1

Cuprins
Londra........................................................................................................................................................3
Mancarea de pe strada..........................................................................................................................4
Chinatown............................................................................................................................................6
Harrods..................................................................................................................................................7
Piata de mancare Old Spitalfields .......................................................................................................8
Impresii la final de calatorie................................................................................................................8
Reteta din Londra: Yorkshire (Budinca) Pudding..............................................................................9
Dublin......................................................................................................................................................10
Micul dejun irlandez, calorii gustoase...............................................................................................11
Seafood chowder o revelatie a marii..............................................................................................12
Ce sa bei in Dublin.............................................................................................................................13
Fish&chips..........................................................................................................................................14
Puburile cultura vietii sociale irlandeze........................................................................................15
Pietele din Dublin..............................................................................................................................16
Mancare etnica pe gustul tuturor......................................................................................................17
Cine sunt vanzatorii...........................................................................................................................18
Reteta din Dublin: Tocanita de miel.................................................................................................19
Lisabona...................................................................................................................................................20
Ce ar fi Portugalia fara cod?...............................................................................................................21
Orez in tot si-n toate..........................................................................................................................22
Supele portugheze..............................................................................................................................22
Vinurile, intre cel de Porto si cel verde.........................................................................................23
La ce sa fiti atenti in Portugalia.........................................................................................................23
Pasteis de Nata desertul miraculos de gustos.................................................................................24
La col de strad castane coapte......................................................................................................25
La un phrel de viinat portughez................................................................................................25
Meniu i chelneri de limba romn...................................................................................................26
Restaurantele din Alfama...................................................................................................................26
Impresii la final de calatorie..............................................................................................................26
Reeta din Lisabona: Caldeirada tocanita de peste si fructe de mare............................................27
Sicilia........................................................................................................................................................28
Sicilia aproape totul despre paste si metodele de preparare..........................................................29
Pizza, la mama ei acasa.......................................................................................................................31
Pizza in Sicilia simplitate, prospetime si gust................................................................................32
Pestele si fructele de mare.................................................................................................................34
Pietele de peste in aer liber................................................................................................................36
Cannoli si cassata, vedetele dulciurilor.............................................................................................37
Mancarea de pe strada din Sicilia......................................................................................................39
54

Pietele de mancare in aer liber un adevarat paradis culinar european........................................40

Impresii la final de calatorie..............................................................................................................41
Reteta din Sicilia: Caponata...............................................................................................................42
Maroc.......................................................................................................................................................44
nceput de aventur culinar.............................................................................................................45
Tajine simbolul culinar marocan....................................................................................................46
Unde este cel mai indicat sa iei masa................................................................................................47
Ce merita incercat in Maroc..............................................................................................................48
Condimentele marocane....................................................................................................................49
Uleiul de argan...................................................................................................................................50
Harira..................................................................................................................................................50
O zi la Ocean, in Essaouira................................................................................................................51
Impresii la final de calatorie..............................................................................................................52
Reteta din Maroc: Tajine de pui cu vinete........................................................................................53

55

Cuvnt nainte
Va multumesc pentru ca ati decis sa cititi acest prim volum online de calatorii culinare. Consider ca
bucataria romaneasca poate creste mai mult daca stim si cum arata restul de bucatarii
internationale, daca stim cum se preocupa altii de ceea ce pun in farfurie.
In acest prim volum - daca va va placea vor urma si altele - am decis sa va vorbesc si sa va arat
experienta mea culinara din Sicilia, un taram al abundentei proaspete, din Maroc - tara a carei
bucatarie este simpla dar plina de condimente si de exotism, din Dublin - un oras in care mancarea
satioasa si gustoasa este stropita de bauturi memorabile si de o caldura umana fantastica, din
Portugalia - un teritoriu cufundat in lumea pestelui, a fructelor de mare si a vinului de mare calitate
si din Londra - orasul Olimpiadei, orasul cu cea mai cosmopolita industrie culinara din Europa.
Fiecare episod din cele cinci pe care le veti gasi in acest volum online este rezultatul propriei mele
experiente, nu este o caracterizare generala. De exemplu, fiindca locuiesc in Irlanda si sunt obisnuit
cu celebrul fish&chips, in calatoria din Londra nu am fost interesat de acest capitol. Sau nu am fost
interesat in nici o astfel de calatorie de experiente la restaurante Michelin sau in cele de lux. Mai
degraba iubesc sa intru in cele mai ascunse localuri ce nu se afla in strazile pietonale celebre sau in
cartierele turistice.
Asta am facut si in Portugalia, unde am intrat intr-o zi intr-un mic restaurant de familie detinut de
doi pensionari, asta am facut si in Maroc, unde am mancat la aceeasi masa cu localnicii creier de
miel direct din capul mielului, asta am facut si in Sicilia - am fost acolo unde merg localnicii. Sigur
ca fiecare din cele cinci episoade cuprinde si lucruri generale pe care nu trebuie sa le ratati cand
ajungeti in acest locuri.
Va multumesc, atat in numele meu cat si in numele Gustos.ro, si va invit din tot sufletul sa ajungeti
in aceste locuri in care am fost si eu, sa deschideti ochii, sa incercati specialitatile locale, sa vorbiti
generos si cald cu oamenii. Daca va programati excursia din timp si cautati si cazare ieftina si
decenta veti ajunge sa cheltuiti pe o astfel de calatorie mai putin sau cel mult la fel din cat ati da pe
una din Romania - insa avantajele sunt numeroase: o altfel de lume, o altfel de bucatarie, oameni
noi, deschidere, prietenie, experienta de viata.
Lectura placuta!
Cristi Roman, foodblog.ro

Londra
De la punctele fierbinti de interes precum Big Ben, Parlamentul, London Eye, Buckingham sau
Trafalgar Square pana la micile stradute din Soho sau Cartierul Chinezesc, de la fatadele caramizii
ale caselor si pana la cele doua dungi galbene paralele de pe laturile strazilor, Londra te cucereste
prin aerul ce strajuieste fiecare colt pe langa care treci sau bucata de pavaj pe care calci. Aici e
istorie, aici e cosmopolism, aici e si liberalism si conservatorism in egala masura. Aici e un imperiu
care, culinar, a ajuns astazi sa posede una dintre cele mai variate bucatarii din lume. O bucatarie
internationala care a schimbat profund si gustul culinar al englezului de rand. Cu tot
conservatorismul sau.
Am fost in Londra la intretaierea dintre primavera si vara, am stat cateva zile si m-am plimbat prin
marile cartiere sau pe cheiul Tamisei, am privit londonezi sau nelondonezi la masa sau in magazine,
am gustat, am descoperit, m-am incantat. Ceea ce veti citi mai jos este experienta mea culinara de
doar cateva zile. Nu am facut tot ce-am vrut sa fac, nu am ajuns peste tot, nu am intrat in marile
restaurante cu stele Michelin insa Londra este un oras in care voi mai reveni de multe ori in viata
asta. E timp pentru tot.

Mancarea de pe strada
Buctaria engleza nu prea exista, sau se rezuma
la clasicul BCF (British Comfort Food carne,
cartofi, sosuri), noroc cu abundena de etnii.
Practic, restaurantele etnice sunt de zeci de ori
mai multe decat cele britanice, asa ca orice
londonez s-a obisnuit sa consume mai degraba
bucataria lumii decat bucataria britanic. Oare?
Incep calatoria londoneza dedicand-o oportunitatilor de a consuma mancarea de pe strada,
cind o iei la pas prin oras, indiferent de ce parte
a Tamisei te afli (Tamisa taie Londra in dou, de
la Vest la Est). Nordul central al Tamisei este
dominat de Parlament, Big Ben, Trafalgar Square,
Westminster Abbey, Catedrala St. Paul, in timp
ce sudul Tamisei m-a impresionat foarte placut
prin plimbarea pe SouthBank, o portiune plina
de puburi, parcuri, muzee, terase, care incepe de
la London Eye si ajunge la Tower Bridge. Aici e

si zona buna pentru a intra intr-un pub si a bea

un ale, berea maronie britanica.

Vanzator ambulant

Zonele ultracentrale sunt dominate uneori in

timpul zilei de vanzatori ambulanti de alune
caramelizate: mirosul e puternic, dulce si fin,
insa afacerea e cam ilegala, fiindca intr-o zi am
vazut un astfel de vinzator imobilizat in catuse
de catre 4 politisti, chiar pe podul de la Big Ben.

Daca o luati la pas pe linga Tamisa, pe

SouthBank, aveti mai multe puncte de unde va
puteti procura inghetate de la mama lor italiana.
De ce ati face acest lucru aici? Fiindca asta fac si
localnicii. Cu 2 pounds o cupa, care este insa
foarte mare, va puteti face plinul linistiti.

Carne de crab prajita, 3.50 lire

Plimbindu-ma pe strazi, am dat peste piete adhoc, de weekend, amenajate cu standuri de

carti, haine, muzica, dar si de mancare. Intr-un
astfel de loc am nimerit peste un stand care
vindea carne de crab prajita, si cu 3.50 lire iti
umpleai o cutie de plastic.

Intr-una dintre dimineti m-am asezat la o mica

terasa si cafenea, tot din SouthBank, langa
London Eye, sa savurez o cafea si un ceai verde.
Partea frumoasa a fost ca masa era dotata cu
doua tipuri de gem si cu ciocolata belgiana,
pentru toppingul nelimitat al diferitelor
croissante pe care le comandai. Mie mi-a placut
o cescuta fara manere din care mi-am baut
ceaiul.

combinatii grele si dubioase dintre cartofi,

mazare, carne, sos gravy) acum sandvisuri
proaspete, salate, carne la grill sau la plita
incinsa. E un pas nainte, orice am zice.
E cam ceea ce vedeti in imagine, de exemplu
acest sandwich s-a chemat Tony Soprano
Special, fiind fcut din carne de vit la grill, sos
de roii, rosii, pine proaspt i salat. A costat
6 lire.

British Comfort Food-ul modern inseamna (fata

de perioada mai veche ce era dominata de

Sandwich Tony Soprano Special

Chinatown
Langa cartierul Soho se afla Chinatown zona
de baza a comunitatii chineze din capitala
Angliei. Zona este demarcata clar in cele patru
puncte cardinale de patru porti mari
traditionale chinezesti. Magazine, magazinase,
piete in aer liber, ceva mizerie, presa asiatica.

Elementul traditional al zonei il reprezinta

restaurantele care servesc mancare chinezeasca,
in frunte cu celebra Peking Duck rata facuta
intreaga la rotisor. Din pacate nu am apucat sa
savurez asa ceva, si regretul e mare. Nu costa
mult (14-15-16 lire), insa trebuia sa petrec
macar o ora la masa in jurul ei si numai timp nam avut in cele 3 zile petrecute la Londra. Inca
mi-a ramas gandul la ea, si am zis ca
dataviitoare cand ajung la Londra, va fi primul
fel etnic de mancare consumat.
Am intrat apoi intr-o patiserie chinezeasca, de
unde m-am aprovizionat cu prajiturele facute
din lotus, din pepene, din ciuperci, din susan,
majoritatea prajite insa in ulei (unul dintre

motivele pentru care nu sint mare fan al

bucatariei chinezesti, unde uleiul prajit este de
baza). Cel mai mult mi-a placut un biscuite
moale umplut cu pepene galben.
Pe strazi erau intinse standuri de unde se pot
achizitiona produse traditionale (bambus,
radacini de lotus, fructe specifice) sau standuri
in care bucatari ad-hoc prepara fie dulciuri

traditionale fie traditionalii coltunasi care sunt

apoi umpluti cu diferite ingrediente.
Zona este de vizitat si pentru posibilitatea de a
manca mai ieftin, existand mai multe mici
localuri de tipul all-you-can-eat, in care o masa
costa cam 8-9 lire (pret care scade la jumatate
daca va umpleti o caserola si o mancati in afara
localului).

