AMERICA CURS 1-----27.03.

2004
P.Cocean America Drago Simandan - Fundamentele culturale ale modelului american Poziia geografic i limitele Prima problem este dac putem vorbi despre un continent unitar, dac sunt 2 continente sau 3 uscaturi continentale. - D.p.d.v. fizico-geografic se obinuiete mprirea continentelor n 3 subdiviziuni: America de Nord, Central, i America de Sud. - D.p.d.v. al problemelor de geografie uman i economic, continentele se impart n 2 entiti: America Anglo-Saxon ce cuprinde SUA i Canada America Latin ce cuprinde rile de la S de Rio Grande Trebuie amintit c adesea continentul American este asemuit cu SUA. Tinnd cont de aceste 2 puncte de vedere considerm c America este un continent unitar, n ciuda conexiunii limitate dintre cele 2 blocuri majore de N i S. Argumente n favoarea acesteia: 1. - particularitile reliefului - prezint o similaritate accentuat ntre prile de N i de S, n V se desfoar lanuri muntoase, n E structurile precambriene sub forma scuturilor, n centru mari bazine de sedimentare 2. tendinta de sudare continua intre N si S prin formarea uscatului antilez 3. - tendine migratorii foarte accentuate ale populaiei latino-americane spre N, indeosebi spre SUA Totui din motive metodologice, trebuie acceptate i cele 2 modaliti de divizare a continentului American Dimensiuni i limite Suprafaa total depete 42 mil km, avand locul 2 pe glob. America de Nord are o suprafa de 23,5 mil km (56% din toata suprafata), America de Sud 18,2mil km, America Central 967 000km . Limite: - N: paralela de 84 lat. N (ara lui Grant - Insulele Ellesmere) - S: paralela de 56 lat. S marcat prin Capul Horn - E pt. America de Nord : meridianul de 55 long. V (Capul Charles Pen. Labrador) - E pt. America de Sud: meridianul de 34 long. V (Capul Branco) - V pt. America de Nord: meridianul de 168 long. V (Capul Prinul de Wales Alaska) - V pt. America de Sud: meridianul de 81 long. V (Capul Parinas)

Continentul American este continentul cu cea mai larg extensiune pe latitudine, se desfoar pe 140 lat. sau o distan de peste 16.000 km. Vecini: - Oceanul ngheat la N - Oceanul Atlantic la V - Antartica la S - Oceanul Pacific i Asia la V, America fiind legat de Asia prin Str. Bering i Arh. Aleutine.

Evoluia paleogeografic - Geneza continentului American i are punctul de plecare n fragmentarea uscatului iniial (Pangeea) n dou blocuri continetale: Laurasia i Gondwana, la nceputul Paleozoicului. - America de N, ca parte component a Laurasiei s-a desprins din aceasta conform derivei continentale acum 300 mil. de ani, respectiv n Carbonifer cnd s-a format Atlanticul de N. - America de Sud a aparinut Gondwanei i a urmat acelai scenariu dar mai trziu, n Jurasic (n urm cu 120 mil. ani). - n continuare, a avut loc deplasarea blocului continental sudic spre N i sudarea cu cel nordic n zona Istmului Central-American. Prin urmare, uscatul actual s-a format pornind de la nucleele de cratogen aparinnd vechilor continente. - n America de Nord acest nucleu era reprezentat de Scutul Canadian care cuprindea o vast regiune din America de Nord i Groenlanda. - Structurile caledoniene rezultate n urma orogenezei Caledoniene apar n N, E i S Scutului Canadian, n Insulele Arh. Arctic i n Appalachi de N. - Orogeneza Hercinic a cunoscut o evoluie mai pronunat n partea S i central. Acum se adaug la continent Appalachi de S, podisurile i masivele centrale, Podiul Mexican. - n Mezozoic i Neozoic se edific lanul Cordilierilor (Munii Stncoi, Munii Cascadelor i Sierra Nevada n Mezozoic i Munii Coastelor n Neozoic). In acelai timp are loc colmatarea bazinelor interioare i apariia cmpiilor n America de Sud zona de cratogen cuprinde Pod. Guyanelor i Pod. Braziliei. Subasmentul Baz. Amazonian aparine aceleeai structuri, dar a fost acoperit ulterior de sedimente groase mai noi ca urmare a procesului accentuat de subsiden din aceast regiune. - n urma orogenezei caledonice, uscatul se mrete pe seama structurii din E Pod. Braziliei i a celor din SV din regiunea Sierelor. - Hercinicul se manifest n S n perimetrul Pod. Patagoniei. - Lanul Andin i-a nceput evoluia n Neozoic i continu i astzi. - America Central: depozitele precambriene apar n unele regiuni muntoase. Golful Mexic se contureaz n Triasic iar Baz. Caraibelor n Cretacic. Cea mai mare parte

a reliefului muntos se edifica in neogen, iar I-le Arh. Antilez sunt, de asemenea, din Neozoic.

Orogenurile ce au dat natere lanurilor muntoase

n ceea ce privete structurile orogenice, se ntlnesc, conform Teoriei Plcilor Tectonice, 7 tipuri de orogenuri( vezi curs P. Cocean). 1. Orogenul de tip cordilierian sau de tip de colaj a dat natere la unul din cele mai mari lanuri muntoase de pe glob (Cordilierii N Americani). Datorit complexitii sale, acest lan muntos a constituit domeniu de formulare i exemplificare a Teoriei Tectonicii Globale. Analiza structurii petrografice i a vrstei formaiunilor a pus n eviden aa numitele terenuri suspecte a cror origine nu putea fi explicat prin teoriile clasice, astfel sau identificat peste 200 terenuri alohtone alctuite din formaiuni de fund oceanic ngropate n structuri de tip continental. Ca urmare, a fost imaginat teoria orogenului de colaj cu 3 faze distincte : Faza 1 Placa Pacific purtnd cu sine un arc insular se reduce sub bordura V a scutului Canadian. - arcul insular se apropie i se ciocnete cu scutul Canadian - placa oceanic se lipete de scut i l basculeaz, prin coliziune are loc mutarea marginii continentale, rezultand astfel Muntii Stncoi.

Faza 2 - In Cretacic, un alt arc insular format pe Placa Pacific repet micarea de deplasare i subsiden dnd natere M. Cascadelor i Sierra Nevada care se alipesc M. Stncoi. Faza 3 - Are loc n Neogen; lucrurile se simplific, se subduce doar Placa Pacific fr arcul insular, sub Placa American (scutul canadian) procesul se numete subducie liber i a dat natere lanului muntos costal. Fazele 1 i 2 sunt orogenuri de colaj (lipire a uscaturilor), iar faza 3 este orogen cu subducie liber. 2. Orogenul Acadian - a dat natere Appalachilor de N, a rezultat n urma coliziunii ntre 2 continente. n Paleozoic, la E de scutul Canadian exist un uscat numit Avalonia din care astzi s-au pstrat unele poriuni (ins. Terra Nova). Intre cele 2 uscaturi s-a localizat santul Fredericton Merimack, care functiona ca bazin de acumulare marina. La nceputul Paleozoicului are loc o deplasare convergent a celor 2 blocuri continentale i concomitent o dubl subducie divergent. In urma presiunii exercitate de cele 2 blocuri continentale, sedimentele acumulate n anul tectonic se cuteaz, fomndu-se Appalachii de N.

3. Orogenul Chilean - Se regsete n partea central a Anzilor, cea mai impuntoare din acest lan muntos. Studiile din regiune au pus n eviden lipsa dovezilor subduciei (ofiolite, amestec de roci, flis etc.). n consecin, au fost emise teorii care s explice lipsa uscatului continental care coninea aceste dovezi n partea V a Americii de S. Astfel s-a presupus migrarea poriunii de uscat spre V, N sau S sau subducerea treptat pe blocuri a poriunii lips. Ultima teorie este cea mai plauzibila. Placa Nazca (oceanica) se subduce permanent sub America de S. S-a estimat c cca 5.000 km de plac cu o grosime de 250 m s-a subdus din Cretacic pn n prezent. Subducerea plcii Nazca atrage dup sine o eroziune a plcii superioare, numite eroziune de subducie. Placa superioar se subiaz, se fragmenteaz i se subduce parial, n acelai timp are loc o topire i o cretere n volum a plcii subduse, ceea ce a dus la nlarea permanent a Anzilor, astfel se explic nlarea Pod. Boliviei la 4000 m i a Anzilor la 7000 m.

AMERICA CURS 2-----05.03.2004

Relieful Americii de Nord
Desi sudarea celor 2 blocuri continentale de N si S s-a realizat destul de tarziu (pliocen) , ele evoluand separat, exista similitudini intre relieful Americii de Nord si relieful Americii de Sud. O nota aparte o introduce America Centrala, datorita extensiunii reduse. - America de Nord Canada, S.U.A. d.p.d.v. economic demografic - America Latina Mexic - America de Nord, America Centrala si America de Sud d.p.d.v. al reliefului Trasaturi comune ale reliefului : prezenta reliefului muntos in cele 3 unitati vulcanismul accentuat asimetria genetica ridicarea accentuata a fatadei vestice (Pacifice) prezenta structurilor de cratogen si orogen

In America de N , relieful se caracterizeaza prin orientarea liniilor majore pe directie longitudinala N-S si prin concentrarea ariei montane in extremitatea vestica, exceptand M-tii Apalachi. D.p.d.v. morfologic se disting mai mult unitati : Groenlanda Arhipelagul Arctic Podisurile si Campiile Centrale M-tii Apalachi Campiile Litorale M-tii Cordilieri 1. GROENLANDA Este cea mai mare insula a Terrei, cu o suprafata de peste 2.000.000 Km2. Relieful este acoperit de o imensa calota glaciara numita INLANDISS, cu o grosime medie de 1.500 m si varsta de 600 ani. Limbile unor ghetari ajung pana la tarmul vestic, unde se rup in bucati, rezultand Iceberg-urile care se deplaseaza spre Oc. Atlantic. Topografia de ansamblu a insulei marcata de calota glaciara pune in evidenta o structura de platforma usor concava in centru, cu marginile suspendate. Altitudinea medie este in jur de 600 m (fara calota). In partea E se desfasoara un lant muntos (alt. maxima de 3.700 m). Spre periferie sunt frecvente formele glaciare : morene, spinari de berbec, fiorduri (Nordwestfjord cel mai lung de pe glob = 313 Km). 2. ARHIPELAGUL ARCTIC Cuprinde toate insulele din N Americii de Nord, provenite din elementele fostului Scut canadian fragmentat sau din adaugarea de noi uscaturi in Paleozoic. Cele mai mari insule : Tara lui Baffin, Victoria, Ellesmere. In general predomina relieful muntos. Dupa incalzirea postglaciara, topirea unor ghetari a dus la aparitia miscarii izostatice, rezultand ridicarea tarmurilor si formarea teraselor de abraziune marina (alt. 160 180 m). 3. CAMPIILE SI PODISURILE CENTRALE Ocupa cea mai mare parte a Americii de Nord, avand ca limite : N : Arh. Arctic S : Campia litorala a Golfului Mexic E : M-tii Apalachi V : M-tii Cordilieri

