Sunteți pe pagina 1din 11

MASURAREA SI NOTAREA TEMPERATURII TEMPERATURA reprezinta rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de caldura, prin dezintegrarea alimentelor

energtice. Termoreglarea reprezinta functia organismului prin care se mentine echilibrul intre producerea caldurii (termogeneza) si pierderea caldurii (termoliza) prin pastrarea valorilor constante (homeotermie) de 36-37 grade C dimineata si 37-37.3grade C seara. SCOP- este de a descoperi unele modificari patologice ale valorii temperaturii corpului. Locuri de masurare: (a) in cavitati semiinchise: -in axila; -in plica inghinala; -in cavitatea bucala; (b) in cavitati inchise: -in rect; -in vagin; Materiale necesare: termometru maximal individual, o casoleta mica cu tampoane de tifon nesterile, prosop individual, sapun, pahar cu solutie de cloramina 1-5%, o tava, o sticluta cu ulei de vaselina, tavita renala, sticla cu alcool medicinal, creion sau pix cu pasta albastru, foaia de temperatura a bolnavului si carnetelul propriu al asitentei. ETAPE DE EXECUTIE: 1. pregatirea materialelor si a instrumentelor: -se pregatesc materialele necesare; -se verifica integritatea termometrului, functionalitatea si daca mercurul este coborat in rezervor; -se sterge termometrul de solutia dezinfectanta deoarece irita tegumentele; 2. pregatirea psihica si fizica a bolnavului: -se anunta bolnavul; -se aseaza bolnavul in decubit orsal, confortabil, cu capul pe perna sau in pozitie sezanda pe un scaun;

3. efectuarea tehnicii: (a) masurarea in axila: -se ridica bratul bolnavului; -se sterge bine axila bolnavului prin tamponare cu prosopul lui, stiind k frecarea ridica temperatura; -termometrul se tine in mana ca pe un creion in pozitia pt scris; -se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur pe pielea centrului axilei, paralel cu toracele (se evita lenjeria); -se apropie bratul bolnavului de trunchi cu antebratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui; -se mentine termometrul timp de 10 min dupa care se scoate din axila bolnavului, se citeste si se aseaza pe tava medicala; -bolnavul va fi asezat in pozitie comoda; -inainte de citirea termometrului, acesta se sterge cu o compresa uscata; -tinut strans ca un creion, termometrul se scutura cu miscari rapide departe de obstacole, pt ca mercurul sa coboare in rezervor; -se aseaza termometrul la locul lui in recipient; (b) masurarea in cavitatea bucala: (se foloseste termometru utilizat numai in acest scop) -se umezeste termometru cu apa rece; -se introduce termometrul in cavitatea bucala a bolnavului, sub limba; -se atrage atentia bolnavului sa pastreze gura inchisa timp de 5 min si sa nu sparga termometrul cu dintii; -se scoate termometrul si se citeste valoarea; (c) masurarea temperaturii in rect (masurare rectala) -se lubrifiaza bulbul termometrului cu ulei de vaselina; -cand bolnavul stie si poate, isi introduce singur termometrul in rect; -cand bolnavul nu poate, este asezat in decubit dorsal sau lateral si i se introduce usor bulbul termometrului in rect, cu miscari de rotatie si inaintare; -se mentine timp de 3 min;

-se scoate termometrul, se sterge cu un tampon de vata imbibat cu alcool, si se citeste gradatia; 4. notarea cifrica: -in carnetelul de observatii individual, se noteaza numele bolnavului, nr salonului, nr patului, data si valoarea temperaturii obtinute urmand a fi notata si in foaia de temperatura; 5. notarea grafica: -se noteaza grafic cu un punct de culoare albastra in F.T. pe verticala corespunzatoare datei si timpului zilei; -pt fiecare diviziune a foii se socotesc doua diviziuni de grad; -se uneste cu valoarea anterioara, printr-o linie albastra, obtinandu-se astfel curba termica; 6. interpretarea rezultatelor: -temperatura normala (fiziologica) este cuprinsa intre 36-37 grade C cand bolnavul este considerat afebril; -valori patologice: (a) hipertermie: starea de subfebrilitate=37-38 grade C starea febrila= 38-39 grade C (considerta febra moderata) febra ridicata= 39-40 grade C hiperpirexie= 40-41 grade C (b) hipotermia-toate valorile sub 36 grade C 7. reorganizarea locului de munca: -se scutura termometru pana cand mercurul coboara in rezervor; -se spala termometrul cu apa curenta cu detergenti sau cu sapun lichid; -se spala recipientul; -se schimba solutioa dezinfectanta; -se introduce termometrul in recipient; PRECIZARE: 1. termometrul se mentine timp de 10 min in axila astfel inregistrarea nu este reala;