Harrods
Excursia la Londra a avut prevzut, chiar
nainte de plecare, o vizit la cel mai cunoscut
magazin de lux al lumii, Harrods. Scopul precis
al vizitei: Food Hall-ul, despre care auzisem i
vzusem
numai
lucruri
bune.
Harrods este uor accesibil cu metroul (staia

Knightsbridge pe linia Picadilly), dar i pe jos,

pornind din centru, aa cum am facut si eu. Cam
n 20 de minute ajungei la Harrods, dac
plecai de la Big Ben, de exemplu.
Magazinul este tourist-friendly, aa c am avut
voie s fac poze n voie, singura atenionare a
paznicilor fiind aceea de a nu purta rucsacul pe
umeri, ci n man.Food Hall-ul de la Harrods
este uria i este mprit de mai multe zone:
carne / dulciuri / pete / fructe-legume / etc.
Angajaii au o uniform haioas i retro, sunt de
toate vrstele i rasele (de exemplu, la standurile
cu mncare chinezeasc vnztoarea era din
China, i tot aa).

Exist i 4-5 baruri n care poi lua o masa

proaspta: un bar de fructe de mare i pete,
altul de paste i pizza (fcut n cuptor de
lemne,
pe
loc),
altul
japonez,
etc.
Preurile snt mari, ns spun cu mna pe inim
c nu trebuie s te mprumui la banc pentru a
cumpra ceva sau chiar a lua masa. De exemplu,
la seafood grill o mas costa 22 de lire (26 euro)
i includea mai multe preparate pe care i le
fcea un bucatar chiar n fa. n rest, poi
cumpra cam tot ce vrei, mai ales c oferta e
mare iar prezentarea comercial este cu
adevrat la superlativ.

Eu am luat un sandvis mare cu ceva carne fcut

n stil chinezesc, pe care am dat 3,50 lire i ceva
produse proaspete de patiserie, care frigeau i
care au costat 0,90 lire fiecare. Cel mai scump
produs pe care l-am vzut a fost un set de 5
borcnae de caviar, alturi de 5 sticlue de
butur, cate una pentru fiecare borcna
totul la 360 de lire. n rest, magazinul e foarte
interesant de plimbat, pentru c avei ce vedea:
de la zona de parfumuri, care e 100% SF (n
materie de aranjare i de lumini), pana la
clienii bogai care se plimb prin magazin (poi
admira brbai de 80 de ani la bra cu fete
superbe de 20 de ani).
7

Piata de mancare Old Spitalfields

Pasii prin Londra m-au purtat ntr-o zi spre Old
Spitalfields Market, care e o imensa hal
acoperit, aa cum era pana nu demult Piaa
Obor din Bucuresti. Numai c aici hala este
ocupat de mancare maximum 10-15%, din ce
mi-am dat seama, n rest este dedicat vnzrii
de cri, tablouri&diferite alte opere de art.

lumii.
Cel mai viu stand pe lng care am trecut a fost
cel al unor femei din zona caraibiana, care
ofereau spre vnzare lipii inedit umplute cu un

Pe laturile halei exist ns i restaurante,

pentru cei care vor s ia masa ntr-un climat
mai organizat&conformist.

amestec sanatos si vegetarian, compus din

porumb, avocado, pepene, verdea, guacamole,
rosii. Mi-a plcut mult aspectul, n-am gustat
ns.

Standurile de mncare snt ns diverse i

ocupate de pasionai de gtit sau de mici
productori locali sau imigrani din colurile

n rest, fiecare om i expune aici talentele lui n

buctrie unii vin cu prjituri de cas, alii cu
pine de cas, alii cu brnz i legume. Lng
aceste standuri erau 4-5 mese lungi, de lemn,
unde te aezi s consumi ce ai cumprat. Eu am
luat o lipie umplut cu spanac i cu feta.

Impresii la final de calatorie

Pentru mine Londra inseamna si restaurantele de doua sau trei stele Michelin, inseamna si
localurile conduse de Jamie Oliver, dar Londra reprezinta si orasul in care poti manca un carnat cu
cartofi alaturi de un ale (bere caramizie) traditional cu doar cateva lire. Este un oras culinar de
cinci stele, in care localnicii vechi, imigrantii si turistii lucreaza impreuna si continuu pentru a
deschide si mai mult gusturile culinare ale acestui oras fabulos. Pentru mine au fost trei zile acum,
vor fi multe altele in viitor.

Reteta din Londra: Yorkshire (Budinca) Pudding

Mancarea britanica este una deosebit de consistenta, plina de calorii si mai degraba nesanatoasa.
Din sutele de astfel de retete, m-am oprit insa la Yorkshire Pudding, un preparat foarte simplu care
vine din urma cu sute de ani, cand saracia era parte dominanta a societatii britanice. Acest fel de
mancare se serveste deobicei alaturi de mancare sarata insa uneori pot fi facute si deserturi avand
ca element central Yorkshire Pudding.
Ingrediente (4 budinci):
amestecul devine cremos. Aveti nevoie de o
100 grame faina alba;
tava de cuptor care sa aiba forme rotunde,
doua oua;
adancite.
200 ml lapte;
Folositi patru dintre aceste forme in care puneti
50 ml apa;
putin ulei, frecand cu degetul astfel incat toata
putin ulei;
forma sa fie uleioasa. Bagati apoi tava in
o jumatate lingurita sare.
cuptorul deja incins. In momentul in care uleiul
incepe sa sfaraie, scoateti tava si turnati
Preparare:
amestecul de budinca in cele patru forme
In primul si in primul rand dati cuptorul la incinse. Asteptati intre 15 si 20 de minute pana
maximum, este regula de baza pentru acest cand budincile se vor umfla si vor deveni
preparat. Amestecati intai faina cu sarea si cu maronii-aurii.
ouale. Dupa acea turnati, putin cate putin si Se servesc fie alaturi de sosuri sarate si carne, fie
amestecand continuu, laptele si apa, pana cand umplute cu dulceata sau sosuri dulci.
9

Dublin
Una dintre cele mai indepartate capitale europene fata de Romania, Dublin, este insa in acelasi timp
unul din cele mai calduroase orase pe care romanii il descopera cand ajung aici. Caldura sufleteasca,
umana, dar si caldura fizica din interiorul corpului, data de mancarea gustoasa si de cateva dintre
bauturile clasice irlandeze, Guinness, whiskey si cidru.
O vizita in Irlanda, fie ea si de cateva zile, lasa o impresie neasteptat de intensa pentru cei care nu
se asteapta sa descopere in capatul de nord-vest al Europei atata veselie. Ce faci insa cand te trezesti
in acest plin de viata oras si iti este foame?
Bucataria irlandeza nu este complexa, se aseamana mult cu cea britanica, insa este onesta, clara si
lipsita de surprize. Uneori conteaza si aceste lucruri. In iarna lui 2007 am ajuns pentru prima oara
in Irlanda iar dupa cateva luni am abandonat Bucurestiul si m-am mutat aici. Experienta mea
culinara irlandeza este mai jos si o recomand oricarui om care ajunge aici, in vacanta.

10

Micul dejun irlandez, calorii gustoase

Ce-ai zice daca ti-ai incepe ziua cu o farfurie pe care se afla carnati prajiti, un ou ochi, doua felii
groase de pudding (asemanator cu sangeretele romanesc), alb si negru prajit, o felie de sunca prajita,
ciuperci si rosii facute pe grill? Ai crede ca este suficient pentru toata ziua, insa acesta este doar
tipicul mic dejun irlandez, foarte apreciat de turistii gurmanzi.
In Irlanda moderna nu mai exista o majoritate care sa consume cu sfintenie acest mic dejun clasic,
insa preparatul caloric se gaseste de vanzare in orice pub sau restaurant de hotel din oras, asa ca nu
aveti cum sa-l ratati. Pretul este intre 7 si 10 euro.

Mic dejun irlandez

11

Seafood chowder o revelatie a marii

Daca te decizi sa iei masa de pranz sau de seara
in centrul Dublinului, alege Irish Quays
Restaurant se afla chiar in piateta centrala din
Temple Bar inima pietonala a orasului. Aici eu
am gasit cel mai bun seafood chowder o supa
cremoasa, galbena, pe baza de peste si fructe de
mare.

principal din supa clara de peste, smantana, vin

alb, legume multe si bucati de somon, cod sau
fructe de mare (midii, creveti, etc).
Este unul din cele mai apreciate preparate
traditionale pe care le puteti gusta in Irlanda.
Poate fi servit atat ca gustare cat si ca fel
principal.
Si daca tot esti la acest restaurant poti incerca si
celebrul Irish stew o tocanita mai degraba
asemanatoare insa cu o ciorba romaneasca.

De fiecare data seafood chowder-ul este servit

alaturi de painea traditionala irlandeza, soda
bread, dar si de unt. Supa este facuta in

Si daca am amintit subiectul fructe de mare

trebuie sa stii ca ai de unde alege preparate de
acest gen in oras. Atentie ele nu sunt
preparate in stil mediteraneean, cu patrunjel,
usturoi, ulei de masline ci au specificul local,
fie servite foarte proaspat, pe pat de gheata, fie
prajite in aluat de snitel. In orice caz fructele de
mare au marea calitate aici ca sunt mereu
proaspete.

Platou cu fructe de mare

12

Ce sa bei in Dublin
Poti incepe ziua cu celebrul Guinness negru, o
poti continua la pranz in acelasi mod iar seara te
poate gasi in compania inca unui pint de
bautura fermecata. Corect si este indicat sa faci
asa insa Irlanda are, pe langa Guinness, mai
multe bauturi cu care se mandreste si care
merita incercate.
Totusi, daca ajungi in Irlanda si bei pentru
prima oara un Guinness iata ce trebuie sa stii
despre cea mai pretuita bautura a localnicilor.
Dupa ce barmanul iti va umple pana la refuz
paharul de 568 ml niciodata nu vei primi in
Irlanda un pahar de bere care nu este plin pana

la limita superioara va trebui sa astepti pana

cand lichidul se transforma din maroniu in
negru. Asta dureaza cam un minut de abia
dupa acest moment poti savura cu incredere
Guinness-ul.
Daca doresti si mai mult sa afli istoria celei mai
cunoscute bauturi irlandeze da o fuga de cateva
ore la Guinness Storehouse muzeul interactiv
gazduit pe sase niveluri chiar in interiorul

fabricii Guinness din centrul Dublinului. Aici

vei da nu doar peste documentul original prin

care Sir Arthur Guinness a cumparat, pentru

9000 de ani, in 1759, terenul pe care se afla in
prezent fabrica si muzeul, ci si peste zone de
degustare, peste o cascada uriasa, un magazine
imens de suveniruri, multa, multa istorie
prezentata modern si nu in ultimul rand, la
ultimul etaj vei intalni un bar din sticla in care
vei bea un Guinness oferit de gazde. Uluitor! In
afara insa de Guinness merita sa mai incerci alte
beri locale, de la Smithwicks pana la Murphys.
Unele sunt mai consistente, altele mai
asemanatoare cu berea traditionala. Femeile au
mare noroc in Irlanda fiindca in orice pub se
serveste cidru local, produs fie din mere, fie din
pere sau fructe de padure.In fine, daca tot
sunteti in Irlanda trebuie sa gustati macar o data
whiskey-ul local, unul din cel mai apreciat din
lume. Mai mult, daca doriti sa faceti acest lucru
chiar in interiorul Muzeului Jameson, cu atat
mai bine. In pretul biletului (aproximativ 13
euro) veti putea lua parte si la o degustare
comparative intre mai multe marci de whiskey.

13

Fish&chips
La Leo Burdock (takeaway situat central, lng
Catedrala Christ Church, obiectiv turistic
important n ora) am ajuns pe la pranz, m-am
aezat la coada de 15 persoane care a mers ns
foarte repede i am luat dou porii, una cu cod
proaspt
i
alta
cu
cod
afumat.

