DIZERTA

Proiect de dizertație
CUPRINS
LISTA FIGURILOR ......................................................................................................................................................... 3
CAP.1. SISTEME INFORMATIONALE GEOGRAFICE ........................................................................................................ 4
1.1. CE ESTE UN GIS? .............................................................................................................................................. 4
1.2. CONCEPTE DE BAZĂ ....................................................................................................................................... 6
1.3. DISCIPLINE SE CONTRIBUIE LA FUNDAMENTAREA GIS-ULUI ........................................................ 8
1.4. COMPONENTELE UNUI GIS .......................................................................................................................... 9
1.4.1. Componentele hardware ..........................................................................................................................9
1.4.2. Componentele software .......................................................................................................................... 10
1.4.3. Date ......................................................................................................................................................... 10
1.4.4. Componenta personal ............................................................................................................................ 10
1.4.5. Componenta metode ............................................................................................................................... 11
1.5. FUNCȚIILE UNUI GIS .................................................................................................................................... 11
2. CAP.2. MICROSOFT ACCESS ................................................................................................................................... 13
2.1. NOTIUNE DE BAZA DE DATE.TIPURI DE BD. ......................................................................................... 13
2.1.1. Gestiunea bazelor de date. ..................................................................................................................... 14
2.1.2. Administrarea bazelor de date. .............................................................................................................. 14
2.2. SGBD ACCESS. CARACTERISTICA GENERALA .................................................................................... 14
2.2.1. Lansarea sistemului MS Access 2007 ................................................................................................... 15
2.2.2. Crearea / accesarea unei baze de date ................................................................................................... 15
2.2.3. Închiderea bazei de date......................................................................................................................... 15
2.3. TABELE ACCESS. ............................................................................................................................................ 16
2.3.1. Crearea unui tabel ................................................................................................................................. 16
2.3.2. Caracteristicile cîmpurilor ..................................................................................................................... 16
2.3.3. Stabilirea cheilor primare ...................................................................................................................... 17
2.3.4. Proprietățile cîmpurilor ......................................................................................................................... 17
2.3.5. Redactarea datelor ................................................................................................................................. 20
2.3.6. Modificări ce nu afectează structura fundamentală ............................................................................. 21
2.3.7. Relații dintre tabele. Integritatea datelor............................................................................................... 21
2.4. FUNCȚII ACCESS ............................................................................................................................................ 23
2.5. INTEROGĂRI ACCESS ................................................................................................................................... 24
2.5.1. Tipuri de interogări ................................................................................................................................ 24
3. CAP.3. ACAD MAP .................................................................................................................................................... 28
3.1. INTRODUCERE ÎN AUTOCAD MAP ........................................................................................................... 28
3.2. CREAREA HĂRȚILOR ................................................................................................................................... 29
3.2.1. Legarea hărților din baze de date externe ............................................................................................. 29
3.2.2. Editarea hărților ..................................................................................................................................... 29
3.2.3. Utilizarea hărțillor și datelor ................................................................................................................. 30
3.2.4. Interogarea și analizarea hărților.......................................................................................................... 30
3.2.5. Prezentarea și plotarea hărților ............................................................................................................. 30
3.2.6. Integrarea de imagini Raster ................................................................................................................. 31
3.2.7. AutoCAD Map: GIS pentru AutoCAd ................................................................................................... 31
3.3. LUCRU CU BAZE DE DATE EXTERNE ...................................................................................................... 31
1
3.3.1. Întelegerea bazelor de date .................................................................................................................... 32

3.3.2. Avantajele conectării datelor la obiecte ................................................................................................. 32
3.3.3. Surse de informație și spatiul de lucru al proiectului ........................................................................... 33
3.3.4. Atașarea surselor informaționale .......................................................................................................... 35
3.3.5. Conectarea si deconectarea surselor informaționale (MAPCONNECTDB) ....................................... 36
3.3.6. Vizionarea tabelelor cu Data View ........................................................................................................ 37
3.3.7. Folosirea Data View............................................................................................................................... 39
3.3.8. Conectarea înregistrărilor bazei de date la obiectele din desen............................................................ 39
3.3.9. Conectarea obiectelor la informații ....................................................................................................... 42
3.3.10. Opțiunile de validare a înregistrărilor ................................................................................................... 44
3.3.11. Evidențierea obiectelor conectate la înregistrările selectate. ................................................................ 45
3.3.12. Transformarea datelor despre obiect în tabele din bazele de date externe........................................... 46
3.3.13. Utilizarea conexiunilor (MAPLINKMANAGER) ................................................................................. 48
3.3.14. Exportul conexiunilor ............................................................................................................................ 48
4. CAP.4. STUDIU DE CAZ............................................................................................................................................. 50
REALIZAREA UNUI MICROGIS ÎN CAZUL COMPLEXULUI REZIDENȚIAL EMERALD REZIDECES........................... 50
4.1. INTRODUCERE ................................................................................................................................................ 50
4.2. REALIZAREA BAZEI DE DATE ÎN MICROSOFT ACCESS .................................................................... 50
4.3. REALIZAREA BAZEI GRAFICE A SISTEMULUI..................................................................................... 54
4.4. REALIZAREA SISTEMULUI INFORMAȚIONAL ..................................................................................... 56
5. CALCUL ECONOMIC AL LUCRĂRII....................................................................................................................... 62
5.1. CALCULUL MANOPEREI ............................................................................................................................. 62
5.1.1. Analiza fazelor lucrării .......................................................................................................................... 62
5.1.2. Stabilirea valorii orei medii convenţionale : ......................................................................................... 63
5.1.3. Calculul valorii manoperei directe: ....................................................................................................... 63
5.1.4. Taxe şi impozite percepute de stat .......................................................................................................... 63
5.2. VALOAREA CHELTUIELILOR GENERALE ............................................................................................. 63
5.3. DEVIZUL ESTIMATIV .................................................................................................................................... 64
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................................................................. 65
2
LISTA FIGURILOR
Fig. 1: Piramida unui GIS ..................................................................................................................6
Fig. 2 : Prezentarea schematică a unui GIS .......................................................................................7
Fig. 3.: Structura datelor in GIS ...................................................................................................... 10
Fig. 4: Piramida activitaii GIS (dupa Marble)................................................................................... 11
Fig. 5: Crearea / accesarea unei baze de date ................................................................................ 15
Fig. 6: Definirea câmpurilor tabelului ............................................................................................. 16
Fig. 7: Tipuri de interogări .............................................................................................................. 25
Fig. 8: Componentele spațiului AcadMAP ...................................................................................... 28
Fig. 9: Atașarea unei surse informaționale ..................................................................................... 36
Fig. 10: Conectarea surselor informaționale .................................................................................. 36
Fig. 11: Deschiderea unui tabel ...................................................................................................... 38
Fig. 12: Rulerea unei interogări de bază de date ............................................................................ 38
Fig. 13: Definirea șabloanelor de conectare ................................................................................... 41
Fig. 14: Tabelul ”Spații” ................................................................................................................. 50
Fig. 15:Tabelul ”Cadastru” ............................................................................................................ 51
Fig. 16: Tabelul ”Relevee” .............................................................................................................. 52
Fig. 17:Tabelul ”Tipuri de apartament” .......................................................................................... 52
Fig. 18: Tabelul ”Spatii vândute” .................................................................................................... 52
Fig. 19: Tabelul ”Persoane” ............................................................................................................ 53
Fig. 20: Tabelul ”Credite” ............................................................................................................... 53
Fig. 21: Legăturile dintre tabelele bazei de date ............................................................................. 54
Fig. 22: Reprezentarea tridimensională a complexului rezidențial.................................................. 54
Fig. 23: Reprezentarea unui etaj .................................................................................................... 55
Fig. 24: Releveul unui apartament ................................................................................................. 55
Fig. 25: Atașarea desenelor în AutoCad MAP ................................................................................. 56
Fig. 26: Alegerea desenelor ce vor fi atașate .................................................................................. 56
Fig. 27:Alegerea tipului bazei de date externe ............................................................................... 57
Fig. 28: Atațarea bazei de date externe.......................................................................................... 57
Fig. 29: microGIS-ul complexului Emerald Rezidences.................................................................... 58
Fig. 30: Definirea șabloanelor de legături ....................................................................................... 58
Fig. 31: Realizarea legăturilor între baza de date și desene ............................................................ 59
Fig. 32: Vizualizarea obiectelor aferente înregistrării alese ............................................................ 59
Fig. 33: Alegerea scării de afișare ................................................................................................... 60
Fig. 34: Vizualizarea înregistrărilor afente obiectelor alese ............................................................ 60
Fig. 35: Alegerea culorii pentru accentuarea rândului afferent ...................................................... 61
LISTA TABELELOR
Tabel 5.1. Lista de lucrări necesare şi calculul consumului de timp………………………………………..……..61
Tabel 5.2. Lista taxelor şi impozitelor percepute de stat………………………………………………………...…….63
Tabel 5.3. Lista cheltuielilor generale…………………………………………………………………………..……….….…..63
Tabel 5.4. Deviz estimativ / situaţie de plată ..……………………………………………….……………..……………..64
3
Cap.1. Sisteme Informationale Geografice

1.1. Ce este un GIS?
GIS este acronimul denumirii in limba engleza a Sistemelor Informatice Geografice:

Geographic Information Systems (SUA), Geographical Information Systems (Marea
Britanie, Australia, Canada), Geographic Information Science (academic).
Sistemul, în literatura de specialitate, se defineşte ca „mulţimea de componente şi
legături identificabile şi interdependente evoluând conform unor legi, planuri, scopuri date ”
sau ca „ansamblu compus din parţi avand fiecare independenţa sa parţială şi legi proprii”.
Din multitudinea de definiţii date unui sistem oarecare privit prin perspectiva activităţii
de conducere se poate considera ca acceptabilă următoarea definiţie: „sistemul reprezintă un
complex de elemente structurate, interdependente şi interconectate constituind un ansamblu
unitar care funcţionează într-un mediu dat în vederea îndeplinirii unui scop (obiectiv)
determinat”.
Din analiza acestei definiţii, sistemul poate fi definit prin trei aspecte esenţiale şi
anume: structură, funcţionare şi scop (obiectiv).
Structura este dată de mulţimea elementelor în interacţiune şi funcţiunile reprezentate de
ansamblul de compartimente determinate de influenţele exterioare.
Funcţionarea este definită de regurile care determină relaţiile dintre elementele
sistemului pentru care s-a constituit şi funcţionează acesta, cu menţiunea că între structură şi
funcţionare există o strânsă legătură şi în aceste condiţiii sistemul mai poate fi definit ca
ansamblul elementelor componente şi al relaţiilor ce stabilesc între respectivele elemente.
Scopul (obiectivul) reprezintă un concept care are o impotanţă specifică în teoria
generală a sistemelor, care presupune o mulţime relativ numeroasă de elemente aflate în
relaţii determinate, formând o totalitate organizată, orientată spre realizarea anumitor
finalităţi.
Sistemul informatic se refera la volumul imens de date ce sunt manipulate in cadrul
unui GIS cu ajutorul calculatorului. Toate obiectle lumii reale pot fi descrise printrun set de
caracteristici particulare sau atribuite. Aceste date de tip alfa numerice impreuna cu
informatia privind pozitia in spatiu trebuie stocate si gestionate pentru toate elementele
spatiale de interes.
Sistemele computerizate au devenit vitale in stocarea si prelucrarea unui volum de
informatii aflat iin continua crestere in tratarea unor algoritmi spatiali complecsi si
integrarea unor date caracterizate prin scari, proiectii si formate diferite.
Sistemul informatic poate fi definit ca fiind o colectie hardware, software si proceduri
proiectate in scopul culegerii, gestionarii, manipularii, analizei, modelarii si afisarii datelor
utilizate pentru rezolvarea problemelor complexe de administrare si planificare.
4
Utilizarea termenului Geografic este justificata de faptul ca GIS lucreaza in principal cu

elemente geografice sau spatiale. Obiectele ce pot fi de natura fizica, culturala sa u
economica, sunt specificate prin pozitia lor precisa in spatiu. Elementale unei hărți nu sunt
altceva decat reprezentari spatiale ale obiectelor din lumea reala. Simbolurile, culorile sau
stilurile de linii sunt folosite pentru a reprezenta diferitele caracteristici spatiale pe o hărța
bidimensionala. Datorita inrudirii sale cu cartografia, GISul ar putea fi privit ca rezultat al
combinarii Cartografiei Digitale si tehnologiei bazelor de date. Spre deosebire insa de hărța
traditionala, GIS-ul beneficiaza de avantajul inerent al stocarii si prezentarii separate a
datelor. Ca urmare datele pot fi prezentate si vizualizate in diferite moduri.
Exista numeroase definitii ale GISului majoritatea vehiculand cativa termeni comuni ce
se refera la cartografiere, baze de date si analiza spatiala. Varietatea acestor definitii reflecta
de altfel procesul
continuu, evolutiv, strabatut de GIS. In continuare sunt prezentate cateva dintre cele mai
utilizate definitii ale GIS-ului.
• Burrough (1986): GIS este un putemic set de instrumente pentru culegerea, stocarea,
transformarea si vizualizarea datelor spatiale ale lumii re ale.
• Chorley (1987): Un sistem de achizitionare, stocare, verificare, integrare, prelucrare,
analiza si afisare a datelor georeferentiate.
• Savulescu(1996): Un GIS este un ansamblu de persoane, echipamente, programe,
metode si norme, avand ca scop culegerea, validarea, stocarea, analiza si vizualizarea
datelor geografice.
• ESRI (Environmental Systems Research Institute, Inc.): GIS este un instrument bazat
pe calculator, pentru realizarea hărților si analiza lucrurilor ce exista si a evenimentelor ce se
petrec pe Pamant. Tehnologia GIS combina operatiile uzuale de baze de date, precum
interogarea si analiza statistica, cu avantajele vizualizarii unice si analizei geografice oferite
de catre hărți. Aceste calitati diferentiaza GIS-ul de alte sisteme informatice, punandu-l la
dispozitia unui public larg si variat sau al firmelor particulare, in scopul explicarii
fenomenelor, predictiei efectelor si planificarii strategiilor.
• The Geographer's Craft Project, Department of Geography, University of Texas: GIS
este o baza de date specializata, in care un sistem de coordonate spatial obisnuit, este
principalul mijloc de referinta.
De o mare complexitate, GlS-ul necesita urmatoarele mijloace:
— date de intrare provenind din hărți, fotografii aeriene, de la sateliti, relevee sau alte
surse;
— stocarea datelor, redarea si interogarea;
— transformarea datelor, analiza si modelarea, incluzand statistica spatiala;
— expunerea datelor sub forma de hărți, rapoarte si planuri.
Asupra acestei definitii se impun cateva observatii:
• GIS-ul este conectat la alte aplicatii de baze date, insa cu diferenta importanta ca toate
informatiile sunt legate de o referinta spatiala.
5
• GIS integreaza numeroase tehnologii, precum cele pentru analiza fotografiilor aeriene
si a imaginilor furnizate de sateliti, pentru crearea modelelor statistice sau desenarea
hărților.
• GIS-ul, cu tabloul sau de functii, ar trebui privit mai curand ca un proces decat doar ca
un pachet de programe, altfel s-ar neglija tocmai rolul determinant pe care il are in cadrul
unui proces decizional.
1.2. Concepte de bază

Informatiile geografice contin date despre suprafata, subsolul si atmosfera Pamantului,
interpetari si explicatii cu privire la acestea. In mod obisnuit, se considera ca informatiile
geografice sunt cele furnizate de hărți, insa ele pot fi de orice alt tip, avand o localizare bine
definita pe suprafata Pamantului sau relativa la aceasta.
Aceste date pot fi achizitionate prin masuratori, teledetectie, observatii directe in teren,
pot fi definite prin intermediul ridicarilor topografice sau pot fi rezultatele unor analize sau
simulari de date GIS. Semnificatia acestora este data atat de aspectele spatiale, cat si de cele
nespajiale, de exemplu "unde" si "cum".
În timp ce primele sisteme de computerizare a informatiilor geografice se concentrau în
principal asupra aspectelor privind acuratețea unor componente ale hărtii, noile abordări
consideră fundamentală problema modelării efective a condițiilor lumii reale, sub forma
unei regiuni bine delimitate, însoțită de o descriere a ei.
Fig. 1: Piramida unui GIS

Informatizarea s-a extins si asupra domeniilor conexe. Astfel, datele oferite de
teledetectie si masuratori directe sunt achizifionate frecvent, in forma digitala, dupa cum
fotografiile aeriene au inceput sa fie exploatate prin utilizarea unor noi tehnologii de
scanare. Chiar si informatii netraditionale, sub forma unor rapoarte asupra unei locatii sau
înregistrari video ale unor evenimente, sunt adesea integrate in bazele de date ale sistemului.
Asa cum sugestiv se ilustreaza in figura 1.1, prin prelucrarea si reprezentarea datelor
localizate geografic, intelegerea noastra asupra lumii reale cunoaste o intensificare. Astazi
Sistemele Informatice Geografice se afla in plin proces de completare a jumatatii superioare
a piramidei.
Principalul avantaj al computerizarii informatiilor geografice este acela al integrarii
rapide a numeroase seturi de date de tipuri si cu surse variate intr-un singur sistem, folosind
caracteristica lor comuna: localizarea geografica. In fapt, obiectivul Sistemelor Informatice
6
Geografice este tocmai asigurarea unei structuri organizate pentru gestionare unor colectii
complexe si diversificate de informatii geografice, precum si a unor instrumente si functii
pentru afisare, interogare, prelucrare, simulare (fig. 1.2). Analiza spatiala merge dincolo de
o simpla redare, permitandu-ne explorarea relatiilor si a proceselor spatiale.
Fig. 2 : Prezentarea schematică a unui GIS

