Sunteți pe pagina 1din 96

INFORMATICĂ PENTRU PROFESIONISTUL

CONTABIL

Prof. univ. dr. Alexandru ŢUGUI

2007-2008

1
CUPRINS
CAPITOLUL I................................................................................................................................................................................ 4
SISTEMUL INFORMAŢIONAL CONTABIL AL INTREPRINDERII MODERNE............................................................................ 4
1.1. STADIUL ACTUAL AL TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE .......................................................................................................... 4
1.1.1. Tranziţia către societatea global informaţională ....................................................................................................... 4
1.1.3. Noile forme de muncă şi activităţi specifice societăţii informaţionale ....................................................................... 7
1.2. ÎNTREPRINDEREA MODERNĂ ŞI TEHNOLOGIILE INFORMAŢIONALE ............................................................................................. 8
1.2.1. Caracteristicile întreprinderii moderne...................................................................................................................... 8
1.2.2. Tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii din întreprinderea modernă .............................................................. 8
1.2.3. Întreprinderea virtuală şi viitorul ei.......................................................................................................................... 11
1.2.4. Mutaţii ce privesc întreprinderea modernă în viitoarea societate a cunoaşterii...................................................... 13
1.3. SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERII MODERNE ..................................................................................................... 13
1.3.1. Aspecte de ordin conceptual .................................................................................................................................. 13
1.3.2. Structura sistemului informaţional al unei întreprinderi .......................................................................................... 15
1.3.3. Evoluţia sistemelor informatice din întreprinderi..................................................................................................... 18
1.4. SISTEMUL INFORMAŢIONAL CONTABIL PARTE COMPONENTĂ A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL AL ÎNTREPRINDERII MODERNE......... 18
1.4.1. Structura sistemului informaţional contabil din cadrul întreprinderii ....................................................................... 19
1.4.2. Elemente de bază în cadrul SIC............................................................................................................................. 20
1.4.3. Principalele circuite contabile ................................................................................................................................. 21
1.4.4. Modalităţi de tratare a datelor contabile într-un mediu informatizat ....................................................................... 24
1.4.5. Arhitectura sistemului informaţional contabil informatizat ...................................................................................... 25
1.4.6. Utilizarea informaţiilor şi cunoştinţelor contabile .................................................................................................... 28
1.4.7. Asimilarea noilor forme de muncă şi de activităţi în cadrul sistemului informaţional contabil al întreprinderii........ 30
1.4.8. Ce presupune în plan contabil virtualitatea unei întreprinderi ................................................................................ 31
1.5. CRITICA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CONTABIL .................................................................................................................. 31
1.5.1. Principalele critici aduse contabilităţii ca sistem..................................................................................................... 31
1.5.2. Caracteristicile viitoarei contabilităţi ....................................................................................................................... 32
1.5.4. Virtualitate versus tradiţionalism contabil ............................................................................................................... 33
1.5.5. Sistemul informaţional contabil al unei întreprinderi virtuale .................................................................................. 33
1.5.6. Externalizarea serviciilor din domeniul financiar-contabil....................................................................................... 34
CAPITOLUL II............................................................................................................................................................................. 36
UTILIZAREA PRODUSELOR INFORMATICE ÎN DOMENIUL CONTABILITĂŢII...................................................................... 36
2.1. CONCEPTE SPECIFICE PRODUSELOR INFORMATICE .............................................................................................................. 36
2.4. FUNCŢIUNILE CONTABILE POSIBIL DE INFORMATIZAT ............................................................................................................ 38
2.4.1. Tipuri de aplicaţii informatice în cadrul SIC ............................................................................................................ 38
2.4.2. Principalele cerinţe funcţionale pentru produsele informatice de contabilitate....................................................... 39
2.4.3. Analiza cerinţelor funcţionale pentru dezvoltarea de produse informatice în domeniul contabilităţii financiare şi de
gestiune............................................................................................................................................................................ 44
2.5. CERINŢE LEGISLATIVE PENTRU PRODUSELE INFORMATICE DIN DOMENIUL CONTABILITĂŢII ....................................................... 47
2.5.1. Cerinţe şi criterii ale Ministerului Finanţelor............................................................................................................ 47
CAPITOLUL III............................................................................................................................................................................ 49
EVALUAREA PRODUSELOR INFORMATICE .......................................................................................................................... 49
3.1. ELABORAREA PRODUSELOR INFORMATICE .......................................................................................................................... 49
3.2. STRUCTURA INTERNĂ A UNUI SISTEM INFORMATIC DINTR-O ORGANIZAŢIE .............................................................................. 49
3.2.1. Modalităţi de organizare a funcţiunii informatice .................................................................................................... 49
3.2.2. Modernizarea sistemului informatic........................................................................................................................ 51
3.3. CALITATEA PRODUSELOR INFORMATICE .............................................................................................................................. 51
3.3.1. Evaluarea de ansamblu.......................................................................................................................................... 51
3.3.2. Evaluarea echipamentelor informatice ................................................................................................................... 54
3.3.3. Evaluarea produselor informatice........................................................................................................................... 55
3.4. EVALUAREA PROFESIONALĂ A PRODUSELOR INFORMATICE ................................................................................................... 57
3.4.1. Descriere generală ................................................................................................................................................. 57
3.4.2. Drepturile de autor asupra produselor informatice ................................................................................................. 58
3.4.3. Deprecierea produselor informatice ....................................................................................................................... 58
3.4.4. Metode utilizate în evaluarea produselor informatice............................................................................................. 59
3.4.5. Surse de date utilizate în evaluarea produselor informatice .................................................................................. 63
3.4.6. Studiu de caz.......................................................................................................................................................... 64

2
CAPITOLUL V............................................................................................................................................................................. 66
GESTIUNEA PROIECTELOR INFORMATICE........................................................................................................................... 66
5.1. PROIECTELE INFORMATICE ŞI EVALUAREA EFICIENŢEI LOR.................................................................................................... 66
5.2. DECIZIA DE ACHIZIŢIE A PRODUSELOR INFORMATICE ........................................................................................................... 69
5.2.1. Cumpărarea de produse informatice...................................................................................................................... 69
5.2.2. Procurarea produselor informatice prin construire în logica utilizatorului final ....................................................... 70
CAPITOLUL VI............................................................................................................................................................................ 71
MODELAREA INFORMATICĂ A INFORMAŢIILOR FINANCIARE PENTRU PLANURI DE AFACERI ..................................... 71
6.1. TABLOUL DE BORD ............................................................................................................................................................ 72
6.2. INVESTIŢII ......................................................................................................................................................................... 73
6.3. DECLARAREA PRODUCŢIEI FIZICE ŞI VALORICE..................................................................................................................... 75
6.4. REŢETAR PRODUSE ........................................................................................................................................................... 76
6.5. CHELTUIELI VARIABILE ŞI CHELTUIELI FIXE AFERENTE PROIECTULUI....................................................................................... 77
6.6. ANALIZA PUNCTULUI CRITIC PE PRODUS ŞI PE TOTAL ACTIVITATE .......................................................................................... 78
6.7. RECAPITULAŢIE VENITURI ŞI CHELTUIELI.............................................................................................................................. 79
6.8. CASH-FLOW PROIECT ........................................................................................................................................................ 79
6.9. VENITURI ŞI CHELTUIELI AFERENTE PROIECTULUI ................................................................................................................ 80
6.11. PLAN DE RAMBURSAEW CREDIT ........................................................................................................................................ 80
6.12. EVALUAREA PROIECTULUI DE INVESTIŢII ............................................................................................................................ 80
CAPITOLUL VII........................................................................................................................................................................... 82
PRODUS INFORMATIC PENTRU ANALIZA FINANCIARĂ – DIAFIN...................................................................................... 82
7.1. ASPECTE GENERALE.......................................................................................................................................................... 82
7.2. DOMENIUL DE UTILIZARE .................................................................................................................................................... 82
7.3. UTILIZATORI ...................................................................................................................................................................... 83
7.4. STRUCTURA PRODUSULUI INFORMATIC DIAFIN................................................................................................................... 83
7.5. DESCRIEREA PROPRIU-ZISĂ A PRODUSULUI INFORMATIC DIAFIN.......................................................................................... 84
7.6. ANALIZA FINANCIARĂ A UNEI SOCIETĂŢI COMERCIALE - STUDIU DE CAZ.................................................................................. 88
7.8. DATE FINANCIARE PENTRU UTILIZAREA MODELULUI .............................................................................................................. 94
BIBLIOGRAFIE........................................................................................................................................................................... 96

3
CAPITOLUL I
SISTEMUL INFORMAŢIONAL CONTABIL AL INTREPRINDERII MODERNE

Vom trăi şi vom vedea !!!

Întreprinderea modernă şi sistemul său informaţional contabil constituie subiecte care sunt dezbătute deosebit de
aprins în literatura de specialitate actuală, ca urmare a faptului că există două direcţii opuse de acţiune, şi anume: dorinţa
întreprinderii de a se ralia curentului globalizării informaţionale pe de o parte, iar pe de alta, cerinţele restrictive impuse de
ştiinţa şi practica contabilă în domeniu.
Aparent, se poate crede că multe din sarcinile şi funcţiile contabilităţii clasice au fost transferate sistemului informatic,
ajungându-se în final la un aşa-numit sistem informaţional contabil modern. Totuşi, abia acum se poate face o deosebire clară
între partea de tehnică contabilă şi cea de ştiinţă a contabilităţii datorită interpunerii sistemului informatic între acestea. De
asemenea, acum se pot lăsa pe seama calculatorului toate aspectele ce fac din contabilitate o tehnică, prin dezvoltarea unor
programe informatice care să cuprindă toate regulile, procedurile, metodologiile şi tehnicile necesare obţinerii conturilor anuale
şi a informaţiilor financiar-economice despre o entitate economică, pentru ca un grup restrâns de persoane să se poată ocupa
de latura ştiinţifică a acesteia.
Pornind de la aceste aspecte, în cele ce urmează, dorim să oferim răspunsuri la o serie de întrebări cum sunt: ce
înseamnă modernism contabil, întreprindere modernă şi sistem informaţional contabil pe fondul noilor tehnologii
informaţionale.

1.1. Stadiul actual al tehnologiilor informaţionale

1.1.1. Tranziţia către societatea global informaţională

După o jumătate de secol de progrese tehnologice şi de informatizare, societatea omenească îşi pune, în mod logic,
întrebarea “Cum va fi peste alţi 50 de ani?”. Astfel, în 1997, după 50 de ani de la apariţia primului calculator electronic şi tot
atâţia de la înfiinţarea ACM (Association for Computing and Machinary), acesta a fost motivul pentru care doi cercetători
americani, Peter J. Denning şi Robert M. Metcalfe, la iniţiativa ACM, au publicat în “BEYOND CALCULATION. The next fifthy
years of computing”1 un număr de 20 articole ale unor specialişti recunoscuţi în domeniu, grupate pe trei direcţii:
1. revoluţia tehnologică a următorilor 50 de ani;
2. consecinţele tehnologice în viaţa şi munca oamenilor;
3. consecinţele în planul afacerilor şi inovării.
Iată câteva predicţii făcute de aceşti specialişti:
a. Calculatorul se va regăsi în toate domeniile de activitate şi în tot ce ne înconjoară: telefoane, motoare, pereţi,
lămpi de iluminare, ochi (organe) etc. Astfel, performanţele creierului uman, evaluate la aproximativ 1000 milioane de milioane
de operaţii pe secundă (petaops) şi o memorie de 10 Tbytes, vor fi egalate de către computer în anul 2047, ceea ce înseamnă
că acestea vor fi de 100000 de ori mai puternice decât cele din 1997. Un asemenea calculator va fi de 10 bilioane de ori mai
puternic şi va fi numit MicroSystem (de mărimea unui cip);
b. Spaţiul în care vom trăi se va numi Cyberspace, iar societatea va fi complet informatizată în condiţiile în care un
cip va cuprinde reţele întregi la costuri foarte mici. Nu este de ignorat în acest sens realitatea virtuală (oraşe, clădiri,
computere, întâmplări etc.). Cyberspace-ul se va dezvolta odată cu evoluţia platformelor de lucru, a hard-ului, soft-ului şi a
tehnologiei avansate din domeniul reţelelor de calculatoare şi transferului de date;
c. Software-ul şi hardware-ul vor beneficia de realizările fantastice ale tehnologiilor de vârf din domeniul industrial,
al transferului de date, informaţii şi cunoştinţe. Va fi tot mai sesizabilă tenta de “inteligism” repartizat pe cele două
componente. Scopul va fi înţelegerea mediului şi a vorbitului;
d. In perioada pe care o analizăm se preconizează apariţia unor noi generaţii de calculatoare din 15 în 15 ani, dar cel
puţin două generaţii de calculatoare îşi vor face simţită prezenţa, inclusiv aşa-numitele reţele de calculatoare specializate
(BAN – body area network) ca o extrapolare a actualelor WAN şi LAN. Aceste reţele vor fi utilizate cu predilecţie în
organismele vii şi vor face legătura între diverse organe.
În ceea ce priveşte spaţiul cibernetic, acesta va avea în structura sa trei componente (vezi figura 1.1.):
• platformele calculatoarelor şi conţinutul lor, alcătuit din procesoare, zone de memorie şi sistemul software de bază;
• interfeţele hardware şi software care să realizeze conexiunea între platforme şi oameni sau alte sisteme de ordin fizic;
• o tehnologie care să permită comunicarea între calculatoare.

1 Denning, P. J., Metcalfe, R.M., (editors), Beyond calculation. The Next Fifty Years of Computing, Copernicus, Springer-Verlag, New York,
1997

4
Internet: Reţeua
reţelelor

Reţele Publice şi Private -


Wide Area Networks

Local Area Networks & Home Networks

Body Area
Networks
System Area
Networks
Car, Plane, etc.
Networks
...

Conţinut Conţinut

Platformă
... Platformă

Interfeţele digitale către oameni şi restul lumii fizice

Figura 1.1. Conţinutul spaţiului cibernetic2

În viitorul apropiat oamenii vor locui în aşa-numitele oraşe virtuale, împrăştiate prin spaţiul cibernetic în funcţie de
anumiţi factori geografici, demografici şi de interes.
Tendinţele tehnologice ale ultimei decade au permis oamenilor să prevadă progresele care vor schimba
semnificativ lumea de astăzi. Tehnica PC-urilor a transformat calculatoarele într-o “unealtă” utilizată în aproape toate
sectoarele industriei, iar în viitorul apropiat aceasta va fi întâlnită în tot mai multe domenii de activitate. De asemenea,
tehnologia Internet a făcut posibilă conexiunea şi corespondenţa în vederea cooperării între reţelele din lumea întreagă.
Un alt progres important l-a înregistrat tehnica video-digitală. Până în 2047, oamenii nu vor mai fi doar cei care privesc la
TV, ascultă muzică sau comunică între ei prin telefonie sau Internet, ci vor fi creatorii, administratorii şi, în acelaşi timp,
consumatorii unor tehnologii “intelectuale” proprii.
În curând oamenii vor deveni din ce în ce mai dependenţi de puterea şi performanţele calculatoarelor, în domenii
cum ar fi educaţia, sănătatea, amenajarea şi gospodărirea casei în care locuiesc, în meseriile pe care le practică, aşa
cum revoluţia industrială a depins de apariţia motoarelor cu abur şi, mai târziu, de utilizarea electricităţii şi combustibililor
fosili.

Tabel 1.3. Tipuri de reţele şi aplicaţiile lor3


Tipul de reţea Tehnologia Aplicaţii
utilizată
Transportă semnalul telefonic către serviciu şi domiciliu prin telefon, video-fon,
Reţea de tip ultima milă
CATV, POTS cablu TV, acces web, control şi monitorizare a instalaţiilor, tele-educaţie,
(de acasă la biroul central)
telemedicină.
LAN (reţea de locală)
Cablată Conectează platformele din interiorul unei clădiri

Radio şi
WLAN
infraroşii.
(wireless LAN) PC-uri, PDA-uri, telefoane, video-foane, accesorii necesare la serviciu şi acasă,
Activează pe
monitorizarea sănătăţii, direcţionări către BAN
limitate
pe zonă
HAN Radio şi infraroşii Funcţionează în mod identic reţelelor de tip LAN
(reţea particulară, personală)
Interconexiuni între platformele diferitelor sisteme (avioane, autoturisme, roboţi
Sistem & reţea Cablate
etc), inclusiv reţele de tip SAN şi BAN.
SAN Standardizată, PC-uri şi reţele standardizate care oferă performanţe înalte

2 Denning, P. J., Metcalfe, R.M., (editors), Op. cit., p. 8.


3 Denning, P. J., Metcalfe, R.M., (editors), Op. cit., p. 18.

5
Tipul de reţea Tehnologia Aplicaţii
utilizată
(system area network) rapidă
BAN
Unde radio Body-net pentru procesarea datelor, comunicare, monitorizare şi urmărire
(body net)

În urma progreselor înregistrate se va ajunge la:


1. O convergenţă şi o interoperabilitate totală între toate reţelele;
2. MicroSisteme – sisteme-pe-un-cip;
3. Calculatoare Web;
4. Calculatoarele scalabile care vor înlocui serverele multiprocesor nescalabile;
5. Calculatoare cu gestiune autonomă contra utilizării sistemelor manager;
6. Teleprezenţa utilizată la locul de muncă;
7. Calculatoare, echipamente şi aplicaţii care recunosc limbajul vocal;
8. Televiziune: sinteză, analiză şi percepere;
9. Roboţi care văd şi ştiu poziţia lor în spaţiu şi care sunt asistaţi de PC;
10. Body Nets – Interconectarea tuturor calculatoarelor care le posedă;
11. Dispariţia PC-ului va permite încorporarea lor în diferite obiecte ca simple componente.
Consecinţele sociale ale unei asemenea dezvoltări sunt greu de imaginat, dar inovarea în domeniul acestor
tehnologii nu poate să ducă decât la o evoluţie în adevăratul sens al cuvântului. Cert este faptul că vom deţine mult mai
multă informaţie şi cunoaştere din diverse domenii.
Cu alte cuvinte, la baza societăţii de mâine va sta informaţia şi comunicaţiile mijlocite de calculator. Un grafic de
trecere spre societatea global informaţională este dat de J.A. O’Brien, care consideră că omenirea, pentru a ajunge în acest
punct, trebuie să parcurgă un număr de patru stadii, şi anume:
1. stadiul întreprinderii informatizate, corespunzător perioadei 1970-2010;
2. stadiul muncitorilor cunoscători interconectaţi, care a început din 1980;
3. stadiul societăţii globale interconectate, declanşat în jurul anilor 1992-1993;
4. stadiul societăţii globale informaţionale, care va începe după 2010.

Cele 4 valuri ale tehnologiei informaţionale

Societatea globală
informaţională

Societatea globală Conţinut


interconectată

Muncitorii cunoaşterii
interconectaţi
Conectivitate
Întreprinderi
informatizate Indivizi

Organizaţii

1970 1980 1990 2000 2010 2020 2030

Figura 1.2. Cele patru valuri ale tehnologiei informaţionale 4

Aşa cum rezultă şi din figura 1.2, până în 2010 suntem în perioada când se suprapun primele trei valuri, ceea ce
înseamnă că suntem într-o perioadă de tranziţie, cu riscurile şi cu avantajele sale specifice.
După cum se observă, omenirea nu a parcurs încă nici măcar primul stadiu, dar au fost început deja alte două, pentru
ca din 2010 să înceapă şi cel de-al patrulea stadiu. Cu alte cuvinte, până în 2010 societatea omenească se află într-un
continuu proces de tranziţie către acest globalism informaţional. Astfel, amprenta de modernism va deveni şi mai evidentă în
apropierea anului 2010, când primul val al simplei informatizări va fi depăşit şi se va face simţit din ce în ce mai mult cel de-al
patrulea val, cel al „Societăţii global informaţionale”.

4 Prelucrare după O’Brien, J.A., Management Information Systems. Managing Information Technology in the Internetworked Entreprise,
McGraw-Hill, Boston, 1999, p. 12-13.

6
1.1.3. Noile forme de muncă şi activităţi specifice societăţii informaţionale

Se vorbeşte tot mai des de o e-Revoluţie a tehnogiilor informaţionale. Credem că termenul de e-Revoluţie nu este
folosit corect, pentru că acesta implică un moment de referinţă de la care activităţile desfăşurate înainte să nu mai fie valabile,
să fie răsturnate, bulversate, ceea ce nu este tocmai adevărat.
În termenii discuţiei noastre, dacă multe activităţi s-ar desfăşura fără suport informaţional modern, ar deveni
neeficiente, dar reţinem că nu au fost răsturnate ci doar înlocuite. Acest lucru ne conduce la ideea potrivit căreia, oricând ele
se pot desfăşura fără suport informatic, dar la nişte timpi şi costuri mult mai mari.
Tehnologiile informaţionale şi comunicaţiile vor avea un impact major asupra întreprinderii datorită mutaţiilor ce vor
interveni prin noile forme de lucru şi prin activităţile pe care acestea le pot genera. În categoria noilor forme de muncă sunt
incluse: telenaveta, biroul virtual şi telelucrul5.
Telenaveta este din ce în ce mai mult utilizată în economiile statelor lumii dezvoltate şi luată în calcul în cadrul
politicilor de ocupare a forţei de muncă şi ale politicilor de mediu6. Prin extinderea acestei forme de muncă se va diminua
şomajul şi se va majora numărul întreprinderilor mici. Din punct de vedere conceptual, telenaveta se defineşte ca
reprezentând utilizarea tehnologiei informaţionale şi a telecomunicaţiilor pentru a diminua sau elimina deplasarea de la
domiciliu spre locul de muncă şi de la acesta spre domiciliu. Telenaveta se poate traduce simplu prin lucru de acasă sau lucrul
la distanţă.
Desigur, literatura în domeniu discută aprins cazurile în care lucrul nu se încadrează în telenavetă, spre exemplu lucrul acasă
este diferit de lucrul de acasă, cel din urmă presupunând intervenţia comunicaţiilor cu locul de muncă din întreprindere.
Principalele caracteristici ale telenavetei se pot sintetiza astfel:
1. reducerea deplasărilor casă-serviciu-casă;
2. realizarea unor economii în plan financiar, material şi ecologic;
3. supervizarea activităţilor desfăşurate în cazul utilizării telenavetei impun o utilizare pe scară largă a tehnologiilor
informaţionale şi comunicaţiilor.

TELELUCRU

Centre de
TELENAVETĂ telenavetă

Munca la distanţă

La domiciliu În afara
domiciliului

Figura 1.4. Raportul între telenavetă şi alte forme moderne de muncă7

Biroul virtual este consecinţa directă a virtualităţii induse în sistem de digitizare prin extinderea utilizării tehnologiei
informaţionale şi a comunicaţiilor, care au permis, în final, trecerea la telenavetă. Lucrul de oriunde, o zi sau mai multe pe
săptămână, constituie o alternativă demnă de luat în serios în condiţiile apariţiei permanente de noi activităţi virtuale.
Literatura în domeniu atrage atenţia că în acest moment birourile virtuale cunosc o întindere mai mică, dar credem că într-un
viitor apropiat acestea se vor extinde.
Tipul de telenavetă determină gradul de libertate al angajatului în cadrul biroului virtual, după următoarea ordine:
telenavetă ocazională, telenavetă semimobilă, telenavetă cu program aleatoriu, munca la domiciliu, telenavetă cu mobilitate
totală8.

Telelucrul se constituie ca o formă de muncă specifică noii societăţi informaţionale în care întreprinderea virtuală
elimină barierele impuse de timp şi spaţiu. Considerăm că această formă de lucru în noua economie informaţională
(infoeconomie) se va dezvolta continuu în funcţie de ascendenţa noilor tehnologii.

5 Ghilic-Micu, B., Stoica, M., eActivităţile în societatea informaţională, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p. 51-100.
6 Spre exemplu, prin această formă de muncă mulţi oameni nu mai trebuie să se deplaseze la serviciu în cele 5-6 zile pe săptămână, ceea
ce va avea efect în plan ocupaţional (se pot angaja la mai multe întreprinderi) şi ambiental (necesar de transport mai mic la nivel economie
naţională).
7 Conf. Ghilic-Micu, B., Stoica, M., Op. cit., p. 63.
8 Ghilic-Micu, B., Stoica, M., Op. cit., p. 65.

7
În condiţiile specifice noilor forme de muncă se vor impune din ce în ce mai mult activităţi cum sunt: teleeducaţia,
telemedicina, telecentre, cibermarketing, teleshoping, comunităţile virtuale9.

1.2. Întreprinderea modernă şi tehnologiile informaţionale

În contextul evoluţiilor tehnologice analizate anterior, întreprinderea, veriga de bază în lanţul valoric, trebuie să-şi
desfăşoare activitatea astfel încât să-şi atingă obiectivele şi să obţină şi profit sub diferite forme. O asemenea întreprindere nu
poate fi decât modernă. Dar, în ce constă modernitatea întreprinderii din societatea global informaţională? Care sunt
caracteristicile unei întreprinderi într-un mediu global informatizat? Care sunt tehnologiile informaţionale ce vor influenţa viaţa
economică a unei asemenea întreprinderi? Ce viitor va avea întreprinderea virtuală? Cum trebuie să se pregătească profesia
contabilă la asemenea evoluţii? Iată câteva întrebări la care dorim să găsim răspunsuri şi la care vom oferi explicaţii în
continuare.

1.2.1. Caracteristicile întreprinderii moderne

În momentul de faţă există o multitudine de factori ce impun întreprinderii un comportament agitat pentru supravieţuire
economică. Între aceşti factori, cei mai importanţi sunt: tehnologiile informaţionale, schimbările politice, schimbările din
mentalitatea clienţilor, interesele diferitelor organisme profesionale şi sindicale, terorismul internaţional etc.
Totuşi, în drumul spre modernitate, întreprinderea actuală constituie teatrul de desfăşurare al operaţiilor de tranziţie
către viitoarea societate global informaţională. Afirmaţia se bazează pe faptul că tehnologiile informaţionale, înainte de a fi
aplicate în practică, trec succesiv prin stadiile de cercetare şi implementare, or, înainte de toate, cercetarea necesită fonduri
care provin în primul rând din sectorul productiv al ţărilor angrenate în acest proces. Există şi situaţii când activitatea de
cercetare aduce fonduri în urma vânzării rezultatelor cercetării întreprinderilor din domeniul productiv.
Cu alte cuvinte, sesizăm o spirală evoluţionistă a cercetării şi aplicării tehnologiilor informatice, astfel încât este
foarte greu să se precizeze după parcurgerea unui număr de spirale care este latură determinată şi care este determinantă.
În tot acest labirint factorial şi informaţional, întreprinderea este obligată să se modernizeze. Ba mai mult, pe baza
acestor idei moderniste se creează întreprinderi „gata modernizate”, adică întreprinderi care acum 20-30 de ani nu puteau să
existe. Oferim spre exemplificare cazul întreprinderilor furnizoare de Internet, care acum 20 de ani nu existau, dar care acum
sunt suportul unei încrengături de noi întreprinderi moderne: de la publicitate la comerţ electronic, de la afaceri personale la
servicii de outsourcing prestate marilor companii etc.
Dacă întreprinderile existente trebuie să accepte să supravieţuiască în acest mediu global informaţional, este
important de ştiut care sunt caracteristicile pe care trebuie să le aibă, pentru ca procesul de modernizare să fie eficient. În
urma studierii atente a unui volum însemnat de întreprinderi şi a coroborării rezultatelor cu tendinţele viitoarei societăţi global
informaţionale am ajuns la următorul set de caracteristici pentru viitoarea întreprindere: flexibilitate, deschidere, receptivitate la
integrare şi la globalizare şi inteligism10.

1.2.2. Tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii din întreprinderea modernă

Cunoaşterea principalelor tehnologii informaţionale care conduc întreprinderile spre modernitate, iar societatea spre
globalizare este deosebit de importantă. De aceea, în cele ce urmează vom prezenta succint aceste tehnologii informaţionale
şi de comunicaţii.
a. INTERNET-ul reprezintă principala tehnologie informaţională a viitoarei societăţi. Definit ca o reţea a tuturor
reţelelor, acesta a revoluţionat şi a dinamizat toate activităţile economice dintr-o întreprindere, a stat şi stă în continuare la
baza altor tehnologii informatice. În esenţă, acesta are la bază reţele de calculatoare dispersate la nivel mondial în toate
colţurile lumii, care comunică între ele prin intermediul unui protocol (Internet Protocols - IP) uşor de recunoscut indiferent de
tipul echipamentelor (calculatoare) şi al sistemului de operare utilizat.
Iată câteva aplicaţii care s-au dezvoltat pe baza Internet-ului: Intranet-ul, Extranet-ul, groupware-ul11, EDI12 Internet,
poşta electronică, e_marketing, e_learning, discuţii pe Internet (forumuri, grupuri de întâlniri, grupuri de ştiri), chat (discuţii în
timp real), comerţ electronic (e_commerce cu următoarele modele de afaceri: magazin electronic (e_Shop), aprovizionare
electronică (e_procurement), licitaţie electronică (e_auction), supermagazinul electronic (e_mall), piaţa unui terţ (Third Party
Marketplace), comunităţi virtuale (Virtual Communities) etc.), conectări la distanţă, telefonie, videoconferinţe, universuri
virtuale, captare de programe radio-tv etc.
b. Recunoaşterea optică a caracterelor (Optical Character Recognition). Această tehnologie este utilizată în
operaţiile de digitizare a datelor de tip text. În scop comercial, această tehnologie se foloseşte pe scară largă în magazine

9Îbidem, p. 127 ş.u.


10Ţugui, I., Contabilitatea fluxurilor de trezorerie, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p., 21.
11 Lucrul colaborativ.
12 Electronic Data Interchange (Schimbul de date în mediul informatizat). Pentru detalii privind EDI vezi Dumitriu, F., Op. cit., pp. 70-71. şi
Georgescu, M., Piaţa în tranziţie. Tranziţia în piaţă, Sedcom Libris, Iaşi, 2002, pp. 235-236.

8
pentru citirea codurilor de bare de pe diferite produse. În felul acesta se află informaţii cu privire la denumire, preţ, raion de
vânzare, taxele aferente (TVA, accize etc.), termen de valabilitate, producător etc. Dacă la aceste informaţii adăugăm data
vânzării, casa şi vânzătorul, precum şi cumpărătorul, atunci obţinem o imagine completă asupra actului de vânzare-
cumpărare. Toate aceste informaţii se transferă serverului central pentru înregistrare contabilă, pentru luarea unor decizii etc.
c. Bancomatele (Automat Teller Machine - ATM) reprezintă tehnologia informatică şi de comunicaţii prin care cardul
bancar este identificat şi poate fi folosit pentru retragerea unei sume de bani sau efectuarea unor plăţi în conturi predefinite
(telefonie, utilităţi, magazine).
d. Sistemele electronice de realizare a întâlnirilor. Prin intermediul acestei tehnologii se facilitează întâlnirea
virtuală a membrilor unei comunităţi sau unei echipe cu diferite prilejuri, cum ar fi: conferinţe, luarea unei decizii, simple discuţii
video etc. Această tehnologie constă în digitizarea secvenţelor audio şi video, compresia, criptarea, transmiterea, decriptarea,
decompresia şi vizualizarea acestora cu o viteză foarte mare folosind infrastructura de bază – INTERNET-ul.
e. Gestiunea electronică a documentelor şi lucrul în medii colaboraţioniste (groupware). Prezentăm cele două
tehnologii informatice şi de comunicaţii în acelaşi grup, deoarece lucrul în medii colaboraţioniste presupune lucrul cu
documente în format electronic (creat sau digitizat prin scanare) folosind un soft special care conţine absolut toate
componentele pentru lucrul de birou la care se adaugă şi componenta de transmitere co-echiperilor (poştă electronică,
gestionar de documente).
f. Inteligenţa artificială şi aplicaţiile ei. Această tehnologie informatică reuneşte un mănunchi de aplicaţii ce vor
cunoaşte o extindere deosebit de mare în viitorul apropiat. În categoria aplicaţiilor specifice inteligenţei artificiale sunt incluse:
sistemele inteligente, recunoaşterea formelor, recunoaşterea şi înţelegerea vorbirii, robotica, rezolvatoarele generale de
probleme, învăţământul asistat de calculator şi prelucrarea limbajului natural.
Sistemele expert reprezintă “programe concepute pentru a raţiona în scopul rezolvării problemelor pentru care, în
mod obişnuit, se cere expertiză umană considerabilă”13. Structura unui sistem expert constă într-o bază de cunoştinţe, un
motor de inferenţe şi o interfaţă de dialog cu utilizatorul. La rândul său, o bază de cunoştinţe este formată dintr-o bază de
reguli şi o bază de fapte, care vor fi parcurse de către motorul de inferenţe în etapa realizării raţionamentelor. Prezentăm în
figura 1.6. această arhitectura de bază a unui sistem expert însoţită de posibilele interfeţe specializate.
Domeniul financiar-contabil este foarte receptiv la tehnologia sistemelor expert, aşa cum rezultă şi din multitudinea de
sisteme expert dezvoltate şi utilizate, deja, de cele mai renumite companii specializate în servicii financiare şi de contabilitate.
Oferim spre exemplificare, în tabelul 1.4., o sinteză cu principalele sisteme expert dezvoltate şi utilizate în domeniul financiar-
contabil.

Tabel 1.4. Sisteme expert dezvoltate şi utilizate în domeniul contabilităţii14


Nr. SISTEMUL EXPERT DOMENIUL CONTABIL
Crt.
1 AUTOMATED TAX - pregătire documente de impozitare
2 AGGREGATE Assistant - proiectare situaţii financiare din conturi
3 AYMM (Finance) - selectare finanţare guverne pentru noi debuşee de afaceri
4 FOLIO - determinare obiective de investiţii pentru portofoliile clienţilor
5 HELIX - consiliere în investiţii pentru minimizare impozit
6 Needham (Business) - prelucrări tranzacţii pentru contabilitate financiară şi management
servicii
7 TAXADVISOR - consiliere şi analiză în probleme de impozite pentru întreprinderi
8 TICOM - evaluarea controlului intern în auditing
9 AUDITOR - asistare la evaluarea debitorilor slabi
10 ESTEAM - gestiune portofolii pentru investiţii profitabile
11 HELIX - consiliere în selectarea portofoliilor
12 SYNTELLIGENCE - gestiune în asigurări
13 EASY, Expertest, Audit Planing Advisor, Ernst&Young - dezvoltarea programelor de activităţi. Acestea au fost dezvoltate
Decision Support, COMPAS de: Arthur Andersen, Deloitte&Young, Ernst&Young, Price
Waterhouse
14 C&L Control Risk Advisor, Internal Controls Expert, Flow - Evaluarea controlului intern. Sisteme dezvoltate de
Eval, CCR/36 Advisor, Inherent Risk Analysis, Detailed Coopers&Lybrand, Deloitte&Touche, Ernst&Young, KPMG Peat
Planning Practice Aid, Systematic, AS/400 Expert Marwick, Price Waterhouse.
15 Risk Advisor, Flow Eval, CCR/36 Advisor, Inherent Risk - Analiza riscului. Sisteme dezvoltate de: Coopers&Lybrand,
Analysis, Risk Assessment Ernst&Young, KPMG Peat Marwick, Price Waterhouse.

13 Faigenbaum, E.A., Buchanan, B.G., Lenderberg, J., - On generality and problem solving: A case study using the DENDRAL program, In
Meltzer, B., Michie, D., Editors, Machine Intelligence, 6, 1971, Edinburgh University Press, Edinburgh, U.K., p. 18, conf. Andone, I., Tugui,
Al., Sisteme inteligente în management, contabilitate, finanţe-bănci şi marketing, Editura Economica, Bucureşti, 1999, p. 37.
14 Godfrei, S., Lowgeland-Knudsen, J. – The CRI Directory of Expert Systems, Learned Information (Europe) Ltd., Oxford, 1986. Compania
daneză CRI A/S, specializată în aplicaţii ale noilor tehnologii informaţionale încă din 1978, a elaborat periodic un repertoriu al sistemelor
expert. După Andone, I., Tugui, A., Op. cit., p. 64. Pentru sistemele expert de la nr. 13, 14 şi 15 vezi Howorka, G. V., Frownfelter, C. A., în
Advances in accounting information systems, Sutton, S., ş.a. Editors, vol. 4, 1996, p. 124.

9
g. Sistemele multimedia. Tehnologia multimedia reprezintă acea configuraţie informatică minimală prin intermediul
căreia se pot achiziţiona, prelucra, stoca şi transmite date/informaţii multimedia (text, sunet, voce, imagini, video şi animaţii)
prezentate, de cele mai multe ori, sub formă animată conform unei ordini predefinite (inclusiv suprapuse) în vederea asigurării
comunicării. În cadrul unui sistem multimedia toate datele prelucrate trebuie să fie de natură digitală, chiar dacă acestea au
fost preluate/redate sub formă analogică din/în periferice corespunzătoare. Atunci când discutăm de un sistem multimedia
avem în vedere două componente majore (figura 1.7.):
• componente hard digitale şi analogice;
• componente soft.
SISTEM MULTIMEDIA

COMPONENTE HARD
DIGITALE: COMPONENTE SOFT:
- Unitatea centrală - Sisteme de operare
- Periferice de intrare - Biblioteci DLL
- Periferice de ieşire - Interfeţe (MCI, API)
- Comunicaţii - Soft authoring
(creare aplicaţii multimedia)
ANALOGICE
- Periferice de intrare
- Periferice de ieşire

Figura 1.7. Componentele unui sistem multimedia

h. Alte tehnologii informaţionale. Includem în acestea toate tehnologiile moderne de proiectare asistată de
calculator, semnătura digitală pentru care şi în România s-a adoptat legislaţia necesară, aşa-zisele tehnologii calme,
teleprezenţa la locul de muncă, calculatoarele Web, microsistemele etc15. Vom discuta pe scurt, în cele urmează, câteva
dintre aceste tehnologii.

Teleprezenţa utilizată la loc de muncă


Teleprezenţa înseamnă să te afli în două locuri în acelaşi timp. Cum acest lucru nu este posibil deocamdată din punct
de vedere fizic, este sarcina tehnologiei informaţionale să rezolve impedimentul. La acest moment sunt diferite posibilităţi
pentru utilizatori de a comunica între ei prin text, voce, grafică, imagine şi programe operaţionale. Comunicaţia poate îmbrăca
şi forma unei întâlniri sau a unei conferinţe, ceea ce presupune un anumit grad de sincronizare, sau o lipsă a acesteia ca în
cazul voice-mail-ului sau e-mail-ului. În plus, calculatoarele permit o limitare a timpului conferinţei în condiţiile în care acestea
sunt “înregistrate” şi se potrivesc cu interesele celor ce comunică între ei.
Domeniile receptive la teleprezenţă sunt: educaţia, divertismentul, convorbirile ce implică o distanţă mare în care se
impune existenţa unui telefon, video-fon, poştă. Compania Bell caracterizează astfel teleprezenţa:
1. Mecanismul: sincronizarea pentru aplicaţiile distribuite prin telefon, videofon şi nesincronizarea ca în cazul voice-mail, e-
mail, video-mail, web-ul accesat direct de la servere de către utilizatori. Diverse canale conţin programe de transfer şi
control, în telefoane, videotelefoane, programele de comunicaţii Windows şi bloc-notess-uri;
2. Structura şi dimensiunea grupului: unu la unu şi întruniri în grupuri mici, prezentare optimă pentru un număr mare de
participanţi la conferinţă;
3. Scopul: luarea unui interviu într-o emisiune radio sau într-o întrunire, rezolvarea problemelor existente, vânzări, expoziţii,
educaţie, utilizarea pentru sistemele securizate;
4. Utilizarea teleprezenţei în domenii specifice: inginerie, finanţe, medicină, ştiinţe etc.
Cu toate acestea, în următorii 5-10 ani, utilizatorii vor acorda cel puţin 20-30% din timpul lor teleprezenţei, neincluzând
aici şi timpul de acces al informaţiilor web. Deja constatăm că video-telefonul îşi face din ce în ce mai simţită prezenţa în viaţa
oamenilor la preţuri cât de cât accesibile.

Calculatoare Web
Utilizând Internetul, WWW a stimulat apariţia altor generaţii de calculatoare, inclusiv calculatoare de reţea pentru
utilizatori, tele-calculatoare, calculatoare TV ataşate telefonului şi televizoarelor. Aceste calculatoare utilizează reţele şi
interfeţe deja existente pentru a spori capacitatea telefoanelor şi a televiziunii. Pe termen lung, acestea vor fi echipate cu toate
dispozitivele de comunicaţii, incluzând calculatoarele şi telefoanele mobile.

15 Aceste posibile realizări sunt inspirate, preluate, adaptate momentului şi completate din Denning, P. J., Metcalfe, R.M., (editors), Beyond
calculation. The Next Fifty Years of Computing, Copernicus, Springer-Verlag, New York, 1997

10
Încorporând calculatoare Web în telefoane, în televizoare şi în monitoare de înaltă definiţie (WebTV) şi la TV-uri
destinate jocurilor video, mulţi oameni vor avea acces instantaneu la Web, chiar cu o mai mare uşurinţă decât atunci când
web-ul este accesat prin calculatorul personal.

Calculatoare, echipamente şi aplicaţii care recunosc limbajul vocal


Încă din 1997, datele de intrare comunicate vocal erau destinate numai pentru interfeţe de control şi pentru generări
de rapoarte precise, cu toate că sistemul de recunoaştere a limbajului exista încă din 1990. Ţinând seama de situaţia actuală,
când există sisteme de operare şi aplicaţii la care permit adresarea verbală, credem că până în 2010, intrările şi ieşirile de
date realizate pe cale vocală vor fi omniprezente şi disponibile pentru orice sistem electronic. Ne referim aici la: autoturisme,
calculatoare, aplicaţii casnice, radio, telefoane, televizoare, jucării, ceasuri, dispozitive de securitate şi dispozitive de control a
ambianţei de la locul de muncă şi la domiciliu.

Televiziune: sinteză, analiză şi percepere


Posibilitatea de sinteză a imaginilor video-reale în timp real este noua barieră a comunicării umane. O asemenea
realizare tehnologică va permite tuturor filmelor şi pieselor de teatru să se realizeze în mod virtual, precum şi comunicarea
într-un viitor apropiat între o persoană reală şi una virtuală pe o asemenea scenă (după toate calculele cam prin 2024-2030).

Roboţi care văd şi ştiu poziţia lor în spaţiu, asistaţi de PC


Asimilarea realizărilor informatice de orice tip de către lumea informaţională este un element social important, şi aici
am putea include noi posibile PC-uri, roboţi casnici, industriali şi de birou. Reţelele mobile şi GPS îşi măresc posibilităţile pe
care le au prin utilizarea unor echipamente care ştiu unde se află în spaţiu, pot comunica poziţia lor, iar acestea nu vor fi doar
adaptori de telefonie celulară. Nimic nu va trebui să scape în viitor de această revoluţie informatică evidentă.

O experienţă similară am avut la una din universităţile pariziene în decembrie 2000, când, într-o discuţie ştiinţifică cu iz
puternic de inteligism, un coleg de breaslă îşi lăuda „creaturile” lui (mici roboţi de laborator) care îşi „vindeau” pe biţi unii la alţii
informaţiile de care dispuneau, chiar şi memoria disponibilă la un moment dat, realizând aşa-numitele activităţi de
antreprenoriat general atunci când primeau o sarcină de finalizat şi multe alte activităţi greu de imaginat.

Body Nets – Reţele ale corpului omenesc


Un vast număr de dispozitive artificiale vor fi proiectate, create şi cercetate pentru a putea fi folosite oriunde, începând
chiar cu crearea ochilor artificiali. Nu se cunoaşte încă momentul când calculatoarele vor fi interconectate cu corpul uman prin
implanturile realizate în cortexul ocular pentru vedere artificială, care sunt mult mai precise decât sistemele vizuale mecanice
create astăzi, dar cu siguranţă acest lucru se va întâmpla.
Raza de acţiune a aplicaţiilor este vastă şi poate porni de la îngrijirea, controlul şi tonifierea sănătăţii umane pentru a
ajunge la comunicare şi securitate personală. Calculatoarele portabile sunt construite pentru a ajuta muncitorii să opereze în
spaţii ce implică consum fizic şi mental. Ne putem chiar imagina construirea unui asistent personal performant, reprezentat de
un calculator personal care poate înregistra, indexa şi reda tot ceea ce noi am citit, auzit şi văzut.
Astfel, WWW va oferi cea mai mare cantitate de informaţii necesare îngrijirii medicale, în totalitate standardizate,
precum şi un acces total incluzând: furnizarea informaţiilor de ultimă oră; conectarea directă a echipamentelor medicale cu
calculatoarele personale portabile; îngrijirea medicală la domiciliu, monitorizarea permanentă a unor persoane pentru a
avertiza apariţia unor afecţiuni neprevăzute, cum ar fi un atac de cord etc.
Aplicaţiile pe acest segment sunt incredibile la acest moment, dar în timp totul va deveni posibil.