Nu exagerez cnd spun c fiecare porie a avut

700-800 de grame. Servit aa cum trebuie, ntrun con mare de hrtie. i gustul a fost intens,
plin cu un mare plus insa pentru codul afumat.
Preul fiecarei portii in jur de 8 euro. Daca
doriti sa mancati acest preparat intr-un mod
inedit, iata ce trebuie sa faceti: mergeti cu
mancarea in curtea catedralei, asezati-va pe o
bancuta sau pe iarba simancati. Nu va
speriati, asa face multa lume, cei de la biserica
nu se supara.
Sunt multe locuri in care se poate manca
fish&chips de calitate, insa eu va recomand fie
acest loc de care tocmai v-am zis, Leo Burdock,
fie Beshoffs acest ultim local il veti gasi chiar
in zona 0 a orasului, pe strada OConnell.

Localul Leo Burdock

14

Puburile cultura vietii sociale irlandeze

Sunt sute de puburi de mare calitate in oras si
invariabil fiecare strada din Dublin are cel putin
un pub. In zona pietonala Temple Bar, care este
situata chiar langa raul Liffey, care taie orasul in
doua, de la stanga la dreapta, exista cea mai
mare aglomeratie de puburi din oras. In multe

altitudine. Se ajunge cu un autobuz din centru,

44, sau chiar cu un autobuz special pus la

din acestea se canta chiar si muzica traditionala

irlandeza, live, iar serile de joi, vineri si sambata
sunt cele mai aglomerate.
Eu am intra pana acum in zeci dintre acestea si
invariabil am dat peste aceeasi atmosfera calda,
uneori zgomotoasa insa mereu primitoare. Aici
nu se merita sa fii incruntat sau suparat. Sau
daca esti asa, te tratezi in cateva minute cu
ajutorul unei bauturi.
Daca iti doresti ceva mai special, mergi la
Porterhouse, care se afla chiar langa statuia
legendarei Molly Malone. Aici vei da peste un
pub care isi fabrica la subsol propriile
sortimente de bere. Si daca ai noroc vei intlani
si chelnerite romance. O experienta cu totul si
cu totul special se afla insa la ceva departare de
oras, pe munte, in localitatea Glencullen. Aici se
afla pubul Johnnie Fox, care este unul din cele
mai vechi din tara si pubul aflat la cea mai mare

dispozitie de catre proprietarii pubului.

Eu am fost deja de trei ori in acest loc si nu am
ramas dezamagit la niciuna dintre experiente.
Localul este mare, are mai multe saloane
interioare dar si cateva mese de lemn afara, daca
vremea este frumoasa. In interior predomina
lemnul iar mobilierul te trimite direct cu cel
putin un secol in trecut.
Mancarea este irezistibila, foarte consistenta si
gustoasa. Incercati supele sau preparatele pe
baza de carne de miel, vita sau rata dar si pestele
si fructele de mare. La final, pastrati loc pentru
prajiturile de casa, facute chiar in restaurant.

15

Pietele din Dublin

Dublinul nu are piete spectaculoase asa cum am
vazut in Spania, Italia sau Franta, insa sunt
anumite zone care gazduiesc piete traditionale
in special in weekend.
Una dintre cele mai aglomerate piete organice
se tine in fiecare simbata, de la 10 dimineata la 5
dupa-amiaza, in inima Dublinului, Temple Bar,
zona pietonala cunoscuta drept locul cu cea mai
mare densitate de puburi din lume, care atrage
in mod normal mii de turisti zilnic.
Sambata dimineata e un pic altfel: dupa o
noapte de petrecere pe micutele stradute,
majoritatea turistilor cazati la hotelurile din jur
inca dorm. Nu insa si zecile de producatori caresi instaleaza inca de la 8 dimineata mesele si
corturile. Totul se petrece in Meeting House
Square, o piateta care nu are mai mult de 25 pe
25 de metri.

Si incep standurile: cel mai bogat pare a fi cel al

fermei McNallys, autoproclamata ferma de
familie: spanac, cartofi, fasole verde, salata
verde, varza, broccoli, patrunjel, toate organice.
Doua femei la 40 de ani, cu sorturi in dungi, se
invirt printre standuri, le organizeaza, dar si
servesc in acelasi timp. Pe masuta pe care-si tin

hirtiile, pungile si banii, se ingramadesc si 20 de

borcane: gemuri de capsuni, de mere sau din
fructe de padure, fara conservanti si etichetate
la modul minimal. Punguta de spanac organic
este 2 euro, o legatura de patrunjel 50 de centi,
iar un borcan de dulceata ecologica duce la 3
euro.Mai departe, un stand care abunda in
produse lactate, cu precadere cascavaluri: The
cheesemaker. De la cascaval maturat 3 luni
pana la cascaval maturat un an, de la brinza cu
mucegai la cascaval cu afine sau cu alte fructe
de padure, varietatea este impresionanta. Cea
mai scumpa este brinza de oaie, care ajunge pina
la 28 de euro kilogramul.
Poate cel mai spectaculos stand apartine celor
care vind produse mediteraneene, tot organice,
insa, e adevarat, importate din Italia sau Spania.
Masline verzi, negre, mari, mici, cu simburi sau
fara, muraturi, ardei copti, mozzarella, salate
gata preparate in stil mediteraneean.
In centrul pietei troneaza ingramadite 8
standuri pe care ardeii grasi, vinetele, dovleceii,
ardeii iuti, ceapa verde, ardeii capia, ridichiile
sau morcovii se lafaie la soare. Trei ardei grasi la
un euro, o legatura de ceapa verde 79 de centi,
un manunchi de morcovi un euro.
Un alt stand apartine unei ferme care vinde
produse din carne proaspata: cirnati de oaie sau
de porc, fara gluten, dar cu condimente de toate
felurile. De cel mai mare succes se bucura
muschiul de vita, mindru denumit si
insriptionat
Irish
beef.
Alaturi,
un
experimentat pescar expune, pe un pat de
gheata, somon si macrou proaspat pescuit din
Marea Irlandei.

16

Mancare etnica pe gustul tuturor

Esti la piata si ti s-a facut foame? Nici o problema: ai de unde alege, indiferent care-ti sunt gusturile.
La un stand, un cuplu de chinezi pregateste live noodles cu sos de soia si legume la tigaie. La trei
metri de ei, mai multe specialitati indiene vegetariene calde ii imbie pe cei care nu consuma carne.
Intr-un alt colt, ditamai clatitele, la 5 euro, pline fie cu continut sarat (sunca, cascaval, brinza feta,
masline), fie cu continut dulce (gemuri, ciocolata).
In centrul pietei, o femeie din Japonia si-a adus mai bine de 30 de sortimente de prajituri de casa:
scumpe (4-5 euro), dar portiile sint generoase.
In fine, pentru cei care prefera carnea, o fata tinara si blonda intoarce cu indeminare vreo 30 de
cirnati germani pe un gratar incins, masurind atent temperatura din interiorul acestora cu ajutorul
unui mic aparat electronic.

Piata din centrul Dublinului

17

Cine sunt vanzatorii

De obicei, produsele sint vindute chiar de catre
producatori sau de catre angajatii microfermelor
care si-au adus produsele in piata din Temple
Bar. La unele standuri insa, mai multi studenti
isi rotunjesc veniturile. De exemplu, la standul
de salamuri si vinuri din Italia, doua fete, nu

modern al orasului, The Spire. Nu este

spectaculoasa, nu are in majoritate produse
locale, insa este accesibila la preturi.

mai mari de 20-22 de ani, robotesc intens,

aranjind salamurile si vorbind cu clientii.
Marea majoritate a vinzatorilor poarta manusi
de plastic, iar zimbetele sint omniprezente.
Foarte important, de ambele parti alte
standurilor.
O alta piata, de aceasta data zilnica, se gaseste
chiar in dreapta principalului monument

In fine, daca iti doresti o experienta cu adevarat

interesanta legata de piete, te sfatuiesc sa iei
autobuzul din centru si sa ajungi sambata
dimineata in Marlay Park. Aici, la poalele unui
adevarat conac aflat intr-un parc urias, vei da
peste zeci de tarabe cu producatori locali. Eu am
mers de mai multe ori aici si de fiecare data am
gasit ceva interesant si util de cumparat. Am si
mancat aici, de la carnati pe grill pana la clatite
sarate sau prajituri delicioase.

Impresii la final de calatorie

Indiferent in ce parte a anului va decideti sa ajungeti in Dublin (desi este mai recomandat din mai
pana in septembrie, cand vremea este mai calduroasa, in jur de 20-25 de grade), mereu veti gasi aici
o cultura culinara mult diferita fata de cea din sudul Europei. Savurati bauturile locale si gustati cu
incredere preparatele din puburile mari sau localurile care servesc mancare traditionala. Nu este
cea mai sanatoasa mancare din lume, insa este gustoasa si indestulatoare. Si in multe cazuri facuta
din ingrediente locale, un lucru foarte important.

18

Reteta din Dublin: Tocanita de miel

Irlandezii au o mancare consistenta, nerafinata, insa indestulatoare. Este tipul de mancare potrivit
pentru oamenii cu chef si pofta de mancare satioasa. Irish stew este unul din cele mai cunoscute
preparate irlandeze, se gaseste in meniul majoritatii restaurantelor traditionale din Dublin.
Ingrediente (4-6 portii):
1 sau 1,5 kg de carne de miel de la gat sau spate;
o legatura din fire de patrunjel, cimbru si dafin;
trei cepe mari, taiate fin;
3-4 morcovi, in bucati cat pentru o inghititura;
un pastarnac, taiat la fel ca morcovii;
5-6 cartofi noi, taiati in bucati mai mari;
100 grame varza proaspata;
o lingurita sos Worcester;
patrunjel pentru garnisire; sare, piper.
Preparare:
Separati intai carnea de bucatile de os, dupa care
indepartati eventualele parti de grasime si taiati
apoi totul in bucati. Nu aruncati oasele. Intr-o
oala mare puneti bucatile de carne la fiert cu

apa rece si cu putina sare. In momentul in care

carnea s-a fiert, scoateti-o din apa, pe care o
aruncati. In acelasi vas sau in altul, puneti
bucatile de carne de miel deja fiarta, adaugati
oasele, legatura de cimbru cu patrunjel si dafin,
ceapa, morcovii, pastarnacul si acoperiti totul cu
apa. Tineti acest amestec la foc mic, timp de o
ora. Din cand in cand indepartati cu o spumiera
eventuala spuma de la suprafata. Dupa cele 60
de minute adaugati si cartofii si mai tineti
mancarea pe foc inca 25 de minute, in ultimele
cinci minute adaugati si varza tocata. La final
scoateti din mancare legatura de verdeturi,
oasele si asezonati cu patrunjel tocat marunt,
sare si piper sii o lingura de sos Worcester.
19

Lisabona
Calatoria mea culinara in Portugalia a avut loc pe final de an, in noiembrie, cand toamna lusitana
ofera inca temperaturi de peste 20 de grade. Tentatiile culinare m-au purtat prin Lisabona, prin
Sintra, prin Estoril, prin Santarem sau Cascais. In ultimele patru localitati se ajunge foate rapid si
usor cu trenul, din Gara Centrala din Lisabona. Pentru o bucatarie pentru care carnea uscata si
sarata de cod, denumita in Portugalia bacalhau, este simbolul national, aromele si preparatele sunt
in multe cazuri asemanatoare si cunoscute cu cele din Romania. Insa m-am decis sa nu vorbesc asa
mult despre aceste lucruri comune (care graviteaza in jurul cartofilor, al fructelor de mare si al
carnii de porc), si sa va impartasesc, pe scurt, experienta mea culinara din Lisabona si restul oraselor
portugheze.
Si ceea ce va voi povesti nu va insemna o caracterizare completa, consistenta si plictisitoare prin
abundenta descrierilor, ci ceea ce trebuie sa urmareasca, dupa parerea mea, un turist gurmand in
calatoriile prin aceasta tara. Asadar, daca ajungeti pentru prima oara in Portugalia veti remarca
abundenta preparatelor pe baza de cod uscat si sarat, de fructe de mare si de peste, de carne de porc
si de multi cartofi. Si veti avea ocazia, daca veti dori, sa gustati un condiment foarte drag, piri piri,
iute al naibii si folosit fie pentru marinarea carnii de pui, fie pus in tocanite consistente. Nu in
ultimul rand, va trebui sa va asezonati aproape orice masa cu apreciatul vin portughez.

