Sunteți pe pagina 1din 4

Metoda Stratigrafica

Metoda stratigrafica are aplicare larga nu doar in arheologie cat si in


geologie de unde a imprumutat-o Wilhelm Dorpfeld, tanar arhitect care a pus
pentru prima data intr-o logica istorica complicata stratigrafie a Hissarlik-ului.
Metoda stratigrafica se bazeaza pe stabilirea stratelor de cultura prin care
intelegem straturile de pamant alcatuite prin acumularea diferitelor resturi
materiale ale locuiri rezultat al muncii sau al alimentarii omului.Uneori aceste
straturi se succed in acelas loc oferind o scara cronologica.In cursul sapaturii se
pot intalnii straturi sterile, lipsite de resturi materiale ,care au contribuit la
pastrarea straturilor arheologice.Stratul de deasupra caruia s-au format alte
straturi constituie substratul ,iar solul pe care se intalnesc cele dintai asezari
este ceea ce se numeste pamantul viu sau roca mama.Pentru prima data
aceasta metoda a fost aplicata cu ocazia sapaturilor la Troia unul dintre cele
mai reprezentative exemple de asezare organizata pe mai multe straturi alaturi
de asezarile din Mesopotamia fortificate sau nefortificate ce poarta denumirea
de telluri ,complexe arheologice foarte complicate cu straturi de cultura avand
grosimea de pana la 30 de metri.
Metoda stratigrafică. Această metodă face parte din metodele bazate pe
observaţia logică a cercetărilor arheologice de teren. Aceasta indică, în special,
succesiunea şi nu durata, care depinde de intensitatea de locuire şi dinamismul
de construcţie, depuneri, activităţi eoliene ş.a. Pentru completarea datelor se
adaugă acesteia diferite alte metode de datare absolută sau relativă cum sunt:
dendrocronologia, palinologia, varvele glaciare (depuneri periodice rezultate
din topirea gheţarilor); stratigrafia orizontală, stratigrafia comparată ş.a. Istoria
universului, a pământului, a omului este o stratigrafie scria Louis Frederic
(FREDERIC 1967, 249).

Sincronism. Anacronism. Foarte importante de reţinut la studierea metodei


stratigrafice, sunt procesele de sincronism, de afinităţi sau diferenţele şi
anacronismul, procesele de evoluţie sau involuţie, sau fenomenelor de
convergenţă ce pot duce la fenomene de “stratigrafie artificială” prin scoaterea
materialelor din context şi prezentarea lor izolată.
În exemplul unde stratigrafia orizontală e combinată cu cea verticală se
poate vedea că în aceleaşi nivele de săpare apar mai multe gropi în a căror
umplutură intră materiale din straturile anterioare şi din vremea astupării
gropii.Dacă groapa rămâne deschisă, în ea pot pătrunde şi materiale mai noi,
dând naştere la amestecuri de materiale ce nu mai pot fi separate decât pe baza
unor serieri sau pe baza unor analize de corespondenţă. Metoda stratigrafică
reprezintă una din principalele metode, dar ea trebuie folosită cu unele rezerve
în spaţiu şi timp, ţinând cont de alţi factori cum sunt cel: climatic, zoologic,
tehnologic, relaţia dintre factorul tip şi funcţionalitate.
Metoda stratigrafică oferă specialistului date de cronologie, fixând relaţia
în timp prin noţiuni ca “înainte”, “mai de vreme”, “după”, “mai târziu” la care
am adăuga “contemporan”.

Stratigrafia verticală. Metoda stratigrafică a fost aplicată multor civilizaţii


şi a fost folosită vreme îndelungată la stabilirea cronologiei relative a
neoliticului. Pentru neoliticul timpuriu din Transilvania există observaţii
stratigrafice importante cum sunt cele la Gura Baciului, Ocna Sibiului şi Leţ.
Pentru neoliticul dezvoltat, din Banat şi Serbia, deosebit de caracteristică este
stratigrafia de la Vinča (straturi groase de 10,4 m împărţite în peste 10 nivele,
straturi, faze). Pentru eneolitic, în mod special, sunt de amintit observaţiile din
culturile Ariuşad-Cucuteni (din cele două staţiuni eponime).
Date stratigrafice există în
numeroase situaţii, ele trebuie cu grijă citite (adică descrise, comentate,
înregistrate, explicate). Descrierea şi citirea unei stratigrafii este deosebit de
importantă ea permiţând unui arheolog să verifice, independent de interpretări
vechi sau noi, anumite ipoteze şi să reformuleze alte ipoteze.
Exista unele modele clasice cu exemple de stratigrafie orizontală pe baza
cărora, cândva, s-au impus anumite sisteme cronologice. Una din acestea a fost
stratigrafia de la Troia.
Reconstituirile pe nivele permit o uşoară înţelegere pentru specialist şi
nespecialist a arhitecturii, a organizării, a problemelor economico-sociale ale
vremurilor apuse.

Stratigrafia orizontală. Alături de metoda de stratigrafie verticală se


foloseşte metoda stratigrafiei orizontale, când se înregistrează şi urmăreşte
succesiunea cronologică a fenomenelor pe orizontală. Aceasta a fost aplicată în
cimitire iar mai recent, prin intermediul calculatorului, şi între complexe
(borderie, gropi, locuinţe), nivele, staţiuni sau alte zone. În prelucrarea ei se
folosesc algoritmi ca serierea, analiza de corespondenţă, analiza de clusteri
(“părinţi” sau “nori”) (pentru exemple FERENŢIU-LAZAROVICI 1990;
1993).
Metoda stratigrafică se aplică la diferite nivele în arheologie sau în
disciplinele ce concură (palinologie, pedologia, paleobotanică etc.).

Bibliografie:
C. Renfrew, P. Bahn, Archaeology - Theories, Methods and Practice. ediţia a V-a,
London 2005

www.archaelogy.ro