2. daca axila bolnavului nu este uscata, umiditatea modifica valoarea temperaturii; RECOMANDARI: 1. 2. 3. temperatura se masoara dimineata catre ora 08.00 si seara in jurul orelor 17.00; sustineti termometrul la copii, batrani, inconstienti, agitati si masurati in cavitatile semiinchise; in situatia unor valori prea ridicate sau prea scazute, repetati masurarea temperaturii sub supraveghere;

CONTRAINDICATII: 1. nu masurati in cavitatea bucala la bolnavii agitati, la copii care nu coopereaza, la bolnavii cu respiratie nazala dificila sau inflamatii bucale; nu masurati rectal la bolnavii agitati, cu inflamatii anale, rectale, cu operatii rectale; MASURAREA SI NOTAREA RESPIRATIEI: RESPIRATIA: este functia organismului prin care se relizeaza aportul necesar de oxigen necesar proceselor vitale, in paralel cu eliminarea in atmosfera a dioxidului de carbon rezultat din aceasta. Prima etapa a respiratiei este ventilatia pulmonara (circulatia aerului prin plamani) care se realizeaza prin cele 2 miscari ventilatorii de sens opus, inspiratia si expiratia, in care volumul cutiei toracice creste respectiv descreste. SCOPUL: constituie un indiciu pt stabilirea diagnosticului, aprecierea evolutiei bolii, recunoasterea complicatiilor, prognosticul bolii. Caracteristici ale frecventei respiratiei: Din punct de vedere al frecventei, respiratia poate fi:-supla -regulata -ampla -pe nas - lenta -profunda (in coma) Materiale necesare: ceas cu secundar central, F.O. stilou, creion sau pix de culoare albastra. ETAPE DE EXECUTIE:

2.

1. pregatirea materialelor necesare:

2. pregatirea bolnavului: -se aseaza bolnavul in decubit dorsal; -nu se anunta bolnavul, astfel se modifica ritmul respirator si obtinem valori eronate; -de aceea se prefera perioada de somn a bolnavului; 3. efectuarea tehnicii: -se numara frecventa respiratiei prin inspectie (cand bolnavul este treaz, constient sau cand doarme); -se aseaza usor mana cu fata palmara pe suprafata toracelui bolnavului; -se numara inspiratiile (miscare de ridicare a peretelui toracelui) timp de 1 min. 4. notarea cifrica: -se noteaza cifric in carnetul propriu al asistentei de ex:24 r/min 5. notarea grafica: -e noteaza grafic in foaua de temperatura cu un punct de culoare albastra si se uneste cu o linie cu valoarea anterioara; -pt fiecare linie orizontala foii se socotesc 2 respiratii; 6. interpretarea rezultatelor: -frecventa miscarilor respiratorii variaza in functie de sex, varsta, pozitie, temperatura mediului ambiant, starea de veghe sau de somn; -in stare fiziologica, curba respiratorie merge paralel cu cea a temperaturii si a pulsului; -patologic, se instaleaza respiratia dificila (sete de aer): (a) dispnee cu accelerare a ritmului respirator:tahipnee (polipnee) (b) dispnee cu rarirea ritmului respirator (bradipnee-12, 10,8 resp/min) (c) dispnee cu perturbare ritmica si periodica a respiratiei: -dispneea Cheyne-Stockes cand respiratia are amplitudini crescande pana la maxim si apoi scazand pana la lipsa respiratiei (apnee) ce dureaza pana la 10-20 sec