Ceea ce reprezinta astazi domeniul GIS are o istorie destul de recenta, ale carei
inceputuri pot fi localizate in jurul anului 1960, odata cu aplicarea tehnicii de calcul in
realizarea unor hărți simple. Aceste hărți puteau fi codificate si localizate in calculator,
modificate atunci cand era necesar si vizualizate, fie prin afisare pe ecran, fie prin plotare pe
hărție. Hărțile de la inceputurile acestei cartografieri computerizate nu contineau mai mult
decat puncte, linii drepte vectori) si text. Definitia acestor elemente grafice includea o
locatie exprimata printr-o pereche (sau in cazul unui vector doua perechi) de coordonate.
Plecand de la aceste elemente putea fi construita o grafica mult mai complexa. Astfel, iniile
neregulate ale raurilor sau tarmurilor puteau fi aproximate printr-o succesiune de mici
elemente vectoriale. Odata cu descoperirea avantajelor aceastei simple aplicatii, cercetatorii
au realizat, de asemenea, ca foarte multe probleme geografice reclamau colectarea si analiza
unei cantitati insemnate de informatii care nu erau cartografice. Un recensamant, de
exemplu, necesita date referitoare la oameni si proprietati, o aplicatie cadastrala necesita
informatii asupra proprietatilor funciare si a modificarii acestora. Cu timpul, termenul de
cartografiere computerizata a fost inlocuit cu cel de sistem informational geografic.
Aparitia si dezvoltarea GIS-ului a fost posibila ca urmare a progreselor spectaculoase
înregistrate in domeniile tehnicii de calcul, cartografierii computerizate si Sistemelor de
Gestiune a Bazelor de Date (SGBD).
Conceptul de GIS apare pentru prima data, pe continental nord-american (Canada si
Statele Unite), in urma cu mai bine de 35 de ani. Primul GIS este cel dezvoltat de canadieni
la mijlocul anilor '60, in cadrul unei operatii de inventariere a resurselor naturale. Realizat la
o scara foarte larga si cunoscand o continua perfectionare de-a lungul anilor, Canada
Geographic Information System (CGIS) se afla si astazi in functiune. Dezvoltarea sa a adus
numeroase contributii conceptuale si tehnice la evolutia generala a sistemelor informatice
geografice. lata doar cateva dintre ideile inovatoare introduse de acest sistem:
7
− utilizarea scanarii unor suprafete cu o mare densitate de obiecte - hărțile sunt retiparite
in acest scop printr-un proces asemanator digitizarii;
− vectorizarea imaginilor scanate;
− partitionarea geografica a datelor pe straturi tematice;
− utilizarea sistemului de coordonate absolut pentru intreg teritoriu, cu o precizie
ajustabila la rezolutia datelor;
− precizia numerica poate fi setata de administratorul sistemului si schimbata de la un
strat la altul;
− separarea datelor in fisiere atribut si fisiere de locatii;
− conceptul de tabel de atribute.
1.3. Discipline se contribuie la fundamentarea GIS-ului

Sistemele Informatice Geografice reprezinta o stiinta noua, interdisciplinara,
fundamentata pe cunostintele mai multor discipline, precum :
• Geografia - a carei preocupare este intelegerea lumii si a locului pe care il ocupa fiinta
umana in cadrul acesteia. Geografii au o lunga traditie in lucrul cu date spatiale si cu multe
tehnici ce au fost preluate de GIS.
• Cartografia - se ocupa de reprezentarea informatiilor spatiale, cel mai frecvent sub forma
hărților. Este un domeniu cu o indelungata experienta in elaborarea hărților. Hărța este un
mod foarte eficient, atat pentru stocarea informatiilor spatiale, cat si pentru intelegerea si
analizarea acestora. Hărțile deja existente constituie o importanta sursa de date pentru noile
sisteme computerizate.
• Teledetectia - pentru GIS inseamna informatii colectate de sateliti sau avioane. In
prezent, acestea sunt achizitionate in forma digitala, cu ajutorul unor dispozitive aflate in
dotarea satelitilor.
• Fotogrametria - utilizeaza fotografiile aeriene si tehnici speciale de obtinere a
informatiilor pe baza acestora. In trecut a constituit o sursa importanta pentru cele mai multe
date topografice.
• Topografia - asigura datele exacte cu privire la pozitia terenurilor, cladirilor si ale altor
entitati (o observatie: exista numeroase surse de date colectate cu dispozitive manuale si
care in prezent trebuie construite in jurul GPS - Global Positioning System).
• Statistica si cercetarea operationala - pune la dispozitie numeroase metode de
constructie a modelelor de calcul sau de analiza a datelor. Statistica este importanta pentru
intelegerea erorilor si incertitudinilor in GIS.
• Matematica si, in special, topologia, geometria si teoria grafurilor – care furnizeaza
numeroase metode ce pot fi exploatate in GIS.
• Informatica aplicata - ofera analistului o gama larga de metode si istrumente software
pentru rezolvarea unor probleme specifice. lata cateva intre cele mai importante
subdomenii:
8
− Proiectarea asistata de calculator (Computer Aided Design - CAD) -furnizeaza

software ce poate fi utilizat de catre GIS, in introducerea datelor, reprezentare, afisare si
vizualizare.
− Grafica computerizata - asigura hardware si software pentru afisarea obiectelor
grafice ce faciliteaza vizualizarea in diverse moduri.
− Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date (SGBD) - contribuie prin pachete de
programe si metode la prelucrarea unor seturi foarte mari de date, necesare in cadrul multor
aplicatii GIS, precum cele cadastrale sau de recensamant.
− Inteligenta artificiala - furnizeaza numeroase tehnici, utile in procesul decizional, de
exemplu in construirea sistemelor expert ce il ajuta pe utilizator in formularea unor intrebari
care sa atraga raspunsuri utile.
Fiecare dintre domeniile mentionate mai sus ofera tehnici si metode ce alcatuiesc GIS-ul.
Nimeni nu poate fi insa expert, in acelasi timp, in toate aceste domenii. Analistul GIS
trebuie sa aiba doar o idee generala asupra relatiilor dintre GIS si fiecare dintre aceste
domenii. Mai important este sa realizeze contributia propriului sau domeniu de specialitate
in construirea unui GIS.
1.4. Componentele unui GIS

Un sistem informatic geografic este alcătuit in principal din cinci
componente:
Hardware, software, date, personal, metode sau procedure.
1.4.1. Componentele hardware
Astazi pachetele de programe GIS ruleaza pe o gama larga de masini, de la servere
central, la statii de lucru individuale sau aflate in cadrul unor configuratii de retele. In
manualele pachetelor de programe GIS este specificata configuratia minima necesara unui
sistem. Aceasta consta din static grafica sau PC, a caror elemente principale sunt:
− procesor – CPU;
− memoria de baza – RAM;
− dispozitive de stocare - hard disc si/sau floppy-disc, CD-writer, unitate MO,
unitate ZIP;
− dispozitive de input si output — monitor cu inalta rezolutie grafica, tastatura,
mouse.
La acestea sunt legate o serie de periferice comune pentru orice Sistem nformatic
Geografic:
− digitizorul, pentru convertirea datelor cartografice tiparite, in format digital;
− scanner-ul, utilizat pentru importul imaginilor ce pot fi ulterior digitizate pe
ecran;
− modem-ul, care asigura importul automat al imaginilor satelitare sau alte
informatii si comunicarea cu alte retele;
9
− imprimanta sau ploter-ul, pentru prezentarea rezultatelor prelucrarii datelor.

In majoritatea sistemelor, tendinta actuala este aceea de a conecta utilizatorii prin
intermediul retelelor. Aceasta reprezinta o arie de activitate a industriei de calculatoare care
avanseaza foarte rapid.
1.4.2. Componentele software
Sistemul Informatic Geografic pentru o aplicatie particulara poate fi dezvoltat prin
utilizarea unei game largi de software. In mod obisnuit, acestea se incadreaza intr-una dintre
urmatoarele categorii:
− soft special proiectat pentru dezvoltarea GIS (cum ar fi ARC/INFO);
− soft pentru proiectare asistata de calculator (CAD) sau cartografiere asistata de
calculator (Computer Aided Mapping – CAM);
− soft cu scop general, cum ar fi Sistemele de Gestiune a Bazelor de Date
(SGBD).
Decizia alegerii pachetelor de programe ce vor fi utilizate nu este de loc o sarcina usoara.
Un sistem modern, interactiv, presupune utilizarea unor programe ale caror componente sa
satisfaca urmatoarele sarcini:
− introdcerea, editare, verificarea si validarea datelor; gestiunea bazelor de date;
− analiza si transformarea datelor;
− afisarea si redarea datelor.
1.4.3. Date
Datele reprezinta cea mai importanta componenta a sistemelor informatice geografice.
Datele geografice si datele tabelare asociate pot proveni din sursele interne ale unei
organizatii sau pot fi procurate de la un distributor specializat. Principalele surse de date
GIS care, in parte, au mai fost mentionate pe cursul acestui capitol.
Un sistem informatic geografic poate integra datele spatiale cu alte surse de date pe care le
oraganizeaza si gestioneaza cu un SGBD. Structura datelor in GIS este ilustrata figura 1.3.
Fig. 3.: Structura datelor in GIS

1.4.4. Componenta personal
Tehnologia GIS ar avea o valoare limitata fara un personal specializat, bine instruit, care
sa administreze sistemul si sa dezvolte strategii pentru aplicarea ei la problemele lumii reale.
10
Personalul GIS cuprinde atat specialistii care proiecteaza si mentin sistemul, cat si pe cei
care il utilizeaza ca instrument pentru rezolvarea problemelor din domeniul lor de activitate.
Nivelul de specializare a personalului se regaseste in "piramida activitatii GIS" propusa de
Marble pentru a ilustra cerintele ce se impun in domeniul instruirii GIS (fig. 1.4).
Fig. 4: Piramida activitaii GIS (dupa Marble)
1.4.5. Componenta metode
Pentru a avea succes, sistemul informatic geografic, trebuie sa opereze in concordanta
cu un plan de afaceri si un regulament bine conceput, care reprezinta modele si practici de
operare unice pentru fiecare organizatie.
Proiecarea unui GIS ca model al lumii reale pentru o aplicatie particulars presupune
metode de identificare si conceptualizare a problemei ce trebuie rezolvata.
Maniera in care sunt introduse, stocate si analizate datele in cadrul unui GIS trebuie sa
oglindeasca modul in care, vor fi utilizate ulterior informatiile in cadrul unei activitati de
cercetare sau in luarea unei decizii. Organizatiile ce utilizeaza GIS-ul trebuie sa stabileascS
cele mai potrivite proceduri, pentru a se asigura ca datele sunt utilizate corect si eficient si
pentru a mentine calitatea acestora.
1.5. Funcțiile unui GIS

În linii mari, un GIS trebuie să îndeplinească următoarele funcții sau operații:
• Input. Înainte de a fi utilizate, datele geografice trebuie convertite într-un format
convenabil. Procesul de transformare a datelor sub forma de hărți, în date numerice se
numește digitizare.Tehnologiile GIS moderne permit automatizarea completă a acestui
proces cu ajutorul scanării, doar anumite sarcini minore rămânând a fi rezolvate prin
digitizare manuală cu ajutorul tabletelor digitizoare. În prezent există deja un număr foarte
mare de date în formate compatibile GIS. Ele pot fi obținute de la furnizorii de date și pot fi
încărcate direct într-un sistem informatic geografic.
• Manipulare (prelucrare). La fel ca și în cazul formatului, pentru un anumit proiect
GIS, datele trebuie transformate sau prelucrate astfel încât să fie compatibile cu sistemul
respectiv. Informațiile geografice sunt disponibile la diferite scări. Înainte de a fi întegrate în
sistem, ele trebuie aduse la aceeași scară (grad de detaliere sau acuratețe). Tehnologiile GIS
11
oferă numeroase instrumente pentru prelucrarea datelor spațiale și eliminarea celor care nu
sunt necesare.
• Gestiune. Pentru proiectele mici de GIS este suficientă stocarea informațiilor
geografice sub forma unor fișiere. Totuși, în cazul în care volumul acestor date create, iar
numărul utilizatorilor devine semnificativ, se impune utilizarea unui sistem de gestiune de
baze de date, pentru a ușura stocarea organizarea și gestiunea datelor. Din punct de vedere
structural, există numeroase SGBD, însa în GIS până în prezent modelul relațional s-a
dovedit a fi cel mai util.
• Interogare și analiză. Odată pus în funcțiune sistemul ce conține informațiile
geografice, putem pune întrebări simple de genul: "Cine este proprietarul parcelei din colț?
", se pot pune intrebări analitice, cum ar fi: "Unde se afla amplasamentele potrivite pentru a
construi noi case? ".
• Vizualizarea. În mod tradițional hărțile au fost utilizate pentru explorarea Pământului
și a resurselor sale. Tehnologia GIS, ca o extindere a cartografiei, a sporit eficiența și
puterea analitică a hărților tradiționale. Prin intermediul funcției de vizualizare, GIS-ul poate
fi folosit pentru a produce imagini – hărți, grafice, animații și alte produse cartografice - ce
permit cercetătorilor să-și vizualizeze subiectele activității lor într-un mod în care nu a mai
fost posibil.
12
2. Cap.2. Microsoft Access

Microsoft Access 2007 este aplicația de management al bazelor de date pusă la
dispoziție de suita Microsoft Office. Spre deosebire de Excel, Access permite să stocăm și
să administrăm volume mari de date, organizate în unități numite înregistrări. O bază de
date Access constă din următoarele obiecte:
-Tabele - conțin toate înregistrările
-Interogări - localizează înregistrări specifice
-Formulare - afișează înregistrările din tabele, una cîte una
-Rapoarte - tipăresc loturi de înregistrări
-Pagini de acces la date - pun la dispoziție date prin intermediul paginilor Web
-Macrocomenzi - acțiuni automate uzuale
-Module - stochează declarații si proceduri Visual Basic, care ne permit să scriem
programe pentru bazele de date, astfel încât acestea să poată interacționa cu alt
software.
Utilitarele de asistență din aplicatia Access asigură un proces simplu, pas cu pas, de
configurare a tabelelor, formularelor, paginilor de acces la date, rapoartelor și interogărilor.
2.1. Notiune de baza de date.Tipuri de BD.

Printre multiplele forme de organizare a datelor, bazele de date ocupă un loc aparte.
O baza de date (BD) reprezintă o colecție de date integrată, anume structurată și dotată
cu o descriere a strucrurii și a relațiilor dintre date.
In funcție de modul de organizare a informațiilor, se cunosc cîteva modele de BD:
ierarhic (arborescent), rețea, relațional s.a.
Modelul ierarhic.Cu ajutorul modelului conceptual ierarhic, schema bazei de date
poate fi reprezentată sub forma unui arbore în care nodurile exprimă colecții de date, iar
ramurile reflectă relațiile de asociere între înregistrările colecțiilor de date superioare și
inferioare.
Accesul la înregistrările colecțiilor de date inferioare se face prin traversarea arborelui,
adică se parcurg toate colecțiile aflate în subordonare ierarhică dintre colecția - rădăcină și
colecția cercetată. Unui element superior îi pot corespunde unul sau mai multe elemente
inferioare, iar unui element inferior îi corespunde un singur element superior.
Modelul rețea. Modelul rețea se aseamănă cu cel ierarhic, diferența constînd în aceea
ca unui element inferior îi pot corespunde unui sau mai multe elemente superioare.
Modelul relațional. Modelul relațional este în prezent cel mai raspîndit model de baze
de date. Acest model are o singură structură de date: relația sau tabelul. O bază de date
relațională este un ansamblu de relații (tabele) grupate în jurul unui subiect bine definit.
Deci, o relație poate fi redată printr-un tabel, în care fiecare rînd reprezintă o înregistrare
diferită, iar fiecare coloană un atribut. Coloanele tabelului sunt identificate prin nume
diferite și reprezintă cîmpurile (atributele, caracteristicile) modelului conceptual. În fiecare
coloană datele trebuie să fie de același tip. Căutarea în acest model de BD se face secvențial
13
în toate articolele și comparînd criteriile de cautare. Articolele ce satisfac conditiei cautarii

se selecteaza și pot fi afișate.
Subiectele pe care se axează tabelele unei BD pot fi cele mai diverse: activitatea unei
firme, stocarea mărfurilor la un depozit, rezultatele unui recensămînt,etc. Deși în modelul
relațional principala structură de date o reprezinta tabelul, o baza de date este mai mult decît
o simplă mulțime de tabele. Pe parcurs vom vedea ca între tabelele bazei de date există, o
interdependență strînsă, în timp ce între tabelele de calcul obișnuite această interdependență
practic lipsește.
2.1.1. Gestiunea bazelor de date.
Sistemul de gestiune a bazelor de date (SGBD) este acel sistem de programe care
facilitează și supervizeaza introducerea de informații în baza de date, actualizarea și
extragera din bază, controlul și autorizarea accesului la date. Un sistem de gestiune a
bazelor de date trebuie să fie capabil să îndeplinească următoarele funcții:
- de descriere ,care rezidă în definirea structurii datelor, a relațiilor dintre acestea și a
condiților de acces la informațiile conținute în baza de date;
- de actualizare, care presupune înserarea, redactarea și suprimarea datelor;
- de interogare a BD, care permite obținerea diferitor informații din BD conform unor
criterii de căutare;
- de obținere de date noi, care constă în prelucrarea informației inițiale în scopul
obținerii unor totaluri, medii etc.;
- de intreținere, care constă în crearea copiilor de rezervă, compactarea BD și repararea
ei în cazul deteriorării;
- de securitate a datelor, care rezidă în protejarea BD împotriva accesului neautorizat și
în atribuirea drepturilor de acces.
2.1.2. Administrarea bazelor de date.
Administrarea BD presupune coordonarea lucrărilor de proiectare a BD, protecția
(securitatea) informației, dezvoltarea BD,etc. Aceste funcții le îndeplinește Administatorul
Bazei de Date (ABD). El definește obiectele sistemului , elaborează principiile de protecție
a datelor, răspunde de alegerea și implimentarea SGBD, asigura functionarea normală a
sistemului.
2.2. SGBD Access. Caracteristica generala

La începutul anilor 80 s-a produs o trecere în masă la elaborarea și utilizarea
sistemelor de gestiune a bazelor de date de tip relațional. Acest fenomen se
explică prin atingerea unor limite tehnice și prin flexibilitatea redusă a
sistemelor de gestiune a bazelor de date cu structuri arborescente și rețea care se
foloseau pîna atunci. Înzestrate cu limbaje de generația a patra și cu generatoare
de aplicații puternice , SGBD de tip relațional oferă numeroase facilități de
proiectare și dezvoltare a aplicațiilor .Cele mai răspindite SGBD de acest tip
14
sunt: Oracle, Informix, SyBase, MySQL, Interbase, Access, acesta din urmă
fiind subiectul capitolului de față.
Sistemul de gestiune a bazelor de date MS Access 2007 (și versiunile care l-
au precedat) a fost realizat de corporatia Microsoft și reprezinta o nouă
ideologie în acest domeniu, avînd performanțe sporite.
2.2.1. Lansarea sistemului MS Access 2007
SGBD MS Access funcționează numai în mediul Windows. Există mai multe modalitați
de lansare a sistemului Access, una din ele fiind executarea consecutivă a actiunilor
Start/All Programs(sau Programs)/Microsoft Office/Microsoft Office Access 2007
2.2.2. Crearea / accesarea unei baze de date
După cum am mai menționat, elementele principale ale unei baze de date sunt tabelele.
Însă o bază de date poate conține și alte elemente care se creează pe baza tabelelor
(interogări, formulare, rapoarte etc.). Aceste elemente, împreună cu tabelele, formează așa-
numitele clase de obiecte ale bazei de date.
Fig. 5: Crearea / accesarea unei baze de date

Pentru a crea o bază de date nouă, în zona Open a ferestrei reprezentate în figura 1
alegem opțiunea New, iar în caseta urmatoare - optiunea Blank Database. Putem, de
asemenea, accesa direct Blank Database, ce apare pe prima pagina, softul cerând numele cu
care dorim să salvăm.
Pentru a deschide o bază de date existentă dăm click pe Open conform figurei 1 sau
executăm un clic pe denumirea uneia din bazele de date utilizate recent care apar în partea
dreaptă a ferestrei principale.
2.2.3. Închiderea bazei de date
Închiderea unei baze de date poate fi făcută prin executarea comenzii Close din meniul
File sau prin acționarea butonului din bara de titlu a bazei de date. De regulă, la
15
închidere, sistemul salvează automat baza de date împreună cu toate obiectele pe care le
conține.
2.3. Tabele Access.

