Geografia consumului de energie si balanta energetica mondiala

Energetica contemporana se bazeaza, in principal, pe utilizarea resurselor energetice primare (petrol, gaze naturale,
carbune, hidroenergie si energia atomica), numite "comerciale" sau "industriale".
Consumul mondial al resurselor energetice este in continua crestere, dar neuniform de la o perioada la alta. In primii
50 de ani ai secolului al XX-lea consumul total de energie la nivel global se dubleaza la fiecare 18-20 de ani, iar in a
doua jumatate a secolului ritmurile de crestere a consumului de energie constituie 3-5% pe an.
Urmarind evolutia consumului mondial de energie incepand cu anul 1900, se observa ca pana in anul 2000 acesta
prezinta o crestere de 12,9 ori, respectiv de la circa 1 miliard t.c.c. in anul 1900 la 12,9 miliarde t.c.c. Prognozele
efectuate de Banca Mondiala pentru anul 2005 prevad un consum de 15 800 milioane t.c.c.
Repartitia geografica a consumului total de energie este neuniforma de la continent la continent si de la tara la tara.
Aceasta disproportie este conditionata atat de prezenta resurselor proprii, cat si de locul pe care il detin in economia
mondiala. Astfel, in 2000 consumul mondial de energie era dominat de Europa, inclusiv Rusia, (32%) si de America
de Nord (28,4%), celelalte continente inregistrand consumuri modeste.
Analiza consumului energetic la nivel de tari pune in evidenta mari diferente in ceea ce priveste consumul atat global,
cat si pe cap de locuitor. Astfel, primele 7 state (S.U.A., China, Rusia, Japonia, Germania, Marea Britanie si Canada)
detin cca. 70% din consumul mondial de energie.
Consumul anual de energie pe cap de locuitor la nivel global este de circa 2 t.c.c, inregistrandu-se diferente foarte
mari pe tari si grupe de tari. in cadrul tarilor dezvoltate cu consum ridicat se evidentiaza Luxemburg (14-15 t.c.c. pe
cap de locuitor), dupa care urmeaza S.U.A. si Canada, unde dupa o anumita reducere se mentine la nivelul de circa
10 t.c.c. pe cap de locuitor.
Dintre tarile in curs de dezvoltare cu economia de piata, un consum foarte ridicat il au tarile Golfului Persic - Qatar,
Emiratele Arabe Unite si Bahrain (13-27 t.c.c. pe cap de locuitor); la polul opus se afla state cu un consum sub 50 kg
c.c. pe cap de locuitor - Bangladesh, Laos, Afganistan, Tanzania, Haiti etc.
Paralel cu cresterea rapida a consumului mondial de energie, s-au produs modificari esentiale cantitative si
structurale in balanta energetica mondiala. Balanta energetica mondiala reprezinta raportul dintre diferite tipuri de
combustibil si energie la productia si consumul lor.
Analiza evolutiei ponderii combustibililor fosili in balanta energetica mondiala in secolul XX, pune in evidenta
importante modificari. Astfel, la inceputul secolului al XX-lea, carbunele ocupa o pozitie dominanta in balanta
energetica mondiala (peste 90%), pentru ca dupa cel de al doilea razboi mondial ponderea lui sa scada vertiginos,
ajungand in 1975 la 28,7%. In schimb creste ponderea altor surse, cum sunt petrolul, gazele naturale, hidroenergia,
energia nucleara etc. Dintre acestea, hidrocarburile au avut cea mai puternica ascensiune, de la 16,4% in 1925 la
cea 70% in 1970 (tab. 1). Aceasta perioada este numita "epoca petrolului ieftin".
Ca urmare a crizei energetice s-au produs modificari considerabile in structura balantei energetice mondiale. Astfel,
cota de participare a hidrocarburilor in balanta de consum s-a redus la 63%, iar ponderea hidroenergiei si mai ales a
energiei atomice a crescut pana la 10%.
In anul 2000, ponderea resurselor energetice in balanta energetica mondiala era urmatoarea: petrol - 36,8%, carbune
- 25,1%, gaze naturale
-23,5%, hidroenergie - 7,0%, energie nucleara - 6,4%, alte surse - 1,2%.
Balanta energetica in diferite tari are specificul sau, care depinde de gradul asigurarii cu anumite resurse energetice,
de particularitatile dezvoltarii economiei nationale, precum si de posibilitatile de import.
3. Geografia industriei de combustibili
Industria de combustibili se ocupa cu extragerea de carbune, petrol, gaze naturale, uraniu, turba, sisturi bituminoase,
nisipuri asfaltice, cu prelucrarea si cu transportarea lor. Industria de combustibili cuprinde urmatoarele
subramuri:industria petrolului;industria gazelor naturale;industria carbonifera;alte surse de combustibil (lemn, turba,
sisturi bituminoase).
Peste 80% din totalul energiei electrice este produsa in baza utilizarii combustibililor minerali.Combustibilii sunt destul
de neomogeni ca greutate, putere calorica si densitate. Valoarea tipurilor de combustibili este determinata, in primul
rand, de puterea calorica a acestora. La arderea 1 kg de carbune de piatra se degaja o cantitate de caldura egala cu
7 000 kcal; 1 kg de turba - 1600-3000 kcal; la descompunerea 1 kg de uraniu se degaja energie echivalenta cu 21
miliarde kcal sau cu energia obtinuta la arderea a 3 000 tone de carbune.

In calculele tehnico-economice drept etalon pentru compararea puterii de ardere a diferite tipuri de combustibil se
foloseste termenul de "combustibil conventional". "Combustibil conventional" (sau "echivalent carbune") - combustibil
a carui capacitate calorica pentru calcul s-a acceptat conventional egala cu 7 000 kcal/kg