Dispariţia PC-ului va permite încorporarea lui în diferite obiecte ca simple componente


Cererea foarte mare de sisteme-pe-un-cip va conduce în final la apariţia unei noi industrii specializate în producerea
lor. Astfel de microsisteme vor fi obţinute la preţuri foarte mici şi vor fi produse în serie pentru diferite obiecte. În aceste condiţii
ne aşteptăm ca numărul acestor calculatoare să crească foarte mult, ca urmare a pătrunderii lor în toate domeniile de
activitate ale oamenilor. Provocările cauzate de dorinţa informatizării totale a vieţii poate influenţa pozitiv calea de dezvoltare a
calculatoarelor, care la rândul lor vor influenţa productivitatea şi dorinţa de distracţie a oamenilor. Dăm ca exemplu în acest
sens cunoscuta casa super-informatizată a lui Bill Gates.

1.2.3. Întreprinderea virtuală şi viitorul ei

Odată cu procesul de digitizare continuă a informaţiilor, concomitent cu dezvoltarea de noi tehnici de comunicaţie,
devine tot mai evidentă întreprinderea virtuală sau întreprinderea pe Web.
Prin întreprindere virtuală înţelegem un grup de întreprinderi care decide să formeze o comunitate virtuală, adică
platforme ce permit partajarea în comun a informaţiilor despre membrii grupului. Există şi situaţii de întreprinderi care se
adresează clienţilor prin intermediul Internet-ului, ceea ce face din ea tot o întreprindere virtuală. În asemenea situaţii se află
notarii electronici, anumite societăţi de publicitate, instituţii ale pieţei de capital (spre exemplu Societatea Naţională de
Compensare Depozitare şi Decontare - SNCDD, Societăţile Registru). Un exemplu concret de grupuri de întreprinderi care

11
formează comunităţi virtuale îl constituie piaţa extrabursieră RASDAQ în care se întâlnesc toate societăţile de valori mobiliare
pentru a tranzacţiona titluri de valoare.
De regulă, o asemenea întreprindere virtuală se constituie pe lanţul valoric: furnizori-producători-clienţi. Schema unei
asemenea întreprinderi virtuale se prezintă în figura 1.8.

Reţeaua
virtuală

Figura 1.8. Modul de organizare a mai multor întreprinderi într-o întreprindere virtuală

Într-o întreprindere virtuală delimităm: întreprinderea-celulă adică întreprinderile care intră în grup şi care îşi pun la
dispoziţia reţelei virtuale o parte sau întreg sistemul informaţional propriu, reţeaua virtuală care nu este proprietatea nici unei
întreprinderi-celule şi drepturile de acces în reţea.
Întreprinderile virtuale pot dispune fie de o reţea privată de comunicaţii, cum este cazul RASDAQ-ului, fie de o reţea cu
drepturi speciale cum este cazul Autorităţii de Certificare a semnăturilor digitale.
Principalele particularităţi ale unei asemenea întreprinderi virtuale constau din:
1. un aport important la realizarea activităţilor din partea tehnologiilor informaţionale;
2. lucrul în comun la distanţe foarte mari;
3. modalitatea de organizare pe proiect sub forma unei reţele în care structurile orizontale sunt evitate;
4. o mare încredere din partea întreprinderilor participante;
5. o partajare şi o exploatare eficientă a informaţiilor;
6. lipsa unor frontiere fizice în lanţul valoric;
7. derularea unor servicii de calitate sporită;
8. reducerea unor costuri;
9. eliminarea intermediarilor dintre producător şi consumator, cu obţinerea în final a prosumatorului.
10. păstrarea independenţei fiecărui participant în reţea;
11. de cele mai multe ori, asemenea întreprinderi dispun de active necorporale la valori mari, în comparaţie cu cele
corporale care pot fi nesemnificative;
12. gradul de lichiditate trebuie să fie ridicat;
13. clienţii întreprinderii virtuale pot să nu se întâlnească niciodată cu angajaţii acesteia;
14. viteza de circulaţie a valorilor tranzacţionate este foarte mare.
Fluxurile de date şi prelucrarea acestora necesită informaţii punctuale, iar înţelegerea lor externă necesită o
înţelegere a modului de formare a reţelei, a regulilor ce au fost stabilite între participanţi, a particularităţilor proceselor de
producţie (acolo unde este cazul).
Corespunzător fluxurilor de date şi de informaţii vom avea şi fluxuri de bani, care, de regulă, vor avea corespondent
în operaţiile realizate cu băncile, de cele mai multe ori, electronice. Astfel, apare posibilitatea existenţei unei întreprinderi de
decontare în lanţul valoric care să se ocupe de decontarea sumelor la valoarea netă.
Munca oamenilor într-o întreprindere virtuală este principalul factor de producţie. De calitatea muncii oamenilor din
întreprinderea virtuală depinde în final gradul de satisfacţie pentru clienţi necunoscuţi cu pretenţii ridicate.
În ceea ce priveşte viitorul întreprinderilor virtuale considerăm că numărul acestora va creşte concomitent cu volumul
tranzacţiilor. Mai mult, în opinia noastră într-o primă etapă se vor constitui mai multe întreprinderi virtuale formate dintr-o
singură întreprindere, pentru ca apoi să crească şi numărul celor formate din mai multe întreprinderi.
Investiţiile masive în tehnologiile informaţionale vor conduce la extinderea utilizării calculatoarelor sau microsistemelor
în toate domeniile de activitate la preţuri foarte mici. Societatea global informaţională va dispune de un grad de digitizare
avansat pentru majoritatea activităţilor umane. Se va ajunge până acolo încât dispozitivele pentru informaţiile analogice vor fi
mai scumpe decât pentru cele digitale, şi aceasta pentru că nu vor fi utilizate.

12
1.2.4. Mutaţii ce privesc întreprinderea modernă în viitoarea societate a cunoaşterii

Încă de pe acum se vorbeşte despre cunoaşterea şi inteligenţa întreprinderii moderne, dar, ar trebui sesizate mutaţiile
ce vor fi parcurse de întreprinderea modernă pentru trecerea în viitoarea societate a cunoaşterii, după societatea global
informaţională.
În primul rând, toate activităţile ce se derulează în întreprindere trebuie să fie înregistrate sub formă de informaţii
digitale. Această înregistrare digitizată nu constituie decât un aspect al societăţii global informatizate. De la această digitizare
a fluxurilor ce au loc în întreprindere, este necesar să se facă trecerea ori de câte ori este cazul la cunoaşterea despre fluxuri.
Acest lucru se poate realiza prin extinderea utilizării sistemelor inteligente pe scară largă.
În al doilea rând, angajaţii întreprinderii moderne vor fi şi aşa-zişii muncitori sintetici, adică roboţi cu chip uman. În
aceste condiţii, întreprinderea modernă va trebui din nou să-şi reproiecteze procesele pentru a evita conflictele de interese
între muncitorii săi. Cu alte cuvinte, reproiectarea proceselor întreprinderii nu se va sfârşi niciodată.
În al treilea rând, întreprinderea modernă din societatea cunoaşterii va trebui să-şi elaboreze alte proceduri pentru
evaluarea rezultatelor sale. Noţiunea de profit va fi mult mai largă decât cea de astăzi, deoarece va îngloba şi alte elemente
greu de delimitat în momentul de faţă. Un exemplu în acest sens îl poate constitui creşterea cunoaşterii muncitorilor într-un
exerciţiu financiar. În acelaşi sens, se prognozează o extindere a activelor imobilizate ale întreprinderii moderne prin
înregistrarea capitalului uman de care dispune aceasta.
Desigur, cele trei mutaţii enunţate anterior, nu pot acoperi în întregime subiectul propus spre discuţie, ci doar am
creionat un subiect care va rămâne mult timp de aici încolo deschis.

1.3. Sistemul informaţional al întreprinderii moderne

În condiţiile societăţii informatizate o întreprindere modernă nu poate supravieţui fără să dispună de informaţii în timp
real provenite atât din interiorul, cât şi din exteriorul său. Sarcina de colectare, prelucrare, stocare şi furnizare a informaţiilor şi
cunoştinţelor revine sistemului informaţional al unei întreprinderi. Drept urmare, din punct de vedere informaţional, o
întreprindere modernă trebuie să fie cuplată la cele mai moderne tehnologii informaţionale şi de comunicare ale momentului la
care ne raportăm.

1.3.1. Aspecte de ordin conceptual


Din punctul de vedere al interfeţei cu mediul, în cadrul oricărui sistem este foarte uşor de sesizat faptul că există două
aspecte majore, şi anume: cel material şi cel informaţional16. În orice organizaţie un loc central în ansamblul operaţiunilor pe
care le generează îl ocupă prelucrările informaţionale. Astfel, este imposibil de conceput o activitate exercitată în perimetrul
unei întreprinderi care să nu necesite, într-un anumit stadiu, o prelucrare a datelor şi informaţiilor după o anumită specificaţie.
În noile condiţii, toate organizaţiile dispun de sisteme informaţionale proprii, cu sau fără sisteme informatice foarte dezvoltate,
care au ca scop operaţii de colectare, de prelucrare, de depozitare şi de transmitere a datelor şi informaţiilor.
Prin sistem informaţional înţelegem ansamblul de resurse materiale şi financiare care utilizează tehnologiile
informaţionale pentru a culege, prelucra, stoca, regăsi, transmite şi vizualiza informaţiile utilizate în procesele ce au loc în
perimetrul unei întreprinderi. Atunci când ne referim la procesele economice care au loc într-o întreprindere, vorbim de
sisteme informaţionale economice.
Este cunoscut faptul că la baza unui sistem informaţional modern stă sistemul informatic, ca parte componentă
esenţială şi cu o pondere în continuă creştere. Sistemul informatic este definit de literatura de specialitate ca reprezentând un
ansamblu de metode, procedee, echipamente şi personal de specialitate, care asigură culegerea, verificarea, transmiterea,
stocarea şi prelucrarea informaţiilor destinate altor subsisteme şi în special cele necesare conducerii pentru luarea de decizii
în timp util17.

16 Aceste două componente au fost descrise şi în lucrările: Ţugui, Al., Locul contabilităţii în cadrul sistemului informaţional economic al
întreprinderii, în Tribuna Economică, nr. 17/1993; Ţugui, I., Fluxurile de trezorerie şi transpunerea lor contabilă, Teză de doctorat,
Universitatea “Al. I. Cuza”, Iaşi, 2001.
17 Harrington, H.J., Business Process Improvement, McGrow Hill, New York, 1991, pp. 10-15; Turban, E., Information Technology for
Management, Wiley&Sons, 1996, pp. 4-6 şi Dodescu, G., Informatica, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987, p. 19.

13
Provocările
întreprinderii
- Oportunităţile
- Dezvoltarea de
noilor tehnologii
modele pentru
întreprinderi Management - Cheltuieli pentru
învăţământul
- Localizarea
tradiţional
clienţilor

- Word Wide Web


- Multimedia Tehnologia Sistemul Soluţiile
software informaţională informaţional întreprinderii
-Microcalculatoare

- Localizarea componentelor - Creşterea


on-line veniturilor
- Parametrizarea - Creşterea serviciilor
- Ingineri componentelor către clienţi
Unitate de - Obţinerea de unui model - Reducerea timpului
- Proiectanţi
- Participări ale exploatare pentru componente on-line şi a costului
clienţilor şi
fabricanţilor

Figura 1.10. Transformările din întreprindere şi din management18

La momentul actual, cele trei direcţii de orientare ale mediului economic sunt:

1. Globalizarea, care se referă la:


a. managementul şi controlul într-o piaţă globală;
b. competiţia pe pieţele lumii;
c. grupuri de lucru globale;
d. sisteme de distribuţie globale.

Globalizarea a condus, în lumea dezvoltată, la sporirea valorii informaţiei între actorii ce acţionează pe o piaţă concomitent,
cu apariţia de noi oportunităţi de afaceri. Faptul că tehnologiile actuale permit coordonarea şi controlul de la mare distanţă a
modului de comunicare cu furnizorii şi clienţii, operarea 24 de ore pe mari întinderi geografice şi oferirea de servicii unor clienţi
“necunoscuţi”, subliniază importanţa existenţei unui puternic sistem informaţional al întreprinderii, care va permite o şi mai
mare extindere a globalizării.

2. Transformările din economia industrială, adică:


a. economiile bazate pe informaţie şi cunoaştere;
b. nivelul ridicat al productivităţii;
c. apariţia de noi produse şi servicii;
d. luarea în consideraţie a cunoaşterii ca principal şi strategic activ;
e. scurtarea duratei de viaţă a produselor;
f. desfăşurarea activităţilor într-un mediu turbulent;
g. limitarea cunoşterii angajatului.

3. Transformări ale întreprinderii, care vizează :


a. uniformizarea structurilor organizaţionale;
b. descentralizarea;
c. independenţa localizării;
d. costuri mici de tranzacţionare şi coordonare;
e. întărire/revigorare;
f. lucrul colaborativ.

Întreprinderile tradiţionale au fost (şi sunt încă) organizate ierarhic, centralizat. Astfel, pentru o reglementare
structurată, sunt stabilite seturi de proceduri operaţionale standardizate pentru a distribui loturi mari de produse sau servicii.
Noul stil de organizare al afacerilor se caracterizează prin aplatizare, descentralizare şi reglementare flexibilă, pentru care
sunt stabilite proceduri şi reguli generale cuplate la informaţia curentă/momentană, orientate spre a distribui loturi mari de
produse şi servicii parametrizate potrivit cererilor unice specifice unui grup mic de clienţi. Acest tip de firme nu sunt pe deplin

18 Laudon, C. K, Laudon, P. J., Management information systems. Organization and Technology in the Networked Enterprise, 6th edition,
Prentice Hall, 2000, p. 2.

14
fortificate, ci se află într-o continuă evoluţie. Cu toate acestea, direcţia este clară, iar aceasta nu ar putea fi gândită fără
tehnologia informaţională.
Grupurile de management tradiţional se raportează la planuri formale, la divizări rigide ale muncii, la reguli formale, şi
solicită loialitate cu privire la operaţiile firmei. În acelaşi timp, noile grupuri manageriale se raliază la solicitări informale, îşi
stabilesc seturi/reţele de scopuri (în locul planurilor formale), îşi organizează echipe de lucru flexible, bazându-se şi pe forţa
lucrului individual, au o orientare către client ceea ce conduce la realizarea coordonării eficiente a activităţii între angajaţi şi
solicită ca profesionalismul şi cunoaşterea să caracterizeze acţiunile firmei.

1.3.2. Structura sistemului informaţional al unei întreprinderi

O organizaţie se defineşte ca o formă structurată, socială, stabilă care ia resurse din mediu şi le transformă în
vederea obţinerii produselor sau serviciilor. Din punct de vedere comportamental, organizaţia se defineşte ca fiind o colecţie
de drepturi, de privilegii, de obligaţii şi responsabilităţi, care sunt uşor echilibrate în timp prin conflicte şi rezolvarea acestora.
Din punct de vedere tehnic, organizaţia se prezintă sub forma unui sistem cu intrări, cu ieşiri, cu prelucrări şi cu buclă de
autoreglare19.
Din punct de vedere organizaţional, o întreprindere poate fi structurată după una din următoarele logici: ierarhic-
piramidală, ierarhic-funcţională, funcţională, pe centre de venituri, geografic, matricială, în reţea20 şi conglomerat21. În ultimul
timp, dintre toate acestea capătă o importanţă deosebită modelul de organizare în reţea, datorită gradului mare de flexibilitate
pe care îl prezintă o asemenea organizaţie.
Cu alte cuvinte, un sistem informaţional este definit ca o combinaţie organizată de oameni, echipamente, programe,
reţele de comunicaţii şi resurse de date care colectează, transformă şi distribuie informaţii într-o organizaţie22. În acelaşi sens,
Daniel Boussard (şi colab.) consideră întreprinderea ca fiind rezultatul interacţiunii a trei subsisteme: operaţional, de
conducere şi informaţional (vezi figura 1.11).
Intrări

Sistem de Sistem
conducere operaţional

Obiective Obiective Ieşiri


Simulări Mijloace
Metodologii Decizii Proceduri

Informaţii
Performanţe
interne Sistem informaţional
Obiective
Informaţii (formalizate şi ne- Mediu
Informaţii formalizate)
externe

Figura 1.11. Viziune sistemică asupra întreprinderii (Prelucrare după Boussard, D., Eglem, J.Y., ş.a., Les mécanismes comptables de
l'entreprise, Montchrestien, Paris, 1990, p.10)

Aşa cum se observă şi din figura precedentă, informaţia reprezintă liantul fără de care o întreprindere nu-şi poate
îndeplini funcţiunile sale specifice.
Observăm că definirea unui sistem informaţional este strâns legată de conceptul de proces şi, în mod indirect, de cel
de activitate. C. Grenier şi J. Bonnebouche23 definesc procesul ca fiind un ansamblu de activităţi care se derulează succesiv
sau simultan pentru a produce un rezultat (produs sau serviciu) cu o anumită valoare pentru un client. La rândul lor, activităţile

19 Laudon, C. K, Laudon, P. J., Management information systems. Organization and Technology in the Networked Enterprise, 6th edition,
Prentice Hall, 2000, p. 72.
20 Labourdette, A., Les économistes face â la théorie des organisations, RFG, nr. 96/93, Nov.-Dec., p. 23; Oprean V. ş.a., Structuri
organizatorice de piaţă, în Tribuna Economică, nr. 34/1992, p. 8; Bratu, I., Structurile organizatorice - tipologii vechi, noi, şi... adaptate, în
Tribuna Economică nr. 28/1993, p. 27.
21 Nica, P., Prodan, A., Iftimescu, A., Management, Editura Sanvialy, Iaşi, 1996, p. 247.
22 O’Brien, J.A., Op. cit., p. 9.
23 Grenier, C., Bonnebouche, J., Système d’information comptable, Foucher, Paris, 1998, p. 16-17.

15
sunt definite ca fiind un ansamblu de operaţii elementare coordonate şi puse în operă pentru atingerea unui scop. În figura
1.13 sistematizăm modul de reprezentare al unei activităţi, potrivit concepţiei celor doi autori francezi:

Restricţii Obiective Indicatori Priorităţi

Resurse TRANSFORMĂRI Produse, Servicii

Cost Calitate Întârzieri

Caracteristici de performanţă
Figura 1.13. Schema unei activităţi

Iată câteva exemple de procese ce au loc în mod curent într-o întreprindere :


a. proces de fabricare a unui produs;
b. procesarea unei comenzi de la un beneficiar;
c. procesul obţinerii calculelor periodice de sinteză;
d. încheirea unui contract;
e. achiziţia unui utilaj etc.
La rândul lor, activităţile economice care au loc în întreprinderi se pot clasifica din mai multe puncte de vedere, astfel:
1. din punct de vedere funcţional există activităţi de aprovizionare, de producţie comerciale, financiare, contabile
şi de personal;
2. din punct de vedere al creării de valori există:
a) activităţi de susţinere:
- a infrastructurii întreprinderii;
- a gestiunii resurselor umane;
- a gestiunii dezvoltărilor tehnologice;
- a aprovizionărilor.
b) activităţi principale: logistica internă; producţie; logistică externă; comercializare şi vânzare; servicii.
3. din punct de vedere financiar există:
- activităţi de exploatare;
- activităţi de investiţii;
- activităţi de finanţare.

16
Nivelul strategic -
Sistem suport pentru Top
executiv manageri

Nivelul conducerii –
Sisteme de informare Manageri
a conducerii mijlocii
Sisteme suport pentru
decizii

Nivelul cunoaşterii –
Lucrători cu date
Sisteme de lucru
şi cunoştinţe
cu cunoştinţe şi
Sisteme automate
de birou

Sisteme de procesare Manageri


a tranzacţiilor operaţionali

Vânzări- Logistic- Finanţe Contabilitate Resurse


marketing producţie umane

Tipuri de sisteme informaţionale

Figura 1.14. Structura funcţională a sistemului informaţional din întreprindere

Schema din figura 1.15. pune în evidenţă schimbul de fluxuri pe care le are o organizaţie cu mediul său, precum şi o
anumită delimitare a principalelor subsisteme componente.
Natura precisă a fluxurilor schimbate cu mediul depinde de finalitatea acţiunilor desfăşurate în organizaţie şi de
opţiunile sale strategice luate, cum ar fi: gama de produse, piaţa servită, canale de distribuţie, alegeri/variante tehnologice,
structuri financiare, surse de finanţare etc.
Fiecare din fluxurile de natură materială (produse, personal şi bani) sunt prelucrate în interiorul sistemului
informaţional al organizaţiei de către subsistemele care asigură funcţiuni specifice. Fiecare dintre ele pot, la rîndul lor, să fie
descompuse în alte subsisteme. Acesta este motivul pentru care vom folosi în cele ce urmează pentru subsistem notaţia de
sistem.
Distingem din figurile 1.14. şi 1.15. următoarele subsisteme de informare: sistemul logistic şi de producţie, sistemul
financiar-contabil, sistemul de marketing, sistemul de gestiune a personalului şi sistemul de control şi gestiune strategică. Vom
aborda în cele ce urmează fiecare componentă pentru a pune în evidenţă caracteristicile corespunzătoare.

17
PIAŢA ORGANISME SOCIALE
FINANCIARĂ
MONETARĂ
BANCARĂ

STAT
Subsistem de control şi
gestiune strategică

Subsistemul de personal

FURNIZORI Subsistemul de marketing CLIENŢI

Subsistemul

Financiar-Contabil

Subsistemul

Logistic şi de producţie

LEGISLAŢIE
ORGANISME EVOLUŢIE
PROFESIONALE CULTURALĂ

PIAŢA
MUNCII
CONCURENŢA

SINDICATE

Figura 1.15. Organizaţia şi principalele sale subsisteme

1.3.3. Evoluţia sistemelor informatice din întreprinderi



Tendinţe posibile în informatica de gestiune
În urma celor prezentate mai sus desprindem următoarele tendinţe principale în informatica de gestiune pentru viitorii
ani:
a. Într-o primă etapă se va constata o extindere a domeniului aplicativ specific informaticii de gestiune, prin acoperirea
a 90-95% din sarcinile posibil de informatizat, în timp ce un procent de 4 – 4,5% vor fi activităţi susţinute de procesoarele de
texte. Diferenţa de 0,5-1% vor fi activităţi greu de formalizat şi vor consta în luarea de notiţe, anumite înregistrări statistice
pentru gestiunea proceselor industriale, expertize ultra-specializate în care factorul uman are o pondere însemnată, anumite
activităţi artistice, domenii în care există o reticenţă a specialiştilor în utilizarea calculatorului etc.;
b. Dotarea proceselor industriale cu senzori ultra-specializaţi va duce la o informatică de gestiune în timp real, care să
ofere informaţii oportune altor subsisteme din cadrul organizaţiei;
c. Utilizarea pe scară largă a aplicaţiilor inteligente;
d. Dezvoltarea bazelor de cunoştinţe ale întreprinderii inteligente;
e. Integrarea pe verticală şi orizontală a aplicaţiilor specifice domeniului gestiunii cu domeniile tehnic, organizatoric şi
de conducere.

1.4. Sistemul informaţional contabil parte componentă a sistemului informaţional al


întreprinderii moderne

Atunci când se discută despre sistemul informaţional al unei întreprinderi, de fapt, se vorbeşte despre un ansamblu de
sisteme informaţionale. Am văzut în paragraful precedent că sistemul informaţional contabil (SIC) este unul dintre cele 5
subsisteme ale unei întreprinderi. Putem spune că SIC este cel mai extins din toate subsistemele informaţionale ale
întreprinderii, ca urmare a volumului mare de informaţie de natură contabilă (peste 40%), iar în plus SC ocupă un loc central în

18
cadrul sistemului informaţional. Astfel, literatura de specialitate relevă faptul că peste 80% din informaţia care circulă în cadrul
sistemului informaţional al unei organizaţii este de natură economică, iar din aceasta 47% este de natură contabilă24.

Intrări

Sistem de Sistem
conducere operaţional

Obiective Obiective Ieşiri


Simulări
Metodologii
Informaţia Proceduri
Mijloace
Decizii

Informaţii
Performanţe
interne Sistem informaţional
Obiective
Informaţii (formalizate şi ne- Mediu
Informaţii formalizate)
externe

Informaţia
economică
Peste 80% este inf.
economică, iar
47% inf . contab.

e – business, Internet, dezvoltarea de aplicaţii în logica utilizatorilor


finali, cunoaşterea întreprinderii, inteligenţa întreprinderii,
interoperabilitatea reţelelor, globalizare, flexibilitate, integrare

Figura 1.21. Informaţia contabilă din cadrul sistemul informaţional al întreprinderii moderne

Sistemul informaţional contabil se defineşte ca fiind „un set de resurse umane şi de capital dintr-o organizaţie, care se
ocupă cu pregătirea informaţiilor contabile şi, de asemenea, de informaţiile obţinute prin colectarea şi prelucrarea tranzacţiilor
economice. Aceste informaţii sunt făcute disponibile tuturor nivelurilor conducerii pentru realizarea planificării şi controlului
activităţilor organizaţiilor economice”25.
În consens cu definiţia dată sistemelor informaţionale definim SIC ca fiind un ansamblu de mijloace tehnice şi
informaţionale orientate/specializate în colectarea, procesarea, stocarea, accesarea şi transmiterea datelor şi informaţiilor
despre procesele contabile ce au loc în perimetrul unei întreprinderi.

1.4.1. Structura sistemului informaţional contabil din cadrul întreprinderii

Urmare a rolului deosebit de important pe care îl are SIC în cadrul sistemului informaţional al întreprinderii, în
organizarea acestuia este recomandabil să se cunoască principalele componente şi circuite informaţionale specifice, pentru a
se ajunge la obţinerea unor informaţii clare, complete, relevante şi la costuri eficiente.
În cadrul sistemului informaţional contabil există posibilitatea structurării acestuia folosind diferite criterii.
Un prim criteriu îl reprezintă structurarea pe cele două paliere specifice contabilităţii, caz în care avem:
a. subsistemul contabilităţii de manageriale/gestiune, care oferă informaţii contabile utilizatorilor interni;
b. subsistemul contabilităţii financiare, care oferă informaţii contabile utilizatorilor externi.
Acest criteriu de structurare este susţinut din punct de vedere teoretic prin dualismul contabil, dar nu trebuie să se
înţeleagă că în cazul sistemelor moniste cele două subsisteme nu există26.
După criteriul circuitelor contabile ce se pot configura în cadrul SIC vom avea:
a. Componenta cumpărări – vânzări;
b. Componenta încasări – plăţi;
c. Componenta producţie – stocuri – imobilizări;
d. Componenta operaţii diverse.
Dacă avem în vedere criteriul etapelor procesului de producţie, atunci componentele SIC sunt:
a. Aprovizionare;
b. Producţie;
c. Stocuri;
d. Desfacere;
e. Terţi;
f. Trezorerie.
Putem considera drept criteriu de delimitare în cadrul SIC natura elementelor patrimoniale, caz în care vom avea:
a. componenta capitaluri;
b. componenta imobilizări;
c. componenta stocuri;
d. componenta terţi;

24 Oprea, D., Premisele şi consecinţele informatizării contabilităţii, Editura Graphix, Iaşi, 1995, p. 14.
25 Oprea, D., Oprea, D., p. 31.
26 Facem precizarea că sistemele moniste de contabilitate nu pun la dispoziţie conturi separate pentru contabilitatea de gestiune.

19
e. componenta trezorerie;
f. componenta venituri şi cheltuieli;
g. componenta extra-bilanţieră.
Dacă avem în vedere tipul activităţii desfăşurate în cadrul SIC delimităm:
a. componenta activităţii de exploatare;
b. componenta activităţii financiare;
c. componenta activităţii excepţionale.
Desigur că din toate aceste criterii, multe au caracter teoretic, totuşi considerăm că un rol deosebit de important în
structurarea sistemului informaţional contabil pentru o întreprindere îl are şi mărimea întreprinderii27, la care adăugăm metoda
de tehnică contabilă practicată, precum şi folosirea sau nu a unui produs informatic pentru contabilitate. În cazul în care se
foloseşte un asemenea produs informatic, trebuie să se ţină cont şi de facilităţile pe care acesta le pune la dispoziţia
întreprinderii.
Insistăm asupra ideii unei înţelegeri corecte a modalităţilor de structurare a sistemului informaţional contabil, deoarece
practica confirmă faptul că majoritatea întreprinderilor din România, pe lângă probleme ce ţin de logistică şi de aspectele
financiare generate de o slabă gestiune a fluxurilor financiare, de blocajele financiare şi de “vidul” legislativ, au şi probleme
specifice circuitului informaţional contabil între componentele acestora (compartimente, departamente, servicii şi angajaţi).
Soluţia pentru această problemă de natură informaţională o constituie implementarea standardelor internaţionale de calitate
(ISO) în cadrul acţiunii de gestionare totală a calităţii (Total Quality Management - TQM)28. În plus, după implementarea
TQM se poate recurge la implementarea produselor informatice integrate pentru cele cinci componente ale sistemului
informaţional contabil, cunoscute sub numele de Enterprise Ressource Planning (ERP).

1.4.2. Elemente de bază în cadrul SIC

Contabilitatea s-a dezvoltat de-a lungul timpului ca o ştiinţă de sine stătătoare, ce dispune de obiect, tehnici, principii,
teorii şi metode proprii de cercetare. Astfel, contabilitatea face parte din sistemul ştiinţelor economice, ceea ce explică gradul
mare de intercorelaţie cu alte discipline din acest domeniu. Din punct de vedere structural, în sistemul contabilităţii delimităm
două cadre: conceptual şi aplicativ (figura 1.24).
Cadrul conceptual stă la baza subsistemelor din interiorul cadrului aplicativ şi cunoaşte la rândul său o împărţire în:
subsistemul conceptual cognitiv, care cuprinde teoriile, principiile, tehnicile şi metodele contabilităţii; subsistemul
conceptual normativ, care cuprinde normele, regulile cu caracter general adoptate de organismul profesional în contabilitate.
La rândul său, cadrul aplicativ reprezintă o aplicare în practică a cadrului conceptual ţinând cont de normele specifice
fiecărui domeniu.

Contabilitate Contabilitate

financiară de gestiune

Contabilitatea
Instituţiilor Contabilitatea
non-profit evenimentială
CADRU CONCEPTUAL

Normalizat Cognitiv
Legi, norme, Concepte de
Contabilitate regulamente bază
instituţiilor Contabilitate
bancare naţională

Contabilitate Contabilitate Contabilitate


ecologică previzională de inflaţie

Figura 1.24. Delimitări în sistemul contabilităţii

După cum se vede şi din figura 1.24, cadrul conceptual stă la baza subsistemelor din interiorul cadrului aplicativ.
SIC este un sistem informaţional specific care tratează cu metode, procedee şi tehnici proprii contabilităţii informaţiile
despre faptele şi fenomenele exprimate în monedă, ce au loc în perimetrul unei întreprinderi. El acoperă, prin specificitatea sa,

27 Există multe cazuri când de toate aceste componente ale sistemului informaţional contabil se ocupă un singur om, care rezolvă toate
problemele ce pot să apară pe linie contabilă.
28 Aceste idei rezultă şi din literatura în domeniu, dar au fost discutate şi cu specialişti în implementarea standardelor de calitate din
România. Vezi în acest sens şi Ciocârlie, A., Toată lumea are probleme cu managementul informaţiilor, în Business IT, nr. 5/1999.

20
cu informaţii de natură contabilă toate celelalte sisteme informaţionale ale întreprinderii, având ca instrument de bază sistemul
informatic din întreprinderea modernă.
Astfel, într-o întreprindere, pentru a se răspunde dorinţei de informare a utilizatorilor de informaţie contabilă, sistemul
informaţional contabil se organizează în jurul celor două circuite: financiar şi de gestiune. Aşa cum se ştie, contabilitatea
financiară este orientată către utilizatorul extern de informaţii contabile, între care un loc principal îl ocupă statul şi
organismele sociale. La rândul său, contabilitatea de gestiune, prin metodele şi procedeele sale stă la dispoziţia utilizatorilor
interni de informaţii.
O caracteristică importantă a SIC constă în faptul că acesta este supus unor restricţii de natură juridică şi socială, ca
urmare a faptului că o parte din informaţiile contabile stau la baza evaluărilor fiscale în relaţiile cu statul (de unde restricţiile
juridice), iar o altă parte dintre aceste informaţii se publică pentru utilizatorii externi de informaţii (de unde şi unele restricţii
sociale).
Din punct de vedere economic, SIC are ca finalitate o reprezentare valorică a averii unei întreprinderi, deoarece toate
instrumentele contabilităţii au ca singur obiectiv de a arăta şi de a face vizibil aspectele majore cu privire la realitatea
economică din aceasta. SIC are un caracter normativ şi reglementat, deoarece contabilitatea are rolul de a asigura
desfăşurarea normală a tranzacţiilor, de a produce informaţii destinate a fi făcute publice pentru acţionari, creditori, salariaţi,
furnizori, clienţi şi organisme fiscale.

1.4.3. Principalele circuite contabile

Organizarea şi funcţionarea normală a SIC constă în parcurgerea perioadă de perioadă a următorului plan cadru de
acţiune, care reprezintă, în esenţă, un model de tratare a datelor contabile. Acest model este reprezentat în figura 1.26.

Evenimente

Documente justificative
Analiza contabilă
Plan contabil a operaţiilor

Jurnal
…DC S Înregistrări în JURNAL Salvarea datelor

Înregistrări în Stocarea datelor


Cartea Mare

Controlul şi
Verificare corectitudine verificarea datelor
calcule Balanţă stocate

INVENTAR

BILANŢ

• Bilanţ
• Cont de Sinteze periodice
rezultat
Ct. Rez. • Anexe

Figura 1.26. Model de prelucrare a datelor contabile

Modelul de prelucrare a datelor în cadrul SIC se aplică pentru toate categoriile de operaţii specifice contabilităţii
financiare şi de gestiune. Ansamblul de operaţii din cadrul unei perioade de gestiune se grupează în trei circuite principale: de
exploatare, de investiţii şi de finanţare. Fiecărui circuit în parte îi corespund operaţii cu un grad mai mare sau mai mic de
repetabilitate. Schema de lucru pentru aceste operaţii cu corespondenţa pe categorii de elemente patrimoniale este
prezentată în figura 1.27.

21
EXPLOATARE
Clasele III, IV, VI şi VII

TREZORERIA
Clasa V

INVESTIŢII FINANŢARE
Clasa II Clasa I

Figura 1.27. Locul trezoreriei în cadrul activităţilor financiare


(Prelucrare după Grenier, C., Bonnebouche, J., Op. cit., p. 131)

După cum se observă, operaţiile din toate cele trei circuite afectează imediat sau ulterior trezoreria întreprinderii29.

Circuitul contabil specific operaţiilor de exploatare


În categoria operaţiilor de exploatare sunt incluse cumpărările, vânzările, terţii (inclusiv salariaţii), veniturile şi
cheltuielile. În cadrul acestor operaţii delimităm următoarele circuite contabile:
1. stocuri: achiziţie, transfer, consum, obţinere, vânzare, operaţii speciale;
2. terţi – furnizori: recepţie, plăţi, compensări, transferări;
3. terţi – clienţi: facturare, încasare, compensări, transferări;
4. terţi – personal şi organisme sociale: înregistrări datorii, compensări, plăţi, operaţii speciale;
5. terţi – bugetul statului: înregistrări de datorii, compensări, plăţi, operaţii speciale;
6. alţi terţi: creare datorie-creanţă, compensări-regularizări, plăţi-încasări, operaţii speciale;
7. venituri şi cheltuieli: cea mai mare parte apar în contrapartidă la circuitele contabile de mai sus iar altele
în circuitele contabile de investiţii sau finanţare.

Circuite contabile specifice operaţiilor de investiţii


Circuitul investiţional se referă la ansamblul de operaţii ce privesc imobilizările corporale, imobilizările necorporale şi
cele financiare. Astfel, operaţiile de investiţii se referă la acele fapte economico-juridice ce afectează, fie în sensul majorării,
fie în sensul diminuării, activele imobilizate ale întreprinderii. În cadrul acestor circuite delimităm operaţii referitoare la:
1. activele imobilizate (investiţii, cedare, scoatere din folosinţă, vânzare, transferuri);
2. amortizările şi provizioanele aferente activelor imobilizate (constituire, diminuare, suplimentare, anulare, scoatere
din evidenţă).
În urma analizei operaţiilor specifice acestui circuit, se poate constata că majoritatea acestora nu afectează în mod
direct trezoreria, deoarece o parte dintre ele sunt operaţii care se transferă exploatării prin conturile de terţi, iar o altă parte
sunt operaţii neutre. Există, însă, operaţii care pot afecta trezoreria şi ne referim în mod deosebit la investiţiile necorporale şi
cele financiare.

Circuite contabile specifice operaţiilor de finanţare


Operaţiile de finanţare privesc în special structura capitalurilor întreprinderii prin prisma echilibrului dintre capitalurile
proprii şi cele împrumutate, politica de dividende şi deciziile de finanţare. În aceste condiţii trezoreria este afectată în mod
direct:
1. de aportul acţionarilor;
2. de datoriile financiare contractate.
Există o afectare în mod indirect a trezoreriei prin intermediul operaţiilor din cadrul circuitelor contabile specifice
operaţiilor de exploatare, prin obţinerea de profit sau pierdere din exploatare.
Circuitele contabile avute în vedere sunt cele ce rezultă din analiza surselor de finanţare, care pot fi din:
a. Capitaluri proprii: Capital, Rezerve, Subvenţii şi Provizioane reglementate.
b. Datorii financiare: Împrumuturi obligatare, Împrumuturi de la Instituţii financiar-bancare şi Alte împrumuturi.
Pentru fiecare din componentele de mai sus există operaţii specifice ce formează circuitul capitalurilor proprii, după
cum urmează:
a. Capitaluri proprii: Capital (majorare, diminuare, operaţii speciale), Rezerve (constituire, diminuare, transfer),
Subvenţii (obţinere, transfer) şi Provizioane reglementate (constituire, diminuare, anulare, suplimentare).

29 Pentru amănunte vezi Ţugui, I., Contabilitatea fluxurilor de trezorerie, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p. 116-118.

22
b. Datorii financiare: Împrumuturi obligatare (contractare, rambursare, răscumpărare, conversie), Împrumuturi de la
Instituţii financiar-bancare (contractare, rambursare, conversie) şi Alte împrumuturi (contractare, rambursare,
conversie).

Circuitul contabil specific operaţiilor de trezorerie


După cum am văzut deja în circuitele analizate anterior, am constatat că activităţile de exploatare, de investiţii şi cele de
finanţare care au loc în cadrul unei întreprinderi determină influenţe asupra nivelului trezoreriei. Corespunzător celor trei tipuri de
circuite, există fluxuri de intrare şi fluxuri de ieşire de disponibilităţi, ceea ce va conduce, în final, la obţinerea unui flux de
disponibilităţi net pe total întreprindere şi care poartă numele de cash-flow. O sinteză a acestor circuite de trezorerie în
corespondenţă cu celelalte trei circuite analizate anterior este prezentată în figura 1.28.

Entitatea economică Mediul exterior

Activităţi de Mijloace Proprietari


finanţare băneşti
Instituţii
financiare

Activităţi de Imobilizări Furnizori


investiţii Investiţii fin. Parteneri

Furnizori
Activităţi de Servicii
exploatare: Salariaţi,
Stocuri
- Consum Stat etc.

Produse,
- Producţie servicii Clienţi

Fluxuri de Instituţii bancare


Trezorerie
trezorerie (Împrumut
curent)

Figura 1.28. Circuitele de trezorerie pe categorii de activităţi30

Astfel, delimităm circuitele contabile pentru:


a. mijloace băneşti necesare finanţării unor activităţi financiare, pentru obţinerea cărora se apelează la proprietari şi/sau
instituţii financiare pentru perioade mai lungi de timp;
b. realizarea unor investiţii corporale/necorporale, pentru care se apelează în primul rând la furnizori, parteneri şi la surse
specifice activităţilor de investiţii;
c. derularea activităţilor specifice de exploatare, pentru care se poate apela la furnizori, creditori şi la credite pe termen
scurt.
Aşa cum rezultă şi din figura 1.26, la finele exerciţiului financiar există o serie de circuite contabile specifice operaţiilor de
întocmire a conturilor anuale. Desigur că operaţiile care au loc vizează elemente patrimoniale ce sunt încadrate în circuitele
prezentate anterior, dar având în vedere specificitatea lor, acestea ar putea fi analizate separat în cadrul unor circuite contabile de
închidere de exerciţiu.

30 Ţugui, I., Contabilitatea fluxurilor de trezorerie, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p. 117.

23
1.4.4. Modalităţi de tratare a datelor contabile într-un mediu informatizat

Regula de aur pentru înţelegerea unui sistem informaţional contabil în mediu informatizat constă în cunoaşterea
perfectă a unui SIC clasic neinformatizat. Justificăm acest lucru prin faptul că toate procedurile de tratare a datelor sunt
„încapsulate” în produsul-program, iar analiza, verificarea şi corectarea eventuală a erorilor din rezultate nu pot fi făcute decât
prin cunoaşterea tuturor acestor proceduri. Or, cunoaşterea procedurilor de tratare a datelor contabile presupune exerciţiu şi
experienţă câştigată din studii de caz rezolvate în manieră clasică şi/sau din experienţe clasice anterioare.

În principiu, metoda clasică neinformatizată respectă etapele prezentate în figura 1.26., care sunt:
1. evenimentele economice însoţite de documentele justificative sunt supuse analizei contabile;
2. articolele contabile obţinute în urma analizei trecute în Registrul JURNAL;
3. pe baza jurnalului se întocmeşte Registrul CARTE-MARE;
4. întocmirea balanţei de verificare periodice pe baza datelor din balanţa precedentă şi a datelor din CARTEA-
MARE;
5. la sfârşitul exerciţiului financiar, pe baza datelor din Registrul INVENTAR, se trece la parcurgerea operaţiilor
premergătoare întocmirii bilanţului contabil, a contului de rezultat şi a anexelor.
6. întocmirea documentelor de sinteză.
În esenţă, aceste etape se regăsesc în majoritatea metodelor clasice de tehnică contabilă practicate. Aceste metode
clasice de tehnică contabilă aplicate în cadrul SIC prezintă atât avantaje, cât şi dezavantaje. Dintre avantaje menţionăm:
1. Simplitate în etapa de documentare şi de stabilire a faptelor de controlat;
2. Coerenţă în aplicarea prevederilor legale;
3. Actualizarea periodică a conturilor;
4. Existenţa unui reper în activitatea de control (Jurnal şi Balanţă).
În categoria dezavantajelor includem:
1. Probleme în diviziunea muncii după categoriile de jurnale;
2. Repetarea unor înregistrări similare;
3. Numeroase operaţii de copiere;
4. Posibilităţi sporite de a greşi;
5. Control întârziat faţă de obţinerea manuală a balanţei de verificare.
Cu implementarea sistemelor informatice în întreprinderi s-a trecut de la metodele clasice de tehnică contabilă la
metodele informatizate de tehnică contabilă sau, pe scurt, la metode informatizate. Schema-cadru de lucru într-un asemenea
SIC este cea din figura 1.29.

Evenimente

Documente justificative

Salvarea datelor

Prelucrări Jurnal.dbf
date CarteMare.dbf
Plan.dbf

LISTE
Obţinerea rapoartelor

Figura 1.29. Model de tratare informatică a datelor contabile

La schema de mai sus adăugăm următoarele comentarii:


1. Evenimentele contabile însoţite de documente justificative sunt introduse în baza de date contabilă, mai precis în
Jurnal.dbf;

24
2. După validarea acestora se trece prin proceduri informatizate cu respectarea logicii contabile la încărcarea tabelei
CarteMare.dbf;
3. Pentru toate aceste operaţii s-au folosit conturile declarate pentru întreprinderea în discuţie;
4. Validarea datelor va conduce la posibilitatea obţinerii la cerere a tuturor listelor şi rapoartelor necesare.
Principalele avantaje în favoarea informatizării SIC sunt următoarele:
- se elimină erorile posibile în urma operaţiilor de copiere manuală;
- scurtarea timpului de prelucrare a datelor cu posibilitatea listării la cerere a tuturor listelor;
- posibilitatea efectuării de simulări etc.
Ceea ce am prezentat în figura de mai sus, împreună cu explicaţiile aferente, constituie un model sintetizat a unui SIC
informatizat. În practică, există produse-program care realizează operaţii de contare automată, operaţii de repartizări, operaţii
de gestiune a stocurilor etc, precum şi produse-informatice generalizate integrate ERP-urilor.
Din punct de vedere evolutiv, SIC informatizate au cunoscut 3 stadii de dezvoltare:
1. stadiul mecanizării;
2. stadiul informatizării punctuale;
3. stadiul integrării tuturor aplicaţiilor din SIC, precum şi cu alte aplicaţii din alte sisteme informaţionale ale
întreprinderii, ceea ce conduce la o SIC evenimenţială.

