Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INDRUMTOR:
MEMBRII GRUPEI:
- 2013
St. Ciobanu, Versuri poloneze necunoscute in opera mitropolitului Moldovei Dosoftei, extras din Melanges
Drouher, 1940.
7
Ignacy Chrzanowski, Historja literatury niepodlegtej Polski, varsovia, 1920, p.194.
Limbile sa salte
Cu cantece nalte
Sa strige n tarie
Glas de bucurie
Psaltirea in versuri a lui Dosoftei a fost cea dintai opera mare versificata in
romaneste si, date fiind calitatile ei poetice si popularitatea operei lui David,
psalmii transpusi in versuri inspira increderea in vigoarea limbii romanesti, care
de atunci inainte devine capabila de a imprima in melodia cuvantului toata gama
sensibilitatii sufletului romanului. Citez un mic fragment din Psaltirea lui
Dosoftei:
Ibidem, p.195.
frumusetea limbii lu Varlaam sau a cronicarilor nostri. Intr-un studio mai vechi
s-a remarcat ca in opera lui dosoftei ar fi marturisiri din care ar reiesi ca el a
invatat romaneste mai tarziu9. Probabil ca limba romaneasca el a invatat-o mai
tarziu. Este limba carturarului erudit, adeseori greoaie, lipsita de claritatea
graiului, desi, alaturi de numeroasele slavonisme, si el intrebuinteaza cuvinte
populare, chiar provincialisme.
Este necesar sa mentionam ca neobositul carturar al Moldovei, in ultimii ani
vietii sale petrecuti in Polonia, desfasoara o activitate mare pe terenul culturii
religioase din Moscova si Ucraina.
Reforma bisericeasca, introdusa in Rusia de catre patriarhul Moscovei, Nikon,
a dus la framantari mari cu caracter religios, care nu se termina nici pe la
sfarsitul sec. al XVII-lea. In lupta darza ce se da pe chestiuni de dogme
religioase si rituale intre doua partide acea latina si cea greceasca, la care a fost
chemat sa-si puna cuvantul si Nicolae Milescu, mitropolitul Dosoftei isi da
contributia sa pretioasa. El traduce din greceste si slavoneste opera lui Simeon
de thesalonic, despre erezii , pe care o traduce si Nicolae Milescu, si o trimite
in manuscris patriarhului Moscovei, Ioachim, si mitropolitului Kievului,
Varlaam Iasinski.
10
Antim Ivireanul
Cel mai de seam ierarh al rii Romneti, deopotriv pastor i nvtor,
a fost i rmne Mitropolitul Antim Ivireanul . Dei n-a fost romn de neam,
prin harul cuvintelor i al vieii lui, Mitropolitul Antim a fost iubit i preuit de
poporul nostru , care a vzut n el un adevrat om al lui Dumnezeu . Aa se i
explic decizia Sfntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne din iunie 1992,
prin care strlucitul ntre ierarhi, Antim Ivireanul , a fost confirmat (oficial ) n
rndul sfinilor, ca Ierarh Martir , prznuit la 27 septembrie.
Originar din Iviria, pe numele de botez Andrei, tnrul este luat rob de turci i
adus la Constantinopol. Aici este rscumprat de Patriarhia ecumenic unde i
nva sculptura n lemn, pictura i broderia, precum i limbile greac, turc i
arab. n jurul anilor 1960, binecredinciosul voievod Constantin Brncoveanu l
aduce n ara Romneasc, unde devine ucenic tipograf la fostul episcop
Mitrofan al Huilor. Intr n cinul monahal i este hirotonit preot, ntre anii 1691
- 1694 prelund i conducerea tipografiei domneti din Bucureti , unde tiprete
trei cri. Dup 1696 este egumen la mnstirea Snagov unde, pn n 1701,
tiprete alte 15 cri dintre care 5 n romnete, iar una bilingv Liturghierul
greco-arab (1701), prima ediie n limba arab, pentru credincioii din
Antiohia. Revine apoi n Bucureti, vreme de 4 ani, continund s tipreasc
alte 15 cri n special de cult.
Pentru viaa sa nalt duhovniceasc oglindit i activitatea sa cultural, a
fost ales episcop al Rmnicului la 16 martie 1705, ntemeind i aici o tipografie ,
unde n 3 ani, scoate la lumin 9 cri ntre care 3 n romnete i 3 n ediie
bilingv slavo-romn. Scrie Tomul bucuriei,(1706) contra catolicilor i
Liturghierul cu Molitvelnicul (1706), primele ediii romneti din Muntenia.
