CUPRINS

PREFA.........................................................................................................5
T O APROPO DE ... INTREBRI..............................................................15
T 1 NOMINATIV (ACUZATIV) / GENITIV (DATIV)..............................20
T2 NOMINATIV / ACUZATIV................................................................26
T3 GENITIV / DATIV..............................................................................30
T 4 GENITIV FR PREPOZIIE / GENITIV CU PREPOZIIE..............34
T5 DATIV FR PREPOZIIE/ DATIV CU PREPOZIIE.....................37
T6 VOCATIV / NOMINATIV..................................................................41
T7 VOCATIV + VOCATIV / VOCATIV + NOMINATIV........................45
T8 VOCATIV FR FUNCIE/ VOCATIV CU FUNCIE.....................48
T9 DATIV POSESIV / ADJECTIV POSESIV..........................................50
T 10 CUVINTE CU SENS TEMPORAL - ADVERBE /SUBSTANTIVE......56
T 11 SUBSTANTIVE / ADVERBE DERIVATE DIN SUBSTANTIVE.......60
T 12 LUI- ARTICOL HOTRAT /PRONUME PERSONAL.....................63
T 13 UN, O- NUMERAL CARDINAL / ADJECTIV NEHOTRAT /
ARTICOL NEHOTRAT...................................................................67
T 14 NITE - ARTICOL NEHOTRAT / ADJECTIV NEHOTRAT........73
T 15 CEL (CEA, CEI, CELE) - ARTICOL DEMONSTRATIV / PRONUME
DEMONSTRATIV..................................................................74
T 16 AL (A, AI, ALE)-CERE GENITIV/NU CERE GENITIV...................78
T 17 ADJECTIVE PRONOMINALE / PRONUME......................................84
T 18 PRONUME POSESIVE - NOMINATIV (ACUZATIV) /
GENITIV (DATIV).............................................................................94
T 19 AL MEU (AL TU ETC.) - ADJECTIV POSESIV /
PRONUME POSESIV.........................................................................98
T20 ADJECTIVE POSESIVE/PRONUME POSESIVE........................... 102
T 21 LUI (EI, LOR) /SU (SA, SI, SALE) - PRONUME PERSONAL /
ADJECTIV PRONOMINAL POSESIV.............................................106
T22 SINGULAR / PLURAL.....................................................................109
T23 PRONUME REFLEXIV / PRONUME PERSONAL.......................... 113
T 24 ADJECTIV FR PREPOZIIE / ADJECTIV CU PREPOZIIE......128
T25 ADVERB DE MOD / ADJECTIV...................................................... 133
T 26 NUMERALUL - ATRIBUT ADJECTIVAL / ATRIBUT
SUBSTANTIVAL............................................................................. 142
T27 PREPOZIIE - IMPUNE CAZ / NU IMPUNE CAZ.......................... 149
T 28 PREPOZIII (LOCUIUNI PREPOZIIONALE) CU GENITIVUL /
ADVERBE (LOCUIUNI ADVERBIALE)....................................... 151
T 29 CONTRA (IMPOTRIVA...)- PREPOZIII + GENITIV /
ACUZATIV /DATIV........................................................................ 154
T 30 LOCUIUNI PREPOZIIONALE CU GENITIVUL /FALSE
LOCUIUNI PREPOZIIONALE CU GENITIVUL......................... 160
509
T 31
T 32
T 33
T 34
T 35
T 36
T 37
T 38
T 39
T 40
T 41
T 42
T 43
T 44
T 45
T 46
T 47
T 48
T 49 T 50
T 51
T 52
T 53
T 54
T 55
T 56
T 57
"ADVERB +DE"- FORMEAZ "LOCUIUNE PREPOZIIONAL" / NU FORMEAZ "LOCUIUNE
PREPOZIIONAL"........................................................................163
PREPOZIII EXPRIMATE / PREPOZIII NEEXPRIMATE............. 166
LOCUIUNI PREPOZIIONALE / LOCUIUNI CONJUNCIONALE................................................................................................
170
PRONUME (ADVERBE) - INTEROGA TIVE /RELA TIVE................ 176
CUVINTE SUBORDONATOARE INTERPROPOZIIONALECONJUNCII

/RELATIVE...............................................................179
CUVINTE SUBORDONATOARE - POZIIE INIIAL /
POZIIE POSTINITIALA.................................................................182
CUVINTE SUBORDONATOARE - POZIIE POSTINITIALA /
FALS POZIIE POSTINITIALA................................................ 187
i"SUBORDONATOR"/i"NESUBORDONATOR"...................195
RELATIV + PREDICAT EXPRIMAT / PREDICAT
NEEXPRIMAT.................................................................................. 199
CUVINTE RELATIVE - SUBORDONATOARE /
NESUBORDONATOARE.............................................................202
REALE LOCUIUNI CONJUNCIONALE / FALSE
LOCUIUNI CONJUNCIONALE...................................................205
CE - PRONUME / ADJECTIV / ADVERB......................................207
CUM - NUME PREDICATIV / COMPLEMENT DE MOD /
ELEMENT PREDICATIV SUPLIMENTAR.....................................211
DIN CAUZ C/DIN CE CAUZ....................................................214
CUVINTE SUBORDONATOARE INTERPROPOZIIONALE SPECIALIZATE / NESPECIALIZATE.............................................218
VERBE PREDICATIVE / AUXILIARE PREDICATIVE (I)..............226
VERBE PREDICATIVE / AUXILIARE PREDICATIVE (II)............233
A FI- AUXILIAR DE TIMP / AUXILIAR DE DIATEZ /
AUXILIAR PREDICATIV / PREDICATIV.......................................239
A FI- AUXILIAR DE TIMP / AUXILIAR DE DIATEZ................243
A FI - PREDICATIV / AUXILIAR PREDICATIV............................246
VERBE TRANZITIVE / VERBE INTRANZITIVE...........................253
VERBE MONOTRANZITIVE / VERBE BITRANZITIVE................258
ADVERBE PROPRIU-ZIS PREDICATIVE / ADVERBE
APARENT PREDICATIVE...............................................................263
DIATEZA PASIV (A FI + PARTICIPIU) / PREDICAT
NOMINAL (AFI+ ADJECTIV).......................................................268
"A FI + PARTICIPIU" - PREDICAT VERBAL (DIATEZA
PASIV) / PREDICAT NOMINAL...................................................272
PREDICAT VERBAL IMPERSONAL / PREDICAT NOMINAL
IMPERSONAL..................................................................................276
NUME PREDICATIV MULTIPLU / NUME PREDICATIV +
COMPLEMENT................................................................................278
510
T 5 8 AFI+ ADJECTIVE COORDONATE IAFI+ PARTICIPII
COORDONATE............................................................................281
T59 SUPIN / PARTICIPIU.......................................................................285
T60 NUME PREDICATIV / ATRIBUT....................................................288
T 61 NUME PREDICATIV / COMPLEMENT DIRECT (NP / CD)...........290
T 62 NUME PREDICATIV / COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL
DE MOD...........................................................................................293
T63 NUME PREDICATIV / SUBIECT (NP / S).......................................298
T64 PREDICATIV / ATRIBUTIV.......................................................302
T65 PREDICATIV / COMPLETIV DIRECT....................................304
T66 PREDICATIV / CIRCUMSTANIAL DE MOD..........................305
T67 PREDICATIV / SUBIECTIV.......................................................308
T 68 CONSTRUCII INFINITIVLE RELATIVE / PROPOZIII
RELATIVE.......................................................................................310
T69 ARUGA+ IMPERATIV / A R UGA + CONJUNCTIV.......................315
T 70 A PUTEA + "INFINITIV - SUBIECT" / "INFINITIV COMPLEMENT DIRECT"................................................................317
T 71 SUBIECT INCLUS / SUBIECT SUBINELES.................................320
T72 SUBIECT / COMPLEMENT DIRECT (I)..........................................324
T73 SUBIECT / COMPLEMENT DIRECT (II)........................................330
T 74 SUBIECTIV / COMPLETIV DIRECT.......................................333
T75 ATRIBUT / COMPLEMENT............................................................339
T 76 A TRIB UTUL - NUME CU DOI TERMENI / NUME
CU TREI TERMENI..........................................................................344
T77 ATRIBUT ADJECTIVAL / ATRIBUT VERBAL..............................350
T 78 APOZIIE - NOMINATIV / ACELAI CAZ CU
ANTECEDENTUL............................................................................353
T 79 ATRIBUTIV / CIRCUMSTANIAL............................................359
T 80 COMPLEMENT INDIRECT / COMPLEMENT
DIRECT (CI / CD).............................................................................363
T 81 COMPLETIVA INDIRECT / COMPLETIV DIRECT (I)...........368
T 82 COMPLETIV INDIRECT / COMPLETIV DIRECT (II).........370
T83 PRONUME RELATIV - COMPLEMENT / ATRIBUT.....................376
*T84 ELEMENT PREDICATIV SUPLIMENTAR ADJECTIVAL I
COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL DE MOD..............................380
*T 85 ELEMENT PREDICATIV SUPLIMENTAR SUBSTANTIVAL I
COMPLEMENT DIRECT (COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL
DE MOD)..................................................:.......................................384
T 86 GERUNZIUL - FUNCIE CIRCUMSTANIAL NEMODAL /

FUNCIE CIRCUMSTANIAL MODAL..:!................................388

T 8 7 AD VERB DE MOD - COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL
DE MOD / COMPLEMENT DIRECT...............................................391
T 88 CIRCUMSTANIAL DE SCOP / CIRCUMSTANIAL
DELOC............................................................................................393
511
T 89 COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL DE SCOP /
COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL DE LOC...............................395
T 90 COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL DE LOC /
COMPLEMENT DIRECT.................................................................399
T 91 COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL DE LOC / COMPLEMENT
INDIRECT........................................................................................401
T92 CAUZALA / FINALA.........................................-..............................404
T 93 INTERJECII CARE CER - COMPLETIVE DIRECTE /
CIRCUMSTANIALE FINALE........................................................406
T94 SUPERLATIV RELATIV/SUPERLATIV ABSOLUT.....................408
T 95 NU - CU VERB SUBINELES / FR VERB SUBINELES.........412
T 96 CAZURI CU INTREBRI / CAZURI FR INTREBRI...............415
T 97 PROPOZIII PRECEDATE / NEPRECEDATE DE CELE DOU
PUNCTE...........................................................................................420
T 98 ENUMERARE DETERMINATIV / ENUMERARE
EXPLICATIV.................................................................................424
T 99 COORDONAREA PRIN CI - FR SUBINELEGERE / CU
SUBINELEGERE............................................................................428
*T 100 IN PROBLEMA RELATIVELOR CUMULANTE.............................433
*T 101 INTEROGATIVE - POZIIE LINEAR (= FUNCIE IN INTEROGATIV) / POZIIE
STRUCTURAL
(= FUNCIE IN NEINTEROGATIV)..............................................439
*T 102 RELATIVE - POZIIE LINEAR (= FUNCIE IN RELATIV) /
POZIIE STRUCTURAL (FUNCIE IN NERELATIV)............447
T103 PRINCIPALE / FALSE PRINCIPALE...............................................453
*T 104 FUNCII COMPARATIVE / FUNCII
IN CONSTRUCIE COMPARATIV..............................................463
*T 105 CONJUNCII COORDONATOARE I ADVERBE
NECOORDONATOARE..................................................................469
*T 106 IN PROBLEMA GRUPRILOR "AUXILIAR PREDICATIV
LA MOD NEPERSONAL + NUME PREDICATIV".........................475
TEST-GRIL din morfosintaxa propoziiei...................................................485
BIBLIOGRAFIE...........................................................................................503

PREFA
0. Apariia unei cri din domeniul gramaticii sau al oricrei alte tiine, fie ea o carte nou, o reeditare
intocmai sau cu modificri calitative i cantitative, crora li se spune de regul imbuntiri, trebuie
s aib, cel puin din punctul de vedere al autorului, o anumit justificare, una care s poat fi legat in
vreun fel de cerina pieii in respectivul domeniu i/sau de convingerea c aduce in faa publicului
cititor lucruri noi sau mcar altfel ordonate, interpretate ori dintr-o alt perspectiv, adic, mai pe
scurt, c e o carte util celui care o cumpr ca s-o citeasc, nu ca s-o pun pe raft sau s-o vand la
anticariat.
0.1. Cartea de fa poate fi considerat o prelucrare substanial a uneia mai vechi, aprut cu zece ani
in urm (G.G. Nemu, Elemente de analiz gramatical. 99 de confuzii I distincii, Bucureti, Editura
tiinific i Enciclopedic, 1989), in tiraj mare i epuizat relativ repede din librrii.
in varianta actual, cu un titlu ce se impunea schimbat datorit completrilor masive, modificrilor
operate i lrgirii tematicii abordate prin includerea a numeroase teme noi, cu un grad sporit de
complexitate ca fapte de limb i, de aici, cu un grad sporit de dificultate in analiz, cartea se ofer
spre lectur util i instructiv pe dou niveluri, numite convenional NIVEL I (= cod colar) i
NIVEL II (= cod extracolar).
1. Problematica primului nivel se adreseaz intr-adevr unui public larg, cel pe care il constituie
elevii claselor gimnaziale terminale (a VII-a, i a VIII-a) i mai cu seam cei din liceele / clasele
liceale cu profil filologic sau interesai de studiul gramaticii in vederea unui examen de admitere la o
facultate ce prevede ca prob de concurs i Limba roman. in categoria celor care inva organizat
gramatica ii includem i pe studenii filologi i pe cei de la colegiile universitare de institutori,
invmant de stat sau privat.
Se inelege c cele cuprinse aici intereseaz, prin modelele explicative ce le conin, inclusiv
bibliografia fundamental prezentat sau prelucrat, i profesorii de limba roman, care ar putea gsi
aici observaii i sugestii utile in predarea cu randament sporit a acestui capitol de gramatic (= analiz
morfosintactic).
Firete c acestor categorii li se adaug un public divers, pe care l-am numi "amator de gramatic",
iar o tangen direct ca profesie cu analizele gramaticale. Convenim s numim destinatarul vizat de
acest nivel intai al crii, cel pe care il intereseaz de voie sau de nevoie problemele de gramatic, prin
termenul ANALIST.
intrucat temele cuprinse aici nu constituie un manual de gramatic, in care se face o prezentare a
tuturor problemelor importante, obligatoriu intr-o anumit ordine, una bine motivat atat prin structura
acestei discipline, cat i prin respectarea anumitor cerine ale invrii, pentru a fi util - singura
ambiie declarat a acestei pri din carte - ea presupune anumite cunotine preliminare (= elementare)
in acest domeniu.
1.1. in esen, cartea (la nivelul I = codul colar) este un set de CONSULTAII DIRIJATE in
materie de analiz gramatical. Dup modul in care sunt concepute i redactate (explicaii,
terminologie, aparat conceptual, exemple), acestea au o relativ autonomie fa de un manual sau o
bibliografie, dat de altfel sumar in note de subsol, adic se poate inva gramatic dup ele i singur.
1.1.1. O carte precum cea de fa se justific nu atat prin faptele analizate i soluiile date, ele
gsindu-se intr-o form sau alta in orice manual mai consistent de gramatic liceal, cat prin aceea c
aici se pune baza pe EXPLICAREA i ARGUMENTAREA INTERPRETRILOR, formulandu-se
rspunsuri la intrebri puse i nepuse, dar oricand posibile. Autorul face explicit
RAIONAMENTUL care ar trebui s stea la baza unei analize gramaticale corecte. inclcarea
acestuia intr-un punct sau altul duce inevitabil la confuzii i greeli.
1.1.2. Dup cum rezult clar i din titlu, aceast carte nu se ocup de gramatic in ansamblu, ci
doar de un segment al ei, ANALIZA GRAMATICAL, nu neaprat cel mai important ca
raiune de a inva gramatica. in ultima vreme are loc in coal o deplasare a centrului de pe latura
teoretic i de analiz gramatical tradiional pe aspectul normativ i formativ al gramaticii,
scopul fundamental al achiziionrii cunotinelor de i despre gramatica limbii materne. (Vezi, mai cu
seam, punctul de vedere convingtor i constant susinut in ultimii ani de Theodor HRISTEA in
numeroase studii, articole i luri de poziie, punct de vedere prezentat sintetic in Cuvantul introductiv
la cartea sa Limba roman. Teste rezolvate, texte de analizat i un glosar de neologisme. in sprijinul
celor care (se) pregtesc pentru admiterea in invmantul superior, pentru olimpiade i
bacalaureat, Bucureti, Editura Petrion, 1998. p. 3-l7.)
Bineineles c nu putem reduce gramatica in coal doar la aspectul normativ. Alturi de matematic,
analizele gramaticale constituie un element esenial in formarea i ordonarea gandirii logice, in
cristalizarea i consolidarea puterii de argumentare, un pas important in procesul de instalare a
abstractizrilor i generalizrilor in mintea noastr.
1.2. Ideea fundamental a crii, aceea de a face un compendiu de gramatic in termenii "distincie /
confuzie" sau "bine / ru", obligatoriu
in perechi, pornete de la constatarea i convingerea c insui faptul, in aparena neimportant, de a ti
ce cu ce i de ce se confund - vezi sumarul (cuprinsul) acestei cri - constituie un pas deloc neglijabil
in a nu mai ... confunda. Adugm aici c lucrarea de fa nu este un caz singular in literatura
gramatical destinat unui public mai larg in care se insist asupra confuziilor in analizele gramaticale.
Manualele colare i multe alte materiale auxiliare cuprind asemenea paragrafe. (Vezi, mai cu seam,
Popescu, 1983; Sintaxa, 1977; Sinteze, 1984.)
1.2.1. Este de la sine ineles c - i nu numai in analizele gramaticale -cauza general a greelilor este
lipsa unor cunotine complete, corecte, temeinice i exacte din competena interpretativ a analistului.
Tot de la sine ineles este c in mintea celui ce svarete greeala nu exist contiina c interpretarea
dat este fals, altfel ar fi o absurditate s-o mai susin. Spunem de aceea c orice greeal are o
motivaie sau alta in raionamentul analistului, motivaie realizat contient (i formulat explicit) sau
incontient.
Cauzele care faciliteaz confuziile i creeaz, in acelai timp, analistului "impresia" c interpretarea lui
este corect se pot grupa in dou:
(a) (CVASI)OBIECTIVE: anumite trsturi ale faptelor de limb analizate (intrebri comune mai

multor pri de propoziie (vezi, de exemplu, intrebrile ce, cum, care, de ce etc), construcii identice
sau asemntoare, inelesuri similare etc);
(b) SUBIECTIVE: analogii greite, raionamente false, logic inconsecvent, defeciuni in
demonstraie, asociaii de suprafa etc.
Far a incerca aici o abordare a mecanismului psiholingvistic al greelii in analiza gramatical, trebuie
spus c adesea o anumit confuzie se face in ciuda unor cunotine apreciabile privind modul de
interpretare a fenomenului respectiv. Altfel spus, nu intotdeauna greeala se motiveaz propriu-zis prin
"netiin", ci printr-un fel de "automatisme" sau "abloane" cu poziie privilegiat in stocul nostru de
cunotine, situate pe primele locuri in cronologia procesului de invare, care acioneaz aproape ca
un impuls natural impotriva cunotinelor teoretice mai recente, constituite intr-un fel de corp
artificial, "invat", cu reacii intarziate.
Astfel, de exemplu, in multe cazuri de confuzie a diatezei pasive in realizarea "a fi + participiu (+
complement de agent exprimat)" cu un predicat nominal de tip "a fi (auxiliar predicativ) + adjectiv
(nume predicativ)" se tie teoretic faptul c gruparea "a fi + participiu" constituie diateza pasiv a
unui verb predicativ i trebuie interpretat ca predicat verbal. in mod similar, se tie c la intrebarea
ce nu rspunde
numai complementul direct, ci, printre altele, i subiectul. in ciuda acestei "contiine teoretice",
primul impuls, vizavi de un cuvant care rspunde la intrebarea ce, este de a-l considera complement
direct, ca i cum alt funcie n-ar putea avea. La fel se intampl lucrurile i in stabilirea cazului la
adjectivele posesive, respectiv, dei se tie c adjectivul, indiferent de felul lui, are cazul dictat, prin
acord, de substantiv, se pune totui intrebarea al (a, ai, ale) cui i se ajunge greit la invariabilul
genitiv.
1.3. in modul de realizare a distinciilor, argumentaia este intotdeauna astfel conceput i dirijat,
incat s se poat trage numai o anumit concluzie, cea care trebuie, adic cea preconizat din punct
de vedere didactic. in acest sens, acolo unde, in literatura de specialitate, exist mai multe interpretri,
ca bun didactic, ce trebuie difuzat unui public larg, amator de gramatic, este reinut interpretarea
cea mai larg cunoscut, acceptat de cei mai muli specialiti i, de regul, in concordan cu
Gramatica Academiei (1963).
Pentru motivele de mai sus, in majoritatea cazurilor a fost meninut interpretarea tradiional, fr a
opera modificrile, uneori de esen, ce s-ar impune in baza cercetrilor de gramatic din ultimele
decenii, mai cu seam in domeniul prilor de vorbire i al categoriilor gramaticale. Introducerea
acestor noi puncte de vedere ar fi implicat o regandire de ansamblu a unor intregi capitole din
gramatic. Din aceast cauz am tratat, "in continuare", pe cel (cea, cei, cele) ca articol i pronume, pe
al (a, ai, ale) ca articol posesiv (genitival), posesivele ca pronume i adjective, numeralul ca parte de
vorbire de sine stttoare etc.
in acelai sens, nu se vorbete de (semi)auxiliare de modalitate, verbe ca a putea, a trebui etc. fiind
considerate predicative propriu-zise, iar participiul (infinitivul, conjunctivul) de dup ele ca funcii
sintactice autonome.
1.4. in mod firesc, e greu, dac nu chiar imposibil, de inventariat toate confuziile posibile in analiza
gramatical, generate de o cauz sau alta i in funcie de nivelul de instrucie gramatical. Teoretic
vorbind, nu exist funcie (parte de propoziie sau subordonat corespondent) care s nu fie
susceptibil de confuzii, intrucat nici o funcie nu se individualizeaz absolut, adic in totalitatea
realizrilor ei i prin toate componentele ce contribuie la identificarea ei (termen regent, ineles,
construcie, cuvinte introductive, intrebri etc), ci are i note comune cu alte funcii. Pe de alt parte,
fiecare funcie are trsturi suficiente care s o individualizeze i s permit deosebirea ei de altele.
Selectarea acestor tipuri de greeli - i nu a altora - se motiveaz, la modul general, prin gradul sporit
de frecven i prin posibilitatea de a fi eliminate relativ uor prin cunotine exacte, legi i reguli
(algoritmi),
8 facandu-se mai puin apel la intuiie,la simulanalizei gramaticale sau la aptitudini deosebite. in
acest sens, confuziile selectate, sunt elementare, vizand structurile fundamentale, de baz, i nu
construcii speciale, nu capcane. Inventarul dat nu constituie prin urmare o list a dificultilor in
analiza gramatical. in mod normal, realizarea distinciilor prezentate ar trebui s constituie un fel de
automatisme, catigate prin aplicarea in exerciii a unui stoc de cunotine exacte, contient i logic
asimilate. (Intenia autorului este aceea de a apela cat mai mult la elemente formale i de a opera cu
acestea dup modelul rezolvrii unui exerciiu de matematic.) Pan la un anumit nivel, numit
elementar, analiza gramatical nu pretinde aptitudini deosebite, ci se poate efectua corect pe baza
aplicrii i respectrii unui anumit set de reguli i definiii. Este ceea ce numim NIVELUL
ALGORITMIC al analizei gramaticale, in care intuiia are un rol secundar.
Abordarea faptelor de limb confundabile este elementar i din punctul de vedere al gradului de
detaliere, atat pe "vertical" (= nivel de aprofundare i rafinament), cat i pe "orizontal" (= numrul
de funcii luat in considerare i, in cadrul acestora, numrul de fenomenalizri). Din motive lesne de
ineles, la acest nivel nu se insist prea mult asupra excepiilor de la diferite reguli i principii de
analiz gramatical. (Fiecare lege are i excepii, dar aceasta nu inseamn c este mai puin lege.)
Lsarea in umbr a excepiilor este aici o operaie deliberat, tocmai pentru a nu crea impresia c
excepiile intunec regula, c acestea sunt mai multe i mai importante decat regulile, c totul este
foarte ...relativ.
1.5. Cu foarte puine excepii, PRINCIPIUL adoptat aici in tratarea greelilor este cel BINAR,
respectiv elementele confundabile sunt luate in perechi. Din aceast cauz au fost descompuse in
opoziii binare (a / b) i confuziile care antreneaz trei sau patru termeni, precum i cele ingemnate,
dublandu-se i generandu-se unele pe altele. Din prima categorie reinem grupul de funcii
confundabile datorit intrebrii ce (nume predicativ (predicativ) / subiect (subiectiv), nume
predicativ (predicativ) / complement direct (completiv direct), completiv indirect / completiv
direct), iar din a doua categorie, confuziile, in corelaie, subiect / complement direct i nominativ /
acuzativ.
1.5.1. Examinarea unui numr mare de greeli, teoretic posibile toate, permite stabilirea unei orientri
in comiterea infraciunii. Vorbim, de aceea, de confuzii direcionate sau IN UNISENS, respectiv,

dac doi termeni (funcii, pri de vorbire, propoziii subordonate) a i h se confund, cel mai adesea a
este interpretat greit drept b, nu i invers. Astfel, de exemplu, se interpreteaz greit subiectul drept
complement direct, nu i invers, articolul hotrat lui drept pronumele personal lui,
completiva indirect drept completiv direct, numele predicativ drept complement de mod .a.m.d.
O motivaie, subiectiv sau de alt natur, se poate intotdeauna gsi, de regul, in notele comune, de
form sau de coninut. Aproape la fiecare dintre greelile enumerate s-a incercat formularea unei
motivaii nu numai a confuziei, ci i a sensului acesteia, sesizandu-se punctul in care analistul
infractor deviaz de la raionamentul corect. intrucat adesea este vorba de automatisme ce scap
unui control riguros, este posibil ca unele motivaii date s aib caracter subiectiv.
in principiu, i cel puin teoretic, profesorul (specialistul) poate prevedea ce cu ce se va confunda intrun
text dat, precum i sensul confuziei.
Mai rar, confuziile sunt neorientate, adic ECHIPROBABILE IN AMBELE SENSURI.
1.5.2. Majoritatea confuziilor reinute in inventar se situeaz pe AXA PARADIGMATIC, respectiv
din cele dou funcii sintactice sau pri de vorbire este prezent in text numai una, cealalt fiind
exclus. Vorbim in acest caz de confuzie in absentia. in asemenea situaie se pune problema care
dintre cele dou funcii este cea prezent, una excluzand-o pe cealalt (sau subiect, sau complement
direct; sau pronume, sau adjectiv pronominal; sau nominativ, sau acuzativ; sau genitiv, sau dativ etc).
Mai rar, cele dou funcii confundabile sunt coprezente, exprimate, firete, fiecare prin alt cuvant,
problema fiind repartizarea lor pe poziiile de drept (subiect - nume predicativ, subiect - complement
direct, subiectiv -predicativ etc). Vorbim in acest caz de confuzii pe AXA SINTAGMATICA sau in
praesentia. in mod normal, aprecierea greit a uneia, in cazul unui raionament corect, atrage dup
sine aprecierea greit i a celeilalte (= greeal dubl).
De la un anumit nivel de cunotine gramaticale se produc i aa-numitele GREELI INVERSE fa
de sensul obinuit i previzibil al confuziilor, aprute in general pe un fond al contiinei
confuziilor. Altfel spus, tiind c a se ia (greit) drept b i, prin urmare, e nevoie de "atenie sporit"
pentru a nu face aceast confuzie, se ajunge, ca reacie invers, la a-l interpreta pe b drept a. Dintre
confuziile de acest tip (= in sens invers) reinem: pronumele luat drept adjectiv pronominal, predicatul
nominal interpretat ca diatez pasiv, completiva direct - drept completiv indirect .a.
Examinand inventarul confuziilor, se poate remarca faptul c aproape toate sunt de NATUR
SINTACTIC, prea puine de natur morfologic in sensul strict al cuvantului.
10
Cele mai multe confuzii vizeaz REALIZRILE PERIFERICE ale unor funcii care se indeprteaz
de modelul-tip, care constituie, in cadrul realizrilor, nucleul, uor de recunoscut i analizat atat din
punctul de vedere al exprimrii, cat i al coninutului. Pe msur ce ne indeprtm de acest "centru",
asemnrile cu modelul se estompeaz ca esen gramatical in favoarea unor deosebiri aparente, luate
ca realitate. Se face astfel "saltul" (greit) la alt funcie, aparent mult mai asemntoare, dar care, in
realitate, poate fi apropiat sau total diferit. Aa stau lucrurile in cazul confuziei subiectului cucomplementul direct, al complementului de scop cu cel de loc, al
numelui predicativ cu
circumstanialul de mod etc.
1.5.3. Ordonarea materialului este doar aproximativ, deoarece, prin fora lucrurilor, confuziile sunt
disparate.
in principiu, succesiunea temelor este de la morfologie spre sintax, iar a putea trasa o linie de
demarcaie. (Aproape fiecare tem este in fapt de morfosintax.)
Titlul fiecrei teme cuprinde elementele confundabile (a i b) in modelul alb. (Bara oblic din titlu
este simbolul pentru confuzie vs. distincie.) Acolo unde este vorba de confuzii direcionate (= in
unisens) -i acesta este cazul in majoritatea situaiilor - primul element al confuziei, cel din stanga
barei, indic termenul carp se interpreteaz greit drept cellalt in cadrul confuziei in absentia.
Exemplu: T 74 SUBIECTIV / COMPLETIV DIRECT = se interpreteaz greit subiectiva drept
completiv direct, nu (sau mai rar) i invers.
Structura fiecrei teme cuprinde urmtoarele puncte: A. STRUCTURI-TIP (cu elementele
confundabile (a i b) subliniate i dispuse in exemple-perechi - (1) i (2)); B. SOLUII (reproducerea
elementelor confuziei (a i b) corespunztoare numerelor (1) i (2) i interpretarea lor corect); C.
COMENTARIU.
Se inelege c, in cadrul fiecrei teme (T), esenial este cel de-al treilea (C). in principiu, aici, de la caz
la caz, sunt prezentate succint structurile confundabile cu notele comune i difereniatoare, insistanduse
asupra cauzelor - subiective sau de alt. natur - care genereaz sau favorizeaz confuzia. Un
deziderat principal este surprinderea i prezentarea cat mai explicit a mecanismului interior al
raionamentului care duce sau ar trebui s duc in mintea analistului la formularea unei soluii, corecte
sau greite.
Intenia autorului a fost aceea de a parcurge impreun cu analistul elementele care, dispuse in ordinea
simplu - complex,' mai uor - mai puin uor, concret - abstract, constituie un raionament corect i
trebuie s duc la o soluie corect. in scopul unei capaciti sporite din punct de vedere explicativ, se
fac i se refac demonstraii, se argumenteaz i
11
reargumenteaz lucruri clare i bine tiute de specialist, dar care, la nivelul analizei gramaticale
elementare, se insuesc aproximativ i se greesc pe msur. Lucrarea de fa vine in intampinarea
acestor cunotine aproximative, incercand dirijarea analizei gramaticale, chiar la nivel elementar,
dup seturi de reguli ferme, clare, contientizate dup o logic a gramaticii, cu putere de lege.
Formulate in aceti termeni i reinute ca atare - nimic nu se poate inva fr a i memora - distinciile
ar trebui s duc la obinerea unui grad sporit de exactitate i siguran in analiza gramatical. Regulile
i distinciile, ca principiu general, fac apel, in majoritatea cazurilor, la elementul de expresie, mai
exact i mai adecvat algoritmizrii i formalizrii analizei. Prin aceasta nu inseamn c este eliminat
factorul "ineles", ci doar c nu acesta este elementul fundamental.
1.6. Aproape la toate temele, autorul este constrans s fac apel i la practica INTREBRILOR, atat
de bine instalat in tradiia analizelor gramaticale, mai ales de tip colar. Dei cartea este intr-un
continuu rzboi cu acestea, aprecierea realist a situaiei de fapt il face pe autor s poarte acest

rzboi la modul tolerant i cu negocieri.

1.7. Cartea are la sfarit o ANEX, ce const intr-un TEST-GRIL de morfosintax a propoziiei,
cuprinzand 20 de poziii analizate i comentate, un fel de APLICAIE practic a cunotinelor
teoretice. Intenia autorului a fost aceea de a oferi un MODEL de rezolvarea a unei grile, desfurand
un intreg ansamblu de cunotine gramaticale i raionamente care duc la singura soluie corect.
Scopul acestei grile fiind unul didactic, adic de a inva ceva din ea, care s ne foloseasc la orice alt
gril similar, se examineaz toate variantele date, artand, la fiecare dintre cele greite, de ce sunt
...greite.
Detalii tehnice: (1) punctaj maxim = 9,00 puncte (+ 1 punct din oficiu = 10); (2) fiecare poziie =
0,45, punctaj care se catig integral sau se pierde integral.
2. Problematica celui de-al doilea nivel se adreseaz in primul rand profesorilor de limba roman,
studenilor filologi sau de la colegiile universitare de institutori i cercettorilor profesioniti.
Aici sunt cuprinse aspecte mai complicate, unele nerezolvate, altele cu rezolvri discutabile, iar altele
cu mai multe rezolvri in literatura de specialitate. Firete c in tratarea acestora autorul susine puncte
de vedere personale sau de circulaie restrans, aparintoare unei grupri sau orientri in cercetarea
gramatical, nu neaprat sau exclusiv celei clujene.
2.1. Repunerea unora dintre acestea in discuie este fcut constant de pe poziia dasclului, care ar
putea fi pus in situaia de a le preda (elevilor sau studenilor), iar pentru a reui trebuie s le
ineleag el insui
12
mai intai, s se conving pe sine c lucrurile stau intr-un fel i nu intr-altul, s utilizeze un aparat
terminologic i conceptual cat mai clar i mai puin sofisticat, gsind lungimea de und comun cu a
celorlalte cunotine sigure din capul lui i al celor crora li se adreseaz. in funcie de argumentaia
logic pe care o poate construi, a lui sau dup un model al altora, poate decide ce i cat se poate preda,
cu gandul c ar putea convinge2.2. Bineineles c autorul acestei cri nu pretinde nici pe departe c in
acest perimetru a rezolvat definitiv lucrurile, ci, dimpotriv, soluiile, discuiile i sugestiile sunt
gejieratoare de alte intrebri la care n-a gsit un rspuns propriu-zis sau a gsit mai multe, unele in
contradicie evident. Este un indemn de a reflecta asupra lor i de a vedea ce soluii pot fi nu numai
argumentate tiinific, ci i predate in coal.
Faptul de a putea argumenta mai solid o interpretare nu inseamn neaprat c aceasta este unica
posibil sau c ea i numai ea reprezint adevrul, care, firete, nu poate fi decat unul singur. E vorba
mai degrab de un coeficient diferit de aproximare a adevrului. Nu trebuie scpat din vedere c
gramatica, dei este considerat adesea cea mai exact, mai matematic dintre tinele limbii, nu este
totui... matematic, pentru c ea opereaz nu cu numere, ci cu altceva - cuvinte, propoziii, fraze, care
au inelesurile lor, multe, variabile i adesea condiionate de numeroi factori.
Prin urmare, cand vorbim de distincii vs. confuzii, nu la situaii de acest tip ne referim. Acestea
motiveaz de altfel a doua component a subtitlului acestei cri: distincii ...I DISTINCII, adic
distincii discutabile sau chiar false din punctul de vedere al autorului. A taxa, in asemenea situaii,
drept confuzie sau greeal o interpretare ce nu coincide cu cea a autorului sau a unui grup restrans de
cercettori ar fi un gest justificat numai prin orgoliu personal.
2.3. in corpul lucrrii, toate aceste probleme sunt marcate cu un asterisc in stanga [*], semn ce vrea
s atrag atenia asupra felului cum trebuie citite, respectiv asupra valabilitii relative a celor
afirmate. Ele pot constitui subiectul unei intregi teme, al unor capitole dintr-o tem, al unor paragrafe
sau numai al unor observaii i/sau note. Deoarece nu sunt cuprinse in programele colare sau au alte
rezolvri decat acolo, autorul nu indic s fie utilizate intocmai la clas sau la un examen de admitere.
(Indiferent de distana care separ soluia din manuale de cea care este adevrat din punct de vedere
tiinific, programa e program i aceeai pentru toi cei care se afl in postura de examinai.)
3. Dei autorul, ca majoritatea filologilor, nu este convins de justeea tiinific sau de alt natur a
unor modificri ortografice recente (scrierea cu i din a [= a] i inlocuirea formelor sint cu sunt, sintem
cu suntem i
13
sintei cu suntei), dat fiind obligativitatea acestora in coal (iar cartea de fa se adreseaz in
primul rand colii), s-a adoptat i aici aceast ... nefericit inovaie.
3.1. in cazul in care s-au strecurat unele greeli de (tehno)redactare neobservate i deci necorectate
(cate un semn de punctuaie ori cate o liter in plus sau in minus, cate o desprire in silabe rebel (= la
mijlocul randului) etc), cititorul este rugat s fie inelegtor. (Chiar i computerul mai greete,
darmite cand e ajutat de om ...). Atat pentru acestea, cat i, mai ales, pentru cele de coninut,
responsabilitatea este in intregime a autorului.
***
Concepia gramatical de ansamblu a acestei cri, una de orientare neotradiional, logic i parial
structuralist, este tributar, in ceea ce are mai bun, lucrrilor lui D.D. Draoveanu, sintactician de
mare profunzime i originalitate, profesor de excepie, printre ai crui elevi imi place s m numr,
alturi de majoritatea gramaticienilor clujeni, ef de necontestat al colii gramaticale clujene
postbelice. il rog s gseasc i aici expresia sentimentelor mele de sincer i aleas gratitudine pentru
cele ce m-a invat de-a lungul a peste treizeci de ani.
AUTORUL

\4

TO APROPO DE ...INTREBRI
0. Ce] mai adesea "condamnate" i taxate drept "periculoase" in practica analizei gramaticale,
INTREBRILE se inscriu totui printre cele mai "la indeman" i mai des solicitate mijloace de
identificare a funciilor sintactice i a cazurilor.
in afara tradiiei in acest sens, promovat de manualele colare ,dar nu numai de ele, aceast situaie se
explic, mai mult sau mai puin motivat, prin prerea - aproape general pan la un anumit grad de
instrucie gramatical - c intrebrile ofer mai direct i mai concret observaiei noastre coninutul
gramatical ai'unei funcii sintactice.
Fr a le nega in totalitate rolul i importana sau a incerca eliminarea lor "in bloc" dintre procedeele
analizei gramaticale, se cuvin totui fcute unele precizri, de ansamblu sau de amnunt, in legtur cu
SFERA de fapte gramaticale in care utilizarea intrebrilor poate fi de ajutor, modul de lucru cu acest
"instrument", precum i greelile generate de folosirea exclusiv a intrebrilor, de absolutizare a
rolului pe care credem c-l au in identificarea funciilor i a cazurilor.
1. Din punctul de vedere al prii de vorbire, toate intrebrile folosite in analiza gramatical sunt
formate, cum e i firesc, pe baza CUVINTELOR INTEROGATIVE.
Dup EXTENSIUNEA lor, deosebim dou categorii de intrebri:
(1) SIMPLE - formate numai din cuvinte interogative, insoite sau nu de prepoziii, respectiv:
(a) PRONUME interogative: care, cine, ce, cat (cat, cai, cate), al catelea (a cata), inclusiv formele
lor flexionate {cruia, creia, crora, cui, cator) sau insoite de prepoziii, indiferent de cazul cerut
{cu cine, despre cine, de ce, in jurul cui, datorit cui etc);
(b) ADVERBE interogative: unde (incotro), cand, cum, cat, inclusiv formele cu'prepoziii (de unde,
pan unde, de cand, pe cand etc);
(2) COMPUSE - formate dintr-un cuvant interogativ (= adjectiv interogativ) i un substantiv, cu sau
fr prepoziie, avand intr-o oarecare msur un sens unitar i specializat, respectiv:
(a) pe baz de ce: din ce cauz, din ce pricin ,cu ce scop, cu ce condiie, in ce privin, ce fel de, in
ce mod etc;
(b) pe baz de cat: cat timp, cat vreme, de cate ori, a cata oar etc;
(c) pe baz de care: in ciuda crui fapt.
2. In cadrul analizei gramaticale, INTREBRILE sunt solicitate in dou situaii:
15
(1) pentru a IDENTIFICA FUNCIA SINTACTIC a unui cuvant in propoziie sau a unei propoziii
subordonate in fraz;
(2) pentru A PRECIZA CAZUL unui substantiv (substitut) in propoziie.
In realitate, intrebrile "vizeaz'' in primul rand funciile sintactice i doar in msura in care o anumit
funcie se realizeaz exclusiv printr-o anumit form cazual, intrebarea funciei "conteaz" i pentru
caz.
C lucrurile stau aa (intrebrile = substitute de funcii), nu altfel, se poate uor dovedi prin acele limbi
care nu cunosc flexiunea cazual. (= substantivul (pronumele ...) nu are cazuri, nu se declin), dar, ca
toate limbile, au cuvinte interogative (= intrebri) pentru diferite funcii.
in ce privete limba noastr, marea majoritate a intrebrilor indic sau, mai exact, APROXIMEAZ
numai funcia, nu i cazul. Acest lucru trebuie in mod deosebit subliniat, pus in fa ca "avertisment",
deoarece in practic nu de puine ori se interpreteaz greit anumite intrebri ale funciilor ca sau i
ca - intrebri pentru cazuri1.
2. Utilizarea intrebrii pentru aflarea funciei sintactice const, ca mecanism logic, in stabilirea, pe
baza unei intuiii mai mult sau mai puin empirice i exacte, a unui raport de echivalen (= egalitate)
intre intrebare (= interogativ), ca "etalon funcional cert", i un anumit cuvant (construcie sau
propoziie subordonat).
Aceast "egalitate" se prezint sub forma ocuprii alternative a aceleiai poziii sintactice fa de
partenerul de relaie de ctre interogativ (= intrebare) i cuvantul dat (propoziia dat).
Se vede astfel c "intrebarea" din LIMBAJUL uzual se deosebete substanial de 'intrebarea" folosit
in analiza gramatical, in METALIMBAJ.
in primul caz, intrebarea se pune pentru a obine un rspuns, O INFORMAIE care nu se cunoate sau
presupunem c nu se cunoate dinainte, intrucat rspunsul nu a fost formulat ca expresie inaintea
intrebrii, (in mod normal, rspunsul urmeaz intrebrii, altfel, cunoscand adic rspunsul, n-are sens
s mai... intrebm.)

Dimpotriv, intrebarea despre care discutm, cea folosit in metalimbajul analizei gramaticale, nu se
pune pentru a obine propriu-zis un rspuns concret, intrucat acesta este preexistent, se afl adic
explicit formulat in cuvantul insui de analizat. Altfel spus, intr-un exemplu ca Ion s-a dus la pia, nu
punem intrebarea "unde" pentru c nu tim "unde s-a dus", ci pentru a obine alt tip de informaie, de
natur gramatical.
1 Vezi, pentru acestea, T 96.
16
intrebrile incorporeaz - sau credem c incorporeaz - anumite sensuri (logico-) gramaticale foarte
generale, situate, din acest punct de vedere, in vecintatea categoriilor gramaticale. Numrul lor, mai
mare sau mai mic, in funcie de intuiie i, mai ales, de cunotine, exerciiu, experien etc. in
"materie" de gramatic, este relativ bine fixat in mintea celui ce analizeaz: unde pentru complementul
circumstanial de LOC, cand pentru complementul circumstanial de TIMP, din ce cauz pentru
complementul circumstanial de CAUZ, ce fel de pentru ATRIBUT etc.
O dat instalate acestea in competena noastr gramatical, credem c putem opera, "testand" diferite
funcii sintactice2 i punandu-le etichete.
in realitate, pentru marea majoritate a cazurilor, intrebrile sunt artificii, mai mult sau mai puin,
gratuite de analiz, care creeaz doar "iluzia" c prin ele se afl funcia.
Cand am formulat o intrebare cu scopul de a afla funcia sintactic a unui cuvant dintr-un text dat, in
mintea noastr exist DEJA un rspuns, bun sau ru, cu privire la funcia acestui cuvant, incat operaia
de alegere i potrivire a intrebrii nu face decat s dubleze un raionament deja incheiat. Dac lucrurile
s-ar petrece altfel, n-am putea justifica, de exemplu, de ce, intr-un exemplu ca Ion se duce la pia,
punem pentru la pia intrebarea unde, nu alta {cand, cum, de ce etc). De altfel e firesc i logic s fie
aa, din moment ce analistul ia contact in primul rand cu ceea ce este exprimat efectiv in text, atat ca
form (parte de vorbire, caz, prepoziie etc), cat i ca ineles materializat in acea form. "Prima idee"
despre funcie ne-o d deci textul concret, nicidecum intrebarea, care, cronologic i operaional, este
ulterioar.
Ceea ce pare in schimb a se realiza prin intrebri sau ANUMITE intrebri, devenite in analiza
gramatical aproape "automatisme", este VERIFICAREA funciilor sintactice (prin echivalena sau
nonechivalena, ca poziie sintactic, a intrebrii cu termenul de analizat), confirmarea sau infirmarea
raionamentului anterior intrebrii, in aparen simultan i inseparabil de intrebare. De aceea, in
practic, prima decizie formulat verbal (= exprimat ca atare) privind funcia unui cuvant apare de
regul dup punerea intrebrii.
Cat privete "proprietatea" intrebrilor de a verifica funcia, trebuie spus c aceasta caracterizeaz
DOAR ANUMITE INTREBRI - i de aceea utile, nu inventarul total de intrebri, ins, prin puterea
obinuinei i a analogiei, se pun intrebri la toate funciile, cu convingerea sau prerea c peste tot ne
ajut in aceeai msur.
Vezi, pentru o descriere a unor funcii sintactice dup acest procedeu, Guu Romalo, 1973, passim.
17
Deosebim astfel dou categorii:
(1) intrebri SPECIALIZATE: toate intrebrile compuse cu un substantiv (din ce cauz, cefei
de, cat timp, de cate ori etc). Specializarea funcional se realizeaz, de fapt nu prin adjectivul
interogativ, ci prin sensul lexical al substantivului din structur i de aceea le numim intrebri
LEXICALIZATE. Prin substantivul pe care-l conin, ele indic DIRECT (din ce cauz - complement
circumstanial de CAUZ, cu ce scop -complement circumstanial de SCOP, in ce mod - complement
circumstanial de MOD, cu ce condiie - complement circumstanial condiiona], cat timp complement circumstanial de TIMP etc.)3 sau INDIRECT (ce fel de - ATRIBUT, de cate ori complement circumstanial de TIMP, in ce privin - complement circumstanial de RELAIE etc.)
NUMELE funciei pe care o substituie.
(2) intrebri NESPECIALIZATE: aproape tot marele rest al intrebrilor (pe baz de cine, ce, cum),
substitute ale foarte multor funcii. Calitatea lor de interogative aproape "pure" le face improprii pentru
verificarea propriu-zis a funciilor sintactice. Ele n-au cum s dezvluie mai "clar" i mai exact
funcia unui cuvant decat cuvantul insui. Toate informaiile privind o funcie cuprinse in intrebrile
de acest tip sunt cuprinse i in cuvantul de analizat, care ofer in schimb i informaii in plus,
inexistente la interogativ. Astfel, spre exemplu, in Seamn cu mine; A venit cu trenul; S-a spart un
geam, e puin probabil c intrebrile (cu cine, cu ce, ce) ne-ar putea spune mai clar ce funcii au

cuvintele subliniate decat cuvintele insei integrate in text. in plus, prin operaia de ALEGERE a
intrebrii nu facem altceva decat s verificm dac intrebarea respectiv este ... cea bun, dac am pus
adic bine intrebarea pentru cuvantul dat.
Se poate astfel formula concluzia c e mai simplu i mai economic s analizm direct cuvantul din text
decat s mai facem un "ocol" pentru gsirea intrebrii. Dac totui se folosete intrebarea, cum de
regul se procedeaz, trebuie avut in vedere caracterul ei de substitut polifuncional (vezi, mai jos,
2.2.).
2.2. intre intrebri, ca substitute interogative, i funcii NU EXIST in general O
CORESPONDEN BIUNIVOC, in sensul c o intrebare nu substituie totdeauna aceeai funcie i
invers, o funcie nu rspunde intotdeauna la aceeai intrebare. Aceast situaie, "deranjant" in analiza
gramatical, este cauzata de mai multe fapte, obiective sau subiective:
(1) Privite lucrurile in ansamblu i cantitativ, numrul cuvintelor interogative i al intrebrilor
lexicalizate (compuse) formate pe baza lor este mai mic decat numrul funciilor sintactice cu care se
opereaz in analiza
Vezi, Guu Romalo, 1973 ,passim.
18

gramatical. (Conteaz la numr ca funcii i subdiviziunile atributului i complementului.)

(2) Aceeai intrebare este comun mai multor funcii sintactice (vezi, de exemplu, ce, cum etc.) i
viceversa, aceeai funcie sintactic, in raport de un anumit ineles i mod de construcie, rspunde la
mai multe intrebri sau nu rspunde la nici una.
(3) in practica anafizei gramaticale apar adesea "incidente" cauzate de manuirea greit a intrebrii,
respectiv.
(a) neataarea ei la un termen regent, aa-numita intrebare "fr adres", care are ca rezultat cel
mai adesea substituirea inrtrebrilor care i cefei de prin unde, cand, cum i, de aici, interpretarea
greit a atributului drept complement;
(b) "copierea" construciei cuvantului de analizat in formularea intrebrii, nesocotindu-se propriu-zis
inelesul funciei (vezi intrebrile la cine, de la cine, pe cine, pe ce .a, pentru unde);
(c) punerea greit a intrebrii, respectiv de ce pentru din ce cauz (sau cu ce scop), ce pentru de ce
{la ce, in ce etc);
(d) existena unui "decalaj" de ineles intre funcie i intrebare, cum este in cazul intrebrii unde i
complementul circumstanial de scop, sau inexistena unor intrebri propriu-zise^pentru anumite
funcii (complementul indirect in genitiv cu prepoziie, complementul consecutiv etc).
Toate cele de mai sus ne fac s vedem in intrebri de acest fel NU un mijloc de IDENTIFICAREVERIFICARE,
ci doar de APROXIMARE, de circumscriere a unei funcii UNUI GRUP de funcii.
Identificarea exact a funciei dintr-un grup i delimitarea ei de alte poziii sintactice uzeaz, de la caz
la caz, de alte mijloace i procedee. in ansamblu putem spune c "randamentul" intrebrilor in analiza
gramatical este sczut.
19

T 1 NOMINATIV (ACUZATIV) / GENITIV (DATIV)

A. STRUCTURI-TIP:
(1) Elevii au organizat o excursie (Am fost cu elevii in excursie).
(2) Am apreciat iniiativa elevilor (Profesorul le-a fcut elevilor o surpriz).
B. SOLUIE:
(1) elevii (cu elevii) = nominativ (acuzativ)
(2) elevilor (elevilor) = genitiv (dativ)
C. COMENTARIU
0. Excluzand substantivele feminine la singular, care realizeaz distincia intre cele dou perechi de
cazuri (NAc / GD) prin desinene ((o) mas I (unei) mese, (o) carte I (unei) cri), celelalte substantive
au din punct de vedere formal toate cele patru cazuri identice:
N (un) elev
G (al...) (unui) elev
D (unui) elev
Ac (pe) (un) elev
- (nite) elevi
- (al...) (unor) elevi

- (unor) elevi
- (pe) (nite) elevi
Examinand modelul dat, se observ c in cursul declinrii se schimb nu substantivul propriu-zis (elev
= NAcGD; elevi = NAcGD), ci articolul insoitor. (La fel se pune problema pentru neutre (singular,
plural) i feminine la plural.)
Datorit acestei identiti formale (= omonimie cazual), deosebirea dintre cazuri se realizeaz in cea
mai mare parte prin alte mijloace, atat intre cele dou perechi de cazuri, de care ne ocupm mai jos, cat
i in interiorul perechilor (nominativ / acuzativ - vezi T 2) - i genitiv / dativ -vezi T 3). (Pentru
situaia aparte a vocativului in raport cu restul cazurilor, vezi T 6.)
Aceleai mijloace (vezi mai jos) justific gruparea in perechi a genitivului cu dativul (forma de GD) i
a nominativului cu acuzativul (forma de NAc).
20

1. Mijloacele de marcare a genitiv-dativului i in acelai timp elemente de deosebire a acestei forme

cazuale de nominativ-acuzativ sunt trei: (a) articolul hotrat; (b) articolul nehotrat; (c) adjectivele
pronominale proclitice (= antepuse substantivului).
Articolul i adjectivele pronominale proclitice pot servi la deosebirea NAc / GD, deoarece ele au
intotdeauna forme cazuale distincte prin desinene pentru cele doua perechi de cazuri.
Vom avea deci urmtoarele situaii de genitiv-dativ:
1.1. Substantiv articulat cu ARTICOL HOTRAT (enclitic): studentului, studentei, studenilor,
studentelor.
Formele de GD articulat enclitic se opun formelor de NAc, indiferent dac acestea din urm sunt sau
nu articulate. Deci: studentului /studentul (student); studentei / studenta (student), studenilor /
studenii (studeni); studentelor / studentele (studente)1".
Altfel spus, o form ca studentului, indiferent de context, nu poate fi decat genitiv sau dativ, niciodat
i nicidecum nominativ sau acuzativ.
OBSERVAIE. Tot aici se incadreaz situaia in care substantivul este precedat de un adjectiv
propriu-zis, caz in care poziional se articuleaz adjectivul: harnicului elev (comp. cu elevului), splendidei
diminei (comp. cu dimineii).
intrucat servete la marcarea cazului (GD) i este postpus substantivului, formand cu acesta o singur unitate
grafic i de pronunare, articolul hotrat se apropie de statutul unei desinene cazuale. (Dac n-am ti de la
"coal" c -lui din fratelui este articol hotrat, deci altceva decat substantivul cruia ii este ataat, e puin
probabil c in fratelui am vedea dou "cuvinte", nu unul5.) Spunem de aceea c articolul hotrat constituie
punctul forte in declinarea romaneasc la toate substantivele. (Pentru rolul "femininelor", vezi mai jos.)
Pentru simplificare, avem in vedere aici doar codul scris al limbii, in care articolul hotrat enclitic i este marcat
(= notat) separat de desinena i {elevii, studenii etc), chiar dac din punct de vedere fonologie (= in
pronunare) cei doi i (= desinena i articolul) redau (impreun) o unitate fonologic, vocala i, una singur i
nesegemntabil (in transcriere fonetic: [i], adic felevi], [studeni] etc.)
De aici interpretarea mai nou (la unii gramaticieni) a articolului nu ca parte de vorbire de sine stttoare (=
cuvant), ci ca element component in paradigma (= flexiunea) substantivului, numit MORFEM AL
DETERMINRII.
21

OBSERVAIE. Aa se explic i faptul c in practica analizei grmaticale de tip colar forma cazuala
de GD articulat enclitic este cel mai puin supus confuziei cu forma de NAc.
1.2. Substantiv articulat cu ARTICOL NEHOTRAT (proclitic): unui student, unei studente, unor
studeni, unor studente.
i aici deosebirea NAc / GD este clara, deoarece articolul nehotrat la NAc are alte forme decat la
GD: un/unui, o/unei, nite/unor.
1.3. Substantiv determinat de ADJECTIV PRONOMINAL PROCLITIC: acestui
student, acestei studente, acestor studeni, acestor studente (comp. cu forma de NAc: acest student,
aceast student, aceti studeni, aceste studente). Modelul lui acestui (acestei, acestor) il regsim la
majoritatea adjectivelor pronominale proclitice: acelui (acelei, acelor), crui (crei, cror), altui
(altei, altor), nici unui (nici unei), vreunui (vreunei), oricrui (oricrei, oricror), atator etc.
(Adjectivul nehotrat toi (toate) pretinde substantiv articulat enclitic, incat avem o dubl marcare a
cazului: tuturor studenilor.)
OBSERVAIE. Aceeai posibilitate de a-i marca substantivului genitiv-dativul o are numeralul
colectiv ambii, ambele (ambilor biei, ambelor fete). Precedat de un numeral cardinal propriu-zis sau
ordinal, substantivul are marcat genitiv-dativul in articolul demonstrativ: celor dou fete (celor doi

biei), celui de-al doilea copil. (Pentru articolul hotrat proclitic lui, vezi T 12.)
2. Cele de pan aici ne permit dou concluzii de ansamblu:
2.1. in timp ce substantivul la nominativ-acuzativ poate aprea atat singur, cat i insoit de articol sau
adjectiv pronominal, la genitiv-dativ reclam cu obligativitate un insoitor (articol sau adjectiv
pronominal), al crui rol este i acela s-i marcheze cazul (GD). Altfel spus, la genitiv-dativ,
substantivul nu poate aprea singur, neputandu-se exprima cazul. (Acest lucru este valabil i pentru
substantivele feminine la singular, cu toate c ele au desinen de GD, alta decat cea de NAc.)
2.2. Genitiv-dativul, excluzand femininele la singular, nu se marcheaz in corpul fonetic al
substantivelor, ci in acela al insoitorului lor obligatoriu (articol, adjectiv pronominal), contand
ins pentru intregul grup ("articol (adjectiv pronominal) + substantiv"). Desinenele celor trei insoitori
(articol hotrat, articol nehotrat, adjectiv pronominal proclitic) sunt aceleai pentru GD (-ui, -ei, -or),
respectiv:
- ui (masculin, singular): elevului, unui elev, acestui elev;
- ei (feminin, singular): unei eleve, acestei eleve;
22

- or (plural, ambele genuri): elevilor (elevelor), unor elevi (eleve), acestor elevi (eleve).
Articolul feminin de singular are forma -i (nu -ei sau -lei), fapt explicabil prin proveniena i evoluia
sa fonetic.
Toate aceste desinene (-ui, -ei, -or) sunt, prin origine, de tip pronominal i le regsim la majoritatea
prenumelor.
OBSERVAIE. Declinarea cu articol enclitic (studenilor, studentei...) se numete decimare articulat
sau propriu-zis, iar declinarea cu PREDETERMINANT (articol nehotrat PROCLITIC sau adjectiv
pronominal PROCLITIC) se numete declinare nearticulat (unui student, acestui student...). Se atrage
atenia c in cadrul declinrii cu predeterminant (unui elev, acestui elev etc), chiar dac substantivul
are form de NAc, el trebuie considerat ca fiind in GD i analizat in consecin. GD este marcat prin
desinene distincte in corpul fonetic al predeterminantului, dar semnificaia lor (de GD) privete grupul
in intregime, inclusiv, i in primul rand, substantivul. (Vezi, pentru alte detalii, T 17).
3. Dat fiind aceast omonimie cazual cvasitotal, respectiv, excluzand vocativul, o singur form
cazual pentru masculine (neutre), o singur form cazual pentru feminine la plural i dou forme
cazuale pentru feminine la singular, se pune intrebarea de ce in gramatica limbii noastre vorbim totui
de existena a patru (cu vocativul cinci) cazuri.
Sistemul cazual cu patru (cinci) membri (N, Ac, G, D, (V)) se argumenteaz, in principiu, folosind
ANALOGIA i ECHIVALENA FUNCIONAL.
3.1. Prin existena anumitor desinene proprii (- (ul)e, -o, -lor), altele decat ale nominativului, cel
puin la cateva categorii de substantive, din forma cazual unic se desprinde vocativul ca un caz
aparte (Ioane, biete, domnule etc), obinandu-se prima diviziune: V / NAcGD.
3.2. Prin analogie cu substantivele feminine la singular, care opun prin desinene genitiv-dativul (-e, -i
etc. - GD: (unei) cose, (unei) grdini, (unei) cri) nominativ-acuzativului (-, e etc. - NAc: (o)
cas, (o) grdin, (o ) cartt), acceptm, in baza aceleiai pozii sintactice, c si celelalte substantive
opun cele dou perechi de cazuri. Avem astfel a doua diviziune: NAc / GD.
Aceast opoziie este intrit de prezena ei, ca mijloace de marcare in planul expresiei, atat la articole
i adjective pronominale, cat i la pronume, ca substitute ale substantivului i echivalente funcional cu
acesta (comp. elevul / elevului cu altul / altuia, eleva / elevei cu alta / alteia, elevii /elevilor cu alii
/altora etc).
23

3.3. Pentru degajarea in continuare din cele dou forme cazuale (NAc i GD) a membrilor propriu-zii,
ultimi i ireductibili, ai categoriei cazului romanesc (N / Ac i G / D), uzm de analogia i substituia
cu formele pronumelui personal, care are, cel puin la cate o persoan, forme diferite la N de Ac i/sau
la G de D.
(1) Argumentarea distinciei N / Ac se realizeaz in dou faze:
(a) La persoanele I i a H-a, singular, pronumele personal realizeaz opoziia N / Ac prin forme
diferite: N - eu, tu I Ac - (pe) mine, (pe) tine. Fa de nominativ, acuzativul utilizeaz formele mine,
tine numai cu prepoziie sau cu pe (semnul gramatical al acuzativului-complement direct, aanumitul
pe "morfem") i are, in plus, forme neaccentuate (m, te), care apar fie singure (M cheam la
coal; Te doare capul), fie ca dublante ale celor accentuate (Pe mine m cheam la coal; Pe tine te

doare capul). (Prin raportare la formele m, te, formele mine, tine se numesc accentuate.) Aceeai
opoziie - N / Ac - se realizeaz i la persoana a IlI-a, chiar daca formal nu este marcat, in afar de
absena / prezena prepoziiei sau a lui pe: el /pe el, ea /pe ea, ei /pe ei, ele /pe ele. La aceasta trebuie
adugat existena formelor neaccentuate (il, o, ii, le), care sunt absolut de acelai tip ca m, te (=
dubleaz forma accentuat sau reprezint singure acuzativul). Prin urmare, el /pe el il, ea /p^ ea o,
ei /pe ei ii i ele /pe ele le reprezint dou cazuri distincte (N / Ac) la fel ca eu /pe mine m i tu /pe
tine te (N / Ac). (Formele persoanelor I i a Ii-a, plural, care nu prezint importan pentru discuia de
fa, se interpreteaz similar.)
(b) Prin substituie cu formele el /pe el il, ea /pe ea o etc. acceptm c i substantivele inlocuite
reprezint gramatical dou cazuri distincte -N / Ac: Ion /pe Ion (comp. cu el /pe el); pe profesor /pe el;
Pe Ion // caut un prieten (comp. cu Pe el il caut un prieten). Substantivul in acuzativ
neprepoziional poate fi inlocuit cu un pronume personal neaccentuat (il, o, ii, le), ceea ce
demonstreaz c intr-adevr reprezint un acuzativ, nu nominativ (citesc un roman - il citesc). De
asemenea, cel puin teoretic, orice substantiv care este in acuzativ neprepoziional poate fi dublat (=
reluat) printr-o form neaccentuat: romanul il citesc, cartea o citesc etc. (Raionamentul este
urmtorul: dac il este in acuzativ i dubleaz cazual (i funcional) substantivul romanul, inseamn
c i acesta din urm este tot in acuzativ.) (Pentru acuzativul nedublabil i nesubstituibil
prin pronume personal, vezi T 10.)
(2) in mod similar se argumenteaz i degajarea din forma a~ GD a celor dou cazuri - genitivul i
dativul, respectiv:
(a) Pronumele personale de persoanele I i a Ii-a (singular i plural) au forme specifice pentru
dativ, accentuate (mie, ie, nou, vou) i
24

neaccentuate (imi, ii, ne, v), care nu se opun unui genitiv, intrucat la aceste persoane nu exist
genitiv. La persoana a IH-a (singular i plural), pronumele personal se utilizeaz in ambele cazuri cu
aceeai form (lui, ei, lor). Detaarea dativului din aceast unic form se face prin raportare la
celelalte persoane, prin identitate de poziie i posibilitate de dublare cu forma neaccentuat: dac mie
imi este in dativ, atunci i lui ii (ei ii, lor le) tot in dativ este.
O dat degajat dativul, ceea ce rmane este genitivul. Prin urmare: lui /lui ii (G / D), ei /ei ii (G / D),
lor / lor le (G / D). (Nu avem in vedere situaii speciale ale dativului (cel posesiv sau pe lang un
adjectiv), care, in fapt, se identific tot prin raportare la dativul-tip.)
(b) Prin substituie cu aceste forme, la care cele dou cazuri sunt dovedite, acceptm acelai lucru i la
substantivele substituite: cartea lui -cartea elevului (G) I Lui i-am dat o carte - Elevului i-am dat o
carte (D). (in rest, argumentaia este ca la N / Ac.)
25
T 2 NOMINATIV / ACUZATIV
A. STRUCTURI-TIP:
(1) I s-a furat maina. ;
(2) I-a furat maina.
B. SOLUII:
(1) maina = nominativ
(2) maina = acuzativ
C. COMENTARIU
0. Problema distinciei elementare nominativ / acuzativ se pune in situaia in care cele doua cazuri sunt absolut
identice formal, prepoziia excluzandu-se, i rspund la aceeai intrebare - ce: Pe pod s-a intampla t un
accident stupid (N) / Pe pod am vzut un accident stupid (Ac). Deosebirea in discuie se suprapune celei dintre
subiect i complement direct (vezi T 72).
OBSERVAIA 1. Nu intr propriu-zis in jocul confuziei N / Ac aa-numitul ACUZATIV AL DURATEI
TEMPORALE (A cltorit toat noaptea; A stat dou luni la specializare), acesta impunandu-se ca acuzativ
(neprepoziional) prin fora evidenei. (Vezi, pentru deosebirea de ADVERBELE DE TIMP, TIO.) OBSERVAIA 2. Dei verbul este absent ca partener de relaie, confuzia N / Ac vizeaz uneori i apoziia fals sau real {L-am vzut p e doctorul Popescu; L-am vzut pe Ion, colegul), ca urmare a interpretrii greite a
acesteia ca fiind acordat cu termenul regent sau antecedent (i, de aici, acuzativ in loc de nominativ) vezi,
pentru acestea, inclusiv terminologia, T 78.

0.1. Mcar c exigenele teoretice ar cere altfel, in practica analizei gramaticale elementare, deosebirea
celor dou cazuri nu se face direct, prin ele insei, ci indirect, prin reflexele lor - funciile sintactice,
operand cu un raionament rsturnat, cam dup modelul: nominativ, deoarece e subiect, acuzativ,

deoarece e complement direct .a.m.d.

Acest demers in sens invers, substituind cauza cu efectul, ii are probabil explicaia in aceea c funcia
sintactic (subiect, nume predicativ, complement direct etc), in pofida unui ridicat grad de abstractizare,
este totui apreciat ca fiind mai concret, mai material decat cazul, cea mai abstract categorie
gramatical.
26

La aceasta se mai poate aduga un element ce ine de o caren a programelor colare de gramatic lipsa unor noiuni mai de substan despre REGIMUL VERBAL (tranzitiv sau intranzitiv). Or, fr
acestea, e intr-adevr mai greu s se ineleag i s se argumenteze exclusiv formal-gramatical
distincia N / Ac, fr intrebri i fr a se recurge la funcii.
0.2. Stabilind un raport de solidaritate expresie-coninut intre CAZ i FUNCIE (nominativ-subiect
i acuzativ-complement direct), in mod firesc aprecierea greit a funciei (complement direct in loc de
subiect) are ca rezultat i aprecierea greit a cazului (acuzativ in loc de nominativ). Confuzia de
funcie genereaz confuzia de caz, mai rar invers.
La fel ca in cazul confuziei S / CD, i aici confuzia este in unisens, respectiv se ia drept acuzativ
nominativul, nu i invers.
in argumentarea cazului - N sau Ac - recurgem in cele de mai jos la soluia de sprijin reciproc,
bazandu-ne in principal pe RAPORTAREA LA VERB, ca element fundamental in organizarea
opoziiei N / Ac, i numai in subsidiar pe alte elemente (funcii, intrebri, ineles, grad de eviden
etc). (La deosebirea S / CD, fr a neglija cazurile i regimul verbal, accentul s-a pus pe specificul
funciilor - vezi T 72.)
1. Dac verbul este INTRANZITIV sau contextual INTRANZI -TIVIZAT prin pronume reflexiv in
acuzativ {m, te, se etc), diateza pasiv (inclusiv particpiu) sau printr-un alt complement direct, forma
cazual de NAc nu poate reprezenta decat NOMINATIVUL. Numrul nominativelor poate fi unul sau
dou.
1.1. Dac verbul este un AUXILIAR PREDICATIV (copulativ), sunt posibile urmtoarele situaii:
(1) in structuri IMPERSONALE - un nominativ (nume predicativ): E pcat s nu tii asta; E o
aberaie s susii aa ceva.
(2) in structuri PERSONALE:
(a) DOU NOMINATIVE (al subiectului i al numelui predicativ): Muzica e viaa mea; Masa-/
mas i casa-/ cas (vezi, pentru repartizarea pe funcii, T 63).
(b) UN NOMINATIV (al subiectului), poziia celuilalt nominativ fiind ocupat de predicativ: Nu
intotdeauna maina e ce-i inchipuie omul. (Pentru cazurile cand subiectul este neexprimat, vezi T
71.)
1.2. Dac verbul ESTE PREDICATIV, avem:
(1) UN NOMINATIV (al subiectului): Tremur i hainele de pe el; S-a defectat clana de la u; Au
fost achiziionate noi utilaje; imi place literatura; S-a intamplat un accident; I-a mai venit o idee.
(2) DOU NOMINATIVE (al subiectului i al elementului predicativ suplimentar): Prietenul mea a
plecat (ca) tehnician la o intrepindere din
27

Turda, iar dup ase ani s-a intors- inginer; Cainele e considerat prietenul cel mai apropiat al
omului (vezi, pentru alte detalii, T 85).
Spunem deci c in situaia prezentat mai sus apariia acuzativului (neprepoziional) este exclus prin
definiie: verbul intranzitiv(izat) refuz un acuzativ-complement direct. Nesocotirea regimului verbal
(intranzitiv) duce la confuzia N / Ac, confuzie de tip in absentia.
Orientarea confuziei (in unisens), dinspre N spre Ac, nu i invers, este in general nu rezultatul unei
aprecieri greite a regimului verbal, respectiv tranzitiv in loc de intranzitiv, fie c nu se cunoate
regimul verbal, fie c nu este luat in considerare, ci consecina confuziei SUBIECT / COMPLEMENT
DIRECT, orientat in acelai sens. (Pentru motivaia acesteia din urm, vezi T 72.)
2. Dac verbul este TRANZITIV, in mod normal acesta permite sau cere ocuparea ambelor poziii,
respectiv cea de nominativ i cea de acuzativ: Tractorul ar pmantul; Maina de splat stoarce
rufele.
2.1. Gradul de obligativitate a ocuprii celor dou poziii este diferit, intrucat diferite sunt relaiile in
care intr verbul cu ocupanii celor dou poziii:
(1) Cu nominativul (-subiect), verbul intr in relaie cu ACORD (in numr i persoan), relaie care,

judecat strict formal, face din verb termenul subordonat. De aceea poziia nominativului (-subiect),
excluzand verbele impersonale, nu poate fi vid.
OBSERVAIE. Dintr-un motiv sau altul, subiectul poate fi neexprimat, dar nu inexistent (subiect
inclus, subineles, nedeterminat in coninut - vezi T 71). i in aceast situaie, poziia nominativului
exist in modelul structural al propoziiei, dovad c verbul ii orienteaz acordul in numr i persoan
spre acesta.
(2) in raport cu verbul (tranzitiv), acuzativul (-complement direct) se constituie in subordonat i, ca
orice subordonat, el poate s apar sau s nu apar. Ca atare, poziia acuzativului-complement direct
pe lang. verb, intre anumite limite semantice, nu se reclam cu obligativitate ocupat. De aceea, in
general, nu se vorbete de subinelegerea complementului direct, ci, in situaia in care verbul tranzitiv
apare fr complement direct, spunem c respectivul verb NU ARE complement direct, fiind utilizat
ABSOLUT.
Dac intr-un text dat exist o singur form de NAc, aceasta reprezint acuzativul numai dup ce nu
poate reprezenta nominativul, el fiind incorporat intr-un subiect inclus sau subineles. Ca atare, numai
o
28

form de NAc, care nu reprezint nominativul, reprezint in mod sigur acuzativul.

Verificare suplimentar: substituia cu pronumele personale neaccentuate in acuzativ (il, o, ii, le), ca
reprezentante absolute ale unui acuzativ-complement direct: Citea un roman - il citea.
2.2. Dac in structur sunt prezente ambele forme de NAc, una va reprezenta nominativul-subiect, iar
cealalt, acuzativul-complement direct: Banii nu aduc fericire; Fumatul favorizeaz bolile; Gatul susine
capul; Excepia confirm regula.
in aceast situaie, ambele forme fiind prezente, problema de rezolvat vizeaz repartiia lor pe cazuri. Inversarea
lor se va solda cu o confuzie in praesentia.
intrucat cele dou cazuri se asociaz fiecare cu cate o funcie, nominativul cu subiectul i acuzativul cu
complementul direct, iar criteriile de repartiie sunt aceleai la cazuri i funcii, nu le dm aici (vezi, pentru
prezentarea lor, T 72).
OBSERVAIA 1. Dac verbul este bitranzitiv, pot aprea dou acuzative (Profesorul ascult copiii lecia
invat - vezi T 52).
OBSERVAIA 2. Dac pe lang un verb tranzitiv apare i un element predicativ suplimentar exprimat
substantival i neprepoziional, acuzativele vor fi dou: il consider om de omenie (vezi, pentru detalii, T85).
OSERVAIA 3. in toate situaiile aici discutate am avut in vedere ocuparea poziiei de N sau Ac printr-un singur
termen sau un grup format prin coordonare: Pentru serbare, bieii i fetele (N) au invat dansuri, cantece i
poezii (Ac).
29

T 3 GENITIV / DATIV
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Ziua mamei e in martie.
(2) I-a m oferit mamei un mrior
B. SOLUII:
(1) mamei = substantiv in GENITIV
(2) mamei substantiv in DATIV
C. COMENTARIU
0. Confuzia genitiv / dativ, in sensul interpretrii eronate a genitivului ca dativ, mai rar invers,
are drept cauz principal identitatea formal a celor dou cazuri, la care se adaug adesea
intrebarea greit pus. Uneori aceast greeal se prelungete prin consecinele ei sintactice interpretarea substantivului in genitiv drept complement (indirect) i, mai rar, a dativului ca atribut.
Deosebirea intre cele dou cazuri, deosebire de natur sintactic, se poate realiza in mai multe feluri:
1. GENITIVUL POATE FI PRECEDAT DE ARTICOLUL al (a, ai, ale)6, in timp ce DATIVUL IL
EXCLUDE.
(a^ Maina de splat a vecinului s-a defectat (G).
(b,) Vecinului ii plac mainile (D).
Altfel spus, dac substantivul are form de GD i este precedat de al (a, ai, ale), cazul este fr discuie genitiv,
excluzandu-se dativul. Articolul al (a, ai, ale) se numete GENITIVAL tocmai pentru c este un SEMN al
genitivului.
2. GENITIVUL are ca REGENT un SUBSTANTIV, fa de care este de regul postpus:
(a2) Explicaiile profesorului au fost convingtoare (G).

Din aceast cauz, substantivul in genitiv are funcia de atribut (substantival genitival).
DATIVUL are ca REGENT un VERB, mai rar un adjectiv, sau o interjecie:
6 in codul gimnazial i, de altfel al multor specialiti, al (a, ai, ale) este considerat articol posesiv (genitival),
element component in structura genitivului i a posesivului, fapt pentru care in temele adresate in mod special
invmantului preuniversitar se menine aceast incadrare gramatical cu numele aferent.
30
(b2) Elevilor le place gramatica.
(b2i) Ieri a fost o vreme favorabil automobilismului. (b2b) Bravo echipei noastre campioane!
2.1. Mai rar, DATIVUL apare i pe lang UN SUBSTANTIV. Deosebim dou tipuri de situaii:
(1) DATIV in construcie invechit:
(b2c) Preot deteptrii noastre, semnelor vremii profet (M. Eminescu); domn rii de Jos; nepot tatlui meu; floare iubirii

noastre.
Substantivele care pot avea in subordine un dativ sunt obligatoriu NEARTICULATE ENCLITIC, iar ca ineles
se incadreaz in sfera celor care denumesc grade de rudenie, atribuii i funcii sociale.
OBSERVAIE. Imediat ce substantivul regent se articuleaz (enclitic), dativul devine genitiv: cumnat mamei
mele (D) -cumnatul mamei mele (G)7. Acest dativ, dei apare pe lang un substantiv nearticulat enclitic, ar trebui
s fie obligatoriu precedat de al (a, ai, ale): comp. Nepot tatlui meu (D) cu n e p o t al tatlui meu (G).
(2) DATIV in construcie modern (actual):
(b2d) Am asistat la decernarea de premii echipelor artistice fruntae.
Acest tip de dativ apare pe lang substantive de origine verbal (infinitiv lung, mai rar supin (fr de)
substantivat), limitate ca provenien la verbele "atribuirii" (a da, a acorda, a oferi, a conferi, a atribui etc.)8.
Apariia dativului pe lang un substantiv se explic aici prin originea verbal a regentului. De la Am imprit
daruri copiilor, in care dativul (copiilor) apare in poziia lui fireasc, adic pe lang un verb, s-a obinut, prin
substantivarea verbului, imprirea de daruri copiilor, in care dativul ii menine constant regentul, in spe
verbul (am imprit), devenit substantiv (imprirea)9.
3. Alt mijloc de deosebire a celor dou cazuri, cel AL INTREBRILOR, este frecvent utilizat (mai ales de
elevi): al (a, ai, ale) cui? pentru
Deoarece substantivul in dativ are aici inelesul specific unui genitiv (= exprimarea posesorului), acest dativ se
incadreaz in sfera mai larg a DATIVULUI POSESIV (vezi, pentru acesta, T 9).
Acest dativ are coninutul gramatical propriu dativului (= atribuirea) i, ca atare, dei are funcia de atribut
(substantival datival), nu este un dativ posesiv i nici n-are nimic de a face cu acesta. 9 Vezi, pentru atributul in
dativ, Avram, 1965, p. 405-428.
31
GENITIV, respectiv cui? pentru DATIV, intrebri puse pe lang regent, in spe pe lang substantiv (pentru
genitiv) sau verb (adjectiv, interjecie) (pentru dativ):
(a3) Apa mrii era linitit (a cui A p ? > genitiv).
(b3) S acordm mai mult atenie exerciiilor (cui s acordm...? > dativ).
Cele dou intrebri se deosebesc prin prezena / absena articolului genitival al (a, ai, ale). Altfel spus, dac in
intrebare apare acest articol, cazul pentru care am pus intrebarea este in mod sigur genitiv.
intrebrile prezint ins pericolul de a fi GREIT puse, respectiv de a utiliza aceeai intrebare, cui, pentru
ambele cazuri i, in consecin, de a interpreta i genitivul tot... dativ: Cartea elevului... -Cartea cui? > dativ
(!); Dau elevului.... -Dau cui? dativ.
Pentru a preveni aceast greeal, se cere ca intrebarea s se pun INAINTEA (= in stanga) REGENTULUI, nu
dup el.
Dac pentru dativ poziia intrebrii nu are importan, intrucat e aceeai (cui) i conduce numai la dativ (DAU
cui? > dativ sau cui DAU? > dativ), are in schimb pentru genitiv: pus in fa, ea este al (a, ai, ale) cui,
conducand (corect) la genitiv; pus dup regent, ea devine cui, conducand (greit) la dativ (Cartea elevului...: a
cui carte?> G; cartea cui? > D).
Punand intrebarea in faa regentului (substantivului), aceasta va aprea obligatoriu cu al (a, ai, ale) dac e vorba
de un genitiv (a cui carte?, nu i *cui carte?).
in fapt, prin antepunerea intrebrii incercm s obinem apariia lui al (a, ai, ale), pentru a avea sau nu dovada
genitivului.
OBSERVAIE. intrebarea este utilizabil pentru a afla cazul la substantive (substitute), nu i la adjective.
(Pentru necazurile create de intrebarea al (a, ai, ale) cui in aflarea cazului la posesive, vezi T 18, T 19, T20, T
21.)
3.1. Catalizarea apariiei lui al (a, ai, ale) in faa genitivului i ca SEMN al acestuia poate fi provocat i prin:
(1) antepunerea substantivului subordonat (in genitiv): cartea elevului a elevului c a r t e ( nu i *elevului
carte);
(2) eliminarea articolului enclitic de la substantivul regent: cartea elevului > (o) c a r t e a elevului (nu i *
(o) carte elevului);
(3) inserarea unui determinant intre substantivul regent i genitiv: cartea profesorului -^cartea aceea a

profesorului.

32
OBSERVAIE. intrebarea i poziia'nu sunt concludente pentru dativul aflat pe lang un substantiv ("dativ
adnominal"), intrucat sunt posibile ambele intrebri: domn inimii mele (cui d o m n? > D; al cui d o m n ? >
G). (Vezi, pentru acesta, mai sus 2.).
4. Cand genitivul i dativul apar cu prepoziii, acestea constituie criteriul de deosebire, intrucat prepoziiile celor
dou cazuri sunt diferite:
(a4) Luptm impotriva fumatului. (G)

(b4) S-a imbolnvit datorit fumatului. (D)

intr-o asemenea situaie, celelalte criterii nu ne mai ajut - articolul genitival al (a, ai, ale) se exclude,
intrebarea de dup prepoziie este aceeai (impotriva cui?, datorit cui?), iar regentul poate fi in
ambele situaii atat verbul (vezi a4 i b4 ), cat i substantivul:
(a4a) Campania impotriva fumatului... (G)
(b4a) imbolnvirea datorit fumatului... (D)
in consecin, singurul criteriu de deosebire a celor dou cazuri il constituie aici prepoziiile specifice
lor (vezi, pentru acestea, T 4 i T 5).
OBSERVAIE. in cazul in care substantivele in genitiv (cu prepoziie) sunt coordonate, incepand de
regul cu al doilea genitiv coordonat, prepoziia nu se repet, ea fiind reprezentat de articolul
genitival (al, a) de acelai gen cu articolul coninut in finala prepoziiei:
(a4b) Campania impotriva rzboiuliu i a inarmrilor...; De-a lungul oselelor i al cilor ferate...
33
T4

GENITIV FR PREPOZIIE / GENITIV CU PREPOZIIE

A. STRUCTURI-TIP:
(1) Nu cunosc exact datele problemei.
(2) Se invarte in jurul problemei.
B. SOLUII:
(1) problemei = genitiv fr prepoziie
(2) in jurul problemei = genitiv cu prepoziie
C. COMENTARIU
0. Spre deosebire de genitivul neprepoziional, relativ simplu in analiz atat ca identificare (prin
raportare direct la substantiv i intrebarea al (a, ai, ale) cui pus in faa regentului - vezi T 3), cat i
ca funcie (in esen atribut), genitivul insoit de prepoziii sau locuiuni prepoziionale apare cu un
plus de dificultate, incepand cu identificarea i terminand cu stabilirea funciei.
1. Cele mai multe greeli in interpretarea acestui tip de genitiv ii au sursa in ne(re)cunoaterea
prepoziiilor i locuiunilor prepoziionale, dublat de unele deficiene mai generale privind modul de
stabilire a funciei sintactice a unui cuvant i realizarea practic a deosebirii dintre atribut i
complement (vezi T 75).
1.1. Interpretarea greit a prepoziiilor i locuiunilor prepoziionale cu genitivul drept adverbe sau
locuiuni adverbiale (vezi T 28) se prelungete automat in interpretarea sintactic: luate separat, ca
adverbe sau locuiuni adverbiale, li se va da funcie sintactic independent, alta decat a substantivului
de dup ele. Fie exemplul: Se plimb de-a lungul lacului. in interpretarea greit: de-a lungul =
locuiune adverbial (de loc), complement circumstanial de loc; lacului = ?. IN INTERPRETAREA
CORECTA: de-a lungul lacului = substantiv in genitiv cu locuiune prepoziional, complement
circumstanial de loc. Dac locuiunile prepoziionale sunt pe baz de substantiv, sesizat imediat ca
atare, aproape sigur substantivul in genitiv, dac locuiunea nu este recunoscut, va fi luat (greit)
atribut substantival genitival: S-a oprit in faa casei {in faa = substantiv in acuzativ (sau lociune
adverbial), complement circumstanial de loc, iar casei = atribut substantival genitival, fa de
INTERPRETAREA CORECTA: in faa casei = complement
34

curcumstanial de loc, substantiv in genitiv cu locuiune prepoziional). Prin urmare, in loc de o

funcie, se ajunge greit la dou funcii.
Confuzia se face i in sens invers, respectiv interpretand greit o grupare de tip "prepoziie +
substantiv articulat in acuzativ" (cu scopul, din cauza, in timpul etc.) drept locuiune prepoziional cu
genitivul, in mod firesc rezultatul nu poate fi decat greit: o funcie sintactic in loc de dou.
Fie exemplul: N-a ajuns la timp din cauza ploii. INTERPRETAREA GREIT: din cauza ploii =

complement circumstanial de cauz, substantiv in genitiv cu locuiune prepoziional.

INTERPRETAREA CORECT: din cauza = complement circumstanial de cauz, substantiv in
acuzativ cu prepoziie; ploii = atribut substantival genitival, substantiv in genitiv.
1.2. Cea mai frecvent greeal legat de necunoaterea acestor prepoziii (locuiuni prepoziionale)
vizeaz cazul substantivului (pronumelui) de dup ele, in spe interpretarea eronat a genitivului drept
DATIV. Cauza confuziei, in acest sens (genitiv > dativ), nu invers, este rezultatul punerii intrebrii
pentru aflarea cazului. Aceasta nu poate fi ataat decat pe lang prepoziie i totdeauna dup ea. in
consecin, intrebarea rezultat va fi cui. Imposibilitatea antepunerii intrebrii nu permite
transformarea lui cui in al (a, ai, ale) cui, situaie in care am avea semnul genitivului comp.
impotriva altora (impotriva cui?, nu i *a cui impotriv?), cu dorina altora (dorina cui?, dar i a cui
dorin? > genitiv). Neputandu-se ajunge nicicum la al (a, ai, ale) cui, se d, greit, catig de cauz
dativului.
Adugand c cele dou cazuri sunt identice formal i, in prezena prepoziiei, au sau pot avea acelai
termen regent, nu rmane decat un singur criteriu de deosebire - PREPOZIIA diferit ca regim
(cazual). De aceea cunoaterea prepoziiilor celor dou cazuri este un element indispensabil.
OBSERVAIE. intrucat prepoziiile (locuiunile prepoziionale) ale genitivului sunt destul de multe,
deosebirea lor de cele ale dativului poate fi practic uor realizat memorandu-le pe cele ale dativului,
care sunt in total ase (trei prepoziii propriu-zise (datoria, graie, mulumit) i trei provenite din
adverbe -potrivit, contrar, conform - vezi T 5).

1.2.1. Interpretarea genitivului prepoziional drept dativ are consecine imediate asupra incadrrii
funcionale la complement indirect, motivat fals prin intrebarea cui i calitatea de dativ. (Chiar dac
ar fi dativ, funcia
35
de complement indirect s-ar exclude, cci dativul cu prepoziie nu poate fi complement indirect - vezi
T 5.)
1.3. Chiar identificat corect ca fiind genitiv (cu prepoziie), se greete adesea la funcie, in sensul
interpretrii invariabile ca... atribut, ca i cum genitivul n-ar putea avea alt funcie decat cea de
atribut. Or, prin prepoziie, genitivul poate intra in relaie cu verbul i in consecin poate avea funcie
de complement (de diferite feluri).
1.3.1. Dm cateva dintre funciile mai importante ale genitivului prepoziional:
(l)ATRIBUT SUBSTANTIVAL (PRONOMINAL) PREPOZIIONAL: Copacul din faa casei s-a
uscat.
(2) NUME PREDICATIV: Noi suntem contra fumatului.
(3) COMPLEMENT INDIRECT: Ne pronunm ferm impotriva inarmrilor.
(4) COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL: DE LOC: Se invarte in jurul casei.
DE TIMP: Ne intalnim in jurul amiezii.
CONCESIV: in ciuda insistenelor noastre, el n-a plecat la
mare.
CONDIIONAL: in locul profesorului, eu a fi procedat altfel.
DE SCOP: Se pregtete intens in vederea examenelor.
DE MOD: inoat contra curentului; Au acionat in baza / pe
baza legii.'
Cea mai frecvent funcie exprimat prin genitivul prepoziional este COMPLEMENTUL
CIRCUMSTANIAL DE LOC, fapt explicabil de altfel, intrucat cele mai multe prepoziii ale
genitivului au SENS LOCATIV (in jurul, imprejurul, inaintea, inapoia, dedesubtul, in faa, in spatele,
de-a lungul, de-a latul, de-a curmeziul, deasupra, in dosul etc).
OBSERVAIE. Se atrage atenia c intrebarea de identificare a funciei genitivului prepoziional, acolo unde
este posibil i, prin gradul de proprietate, utila, se pune pe lang un termen extern prepoziiei (verb, substantiv),
nu pe lang prepoziia insi: A sosit la coal inaintea elevilor (cand a sosit?, nu inaintea cui a sosit?); A recitit
o carte despre campania impotriva lui Napoleon (care campanie?, nu impotriva cui?).
36

T 5 DATIV FR PREPOZIIE / DATIV CU

PREPOZIIE
A. STRUCTURI-TIP:
(1) i-am cumprat copilului meu o serviet.
(2) Face multe greeli datorit neateniei.

