Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Material curs
PROCESE FUNDAMENTALE IMPLICATE N BIOEPURAREA APELOR UZATE Procesele implicate n bioepurarea apelor uzate impun cunotine solide referitoare la caracteristicile fizice, chimice i biologice ale acestora, n scopul dezvoltrii de tehnologii eficiente pentru protecia sntii publice i a mediul. Compuii poluani care se regsesc n apele uzate sunt la fel de numeroi precum sunt i sursele din care acetia sunt generai. Constituenii cei mai importani ai apelor uzate sunt substanele organice (care reprezint i sursa de carbon), azotul i fosforul. Pe lng substratul pe baz de carbon i nutrimente (i.e. azot i fosfor), apele uzate conin numeroase specii de microorganisme care au capacitatea de a degrada materia organic dac se asigur condiiile de mediu optime activitii acestora. Microorganismele au o serie de funcii vitale n controlul polurii, ele rspunznd la contaminare prin intensificarea creterii i a metabolismului. n ecosistemele acvatice naturale, contaminate cu substane organice, constituentul biologic al apei (i.e. microorganismele) asigur capacitatea de autoepurare, participnd la o serie de procese precum oxidarea aerob, digestia anaerob, fotosinteza, nitrificarea, denitrificarea i oxidarea anaerob a amoniului (eng. ANAMMOX Anaerobic Ammonium Oxidation) i a metanului (eng. AOM Anaerobic Oxidation of Methane). Toate aceste procese sunt interconectate aa cum poate fi observat n Fig.1.
Fig.1. Procesele biologice care au loc n mediul acvatic natural Atunci cnd poluanii organici sunt evacuai n apele receptoare o populaie complex de microorganisme se dezvolt i concureaz pentru hran. Microorganismele strict
Material curs
aerobe 1 sunt primele care particip la degradarea compuilor organici, utiliznd oxigenul dizolvat (OD) din ap pentru mineralizarea complet a acestora la CO2 , H2 O, 2 + NH4 , HPO2 i formarea de material celular nou. Procesele de nitrificare 4 , SO4 + (conversia NH4 la NO 2 i apoi la NO3 ) au loc tot n prezena oxigenului dizolvat fiind catalizate de bacterii chemoautotrofe. La epuizarea oxigenului dizolvat sau cnd acesta de gsete n concentraie foarte mic (regim anoxic) nitraii formai sunt utilizai ca surs de oxigen de ctre microorganismele facultativ anaerobe n procese de denitrificare din care se degaj azot molecular. Procesele de fotosintez sunt interconectate cu cele aerobe i chiar dac unele organisme fotosintetice pot concura pentru substratul organic, majoritatea sunt capabile s ntrein un metabolism fotoautotrof. Astfel, CO2 rezultat din procesele de oxidare aerob reprezint o surs anorganic de carbon pentru organismele fotosintetice. Pe de alta parte, organismele fotosintetice produc oxigen n urma fotolizei apei, care este utilizat de ctre organismele aerobe. Atunci cnd oxigenul dizolvat i nitraii sunt complet epuizai, organismele facultativ anaerobe i cele anaerobe aerotolerante vor continua s degradeze compuii organici. n acest caz ei sunt implicai n procese de fermentaie din care rezult CO2 , H2 O, material celular nou, compui anorganici i o varietate de compui organici cu molecul mic precum acizii organici i alcoolii. Prin aceste procese de fermentaie compuii organici sunt deci oxidai incomplet, o parte din carbon nefiind ncorporat n CO2 sau material celular nou ci n ali compui organici cu molecul mic. Totui, acetia reprezint n continuare un substrat organic pentru organismele fotoheterotrofe. Procesele anaerobe au loc pe fundul lacurilor i rurilor unde concentraia de oxigen dizolvat este de obicei nul. Substratul pentru digestia anaerob l constituie substanele organice sub form de particule i biomasa moart, acestea avnd capacitatea de a sedimenta. Atunci cnd organismele strict anaerobe nu gsesc condiii propice de cretere ele vor rmne inactive, sedimentele organice urmnd s fie degradate