Subunitati : - Pen. Labrador - Regiunea Hudsonia - Pod. Mackenzie

Regiunea Marilor Lacuri Pod. Ohio Pod. Minnesota Pod. Missouri Pod. Preeriilor Campia Mississippi Masivele Hercinice izolate

a) Pen. Labrador este cuprinsa intre Golful Hudson (in N, N-E) si estuarul raului Sf. Laurentiu (in S). Apartine vechiului Scut Canadian, avand un aspect de podis cu altitudinea medie de 750 m. Morfologia de detaliu pune in evidenta prezenta formelor glaciare : morene, spinari de berbec, lacuri glaciare, fiorduri. Regiunea a fost un pol important al glaciatiei din America de N. b) Regiunea Hudsonia este reprezentata de zona din jurul Golfului Hudson. Are altitudini coborate, functionand ca o zona de subsidenta. In partea Estica apare un monoclin inclinat spre centrul regiunii, care a dus la aparitia reliefului de cueste cu frontul spre NE, reprezentand versantul unei vai ocupate de ghetari. In cuvetele ghetarilor s-au format lacuri : L. Ursilor, L. Selanilor, L. Renilor, L. Winnipeg, L. Manitoba, L. Indian. c) Pod. Mackenzie situat in N continentului. Este un podis de eroziune , fragmentat de afluentii raului cu acelasi nume. d) Regiunea Marilor Lacuri se desfasoara intre estuarul Sf. Laurentiu si Hudsonia (in N) si izvorul fluviului Mississippi (in S). Fundamentul apartine scutului canadian, peste care s-au depus formatiuni paleozoice cu dispunere monoclinala. Prezenta calcarelor de Trenton si Niagara au permis individualizarea unui relief de cueste cu fruntea spre N. Regiunea a suferit remaniere hidrografica importanta. Initial, drenajul se facea spre S, spre Mississippi. Aceasta directie s-a mentinut si in timpul glaciatiunii. Dupa care, ca urmare a dispunerii valurilor morenice in S, drenajul spre S a fost blocat si s-a individualizat cursul raului Sf. Laurentiu cu drenajul spre E. Cuvetele lacustre principale sunt: L. Huron, L. Superior, L. Michigan, L. Erie, L. Ontario. Apar si importante cascade : Niagara (inaltime de 49 m) . Evolutia s-a realizat in mai multe faze. Initial, au existat 2 lacuri, Michigan si Erie. Dupa retragerea ghetarilor s-au format 2 mari interioare la V si E. Ulterior, in urma unor fenomene tectonice s-au format cuvetele actuale. e) Pod. Ohio este situat la S de Marile Lacuri, intre M-tii Appalachi la E si Campia Mississippi la V. Este format din calcare paleozoice, astfel incat este bine dezvoltat relieful carstic, atat exocarstul (doline, vai seci) cat si endocarstul, aici aflandu-se cea mai lunga pestera (Mammoth Cave, peste 500 Km.) f) Pod. Minnesota este situat la V de Marile Lacuri, pe raul cu acelasi nume. Prezinta o morfologie glaciara cu prezenta a numeroase morene frontale si laterale. g) Pod. Missouri este situat la V de Pod. Minnesota. In cadrul sau predomina relieful structural, cu cueste si vai subsecvente. h) Pod. Preeriilor se desfasoara la poalele Cordilierilor pe directie N-S si se extinde pana aproape de granita cu Mexic. S-au format cueste cu fruntea spre M-tii Stancosi (acestia inclina de la V-E). S-a format si relief de bad-lands. In S se afla Pod. Llano

Estacado, subunitate a Pod. Preeriilor, cu suprafete tabulare de tip mesas si canioane (ex.: pe raul Recos). i) Campia Mississippi se extinde in S continentului, in lungul fluviului cu acelasi nume. Are un fundament vechi paleozoic, peste care s-au depus sedimente cu grosimi mari si un strat de loess care ajunge pana la 30 m grosime. Loess-ul este de origine eoliana (in N) si de origine aluvionara (in S). Valea acestui fluviu se caracterizeaza prin meandre, bifluente, relief de lunca diversificat. j) Masivele Hercinice izolate sunt raspandite intre Appalachi si Cordilieri. Sunt fragmente din vechile edificii hercinice ramase la suprafata sau dezvelite prin eroziune. OZARK (pe harta sub numele de Podis), SPRINGFIELD, OUACHITA. 4. MUNTII APPALACHI Se desfasoara in E continentului pe directie NE-SV, avand o lungime de peste 2.000 km. Se obisnuieste impartirea in 2 compartimente distincte, separate de grabenul fluviului Hudson : Appalachi de N si Appalachi de S. a) Appalachi de Nord cuprind 3 subunitati : Noua Anglie (NE S.U.A, SE Canadei) Noua Scotie (peninsula) Insula Terra Nova

In Noua Anglie sunt numerosi martori de eroziune, intre care Muntele Monadnock (965 m) , termen care a fost consacrat in geomorfologie pentru a consacra martorii de eroziune. Pen. Noua Scotie are ca element important al peisajului Golful Fundy, cu maree impresionante (pana la 21 m inaltime). b) Appalachi de Sud prezinta o evidenta adaptare la structura, rezultand o alternanta de culmi care corespund rocilor dure si vai formate pe rocile sedimentare pliabile. Acest tip de relief se numeste Relief Appalachian Prezinta 2 trepte morfologice : - o treapta inalta, reprezentata de catena montana centrala, a carei creasta centrala se numeste Blue Ridge (pana la 2.200 m) - o treapta joasa care apare pe latura de V si latura de E. In partea de V are caracteristici de podis si se numeste Pod. Appalachian, fiind format din Pod. Cumberland (S) si Muntii Allegheny (N). In partea de E are caracteristici de piemont, se numeste Piemontul Appalachian si este o forma de abraziune marina. 5. CAMPIILE LITORALE Constituie cea mai joasa treapta morfologica din America de Nord, situata in E si S. Cuprinde 3 subunitati : - Campia Atlantica - Peninsula Florida - Campia Golfului Mexic

a) Campia Atlantica are un subasment paleozoic (o parte a Appalachilor prabusita peste care s-au depus sedimente groase in Neozoic si Cuaternar). Prezinta tarmuri cu estuar in N pe raul Potomac si tarmuri cu lagune, limane, cordoane litorale in S. b) Pen. Florida are un relief de podis nivelat constituit din calcare, care a dus la formarea unui relief carstic specific. Pe tarm apar mangrove si recifi coraligeni. c) Campia Golfului Mexic are un fundament prabusit la mari adancimi (pana la 1.000 m). S-a format prin acumulare marina si fluviala. Are altitudine sub 100 m si prezinta tendinta de inaintare in mare, in perimetrul Deltei Fluviului Mississippi.

6. MUNTII CORDILIERI
Reprezinta unul dintre cele mai lungi si masive lanturi muntoase, depasind 8.000 Km lungime. Principalele trasaturi : - structura complexa datorita complexitatii proceselor orogenetice - litologie variata : roci cristaline, sedimentare, vulcanice - vulcanism intens - glaciatia masiva Subunitatile muntilor de la V-E (desi s-au format de la E-V) - M-tii Coastelor (THE COAST RANGE) - M-tii Cascadelor si M-tii Sierra Nevada, care formeaza Cordiliera Mediana - Podisurile Intramontane - M-tii Stancosi (Cordiliera Estica)

AMERICA CURS 3-----12.03.2004

Muntii Cordilieri
a) Muntii Coastelor s-au format in Neozoic, in urma subductiei placii Pacifice sub cea americana (I curs). Se desfasoara din Alaska pana in Mexic. In sectorul Canadei, are o fragmentare accentuata si se detaseaza de continent sub forma de insule si arhipelaguri (ex.: Vancouver, I-le Alexander, I-le Regina Charlotte). Spre S apare o tendinta de

regrupare a reliefului in Masivele Olympus si Klamath. La S de Klamath fragmentarea tectonica a format depresiunea longitudinala California. Tot legat de fragmentarea tectonica, amintim Falia San Andreas, inca activa si care este sursa instabilitatii tectonice din zona. Relieful muntos se extinde in Pen. California (alt. peste 3.000 m) si in S Mexic-ului prin catena Sierra Madre del Sud. b) Cordiliera Mediana incepe prin M-tii Alaskai (Alpii Alaskai), cu cota maxima din Cordilieri, Vf. Mckinley 6.194 m. Pe teritoriul canadian, culmile se restrang in latime, iar spre S se desfasoara M-tii Cascadelor cu numerosi vulcani (ex.: St. Helens, Adams, Hood). In Masivul Rainier se afla aproximativ 25 ghetari. M-tii Cascadelor se continua spre S cu Sierra Nevada, formati din sisturi cristaline, dar in cadrul localitatilor, exista activitate vulcanica intensa, rezultand platouri de lave ce formeaza chei si canioane. Raul Yosemite cu Parcul National. Masivul San Bernardino face trecerea spre Sierra Madre de Vest in Mexic. c) Podisurile intramontane nord-americane sunt fragmente ale structurilor paleozoice, antrenate in miscarile orogenice ale Cordilierilor. Subunitati : Pod. Yukon Pod. Interioare Canadiene Pod. Columbiei Pod. Marelui Bazin Pod. Colorado Pod. Mexican

- Pod. Yukon este strabatut de raul Yukon si se extinde pe teritoriul Alaskai si Canadei. Este modelat glaciar si fluvial. - Pod. Interioare Canadiene au inaltimea de 2.000 m, dar se numesc podisuri numai prin comparatie cu catenele muntoase inconjuratoare. - Pod. Columbiei este de natura vulcanica, format prin revarsarea lavei pe suprafete extinse. Raurile au sculptat canioane adanci. Caracteristice sunt vaile de tip Coulee, rezultate in urma actiunii apelor de sub calota glaciara, aparand in relief ca vai suspendate deasupra vailor actuale. - Pod. Marelui Bazin (C-V S.U.A.) este format din masive orientate N-S, separate de depresiuni de tip Bolson, unele cu altitudini negative cum este Valea Mortii (-86 m sub nivelul marii). Bolson = depresiuni inchise, endoreice, fara scurgeri exterioare, gazduind lacuri sarate. Lacurile Utah si Marele Lac Sarat. In S sunt Deserturile Mojave, Gila. - Pod. Colorado este cunoscut prin relieful sculptat in depresiuni mezozoice si eocene, necutate, rezultand structuri tabulare ce au format canioane impresionante (ex.: raul Colorado, peste 450 Km lungime si 0,5-3 Km adancime).