B. SOLUII:
(1) copilului = dativ fr prepoziie (complement indirect)
(2) datorit neateniei = dativ cu prepoziie (circumstanial de cauz)
B. COMENTARIU
0. Dativul neinsoit de prepoziie, exceptandu-l pe cel LOCATIV i pe cel POSESIV (vezi T 9), nu
pune probleme deosebite in analiz nici ca recunoatere i nici ca funcie - complement indirect
{l-am scris prietenului meu o scrisoare lung).
0.1. insoit de prepoziii (vezi mai jos), dativul intr in jocul a dou tipuri de greeli, una vizand
prepoziia ca atare, iar alta, incadrarea funcional.
1. Prepoziiile cu dativul, foarte puine in roman, pot fi grupate in dou categorii:
(1) Prepoziii PROPRIU-ZISE: datorit, mulumit (la origine participii feminine ale verbelor
a datori i a a mulumi) i graie (la origine' substantiv, neologism provenit din francez).
(2) Prepoziii ADVERBIALE (= adverbe cu intrebuinare prepoziional, la randul lor
provenite din adjective): conform, potrivit, contrar.
Fcand abstracie de unele "nuane", prepoziiile datorit, mulumit i graie sunt SINONIME, iar
cele de provenien adverbial sunt ANTONIME, respectiv potrivit (conform) I contrar10.
1.1. Datorit, graie, mulumit, fiind totdeauna prepoziii, n-au, cel puin teoretic, cu ce s se
confunde. Aceeai probabilitate sczut de a fi interpretat greit, altceva decat dativ, o are i forma
cazual de dup ele. (Oricum s-ar pune "intrebarea", aceasta nu poate fi decat cui i va conduce la
dativ.) Cat privete FUNCIA dativului prepoziional, aceasta este frecvent apreciat greit, respectiv
complement indirect. Or, prepoziia,
In unele gramatici, acestora li se mai adaug dou: asemenea i aidoma.
37
prin propria-i semnificaie, modific radical sensul gramatical al acestui dativ, devenit incompatibil cu
funcia de complement indirect. Spunem c DATIVUL PREPOZIIONAL NU ARE NICIODAT
ROL DE COMPLEMENT INDIRECT. Subordonat unui verb11, dativul cu prepoziie este
INTOTDEAUNA COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL, respectiv:
(1) CIRCUMSTANIAL DE CAUZ cu prepoziia datorit, atunci cand are sens negativ, fiind
sinonim cu din cauza, din pricina: A m i n r t a r z i a t datorit autobuzului; A dat in bar datorit
slabei sale pregtiri;
(2) CIRCUMSTANIAL INSTRUMENTAL cu prepoziia datorit, atunci cand are sens pozitiv, fiind sinonim
cu prin intermediul, cu ajutorul, precum i cu prepoziiile graie, mulumit, cu acelai sens: A reuit la

examen datorit bunei sale pregtiri; Graie (mulumit) interveniei tale, a scpat basma curat.
1.2. Dativul precedat de contrar, conform sau potrivit prezint in analiz un grad mai ridicat de
dificulate din cauza valorilor morfologice multiple pe care cele trei cuvinte le au in roman:
ADJECTIVE, ADVERBE, PREPOZIII. La valoarea prepoziional se ajunge prin excluderea
celorlalte. Examinarea se poate realiza in urmtoarele etape:
(1) Dac potrivit, contrar, conform sunt in relaie prin acord cu un substantiv, ele sunt adjective i nu
se mai pune problema de a fi nici adverbe i nici prepoziii. Valoarea adjectival este evident cand
au form de feminin sau de plural (masculin, feminin): o a t i t u d i n e contrar bunului sim, o v r e
m e potrivit pescuitului, situaii conforme realitii.
Cand forma lor este de masculin (singular), aceeai cu a adverbelor, valoarea adjectival se verific
prin acord in numr - schimband singularul in plural, trebuie s se produc aceeai schimbare i la
adjectiv: (un) gest contrar... -gesturi contrare...; timp potrivit... -timpuri potrivite... Conform este utilizat rar
ca adjectiv: meci conform regulamentului - meciuri conforme regulamentului.
OBSERVAIE. De^reinut c potrivit, contrar, conform sunt urmate de un dativ i ca adjective, dar interpretarea
sintactic este analitic: adjectivul are funcie sintactic singur (atribut adjectival sau nume predicativ), iar
dativul, care nu este deci prepoziional, alt funcie, cea proprie lui -complement indirect: Rezultatele au fost
contrare (nume predicativ) ateptrilor (complement indirect).
11 Vezi Draoveanu, 1980.
38

(2) Dac acordul nu se realizeaz (= imposibil) sau relaia vizeaz un verb, potrivit, contrar, conform
pot fi adverbe sau prepoziii. Deosebirea prepoziie / adverb se realizeaz astfel:
(a) Dac sunt urmate de un dativ, se incadreaz la prepoziii: S-a comportat contrar ateptrilor; Am
procedat potrivit indicaiilor primite; Meciul s-a desfurat conform regulamentului.
OBSERVAIE. in combinaie cu prepoziia cu, se obin locuiunile prepoziionale cu acuzativul conform cu i

potrivit cu, sinonime cu confom i potrivit. (in aceste locuiuni avem ADVERBELE potrivit i conform, nu
prepoziiile potrivit i conform!)
Dac nu sunt urmate de un dativ, situaie mai rar de altfel, ele se incadreaz la adverbe: Ei au procedat contrar
(potrivit). Conform nu poate fi utilizat ca adverb. {Contrar i potrivit, ca adverbe, au funcie sintactic autonom
- complement de mod.)
*OBSERVAIE. De fapt, calitatea de prepoziii, nu de adverbe, in situaia data, a acestor trei cuvinte (potrivit,
contrar, conform), la care se adaug i celelalte dou (asemenea, aidoma), nu este tocmai clar in gramatica
limbii noastre, existand argumente deopotriv pentru una i pentru alta. (Faptul c cer dup ele un dativ este
valabil atat pentru prepoziie, cat i pentru adverb, neputandu-le astfel diferenia propriu-zis.) Interpretarea lor ca
prepoziii are unele consecine deloc neglijabile, dintre care reinem:
(a) Face aproape inexistent adverbul ca termen regent pentru complementul indirect.
(b) Dezorganizeaz conversiunea "adjectiv > adverb" prin introducerea unui al treilea membru (= prepoziia).
(c) Instituie o echivalen funcional (= de statut morfologic) mai puin obinuit: conform (prepoziie cu
dativul) - conform cu (locuiune prepoziional cu acuzativul), potrivit (prepoziie cu dativul) - potrivit cu
(locuiune prepoziional cu acuzativul). A se compara cu: aproape (adverb, niciodat prepoziie) - aproape de
(locuiunune prepoziional), impreun (adverb, niciodat prepoziie) - impreun cu (locuiune prepoziional).
Retragerea calitii de prepoziie in favoarea celei adverbiale are i dezavantaje:
(a) Conform nu apare singur, ci doar urmat de un dativ, ceea ce i-ar pune in dificultate statutul de adverb, dei
exist i alte cuvinte care nu pot aprea decat cu regimul (cazual sau prepoziional) satisfcut (a se deda la..., a
se preta la...; vezi i verbul a se conforma din aceeai familie lexical cu conform).
(b) Sensul concesiv clar al lui contrar, echivalent cu cel din locuiunile preopziionale in ciuda i in pofida,
evideniaz o deplasare semantic fa de adverbul de mod contrar, nemailsand loc unei fiincii concesive.
(Altfel
39

spus, dac aici contrar este adverb urmat de un complement indirect in dativ,
dispare compelementul concesiv, cci nu avem un adverb concesiv contrar,
ci doar unul de mod, ceea ce este mai greu de acceptat.)
1.2.1. Nici dativul precedat de contrar, conform, potrivit nu are funcie de complement indirect, ci,
subordonat unui verb, este complement circumstanial (de mod, concesiv, de relaie .a.).
(1) Verificarea funciei de circumstanial de mod se face prin transformarea dativului
prepoziional in subordonat modal, introdus prin:
(a) cum (precedat sau nu de aa), pentru prepoziiile conform i potrivit: N-ai acionat conform
normelor in vigoare - N-ai acionat (aa) cum indic (precizeaz, stipuleaz...) normele in
vigoare;
(b) decat, precedat de altfel, pentru contrar: Ai acionat contrar normelor in vigoare - Ai acionat
altfel decat prevd normele in vigoare.
(2) Verificarea funciei de complement circumstanial concesiv se face prin inlocuirea prepoziiei
contrar cu in ciuda (in pofida), sensul rmanand, firete, acelai: Contrar ateptrilor noastre, el
s-a dus (totui) la mare (contrar ateptrilor noastre = in ciuda ateptrilor noastre).
OBSERVAIE. Mai rar, dativul prepoziional se subordoneaz unui substantiv, situaie in care are funcia de
atribut substantival prepoziional: Rezolvarea conform regulamentul! a acestui caz cade in sarcina noastr
(conform regulamentului = atribut substantival prepoziional).
40

T 6 VOCATIV / NOMINATIV
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Ion, mai cant la pian!
(2) Ion mai cant la pian.
B. SOLUII:
(1) Ion= vocativ
(2) Ion = nominativ
C. COMENTARIU
0. in practica analizei gramaticale, greeala cea mai frecvent care vizeaz vocativul este confundarea
acestuia cu nominativul, iar consecina acesteia este interpretarea eronat a substantivului drept
subiect. in principiu, putem deosebi aici dou cauze, una legat de form i alta , de ineles.
0.1. Vocativul se individualizeaz in foarte mic msur prin desinene proprii. Acestea (- (ul)e, -o,
-lor) caracterizeaz un numr restrans de substantive, in timp ce majoritatea au form identic la
vocativ i nominativ12. 4
0.2. Cauza propriu-zis a confuziei vocativ / nominativ (V / N) se afl la nivelul inelesului i se

propag dinspre funcie (subiect) spre caz (nominativ). in rezumat, avem in vedere urmtoarele:
(1) Fiind in esen o form de adresare direct, persoana denumit de substantivul in vocativ se
constituie in interlocutor al celui care vorbete, adic, din punct de vedere gramatical, pe poziia
persoanei a II-a13 i substituibil cu aceasta: Ioane, du-te la culcare! (Ioane = tu); Ce mai facei,
fetelor? (fetelor = voi).
Cand verbul-predicat este la persoana a II-a, avand deci ca subiect un pronume de persoana a II-a {tu,
dumneata, voi, dumneavoastr), apare o persoan identic la vocativ i subiectul propoziiei: Mria,
unde mi-ai pus ochelarii? (Mria tu); Copii, s fii mai ateni cu avutul obtesc! (copii - voi).
(2) in majoritatea cazurilor, subiectul pe lang un predicat (verb) la persoana a II-a nu se exprim, el
fiind "inclus" i totdeauna acelai (tu, dumneata, voi, dumneavoastr). intalnirea celor dou fapte de
limb aici
12

VeziLRC, I, 1974, p. 165-l66. 3VeziVlad, 1970, p. 275-283.

discutate - un vocativ (interpretat ca persoana a Ii-a) i un verb la persoana a Ii-a (interpretat greit ca
lipsit de subiect) - produce o deviere in raionamentul gramatical, ce are ca rezultat interpretarea
substantivului drept... subiect. Astfel apreciat funcinoal, se produce, in mod firesc, o deviere i in
identificarea cazului - nominativ in loc de vocativ.
(3) in situaia in care predicatul este la alt persoan decat a doua i, prin urmare, vocativul nu
coincide ca ineles cu subiectul propoziiei, probabilitatea interpretrii greite a vocativului drept
nominativ (subiect) este mai sczut: Carmen, unde s-au dus colegii ti?; Stimai colegi, adunarea
noastr a luat sfarit.
0.3. Interpretarea vocativului ca un caz fr funcie sintactic - deci nici subiect - se bazeaz, pe
urmtoarele:
(1) Virgula, in vorbire pauza, constituie semnul izolrii gramaticale, al lipsei unui raport intre vocativ
i predicat, iar in lipsa relaiei sintactice nu se poate vorbi de funcie sintactic.
(2) Identitatea de ineles a vocativului cu subiectul nu este obligatorie: Ioane, i-au rmas la noi
ochelarii (Ioane (V) & ochelarii (subiectul)).
(3) Faptul c vocativul, ca ocupant al poziiei de persoana a Ii-a, apare cu un verb nu numai la
persoana a doua (imperativ sau nu), ci i la alte persoane, arat c nu se poate pune problema unui
acord al verbului (predicat) cu vocativul. in situaia in care vocativul apare cu un verb la persoana a Iia,
subiectul este inclus (pronumele tu, voi, dumneata, dumneavoastr).
1. Gradul de probabilitate a confuziei vocativ / nominativ este dependent de mai muli factori:
identitatea sau nonidentitatea formal a vocativului cu nominativul, modul verbului din propoziie i,
poate, in primul rand, identitatea sau nonidentitatea de sens a substantivului in vocativ cu subiectul
propoziiei. Ca atare i identificarea vocativului in text se poate face dup mai multe criterii, de altfel
complementare.
1.1. Dac vocativul are desinen specific (- (ul)e, -o, -lor)14, alta decat a nominativului (articulat sau
nearticulat), elementul formal este suficient pentru recunoatere: Las-ma in pace, omule!; Ce faci
acolo, stimabile?
14 Prezint mai mic importan aici faptul c e vorba de o desinen propriu-zis (-e, -o) sau/i de un
articol hotrat enclitic (-/-, -lor), al crui rol tot de tip desinenial este, adic de semn (= morfem) al
cazului vocativ.
42

1.2. Dac desinena nu este specific, ci comun cu a nominativului15, vocativul se pune in eviden
prin urmtoarele:
(1) VOCATIVUL ESTE FORM DE ADRESARE DIRECT, fapt uor de sesizat de la prima
lectur a textului, datorit INTONAIEI. (Chiar i o lectur vizual a textului, fr sonorizare, se
asociaz ca PERCEPIE cu O RIDICARE INTONAIONAL a vocativului, deoacere nu
putem citi sau inelege un text decat in cuvinte pronunate, tare sau in gand, iar o comunicare
inchegat este de neconceput in afara intonaiei, ca trstur inerent ei.)16
(2) VOCATIVUL NU ESTE SUBIECTUL PROPOZIIEI. Prin urmare, o dat degajat
subiectul, operaie uor de realizat (vezi mai jos), substantivul cu form de nominativ-vocativ nu mai
poate fi subiect i deci nici nominativ. (Alte tipuri de nominativ (nume predicativ, apoziie, element
predicativ suplimentar) nu intr in discuie.) in mod firesc, prin eliminare, nu mai rmane decat
vocativul.
in identificarea subiectului i, implicit, separarea lui de vocativ, in funcie de persoana (i numrul)

verbului-predicat avem urmtoarele situaii mai importante:

(a) Dac verbul este la persoana a IlI-a, in mod normal subiectul este exprimat sau uor dedus din
context: Petric, au sosit ziarele? (subiect = ziarele).
(2) Dac verbul este la persoana I, subiectul este sau inclus, sau exprimat prin pronumele eu, noi (de
aceeai persoan cu verbul): Ioane, plec in ora (subiect inclus = (eu)). Prin urmare, substantivul cu
form de NV rmas, ca unul ce este pe poziia persoanei a Ii-a {tu, voi), nu mai poate fi subiect i nici
nominativ. (Predicatul pretinde in principiu subiect la aceeai persoan, in spe, aici, de persoana I.)
Vorbim in acest caz ce OMONIMIE desinenial sau desinene OMONIME. In acest sens spunem c
vocativul este dublu marcat:
(a) prin DESINEN (identic sau nu cu a nominativului);
(b) prin INTONAIE ascendent (= ridicare a vocii) asociat obligatoriu cu un ACCENT mai
puternic. (Deoarece aceste mrci (= intonaia i accentul) ne apar oarecum situate sau ealonate pe
deasupra corpului fonetic al cuvantului, care se desfoar linear, ca segmente (= vocale i consoane)
ale unui kn, ele se numesc mijloace SUPRASEGMENTALE, spre deosebire de desinene,
care, ocupand un loc in linearitatea cuvantului, se incadreaz la mijloace SEGMENTALE (alturi de
sufixe).)
(3) in cazul in care verbul este la persoana a Ii-a, frecvent imperativ, dar nu obligatoriu, i exist deci
identitate de ineles intre vocativ i subiect, PAUZA, in scris VIRGULA, care separ verbul-predicat
de substantivul in discuie, este semnul sigur c acesta din urm nu este subiect i deci nici nominativ,
cci subiectul nu se desparte de predicat prin virgul (pauz): Gigei, du-te la culcare!; Gigei, ce-ai
fcut cu pixul meu? Excluzandu-se nominativul, din nou, nu mai rmane decat vocativul iar funcie
sintactic.
44

VOCATIV + VOCATIV / VOCATIV + NOMINATIV

A. STRUCTURI-TIP:
(1) Ce mai faci, vere Ioane?
(2) Ce mai faci, vere Ion?
B. SOLUII:
(1) vere Ioane = vocativ + vocativ
(2) vere Ion = vocativ + nominativ
C. COMENTARIU
0. Adesea, pentru adresare se folosete un grup nominal format din dou sau chiar trei substantive,
contand impreun ca formul de adresare: tovare Popescu (director, colonel, comandant),
domnule Ionescu (preedinte, procuror, profesor), doctore Georgescu, maestre Stan, vecine Iuliu,
mtu Veronic, unchiule Mihai, cumnat Viorica, tanti Aurica, bade Vasile, nene Grigore, vere
Dumitru, tovare inginer Popescu, domnule doctor Deatcu etc.
Cel de-al doilea substantiv din grup este un nume propriu sau unul care denumete profesii, funcii,
titluri (profesor, inginer, ef preedinte, cpitan, academician etc).
1. Din punctul de vedere al cazului, substantivele din grup se prezint astfel:
1.1. Primul substantiv este, firete, in vocativ (i fr funcie sintactic), indiferent dac
forma lui este aceeai cu a nominativului sau deosebit de a acestuia: cumnat Mariana, tovare
Pandele, bade Tudore.
1.2. Pentru cel de-al doilea substantiv se pune problema stabilirii cazului - vocativ, ca i primul, sau
nominativ. Strict teoretic, se poate-vorbi de aceast alternativ, intrucat:
(1) Exist situaii in care, fr nici o deosebire de coninut, al doilea substantiv poate aprea atat cu
forma proprie de vocativ (bade Ioane, nene Iancule, cumnate Ioane, vere Tudore), cat i cu forma
comun celor dou cazuri - nominativ i vocativ (bade Ion, nene Iancu, cumnate Ion, vere Tudor),
aceasta din urm putand fi interpretat tot ca un vocativ, intrucat, se tie, cel mai adesea forma
vocativului coincide cu a nominativului.
(2) in majoritatea grupurilor de acest fel, substantivul al doilea are form de nominativ i nici nu
permite utilizarea formei de vocativ, form care, in lipsa primului substantiv, este posibil i normal:
*mtu Mario,
45
dar Mario; *prietene Radule, dar Radule; ^domnule Popescule, dar Popescule; *tovare maistre, dar
maistre etc.

Ca atare, cu excepia unui numr restrans de situaii, substantivul in vocativ (primul) blocheaz
apariia unui al doilea substantiv cu form proprie de vocativ.
Aceasta ar conduce la interpretarea celui de-al doilea substantiv cu form de nominativ-vocativ drept
nominativ, urmand ca numai in situaia in care forma lui este diferit de a nominativului s fie luat
vocativ. Deci: bade Ion {Ion = nominativ) / bade Ioane {Ioane = vocativ). Pentru acele substantive
care nu au niciodat form proprie de vocativ {Fosile, Gheorghe, Mihai, preedinte etc), problema
incadrrii cazuale nu s-ar mai pune, ele, ca ocupante ale celei de-a doua poziiii in grup, fiind
totdeauna in nominativ.
(3) Ne apar astfel trei situaii:
(a) Substantivul al doilea are form de vocativ: vecine Ioane.
(b) Substantivul al doilea are form de nominativ i exclude forma de vocativ, dei singur poate fi
utilizat cu form proprie de vocativ: tovare Rusu (nu i * tovare Rusule, dar Rusule).
(c) Substantivul al doilea are form de nominativ, aceeai intotdeauna i pentru vocativ: tovare
Bodea (Bodea).
(4) Excluzand situaia de la (a) - substantiv in vocativ cu form proprie de vocativ {prietene
Dumitre), in rest, situaiile (b) i (c), se impune interpretarea celui de-al doilea substantiv ca fiind in
nominativ.
Argumentul il constituie faptul c grupurile in discuie apar, chiar fr s fie forme de adresare, cu
primul substantiv in diferite cazuri, iar cu al doilea mereu in nominativ: Domnul (N) doctor (N)
absenteaz azi; Cabinetul tovarului (G) doctor (N) este la stanga; I-am telefonat tovarului (D)
doctor (N); Am o intalnire cu tovarul (Ac) doctor (N).
Este firesc deci ca al doilea substantiv s-i perpetueze cazul (nominativ) i in combinaie cu un
substantiv in vocativ: Ce mai facei, domnule doctor?
OBSERVAIE. Cand grupul e format din trei termeni, ultimii doi sunt in nominativ: tovare inginer
Rusu (comp. cu tovarului inginer Rusu).
Se vede astfel c situaia (a) - al doilea substantiv in vocativ {coane Miule, prietene Dumitre, vere
Ioane) - constituie mai degrab o abatere de la modelul general (substantiv + substantiv in nominativ).
(5) Din punct de vedere funcional, al doilea substantiv din grup, indiferent in care din cele dou
situaii, este atribut substantival in
46

nominativ ("fals apoziie""). Aceast funcie o are deci i cand este un vocativ {prietene Dumitre),
stand de fapt pe poziia unui nominativ (nici nu se desparte de primul prin pauz (virgul) i avand
funcie sintactic, probabil singurul de acest tip. Ca ocupant al poziiei nominativului, poate fi numit
VOCATIV PRONOMINATIVAL.
Vezi, pentru antinomia^/a/sa i reala apoziie, Draoveanu, 1982, p. 37-39.
47
T 8 VOCATIV FR FUNCIE / VOCATIV CU
FUNCIE
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Ce mai faci, prietene?
(2) Drag prietene, am primit scrisoarea ta.
B. SOLUII
(1) prietene = substantiv in vocativ, fr funcie sintactic
(2) drag = adjectiv in vocativ, cu funcie sintactic (atribut adjectival)
C. COMENTARIU
0. Cand spunem c vocativul n-are funcie sintactic, avem de fapt in vedere doar substantivul i
pronumele personal de persoana a Ii-a {tu, voi), intrucat numai aceste clase de cuvinte sunt izolate de
restul propoziiei, numai ele exclud relaia cu verbul-predicat.
Absolutizandu-se caracterul nefuncional al vocativului manifestat in orice parte de vorbire, se ajunge
la greeala de a nu acorda funcie sintactic nici altor pri de vorbire ce graviteaz, ca determinani, in
jurul substantivului in vocativ. Deosebim dou asemenea situaii, in funcie de modul de raportare a
determinanilor la substantivul in vocativ:
1. Indiferent de felul lor (propriu-zise, pronominale, participiale etc), adjectivele care apar pe lang
substantivele in vocativ SE ACORD cu acestea i prin urmare stau tot in vocativ: De ce-ai intarziat,
stimate tovare? {tovare = substantiv in vocativ; stimate - adjectiv in vocativ, prin acord cu

tovare); Mi-e tare dor de tine, copilul meu drag! {copilul = substantiv in vocativ; meu = adjectiv
posesiv in vocativ; drag = adjectiv in vocativ).
1.1. ADJECTIVUL, indiferent de cazul in care st, se acord cu substantivul, il DETERMIN i are
funcie de ATRIBUT ADJECTIVAL. De la aceast regul nu fac excepie nici adjectivele in vocativ.
(in exemplele date: stimate, meu, drag atribute adjectivale.)
2. Vocativul apare uneori insoit de unul sau mai muli determinani, adjectivali sau de alt natur,
izolat in totalitatea extensiunii lui de restul propoziiei: De cate ori nu v-am pomenit, bunii mei
prieteni din liceul uitat de vreme in marginea Transilvaniei!
Este clar c nu grupul in totalitate este lipsit de funcie sintactic, ci numai substantivul in vocativ, cel
care este centrul grupului (in
48

exemplul dat, prieteni). Ceilali componeni se analizeaz sintactic normal, avand funciile fireti,
determinate de clasa de cuvinte crora aparin, de mijloacele de subordonare i de calitile
morfologice ale termenului regent. (in exemplul dat: bunii i mei = adjective in vocativ, atribute
adjectivale; din liceul = substantiv in acuzativ cu prepoziie, atribut substantival prepoziional; uitat =
adjectiv participial, atribut adjectival; de vreme = substantiv in acuzativ cu prepoziie, complement de
agent .a.m.d.) >~
OBSERVAIE. Grupul nominal (in vocativ) este analizabil asemenea linei apoziii dezvoltate.
49
T 9 DATIV POSESIV / ADJECTIV POSESIV
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Mai termin cu povetile-i\
(2) Mai termin cu povetile tale!
B. SOLUII:
(1) -i = pronume personal in dativ posesiv
(2) tale = adjectiv posesiv (acuzativ)
C. COMENTARIU
0. in mod obinuit, pronumele personale neaccentuate in dativ - forme de baz (imi, ii, ii etc.) i
variante condiionate fonetic (-mi; mi-, i-, -i etc), variabile dup numr i persoan - APAR pe lang
UN VERB, il DETERMINA i au funcie de COMPLEMENT INDIRECT al crui coninut gramatical
il reprezint exprimarea obiectului cruia i se atribuie o aciune: Inii place muzica; Ne trimit vederi.
in aceast ipostaz, pronumele personale in discuie nu pun in analiz gramatical probleme de nici un
fel.
0.1. De la aceast regul general se abate aa-numitul DATIV POSESIV, abatere gradual in funcie
de ineles i de partenerul de relaie. Deosebim de aceea dou tipuri mai importante de dativ posesiv,
dup natura morfologic a termenului cruia i se ataeaz: ADNOMINAL (= pe lang substantiv) i
ADVERB AL (= pe lang verb).
1.1. Dativ POSESIV ADNOMINAL: Dute-n t reab-i, omule!; Nu asta era intenia -mi; Cu ambiia-i
recunoscut a reuit s fac multe; C o p i i i -i sunt deja mari; Ochii -mi sunt inc plini de lacrimi.
Supunand ateniei pronumele subliniate din exemplele de mai sus, observm urmtoarele:
(a) Toate, din punctul de vedere al formei gramaticale, sunt pronume personale neaccentuate.
(b) Stau pe lang substantive, postpuse lor i legate prin liniu de acestea, de unde i denumirea de
forme CONJUNCTE.
(c) Determin substantivele dup care sunt aezate i, in mod firesc, au funcie de atribute.
OBSERVAIE. in cazul in care substantivul este precedat de un adjectiv, pronumele face corp
comun cu adjectivul, dar rmane tot
50
determinantul substantivului: Cu fireasca-i modestie, trecea aproape neobservat.

(d) Coninutul lor gramatical, diferit de al unui dativ propriu-zis, sesizat imediat, este POSESIA. Mai
exact spus, aceste pronume exprima nu obiectul cruia i se atribuie o aciune, in favoarea sau
defavoarea cruia se face ceva, ci POSESORUL, asemenea unui adjectiv posesiv sau pronume
(substantiv) in genitiv. Echivalena cu acestea se verific prin substituire: in treaba-i = in treaba ta;
intenia-mi - intenia mea; ambiia-i = ambiia sa (ambiia lui, ambiia ei); copiii-i = copiii si (copiii
lui, copiii ei); ochii-mi = ochii mei.
De la aceast particularitate de a exprima posesorul ii vine i numele: dativ posesiv. Altfel spus, forma
este de DATIV, dar inelesul este al unui adjectiv posesiv sau pronume in genitiv.

1.1.1. Deoarece asemenea pronume exprim posesia i sunt foarte strans legate ca ineles de
substantive, probabilitatea de a fi interpretate sintactic altceva decat ATRIBUTE este foarte mic, la
fel ca in cazul oricrui pronume (substantiv) in G sau adjectiv posesiv in dependen imediat de un
substantiv. De altfel, acest coninut gramatical este identificat tocmai prin inlocuirea pronumelor in
dativ posesiv cu adjective posesive sau pronume (in G), percepute ca fapte echivalente.
Pe de alt parte, acelai coninut posesiv, care ajut aici la stabilirea atat a regentului (= substantiv), cat
i a funciei (= atribut), poate genera greeli in interpretarea morfologic.
Cea mai probabil, datorit inelesului identic, este confuzia cu adjectivul posesiv corespondent (-mi:
meu, mei, mea, mele; -i: tu, ta ti, tale etc). Consecinele sunt immediate: incadrarea morfologic
greit, categorii gramaticale greite (mai cu seam cazul interpretat ca rezultat al acordului sau in
genitiv), denumirea greit a atributului etc.
Pentru evitarea unor asemenea interpretri, analiza se va axa numai pe form, raionamentul
desfurandu-se pe etape, in funcie de gradul de eviden cu care se impun observaiei diverse
aspecte:
(1) Sunt forme NEACCENTUATE i deci PRONUME, intrucat numai pronumele are forme
accentuate i neaccentuate.
(2) Sunt pronume PERSONALE, intrucat numai pronumele personale au forme neaccentuate in
coresponden cu cele accentuate. Prin aceasta se exclude posibilitatea de a fi posesive (adjective sau
pronume) i in acelai timp eventualitatea unui acord in gen, numr i caz cu substantivul. (Pentru
reflexive posesive, vezi mai jos.)
(3) Sunt in DATIV sau in ACUZATIV, deoarece numai la aceste cazuri exist forme neaccentuate. Se
exclude deci posibilitatea de a fi in alte cazuri, in spe la genitiv.
(4) Sunt in DATIV, nu in acuzativ, prin evidena formei. (Nu avem decat s comparm forma dat cu
inventarul de forme neaccentuate ale celor dou cazuri i s vedem cu care dintre ele coincide. Forma
le, comun celor doua cazuri se difereniaz valoric prin trecerea la singular (ii (-i) - dativ i il (o) acuzativ). Acelai procedeu e valabil i pentru ne, v.)
OBSERVAIE. Decizia pentru dativ, nu acuzativ, se poate face i mai simplu: pronumele personale
neaccentuate in acuzativ nu stau pe lang substantive i, ca atare, in situaia de fa se exclude acuzativul,
rmanand dativul.
(5) Ca determinant al substantivului, pronumele nu poate fi decat atribut. Exprimat prin pronume in dativ,
acesta va fi un ATRIBUT PRONOMINAL DATIVAL.
OBSERVAIE. Dativul posesiv adnominal, frecvent in roman pan in secolul trecut inclusiv, a devenit azi o
construcie uor invechit, livresc, utilizat mai mult in stilul beletristic.
1.2. DATIV POSESIV ADVERBAL: Nu i-s ochii obosii de atata citit?; l-i amar gura de medicamente;

V-au sosit prietenii din concediu?; Vecina ne-a invitat musafirii la ea; Tac-i gura aceea!; i s-a
aezat pe man o albin; I s-au pierdut urmele; l-au murit toi petii din lips de oxigen in ap; Mi-a?
vzut cainele?
Aceast specie de dativ posesiv constituie o construcie curent in romana actual.
in legtur cu analiza acestui dativ posesiv sunt de reinut urmtoarele:
(1) Prin poziia sa specific dativului, se recunoate uor atat partea de vorbire (pronume personal
neaccentuat), cat i cazul - dativ. (A se compara: Mi-a luat umbrela "dativ posesiv" - Mi-a
cumprat o carte "dativ neposesiv".)
(2) Coninutul su posesiv, datorit vecintii verbului, se dezvluie mai anevoie, dar posibilitatea de
inlocuire a lui cu un adjectiv posesiv sau pronume personal in genitiv nu las dubii asupra coninutului
posesiv: I-i amar gura de medicamente - Gura sa (lui, ei) este amar de
52

medicamente; Vecina ne-a invitat musarifii la ea - Vecina a invitat musafirii notri la ea.
Se poate observa c cel mai adesea transformarea dativului posesiv adverbal in adjectiv posesiv are
drept rezultat construcii mai puin uzuale i frecvente.
OBSERVAIE. in multe limbi dativul posesiv adverbal are o intrebuinare cu mult mai restrans decat
in limba noastr. De aceea foarte adesea, in traducere, corespondentul dativului adverbai romanesc
este in acele limbi un adjectiv posesiv: comp. rom. Mi-au sosit prietenii cu germ. Meine Freunde sind
angekommen sau cu fr. Mes amis sont arrives.

(3) Dificulti reale comport dativul posesiv in interpretarea sintactic - stabilirea TERMENULUI
REGENT i, consecin a acestuia, FUNCIA SINTACTIC.
Pan astzi, in gramatica limbii romane nu s-a czut de acord asupra unei interpretri unitare a acestei

poziii sintactice, considerandu-se adesea c ea face trecerea de la ATRIBUT (prin raportarea ca

INELES la SUBSTANTIV) la COMPLEMENT (prin DEPENDENA FORMAL fa de VERB).
Dac incadrarea funcional nu are de ales decat intre complement i atribut, motivaia se face intr-un
fel sau altul, in funcie de criteriul cruia i se acord prioritate - celui de form sau celui de coninut.
Excluzand unele construcii ambigue sau cu valori amestecate18, in literatura de specialitate i
argumentate dou interpretri:
(1) COMPLEMENT INDIRECT, prin posibilitatea dativului posesiv de a fi dublat prin forma
pronominal accentuat sau prin substantiv in dativ: \-i amar gura > Lui i-i amar gura; Ochii i-s
plini de lacrimi > ie i-s ochii plini de lacrimi19.
(2) POZIIE (= funcie) SINTACTIC APARTE, distinct atat de complementul indirect, cat i de
atribut (= atributul obinuit), numit totui ATRIBUT PRONOMINAL, cu meniunea c este "de tip
special"20.
in favoarea acestei interpretri pledeaz o serie de trsturi sintactice i semantice, care nu permit
dativului posesiv s fie un determinant al verbului (= un complement), dei se integreaz intr-o
structur verbal21.
in Mi-ai adus casetofonul, mi poate fi dativ posesiv (mi = meu) sau dativ obinuit. in alte construcii
poate fi un amestec de valori: ii povesteau amintirile din tineree (reflexivul ii este un dativ posesiv
(ii = (amintirile) lor) i reciproc -povesteau unul altuia). Vezi, pentru acestea, Pan Dindelegan,
1994, p. 131.
19 Vezi, in acest sens, uteu, 1962, pp. 267-276.
20
21

Vezi Pan Dindelegan, 1994, p. 131.

Vezi Pan Dindelegan, 1994, p. 129-l31.

53
Acceptand aceast soluie (DP0SESIV= atribut), trebuie subliniat c specificul construciei cu dativ
posesiv trebuie cutat in prezena obligatorie a verbului in structur, prin care se explic trsturile
atipice ale acestui atribut pronominal. Dativul posesiv face parte dintr-o structur ternara (= cu trei
termeni), din care un termen este regentul atributului (= substantivul), iar cellalt (= verbul) este
CONDIIONANTUL REALIZRII RELAIEI. Prin urmare, prin structur ternar nu inelegem
sintagm ternar, adic dativul posesiv nu se subordoneaz i verbului. Rolul acestuia este comparabil
cu cel pe care il are, in aceeai calitate de factor condiionant, in realizarea funciilor de nume
predicativ i element predicativ suplimentar22, in acest fel se explic:
(a) Posibilitatea dublrii dativului posesiv printr-un pronume personal neaccentuat sau substantiv in
dativ, trstur proprie complementului indirect in dativ23 cu regent verbal. in absena verbului,
respectiv cu adjectiv sau adverb ca termen regent, complementul indirect nu mai este dublabil i se
exprim doar prin forme accentuate (sau substantive): fat drag ie, lucruri utile oamenilor,
trsturi proprii tuturor vieuitoarelor. Prin urmare, posibilitatea dublrii dativului posesiv nu
conduce neaprat la un complement indirect.
(b) Dobandirea de ctre substantiv a disponibilitii (= a valenei) ca termen regent unui dativ, cu care,
in absena verbului, nu intr in relaie.
(c) Dislocarea atributului de termenul regent (= un atribut la distana).
(d) Apariia ca termen regent pentru un dativ a pronumelor neaccentuate: Eu i-am vzut
cainele, dar tu nu mi 1 - ai vzut (l- <r- mi)
Credem de aceea c aceast poziie sintactic poate fi numit, in lipsa altui termen, ATRIBUT
PRONOMINAL DATIVAL CONDIIONAT, trimiand explicit la condiia de realizare a structurii (=
prezena verbului), termen care de altfel inseamn acelai lucru cu cel de ATRIBUT PRONOMINAL
DATIVAL "de tip special".
1.2.1. Valoare posesiv mai poate avea i pronumele reflexiv in dativ, verificabil in acelai fel: D-ti
pantofii jos! (i = ti); imi caut pixul (imi = meu); ii pune plria in cuier; E urat c \-ai abandonat
vechii prieteni; Nu tiai c ne-am vandut maina?
Valoarea posesiv a pronumelui reflexiv i raportarea lui la substantiv sunt mai evidente decat la
pronumele personal. Acest fapt este dovedit cu
22 Verbul este obligatoriu prezent in structur, dar nu este termen regent. Vezi, in acest sens,
Draoveanu, 1973, p. 269.
23 Complementul direct (in acuzativ), dublabil i el, nu intereseaz aici.
54

prisosin prin imposibilitatea de a fi dublat printr-o form accentuat: ii bate nevasta - *Sie ii bate
nevasta; i-a vandut maina - *Sie i-a vandut maina (comp. cu un reflexiv care nu e posesiv: ii d
o palm - Lui (sie, siei) ii d o palm). (in afar de persoana a III-a, problema dublrii prin forme
accentuate nu se pune, intrucat reflexivul nu are forme accentuate la aceste persoane.)
Prin urmare, dac pronumelui reflexiv i se d funcie sintactic, reflexivul posesiv va fi atribut
(pronominal datival).
55

TIO
CUVINTE CU SENS TEMPORAL -ADVERBE/ SUBSTANTIVE
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Vara merg la mare.
(2) Vara viitoare merg la mare.
B. SOLUII:
(1) vara = adverb de timp
(2) vara = substantiv (in Ac)
C. COMENTARIU
0. Partea de vorbire prin care se exprima lexical timpul este prin excelen adverbul de timp: azi,
maine, odinioar, altdat, oricand, candva etc. Din aceast cauz adverbul de timp este oarecum
specializat ca funcie sintactic - cel mai adesea complement circumstanial de timp: Uneori se mai
inal i el; Maine avem meci cu clasa paralel; Acum sunt destul de ocupat; Revenii maine sau
poimaine.
Sens lexical temporal au i anumite substantive, respectiv acelea care denumesc timpul in general
(vreme, timp etc.) sau diverse uniti de timp (zi, noapte, lun, an perioad, moment, iarn etc).
in cadrul acestei clase relativ numeroase de substantive cu sens temporal, se individualizeaz trei
grupe, crora in anumit contexte li se retrage calitatea de substantive, conferindu-li-se in schimb cea
de adverbe de timp i ca urmare, intr-o analiz corect, adic in conformitate cu soluiile i exigenele
gramaticii colare, ele trebuie deosebite ca statut morfologic atit de ele insei ca substantive in
acuzativ, cat i de marele rest al substantivelor cu sens temporal (in acuzativ cu sau fr prepoziie).
1. Se transform in adverbe de timp substantivele care denumesc PRILE ZILEI (dimineaa,
seara, ziua, noaptea), ZILELE SPTMANII (lunea, marea, miercurea etc.) i
ANOTIMPURILE (vara, toamna, iarna, primvara). Ca adverbe, ele trebuie s se supun
urmtoarelor trei restricii:
56
(a) s fie articulate cu articol hotrat enciclic; (b) s fie la numrul singular24 i (c) s nu aib determinani pe
lang ele: Seara se culc devreme; Lunea sunt liber; Toamna se numr bobocii.
Prin aceste construcii se exprim un complement circumstanial de timp DURATIV sau ITERATIV {seara = in
fiecare sear, de regul seara)25.
OBSERVAIA 1. Substantivele care denumesc zilele sptmanii pot fi utilizate adverbial i cu forma
nearticulat. in funcie de caracterul i timpul verbului sau prezena / abserna altui determinant al verbului,
inelesul temopral poate fi:
a. ITERATIV (durativ): Totdeauna venea la noi luni (luni = lunea);
b. NONITERATIV sau momentan (punctual): A venit la noi luni (luni = intr-o anumit luni, lunea aceasta,
lunea trecut)26.
OBSERVAIA 2. Din funcia de complement circumstanial de timp se obine, prin conversiunea sau inlocuirea
verbului cu un substantiv ca termen regent, un atribut adverbial: venirea ta la noi seara....; plimbatul prin
camer noaptea...; topirea brusc a zpezilor primvara...
2. O dat ce analistul a acceptat in analiza gramatical valoarea adverbial pentru aceste uniti, apare greeala
invers, aceea de a le interpreta ca adverbe i in alte situaii, mai ales cand sunt insoite de determinani: Am
stat in cas toat iarna; Citete toat noaptea romane poliiste; Ziua intreag nu face aproape nimic; Vara
viitoare merg la mare; Duminica aceasta sunt la bunici.
Or, se vede clar, prezena unui adjectiv exclude calitatea adverbial, intrucat forma de feminin (toat, intreag,
viitoare etc.) se justific prin acord cu un substantiv. Cum un adjectiv nu se acord cu un adverb, ca atare, in
asemenea situaii, unitile vara, noaptea, ziua etc. sunt substantive in acuzativ, de regul fr prepoziie.
*3. Argumentele ce stau la baza interpretrii ca adverbe a acestor substantive sunt, in rezumat, urmtoarele 27:
(1) Nu pot fi substituite, in poziiile date, cu pronume in acuzativ (nici forme accentuate, nici forme
neaccentuate), ci cu adverbe de timp pe
Rar i accidental, cele care denumesc zilele sptmanii pot aprea i plurarl: Duminicile bzaiam in strun;
Sambetele sunt liberi. Cele dou forme (de singular i plural) pot fi considerate in variaie liber sau variante

opionale, fr repercusiuni asupra inelesului gramatical. 25 Vezi, pentru acestea, LRC, I, 1974, p. 279. 6 Vezi,
pentru intreaga problem, Neamu, 1979, p. 63-73. 27 Vezi, pentru toate, LRC, I, 1974, p. 279.
57

lang un verb, contextul specific adverbului (...se cltorete noaptea - se cltorete atunci).
(2) Nu intr in contextele diagnostice ale substantivului, respectiv nu se pot combina (a) cu un
adjectiv calificativ, (b) cu un adjectiv demonstrativ sau (c) cu un adjectiv pronominal posesiv: *se
cltorete noaptea lung sau *se cltorete noaptea mea28.
(3) Se pot combina direct cu pan (pan seara, panyo*), asemenea adverbelor (pan maine, pan
atunci, pan acolo etc), spre deosebire de substantive care reclam prezena unei prepoziii (pan spre
diminea, pan la toamn, pan in var).
(4) Elementele terminale ale acestor cuvinte (-a, -le), coincidente formal i etimologic cu articolul
hofrat enclitic (-a, -le), au rolul unor "particule adverbiale", asemenea lui -a i le din structura unor
adverbe (acuma, aicia, altmintrele etc.)29.
3.1. in realitate, nici unul din argumentele formulate nu sunt de natur s infirme propriu-zis statutul
de substantive al acestor cuvinte, ci doar s le individualizeze ca pe o grup prin care se exprim
ACUZATIVUL TIMPULUI in roman, iar analogia cu fapte similare de limb confirm acest lucru.
(1) Imposibilitatea substituirii cu un pronume poate fi o trstur sintactic a unor substantive in
anumite contexte, fr a le anula statutul morfologic de substantive. in aceast situaie sunt i
substantivele in acuzativ cu funcie de EPS (L-au ales director), dativul locativ (Stai locului!), al
doilea complement direct al verbelor bitranzitive (Te inv gramatic), complementul
circumstanial de timp exprimat prin substantive cu sens temporal insoite de determinani
cantitativi (Te-am ateptat dou seri la rand) etc.
(2) Substituia cu un adverb de timp (atunci, cand, candva etc.) nu este concludent pentru calitatea
de adverb de timp, ci pentru cea de complement circumstanial de timp.
(3) Prin imposibilitatea combinrii cu vreun adjectiv se caracterizeaz i substantivele din locuiuni
verbale (a-i da seama, a ine cont, a avea in vedere, a pune ochii etc), dar calitatea de substantive nu
li se poate contesta.
(4) Distribuia cu pan nu confirm, dar nici nu infirm statutul adverbial sau substantival, deoarece:
in construcii de tip Vine noaptea aceasta, este vorba de un substantiv in acuzativ cu prepoziie
eliptic. 29VeziLRC, I, 1974, p. 279.
58
(a) Toate (cuvintele date) se pot dispensa de pan, rmanand cu aceleai funcii, dar pierzand trstura
"limit a extensiunii": L-am cutat pan toamna tarziu - L-am cutat toamna tarziu.
(b) Pan apare in faa unei funcii deja construite, indiferent de modul de realizare a acesteia (flexiune,
jonciune, juxtapunere).
(5) Anularea calitii de articole a segmentelor -a i le in favoarea celei de "particule adverbiale"
este insuficient probat, intrucat:
(a) Se invoc in sprijin o trstur care, ea insi, nu este dovedit i ca atare conine un viciu in
raionament: dac aceste cuvinte sunt intr-adevr adverbe, atunci -a nu este (= nu poate fi) articol, ci
particul adverbial, i invers, dac ele sunt substantive, -a nu este (= nu poate fi) particul adverbial,
ci articol.
(b) Dac acceptm c -a din seara, lunea etc. subordoneaz in locul prepoziiei (comp. a venit seara a venit spre sear), inseamn c -a este mijloc de subordonare, element flectival aglutinat
radicalului, adic morfem cazual de tip articol. (Adverbul este incompatibil cu flexiunea cazual, el
subordonandu-se fie prin jonciune (= prepoziii), fie prin juxtapunere.)
(c) Lipsa sau prezena unor determinani nu poate motiva interpretarea diferit a aceluiai -a in
Toamna stau la ar (particul adverbial) i Toat toamna stau la ar (articol)30.
in concluzie, exist cel puin tot atatea argumente i in favoarea calitii substantivale.
Vezi, pentru alte argumente in sprijinul calitii substantivale, Neamu, 1979, p. 63-73.
59
Tll

SUBSTANTIVE / ADVERBE DERIVATE DIN SUBSTANTIVE

A. STRUCTURI-TIP:
(1) De ce mai ai nevoie?
(2) Te descurci cam anevoie.
B. SOLUII:

(1) nevoie = substantiv

(2) anevoie = adverb de mod
C. COMENTARIU
0. Aceast confuzie, cu probabilitate redus i printre puinele de natur morfologic propriu-zis, are
in vedere un numr foarte restrans de adverbe, unele utilizate i ca adjective31, derivate din substantive
cu prefixul (la origine prepoziie) a-: - DE LOC: acas (<a + cas); - DE MOD: alene (<a + lene),
aminte (<a + minte), anevoie (<a + nevoie), anume (<a + nume), aparte (<a + parte, dup fr. part); DE TIMP: asear (<a + sear), azi (<a + zi).
Excluzand adverbul anume, celelalte provin din substantive de genul feminin. Dintre acestea o
frecven mai ridicat au acas, asear i aminte (in locuiunile verbale a-i aduce aminte, a lua
aminte i locuiunile substantivale provenite de la ele: aducere-aminte, luare-aminte).
0.1. Dei fonetic ele nu coincid propriu-zis cu substantivele, cci au in plus pe a-, confuzia semnalat
are intr-o oarecare msur suporturi atat de coninut, cat i de form.
(1) Ca INELES, adverbele in discuie includ sensul substantivelor de la care provin: acas = "la sau
spre casa in care locuieti"; asear = " in seara zilei precedente"; alene = "intr-un ritm incet, fr
grab" (vezi adjectivul (substantivul) lene "incet, fr energie..."); anume = "cu numele de..." etc.
(Sensurile sunt date dup DEX.)
(2) Ca EXPRESIE, respectivele adverbe conduc nemijlocit la substantive, fapt inlesnit de
aspecte formale APARENTE, interpretabile eronat ca reale: form de singular, ineltoare apartenen
la genul feminin
31

Vezi, mai jos, 2.1.

60

(mai puin anume), intrebri greit atribuite substantivelor in acuzativ [unde? - acas; ce? - aminte;
cum? - alene, anevoie, anume; cand? -asear).
Trecand la verificarea presupuselor caliti substantivale, observm
c:
(1) Dei substantivele sear, minte, cas, nevoie etc. au plural, derivatele asear, aminte,
acas, anevoie nu pot trece la plural (*aseri, *aminti, *anevoie etc). (La alene nu se pune problema
unui plural, intrucat nici substantivul lene nu-l are.)
(2) Presupunand c ar fi substantive, forma lor, prin analogie cu a substantivelor cas, sear, nevoie
etc, ar trebui s fie nearticulat i, ca orice substantiv, ar trebui s permit articularea cu articol hotrat
enclitic. Or, formele rezultate suni inexistente in roman: * amintea, *anevoia, *acasa, *alenea,
*asear, * anume le etc. Cum substantiv nearticulabil nu exist, inseamn c respectivele cuvinte nu
sunt substantive.
(3) in acelai sens, dac ar fi substantive, ele ar trebui s permit pe lang ele adjective. Gruprile
obinute nu sunt ins posibile in roman: *acas frumoas, *'asear cald, *am.inte strlucit etc.
Prin urmare, cuvintele in discuie nu sunt substantive i, cum nu exi&t o alt incadrare decat la
adverbe, rmane ca ele s fie ADVERBE.
2. Cu excepia lui aminte, care nu are funcie sintactic autonom, deoarece apare numei in locuiuni
(verbale sau substantivale), celelalte au funciile sintactice ale adverbelor.
(1) Pe lang un verb (adverb, adjectiv):
(a) COMPLEMENTE CIRCUMSTANIALE (de mod, de loc, de timp), in coresponden cu felul
adverbului: A venit asear (CCT); Nu l-am gsit acas (CCL); A sosit cam anevoie (CCM);
(b) complemente circumstaniale (CCT, CCL, CCM) IN CONSTRUCIE COMPARATIV:
Azi a fost mai frig decat ieri; ii place mai mult pe strzi decat acas; Se descurc mai mult prost
decat anevoie;
(2) Pe lang un substantiv (substitut):
(a) ATRIBUTE ADVERBIALE (cu i fr prepoziie): Plecarea lui de acas ne-a intrigat, Meciul de
asear (de azi) a fost formidabil; Statul acas de unul singur m plictisete; Sosirea lui asear (azi)
ne-a bucurat, Mersul alene este odihnitor;
(b) NUME PREDICATIVE (in prezena unui auxiliar predicativ (= verb copualativ)): inaintarea era
destul de alene.
OBSERVAIE. Adverbele de timp i de loc (azi, asear, acas) nu pot fi nume predicative, deoarece
nu apar pe lang auxiliare predicative, ci doar pe lang verbe predicative: Ziarul este de azi (este =
dateaz); Spectacolul a fost

61

asear {a fost = a avut loc); Ion este acas? (este = se afl); Mancarea este de acas (este = provine).

2.1. Anume, anevoie i aparte au un statut morfologic deosebit prin aceea c, in funcie de context,
sunt adverbe (de mod) sau adjective invariabie (provenite din adverbe prin conversiune), respectiv in
combinaie cu un VERB sunt ADVERBE, iar in combinaie cu un SUBSTANTIV (substitut) sunt
ADJECTIVE: Anume i-a spus asta ca s te enerveze /Avei o preferin anume? (Dorii ceva
anume?; Ai discutat cu cineva anume?); Reforma merge cam anevoie / Este o operaie cam
anevoie; El s-a comportat intotdeauna aparte / A avut intotdeauna preri aparte (Comportarea lui
este una aparte)32.
Ca funcii sintactice, ele vor fi:
(1) complemente circumstaniale (pe lang verbe);
(2) atribute adjectivale (pe lang substantive sau substitute);
(3) nume predicative (pe lang substantive sau substitute in prezena unui auxiliar predicativ):
Drumul era anevoie33; Privirea lui era aparte.
OBSERVAIE. Anume, de regul precedat de i, apare i ca adverb explicativ, fr funcie sintactic
autonom, in faa unei apoziii sau propoziii apozitive, incadrandu-se in seria adic, anume, i anume,
respectiv: Dup structur, substantivele sunt de dou feluri, i anume: simple i compuse; Asta nu-mi place la
tine, i anume c nu eti parolist.
32 De fapt, acelai comportament il are i alene, care, nejustificat, este considerat numai adverb de mod.
Asemenea oricrui adjectiv, utilizat intr-o expresie impersonala, anevoie redevine adverb de mod: E anevoie
s le faci pe toate acestea.
62

T 12 LUI- ARTICOL HOTRAT / PRONUME

PERSONAL
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Lui Ionel ii place muzica.
(2) Lui ii place muzica.
B. SOLUII:
(1) lui= articol hotrat (proclitic)
(2) lui = pronume personal v
C. COMENTARIU
0. in funcie de context, lui poate fi in limba roman articol hotrat proclitic sau pronume personal34.
Obinuina de a-l intalni pe lui in general ca pronume personal i forma comun cu a articolului
hotrat lui creeaz adesea o confuzie din neatenie, respectiv interpretarea articolului drept pronume,
prea puin probabil invers.
0.1. Criteriul distinciei deriv din esena celor dou clase de cuvinte (articol, pronume): ca articol, lui
va fi intotdeauna urmat de un substantiv, pe care s-l articuleze; ca pronume lui ine locul unui
substantiv i, de aceea, il exclude dup el. Prin urmare: lui [+ substantiv] = articol; lui [ -substantiv] =
pronume. Comp.: prietena lui cu lui Vasile.
1. Ca pronume personal de persoana a IlI-a, singular, masculin, lui este forma de genitiv-dativ de la
el, aliniindu-se celorlalte pronume personale de persoana a IlI-a in genitiv-dativ: ei (de la ea) i lor
(de la ei, ele).
in calitate de pronume - i ca orice pronume - lui are funcie sintactic, respectiv atribut pronominal
genitival (in genitiv), complement indirect (in dativ) sau alte funcii cand este insoit de prepoziii ale
celor dou cazuri: Ideea lui o gsesc interesant; Lui / se cuvine mai mult; In jurul lui s-a adunat
lumea ca la circ35.
Cei doi lui sunt identici formal i etimologic. 35 Pentru distincia lui, ei, lor /su, sa, si, sale, vezi T 21.
63
OBSERVAIE. Se inelege c lipsa din structur a unui substantiv cu care s se afle in relaie direct exclude
orice apropiere a pronumelui lui de articolul lui (Lui ii place muzica).

2. Ca articol hotrat, lui apare la genitiv-dativ (singular) in faa unor substantive care nu se pot articula
enclitic sau se pot articula in dou feluri (enclitic i proclitic), firete, nu simultan. Acestea sunt:
- nume proprii de persoane masculine i feminine (cu terminaii strine femininelor): lui George
(nu i *Georgelui), lui Vasile, lui Carmen, lui Ulrike, lui Mary etc;
- numele gradelor de rudenie, masculine sau feminine, urmate de posesive conjuncte, articularea
proclitic fiind in variaie liber cu cea enclitic: lui taic-meu (comp. cu tatlui meu), lui sor-sa

(comp. cu surorii sale), lui var-ta, lui nau-tu etc.

OBSERVAIE. Dup modelul lui Carmen (lui Mary etc), lui se extinde i la substantive proprii
feminine (nume de persoane) care cunosc articularea enclitic normal: lui Mariana, lui Rodica, lui
Mria (comp. cu Marianei, Rodici, Mriei). (Formele cu articol proclitic sunt considerate neliterare
i trebuie evitate.)
2.1. in baza echivalenei funcionale dintre articolul proclitic lui i articolul enclitic la acelai numr
(singular) i aceleai cazuri (genitiv-dativ) (-lui, -i), se poate utiliza ca mijloc practic de verificare a
calitii de articol inlocuirea substantivului precedat de lui cu un substantiv comun oarecare (de acelai
gen i numr), ceea ce va face ca articolul (lui) s-i ocupe locul de drept, adic la sfaritul
substantivului, in forma lui sau i: ideea lui Vasile - ideea colegului, rochia lui Lili - rochia fetiei.
Dimpotriv, dac lui ar fi pronume, el ar trebui s accepte inlocuirea cu un substantiv de genul
masculin, singular, la genitiv-dativ (comp. intenia lui cu intenia oferului). Or, in situaia de fa o
asemenea substituie se exclude. De altfel, se vede clar c lui nu poate fi un inlocuitor al
substantivului (i deci nici pronume), intrucat substantivul care ar fi de inlocuit este prezent, imediat
dup lui.
2.2. Asemenea substantivelor articulate enclitic, i cele articulate proclitic pot fi insoite, cand stau
in genitiv, de articolul genitival al (a, ai, ale), avand, prin urmare, dou articole - unul hotrat propriuzis
proclitic i altul hotrat genitival (tot) proclitic, poeta aceasta a lui Irinel; Ion al lui Hancu.
(Comp. cu poeta aceasta a mamei, Ion al farmacistului.)
*2.3. Spre deosebire de articolul hotrat enclitic corespondent (-lui, -i), lui nu realizeaz o
"determinare" propriu-zis a substantivului in faa cruia st, intrucat acesta, propriu fiind sau similar
ca grad de cunoatere
64
de ctre vorbitor, este determinat prin fora lucrurilor. Se spune de aceea c lui, ca articol hotrat
proclitic, are exclusiv rolul de a-i marca substantivului cazul (genitiv sau dativ), asemenea unei
desinene. De altfel, substantivele proprii nearticulabile enclitic exclud in mod normal articolul
nehotrat {unui, unei) i adjectivele pronominale, incat singura lor modalitate de a-i marca genitivdativul
este articolul proclitic lui36.
2.4. Ca articol, lui nu are, se inelege, funcie sintactic autonoma, ci se cuprinde in analiza
substantivului, constituind impreun cu acesta o singur funcie sintactic. (in analiza substantivului se
menioneaz c este "articulat cu articol hotrat proclitic" sau c este "precedat de articol hotrat".)
Formularea "precedat de articol hotrat proclitic" trebuie evitat, ea fiind pleonastic.)
OBSERVAIE. Dac lui este analizat morfologic, asemenea lui unui sau lui (-i), menionandu-i-se
numrul (singular), cazul (genitiv sau dativ), in privina genului ne orientm dup cel al substantivului:
masculin (lui Ion), feminin (lui Kati).
*3. Lui ca AFIX PROCLITIC de genitiv-dativ reprezint un caz de flexiune cazual analitic, esenial
deosebit ca realizare formal atat de flexiunea sintetic propriu-zis, realizat prin desinene + articol
hotrat enclitic (cartea fetei, biatul mamei, jucriile copiilor etc.) sau de cea realizat prin prefixaie,
respectiv cu ajutorul articolului nehotrat proclitic {cartea unei fete, biatul unei colege, jucriile unor
copii), cat i de cea cu predeterminant {cartea acestei fete, biatul altei colege, jucriile acelor copii).
Echivalena acestor structuri in privina cazului (genitiv-dativ) este doar funcional, nu i formal,
deoarece mijloacele de realizare a valorii cazuale sunt diferite.
(1) in structurile cu lui ca afix proclitic, forma substantivului nu este de genitiv-dativ, ci de nominativacuzativ,
fapt evideniat prin desinena (sau articolul) de nominativ-acuzativ a femininelor i forma de
nominativ-acuzativ, nu de genitiv-dativ, a adjectivelor posesive conjuncte: nravurile lui soacr-sa
{soacr - forma de nominativ-acuzativ / soacre = form de genitiv-dativ; -sa = form de nominativacuzativ
/ sale - form de genitiv-dativ; comp. lui soacr-sa cu soacrei sale); pasiunea lui Carmen a
ta (nu: ^pasiunea lui Carmen a tale); prjiturile lui momi a mea (nu: * a mele); lui Lili cea frumoas
(nu: Hui Lili celei frumoase); vezi, pentru masculine: fata lui tata).
36 Vezi, in acest sens, Vasiliu, 1952, p. 32-36; SMLRC, 1967, p. 171.
65
Prin analogie, putem accepta c forma precedat de lui tot de nominativ-acuzativ este i in restul
situaiilor, cand nu se realizeaz desinenial opoziia nominativ-acuzativ / genitiv-dativ sau lipsete un
determinant care s marcheze strict formal cazul {lui George, lui nenea, la sfaritul lui 1989 etc).
Ca atare-, in structurile date, mai potrivit este s vorbim de un genitiv-dativ ANALITIC sau de

CONSTRUCII ECHIVALENTE CU GENITIV-DATIVUL, aa ca, de exemplu, in mam a trei

copii, domn a toat suflarea romaneasc.
Afixul proclitic lui nu numai c este un morfem cazual, dar este i singurul (pentru substantivele ce-i
urmeaz) i de alt tip decat articolul hotrat enclitic {-lui sau -/).
(2) in celelalte situaii, in care avem genitiv-dativ propriu-zis (fata mamei, culoarea basmalei, la
sfaritul zilei, umbrela unei fete, hotrarea unui arbitru, culoarea acestei flori, intenia altui deputat
etc), valoarea cazual are ca suport dou morfeme in cooperare (= desinena de genitiv-dativ a
substantivului" i desinena de genitiv-dativ a articolului38 sau a predeterminantului, aflate intr-o
coresponden perfect, adic au deopotriv forma i ineles de genitiv-dativ: fetei (-e = desinen de
genitiv-dativ; -/ = articol in genitiv-dativ); unei colege (-e = desinen de genitiv-dativ; unei = articol
cu desinen de genitiv-dativ).
Prezint mai mic importan faptul c in afar de substantivele feminine la singular, celelalte substantive au
aceeai desinen (pozitiv sau negativ) la toate cazurile.
38 La feminin singular, articolul -i {fetei, oselei etc.) nu mai este analizabil ca structur intern, dar in mod cert
este o form de genitiv-dativ, singular, feminin.
66
37

13 UN, O - NUMERAL CARDINAL / ADJECTIV

NEHOTRAT / ARTICOL NEHOTRAT
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Un curs tie, dou nu.
(2) Un client intr, altul iese.
(3) Azi a primit un pachet de la prini.
B. SOLUII:
(1) un (curs) = numeral cardinal
(2) un (client) = adjectiv nehotrat
(3) un (pachet) = articol nehotrat
C. COMENTARIU
0. in afara valorii cantitative, cea de NUMERAL CARDINAL (in seria doi (dou), trei, patru
.a.m.d.), valoare primar prin provenien (<lat. unus, una - numeral), segmentele un i o, intotdeauna
antepuse unui substantiv, mai au inc dou valori, respectiv de ARTICOL NEHOTRAT, opus
articolului hotrat (-(u)l, -le, -a), i de ADJECTIV NEHOTRAT, provenit din pronumele nehotrat
unul, una39.
0.1. intrucat forma este absolut identic, iar in absena unui context nu se poate opera nici o
difereniere de ineles in cadrul lui un (o), aceste elemente, forma i inelesul, luate in sine, nu pot servi
la identificarea, intr-un text dat, a uneia sau alteia dintre cele trei valori.
Cum valoarea pe care o materializeaz cel mai adesea un (o) este cea de articol nehotrat, iar sensul
lexico-gramatical al determinrii prin numeralul sau adjectivul nehotrat un (o), asociat imediat cu o
funcie sintactic, separat de a substantivului, se dezvluie mai anevoie, se inelege c de regul
confuzia ce se poate face intre cele trei valori este in UNISENS, interpretandu-se greit numeralul i
adjectivul nehotrat drept articol nehotrat.
O dat apreciat (greit) ca articol, in loc de numeral sau adjectiv, in mod firesc, un(o) va fi vduvit de
funcia sintactic i de analiza morfologic aferent celorlalte pri de vorbire (numr, gen, caz). Prin
Vezi, pentru intreaga problem, Zdrenghea, 1960, p. 37-39.
67
urmare, prima greeala, exclusiv morfologica, produce in mod obligatoriu o a doua, sintactic i
morfologic.
0.2. Operaia de degajare a valorilor poate fi realizat in dou feluri, dup cum avem in vedere un
plural al acestora, ca termen opozant lor (a), sau raporturile cu alte uniti din text (b).
(a) Potrivit primului model, un, o, se incadreaz la:
(a,) articol nehotrat cand la plural ii corespunde / i-ar corespunde nite;
(a2) adjectiv (pronominal) nehotrat cand la plural ii corespunde / i-ar corespunde unii, unele;
(a3) numeral cardinal cand se opune / s-ar opune lui doi (dou), trei etc.40
De fiecare dat, termenul in opoziie (= corelaie) aparine aceleiai pri de vorbire (a^ articol articol; a2: adjectiv nehotrat - adjectiv nehotrat; a3: numeral - numeai).
Principalul neajuns practic al acestui procedeu, care-i i confer de altfel o funcionalitate redus,
const in aceea c opereaz cu raporturi in absentia (= in planul paradigmatic), respectiv termenul

opozant (= corelativ) invocat {nite, unii (unele), doi (dou), trei etc.) nu se afl in textul concret supus
analizei i ca atare nu este supus observaiei directe, ci este doar presupus ca membru probabil i
virtual al opoziiei. De aceea, analistul nu poate avea certitudinea c un, o se opune, de ex., lui nite,
nu lui unii (unele) sau doi, trei etc, toate cele trei opoziii fiind deopotriv posibile.
Astfel, intru-n exemplu ca Trecea un om pe strad, un este articol dac-l opunem lui nite, adjectiv
nehotrat dac-l opunem lui unii i numeral dac-l opunem lui doi, trei etc.
(b) in cazul celui de al doilea procedeu, cel recomandat aici, operaia de separare a valorilor lui un, o
se realizeaz progresiv, de la mai concret spre mai puin concret i numai in funcie de context,
mai restrans sau mai larg. Lucrand cu textul concret, relaiile i/sau corelaiile cu anumii membri ai
acestuia elimin sau reduc substanial ambiguitile, conducant, motivat, prin eliminri succesive la
una dintre cele trei valori.
Ordinea de degajare, potrivit celor de mai sus, este urmtoarea: (1) numeral cardinal; (2) adjectiv
nehotrat; (3) articol nehotrat.
1. Un (o) este NUMERAL CARDINAL (cu intrebuinare adjectiyal) cand:
40 Procedeu indicat de regul in manualele colare.
68
(a) servind la numrare, se incadreaz explicit in seria lui doi (dou), trei, patru etc, fiind in opoziie
cu alte numerale exprimate in context (Un elev vine, doi pleac);
(b) apare pe lang substantive ce denumesc uniti de msur - spaiu, timp, greutate, valoare etc. - in
construcii cu sens cantitativ (A stat o zi la munte; A mai parcurs un kilometru; A cumprat un
kilogram de mere; Pacheelul cost un dolar);
(c) este precedat de unele adverbe de mod ce exprim restricia, aproximarea, precizarea etc.) {numai
(cel puin, doar, mcar etc.) un elev);
(d) este insoit de adjectivul singur {singur), avand impreun semnificaia numai un (o); un
singur gand ( numai un gand);
(e) chiar in lipsa altor indicii, este accentuat in vorbire (Am cumprat o carte).
OBSERVAIA 1. impreun cu adverbul distributiv cate, un (o) formeaz numeralul distributiv cu intrebuinare
adjectival cate un (student), cate o (student). Deci intr-un exemplu ca Mai rezolvm cate o problem, o nu
aparine, ca articol, substantivului, acesta fiind nearticulat, ci, impreun cu cate, formeaz numeralul distributiv
(cu valoare adjectival) cate o.
*OBSERVATIA 2. Adverbul distributiv cate nu apare numai in structura numeralului (numit tocmai de acea)
distributiv, ci i in faa catorva pronume: Le-a dat i lor cate ceva; Am primit cate puin din toate; Mai venea
cate cineva i pe la ei; Se mai intalnea cu cate unul altul din satul su.. De aceea, mai potrivit ar fi s vorbim de
o CONSTRUCIE DISTRIBUTIV (= numeral (cardinal) in construcie distributiv, pronume (nehotrat) in
constrcuie distributiv)'".
*Dac acceptm, dup DEX, c oleac (= puin, niel) este adverb de mod, atunci avem i adverbe in construcie
distributiv: Mai bea i el cate oleac; Mai stai i pe la noi cate oleac, nepoate! in cazul in care, in ciuda
etimologiei diferite, se face legtura intre substantivul leac (< si. leku), din expresii ca nici de leac, "deloc, catui
de puin" i adverbul oleac (<ngr. olighaki), cu sensul de puin, niel, se poate observa c de fapt acesta
(oleac) funcioneaz dup modelul un pic, o ar, adic e vorba de substantive in acuzativ precedate de un, o,
care, in prezena lui cate sunt numerale cardinale: cate un pic, cate o ar, cate o leac, iar in prezena lui nici,
adjective pronominale nehotrate din structura adjectivelor negative: nici un pic, nici o ar, nici o leac. Spre o
asemenea interpretare ne conduc:
(a) formele lor diminutivale tipic substantivale: un picu (un picule), o iruc, o lecu;
(b) prezena dup ele a prepoziiei de cu sens partitiv: un pic de, o ar de, o leac de, de neconceput dup un
adverb (de mod) cantitativ.
69

Dac intr-un text dat un (o) nu poate fi incadrat uneia din cele cinci situaii, mai sus date, se exclude
valoarea de numeral.
OBSERVAIE. Ca numeral cardinal, un (o) nu poate avea plural i, prin urmare, formele unii, unele
nu constituie pluralul numeralului un (o). Altfel spus, unii (unele) nu este niciodat numeral cardinal.
in analiza morfologic a lui un (o) vom indica deci numai GENUL i CAZUL (nu i numrul).
2. O dat degajat sensul CANTITATIV EXACT (= de numeral cardinal), lui un (o) ii mai rmane o
larg zon a determinrii CALITATIVE NEDEFINITE, repartizat pe dou clase de cuvinte -adjectiv
nehotrat i articol henotrat, intre care, nu rareori, distincia rmane problematic.
Situaia cea mai clar a lui un (o) ca ADJECTIV NEHOTRAT ne-o ofer contextele in care acesta
se afl in opoziie cu pronumele nehotrat altul (alta), cu adjectivul nehotrat corespunztor {alt, alt)

sau cu demonstrativul de difereniere cellalt, cealalt: un creion rou i altul verde; un creion rou
i alt creion verde; se uita cand cu un ochi, cand cu cellalt. Ca adjectiv nehotrat, un (o) provine de
la pronumele nehotrat unul (una).
O situaie mai puin clar are un (o) cand se afl intr-o dubl corelaie, cu un numeral in stanga i cu
un pronume (adjectiv nehotrat (demonstrativ) de difereniere) in dreapta: Are doi frai mai mari, un
frate in Turda i altul / cellalt in Dej. Dand prioritate corelaiei de dreapta, il vom considera pe un
adjectiv nehotrat, nu numeral cardinal.
Accidental, nici un (nici o) poate fi urmat de un adverb de tip mcar, barem, cel puin sau poate avea
structur intrerupt de inseria acelorai adverbe:. N-a venit nici un student mcar; N-a venit nici
mcar un student.
Dei construcia prezint o oarecare ambiguitate, preferm s vorbim i aici de un adjectiv negativ,
chiar in cazul in care elementele ii sunt dislocate, deoarece aceste adverbe pot aprea i cu
nehotratele compuse vreun, vreo42 (vreunul, vreuna) in a cror structur intr acelai un (o)
Prin urmare, in ciuda echivalenei semantice cu puin (adverb, pronume) a gruprilor o leac (oleac), un pic, o
ar, acestea din urm sunt discutabile adverbe (locuiuni adverbiale).
42 in limba roman exist doi "vreo": adjectivul nehotrat feminin vreo (in . opoziie cu singularul vreun),
antepus exclusiv unui substantiv (vreo pisic, vreo cas) i adverbul vreo, de regul antepus unui numeral
cardinal (propriu-zis sau
70

(unul, una): De-ar veni mcar vreun student!; A aprut cel puin vreunul dintre ei? Or, in cazul
acestora din urm {vreun, vreo, vreunul, vreuna) nu se pune problema de a fi numerale.
OBSERVAIE. Tot adjectiv (nehotrat) este un (o) cand face parte din structura adjectivului negativ
nici un (argument), nici o (greeal). (Comp. cu pronumele negativ, nici unul, nici una.) Prin urmare,
intr-un exemplu ca N-a sosit inc nici un musafir, substantivul musafir este nearticulat, deoarece un nu
este articol, ci impreun cu adverbul de negaie nici formeaz adjectivul (nehotrat) negativ nici un.
Indiferent dac este numeral cardinal sau adjectiv nehotrat, un (o) se interpreteaz separat de
substantiv, atat morfologic (gen i caz la numeral, numr, gen i caz la adjectiv - categorii citite de
la substantiv), cat i sintactic. Determinand un substantiv i acordandu-se cu acesta, un (o) are funcia
de ATRIBUT ADJECTIVAL.
3. Ceea ce rmane in afara situaiilor mai sus discutate este valoarea de articol nehotrat: Trecea un
om pe strad.
Altfel spus, dac un (o) nu poate fi nici numeral cardinal i nici adjectiv nehotrat, va fi articol
nehotrat.
Cu aceast calitate, un (o) este inclus in analiza substantivului i, ca orice articol, nu are funcie
sintactic autonom.
OBSERVAIE' Tot un articol este un (o) i atunci cand apare in faa pronumelui (adjectivului)
nehotrat altul (alt): un altul (un alt caz), o alt situaie).(Construciile de acest tip par a fi un calc
dup german sau francez - comp. cu ein anderer, un autre)
4. Aceleai valori (numeral cardinal, adjectiv nehotrat i articol nehotrat) i in aceleai condiii le
are un (o) i la genitiv-dativ, singular {unui, unei).
5. Formele de plural au, de asemenea, mai multe valori: (1) unii, unele (nominativ-acuzativ) sunt:
(a) pronume nehotrate: Sunt unii care cred c...; Unele imi plac, altele nu; Unii dintre prietenii mei
sunt cresctori de caini43;
adverbial) i, mai rar, unui pronume cu sens cantitativ: Am discutat cu vreo doi (participani); L-am intalnit de
vreo dou ori; Au mai sosit i ieri vreo caiva. (Vreo este considerat adverb (de mod) din imposibilitatea de a fi
incadrat la alt clas de cuvinte.)
In combinaie cu nici formeaz pronumele negative nici unii (nici unele), mai rar utilizat: Nu ne-am sunat nici
unii. Aceste forme, ca, de altfel, i cele de
71

(b) adjective (pronominale) nehotrate (antepuse unui substantiv la plural, cu care se acord in gen,
numr i caz): Unii prieteni l-au cam uitat; Unii oameni sunt prea bogai, iar alii, prea sraci.
OBSERVAIE. Indiferent de context, unii (unele) nu poate fi nici articol nehotrat i nici numeral
cardinal.
(2) Forma de genitiv-dativ unora este intotdeauna pronume nehotrat: N-a inut seama de prerile
unora dintre vorbitori; Unora le place cldura''4.
(3) Forma de genitiv-dativ plural unor45 poate fi, asemenea celei de singular (unui, unei):

(a) adjectiv pronominal nehotrat - in opoziie cu altor (a) sau celorlali (celorlalte): Unor
copii le place fotbalul, iar altora / celorlali tenisul;
(b) articol nehotrat - in lipsa acestei opoziii: Le-am dat unor copii ciocolat.
singular (nici unul, nici una), nu trebuie confundate cu pronumele nehotrate propriu-zise coordonate copulativ
in prezena cuplului adverbial negativ nici... nici (opozantul celui pozitiv de tip i... i): N-au venit nici unii, nici
alii; N-a discutat nici cu unii, nici cu alii; Nu copiaz nici unul, nici altul; Nu se bazeaz nici pe unul, nici pe
altul. (Comp. cu: Au venit i unii, i alii; A discutat i cu unul, i cu altul). in asemenea situaii, adverbul de
negaie nici nu intr in structura pronumelui.
Unora este pronume nehotrat indiferent dac apare sau nu in corelaie cu un alt pronume nehotrat sau
demonstrativ. 45 Fr amplificativul pronominal -a.
72

14 NITE - ARTICOL NEHOTRAT / ADJECTIV

NEHOTRAT
A. STRUCTURI-TIP:
(1) M-am intalnit cu nite colegi de liceu.
(2) Frige nite carne.
B. SOLUII:
(1) nite = articol nehotrat
(2) nite = adjectiv nehotrat
C. COMENTARIU
0. Cuvantul nite (lat. nescio quid "nu tiu ce") are in limba roman dou valori morfologice:
t

0.1. ARTICOL NEHOTRAT de plural pe lang substantive la plural, indiferent de gen, cazurile
nominativ i acuzativ: nite oameni de treab, nite fete, nite tablouri. Ca articol de plural, nite
corespunde la GD formei unor (ideile unor elevi, caroseriile unor maini), cu care, din punct de
vedere etimologic, nu are nici o legtur. (Forma unor coincide cu cea a adjectivului nehotrat unor,
de care se deosebete, foarte greu de altfel, numai contextual.)
0.2. ADJECTIV NEHOTRAT (invariabil) pe lang substantive la singular: nite ap (vin, carne,
unt, lapte, vopsea, miere etc). Ca adjectiv, nite are sens cantitativ PARTITIV (= o cantitate de (din),
"un pic de") i apare pe lang substantive care denumesc materii i substane, in general defective de
plural.
Se mai cuvin reinute urmtoarele:
(1) Spre deosebire de alte adjective nehotrate, nite nu are un corespondent pronominal, nu exist
adic un pronume nehotrat nite.
(2) in faa unui substantiv la singular (defectiv de plural), precum cele de mai sus, nite nu poate fi
articol, intrucat la singular formele articolului nehott sunt un i o.
(3) Cind este adjectiv nehotrat, nite are i funcie sintactic - atribut adjectival.
73

T 15 CEL (CEA, CEI, CELE) - ARTICOL

DEMONSTRATIV / PRONUME DEMONSTRATIV
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Elevul cel harnic a fost premiat.
(2) Cei din cas nu-i cred pe cei de afar.
B. SOLUII:
(1) cel = articol demonstrativ
(2) cei (pe cei) - pronume demonstrativ
C. COMENTARIU
0. Potrivit Gramaticii Academiei (1963), manualelor colare i materialelor de uz didactic,
precum i in consens cu interpretarea multor specialiti, inclusiv in momentul actual, cel (cea, cei,
cele) i formele declinate {celui, celei, celor) se incadreaz, in limba roman, in dou clase de cuvinte
(pri de vorbire): (a) articol; (b) pronume.
1. Ca articol, cel (cea, cei, cele) poart denumirea de (ARTICOL) DEMONSTRATIV sau
ADJECTIVAL.
Se numete (articol) DEMONSTRATIV, deoarece, ca form, provine de la pronumele (adjectivul)
demonstrativ de deprtare acela (aceea, aceia, acelea) cu care seamn foarte mult, ceea ce i duce, in
anumite situaii, la confundarea celor dou clase de cuvinte, confuzie dinspre articol spre pronume,
mai rar invers.

Cat privete inelesul "demonstrativ" (= de A ARTA (a indica) un obiect aflat in raport de deprtare
fa de vorbitor), acesta se prezint mult atenuat in cazul articolului fa de cel al pronumelui, dar fiind
vorba, in principiu, doar de un grad diferit de abstractizare in cadrul aceluiai coninut de baz,
criteriul inelesului se dovedete puin operant in practica analizei difereniate a celor dou pri de
vorbire.
Acelai articol mai poart i numele de (articol) ADJECTIVAL, nu pentru c ar avea valoare
adjectival sau ar lega adjectivul de substantiv (adjectivul se leag singur, prin acord), ci pentru c
st de regul IN FAA (= in stanga) unui ADJECTIV sau numeral (cardinal, ordinal), acesta din urm
fiind tot un fel de adjectiv (cantitativ). Aceast POZIIE PREADJECTIVAL permite formularea
criteriului de individualizare i deosebire practic a articolului de pronume: ori de cate ori cel (cea,
cei,
IA
cele) apare in faa unui adjectiv sau numeral este articol i se exclude valoarea de pronume.
1.1. Adjectivul (numeralul), la randul sau, poate insoi sau nu, ca determinant, un substantiv. Obinem astfel
urmtoarele situaii, dup cum apare sau nu i substantivul in structur:
1.1.1. Cu substantiv in structur: (a;) A prins vulpe cea ireat.
(a2) Au sosit cele trei vagoane cu cereale. (a3) Cea de-a doua repriz a fost mai bun.
1.1.2. Fr substantiv in structur: (ala) Cei harnici au fost premiai.
(a2a) Despre cei trei s-a discutat detaliat. (a3a) In sfarit, a sosit i cel.de-alpatrulea.
OBSERVAIE. Tot articol demonstrativ este cei (cele) i in faa adjectivului nehotrat cu sens cantitativ caiva
(cateva): cei caiva prieteni pe care-i mai are; cele cateva cri primite.
Articolul demonstrativ este variabil dup gen, numr i caz.
1.1.3. Aici mai sunt de reinut urmtoarele:
(1) in ambele situaii (1.1.1. i 1.1'.2.), articolul demonstrativ se cuprinde in analiza adjectivului (numeralului),
neavand funcie sintactic separat, la fel ca toate articolele. in exemplele date: {&x) cea ireat = atribut
adjectival, exprimat prin adjectiv..., PRECEDAT de articol demonstrativ; (a 2) cele trei = atribut adjectival,
exprimat prin numeral cardinal cu intrebuinare adjectival..., PRECEDAT de articol demonstrativ.
(Aceeai interpretare se d i pentru (a3).)
OBSERVAIE. Modelul "substantiv + articol demonstrativ + adjectiv" (fata cea cuminte) il gsim i la unele
substantive proprii compuse: tefan cel Mare, Mircea cel Mare, Mriuca cea Viteaz, Praslea cel Voinic etc.
Fiind substantive proprii compuse, analiza sintactic nu ptrunde in interiorul lor pentru a distinge un atribut
adjectival exprimat prin adjectiv precedat de articol demonsrativ.
(2) in lipsa substantivului din structur (1.1.2.), articolul demonstrativ, ca alte articole, substantiveaz adjectivul
i numeralul. Vorbim in acest caz de adjectiv substantivat i numeral substantivat, cu funcii sintactice proprii
substantivului. in exemplele date: (ala) cei harnici = subiect, exprimat prin adjectiv substantivat prin
articulare cu articolul demonstrativ cei (masculin, plural, N); (a2a) despre cei trei = complement
75
indirect, exprimat prin numeral cardinal substantivat prin articulare cu articolul demonstrativ cei (masculin,
plural, Ac).
(3) intrebuinat in faa numeralului, cel (cea, cei, cele) ii marcheaz acestuia cazurile genitiv i dativ (celor doi,
celor dou, celui de-al aselea, celei de-a treia), numeralul - de la doi, dou (al doilea, a doua) in sus
-neputandu-se altfel decima.
1.2. Tot un fel de articol este cel (cea, cei, cele) in structura superlativului relativ la adjective i adverbe:
(a4) Mria este eleva cea mai bun din clas. (a5) Ei inva cel mai bine.
i in aceast situaie, articolul se cuprinde in analiza sintactic a adjectivului (adverbului).
OBSERVAIE. in structura superlativului relativ al adverbului, articolul demonstrativ se folosete invariabil,
identic formal cu masculinul singular (ce/). Se inelege c aici il numim impropriu articol.
1.2.1. in lipsa unui substantiv din structur, fa de care s fie atribut (adjectival) sau nume predicativ,
superlativul relativ se folosete substantival: cel (cea, cei, cele), dup ce realizeaz superlativul relativ,
substantiveaz adjectivul:
(a4a) Cei mai buni au fost numii in funcii de conducere; cei mai buni = subiect, exprimat prin adjectiv la
superlativ relativ, substantivat, nominativ, masculin, plural.
1.3. Din superlativul relativ al adverbelor tarziu, mult, puin etc. (cel mai tarziu, cel mai mult, cel mai puin) s-au
obinut locuiunile adverbiale de tipul: cel tarziu, cel mult, cel puin, cel devreme, in a cror structur intr
articolul demonstrativ cel (in poziie adverbial).
2. in orice alt situaie in afara celor prezentate mai sus, cel (cea, cei, cele) este PRONUME DEMONSTRATIV,
chiar dac este identic formal cu articolul demonstrativ, prezentand in schimb mici deosebiri fa de
pronumele demonstrativ. Dintre situaiile mai mai frecvente reinem:
(1) Urmat de PREPOZIIE + SUBSTANTIV sau ADVERB: (b,) Cei din cas nu-i cred pe cei de afar.
OBSERVAIE. Tot pronume este cel (cea, cei, cele) i in combinaie cu adverbul inutru: cei dinutru.

(2) in GRUPURILE PRONOMINALE cel ce (ceea ce, cei ce, cele ce) i cel care (cea care, cei care, cele care):
(b2) S vin cei care-au fost chemai.
76

(3) Mai rar, cel (cea, cei, cele) apare in combinaie cu un substantiv, pe care il determin i cu care se
acord, devenind astfel ADJECTIV DEMONSTRATIV (de deprtare): (b3) Pe cel deal, pe cel
colnic, / Trece mandru un voinic (folclor); cina cea de tain; oceanul cel de ghea; painea noastr
cea de toate zilele.
2.1. Cel (cea, cei, cele) este in aceste situaii O VARIANT SCURTA a pronumelui
demonstrativ de deprtare acela (aceea, aceia, acelea), de care se deosebete printr-o
AUTONOMIE sintactic LIMITAT: nu poate aprea singur, ci doar insoit de un determinant
(atribut sau atributiv): comp. Acela este prietenul meu cu Cel de colo este prietenul meu (nu i *Cel
este prietenul meu) i Cel care inva tie (nu i * Cel tie).
2.2. Ca pronume, cel (cea, cei, cele) se constituie (singur) in funcie sintactic, asemenea celorlalte
pronume (subiect, atribut, complement etc): Cei dintr-a VIII-a A sunfbuni la fotbal {cei = pronume
demonstrativ (de deprtare), N, subiect); O fat din cele de lang geam este sora lui (din cele =
pronume demonstrativ (de deprtare), Ac cu prepoziie, atribut pronominal prepoziional); Celor ce-au
sosit primii li s-au oferit flori {celor = pronume demonstrativ (de deprtare), D, complement indirect.)
*3. in unele studii de specialitate, CALITATEA DE ARTICOL a lui CEL (CEA, CEI, CELE) este
CONTESTAT, fie in toate situaiile46, fie numai in absena substantivului (vezi I.I.2.)47, fiind asimilat
pronumelui, ca o subclas special din punct de vedere distribuional, clas care-l include i pe al, a,
ai, ale. (Numele sub care sunt cunoscute este acela de pronume (demonstrative / posesive)
semiindependente.)
*6 Vezi Neamu, 1993, p.191 - 203 i Neamu, 1996, p.7 - 15. 47 Vezi, mai ales, Pan Dindelegan,
1994, p. 42 - 46.
77

T16
AL (A, AI, ALE) - CERE GENITIV / NU CERE GENITIV
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Cei doi copii ai vecinului sunt deja mari.
(2) Cei doi copii ai si sunt mari.
B. SOLUII:
(1) ai: impune genitivul (vecinului = genitiv)
(2) ai: nu impune genitivul (ai si & genitiv)
C. COMENTARIU
0. Greeala frecvent comis aici nu vizeaz atricolul ca atare, ci aprecierea CAZULUI prii de
vorbire de dup al (a, ai, ale). in cea mai mare parte aceast interpretare greit ii are cauza in
NUMELE DUBLU al articolului al (a, ai, ale) - POSESIV (GENITIVAL). intrucat cele dou
calificative - posesiv i genitival - se utilizeaz ca SINONIME (de aici i formularea "articol posesiv
sau genitival"), iar cel de-al doilea - genitival - trimite in mod explicit la GENITIV, se inelege de ce
confuzia de caz este in UNISENS, respectiv se interpreteaz greit un alt caz.
1. Al (a, ai, ale) apare in cadrul unui raport de POSESIE, stabilit intre doi termeni, numii in gramatic
OBIECT POSEDAT i POSESOR. in acest raport, al (a, ai, ale) se afl totdeauna pe locul
OBIECTULUI POSEDAT, fie c (1) il REPREZINT (=ii ine locul), asemenea unui pronume - Ai
vecinului au plecat (comp. Am discutat cu prinii ti), fie c (2) il DUBLEAZ prin reluare sau
anticipare - Aceti prieteni ai mei nu te-au convins; Ai notri tineri la Paris inva...48
in funcie de genul i numrul substantivului - obiect posedat pe care il reprezint - cazul (1) sau pe
care il dubleaz - cazul (2), articolul posesiv (genitival) se folosete cu una dintre formele: al
(masculin (neutru), singular), a (feminin, singular), ai (masculin, plural), ale (feminin (neutru), plural).
48

Vezi, pentru unele aspecte, Zdrenghea, 1965, p. 1029-l032; Grui, 1969,

p. 143-l46.
78
in situaia de la (2) - dublarea poziiei obiectului posedat, articolul are acelai gen i acelai numr49 cu
substantivul - obiect posedat: un biat (masculin, singular) al (masculin singular) vecinei; o fat
(feminin, singular), a (feminin, singular) vecinului; cei mai buni copii (masculin, plural) ai (masculin,
plural) vecinei; cele mai bune fete (feminin, plural) ale (feminin, plural) vecinului.