incomplet la acizi organici i alcooli (de ctre organismele facultativ anaerobe i anaerobe aerotolerante), care reprezint n continuare substrat pentru procesele aerobe si fotosintetice. Pe de alta parte, atunci cnd organismele stric aerobele sunt active, sedimentele vor fi digerate la CH4 , H2 S i CO2 . Oxidarea anaerob a amoniului si a metanului sunt cele mai puin explorate procese din ciclul azotului i al carbonului n natur. Ele sunt responsabile pentru mai mult de 75% din oxidarea metanului i 30 50% din oxidarea amoniului n oceane. ANAMMOX + este practic o scurttur n ciclul azotului n natur, care duce la formarea N2 din NH4 i NO 2 . AOM duce la formarea de CO2 care este utilizat n procesele de fotosintez. Iat c natura este extrem de eficient n ceea ce privete gestionarea i reciclarea deeurilor, iar intensificarea unor astfel de procese biologice n instalaii specifice este o
1
n funcie de rspunsul la oxigenul molecular microorganismele se mpart n trei grupe: strict aerobe, facultativ anaerobe i anaerobe (acestea din urm se pot si ele mpri in anaerobe aerotolerante i strict anaerobe) 2
Material curs
soluie pentru tratarea i reintegrarea apelor uzate n circuitul natural. Toate procesele prezentate mai sus (cu excepia AOM) au aplicabilitate n ingineria bioepurrii apelor uzate participnd la protecia sntii publice i a mediului. OXIDAREA BIOLOGIC AEROB Obiectivele tratrii biologice a apelor uzate sunt: eliminarea materiei organice pentru a preveni epuizarea oxigenului dizolvat din apele receptoare n urma descrcrii efluenilor din staiile de epurare municipale i industriale; eliminarea solidelor n stare coloidal sau n suspensie pentru a preveni acumularea lor n apele receptoare; reducerea concentraiei de microorganisme patogene evacuate n apele receptoare.
Majoritatea procedeelor de tratare biologic a apelor uzate implic eliminarea materiei organice. Pentru c apele uzate conin un numr foarte ridicat de compui organici, cantitatea acestora va fi cuantificat prin consumul chimic de oxigen asociat cu substanele organice biodegradabile solubile (CCObs) sau prin consumul biochimic de oxigen (CBO).
Descrierea procesului
Epurarea biologic aerob reproduce n mod intensiv fenomenele de autoepurare a apelor de suprafa, realiznd condiiile necesare (e.g. temperatura, pH, timp de contact etc.) dezvoltrii masei de microorganisme cu ajutorul creia se mineralizeaz i se rein substanele organice biodegradabile aflate n stare dizolvat sau coloidal n apele uzate influente. Fenomenul de epurare biologic aerob se bazeaz pe reaciile metabolice ale unor populaii mixte de bacterii, fungi i alte microorganisme interioare (n special protozoare). n practica bioepurrii apelor uzate aceste biocenoze poart numele de biomas sau nmol activat. Substanele organice reprezint hran pentru microorganismele implicate n proces, constituind aa numitul substrat organic. Eliminarea CCObs poate fi realizat prin procese aerobe cu biomas n suspensie (Fig.2a,b) sau cu pelicula fixat (biofilm) (Fig.3). Ambele tipuri de procese necesit o perioad suficient de contact ntre apa uzat i microorganismele heterotrofe, cantiti corespunztoare de oxigen i nutrimente. Mai bine de jumtate din materiile organice biodegradabile sunt oxidate, n timp ce restul sunt asimilate ca biomas nou care, la rndul su, este oxidat n reaciile de respiraie endogen. Att in procesele cu biomas n suspensie ct i n cele cu pelicul fixat, biomasa produs n exces este eliminat periodic pentru a menine procesul de tratare n limitele optime de
3
Material curs
performan i operare. Biomasa este de obicei separata gravitaional de efluentul tratat, dar exista i tehnologii de separare prin membrane. (a) (b)
Fig.2. Procedee de tratare aerob a apelor uzate cu biomas n suspensie (a) ntr-un bazin de aerare de tip piston (b) ntr-un bazin de aerare cu amestecare complet.