20

Ce ar fi Portugalia fara cod?

Oarecum ciudat, insa explicatia este regasita pe
deplin in istorie, insa alimentul principal al
bucatariei portugheze traditionale, codul uscat,
nu provine din apele teritoriale ale Portugaliei,
fiind importat in special din Norvegia si din
Canada, tari aflate in nordul Oceanului Atlantic.
Fiindca, nu-i asa, nicaieri nu se simte codul mai
bine decat in apele reci si adanci.
Iata doar cateva preparate pe baza de cod uscat
si sarat pe care portughezii le pregatesc cu mare
mandrie. Trebuie insa spus inainte ca
portughezii tin codul uscat in apa, la desarat,
inainte de a fi gatit.

Sopa gata de bacalhau (supa de usturoi cu cod);

Bolinhos de bacalhau (mingiute de cod), un fel

de snitele rotunde din carne de cod;
Bacalhau a la bras (cod a la bras), un amestec de
carne de cod, cartofi prajiti si omleta;
Bacalhau a lagareiro (cod la cuptor).
Retineti: nu cereti niciodata cod proaspat,
fiindca nu se gaseste asa ceva in Portugalia, ci
doar uscat si sarat, dar servit dupa ce a fost
desarat si preparat termic. Iar daca simtiti la
inceput un miros sau un gust mai special, nu va
panicati, orice patron de restaurant sau chelner
va vor asigura ca pur si simplu ceea ce mancati
nu este cod proaspat, ci doar sarat si uscat
initial. Dar nu stricat, in nici un caz.

Cod sarat

21

Orez in tot si-n toate

Ei bine, nu doar asiaticii sunt mari amatori de orez,
iata o natie europeana care a gasit orezului multe
intrebuintari. Prin urmare, nu se putea ca una dintre
felurile de mancare reprezentative pentru
Portugalia, Arroz de marisco (orez cu fructe de
mare) sa nu contina orez, aliment care se mai
regaseste si in arroz de polvo (orez cu caracatita),
arroz de cabidela (orez cu pui). Orezul in Portugalia
este fie servit ca garnitura, fie folosit ca ingredient
principal.

Supele portugheze
Si portughezii sunt amatori de supe sau chiar de
ciorbe, asa cum le stim noi din bucataria
romaneasca. Cea mai populara supa este caldo
verde (supa verde), o supa cremoasa pe baza de
cartofi si varza, imbogatita cu patrunjel, usturoi
si servita cu felii de carnati chorizo.

Eu am degustat in vreo trei locuri caldo verde. E

o supa fara gusturi sau arome puternice, insa
prietenoasa si chiar inedita, avand in vedere ca
textura mai cremoasa se obtine din cartofii fierti

pisati, adica un fel de piureu de cartofi mai

lichid.
Evident, din aceasta categorie nu putea lipsi
ciorba de cod (canja de bacalhau) sau varianta
portugheza a gazpachoului spaniol, gazpacho a
alentejana.
In fine, o supa inedita prin legenda din jurul ei,
se cheama sopa de pedra (supa de piatra), care
este facuta din bacon afumat, chorizo, fasole
rosie, morcovi, ceapa, cartofi dar si felii de paine
introduse in zeama. Ei bine, legenda acestei
supe, care a dat si numele ei, vorbeste despre un
pelegrin care a batut din poarta in poarta pentr
a cere ingredientele necesare unei supe, el
avand doar apa si o piatra. In multe familii
traditionale, atunci cand se face aceasta supa, si
astazi se pune pe fundul vasului in care se fierbe
supa o piatra spalata bine inainte.

22

Vinurile, intre cel de Porto si cel verde

Sigur ca gasiti bere gustoasa in Portugalia, si
recomand Sagres sau SuperBock, insa ar fi pacat
sa ajungeti in Portugalia si sa nu degustati
gustoasele si apreciatele vinuri portugheze,
chiar ieftine in aceasta tara.
Vinul de Porto este cel mai apreciat, dar si cel
mai scump vin al Portugaliei. Atentie insa,
restaurantele nu servesc prea des asa ceva,
fiindca se spune ca adevaratul vin de Porto se
consuma acasa, in familie sau intre prieteni.
Daca-l veti intalni insa la magazine sau in
restaurant il veti gasi la un pret considerabil mai
ridicat decat restul vinurilor.

Vinho verde (vinul tanar) este foarte iubit de

catre clientii restaurantelor, fiindca este un vin
nematurizat, mai slab alcoolizat (9/10 grade) si
usor acidulat. Prin urmare, foarte baubil si
foarte prietenos. Vinho verde se refera atat la
vinul alb tanar, cat si la cel rosu tanar.

La ce sa fiti atenti in Portugalia

In marea majoritate a restaurantelor, in
momentul in care va veti aseza la masa,
chelnerii va vor aduce mici farfurii, fie cu
masline, fie cu unt, fie cu cascaval local, fie cu
sunca afumata de porc. Acestea insa costa, nu

sunt din partea casei, iar in multe cazuri pot

reprezenta chiar 25-30% din nota finala a
mesei. In acest caz, daca nu le doriti la masa, fie
ii spuneti chelnerului sa le ia, fie nu va atingeti
de ele. Simplu.

23

Pasteis de Nata desertul miraculos de gustos

Ce sunt pasteis de nata? Tarte fcute din foietaj
subire, umplute cu crem de vanilie, i servite
la final, opional e adevrat, cu praf de
scorioar sau chiar cu extrazahr. Sunt mai
gustoase cldue/la temperatura de afar/chiar
reci, dect calde sau fierbini (total
nerecomandat, din cauza cremei fierbini de
vanilie).

ncercat pasteis de nata n 10-12 locuri diferite

din Portugalia i tot cele de la Pasteis de Belem
mi s-au prut cele mai bune).
Am stat la o coad de 5-7 minute i am procurat
dou cutii a cte 6 tarte, pe care am pltit 10.80

Orice patiserie/cofetrie sau chiar restaurant din

Portugalia are n galantare aa ceva, e efectiv
peste tot mica tart delicioas, pe care am
ntlnit-o cu preuri ntre 0,90 i 1.
n prima zi de Lisabona am mers chiar n locul
recomandat i istoric de unde trebuie neaprat
s-i iei pasteis de nata Pasteis de Belem se
cheam localul, fiindc se afl n cartierul
Belem, aproape de Turnul Belem, unul dintre
simbolurile arhitecturale ale Lisabonei. Localul
nu e o eap turistic, vinde din 1837 aceste
tarte, iar calitatea este mereu ridicat (am

(nici vorb de discount dac achiziionezi mai

multe tarte). M-au inut dou zile, nu mai mult,
patru s-au dus practic n cteva minute.
n acest moment nu m-a mai putea gndi la
buctria portughez fr pasteis de nata.

24

La col de strad castane coapte

Castanele coapte (castanhas) se vnd pe strzile

Lisabonei aa cum se (mai) vnd micii n
Bucureti n piee sau florile la col de strad.
Uneori, strzi ntregi sau bulevarde snt
invluite de fumul castanelor.
Fiecare vnztor are mainria lui special,
dotat cu un cuptor pe crbuni, iar castanele
sunt date cu sare mult cnd sunt puse la copt.
2 cost o pung n care i se pun 12 castane.
Sincer, mi s-au prut mult mai bune dect ce am
mncat la Paris. Castanele se gsesc n
Portugalia i n magazine, cost cam 5/6 euro
kg, iar portughezii au i cteva supe sau feluri
principale pe baz de castane.

La un phrel de viinat portughez

Ginjinha este butura tradiional a Lisabonei
pe strzi i se vinde n mici dughene, din
butoaie mari de lemn sau de piatr. Ginjinha e,
practic, viinata noastr, ns parc mai dulce i
mai slab alcoolizat (dei am but, gustat mai
degrab, nenumrate variante de viinat n
Romnia). Oamenii, tineri si btrni, i iau
phrelul (1,25) i stau apoi cteva minute n
faa dughenei, savurndu-l.
Mi-a plcut c locul din care am luat ginjinha
era chiar locul n care s-a vndut pentru prima
oar aceast butur n Lisabona (lucru
certificat i de un panoul special), n Largo de
Sao Domingos (o piaet din centru, de lng
Biserica Sao Domingos, n interiorul creia,
acum cteva sute de ani, erau ari oameni de vii).

Aa c dac ajungei la Lisabona, nu ratai

castanele coapte i petrecei-v cteva minute la
un phrel de ginjinha, alturi de localnici,
ascultndu-le limba parfumata.

25

Meniu i chelneri de limba romn

n primul restaurant clasic n care m-am aezat,
n prima zi de Lisabona, undeva lng Turnul
Belem, dup ce am stat la coad la pasteis de
nata, am avut o surpriz mare, i a fost pentru
prima oara cnd, personal, am ntlnit aa ceva
n partea asta a Europei, adic orice mai la vest
de Austria.
Am nceput s rsfoiesc meniul. Deodat, vd
undeva steagul Romniei. Dau la pagina
respectiv i vd meniul n limba romn. Scris
destul de prost, ns, oricum, se nelegea. Mai
mult, chelnerul, portughez sadea, tia cteva

cuvinte romneti i chiar m-a rugat s comand

n romn, ca s vad dac nelege. L-am
ntrebat cum a nvat i a zis c, pur i simplu,
de la mese, de la clienii romni. Frumos.
La un moment dat, dup ce adusese mncarea, a
trecut pe lng mine i a ntrebat, citez,
Cumeee..te place?. Aici am mncat, printre
altele, picanha, o specialitate brazilian de carne
de vit, tiat subire, fcut la grtar i servit
cu cartofi, orez i fasole roie.

Restaurantele din Alfama

Alfama este un cartier al Lisabonei, n partea de
est a centrului istoric, plin de coline, case ngrmdite cu rufele afar, la vedere, scri de piatr
grmad i strdue ntortocheate, stinghere i
prin care danseaz voios mirosul de mncare
bun. E zona care m-a impresionat foarte mult,
e foarte pitoreasc. Plin de restaurante, n care
gtesc oameni care fac asta de-o via, bunicute
de 70 de ani cu soii lor. Am mncat ntr-unul
din ele arroz marisco i cod la gratar.

Impresii la final de calatorie

Portugalia culinara e un paradis pentru gurmanzi, o alegere grea pentru vegetarieni si o varianta
mai sanatoasa, daca exista putina atentie, fata de multe alte bucatarii mondiale. Pasiunea pentru
gatit si pentru domeniul culinar exista in sangele multor portughezi si veti constata usor acest lucru
doar stand de vorba cu ei. Eu va invit din suflet sa incercati din plin aceasta bucatarie europeana,
membra a marii familii culinare mediteraneene, chiar daca Portugalia isi trage suflul si istoria din
Oceanul Atlantic.