-dispneea Kussmaul adica respiratia in 4 timpi si anume: o inspiratie profunda urmata de o scurta pauza si o expiratie scurta, zgomotoasa dupa care urmeaza alta pauza scurta. PRECIZARI: 1. 2. 3. in dispnee se noteaza: orarul, intensitatea, tipul ei, evolutia in timp. dispneea paroxistica (Cheyne- Stockes) trebuie depistata sistematic, caci bolnavul nu o semnaleaza. dispneea Kussmaul apare cand pH-ul este sub 7.2; este descoperita in come. MASURAREA SI NOTAREA PULSULUI Pulsul arterial reprezinta senzatia de soc perceputa la palparea unei artere superficiale comprimata incomplet pe un plan rezistent (os). Formarea pulsului arterial:- sincron cu sistolele ventriculare, peretii arteriali sunt destinsi ritmic prin volumul de sange expulzat din ventricolul stang si aorta. Destinderea peretilor arteriali se propaga o data cu coloana de sange sub forma de unda pulsatila. Calitatile pulsului:-frecventa (rapiditatea) -ritmicitatea (regularitatea) -amplitudinea (intensitatea) -volumul (tensiunea) -celeritatea Ele depind de frecventa si ritmicitatea inimii, de debitul sistolic, de elasticitatea arteriala si de presiunea arteriala. SCOPUL: este de a obtine informatii privind starea anatomo-functionala a inimii si a vaselor. Materiale necesare: ceas cu secundar sau cronometru, creion rosu, foaia de temperatura. ETAPE DE EXECUTIE: 1. pregatirea fizica si psihica a bolnavului: -se anunta bolnavul ca i se va masura pulsul, i se explica modul de masurare, stiind ca o stare emotiva creata de necunoscut, ii poate modifica valorile; -bolnavul se mentine in stare de repaus fizic si psihic, timp de 5-10 min cu bratul sprijinit pt relaxarea muschilor antebratului; 2. efectuarea tehnicii:

(a) masurarea in artera radiala: -spalare pe maini cu apa si sapun; -se repereaza santul radial pe extremitatea distala a antebratului, in continuarea policelui; -se fixeaza degetele palpatoare pe traiectul arterei si cu ajutorul policelui, se imbratiseaza antebratul la acest nivel; -se exercita o usoara presiune asupra peretelui arterial, cu varful degetelor (index, mediu, inelar) de la mana dreapta si se percep zvacniturile pline ale pulsului; -se numara zvacniturile peretelui, urmarind secundarul cronometrului timp de 1 min (numaratoarea se incepe de la o patrime, o doime, trei patrimi sauun min.) (b) masurarea in aceiasi succesiune de timpi la alte artere: carotida, cubitala, humerala, femurala, poplitee, tibiala si pedioasa. 3. notarea cifrica: -se noteaza in carnetul propriu, numele si prenumele bolnavului, nr salonului si al patului, data cu specificarea D pt dimineata si S pt seara si valoarea masurata. 4. notarea grafica: -pt fiecare liniuta subtire, orizontala a foii de temperatura se socotesc 4pulsatii/min; -pe ordonata se noteaza frecventa (nr zvacniturilor/min) iar pe abcisa, timpul cand s-a masurat; -se marcheaza cu un punct rosu la intersectia frecventei si a timpului; -se unesc punctele notate cu o linie rosie si se obtine curba pulsului; 5. reoganizarea locului de munca: -foaia de observatie impreuna cu foaia de temperatura, se aseaza in dosarul salonului; 6. interpretarea frecventei pulsului: -frecventa pulsului variaza fiziologic dupa varsta, emotii, efort fizic, etc. (a) variatii fiziologice ale frecventei pulsului: -puls tahicardic (accelerat) intalnit in ortostatism, efort fizic si psihic, emotii puternice, in cursul digestiei. -puls bradicardic (rarit) intalnit in decubit, stare de repaus, stare de liniste psihica; (b) valori patologice ale calitatilor pulsului:

-d.p.d.v. al frecventei, vom avea:puls tahicardic (mai rapid) sau bradicardic (mai rar); -d.p.d.v. al ritmicitatii vom avea: puls ritmic si puls aritmic; -d..p.d.v. al amplitudinii vom avea: puls cu amplitudine mica (filiform) sau puls cu amplitudine crescuta; -d.p.d.v al volumului (tensiunii) avem: puls dur si puls moale; -d.p.d.v al celeritatii avem: puls saltaret (crestere rapida a T.A.urmata de o cadere brusca) si puls tard (cadere lenta); OBSERVATII: 1. masurati pulsul numai dupa ce bolnavul a stat in repaus fizic si psihic; 2. masurati pulsul pe durata unui minut intreg (pt a se obtine valori exacte); 3. notati imediat valorile obtinute la masurarea pulsului; 4. notati valoarea obtinuta cu majuscule, inclusiv ora, daca pulsul a fost masurat in frison sau in situatie de facies rosu (congestiv); 5. administrarea unor medicatii (digitale, oxigen) oblige asistenta la masurarea pulsului la interval de 30 min, 1 ora, si 2 ore; 6. frecventa pulsului creste paralel cu temperatura: la 1 grad de temperatura, pulsul creste cu 8-10 pulsatii/min;

MASURAREA SI NOTAREA TENSIUNII ARTERIALE Tensiunea arteriala reprezinta presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor arteriali. Factorii determinanti: -debitul cardiac; -forta de contractie a inimii; -elasticitatea si calibrul vaselor; -vascozitatea sangelui; Valoarea T.A. fiind determinata in primul rand de forta de contractie a inimii, va fi mai mare in sistola si o denumim T.A. maxima sau sistolica deoarece contractia inimii este mai mare in sistola. Valoarea T.A. maxime va fi in jurul la 140 mm Hg si mai mica in diastola denumita si T.A. minima sau diastolicavaloarea fiziologica a ei fiind de 80 mm Hg.