2.3.1. Crearea unui tabel
După ce am deschis o bază de date, putem crea diferite obiecte în oricare din clasele
nominalizate. Dar deoarece fiecare din clasele Queries, Forms, Reports, Pages, Macros și
Modules se definesc în baza tabelelor, acestea (tabelele) trebuie create în primul rând. Cu
alte cuvinte, daca o BD nu conține cel puțin un tabel, crearea altor clase de obiecte devine
lipsită de sens.
Pentru a crea un tabel nou , selectăm din meniul Create → Table. Apare noul table în
modul de editare Datasheet wiew, pentru a schimba modul de definire a structurii tabelului
dăm clic dreapta pe numele tabelului și alegem modul dorit.
Dacă selectăm opțiunea Design View , obținem o fereastră (fig.2.2) în care definim
cîimpurile tabelului și caracteristicile lor.
Fig. 6: Definirea câmpurilor tabelului

2.3.2. Caracteristicile cîmpurilor
Pentru fiecare cîmp al tabelului se specifică 3 caracteristici, și anume: Field Name
(denumirea cîmpului, obligatoriu); Data Type (tipul cîmpului, obligatoriu); Description
(descrierea cîmpului, opțional).
Pentru comoditate, denumirile cîmpurilor se introduc pe verticală, urmînd ca în regimul
de introducere a datelor Datasheet View denumirile cimpurilor sa-și ocupe pozițiile
obișnuite (pe orizontală). Regimul Design View nu permite introducerea înregistrărilor în
tabel, ci doar descrierea cîmpurilor care alcătuiesc tabelul.
Denumirea cimpului poate conține diferite caractere, inclusiv spații, cu excepția unor
semne speciale ( ".", "!" ș.a.). În caz de necesitate, denumirea poate conține semnul "_"
(subliniere). Lungimea denumirii cîmpului (împreună cu spațiile) nu poate depași 64 de
caractere. Exemple: autorul; Id_ țară; locul_ de_ munca; LoculDeMunca; Locul de Munca.
Tipul cîmpului poate fi unul din următoarele:
Text - pentru texte sau numere care nu vor fi folosite în calcule;
Memo - pentru texte lungi (biografia autorului, rezumatul cărții etc.).
Number - pentru numere care vor fi folosite în calcule;
16
Date/Time - pentru date calendaristice;

Currency - pentru valori bănești;
AutoNumber - pentru numere întregi care își măresc în mod automat valorile (numărul
de ordine);
Yes/No - pentru valori logice care pot lua numai două valori: Yes (adevăr), No (fals);
OLE Object - pentru imagini (fotografia autorului), sunete (imnul țării).
Hyperlink - pentru adrese Hyperlink. Valorile acestui cîmp pot fi adrese Internet (de
exemplu, www.google.com) sau locații (calea spre un fișier sau dosar din calculator).
Lookup Wizard - reprezintă, de fapt, nu un tip de date, ci o proprietate a cîmpului prin
care valorile lui pot fi selectate din alt tabel. Acest mod de abordare simplifică procedura
introducerii valorilor cîmpului și, în plus reduce riscul comiterii unor erori.
Pentru a schimba tipul cimpului (implicit tipul este Text), trecem în coloana Data Type
și din lista derulantă alegem tipul dorit. Apoi trecem (daca e cazul) în coloana Description,
pentru a introduce note explicative, sau în rîndul următor, pentru descrierea altui cîmp.
2.3.3. Stabilirea cheilor primare
Dacă valorile unui cîmp sunt unice (nu se repetă), putem semnala acest lucru, pentru a
evita introducerea accidentală a două valori identice. Această procedure poartă denumirea
de stabilire a cheii primare, pentru a exclude eventualitatea repetării identificatorului cărții
(în bibliotecă nu pot exista două carți cu același identificator). Cheia primară poate fi
stabilită și pe cîteva cîmpuri.
Pentru a stabili cheia primară, selectăm cîmpul respectiv, apoi executăm un clic pe
butonul din bara cu instrumente. Ca rezultat, în partea din stînga a cîmpului respectiv
apare semnul cheii.
După încheierea procedurii de descriere a cîmpurilor și de stabilire a cheii primare,
salvăm tabelul (descrierea lui), selectînd comanda Save din meniul File și indicînd numele
tabelului.
Dacă nu am stabilit o cheie primară (acest lucru nu este obligatoriu), sistemul ne va
avertiza, sugerindu-ne stabilirea cheii pe un cîmp de tip AutoNumber. Pentru a confirma,
acționam butonul Yes. În acest caz sistemul stabileste automat cheia primară pe un cîmp
AutoNumber (dacă el există) sau creează suplimentar un asemenea cîmp (dacă el nu există),
stabilind pe el cheia primară. Pentru a renunța la stabilirea cheii primare, acționam butonul
No.
2.3.4. Proprietățile cîmpurilor
În afară de tipul cîmpului, putem stabili și unele proprietăți ale sale, cum ar fi mărimea
(lungimea), numărul cifrelor zecimale, formatul datei calendaristice etc. Fiecare tip de date
are proprietăți prestabilite, dar ele pot fi modificate, executînd un clic pe cîmpul respectiv
(fig. 6, partea de sus) și modificînd valorile prestabilite care apar în partea de jos.
Cîmpurile de tip Text pot avea lungimi cuprinse intre 1 și 255 de caractere. Implicit,
mărimea cîmpului este de 50, dar ea poate fi modificată în limitele amintite, în funcție de
lungimea maximă preconizatăța valorilor cimpului respectiv. Astfel, pentru IdCarte
17
(identificatorul cărții), modificăm mărimea cîmpului din 50 (valoarea prestabilita) în 8

(valoarea necesară). La fel procedă și cu caracteristicile altor cîmpuri.
Menționăm și cu această ocazie, că pentru cîmpurile ce conțin numai valori numerice
(identificatori numerici), care nu vor fi folosite în calcule, vom prefera tipul Text în locul
tipului Number. Acest mod de abordare va facilita ulterior cautarea informatiei in baza de
date.
Cîmpurile de tip Number au lungimi diferite în funcție de opțiunea specificată pentru
proprietatea Field Size.
Opțiunea implicită pentru cîmpurile de tip Number este, de regulă, Single, dar ea poate
fi modificată, utilizînd comanda Options din meniul Tools. Pentru cîmpurile de tip Number
poate fi stabilită și proprietatea Format, în care specificăm modul de afișare a valorilor
(numărul cifrelor zecimale etc.).
Cîmpurile de tip Date/Time au lungimi variabile în funcție de formatul datei/orei
specificat pentru proprietatea Format a cîmpului. De altfel, formatul de reprezentare a
datelor calendaristice, la fel ca și delimitatorii dintre zi, lună și an, pot să difere de cele
utilizate în aceasta lucrare. Reprezentarea datelor ține de modul în care a fost personalizat
sistemul Windows. Pentru a schimba formatul de reprezentare a
datelor calendaristice (dar și a orei, a numerelor și a valutei), este necesară efectuarea
setărilor respective, utilizind aplicația Regional Options din meniul Control Panel al
meniului de baza Start.
Remarca: Daca anul este indicat cu 2 cifre, Access îl interpreteaza astfel: pentru
valorile din intervalul 00-29 se subînțeleg anii 2000-2029; pentru valorile din intervalul
30-99 se subințeleg anii 1930-1999.
Cimpurile de tip logic (Yes/No) ocupa în memoria calculatorului un octet și pot fi
reprezentate în 4 moduri, în funcție de opțiunea specificată pentru proprietatea Format a
acestui cîmp, și anume: Yes/No, True/False, On/Off, -1/0. În ultimul caz valoarea - 1
corespunde stării True (adevăr), iar valoarea 0 - stării False (fals).
Specificarea valorilor prestabilite
Daca o bună parte din valorile unui cîmp se repetă frecvent (de exemplu, în cazul cînd
majoritatea cititorilor au studii superioare), putem specifica o valoare prestabilită (implicită)
a cîmpului respectiv. Valoarea prestabilită (în cazul nostru "super") se specifică pentru
proprietatea Default Value a cîmpului. În procesul introducerii datelor sistemul atribuie
cîmpului valoarea prestabilită în mod automat, utilizatorul urmînd să modifice doar valorile
care diferă de cea prestabilită.
Stabilirea unor condiții de validare
Pentru a diminua riscul introducerii unor valori greșite, putem stabili condiții (reguli) de
validare pentru valorile cîmpurilor respective. Regulile de validare se stabilesc pentru
proprietatea Validation Rule a cîmpului. Totodată, pentru proprietatea Validation Text se
specifică mesajul care trebuie să fie afișat în cazul nerespectării regulii. Mesajul specificat
pentru proprietatea Validation Text va fi și el adecvat. În fiecare din situațiile descrise vor fi
18
afișate mesajele respective în cazul introducerii unor valori care nu corespund condițiilor de
validare stabilite în procesul definirii cîmpurilor.
Modificarea descrierii unui tabel
În cazul cînd apare necesitatea modificării descrierii inițiate a unui tabel (adaugarea sau
excluderea unuia sau mai multor câmpuri, schimbarea ordinii, modificarea unor
caracteristici etc), deschidem tabelul respectiv în regimul Design View și efectuăm
modificările necesare dupa cum urmează (în orice consecutivitate):
− Modificarea denumirii cîmpului. Executăm un clic pe denumirea cîmpului și
efectuăm schimbările necesare.
− Adaugarea unui cimp. Marcăm cîmpul, înaintea căruia trebuie inserat noul cîmp.
Pentru aceasta executăm un clic în partea stînga a rîndului respectiv, acesta schimbîndu-și
culoarea. Apoi executăm comanda Insert Row din meniul Edit
− Excluderea unui cîmp. Marcăm cîmpul ca în cazul precedent, apoi apăsăm tasta
Delete. Confirmăm acțiunea prin OK.
− Schimbarea ordinii (deplasarea) cîmpurilor. Marcăm cîmpul care urmează a fi
deplasat, apoi, ținînd apăsat butonul stîng al mouse-ului, deplasăm cîmpul dat peste cîmpul,
înaintea căruia dorim să fie situat.
− Schimbarea caracteristicilor. Executăm un clic pe rîndul în care este definit cîmpul,
apoi stabilim caracteristicile cîmpului în modul descris în paragrafele precedente. În cazul în
care în tabel au fost introduse date, modificarea caracteristicilor cîmpurilor tabelului poate
implica denaturarea informației. Astfel, dacă micșorăm lungimea unui cîmp de tip Text, este
posibilă trunchierea (din dreapta) a datelor. Modificarea tipului cîmpului poate avea, de
asemenea, consecințe nedorite. Din această cauză ne vom strădui să definitivăm proprietățile
cîmpurilor înainte de a introduce valori în tabel.
− Adăugarea sau anularea unei chei primare. În caz de necesitate, putem adăuga sau
anula una sau mai multe chei primare. Pentru a schimba cheia primară de pe un cîmp pe
altul, selectăm cîmpul nou, apoi acționam butonul din bara cu instrumente. Pentru a stabili
cheia primara pe cîteva cîmpuri, le selectăm, apoi acționăm același buton. Pentrua anula una
sau mai multe chei primare, executăm comanda Indexes din meniul View, apoi în caseta
care se deschide selectăm cîmpurile respective și apăsăm tasta Delete. După efectuarea
modificărilor, salvăm tabelul cu Save As sau Save din meniul File.
Introducerea datelor în tabel.
sDupă ce am efectuat procedurile de descriere a tabelului , putem introduce date în
cîmpurile lui. Pentru a iniția procesul de introducere a datelor, deschidem BD (dacă nu este
deschisă), apoi în fereastra Database selectăm tabelul necesar și executăm un clic pe Open.
Ca rezultat, se afișează cîmpurile tabelului respectiv. Nu este absolut obligatoriu să
completăm toate cîmpurile; astfel dacă anumite date nu sînt deocamdata cunoscute,
introducerea lor poate fi amînata. Excepție fac cîmpurile pentru care au fost stabilite chei
primare. Aceste cîmpuri nu pot avea valori nule, de aceea valorile lor trebuie introduse în
mod obligatoriu. Ordinea introducerii datelor poate fi și ea oricare. Daca a fost stabilită o
cheie primară, la o nouă descbidere a tabelului înregistrările vor fi afișate în ordinea
19
crescătoare a valorilor cîmpului respectiv. Datorită acestui fapt, orice înregistrare nouă se
adaugî la sfîrșitul tabelului, avînd certitudinea că ulterior ea va fi plasată în locul
corespunzător. După terminarea introducerii datelor inchidem tabelul, acționînd butonul X
sau executînd comanda Close din meniul File (modificările efectuate se salvează automat).
Remarcă: Tipul și caracteristicile datelor introduse trebuie să corespundă intocmai
tipului și caracteristicilor cîmpurilor respective definite în procesul creării (descrierii)
tabelului.
2.3.5. Redactarea datelor
Dacă apare necesitatea modificării (editării) înregistrărilor unui tabel, deschidem tabelul
în regimul Datasheet View, executînd un dublu-clic pe numele tabelului. Ca rezultat,
obținem tabelul cu conținutul precedent, conținut pe care-l putem modifica la dorință.
Modificăile pot fi cele mai diverse: înlocuirea datelor existente, completarea unor cîmpuri,
ale căror valori nu erau cunoscute anterior, adaugarea unor înregistrări noi, ștergerea unor
înregistrări, copierea unor valori etc. Majoritatea acestor modificări se efectuează prin
simpla deplasare în cîmpul și rîndul necesar și prin înlocuirea conținutului vechi prin altul
nou.
Proceduri de redactare a datelor:
a) Adăugarea unor înregistrări noi. Înregistrările noi sunt plasate la sfîrșitul tabelului.
b) Excluderea unor înregistrări. Pentru a sterge una sau mai multe înregistrări consecutive,
marcăm aceste înregistrări prin glisarea ("tragerea") mouse-ului pe verticală din stînga
tabelului, apoi apăsăm tasta Delete sau alegem comanda Delete din meniul care apare la
clic dreapta. Ni se va cere confirmarea acțiunii, la care vom răspunde prin OK sau vom
renunța prin Cancel.
c) Copierea unor blocuri de date. Pentru a copia un bloc de date, marcărn blocul, apoi
acționăm butonul Copy din bara cu instrumente. Ca rezultat, conținutul blocului se
copie în memoria Clipboard. Din acest moment, conținutul memoriei Clipboard poate fi
"lipit" oriunde.
Remarcă: Dimensiunile și caracteristicile blocului destinație trebuie să corespundă
întocmai dimensiunilor și caracteristicilor blocului sursă.
Modificările efectuateî în orice înregistrare a tabelului se salvează în mod automat de
fiecare dată cînd trecem la o altă înregistrare, sau la închiderea tabelului. Aceasta înseamnă
ca după terminarea lucrului cu un tabel nu este neapărat nevoie să-1 salvăm, - sistemul o va
face singur.
MS Access păstrează informația despre modificările efectuate, ceea ce permite, în cazul
cînd am greșit, anularea modificărilor și revenirea la starea precedentă. Pentru a anula
modificările din cîmpul curent, apasam tasta Esc, iar pentru a anula modificările din
înregistrarea curentă apăsam tasta Esc de două ori. Pentru a anula modificările din
înregistrare după ce s-a trecut la o nouă înregistrare, executăm comanda Undo Saved Record
din meniul Edit. Prin aceasta se revine la situația anterioara acțiunii greșite (nedorite).
20
2.3.6. Modificări ce nu afectează structura fundamentală