26

Reeta din Lisabona: Caldeirada tocanita de peste si fructe de mare

Portughezii sunt obisnuiti sa consume din abundenta peste si fructe de mare avand in vedere
asezarea geografica, la Oceanul Atlantic. Caldeirada este insa una din cele mai spectaculoase si
gustoase preparate clasice portugheze pe baza de peste si legume, facuta fara graba, in tihna, si
savurata apoi la masa alaturi de un vinho verde de calitate. Am mancat de doua ori caldeirada in
Portugalia si de fiecare data m-a impresionat consistenta, gustul de peste si aroma inegalabila a
legumelor proaspete.
Ingrediente (4-6 portii):
Preparare:
un kg amestec carne peste si fructe de mare;
Intr-o cratita mare asezati straturi de ceapa,
doua cepe taiate rondele;
rosii, ardei, cartofi si bucati de peste. Faceti cate
doua rosii taiate rondele;
straturi ies din aceste ingrediente. Deasupra
5-6 cartofi medii taiati felii;
asezati patrunjelul, dafinul, sofranul si presarati
un ardei gras taiat rondele;
sare.
125 ml vin alb;
Turnati apoi vinul, apa si uleiul de masline,
125 ml apa;
incet, avand grija sa nu stricati straturile de
125 ml ulei de masline;
ingrediente. Puneti cratita pe foc, la foc mic, si
o legatura de patrunjel
tineti-o aproximativ 50 de minute. Din cand in
cateva frunze de dafin;
cand mai miscati un pic cratita, pentru ca sosul
o lingurita sare;
sa se amestece mai bine, fara insa a amesteca
cateva firicele de sofran pur.
ingredientele. Mancarea este gata in momentul
in care legumele s-au patruns dupa gustul dorit.
27

Sicilia
Pentru mine bucataria italiana inseamna foarte mult fiindca iubesc orice este mediteraneean. Si
daca soarele bate si mai mult asupra terenurilor pe care se cultiva fructe si legume, atunci ador in
mod real mancarea ce iese din aceste daruri ale naturii. Sicilia este considerata de multi specialisti
in gastronomie regiunea cu cele mai gustoase fructe si legume din lume, fiindca natura este darnica
aici cu oamenii, din punct de vedere culinar. Am petrecut o saptamana extraordinara in Sicilia,
locuind in Palermo dar ajungand si la mai la vest, in minunatul orasel vechi Cefalu dar si in
Trapani, la o aruncatura de bat, pe apa, de Tunisia.
Excursia culinara siciliana a avut loc la inceput de primavera, un inceput cu temperaturi constante
de peste 20 de grade, asa ca am putut beneficia din plin de fabuloasele piete in aer liber sau de o
masa linistita la o terasa calda.

28

Sicilia aproape totul despre paste si metodele de preparare

Inainte de a incepe acest capitol, o scurta
introducere: recunosc c am vnat, pur i
simplu, s prind mcar un restaurant care s
fiarb pastele mai mult dect clasicul i
standardizatul al dente. Nimic! Pur i simplu
cred c n-ai cum s gseti n Italia paste
extrafierte i pline de ap. Indiferent de tipurile
de paste folosite, toate au fost fierte ca la carte.
In documentarea pe care am facut-o inainte
despre Sicilia, am aflat ca trebuie sa incerc
neaparat Pasta con sarde - ce bine suna
denumirea, este? Pastele folosite pentru aceasta
specialitate sunt, deobicei, bucatini (mai
grosute, rotunde si goale pe interior). Ma
gandeam la paste cu sardine prospete, ceva de
genul asta, tulburator de gustos deci.Din pacate,
cu mana pe inima pot spune ca nu mi-a placut
combinatia folosita. Or fi speciale, inedite, dar
conteaza si gustul. Sa ma explic: pasta con sarde
reprezinta, practic, paste amestecate cu o pasta
formata din sardine maruntite, frunzulite de
fenicul si chiar bucati mici de tulpina de
fenicul, stafide maruntite, sofran, seminte de
pin, fileu de ansoa si migdale maruntite.

Ei bine, nu m-a impesionat, poate ca am avut eu

ghinion, insa am simtit extrem de putin gustul
de sardine, care a fost complet acoperit de
combinatia de tulpina de fenicul, de migdalele
maruntite si exagerat de multe. Da, nu mi-au
placut si asta e, n-am ce face.In Cefalu am
mancat insa cele mai bune paste din toata
vacanta. Si au fost paste fara pic de carne.
Interesant, nu? Am luat Pasta Glassa pe scurt,
paste (au fost penne aici) cu mozarella, rosii,
usturoi si putin patrunjel. Atat. Ei bine, putinul
asta, combinat cu efect, pe baza calitatii
extraordinare a pulpei de rosii si a mozzarellei,
au facut din acest preparat aproape o minune.
M-am indragostit de acest preparat si primul fel

de paste pe care l-am facut in Dublin, la

intoarcere, a fost chiar acestea.
La pasta glassa se pot folosi mai multe tipuri, in
Cefalu au fost penne.

In multe retete vazusem si sardine puse la final,

peste acest amestec. La prima vedere pare
interesanta combinatia, corect?

Tot la Cefalu, am mai incercat Pasta con

vongole e cozze (pasta cu scoici si midii), foarte,
foarte bune si acestea, tot pe baza de penne, cu
un sos fin alb si in cantitate scazuta, cu
patrunjel, cu usturoi, cu vin. Iata si cadrul
natural in care am mancat in Cefalu, in piateta
29

Catedralei oraselului, o bijuterie arhtectonica

intr-un oricum magnific oras pe care vi-l
recomand din toata inima. Cefalu e un oras mic,
insa foarte pitoresc, cu apa curata, cu plaja fina,
cu case vechi si colorate si cu o atmosfera de
calm si de viata.

paste, cu extraordinara calitate a sucului in

pulpa de rosii, de-mi venea sa comand separat o
sticla de pulpa si s-o beau in loc de vin, cu faptul
ca nu trebuie sa faci un haos de ingrediente (asa
cum se intampla la Pasta con sarde) ca sa-ti iasa
paste bune, cu calitatea ingredientelor adiacente
(vinete, verdeturi, busuioc, branza, etc).

Alte tipuri de paste pe care le-am comandat au

fost pasta alla norma (cu vinete, sos de rosii,
ricotta, ceapa si busuioc), paste cu cartofi,
morcovi si carne de carnati (nu deosebite).

Cu ce am ramas din degustarea a 6-8 tipuri de

paste populare in Sicilia (observati ca nu m-am
bagat la clasicele carbonara, milanese, fiindca pe
acestea le steam de aceea recomand mereu sa
incercati lucruri noi)? Cu calitatea tipurilor de

Nu toate localurile din Sicilia au paste

proaspete, facute in casa, acolo unde se intampla
acest lucru se specifica clar, separat, in meniu,
insa oricum calitatea e ridicata.
Prin urmare, cred sincer ca mi se va schimba
modul in care privesc prepararea pastelor, voi
incerca sa raman minimal si sa caut mereu
ingrediente cat mai proaspete.

Nu uitai: ramaneti minimali, fierbeti mereu pastele al dente (vad din pacate pe nenumarate bloguri
fraza am fiert pastele conform indicatiilor de pe pachet lasati indicatiile, gustati-le singuri,
simtiti singuri diferentele timpilor de fierbere), alegeti mozarella de calitate, rosii de calitate,
busuioc proaspat, nu mai puneti cascaval clasic (in Italia ar fi o blasfemie), ci doar parmezan sau
pecorino. Va garantez ca veti aprecia altfel calitatea produsului final.

30

Pizza, la mama ei acasa

Am o adevarata biblie a bucatariei italienesti
acasa. Se cheama Made in Italy si este scrisa de
Giorgio Locatelli. Si ma inspir des din ea si imi e
prietena dedicata de pe urma careia invat o
gramada. Insa ma duc si mai in spate, ma duc la
emisunile culinare despre bucataria italiana, ma
duc la calatoriile lui Jamie din Italia. Ce vreau sa
spun e ca in toate acest locuri am intalnit
urmatoarea
caracteristica
despre
pizza
autentica: ingrediente proaspete, fara amalgam
gratuit, coacere maximum 10-12 minute,
produsele proaspete adaugate la final de tot, blat
subtire.
Mai mancasem pizza autentica italieneasca cu
ceva timp in urma, cand am mers in vacanta in
Milano, Verona, Venezia, Como. Dar atunci
pasiunea pentru gastronomie nu era parte
componenta a intreg trupului meu si a mintii
mele. Acum e. Acum neuronii din creier isi

gatesc singuri in vasta lor bucatarie si ma

cheama la masa de fiecare data. Acum, vasele
mele sanguine sunt canale transportatoare
pentru ambarcatiuni pline de nutrienti.
Si vacanta din Sicilia mi-a confirmat tot ceea ce
am citit despre pizza autentica. Aceea pe care
cei mai multi dintre noi, din pacate, nu o facem.
Din cauza ingredientelor prost alese, vechi, din
cauza blatului, si asa mai departe. Nici eu nu am
ajuns la nivelul de pizza adevarata decat in
ultimii ani. Si imi doresc ca exprienta siciliana
sa ma fi dus si mai aproape de o constanta pe
care mi-o doresc vesnica.
Fiindca pizza nu e despre fastfood, cum cred
nepasionatii de bucatarie. Pizza nu e mancarea
aia pe care o bagi de foame sau pofta in tine si
gata, s-a incheiat treaba.

31

Pizza in Sicilia simplitate, prospetime si gust

Nu am comandat des pizza in Palermo, cred ca
s-a intamplat de vreo trei ori. Suficient. De
fiecare data calitatea a fost remarcabila. De
fiecare data blatul a fost subtire, insa usor
ridicat si crocant la limita exterioara, acolo unde
caldura de peste 300 de grade se lupta direct cu
faina si cu drojdia.
In Italia, pizza e o desfatare fiindca poti simti
clar gustul fiecarui ingredient. In Italia nu se fac
ciorbe din pizza. Sigur, vorbesc aici de
majoritatea localurilor, sunt absolut convins ca
exista si in Italia bombe de pizzerii, n-am nici
un dubiu. Dar majoritatea e clara si sigura. Si in
Palermo n-am avut surprize neplacute. Am sa
va dezvalui exact ce m-a impresionat, dar si
mici secrete. Poate le stiati, poate nu.

M-am infipt in pizza din prima seara, si din

motive subiective era duminica, totul era
inchis, cu exceptia unor restaurante din Piazza
Marina, langa care am locuit. Si am intrat. Mai
era doar un cuplu de pensionari germani la una
din cele 40 de mese din local. M-am asezat, am
comandat un vin alb extraordinar, asa cum au
fost toate cele 5-6 de care am avut parte in
Italia, si am comandat.
Am luat o pizza cu ansoa si o pizza capriciosa.
De vacanta, de inceput. Au sosit cam in 20-25

de minute, timp in care m-am desfatat cu vinul.

Pizza cu ansoa a fost excelenta, fiindca n-a avut
exces de ansoa, care, la cat de sarat e, ar fi luat
asupra lui toata placerea gustului. Sucul de rosii
e demential la pizzele din Italia, fiindca e,
practic, o pulpa de rosii.
Cati dintre oameni ar recunoaste ca pun
ketchup ieftin la pizza, si nu suc de rosii sau
pulpa de rosii? Cati dintre oameni ar recunoaste
ca pun cascaval gras, mult, la pizza, si nu
mozzarella?
Pizza capriciosa a avut un ingredient pe care nu
l-as fi vrut, fiindca a fost ieftin si stiu calitatea
lui indoielnica. E vorba de wurstul (carnatul)
ala din mijloc, plin de E-uri germane. Am
constatat insa, cu alte ocazii ale excursiei din
Sicilia, ca, din pacate, e destul de popular,
servindu-se noaptea pentru cei care pleaca din
cluburi, sub forma de hotdog. Trist, insa am
observat ca in Italia cei mai grasi oameni sunt
cei din categoria 10-20 ani. Si mai trist. Nu stiu
daca am vazut o persoana supraponderala care
sa aiba peste 20-25 de ani. Revin, pizza mea a
fost cu ciuperci proaspete, anghinare (carciofi)
proaspete, prosciutto (sunca clasica), mozzarella
clasica si acelasi dumnezeiesc sos/pulpa de rosii.
In alta parte am comandat o pizza cu rucola si
cu prosciutto crudo si aici am vazut exact cum
s-a facut pizza, fiindca am stat langa bucatar.
Blatul a fost vopsit cu pulpa de rosii, cu bucatile
de mozzarella, cu bucati de vinete si apoi bagata
la cuptor, la 300 de grade, pentru 10 minute. La
final, la iesirea din cuptor, s-au adaugat pe
deasupra frunzele de rucola, s-au adaugat uleiul
32

de masline, feliile de prosciutto crudo, si s-a ras

un pic de parmiggiano reggiano. Si a fost servita
asa. Practic, prosciutto si rucola s-au incalzit de
la caldura pizzei scoasa din cuptor, n-au stat o
clipa in caldura de 300 de grade. Excelent!