- Pod. Central Mexican este cuprins in Sierra Madre de Vest si cea de Est, iar in S Sierra Vulcanica Transversaal. In Sud sunt forme vulcanogene variate, in C si N depresiuni endoreice de tip Bolson. d) Cordiliera Estica incepe in Alaska cu M-tii Brooks, se continua cu M-tii Stancosi Canadieni, in cadrul carora se remarca M-tii Mackenzie, apoi M-tii Stancosi (S.U.A.), Guadalupe, Sierra Madre de Est. M-tii Stancosi (S.U.A.) au o orientare NV-SE, cu peste 50 de varfuri cu altitudine de peste 4.000 m. In N unitatii se detaseaza Pod. Yellowstone, situat la 2.000-2.500 m , format prin depuneri masive de lave, brecie si tufuri vulcanice. In cadrul sau se afla Parcul National Yellowstone, celebru prin cele 3.600 izvoare termale, gheizere si vulcani noroiosi si mofete. La S de Sierra Madre de E si de V se desfasoara Sierra Vulcanica Transversa, o asociere de elemente vulcanice, aparute pe un sistem de fracturi. Cele mai impresionante aparate vulcanice : Popocatepetl si Orizaba (peste 5.000 m).

RELIEFUL AMERICII CENTRALE

Principalele trasaturi : - fragmentarea accentuata, fiind constituit dintr-un istm alungit si arhipelag insular - predomina relieful muntos (altitudini de 3.500 4.000 m) - putine podisuri - campii litorale inguste - cel mai raspandit: relieful vulcanic cu vulcani explozivi - relief carstic bine dezvoltat in Pen. Yucatan, Cuba, Jamaica (carst tropical tipic) - trecerea de la relieful Americii de N spre cel al Americii Centrale se realizeaza prin Istmul Tehuantepec, care a jucat rolul unui sant tectonic. AMERICA CENTRALA ISTMICA D.p.d.v. morfologic, se evidentiaza 2 compartimente separate de grabenul Nicaragua. Primul are structuri vechi paleozoice, apartinand uscatului nordic, situat la N de graben. Al 2-lea are structuri neogene si se afla la S de graben. Din aceste considerente, grabenul este considerat ca linia de sudura intre America de N si America de S. Sunt mai multe unitati de relief : 1) Masivul Sierra Madre de Chiapas (3.400 m) este un horst cristalin peneplenizat, peste care s-au revarsat lave vulcanice. Este situat la extremitatea SE a Mexicului. 2) Lantul Vulcanico-Costal pe tarmul Pacificului, in zona de subductie a placilor, Cel mai important vulcan : Tajumulco (4.000 m) si Tacana (Guatemala). 3) Masivul Guatemalei : fragmentare tectonica intensa, constand dintr-o asociatie de inaltimi, depresiuni si culoare tectonice ocupate de lacuri sau vaile raurilor. 4) Pen. Yucatan are ca element definitoriu relieful carstic bine dezvoltat (doline, uvale, avene, pesteri). In cadrul peninsulei se detaseaza 2 subunitati : Campeche (V) si Masivul Maya (SE). In E este litoral jos cu mlastini si mangrove.

5) M-tii Honduras au o structura veche cristalina paleozoica, suprafete de nivelare care ajung pana la 2.500 m inaltime. In E, relieful coboara brusc in Campia Litorala Mosquitos. 6) Depr. Nicaragua se suprapune unui graben tectonic, avand numeroase cuvete lacustre : Nicaragua si Managua. 7) Cordilierii Istmului Costa Rica Panama sunt alcatuiti din 3 sectoare : - N : Cordilieri de Costa Rica (pana la 3.400 m) cu structuri cristaline si vulcanice - C : Cordilieri de Veragua - S : Cordilieri Darien Inaltimile scad de la N-S, pana la 100 m in zona ingusta a istmului, rezultand construirea Canalului Panama. II AMERICA CENTRALA INSULARA

In legatura cu originea acestuia se pune intrebarea daca este reminescenta unui vechi uscat sau este vorba de un continent nou. Raspunsul este diferit, pentru ca in alcatuirea sa apar structuri foarte vechi (ca si structuri continentale) si structuri foarte noi, prin adaugarea de noi uscaturi, ceea ce pune in evidenta tendinta de evolutie.

Cuprinde Antilele Mici si Antilele Mari. Antilele Mari cuprind : a) Insula Cuba are un relief de campie (alt. 100 m) , cu o catena muntoasa : Sierra Maestra (2.000 m). La baza sa se desfasoara un podis format pe calcare, rezultand unul dintre cele mai tipice carsturi. b) Insula Jamaica are un relief muntos, aparand relieful carstic, cu formele caracteristice, numite mogote. c) Insula Haiti este strabatuta de un masiv muntos, cuprinzand 3 cordiliere orientate V-E: Cordiliera Septentrionala, Cordiliera Centrala si Cordiliera Meridionala, separate de culoare joase. Pe litoral apar campii inguste de abraziune. d) Insula Puerto Rico are un relief muntos e) Insulele Bahamas este un arhipelag de 3.000 insule, de origine coraligena. Antilele Mici sunt dispuse in 3 arcuri orientate N-S, cu litologie diferita: 1. Arcul exterior de origine sedimentara, calcaroasa, cu recif coraligen. Din acest arc fac parte : Ins. Barbados, Trinidad, Anegada. 2. Arcul median depozite cristaline : Ins. Virgine, Antiqua, Guadelupa, Tobago. 3. Arcul intern este preponderent vulcanic : Ins. Dominica, Martinica, Santa Lucia, Grenada. Vulcani importanti : Mt. Pelee (Ins. Martinica)

AMERICA CURS 4-----19.03.2004

RELIEFUL AMERICII DE SUD Prezinta numeroase similitudini cu relieful continentului nord-american: orientarea de-a lungul meridianelor a catenelor muntoase situarea unitatilor de platforma in NE in C se desfasoara regiuni joase de campie si podis in V Pacificului se afla unitati de orogen (Anzi) prezenta vulcanismului, seismicitatii si modelarii glaciare

Unitatile de platforma Apartin vechiului Scut Guyano-Brazilian. Cuprind : - Pod. Guyanelor - Pod. Braziliei - Amazonia - Campia Orinoco-ului - Campia Gran Chaco - Campia Pampas - Pod. Patagoniei a) Pod. Guyanelor este situat in NE, intre Campia Orinoco si Amazonia. Este un fragment al scutului Guyano-Brazilian, unde structurile fundamentului cristalin apar la zi in N, iar in S fiind acoperit de depozite paleozoice si mezozoice. Se prezinta ca o peneplena veritabila, cu altitudini de 400-700m, in mijlocul careia se inalta culmi muntoase numite Sierre : Sierra de Parima, Sierra Pacaraima (2.800 m). Pe baza depozitelor paleozoice si mezozoice orizontale sau usor inclinate s-au dezvoltat trepte si suprafete structurale iar prin organizarea retelei hidrografice pe aceste trepte au luat nastere cascade impresionante : Angel (aprox. 1.000 m). b) Pod. Braziliei situat in CE, cu o extensiune mai mare si o varietate morfologica pronuntata. Cuprinde mai multe compartimente : - Pod. Braziliei de NE, care se remarca prin existenta in cuprinsul sau a unor Sierre, numite serre : Serra Borborema si Serra Espinhaco - Pod. Braziliei de N, fragmentat de afluenti de dreapta ai Amazonului sub forma de interfluvii paralele, orientate S-N - Pod. Braziliei C, care ocupa o suprafata variata si se impune prin suprafetele structurale de tip chapadas. Ca subunitate cuprinde Pod. Mato Grosso, format prin ridicarea platformei cristaline. - Pod. Braziliei de SE are cele mai ridicate altitudini, datorita miscarilor de basculare pe verticala a marginii scutului. Predomina sierrele cu inaltimi de pana la 2.800 m (Sierra de Montiqueira, intre Sao Paolo si Rio de Janeiro). Specific acestor sierre este

c)

d)

e)

f) -

g)

procesul de alterare al granitelor intr-un mediu tropical-umed, rezultand capatani de zahar. Pod. Braziliei de S se remarca prin existenta unui platou vulcanic, acoperind fundamentul cristalin. Campia Orinoco-ului situata in N, intre Cordiliera Venezuelei (V) si Pod. Guyanelor (E). Este un vechi golf marin umplut in neozoic cu depozite marine, lacustre si fluviale. Are 2 compartimente bine individualizate : zona piemontana la poalele Cordilierilor campia inalta Llanos Altos (cu alt. de 300-400 m) Campia Amazoniei este o unitate foarte bine conturata prin extensiunea deosebita. Este cea mai mare campie de pe glob, cu o suprafata de aprox. 5 mil. km2 . S-a format prin scufundarea ampla si permanenta a vechiului scut, avand conexiuni cu Pacificul (V). Formarea catenelor andine a intrerupt aceasta legatura cu Pacificul dupa care a urmat colmatarea intensa cu depozite paleozoice, mezozoice si neozoice de grosimi foarte mari. Peisajul actual se defineste prin planitate deosebita, cu altitudini intre 25100 m. Astfel, albiile raurilor sunt abia schitate, au loc frecvent remanieri hidrografice (schimb de curs) si o meandrare deosebita. Desi au altitudine mica, se pot distinge 3 niveluri : 1. Igapo - terenuri inundate permanent care devin emerse numai la debite scazute. 2. Varzea albia majora, inundabila la cresterea debitului 3. Terra ferme interfluviile neinundabile Campia Gran Chaco situata in C continentului, intre raurile Parana si Salado, avand la V partea C a Anzilor. Fundamentul apartine scutului Guyano-Brazilian, peste care se afla depozite aluvionare si loessoide. In N are aspect de depresiune cu caracter endoreic (fara scurgeri spre exterior). Pampasul este situat intre Campia Gran Chaco (N), Pod. Patagoniei (S) litoralul Atlantic (E) si Anzii (V). Cuprinde 2 subunitati majore : Pampasul umed (E) Pampasul uscat (V) : Sierrele Pampine, cu altitudini mai ridicate. Pampasul umed are un aspect de campie cu inaltimi de 100-150 m. Este constituit din depozite cuaternare (pietris, nisip, argile), acoperite cu o cuvertura de loess. In cuprinsul sau apar 2 vestigii ale fundamentului hercinic sub forma de insellberguri: Sierra del Tandil, Sierra de la Ventana. In zona estuarului Rio de la Plata se desfasoara Campia de la Plata. Pampasul uscat apare sub forma unor lanturi muntoase paralele, orientate N-S, separate de depozite alungite de tip Bolson. Sierrele Pampina sunt fragmente ale scutului Brazilian antrenate si inglobate in structurile cutarilor andine, uneori depasind 6.000 m (Sierra de Famantina si Sierra de Cordoba). Pod. Patagoniei este cea mai sudica unitate de relief, in extremitatea sudica a continentului. Este fragmentat in blocuri, al caror joc pe verticala este diferit. In zonele joase s-au format culoare si depresiuni. Are un fundament hercinic ce apare la zi in N, fiind acoperiti spre S de depozite sedimentare vulcanice si de origine glaciara. Pe rocile moi s-a format relief de bad-lands.