1.4.5. Arhitectura sistemului informaţional contabil informatizat

Este deosebit de important să se înţeleagă faptul că, într-un mediu informatizat, arhitectura unui sistem informaţional
contabil este cu totul diferită decât cea dintr-un mediu neinformatizat. Cum la acest moment puţine sunt situaţiile în care nu se
foloseşte un calculator pentru contabilitatea unei întreprinderi oricât de mici, vom trata cele trei situaţii tip în care se poate găsi
întreprinderea cu propriul său SIC.
Este important de ştiut că, în principiu, arhitectura sistemului informaţional contabil depinde de doi factori:
a. arhitectura sistemului informatic;
b. nivelul de organizare contabilă.
Ambii factori menţionaţi mai sus costă, ceea ce determină întreprinderile să apeleze la variante de structurare a SIC în
funcţie de câţi bani sunt disponibili pentru această componentă, precum şi în funcţie de mărimea lor. Astfel, astăzi există
următoarele arhitecturi SIC31:
1. SIC autonom. Schema de ansamblu a unui asemenea sistem este următoarea:

Operaţii
diverse

1 2 3 4

Contabilitate

Contabilitate primară .DBF


P
1 – Cumpărări
2 – Vânzări
3 – Plăţi - Încasări
4 – Salarii
P – Prelucrări
.DBF – Baza de date contabilă

Figura 1.30. SIC autonom

Explicaţii: Cele patru componente ce fac obiectul contabilităţii primare trimit informaţiile sub format electronic sau sub
formă de liste la Compartimentul Contabilitate, unde, împreună cu operaţiile diverse ale perioadei, sunt prelucrate şi
stocate în baza de date a compartimentului contabilităţii, din care, la cerere, se pot extrage informaţiile solicitate de
utilizatori.

2. SIC parţial-integrat;
Un asemenea sistem parţial-integrat este specific tuturor întreprinderilor care au pornit pe drumul informatizării şi care,
din motive financiare şi/sau organizaţionale, nu au reuşit să ajungă la stadiul de prelucrare integrată a datelor şi informaţiilor.
Trebuie să remarcăm faptul că majoritatea întreprinderilor din România (peste 60%) se încadrează în acest caz. Arhitectura
unui asemenea sistem este prezentată în figura 1.31.

31 Preluate şi prelucrate după Grenier, C., Bonnebouche, J., Système d’information comptable, Foucher, Paris, 1998, p. 336 ş.u.

25
CUMPĂRĂRI

VÂNZĂRI PRODUCŢIE TREZORERIE STOCURI

EVID. FURNIZORI

EVIDENŢĂ CLIENŢI EVID. CONTURI

IMOBILIZĂRI

J1.DBF J1.DBF J1.DBF J1.DBF J1.DBF J1.DBF

TRANZACŢII
CONTABILITATE CM.DBF
FINANCIARĂ
Operaţii
diverse

CONTABILITATE
LISTE

Cont. Analitică Cont. Bugetară

LISTE LISTE

Figura 1.31. SIC parţial-integrat


3. SIC integrat. Într-un SIC integrat, modulele contabile sunt dificil de localizat, deoarece ele devin componente
alături de alte module specifice sistemului informaţional al întreprinderii. Astfel, după o descriere
multidimensională a faptului/evenimentului economic însoţit de documentele justificative în baza de date contabilă
apar automat înregistrările specifice Jurnalului contabil. Concomitent, se încarcă şi celelalte tabele din care
ulterior se pot consulta datele pentru alte jurnale contabile (Jurnal de cumpărări, Jurnal de vânzări, Balanţe
analitice etc.). Cu alte cuvinte, într-un asemenea produs informatic descrierea multidimensională a evenimentului
o singură dată asigură date pentru toate sistemele informaţionale ale întreprinderii, inclusiv cel contabil, ceea ce
înseamnă, în fapt, existenţa unei contabilităţi multi-criteriale şi evenimenţiale. Un asemenea SIC integrat prezintă
arhitectura din figura 1.31.
Pentru SIC constituie o problemă faptul că nu se mai poate face o separare completă a documentelor justificative de
alte documente ale evenimentului, ceea ce va impune proceduri de verificare şi control (audit) mult mai complicate. Pentru a
suplini această lipsă, se oferă explicaţii suplimentare din punct de vedere contabil.

26
CLIENŢI
FURNIZORI

SID/EDI
SID/EDI

Gest. Comercială PRODUCŢIE STOCURI CUMPĂRĂRI

EVID. FURNIZORI

EVIDENŢĂ CLIENŢI Evid. Trezorerie

IMOBILIZĂRI

J1.DBF J1.DBF J1.DBF J1.DBF J1.DBF J1.DBF

Bază Motor de traducere evenimente


reguli

J.DBF

TRANZACŢII
CONTABILITATE CM.DBF
FINANCIARĂ
Operaţii
diverse
Gest. Trezorerie Cont. Analitică Cont. Bugetară
CONTABILITATE
LISTE
LISTE LISTE LISTE

Figura 1.32. SIC integrat

Dintre cele trei arhitecturi prezentate capătă din ce în ce mai mult teren arhitecturile parţial-integrate şi cele integrate.
Din tabelul 1.5. rezultă care sunt caracteristicile fiecărui tip de arhitectură în parte.
Tabel 1.5. Descriere arhitecturi ale SIC
Tip SIC Arhitectură informatică Organizare contabilă Mărimea întreprinderii
Autonom PC – uri individuale Introducerea manuală a datelor. Mică
(uneori se foloseşte calculatorul Unele date se introduc în mod repetat.
contabilului – externalizarea Se pot prelua date şi din alte aplicaţii.
SIC) Compartimentul contabil exercită un control
Soft contabil ieftin direct asupra tuturor datelor introduse în baza
de date a contabilităţii.
Scop: orientare pur fiscală.
Parţial- Reţea de calculatoare (LAN) Contarea se realizează automat în urma Mijlocii şi mari uneori
integrată Produse informatice cu multiple descrierii evenimentului.
funcţiuni (modul contabilitate, Datele se pot introduce de persoane fără
modul financiar, modul gestiune pregătire de specialitate.
stocuri, modul resurse umane) Scop: orientare către conducere şi către fisc.
şi cu interfaţă atrăgătoare.
Integrată Arhitectură client-server Descriere multiplă Foarte mari
Aplicaţii integrate (ERP) Proces greoi de descriere.
Scop: Sunt deserviţi informaţional utilizatori
diverşi.

Principalele caracteristici ale unui SIC integrat sunt:


a. O înregistrare unică şi multidimensională a evenimentelor, pentru o traducere în termeni contabili şi o
informare ulterioară clară şi completă. Pentru realizarea acestor sarcini SIC dispune de o bază de corespondenţe
contabile şi de un set de proceduri ce se declanşează în anumite condiţii prin intermediul unui motor de
traducere evenimente. Schema cadru de traducere şi înregistrare constă în parcurgerea următoarelor etape:
1. Eveniment (dată, explicaţie, document)
2. Analiză contabilă (cont debitor, cont creditor)
3. Traducere contabilă

27
4. Articol contabil
5. Scriere în Jurnal
b. Interdependenţă între contabilitatea financiară şi cea de gestiune. Această interdependenţă este normală pe
relaţia contabilitate de gestiune Æ contabilitate financiară, în sensul că un fapt/eveniment în contabilitatea de
gestiune este transmis automat contabilităţii financiare. Această operaţie de transmitere nu operează întotdeauna
dinspre contabilitatea financiară spre cea de gestiune, spre exemplu în cazul operaţiilor diverse. În cazul
produselor informatice pentru SIC parţial-integrate există o îmbinare nesesizabilă între cele două module. Acesta
este motivul pentru care se mai numesc şi programe informatice pentru gestiune şi contabilitate (este cazul
WinMentor, Pionner etc.). Schema cadru de lucru în SIC integrate se prezintă astfel:

Fapt economic Æ Baza de date Æ Baza de date contabilă (contabilitate financiară şi contabilitate de gestiune)

Din punct de vedere informatic consultarea datelor prelucrate integrat este posibilă prin limbaje de interogare cu
criterii deosebit de flexibile.
c. Interdependenţă între datele contabilităţii şi datele celorlalte sisteme informaţionale din întreprindere. O
asemenea interdependenţă este normală ca urmare a descrierii multicriteriale a evenimentului;
d. O amplificare a riscurilor ca urmare a complexităţii sistemului. Prelucrarea integrată a informaţiilor despre
faptele economice prezintă, pe lângă avantaje, şi dezavantaje, în sensul că pentru sistemele informaţionale ale
întreprinderilor mari este foarte dificil să se verifice şi să se controleze toate înregistrările care au avut loc într-o
perioadă de gestiune. Cu alte cuvinte, cu cât un sistem informaţional este mai mare, cu atât apar mai multe riscuri
în prelucrarea integrată a datelor. Cum cele mai mari restricţii juridice, fiscale şi sociale vin din partea SIC, acesta
pare a fi cel mai afectat. În plus, utilizarea de noi tehnologii informatice într-un asemenea sistem atrage după sine
posibilitatea apariţiei de noi riscuri, neînregimentate procedural şi chiar necunoscute auditorilor. Multe societăţi
mari din Franţa şi SUA (Credit Lyonnais, WorldCom, Enron) au recunoscut oficial că una din cauzele eşecului o
constituie incapacitatea de a asigura un control intern şi de gestiune eficient.

Spre exemplu, încă din 1992 Consiliul Naţional de Contabilitate (CNC) din Franţa, prin documentul Informatique et
Comptabilite32, a formulat un set complet de riscuri juridice în cazul utilizării unui SIC în mediu informatizat, care se rezumă la
trei atingeri aduse contabilităţii legale în calitate de:
1. instrument de măsură a drepturilor partenerilor întreprinderii;
2. instrument de informare a terţilor;
3. instrument de probă în justiţie.
În plus, prin acelaşi document se arată că tratamentul contabil informatizat poate permite la orice moment şi într-o
perioadă de timp scurtă să se modifice, şterge, crea, selecţiona (filtra) şi deselecţiona un volum foarte mare de informaţii, ce
afectează integralitatea unei contabilităţi. Faptul că se înregistrează datele cronologic prin intermediul informaticii face posibil
să se lucreze cu un volum foarte mare de date cărora să li se aplice tehnici informatice necunoscute auditorilor.

În aceste condiţii, riscurile nerespectării legislaţiei în vigoare (cronologia şi ireversibilitatea) sunt foarte mari, ceea ce
conduce în mod automat la neîndeplinirea celor trei scopuri ale contabilităţii. Cu alte cuvinte, de toate aceste riscuri trebuie să
se asigure auditorii de SIC. Pentru evitarea acestor riscuri, CNC din Franţa a propus chiar modificarea planului contabil cu
scopul asigurării unei securităţi şi a unei fiabilităţi a SIC, precum şi a unui control eficient fără riscul de a împiedica progresul
permis de aplicarea noilor tehnologii informatice. Iată câteva din aceste măsuri propuse de CNC:
- instaurarea de proceduri informatice de validare care să nu permită modificarea sau ştergerea unei înregistrări
contabile;
- instaurarea unei proceduri de închidere periodică care să nu permită adăugarea unei înregistrări prin blocarea
cronologiei;
- autorizarea utilizării unui document justificativ sub formă electronică cu condiţia existenţei posibilităţii de listare
oricând a acestuia în formă clară şi completă.

1.4.6. Utilizarea informaţiilor şi cunoştinţelor contabile

Palierele auditului financiar-contabil


Nu insistăm asupra conceptului de audit, deşi literatura de specialitate din România este confuză în ceea ce priveşte
auditul sistemului informaţional contabil în medii informatizate. Considerăm că este necesar să se facă o delimitare clară
atunci când se abordează acest domeniu, în sensul că există patru paliere de lucru, şi anume:
1. auditul sistemului informatic (ca suport al sistemului informaţional contabil);
2. auditul proceselor financiar-contabile;
3. auditul stocării (arhivării) datelor financiar-contabile;

32 CNC, Document no. 98: Informatique et Comptabilite, Decembre 1992.

28
4. auditul accesului la datele financiar-contabile.
Toate cele patru paliere constituie puncte de maximă importanţă ale activităţii de audit, dar în ce priveşte auditul
financiar aşa cum este el prezentat în Standarde de audit acoperă total palierele 2 şi 3 şi doar parţial palierul 4.
Pentru a discuta despre un audit financiar în mediu informatizat trebuie să ţinem cont şi de auditul sistemului
informatic. Totuşi palierele 2, 3 şi 4 sunt imposibil de considerat ca fiind separate fără suportul primului palier, motiv pentru
care auditul este o activitate deosebit de complexă.
Astfel, atunci când discutăm de auditul sistemului informaţional contabil (SIC) trebuie precizat clar palierul la care ne
raportăm, deoarece nu se poate vorbi de audit al sistemului informatic şi să se considere că s-a rezolvat şi auditul financiar-
contabil în mediu informatizat, şi nici vice-versa. Cu alte cuvinte, considerăm că fiecare palier trebuie bine delimitat şi
(de)reglementat.

UN IVER SU L D ATELO R U N IVER SU L D ATELO R


ÎN R EG ISTR ATE AU D ITATE

Figura 1.33. Cele două universuri de date contabile


În momentul de faţă toţi agenţii economici, ale căror conturi anuale sunt auditate, folosesc produse-program pentru
înregistrarea în contabilitate a faptelor şi fenomenelor economice. Astfel, în momentul auditării conturilor anuale apar două
planuri de raportare a universului contabil: unul ce este înregistrat în baza de date a contabilităţii agentului economic şi altul ce
se poate verifica de către profesionistul contabil. Între cele două universuri se regăseşte produsul-program cu baza de date
corespunzătoare (vezi figura 1.33). Cu cât apar diferenţe mai mari între cele două universuri, cu atât mai mult auditarea
conturilor anuale pierde din valoarea sa informaţională.
Propunere de realizare a auditului financiar-contabil în medii informatizate
Aşa cum rezultă şi din introducerea precedentă, între cele două universuri pot să apară diferenţe foarte mari, datorate
în principal unor factori cum sunt:
1. utilizarea unor produse-program cu facilităţi de filtrare;
2. necunoaşterea produselor informatice de către auditori;
3. neiniţierea auditorilor în tehnologiile informaţionale moderne;
4. reaua credinţă a administratorilor de societăţi;
5. simplul fapt că înregistrările contabile din baza de date a contabilităţii informatizate capătă o tentă virtuală;
6. neîndeplinirea unor cerinţe minimale a produselor informatice pentru domeniul contabilităţii etc.
Propunerea noastră constă în faptul că teoria de specialitate cu privire la auditul financiar-contabil nu ţine cont de ceea
ce s-ar putea realiza folosind calculatorul şi în aceste activităţi. Astfel, chiar standardele în materie fac abstracţie aproape în
totalitate de gradul de informatizare din domeniu şi lasă la latitudinea auditorilor să folosească în continuare pixul şi hârtia la
realizarea acestuia.
Fireşte, nu trebuie să se înţeleagă că toate procedurile de audit se pot îndeplini folosind calculatorul, dar credem că o
parte însemnată ar putea fi informatizate.
În aceste condiţii, considerăm că auditul conturilor anuale în medii informatizate trebuie să ţină seama de posibilitatea
completării acestuia de un audit mixt, informatic-contabil, prin intermediul unui modul de auditare standard (Modul „Audit”),
care să fie dezvoltat sub egida unui organism profesional independent.
Schema de lucru în realizarea acestui audit constă în parcurgerea următoarelor etape:
1. Extragerea bazei de date contabile standard din baza de date contabile generate de către fiecare produs
informatic. Cu alte cuvinte, fiecare dezvoltator de soft trebuie să-şi creeze un modul propriu (Modul „BDCS”) de realizare a
exportului de date într-un format standard al bazei de date contabile. Acest lucru este structurat în figura 1.34;

29
Baza de Date
Contabilă (BDC) Produs-Program
“XXX”

Modul
“BDCS”
BDC
Standard
(BDCS)

Figura 1.34. Extragerea bazei de date contabile standard (BDCS)

2. Parcurgerea procedurilor de auditare a conturilor anuale la care să se utilizeze şi Modulul „Audit”;

Baza de Date
Contabilă (BDC) Produs-Program
“XXX”

Modul
“BDCS”
BDC
Standard
(BDCS) Modul
“Audit”

OPINIE

Figura 1.35. Utilizarea Modului „Audit”

3. Valorificarea rezultatelor oferite de către Modulul „Audit” prin coroborare cu procedurile clasice de auditare
a conturilor anuale;
4. Exprimarea opiniei cu privire la conturile anuale.
Sarcinile modulului „Audit” ar trebui să se concretizeze în:
1. preluarea bazei de date contabile standard exportată de produsul-program utilizat de către agentul economic
ale cărui conturi anuale se auditează;
2. supunerea bazei de date unor procese de „scanare” şi verificare din punct de vedere informatic;
3. verificarea automată a unor restricţii de formă şi fond cu privire la înregistrările contabile pe principalele circuite
contabile;
4. determinarea pragului de semnificaţie specific fiecărui agent economic;
5. obţinerea unui raport cu puncte slabe şi cu recomandări de verificare manuală a unor operaţiuni.
6. obţinerea unei opinii parţiale pentru verificările efectuate.
Modulul „audit” ar putea să aibă ca ieşire informaţii şi cunoştinţe care să constituie puncte de intrare într-un sistem
inteligent care să realizeze inferenţe specifice expertului contabil, şi care, în final, să conducă la o auditare inteligentă a
întreprinderii complet informatizate.

1.4.7. Asimilarea noilor forme de muncă şi de activităţi în cadrul sistemului informaţional contabil al întreprinderii

Am discutat în subcapitolul 1 despre telenavetă, despre biroul virtual şi despre telelucru, ca fiind noi forme de muncă
în cadrul societăţii (global) informaţionale, precum şi despre activităţi specifice acestor forme de muncă, precum: teleeducaţia,
telemedicina, telecentre, cibermarketing, teleshoping, comunităţile virtuale.
Considerăm deosebit de interesant să vedem dacă noile forme de muncă şi de activităţi specifice societăţii
informaţionale vor putea fi asimilate de către sistemul informaţional contabil. În ceea ce priveşte noile forme de muncă,
sistemul informaţional contabil va fi destul de reticent în a le asimila. Acest lucru se justifică prin:
1. Gradul mare de utilizare a documentelor ca suport pentru activităţile economico-financiare din întreprindere. Acest
aspect se va rezolva prin aşa-zisele reţele domestice (de acasă) legate la Internet, precum şi la Extranet-ul întreprinderii pe
fondul utilizării unui soft de lucru cooperativ (groupware);

30
2. Desfăşurarea unor activităţi supuse unor controale specifice SIC. Disponibilitatea informaţiei şi explicaţiile aferente
rezultatelor impun o prezenţă a lucrătorului în întreprindere. Totuşi, şi pentru aceste probleme se pot găsi soluţii, cum ar fi,
spre exemplu, utilizarea formelor de lucru de mai sus doar pentru anumite zile din săptămână sau pentru anumite persoane la
care adăugăm activităţi cum sunt: videoconferinţele, discuţiile online etc;
3. Anumite activităţi specifice SIC nu se pot desfăşura decât în întreprindere. Avem în vedere în acest caz activităţi
contabile cum sunt: inventarierea patrimoniului şi rezolvare inventarelor, calculaţiile de costuri etc. Ca şi în cazurile
precedente, aceste bariere se pot elimina prin digitizare şi prin utilizarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii.

1.4.8. Ce presupune în plan contabil virtualitatea unei întreprinderi

Necesitatea punerii de acord a contabilităţii cu actualele realizări în plan tehnologic este subliniată de către majoritatea
organismelor contabile în materie. Practic, se constată o reticenţă în modernizarea conceptuală a sistemului informaţional
contabil.
Înainte de a detalia subiectul, considerăm că este necesar să se realizeze o standardizare a procedurilor şi a
produselor informatice din domeniul contabilităţii33, precum şi a metodei de tehnică contabilă informatizată.
După o astfel de standardizare şi certificare a produselor informatice pentru contabilitate, întreprinderea, în drumul său
spre virtualitate, va trebui să accepte în categoria elementelor patrimoniale noi active/pasive virtuale, cum ar fi:
cunoaşterea întreprinderii, inteligenţa întreprinderii, capitalul uman, gradul de diversificare a reţelei virtuale, furnizori virtuali,
clienţi virtuali, salariaţi virtuali, produse finite virtuale etc.
O altă mutaţie în plan contabil intervenită odată cu procesul de virtualitate a întreprinderii ar consta în recunoaşterea
unor procese virtuale, cum sunt: recepţia virtuală, document justificativ virtual, obţinerea unor produse virtuale, expediţie
virtuală, licitaţii virtuale, inventariere virtuală etc.
Interesantă pentru profesia contabilă va fi evaluarea unor bunuri virtuale, concomitent cu respectarea principiilor
contabile fundamentale ca: prudenţa contabilă virtuală, imaginea fidelă virtuală etc. Considerăm că în acest domeniu se va
lucra intens în următorii ani de tranziţie spre societatea global informatizată.
Lista acestor mutaţii în plan contabil poate continua, dacă se consideră că virtualitatea va afecta, aşa cum ne place
să-i spunem, întreg eşafodajul contabilităţii în costuri istorice. Totuşi, credem că aceste schimbări vor surveni lent în viaţa de zi
cu zi a întreprinderii moderne, astfel încât contabilul acelor zile (care sunt foarte aproape) va reuşi să se descurce, chiar dacă
sunt atâtea tehnologii informaţionale şi de comunicaţii şi atâtea legi de respectat.

1.5. Critica sistemului informaţional contabil

Se spune că este uşor să critici un lucru existent şi destul de greu să vii cu propuneri novatoare pentru îmbunătăţirea
sistemului criticat. În ce priveşte contabilitatea, la prima vedere, pare că de peste 500 de ani acesta duce lipsă de critici şi
dispune numai de îmbunătăţiri. Să fie oare aşa? Analizând doar ultimul secol de contabilitate se poate spune că lucrurile nu
stau chiar aşa. Au existat şi există încă critici recunoscuţi de literatura în domeniu, cei drept mai puţin cunoscută la noi în ţară.
Vom realiza o prezentare succintă a acestor critici, precum şi a imaginii viitoare pe care trebuie să o aibă contabilitatea în noul
secol şi mileniu abia început.

1.5.1. Principalele critici aduse contabilităţii ca sistem

Principala critică adusă contabilităţii ca sistem informaţional în cadrul întreprinderii constă în faptul că se bazează pe
principii, metode şi reguli de lucru enunţate de peste 500 de ani, cu foarte puţine îmbunătăţiri. Dintre acestea locul principal îl
ocupă scrierile teoreticianului german E. Schmalenbach din anii 1920. Cu alte cuvinte, cele două circuite ale contabilităţii
financiare şi celei de gestiune (în special) au ca fundament reguli şi concepte modificate şi/sau formulate cu trei decenii
înainte de a fi conceput primul calculator electronic. Prin urmare, cât de multe din realizările ulterioare au putut fi avute în
vedere la actualizarea permanentă a metodei de tehnică contabilă?
Există numeroase alte critici aduse contabilităţii de către autori renumiţi. Richard Mattessich este unul dintre autorii
care după 1950 s-a ocupat în mod deosebit de criticile formulate de diferite şcoli de contabilitate europene şi americane. Una
dintre cele mai recente scrieri ale sale o constituie lucrarea „Critique of Accounting. Examination of the Foundations and
Normative Structure of an Applied Discipline”, în care analizează diferitele critici şi cercetări aduse de către autori consacraţi,
între care enumerăm: J. Demski, N. Dopuch, B. Lev, J. Ronen, J. Searfoss, S. Sunder, L. L. Vance, J. Neter, R.M. Trueblood,
A. Belkaoui, C.P. Bonini, W.H. Beaver, D.B. Thornton, G.E. Butterworth, D.T. Campbell, J. Cox, S. Ross, etc. R.M. Cyert, J.

33 Idei subliniate de noi în Ţugui, Al., Ţugui, I., Profesioniştii contabili nu pot rămâne indiferenţi la evoluţiile din domeniul tehnologiilor
informaţionale, în Contabilitatea, Expertiza şi Auditul Afacerilor, Nr. 4/2002 şi în Ţugui, A., Necesitatea utilizării tehnologiilor informaţionale în
activităţile profesioniştilor contabili din România, în volumul Congresului al XII-lea CECCAR, Bucureşti, septembrie, 2002.

31
Davidson, W.F. Chua etc. Între simptomele crizei sistemului informaţional contabil R. Mattessich insistă asupra a cinci,
considerate mai importante34:
1. Cercetarea contabilă au eşuat în încercarea de a stăpâni practica din domeniu. În schimb, se cercetează şi
analizează cu întârziere trecutul;
2. Comparativ cu alte discipline ştiinţifice, în contabilitate se pare că s-a blocat mecanismul de regenerare a ideilor,
ceea ce a condus la lipsa unor inovaţii periodice;
3. Cercetările şi eforturile profesorilor pe durata ultimelor două sau trei decade nu au adus contabililor soluţii în
probleme fundamentale, cum ar fi o alegere optimă între standardele contabile şi instituţiile în domeniu;
4. În contrast cu alte discipline, există o cerere foarte mică pentru rezultatele cercetării academice de către industrie
sau de către profesia contabilă;
5. Contabilitatea este considerată o problemă simplă de serviciu; mai mult, studenţii cu MBA în contabilitate ajung să
constituie o grupă de specialişti în pericol de a nu-şi găsi de lucru.
Alţi autori susţin necesitatea creşterii credibilităţii contabilităţii prin informaţiile pe care le poate pune la dispoziţia celor
care iau decizii. Unul dintre aceştia este Henning Kirkegaard, care în lucrarea Improving Accounting Reliability. Solvency,
Insolvency, and Future Cash Flows susţine că sistemul informaţional al contabilităţii dintr-o organizaţie pierde din ce în ce mai
mult legătura cu realitatea, deoarece sistemul de contabilitate tradiţională este inadecvat perioadei, tehnologiei şi oamenilor.
Chiar astăzi informaţia pe care o oferă SIC nu acoperă întreaga realitate dintr-o organizaţie şi este furnizată decidenţilor cu o
oarecare întârziere, ceea ce determină pierderea relevanţei şi a legăturii cu realitatea. Toate acestea impun cu stringenţă o
reconsiderare a problemelor de bază ale contabilităţii prin utilizarea unor teorii ştiinţifice moderne şi a tehnologiilor
informaţionale de ultim moment. În acest proces de modernizare atenţia trebuie îndreptată în primul rând către utilizatorii
interni de informaţie contabilă, ceea ce determină să se focalizeze drept ţintă a modernizării contabilitatea de gestiune. În
acest moment, contabilitatea de gestiune ţinută în firmele americane (şi nu numai n.n.) se bazează pe scrieri din 1925, când
prelucrarea electronică a datelor era doar un vis.
Nici după 50 de ani de realizări în domeniul informaticii, cadrul conceptual al contabilităţii nu s-a actualizat, el
rămânând ca la începutul secolului XX. În plus, contabilitatea începutului de secol XX a fost gândită ca urmare a sistematizării
cunoaşterii organizaţiilor din secolul al XIX-lea, ceea ce pune profesia contabilă într-o şi mai mare dilemă, acum, la începutul
secolului XXI. În acest moment, informaţiile oferite de contabilitatea de gestiune sunt prea târzii, prea agregate, prea
distorsionate de realitate pentru ca acestea să fie relevante în munca managerilor de planificare şi de luare a deciziilor.
Fenomenul a condus la trei consecinţe grave35:
1.existenţa unui paradox cu privire la utilizarea managementului de către contabilitatea de gestiune, când ar trebui ca,
dimpotrivă, managementul să folosească contabilitatea de gestiune;
2.contabilitatea de gestiune nu reuşeşte să ofere informaţii complete cu privire la costul unui produs, deoarece
repartizarea unor cheltuieli se face după metode şi criterii simple şi alese în mod arbitrar;
3.contabilitatea de gestiune a creat o structură informaţională care îi forţează pe manageri să aibă un comportament
oportunist pe termen scurt, ceea ce presupune că intenţia lor de a obţine profit pe termen scurt, va conduce la
afectarea acestuia pe termen lung.
Părerea noastră cu privire la ce i se poate reproşa contabilităţii ca sistem informaţional este mai nuanţată, prin faptul
că, dacă vorbim de contabilitate, atunci trebuie să admitem tehnicile şi procedurile specifice, pe care nu le putem
schimba pentru că vom ajunge să discutăm despre altceva (statistică, matematică aplicată etc.).
În sens larg, putem să-i reproşăm contabilităţii:
• întârzierea în obţinerea informaţiilor;
• reticenţa profesioniştilor contabili în ceea ce priveşte aplicarea noilor tehnologii;
• aspectul static pronunţat al raportărilor contabile;
• ancorarea puternică a acesteia în principiul costului istoric;
• utilizarea unei metode de tehnică contabilă hibridă între cele clasice şi cea informatizată;
• gradul ridicat de intervenţie din partea organismelor statale;
• gradul redus de flexibilitate în condiţiile existenţei unei organizaţii tot mai flexibile şi mai inteligente etc.

1.5.2. Caracteristicile viitoarei contabilităţi

Am prezentat anterior câteva din principalele critici aduse contabilităţii ca sistem informaţional în cadrul întreprinderii.
Dar este interesant de ştiut care ar fi viitorul contabilităţii văzut de către specialiştii în contabilitate. Temeiul documentar este
oferit de lucrarea lui Henning Kirkegaard, numită Improving Accounting Reliability. Solvency, Insolvency, and Future Cash

34 Mattessich, R., Critique of Accounting. Examination of the Foundations and Normative Structure of an Applied Discipline, Quorum Books,
Westport, 1995, p. 4-5.
35 Sunt idei exprimate în Kaplan, R.S., Johnson, H.T., Relevance Lost. The Rise and Fall of Management Accounting, Harvard Business

School Press, Boston, MA 1987, preface, p. xii., conf. Kirkegaard, H., Improving Accounting Reliability. Solvency, Insolvency, and Future
Cash Flows, Quorum Books, Westport, 1997, p. 18-19.

32
Flows care, într-un capitol întreg, analizează din punct de vedere filozofic acest viitor al contabilităţii. Iată, în sinteză, care ar
trebui să fie caracteristicile unei asemenea contabilităţi36:
1.un sistem informaţional contabil trebuie să fie în acelaşi timp un sistem complex şi dinamic37, adică un sistem cu
componente multiple, cu ieşiri specifice fiecărui utilizator de informaţii, cu interfeţe de lucru şi comunicare cu
sistemele informaţionale complementare dintr-o întreprindere. Altfel spus, este un sistem complex care
înregistrează schimbări în permanentă. Că este nevoie de un asemenea sistem, H. Kirkegaard argumentează, la
începutul capitolului, prin faptul că managerii nu ştiu niciodată care este situaţia patrimoniului la zi. În plus,
completăm noi, întotdeauna mai este ceva de înregistrat, ceva de explicat, ceva ce nu este la locul său în scripte,
iar când totul este înregistrat (retroactiv) se constată că nu suntem la zi cu înregistrările perioadei curente. Totuşi,
acest lucru nu poate să dureze la infinit! Toate acestea susţin ideea unui sistem complex în continuă mişcare;
2.SIC trebuie să fie un sistem deschis şi interactiv. Aceste două caracteristici vin în completarea dinamicii şi
complexităţii prezentate anterior. Prin faptul că SIC înregistrează fapte din realitatea zilnică a întreprinderii se
poate susţine ideea de sistem deschis, pentru că, dacă ar fi altfel, atunci nimeni nu ar folosi (nici măcar post
operaţii) rezultatele sistemului informaţional. Caracterul interactiv se justifică prin faptul că SIC se află la graniţa
dintre interiorul şi exteriorul întreprinderii. În condiţiile tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii moderne
această caracteristică va deveni din ce în ce mai evidentă;
3.SIC trebuie să fie un sistem în timp-real, ceea ce presupune că atât contabilitatea de gestiune, cât şi cea financiară
trebuie să se cupleze conceptual şi practic la toate tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii moderne. Numai
astfel se poate atinge acest scop. Lucrul presupune ca, în viitor, tehnologiile informaţionale moderne să fie folosite
pe scară largă în economie, ceea ce va conduce la înlocuirea luării deciziilor în condiţii parţial necunoscute şi
speculative cu luarea deciziilor bazate pe cunoştinţe reale.
În încheierea acestor caracteristici ale viitorului SIC, H. Kirkegaard formulează câteva întrebări legate de neputinţa
contabilităţii. Dintre aceste întrebări, cele mai relevante pentru expunerea noastră sun următoarele: Va putea viitorul SIC să
descrie în termeni proprii frumuseţea? Este posibil ca printr-un nou model matematic contabilitatea să recupereze din
pierderea legăturii cu realitatea? Este posibil ca un viitor SIC să poată evidenţia acum viitoarele plăţi în bilanţ?
Acestea sunt doar câteva caracteristici conceptuale, iar întrebările din final sunt mult mai provocatoare. Am putea
completa lista viitoarelor caracteristici, dar dorim să arătăm cum se tratează problema credibilităţii informaţiei contabile în alte
ţări. De altfel, despre cum va arăta contabilitatea viitorului se poate obţine o imagine doar după parcurgerea completă a
primelor două capitole ale acestei lucrări.

1.5.4. Virtualitate versus tradiţionalism contabil

Nu se poate vorbi de o reticenţă la tehnologiile care vor veni. Dacă, prin absurd, contabilitatea s-ar fi descoperit ca
tehnică şi ştiinţă acum, aceasta ar fi trebuit să ţină cont de tehnologiile moderne. Ce-ar mai fi însemnat în aceste condiţii
tradiţionalismul contabil? Aşa că nu putem pune în discuţie un asemenea fenomen de respingere a virtualităţii sau a
tehnologiilor informaţionale.
În opinia noastră, conservatorismul contabilităţii se datorează în principal existenţei a doi factori: aspectul juridic ce
predomină în sistemul informaţional contabil şi slaba pregătire şi reticenţa contabililor în tehnologiile informaţionale
moderne, la care mai adăugăm flexibilitatea scăzută la nou a legislaţiei în materie.
Cu alte cuvinte, întotdeauna va exista un tradiţionalism contabil cu un pas în urma (ar fi bine să fie doar un pas!)
tehnologiilor moderne. În timp ce se duc tratative de adaptare a factorilor enunţaţi mai sus spre adaptare la noua tehnologie,
aceasta (contabilitatea) este deja învechită, ceea ce va conduce la un nou decalaj între saltul abia făcut de contabilitate şi
noua tehnologie. Mai rău este atunci când această perioadă de tranziţie durează între 30-50 de ani.
Considerăm însă că trebuie tăiat nodul gordian în ce priveşte informatizarea completă a contabilităţii pentru a se
pregăti saltul la alte tehnologii care abia aşteaptă să fie aplicate sau chiar descoperite.

1.5.5. Sistemul informaţional contabil al unei întreprinderi virtuale


Actuala neteconomie38 spre care ne îndreptăm cu toţii pune accentul pe întreprinderea virtuală şi pe organizarea
actorilor în aşa zise reţele de prosumatori, în care intermediarii dispar, în care se elimină barierele de timp şi spaţiu şi în care
va rămâne doar problema fluidizării fluxurilor de valori şi de materiale (asta dacă nu se va generaliza şi „teleportarea„
acestora).
Sistemul informaţional al întreprinderii virtuale va fi constituit dintr-un ansamblu de sisteme informaţionale ale
întreprinderilor-celulă, ca parte componentă a întreprinderii virtuale. Sistemul informaţional al întreprinderii-celule se va extinde
cu o interfaţă a utilizatorilor şi cu sistemul de servicii globale aşa cum se prezintă în figura de mai jos.

36 Aceste idei sunt preluate (şi în acelaşi timp completate şi comentate de noi) după Kirkegaard, H., Improving Accounting Reliability.

Solvency, Insolvency, and Future Cash Flows, Quorum Books, Westport, 1997, p. 295 ş.u.
37 Autorul foloseşte denumirea de contabilitate în partidă dublă. Noi o să folosim conceptul de SIC, deoarece în întreprinderi se foloseşte

numai contabilitatea în partidă dublă, iar în acest moment contabilitatea se comportă din ce în ce mai mult ca un sistem informaţional, pentru
că primeşte, prelucrează, colectează, stochează şi transmite informaţii.
38 Pentru amănunte vezi Georgescu, M., Op. cit., p. 125.

33
SISTEMUL DE RELAŢII AL

SERVICII GLOBALE
ÎNTREPRIDERII

INTERFAŢA
SERVICII COMUNE PENTRU
UTILIZATOR A
COMUNICAŢIILE
ÎNTREPRINDERII
ÎNTREPRINDERII ÎN REŢEA

ACCESUL LA COMUNICAŢIILE
ÎNTREPRINDERILOR ÎN REŢEA

Figura 1.36. Sistemul informaţional al unei întreprinderi-celule din întreprinderea virtuală

Ambele componente vor fi preluate fie într-un sistem informaţional de comunicaţii separat de sistemele informaţionale
existente, fie se vor include în cadrul sistemului informatic al întreprinderii.
În aceste condiţii, sistemul informaţional contabil al întreprinderii-celule din cadrul întreprinderii virtuale va fi cuplat la
cele două noi componente ca oricare alt subsistem informaţional.
Pentru SIC, problemele care vor apare vor fi de acces la date, aplicaţii şi reţea, de proprietate şi de compatibilitate a
softului utilizat între întreprinderile-celule.
Cum sistemul informaţional contabil al întreprinderilor-celulă vor fi parţial-integrate sau integrate, nu rămâne de
rezolvat decât construirea de proceduri pentru SIC care să aibă implementate toate mutaţiile discutate de noi la 1.4.8.
O problemă care va apare pe fondul globalizării va consta în apariţia acelor lanţuri de întreprinderi virtuale.
Credem că în toate aceste discuţii un rol important îl va avea proprietatea, deoarece la acest moment cunoaştem cu
toţii că prima tentativă de întreprindere virtuală ar putea să fie considerate grupurile de societăţi cu sisteme informaţionale
contabile integrate şi cu o reţea de comunicaţii privată de tip Extranet. În măsura în care ele îşi facturează reciproc servicii şi
produse, deja discutăm despre o reţea întreprinderi.

1.5.6. Externalizarea serviciilor din domeniul financiar-contabil

În limba română pentru conceptul de „outsourcing” se foloseşte „externalizarea serviciilor”. Extinderea reţelei
Internet, globalizarea mediului economic şi creşterea performanţelor tehnice ale echipamentelor va conduce şi în ţările cu un
nivel economic de dezvoltare mai redus la o creştere progresivă a fenomenului de externalizare a serviciilor de către
organizaţii. Motivăm această creştere şi prin faptul că avantajele externalizării serviciilor depăşesc considerabil dezavantajele
acestora, acolo unde metoda poate fi aplicată.
Outsourcing-ul a devenit o modalitate cunoscută de rezolvare a unor subprobleme specifice sistemului informaţional
al unei organizaţii, deoarece a condus la reducerea a doi parametri deosebit de importanţi pentru acestea: timpul de rezolvare
şi fondurile alocate.
Literatura de specialitate defineşte outsourcing-ul ca reprezentând acea practică prin care organizaţiile contractează
centre specializate în prestarea de servicii informatice, în reţele de telecomunicaţii sau dezvoltatori de aplicaţii cu scopul de a
transfera o parte/funcţiune din propriul sistem informaţional39.
Organizaţiile care au recurs la asemenea practici au constatat că şi-au redus costurile pentru acel serviciu cu 40-60%.
Încă din 1997, în SUA din prestarea acestor servicii s-a câştigat 4% din totalul bugetelor alocate cheltuielilor cu sistemele
informaţionale. Astfel, în SUA cele mai importante companii care prestează asemenea servicii sunt: IBM, EDS, Andersen
Consulting, Computer Sciences Corp., DEC, Unisys, First Data, AT&T, Cap Gemini şi Perot Systems.
Principalele avantaje ale externalizării serviciilor sunt:
a. Se cunosc mai exact costurile pe fiecare componentă a sistemului informaţional;
b. Se reduce numărul de licenţe, precum şi cheltuielile de întreţinere;
d. Beneficiarii acestor servicii se concentrează spre afacerea lor propriu-zisă;
e. Are loc diminuarea ciclului de implementare pentru diverse componente informaţionale;
f. Se reduc personalul şi cheltuielile fixe;

39 Laudon, K.C., Laudon, J.P., Management Information Systems. Organization and Technology in the Networked Enterprise, Prentice Hall,
New Jersey, 2000, p. 381.

34
g. Există o mai mare accesibilitate la Know-How;
h. Cresc posibilităţile de implementare a standardelor.
Pentru comparaţia cu avantajele prezentate mai sus, reţinem trei dezavantaje majore:
a. Pierderea controlului asupra unor operaţiuni;
b. Pierderea experienţei propriilor angajaţi. Spre exemplu, Compania XEROX în 1994 a transferat la EDS 2000 de salariaţi,
Total Petroleum a transferat la Cap Gemini 53 din 55 de angajaţi;
c. Există riscul pierderii avantajelor competitive.
Se poate apela la asemenea soluţii de externalizare a serviciilor în una din următoarele situaţii:
1. când se doreşte reducerea unor costuri;
2. când capacităţile propriului sistem informaţional sunt limitate, ineficiente sau inferioare din punt de vedere tehnic;
3. când o creştere a capacităţilor tehnologice poate conduce la o creştere economică proporţională;
4. când se doreşte crearea de noi surse de profit.
Se vorbeşte foarte mult despre întreprinderea viitorului, despre evoluţia informaticii despre societatea cunoaşterii şi
despre societatea global informatizată. În plan teoretic s-au făcut predicţii cu privire la tendinţele globale ale societăţii pe
fondul dezvoltărilor preconizate ale tehnologiilor informaţionale.
Din cele prezentate anterior, s-a văzut care sunt tendinţele pentru următorii ani, precum şi caracteristicile întreprinderii
moderne. În legătură directă cu externalizarea serviciilor este foarte important de ştiut care anume componente ale sistemului
informaţional al întreprinderii pot face obiectul externalizării lor. După cum se ştie, sistemul informaţional al întreprinderii
cuprinde următoarele componente:
1. vânzări-marketing;
2. logistic-producţie;
3. finanţe;
4. contabilitate;
5. resurse umane.
Ca o observaţie generală, constatăm că fiecare din componentele sistemului informaţional al întreprinderii pot fi
externalizate, cu precizarea că aceasta trebuie să se limiteze la nivelul operaţional şi la cel al cunoaşterii. Există posibilitatea
externalizării chiar şi a nivelurilor conducerii şi strategiei din întreprinderi în situaţii critice, cum sunt: falimentul, lichidarea,
preluarea controlului şi chiar administrarea.
Iată câteva exemple posibile de externalizare a serviciilor pentru fiecare componentă:
a. vânzări-marketing: studii de piaţă, (re)lansări de produse, reţele de desfacere-distribuţie, promovare-publicitate etc;
b. logistic-producţie: activităţi de reproiectare linii tehnologice, proiectarea produselor, activităţi investiţionale etc;
c. finanţe-contabilitate: planuri de afaceri (latura financiară), activităţi de evidenţă contabilă, control intern, organizări de
circuite informaţionale financiar-contabile etc;
d. resurse umane: recrutare-angajare de personal, formare profesională etc.
Lista acestor servicii poate fi mult mai mare, dar decizia externalizării lor trebuie luată în funcţie de avantajele şi
dezavantajele pe care acest proces le presupune. Mai mult, dacă încadrăm decizia de externalizare a serviciilor dintr-o
întreprindere pentru sistemul informaţional contabil, sesizăm că în condiţiile unui SIC (parţial) integrat este imposibil de văzut
dacă acest serviciu poate să fie prestat de un terţ în totalitate. Este posibilă o asemenea abordare dacă se trece discuţia în
cazul întreprinderii virtuale, în care o întreprindere-celulă se specializează pe asemenea servicii pentru celelalte întreprinderi-
celulă din grup.
Totuşi, considerăm că fiecare întreprindere se va orienta în funcţie de scopul obţinerii unui profit ridicat cu riscuri
financiare şi operaţionale cât mai reduse. Opinia noastră este că extinderea Internet-ului va favoriza această operaţie de
externalizare a serviciilor, dar de fiecare dată regula de respectat în tot acest proces va trebui să fie prudenţa şi comparaţia
avantaje - dezavantaje.

35
CAPITOLUL II
UTILIZAREA PRODUSELOR INFORMATICE ÎN DOMENIUL CONTABILITĂŢII

2.1. Concepte specifice produselor informatice

Din punct de vedere practic, produsele informatice (softul) reprezintă o suită de instrucţiuni prin care se controlează
operaţiile realizate de calculator. Cu alte cuvinte, fără soft echipamentul nu poate executa nici o sarcină.
În sens restrâns, produsul informatic a fost privit ca un cod (program) care, odată instalat pe un echipament, face ca
acesta să execute anumite sarcini. Acest punct de vedere este limitat, dacă se priveşte prin prisma procesului de dezvoltare a
unui produs informatic. Pentru a uni diferitele concepte, este de preferat să se privească acest concept mai mult în termeni
panoramici.
În sens larg, conceptul de produs informatic se referă la programul informatic propriu-zis care rezolvă o problemă, o
sarcină concretă precum şi documentaţia care însoţeşte un asemenea produs informatic. Trebuie să reţinem faptul că pentru
produs informatic corespunde termenul de software sau simplu soft. Pentru unitate în termeni vom folosi şi noi în cele de
urmează acest concept.
Principalele funcţii ale softului sunt: de a gestiona resursele informatice ale organizaţiilor, de a procura instrumente
oamenilor pentru a dispune de avantajele deţinerii resurselor informatice şi de a acţiona ca un intermediar între organizaţii şi
arhivele informaţionale. Selectarea celui mai adecvat soft pentru activităţile de gestiune reprezintă cheia deciziei de
management.
SOFT DE SISTEM:
Sistem de operare
Limbaje de translare:
Utilizatori interpretoare,
compilatoare.
Programe utilitare:
a. operaţii de rutină
Soft pentru aplicaţii (sortare, listare etc)
b. gestiunea datelor
(creare fişiere, fuziune etc.)