2. Cel de-al doilea termen al raportului de posesie discutat, POSESORUL, se exprim fie (1) printr-un
POSESIV - Ai ti sunt la film; Nu m prea incant prietenii acetia ai ti, fie (2) printr-un
SUBSTANTIV (PRONUME) IN GENITIV - Maina din spate este a doctorului Udrescu; Cei doi
reprezentani ai firmei s-au declarat mulumii; Ai lor s-au intors mai devreme.
in situaia de la (2), al (a, ai, ale) este urmat de UN GENITIV, ceea ce face ca acest articol s fie
numit i "genitival". intrucat, urmat de un substantiv (pronume, in afar de posesiv), al (a, ai, ale) cere
totdeauna genitiv, el devine un semn gramatical al genitivului.
Avand in vedere c orice genitiv exprim posesorul, dar nu orice posesor se exprim printr-un genitiv,
este preferabil s utilizm difereniat cele dou calificative ("posesiv" i "genitival"), respectiv:
(a) articol POSESIV - cand e urmat de un posesiv {meu, tu, su etc);
(b) articol GENITIVAL - cand e urmat de un genitiv (substantiv, pronume).
Utilizand pentru situaia de la (a) exclusiv calificativul "posesiv", exist o ans in plus de a evita
interpretarea eronat a cazului posesivelor drept genitiv. (Altfel spus, atata timp cat meninem in
numele lui al (a, ai, ale) urmat de posesive calificativul "genitival", chiar dac il asociem cu "posesiv",
tentaia de a acorda posesivului cazul genitiv este justificat terminologic.)
2.1. A treia situaie, diferit distribuional, in care apare al (a) este cea de component al numeralului
ordinal - al doilea (a doua), al treilea (a treia). Aici al (a) nu este nici "posesiv" i nici "genitival". Lam
putea numi ARTICOL ordinal. (El nu intr in discuia de fa.)
Dup natura prii de vorbire cu care este in distribuie, al (a, ai, ale) se repartizeaz i se denumete
astfel: (a) articol POSESIV (al meu); (b) articol GENITIVAL (al vecinului); (c) articol ORDINAL (al
doilea).
49 '
'v

Aceast potrivire in gen i numr este de regul incadrat la ACORD. In realitate, este impropriu a vorbi aici de
acord, acesta avand in set i cazul. Or, al (a, ai, ale), cu aceast form, nu poate fi decat in nominativ-acuzativ.
79
OBSERVAIE. Se inelege c in nici una dintre cele trei ipostaze al (a, ai, ale) nu are intocmai valorile unui
articol. Avand in vedere tradiia in analiza gramatical colar, potrivit creia este numit articol i, cuplat cu
termenul de dup el, constituie o singur unitate sintactic (pronume (adjectiv) posesiv, substantiv (pronume) in
genitiv, numeral ordinal), il prelum i numim aici ca atare50.
3. Reluand i sistematizand distribuia lui al (a, ai, ale) prin prisma CAZULUI prii de vorbire ce-i urmeaz,
avem:
3.1. ARTICOL GENITIVAL - impune cazul GENITIV oricrei pri de vorbire aprute dup el, respectiv:
(a) SUBSTANTIVULUI: o strlucit victorie a echipei naionale, un creion al colegului;
(b) PRONUMELUI declinabil (se inelege, in afara celui posesiv): o carte a ei (lor, oricui, tuturor, aceluia,
dumnealui etc);
3.2. ARTICOL POSESIV - NU IMPUNE GENITIV. in legtur cu acesta sunt de reinut urmtoarele:
(1) in cele mai multe gramatici ale limbii noastre, gruparea "a/ (a, ai, ale) + posesiv" (al meu, a mea, ai notri,
ale voastre etc.) se interpreteaz ca o singur parte de vorbire, NEDISOCIABIL (= neanalizabil) SINTACTIC
in interior - PRONUME POSESIV.
. (2) Strict analitic vorbind, in interiorul pronumelui posesiv se manifest un ACORD tipic ADJECTIVAL (in
gen, numr i caz) dinspre posesiv (meu, mea, mei, mele) inspre articol (al, a, ai, ale), acord realizat intocmai ca
in biatul meu (fetia mea, bieii mei, fetiele mele). De aceea, de ex., al meu este o form corect (al =
masculin, singular; meu = masculin, singular), in timp ce *ai meu nu este corect (ai = masculin, plural; meu =
masculin, singular).
Se vede astfel c posesivul de dup al (a, ai, ale) se acord intotdeauna cu acesta i, prin urmare, cazul pe care il
are al (a, ai, ale) este i cazul posesivului. in acelai timp, deoarece gruparea in discuie se interpreteaz ca o
singur parte de vorbire i prin urmare i se d un singur caz, ca i cum ar fi un singur cuvand, cazul lui al (a, ai,
ale) conteaz pentru intregul grup: Al meu este mai bun (al meu = nominativ, intrucat al = nominativ);
Despre ale sale nu discut (despre ale sale = acuzativ, deoarece despre ale = acuzativ)51.
50 Pentru o alt interpretare morfologic a lui al (a, ai, ale), inclusiv a grupurilor ce-l conin (al meu, al
vecinului), vezi, aici mai jos, 4.
51 Pentru forma de genitiv-dativ plural, urmat exclusiv de posesiv (alor mei, alor notri), vezi T 18.
80

*4. in anumite cercetri, mai vechi sau mai recente, cu o oarecare audien in literatura de specialitate,
lui al {a, ai, ale) i se contest calitatea de articol posesiv, inclusiv cea de marc a genitivului, fiind
trecut, in totalitate sau numai in anumtie contexte, in clasa pronumelor, alturi de cel constituind aanumita
grup a pronumelor semiindependente52.
Dat fiind diversitatea de contexte in care apar gruprile "a/ + posesiv" {al meu, a mea, ai mei etc.) i

"al + genitiv" (ai vecinului, a lui, ale tuturor etc), contexte relevante pentru interpretarea gramatical,
o soluie unitar i global este greu de formulat.
Din lips de spaiu pentru o expunere monografic argumentat, ne limitm la a prezenta contextele
mai importante i soluiile posibile din punctul nostru de vedere53, soluii care se inscriu pe aceast
linie a interpretrii lui al ca pronume.
4.1. in lipsa substantivului-nume al obiectului posedat: Copiii lui au plecat la mare, iar ai mei au
rmas acas. Prietenii mei sunt din Turda, iar ai vecinului din Oradea. Crile sunt ale elevului.
Discuiile cu ai mei au fost furtunoase.
SOLUIE: al + posesiv (genitiv) = o sintagm posesiv, in care:
-al = pronume posesiv (substitut al numelui obiectului posedat), cu toate atributele morfologice i
sintactice ale clasei (gen, numr, caz, funcie);
- posesivul = adjectiv pronominal posesiv, in relaie prin acord cu al i funcie de atribut adjectival;
- genitivul (substantiv sau substitut) = atribut genitival. CONSECINE: nu exist un pronume posesiv
cu structura al meu (al
tu etc.) i nici genitiv cu al, care devine extragenitival: al (a, ai, ale) este intotdeauna PRONUME
(posesiv), iar meu (tu etc.) este intotdeauna ADJECTIV (pronominal posesiv).
4.2. in prezena substantivului-nume al obiectului posedat: ai notri tineri, al patriei otean, copilul
cel mic al vecinului, cel mai bun prieten al meu.
SOLUIE: al = PRONUME posesiv DUBLANT (prin anticipare sau reluare) al numelui obiectului
posedat, nu i al cazului i funciei acestuia. Prin imposibilitatea de a-i dovedi un alt caz decat
nominativul i a-i
52 Vezi, Guu Romalo, 1967; Manoliu Manea, 1968; Draoveanu, 1969; Grui, 1969; LRC, I, 1974;
Florea, 1983; Sinteze, 1984; Pan Dindelegan, 1994.
Expuse in Cursul de morfologie a limbii romane contemporane (vezi, Neamu, 1995).
81

argumenta o funcie anume, al dublant este exclusiv in NOMINATIV i NU ARE FUNCIE

SINTACTIC.
Posesivul sau genitivul se subordoneaz, peste al, substantivului-nume al obiectului posedat:
, . . I X I I. X I . Cei doi prieteni a i mei.
(intre prieteni i ai i intre ai i mei nu exist o relaie gramatical marcat.)
4.3. in coordonare: prietenii mei i ai ti, dorina lui i a celorlali din jur.
SOLUIE: al = pronume posesiv normal, regent in a doua sintagm posesiv i, indiferent de interpretarea
semantic a grupului, coordonat cu termenul regent din prima sintagm posesiv:
prietenul } a[
meu tu
4.4. Pe POZIIA unei PREPOZIII (locuiuni prepoziionale) cu GENITIVUL: in jurul casei i al curii,
contra mea i a ta.
SOLUIE: al (a) = substitut de prepoziie = PROPREPOZIIE, in cazul in care contra, impotriva, in jurul
etc. sunt prepoziii. (Dac ele sunt asimilate formal substantivelor, ca un fel de substantive semiindepen-dente, al
(a) rmane ... pronume.)
Indiferent de interpretare, adjectivul pronominal posesiv este in acuzativ (= prin acord), iar substantivul
(pronumele) in genitiv.
4.5. in construcii cu prepoziia de: o prieten de-a mea / o prieten de-ale mele; unei prietene de-a mele / unei
prietene de-ale mele; un prieten de-al meu / un prieten de-ai mei.
NOT. Dei varianta corect din punct de vedere gramatical este considerat cea cu posesivul la plural (o
prieten de-ale mele, un prieten de-ai mei), datorit sensului (presupus) PARTITIV al lui de (de = dintre),
construcia cu de + singular (de-al..., de-a ...) este cea uzual i, ca atare pentru analiz trebuie avute amandou
in vedere.
SOLUIE: de + al (a, ai, ale) = PRONUME posesiv in acuzativ cu prepoziie i funcie de atribut pronominal
prepoziional; posesivul (genitivul) = subordonat lui al (a, ai, ale), cu funcie de atribut adjectival (atribut
genitival).
AMENDAMENT: Este posibil ca de s-i piard / s-i fi pierdut calitatea de element relaional, devenind un
cuvant de umplutur (= un de
82

"expletiv"), situaie in care interpretarea construciei ar fi identic celei de la 2., respectiv posesivul
(genitivul) s se subordoneze direct substantivului , peste de i al, ca i cum n-ar fi i aceste elemente
in structur.
83

T 17 ADJECTIVE PRONOMINALE / PRONUME

A. STRUCTURI-TIP:
(1) A dat altor copii mingea.
(2) A dat copiilor altora mingea.
B. SOLUII:
(1) altor = adjectiv pronominal (nehotrat)
(2) altora = pronume (nehotrat)
C. COMENTARIU
0. Cu excepia prenumelor personale propriu-zise, de politee i reflexive54, celelalte PRONUME, cand
stau pe lang SUBSTANTIVE, LE DETERMIN i SE ACORDA cu acestea in gen, numr i caz, se
transform din punct de vedere gramatical in adjective, numite, datorit provenienei lor, ADJECTIVE
PRONOMINALE: Fiecare a primit cate un pix rou (pronume) / Fiecare copil a primit cate un pix rou
(adjectiv).
Se pot transforma prin urmare in adjective urmtoarele categorii de pronume: demonstrative,
nehotrate, interogative, relative, posesive i de intrire.
Membrii subclaselor de adjective pronominale sunt aceiai cu ai subclaselor de pronume
corespondente, toi sau numai unii, dar nu alii decat cei pronominali.
OBSERVAIA 1. Nu se pot transforma in adjective: pronumele interogativ (sau relativ) cine,
pronumele nehotrate compuse pe baz de cine (oarecine, fiecine etc), pronumele nehotrate compuse
cu alt- i -va (altcineva, altcareva, altceva) i pronumele negative nimeni, nimic.
OBSERVAIA 2. Formele insumi (insmi), insui (insi), insui (insi) etc. sunt, la nivelul romanei actuale
adjective (de intrire). Pentru problemele deosebite pe care le ridic in analiz, posesivele (pronume sau
54 in varianta interpretrii analitice a gruprilor binare de tip al meu, al vecinului, al, ca reprezentant sau dublant
al numelui obiectului posedat, este, de asemenea, numai pronume. Vezi, pentru detalii, T 16, 4.
84

adjective) sunt tratate separat i ca atare necuprinse aici (vezi T 18, T 19, T20, T 21).
0.1. Cele mai multe adjective pronominale sunt identice formal cu pronumele corespondente, iar
deosebirile, acolo unde exist, sunt nesemnificative.
Dintre acestea reinem:
(1) Particula terminal -a (= amplificativ pronominal) in plus la unele pronume fa de adjectivele
corespondente: cruia / crui (student), altuia / altui (elev), acesteia / acestei (studente) vezi ins
i: acela / (biatul) acela, acetia / (copiii) acetia.
(2) Prezena segmentelor -(u)l, -a, -i, -le in plus la unele pronume nehotrate fa de adjectivele
corespondente: altul I alt (biat), alta / alt (fat); alii /ali (biei), altele /alte (fete) etc.
0.2. i din punctul de vedere al flexiunii, pronumele i adjectivele pronominale sunt identice. Se cuvin
reinute aici DESINENELE generale de GENITIV-DATIV: -ui(a) pentru masculin singular (altuia I
altui brbat); -ei (a) pentru feminin singular (alteia / altei femei); -or(a) pentru plural ambele genuri
(altora / altor brbai, altor femei). Prin urmare, orice pronume (adjectiv pronominal) cu una dintre
aceste desinene nu poate fi, in mod obiectiv, decat in genitiv sau dativ.
0.3. Cele mai multe adjective pronominale sunt ANTEPUSE sub-stantivuui: alt elev, vreo problem,
atatea maini, fiecrui copil, oricrei femei etc. Demonstrativele pot fi atat antepuse, cat i postpuse:
acest copil copilul acesta, acele cri - crile acelea etc.
0.4. Ca aezare linear, adjectivul pronominal st de regul in imediata vecintate a substantivului
(orice fleac, acest pix, alt chestiune etc), dar poate fi i separat printr-un determinant, in general
adjectival (propriu-zis, pronominal, numeral): acest minunat tablou de uculescu, toi aceti copii,
fiecare al doilea student etc.
Mai trebuie reinut aici:
(1) Adjectivele pronominale nu pot fi desprite de substantiv prin verbe, nici mcar prin auxiliarul
predicativ a fi. O dat aprut un verb in structur, adjectivul pronominal redevine pronume: copilul
acela (adjectiv demonstrativ) tie mult geografie /copilul este acela (pronume demonstrativ)
care tie...; Care (adjectiv interogativ) p r o b 1 e m ii pare mai grea? / Care (pronume
interogativ) este problema cu pricina?
(2) intre adjectivul pronominal i substantiv este exclus prepoziia. O dat aprut o prepoziie, in
mod sigur forma pronominal actualizeaz un pronume, nu un adjectiv pronominal, chiar dac exist
coinciden de
85

gen i numr intre substantiv i pronume: oameni de acetia, un b i a t ca acela (vezi i: u n b i a t

ca aceia), o f a t ca oricare, pixuri din acestea etc. (Uneori combinaia vizeaz dou pronume: una
ca asta, unele ca acestea.)
0.5. Consumandu-i existena ca determinani ai substantivului, mai rar ai altor pronume, in lipsa unei
prepoziii sau a unui verb, adjectivele pronominale au o singur funcie sintactica: ATRIBUT
ADJECTIVAL.
1. Greeala care se face de regul este confuzia dinspre adjectivul pronominal spre pronume, adic
interpretarea eronat a adjectivului pronominal drept pronume. Mai rar i numai de la un anumit
nivel de cunotine gramaticale, apare i greeala in sens invers. (La aceasta din urm motivaia se afl
in absolutizarea ca importan a vecintii unui substantiv pentru calitatea adjectival.)
Confuzia in discuie se prelungete aproape sigur in alte greeli care afecteaz funciile sintactice atat
ale substantivului, cat i ale adjectivului.
1.1. O dat apreciat greit ca pronume, adjectivul pronominal nu va mai fi intepretat, firete, ca atribut
adjectival, ci va fi luat - la intamplare -atribut pronominal, in cazul c este sesizat legtura cu
substantivul (regent), sau i se va da funcia pe care ar avea-o ca pronume, facandu-se tacit abstracie de
prezena substantivului. Ex.: Acestui elev nu-i place gramatica {acestui = (greit) complement
indirect (dativ), in loc de atribut adjectival); L-am vzut pe cellalt coleg al tu (pe cellalt (greit)
complement direct (Ac cu pe, mcar c pe nu-i aparine), in loc de atribut adjectival).
1.2. Cat privete substantivul, acesta este interpretat normal, ca i cum n-ar fi insoit de adjectiv i
nu i s-ar fi dat deja falsului pronume funcia lui.
2. Dintre cauzele confuziei adjectivelor pronominale cu pronumele reinem:
2.1. Elementul fundamental este CONINUTUL, care acioneaz prioritar asupra formei. in acest
sens, conceptul de ADJECTIV este asociat in mintea analistului in primul rand cu acela de INSUIRE
propriu-zis a obiectelor denumite de substantive {bun, ru, frumos, harnic, inalt etc.) i numai in al
doilea rand este legat de form, de un cuvant ACORDAT (in gen, numr i caz cu un substantiv). Or,
din acest punct de vedere, al inelesului, adjectivele pronominale se deprteaz sensibil de adjective,
ele neexprimand insuiri propriu-zise, ci diverse aspecte ale determinrii (apropiere, deprtare (de
vorbitor), caracter nehotrat etc), mai greu concepute ca insuiri. Cum aceleai sunt notele
86
de coninut i cand sunt pronume, adjectivele pronominale, in mod firesc, se situeaz in sfera
pronumelor, nu a adjectivelor.
De aceea la insuirea noiunii de adjectiv trebuie insistat in mod special asupra trsturilor gramaticale
ale acestei pri de vorbire, mai ales asupra acordului.
2.2. Deosebirile formale fa de pronumele corespondente sunt reduse (vezi mai sus), iar acordul este
adesea mai puin vizibil, deoarece multe adjective pronominale, asemenea pronumelor de la care
provin, nu au forme difereniate prin desinene pentru gen i numr sau le au numai la anumite cazuri.
Aa sunt, de exemplu: care (- singular sau plural, masculin sau feminin) (la fel toate nehotratele
pe baz de care), ce (= invariabil), cror (= masculin sau feminin) etc.
2.3. Un oarecare rol in favorizarea confuziei il are i poziia proclitic a celor mai multe adjective
pronominale, poziie care, pe de-o parte, este mai puin fireasc adjectivului propriu-zis, iar, pe
de alt parte, eclipseaz substantivul de dup el, respectiv impune ateniei in primul rand
adjectivul pronominal, care, luat in sine, fr o raportare imediat la substantivul de dup el, nu poate
prea decat... pronume.
La acestea se mai adaug un fapt ce ine de cronologia invrii: se predau i se inva dintai
pronumele, cu trstura lor caracteristic, aceea de substitute al substantivului i de aici avantajul,
ca grad de asimilare i de instalare in competena gramatical a analistului, a primului lucru invat.
Cel mai adesea, la adjectivele pronominale corespondente invate dup aceea se trece sub tcere sau
nu se insist suficient asupra faptului c ele nu mai sunt substitute ale substantivului, nu apar in locul
acestuia, ci pe lang el, determinandu-l asemenea unui adjectiv oarecare. Prin urmare, prin adjectiv
pronominal nu inelegem c este in acelai timp i adjectiv, i pronume (= substitut), ci c este un
adjectiv provenit dintr-un pronume55.
OBSERVAIE. Denumirea uzual de "adjectiv pronominal" este dup modelul "adjectiv participai"
(= adjectiv provenit din participiu), "adjectiv gerunzial" (= adjectiv provenit din gerunziu) etc.
Deoarece adjectivele pronominale provin toate din pronume56 i, asemenea acestora, sunt de mai multe
feluri (demonstrative, interogative,

Un statut special au posesivele (meu, tu, nostru etc), care FORMAL sunt ADJECTIVE, iar in
CONINUT, stand pe poziia POSESORULUI, sunt PRONUME (=substitute).
Un caz special reprezint adjectivul pronominal de INTRIRE (insumi, insui etc), care, la nivelul
limbii romane actuale, nu mai are drept corespondent un
87
relative etc.), s-ar putea chiar renuna la calificativul intermediar "pronominal", utilizand denumiri mai
economice: adjectiv demonstrativ, adjectiv interogativ etc.57 (in mod similar, despre o form verbal
ca mergand spunem de regul c este verb la gerunziu, iar a mai insera intermediarul modul
nepersonal, subinelegand c gerunziul este un mod nepersonal, la fel ca infinitivul, supinul.)
3. Elementul care deosebete adjectivele pronominale de pronume, elementul fundamental i de altfel
unicul operant in analiza practic, este ACORDUL in gen, numr i caz cu substantivul. Acesta este o
potrivire formal obligatorie (= are caracter de lege) i vizeaz toate cele trei categorii gramaticale
comune substantivului i adjectivului - genul, numrul i cazul. De aceea spunem c acordul
adjectivului pronominal cu substantivul este OBLIGATORIU i TOTAL. Pentru analiza practic,
acest fapt are importan imediat: acordul, o dat dovedit gramatical intr-o categorie, il acceptm ca
existent i in celelalte.
3.1. Probabilitatea ca un pronume dintre cele menionate (vezi mai sus) s se transforme in
adjectiv pronominal este condiionat de PREZENA UNUI SUBSTANTIV (pronume) in
structur, iar ca acesta s fie desprit de presupusul adjectiv prin prepoziie sau verb (vezi mai sus).
Prin urmare, dac pronumele nu apare pe lang substantiv (pronume), nici nu se mai
pune problema de a avea un adjectiv pronominal58.
3.2. Simpla prezen a substantivului nu este intru totul probant pentru calitatea de adjectiv. De aceea
condiia absolut necesar i suficient pentru a vorbi de un adjectiv este acordul cu substantivul, acord
care trebuie verificat i dovedit.
Dup numrul de operaii necesare pentru verificarea acordului i implicit a calitii adjectivale,
deosebim urmtoarele situaii:
3.2.1. Orice form pronominal antepus unui substantiv i nelegat de acesta prin prepoziie se
transform obligatoriu in adjectiv pronominal.
Afirmaia este valabil indiferent dac adjectivul pronominal este VARIABIL i exprim prin
desinene numrul, genul i cazul (alt biat, alt fat, ali biei, alte fete / altui biat, altei fete, altor biei,
altor fete) sau este INVARIABIL, TOTAL (ce fat, ce biat, ce fete, ce biei) sau PARIAL (nu marcheaz
opoziia de gen la anumite cazuri sau la
pronume de intrire i ca atare nu putem vorbi, in plan sincronic, de o conversiune a pronumelui de intrire in
adjectiv pronominal de intrire.
Posesivele au un statut aparte nu numai ca denumire, ci i prin raportarea la calitatea de substitute. Vezi, pentru
acestea, T 22.
Pentru situaia de excepie a posesivelor din structuri de tipul contra mea, in jurul meu, vezi T 29.
88

singular are numai nominativ-acuzativ: cator femei - cator brbai; cat timp - cat vreme).
OBSERVAIE. Se presupune, bineineles, c respectiva form pronominal determin substantivul. in caz
contrar, vecintatea i coincidena de categorii nu conduc la adjectiv pronominal: Fiecruia profesorul i-a dat
alt subiect (fiecruia = pronume henotrat, nu adjectiv).

intrucat excepie nu exist, verificarea acordului este de prisos. Vom mai reine aici urmtoarele:
(1) Acordul este vizibil formal la adjectivele variabile, de tip: alt (altui), alt (altei), ali (altor), alte
(altor). Prin analogie cu acestea se accept i la celelalte.
(2) Cele care se utilizeaz i la genitiv-dativ au desinenele specifice: -ui, -ei, -or.
(3) intrucat, exceptand substantivele de genul feminin singular, celelalte substantive au form
unic pentru toate cazurile, genitiv-dativul este marcat in corpul adjectivului pronominal antepus i
conteaz, ca semnificaie, pentru grup in intregime. (Se inelege c, dei desinena de genitiv-dativ o
poart adjectivul pronominal, nu vom trage concluzia c substantivul se acord cu adjectivul
pronominal i nu invers.)
Rolul pe care il are adjectivul pronominal in marcarea genitiv-dativului la substantiv este la fel de
important ca cel al articolului nehotrat: comp. unui biat (unei fete, unor biei, unor fete) cu acestui
biat (acestei fete, acestor biei, acestor fete).
(4) Identificarea cazului substantivului i, o dat cu al acestuia, i al adjectivului pronominal antepus
se poate face in dou feluri:

(a) fie dup desinena de la adjectivul pronominal, cazul fiind acelai la substantiv i adjectiv,
(b) fie eliminand adjectivul pronominal i articuland substantivul cu articol hotrat enclitic, situaie in
care rolul de a exprima cazul revine articolului hotrat: Acestui copil ii place gramatica - acestui copil
= dativ (caz marcat la acestui) sau copilului = dativ (caz marcat de articolul hotrat). Stabilirea
exact a cazului (nominativ sau acuzativ, genitiv sau dativ) se realizeaz dup procedeele cunoscute
(vezi T2 i T3).
OBSERVAIE. Deoarece substantivul precedat de adjectivul nehotrat tot (toat, toi, toate) este
articulat, in forma tuturor elevilor (tuturor elevelor) cazul este dublu marcat.
3.2.1.1. Toate formele pronominale de genitiv-dativ (cu desinenele -ui, -ei, -or), cu excepia
demonstrativelor (vezi mai jos), prin postpunere
89
fa de substantiv, devin, cu sau iar unele modificri de form, PRONUME, nu adjective
pronominale, indiferent de genul, numrul i cazul substantivului. in eventualitatea c cele trei
categorii sunt identice la substantiv i pronume, aceasta nu se datoreaz acordului, ci COINCIDENEI.
Prin urmare: altui (vreunui, fiecrui, oricrui, nici unui) copil/copilul altuia (vreunuia,
fiecruia, oricruia, nici unuia) -ADJECTIV PRONOMINAL / PRONUME. La fel: altei (vreunei,
fiecrei, oricrei, nici unei) cri/cartea alteia (vreuneia, fiecreia, oricreia, nici uneia); altor (multor,
atator) c o p i i /c o p i i i altora (multora, atatora); altei fetie /fetiei alteia; altui copil /copilului altuia;
altor dorine/dorinelor altora etc.
Faptul c intre forma pronominal postpus i substantiv nu exist acord poate fi evideniat prin posibilitatea
apariiei oricrei forme de gen i numr pe lang unul i acelai substantiv: fetia alteia, dar i f e t i a altuia,
fetia altora; biatul altuia, dar i biatul alteia, biatul altora; fetiele altora, dar i fetiele altuia, fetiele alteia;
bieii altora, dar i bieii altuia, bieii alteia.

Forma pronominal postpus substantivului este in genitiv, caz identificat dup procedeul de la
substantiv (comp. cu b i a t u 1 vecinului, biatul vecinei, biatul vecinilor).
3.2.2. Demonstrativele, cu excepia celor de identitate, pot aprea i postpuse substantivului (articulat enclitic),
avand aceeai form cu pronumele.
3.2.2.1. Utilizate cu forma de nominativ-acuzativ, ele sunt exclusiv adjective.
Inventar de forme:
(a) de apropiere: bradul acesta, salcia aceasta, brazii acetia, slciile acestea;
(b) de deprtare: bradul acela, salcia aceea, brazii aceia, slciile acelea;
(c) de deprtare compuse (= de difereniere sau nonidentitate): bradul cellalt, salcia cealalt, brazii ceilali,

slciile celelalte.
3.2.2.2. Formele de genitiv-dativ pot aprea in trei situaii, asociate cu valori morfologice diferite:
(1) SUBSTANTIV (articulat enclitic) cu form de NOMINATIV-ACUZATIV + DEMONSTRATIV cu form
de GENITIV-DATIV -indiferent de coincidena/necoincidena categoriilor de gen i numr cu ale subsantivului,
demonstrativul este PRONUME (in genitiv): cartea acestuia (acesteia, acestora); crile acestuia (acesteia,
acestora);
90

copilul aceluia (aceleia, acelora); bieii celuilalt (celeilalte, celorlali, celorlalte) etc.
Lipsa de acord este evidenta la nivelul cazului (substantivul in NAc, iar demonstrativul in GD,
respectiv, aici, G), ceea ce exclude acordul i la celelalte categorii.
(2) SUBSTANTIV (articulat enclitic) cu form de GENITIV-DATIV + DEMONSTRATIV cu aceeai
form cazual (GENITIV-DATIV):
(a) intre SUBSTANTIV i DEMONSTRATIV exist DIFERENE DE GEN I/SAU NUMR:
copilului acesteia (aceleia, celeilalte), COPILULUI acestora (acelora, celorlali, celorlalte), fetiei
aceluia (acelora, acestora, celorlali, celorlalte) etc.
Neexistand acord intr-una din categorii (gen, numr), nu exist nici in celelalte i prin urmare avem
din nou pronume demonstrativ (in genitiv), nu adjectiv. (Comp. rochia fetiei acelora cu rochia fetiei
vecinilor; scriu copilului celorlali cu scriu copilului vecinilor.)
(b) SUBSTANTIVUL i DEMONSTRATIVUL au ACELAI GEN i ACELAI NUMR: biatului
acestuia, fetiei aceleia, bieilor celorlali, fetelor acelora etc.
(bj) Neavand cum verifica dac identitatea in gen, numr i caz este o coinciden sau se datoreaz
legii acordului, aceste construcii sunt ambigue sintactic. Strict formal ele pot fi luate ins ca adjective
demonstrative.
(b2) Prin marcarea dubl a cazului in grup (copilului acestuia), combinaiile de acest tip par destul de
greoaie i sunt puin folosite, preferandu-se construciile cu demonstrativul antepus (acestui copil),

mai clare sintactic i mai economice.

3.2.3. Dac o form pronominal apare intre dou substantive, in mod sigur aceasta reprezint un
adjectiv pronominal, fie pe lang substantivul din fa, fie pe lang substantivul de dup el.
3.2.3.1. Ca adjective pe lang primul substantiv apar, firete, demonstrativele: hainele acestea ale
copiilor, culoarea hainelor acestora ale copiilor, pantofii aceia ai fetiei etc.
Articolul genitival al (a, ai, ale) desparte in mod clar primul substantiv cu adjectivul su de cel de-al
doilea substantiv. Prin urmare, demonstrativul nu poate fi raportat la substantivul din dreapta, nici
chiar in situaiile in care categoriile de gen, numr i caz coincid la cei trei membri ai grupului. Prin
acord cu substantivul din stanga, adjectivul demonstrativ poate sta in orice caz.
3.2.3.2. Ca adjective pe lang al doilea substantiv pot aprea numai acelea care au form de genitivdativ
i sunt antepuse. Acordandu-se cu
91
substantivul din dreapta, ele vor fi totdeauna in cazul genitiv: tatl acestui (acelui, celuilalt, aceluiai, altui vreunui,
oricrui, fiecrui, nici unui etc.) copil; mama acestei (acelei, celeilalte, aceleiai, altei vreunei, oricrei, fiecrei, nici
unei etc.) fetie ; prinii acestor (acelor, celorlali, acelorai, altor, oricror, multor, atator etc.) copii.

Cuplarea adjectivului pronominal cu al doilea substantiv reiese clar din acordul in dreapta, nu in stanga, acord
realizat obligatoriu in fiecare dintre cele trei categorii (gen, numr, caz).
Astfel, intr-un exemplu ca Prietenului acestui biat ii datorez multe, acordul se face cu biat, nu cu prietenului,
dovad c primul substantiv poate fi pus i la plural sau poate fi inlocuit cu unul de genul feminin, fr ca
adjectivul {acestui) s fie obligat la schimbri similare: prietenului acestui biat, dar i prietenilor acestui

biat, prietenei acestui biat.

Dimpotriv, schimband numrul celui de-al doilea substantiv sau inlocuindu-l cu unul de genul
feminin, in mod obligatoriu se produc schimbri identice la adjective: prietenului acestui biat, dar
prietenului acestei fete (nu i *prietenului acestui fete), prietenului acestor biei (nu i ^prietenului
acestui biei) etc.
Aceeai segmentare a grupului in "substantiv" i "adjectiv + substantiv" {cartea - acestei fetie) ne-o
dovedete i articolul al (a, ai, ale), a crui apariie poate fi catalizat prin aezarea dup primul
substantiv a unui determinant oarecare: cartea acestei fetie - cartea ilustrat a acestei fetie.
4. De regul, adjectivele pronominale apar pe lang substantive (vezi toate exemplele de mai sus), dar,
mai rar, pot aprea i pe lang pronume.
Se pare c singurele adjective pronominale in aceast situaie sunt nehotratele. Deosebim urmtoarele
situaii:
(1) Nehotratul toi, toate (mai rar tot, toat) pe lang:
(a) Pe lang un pronume DEMONSTRATIV: toi acetia, toate acestea (acetia toi, acestea toate),
toi aceia, toate acelea (aceia toi, acelea toate), toi ceilali, toate celelalte (ceilali toi, celelalte
toate). in aceste grupri, nehotratul, indiferent de poziie, este adjectiv, iar demonstrativul, pronume:
Toi acetia sunt prietenii mei; Toate celelalte m las rece.
Acelai statut adjectival il are {toi, toate) i in combinaie cu demonstrativul semiindependent cei
(cele): Toi c e i care au plecat nu s92
au mai intors.; Mi-a adus d i n toate cele care m intereseaz; Tuturor celor care mi-au scris le-am
rspuns59.
OBSERVAIE. Dac apar pe lang un substantiv, atat demonstrativul, cat i nehotratul sunt adjective: toi
aceti oameni, toate celelalte probleme.
(b) Pe lang un posesiv: toi ai mei, toate ale voastre (Aici se odihnesc toi ai mei, dui pentru totdeauna in

lumea celor ce nu mai sunt)60.

(2) Nehotratul ataia, (atatea) pe lang nehotratul alii (altele): ataia alii, atatea altele.
(3) Interogativul (relativul) cai (cate) pe lang nehotratul alii (altele): C u cai alii ai mai discutat?;
Nu-mi amintesc cate altele mi-a mai spus.
(4) Acestui model (adjectiv + pronume) se incadreaz i gruprile muli alii (puini alii), multe altele (puine altele): Au
venit Popescu, Ionescu, Georgescu i muli alii pe care nu-i cunoti.; In grdina lui cultiv cartofi, morcovi, roii,
castravei i multe altele.
4.1. Aceleai demonstrative i nehotrate ii pstreaz statutul pronominal in combinaie cu un numeral cardinal:
alii doi, ceilali doi, acelea dou etc.
4.2. O situaie aparte au gruprile de tip nimic altceva, nimeni altcineva, nimeni altul etc, in care ambele componente sunt
pronume, indiferent dac sunt incadrate sau nu intr-o construcie exceptiv: N-a mai spus nimic altcev a?; Domnul din fa
nu este nimeni altul decat fostul meu director; N-a mai fost nimeni altcineva decat colegii lui?

Argument pentru statutul de pronume (nu de adjectiv) al lui cei (cele) -subordonata atributiv de dup

demonstrativ, introdus prin care sau ce, asemenea situaiei in care lipsete toi (toate): Cei care au venit... - toi
cei care au venit.
in structuri de acest tip, calitate pronominal propriu-zis are numai ai, (ale). Vezi, pentru detalii, T 16, 4.
93

T 18 PRONUME POSESIVE NOMINATIV(ACUZATIV) / GENITIV (DATIV)

A. STRUCTURI-TIP:
(1) Celuii acetia sunt ai ti.
(2) N-ai respectat dorina alor ti.
B. SOLUII:
(1) ai ti = pronume posesiv in nominativ
(2) alor ti = pronume posesiv in genitiv
C. COMENTARIU
0. Gruparea "a/ (a, ai, ale) + posesiv" (al meu, a mea, ai mei, ale mele etc), in lipsa unui substantiv cu
care s se acorde, este PRONUME POSESIV. Au catigat ai notri; S-a dus la ai si. (Vezi,
pentru deosebirea dintre pronume posesive i adjective posesive, T 19.)
in analiza gramatical, foarte rar nu se recunoate pronumele posesiv, dar foarte adesea i se
interpreteaz greit cazul, in spe GENITIV in loc de nominativ. Cauza, de fiecare dat, este
necunoaterea cazului articolului posesiv al (a, ai, ale), care d cazul su posesivului.
1. Ca element component in structura pronumelui posesiv, al (a, ai, ale), cu aceast form, are
numei dou cazuri - NOMINATIV i ACUZATIV, intre care distincia nu se face morfologic, ele
fiind identice formal, ci sintactic. Prin urmare i pronumele posesive au numai dou cazuri (nominativ
i acuzativ).
Forma de nominativ este, firete, fr prepoziie, iar cea de acuzativ, in general cu prepoziie. Funciile
sintactice indeplinite sunt cele fireti pentru pronumele in cazurile menionate.
1.1. NOMINATIV:
1.1.1. SUBIECT: Creionul tu este verde, iar al meu este rou; Ai ti sunt foarte nelinitii din cauza
examenului.
in general, recunoaterea pronumelui posesiv i a cazului (nominativ) in aceast ipostaz nu ridic
probleme.
1.1.2. NUME PREDICATIV (de regul pe lang auxiliarul predicativ a fi): Pixul acesta nu este al
meu; Uzina e a noastr; Toate crile acestea sunt ale tale?
94
Confuziile de caz i de parte de vorbire care vizeaz pronumele posesive se fac de regul in aceast
situaie.
(1) Cel mai adesea pronumele posesiv cu funcie de nume predicativ este interpretat greit ca fiind un
GENITIV, in loc de NOMINATIV.
Raionamentul pleac de la intrebarea al (a, ai, ale) cui, specific genitivului, singura posibil aici,
corelat cu dou trsturi aparente ale construciei: prezena lui al (a, ai, ale) i identitatea de coninut
a posesivului, ca substitut al numelui posesorului, cu un substantiv (pronume) in genitiv. (Comp.
Cartea este a sa i Cartea este a vecinei sau Cartea este a ei.)
Nici una din cele trei trsturi nu este concludent aici pentru calitatea de genitiv: cazul posesivelor nu
se afl prin intrebri, al (a, ai, ale), ca artic61 posesiv, nu cere genitiv, iar coninut identic nu inseamn
in mod obligatoriu i expresie (form) identic aici.
Calitatea de NOMINATIV, nu de genitiv, se evideniaz astfel:
(a) Cazul posesivului {al meu, al tu, a sa, ale noastre etc.) il d al (a, ai, ale), cazul su contand
pentru pronumele posesiv in intregime (vezi T 16). Ca reprezentant in pronumele posesiv al numelui
obiectului posedat, al (a, ai, ale) poate fi inlocuit cu substantivul care denumete acest obiect posedat:
Cartea este a mea - Cartea este cartea mea; Crile acestea sunt ale tale? > Crile acestea sunt
crile tale?
in structura astfel obinut, echivalent cu cea inlocuit, poziia lui al (a, ai, ale) de dup a fi este
ocupat de un substantiv, al crui caz, nominativ, este evident. (Acuzativul se exclude, intrucat nume
predicativ in acuzativ fr prepoziie nu exist.)
(b) Dac posesivul propriu-zis de genul feminin, numrul singular {mea, ta, sa noastr, voastr) ar fi
in genitiv, ar trebui s aib alt form, identic cu a adjectivului posesiv, respectiv mele (tale, sale,
noastre, voastre). Trecand posesivul din ara mea este bogat (mea = NOMINATIV, prin acord

cu ara) la genitiv, obinem Oamenii rii mele sunt harnici i ospitalieri (mele = GENITIV (tot
singular), prin acord cu rii). Prin urmare, este evident c genitivul de la mea este mele, de la ta este
tale etc. Or, in situaia discutat {Cartea este a mea), forma mele este imposibil (*Cartea este a mele)
i, ca atare, nu e vorba de un genitiv. Prin analogie, acceptm c atat formele de masculin (singular),
cat i cele de plural (ambele genuri), care nu disting nominativ-acuzativul de genitiv-dativ, stau tot in
nominativ, nu in genitiv {Crile sunt ale noastre; Musafirii sunt ai votri etc).
95
OBSERVAIE. Se inelege c un substantiv sau pronume (in afar de posesive) precedat de al (a, ai, ale) in
aceeai poziie va fi in genitiv: Terenul este al patronului; Cainele este al lor.

(2) Uneori interpretarea greit vizeaz calitatea morfologic, respectiv se consider pronumele drept
adjectiv pronominal posesiv. Motivaia logic a acestei interpretri const in identitatea obligatorie de
gen, numr i caz a posesivului cu substantivul-subiect, identitate asimilat greit conceptului de acord
adjectival, dinspre posesiv spre substantiv: Maina este a ta {maina = singular, feminin, nominativ;
a ta = singular, feminin, nominativ); comp. cu Maina este nou {maina = singular, feminin,
nominativ; nou = singular, feminin, nominativ.)
impotriva calitii de adjectiv pledeaz urmtoarele fapte:
(a) Nu exist adjective pronominale desprite de substantivul regent prin verb, inclusiv a fi (auxiliar
predicativ), i de aceea nici nume predicativ exprimat prin adjectiv pronominal. (Vezi, pentru detalii, T
17.)
(b) Ca reprezentant al obiectului posedat dup a fi, al (a, ai, ale) are, in mod firesc, numrul, genul i
cazul substantivului-obiect posedat care ar aprea in locul lui, identic in structura de fa cu cel care
are funcia de subiect: Maina este a mea - Maina este maina mea (a din primul exemplu st pe
poziia substantivului maina din exemplul al doilea). Cum un substantiv nu se acord cu alt
substantiv, nici al (a, ai, ale), ca inlocuitor al acestuia, nu se poate acorda.
1.2. ACUZATIV - diverse funcii sintactice: I-am vzut pe ai notri intrand pe teren (complement
direct); Eu m refeream la problemele mele, iar tu, la ale tale (complement indirect); A fost ajutat de
ai si (complement de agent); Am ajuns acas o dat cu ai mei (compl. circ. de timp); S-a dus la ai
mei i m-a parat (compl. circ. de loc); Dintre toi ai ti, cel mai al dracului este vru-tu (compl. circ.
comparativ): Cu toate pilele i cu toi ai si in spate n-a reuit s intre la o facultate de stat (compl.
circ. concesiv).
Prin faptul c este insoit de prepoziie, nu ridic probleme in recunoaterea cazului.
2. Mai rar, articolul posesiv se utilizeaz LA PLURAL i cu form de genitiv-dativ: alor. in aceast
situaie, se inelege c pronumele posesiv {alor mei, alor ti, alor notri etc.) va sta in genitiv sau
dativ: Hotrarea alor mei a fost s amanm totul pe a doua zi (alor mei pronume posesiv in
genitiv); Alor votri nu le convine situaia creat (alor votri = pronume posesiv in dativ).
96
OBSERVAIA 1. Utilizate in genitiv-dativ, pronumele posesive au funciile sintactice aferente celor dou
cazuri. (in exemplele date: alor mei = atribut pronominal genitival; alor votri = complement indirect). Alte
exemple: Maina din faa alor mei cost o avere (atribut pronominal prepoziional); Toi au fost contra alor
notri (nume predicativ cu prepoziie); Am sosit acas inaintea alor mei (compl. circ. de timp); A dat-o in bar
datorit alor si (compl. circ. de cauz). Cit privete deosebirea genitiv / dativ, aceasta se face ca la orice
pronume sau substantiv. (Vezi, in acest sens, T 3.)
OBSERVAIA 2. Genitiv-dativul pronumelor posesive este dat de alor, in structura cruia recunoatem
desinena de genitiv-dativ, plural -or, comun tuturor pronumelor (adjectivelor pronominale) declinabile. (Comp.
cu acestor, altor, multor etc.)

3. in rezumat: pronumele posesive cu al (a, ai, ale) sunt in nominativ (acuzativ), iar cele cu alor in
genitiv(dativ).
97

T 19 AL MEU (AL TU ETC.) - ADJECTIV POSESIV/

PRONUME POSESIV
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Cei doi REPREZENTANI ai notri s-au descurcat foarte bine.
(2) Ai notri s-au descurcat foarte bine.
B. SOLUII:
(1) ai notri = adjectiv posesiv
(2) ai notri = pronume posesiv
C. COMENTARIU

0. Din punctul de vedere al formei, adjectivele posesive cu articolul posesiv al (a, ai, ale) sunt
identice cu pronumele posesiv: Ale noastre au fost mai bune (ale noastre = pronume posesiv); Cele
dou aeromodele ale noastre au fost mai bune (ale noastre = adjectiv posesiv)
OBSERVAIE. Luate in ansamblu, adjectivele posesive cu al (a, ai, ale) sunt cu mult mai rar folosite
decat cele fr al (a, ai, ale). (Vezi, pentru acestea din urma, T 20.)
Datorit identitii formale menionate, confuzia adjectivelor posesive (de acest tip) cu pronumele
posesive este mai frecventa decat a celor fr al (a, ai, ale). Din cauza aceluiai al (a, ai, ale),
interpretat greit ca articol genitival (in loc de posesiv) i asociat cu intrebarea al (a, ai, ale) cui, se
inelege de ce i cazul este adesea interpretat eronat, de regul ca genitiv, indiferent de cazul
substantivului.
1. Toate posesivele cu al (a, ai, ale) cand stau pe lang un substantiv i nu sunt legate de acesta printro
prepoziie se acord obligatoriu in gen, numr i caz cu substantivul i ca atare sunt adjective i
numai adjective (posesive). in practica analizei gramaticale este suficient s observm c stau pe
lang un substantiv, antepuse ori postpuse (vezi mai jos) i il determin, pentru a decide, fr nici o
alt verificare sau demonstraie, c sunt adjective posesive. Este exclus prin urmare posibilitatea ca o
form de tipul al meu (al tu, ale sale etc.) aflat pe lang un substantiv s nu fie adjectiv posesiv.
98
OBSERVAIE. Se inelege c posesivul pe lang substantiv este adjectiv numai dac il i determin.
Altfel spus, simpla vecintate nu este concludent: Un lup, al meu inc n-a vzut (al meu = pronume
posesiv, nu adjectiv, intrucat nu determin substantivul un lup).
Probabilitatea i motivaia interpretrii greite a cazului sunt alimentate de comportamentul
morfologic neobinuit al lui al (a, ai, ale) in cadrul grupului:
(a) Pe de o parte, el dubleaz, prin anticipare (ale mele probleme) sau reluare (cel mai bun prieten al
meu) substantivul succedent sau antecedent in calitatea lui de nume al obiectului posedat, reeditandu-i
categorile de gen i numr (in exemplele date: feminin, plural - feminin, plural; masculin, singular masculin, singular). Aceleai categorii (gen i numr) apar i la posesivul propriu-zis (mele, meu), prin
acord cu substantivul i, de aici, identitatea in linie (al - posesiv - substantiv) a categoriilor de gen i
numr.
(b) Pe de alt parte, al (a, ai, ale) nu are, in mod obiectiv, decat nominativ-acuzativ61 i ca atare, in
ceea ce privete cazul, nu se pune problema acordului, ci doar a unei coincidene de caz a lui al cu
substantviul. intr-un exemplu ca lucrarea unei colege a mele, este mai mult decat evident c
substantivul este in genitiv, iar a, prin fora lucrurilor, nu poate fi in genitiv, cci nu are form decat
de nominativ-acuzativ.
in acelai fel se pune problema i la plural: Lucrrile unor colege ale mele (forma de genitiv-dativ de
la ale este ... alor). De aici putem trage dou concluzii:
(1) Al (a, ai, ale) nu se acord sintagmatic cu substantivul, neavand cum, ci doar adjectivul pronominal
posesiv propriu-zis (meu, tu, su etc), evideniind un acord adjectival tipic, unul realizat peste al
(a, ai, ale), ca i cum acesta di nurm nici n-ar fi in structur: aceti p r i e t e ni ai ti62.
(2) Constituenii acestor grupri binare (al + posesiv) se comport morfologic diferit.
Cand, potrivit tradiiei i prescripiilor din manualele colare, spunem c grupul "a/ + posesiv" (al
meu, a ta, ai si etc.) constituie o singur parte de vorbire cu structur binar (= adjectivul pronominal
posesiv), trecem sub tcere acest caracter neunitar, acceptand c adjectivul pronominal posesiv in
intregime (= cu al cu tot) se acord cu substantivul.
Forma de genitiv-dativ alor este exclus din aceste contexte.
fi")

Se cere astfel abandonat o reprezentare linear a relaiilor din aproape in aproape: prieteni ai i a i mei (aceti
prieteni < ai < mei).
99

in consecin, categoriile de gen, numr i caz ale adjectivului pronominal posesiv se citesc de la
substantiv, ele, datorit acordului, fiind identice. Oricat de tentant ar fi utilizarea unei intrebri, in
spe al (a, ai, ale) cui, pentru aflarea cazului, trebuie s se renune la ea.
1.1. Spre deosebire de pronumele posesive corespondente, adjectivele posesive (cu al, (a, ai, ale)) au
toate cele cinci cazuri, prin acord cu substantivul determinat: O prieten a mea este profesoar de
chimie (a mea = nominativ); Mama unei prietene a mele este medic (a mele genitiv); Scriu unei
prietene a mele {a mele = dativ); Am discutat despre o prieten a mea din copilrie (a mea -acuzativ);
Mi-e dor de tine, drag i bun prieten a mea! (a mea = vocativ).

Opoziia cazual NAc / GD este marcat formal numai la adjectivele posesive de genul feminin,
numrul singular: a mea / a mele, a ta / a tale, a sa / a sale, a noastr / a noastre, a voastr / a voastre
(vezi i exemplele de mai sus). Toate celelalte adjective posesive au o singur form pentru toate
cazurile. Interpretarea acesteia intr-un text dat ca materializand unul sau altul dintre cazuri se ghideaz
exclusiv dup cazul substantivului.
in legtur cu statutul adjectival al posesivelor aici in discuie mai trebuie reinute urmtoarele:
(1) Nu exist adjective posesive cu articolul alor. Orice posesiv precedat de alor este pronume
posesiv, in genitiv sau dativ (vezi T 18). Prin urmare coincidena de gen i numr intre un posesiv cu
alor i un substantiv regent nu se incadreaz la acord i nu genereaz calitatea de adjectiv. A se
compara: Aceti suporteri ai notri sunt cam glgioi (ai notri = adjectiv posesiv, acordat cu
substantivul suporteri, NOMINATIV, masculin, plural) cu Suporterii alor notri au fost mai
glgioi ca oricand (alor notri = pronume posesiv, GENITIV, masculin, plural).
(2) Prezena unei prepoziii intre posesiv i substantiv, chiar dac e vorba de identitate in gen, numr i caz,
exclude adjectivul: Despre un copil ca al tu nu se pot spune decat lucruri bune (ca al tu

pronume posesiv, acuzativ cu prepoziie); Pe banii de la ai ti mi-am cumprat un aparat de radio (de
la ai ti = pronume posesiv, acuzativ cu prepoziie)63.
2. Adjectivele posesive cu al (a, ai, ale) pot fi considerate VARIANTE CONDIIONALE
CONTEXTUAL ale celor fr al, (a, ai, ale): dorinele noastre - ale noastre dorine.
Pentru structurile cu de (o prieten de-a mea, o prieten de-ale mele etc), vezi T 16, 4.
100
Deosebim dou situaii, in funcie de poziia fa de sustantiv i articularea acestuia:
(1) Adjectivele posesive sunt ANTEPUSE substantivelor, acestea din urm fiind obligatoriu NEARTICULATE
ENCLITIC: ai notri tineri, ale noastre dorine etc. Datorit invariabilitii cazuale a lui al (a, ai, ale),
adjectivele pronominale posesive antepuse substantivului ii blocheaz acestuia variabilitatea cazual, adic
nu-i permit alt caz decat nominativ-acuzativul.
(2) Adjectivele posesive sunt POSTPUSE substantivului:
(a) NEARTICULAT ENCLITIC: un copil al meu, aceste d o -r i n e ale voastre, cele dou reprezentante ale
noastre; a doua carte a sa etc.;
(b) ARTICULAT ENCLITIC, dar intre substantiv i adjectivul posesiv se mai afl un cuvant: p r i e t e n
u 1 acela al tu, fata cea mic a ta etc.
3. Adjectivele posesive cu al (a, ai, ale), asemenea celor fr al (a, ai, ale), au funcie de ATRIBUT
ADJECTIVAL.

101
T 20 ADJECTIVE POSESIVE / PRONUME POSESIVE
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Prinii ti sunt la mare.
(2) Ai ti sunt la mare.
B. SOLUII:
(1) ti= adjectiv posesiv
(2) ai ti = pronume posesiv
C. COMENTARIU
0. Ca ADJECTIVE, posesivele se caracterizeaz, aa ca toate adjectivele pronominale (vezi T 17), prin
(a) apariie pe lang substantive i (b) calitatea de a fi ACORDATE in gen, numr i caz cu
substantivele.
Spre deosebire de alte adjective pronominale, posesivele au dou serii de forme, respectiv o serie cu
articolul posesiv al (a, ai, ale), identic prin urmare cu seria pronumelor posesive64, i alta fr al (a,
ai, ale), singura specific lor: l-am vzut pe cei doi prieteni ai ti la teatru; I-am vzut pe prietenii ti
la teatru.
0.1. Posesivele fr al (a, ai, ale) - singurele reinute aici (vezi, pentru celelalte, T 19) - sunt totdeauna
adjective posesive i, excluzand o singur situaie ("prepoziie cu genitivul + posesiv", vezi T 29), apar
numai pe lang SUBSTANTIVE i POSTPUSE acestora: Fetia mea este elev; Am discutat cu profesorul
tu de sport; ara noastr este bine cunoscut prin aciunile sale consacrate pcii si dezarmrii.

Dup cum se vede din exemplele de mai sus, substantivul regent este ARTICULAT DEFINIT
ENCLITIC, iar adjectivul posesiv este situat IMEDIAT dup substantiv.
OBSERVAIE. Dac substantivul este precedat de un adjectiv, articolul hotrat enclitic este ataat
acestuia, iar posesivul apare dup adjectivul articulat: dragul meu copil, bunii mei prieteni, bogata noastr
ar

De o identitate absolut putem vorbi de fapt numai la nominativ-acuzativ (ale mele - ale mele panii), cci al
(a, ai, ale) nu are decat nominativ-acuzativ. La genitiv-dativ, identitatea este parial, respectiv valabil doar
pentru posesivul propriu-zis, nu i pentru al (a, ai, ale).
102
etc. in ultim instan, adjectivul posesiv reclam in fa un cuvand articulat enclitic, indiferent dac acesta este
substantiv sau adjectiv. (Termenul regent al posesivului va fi, se inelege, totdeauna substantivul: buna noastr p
r i e t e n din Clrai.)
64

0.2. Un numr relativ restrans de substantive, de regul denumind grade de rudenie, pot aprea i
nearticulate, adjectivul posesiv fiind conjunct (= legat de substantiv prin liniu): Nu l-am mai vzut de
mult pe frate-su; Nevast-sa nu e din satul nostru; Ce e taic-tu? (La genitiv-dativ, aceste
substantive apar articulate proclitic, cu articolul lui: sora lui na-sa, maina lui frate-meu etc.)
1. Judecand lucrurile exclusiv dup form, identificarea adjectivului posesiv i deosebirea lui de
pronumele posesiv n-ar trebui s pun nici o problem in analiza gramatical. Spre deosebire de
alte adjective pronominale, cele posesive se deosebesc de pronumele corespondente printr-un
element de form, imposibil de trecut sub tcere: absena lui al (a, ai, ale). Din acest punct de vedere,
opoziia este net, intrucat nu exist pronume posesive fr al (a, ai, ale). Prin urmare, chiar dac nu
s-ar observa acordul cu substantivul, simplul fapt c al (a, ai, ale) lipsete ar fi suficient ca formele
meu, tu, su etc. s fie excluse dintre pronumele posesive.
Dac totui greeala apare, ea nu are cauze speciale, altele decat cele care genereaz confuzia mai
larg "pronume / djective pronominale" (vezi T 17).
2. Greeala cea mai frecvent in analiza posesivelor este legat de caz, in spe aprecierea acestuia ca
fiind, invariabil, GENITIV. Dintre toate adjectivele pronominale, numai cele posesive sunt vizate de
acest tip de greeal. Cauza principal o constituie, se inelege, necunoaterea sau nesocotirea rolului
pe care il are acordul in identificarea cazului nu numai la adjectivele posesive, ci la adjective in
general. Aici, la adjectivele posesive, acioneaz ins in mod special, ca factor perturbant,
CONINUTUL, acelai cu al genitivului manifestat in substantive i pronume. i unele, i altele
denumesc sau substituie numele posesorului: cartea sa - cartea ei - cartea elevei. Considerandu-se c
exprimarea numelui posesorului este nota specific a genitivului, insui coninutul su, se ajunge prin
absolutizare la interpretarea posesivelor ca fiind in genitiv. Un rol deloc neglijabil in aceast analogie
il au pronumele personale in genitiv (lui, ei, lor) (vezi T 21).
O dat incadrat coninutul posesivelor la cel genitival, pentru aflarea cazului se utilizeaz, in mod
firesc, INTREBAREA, iar aceasta, ca la orice genitiv, nu poate fi decat (al, a, ai, ale) cui. Altfel spus,
dac pentru
103

aflarea cazului la adjectivele posesive se utilizeaz intrebarea, nu se poate ajunge, in cazul c

intrebarea este "corect" pus, decat la genitiv. A se compara: cartea ei (elevei) - a cui (carte)!
genitiv; cartea sa (mea...) - a cui (carte)? > genitiv.
2.1. Raionamentul corect trebuie s plece de la PREMISA GENERAL CA ORICE
PRONUME (fr prepoziie) pe lang un substantiv AR PUTEA fi adjectiv pronominal. Urmeaz a
se verifica trstura gramatical fundamental a adjectivului - ACORDUL. Verificarea cea mai
simpl vizeaz genul i numrul. Se observ imediat c acestea sunt identice cu ale substantivului
(cartea mea: cartea = feminin, singular; mea = feminin, singular). Pentru a elimina eventualitatea unei
coincidene, se verific acordul prin schimbare de numr la substantiv, schimbare care va atrage in
mod sigur o schimbare similar la posesiv (cartea mea - crile mele, nu i *c r i 1 e mea). Prin
aceasta avem proba ca posesivul este INTR-ADEVR acordat i prin urmare adjectiv. Cum acordul
cu substantivul este TOTAL, adic in toate categoriile, el vizeaz in mod cert i cazul, care nu mai
trebuie verificat, ci se CITETE direct de la substantiv, orice intrebare fiind nu numai de prisos, ci i
contraindicat.
2.2. Concluzia este imediat: adjectivele posesive, prin acord cu un substantiv, pot sta in ORICARE
DIN CELE CINCI CAZURI, inclusiv genitiv. Se inelege astfel c analiza corect a adjectivului
posesiv (gen, numr, CAZ) reclam mai intai analiza morfologic a substantivului. Exemple: Copilul
meu este colar (copilul = nominativ, deci meu = nominativ); Am semnat notele copilului meu
(copilului genitiv, deci meur= genitiv); copilului meu il place chimia (copilului = dativ, deci
meu = dativ); M vedea adesea plimbndu-m cu copilul meu (cu copilul = acuzativ, deci meu =
acuzativ); Ce te doare, c o p i -Iul meu drag? (copilul = vocativ, deci meu = vocativ).
in legtur cu marcarea formal a cazului sunt de fcut dou observaii:

(1) Adjectivele posesive, spre deosebire de restul adjectivelor pronominale, nu au desinenele

specifice de genitiv-dativ: - ui, -ei, -or (vezi toate exemplele de mai sus).
(2) Dintre toate adjectivele posesive, numai cele de genul feminin, numrul singular realizeaz la
nivelul expresiei opoziia "nominativ (acuzativ) / genitiv (dativ)": Clasa mea (ta, sa, noastr,
voastr) este frunta (mea, ta, sa, noastr, voastr = nominativ) / Echipa de fotbal a clasei mele
(tale, sale, noastre, voastre) este campioan pe coal (mele, tale, sale, noastre, voastre = genitiv).
104
Se observ c desinena de genitiv (dativ) nu este -ei (comp. cu acestei echipe, altei fete), ci -le (comp.
cu grea-grele) sau -e (comp. cu albastr-albastre), ca la adjectivele calificative.
Celelalte adjective posesive (la masculin singular i plural (ambele genuri)) au cate o singur form
pentru toate cazurile, a crei valoare (= care anume caz este) se deduce, prin acord, de la substantiv.
105
T 21 LUI (EI, LOR /SU (SA, SI, SALE) - PRONUME
PERSONAL / ADJECTIV PRONOMINAL POSESIV
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Mama ei lucreaz la o benzinrie.
(2) Mama sa lucreaz la o benzinrie.
B. SOLUII:
(1) ei = pronume personal
(2) sa = adjectiv pronominal posesiv
C. COMENTARIU
0. Confuzia adjectivului pronominal posesiv cu pronumele personal (in genitiv), confuzie in ambele
sensuri, vizeaz in special persoana a IlI-a: su (sa, si, sale) /lui (ei, lor). Dintre cauze, reinem mai
ales dou:
0.1. Formele adjectivului posesiv su (sa, si, sale) au coninut identic cu pronumele personale in
genitiv lui, ei, exprimand deopotriv un singur posesor. Comp. biatul su cu biatul lui {biatul ei),
fata sa cu fata ei (fata lui) etc.
0.2. Adjectivul posesiv care exprim mai muli posesori nu are forme pentru persoana a IlI-a, in locul
lor utilizandu-se pronumele personal lor (genitiv, plural, persoana a IlI-a). Acceptand identitatea de
coninut -exprimarea posesorului, lor este incadrat in virtutea acestui fapt la posesive, construindu-i-se
astfel o serie complet: nostru, vostru (lor); notri, votri (lor); noastr, voastr (lor); noastre,
voastre (lor).
1. in vederea evitrii confuziei reinem:
1.1. Lui, ei, lor sunt TOTDEAUNA PRONUME PERSONALE, niciodat posesive (pronume sau
adjective).
ii confirm calitatea de pronume personal in genitiv (sau dativ) prin:
(1) DESINENELE -ui (masculin, singular), -ei (feminin, plural), -or (plural, ambele genuri), pe care
posesivele nu le au. Ca atare, in mod obiectiv, datorit desinenelor (-ui, -ei, -or), nu pot fi decat in
genitiv (dativ) i nici un fel de acord nu poate anula semnificaia acestor desinene.
(2) Se incadreaz in mod clar in PARADIGMA PRONUMELUI PERSONAL de persoana a IlI-a, ale
crei forme de nominativ (acuzativ)
106
sunt el, ea, ei, ele. Or,.un pronume personal in nominativ (acuzativ) nu poate deveni pronume (adjectiv) posesiv
in genitiv (dativ).
(3) Ca pronume ce sunt, ele NU SE ACORD in nici una din categorii (gen, numr, caz). Aa se explic faptul
c dup un substantiv de genul masculin, bunoar, pot aprea deopotriv lui (masculin), dar i ei (feminin), iar
dup un substantiv la plural pot aprea i lor (plural), dar i lui, ei (singular) .a.m.d.: biatul lui, biatul ei,
biatul lor; fetia lui, fetia ei, fetia lor; bieii lui, bieii ei, bieii lor; fetiele lui, fetiele ei, fetiele lor.
Dac s-ar acorda, ar fi excluse combinaii de tipul: fetia (feminin) lui (masculin); biatul (masculin) ei
(feminin); bieii (masculin, plural) ei (feminin, singular).
(4) Coincidena de categorii la substantiv i pronume este strin categoriei acordului: rochia fetiei (singular,
feminin, genitiv) ei (singular, feminin, genitiv); stiloul biatului (singular, masculin, genitiv) lui (singular,
masculin, genitiv). Dac ei, de exemplu, ar fi acordat i deci adjectiv, trecerea substantivului la plural ar trebui
s cear cu necesitate form de plural i presupusului adjectiv, ceea ce nu se intampl in cazul de fa.
Combinaiile fetiei ei i fetielor ei sunt deopotriv posibile i corecte. (in exemplultfetielor lor, forma de plural
lor nu se datoreaz acordului, dovad c avem i fetiei lor.)
in consecin, chiar dac n-am ti c lui, ei, lor sunt totdeauna pronume, am putea verifica i dovedi in orice

context c nu sunt adjective.

OBSERVAIE. Problema unei interpretri greite (ca adjective pronominale posesive) se pune bineineles
numai cand sunt in genitiv {fetia ei, biatului, bieii lor), nu i in dativ (Lui ii plac bomboanele).

Dativul nu are nimic comun cu exprimarea posesorului. (Vezi, pentru situaia special a "dativului
posesiv", T 9.)
Lui, ei, lor in genitiv (fr prepoziie) pe lang un substantiv au funcia de ATRIBUTE
PRONOMINALE GENITIVALE.
1.2. Dimpotriv, su, sa, si, sale sunt TOTDEAUNA ADJECTIVE PRONOMINALE POSESIVE,
niciodat pronume personale. Chiar dac n-am ti c formele de posesiv fr al (a, ai, ale) sunt
exclusiv adjective (posesive), putem verifica i dovedi acordul lor i deci calitatea adjectival.
Luand exemplul fetia sa, se observ imediat identitatea de categorii la posesiv i substantiv. Trecand
substantivul la plural {fetiele), posesivul ii schimb obligatoriu forma intr-una de plural (mele), deci
fetiele mele, nu i *fetiele mea. Acordul in numr fiind dovedit, acceptm acordul i in
107

gen, i in caz, iar a mai face operaia de verificare. Concluzia este imediat: adjectiv posesiv. Aa ca
la toate adjectivele, pronominale sau nu, genul, numrul i cazul se citesc de la substantiv. Prin
urmare, cu referire special la caz, nu vom pune intrebarea (aici) nefast al {a, ai, ale) cui, cci
aceasta ne va da, invariabil, genitiv. (Adjectivul posesiv su (sa, si, sale), poate aprea, firete, i in
genitiv, dar acest fapt se datoreaz acordului cu un substantiv in genitiv: Comportarea copiilor
(genitiv) ti (genitiv) este intolerabil.) Funcia sintactic, indiferent de caz, va fi mereu una i
aceeai: ATRIBUT ADJECTIVAL.
108
T 22 SINGULAR / PLURAL
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Vecinul nostru este strungar.
(2) Vecinii mei sunt artiti.
B. SOLUII:
(1) nostru = adjectiv pronominal posesiv la SINGULAR
(2) mei = adjectiv pronominal posesiv la PLURAL
C. COMENTARIU
0. Adjectivele pronominale posesive sunt printre rarele pri de vorbire la care se comit greeli i in
identificarea NUMRULUI (singular / plural). Aceast confuzie, oarecum mai aparte, se explic prin
existena unei reale contradicii intre form i coninut in ce privete categoria numrului, la care se
adaug, bineineles, nesocotirea acordului.
Sunt de semnalat aici dou fapte:
0.1. Adjectivele - ca i pronumele - posesive au dou serii de forme atat pentru singular (meu, mea nostru, noastr; tu, ta - vostru, voastr; su, sa - x), cat i pentru plural (mei, mele - notri, noastre;
ti, tale -votri, voastre; si, sale - x), fapt singular in gramatica limbii noastre.
in interiorul fiecrei serii, opoziia de numr (singular / plural) se realizeaz morfematic: me-u / me-i,
nostr-u I notr-i (comp. cu zme-u I zme-i, ministr-u I minitr-i), mea-0 I me-\e, noastr- I noastr-e
(comp. cu stea-0 I ste-le, glastr- I glastr-e).
in gramatic, atunci cand vorbim de opoziia singular / plural, avem in vedere aceast opoziie
morfematic, realizat LA NIVELUL FORMEI (prin desinene). In acest sens, spunem c numrul
este o categorie (gramatical) de FLEXIUNE (cu doi membri: singular i plural).
OBSERVAIE. Prezint mai mic importan aici faptul c opoziia SINGULAR / PLURAL,
realizat desinenial, corespunde unei opoziii de coninut (= un obiect - singular / mai multe obiecte plural), ca in cazul substantivului i substitutelor (codru /codri, clas /clase, altul /alii, cellalt /ceilali), sau
are doar caracter formal, rezultat al acordului cu un substantiv sau substitut, ca in cazul adjectivului sau verbului
la mod personal. Informaia de numr (singular / plural) marcat prin desineele acestora trimite nu la insuirea
(aciunea) exprimat prin adjective (verbe), ci la
109

obiectele65 crora le aparin, obiecte denumite de substantive. Altfel spus, de exemplu, forma de plural
frumoase din fete frumoase nu trimite la un plural al frumuseii (insuirea nu se definete in raport
cu numrul), ci la pluralul obiectului purttor (=fete).
in mod similar se pune problema i pentru numrul verbului la mod personal, (in Copiii invau, forma
de plural invau nu trimite la mai multe aciuni sau la o repetare a aciunii de a inva, ci la pluralul

obiectului (= copiii) care efectueaz aceast aciune.)

Acordul in numr (asociat cu cel in alte categorii - gen, caz, persoan) este pe de-o parte un fenomen
de redundan, de repetare a unei informaii, iar pe de alt parte, un element de coeziune i
dezambiguizare sintactic (= tim la care obiect se refer cutare sau cutare insuire sau aciune).
in cazul de fa, al posesivelor, opoziia SINGULAR / PLURAL, marcata desinenial, este de tip
adjectival, adic nu se refer la singularul / pluralul posesorilor reprezentai prin adjectivul pronominal
posesiv66, ci la singularul / pluralul substantivului cu care se acord i care denumete obiectul
posedat. Altfel spus, opoziia singular / plural corespunde intocmai opoziiei UN OBIECT
POSEDAT / MAI MULTE OBIECTE POSEDATE.
Opoziia de numr se asociaz, ca la toate adjectivele, cu cea de gen (masculin / feminin) i cea de caz
(nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, vocativ).
0.2. O a doua opoziie de numr, la nivelul INELESULUI, realizat LEXICAL, prin RADICALUL
posesivelor, opune seria "un singur posesor" {meu-mea, tu-ta, su-sa, mei-mele, ti-tale, si-sale)
seriei "mai muli posesori" (nostru-nocfstre, vostru-voastr, notri-noastre, votri-voastre). Aceast
opoziie se asociaz obligatoriu cu cea de persoan (pers. I, a Ii-a, a Hl-a), realizat i ea tot lexical
(=prin radical): meu/tu/ su, mei / ti / si, nostru / vostru, notri / votri67. Existena acestor categorii
(numr + persoan) in solidaritate individualizeaz adjectivele pronominale posesive in cadrul
adjectivelor pronominale prin aceea c:
(a) alturi de cele de intrire (insumi, insui, insui etc), au PERSOAN i NUMR cu aceleai
semnificaii ca la pronumele personale (propriu-zise, reflexive, de politee), adic nedatorate
acordului, cum este cazul formelor verbale personale;
OBIECTE in sens gramatical, adic fiine, lucruri, fenomene ale naturii etc.
65

Meu i mei trimit deopotriv la un singur posesor, dup cum nostru i notri trimit deopotriv la mai muli
posesori.
67 Genul, ca unitate de coninut, altul decat cel formal, datorat acordului adjectival, nu are un suport
explicit in expresie, nici in corpul radicalului, nici in acela al desinenei.
110
66

(b) in ciuda acordului tipic adjectival, ele au i caracter pronominal, respectiv substituie sau reprezint
numele posesorului68 - comp. cartea fetei - carte ei - cartea sa (i, prin analogie, i la celelalte
persoane: cartea mea, cartea ta, cartea noastr, cartea voastr);
(c) evideniaz contradicia FORM / CONINUT, adic in form sunt adjective, iar in coninut sunt
pronume.
De aceea numele lor complet este acela de ADJECTIVE PRONOMINALE POSESIVE, in care
"pronominal" inseamn in fapt nu "provenit din pronume", ci "(i) pronume".
in timp ce prima serie (pentru un posesor) are (in totalitate) "ineles" de SINGULAR, cea de-a doua
(pentru mai muli posesori) are "ineles" de PLURAL. Reamintim c opoziia singular / plural la
nivelul inelesului nu se realizeaz prin desinene, ci prin radicali diferii. De ex., meu se opune lui
nostru ca numr (real) nu prin desinen, cci aceasta este comun (-) i, deopotriv, pentru singular,
dup cum la fel mei se opune lui notri ca numr real tot prin radical, nu prin desinen, aceasta fiind
comun (-/) i indicand pluralul.
0.3. Se ajunge astfel la urmtoarele situaii privind numrul:
(1) meu-mea, tu-ta, su-sa = singular in form, singular in coninut;
(2) mei-mele, ti-tale, si-sale = plural in form, singular in coninut;
(3) nostru-noastr, vostru-voastr = singular in form, plural in coninut;
(4) notri-noastre, votri-voastre = plural in form, plural in coninut. Cum in gramatic se consider
opoziie de numr (singular / plural)
cea realizat prin desinen, nu prin radical, atat formele meu-mea, tu-ta, su-sa, cat i nostrunoastr,
vostru-voastr sunt la singular, dup cum deopotriv sunt la plural mei-mele, ti-tale, si-sale
i notri-noastre, votri-voastre.
Neglijand acest aspect formal (gramatical propriu-zis) in favoarea coninutului (lexical) sau
amestecandu-le, se ajunge la a considera forme ca nostru-noastr, vostru-voastr drept forme de
plural i viceversa, forme ca mei-mele, ti-tale, si-sale drept forme de singular.
Se vede astfel c vizate de confuzii sunt seriile centrale, la care exist o discordan intre numrul real
(= ca ineles) i cel formal. De fiecare dat interpretarea greit, se bazeaz pe faptul c se are in
vedere doar inelesul.

Interpretarea corect din punct de vedere gramatical ne-o ofer desinenele, iar ele reflect la fiecare
din cele dou serii (un posesor / mai muli posesori) opoziia SINGULAR / PLURAL
corespunztoare
Conceptul de POSESOR nu poate fi imaginat in afara substantivului sau substitutelor sale.
111
opoziiei UN OBIECT POSEDAT / MAI MULTE OBIECTE POSEDATE. Altfel spus, numrul
posesorilor nu are nici un amestec in realizarea formal a numrului. Apariia formei de singular sau
a celei de plural este dictat, firete, de legea acordului cu substantivul (copilul meu, nu i *copilul
mei).
1. in analiza gramatical a adjectivului pronominal posesiv trebuie s apar CINCI INFORMAII,
imprite pe dou tipuri de categorii:
(1) ADJECTIVALE, datorate acordului: gen, numr, caz;
(2) PRONOMINALE, realizate lexical: persoana i numrul posesorilor.
Ex.: in grdina noastr avem doi nuci btrani,
noastr = adjectiv pronominal posesiv, singular, feminin, acuzativ, pers. I, mai muli posesori.
OBSERVAIA 1. Meniunea cu privire la numrul obiectelor posedate (aici: un obiect posedat) este
de prisos, intrucat se suprapune informaiei cuprinse in numrul gramatical (aici: singular), dublanduse
inutil.
OBSERVAIA 2. inlocuirea, in analiz, a informaiei de numr gramatical (singular / plural) cu cea
de tip UN OBIECT POSEDAT / MAI MULTE OBIECTE POSEDATE, care inseamn de fapt acelai
lucru, o considerm mai puin fericit, deoarece las afar o categorie gramatical (= numrul) din
setul celor trei, obligatoriu trei, solidare i realizate sincretic (= printr-o singur unitate de expresie):
gen + numr + caz. (La toate adjectivele, pronumele i substantivele variabile dm obligatoriu in
analiz aceste trei categorii gramaticale.)
OBSERVAIA 3. inlocuirea informaiei "mai muli posesori" cu cea de tip "plural" sau "plural in
coninut", care ar atrage dup sine i un numr (singular / plural) in form, ar complica inutil
lucrurile.
112

T 23 PRONUME REFLEXIV / PRONUME PERSONAL

A. STRUCTURI-TIP:
(1) M duc la gar. v
(2) M duce la gar.
B. SOLUII:
(1) m = pronume reflexiv
(2) m = pronume personal
C. COMENTARIU
0. Confuzia aici in discuie, in general dinspre pronumele reflexiv spre cel personal, are drept cauz
principal identitatea formal a celor dou pronume la toate persoanele in afar de a IlI-a - este vorba,
firete, de formele neaccentuate - i apariia lor vdeopotriv pe lang un verb. De aceea deosebirea
intre ele se face prin mijloace sintactice.
1. Pronumele reflexiv in roman are dou cazuri (dativ i acuzativ), trei persoane i ambele numere.
Luand cate un verb-model la diateza reflexiv, in mod obligatoriu insoit de un pronume reflexiv (in
dativ sau in acuzativ), i conjugandu-l, de exemplu, la indicativ prezent, obinem urmtorul inventar de
forme:
(1) in DATIV: imi (amintesc), ii (aminteti), ii (amintete), ne (amintim), v (amintii), ii
(amintesc).
(2) in ACUZATIV: m (gandesc), te (gandeti), se (gandete), ne (gandim), v (gandii), se
(gandesc).
OBSERVAIE. Forme accentuate, rar folosite, sunt doar la persoana a IlI-a: sie (i) pentru dativ i
(prepoziie +) sine pentru acuzativ.
Inventarul de forme aici prezentat permite urmtoarele constatri de ordin practic:
1.1. Pronumele reflexiv are forme proprii, exclusiv ale lui, doar la persoana a IlI-a, singular i plural:
D = ii (-i, i-, -i-); Ac = se (s-, -s-).
(a,) M* i-a inchipuit aa ceva.
(ala) Se plimb cam mult.

113
Se inelege c la aceast persoan, cel puin teoretic, reflexivul n-are cu ce se confunda, cci forme
neaccentuate mai are doar pronumele personal, dar acestea sunt diferite de ale reflexivului: D = ii (i,
-i, i-, -i-), le {le-, -le, -le-, li); Ac = il (-/, /-, -l-), o {-o, o-, -o-), ii (-/, i-, -i-), le {le-, -le, -le-).
(b[) // d mai mult decat merit.
(bla) // caut directorul.
La persoana a IlI-a nu exist alte pronume reflexive decat ii i se (+ variantele lor condiionate
fonetic: s-, -s-, i etc).
OBSERVAIE. Tot pronume reflexiv este considerat i se de la verbe impersonale (propriu-zise,
pasive sau folosite impersonal): se insereaz, se doarme, se poate, se consider etc.
1.2. Pentru celelalte persoane, pronumele reflexiv are aceleai forme cu pronumele personal
neaccentuat, la aceleai cazuri i aceleai numere. Altfel spus, pronumele imi, ii, ne, v pot fi reflexive
sau personale (in dativ) si la fel, reflexive sau personale, cele in acuzativ {m, te, ne, v). A se
compara:
(a2) imi cumpr un palton nou (reflexiv in D).
(b2) imi cumpr un palton nou (personal in D).
(a2a) M scol in fiecare diminea la ora apte (reflexiv in Ac).
(b2a) M scoal in fiecare diminea la ora apte (personal in Ac).
CRITERIU DE DEOSEBIRE: dac pronumele dat are aceeai persoan (si acelai numr) cu verbul,
este reflexiv, dac are alt persoan decat verbul, este personal. (Excepii nu exist.)
Exemple: M trezesc devreme (m = persoana I, trezesc = persoana I; > m = reflexiv); M trezete
devreme (m = persoana I, trezete = persoana a IlI-a; > m = personal).
CRITERIU SUPLIMENTAR: dac trecem verbul "cu pronume cu tot" la persoana a IlI-a i dac aici
apare ii sau se, pronumele este reflexiv i invers. Exemplu: m pregtesc te pregteti > se
pregtete. (intrucat la persoana a IlI-a apare se, care este in mod sigur reflexiv, inseamn c i m (te)
este tot reflexiv.)
1.2.1. La plural, persoanele I i II-a au aceleai forme la ambele cazuri: ne = dativ sau acuzativ; v =
dativ sau acuzativ.
(a,) Ne amintim cu drag de voi (V amintii cu drag de noi).
(a3ii) Ne-am suprat pe voi (V-ai suprat pe noi).
Distincia cazual se poate realiza fie prin trecerea la persoana a IlI-a, unde cele dou cazuri au forme
distincte (ii (amintesc) = dativ; se
114

(supr) acuzativ), fie prin trecerea la singular, a oricrei persoane (imi amintesc - dativ; m supr
- acuzativ).
1.3. O confuzie frecvent, in sensul interpretrii greite a pronumelui personal drept reflexiv, vizeaz
pronumele personal (in dativ sau acuzativ) de pe lang o serie de verbe i expresii unipersonale ca
form:
(b3) imi place muzica; ii trebuie un costum nou; Ne-a venit o idee salvatoare; Nu v convine situaia;
imi pare bine; i-e dor de copii; Mi-era greu i ru.
(b3a) M doare capul.
in toate exemplele de mai sus, pronumele insoitor este PERSONAL, nu reflexiv, fapt ce poate fi
dovedit in mai multe feluri:
(1) Toate verbele insoite sunt unipersonale, ceea ce inseamn c au numai PERSOANA A IlI-a,
singular sau plural. Acest lucru se observ imediat ce incercm s conjugm un asemenea verb:
schimbarea formal dup persoan privete nu verbul, ci pronumele personal in dativ sau acuzativ (m
doare (capul), te doare, ne doare, v doare; imi place, ii place, ne place, v place; comp. cu m
plimb, te plimbi, se plimb etc).
Prin urmare, pronumele imi, ii, m, te, ne, v, fiind de alt persoan decat a III-a, nu pot fi reflexive.
(2) Trecand aceste pronume la fprma corespondent de persoana a III-a, obinem ii, le pentru dativ (ii
place, le place), respectiv il, o, ii, le pentru acuzativ (il doare, o doare, ii doare, le doare), adic
pronume personale, nu reflexive.
2. Aceast identitate de persoan (i numr) a pronumelui reflexiv cu verbul insoit NU este o simpl
coinciden, dar NU poate fi incadrat nici la ACORD: pronumele, prin definiie, nu se acord
sintagmatic69 cu nici o parte de vorbire, nici in persoan i numr70 i nici in altceva.