Material curs
preparate umede utiliznd un microscop fotonic cu o putere de mrire de 100x pana la 200x deoarece au o dimensiune destul de mare. Rotiferele i alte microorganisme pluricelulare pot fi de asemenea regsite n nmolul activat n suspensie sau sub forma de pelicul fixat atunci cnt timpul de retenie este mare. Procesele de tratare aerob cu pelicul fixat au de obicei o biocenoz mult mai complex dect procesele cu biomas n suspensie, biofilmul coninnd bacterii, fungi, protozoare, rotifere, iar uneori chiar anelide, viermi plai i nematozi n funcie de concentraia n substane organice a apelor uzate i de condiiile de mediu, o serie de microorganisme nedorite se pot dezvolta n procesele de epurare cu nmol activat. Bacteriile filamentoase reprezint practic scheletul floconului de nmol care va avea o capacitate bun de sedimentare atunci cnd acest tip de microorganisme se dezvolt moderat. Creterea excesiv a acestora va genera fenomenul cunoscut sub numele de aglomerarea nmolului, un fenomen care scade capacitatea de sedimentare a flocoanelor de nmol. n cel mai ru caz, la aglomerarea flocoanelor de nmol vor fi nglobate i bule de aer care vor face ca nmolul s floteze n decantor, putnd duce la o concentraie ridicata de solide n suspensie n efluent i deci la o performan sczut de epurare a apei uzate. Un alt fenomen nedorit este acela de spumare care apare la dezvoltarea excesiv a unor bacterii din genul Nocardia i Microthrix. Aceste bacterii au suprafee celulare hidrofobe care mpreun cu bulele de aer duc la formarea spumei.
Oxidare i biosintez:
COHNS + O2 + nutrimente CO2 + NH3 + C5 H7 NO2 + ali produi finali
materie material organic celular nou
bacterii
(1)
Respiraie endogen:
C5 H7 NO2 + 5O2 5CO2 + 2H2 O + NH3 + energie
bacterii
(2)
Material curs
COHNS (materia organic din apele uzate) reprezint donorul de electroni n timp ce oxigenul este receptorul de electroni. Chiar dac n reacia de respiraie endogen (2) se formeaz produi anorganici relativ simpli i energie, acest proces duce totui i la formarea unor compui organici stabili.
(3)
= = +
(4)
Aceste expresii sunt de tip saturaie de substrat. Valorile parametrilor cinetici (i.e. , i ) depind de natura i de complexitatea componenilor partiiei biodegradabile solubile a CCO.
Factorii de m ediu
Pentru oxidarea substanelor organice de ctre microorganismele heterotrofe aerobe, pH-ul tolerat poate fi cuprins ntre 6 i 9, n timp ce performana optim se obine la un pH neutru. O concentraie de 2 mgL-1 oxigen dizolvat este de obicei folosit n bazinele cu nmol activat, cu toate c peste valoarea de 0.5 mgL-1 influena oxigenului dizolvat asupra vitezei de degradare are un efect minor. Influenii uzai industriali sunt deseori sraci n nutrimente (i.e. azot i fosfor) i de aceea ei trebuie adugai astfel nct viteza de degradare a CCObs s fie maxim. Bacteriile heterotrofe aerobe responsabile pentru eliminarea CCObs pot tolera concentraii ridicate de substane toxice n comparaie cu bacteriile responsabile pentru oxidarea amoniului sau pentru producia de metan.
Material curs
NITRIFICAREA BIOLOGICA Nitrificarea este un termen utilizat pentru descrierea procesului biologic in doua etape + care implica oxidarea amoniului (NH4 ) la nitrit (NO 2 ) care, la randul sau, este oxidat la nitrat (NO3 ). Necesitatea nitrificarii in procesele de tratare a apelor uzate vine in urma normelor referitoare la: efectul amoniacului, in apele receptoare, asupra concentratiei de OD; toxicitatea amoniacului asupra pestilor; necesitatea eliminarii azotului in scopul controlarii fenomenului de eutrofizare; necesitatea controlului azotului in cazul aplicatiilor de reutilizare a apelor uzate.
Descrierea procesului
La fel ca si in cazul proceselor de oxidare biologica aeroba, nitrificarea poate fi realizata atat prin procese cu biomasa in suspensie, cat si prin procese cu pelicula fixata. Cea mai uzuala abordare cand vine vorba de procesele de tratare cu biomasa in suspensie, este de a efectua nitrificarea odata cu reducerea CCO intr-o instalatie conventionala (intr-o singura treapta) ce consta intr-un bazin aerob, un decantor si un sistem de recirculare a namolului sedimentat (Fig.1).