Unitatile de orogen

Reprezinta o catena muntoasa tanara formata in neozoic. Trasaturi generale : dezvoltarea in lungul meridianelor prezenta a 3 aliniamente principale separate de depresiuni si platouri intramontane mozaicul litologic asociind formatiuni cristaline cu depozite sedimentare cutate si roci vulcanice vulcanism larg raspandit si accentuat (rezultand ca este cel mai fierbinte continent) : vulcanii Chimborazo, Cotopaxi, Cayambe, Nevado Huascaran, Tolima. seismicitate ridicata, datorita fenomenului de subductie, activa de pe toata fatada vestica, unde placa suboceanica se subduce sub cea continentala. prezenta glaciatiunii pe masivele ce depasesc 4.000 m puternica inaltare pe verticala a unora dintre componentele sistemului muntos

Se obisnuieste impartirea Anzilor in : Cordilieri Occidentali Cordilieri Centrali Cordilieri Orientali In N continentului, lantul costal se continua din Istmul Central American, si se sudeaza cu Cordilierii Occidentali in S grabenului Atrato. Cele 3 subdiviziuni incep ca o prelungire a arcurilor insulare din America Centrala Insulara. a) Cordilierii Occidentali se impun in relief la S de Golful Darien, pe teritoriul Columbiei. Sunt delimitati de grabenele raurilor Atrato (V) si Cauca (E).La S de grabenul Atrato are loc jonctiunea cu lantul costal. In continuare, spre S pe teritoriul Ecuadorului, Cordilierii Occidentali se evazeaza intr-un podis dominat de vulcanii lantului estic. Altitudinile cresc din nou, in Peru, unde se individualizeaza 2 catene: Cordiliera Negra si Cordiliera Blanca. In acest sector, inaltimea maxima este in Vf. Nevado Huascaran (6.700 m). In zona lor centrala, lantul costal si Cordilierii Occidentali devin mai inalti (Vf. Llullaillaco, aprox. 6.700 m). Tot aici, intre lantul costal si Cordiliera Occidentala se dezvolta la altitudini de 2000 m , Desertul Atacama. Spre S se dezvolta cca 80 conuri vulcanice, intre care se remarca Aconcagua (7.021 m). Pe teritoriul Chile, lantul costal si Cordiliera Occidentala flancheaza valea longitudinala chiliana de origine tectonica. Spre S, lantul costal sufera o fragmentare accentuata, rezultand arhipelaguri insulare. Cordilierii Occidentali raman principala axa a reliefului. b) Cordiliera Centrala se individualizeaza mai clar pe teritoriul Columbiei, fiind delimitati de grabenele raurilor Cauca (V) si Magdalena (E). Prezinta numeroase conuri vulcanice : Tolima, Nevada de Huila. Spre S, pe teritoriul Ecuadorului, in locul catenei centrale se dezvolta o depresiune longitudinala care se extinde pana in nodul orografic Cerro de Pasco. Urmeaza o zona inalta de podis, pe teritoriul statului Peru (a fost centrul imperiului Incas), de unde spre S se desfasoara Pod. Boliviei, numit si Altiplano (alt. 3.400 m). Partea de S a podisului se numeste Puna de Atacama, fiind o regiune de podisuri situate la altitudini de 3.400 4.000 m, traversate de creste muntoase mai inalte. -

Spre S, Cordilierii Centrali si cei Orientali se afiliaza, trecand treptat in forme mai joase, denumite Precordilieri. In extremitatea S (Patagonia), Cordilierii reapar sub forma Anzilor Patagoniei, care se continua si in Insula Tara Focului. c) Cordilierii Orientali isi au punctul de plecare in Anzii Venezuelei, , prin Cordiliera de Merida (Vf. Pic Bolivar 5.000 m). In continuare spre S, Cordilierii flancheaza depresiunea Raului Magdalena. Se dezvolta apoi Anzii Ecuadorului, in cadrul carora se remarca conuri vulcanice de aprox. 6.000 m (Chimborazo, Catapaxi cel mai activ vulcan de pe glob , Cayambe). Cordilierii Orientali fac jonctiune cu cei Occidentali in Masivul Cerro de Pasco, din care se desprinde spre S : Cordiliera Real cu Vf. Illiam Pu si Illimani (cca 6.000 m). Spre S, lantul estic se fragmenteaza, fiind inlocuit de Sierele Pampina. La S de acestea apar Precordilierii si Anzii Patagoniei.

AMERICA CURS 5-----26.03.2004

Clima
Datorit extensiunii mari pe latitudine, America este singurul continent unde se nregistreaz succesiv toate climatele globului. Principalii factori climato-genetici sunt: aezarea geografic forma continentului relieful curentul oceanic circulaia general a maselor de aer Aezarea geografic - ntre 84 lat.N i 56 lat. S a dus la prezena pe continent a unor fii climatice paralele de N i S cu Ecuatorul. n ceea ce privete forma continentului, prin aspectul su triunghiular cu vrful ascuit orientat spre S influeneaz diferite tipuri de clim. Astfel se observ extinderea larg a climatului rece polar i subpolar n partea de N i restrngerea acestuia n partea de S. Extensiunea pe largi suprafee n America de N a climei temperate i mai puin n America de S. O situaie invers n ceea ce privete climatul tropical cu suprafee restrnse n America de N i Central i mai largi n America de S. La fel i n cadrul climatului ecuatorial bine reprezentat n Baz. Amazonian. Relieful - influeneaz n primul rnd prin dispoziia longitudinal a principalelor catene muntoase, Cordilierii i Anzii, care se constituie bariere n calea maselor de aer vestice. n consecin, influenele sunt foarte restrnse la o fie ngust de litoral.

Versanii V ai lanurilor sunt mai umezi cu precipitaii bogate, ca urmare a ascensiunii orografice a maselor de aer pacifice, n contrast cu versanii E unde apar procesele de foehnizare. Dispoziia pe direcia NS a catenelor muntoase faciliteaz circulaia maselor de aer polar i tropical spre centru i extremitile continentului. Aceasta se reflect n climat prin fenomene deosebite foarte accentuate n America de N, sub forma unor furtuni catastrofale, prin viteza vntului i cantiti de precipitaii. Relieful intervine i prin altitudine, rezultnd etajarea climatic evident, ndeosebi n masivele ce depesc 5000 m n zona cald unde apar toate fiile de clim ncepnd cu cea ecuatorial, subecuatorial, tropical, temperat i rece. Curenii marini: - Curentul Golfului ( Gulf Stream) - afecteaz litoralul Americii de N i Golful Mexic. - Curentul rece al Labradorului - acioneaz pe litoralul NV al Americii de N pn la Insula Terra Nova. La ntlnirea lor se nregistreaz nebulozitate ridicat i ceuri foarte dense. - Curentul cald al Alaski - genereaz clima mai blnd a litoralului S al Pen. Alaska, n ciuda latitudinii ridicate. - Curentul rece al Californiei - acioneaz n partea V a Americii de N. Este rspunztor pentru precipitaiile mai reduse i temperatura media anual mai sczut din zona Pen. California. - Curentul rece al Perului (Curentul Humbold) - acioneaz n V Americii de S pe tot litoralul V i menine o arie anticiclonic deasupra Oc. Pacific, care a generat lipsa de precipitaii i formarea deertului Atacama n apropierea litoralului. - Curentul cald al Braziliei - care determin gradul de umiditate mai ridicat al maselor de aer ce strbat Pod. Braziliei. Acioneaz pe tot litoralul Oc. Atlantic, al Braziliei i Argentinei.

Circulaia general a maselor de aer - are la baz principalii centri barici formai deasupra continentului sau deasupra oceanelor nvecinate. n America de N, iarna deasupra Canadei se formeaz Anticiclonul Canadian care propag spre S i SE valuri de aer uscat i foarte rece. Vara, uscatul se nclzete puternic, anticiclonul se transform ntr-o arie cu presiune cobort ce atrage masele de aer tropical din zona Golfului Mexic, genernd precipitaii bogate. n America de S, n timpul iernii australe se formeaz un anticilon deasupra Pod. Patagoniei. Vara apare un centru ciclonal de minim presiune n regiunea Gran Chaco, alizeele care bat cu regularitate n America Central i de S fiind atrase de minimele ecuatoriale din Amazonia: Alizeul de NE i Alizeul de SE. Principalele elemente climatice Temperatura aerului nregistreaz mari variaii de la un loc la altul n cuprinsul continentului astfel n N Americii de N , Arh. Arctic, Groenlanda, temperatura coboar

pn la -23C - 30C, n Mexic urc pn la 20C-30C. Temperatura medie a lunii celei mai calde atinge 28C n Cmpia Gran Chapo. Maximele pozitive se nregistreaz n deerturile din America de N ( 57C n Valea Morii din Podiul Marelui Bazin). Minimele ajung la 65C n Groenlanda. Amplitudinile termice sunt mici la Ecuator de 1-2 i mai mari n deerturile din interiorul continentului N American 60-70. Precipitaiile atmosferice - valorile maxime nregistrate n America de S apar pe litoralul Pacific al Columbiei unde depesc 7000 mm/an. Cauza o reprezint ascensiunea orografic a maselor de aer. n Amazonia de asemenea cad ntre 2000-3000 mm/an. n America de N cele mai mari cantiti de precipitaii cad pe litoralul V al Canadei, avnd drept cauz aciunea vnturilor de V, ascensiunea orografic a maselor de aer i curentul cald al Alaski, cantitile depind 3000 mm/an. n S n Mexic i Florida precipitaile ajung la peste 2000 mm/an, ca urmare a aciunii ciclonilor tropicali. Valorile minime apar n Deertul Atacama, sub 10 mm/an, dar exist perioade n care nu cad deloc precipitaii. Deerturile din Podiul Marelui Bazin sub 200 mm/an. Vnturile alizeele de NE i SE afecteaz Arh. Antilelor, respectiv litoralul E al Americii de S. Vnturile de V acioneaz asupra litoralului Pacific i din N i din S, dar pe suprafee restrnse datorit lanurilor muntoase. Dintre vnturile locale: vntul de N (Northern) care acioneaz dinspre Panama centrul Americii de N i chincok vnt uscat asemntor foehnului cu efecte n zona Podiului Marelui Bazin.

Regiunile climatice ale Americii

1. Regiunea polar (arctic) - specific Groenlandei, Arh. Arctic i bordurii de N a continentului. - caracteristica principal: temperatura media anual sub 0C ntreg anul - datorit latitudinii mai coborte nu apar n America de S.