Identitatea obligatorie de persoan (i numr) se explic i se motiveaz prin:

69 Tipul de acord - SINTAGMATIC (= in praesentia) I PARADIGMATIC (in absentia) - opune
tranant adjectivul pronumelui. Acesta din urm are obligatoriu aceleai categorii cu ale substantivului
inlocuit i deci absent din structur (Elevului ii place gramatica (dativ, masculin, singular) - Acestuia
ii place gramatica (dativ, masculin, singular)).
Numai verbul la modurile (numite tocmai de aceea) PERSONALE se acorda in numr i persoan cu
pronumele sau substantivul-subiect. (Substantivul nu cunoate categoria persoanei, dar, in raport cu
verbul la mod personal, ocup poziia unui pronume apersonal, adic exclusiv de persoana a III-a,
singular sau plural.)
115
(1) acordul (sintagmatic) in persoan i numr al verbului-predicat cu subiectul (substantiv sau
substitut): eu (pers. I, sg.) m plimb (pers. I, sg.); tu (pers. a H-a, sg.) te plimbi (pers. a Ii-a, sg.) etc;
(2) identitatea obligatorie ca persoan i numr a pronumelui reflexiv cu subiectul, ca urmare a
coreferenialitii lor71. in acest sens spunem c reflexivul (in acuzativ sau dativ) este ipostaza de
obiect a subiectului sau dedublarea subiectului in obiect72: eu (pers. I, sg.) m (pers. I, sg.) plimb; tu
(pers. a Ii-a, sg.) te (pers. a II-a, sg.) plimbi etc.
Persoana impus verbului de subiect prin acord (1) este, firete, aceeai cu persoana impus
reflexivului de subiect (2): eu (pers. I, sg.) m (pers. I, sg.) plimb (pers. I, sg.).
Se vede astfel c pronumele reflexiv are aceeai persoan atat cu subiectul, cat i cu verbul-predicat,
incat verificarea identitii de persoan cu a unuia sau cu a altuia duce la acelai rezultat. in practica
analizei gramaticale se recomand centrarea ateniei asupra verbului, nu asupra subiectului, deoarece
subiectul este adesea neexprimat (= inclus sau subineles), in timp ce verbul pe care-l insoete
reflexivul este in mod firesc i obligatoriu prezent.
OBSERVAIE. in cazul reflexivelor impersonale (se zice, se spune, se cltorete, se cuvine, se poate
etc), forma verbal trimite prin acord la poziia unui subiect de persoana a IlI-a, singular, poziie
obligatoriu neocupat in roman printr-o unitate lingvistic determinat. La ipostaza de obiect a
acestui subiect inexprimabil trimite reflexivul de persoana a IlI-a (singular) se, la fel ca verbul
impersonal.
2.1. Dintre modurile nepersonale, pot fi insoite de pronume reflexive doar infinitivul i gerunziul73:
inainte de a se culca, bea o can de lapte; Culcndu-se prea tarziu, se scoal dimineaa obosit;
Dndu-i seama de greeal, m-a sunat imediat; E o mare plcere a-i atepta musafirii in poart
71 Nici in acest caz nu este vorba de acord (al pronumelui reflexiv cu subiectul).
"Pronumele reflexiv ine locul obiectului asupra cruia se exercit direct sau indirect aciunea verbului i care
e identic cu subiectul verbului." (GLR, 1963, voi. r, p. 152).
73 Numai acestea se caracterizeaz in raport cu categoria diatezei (activ, pasiv, reflexiv): a bate / a fi btut,
-, -i, -e / a se bate; btand /fiind btut, -, -i, -e / btndu-se. Supinul i participiul, cele mai apropiate forme
verbale de prile de vorbire de tip nominal (substantive, adjective), nu se combin cu un reflexiv i, de altfel,
rman in afara categoriei de diatez.
116
72

Ca forme verbale nepersonale, ele nu realizeaz opoziii de persoan i numr marcate desinenial (=
nu au desinene) i de aceea nici nu indicm in analiz aceste categorii. Prin urmare, aici nu se poate
valida calitatea de reflexiv prin identitatea de persoan cu verbul, el neavand-o.
Acest lucru nu inseamn c verbele la aceste moduri nu se pot raporta / nu se raporteaz la o persoan
gramatical, una dintre cele trei (pers. I, a Ii-a, a IH-a, singular i plural), ca subiect. Verbele la
infinitiv sau gerunziu trimit intotdeauna la un subiect exprimat sau neexprimat, care poate fi acelai cu
al verbului la mod personal, in subordinea cruia se afl infinitivul sau gerunziul, sau diferit de al
acestuia.
in primul caz, subiectul ocup explicit o singur poziie sintactic, de regul pe lang verbul la mod
personal: Ion a plecat Jar a se gandi prea mult (subiect identic, exprimat (o singur dat) = Ion); Am
recitat poezia far a m incurca deloc (subiect identic, neexprimat (inclus) = [eu]).
in cazul al doilea, subiectul verbului la mod personal i cel al infinitivului (gerunziului) ocup dou
poziii sintactice distincte: Retrgandu-se Ion, nici ceilali n-au mai rmas (Ion = subiect al
gerunziului; ceilali = subiect al verbului la mod nepersonal); inainte de a m adresa in scris
directorului, ai crezut c doar glumesc ([eu] = subiect neexprimat (inclus) al infinitivului; [voi] =
subiect neexprimat (inclusv) al verbului la mod personal).
Prin urmare, stabilirea calitii de reflexiv sau personal a pronumelui neaccentuat ce insoete un

gerunziu sau un infinitiv se bazeaz pe IDENTITATEA / NONIDENTITATEA de persoan (i

numr) a pronumelui cu subiectul verbului la mod nepersonal (gerunziu sau infinitiv).
A se compara:
(1) Fr a-mi aminti exact detaliile, am reuit totui s fac fa (subiectul infinitivului, identic cu al
verbului la mod personal = [eu], pers. I, sg.; -mi = pers. I, sg.; > -mi = pronume reflexiv) - Fr ami
trimite aici cele solicitate, nu vei avea gata lucrarea in timp util (subiectul infinitivului identic cu
al verbului la mod personal = [voi], pers. a II-a, pi.; -mi = pers. I, sg.; -mi - pronume personal).
(2) Chiar oprindu-m din cand in cand, am ajuns la timp (subiectul gerunziului, identic cu al verbului
la mod personal = [eu], pers. I, sg.; -m = pers. I, sg.; > -m = pronume reflexiv) - Chiar oprindumh
cu fora, tot nu m vei depi, (subiectul gerunziului, identic cu al verbului la mod personal =
[voi], pers. a II-a, pi.; -m = pers. I, sg.; > -m = pronume personal).
117
Alte exemple cu pronume reflexive: Nebgandu-te in treburile lor, te vor lsa in pace ([tu] - te); incep
a m obinui cu noua situaie ([eu] -m); Ce-ai rezolvat suprandu-v pe mine? ([voi] - v); Mai
gndete-te inainte de a-i da demisia! ([tu] - i); L-am intalnit plimbandu-ne prin parc ([noi] - ne)14.
OBSERVAIE. Considerat la modul absolut, adic nu in relaie explicit cu vreun subiect anume, ci doar ca o
disponibilitate relaional virtual, infinitivul ca form-tip sau form-simbol a unei paradigme verbale (=
etichet, nume)75, aa cum apare in dicionar, cand este insoit de un reflexiv, acesta este de persoana a IlI-a:
a se duce, a se uita, a-i aminti, a-i da seama, a-i imagina etc76.

in vecintatea acestuia se afl i infinitivul predicativ cu valoare de imperativ: A se agita inainte de

intrebuinare!; A nu se fuma in sal!; A nu se clca pe iarb!
2.1.1. Un statut aparte, ca poziie i persoan, are pronumele reflexiv in gruparea "a putea + infinitiv
(fr a)": nu m pot scula devreme, te poi baza pe el, se poate descurca i singur, ne putem duce i
noi, v putei da seama, nu-ipot rezolva treburile etc.77
Dei pronumele reflexiv aparine verbului la infinitiv, el ocup obligatoriu poziie in faa lui a putea i
are aceeai persoan (i numr) cu acesta, ca i cum i-ar aparine lui.
Faptul c reflexivul este al infinitivului, nu al lui a putea, se poate uor verifica:
Pronumele reflexiv se constituie intr-un mijloc sintactic de marcare a persoanei verbelor la gerunziu i
infinitiv, apropiindu-le sensibil de modurile personale. (Acesta este unul dintre argumentele invocate in sprijinul
ideii c i gerunziul i infinitivul au funcie de predicat, unul condiionat de prezena obligatorie in enun a inc
unui predicat, exprimat prin verb la mod personal. Potrivit acestei interpretri, gerunziul i infinitivul, stand
pe poziia predicatului, sunt "moduri condiionat predicative". Vezi Hazy, 1997, p. 81 i urm.)
75 Asemenea nominativului absolut, corespondentul su intre cazuri.
Forma de persoana a IlI-a a reflexivului marcheaz in fapt disponibilitatea relaional cu un subiect
nedeterminat, general, pe poziia unei persoane a IlI-a (= oricine, indiferent cine etc).
77 Aceeai construcie, dar mai mult in limbaj popular, o avem in roman i cu verbul a ti: nu se tie descurca,
nu m tiu da cu sniua, nu v tii apra drepturile etc.
118
74

(a) fie prin transformarea infinitivului in conjunctiv, cu care din punctul de vedere al coninutului
gramatical este echivalent: nu se poate gandi la... > nu poate s se gandeasc la ..., fie
(b) prin utilizarea infinitivului cu a, din construcii, ce-i drept, mai puin uzuale, dar nu in afara
corectitudinii i a gramaticalitaii: nu se poate gandi la... > nu poate a se gandi la...
in urma ambelor tipuri de operaiuni, reflexiul ii ocup locul "de drept", respectiv pe lang verbul
cruia ii aparine. (Vezi, pentru alte detalii, T 70.)
2.1.2. Pe lang verbele IMPERSONALE ABSOLUTE sau cele folosite impersonal, pronumele
reflexiv este la persoana a IlI-a singular, cu forma se (de acuzativ), in concordan cu aceeai persoan
a acestor verbe, care, ca form, sunt unipersonale: se intunec, se insereaz, se cltorete (anevoie),
se cuvine (s...), se cade (s...), se pare (c...) etc.
*3. Dac din punct de vedere formal este relativ simplu s identificm pronumele reflexive i s le
deosebim de cele personale omonime, nu acelai lucru il putem spune despre ROLUL
GRAMATICAL al acestora, dei pe toate, indiferent de context, le numim, cu acelai termen generic,
PRONUME REFLEXIVE.
in esen, problematica reflexivelor se refer la calitatea lor de PRONUME, adic substitute, ca toate
pronumele, i de MORFEME, semne gramaticale (specializate) ale unei DIATEZE, numit, tocmai de
aceea, REFLEXIV.
Interpretarea intr-un fel sau altul are consecine imediate in ce privete AUTONOMIA SINTACTIC
(=au sau nu au funcie sintactic de sine stttoare) i statutul diatezei reflexive (= este sau nu o

categorie gramatical propriu-zis situat in sfera morfologicului, chiar dac se realizeaz analitic).
Se inelege c, dac le considerm pronume, ele au / trebuie s aib toate atributele clasei, inclusiv
funcie sintactic, iar prin aceasta se refuz ca subuniti morfematice in structura diatezei reflexive.
(in cadrul unei forme verbale cu o anumit funcie sintactic (predicat, complement, atribut etc.) nu
mai putem gsi inc o funcie sintactic, cea realizat prin reflexiv.)
Dimpotriv, dac sunt morfeme ale diatezei reflexive, de tipul unor afixe mobile, de regul proclitice,
ele inceteaz de a mai fi pronume in sensul uzual al termenului, avand doar modelul formal i
etimologic al unor pronume, adic un fel de pronume auxiliare. (in situaie asemntoare se afl aanumitele
verbe auxiliare, respectiv, strict formal, se incadreaz unui model verbal, dar rolul lor este nu
verbal propriu-zis, ci instrumental, adic de morfeme in structura modurilor i timpurilor
119
compuse.) Se inelege c un reflexiv, oricare, nu poate fi in acelai timp pronume propriu-zis, cu
funcie sintactic, i morfem al diatezei reflexive.
Pe de alt parte, deoarece la reflexive, ca, de altfel, la toate pronumele, nu se pune problema unui sens
lexical propriu, iar apariia lor este condiionat de prezena verbului, in jurul cruia graviteaz
sintactic i/sau semantic, statutul lor morfosintactic este strict determinat de coninutul lexico-semantic
al verbului. Acest lucru face posibil ca, cel puin teoretic, unul i acelai reflexiv s aib, in afar de
trstura gramatical constant i specific, REFLEXIVITATEA78, diferite alte semnificaii
gramaticale particulare, in funcie de verbul insoit. Se vorbete astfel de mai multe TIPURI DE
REFLEXIV, ca sensuri gramaticale particulare actualizate, a cror identificare i individualizare, mai
mult sau mai puin exact, se realizeaz numai in cadrul gruprii "reflexiv + verb".
Dintre acestea reinem:
(1) Reflexivul OBIECTIV: a se spla, a se imbrca, a se pieptna, a-i aminti, a-i face (ceva) etc.
Pronumele reflexiv ine locul obiectului, identic cu subiectul, asupra cruia se exercit aciunea.
(2) Reflexivul POSESIV (numai in dativ): a-i atepta (musafirii), a-i certa (copiii), a-i face
(temele). Pronumele reflexiv posesiv este echivalent gramatical cu un adjectiv pronominal posesiv
sau cu un pronume personal in genitiv.
(3) Reflexivul RECIPROC: a se certa (unul pe / cu altul), a se bate (unul cu altul), a-i povesti (unul
altuia), a se uri (unul pe altul), a se iubi (unul pe altul), a-i impri (ceva)(unul altuia) etc. Pronumele
reflexiv reciproc substituie sau este echivalent cu o contrucie complex prin care se exprim
reciprocitatea aciunii fcute de doi sau mai muli ageni, fiecare suferind efectele aciunii celuilalt.
(4) Reflexivul DINAMIC: a se gandi, a se apuca, a se teme, a-i inchipui, a-i imagina, a-i reveni
etc. Prin reflexivul dinamic se exprim faptul c aciunea este fecut cu participarea intens din partea
subiectului.
(5) Reflexivul PASIV: se voteaz (de ctre...), se tie (de ctre...), se inva (de ctre...) etc.
Construcia se utilizeaz numai al pers. a IlI-a (singular i plural), fiind echivalent cu construcia
pasiv propriu-zis (a fi + participiu).
(6) Reflexivul IMPERSONAL: se cade, se cuvine, se intampl, se zice (c...), se consider (c...) etc.
Reflexivul impersonal, dup cum ii arat i numele, este o marc a construciilor impersonale.
78 in cele din urma, reflexivitate inseamn intoarcerea, intr-un fel sau altul, a aciunii subiectului
spre sine insui ca obiect.
120
(7) Reflexivul EVENTIV: a se inglbeni, a se imbogi, a se insera, a se innopta, a se insenina etc.
Reflexivul eventiv este semnul trecerii dintr-o stare in alta, semnul modificrii. La unele dintre verbele
la reflexiv eventiv este prezent i sensul impersonal {a se intuneca, a se insera etc).
3.1. Dac aceste valori79 ale reflexivului nu pot fi contestate i, de la un anumit nivel de instrucie
gramatical80, ele pot fi concepte operante in analiz, interpretarea lor gramatical este, in schimb,
destul de complicat, dovad fiind lipsa, pan la ora actual, a unei soluii unitare i unanim
imprtite de specialiti in privina statutului pronominal sau morfematic al reflexivelor i, de aici,
controversata problem a diatezei reflexive81. (Se inelege c aceast stare de fapt se reflect, puin
simlificat i ajustat, i in soluiile din programele i manualele colare.)
in ansamblu, exist TREI DIRECII clar distincte:
3.1.1. Toate reflexivele, atat cele in dativ, cat i cele in acuzativ, sunt considerate MORFEME ale
diatezei reflexive i, ca atare, intr in structura acestei categorii gramaticale cu realizare analitic. in
aceast interpretare, problema funciei sintactice a reflexivelor nu se mai pune. Elementul comun

tuturor gruprilor de tip "pronume reflexiv + verb" este sensul gramatical de REFLEXIVITATE82.
3.1.2. Toate reflexivele, atat cele in dativ, cat i cele in acuzativ, sunt PRONUME (reflexive) propriuzise,
determinani cu funcie de complemente (directe, indirecte) sau atribute.
ARGUMENTELE sunt din domeniul sintaxei i au ca punct de sprijin TEZA UNICITII funciilor
in subordonare, prin care se inelege "faptul de a nu putea exista - intr-o relaie de subordonare - decat
o singur parte de propoziie de acelai fel (un complement direct, un complement indirect, un
subiect...)"83 sau "imposibilitatea unei a doua funcii, identic cu prima i necoordonat cu aceasta".84
79 i altele, in funcie de conceptele i detalierile cu care opereaz un specialist sau altul.
Cel mai devreme dupa ciclul gimnazial.
81 De la ediia a Ii-a a Gramaticii Academiei (1963) s-a scris destul de mult despre reflexive, atat in
perimetrul gramaticii clasice, cat i in cel al orientrilor structuraliste, generativiste, semantice,
semiotice etc, cu rafinri, detalieri, elemente noi etc, dar soluiile in circulaie sunt in esen tot cele
din Gramatica Academiei (1963).
Punct de vedere susinut i argumentat de Toa, 1983, p. 193-l99. Argumentele invocate sunt de natur logicogramatical
cu elemente filozofice i ontologice. 83 Draoveanu, 1997, p. 60.
Idem., ibidem.
121
2

in baza acesteia, se afirm c orice pronume reflexiv in acuzativ (dativ) satisface (=actualizeaz,
consum) unica valen acuzatival (datival) a verbului cruia ii este subordonat, indeplinind astfel
funcia de complement direct (complement indirect), ceea ce explic imposibilitatea apariiei unui alt
(= al doilea) complement direct (complement indirect)*5.
Afirmaia se poate verifica la toate tipurile de reflexive, atat in acuzativ, cat i in dativ.
in acest sens:
(a) Un verb tranzitiv ca a sparge, de exemplu, prin apariia reflexivului (se) nu mai poate
avea in subordine un complement direct, dovad c poziia de complement direct a fost ocupat de
reflexiv - comp. A spart un geam (un geam = complement direct) - S-a spart un geam (un geam
subiect).
(b) Un verb de tip a adresa, cu valen datival (= cu complement indirect in dativ), prin apariia
reflexivului ii nu mai permite un complement indirect in dativ - comp. ii face o cas (biatului) (ii
= complement indirect) - ii face o cas (^biatului) (ii = complement indirect).
(c) Un verb tranzitiv personal prin apariia reflexivului impersonal ii consum valena de
tranzitivitate, refuzand o completiv direct -comp. Zice c va veni (c va veni = completiv direct) Se zice c va veni (c va veni & completiv direct, ci subiectiv).
Acelai lucru este valabil i pentru reflexivul pasiv: Poezia o citete cu plcere (poezia = complement
direct) - Poezia se citete cu plcere (poezia * complement direct, ci subiect).
(d) Apariia unui reflexiv in acuzativ (se), cu funcia de complement direct, pe lang verbe
intranzitive (reflexiv impersonal) de tip se cltorete, se merge, se zboar etc. se explic fie ca
imitaie a unui model strin86, fie prin analogie cu reflexivul impersonal pasiv al verbelor tranzitive
(se zice, se spune, se consider etc).
(e) Reflexivul nedetaabil in cazul unor verbe ca a se ci, a se vieta, a se cuveni, a se intampla, a
se insera, a-i imagina, a-i da seama etc. poate fi considerat un determinant obligatoriu (complement
direct, comlement indirect) al acestor verbe87.
Potrivit acestei interpretri, gruparea "pronume reflexiv + verb" constituie, in toate situaiile, o
SINTAGM, mai mult sau mai puin liber, un grup de dou funcii sintactice. Concluzia este
imediat: o
' Pentru funcia de "atribut" a reflexivelor in dativ posesiv, vezi mai jos. 1 Vezi Iordan, 1956, p. 388389. Vezi, pentru "determinani obligatorii", Stai, 1968, p. 183-l90.
122

unitate, in spe reflexivul, care are funcie sintactic autonom (complement direct, complement
indirect) nu poate fi decat cuvant propriu-zis, aici PRONUME, nu MORFEM al unei categorii
gramaticale. (Morfemul este incompatibil cu funcia sintactic in accepiunea uzual dat acestor
termeni.)
Prin aceasta se contest calitatea de categorie gramatical a diatezei reflexive in oricare dintre
fenomenalizrile ei.
3.1.3. Potrivit celei de-a treia interpretri, cea mai frecvent i mai larg imprtit de specialiti,
prezent inclusiv in unele manuale colare, reflexivele nu sunt tratate in bloc, in termenii "sau

morfeme (toate), sau pronume (toate)", ci difereniat, in funcie de sensurile gramaticale dezvoltate de
gruprile "reflexiv + verb".
in acest sens, in unele situaii reflexivele sunt pronume ca atare, cu toate atributele clasei, iar in altele,
doar morfeme.
in coresponden cu acest statut difereniat, i gruprile "reflexiv + verb" se interpreteaz in dou
feluri:
(a) ca sintagme propriu-zise, respectiv pronume reflexiv in acuzativ (dativ) cu funcie de complement
direct (complement indirect) i verb la diateza t.jtiv (= diateza activ pronominal)88;
(b) ca verbe la diateza reflexiv (cu realizare analitic), pronumele reflexiv fiind morfemul, semnul
gramatical al diatezei reflexive, omonim cu pronumele reflexiv89.
Calitatea de pronume a reflexivului i implicit a verbului ca fiind la diateza activ se pune in eviden
cel mai adesea, indiferent de tipul de reflexiv, prin posibilitatea inlocuirii acestuia cu un pronume
personal neaccentuat sau substantiv in acelai caz, adic, de fapt, prin posibilitatea verbului de a
aprea i fr reflexiv: M-am splat pe fa - Te-am splat pe fa; M-am plimbat cu maina - L-am
plimbat cu maina; Se supr c nu vii - II supr c nu vii; Se ceart pentru pduri - ii ceart
pentru pduri; Nu-i vorbesc de mult vreme Nu le vorbim de mult vreme; imi amintesc adesea de
satul meu - ii amintesc adesea de satul meu; De ce v punei bee-n roate? De ce ne punei bee-n
roate?; ii face palton nou -Ii face palton nou; S-a imbolnvit de foame - Foamea \-a imbolnvit;
Hirtia s-a inglbenit - Timpul a inglbenit hirtia.
Dup cum se vede din exemplele de mai sus, inlocuirea se poate face, de la caz la caz, in trei feluri:
Neaparinand verbului, se inelege c nu se subliniaz impreun cu verbul ca fcand parte din predicat.
in mod similar se vorbete de prepoziia pe devenit morfem, de verbele a avea, a fi, a vrea devenite auxiliare
ale unor moduri i timpuri compuse.
123
88
89

(a) pronumele personal are aceeai persoan cu reflexivul i cu verbul: se supr - il supr;
(b) persoana verbului rmine constanta, dar se schimb persoana pronumelui personal: m spl - il
spl;
(c) pronumele personal are aceeai persoan cu reflexivul, dar se schimb persoana la verb: ii
aminteti - ii amintesc.
Tot prin inlocuire (cu un pronume personal in genitiv sau cu un adjectiv pronominal posesiv) se
valideaz i calitatea de pronume a reflexivului in dativ posesiv: ii ateapt cu nerbdare copiii - Ii
ateapt cu nerbdare pe copiii si; i-a vzut maina avariat - A vzut maina lui / sa avariat.
in multe situaii, pronumele reflexiv poate fi dublat prin forme pronominale accentuate90 in acelai caz
i la aceeai persoan, indiferent dac forma dublant este proprie reflexivului sau este a pronumelui
personal: imi cumpr un BMW - Mie imi cumpr un BMW (, nu ie); Pregtindu-m pe mine, te
pregtesc i pe tine; Se iubete numai pe sine91.
Identitatea de persoan a reflexivului i a dublantului este obligatorie92.
in cazul reflexivului reciproc este posibil dublarea printr-o intreag construcie care exprim ideea de
reciprocitate: ii zic prieteni unul altuia; Se iubesc unul pe altul; Se ceart unul pe altul.
Se poate observa din exemplele de mai sus c in cele mai mutle cazuri exist o modalitate de a pune in
eviden caracterul pronominal i funcia sintactic a reflexivului, iar prin acestea incadrarea formei
verbale la diateza activ.
Ar rezulta de aici c reflexivul nu mai este pronume93, ci doar MORFEM al diatezei reflexive exclusiv
in cazurile (construciile) in care nu putem aplica nici unul dintre procedeele mai sus enumerate,
respectiv la:
(a) verbele INSOITE OBLIGATORIU de reflexive, indiferent de sensul gramatical dezvoltat de
acestea, cel mai adesea din sfera reflexivului dinamic: a se ci, a se teme, a se avanta, a se incumeta,
a se
Vezi, Avram, 1986, p. 157.
Dublarea reflexivului, dei corect i agramatical, este relativ rar i comport un anumit grad de
artificialitate.
De aceea in construcii de tipul: M-am suprat pe mine insumi, nu este vorba de o dublare, ci de o simpl
coinciden de persoan - comp. cu M-am suprat pe tine / pe ei (pe voi) etc.
90
91

93

i deci nici nu mai are funcie sintactic autonom.

124

gandi, a se inveruna, a se impotrivi, a se preta, a-i da seama, a-si inchipui etc.;

(b) verbele IMPERSONALE sau folosite impersonal, cu sau fr sens pasiv, indiferent de regimul de
origine (= tranzitive sau intranzitive): se intunec, se insereaz, se desprimvreaz, se cltorete, se
merge, se doarme, se intampl, se cuvine, se pare, se consider, se spune etc.
in legtur cu baza tiinific a acestei compartimentri a verbelor in reflexive i nereflexive,
inclusiv utilitatea ei in practica analizei gramaticale, se cuvin spuse urmtoarele:
(1) Aplicarea unuia sau altuia dintre procedeele de tip inlocuire in vederea validrii / invalidrii
caracterului pronominal al reflexivului are adesea caracter mecanic i poate duce la mari deosebiri de
sens, fie lexical, fie gramatical: a se uita i a uita sunt dou verbe diferite; a se duce i a duce sunt
verbe diferite sau e vorba de unul i acelai verb?; merge, doarme i se merge, se doarme se opun
dup modelul PERSONAL / IMPERSONAL etc.
(2) Redus la aceste categorii de verbe (= cele cu reflexivul obligatoriu), ele insei cu treceri
de la o categorie la alta, cu numeroase complicaii semantice i distribuionale, in mare msur
determinate de semantica lexical atat de diferit a verbelor, diateza reflexiv, ca sens gramatical, nu
poate fi propriu-zis definit (pozitiv sau negativ) in opoziie cu diatezele activ i pasiv. Altfel spus i
pe inelesul oricui: ce exprim, in cele din urm, un verb la diateza reflexiv?
Luand o definiie uzual, nu neaprat i exclusiv colar94, potrivit creia un verb la diateza reflexiv
arat c subiectul gramatical FACE i SUFER aciunea95, se observ c aceast definiie corespunde
in fapt tocmai verbelor cu reflexiv detaabil i inlocuibil (in mare msur din sfera reflexivului
obiectiv), nicidecum celor obligatoriu insoite de reflexiv, adic... viceversa.
Extinderea definiiei, de fapt diluarea ei, cu meniunea c alteori subiectul particip INTENS la aciune
sau c acesta are un interes special in svarirea ei, vizand reflexivul dinamic, nu face cu nimic mai
clare lucrurile, deoarece participarea intens nu este msurabil, fiind un concept de o inconsisten
evident i de aceea prea puin operant.
(3) Obligativitatea reflexivului pe lang anumite categorii de verbe nu se constituie de la sine in
argument decisiv pentru calitatea de morfem al diatezei reflexive, deoarece, la o adic, in aceeai
situaie sunt multe alte verbe insoite obligatoriu de un PRONUME PERSONAL in dativ, adic
94 Vezi, de exemplu, Bejan, 1995, p. 198.
95 Adic aciunea, prsind sau nu subiectul gramatical, il vizeaz pe acesta.
125
active pronominale: a-i plcea, a-i conveni, a-i prea, a-i da prin cap, a-'\ psa, a-i edea etc.
Deosebirea consta in aceea c intr-un caz pronumele este reflexiv, iar in cellalt, personal.
(4) E adevrat c se din construciile impersonale ii pune mai greu in eviden calitatea de pronume
(= substitut) i cea de reflexiv (in ipostaza de obiect al unui subiect care nu exist), dar din punct de
vedere sintactic nu se poate contesta faptul c ocup poziia unui complement direct. Oricat de
nedeterminat ar fi inelesul su, el consum valena de tranzitivitate (= acuzatival) a verbului,
fcand imposibil dup el un complement direct96.
(5) intr-o situaie asemntoare reflexivului nedetaabil sunt pronumele cu sens neutral o
(in acuzativ) i i (in dativ) din numeroase locuiuni i expresii: a o lua la fug {la goan, la
sntoasa), a o bga pe manec, a o scranti, a o feteli, a o incurca, a o sfecli, a o nimeri, a o drege,
a-i da (inainte), a-i da (cu bere, cu vin, cu "Triasc 23 August"), a-i trage (un pui de somn, o
cantare).
i in cazul acestora, caracterul de substitut propriu-zis este mai greu de probat in latura referenialsemantic,
dar ocuparea poziiei de complement direct (complement indirect)97 este in afara oricrei
indoieli98
(6) Deosebirile, de toate felurile, dintre verbele reflexive i verbele active pronominale (= insoite de
pronume reflexive) nu par a fi de domeniul esenei, ci mai degrab al fenomenalizrilor funciilor
de complement direct (complement indirect), deci deosebiri fragile, mictoare i adesea
subiective, dovad fiind interpretarea, in multe cazuri, diferit de la un specialist la altul, de la un
manual la altul. Or, o asemenea libertate de interpretare este cam neobinuit pentru o
categorie gramatical.
in baza celor de mai sus suntem de prere c atata timp cat vom pstra aceast imprire a verbului
insoite de reflexive in active (pronominale) i reflexive, de la caz la caz, o soluie unitar, clar, ferm
i verificabil, fr ambiguiti i intortochieri sofisticate, mai ales la nivelul analizei gramaticale
colare (gimnaziale i liceale), nu se va gsi, prelungindu-se la
Aa dup cum, echivalentul semantic al lui se impersonal din roman in alte limbi satisface valena

nominativala (= ocup poziia de subiect) a verbului (vezi germ. man, fr. on).
Cu ineles nedeterminat. Probabil aceast trstur face ca adesea acestor pronume s nu li se dea
funcie sintactic, ceea ce, evident, este o eroare din punct de vedere sintactic. 98 Vezi, in acest sens,
Vuliici Alexandrescu, 1995, p. 5l-52.
126
infinit o discuie teoretic, ale crei consecine sunt alimentarea relativismului analizei i a
nesiguranei analistului".
Credem prin urmare c ar trebui adoptat una dintre celelalte dou interpretri, extreme, e adevrat,
dar simple i tranante: ori diatez reflexiv in toate situaiile, rmanand ca reflexivul s fie exclusiv
morfem al acestei categorii gramaticale, ori diatez activ (pronominal) in toate situaiile, reflexivul
find totdeauna pronume i totdeauna cu funcie sintactic autonom (compelement direct, complement
indirect, atribut pronominal datival). Cum in orice situaie este mai uor de dovedit c pronumele
reflexiv are funcie sintactic, adic nu este morfem, decat c n-are, am opta, cu riscul ieirii din
tradiie, pentru varianta analitic, respectiv a interpretrii reflexivului ca poziie sintactic autonom,
necuprins in paradigma verbal. Se inelege c aceasta echivaleaz cu a spune c nu exist categoria
gramatical a diatezei reflexive.
OBSERVAIE. O a patra soluie, respectiv ca reflexivul s fie pronume i s aib FUNCIE
sintactic IN INTERIORUL DIATEZEI REFLEXIVE, o excludem din capul locului, pentru c o
unitate dat nu poate fi concomitent i morfem al unei categorii gramaticale (= morfologice), i funcie
sintactic.
99

De aici frecventa, obinuita intrebare la intalnirile i pregtirile cu profesorii de roman in vederea

susinerii definitivatului sau a gradului didactic II - ce facem cu reflexivele?
127

, 1,1.
T24

ADJECTIV FR PREPOZIIE / ADJECTIV CU PREPOZIIE

A. STRUCTURI-TIP:
(1) El este unul dintre cei mai buniprieteni ai mei.
(2) O tiu de mic.
B. SOLUII:
(1) cei mai buni = adjectiv fr prepoziie
(2) de mic = adjectiv cu prepoziie
C. COMENTARIU
0. in mod obinuit, prepoziia nu apare cu adjectivul, intrucat acesta are cazul impus de acordul su cu
substantivul, dup cum acelai acord este i mijlocul su de subordonare (fa de substantiv): Elevul
(substantiv in N) harnic (adjectiv in N prin acord) inva bine; Tuturor (adjectiv in D prin acord)
copiilor (substantiv in D) le place muzica. De aceea in analiza gramatical identificm cazul
adjectivului dup al substantivului.
0.1. Cand spunem c adjectivul nu apare cu prepoziie ne referim nu la vecintatea imediat a
prepoziiei cu adjectivul, ci la faptul c nu se cupleaz gramatical cu adjectivul. Altfel, din punctul
de vedere al topicii, PREPOZIIA apare adesea IN FAA ADJECTIVULUI, dar nu are nici o
legtur cu el: poezii de o neasemuit frumusee, un atac in toat regula, dup prostul su obicei,
discuii cu fiecare elev in parte, impotriva acestui bun prieten al meu, graie neateptatei sale
intervenii etc.
Cauza apariiei prepoziiei in faa adjectivului se datoreaz poziiei acestuia in faa substantivului,
dislocand grupul "prepoziie + substantiv". Dac schimbm ordinea, prepoziia ii evideniaz imediat
apartenena la substantiv: cu bunii mei prieteni > ou prietenii mei buni. Prin analogie i generalizare
acceptm acelai statut al prepoziiei i in situaiile in care adjectivul are topic fix, de regul cand
este aezat in faa substantivului {cu fiecare om, despre alt problem, la doi biei, pe ambele caiete
etc).
Ajungem astfel la formularea cu valoare de lege: in orice grup de cuvinte format dintr-un substantiv
i unul sau mai multe adjective
128
(antepuse, postpuse), prepoziia din faa intregului grup aparine exclusiv substantivului.
Necunoaterea sau nesocotirea acestui fapt are consecine deloc neglijabile in stabilirea cazului i a

funciei atat la adjectiv, cat i la substantivul regent. De obicei, gruparea prepoziiei cu adjectivul
antepus las substantivul fr prepoziie, al crui caz nici n-ar mai putea fi identificat propriu-zis, ci
doar nimerit. Se atrage atenia mai cu seam asupra situaiilor in care substantivul cu adjective
antepuse este in genitiv sau dativ cu prepoziie: impotriva oricrui amestec extern, in jurul acestor
probleme, datorit prostului su obicei etc. Marca formal a cazului fiind preluat de adjectivul
antepus, substantivul poate conduce prin form la interpretarea greit ca nominativ-acuzativ. Or,
sesizand prepoziia din faa grupului, este clar c substantivul st in genitiv (dativ). (Vezi, pentru alte
aspecte, T 17.)
1. De la regula general mai sus formulat exist cateva excepii care evideniaz prepoziii cuplate cu
adjectivul, cuplare obligatorie, intrucat adjectivul insoit de prepoziie nu este in relaie cu un
substantiv exprimat, ci cu un verb, fapt pentru care indeplinete funcia de complement:
(1) Te cunosc de mic; Ne tim de tineri (complement de timp);
(2) Plange de suprat; Nu se poate ridica din pat de bolnav (complement de cauz);
(3) Din roie s-a fcut verde la fa de suprare (complement indirect);
(4) De frumoas, e frumoas; De harnic, e harnic biatul (complement de relaie)100.
1.1. intrucat prepoziia din faa adjectivului nu poate fi eliminat fr a modifica structura sau a o face
imposibil (Ne tim de tineri (complement circumstanial de timp) - Ne tim tineri (tineri *
complement circumstanial de timp, ci element predicativ suplimentar); Din roie s-a fcut verde *Roie s-a fcut verde; De harnic, e harnic - *Harnic, e harnic), se poate trage concluzia c prepoziia
ii indeplinete rolul ei relaional, acela de mijloc al subordonrii (= cuvant de relaie) adjectivului fa
de verb.
1.2. in ce privete cazul adjectivelor cu prepoziie, trebuie spuse urmtoarele:
(1) Dac le interpretm ca adjective propriu-zise, nu ca adjective substantivate101, trebuie s
acceptm, cel puin teoretic, c ele se acord
100

Pentru situaia adjectivelor posesive insoite de prepoziie, vezi T 29.

129
i in caz, adic in toate cele trei categorii comune cu ale substantivului (gen, numr, caz), nu doar in
cele dou foarte evidente (= gen i numr). (2) in ce privete regimul cazual (=acuzatival) al
prepoziiilor (de, din) care insoesc adjectivul, acesta este aici ANULAT de acord, care, potrivit
ierarhizrii funcionale a cazurilor102, se dovedete mai tare decat prepoziia. Prin urmare, adjectivul
are cazul dictat de substantivul (pronumele) cu care se acord, adic nu, invariabil, acuzativ impus de
prepoziie. in exemplele date: NOMINATIV: Ne tim tineri (partener de acord = [noi]); Plange de
suprare (partener de acord = [ea]); la fel in exemplele din (3) i (4)); ACUZATIV: Te cunosc de
mic (partener de acord = [te])103.
1.3. intrucat atat acordul, cat i prepoziia sunt mijloace de relaionare, puse in slujba subordonrii,
iar prezena lor deopotriv in aceste construcii este incontestabil, trebuie s acceptm c
adjectivul cu prepoziie este dublu subordonat.
1.4. O analiz mai detaliat reclam adjectivul (insoit de prepoziie) cu funcia de circumstanial de
timp, care ar putea comporta eventuale discuii in privina cazului in sensul interpretrii lui
intotdeauna ca nominativ, unul perpetuand nominativul adjectivului cu funcie de nume predicativ
dintr-o construcie preexistent mai ampl, iar a prepoziiei de ca rest de la poziia ocupat de
adverbul relativ: Te cunosc [de cand erai] mic > Te cunosc de mic104.
O asemenea istorie generativ, posibil de altfel, nu poate servi ca argument pentru nominativ,
intrucat ar trebui s procedm similar i la elementul predicativ suplimentar adjectival in acuzativ
rezultat dintr-un fost nume predicativ in nominativ: Te vd c eti cam suprat > Te vd cam
suprat, ceea ce, evident, este mai greu de acceptat.
*1.4.1. O situaie realmente complicat in privina cazului (stabilit prin acord) are adjectivul cu
prepoziie din construciile temporale in urma substantivrii verbului-predicat, fostul regent, i a
trecerii nominativului
101 Vezi construciile similare cu substantive insoite de aceleai prepoziii i cu aceleai funcii: Se
cunoteau de studeni; Plange de bucurie; De ce faci din anar armsari; De frate, frate s-mi fii, dar...
102 in ordinea: caz, (neprepoziional), caz 2 (acordat), caz 3 (prepoziional) . Vezi, Draoveanu, 1997, p. 94-96.
103 Vezi, in acest sens, Draoveanu, 1995, p. 12; Bejan, 1995, p. 93.
104 La celelalte construcii nu se pune problema, deoarece nu au o istorie derivativ care s conduc la un
nominativ. (Construcia circumstanialului de cauz permite o prelungire cu o subordonat (Plange de suprat

[ce este]), dar este nerelevant pentru cazul adjectivului.)

130

(acuzativului) - fostul partener de acord - in genitiv: E a a plecat d e mic printre strini > Plecarea ei de
mic printre strini...; A fost trimis de tanr intr-un lagr de munc > Trimiterea e i de tanr intr-un lagr de munc...

in noile construcii, adjectivul insoit de prepoziie, cu funcie de atribut (prepoziional adjectival) pe

lang substantivul provenit din verb105, in mod cert nu se acord in nici o categorie cu termenul regent,
dovad c schimband genul i/sau numrul pronumelui in genitiv se schimb genul i/sau numrul
adjectivului, in timp ce substantivul regent rmane acelai: plecarea (fem., sg.) lui (mase, sg.) de
tanr (mase, sg.) ...; plecarea (fem., sg.) lor (masc./fem., pi.) de tineri (mase, p\.)/tinere (fem., pi.)...
Identitatea de gen i numr a adjectivului cu pronumele (substantivul) in genitiv, care poate fi
considerat acord, nu se asociaz cu o identitate cazuala: pronumele (substantivul) este in genitiv, iar
adjectivul are form de nominativ-acuzativ, incontestabil vizibil la feminin: plecarea e i de tanr...
(La genitiv tanr ar trebui s fie tinere - comp. cu unei femei tinere.)106
OBSERVAIE. in aceeai situaie se afl i adjectivul fr prepoziie dintr-un fost element predicativ
suplimentar: A venit singur la discotec > Venirea e i singur la discotec...; A fost trimis singur in
delegaie > Trimiterea ei singur in delegaie...
Acest dezacord in caz al adjectivului (cu sau fr prepoziie), sesizabil de ctre oricine, nu caracterizeaz doar
situaiile in discuie, ci pare a fi o tendin mai larg in roman 107.
Interpretarea, in cazul de fa, a formei adjectivale de nominativ-acuzativ ca reprezentand un nominativ sau un
acuzativ, aa cum este in tradiia analizei sintactice (nu neaprat colare), nu se poate propriu-zis baza pe fapte,
ci doar pe unele speculaii care privesc generarea acestor construcii. in acest sens, putem considera adjectivul ca
fiind in nominaPrin transformare, termenul regent rmane acelai. (Compar pentru similitudine: Trimitem felicitri prietenilor
^Trimiterea, de felicitri prietenilor...).
Prepoziia blocheaz acordul.
107

Vezi, pentru alte detalii, inclusiv explicaii i consideraii normative, Grui, 1994, p. 126-l28.
131

tiv, avand in vedere c genitivul (pronume, substantiv) provine dintr-un nominativ-subiect108.

Numit tocmai de aceea GENITIV SUBIECTIV. in alte situaii, mai cu seam la atribute, se poate invoca, in
sprijinul nominativului, i un substantiv in nominativ cu rol de apoziie, dublant al unui genitiv sau dativ: pe
baza legii nr..., publicat in... -pe baza legii nr..., [lege] publicat in...
132
108

T 25 ADVERB DE MOD / ADJECTIV

A. STRUCTURI-TIP:
(1) Ar fi minunat s poi veni i tu.
(2) Spectacolul a fost minunat.
B. SOLUII:
(1) minunat = adverb de mod
(2) minunat = adjectiv
C. COMENTARIU
0. O confuzie frecvent in analiza gramatical are ca obiect adverbul de mod i adjectivul (de genul
masculin, singular), de regul in direcia interpretrii eronate a adverbului de mod drept adjectiv. Se
inelege c aprecierea greit a statutului morfologic are consecine pe msur la nivelul analizei
categoriilor gramaticale - gen, numr i caz la adverb, respectiv lipsa acestora din analiza adjectivului.
Problema se pune pentru un mare numr de adverbe de mod {clar, evident, frumos, greu, limpede,
sigur, uor etc.) provenite din adjectivele cu aceeai form la masculin, singular {clar, evident,
frumos, greu etc).
La baza confuziei stau dou cauze i, in acelai timp, note comune ale celor dou pri de vorbire, una
vizand CONINUTUL, iar alta, FORMA:
0.1. Atat adjectivul, cat i adverbul de mod exprim INSUIRI. Primul exprim insuiri ale obiectelor
(fiine, lucruri, fenomene ale naturii etc), denumite prin SUBSTANTIVE (substitute) i de aceea
adjectivul apare de regul ca determinant al unui substantiv: Are un caine ru.
Adverbul de mod are drept coninut tot insuirile, dar ale PROCESELOR (aciuni, stri, deveniri etc),
exprimate prin VERBE i de aceea adverbul apare cel mai adesea ca deteminant al unui verb: N- a
procedat ru.
OBSERVAIE. Apariia adverbului de mod i pe lang adjective sau alte adverbe are o frecven
sczut i nu prezint importan pentru discuia de fa.

0.2. Cand adjectivul este de genul masculin, singular, el coincide ca form cu adverbul de mod
provenit de la el (comp. caine urat cu scrie urat).
Din aceste cauze, deosebirea dintre cele dou clase de cuvinte se face aici SINTACTIC, dup cum
urmeaz:
1. Adjectivul apare pe lang un substantiv (substitut), cruia i se subordoneaz, fie in absena verbului,
avand funcia de atribut (adjectival), fie in prezena unui verb (auxiliar predicativ sau predicativ),
avand funcia de nume predicativ, respectiv element predicativ suplimentar:
(ax) in grdin avem un mr frumos.
(a2) Mrul din grdin este falnic.
(a3) Copilul se joac vesel.
in toate cele trei exemple, cuvintele subliniate {frumos, falnic, vesel) ii dovedesc calitatea de
ADJECTIVE prin ACORD (in gen, numr i caz) cu cate un substantiv {un mr, mrul, copilul).
Verificarea acordului se poate face prin schimbarea numrului substantivului, care va atrage in mod
obligatoriu o modificare similar in forma adjectivlui:
(a]a) In grdin avem (nite) meri frumoi.
(a2a) Merii din grdin sunt falnici.
(a3a) Copiii se joac veseli.
O dat dovedit acordul in numr, acesta vizeaz obligatoriu i celelalte dou categorii (genul i cazul).
Prin urmare, in ceea ce privete cazul, nominativ sau altul, acesta se citete direct de la substantiv
(substitut), nu se afl prin intrebare {care, cefei, cum), intrebare care, oricum, nu este a vreunui caz
(nici a nominativului i nici a altui caz - vezi, pentru detalii, T 96).
in concluzie:
(1) inainte de a ne pronuna asupra unui cuvant cu form i ineles de adjectiv sau adverb ca fiind
adjectiv, trebuie s vedem dac in propoziia dat exist sau nu exist un substantiv (subsitut) cu care
s se acorde.
(2) Dup identificarea presupusului termen regent, care poate fi i subineles sau inclus (dac este
subiect), se verific acordul, acesta fiind obligatoriu i total (= in gen, numr i caz). Numai dup
dovedirea acordului se poate interpreta cuvantul respectiv ca fiind in mod sigur adjectiv.
(3) Dac in propoziie nu exist un substantiv (substitut), ca partener de relaie pentru presupusul
adjectiv, acesta in mod sigur nu este adjectiv i, de altfel, nici nu se mai pune o asemenea problem.
2. Adverbele de mod cu aceeai form ca adjectivele {clar, frumos, limpede etc.) apar in mai multe
situaii, cu grade diferite de dificultate in analiz:
2.1. Pe lang un verb predicativ, cruia i se subordoneaz i au funcia de complement circumstanial
de mod, indiferent dac verbul-predicat are sau nu subiect:
(b[) Ionel citete frumos.
(bla) Cu acceleratul acesta se cltorete comod.
Raportarea la verb, invariabilitatea formal uor verificabil i calitatea adverbial fiind cat se poate de
evidente, este puin probabil o confuzie cu adjectivul.
2.2. Pe lang auxiliarul predicativ a fi, mai rar alte auxiliare predicative, in EXPRESII
IMPERSONALE:
(b2) Nu e frumos s facei una ca asta.
Alte asemenea expresii (date la indicativ prezent): e clar, e evident, e firesc, e limpede, e (im)posibil, e
normal, e ru, e uor, e greu, e probabil, pare ciudat, devine imposibil etc.
in situaii de acest tip se pune propriu-zis problema interpretrii greite a adverbului de mod drept
adjectiv.
Calitatea de adverb, nu de adjectiv, a numelui predicativ de pe lang a fi (sau alt auxiliar predicativ) se
evideniaz astfel:
(1) Ca premise avem:
(a) Numele predicativ este sau adjectiv, sau adverb, nu i una, i alta, sau nici una, nici alta.
(b) Excluderea unuia implic, automat, confirmarea celuilalt - dac nu e adjectiv, e adverb i
viceversa.
(2) Ceea ce este comun tuturor acestor expresii cu a fi este inexistena in ele a unui subiect - exprimat
sau neexprimat (inclus, subineles) - i, de aici, prezena dup ele a unei subordonate subiective
introduse cel mai adesea prin c sau s: Nu e uor s conduci maina.
OBSERVAIE. Se atrage atenia c este greit s introducem sau sa presupunem in regent termeni

precum ceva, asta, acest lucru, acest fapt etc, ca i cum ar fi vorba de subiecte subinelese sau eliptice.
(3) in ipoteza c numele predicativ ar fi adjectiv, el ar trebui s se acorde (in gen, numr i caz) cu
substantivul (substitutul)-subiect, ca orice nume predicativ adjectival (comp. cu P a r a u 1 e limpede P a r a i e 1 e sunt limpezi). Or, expresiile date sunt lipsite de subiect, deci presupusul adjectiv cu
funcie de nume predicativ n-are cu cine s se acorde i ca
atare... nu se acord. Cum adjectiv neacordat nu exist, inseamn c numele predicativ in discuie nu
este adjectiv, ci ADVERB.
(4) Termenul vizat de numele predicativ pentru acord este numai subiectul, nu i alt parte de
propoziie. Prin urmare, in exemple ca: Mi-e imposibil s mai aman; Vecinului ii era greu s mai
atepte o zi; ii pare ciudat c am venit aa tarziu?, nici nu se pune problema ca numele predicativ s
se acorde cu mi-, vecinului, ii, acestea fiind complemente indirecte in dativ, nu subiecte in nominativ.
2.2.1. Expresiile aici discutate ii pstreaz caracterul impersonal i cand auxiliarul predicativ a fi
este la mod nepersonal, ceea ce inseamn c numele predicativ din componena lor este tot adverb de
mod:
(b2a) Fiindu-i mai greu s-i scrie, te va suna la telefon.
(b2b) inainte de a fi clar ce avem de fcut, nu intreprindem nimic.
OBSERVAIE. Deoarece a fi este la mod nepersonal, el nu constituie cu adverbul de mod (nume predicativ)
un predicat nominal, ci alt parte de propoziie, cel mai adesea complement circumstanial cu structur complex
(in exemplele date: (b2a) fiind mai greu = circumstanial de cauz; (b2b) inainte de a fi clar = circumstanial de
timp).

2.2.2. Calitatea de adverb i-o pstreaz numele predicativ i atunci cand pe lang aceste expresii
locul subiectivei este luat de un subiect exprimat prin verb la mod nepersonal (infinitiv, supin):
(b2c) E uor a promite, mai ales pe socoteala altuia.
(b2d) E simplu de zis, mai greu e de fcut.
Infinitivul i supinul sunt forme verbale i in aceast calitate nu au gen, numr i caz, incat un
presupus adjectiv n-ar avea cum s li se subordoneze: adjectivul intr in relaie prin acord in gen,
numr i caz, categorii pe care nu i le poate potrivi dup infinitiv sau supin, intrucat acestea nu le au.
in consecin, uor, simplu i greu din exemplele date nu pot fi decat adverbe.
*2.2.3. O structur sintactic mai complicat avem in enunuri de tipul: credem util (necesar) s...;
Considerm /se consiedr util (necesar) s...; Ni se pare rezonabil (normal, echitabil, cinstit, ruinos)
s..., in care adverbul de mod este restul dintr-o subordonat introdus prin c109, al crei predicat
este o expresie impersonal, urmat in mod firesc de o subiectiv: Considerm c este necesar s ne
abinem de la orice comentarii; Ni se pare c este normal s-i cear scuze.
Conjuncia obinuit pentru subordonatele de dup a crede, a aprecia, a considera, a se prea etc.

Prin suprimarea conjunciei subordonatoare c i a auxiliarului predicativ din expresia impersonal,

fostul nume predicativ exprimat adverbial (util, necesar, normal etc.) devine circumstanial de mod,
iar s de la subiectiva din subordinea expresiei impersonale continu s fie introductiv al noii
subordonate rmase dup comprimare, care este tot subiectiv, indiferent de caracterul personal sau
impersonal al verbului regent - comp. Credem util s.../ Se consider necesar s...
2.3. Adverbul poate aprea, ca poziie, intre un substantiv i un adjectiv (participiu), determinanu-l pe
acesta din urm i avand funcia de complement circumstanial110: copil prost crescut, comportament
uor anacronic, un tanr decent imbrcat, roman recent aprut, gest ru intenionat, exemplu prost
ales etc.
Cand substantivul este de genul masculin (neutru), ca in exemplele de mai sus, coincidena de form a
adverbului cu cea a adjectivului i prezena in stanga lui, pe poziia normal, a unui substantiv
constituie elemente ce pot favoriza interpretarea greit a adverbului ca adjectiv, acordat cu
substantivul. Nu se observ c falsul adjectiv nu determin substantivul, ci adevratul adjectiv
(participiu) de dup el, cel care se acord cu substantivul. Trecand la plural un exemplu ca buchet
frumos aranjat, obinem buchete frumos aranjate. in aceast structur, coincidenele fiind excluse,
sensul relaiilor i repartiia pe valori morfologice se impun prin fora evidenei: acordat cu
substantivul buchete i determinant al acestuia este participiul adjectival aranjate, va frumos, care,
dovedindu-i invariabilitatea, nu poate fi decat adverb, in mod obligatoriu subordonat participiului
adjectival, nu substantivului. (Dac l-ar determina pe acesta, in mod sigur s-ar acorda i ar fi adjectiv.)
in exemplul:
buchet frumos aranjat: buchet = substantiv, frumos = adverb; aranjat = particpiu adjectival).
2.3.1. Prezena in stanga adverbului a unui substantiv (pronume), interpretat greit ca parener de relaie

al adverbului, perturb uneori nu numai analiza gramatical, ci i utilizarea ca atare in comunicare,

ducand la o "flexiune nejustificat"111 a adverbului in forma unui acord, ca i cum ar fi adjectiv.
Situaii mai frecvente:
Adjectivul ca determinant al unui substantiv este atribut, dar ca determinat (= regent) are in subordine
numai complemente.
Avram, 1986, p. 206. (Tot de aici sunt luate tipurile de construcii i exemplele.)
137
(1) adverb + adjectiv (propriu-zis sau participial): nou-nscui, proaspt sosii, total vinovai,
uor ridicoli, puin distrai, iremediabil pierdui etc. (forme greite: noi-nscui, proaspei sosii,
totali vinovai, uori ridicoli, puini distrai, iremediabili pierdui);
(2) adverbul cat + adjectivele mult, puin la comparativ de superioritate, plural (inclusiv
substantivate): cat mai muli, cat mai puini (forme greite: cai mai muli, cai mai puini);
(3) adverb + de + adjectiv: destul de buni, excesiv de scumpi, suficient de ateni etc. (forme greite:
destui de buni, excesivi de scumpi, suficieni de ateni);
(4) adverbele bine, ru, prost, scump etc. la superlativ relativ cu cel devenit variabil: cel mai bine
pltii, cel mai ru cotai, cel mai prost situai etc. (forme greite: cei mai bine pltii / cele mai bine
pltite; cei mai ru cotai / cele mai ru cotate, cei mai prost pltii).
Uneori aceast variabilitate a lui cel este prezent i in context cu verbul: Ei s-au descurcat cei mai
bine.
3. Gradul de probabilitate a contuziei in sens invers, respectiv a interpretrii adjectivului ca adverb,
este foarte redus. AVem in vedere mai ales situaiile in care adjectivul, ca nume predicativ sau element
predicativ suplimentar, este de genul masculin, singular, iar subiectul propoziiei este neexprimat.
Decizia - greit - de incadrare la adverb se bazeaz pe aprecierea propoziiei ca fiind far subiect,
nesesizandu-se faptul c acesta este inclus sau subineles: Eram sigur c m va inelege; Era plin de
imaginile lumii in care ptrunsese; Venea grbit de la fabric.
Prin operaia de trecere la plural avem dovada c numele predicativ (elementul predicativ suplimentar)
nu aparine unei construcii impersonale i deci nu este adverb, ci adejctiv: Era plin de ... - Erau plini
de...; Venea grbit ... - Veneam grbii... (Dac ar fi o construcie impersonal, trecerea la plural ar fi
imposibil: Era clar c n-are dreptate - *Erau clari c n-are dreptate.)
OBSERVAIE. Cand in regenta unei subiective se afl auxiliarul predicativ a fi "personal", numele predicativ
este adjectiv, nu adverb, dei n-are cu cine s se acorde, poziia subiectului fiind ocupat de o subiectiv: Cine
tie asta e inteligent. In acest caz dovada calitii adjectivale o obinem prin raportare la cuplul bun / bine, unicul
caz in care adjectivul (bun) i adverbul corespondent (bine) au forme diferite. in acest sens, observm imediat c
poziia numelui predicativ ar fi ocupat de adjectivul bun, nu de adverbul bine (Cine tia asta e bun). Se vede
astfel c subiectiva pe lang un verb personal corespunde unui subiect de tip "el".
138
3.1. Se inelege c vizate in primul rand de interpretare greit (= ca adverbe) sunt adjectivele invariabile. Pe
acestea le putem grupa in dou:
(1) Adjective invariabile care nu pot fi niciodat adverbe: gata, cumsecade, atare"2 + cele mai multe din
spaiul semantic al culorilor {bej, oliv, crem etc).
(2) Adjectivele invariabile aa i asemenea, care au o distribuie mai larg:
(a) pe lang un substantiv pot fi considerate adjective ca atare: aa om, asemenea situaie;
(b) in prezena verbului ele sunt adverbe, indiferent dac aparin sau nu unor expresii impersonale: El e aa cum
il tii; Nu-i aa c vii i tu?; El este asemenea altora; A procedat aa cum a crezut de cuviin.
3.2. Ca o prelungire a confuziei adjectiv / adverb apare i confuzia locuiune adjectival / locuiune adverbial,
mai ales cand locuiunea are funcie de nume predicativ. Reinem dintre acestea locuiunea adjectival (=
totdeauna adjectival) in stare, foarte frecvent in roman, indeplinind toate cele trei funcii de baz ale
adjectivului echivalent (= capabil, -, -i, -e):
(a) ATRIBUT: Am intalnit oameni in stare de crimpenru bani.
OBSERVAIE. in ciuda echivalenei, semantice in primul rand, cu un adjectiv, locuiunea adjectivala, prin
structura ei i modul de relaionare cu termenul regent, ca atribut se incadreaz la atributul substantival
prepoziional113, nu la cel adjectival114.
(b) NUME PREDICATIV: Nu e in stare de nimic"5.
(c) EPS: Nu te credeam in stare de aa ceva.
Atare ca adverb nu apare decat insoit de ca, formand o locuiune adverbial: A procedat ca atare. in ce-l privete
pe gata, acesta apare numai cu un substantiv {costum gata) sau cu un auxiliar predicativ, trimiand, ca nume
predicativ, la un subiect (substantiv, pronume): Planul e gata; E gata de plecare.
Majoritatea locuiunilor adjectivale au structura "prepoziie + substantiv in acuzativ" {in stare, cu stare, de vin,

in varst, de seam, de frunte etc). Dac au in structur un pronume, se inelege c atributul va fi pronominal
{om de nimic, ca acela etc).
Vezi, penru afirmaia fi echivoc, Avram, 1986, p. 97.
Se atrage atenia c gruparea a fi in stare, dei poate fi echivalent cu a putea, nu este locuiune verbal, pentru
c nu exist locuiuni verbale in a cror structur s intre auxiliare predicative. (Orice locuiune verbal are la
baz un verb predicativ.)
139

Verificarea calitii de locuiune adjectival se face prin substituirea cu adjectivul echivalent, aanumitul
"termen de identificare": Nu v credeam in stare s... > Nu v credeam capabili s...
3.2.1. O greeal frecvent in analiza locuiunilor adjectivale este aceea de a le interpreta ca adjective
propriu-zise, adic de a le da genul, numrul i cazul adjectivului echivalent, ca i cum, asemenea
acestuia, s-ar acorda cu termenul regent. Or, datorit structurii lor, cel mai adesea de tip "prepoziie +
substantiv (pronume)", locuiunile adjectivale n-au cum se acorda116.
Locuiunile adjectivale, prin structura lor fix, nesupus variabilitii in caz, gen, numr, rman
aceleai, indiferent de cazul (genul, numrul) regentului: brbat in varst, femeie in varst, brbai in
varst, femeilor in varst etc. (comp. cu adjectivul echivalent: brbat varstnic, femeie varstnic,
brbai varstnici, femeilor varstnice).
Prin urmare, in analiza locuiunii adjectivale vor aprea nu categoriile gramaticale ale adjectivului
echivalent, ci categoriile componentelor117.
Ex.(l): in caz de for major, sunt in stare de orice; in stare = nume predicativ, exprimat prin
locuiune adjectival, format din substantiv (comun, simplu, feminin, singular, nearticulat) in
ACUZATIV cu prepozie (nu masculin, singular, nominativ, prin acord cu subiectul inclus [eu]).
Ex.(2): // tiam eu al dracului, dar nu chiar aa.; al dracului = element predicativ suplimentar,
exprimat prin locuiune adjectival, format din substantiv (comun, ...) in GENITIV (nu acuzativ, prin
acord cu/7)118.
in acelai fel se analizeaz i locuiunile adjectivale la alt grad de intensitate (comparaie) decat
pozitivul: Ion este mai in varst decat Gigei; Cei mai de frunte sportivi ai anului au fost premiai119.
OBSERVAIE. Nu este vorba de acord al locuiunii adjectivale nici in situaia in care aceasta este la superlativ
relativ cu demonstrativul cel (cea,
116 Vezi, in acelai sens, Avram, 1986, p. 97.
Acelai lucru este valabil, in ce privete analiza componentelor, pentru orice tip de locuiune, inclusiv adverbial.
11 Eventual se poate face meniunea c locuiunea adjectival este echivalent cu un adjectiv la un anumit caz,
gen i numr, categorii rezultate din context. 119 Numrul acestora este relativ mic.
140
cei, cele) variabil in gen, numr i caz: Celor mai de seam reprezentani ai sportului romanesc li s-au dedicat
o emisiune special. Demonstrativul cel (aici: celor) nu face ca locuiunea adjectival {de seam) s fie in dativ
(prin acord cu reprezentani), ci este semnul c aceast locuiune este echivalent cu un adjectiv de genul
masculin, plural, in dativ.
141

T26 NUMERALUL- ATRIBUT ADJECTIVAL/ ATRIBUT SUBSTANTIVAL

A. STRUCTURI-TIP:
(1) Propunerea celor patru colegi este interesant.
(2) Propunerea celor patru este interesant.
B. SOLUII:
(1) celor patru = atribut adjectival
(2) celor patru = atribut substantival
C. COMENTARIU
0. Dei este considerat parte de vorbire de sine stttoare (una din cele zece), numeralul nu beneficiaz
din punct de vedere morfosintactic de un tratament propriu, ci este asimilat, mai mult sau mai puin
deghizat, altor pri de vorbire120.
1. Spre deosebire de alte pri de vorbire, la numeral se vorbete de TIPURI DE INTREBUINRI
(VALORI) spgfcifice altor clase de cuvinte, respectiv121:
1.1. Cand st pe lang un substantiv, il determin (fr prepoziiei) i se acord cu el, . numeralul are
INTREBUINARE (VALOARE) ADJECTIVAL. in afar de numeralele adverbiale (de repetiie)122,
toate celelalte pot fi in aceast situaie123: Are un biat i dou fete (numerale cardinale (cu valoare
adjectival)); Clasa a asea este frunta (numeral ordinal); Amandoi copiii sunt colari (numeral
colectiv); Le-a dat cate dou pixuri (numeral distributiv); Anul acesta am obinut o recolt intreit

fa de acum zece ani (numeral multiplicativ).

Nu este aici locul unei treceri in revist a prerilor exprimate in literatura de specialitate in legtur cu
statutul gramatical controversat al numeralului. Vezi, pentru bibliografia problemei, Grui, 1987, p. 28;
Irimia, 1987, p. 187-l89.
120

121

Vezi GLR, 1963, voi. I, p. 186-201.

Nu intr in discuie, pentru motivele artate (vezi, aici mai jos 2.2., OBSERVAIA 3), numeralul
fracionar.
123 in ce privete numeralul cardinal propriu-zis (unu, doi, trei...), nu trebuie confundat valoarea substantival
{Am mai muli prieteni, dintre care doi sunt din Frana) cu substantivul provenit din numeral prin articulare
(A primit un doi la istorie).
142

1.2. Cand substituie un substantiv sau se leag de acesta prin prepoziie, numeralul are
INTEBUINARE (VALOARE) SUBSTANTIVAL: poi124 se bat, al treilea catig; Tustrei sunt
prietenii mei; Li s-au dat cate dou la fiecare.
OBSERVAIA 1. Nu pot fi intrebuinate substantival numeralele multiplicative i cele adverbiale (de repetiie).
OBSERVAIA 2. Gruprile de tip "numeral cardinal + de + substantiv" (douzeci de copii), pot fi interpretate
sintactic in dou feluri:
(a) Numeralul = termen regent, iar substantivul cu de = subordonat (atribut substantival prepoziional), soluie
argumentat prin posibilitatea numeralului de a aprea i singur ca ocupant al aceleiai poziii (Douzeci au
venit, iar zece n.)125inaceast interpretare, relaia sintactic a substantivului subordonat cu prepoziia in stanga
este una normal, adic de la dreapta la stanga (la fel ca in cas de piatr)126.
(b) Substantivul = termen regent, iar numeralul cu de = subordonat (atribut substantival prepoziional), soluie
argumentat prin acordul cu substantivul, nu cu numeralul, al unui adjectiv (atribut, nume predicativ sau
element predicativ suplimenatr): Au aprut douzeci de biei glgioi / Au aprut douzeci de fete
glgioase127. In aceast interpretare, de, prin situare in dreapta numeralului ca suburdonat, nu mai este o
prepoziie propriu-zis, ci o postpoziie (douzeci de copii - comp. cu drum de piatr)128, la fel ca in destul
de bun, direcia legturii fiind de la stanga la dreapta.
Indiferent de interpretarea sintactic, numeralul din aceste grupri are valoare substantival, de anuland acordul.
La numeralele terminate in uniti (douzeci i unu / douzeci i una, douzeci i doi etc), valoarea substantival
este i mai evident. (Unu, una nu pot avea nicidecum valoare adjectival, pentru aceasta fiind specializate
formele un, o.)
OBSERVAIA 3. in gruprile de tip: zeci de probleme, sute de datorii, mii de oameni etc, cuvintele zeci, sute,
mii etc. nu sunt numerale (cu valoare substantival), ci substantive propriu-zise (la plural).
Numeralele cu intrebuinare substantival trimit, in calitatea lor de substitute, la substantive (idenficabile din
context) i, in acelai timp, exprim numrul (ordinea, asocierea etc.) acestora, asemenea unui pronume, care
substituie un substantiv, dar d i anumite informaii cu privire la obiectul denumit de substantivul inlocuit. (De
ex., pronumele acesta din Acesta este colegul meu, exprim i raportul spaial dintre vorbitor i obiect, acela de
apropiere.)
Vezi, pentru intrega argumentaie, Draoveanu, 1997, p. 54-56.
Vezi, pentru conceptul de DIRECIE aplicat relaiilor sintactice, Draoveanu, 1997, p. 52-57.
Ml Vezi, Grui, 1987, p. 26-27. 128 Vezi, pentru conceptul de POSTPOZIIE, Draoveanu, 1997, p. 57.
143

1.3. Utilizate pe lang verb (mai rar adjectiv sau adverb), numeralele au valoare adverbial. in aceast
situaie sunt numeralele multiplicative (Producem inzecit) i cele de repetiie, acestea din urm fiind i
numite in consecin - numerale adverbiale (M-a cutat de trei ori; Bicicleta lui a fost de dou ori mai
scump decat a mea).
OBSERVAIE. Cu totul accidental pot fi utilizate adverbial i numeralele ordinale:"Om invat e intai cine nu
tie nimic, al doilea, cine tie ceva i se mir el singur, iar al treilea cel care tiind ceva nu se mai mir..." (N.
Iorga) - intai = "in primul rand", al doilea = "in al doilea rand", al treilea = "in al treilea rand". impreun cu
adverbul mai, ordinalul intai formeaz locuiunea adverbial mai intai.
2. Acest tratament al numeralului se reflect i la nivelul tipurilor de funcii sintactice, respectiv:
2.1. Numeralul cu valoare adjectival are funcia de baz a adjectivului - ATRIBUT ADJECTIVAL (vezi
exemplele de la l.l.)129.
OBSERVAIE. Numeralele cardinale i cele ordinale cu valoare adjectival pot fi precedate de articolul
demontrativ cel (cea, cei, cele), situaie in care, potrivit manualelor colare, indeplinesc funcia de atribut
adjectival impreun cu acesta: cei trei muchetari, cel de-al doilea rzboi mondial.

Prin urmare, numele "complet" al atributului exprimat prin numeral cu valoare adjectival este cel de
"atribut adjectival", nu altfel sau doar "atribut". Nesesizarea valorii adjectivale poate conduce la
interpretarea lui greit funcional ca fiind pe poziia substantivului, ca i cum acesta n-ar fi prezent in

structur. Greeala este de acelai tip cu cea generat de nerecunoaterea adjectivelor pronominale
(vezi T 17).
O atenie deosebit necesit identificarea cazului numeralului, stabilit, ca la orice adjectiv, prin
citire de la substantiv, nu prin intrebri. Acestea, indiferent care ar fi {cai (cate), al catelea (a
cata), ce fel de, care), nu sunt de fapt intrebri pentru cazuri (vezi T 96).
De fapt, aceasta este singura funcie pe care o au, asemenea adjectivelor pronominale. Ca i acestea, o
dat desprite de substantiv prin verb (auxiliar predicativ sau predicativ propriu-zis), recapt
valoarea substantival: Plecat-am nou din Vaslui...; Eram doi la prini.
144
2.2. Numeralul cu valoare substantival are funciile tipice substantivului (subiect, nume predicativ, element
predicativ suplimentar, diferite subspecii de atribute i complemente).
Reinem dintre acestea funcia de atribut, care, prin denumire, este una aparte, ATRIBUT SUBSTANTIVAL.
OBSERVAIA 1. in acest punct inceteaz, in raport cu substantivul, paralelismul pronume - numeral, respectiv:
ADJECTIV pronominal cu funcie de ATRIBUT ADJECTIVAL - numeral intrebuinat ADJECTIVAL cu
funcie de ATRIBUT ADJECTIVAL, dar PRONUME (substitut al substantivului) cu funcie de ATRIBUT
PRONOMINAL - NUMERAL intrebuinat substantival (substitut al substantivuui) cu funcie de ATRIBUT
SUBSTANTIVAL, nu (atribut)... numeral.
*OBSERVAIA 2. in cazul in care se recunoate fr echivoc numeralul ca parte de vorbire de sine stttoare,
adic numeral... i atat, fr valori ale altori pri de vorbire 130, se inelege c i denumirea atributului trebuie s-i
urmeze, adic ... atribut NUMERAL131. (Acesta ar ingloba atributul adjectival exprimat prin numeral i atributul
substantival exprimat prin numeral.)
*OBSERVAIA 3. Dac numeralul este integral trecut la o alt parte de vorbire, in spe la PRONUME (=
pronume de cuantificare), cum apare in unele lucrri de specialitate 132, atributul va fi PRONOMINAL (discuia c
u d o i dintre ei ...), respectiv ADJECTIVAL) (Doi biei, clasa a cincea), cuplu terminologic corespunztor
celui de tip "pronume / adjectiv pronominal".
Un inconvenient al interpretrii ca pronume, singurul de altfel din punctul nostru de vedere, il reprezint
comportamentul "nepronominal" al numeralului fa de categoria gramatical a numrului: spre deosebire de
pronume, cele variabile, se inelege, care, dei nenumrabile, realizeaz in general desinenial opoziia de numr
(singular / plural) - acesta / acetia, cruia / crora, altul / alii, el / ei etc.133, numeralele, exceptand un numr
130 Vezi Grui, 1987, care vorbete de numeral cantitativ (doi biei, douzeci de biei), numeral de
identificare {pagina 5, anul 504, tramvaiul 2, cifra zece etc.) i numeral ordinal (clasa a treia, ora a doua).
131 Vezi Bejan, 1995, p. 173.
132 Vezi Irimia, 1987, p. 153 i urm.
Conteaz mai puin faptul c la pronumele personale (propriu-zise, reflexive, de politee etc.) de pers. I i a Ii-a,
opoziia singular / plural este una aparte, in sensul c pluralul are caracter ETEROGEN din punctul de vedere al
persoanei gramaticale: noi ^ eu + eu + eu ..., ci noi = eu + tu + alii (pers. I + pers. a Ii-a + pers. a IlI-a); voi
jtu+tu++tu ..., ci voi = tu + alii (pers. a Ii-a + pers. a IlI-a). (De aici denumirea de plural INCLUSIV [= care
include i alte persoane decat cea marcat prin forma de plural a pronumelui] sau ETEROGEN [= amestecat ca
persoane].)
145
redus de membri134, nu se flexioneaz dup numr, ci au numrul, unul exact, NUMERIC, realizat lexical,
absorbit de baz. (Altfel spus, opoziia unu (i celelalte derivate de la unu) I doi, trei ... nu este de acelai tip
ca, de ex., acesta /acetia. Nu putem spune c doi (trei...) este pluralul de la unu sau c unu este singularul de la
doi, trei ... Numeralul formeaz o serie infinit de uniti distincte lexical, fiecare avand alt semnificaie.
2.2.1. Potrivit celor de mai sus, atributul astfel exprimat se supune clasificrii atributului substantival i are
denumirile acestuia:
(1) atribut substantival APOZIIONAL (= apoziia propriu-zis): Ion i Vasile, amandoi, sunt colegii mei;

Crile imprumutate de la tine, cele trei, le-au citit i prietenii mei; La exerciiul mai lung, (cel de-)al
doilea, am lucrat o or;
(2) atribut substantival GENITIVAL: in cortul celor doi plou; Dintre mainile parcate aici,
culoarea celei de-a treia imi place in mod deosebit; S ascultm prerile amandurora;
(3) atribut substantival IN DATIV: prieten celor trei, sor celui de-al treilea, acordarea de premii
celor patru;
(4) atribut substantival PREPOZIIONAL: discuia cu doi dintre ei; scaunul liber de lang al treilea;
decizia impotriva celor cinci.
2.2.2. Un statut mai puin clar, ca tip de atribut (realizat cazual sau prepoziional), au numeralele
cardinale i cele ordinale flexionate analitic, formand aa-numitele "construcii echivalente cu
genitivul (dativul)": mama a trei dintre ei (mam a trei dintre ei); mama la al treilea dintre ei (mam
la al treilea dintre ei).

Interpretarea ca atribut impune alternativa:

(1) sau atribute substantivale GENITIVALE (DATIVALE)135, dandu-se prioritate INELESULUI
gramatical136, situaie in care a i la inceteaz de a mai fi prepoziii propriu-zise,, trecand la morfeme,
134 Realizeaz opoziia singular / plural numeralele ordinale primul / primii (prima / primele), intaiul /
intaii (intaia / intaiele), al cror comportament substantival-adjectival este evident. In ce privete numeralele
multiplicative (indoit, intreit, insutit...), in fapt participii ale unor verbe derivate de la numerale (a indoi, a
intrei, a insuti ...), acestea nu funcioneaz ca substitute, ci doar ca adjective (adverbe), iar aa-numitul numeral
fracionar este substantiv propriu-zis, dovad c: (a) se numr i realizeaz opoziia singular / plural: un
sfert / trei sferturi, o treime /dou treimi etc; (b) are un gen propriu (= fix), ca orice substantiv.
VeziGLR, 1963, voi. II, p. 121.
135

in aceast variant am avea un genitiv (dativ) sintetic i un genitiv (dativ) analitic: dorina a trei dintre ei... dorina celor trei... (La fel se pune problema i
pentru dativ.)
146
136

(2) sau atribute substantivale PREPOZIIONALE (= in acuzativ cu prepoziie), dand prioritate formei,
a i la urmand a fi interpretate ca prepoziii propriu-zise (cu acuzativul)137.
2.3. Referitor la funciile numeralelor adverbiale sau folosite adverbial reinem:
(1) Numeralul multiplicativ are numai funcie de circumstaniale de mod: Au catigat intreit.
(2) Numeralele adverbiale (de repetiie):
(a) cardinale:
(aj) circumstanial de timp pe lang un verb: V-am cutat de trei ori la telefon1;
(a2) circumstanial de mod pe lang un adjectiv sau adverb la comparativ de superioritate
(inferioritate): Grdina lor este de trei ori mai ingrijit decat a voastr; Ion catig de dou ori mai
mult decat mine;
(a3) atribut adverbial: Sancionarea lui de dou ori pentru aceeai fapt mi se pare suspect;
(b) ordinale139:
(b]) circumstanial de timp: Am discutat cu el a patra oar; (b2) atribut adverbial: Plecarea lui a treia
oar in delegaie ne-a surprins140.
OBSERVAIE. Dintre numerale, in accepiunea cea mai larga, numeralele de repetiie (adverbiale) au cele mai
puine trsturi ale clasei numeralului. Dac le meninem totui in aceast clas, ele ar trebui numite prin nota
specific a coninutului lor gramatical (= repetiia), ca toate
137 Deosebirea de valoare gramatical mama a trei dintre ei (construcie echivalent cu GENITIVUL = atribut
(substantival) genitival) / mam a trei dintre ei (construcie echivalent cu DATIVUL = atribut (substantival)
datival) este aceeai ca in domnul rii (GENITIV = atribut substantival genitival) / domn rii (DATIV =
atribut substantival datival).
Calitatea de circumstanial de timp, nu de mod, se susine prin identitatea de coninut gramatical cu subordonata
temporal de repetiie (iterativ) introdus prin locuiunea adverbial relativ temporal iterativ de cate ori: De
cate ori il caut, nu-i acas.
Dac acceptm numeralele adverbiale cardinale (o dat, de dou ori, de trei ori...) ca aparinand clasei
numeralului, trebuie s le acceptm i pe cele ordinale (prima dat (oar), a doua oar, a treia oar etc),
intrucat opoziia dintre ele (de trei ori / a treia oar) este identic celei dintre numeralul cardinal propriu-zis i
cel ordinal (trei /al treilea). Vezi, Zdrenghea, 1972, p. 158.
Numeralele adverbiale (cardinale sau ordinale), asemenea adverbelor, nu au gen, numr, caz.
147
celelalte numerale (numrul141 (= cantitatea exact), ordinea, distribuia, asocierea etc), adic numerale de
REPETIIE. Numele lor curent (= numerale adverbiale) nu trimite la coninut, ci la distribuie (de tip adverbial),
in ultim instan la o trstur sintactic.
Calificativul "cardinal" pentru numeralul care exprim cantitatea exact, numeric (= numeralul cardinal) este
unul cu ineles mai degrab figurat decat propriu (= numeral fundamental, numeral care st la baza celorlalte
numerale -comp. cu problem cardinal, puncte cardinale, cardinal la Vatican). De aceea s-au propus i termeni
cu ineles propriu, adecvat - numeral cantitativ i numeral de identificare (vezi, Grui, 1987, p. 173).
148

T 27 PREPOZIIE - IMPUNE CAZ / NU IMPUNE CAZ

A. STRUCTURI-TIP:
(1) S-a intors de srbtori.
(2) S-a intors de asear.
B. SOLUII:
(1) de = prepoziie, impune caz (Ac)

(2) de = prepoziie, nu impune caz

C. COMENTARIU
0. Specificul gramatical al prepoziiei ca element de relaie este acela de a ocupa poziie in faa unui
substantiv (substitut), impunandu-i acestuia un anumit CAZ (G, D, Ac). De aceea spunem c
prepoziia are REGIM NOMINAL-CAZUAL142. Formularea "substantiv..., precedat de prepoziia. ..,
cazul..." a devenit in analiza practic aproape un automatism143.
0.1. Foarte adesea prepoziiile apar pe lang unele clase de cuvinte ce nu cunosc categoria cazului,
adic nu se declin. in asemenea situaii, prepoziia nu-i poate satisface regimul cazual, nu poate
impune nici un caz. Dintre prile de vorbire nedeclinabile insoite de prepoziii reinem adverbele
(mai cu seam de loc i de timp) i verbele la mod nepersonal, in special infinitivul i supinul.
Ca atare, in asemenea situaii, nu vom indica in analiz, furai de prepoziie, cazul nici la adverb i
nici la verb.
1. Prepoziiile care apar cu verbe i adverbe sunt toate din categoria prepoziiilor cu acuzativul {de,
la, in, din etc).
(1) PREPOZIIE + ADVERB: Te cunosc de undeva (de aici, de acolo); L-am sunat de acas; Pe aici
nu se trece; A luat-o intr-acolo; intalnirea se aman pe maine; Pentru poimaine avei de invat dou
poezii; A pornit in sus, spre cinema; Locuiete pe strada din jos.
in fapt regim cazual-substantival, deoarece, dei in nume se cuprinde de regu i adjectivul, cazul acestuia ins
nu este dat (= impus) de prepoziie.
Formularea dat, dac explicitm termenii, este pleonastic: prepoziie = st IN FA; a preceda = a sta in fa,
a fi / a se desfura inainte. Ea poate fi evitat prin formulri de tipul: substantiv cu prepoziie, substantiv insoit
de prepoziie.
149

in unele cazuri prepoziia s-a contopit cu adverbul, formand un singur cuvant: inapoi (<in + apoi).
(2) PREPOZIIE + VERB (la mod nepersonal): invm pentru a ti; i-a manifestat dorina de a
pleca; A terminat de cules porumbul; A plecat la pescuit144.
Trebuie remarcat aici c prepoziia, dei nu poate impune caz (Ac), ii indeplinete misiunea
relaional. Altfel spus, intr-un exemplu ca A trecut pe aici, prepoziia pe este cea care subordoneaz
adverbul aici fa de verb.
Prepoziia nu mai are nici acest rol relaional cand intr in structura unor locuiuni (prepoziionale,
conjuncionale, adverbiale), ocupand poziia din stanga grupului: in loc de, in caz de, in legtur cu, in
timp ce, in caz c, cu toate c, intr-adevr, in veci, la fel etc. Se poate vorbi aici de o satisfacere a
regimului prepoziional in interiorul locuiunii (in cazul in care locuiunea are substantiv)145.
Are mai mic importan faptul c unele prepoziii (de, in, la ...) intr in structura supinului.
Pentru "prepoziie + adjectiv", situaie in care, de asemenea, prepoziia nu impune caz, vezi T 24. Pentru
situaia lui de ca POSTPOZIIE, vezi T 31. Pentru de din sintagmele posesive, vezi T 16.
150
144
145

T 28 PREPOZIII (LOCUIUNI PREPOZIIONALE)

CU GENITIVUL /ADVERBE (LOCUIUNI ADVERBIALE)
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Se uit inapoia garajului.
(2) Privete inapoi cu manie.
B. SOLUII:
(1) inapoia = prepoziie (cu genitivul)
(2) inapoi = adverb (de loc)
C. COMENTARIU
0. Prepoziiile i locuiunile prepoziionale cu genitivul se formeaz de la alte pri de vorbire,
adverbe (locuiuni adverbiale), adjective i substantive insoite de prepoziii cu acuzativul (in
majoritatea situaiilor prepoziia in, mai rar compunerea prepoziional de-a). Avand form identic
sau asemntoare cu a prilor de vorbie de origine i perpetuandu-le de regul inelesul,
convertit din lexical in gramatical, ele se confund adesea cu primele, iar de aici decurg alte greeli,
vizand in principiu funcia sintactic (vezi T 30).
1. INVENTAR (aproximativ): contra, impotriva, asupra, deasupra, inaintea, inapoia, in ciuda, in
pofida, in faa, in afara, in preajma, in vederea, imprejurul, in jurul, in dosul, dedesubtul, inuntrul,
de-a lungul, de-a latul, de-a curmeziul, in susul, in josul, in dreptul, in locul etc.
1.2. Toate prepoziiile (locuiunile prepoziionale) cu genitivul sunt obinute prin schimbarea valorii

gramaticale (= conversiune) a unor adverbe (locuiuni adverbiale), mai rar a unor substantive cu
prepoziie, in urma articulrii cu articol hotrat enclitic: inainte + -a > inaintea; in fa + -a> in faa,
injur + -(u)l > in jurul etc.
Articularea concret se realizeaz intocmai ca la substantive, adic dup gen i desinen, avand ca
punct de plecare locuiunile in structura crora se afl un substantiv de genul feminin (in fa > in
faa) sau masculin-neutru (in jur > in jurul)) iar apoi, extins prin analogie, funcioneaz la locuiunile
pe baz de adverbe (in sus > in susul) i la adverbe (imprejur > imprejurul).
Deosebim astfel in finala aces.tdrprepo'ziii ^urmtoarele articole:

A*' %
(1) ARTICOLUL FEMININ -a, pentru cele terminate in:
(a) -: impotriv + -> impotriva, in ciud + -a> in ciuda, contr + -a > contra (ca adverb, contr
este nefolosit in romana contemporan), in fa + -a > in faa etc. (comp., ca articulare, cu: in cas +
-a > in casa);
(b) -e: inainte + -a > inaintea (comp. cu parte + -a > partea;
(c) i: inapoi + -a > inapoi a (comp. cu joi + -a > joia);
(2) ARTICOLUL MASCULIN -(u)l, pentru cele terminate in CONSOANA sau in -u: injur +
- (u)l > in jurul; imprejur + - (u)l > imprejurul, inuntru + -l > inuntrul etc. (comp. cu nur + - (u)l
> nurul; codru + -l > codrul);
(3) ARTICOLUL MASCULIN -le, pentru cele terminate in -e: in spate + -le > in spatele (comp. cu
caine + -le > cainele).
Subliniem aici c finala acestor prepoziii {-a, -(u)l, -le) este numai formal i ca provenien articol, nu
i ca ineles.
OBSERVAIE. Cateva dintre prepoziiile (locuiunile prepoziionale) date in inventar au aceeai
form - articulat - i cand sunt folosite ca locuiuni adverbiale: de-a lungul, de-a latul, de-a
curmeziul, (pe) deasupra etc.
2. Dei au provenien adverbial i un sens destul de concret (loc, timp, opoziie etc), acelai cu al
adverbelor (locuiunilor adverbiale) originare i motivat prin acestea, prepoziiile i locuiunile
prepoziionale cu genitivul trebuie deosebite de adverbele (locuiunile adverbiale) corespondente.
in realizarea acestei departajri uzm de dou criterii: MORFOLOGIC (1) i SINTACTIC (2).
2.1. Din punct de vedere morfologic, prepoziiile (locuiunile prepoziionale) sunt formal
articulate. A se compara: Mergem inainte (adverb) -Mergem inaintea oaspeilor (prepoziie); S-a
uitat in jur i n-a vzut nimic (locuiune adverbial) - S-a uitat in jurul lui i... (locuiune
prepoziional); Locuiete in camera din fa (locuiune adverbial) -Maina din faa casei este a
vecinului (locuiune prepoziional).
2.2. Din punct de vedere SINTACTIC, prepoziiile cu genitivul, ca toate prepoziiile de altfel,
reclam cu obligativitate prezena unui substantiv (pronume) cruia s-i impun genitivul i, de
acea, ele nu pot aprea singure: * Mergem inaintea; *Se invartea in jurul; *S-a varat inuntrul.
Dimpotriv, cel puin in principiu, adverbele i locuiunile adverbiale nu reclam prelungirea enunului
cu inc un termen: Mergem inainte; Se invarte in jur; A rmas inuntru.
152

Acest aspect prezint importana deosebit mai cu seam in realizarea distinciei "prepoziie (cu
genitivul) / adverb" in cazurile cand forma este identic, adic deopotriv articulat: deasupra, de-a
lungul, in stanga, de-a curmeziul etc. Prin urmare, dac o unitate dintre cele date aici este urmat de
un substantiv (pronume) ea se dovedete prepoziie (locuiune prepoziional) cu genitivul i invers,
neurmat de un substantiv (pronume), este adverb. A se compara: El iese totdeauna deasupra
(adverb) - Avionul zbura (pe) deasupra norilor (prepoziie); Intrarea este in dreapta (locuiune
adverbial) - Copilul st in dreapta tatlui (locuiune prepoziional); A aezat masa de-a lungul
(locuiune adverbial) - A inirat crile de-a lungul coridorului (locuiune prepoziional).
3. O dat identificate ca prepoziii (locuiuni prepoziionale) cu genitivul, ele, ca toate prepoziiile, nu
au funcie sintactic autonom, ci doar impreun cu substantivul (pronumele) in genitiv. Dimpotriv,
adverbele i locuiunile adverbiale se constituie singure in funcii sintactice. A se compara: S-a aezat
inainte (inainte = adverb de loc, complement circumstanial de loc) - S-a aezat inaintea celorlali
(inaintea celorlali = pronume (demonstrativ de difereniere) in genitiv cu prepoziie, complement
circumstanial de loc)146.
146 Pentru distincia "locuiune prepoziional cu genitivul / prepoziie + substantiv in

acuzativ", vezi T 30.

153
T 29 CONTRA (IMPOTRIVA...) - PREPOZIII + GENITIV / ACUZATIV / DATIV
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Ne-am pronunat impotriva ei.
(2) Ne-am'pronunatimpotriva sa.
(3) Ne-am pronunat impotriva-i.
B. SOLUII:
(1) impotriva = prepoziie + genitiv
(2) impotriva = prepoziie + acuzativ
(3) impotriva = prepoziie + dativ
C. COMENTARIU
0. Fie urmtoarele exemple:
(1) El este mereu impotriva mea.
(2) imprejurul tu ai numai prieteni.
1. Secvenele subliniate permit urmtoarele constatri:
1.1. Prepoziiile impotriva i imprejurul sunt prepoziii-tip pentru genitiv, atunci cand au dup ele
substantive sau pronume: impotriva rzboiului, imprejuul parcului, impotriva tuturor etc. Calitatea de
a cere genitiv (nu dativ sau acuzativ) se datoreaz articolului din finala lor (-a, -(ul)[), aliniindu-se
formal unor substantive articulate.
OBSERVAIE. Genitivul in limba roman nu apare decat in dou situaii:
(a) dup un cuvant articulat enclitic, indiferent ce este acesta ca parte de vorbire (substantiv,
adjectiv, prepoziie... cu genitivul) i indiferent dac i se subordoneaz sau nu lui: copilul vecinuuli,
frumosul vecinului copil, in dreptul vecinului;
(b) dup posesivul al (a, ai, ale): al vecinului, bunul copil al vecinului, cei doi ai vecinului, grdina este a
vecinului, acela al vecinului, al doilea al vecinului etc.
1.2. Posesivele mea i tu, in ciuda prepoziiilor cu genitivul, nu sunt in genitiv. in stabilirea cazului plecm de
la forma de feminin mea, care, ca toate femininele, realizeaz distincia nominativ (acuzativ) / genitiv
154

(dativ): (in) casa mea / geamurile casei mele (i la fel: (in) grdina noastr / gardul grdinii
noastre). De aici rezulta imediat c forma de genitiv (dativ) pentru posesivele feminine la singular
mea, noastr este mele, noastre, adie?, nu mea (noastr), cum avem in exemplul dat (impotriva mea
sau impotriva noastr). Prin urmare, mea din impotriva mea nu poate fi in genitiv, cci ar trebui s fie
^impotriva mele. Prin analogie cu acestea, acceptm c nici formele masculine din imprejurul meu
(tu, su), in jurul nostru (vostru) nu sunt in genitiv, mcar c ele nu disting formal cele dou perechi
de cazuri. Singura soluie care ne rmane este s le considerm in nominativ sau acuzativ.
1.3. Din punct de vedere morfologic, posesivele (mele, meu, tu, noastr etc.) NU SUNT PRONUME,
ci ADJECTIVE. Calitatea adjectival se argumenteaz in felul urmtor:
1.3.1. Aceste posesive nu au in componena lor posesivul al (a). (Or, se tie, pronumele posesive il
conin obligatoriu pe al (a, ai, ale.)
1.3.2. intre posesiv i articolul din finala propoziiei se stabilei.^ un acord orientat dinspre posesive
spre prepoziie. Acest acord se evideniaz clar in gen i numr: contra (-a = articol feminin, singular)
mea (adjectiv feminin, singular); in jurul (-l = articol masculin, singular) meu (adjectiv masculin,
singular). Dac n-ar fi vorba de un acord, ar trebui s fie posibile i combinaii de tipul: *contra meu,
*in jurul mea, *deasupra notri, *in ciuda voa-jre etc.
Acordul explic de ce toate prepoziiile (locuiunile prepoziionale) cu genitivul terminate in articolul
feminin, singular a sunt urmate de adjective posesive feminine la singular, iar cele terminate in
articolul de masculin, singular -/ sunt urmate de posesive de genul masculin, numrul singular.
1.3.3. Apariia acestui acord "particular" (intre un adjectiv (posesiv) i o prepoziie) poate fi presupus
in dou etape, avand la baz de fiecare dat aciunea analogiei:
(1) De la grupuri de tipul: in casa mea, in vremea noastr, din cauza ta etc.(substantiv cu prepoziie
urmat de adjectiv posesiv), in care adjectivul se acord in mod normal cu substantivul in toate cele trei
categorii solidare: gen, numr, caz (aici: feminin, singular, ACUZAIIV), acordul s-a extins i asupra
locuiunilor prepoziionale cu aceeai structur formal - "prepoziie + substantiv" (in faa mea, in
ciuda voastr, in jurul meu etc), toate in acuzativ. Analogia a acionat aici pe baza IDENTITII
STRUCTURALE. Altfel spus, pentru posesiv, ca partener de acord, secvenele in faa, in ciuda, in

jurul etc. au funcionat i funcioneaz din pur :t de vedere formal ca... substantive in acuzativ cu
prepoziie i, in consecin, este absolut normal ca adjectivul, prin acord,
s fie tot in ACUZATIV. Prin urmare, dintre cele dou cazuri posibile, nominativ i acuzativ,
posesivul actualizeaz un acuzativ nu pentru c un adjectiv cu prepoziie nu poate fi in nominativ147, ci
pentru c se acord (total) cu o prepoziie asimilat formal unui substantiv (articulat enclitic) in
acuzativ.
(2) De la locuiunile de tipul "prepoziie + substantiv articulat" (in faa mea, in jurul tu etc), in care
adjectivul posesiv se acord cu substantivul din locuiune, acordul s-a extins i la prepoziiile
(locuiunile prepoziionale) care nu au in structura lor un substantiv (contra mea, inaintea noastr,
imprejurul vostru etc). Analogia a acionat aici pe baz de IDENTITATE FUNCIONAL, dublat
uneori de o sinonimie parial (in faa mea - inaintea mea, in jurul meu - imprejurul meu etc).
Asimilarea acestora unor substantive in acuzativ este facilitat de prezena in structura lor148 a unei
prepoziii cu acuzativul, uor degajabil prin deglutinare (inaintea, imprejurul, impotriva etc.149
Ilustrand cu un exemplu, evoluia acordului apare astfel:
1. in intenia mea; II. in faa mea; III. inaintea mea150.
Vom reine in concluzie c orice posesiv insoit de o prepoziie a genitivului (contra, impotriva etc.)
este ADJECTIV (posesiv) in ACUZATIV. Cum toate prepoziiile genitivului se termin in articol la
singular, toate adjectivele posesive in aceast situaie sunt la numrul singular.
2. Greelile care pot aprea in analiza gramatical a adjectivelor posesive sunt uor previzibile i
explicabile prin caracterul aparte al situaiei, comportand fa de ceea ce considerm lege de
respectat in analiz, dou devieri importante:
(1) adjective (posesive) IN LIPSA unui SUBSTANTIV151;
(2) prepoziii CU GENITIVUL care NU AU dup ele... GENITIV152. O analiz superficial, efectuat
in virtutea obinuitei, va conduce
imediat la pronume posesive in genitiv.
Vezi ex. de tipul: Ne tim de tineri, unde tineri = adjectiv in nominativ, insoit de prepoziie.
Mai puin la prepoziia contra, care, de altfel, este un neologism - vezi, ins, i prepoziia compus in
contra. 49 A se vedea etimologiile acestor prepoziii.
Vezi Draoveanu, 1969, p. 81.
in interpretarea gramatical curent, contra, impotriva etc. sunt considerate, in cele din urm i prin tradiie,
prepoziii, nu ... substantive.
"Aparte" e un fel de a spune, cci, la drept vorbind, straniu, prin blocarea acordului, ar fi fost s stea in oricare
alt caz decat acuzativul.
150
151

156
Probabilitatea unei asemenea interpretri eronate este i mai mare la adjectivele posesive su, sa, care
au drept corespondente pronumele personale in genitiv lui, ei, stabilindu-se intre ele un raport de
echivalen: comp. impotriva sa (adjectiv posesiv in acuzativ) cu impotriva ei, lui (pronume personale
in genitiv); in jurul su (adjectiv posesiv in acuzativ) cu in jurul ei, lui (pronume personale in genitiv).
2.1. Funciile adjectivelor posesive insoite de aceste prepoziii sunt aceleai cu ale pronumelor
(substantivelor) in genitiv prepoziional. Trstura particular a acestor funcii este in modul de
construcie, unul dublu, adic PREPOZIIONAL-ADJECTIVAL153.
Dintre acestea reine m:
(1) Atribut prepoziional-adjectival: copacul din faa ta, oamenii din jurul nostru, decizia impotriva
voastr154 etc.
(2) Nume predicativ: Nu suntem contra voastr.
(3) Element predicativ suplimentar: Te tiam contra mea.
(4) Complement indirect: i tu ai votat contra noastr?
(5) Circumstanial de timp: A ajuns la gar inaintea mea.
(6) Circumstanial de loc: S-au adunat n jurul tu numai dumanii.
(7) Circumstanial condiional: in locul tu, eu n-a merge.
3. Aceleai "prepoziii", de regul cu form nearticulat, pot fi urmate de formele neaccentuate ale
pronumelor personale sau reflexive in dativ posesiv155: injuru-i, deasupra-i, asupr-i, de-a lungu-i,
in preajm-i, in contr-i etc.
in legtur cu acestea sunt de reinut urmtoarele:
(1) Frecvena acestor construcii este relativ rmic in roman, aa ca dativul posesiv adnominal in
general.

(2) Cazul dativ (nu genitiv sau acuzativ) al acestor pronume nu trebuie argumentat, el impunandu-se
prin fora evidenei. (Formele de tip mi, -i, -i etc. nu aparin genitivului, care nu are forme
neaccentuate, iar ale acuzativului sunt altele.)
(3) Nici calitatea de pronume personale (reflexive) nu trebuie argumentat, cci numai aceste
pronume au forme accentuate, nu i altele sau i adjectivele (pronominale) posesive.
(4) Dei coincid sau pot coincide cu adverbele (locuiunile adverbiale) corespondente, secvenele ce
ocup poziie in faa dativului posesiv
153 Vezi, Draoveanu, 1995, p. 12.
Numele atributului se constituie aici din trei termeni, spre deosebire de numele atributului adjectival
obinuit, care conine doi termeni, indiferent de felul adjectivului.
Vezi, pentru acesta, T 9.
157
(deasupra, in preajm, in contr etc.) sunt prepoziii (locuiuni prepoziionale), nu adverbe (locuiuni
adverbiale), pentru c acestea nu pot fi urmate de forme pronominale neaccentuate, nici in dativ, nici
in acuzativ.
(5) La fel ca in cazul adjectivelor (pronominale) posesive cu prepoziii, funciile sintactice, in principiu
aceleai, ale pronumelor in dativ insoite de aceste prepoziii au mijloc dublu de realizare (prepoziie +
caz (dativ)), adic sunt funcii prepoziional-cazuale (= prepoziional-dativale). Cu alte cuvinte, acest
dativ, dei apare cu prepoziie, nu este, in ierarhia funcional a cazurilor, un dativ prepoziional
propriu-zis, adic un dativ3
156 , aa cum este, de ex. in datorit mie, cci dativul nu este impus de
prepoziie. (De altfel, formele pronominale neaccentuate (in dativ sau acuzativ) nu cunosc decat
ipostaza de cazb neimpus de prepoziie.) Un atribut exprimat prin dativul din aceste construcii va fi
deci un atribut (pronominal) prepoziional-datival: Oamenii din juru-i sunt prietenoi.
OBSERVAIE. A se observa i terminologic deosebirile la nivelul MODULUI DE CONSTRUCIE i, in parte,
al PRII DE VORBIRE prin care se exprim atributul in urmtoarele trei exemple, in ciuda coninutului
gramatical aproximativ acelai:
(a) Copiii din jurul lui sunt asculttori: din jurul lui = atribut (pronominal) prepoziional, exprimat prin
pronume personal, in genitiv cu prepoziie.
(b) Copiii din jurul su sunt asculttori: din jurul su = atribut prepoziional-adjectival, exprimat prin
adjectiv (pronominal) posesiv cu prepoziie, in acuzativ.
(c) Copiii din juru-i sunt asculttori: din juru-i = atribut prepoziional-datival, exprimat prin pronume personal
cu prepoziie, in dativ.
4. Romana are numai prepoziii cu regim monocazual, respectiv cu regim genitival, datival, acuzatival. Nu
exist, ca in unele limbi, prepoziii care, in funcie de natura verbului cu care se construiesc, s impun dativ sau
acuzativ (vezi, de ex., in german, prep. in, an etc).
De la aceast regul nu fac excepie nici prepoziiile discutate aici (contra, impotriva, de-a lungul etc). Ele au
doar regim genitival, adic singurul caz (= caz3) regizat, impus de ele este genitivul. Alt caz nu cer (cu
necesitate).
Apariia dup ele i a unor forme de dativ sau de acuzativ nu se datoreaz regimului lor, ci altor cauze.
156

Vezi, pentru aceast clasificare a cazurilor, Draoveanu, 1997, p. 94 i urm.