O alta pizza testata a fost una con salsiccia,

adica cu carne de carnati, dar si cu rosii uscate,
cu ceapa, mozzarella si busuioc uscat. A fost
buna, dar nu la fel de gustoasa ca altele iar
carnea de carnati mi s-a parut prea seaca, fara o
aroma puternica. Insa pulpa de rosii m-a atins
iar decisiv si cred ca am inteles de ce multi
comandau pizza margherita: cum sa nu fii ok cu
pizza care are doar mozzarella de calitate si
pulpa de rosii de vis?
Si da, am mancat pizza mai mult cu mana, cu
cutitul doar am taiat feliile. Asa se mananca
pizza in Italia, asa o mananc si eu de ani de zile.
Si nu mi-e rusine. Imi place si ma bucur mai
mult de ea.

Cam atat despre pizza, am invatat si mai mult

despre cum sa NU fac pizza, cum sa nu pun
niciodata cascaval clasic, cum sa am grija ca
ingredientele cu grad inalt de deteriorare (cum
ar fi rucola sau prosciutto crudo, aici) sa nu fie
puse pe pizza decat la momentul scoaterii din
cuptor, cum sa nu fac un mix urias de
ingrediente din care sa nu inteleg nimic.

33

Pestele si fructele de mare

Paradis. Nemaivazut. Incredibil. Nu stiu ce as
mai putea spune despre abundenta si
prospetimea pestelui si a fructelor de mare din
Palermo/Sicilia. In acest moment eu nu-i inteleg
pe italienii de acolo care mai consuma carne de
porc insa cine stie, poate li s-a urat cu binele.
Am mancat in a doua seara de Palermo peste
gustos, simplu facut, asa cum ii sta bine unui
peste proaspat de calitate. Facut pe grill de
carbune, in fata restaurantului, platoul de grill
de peste a fost compus dintr-o felie de peste
spada (peste simbol al sicilienilor), doua

macrouri, o dorada, doi calamari medii si patru

creveti mari. In sos usor de lamaie si cu
patrunjel. Mi-am infipt tovaraseste mainile in
macrou si in dorada, ca si in creveti, am savurat
delicatetea si gustul usor dulceag al pestelui
spada si am dat un pret excelent pe aceasta
portie mare, 15.

pe care acum i-am degustat prima oara, dupa ce

le daduseram tarcoale si in Maroc, fara succes.
Proaspeti, culesi din apa in ziua respectiva, si
tinuti intr-o uriasa lada chiar langa mesele
clientilor, au costat 6 portia de 12 arici de
mare. Si mi-au placut mult. Pentru cine nu a
mai mancat, se face asa: ariciul se taie pe din
doua (se aduce direct spart la masa, dar acest
proces s-a facut la 2 metri de masa noastra), iar
carnita se afla in interior, pe peretii din interior.
Consistenta este aceea de icre mai tari. Moi insa
ca textura generala, cu gust puternic marin, usor
sarati. Am primit o lingurita mica de plastic
pentru a curata ca la carte carnita, iar un
chelner experimentat mi-a recomandat sa dau
apoi cu miezul de paine pe peretii interiori,
pentru a curata si zeama ramasa. Excelenti au
fost!

Alta data, intr-o frumoasa si insorita

carciumioara din Mondello, orasel aflat la 10
km de centrul Palermo, locul preferat de plaja al
orasenilor de aici, am mancat foarte, foarte bine
fructe de mare. Si am inceput cu aricii de mare,
34

In fine, am mai comandat o salata de fructe de

mare in Monreale, suburbie din Palermo care
gazduieste una dintre cele mai impresionante si
mari catedrale ale Siciliei. Salata compusa din
caracatita, calamari, scoici, midii, dar si mocovi,
patrunjel, usturoi, ulei de masline si multa
zeama de lamaie. Reconfortanta, gustoasa, deloc
gretoasa.

Tot aici, in acest restaurant specializat pe peste

si de fructe de mare, am servit un risotto
marinara consistent, proaspat facut, cu o aroma
placuta de vin alb si cu scoici proaspete si pulpa
de rosii.
Apoi, in cel mai bun restaurant in care am luat
masa in Palermo, Ferro di Cavalo, de fapt o
trattorie intima si calduroasa sufleteste, cu nu
mai mult de 12-14 mese, pline in fiecare seara,
unde am mers de doua ori, am luat creveti facuti
pe plita incinsa, in sos de ulei de masline,
patrunjel, sare si usturoi. Clasic mediteraneean.
Si tot aici, o gustare clasica siciliana, polpette di
sarde (chiftelute din sardine), facute la cuptor,
in sos rosu. Minunate.

35

Pietele de peste in aer liber

Si acum pietele de peste: parte componenta a
intinselor piete in aer liber care strabat zvelt
zeci de strazi din Palermo zilnic, standurile de
peste proaspat sunt absolut coplesitoare, prin
numar si prin abundenta. Personal, ma intreb si
ma ingrijoreaza un pic treaba asta: ce se
intampla cu tonele de peste care raman
nevandute zi de zi? Fiindca, dragi prieteni, sunt
convins ca raman munti de peste nevanduti la
final de zi, cantitatea care se pune la vanzare
zilnic, in zeci de puncte diferite din oras, fiind
uriasa. Dar e treaba sicilienilor acest aspect,
insa parca e prea mare risipa.

Preturile sunt si ele mici, in special la ansoa

proaspete, la sardine proaspete, pestele spada
peste tot se vindea cu 9,99 kilogramul, crevetii

erau ceva mai scumpi insa (15/20 kg). Nu mai

trebuie sa spun ca pestele este curatat de solzi in
momentul cumpararii. Si au oamenii din piete o
dexteritate fantastica la curatat pesti.
Tot legat de capitolul peste, am avut o
dezamagire, recunosc, si ma asteptam la cu totul
altceva: as fi vrut sa vad zeci de locuri in care se
fac sardine la gratar, fresh, in piete. Auzisem de
un loc, in piata Vucciria (care oricum a fost o
dezamagire fata de altele nerecomandate in
ghiduri), unde seara/noaptea s-ar face asa ceva.

Nimic. Ori n-am nimerit bine, ori sunt prea

putine astfel de locuri, nu stiu. Cert e ca mi-as fi
dorit sa ma asez la o masa improvizata si mizera
dintr-o astfel de piata si sa bag in mine sardine
la gratar, date cu sare de mare. Nu s-a intamplat.

36

Cannoli si cassata, vedetele dulciurilor

Am vorbit despre paste, despre pizza si fructe de
mare, acum am sa povestsc despre dulciurile
siciliene, un capitol asteptat de multi. tiam de
inghetata italiana ca e super, incercasem din
plin asa ceva mai demult, cand am batut nordul
Italiei sau la Roma, pe o caldura terifianta si deabia asteptam sa dau si in Sicilia de inghetata,
mai ales ca aici fructele de calitate isi pot pune
amprenta excelent intr-o inghetata de mare
clasa. Numai ca ajuns la fata locului am vazut
ca nu inghetata e regina, ci doua prajituri
absolut minunate: cannoli si cassata.
Inainte de a vorbi despre cele doua prajituri de
baza din Sicilia, mai vreau sa va spun ca
bucataria acestei regiuni a fost si este influentata
foarte mult de zona araba. Daca va uitati si pe
harta de-altfel, veti vedea cat de aproape de
Sicilia de nordul Africii, zona musulmana. Din
Palermo pleaca feriboturi zilnice spre Tunisia,
oricum. Si atunci, trebuie sa stiti ca dulciurile
siciliene folosesc foarte mult zahar, mult fistic,
multe fructe uscate sau confiate. Alta regula
importanta: foarte multe prajituri sunt facute cu
ajutorul ricottei, branza moale, batuta cu zahar.

Bun, despre cannoli acum. Cannoli este un tub

din pasta fainoasa, prajit in ulei pentru a deveni
crocant, care apoi este umplut cu ricotta dulce,
iar totul e acoperit cu zahar pudra si cu o fructa
confiata, de regula coaja de portocala confiata.
Coca este facuta din faina, cacao, zahar, vin rosu
de Marsala (o specialitate locala si cele mai bune
vinuri ale Siciliei), oua, unt, sare. Foaia, de 10 pe
10 cm, inveleste apoi un cilindru de metal, care
sa-i dea forma, si se arunca in baia de ulei. Dupa
ca s-a prajit si uscat, tubul inedit de coca prajita
este umplut apoi cu ricotta batuta cu zahar
pudra, scortisoara, si amestecata cu mici
bucatele de ciocolata si cu dovleac maruntit
confiat. Dupa ce s-a umplut tubul cu ricotta
dulce, se presara zaharul pudra si se pune la un
capat, sau la ambele, un fruct confiat, de regula,
asa cum am zis, coaja de portocala confiata.
Mi-a placut aceasta prajitura pentru textura
crocanta si dulce a invelisului, pentru ricotta
dulce si cremoasa, pentru bucatelele de
ciocolata pe care le spargeam in dinti. Minunat!

37

Si acum trecem la urmatoarea vedeta, cassata.

Mai puteti de pofta? Bine, atunci trebuie sa va

spun ca senzatia de dulce e si mai puternica la

cassata. Eu prefer cannoli, tocmai fiindca nu e
chiar atat de dulce, fata de cassata. Despre ce e
vorba insa la cassata siciliana? E o prajitura pe
baza de pandispan (sponge cake), ricotta,
vermut, scortisoara, fistic, fructe confiate.
Invelisul de deasupra, asemanator la textura cu

marzipanul, e facut tot din ricotta, mai moale,

batuta cu lapte si mult zahar pudra, care se
intareste la frigider. Cassata se serveste rece, de
la frigider. E o prajitura ceva mai complexa,
oricum.
In fine, inchei capitolul dedicat dulciurilor
siciliene cu inghetata. Multa, cremoasa,
gustoasa, nu foarte foarte rece, facuta din tot
felul de fructe, proaspete sau uscate. Am
incercat inghetata de fistic, de care citisem
inainte ca merita incercata in Sicilia. Alte
incercari au fost facute cu inghetata de pepene
galben sau de cirese. Ce mi-a placut, insa uneori
mi s-a parut o exagerare, este cantitatea pe care
o punea orice vanzator de inghetata, atunci
cand ii ceream o singura cupa. Poza cu
inghetata de cirese cu palariuta comestibila
verde este, arata de fapt, o singura cupa. Nici nu
are rost in Italia sa ceri doua cupe!

38

Mancarea de pe strada din Sicilia

Poate cea mai spectaculoasa, dar si
omniprezenta, specialitate de acest gen este
Pane con milza, sau pane con la milza, sau, pe
dialectul sicilian, Pane ca meusa. In ce consta
acest sandvis? O chifla normala, nu speciala,
este taiata pe din doua si umpluta cu un amestec
greu, gras, din splin de vita, ingredientul
principal, dar si limba de vita sau burta de vita
(insa in cantitati mai mici), prajite in untura
(grasime animala), intr-un vas mare si rotund de
aluminiu, la focul unei butelii. La final, dupa ce
ti s-a pus amestecul in chifla, se adauga cascaval
obisnuit, insa ras fin, si, optional, o felie de
lamaie. 2 a fost pretul unei astfel de chifle.

Produsul e foarte gustos, insa extrem de gras.

Am luat o singura data, in primul rand de pofta,
mi-a placut, insa chiar daca mi-a placut, n-am
mai luat, dupa ce mi-am facut pofta si am vazut
cate tipuri de grasimi contine. Dar merita
incercat, pentru oricine ajunge in Palermo sau
in Sicilia, fara discutii. Vanzatorul a fost foarte
amabil (ca orice sicilian tipic), a acceptat cu
zambetul larg sa fie fotografiat, ba chiar m-a
chemat langa el, sa imi arate cum se face
sandvisul. Si pur si simplu nu m-a lasat pana nu

am tinut furculita cu carne exact cum a spus el,

nu m-a lasat sa o tin altfel.
Arancini este un alt produs de tipul fastfood,
consumat pe fuga, dar servit si ca gustare in
restaurantele traditionale. Reprezinta, practic,
orez facut sub forma unei bile si umplut la
mijloc fie cu carne tocata si sos de rosii, fie cu
mazare si sos de rosii. Bila de orez umpluta este
apoi acoperita cu pesmet si prajita in ulei (Sicilia
este teritoriul italian in care prajeala e foarte
frecventa, in comparatie cu restul Italiei).
Pizza siciliana se numeste sfincione si

reprezinta focaccia acoperita cu rosii, ceapa,

mult oregano (acesta da si aroma principala) si,
doar optional, hamsii afumate; se face la cuptor,
in tavi mari.