2. Regiunea subpolar - cuprinde Pen. Alaska, partea N a Canadei, regiunea Golfului Hudson i Pen. Labrador - temperatura medie anual sub 10C i n timpul de var 3-4 luni - prezint nuane diferite n funcie de aciunea unor factori locali

3. Regiunea climei temperate - Apare ntre lat de 40-60 lat. N n America de N pe litoralul Pacific i ntre 40-60 lat. n America de S i ntre 30-50 lat. N pe faada Atlantic a Americii de N din cauza aciunii curentului rece al Labradorului. - Prezint nuane diferite care au dus la distingerea mai multor provincii climatice:

a) Provincia Atlantic- n N cuprinde M.Appalachi i Cmpia litoral Atlantic, caracterizndu-se prin precipitaii ridicate pn la 1000 mm/an n zona montan i temperaturi medii anuale mai mari de 10C. n S cuprinde litoralul sud-estic i Pod. Patagoniei, aici precipitaiile fiind reduse sub 300 mm/an datorit barierei geografice a Anzilor. b) Provincia continental-umed se ntlnete n Cmpia Mississippi, unde se interfereaz masele de aer tropical i polar, genernd precipitaii abundente. Apare la S de Hudsonia i Regiunea Marilor Lacuri. Prezena anticiclonului Canadian n timpul iernii determin temperaturi sczute. Provincia Preeriilor are un climat mai secetos datorat i foehnului ce coboar din M.Stncoi. c) Provincia deerturilor temperate se suprapune podiurilor interioare in Cordilieri. Barajul orografic i procesul de foehnizare determin precipitaii reduse cu valori de 200-300 mm/an. Amplitudini termice mai accentuate pn la 60-70C. d) Provincia Pacific- specific litoralului Pacific N i S, cu precipitaii bogate 20003000 mm/an.

4. Regiunea climei subtropicale

- In America de N apare n California, Golful Mexic i Pen. Florida. n California vara se instaureaz un anticiclon de origine oceanic care determin o stabilitate ndelungat a timpului senin i secetos. La aceasta contribuie i curentul rece al Californiei. n zona Golfului Mexic i Pen. Florida este un climat subtropical umed. n America de S climatul subtropical este mult mai reprezentativ, extinzndu-se ntre 30-40 lat. S. Se deosebesc mai multe provincii: a) Provincia atlantic - afecteaz litoralul Atlantic. Se remarc prin veri calde cca 22C i ierni blnde 10-12C. b) Provincia interioar - nglobeaz Pampasul Argentinian, cu veri calde i umede, ierni uscate. c) Provincia andin - cuprinde partea corespunztoare Anzilor. Se caracterizeaz prin veri ploioase i amplitudini termice foarte mari. d) Provincia pacific - apare pe litoralul V i Valea Longitudinal Chilian. Aciunea curentului rece al Perului duce la instaurarea unui anticilon de var secetos, cu precipitaii reduse. 5. Regiunea climei tropicale - n America de N se ntlnete n Mexic, America Central Istmic i n Antilele Mari. n America de S apare n Podiul Braziliei, Cmpia Gran Chaco, Anzii Centrali i litoralul Pacific ntre 12-30 lat. S. Predomin n general alizeele, indeosebi n America de S care aduce precipitaii bogate. Se disting mai multe provincii: a) Provincia Mexican - are ca element definitoriu etajarea zonelor climatice. Se disting 4 etaje climatice: - tierra caliente: specific litoralului atlantic mai umed - tierra templada: apare n zonele de podi i corespunde climatului temperat - tierra fria (ara rece): se ntlnete n general pe versanii edificiilor vulcanice - tierra gelada (ara ngheat): specific vrfurilor nalte ce depesc 5000 m.

b) Provincia central american - corespunde arhipelagului insular, unde sub influena climatului NE se nregistreaz precipitaii bogate. Se produc uragane tropicale numite hurricane. c) Provincia atlantic - se delimiteaz pe litoralul E al Pod. Braziliei. Alizeul de SE i efectul orografiei determin precipitaii bogate de peste 2000 mm/an. d) Provincia continental - ocup centrul Braziliei. Are veri ploioase i ierni uscate. e) Provincia andin n zona Muntilor Anzi. Are climat arid. f) Provincia pacific - sufer influena Anticiclonului Pacific dezvoltat sub aciunea curentului rece al Perului, astfel c precipitaiile sunt foarte reduse, ceea ce a dus la formarea Deertului Atacama.

6. Regiunea climei ecuatoriale - n bazinul fluviului Amazon i pe litoralul Pacific al Columbiei. Temperatura medie anual ridicat tot timpul anului 21C-22C. Amplitudinile termice sunt mici. Precipitaii bogate pn la 3000 mm/an, dar ajung la 7000 mm pe litoralul Pacific al Columbiei, unde se afl i polul pluviometric al continentului (Buenaventura ).

AMERICA CURS 6-----23.04.2004

GLACIOLOGIA SI HIDROGRAFIA

Ghetarii
Apar ghetari de circ sau de vale in cadrul lanturilor muntoase, respectiv sub forma de calote glaciare in partea N a continentului. Cea mai importanta calota glaciara se afla in Groenlanda, cu o suprafata de aproximativ 2 mil. km2 si o grosime medie de 1.500 m. Alte teritorii acoperite de gheturi persistente se intalnesc in Arh. Arctic. In America de Sud nu exista o calota glaciara, datorita latitudinii mai coborate si datorita inaintarii mai limitate a continentului spre S si a ingustarii lui in partea S. Glaciatia montana (ghetarii de circ sau de vale) afecteaza toti muntii inalti de pe continentul american. Apele curgatoare Tipurile de alimentare a) Alimentarea glaciara este specifica raurilor din Groenlanda si Arh. Arctic, unde apele provin din topirea ghetarilor de calota, dar acest tip de alimentare apare si in cursurile reprezentative ale raurilor care isi au obarsia in Anzi si Cordilieri. Valoarea maxima a scurgerii se inregistreaza vara, iar cea minima iarna. In general, raurile au bazine de receptie mici, fapt care, alaturi de topirea lenta a ghetarilor, face ca riscul viiturilor sa fie foarte mic.

b) Alimentarea nivala caracterizeaza raurile din N partii continentale a Canadei, Pen. Labrador, Pod. Patagoniei si zonele montane inalte aflate sub limita zapezilor persistente. Debitele mari apar vara si sunt mai scazute iarna. c) Alimentarea glacio-nivala combina cele 2 surse (ghetari, zapada) si se intalneste in muntii inalti (ex.: fluviul Columbia). d) Alimentarea nivo-pluviala sau pluvio-nivala este proprie regiunilor temperate, intalnindu-se la raurile din Muntii Appalachi, N si centrul Campiei Mississippi, Pod. Preeriilor, N Pod. Patagoniei, podisurile inalte ale Anzilor si muntii cu altitudine moderata (2.000 m). Scurgerea maxima este primavara si la inceputul verii, odata cu dezghetul raurilor, iar scurgerea minima la sfarsitul verii. Ex.: fluviul Sf. Laurentiu nivo-pluvial; Mississippi pluvio-nival e) Alimentarea pluviala este caracteristica retelelor hidrografice din zona intertropicala, unde ploile ecuatoriale, musonii, alizeele, au umiditate si ciclonii formati in timpul verii determina descarcari pluviometrice masive. In ceea ce priveste regimul scurgerii, se deosebesc mai multe variante in functie de caracterul si perioada precipitatiilor. Astfel, in zona subtropicala si tropicala: maxim estival. Pe litoralul pacific (Pen. California si in sectorul dintre Valparaiso si Valdivia), maximul de precipitatii apare iarna, datorita actiunii in timpul verii a Anticiclonului oceanic care determina seceta. In zona subecuatoriala apar cele 2 sezoane: vara umed si iarna uscat, rezultand debitele ridicate in timpul verii. In zona ecuatoriala cu alimentare din ploi aproape permanenta, debitele se mentin constante tot timpul anului. f) Alimentarea subterana este prezenta in teritoriile calcaroase din Pen. Yucatan, Florida, Cuba, Jamaica, Pod. Patagoniei, unde s-au organizat acvifere carstice de mari dimensiuni.

Factorii
Relieful influenteaza orientarea retelelor hidrografice si marimea bazinelor hidrografice. Pozitia V, marginala a lanturilor muntoase si existenta unui talveg axial in centrul celor 2 mari blocuri continentale au generat retele fluviatile orientate longitudinal, precum si o asimetrie pronuntata a descarcarii hidrografice intre Oc. Pacific, Atlantic si Oc. Inghetat, cu cea mai mare scurgere spre Oc. Atlantic.

Principalele artere hidrografice

1. Mackenzie este orientat de la S spre N, varsandu-se in Oc. Inghetat. Datorita orientarii sale de-a lungul meridianului si lungimii de peste 4.000 km, prezinta fenomene de alimentare diferentiata, intre bazinul superior si cel inferior. Topirea mai timpurie a zapezii in S si cresterea debitului in bazinul superior surprinde podul de gheata din bazinul inferior, generand blocari ale drenajului si revarsari puternice in sectoarele median si inferior. 2. Sf. Laurentiu are o alimentare nivo-pluviala cu debite maxime la inceputul verii. Prezinta pod de gheata 1-2 luni/an. Dreneaza si cuvetele Marilor Lacuri, care se constituie intr-un regulator major de debite. La varsarea in Oc. Atlantic s-a format un estuar de mari dimensiuni. 3. Raurile care-si aduna apele de pe versantii E ai M-lor Appalachi se prezinta ca retele hidrografice scurte, cu debite bogate determinate de precipitatiile cazute ca urmare a ascensiunii orografice a maselor de aer oceanice. Cele mai importante sunt: Connecticut si Potomac. 4. Mississippi cel mai important rau al Americii de N, strabate Campia Mississippi. Are o lungime de peste 6.000 km si debitul de 19.000 m3/s. Alimentarea este predominant pluvio-nivala. Prezinta o relativa simetrie a pozitionarii afluentilor. Pe stanga: Ohio cu afluentii Tennessee si Cumberland iar pe dreapta: Missouri. Scurgerea cea mai bogata este la inceputul verii, cand au loc si frecvente revarsari, ceea ce a dus la amenajarea complexa a bazinului, de tip hidroenergetic pe Tennessee si prin construirea unui canal care insoteste cursul principal. La varsarea in Golful Mexic s-a format o delta impresionanta. Fatada vestica a Americii de Nord este mai saraca in artere pluviografice, acestea fiind mai scurte si cu debite mai reduse, datorita bazinelor de receptie mai limitate si climatului mai arid. Mai importante sunt: Columbia, Colorado. 5. Columbia are o alimentare mixta, pluvio-nivala dar si din ploi aduse de vanturile de V. Izvoraste din N Marelui Bazin si Platoul Columbian, iar la varsare si-a format un estuar de 200 km lungime. 6. Colorado strabate Pod. Colorado si Desertul Mojave din S Pod. Colorado. Este cunoscut mai ales prin canionul grandios pe care l-a sapat. Este numit Colorado datorita aluviunilor de culori diferite pe care le transporta.

America Centrala
In Istmul Central American, reteaua hidrografica este asimetrica, majoritatea raurilor avand scurgerea spre Golful Mexic si Marea Caraibilor. Aceste rauri au debite bogate, spre deosebire de raurile scurte ce se varsa in Oc. Pacific si care au debite mai mici.