158
OBSERVAIA 1. Formulri de tipul a fi (a vota, a se pronuna etc.) pentru / contra sunt trunchiate, lipsind
prepoziiilor (= rman prepoziii!) pentru i contra termenul regizat (in acuzativ, respectiv in genitiv). Cauzele
neexprimrii acestora, uor de formulat, sunt de natur extralingvistic. De aceea in denumirea de genitiv3 se
cuprinde prepoziia i e de prisos (= pleonastic) s spunem genitiv3 cu prepoziie.
Apariia dup ele i a unor forme de dativ (injuru-i) sau de acuzativ (in jurul tu) se datoreaz altor cauze, nu
regimului lor. (Altfel spus, -i din in juru-i nu este in dativ pentru c il cere prepoziia i nici tu nu este in
acuzativ pentru c il cere in jurul ca prepoziie.)
De aceea aici dativul i acuzativul nu sunt cazuri3, ci dativ! cu prepoziie, respectiv acuzativ2 cu prepoziie.
OBSERVAIA 2. Prepoziia contra, ca neologism, intr in numeroase compuneri pe postul unui pseudoprefix,
tar regim cazual (contraatac, contracurent, contraproiect, contratimp, contravaloare etc). Dup acest model
avem i compusele contra cost, contra hran, contra pace etc. (= cu sensul: in schimbul, pentru).
159
T30

LOCUIUNI PREPOZIIONALE CU GENITIVUL /FALSE LOCUIUNI

PREPOZIIONALE CU GENITIVUL
A. STRUCTURI-TIP:

(1) Mi-am fcut mari proiecte m faa vacanei.

(2) Mi-am amanat multe treburi din cauza concediului.
B. SOLUII:
(1) in faa = locuiune prepoziional
(2) din cauza = "fals" locuiune prepoziional (^ locuiune prepoziional)
C. COMENTARIU
0. Structur identic sau asemntoare cu locuiunile prepoziionale ale genitivului, in a cror
componen intr un substantiv (in ciuda, in pofida, in faa, in jurul, in spatele etc), au foarte multe
alte grupuri formate din "prepoziie + substantiv articulat", constituind expresii relativ fixe, cu sensuri
lexicale specializate (cauz, scop, timp, loc, excepie etc.) i urmate de genitiv ca termen obligatoriu
sau posibil: din cauza, din pricina, pe motivul, in cazul, cu condiia, in scopul, cu scopul, cu ajutorul,
cu sprijinul, cu concursul, in sensul, la marginea, in marginea, in alternativa, cu excepia, in timpul,
in vremea, in privina, cu intenia, in mijlocul, in centrul etc.
Asemnarea (identitatea) de structur i/sau corespondena de ineles existente intre ele i unele
prepoziii (locuiuni prepoziionale) cu genitivul sau cu alte cazuri - comp. cu excepia i in afara
(locuiune prepoziional), in mijlocul i in jurul (locuiune prepoziional), din cauza i datorit
(prepoziie cu dativul), cu ajutorul i mulumit (prepoziie cu dativul), pe motivul i pe motiv de
(locuiune prepoziional cu acuzativul) etc. - fac dificil trasarea unei linii de demarcaie intre ele i
de aici frecvena interpretrii lor oscilante sau greite.
160

1. in lipsa unui criteriu unic i unitar, se pot formula doar cateva mijloace, in general complementare,
de deosebire157:
1.1. Dac substantivul din grupare poate fi determinat de un adjectiv pronominal, mai cu seam
DEMONSTRATIV, acesta nu formeaz locuiune cu prepoziia - i invers, dac adjectivul
demonstrativ se exclude, putem considera gruparea locuiune prepoziional cu genitivul. Decizia se
bazeaz, pe principiul c un adjectiv, in afara celui posesiv158, nu poate determina prin acord un
substantiv dintr-o locuiune prepoziional, cci, in acest caz, ar trebui s acceptm c adjectivul
este atribut adjectival pe lang o locuiune prepoziional.
(1) SUNT LOCUIUNI PREPOZIIONALE: in ciuda - *in ciuda aceasta (*in aceast ciud); in
pofida - *in pofida aceasta (*in aceast pofid); in faa - *in faa aceasta (*in aceast fa); in
spatele - * in spatele acesta (*in acest spate); in jurul - *in jurul acesta (*in acest jur) etc.
(2) NU SUNT LOCUIUNI PREPOZIIONALE: din cauza - din cauza aceasta (din aceast
cauz); din pricina - din pricina aceasta (din aceast pricin); cu scopul - cu scopul acesta (cu acest
scop); in cazul -in cazul acesta (in acest caz); cu condiia - cu condiia aceasta (cu aceast condiie);
pe motivul - pe motivul acesta (pe acest motiv) i la fel: cu ajutorul, cu sprijinul, cu gandul etc.
OBSERAIE. Nu rspund in favoarea calitii nelocuionale gruprile: prin intermediul, in mijlocul,
in centrul, in apropierea. Construcia in marginea aceasta (in aceast margine) este ambigu.
1.2. Dac GENITIVUL poate fi ANTEPUS substantivului din gruparea "prepoziie +
substantiv articulat", catalizand apariia posesivului al (a), gruparea nu constituie o locuiune.
Dimpotriv, dac antepunerea se exclude, gruparea este o locuiune prepoziional: pe acoperiul casei
-pe al casei acoperi. Lum ca "genitiv de lucru" pronumele relativ care: cruia (creia) "postpus" al (a) crui (crei) "antepus".
(1) Locuiunile prepoziionale nu permit aceast schimbare de poziie: in pofida cruia - *in a crui
pofid; in faa cruia - *in a crui fa; in jurul cruia - *in al crui jur; in spatele cruia - *in al
crui spate.
(2) Celelalte grupuri de "prepoziie + substantiv articulat" rspund toate pozitiv la acest test: din
cauza cruia - din a crui cauz; cu
O grani tranant nu va putea fi de fapt niciodat stabilit, deoarece, lucru firesc, sensul evoluiei acestor
grupri este spre abstractizare i gramaticalizare, adic spre locuiuni prepoziionale.
158 Vezi, pentru aceasta, T 29.
161
157

ajutorul cruia - cu al crui ajutor; in marginea cruia - in a crui margine; in mijlocul creia - an il
crei mijloc; in centrul cruia - in al crui centru; in apropierea cruia - in a crui apropiere, prin
intermediul cruia -prin al crui intermediu etc.
OBSERVAIE. Cele dou mijloace de verificare fiind complementare, faptul ca un grup "prepoziie +
substantiv articulat" s rspund pozitiv la unul dintre teste este suficient pentru a lua decizia

aferent159.
1.3. Nu pot fi folosite ca mijloace de deosebire urmtoarele:
(1) ECHIVALENA (ca ineles) cu alte PREPOZIII: datorit = din cauza, dar datorit este
prepoziie, iar din cauza, nu;
(2) combinaia cu un posesiv (mea, meu, ta, tu etc), cci acesta este posibil la toate grupurile in baza
substantivului ce-l conin (in faa mea -in apropierea mea; in jurul meu - in gandul su etc).
(Adjectivul posesiv este de altfel cerut de articolul din finala prepoziiei. Vezi, pentru detalii, T29.)
159

Aproximativ aceleai indicii apar i la Draoveanu, 1980.

162
T 31 "ADVERB + DE" - FORMEAZ "LOCUIUNE
PREPOZIIONAL" / NU FORMEAZ LOCUIUNE PREPOZIIONAL
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Locuiete dincolo de gar.
(2) Am citit o carte extrem de interesant.
B. SOLUII:
(1) dincolo de = locuiune prepoziional (cu acuzativul)
(2) extrem de & locuiune prepoziional
C. COMENTARIU
0. Fie urmtoarele dou serii de exemple:
(a) aproape de (gar), departe de (adevr), dincolo de (bine i ru), inainte de (premier), in afar
de (el) etc;
(b) grozav de (bun - bine), teribil de (frig), admirabil de (reuit), colosal de (repede), groaznic de
(cald), nemaipomenit de (frumoas), nespus de (dulce) etc.
0.1. in ciuda structurii lor formale identice (= adverb + de), cele dou serii impun, in privina gruprii
"adverb + de", deosebiri importante, atat la nivelul valorii morfologice, cat i in interpretarea
sintactic.
1. Gruparea de tip (a) este urmat de substantive (pronume, numerale), crora le impune
cazul acuzativ, fiind o LOCUIUNE PREPOZIIONAL CU ACUZATIVUL160.
2. Gruparea de tip (b) este urmat de adjective sau adverbe, crora le ajut in formarea GRADULUI
SUPERLATIV ABSOLUT, fiind deci elemente componente in structura acestui grad de comparaie161,
realizat analitic in limba roman.
Vezi, pentru acestea, T 33.
61 in fapt, grad de INTENSITATE a insuirii. Pozitivul i uperlavitul absolut nu sunt propriu-zis grade
de comparaie, ele nefiind legate de categoria comparaiei, care este un raport intre doi termeni (A i
B), care se compar in baza unei insuiri comune (Ion (A) este mai harnic (insuire) decat Vasile
(B)). Vezi, pentru o pertinent i detaliat descriere a intensitii i comparaiei, Iordan-Robu, 1978, p.
406-407.
163
Acest rol al lor este verificabil prin posibilitatea de a le substitui cu adverbul-tip din structura
superlativului absolut, foarte:
Ea este extrem de serioas - Ea este foarte serioas.
Gruparea "adverb + de" in aceast situaie nu este nici locuiune adverbial, nici locuiune
prepoziional.
(a) Nu este locuiune adverbial, deoarece, in pofida echivalenei cu un adverb {foarte), conine o
prepoziie162, care leag adverbul (teribil, extrem etc.) de adjectiv (adverb), iar locuiuni adverbiale
terminate in de nu exist163.
(b) Nu este nici locuiune prepoziional, deoarece este echivalent cu un adverb (foarte) i nu apare
niciodat in contextul unei prepoziii - nu admite pronumele mine, tine (*extrem de mine, *teribil de
tine etc). Ca atare acest de nu poate impune nici caz, in spe acuzativ.
2.1. Adjectivele la gradul superlativ constituit cu gruparea "adverb + de" nu au cazul impus de
prepoziia de (Ac), ci acela pe care-l d acordul cu substantivul (pronumele): EL este extrem de
contiincios la serviciu (contiincios = N, prin acord cu el); il nelinitea gandul unei pers-p e c t v i v e
extrem de sumbre {sumbre = G, prin acord cu unei perspective).
Se inelege c adjectivul poate sta i in Ac, dar tot ca urmare a acordului: Are un prieten grozav de
argos {argos = Ac, prin acord cu un prieten).

Se impune deci, in asemenea situaii, atenie sporit la cazul adjectivului - nu automat Ac, datorit
lui de, ci un caz, fie el i Ac, identificat prin acord cu substantivul (substitutul).
Cand superlativul absolut de acest tip (cu "adverb + de") este al unui adverb, se inelege c problema
cazului nu se mai pune.
2.2. Aparin aceluiai model i au aceeai valoare (elemente componente in structura
superlativului absolut) i cateva adverbe al cror coninut expresiv este mai puin evident, datorit
sensului lor destul de general: aa (aa de bun), atat (atat de util), cat (cat de bine), oricat (oricat de
mult). Aceste structuri ii dezvluie sensul superlativ atat - i mai ales - in construcii exclamative (E
aa de bine afar!; E atat de frumoas!; Cat de mare te-ai fcut!), cat i neexclamative (Nu tiam
c e
O numim prepoziie numai pentru a respecta terminologia gramatical tradiional. in realitate acest de
nu ocup poziie IN FAA termenului subordonat (comp. cu tem de cas), ci dup el (teribil de
argos). De aceea termenul care se vehiculeaz tot mai mult este cel de POSTPOZIIE. (vezi,
Draoveanu, 1997, p. 55).
Accidental, pe poziia adverbului apare o locuiune adverbial (peste msur, peste poate, peste orice
limit) urmat de de.
164

atat de urgent plecarea ta; A cantat aa de frumos, c i-a impresionat pe toi; Abia atunci i-ai dat
seama cat de mult ineai la el).
Se atrage atenia mai cu seam asupra superlativului cu cat de i oricat de, a crui identificare e uneori
mai dificil, intrucat adverbele cat l oricat apar in fraz i cu valoare relaional (subordonatoare),
adesea intre cat (oricat) i de aprand alte cuvinte: Oricat ar fi cartea aceasta de interesant, nu-mi
pot permite s-o cumpr (oricat... de interesant = foarte interesant).
Cat e el de iste, i tot n-a ghicit unde-ai plecat (cat... de iste = foarte iste).
OBSERVAIE. Mai rar, pe poziia lui cat poate aprea cum, in aceeai construcie dislocat: Nu-i poi imagina
cum cant de frumos (cum... de frumos = cat de frumos).

2.3. Fr a constitui un superlativ absolut propriu-zis, au aceeai structura i gruprile destul de

{harnic), suficient de {bogat), de-ajuns de {viclean), prin care se exprim "intensitatea suficient"164.
Iordan-Robu, 1987, p. 407.
165
T32

PREPOZIII EXPRIMATE / PREPOZIII NEEXPRIMATE

A. STRUCTURI-TIP:
(1) In vara aceea a fost o ari cumplit.
(2) Vara aceea a fost o ari cumplit.
B. SOLUII:
(1) in vara = substantiv in acuzativ cu prepoziie exprimat
(2) vara = substantiv in acuzativ cu prepoziie neexprimat
C. COMENTARIU
0. Din cele cinci cazuri existente in roman, numai trei pot aprea cu prepoziii, situaie in care ele sunt cazuri
prepoziionale sau cazuri3: genitiv prepoziional (= G3), dativ prepoziional (= D3), acuzativ prepoziional (=
Ac3)165.
OBSERVAIA 1. Cand vorbim de caz prepoziional (caz^) avem in vedere numai cazul impus 166 de prepoziie,
manifestat in substantiv i substitute, nu i cel datorat acordului la adjectivele care, in anumite construcii, au
prepoziie167.
OBSERVAIA 2. Pe de la acuzativul compelmentului direct (L-am vzut pe Ion; Cartea pe care am citit-o
asear m-a impresonat in mod deosebit) nu este prepoziie propriu-zis, dei coincide formal i etimologic cu
prepoziia pe, ci MORFEM, semn gramatical al acuzativului. Prin urmare, acuzativul cu morfemul pe nu este
unul preopziional (Ac3), ci neprepoziional (Ac!)168.
in mod firesc, fiecare din cele trei cazuri (G, D, Ac) este ori prepoziional, ori neprepoziional. Din acest punct
de vedere, intr-adevr,
165 Vezi, pentru cazuri,, cazuri 2, cazuri 3, Draoveanu, 1997, p. 95.
166 Nu inti deci in discuie dativul posesiv cu prepoziie (injuru-i).
167 Vezi, pentru acesta, T 27, T 28. Datorit circulaiei mai restranse a conceptului de caz 3, utilizm in cele ce
urmeaz sinonimul sau, acela de caz prepoziional.
168 Vezi, pentru distincia pe "morfem" / pe "prepoziie", Draoveanu, 1997, p. 107 i urm., care-l numete
"flectiv".
166

prepoziia aprut in text (= exprimat) in faa unui substantiv (substitut) oblig la considerarea
cazului ca fiind prepoziional: Merge la mare (la mare = substantiv in Acprep). Dimpotriv, dac in faa
unui substantiv (substitut) nu apare exprimat o prepoziie, cazul acestuia, fr a schimba sensul
construciei, este cu siguran neprepoziional numai dac prepoziia este in mod necesar exclus,
adic imposibil: Cartea elevului este pe mas (elevului = genitiv neprepoziional). in schimb, dac ea
poate fi presupus, neexprimarea ei datorandu-se unor factori diveri, cazul este in realitate
prepoziional: Toamna urmtoare aveam s-l reintalnesc la Arad (toamna = [in] toamna = acuzativ
cu prepoziie).
Cazul prepoziional cunoate deci dou variante: cu prepoziie exprimat i cu prepoziie neexprimat.
Acestea, intre anumite limite, pot fi considerate ECHIVALENTE FUNCIONAL.
1. Prepoziiile neexprimate pot fi subinelese sau eliptice.
1.1. Fenomenul SUBINELEGERII prepoziiei apare in cadrul coordonrii a dou sau mai multe
cazuri prepoziionale. Adesea, numai primul din irul de substantive (substitute) coordonate are
prepoziia exprimat, la celelalte, ea fiind aceeai, nu se mai repet. Oricare din cele trei tipuri de
prepoziii (cu genitivul, cu dativul i acuzativul) poate aprea in aceast ipostaz: Opinia public
internaional se pronun tot mai clar impotriva rzboiului i (a) inarmrilor (Gprep + Gprep); Datorit
inteligenei i muncii perseverente a reuit s ajung in fruntea clasei (Dprep + Dprep); Au fost construite
noi blocuri din beton i sticl (Acprep + )

OBSERVAIE. Se inelege c un atribut exprimat printr-un substantiv cu prepoziia subineleas va fi

(atribut) substantival PREPOZIIONAL: O via cu bucurii i necazuri ([cu] necazuri = atribut
substantival prepoziional).
1.1.1. in legtur cu subinelegerea prepoziiei mai trebuie reinute urmtoarele:
(1) in cadrul unei serii de genitive prepoziionale coordonate, prepoziia, incepand cu al
doilea genitiv, este de regul reprezentat de al (a): in jurul casei i al parcului a fast plantat o
perdea de plopi; in ciuda zpezilor i a ploilor abundente din primvar, nivelul apelor Dunrii n-a
atins cotele periculoase. Apariia lui al (masculin) sau a (feminin) este in funcie de genul articolului
{-{u)l sau -a) din finala prepoziiei cu genitivul.
(2) Dac substantivele coordonate sunt in dativ cu prepoziie, uneori, dup modelul genitivului
prepoziional, apare GREIT al (a) i in faa
167

dativului: datorit ploilor i a(l) zpezilor; graie trenului i a(l) autobuzului.

(3) Dac substantivele coordonate sunt in acuzativ cu locuiune prepoziional, incepand cu al
doilea substantiv, aceasta poate fi total neexprimat (o dat cu Gigei i Petric... = o dat cu Gigei i
[o dat cu] Petric...) sau poate fi reprezentat de prepoziia din finala locuiunii (in legtur cu
predicatul i cu subiectul s-a scris foarte mult cu subiectul = [in legtur] cu subiectul).
OBSERVAIE. Subineles poate fi i morfemulpe de la acuzativul cu funcie de complement direct:
De ziua lui i-a invitat pe Ionel, [pe] Georgel i [pe] Mihai.
(4) in faa substantivelor cu form de NAc fr prepoziie avand rol de apoziie nu subinelegem
prepoziia, chiar dac termenul antecedent o are: Discutau despre fotbal, sportul lor preferat (sportul
= substantiv in nominativ, nu in acuzativ cu prepoziia despre subineleas). Aceeai este situaia i
pentru morfemul pe: L-a cutat pe domnul Viinescu, profesorul de istorie (profesorul =
substantiv in nominativ, nu in acuzativ cu pe subineles).
1.2. Prepoziii ELIPTICE pot fi numai cateva, toate ale acuzativului: (1) Prepozia IN pe lang
substantive care denumesc in general TIMPUL (an, var, toamn, lun, sptman, zi, noapte,
diminea, mari, miercuri etc), insoite de un numr restrans de adjective (acesta, acela, cellalt,
viitor, trecut, precedent, urmtor .a.): Iarna aceasta merg la schi (iarna aceasta = [in] iarna
aceast); Anul trecut l-am intalnit la Braov (anul trecut = [in] anul trecut); Joia viitoare avem tez
la roman (joia viitoare = [in] joi a viitoare).
*(2) Prepoziia ca in construcii cu ineles comparativ: St singur cuc (cuc = [ca un] cuc); E ingheat
bocn; Doamne butean; E prost cizm; L-am gsit beat mort; L-a btut mr; E rea viper
(frumoas foc); S-a strans colac. Prin analogie cu aceste grupri, in care prepoziia (ca) este in mod
evident eliptic, putem interpreta, la fel, prepoziia ca fiind eliptic i in construcii ce permit mai greu
sau deloc inserarea lui ca: Fuge glon; I-a intins un pahar plin ochi; Strange florile mnunchi; Merge
nur.
OBSERVAIE. Preferam, prin urmare, interpretarea acestor uniti ca substantive in acuzativ cu prepoziie
eliptic (Ac3), nu ca adverbe de mod,

168
cum tot mai des se afirm in ultima vreme169. (Ca funcie sintactica, ele vor fi complemente circumstaniale
comparative.)170
(3) Accidental, i mai ales in limbaj popular, este eliptic prepoziia de in faa pronumelui interogativ ce: Ce m
tot bai la cap cu aiurelile tale? (ce = [de] ce); Mi mandru de lang vale, / Ce-i tot faci la noi crare?
(folclor).
Faptul c nu reacioneaz pozitiv la aa-numitele contexte diagnostice ale substantivului (combinaia cu un
demonstrativ, cu un posesiv i cu un adjectiv calificativ) nu le anuleaz calitile substantivale, fiind vorba doar
de o intrebuinare sintactic special. in caz contrar, foarte multe substantive sunt in aceeai situaie i ar trebui,
contextual, s le considerm ... adverbe.
Prezint mai mic importan faptul c unele dintre ele constituie i mijloace expresiv-sintactice de realizare a
ideii de superlativ (absolut).
169
T33

LOCUIUNI PREPOZIIONALE / LOCUIUNI CONJUNCTONALE

A. STRUCTURI-TIP:
(1) in caz de incendiu anunai pompierii.
(2) in caz c izbucnete un incendiu, anunai pompierii.
B. SOLUII:
(1) in caz de = locuiune prepoziional
(2) in caz c = locuiune conjuncional
C. COMENTARIU
0. Definirea celor dou tipuri de locuiuni se face prin raportare la prile de vorbire corespondente.
(1) LOCUIUNILE PREPOZIIONALE sunt grupuri de cuvinte cu ineles unitar i VALOARE DE
PREPOZIIE: Despre acest subiect vom mai discuta - In legtur cu acest subiect vom mai discuta
(in legtur cu = locuiune echivalent cu prepoziia despre).
(2) LOCUIUNILE CONJUNCIONALE sunt grupuri de cuvinte cu ineles unitar i VALOARE DE
CONJUNCIE: Dac ai nevoie de ajutorul meu, sun-m - in caz c ai nevoie de ajutorul meu,
sun-m (in caz c = locuiune echivalent cu conjuncia dac).
0.1. intrucat nu orice locuiune prepoziional (conjuncional) are drept corespondent o prepoziie
(conjuncie), in identificarea lor i deosebirea de alte grupuri de cuvinte se utilizeaz criteriul
structural (- al elementelor componente). Acelai criteriu ne furnizeaz i deosebirea fundamental
dintre cele dou tipuri de locuiuni:
(1) LOCUIUNILE PREPOZIIONALE SE TERMIN OBLIGATORIU IN PREPOZIIE (de, cu,
la - vezi mai jos), in timp ce LOCUIUNILE CONJUNCIONALE SE TERMIN OBLIGATORIU
IN CONJUNCIE sau cuvand cu valoare conjuncional (c, s, ce etc. -vezi mai jos).
Elementul terminal - prepoziie sau conjuncie - este cel care acord valoare relaional de tip
prepoziional sau conjuncional intregului
170
grup171. Locuiunile prepoziionale (conjuncionale) formeaz expresii fixe neanalizabile sintactic in
interior, fr posibilitatea ca vreuna din componente s aib determinani i nici s ii schimbe locul.
1. LOCUIUNILE PREPOZIIONALE cu acuzativul, singurele de care ne ocupm aici, se termin
obligatoriu intr-una din prepoziiile de, cu, la. Gradul lor de sudur interioar scade progresiv de la
cele cu de spre cele cu la. in componena lor, in afar de prepoziia din final, mai intr un ADVERB
(in general adverb de loc la cele cu de, respectiv adverb de mod la celelalte dou tipuri), insoit sau nu
de o prepoziie, i un SUBSTANTIV, obligatoriu nearticulat, in general cu prepoziie.
1.1. Locuiuni prepoziionale terminate in de: alturi de, (in) afar de, aproape de, departe de, (de)
dincolo de, (de) dincoace de, (de) vizavi de, inainte de, imprejur de, in sus de, in jos de (de) dinainte
de, fa de, pe motiv de, din cauz de, in loc de, in timp de, in vreme, din pricin de, in caz de, in chip
de, peste drum de, de din vale de etc.
1.2. Locuiuni prepoziionale terminate in cu: impreun cu, dimpreun cu, alturi cu, o dat cu,
deodat cu, laolalt cu, potrivit cu, asemntor cu, asemenea cu, contrar cu, conform cu, comparativ
cu, la un loc cu, de fa cu, in raport cu (= fa de), in comparaie cu, la fel cu, la rand cu, in rand cu,
in legtur cu etc.
*1.2.1. Statutul morfologic al acestor grupri (1.1. i 1.2.) nu este intru totul clarificat in gramatic.
Deosebim dou categorii relativ distincte:
(1) Grupri pe baz de ADVERBE (locuiuni adverbiale) care pot aprea i fr prepoziiile terminale

{de, cu), pstrand acelai ineles fundamental i funciile sintactice normale ale adverbelor
(circumstaniale de loc, de mod, de timp, in conformitate cu felul adverbului): Locuiete aproape
(departe, vizavi); A luat-o in sus (in jos); Au venit impreun (deodat); Stau alturi; Se comport
la fel; A pus toate lucrurile la un loc; inainte era mai bine.
Din aceast cauz, asemenea grupri pot fi interpretate i ca imbinri libere, respectiv ca adverbe sau
locuiuni adverbiale cu funcie sintactic autonom, ca i cand n-ar fi urmate de cu sau la, determinate
de complemente indirecte prepoziionale. (in sprijinul acestei interpretri vine i faptul c unele dintre
aceste adverbe au grade de comparaie i/sau intensitate: Locuiete foarte aproape de facultate; St
mai departe de gar.
Prin urmare, intr-un enun ca A sosit inainte de srbtori, analiza gruprii inainte de poate fi fcut in
dou feluri:
Criteriul este formulat explicit la Draoveanu, 1968, p. 23.
171
(a) inainte de srbtori - circ. de timp, exprimat prin subst. (srbtori) in acuzativ cu
locuiune prepoziional (inainte de);
(b) -inainte = circ. de timp, exprimat prin adverb de timp (comp. cu A sosit inainte);
- de srbtori = compl. indirect, exprimat prin subst. in acuzativ cu prepoziie (de).
OBSERVAIE. Se atrage atenia c in varianta de interpretare analitic (b), circumstanial (de timp,
de mod etc.) este NUMAI adverbul (locuiunea adverbial), nu i cel cu prepoziie, care este
intotdeauna complement indirect prepoziional, ce are ca termen regent un adverb (locuiune
adverbial)172.
(2) Grupri pe baz de substantive, in general173, care nu pot aprea fr prepoziiile terminale de i
cu: S-a comportat *fa; N-a venit *pe motiv; Sun-m *in caz; A procedat bine *in comparaie; S-a
discutat mult *in legtur, etc. Din aceast cauz ele nu pot fi interpretate altceva decat locuiuni
prepoziionale (cu acuzativul) i, ca orice prepoziie, nu au funcie sintactic autonom.
Ex: N-a venit pe motiv de boal.
- pe motiv de boal = circ. de cauz, exprimat prin subst. boal, in acuzativ cu loc. prep. pe motiv de
(nu i: pe motiv = circ. de cauz, exprimat prin subst. in acuzativ cu prepoziie; de boal =
atribut substantival prepoziional, exprimat prin subst. in acuzativ cu prepoziie).
1.3. Locuiuni prepoziionale terminate in la: privitor la, referitor la, relativ la, cu referire la, cu
privire la (sinonime intre ele). Eliminand prepoziia la, nu pot funciona ca adverbe (substantive) i
prin urmare aceste grupri sunt numai locuiuni prepoziionale.
OBSERVAIA 1. Structur aparte au locuiunile prepoziionale cat despre i cat pentru (rar).
Locuiunile prepoziionale terminate in alte prepoziii decat cele date aici (de, cu, la, despre, pentru)
nu exist in limba roman. Alte grupri cu valoare prepoziional i terminate in prepoziie se
incadreaz la prepoziii COMPUSE. Acestea sunt formate numai din prepoziii: de la, de pe la, pe lang,
de ctre, pe sub etc.
De regul, cand se ilustreaz calitatea de termen regent a adverbului pentru complement indirect, asemenea
situaii se au in vedere. (Vezi GLR, 1963, voi. II, p. 162).
73 Adverbele in aceast situaie sunt rare: Au procedat *conform; Se descurc bine *comparativ.
172
OBSERVAIA 2. Un statut controversat au gruprile cu pan: pan pe, pan la, pan in, pan sub etc, a cror
interpretare depinde de statutul morfologic al Impan - prepoziie sau adverb.
(a) Dac/jana este prepoziie, gruprile date (pan la, pan sub etc.) sunt prepoziii compuse. Aceast
variant este mai mult decat discutabil, deoarece pan nu permite in dreapta lui un substantiv (pronume)
in acuzativ decat insoit de o prepoziie {pan la noi, nu i:*pan noi; pan la mine, nu i: *pan mine, pan in
centru, nu i: *pn centru). Rezult de aici ci. pan nu este propriu-zis o prepoziie cu acuzativul174 i ca atare
nici gruprile pan pe, pan la etc. nu sunt prepoziii compuse.
(b) Dac pan nu este preopziie, inseamn c este adverb, o a treia variant excluzandu-se.
Ca adverb, pan exprim LIMITA EXTENSIUNII in timp sau spaiu175 i de aceea apare in fJta unor funcii deja
construite, fie prin juxtapunere, fie prin prepoziie (pan maine, pan acolo, pan in panzele albe, pan la
mare etc.)176
Din acest punct de vedere, pan se aliniaz aa-numitelor adverbe de modalitate177 (fi, chiar, numai, doar,
tocmai, mcar, barem etc), cu o distribuie foarte larg i o autonomie limitat.
Considerm prin urmare c aceste grupri (pan + prepoziei) nu au nici trsturile unei locuiuni prepoziionale,
aa cum nu le au nici gruprile de tip chiar (numai, doar, tocmai etc.) + prepoziie (chiar in (la, pe, sub...),
tocmai in (la, pe, sub...) etc. Altfel spus, este vorba de substantiv (pronume) in acuzativ cu prepoziie insoite de

adverbul limitativ pan.

2. LOCUIUNILE CONJUNCIONALE subordonatoare, singurele reinute aici, se termin obligatoriu intr-un
cuvant subordonator, dup cum urmeaz:
2.1. Locuiuni conjuncionale terminate in CONJUNCIE SUBORDONATOARE:
(1) c: mcar c, chit c, in afar c, din cauz c, din pricin c, in caz c, cu toate c, pentru c, mai ales c,
pe motiv c, dup ce c etc.
(2) s: mcar s, inainte (ca) sm, pan s, pentru ca s, fr (ca) s, in loc s etc. :
Posibilitatea ca pan s fie, eventual, prepoziie cu genitivul sau dativul nu intr in discuie.
Este vorba, evident, de alt pan decat cel sinonim cu chiar. Pan i el crede c... = Chiar i el crede c...
I7fi

Pentru afirmaia explicit c. pan este adverb, nu prepoziie, vezi Hazy, 1971, p. 345-348. 77 Numite adesea i
SEMIADVERBE. (Vezi, Ciompec, 1985, p. 37).
Dac acceptm dubl interpretare pentru inainte de (vezi, supra, 1.2.1.), ar trebui s acceptm acelai lucru i
pentru gruparea conjuncional corespondent
173

(3) dac: chiar dac, in caz dac (rar);

(4) de: (= dac): chiar de.
2.2. Locuiuni conjuncionale terminate in relativul ce: de vreme ce, din moment ce, in vreme ce, in
timp ce, pe msur ce, o dat ce, indat ce, de indat ce, imediat ce, numai ce, dup ce, pan ce 119.
OBSERVAIE. in mod cert toate gruprile terminate in ce sunt locuiuni subordonatoare. Un argument in plus il
constituie statutul morfologic al lui ce din interiorul locuiunii. De regul utilizm formularea "relativul ce", fr
a preciza dac este vorba de "pronumele" relativ ce sau de "adjectivul" relativ ce, pentru c ce ocup aici o
poziie in care nu apare nici adjectivul relativ i nici pronumele relativ ce. De aceea nici nu i se poate preciza
cazul. (Formularea dat, relativul ce, este cea mai precaut.)
2.3. Locuiuni conjuncionale terminate in adverbe relative: ca i cum, ca i cand.
2.3.1. Locuiuni conjuncionale subordonatoare terminate in alte cuvinte decat cele date aici {c, s, dac,
de, ce, cum, cand) nu exist.
*OBSERVAIA 1. De parc nu este locuiune conujuncional subordonatoare i, la drept vorbind, nu este
locuiune de nici un fel, ci o grupare care conine o conjuncie subordonatoare {de), aproximativ echivalent cu
incat, i un adverb de mod (parc).
OBSERVAIA 2. Gruprile de cate ori i ori de cate ori, care au in interior, nu in poziie terminal, un adjectiv
relativ (cate), sunt locuiuni adverbiale relative (temporale iterative), aproximativ echivalente cu cand
(oricand)180. Asemenea lui cand, locuiunea de cate ori poate fi interogativ
inainte s, ceea ce ar insemna ca intr-un enun de tipul Am discutat cu el inainte s plece in concediu,
interpretarea subordonatei s aib dou variante.
(a) inainte s plece in concediu = circumstanial de timp, introdus prin loc. conj. inainte s;
(b) s plece in concediu = completiv indirect, subordonat conjunctival (= mijlocul de
subordonare este insui morfemul conjunctivului (s). (Adverbul inainte, rmas in regent, are funcie de
circumstanial de timp.) Din motive de tradiie, recomandm varianta a.
9 Adesea locuiunea conjuncional/?and ce, ca, de altfel, i gruparea pan. cand (adverbul relativ cand precedat
de pan), este redus in enun la pan, relativul (ce sau cand) fiind eliptic: Stai aici pan ce / cand m intorc eu
- Stau aici pan m intorc eu. (Deoarece este vorba doar de neexprimarea lui ce / cand, nu de inexistena lui, nu
ne vom. grbi s spunem c pan este ... conjuncie subordonatoare.)
Deosebirea dintre de cate ori i ori de cate ori este aceeai ca intre cand i oricand, respectiv "relativ / relativ
nehotrat" (comp. cu care / oricare).
174
(De cate ori ai greit?), ceea ce este exclus pentru o locuiune conjuncional.
""OBSERVAIA 3. Cum de nu este locuiune conjuncional subordonatoare, ci un grup de dou cuvinte
subordonatoare (adverbul relativ cum + conjuncia subordonatoare de), reclamand subinelegerea unui verb (la
mod personal) dup cum: Nu tim cum de n-a venit. - Nu tim cum [se face, se intampl etc] de n-a venit.
OBSERVAIA 4. Locuiuni conjuncionale subordonatoare aparte sunt dup ce c i cum c, in a cror structur
intr dou elemente subordonatoare (un relativ {ce, c,um) i conjuncia c): Dup ce c nu inva, mai este i
obraznic; Mi-a spus cum c nu-l intereseaz oferta181. in situaia dat, cele dou elemente relaionale constituie,
impreun, un singur mijloc de subordonare.
incadrarea gruprii cum c la conjuncii compuse, cum apare in GLR, 1963, vl. I, p. 385, este nejustificat.
175

T 34 PRONUME (ADVERBE) - INTEROGA TIVE /

RELATIVE
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Care sunt ultimele tiri?

(2) Materia care-/ place in mod deosebit este gramatica.

B. SOLUII:
(1) care = pronume interogativ
(2) care = pronume relative
C. COMENTARIU
0. Sub numele de cuvinte INTEROGATIVE-RELATIVE sunt cunoscute in gramatica limbii romane
urmtoarele cuvinte:
(a) PRONUME: cine, ce, care, cat (cat, cai, cate), al catelea (a cata), plus formele lor declinate la
GD (cui, cruia, (creia, crora), cator) sau insoite de prepoziii (contra cui, in jurul cruia,
despre ce, la cai, pentru al catelea etc);
(b) ADVERBE: cum (dup cum precum), cand (de cand, pan cand, pe cand), unde (de unde, pe
unde, pan unde, incotro), cat (de).
0.1. Numele compus "interogative-relative" d. socoteal de faptul c, in funcie de intrebuinare, ele
sunt sau interogativ, sau relative. Aceast antinomizare (interogativ / relativ), uzual in practica
analizei gramaticale, are in vedere doar absena / prezena calitilor relaionale la nivel
interpropoziional (= in fraz), fer a ine seama de trsturile "interogative" ale relativelor din aanumita
"interogativa indirect"
1. Pronumele (adverbiale) interogative apar in propoziii principale interogative i in locul prilor de
propoziie ateptate ca rspuns: Cine a venit? (RSPUNS: noi, cineva, amicul meu etc);
Unde ai fast? (RSPUNS: acas, la coal, undeva etc).
Prin fora lucrurilor, cuvintele interogative nu sunt relaionale.
in legtur cu interogativele trebuie s mai reinem urmtoarele lucruri, cu implicaii directe in analiza
frazei:
(1) In mod normal, ele se afl in fruntea propoziiilor interogative, fiind introductivele acestora.
176
(2) Cuvintele interogative implic in mod necesar existena unui predicat, exprimat sau neexprimat:
Unde te-ai intalnit cu amicii ti? ; Vd c ai primi o scrisoare... - De la cine [e] ?
(3) Cuvantul interogativ, ocupand poziie in fruntea unei propoziii, ii confer acesteia, impreun cu
intonaia specific, un caracter interogativ. (Propoziia interogativ care are cuvant interogativ
se numete interogativ parial, iar cea fr cuvand interogativ (Ai fost ieri la meci? ), interogativ
total.) Semnul caracterului interogativ este, in scris, semnul intrebrii.
(4) Interogaia trecand de fiecare dat prin predicat, intre cuvantul interogativ i predicat raportul
cantitativ este de 1:1. Ca atare, intr-o singur propoziie interogativ (parial) exist un singur
cuvant interogativ, nu dou sau mai multe. Dac totui apar dou sau mai multe in succesiune,
coordonate in aparen, se impune subinelegerea predicatului existent pe lang interogativele care nul
au: Cum, cand i pe unde ai intrat? = Cum [ai intrat], cand [ai intrat] i pe unde ai intrat?
(5) Cuvintele interogative, ca pronume i adverbe ce sunt, au rolul sintactic al prilor de propoziie
ateptate ca rspuns (subiect, nume predicativ, complement etc).
2. Aceleai cuvinte (cine, care, unde ,etc), aprand in fruntea unei propoziii secundare, devin
elemente subordonatoare, asemenea conjunciilor subordonatoare: Nu tiu cine m-a cutat ieri la
telefon; L-am intrebat cand se pleac in excursie; Stai acolo unde te-am pus; Casa in care locuiesc
este din crmid (comp. cu Nu tie c am plecat la mare).
in aceast ipostaza, de cuvinte subordonatoare, pronumele (adverbele) in discuie devin RELATIVE
sau relaionale. (in practica analizei frazei se incercuiesc i se bareaz in stanga, marcand inceputul
subordonatei: L-am intrebat [ce face maine].)
in legtur cu relativele sunt de reinut urmtoarele:
2.1. Calitile relaionale apar in procesul trecerii de la intrebarea direct (Ce faci la mas?) la
intrebarea indirect, prefigurat printr-un cuvand de informare de tip a intreba, a zice, a spune
etc. (Te intreb ce faci la mas) i de aici la alte situaii, care nu mai presupun nici un fel de intrebare
(Fac ce pot). De aceea, in principiu, pot fi relative acele pronume (adverbe) care sunt i interogative.
(Pentru excepii, vezi mai jos.)
2.2. Fcand abstracie de msura in care ele mai pstreaz sau nu i caliti interogative, aceste
cuvinte se cuvin numite numai relative, nu i interogative, reinuandu-se, ca atare, in denumire
constanta, aceea de a fi cuvinte relaionale, i introducandu-se opoziia INTEROGATIVE (=
nesubordonatoare) / RELATIVE (= subordonatoare).

177
2.3. in principiu, sunt cuvinte relative acelea care pot fi i interogative. Ca urmare a raporturilor
complexe ce se stabilesc in cadrul frazei, pot funciona ca relative, fara a cunoate ipostaza de
interogative, i pronumele (adverbele) nehotrate compuse cu particula ori- pe baza de relative:
oricine, orice, oricare, oricum, oricand etc. (Vine oricand il chemi; ii aduce orice-/ rogi.)
2.4. Asemenea interogativelor, relativele stau in fruntea unei propoziii, sunt in raport de 1:1
cu predicatul subordonatei i au aceleai funcii sintactice (vezi, pentru acestea, T 83).

178

T35 CUVINTE SUBORDONATOARE INTERPROPOZITIONALE

- CONJUNCII/RELATIVE
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Nu mi-a adus cartea, dei imi trebuia
(2) Nu mi-a adus carteai care-mi trebuia.
B. SOLUII:
(1) dei = conjuncie subordonatoare
(2) care = pronume relativ
C. COMENTARIU
0. Raporturile de subordonare in fraz se realizeaz prin cuvinte total sau parial specializate in acest
sens, repartizate morfologic in trei pri de vorbire:
(a) CONJUNCII (locuiuni conjuncionale) subordonatoare - c, dac, dei, fiindc, incat, cu
toate c, de vreme ce, in caz c etc: Nu mai vine pe la noi, fiindc e suprat) A ajuns la gar cu
zece minute inainte de plecarea trenului, cu toate c a pierdut autobuzul.
(b) PRONUME (adjective) RELATIVE - care, cine, ce, cat (cat, cai, cate), al catelea (a cata):
Cine nu muncete, nu mnanc; Nu mi-a spus ce probleme are.
(e) ADVERBE RELATIVE - cum, cat (de), cand, unde, incotro: il gseti unde nu te atepi.
0.1. TRSTURA COMUN celor trei grupuri de cuvinte este deci aceea de a lega subordonatele de
regente. Din punctul de vedere al trsturilor relaionale, intre ele nu se poate opera nici o discriminare
cantitativ sau calitativ, in sensul c nu sunt unele mai subordonatoare sau altfel subordonatoare
decat celelalte. Faptul de a "a lega" este reprezentat in numele cuvintelor in discuie (conjuncii i
relative), incat formularea frecvent "pronume (adverb, adjectiv) relativ cu rol (funcie) de conjuncie"
este de evitat, intrucat conine un pleonasm. (Explicand termenii "relativ" i "conjuncie", formularea
de mai sus devine "pronume de legtur cu rol de... legtur.)
1. Deosebirea fundamental intre conjuncii (subordonatoare) i relative const in aceea c
relativele au funcie sintactic, sunt adic pri
179
de propoziie, in timp ce conjunciile se caracterizeaz negativ din acest punct de vedere182.
Conjunciile (locuiunile conjuncionale) subordonatoare, asemenea relativelor, fac parte efectiv din
propoziia subordonat183, care, in lipsa lor, nu mai este subordonat sau se dezorganizeaz complet.
Ele sunt semnul calitii de subordonat i doar linear le vedem ca elemente situate intre propoziii. (in
fraza segmentat, ele nu apar intre propoziii, ci incadrate in subordonate. Altfel spus, subordonatele
incep cu ele, nu dup ele.) Prin aceasta, toate cuvintele subordonatoare se deosebesc fundamental de
conjunciile coordonatoare, indiferent de felul acestora, care genereaz raporturi de coordonare (= sunt
elemente de relaie), dar nu aparin nici uneia dintre propoziiile coordonate, situandu-se echidistant de
acestea. (in fraza segmentat, cu marcarea prin perechi de bare a propoziiilor ([...] pentru secundare i
/.../ pentru principale), conjunciile coordonatoare se situeaz intre bare: IA venit la noii i / mi-a adus
casetofonull; /M deranjeaz/ [c bei] i [fumezi cam mult]).
OBSERVAIE. Cuvintele coordonatoare, atat dintre propoziii (= interpropoziionale), cat i dintre
pri de propoziie (= intrapropoziionale), sunt toate numai conjuncii.
Aceast deosebire deriv din statutul lexico-gramatical al claselor de cuvinte (= pri de vorbire)
crora le aparin.
1.1. Conjunciile subordonatoare sunt cuvinte specializate exclusiv ca elemente de relaie intre
propoziii, rol care le i epuizeaz ca esen i fenomenalizri. (Nu exist conjuncii care s aib (i) alt

rol decat acela de a subordona sau s nu aib acest rol.)

(a) Asemenea prepoziiilor, auxiliarelor morfologice i articolelor, conjunciile sunt LIPSITE DE
SENS LEXICAL i de aceea nu pot forma pri de propoziie. Spunem despre conjuncie c este un
INSTRUMENT GRMATICAL.
(b) Sensul (inelesul) conjunciilor este exclusiv GRAMATICAL, foarte adesea precizat numai in
context. Conjuncia, plasat in fruntea unei propoziii, o raporteaz pe aceasta la alt propoziie, care ii
devine regent.
(c) Oricat de extins ar fi corpul fonetic al unei conjuncii (locuiuni conjuncionale) i oricat aparent
autonomie ar avea, sensul rmane gramatical i numai gramatical.
182 Vezi, Draoveanu, 1968, passim.
in aceeai situaie sunt i prepoziiile care fac parte din structura prii de propoziie.
180
Altfel spus, fiindc, deoarece, intrucat etc. i din cauz c, din pricin c, pe motive c sau dac i in
caz c sunt deopotriv lipsite de sens lexical i ca atare in egal msur fr funcie sintactic.
Se impune deci reinut distincia intre sensurile gramaticale de cauz, condiie, scop etc. i funciile
sintactice respective (complemente circumstaniale de cauz, de condiie, de scop etc).
1.2. Relativele, ca uniti lexicale (= cuvinte) incadrate la pronume (adjective) sau adverbe, calitatea
lor originar i de baz, se caracterizeaz, ca toate pronumele (adjectivele) i adverbele, prin:
(a) INELES LEXICAL DE SINE STTTOR, chiar dac nu este unul propriu, ci mereu altul, in
funcie de situaia de comunicare (= cuvantul substituit).
OBSERVAIE. inelesul propriu-zis al pronumelor (de toate felurile) i al adverbelor pronominale,
din care fac parte i relativele, este de fapt unul foarte abstract, reprezentand doar matricea unei pri
de vorbire de aspect nominal sau adverbial, matrice care se completeaz, se umple cu inelesul
lexical al prii de vorbire substituite. Spunem de aceea c inelesul lor lexical este unul intermediat 184.
(b) FUNCIE SINTACTIC AUTONOM, consecin fireasc a existenei unui sens lexical i a
relaionrii pronumelui (adverbului) cu alte cuvinte din propoziie.
De aceea spunem c relativele funcioneaz:
(1) la nivel de FRAZ (= interpropoziional) ca ELEMENTE DE RELAIE (asemenea conjunciilor
subordonatoare);
(b) la nivel de PROPOZIIE (= intrapropoziional = in interiorul propoziiei) ca PRI DE
PROPOZIIE (asemenea tuturor pronumelor, adverbelor, substantivelor, adjectivelor etc, exclusiv
elementele de relaie).
Cel puin teoretic, relativele au toate funciile sintactice pe care le au membrii claselor de cuvinte la
care se incadreaz (pronume, adjective pronominale, adverbe). (Vezi, pentru detalii, T 83.)
in terminologia lui E. Coeriu, substitutele au doar ineles categorial, nu i lexical, fiind numite cuvinte
CATEGOREMATICE, in opoziie cu cele LEXE-MATICE (substantive, adjective, verbe, adverbe
nesubstitute) i INSTRUMENTALE sau morfematice (conjuncii, prepoziii etc). Vezi, pentru o
prezentare detaliat i bine comentat a acestor concepte, Nica, 1988, p. 59 i urm.
181
T36

CUVINTE SUBORDONATOARE - POZIIE INIIAL / POZIIE POSTINIIAL

A. STRUCTURI-TIP:
(1) Prietenul [cruia ii scriu] e un bun matematician.
(2) Elevul [cu prinii cruia am discutat acum o lun] s-a indreptat la invtur.
B. SOLUII:
(1) cruia = pronume relativ in poziie iniial
(2) cruia = pronume relativ in poziie postiniial
C. COMENTARIU
0. Poziia fireasc i normal a cuvantului subordonator este in fruntea propoziiei subordonate, al
crei cuvant introductiv este: Mi-a comunicat la telefon c sosete maine; Nu s-au intalnit in
ziua care fusese programat. Spunem de aceea c, in succesiunea linear a cuvintelor, cuvantul
subordonator ocup POZIIA INIIAL intr-o subordonat, cu el "incepe" subordonata.
1. De la aceast regul general exist i unele excepii, respectiv situaii in care cuvantul
subordonator nu mai ocup poziia iniial propriu-zis i ca atare subordonata nu incepe cu
elementul telaional. Convenim s numim aceast poziie ca fiind POSTINIIAL

OBSERVAIE. Prepoziia i articolul al (a, ai, ale), ca unele ce aparin cazului relativului185, nu se
considera poziii distincte. Prin urmare, cuvantul subordonator este format din relativ cu prepoziie (articol), iar
in analiza frazei se incercuiesc impreun: Nu-i mai amintea [despre ce mai discutaser cu o sear inainte];
A$ vrea s tiu i eu [a cui a fost ideea aceasta]. Ca ocupani ai unei poziii in propoziie sunt considerate
cuvintele ce aparin unor pri de vorbire care pot avea funcii sintactice autonome (substantive, adverbe,
pronume etc).
185 Pentru a nu complica analiza, al (a, ai, ale) se interpreteaz, la nivel colar, ca articol. Pentru interpretarea
pronominal, vezi T 16, 4.
182

Dm in cele de mai jos trei asemenea situaii in care cuvantul subordonator se abate de la poziia
iniial absolut.
1.1. Dac relativul este un cuvant cu flexiune cazual, in spe pronumele cine, care, acesta poate sta,
ca orice pronume declinabil, i in GENITIV. in cazul in care el este atribut (pronominal genitival), in
mod firesc trebuie s aib un substantiv ca termen regent, situat obligatoriu in aceeai propoziie cu el.
Din punct de vedere topic sunt posibile dou situaii:
(1) PRONUMELE RELATIV in genitiv este ANTEPUS TERMENULUI REGENT i
precedat de articolul al (a, ai, ale): ii fu prezentat un domn de al crui nume parc mai auzise; i eu m-am
intrebat pe a cui cheltuial a fcut el atatea cltorii; Nu-i mai amintea din al cui ordin executase
lucrarea; in sfarit, avea in man cartea a crei aparine fusese o veritabil surpriz pentru lumea literar;
Trebuia indeplinit cu orice pre dorina acestui unchi, al crui nepot preferat se considera; Arunc furios
scrumiera a crei culoare verzuie n-o putea suporta; Am nite prieteni ai cror copii m scot din srite.

Substantivul regent (postpus) st in cazurile nominativ sau acuzativ (cu sau fr prepoziie), fapt uor
de verificat prin raportare la verb, iar relativul, in genitiv, caz reclamat de al (a, ai, ale) i recunoscut
ca atare (genitiv) cu ajutorul acestuia. De aceea problema posibilitii ca relativul s fie adjectiv este
exclus.
Dac substantivul este in acuzativ cu prepoziie, relativul in genitiv ocup loc intre prepoziia
substantivului i substantiv: pe a cui cheltuial, din al cui ordin. Aceeai este situaia genitivului
antepus, indiferent de partea de vorbire in care se materializeaz: pe al patriei altar, despre ale
civilizaiei binefaceri, cu a lui invoire.
in analiza frazei se incercuiete deci numai relativul in genitiv, fr prepoziie, care nu-i aparine, dar
bara se pune in faa prepoziiei, ca element component al prii de propoziie exprimate prin
substantivul in acuzativ: Nu mi-a spus [despre a cui avansare e vorba] {despre... avansare =
complement indirect in Ac cu prepoziie).
intrucat prepoziia nu poate fi mutat din faa relativului in faa substantivului (*Nu mi-a spus a cui
despre avansare e vorba), iar ea face parte din acuzativul substantivului, spunem c relativul este in
POZIIE INIIAL INTERCALAT, adic situat intre prepoziie i substantiv.
(2) PRONUMELE RELATIV in genitiv st DUP SUBSTANTIVUL REGENT i nu mai are articol
genitival. Reluand unele exemple date la (1), obinem:
183
ii fu prezentat un domn de numele cruia parc mai auzise; i eu m-am intrebat pe cheltuiala cui a fcut atatea cltorii.

Dac substantivul este fr prepoziie, antepunerea substantivului nu este posibil, in sensul c

produce enunuri mai puin obinuite in roman: Avea in man cartea a crei apariie fusese o surpriz pentru
lumea literar, nu i *Avea in man cartea apariia creia fusese o surpriz pentru lumea literar.
Structurile de acest tip, respectiv cu genitivul postpus, reprezint poziia normal a genitivului in roman - comp. cu
numele studentului, cartea profesoarei, dorinele copiilor etc.

Relativul ocup in acest caz poziia POSTINIIAL PROPRIU-ZIS.

Teoretic vorbind, este greu de spus care este aici topic direct i care topic invers, intrucat, pe de-o
parte, poziia normal a relativului este la inceputul subordonatei, deci in faa substantivului regent {cu
ai crui p r i e t e n i), iar pe de alt parte, tot poziie normal este i situarea genitivului dup
substantivul regent (cu prietenii cruia).
1.1.1. Absolutizandu-se poziia iniial a relativului i nesesizandu-se calitatea de regent a
substantivului pentru relativul in genitiv de dup el, se ajunge la a lsa substantivul in regent:
Familia printre invitaii [creia m numram] era originar din Maramure (fa de segmentarea
corect: Familia [printre invitaii creia m numram] era originar din Maramure).
Aici se nesocotete faptul c relativul in genitiv i substantivul regent trebuie s fie in aceeai
propoziie. Prin urmare, relativul in genitiv se incercuiete singur, fr substantivul cu prepoziie,
dar bara de separare a subordonatei de regent se pune in faa substantivului (cu prepoziie cu tot):

Dintre piesele aflate la dosar, \de autenticitatea crora nu m indoiesc], v prezint doar una.
Consecinele segmentrii greite sunt imediate:
(1) Atat pronumele relativ din subordonat, cat i substantivul, rmas greit in regent, sunt
interpretate ca funcie i caz la intamplare, respectiv fr vreo argumentare gramatical, din moment
ce termenul regent al fiecruia este in alt propoziie. in exemplul dat mai sus: de autenticitatea in
raport cu piesele ( complement), iar crora (in G) in raport cu de autenticitatea (> atribut).
(2) Aceeai interpretare i in ceea ce privete subordonata introdus prin relativ, respectiv:
(a) in cazul in care pronumele relativ are un antecedent (substantiv), funcia subordonatei greit
delimitate coincide cu cea a subordonatei corect delimitate - atributiv, intrucat singurul termen regent
posibil este

I
184

un substantiv, indiferent dac acesta este antecedentul (= termenul regent adevrat) sau substantivul
regent relativului in genitiv (= termenul regent fals): Am vzut filmul [despre realizarea cruia mi-ai
povestit atatea] (ATRIBUTIV - termen regent corect identificat = substantivul (filmul) - Am vzut
filmul despre realizarea [cruia mi-ai povestit atatea] (ATRIBUTIV - termen regent greit
identificat = substantivul realizarea).
(b) Dac relativul n-are antecedent, distana dintre interpretarea corect i cea greit este mai
evident:
(bi) Subordonata ESTE ATRIBUTIV in cazul in care substantivul (= regentul relativului in genitiv)
rmane in propoziia regent i este apreciat ca termen regent al subordonatei: Nu-mi dau seama la
prerea [cruia dintre noi v referii] (singurul termen regent cat de cat posibil = substantivul
prerea; > atributiv).
(b2) Subordonata NU ESTE in mod necesar ATRIBUTIV dac substantivul trece in subordonat
impreun cu relativul, singurul termen regent rmanand verbul: Nu-mi dau seama [la prerea cruia
dintre noi v referii] (termen regent = locuiunea verbal nu-mi dau seama; completiv
(indirect)).
1.2. O a doua situaie in care cuvintele subordonatoare, nu numai relativele, ci i conjunciile
subordonatoare, apar in poziie postiniial este creat de o serie de adverbe plasate in faa cuvantului
subordonator i trecute cu acesta in subordonat: Face [numai ce vrea].
Este vorba de un numr restrans de adverbe de mod, cu sensuri lexicale destul de abstracte, indicand
aproximaia, restricia, intrirea, negaia, proximitatea etc.: numai, doar, tocmai, barem, cel puin, i,
nici, mcar etc.: Vin la voi [numai ca s nu crezi] c sunt suprat pe tine; A catigat concursul
[tocmai cine nu ne ateptam]; Nu vine [nici dac-l tai]; Dai de el [i cand n-ai nevoie].
1.2.1. Gramaticile limbii romane apreciaz c aceste adverbe n-au funcie sintactic autonom i nici
nu constituie locuiuni cu elementele relaionale de dup ele.
Excepii (= locuiuni conjuncionale subordonatoare): chiar dac, chiar de, mcar c, mcar s, i
dac (= chiar dac)186.
De aceea, in analiza frazei cuvantul subordonator se incercuiete singur, fr adverbul precedent, dar
bara se pune in faa adverbului: A
Vezi, pentru "adverb + conjuncie", Bejan, 1971, p. 313-322.
185
sosit [tocmai cand nu ne ateptam]; A plecat [numai pentru c nu i s-a dat locul de onoare].
intrucat aceste adverbe nu au funcie sintactic, spunem c poziia cuvantului subordonator este
CVASIPOSTINIIAL.
1.3. Tot poziie postiniial se creeaz, prin inversiuni, cel mai adesea in versuri: [Strin i fr'de lege
de voi muri] - atunce / Nevrednicu-mi cadavru in uli l-arunce (M. Eminescu). Repoziionand,
obinem: [de voi muri strin i jar'de lege].
186

T 37 CUVINTE SUBORDONATOARE - POZIIE POSTINIIAL

/ FALS POZIIE POSTINIIAL
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Internatul [intre pereii cruia am stat cinci ani] a fost renovat.
(2) Nu te-am mai cutat acas, crezand [c eti plecat].

B. SOLUII:
(1) cruia - pronume relativ in poziie postiniial
(2) c = conjuncie subordonatoare in poziie iniial (= fals poziie postiniial)
C. COMENTARIU
0. Nesesizarea cuvantului subordonator sau nesocotirea lui ca SEMN de inceput al unei sobordonate se
soldeaz obligatoriu cu GREELI in analiza frazei, greeli vizand FELUL PROPOZIIILOR
(principale in loc de secundare) sau EXTENSIUNEA acestora.
123
Fie fraza: /tia bine/[c unul[cruia i s-a luat pe nedrept pmantul de 2 4
56
ctre un altul] nici n-are] i [nici nu-i vwe][s dea unui avocat plata][ce i se cuvine]... (apud CT, p.
207).
Dac nu este identificat (incercuit i barat) un singur cuvant subordonator, pronumele relativ cruia,
analiza frazei va avea cel puin cinci (!) greeli:
- DE SEGMENTARE, vizand propoziiile 2 i 3 {c unul cruia i s-a luat pe nedrept..., in loc de
cruia i s-a luat..., i nici n-are, in loc de c unul... nici n-are);
- DE INTERPRETARE: propoziia 2 luat greit completiv direct in loc de atributiv, iar
propoziiile 3 i 4 luate principale, in loc de completive directe.
0.1. Nesocotirea poziiei iniiale a cuvantului subordonator, respectiv plasarea lui in interiorul
propoziiei, ca i cum ar fi in poziie postiniial (vezi, pentru aceasta, T 37), constituie semnul sigur
c fraza este greit segmentat.
187
Este vorba in aceste cazuri de o fals poziie postiniial. Dm in cele de mai jos dou asemenea
cazuri.
1. Gerunziul, indiferent dac este sau nu izolat de verbul regent, urmat imediat de un cuvant
subordonator i nedesprit de acesta prin virgul, este adesea cuplat cu elementul relaional i trecut
- greit - in subordonat:
(1) Nu te-am cutat de mult vreme, tiind c eti foarte ocupat (..., [tiind c..., fa de segmentarea
corect: ... tiind [c...);
(2) incercand s te compori mai civilizat, ai avea vreo ans de a sta de vorb cu ea ([incercand
s..., fa de segmentarea corect: incercand [s...);
(3) Alergand s-i deschid poarta, s-a-mpiedicat i-a czut {^Alergand s..., fa de segmentarea
corect: Alergand [s...);
(4) Nu te-am sunat la ora aceea, teraandu-m c eti deja culcat (..., [temandu-m c,.., fa de
segmentarea corect: ...temandu-m [c...).
Motivele, in parte gramaticale, care justific in mintea analistului o asemenea segmentare, sunt
diverse, intre care nu pe ultimul loc este impresia c inelesurile celor dou propoziii se "separ" in
faa gerunziului, acesta fiind mai strans legat de subordonat decat de verbul regent. Se adaug la
aceasta, chiar dac nu explicit formulat, tratarea gruprii "gerunziu + cuvand subordonator" ca un fel
de "locuiune" specializat, dup inelesul gramatical al gerunziuuli, in introducerea anumitor
subordonate, avand ca model locuiunile conjuncionale. in spe, funcia sintactic autonom i sensul
lui lexical sunt concepute ca topite in falsa locuiune, creia in mod firesc i-ar imprima un anumit
specific funcional, transmis subordonatei in intregime.
Cat privete funcia gerunziului, inglobat in falsa lociune, aceasta, ca la orice gerunziu, se
recepioneaz de ctre analist de regul intermediat, adic prin substituirea cu subordonata
apreciat, intuitiv sau altfel, ca echivalent: Vzand c lucrurile merg prost, a hotrat s... (vzand =
cand a vzut / deoarece a vzut > funcie temporal / cauzal).
O dat trecut impreun cu relativul sau conjuncia in subordonat, firete c analistul nu-i mai pune
problema vreunui raport intre gerunziu i subordonat, fiind exclus posibilitatea ca gerunziul s fie
regentul subordonatei.
Dac probabilitatea de a aprecia propoziia ce conine cuvantul subordonator, greit cuplat cu
gerunziul, drept principal este foarte redus, interpretarea ei ca subordonat, dar de alt fel decat cel
corect, este, in schimb, aproape sigur.
188
Greeala care se comite aici este aceea c se d subordonatei funcia pe care o are gerunziul intrus,

respectiv in exemplele date: cauzala (1), condiional (2), temporal (3), cauzal (4).
Prin fora evidenei, gerunziul nu poate constitui locuiune conjuncio-nal cu elementul relaional ce-i
urmeaz, incat nu mai insistm asupra acestui lucru. Prin urmare, in segmentarea frazei, gerunziul
rmane in stanga, in regent, iar cuvantul subordonator, "incercuit" singur, trece in dreapta, ocund
poziia iniial, de drept, in subordonat.
OBSERVAIE. Excluzand cazul lui fiindc (<fiind + c = conjuncie subordonatoare), nu exist
locuiuni conjuncionale pe baz de gerunziu. in acest sens, nici gruparea dat fiind c, dei pare a fi
expresie fix, nu constituie o locuiune conjuncional. C din aceasta grupare introduce o subiectiv,
al crei regent este gerunziul pasiv impersonal dat fiind (- fiind dat), rmas in regent, unde are funcia
de complement circumstanial de cauz: IDat fiind [c lucrurile se complic], nu mai contai pe mine/.
(a) Gerunziul, incadrat in regent, are funcie sintactic autonom prin raportare la termenul regent
(complemente circumstaniale de timp, de cauz, de scop etc.)187.
(b) Subordonata introdus exclusiv prin relativ (conjuncie) se raporteaz la gerunziul rmas in
stanga, avand pe lang acesta diferite funcii (completiv direct, completiv indirect etc). in
exemplele date mai sus: (1) tiind = complement circumstanial de cauz; c este foarte ocupat =
completiv direct188; (2) incercand = complement circumstanial condiional; s te compori... =
completiv direct; (3) alergand = complement circumstanial de timp; s-i deschid poarta =
circumstanial de scop; temandu-m = circumstanial de cauz; c eti deja culcat = completiv
indirect.
2. Relativele care, ce, cat (cat, cai, cate) apar frecvent precedate de alte pronume, in spe de cel
(ce(e)a, cei, cele) i tot (toat, toi, toate), dand impresia unor grupuri nedisociabile: tot ce, toate cate,
toi cai, cel care (cea care, cei care, cele care), cel ce (ceea ce, cei ce, cele ce).
187

De fapt, in majoritatea situaiilor, gerunziul, cu sau fr subiect propriu (= diferit de al verbului la mod personal)
este nucleul unei contrageri, numit, tocmai de aceea, CONTRAGERE GERUNZIAL. in funcie de
subordonata cu care este echivalent, contragerea poate fi cauzal, temporal, condiional etc. (in interiorul
contragerii, gerunziul este pe poziia unui predicat, numit adesea propredicat, predicat condiionat, predicat al
contragerii etc. Vezi, pentru acesta i contrageri in general, Draoveanu, 1997, p. 244-275; Hazy, 1997, p. 8l-94.)
Sau contragere (a unei cauzale, a unei condiionale, a unei temporale etc).
189

in realitate, din aceste grupuri, cuvantul subordonator, incercuit i barat, este numai relativul (ce, care,
cat), nu i pronumele antecedent, care rmane in stanga, in regent: A fcut tot {ce i-am spus]; Nu tot
[ce zboar] se mnanc; Dup toate [cate s-au intamplat] nu m mir nimic; S-au prezentat toi [cai
au fost convocai]; Cei [care au absentat] vor fi trai la rspundere; Cel [ce nate] ptimete, cel [ce
moare] odihnete.
in toate exemplele date, subordonata introdus prin relativ (care, ce, cat) este o atributiv, al crei
termen regent este pronumele nehotrat (demonstrativ) rmas in stanga, in propoziia regent.
*2.1. Un statut special are gruparea pronominal CEEA CE, cu form invariabil de nominativacuzativ
i sens neutru, a crei interpretare pan astzi este in dou feluri in literatura de specialitate:
ANALITIC (= pronume demonstrativ + pronume relativ)189 i SINTETIC (= pronume relativ
compus190).
in funcie de o interpretare sau alta, subordonata relativ este (intotdeauna) ATRIBUTIV (F ceea
[ce te-am rugat]) sau de diferite feluri - subiectiv (Nu-i place [ceea ce a vzut]), completiv direct
(Mnanc [ceea ce-i dai]), compeltiv indirect (Se teme[de ceea ce i-ai putea spune]) etc.
2.1.1. in sprijinul calitii de pronume relativ compus a lui ceea ce se aduc urmtoarele dou
argumente importante191:
(1) Din punctul de vedere al flexiunii cazuale, ceea ce se comport ca un pronume invariabil in
totalitatea componentelor sale, adic are numai form de nominativ-acuzativ, nu i de genitiv-dativ.
(Valoarea cazual de genitiv se exprim analitic, cu prepoziia a: Pe baza a ceea ce am constatat...;
Confirmarea a ceea ce credeam c ...)
Prin aceast trstur, ceea ce nu pare a face parte, ca form de feminin, din paradigma grupului
pronominal cel ce (cei ce, cele ce, celui ce, celor ce), care, prin variabilitatea cazual a primei
componente, se dovedete perfect analizabil. (Altfel spus, ceea ce ar fi pronume relativ compus, iar cel
ce (cei ce ...), nu.)
ARGUMENT pentru cel ce interpretabil analitic (^ pronume relativ compus): este de neconceput ca un
cuvant compus s aib variaie cazual pe componente i funcii sintactice corespunztoare acesteia:

M inchin celui ce a venit (celui = dativ, compl. indir.; ce = nominativ, subiect). Un

Vezi, Draoveanu, 1997, p. 70.
Vezi, LRC, I, 1974, p. 267. Vezi, mai ales pentru examinarea amnunit,
relativ recent, Pan Dindelegan, 1994, p. 44-48.
189
190
191

Argumentele sunt date dup Pan Dindelegan, lucr. cit, p. 44-48.

190

cuvant, dac e un singur cuvant, fie el i compus, nu poate fi simultan in dou cazuri (aici: dativ i
nominativ) i cu dou funcii distincte (aici: complement indirect i subiect). Prin urmare, cel ce {cei
ce, cele ce, cei ce) este indiscutabil analizabil.
(2) Datorit sensului neutru, ceea ce nu mai este simit ca form pronominal de genul feminin,
dovada fiind faptul c nu impune unui adjectiv femininul prin acord: *ceea ce este bun, *ceea ce este
interesant (comp. cu: cel ce este bun, cei ce sunt buni, cele ce sunt bune)192.
Alte trsturi exclusive nu are, respectiv:
(a) Caracterul nedisociabil al grupului ceea ce printr-o prepoziie apare i la cel ce (cu ceea ce, nu i
*ceea cu ce; despre cei ce, nu i *cei despre ce etc), deosebindu-le de cel care (cel cu care, cu cel
despre care, cu aceia cu care etc). Cele dou tipuri de grupri (cel ce, ceea ce ... i cel care, cea
care ...) se deosebesc prin gradul diferit de sudur a elementelor componente.
(b) Contextele comune cu relativul ce (M intristeaz ce s-a intamplat - M intristeaz ceea ce s-a
intamplat; Se gandete la ce s-a intampat; Se gandete la ceea s-a intamplat etc), ca i cele diferite
(intrebarea ce mi-ai pus-o, nu i ^intrebarea ceea ce mi-ai pus-o) nu infirm, dar nici nu confirm
calitatea de pronume compus a lui ceea ce193.
(c) in fapt, romana are doi ceea ce, unul cu sens neutru, invariabil cazual (= numai cu form de
nominativ-acuzativ) i un altul fr sens neutru, utilizat cu forma de genitiv-dativ celei (celei ce),
marcand fr echivoc femininul: in amintirea celei ce a fost atat de bun i de iubitoare... Aceast din
urm form este perechea masculinului celui ce, adic face parte din paradigma lui cel ce i este, fr
discuie, analizabil.
2.1.2. Dintre argumentele ce pot fi aduse in sprijinul interpretrii ANALITICE a gruprii ceea ce (cu
sens neutru i form invariabil cazual)194, reinem urmtoarele:
(1) Ceea ce, ca presupus relativ compus, nu cunoate ipostaza de interogativ, dup cum n-o cunosc
nici gruprile cel ce i cel care. Or, se tie, relativele provin din interogative.
(2) Argumentul sintactic de baz il gsim in domeniul VALENELOR CAZUALE vzute prin
prisma UNICITII FUNCIILOR. in acest sens, cele dou componente ale grupului ceea ce
evideniaz trei trsturi:
Vezi, Pan Dindelegan, lucr. cit., p. 46.
Vezi, pentru acestea, Pan Dindelegan, lucr. cit., p. 47.
Celelalte forme (celui ce, celei ce ...), dup cum s-a vzut, nu ridic probleme.
191
(a) Actualizeaz / pot actualiza valori cazuale diferite, respectiv: ceea = nominativ sau acuzativ (cu
sau fr prepoziie), iar ce = nominativ sau acuzativ (exclusiv neprepoziional), fr a fi condiionat
cazul uneia de cazul celeilalte.
(b) indeplinesc / pot indeplini funcii sintactice diferite, de asemenea necondiionate una de alta, dar in
coresponden cu valorile cazuale, respectiv: ceea = subiect, nume predicativ, element predicativ
suplimentar, complement direct, complement indirect etc, iar ce = subiect, nume predicativ, element
predicativ suplimentar, complement direct.
(c) Atat valorile cazuale, cat i funciile sintactice sunt impuse de partenerii de relaie din cele dou
propoziii, parteneri obligatoriu diferii, unul pentru ceea i altul pentru ce.
Se vede astfel c gruparea ceea ce se dezmembreaz oarecum de la sine, din moment ce
componentele au cazuri i funcii diferite. Exemplul 1: Mi-a dat ceea ce-mi trebuia.
(a) Verbul a da este (mono)tranzitiv (= cu o valen acuzatival), iar verbul a trebui este intranzitiv (=
cu valen nominatival), adic unul cere complement direct, iar cellalt, subiect.
(b) Cele dou valene sunt satisfcute simultan, cea acuzatival prin ceea (= complement direct), iar
cea nominatival prin ce (= subiect).
Exemplul 2: Am discutat despre ceea ce am vzut la meci.
Verbul a discuta are valen prepoziional (= a discuta despre ...), ocupat (= satisfcut, consumat)
de despre ceea (= complement indirect), iar verbul a vedea are valen acuzatival, ocupat de ce (=

complement direct).
Exemplul 3: in amintirea a ceea ce am trit impreun, ii mai scriu din cand in cand.
Substantivul amintirea cere un genitiv, realizat aici printr-o construcie prepoziional (= aa-numita
construcie echivalent cu genitivul, strict formal un acuzativ cu a), cu funcie de atribut (= a ceea), iar
verbul a tri, folosit tranzitiv, are valena acuzatival satisfcut prin ce (= complement direct).
Exemplu. 4: A fcut ceea ce i-ai cerut.
Ambele verbe sunt tranzitive i fiecare are valena acuzatival satisfcut prin cate un complement
direct, respectiv ceea pentru a face i ce pentru a cere. (Prin urmare, chiar i in situaiile in care
demonstrativul ceea i relativul ce au, accidental, acelai caz i aceeai funcie, ele trebuie separate195.)
195 Vezi, Draoveanu, 1997, p. 70-71.
192

(3) in sprijinul aceleiai interpretri analitice a grupului ceea ce poate fi adus un argument de natur
pragmatic i metodologic. intr-un exemplu ca Nu inelege mare lucru din ce-/ spui, explicm
prepoziia din in subordonat nu prin verbul acesteia, care o refuz (*a spune din ...), ci prin verbul din
regent (a inelege din...), fcand apel la o construcie de baz preexistent cu demonstrativul ceea,
cruia ii aparinea prepoziia: Nu inelege mare lucru din ceea ce-i spui.
in aceasta din urm, poziiile sintactice sunt cele fireti i normal realizate {din ceea = complement
indirect prepoziional, iar ce = complement direct). Or, este nelogic ca intr-o structur in care il avem
deja pe ceea, cu funcia sintactic cerut de verbul din regent, alta decat a lui ce, s procedm invers,
adic s-l cuplm cu ce, ajungand de unde am plecat.
in ultim instan, in toate situaiile in care relativele au forma cazual sau prepoziia impuse de verbul
din regent apelm la acelai artificiu de analiz pentru a justifica forma relativului: Du-te la cine te-a
chemat -Du-te la acela care te-a chemat; Se indrepta spre care ii era mai drag Se indrepta spre cel
care ii era mai drag; Nu-i bga nasul in ce nu te privete Nu-i bga nasul in ceea ce nu te
privete.
Asemenea construcii, fr a fi decomprimate (= refcute prin introducerea demonstrativului), nu
sunt, de fapt, analizabile.
(4) in ceea ce privete calitatea lui ceea ce de a introduce o apozitiv, funcionand ca un "substitut
propoziional sau chiar frazai"196 (Nu inva, nu-i atent la lecii i absenteaz mereu, ceea ce arat c
nu-l intereseaz coala) reinem urmtoarele:
(a) Pe poziia lui ceea poate aprea i un substantiv cu ineles foarte general i abstract: lucru (ce
/care...), problem (ce /care...), motiv (ce / care...), afacere (ce /care...i), chestie (ce /care...) etc. Mai
mult, grupul in intregime poate fi inlocuit cu un substantiv + conjuncie: Nu inva, nu-i atent la
lecii..., lucru care m supr enorm /dovad c nu-l intereseaz coala. Or, despre aceste grupri nu
putem spune c sunt relaionale in totalitatea componentelor, c ar fi adic un fel de locuiuni
conjuncionale.
(b) Apoziie este de fapt numai primul element al grupului (demonstrativul ceea sau
substantivul: lucru, problem, dovad etc), o APOZIIE REZUMATIV
INTERPROPOZIIONALA197, aprut din necesitatea atributivei determinative de a avea un termen
regent. Prin urmare, din nou:..., ceea [ce ...]; ..., lucru [care ...]; ..., dovad [c...] (nu: ..., [ceea ce
...]; ..., [lucru care ...]; ..., [dovad c ...]).
196 Pan Dindelegan, 1994, p. 47.
in fraza segmentat, apoziia de acest tip se las in ultima propoziie rezumat, ca sa nu avem
resturi neincadrate nicieri.
193
Relativul se incadreaz in subordonata atributiv i are funcie sintactic in aceasta.
Toate cele de mai sus ne indreptesc s susinem varianta analitic de interpretare a grupurilor
pronominale de tip "demonstrativ + relativ", inclusiv a gruprii ceea ce cu sens neutru i form
cazual invariabil. Dincolo de motivaia sinactic, aceast interpretare este mai simpl i cu mai mare
grad de generalitate198.
2.2. Acelai statut analizabil il au gruprile adverbiale aa cum, acolo unde, atunci cand, indiferent
dac sunt dislocate (aa ... cum, acolo ... unde, atunci ... cand) sau in succesiune neintrerupt: Aa s
faci [cum ii spun] - S faci aa [cum ii spun].
Relativele din aceste grupri introduc subordonate circumstaniale (de mod, de loc, de timp), ce au ca
termen regent adverbul nerelativ (= corelativ) din stanga, rmas in regent.

Gruprile adverbiale aa cum, acolo unde, atunci cand sunt perechile celor pronominale de tip cel
care (cea care ...) i cel ce (ceea ce ...) ca statut analitic identic i simetrie in segmentarea frazei (aa
[cum ...] - cel [care...]).
NOT. Se atrage atenia, mai cu seam in perimetrul analizei gramaticale gimnaziale, asupra greelii
(posibile) de a interpreta subordonatele circumstaniale (introduse prin cum, unde, cand) drept ...
atributive, utilizand, greit, se inelege, intrebarea pe lang adverbe, dup modelul i cu obinuina de
la pronume (care cel?, care ceea? i, de aici, care unde?, care cand?).
198

Elimin singura excepie de la marcarea prin incercuire a relativului singur.

194
T

38 S "SUBORDONATOR" / S "NESUBORDONATOR"

A. STRUCTURI-TIP:
(1) Nu vrea s procedeze altfel.
(2) Nu tie cum s procedeze.
B. SOLUII:
(1) s = subordonator
(2) s = nesubordonator
C. COMENTARIU
0. in limba roman, s este intotdeauna element component al conjunctivului, semn prin care
persoanele I i a Ii-a (singular i plural) ale acestui mod se deosebesc de cele ale indicativuliu: (eu)
merg (indicativ) / (eu) s merg (conjunctiv), (tu) mergi {\naic?Aiv)l (tu) s mergi (conjunctiv) etc.
De aceea spunem c s face parte din verb, iar in practica analizei grmaticale se subliniaz (impreun
cu verbul propriu-zis) ca fcand parte din predicat: A vrea s mai discutm.
Mai rar, conjunctivul poate aprea i fr s, de regul in propoziii principale: Muli ani triasc!;
Duc-se naibii!199
La persoana a IlI-a, conjunctivul se deosebete de indicativ nu numai prin s, ci i prin desinene,
alternane fonetice sau are chiar forme diferite (total sau parial): (el) lucreaz I (el) s lucreze; (el)
este / (el) s fie etc.
0.1. Prin faptul c provine dintr-o conjuncie, este separat de corpul fonetic al verbului, acesta putand
aprea (la conjunctiv) i fr s (vezi mai sus), iar conjunctivul este un mod subordonat (= propoziia
in care se afl este subordonat), s figureaz in acelai timp printre conjunciile subordonatoare de
baz ale limbii romane, alturi de c i dac. (De aici denumirea tot mai frecvent folosit pentru s,
aceea de CONJUNCIE-MORFEM sau, i mai exact, de morfem (= MORFEM DE CONJUNCTIV),
in mod similar, lui pe de la acuzativul complementului direct ii
199 r>-

Dintre subordonate, mai ales in concesive poate aprea conjuctivul fr s: ii dorea de mult o cas la ar, cu
grdin, fie ea oricat de mic (fie = s fie).
195

spunem MORFEM DE ACUZATIV, articolului proclitic lui (din lui Ion, lui Carmen, lui nenea etc.) ii
spunem MORFEM DE GENITIV / DATIV etc). in aceast ultim calitate, cea de conjuncie
subordonatoare, s, ca toate cuvintele subordonatoare din fraz, se incercuiete i se bareaz in analiza
sintactic a frazei, ea introducand o subordonat: Nu mai vrea [s treac pe la voi].
*OBSERVA1E. in realitate, o dat devenit morfem (= subunitate gramatical a unui cuvant), asemenea, de
exemplu, unui auxiliar verbal, s inceteaz de a mai fi conjuncie propriu-zisa (= cuvant)200. De aceea
subordonata cu verbul-predicat la conjunctiv nu este o subordonat conjunc-ional, ci una conjunctival.
Mijlocul ei de subordonare este insui modul conjunctiv, prin morfemul s, aa cum, de exemplu, pentru
gerunziu este sufixul su (-and, -ind). in consecin, acest s nici n-ar trebui incercuit ca un conectiv oarecare.
Dac totui o facem, aceasta se justific numai printr-o tradiie bine instalat ca tehnica i practic a segmentrii
frazei.
0.2. in combinaie cu diferite prepoziii (adverbe), s d natere unor locuiuni conjuncionale subordonatoare:
ca s, pentru ca s, fr s, fr ca s, mcar s, inainte s, inainte cas etc, a cror final o constituie

s: A plecat fr s m anune.
Uneori, elementele componente ale acestor locuiuni sunt DISLOCATE201, respectiv intre s i
celelalte componente (ca, pentru ca, fr, fr ca, inainte ca) apare un cuvand sau un grup de cuvinte.
in aceast situaie, marcarea locuiunii conjuncionale se realizeaz prin "semicercuri", bara punanduse
in mod firesc in faa primului element (fr...s, fr ca... s) etc): A plecat [fr ca cel puin s-i
ia rmas bun.

in analiza gramatical se comit aici adesea trei tipuri de greeli, uor previzibile:
(1) interpretarea eronat a primelor elemente drept conjuncii, fr nici un amestec al lui s: Pentru
ca la intoarcere s n-aib surprize, a lsat in locul su un om de ndejde;
(2) incercuirea i bararea doar a lui s, avand ca rezultat o segmentare greit a frazei: A plecat cu o
or mai devreme de-acas, pentru ca la sosirea profesor lui [s fie i el de fa];
200

Conteaz mai puin faptul c s, asemenea auxiliarelor, nu este contopit cu radicalul verbului, incadrandu-se in
categoria aa-numitelor afixe mobile. (Vezi, pentru acestea, Guu Romalo, 1968, passim.
201

Vezi, Draoveanu, 1966, p. 12.

196

(3) incercuirea separat a componentelor locuiunii, ca i cum subordonata ar fi introdus prin dou
cuvinte subordonatoare.
1. in anumite situaii202, s ii pierde calitatea de element subordona-tor, funcionand exclusiv ca semn
al conjunctivului (i subliniat, firete, in predicat). in acest caz, s nu se incercuiete i nici nu se
bareaz. Situaiile sunt urmtoarele:
1.1. Conjunctivul (cu s) formeaz impreun cu verbul auxiliar a avea (la indicativ prezent) sau cu
auxiliarul invariabil "O"203 VIITORUL INTAI AL INDICATIVULUI: Am s plec maine la ora (am
s plec = voi pleca); O s rezolvm mai multe probleme (o s rezolvm = vom rezolva).
A avea, ca auxiliar de viitor, se conjug normal: am (s merg), ai (s mergi), are (s mearg), avem
(s mergem), avei (s mergei), au (s mearg).
Necunoaterea acestei forme de viitor i incercuirea automat a lui s, ca i cum ar fi dou verbe
oarecare la mod personal (comp. am s studiez cu vreau s studiez), se prelungesc ca greeal i in
analiza frazei: dou predicate i deci doua propoziii, in loc de una singur.
Prin urmare, in analiza gramatical, gruparea "a avea + conjunctiv" va fi interpretat ca fiind UN
SINGUR VERB la indicativ, nu conjunctiv, timpul viitor (intai). (Verbul conjugat la indicativ viitor se
citete de la componenta a doua, cea care formal este la conjunctiv. intr-un exemplu ca are s
insiste, verbul la indicativ viitor este a insista.)
OBSERVAIE. Se inelege c verbul la viitorul de acest tip poate aprea atat in propoziii principale
(Are s s te mai caute waine), cat i in propoziii secundare (subordonate), in acest din urm caz
mijlocul de subordonare fiind un cuvant relaional oarecare (Mi-a spus c are s revin).
1.2. Conjunctivul (cu s) apare in propoziii INTEROGATIVE, obligatoriu PRINCIPALE.
Acestea pot avea cuvant interogativ (pronume (adjective) i adverbe interogative: care, cine, ce, unde,
cand, cum etc.) sau nu:
(1) Cu cine s mai discut? ; Unde s plece?; Cat s-i dau?
(2) S vin maine la voi?; S v atepte la ieire?
202 ,,

Vezi, Draoveanu, 1966, p. 13.

Ti

Proveniena acestui "o este controversat: fie de la a vrea (voi > oi, o), fie de la a avea. (Vezi, pentru acesta,
ILR, 1978, p. 315.) Fiind vorba de o form verbal a unui auxiliar, e bine s-i spunem pe nume (= auxiliar), nu
"particul", termen ambiguu i impropriu.
197

1.3. S este precedat de un alt cuvand subordonator, in spe de un pronume (adverb) relativ {care,
cine, ce, cat, unde, cum etc.) sau de conjuncie dac:
(1) Nu tie ce s mai fac de durere; Nu mi-a spus unde s-l caut.
(2) L-am intrebat dac s mai incerc sau nu.
in aceast situaie, cuvantul subordonator (introductiv), barat i incercuit, este numai primul, s
rmanand exclusiv component al conjunctivului: Spune-mi [cu cine s discut in aceast chestiune].
in consecin, nu e vorba de "dou" cuvinte subordonatoare, astfel incat atat incercuirea cuvantului
subordonator (ce, unde, dac etc.) impreun cu s ([ce s, [unde s, [dac s etc), cat i incercuirea i
bararea lor separat ([ce [s, [unde [s, [dac [s etc), ca i cum ar introduce fiecare alt subordonat
sau ar introduce una singur, dar... de dou ori, constituie deopotriv greeli.
1.4. Conjunctivul (cu s), indiferent de persoan, are valoare de IMPERATIV i, in mod fiersc,
apare in propoziii principale: S vii maine la noi! (s vii = vino); S ne ducem cu toii la film!; S se
acorde mai mult atenie ortografiei!; S nu m mai caui! (s nu m mai caui = nu m mai cuta).
Nerecunoaterea acestei valori a conjunctivului i, in consecin, marcarea lui s drept cuvant
subordonator conduc la interpretarea greit a unei principale ca propoziie subordonat.

198

X 39 RELATIV + PREDICAT EXPRIMAT / PREDICAT

NEEXPRIMAT
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Nu mi-a spus cand vine.
(2) De venit, vine, dar nu tiu cand.
B. SOLUII:
(1) cand- adverb relativ cu predicat exprimat
(2) cand = adverb relativ cu predicat neexprimat (subineles: vine)
C. COMENTARIU
0. intre cuvantul relativ (subordonator) i predicatul subordonatei introduse se stabilete raportul
obligatoriu de 1:1 (= la un singur cuvant subordonator un singur predicat subordonat, nu mai multe
sau nici unul)20;.
1. in situaia in care, dintr-un motiv sau altul, verbul predicat reclamat de relativ NU ESTE
EXPRIMAT, poziia lui sintactic este liber i avem de-a face cu fenomenul SUBINELEGERII. Nu
spunem c nu exist predicat, ci doar c nu este exprimat. Nesocotirea acestui fapt, adic
"nesubinelegerea" predicatului, are consecine imediate asupra analizei frazei, respectiv aprecierea
fals a numrului de propoziii i a felului acestora.
La modul general, deosebim dou tipuri de situaii in care prezena cuvantului relativ reclam
subinelegerea unui predicat.
1.1. in fraz apar dou sau mai multe cuvinte relative (subordonatoare) IN SUCCESIUNE i un singur
predicat subordonat, exprimat fie dup ultimul cuvant relativ, fie dup primul:
Spune-mi unde, cand i cum v r e i s ne intalnim; Nu mi-a comunicat exact cand va v e n i, cu ce i
pe unde.
Relaia 1:1 intre relative i predicate subordonate mai sus amintit oblig la subinelegerea
predicatului existent pe lang fiecare relativ. Coordonarea se stabilete aadar nu intre relative, ci intre
propoziiile subordonate introduse prin acestea: Spune-mi unde [vrei], cand [vrei] i
204 . . .

vezi, pentru intreaga problem, Draoveanu, 1971, p. 330.

199
cum vrei s ne intalnim; Nu mi-a comunicat exact cand va veni, cu ce [va veni] i pe unde [va veni].