Pe lângă modificările care vizează structura unui tabel și conținutul lui, sunt posibile și
modificări care schimbă doar modul de prezentare a tabelului, fară a afecta structura lui
fundamentală. Aceste modificări în de ordinea afișării cîmpurilor (coloanelor), lațimea
cîmpurilor, înălțimea rîndurilor etc.
a) Schimbarea ordinii afișării cîmpurilor: pentru a reamplasa un cîmp, îl marcăm, apoi,
ținînd apăsat butonul sting al mouse-ului, îl deplasăm în poziția dorită și eliberăm butonul.
In mod analog putem deplasa și alte cimpuri, astfel incit ordinea cimpurilor sa devina cea
dorita. Oricare ar fi modificările efectuate în regimul Datasheet View (Foaie de date), ele nu
afectează ordinea și caracteristicile cîmpurilor stabilite în regimul Design View (Proiectare).
b) Sortarea înregistrărilor. Pentru a obține o consecutivitate a înregistrarilor, diferită de
cea existentă, putem efectua o sortare (în ordine crescătoare sau descrescătoare) după
valorile unui cîmp al tabelului. Pentru aceasta plasăm cursorul pe cîmpul respectiv și
acționăm unul din butoanele sau . Dacă la închiderea tabelului această modificare
nu se salveaza, la o nouă deschidere a tabelului înregistrările se vor afișa în ordinea
obișnuita. Modul de sortare descris aici nu prevede sortări complexe, acestea putînd fi
obținute în baza interogărilor.
c) Modificarea lățimii coloanei unui cîmp: poziționăm indicatorul mouse-ului pe linia
din partea dreaptă a denumirii cîmpului (forma indicatorului se schimbă în săgeată dublă
orizontală), apăsăm butonul stîng al mouse-ului și, deplasîndu-1 la stînga-la dreapta,
micșorăm-mărimea cîmpului.
d) Modificarea înălțimii rândurilor: poziționăm indicatorul pe linia ce desparte oricare
două rînduri (forma indicatorului se modifică în sageată dublă verticală), apăsăm butonul
stîng al mouse-ului și, deplasîndu-1 în sus-în jos, micșorăm-mărim înălțimea rîndurilor (se
modifică simultan înălțimea tuturor rîndurilor).
2.3.7. Relații dintre tabele. Integritatea datelor
Relațiile dintre două tabele se stabilesc, de regulă, prin intermediul unor cîmpuri
identice (cu aceeași denumire, de aceeași lungime, cu aceleași proprietăți) prezente în
ambele tabele.
În cazul relației de tipul unu la mulți în tabelul primar (din partea căruia se realizeaza
relafia "unu") trebuie să existe un cîmp, numit cheie primară, în care nu se admit valori care
se repetă, iar în tabelul secundar (din partea căruia se realizează relația "mulți") trebuie să
existe un cîmp analogic cu cel din tabelul primar, numit cheie străină, care poate admite
valori care se repetă.
Relația mulți la mulți poate fi transformată în două relații de tipul unu la mulți prin
definirea unui tabel intermediar, în care se introduc, în calitate de chei străine, cheile
primare ale primelor două tabele.
Relația de tipul unu la unu presupune existența în ambele tabele a unei chei primare cu
aceleași caracteristici, în fond, două tabele între care există o relație de tipul unu la unu pot
fi oricând unite într-un singur tabel; la fel, orice tabel poate fi divizat în două sau mai multe
21
tabele între care se stabilește o relație de tipul unu la unu. Divizarea unui tabel în modul
menționat mai sus poate fi utilă în cazul unui tabel cu un număr foarte mare de cîmpuri (un
tabel Access, de exemplu, nu poate conține mai mult de 255 de cîmpuri), dar și în situația
cînd o parte din informația care se referă la o entitate are un caracter confidențial, sau se
utilizează foarte rar. În concluzie, deși relațiile de tipul unu la unu nu sunt caracteristice unei
baze de date de tip relațional, totuși în unele situații acest tip de relații este preferabil sau
chiar necesar.
Dacă la proiectarea tabelelor ținem cont de principiile expuse mai sus , atunci Access
stabilește automat relațiile dintre tabelele care conțin cîmpuri comune.
Totuși putem stabili relații între tabelele bazei de date și în mod explicit, utilizînd
comanda Relationships din meniul Database Tools. În fereastra aparută în care indicăm
tabelele între care se stabilesc relații, cu ajutorul mouse-ului, trasăm legăturile între
cîmpurile respective. Dacă unul din cîmpurile de legatură este de tip cheie primară (el are o
culoare mai pronunțată), trasarea se face pornind de la acest cîmp. Tabelul de la care se
traseaza legătura se numește tabel primar (principal), iar celălalt - secundar (subordonat).
Pentru relația dintre două tabele pot fi stabilite următoarele proprietăți:
1. Tipul relabel (Relationship Type) poate fi stabilit ca unu la unu (one to one) sau unul
la mulți (one to many);
2. Impune integritatea referențială (Enforce Referential Integrity). Includerea acestui
parametru asigură integritatea datelor în procesul introducerii, modificării sau ștergerii
înregistrărilor din tabelele legate. Acest lucru este posibil doar în cazul cînd cîmpul din
tabelul principal este de tip cheie primară, iar cîmpul de legătură din tabelul subordonat are
același tip de date. Atunci cînd introducem date în cîmpul de legătură al tabelului
subordonat, sunt acceptate doar acele valori care se conțin în cîmpul respectiv al tabelului
principal. La fel, nu putem exclude o înregistrare din tabelul principal, dacă valoarea
cîmpului de legatură a acestei înregistrări se conține în una sau mai multe înregistrări ale
tabelului subordonat.
3. Modificarea în cascadă a înregistrărilor (Cascade Update Related Fields). Dacă acest
parametru este inclus, sistemul va modifica toate valorile cîmpului de legatură ale tabelului
subordonat în cazul cînd valoarea cîmpului respectiv al tabelului principal se modifică.
4. Excluderea în cascada a înregistrarilor (Cascade Delete Related Records). Daca acest
parametru este activ, atunci excluderea unei înregistrări din tabelul principal implică
excluderea tuturor înregistrărilor din tabelul subordonat, în care valoarea cîmpului de
legatură coincide cu cea a cîmpului respectiv din tabelul principal. De cele mai multe ori
asemenea excluderi sunt firești, deoarece existența unor înregistrări în tabelul subordonat,
pentru care valoarea cîmpului de legatură nu se conține și în tabelul principal, duce la
pierderea întegrității datelor.
Toate raționamentele de mai sus țin de integritatea datelor, asigurarea căreia reprezintă
unul din principiile fundamentale ale proiectării bazelor de date.
22
2.4. Funcții Access

MS Access conține un set de funcții standard de cele mai diferite tipuri.
Pentru descrierea lor vom folosi urmrtoarele convenții:
CâmpNum - argument ce reprezintă câmpuri de tip Number sau Currency;
CâmpText - argument ce reprezintă câmpuri de tip Text;
CâmpDate - argument ce reprezintă câmpuri de tip Date/Time;
Câmp - argument ce reprezintă câmpuri de orice tip;
n,m - argumente ce reprezintă numere naturale;
i - argument ce reprezintă numere întregi;
{} - argumentele incluse în paranteze figurate sunt opționale (neobligatorii);
Argumentele funcției se pun între paranteze rotunde și se separă prin punct și virgulă
(uneori prin virgulă). În cazul lipsei argumentelor, după denumirea funcției se pun paranteze
rotunde care nu conțin în interior nimic. În cazul cînd argumentul funcției reprezintă un
câmp, numele câmpului se ia între paranteze pătrate []. Enumerăm în cele ce urmează cîteva
dintre funcțiile sistemului Access:
Abs(CâmpNum) - calculează valoarea absolută (modulul).
Avg(CâmpNum) - calculează media aritmetică.
Sin(CâmpNum) - calculează valoarea sinusului.
Exp(CâmpNum) - calculează puterea numărului e.
Log(CâdmpNum) - calculează logaritmul natural.
Sqr(CâmpNum) - calculează rădăcina pătrată.
Int(CâmpNum) - calculează partea întreagă.
Rnd(i) sau Rnd() - returnează un număr aleator situat între 0 și 1.
Sum(CâmpNum) - calculează suma.
Max(CâmpNum) – calculează valoarea maximă.
Min(CâmpNum) - calculează valoarea minimă.
Var(CâmpNum) - calculează variația (dispersia).
Count(Câmp) - calculează numărul valorilor nenule.
Left(CâmpText,n) - extrage primele n caractere (din stînga).
Right(CâmpText,ri) - extrage ultimele n caractere (din dreapta).
Len(CâmpText) - calculează lungimea expresiei.
LTrim(CâmpText) - lichidează toate spațiile de debut (din față).
KTrim(CâmpText) - lichidează toate spațiile (blancurile) de la sfîrșit.
Trim(CâmpText) - lichidează toate spațiile de debut și de la sfîrșit.
Mid(CâmpText;n{;m}) - extrage primele m caractere, începînd cu al n-lea. În cazul cînd m
lipsește - extrage toate caracterele, începind cu al n-lea.
InStr({n;}Text,CâmpText) - calculează locul, începînd cu carevaloarea Text se conține în
întregime în CâmpText. Căutarea se face începând cu poziția 1 (sau n, dacă este specificat).
Date() - returnează data curentă.
Time() - returnează ora curentă.
Now() - returnează data și ora curente.
23
Weekday (CâmpDate) - calculează ziua săptamânii care corespunde datei.

Year(CâmpDate) - extrage anul (cu 4 cifre).
DateAdd("Tip ";i;CdmpDate) - adună/scade la/din CâmpDate i intervale de tipul dat (i
poate lua și valori negative). 'Tip " poate avea una din următoarele valori:
"q"- trimestre; ex.: DateAdd("q"; 7;Date)) - peste 7 trimestre din ziua curentă.
"m" - luni; ex.: DateAdd('m ";-9;Date)) - cu 9 luni în urmă față de ziua curentă.
"d" - zile; ex.: DateAdd("d";25;[DataImpr]) - peste 25 de zile de la data
împrumutului.
"yyyy" – ani ex.: DateAdd("yyyy";-4;Date()) - cu 4 ani în urmă de la data curentă.
"ww" - săptămâni; ex: DateAdd("ww";2;[DataRestit]) - peste 2 săptămâni de la data
restituirii.
"h" - ore; ex.: DateAdd("h";-27;Now()) - cu 27 de ore în urmă.
Remarcă : Funcțiile descrise mai sus pot fi utilizate numai în interogări, formulare, rapoarte
și în limbajul de programare Visual Basic for Applications.
2.5. Interogări Access

Performanțele unui SGBD depind în mare măsură de capacitatea extragerii rapide a
diferitor informații în formă dorită. În multe cazuri este necesar de a selecta date din mai
multe tabele simultan. Pentru a formula condiții de selecție, în MS Access există o clasă
specială de obiecte (alături de tabel) numite Interogări (engl. Queries).
Interogările reprezintă modalități de selecție și afișare a informației din unu sau mai
multe tabele, formulate cu ajutorul unor condiții logice.
2.5.1. Tipuri de interogări
În funcție de modul de definire și rezultatele acțiunii, interogările pot fi clasificate
astfel:
a) interogări de selecție (folosind condiții logice);
b) interogări de sortare (indicând câmpul/câmpurile și ordinea sortării);
c) interogări de excludere a unor înregistrări din BD (de exemplu, excluderea
tuturor cititorilor care nu au imprumutat carți în ultimii 2 ani);
d) interogări de modificare a unor înregistrări din BD (de exemplu,
majorarea prețurilor tuturor cărților cu 20%);
e) interogări de obținere a unor informații rezultante (în câmpuri noi) în baza
informației existente (de exemplu, obținerea vîrstei cititorului prin scăderea
anului de naștere din anul curent);
f) interogări de obținere a unor totaluri, medii etc.;
g) interogări încrucișate.
În toate cazurile, cu excepția ultimelor două, rezultatul interogării este un nou set de
date, numit set dinamic (engl: Dynaset). Setul dinamic (rezultalul interogării) conține doar
câmpurile specificate ale înregistrărilor din tabelele specificate care satisfac condițiile
specificate. Denumirea '"Set dinamic" este legată de faptul că orice modificări ale datelor
din tabelele specificate în interogare implică modificări respective ale rezultatului
24
interogării (la o nouă executare a ei) și invers, orice modificări în setul dinamic implică
modificări în tabelele respective (cu condiția respectării integrității datelor). Seturile
dinamice nu se memorizează; ele se formează din nou de fiecare dată cînd executăm o
interogare. Dacă în tabelele BD intervin modificări, rezultatele executării a două interogări
identice pot fi diferite, în cele ce urmează vom descrie modalitățile de definire și executare a
interogărilor nominalizate.
a) Interogari de selecție a înregistrărilor(Select Query)
Pentru a defini o interogare de selecție (de exemplu, afișarea emisiunilor cu desene
animate), acționăm fila Query Wizard sau Query Design din fereastra Create. Din caseta
care apare selectam consecutiv (in orice ordine) tabelele necesare și pentru fiecare
acționăm butonul Add. După selectarea tabelelor acționăm butonul Close. Dacă tabelele au
câmpuri comune (definite în procesul creării lor), Access stabilește în mod automat
legăturile respective ). În continuare indicăm, în partea de jos a ferestrei, cîmpurile din
fiecare tabel (în ordinea dorită) care urmează a fi afișate sau pentru care se vor specifica
condiții de selecție și/sau de sortare. Includerea câmpurilor se face prin "tragerea" lor cu
ajutorul mouse-ului din tabelele din caseta de sus în rândul Field al casetei de jos sau prin
executarea unui dublu-clic pe denumirile respective. După această specificăm condițiile
selecției și/sau ordinea sortării, în acest fel interogarea se consideră definită. Interogarea
astfel definită poate fi executată imediat în scopul obținerii rezultatului sau salvată pentru a
fi executată ulterior. În primul caz acționăm butonul din bara Design, în al doile caz
executăm comanda Save din meniul principal. La salvarea interogării indicăm numele ei,
care nu trebuie să coincidă cu numele unor tabele sau ale unor interogări definite anterior.
Setul dinamic (rezultatele interogării) conține câmpurile marcate cu simbolul în rândul
Show al ferestrei. Celelalte câmpuri chiar dacă sunt incluse în interogare, nu se afișează.
b) Interogări de sortare a înregistrărilor
După ce am definit condițiile de selecție, putem stabili condiții de sortare pentru unul
sau mai multe câmpuri.Sortarea datelor poate fi făcută și fără a specifica condiții de selecție.
În acest caz se vor afișa toate înregistrările, dar ordinea lor va corespunde condițiilor
stabilite în rândul Sort pentru câmpurile respective. Pentru a afișa rezultatul interogării,
acționam butonul din bara cu instrumente.

c) Interogări de actualizare a înregistrărilor (Update Query)
Fig. 7: Tipuri de interogări

În cazul când este necesar de a modifica un număr mare de înregistrări conform unuia și
aceluiași algoritm, putem defini o interogare de modificare (Update Query). Modificările
propriu-zise vor fi operate numai după trecerea în regimul Design View și acționarea
25
butonului din bara cu instrumente. În acest caz pe ecran va apărea un mesaj despre
numărul total al înregistrărilor care urmează a fi modificate. Acționând butonul Yes , Access
va efectua modificările Pentru a renunța la modificări, acționăm butonul No .
Remarcă: Interogările de tip Update se execută de regulă o singură dată.
d) Interogări de excludere a înregistrărilor (Delete Query)
Selectăm Delete Query din meniul Create sau acționăm butonul (dacă
este afișat) din bara cu instrumente. Ca rezultat, titlul ferestrei se schimbă în
Delete Query iar în partea de jos a ferestrei apare rîndul Delete. Pentru a obține lista
înregistrărilor care urmează a fi excluse (dar încă n-au fost excluse), acționam butonul
din bara cu instrumente.
Daca rezultatele obținute sunt cele dorite, revenind la regimul Design View, putem
elimina realmente înregistrările, executând comanda Run din meniul Query sau acționând
butonul (Run) din bara cu instrumente. Ca rezultat, pe ecran apare un mesaj despre numărul
total al înregistrărilor care urmează a fi eliminate. Dacă acționăm butonul Yes, înregistrările
vizate sunt eliminate definitiv. Pentru renunțare, acționăm butonul No. Salvăm interogarea
executând comanda Save As din meniul principal și indicând numele interogării.
e) Interogări de grupare și totalizare a înregistrărilor
În multe cazuri apare necesitatea de a obține valori rezumative referitoare la toate
înregistrările din tabel sau pentru o submulțime a lor. De exemplu, ar putea să ne intereseze
câte emisiuni de fiecare gen sunt. În acest scop în Access pot fi definite interogări în care
sunt specificate condiții de grupare și totalizare.
Pentru obținerea valorilor rezumative, sunt prevăzute urmatoarele funcții:
Sum, pentru calcularea sumei valorilor câmpului;
Avg, pentru calcularea mediei valorilor câmpului;
Min, pentru găsirea valorii minime;
Max, pentru găsirea valorii maxime;
Count, calculează numărul de valori ale câmpului (excluzând cele vide);
StDev, pentru calcularea abaterii standard;
Var, pentru calcularea dispersiei.
Valorile rezumative pot fi obținute atât pentru toate înregistrările din tabel cât și pentru
grupuri de înregistrări.
f) Interogări încrucișate (Crosstab Query)
În multe cazuri rezultatele unei interogări sunt greu de perceput din cauza volumului
mare de informații selectate. Access permite gruparea și reprezentarea datelor într-o formă
compactă, forma care se aseamană cu un tabel electronic. În acest scop se definesc
interogări speciale, numite interogări încrucișate (Crosstab Query).
Pentru a defini o interogare încrucișata procedăm inițial ca în cazul unei interogări de
selecție obișnuită, adică selectăm tabelele din care selectăm câmpurile dorite. Selectăm
opțiunea Crosstab din meniul Create. Ca rezultat, titlul ferestrei se schimbă în
Crosstab Query, iar în partea de jos apare rândul Crosstab. Definim un câmp, valorile căruia
26
vor servi în calitate de denumiri ale rândurilor tabelului. Pentru aceasta acționăm butonul cu
săgeată din rândul Crosstab pentru câmpul DenGen și din lista derulantă care apare selectăm
opțiunea Row Heading. În mod analogic definim al doilea câmp, valorile căruia vor servi în
calitate de denumiri ale coloanelor tabelului . Pentru aceasta acționăm butonul cu săgeata
din rândul Crosstab pentru al doilea câmp și din lista derulantă care apare selectăm opțiunea
Column Heading. În rândul Total înlocuim opțiunea Group By prin operatorul Count. În
rândul Crosstab stabilim opțiunea Value pe care o selectăm din lista derulantă prin analogie
cu acțiunile descrise mai sus.
Acționăm butonul pentru vizualizarea rezultatelor.
27
3. Cap.3. Acad MAP
3.1. Introducere în AutoCAD Map

Autodesk a proiectat AutoCAD Map pentru formarea de hărți de mare precizie și analiză
CIS într-un mediu AutoCAD. Folosind AutoCAD Map, se pot crea, asigura și prezenta hărti
exacte. AutoCAD Map este pentru managerii ingineri, proiectanți, utilizatori și tehnicieni
care vor sa-și asigure propriile lor hărti. Prin AutoCAD Map se pot digitiza, asigura și plota
hărți de calitate inginerească, seturi pe hărți și hărți pe temă dată. Programul mai conține și
creare de topologii și capacități de analiză precum analiza în rețea și poligon și tamponare.
Fig. 8: Componentele spațiului AcadMAP

Se lucrează în majoritatea timpului folosind spațiul de lucru al AutoCAD Map, meniul hărții
și instrumentele hărții. Spațiul de lucru al proiectului detaliază toate informațiile de care este
nevoie pentru a lucra: desene atașate, interogări, baze de date și topologii cât și legăturile
care au fost stabilite între obiectele din desenele atașate și documentele din bazele de date
atașate externe.
AutoCAD Map face parte din familia sistemulor de informatice geografice și cartografice,
fiind produse de AutoDesk care se adreseaza nevoilor de creare și întreținere a hărților,
vizualizare, prezentare și analiză.
AutoCAD Map întrunește funcționalitățile specializate de reprezentare a hărților și
instrumentele de management informațional cu motorul grafic al AutoCad-ului. AutoCAD
Map subliniază procesul de reprezentare a hărții digitizate în mai multe feluri:
> Crearea hărților.
> Legarea hărților de baze de date externe .
28
> Editarea hărților.