Fig.1. Eliminare a CCO si nitrificarea biologica intr-un proces cu biomasa in suspensie intr-o singura treapta In cazul in care apa uzata contine o concentratie ridicata de substante cu efect toxic sau inhibitor se recomanda utilizarea unui sistem cu biomasa in suspensie in doua trepte (Fig.2). Acest sistem consta in doua bazine de aerare si doua decantoare montate in serie. Primul bazin de aerare este dedicat eliminarii CCObs si a substantelor toxice si este operat la timpi mici de retentie, in timp ce nitrificarea poate avea loc, fara a fi inhibata, in cel de-al doilea bazin de aerare. O parte din influent este deseori
7
Material curs
deviata catre cel de-al doilea bazin, astfel incat sa fie asigurata o cantitate suficienta de solide pentru o buna floculare si limpezire a efluentului. Deoarece bacteriile nitrificatoare au o viteza de crestere mult mai mica decat bacteriile heterotrofe, sistemele care asigura nitrificarea sunt proiectate sa aiba timpi de retentie hidraulici si timpi de retentie a solidelor cu mult mai mari decat in cazul instalatiilor proiectate pentru reducerea CCObs.
Fig.2. Eliminarea CCO si nitrificarea biologica intr-un proces cu biomasa in suspensie in doua trepte In cazul sistemelor cu pelicula fixata utilizate pentru nitrificare (filtre biologice) cea mai mare parte a CCObs trebuie eliminata inainte, deoarece bacteriile chemoheterotrofe au viteze de crestere mai mari si pot domina suprafata peliculei fixate in detrimentul bacteriilor nitrificatoare. Astfel, nitrificarea poate avea loc in filtrele biologice doar dupa ce CCObs a fost eliminat sau in sisteme cu pelicula fixata proiectate special pentru procesul de nitrificare bilogica.
Material curs
In afara de Nitrobacter, nitritul mai poate fi oxidat la nitrat de alte bacterii autotrofe, precum (cu prefixul Nitro-): Nitrococcus, Nitrospira, Nitrospina si Nitrocystis.
(1) (2)
(3)
Din reactia globala a nitrificarii rezulta ca oxigenul necesar pentru oxidarea completa a amoniului insumeaza 4.57 g O2/g N oxidat de unde 3.43 g O2/g N corespund productiei de nitrit, iar 1.14 g O2/g N sunt asociati cu oxidarea nitratului. De notat este faptul ca oxigenul necesar pentru procesul de sinteza celulara este mai mic decat 4.57 g O2/g N. Neglijand tesutul celular, alcalinitatea necesara pentru a duce la bun sfarsit Ec 3 poate fi estimata din urmatoarea ecuatie:
+ NH4 + 2HCO 3 + 2O2 NO3 + 2CO2 + 3H2 O
In ecuatia de mai sus, pentru fiecare gram de azot amoniacal transformat, 7.14 g de alcalinitate exprimata ca CaCO3 sunt necesare. Odata cu obtinerea de energie, o parte din ionii de amoniu sunt asimilati in tesutul celular. Reactia de sinteza a biomasei poate fi scrisa astfel:
+ 4CO2 + HCO 3 + NH4 + H2 O C5 H7 O2 N + 5O2
Concentratia de azot, CCObs, alcalinitatea temperatura si potentialii compusi toxici sunt probleme majore la proiectarea proceselor de nitrificare biologica. Bacteriile nitrificatoare necesita CO2 si fosfor pentru crestere si de asemenea microelemente. Datorita vitezei de crestere foarte mici dioxidul de carbon din aer este suficient, iar fosforul este rareori limitant. Microelementele care s-au dovedit a stimula crestrea
Material curs
bacteriilor nitrificatoare in culturile pure sunt: Ca = 0.50 mg/L, Cu = 0.01 mg/L, Mg = 0.03 mg/L, Mo = 0.001 mg/L, Ni = 0.10 mg/L si Zn = 1.0 mg/L.
Factorii de m ediu
Nitrificarea este afectata de o serie de factori de mediu printre care pH-ul, toxicitatea, metalele si amoniul neionizat.