Coordonarea se realizeaz de obicei intre subordonate de acelai fel, dar, mai rar, i intre subordonate
diferite: Vine cand [poate] i cum poate (circumstanial de TIMP + circumstanial de MOD; D cat
[vrea] i cui vrea (circumstanial de MOD CANTITATIV + COMPLETIVA INDIRECT).
1.2. Relativul apare la sfaritul unei propoziii (principale sau secundare), dand impresia
c propoziia este complet, intreag, nelipsindu-i nimic:
(1) La sfaritul unei propoziii in raport de coordonare cu alta, relativul aprand sau in prima, sau in
a doua coordonat:
(a) verbul subineles se afl in coordonata a doua: Nu tiu de ce [m enerveaz], dar parc m
enerveaz persoana lui; Nu-mi dau seama cum [s-a descurcat], dar e/s-a descurcat;
(b) verbul subineles se afl in prima coordonat, cea din stanga: V o i veni in mod sigur, dar nu tiu cand [voi
veni]; Mi-a transmis c v a trece pe la voi, dar n-aprecizat cand [va trece],
(2) La sfaritul unei secundare necoordonate cu alt secundar; S-a suprat pe toat lumea, fr s tiu de

ce [s-a suprat]; // ascult orbete, fr s tie de ce [il ascult] i pan cand [il va asculta]; S e
plange de toat lumea, dei n-are de ce [s se plang]. (Vezi, pentru cazurile de nesubinelegere a
predicatului, T 40.)
1.3. Asupra necesitii de a subinelege un verb i deci de a prelungi enunul cu inc o propoziie ne
atrage atenie, la modul explicit, i poziia cuvantului subordonator, una nefireasc, adic ... la sfaritul
propoziiei. Or, cuvantul subordonator, ca introductiv ce este, trebuie s se afle la inceput, nu la
sfarit. Acest lucru inseamn c propoziia pe care o introduce / trebuie s-o introduc i al crei semn
gramatical este verbul la mod personal nu este exprimat, dar trebuie subineleas.
*1.3.1. Abatere real de la aceast poziie introductiv20' a conectivului interpropoziional, care nu
reclam subinelegerea unui verb i nici repoziionarea conectivului (din finala subordonatei in fruntea
acesteia)206, o constituie gruparea "verb + verbul a ti (la forma negativ) + pronume (adverb) relativ",
semnalat i analizat in detalii de D.D.
" Indiferent dac e iniial propriu-zis, postiniial, cvasipostiniial, ea, oricum, este inversul celei

finale (= terminale).
Nu este vorba deci de inversiuni sau de construcii inverse.
200

Draoveanu207, dovedind astfel existena, i la nivelul interpropoziional, a unor relaii sintactice sub
ordonatoare INVERSE ca direcie (= de la stanga la dreapta) datorit poziiei conectivelor (= in
dreapta subordonatului).
Este vorba despre construcia cristalizat nu tiu unde (cand, cum, cine, ce, cui etc), care actualizeaz
diferite tipuri de subordonate, in funcie de verbul regent i construcia / inelesul gramatical al
conectivului:
(1) S-a dus nu tiu unde / cand / cum (subordonat circumstanial de loc / de timp / de mod);
(2) I-a scris nu tiu cui (subordonat completiv indirect);
(3) A venit nu tiu cine / cu cine / pentru ce ... (subiectiv, sociativ, circumstanial de scop ...)208.
NOT. Conectivele din aceste construcii (cum, cand, cine, cui ...) sunt perechea lui de "postpoziie"
din grozav de harnic209.
1997, p. 57-58. De aici sunt luate unele exemple, iar altele sunt construite dup modelul acestora.
<-u totul alt fenomen sintactic avem in gruprile un "nu tiu ce", un "nu tiu cum " folosite
substantival.
Vezi Draoveanu, lucr. cit, p. 55. Vezi i T 31.
201
T40

CUVINTE RELATIVE - SUBORDONA-TOARE / NESUBORDONATOARE

A. STRUCTURI-TIP:
(1) Nu mi s-a comunicat care dintre ei va veni cu trenul.
(2) Nu mi s-a comunicat care cand va veni.
B. SOLUII:
(1) care = pronume relativ subordonator
(2) care pronume relativ nesubordonator
C. COMENTARIU
0. Fie urmtoarele tipuri de exemple:
(1) in concediu face cine ce-l taie capul; Ad repede cui ce-i trebuie i s-o lum din loc; La
casa lui mnanc cine ce are; De srbtori se imbrac cine cu ce are mai frumos.
(2) La nunt a dansat cine cu cine a vrut; in rzboi bate cine pe cine poate.
(3) Dup-mas ne-am plimbat care cu care a vrut; in timpul incierrii, a dat care in care a
nimerit.
(4) in graba mare, s-a imbrcat care cu ce-a apucat; La urm a primit care ce-a meritat.
(5) N-are decat s fac cine cum ii place; S vin cine cand poate.; Dup program, s-a dus
cine unde a vrut.
(6) Din sala de concurs nu iese care cand poftete; Apostrofeaz pe care cum il vede pe
coridor.
1. Examinand exemplele de mai sus, putem constata urmtoarele:
1.1. In fiecare cuplu (regent + subordonat) se intalnesc cate dou cuvinte relative, cel
puin formal, in succesiune obligatorie: (1) cine + ce; (2) cine + cine; (3) care + care; (4)
care + ce; (5) cine + adverb relativ (cum, cand, unde); (6) care + adverb relativ (cum, cand
etc).
202

1.2. Ca poziie in fraz, primul relativ se situeaz la sfaritul regentei, iar cel de-al doilea,
in fruntea subordonatei. Ele se repartizeaz clar pe funcii: primul in regent, iar al doilea
in subordonat, ceea ce exclude apartenena lor la aceeai propoziie: Vine care [candpoate}.
1.3. Frazele astfel constituite sunt COMPLETE i de aceea nu permit subinelegerea vreunui
verb, incat s avem "la un cuvant subordonator un predicat subordonat". Prin aceasta,
gruprile aici discutate se deosebesc atat de cele de tipul Fr s tie de ce, a inceput s rad
(= Fr s tie de ce [rade], a inceput s rad), cat i de cele de tipul Nu tie cand i cu ce va
veni (= Nu tie cand [va veni] i cu ce va veni), in care subinelegerea unui verb este

obligatorie.
1.4. intrucat din cele dou - i numai dou - propoziii ale frazei, doar una, cea de-a doua, este
subordonat i are cuvantul subordonator in poziia lui fireasc (= introductiv), inseamn c
din grupurile cine + cine, cine + ce, cine + cand etc, numai unul ii poate exercita rolul
subordonator, i anume cel de-al doilea, care se incercui este i se bareaz: Vine care [cand
poate].
Cat privete primul relativ (cine, care), acesta este doar ca form relativ, inelesul lui fiind
acela al unu PRONUME NEHOTRAT compus, dovad c il i putem inelege astfel in text:
Merge care unde vrea = Merge fiecare unde vrea; Nu poi da intotdeauna la care ce-i trebuie
= Nu poi da intotdeauna la fiecare ce-i trebuie.
Dimpotriv, inelegerea ca "nehotrat" a relativului din fruntea subordonatei se
exclude:*Merge care fieunde vrea; *A dat care in fiecare s-a nimerit.
Acelai sens "nehotrat" il are i cine, care poate fi substituit in primul cand cu fiecare,
asemenea lui care, i mai puin, dar nu imposibil, cu fiecine, intrucat pronumele nehotrat
fiecine este rar utilizat in romana actual: A dansat cine cu cine-a vrut = A dansat fiecare cu
cine-a vrut; Ad repede cui ce-i trebuie... - Ad repede fiecruia ce-i trebuie...
OBSERVAIE. intr-un anumit fel, cine i care ca pronume relative . nerelaionale sunt reversul pronumelor
nehotrate oricare i oricine folosite cu valoare relaional: Discut acelai lucru cu oricine se intalnea.
203

2. Cand subordonata este o interogativ indirect, avand ca regent un verb "de informare" (a
intreba, a ti, a afla, a spune etc), cine i care "nesubordonatoare" (= fiecine, fiecare) refuz
incadrarea in regent, fiind cerute de verbul din subordonat: / Nu tiu / [care la ce or a
intrat in cmin] {care = subiect in subordonat, nu in regent).
in asemenea situaii se perpetueaz structura din INTREBAREA DIRECTA (= principal)
TRANSFORMAT in INTREBARE INDIRECT (= subordonat interogativ indirect):
Cui ce-i place din cartea aceasta? > M intreb [cui ce-i place din cartea acesta]; La care
ce musafiri i-au venit? > Nu-mi dau useama [la care ce musafiri i-au venit]; Care incotro
a luat-o? > Spune-mi [care incotro a luat-o].
Operand transformarea lui care (cine) in fiecare (fiecine), se cere plasat in subordonat pe
poziia normal reclamat de relaia sa cu verbul: Nu tiu care la ce or vine > Nu tiu la ce
or vine fiecare; M intreb cui ce-i place din cartea aceasta > M intreb ce-i place
fiecruia din cartea aceasta. (A se observa i fenomenul dublrii complementului indirect
(-/... fiecruia); N-am vzut care cand a trecut linia de sosire > N-am vzut cand a trecut
fiecare linia de sosire.
OBSERVAIE. Aceeai repoziionare se cere efectuat i in principalele interogative care, in vorbirea
indirect, au devenit subordonate interogative indirecte: Care ce-a spus? > Ce-a spus fiecare?; Care incotro a
luat-o? > Incotro a luat-o fiecare?

Se vede astfel c numai unul din pronume (adverbe) este interogativ, nu amandou. (O
propoziie nu poate fi dublu interogativ.) Ca atare, dintr-un grup precum care ce, numai al
doilea este pronume interogativ in aciune.
3. In denumirea acestor cuvinte relative, care nu sunt de fapt ... relative, utilizm termenul
"pronume relative nesubordonatoare", nu pentru c ar elimina nonsensul din "pronume relativ
nerelativ", ci pentru c, fiind format prin alturarea a dou cuvinte indirect antonime,
mascheaz oarecum nonsensul. Ele s-ar putea numi de altfel pur i simplu ...
NEHOTRATE.
204

X 41 REALE LOCUIUNI CONJUNCIONALE /

FALSE LOCUIUNI CONJUNCIONALE
A. STRUCTURI-TIP:
(1) in caz c ai timp, treci pe la noi.
(2) in cazul c ai timp, treci pe la noi.
B. SOLUII:

(1) in caz c = reallocuiune conjuncional condiional

(2) in cazul c - fals locuiune conjuncional (= substantiv in acuzativ cu prepoziie +
conjuncia c)
C. COMENTARIU
0. Reinand aici doar locuiunile conjuncionale in care intr un substantiv (vezi, pentru
celelalte, T 33), este de remarcat c acesta este in cazul acuzativ cu prepoziie i obligatoriu
NEARTICULAT: din acuz c, din pricin c, pe motiv c, in caz c, in loc s, de vreme ce,
din moment ce, in timp ce, in vreme ce etc.
OBSERVAIE. in analiza sintactic a frazei, locuiunea conjuncional se incercuiete in totalitatea
elementelor ei componente: [De vreme ce tot ai venit], /apoi stai/.

0.1. Imediat ce substantivul se articuleaz, locuiunea conjuncional se distruge, respectiv

cuvant subordonator (introductiv) este doar conjuncia din finala grupului, incercuit i barat
(in stanga), iar substantivul articulat (in acuzativ cu prepoziie) rmane in stanga, in propoziia
regent:
(a,) N-a mai participat la edinele noastre, [pe motiv c a fost bolnav].
(b,) N-a mai participat la edinele noastre, pe motivul [c a fost bolnav].
205

Consecine:
(1) Substantivul rmas in stanga, fost component al locuiunii, devine termen regent pentru
propoziia de dup el, propoziie care, din aceast cauz, este o atributiv.
(2) Funcia fostei circumstaniale este preluat de substantivul articulat rmas in regent, care
devine astfel un complement circumstanial.
Reluand exemplele de mai sus, avem:
(a,) pe motiv c a fost bolnav = CIRCUMSTANIAL DE CAUZ, introdus prin
locuiunea conuncionalpe motiv c;
(bj) c a fost bolnav = ATRIBUTIV, introdus prin conjuncia c; termen regent =
substantivul pe motivul (din regent). Acesta din urm, pe motivul, are in cadrul regentei
funcia de complement circumstanial de cauz.
1. Dup modelul pe motivul (in cazul c) avem in roman multe alte grupuri care seamn
cu o locuiune conjuncional, dar care, toate, se analizeaz, dup modelul dat, substantivul
rmanand in regent i avand acolo diferite funcii sintactice, iar conjuncia, de regul c sau
s, introducand o atributiv." cu condiia s..., cu scopul s..., cu intenia s..., cu sperana c
(sau s)..., in alternativa c, in eventualitatea c..., pe lang faptul c..., in afar de faptul
c... etc.
in unele grupri, substantivul este in genitiv {in afara faptului c..., in ciuda faptului c..., din
cauza faptului c...) sau in dativ (datorit faptului c...) sau chiar in nominativ {dat fiind
faptul c...).
1.1. Necunoaterea modelului de interpretare a acestor grupuri (false locuiuni) se soldeaz
cu producerea a trei tipuri de greeli: (1) o segmentare eronat a frazei; (2) o subordonat
atributiv interpretat drept circumstanial; (3) un cuvant cu funcie sintactic autonom {in
cazul, pe motivul, in alternativa etc.) rmas neanalizat sintactic, o dat ce e cuprins in falsa
locuiune.
206
X 42 CE- PRONUME / ADJECTIV / ADVERB
A. STRUCTURI-TIP:
(1) L-am intrebat ce-a vzut in ora.
(2) L-am intrebat ce film a vzut in ora.
(3) Ce splendid zi e azil
B. SOLUII:
(1) ce= pronume
(2) ce = adjectiv
(3) ce = adverb

C. COMENTARIU
0. Valoarea originar i fundamental a lui ce este de PRONUME INTEROGATIV, din care prin
trecerea vorbirii directe (Ce-ai Jacut in ora?) in vorbire indirect (Nu mi-ai spus ce-ai Jacut in
ora) a rezultat calitatea de PRONUME RELATIV, ineles aici ca element subordonator.
1. Ca pronume (interogativ sau relativ), ce este INVARIABIL, avand o singur form, utilizat atat
pentru nominativ, cat i pentru acuzativ, indeplinind funciile sintactice proprii celor dou cazuri
(subiect, nume predicativ, element predicativ suplimentar, complement direct, complement indirect,
diverse complemente circumstaniale). Ilustrm cu exemple cateva dintre ele:
(a) Ce s-a intampat? (Nu tiu ce 5-a intmpat) - subiect (N);
(b) Ce este el de meserie? (Am aflat ce este el de meserie) - nume predicativ (N);
(c) Ce se consider el? (El nu-i ce se consider el) element predicativ suplimentar (N);
(d) Ce-ai primit de ziua ta? (Nu-mi dau seama ce-ai primit de ziua ta) - complement direct (Ac);
(e) Ce te consider colegii? (tiu i eu ce-/ consider colegii) -element predicativ suplimentar (Ac);
(f) La ce te pricepi mai bine? (Mi-a spus la ce te pricepi mai bine) -complement indirect (Ac);
(g) Spre ce te indrepi acum? (Spune-mi spre ce te indrepi acum) -complement circumstanial de loc
(Ac);
207

(h) De ce plangi? {Spune-mi de ce plangi) - complement circumstanial de cauz (Ac);

(i) Dup ce s-a dus Ion la magazin? (Nu mi-ai spus dup ce s-a dus Ion la magazin) - complement
circumstanial de scop210 (Ac);
(j) Din ce e rochia ta? (Nu-mi dau seama din ce e rochia ta) - nume predicativ (Ac).
OBSERVAIA 1. Relativul ce ca introductiv al unei atributive (= relativ propriu-zis, utilizat numai
fr prepoziie)211 este destul de rar, locul lui fiind luat de care: Fata ce-a intrat acum este vecina
mea; Prietenia ce i-o port este de-o via.
OBSERVAIA 2. Tot pronume relativ este ce in gruprile cel ce (ceea ce, cei ce, cele ce), tot ce etc.
2. Urmat de un substantiv, obligatoriu nearticulat, pe care-l determin i cu care, dac forma i-ar
permite, s-ar acorda vizibil la nivelul expresiei in gen, numr i caz, ce se transform in ADJECTIV
(interogativ, relativ): Ce treburi ai pe la noi? (Nu ne intereseaz ce treburi ai pe la noi).
Aspectul formal invariabil ii face mai greu sesizabil calitatea de adjectiv (= cuvant acordat in gen,
numr i caz). Ca prob a acordului se poate folosi ins. substituirea lui ce cu interogativ-relativul cat
(cat, cai, cate), care marcheaz prin desinene atat genul, cat i numrul: Nu tii ce probleme are? Nu tii cate probleme are? (nu i *cai probleme, * ct probleme etc).
i in ipostaza de adjectiv, ce are numai dou cazuri, nominativ i acuzativ, ca rezultat al acordului cu
substantivul de dup el, care, in aceast poziie, nu poate avea decat aceste dou cazuri.
Funcia sintactic a adejctivului ce, indiferent de caz, este cea de ATRIBUT ADJECTIVAL, ca la
toate adjectivele pronominale.
2.1. Greelile posibile in interpretarea lui ce (adjectiv) sunt dou: nesesizarea calitii de adjectiv i
prin urmare considerarea lui drept pronume relativ i invers, interpretarea sa ca adjectiv atunci cand
este de fapt pronume, prin raportare greit la substantivul (pronumele) anteceDeosebirea dintre cele dou funcii (circumstanial de cauz / circumstanial de scop) se poate realiza
adesea numai intr-un context mai larg, deoarece prepoziiile uzuale (de, pentru) sunt aceleai.
211 Nu avem in vedere atributiva ca interogativ indirect (pe lang substantive de tipul: intrebare,
chestiune, problem etc), situaie in care ce poate fi insoit, cel puin teoretic, de orice prepoziie a
acuzativului: Mi-a pus intrebarea de ce / cu ce / pentru ce / fr ce ... am venit.
208
dent din regent: Simpatia ce i-o port este sincer. (Vezi, pentru toate aceste probleme, T 17).
OBSERVAIE. Ce este element component in numeroase locuiuni conjuncionale. (Vezi T 33, T 44,
T 45.)
3. in limba roman, ce mai apare intr-o ipostaz, in care nu e nici pronume i nici adjectiv, ci are>
VALOARE ADVERBIALA212, cel mai adesea exclamativ: Ce bine-mi pare!
Deosebim dou situaii:
3.1. Aprut in faa unor adjective sau adverbe, ce "adverbial", echivalent cu cat de (aa de, atat de
etc.) sau cu foarte, le d acestora gradul superlativ absolut: Ce frumoas e pdurea vara! ; Ce departe
stai!; Ce tarziu te-ai culcat!
OBSERVAIA 1. in ce privete funcia lui ce in aceste structuri, problema se pune in acelai fel ca la

echivalentele lui (cat de, aa de, grozav de ...) i depinde de acceptarea / neacceptarea superlativului absolut cu
aceste realizri ca membru al categoriei intensitii i/sau comparaiei. Dac da, ce nu are funcie sintactic
autonom, iar dac nu, ce este circumstanial de mod.
*OBSERVAIA 2. O situaie mai puin clar ca organizare sintactic are structura "ce + substantiv + adjectiv":
Nu ftii ce fat frumoas s-a fcut Nora; Ai vzut ce cas mare are?
Aici, ce poate fi interpretat fie ca ADJECTIV PRONOMINAL situat in poziie proclitic fa de substantiv,
poziia fireasc a adjectivului relativ (comp. cu Nu tiu ce cri mi-a adus), fie ca ADVERB din structura
superlativului absolut al adjectivului de dup substantiv, prin echivalen gramatical de ansamblu cu construcia
in care ce st in faa adjectivului (Nu tii ce frumoas fat s-a fcut Nora; Ai vzut ce mare cas au?). Optm
pentru prima variant (ce = adjectiv), deoarece, situat in faa substantivului, ce nu este inlocuibil cu cat de (=
termenul de identificare) i, de altfel, e greu de acceptat o asemenea dislocare prin substantiv a superlativului
absolut.
* OBSERVAIA 3. in ce privete statutul morfologic al lui ce din gruparea cu valoare exclamativ "ce de +
substantiv" (ce de oameni, ce de bani, ce de bombe, ce de uic, ce de pete etc), considerm c acesta nu este
adverb (ce ?t cat de), ci adjectiv pronominal pe lang un SUBSTANTIV cu ineles cantitativ superlativ ELIPTIC
(= mulime, groaz, cantitate, mare, puzderie etc.)
in ciuda sensului cantitativ evident, nu se poate accepta gruparea ce de ca fiind locuiune (adjectival sau
adverbial), deoarece nu exist asemenea locuiuni terminate in prepoziie.
212

Vezi LRC, I, 1974, p. 276.

209

3.2. Antepus unui verb, ce are inelesul de cat de mult, cat de bine etc. (un adverb de mod la gradul
superlativ): Ce le mai tii, prietenei; Ce se mai agit...!
.
Se inelege c in aceast din urm situaie (3.2.), ce are funcia autonom, i anume de complement de
mod. Tot adverb este ce cand poate fi echivalat, aproximativ, firete, cu adverbul relativ cum: De
prost ce este, nu tie nici ce-i NATO; De lene ce este, nu se spal nici pe dini; De mare ce se crede,
nu mai salut pe nimeni. (Funciile sintactice ale acestui ce in subordonata modal introdus sunt
aceleai cu ale relativului cum: nume predicativ in primele dou exemple, element predicativ
suplimentar in al treilea. Adjectivul (cu prepoziie) rmas in stanga (= in regent) este un
circumstanial de cauz construit prepoziional-adjectival.)
3.3. Ce "adverbial" poate aprea i ca relativ, valoarea exclamativ atenuandu-i-se: Nu tii ce bine-mi
pare; Abia acum i-a dat seama ce
frumoas era; S fi vzut ce se mai mandrea cu pantofii cei noi.
210

X 43 CUM- NUME PREDICATIV / COMPLEMENT DE MOD / ELEMENT PREDICATIV

SUPLIMENTAR
A. STRUCTURI-TIP:
(1) El nu mai e cum era inainte.
(2) N-ai idee cum se descurc.
(3) El nu mai e cum il tii.
B. SOLUII:
(1) cum = nume predicativ
(2) cum = complement circumstanial de mod
(3) cum = element predicativ suplimentar
C. COMENTARIU
0. Valoarea fundamental a lui cum, in calitate de adverb interogativ (sau relativ), este modal,
indiferent de subordonata pe care o introduce in ipostaza de relativ.
Ca adverb ce este, cum se incadreaz ca membru in propoziia introdus, avand o anumit funcie
sintactic.
1. Obinuii s acordm adverbului funcia sintactic in strict dependen de coninutul su
lexical (adverb de timp - complement circumstanial de timp; adverb de loc - complement
circumstanial de loc; adverb de mod - complement circumstanial de mod) i dup intrebare, lui
cum i se rezerv funcia de complement circumstanial de mod, funcie pe care o are in general, dar nu
intotdeauna.
Prin raportare la situaia concret din propoziia in care se incadreaz, cum are trei funcii mai
importante:
1.1. NUME PREDICATIV - in prezena unui auxiliar predicativ, cel mai adesea a fi: Cum va fi

vremea maine?; Nu tiu cum va fi vremea maine.

Argumentarea funciei de nume predicativ se poate face in dou feluri:
(a) prin substituirea lui cum interogativ cu rspunsul, obinand pe Poziia lui cum un adjectiv-nume
predicativ foarte clar: Cum e Prietenul tu? Prietenul meu e inteligent;
(b) prin imposibilitatea de a avea alt funcie: auxiliarul predicativ are nevoie atat de nume predicativ,
cat i de subiect. Cum adverbul nu poate fi subiect, rmane ca substantivul (pronumele) in nominativ
s fie subiect,
211
iar nume predicativ s fie adverbul cum. (Propoziiile Cum este el?; Vezi cum este el? i El este harnic sunt
considerate ca avand aceeai structur -aceleai funcii i in acelai fel repartizate.)
1.2. Dac in propoziie verbul nu este auxiliar predicativ, ci verb predicativ propriu-zis, numele predicativ se
exclude cedand locul complementului circumstanial de mod. Dovada o obinem prin acelai procedeu al
substituirii: 1. Nu-mi dau seama cum se va descurca. 2. Cum se va descurca? 3. Se va descurca bine
(ru, acceptabil).

1.3. ELEMENT PREDICATIV SUPLIMENTAR: Popescu a rmas cum il tii; Cum il consideri?;
Cum te cheam?
Deoarece elementul predicativ suplimentar se identific nu atat prin particularitile verbului insoit nu exist verbe care s cear in mod necesar aceast funcie - cat prin modul de construcie (parte de
vorbire, caz, prepoziie, acord), in lipsa rspunsului la intrebarea cum este dificil s stabilim dac e
vorba de un element predicativ suplimentar sau de un complement circumstanial de mod. La o
intrebare de tipul: Cum i-ai gsit colegii? , rspunsul poate fi (a) uor, cu greu, anevoie, intampltor
etc. (> complement circumstanial de mod) sau (b) sntoi, veseli, suprai, imbtranii etc. (>
element predicativ suplimentar).
1.3.1. Tot element predicativ suplimentar este cum (interogativ sau relativ) pe lang verbele a (se)
numi, a chema, a (-i) zice: Cum te numeti?; Cum te cheam?; Cum ii zice? (Nu tiu cum te
numeti I cum te cheaml cum ii zice).
Se inelege c i substantivele care stau pe aceast poziie sunt tot elemente predicative suplimentare:
M cheam G.G.N.; M numesc G.G.N; imi zice G.G.N.
*OBSERVAIE. in privina cazului elementului predicativ suplimentar exprimat prin substantiv din
acest construcii, reinem:
(a) pe lang a se numi, elementul predicativ suplimentar st in nominativ, ca subiectul la care se refer i
cruia ii este subordonat, subordonare realizat prin flexiune cazual simultan sau concomitent, la fel ca in Ion
a fost numit ambasador in Chinei13.
(b) Pe lang a chema, elementul predicativ suplimentar st in acuzativ, asemenea complementului direct (m,
te, il ...) la care se refer i cruia ii este subordonat prin aceeai flexiune cazual simultan (comp. cu Pe Ion lau
numit ambasador in China.)114
213 214

Vezi, pentru variaie cazual concomitent, Draoveanu, 1997, p. 130. Subiectul propoziiei este neexprimat i
nedeterminat (Te cheam Popescu [lumea I oamenii...] te cheam Popescu).
212

(c) Pe lang a(-i) zice, elementul predicativ suplimentar este in acuzativ, un acuzativ aprut, prin blocarea
variaiei cazuale simultane, in locul unui dativ {ii (dativ) zice Popescu (acuzativ)), unul pe care il numim,
tocmai de aceea, acuzativ prodatival.
Toate cele trei funcii date aici se exprim prin adverbul (interogativ / relativ) de mod cum. Acest cum se
numete cum "modal".
*2. Echivalent cu cand sau locuiuni cu sens temporal {dup ce, indat ce, imediat ce etc), cum dobandete
ineles temporal i introduce o subordonat temporal: Cum intr in cas, vzu dezastrul; Cum venir,

se fcur toi o ap si-un pmant (M. Eminescu). Acest cum se numete cum "temporal".
incadrarea lui cum temporal la adverbe relative (de timp), prin echivalen cu cand, sau la conjuncii
subordonatoare temporale, prin echivalen cu dup ce {imediat ce, indat ce etc), este problematic.
Datorit sensului temporal, relativ concret, optm pentru valoarea adverbial. (Se inelege c, dac il
considerm adverb relativ de timp, are funcie sintactic (= circumstanial de timp), iar, dac il
considerm conjuncie subordonatoare temporal, n-are funcie sintactic.)
3. Echivalent cu o conjuncie (locuiune conjuncional) subordonatoare cauzal (fiindc, deoarece,
din moment ce, odat ce ...), cum s-a transformat in CONJUNCIE SUBORDONATOARE CAUZAL,
introductiv al unei subordonate cauzale: Cum timp mai aveam, ne-am dus la un film. Acest cum
se numete cum "cauzal".

Conjuncie fiind, cum "cauzal" n-are funcie sintactic. Poziia subordonatei cauzale introduse prin
cum este, de regul, in faa subordonatei.
in rezumat, romana are trei cum: cum "modal", cum "temporal", cum "cauzal".
213

T 44 DIN CA UZ C/ DIN CE CA UZ
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Absenteaz din cauz c este bolnav.
(2) Nu tiu din ce cauz absenteaz.
B. SOLUII:
(1) din cauz c= introduce cauzal
(2) din ce cauz = nu introduce cauzal
C. COMENTARIU
0. Asemena altor cuvinte interogative, intrebrile SPECIALIZATE {din ce cauz, pe ce motiv, cu ce scop, in ce
mod, in ce vreme etc), trecute din vorbirea direct in cea indirect, devin CUVINTE SUBORDONA-TOARE,
meninandu-i aceeai structur: Din ce cauz n-a ajuns la timp? - M intreb din ce cauz n-a ajuns la timp; in
ce vreme o fi sosit? -Nu-mi dau seama in ce vreme o fi sosit.
in aceeast ultim situaie, ca introductive ale unor subordonate, ele sunt pe poziia unor locuiuni conjuncionale
i seamn foarte mult cu acestea atat ca STRUCTUR, datorit cuvantului relaional propriu-zis pe care-l
conin i substantivului nearticulat din componena lor, de regul acelai, cat i ca INELES, unul (aproape)
identic, impus de sensul lexical al substantivului. Ilustrm cele spuse mai sus prin sensul CAUZAL:
(a) din cauz c, din pricin c, din moment ce etc.: N-a participat la edin din cauz c a fost plecat din
localitate;
(b) din ce cauz, din ce pricin, pe ce motiv: Nu tiu din ce cauz a fost plecat din localitate.
Existena acestor asemnri de form i de ineles face destul de probabil interpretarea lor identic, respectiv
deopotriv locuiuni conjuncionale dup tipul (a), interpretare GREIT, cu urmri pe msur i deloc
neglijabile in analiza frazei i a propoziiei.
1. Toate gruprile de sub (a) - din cauz c, in vreme ce, din moment ce etc. - sunt locuiuni conjuncionale (pe
baz de c sau ce). Dimpotriv, nici una dintre gruprile de sub (b) - din ce cauz, din ce pricin, pe ce motiv,
din ce moment, in ce timp, in ce vreme, la care se pot aduga i altele, fr corespondente conjuncionale {cu ce
scop, cu ce intenie, cu ce condiie, in ce msur etc.) - nu este locuiune conjuncional, deoarece
214

poziia cuvantului relaional nu este in finala grupului. A se compara: din moment ce (= locuiune
conjuncional) / din ce moment fe locuiune conjuncional).
2. Gruprile de la (a) sunt echivalente i substituibile cu conjuncii, cele de la (b), nu, in limitele
pstrrii aceluiai sens al propoziiei introduse. A se compara: N-a venit din cauz c n-a fost invitat
= N-a venit deoarece n-a fost invitat / Am aflat din ce cauz n-a fost invitat & *Am aflat fiindc n-a
fost invitat.
3. Ca locuiuni conjuncionale, grupurile de sub (a) nu sunt analizabile sintactic, iar inelesul lor este
exclusiv gramatical. Spunem c in cadrul locuiunii conjuncionale sensul lexical al substantivului este
convertit in sens gramatical (cauzal, temporal etc), imprimat subordonatei introduse (cauzal,
temporal etc). Locuiunea conjuncional nu are funcie sintactic autonom (nu este
complement de cauz, de timp etc), funcionand exclusiv ca element subordonator. (in
practica analizei gramaticale, ea se incercuiete in totalitatea elementelor ei componente: Nu te mai
deranjez [din moment ce eti ocupat].
Dimpotriv, grupurile de sub (b) evideniaz clar o structur binar (= din dou componente), perfect
analizabil sintactic:
(1) Substantivul, de regul in acuzativ cu prepoziie, ii pstreaz sensul lexical (= negramaticalizat),
nu este cuvant subordonator i nici nu este antrenat in realizarea raportului de subordonare a
propoziiei. El intr in relaie sintactic normal cu verbul din propoziia subordonat, in care se
afl, i, in funcie de sensul su lexical, are rol de complement circumstanial:
(a) DE CA\JZ:Spune-mi din ce pricin ai intarziat;
(b) DE TIMP: Nu-i mai amintea din ce vreme dateaz manuscrisul acela;
(c) DE SCOP: intrebarea este cu ce scop m-a cutat ieri atat de insistent;
(d) CONDIIONAL: Mi-e clar cu ce condiie accept colaborarea;
(e) DE MOD: Nu-mi dau seama in ce mod va reui s rezolve toate acestea.
Din punct de vedere morfologic, substantivul se analizeaz ca orice alt substantiv (fel, gen, numr,
caz, prepoziie).
(2) Ce este un adjectiv relativ, ocupand poziia fireasc a adjectivelor pronominale antepuse

substantivului. Ca orice adjectiv pronominal, ce are funcie sintactic autonom, i anume aceea de
ATRIBUT ADJECTIVAL.
215

Prin urmare, grupurile in discuie sunt formate din cate dou funcii sintactice (un complement
circumstanial i un atribut adjectival).
(3) Din acest grup, subordonator i marcat ca atare, este numai adjectivul relativ, fr substantiv i fr
prepoziia acestuia: Nu mi-a comunicat [cu ce condiie accept propunerea mea].
4. Sensul lexical al substantivului se manifest diferit in (a) fa de (b):
(1) in grupurile de la (a), substantivul INDUCE (= imprim) specificul su semantic (cauz, timp) ca
sens gramatical. De aceea locuiunile conjuncionale din cauz c, in timp ce etc. sunt specializate in
a introduce subordonate circumstaniale de cauz, de timp.
(2) in grupurile de la (b), substantivul ii pstreaz sensul lexical propriu, imprimat i reflectat in
funcia sa sintactic din interiorul subordonatei (diferite complemente - vezi, mai sus, 3.),
necolorand in nici un fel prin inelesul su adjectivul relativ. De aceea adjectivul relativ ce din
grupurile (b) nu introduce nici o subordonat circumstanial cu vreuna din funciile sintactice ale
substantivelor din grupuri i, se inelege, nici cu aceeai funcie ca a substantivului situat, in interiorul
ei, dup ce. Altfel spus, ce din cu ce scop nu introduce o final, dar nici o cauzal, temporal, modal
etc, ce din din ce cauz nu introduce o cauzal, dar nici o final, condiional etc. Din acest punct de
vedere, ce este un cuvant subordonator nespecializat in introducerea anumitor subordonate.
Asemenea altor pronume (adjective) relative sau chiar adverbe relative, ce introduce subordonate
necircumstaniale (subiective, completive directe, completive indirecte, atributive, predicative),
toate ca interogative indirecte al cror fel este impus de situaia din regent i identificat in
consecin.
*4.1. Nici gruprile cat timp i cat vreme nu sunt locuiuni conjuncio- nale sau de alt fel: Cat timp /
cat vreme eu repar maina, tu f cumprturile.
Motivaia este aceeai: in structura lor se afl un adjectiv pronominal relativ {cat, cat) in acord evident cu
substantivul de dup el, indeplinind de aceea funcia de atribut adjectival. Substantivul regent {timp, vreme) este
in acuzativ, un acuzativ al timpului215, cu funcie de circumstanial de timp.
La fel ca in mult vreme, atata timp, atata vreme. Se vede astfel c eventuala i posibila substituire a lui cat timp
{cat vremei) cu o locuiune conjuncional temporal de tip in timp ce, in vreme ce etc. nu este probant.
216
OBSERVAIE. Inversand ordinea componentelor i operand anumite modificri din cat timp obinem in timpul
cat (i-n timpul cat s-au cununat...), grupare analizabil: in timpul = complement circumstanial de timp,
substantiv in acuzativ cu prepoziie; cat = complement circumstanial de timp. adverb relativ temporal
cantitativ216, introductiv al unei subordonate atributive.
216

O eventual interpretare a lui cat ca pronume relativ (din paradigma cat, -, -i, -e) intr-un acuzativ
(neprepoziional) al timpului, printr-o echivalen cu in care, este discutabil, deoarece o asemenea echivalen
putem invoca i pentru cand (in vremea cand ... - in vremea in care ...), dar nu vom spune despre cand c este ...
pronume.
217

T45
CUVINTE SUBORDONATOARE INTERPROPOZI-IONALE - SPECIALIZATE /
NESPECIALIZATE
A. STRUCTURI-TIP:
(1) N-a venit la noi, cu toate c l-am invitat insistent.
(2) Nu mi-a spus c m-ai cutat.
B. SOLUII:
(1) cu toate c = locuiune conjuncional specializat (concesiv)
(2) c = conjuncie subordonatoare nespecializat
C. COMENTARIU
0. Cuvintele subordonatoare interpropoziionale permit gruparea in:
(a) SPECIALIZATE, ca elemente introductive, pe anumite tipuri de subordonate, totdeauna sau de
regul aceleai;
(b) NESPECIALIZATE pe tipuri de subordonate, adic, intre anumite limite, introductive ale unui
mare numr de propoziii subordonate.
in cazul (a), subordonatele pot fi aproximate sau recunoscute dup cuvintele introductive, scutind

analistul de eforturi suplimentare (= utilizarea altor procedee de identificare), in timp ce la (b),

cuvintele introductive nu indic in nici un fel specia subordonatei, aceasta identificandu-se, de la caz
la caz, dup alte criterii.
1. in legtur cu GRADUL de specializare trebuie s mai reinem in ansamblu urmtoarele:
(1) Fiecare subordonat circumstanial dispune de cate o CONJUNC-IE-TIP, eventual dou sau mai
multe apreciate ca echivalente gramatical i deopotriv specializate.
(2) Unele conjuncii (locuiuni conjuncionale) au o DUBL sau TRIPL specializare, fapt
verificabil prin sinonimie, in aceeai poziie, cu alte conjuncii specializate.
(3) Tot prin echivalen cu unele conjuncii (locuiuni) specializate se utilizeaz cu aceeai valoare
anumite cuvinte subordonatoare dintre cele nespecializate, fiind vorba cel mai adesea de o schimbare
sensibil de sens gramatical. Avem in acest caz conjuncii INTERMEDIAT specializate.
(4) Se poate vorbi de specializare (una sau mai multe) la un cuvant subordonator numai dac
este posibil degajarea unui SENS GRAMATICAL INDIVIDUALIZAT, relativ
AUTONOM i CON218
STANT, obligatoriu acelai cu al subordonatei introduse. in acest sens spunem c, de exemplu, fiindc
este conjuncie CAUZAL i, plasat in orice context, va introduce mereu o cauzal.
Aa cum vorbim de un sens lexical autonom sau de sine stttor, putem vorbi i de un sens gramatical
autonom.
(5) Gradul de specializare pe tipuri de subordonate este mai evident la conjuncii decat la locuiuni
conjuncionale, deoarece acestea din urm conin cel mai adesea in structura lor substantive cu sensuri
lexicale specializate.
1.2. REPARTIZATE PE SUBORDONATE introduse, cele mai importante conjuncii (locuiuni
conjuncionale) subordonatoare sunt urmtoarele:
1.1.1. CAUZALE (introductive ale circumstanialelor cauzale): deoarece, fiindc, pentru c,
intrucat, cci, mai ales c, din cauz c, din pricin c, pe motiv c, o dat ce, din moment ce, de
vreme ce: Din moment ce n-ai telefonat, am crezut c nu eti acas.
1.1.2. FINALE (introductive ale circumstanialelor finale sau de scop): pentru ca (...) s: Pentru ca
totul s mearg bine, mai trebuie puse la punct unele detalii.
1.1.3. CONDIIONALE (introductive ale circumstanialelor condiionale): in caz c: in caz
c ai timp, treci pe la mine azi dup-mas.
1.1.4. TEMPORALE (introductive ale subordonatelor circumstaniale temporale):
(1) pe baz de s: inainte (ca) s, pan s;
(2) pe baz de ce: dup ce, indat ce, de indat ce, imediat ce, pan ce, in timp ce, in vreme ce.
Pan s ajung eu, trenul plecase; Dup ce s-a mutat de pe strada noastr, nu ne-am mai vzui211.
1.1.5. CONCESIVE (introductive ale subordonatelor circumstaniale concesive): dei, cu toate c,
mcar c, chit c, mcar s, chiar dac, chiar de: Dei e tanr, tie multe; Fumeaz, cu toate c
medicul i-a interzis; Nu plange, chiar dac-/ bai.
1.1.6. CONSECUTIVE (introductive ale subordonatelor circumstaniale consecutive): incat: Era aa
de frumos acolo, incat n-a mai fi plecat.
1.1.7. OPOZIIONALE (introductive ale subordonatelor circumstaniale opoziionale): in loc s: in
loc s invee, ascult muzic.
* Pentru posibila interpretare a gruprilor pe baz de ce ca locuiuni adverbiale relative temporale, vezi Neamu,
1979, p. 9-l5. in ce privete grupul pan s, acesta conine eliptic un cand (pan [cand] s).
219

1.1.8. EXCEPTIVE [introductive ale subordonatelor de excepie sau exceptive): in afar c: In afar
c ai cumprat ap mineral, azi n-ai
jacut nimic altceva.
1.1.9. CUMULATIVE (introductive ale subordonatelor circumstaniale cumulative): plus c, pe
lang c, dup ce c: Dup ce c n-ai invat, mai eti i obraznic.
1.2. Fiecare dintre subordonatele circumstaniale date dispune i de alte cuvinte subordonatoare in
afara celor din inventar, fie c sunt dublu (triplu) specializate, fie c sunt intermediat specializate.
1.2.1. CAUZALE: cum "cauzal" (- fiindc, deoarece etc), dac (= fiindc, deoarece etc), c (=
deoarece, fiindc etc): Cum timp mai aveam, am mers la un film; Dac tot ai venit, apoi stai; Nu vine
pe la noi c-/ suprat.
1.2.2. FINALE: s i ca s {= pentru ca... s): Vino s m vezi.

1.2.3. CONDIIONALE: dac i de (= in caz c), s (= dac = in caz c): Dac ai timp, treci pe la
noi; Ce n-a da s mai am douzeci de ani!
in legtur cu implicaiile conjunciei dac in practica analizei gramaticale, sunt de reinut
urmtoarele:
(1) in limba roman exist doi "dac", unul CONDIIONAL (= in caz c) i altul
EXTRACONDIIONAL. (in unele limbi este redat prin dou conjuncii -vezi germ. wenn
"condiional" i ob "extracondiional".)
(2) Dac EXTRACONDIIONAL (* in caz c) apare in subordonate necircumstaniale
INTEROGATIVE INDIRECTE (totale): Nu tiu dac mai trece azi pe la noi. (Suprimand conjuncia
dac, propoziia devine o interogativ direct (total): Mai trece azi pe la noi?) Apariia acestui dac
este condiionat de prezena unui cuvant "de informare" in regent (a intreba, a zice, a spune, a ti
etc).
(3) Al doilea dac, cel condiional, apare exclusiv in subordonate circumstaniale, in primul rand
ca introductiv al circumstanialei condiionale. De aceea spunem c dac are sens fundamental
condiional i in majoritatea cazurilor condiionala se introduce prin dac.
OBSERVAIE. Celelalte valori gramaticale ale lui dac (temporal, concesiv, cauzal .a.) s-au
dezvoltat toate de la acest dac, nu de la cel din intrebarea indirect. Tot condiional in ultim instan
este i aa-numitul dac "optativ" din propoziii de tipul Dac a ajunge mai repede acas!, in care
propoziia regent este eliptica {Ce m-a bucura dac...; Ce n-a da dac...; Ce bine ar fi dac...).
220
1.2.4. TEMPORALE: cum "temporal" (= imediat ce, indat ce...), dac "temporal" (= dup ce): Cum intr in
camer, observ c ceva nu e in regul; Dac vzui c nu-l intereseaz haina, o vndui altcuiva.
1.2.5. CONCESIVE: c (= dei, chiar dac), s (= chiar dac), fr (ca) s (= dei), dac (= chiar dac): Popa,
c e pop, i tot nu toac de dou ori pentru o bab surd; S, fie de aur, i tot nu-mi trebuie; Fr s-/ fi
chemat, el totui a venit; Dac tu nu eti de acord, eu tot o cumpr.
OBSERVAIE. Un statut mai complex au pronumele (adjectivele) i adverbele nehotrate compuse pe baz de
relative cu particula ori- {oricine, orice, oricare, oricat, oricum, oricand, oriunde), care, de regul, in corelaie
cu adverbul concesiv tot(ui) din regent, introduc subordonate concesive. Sensul concesiv al acestora poate fi
catalizat prin introducerea in structur a locuiunii conjuncionale specializate chiar dac: Oricate ar avea
alii, tot mai bine-i acas; Oriunde te-ai ascunde, tot de prind. (Cu postpoziia de, relativul cat i nehotratul
(cu valoare relativ) oricat, pstrandu-i sensul concesiv, intr in componena unui superlativ absolut: Oricat de
mare i-ar fi durerea, trebuie in cele din urm s i-o infrngi.)
1.2.6. CONSECUTIVE: de (= incat), c (= incat), ca s (= incat s): E aa de frumos afar, de ai tot sta; Aa de
tare s-a suprat, c nici n-a mai dat un telefon; Prea se potriveau toate ca safe adevrate.
1.2.7. OPOZIIONALE: dac, in vreme ce, unde (pentru) ca s. Sensul lor opoziional se pune in eviden nu
prin locuiunea specializat in loc s, ci prin echivalarea acestui raport opoziional cu unul adversativ din cadrul
coordonrii, realizat prin iar, dar: Dac la Paris e timp frumos, la Dijon in mod sigur plou; in vreme ce cu
maina ii place foarte mult, trenul il indispune (comp. cu ii place foarte mult cu maina, dar trenul il
indispune); De unde pan ieri eram prieteni, acum ne evitm; Am ocolit stopul din centru, ca s dm la
periferie peste altele dou218.
1.2.8. EXCEPTIVE: decat (= in afar c): Nu face altceva decat s m enerveze.
1.2.9. MODALE: fr (ca) s, ca i cum, ca i cand, decat: A plecat fr s m anunae; Se comport ca i cum
n-ar mai fi el; A venit mai devreme decat m ateptam.
OBSERVAIE. Ca i cum (ca i cand) introduce i predicative: Asta e ca i cum n-ar fi. Conjuncia decat - de
provenien adverbial - poate fi considerat dublu specializat: exceptiv (vezi 1.2.8.) i modal comparativ
(vezi 1.2.9.).
21X

Vezi, in acest sens, GLR, 1963, voi. II, p. 333-334.

221

1.3. in cadrul clasificrii CUVINTE SUBORDONATOARE SPECIALIZATE / CUVINTE

SUBORDONATOARE NESPECIALIZATE, o situaie aparte au adverbele relative unde, cand i cum
ca introductive ale subordonatelor circumstaniale (de loc, de timp, de mod): Nu s-a dus unde l-ai
trimis; Vino cand vrei; Procedeaz cum crezi de cuviin.
intrucat sensul lor lexical (local, temporal, modal) coincide cu sensul gramatical al subordonatei
introduse i, intr-o oarecare msura, imprimat subordonatei {Merge unde i-ai spus - circumstanial
de loc, unde = adverb de loc; Merge cand i-ai spus - circumstanial de timp, cand = adverb de timp;
Merge cum i-ai spus - circumstanial de mod, cum = adverb de mod), se poate vorbi i in acest caz de
o specializare gramatical coincident cu cea lexical.

OBSERVAIE. in ceea ce privete pronumele relative, acestea pot fi considerate oarecum

specializate numai ca introductive ale atributivei, adic in situaia in care ele realmente reprezint in
subordonat un cuvand din regent: ii place foarte mult s umble cu haina pe care a primit-o de ziua
lui. (Ca introductive ale unei circumstaniale de loc, echivalente cu unde (de unde etc), ele apar foarte
rar: Du-te la cine te-a chemat.)
2. Cuvintele subordonatoare nespecializate introduc, in principiu, cele ase subordonate
necircumstaniale (predicativ, subiectiv, atributiv, completiv direct, completiv indirect i
completiv de agent). Ele se impart in dou grupe:
(a) cu sens lexical: RELATIVELE (pronume i adverbe): care, cine, ce cat (cat, cai, cate), al
catelea (a cata), unde, cand, cum, cat (de);
(b) fr sens lexical: CONJUNCIILE subordonatoare c, s, dac (de).
Lipsa de specializare const in aceea c fiecare conjuncie (relativ) din inventarul dat poate introduce
mai multe tipuri de subordonate necircumstaniale, dup cum fiecare subordonat necircumstanial se
poate introduce prin mai multe conjuncii (relative).
2.1. Conjunciile c, s (inclusiv ca s), dac (de) se caracterizeaz printr-un inalt grad de
abstractizare a sensului gramatical, fiind elemente relaionale aproape pure. (in afara unui context,
n-am putea spune, ce inseamn c, s, dac.) Ele pot introduce toate subordonatele
necircumstaniale, exceptand completiva de agent, dup cum urmeaz:
2.1.1. S:
(1) PREDICATIV: Problema este s mai gsim magazinele deschise;
222

(2) SUBIECTIV: Ar trebui s mai dai i tu pe la birou; Era de ateptat ca la prima ocazie s fie
avansat;
(3) ATRIBUTIV: De mult avea intenia s-i scrie;
(4) COMPLETIV DIRECT: Nu vrei s mergem la un film?
(5) COMPLETIV INDIRECT: Din pcate sunt obligat s refuz invitaia dumneavoastr. (Pentru
subordonatele circumstaniale, in care s este conjuncie intermediat specializat, vezi mai sus.)
2.1.2. C:
(1) PREDICATIV: Adevrul este c nu le prea tie;
(2) SUBIECTIV: E clar c a greit.
(3) ATRIBUTIV: Se bucur la gandul c in sfarit se vor revedea;
(4) COMPLETIV DIRECT: Nu cred c ai dreptate;
(5) COMPLETIV INDIRECT: Se temea c va ajunge prea tarziu. (Pentru subordonate
circumstaniale introduse prin c, vezi mai sus.)
2.1.3. DAC:
(1) PREDICATIV: intrebarea e dac mai gsesc numrul su de telefon;
(2) SUBIECTIV: Nu se tie dac va mai reveni in satul natal;
(3) ATRIBUTIVA: Nu mi-ai rspuns la intrebarea dac vii sau nu la mare cu noi;
(4) COMPLETIV DIRECT: Nu i-ai comunicat dac eti de acord cu propunerea lui;
(5) COMPLETIV INDIRECT: Nu-mi dau seama dac a primit scrisoarea ta. (Pentru subordonate
circumstaniale introduse prin dac, vezi mai sus.)
Pentru fiecare din cele cinci subordonate putem spune, in principiu, c elementul intorductiv este
indiferent fa de felul subordonatei i ca atare neconcludent pentru identificarea practic a
subordonatei. Felul acesteia, oricare ar fi cuvantul introductiv {c, s, dac), este determinat de
situaia din regent. De aceea, in esen, c, s, dac, se pot inlocui, ca elemente introductive, unul
prin cellalt, fr s afecteze felul subordonatei: Problema e c nu le tie Problema e s s le tie
Problema e dac le tie (predicativ); Nu-i d seama c a greit - Nu-i d seama s fi greit ~ Nu-i
d seama dac a greit (completiv indirect).
Ca introductive ale acestor subordonate, c, s, dac NU POT FI INLOCUITE PRIN ALTE
CONJUNCII SUBORDONTOARE fr ca funcia subordonatei s se schimbe.
2.2. Relativele au situaie asemntoare conjunciilor c, s, dac. De exemplu, subiectiva se poate
introduce prin fiecare dintre ele: Nu se tie cine a venit (- care a plecat, ce s-a intamplat, ~ cai lau
cutat; al
223

catelea a fost pe list, - unde s-a dus, -cum s-a descurcat, ~ cand s-a intors).

Pronumele relative introduc in plus i o completiv de agent: A fost ateptat de cine trebuie (~ de cai
au fost programai, ~ de al catelea am spus noi etc).
Introduse prin relative, subordonatele necircumstaniale se identific in funcie de situaia din regent,
nu dup cuvantul subordonator, acesta neconstituind un indicator funcional pentru subordonat.
OBSERVAIE. Gruparea (ori) de cate ori este asimilabil funcional lui (ori)ond i introduce o
temporal de repetiie.
2.2.1. in practica analizei gramaticale, confuziile direct sau indirect legate de adverbele relative, toate
in unisens i potenate de intrebri, corect sau greit puse, vizeaz incadrarea la circumstanialele de
mod, loc i timp a subordonatelor necircumstaniale.
Cauza fundamental o constituie echivalarea sensului lexical al adverbelor relative (cum = mod, cand
= timp, unde = loc) cu un sens gramatical, fapt care duce la inglobarea acestora, ca indicatori de
subordonate, in clasa conjunciilor, aproximativ dup urmtorul raionament: dac, de exemplu,
fiindc are sens gramatical cauzal i introduce o cauzal, atunci i cum, care are sens modal, va
introduce o modal .a.m.d.
Aceast concordan intre sensul lexical al adverbului i specia de subordonat se manifest numai in
cazul celor trei subordonate: modal (cum "modal"), temporal (cand "temporal") i local (unde
"local"). Absolutizand concordana in discuie, dup modelul conjunciilor specializate funcional, se
ajunge la concluzia greit c adverbul introductiv este intotdeauna indicator al felului subordonatei,
respectiv c unde ar introduce totdeauna circumstanial de loc, cand, circumstanial de timp, iar
cum, circumstanial de mod, ceea ce, firete, este fals.
Trebuie s reinem deci c sensul lexical al adverbului i cel gramatical, ca introductiv al subordonatei,
pot s nu coincid i foarte adesea nici nu coincid. Astfel, de exemplu, cum, excluzand situaiile cand
este conjuncie, ii pstreaz sensul lexical modal, indiferent de felul subordonatei (modal,
predicativ, subiectiv, atributiv, completiv). (Nu am cuprins in cele de mai sus i predicativa
suplimentar.)
*2.2.2. O confuzie frecvent vizeaz circumstanialele condiionale, de mod, de loc, de timp i
subiectiva introduse prin dac, unde, cand, cum pe lang o regent cu verb impersonal sau expresie
verbal impersonal: Nu i-ar plcea dac n-ar avea slujb (E greu dac n-ai slujb); Nu-i place cum
a fcut lucrarea (Nu-i uor cum zici tu); Nu-i place unde s-a mutat
224

(Nu i-i uor unde s-a mutat); Nu-i place cand plou (E plcut cand nu eti omer).
in toate enunurile date, subordonatele sunt circumstaniale, iar verbele (expresiile verbale) sunt
folosite ca impersonale absolute, adic fr subiect i fr subiectiv219.
ARGUMENT pentru circumstaniale: echivalarea lui dac cu in caz c (locuiune cnodiional
specializat), iar in celelalte situaii, posibilitatea inlocuirii subordonatei cu un adverb echivalent
funcional cu o circumstanial: Nu-i place aa - Nu-i uor aa; Nu-i place acolo - Nu i-i uor; Nu-i
place atunci - E plcut atunci. (Despre aceste adverbe care pot ocupa poziia subordonatei {aa,
acolo, atunci) nu vom spune c au funcia de ... subiecte, ci de circumstaniale - de mod, de loc, de
timp.)
Aceeai evideniere a calitii de circumstaniale o putem realiza prin introducerea adverbului corelativ
{aa, acolo, atunci) cu meninerea subordonatei. Atat adverbul introdus, cat i subordonata vor avea
funcie circumstanial: adverbul pe lang verbul impersonal (expresia verbal impersonal) din
regent, iar subordonata, pe lang adverb.
Exemplu: /Nu-iplcut atunci/ [candn-ai bani].
219

Vezi, in acelai sens, Vuliici Alexandrescu, 1995, p. 64.

225

T 46 VERBE PREDICATIVE / AUXILIARE PREDICATIVE (I)

A. STRUCTURI-TIP:.
(1) A angajat un inginer bun.
(2) A devenit un inginer bun.
B. SOLUII:
(1) a angajat = verb predicativ
(2) a devenit = auxiliar predicativ
C. COMENTARIU
0. Asemenea altor pri de vorbire, verbul se constituie in membru al unei propoziii (= parte de

propoziie) prin dou componente: CONINUTUL LEXICAL-SEMANTIC i FUNCIA

SINTACTIC.
0.1. Din punctul de vedere al inelesului, gramaticile impart verbele in dou grupe:
(1) ASEMANTICE (= fr ineles lexical sau cu ineles lexical zero), reprezentate, in afara auxiliarelor
propriu-zise (= de mod, de timp, de diatez), printr-un singur verb - a fi (Ion este harnic);
(2) SEMANTICE (= cu un anumit ineles lexical, obligatoriu diferit de zero), la randul lor ierarhizate
dup gradul de AUTONOMIE sau SUFICIEN LEXICAL in:
(2a) verbe CU INELES DE SINE STTTOR (= suficiente ca ineles pentru o comunicare) aproape toate verbele din limb (a merge, a lucra, a canta etc);
(2b) verbe FR INELES DE SINE STTTOR (= insuficiente ca ineles pentru o comunicare),
reclamand obligatoriu prezena pe lang ele a altor cuvinte - a deveni, a se face, aprea etc. (vezi mai
jos).
Capacitatea de a indeplini o funcie sintactic fiind condiionat in esen de prezena unui ineles
lexical de sine stttor, verbele apar imprite, potrivit celor de mai sus, in:
(a) verbe care NU POT CONSTITUI SINGURE PRI DE PROPOZIIE - verbele asemantice {a fi)
i o parte din cele fr ineles de sine stttor (= insuficiente semantic) (a deveni, a se face, aprea
etc);
226
(b) verbe care POT FORMA SINGURE PRI DE PROPOZIIE -verbele cu ineles de sine stttor
i o parte (cealalt) din verbele fr ineles de sine stttor.
OBSERVAIE. in stabilirea inventarului de la (a), gramaticile utilizeaz, in afara criteriului semantic,
o serie de criterii sintactice, pe care nu le discutm aici220.
0.2. Din punctul de vedere al funciei sintactice, verbul apare in dou ipostaze fundamentale: CU
FUNCIE PREDICATIV i CU FUNCIE APREDICATIVA.
(1) Funcia predicativ sau de PREDICAT, numit i funcie comunicativ sau asertiv, este
singura proprie verbului i numai verbului. Ea este condiionat de o anumit categorie gramatical MODUL PERSONAL (indicativ, conjunctiv, condiional-optativ, imperativ, prezumtiv).
Verbul utilizat la un mod personal este in relaie direct i marcat formal (prin desinene) cu o
anumit persoan gramatical. Ca ineles, aceasta poate fi autorul propriu-zis al aciunii, implicat in
aciune sau nu poate fi precizat (Ion citete; Lui Ion ii place muzica; Ploua).
Persoana i numrul, care ii sunt inerente, asociate cu modul, timpul i diateza, sunt indicii de
predicaie, adic elementele prin care verbul devine generatorul propoziiei.
intrucat verbul are funcie predicativ numai la moduri personale, acestea se mai numesc i moduri
PREDICATIVE.
(2) Funcia APREDICATIV sau extrapredicativ (= in afara predicatului, fr nici o
legtur cu predicatul) este nespecific verbului, aliniindu-l pe acesta celorlalte pri de vorbire
(substantiv, adjectiv, adverb etc). Ea este de tip subiect, atribut, nume predicativ, complement,
element predicativ suplimentar. indeplinirea acestei funcii este condiionat de asemenea
de o anumit categorie gramatical, totdeauna aceeai - MODUL NEPERSONAL (infinitiv, gerunziu,
participiu, supin). De aceea modurile nepersonale se mai numesc i (moduri)
NEPREDICATIVE sau APREDICATIVE: E uor a zice... (a zice = verb la infinitiv, subiect); N-are
main de scris (de scris = verb la supin, atribut); La edin, prerile au fost imprite (imprite =
verb la participiu, nume predicativ); Trece strada alergand (alergand = verb la gerunziu,
complement).
220 v .

vezi, pentru o trecere in revist a acestora, inclusiv comentariile aferente, Neamu, 1986, p. 53-l09.
227

1. Raportand funcia predicativ, singura specific verbului, la clasificarea de la 0.1. (verbe care
constituie singure o parte de propoziie / verbe care nu constituie singure o parte de propoziie),
gramaticile impart verbele in dou categorii:
(1) PREDICATIVE = formeaz singure un predicat, numit, tocmai de aceea, PREDICAT VERBAL:
Ion inva; Fetia canta la pian;
(2) NEPREDICATIVE = nu formeaz singure un predicat verbal: Ion este harnic; Vecina lui a
devenit inginer.
Se atrage atenia c ambele calificative (predicativ i nepredicativ) au in vedere verbul la mod
personal, adic verbul care, prin indicii de predicaie (persoan, numr etc), este FORMAL in funcie

predicativ. Se inelege c la un mod nepersonal nici nu se mai pune problema ca un verb s fie
predicat, ci (numai) alt parte de propoziie.
1.1. Reluand conceptul de "verb nepredicativ", subliniem c acesta nu trebuie ineles ca "verb care nu
este predicat" sau "verb care este in afara predicatului", ci "verb care nu funcioneaz singur ca
predicat". Avand toi indicii formali ai predicatului (persoan + numr, mod + timp, diatez), verbul
nepredicativ la mod personal trimite prin fora Ierurilor la un predicat, in care el este ins doar O
PARTE COMPONENT, cea constant, cea mai important din punct de vedere gramatical.
Pentru a forma un predicat cu ineles de sine stttor reclamat de indeplinirea funciei lui
comunicative, verbul nepredicativ ii asociaz inc un cuvant, al crui ineles lexical este deplin.
Fiindc acest al doilea termen este de regul UN NUME (substantiv sau substitut) i FACE PARTE
DIN PREDICAT, el este denumit in gramatica limbii noastre NUME PREDICATIV. Se cuvine
subliniat deci faptul c "predicativ" din "nume predicativ" nu inseamn "care este predicat" sau "care
constituie un predicat", ci "care face parte din predicat", "care este componentul nominal al
predicaruui". (Altfel, prin el insui, numele (substantivul, de exemplu) nu poate fi predicat, lipsindu-i
indicii de predicaie.)
OBSERVAIA 1. Prin analogie funcional, numele acestui component este acelai - NUME
PREDICATIV - i in situaia in care el se exprim prin pri de vorbire ce nu aparin propriu-zis
numelui (adjective, numerale) sau nu aparin deloc numelui (adverbe, verbe la mod nepersonal): Tu
eti harnic; El este altfel; Datoria ta este de a inva.
OBSERVAIA 2. Tot NUME PREDICATIV ii spunem acestui insoitor al verbului nepredicativ i in
situaia cand el este component al unei funcii extrapredicative (atribut, complement etc): Fiind
harnic, i-a
228

intrecut pe muli (fiind harnic = complement; harnic = nume predicativ nepredicativ).

1.2. Predicatul astfel format, adic dintr-un verb nepredicativ i un nume predicativ (Ion a
rmas repetent), este numit PREDICAT NOMINAL. Se observ deci c numele acestui tip de
predicat este dat doar de a doua component (NUMELE PREDICATIV), adic de cea care aduce in
cadrul predicatului inelesul propriu-zis. Prin urmare, "predicat nominal" nu inseamn "predicat
exprimat prin nume" (in opoziie cu "predicat verbal" - exprimat prin verb), ci predicat in componena
cruia intra i "un nume".
OBSERVAIE. inand seama de faptul ca, in afar de a fi, celelalte verbe nepredicative nu sunt
asemantice, ci doar insuficiente semantic, uneori predicatul de acest tip (= pe baza altui verb decat a
fi) este numit "predicat verbal-nominal" sau "predicat nominal-verbal", fiind reprezentate astfel in
denumire ambele componente221.
1.3. Cele dou componente ale predicatului nominal se raporteaz deopotriv la subiect, fiecare prin
mijloace proprii, respectiv verbul nepredicativ prin acord in numr i persoan, iar numele predicativ,
in funcie de partea de vorbire prin care este exprimat, prin acord (adjectivul), prepoziie
(substantivul, pronumele, verbul la infinitiv i supin etc.), caz (substantivul, pronumele, numeralul)
etc. De aceea predicatul nominal se raporteaz pe componente la subiect: Ei sunt harnici (ei sunt:
acord in numr i persoan; ei... harnici: acord in gen, numr i caz); Cerul este fr nori (cerul este:
acord (in numr i persoan); cerul... fr nori: prepoziie).
Se vede astfel foarte clar c, din punct de vedere gramatical, numele predicativ, indiferent prin ce parte
de vorbire este exprimat, nu se leag de subiect prin intermediul verbului nepredicativ, oricare ar fi
acesta, inclusiv a fi "asemantic"222. O atare interpretare eronat, devenit aproape un loc comun in
analizele gramaticale, a fcut posibil apropierea verbului nepredicativ, mai cu seam a lui a fi, de
cuvintele de legtur (= relaionale) i, de aici, denumirea curent "verb copulativ" (= verb de legtur,
verb de relaie).
221

Vezi, in acest sens, Diaconescu, 1957, p. 102-l20.

Pentru formularea acestei teze, a nonsubordonrii numelui predicativ fa de a fi i lipsa oricrui raport
gramatical marcat intre acetia, vezi Draoveanu, 1967, P- 238 i idem., 1973, p. 266.
229
22

Or, cum verbele nepredicative nu sunt catui de puin relaionale, se cuvine evitat o asemenea
denumire, chiar dac, pentru a fi, termenul "copul" este uzual in logic223. Din punct de vedere
gramatical, acest termen nu trimite in nici un fel la predicat (nominal sau verbal), ci mai degrab la
cuvintele de relaie (vezi, de ex., "conjuncii copulative").

1.4. Aceleai verbe nepredicative sunt numite uneori "auxiliare sintactice", opunandu-se celor
"morfologice" prin rolul pe care-l au i prin nivelul la care se manifesta, potrivit impririi tradiionale
a gramaticii in morfologie i sintax:
(1) auxiliare MORFOLOGICE - ajut la formarea categoriilor morfologice de timp, mod, diatez {a fi,
a avea, a vrea);
(2) auxiliare SINTACTICE - ajut la formarea unor categorii sintactice, in spe a unor pri de
propoziie (predicat (nominal) sau pri de propoziie extrapredicative: subiect, atribut etc.) 224.
OBSERVAIE. in msura in care MODALITATEA i ASPECTUL sunt categorii cu realizare mai
degrab sintactic decat morfologic, verbele cu coninut modal (a putea, a trebui etc.) sau aspectual
(a incepe, a termina, a continua etc.) ar putea fi considerate tot auxiliare sintactice. (in lucrarea de
fa, dat fiind statutul lor insuficient clarificat, nu sunt luate in considerare.)225
intrucat funcia specific auxiliarelor sintactice este aceea de compo -nente ale predicatului nominal,
din care deriv i cea de componente ale altor pri de propoziie, le numim AUXILIARE
PREDICATIVE.
Dintre cele trei denumiri inventariate aici - verbe nepredicative, verbe copulative, auxiliare predicative
- este de preferat ultima, intrucat:
(1) prin calificativul "predicativ" trimite explicit la predicat, nu-l neag, precum "nepredicativ";
(2) prin termenul "auxiliar" transpare calitatea de component al unui predicat;
(3) nu conine terminologic ideea c ar fi relaional, cum o spune explicit "copulativ".
OBSERVAIA 1. Dei stric o frumoas simetrie (auxiliare morfologice / auxiliare sintactice) i o
posibil subclasificare, in funcie de partea de propoziie al crei component este (auxiliar sintactic
predicativ / auxiliar sintactic nepredicativ), preferam termenul "auxiliar predicativ" in
Vezi, pentru critica acestui termen, Neamu, 1986, p. 186-l89.
Vezi Neamu, 1971, p. 355-363.
225 Vezi, pentru o abordare de ansamblu recent, Hazy, 1997, p. 33-81.
230
locul celui (mai general) de "auxiliar sintactic" avand in vedere o alt opoziie, de mai mare importan, in
analiza practic: VERBE PREDICATIVE / AUXILIARE PREDICATIVE. (in fapt, procedm la fel i in cazul
verbelor predicative: a citi, de ex., este numit verb "predicativ" indiferent dac, fiind la mod personal, are funcia
de predicat sau alt funcie, fiind la mod nepersonal.)
OBSERVAIA 2. Avand in vedere caracterul preponderent DIDACTIC al crii de fa care, tocmai de aceea,
incearc s se incadreze principiilor, conceptelor, clasificrilor i terminologiei unei aa-zise gramatici oficiale
ce st la baza programelor i manualelor colare, nu prezentm aici i un alt punct de vedere, unul mai nou i cu
audien mai restrans, potrivit cruia toate verbele la mod personal sunt... predicative, avand toate semnele
predicativitii verbale226.
2. Indiferent de criteriile care au fost folosite pentru delimitare, majoritatea gramaticilor, inclusiv manualele
colare, ^consider INVENTARUL AUXILIARELOR PREDICATIVE (verbe nepredicative, verbe
copulative) format din cel puin urmtorii membri: (l) a fi; (2) a deveni i cele trei sinonime contextuale ale lui:
a se face, a iei, a ajunge; (3) a rmane; (4) aprea.
223
224

OBSERVAIE. De la autor la autor, de la gramatic la gramatic, inventarul este cand mai extins,
cand mai restrans, cel mai adesea incheiat cu un "etc."227.
2.1. Fiecare dintre acestea poate aprea i ca verb propriu-zis ("verb predicativ"), i anume cand are
anumite sensuri lexicale, de regul cele originare. (Vezi, pentru prezentarea lor, T 47 i T 50).
2.2. Interpretarea corect, din punct de vedere sintactic, a acestor verbe prezint o dubl importan in
gramatic, intrucat, pe de-o parte, conduce la deosebirea celor dou tipuri de predicat (nominal i
verbal), iar, pe de alt parte, de aceasta depinde analiza altor termeni ce graviteaz in sfera de
influen a verbului. Dintre cele mai frecvente i mai grave confuzii legate de ne(re)cunoaterea
auxiliarelor predicative sunt de reinut: (1) nume predicativ / subiect (vezi T 63); (2) nume predicativ /
complement direct (vezi T 61); (3) nume predicativ / comple226 -r, .

vezi, pentru aceast tez (istoric, susintori, argumente tiinifice i consecine asupra analizei gramaticale in
ansamblu, inclusiv avantajele in procesul didactic a^predrii gramaticii), Neamu, 1986.
Vezi, pentru discutarea inventarului, Guu Romalo, 1973, p. 143; Grdinaru, 19?5, p. 129-l43; Neamu, 1986, p.
94-l05.

ment circumstanial de mod (vezi T 62). La acestea se adaug greelile similare din analiza frazei.
3. Pentru analiza gramatical se cuvin avute in vedere urmtoarele trei trsturi ale auxiliarelor
predicative:

(1) Toate auxiliarele predicative sunt INTRANZITIVE i ca atare nu pot fi niciodat determinate de
un complement direct (completiv direct). Cuvantul (propoziia) care rspunde pe lang ele la
intrebarea ce i care ar trebui s. fie complement direct (completiv direct) va fi nume predicativ
(subordonat predicativ). Compar: El a g s i t un meter bun {meter = complement direct); El a
d e v e n i t un meter bun (un meter = nume predicativ).
(2) Nici un auxiliar predicativ NU ESTE DETERMINAT SINGUR DE UN COMPLEMENT
CIRCUMSTANIAL DE MOD (SUBORDONAT CIRCUMSTANIAL DE MOD). Cuvantul
(propoziia) care rspunde la intrebarea cum pe lang ele i care ar trebui s fie complement
circumstanial de mod (subordonat circumstanial de mod) va fi nume predicativ (subordonat
predicativ). Compar: El cant frumos {frumos = complement circumstanial de mod); El pare
frumos {frumos = nume predicativ).
(3) Nici un auxiliar predicativ nu intr, ca element component, in structura unei locuiuni verbale. Nu
exist locuiuni verbale pe baz de auxiliare predicative, oricat de fixate ar fi grupurile ca "expresii".
Afirmaia se bazeaz, pe faptul c un verb, dovedit ca auxiliar predicativ, ii cere prin definiie numele
predicativ, impreun cu care formeaz un predicat nominal. O dat stabilit funcia de predicat
nominal, grupul nu poate fi locuiune verbal, aceasta fiind, tot prin definiie, predicat verbal, nu
nominal. (Pentru exemple la fiecare auxiliar in parte, vezi T 47).
232

X 47 VERBE PREDICATIVE / AUXILIARE PREDICATIVE (II)

A. STRUCTURI-TIP:
(1) Ionel a ajuns tarziu la gar.
(2) Ionel a ajuns inginer.
B. SOLUII:
(1) a ajuns - verb predicativ
(2) a ajuns = auxiliar predicativ
C. COMENTARIU
0. in prezentarea de mai jos, cu excepia lui a fi, care este tratat separat (vezi T 50), fiecruia dintre
verbele susceptibile de a fi intrebuinate ca auxiliare predicative ii sunt date in paralel cele dou
categorii de sensuri, verificate prin sinonime. (Descrierea este fcut in principiu dup DEX.) intrucat
toate aceste verbe, ca auxiliare predicative, sunt doar insuficiente semantic, nu asemantice, descrierea
fcut, in esen, pe baza opoziiilor de ineles pleac de la auxiliarul predicativ spre verbul
predicativ. (La a fi, din motive explicate acolo - vezi T 50 orientarea este invers, de la verb
predicativ spre auxiliarul predicativ.)
1. A DEVENI
1.1. Aproape intotdeauna este AUXILIAR PREDICATIV, avand sensul de "a se transforma, a se
preface in, a ajunge s fie...": Gigei a devenit ofer; Pe zi ce trece devine tot mai frumoas; Cum
devine cazul?
OBSERVAIE. Accidental este folosit i impersonal: incepe s devin clar c ne-am inelat.
1.2. Ca VERB PREDICATIV (= predicat verbal), a deveni, cu acelai sens, apare foarte rar i numai in
limbaj filozofic, de regul in corelaie cu o fi, creand opoziia "stare / devenire": ^univers nimic nu e
static, ci totul devine.
233
2. A SE FACE, A IEI, A AJUNGE
2.0. Cele trei verbe sunt considerate AUXILIARE PREDICATIVE atunci cand sunt sinonime cu a deveni: Ion
a devenit inginer - Ion s-a fcut inginer - Ion a ajuns inginer - Ion a ieit inginer (a devenit = s-a fcut = a
ajuns = a ieit). Este vorba, firete, de o sinonimie contextual, niciodat perfect. Identificarea calitii de
auxliar predicativ se face prin inlocuirea cu a deveni, inelesul i structura propoziiei rmanand neschimbate.
in ciuda sinonimiei, ele nu pot fi substituite intotdeauna perfect cu a deveni, consecin a conservrii unor note
din sensurile lor originare, predicative. in asemenea situaii, dovedirea trsturii de auxiliare predicative se
realizeaz, de la caz la caz, prin alte mijloace.
2.1. A SE FACE
2.1.1. AUXILIAR PREDICATIV:
(1) Prin sinonimie clar cu a deveni: Pan la anul fetia se va face mare i cuminte.
OBSERVAIA 1. Acest verb poate fi auxiliar predicativ numai la diateza reflexiv cu pronume in acuzativ {a se
face). La alt diatez (activ -a face, pasiv - a fi fcut, -, -i, -e) sau cu pronume reflexiv in dativ (<a-i face)
nici nu se pune problema de a fi auxiliar predicativ. (Compar: Doi cu doi fac patru (fac = verb predicativ); Doi
cu doi se fac patru (se fac = devin auxiliar predicativ.)

OBSERVAIA 2. Auxiliar predicativ este a se face i in cateva expresii, considerate adesea, din cauza
echivalenei cu un verb, drept locuiuni verbale, interpretare evident greit: a se face galben (la fa), a se face
vant (verbe, negru, albastu etc), a se face stpan pe ..., a se face de ruine (de minune, de ocar, de rasul
targului...).
*(2) Ca termen simetric cu auxiliarul predicativ a fi in cadrul opoziiei "devenire / stare" din grupri cu caracter
impersonal, prin care se exprim stri sufleteti, fiziologice sau atmosferice: a / se face fric (dor, scarb,
groaz, ruine etc.) / a-/ fi fric (dor, scarb, groaz, ruine etc); a / se {ace frig (cald, sete, foame etc.) / a-/ Ti
frig (cald, sete, foame etc); a se face ziu (noapte, intuneric, vreme (frumoas), lumin etc.) / a fi ziu (noapte,
intuneric, vreme (frumoas), lumin etc).
OBSERVAIE. Potrivit acestei interpretri (a se face = auxiliar predicativ), substantivul in nominativ de dup
el este nume predicativ, nu
ii 234
subiect. (Tot nume predicativ este i dup a fi din expresiile amintite: mi'-i foame, /-/ foame, e noapte, e var)228.
Dac, dimpotriv a se face i opozantul su semantic, a fi, sunt predicative, cum sunt cel mai adesea considerate,
inclusiv in manuale, substantivul este, in ambele tipuri de construcii, subiect.
Cum cele dou interpretri sunt, prin argumentaia ce le st la baz, posibile i justificate, ele trebuie amandou
acceptate (= soluie dubl).
2.1.2. VERB PREDICATIV, cand are unul dintre sensurile:
(1) a se produce, a se fabrica, a se confeciona etc. {din): Vinul se face i din struguri;
(2) a se preface, a simula; El s-a fcut c pleac;
(3) a fi posibil: Cum se face c nu tii asta?;
(4) a se intampla: Ce s-a fcut cu el?;
(5) a se prea (impersonal): Se tcea c eram la mare i ne plimbam pe falez;
(6) a se desfura, a se deschide inaintea ochilor. Se tcea o vale lung (o bifurcaie etc).
2.1. A AJUNGE
2.2.1. AUXILIAR PREDICATIV: i
(1) Prin sinonimie cu a deveni: Copilul acesta va ajunge cineva.
(2) Prin opoziie cu a fi: Ai ajuns in mintea copiilor (de ras, de plans, de nerecunoscut...); A ajuns s nu se mai
ineleag cu nimeni.
OBSERVAIE. Tot auxiliar predicativ este a ajunge i in expresia a ajunge ru (bine).
2.2.2.VERB PREDICATIV - cu alte sensuri, dintre care sunt de reinut:
(1) sinonim cu a sosi (intranzitiv): A ajuns mai devreme acas;
(2) sinonim cu aprinde, a apuca (tranzitiv): N-a mai ajuns trenul;
(3) sinonim cu a fi suficient, a fi de-ajuns: Nu-i ajunge niciodat timpul; Ajunge c ai fcut asta, nu mai e
nevoie i de cealalt; Nu ajunge s spui, trebuie s i demonstrezi; Ajunge cu plvrgeala..
22 X

Vezi, pentru discutarea acestor expresii, T 50, 2.

235
<
2.3. A IEI
2.3.1. AUXILIAR PREDICATIV - prin sinonimie aproximativa cu a deveni: Au ieit biruitori; A ieit primul
la concurs.
2.3.2. VERB PREDICATIV - cu celelalte sensuri, respectiv a prsi (un interior), antonim al lui a intra, a
merge, a pleca, a reiei, a rezulta, a rsri etc: A ieit din cas; Nemulumit, mulimea a ieit in strad; De
aici n-o s ias nimic bun; N-a ieit rezultatul; inc n-au ieit ghioceii.
OBSERVAIE. Folosit cu pronume reflexiv in dativ (a-i iei), formeaz cu diferite substantive in acuzativ (cu
prepoziia din) locuiuni verbale: a-i iei din srite, a-i iei din aani (din pepeni, din balamale etc).
2. A RMANE
3.1. AUXILIAR PREDICATIV, cu unul dintre sensurile:
(1) a pstra (pe mai departe) o calitate: A rmas profesor in satul lui;
(2) a dobandi o calitate, sinonim cu a deveni: Ai rmas repetent; A rmas asistent la catedr; A rmas
perplex (gur-casc, impietrit, inlemnit etc), cand a auzit una ca asta; Fcand aa ceva, tu vei rmane de
minciun (de ruine), nu elm'.
3.2. Verb predicativ:
(1) cu sensul su FUNDAMENTAL (= a sta pe loc, a nu pleca): Rmai o zi, dou la noi; A rmas in cas
toat ziua;
(2) folosit IMPERSONAL, sinonim cu a urma (s), a trebui (s): Rmane s mai discutm; Rmane de vzut;
Rmane a vedea in continuare dac ...230;
(3) cu sensul de a persista, a fi {a exista) in continuare: Mi-au mai rmas zece lei; Dei a folosit noul
detergent, au rmas cateva pete
foarte vizibile.

3. APREA
Indiferent de statut (auxiliar predicativ sau verb predicativ), a prea are acelai sens (= exprim APARENA) i
de aceea deosebirea intre auxiliarul predicativ i verbul predicativ nu se poate face prin ineles, ci sintactic,
respectiv.
229 Vezi Guu Romalo, 1973, p. 139-l43.
230 Dup a rmane "impersonal" avem subiectiv sau subiect ce st pe poziia subiectivei, adic exprimatprin
supin sau infinitiv.
236

4.1. AUXILIAR PREDICATIV - folosit PERSONAL, cu sau fr pronume personal neaccentuat in

dativ: Tu pari un om inteligent; Voi mi-afi prut totdeauna cam indisciplinai; Soluia aceasta imi
pare rezonabil; Preau c nu se intereseaz de copilul lor.
OBSERVAIE. Cu subiect la persoana a IlI-a, singular sau plural, a prea poate fi insoit de reflexivul se,
opoziia "personal / impersonal" neutralizandu-se in favoarea personalului: Cartea (imi) pare interesant
-Cartea (mi) se pare interesant; Ei (imi) par oameni de treab - Ei (mi) se par oameni de treab.
4.2. VERB PREDICATIV - folosit IMPERSONAL, de regul cu un pronume personal neaccentuat in dativ
i/sau cu reflexivul se: i
(1) caracter impersonal "marcat" (cu se): Se pare c va ploua; Mi se pare c ai cam incurcat-o;

(2) caracter impersonal "nemarcat" (fr se): imi pare c te lauzi cam mult; ii pare c i-a dat prea
puin.
Fr se i fr pronume personal neaccentuat in dativ, a prea impersonal este utilizat mai rar: Prea
c totul s-a terminat; Prea c lucrurile se vor schimba in bine.
OBSERVAIA 1. Deoarece opoziia "auxiliar predicativ / verb predicativ" nu se bazeaz in cazul lui a prea pe
o opoziie de sens, e mai greu de precizat statutul acestui verb in expresiile a-i prea bine i a-i prea ru:
auxiliar predicativ, component al predicatului nominal (comp. imi pare bine cu mi-e bine) sau verb predicativ,
component intr-o locuiune verbal (comp. a-i prea ru cu a regreta, a-i prea bine cu a se bucura; vezi i
locuiunile substantivale prere de ru (= "regret"), prere de bine (= "bucurie") care, ca locuiuni substantivale,
nu pot proveni decat de la locuiuni verbale). Considerm de aceea c trebuie acceptate ambele variante de
interpretare, respectiv predicat nominal (a prea "auxiliar predicativ" + nume predicativ exprimat prin adverb de
mod) i predicat verbal exprimat prin locuiune verbal.
OBSERVAIA 2. Aceeai soluie dubl trebuie acceptat i in privina felului subordonatei (introduse prin c
sau s) de dup aceste predicate impersonale:
(a) sau SUBIECTIV, datorit caracterului impersonal,
(b) sau COMPLETIV INDIRECT, datorit echivalenei cu un complement indirect prepoziional: imi pare
bine c ai venit (imi pare bine de venirea ta). in aceast din urm interpretare, spunem c expresia impersonal
este folosit absolut, adic fr subiect i fr subiectiv.
237

5. Fiecare dintre cele trei auxiliare predicative - a deveni (i sinonimele sale: a se face, a iei, a
ajunge), a rmane i a prea - se opune semantic lui a fi, generand trei tipuri de opoziii:
5.1. a fi I a deveni - STARE / DEVENIRE: El este inginer I El devine inginer,
5.2. a fi I a rmane - EXISTEN / PERSISTEN (a unei caliti): El a fost profesor I El a rmas
profesor;
5.3. a fi I a prea - REALITATE / APAREN: El este doctor I El pare doctor.
OBSERVAIE. Devenirea "pur" se exprim doar prin a deveni] celelalte trei verbe ale devenirii (a se face, a
iei, a ajunge) conin i elemente semantice adiacente, resturi din sensurile lor de baz (ca verbe de micare).
238

48 A FI- AUXILIAR DE TIMP / AUXILIAR DE

DIATEZ / AUXILIAR PREDICATIV / PREDICATIV
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Ieri ar fi btut covorul cu plcere, dar azi nu mai poate.
(2) Prietenul meu ar fi impresionat de acest gest.
(3) Dac ai proceda aa, prietenul meu ar fi intr-adevr bucuros.
(4) Spunea c staia ar fi prin apropiere.
B. SOLUII:
(1) ar fi = auxiliar de perfect (condiional)
(2) ar fi = auxiliar de diateza pasiv
(3) ar fi = auxiliar predicativ
(4) ar fi = predicativ
C. COMENTARIU
T

0. Prin opoziii BINARE - gramaticale i/sau de ineles - putem distinge in etape succesive mai multe
ipostaze ale lui a fi, denumite in final prin termeni ce trimit direct la rolul gramatical.
0.1. Prin raportare la calitile SEMANTICE (= de ineles) i, derivate din acestea, PREDICATIVE,
obinem prima diviziune: a fi "semantic" / a fi "asemantic" (= cu ineles lexical / fr ineles lexical).
Primul a fi ("semantic") formeaz, cand este la mod personal, un PREDICAT VERBAL i de aceea
este PREDICATIV: Ion este la coal azi. il numim a fi "predicativ" (a fivved). Cellalt a fi nu formeaz
singur un predicat verbal i este numit NEPREDICATIV sau AUXILIAR.
0.2. in cadrul lui a fi "auxiliar" distingem a doua opoziie, vizand nivelul gramatical la care
funcioneaz ca auxiliar - SINTACTIC / MORFOLOGIC (= ajut la formare unei categorii sintactice
(predicat nominal sau alt parte de propoziie) / ajut la formarea unei categorii morfologice.
Primul a fi se numete AUXILIAR PREDICATIV sau, cu un termen niai puin fericit, copulativ {a
fiavx pred): Mria este harnic; Ion este student.
239
0.3. A fi "auxiliar morfologic", prin raportare la categoria gramatical pe care o genereaz, se divide la
randul sau in a fi "auxiliar de diateza pasiv" (afiavxpas) i a fi "auxiliar de timp" (afiamtimp). in rezumat:
a fi
a fi predicativ
a fi nepredicativ
a fi aux pred
a fi aux morfologic
a fi aux pas
a fi aux timp
Formaiile terminale din stanga reprezint termenii clasificrii: afi,pre,
^*y^auxpred> ^*y*auxpas> ^*y^aux timp-

OBSERVAIA 1. Din seria lui a fi lipsete un al cincilea termen: aa-numitul (*e/n/)AUXILIAR DE

MODALITATE i/sau de ASPECT: Era s m calce o main; Ce mai e de adugat?; Cand fu s plece, ii
aduse aminte de ceva. E vorba de construcii prin care se exprim necesitatea, iminena unei aciuni etc. (Gradul
de complexitate a problemei depete nivelul analizei elementare i de aceea un asemenea a fi nu este reinut
aici231. in principiu, potrivit dicionarelor, acest a fi este asimilat lui afi^^.
OBSERVAIA 2. Deoarece conceptul de "nepredicativ", aa cum apare din schem, este destul de general,
putand insemna deopotriv "auxiliar predicativ", "auxiliar de diateza pasiv", "auxiliar de timp", in analiza
gramatical nu-l folosim de regul, locul lui fiind luat direct de termenii ultimi ai clasificrii (auxiliar predicativ,
auxiliar de diatez, auxiliar de timp). Acelai lucru este valabil i pentru verbele din seria a deveni, a se face, a
iei etc, respectiv le spunem direct "auxiliare predicative", nu nepredicative.
1. Ca obiect susceptibil de interpretri greite, in practica analizei gramaticale, seria celor patru a fi se prezint
difereniat atat ca frecven, cat i ca grad de complexitate. Avand in vedere termenii ultimi ai clasificrii, cel
puin teoretic sunt posibile urmtoarele confuzii:
Vezi Guu, 1956, p. 57-83; Hazy, 1965, p. 289-297; Hazy, 1997, p. 33-81.
240

1.1. A Auxtimp / o^pred - cel mai puin probabil, intrucat deosebirile de ineles sunt foarte mari: Dac
a fi eu acolo... (afiprsd) I Dac a fi citit mai atent... (afi^xtimp)--Avem aici opoziia semantic [+ ineles] / [- ineles] i gramatical (unitate / subunitate) propriu-zi
intre un verb i un auxiliar, intre o parte de vorbire i o component a unei pri de vorbire. Includerea
auxiliarului (de timp) in clasa verbului (= parte de vorbire) se justific numai prin originea verbal i
calitatea He purttor formal al desinenelor de numr i persoan.
1.2. ^Auxpr* / AMpred - confuzie generat de identitatea formal in toate situaiile, aceeai
paradigm complet (la toate modurile i timpurile) i aceeai lips de ineles: El este ghinionist
(afiaaxpieA) I El este urmrit de ghinion (afimxp3j. Teoretic vorbind, confundarea lor este echiprobabil in
ambele sensuri. Deosebirea nu se poate realiza decat in i prin prezena celui de-al doilea component
al gruprii - particpiu cu sens pasiv, element component al diatezei pasive (a fi^ pas), respectiv orice alt
cuvant cu funcie de nume predicativ, element component al predicatului nominal (a Auxpred)- (Vezi,
pentru detalii, T 54, T 55.)
1.3. Afiim t^p / a fiaux pas: Acest roman l-Hf fi citit cu plcere I Acest roman, tradus in roman, ar fi citit
cu plcere de elevi. (Vezi, pentru detalii, T 49.)
1.4. Afi3Wi pred / afipred.: Ai fost nervos azi la coal I Ai fost azi la coal? (Vezi, pentru detalii, T 50.)
2. Din punctul de vedere al paradigmei, cei patru a fi se grupeaz astfel:
(aMAred, Auxpred V Auxpa* au paradigm identic i complet (= au forme pentru toate modurile

i timpurile, toate cele trei persoane i ambele numere, asemenea oricrui alt verb). De aceea distincia
dintre ei nu se poate realiza dup form.
(b) v4 Auxtimp are paradigm aparte i incomplet, fiind utilizat:
(bj) cu forma de infinitiv prezent (invariabil, firete): a fi;
(b2) cu forma de conjunctiv prezent invariabil (s fi)232;
(b3) cu formele de condiional prezent i de viitor intai, variabile dup numr + persoan i identice cu
ale celorlali a fi (a fi, ai fi ..., voi fi, vei

fi)
2^9

La origine, auxiliarul a fi din structura conjunctivului perfect a fost variabil (s fiu, s fii etc),
asemenea lui a fi "obinuit". Invariabilizarea lui se datoreaz foarte probabil necesitii de a se evita
omonimia cu structuri pasive. De aceea se consider forma (invariabil) s fi drept conjunctiv prezent,
nu "s + infinitiv". (Infinitivul exclude morfemul s.)
241
Se vede astfel c auxiliarul de timp a fi este in roman semnul gramatical al ANTERIORITII aciunii verbale
(fa de prezent), adic al timpurilor trecute - infinitiv perfect, condiional perfect, conjunctiv perfect (a fi mers,
s fi mers, a fi mers). in ce privete viitorul anterior {voi fi mers), acesta tot o anterioritate exprima, de aici i
numele su, dar fa de o aciune in viitor (= un trecut in viitor)233.
OBSERVAIE. in structura fiecreia dintre formele (modal-) temporale menionate intr un singur auxiliar, a fi,
el insui la diferite forme. Ca atare, de exemplu, in a fi mers sau voi fi mers nu vom spune c sunt cate dou
auxiliare {a avea + a fi, respectiv a vrea + a fi), ci unul singur, a fi, al crui timp la randul lui are un auxiliar
normal (comp. a fi ca auxiliar cu a fi ca predicativ, voi fi ca auxiliar cu voi fi ca predicativ).
233 Excepie face prezumtivul prezent {s fi venind, ar fi venind, va fi venind), cu o structur morfologic mai
deosebit prin includerea unui gerunziu ca subunitate. Prezumtivul perfect, in schimb, identic formal cu
viitorul anterior, conjunctivul perfect i condiionalul perfect, de care se deosebete numai contextual, exprim
anterioritatea asemenea formelor cu care este omonim.
242

X 49 A FI- AUXILIAR DE TIMP / AUXILIAR DE DIATEZ

A. STRUCTURl-TIP:
(1) Dac ar fi avut timp, i-ar fi ateptat la gar
(2) Dac ar avea prieteni cu main, ar fi ateptat de ei la gar.
B. SOLUII:

(1) arfi = afixax6mp

(2) arfi = afiwxpxi
C. COMENTARIU
0. Confijzia in discuie este probabil in cazurile in care participiul din diateza pasiv este de genul
masculin, numrul singular i coincide formal cu participiul invariabil din structura unui timp trecut
compus. (Se inelege c sunt vizate numai participiile verbelor tranzitive, singurele care pot avea
diateza pasiv.)
Coeficientul de probabilitate a greelii >este in funcie de raportul formal dintre afimxpas i afimxtimp.
omonimie total (= form identic) sau omonimie parial (= form asemntoare).
1. OMONIMIE TOTAL:
1.1. Indicativ, VIITOR ANTERIOR, DIATEZA ACTIV / indicativ, VIITOR (PROPRIU-ZIS),
DIATEZA PASIV: Pe cand vei sosi tu, fiic-ta va fi btut deja covorul (va fi = afimix timp) I Pe cand
vei sosi tu, covorul va fi deja btut de fiic-ta (va fii = afi^xpas).
Aceeai este situaia i cand viitorul anterior are valoare de prezumtiv: Va fi ateptat el cat va fi
ateptat scrisoarea ta, dar in cele din nurm a renunat (va fi = afimxtimpimod)) I El va fi ateptat la gar
de prini (va fi =
AuxpJ1.2. Condiional-optativ, PERFECT, DIATEZA ACTIV / condii-onal-optativ, PREZENT,
DIATEZA PASIV: Nw tiu dac a fi acceptat propunerea ta(a fi. = a fiam timp ) / (Nu tiu dac a
fi acceptat de societatea ta (afi= afim7j.
1.3. Infinitiv, PERFECT, DIATEZA ACTIV / infinitiv, PREZENT, DIATEZA PASIV: Trebuia
s-i spui asta inainte de a-/ fi prezentat situaia (a fi = a ^aux ^p) / Proiectul de plan a fost discutat
amnunit inainte de a fi prezentat adunrii generale a cionarilor (a fi = afi^^.
243

Distincia intre cei doi a fi, asociat cu distincia intre diateza activ i cea pasiv, se realizeaz. in
dou etape:
(1) Prin opoziia "participiu invariabil / participiu variabil" degajm ^ sau afimxpKi. Participiul invariabil
va conduce la a
pe a^auxtimp de ^ p

fimxtimp, iar cel variabil, la afimxpas sau afimxprci. Caracterul "variabil / invariabil" al participilui se
evideniaz prin modificarea numrului subiectului la care se refer gruparea "a fi + participiu"
(artificiu de analiz): dac nu se schimb numrul participiului, acesta este invariabil i invers, dac se
schimb, participiul este variabil. Primul trimite la un afimx timp i deci gruparea "a fi + participiu" este
un timp trecut al unui verb la diateza activ, in timp ce al doilea trimite la un afimxpas i deci gruparea "a
fi + participiu" constituie timpul prezent al unui verb la diateza pasiv.
(2) O dat dovedit c a fi nu este auxiliar de timp, prin proba complementului de agent se
argumenteaz "definitiv" calitatea de afiwxpas, nu de (eventual) afi^pt^\
Ex.: El va fi citit referatul pan maine - Ei vor fi citit referatul pan maine (citit citit > participiu
invariabil > afimx timp - a citi la indicativ, viitor anterior, diateza activ) / Referatul va fi citit pan maine
-Referatele vor fi citite pan maine (citit & citite participiu variabil; citit (de ctre cineva) > afixyxpas; a citi
la indicativ, viitor (propriu-zis), diateza pasiv).
OBSERVAIE. Se inelege c timpurile trecute compuse ale unui verb la diateza pasiv vor conine obligatoriu
dou participii: unul invariabil, cel al lui a fi^ t;,,,,,, i altul variabil, al verbului de conjugat: Copilul ar fi fost
incantat de aceast jucrie Copiii ar fi fost incantai de aceast jucrie; inainte de a fi fost citit romanul la
cenaclu... - inainte de a fi fost citite romanele la cenaclu...

in asemenea grupri nici nu se mai pune problema de a fi altceva decat un verb la diateza pasiv. Se
vede astfel c, in cadrul diatezei pasive, opoziia de timp se realizeaz prin a fiwx pas: M-a bucura dac
a fi ateptat la gar de cineva (afimxpas la condiional-optativ, prezent) / M-a fi bucurat dac a fi fost
ateptat la gar de cineva (a fimx pas la condiional-optativ, perfect).
2. OMONIMIE PARIAL: conjunctiv, PERFECT, DIATEZA ACTIV / CONJUNCTIV,
PREZENT, DIATEZ PASIV: Trebuia s fi analizat pan acum aceast situaie (s fi = afiaux top) /
Trebuia s fie analizat pan acum cazul su (s fie = afiampas).
Vezi, pentru distincia "afhuxp!is I afiimptc<b T 54 i T 55.
244
Deosebirea formal este suficient pentru a evita confuzia: a fimx timp (din structura conjunctivului
perfect, diateza activ) = INVARIABIL (s fi) / a fi3m pas (din structura conjunctivului prezent, diateza
pasiv) = VARIABIL (s fiu, s fii, s fie, s fim, s fii, s fie).
Obligatoriu a fimx timp se asociaz cu un participiu invariabil, iar a fimx pas se asociaz cu un particpiu
variabil: eu (tu, el, noi, voi, ei, ele) s fi btut - ay?auxtimp / eu s fiu btut (btut), tu s fii btut
(btut), el s fie btut (ea s fie btut), noi s fim btui (btute), voi s fii btui (btute), ei s
fie btui (ele s fie btute) - afi3UKpas.
OBSERVAIE. Conjunctivul perfect al unui verb la diateza pasiv va conine obligatoriu dou
participii: al lui afi^^ (invariabil) i al verblui de conjugat (variabil): (eu) s fi fost btut, (noi) s fi
fost btui etc.
245
T 50 A FI - PREDICATIV / AUXILIAR PREDICATIV
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Pe pod a fost un accident.
(2) Accidentul a fost inevitabil.
B. SOLUII:
(1) a fost = predicativ
(2) a fost = auxiliar predicativ
C. COMENTARIU
0. Pentru realizarea distinciei intre a fi "predicativ" {a ^pred) i a fi "auxiliar predicativ" (a fimx pred), in
practica analizei gramaticale elementare se utilizeaz de regul criteriul INELESULUI. Potrivit
majoritii gramaticienilor, intre cei doi a fi exist o opoziie semantic-lexical total: afiampieA este
COMPLET DESEMANTIZAT (= asemantic lexical = ineles lexical zero), asemenea auxiliarelor de
mod i timp, fr a fi ins asimilat acestora, in timp ce afiwe are un ineles lexical propriu-zis, ca toate
verbele predicative i este asimilabil acestora: Ion este silitor (a I Ion este in curte (afiprei).
Prin urmare, inelesul luii a fi

aux pred

s-ar reduce la unul exclusiv

gramatical, respectiv suma informaiilor gramaticale (mod, timp, numr, persoan) comunicate prin sufixele i
desinenele sale. Radicalul ar servi doar ca element fonetic (material) pe care s se grefeze sufixele i
desinenele235.
Fiind vid lexical, afi^^ nu are sinonime in limb, intrucat nu exist nici un alt verb in aceast situaie. De aici
decurge esena criteriului
*235 Afirmaie aproape unanim in gramatica romaneasc, fapt pentru care este preluat aici i utilizat didactic
in vederea simplificrii opoziiei a fi "auxiliar predicativ" / a fi "predicativ". in realitate, aceast tez a
delexicalizrii complete a lui a fi este discutabil, pentru c ea conduce la excluderea lui a fi ("auxiliar
predicativ") dintre verbele propriu-zise i incadrarea lui la auxiliarele morfologice, care, in ultim instan, sunt
morfeme (= formaii morfematice) cu ineles exclusiv gramatical, asemenea unor sufixe sau desinene. Or, aa
ceva este greu de acceptat. (De regul, aceste consecine, prin care a fi este retrogradat, sunt trecute sub
tcere.) Vezi, pentru intreaga problematic, G.G.Neamu, 1986, p. 67-76.
246

utilizat in deosebirea celor doi a fi: dac intr-o situaie dat a fi se poate substitui cu un sinonim, al
crui ineles este in mod obligatoriu diferit de zero, inseamn c respectivul a fi are ineles lexical i
prin urmare este vorba nu de a fimx pred, ci de a fipTed. Procedeul deosebirii lui a fipTSd de a fiwx pred
const deci in sesizarea unui ineles lexical diferit de zero, ineles aproximat prin posibilitatea
inlocuirii lui cu un verb, indiferent care, acesta devenind astfel sinonimul su contextual. (Firete c
echivalena de ineles este doar aproximativ, nu perfect.) Decizia de incadrare a lui a fi (predicativ
sau auxiliar predicativ) se face inandu-se seama de contextul in care apare.
0.1. O dat dovedit un a fi ca predicativ, se exclude automat posiblita-tea de a mai fi auxiliar
predicativ i viceversa. De aceea, teoretic, operaia de identificare poate incepe din orice direcie,
respectiv dinspre afiipiea spre a fimx pred sau invers. Cum ins afimxpred apare cel mai frecvent in vorbire,
iar numrul sensurilor lexicale distincte ale lui a fipred, identificabile i verificabile prin sinonime, este
relativ redus (vezi mai jos), in practica analizei gramaticale se pornete de regul dinspre a fipred spre a
fixa pred, adic se examineaz mai intai posiblitatea de a fi predicativ. in acest sens, presupunand
cunoscut setul de sensuri lexicale virtuale ale lui afiwsd, se testeaz succesiv fiecare sens prin cate un
sinonim. Primul sens lexical identificat la care se ajunge prin inlocuirea cu un sinonim, construcia
rmanand in rest neschimbat, face de prisos continuarea operaiei, fiind deja dovedit calitatea de
verb predicativ a lui a fi. in general, operaia se deruleaz intr-o variant redus - una, dou
incercri, deoarece analistul sesizeaz rapid care sens lexical este actualizat.
1. Se consider c a fi are coninut lexical deplin i deci este predicativ (afipiBd) in urmtoarele
situaii (date in esen dup DEX):
1.1. Cand arat EXISTENA (in sens larg), de regul explicit situat in timp sau in spaiu, find
substituibil cu unul dintre urmtoarele verbe: a exista, a se afla, a se gsi, a vieui, a dura, a ine.
Exemple: in raurile poluate nu mai sunt peti; in Asia sunt munii cei mai inali din lume; Pe Lun
nu este via; Paine este din abunden; In lume nu-s mai multe Romanii...; La maina asta
totdeauna e ceva care nu merge; De cand sunt eu aa ceva n-am mai vzut; Altul ca el n-o s """' fie
cat e lumea i pmantul; Cat mai e pan sun de ieire?; Cai kilometri sunt de la Braov pan la
Bucureti?; in grupa noastr sunt zece biei i opt fete; intr-un kilogram sunt o mie de grame; Pan
la vacana de var mai sunt dou luni; Alo, cine-i la telefon?; Cand e minte, nu-i ce vinde (proverb);
Sus e luna, jos e norul, / Departe-'i mandra cu dorul (cantec popular); Gara e prin apropiere; El e in
concediu de boal;
247

Nu e vreo mecherie la mijloc?; Copiii erau la cules; Cand eram in Apahida, totul mi se prea altfel.
1.2. Cand arat o ACIUNE PROPRIU-ZIS, fiind sinonim cu a se intampla, a avea loc, a se
produce, a se desfura, a se ine (= a se derula in timp sau spaiu), a cdea (ca dat) etc: La
intersecia din centru a fost un accident oribil; Asta a fost anul trecut; Pe vremuri, nunile erau in aer
liber; Totul a fost doar in vis; Asta e a treia oar cand ii spun s-i bagi minile-n cap; Totul a fost
din cauza lui; Cand sunt semifinalele la box?; Cand e ziua ta?; intalnirea cu fotii absolveni va fi
peste o lun; i ce i dac mi vine i el?
1.3. Cand arat CONTINUITATEA (DESFURAREA) in timp, fiind sinonim cu a dura, a dinui,
a ine, a data, a se implini, a trece (o perioad): Casa aceasta e de pe vremea lui Al. I. Cuza; De cand
e ziarul?; E mult de-atunci; Sunt zece ani de cand nu l-am mai vzut; Maine vor fi trei sptmani de
cand aplecat.