Soft de sistem
Echipamente
(Hard)

SOFT PENTRU APLICAŢII


Limbaje de programare
Limbaje de asamblare
FORTRAN, COBOL, BASIC, PASCAL, C
Limbaje de generaţia a IV
Instrumente soft pentru PC-uri

Figura 2.1. Tipuri de soft


Ansamblul activităţilor de obţinere a produsului informatic sub formă de instrucţiuni adresate calculatorului formează
activităţile de programare, iar specialistul care realizează activităţi de programare se numeşte programator.
Literatura de specialitate pune în evidenţă două grupe de soft: softul sistemului şi softul pentru aplicaţii. Softul
sistemului reprezintă un set de programe generalizate care gestionează resursele sistemului electronic de calcul, cum sunt
procesorul central, legăturile de comunicaţii şi perifericele. Specialiştii care scriu asemenea soft se numesc programatori de
sistem.
Softul pentru aplicaţii descrie programe care sunt scrise pentru utilizatori prin care aceştia cer calculatorului să
execute o sarcină concretă. Specialiştii care scriu asemenea soft se numesc programatori de aplicaţii.

36
2.2. Categorii de produse informatice în organizaţii

Cele mai multe prelucrări de informaţii au ca principal scop funcţionarea şi gestiunea corectă şi eficientă a unei
organizaţii. Se pot delimita mai multe categorii de asemenea prelucrări: a. sisteme de prelucrare a tranzacţiilor standard; b.
sisteme generatoare de rapoarte de informare; c. sisteme generatoare de decizii pentru gestiune; d. sisteme generatoare de
decizii pentru controlul proceselor industriale; e. sisteme de ajutor în luarea deciziilor; f. sisteme inteligente pentru producţie,
gestiune şi control.

Subsistem de control şi
gestiune strategică

Subsistemul de personal

Subsistemul de marketing

Subsistemul

Financiar-Contabil

Subsistemul

Logistic şi de producţie

Intrări din
subsisteme
neinformatizate

PRELUCRĂRI Sisteme informatice de prelucrări standard DOCUMENTE


Salvări de date PRELUCRAREA DE TRANZACŢII STANDARD

Intrări de la
parteneri
(furnizori,
clienţi, stat …)
BAZE DE DATE
Diverse

Sistem generator Sistem generator Sistem generator de Sistem de ajutor


de rapoarte de de decizii de decizii pentru controlul în luarea
informare gestiune proceselor industriale deciziilor

SISTEME INTELIGENTE PENTRU PRODUCŢIE, GESTIUNE ŞI CONTROL

Figura 2.4. Principalele categorii de aplicaţii informatice

Prezentăm în cele ce urmează principalele aspecte specifice fiecărei categorii de aplicaţii.


a. Aplicaţiile specifice sistemelor de prelucrare a tranzacţiilor standard sunt direct legate de activitatea de
exploatare curentă din întreprinderi şi au în vedere operaţiile corespunzătoare desfacerilor de produse pe puncte de desfacere
şi gestiunea clienţilor; operaţii specifice aprovizionărilor cu materii prime, materiale (servicii) şi gestiunea furnizorilor; operaţii
specifice relaţiilor dintre societate şi parteneri (salariaţi, stat, organisme sociale, bănci, instituţii financiare etc).
Caracteristica principală a acestei categorii de aplicaţii constă în faptul că operează asupra unui volum mare de date
şi la intervale regulate de timp, cu proceduri rutiniere.
b. Aplicaţiile specifice sistemelor generatoare de rapoarte de informare sunt apelate periodic sau la cerere şi au
ca scop prezentări predeterminate. Intră în această categorie aplicaţii ce au ca scop oferirea de răspunsuri la diverse cereri
cum sunt: informări statistice, tablouri de bord pentru gestiune, sisteme de indicatori, situaţii centralizatoare aferente
prelucrărilor standard inclusiv calcule de necesar de stocuri, state de salarii, fluturaşi diverşi etc.
c. Aplicaţii specifice sistemelor generatoare de decizii de gestiune. Acestea apar posibil de realizat atunci când
regulile gestiunii activităţilor şi patrimoniului pot fi formulate coerent, caz în care se pot crea aplicaţii pentru ajutorul echipei de
conducere executive.

37
1. Previziunea vânzărilor pe 5 ani
2. Planuri de execuţie pe 5 ani
3. Bugetele pe 5 ani
Nivelul strategic - 4. Planificarea profitului
Sistem suport pentru Top 5. Planificarea forţei de muncă
executiv manageri
1. Gestiunea şi analiza regională a vânzărilor
Nivelul conducerii –
2. Controlul stocurilor şi planificarea producţiei
Sisteme de informare
a conducerii Manageri 3. Bugetul anual şi analiza costurilor
mijlocii 4. Analiza capitalului investit, a preţurilor şi profiturilor
Sisteme suport pentru
5. Analiza transferurilor şi costurilor contractuale
decizii

1. Ingineria staţiilor de lucru - Procesarea textelor


Nivelul cunoaşterii –
Lucrători cu date 2. Staţii de lucru grafice - Documente cu imagini
Sisteme de lucru
cu cunoştinţe şi şi cunoştinţe 3. Staţii de lucru pentru manageri - Agenda electronică
Sisteme automate
de birou

1. Procesarea şi urmărirea comenzilor


2. Controlul maşinilor, Programarea fabricilor şi
Sisteme de procesare Manageri Controlul transferului de echipamente
a tranzacţiilor 3. Comercializarea acţiunilor şi gestiunea
operaţionali trezoreriei
4. Plăţi, Clienţi, Furnizori
5. Compensări, Formare-dezvoltare şi
înregistrarea salariaţilor

Vânzări- Logistic- Finanţe Contabilitate Resurse


marketing producţie umane

Tipuri de sisteme informaţionale

Figura 2.5. Principalele categorii de aplicaţii informatice

d. Aplicaţii specifice sistemelor generatoare de decizii pentru controlul proceselor industriale. Aplicaţiile din
această categorie care preiau date în timp real din procesele tehnologice prin senzori şi interfeţe speciale şi le transmit spre
prelucrare în vederea supravegherii condiţiilor de lucru, a parametrilor sistemelor controlate şi luării deciziilor în cazuri critice.
e. Aplicaţii specifice sistemelor de ajutor în luarea deciziilor. Privesc procesul de luarea deciziei în întreprinderi şi
organizaţii la nivel de echipă managerială. În literatura de specialitate aceste tipuri de aplicaţii sunt denumite DSS sau SIAD.
f. Sisteme inteligente pentru producţie, gestiune şi control
Din figura 2.5. rezultă, alături de abordarea funcţională a sistemului informaţional, şi cele 6 tipuri de sisteme ierarhice:
1. sistemele de procesare a tranzacţiilor;
2. sistemele automate de birou;
3. sistemele de lucru cu cunoştinţe;
4. sistemele suport pentru decizii;
5. sistemele de informare a conducerii;
6. sistemele executive.
La aceste 6 tipuri de sisteme sunt ataşate şi principalele direcţii de dezvoltare a produselor informatice.

2.4. Funcţiunile contabile posibil de informatizat

În continuare, vor fi analizate principalele domenii ale subsistemului informaţional contabil ce constituie subiect al
informatizării şi al integrării la nivelul sistemului informaţional al întreprinderii. Există dorinţa din partea echipelor manageriale a
mai multor întreprinderi mijlocii şi mari să implementeze un sistem informaţional contabil integrat, dar acest lucru nu este
întotdeauna dus la bun sfârşit, fie din lipsa fondurilor, fie din cauza organizării neeficiente a componentelor majore ale
sistemului informaţional. Considerăm că este important de ştiut în aceste situaţii care sunt domeniile contabile posibil de
informatizat şi care ar trebui să fie cerinţele minime funcţionale pentru fiecare din acestea.

2.4.1. Tipuri de aplicaţii informatice în cadrul SIC

Sistemul informaţional contabil acoperă cu informaţii toate celelalte componente ale sistemului informaţional. Lipsa
unor informaţii contabile în celelalte subsisteme ale întreprinderii atrage după sine un dezechilibru informaţional. Mai întâi,
trebuie stabilite principalele aplicaţii şi legăturile posibile cu alte aplicaţii ale întreprinderii. Astfel, pentru abordarea noastră
vom împărţi aplicaţiile posibil de dezvoltat în trei categorii, şi anume: contabilitate generală, contabilitate de gestiune şi analiză
financiară-contabilă.
În ceea ce priveşte dezvoltarea de aplicaţii (produse) informatice pe cele trei subdomenii ale SIC vom avea:
1. Contabilitate generală – contabilitate intrări (Parteneri, gestiuni), contabilitate ieşiri (Parteneri, gestiuni),
contabilitate încasări-plăţi (gestiune lichidităţi), contabilitate operaţii diverse (salarii, imobilizări, operaţii
diverse de închidere perioadă);

38
2. Contabilitate de gestiune – Parteneri, gestiuni stocuri, gestiune lichidităţi, salarii – fişe fiscale, imobilizări,
calculaţie costuri, inventariere, bugetele întreprinderii;
3. Analiză financiară – analize factoriale, analiză pe baza bilanţului.
Ceea ce am prezentat mai sus sunt categoriile mari de aplicaţii ce pot fi dezvoltate. Aceste aplicaţii pot să existe
individual, ceea ce va constitui un SIC autonom, pot să existe parţial integrate, ceea ce va constitui un SIC parţial-integral, sau
pot să fie integrate şi vor constitui un SIC integrat ca parte a unui ERP.

2.4.2. Principalele cerinţe funcţionale pentru produsele informatice de contabilitate

Practica în domeniu dispune de o multitudine de produse informatice pentru contabilitate, care răspund în totalitate
sau parţial din punctul de vedere al funcţionalităţii asumate în domeniu. Pentru informarea celor care cumpără şi a celor care
produc produse informatice în domeniul contabilităţii trebuie să existe un sistem de referinţă de la care nu este permisă nici o
abatere. Vom puncta, în cele ce urmează, cerinţele minime la nivel general, precum şi cerinţele minime pentru categoriile de
aplicaţii enumerate în paragraful precedent (2.4.1.).
Cerinţe generale
La modul general, un produs informatic trebuie să asigure un set de funcţii generale şi un set de funcţii speciale
domeniului de activitate pentru care a fost dezvoltat acel produs.
În categoria funcţiilor generale sunt incluse operaţiile de:
1. Introducere date. Prin opţiunile specifice operaţiilor de introducere date se permite încărcarea cu date zilnice a
bazei de date specifice aplicaţiei, spre exemplu pentru aplicaţia salarii introducerea zilnică a pontajelor;
2. Actualizare, care se referă la adăugarea de înregistrări (adăugarea unui salariat în aplicaţia salarii), la
modificarea unei înregistrări (modificarea adresei unui salariat) şi la ştergerea unei înregistrări (eliminarea unei
formaţii de lucru tabela formaţii a aplicaţiei salarii). Constatăm că şi aceste funcţii de actualizare îmbracă forma
concretă a unor fapte şi fenomene economico-juridice;
3. Consultare. În această categorie intră operaţiile de listare (pe ecran, la imprimantă sau într-un fişier) a unor
situaţii centralizatoare (corespondentele documentelor centralizatoare din contabilitate), a unor fişe, a unor liste
particularizate, şi operaţiile de interogare a bazelor de date din compunerea aplicaţiei. Spre exemplu, la aplicaţia
salarii putem avea următoarele liste: Lista de avans, Pontajul, Statul de salarii, Fluturaşii, Fişele fiscale (FF1 şi
FF2). În categoria interogărilor putem avea întrebări de tipul: Câţi salariaţi lucrează în secţia x? De când lucrează
în societate angajatul ABC? Care sunt cheltuielile salariale pe luna decembrie? Care este productivitatea pe
angajat? etc.
4. Controlul aplicaţiei. În această categorie intră în operaţii cum sunt: iniţializarea datelor de lucru din perioada de
gestiune (luna de lucru curentă, curăţare tabele de lucru), parametrizarea aplicaţiei, directorul de lucru al
aplicaţiei, operaţii de salvare, operaţii de compresie, operaţii de restaurare, operaţii de securizare a accesului la
date, operaţii de import-export de date etc;
În categoria funcţiilor specifice aplicaţiilor intră diferite facilităţi de lucru care se rezolvă tot prin utilizarea funcţiilor
de generale. Spre exemplu, funcţia de generare a bazei de date pentru o nouă societate în cazul unei aplicaţii pentru
contabilitatea generală.
La aceste funcţii generale şi specifice aplicaţiei, utilizatorii mai urmăresc o serie de cerinţe de utilizare, între care
enumerăm:
1.Posibilitatea obţinerii de informaţii după criterii simple şi multiple prin interogări după logica contabilă a datelor din
bazele de date. Spre exemplu: Care este destocajul din luna curentă? Cu cât s-a debitat contul x prin creditul
contului y? Care este soldul contului x? Cum se detaliază pe analitice contul y? Etc.;
2.Prezenţa unor interfeţe de lucru prietenoase, cu care să reproducă cât mai mult documentele originale şi să
respecte circuitul logic al documentelor primare şi/sau contabile;
3.Prezenţa unor interfeţe de transfer/preluare informaţii (date). Dacă produsul informatic este autonom, atunci nu sunt
necesare interfeţe de transfer-preluare informaţii (date). Este posibil să se solicite în acest caz exportul într-un
anumit format pentru prelucrarea ulterioară a informaţiilor cu ajutorul unui procesor de texte, a unui program de
calcul tabelar sau aunui sistem de gestiune a bazelor de date. Dacă produsul este integrat sau parţial integrat,
atunci este necesar să dispună de interfeţe de transfer/preluare informaţii (date);
4.Existenţa unui help interactiv şi help contextual;
5.Existenţa unei documentaţii cu studii de caz concrete.
În urma celor prezentate, structura cadru de organizare a unei aplicaţii trebuie să cuprindă următoarele opţiuni: Setări,
Nomenclatoare, Tranzacţii, Liste şi Ajutor (vezi figura 2.7.).

Setări Nomenclatoare Tranzacţii


Figura 2.7. Liste
Meniu principal aplicaţie Ajutor

39
Cerinţe funcţionale pe tipuri de aplicaţii informatice în cadrul SIC
În cele ce urmează vom analiza cerinţele funcţionale specifice fiecărei categorii de aplicaţii în logica firească a
circuitelor contabile prezentate de noi în paragraful 1.4.
Pentru aplicaţiile de contabilitate generală:
a. contabilitate intrări trebuie să cuprindă următoarele funcţiuni minime:
- recepţii stocuri;
- recepţii servicii;
- creare jurnal de cumpărări;
- creare registru jurnal;
- rapoarte pe tipuri de stocuri.
Facilităţi informatice solicitate:
- diferenţiere între “Furnizori” şi “Furnizori de imobilizări”;
- posibilitatea realizării de recepţii şi pentru aporturi în natură, pentru donaţiile primite, pentru intrări de la
creditori diverşi şi alţi terţi;
- creare de diferite categorii de jurnale de cumpărări, ca de exemplu pentru investiţii;
- lucrul cu analitice la conturi de stocuri şi parteneri;
- vizualizări de liste pe ecran.
Logica de lucru:
I. Se introduc intrările:
1. Se primeşte factura însoţită de NIR de la gestionar (se poate utiliza şi un alt document înlocuitor, ca de exemplu
„Borderou de achiziţii”, „Aviz de însoţire a mărfii”, „Notă de predare-recepţie”);
2. Se vede ce fel de stoc este şi se apelează recepţii cantitative sau recepţii servicii;
3. Se introduc datele de identificare ale facturii şi ale NIR-ului;
4. Se selectează contul debitor şi contul creditor. Se introduc eventuale analitice;
5. Se introduc sumele aferente conturilor;
6. Se validează înregistrarea (se trimite articolul contabil în Registrul Jurnal).
II. Se vizualizează diferite situaţii.
III. Se listează diferite rapoarte.
b. contabilitate ieşiri trebuie să cuprindă următoarele funcţiuni minime:
- consumuri de stocuri;
- transferuri de stocuri;
- vânzări de stocuri;
- prestări/facturări de servicii;
- creare jurnal de vânzări;
- creare registru jurnal;
- rapoarte pe tipuri de stocuri ieşite.
Facilităţi informatice solicitate:
- diferenţiere între „cheltuieli” şi „venituri”
- diferenţiere între “consumuri”, „transferuri” şi “vânzări”;
- lucrul cu analitice la conturi de stocuri şi parteneri;
- vizualizări de liste pe ecran.
Logica de lucru:
I. Se introduc ieşirile
1. Se primeşte documentul de ieşire a stocului de la gestionar (ca de exemplu, „Bon de consum”, „Aviz de însoţire a
mărfii”, „Factură”, „Notă de transfer”);
2. Se încadrează în tipul de ieşire, una din următoarele consumuri, transferuri, vânzări;
3. Se introduc datele de identificare ale documentului justificativ;
4. Se selectează conturile debitoare şi contul creditor. Se introduc eventuale analitice;
5. Se introduc sumele aferente conturilor;
6. Se validează înregistrarea (se trimite articolul contabil în Registrul Jurnal).
II. Se vizualizează diferite situaţii.
III. Se listează diferite rapoarte.

c. Contabilitate încasări-plăţi trebuie să cuprindă următoarele funcţiuni minime:


- încasări;
- plăţi;
- justificări de avansuri;
- creare jurnal de bancă şi registru de casă;
- creare registru jurnal;
- diverse rapoarte.

40
Facilităţi informatice solicitate:
- diferenţiere între „banci” şi „conturi”;
- diferenţiere între “plăţi” şi “încasări”;
- lucrul cu analitice la conturi de parteneri;
- vizualizări de liste pe ecran.
Logica de lucru:
I. Se introduc încasările şi plăţile
1. Se primeşte documentul de efectuare a plăţii/încasării;
2. Se selectează Plăţi sau Încasări;
3. Se introduc datele de identificare ale documentului justificativ;
4. Se selectează contul debitor şi contul creditor. Se introduc eventuale analitice;
5. Se introduc sumele aferente conturilor;
6. Se validează înregistrarea (se trimite articolul contabil în Registrul Jurnal).
II. Se vizualizează diferite situaţii.
III. Se listează diferite rapoarte.

d. Contabilitate operaţii diverse trebuie să cuprindă următoarele funcţiuni minime:


- salarii;
- imobilizări;
- operaţii de închidere perioadă de gestiune;
- creare registru jurnal;
- creare fise de cont;
- creare balanţă de verificare;
- diverse alte rapoarte.
Facilităţi informatice solicitate:
- diferenţiere între tipuri de operaţii;
- lucrul cu analitice;
- vizualizări de liste pe ecran.
Logica de lucru:
I. Se introduc operaţii diverse
1. Se întocmeşte nota contabilă pentru operaţii diverse pe baza documentelor primare justificative sau a situaţiilor
contabile;
2. Se selectează operaţii diverse;
3. Se introduc datele de identificare ale notei contabile;
4. Se selectează contul debitor şi contul creditor. Se introduc eventuale analitice;
5. Se introduc sumele aferente conturilor;
6. Se validează înregistrarea (se trimite articolul contabil în Registrul Jurnal).
II. Se vizualizează diferite situaţii.
III. Se listează diferite rapoarte.

În practică se întâlnesc produse informatice care integrează toate cele patru componente analizate mai sus. Din
punctul de vedere al contabilităţii, sunt obligatorii Registru Jurnal şi Registru Carte-Mare (adică Fişa de cont); alte jurnale, cum
sunt cele de vânzări, de cumpărări şi de plăţi-încasări, se pot rezolva separat prin alte aplicaţii. Cu cât se integrează mai
multe module cu facilităţi sporite cu atât se obţine un sistem informaţional contabil autonom complex.
Oricât de mult s-ar complica un produs-informatic pentru contabilitatea financiară, în final, orice utilizator parcurge un
număr de etape, pe care noi le sistematizăm astfel:
1. preluarea soldurilor iniţiale;
2. înregistrarea operaţiunilor specifice unei perioade gestiune pentru: cumpărări-intrări, vânzări-ieşiri, plăţi-încasări şi
operaţii diverse.
3. realizarea operaţiilor de închidere de gestiune;
4. obţinerea situaţiilor de sinteză, inclusiv a declaraţiilor fiscale (acolo unde este cazul);
5. listarea registrelor obligatorii;
6. realizarea bilanţului contabil (dacă este cazul) etc.

Contabilitatea de gestiune presupune, în principiu, un set de aplicaţii care întregesc informaţiile contabilităţii
financiare. Ba mai mult, aceste aplicaţii sunt integrate cu cele ale contabilităţii financiare, multe asemenea produse informatice
numindu-se produs informatic pentru gestiune şi contabilitate. În paragraful 2.4.1. s-au prezentat principalele module ale unei
contabilităţi analitice: parteneri, gestiuni stocuri, gestiune lichidităţi, salarii, imobilizări, calculaţie costuri, inventariere, bugetele
întreprinderii.

41
În ceea ce priveşte contabilitatea de gestiune a partenerilor, a stocurilor şi a gestiunilor este necesar ca produsul
informatic să permită:
1. declararea şi actualizarea (adăugare, modificare şi ştergere) unui partener, unui tip de stoc şi a unei
gestiuni sau purtător de costuri;
2. ataşarea acestor informaţii de documentul de intrare/ieşire (spre exemplu, factură) în cazul partenerilor;
3. detalierea pe fiecare poziţie a stocului intrat/ieşit cu ataşarea gestiuni în/din care intră/iese;
4. obţinerea de balanţe analitice pe parteneri, pe tipuri de stoc şi pe gestiuni;
5. obţinerea de situaţii centralizatoare pe tipuri de operaţiuni şi situaţii scriptice.
Aceste module pot exista separat în cazul unei contabilităţi autonome cu denumiri specifice, cum sunt: Aprovizionări,
Vânzări, Consumuri. În acest caz funcţiunile de mai sus sunt uşor de identificat.
În cazul unui sistem informaţional contabil parţial integrat funcţiile acestor module sunt integrate în aplicaţii cu denumiri
de genul Gestiune sau chiar integrate contabilităţii generale în module cum sunt: Operaţii, Tranzacţii, Înregistrări; caz în
care nu mai este posibilă evaluarea separată a funcţiunilor minimale.
În situaţia integrării modulelor în contabilitatea financiară trebuie avut în vedere faptul că se respectă, în esenţă,
etapele pe care utilizatorul trebuie să le parcurgă, cu precizarea că acestea devin mai „stufoase”. În plus, anumite sarcini
sunt realizate de gestionar sau de operatorul de secţie (contabil de secţie), cum ar fi recepţia facturilor şi înregistrarea în baza
de date contabilă (BDC), obţinerea produselor şi înregistrarea în BDC, facturarea produselor şi înregistrarea în BDC, iar alte
operaţii se realizează în contabilitatea financiară şi cea de gestiune a trezoreriei, cum sunt: plata furnizorului, încasarea
clientului.
În cazul în care contabilitatea de gestiune nu este integrată contabilităţii financiare, atunci rezultatele oferite de
modulele de gestiune se punctează la sfârşitul perioadei cu rezultatele obţinute de contabilitatea financiară, ceea ce
presupune rezolvarea diferenţelor care pot să între cele două serii de înregistrări.

Referitor la contabilitatea de gestiune a lichidităţilor, modulul specializat trebuie să permită:


- adăugarea şi actualizarea unui cont de trezorerie (cont bancar, acreditiv, avans spre decontare, cont de
împrumut etc);
- la efectuarea unei încasări/plăţi să se poată ataşa/selecta contul de trezorerie şi partenerul
corespondent sau alt cont (de cheltuială sau de trezorerie);
- obţinerea de jurnale zilnice sau periodice pentru operaţiile care au loc;
- obţinerea de balanţe analitice pentru conturile de trezorerie;
- posibilităţi de generare a unor liste speciale (scadenţare, tablouri de fluxuri de disponibilităţi (cash-flow-
uri) previzionale).
În mod similar modulelor de gestiune prezentate anterior, putem spune că şi acest modul poate exista autonom sau
integrat contabilităţii financiare, ceea ce presupune o discuţie similară.
Totuşi, trebuie să remarcăm faptul că în cazul contabilităţii de gestiune a lichidităţilor pot exista module specializate şi
integrate acesteia pentru încasări cu case de marcat, prin intermediul căreia se diminuează cantitativ stocurile şi se majorează
disponibilul, concomitent cu înregistrarea fiecărui client în parte.

Contabilitatea de gestiune a salariilor are corespondent în setul de operaţii diverse ale contabilităţii financiare.
Principalele cerinţe funcţionale ale unui asemenea modul sunt:
- adăugare şi actualizare date despre salariaţi;
- ataşare formaţie de lucru (facultativ);
- setare parametrii de lucru (inclusiv cote procentuale pentru cheltuieli salariale);
- descrierea fiscală a angajaţilor;
- introducerea pontajelor/prezenţelor;
- obţinerea listelor de avans;
- introducerea de date privind realizarea sarcinilor de serviciu;
- introducerea reţinerilor faţă de terţi;
- obţinerea statelor de plată;
- obţinerea fluturaşilor;
- obţinerea de situaţii centralizatoare diverse;
- generarea fişelor fiscale.
Logica de lucru cu modulul salarii este următoarea:
- se actualizează baza de date pentru salarii (dacă este cazul);
- se actualizează cotele procentuale;
- se obţin listele de avans;
- se introduc pontajele lunii şi alte date (spre exemplu, concedii);
- se introduc reţinerile din salarii;
- se listează statele de salarii şi fluturaşii;
- se generează nota de contabilitate;

42
- se verifică corectitudinea datelor;
- se realizează eventuale corecţii;
- se trece la luna următoare.
Datele din modulul salarii se transferă modulului contabilitate financiară, care preia înregistrările contabile în Registrul
Jurnal.

Contabilitatea de gestiune a imobilizărilor are corespondent în setul de operaţii diverse ale contabilităţii financiare.
Principalele cerinţe funcţionale ale unui asemenea modul sunt:
- adăugare şi actualizare date despre imobilizări (încadrare categorie şi pe grupe, metodă de
amortizare);
- ataşare gestiune (facultativ);
- setare parametrii de lucru;
- introducerea gradului de utilizare a imobilizărilor;
- obţinerea situaţiei cu amortizarea imobilizărilor;
- intrare-cedare imobilizări (facultativ);
- reevaluare imobilizări şi calcul provizioane (facultativ);
- obţinere fişe şi balanţe imobilizări.
Logica de lucru cu modulul imobilizări este următoarea:
- se actualizează baza de date pentru imobilizări (dacă este cazul);
- se introduc date despre utilizarea imobilizărilor;
- se listează situaţii de calcul cu amortizarea şi provizioanelor pentru imobilizări;
- se generează nota de contabilitate;
- se verifică corectitudinea datelor;
- se realizează eventuale corecţii;
- se trece la luna următoare.
Datele din modulul imobilizări se transferă modulului contabilitate financiară, care preia înregistrările contabile în
Registrul Jurnal.
O problemă deosebit de importantă privind imobilizările o constituie reevaluarea acestora, deoarece ele sunt
înregistrate în contabilitate la valoarea de intrare, iar o eventuală reevaluare presupune fie o modificare manuală a acestor
valori, fie o înregistrare în analitice separate. Suntem de părere că aceste reevaluări trebuie să fie permise astfel încât să
existe la dispoziţia utilizatorului de informaţii contabile un istoric al fiecărei imobilizări (fişa mijlocului fix) cu toate intervenţiile în
sensul majorării sau diminuării valorii de intrare a acestora şi cu posibilitatea refacerii automate a calculelor necesare
determinării amortizării.

Contabilitatea calculaţiei de costuri este specifică doar întreprinderilor de producţie sau celor care doresc să obţină
informaţii despre costul unei anumite funcţiuni din cadrul întreprinderii.
Cerinţele funcţionale minime pentru un asemenea produs informatic sunt:
1. declarare purtător de costuri;
2. stabilire metodă de calculaţie (în general metoda este predefinită);
3. colectare cheltuieli directe şi cheltuieli indirecte (cheltuieli comune secţiei (CIFU, CGS) şi cheltuieli generale ale
întreprinderii);
4. colectare cheltuieli auxiliare (sector termic, atelier de întreţinere etc.)
5. colectare cheltuieli de desfacere (facultativ);
6. înregistrare producţie neterminată;
7. repartizare cheltuieli indirecte;
8. determinare cost efectiv şi abateri de la costul efectiv;
9. diferite liste şi situaţii centralizatoare.
În cazul unei contabilităţi de gestiune integrate în cadrul SIC, costul efectiv este transferat în contabilitatea financiară,
unde se înregistrează diferenţele de preţ şi se repartizează pe seama ieşirilor din timpul lunii.

Analiză financiară pe baza datelor contabile este de două tipuri: cea factorială şi cea pe baza datelor din bilanţ.
Pentru analiza factorială sunt avute în vedere următoarele cerinţe funcţionale:
1. încărcarea bazei de date cu indicatorii de analiză şi cu relaţiile de calcul;
2. descrierea factorilor calitativi şi a celor cantitativi;
3. descompunerea factorială a indicatorilor;
4. încărcarea cu date pentru indicatorii de analizat;
5. obţinerea influenţelor pe fiecare factor.
Pentru analiza financiară pe baza datelor din bilanţul contabil sunt necesare următoarele cerinţe funcţionale:
1.Preluarea datelor din balanţa de verificare;
2.Preluarea datelor cu privire la termenele de scadenţă la datorii şi la creanţe;

43
3.Întocmirea bilanţului financiar;
4.Analiza echilibrului financiar
5.Analiza formării rezultatelor şi repartizării rezultatelor
6.Realizarea tabloului cu indicatori financiari
7.Realizarea diagnosticului financiar şi interpretarea rezultatelor
8.Liste şi rapoarte speciale.

2.4.3. Analiza cerinţelor funcţionale pentru dezvoltarea de produse informatice în domeniul contabilităţii financiare şi
de gestiune

Pe piaţa din România există o mulţime de produse informatice pentru domeniul contabilităţii. Fiecare din aceste produse se
adresează unui anumit segment de întreprinderi-utilizator, în funcţie de tipul de sistem informaţional contabil implementat (autonom,
parţial-integrat, integrat), în funcţie de mărimea societăţii, de potenţialul financiar etc. Totuşi, se sesizează două tendinţe de
rezolvare a problemelor specifice contabilităţii de gestiune şi celei financiare, pe care noi le structurăm astfel:
1. O modularizare a principalelor funcţiuni specifice SIC cu raportare ulterioară la jurnalul de înregistrări gestionat de
contabilitatea financiară. Dăm ca exemplu de module: Gestiune, Salarii, Imobilizări, Producţie, Casa etc ;
2. O integrare a modulelor de gestiune în modulul financiar.
Fiecare din aceste direcţii de dezvoltare prezintă o serie de dezavantaje în ceea ce priveşte tratamentul operaţiilor financiar-
contabile pe grupe de elemente patrimoniale, în sensul că apar multe situaţii când, pentru anumite operaţii, nu există proceduri de
tratament contabil în mediu informatizat prin prisma contabilităţii de gestiune. Oferim spre exemplificare aportul în natură al
acţionarilor, decontările intrasocietăţi, reevaluarea imobilizărilor corporale etc. Pentru utilizatorii contabili soluţia constă în realizarea
unor simulări sau artificii deduse de către aceştia din utilizarea produsului informatic pentru a răspunde exigenţelor contabilităţii de
gestiune în corelaţie cu contabilitatea financiară în mediu informatizat. Dezavantajul acestor soluţii constă în gradul mic de
standardizare a tratamentului contabil în mediu informatizat în timp şi spaţiu, ceea ce afectează, în final, respectarea principiilor
contabile fundamentale.
Acest lucru ne-a determinat să realizăm o analiză pe categorii de elemente patrimoniale prin prisma relaţiei cu contabilitatea
de gestiune şi procedurile de transpunere în contabilitatea financiară în mediu informatizat.
Astfel, vom analiza principalele cerinţe specifice produselor informatice dezvoltate pe categorii de elemente patrimoniale
(col. 1), la care vom avea în vedere principalele operaţiuni specifice (col. 2) fiecărei categorii de elemente patrimoniale, precum şi
necesitatea evidenţierii la nivel analitic (col. 3) a fiecărui element patrimonial. Pentru majoritatea operaţiunilor economice specifice
unei grupe/categorii de elemente patrimoniale există un/o element/grupă de elemente opozabile (col. 4). În coloana 5 se va discuta
modul de rezolvare la majoritatea produselor informatice specifice domeniului financiar-contabil

Tabel 2.1. Analiza cerinţelor pentru produsele informatice din domeniul contabilităţii financiare
COMPONENTE OPERAŢIUNI ANALIZATE – Evid. ELEMENT MOD DE REZOLVARE (Simulare/Transfer către
SOLICITATE Anal. OPOZABIL alt element)

1 2 3 4 5
Capitaluri proprii
Capital social Constituire Da Terţi / capitaluri 1. Sintetic;
Majorare 2. Artificii contabile care constau în tratarea lor ca
Diminuare parteneri.
Prime legate de capital Majorare Nu Terţi / capitaluri 1. Sintetic;
Diminuare – Utilizare

Diferenţe din reevaluare Majorare-Utilizare Nu Active 1. Sintetic;

Fonduri şi rezerve Majorare-Utilizare Nu Repartizări 1. Sintetic;

Rezultat curent şi reportat Nu Venituri şi cheltuieli 1. Sintetic;

Subvenţii pentru investiţii Apariţie- Da Active 1. Sintetic;


Transferare la venituri Venituri 2. Artificii contabile care constau în tratarea lor ca
parteneri
Provizioane reglementate Constituire - Nu Cheltuieli şi venituri 1. Sintetic;
Anulare 2. Situaţii detaliate
Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli Constituire - Da Cheltuieli şi venituri 1. Sintetic
Anulare 2. Liste de inventar
Împrumuturi şi datorii asimilate
Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni Emisiune-Obţinere Da Trezorerie 1. Sintetic
Rambursare de obligaţiuni 2. Analitic pe date de emisiune

44
COMPONENTE OPERAŢIUNI ANALIZATE – Evid. ELEMENT MOD DE REZOLVARE (Simulare/Transfer către
SOLICITATE Anal. OPOZABIL alt element)

1 2 3 4 5
Credite bancare pe termen lung şi mediu Obţinere - Da Trezorerie 1. Analitic pe creditori, scadenţe şi termene
Rambursare creditelor
Datorii legate de participaţii Obţinere - Da Trezorerie 1. Analitic pe fiecare datorie şi creditor
Rambursare
Alte împrumuturi şi datorii asimilate Obţinere - Da Trezorerie 1. Analitic pe fiecare împrumut şi cerditor
Rambursare
Dobânzi aferente împrumuturilor şi Înregistrare - Da Trezorerie 1. Analitic pe fiecare imprumut
datoriilor asimilate Achitare Cheltuieli
Imobilizări necorporale
Cheltuieli de constituire Realizare şi recuperare. Da Terţi 1. Se asimilează imobilizărilor corporale
Cheltuieli de cercetare Imobilizări în curs
Concesiuni brevete
Fond de comert
Alte imobilizări necorporale
Imobilizări corporale
Terenuri Intrări Da Terţi 1. Se rezolvă printr-un modul separat
Mijloace fixe Amortizare Imobilizări în curs
Ieşiri
Imobilizări financiare
Titluri de participare Operaţii de achiziţie – cedare Da Terţi 2. Se asimilează imobilizărilor corporale
Titluri imobilizate ale activităţii de
portofoliu
Alte titluri imobilizate
Creanţe imobilizate
Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări Efectuarea de vărsăminte Da
financiare
Imobilizări în curs
Imobilizari corporale în curs Derularea şi finalizarea procesului Da Terţi
invest. Alte active
Imobilizări necorporale în curs Reflectarea în bilanţ şi contul de Da
rezultat
Amortizări
Amortizări privind imob. necorp. şi Constituire Da Cheltuieli 1. Sunt rezolvate prin modulul de imobilizări
corporale Reflectare în bilanţ
Provizioane
Provizioane pentru deprecierea Constituire-Suplimentare Nu Cheltuieli şi 1. Se folosesc liste de inventariere
imobilizărilor Venituri 2. Se rezolvă la sfârştul exerciţiului
Materii prime - materiale
Materii prime Aprovizionări – Consum Da Terţi Modul specializat
Materiale consumabile
Obiecte de inventar
Obiecte de inventar Aprovizionare - Da Terţi Modul specializat
Baracamente şi amenajări provizorii Dare în folosinţă
Produse în curs
Producţie în curs de execuţie Producţia Da Venituri Modul specializat
Produse Calculaţia costurilor
Stocuri aflate la terţi
Stocuri aflate la terţi Expedierea la terţi - Revenirea în Da Terţi Modul specializat
unitate
Păsări
Păsări Aprovizionare – Calculaţie cost Da Terţi Modul specializat
Venituri
Mărfuri
Mărfuri Aprovizionare - Vânzare Da Terţi Modul specializat
Cheltuieli
Ambalaje
Ambalaje Procurarea - Da Terţi Modul specializat
Restituirea
Obţinerea
Provizioane
Provizioane pentru depreciere Constituirea-suplimentarea Nu Cheltuieli şi 1. Sintetic
Anularea Venituri 2. Liste
Furnizori şi conturi asimilate
Furnizori Primirea facturii- Da Alte active Modul specializat - Intrări
Efecte de plătit recepţia şi plata

Furnizori – debitori Avansarea unor sume sau valori

45
COMPONENTE OPERAŢIUNI ANALIZATE – Evid. ELEMENT MOD DE REZOLVARE (Simulare/Transfer către
SOLICITATE Anal. OPOZABIL alt element)

1 2 3 4 5
Clienţi şi conturi asimilate
Clienţi Facturarea şi Da Venituri Modul specializat – Ieşiri
Efecte de primit încasarea
Clienţi creditori Avansuri primite
Personal şi conturi asimilate
Personal – remuneraţii, ajutoare şi Înregistrarea datoriei şi plata Da Cheltuieli Modul specializat – Salarii
participări la profit acesteia
Avansuri acordate Acordare - decontare
Alte creanţe
Asigurări şi protecţie socială Modul specializat – Salarii
Asigurări sociale, protecţie socială Înregistrare - Da Cheltuieli
Plată
Penalizări
Alte creanţe sociale
Decontări
Bugetul statului, fonduri speciale Înregistrare - Da Cheltuieli 1. Modul specializat – Salarii, Intrări, Ieşiri
Plată Altel active
Penalizări
Subvenţii şi alte creanţe Recuperarea
Decontări în cadrul grupului Decontări periodice
Asociaţi conturi curente
Decontări cu asociaţii privind capitalul Vărsarea capitalului social 2. Simulare decontări cu asociaţii şi acţionarii
Dividende de plată Ridicarea
Decontări din operaţiuni în participaţie Decontări periodice
Debitori diverşi Apariţia şi decontarea sumelor
Creditori diverşi
Cheltuieli înregistrate în avans Înregistrarea şi imputarea lor
Venituri înregistrate în avans Înregistrarea şi imputarea lor
Decontări din operaţii în curs de clarificare Înregistrarea şi clarificarea lor Operaţii diverse – Terţi
Decontări între unitate şi subunităţi Decontări periodice
Decontări între subunităţi

Provizioane
Provizioane pentru deprecierea creanţelor Constituirea-suplimentarea Nu Cheltuieli Sintetic
Anularea Venituri Liste de inventariere

Trezorerie

Acţiuni şi obligatiuni proprii Achiziţii Da Terţi Simulare


Acţiuni, obligaţiuni şi alte valori de
plasament
Vărsăminte de efectuat pentru titluri de
plasament Efectuarea de vărsăminte
Valori de încasat Plata cu întârziere
Conturi la banci Da Terţi Modul specializat de Trezorerie
Dobânzi de încasat
Dobânzi de plătit
Credite bancare pe termen scurt
Casa
Alte valori
Acreditive Acordare – Da Terţi Modul specializat de trezorerie
Utilizare– Neutilizare
Avansuri de trezorerie Acordare – Utilizare
Provizioane pentru deprecierea titlurilor de Constituirea –suplimentarea Nu 1. Sintetic
plasament 2. Liste
3. Modul specializat de gestiune titluri de
plasament

În cele prezentate anterior, am analizat importanţa şi locul pe care îl ocupă sistemul informaţional contabil în cadrul
sistemului informaţional al întreprinderii şi am ajuns la concluzia că acesta nu poate fi tratat oricum în modelele informatizate ale
întreprinderii total informatizate. Astfel, am propus un set de cerinţe funcţionale minimale alături de cele impuse de organismele
specializate în domeniu.
În acest moment, nici un produs informatic generalizat nu le îndeplineşte în totalitate, dar se constată că se recomandă o
simulare a acestor funcţiuni, ceea ce conduce la un efort considerabil din partea viitorilor utilizatori.

46
2.5. Cerinţe legislative pentru produsele informatice din domeniul contabilităţii

În paragrafele precedente am analizat cerinţele funcţionale ale produselor informatice din domeniul financiar-contabil,
precum şi principalele circuite ce trebuie acoperite de către acestea în cadrul SIC. Totuşi, legislaţia în domeniu a formulat o
serie de cerinţe şi criterii pentru această categorie de produse informatice, având în vedere latura fiscală a sistemului contabil
din ţara noastră.
Considerăm că o simplă listă de cerinţe şi criterii formulate din punct de vedere contabil este incompletă şi fără o
aplicabilitate practică deosebită. Acesta este motivul pentru care am structurat această listă de criterii într-o grilă însoţită de
punctaje pe intervalul 0-5, grilă care este folosită într-un model de evaluare globală şi pe capitole a unui produs informatic
pentru contabilitate. În final, însoţim modelul nostru de un studiu de caz pentru două produse informatice.

2.5.1. Cerinţe şi criterii ale Ministerului Finanţelor

Cerinţele şi criteriile minime pentru produsele informatice sunt formulate de Ministerul Finanţelor prin Norme
Metodologice pentru întocmirea şi utilizarea formularelor tipizate, comune pe economie, care nu au regim special, privind
activitatea financiară şi contabila, precum şi modelele acestora40, pe parcursul punctelor 42-47. Conţinutul acestora este:
„Sistemul de prelucrare automată a datelor la nivelul fiecărei unităţi patrimoniale trebuie să asigure condiţiile necesare
efectuării controlului legal. La elaborarea şi adaptarea programelor informatice vor fi avute în vedere următoarele:

a) în privinţa controlului intern:


- cuprinderea în procedurile de prelucrare a reglementărilor în vigoare şi a posibilităţii de actualizare a acestora în
funcţie de modificările intervenite în legislaţie;
- cunoaşterea adecvată a funcţiilor sistemului de prelucrare a datelor de către personalul implicat şi respectarea
acestora;
- gestionarea pachetelor de produse-program, asigurarea protecţiei lor împotriva unor accesări neautorizate,
realizarea confidenţialităţii datelor din sistemul informatic;
- stabilirea tipului de suport pentru păstrarea datelor de intrare, intermediare sau de ieşire;
- soluţionarea eventualelor erori care pot să apară în funcţionarea sistemului.

b) în privinta controlului extern:


- verificarea completă sau prin sondaj a modului de funcţionare a procedurilor de prelucrare prevăzute de sistemul
informatic;
- verificarea totală sau prin sondaj a operaţiunilor economico-financiare înregistrate în contabilitate, astfel încât
acestea să fie efectuate în concordanţă strictă cu prevederile actelor normative care le reglementează;
- verificarea prin teste de control a programului informatic utilizat.
Sistemele de prelucrare automată a datelor în domeniul financiar-contabil trebuie să răspundă la următoarele criterii
minimale:
a) să asigure concordanţa strictă a rezultatului prelucrărilor informatice cu prevederile actelor normative care le
reglementează;
b) să precizeze tipul de suport care asigură prelucrarea datelor în condiţii de siguranţă;
c) să precizeze cu claritate sursa, conţinutul şi apartenenţa fiecărei date;
Fiecare dată înregistrată în contabilitate trebuie să se regăsească în conţinutul unui document scris, la care să poată
avea acces atât beneficiarii, cât şi organele de control;
d) să asigure listele operaţiunilor efectuate în evidenţa contabilă pe bază de documente justificative care să fie
numerotate în ordine cronologică, interzicându-se inserări, intercalări, precum şi orice eliminări sau adăugiri ulterioare;
e) să asigure reluarea automată în calcul a soldurilor conturilor obţinute anterior;
f) să asigure conservarea datelor pe o perioadă de timp care să respecte prevederile art. 25 din Legea contabilităţii nr.
82/1991;
g) să precizeze procedurile şi suportul magnetic extern de arhivare a produselor informatice, a datelor introduse, a
situaţiilor financiare sau a altor documente, cu posibilitatea de reintegrare în sistem a datelor arhivate;
h) să nu permită inserări, modificări sau eliminări de date pentru o perioada închisă;
i) să asigure următoarele elemente constitutive ale înregistrărilor contabile:
- data efectuării înregistrării contabile a operaţiunii;
- jurnalul de origine în care se regăsesc înregistrările contabile;
- numărul paginii sau numărul curent al înregistrării în jurnalul de origine;
- numărul documentului justificativ sau contabil (atribuit de emitent);

40*** Ministerul Finanţelor, Norme Metodologice pentru întocmirea şi utilizarea formularelor tipizate, comune pe economie, care nu au regim
special, privind activitatea financiară şi contabila, precum şi modelele acestora, Monitorul Oficial nr. 391 bis din 3 martie 1998.