> Folosirea hărților și informațiilor
> Interogarea și analizarea hărților
> Prezentarea și plotarea hărților.
3.2. Crearea hărților
AutoCAD Map asigură caracteristici de digitizare care permit adăugarea informației grafice
și datele obiectelor în timp ce datele deja existente sunt ransformate într-o formă digitizată.
În timpul digitizării, AutoCAD Map cera adăugarea datelor pe baza criteriilor specificate,
cum ar fi selectarea unui sistem de coordonate.
AutoCAD Map asigură un set de proiecții din întreaga lume și diverse sisteme de
coordonate.
AutoCAD Map de asemenea cuprinde un set puternic de utilități transformabile care permit
să convertească ușor diferite sisteme de coordonate din hărți multiple într-un sistem comun
de coordonate. Se pot crea sistem de coordinate proprii. Cu AutoCAD Map pot fi ușor
importate și integrate date din multe surse inclusiv ESRI®SHP si fațetele Maplnfo®
MIF/MID, MicroStation®,și Intergraph®DGN®, Auto Desk Map Guide SDF format și
AutoDesk DXF® format astfel este eliminată crearea hărților din bucățele. Deasemenea pot
fi și exportate date în aceste formate.
3.2.1. Legarea hărților din baze de date externe
Folosind AutoCAD Map pot fi conectate obiecte grafice din hărță cu informațiile din
formatele industriale de baze de date standard incluzând dBase®, Oracle®, Microsoft® Acces
și Excel și ODBC. Folosind Data View în AutoCAD Map, poate fi ușor făcută legătura cu
desenul atașat și deasemenea vizualizată și manipulată informația în baza de date. Această
posibilitate de a face legătura cu bazele de date externe înseamnă că informații deja
existente pot fi atașate elementelor hărții fără să fie nevoie de conversia lor, o activitate
costisitoare și consumatoare de timp.
3.2.2. Editarea hărților
Procesul de creare a hărții începe prin digitizarea hărților și importarea de date despre hărță
urmând ștergerea informației despre hărță. AutoCAD Map asigură câteva instrumente
pentru a automatiza acest proces. Folosind instrumentele de tăiere a marginii hărții din
AutoCAD Map,se pot crea spații vizibile între obiecte și alinia marginile cu exactitate între
foile hărții. Se poate selecta o zona a hărții pentru o setare de proporții mari sau tăierea unui
spațiu în hărță pentru adnotări. Cu ajutorul caracteristicii de permutare a foilor din
AutoCAD Map, se poate micșora, roti și seta la scară hărța digitală pentru a compensa
distorsiunile fizice din hărța original; se pot izola cu ușurință seturi de caracteristici din
seturi mai mari de informație, se poate edita acest subset mai ușor și se poate salva
informația înapoi în hărța sursă originală fără să fie nevoie de manipularea întregului set de
informație în același timp. Într-un mediu de rețele cu mai mulți utilizatori se poate coda
subsetul de obiecte la care se lucrează fără impiedicarea altor utilizatori de editarea altor
29
părți din hărță și a seturilor de informații respective. Aceasta se numește codarea obiectelor
(Object Locking). Când
codarea obiectului este în desfășurare, alți utilizatori pot vedea obiectele însa nu le pot edita.
3.2.3. Utilizarea hărțillor și datelor
Folosind AutoCAD Map se pot accesa hărți și seturi de date mutiple în același timp.
AutoCAD Map folosește conceptul de "proiect" pentru a putea folosi aceste grupări. Un
proiect este pur și simplu un fișier de desen DWG care contine setul de hărți cu care se
lucrează tot timpul și setările lui respective cum ar fi setările și opțiunile sistemului de
coordonate globale. De fiecare dată când este deschis un proiect de desen setul de hărți și
seturile de date legate de acesta sunt disponibile și gata pentru a fi folosite. Proiectui mai
cuprinde de asemenea și interogări care sunt folosite pentru a sustrage informația din
desenele setului de desen. Informația cu care se lucrează în project este desfășurată în
Spatiul de lucru al proiectului, fereastră tip Explorer care permite controlul datele
proiectului. Cu AutoCAD Map pot fi controlte desene multiple și proiecte multiple.
3.2.4. Interogarea și analizarea hărților
Interogările în AutoCAD Map sunt folosite când se dorește sustragerea unor date din hărtile
cu care se lucrează. Interogările sunt modul simplu prin care se adresează întrebări
sistemului despre informațiile existente. Se pot efectua interogări
• Spațiale, de exemplu: arată-mi câte parcele de pământ sunt pe raza de 100 de metri a
unui anumit punct sau câte proprietăți sunt pe o rază de 25 de metri de ambele părți
ale liniei de centru a unei autostrăzi, sau cât pământ agricol este pe câmpia inundată a
unui râu.
• Geografice, de exemplu: arată-mi câte parcele de pământ din hărță au o valoare mai
mare de 250000 de dolari sau câte regiuni au o populație cu vârstă medie mai mare
de 75 de ani. AutoCAD Map arată grafic rezultatele interogării în proiect .
Pot fi efectuate interogări simple sau complexe bazate pe locație, date despre obiect stocate
în desen,și date tabulare stocate în baze de date externe. Pot fi salvate aceste interogări în
proiect sau într-un fișier extern pentru uz în alte proiecte.
Cu AutoCAD Map, nu conteaza cum a fost introdusă informația, se pot schimba
proprietățile informației când este accesată. Se pot crea hărți pe o temă dată, schimbând
culoarea, tipul de linie ți textul să arate grafic relațiile cu datele interne ale obiectului sau
date externe SQL. De exemplu, drumurile dintr-o hărță pot fi desenate cu polilinie de
culoare neagră și cu o grosime uniformă; în orice caz se poate seta interogația astfel încât
hărța să arate acele drumuri pe roșu cu grosimi ce variază în funcție de volumul traficului
suportat.
3.2.5. Prezentarea și plotarea hărților
AutoCAD Map are un set complet de instrumente de plotare pentru hărți. Pot fi setate
legende foarte ușor, pot fi adăugate bare pentru scalare și blocurile titlurilor și salvate
grupări de hărți folosite în mod frecvent ca seturi de hărți care pot fi editate și plotate la
diferite scări.
30
AutoCAD Map delimitează de asemenea producția de cărți de hărți și cuprinde o

caracteristică de plotare care permite includerea marginilor unor foi de hartă adiacente prin
specificarea distanței dincolo de marginea hărții alese. Se poate crea un Template pentru
titlu, legendă, descrierea și parametrii de desfășurare specifici ai hărții care trebuie să apară
în fiecare hartă din serie. Pot fi specificate variabilele Template care se schimbă automat pe
fiecare hartă în lucru.
3.2.6. Integrarea de imagini Raster
Tehnologia de imagini raster este parte integrantă din AutoCAD Map. Pot fi introduse
imagini raster georeferențiate produse în alte aplicații direct în desenele AutoCAD Map și
folosite ca puncte de reper raster la hărțile vectoriale cu scopul de a mări prezentările.
Imaginile raster pot fi scalate, rotite, tăiate și odată ce au fost importate pot fi folosite și ca o
margine de tăiere TRIM. Iimaginile raster se atașează cam în același mod în care se atașează
fișierele externe la care s-a facut referință, Xrefs. Ca și Xrefs-urile, desenul stochează numai
numele -PATH al identității documentului care leagă desenul de fișierul specificat.
3.2.7. AutoCAD Map: GIS pentru AutoCAd
Folosind un sistem informatic geografic (GIS) se poate căpta, stoca, retrage, analiza și
desfășura informație spatială. Această informație poate scoate în evidență relațiile spațiale
dintre obiectele care sunt în hartă. Cu toate acestea orice sistem de hărți computerial poate
reprezenta un drum numai printr-o linie, un GIS mai poate sa recunoasca acel drum ca
limita dintre pământ brut și dezvoltarea urbană sau ca legatura între două străzi.
Ca o completare la crearea hărților, AutoCAD Map poate să se comporte și ca GIS,
permitând dezvoltarea topologiilor, o serie de legături definite între noduri, legături și
regiuni poligonice. Poate fi analizată această informație și asigurate date despre relațiile
spațiale. Topologiile pot stocha într-un mod evident și date poligonice sau bazate pe arie.
Prin AutoCAD Map se pot deasemenea lipi caracteristicii unei hărți informații tip text dintr-
o bază de date. Informația text poate fi stocată fie în fișierul hărții ca informație a obiectului
fie într-o bază de date externă, o legatura SQL conectează informația de caracteristica hărții.
Pe baza unei informații topologice, a obiectului sau registrele bazei de date externe poate fi
definită o interogație pentru a găsi mai multă informație despre o caracteristică.
3.3. Lucru cu baze de date externe

Folosind AutoCAD Map poti conecta informatia dintr-o baza de date externa cu obiectele
din desenul tau și apoi sa regasești obiectele din desenele sursa pe baza informatiei
conectate. De exemplu, poti conecta o baza de date cu informatii despre cursul traficului cu
Tnregistrarile despre trafic din baza de date, cu strazile din desenul tau și apoi sa rulezi o
interogare pentru a afișa numai acele strazi care au un volum mare de trafic.
Dupa ce ai creat conexiuni folosește Data View pentru a selecta, evidentia, vedea și edita
mregistrarile din tabelul din baza de date.
31
Acest capitol explica cum sa conectezi informatie din baza de date externe cu obiectele din
desenul tau și cum sa folosești AutoCAD Map pentru a interoga obiectele din desene pe
baza informatiei conectate.
3.3.1. Întelegerea bazelor de date
Informațiile suplimentare deținute despre obiectele din desene (de exemplu informații
despre străzi al unui district reprezentat în desen) deseori sunt stocate în tabele și structurate
în baze de date. Informația din tabel poate fi conectată obiectelor din desen, astfel
informația poate fi vizualizată, interogată, afișată în desen sau pot fi găsite obiecte pe baza
informației conectate.
AutoCAD Map permite lucrul cu un tabel dintr-o bază de date externă fără a folosi aplicația
bazei de date specifice. Nici măcar nu trebuie să fie instalat soft-ul bazei de date în
calculator. (Notă: AutoCAD Map conține două metode pentru conectare la bazele de date
externe: Data Source > Attach din meniul Map și comanda db Connect. Pentru a folosi
caracteristicile descrise în acest capitol bazele de date trebuiesc conectate folosind comanda
Data Source > Attach din meniul Map, care este activata prin deplasarea și plasarea bazei de
date in spatiul de lucru al proiectului).
Ce este o sursă de informații

O sursă de informații este un tabel sau un set de tabele în bază de date care conțin informație
logică specifică.
Majoritatea bazelor de date pot fi foarte ușor modificate. Pot fi adăugate domenii noi sau pot
fi șterse cele din tabele. De asemenea pot fi adăugate sau sterse înregistrările din tabele și
editate înregistrările existente. Cu majoritatea bazelor de date se pot de asemenea defini
relații dintre mai multe tabele. Acest lucru ajută la evitarea necesității menținerii și
introducerii de date duplicate în mai multe tabele.
3.3.2. Avantajele conectării datelor la obiecte
AutoCAD Map poate fi folosit pentru a asocia informații conținute într-un tabel dintr-o bază
de date externă cu obiectele grafice din desen, cu ajutorul procedeului de conectare.
Conexiunile sunt indicatorii unei anumite înregistrări într-un tabel din baza de date.
Atunci când se conectează informația dintr-o bază de date externă la obiecte din desen se
adaugă inteligență hărții, în locul creării doar unor hărți poți folosi hărțile pentru luarea de
decizii și analiză.
Folosind caracteristica de interogare AutoCAD Map se poate crea o condiție SQL care
regăsește obiectele pe baza informației conectate din tabel. (De exemplu, pot fi găsite toate
țevile instalate înainte de 1965 sau toate parcelele cu o valoare de peste 500000 dolari.)
Poate fi creată o interogare care să combine condițiile SQL cu proprietățiile obiectelor sau
cu condițiile de locație; de exemplu, pot fi identificați toți proprietarii de pământ sau
proprietate pe o raza de 3 mile dintr-o arie propusă.
32
Folosirea tabelelor externe sau datelor despre obiecte interne

Obiectele pot fi asociate cu informațiile atât în tabelele bazei de date externe cât și în
tabelele cu date despre obiect interne. Tabelele cu date despre obiecte sunt stocate în desen.
Folosirea tabelelor din baze de date externe și nu a tabelelor cu date despre obiect are
urmatoarele avantaje și dezavantaje:
Avantaje: • Stocând informația într-un fișier dintr-o bază de date externă
fișierul de desen poate fi menținut mic.
• Desenul conține numai conexiunile cu informațiile și nu
informațiile reale. Dacă se șterge un obiect, informația din baza de
date va ramâne intactă.
• Același tabel din baza de date poate fi folosit cu mai multe desene
și cu alte aplicatii.
Dezavantaje: • Trebuie păstrate cele două baze de date. Dacă se trimite desenul
unui alt utilizator, va trebui trimis și baza de date.
Datele despre obiect sunt mai simplu de utilizat însă există următoarele dezavantaje:
• Datele despre obiect cresc mărimea fișierului desenului.
• Deoarece datele despre obiect sunt atașate direct obiectelor, când se vor
șterge obiectele se vor șterge și informațiile odată cu ele.
• Datele despre obiect existp numai în fișier; nu pot fi împărtite între proiecte și
nici împărțite cu diferite aplicații software.
Tabelele cu date despre obiecte sunt folosite pentru cantități mici de informație și care nu
este modifică prea des. Bazele de date externe sunt folosite pentru cantități mai mari de
informație, care provin dintr-o sursă independentă, informație care va fi împărțită cu alte
proiecte sau informație ce trebuie să persiste chiar dacă obiectul este șters.
Datele despre obiect existente pot fi transferate într-o bază de date cu conexiuni cu obiecte.
3.3.3. Surse de informație și spatiul de lucru al proiectului
Spațiul de lucru al proiectului cuprinde noduri ce listează sursele informaționale atașate
proiectului cât și sabloanele de conectare pentru acele surse de informație. Folosind Spațiul
de lucru al proiectului pentru a vedea sau edita un tabel din baza de date trebuie deschis
Data View.
Spațiul de lucru al proiectului conține următoarele noduri legate de sursa informațională:
Data Sources Node – Afișează toate sursele informaționale atașate proiectului activ. Sub
fiecare sursă informațională sunt listate tabelele și interogările pentru
acea sursă de informație. Dacă o sursă informațională nu este conectată
va avea un 'X' rosu pe icoană.
Link Templates Nodes - Afișează șabloanele de conectare definite în proiectul activ sau
atașate obiectelor din desen.
Pentru mai multe informații despre o rubrică listată in Spațiul de lucru al proiectului, se dă
click dreapta pe rubrică și apoi se alege Properties din meniul contextual. (De exemplu, se
dă click dreapta pe un tabel și se alege Properties pentru a afișa caseta de dialog Table
Properties care listează numele și tipul coloanelor pentru tabelul selectat.)
33
Dacă Spațiul de lucru al proiectului nu afișează imediat o sursă de informație sau un șablon
de conectare, se dă click dreapta pe un Spațiu gol din Spațiul de lucru al proiectului si se
alege Refresh din meniul contextual.
Atunci când se atașează o sursă de informație unui proiect, sursa informațională este listată
în Spațiul de lucru al proiectului în același timp când este listat și un desen atașat. Listarea
inseamnă că această sursă informațională conține informație relevantă proiectului.
Informația ce trebuie atașată este salvată în desenul proiectului. De câte ori se deschide acel
proiect, sursa cu informația atașată va fi afișată.
Pe lângă atașarea sursei informaționale la proiect mai trebuie de asemenea făcută conecterea
la sursa informațională. Conectarea la o sursă informațională deschide un canal de
comunicare între AutoCAD Map și sursa informațională. Unii deținători de surse limitează
numărul de conexiuni cu baza de date pe care le poate accesa, din această cauză este indicat
realizarea conexiunii doar când se rulează o interogare sau se editează informația din tabel.
Unele Sisteme de Management ale bazei de date (LBMS) cer obținerea privilegii de acces
înaintea conectării la o sursă informațională. Este solicitat un nume de utilizator și o parolă.
Pentru informații despre obținerea parolei se face referire la documentația pentru DBMS sau
se verifică administratorul de baze de date.
Pentru majoritatea tipurilor de baze de date atașarea unei surse informaționale la un proiect
AutoCAD Map reprezintă un procedeu la fel de simplu ca deplasarea unui fișier drawing în
Spațiul de lucru al proiectului. AutoCAD Map crează automat fișierele de care are nevoie să
comunice cu DBMS. În orice caz, pentru unele tipuri de baze de date, va trebui ca
utilizatorul să creeze singur unele dintre aceste fișiere.
AutoCAD Map poate folosi informație din mai multe tipuri diferite de baze de date. Pentru
a citi aceste fișiere externe, AutoCAD Map folosește drivere ce transformă informația într-
un format standard. Dacă informația este modificată din interior, aceste drivere transformă
informația înapoi într-un format de baza de date. Când o sursă informațională este folosită
pentru prima oară cu AutoCAD Map, AutoCAD Map determină driverul potrivit pentru
sursa informațională. Stocheaza aceasta informație odata cu tipul de locație și de informație
a sursei într-un fișier DDL (conexiunea universală de date).
AutoCAD Map contine aceste drivere: Jet Provider, care lucreaza cu fișiere din bazele de
date Microsoft Acces, SQL Server provider, Oracle provider și driverul ODBC care
lucreaza cu bazele de date ODBC. Aceste drivere sunt instalate odata cu AutoCAD Map.
Din cauză că driverul ODBC lucrează cu multe tipuri de baze de date, este nevoie de
informație suplimentară despre fiecare DBMS în parte. Acest driver iși procură informația
dintr-un DSN (numele sursei informaționale) care înregistrează informații despre DBMS-ul
utilizatorului.
• Microsoft Acces® 97 nu necesita un DSN.
Pentru aceste baze de date ODBC, AutoCAD Map poate crea un DSN pentru:
• DBase® 3 și 5
• Microsoft Excel® 97
• Paradox® 7.0
34
• Microsoft Visual FoxPro® 5.0

Pentru alte baze de date ODBC va trebui ca utilizatorul să creeze singur un DSN și să
introducă manual setările înainte să poată conecta. Următoarele tipuri de baze de date
necesită configurare manuala:
• Oracle® 7.3 și 8.0
• SQL Server® 6.5
Pentru informații despre crearea unui DSN, se face referire la documentația despre
Microsoft Windows. Este nevoie numai de un singur DSN pentru fiecare tip de baza de date.
3.3.4. Atașarea surselor informaționale
O sursă informațională se poate atașa proiectului în mai multe feluri:
• Prin Selectarea și plasarea fișierul bazei de date sau sursa informațională în Spațiul
de lucru al proiectului din Windows Explorer.
• Aplicând comanda Attach din meniul Map: Database >Data Sources > Attach
• Prin folosirea comenzilor din meniului contextual care apar dând click dreapta pe
Spațiul de lucru al proiectului.
• Prin tastarea MAPATTACHDB pe linia de comandă.
• Prin selectarea fișierului din Spațiul de lucru al proiectului.
Atașarea unei surse informaționale folosind metoda selectează și plasează:
Această metoda de selectare și plasare poate fi folosită pentru fișierele cu urmatoarele
extensii: .dbf; .db; .mdb; .xls (trebuie sa aiba eel putin un domeniu denumit) ; .udl;
Se selectarează fișierului din Windows Explorer și se plasează în spațiul de lucru al
proiectului. Dacă s-a specificat o versiune implicită a bazei de date pentru fișierul plasat,
AutoCAD Map afișează o casetă de dialog Select Database Version cerând utilizatorului
selectarea tipului.
Pentru a specifica versiunea implicită a bazei de date pentru alte extensii de fișier, se alege
Map > Options. Pe tab-ul Data Source din caseta de dialog AutoCAD Map Options se dă
click pe Associate și se specifică versiunea bazei de date.
AutoCAD Map crează fișierele necesare configurării. În funcție de setările variabilei de
sistem Expert utilizatorului ii poate fi solicitat să confirme informația.
AutoCAD Map se conecteaza automat la sursa informaționala atunci când ea este atașată.
Dacă nu se introduce parola, sursa informațională va fi atașata dar nu si conectata. Sursa
informaționala apare In Spațiul de lucru al proiectului.
Atașarea unei surse informaționale folosind meniul Map sau Spațiul de lucru ai
proiectului:
(MAPATTACHDB)
Atașarea poate fi făcută prin una din următoarele:
• Din meniul Map: Database > Data Sources > Attach.
• Se dă dublu click pe nodul Data Sources în Spațiul de lucru al proiectului.
• Se dă click dreapta pe nodul Data Sources în Spațiul de lucru al proiectului și se alege
Attach din meniul contextual. AutoCAD Map afișează caseta de dialog Attach Data
Source.
35
Caseta de dialog Attach Data Source va lista fișierele UDL în directorul cu sursele
informaționale.
Fig. 9: Atașarea unei surse informaționale

Se alege una din următoarele:
• Dacă un fișier UDL există pentru sursa informațională, atunci se selectează fișierul UDL
și se dă click pe Attach.
• Dacă nu există un fișier UDL, atunci se selectează tipul de bază de date din lista Files of
Type. Apoi se localizează și selectează fișierul bazei de date și se dă click Open. Dacă nu
a fost specificată o versiune implicită a bazei de date pentru fișierul plasat, AutoCAD
Map va afișa caseta de dialog Select Database Version.
• Dacă tipul de fișier dorit nu este listat, se poate crea manual un fișier UDL. Pentru
aceasta, se dă click dreapta în caseta de dialog și se alege New din meniul contextual. Nota:
Pentru a modifica locatia implicita pentru fișierele UDL, se alege din meniul Tools Options,
pe tab-ul Files, sespecifică locația surselor informaționale.
AutoCAD Map se conectează automat la o sursa informaționala atunci când este atașată. În
caz că nu este introdusă parola, sursa informațională va fi atașată dar nu și conectată. Sursa
informațională va apare în Spațiul de lucru al proiectului.
3.3.5. Conectarea si deconectarea surselor informaționale
(MAPCONNECTDB)
Fig. 10: Conectarea surselor informaționale

Pentru a elibera memoria sau conexiunile cu baza de date, o sursă informațională poate fi
deconectată, însă lăsind-o atașata proiectului. Pentru asta se alege una din urmatoarele:
• în Proiect Workspace, se dă dublu click pe sursa informațională
36
• în Proiect Worksapce, se dă click dreapta pe sursa informațională si se alege Connect.