39

Pietele de mancare in aer liber un adevarat paradis culinar european

Inchei calatoria din Sicilia cu partea la care
poate tin cel mai mult, fiindca pietele de
mancare in aer liber m-au impresionat, pur si
simplu. Prin abundenta, prin calitatea
produselor, prin specificul local. Pietele
siciliene se intind pe stradute mici si

intortocheate, chiar pe sute de metri lungime,

tin de dimineata pana seara, nu respecta multe
norme de igiena, insa sunt atat de spectaculoase
incat m-am plimbat zilnic, uneori chiar de mai
multe ori pe zi, printre tarabe.
De la peste si fructe de mare pana la carne,
transata la fata locului, de la fructe pana la
legume, de la masline pana la condimente,
pietele siciliene de mancare sunt un antidot
exceptional pentru marile magazine. Apropo,
pana si intr-un Carrefour din Palermo am
constatat calitatea ridicata a legumelor si
fructelor, marea majoritate fiind de productie
locala.Pietele de mancare daca mi-as raporta
viata complet la mancare, si nu 75% ca acum,
probabil ca m-as muta in Sicilia.
Irlanda in care locuiesc a pierdut batalia cu
fructele si legumele gustoase, din cauza

industrializarii, din cauza standardelor de igiena

care merg pana in panzele albe, din cauza
globalizarii (Irlanda este considerata in primele
5 din lume, din punct de vedere al globalizarii
ceea ce nu e un lucru prea bun, uneori). In

Irlanda fructele si legumele olandeze troneaza

pe rafturile magazinelor, gratie pretului mai
scazut. Exista multe legume locale, insa sunt
scumpe, din cauza pietei irlandeze cost ridicat
cu forta de munca si de productie. Aproape
totul e standardizat, cosmetizat, igienizat, astfel
incat consumatorul sa aiba cele mai mari
satisfactii. E adevarat, conteaza si natura, care
nu permite in Irlanda culturi gustoase de rosii
(oricata mandrie locala ar exista cu rosiile
irlandeze), de exemplu. Acestea fiind zise, va
las in compania a mai multor fotografii din
pietele siciliene, marea majoritate fiind din
Palermo, dar si din micutul Cefalu.

40

Impresii la final de calatorie

Sicilia este, intr-adevar, unul din paradisurile culinare europene. Aici gasesti nonstop prospetime,
diversitate incredibila, gasesti caldura oamenilor si dorinta sincera de a-ti oferi de mancare ce este
mai bun. Sicilia este locul in care, daca as putea, as trai cateva luni pe an, cu cea mai mare bucurie.
Daca nu ati fost pana acum in Sicilia, in sudul calduros si gustos al Italiei, ci doar in nord, mergeti,
mergeti neaparat. Stabiliti-va la Palermo, fiindca este un oras mare si fiindca de aici puteti pleca in
excursii de o zi multe alte locuri superbe.

Alaturi de vanzatorul de pane con milza

41

Reteta din Sicilia: Caponata

Caponata este o gustare tipic siciliana, pe baza de vinete, in principal. Este un preparat vegetarian si
foarte gustos, care se serveste doar rece. Fiindca ingredientele sunt in mare parte foarte disponibile
si in Romania reteta este usor de facut in fiecare casa.
Ingrediente (patru portii):
doua vinete medii;
200 grame masline verzi;
50 grame capere;
doua tulpini de telina;
4 linguri de sos tomat natural sau 4 rosii
proaspete dulci;
doua cepe mari;
100 ml otet de calitate;
o lingura zahar;
frunze de busuioc, proaspete sau uscate;
ulei de masline extravirgin.

Preparare:
Taiati vinetele, cu coaja cu tot, in bucatele cam
de 2/3 cm maxim; puneti apoi aceste bucatele
intr-un vas cu apa sarata, pentru doua ore; dupa
cele doua ore scurgeti-le bine de tot, si cu
ajutorul unor prosoape de hartie absorbante;
toata aceasta etapa de inmuiere NU este
obligatorie, dar face parte din etapele
traditionale clasice siciliene. Daca aveti capere
sarate, desarati-le intr-un bol cu apa fierbinte,
pentru 5 minute; scurgeti-le apoi bine; Puneti
cele doua tulpini de telina in apa fierbinte
pentru 3 minute, scoateti-le si puneti-le apoi
pentru 5 minute intr-un vas cu apa rece. Acestia
42

au fost pasii pregatitori, acum incepe joaca: Intro tigaie solida si mai inalta, de sosur, incalzita in
prealabil, puneti la perpelit pentru cateva
minute, in ulei de masline, ceapa taiata marunt,
caperele si maslinele, acestea fara a fi taiate
marunt, ci poate doar pe jumatate.
Adaugati cele 4 linguri de sos tomat sau cele 4
rosii proaspete, taiate bucati, fara seminte insa.
Amestecati totul cu o lingura de lemn si odata
ce s-a format un produs omogen, cu o culoare
omogena, inchideti focul.
In alta tigaie, oarecum in paralel, prajiti in ulei
de masline vinetele maruntite si scurse de apa
(daca le-ati inmuiat); in aceeasi tigaie adaugati
apoi telina taiata marunt (cam 1 cm); amestecati
cam doua minute. Luati apoi amestecul de vinete

si de telina si puneti-l peste vasul in care ati

facut sosul tomat cu ceapa, cu caperele si
maslinele; reaprindeti focul (mic) si amestecati
pentru 5 minute totul, pentru ca aromele sa se
imprieteneasca placut.
Puneti acum in amestec zaharul si otetul,
amestecati domol, si dupa inca 2-3 minute la foc
mic, stingeti focul si acoperiti vasul cu un capac.
Tot ce aveti acum de facut e sa asteptati sa se
raceasca de tot si sa bagati vasul la frigider.
Caponata se serveste rece si garnisita cu
frunzulitele de busuioc deasupra (evident,
puteti pune patrunjel sau coriandru, daca nu
aveti busuioc proaspat).

43

Maroc
Marocul este excelent pentru cei care vor sa ia pulsul lumii arabe musulmane dar sa aiba si conditii
decente de cazare, securitate fizica, preturi bune. Personal, dintre tarile din nordul Africii care sunt
cunoscute si in Romania din punct de vedere turistic, adica Maroc, Tunisia si Egipt, mereu voi alege
Marocul. Argumentarea este in paginile de mai jos.
Aventura mea culinar din Maroc a cuprins dou vizite: Marrakech (baza) i Essaouira (o excusie de
o zi, pe coasta de vest a Marocului, la Oceanul Atlantic). Am sa incep povestile cu ceva randuri
despre bauturile principale ale marocanilor.
Ca i n alte ri arabe, i n Maroc consumul de alcool este interzis n locurile publice. Mai bea
lumea acas, sunt raioane de buturi alcoolice n unele magazine, se servete alcool n barurile
hotelurilor. nsa de baz n Maroc snt ceaiul de ment i sucul de portocale.

44

nceput de aventur culinar

Tufele de ment i portocalii mpnzesc la
propriu teritoriul Marocului. Exist mai multe
avantaje: ceaiul de ment i este preparat la
infuzie, n faa ta (se toarn ap fierbinte peste
2-3 ramuri de ment), puse n cele mai multe
cazuri n ceainic, sau n pahare. De obicei,
zahrul (mult) este pus chiar de ctre vnztori,
n puine cazuri i este servit fr, alturi de
pliculee de zahr. Unii chelneri i toarn
tradiional ceaiul, de la mare distan (cam un
metru), special pentru a se forma o uoar
spum.

cnd ceri i s-i spui c-l vrei presse i bun,

aruncndu-i i o privire mai dur :).
Ceaiul de ment se consum la final de mas sau
este consumat constant, pe toat perioada zilei,
de ctre vnztorii din soukuri (pieele ultra-

aglomerate i extrem de abundente). Sucul de

portocale nsoete mncarea sau se consum
atunci cnd este mai cald afar.

i sucul de portocale este stors n faa ta, ns

exist cazuri n care vnztorii ambulani i fac
un stoc de suc i te servesc din acela.

Preurile variaza ntre 10 Dirhami (un euro)

pentru paharul mare de suc proaspt de
portocale i 12-15 Dirhami (1.2 1.5) pentru
un ceainic de ment proaspt, din care i
puneai cam 3 phrue.
Practic, n sptmna petrecut n Maroc, am
but cred 25-30 de sucuri de portocale i 15
ceaiuri de ment. O adevrat cur :).

Exist un dezavantaj la sucul de portocale: unii

vnztori l indoiesc cu ap, dar i dai seama
imediat de acest lucru. Trebuie s fi mai ferm

45

Tajine simbolul culinar marocan

Tajine este cel mai cunoscut si iubit fel de
mancare din Maroc. Tajine se numete i vasul
n care se prepar i se servete acest fel de
mncare. Tajine se face, n principal, din carne
de pui sau de miel, ns se mai folosete i vita.
Se face la foc mic de tot, la cuptor, impreuna cu
legume si multe condimente, in principal
turmeric.
Am mai incercat de pui, unele fcute cu
msline, altele, foarte interesant, cu mult ceap
clit, prune i susan. Preurile (bune) la tajine
(cam doua persoane mananca dintr-un vas
mediu) variaz ntre 30 i 70 de dirhami (2.8
6.5), ns snt localuri unde pot ajunge chiar i
la 150 de dirhami.
Vasurile de tajine se gsesc de vnzare n
soukuri, n diferite dimensiuni. De departe
favoritul meu a fost tajine-ul de miel (practic,
carne tocat de miel fcuta chiftelue mici, cu
condimentele specifice marocane), legume (roii
felii, ceap, morcovi) i ou pe deasupra foto
sus. Hipercaloric, grea, ns a naibii de
gustoas!

n micile restaurante ad-hoc, care mpnzesc

piaa central Djema el Fnaa din Marrakech,
buctarii menin tajinurile calde pe un pat de
crbune ncins. Si poriile snt mai mici n
aceste mici localuri, dar i preurile snt pe
msura (20-25 dirhami).

46

Unde este cel mai indicat sa iei masa

n Marrakech avei cel puin dou variante: fie
luai masa la zecile de standuri i de restaurante
din exotica Piaa Centrala Djema El Fnaa, fie
vnai locurile complet tradiionale. Exist chiar
i n centrul pieei, seara, standuri unde este
servit mncare tradiional marocan (n
principal tajine i supa harira), ns poriile sunt
micue iar mncarea e fcut pe band rulant
pentru hoardele de turiti care se afl sear de
sear n centru.

Invariabil, mai multe seri m-am nvrtit prin

piaa central, fiindc aici se ntmpl totul.
Standurile de mncare snt multe, iar
comercianii trag de tine s te aezi la ei, cei mai
muli cu cuvintele magice Hagi sau Mutu, dup
ce afl c eti din Romnia. V putei aeza
peste tot, vei mnca destul de bine marocan i
nu vei plti mult, ns cam att. Pentru un
tajine serios trebuie s luai masa doar n
restaurantele din jurul pieei.
ns cel mai indicat lucru, i aici voiam s ajung,
e s v aezai exact la standurile unde nu vedei
turiti, ci doar marocani. De-altfel, aici, nici un

comerciant nu va trage de voi, v aezai

singuri. Eu m-am aezat fix unde am vzut pe o
masa cteva capete de mile :). Foto cap_miel
Am cerut un small head, care a costat 50 de
dirhami (4.5), din care, n faa mea, un bucatar
a cioprit ce a putut, a scos creierul i a aezat
totul pe cteva farfuriue n faa mea. Separat,
am luat i o porie mic de tajine de miel, fcut
tot din mieii ale cror capete tronau acum pe
mese.
Apoi, cnd v plimbai prin soukuri, uneori vei
da peste mici spaii n care cte un domn
mustcios i cu maieul plin de grsimi pe el
mnuiete la nite frigrui. Nu va speriati! Acolo
trebuie s v bgai i s comandai cteva
frigrui: snt deobicei din carne tocat de miel,
cu condimente specifice. Acolo mananca
localnicii si acesta e un semn ca veti manca
absout traditional.