47
j) să asigure confidenţialitatea şi protecţia informaţiilor şi a programelor prin parole, cod de identificare pentru accesul
la informaţii, copii de siguranţă pentru programe şi informaţii;
k) să asigure listări clare, inteligibile şi complete, care să conţină următoarele elemente de identificare, în antet sau pe
fiecare pagină, după caz:
- tipul documentului sau al situaţiei;
- denumirea unităţii patrimoniale;
- perioada la care se referă informaţia;
- datarea listărilor;
- paginarea cronologică;
- precizarea programului informatic şi a versiunii utilizate;
l) să asigure listarea ansamblului de situaţii financiare şi documente de sinteză necesare conducerii operative a
unităţii;
m) să asigure respectarea conţinutului de informaţii prevăzut în machetele formularelor aprobate de Ministerul
Finanţelor, în cazul editării acestora cu ajutorul tehnicii de calcul;
n) să permită, în orice moment, reconstituirea conţinutului conturilor, listelor şi informaţiilor supuse verificării. Toate
soldurile conturilor trebuie să fie rezultatul unei liste de înregistrări şi al unui sold anterior al acelui cont. Fiecare înregistrare
trebuie să aibă la bază elemente de identificare a datelor supuse prelucrării;
o) să nu permită:
- deschiderea a două conturi cu acelaşi număr;
- modificarea numărului de cont în cazul în care au fost înregistrate date în acel cont;
- suprimarea unui cont în cursul exerciţiului curent sau aferent exerciţiului precedent, dacă acesta conţine înregistrări
sau sold;
- editarea a două sau a mai multor documente de acelaşi tip, cu acelaşi număr şi conţinut diferit de informaţii;
p) să permită suprimarea unui cont care nu are înregistrări pe parcursul a cel puţin doi ani (exerciţii financiare), în mod
automat sau manual;
r) să prevadă în documentaţia produsului informatic modul de organizare şi tipul sistemului de prelucrare:
- monopost sau multipost;
- monosocietate sau multisocietate;
- reţea de calculatoare;
- portabilitatea fişierelor de date;
s) să precizeze tipul de organizare pentru culegerea datelor:
- preluări pe loturi cu control ulterior;
- preluări în timp real cu efectuarea controlului imediat;
- combinarea celor două tipuri;
t) să permită culegerea unui număr nelimitat de înregistrări pentru operaţiunile contabile;
u) să posede documentaţia tehnică de utilizare a programelor informatice necesară exploatării optime a acestora;
v) să respecte reglementările în vigoare cu privire la securitatea datelor şi fiabilitatea sistemului de prelucrare.
44. Elaboratorii de programe informatice au obligaţia de a prevedea, prin contractele de livrare a programelor
informatice, clauze privind întreţinerea şi adaptarea produselor livrate, precum şi clauze privind eliminarea posibilităţilor de
modificare a procedurilor de prelucrare a datelor de către utilizatori.
Unităţile de informatică sau persoanele care efectuează lucrări cu ajutorul tehnicii de calcul poartă răspunderea
prelucrării cu exactitate a informaţiilor din documente, iar beneficiarii răspund pentru exactitatea şi realitatea datelor pe care le
transmit pentru prelucrare.
45. Utilizatorul trebuie:
- să verifice dacă prestatorul de servicii informatice sau distribuitorul de produse-program are o asigurare specifică sau
a extins asigurarea avută de responsabilitate civilă sau profesională pentru a acoperi lipsurile în cazul unui control fiscal;
- să se asigure de perenitatea documentaţiei, a surselor în diferite versiuni ale produsului-program în cazul dispariţiei
prestatorului de servicii sau a distribuitorului de produse-program;
- să organizeze salvarea şi arhivarea datelor, programelor sau produselor de prelucrare, astfel încât informaţiile să
poată fi reprocesate ulterior prin acelaşi lanţ informatic şi în condiţiile de exploatare reconstituite.
46. Pe perioada neprescrisă se va organiza o gestiune a versiunilor, modificărilor, corecturilor şi schimbărilor de
sistem informatic, produse-program şi sistem de calcul.
Dacă unitatea, în cursul acestei perioade, a schimbat sistemul de calcul, respectiv de prelucrare a datelor, trebuie să
se efectueze o reconciliere între datele arhivate şi versiunile noi ale produselor-progam şi ale echipamentelor de calcul.
Arhivele pe suport magnetic trebuie "împrospatate" periodic pentru a le asigura lizibilitatea, respectiv accesibilitatea.
Să deţină la sediul său, pe perioada neprescrisă, manualul de utilizare complet şi actualizat al fiecărui produs
informatic utilizat.
47. Responsabilităţile ce revin personalului unităţii cu privire la utilizarea tehnicii de calcul se stabilesc prin
regulamente interne."

48
CAPITOLUL III
EVALUAREA PRODUSELOR INFORMATICE

Există momente când suntem puşi în situaţia de a spune cât valorează un bun, caz în care se apelează la conceptul
de valoare, cum de altfel sunt momente când vindem sau cumpărăm un bun, caz în care se face trimitere la conceptul de
preţ. Dacă valoarea ne dă informaţii despre cantitatea de factori de producţie care a fost încorporată în acel bun, preţul ne
informează care a fost punctul de echilibru exprimat în bani între interesul vânzătorului şi cel al cumpărătorului sau între
cerere şi ofertă. Cu alte cuvinte, puţine sunt cazurile în care aceste două concepte sunt egale din punctul de vedere al
exprimării în unităţi monetare.
Pentru a înţelege acest proces de evaluare a valorii produselor informatice considerăm necesară parcurgerea
modelelor, etapelor şi activităţilor specifice muncii de elaborare, precum şi aspecte legate de structura internă a unui sistem
informatic, de calitatea exploatării produselor informatice şi de evaluarea profesională a produselor informatice.

3.1. Elaborarea produselor informatice

Elaborarea unui produs informatic constituie o activitate deosebit de complexă, care necesită utilizarea unei
metodologii clare şi unitare. De regulă, o asemenea activitate se desfăşoară în echipe de lucru complexe în care sunt incluşi
analişti, specialişti ai domeniului pentru care se dezvoltă produsul-program, programatori, specialişti în testarea şi
implementarea produselor informatice, utilizatori parteneri, specialişti în asigurarea feed-back-ului cu clienţii.
Literatura de specialitate relevă o multitudine de probleme legate de metodologia elaborării produselor informatice şi
subliniază în mod deosebit necesitatea existenţei unei metodologii unitare. Totuşi, putem afirma că, în forma sa finală, orice
produs informatic poate fi privit ca un sistem cu funcţii şi componente proprii, cu intrări, ieşiri, prelucrări specifice şi bucla de
autoreglare şi cu un scop bine stabilit.

3.2. Structura internă a unui sistem informatic dintr-o organizaţie

Serviciul informatic din structura unei organizaţii este locul unde se abordează cele mai diverse probleme în vederea
transpunerii lor în aplicaţii informatice specializate. În cadrul unui sistem informatic există specialişti, care îşi desfăşoară
activitatea în vederea îndeplinirii sarcinilor specifice. Între aceştia distingem: Şeful departamentului, Directori, Analişti de
sisteme, Proiectanţii de sisteme, Programatori de sisteme, Programatori de aplicaţii, Administratorii de baze de date şi
Utilizatorii finali.
Şeful departamentului informatic face parte din grupul top-managerilor şi este însărcinat de buna funcţionare a
sistemului informatic al organizaţiei.
Directorii conduc diverse grupuri de lucru formate din specialiştii departamentului informatic.
Analiştii de sisteme sunt specialişti care convertesc problema economică şi cerinţele aferente în logica solicitată de
sistemul informatic. Aceşti analişti fac legătura între sistemul informatic şi celelalte subsisteme din organizaţie.
Programatorii sunt cei care dispun de o pregătire tehnică ce le permite scrierea instrucţiunilor într-un anumit limbaj.
Utilizatorii finali sunt cei care nu fac parte din sistemul informatic, dar ei sunt cei pentru care se dezvoltă un produs
informatic. În anumite cazuri ei participă la buna desfăşurare a activităţilor de elaborare a unui produs informatic.

3.2.1. Modalităţi de organizare a funcţiunii informatice

Orice organizaţie se bazează pe o divizare a sarcinilor de rezolvat în scopul obţinerii de rezultate favorabile în planul
productivităţii şi al eficienţei economice. Pentru o şi mai mare eficienţă, toate aceste sarcini se regrupează în unităţi operative,
echipe de lucru, servicii, departamente, divizii etc., între care se sesizează mecanisme de coordonare a sarcinilor atât în
interiorul acestora, cât şi între ele. Dacă la unităţile operative şi la mecanismele de coordonare se adăugă şi modalităţile de
repartizare a actului managerial, atunci, practic, acoperim principalele aspecte specifice organizării funcţiunii informatice în
structura întreprinderii.
Şi în informatică se sesizează faptul că diferitele operaţii ce se execută în cadrul sistemului informatic se pot
descompune sau regrupa în sarcini ce se pot ataşa unui post de lucru. Ceea ce devine deosebit de interesant este faptul că
operaţia de concepere a sarcinilor constituie una din caracteristicile principale ale organizării funcţiunii informatice, deoarece
acestea depind de complexitatea operaţiilor de efectuat, de competenţele tehnice solicitate, de specializările existente pe piaţa
muncii şi care pot fi atrase de întreprindere, de criteriile de regrupare şi de modalităţile de coordonare adaptate.
Trebuie subliniat faptul că toate posturile din cadrul funcţiunii informatice au solicitat o formare şi o calificare de bază.
Cu timpul, însă, această formare şi calificare, cu excepţia programatorilor şi analiştilor din societăţile dezvoltatoare de produse
informatice, se extinde asupra tuturor utilizatorilor de sisteme informatice, deoarece anumite sarcini cu tentă informatică se
regăsesc ataşate şi posturilor din alte funcţiuni ale întreprinderii. În plus, utilizarea unor programe de calcul tabelar, a unor
procesoare de texte şi a unor sisteme de gestiune a bazelor de date în sarcinile altor posturi decât cele informatice a condus

49
la o descentralizare a acestor sarcini şi chiar o dispariţie a funcţiunii informatice în cadrul sistemului informaţional al unor
întreprinderi, ceea ce a determinat organizarea acestuia după principiul de lucru al utilizatorului final. Astfel, utilizarea unor
produse informatice la cheie şi cu grad mare de generalitate şi parametrizare, în multe întreprinderi a condus la externalizarea
serviciilor (outsourcing) din domeniul informaticii, ceea ce a atras după sine atât avantaje, cât şi dezavantaje.
Totuşi, în întreprinderile care dispun de asemenea funcţiuni este important de ştiut că ele se pot organiza după mai
multe modele, după cum urmează:
a. Modelul arhitectural clasic centralizat se bazează pe existenţa separată a unui departament informatic (DI) pe
lângă celelalte departamente ale întreprinderii. Modul de reprezentare este cel din figura 3.4;

Conducere

DI Departament Departament Departament


Comercial Fin.-contab. Log. şi Prod.

Figura 3.4. Modelul clasic centralizat de organizare a departamentului informatic

b. Modelul funcţional-descentralizat se caracterizează prin existenţa unui departament informatic (DI) de sine
stătător, cu atribuţii limitate, şi servicii informatice ataşate fiecărui departament.

Conducere

DI

Departament Departament Departament


Comercial Fin.-contab. Log. şi Prod.

Serv. Inf. Serv. Inf. Serv. Inf.


Figura 3.5. Modelul de organizare funcţional-descentralizat

În momentul de faţă se constată o organizare a sistemului informatic din întreprinderi în reţea, ceea ce presupune
în fapt o mixtură între cele două modele prezentate anterior, cu precizarea că nu mai există un serviciu specializat ataşat
fiecărei componente funcţionale, ci numai un departament funcţional ce acoperă reţeaua informatică a unei entităţi economice.
Acest departament dispune de specialişti pentru partea de hard şi soft care au sarcini de lucru specifice pentru buna derulare
a activităţilor informatice din cadrul fiecărui departament.
În întreprinderile care dezvoltă produse informatice pentru nevoi proprii sau pentru vânzare, serviciul informatic se
poate organiza după logica funcţională, în care se regăseşte componenta Exploatare, Suport tehnic şi Studii/Proiecte. Pentru
fiecare din aceste componente există sarcini specifice, după cum urmează:
1. Suport tehnic cu următoarele sarcini şi structuri:
• Planificare informatică;
• Gestiunea datelor;
• Controlul calităţii;
• Audit;
• Evaluarea softului;
• Documentare externă;
• Comunicaţii externe;
• Curier intern;
• Buget şi facturare;
• Formarea personal;
• Gestiunea personalului;

50
• Comunicaţii interne.
2. Exploatare cu următoarea structură:
• Depozit echipamente scoase din uz;
• Cumpărări – aprovizionare;
• Restricţii – regulamente (reguli de respectat);
• Exploatare sistem;
• Reţele;
• Serviciu 1: intrare, operatori, materiale consumabile, control, planificare, securitate post de lucru etc.;
• Serviciu 2: …;
• Serviciu 3: …;
• Serviciu 4: …;
3. Studii/proiecte cu trei componente de bază:
• INFORMARE: Limbaje, reţele, SGBD-uri, IA, Securitate (protecţie date) etc.
• STANDARDE: Metode şi instrumente, date, EDI, Documentare.
• STUDII: Proiect 1 (concepere, realizare, întreţinere, ajutor client etc.); Proiect 2, ….
La rândul său, componenta studii/proiecte se poate organiza fie pe tipuri de sarcini, fie pe sectoare specializate. Astfel,
organizarea pe tipuri de sarcini presupune existenţa a trei compartimente de bază: analiză, dezvoltare şi întreţinere.
Organizarea pe sectoare specializate a departamentului studii implică organizarea de compartimente pe tipuri de produse
informatice, ca de exemplu: pentru contabilitate, pentru marketing, pentru diferite sectoare ale economiei naţionale.

3.2.2. Modernizarea sistemului informatic

Sistemul informatic este cel mai sensibil la noile tehnologii informaţionale. Acest lucru determină o specializare a celor
din sistem în funcţie de cinci criterii:
1.Tipul echipamentului de lucru;
2.Gama de echipamente, care operează la nivel redus în cazul microcalculatoarelor compatibile IBM PC;
3.Limbaje sau instrumente de lucru;
4.Locul în cadrul procesului de dezvoltare a unei aplicaţii (programator, analist, bibliotecar de programe, evaluator de
soft, inginer de sistem, codificator, formator);
5.Tipul aplicaţiei: pentru contabilitate, producţie, aplicaţii ale inteligenţei artificiale, marketing, finanţe etc.
În ultimii ani s-au produs modificări sensibile în modul de organizare a sistemului informatic, datorate, în principal
următorilor factori:
1.utilizarea pe scară largă a microcalculatoarelor;
2.performanţele înregistrate în domeniul echipamentelor, programelor utilitare şi poduselor-program;
3.organizarea sistemelor informatice după principiul descentralizării;
4.orientarea utilizatorilor spre aplicaţii dezvoltate în logica utilizatorului final;
5.conceperea şi realizarea unor aplicaţii suport (de referinţă) şi integrarea aplicaţiilor satelit;
6.dezvoltarea şi utilizarea din ce în ce mai mult a intranetului, a extranetului şi a internetului;
7.câştigul înregistrat pe piaţă de programele de calcul tabelar;
8.accesul mult mai uşor la tehnica de calcul etc.

3.3. Calitatea produselor informatice

3.3.1. Evaluarea de ansamblu

Orientarea de bază a tuturor sistemelor dintr-o organizaţie constă în a furniza "produse" de calitate. În funcţie de
sistemul la care ne referim, "produsele" pot îmbrăca forme diferite, cum sunt: semifabricate, produse finite, servicii, lucrări,
produse informatice, rapoarte, informaţii, cunoştinţe, proceduri de control, decizii, obiective, tactici, strategii etc.

51
Tabel 3.1. Aprecierea gradului de satisfacere a utilizării unei aplicaţii
Beneficii Calitatea programelor Calitatea exploatării
echipamentelor
Rezistenta la utilizări periculoase Fiabilitate
Controlul salvărilor Securitate

Satisfacerea cerinţelor pentru care a fost proiectată aplicaţia


Interfeţe prietenoase Orarul de exploatare
Economie de timp Lipsa erorilor afişate Timpi de răspuns
Automatizarea Conformitate cu caietele de sarcini Respectarea priorităţilor în lansarea
procedurilor cererilor
Ameliorarea calităţii Proceduri de reluare
Beneficiile pentru gestiune

schimburilor client- Instrumente de control şi reluare


server
Calitatea documentelor
Calitatea rezultatelor Numărul personalului format Redactarea orientată către aplicaţie-
muncii problemă
Apariţia de noi servicii Eficienţa formării Coerenţa şi corespondenţa cu
programul
Atuuri în faţa Ajutor posibil de acordat la cerere Completitudinea
concurenţei
Implicaţii organizaţionale ca urmare a Integrarea în program
formării personalului
Planificarea activităţii de formare Actualizarea în conformitate cu
versiunea curentă
Controlul regulat al competenţelor

Beneficii Calitatea activităţii de formare a Documentaţia


utilizatorilor
Prelucrare după Arborele de satisfacere a utilizatorilor a lui Ishikawa41.

În ceea ce priveşte calitatea "produselor" generate de sistemul informatic sunt avute în vedere următoarele aspecte:
a. calitatea produselor-informatice;
b. calitatea exploatării echipamentelor;
c. calitatea documentaţiei;
d. calitatea activităţii de formare a utilizatorilor de soft.
Toate aceste aspecte urmăresc asigurarea exploatării aplicaţiilor din organizaţii în vederea atingerii beneficiilor
aşteptate exprimate în termeni de productivitate, rentabilitate, indicatori de gestiune a informaţiilor şi cunoştinţelor. Tabelul
3.1. pune în evidenţă, sub forma relaţiei cauză-efect, aspecte ce pot sta la baza evaluării descriptive a calităţii exploatării unui
produs informatic de către utilizatori.
Este posibil ca această evaluare descriptivă să fie completată prin metode şi tehnici complementare, cum ar fi de
exemplu metoda M. Woroniak de Cap Sesa, care constă în formarea de grupuri de utilizatori care să-şi noteze o serie de
atribute din cele prezentate mai sus şi să le urmărească pe parcursul fiecărei tranzacţii, iar în final să atribuie un punctaj de
evaluare. Aceste rezultate vor ajuta echipa de programatori să-şi adapteze aplicaţia (produsul-program) în vederea creşterii
gradului de satisfacere al utilizatorilor şi, în acelaşi timp, să îmbunătăţească calitatea software-lui. Iată un exemplu de grilă de
evaluare posibil de utilizat în aprecierea gradului de satisfacere a utilizatorilor unei aplicaţii pentru domeniul financiar-contabil.

Tabel 3.2. Grilă de evaluare a calităţii exploatării


FIŞA DE EVALUARE A CALITĂŢII EXPLOATĂRII (FECE) Satisfacerea utilizatorilor
„ABC”
Produs pentru contabilitate şi gestiune FB B S R
100 70 40 0

Nr. Opţiune / Modul Observaţii Apreciere lunară


Crt. ianuarie februarie Tendinţă
1. Tranzacţii 75 85
2. Contabil 80 100
3. Liste 100 90
4. Service 75 80
5. Configurări 90 55
6. Salarii Nelivrat 0 20
7. Mijloace fixe 100 100

41 Vezi Peaucelle, J-L, La gestion de l'informatique, Les Editions des Organisations, Paris, 1990,p. 87.

52
8. Satelit 85 90
9. Venituri Cheltuieli 15 25
10. Casa 50 75
TOTAL 67 72

Reprezentarea grafică a acestor punctaje se prezintă ca în figura 3.6.

Calitatea exploatarii exprimata in puncte pentru fiecare modul

120
100 100
100 100 100 90
FB 80 90 75
85 72
80 75 80
90
Puncte

B 85
60 75
55 50 67
S 40
20 20 25
15
R
0 0
Tranzactii Contabil Liste Service Configurari Salarii Mijloace Satelit Venituri Casa
TOTAL
1 2 3 4 5 6 fixe 8 Cheltuieli 10
ianuarie 75 80 100 75 90 0 100 85 15 50 67
februarie 85 100 90 80 55 20 100 90 25 75 72

Module

Figura 3.6. Evaluarea calităţii exploatării aplicaţiilor

În tabelul 3.1. se prezintă o serie de indicatori de evaluare a calităţii exploatării echipamentelor. Considerăm că aceşti
indicatori pot fi extinşi şi folosiţi pentru obţinerea unei imagini de ansamblu asupra calităţii exploatării aplicaţiei. În această
serie de indicatori încadrăm: timpul de răspuns; numărul de incidente; numărul de erori; număr de erori nedetectate la timp,
calitatea interfeţelor.
Timpul de răspuns pe tranzacţie
Acesta depinde de o serie de factori ce ţin de calitatea aplicaţiei, de numărul de aplicaţii cu care se lucrează la un
moment dat, de performanţele echipamentului de lucru, de calitatea echipamentelor, de procedurile de detectare a unor date
introduse necorespunzător etc.
În sens larg, pentru o aplicaţie, acesta corespunde timpului mediu pe tranzacţie, iar pentru echipamente acesta ar
corespunde intervalului de timp între momentul în care serverul primeşte o tranzacţie şi momentul în care transmite un
răspuns. Prin timpul de răspuns la acţiunile unui utilizator se înţelege timpul în care utilizatorul tastează Enter şi momentul în
care primeşte un răspuns pe ecran, la imprimantă sau pe suportul de memorie.
Numărul de incidente în exploatarea aplicaţiei
Prin incident înţelegem acele erori apărute în afişarea şi imprimarea rezultatelor, întreruperea programului, blocarea
programului, resetări de funcţii şi de stări şi alte comportamente neprevăzute în exploatare etc. Acest indicator ne relevă
eficienţa măsurilor de întreţinere şi de corectare după implementare a produsului-program. Contorizarea acestor incidente se
face pentru a calcula o rată a incidentelor (Ri) prin raportarea numărului de incidente la numărul de ore de funcţionare sau la
numărul de tranzacţii efectuate.
Numarul
incidentel or
Ri = ∗100
Numarul
cazurilor
Numărul erorilor în exploatarea aplicaţiei
Acestea sunt semnalate cu ajutorul programelor de control şi sunt colectate într-o bază de date. În această categorie
intră erori ce pot să apară la scriere, erori de calcul (prin program), erori ce pot să apară în prelucrări de date şi informaţii. Un
rol important îl au în acest sens programele de detectare, restricţiile ataşate datelor (prin proceduri) şi modul de prezentare a
interfeţei faţă de utilizator. Şi în acest caz se poate calcula o rata a erorilor (Re) după formula de mai jos:
Numarul
erorilor
Re = ∗ 100
Numarul
cazurilor
Aceste erori pot fi analizate pe surse de origine, pe tranzacţii sau în ansamblul lor, dar în toate cazurile ele pun în
evidenţă probleme de organizare, de concepere şi programare.

53
3.3.2. Evaluarea echipamentelor informatice

Gestiunea eficientă şi raţională a echipamentelor din dotarea unei organizaţii presupune ţinerea sub control a
sistemului informatic prin acţiunile tehnice necesare furnizării de servicii în bune condiţii pentru utilizatori. În principiu, aceste
acţiuni constau din intervenţii directe ale specialiştilor pentru a asigura:
1. (re)iniţializarea sistemului (sistemelor);
2. programarea sarcinilor şi stabilirea priorităţilor;
3. controlul modului de îndeplinire a sarcinilor;
4. localizarea cazurilor critice şi sesizarea serviciilor speciale în a le rezolva;
5. supervizarea Intranet-ului;
6. gestiunea protecţiei echipamentelor;
7. operaţii de arhivare;
8. gestiunea consumabilelor;
9. proceduri de salvare şi gestiunea copiilor;
10. simulări de situaţii critice şi intervenţii pentru limitarea consecinţelor.
Atunci când se pune problema evaluării echipamentelor informatice trebuie să avem în vedere poziţia pe care ne
situăm la momentul efectuării acesteia. Sunt posibile mai multe asemenea poziţii, şi anume:
1. poziţia de cumpărător;
2. poziţia de utilizator a echipamentelor;
3. poziţia de supervizor de activităţi;
4. poziţia de evaluator de întreprindere intern sau extern.
În cele ce urmează ne va interesa în mod deosebit situaţia noastră de utilizator şi cea de supervizor de activităţi. În
acest sens, literatura de specialitate42 sintetizează un ansamblu de indicatori grupaţi astfel: indicatori de calitate, indicatori de
activitate (exploatare curentă), indicatori de rentabilitate, indicatori de capacitate şi indicatori de asigurare a funcţionării (prin
prisma cheltuielilor pe care le presupune). Prezentăm în tabelul 3.3. grupele de indicatori aşa cum au fost ei prezentaţi mai
sus.

Tabel 3.3. Sinteza indicatorilor de evaluare a echipamentelor dintr-o organizaţie


Grupa Indicatori
Indicatori de calitate Disponibilitate
Timp de răspuns
Rata respectării sarcinilor planificate
Securitate
Indicatori de exploatare Număr de tranzacţii
Timpi CPU*
Volumul schimburilor
Numărul terminalelor cuplate
Numărul posturilor de lucru
Numărul paginilor/documentelor editate
Timpul de utilizare a echipamentului
Indicatori de rentabilitate Costul/linie editată
Costul/tranzacţie
Costul/secunde timp CPU
Costul/ora de utilizare
Costul puterii instalate (MIPS** - GIPS - TIPS)
Costul/secundă de (tele)comunicaţii
Indicatori de capacitate Putere instalată (MIPS)
Număr de posturi de lucru
Număr de terminale
Număr de microcalculatoare
Rata de ocupare a unităţii centrale
Capacitatea/viteză de transmisie/comunicaţii
Orarul de funcţionare
Indicatori privind cheltuielile de Cheltuieli cu amortizarea
funcţionare Cheltuieli de întreţinere
Cheltuieli necesare lucrului în reţea
Cheltuieli cu personalul
Cheltuieli cu consumabilele
Cheltuieli cu energia
Alte cheltuieli
*CPU - Unitatea Centrală de Prelucrare

42 Peaucelle, J-L, La gestion de l'informatique, Les Editions des Organisations, Paris, 1990.

54
**MIPS - Mega Instrucţiuni Pe Secundă

3.3.3. Evaluarea produselor informatice

Într-o organizaţie există, în principal, trei căi de procurare a unui produs informatic şi anume: cumpărarea, crearea de
produse-program în logica utilizatorului final şi proiectarea de aplicaţii specifice. În cele ce urmează prezentăm o tabelă a
efortului necesar şi a sarcinilor pe care trebuie să şi le asume o organizaţie în etapa de procurare şi utilizare a produsului-
program.

Tabel 3.9. Sarcini specifice celor trei căi de procurare a produselor informatice
Sarcini Efort la:
Cumpărare Creare de utilizatorul final Proiectare de aplicaţii specifice
Costuri Mari la început Nesemnificative Cheltuieli mari specifice oricărei
Mici în timp investiţii.
Întreţinere Abonament actualizare Realizarea de operaţii zilnice de Operaţie foarte importantă impusă de
versiuni actualizare (cheltuieli respectarea etapelor de dezvoltare a
nesemnificative) aplicaţiilor .
Timp de realizare a Relativ rapid Foarte repede Timp îndelungat
aplicaţiei şi a
actualizărilor
Răspuns la specificul Cereri suplimentare Adaptare la condiţiile concrete de Acoperă toate aspectele specifice ale
organizaţiei datorate standardizării lucru. organizaţiei.
Calitatea Bună şi foarte bună Depinde de utilizator Bună
Alte aspecte Testarea produsului- Număr mare de calculatoare Activitate complexă de gestiune a
program Utilizatori cu cunoştinţe minime în proiectului.
Negocieri cu producătorii munca de programare
sau organizarea de licitaţii
Formarea utilizatorilor

În funcţie de interesele şi resursele de care dispune o organizaţie se poate opta pentru una din cele trei variante. Iată
o grila de evaluare a modului în care o organizaţie poate proceda pentru a procura un produs informatic.

Tabel 3.10. Sfaturi pentru evaluarea variantei optime de procurare a unui produs informatic
Caracteristicile organizaţiei Varianta de procurare
Există mulţi utilizatori ce folosesc date comune Nu se recomandă calea dezvoltării în logica utilizatorului final
Există puţini utilizatori cu aplicaţii specifice Se recomandă calea dezvoltării în logica utilizatorului final
Aplicaţiile sunt standard Produse informatice la cheie
Aplicaţii sunt specifice Nu se recomandă produse informatice la cheie
Se folosesc aplicaţii specifice structurii organizaţionale Se recomandă proiectarea de aplicaţii specifice
Utilizarea de microcalculatoare şi de programe de calcul Se recomandă calea dezvoltării în logica utilizatorului final
tabelar
Existenţa unei reţele şi a unor sarcini cu grad mare de Nu se recomandă calea dezvoltării în logica utilizatorului final.
repetabilitate, fără schimbări în timp.

În condiţiile în care se optează pentru varianta proiectării unui produs informatic propriu G. Davis43 propune evaluarea
riscului pe care îl presupune o astfel de variantă structurat pe patru paliere: utilizatorii, informaticienii, domeniul aplicaţiei şi
sistemul - ţintă spre care se doreşte a se ajunge.

Tabel 3.11. Tabelă de evaluare a riscului de dezvoltare a aplicaţiilor în interiorul întreprinderii


Notă 0 1 2 3

Timp necesar dezvoltării - 20 20 - 100 100 – 200 Mai mult de 200


(în ore)
Număr de ani necesari dezvoltării Mai puţin de 1 1 - 2 ani Mai mult de 2 ani
an
Număr de compartimente sau servicii avute în vedere Mai puţin de 1 2 3 sau mai multe

Dacă se foloseşte deja o aplicaţie pe domeniul Mai mult de Intre 25 şi Mai puţin de 25%
respectiv care să acopere parţial domeniul 50% 50%
Produsul-program este esenţial în relaţia cu Facultativ Foarte util Esenţial
utilizatorii?

43 Davis, G., Olson, M., Ajenstat, J., Peaucelle, J.L., Systeme d'information pour management, Economica, Paris, 1986.

55
Notă 0 1 2 3

Produsul-program va duce la schimbări Puţine Medii Multe


organizaţionale?
Atitudinea utilizatorilor? Favorabilă Indiferentă Ostilă
Atitudinea şefilor de servicii utilizator Favorabilă Indiferentă Ostilă
Se realizează mai multe proiecte Nu Parţial Da
Presupune achiziţia de echipamente noi? Nu Da şi în volum mare
Presupune achiziţia de produse informatic sau limbaje Nu Da.
de programare noi?
Experienţa utilizatorilor în informatică Bună Limitată Fără experienţă
Competenţa utilizatorilor în domeniul abordat Bună Limitată Fără experienţă
Competenţa informaticienilor în domeniul abordat Bună Limitată Fără experienţă

Pentru a defini calitatea unui produs program este necesară definirea non-calităţii, prin realizarea de bucle de control
şi construirea de instrumente necesare evaluării globale a calităţii. La aceste două aspecte trebuie să adăugăm şi elemente ce
ţin de autocontrol şi corectare în timp real, precum şi de un sistem de analiză şi remediere a erorilor cu frecvenţă mai mare.
NECESITĂŢI PROGRAMAREA ÎNTREŢINEREA
PROST
ANALIZATE
Instabilitatea necesităţilor
Nu s-au înţeles aspectele economice
Cazurile rare nu au fost abordate
Utilizatorii nu au fost înţeleşi
consultaţi
Utilizatorii importanţi nu au fost
Integrare nereuşită a modulelelor
Documentaţie necorespunzătore
Validarea modulelor cu erori
Structuri de date neadecvate
Specificaţii prea sintetizate
Stil de programare confuz
Înţelegerea greşită a cerinţelor

versiunilor
Lipsa testelor înaintea difuzării
Lipsa gestiunii versiunilor
Lipsa documentaţiei actualizate

NON-CALITATE
PRODUS
INFORMATIC
organizaţional
Neexaminarea consecinţelor în plan
sarcini
Redactarea cu lipsuri a caietelor de
vizaţi
Lipsa acordului din partea utilizatorilor

informatic
Structurarea proastă a produsului
Limbaj de programare neadecvat
Arhitectura echipamentelor neadaptată
informaticieni
Instrumente informatice nestăpânite de
Testări reluate după incidente
Testarea securităţii
Testare documentaţie
Lipsa testăre ergonomice
Lipsa testării cu volume reale
organigrama
Lipsa verificării coerenţei

Figura 3.8. Arborele cauzelor non-calităţii produselor informatice


(Prelucrare după PEAUCELLE, J-L., Op. cit., p. 142)
cu

VALIDAREA TEHNOLOGIE STANDARDE


NECESITĂŢILOR
PROST
ANALIZATE

Analizele statistice ale defectelor proiectelor anterioare permit detectarea proiectelor inadecvate ale organizării
studiilor. Se constată adesea că defectele se întâlnesc între două elemente organizaţionale rău coordonate între echipele de
analiză şi de prelucrare, între diversele echipe de codificare, între utilizatori şi proiectanţi etc. Cu cât un proiect antrenează
persoane poziţionate pe trepte mai diferite ale unei ierarhii, cu atât trebuie formalizate mai mult responsabilităţile şi producţia
fiecăruia. Uneori doar, trebuie constituit “ad-hoc” un grup de gestiune a proiectelor, transversal pe toate treptele ierarhiei.

56
3.4. Evaluarea profesională a produselor informatice

3.4.1. Descriere generală

În sens larg, produsele informatice includ tot ceea ce poate fi descris ca program propriu-zis pentru calculator
împreună cu datele care sunt prelucrate de către aceste programe. Se procedează astfel deoarece separarea programelor de
date sau a datelor de programe este un non-sens, şi, în mod obligatoriu, acesta trebuie să fie punctul de vedere al
evaluatorului (persoana care efectuează evaluarea) specialist în domeniul produselor informatice. Totuşi, produsele
informatice pot fi apreciate şi din alte puncte de vedere.
Astfel, din punct de vedere contabil produsele informatice şi bazele de date fac parte din categoria imobilizărilor
necorporale şi sunt înregistrate pe seama elementului patrimonial „Alte imobilizări necorporale”. Trebuie menţionat faptul că
în acest domeniu, pe măsura trecerii timpului, apar noi tehnologii informaţionale care se încadrează fie produselor informatice
propriu-zise, fie în cel al bazelor de date.
Din punctul de vedere al evaluatorului şi al dezvoltatorului, tuturor produselor informatice trebuie să li se aplice
protecţia proprietăţii intelectuale, sub formă de drept de autor (copyright), brevete, mărci înregistrate, licenţe sau secrete
comerciale.

a. Produsele informatice propriu-zise


În capitolul 2 am tratat pe larg conceptele de lucru pentru produsele informatice, astfel încât putem reţine faptul că
acestea reprezintă o suită de instrucţiuni prin care se controlează operaţiile realizate de calculator. Cu alte cuvinte,
programele spun calculatoarelor ce trebuie să execute. Există şi opinia conform căreia produsele informatice includ tot ceea
ce nu este hardware, prin urmare, înseamnă că sunt avute în vedere şi datele sub diferite formate.
Trebuie să precizăm faptul că, pentru evaluator definiţia cea mai completă este aceea a produselor informatice
generalizate, în care, pe lângă produsul informatic propriu-zis, se include şi documentaţia necesară pentru descrierea şi
menţinerea acestor programe. Am văzut în capitolul 2 pe larg la ce se referă conceptul de produs informatic.
Produsele informatice pot fi clasificate în grupuri funcţionale, aşa cum rezultă şi din tabelul 3.17.
Tabel nr. 3.17. Tipuri de produse informatice44
Grup funcţional Programe Exemple
Sistem Software Sisteme de operare Windows 95, UNIX
Limbaje COBOL, C++
Utilitare Programe antivirus, programe back-up
Aplicaţii Operaţionale Contabilitate State de plată, cartea mare
Comerciale Controlul fabricaţiei Liste de materiale, inventarul stocurilor
Inginerie Proiectare asistată de calculator
Birotică Editare texte WordPerfect
Calcul tabelar Microsoft Excel
Lucru în grup Lotus Notes
Educaţie şi Divertisment Referinţe Enciclopedie, atlas
Tutoriale Limbi străine, matematică
Jocuri Jocuri, simulatoare

Produsul informatic poate fi privit atât din perspectiva dezvoltatorului, cât şi din perspectiva utilizatorului. Acest lucru
este posibil deoarece dezvoltatorii produc pentru utilizatori iar utilizatorii produc pentru ei înşişi sau cumpără aceste produse.
În consecinţă, trebuie ţinut seama de faptul că, la dezvoltator apar cheltuielile necesare producţiei propriu-zise, dar şi veniturile
din vânzări sau licenţe acordate, iar la utilizator apar cheltuielile necesare cu producerea produsului informatic şi/sau cheltuieli
cu amortizarea acestora.
b. Bazele de date
Bazele de date sunt colecţii organizate de date de acelaşi tip, stocate în format electronic (de exemplu, pe dischete,
pe CD-uri, pe hard-disc-uri). Pentru crearea, accesarea, manipularea şi întreţinerea bazelor de date există produse
informatice, speciale numite sisteme de gestiune a bazelor de date, programe de calcul tabelar şi procesoare de texte. În
activitatea unei întreprinderi se crează diverse tipuri de baze de date despre clienţi, operaţii contabile, salariaţi, stocuri etc.45
Pentru evaluări, cea mai mare importanţă o au bazele de date cu potenţial comercial, adică cele care conţin informaţii
despre clienţi potenţiali, care stau la baza prestării unor servicii (planuri de afaceri, evaluări, credite, asigurări, calcule devize
de construcţii etc.), adică cele care sunt utilizate ca factor de producţie în diferite activităţi creatoare de valoare.

44 Reilly, F. R., Schweihs, R.P, Valuing Intangible Assets, McGraw-Hill, New York, 1999, p. 364.
45 Pentru amănunte referitoare la bazele de date vezi Airinei, D. ş.a., Medii de programare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2002, p. 156 ş.u.

57
Potenţialul comercial al bazelor de date determină comercializarea lor, inclusiv a drepturilor asociate acestora, atunci
când este cazul. Un exemplu de comercializare a drepturilor asociate îl constituie cazul bazelor de date cu adrese de clienţi
care şi-au manifestat acordul cu privire la utilizarea numelui lor în acţiuni de publicitate sau de promovare46.
Referitor la produsele informatice şi la bazele de date, există o serie de polemici generate de faptul dacă acestea sunt
sau nu active tangibile sau intangibile. Astfel, în SUA au existat chiar procese pe această temă, din cauza facilităţilor fiscale
acordate finanţării fie a activelor tangibile, fie a celor intangibile. În majoritatea ţărilor însă, produsele informatice şi bazele de
date sunt considerate ca active intangibile.

Active tangibile sau intangibile47


În general, produsele informatice sunt considerate active intangibile, chiar dacă ele sunt stocate/memorate pe un
suport tangibil, cum ar fi CD-urile, dischetele, banda magnetică sau harddisk. Se procedează astfel, deoarece, în majoritatea
cazurilor, valoarea intrinsecă a acestor active se atribuie programelor sau datelor şi nu mediului fizic pe care sunt stocate sau
pe care sunt copiate.
Există situaţii când, pentru a putea beneficia de anumite facilităţi fiscale, contribuabilii solicită investiţiile în produse
informatice cumpărate să fie considerate ca şi oricare altă proprietate tangibilă. Acest lucru s-a petrecut în USA în procesul
Ronnen împotriva Curţii Financiare a Statelor Unite unde s-a stabilit că programele de calculator sunt bunuri intangibile şi, prin
urmare, facilităţile fiscale pentru investiţii nu au fost acordate48.
Au fost cazuri în care părţile în litigiu au adus ca argument master media (mediul dominant), conform căruia suportul
magnetic pentru produsele informatice este considerat esenţial pentru înregistrările sau negativele din industria muzicii sau
filmului. În aceste condiţii, mediile dominante pot fi considerate ca active tangibile productive pentru că sunt folosite la
fabricarea de imprimări sau copii pentru vânzare sau acordare de licenţe.
De curând, Curtea Financiară Americană a hotărât că programele de calculator trebuie introduse în categoria
investiţiilor pentru care se acordă facilităţi fiscale, deoarece Congresul SUA a intenţionat să încurajeze extinderea şi
retehnologizarea unităţilor de producţie informatică. Prin această hotărâre Curtea Financiară a înţeles că se doreşte ca
termenul proprietate tangibilă poate fi interpretat într-un sens larg.

3.4.2. Drepturile de autor asupra produselor informatice

Produsele informatice (programele şi bazele de date) îndeplinesc condiţii cu privire la originalitate şi la stocarea pe un
mediu fizic tangibil, atât timp cât beneficiază de dreptul de autor. Producţiile multimedia care combină două sau mai multe
medii informatice (audio-video, sunet, voce, grafice etc.) şi machetele de ecran, ca parte componentă a programelor, sunt
protejate de legea drepturilor de autor.
Drepturile de autor reprezintă un ansamblu de drepturi exclusive care conferă autorilor de lucrări intelectuale dreptul
de a autoriza anumite întrebuinţări ale lucrărilor. Pot fi interzize următoarele utilizări ale lucrări protejate, şi anume:
a. de a fi reprodusă în totalitate sau parţial;
b. de a face copii sau versiuni derivate;
c. de a distribui copii prin vânzare, închiriere, leasing sau împrumut;
d. de a interpreta lucrarea în public;
e. de a prezenta lucrarea în public, direct sau prin intermediul filmului, la TV, prin folii de proiecţie sau alte dispozitive.
Din păcate, însă, primele trei situaţii pot fi încălcate frecvent când se face o copie, fragment, adaptare sau publicare a
lucrării protejate fără acordul autorului. În situaţia în care un autor realizează o lucrare spre utilizare publică, legislaţia
protejează din oficiu această lucrare un număr de ani (spre exemplu 75 de ani în SUA)49.
Există posibilitatea ca produsele informatice care sunt disponibile pentru vânzare sau care se pot acorda sub formă de
licenţă clienţilor să fie asociate mărcilor înregistrate sau mărcilor de serviciu. Exemplul care îmbină atât calitatea de marcă
înregistrată, cât şi pe cea de produs informatic îl constituie numele domeniilor sau adresele electronice folosite pe Internet.

3.4.3. Deprecierea produselor informatice

Aşa cum se ştie, atunci când un activ intangibil este mai puţin util decât înlocuitorul lui ideal, valoarea sa trebuie
ajustată pentru a reflecta pierderea de valoare economică datorată deprecierilor funcţionale, tehnologice şi economice. Altă
formă de depreciere, şi anume cea fizică, nu este de regulă aplicabilă produselor informatice pentru că, în mod normal,
acestea nu se uzează şi nu se strică. Fireşte, există şi situaţii când deprecierea fizică a unui produs informatic trebuie luată în
calcul, aşa cum se întâmplă în cazul atacului datorat viruşilor sau al căderilor suferite de bazele de date.

46 Vezi în acest sens bazele de date cu adrese de poştă electronică.


47 Adaptare după Reilly, F. R., Schweihs, R.P, Valuing Intangible Assets, McGraw-Hill, New York, 1999, p. 366.
48 Ronnen v. Commissionner, 90 T.C. 74, 21.01.1988.
49 Conf. Jassin, J.L., Schechter, S.C., The Copyright Permission and Libel Handbook: A Step-by-Step Guide for Writers, Editors, and

Publishers, N. York, John Wiley & Sons, 1998, pp. 10-11.