• din meniul Map se alege Database > Data Sources > Connect. În caseta de dialog
Connect Data Source se selecteaza sursa informațională și se dă click pe Connect.
Se poate seta o opțiune de conectare automată pentru toate sursele informaționale atașate de
fiecare dată când se deschide un proiect.
Pentru deconectarea unei surse informaționale se alege una din următoarele
(MAPDISCONNECTDB):
• în Proiect Worksapce, se dă click dreapta pe o sursa informațională și se alege
Disconnect.
• din meniul Map alege Database > Data Sources > Disconnect.
• în caseta de dialog Disconnect Data Source , se selectează o sursă informațională și se dă
click pe Disconnect.
Detasarea surselor informaționale (MAPDETACHDB)
Atunci când se detașează o sursă informațională, nu va mai apare în Proiect Workspace și
nici tabelele și interogările bazei de date asociate cu aceasta.
În acest scop se alege una din urmatoarele:
• în Proiect Workspace, se dă click dreapta pe sursa informațională și se alege Detach.
• Din meniul Map se alege Database Data > Sources > Detach.
Configurarea unei surse informaționale
• Pentru fiecare sursă informațională care este folosită cu AutoCAD Map, trebuie fișier
UDL. Acesta listează locația informației, tipul de bază de date, versiunea bazei de date și
driverul potrivit al bazei de date. Pentru majoritatea tipurilor de baze de date, AutoCAD
Map crează acest fișier automat atunci când se conectează la sursa informațională. Un
fișier UDL deja existent poate fi modificat sau se poate crea manual unul nou.
3.3.6. Vizionarea tabelelor cu Data View
Odata ce ai atașat și ai conectat o sursa informaționala, poti folosi Data View pentru a vedea
tabelel bazei de date. Data View detine doua rnoduri pentru deschiderea tabelelor:
View Mode Poti modifica modul cum arata tabelele pe monitor prin formatarea coloanelor,
sortarea înregistrarilor sau filtrarea lor și poti crea conexiuni fntre datele și obiectele din
desen, insa nu poti modifica continutul tabelelor din bazele de date. Atunci dnd deschizi un
tabel In modul View tabelul are o culoare de fond gri și cuvintele 'Read Only' apar pe linia
titlului Data View.
Edit Mode Pe llnga formatarea tabelului de pe monitor, mai poti edita datele din tabel și poti
șterge sau adauga Înregistrari.
Pe linga faptul de a putea vedea și edita tabelele, mai poti de asemenea folosi Data View
pentru a crea conexiuni de la Înregistrarile bazei de date, la obiectele grafice din desen.
Pentru mai multeinformații despre crearea conexiunilor vezi 'Conectarea Înregistrarilor
bazei de date cu obiectele din desen' de la pagina 315.
In Proiect Workspace fiecare sursa informaționala listeaza tabelele și interogarile definite
pentru acea sursa informaționala.
• Deschide un tabel pentru a vedea toate datele mtr-un singur tabel.
37
• Deschide o interogare (uneori numita o vizionare sau o asociere) pentru a vedea o

bucatica din tabel sau o combinatie de tabele.
Deschiderea unui tabel (MAPBROWSETBL sau MAPVIEWTBL)
Fig. 11: Deschiderea unui tabel

Un tabel poate fi deschis prin una din următoarele metode:
• în Proiect Workspace, se dă click dreapta pe tabel. În funcție de setarea opțiunii sursei
informaționale, tabelul se va deschide fie în modul Edit, fie View. Dacă tabelul este
protejat contra scrierii, se va deschide în modul View.
• în Proiect Workspace, se dă click dreapta pe tabelul cu sursa informațională și se alege
Edit Table sau View Table.
• din meniul Mapse alege Database > View Data > Edit Table (pentru a deschide tabelulî
modul Edit) sau Database > View Data > View Table (pentru a deschide tabelul în modul
View).
• în caseta de dialog Select Table se selectează o sursă informațională și un tabel, apoi se
dă click OK. AutoCAD Map afișează tabelul în Data View
Deschiderea unei interogari de baza de date
Unele Sisteme de Management de Baze de Date (DBMS) dețin folosirea interogărilor
bazelor de date sau vizionări. Interogările bazelor de date pot determina ce fel de informație
din tabel afișează și cum este afișată acea informație (se poate folosi o interogare de baze de
date pentru a limita coloanele afișate la un subset din tabelul general); mai pot fi folosite
interogările bazelor de date pentru a defini relațiile dintre tabele, creând efectiv un tabel nou
ce afișează înregistrări din tabele originale.
AutoCAD Map poate face referire la o interogare de bază de date deja existentă însă nu
poate crea una nouă. Pentru a crea o interogare de bază de date se face referire la
documentația despre DBMS.
Interogările bazei de date apar în Proiect Workspace sub sursa informațională legată de
acestea.
Rulerea unei interogări de bază de date (MAPRUNDBQUERY):
Fig. 12: Rulerea unei interogări de bază de date

38
• în Proiect Workspace se dă dublu click pe interogarea bazei de date.

• în Proiect Workspace se dă click dreapta pe interogarea bazei de date și se alege Execute
Query.
• din meniul Map se alege Database > View Data > Execute Query.
În caseta de dialog Select Query se selectează o interogare și se dă click OK. AutoCAD
Map afișează rezultatele interogării în Data View. Informația afișată este doar citibilă. Nu
poate fi modificată această informație.
Sugestie: Interogarile bazelor de date sunt afișate în Data View în modul View. Dacă se
dorește vizualizare unei părți din informație cât și editarea ei, trebuie creat un filtru SQL.
Dacă exista probleme cu interogarea cum ar fi parametrii nedefiniți, interogarea va eșua și
tabelul nu va fi afișat.
3.3.7. Folosirea Data View
Data View afișează înregistrările tabelului cu sursa informațională într-o fereastra. Pentru
deplasare prin înregistrări se folosește bara de defilare sau butoanele de pe bara de navigare.
Caroiajul tabelului conține următoarele elemente:
• Column Header - pentru a selecta o coloana individuală.
• Record Header - pentru a selecta o înregistrare individuală.
• Grid Cells - pentru a selecta o singură celulă dintr-o înregistrare specifică.
• Grid Header - pe care dai click pentru a afișa tabelul meniului contextual.
3.3.8. Conectarea înregistrărilor bazei de date la obiectele din desen
Cu toate că se poate manipula și analiza informația folosind Data View, adevarata putere a
AutoCAD Map -ului și a bazelor de date se realizează atunci când conectezi înregistrările
din baza de date la obiectele din desen.Trebuie stabilită asociația dintre obiectul grafic și
tabelul bazei de date prin crearea unei conexiuni ce indică una sau mai multe înregistrări
stocate în tabel. Nu pot fi create conexiuni pentru obiecte grafice cum ar fi layere și tipuri de
linii. Informația conectată va fi stocată în obiectele grafice. Dacă un object conectat este
mișcat sau copiat, informația conectata va fi miscată sau copiată odata cu el; dacă este
ștearsă informația conectata va fi de asemenea ștearsă însă nu va afecta informația conectata
din tabel.
Înțelegerea conexiunilor
Atunci când un obiect din desen este conectat la o înregistrare din baza de date, informația
conectată este stocată în obiect creând o relație între tabelul bazei de date și obiect. Atunci
când tabelul este reînnoit, schimbările sunt disponibile imediat obiectului din desen.
AutoCAD Map are nevoie de o modalitate de a depista care înregistrare din baza de date
este conectată la obiect. Acest lucru îl execută comparând informația stocata în obiect
printr-o coloana specificata în tabel. Atunci când găsește o potrivire cu informația conectată
din coloana specificată, conectează înregistrarea la obiect. Pentru a seta acest sistem de
verificare trebuie făcute următoarele:
39
• crearea un șablon de conectare care specifică care tabel și care coloană fie verificată.
Această coloană este numită coloana cheie (Key). De obicei, o coloanăcheie ar trebui să
aibă o valoare mică pentru fiecare înregistrare.
• trebuie determinată valoarea specifică pe care sa o caute în coloana cheie.
Exemplu: având un desen al unui district și o baza de date cu informații turistice ce listează
hotelurile din district inclusiv identitatea hotelului, numele și orașul unde se situează
hotelul, atunci se va dori conecterea clădirilor din desen cu înregistrările potrivite din tabel.
Se crează un șablon de conectare care include numele sursei informaționale și tabelul și
specifică 'Hotel - ID' pentru coloana cheie. Folosește 'Hotel - ID' ca coloană cheie deoarece
fiecare valoare din coloana este unică. Apoi poate fi creată o conexiune între o clădire
anume din desen și o înregistrare potrivită din tabel.
Informația conectată stocată în obiect conține 2 părți: numele șablonului de conectare pentru
utilizare (ce specifică locul unde să cauți) și adevarata valoare (care specifică ce să cauți).
De exemplu, sablonul de conectare Hotel - ID din exemplul de mai jos, ghidează AutoCAD
Map-ul să caute în sursa informațională Hotels și în tabelul Location și să verifice coloana
'Hotel - ID'. Partea 'value' a informației de conectare ghidează AutoCAD Map-ul să caute
valoarea WA024. Odată ce conexiunea a fost stabilită, obiectul este conectat la întreaga
înregistrare și nu numai la acea coloană cheie.
Definirea șabloanelor de conectare (MAPDEFINELT)
Se poate crea un șablon de conectare pentru a stabili conexiunea sau legatura dintre obiecte
din desen și tabelul din baza de date. Fiecare șablon de conectare specific o sursă
informațională, un tabel, și coloana cheie care este utilizată în acel tabel și șablonul de
conectare este stocat în desenul proiect.
Pentru definirea șabloanelor de conectare se alege una din urmatoarele:
• În Proiect Workspace se dă click dreapta pe tabelul cu sursa informațională sau
interogare și alege Define Link Template din meniul contextual.
• din meniul Map se alege DataBase > Define Link Template
• se dă click pe instrumentul Define Link Template din bara de instrumente Data View.
• Din meniul Links din Data View alege Define Link Template. Va apărea caseta de
dialog Define Link Template. Domeniiie care pot fi editate din caseta de dialog Define
Link Template depind de locul de unde este selectată opțiunea Define Link Template.
40
Fig. 13: Definirea șabloanelor de conectare

• Prin selecterea unui tabel din Proiect Workspace și alegerea Define Link Template din
meniul contextual, domeniile Data Source și Table Name vor afișa sursa informațională
și tabelul selectat. Poate fi editat numele sablonului de conectare sugerat.
• Prin alegerea Define Link Template din meniul Map pot fi definite șabloanele de
conectare pentru orice tabel din baza de date atașată și conectată.
• Dând click pe instrumentul Define Link Template sau selectând Define Link Template
din meniul Links din Data View, domeniile Data Source și Table Name vor afișa sursa
informațională și tabelul activ. Poate fi editată numele șablonului de conectare sugerat.
În caseta Link Template se introduce un nume unic pentru șablonul de conectare. Se
selectează una sau mai multe casete de control pentru a desemna coloanele cheie. Se alege o
coloană care să aibă o valoare unică pentru fiecare înregistrare. Dacă este necesar se pot
selecta mai multe coloane astfel încît combinația de coloane să aibă o valoare unică pentru
fiecare înregistrare.
Domeniile care nu pot fi utilizate ca coloane cheie, de exemplu, coloanele care au tipuri de
informație binară și definită de utilizator nu vor fi afișate.
Numele definit va apărea în Data View în lista Link Template. Șablonul de conectare va
aparea în Data View în lista Link Template.
Nota: Dacă Spațiul de lucru al proiectului nu afișeaza imediat șablonul de conectare, se dă
click dreapta pe un Spațiu liber din Proiect Workspace și se alege Refresh din meniul
contextual.
Salverea unui șablon de conectare se face din meniul Principal alegând Save. Șablonul de
conectare care a fost definit este salvat în desenul proiect.
Deschiderea tabelelor conectate (MAPBROWSELINK sau MAPVIEWLINK)
Deschidere uuin tabel în baza de date conectat la obiectele din desen se face prin una din
următoarele metode:
• În Proiect Workspace se dă click dreapta pe un șablon de conectare. În funcție de setarea
opțiunii sursei informaționale, tabelul conectat se deschide fie în modul Edit fie View.
41
Dacă tabelul este protejat contra scrierii se va deschide în modul View. Interogările se vor
deschide întotdeauna în modul View.
• Din meniul Map se alege Database > View Data > Edit Linked Table (pentru a deschide
tabelul în modul Edit) sau Database > View Data > View Linked Table (pentru a
deschide tabelul din modul View). În caseta de dialog Select Link Template se selectează
șablonul de conectare asociat cu tabelul și se dă OK.
3.3.9. Conectarea obiectelor la informații
Obiectele din desen pot fi conectate la informația dintr-o bază de date externă în mai multe
feluri:
• Manual, cîte un obiect și o îregistrare pe rând.
• Automat, dacă informația din desen se potrivește cu valorile din tabelul sursei
informațional.
• În timpul digitizării.
• Prin transfer de datele despre obiect deja existente în tabelele din bazele de date externe
conectate.
Conectarea manuală a informației la obiecte
Se poate selecta o anumită înregistrare din tabel pentru a o conecta la un anumit obiect din
desen.
De exemplu, se poate conecta o înregistrare a cărei valoare PARCEL_ ID (domeniul cheie)
este 11232003 cu proprietatea din desen identificată de același numar. În acest scop se poate
alege:
1 Deschide un tabel conectat.
1. În Data View se selectează înregistrarea care trebuie conectată.
2. Se alege una din urmatoarele:
• Link Records To Objects din meniul Links din Data View.
• Link Records To Objects din meniul care apare dând click dreapta pe capul
înregistrării.
• Link Records din bara de instrumente Data View.
Nota: Această comandă este disponibilă numai dacă a fost selectat un șablon de conectare
pentru tabel.
Apare Select Objects din linia de comanda AutoCAD Map.
3. În desen se selectează obiectul (sau obiectele) care vor fi conectate la înregistrare.
4. După ce a fost selectat obiectul sau obiectele se apasă ENTER pentru a termina
conexiunea.
5. Se repetă pașii 2 până la 5 pentru a continua conectarea înregistrărilor la obiecte.
Conectarea informației la obiecte automat
Dacă informația din desen se potriveşte cu informația din tabel se pot crea automat
conexiuni.
De exemplu, aavând un cod de district stocat ca date atribute block sau tipărit în fiecare
sector al hărții., cât şi un tabel ce conţine o coloană pentru codurile sectorului se poate folosi
opţiunea Generate Links pentru a conecta automat fiecare cod din hartă la înregistrarea
42
corespunzătoare din tabel. Notă: Şabloanele de conectare trebuie să existe deja în proiectul
activ înainte de a începe operaţiunea Generate Links.
Nota: Folosind opţiunea Generate Links se poate de asemenea ataşa obiecte la tabele cu date
despre obiect.
Nu pot fi create conexiuni la obiectele de pe layerele parolate, înghetate sau dezactivate.
Conectarea automată a înregistrarilor dintr-o bază de date la obiectele din desen se poate
face urmând paşii:
1. În Proiect Workspace se dă click dreapta pe un șablon de conectare și se alege Generate
Links sau din Meniul Map se alege Database >Generate Links.
2. În caseta de dialog Generate Data Links se selectează unul din următoarele tipuri de
conectare:
- Blocks – crează conexiuni din informație atribută block. Conexiunile sunt create pe
blockuri direct.
- Text – crează conexiuni din text. Conexiunile sunt create pe obiectele text.
- Enclosed Blocks – crează conexiuni din informație atribută block. Acestea sunt
create pe polilinia închisă ce închide blockul. Blockurile care nu sunt închise printr-
o polilinie nu sunt conectate.
- Enclosed Text - Crează conexiuni din textul care se află pe polilinia inchisă.
Conexiunile sunt create pe polilinia închisă ce inchide textul. Textul care nu este
închis de o polilinie nu este conectat. Pentru a utiliza opţiunea Enclosed Text
șablonul de conectare trebuie să conţină numai un domeniu cheie.
3. Sub Data Links se selectează Create Database Links.
4. Se selectează un șablon de conectare din lista șabloanelor de conectare. Dacă creezi
conexiuni la textul închis selectează un șablon de conectare ce deţine numai un domeniu
cheie.
5. Dacă se crează conexiuni la blockuri sau blockuri închise se selectează numele
blockului din lista Block. Pentru fiecare domeniu cheie din șablonul de conectare se
selectează o interogare corespunzătoare din atributul block. Poate fi atribuită o interogare
unui singur domeniu cheie.
6. Sub Database Validation, se selectează una din opțiunile:
- None - crează conexiuni fără să verifice dacă înregistrarea corespunzătoare există în
tabel.
- Link Must Exist - Crează o conexiune numai dacă valoarea din desen corespunde
cu valoarea domeniului cheie dintr-o înregistrare deja existentă. Dacă nici o
înregistrare nu are o valoare care să-i corespundă, nu se va crea nicio conexiune
pentru acel obiect. Pentru a folosi această opțiune cu o formațiune Excel, șablonul
de conectare trebuie să indice un domeniu denumit de pe formațiune și nu de pe
foaia de lucru.
- Create if New - crează o înregistrare nouă în tabel în cazul în care înregistrarea
existentă nu are o valoare corespunzătoare. Înregistrarea nouă are valori pentru
domeniul cheie în schimb celelalte domenii sunt goale.
43
7. Se selectează opțiunea Use Insertion Point As Label Point, pentru a salva punctul de
inserție al blockului sau textului, drept puncte etichetă pentru obiectul căruia îi este
atașată informația de conectare. Un punct etichetă este un punct folosit pentru a
introduce text atunci când un obiect este regăsit și se definești o modificare de
proprietate pe baza textului
8. Se dă click OK. Apoi se apasă ENTER pentru a selecta toate blockurile sau obiectele
text, sau se apasă 's' pentru a selecta individual blockurile sau obiectele text.
Conectarea informației către obiecte în timpul digitizării (MAPDIGISETUP si
MAPDIGITIZE)
Poate fi folosită opțiunea Attach Data din caseta de dialog Digitize Setup, pentru a atașa
informația din baza de date externă la obiecte în timp ce se face digitizarea. Se poate selecta
un șablon de conectare pentru noduri și altul pentru conexiuni. Înainte de a începe acest
procedeu trebuie verificat ca șabloanele de conectare să existe deja.
Conectarea obiectelor la informația dintro bază de date externă în timpul digitizării:
1. Din meniul Map se alege Data Entry > Digitize Setup.
2. Sub Object Type, se selectează tipul obiectului care se digitizează.
3. Se selectează Attach Data. Apoi se dă click pe Data To Attach.
4. În caseta de dialog Data To Attach sub Object Data Type se selectează Database Link.
5. Pentru Link Template se selectează șablonul de conectare care va fi folosit.
6. Se specifică o metodă Record Validation. Apoi se dă click OK.
7. Se completează celelalte opțiuni din caseta de dialog Digitize Setup după cum se cere.
8. Se dă click OK.
9. Pentru a începe digitizarea din meniul Map se alege Data Entry > Digitize COMANDA:
În timp ce obiectele sunt digitizate, caseta de dialog Link Template Key Column Entry va
solicita introducerea valorilor pentru fiecare coloană cheie din șablonul de conectare.
3.3.10. Opțiunile de validare a înregistrărilor
Aceste opțiuni verifică valoarea care este introdusă pentru coloanele cheie din baza de date
externă.
Validate - AutoCAD Map verifică dacă valoarea introdusă exista în tabel. Dacă valoarea
există, informația de conectare va fi atașată la obiect; dacă valoarea nu există, AutoCAD
Map va cere o nouă valoare. Această opțiune este folosită pentru a conecta fiecare obiect
la o înregistrare existentă în tabel.
Validate and Create - AutoCAD Map verifică dacă valoarea introdusă există în tabel.
Dacă ea există, informația de conectare va fi atașată la obiect; dacă valoarea nu există,
AutoCAD Map va crea o nouă înregistrare în tabel cu valoarea din coloana cheie și va
atașa informația de conectare la obiect. Caseta de dialog Link Template Data Entry
permite introducerea valorilor pentru celelalte coloane din înregistrarea nouă.
No Validation - AutoCAD Map atașează informația de conectare la obiecte fără să
verifice dacă acea valoare există în tabel. Această opțiune se folosește dacă nu există o
înregistrare corespunzătoare bazei de date și nu se dorește crearea uneia acum.
44
3.3.11. Evidențierea obiectelor conectate la înregistrările