Potrivit recomandrii testamentare a mitropolitului Teodosie ( 27 ian. 1708)
care pstorise credincioii din ara Romneasc timp de 40 de ani, la 22
februarie 1708, episcopul Antim este nscunat mitropolit, de fa fiind i
patriarhii Alexandriei i Ierusalimului. Tiprete la Trgovite , ntr-o nou
tipografie, 18 cri (11 n romnete), introducnd n cult limba poporului i
desvrind ceea ce se ncepuse sub Matei Basarab ( tipicul) i erban
Cantacuzino ( textele biblice ). Erau deja tiprite n romnete, deci, Psaltirea
(1710), Octoihul (1712), Liturghierul (1713), Catavasierul , Ceaslovul (1715).
Rmn totui netraduse Mineiele, Triodul i Penticostarul.
n 1715 mut tipografia n Bucureti, n noua mnstire, ctitoria sa, cu
hramul Tuturor sfinilor. n total, Sfntul Antim a tiprit 63 de cri, 39 cu
mna sa, 21 n romnete, 4 fiind scrise de el nsui. Multe cri sunt ilustrate cu
miniaturi gravate chiar de mna lui, de o miestrie i frumusee deosebit. ntre
crile de folos sufletesc puse la ndemna credincioilor se numr i
Didahiile ( predicile) sale, precum i nvturile cretineti (1700).
De asemenea, preocupat de grija romnilor din Transilvania, Sfntul Antim, n
1699, trimite un ucenic la Alba Iulia s tipreasc unele lucrri i cri de cult
ortodoxe. Chiar dup dureroasa dezbinare din 1701, Mitropolitul Antim trimite
11
12
Literatura apocrifa
Literatura religioasa formeaza fondul invataturilor crestinesti.
Ea se raspandeste cu binecuvantarea bisericii oficiale; este literature
recunoscuta de catre autoritatile bisericesti. Paralel cu ea a existat o
intreaga literatura asa-zisa apocrifa, carti interzise de biserica, dar
totusi erau citite de catre carturari. Vom vorbi, mai departe, despre
continutul acestei literature, despre influenta ei asupra vietii
spirituale a poporului nostrum. Aici mentionam numai ca aceasta
literature se naste si se dezvolta in aceeasi epoca bizantina (si
inainte), o data cu cartile sfinte. In primele veacuri
ale
crestinismului cartile apocrife insemnau carti cu continut adanc,
misterios, cu adevaruri profunde, neintelese de toti. In acest sens se
numea carte apocrifa si Apocalipsul.
Dar, o data cu stabilirea dogmelor si cu aparitia ereziilor, cartile
apocrife sunt luate drept carti primejdioase credintei, de care se
folosesc ereticii, spre deosebire de cartile canonice aprobate de catre
biserica
Apocrifele se strecoara adeseori chiar in cartile liturgice, cum
este, de exemplu, Trebnicul lui Petru Movila, trades si in romaneste
de catre Vartolomei Mazareanu([ms.] nr. 2986[B.A.R.]) si in care
gasim, dupa cum semnaleaza istoricii literaturii rusesti (Vladimir
Perez), si o rugaciune pentru femeia care naste. In multe carti de
rugaciune se gasesc si niste rugaciuni si canoane ale lui popa Eremie
si popa Bogomil, personaje care au formulat invataturile ereziei
bogomilice in Bulgaria.
Apocrifele au o influenta mare si asupra iconografiei. De
exemplu: Buna-Vestire a Maicii Domnului, dupa Evanghelie, se face
in casa, unde Maica Domnului este surprinsa de catre arhanghel
citind o carte. In unele icoane acest episode infatiseaza la o
fantana,unde vine arhanghelul sub chipul unui tanar frumos, episode
zugravit dupa Protoevanghelia lui Iacov, opera apocrifa.
Originea apocrifelor se gaseste in Orient, si anume in Asia Mica,
Egipt si Grecia. In legatura cu evenimentele si personajele descries in
Vechiul si Noul Testament, circulau o sumedenie de versiuni orale,
povestiri si legende, care adeseori erau in contrazicere cu Scriptura.
Cu alte cuvinte, apocrifele fac parte din epopeea vechiului crestinism.
In secolele al II-lea si al III-lea d.Hr. apar si versiuni scrise: cateva
Evanghelii ( vreo 13 ) sau pseudoevanghelii, epistole false ale
apostolilor, povestiri despre Maica Domnului, precum so legende
despre unii sfinti (sfantul Gheorghe, sfantul Teodor Tiron). Pe de alta
parte , in compozita Bibliei sunt si carti care au fost contestate
13
14