58
Deprecierea funcţională constă în pierderea din valoare a unui activ pentru că acesta nu mai are funcţionalitatea
unui activ substitut sau este mai puţin util decât acesta. În cazul produselor informatice, deprecierea funcţională este deseori
imaterială, dacă acesta este întreţinut şi actualizat în mod constant. Un exemplu elocvent de depreciere funcţională l-a
constituit incapacitatea anumitor produse informatice de a se adapta anului 2000.
Există şi situaţii când, din motive organizatorice se ajunge la neutilizarea unei componente funcţionale a programului,
caz în care se poate avea în vedere o depreciere funcţională considerabilă.
Deprecierea tehnologică este de cele mai multe ori apreciată ca o formă particulară de depreciere funcţională şi
constă într-o pierdere considerabilă de valoare datorată îmbunătăţirilor funcţionale şi care determină ca înlocuirea produsului
informatic să fie mult mai eficientă. Deprecierea tehnologică pentru produsele informatice apare în următoarele situaţii:
1) când produsul informatic este scris într-un limbaj ineficient sau învechit;
2) când un produsul informatic este neportabil şi este rulat (executat) pe o platformă (hardware, sistem de operare etc.)
care se învecheşte;
3) când metodele sau practicile de obţinere a produsului informatic de către dezvoltatorii de programe implică o
utilizare mai puţin eficientă a resurselor.
Deprecierea economică constă în pierderea de valoare a unui activ ca urmare a unor evenimente ce nu sunt sub
controlul proprietarului activului respectiv. Este cazul schimbărilor sau restricţiilor legislative, a schimbărilor sociale sau
economice, a terorismului internaţional, a condiţiilor de piaţă etc. Deprecierea economică poate fi un aspect important în
evaluarea produsului informatic. Fenomenul poate fi mai puţin evident în cazul unor produse informatice dedicate sau create
în interior, atât timp cât au un succes financiar asigurat.
În evaluarea produselor informatice trebuie să se ţină seama de toate formele de depreciere, şi anume:
1. Deprecierea funcţională poate să nu fie evidentă la acele produse informatice care sunt bine întreţinute. Cu toate
acestea, evaluatorul trebuie să determine orice formă de manifestare a deprecierii. În asemenea cazuri, se recomandă
urmărirea atentă de către evaluator a utilizatorului de produs informatic în munca sa, pentru a putea inventaria funcţiunile
utilizate cel mai des, cele mai puţin utilizate şi cele neutilizate;
2. Atunci când pentru evaluarea produselor informatice se foloseşte o metodă de evaluare bazată pe costurile de
reproducţie, cum este metoda costurilor istorice, evaluatorul trebuie să ţină cont de faptul că deprecierea tehnologică poate fi
semnificativă datorită creşterii productivităţii şi a progreselor tehnologice realizate în timp;
3. Utilizarea metodei costurilor de înlocuire elimină din calculele evaluatorului deprecierea tehnologică legată de
productivitate. Cu toate acestea evaluatorul poate recurge la alte ajustări pentru deprecierea tehnologică;
4. De obicei eprecierea economică este cea mai importantă pentru produsul informatic. Totuşi, această formă de
depreciere trebuie examinată de evaluator şi atunci când se face evaluarea unui program operaţional;
5. În general, evaluatorul trebuie să ţină cont de faptul că nu sunt necesare ajustări pentru depreciere atunci când
valoarea produsului informatic se estimează folosind o metodă bazată pe venit, deoarece ipotezele de lucru în operaţia de
prognozare a veniturilor şi a cheltuielilor conţin şi elemente legate de deprecierea normală în timp;
6. Deşi valoarea activelor tangibile este deseori estimată folosind situaţii de depreciere, produsele informatice
întreţinute în mod adecvat nu se depreciază în ritmul stabilit în mod teoretic. Astfel, valoarea acestora tinde să varieze în timp
într-o măsură relativ mai mică pe de o parte, ca urmare a productivităţii crescute sau a progreselor tehnologice, iar pe de altă
parte, ca urmare a costurilor cu forţa de muncă şi a îmbunătăţirii programelor, până la momentul neprevăzut în care apare
nevoia înlocuirii.
În final, putem spune că valoarea produselor informatice tinde să varieze în timp ca urmare a influenţei mai multor
factori, De aceea se poate spune că orice încercare de a estima deprecierea pentru programele întreţinute în mod
corespunzător prin deprecierea atribuită acestuia în mod teoretic pentru o anumită perioadă de timp este arbitrară şi simplistă.

3.4.4. Metode utilizate în evaluarea produselor informatice

Există mai multe metode şi proceduri care pot fi utilizate în activitatea de evaluare a activelor necorporale de tipul
produselor informatice. Literatura în domeniu clasifică toate aceste astfel: metode patrimoniale, de piaţă şi de randament.
Înainte de a realiza o prezentare a lor, considerăm că este importantă definirea unor termeni referitori la înregistrarea
produselor informatice în contabilitate şi care au legătură cu obiectul unei evaluări, şi anume: valoarea de intrare, gradul de
depreciere (uzura), amortizarea şi durata de viaţă.
Valoarea de intrare este valoarea la care sunt înregistrate bunurile în evidenţa contabilă a proprietarului;
Gradul de depreciere (uzură) reprezintă măsura în care un bun şi-a pierdut din parametrii tehnici iniţiali, ca urmare a
utilizării sale de-a lungul timpului în procesul de creare a valorii din întreprindere;
Amortizarea reprezintă valoarea corespunzătoare gradului de depreciere inclusă pe cheltuielile societăţii (perioadei
de gestiune);
Durata de viaţă reprezintă perioada în care o imobilizare poate fi utilizată în procesul de creare a valorilor. Pentru
uniformizarea politicilor contabile există un catalog cu duratele de viaţă normate ale imobilizărilor. De regulă, pentru produsele
informatice durata de viaţă recunoscută de normele în vigoare se încadrează în intervalul 3-5 ani. Dacă este un soft cu o
valoare mai mare şi cu un grad mare de generalitate este posibil ca durata sa de viaţă să fie mai mare de 5 ani.

59
Revenind la cele trei categorii de metode enumerate anterior precizăm faptul că sunt acestea sunt adaptate la
problematica produselor informatice.

A. Metode patrimoniale bazate pe costuri

Estimarea costului unui proiect de dezvoltare a unui produs informatic constituie o muncă în care foarte multe
componente sunt aproximate cu o marjă de eroare semnificativă.
În categoria metodelor patrimoniale sunt incluse cele care se bazează pe existenţa fizică a bunului de evaluat. Pentru
evaluarea produselor informatice prin metode patrimoniale se utilizează metodele bazate pe costuri, şi anume: costul de
reconstruire (reconstrucţie) şi costul de înlocuire.
Costul de reconstruire este costul la care s-ar putea ajunge pentru a se realiza acelaşi bun (în cazul nostru acelaşi
produs informatic), în timp ce costul de înlocuire este costul pentru recrearea funcţionalităţii sau utilităţii produsului informatic
respectiv, dar într-o formă care poate diferi de produsul informatic supus evaluării. Cu alte cuvinte, produsul informatic nou
poate fi creat folosind instrumente şi metode diferite faţă de cele folosite în crearea produsului informatic de evaluat.
Specialiştii utilizează şi un cost de înlocuire de nou prin care se stabileşte în mod tipic suma maximă pe care un
investitor prudent ar plăti-o pentru un activ intangibil fungibil. Dar, programele de calculator special dezvoltate pot fi unice şi
pot să nu se încadreze în categoria activelor intangibile fungibile. În multe cazuri, un activ intangibil este mai puţin util decât
înlocuitorul lui ideal. Trebuie reţinut şi faptul că, pentru obţinerea valorii produsului informatic de evaluat este necesară o
corecţie care să reflecte pierderea din valoarea economică datorată deprecierii funcţionale, tehnologice şi economice.
Există două metode de evaluare bazate pe costuri, şi anume: metoda costurilor istorice ajustate şi metoda
ingineriei programării. Aceste metode sunt aplicate la evaluarea produselor informatice cumpărate, chiar dacă ele ar fi mai
adecvate pentru evaluarea programelor dezvoltate în interiorul întreprinderii.
Metoda costurilor istorice ajustate
Ajustarea costurilor istorice constituie cea mai directă metodă de evaluare bazată pe costuri şi presupune
parcurgerea a două etape:
1. Identificarea şi cuantificarea costurilor istorice necesare pentru dezvoltarea sau pentru achiziţionarea
produsului informatic;
2. Ajustarea costurilor identificate cu ajutorul unui factor de indexare bazat pe inflaţie.
Atunci când se stabilesc costurile necesare trebuie să fie incluse toate costurile asociate cu dezvoltarea sau
achiziţionarea produselor informatice şi nu alte costuri ce pot fi uşor confundate. Este necesar să se includă în aceste costuri
cota de cheltuieli de regie şi cota cheltuielilor salariale (salarii, asigurări, şomaj, impozit etc.).
Este necesar să se facă o delimitare foarte clară între cheltuielile legate de derularea proiectului şi cele care sunt de
aceeaşi natură dar care nu au legătură cu proiectul. De exemplu, dacă personalul informatic este implicat şi în alte operaţii
specifice departamentelor informatice care nu au legătură cu dezvoltarea programelor, atunci acele cheltuieli nu trebuie luate
în calcul.
Atunci când nu se poate face o delimitare exactă a cheltuielilor pentru dezvoltarea produselor informatice de alte tipuri
de cheltuieli, se poate face o estimare a costurilor necesare dezvoltării luând ca punct de referinţă timpul necesar exprimat în
ore-persoane sau în persoane-lună. În această situaţie se parcurg următoarele etape:
1. Determinarea timpului necesar dezvoltării;
2. Obţinerea devizului de cost de dezvoltare prin înmulţirea timpului de dezvoltare cu un cost normat pe unitatea
de timp (se poate folosi un cost mediu sau un cost pe categorii de personal). În acest cost sunt incluse impozitele
pe salarii, câştigurile suplimentare, costurile de regie şi alte costuri relevante. Costurile de dezvoltare trebuie
apreciate în unităţi monetare curente, ceea ce înseamnă că nu mai este necesară ajustarea la inflaţie.
În esenţă, costul istoric trebuie să cuprindă următoarele elemente:
1) costurile de dezvoltare directe;
2) costurile de dezvoltare indirectă, cum sunt cheltuielile de regie, impozitele pentru angajaţi şi beneficiile;
3) profitul celui care dezvoltă programul;
4) o alocaţie pentru stimularea antreprenorială necesară motivării proiectului de dezvoltare.
Metoda costurilor istorice ajustate estimează costul de reproducere al activelor intangibile. În multe cazuri, datorită
progreselor tehnologice în limbajele de programare sau în instrumentele de programare, costul de înocuire pentru programe
poate fi mai mic decât costul de reproducere. Pentru programele de calculator mai vechi şi pentru programele care au fost
dezvoltate sau modificate în decursul unei perioade mari de timp, se recomandă efectuarea analizei costurilor de înlocuire.
Procedura implică utilizarea unui model de inginerie a programării.

Metode de inginerie a programării


Esenţa acestor metode constă în determinarea relaţiei existente între costuri şi eforturile pe care le presupune
activitatea de elaborare a produselor informatice50. Astfel, există o serie de modele algoritmizate care permit evaluarea

50 Vliet, H., Software Engineering. Principles and Practice, 2nd Edition, New York, 2000, p. 144.

60
eforturilor şi a timpului de dezvoltare a unui produs informatic. Cel mai utilizat element de calcul al costului îl reprezintă
folosirea unităţii convenţionale „salariat-lună” (SL), pentru care se atribuie un cost mediu exprimat valoric.
Sarcina evaluării se transferă în planul estimării corecte a numărului de unităţi convenţionale „salariaţi-luni” necesar
dezvoltării produselor informatice.
Ecuaţia care evidenţiază legătura între numărul de SL şi mărimea programului sursă este următoarea51:
SL=bxMLCcxF
Unde:
b – un coeficient supraunitar stabilit pe bază de calcule în fiecare model;
MLC – Mii linii de Cod;
c – constantă supraunitară stabilită prin calcule statistice;
F – factor de ajustare a muncii.

Notă: Numărul de linii de cod luate în calcul necesită o discuţie amplă, deoarece există şi linii generate automat de
limbaje sau medii de programare, linii de comentariu, linii libere de cod etc., ceea ce determină o denaturare a rezultatelor
obţinute. La toate acestea se adaugă tendinţele de reutilizare a modulelor, de utilizare a unor limbaje de nivel foarte înalt,
profesionalismul echipei de programatori şi experienţele precedente.

Evaluatorii folosesc deseori modele de inginerie a programării pentru a estima costurile de reproducere sau costul de
înlocuire a sistemelor de programare. Modelele nu au fost create în scopuri de evaluare, ci, mai degrabă, pentru a-i ajuta pe
dezvoltatorii de produse informatice să estimeze efortul, timpul şi resursele umane necesare pentru a finaliza un proiect de
programare. Datele de intrare introduse în aceste modele sunt valori legate de produsul informatic, de sistem, de dimensiune
sau de funcţionalitate. Dintre asemenea date de intrare se utilizează:
1. Liniile de cod, adică instrucţiunile cuprinse în programul sursă. Este bine cunoscut faptul că definirea liniilor de cod
şi a convenţiilor de calcul asociate variază de la un model la altul. Mai mult, în ultimul timp se folosesc metode, tehnici şi
limbaje de programare care generează automat liniile de cod, ceea ce determină un cost redus pe linie, dar şi mai multe linii
de cod. Pentru aceste tipuri de intrări sunt utilizate metode, cum sunt: Modelul Costurilor Constructive (COCOMO –
Constructive Cost Model), modelul COCOMO II, Modelul Walston-Felix, Modelul Putman, Modelul DeMarco şi Gestiunea
ciclului de viaţă a produselor informatice (SLIM - Software Lifecycle Management);
2. Unităţile funcţionale (function points), care au fost recent încorporate în modelele de inginerie a programării.
Numărul de funcţii punctuale dintr-un program se calculează cu un algoritm care foloseşte un calcul ponderat al numărului de
intrări, de ieşiri, de interogări, de fişiere de date şi de interfeţe. Dintre cele mai utilizate modele bazate de unităţi funcţionale
amintim Checkpoint şi COCOMO II.
3. Atributele, în rândul cărora includem limbajul de programare, experienţa şi calitatea echipei proiectului,
instrumentele folosite, practicile de programare, complexitatea, tipul aplicaţiei, limitele de timp, nivelul documentaţiei şi
fiabilitatea necesară. Este recomandabil pentru o analiză a costurilor de înlocuire, ca evaluatorul să facă diverse presupuneri
legate de aceste atribute decât să le folosească pentru analiza costurilor de reconstruire. De exemplu, dacă programele
respective ar fi scrise în limbaje de asamblare, limbajul de programare folosit la analiza costurilor de reproducere trebuie să fie
unul de asamblare sau un limbaj de nivel-înalt.
Toate cele trei tipuri de date de intrare utilizează modele de estimare a costurilor empirice. Aceasta înseamnă că
timpul de dezvoltare şi costul de dezvoltare a programelor respective sunt estimate prin referire la o bază de date de mari
dimensiuni a proiectelor reale de dezvoltare a programelor şi că se monitorizează cu atenţie termenele de dezvoltare de fapt.
Modelele de estimare a costurilor realizează analiza estimativă a muncii depuse pentru dezvoltarea de programe în termeni
de persoană-lună. Pentru estimarea costului pentru dezvoltarea acelui sistem, numărul de luni trebuie înmulţit cu costul pe
salariat-lună.
În scopul evaluării, costul pe salariat-lună trebuie să fie un cost complet, care să includă atât salariul mediu de bază
lunar pentru membrii echipei proiectului, cât şi alţi factori, cum sunt: 1. câştigurile suplimentare ale angajaţilor;
2. impozitele pe salarii
3. beneficiile suplimentare (asigurăre de viaţă, de sănătate, de infirmitate şi dentară, planuri de pensii, formare continuă);
4. o cotă pentru cheltuieli de regie (incluzând asistenţă secretarială, spaţiu pentru birouri, amortizarea calculatoarelor,
materiale, marketing, management şi timp de control şi supraveghere).
În cele cele ce urmează, prezentăm modelul COCOMO care este cel mai utilizat model din categoria metodelor bazate
pe ingineria programării.
Numele COCOMO provine de la denumirea în limba engleză a Modelului Costurilor Constructive, dezvoltat de Barry
W. Boehm şi descris pe larg în Economia Ingineriei Programării52. Această metodă de estimare a costurilor prevede volumul
de muncă necesar pentru dezvoltarea programului, ţinând seama de dimensiunea şi caracteristicile programelor, precum şi de
mediul în care au fost dezvoltate. Formula de bază utilizată este53:
SL=bxMLCcxF

51 Generalizare după Vliet, H., Op. cit., p. 144.


52 Boehm, B.W., Software Engineering Economics, Englewood Cliffs, NJ, Prentice Hall, Inc., 1981.
53 Conf. Vliet, H., Software Engineering. Principles and Practice, 2nd Edition, New York, 2000, p. 158.

61
Constantele b şi c depind de tipul programului de dezvoltat. Astfel, în cadrul modelului sunt considerate trei clase de
produse informatice:
1.Organice. O echipă mică dezvoltă produsul informatic pentru beneficiari cunoscuţi lor. Această echipă are o
experienţă mare în ceea ce priveşte proiecte similare din organizaţia din care face parte, iar proiectul este de cele
mai multe ori de întindere mică. Coeficienţii stabiliţi în acest caz sunt: b=2,4 şi c=1,05;
2.Încapsulat. Produsul informatic va fi încapsulat într-un mediu foarte inflexibil care ridică numeroase restricţii.
Edificatoare în acest sens sunt produsele informatice utilizate pentru armată şi pentru controlul aerian al traficului
unei ţări. Coeficienţii stabiliţi în acest caz sunt: b=3,6 şi c=1,20;
3.Semi-încapsulate. În acest caz produsul informatic se află într-un stadiu intermediar comparativ cu primele două.
Echipa de lucru este formată atât din membri experimentaţi, cât şi din membrii mai puţin experimentaţi. Proiectul
de lucru poate fi destul de mare, dar nu excesiv. Coeficienţii stabiliţi în acest caz sunt: b=3,0 şi c=1,12.

B. Metode de evaluare bazate pe venituri (metode de randament)54

Esenţa acestor metode constă în determinarea valorii prezente a unui bun, prin estimarea unor venituri economice
viitoare. Venitul economic poate rezulta din veniturile prognozate, economii sau drepturi de autor, ori venituri din licenţe
acordate pentru produsul informatic în cauză.
Din această categorie de metode pentru produsele informatice, două sunt mai des întâlnite, şi anume: metoda fluxului
de numerar actualizat şi metoda actualizării drepturilor de autor.
Metoda fluxului de numerar actualizat
Metoda prin care se actualizează fluxurile de numerar este tipică pentru evaluarea produselor informatice, deoarece
cu ajutorul ei se poate identifica uşor un flux financiar asociat exploatării acestor active intangibile. Prin această metodă se
evaluează produsele informatice şi/sau bazele de date care generează un venit, fie prin vânzarea lor, fie prin acordarea
licenţei. În aceste condiţii, fluxul de numerar preconizat (prognozat) legat de program, de exemplu, se poate calcula prin
prognoza veniturilor, a cheltuielilor (mai puţin provizioane şi amortizare) şi a investiţiilor de capital necesare pe parcursul
duratei rămase.
Aceste fluxuri de disponibilităţi prognozate sunt actualizate la valoarea prezentă folosind o rată de actualizare sau o
rată a capitalizării directe. Durata de viaţă economică rămasă a produsului informatic constituie o variabilă cheie în analiza
fluxului de numerar actualizat.
Produsul informatic achiziţionat poate avea o durată normată de 3, 5 sau chiar 15 ani, durată care, la rândul său,
poate fi utilizată pentru impozitarea venitului şi pentru calculul amortizării. Durata de viaţă a unui produs informatic este o
problemă complexă şi se estimează în funcţie de anumiţi factori, după cum urmează:
• Durata de viaţă parcursă a produsului informatic şi practicile de întreţinere sau de modernizare;
• Piaţa pentru produsul informatic (clienţi, concurenţă);
• Caracteristicile funcţionale ale produsului informatic (modul cum satisface necesităţile utilizatorului şi conformitatea
cu standardele obligatorii);
• Caracteristicile tehnice ale programului (viteză şi eficienţă, limbajul de programare, echipamentele şi sistemele de
operare asociate);
• Durata de viaţă pentru produse informatice similare.

Metoda actualizării drepturilor de autor


Metoda actualizării drepturilor de autor este folosită pentru estimarea economiilor care se obţin de către proprietarul
unui activ intangibil din categoria natura produselor informatice din drepturile de autor şi/sau din licenţe. Rata drepturilor de
autor folosită se bazează pe analiza ratelor drepturilor de autor empirice, rezultate din analiza pieţei, pentru produse
informatice comparabile.
Din acest motiv, metoda poate fi clasificată drept o metodă de abordare a pieţei. În cazul produselor informatice,
veniturile sunt prognozate pentru durata de viaţă rămasă a acestuia. Rata drepturilor de autor rezultate din analiza pieţei este,
apoi, aplicată pentru estimarea economiilor în drepturi de autor. Economiile în drepturi de autor nete obţinute după impozitare
sunt calculate pentru fiecare an din durata de viaţă rămasă a produsului informatic şi apoi actualizate, la fel ca în metoda
fluxului de numerar actualizate.

C. Metode de evaluare bazate pe valoarea de piaţă

Metodele de evaluare bazate pe valoarea de piaţă estimează valoarea unui activ intangibil prin referinţă la tranzacţiile
actuale de pe piaţă cu alte active intangibile comparabile. Aceste metode sunt rar folosite la evaluarea produselor informatice
dezvoltate în interiorul întreprinderii, deoarece nu există informaţii despre vânzările de acest tip de programe; aceste produse
fac parte dintr-o afacere privită ca un întreg (întreprinderea); utilizatorii produselor informatice sunt nemulţumiţi de alte
programe care pot fi observate pe piaţă.

54 Reilly, F. R., Schweihs, R.P, Valuing Intangible Assets, McGraw-Hill, New York, 1999, p. 370.

62
Fireşte, uneori este posibil să se folosească şi aceste metode în evaluarea produselor informatice. Cele mai folosite
metode de evaluare bazate pe valoarea de piaţă sunt: metoda tranzacţionării pe piaţă şi metoda costurilor de înlocuire pe
piaţă.

Metoda tranzacţionării pe piaţă


Când evaluatorul dispune de date referitoare la tranzacţii comparabile sau orientative pentru produse informatice,
valoarea se exprimă ca unităţi monetare pe linie de cod sau pe unitate funcţională. Dacă se obţine acest raport, atunci
rezultatul se aplică la numărul de linii sau unităţi funcţionale, după care se operează ajustările dintre produsele informatice
comparate. Etapele care trebuie urmate sunt:
1. aflarea valorii de piaţă pe linie de cod sau de unitate funcţională;
2. determinarea valorii de piaţă comparabile a produsului informatic de evaluat;
3. determinarea valorii ajustărilor între cele două produse comparate;
4. aflarea valorii de piaţă potenţiale de tranzacţionat.
Această metodă prezintă o serie de dezavantaje, generate de lipsa de informaţii comparabile, greutatea
comparabilităţii produselor informatice, modalităţile diferite de generare şi convenţiile de evaluare a numărului de linii cod sau
a numărului de unităţi funcţionale. Din această cauză, metoda tranzacţiilor de piaţă este folosită mai mult ca metodă
complementară pentru verificarea unor rezultate obţinute prin alte metode.

Metoda costurilor de înlocuire pe piaţă


Este o metodă hibridă, în sensul că îmbină o metodă bazată pe costuri cu una bazată pe valori de piaţă. Cu alte
cuvinte, se are în vedere un cost de înlocuire al produsului informatic pe piaţa specifică. Dacă produsele informatice sunt
comercializate (adică nu sunt dedicate unui singur beneficiar/utilizator), atunci se pot găsi produse-program care să furnizeze
date importante despre programul respectiv, despre costul de achiziţie sau valoarea licenţei acestor pachete, precum şi alte
informaţii utile pentru estimarea costului de înlocuire pe piaţa specifică.
În situaţiile în care se constată că dreptul de proprietate pentru produsul informatic permite vânzarea ulterioară sau
acordarea de licenţe viitoare altor beneficiari/utilizatori, este necesar ca, la determinarea costului de înlocuire pe piaţă, aceste
venituri să se deducă din valoarea produsului informatic în cauză.
O cale de abordare a acestei metode constă în aceea că evaluatorul se poate adresa dezvoltatorilor de programe cu
propuneri ipotetice de dezvoltare a unor produse informatice comparabile cu cel care trebuie evaluat. Estimările propuse de
dezvoltator pot lua în calcul eventualele particularităţi pe care le au implementate programele de evaluat prin solicitarea
expresă a unor posibilităţi de parametrizare după dorinţa clientului. Rezultatele obţinute de dezvoltatori pot constitui puncte de
plecare în determinarea costurilor de înlocuire de piaţă a produsului informatic de evaluat.

3.4.5. Surse de date utilizate în evaluarea produselor informatice

O problemă deosebită în munca de evaluare o reprezintă colectarea informaţiilor necesare aplicării a cel puţin două
metode diferite din cele prezentate anterior. O importanţă deosebită în procesul de obţinere a valorii capătă sursele de date
utilizate în munca de evaluatorului. Acestea sunt de două feluri, şi anume: interne şi externe.

a. Surse de date interne


Rapoartele financiare interne, cum sunt situaţiile financiare şi bugetele, sunt necesare pentru aproape toate metodele
de evaluare descrise în acest paragraf. Statele de plată şi rapoartele de gestiune ale proiectelor sau rapoartele de evidenţă
pentru lucrări sunt importante pentru orice metodă de evaluare bazată pe costuri.
Documentaţia internă legată de activele intangibile de natura produselor informatice trebuie de asemenea consultată
de evaluator. Ea poate să includă documentaţia de sistem sau a utilizatorului ca materialele de comercializare. Rapoartele
care indică numărul de linii de cod sau de unităţi funcţionale pentru programe, sau înregistrări şi date elementare pentru baze
de date, trebuie folosite oricând este necesar.
În cazul produselor informatice, se recomandă examinarea unui eşantion din codurile sursă şi efectuarea unei
demonstraţii asupra modului de lucru cu programul.
Interviurile cu clienţii sunt utile pentru orice evaluare. În legătură cu activele intangibile de natura produselor
informatice, aceste interviuri pot informa evaluatorul asupra unei varietăţi de subiecte cu privire la:
• tranzacţiile de pe piaţă anterioare sau ofertele pentru produsele informatice ale firmei respective sau despre alte active
similare ale altor firme;
• istoricul creării programului, mediu, metode şi practici;
• caracteristicile programului (de ex. funcţionalitate, complexitate, fiabilitate etc.);
• depreciere şi durata de viaţa utilă rămasă a produselor informatice.

b. Surse de date externe


Publicaţiile comerciale sunt surse de date utile în evaluarea activelor intangibile de natura produselor informatice.
Reclamele şi revistele pentru produse informatice şi baze de date pot fi şi ele folositoare pentru localizarea activelor

63
comparabile. Cataloagele de produse informatice publicate inventariază pachete de programe care nu apar în magazine şi de
aceea pot fi folosite în analiza costurilor de înlocuire a programelor operaţionale.
Analizele salariale publicate în reviste de specialitate din domeniul calculatoarelor şi puse la dispoziţie de către
companiile de consultanţă şi plasament de personal pot fi folosite la determinarea costului estimativ pentru unitatea
convenţională salariat-lună. Acestea sunt folosite în cazul utilizării unei metode de evaluare bazate pe costuri sau pentru
verificarea faptului dacă salarizarea personalului de programatori este serioasă şi rezonabilă. Multe din aceste reviste se pot
găsi în format electronic pe Internet.
Publicaţiile şi articolele disponibile dintr-o mare varietate de surse pot oferi informaţii legate de tranzacţiile pe piaţă
pentru vânzarea sau acordarea de licenţe pentru activele intangibile de natura produselor informatice. Cazuistica judiciară
poate oferi o sursă de date considerabilă în îndrumarea analistului în utilizarea de metode analitice, rate ale drepturilor de
autor, pentru costurile pe linie de cod şi duratele de viaţă economică corespunzătoare evaluării activelor intangibile de natura
produselor informatice.
Manualele şi revistele de specialitate din domeniul ingineriei programării asigură multe informaţii legate de timpul şi
costul necesare pentru dezvoltarea de produse informatice.
O mare cantitate de informaţii legate de activele intangibile de natura produselor informatice poate fi găsită pe
INTERNET. Programatorii şi firmele care dezvoltă programe au mai multe pagini-web decât orice alt tip de firmă sau grup
industrial. Desigur, nivelul de credibilitate al informaţiilor din sursele Internet trebuie luat în considerare de evaluator.

3.4.6. Studiu de caz

În cele ce urmează ne propune să exemplificăm câteva din metodele discutate mai sus sub forma unor studii de caz.
a. Pentru metoda bazată pe costuri55 ne oprim asupra modelului COCOMO prezentat din punct de vedere teoretic
anterior.
Ipotezele de lucru pentru acest model sunt:
1. Numărul de linii de cod pentru fiecare componentă este prezentat în tabelul 3.19;
2. Modulul Analiză nu se mai vinde pe piaţă din cauza unor erori de programare;
3. Celelalte modele sunt actualizate permanent;
4. Factorul de Corecţie al Muncii (F) calculat în funcţie de ierarhizarea a peste 15 costuri periferice definite de model
este 0.43;
5. Toate modulele sunt considerate semi-încapsulate, cu excepţia casieriei, care este clasificată ca fiind organică;
6. Salariul mediu anual este de 15.000 USD, iar estimarea cotei de cheltuieli de regie este de 35% din salariul mediu;
7. Data evaluării este 31 decembrie 2001.
8. Ecuaţiile pentru determinarea timpului de scriere a unui program sunt:

Organic: SL=2,4(MLC)1,05XF
Semi-încapsulat: SL=3,0(MLC)1,12XF
Unde:
SL=salariat-luni
MLC=mii de instrucţiuni sursă distribuite
F=factorul de corecţie al muncii

Tabel 3.19. Determinarea valorii prin modelul COCOMO


Componenta Linii de Linii ne- Linii Instrucţiuni Evaluare efort dezvoltate (SL)
funcţională cod executabile executabile sursă
vândute Organic Semi-
încapsulat
Mijloace fixe 12000 1000 11000 11000 18,92
Tranzacţii 40000 1500 38500 38500 76,97
Analiză 27000 4000 23000 0,00
Casierie 15000 1000 14000 14000 16,49
Salarii 22000 1700 20300 20300 37,58
Total 116000 9200 106800 83800 16,49 133,47
Total SL 149,96
Costuri pe 1 SL 1687,50
Valoare produs informatic 253052,21
Valoare produs informatic (rotunj.) 250000,00

b. Pentru a aplica metoda actualizării drepturilor de autor sunt necesrare următoarele informaţii:

Variabilă economică Proiecţie

55 Studiu inspirat şi actualizat după Reilly, F. R., Schweihs, R.P, Valuing Intangible Assets, McGraw-Hill, New York, 1999, p. 376.

64
1. Veniturile proiectate pentru anul viitor atribuite vânzării sau acordarii de licente pentru programe
500.000$
2. Rata de creştere a venitului 10%
3. Rata drepturilor de autor de pe piaţă 15%
4. Rata impozitării pe venitul efectiv 35%
5. Rata de actualizare a valorii prezente 9%
6. Durata de viaţă economică estimată a programului (până la înlocuire) 6 ani

Tabelul 3.20. Aplicarea metodei evidenţierii drepturilor de autor


A1 A2 A3 A4 A5 A6

Vânzări ale PI 500000 550000 605000 665500 732050 805255


Economii de drepturi de autor 75000 82500 90750 99825 109807.5 120788.25
Impozitare DA 26250 28875 31763 34939 38433 42276
DA nete 48750 53625 58988 64886 71375 78512
Număr de perioade 0.5 1.5 2.5 3.5 4.5 5.5
Rata actualizare 0.9206 0.7801 0.6611 0.5603 0.4748 0.4024
Valoare prezentă a DA nete 44878 41835 38999 36355 33890 31593
Total DA prezente 227551
Valoare prezentă a DA nete 230000
DA – drepturi de autor
Metoda tranzacţionării pe piaţă
În aplicarea metodei tranzacţionării pe piaţă vom presupune că dispunem de informaţii cu privire la două tranzacţii de
produse informatice comparabile care au avut loc cu puţin timp în urmă. Se va afla, mai întâi, preţul de vânzare în cazul celor
două tranzacţii, după care se va stabili un preţ mediu corectat pe linie de cod pentru produsul informatic de evaluat. Valorile
astfel obţinute se compară şi se vor media ţinând cont de cazul concret pe care îl avem. În tabelul 3.21. prezentăm valorile pe
care le-am procurat de pe piaţa specializată.

Tabel 3.21. Determinarea valorii prin metoda comparaţiilor de piaţă


PI comparabil I PI comparabil II PI de evaluat
Linii de cod 125000 90000 106800
Preţ tranzacţie 300000 186000
Preţ/linie de cod 2.40 2.07
Pret minim 220720
Preţ maxim 256320
Preţ/linie de cod corectată 2.15 229620
Preţ recomandat 230000

Reconcilierea valorilor şi concluziile evaluării


În urma aplicării celor trei metode considerăm că valoarea de pornire a tranzacţiei pentru produsul informatic de
evaluat este de 230000 $.

65
CAPITOLUL V
GESTIUNEA PROIECTELOR INFORMATICE

5.1. Proiectele informatice şi evaluarea eficienţei lor

Proiectul informatic constituie un caz particular al conceptului de proiect. Literatura de specialitate din România56 preia
o serie de definiţii din literatura străină57 prin care se prezintă proiectul ca fiind prima descompunere a unui program, cu un
început şi un sfârşit, format dintr-un set de acţiuni legate între ele şi planificate a se derula pe o anumită perioadă de timp, cu
un buget propriu stabilit pentru atingerea unui obiectiv/set de obiective bine stabilit(e). Cu alte cuvinte, în cadrul unui proiect
trebuie să existe o schemă (logică) de derulare a activităţilor stabilite în funcţie de obictivele propuse a fi îndeplinite cu un
suport financiar adecvat.
Constatăm că pentru orice proiect trebuie să existe un suport financiar adecvat, care să permită mobilizarea resurselor
necesare atingerii scopurilor. Când vorbim de resurse ne gândim la resurse umane, resurse materiale (echipamente, utilaje,
materii prime etc.), resurse informaţionale (documentaţii, manuale de specialitate), resurse informatice (reţele, produse
informatice, documentaţii etc.).
Pentru fiecare proiect trebuie să existe o echipă de gestiune a proiectului cu un director de proiect, care trebuie să-şi
orienteze acţiunile pe funcţiunile managementului tradiţional, aşa cum rezultă din tabelul 5.1.
Tabel 5.1. Funcţiile managementului tradiţional şi sarcinile echipei de gestionare a proiectului58
Funcţii ale Sarcinile echipei de gestionare a proiectelor
managementului
Planificare Planificare Definirea obiectivelor
Rezultate dorite
Stabilirea termenelor
Formularea strategiei
Puncte de control
Organizare Organizare Descompunerea activităţilor
Structură organizatorică
Relaţii-Responsabilităţi
Specializări individuale
Alocarea resurselor
Conducere/ Coordonare Coordonare Formare personal
Implicare personal
Delegare de responsabilităţi
Comunicare
Coordonarea continuă a activităţilor
Control Control Măsurare
Evaluare
Ajustare
Documentare
Feedback (reacţia sistemului)

În măsura în care discutăm despre activităţi specifice domeniului informatic dintr-o organizaţie, putem spune că
proiectul care le reuneşte este un proiect informatic, ce se poate încadra într-un program derulat de către o organizaţie.
Pentru ca un proiect să reuşească este necesar ca toate sarcinile pe care şi le-a asumat echipa, care gestionează
proiectul, să aibă ca finalitate setul de obiective asumate, ceea ce presupune ca activitatea de management a proiectului să
capete o importanţă deosebită.

56 Măţăuan, G., Evaluarea programelor sociale, Fundaţia Internaţională de Management, Bucureşti, 1999, p. 43; Oprea, D., Managementul

proiectelor, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2001, pp. 18-20.


57 Lewis, J.P., The Project Manager’s Desk Reference, McGraw-Hill, New York, 2000; Hayes, E.M., Project Management, CRISP,

Publication, Inc., California, 1989; Belanger, T.C., Successful Project Management, American Management Association, USA, 1995; Lientz,
B.P., Rea, K.P., Guide to Successful Project Management, Harcourt Brace Professional Publishing, San Diego, CA, USA, 1999; Project
Management Institute, A Guide to the Project Management Body of Knowlwdge, USA, 1996; Mantel, S.J., Meredith, J.R., Shafer, S.M.,
Sutton, M.M., Project Management in Practice, John Wiley & Sons, Inc., New York, 2001, Rutman, L., Mowbray, G., Understanding Program
Evaluation, Sage Publications, f.l., 1983; Sages Group, Project Management.Manual, Government of Romania, DEI, f.l., 1997; O.E.C.D.,
Methods and Procedures in Aid Evaluation, f.l., f.a.; European Commission, Manual for the Phare Decentralized Implementation Systems,
Brussels, 1994.
58 Prelucrare după Oprea, D., Op. cit., p. 20.

66
Managementul proiectului este definit ca fiind punerea în aplicare a cunoştinţelor şi tehnicilor specifice sctivităţilor
orientate spre proiecte, astfel încât să fie atinse sau chiar depăşite asteptările şi cerinţele celor implicaţi într-un proiect anume
(stakeholders59).

Decizii de natură informatică

Un proiect informatic poate fi privit pe durata cât acesta se derulează ca investiţie propriu-zisă, dar şi ca activitate
continuă ce se petrece în continuarea investiţiei.
În toate cazurile proiectul informatic se poate referi la informatizarea unei funcţiuni din interiorul unei organizaţii sau la
modernizarea unei investiţii informatice mai vechi, precum şi la asamblu de activităţi ce vizează reorganizarea proceselor din
domeniul informatic.
Orice proiect informatic se va caracteriza prin următoarele informaţii:
1. valoarea investiţiei;
2. durata de analiză;
3. avantajele valorice pe care le generează.
În ceea ce priveşte deciziile de natură informatică vom efectua analiza noastră pornind de la resursele informatice ce
constituie subiectul acestor analize. Astfel, prezentăm în tabelul 5.2. principalele decizii pe categorii de resurse informatice.
Tabelul 5.2.
Resurse informatice
Resurse Echipamente Produse informatice Documentaţii- Cunoaşterea
Umane Informaţii întreprinderii
+ Formare Achiziţii integrale Achiziţie Achiziţie
Formare Leasing Producţie proprie Dezvoltare
continuă Modernizare Producţie în logica internă
Angajare Extindere END USER Actualizări
Motivare Întreţinere Actualizare
Abonamente
Avantaje/ Cheltuieli cu Creşterea Învestiţia propriu-zisă Învestiţia
Dezavantaje formarea randamentului Reducerea unor propriu-zisă
Creşteri Scăderea cheltuieli informatice Economii de
calitative cheltuielilor de exploatare timp în
Cheltuieli cu informatice de Creşterea documentare
formarea exploatare randamentului de Cheltuieli cu
continuă Investiţia propriu- exploatare actualizările
zisă Cheltuieli cu
Îmbunătăţirea actualizarea sau
indicatorilor de abonamente
exploatare
Cheltuieli cu
întreţinerea
- Externalizare Externalizare Externalizare Înlocuire
Concediere Înlocuire Înlocuire Vânzare
Detaşare Casare Vânzare
Vânzare
Avantaje/ Economii de Economii de Economii de cheltuieli Venituri din
Dezavantaje cheltuieli cheltuieli Venituri din vânzarea vânzări
Obţinere de Venituri din vânzări licenţelor Economie de
venituri şi casări cheltuieli
Plăţi
compensatorii

Aprecierea şi evaluarea eficienţei investiţiilor în resurse informatice

După cum se observă toate activităţile ce se desfăşoară în cadrul unui departament informatic pot fi regrupate sub
forma unor proiect informatic, cu menţiunea că trebuie evaluate valoarea iniţială a proiectului (investiţia) şi contribuţia
financiară a fiecărui exerciţiu financiar.
Notă: Investiţia iniţială poate să fie mai greu de pus în evidenţă din punct de vedere valoric, caz în care trebuie să se
considere egală cu unitatea valorică selectată.
Pentru aprecierea şi evaluarea eficienţei investiţiilor în resursele informatice ne vom folosi de metoda avantajelor
anuale nete actualizate, care reprezintă în fapt o adaptare a metodei fluxurilor de disponibilităţi actualizate. Această metodă
constă în:

59 Project Management Institute, Op. cit., p. 6, conf. Oprea, D., Op. cit., p. 21.

67
1. evaluarea valorică a avantajelor/dezavantajelor, pe care ni le aduce o investiţie in resursele informatice, aşa cum
sunt ele evidenţiate în tabelul 5.2;
2. actualizarea acestor avantaje la momentul analizei;
3. calculul indicatorilor de evaluare a eficienţei unui proiect investiţional.
În cazul unei asemenea evaluări se foloseşte o rată de actualizare a avantajelor nete anuale. Problema care apare
constă în stabilirea ratei de actualizare, care poreneşte de la rata dobânzii la obligaţiunile de stat la care se adaugă o serie de
riscuri de ramură/sector şi chiar de ţară.
În tabelul 5.3. prezentăm schema de lucru pentru obţinerea indicatorilor de analiză a eficienţei unui proiect informatic.
Tabel 5.3. Model de organizare a datelor pentru evaluarea eficientei unui proiect informatic
Explicaţii Anii
0 1 2 3 4 5
Valoarea investiţiei I
Avantaje nete A1 A2 A3 A4 A5+Vr
Factor de actualizare (1+ra)-1 (1+ra)-2 (1+ra)-3 (1+ra)-4 (1+ra)-5
Avantaje nete actualizate A1*(1+ra)-1 A2* (1+ra)-2 A3* (1+ra)-3 A4*(1+ra)-4
(A5+Vr)*(1+ra)-5
Avantaje nete actualizate A1*(1+ra)-1 A1*(1+ra)-1+ A1*(1+ra)-1+ A1*(1+ra)-1+ A1*(1+ra)-1+
cumulate A2* (1+ra)-2 A2* (1+ra)-2+ A2* (1+ra)-2+ A2* (1+ra)-2+
A3* (1+ra)-3 A3* (1+ra)-3+ A3* (1+ra)-3+
A4* (1+ra)-4 A4* (1+ra)-4+
(A5+Vr)*(1+ra)-5
Durata de recuperare a Se compara valoarea investitiei cu avantajul net cumulat. Anul care depăşeşte valoarea investiţiei
investiţiei constituie termenul de recuperare.
VAN - I + ∑Ai*(1+ra)-i
+Vr*(1+ra)-i
Rata internă de rentabilitate

RIR – rata internă de rentabilitate


VAN – Valoarea actuală netă
Vr – Valoare reziduală

Oferim cu titlu de exmplificare un exemplu de calcul al indicatorilor de evaluare a investiţiei într-un proiect informatic.
La o societate comercială se înlocuieşte sistemul informatic existent cu un alt sistem informatic nou. Această
substituţie constituie subiectul unui proiect informatic ce se va derula pe parcursul unei luni. Avantajele ce rezultă din acest
proiect sunt evaluate din următoarele informaţii financiare:
1. creşterea ritmului de tratare a clienţilor cu 10%, în condiţiile unei rentabilităţi de 17%;
2. scăderea cheltuielilor informatice la CA cu 1.1%;
3. cifra de afaceri dinaintea proiectului este de 450000$;
4. valoarea investiţiei se ridică la suma de 75000$;
5. valoarea reziduală a proiectului înlocuit este de 15000$;
6. rata de actualizare aferenta perioadei este de 8%;
7. durata de evaluare a proiectului este de 5 ani;
8. valoarea reziduală a proiectului nou este de 10000$.
Tabel 5.4. Ipoteze de lucru %/$
Explicaţii Valori
Cifra de afaceri precedentă 450000
Creşterea ritmului de tratare a clientilor 10%
Rata economii la cheltuieli informatice (%) 1.10%
Rentabilitate/profitabilitate generală (%) 17%
Recuperări din vechiul proiect 15000
Investiţie proiect nou 75000
Rata de actualizare (primii 2 ani) 8%
Rata de actualizare (urmatorii 3 ani) 7%
Durată de evalure proiect (ani) 5
Rata de crestere a cifrei de afaceri 3%
Valoare reziduală 10000

Tabel 5.5. Indicatori de eficienţă %/$


Anii
Explicatii Valori 1 2 3 4 5
Valoare investitii 75000
Recuperari din proiectul vechi 15000
Valoare reziduala 10000

68
Calcul avantaje proiect
Profit suplimentar 7650 7650 7880 8116 8359 8610
Economii cheltuieli 5445 5445 5608 5777 5950 6128
Total avantaje 13095 13095 13488 13892 14309 24739
Rata de actualizare 8% 8% 8% 8% 8%
Factor de actualizare 93% 86% 79% 74% 68%
Avantaje nete actualizate 12125 11564 11028 10518 16837
Avantaje nete actualizate cumulate 12125 23689 34717 45235 62071
Durata de recuperare a investitiei 5 ani x
Valoarea actuala neta 2071
Rata interna de rentabilitate
Valoare investitie neta -60000
Anul 1 13095
Anul 2 13488
Anul 3 13892
Anul 4 14309
Anul 5 24739
IRR 9.18%

5.2. Decizia de achiziţie a produselor informatice

Procurarea produselor informatice se constituie într-o problemă de decizie managerială de maximă importanţă în plan
organizatoric, financiar şi informatic. În final, această decizie poate influenţa bunul mers al activităţii dintr-o întreprindere şi
posibilitatea obţinerii de avantaje în gestiunea resurselor informatice la un moment dat. Acest lucru este şi mai evident dacă
se discută despre o întreprindere ce acţionează pe piaţa tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii.
În ceea ce priveşte decizia de achiziţie a produselor informatice există trei modalităţi, şi anume: prin cumpărare, prin
realizare de către un serviciu specializat (prin proiectare internă sau externă) sau sunt dezvoltate în logica utilizatorului final.
Logica tehnică şi economică a fiecărei dintre aceste surse este prezentată în cele ce urmează înainte de a se aduce
argumentele care au determinat alegerea uneia dintre aceste soluţii pentru fiecare proiect informatic.