Concentratia ionilor de hidrogen (pH-ul). Nitrificarea este sensibila la pH, iar viteza de
nitrificare scade considerabil la valori ale pH-ului mai mici de 6.8. La valori ale pH-ului apropiate de 5.8 6.0 viteza de nitrificare este de doar 10 20 % din rata de nitrificare la pH = 7.0. Domeniul de pH pentru a obtine o vitaza optima de nitrificare este cuprins intre 7.5 si 8.0. Valori ale pH-ului de 7.0 7.2 sunt utilizate in mod uzual pentru a obtine viteze de nitrificare satisfacatoare, iar pentru zonele cu ape cu alcalinitate mica, alcalinitatea este compensata astfel incat sa se mentina valori acceptabile de pH. Cantitatea de alcalinitate necesara pentru a compensa pH-ul depinde de alcalinitatea initiala a apei uzate si de cantitatea de azot amoniacal care trebuie oxidat. Pentru compensarea alcalinitatii se poate utiliza var, soda calcinata, bicarbonat de sodiu sau hidroxid de magneziu.
Metalele. Unele metale prezinta toxicitate pentru bacteriile nitrificatoare, astfel inhibitia
completa a oxidarii amoniului s-a observat la 0.25 mg/L Ni, 0.25 mg/L Cr si 0.10 mg/L Cu.
10
Material curs
DENITRIFICAREA BIOLOGICA Procesul de reducere biologica a nitratului la monoxid de azot (NO), protoxid de azot (N2O) si apoi la azot gazos se numeste denitrificarea. Denitrificarea biologica este o etapa in procesul de eliminare biologica a azotului, proces care implica atat nitrificarea cat si denitrificarea. In comparatie cu alte metode de eliminare a amoniului precum striparea, oxidarea cu clor si schimbul ionic, eliminarea biologica a azotului este in general mai putin costisitoare si mai raspandita. Eliminarea biologica a azotului este aplicata atunci cand concentratia de azot din apele uzate este ridicata si exista riscul aparitiei procesului de eutrofizare a apelor receptoare.
Descrierea procesului
Nitratii pot fi eliminati din apele uzate prin doua mecanisme si anume prin asimilatie sau prin desimilatie asa cum este schitat in Fig.1.
Fig.1. Transformarea azotului in procesele de tratare biologica Eliminarea nitratilor prin asimilatie implica reducerea nitratilor la amoniu in scopul utilizarii acestora in sinteza celulara. Procesul de asimilatie are loc atunci cand NH4-N nu este disponibil. In timp ce procesul de eliminare a nitratilor prin asimilatie nu este influentat de concentratia de OD, procesul de eliminare a nitratilor prin disimilatie (i.e.
11
Material curs
denitrificarea biologica) este cuplat la sistemul de transport de electroni din lantul respirator, nitratii si nitritii fiind astfel utilizati ca acceptori de electroni pentru oxidarea a numerosi donori de electroni organici sau anorganici. Exista doua diagrame flux pentru denitrificarea biologica si anume denitrificarea preanoxica (Fig.2) si denitrificarea postanoxica (Fig.3). Primul proces este si cel mai des utilizat, constand intr-un bazin anoxic urmat de un bazin aerob in care are loc nitrificarea biologica. Nitratii produsi in bazinul aerob sunt recirculati inapoi in bazinul anoxic. In aceasta situatie substratul organic din apa uzata contine donorii de electroni pentru reactiile de oxido-reducere in care nitratii sunt utilizati.
Fig.2. Denitrificarea preanoxica In al doilea proces denitrificarea are loc dupa nitrificare, iar donorul de electroni rezulta din procesul de respiratie endogena. Procesul este numit denitrificare postanoxica deoarece eliminarea CCObs a avut loc in prealabil, acesta nefiind disponibil pentru a participa la reducerea nitratului. Atunci cand un proces de denitrificare postanoxica depinde doar de respiratia endogena pentru energie, viteza de reactie a acestuia va mult mai mica in comparatie cu denitrificarea preanoxica unde se utilizeaza CCObs din apa uzata. De multe o sursa de carbon exogena, precum metanolul sau acidul acetic, este adaugata in procesul postanoxic pentru a asigura o cantitate suficienta de CCObs pentru reducerea nitratului si pentru a mari viteza de nitrificare. In procesele de denitrificarea preanoxica si postanoxica reducerea nitratului este realizata de bacterii heterotrofe, dar exista si alte cai de eliminare biologica a azotului. Amoniul poate fi transformat in azot gazos de anumite bacterii autotrofe in conditii anaerobe (ANAMMOX). In conditii anaerobe NH4+ este oxidat de catre NO2- la azot gazos. Sunt utilizati 1.3 moli de NO2- pe mol de NH4+. O parte din influent trebuie nitrificat astfel al nitrit, dar nu este nevoie de nici o sursa de carbon pentru eliminarea azotului. Procesul se numeste ANAMMOX.
