Sunteți pe pagina 1din 3

Domnisoara Nastasia

- George Mihail Zamfirescu


Scriitor apartinand perioadei interbelice, George Mihail Zamfirescu debuteaza ca poet
in 1918 in revista Literatorul, revista condusa de Alexandru Macedonski. In acest
context, identificam perioada simbolismului in Romania, perioada de sincronizare din
punct de vedere cultural estetic cu restul Europei. Redactor la revista Facla si
Adevarul, director de scena la Teatrul National din Iasi, George Mihail Zamfirescu
este cunoscut si ca prozator, retinem aici Maidanul cu dragoste. Ca drmaturg, acesta
se impune prin comedia tragica Domnisoara Nastasia 1927, prezentand acelasi mediu
social tratat si in restul operei sale: mahalaua bucuresteana.( 3 acte, 10 tablouri)
Titlul operei este eponym, fiind constituit dintr-un substantive propriu, numele celui
mai important si interesant personaj al operei: Nastasia. Tema textului este sociala,
reprezentant o microsocietate a bucurestiuliui din perioada intebelica: Mahalaua
Veseliei un nume oxymoronic, am putea spune.
Nastasia este fiica unica a lui Ion Sorcova curelar saracit din Mahalaua Veseliei.
Ajunsa prin originea ei sociala intr-o lume degradanta, Nastasia reuseste, totusi, sa-si
pastreze puritatea, aspirand sa ajunga intr-un mediu curat, cinstit si educat.
Visul ei este sa paraseasca mahalaua si sa se mute pe strada Popa Nan, unde bunicul si
tatal ei avusesera o pravalie cu colonial si delicatesuri. Aspiratia ei, asadar, este sa
iasa la lumina, insa fara a fi pusa in evidenta vreo dorinta de pervenire. Nastasia are o
sincera oroare de mizeria morala a mahalagiilor cu tot soiul de betivi si batausi
inconstienti de conditia lor. Mijlocul de a iesi din aceasta stare este, in gandirea ei,
casatoria cu Luca un lucrator cuminte si chivernist. In cale indeplinirii visului ei,
apare un obstacol: Paraschiva (una dintre haimanalele mahalalei care pretinde iubire
fata de Luca). Furia de care est cuprinsa Nastasia nu este provocata de gelozie, ci mai
degraba de o panica de a nu-si indeplini visul, acela de a-si schimba conditia data si de
a iesi la lumina O calc in picioare Luca, o slutesc!...Tu esti paine mea de toate zilele,
si soarele, si Dumnezeul meu, iar cateaua de mahala vrea s ami te fure. M-ar omori
Luca, m-ar da la fund..
In ideplinirea visului Nastasiei, se iveste insa, un alt obstacol: Vulpasin bataus si
betiv, care o iubeste patimas si isi doreste sa-I fie sotie, fiind in stare de orice pentru a
se casatori cu Nastasia. Cand vine la Ion Sorcova sa ii ceara mana, Vulpasin ii
marturiseste acestuia: Ies la drum si omor, dau foc la mahala si ma afund in puscarie,
Ioane Sorcova nene (plange cu fruntea in palme si coatele pe genunchi) putrezesc in
ocna si-I pacat de tineretile mele! Vulpasin il ucide pe Luca, pe care il considera un
obstacol in casatoria cu Nastasia, dar aceasta ramane la fel de neinduplecata in privinta
casatoriei cu Vulpasin. Aceasta este convinsa ca Vulpasin l-a omorat pe Luca si ii
pregateste o razbunare: accepta casatoria cu el si ii minte dragoste infinita, ca mai
apoi, sa se spanzure chiar in ziua nuntii.
Domnisoara Nastasia ne arata o lume capabila de idealuri si pasiuni si idealuri, dar o
lume a invisilor cu idealuri frante. Dramatirgul pune totul sub semnul unui destin

impacabil al eroilor, conferind astfel un carcater tragic operei sale. Domnisoara


Nastasia a fost interpretata ca tragedia unei femei cu o vointa inflexibila, care
urmareste la inceput, sa-si depaseasca prin dragoste conditia sociala, iar mai apoi sa-l
pedepseasca pe cel vinovat de neimplinirea visului ei, evitand pe cat posibil inteventia
autoritatiilor. Nastasia actioneaza cu indarjire, iar actiunile sale pornesc dintr-o
structura psihica bine formata, dintr-un naiv zbor spre inaltimi, insa aspiratia ei se
incheie tragic.
Instiuind cu finite psihologia eroilor, autorul a creat in aceasta comedie tragica, o
puternica tensiune dramatica, intr-un continuu crescendo spre finalul tragic. Nastasia
este expresia unei dragoste patimase, puse in slujba unui ideal de demnitate morala.
Celalalt erou al comediei tragice, Vulpasin, actiuneaza sub imperiul unei iubiri oare,
patrandu-si spiritual violent ce l-a facut cunoscut in Mahalaua Veseliei. Amandoi sunt
doua forte vulcanice, care se infrunta: Amandoi cor sa se realizeze prin dragoste, si se
prabusesc din dragoste spunea autorul operei. Drama celor doi provine din aceasta
goana a sufletelor spre mai bine si spre mai frumos spune tot autorul; prin dragoste,
Vulpasin vrea sa atinga demnitatea de om: Acu le las dracului: si bautura si
scanadalurile le pun cruce!..pentru ea ma fac om sumsecade si m-apuc de munca
ii spune Vulpasin lui Ion Sorcova, Asadar, idea generala a operei este puterea
trasfiguratoare a dragostei, forta ei de a produce puternice metamorfoze sufletesti.
Totodata, dimensiunea comica a operei este sustinuta de construcia personajului Ion
Sorcova, definit de naivitate, osciland intotdeauna intre extreme. Precum un copil, se
lasa influentat imediat de spusele interlocutorului empatizand cu acesta si dandu-I
dreptate.
In acelasi timp, prin prezenta unor personaje secundare si episodice precum Niculina,
Ionel, Paraschiva, Vecina, dramaturgul reusteste sa evidentieze natura mahalalei, cu
ajutorul acestora reconstruind mediul social descris, asigurandu-I credibilitate.
Declarata antipitoreasca, aceasta comedi e tragica se voia o reconstruire a
caracterului essential al locului, a specificului unei atmosphere ce nu trebuie
privita, ci simtita, astfel incat pana si cantecele cu subiect din vata periferiei, in nota
distincta fata de intebuintarea lor scenic obisnuita, fac parte aici din plastic
psihologica a lumii in care se petrece actiunea. In spiritual conceptiei autorului despre
decorul ideal acela care va stabili caracterul symbolic al atmosferei si va reusi sa
stimuleze imaginatai spectatorului, inspirandu-I
sentimentele sau sentimentul
generator al piesei elementele acestuia deschid, alaturi de celelalte mijloace de
expresie plstica ( jocul, mimica, ritmul, zgomotul si tacerile) o perspectiva vizuala
asupra stilului epocii infatisate.
George Mihail Zamfirescu se afirma ca un adevarat om al teatrului, reusind in opera sa
sa construiasca perfect mediul pus in discutie prin numeroasele detalii privind
scenografia si jocul actoricesc. Observam utilizarea la nivelul limbajului a unor
register precum regionalismul si arhaicul, oferind o dimensiune realista operei.

Prin urmare, Domnisoara Nastasia este o comedie tragica prin care George Mihail
Zamfirescu reuseste sa exprime cu maxima acuratete spiritul mediului social si istoric
reprezentat. In opinia mea, scriitorul reuseste, prin aceasta opera, sa se afirme ca un
important scriitor roman al genului dramatic.