5.2.1. Cumpărarea de produse informatice

Produsele informatice constituie o categorie aparte de produse ce satiscfac cerinţele de procesare, depozitare,
consultare şi acces la informaţii specifice domeniului de activitate. La toate acestea adăugăm faptul că produsele informatice
sunt recunoscute în literatura de specialitate ca fiind bunuri intangibile ce aduc avantaje competitive întreprinderilor. Referitor
la necesităţile informatice ale unei întreprinderi putem spune că acestea sunt comparabile cu a altor întreprinderi din acelaşi
domeniu de activitate. Se ajunge astfel ca să se producă produse informatice pentru acelaşi nivel de necesităţi informatice
pentru întreprinderi diferite, cu posibilitatea parametrizării anumitor cerinţe în funcţie de dotarea informatică, de configuraţie,
de structura întreprinderii, de organizarea muncii, de limbă etc.
În acest mod toate cheltuielile impuse de elaborarea produsului informatic sunt efectuate de către dezvoltator, care
speră să distribuie la un număr suficient de mare de cumpărători pentru a-şi recupera cheltuielile iniţiale, dar şi un profit
corespunzător.
În acest caz, avantajele esenţiale pentru cumpărător constau în: preţul avantajos, timpul redus pentru procurare şi
facilităţile medii pe care le oferă produsul informatic. Totuşi nu trebuie uitate costurile de iniţializare: materialul de informare,
asistenţa, crearea de fişiere, parametrizarea, testarea, modificarea parametrilor, programarea complementară a altor funcţiuni.
Referitor la calitatea produsului informatic achiziţionat, aceasta este de cele mai multe ori bună sau chiar foarte bună.
Din punctul de vedere al managerului de resurse informaţionale trebuie să primeze calitatea acestuia, care dacă lasă
de dorit va face necesară achiziţia de la alţi dezvoltatori sau chiar dezvoltarea în interiorul întreprinderii.
Achiziţia de produse informatice trebuie analizată pe fondul următoarelor aspecte esenţiale atât pentru dezvoltator, cât
şi pentru cumpărător:
1. În momentul de faţă nformatica se diversifică, odată cu evoluţia produselor informatice făcându-şi apariţia tot mai
mulţi dezvoltatori, dar şi clienţi care ştiu să se informeze pe acestă piaţă, să aleagă produsele care corespund
nevoilor lor, să-şi negocieze achiziţia şi să le instaleze ei înşişi;
2. Structura costurilor pentru un produs informatic cumpărat este de până la 100 de ori mai redusă faţă de cazul
dezvoltării în interior, deaorece presupun o investiţie iniţială mică şi costuri de întreţinere diminuate. În acelaşi timp
costurile de instalare şi cele de exploatare sunt de la două până la cinci ori mai mari faţă de produsele informatice
dedicate, ca urmare a faptului că programele sunt mult mai generale şi mai voluminoase;

69
3. În termeni de gestiune, achiziţia de pachete de programe este un fenomen de antreprenoriat (sub-contractare),
ceea ce creează o legătură de dependenţă cu furnizorul, mai ales în ceea ce priveşte întreţinerea produsului-
program şi cunoaşterea tuturor funcţiilor sale.
În vederea derulării activităţii de achiziţie a produselor informatice trebuie ca atenţia să se îndrepte pe acţiunile
pregătitoare alegerii produsului informatic. În acest scop se realizează:
a. Realizarea de caiete de sarcini cu principalele cerinţe informatice;
b. Organizarea de licitaţii;
c. Comparaţia produselor deja existente şi cunoscute;
d. Analiza documentaţiei deja existente, a experienţei celorlalţi utilizatori;
e. Testarea reprezentativă a funcţionării produselor informatice în condiţii normale de lucru într-o
intreprindere şi prin observarea funcţionării lor în cazuri excepţionale;
f. Redactarea contractului de achiziţie care să cuprindă şi urmărirea execuţiei sale;
În ceea ceea ce priveşte selecţia furnizorului este important să se obţină informaţii despre seriozitatea seriozitatea
furnizorului pentru a se şti dacă asigură service şi difuzeză versiunilor ulterioare.

5.2.2. Procurarea produselor informatice prin construire în logica utilizatorului final

Decizia de procurare a produselor informatice prin construire chiar de către utilizatorul final (în logica END USER)
derivă din următoarele considerente majore:
a. problema este relativ simplu de rezolvat din punct de vedere informatic;
b. utilizatorul final deţine un grad mare de competenţă în domeniul problemei;
c. mediul de dezvoltare este cunoscut utilizatorului final.
Ca urmare a activităţilor practice ale domeniului, există situaţii când utilizatorii îşi construiesc propria aplicaţie fără să
facă cunoscut şefilor ierarhici, şi cu atât mai puţin sefului de departamenti informatic. Cu alte cuvinte decizia creării produsului
informatic aparţine în cele mai multe cazuri utilizatorului final.
Această practică se bazează pe faptul că utilizatorul este cel care ştie cel mai bine despre necesităţile sale la nivel
informatic, ceea ce conduce la realizarea unor aplicaţii fără prea mari dificultăţi, într-un timp foarte scurt şi fără cheltuieli prea
mari. Investiţia organizaţiei constă doar în echipamente, medii de programare adecvate şi timpul necesar documentării şi
realizării aplicaţiei.
Pentru şeful departamentului informatic este bine de cunoscut faptul că o asemenea cale de procurare a unui produs
informatic poate să atragă pentru organizaţie o serie de riscuri, şi anume:
1. utilizarea de soft nelicenţiat;
2. acceptarea şi utilizarea produsului de către un număr redus de utilizatori;
3. lipsa documentaţiei la produsul informatic;
4. limitarea interoperabilităţii între aplicaţii;
5. implementarea şi întreţinerea de către utilizator poate să conducă la apariţia unor probleme de natură
gestionară.

Referitor la etapele de elaborare a aplicaţiilor, utilizatorul final, în calitatea sa de proiectant al propriilor aplicaţii, are
puţin timp la dispoziţie pentru a se familiariza cu instrumentele informaticii şi pentru a-şi crea aplicaţia pe care doreşte să o
folosească cât mai repede posibil. Astfel, întreţinerea este realizată pe măsură ce apar probleme în exploatare sau noi idei de
oragnizare a aplicaţiei.

70
CAPITOLUL VI
MODELAREA INFORMATICĂ A INFORMAŢIILOR FINANCIARE PENTRU PLANURI DE AFACERI

Un plan de afaceri se constituie de cele mai multe ori în instrumente necesare procurării de surse de finanţare
necesare implementării unor proiecte (de investiţii). Orice plan de afaceri conţine informaţii referitoare la:
1. date de identificare a titularului de proiect;
2. descrierea activităţii desfăşurate în prezent (pentru societăţile existente);
3. prezentarea noului proces de producţie;
4. modelarea financiară a procesului de producţie;
5. modelarea financiară a vechiului process de preducţie;
6. rezumatul planului de afaceri.

În cele ce urmează ne adressăm celor care trebuie să pregătească partea financiară a noului proces de producţie.

Realizarea unui plan de afaceri presupune în toate cazurile o modelare informatică a datelor despre investiţia
necesară, despre producţia fizică şi cea valorică, despre reţetele de respectat în procesele de producţie, despre cheltuielile
fixe şi cele variabile, despre evaluarea financiară a datelor obţinute.

Figura 6.1. Meniul principal al aplicaţiei

71
6.1. Tabloul de bord
Datele necesare parametrizării procesului de producţie se introduc într-un tablou de bord organizat după modelul de
mai jos:

Tabel 6.1. Tablou de bord pentru parametrizarea planurilor de afaceri


Ipoteze
Cota TVA 19%
Unitate monetara EU
Comision suport financiar 1.00%
Curs de schimb 36825.00
Anul de start 2003
Credit EUR 716498
AN 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
PRODUCTIE % 17% 76% 92% 92% 92% 92% 92% 92% 92% 92%
Cota impozit pe profit 13% 25% 25% 25% 25% 25% 25% 25% 25% 25%
Investitii achitate in avans de catre titular 27155 EUR
Durata proces investitional 4 luni
Primul an de activitate 2003
Nr. de luni de activitate in primul an 3 luni
Primul grup de activitati Lemn esenta tare Venituri 3440
Produs 1 G.T.S. Larice Chelt. Var. 1820
Produs 2 G.T.S. Stejar Marja bruta 1619
Altele - grup 1- produs 1 Panouri Chelt. fixe 221
Altele - grup 1- produs 2 G.T.S. Auxiliare Punct critic 13.67%
Altele - grup 1- produs 3 -
Al doilea grup de activitati Lemn esenta moale
Produs 1 G.T.S. Rasinoase
Produs 2 -
Altele - grup 2- produs 1 G.T.S. Rasinoase cal. a II a
Altele - grup 2- produs 2 Panouri
Altele - grup 2- produs 3 -

Unitati de productie grup 1 3 cuptor


Unitati de productie grup 2 3 cuptor
Unitati de productie altele - grup 1 3 cuptor
Unitati de productie altele - grup 2 3 cuptor
Divizor date 1000
Unitati de masura si timp specifice Kg
mc
an
luna
zi
to
cuptor

Cheltuieli fixe % CA
Protectia muncii 0.50%
Cercetari, studii, inventii etc 0.00%
Salarii indirecte brute 1.00%
Cărţi, reviste, abonamente 0.05%
Cheltuieli poştale 1.00%
Deplasare, delegaţii, detaşări 0.50%
Protecţia mediului 0.15%
Chirii 0.00%
Impozit pe cladiri si terenuri 0.05%
Asigurări 0.30%
Apa - canal 0.03%
Reparaţii şi întreţinere 0.50%

Grad de incasare clienti grupa 1 de produse 95%


Grad de incasare clienti grupa 2 de produse 0%

Materii prime Denumire


Bustean Larice
Bustean Stejar
Bustean Rasinoase
Adezivi
MRR-uri

72
Ipoteze

Notă : Este necesar ca zona pe fond galben să fie completată cu valori.

6.2. Investiţii

Tabel 6.2. Centralizator investiţii €


CENTRALIZATOR INVESTITII
TOTAL
Nr. Crt. Investiţii Anul I Anul II Anul III INVESTITII
1Teren 46249 0 0 46249
2Clădiri 147414 0 0 147414
3Utilităţi diverse şi amenajări 215243 0 0 215243
4Proiectare 42056 0 0 42056
5Utilaje 693700 55000 0 748700
6Manoperă 0 0 0 0
7Necesar de fond de rulment 0 0 0 0
8Cheltuieli diverse pentru investiţii 25233 0 0 25233
9Cheltuieli vamale 0 0 0 0
10TVA aferenta intrarilor 213493 10450 0 223943
11Cheltuieli asigurare/reasigurare 0 0 0 0
12Cheltuieli ptr. punerea în functiune 0 0 0 0
13Cheltuieli ptr. Achizitie Know-How 0 0 0 0

TOTAL F 1169895 55000 0 1224895


Chelt. de suport financiar 10% 11699 550 0 0
TOTAL FF 1181594 55550 0 1224895
Necesar fonduri 973796
Fonduri proprii 257298
Credite 716498

TABEL 6.3. INTRODUCEREA CHELTUIELILOR PENTRU INVESTIŢII €


Poz
/Nr EXPLICAŢII Anul I Anul II Anul III TOTAL
I Teren Anul I Anul II Anul III Total
1Teren 46249 46248.76
Total Teren 46248.76 0.00 0.00 46248.76
II Cladiri Anul I Anul II Anul III Total
1Hala I 147414 147413.79
2Hala II 0.00
3Hala III 0.00
Total Cladiri 147413.79 0.00 0.00 147413.79
III Utilitati diverse si amenajari Anul I Anul II Anul III Total
1Reabilitare 215243 215243
Total Utilitati diverse si amenajari 215242.71 0.00 0.00 215242.71
IV Proiectare Anul I Anul II Anul III Total
Valoare utilaje şi construcţii 841114 55000 0 896113.79
Cotă cheltuieli de proiectare practicată 4-10% 5%
Valoare activităţi de proiectare 42056 0 0 42055.69
Total Proiectare 42055.69 0.00 0.00 42055.69
V Utilaje Anul I Anul II Anul III Total
1Gater (panglica de …) 120000 120000.00
2Circular multiplu 80000 80000.00
3Circular pendula 10000 10000.00
4Masina de imbinat in dinti 60000 60000.00
5Masina de rindeluit 4 fete 50000 50000.00
6Presa la rece (7000) 25000 25000.00
7Masina aplicat adeziv 6000 6000.00
8Presa calda (4200) 120000 120000.00
9Uscator 100 mc 107700 55000 162700.00
10Siloz rumegus 20000 20000.00
11Cetrala termica lemn 50000 50000.00

73
Poz
/Nr EXPLICAŢII Anul I Anul II Anul III TOTAL
12Instalatie aspiratie exhausare 20000 20000.00
13Stivuitor 3 T 8000 8000.00
14Incarcator frontal busteni 10000 10000.00
15Compresor 7000 7000.00
16Linie ferestre lemn stratificat 0 0.00
Total Utilaje 693700.00 55000.00 0.00 748700.00
VI Manopera Anul I Anul II Anul III Total
0.00
0.00
Total Manopera 0.00 0.00 0.00 0.00
VII Necesar Fond de Rulment Anul I Anul II Anul III Total
0.00
0.00
Total Necesar Fond de Rulment 0.00 0.00 0.00 0.00
VIII Cheltuieli diverse pentru investitii Anul I Anul II Anul III Total
Constructii si Utilaje 841114 55000 0 896114
Cota cheltuieli de Constructii, Instalatii si Montaj (10-22% 3%
Valoare CIM 25233 0 0 25233
Alte cheltuieli 0
Total CIM 25233.41 0.00 0.00 25233.41
IX Cheltuieli vamale Anul I Anul II Anul III Total
0.00 0.00
0.00
0.00
Total Cheltuieli vamale 0.23 0.00 0.00 0.23
X TVA aferenta intrarilor Anul I Anul II Anul III Total
1Cheltuieli aferente cumpararii de actiuni 0.000 0.000 0.000 0.00
2Clădiri 147413.795 0.000 0.000 147413.79
3Utilităţi diverse şi amenajări 215242.713 0.000 0.000 215242.71
4Proiectare 42055.690 0.000 0.000 42055.69
5Utilaje 693700.000 55000.000 0.000 748700.00
6Manoperă 0.000 0.000 0.000 0.00
7Necesar de fond de rulment 0.000 0.000 0.000 0.00
8Cheltuieli diverse pentru investiţii 25233.414 0.000 0.000 25233.41
9Cheltuieli vamale 0.230 0.000 0.000 0.23
Total baza TVA aferenta intrarilor 1123645.84 55000.00 0.00 1178645.84

XI Cheltuieli asigurare/reasigurare Anul I Anul II Anul III Total


1Baza asigurare risc financiar 0.00
2Cota asigurare risc financiar
Asigurare risc financiar 0.000 0.000 0.000 0.00

1Baza asigurare bunuri 0.00


2Cota asigurare bunuri
Asigurare bunuri 0.000 0.000 0.000 0.00

1Baza asigurare productie 0.00


2Cota asigurare productie
Asigurare productie 0.000 0.000 0.000 0.00
Total Cheltuieli asiguare/reasiguare 0.00 0.00 0.00 0.00
XII Cheltuieli PIF Anul I Anul II Anul III Total
1 0.00
0.00
Total Cheltuieli asiguare/reasiguare 0.00 0.00 0.00 0.00
XIII Cheltuieli pentru Know-How Anul I Anul II Anul III Total
1 0.00
0.00
Total Cheltuieli Know How 0.00 0.00 0.00 0.00

74
6.3. Declararea producţiei fizice şi valorice

Tabel 6.4. Zonă pentru declararea producţie fizice

1.1.1.1. Productia fizica

Productia pe
Durată ciclu Pondere cap. Unitati de unitate de Pret unitar
Ramuri de producţie UM prod. Nr. luni / ciclu productie prod. in EUR
Lemn esenta tare 3.00 100.00
G.T.S. Larice Luna Mc 75% 1.00 2.25 100.00 820.00
G.T.S. Stejar Luna Mc 25% 1.00 0.75 100.00 900.00
Altele Luna USD 100% 1.00 1.00 47250.00 1.00
Lemn esenta moale 3.00
G.T.S. Rasinoase Luna Mc 100% 1.00 3.00 0.00 0.00
- 100% 1.00 3.00 0.00 0.00
Altele 100% 1.00 1.00 0.00 0.00

Durată ciclu de producţie – se exprimă în luni, saptămâni, zile. Se iau în calcul şi timpii morţi;
Pondere capacitate de producţie – se are în vedere să se estimeze pe linia de producţie analizată care sunt ponderile ce se
prognozează pe fiecare produs. În cazul nostru ponderile se împart pe cele două produse principale. La poziţia Altele se
estimează cât se poate recupera din MRR-uri.
Număr luni pe ciclu – se va exprima ciclul de fabricaţie în luni pentru o uşoară evaluare financiar-contabilă.
Unităţi de producţie – se va trece numărul de unităţi proiectate să funcţioneze. Este foarte important de cunoscut pe o linie
care este utilajul ce va ţine în loc producţia. Spre exemplu, cuptoarele de uscat dintr-o fabrică de prelucrare a lemnului.
Producţia pe unitate de producţie – se va trece produsul finit obţinut la sfârşitul unui ciclu de fabricaţie.

Linia „Altele” - se exprimă valoric în EUR/USD. Această linie se detaliază într-un tabel similar celui de sus (vezi tabelul 6.5.).

Atenţie: La Preţ unitar în EUR/USD se va trece 1, deoarece este deja exprimat valoric.

Tabel 6.5. Zonă pentru declararea producţiei fizice la poziţia „Altele”


A. Detaliere Pozitie "Altele" exprimate in EUR
Durata ciclu de Pondere cap. Unitati de Productia pe unitate Pret unitar in
Ramuri prod. UM prod. Nr. luni / ciclu productie de prod. EUR
ALTE - Lemn esenta tare 3.00
Panouri luna mc 75% 1.00 2.25 30 500.00
G.T.S. Auxiliare luna mc 25% 1.00 0.75 30 600.00
- 1.00 0.00 0 0.00
ALTE - Lemn esenta moale 3.00
G.T.S. Rasinoase cal. a II a 0% 1.00 0.00 0.00 0.00
Panouri 0% 1.00 0.00 0.00 0.00
- 0% 1.00 0.00 0.00 0.00

Toate informaţiile introduse în tabloul de bord şi în zona PRODUSE vor fi preluate automat în zona PRODUCŢIA FIZICĂ
ANUALĂ, în care se poate avea în vedere o corecţie a producţiei fizice în coloana Coef. de conversie în funcţie de aspecte
cum sunt:
• uzura morală a liniilor tehnologice;
• gradul de încredere în calcule etc.
Notă: În cazul nostru, am considerat că nu există motive de corecţie a producţiei fizice.

Tot în tabelul următor se sesizează un coeficient de încasare preluat din tabelul de bord.

75
Tabel 6.6. Recapitulaţie producţie fizică şi valorică pe următorii 10 ani
PRODUCTIA FIZICA ANUALA
AN 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Capacitate de productie anuala in % 17% 76% 92% 92% 92% 92% 92% 92% 92% 92%
PRODUCTIA FIZICA ANUALA
Per./ Cant./ Cant. Coef. de Cantitate
Per. an UM per. /an conversie transf.
A. Lemn esenta tare
a G.T.S. Larice luna 12mc / luna 100 2700 100% 2700 450 2063 2475 2475 2475 2475 2475 2475 2475 2475
b G.T.S. Stejar luna 12mc / luna 100 900 100% 900 150 688 825 825 825 825 825 825 825 825
c Altele luna 12USD / luna 47250 567000 100% 567000 94500433125 519750519750519750 519750519750519750 519750519750
B. Lemn esenta moale
d G.T.S. Rasinoase luna 12mc / luna 0 0 0% 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
e - 12 / 0 0 0% 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
f Altele 12 / 0 0 0% 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
VENITURI ANUALE
Venituri
Per. Cant. Pret/UM Coef. de /an (mii
Per. / an UM /an (EUR) incasare EUR) 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
A. Lemn esenta tare
a G.T.S. Larice luna 12mc / luna 2700 820.00 95% 2103 351 1607 1928 1928 1928 1928 1928 1928 1928 1928
b G.T.S. Stejar luna 12mc / luna 900 900.00 95% 770 128 588 705 705 705 705 705 705 705 705
c Altele luna 12USD / luna 567000 1.00 95% 539 90 411 494 494 494 494 494 494 494 494
B. Lemn esenta moale
d G.T.S. Rasinoase luna 12mc / luna 0 0.00 0% 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
e - 12 / 0 0.00 0% 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
f Altele 12 / 0 0.00 0% 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
TOTAL 3411 569 2606 3127 3127 3127 3127 3127 3127 3127 3127

6.4. Reţetar produse

Tot în foaia de calcul Produse există şi tabelele rezervate preluării reţetelor pentru produsele declarate în Tabloul de bord.
Modalitatea de organizare a acestor zone de lucru este următoarea:

Pentru fiecare produs există un tabel în care se pot introduce cheltuielile variabile aferente pentru o unitate de producţie.

Tabel 6.7. Model de introducere date într-un reţetar €


Produs: G.T.S. Larice
UM Purtatori de costuri mc Sarja
Cantitatea pe unit de productie 100 27
Cantitatea totala 2700

Ponderi 1Cheltuieli variabile Valori UM Cant PU


38% 1Materii prime 29600
3% 2Salarii 2100
6% 3Energie electrica 5000
0% 4Apa tehnologica 70
1% 5Combustibil 577
1% 6Alte materiale auxiliare 500
1% 7Cheltuieli de intretinere si reparatii 800
0% 8Comision vamal (0.5%) 0
0% 9Vama 0
6% 10Comisioane agenti, transport si manipulare 5000
0% 11Reclama, publicitate si expozitii 200
0% 12Ambalaje 0
1% 13Cheltuieli neprevăzute 1000

Coloana Valori din tabelul precedent trebuie completată cu valoarea cheltuielii variabile corespunzătoare cantităţii pe unitatea
de producţie, în cazul nostru la 100 mc. Valoarea 27 de sub Sarja corespunde numărului de reluări a procesului de fabricaţie
într-un an.

76
Pentru a obtine valorile se pot utiliza coloanele Cant şi PU, eventual pentru materii prime şi salarii putem folosi tabelul verde
din stanga zonei rezervate reţetei. Acest tabel este structurat astfel:

Tabel 6.8. Tablou ajutător pentru calcul cheltuieli materii prime şi salarii €
Produs: G.T.S. Larice

AJUTOR

Modul materii prime (max. 4) UM Cant PU in EUR Valori Salariati Salariu


Bustean Larice mc 200 140 28000 1 21
Adezivi kg 1000 1.60 1600
0
0 Total 21
Total materii prime 29600
mii €
Venituri 2103 100%
Cheltuieli 1211 58%
Marja bruta 892 42%
Cheltieli fixe
Punct critic

Notă: În aceste două tabele se pot introduce formule de calcul, în funcţie de specificul procesului de fabricatie.

După cum se observă se va putea apela la butonul AJUTOR, care va activa un text de îndrumare a utilizatorului. Tot în acest
scop există şi două săgeti, sus şi jos, pentru a permite deplasarea de la un produs la altul.
Valorile se introduc în lei, EUR sau EUR, urmând a se efectua conversia automat în mii lei, mii EUR sau mii EUR, după ce s-
au efectuat calculele pentru un an întreg la capacitatea maximă proietată.

6.5. Cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe aferente proiectului

După introducerea reţetelor pentru toate produsele se obţin automat cheltuielile variabile şi cele fixe pe fiecare an in parte în
funcţie de nivelul capacităţii de producţie progonozate a se atinge. Toate aceste cheltuieli se regrupează în foaia de calcul
Cheltuieli.

Tabel 6.9. Recapitulaţie cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe mii €


ELEMENT DE CHELTUIALA 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Cheltuieli fixe
1Protectia muncii 2.84 13.03 15.64 15.64 15.64 15.64 15.64 15.64 15.64 15.64
2Cercetari, studii, inventii etc 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00
3Salarii 5.69 26.06 31.27 31.27 31.27 31.27 31.27 31.27 31.27 31.27
4Cărţi, reviste, abonamente 0.28 1.30 1.56 1.56 1.56 1.56 1.56 1.56 1.56 1.56
5Cheltuieli poştale 5.69 26.06 31.27 31.27 31.27 31.27 31.27 31.27 31.27 31.27
6Deplasare, delegaţii, detaşări 2.84 13.03 15.64 15.64 15.64 15.64 15.64 15.64 15.64 15.64
7Protecţia mediului 0.85 3.91 4.69 4.69 4.69 4.69 4.69 4.69 4.69 4.69
8Chirii 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00
9Impozit pe cladiri si terenuri 0.28 1.30 1.56 1.56 1.56 1.56 1.56 1.56 1.56 1.56
10Asigurări 1.71 7.82 9.38 9.38 9.38 9.38 9.38 9.38 9.38 9.38
11Reparaţii şi întreţinere 2.84 13.03 15.64 15.64 15.64 15.64 15.64 15.64 15.64 15.64
12Apa - canal 0.17 0.78 0.94 0.94 0.94 0.94 0.94 0.94 0.94 0.94
13Cheltuieli cu amortizarea 13.69 62.76 75.31 75.31 75.31 75.31 75.31 75.31 75.31 75.31
14Dobândă credit 42.32 84.64 70.50 55.08 38.28 19.96 0.00 0.00 0.00 0.00

TOTAL CHELTUIELI FIXE 79.211 253.725 273.400 257.985 241.182 222.867 202.903 202.903 202.903 202.903

77
ELEMENT DE CHELTUIALA 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Cheltuieli variabile 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
1Materii prime 185.40 849.75 1019.70 1019.70 1019.70 1019.70 1019.70 1019.70 1019.70 1019.70
2Salarii 15.28 70.05 84.06 84.06 84.06 84.06 84.06 84.06 84.06 84.06
3Energie electrica 39.00 178.75 214.50 214.50 214.50 214.50 214.50 214.50 214.50 214.50
4Apa tehnologica 0.55 2.50 3.00 3.00 3.00 3.00 3.00 3.00 3.00 3.00
5Combustibil 4.50 20.63 24.75 24.75 24.75 24.75 24.75 24.75 24.75 24.75
6Alte materiale auxiliare 3.90 17.88 21.45 21.45 21.45 21.45 21.45 21.45 21.45 21.45
7Cheltuieli de intretinere si reparatii 6.24 28.60 34.32 34.32 34.32 34.32 34.32 34.32 34.32 34.32
8Comision vamal (0.5%) 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00
9Vama 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00
10Comisioane agenti, transport si manipulare 39.00 178.75 214.50 214.50 214.50 214.50 214.50 214.50 214.50 214.50
11Reclama, publicitate si expozitii 1.56 7.15 8.58 8.58 8.58 8.58 8.58 8.58 8.58 8.58
12Ambalaje 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00
13Cheltuieli neprevăzute 7.98 36.58 43.89 43.89 43.89 43.89 43.89 43.89 43.89 43.89

TOTAL CHELTUIELI VARIABILE 303.4091390.627 1668.752 1668.7521668.752 1668.752 1668.7521668.752 1668.752 1668.752

TOTAL CHELTUIELI 382.6211644.352 1942.152 1926.7371909.934 1891.619 1871.6551871.655 1871.655 1871.655

Notă: Pentru obţinerea acestor cheltuieli nu este nevoie decât de informaţii din reţetar, de unde se vor prelua cheltuielile
variabile, şi din tabloul de bord.
Pe baza informaţiilor cu privire la cheltuieli şi la venituri se poate determina punctul mort de rentabilitate pe fiecare produs în
parte aşa cum se prezintă în tabelul de mai jos.

6.6. Analiza punctului critic pe produs şi pe total activitate


Tabel 6.11. Analiza punctului mort de rentabilitate pe produs şi pe total activitate mii €
Repartizare cheltuieli fixe

Pondere Marja Ch. Fixe Ch. Fixe Ch. Fixe Ch. Fixe Ch. Fixe Ch. Fixe Ch. Fixe Ch. Fixe
Activitatile desfasurate Venituri venituri bruta 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
1 Produs: G.T.S. Larice 2103 61% 892 48 155 167 158 147 136 124 124
2 Produs: G.T.S. Stejar 770 22% 348 18 57 61 58 54 50 45 45
3 Produs: ALTE - Lemn esenta tare - Panouri 405 12% 264 9 30 32 30 28 26 24 24
4 Produs: ALTE - Lemn esenta tare - G.T.S. Auxiliare 162 5% 115 4 12 13 12 11 10 10 10
5 Produs: ALTE - Lemn esenta tare - - 0 0% 0 0 0 0 0 0 0 0 0
6 Produs: G.T.S. Rasinoase 0 0% 0 0 0 0 0 0 0 0 0
7 Produs: - 0 0% 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Produs: ALTE - Lemn esenta moale - G.T.S. Rasinoase
8 cal. a II a 0 0% 0 0 0 0 0 0 0 0 0
9 Produs: ALTE - Lemn esenta moale - Panouri 0 0% 0 0 0 0 0 0 0 0 0
10 Produs: ALTE - Lemn esenta moale - - 0 0% 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Total 3440 100% 1619 79 254 273 258 241 223 203 203
Cheltuieli fixe total 79 254 273 258 241 223 203 203
PMR PMR PMR PMR PMR PMR PMR PMR
Punct Mort de Rentabilitate (PMR) 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
1 Produs: G.T.S. Larice 5% 17% 19% 18% 17% 15% 14% 14%
2 Produs: G.T.S. Stejar 5% 16% 18% 17% 16% 14% 13% 13%
3 Produs: ALTE - Lemn esenta tare - Panouri 4% 11% 12% 12% 11% 10% 9% 9%
4 Produs: ALTE - Lemn esenta tare - G.T.S. Auxiliare 3% 10% 11% 11% 10% 9% 8% 8%
5 Produs: ALTE - Lemn esenta tare - - 0% 0% 0% 0% 0% 0% 0% 0%
6 Produs: G.T.S. Rasinoase 0% 0% 0% 0% 0% 0% 0% 0%
7 Produs: - 0% 0% 0% 0% 0% 0% 0% 0%
Produs: ALTE - Lemn esenta moale - G.T.S. Rasinoase
8 cal. a II a 0% 0% 0% 0% 0% 0% 0% 0%
9 Produs: ALTE - Lemn esenta moale - Panouri 0% 0% 0% 0% 0% 0% 0% 0%
10 Produs: ALTE - Lemn esenta moale - - 0% 0% 0% 0% 0% 0% 0% 0%
TOTAL ACTIVITATE 5% 16% 17% 16% 15% 14% 13% 13%

78
6.7. Recapitulaţie venituri şi cheltuieli

Profitul net al proiectului, calculat după impozitare (pe baza cotelor introduse în tabloul de bord) se prezintă mai jos.

Tabel 6.12. Recapitulaţie venituri cheltuieli mii €


PROFIT 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Capacitate de productie 17% 76% 92% 92% 92% 92% 92% 92% 92% 92%
CHELTUIELI FIXE 69 234 257 245 232 218 203 203 203 203
CHELTUIELI VARIABILE 303 1391 1669 1669 1669 1669 1669 1669 1669 1669
TOTAL CHELTUIELI 373 1624 1925 1914 1901 1887 1872 1872 1872 1872
Pondere cheltuieli variabile 81% 86% 87% 87% 88% 88% 89% 89% 89% 89%
VENITURI 569 2606 3127 3127 3127 3127 3127 3127 3127 3127
PROFIT BRUT PROIECT 196 982 1202 1214 1226 1240 1256 1256 1256 1256
Impozit calculat 25 245 300 303 307 310 314 314 314 314
Reducere proiect
Impozit de plata pe profitul proiectului 25 245 300 303 307 310 314 314 314 314
PROFIT NET AF. PROIECTULUI 172 736 901 910 920 930 942 942 942 942

6.8. Cash-Flow proiect

Tabel 6.13. Cash-Flow proiect mii €


ELEMENT 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Venituri 569 2606 3127 3127 3127 3127 3127 3127 3127 3127

- Costuri de productie totale fara


amortizare 369 1582 1867 1851 1835 1816 1796 1796 1796 1796
- Amortismente 14 63 75 75 75 75 75 75 75 75

Venituri inaintea impozitarii 186 962 1185 1200 1217 1236 1256 1256 1256 1256

- Dobanda Credite pe Termen


Scurt 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
- Rambursare Credite Termen
scurt 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
- Impozit pe Profit 23 240 296 300 304 309 314 314 314 314

Profit net 163 721 889 900 913 927 942 942 942 942

+ Amortismente 14 63 75 75 75 75 75 75 75 75
+ Dobanda af. creditului pe TL
incl. in cost 42 85 70 55 38 20 0 0 0 0

Flux de Numerar Net de


Exploatare 219 869 1035 1031 1027 1022 1017 1017 1017 1017

+ Credite pe Termen Scurt


+ Aport actionari
+ Surse Proprii (fonduri destinate
investitiei)

Flux de Numerar Brut 219 869 1035 1031 1027 1022 1017 1017 1017 1017

- Valoarea investitiei 0 0 0
- Rambursare Credit Termen
Lung 0 157 171 187 204 222 0 0 0 0
- Dobanda Credit Termen Lung 42 85 70 55 38 20 0 0 0 0

Flux de Numerar Net 176 627 793 789 785 780 1017 1017 1017 1017

Flux de Numerar Cumulat 176 803 1596 2385 3170 3950 4967 5984 7001 8018

79
6.9. Venituri şi Cheltuieli aferente proiectului

Tabel 6.14. Veniturile si cheltuielile proeictului mii €


EXPLICATII/PERIOADA 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
1. VENITURI TOTALE 569 2606 3127 3127 3127 3127 3127 3127 3127 3127
2. CHELTUIELI TOTALE DE
EXPLOATARE, din care 383 1644 1942 1927 1910 1892 1872 1872 1872 1872
* Cheltuieli variabile, din care: 303 1391 1669 1669 1669 1669 1669 1669 1669 1669
- materiale 249 1140 1367 1367 1367 1367 1367 1367 1367 1367
- manopera 6 26 31 31 31 31 31 31 31 31
* Cheltuieli fixe, din care: 79 254 273 258 241 223 203 203 203 203
- chirii 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
- utilitati 0 1 1 1 1 1 1 1 1 1
- amortizare 14 63 75 75 75 75 75 75 75 75
- cheltuieli intretinere si
functionare 3 13 16 16 16 16 16 16 16 16
- alte cheltuieli indirecte 61 169 172 157 140 122 102 102 102 102
- asigurari 2 8 9 9 9 9 9 9 9 9
3. PROFIT BRUT (1-2) 186 962 1185 1200 1217 1236 1256 1256 1256 1256
4. IMPOZIT PROFIT 23 240 296 300 304 309 314 314 314 314
5. PROFIT NET 163 721 889 900 913 927 942 942 942 942
6.11. Plan de rambursaew credit

Tabel 6.15. Plan de rambursare credit


PLAN DE RAMBURSARI EUR
5.00ani
940441
9.00%an
Suma anuala Dobanda Rata credit Sold de plata
42320
241780 84640 157141 783300
241780 70497 171283 612017
241780 55082 186699 425318
241780 38279 203502 221817
241780 19964 221817 0

6.12. Evaluarea proiectului de investiţii


Tabel 6.16. Indicatori de evaluare investitie mii €
ACTUALIZARI

An actualizare 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 TOTAL
Profit net 163 721 889 900 913 927 942 942 942 942 8279
Venituri totale 569 2606 3127 3127 3127 3127 3127 3127 3127 3127 28192
Flux net de exploatare pe total activitate 219 869 1035 1031 1027 1022 1017 1017 1017 1017 9269
Flux net de exploatare pe proiect 219 869 1035 1031 1027 1022 1017 1017 1017 1017 9269
Rata de actualizare 12%
Actualizare
Flux net de exploatare pe total activitate 195 692 736 655 582 518 460 411 367 327 4944
Flux net de exploatare pe proiect 195 692 736 655 582 518 460 411 367 327 4944
Fructificare
Rata de actualizare 9%
Actualizare
Flux net de exploatare pe total activitate 201 731 799 730 667 609 556 510 468 430 5702
Flux net de exploatare pe proiect 201 731 799 730 667 609 556 510 468 430 5702

80
Explicatii I II III TOTAL
Investitia 1182 56 0 1237
Rata de actualizare 12%
Investitie actualizata la anul 1 1182 44 0 1226
Rata de actualizare 9%
Investitie actualizata la anul 1 1182 47 0 1228

Criterii economice ExplicatiiValori


a) Criterii contabile
Incasarea specifica bruta ori 22.79
Inasarea specifica neta ori 21.79
Rata rentabilitatii investitiilor 669%
Perioada de recuperare ani 3.00
Venit
Venit net mediu Cash- Valoare
actualizatanual flow investitie
b) Criterii economice propriu-zise VAN pe 1 EUR actualizatRIR actualizatactualizata
Rata de actualizare 12%
Flux net de exploatare pe total activitate 9269 3718 3.006 372 56.17% 4944 1226
Flux net de exploatare pe proiect 9269 3718 3.006 372 56.17% 4944 1226
Rata de actualizare 9%
Flux net de exploatare pe total activitate 9269 4473 3.616 447 56.08% 5702 1228
Flux net de exploatare pe proiect 9269 4473 3.616 447 56.08% 5702 1228

Investitii -1226 -1226 -1228 -1228


Anul 1 219 219 219 219
Anul 2 869 869 869 869
Anul 3 1035 1035 1035 1035
Anul 4 1031 1031 1031 1031
Anul 5 1027 1027 1027 1027
Anul 6 1022 1022 1022 1022
Anul 7 1017 1017 1017 1017
Anul 8 1017 1017 1017 1017
Anul 9 1017 1017 1017 1017
Anul 10 1017 1017 1017 1017
RIR 56.17% 56.17% 56.08% 56.08%

81
CAPITOLUL VII
PRODUS INFORMATIC PENTRU ANALIZA FINANCIARĂ – DIAFIN

7.1. Aspecte generale


Vom discuta în cele ce urmează despre două aspecte legate de termenii de specialitate utilizaţi şi de modul de
instalare a produsului informatic de analiză financiară DIAFIN. Produsul informatic DIAFIN utilizează următorii termeni de
specialitate: analiză financiară, datele contabilităţii, indicatori economici, zonă de lucru, bilanţ contabil, bilanţ financiar,
balanţă de verificare, cont de rezultat, cont de profit şi pierderi, diagnostic financiar, foaie de calcul, echilibru financiar, sold
intermediar de gestiune, rata dobânzii medii pe piaţa monetară, rentabilitate, solvabilitate, disponibilităţi, rulaje nete, sold
iniţial, sold final etc.
Mod de instalare. Aplicaţia DIAFIN se poate instala prin simpla copiere de la adresa http://csintel.es.uaic.ro (1) prin
selectarea directorului Library (2), iar de aici a ramurilor „Cursuri” (3), „Produse informatice” (4) şi „DIAFIN” (5). Transferul
aplicaţiei se realizează prin selectarea fişierului Diafin_v2.xls (6) activarea meniului corespunzător tastei din dreapta a
mouse-lui, din care se selectează Save target as (7). Pentru finalizarea transferului este necesar să se specifice directorul în
care se va realiza salvarea propriu-zisă.

Figura 7.1. Paşii de parcurs în încarcarea produsului informatic DIAFIN

După încărcarea într-un director de lucru a fişierului DIAFIN.XLS se va lansa în execuţie aplicaţia la fel ca orice alt
produs informatic dezvoltat sub un program de calcul tabelar. Etapele de parcurs sunt următoarele:
1. Se deschide sesiunea de lucru MS EXCEL, de preferat o versiune cât mai recentă;
2. Se solicită deschiderea registrului de lucru DIAFIN.XLS din directorul în care s-a realizat încărcarea;
3. Se foloseşte pentru intrare parola c2 pentru acces;
4. Se introduc datele de lucru specifice întreprinderii de analizat;
5. Se salvează fişierul cu datele introduse cu un nume uşor de identificat, de regulă numele societăţii şi anul de analiză.
De exemplu, CORSO_02.XLS.

7.2. Domeniul de utilizare

DIAFIN, produs informatic pentru analiză şi diagnostic financiar, este utilizat în analiza financiară a situaţiei
economico-financiare a unei entităţi economice creatoare de valoare, în vederea obţinerii de informaţii despre echilibrul
financiar, modalităţile de formare a veniturilor şi diagnosticarea situaţiei financiare. Produsul informatic DIAFIN foloseşte ca
date de prelucrare datele contabilităţii financiare preluate din balanţa de verificare sintetică şi informaţii ce ţin de transformarea
bilanţului contabil în bilanţ financiar, precum şi date din afara bilanţului.

82
7.3. Utilizatori

Grupul de utilizatori specifici produsului DIAFIN este format în primul rând din analiştii financiari din societăţile
comerciale care-şi propun analiza echilibrului financiar şi a rezultatelor financiare, precum şi obţinerea unui diagnostic
financiar pentru firma la care lucrează sau pentru diverse alte firme pe baza informaţiilor deţinute la un moment dat.
În al doilea rând, DIAFIN poate fi utilizat de echipa decidenţilor dintr-o entitate, în măsura în care datele necesare
prelucrării pentru perioadele de gestiune aferente sunt actualizate permanent.
În al treilea rând, DIAFIN poate fi utilizat de societăţile de consultanţă economico-financiare şi specialişti persoane
fizice autorizate ce prestează unor societăţi comerciale servicii pe bază de contract.
Şi nu în ultimul rând, DIAFIN poate fi utilizat de studenţii în economie care-şi realizează diverse studii de caz la
disciplinele de specialitate, cum sunt: contabilitate şi analiză financiară pe bază de bilanţ, finanţele întreprinderii, gestiune
financiară, practică de specialitate etc., precum şi de cei care doresc să-şi facă o imagine despre cum trebuie organizat un
produs informatic specializat în domeniu.

7.4. Structura produsului informatic DIAFIN

Pentru a obţine o imagine asupra componentelor principale prezentăm principalele zone de lucru corespunzătoare
funcţiunilor acoperite (Vezi Anexa A):
a. Foile de calcul I, II, III şi IV corespunzătoare datelor de intrare preluate din contabilitatea financiară pe baza balanţelor de
verificare pentru perioadele de analiză. Organizarea celor 4 foi de calcul este similară şi se prezintă astfel (figurile 6.2. şi 6.3.):
a.1. Zonă pentru preluarea datelor din balanţa de verificare corespunzătoare conturilor de patrimoniu (I6:P94). Notăm
această zonă cu BAL;
a.2. Zonă pentru intocmirea automată a bilanţului contabil pe principalele posturi bilanţiere (B2:F28). Notăm această
zonă cu BIL;
a.3. Zonă pentru transformarea bilanţului contabil în bilanţ financiar pentru perioada analizată (B39:F46). Notăm
această zonă cu BFIN;
a.4. Zonă pentru retratarea financiară a posturilor bilanţiere de activ şi de pasiv în funcţie de lichiditate şi de exigibilitate
(B50:F53). Notăm acestă zonă cu RETR.

În figura 7.2. este prezentată schema de organizare a zonelor de lucru în foaia de calcul I, şi în mod similar în foile de
calcul II, III şi IV.

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R
1
2 BIL
3
4 BAL
5
6

27
28

39 BFIN
40

46

50 RETR
51
52
53


94

Figura 7.2. Tabela de lucru cu date patrimoniale pentru anul I

Date de intrare. În această tabelă se introduc:


1. soldurile finale pentru anul I din balanţa de verificare în zona BAL, moment din care zonele BIL şi BFIN se
actualizează automat;
2. creanţele cu scadenţă mai mare de 1 an şi datoriile cu scadenţă mai mare de 1 an în zona RETR.

83
Notă: În mod similar sunt organizate şi tabelele pentru anii II, III şi IV.

b. Foaia de calcul DIAFIN organizată în 8 zone principale structurate astfel:


b.1. Zona RUL utilizată pentru preluarea rulajelor nete din conturile de rezultat (AF2:AP57);
b.2. Zona BF utilizată pentru centralizarea bilanţului financiar corespunzător celor 4 perioade de analiză (B4:J25);
b.3. Zona CPP utilizată pentru centralizarea contului de profit şi pierdere structurat după principiile analizei financiare
în vederea realizării analizei rezultatelor (B48:F78);
b.4. Zona AEF utilizată pentru analiza echilibrului financiar (B96:F105);
b.5. Zona SIG utilizată pentru calculul soldurilor intermediare de gestiune (B114:F127);
b.6. Zona DFR utilizată pentru realizarea diagnosticului financiar rapid (B156:F180);
b.7. Zona IDF utilizată pentru interpretarea diagnosticului financiar (B195:F223);
b.8. Zona TABLOU utilizată pentru iniţializarea şi controlul aplicaţiei (BC2:BG8).