12
Material curs
13
Material curs
CCObs prezent in influentul uzat; CCO produs in urma proceselor de descompunere endogena; surse externe de carbon (i.e. metanol, acetati) - se adauga de obicei in bazine de tratare separate, in amonte de unitatile de nitrificare unde s-a consumat aproape tot CCO.
Stoichiometria diferitilor donori de electroni este redata in cele ce urmeaza (C10 H19 O3 N este deseori utilizat pentru a reprezenta materia orbanica biodegradabila din apa uzata): Apa uzata:
5N2 + 10CO2 + 3H2 O + NH3 + 10OH C10 H19 O3 N + 10NO3
Metanol:
Acid acetic In toate reactiile de denitrificare heterotrofa de mai sus, un echivalent de alcalinitate este produs pe echivalent de NO3-N redus, care inseamna 3.57 g de alcalinitate (ca CaCO3) produsa pe gram de azot din nitrat redus. Amintindu-ne ca la nitrificare se consuma 7.14 g alcalinitate pe gram de NH4-N oxidat, se poate spune ca jumatate din aceasta se recupereaza prin denitrificare.
14
Material curs
ELIMINAREA BIOLOGIC A FOSFORULUI Eliminarea fosforului este motivata de controlul procesului de eutrofizare, fosforul fiind un nutriment limitativ in sistemele acvatice. Cea mai raspandita metoda de eliminare a fosforului este tratarea chimica a efluentilor uzati cu compusi pe baza de aluminiu sau fier. Totusi, succesul metodei de eliminare a fosforului pe cale biologica a incurajat dezvoltarea acesteia, castigand teren in ultimii ani. Principalele avantaje ale eliminarii fosforului pe cale biologica sunt: Costuri reduse prin eliminarea chimicalelor, Productie de namol mai mica in comparatie cu precipitarea chimica.
Descrierea procesului
Prin procesul de eliminare biologica, fosforul din apele uzate este incorporat in biomasa celulara, care ulterior este eliminata din proces. Organismele acumulatoare de fosfor (PAO eng. Phosphorus Accumulating Organisms) sunt incurajate sa creasca si sa consume fosfor in instalatii care asigura acestora un avantaj competitiv fata de alte organisme. Configuratia unei astel de instalatii consta intr-un reactor anaerob cu timp de retentie mic (i.e. 0.5 1.0 h) plasat inaintea unui reactor aerob cu namol activat. Reactorul anaerob este mentinut omogen astfel incat sa asigure contactul corespunzator cu namolul activat si cu apa uzata. Eliminarea fosforului pe cale biologica se bazeaza pe urmatoarele aspecte: Numeroase bacterii sunt capabile sa stocheze intracelular cantitati in exces de fosfor sub forma de polifosfati, In conditii anaerobe organismele acumulatoare de fosfor vor asimila produsii de fermentatie (e.g. acizi grasi volatili) in produsi de rezerva intracelulari, eliberand in acelasi timp fosforul din polifosfati, In conditii aerobe energia necesara pentru functiile celulare si pentru formarea de material celular nou este produsa prin oxidarea compusilor de rezerva intracelulari si a polifosfatilor intracelulari.
Procesele care are loc in zona anaeroba La fermentatia compusilor organici biodegradabili solubili, CCObs, se vor produce acetati. In functie de timpul de retentie din aceasta zone anumite substante organice sub forma coloidala sau de particule vor fi hidrolizate si apoi transformate in acetat dar intr-o proportie mai mica decat CCObs. Utilizand energia stocata in polifosfati, organismele acumulatoare de fosfor vor asimila acetatul pentru a forma compusi de rezerva intracelulari porecum polihidroxibutiratul. Anumite specii de bacterii sunt capabile sa asimileze acetatul formand glicogen ca substanta de rezerva. Procesul de asimilare a acetatilor este in
15
Material curs
concurenta cu eliberarea de ortofosfati, si totodata de ioni de magneziu, potasiu si calciu, Continutul de PHB intracelular creste in timp ce cantitatea de polifosfati va scadea.