America de Sud
In America de Sud se remarca mai multe rauri: 1. Orinoco isi aduna apele din Pod. Guyanelor si Cordilierri Venezueleni. Afluentii cei mai importanti au o lungime de peste 1.200 km : Apure, Meta. Este interesant fenomenul de DIFLUENTA de pe afluentul Casiquiare, care la debite mici se varsa in

Orinoco, iar la debite mari se varsa peste cumpana de ape si se varsa in Rio Negro, afluent al Amazonului. Debitele maxime sunt in timpul verii boreale. 2. Amazonul detine 3 superlative: cel mai lung fluviu al globului (7.000 km); debit apreciabil (mediu, 120m3/s, dar cu oscilatii intre 60.000-200.000 m3/s); cel mai mare bazin hidrografic (>7 mil. km2), cuprinzand toata Amazonia, Pod. Braziliei si Anzii Peruvieni. Are 17 afluenti cu lungime mai mare de 1000 km: Rio Negro, Madeira, Jari, Japura, distribuiti relativ uniform pe dreapta si pe stanga fluviului. Pe aproximativ 600 km in amonte, de la varsare, se manifesta fenomenul pororoca = un val urias ce genereaza imaginea aparenta a unei curgeri inverse datorita mareelor puternice. 3. Parana strabate Campia Gran Chaco, avand ca afluent mai important: Paraguay 4. Uruguay traverseaza Pod. Braziliei de Sud. Ambele se varsa prin estuarul La Plata, care apare ca un veritabil rau interior. Si in America de Sud, pe litoralul pacific raurile sunt scurte, cu debite reduse si cu bazin hidrografic restrans. Bazinele endoreice = nu au scurgere la ocean apar in Pod. Marelui Bazin, in Pod. Mexican si in Puna de Atacama (S Pod. Boliviei) - suprafata bazinelor endoreice: 900.000 km2 in America de Nord si 292.000 km2 in America de Sud Teritoriile areice = fara scurgere hidrografica (Desertul Atacama)

Lacurile
Se intalnesc toate tipurile genetice: glaciare, tectonice, vulcanice, carstice, lagune si limanuri. 1. Lacurile glaciare Sunt cel mai bine reprezentate indeosebi in America de Nord, datorita suprafetei vaste ocupate de ghetari: Pod. Minnesota (peste 1.000 lacuri glaciare). S-au format in cuvetele sculptate de ghetarii cuaternari, respectiv in spatele barajelor de morene. Reprezentativ este complexul Marilor Lacuri. Alte lacuri de origine glaciara sunt cele din Canada: Ursilor, Sclavilor, Winnipeg, Manitoba. Mai apar in Pen. Labrador si in America de Sud, la contactul dintre Anzii Patagoniei si Pod. Patagoniei. 2. Lacurile vulcanice Sunt intalnite in intreg lantul Cordilierilor si Anzilor. Sunt formate in cratere stinse sau in spatele barajelor de poduri vulcanice. Cel mai mare este Crater Lake (din Oregon), cu origine dubla: vulcanica si meteoritica, la N de Masivul Klamath. 3. Lacurile tectonice Sunt localizate in grabene. Sunt frecvente in America Centrala: Nicaragua si Managua. Alte 2 lacuri tectonice se afla in Pod. Boliviei: Titicaca si Poop. 4. Lacurile sarate

Apar in zonele endoreice si in depresiunile de tip BOLSON: Marele Lac Sarat si L. Utah (Pod. Marelui Bazin) si L. Salina Grandes (Argentina), intre Sierra de Cordoba si Anzi.. 5. Lacurile carstice Sunt frecvente in Florida, rezultand din inundarea poliilor, uvalelor, dolinelor de catre panza freatica aflata la mica adancime (L.Okeechobee); in Pen. Yucatan si in platourile carstice din Cuba, Jamaica, Haiti. 6. Limanurile si lagunele Insotesc tarmurile joase din Florida, golful Mexic, litoralul E al Americii Centrale, litoralul SE al Braziliei (Mirim, Dos Patos). In lungul Amazonului s-au format limanuri fluviatile.

AMERICA CURS 7-----30.04.2004

Vegetatia, fauna si solurile Caracteristici Nu exista similitudini intre America de N si America de S d.p.d.v. biogeografic. Cauza este geneza si evolutia separata a celor 2 blocuri continentale o lunga perioada de timp (pana in Pliocen). Vegetatia Americii de N prezinta asemanari cu cea din Europa si Asia, ca urmare a apartenentei acestui uscat la paleocontinentul Laurasia. In mod identic, vegetatia Americii de S prezinta afinitati cu cea din Africa si Australia. Sudarea celor 2 continente in Pliocen a generat migrari ale unor elemente de vegetatie si fauna, ceea ce a dus la un amestec de specii, mai vizibil in Istmul centralamerican. O a 2-a caracteristica deriva din prezenta tuturor tipurilor de clima, ceea ce a permis desfasurarea tuturor asociatiilor vegetale cunoscute. D.p.d.v. biogeografic, America apartine la 3 regiuni: - Holarctica - Neotropicala - Antarctica 1. Regiunea Holarctica include America de N pana la Rio Grande (granita S.U.A. Mexic). - se caracterizeaza printr-un numar mai limitat de specii datorita climatului mai restrictiv - cuprinde 4 subregiuni: a) subregiunea arctica - suprapusa teritorial Groenlandei, Arh. Arctic si litoralului N al Americii de N pana la 58o lat. - apar cele 2 asociatii vegetale: Tundra si Silvotundra

- Tundra se caracterizeaza printr-un numar de specii foarte mic, din care lipsesc cele arborescente, predominand muschii si lichenii. - Silvotundra se dezvolta ca urmare a faptului ca apare un anotimp cu temperaturi pozitive, de 1-2 luni/an. Cuprinde semiarbusti ca: mesteacanul pitic, arinul pitic, hreanul arctic. - Fauna este specifica regiunilor polare si subpolare cu: ursul polar, vulpea polara, iepurele polar, renul. Dintre speciile endemice: boul moscat nord-american. b) subregiunea nord-americana de E - extinsa intre meridianele de 55 si 110o long. V - Diversitatea morfologica si climatica a determinat o diversitate a speciilor, ducand la conturarea a 3 provincii: Provincia Nordica cuprinde Canada si Alaska. Este dominata de gimnosperme (taigaua siberiana) cu molid, bradul de balsam, pin, zada americana. In fauna este foarte raspandit elanul urias de Alaska, cerbul Vapiti, castorul Provincia Mississippi-Appalachi se dezvolta in regiunea Marilor Lacuri, bazinul superior al fluviului Mississippi si M-tii Appalachi. Predomina foioasele cu fag, stejar, tei, frasin, artar, salcii si magnolii. In S, sub influenta climatului mai cald cresc palmieri, bambusi, arborele de lalea. Fauna padurilor de foioase este cea intalnita in zonele temperate, cu ierbivore si carnivore (lup, urs etc.), numeroase pasari si reptile. Provincia Preeriilor ocupa zona centrala a continentului nord-american (Pod. Preeriilor). Predomina vegetatia de stepa, diferentiata in functie de cantitatea de precipitatii. Apare astfel - preeria cu ierburi inalte, in partea de E, in zonele mai joase, unde precipitatiile depasesc 500 mm anual - preeria cu ierburi scurte in regiuni mai inalte din V. In partea S si la contactul cu Mtii Stancosi se remarca o ariditatea excesiva, aparand vegetatia de semidesert, cu graminee rezistente la seceta: festuca, stipa. Fauna, indeosebi din preeria cu ierburi inalte este formata din bizoni, vulpea de preerie, catelul preeriilor, coiotul, iar dintre reptile, cel mai important este sarpele cu clopotei (crotal). c) subregiunea nord-americana de V - cuprinde Cordilierii N-americani si litoralul pacific - 2 particularitati sunt evidente : etajarea pe verticala a vegetatiei si contrastele induse de podisurile interioare cu ariditate excesiva, astfel ca apare o vegetatie diferita de cea montana. - Pe litoral si pe versantii V ai lantului costal, climatul este mai umed, permitand aparitia unor specii de gimnosperme endemice: arborele vietii, arborele mamut, bradul lui Douglas, pinul galben. - In fauna apar de asemenea cateva specii endemice in M-tii Cordilieri: ursul Grizzly, capra zapezilor. d) subregiunea sonoriana - cuprinde deserturile din SV S.U.A. (Sonora, Mojave, Gila) si N Mexicului. - Desi conditiile sunt restrictive, se intalneste aici un numar mare de specii (aprox. 10.000), din care 1.500 sunt specii de cactusi. Specie endemica: agavel. - Mexicul este patria unor plante de cultura: porumb, floarea soarelui, fasole si ardei grasi.

Fauna subregiunii este formata din rozatoare si reptile.

2. Regiunea Neotropicala
Tema: vegetatia, fauna, solurile Populatia, asezarile

AMERICA CURS 9-----21.05.2004

Economia Americii D.p.d.v. economic, America se subdivide in 2 entitati majore: America de Nord (Anglo-Saxona) ce cuprinde S.U.A. si Canada, cu economie puternic dezvoltata si pondere insemnata in circuitul economic mondial. America Latina cu un standard de dezvoltare mult mai redus si o economie de subzistenta. Acest decalaj nu poate fi pus pe seama conditiilor naturale sau a resurselor subsolului, care nu difera prea mult sub aspectul varietatii si al cantitatii in S fata de N, si nici pe seama perioadei sau ritmului colonizarii, intregul continent fiind intens umanizat din sec. 15. Cauzele trebuie cautate in evolutia sociala diferita a popoarelor din cele 2 regiuni. Astfel, in America de N, democratizarea permanenta a vietii politice si sociale, stimularea initiativei private a comertului liber, a pietei concurentiale, au sustinut o dezvoltare economica fara precedent. In schimb, in America de S, s-au conservat cateva secole in plus conceptii si tendinte feudale care au generat convulsii sociale, la care s-au adaugat si alti factori, cum ar fi emanciparea tarzie a statelor nationale, dependenta stransa si indelungata de metropolele europene, mentinerea statutului de piata de desfacere pentru marfurile metropolelor sau de sursa de materii prime pentru aceleasi metropole. In consecinta, cele 2 blocuri economice exemplifica relevator conceptul actual de Nord si Sud, referitor la dezvoltarea primului si subdezvoltarea celui de-al doilea. Principalele trasaturi ale economiei nord-americane dezvoltarea accentuata a tuturor ramurilor economiei: agricultura, industrie, transporturi, turism si alte servicii; in numeroase segmente ale acestor ramuri, SUA detine suprematia mondiala. impunerea unor ritmuri de dezvoltare ridicate pe durata lunga, in jur de 3-4 % anual pentru economia SUA, fiind depasita doar de Japonia. In mii de ani se inregistreaza usoare reculuri suplinite de dezvoltarea economica din perioadele urmatoare.