Fie le putei servi acolo, pe nite farfuriue, cu

mna, fie cerei s vi le bage n nite pinici, i
s le mncai la drum, ceea ce am i fcut. Preul
a fost de-a dreptul ruinos pentru 4 frigrui
mari, sub 3 euro maximum.

47

Ce merita incercat in Maroc

Cltitle marocane sunt extrem de
asemntoare cu merdenelele romneti (cel
puin cu cele pe care le mai cumpram eu n
Bucureti). La ei se ung cu unt sau cu miere. De
ele se ocup doar femeile din Maroc, care nu mau lsat s le fac poz ns n exerciiul
funciunii. Am ales cltitele cu miere.

McDonalds-ul marocan Da, recunosc, am

intrat n aa ceva, atras de reclama
hamburgerului local, McArabia. Carne de miel,
halal, bgat n lipie arab, i cu condimente
specifice.

Cu mna pe inim zic c a fost foarte bun.

Shaorma marocan - nainte s ajung in
Marrakech, am crezut sincer c voi da peste tot
de shaorma i de kebap. N-a fost s fie aa deloc.
O singur dat am ochit un local cu shaorma.
Am intrat i am luat una cu carne de miel
condimentat. n Maroc shaorma este nclzit
un pic la o plit ncins, aa cum se poate vedea.
Evident, fr maionez!
Dulciurile Asa cum poate bnuii, dulciurile
din rile arabe sunt de vis. Dei par a fi extrem
de diverse la aspect, practic, gustul nu variaz
chiar aa de mult, aroma de sirop de trandafir
fiind omniprezenta. n fotografie este un
vnztor de astfel de dulciuri din souk. Mierea,
susanul, fisticul, dulceaa de curmale, foietajele
necate n miere, cam acestea sunt ingredientele
dulciurilor.

48

Condimentele marocane
In Maroc avei anse mari s gsii o sumedenie
de mirodenii, la botul calului. Poate doar n
Asia varietatea e mai mare. Evident, souk-ul
este locul n care se adun comercianii de
mirodenii. ns trebuie s tii c exist o
grmad de capcane. Am s v dezvlui poate
cea mai importanta dintre ele, una n care cad
majoritatea necunosctorilor, dac nu 100%
dintre ei. M numram i eu parial n aceast
categorie, recunosc.

i m refer la ofran vs. curcuma (turmeric).

Nu-i aa c ofranul este praful acela
galben/glbui, folosit pentru colorarea i
condimentarea mncrurilor? Greit. ofranul,
ca plant, dar i ca un condiment, este alctuit
din mici firicele roii/portocalii care se afla in
varful florii de sofran. Acest lucru l tiam, dar

am crezut sincer c n forma lui prelucrat,

ajunge n final s fie vndut sub form unui praf
galben. Greit: praful galben vndut ca i sofran
n Maroc este, de fapt, curcuma (turmeric, mai
cunoscut n Romnia), un condiment fr un
gust aparte, dar care coloreaz puternic
mncarea n galben.
Problema e c, cel puin n Maroc, dar snt
convins c i n alte ri, curcuma este vndut
pe post de ofran, aa cum putei vedea i din
poze, ceea ce e o neltorie. Lucru care mi-a
fost recunoscut i de ctre un vnztor marocan
din Essaouira, de la care am cumprat mai multe
condimente.
n rest, n afar de acest lucru, putei avea
ncredere n restul condimentelor din Maroc,
mai ales n cele pentru tajine sau n cele cu
indicaii precise pentru pui, pentru miel,
pentru pete, etc. i prezentarea comercial este
extraordinar, existnd sute de comerciani
care-i in mirodeniile n vase de aluminiu
imense, expuse n plin strad. Nu exist
mirodenii doar pentru mncare, alte categorii se
refer la, de exemplu, mbuntirea gustului
cafelei, ceaiuri, colorani naturali, ntrebuinri
n industria chimic (vopseluri) etc.

49

Uleiul de argan
Uleiul de argan se gsete doar n Maroc i e are caliti mai ridicate dect uleiul de msline,
mndria acestei ri. nainte s ajungei n Maroc, ns are un gust total diferit, fiind asemntor cu
vei citi peste tot c uleiul de msline este la gustul de susan. Are ntrebuinare dubl: culinar
putere, ca-n Tunisia, sau ca n rile (cel mai indicat este uleiul de argan produs
mediteraneene. Greit: sincer, n-am vzut pe biologic de ctre femeile din triburile berbere) i
nicieri ulei de msline n Maroc. O fi, mie nu cosmetic (pentru pielea capului, pr, se fac
ne-a ieit n cale prea des. n schimb, uleiul de ampoane, spunuri, sprayuri, etc). La culoare,
argan, scos din fructul de argan (similar unei are un aspect mai deschis dect uleiul de msline.
msline) este vedet n Maroc. Uleiul de argan

Harira
Harira este supa tradiional marocan, pe baz
de roii, i este consumat masiv n perioada
Ramadanului, dar i la ocazii speciale. Se gsete
ns fr probleme n majoritatea restaurantelor
sau locurilor in care se vinde mincare pe strada.
Eu n-am luat harira din centrul Pietei Djema
El-Fnaa, piata centrala a orasului, desi ar fi
trebuit, fiindca doar acolo am vazut ca se servea
traditional, adica lingura era de lemn, mica si
adinca. Am servit-o insa in penultima zi, cind
am descoperit un restaurant extraordinar linga
gara si linga hotelul Ibis unde am locuit.
Localul se cheama Le Palais du Lea si vi-l
recomand cu caldura (mincare foarte buna si
preturi bune). Aici am comandat harira, desi era
cam cald afara, iar harira este usor iute. Harira
are o consistenta mai solida (de la faina), este
facuta cu fidea, si este imbogatita cu o
sumedenie de alte condimente si ingrediente,
printre care naut, ceapa, putin orez, coriandru,
ginger, piper. Fie se pun cteva picturi de
lmie n ea, fie se aduc la mas felii de lmie,
cazul nostru.

M-a impresionat acest restaurant fiindc a venit

buctarul la mas s ntrebe dac totul este in
regula. Am profitat de discuie i am fcut o
poz cu el, promindu-i c voi luda localul,
fiindc are un nivel ridicat (nu mai zic de
mobilier, curenia i modernismul bii,
serviciul).

50

O zi la Ocean, in Essaouira
n cltoria culinar din Marrakech, o zi a fost
dedicat unei excursii la Essaouira, pe coasta de
Vest a Marocului, la Oceanul Atlantic. Orasul,
cel puin zona veche, are un farmec aparte fa
de Marrakech, fiind mai boem (are puternice
influene culturale, graie mai multor festivaluri
de muzic, iar n trecut a fost vizitat de mai
muli muzicani celebri, n frunte cu Jimmy
Hendrix) i e vopsit doar n alb i albastru (fa
de rozul din Marrakech).

Pescarii din Essaouira snt mai tot timpul pe

ap, cu excepia zilelor n care vntul bate foarte
puternic (i nu snt puine astfel de zile,
Essaouira fiind un paradis recunoscut pentru
surferi), aa c petele proaspt aici e ca porcul
n Romnia. Am plecat din Marrakech spre
Essaouira la 8.30 dimineaa, cu un autocar
Supratours de lng Gara Central (asta dac vei
ajunge vreodat n Marrakech), iar cei 185 de
kilometri au fost parcuri cam n 3 ore (cu o
oprire pe drum, aa cum opresc microbuzele n
Romnia, pe distane mai lungi). Biletul, dusntors, a costat 12 euro de persoan (130
dirhami). n Essaouira am stat pn pe la 18.45,
cnd am luat autocarul napoi spre Marrakech.
Dup ce am ajuns pe la 11.30 n Essaouira, am
luat-o la pas prin medina oraul vechi, pn
am ajuns n piaa central a oraului, care este

situat chiar lng ap. Am admirat un pic

pescruii care nvleau pur i simplu peste
pescari, apoi m-am ndreptat spre plaj.
Nu era foarte cald n ziua n care am ajuns (25-

27 grade), apa oceanului era rece (am intrat doar

puin mai sus de glezne), ns tot m-am ntins la
soare, pe plaj, vreo or.Dup aceea am revenit
n piaa central, acolo unde exist 15-20 de
standuri cu mese, unde buctari ad-hoc gtesc
petele i fructele de mare proaspete. Ca i n
Marrakech, e bine i aici s studiai mai nti ct
mai multe oferte, chiar dac buctarii trag
aproape la propriu de oameni, spre a-i atrage la
mesele lor. Dup ce m-am nvrtit vreo 5-6
minute, pn la urm m-am aezat la un stand,
care prea a avea ofert bogat. i am ales 6
sardine, 4 gambai (creveti mari) imeni, dou
mini de crevei, tot atia calamari i tot attea
caracatie mici. Prepararea e extrem de simpl,
totul se face pe o plit ncins, fr nici un alt
adaos de condimente, la mas ti se aduc sare i
felii de lmie. Preul pe care l-am pltit a fost
de 35 de euro. Oricum experiena de o zi n
Essaouira a fost minunat (ncepnd cu drumul
cu autocarul, zona veche a oraului, cafenelele,
piaa de condimente, plaja, masa de pete), aa c
dac avei drum pe aici vreodat merit.
51

Impresii la final de calatorie

Aceasta a fost calatoria mea marocana, care a avut loc in martie, o perioada excelenta de ajuns aici
fiindca temperaturile sunt decente (in jur de 25-30 de grade). Iubesc Marocul pe viata, fiindca este
cu totul altceva decat Europa turistica, fiindca este ieftin, decent, in mare parte foarte sigur, special
si inedit. Mergeti cu incredere, documentati-va putin inainte pe Internet, pe cazare nu ar trebui sa
dati mai mult de 50 de euro pe noapte camera dubla. Iar de ajuns se poate ajunge ieftin cu avionul
din Londra, cu Ryan Air. Drum bun!

52

Reteta din Maroc: Tajine de pui cu vinete

Este adevarat ca ai avea nevoie de un vas specific pentru acest preparat marocan, vas care se
cheama tot tajine. Insa poti face acasa aceasta mancare doar folosind un vas de ceramica, de
preferinta rotund, caruia sa ii poti pune si un capac. Focul trebuie sa fie maxim. Tajine-ul de pui cu
vinete pe care il iubesc la nesfarsit este interesant de gustos, satios si sanatos.
Ingrediente (4 portii):
bucatarie de hartie. Se pun intr-un vas mare,
doua pulpe de pui, taiate in jumatati superioare incapator. Se adauga apoi bucatile de cartofi si
si inferioare;
de morcovi, ceapa taiata rondele si se amesteca
doua aripioare de pui, taiate in doua;
totul cu doua linguri de ulei de masline, lingura
o vanata mare;
de turmeric, sare si piper, eventual busuioc
o lingura praf de turmeric (curcuma);
uscat. Se amesteca bine totul.
o ceapa rosie taiata rondele;
Se pun apoi in vasul de ceramica in care se va
10-12 masline;
gati mancarea la cuptor bucatile de carne de pui
doi morcovi taiati bucatele;
si pe langa restul de legume condimentate apoi
2-3 cartofi taiati in bucati mai mari;
se taie vanata in felii mai groase si se asaza
ulei de masline;
deasupra. Se mai stropeste totul cu putin ulei de
usturoi;
masline, se pune capacul la oala si se baga in
sare, piper, busuioc uscat.
cuptorul incins. Se tine aproximativ 90 de
Preparare:
minute insa dupa acest interval incercati
Se spala bine bucatile de pui cu apa rece si apoi carnea sa vedeti daca s-a patruns. La final de tot
se scutura bine si se sterg cu proasoape de se adauga si usturoi tocat marunt.
53