Procesele care are loc in zona aeroba PHB stocat intracelular este metabolizat, producand energie prin oxidare si sursa de carbon pentru formarea de material celular nou, In anumite conditii, la metabolizarea PHB se produc anumite cantitati de glicogen, Energia eliberata la oxidarea PHB este utilizata pentru a forma polifosfati intracelulari din ortofosfatii solubili, astfel acestia fiind eliminati din apele uzate. Formarea de material celular nou are de asemenea loc odata in urma oxidarii PHB, iar biomasa nou formata va contine cantitati ridicate de polifosfati de rezerva intracelulari, eliminand astfel mai mult fosfor din apele uzate, Namolul in exces este indepartat din statia de epurare biologica a apelor uzate si cu acesta compusii de rezerva intracelulari cu fosforul.
16
Material curs
CCObs este consumat de catre acestea in detrimentul altor bacterii heterotrofe. Organismele acumulatoare de fosfor prefera produsii de fermentatie cu molecula mica, dar acestia pot fi disponibili decat in zona anaeroba unde CCObs este fermentat la acetat. Multumita capacitatii lor de a stoca energie, organismele acumulatoare de fosfor au energia necesara asimilarii acetatului in zona anaeroba. Alte bacterii aerobe heterotrofe nu au un astfel de mecanism de asimilare a acetatului (in lipsa unui acceptor de electroni precum nitratii sau oxigenul dizolvat) si vor fi inactive in zona anaeroba in timp ce orbanismele acumulatoare de fosfor vor prolifera. In plus, organismele acumulatoare de fosfor formeaza un flocon foarte dens cu proprietati foarte bune de sedimentare. In anumite instalatii secventa anaerob/aerob este utilizata pentru a obtine beneficii la sedimentare chiar daca nu se vizeaza eliminarea fosforului. Cateva masuri de gestionare a namolului rezultat din statiile de epurare cu eliminare de fosfor trebuie luate. Atunci cand namolul este mentinut in conditii anaerobe, eliberarea fosforului va avea loc. Eliberarea O-PO4 poate avea loc chiar si in lipsa aditiei de acetat devreme ce bacteriile vor utiliza polifosfatii de rezerva ca sursa de energie. Eliberarea O-PO4 poate avea loc si la un timp de contact excesiv in bazinul aerob al instalatiei. In acest caz fosforul eliberat poate sa nu fie reasimilat deoarece eliberarea acestuia nu a fost asociata cu oxidarea PHB intracelular. Eliberarea O-PO4 in aceste conditii este numita eliberare secundara si duce la randamente mici de eliminare a fosforului.
Factorii de m ediu
Performanta sistemului nu este afectata de concentratia de oxigen dizolvat atat cat aceasta este mai mare de 1 mg/L in zona aeroba. La pH < 6.5 eficienta de eliminare a fosforului este considerabil redusa. In instalatiile pentru eliminarea fosforului o cantitate suficienta de cationi asociati cu cantitatea de polifosfat intracelular trebuie sa fie disponibila. Fractiile molare recomandate de Mg, Ca si K la fosfor sunt 0.71, 0.50 si respectiv 0.25. Astfel, la o concentratie de fosfor solubil in influent de 10 mg/L concentratiile necesare de Mg, Ca si K vor fi de 5.6, 6.3 si 3.2 mg/L. Majoritatea apelor uzate municipale au concentrati suficciente in acesti cation, dar o atentie sporita trebuie sa fie orientata catre apele uzate industriale.