dezvoltarea industriilor de varf: SUA si Canada detin peste 40% din productia mondiala de echipamente electronice (in aceste tari se vorbeste din ce in ce mai mult de dezvoltarea societatii informationale sau postindustriala) renuntarea la industriile energofage automatizarea si robotizarea industriilor, ceea ce a condus la o crestere a productivitatii muncii mecanizarea accentuata si biotehnologizarea agriculturii, care de asemenea a avut drept consecinta cresterea productivitatii si a randamentului sustinerea dezvoltarii economice printr-o cercetare stiintifica de varf bazata pe fondurile alocate, (respectiv in SUA 200 miliarde $ anual) si pe fenomenul de brain drain (exodul creierelor) dominarea economica de mari corporatii, adesea cu caracter transnational, astfel de exemplu: ind. automobilelor din SUA este controlata in procent de 80% de 4 firme: General Motors, Ford, Chrysler si American Motor. implicarea statului in economie este redusa (ex.: in SUA ea reprezinta 25% din PNB)

Trasaturile economiei in America Latina

dezvoltarea cu precadere a sectorului primar al economiei: agricultura si pescuit concentrarea pamantului ca mijloc principal de productie in agricultura in posesia unui numar restrans de proprietari, in vreme ce majoritatea populatiei are pamant putin, de calitate inferioara (ex.: in Brazilia, 12 familii detin circa 80% din terenul agricol) industria s-a afirmat indeosebi in domeniul extractiv si al prelucrarii primare, in ind. textila si in siderurgie evidentierea unor contraste regionale accentuate atat intre tari, Brazilia, Mexic, Argentina avand indici ridicati de dezvoltare, in comparatie cu alte state mai mici ca Paraguay, Costa Rica sau Salvador, cat si in interiorul aceluiasi stat, in acest caz contrastele fiind vizibile mai ales in statele mari: Brazilia, Mexic. apar si elemente ale industriei de varf, implantate prin transfer tehnologic din tarile avansate din N datoria externa foarte mare a tarilor latino-americane, state ca Brazilia, Mexic, Argentina se numara printre cele mai indatorate tari din lume, datoria lor ajungand la 80-100 miliarde $ tot ca factor inhibator a actionat frecventa regiunilor dictatoriale in unele din aceste tari explozia demografica este in curs, ceea ce are implicatii economice directe Trasaturile industriei americane

Dezvoltarea fenomenului industrial in America a cunoscut o ritmicitate proprie si o departajare temporala neta, intre N si S continentului. Industria a beneficiat de conditii optime de dezvoltare, resurse ale solului si subsolului bogate si variate, forta de munca numeroasa si adesea calificata, asigurata prin imigrare. Piete de desfacere in continua expansiune, spirit intreprinzator, legislatie permisiva. O trasatura comuna a ind. americane este migrarea activitatilor industriale de la E spre V, in sensul desfasurarii procesului de populare a teritoriului. Indiferent de perioada aparitiei, primele intreprinderi industriale se gasesc pe litoralul E, iar cele mai noi in interior sau pe litoralul pacific. In America de Nord revolutia industriala aparuta in Anglia la sfarsitul sec. 17inceputul sec. 18, a fost transferata la sfarsitul sec. 18 in Noua Anglie (in partea NE a SUA); aici apar primele ateliere si intreprinderi de prelucrare din sfera ind. metalurgice, a constructiilor de masini sau a ind. usoare. Acest atribut al implantizarii timpurii a fost consfintit in sintagma atelier al continentului, folosita pentru a caracteriza I regiune industriala a SUA. Treptat, in sec. 19, industria se extinde spre V, incluzand Appalachii de Nord si teritoriul Marilor Lacuri. Profilul industrial se diversifica, conturandu-se asa numita centura industriala sau Manufacturing Belt, extinsa din Noua Anglie pana la V de Marile Lacuri, iar pe directia N-S de la fluviul Sf. Laurentiu pana la orasul Baltimore. Contraponderea la aceasta centura a rezultat din raspandirea ulterioara a centrelor de productie in zona centrala si de S a SUA, primul impuls fiind dat de afirmarea in al 2lea deceniu al sec. 20 a ind. textile, a bumbacului, in statele din S (Carolina, Virginia). In acelasi timp, in partea N concentrarea industriala a intrat intr-o perioada de stagnare, ceea ce a generat un nou atribut pentru a caracteriza centura ruginei sau Rust Belt. Un exemplu edificator este cel al ind. automobilelor aceasta apare in Noua Anglie in perioada 1895-1905, dupa care se extinde rapid in zona Marilor Lacuri intre anii 1905-1915. Urmatoarea perioada, 1915-1965 este cea a proliferarii maxime a intreprinderilor de profil in C, S si V SUA , cu peste 200 centre producatoare. Dupa 1965, apare fenomenul revenirii la baza prin restrangerea activitatii din noile areale si concentrarea acestei ramuri in zona Marilor Lacuri. De fapt, acest fenomen urmeaza cu fidelitate in evolutia lui conditionarile de amplasare a industriei in teritoriu. Astfel, I etapa caracteristica este stransa legatura dintre industrie, materia prima necesara si forta de munca implicata. Aceste interrelatii definesc toate tipurile de industrii aparute pana la mijlocul sec. 20 si urmareau reducerea costului transportului, ca urmare a ponderii lui importante in venitul industriasului. Ulterior cu revolutionarea transporturilor, conditionarile amplasarii industriei s-au schimbat, astfel ca astazi ele se leaga de alti factori: marimea pietei de desfacere, standardul economic al regiunii in care se amplaseaza, precum si imperativele de ordin ecologic. In felul acesta se explica revenirea multor ramuri industriale in regiunea Megalopolisului Boswash, cu o piata de desfacere de peste 150 milioane locuitori, precum si in regiunea Marilor Lacuri, unde pe langa concentrarea populatiei, industria beneficiaza si de o infrastructura de mare eficienta. O tendinta actuala este cea a localizarii industriei in porturi, datorita facilitatilor de aprovizionare cu materii prime pe cale navala, dar si de desfacere spre exterior a produselor finite.

Concluzii Se remarca pentru SUA si Canada, existenta unei regiuni desfasurata din estuarul fluviului Sf. Laurentiu pana in N Pen. Florida. Aceasta prezinta frecvente apofize vestice spre regiunea Marilor Lacuri si Cul. Mississippi, in timp ce Pod. Preeriilor si Mtii Stancosi, desi poseda mari resurse de subsol, sunt slab industrializate, din cauza lipsei pietei de desfacere majore si a distantelor mari spre acestea. Transferarea continua a activitatilor comerciale mondiale in bazinul Oc. Pacific explica concentrarea a numeroase ramuri industriale pe litoralul pacific nord-american. Existenta unor centre polarizatoare mai ales in California si dezvoltarea industriilor de varf (Silicon Valley) contribuie la aceasta tendinta. In America Latina pana la sfarsitul sec. 18, industria a fost blocata in dezvoltarea sa de monopolul impus coloniilor sale de Spania, in ceea ce priveste comertul. Lipsa unei traditii industriale si a fortei de munca necesare a intarziat progresul industrial, care incepe sa se dezvolte practic dupa al 2-lea razboi mondial (cu circa 200 ani mai tarziu decat in America de N). Si aici se manifesta conditionarea primara a amplasarii industriei in functie de existenta materiei prime: este cazul ind. siderurgice a Braziliei dezvoltata in asanumitul Patrulater de Fier din NE statului sau a ind. alimentare din Argentina, concentrata in Campia La Plata. In cadrul industriei sud-americane se afirma mai ales ind. extractiva si de prelucrare primara, precum si ind. alimentara si textila. Ramurile noi se reduc adesea la intreprinderi de amplasare a elementelor produse in America de N sau Europa, cum ar fi cazul ind. de automobile sau de produse electronice si electrotehnice. Apare si aici o concentrare masiva in zona litorala a marilor centre urbane si industriale : Rio de Janeiro, Sao Paolo, Buenos Aires. Trebuie remarcat insa ca politicile actuale de dezvoltare a industriei vizeaza teritoriile interioare, si anume C Pod. Braziliei si Amazonia in cazul Braziliei; Pampasul si Patagonia in cazul Argentinei. O caracteristica recenta a industriei o reprezinta dimensionarea acesteia, care se refera la faptul ca marile platforme industriale cu probleme ecologice numeroase sunt inlocuite de intreprinderi mici, mai usor de gestionat. In America Latina, dezvoltarea industriei vizeaza in primul rand necesitatile interne, in vreme ce exportul se realizeaza doar la anumite produse, in general agricole si semifabricate.

AMERICA Economia (partea a doua)

Agricultura Dispune de conditii propice de dezvoltare, atat morfologice cat si climatice si de sol. Terenurile agricole detin aproximativ 1 miliard ha pe intregul continent. Pentru tarile in curs de dezvoltare ale Americii Latine, ramane inca principala ramura a economiei. Datorita conditiilor bio-pedo-climatice foarte diverse, se produc toate varietatile de plante

si specii de animale care constituie resursele de hrana ale omului (atat cele din zona temperata cat si cele din zona intertropicala) Exista diferentieri intre agricultura tarilor dezvoltate din N si cea practicata in America Latina. 1. America de Nord (S.U.A., Canada) grad avansat de dezvoltare care implica mecanizare, chimizare si biotehnologizare de inalt nivel, ceea ce a dus la o dublare a productiei pe unitatea de suprafata si o scadere a fortei de munca utilizate (2 milioane de agricultori = 2,6% din populatia activa) concentrarea pamantului in ferme din ce in ce mai mari caracterul intensiv al agriculturii; totusi, in zona preeriilor se practica o cultura extensiva a graului, numita dry farming, la care se adauga si cresterea extensiva a animalelor, in podisurile si zonele montane din S.U.A. si Canada. integrarea agriculturii in sistemul de agri-business, care presupune asigurarea tuturor conditiilor de productie, transport si desfacere a produselor aparitia belt-urilor = centuri : corn-belt (cultura porumbului in jurul Marilor Lacuri) si cotton-belt (bumbac in SE S.U.A.); dupa 1970, aceste belt-uri s-au destramat, datorita specializarii individuale a fermierilor. relativ echilibru intre cresterea animalelor si cultura plantelor (mai ales in S.U.A.) crize de supraproductie datorita productiei ridicate pierderi de teren agricol in favoarea urbanizarii, turismului si a construciei cailor de comunicatie 2. America Latina coabitarea agriculturii de subzistenta cu agricultura avansata. In primul caz este vorba de micii proprietari, cu suprafete agricole restranse, de 2-3 ha, pe care se cultiva cereale clasice (grau, porumb, orez), destinate strict consumului propriu. In al doilea caz este vorba de marile latifundii apartinand unui numar restrans de proprietari, pe care se practica mai adesea monocultura, cu o productie destinata pietei (marile proprietati cultivate cu banane au atras denumirea de republici bananiere pentru o serie de tari din America Centrala) agricultura de subzistenta are caracter extensiv, iar cea avansata un caracter intensiv, fiind destinata pietei; apare chiar sistemul de agricultura itineranta in Amazonia. monocultura cu tehnica avansata este integrata si aici in sistemul agri-business in cadrul agriculturii sud-americane se remarca existenta unor cicluri agricole: Astfel, sec. 18-19 au reprezentat ciclul trestiei de zahar, raspandit pe litoralul atlantic al Braziliei. Sec. 19-20 au cunoscut ciclul cafelei, extinsa ca monocultura in S si SE Pod. Braziliei; aceasta a luat amploare mai ales in sec. 20, fiind atenuata de crizele de supraproductie din 1906 si 1930. In prezent se desfasoara ciclul pomilor fructiferi tropicali, dar in general agricultura incepe sa fie mai diversificata. introducerea treptata a tehnicii avansate si in cresterea animalelor

se observa o specializare nationala a agriculturii Americii Latine: trestie-de-zahar (Cuba), banane (Costa Rica, Nicaragua, Honduras), cafea (Columbia, Brazilia), nucsoara (Grenada) orientarea accentuata spre export a produselor agricole din multe tari, indeosebi din Argentina si Brazilia 1/3 din totalul fortei de munca de pe continent este ocupata in agricultura *