selectate.
Dupa ce au fost conectate înregistrările din baza de date la obiectele din desen poate fi
utilizat Data View pentru a evidenția și arăta care obiecte din desene sunt conectate la care
înregistrări.
Pentru a evidenția toate obiectele conectate la una sau mai multe înregistrări în Data View
trebuie selectată o înregistrare dând clik în stînga coloanei sau selectând un grup de
înregistrări folosind CTRL + click sau Shift + click. Din meniul Highlight din Data View, se
alege Highlight Objects sau se dă click pe
instrumentul View Linked Objects de pe bara de instrumente Data View. Nota: Această
comandă este valabilă doar dacă a fost selectat un șablon de conectare pentru tabel.
Obiectele conectate la înregistrările selectate sunt scoase în evidență în desen și numărul
obiectelor evidențiate este afișat la sfârșitul Data View. Pentru a șterge îngoșarea, se
introduce 'regen' pe linia de comandă.
Dacă se dorește mărire unui obiect conectat la o înregistrare se alege AutoZoom din meniul
Highlight din Data View, astfel obiectele selectate sun mărite automat la o scară specificată.
În continuare se alege și Zoom Scale din meniul Highlight din Data View sau da dublu click
pe Zoom Scale de pe bara de stare. În caseta de dialog Zoom Scale se introduce o valoare și
apoi se dă click pe OK. O valoare de 50 înseamnă fie ca înalțimea extensiilor obiectelor
conectate este de 50% din înălțimea Spațiului de desen, fie ca grosimea extensiilor este de
50% din grosimea Spațiului de desen, oricare este mai mică. Poate fi setată o scară de
mărire de la 20% la 90%. Valoarea pentru Zoom Scale se afișează pe tabloul scării de
mărire de pe bara de stare. Se selectează o înregistrare sau un grup de înregistrări folosind
CTRL+click sau Shift+click. AutoCAD Map mărește automat obiectele conectate la scara
selectată.
Obiectele conectate la înregistrarile selectate pot fi evidențiate și în mod automat. Pentru
asta se alege AutoHighlight din meniul Highlight din Data View. Cu AutoHighlight,
AutoCAD Map îngroașă automat toate obiectele din desen care sunt conectate la
înregistrările selectate în Data View. În Data View se selectează o înregistrare sau un grup
de înregistrări folosind Ctrl+click sau Shift+click. AutoCAD Map evidențiază obiectele
conectate la înregistrările selectate. Dacă ambele opțiuni AutoZoom și AutoHighlight unt
selectate când se selectează o înregistrare, AutoCAD Map va evidenția obiectele conectate
în desen și le va și mări. Odată ce au fost setate AutoZoom, AutoHighlight și Zoom Scale,
ele vor fi active pentru fiecare desen până când setările sunt modificate.
Există posibilitatea creării unui set de selectare al obiectelor conectate la una sau mai multe
înregistrări. Acest lucru poate fi făcut urmând pasii:
1. Din meniul Highlight din Data View se alege AutoSelect. Prin AutoSelect, AutoCAD
Map crează un set de selectare pentru toate obiectele din desen care sunt conectate la
înregistrările selectate în Data View.
2. Se alege una din urmatoarele:
45
• AutoHighlight din meniul Highlight din Data View, sau se selectează una sau mai
multe înregistrări.
• În Data View se selectează una sau mai multe înregistrări apoi se alege Highlight
Objects.
AutoCAD Map va evidentia obiectele conectate și va crea automat un set de selecție
standard.
Evidențierea înregistrărilor conectate la obiectele selectate.
După ce au fost conectate înregistrările bazei de date la obiectele din desen se poate de
asemenea folosi Data View pentru a vedea care înregistrări din baza de date sunt conectate
la acele obiecte. Pentru a imbunătați performanța evidențierii înregistrărilor, se folosește mai
întîi un filtru pentru a limita numărul înregistrărilor care sunt afișate în Data View.
Mai întîi trebuie specificată culoarea de evidențiere în Data View. Aceasta se face alegând
opțiunea Highlight Colour în meniul Highlight din Data View sau se dă dublu click pe
culoarea de evidențiere de pe bara de stare. În caseta de dialog Select Colour se specifică o
culoare și se dă click pe OK. Această setare a culorii de evidențiere va rămâne activă până o
modifică utilizatorul.
Comanda Highlight Objects > Select Objects din meniul Highlight din Data View
evidențiează toate înregistrările conectate la un obiect, la fel și instrumentul Highlight
Linked Records de pe bara de instrumente Data View. În desen se selectează unul sau mai
multe obiecte. Atunci când selectarea este terminată se apasă ENTER. Data View va afișa
înregistrările legate de obiectele selectate. Culoarea de evidențiere este indicată în dreapta
barei de stare Data View.
Nota: Dacă înregistrările evidențiate nu apar inițial pe ecranul Data View se alege din
meniul Highlight din Data View Highlight Records > First Record.Prin înregistrările
evidențiate se poate naviga folosind opțiunile din meniul Data View Highlight sau folosind
bara de instrumente cu înregistrările evidențiate ce apare în stânga Data View. Se pot
deasemenea îndepărta evidențierea tuturor înregistrărilor din tabel.
Dacă se dorește afișarea numai a înregistrărilor evidențiate se alege Show Highlighted
Records Only din meniul Highlight din Data View. Pentru a reafișa toate înregistrările se
alege din nou Show Hihglighted Records Only.
Comanda Clear Highlight din meniul Highlight din Data View anulează comanda de
evidențiere a înregistrărilor.
3.3.12. Transformarea datelor despre obiect în tabele din bazele
de date externe
Pe lângă conectarea obiectelor la informația din tabelele bazei de date, se mai poate stoca
informația direct în desen ca date despre obiect. Cu toate ca datele despre obiect sunt o
metoda eficientă de a stoca cantități mai mici de date atribute care vor fi asociate cu
obiectele din desen, câteodată se preferă stocarea informațiilor atribute într-o bază de date
externă. Bazele de date externe stochează cantități mai mari de informație mult mai eficient
și permit interogări mult mai complexe.
46
AutoCAD Map permite mutarea rapidă a datele despre obiect în tabelele din bazele de date
externe. AutoCAD Map crează un tabel bază de date cu aceeași structură informațională ca
tabelul cu date despre obiect. Domeniile din tabelul cu baze de date au același nume ca
domeniile din tabelul cu date despre obiect. AutoCAD Map rezolvă orice problemă în
modurile urmatoare:
• Trunchează domeniile care sunt prea lungi și adaugă o amprenta de mărimea numelor
domeniilor duplicat care rezultă.
• Înlocuiește caracterele neconținute într-un nume de fișier cu o linie (_).
• Transformă tipurile de fișiere neconținute în caractere.
• Transformă domeniile punct într-un șir de caractere și separă coordonatele cu virgule.
Nota: În timpul transformării numele domeniilor din tabelul cu date despre obiect devin
nume de domenii într-un tabel din baza de date. Trebuie verificat ca numele domeniilor din
tabelul cu date despre obiect să nu fie nume deja existente de tip SQL cum ar fi DATE,
SELECT sau CURRENT.
Pentru fiecare obiect ce conține date despre el într-un tabel specificat, AutoCAD Map
execută următoarele:
• Citește datele despre obiect.
• Crează o înregistrare nouă într-un tabel din baza de date
• Atașează informație de conectare obiectului ce leagă obiectul de înregistrare.
Datele despre obiect pot fi lăsate în desen sau pot fi șterse din obiecte în timpul creării
fiecărei .
Procesul de transformare a datelor despre obiect în tabele din baza de date crează un tabel
nou într-o sursă informaționala deja existentă. Trebuie verificat să fie atașată sursa de
informație potrivită. Transformarea în sine se face prin comanda Convert Object Data to
Database Links din meniul Map. În caseta pentru dialog Convert Object Data to Database
Links sub Source Object Data Table se selectează un tabel cu date despre obiect din desen.
Dacă se dorește stergerea datelor despre obiect din desen după crearea conexiunii Trebuie
selectată caseta de control pentru Remove Data From Objects Processed. Sub Target Link
Template se dă click pe Define pentru a specifica șablonul deconectare. În caseta de dialog
Define Link Template se introduce un nume pentru șablonul de conectare și se dă click pe
OK. Șablonul de conectare stochează adresa tabelului bazei de date și numele domeniului
cheie. Numele implicit al șablonului de conectare este numele tabelului cu date despre
obiect. Dacă un șablon de conectare cu acest nume deja există în desenul proiect atunci
numele șablonului de conectare nu va apare. Se acceptă sau se introduce un nume nou
unic.În caseta de dialog Convert Object Data to Database Links se specifică modul în cvare
se dorește selectarea obiectelor care au date despre obiect atașate. Obiectele se pot selecta
automat sau manual și se poate folosi un filtru pentru a reduce selectarea la layerele
specificate, se confirmă cu Proceed. AutoCAD Map transformă datele despre obiect în
tabelele bazelor de date.
47
3.3.13. Utilizarea conexiunilor (MAPLINKMANAGER)

Utilizatorul poate viziona informațiile de conectare atașate unui obiect, poate
schimba valoarea informațiilor de conectare a unui obiect, poate de asemenea
exporta conexiunile ce crează un raport al tuturor înregistrărilor conectate la
obiectele din desenl.
Valoarea de conectare a coloanei cheie reprezintă valoarea pe care o utilizează
AutoCAD Map pentru a găsi o înregistrare corespunzătoare în tabel. Prin
schimbarea valorii de conectare, obiectele sunt conectate la o înregistrare
diferită din tabel. (De exemplu, se poate modifica schema de numerotare a unui
grup de birouri sau reloca unele camere din departamentul de contabilitate
pentru departamentul de vânzări.)
Vizionarea și editarea informațiilor de conectare se face prin Database >Link
Manager din meniul Map alege. Se selectează un obiect din desen. Link
Manager poate lucra numai cu un singur obiect graphic în acelasi timp. Dacă
obiectul selectat nu are conexiuni, comanda se va termina. Dacă obiectele
selectate dețin informații de conectare va apare caseta pentru dialog Link
Manager. Din lista Links se selectează un șablon de conectare din acele
valabile pentru obiectul selectat. Se introduce o valoare nouă în coloana cheie
care va fi editată. Dacă este necesar se repetă pentru fiecare coloană cheie în
plus care trebuie editată. Se dă click pe OK pentru a aduce la zi informația de
conectare și închide caseta de dialog.
Informațiile de conectare dintr-un obiect se șterg cu Database > Delete Links
din meniul Map (MAPDELETELINKS). Se selectează obiectul sau obiectele
ale căror conexiuni vor fi șterse. În caseta de dialog Select Link Template se
selectează șabloanele de conectare ale căror conexiuni vor fi șterse din
obiecte.Se confirmă cu OK. Conexiunea este ștearsă din desen. Informția din
tabelul bazei de date nu este atașată.
3.3.14. Exportul conexiunilor
Se poate crea un raport al tuturor înregistrărilor conectate la obiectele selectate. Acest lucru
este folositor atunci când există mai multe obiecte grafice conectate la o singură înregistrare
din baza de date. Dacă de exemplu, se dorește un inventar al materialelor care să cuprindă
numărul grosimilor diferitelor țevi de scurgere dintr-un desen, dar baza de date externă la
care desenul este conectat nu conține această informație. Tot ceea ce asigură baza de date
este o listă cu grosimile diferite a mai multor țevi de scurgere ce compun setul înregistrării.
Tabelul nu deține informații despre numărul exemplelor de grosimi individuale ale țevilor
de scurgere din desen. Dacă se vrea un raport sumar care să cuprindă această informație
trebuie exportate conexiunile din desen.
48
În acest scop se tastează 'dbconect' pe linia de comandă pentru a afișa meniul

dbConnect.Din meniul dbConnect se alege Links > Export Links. Trebuie creat un set de
selecție a obiectelor ale căror conexiuni vor fi exportate. Dacă mai mult de un șablon de
conectare este asociat cu obiectele selectate, softul solicit selectarea unui șablon de
conectare. Această comandă poate fi folosită pentru a crea un raport numai pentru un singur
șablon de conectare în acelasi timp.
În caseta de dialog Export Links se selectează domeniile care să le conțină dând click pe ele
în lista Include Fields. Domeniile cheie pentru șablonul de conectare selectat sunt incluse
automat. AutoCAD Map exportă de asemenea și entity handle din obiecte. Se introduce un
nume pentru fisierul exportat în File Name.
Se selectează un format de fișier pentru fișierul din lista Save As Type. Fisierul poate fi
salvat în formatul original al bazei de date al tabelului curent sau ca fișier text delimitat
printr-o virgulă sau spațiu. Se dă click pe Save pentru a exporta conexiunile și închide
caseta de dialog.
49
4. Cap.4. Studiu de caz

Realizarea unui microGIS în cazul complexului rezidențial Emerald Rezideces
4.1. Introducere
În studiul de caz de față s-a realizat un microGIS pentru complexul rezidențial Emerald
Rezidences. Scopul lucrării este să vină în ajutorul urmăririi stării financiare a spațiilor care
vor fi vândute sau închiriate.
S-a realizat o bază de date care centralizează datele textuale și câteva desene menite să ajute
la identificarea spațiilor, poziționarea lor în spațiul tridimensional, așezarea lor în cadrul
unui nivel, cât și vizionarea datelor cadastrale tehnice prin releveul spatiului.
4.2. Realizarea bazei de date în Microsoft Access

Baza de date din cadrul proiectului centralizează datele în tabele pe diferite teme. Astfel ea
se compune din urmatoarele tabele:
• Spatii
• Cadastru
• Relevee
• Tipuri de apartement
• Spatii vândute
• Persoane
• Credite
În tabelul denumit ”Spații”, sunt centralizate spațiile ce pot fi vândute sau închiriate:
apartamentele, spațiile comerciale, boxele de la subsoluri, locuri de parcare subterane și
supraterane.
Fig. 14: Tabelul ”Spații”

Acest tabel conține următoarele date, referitor la fiecare spațiu:
- ID spațiu: numărul de ordine al spațiului, un câmp de tip Auto Number, și care este
coloana cheie a tabelului;
50
- Corp: se referă la corpul de clădire în care se află spațiul respectiv; acest câmp poate
lua valori de la A,B...K,L pentru apartamentele și spațiile comerciale supraterane,
respectiv-1,-2 și -3 pentru spațiile aflate la subsol;
- Nr Apartament: este numărul poștal al spațiului;
- Tip spațiu: poate lua valorile L-locativ, C-comercial, P-parcare, B-boxa;
- Tip apartament: este un număr care face legătura cu tabelul ”Tipuri de apartament”,
unde sunt grupate apartamentele în funcție de numărul încaperilor cu diferite
destinații. În cazul boxelor acest câmp are valoarea 40, iar în cazul parcărilor 41;
- Nivel: se referă la etajul la care se află spațiul poate lua valori între -3 și 11. În cazul
apartamentelor duplex, penthouse sau townhouse, se referă la nivelul cel mai de jos al
apartamentului;
- Nr cadastral: este numărul cadastral al spațiului și face legătura cu tabelul ”Cadastru”;
- Situație: se referă la situația financiară și ia valorile 1-V- vîndut, 2-N-nevândut, 3-I-
închiriat;
- Nr contract: este numărul contractului de vanzare sau închiriere;
- Link contract: este un link către varianta scanată a contractului.
Tabelul ”Cadstru” centralizează datele cadastrale ale spațiilor:
Fig. 15:Tabelul ”Cadastru”