1.4. Cand arat MICAREA, fiind sinonim cu a merge, a trece, a se duce, a da (pe) la, a umbla:
Cand am fost cu el la trand, m-am intalnit cu un vechi prieten; Ai fost azi la coal?; Pe unde mz-ai
fost toat ziua?
1.5. Cand arat ORIGINEA, PROVENIENA, fiind sinonim cu a se trage, a fi de loc, a-i avea
originea, a proveni: De unde eti?; Cafeaua este este din Columbia; El este din Turda; Voi suntei de
la ar; Cadoul e de la mtu-sa236.
1.6. Cand arat PREUL, VALOAREA, CANTITATEA, MRIMEA (in timp), fiind sinonim cu a
costa, a valora, a face (= a valora), a dura, a ine: Cat e legtura de morcovi?; Biletul de intrare
ezece mii de lei; Cat e dolarul la cursul oficial?; Ora de curs universitar e 50 de minute.
1.7. Cand are alte sensuri: a pleca sau a sosi (La ce or e trenul tu?); a trebui, a fi dat (Cand e s i
se intample, tot se intampl; Dac tot e s plecm, atunci s plecm acum); a insemna, a prevesti, a fi
semn (c) (Ce e cand visezi cu rzboi?).
in toate aceste situaii a fi este predicativ i, dac este la mod personal, are funcia de predicat verbal.
De aceea, folosit personal, substantivul (pronumele) in nominativ pe lang el va fi subiect, nu nume
predicativ: E lume mult pe strad?; Cand e ziua ta?; Aici e ceva care nu merge; Cat e pachetul de
chibrituri?
Adverbele de loc, prin insui inelesul lor circumstanial, nu pot fi nume predicative pe lang a fi singur. De
altfel, nici cele de timp, cu excepii nesemnificative (E tarziu; E devreme) nu au aceast funcie i din acelai
motiv.
248
236

in fara subiectului (in nominativ), a fi predicativ este insoit de diverse complemente circumstaniale
(de loc, de timp, cantitativ etc), exprimate prin diverse pri de vorbire.
Cand arat preul (valoarea etc), a fi este determinat de un complement intern: Cartea e opt dolari.
Se inelege c in rest, dac a fi nu este nici auxiliar de timp i nici de diatez (vezi T 49), este auxiliar
predicativ, calitate in care va fi insoit obligatoriu de un nume predicativ sau de o subordonat
predicativ.
*2. O discuie special in privina incadrrii la verbe predicative / auxiliare predicative reclam a fi
dintr-o serie de "expresii fixe" prin care se exprim diferite aspecte ce privesc:
(a) starea FIZIOLOGICA: mi-e foame, i-e sete, li-ifrig etc;
(b) starea SUFLETEASC: mi-e dor, mi-e ruine, i-ijen etc;
(c) starea ATMOSFERIC: e noapte, e ziu, e toamn etc.
Din punctul de vedere al formei, toate aceste expresii sunt unipersonale, avand verbul a fi utilizat
exclusiv la persoana a IlI-a, singular, iar substantivul din structura la numrul singular. (Multe dintre
ele sunt defective de plural.)
Caracterul aparte din punctul de vedere al interpretrii sintactice a acestor grupri il d prezena in
structur a lui a fi, susceptibil de a fi AUXILIAR PREDICATIV sau VERB PREDICATIV, i a unui
singur substantiv in nominativ interpretabil fie ca nume predicativ, fie ca subiect, respectiv, intr-un
exemplu ca Mi-e foame:
(1) e foame = predicat nominal (e = auxiliar predicativ; foame = nume predicativ, substantiv in
nominativ);
(2) e = predicat verbal (a fi "predicativ", existenial"); goarne = subiect (substantiv in nominativ).
A doua interpretare este cea tradiional, prezent, i in manualele colare.
O serie de aspecte ale acestor grupri permit ins, cel puin tot atat de argumentat, i o alt
interpretare, cea de sub (1). Asupra acesteia ne oprim in continuare, formuland cateva argumente ce-i
vin in sprijin.
2.1. A fi din aceste expresii nu se poate substitui cu nici unul dintre sinonimele semantice ale lui a fi
predicativ (a exista, a se afla, a se gsi etc.) i din aceast cauz nu poate fi predicativ (vezi 1.1. 1.7.): imi era foame - *imi exista foame.
2.2. Unele dintre expresiile strii sufleteti sau fiziologice au corespondente verbale simple:
a-i fi jen - a se jena, a-i fi ruine - a se ruina, a-i fi scarb - a se scarbi, a-i fi team - a se teme etc.
(Numrul "corespondenelor" este variabil de la o limb la alta; vezi, de exemplu, in
249
german: dursten "a-i fi sete", hungern "a-i fi foame", sich sehnen "a-i fi dor" etc).
Echivalena semantic (mai mult sau mai puin total) dintre expresie (a-i fi team) i verb (a se teme)
conduce la ideea c substantivul este nume predicativ. in caz contrar ar trebui s acceptm c aceste
expresii sunt locuiuni, cu structura singular "predicat + subiect".

Pentru aceeai interpretare - substantivul-nume predicativ - pledeaz i paralelismul: a-i fi ruine - a fi

ruinat, a-i fi foame - a fi flmand, a-i fi fric - a fi fricos etc, componentul nominal al acestora din
urm (ruinat, flmand, fricos) fiind, firete, nume predicativ.
2.3. Pentru expresiile strii atmosferice care nu au verbe corespondente (e ziu, e noapte, e iarn etc.)
se poate invoca paralelismul cu expresiile stri atmosferice formate cu impersonalul a se face (se face
ziu, se face noapte, se face iarn etc), dintre care unele au corespondente verbale simple (a se face
noapte - a se innopta, a se face primvar - a se desprimvra).
C acest a se face e auxiliar predicativ, nu incape indoial, fiind suficient s-l comparm cu a se face
personal (el se face inginer). Deosebirea la nivelul lui a se face intre se face ziu i (el) se face doctor
const in opoziia IMPERSONAL / PERSONAL.
Obinem astfel dou tipuri de serii cu auxiliar predicativ, difereniate prin:
(a) STARE / DEVENIRE: e ziu / se face ziu; e noapte / se face noapte etc;
(b) PERSONAL / IMPERSONAL: El este inginer / E toamn; El se face inginer / Se face toamn.
2.4. Dac substantivele (sete, foame, dor, jen etc.) din aceste expresii ar fi subiecte, ar trebui ca, in
cazul coordonrii, s oblige verbul (a fi) prin acord la forma de plural, potrivit acordului predicatului
cu subiectul (Aurul este un metal preios - Argintul este un metal preios - Aurul i argintul sunt
metale preioase). Or, in cazul de fa, acordul este imposibil: Mi-e foame i sete; E seara i
intuneric, nu i *Sunt sear i intuneric; E vand i ploaie, nu i *Sunt vant i ploaie.
OBSERVAIA 1. Posibilitatea de a testa acordul verbului a fi cu substantivul la plural (presupus subiect) se
exclude, intrucat substantivele din aceste expresii n-au plural.
OBSERVAIA 2. Lipsa acordului nu poate fi eventual interpretat ca un acord "prin atracie", adic numai cu
unul dintre substantive, respectiv cu cel mai apropiat, obligatoriu la singular, ca in A fost odat un mo i-o
bab. in cazurile de acord prin atracie, verbul-predicat poate fi intotdeauna i la forma impus de acordul
gramatical, adic la plural: comp. A fost odat un
250

mo i-o bab (a fost = singular, acord prin atracie, numai cu primul termen al subiectului multiplu)
cu Au fost odat un mo i-o bab (au fost = plural, acord gramatical cu subiectul multiplu, care
conteaz ca plural).
in cazul expresiilor discutate aici, modificarea nu este posibil (Mi-e foame i sete, nu i *imi sunt
foame i sete).
Prin urmare, substantivul din structur nu este subiectul lui a fi, care, astfel, lipsit de subiect, este
impersonal. Singura funcie care rmane pentru substantiv este cea de nume predicativ.
2.5. Excluzand expresiile strii atmosferice (e toamn, e noapte etc), celelalte prezint anumite
trsturi sintactice particulare in ce privete substantivele din structur.
(a) Comportamentul lor este foarte apropiat de al adverbelor de mod, prin aceea c au grade de
comparaie (Mi-e foarte dor; Cel mai ruine i-a fost de fratele tu; Ne este tot atat de jen de el ca de
tine) i refuz a fi determinate de adjective.
(b) i din punct de vedere semantic aceste substantive se apropie de adverbe, exprimand STRI
(sufleteti sau fiziologice) atribuite unui subiect 'o<ric, prezent in forma pronumelui
(substantivului) in dativ (complement indirect): Mi-e sete (a se compara cu fr. J'ai soif, germ. Ich
habe Durst, in care subiectul logic coincide cu cel gramatical).
Este de remarcat aici c aceste grupri se incadreaz in seria mai larg a expresiilor fixe sa a fi (=
predicate nominale impersonale)237, in care numele predicativ se exprim prin adverbe de mod: mi-e
bine (ru, uor, imposibil), i-e de-ajuns (suficient, destid), mi-i indiferent (egal, totuna) etc. Trecerea
de la adverb la substantiv se face aproape pe nesimite: comp. mi-e greu, mi-e uor (adverbe) cu mie
frig, mi-e dor etc. (substantive).
2.6. incercand aproximarea funcional a substantivului de dup a fii printr-o intrebare, aceasta va fi
cum, una frecvent i normal pentru nume predicativ, dar nicidecum pentru subiect.
in concluzie, cele trei tipuri de structuri discutate aici prezint destule trsturi care s justifice i
interpretarea ca predicate nominale impersonale.
O incadrare a acestora la predicativul verbal, ca un fel de verbe analitice,
| este lipsit de orice temei gramatical. (Dac a fi este predicativ, atunci este | predicat
verbal singur, iar dac.es^OTxih'ar predicativ, intr ca element component intr-un predicat
nornin.alrO'a treia interpretare nu exist, mai exact spus, caracterul impersonal rj^ace"cum s-i
modifice statutul funcional.)
OBSERVAIA 1. Expresia i-o fi, (c doar nu e$ti spart), cu sensul "i-o fi de-ajuns, destul", conine un a fi

auxiliar predicativ impersonal, cu numele predicativ eliptic.

Tot de elipsa numelui predicativ e vorba i in expresiile: mi-e s nu te prind (= mi-e team s...), nu mi-e atat
de mine, cat de copil (= mi-e team, grij de...).
OBSERVAIA 2. Modelului "a fi auxiliar predicativ impersonal -*-nume predicativ" se incadreaz i expresia
exclamativ, la origine, interogativ, ce mi-e (c ... sau dac ...), urmat de subiectiv, echivalent ca ineles cu
mi-e totuna (indiferent, egal...) sau ce importan are (n-are nici o important) (c ... sau dac ...) i explicabil
ca genez i interpretare sintactic prin aceasta din urm: Ce mi-e c vine azi ori maine... (ce = nume predicativ;
e = auxiliar predicativ).
252

51 VERBE TRANZITIVE / VERBE INTRANZITIVE

A. STRUCTURI-TIP:
(1) Te-am mai vzut undeva.
(2) N-am mai ajuns la timp.
B. SOLUII:
(1) am vzut = verb tranzitiv
(2) am ajuns = verb intranzitiv
C. COMENTARIU
0. Prin TRANZITIVITATE se inelege capacitatea unui verb de a avea in subordine (= de a fi regent
pentru) un COMPLEMENT DIRECT (CD)238. in functie de aceast trstur, numit i REGIM
sintactic, verbele se impart in |a^ TRANZITIVE (= au sau pot avea un CD) i (b) INTRANZITIVE
(= nu au i nici nu pot avea un CD):
(aj) Nora citete o poveste (tranzitiv). (a2) Ion merge la plimbare (intranzitiv).
OBSERVAIE. Verbele tranzitive al cror CD nu este exprimat (= cu valena de tranzitivitate libera)
se numesc tranzitive absolute sau folosite absolut: (ala) Am mancat la ora opt.
0.1. in practica analizei gramaticale, clasificarea verbelor in tranzitive i intranzitive are importan nu
atat luat in sine, cat prin implicaiile pe care le are in interpretarea corect a altor cuvinte aflate in
relaie cu verbul (vezi T 72 - T 74, T 80, T81).
1. Verificarea in practic a tranzitivitii uzeaz de mai multe mijloace, complementare de altfel,
dintre care reinem dou:
(1) Proba complementului direct exprimat prin pronume personal cu form neaccentuat in acuzativ
(m, te, il, o, ne, v, ii, le): dac acesta este
238 A

In cele de mai jos, tranzitivitatea este tratat in termenii i conceptele uzuale. (Ca atare nu sunt luate in discuie
unele abordri foarte recente, deoarece potrivit acestora trebuie regandit ca interpretare aproape intreg grupul
verbal, cu alte opoziii, alte definiii i, se inelege, alt terminologie. Vezi, de ex., Draoveanu, 1997, p. 172-l84.
253

posibil pe lang un verb dat i genereaz o construcie corect in roman, verbul supus analizei este
tranzitiv; viceversa, dac un verb nu admite unul dintre pronumele menionate (= produce o
construcie imposibil in roman), respectivul verb este intranzitiv. Exemple:
(a,) a citi - (cartea aceasta) o citesc (cu plcere) > TRANZITIV; a iubi - te iubesc > TRANZITIV; a constitui - (cea
mai mare surpriz) a constituit-o (sosirea lui din concediu) TRANZITIV; a dovedi - (nevinovia) i-a dovedit-o (cu
prisosin) TRANZITIV; a merita - (pedeapsa) i-a m e r i t a t-o TRANZITIV; a ploua -m plou
TRANZITIV; a continua - (lecia) o vom coninu a (data viitoare) TRANZITIV; a ine minte - nu ne mai ine

mint e t r anz i t i v;
(b^ a veni - *m vine - INTRANZITIV; a sta - *il st- INTRANZITIV; a deveni - *te devine -
INTRANZITIV; a-i da seama/ - *i-\ d seama- INTRANZITIV.
OBSERVAIE. Utilizarea pronumelor neaccentuate cu acuzativ {m, te, il...) ca mijloc de verificare a
tranzitivitii se bazeaz pe faptul c aceste pronume, ca funcie, nu pot fi altceva decat complemente directe.
Cele mai multe verbe din limb sunt tranzitive. Cat privete cele intranzitive, dei reduse ca numr, nu pot fi
clasate decat aproximativ pe sfere semantice sau intrebuinri sintactice. La modul general se poate spune c sunt
intranzitive de regul VERBELE DE MICARE (a merge, a alerga, a fugi, a sosi, a veni, a iei, a intra

etc), DE STARE {a fi, a exista, a sta, a edea, a rmane etc), DE DEVENIRE {a deveni, a ajunge, a
iei etc), alte categorii (a mira, a conta, a paria, a insista, a strui etc).
Din punctul de vedere al intrebuinrii sintactice, pot fi aproximate ca intranzitive auxiliarele
predicative (copulativele) (a fi, a deveni, a prea, a rmane etc), precum i o serie de verbe cu
forme unipersonale i insoite de dativ (a-i trebui, a-i plcea, a-i conveni, a-i da prin cap, a-i trece
prin minte, a-i reui etc).
Trebuie remarcat c acelai verb, in funcie de sensul cu care se folosete, poate fi tranzitiv sau

intranzitiv.
Verbul a ajunge, de exemplu, poate fi (1) tranzitiv, cu sensul "a prinde (din urm)" (n-a ajuns trenul nu l-a ajuns) sau (2) intranzitiv, cu sensurile: "a sosi" (a ajuns la gar), "a deveni" (a ajuns inginer),
"a fi suficient" (Pentru cate vrea s cumpere, nu-i ajung banii).
Un verb uzual ca a plcea apare in trei tipuri de construcii:
254

(a) INTRANZITIV, insoit de un DATIV i urmat de subiect sau subiectiv: imi plac fetele; ii place
gramatica (imi place s inot);
(b) INTRANZITIV CU REGIM PREPOZIIONAL (cu un complement indirect): // place de
Carmen;
(c) TRANZITIV (rar i popular): O place pe Nora.
OBSERVAIE. Uneori construcia tranzitiv este in variaie liber cu cea intranzitiv: Mi-l amintesc
pe Ion (tranzitiv) - imi amintesc de Ion (intranzitiv); Mi-o aduc cu drag aminte pe Ioana (locuiune
verbal tranzitiv) / imi aduc cu drag aminte de Ioana (locuiune verbal intranzitiv)239
(2) Contextul "cineva... ceva": dac un verb dat rspunde pozitiv, adic introdus in acest context
genereaz construcie corect in roman, este tranzitiv, iar dac nu se poate folosi in aceast situaie,
este intranzitiv:
(a2) a luca: cineva lucreaz ceva > TRANZITIV; a cuta: cineva caut ceva - TRANZITIV; a
constitui: cineva constituie ceva -^TRANZITIV;
(b2) a trebui: * cineva trebuie ceva > INTRANZITIV; a fugi: *cineva fuge ceva >
INTRANZITIV; a conveni: *cineva convine ceva -> INTRANZITIV (aici, a conveni * a stabili).
Nu pot fr verificate prin acest criteriu dou categorii de verbe:
(1) verbele IMPERSONALE, pentru c ele, prin definiie, sunt lipsite de subiect (pronumele cineva
din contextul "cineva ... ceva" fiind pe poziia subiectului):*denva plou ceva; *cineva ninge ceva;
(2) auxiliarele predicative toate, care, dup cum se tie, apar in structuri cu dou nominative (cand
sunt folosite personal) i ca atare pronumele ceva nu este aici pe poziia unui CD, ci a unui NP in
nominativ.
Acestea ii dovedesc ins intranzitivitatea prin imposibilitatea combinrii cu un pronume personal
neaccentuat in Ac - primul criteriu (*il este, * il devine, * il rmane, *ilpare).
La nivelul frazei, asemenea verbe cu regim oscilant (tranzitiv / intranzitiv) ridic probleme in privina aprecierii
subordonatei (completiv direct / completiv indirect), lipsind un indiciu clar. Cel mai adesea dm catig de
cauz completivei indirecte, deoarece complementul echivalent este prepoziional: imi aduc aminte c i-am
trimis un pachet - imi aduc aminte de (trimiterea...) -COMPLETIV INDIRECT.
255

1.1. in raport cu tranzitivitatea se caracterizeaz verbele propriu-zise, locuiunile verbale i

interjeciile predicative (verbale): Nu ine minte exemplele (locuiune verbal tranzitiv); Nu-i d
seama de gravitatea situaiei (locuiune verbal intranzitiv); Iat-/ pe Ionel (interjecie
tranzitiv); Hai la o plimbare (interjecie intranzitiv).
Toate celelalte pri de vorbire rman in afara clasificrii in discuie.
1.2. Tranzitivitatea / intranzitivitatea caracterizeaz un verb in totalitatea formelor sale flexionare,
adic rmane constant indiferent de mod, timp, numr i persoan. in acest sens spunem c
tranzitivitatea / intranzitivitatea face parte din notele de coninut ale verbului.
1.3. Singura categorie - i nu in totalitate - care impune anumite restricii tranzitivitii este
DIATEZA. Vom reine aici urmtoarele:
(1) Orice verb tranzitiv (la diateza activ) prin trecere la diateza pasiv se INTRANZITIVIZEAZA i
ca atare nu mai poate avea in subordine un complement direct: Ionel a citit o carte (tranzitiv) - Cartea
a fost citit de Ionel (intranzitivizat). Vom numi de aceea verbele la diateza pasiv
INTRANZITiVIZATE (prin diatez)240.
OBSERVAIE. Asimilabil din acest punct de vedere diatezei pasive este participiul variabil (folosit
adjectival): Cartea citit asear m-a impresionat mult. in fapt, la participiu este greu de spus dac este
intranzitivizat (ca verb) sau este atranzitiv (ca adjectiv).
(2) Tot intranzitivizat se manifest orice verb insoit de un PRONUME REFLEXIV IN
ACUZATIV {m, te, se, ne, v, se): M supr pe tine; Se uit cu mirare. Spre deosebire de diateza
pasiv, aici nu e vorba de o blocare a tranzitivitii, ci de consumarea valenei de tranzitivitate in
cadrul formei verbale prin pronumee reflexiv in acuzativ, care este ocupantul poziiei de complement
direct241.

Deosebim dou situaii:

(a) Dac verbul este folosit i fr pronume reflexiv, tranzitiv fiind, putem considera c apariia
reflexivului il intranzitivizeaz: m spl, m duc, m derajnez etc.
(b) Dac verbul este folosit numai cu pronume reflexiv sau ca activ este intranzitiv, spunem c verbul
este REFLEXIV INTRANZITIV: se ciete, se cuvine, se pare, se doarme, se cltorete, se intampl
etc.
Pentru situaia "bitranzitivelor", vezi T 52.
Despre blocatorii tranzitivitii i obinerea prin acetia a unei "intranzitivi-ti contextuale", vezi
Draoveanu, 1978, p. 12.
256
OBSERVAIE. Pronumele reflexiv in dativ (imi, ii, ii etc), ca unul care nu poate ocupa poziia
complementului direct, nu are nici o legtur cu tranzitivitatea. (A aminti i a-i aminti pot avea deopotriv
complement direct: Printre alii \-a amintii i pe prietenul meu - Printre alii i \-a amintit i pe prietenul
meu)242.
240
1

242

Pentru alte aspecte ale tranzitivitii, vezi T 52.

257

T52 VERBE MONOTRANZITIVE / VERBE BITRANZITIVE

STRUCTURI-TIP:
(1) Instructorul ne-a indemnat s-l urmm.
(2) Instructorul ne-a invat s-l urmm.
SOLUII:
(1) a indemnat = verb mono tranzitiv
(2) a invat = verb bitranzitiv
COMENTARIU
0. Excluzand un numr foarte restrans de verbe (vezi mai jos), toate celelalte, utilizate ca tranzitive
RELATIVE (= cu valena de tranzitivitate satisfcut), au UN SINGUR COMPLEMENT DIRECT i
de aceea se numesc MONOTRANZITIVE sau SIMPLU TRANZITIVE (a lucra, a avea, a citi, a iubi,
a uri etc).
0.1. Cand spunem c un verb mono tranzitiv are un singur complement direct, il inelegem pe acesta in
oricare din urmtoarele realizri:
(1) Complement direct SIMPLU, adic exprimat printr-un singur substantiv (pronume etc), care poate
fi DUBLAT sau NEDUBLAT in planul expresiei prinr-un pronume personal neaccentuat in acuzativ
{m, te, il, o, ne, v, ii, le), respectiv:
(la) NEDUBLAT: i - a v a n d u t maina; A intalnit un om deosebit.
(lb) DUBLAT printr-un pronume personal neaccentuat, fie prin ANTICIPARE (= pronumele personal
neaccentuat se afl INAINTEA complementului direct "de baz"), fie prin RELUARE (= pronumele
personal neaccentuat se afl ca poziie dup complementul direct "de baz"): L-a m cutat pe profesor
la coal (/- = complement direct anticipat; pe profesor = complement direct "de baz"); Pe profesor la
m cutat la coal (pe profesor = complement direct "de baz"; /- = complement direct reluat).
Aceast dubl exprimare a complementului direct constituie o trstur specific limbii romane.
258
Se observ imediat c aceste "dou" complemente directe (cel de baz + cel "reluant" sau
"anticipant"243) sunt"dou" numai la nivelul expresiei, al formei, nu i ca ineles. in acest plan, al
coninutului, ele constituie o singur unitate, intrucat ambele se refer la unul i acelai obiect. (in
exemplele date, /- i pe profesor trimit la aceeai persoan.)
Spunem de aceea c, sub aspectul coninutului, acest complement direct este unul singur, adic
satisface o singur valen de tranzitivitate, singura pe care o are verbul monotranzitiv.
(2) Complement direct MULTIPLU, adic exprimat prin dou sau mai multe cuvinte coordonate,
fiecare in parte complement direct, dar cu alt ineles, acesta la randu-i nedublat sau dublat prin
pronume personal neaccentuat, respectiv:
(2a) NEDUBLAT: De ziua lui a primit cri, bomboane, ciocolat i un stilou.
(2b) DUBLAT prin ANTICIPARE sau RELUARE: l-am intalnit in gar pe Ion, Vasile i Mria; Pe Ion,
Vasile i Mria i-a m intai-n i t in gar

in cazul (2b) nu se dubleaz (prin anticipare sau reluare) fiecare component in parte, ci INTREGUL
(complement direct), vzut ca un plural (comp. Caietul i cartea le-am cumprat ... cu Obiectele leam
cumprat...).

Dei componentele complementului direct multiplu sunt diferite ca ineles, datorit coordonrii, ele
conteaz ca o singur unitate, ocup adic o singur poziie sintactic244. Prin urmare, i complementul
direct multiplu satisface o singur valen de tranzitivitate, unica pe care o are verbul monotranzitiv.
OBSERVAIE. Se inelege c valena de tranzitivitate poate fi ocupat i de o completiv direct, ca
poziie alternativ (= ori complement direct, ori completiv direct, nu i una, i alta). Dac
subordonata (= completiva direct) este coordonat cu un complement direct (M n a n c paine sau
ce gsete), grupul "complement direct + completiv direct" are statutul unui complement direct
multiplu. (in aceast situaie avem deci i complement direct, i completiv direct.)
1. Excepie de la aceasta regul general face un numr foarte mic de verbe care au sau pot avea in
subordine dou - dar nu mai multe * 3 Preferm aceti termeni (= RELUANT i ANTICIPANT) in locul celor uzuali (RELUAT i
ANTICIPAT), deoarece complementul direct exprimat prin Pronumele personal neaccentuat este
cel care dubleaz, nu care este dublat. Vezi, pentru conceptul de "poziie sintactic", Guu Romalo,
1973, passim.
259
complemente directe diferite in coninut i necoordonate intre ele: Pe Ion l-am invat gramatic.
Avand dou valene de tranzitivitate, ocupabile simultan, ele se numesc verbe BITRANZITIVE sau DUBLU
TRANZITIVE. Aceste verbe aparin in general limbajului didactic-colresc, dar nu exclusiv: a asculta, a
intreba, a inva, a ruga, a trece, a sftui, a anuna.
1.1. De regul primul este numit complement direct AL PERSOANEI sau al subiectului i se exprim prin
substantive (pronume) aparinand subgenului personal. El este dublabil prin pronume personal neaccentuat in
acuzativ. Al doilea este un complement direct al OBIECTULUI, numit i complement (direct) secundar i nu
este dublabil prin pronume personal neaccentuat in acuzativ245. Primul rspunde la intrebarea pe cine, al doilea,
la ce: Pe Ionescu l-am ascultat lecia {pe Ionescu = complement direct al persoanei, reluat prin pronumele
personal /-; lecia = complement direct al obiectului, nedublabil)246.
1.2. Construcia cu dou complemente directe are frecven limitat, cel mai adesea al doilea complement direct
fiind inlocuit cu complement indirect sau de alt natur: M-a intrebat despre atribut; L-a m ascultat la lecia
despre pronume.
Frecvent este in schimb construcia cu un complement direct (= al persoanei) i o completiv direct (pe poziia
complementuui direct al obiectului): L-a m rugat s-mi imprumute pixul; L-a m intrebat ce-a invat.
1.3. Cele dou complemente directe ale verbelor bitranzitive se deosebesc atat de complementul direct
multiplu, intrucat nu sunt coordonate (comp. A but o bere i o cafea cu L-a ascultat lecia), cat i de
fenomenul dublrii, pentru c ele sunt diferite in coninut, se refer adic la obiecte diferite (comp. Cartea a
terminat-o ieri cu L-a m trecut clasa - /- i clasa denumesc obiecte diferite).
2. Cunoaterea verbelor bitranzitive are consecine deloc neglijabile in realizarea distinciei "completiv
indirect / completiv direct" (vezi T 81), respectiv trei dintre restriciile contextuale pentru ca un verb tranzitiv
s poat avea in subordine o completiv direct nu sunt valabile pentru un verb bitranzitiv, i anume:
2.1. Verbul bitranzitiv cu un complement direct rmane in continuare cu o valen de tranzitivitate disponibil,
ocupabil de o completiv
*
245

Vezi Pan Dindelegan, 1974, p. 19-20, unde este considerat complement de

alt tip decat cel direct i numit "obiect secundar".
246

Un verb ca a trece poate avea ambele valene de tranzitivitate ocupate de

complemente directe ale obiectului: Am trecut mrfurile Dunrea.
260
direct: comp. M-a r u g a t s m intorc mai devreme (m- = complement direct; s m intorc mai devreme =
completiv direct, verbul fiind bitranzitiv) cu M-a obligat s m intorc mai devreme (m- = complement direct;
s m intorc mai devreme = completiv indirect, din imposibilitatea de a mai fi completiv direct, verbul
avand deja ocupat unica poziie de complement direct).
2.2. Verbele bitranzitive insoite de un pronume reflexiv in acuzativ (m, te, se ne, v, se), deci cu o valen de
tranzitivitate consumat, rman in continuare tranzitive (= monotranzitive), cea de-a doua valen fiind
disponibil pentru un complement direct sau completiva direct. Vorbim in acest caz de verbe reflexive
tranzitive in opoziie cu marele rest al verbelor reflexive intranzitivizate: comp. M inv s-mi rezolv
singur problemele (m = pronume reflexiv in acuzativ; s-mi rezolv singur problemele = completiv direct)247
cu M oblig s-mi rezolv singur problemele (m = pronume reflexiv in acuzativ; s-mi rezolv singur
problemele completiv indirect, din imposibilitatea de a mai fi completiv direct, reflexivul intranzitivizand
verbul).
2.3. Tranzitive (= monotranzitive) rman aceste verbe i prin trecerea la DIATEZA PASIV sau PARTICIPIU,

pierzand o valen de tranzitivitate, pe prima, cea care ar fi consumat de complementul direct al persoanei, dar
rmanand cu a doua disponibil pentru o completiv direct: comp. Am fost intrebat adesea cum imi
organizez timpul (am fost intrebat = verb la diateza pasiv; cum imi organizez timpul = completiv
direct)248 cu Am fost obligat adesea s-mi organizez altfel timpul (am fost obligat = verb la diateza
pasiv; s-mi organizez altfel timpul = completiv indirect, din imposibilitatea de a mai fi direct, verbul fiind
la diateza pasiv).
3. Necunoaterea in acest sens a regimului verbal, monotranzitiv sau bitranzitiv, poate genera - i de regul
genereaz - confuzia celor dou subordonate, confuzie in ambele sensuri:
3.1. Tratand un verb bitranzitiv ca monotranzitiv i supunandu-l restriciilor formulate pentru regentul
completivei directe (= s n-aib complement direct, s nu fie insoit de pronume reflexiv in acuzativ i s nu fie
la diateza pasiv sau la participiu), completiva direct va fi interpretat greit drept completiv indirect.
Sau M ascult singur lecia (m = pronume reflexiv in acuzativ, lecia = complement direct).
Sau complement direct: Sunt intrebat lecia.
261

3.2. in aceleai condiii, luand un verb monotranzitiv drept bitranzitiv, se va produce greeala invers,
respectiv interpretarea completivei indirecte drept completiv direct.
4. Alte verbe bitranzitive decat cele date aici nu exist in limba roman i ca atare sunt singurele care,
inclcand restriciile formulate la 3.1., rman cu o valen de tranzitivitate disponibil. Se atrage
atenia mai cu seam asupra verbelor ce exprim "adversitatea afectiv" (a (se) supra, a (se) mania, a
(se) infuria, a (se) enerva etc), verbe care, utilizate cu pronume reflexiv in acuzativ, la participiu sau cu un
complement direct, nu mai pot avea in subordine o completiv direct249.
OBSERVAIE. La valenele de tranzitivitate nu se numr i aa-numitul complement intern. Prin urmare un
verb ca a costa (Maina l-a costat o avere) nu este dublu tranzitiv, ci monotranzitiv (o avere = complement
intern).
249

Vezi, pentru verbele adversitii afective, Draoveanu, 1976, p. 80.

262

X53 ADVERBE PROPRIU-ZIS PREDICATIVE / ADVERBE APARENT

PREDICATIVE
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Desigur c ne vom reintalni.
(2) Sigur c ne vom reintalni.
B. SOLUII:
(1) desigur = adverb propriu-zis predicativ (= predicat verbal)
(2) sigur = adverb aparent predicativ (= nume predicativ)
C. COMENTARIU
0. in afar de predicatul format pe baz de verb la mod personal sau interjecie predicativ, gramatica
limbii noastre cunoate i un tip de predicat oarecum aparte, exprimat prin anumite ADVERBE
(locuiuni adverbiale) numite tocmai de aceea (adverbe, locuiuni adverbiale) PREDICATIVE.
Numrul acestora este foarte restrans, iar ca ineles ele exprim SIGURANA, NECESITATEA,
POSIBILITATEA, PROBABILITATEA, IMINENA: desigur, firete, de bun seam, bineineles,
negreit, cu siguran, poate, pesemne, aproape, mai (= aproape). Exemple: Firete c sunt de acord;
Poate c nu-i bine; Pesemne c n-a primit scrisoarea ta; Aproape c le tie pe de rost.
Tipul de predicat exprimat prin ele este asimilat celui verbal.
0.1. Adverbele in discuie sunt considerate PREDICATIVE (= predicate verbale) cand sunt urmate de
conjuncia c, prin care se i introduce SUBIECTIVA250 de dup ele: Poate c ne vom mai intalni
(Poate = adverb predicativ (predicat verbal) = propoziie regent; c ne vom mai intalni = subordonat
subiectiv).
OBSERVAIE. intrucat adverbul predicativ nu este totui... verb, este justificat i denumirea de
PREDICAT ADVERBIAL, respectiv considerarea acestuia ca un predicat distinct de cel verbal.
La interpretarea subordonatei ca SUBIECTIVA se ajunge prin eliminarea altor posibiliti
(predicativ, completiv directa, completiv indirect etc.)
263

0.2. Neurmate de conjuncia c, de altfel de nici o conjuncie, IZOLATE sau NEIZOLATE de restul
comunicrii, ele sunt NEPREDICATIVE, avand, din punct de vedere sintactic, statutul cuvintelor
incidente (ca "izolate") sau al complementelor circumstaniale de mod (ca "neizolate"): El, desigur,
nu-i de vin; Poate va veni i el; Cainele e de bun seam turbat (dar i: Cainele e, de bun seam,
turbat).

in aceast situaie se indic a nu se introduce conjuncia c, intrucat prin aceast operaie

transformm structura dat in alt structur: Poate voi veni i eu = o singur propoziie (poate =
complement de mod), nu dou (Poate [c voi veni i eu]).
0.2. Dintre notele lor particulare i tot atatea dificulti practice in recunoaterea lor ca predicate
reinem:
(1) Nu accept in faa lor auxiliarul predicativ impersonal a fi, adic nu pot fi predicativizate prin
acesta, incat trebuie s le considerm singure predicative, fr a presupune un a fi eliptic: Poate c a i
sosit -*E poate c a i sosit.
(2) inelesul lor este unul tipic adverbial - arat o CARACTERISTIC a unei aciuni, stri etc. (=
sigurana, necesitatea, probabilitatea etc), cu totul altceva decat verbul-predicat (procesul: aciune,
stare, devenire). Din aceast cauz adverbul predicativ gliseaz uor in analiza practic spre
adverbul de mod propriu-zis (complement circumstanial de mod).
(3) La nivelul formei nu posed nici un indice de predicaie verbal, adic nici "persoan + numr" i
nici "mod + timp", fapt explicabil de altfel, din moment ce ele nu sunt verbe, ci... adverbe.
Obinuii s identificm predicatul dup prezena unui verb la mod personal, exprimat sau neexprimat
(subineles, eliptic), apariia unui adverb predicativ trece uor ... neobservat.
OBSERVAIE. Lucrurile se petrec aa de regul cand adverbul predicativ este incadrat intr-o fraz
mai ampl i numai conjuncia subordonatoare de dup el (incercuit i barata) ne atrage atenia asupra
lui.
(4) Dei predicate, ele nu intr in relaie cu un subiect, fapt datorat in ultim instan imposibilitii de
a marca persoana (+ numrul), elemente care orienteaz explicit prin acord predicatul spre subiect.
"0.3. Toate cele de mai sus par a dovedi mai degrab c aceste adverbe sunt nepredicative decat
predicative.
Interpretarea lor ca predicate verbale (= adverbe predicative) se bazeaz pe urmtorul raionament:
dac, de exemplu, in Pesemne c va ploua, c este conjuncie subordonatoare i, ca atare, potrivit
clasei din
264

care face parte, ea introduce obligatoriu o propoziie subordonat (va ploua), atunci regenta ei - i
trebuie s aib regent - nu poate fi decat ceea ce a rmas in afara subordonatei, respectiv adverbul
pesemne, care, automat, devine propoziie. intrucat semnul propoziiei este predicatul, adverbul
pesemne, la care se reduce propoziia, devine ipso facto i ... predicat.
Se observ in fapt c intreaga demonstraie se bazeaz pe prezena in text a conjunciei c, interpretat
ca atare, adic obligatoriu cuvant subor-donator la nivelul frazei. De aceea este bine s reinem aceste
adverbe impreun cu conjuncie cu tot: poate c ..., firete c ..., desigur c ..., bineineles c... etc.
OBSERVAIA 1. C este singura conjuncie cu care apar adverbele predicative, nu i altele, s, de ex., cum
adesea se afirm. S poate aprea numai cu adverbele aparent predicative: [e] posibil s ..., [e] normal s ..., [e]
firesc s ...(inpoate s ..., chiar in cadrul unei construcii impersonale (Poate s i plou, c eu tot nu rman
acas), poate nu este adverb, nici predicativ i nici de alt fel, ci verb predicativ, dovad variabilitatea modaltemporal:
putea s ..., ar putea s ...) t
*OBSERVAIA 2. Deoarece aceste adverbe, tocmai pentru c sunt adverbe, nu realizeaz relaia fundamental
subiect-predicat, ele nu sunt de fapt pe poziia unui predicat, ci pe poziia unei propoziii monomenbre
neanalizabile, aa ca adverbele de afirmaie i de negaie (da, nu), incat denumirea adecvat ar fi cea de
ADVERBE PROPOZIIONALE. De altfel, integrate in fraz, ele nu au in subordine decat subiectiva.
(Circumstanialele ce apar pe lang grupul "adverb predicativ (= prepoziional) + subiectiv" determin
intotdeauna subiectiva: Dac ar fi timp frumos (1) poate (2) c a veni i eu (3): condiionala (1) se
subordoneaz subiectivei (3), nu regentei din fraz (2)).
1. in practica analizei gramaticale, adverbele predicative sunt vizate de trei tipuri de greeli:
(1) nerecunoaterea calitii lor predicative i de aici interpretarea lor eronat fie drept complemente
circumstaniale (pe lang verbul de dup conjuncia c), fie, impreun cu conjuncia c, drept
locuiuni conjuncionale, fraza fiind vduvit astfel de un predicat;
(2) confundarea cu ele a altor adverbe de mod, mai exact spus, a marelui rest de adverbe de mod,
crora le este strin funcia predicativ;
(3) considerarea lor eronat ca predicative in toate situaiile.
1.1. Interpretarea conjunciei c impreun cu adverbul drept locuiune conjuncional (poate c, firete c,
desigur c etc.) se bazeaz pe o
265

asemnare structural de suprafa cu unele locuiuni conjuncionale (mcar c, mai ales c, chit c

etc), neglijandu-se deosebirea esenial: mcar c, mai ales c etc, urmate de predicatul propoziiei, nu
au existen autonom, cerand cu obligativitate inc o propoziie, i anume regenta subordonatei
(Mcar c l-am intalnit o dat, nu l-a mai recunoate, nu i *Mcar c l-am intalnit o dat)
Dimpotriv, poate c, firete c etc, urmate de predicat, au existen autonom i putem pune punct
dup ele, dovad c in grup exist atat regenta, cat i subordonata: Poate c l-am mai intalnit o dat.
OBSERVAIE. Accidental, verbul de dup conjuncia c poate fi neexprimat, creand aparena unei pri de
propoziie introduse prin ... conjuncie. intr-o asemenea situaie verbul trebuie subineles: Maine vei face mai
multe exerciii fi p o a t e c [le vei face] mai bune.
1.2. Asemntoare ca form i, in parte, ca ineles cu adverbele predicative sunt aproape toate adverbele de
mod din expresiile fixe cu a fi impersonal (e ru,e clar, e imposibil, e firesc, e normal, e sigur, e posibil

etc.) urmate de conjunciile c sau s, expresii in care, mai mult sau mai puin frecvent, a fi este
eliptic: Sigur c voi veni; Clar c n-are dreptate; Imposibil s mai greeasc.
Deoarece a fi nu este exprimat, ele dau impresia c sunt tot adverbe predicative, mai cu seam dac
sunt urmate de conjuncia c i au in subordine o propoziie subiectiv (comp. Sigur c vom sosi la
timp cu Desigur c vom sosi la timp).
in realitate, toate aceste adverbe de mod sunt numai in aparen predicative (= nepredicative), cci ele,
urmate de c sau s, presupun intotdeauna verbul a fi. Spunem c a fi este eliptic. in consecin,
adverbul nu este singur predicat, ci numai impreun cu a fi, considerat eliptic, adic in cadrul expresiei
adverbul are funcia de NUME PREDICATIV.
Deosebirea dintre adverbele predicative (= predicate verbale) i adverbele aparent predicative (= nume
predicative) se concretizeaz deci in imposibilitatea / posibilitatea lui a fi impersonal: Desigur c leam
fcut bine I Clar c le-am fcut bine ([*e] desigur I [e] clar))
1.3. Unul dintre adverbele predicative, poate, este vizat i de confuzia cu forma impersonal (de
indicativ prezent) a verbului a putea, in dou ipostaze deopotriv impersonale: (a) Poate s se
intample orice; (b) Se poate c n-am dreptate.
Deosebirea se poate face in multe feluri, dintre care cel mai uor i mai practic este s vedem c in (a)
forma poate este urmat de s (nu de c), iar in (b) forma poate, dei urmat de c, este insoit de
reflexivul
266

impersonal se. (Adverbul predicativ poate provine mai degrab de la forma se poate c... decat de la
poate s...)
1.4. Funcie propoziional (= predicativ) au i cateva locuiuni adverbiale (in aceleai condiii): de
bun seam (c ...), cu siguran (c.-), cu certitudine (c...).
OBSERVAIE. Un statut mai puin clar din acest punct de vedere au locuiunile fr indoial (c ...),
fr discuie (c ...), fr doar i poate (c ...). Ele apar de regul fr a fi, dar nu-l exclud, dand
grupri mai mult sau mai puin uzuale. De aceea pot fi interpretate fie ca predicate verbale (= locuiuni
adverbiale predicative), fie ca nume predicative (intr-un predicat nominal cu auxiliarul predicativ a fi
eliptic).
1.5. Ca incadrare morfologic, indiferent dac sunt sau nu predicative, ele rman adverbe de mod. Prin
urmare, denumirea "adverb de MOD predicativ" nu este catui de puin greit in raport cu
denumirea prescurtat "adverb predicativ". (Am spune, dimpotriv, c denumirea ideal este prima,
aa cum, de ex., unui cand "relativ" nu-i spunem doar "adverb relativ", ci "adverb de timp relativ", in
opoziie, de ex., cu atunci^caie este doar "adverb de timp", nu i relativ.)
267
T54

DIATEZA PASIV (A FI + PARTICIPIU) / PREDICAT NOMINAL (A FI + ADJECTIV)

A. STRUCTURI-TIP:
(1) in tabr copiii au fost supravegheai de cinci profesori.
(2) in tabr copiii au fost foarte veseli.
B. SOLUII:
(1) au fost supravegheai = predicat verbal (diateza pasiv)
(2) au fost foarte veseli = predicat nominal
C. COMENTARIU
0. Confuzia "predicat verbal (diateza pasiv)251 / predicat nominal" cunoate, in funcie de nivelul de
instrucie gramatical al celui ce analizeaz, dou tipuri:
(1) confuzia propriu-zis elementar, produs in unisens,. respectiv interpretarea diatezei pasive in

situaia ei cea mai clar {a fi + participiu + complement de agent exprimat) drept predicat nominal
(vezi mai jos);
(2) interpretarea greit a gruprii "a fi + participiu" cand predicat nominal, cand diatez pasiv, fr
o motivaie gramatical propriu-zis, confuzie in ambele sensuri (vezi T 55).
0.1. O examinare, fie ea oricat de sumar, duce imediat la o apropiere a gruprii "a fi + participiu" nu
de celelalte diateze (predicate verbale), ci de un predicat nominal de tip "a fi + adjectiv (nume
predicativ)". A se compara: Frunzele erau scuturate de vant (diateza pasiv) - Frunzele erau galbene
(predicat nominal); Nora era apreciat la noul loc de munc (diatez pasiv) - Nora era fericit la
noul loc de munc (predicat nominal).
251 in mod curent folosim formularea "predicat verbal la diateza pasiv". in realitate, nu predicatul are
diatez (pasiv, reflexiv, activ), ci verbul. Ca atare, formularea corect ar fi "predicat verbal
EXPRIMAT prin verb la diateza pasiv". in mod similar, vorbim de subiect in nominativ, complement
indirect in dativ (genitiv, acuzativ) etc, evitand, ca mai lung, formularea complet i corect (subiect
exprimat prin substantiv in nominativ, complement indirect exprimat prin substantiv (in dativ etc).
Cazuri au nu funciile sintactice, ci prile de vorbire (unele) prin care se exprim.
268
1. Verbul auxiliar a fi din componena diatezei pasive nu are nici o nota - de form sau de coninut care s-l diferenieze de a fi "auxiliar predicativ". Se deosebete in schimb atat de a fi "auxiliar de
timp", cat i de a fi "predicativ". Obinuit s identifice in analiza gramatical predicatul nominal prin
auxiliarul predicativ, se inelege de ce analistul, neluand in considerare al doilea component al
gruprii, decide pripit c. a fi este auxiliar predicativ i deci, impreun cu termenul de dup el,
formeaz un predicat nominal.
Or, acel a fi, in funcie de termenul cellalt, va fi sau auxiliar predicativ (=> predicat nominal), sau
auxiliar de diatez (=> predicat verbal). Prin urmare, simpla prezen a unui a fi, care nu este
predicativ, nu conduce obligatoriu la un predicat nominal.
2. Al doilea component al diatezei pasive este PARTICIPIUL (variabil): Merele au fost culese
de nepoi. Se inelege astfel c nu vom incadra automat termenul de pe lang a fi. la nume
predicativ, ci numai dup ce ii examinm statutul morfologic i sintactic. Apariia unui participiu
variabil (acordat cu subiectul) pe lang a fi este primul avertisment asupra posibilitii ca acest
verb s nu fie auxiliar predicativ (copulativ) i ca atare gruparea in care intr s nu fie un predicat
nominal.
Din punctul de vedere al formei, participiul seamn intocmai cu un adjectiv variabil cu patru forme
flexionare (= dou pentru singular i dou pentru plural): btut - 0, btut-, btu-i, btut-e (comp. cu
bun-0, bun- bun-i, bun-e). Pentru orice verb, participiul ca atare poate fi obinut de la perfectul
compus, adugandu-i acestuia desinenele adjectivale proprii. Astfel, de exemplu, de la am cantat,
perfectul compus (persoana I, singular) al verbului a canta, obinem participiul variabil din diateza
pasiv: cantat, cantat, cantai, cantate.
OBSERVAIE. Orice alt cuvant pe lang a fi, care, se inelege, nu este predicativ, in afara participilui
este exclus ca posibil component al diatezei pasive.
3. Gruparea "a fi + participiu" constituie in mod sigur un verb la diateza pasiv dac este urmat de
un COMPLEMENT DE AGENT EXPRIMAT. Prin acesta se exprim agentul aciunii, cel care
face aciunea suferita de subiect: Candidaii au fost examinai de ctre un specialist.
OBSERVAIE. in timp ce complementul de agent exprimat este dovada sigur a diatezei pasive, imposibilitatea
aceluiai complement de
269
agent exclude in mod cert diateza pasiv (Pomii sunt inflorii (*de ctre cinevd?si.

3.1. Trecerea unui verb tranzitiv de la diateza activ la diateza pasiv poart numele de PASIVIZARE.
Structura supus transformrii este constituit din subiect (S), predicat verbal (diateza activ: PV act) i
complement direct (CD), iar cea obinut este format din subiect gramatical (Sg^J, predicat verbal
(diateza pasiv = PVpas) i complement de agent (Cag). Pasivizarea are ca rezultat urmtoarele
modificri:
- diateza activ (PVaot) > diateza pasiv (PVpas);
- subiectul (S) > complement de agent (Cag);
complementul direct (CD) subiect gramatical (Sg,.^). in schem:
'GRAM

Ex. Lupul (S) atac (PVACT) oaia (CD) > Oaia (SGRAM) este atacat (PV?AS)delup(CAG).

Se vede astfel c diateza pasiv se definete prin raportarea aciunii la "agent" i "pacient", respectiv
verbul la diateza pasiv arat c subiectul gramatical ("pacientul") sufer aciunea fcut de ctre
altcineva (complement de agent). intrucat complementul de agent este autorul real al aciunii, mai este
numit uneori i SUBIECT LOGIC.
3.2. Deoarece construcia pasiv este una obinut prin transformare de la cea activ, inseamn c, cel
puin teoretic, orice propoziie pasiv complet, care are deci i complement de agent, poate redeveni
activ, cu modificrile impuse de transformarea invers:
GRAM
'ACT
3

Pentru gruparea "a fi +participiu" far complement de agent exprimat, dar teoretic exprimabil, vezi T 55.
270

Ex.: Cartea aceasta a fost citit de toi elevii > Toi elevii au citit
cartea aceasta.
Numim aceast transformare invers DEPASIVIZARE.
Ajungand prin depasivizare la o construcie echivalent ca ineles, dar cu verbul predicativ la diateza
activ, obinem de fapt dovada c grupul "a fi + participiu" exprim o ACIUNE, nu o insuire, i,
prin urmare, aceast grupare reprezint un verb, adic un predicat verbal, nu nominal.
Dimpotriv, dac depasivizarea nu este posibil, grupul "a fi + participiu" nu reprezint un verb la
diateza pasiv, ci un predicat nominal, ceea ce inseamn c a fost apreciat greit fie participiul, fie
complementul de agent, fie amando.ua (vezi T 55).
3.3. O dat dovedit gruparea "a fi + participiu" ca diateza pasiv a unui verb, obligatoriu predicativ i
tranzitiv ca activ, a fi se dovedete nu auxiliar predicativ, ci "auxiliar de diatez". Funcia gruprii este
de predicat verbal. in legtur cu analiza unui verb la diateza pasiv sunt de reinut urmtoarele:
(1) Verbul care este conjugat la diateza pasiv il "deducem" din participiu (btut de la a bate, iubit
de la a iubi etc.) i ca atare informaiile privind felul verbului (predicativ / auxiliar predicativ,
personal / impersonal, conjugarea) se refer la acest verb, nu la auxiliarul afi.
OBSERVAIE. Cat privete REGIMUL (tranzitiv / intranzitiv), reinem:
(a) Pot trece la diateza pasiv numai verbale care la diateza activ (= forma de baz, cea din dicionar)
sunt tranzitive.
(b) Prin pasivizare, valena lor acuzatival (= tranzitivitatea) este blocata, adic verbul la diateza
pasiv nu mai poate avea complement direct253.
De aceea, formularea cea mai potrivit este nu tranzitiv, nici intranzitiv, ci INTRANZITIVIZAT (prin
diatez).
(2) Categoriile gramaticale (mod, timp, numr i persoan)' sunt cele ale lui afi, ele contand pentru
construcia pasiv in intregime.
Analiza verbului la diateza pasiv din Vacana de var era ateptat cu nerbdare de toi: era
ateptat = predicat verbal exprimat prin verbul a atepta, predicativ, intranzitivizat (prin diatez),
personal, indicativ, imperfect, pers. a IlI-a, singular, diateza pasiv.
253 ,

Centru excepia legat de verbele dublu tranzitive, vezi T 52.

271

T55
"A FI+ PARTICIPIU" -PREDICAT VERBAL (DIATEZA PASIV) / PREDICAT NOMINAL
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Propunerile sunt avansate de prezidiu.
(2) Lucrrile sunt avansate pentru aceast perioad.
B. SOLUII:
(1) sunt avansate = predicat verbal (verb la diateza pasiv)
(2) sunt avansate = predicat nominal
C. COMENTARIU
0. Pe cat de simpl ca numr de operaii i asociaii necesare este identificarea diatezei pasive in
prezena complementului de agent, pe atat de complicat i de nesigur este interpretarea aceleiai
grupri ("a fi + participiu") in situaiile in care acest complement de agent nu este exprimat, dar este
exprimabil, mai greu sau mai uor. De multe ori interpretarea considerat corect e mai mult intuit
decat argumentat gramatical. Dm in cele de mai jos cateva puncte de reper, cu valabilitate relativ i
limitat la o categorie sau alta de verbe. Sunt prezentate de fiecare dat in paralel structurile fr
complement de agent i cele insoite de complement de agent. Notm: PN = predicat nominal; PV pas -

predicat verbal exprimat prin verb la diateza pasiv; V(in)trz = verb (in)tranzitiv; NP = nume predicativ.
Pentru imaginea de ansamblu a gruprii "a fi + participiu" includem in prezentare i alte situaii
(participii de la Vintra) care nu comport discuii in privina interpretrii.
1. Participiul provine de la un V^^ (in orice situaie) i ca atare gruparea "a fi + participiu" constituie
un PN {a fi "auxiliar predicativ" + NP exprimat prin participiu adjectival): Pomii erau inflorii;
Copacii sunt inmugurii; Merele erau putrezite; Compania lui e foarte plcut; El e intr-adevr
umblat prin lume.
Indiferent dac ar schimba sau nu sensul, posibilitatea unui complement de agent se exclude.
2. Participiul provine de la un verb utilizat in mod obinuit INTRANZITIV i prin urmare
participiul este NP. Inserarea unui complement de agent, acolo unde se poate, cu sau fr
schimbarea subiectului, modific sensul construciei, respectiv se actualizeaz
272

inelesul tranzitiv, mai puin uzual, al respectivului verb: Copilul era adormit (PN; comp. cu Copilul
adormise - VMtr!) / Copilul era adormit de maic-sa (PVpas; comp. cu Povetile il adorm - Vta); Dup
o zi de lucru, bunica era obosit (PN; comp. cu Bunica obosise - Vktrz) / Bunica era obosit de atatea
vizite (PVpas; comp. cu Atatea vizite o obosiser -VoJ; Masa era crpat (PN; comp. cu Masa a
crpat in dou locuri -Vintiz) / Stanca fusese crpat de dinamit (PVpas; comp. cu Dinamita a
crpat stanca - Vta); Lucrrile sunt avansate pentru aceast perioad (PN; comp. cu Lucrrile au
avansat mult - Vintra) / Propunerile sunt avansate de prezidiu (PV; comp. cu Prezidiul a avansat
propunerile
Se poate observa c structurile fr complement de agent corespund verbului intranzitiv, iar cele cu
complement de agent exprimat sau uor exprimabil trimit la verbul tranzitiv.
3. Participiul provine de la un VERB REFLEXIV (cu pronume in acuzativ) i deci intranzitivizat.
impreun cu a fi formeaz un PN. Posibilitatea de a introduce un Cag este in principiu exclus.
Colegul tu este destul de increzut (comp. cu a se increde - Vrefl); La varsta lui e cam ramolit (comp.
cu a se ramoli - Vrefl); Era indrgostit de o student (comp. cu a se indrgosti de - Vrefl); Nu e
astamprat deloc biatul tu (comp. cu a se astampra - Vrefl); De cand suntei cstorii (logodii,
cununai)? (comp. cu a se cstori, a se logodi, a se cununa -Vrefl).
4. Participiul provine de la un verb intrebuinat atat reflexiv, deci intranzitivizat (model: a se supra),
cat i tranzitiv (model: a supra (pe cineva)). in primul caz participiul apare firete fr complement
de agent
(Tar_e funcia de NP (situaia cea mai frecvent). Dac apare Cag, inseamn c. este utilizat tranzitiv
(model: a supra). Drept criterii ugeneral de analiz la aceast categorie de verbe se indic a nu se
introduce complementul de agent, dac acesta nu este exprimat, intrucat, practic, se intervine asupra
regimului verbului. Subliniem acest lucru, deoarece, altfel, un complement de agent cu sens
nedeterminat ("de ctre cineva") se poate totdeauna insera, ceea ce ar conduce greit la interpretarea in
orice context a construciei drept PVpas:
Adesea era suprat pe toat lumea (PN; comp. cu a se supra - Vrefl) / Era suprat de prietenii lui
cei mai buni (PN; comp. c u Prietenii...il suprau - Vta); Marea e agitat (PN; comp. cu a se agita Vrefl) / Marea e agitat de furtun (PV; comp. cu Furtuna agit marea - Vta); Castraveii nu fuseser
bine murai (PN; comp. cu a se mura - Vrefl); {Castraveii fuseser murai de mama (PV; comp. cu
Mama murase castraveii - Vta); El nu fusese amestecat in toat istoria aceea (PN;
273

comp. cu a se amesteca) I Fusese i el amestecat de alii in toat istoria aceea (PV; comp. cu Alii il
amestecaser in toat istoria aceea).
Uneori participiul are alt sens decat cel al verbului de la care provine, fapt verificat prin sinonimie. in
aceste cazuri se pierde aproape complet legtura cu verbul originar, participiul nemaifiind deloc simit
ca verb, ci ca adjectiv propriu-zis. Diferena de sens este cel mai adesea rezultatul raportrii la subiecte
cu un anumit ineles: Mria e imprtiat de felul ei - PN (comp. cu Merele sunt imprtiate pe jos PVpas); Ionescu e ascuns din fire - PN (comp. cu Casetofonul e ascuns prin camer -PVpas); Ea e
foarte organizat in tot ce face - PN (comp. cu Excursia e organizat prin sindicat PVpas);
Prietenul tu a fost intotdeauna prefcut - PN (comp. cu Oraul a fost prefcut in scrum); El este
citit intr-adevr - PN (comp. cu Romanul acesta e citit cu plcere).
in general am putea spune c participiile cu sinonime adjectivale clare se cuvin interpretate ca
adjective (NP).
5. Participiul provine de la un Vta, fr pronume reflexiv (in acuzativ), utilizat ca atare aproape

intotdeauna. Prin urmare, participiul, dac inelesul nu-i este diferit de al verbului de origine, are
SENS FUNDAMENTAL PASIV, indiferent dac apare sau nu complementul de agent. in aceast
situaie se pune propriu-zis problema interpretrii gruprii "a fi + participiu" in lipsa unui complement
de agent, interpretare care se ofer in alternativa: ori PVBas, ori PN, dup cum interpretm participiul
CA ACIUNE SUFERITA (pasiv al aciunii) sau ca O STARE (pasiv al strii). Aprecierea intr-un fel
sau altul nu este intotdeauna perfect argumentat gramatical, mai cu seam dac avem o propoziie
independent redus la structura "S + a fi + participiu: Masa e ocupat.
Dup gradul de argumentare posibil a interpretrii - PVpas / PN -deosebim dou situaii:
5.1.Propoziia se reduce ca structur la "S + a fi + participiu": Ua e deschis; Cumprturile sunt
achitate; Focul e aprins; Suntei ateptat; Rezultatele sunt comunicate; Meciul e catigat; Masa e
ocupat; Camera e inchiriat; Magazinul era inchis; Piedica (de la arm) e tras; Strada lui nu e
sistematizat; Ediia a H-a este revizuit; Aerul e poluat.
Dup cum se vede din exemplele de mai sus, gradul de presupunere a unui complement de agent
este difereniat, de la un verb la altul, de la aproape zero la 100%. A se compara: Magazinul e inchis
(Aerul e poluat) cu Profesorul e ateptat (Dumanul a fost invins; Rezultatele erau comunicate). La
nivel de clas verbal, putem vorbi de o trecere treptat de la stare la aciune.
in general, construciile reduse (numai) la aceti trei termeni, mai rar intalnite in practica analizei
gramaticale, exprim starea.
274

E de menionat c un anumit rol in decizia pentru "stare" (PN) sau "aciune" (PVpas) il are timpul
auxiliarului a fi. Cel mai adesea prezentul i imperfectul favorizeaz starea, in timp ce perfectul
compus i mai mult ca perfectul se asociaz cu aciunea. A se compara: Focul e aprins (PN) cu Focul
a fost aprins (PVpas); Mrfurile nu sunt achitate (PN) cu Mrfurile n-au fost achitate (PVpas).
5.2. Cel mai adesea gruparea "a fi + participiu" este insoit de diverse complemente, acestea
clarificand propriu-zis construcia.
Astfel, in prezena unui fcomplement de mod, de tipul cu grij, cu atenie, pe neobservate etc,
construcia exprim clar pasivul aciunii: Ua e deschis cu grij; Cumprturile sunt pltite pan la
ultimul leu; Focul e aprins cu atenie; Rezultatele erau comunicate treptat; Meciul e catigat cu
mari dificulti; Sticla e golit cu atenie; Masa e ocupat treptat; Fraza e imprit corect in
propoziii; Camera e inchiriat ieftin; Frontierele rii sunt pzite ca ochii din cap; Lecia e citit in
gand.
in aceast serie de exemple, complementul de agent este aproape reclamat in propoziie. Acelai rol il
pot avea i alte complemente: Ua e deschis incetior; Perdelele sunt trase spre mijloc; Suntem
inconjurai din toate prile; Cuvintele de analizat sunt subliniate cu rou...; Petele era proaspt
cumprat; Plecarea nu este inc hotrat; Funia e impletit in patru; Scaunul e aezat in capul
patului; Hartiile sunt imprtiate peste tot; Casa e vandut de dou zile; Ea e apreciat la coal;
Ce-i-al tu e pus deoparte; Banii sunt depui la C.E.C.
275

T56
PREDICAT VERBAL IMPERSONAL / PREDICAT NOMINAL IMPERSONAL
A. STRUCTURI-TIP:
(1) E dovedit c lucrurile s-au intamplat astfel.
(2) E clar c lucruile s-au intamplat astfel.
B. SOLUII:
(1) e dovedit = predicat verbal impersonal
(2) e clar - predicat nominal impersonal
C. COMENTARIU
0. Problema contuziei in discuie se pune pentru dou tipuri de expresii, deopotriv impersonale, cu
structuri aparent identice:
(1) PREDICAT NOMINAL IMPESONAL format din a fi "auxiliar predicativ" impersonal i un nume
predicativ exprimat prin adverb de mod: E uor s vorbeti, mai greu e s faci; E ruinos s nu tii
asta; E limpede c pentru examen va inva.
(2) PREDICAT VERBAL IMPERSONAL exprimat printr-un VERB la diateza pasiv impersonal: E
unanim acceptat c pmantul se invarte in jurul soarelui, nu invers; Era bine tiut c a doua zi nu
vom mai avea aceast ocazie; Fusese demonstrat in detaliu c soluia propus era greit; Nu e

admis s te retragi; E permis s trecem in camera de vizavi?; N-ar fi indicat s pleci acum.
0.1. Cele dou tipuri de grupri au ca note comune : a fi "impersonal", caracterul invariabil tipic
adverbial al celui de-al doilea component i calitatea de a cere subordonate subiective. Aceste note pot
conduce, greit, la unificarea sintactic a celor dou grupri, in sensul interpretrii diatezei pasive
impersonale (PVpas) drept predicat nominal impersonal (PN), in cadrul cruia, o dat astfel apreciat, a
fi devine AUXILIAR PREDICATIV copulativ, iar participiul, considerat adverb sau, ca rezultat al
altei confuzii (vezi T 25), adjectiv, devine NUME PREDICATIV.
1. in vederea deosebirii celor dou structuri, in spe pentru identificarea pasivului
impersonal, vom reine urmtoarele:
1.1. Construcia impersonal "a fi + participiu (invariabil)" este substituibil cu aa-numitul "reflexiv
pasiv cu se impersonal": e tiut c...
276
- se tie c; e dat s ... - se d s...; e acceptat c... - se accept c...; e demonstrat c... - s-a
demonstrat c etc.
Prin aceast echivalen obinem proba c. "a fi + participiu" este un verb la diateza pasiv.
1.2. Calitatea de particpiu, de la care pleac de altfel recunoaterea construciei, se verific uor prin
raportarea la perfectul compus al verbului (a ti - am tiut > tiut "participiu") (vezi T 54).
Dei invariabil ca form, asemenea unui adverb de mod din construciile impersonale cu a fi (e clar
c..., e sigur c etc), participiul se deosebete de acesta din urm, in afar de proveniena verbal, prin
SENSUL PASIV ce poate fi pus in eviden prin complementul de agent. A se compara: E tiut de
ctre oricine c... cu *E clar de ctre oricine c... Datorit caracterului impersonal al construciei,
complementul de agent in general nu este exprimat, avand un CONINUT NEDETERMINAT (=
neprecizat sau mai greu precizabil). Dac vrem s-l introducem, ca mijloc de verificare pentru
sensul pasiv al participiului, acesta se va exprima prin substantive sau pronume cu ineles general sau
nedefinit: de ctre toat lumea, de ctre oricine, de ctre cineva etc.
OBSERVAIE. Pasivul impersonal cu structura uafi + participiu" este limitat la un numr relativ restrans de
verbe. De altfel, participiul in general este rar folosit in construcii impersonale: E plcut s cltoreti noaptea
-plcut = adverb de mod < adjectiv < participiu (de la a plcea). intrebuinarea adverbial a unui particpiu
presupune ca stadiu intermediar intrebuinarea adjectival.
277

T 57 NUME PREDICATIV MULTIPLU / NUME PREDICATIV + COMPLEMENT

A. STRUCTURI-TIP:
(1) Ionel este harnic i asculttor.
(2) Ionel este asculttor i inc de bunvoie.
B. SOLUII:
(1) harnic i asculttor = nume predicativ multiplu
(2) asculttor = nume predicativ; de bunvoie = complement
C. COMENTARIU
0. Asemenea oricrei pri de propoziie, cu excepia predicaltului, numele predicativ poate fi
MULTIPLU, adic format din dou sau mai multe uniti coordonate inte ele: Colega ta este cuminte,
harnic i inteligent; Cldirile moderne sunt din beton armat i sticl; Grdina mea e mic, dar
frumoas; Meseria lui e frumoas, dar fr cutare.
intrucat semnele verbale ale predicaiei se exprim o singur dat, prin auxiliarul predicativ, spunem
c este multiplu doar numele predicativ, nu i predicatul. Elementele componente ale unui nume
predicativ multiplu, indiferent prin ce se exprim i in ce fel sunt coordonate, se refer toate la acelai
subiect (vezi exemplele de mai sus).
OBSERVAIE. Dac numele predicative se raporteaz la subiecte diferite, auxiliarul predicativ fiind
acelai, avem atatea predicate nominale cate cupluri "subiect - nume predicativ": El e o capacitate, iar
tu, un nimic (= El e o capacitate, ia tu [eti] un nimic); Ori tu eti nevinovat i ea, mincinoas, ori amandoi,
nite farsori (= Ori tu eti nevinovat i ea [este] mincinoas, ori amandoi [suntei] nite farsori); Mria s-a fcut
inginer, iar sora ei, doctori (= Mria s-a fcut inginer, iar sora ei [s-a fcut] doctori).

0.1. Spre deosebire de auxiliarul predicativ, care nu se subinelege pe lang fiecare component al
numelui predicativ multiplu, numele predicativ pe lang dou sau mai multe auxiliare predicative
coordonate se reclam obligatoriu subineles pe lang fiecare auxiliar predicativ in parte, avand
278

atatea predicate nominale cate auxiliare predicative: Amicul tu a fost, este i va rmane toat viaa un

vistor Amicu hu a fost [un vistor], este [un vistor] i va rmane toat viaa un vistor; Eti sau
pari obosit? = Eti [obosit] sau pari obosit? Erai de mult profesor sau ai devenit abia acum? = Erai
de mult profesor sau ai devenit [profesor] abia acum?
0.2. Prin definiie, un nume predicativ nu poate fi coordonat decat cu alt nume predicativ (coordonare
omogen funcional), nu i cu alt parte de propoziie.
1. Nesocotind omogenitatea funcional a unitilor ce compun un nume predicativ multiplu, se ajunge
uneori in analiz la coordonarea greit a unui nume predicativ cu un complement, ca i cum ar forma
un nume predicativ multiplu. Indiferent dac respectivul complement este interpretat corect funcional
(complement) sau este asimilat unui nume predicativ, plasarea lui in raport de coordonare cu numele
predicativ duce la greeli fireti in stabilirea numrului de predicate. Aparena coordonrii ne-o d
prezena unei conjuncii coordonatoare, cel mai adesea adversativ, dublata de neexprimarea a doua
oar a predicatului nominal, ca termen regent complementului - de aici aprecierea greit c avem o
singur propoziie, nu dou: El e ca painea cald, dar numai pentru unii.
in exemplul dat, in ciuda unor aparene, coordonarea nu se realizeaz intre numele predicativ ca
painea i complementul indirect pentru unii, ci intre dou propoziii, cea de-a doua avand predicatul
subineles: El e ca painea cald, dar [e ca painea cald] numai pentru unii.
Aparent coordonate cu un nume predicativ pot fi aproape toate complementele, dar de fiecare dat
considerm predicatul suineles in propoziia a doua: Totdeauna ai fost generos, dar [ai fost generos]
mereu cu aceiai; A rmas repetent, dar [a rmas repetent] numai o dat; Azi ai fost asculttori, ins
[ai fost asculttori] numai de fric; Prietenul tu e intr-adevr curajos, dar [e curajos] acas la el;
Copilul e bolnav i [e bolnav] inc de ieri.
OBSERVAIE. Aceeai subinelegere a termenulu regent, in spe a unui adejctiv, o avem i in cazul unui
atribut aparent coordonat cu un complement: un om harnic, dar numai uneori (= un om harnic, dar [harnic]
numai uneori).

1.1. Tot o fals coordonare apare i intre un participiu pasiv, component al diatezei pasive, i un
complement: Ea a fost admis, dar [a fost admis] din intamplare; Propunerile au fost reinute i [au
fost
279

reinute] inc repede; Meciul a fost catigat, dar [a fost catigat] cu mari sacrificii.
OBSERVAIE. in fapt, problema se pune in acelai fel i pentru verbele predicative: El merge, dar [merge] cu
maina; Vin i eu, dar nu [vin] azi, ci [vin] maine.
280

58 AFI+ ADJECTIVE COORDONATE / A FI f

PARTICIPII COORDONATE
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Tema a fost lung i grea.
(2) Poezia a fost copiat i memorat.
B. SOLUII:
(1) lung i grea = coordonare intre adjective
(2) copiat i memorat = coordonare intre verbe la diateza pasiv
C. COMENTARIU
0. Apropierea formal dintre PREDICATUL NOMINAL de tip "a fi" (auxiliar oredicativ) + nume
predicativ exprimat adjectival" (Acest hotel a fost intotdeauna foarte elegant i curat) i
PREDICATUL VERBAL exprimat prin VERB LA DIATEZA PASIV in structura "a fi" (auxiliar de
diatez) + participiu pasiv" (Acest hotel a fost construit i special dotat pentru persoane venite la
tratament) genereaz adesea in analiz o greeal legat de caracterul MULTIPLU al funciei,
respectiv se extinde conceptul de nume predicativ multiplu, realizat prin adjective coordonate, la
nivelul particip iilor, inelese ca formand cu a fi un singur predicat.
Altfel spus, dup modelul Copilul e harnic i inteligent, in care harnic i inteligent formeaz un singur
predicat (nominal), cu nume predicativ multiplu, se interpreteaz ca fiind un singur predicat i in
Inculpatul a fost judecat i condamnat.
Indiferent dac cele dou (sau mai multe) participii sunt recunoscute ca atare, respectiv drept elemente
componente ale diatezei pasive, sau nu este sesizat diateza pasiv, ele sunt asimilate tacit unor
nume predicative, iar a fi interpretat ca auxiliar predicativ (copulativ).
O asemenea analiz este greit, iar consecinele ei se prelungesc in alt greeal, vizand numrul
propoziiilor in fraz.

1. Din calitatea de categorie gramatical - realizat analitic - a diatezei pasive, pe care o considerm
identificat de analist (vezi, pentru aceasta, T 55), rezult c. a fi este un verb auxiliar, in spe auxiliar
al diatezei pasive (afimixpas). in aceast ipostaz, a fi are o trstur pe care auxiliarele predicative
(copulative) n-o au, i anume aceea c nu poate servi in acelai timp dou sau mai multe participii,
intre auxiliarul de diatez i
281

participiu stabilindu-se raportul de 1:1. Drept urmare, putem formula urmtorul principiu de analiz:
dac avem un ir de dou sau mai multe participii (pasive) coordonate i un singur afiam pas, acesta se
subinelege obligatoriu pe lang fiecare participiu care nu-l are: Houl a fost arestat i inchis = Houl
a fost arestat i [a fost] inchis. Se vede astfel c raportul de coordonare se stabilete nu intre participii,
ci intre verbele la diateza pasiv pe care le reprezint aceste participii. Din punctul de vedere al
funciei, vom spune c avem atatea predicate verbale (la diateza pasiv) cate participii. (A se compara,
pentru situaii similare, cu modurile i timpurile compuse: Am cantat i dansat toat noaptea = Am
cantat i [am] dansat toat noaptea; Ar face i drege orice, numai s accepi = Ar face i [ar] drege
orice, numai s accepi.)
OBSERVAIE. Se atrage atenia ca participiul pasiv formeaz diateza pasiv numai cu a fi, nu i cu alte verbe.
Dac apare pe lang un auxiliar predicativ (a deveni, a ajunge, a prea etc), participiul, indiferent de sensul
pasiv (= verb) sau activ (= participiu adjectival), are, asemenea unui adjectiv, funcia de nume predicativ in
cadrul unui predicat nominal. in aceast situaie, un ir de participii cordonate nu reclam subinelegerea
verbului, ci formeaz un nume predicativ multiplu in cadrul unui singur predicat nominal: Pare iubit $i apreciat
de toi (iubit i apreciat = nume predicativ multiplu); Datorit comportrii sale bizare, a ajuns ironizat i ocolit
chiar de prieteni (ironizat fi ocolit = nume predicativ multiplu).