T.A. = 140 mmHg 80 mmHg

T.A. = 140/80 mmHg

Diferenta dintre T.A. maxima si T.A. minima o numim tensiune diferentiala, avand si aceasta o importanta diagnostica. Valorile T.A. sunt variabile in functie de tonusul neurovegetativ, starea glandelor endocrine, starea vaselor, volumul sangelui circulant si volumul urinei. SCOP: este de a descoperi modificarile morfo-functionale ale inimii si ale vaselor. Materiale necesare: tava nedicala, tensiometru cu mercur (Riva-Rocci) sau sfigmanometru, stetoscopul biauricular, creion, sau pix cu pasta albastra, foaia de temparatura si un tampon de vata imbibat cu alcool; ETAPE DE EXECUTIE: 1. pregatirea instrumentelor si a materialelor necesare: -adunam si transportam materialele necesare, la locul examenului; -controlam starea de functionare a instrumentelor si a aparatelor; 2. pregatirea fizica si psihica a bolnavului: -se informeaza bolnavul asupra scopului investigatiei; -i se explica masurile necesare pt o masurare corecta si anume 15 min repaus inainte de masurare; -efectuarea masurarii se va face la cel putin 3 ore dupa servirea mesei; 3. efectuarea tehnicii propriu-zise: (a) cu aparatul Riva-Rocci: -spalare pe maini cu apa si sapun; -se aseaza manometrul, cel cu mercur, pe noptiera intr-o poxitie fara vizibilitate pt bolnav; -se aplica strans manseta pe bratul bolnavului, sprijinit in extensie; -cu mana stanga se fixeaza membrana stetoscopului pe artera humerala, sub marginea inferioara a mansetei si olivele, in urechi; -cu mana dreapta se pompeaza aer in manseta pneumatica cu para de cauciuc pana la disparitia zgomotelor pulsatile;

-privind manometrul, se decomprima progresiv aerul din manseta, cu ajutorul ventilului de la pompa de cauciuc, pana cand se aude zgomotul pulsului si se observa gradatia din manometru, aceasta reprezentand tensiunea maxima indicata de manometru, tensiune care se memoreaza; -se continua decomprimarea, ascvultand zgomotele pulsului urmarind in acelas timp gradatiile manometrului pana la diaparitia undei pulsatile; -se memoreaza si a doua valoare care repr tensiunea minima indicata de manomatre; -se indeparteaza manseta de pe bratul bolnavului si se noteaza in carnetlul individual; (b) masurarea cu aparatul Pachon: -se executa in aceiasi succesiune de timpi insa citirea valorilor T.A. se face pe cadranul manometrului Pachon; 4. reorganizarea locului de munca: -se aseaza stetoscopul si manometrul pe tava medicala; -se aseaza bolnavul in pozitie comoda; -spalare pe maini cu apa si sapun; -se dezinfecteaza stetoscopul (olivele) cu tampoane de vata imbibate in alcool; -se aseaza aparatul in dulapul pt instrumente si materiale medicale; 5. notarea cifrica: -in carnetelul propriu se noteaza cifric valorile tensiunii masurate cu numele si prenumele bolnavului, nr salonului si data; 6. notarea grafica: -se noteaza grafic in foaia de temperatura cu, culoare albastru hasurat; -se socoteste pt fiecare linie orizontala a foii de temperatura, o unitate coloana de mercur; -deasupra liniei groase se noteaza T.A. maxima iar dedesubtul liniei groase se noteaza T.A. minima; 7. interpretarea rezultatelor: -valorile fiziologice si patologice ale T.A. se interpreteaza in functie de varsta; OBSERVATII: 1. efectuati cu grija pregatirea psihica si fizica a bolnavului;

2. 3. 4. 5.

pt masurarea T.A. la acelasi bolnav, folositi intotdeauna acelasi aparat; nu aplicati manseta prea strans pt ca se intrerupe circulatia; nu discutati rezultatele obtinute cu bolnavul; aparatele vor fi verificate anual de spacialisti;