurari logice ulterioare extrase din gandirea vazuta ca temei. Prin urmare, lumea exterioara gandirii, respectiv corpul nostru si lumea exterioara corpului nostru pot fi gandite ca simple iluzii.