Acest tabel conține următoarele date, referitor la fiecare spațiu:
- Nr cadastral: numărul cadastral al spațiului;
- ID releveu: identificatorul releveului, câmp ce face legătura cu tabelul ”Relevee”;
- ID persoana: identificatorul proprietarului, câmp ce face legătura cu tabelul
”Persoane”;
- Act proprietate: numărul actului de proprietate, în cazul în care spațiul este ăn
proprietatea dezvoltatorului, apare ”1”;
- Releveu: link către desenul AutoCad;
- Link Act Proprietate: este un link către varianta scanată a contractului.
Tabelul ”Relevee” conține date numerice despre suprafețele încăperilor dinfiecare
apartament în parte:
51
Fig. 16: Tabelul ”Relevee”

Tabelul ”Tipuri de apartament” conține date informative despre numărul încăperilor pe
grupe de destinație:
Fig. 17:Tabelul ”Tipuri de apartament”

Deoarece legătura acestui tabel cu tabelul ”Spații” are opțiunea ”Impune integritatea
referențială” activată, permite clientului să aleagă apartamentul nu numai în funcție de
numărul încăperilor pe grupe de destinație, ci și în funcție de așezarea lui în spațiu (corp
cladire, etaj). De asemenea reiese și dacă spațiul ales este liber, închiriat, sau vândut deja.
Tabelul ”Spatii vândute” centralizeazădate despre spațiile vândute:
Fig. 18: Tabelul ”Spatii vândute”

Din acest tabel putem afla când a fost vândut spațiul, la ce valoare, tipul plății: 1-integral,
2-credit, și identificatorul persoanei.
52
Tabelul ”Persoane” conține date refritoare la clienți:
Fig. 19: Tabelul ”Persoane”

Acest tabel este util în primul rând pentru dezvoltator, deoarece poate urmări fiecare
persoană în parte: ce spații a cumpărat, cum a plătit și cât a platit.
Tabelul ”Credite” centralizează creditele oferite de dezvoltator:
Fig. 20: Tabelul ”Credite”

Toate aceste tabele conțin date diferite însă referitoare la aceleași obiecte. Deci pentru a afla
toate aceste date despre un anumit obiect, este nevoie ca datele să aibă legături între ele.
Acest lucru se realizează pe baza câmpurilor cheie a tebelelor, care conțin informații care nu
se repetă în cadrul unui tabel dar se regăsesc și în alte tabele cu care prin ele se realizează
legătura.
În cazul de față relațiile sunt prezentate în figura următoare. Tabelele se centralizează în
jurul tabelului ”Spații”, elementul de bază al microGISului.
53
Fig. 21: Legăturile dintre tabelele bazei de date

O parte importantă din punct de vedere financiar al bazei de date externe este interogarea
denumită ”Datorii”. Această interogare permite vizualizarea situației creditelor alese.
Afișează din tabele valoarea creditată, data obținerii creditului, rata lunară și calculează
numărul ratelor rămase, valoarea totală rămasă și dacă proprietarul e în urmă sau e la zi cu
plata ratelor.
4.3. Realizarea bazei grafice a sistemului
Baza grafică a sistemului este alcătiută:
- dintro reprezentare tridimensională a complexului rezidențial,
- din reprezentări a fiecărui etaj, cu dispunerea apartamentelor conform numărului
poștal,
- din relevee ale spațiilor cu tabele de suprafețe alăturate.
Desenele au fost realizate folosind softul AutoCad.
Elementul de bază a reprezentaării tridimensionale este apartamentul. Este reprezentat
fiecare apartament din fiecare corp de clădire.
Fig. 22: Reprezentarea tridimensională a complexului rezidențial

54
Pentru a putea vizualiza toate apartamantele, este nevoie de trei puncte de vedere:
dinspre strada Tuzla,
dinspre strada Ramuri Tei și
dinspre strada Șerban Gheorghe.
Din reprezentările a fiecărui etaj, cu dispunerea apartamentelor conform numărului poștal,
clientul poate să se informeze asupra amplasamentului apartamentului pe nivel. De multe ori
clientul nu își dorește să aibă
Fig. 23: Reprezentarea unui etaj

dormitor lânga casa liftului, să nu i se deschide ușa lângă ghenă, etc. Pentru culegerea
informațiilor de acest gen este foarte utilă reprezentarea fiecărui etaj.
Relevele spațiilor furnizează datele cadastrale ale fiecărei încăperi: dimensiunile și
suprafețele sunt trecute pe desen, astfel clientul poate verifica datele textuale chiar în teren,
îți poate planifica aranjarea spațiilor, etc.
Fig. 24: Releveul unui apartament

55
4.4. Realizarea sistemului informațional

Sistemul informațional este cel care face ca cele două tipuri de date să fie în folosul unui
celuilalt. Un sistem informațional geografic leagă datele textuale cu cele grafice. Dacă
deschidem reprezentarea tridimensională a complexului rezidențial, vedem o mulțime de
apartamente. Sistemul informațional permite localizarea unui anumit apartament în această
mulțime.Pentru asta este nevoie de realizarea legăturilor dintre cele două tipuri de date.
În cazul de față softul folosit pentru realizarea sistemului informațional este AutoCAD
MAP, prezentat în capitolul 3.
Ca primul pas, am atașat datele grafice: în modul Display manager dând click pe iconul ,
Add Drawing Data → Attach Source Drawings...
Fig. 25: Atașarea desenelor în AutoCad MAP

Apare o fereastră, în care apăsând butonul Attach, se pot alege desenele care fac parte din
sistem.
Fig. 26: Alegerea desenelor ce vor fi atașate

Dupa selectarea desenelor se dă OK. Schimbând în modul Map explorer, în lista de obiecte
apar desenele atașate. Pentru a elibera memoria de ele, în timpul lucrului cu baza de date
(realizarea legăturilor), se pot deactiva desenele, astefel ramân atașate sistemului, dar nu pot
fi vizualizate. Penru a vedea desenele la scărri diferite sau din puncte de vederi diferite, pot
56
fi folosite comenzile din meniul View sau butonul pentru vizualizare in 2D și pentru
3D.
După acest pas am atașat baza de date textuale. Aceasta a fost realizată îna MSAcces. În
modul Display manager dând click pe iconul → Add Data, aparea fereastra următoare:
Fig. 27:Alegerea tipului bazei de date externe

Aici trebuie selectat tipul bazei de date dacă ea a fost făcută întrun program agreat de
AutoCAD.
În modul Map explorer în lista de obiecte am dat click dreapta pe Data Sources→Attach.
Fig. 28: Atațarea bazei de date externe

Am ales baza de date realizată și salvată anterior.
Pentru a vizualiza desenele am dat click dreapta pe numele desenului, de unde am ales
Quick View , după care Zoom Extend.
57
Fig. 29: microGIS-ul complexului Emerald Rezidences

În această fază singurul lucru care lipsește din sitem, sunt legăturile dintre cele două tipuri
de date. Se pot defini legăturile pentru fiecare tabel în parte, dând click dreapta și alegând
Define Link Tamplate.
Fig. 30: Definirea șabloanelor de legături

Trebuie tastat numele șablonului și câmpul cheie din tabel. După realizarea acestui șablon
se pot face legăturie dintre tabelul pentru care a fost definit șablonul.
58
Fig. 31: Realizarea legăturilor între baza de date și desene

Legăturile le-am realizat manual, pentru fiecare rând alegând blockul aferent din desen.
Tabelul spații este legat cu reprezentarea 3D și cu reprezantarile fiecărui etaj, pentru a putea
poziționa în complex fiecare spațiu în parte.
Tabelul Relevee este legat cu desenul ce conține releveele cu tabelele de suprafață.
Astfel sistemul este gata:
- Pot fi vizualizate obiectele de desen legate de înregistrarea din tabel, cu ajutorul
butonului View Linked Object: din meniul tabelului
Fig. 32: Vizualizarea obiectelor aferente înregistrării alese
59
Din meniul tabelului se poate alege opțiunea Auto Zoom, astfel la aplicarea comenzii View
Linked Object, desenul este mărit asupra obiectelor aferente , la scara aleasă în Zoom
Scale... .
Fig. 33: Alegerea scării de afișare

- Pot fi vizualizate înregistrările din tabel aferenterea obiectelor selectate din tabel, cu
ajutorul butonului Highlight Linked Records: din meniul tabelului.
Fig. 34: Vizualizarea înregistrărilor afente obiectelor alese

Din meniul tabelului se poate alege opțiunea Auto Highlight, astfel la aplicarea comenzii
Highlight Linked Records, linia înregistrării aferente este automat colorată , la culoarea
aleasa prin Highlight color.
60
Fig. 35: Alegerea culorii pentru accentuarea rândului afferent

Tabelele se integrează în mod natural în spațiul de lucru al AutoCADului, fiind ușor de
manipulat și de editat, se pot modifca datele introduse, se pot șterge și se pot adăuga altele
noi.
Deasemenea AutoCad MAP permite și editarea desenelor, meniurile View, Create, Modify
și Analyze fiind preluate din AutoCad iar celelalte comenzi sunt grupate în meniul Express.
61
5. Calcul economic al lucrării

Pentru întocmirea devizului estimativ privind realizarea unui sistem de gestiune al
informațiilor cadastrale și financiare al Complexului Emerald Residences, se are în vedere
realizarea următoarelor lucrări:
- inventarierea spațiilor,
- proiectarea și realizarea bazei de date în MsAcces,
- realizarea desenelor tridimensionale ale complexului rezidențial,
- realizarea planurilor de etaj,
- centrarea releveelor spațiilor,
- realizarea legăturilor între baza de date textuale și datele grafice.
5.1. Calculul manoperei
5.1.1. Analiza fazelor lucrării
În următorul tabel se găseşte lista de lucrări necesare şi calculul consumului de timp
conform “Normelor de muncă unificate pe economie pentru lucrări geodezice, topo-
fotogrametrice şi cartografice – O - 1987”.
Tabel 5.1.
Lista de lucrări necesare şi calculul consumului de timp
CANTI
SIMBO ARTICOL DE DEVIZ ORE-OM TIMP CON-
Nr UNITA- -TĂŢI
L (OPERAŢIUNI PE SUMAT
crt TE ESTI-
DEVIZ EXECUTABILE) UNITATE MATE
(ORE-OM)
1 2 3 4 5 6 7=5x6
Inventarierea tehnică a
1 OP 1B element 0,03 626 18.78
clădirilor – fază birou
Cartarea imobilelor –
2 OP 2B nivel 0,34 100 34
fază birou
Realizarea reprezentării
apartame
3 tridimensională în 3 267 801
nt
AutoCAD
Realizarea planurilor de
4 etaj 1,5 93 139.5
etaj
Operații speciale
Centrarea releveelor
5 releveu 0,05 267 13.35
spațiilor
Proiectarea bazei de date
6 operație 3 1 3
în Acces
Crearea tabelelor în
7 tabel 0,5 7 3.5
Acces
Crearea legăturilor
8 element 0,03 626 18.78
Acces-Autocad
9 Teastarea bazei de date operație 1 1 1
TOTAL CONSUM TIMP= 1032,91
62
5.1.2. Stabilirea valorii orei medii convenţionale :

Salariul mediu: 2000 RON
Nr. mediu ore lucrate 172 ore
V.O.M.C =11,6 RON/oră
5.1.3. Calculul valorii manoperei directe:
Valoarea manoperei directe s-a obţinut prin înmulţirea timpului necesar executării lucrării
cu valoarea orei medii convenţionale:
VMD = VOMCxTimp = 11981,76 RON
5.1.4. Taxe şi impozite percepute de stat
Aceste taxe şi impozite s-au calculat pentru o persoană considerând salariule de 2000 RON.
Tabel 5.2.
Lista taxelor şi impozitelor percepute de stat
C.A.S. 30 % 600 RON
Fond sănătate 7% 140 RON
Fond învătământ 2% 40 RON
Fond de şomaj 5% 100 RON
Fond de risc 3% 60 RON
Fond de solidaritate 2% 40 RON
Comision cameră de muncă 1% 20 RON
Impozit pe venit 20 % 400 RON
TOTAL TAXE ŞI IMPOZITE 1400x5,87=8216,33
Valoarea totală a manoperei se obţine prin însumarea valorilor obţinute la 5.1.3. şi 5.1.4.:
TOTAL VALOARE MANOPERA = 20198,09 RON
5.2. Valoarea cheltuielilor generale

Valorile prin însumarea cărora se obţine valoarea cheltuielilor generale (enumerate în
tabelul 7.4) se stabilesc de către serviciul contabilitate al unităţii în urma aplicării unor
procente convenţionale.
Tabel 5.3.
Lista cheltuielilor generale
Categoria cheltuielii Valoarea
Amortizare 110
Service echipamente 70
Abonamente telefon 50
Energie electrică 10
Întreţinere 35
TOTAL CHELTUIELI GENERALE 275x5,87=1614,25
63
5.3. Devizul estimativ
În devizul estimativ sau situaţia de plată se găsesc centralizate calculele de mai sus,
completate cu valoarea T.V.A.
Tabel 5.4.
Deviz estimativ / situaţie de plată
Articole de calculatie si elemente de Valoarea
Nr. Crt
cheltuieli (RON)
1 Manopera 20189,09
2 Materiale 0
3 TOTAL (1+2) 20189.09
Cheltuieli generale + taxe la instituţii cu
4
care se colaborează 1614.25
5 Cheltuieli de deplasare 0
6 TOTAL PRET (3+4+5 ) 21803.34
7 Profit 10% din manopera 2018.91
TOTAL PRET DE COST
8
(TOTAL PRET + Profit) 23822.25
T.V.A (19% din 8) (19% din TOTAL
9
PRET DE COST) 4526.23
TOTAL VALOARE DEVIZ /
10 SITUATIA DE PLATA (8+9) 28348.48
( TOTAL PRET DE COST + T.V.A )
Din tabelul 5.4. rezultă că suma necesară a executării lucrărilor topo-geodezice necesare
trasării pe teren a fabricii de biodiesel PROCERA, din localitatea Fundulea, este de 28 350
de RON.
Aceasta este valoare cheltuielilor efective necesitate de executarea lucrării. Pornind de la
această valoare firma de topo-geodezie îşi poate stabili un preţ de pornire în negocierea cu
beneficiarul lucrării. Acest preţ va fi mai mare în aşa fel încât să poată lăsa din preţ,
ajungând la un compromis cu beneficiarul, fără a ieşi în pierdere.
64
Bibliografie
Alexandu Ilieș – Note de curs
C. săvulescu, T. Bugnariu, R. Sârghiuță, L. Turcu, A. Abdulamit, C. Barbu-

Fundamente Gis- Editura HGA București
Microsoft Office Acces 2007 - Editura Niculescu
Using AutoCAD Map –User Guide-release2
Microsoft Office Acces 2007 - Help
65

DIZERTA

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DIZERTA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect de dizertație

3.3.1. Întelegerea bazelor de date .................................................................................................................... 32

Cap.1. Sisteme Informationale Geografice

GIS este acronimul denumirii in limba engleza a Sistemelor Informatice Geografice:

Utilizarea termenului Geografic este justificata de faptul ca GIS lucreaza in principal cu

1.2. Concepte de bază

Fig. 1: Piramida unui GIS

Fig. 2 : Prezentarea schematică a unui GIS

1.3. Discipline se contribuie la fundamentarea GIS-ului

− Proiectarea asistata de calculator (Computer Aided Design - CAD) -furnizeaza

1.4. Componentele unui GIS

− imprimanta sau ploter-ul, pentru prezentarea rezultatelor prelucrarii datelor.

Fig. 3.: Structura datelor in GIS

1.5. Funcțiile unui GIS

2. Cap.2. Microsoft Access

2.1. Notiune de baza de date.Tipuri de BD.

în toate articolele și comparînd criteriile de cautare. Articolele ce satisfac conditiei cautarii

2.2. SGBD Access. Caracteristica generala

Fig. 5: Crearea / accesarea unei baze de date

2.3. Tabele Access.

Fig. 6: Definirea câmpurilor tabelului

Date/Time - pentru date calendaristice;

(identificatorul cărții), modificăm mărimea cîmpului din 50 (valoarea prestabilita) în 8

2.3.6. Modificări ce nu afectează structura fundamentală

2.4. Funcții Access

Weekday (CâmpDate) - calculează ziua săptamânii care corespunde datei.

2.5. Interogări Access

acționam butonul din bara cu instrumente.

Fig. 7: Tipuri de interogări

Acționăm butonul pentru vizualizarea rezultatelor.

3. Cap.3. Acad MAP

3.1. Introducere în AutoCAD Map

Fig. 8: Componentele spațiului AcadMAP

> Editarea hărților.

AutoCAD Map delimitează de asemenea producția de cărți de hărți și cuprinde o

3.3. Lucru cu baze de date externe

Ce este o sursă de informații

Folosirea tabelelor externe sau datelor despre obiecte interne

• Microsoft Visual FoxPro® 5.0

Fig. 9: Atașarea unei surse informaționale

Fig. 10: Conectarea surselor informaționale

• în Proiect Worksapce, se dă click dreapta pe sursa informațională si se alege Connect.

• Deschide o interogare (uneori numita o vizionare sau o asociere) pentru a vedea o

Fig. 11: Deschiderea unui tabel

Fig. 12: Rulerea unei interogări de bază de date

• în Proiect Workspace se dă dublu click pe interogarea bazei de date.

Fig. 13: Definirea șabloanelor de conectare

3.3.11. Evidențierea obiectelor conectate la înregistrările

3.3.13. Utilizarea conexiunilor (MAPLINKMANAGER)

În acest scop se tastează 'dbconect' pe linia de comandă pentru a afișa meniul

4. Cap.4. Studiu de caz

4.2. Realizarea bazei de date în Microsoft Access

Fig. 14: Tabelul ”Spații”

Fig. 15:Tabelul ”Cadastru”

Fig. 16: Tabelul ”Relevee”

Fig. 17:Tabelul ”Tipuri de apartament”

Fig. 18: Tabelul ”Spatii vândute”

Tabelul ”Persoane” conține date refritoare la clienți:

Fig. 19: Tabelul ”Persoane”

Fig. 20: Tabelul ”Credite”

Fig. 21: Legăturile dintre tabelele bazei de date

Fig. 22: Reprezentarea tridimensională a complexului rezidențial

Fig. 23: Reprezentarea unui etaj

Fig. 24: Releveul unui apartament