În figura 7.3. prezentăm structura foii de calcul DIAFIN

B F J … AF AP BC BG
1
2
3
4 TABLOU

8 BF
… RUL
25

48

57 CPP
78

96
AEF
105

114
SIG
139

156

… DFR
180

195
IDF
223

Figura 7.3. Organizarea zonelor de lucru în foaia de calcul DIAFIN

Date de intrare. În această foaie de calcul se introduc:


1. rulajele conturilor de venituri şi de cheltuieli în zona RUL, moment din care toate celelalte zone se actualizează
automat;
2. datele de identificare ale societăţii de analizat în zona de lucru cu numele TABLOU, care se referă la: anii de
analiză, modul de exprimare a valorilor (mii lei, mil. lei) şi rata dobânzii medii pe piaţă din anul de analiză.

7.5. Descrierea propriu-zisă a produsului informatic DIAFIN


În conformitate cu cerinţele minime pentru o aplicaţie în domeniul analizei financiare vom descrie în cele ce urmează
modalitatea practică de utilizare a produsului informatic pentru analiză şi diagnostic financiar - DIAFIN. Cerinţele prezentate în
capitolul al doilea impun structurarea aplicaţiei pe componente corespunzătoare, după cum urmează:
1. Preluarea datelor din balanţa de verificare;
2. Preluarea datelor cu privire la termenele de scadenţă ale datoriilor şi ale creanţelor;
3. Întocmirea bilanţului financiar;
4. Analiza echilibrului financiar
5. Analiza formării rezultatelor şi repartizării rezultatelor
6. Realizarea tabloului cu indicatori financiari
7. Realizarea diagnosticului financiar şi interpretarea rezultatelor
8. Liste şi rapoarte speciale.

84
Înainte de discuta pe fiecare din cele opt componente este deosebit de important de prezentat şi de înţeles meniul
aplicaţiei DIAFIN. Aceste meniu se prezintă în figura 7.3. şi apare după lansarea cu succes a aplicaţiei, aşa cum am prezentat
la modul de instalare. Prezentăm în figura 7.4. meniul principal al aplicaţiei DIAFIN şi componentele ce pot fi activate prin
intermediul butoanelor.

Figura 7.4. Meniul principal al aplicaţiei DIAFIN

Butoanele din acest meniu sunt edificatoare, în sensul că:


• au denumiri generice uşor de înţeles;
• sunt organizate în ordinea logică a operaţiilor de la stânga la dreapta şi de sus în jos;
• permit iniţializarea datelor de start pentru o întreprindere, dar şi transferul datelor introduse de la un an la altul.

Butoanele din meniul principal al aplicaţiei îndeplinesc următoarele funcţii:


1. TABLOU DE BORD este butonul ce ne permite iniţializarea datelor societăţii cu privire la anii de analiză, denumirea
societăţii, numărul de acţiuni (facultativ), rata medie a dobânzii, număr de luni în ultimul an de analiză şi exprimarea
monetară (în mii lei sau milioane lei). Prezentăm în figura de mai jos modelul de lucru cu acest tablou de bord;

TABLOU DE BORD Text Divizor date


Valori exprimate in mil lei 1000000
Numar de luni 12
Nume societate Exemplu SRL
Anii de analiza 1998 1999 2000 2001
Rata medie a dobanzii bancare 47% 38% 32% 28%
Nr. de actiuni/parti sociale 14000 14000 14000 14000
Obiect de activitate 2 2 2 2
Figura 7.5. Tablou de bord pentru introducere date

2. INTRODUCERE SOLDURI BILANŢ este zona cu un set de 4 butoane corespunzătoare celor 4 ani de analiză. Pentru
primul an există butonul Anul I, pentru anul al doilea există butonul Anul II ş.a.m.d. Structura cadru pentru introducerea
soldurilor pe anul I se prezintă ca în figura 7.6.

85
J K L M N O P
4 BALANTA DE VERIFICARE PE SOLDURI FINALE PE ANUL ….
5 lei
6 Simbol DEBIT CREDIT DEBIT CREDIT
7 1012 * 368
8 1011 ** 371
. … … …. … … …
78 328 * 506
79 331 * 508
80 332 * 509
81 341 * 511
82 345 ** 512
83 346 ** 518
84 348 * 519
85 351 * 531
86 352 * 532
87 354 * 541
88 356 * 542
89 357 581
90 358 * 590
91 361 *
92 TOTAL 0 0 0 0
93 TOTAL SOLD FINAL DB - TOTAL SOLD FINAL CR -
94 DIFERENTA CR - DB -
Figura 7.6. Model de preluare a soldurilor finale din anul I

Notă: Aceste butoane permit parcurgerea etapei 1, cu numele „Preluarea datelor din balanţa de verificare”.

Un aspect deosebit de important pentru viitoarele prelucrări legate de bilanţul financiar constă în introducerea
corecţiilor aferente datoriilor şi creanţelor pe termen cu scadenţă mai mare de un an. Pentru aceste preluări există zona
RETR, prezentată în figura 7.7.

B C E F
50 RETRATARE POSTURI BILANTIERE lei
51 ACTIV FINANCIAR SUME PASIV FINANCIAR SUME
52 Creante > 1 an Datorii > 1 an
53
Figura 7.7. Zona de retratare - RETR

Notă: Prin intermediul zonei RETR din figura 7.7. se permite „Preluarea datelor cu privire la termenele de scadenţă
la datorii şi la creanţe";

În mod similar se procedează cu preluarea soldurilor pentru fiecare an de analiză în parte şi cu retratările
corespunzătoare.
În aceeaşi zonă de introducere a soldurior iniţiale există şi butoane de transferare date către anii precedenţi pentru a
permite introducerea datelor ultimului an de analiză butonul Anul IV. Acele butoane sunt intitulate sugestiv astfel:
IV ---> III – pentru transferarea datelor din anul IV în anul III;
III ---> II – pentru transferarea datelor din anul III în anul II;
II ---> II – pentru transferarea datelor din anul II în anul I;
Pentru a nu pierde prin suprascriere datele se recomandă ca ordinea de transfer să fie din II în I, din III în II şi din IV
în III.

3. CONT DE REZULTAT este zona care conţine butonul PRELUARE RULAJE NETE CHELTUIELI-VENITURI, prin care
se realizează preluarea rulajelor nete pentru conturile de venituri şi cheltuieli. Zona de lucru pentru această operaţie
poartă denumirea RUL şi este structurată astfel:

86
AG AH AI AJ AK AL AM AN AO AP
2 CONT DE PROFIT BALANTA
3 Simbol 1998 1999 2000 2001 Simbol 1998 1999 2000 2001
4 600 701
… … …
23 614 766
24 621 767
25 622 768
26 623 771
27 624 772
28 625 781
29 626 786
30 627 787
31 628
… …
46 672
47 681
48 686
49 687
50 691
51 Total D 0 0 0 0 Total C 0 0 0 0
Regularizare 0 0 0 0 Regularizare 0 0 0 0
Debit 121 0 0 0 0 Credit 121 0 0 0 0
Sold Dt. 121 Sold Ct. 121
Figura 7.8. Zona RUL de preluare a rulajelor la conturile de venituri şi la cele de cheltuieli

Notă: Prin intermediul butonului PRELUARE RULAJE NETE CHELTUIELI-VENITURI se realizează completarea
preluării datelor din balanţa de verificare.
În această zonă se introduc rulajele nete care au afectat în final contul de profit şi pierderi. Este foarte important să se
aibă în vedere numai rulajul net, deoarece, în final, se solicită o verificare a rulajului pe debit a contului 121, "Cont de Profit şi
Pierderi" cu totalul cheltuielilor preluate, respectiv a rulajului pe credit a contului 121 cu totalul veniturilor preluate. În cazul în
care rezultatul final este diferit se verifică aceste rulaje şi în mod special conturile de venituri din producţia stocată şi cea
imobilizată, pe baza informaţiilor preluate din contul de rezultat ca parte componentă a bilanţului contabil. În cazul în care nu
se ajunge la respectarea acestor corelaţii, se va solicita fişa şah anuală a contului 121 sau se poate recurge în final la
apelarea la rubrica Regularizare de pe debit sau de pe credit. În final soldul contului 121 trebuie să fie cel din balanţa de
verificare care stă la baza preluărilor în zona RUL.

4. Butonul Curăţă toţi anii … realizează la activarea sa pregătirea tuturor zonelor de lucru folosite la introducerea datelor
pentru o nouă societate. După activare se începe introducerea datelor în ordinea Tablou de bord, Anul I, Anul II, Anul
III, Anul IV, şi Preluare rulaje nete cheltuieli-venituri.

5. Zona rezervată Vizualizării rezultatelor analizei financiare permite realizarea următoarelor cerinţe minimale enumerate
anterior: Întocmirea bilanţului financiar; Analiza echilibrului financiar; Analiza formării rezultatelor şi repartizării
rezultatelor; Realizarea tabloului cu indicatori financiari; Realizarea diagnosticului financiar şi interpretarea rezultatelor;
Liste şi rapoarte speciale. Pentru a îndeplini aceste sarcini, meniul principal cuprinde butoanele:
• Bilanţ financiar cumulat – vizualizează bilanţul financiar (BF) cumulat din foaia de lucru DIAFIN;
• Cont de profit şi pierderi – vizualizează contul de profit şi pierderi (CPP) însoţit de ponderea fiecărui element în
cifra de afaceri a întreprinderii analizate;
• Analiza echilibrului financiar – vizualizează indicatorii de echilibru financiar din zona AEF;
• Solduri intermediare de gestiune – vizualizează soldurile intermediare de gestiune din zona SIG;
• Repartizare profit anual – oferă posibilitatea vizualizării şi actualizării modului de repartizare a profitului anual.
Această opţiune este permisă in versiunea extinsă;
• Diagnostic financiar – vizualizează diagnosticul financiar rapid codificat de noi cu DFR;
• Interpretare diagnostic financiar – vizualizează zona IDF în care se realizează interpretarea automată a
diagnosticului fianaciar. Pentru anumiţi indicatori este necesar să se intervină manual;
• Indicatori (totali) – permite vizualizarea întregului set de indicatori. Opţiunea este activă în versiunea extinsă;
• Interpretare indicatori (totali) … – permite vizualizarea/interpretarea întregului set de indicatori economico-
financiari. Opţiunea este activă în versiunea extinsă;

87
• Evaluare după MEFAT – vizualizarea punctajului obţinut prin selectarea a 10 indicatori şi evaluarea performanţelor
în logica Modelului de Evaluare Financiară Andone-Ţugui60.

Notă: Fiecare zonă de vizualizat prin butoanele descrise mai sus va fi detaliată în studiul de caz din paragraful 7.6.

7.6. Analiza financiară a unei societăţi comerciale - Studiu de caz

În studiul nostru vom ţine cont de cerinţele minimale necesare a fi îndeplinite de un produs de analiză financiară, care
au fost prezentate de noi în capitolul al II-lea. În plus, ca urmare a volumului mare de date de intrare nu vom prezenta în
detaliu soldurile şi rulajele conturilor de venituri şi cheltuieli, ci doar vom discuta pe baza rezultatelor obţinute după
introducerea lor.
Aşa cum s-a prezentat anterior prima operaţie de parcurs în realizarea unei analize financiare o constituie Iniţializarea
datelor pentru societatea de analizat. Acest lucru se realizează prin apelarea butonului Tablou de bord din meniu. Datele
care se introduc sunt cele din figura de mai jos:

TABLOU DE BORD Text Divizor date


Valori exprimate in mil lei 1000000
Numar de luni 12
Nume societate Omega SA
Anii de analiza 2000 2001
Rata medie a dobanzii bancare 35% 28%
Nr. de actiuni/parti sociale 15000 15000
Obiect de activitate 2 2
Figura 7.8. Tablou de bord pentru iniţializarea cu datele SC OMEGA SA

În ceea ce priveşte obiectul de activitate se face următoarea corespondenţă:


1. Productie;
2. Comert;
3. Agricultura;
4. Transporturi;
5. Constructii;
6. Servicii financiare;
7. Alte servicii
Reamintim că respectarea cerinţelor funcţionale minimale pentru un produs informatic din domeniul analizei financiare
pe baza bilanţului contabil presupune:
1. Preluarea datelor din balanţa de verificare. Pentru că avem date doar pentru doi ani, această sarcină se
realizează din meniul principal prin acţionarea pe rând a butoanelor Anul III pentru datele din anul 2000, Anul IV
pentru datele din anul 2001 şi Preluare rulaje nete cheltuieli-venituri pentru rulajele la venituri şi cheltuieli;

Bilanţul contabil în sinteză pentru anul 2000 se prezintă în tabelul 7.1. Ceea ce se prezintă în tabelul 7.1. constituie
zona BIL din figura 7.2.:

Tabel 7.1. Bilanţul contabil pe anul 2000


A B C E F
BILANT CONTABIL PENTRU ANUL 2000 lei
ACTIV SUME PASIV SUME
4 Imobilizari necorporale 17649769 Capital social 108150400
5 Imobilizari corporale 338619421 Ct. intrep. 0
6 Imobilizari financiare 79700000 Prime legate de capital 0
7 Stocuri mat. prime mat. cons 1407230721 Dif. de reevaluare 0
8 Stocuri aflate la terti 4253988982 Rezerve 23407520
9 Productie in curs de exec. 13605999511 Rezultat reportat 2215687619
10 Semif. prod. finite 20393267 Rezultat exercitiu 2251849906
11 Animale 0 Repartiz. profitului -2251849906
12 Marfuri -189469333 Fonduri 202410071
13 Ambalaje 6087592 Repartizari la fd. de dezv. 0
14 Furnizori-debitori 1343063355 Subventii pentru investitii 0
15 Clienti si conturi asimilate 10984712980 Provizioane reglementate 0
16 Alte creante 21352934 Provizioane pentru riscuri & chelt. 1870139803
17 Decontari cu asoc. 0 Imprumuturi si dat. asimilate 2095450572

60Pentru detalii cu privire la MEFAT vezi Andone, I., Ţugui, Al., Sisteme inteligente în management, contabilitate, finanţe-bănci şi marketing,
Editura Economică, Bucureşti, 1999, p. 360, şi Andone, I., Mockler, R., Dologite, D., Ţugui, Al., Dezvoltarea sistemelor inteligente în
economie. Metodologie şi studii de caz, Editura Economică, Bucureşti, 2001, p. 375 ş.u.

88
18 Titluri de plasament 0 Furnizori si conturi asimilate 17060623232
19 Conturi la banci 286583657 Clienti - creditori 4353770221
20 Casa 4405364 Alte datorii 7000426711
21 Acreditive 0 Venituri inreg. in avans 3975776664
22 Valori de incasat 6217661837 Dec. in curs de clarificare 241
23 Alte valori 507862997 Dif. de conversie pasiv 0
24 Chelt. inreg. in avans 0
25 Dec. din operatii in curs 0
26 Diferente de conversie 0
27 Prime de rambursare 0
28 TOTAL 38905843054 TOTAL 38905843054,00

În tabelul 7.2 se prezintă bilanţul contabil din anul 2001.

Tabel 7.2. Bilanţul contabil pentru anul 2001


BILANT CONTABIL PENTRU ANUL 2001 lei
ACTIV SUME PASIV SUME
Imobilizari necorporale 13127051 Capital social 108150400
Imobilizari corporale 293816826 Ct. intrep. 0
Imobilizari financiare 79700000 Prime legate de capital 0
Stocuri mat. prime mat. cons 1702867992 Dif. de reevaluare 0
Stocuri aflate la terti 47390396 Rezerve 23407520
Productie in curs de exec. 15652089319 Rezultat reportat 2215687619
Semif. prod. finite 20393267 Rezultat exercitiu 6933746500
Animale 0 Repartiz. profitului 0
Marfuri -667105970 Fonduri 202410071
Ambalaje 6087592 Repartizari la fd. de dezv. 0
Furnizori-debitori 14827717434 Subventii pentru investitii 0
Clienti si conturi asimilate 10023113957 Provizioane reglementate 0
Alte creante 24065297 Provizioane pentru riscuri & chelt. 3561679158
Decontari cu asoc. 0 Imprumuturi si dat. asimilate 2732600000
Titluri de plasament 0 Furnizori si conturi asimilate 15470256295
Conturi la banci 575097178 Clienti - creditori 695631619
Casa 15034586 Alte datorii 9779743159
Acreditive 0 Venituri inreg. in avans 2619876000
Valori de incasat 1399999998 Dec. in curs de clarificare 239
Alte valori 329793657 Dif. de conversie pasiv 0
Chelt. inreg. in avans 0
Dec. din operatii in curs 0
Diferente de conversie 0
Prime de rambursare 0
TOTAL 44343188580 TOTAL 44343188580

Preluarea datelor referitoare la rulajele nete se face prin activarea butonului Preluare rulaje nete … ceea ce va avea
ca efect afişarea zonei RUL aşa cum se prezintă în figura 7.9. Contul de profit şi pierderi (CPP) din foaia de calcul DIAFIN se
prezintă astfel:

B E F I J
48 S.C. Omega SA
49CONT DE PROFIT SI PIERDERI pe anii 2000 - 2001
50 mil. lei
% in CA pe % in CA pe
51 EXPLICATIE 2000 2001 2000 2001
52 VANZARI DE MARFURI 3866 6656 5,93% 13,24%
…… … … … …
60 COSTUL MARFURILOR VANDUTE 3849 6487 5,91% 12,90%
61 PRODUCTIA VANDUTA 61278 43630 94,07% 86,76%
62 PRODUCTIA STOCATA 9242 2046 14,19% 4,07%
63 PRODUCTIA IMOBILIZATA 0 0 0,00% 0,00%
64 PRODUCTIA EXERCITIULUI (INCL. MF.) 74387 52333 114,19% 104,07%
65 CONSUMATIUNI 60329 38091 92,61% 75,75%
66 SUBVENTII DE EXPLOATARE 0 0 0,00% 0,00%
67 IMPOZITE SI TAXE 319 75 0,49% 0,15%
68 CHELTUIELI CU PERSONALUL 6472 2708 9,93% 5,38%
69 ALTE VENITURI DE EXPLOATARE 6 2 0,01% 0,00%
70 ALTE CHELTUIELI DE EXPLOATARE 0 0 0,00% 0,00%
71 AMORTIZARI SI PROVIZIOANE 2048 1765 3,14% 3,51%
72 VENITURI FINANCIARE 70 93 0,11% 0,19%
73 CHELTUIELI FINANCIARE 1272 542 1,95% 1,08%

89
74 VENITURI EXCEPTIONALE 144 11 0,22% 0,02%
75 CHELTUIELI EXCEPTIONALE 1121 477 1,72% 0,95%
76 REGULARIZARI CHELTUIELI 0 0 0,00% 0,00%
77 REGULARIZARI VENITURI 0 0 0,00% 0,00%
78 PROFIT CONTABIL BRUT 3047 8781 4,68% 17,46%
Figura 7.9. Contul de profit şi pierderi

2. Preluarea datelor cu privire la termenele de scadenţă mai mare de un an ale datoriilor şi creanţelor. Pentru
introducerea datelor procedăm tot la activarea celor două butoane Anul III şi Anul IV, în cazul nostru, după care
sub bilanţul contabil şi cel financiar există o zonă special destinată acestor tipuri de informaţii.

Pentru anul 2001, în foaia de calcul III, vom avea de introdus datele ca în figura de mai jos.

B C E F
50 RETRATARE POSTURI BILANTIERE lei
51 ACTIV FINANCIAR SUME PASIV FINANCIAR SUME
52 Creante > 1 an 400598000 Datorii > 1 an 2305853000
53
Figura 7.10. Zona de retratare - RETR

Pentru anul 2000, în foaia de calcul III, vom avea de introdus datele ca în figura de mai jos.

B C E F
50 RETRATARE POSTURI BILANTIERE lei
51 ACTIV FINANCIAR SUME PASIV FINANCIAR SUME
52 Creante > 1 an Datorii > 1 an 241681000
53
Figura 7.11. Zona de retratare – RETR

3. Întocmirea bilanţului financiar. Datele care au fost introduse până la acest moment sunt preluate automat în
bilanţul financiar corespunzător fiecărui an de analiză din foaia de calcul III şi IV în zona denumită de noi BFIN
(tabelul 7.3. şi tabelul 7.4.), dar şi într-un bilanţ financiar cumulat în cadrul foii de calcul DIAFIN în zona definită de
noi BF (tabelul 7.5.).

Tabel 7.3. Bilanţ financiar pentru anul 2000


B C E F
39 BILANT FINANCIAR PENTRU ANUL 2000 lei
40 ACTIV FINANCIAR SUME PASIV FINANCIAR SUME
41 Active imobilizate 435969190 Capitaluri proprii 2549655610
42 Stocuri 19104230740 (capital permanent) 3726406512
43 Active circulante 19365643124 Datorii pe termen lung 1176750902
44 * disponibilitati 7016513855 Datorii pe termen scurt 35179436543
45 * creante 12349129269 * Datorii de exploatare 28414820164
46 Total activ 38905843054 Total pasiv 38905843054

Tabel 7.4. Bilanţ financiar pentru anul 2001


B C E F
39 BILANT FINANCIAR PENTRU ANUL 2001 lei
40 ACTIV FINANCIAR SUME PASIV FINANCIAR SUME
41 Active imobilizate 787241877 Capitaluri proprii 9483402110
42 Stocuri 16761722596 (capital permanent) 13570094689
43 Active circulante 26794224107 Datorii pe termen lung 4086692579
44 * disponibilitati 2319925419 Datorii pe termen scurt 30773093891
45 * creante 24474298688 * Datorii de exploatare 25945631073
46 Total activ 44343188580 Total pasiv 44343188580

Notă: Pentru vizualizarea acestor bilanţuri financiare pe fiecare an este necesar să se activeze butonul anului de lucru Anul I, Anul II, Anul
III sau Anul IV, după caz.

Bilanţul financiar reunit, împreună cu analiza structurală a elementelor din bilanţ se prezintă în tabelul de mai jos.

90
Tabel 7.5. Bilanţ financiar cumulat
B …G H I J
4SC Omega SA
5Bilant financiar de analiză pe anii 2000-2001
6
7 ACTIV FINANCIAR … 2000 2001
8 mil. lei % mil. lei %
9 Imobilizari nete … 436 1,12 787 1,78
10 Stocuri si produse in curs … 19104 49,10 16762 37,80
11 Alte active circulante, din care … 19366 49,78 26794 60,42
12 * disponibilitati … 7017 18,03 2320 5,23
13 * creante … 12349 31,74 24474 55,19
14 Total activ … 38906 100,00 44343 100

18 PASIV FINANCIAR … 2000 2001
19 mil. lei % mil. lei %
20 Capital propriu … 2550 6,55 9483 21,39
21 (capital permanent) … 3726 9,58 13570 30,60
22 Datorii pe termen lung … 1177 3,02 4087 9,22
23 Datorii pe termen scurt … 35179 90,42 30773 69,40
24 *Datorii de exploatare … 28415 73,03 25946 58,51
25 Total pasiv … 38906 100,00 44343 100

Notă: Pentru vizualizarea acestui bilanţ financiar cumulat este necesar să se apeleze la butonul Bilanţ financiar cumulat din meniul
aplicaţiei.

4. Analiza echilibrului financiar. Pentru analiza echilibrului financiar se apelează la indicatorii de analiză clasici:
fond de rulment, necesar de fond de rulment, trezoreria netă, capacitatea de autofinanţare şi excedentul de
trezorerie al exploatării. Datele sunt automat calculate în zona denumită de noi AEF, din foaia de calcul DIAFIN.
Pentru vizualizarea zonei este necesar să activăm butonul Analiză echilibru financiar.
Zona de lucru corespunzătoare analizei financiare se prezintă în tabelul de mai jos.

Tabel 7.6. Indicatorii de analiză a echilibrului economico-financiar


B E F
96
97Analiza echilibrului financiar pe anii 2000-2001
98 mil. lei
99 Anii … 2000 2001
100 Fond de rulment … 3290 12783
101 * Fond de rulment propriu … 2114 8696
102 Necesarul de fond de rulment: … 3039 15290
103 Trezoreria neta … 252 -2508
104 Capacitatea de autofinantare … 5089 10544
105 Excedent de trezorerie al exploatare … 4228 -3832

5. Analiza formării şi repartizării rezultatelor. În ce priveşte această analiză dispunem în foaia de calcul DIAFIN
de zona de lucru denumită SIG în care se calculează automat soldurile intermediare de gestiune. În cadrul
meniului de lucru al aplicaţiei există pentru vizualizarea soldurilor intermediare de gestiune butonul Solduri
intermediare de gestiune. În măsura în care se doreşte şi o analiză a modului de repartizare pe destinaţii a
rezultatului net există tot în zona SIG posibilitatea introducerii pe destinaţii a profitului net repartizat. Pentru
această operaţie în meniul principal există butonul Repartizare profit anual. Zona de lucru SIG cu indicatorii
corespunzători datelor introduse se prezintă în figura 7.12.

91
B E F G H I J
114
115SOLDURI INTERMEDIARE DE GESTIUNE pe anii 2000-2001
116 mil. lei
117 Indicator … 2000 2001
118 Marja comerciala … 17 169
119 Cifra de afaceri … 65145 50287
120 * Valoarea adaugata … 14058 14242
121 * Excedent brut de exploatare … 7267 11459
122 * Rezultat de exploatare … 5224 9696
123 * Rezultat curent … 4023 9247
124 * Rezultat exceptional … -976 -466
125 * Rezultat contabil … 3047 8781
126 * Impozit … 795 1848
127 * Profit net … 2252 6934
128
129REPARTIZAREA PROFITULUI pe anii 2000-2001
130
131 … - 2000 2001
132 Destinaţii …mil. lei %mil. lei %mil. lei %
133 1. Alte fonduri … #DIV/0! 0,00% 0,00%
134 2. Fond de particip. la profit … #DIV/0! 0,00% 0,00%
135 3. Alte fonduri … #DIV/0! 0,00% 0,00%
136 4. Dividende … #DIV/0! 0,00% 0,00%
137 5. Rezerve … #DIV/0! 0,00% 0,00%
138 Total … 0 #DIV/0! 0 0,00% 0 0,00%
139 Rest de repartizat … 0 #DIV/0! 2252 #DIV/0! 6934 #DIV/0!
Figura 7.12. Solduri intermediare de gestiune şi repartizarea profitului

6. Realizarea tabloului cu indicatori financiari. În forma sa extinsă, DIAFIN pune la dispoziţia utilizatorului
ansamblul indicatorilor economico financiari necesari analizei lor. Meniul de lucru dispune de butonul Indicatori
(totali), care conduce la vizualizarea a patru categorii de indicatori: de structură, de echilibru, de gestiune şi de
rentabilitate. În figura 7.3, în care se prezintă foaia de calcul DIAFIN, nu este denumită o asemenea zonă,
deoarece aceşti indicatori apar doar în varianta extinsă a programului. În tabelul 7.7. se prezintă aceşti indicatori
pe datele societăţii OMEGA SA.

Tabel 7.7. Tabloul cu indicatorii economico-financiari


M … Q R
127
128 INDICATORI STRUCTURATI DE ANALIZA FINANCIARA
129 % / mil lei
130 INDICATORI DE ANALIZA 2000 2001
131 I. Indicatori de structura
132 I.1. Imobilizari nete in total activ 1,12% 1,78%
133 I.2. Stocuri in total activ 49,10% 37,80%
134 I.3. Alte active circ. in total activ 49,78% 60,42%
135 I.3.1. Disponibilitati in total activ 18,03% 5,23%
136 I.3.2. Creante in total activ 31,74% 55,19%
137 I.4. Capital propriu in total pasiv 6,55% 21,39%
138 I.5. Capital permanent in total pasiv 9,58% 30,60%
139 I.6. Datorii pe termen lung in total pasiv 3,02% 9,22%
140 I.7. Datorii pe termen scurt in total pasiv 90,42% 69,40%
141 I.8. Dat. de exploatare in total pasiv 73,03% 58,51%
142 I.9. Gradul de indatorare (GI), de ansamblu 1425,93% 367,59%
143 I.10.Gradul de indatorare financiara (GIF) pe TL 31,58% 30,12%
144 I.11. Autonomia financiara pe TL, (Cpr/Cper) 68,42% 69,88%
145 II.Indicatori de echilibru
146 A.Indicatori ai fondului de rulment
147 II.1.Gradul de acoperire a activelor imobilizate (GAAI):
148 II.1.1.GAAI cu capitalul permanent 854,74% 1723,75%
149 II.1.2.GAAI cu capitalul propriu 584,82% 1204,64%
150 II.2. Fondul de rulment (varianta externa) 3290 12783
151 II.3. Fondul de rulment (varianta interna) 3290 12783
152 II.4. Fond de rulment de exploatare 10055 17610
153 II.5. Fond de rulment propriu 2114 8696
154 II.6. Fond de rulment imprumutat 741 3299
155 II.7. Rata de finantare a nevoii de FR (RFNFR) 108,29% 83,60%
II.8. Grad de acoperire a activelor circulante de fondul de
156 rulment 8,55% 29,35%

92
M … Q R
157 II.9. Grad de acoperire a stocurilor de fondul de rulment 17,22% 76,26%
158 B. Indicatori ai trezoreriei
159 II.10. Trezoreria imediata (testul rapid) 19,94% 7,54%
160 II.11. Trezoreria relativa 55,05% 87,07%
161 II.12. Lichiditatea generala 109,35% 141,54%
162 III. Indicatori de gestiune
163 A. Viteza de rotatie a capitalurilor
164 III.1. Viteza de rotatie capital economic angajat 1,67 1,13
165 III.2. Viteza de rotatie active imobilizate 149,42 63,88
166 III.3. Viteza de rotatie active circulante 1,69 1,15
167 III.4. Viteza de rotatie capitaluri proprii 25,55 5,30
168 III.5. Viteza de rotatie capitaluri permanente 17,48 3,71
169 B. Viteza de rotatie a stocurilor 3,41 3,00
170 C. Viteza de rotatie a creantelor si datoriilor de exploatare
171 III.6. Viteza de rotatie a creantelor 5,28 2,05
172 III.7. Viteza de rotatie a datoriilor de exploatare 2,29 1,94
173 IV. Indicatori de rentabilitate
174 IV.1. Rentabilitatea economica bruta 7,83% 19,80%
175 IV.2. Rentabilitatea economica neta 5,79% 15,64%
176 IV.3. Rentabilitatea financiara bruta a capitalurilor permanente 81,76% 64,71%
177 IV.4. Rentabilitatea financiara neta a capitalurilor permanente 60,43% 51,10%
178 IV.5. Rentabilitatea financiara bruta a capitalurilor proprii 119,49% 92,60%
179 IV.5. Rentabilitatea financiara neta a capitalurilor proprii 88,32% 73,11%
180 V. Evaluarea rentabilitatii
181 V.1. CIFRA DE AFACERI 65145 50287
182 V.2. CHELTUIELI VARIABILE 26723 14762
183 V.3. CHELTUIELI FIXE 44837 28895
184 V.4. PROFIT 3047 8781
185 V.5. PRAGUL DE RENTABILITATE 44837 28895

Observăm că, celor patru categorii de indicatori economico-financiar le-au fost adăugaţi şi indicatori de evaluare a
rentabilităţii firmei.

7. Realizarea diagnosticului financiar şi interpretarea rezultatelor. Din ansamblul indicatorilor prezentaţi anterior
au fost reţinuţi câţiva pentru realizarea diagnosticului finaciar şi interpretarea acestuia. DIAFIN conţine două zone
de lucru pentru realizarea diagnosticului financiar rapid (DFR) şi pentru interpretarea diagnosticului financiar rapid
(IDF). În meniul principal există două butoane corespunzătoare acestor zone de lucru, şi anume: Diagnostic
financiar, Interpretare diagnostic financiar. În figurile 7.13. şi 7.14. prezentăm cele două zone de lucru.
B … E F G
156
157SITUAŢIA RATELOR ECONOMICE LA SC Omega SA
158DIAGNOSTIC FINANCIAR
159
160 Rata economica 2000 2001 Valoare Critica
161 Rata rapida a lichiditatii (testul acid) RRL 55,05% 87,07% <75%
162 Rata lichiditatii generale (RLG) 109,35% 141,54% <100%
163 Rata solvabilitatii (RS): 6,55% 21,39% <40%
164 Rate de rentabilitate economica (RRE) 69,27% 62,28% <25%
165 Rata rentabilitatii economice brute Benef.brut/Activ total 7,83% 19,80%
166 Rata rentabilitatii economice nete Benef. net/Activ total 5,79% 15,64%
167 Profit net 2252 6934
168 Rata medie dob. 35,00% 28,00%
169 Rata rentabilitati financiare (RRF) 88,32% 73,11%
170 Gradul de acoperire a activelor imobilizate (GAAI):
171 GAAI cu capitalul permanent 854,74% 1723,75% <100%
172 GAAI cu capitalul propriu 584,82% 1204,64% <100%
173 Rata de finantare a nevoii de FR (RFNFR) 108,29% 83,60% <100%
174 Gradul de indatorare (GI), de ansamblu 1426% 368% >100%
175 Gradul de indatorare financiara (GIF) pe TL 31,58% 30,12% >50%
176 Rata de prelevare a chelt. fin. (RPCF) 17,50% 4,73% >60%
177 Rata capacitatii de rambursare (RCR) 23,12% 38,76% >300%
178 Autonomia financiara pe TL, (Cpr/Cper) 68,42% 69,88% <75%
179 Viteza de rotatie a capitalului propriu 25,55 5,30
180 Viteza de rotatie a capitalului permanent 17,48 3,71
Figura 7.13. Zona Diagnosticului Financiar Rapid

93
B … E F
195
196
197INTERPRETAREA RATELOR ECONOMICE
198
199
200 Rata economica 2000 2001
201 Rata rapida a lichiditatii (testul acid) RRL Critica Satisfacatoare
202 Rata lichiditatii generale (RLG) Satisfacatoare Satisfacatoare
203 Rata solvabilitatii (RS): Critica Critica
204 Rata de rentabilitate economica (RRE) Buna Buna
205 Rata rentabilitatii economice brute
206 Rata rentabilitatii economice nete
207 Rata rentabilitati financiare (RRF) Pozitiva Pozitiva
208 Gradul de acoperire a activelor imobilizate (GAAI):
209 GAAI cu capitalul permanent Pozitiv Pozitiv
210 GAAI cu capitalul propriu Pozitiv Pozitiv
211 Rata de finantare a nevoii de FR (RFNFR) Pozitiv Negativ
212 Gradul de indatorare (GI), de ansamblu: Negativ Negativ
213 Gradul de indatorare financiara (GIF) pe TL Pozitiv Pozitiv
214 Rata de prelevare a chelt. fin. (RPCF) Pozitiva Pozitiva
215 ATENTIE !!!
216 #DIV/0!
217 #DIV/0!
218 Societatea nu a manifestat semne de faliment !!! 2000
219 Societatea nu a manifestat semne de faliment !!! 2001
220 Rata capacitatii de rambursare (RCR) Pozitiva Pozitiva
221 Autonomia financiara pe TL, (Cpr/Cper) Optima Optima
222 Viteza de rotatie a capitalului propriu Optima Redusa
223 Viteza de rotatie a capitalului permanent Optima Redusa
Figura 7.14. Interpretarea indicatorilor reţinuţi pentru diagnosticul financiar

Notă: Există anumiţi indicatori care trebuie interpretaţi de către specialistul în domeniul analizei economico-financiare.

8. Liste şi rapoarte speciale. Prin intermediul butoanelor de vizualizare se poate ajunge la zona care conţine
datele de listat pentru fiecare zonă de listat. După selectare se poate apela opţiunea pentru tipărire sub MS
Excel.
7.8. Date financiare pentru utilizarea modelului
SC ALBATROS SA Iaşi prezintă următoarele date financiar-contabile la data de 31.12.N:
1. Soldurile conturilor de patrimoniu în tabelul 7.17;
2. Rulajele conturilor de rezultate în tabelul 7.18.;
3. Repartizarea rezultatelor s-a efectuat conform normelor în vigoare;
4. Rata medie a dobânzii pentru N este de 20%.

Tabel 7.8. Situaţia patrimonială lei


Simbol cont Denumire cont Sold final debitor Sold final creditor
1012 Capital social varsat 17385000
1061 Rezerve legale 3477000
118 Alte fonduri 76166950
121 Profit şi pierderi 102402470
129.1 Repartizarea profitului an precedent 9373419
129.2 Repartizarea anului curent 87602458
2121 Clădiri 91851642
2122 Construcţii speciale 44508080
2812 Amortizarea construcţiilor 27798974
300 Materii prime 28773158
301 Materiale consumabile 506836
321 Obiecte de inventar 7005653
322 Uzura obiectelor de inventar 7005653
401 Furnizori 9919131
404 Furnizori pentru imobilizări 18364267

94
Simbol cont Denumire cont Sold final debitor Sold final creditor
408 Furnizori – facturi nesosite -63949
409 Furnizori – debitori 1310204
411 Clienţi 25464461
419 Clienţi - creditori 41659139
421 Personal remuneraţii datorate 720287
426 Salarii neridicate 2688
431 Decontări cu bugetul asigurărilor sociale 56881
437 Decontări cu bugetul statului 554
4423 TVA de plată 1594706
444 Impozitul pe salarii 410035
446 Alte impozite şi taxe 8760245
447 Fonduri speciale, vărsăminte şi prelevări 444
457 Dividende de plată 78842212
461 Debitori diverşi 394323
471 Cheltuieli înregistrate în avans 33500000
512 Conturi la bănci 1841432
519 Credite pe termen scurt 11000000
531 Casa 505603
542 Avansuri de trezorerie 72749660
TOTAL 405444808 405444808

Tabel 7.9. Situaţia rulajelor nete a conturilor de rezultate lei


Simbol cont Denumire cont Rulaj net
600 Cheltuieli cu materii prime 196644459
601 Cheltuieli cu materiiale auxiliare 10361528
602 Cheltuieli cu obiecte de inventar 7488991
604 Cheltuieli cu materiale nestocate 34612369
605 Cheltuieli cu energia şi apa 2622349
607 Cheltuieli cu mărfurile 9396801
612 Cheltuieli cu chirii şi redevenţe 5817053
613 Cheltuieli cu asigurările 526965
621 Cheltuieli cu comisioanele 20778571
623 Cheltuieli de protocol 3827537
624 Cheltuieli de transport 1789022
625 Cheltuieli de deplasare 1101616
626 Cheltuieli poştale 8109851
627 Cheltuieli cu servicii bancare 3175480
628 Alte cheltuieli efectuate de terţi 8780846
635 Cheltuieli cu alte impozite 2612703
641 Cheltuieli cu personalul 94190735
6451 Cheltuieli privind contribuţia unităţii la CAS 28622799
666 Cheltuieli cu dobânzile 9947338
671 Cheltuieli excepţionale ale activităţii de gestiune 3250
681 Cheltuieli de exploatare privind amortizarea 13149352
687 Cheltuieli excepţionale privind amortizarea 3255333
701 Venituri din vânzarea produselor finite 517233625
704 Venituri din lucrări/servicii prestate 25187857
707 Venituri din vânzări de mărfuri 10842300
722 Venituri din producţia de imobilizări 14800011
766 Venituri din dobânzi 1153625
Total cheltuieli 466814948
Total venituri 569217418
Profit brut 102402470

Aceste date financiar-contabile se vor folosi ca date de intrare în modelele prezentate mai sus. Rezultatele obţinute
vor fi analizate şi discutate în vederea desprinderii informaţiilor necesare conducerii.

95
BIBLIOGRAFIE

1. Andone, I., Tugui, Al., Sisteme inteligente în management, contabilitate, finanţe-bănci şi marketing, Editura Economica, Bucureşti,
1999
2. Boehm, B.W., Software Engineering Economics, Englewood Cliffs, NJ, Prentice Hall, Inc., 1981.
3. Bratu, I., Structurile organizatorice - tipologii vechi, noi, şi... adaptate, în Tribuna Economică nr. 28/1993
4. Ciocârlie, A., Toată lumea are probleme cu managementul informaţiilor, în Business IT, nr. 5/1999.
5. Davis, G., Olson, M., Ajenstat, J., Peaucelle, J.L., Systeme d'information pour management, Economica, Paris, 1986
6. Denning, P. J., Metcalfe, R.M., (editors), Beyond calculation. The Next Fifty Years of Computing, Copernicus, Springer-Verlag, New
York, 1997
7. Devaraj, S., Kohli, R., IT Payoff, The: Measuring the Business Value of Information Technology Investments, Financial Times Prentice
Hall, 2002
8. Faigenbaum, E.A., Buchanan, B.G., Lenderberg, J., - On generality and problem solving: A case study using the DENDRAL program,
In Meltzer, B., Michie, D., Editors, Machine Intelligence, 6, 1971, Edinburgh University Press, Edinburgh, U.K.
9. Fătu, T., Managementul Resurselor informatice, Note de curs, 2001
10. Georgescu, M., Piaţa în tranziţie. Tranziţia în piaţă, Sedcom Libris, Iaşi, 2002
11. Ghilic-Micu, B., Stoica, M., eActivităţile în societatea informaţională, Editura Economică, Bucureşti, 2002
12. Godfrei, S., Lowgeland-Knudsen, J. – The CRI Directory of Expert Systems, Learned Information (Europe) Ltd., Oxford, 1986.
13. Grenier, C., Bonnebouche, J., Système d’information comptable, Foucher, Paris, 1998
14. Harrington, H.J., Business Process Improvement, McGrow Hill, New York, 1991, pp. 10-15; Turban, E., Information Technology for
Management, Wiley&Sons, 1996, pp. 4-6 şi Dodescu, G., Informatica, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987
15. Howorka, G. V., Frownfelter, C. A., în Advances in accounting information systems, Sutton, S., ş.a. Editors, vol. 4, 1996
16. Jassin, J.L., Schechter, S.C., The Copyright Permission and Libel Handbook: A Step-by-Step Guide for Writers, Editors, and
Publishers, N. York, John Wiley & Sons, 1998
17. Kaplan, R.S., Johnson, H.T., Relevance Lost. The Rise and Fall of Management Accounting, Harvard Business School Press, Boston,
MA 1987
18. Kern, H., Galup, S., Nemiro, G., IT Organisation, Prentice Hall, 2000
19. Kirkegaard, H., Improving Accounting Reliability. Solvency, Insolvency, and Future Cash Flows, Quorum Books, Westport, 1997
20. Labourdette, A., Les économistes face â la théorie des organisations, RFG, nr. 96/93, Nov.-Dec.
21. Laudon, C. K, Laudon, P. J., Management information systems. Organization and Technology in the Networked Enterprise, 6th edition,
Prentice Hall, 2000
22. Mattessich, R., Critique of Accounting. Examination of the Foundations and Normative Structure of an Applied Discipline, Quorum
Books, Westport, 1995
23. Măţăuan, G., Evaluarea programelor sociale, Fundaţia Internaţională de Management, Bucureşti, 1999
24. O’Brien, J.A., Management Information Systems. Managing Information Technology in the Internetworked Entreprise, McGraw-Hill,
Boston, 1999
25. Oprea, D., Managementul proiectelor, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2001
26. Oprea, D., Premisele şi consecinţele informatizării contabilităţii, Editura Graphix, Iaşi, 1995
27. Oprean V. ş.a., Structuri organizatorice de piaţă, în Tribuna Economică, nr. 34/1992
28. Oz, E., Management Information System, Course Tecnology, Cambridgde, 1998
29. Peaucelle, J-L, La gestion de l'informatique, Les Editions des Organisations, Paris, 1990
30. Reilly, F. R., Schweihs, R.P, Valuing Intangible Assets, McGraw-Hill, New York, 1999
31. Ţugui, A., Managementul Resuraelor informaţionale, Note de curs, 2002
32. Ţugui, A., Necesitatea utilizării tehnologiilor informaţionale în activităţile profesioniştilor contabili din România, în volumul Congresului
al XII-lea CECCAR, Bucureşti, septembrie, 2002.
33. Ţugui, A., Produse informatice generalizate pentru contabilitate, Editura CECCAR, 2003
34. Ţugui, Al., Locul contabilităţii în cadrul sistemului informaţional economic al întreprinderii, în Tribuna Economică, nr. 17/1993;
35. Ţugui, Al., Ţugui, I., Profesioniştii contabili nu pot rămâne indiferenţi la evoluţiile din domeniul tehnologiilor informaţionale, în
Contabilitatea, Expertiza şi Auditul Afacerilor, Nr. 4/2002
36. Ţugui, I., Contabilitatea fluxurilor de trezorerie, Editura Economică, Bucureşti, 2002
37. Vliet, H., Software Engineering. Principles and Practice, 2nd Edition, New York, 2000, p. 144.
38. Walker, G., IT Problem Management, Prentice Hall, 2001
39. *** Ministerul Finanţelor, Norme Metodologice pentru întocmirea şi utilizarea formularelor tipizate, comune pe economie, care nu au
regim special, privind activitatea financiară şi contabila, precum şi modelele acestora, Monitorul Oficial nr. 391 bis din 3 martie 1998.
40. *** CNC, Document no. 98: Informatique et Comptabilite, Decembre 1992.

96