JUDECATA CETELOR DE BATRANI

Cine n-are btrni s-i cumpere

Este firesc ca intr-o comunitate, oricare ar fi ea, sa existe legaturi stranse intre membrii acesteia. Oamenii au convietuit intotdeauna in colectivitate. "Spontane sau organizate, obiceiurile ne spun ceva, au, in esenta, rosturi care nu le dezmint pe cele cu care au servit ele de veacuri pe om si societatea in pastrarea bunei randuieli, cu care s-au inscris in istoria noastra culturala".Viata sociala a satului romanesc a avut un puternic caracter comunitar, colectiv, datorat unei "randuieli" fara de care acesta nu ar fi putut rezista atatea veacuri, caracterizat prin aparitia unor traditii care mai tarziu se regasesc in formele de organizare ale justitiei. Este vorba despre relatiile interumane legate intre oamenii satului romanesc, indiferent de pozitia pe care o ocupau, dar si de relatiile de familie stabilite intre parinti si copii ca si relatiile stabilite intre celelalte rude : frati, surori, cumnati, cuscrii etc. c are sa le permita o buna convietuire. Pentru aceasta a fost nevoie de comunicare. Comunicare intre obste si sfatul satesc, comunicare intre toti gospodarii satului, comunicare intre rude. Romanii, ca toate popoarele, au trebuit, deci, sa comunice intre ei stabilind astfel diferite relatii. Aceste relatii au fost la inceput norme de conduita fara caracter juridic, norme care au fost respectate de buna voie de catre toti. Desi mai tarziu a intervenit legea scrisa, satele au continuat sa-si judece pricinile potrivit dreptului stramosesc. Este adevarat, cu timpul, legea scrisa a castigat tot mai mult teren in detrimentul dreptului comunitar. Dar inter biruinta unuia si disparitia partiala a celuilalt se impunea o perioada indelungata in care au coexistat ambele tipuri de "instante ". Problema inlaturarii bruste a dreptului comunitar nu s-a pus in ceea ce priveste dreptul romanesc scris. Aceasta, deoarece, in mod inevitabil s-ar fi provocat grave perturbari sociale in randul satelor romanesti care se bazau pe o traditie bine pusa la punct, pe norme nescrise, dar respectate cu strictete. Cunoasterea formelor de organizare traditionala care au existat de-a lungul timpului, datorita preluarii lor de catre generatiile ce au urmat, ca si comunicarea permanenta intre oamenii satului isi are iomportanta sa. Fara existenta acestora dreptul scris de azi, probabil ar fi fost mai sarac. Dreptul romanesc a fost si este inca indisolubil legat de societate. Romanii, siau creat propriile reguli sociale cum dintre care amintim : regulile obisnuielnice,

regulile morale, regulile religioase etc., reguli clare care le asigurau convietuirea in colectivitate reguli care si azi coexista cu regulile scrise. Conditiile vietii materiale si spirituale, tipurile de relatii sociale din societatea romaneasca au determinat aparitia unor comunitati si grupuri specifice de solidaritate. Viata satului romanesc a avut un puternic caracter comunitar colectiv concretizat in aparitia unor valoroase traditii social-economice, cu norme, forme de organizare si institutii proprii . Pentru perioada feudala organul de conducere sateasca al obstilor taranesti din cele trei tari romane era denumit "sfatul satului" sau "sfatul batranilor" ori "sfatul oamenilor buni", "sfatul oamenilor zdraveni" iar legislatia sateasca era denumita "legea tarii" sau "obiceiul pamantului". Organul satesc de conducere ca si legislatia sateasca ocupau locul al treilea dupa "domnie" si "dregatorie", respectiv dupa "pravilele imparatesti" si "pravilele boieresti".Sfatul satului era un organ institutional complex care ingloba mai multe suborgane cu atributii distincte si interdependente. Din sfatul satului faceau parte trei unitati social-culturale a caror activitate era coordonata de nucleul de batrani din sat. Ceata sfatului satului se subdividea in trei cete de varsta deosebite intre ele: - ceata batranilor; - ceata oamenilor zdraveni; - ceata feciorilor. Ceata batranilor era alcatuita din sexagenarii si septagenarii satului, adica din oameni intelepti, cu o minte agera si cu o reputatie nepatata, pentru a putea face fata nevoilor conducerii locale. Acestia erau capetenii de drept si de fapt, legiuitorii, executorii, judecatorii si administratorii satului. Din aceasta cauza cetasii trebuiau sa locuiasca in vatra satului pe care il reprezentau. Ceata oamenilor zdraveni era alcatuita din oameni maturi alesi in numele categoriilor profesionale existente in sat. Acestia puteau locui si in afara vetrei satului, pe mosia satului. Ceata feciorilor era alcatuita din tineretul satului. Ea alcatuia unitatea de paza a satului, echipa de stafete ce ducea vestile in sat, grupul strigatorilor peste sat care organiza ceremoniile festive de peste an. In ea erau primiti numai feciorii care la "sorocul primirii lor" adica de Anul Nou, trecusera deja ritul de initiere numit "intratul in hora" din duminica Pastilor. Feciorii ieseau din ceata cand se insurau sau cand comiteau vreo infractiune grava care incalca ordinea morala enuntata in statutul cetei. Judecata cetei de batrani Sfatul satului, organiza intern obstea sateasca libera si aservita. Sfatul satesc liber avea capacitate juridica deplina de conducere, coordonare,

judecata si executie in sat. Sfatul satesc aservit avea o capacitate juridica restransa ; el era numai un organ de executare locala a dispozitiilor si judecatii domeniale. Sfatul satesc al unei asezari libere conducea conform cu traditia locala, impartea dreptatea celor care i-o solicitau, recompensa moral pe fruntasi si gospodari, reprezenta satul in relatiile intersatesti si fata de organele dregatoriei si ale domniei. In structura lui traditionala era alcatuit, asa cum am aratat, din trei subunitati de baza din care cea mai importanta era ceata de batrani a satului. In aceasta ceata intra initial un numar impar de batrani astfel ca hotararea sa se poata lua, cum am spune noi astazi, cu majoritate de voturi. Numarul cetasilor se putea ridica pana la o unsprezecime din cifra totala a batranilor din sat. Conform zicalei : Batranii sunt sfintii satului erau cooptati printre cetasi numai cei in varsta cu o viata nepatata ajunsi la cel mai inalt grad de intelepciune. Cand in sat nu existau batrani suficienti pentru a acoperi nevoile functionale ale cetei se cooptau batrani nepatati din satele vecine; de unde si zicala : Cine n-are batrani sai cumpere . Ceata de batrani o data aleasa si inscaunata, devenea inamovibila; ea era acceptata ca atare de dregatorie si era tolerata de domnie. Atata timp cat faceau parte din ceata de sfat batranii satului nu puteau fi insultati, maltratati sau detinuti de vreun organ domenial fara ca satul sa se rascoale.

BIBLIOGRAFIE:

Copaus J., Introducere n etnologie i antropologie, Editura Polirom, Iai, 1999

Vulcnescu R., Etnologie juridic, Editura Albatros, Buc. 1970