* * In ceea ce priveste specificul agricol, se constata o serie de diferentieri regionale. In nordul Americii de Nord, in zona climatului mai rece, se intalneste cresterea renilor si, in ferme specializate, se practica cresterea animalelor cu blana pretioasa (vulpea argintie, vidra, sconcsul). In partea nord-estic a S.U.A. (Noua Anglie) este caracteristica cresterea bovinelor pentru carne si lapte si legumicultura, ambele avand ca destinatie imediata piata marilor orase din regiune. In Campia Mississippi - cultura intensiva a cerealelor (grau), floarea-soarelui si cresterea bovinelor si porcinelor. In sudul si vestul Marilor Lacuri se contureaza un areal important pentru cresterea porcinelor pe baza porumbului din corn-belt. In preerii se cultiva extensiv cereale si se cresc bovine. In podisuri si zonele montane se cresc ovine si cabaline. In California se practica agricultura mixta, intensiva, destinata aprovizionarii oraselor din regiune. Peninsula Florida se preteaza la cultura orezului pe baza de irigatii si a portocalilor. In sud-estul S.U.A. specific este bumbacul. In America Centrala Istmica, in zona podisurilor inalte se practica cresterea animalelor (ovine, caprine, cabaline) si se cultiva plante specifice zonei temperate (in principal porumb). Pe litoral sunt raspandite monoculturi cu bananieri, portocali, lamai (republicile bananiere). Pentru Arh. Antilez este specifica mai ales cultura plantelor (trestia-de-zahar, pomii fructiferi tropicali). In America de Sud, in partea nordica apar trestia-de-zahar si arborii tropicali. In Amazonia bananieri, arborele de cauciuc, arborele de cacao. In Pod. Braziliei, solurile de tip terra rosa au permis extinderea culturii cafelei (Brazilia ocupa locul I pe glob la productia de cafea). Tot aici se afla suprafete intinse cu eucalipti utilizati in ind. textila. Pentru Campia Gran Chaco - culturi intensive pe baza de irigatii si cresterea intensiva a animalelor. In Pampasul Argentinian agricultura mixta, cu o oarecare specializare: in centru si nord - grau si in sud - porumb. In jurul orasului Buenos Aires se cresc vaci pentru lapte. In Patagonia este specifica cresterea intensiva a ovinelor, Argentina fiind un mare

producator de carne si piei. Pe platourile inalte din Anzi se cresc oi, lame si alpaca. Transporturile Sunt prezente toate tipurile de cai de comunicatii si mijloace de transport 1. Transporturi navale, maritime si fluviale sunt foarte bine dezvoltate, ca urmare a tarmurilor lungi ale continentului si a fluviilor navigabile din interior. In zona Marilor Lacuri se desfasoara cel mai intens transport de marfuri din lume. Se adauga fluviile Mississippi, Sf. Laurentiu, Orinoco si Amazon, care sunt navigabile. 2. Transporturile feroviare sunt de asemenea larg dezvoltate pe continent. In 1828 a inceput construirea cailor ferate in S.U.A., urmand un ritm de dezvoltare deosebit, astfel c in 1880 existau de 2 ori mai multe cai ferate decat era necesar. Aceasta a dus la faliment in serie, prin inchiderea liniilor, ajungandu-se in 1960 sa existe orase milionare fara gari. In prezent, transporturile feroviare sunt folosite indeosebi la transportul marfurilor. Importante sunt liniile ferate transcontinentale: Washington Atlanta Dallas El Passo Los Angeles New York Chicago - Salt Lake City San Francisco Boston Chicago Minneapolis Seattle dar si liniile orientate nord-sud: Halifax Boston New York Washington Miami (pe tarmul atlantic) Chicago - St. Louis New Orleans Seattle San Francisco Los Angeles San Diego (pe tarmul pacific) Cel mai mare nod de cale ferata este Chicago, unde se intersecteaz 39 de linii. Transportul cu metroul s-a dezvoltat foarte mult, indeosebi in marile orase. In America de Sud, caile ferate au aparut initial pe litoralul atlantic, ulterior s-au construit linii de legatura cu interiorul continentului si chiar cu litoralul pacific. Remarcabila este linia Buenos Aires Santiago. Sunt specifice in America de Sud caile ferate de mare altitudine din Anzi: Lima La Oroya - Huancayo (4.800 m altitudine), linia ferata situata la cea mai mare altitudine de pe Glob. 3. Transporturile rutiere lungimea soselelor o depaseste pe cea a cailor ferate. Si in acest caz sunt importante autostrazile transcontinentale care fac legatura intre litoralul atlantic si cel pacific: Montreal Vancouver New York Los Angeles Buenos Aires Santiago De mare importanta este autostrada panamericana, impresionanta prin lungime (27000 km), care strabate continentul de la nord la sud, din Alaska pana in sudul statului Chile.

Sosele de amploare sunt in constructie in Amazonia, unde Transamazonianul va depasi, impreuna cu ramificatiile sale, 18000 km. 4. Transporturile aeriene s-au dezvoltat foarte mult datorita distantelor apreciabile si obstacolelor naturale. In tarile mari (S.U.A., Canada, Argentina, Brazilia, Venezuela) constituie cel mai utilizat mijloc de transport pentru traficul de calatori. 5. Transporturile speciale cuprind oleoducte, gazoducte si apeducte. Primele doua transporta petrol si gaze din centrul si sudul S.U.A. spre porturi si centrele din nord si nord-est. In vestul S.U.A. s-a construit o retea densa de apeducte pentru alimentarea cu apa a Californiei. Aceste transporturi includ si transmiterea informatiei prin linii telefonice, radio, TV, internet, cel mai bine reprezentate in S.U.A. si Canada (in Canada 60% din populatie = utilizatori de Internet; in S.U.A. 57%, cele doua state situandu-se pe primele locuri pe Glob) Comertul S.U.A. ramane inca cea mai importanta putere comerciala a lumii. Schimburile comerciale ale tarilor continentului se remarca prin cateva trasaturi: - import masiv de produse industriale (inclusiv S.U.A.): automobile, produse electronice, echipamente de transport - preponderenta produselor agricole la export (mai ales pentru tarile Americii Latine) - expansiunea capitalului japonez, arab si vest-european in economia statelor americane In ceea ce priveste S.U.A., principalele schimburi se realizeaza cu tarile Europei, Canada, Japonia, America Latina si Australia. Exporta: masini si utilaje industriale, produse petrochimice, produse agricole, bunuri de larg consum, materii prime. Importa: automobile, echipamente de transport, nave, combustibili si produse agricole tropicale. Canada realizeaza 70% din import/export cu S.U.A. In America Latina, schimburile se realizeaza pe 3 nivele: 1. intre tarile subcontinentului latino-american: schimburile se bazeaza pe produse agricole, combustibili si minereuri de la o tara la alta. 2. intre acestea si tarile dezvoltate din nord (S.U.A. si Canada) 3. intre tarile latino-americane si alte tari din Asia (Japonia) si Europa: la export predomina produsele agricole tropicale, combustibili si minereuri, iar la import diferite produse industriale - automobile, produse electronice.

Turismul
Continentul american dispune de un potential turistic deosebit de bogat si atractiv, in cadrul caruia se combina obiectivele naturale cu cele antropice.

1. Reg. Marilor Lacuri are o destinatie turistica multipla, incluzand obiective naturale (cele 5 lacuri, Cascada Niagara) si obiective antropice (orasele Montreal, Ottawa, Toronto, Chicago sau Detroit, cu obiective arhitecturale si culturale). 2. Reg. Muntilor Appalachi si a litoralului atlantic predomina obiectivele antropice ale Megalopolisului Boswash, la care se adauga atractiile naturale ale zonei montane. 3. Florida are un turism de agrement datorat climatului subtropical, curei heliomarine si plajelor. 4. Reg. Muntilor Stancosi si a Podisurilor Interioare concentreaza unele dintre cele mai numeroase si variate obiective turistice: Parcul National Yellowstone cu resurse naturale valorificate in proportie redusa si Marele Canion din Pod. Colorado. 5. California numita si Florida Pacificului, are un turism foarte intens, legat de obiective naturale ( M-tii Sierra Nevada) si obiective antropice (cele doua orase: San Francisco si Los Angeles). Printre obiective mai trebuie amintita aici prima rezervatie de sequoia din lume (in Parcul National Yosemite). 6. Pod. Mexican se remarca prin vestigiile civilizatiilor precolumbiene azteca si tolteca, dar si prin catedralele si palatele din timpul dominatiei spaniole. In partea sudica capitala Mexico City si vulcanii Orizaba si Popocatepetl. 7. Reg. litorala a Mexicului are statiuni turistice de renume: Acapulco, Veracruz.

8. Reg. turistica a Marii Caraibilor include numeroase insule: Jamaica, Cuba, Martinica, Haiti, Trinidad & Tobago, cu climat favorabil, cu plaje insorite si posibilitati de practicare a sporturilor nautice. Sunt o destinatie predilecta a americanilor. 9. Reg. Anzilor Peruvieni se individualizeaza prin resursele sale naturale, cu varfuri ce depasesc 6.000 m, vulcani, lacul Titicaca, dar si prin vestigiile civilizatiei incase, prezente la Machu Pichu si Cuzco. 10. Reg. SE a Pod. Braziliei cuprinde atat relieful serre-lor, cat mai ales marile centre urbane ale Braziliei: Rio de Janeiro - cu peisajul cpnilor de zahar, cu plaje celebre ca Copacabana, cu festivalul samba, precum si So Paulo sau capitala Brasilia. 11. Reg. estuarului La Plata concentrat in jurul orasului Buenos Aires si a zonei litorale. Raman insa vaste teritorii necuprinse in circuitul turistic, dar cu mare potential natural: Amazonia, Anzii si Patagonia.