17
Material curs
Fermentatia si oxidarea anaeroba Procesele de fermentatie si oxidare anaeroba sunt in principal utilizate pentru tratarea namolurilor si a apelor uzate cu incarcare mare in substante organice, totusi aplicatiile pe ape uzate mai putin incarcate au dat rezultate bune si devin din ce in ce mai populare. Procesele de digestie anaeroba sunt avantajoase multumita randamentelor mici in biomasa si a productiei de energie sub forma de gaz metan ce poate fi recuperat la conversia biologica a substratului organic. Cu toate ca majoritatea proceselor de digestie anaeroba sunt operate intr-un interval de temperatura medie (i.e. 30 35C), exista un interes sporit asupra proceselor care se desfasoara la temperaturi ridicate, fie ca procese in sine, fie ca o treapta inainte de digestia mezofila. Aceasta poarta numele de digestie anaeroba termofila si este in mod uzual proiectata la timpi de retentie a namolului de 3 7 zile pentru prima faza termofila la 50 - 60C, si 7 15 zile pentru faza mezofila finala. Procesele de digestie anaeroaba termofila sunt utilizate pentru a distruge microorganismele patogene producand biosolide de clasa A care pot fi reutilizate fara restrictii. Pentru tratarea apelor uzate industriale incarcate tratamentul anaerob s-a dovedit a fi eficient din punct de vedere al costurilor in comparatie cu tratarea aeroba ducand la economie cu energia si cu aditia de nutrimente si la reducerea dimensiunii reactoarelor. Deoarece calitatea efluentului din treapta anaeroba nu este la fel de ridicata comparativ cu tratarea aeroba, aceasta este de obicei aplicata ca o etapa de pretratare fiind urmata deseori de o treapta aeroba. Digestia anaeroba poate avea loc atat in sisteme cu biomasa in suspensie cat si in sisteme cu pelicula fixata.
Descrierea procesului
In procesul global de digestie anaeroba a contaminantilor organici sunt implicate trei etape: hidroliza, fermentatia (sau acidogeneza) si metanogeneza. Aceste trei etape sunt ilustrate schematic in Fig. 1. Punctul de plecare pentru fiecare aplicatie in parte depinde de natura contaminantilor organici care urmeaza a fi degradati.
Hidroliza reprezinta prima etapa pentru multe dintre procesele de digestie anaeroba si
este procesul in care particulele organice sunt transformate in compusi solubili care sunt apoi hidrolizati la monomeri simpli, utilizati ulterior de catre bacterii in procesele de fermentatie.
Fermentatia este a doua etapa a procesului de digestie anaeroba si mai poarta numele
de acidogeneza. In procesul de fermentatie aminoacizii, carbohidratii simpli si anumiti acizi grasi sunt degradati asa cum poate fi vazut in Fig. 1. Substantele organice servesc atat ca donori de electroni, cat si ca acceptori de electroni. Principalii produsi ai
18
Material curs
fermentatiei sunt acidul acetic, hidrogenul, dioxidul de carbon, dar si acidul propionic si acidul butiric. Acizii propionic si butiric funt fermentati in continuare la acid acetic, hidrogen si CO2. Astfel, produsii finali ai procesului de fermentatie (i.e. acid acetic, hidrogen si CO2) sunt precursori pentru productia de metan (metanogeneza).
19
Material curs
Microorganismele nedorite in procesul de digestie anaeroba sunt bacteriile sulfatreducatoare care pot crea probleme atunci cand apa uzata este bogata de sulfati. Aceste organisme pot reduce sulfatii (SO42-) la sulfuri (S2-) care pot fi toxice pentru bacteriile metanogene atunci cand se acumuleaza in cantitati mari. Atunci cand sulfurile se acumuleaza in cantitati mari una dintre solutii este adaugarea controlata de conpusi cu fier pentru a forma sulfura de fier care precipita. Bacteriile sulfat-reducatoare sunt strict anaerobe (e.g. Desulfovibrio, Desulfobacter).
20
Material curs
Factorii de m ediu
Procesele anaerobe sunt sensibile la pH si la substantele inhibitoare. O valoare neutra a pH-ului este preferata deoarece la valori ale pH-ului mai mici de 6.8 activitatea metanogena este inhibata. Datorita cantitatii mari de CO2 din biogazul produs in procesele anaerobe (30 35 %) o cantitate mare de alcalinitate este necesara pentru a asigura neutralirtatea pH-ului. In cazul proceselor de digestie a namolurilor de epurare se produce suficienta alcalinitate la degradarea proteinelor si aminoacizilor cand se produce NH3 care in combinatie cu CO2 si H2O va forma alcalinitate sub forma de NH4(HCO3). In cazul apelor industriale, in special al celor care contin multi carbohidrati, este necesara adaudarea de alcalinitate pentru controlul pH-ului.
21