1.1. Situaia invers, adic apariia unui singur participiu pasiv pe lang doi (sau mai muli) afiRlapss la
timpuri i/sau moduri diferite este mai rar: A fi sau a fi fost incantat de propunerea ta, dac a avea
mai mult timp; Cantecele Lucreiei Ciobanu au fost, sunt i vor fi indrgite de marele public. in
asemenea cazuri, in mod firesc se subinelege participiul, avand atatea predicate verbale la diateza
pasiv de cate ori apare
"J*auxpas-

2. La aceeai interpretare analitic ne conduce i INELESUL: fiecare participiu din ir, raportat la
subiect i impreun cu a fi^ pas, aprut o singur dat, exprim cate o aciune diferit una de alta.
Argumentarea se realizeaz astfel:
(1) Prezena raportului de coordonare, marcat sau nu printr-o conjuncie, oblig la interpretarea
identic a tuturor participiilor din ir.
(2) Unul dintre participii, cel pe lang care este exprimat a fi.mx pas, constituie in mod sigur o diatez
pasiv i, datorit coordonrii, i celelalte participii au acelai statut, excluzandu-se o discriminare
funcional.
(3) Aceste dou (sau mai multe) participii, reprezentand dou (sau mai multe) verbe la diateza pasiv,
nu pot fi luate impreun ca formand un
282

singur predicat verbal la diateza pasiv, deoarece nu exist un predicat multiplu- Din nou, singura
soluie este s disociem grupul de participii in atatea predicate verbale (la diateza pasiv) cate
participii. Se inelege c acest numr de predicate va genera tot atatea propoziii coordonate.
Alte exemple: Totul a fost revizuit i adaptat la noile condiii; Au fost scoi in faa clasei i
sancionai pentru indisciplin; Zazania era intreinut, cultivat i abil manevrat de fostul
director ; Au fost adoptate i generalizate noi metode.
*""^TMai rar, pe lang un singur a fi poate aprea un nume predicativ adjectival, inclusiv multiplu,
coordonat in aparen cu un participiu pasiv, rest din diateza pasiv: Casa era veche, urat,
murdar i prost intreinut de fotii chiriai. Participiul pasiv fiind inclus intr-o serie de adjective
coordonate cu funcie de nume predicativ multiplu pe lang un singur a fi, interpretat de la bun
inceput ca auxiliar predicativ, prezena unui verb la diateza pasiv in asemenea grupri este oarecum
mascat i adesea nesesizat. Ca atare, participiu pasiv este aliniat complet adjectivelor i interpretat
ca un element component (nume predicativ) al numelui predicativ multiplu, in cadrul unui singur
predicat, firete.
Examinand pe componente presupusul nume predicativ multiplu "adjectival-participial" in raport cu a
fi, ajungem repede la o contradicie: adjectivele se dovedesc intr-adevr nume predicative, in timp ce
participiul pasiv, avand i complementul de agent exprimat sau uor exprimabil, nu poate fi nume
predicativ, el trimiand la diateza pasiv. Prin urmare, acelai a fi ne apare fa de adjective ca auxiliar

predicativ, cu care ar forma un predicat nominal, iar fa de participiu, ca auxiliar de diatez, cu care ar
forma un predicat verbal la diateza pasiv. Or, unul i acelai verb nu poate fi concomitent i auxiliar
predicativ, i auxiliar de diatez, dup cum un predicat nu poate fi hibrid, adic s inceap
"nominal" (prin adjectivele-nume predicative) i s se termine "verbal" (prin participiul pasiv). Nu
rmane astfel decat soluia analitic: un predicat nominal (auxiliarul predicativ a fi + nume predicativ
multiplu exprimat prin adjective) i un (alt) predicat verbal exprimat prin verb la diateza pasiv
(afi3mp3S subineles + participiu).
Reluand exemplul dat la inceput, avem: Casa era veche, urat, murdar i [era] prost intreinut de
fotii chiriai.
Alte exemple similar interpretate: Mai srac i mai btut de soart ca e<- nu e nimeni; Toate
interveniile din sal au fost interesante i consemnate detaliat in procesul-verbal; De la o vreme
incoace e cam ciudat i parc obsedat de ceva; Pantalonii ii erau murdari i gurii de scrum de
igar.
283
OBSERVAIE. Dac in structur apare alt verb decat a fi, respectiv un auxiliar predicativ (a deveni, a rmane
etc), adjectivul i participiul pasiv sunt considerate omogene funcional i deci pot fi coordonate, generand un
nume predicativ multiplu: El a rmas calm i neimpresionat de ameninrile in cascad (calm i neimpresionat
= nume predicativ multiplu; nu se subinelege auxiliarul predicativ).
284

59 SUPIN / PARTICIPIU
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Acest lucru nu e de acceptat.
(2) Acest lucru nu e acceptat.
B. SOLUII:
(1) de acceptat = supin
(2) acceptat = paiticipiu
C. COMENTARIU
0. Fcand abstracie de raportul din punct de vedere etimologic, supinul este constituit, strict formal,
dintr-o prepoziie (de, la, in etc.) i un participiu verbal invariabil, asemenea celui din structura unor
moduri i timpuri compuse: Am terminat de scris un articol (de scris = supin) - Am scris articolul
(scris = participiu verbal, subunitate in structura perfectului compus). Neinandu-se cont de
INELESUL supinului i interpre-tandu-se greit participiul invariabil din structura acestuia drept
participiu de genul masculin, folosit adjectival propriu-zis sau ca element component al
diatezei pasive, se ajunge la considerarea eronat a supinului drept "participiu insoit de
prepoziie" sau, nefacandu-se nici distincia intre adjectiv i particpiu, chiar "adjectiv (in acuzativ)
insoit de prepoziie". Consecinele apar imediat la nivelul analizei morfosintactice, operandu-se in
consecin cu categorii precum: acord, gen, numr, caz, atribut adjectival etc. Prin acestea, supinul
alunec in sfera adjectivului.
1. Teoretic vorbind, din punctul de vedere al formei, supinul nu s-ar putea confunda cu participiul,
intrucat:
(1) Supinul este insoit obligatoriu de o prepoziie (de, in, la etc), in timp ce particpiul, prin trsturile
sale adjectivale, refuz o prepoziie: Acest lucru e de tiut - Acest lucru e tiut.
(2) Supinul, indiferentd de construcia personal sau impersonal in care apare, este invariabil IN
FORM: Romanul acesta e de citit -Romanele acestea sunt de citit. Dimpotriv, particpiul,
consecin a
285

acordului, este variabil dup gen, numr i caz254: Romanul acesta e citit -Romanele acestea sunt
citite.
Aceast diferen apare chiar in situaia, mai rar, cand i participiul e insoit de prepoziia de: De
btut, a fost btut, nu glum (de btut = prepoziie + particpiu) - comp., pentru variabilitate, cu De
btut, a fost btut ... /De btui, au fost btui ... (Vezi, pentru participiul invariabil, aici mai jos.)
2. Deosebirea intre cele dou moduri verbale (supinul i paticipiul variabil) apare i la nivelul
inelesului: participiul exprim sub form de adjectiv o aciune suferit sau atribuit {carte citit cu
atenie, drumul parcurs pan acum, omul sosit asear, copii intori din vacan etc), in timp ce
supinul are semnificaia unui infinitiv, fiind in esen numele unei aciuni (stri, deveniri).
2.1. Fr prepoziie i articulat, supinul se substantiveaz (= devine substantiv "deverbal): fumatul

(oprit in sal), cantatul {interzis in local), mancatul (tarziu), sculatul {devreme), mersul {inainte al
societii), scldatul {in apa de munte) etc.
Aceste substantive provin din participiul invariabil al supinului sau, mai pe scurt, din supin, nu dintrun
participiu variabil de genul masculin, singular. Ca abstracte verbale, ele sunt toate de genul
NEUTRU, nu masculin, i au numai SINGULAR.
Dac ar proveni din substantivarea participiului (variabil), ar trebui s aib i plural (comp. cu
amraii {soartei), {intalnirea) premiailor -participii substantivate). Spre deosebire de substantivele
provenite din supin, cele provenite din participii nu denumesc aciuni, ci OBIECTE (fiine, lucruri
etc.) care au suferit sau AU FCUT O ACIUNE: premiaii (clasei) = cei care au fost premiai;
rmaii (in urm) = cei care au rmas (in urm). Prin urmare, un cuvant ca invatul {ritmic) va fi
considerat substantiv provenit din supin, de genul neutru, singular, defectiv de plural {invatul
(ritmic) * cel care este invat sau inva (ritmic), ci ACIUNEA de a inva (ritmic); la fel: fumatul =
aciunea de a fuma; cantatul = aciunea de a canta etc).
254 Din punctul de vedere al acordului, nu exist nici o deosebire intre numele predicativ exprimat prin
adjectiv i participiul din structura diatezei pasive -comp. Fata este vesel cu Fata este iubit de
prini. Altfel spus, i adjectivul, i participiul se acord total, in cele trei categorii solidare - genul,
numrul i CAZUL. Cand vorbim de acordul participiului din diateza pasiv menionm de regul
numai genul i numrul, trecand sub tcere cazul, ca i cum participiul n-ar avea caz sau genul (i
numrul) ar putea aprea iar caz. in realitate, nu e cu nimic mai jenant cazul la participiu, form
VERBAL, decat... genul.
286
3. Problema confuziei supinului cu participiul se pune mai cu seam pe lang a fi, in construcii
personale sau impersonale, cu sens activ sau pasiv, construcii care seamn cu diateza pasiv: Mai
e de ateptat mult aici? ; La amiaz, din cauza soarelui puternic, nu-i de stat pe plaj; Mai e de venit
cineva?; Situaia lui nu era de invidiat de ctre nimeni; Ocazia aceasta nu-i de ratat; El e de plans
de toi cei care-i cunosc situaia; Ea e de jieinvins la ah; Accidentul a fost de neevitat; E de
neineles cum a putut s fac el aa ceva; E de inut minte pe data viitoare c nu-i de glumit cu
asemenea lucruri; E de tiut de ctre oricine c lucrurile nu vor rmane aa.
Asemnarea cu diateza pasiv este mai evident in cazul construciilor cu sens pasiv, mai ales dac
este exprimat complementul de agent. (Prezena sau posibilitatea acestuia este dovada sensului pasiv.)
De remarcat c, de regul, complementul de agent are sens nedetrminat255.
3.1. Construciile de tip "a fi + supin", indiferent de sensul pasiv sau nu al supinului, se cer interpretate
ca predicate nominale. Trebuie reinute in mod special construciile impersonale cu sens pasiv (urmate
de subiective), acestea asemnandu-se cu pasivul impersonal. A se compara: Nu e dat oricui s fie un
brav pescar (nu e dat = predicat verbal, verb la pasiv impersonal) - E de vzut cum se vor desfura
pe viitor toate acestea (e de vzut = predicat nominal, format din e ("auxiliar predicativ") + de vzut
(nume predicativ exprimat prin verb la supin). i intr-un caz, i in cellalt, predicatul este
IMPERSONAL, VERBAL in primul, NOMINAL in al doilea.
Avand in vedere c participiul din pasivul impersonal este invariabil, asemenea supinului, iar sensul
pasiv este in ambele situaii prezent, singura deosebire formal, dar practic, intre supin i participiu
este aici prezena, respectiv absena prepoziiei (de).
255

Vezi, pentru sensul pasiv al supinului, Avram, 1986, p. 169.

287
T 60 NUME PREDICATIV / ATRIBUT
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Obligaia mea era dea-/ spune totul.
(2) Aveam obligaia de a-i spune totul.
B. SOLUII:
(1) de a spune - nume predicativ
(2) de a spune = atribut
C. COMENTARIU
0. Strict teoretic vorbind, confuzia intre cele dou funcii este alimentat de numeroase note
comune de coninut i form (exprim o caracteristic, au aceleai mijloace de construcie, aceiai
termeni regeni etc).
1. in analiza practic, problema confuziei in discuie se pune mai cu seam in cazul in care numele

predicativ are aceeai intrebare cu atributul (care) i apare pe lang auxiliarul predicativ a fi:
(a^ Intenia lui era de a-i petrece concediul la mare (nume predicativ).
(b,) Avea intenia de &-i petrece concediul la mare (atribut).
Confuzia se realizeaz in sensul interpretrii numelui predicativ drept atribut, absolutizand rolul
intrebrii.
2. Deosebirea intre atribut i nume predicativ se poate realiza in dou feluri:
(1) Caracteristica exprimat prin atribut este prezentat oarecum ca preatribuit, vzut static i
atemporal, in timp ce la numele predicativ, datorit auxiliarului predicativ (a fi), aceasta se situeaz
intre anumii parametri modali (real, posibil, dorit, condiionat etc.) i temporali (in prezent,
trecut i viitor). Numele predicativ funcioneaz intotdeauna intr-un cadru temporal i modal. in fapt,
doar numele predicativ (nu i atributul) realizeaz, cu ajutorul auxiliarului predicativ, actul propriu-zis
al atribuirii.
(2) Raportarea numelui predicativ la substantivul (pronumele)-subiect se face in prezena auxiliarului
predicativ, fapt care se reflect i in intrebare: ea vizeaz substantivul (substitutul) numai prin
intermediul auxiliarului predicativ, incat intrebarea ne apare pus, avand in vedere
288
topica, in primul rand pe lang auxiliarul predicativ i numai prin prelungire - necesar de altfel - pe lang
substantivul cu funcie de subiect.
Reluand cele dou exemple, intrebrile ne apar sensibil diferite ca extensiune i componen: (a,) care era
intenia...? (nume predicativ) / (b^ care intenie? (atribut).
3. Confuzia in sens invers - interpretarea atributului drept nume predicativ - se datoreaz nu atat necunoaterii
valorii i construciei celor dou funcii, cat analizei greite a altor pri de propoziie. Dintre aceste situaii
reinem:
3.1. Interpretarea GREIT a lui a fi "predicativ" ca AUXILIAR PREDICATIV (copulativ) i de aici
inelegerea eronat a structurii: Era acolo un spectacol atat de mre, incat te credeai intr-o lume de

basm.
Nesesizandu-se calitatea de verb predicativ a lui a fi {era = avea loc, se intampla), structura este
modificat, obinandu-se: Spectacolul era acolo atat de mre, incat... (Din atribut (pe lang
spectacolul), atat de mre devine nume predicativ pe lang era.)
3.2. La acelai rezultat greit (nume predicativ in loc de atribut) se ajunge cand subiectul subineles nu
este recunoscut. in spe, numele predicativ este interpretat drept subiect, iar atributul - nume
predicativ: Dac [el] ar fi fost om (NP) mai ponderat (atribut), ar fi procedat altfel devine Dac omul
(subiect) ar fi fost mai ponderat (NP), ar fi procedat altfel.
Se poate uor constata din cele dou situaii c sursa comun a confuziei atribut / nume predicativ este
de fapt o alt confuzie (subiect / nume predicativ), realizat in ambele sensuri i antrenand o a treia
(nume predicativ / atribut).
289
T 61 NUME PREDICATIV / COMPLEMENT DIRECT (NP / CD)
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Ion pare un vecin bun.
(2) Ion are un vecin bun.
B. SOLUII:
(1) un vecin = NP (nume predicativ)
(2) un vecin = CD (complement direct)
C. COMENTARIU
0. Contuzia in discuie, realizat dinspre NP spre CD, are la baz un raionament sprijinit pe cateva
note aparent comune celor dou pri de propoziie:
(a) i intr-un caz, i in cellalt, intrebarea pentru identificarea funciei se pune pe lang un VERB,
ceea ce d impresia c verbul este termen regent, iar funciile subordonate sunt determinani de tip
complement:
(aj) Vecinul meu adevenit un bun specialist in electronic (Ce a devenit ...?).
(a2) Vecinul meu i- a gsit pentru televizor un bun specialist in electronic (Ce i-a gsit ...?).
(b) in ambele situaii, intrebarea utilizat este ce (vezi exemplele de mai sus), intrebare cel mai adesea
i mai concret folosit pentru complementul direct.
(c) in ordinea linear a propoziiei, cele dou funcii ocup de regul poziie POSTVERBAL
(numele predicativ dup auxiliarul predicativ, iar complementul direct dup verbul tranzitiv).

(d) Cand rspund la intrebarea ce, se exprim prin aceleai pri de vorbire, dintre care de reinut este
substantivul fr prepoziie, cu forma de nominativ-acuzativ (NAc):
(d,) Ei par oameni de treab (N - NP).
(d2) Mi-ai adus in cas numai oameni de treab (Ac - CD).
Or, in lipsa prepoziiei, cele dou cazuri (N i Ac) nu se pot deosebi morfologic i prin urmare
ambiguitatea morfologic se prelungete in ambiguitate funcional (sintactic).
1. Deosebirea fundamental intre cele dou funcii, care le genereaz i pe celelalte, o gsim la nivelul
termenului regent.
290
1.1. Prin definiie, complementul direct nu poate aprea decat pe lang un verb predicativ tranzitiv al
crui determinant este.
Dac verbul nu este predicativ propriu-zis, ci auxiliar predicativ, sau nu este tranzitiv, problema
complementului direct nici nu se mai pune.
1.2. Numele predicativ nu este un determinant al verbului, nu complinete inelesul unui verb, ci
el se refer la subiect, calificandu-l sau identificandu-l.
Avand in vedere i faptul c subiectul se exprim cel mai adesea prin substantiv (substitut), numele
predicativ ca determinant al subiectului se apropie de atribut, nu de complement256.
intrucat funcia de nume predicativ este condiionat ca existen de prezena unui auxiliar predicativ,
dup cum i apariia acestuia trimite obligatoriu la un nume predicativ, spunem, c NP i auxiliarul
predicativ se reclam reciproc, adic nu poate fi conceput unul fr cellalt.
Prin urmare, dac intr-o propoziie dat verbul nu este auxiliar predicativ, nu poate aprea nici funcia
de nume predicativ.
Deoarece raportarea numelui predicativ la subiect se face in prezena auxiliarului predicativ, intrebarea
funciei de nume predicativ (ce) pus pe lang regent (substantivul-subiect) trece prin auxiliarul
predicativ, dand impresia c intrebarea se pune pe lang verb: Ion a devenit inginer - Ce a devenit Ioni
Cu meniunea c regentul numelui predicativ nu este auxiliarul predicativ, dar intrebarea il cuprinde i
pe acesta, putem opera cu verbul ca mijloc de distingere a celor dou funcii astfel: ori de cate ori intro
propoziie dat un cuvant rspunde la intrebarea ce pus pe lang un auxiliar predicativ (a fi, a
deveni, a face, a iei etc), acel cuvant va fi nume predicativ, excluzandu-se complementul direct, i
invers, nici un cuvant care rspunde la intrebarea ce pus pe lang un verb predicativ (= care nu este
auxiliar predicativ) nu poate fi nume predicativ, ci obligatoriu altceva (complement direct sau subiect).
Prioritatea numelui predicativ fa de complement direct pe lang un auxiliar predicativ se explic i
se argumenteaz prin:
(a) OBLIGATIVITATEA numelui predicativ pe lang auxiliarul predicativ, izvorat din insuficiena
semantic a acestuia din urm i presupunerea lor reciproc;
(b) IMPOSIBILITATEA de apariie a complementului direct datorit caracterului INTRANZITIV al
tuturor auxiliarelor predicative. Se vede astfel c cele dou funcii nu pot aprea niciodat pe lang
acelai verb, nici simultan, nici alternativ:
256 -.,

Vezi, in acest sens, Draoveanu, 1978, p.22.

291

(1) un auxiliar predicativ cere intotdeauna un nume predicativ i, ca verb intranzitiv ce este, refuz un
complement direct;
(2) un verb predicativ, pentru c nu este auxiliar predicativ, refuz intotdeauna un nume predicativ,
dar poate avea un complement direct (dac este tranzitiv), dup cum il poate i refuza (dac este
intranzitiv).
Cele dou funcii sintactice se exclud reciproc in orice situaie.
OBSERVAIE. Esena celor dou funcii i criteriul de deosebire rman aceleai i in situaia in care
modul verbului (insoit sau regent) este nepersonal: O dat ajuns profesor, el i-a luat in serios misiunea (ajuns =
auxiliar predicativ, participiu; profesor = nume predicativ, N); T r e c u t clasa cu mari greuti, el s-a hotrat s
se apuce de acum serios de treab {trecut = verb predicativ tranzitiv, participiu257; clasa = CD, Ac).
257 Provenit de la verbul bitranzitiv a trece, participiul trecut rmane in continuare tranzitiv (= monotranzitiv).
292

62 NUME PREDICATIV / COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL DE MOD

A. STRUCTURI-TIP:
(1) Copilul tu este altfel.

(2) Copilul tu a procedat altfel.

B. SOLUII:
(1) altfel = nume predicativ
(2) altfel = complement circumstanial de mod
C. COMENTARIU
0. Cel mai adesea confuzia intre cele dou funcii este una in absentia, adic e prezent una dintre
funcii i se exclude cealalt. Confuzia const in a interpreta numele predicativ drept complement
circumstanial de mod, nu i invers. Decizia de incadrare se realizeaz in termeni exclusivi (sau ...
sau).
Greeala in discuie, apreciat ca una dintre cele mai grave, se explic prin cel puin patru cauze:
0.1. INTREBAREA cum, comun celor dou funcii:
(a^ Ce frumos a fost azi timpul! (Cum a fost timpul?) NUME PREDICATIV);
(b,) Ce frumos a nins azi! (Cum a nins? -> COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL DE MOD).
intrebarea fiind aceeai, se inelege c ea nu poate constitui un element de difereniere, ci mai degrab
de "unificare" sau, altfel spus, cum ne poate furniza doar indicaia c termenul analizat ar putea fi
nume predicativ sau circumstanial de mod, nu i care anume dintre ele. (Dac avem in vedere i
elementul predicativ suplimentar, intr i acesta in competiie.)
Faptul c din confuzia intre cele dou funcii complementul iese mereu imbogit statistic, adic
numele predicativ este interpretat greit drept complement de mod, nu invers, se poate explica doar
printr-o apreciere SUBIECTIV a intrebrii cum ca find proprie complementului circumstanial de
mod, ceea ce, firete, nu-i adevrat.
293
0.2. Din faptul c intrebarea cum se pune pe lang auxiliarul predicativ se trage concluzia - greit - c
regentul numelui predicativ este auxiliarul predicativ, iar prin aceasta numele predicativ apare ca un
fel de determinant al verbului (a fi, a deveni, a rmane etc):
(a2) Timpul este urat azi - Cum este (timpul)?
(b2) El se comport urat - Cum se comport (el)?
in acest fel vzute lucrurile, firete c numele predicativ este sensibil apropiat de un determinant de
tip"complement". Dac analistul nu tie sau nu observ c verbul pe lang care apare determinantul
este un auxiliar predicativ, il va interpreta, urmand o logic aproape corect, drept circumstanial de
mod. In paralel:
(a3) Cireul pare frumos (> complement circumstanial de mod, in locdeNP);^___I+___J
(b3) Cireul se dezvolt frumos (> complement circumstanial de
Aceast probabilitate crete pe msur ce, de-a lungul listei de auxiliare predicative, ne deprtm de
a fi (capul de serie).
in acelai sens, al apropierii numelui predicativ de complement, se inscrie i specificul lexicalsemantic
al auxiliarelor predicative, caracterizate printr-o insuficien de ineles, din cauza creia nici
nu pot aprea singure. Aceast lips de autonomie este interpretat adesea ca NECESITATE DE
COMPLINIRE. Formularea_e numele predicativ completeaz ca ineles auxiliarul predicativ,ii_
suplinete adic infirmi- tatea lexical-semantic, este uzual. Asemnarea cu atatea alte verbe
deficitare in privina inelesului de sine stttor este imediat. Or, toate celelalte verbe, in afar de
auxiliarele predicative, sunt efectiv "complinite", determinate de ... complemente.
in realitate, numele predicativ exprim o caracteristic a subiectului (substantiv (substitut) in
nominativ), nu a auxiliarului predicativ, iar expresia acestei relaii, dac numele predicativ se exprim
prin adjectiv, este acordul in gen, numr i caz. Din acest punct de vedere, adjectivul-nume predicativ
i adjectivul-atribut se acord la fel cu regentul (comp. copilul este frumos i copilul frumos).
Dimpotriv, intre numele predicativ (adejctival) i auxiliarul sintactic nu exist nici o relaie
gramatical marcat. (Adjectivul, in lipsa unei prepoziii, se poate subordona numai prin acord in gen,
numr i caz fa
294
de un termen care are aceste categorii (substantiv i substitute). Or, verbul, se tie, nu le are i in
consecina nu poate fi determinat de adjectiv.)
Prin urmare, numele predicativ nu este un determinant al auxiliarului predicativ, ci al subiectului
(substantiv sau substitute)258.
0.3. Din punctul de vedere al EXPRIMRII, cele dou funcii au construcii comune sau

asemntoare, ceea ce constituie inc un factor favorizant in producerea confuziei. Deosebim dou
situaii, in care, cel puin teoretic, modul de exprimare este inegal implicat in comiterea greelii:
(1) Ambele funcii se exprim prin adverbe de mod, in general de origine adjectival:
(a4) Este clar c n-are dreptate (nume predicativ); (b4) Vorbii mai clar, v rog! (complement
circumstanial de mod); (a5) Pare ciudat c nu i-a mai scris (nume predicativ); (b5) De la o vreme se
comport ciudat (complement circumstanial de mod).
Construcia fiind identic, ea nu le poate diferenia.
(2) Cele dou funcii se exprim diferit: numele predicativ prin adjectiv, iar complementul de mod,
prin adverb de mod:
(ag) Scrisul su este frumos (nume predicativ);
(b6) Ionel scrie frumos (complement circumstanial de mod);
(a7) Acest fapt a devenit clar pentru toi (nume predicativ);
(b7) Popoarele lumii se pronun clar pentru dezarmare (complement circumstanial de mod).
in cazul de fa, construcia poate diferenia cele dou funcii, dar numai cu condiia ca analistul s tie
c un complement nu se poate exprima prin adjectiv i, se inelege, s nu confunde adjectivul cu
adverbul. in aceast din urm situaie avem cazul (1).
OBSERVAIE. Probabilitatea confuziei scade dac adjectivul, prin acord cu subiectul, este de alt gen
(numr) decat masculin (singular): (ag) Copiii ti sunt ri. (bg) Copiii ti inva ru.
0.4. Cauza cea mai important in practica analizei, care genereaz confuzia in discuie, este
NE(RE)CUNOATEREA AUXILIARELOR PREDICATIVE. in funcie de felul cum sunt
interpretate verbele aparinand acestui inventar, analiza se desfoar intr-un sens (nume predicativ)
sau altul (complement circumstanial de mod).
258 ,, .

vezi, pentru intreaga argumentare, Draoveanu, 1967, p. 238 i idem., 1973, P- 266; Neamu, 1986, p. 57-67.
295

1. Cele dou uniti, auxiliarul predicativ (Vcop) i numele predicativ (NP), se presupun reciproc, nu
pot fi concepute una fr cealalt, incat nerecunoaterea uneia face improbabil recunoaterea
celeilalte. Aa, de ex., in fraza Pare ciudat c nu mi-a scris, interpretarea verbului pare ca predicativ
atrage dup sine interpretarea adverbului ciudat drept complement circumstanial de mod (soluia
greit) i invers, interpretarea verbului pare ca auxiliar predicativ conduce, in cazul unei logici
consecvente, la calitatea de nume predicativ a adverbului ciudat. (Nesesizarea acestei corelaii se
soldeaz cu o greeal bizara: complement de mod pe lang un auxiliar predicativ sau un nume
predicativ pe lang un verb predicativ.)
Reclamandu-se i, in esen, definindu-se una prin cealalt, numele predicativ i auxiliarul predicativ
nu pot fi identificate una fr referire direct la cealalt. Pe de alt parte, cum nu putem examina
concomitent dou cuvinte, ci numai succesiv, adic incepand cu unul i terminand cu cellalt, in cazul
de fa analiza demareaz dinspre auxiliarul predicativ spre numele predicativ, nu invers. Motivaia
const in aceea c auxiliarele predicative prezint un grad sporit de individualizare: auxiliare
predicative sunt numai cateva in limb, in timp ce funcia de nume predicativ o poate indeplini,
exceptand verbul la mod personal, orice parte de vorbire susceptibil de a avea funcie sintactic.
(Vezi, pentru acestea, T 46, T 47, T50).
1.1. Aprecierea unui verb ca fiind auxiliar predicativ se realizeaz in dou etape:
(1) Etapa de RECUNOATERE: face sau nu face parte respectivul verb din inventarul, considerat
cunoscut, de verbe ce pot fi auxiliare predicative?
Acest inventar, stabilit de specialiti dup diferite criterii, TREBUIE MEMORAT ca atare. tiind c
nu orice verb din limba noastr, care numr mii de verbe, poate fi auxiliar predicativ, ci numai cele
de pe list, eliminm eforturile enorme care ar fi necesare pentru a verifica orice verb din text dac
este sau nu auxiliar predicativ.
Inventarul de verbe ce pot fi utilizate ca auxiliare predicative: a fi, a deveni i cele trei sinonime ale
sale (a se face, a iei, a ajunge), a rmane, aprea (deci 7)259.
(2) Etapa de VERIFICARE, in care argumentm c verbul analizat este INTR-ADEVR auxiliar
predicativ. Aceast operaie const, ca esen, in TESTAREA inelesului cu care verbul dat este
utilizat in text
Pe list nu apare i a insemna, deoarece este tranzitiv, iar auxiliarele predicative sunt toate
intranzitive.
296

prin incercri succesive de a-l substitui cu sinonime. in acest sens, pentru fiecare verb de pe list sunt
stabilite seturile de inelesuri predicative care exclud calitatea de auxiliar predicativ. Posibilitatea de
a substitui verbul dat cu un verb predicativ, meninand in rest construcia constant, dovedete
calitatea de verb predicativ i invers. (Vezi, pentru sensurile predicative, T 47, T 50.)
Ex.: Ion n-a fost azi la coal - Ion n-a mers (nu s-a dus, n-a trecut pe la) coal substituie
posibli > n-a fost & auxiliar predicativ (ci predicativ); Ion a fost harnic * Ion s-a aflat (a trit, a
mers, a avut loc etc.) harnic - substituie imposibil > este= auxiliar predicativ.
in aceast etap de verificare a calitii de auxiliar predicativ, referirea la numele predicativ este
obligatorie,. intrucat verbul il CERE, iar acest cuvant va rspunde la intrebarea cum. Definirea lui se
poate face astfel: orice cuvant care rspunde la intrebarea cum pe lang un auxiliar predicativ este
nume predicativ, nu complement circumstanial de mod.
Se vede astfel c in practic identificarea numelui predicativ, implicit deosebirea de complementul
circumstanial de mod, se realizeaz numai DUP stabilirea statutuuli verbului - auxiliar (predicativ)
sau predicativ. Tot ULTERIOR se constat c de fapt numele predicativ, identificat dup verb
(auxiliar predicativ), nu se refer la verb4, ci la subiect. Numele predicativ exprim o insuire a
obiectului denumit de acesta i in aceast calitate il complinete, il determin.
OBSERVAIE. Este aici un paradox al analizei gramaticale: descoperim un adevr servindu-ne de un
neadevr, respectiv identificm numele la predicativ - determinat al subiectului - prin raportare la un
verb, ca i cum numele predicativ ar fi un complement (al verbului).
297
T 63 NUME PREDICATIV / SUBIECT (NP / S)
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Cainele e prietenul omului.
(2) Prietenul omului e cainele.
B. SOLUII:
(1) cainele = S; prietenul = NP
(2) prietenul = S; cainele = NP
C. COMENTARIU
0. Problema propriu-zis a deosebirii celor dou funcii se pune in situaia in care numele predicativ
identifica sau calific subiectul, iar modul de construcie (parte de vorbire, caz) le este identic sau
aproape identic: Gigei este minerul de care i-am vorbit; Gigei este un miner de clas.
0.1. O prim departajare se obine prin degajarea valorii de calificare a numelui predicativ, asociat cu
realizarea "substantiv nedeterminat definit", care in planul formei inseamn "substantiv nearticulat sau
articulat cu articol nedefinit".
De aceea toate contextele in care apar cele dou funcii cu realizri identice sau aproape identice pot fi
grupate in dou categorii:
(1) UNA dintre funcii, totdeauna aceeai - NUMELE PREDICATIV, SE EXPRIM printr-un
SUBSTANTIV NEARTICULAT sau articulat nedefnit, iar cealalt, totdeauna aceeai - subiectul, se
exprim prin orice altceva (vezi, mai jos, 1.)
(2) NICI UNA dintre funcii NU SE EXPRIM printr-un SUBSTANTIV NEARTICULAT sau
articulat cu articol nedefinit (vezi, mai jos, 2.).
1. Numele predicativ se exprim prin SUBSTANTIV NEARTICULAT sau ARTICULAT CU
ARTICOL NEDEFINIT i CALIFIC SUBIECTUL. Indiferent de poziia celor doi termeni unul
fa de cellalt, repartizarea pe funcii rmane aceeai: substantivul nearticulat (sau articulat
nedefinit) = NP; cellalt termen (indiferent de partea de vorbire prin care se exprim) = S. in
exemplele mai jos date, subiectul (S) este dat spaiat, iar numele predicativ este ingroat: Biatul
tu este student; Electronica este o tiin in plin avant; Fiecare cetean este un osta al rii sale;
Cele dou tipuri de maini
298
sunt produse ale uzinei noastre; E i sunt nite vechi amici 'ai tatlui meu; Acesta e un caine de ras; Fiecare devine cu
timpul un as in meseria lui; Nimeni nu e specialist din natere; Cei doi imi sunt prieteni; Al treilea e un ludros fr
pereche; Amandou sunt fete de la ar; A munci eun chin pentru unii; E o ruine a se r i e cu asemenea greeli.

in toate exemplele date, NP rspunde la intrebarea ce i exprim calificarea subiectului.

1.1. Topica normal, reflectat de altfel in exemplele date, este "S + Auxpred + NP". Inversarea poziiei (NP +
Auxpred + S) nu aduce dup sine inversarea funciilor: V i a a (S) e o lupt (NP) - O lupt (NP) e viaa(S).
1.2. Cel mai adesea NP concord in gen, numr i caz cu S, incat aceste categorii sunt nerelevante aici in

analiz.
OBSERVAIA 1. Cand NUMRUL este DIFERIT, avem un indiciu suplimentar in repartizarea pe funcii - cel
care are acelai numr cu verbul este in mod sigur subiectul, consecin a legii acordului predicatului cu
subiectul: O a m e n i i (S, plural) sunt (plural) o for (NP).
OBSERVAIA 2. Similar, cand unul dintre termeni este pronume la persoana I sau a Ii-a, iar verbul are aceeai
persoan, in mod cert pronumele, datorit aceleiai legi a acordului, este S, indiferent de forma celuilalt termen:
Tu (S, persoana a Ii-a) eti (persoana a Ii-a) frate (NP) cu Ion?; Spune-i tu toate astea, pentru c prieten (NP) ii
eti (persoana a Ii-a) tu (S, persoana a Ii-a), nu eu; Vinovatul sunt eu, iar prostul eti tu. (Auxiliarul predicativ
{sunt, eti) trimite in mod clar la pronume ca subiect, nu la substantiv, fiind anulat relevana topicii. Nume
predicativ exprimat prin pronume personale de pers. I i a Ii-a (eu, tu, noi, voi) avem numai in exemple de tipul:
Eu sunt eu i tu eti tu; in ciuda vitregiei vremurilor, [voi] ai rmas voi iniv.)

2. Nici una dintre cele dou funcii nu se exprim prin substantiv nearticulat sau articulat cu articol
nedefinit: Schimbarea domniilor e bucuria nebunilor; Cel de-al doilea este amicul meu; Tovarii
mei sunt ceilali.
Din punctul de vedere al inelesului, intre cei doi termeni se stabilete un raport de echivalen
contextual (A=B). in plan logic, spunem c sferele noiunilor exprimate de acetia se suprapun, se
acoper reciproc, mai mult sau mai puin perfect. in gramatic se spune c, in asemenea situaii, un
TERMEN, totdeauna acelai - NUMELE PREDICATIV, IDENTIFIC PE CELLALT, totdeauna
acelai - SUBIECTUL.
299

Datorit acestei identiti contextuale, asemntoare relaiei de echivalen matematic intre dou
elemente, se pune deci, pentru cei doi termeni, problema "care pe care" identific sau, altfel spus, care
este termenul identificat (pasiv) i care este termenul identificator (activ). De rspunsul la aceast
intrebare depinde nemijlocit interpretarea sintactic a celor doi termeni, respectiv repartizarea lor pe
funcii: SUBIECT = TERMENUL IDENTIFICAT; NUME PREDICATIV = TERMENUL
IDENTIFICATOR.
Pentru formularea unei decizii in acest sens, in analizele gramaticale se folosesc, mai mult sau mai
puin explicit, diferite mijloace i criterii, inegale ca importan, proprietate i grad de concludent:
inelesul (criteriul logico-psihologist), intrebrile, transformarea atributiv, accentul i intonaia,
concordana de numr i persoan etc, toate implicand intr-un fel sau altul conceptul de
SUCCESIUNE LINEARA (= topica termenilor i "derularea" in timp a gandirii, a mecanismelor
psihologice care stau la baza comunicrii)260.
in acest sens, considerm c repartizarea pe funcii urmeaz modelul: subiect (locul I) + Auxpred + NP
(locul al II-lea). Schimband ordinea prin permutarea termenilor, se schimb i funciile, respectiv S
devine NP, iar NP devine S: Curenia (S) e mama (NP) sntii I Mama (S) sntii e curenia
(NP). Ambele poziii le avem in urmtoarele versuri din Eminescu: Iar cerul (S) este tatl (NP) meu I
i mum-mea (S) e marea (NP).
OBSERVAIE. Aceast "inversare", teoretic totdeauna posibil, este limitat practic de realitatea
textului concret, in sensul c uneori schimbarea locului celor dou funcii poate implica sau reclama
importante reorganizri atat ale propoziiei date, cat i ale frazei in care se afl.
2.1. Tipurile de structuri in care apar cele dou funcii identificate doar dup topic sunt foarte
numeroase, in strict dependen de prile de vorbire prin care se exprim. in exemplele de mai jos
sunt reprezentate cele mai importante: Vorba (S) lung-i srcia (NP) omului I Srcia (S) omului e
vorba (NP) lung; B a n u 1 (S) e ochiul (NP) dracului I O c h i u 1 (S) dracului e banul (NP); I 1 e a
n a (S) este prietena (NP) mea /Prietena (S) mea este Ileana (NP); Foamea (S) este cel mai bun
buctar (NP) / Cel mai bun b u c t a r (S) este foamea (NP); Celde-al treilea (S) este juctorul (Np) meu
preferat /Juctorul (S) meu preferat este cel de-al treilea (NP).
260 Vezi, pentru aceast tem, Sinteze, 1984, p. 322-331; Beldescu, 1957, passim.; Gruia, 1981, p. 87-l14.
300
OBSERVAIA 1. Substantivele precedate de adjective pronominale sau propriu-zise la superlativ sunt considerate
"determinate" (ca i cum ar fi articulate cu articol hotrat).
OBSERVAIA 2. Un statut aparte au structurile in care cele dou substantive nu au acelai numr i, indiferent de topic,
verbul se acord mereu cu unul i acelai cuvant: Cheia inimii lui erau totui femeile /Femeile erau totui cheia inimii lui;
Averea lui sunt crile/Crile sunt averea lui261; Obiectivul principal al unor ri sunt inarmrile/ inarmrile sunt

obiectivul principal al unor ri262. in asemenea structuri, dand prioritate acordului, vom considera subiect
termenul cu care se face acordul.
261 262

Apud Sinteze, 1984, p. 230. ApudGrui, 1981, p. 74.

301

T 64 PREDICATIV / ATRIBUTIVA
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Dorina noastr fusese ca pan a doua zi materialul s fie redactat.
(2) Dorina noastr ca pan a doua zi materialul s fie redactat nu s-a
implinit.
B. SOLUII:
(1) ca pan a doua zi materialul s fie redactat = predicativ
(2) ca pan a doua zi materialul s fie redactat = atributiv
C. COMENTARIU
0. Confuzia predicativ. / atributiv, confuzie in absentia i unilateral in general (predicativa se
interpreteaz greit drept atributiv), se produce in cazul in care predicativa rspunde la intrebarea
care, iar auxiliarul predicativ in regent este a fi.
1. intrebarea care, aparinand de obicei atributivei de identificare, se interpreteaz greit ca trstur
ABSOLUT i EXCLUSIV a atributivei.
Raionamentul este corect i conduce intotdeauna la atributiv dac intrebarea este pus DIRECT pe
lang un substantiv (substitut). in realitate, deosebim dou situaii:
1.1. intrebarea care este pus intr-adevr direct, neintermediat, pe lang un substantiv (pronume): Am
primit pachetul despre care i-am vorbit (care pachet?);// bate gandul s mai incerce o dat
(care gand?).
In aceast situaie, i numai in aceasta, intrebarea care conduce in mod sigur la atributiv.
1.2. intrebarea care este pus tot pe lang un substantiv (substitut), dar prin intermediul auxiliarului
predicativ a fi, adic trece prin a fi: Adevrul e c nu eti prea cuminte (care este adevrul ?, nu
care adevr?).
O dat ce intrebarea include i auxiliarul predicativ a fi, subordonata nu poate fi atributiv, ci numai
predicativ, tiind c orice auxiliar predicativ in lipsa unui nume predicativ cere cu necesitate o
predicativ.
2. Predicativa de tip care (= de identificare) este frecvent in roman i cunoate aceleai cuvinte
introductive ca atributiv de tip care. Dm in
302
paralel cateva exemple, in care singura deosebire intre atributiv i predicativ este absena / prezena
auxiliarului predicativ a fi:
(1) N-am avut intenia sava jignesc (atributiv) /Intenia mea n-a fost s v jignesc (predicativ);
(2) C o n s t a t a r e a lui c totul merge bine nu se baza pe fapte (atributiv) /Constatarea lui era c totul
merge bine (predicativ);
(3) ii punea intrebarea cine va invinge (atributiv) /intrebarea era cine va invinge (predicativ).
"2.1. Predicativa apare intr-o STRUCTUR TOPIC FIX: subiect + auxiliar predicativ + predicativ. Locul
predicativei este imediat dup auxiliarul predicativ.
Dac schimbm in regent ordinea termenilor, se schimb i structura: fostul subiect devine nume predicativ, iar
fosta predicativ se transform in subiectiv: Prerea (S) mea este (afimxprei) c ai greit (predicativ)

-Este (afiauxpred) prerea (S) mea c ai greit (subiectiv).

2.2. Confuzia in discuie vizeaz numai predicativa de pe lang a fi, nu i in prezena altor auxiliare
predicative (a deveni, a se face etc).
Motivaia se poate rezuma la urmtoarele:
(1) Predicativa de pe lang alte auxiliare predicative decat a fi nu rspunde la intrebarea care.
(2) in afar de a fi, celelalte auxiliare au ineles lexical relativ uor sesizabil i prin urmare sunt
susceptibile de a fi determinate ele insele. De aceea, predicativa nu mai este vzut in relaie cu
substantivul-subiect, ci cu auxiliarul predicativ, ca i cum ar fi un determinant al acestuia, i de aici
interpretarea ei greit drept circumstanial de mod (vezi T 66) sau completiv direct (vezi T 65).
(3) in privina lui afi,e greu de presupus c analistul nu-l observ ca verb i ca atare aceasta ar fi sursa
greelii. Apropierea intre structura cu a fi (> predicativ) i cea fr a fi (- atributiv), dus pan la
identificare,
totdeauna in favoarea celei de-a doua, este posibil datorit asemantis-mului lexical al verbului a fi,
apreciat doar ca un verb formal, un cadru gol i de aceea neglijabil. Or, din punct de vedere
gramatical, nici un cuvant nu este neglijabil, cu atat mai puin un verb.
303

T 65 PREDICATIV / COMPLETIVA DIRECTA

A. STRUCTURI-TIP:
(1) Mihai a devenit ce-a meritat.
(2) Mihai a gsit ce-a cutat
B. SOLUII:
(1) ce-a meritat = predicativ
(2) ce-a cutat = completiv direct
C.' COMENTARIU
0. Confuzia predicativ / completiv direct este probabil in situaia cand ambele subordonate
rspund la intrebarea ce: Ionel a ajuns ce i-a dorit (predicativ); Ionel a obinut ce i-a dorit
(completiv direct).
Excluzand problema exprimrii morfologice (= parte de vorbire), care aici, fiind vorba de propoziii,
nu se pune, in rest cauzele confuziei sunt aceleai ca la nume predicativ / complement direct (vezi T
61), respectiv punerea intrebrii (ce) pe lang un verb i poziia postverbal, la care se adaug acelai
cuvant subordonator introductiv (relativul ce).
1. Interpretarea propoziiei ca predicativ, nu completiv direct, se argumenteaz prin caracterul
verbului: AUXILIAR PREDICATIV.
Prin definiie, acesta cere un nume predicativ (vezi T 46) sau o subordonat predicativ (= propoziie
cu rol de nume predicativ).
Dac poziia de nume predicativ nu este ocupat, in mod obligatoriu pe lang auxiliarul predicativ
apare o subordonat predicativ i se exclude orice alt interpretare, respectiv subiectiv sau
completiv direct. Predicativa are prioritate absolut263.
Judecand prin intrebare (ce), evitarea confuziei in discuie se bazeaz pe cunoaterea inventarului de
auxiliare predicative.
Altfel spus, raionamentul este urmtorul: ori de cate ori o subordonat rspunde la intrebarea ce pus
pe lang un auxiliar predicativ lipsit de nume predicativ (i verificat ca atare), acea subordonat este in
mod sigur predicativ.
Criteriile de deosebire a celor patru subordonate ce rspund la intrebarea ce (predicativ, subiectiv,
completiv direct, completiv indirect) sunt formulate de Draoveanu, 1980, in aa-numita "lege a
prioritilor".
304

X 66 PREDICATIV / CIRCUMSTANIAL DE MOD

A. STRUCTURI-TIP:
(1) El nu este cum mi l-am inchipuit.
(2) El nu procedeaz cum mi-am inchipuit
B. SOLUII:
(1) cum mi l-am inchipuit = predicativ
(2) cum mi-am inchipuit = circumstanial de mod
C. COMENTARIU
0. Foarte diferitie ca esen gramatical - coninut al determinrii, termen regent, grad de
obligativitate etc, cele dou subordonate se confund uneori in analiza gramatical datorit unor
aprecieri subiective difereniate, cel mai adesea rsturnate, ale asemnrilor i deosebirilor: primele
sunt supraevaluate ca importan i de regul imbogite prin "aparene", in timp ce ultimele sunt
subestimate sau neglijate. Confuzia este una in absentia i unilateral, respectiv se interpreteaz
greit predicativa drept circumstanial de mod.
1. Cauzele care o genereaz sunt aceleai ca in cazul confuziei "nume predicativ / complement
circumstanial de mod" i acioneaz in principiu dup aceeai logic (vezi T 62).
1.1. Predicativa de tip cum, singura antrenat in confuzie, luat in sine, adic fr vreo raportare la
regent, nu se deosebete cu nimic de circumstaniala de mod.
Pe de alt parte, adverbul relativ cum, mcar c, pe lang multe alte subordonate, le introduce i pe
cele dou in discuie, fiind prin urmare nespecific nici uneia dintre ele, acioneaz aici net in favoarea
circumstanialei de mod, in primul rand pentru c se intalnete cu intrebarea cum.
1.2. intrebarea cum, corect i inevitabil pus pentru ambele subordonate, este apreciat greit ca
intrebare numai a subordonatei modale.
1.3. intrebarea (cum) este pus pe lang un verb, predicativ sau auxiliar predicativ, ceea ce face ca
ambele subordonate s fie simite" ca determinand un verb i prin urmare circumstaniale de mod.

(La intrebarea cum nu rspunde alt circumstanial decat cea de mod. Nu avem in vedere aici
predicativa suplimentar.)
305

in fapt, cand verbul este auxiliar predicativ, intrebarea cum se oprete numai in aparen asupra
auxiliarului predicativ, doar trece prin acesta inainte de a ajunge la subiect, termen pe care il
complinete subordonata rspunzand la intrebarea cum.
1.4. Cauza fundamental a confuziei este nerecunoaterea auxiliarelor predicative, adic in mintea
analistului nu se face cuplarea cu lista de verbe susceptibile a fi auxiliare predicative.
Am putea spune c, in timp ce intrebarea cum pus pe lang verb "prefigureaz" circumstaniala de
mod, nerecunoaterea unui verb ca fiind auxiliar predicativ o transform pe aceasta in certitudine.
Atata timp cat nu se cunosc auxiliarele predicative (vezi T 46, T 47), orice alt criteriu de difereniere a
celor dou subordonate este sortit eecului in practica analizei gramaticale.
Chiar dac se substituie subordonata cu partea de propoziie corespondent, rezultatul este in esen
acelai, cci se va aprecia greit i partea de propoziie corespunztoare, respectiv complement de mod
in loc de nume predicativ, iar prin derularea raionamentului se va ajunge la circumstanial de mod in
loc de predicativ. Altfel spus, cine greete numele predicativ cu atat mai mult va grei predicativa.
Tot puin probabil este ca, nerecunoscand auxiliarul predicativ in regent, s fie totui sesizat
raportarea subordonatei la subiect, nu la verb, incat s se recunoasc intai predicativa, prin ceea ce
spune despre subiectul regentei, i abia pe urm, ca o consecin, auxiliarul predicativ. Legtura
predicativei cu subiectul este mai puin evident decat la numele predicativ (adjectival), intrucat, in
general, o propoziie este mai anevoie sesizat ca exprimand o caracteristic (insuire, calitate), mai
ales dac ea - i e cazul predicativei - nu apare in vecintatea imediat a unui substantiv (pronume).
In acest sens se vede imediat distana care separ un adjectiv - nume predicativ de o subordonat
predicativ din punctul de vedere al exprimrii insuirii i al raportrii la substantivul-subiect: El este
lene - El este cum il tii.
Dac auxiliarul predicativ este altul decat a fi, deci unul cu un ineles lexical mai bine conturat (a
deveni, a rmane, a prea, a se face etc), aceast raportare la subiect este sesizat i mai anevoie,
fiind, din cazua verbului, mult estompat: comp. El este cura i l-ai dorit cu El a ajuns cum nu i-a
dorit.
Iat de ce, in aprecierea unei subordonate de tip cum ca fiind predicativ sau circumstanial de mod,
plecm in analiza DINSPRE verb (auxiliar predicativ sau predicativ propriu-zis) spre subordonat, nu
invers.
306
O dat stabilit c verbul e auxiliar predicativ i deci ii trebuie un nume predicativ, pe care nu-l are in
propoziia lui, subordonata de tip cum va fi obligatoriu predicativ, excluzandu-se posibilitatea de a fi
circumstanial de mod. Pe lang un auxiliar predicativ (fr nume predicativ), predicativa are
totdeauna prioritate fa de circumstaniala de mod.
Numai dup ce auxiliarul predicativ are deja un nume predicativ, adic predicatul nominal este
complet, subordonata de tip cum va putea fi circumstanial de mod. (Dac in regent nu exist
auxiliar predicativ, se inelege c problema predicativei nu se pune i prin urmare subordonata de tip
cum nu poate fi decat circumstanial de mod.)
Din aceast cauz, etapa de "gsire" a predicatelor nu trebuie s se limiteze doar la sublnierea lor, ci s
fie i analizate, chiar i numai succint, marcandu-se, pentru vizualizare, deasupra verbului, felul
predicatului: PV (predicat verbal), PN (predicat nominal). in acest fel, auxiliarul predicativ il OBLIG
pe analist s in seama de faptul c nu este un predicat complet i nici un verb oarecare, ci unul...
auxiliar (predicativ).
307

T 67 PREDICATIV / SUBIECTIV
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Voi ai rmas ce-ai fost.
(2) Rmane s mai discutm.
B. SOLUII:
(1) ce-ai fost = predicativ
(2) s mai discutm = subiectiv
C. COMENTARIU

0. Aceast confuzie este probabil in situaia in care cele dou subordonate rspund la aceeai
intrebare (ce), iar in regent se afl un verb susceptibil de a fi auxiliar predicativ. Deosebim in
principiu dou situaii:
1. Ambele subordonate sunt prezent in fraz pe lang acelai auxiliar predicativ, acesta fiind lipsit
atat de nume predicativ, cat i de subiect: Ce am aflat in schimb imediat (1) este (2) c lucrurile se
schimbaser radical (3). in asemenea situaii, rare de altfel, topica decide repartizarea pe funcii,
respectiv subordonata antepus regentei este subiectiv, iar cea postpus, predicativ, dup modelul
"subiect + auxiliar predicativ + nume predicativ" (Masa-i mas i casa-i cas). in exemplul dat: 1 =
subiectiv; 2 = regent; 3 = predicativ.
Ordinea "subiectiv + auxiliar predicativ (regent) + predicativ" este fix. Cele dou subordonate
incadreaz obligatoriu regenta.
2. in fraz e prezent numai una dintre subordonate, sau subiectiva, sau predicativa, deopotriv dup
regent i rspunzand la intrebarea ce.
Confuzia intr-o parte sau alta are drept cauz aprecierea total sau parial greit a statutului verbului
din regent (verb predicativ / auxiliar predicativ cu sau fr nume predicativ).
2.1. in regent apare unul dintre verbele trecute pe lista auxiliarelor predicative, dar e folosit predicativ
i impersonal, refuzand prin urmare o subordonat predicativ i reclamand in schimb o subiectiv: El
este ce-a fost (predicativ) - Dac e s i se intample... (subiectiv); (e = predicativ); El nu pare ce se
crede (predicativ) - imi pare c nu te prea intereseaz (subiectiv; pare = se pare = predicativ); Voi
ai rmas ce-ai fost (predicativ) - Rmane s mai discutm (subiectiv; rmane =
308

predicativ); N-a mai ajuns s-i vad realizat visul (predicativ) - Nu ajunge s spui, trebuie s i
faci (subiectiv; ajunge = predicativ).
2.2. in regent apare un auxiliar predicativ, cel mai adesea a fi, insoit de un substantiv in nominativ,
analizabil fie ca subiect, fie ca nume predicativ.
in funcie de una sau alta dintre interpretri, subordonata (care rspunde la intrebarea ce) va fi
predicativ sau subiectiv.
Deosebim dou modele structurale, deosebite topic:
(1) Auxiliar predicativ + substantiv in N (nume predicativ) + subiectiv: Ar fi pcat s ratezi
ocazia asta; E o mare onoare pentru mine c tn-ai invitat; E un adevrat miracol c-a scpat; Pare
o nebunie s te aventurezi cu maina pe vremea asta.
in toate exemplele de mai sus, substantivul din regent este nearticulat definit i are funcia de nume
predicativ, incat subordonata nu poate fi predicativ, ci subiectiv.
Mai rar, substantivul-nume predicativ este articulat definit: E vina ta c n-ai venit; Ar fi culmea s
reueti; A fost ghinionul tu c n-am fost acas.
OBSERVAIE. Extrem de rar, auxiliarul predicativ poate avea atat nume predicativ, cat i predicativ, aflate
obligatoriu in raport de coordonare: In tinereea lui fuses, pe rand, ofer, mecanic, buctar i ce s-a mai
nimerit. intr-o asemenea situaie probabilitatea interpretrii predicativei ca subiectiv este de altfel exclus,
intrucat regenta are subiect.
(2) Substantiv-subiect (articulat definit, N) + auxiliar predicativ + predicativ: Vina ta e c nu m-ai ascultat;
Norocul tu e c nu sunt un om rzbuntor; Culmea ar fi s nu reueti.

Inversiunea topic (auxiliar predicativ + substantiv in N) are ca efect inversarea funciilor: Vina
(subiect) ta este c nu m-ai ascultat (predicativ) - E vina (NP) ta c nu m-ai ascultat (subiectiv).
309

T 68 CONSTRUCII INFINITIVALE RELATIVE / PROPOZIII RELATIVE

A. STRUCTURI-TIP:
(1) N-avem de ce ne teme.
(2) N-avem de ce s ne temem.
B. SOLUII:
(1) de ce ne teme = construcie infinitival relativ (direct)
(2) de ce s ne temem = propoziie subordonat relativ (completiv direct)
C. COMENTARIU
0. Fapt bine cunoscut in analiza gramatical, CUVINTELE SUBOR-DONATOARE din fraz CER
dup ele, exprimate sau neexprimate, VERBE la MOD PERSONAL (= predicative sau auxiliare
predicative): Nu se poate duce cu cine vrea; Procedeaz cum crezi de cuviin.; Cred c n u mai v i n e264. Situate
in fruntea unei subordonate, ele sunt precedate de bar i se incercuiesc, marcand astfel atat inceputul

unei propoziii, cat i caracterul ei de subordonat: N-a venit [cand a fost nevoie de el].
0.1. De la aceast regul general face EXCEPIE cazul in care cuvintele relative (pronume, adverbe)
au dup ele un verb la mod nepersonal, in spe INFINITIV: Ai unde dormi?; N-avem ce mai discuta;
N-am in ce afaceri m bga' cu tine; Nu-i cu cine discuta; Bani erau, dar mi era ce cumpra.
Grupul format din "relativ" (adverbe, pronume i adjective pronominale) + infinitiv" poart numele de
CONSTRUCIE INFINII- VAL RELATIV. Aceasta, dei depete calitatea unei pri de
propo- ziie prin caracterul ei complex i plurimembru, se trateaz totui ca o component a propoziiei
in care apare verbul-predicat (= la mod personal). in consecin, intr-un exemplu ca N-avea de ce se
teme avem o singur propoziie.
264

Vezi, despre regimul verbal-personal al conectivelor subordonatoare interpropoziionale,

Draoveanu, 1968, p. 21.
310
Se vede astfel c situaia de fa atenteaz la caracterul general a dou bine cunoscute principii de
analiz:
(1) Verbul constituie un predicat (singur sau impreun cu un nume predicativ) numai dac este la un
mod personal (vezi T 46)265.
(2) Cuvantul subordonator in fraz cere un verb la mod personal, nu la mod nepersonal sau alt parte
de vorbire266.
Rezolvarea cazului de fa face inevitabil sacrificarea unuia dintre cele dou principii: ori admitem
c verbul i la mod nepersonal, in cazul de fa infinitiv, poate fi predicat al unei propoziii, numit
"infinitival" (inclcarea primului principiu), ori c relativele pot aprea i cu verbe la mod
nepersonal, care nu sunt predicate (inclcarea celui de-al doilea principiu).
Dup cum se vede din interpretarea dat, abaterea vizeaz cel de-al doilea principiu.
0.2. Aceast situaie de excepie - relativul cere propoziie subordonat, pe care s-o introduc, iar
infinitivul, ca mod nepersonal (nepredicativ) ce este, nu poate satisface aceast cerin, adic nu
poate fi predicat al unei propoziii - este generat i motivat de echivalena, in roman, intre
CONJUNCTIV (mod personal, predicativ) i INFINITIV (mod nepersonal, nepredicativ - comp. Nu
poate s vin cu Nu poate veni267.
Construciile infinitivale relative provin din propoziii subordonate (introduse prin relative) cu verbul
(-predicat) la conjunctiv, prin transformarea, in baza echivalenei amintite, a conjunctivului in
infinitiv, relativul meninandu-se i in noua structur: N-are cu cine s se plimbe > N-are cu cine se
plimba; A avut ce s spele dup el > A avut ce spla dup el.
Nemaiavand dup el verb la mod personal (conjunctiv) i deci predicat, cuvantul relativ nu-i mai
poate exercita nici calitatea de cuvant subordonator i introductiv al unei propoziii. Prin urmare, in
analiza frazei, el nu se incercuiete i nici nu se bareaz.
0.3. in limba roman, doar dou verbe permit dup ele construcii infinitivale: a avea i a fi.
Cu excepia bine cunoscut a infinitivului cu valoare de imperativ: A nu se fuma in sal!; A se agita inainte de
intrebuinare!
Mai rar, conectivul poate fi urmat de un adverb propoziional: Mi-a spus c da; A zis c nu (poate, firete).
i la fel, mai cu seam in vorbirea popular, dup a ti: Cine nu tie canta ... / Cine nu tie s cante ...
311

Avand in vedere subordonatele din care provin (prin transformarea conjunctivului in infinitiv) i cu
care sunt echivalente funcional, construciile infinitivale sunt de doua feluri:
(1) DIRECTE (= echivalente cu o completiv direct), pe lang a avea (personal, tranzitiv): N - a r e
cu ce se luda (<N-are cu ce s se laude); Acum nu mai am unde te primi (<Acum nu mai am unde
s te primesc);' Are el cui da aceast carte (<Are el cui s dea aceast carte);
(2) SUBIECTIVE (= echivalente cu o subordonat subiectiv) pe lang:
(a) a avea (impersonal, intranzitiv): N-a re ce se intampla (< N-a r e ce s se intample); N - a r e ce
se sparge (< N-a r e ce s se sparg);
(b) a fi (predicativ, impersonal i, firete, intranzitiv): Acum nu era cine-I asculta (< Acum nu era
cine s-l asculte); Nu-i cui da invitaia (< Nu-i cui s dai invitaia); Mrfuri sunt, dar nu-i cu ce le
cumpra (<Mrfuri sunt, dar nu-i cu ce s le cumperi / cumprm).
0.3.1. Construciile infinitivale relative (directe sau subiective) sunt analizabile in interior, respectiv:
(1) INFINITIVUL - nucleul construciei, a crui importan pentru aceasta este identic celei a
predicatului pentru propoziie - are funcie de COMPLEMENT DIRECT (pe lang a avea "personal i

tranzitiv") sau de SUBIECT (pe lang a avea "impersonal i intranzitiv" sau a fi

"impersonal i intranzitiv")268.
(2) PRONUMELE (ADVERBUL) RELATIV are funcii sintactice pe lang infinitiv (= cele obinuite
pentru aceste clase de cuvinte: subiect, complement direct, complement indirect, circumstanial).
Exemple:
(1) N-are pe ce-i cumpra lapte; pe ce-i cumpra lapte = construcie infinitivala relativ direct,
format din:
- cumpra = CD, verb predicativ, infinitiv, prezent, activ...
i = CI, pronume reflexiv, pers. a IlI-a, singular, D
- pe ce = CI, pronume relativ, invariabil, acuzativ cu prepoziie lapte = CD, substantiv, acuzativ fr
prepoziie
(2) Nu-i cine conduce; cine conduce - construcie infinitival relativ subiectiv, format din:
- conduce = subiect, verb predicativ, infinitiv, prezent, activ ...
- cine = subiect (al infinitiviului), pronume relativ, nominativ.
268

in varianta interpretrii acestor construcii ca propoziii infinitivale, infinitivul are funcia

de ... predicat, un propredicat, la fel ca in contrageri.
312
OBSERVAIA 1. Calitatea de subiect a infinitivului nu este in contradicie cu calitatea de subiect a relativului:
unul este subiect pentru verbul la mod personal, iar cellalt este subiect al infinitivului.
in schem:
nu-i cine conduce. I______________I
La fel i in situaia: infinitivul = CD; relativul = CD
OBSERVAIA 2. Se atrage atenia mai cu seam asupra construciei infmitivale relative subiective pe lang a
avea impersonal i intranzitiv, dat fiind raritatea construciei. (A avea se utilizeaz de regul personal i
tranzitiv.)
(3) Dac apar i alte cuvinte in interiorul construciei, acestea se sintactic normal.
1. Nerecunoaterea construciei infmitivale relative - consecin imediat: apariia in fraz a unei propoziii in
plus - are la baz interpretarea greit a infinitivului drept mod personal i deci predicat, fie conjunctiv, fie
indicativ (vezi mai jos), greeal facilitat, aproape sugerat, am spune, de prezena cuvantului relativ.
Distincia "construcie infinitivat relativ / propoziie subordonat relativ" se va realiza in practica analizei
gramaticale nu plecand de la relativ, care, la nivelul formei, nu prezint nici un indiciu c n-ar fi subordonator ca
atare, ci de la verb (infinitiv / conjunctiv).
OBSERVAIE. Lipsa unor asemenea semne deosebitoare la relative face ca adesea in analiza frazei pe etape,
cand se incercuiesc cuvintele subordonatoare, s fie incercuite i aceste relative, urmand ca la revizia frazei
s se anuleze incercuirea.
Decizia pentru considerarea cuvantului relativ (care, cine, ce, unde, cand etc.) ca subordonator i deci "incercuit
+ barat" sau nesubordonator i deci "neincercuit + nebarat" ne-o d verbul: conjunctiv sau infinitiv.
1.2. Cand se trece la identificarea infinitivului, dei mod verbal deloc problematic, se greete in dou feluri,
rezultatul fiind de fiecare dat acelai (un predicat in plus):
1.2.1. Se interpreteaz eronat infinitivul drept CONJUNCTIV, avandu-se probabil in minte modelul de baz
(cu modul conjunctiv), scpandu-se din vedere c verbul este lipsit tocmai de semnul conjunctivului (s). Ne
indreapt spre aceast substituire tacit (de mod)
313

echivalena ca ineles a celor dou moduri, intrit, in favoarea conjunctivului, ca mod personal
(predicativ), de prezena unui relativ.
1.2.2. Se interpreteaz eronat infinitivul drept INDICATIV, in baza a dou trsturi (de suprafa sau
aparente):
(1) Lipsa lui a, prepoziia specific infinitivului {a face, a merge, a citi etc);
(2) coincidena formei de infinitiv (prezent) cu persoana a IlI-a (singular) de la diferite timpuri ale
indicativului (in funcie de conjugarea creia aparine verbul):
(a) cu IMPERFECTUL (conjugrile I i a Ii-a): N-are ce lucra (comp. cu El lucra zilnic la proiect);
N-aveau cu cine edea la taifas (comp. cu El edea la taifas cu amicii);
(b) cu PREZENTUL (conjugarea a IlI-a): N-ai de ce plange (comp. cu El plange de bucurie);
(c) cu PERFECTUL SIMPLU (conjugarea a IV-a): Nu aveam cum veni a doua zi (comp. cu El venire
neateptate); N-a avut cum cobori la prima staie (comp. cu El cobori la prima staie).
1.2.3. Cum infinitivul nu se poate confunda cu alte forme verbale, cci nu exist altele identice,
rmane de dovedit prin ce i cum anume verbul de dup relativ nu este la indicativ (persoana,

numrul i timpurile menionate), ci la infinitiv (mod nepersonal). Avem cel puin dou mijloace in
acest sens:
(1) Dac verbul de dup relativ ar fi la indicativ, el ar trebui s fie variabil dup numr i persoan,
ceea ce in cazul de fa este exclus: *n-am unde merg, *n-ai unde mergi, *n-avem unde mergem, *navei
unde mergei, *n-au unde merg. Prin aceasta dovedim c nici forma posibil - n-are unde
merge - nu aparine indicativului prezent.
(2) Dac am accepta c in n-are unde se duce, forma se duce este de persoana a IlI-a, singular,
indicativ, prezent (comp. cu el se duce), ar trebui s avem tot indicativ prezent i in n-are cand sosi, nare
cu ce se imbrca, pentru c sensul de prezent este deopotriv existent in cele trei exemple. Se vede
ins clar c formele sosi i se imbrca nu coincid cu ale indicativului prezent (comp. cu el sosete i el
se imbrac), ci cu ale altor timpuri, ale cror valori in structurile date sunt excluse.
in concluzie, verbul de dup relativ nefiind la indicativ, prezent sau alt timp, nu rmane a fi decat la
infinitiv, mod nepersonal i prin urmare far funcie de predicat.
Se indic de aceea ca inainte de a sublinia un verb ca predicat, indiferent de contextul in care se afl,
s i se verifice intotdeauna apartenena la un anumit mod (timp) sau o anumit persoan.
314

T 69 A RUGA + IMPERATIV IA RUGA + CONJUNCTIV

A. STRUCTURI-TIP:
(1) V rog, ascultai-m.
(2) V rog s m ascultai.
B. SOLUII:
(1) ascultai = imperativ (predicat al unei principale)
(2) s ascultai = conjunctiv (predicat al unei subordonate)
C. COMENTARIU
0. De la constrcuia "te rog (v rog) + conjunctiv" (Te rog s vii; V rog s venii), in care a ruga este
BITRANZITIV (te, v = complemente directe, s vii, s venii completive directe), s-a constituit
construcia "te rog (v rog) + imperativ" (Te rog () vino!; V rog () veniii), iar cu inversiune,
"imperativ + te rog (v rog)": Vino, te rog; Venii, v rog; Te rog, nu m enerva Nu m enerva, te
rog.
in analiza practic, se neglijeaz adesea deosebirea dintre un conjunctiv (mod subordonat) i un
imperativ (mod prin excelen nesubordonat), iar rezultatul, uor previzibil, este interpretarea greit a
unei principale drept subordonat (completiv direct).
1. in construcia cu imperativ, propoziia de dup te rog (v rog) nu este subordonat, ci principal,
independent gramatical (nu i ca ineles) de te rog (v rog). Indiferent de poziia formulei te rog (v
rog), aceasta este o principal inciden i prin urmare ambele propoziii sunt principale:
V rog, dai-mi un suc - Dai-mi un suc, v rog - Dai-mi, v rog, un suc.
1.1. Expresia te rog (v rog), urmat, precedat sau incadrat de o propoziie cu imperativ, este O
FORMUL FIX i ca atare nu se poate face nici o modificare in structura ei: verbul a ruga rmane
la indicativ, prezent, persoana I, singular (te rog) sau, mai rar, plural (te rugm), diateza activ, iar
pronumele personal neaccentuat, la persoana a Ii-a, singular (plural), acuzativ.
Operand vreo modificare - de timp, mod sau persoan la a ruga, respectiv de persoan la pronume imperativul va fi inlocuit de conjunctiv, iar principala se transform in completiv direct: comp. Te
rog, d-mi maina ta cu Te rugam s-mi dai maina ta (Te voi ruga s-mi dai
315

maina ta) i cu // rog s-mi dea maina lui (M roag s-i dau maina mea).
1.2. De la construcii de tipul: V rog, dai-mi o cafea (Dai-mi o cafea, v rog; Dai-mi, v rog, o
cafea) sau V rog s-mi dai o cafea s-a ajuns la construcii trunchiate de tipul: V rog, o cafea sau O
cafea, v rog. Din fosta propoziie (cu verbul-predicat la imperativ sau conjunctiv) n-a mai rmas
decat un determinant al verbului, in cazul de fa, un complement direct.
In practica analizei gramaticale, complementul direct (sau alt determinant) trebuie raportat nu la a
ruga, ci la VERBUL ELIPTIC, dedus din contextul gramatical sau extragramatical. O grupare precum
Un "Snavog cu filtru", v rog se evideniaz astfel ca o fraz cu dou propoziii (Dai-mi un "Snagov
cu filtru", v rog).
C aa stau lucrurile ne-o dovedesc cert alte tipuri de determinani (resturi din propoziia cu verbul
eliptic), in care nu e posibil in nici un fel raportarea la a niga: Cu zahr, v rog (= [O cafea] cu

zahr, v rog = [Dai-mi o cafea] cu zahr, v rog); V rog, fr nervi (=V rog, [fii, procedai;
facei; acionai; comportai-v...] fr nervi); Repede, v rog (= [venii] repede, v rog); De pui
pentru mine i de vit pentru dansul, v rog (= [Friptur] de pui pentru, mine i [friptur] de vit
pentru dansul, v rog = [Aducei friptur] de pui pentru mine i [friptur] de vit pentru dansul, v
rog).
Dup cum interpretm verbul eliptic (dedus din context) ca fiind la imperativ ([Procedai] fr nervi,
v rog) sau la conjunctiv (V rog [s procedai] fr nervi), propoziia reconstituit va fi principal
(independent) sau completiv direct (subordonat lui te rog (v rog)).
316
T 70 A PUTEA + "INFINITIV SUBIECT" / "INFINITIV COMPLEMENT DIRECT"
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Nu st poate spune mare lucru.
(2) Nu poate spune mare lucru.
B. SOLUII:
(1) se spune = infinitiv, subiect
(2) spune = infinitiv, complement direct
C. COMENTARIU
0. Potrivit interpretrii adoptate aici, a putea este un verb PREDICATIV i, prin urmare, in practica
analizei gramaticale "se subliniaz" singur ca predicat: N-am putut vedea tot spectacolul.
in funcie de caracterul PERSONAL sau IMPERSONAL, a putea se comport ca verb TRANZITIV sau
INTRANZITIV.
1. A putea PERSONAL TRANZITIV. Regimul su tranzitiv este satisfcut obligatoriu de (a) un
COMPLEMENT DIRECT exprimat prin verb la infinitiv sau (b) de o COMPLETIV DIRECT, al crei
predicat este un verb la CONJUNCTIV.
(a) A putea reveni maine; (b) A p u t e a s revin maine. Infmitivul-complement direct poate fi la oricare
dintre cele trei diateze:
(a) activ: Nu poi accepta propunerea lui?
(b) pasiv: Propunerea lui nu poate fi acceptat de nimeni; Pot fi inelat o dat, dar nu de dou ori
(c) reflexiv: N u m pot concentra in acest moment; i - a i putea aminti numele ei?
Dei aparine verbului la infinitiv, reflexivul ocup obligatoriu poziie in faa lui a putea: Nu te poi debarasa de
acest prost obicei? (Verb reflexiv este a se debarasa, nu a putea.)
C reflexivul este al infinitivului se poate uor dovedi prin transformarea infinitivului in conjunctiv, situaie in
care pronumele reflexiv ii ocup poziia fireasc pe lang verbul la conjunctiv: Nu se poate duce maine -)Nu
poate s se duc maine.
317

in construcia cu infinitivul, aceast repoziionare nu este posibil: *Nu poate se duce maine. Aceast
particularitate constituie un indiciu in direcia sudrii grupului "a putea + infinitiv".
Poziia reflexivului in faa lui a putea i identitatea de persoan (i numr) cu acesta creeaz
nesiguran analistului in privina sublinierii pronumelui reflexiv in predicat. Cum reflexivul nu
aparine lui a putea, firete c nu trebuie subliniat ca element component al predicatului, acesta
reducandu-se la a putea. Sublinierea greit (Nu m pot plange de prea mult timp liber) i consecina
direct a acesteia - considerarea lui a putea ca reflexiv - se datoreaz procedeului general de
identificare a pronumelui reflexiv prin concordan de persoan cu verbul: Ne-a/w dus la cinema {ne
= pronume reflexiv) Ne-au dus la cinema {ne = pronume personal).
1.1. Aceeai poziie - in faa lui a putea - este ocupat i de pronumele personale neaccentuate in
acuzativ {m, te, il, o, ne, v, ii, le) i dativ {imi, ii, ii, ne, v, le), cu funcie de complement direct
(acuzativ), respectiv de complement indirect (dativ): Ne putei acompania pan la gar?; V pot oferi
locul meu.

Din nou, dac transformm infinitivul in conjunctiv, pronumele ii ocup locul pe lang al doilea verb:
Putei s ne acompaniai pan la gar?; Pot s v ofer locul meu.
\_L2. Faptul c atat pronumele reflexiv in acuzativ {m, te, se, ne, v, se), cat i pronumele personal
neaccentuat in acelai caz {m, te, il etc.) aparin verbului la infinitiv menine verbul a putea mereu
tranzitiv. De aceea infinitivul de dup el, indiferent dac a putea este sau nu precedat de un reflexiv
{m, te, se etc.) sau de un complement direct {il, o, m etc), rmane cu funcia de complement direct.
in acelai fel se explic posibilitatea sau imposibilitatea unei completive directe dup grupul "a putea
+ infinitiv". Subordonata determin numai infinitivul i, dup cum acesta este tranzitiv fr
complement direct sau tranzitiv cu un complement direct, subordonata este sau nu este completiv

direct: Nu pot crede c ai intarziat (a crede = tranzitiv fr complement direct; subordonata =

completiva direct); Nu te pot crede c ai intarziat (a crede - tranzitiv cu un complement direct {te);
subordonata & completiv direct).
2. Folosit IMPERSONAL, a putea devine INTRANZITIV, situaie in care este urmat de (a) un subiect
exprimat prin infinitiv sau (b) de o subiectiv, al crei predicat este un verb la conjunctiv:
(a) Aa ceva nu se poate susine.
(b) Nu se poate s-mi facei aa ceva.
in timp ce a putea, reflexiv impersonal, ca orice reflexiv impersonal provenit de la un verb tranzitiv
{se zice, se spune, se consider etc), este
318

urmat de o subiectiv i nu ridic probleme speciale, a putea impersonal urmat de un infinitiv-subiect

se cere examinat mai indeaproape.
(1) A putea este impersonal numai cand e urmat de un infinitiv impersonal, de regul cu reflexivul se,
sau pasiv: Nu se poate ti unde s-a greit; Nu poate fi acceptat c lucrurile stau tocmai aa.
Este de neconceput a putea impersonal urmat de un infinitiv personal.
(2) Dup cum reflexivul impersonal accept sau nu o subiectiv, dup gruparea "a putea + infinitiv"
avem sau nu subiectiv: Se poate spune c am reuit (subordonata este subiectiv); Nu se poate dormi
in glgia asta.
Cand gruparea este urinat de o subiectiv, relaiile se stabilesc din aproape in aproape: S-ar putea
intampla s avei dreptate (se ... intampla = subiect pe lang ar putea impersonal; s avei dreptate =
subiectiv pe lang se ... intampla).
(3) Gruparea "a putea + infinitiv" impersonal este constituit din dou verbe folosite impersonal, din
care al doilea, infinitivul, este obligatoriu cu se (a se intampla, a se zice, a se ajunge, a se cltori, a
se dormi etc).
Cat privete verbul a putea, impersonalizarea lui nu este condiionat de prezena lui se, dovad c
sunt deopotriv posibile: Nu poate s se intample aa ceva i Nu se poate s se intample aa ceva.
Cum in gruparea "a putea + infinitiv" se apare o singur dat, intrebarea este cruia din cele dou
verbe (a putea i infinitivul) aparine se.
Dac explicm geneza acestei construcii impersonale (nu se poate susine) din dou verbe
impersonale, ambele cu se (Nu se poate s se susin), este greu s argumentm care din cei doi se a
fost meninut, al verbului a putea sau al celui urmtor.
Dimpotriv, dac lum in considerare un a putea impersonal fr se, reflexivul din construcie nu
poate fi decat al infinitivului. Preconizand aceast interpretare, reflexivul se nu face parte din predicat
i ca atare nu se subliniaz in acesta. (Nu s-ar putea miza pe concursul su? - predicat = nu... ar
putea.)
319

T 71 SUBIECT INCLUS / SUBIECT SUBINELES

A. STRUCTURI-TIP:
(1) Nu mai am timp.
(2) Mria a venit la noi (l) i mi-a adus cartea promis (2).
B. SOLUII:
(1) [eu] = subiect inclus
(2) [Mria] = subiect subineles in propoziia (2)
C. COMENTARIU
0. Confuzia intre cele dou tipuri de subiect neexprimat - inclus si subineles - este in primul rand de
natur TERMINOLOGIC, dinspre cel inclus spre cel subineles.
1. Cand subiectul este neexprimat pe lang un predicat (verb) la persoana I sau persoana a Ii-a
(singular sau plural), spunem c subiectul este INCLUS, adic DEDUS cu exactitate in form i
coninut din desinenele verbului, fiind obligatoriu unul dintre pronumele eu, tu (dumneata), noi, voi
(dumneavoastr): Lucrez in aceast intreprindere abia de dou luni (subiect inclus: [eu]); Vii desear
la film? (subiect inclus: [tu]); Vinerea aceasta avem zi liber (subiect inclus: [noi]); Unde ai stat
pan acum? (subiect inclus: [voi]).
in legtur cu subiectul inclus mai reinem:
(a) Din punctul de vedere al inelesului, acesta este DETERMINAT. (Cel puin teoretic, acceptm c
cele dou persoane care vorbesc SE CUNOSC.)

OBSERVAIE. Mai rar, de regul in proverbe, maxime etc, subiectul inclus are coninut nedeterminat
(tu = oricine, oricare): Unde dai i unde crap.
(b) in propoziiile cu subiect inclus, poziia subiectului este liber, dar poate fi oricand ocupat prin
introducerea subiectului in forma unuia dintre pronumele menionate. Nu vom spune prin urmare c
asemenea propoziii n-au subiect, ci c acesta este doar neexprimat (inclus), dar oricand exprimabil.
De aceea, cu excepii care nu intereseaz aici, pe
320

lang un predicat (verb) la aceste persoane nu poate aprea un subiect exprimat prin substantiv i nici
o subiectiv. (Subiectul inclus rspunde numai la intrebarea cine.)
2. Cind intr-o propoziie subiectul nu se exprim, deoarece a fost sau va fi exprimat (cel puin) o dat
intr-o alt propoziie din fraz, spunem c subiectul este SUBINELES: Ion a venit la mine i [Ion]
mi-a adus un disc; Dei [Gigei] este cel mai tanr din echip, Gigei se descurc foarte bine.
Mai reinem aici urmtoarele:
2.1. in ce privete cuvantul subineles ca subiect, deosebim dou situaii:
(1) Acesta are aceeai funcie (= subiect) i in propoziia (precedent sau succedent) in care apare ca
exprimat: Dup ce i-au Jacut leciile (1), copiii mei se uit la televizor (2) (copiii = subiect subineles
in (1) i subiect exprimat in (2)).
(2) Cuvantul subineles ca subiect are alt funcie sintactic in propoziia in care apare (atribut,
complement): Cand l-am vzut prima dat pe campion (1), nu m-a impresionat in mod deosebit (2)
(subiect subineles = {campionul]; in propoziia (1), pe campion = complement direct); Lui Ionel ii
place inotul i de aceea merge zilnic la bazin (subiect subineles = [Ionel] ; in propoziia (1), lui Ionel
= complement indirect); Crile lui Mihai sunt curate, pentru c are grij de ele (subiect subineles =
[Mihai] ; in propoziia (1), lui Mihai = atribut substantival genitival).
Prin urmare, subiectul subineles nu trimite obligatoriu la un cuvant cu funcie de subiect in propoziia
ce-l conine.
2.2. Problema subiectului subineles se pune numai pe lang un predicat (verb) la persoana a IlI-a
(singular sau plural). Strict formal, i desinenele verbului de persoana a IlI-a trimit la un subiect, ce
poate fi exprimat prin pronumele el, ea, ei, ele. Ca ocupant al poziiei subiectului, el (ea, ei, ele) are
aceeai semnificaie gramatical ca eu (tu, noi, voi).
Deosebirea intre cele dou tipuri de pronume ca subiecte se afl la nivelul gradului de determinare in
coninut. Din acest punct de vedere, pronumele de persoana a IlI-a (el, ea, ei, ele) este un fel de
"nomen vicarium", un tipar care, de la caz la caz, se umple cu diferite inelesuri, cele ale
substantivelor inlocuite. Un asemenea pronume are nevoie pentru DECODARE de un substantiv de
referin, cel despre care spunem c este adevratul subiect subineles. Altfel spus, pronumele el
(ea, ei, ele), deductibil din desinena verbului, reprezint subiectul ca semnificaie exclusiv
gramatical, nu i lexical. De aici tragem dou concluzii:
321

(1) in practica analizei gramaticale, subiectul subineles nu este propriu-zis pronumele el (ea, ei,
ele), ci substantivul (sau alt pronume) la care acesta, ca substitut, trimite: Ion a jucat fotbal (1) i de
aceea este obosit (2) (in propoziia (2), subiectul subineles este [el] = [Ion])269.
(2) Asemenea subiectului inclus, cel subineles reprezint in propoziie o poziie sintactic ce
nu poate fi ocupat de un alt subiect sau de o propoziie subiectiv. Aa se justific faptul c intr-o
propoziie cu subiect subineles, la intrebarea cine pentru subiect rspundem cu un el (ea, ei, ele), ca
tipar de subiect i-l putem introduce ca atare in propoziie, ocupand astfel material poziia
subiectului: A spart un geam Cine a spart un geam? El a spart un geam.
Dimpotriv, dac in propoziie exist deja un subiect, inserarea lui el (ea, ei, ele) pe poziia subiectului
se exclude: S-a spart un geam - *E1 s-a spart un geam.
OBSERVAIA 1. intr-o propoziie ca El, Ion, a plecat, se inelege c nu amandou nominativele (el, Ion)
reprezint un subiect, ci numai primul dintre ele, al doilea fiind apoziie. Inversand topica (Ion, el, a plecat) se
inverseaz i rolurile (el = apoziie). Nu vom spune deci c cele dou nominative ocup aceeai poziie. Nu intr
in discuie nici structuri de tipul El i Ion au venit, in care el ?i Ion (el i Ion = un singur subiect, dar multiplu).
OBSERVAIA 2. Excepie, la nivelul expresiei, de la poziia unic a subiectului (exprimat sau neexprimat
(inclus, subineles)), poziie care, o dat ocupat, exclude un al doilea ocupant (= subiect (necoordonat cu
primul) sau subiectiv), avem in dou situaii:
(a) Aa-numita RELUARE A SUBIECTULUI: Mara mai venea i ea din cand in cand s-o vad pe Persida.
(i nu este conjuncie coordonatoare copulativ, ci adverb (comp. cu germ auch, fr. aussi)) Situarea subiectului

"reluant" imediat dup subiectul de baz face construcia ambigu funcional - subiect sau apoziie: vine el tata...,
te cptuete ea mtua Mrioara...
(b) SUBIECTIVA RELUAT in regent prin subiect: Cine zice, ala e; Cine se uit mai mult la TV, acela
catig milionul; Ce s-a intamplat dup plecarea mea, asta nu m mai intereseaz.

3. incercand o clasificare a subiectului din punctul de vedere al EXPRIMRII, aceasta ar arta astfel:
(1) subiect EXPRIMAT (prin diferite pri de vorbire, prezente ca atare (material) in propoziie): Ion
inva.
(2) subiect NEEXPRIMAT:
De aceea un enun ca A venit el, utilizat in afara oricrui context lingvistic sau extralingvistic, nu
actualizeaz o semnificaie anume. (Cine este el?)
322

(a) inclus: Unde-ai fost? [tu]

(b) subineles: Am discutat cu Ion, dar nu m-a convins [Ion];
(3) subiect INEXPRIMABIL (= subiect zero, lipsa subiectului): Plou; Se circul in vitez.
OBSERVAIE. Subiectul nedeterminat {Sun de intrare; Scrie in ziar c...) nu este membru al acestei
clasificri, ci al clasificrii dup gradul de determinare in coninut (determinat / nedeterminat) i, de altfel, el
poate fi atat neexprimat, cat i exprimat270.
270 Vezi, Draoveanu, 1997, p. 123-l24.
323

T 72 SUBIECT / COMPLEMENT DIRECT (I)

A. STRUCTURI-TIP:
(1) S-a stricat maina descris.
(2) A stricat maina de scris.
B. SOLUII:
(1) maina = subiect
(2) maina = complement direct
C. COMENTARIU
0. in structura gramatical a limbii romane exist trei pri de propoziie care au realizri identice sau
apropiate la nivelul expresiei i se aproximeaz prin aceeai intrebare - ce: NUMELE PREDICATIV
(NP), SUBIECTUL (S) i COMPLEMENTUL DIRECT (CD): Prietenii mei sunt elevi fruntai (NP);
in clasa noastr sunt muli elevi foarte buni (S); In clas avem caiva elevi excepionali (CD).
Notele (propriu-zis sau aparent) comune - exprimarea i intrebarea -conduc adesea la interpretarea lor
eronat. Confuzia cea mai frecvent vizeaz subiectul i complementul direct. (Pentru confuziile NP /
S i NP / CD, vezi T 63 i T 61.)
0.1. Probabilitatea confuziei celor dou funcii (S i CD) este direct dependent, in analiza practic, de
exprimarea lor i intrebrile utilizate, respectiv:
(1) Exprimarea nominal (= substantiv (substitut) cu form cazual de NAc) i intrebarea sunt diferite,
adic specializate pe funcii:
(a) form de NAc fr pe i intrebarea cine - subiect (N): Elevul acesta n-are absene;
(b) form de NAc cu pe i intrebarea pe cine - complement direct (Ac): Pe elevul acesta il apreciez in
mod deosebi?1.
in aceast situaie, strict teoretic vorbind, nu s-ar mai pune problema confuziei funciilor in discuie.
(2) Exprimarea nominal i intrebarea sunt asemntoare sau identice, respectiv substantivul
(substitutul) n-are pe i ca atare cele dou cazuri (N, Ac) sunt total omonime, iar intrebarea este ce:
271

Pentru deosebirea dintre CD cupe i CI cupe, vezi T 80.

324
(a) S-a spart un geam (S, N);
(b) A spart un geam (CD, Ac);
(c) Excepia (S, N) confirm regula (CD, Ac).
in aceast situaie se pune propriu-zis problema deosebirii celor doua funcii sintactice, indiferent dac
in propoziie sunt prezente ambele funcii (confuzia in praesenti) sau numai una, cealalt excluzanduse
(confuzia in absentia).
1. Cind cele dou funcii sunt coprezente in structur i se exprim prin forma cazual unic de NAc
(fr pe, se inelege), distincia dintre ele este foarte clar CA FUNCII DIRECT OPOZABILE.
Aceast deosebire se poate pune in eviden in mai multe feluri:
1.1. Prin CONINUT GRAMATICAL: subiectul este agentul (= autorul) aciunii, iar complementul

direct, pacientul (= obiectul asupra cruia se rsfrange aciunea), dup modelul general "cineva (S)
face (aciune) ceva (CD)": Zpada a acoperit pmantul.
1.2. Prin posibilitatea de a inlocui intrebarea ce prin cine pentru una dintre funcii, mereu aceeai subiectul, consecin a identitii subiectului gramatical (N) cu cel logic (autor): Reziduurile polueaz
apele {ce sau cine polueaz...? reziduurile); Tonul^ace muzica; Funcia creeaz organul.
1.3. Prin poziia, de regul fix, a celor dou pri de propoziie fa de verb - subiectul antepus, iar
complementul direct postpus: Alcoolul produce diabet, iar fumatul, cancer, spun toi doctorii,
chiar i cei butori i fumtori.
Topica (S+V+CD) devine important in repartizarea pe funcii (S, CD) mai ales atunci cand, din punct
de vedere logico-gramatical, fiecare termen poate fi, alternativ, atat subiect, cat i complement direct:
Omul (5) face haina (CD) - Haina (S)face omul (CD).
1.4. Dintre cele dou funcii, numai comlpementul direct poate fi substituit printr-un pronume personal
neaccentuat de persoana a IlI-a in acuzativ (il, o ii, le): Litoralul ateapt turitii - Litoralul ii
ateapt272.
1.5. Structurile personale permit transformarea pasiv, in urma creia subiectul devine complement
de agent, iar complementul direct devine subiect (gramatical): Vantul (S) imprtie frunzele (CD) ->
Frunzele (Sgrani) sunt imprtiate de vant (complement de agent: C^).
272 p

frecvent CD poate fi dublat prin pronume personal neaccentuat: cartea o citete, averea o risipete.
325
OBSERVAIE. Procedeul nu se aplic la acele verbe care, dei tranzitive, nu permit transformarea pasiv din
motive semantice (a avea, a poseda etc).

2. Cand in propoziie apare numai una dintre cele dou pri de propoziie, identificarea cu exactitate a
funciei se face respectand LEGEA PRIORITII SUBIECTULUI FA DE COMPLEMENTUL
DIRECT. Potrivit acesteia, ori de cate ori pe lang un verb dat, dovedit ca nefiind auxiliar predicativ
(copulativ), apare un singur cuvant susceptibil, prin form i intrebare (ce), de a fi subiect sau
complement direct, acesta va fi obligatoriu subiect dac pe lang respectivul verb nu exist un alt
subiect, exprimat sau neexprimat, excluzandu-se funcia de complement direct. Aceast din urm
poziie poate fi ocupat numai dup ce verbul are deja subiect. Fie exemplele:
(1) S-a rupt o creang: o creang = subiect, cci are form de NAc, rspunde la intrebarea ce, iar alt
subiect pe lang verbul-predicat nu exist.
(2) A rupt o creang: o creang - complement direct, cci are form de NAc, rspunde la intrebarea
ce, iar subiect exist deja pe lang verbul-predicat ([el (ea, cineva...)] = S subineles).
De la aceasta lege a prioritii subiectului fa de complementul direct exist dou excepii, una real
i alta aparent:
(a) Verbul are complement direct, dar n-are subiect: Aa a trsnit copacul; A plouat rufele pe
sfoar. (Este vorba de cateva verbe impersonale propriu-zise folosite tranzitiv.)
(b) Interjecii predicative tranzitive {iat, iac, uite, na, poftim): Iat o main splendid; Poftim
adeverina solicitat; Uite o situaie mai rar.
Excepia de la prioritatea subiectului este doar aparent, intrucat interjeciile in discuie, fiind
echivalente cu verbe la imperativ {privete, ia, luai etc), au, ca orice verb la imperativ, subiectul
inclus (= tu, voi).
2.1. in ciuda faptului c, in general, indiferent de formulare, se cunoate aceast lege a prioritilor,
confuzia S / CD, de regul in unisens (= se ia greit subiectul drept complement direct, nu si invers),
este frecvent, fiind intreinut de trei factori ce acioneaz foarte adesea in direcia anulrii
cunotinelor noastre gramaticale.
(1) intrebarea ce, folosit cel mai adesea pentru identificarea complementului direct, este APRIORIC
interpretat ca aparinand exclusiv complementului direct.
A se compara: Iubete toate sporturile (ce iubete? > sporturile, CD) - ii plac toate sporturile (ce
ii plac? > sporturile, CD (greit) in loc de S).
326

Se cuvine deci insistat asupra ideii c intrebarea ce nu este numai a complementului direct i c prin ea
nu ajungem la o anumit funcie, ci la un grup de funcii, cel puin trei (NP, S, CD).
(2) Forma cazual de NAc este interpretat greit ca reprezentand acuzativul, iar de aici, dat fiind
legtura "acuzativ-complement direct", i interpretarea greit ca funcie - complement direct.
(3) Cel mai important factor favorizant al confuziei S / CD pare a fi din sfera "inelesului". in spe,

aproape toate situaiile care pun problema acestei confuzii comport un SUBIECT exclusiv
GRAMATICAL, nu i logic. Or, cum cel mai adesea, analistul concepe subiectul ca autor al aciunii
(= subiect logic), se ajunge ca in situaia de fa subiectul, neavand aceast calitate, s primeasc alt
interpretare, "respectiv complement direct.
(4) Adesea, fr nici o argumentare formal, se interpreteaz greit ca subiect pronumele personal in
dativ, form neaccentuat (imi, ii etc.) sau form accentuat (mie, ie etc.) care insoete unele verbe:
imi place gramatica; \-a venit o idee; Lui ii trebuie o biciclet nou. Se nesocotete, firete, cazul
dativ, incompatibil in asemenea situaii cu funcia de subiect. (O dat interpretat ca subiect dativul, se
inelege c nu se mai caut alt subiect in propoziie, calea spre complement direct fiind netezit.)
Mai rar, dar nu exclus, se afl in aceeai situaie de false subiecte pronumele personale in acuzativ pe
lang unele verbe tranzitive unipersonale: M doare capul.
in general atenteaz la funcia de subiect pronumele (substantivele) in dativ care, din punct de
vedere logic, ar fi subiecte, ele exprimand persoanele implicate in realizarea aciunii (ii place
fotbalul).
De aceea se atrage atenia asupra ideii c subiectul st in NOMINATIV, nu in alte cazuri (G, D, Ac).
(La nivelul analizei gramaticale elementare facem abstracie de aa-numitele excepii de la
nominativul subiectului, excepii in cele din urm aparente toate. Insistand prea mult asupra
excepiilor exist riscul de a interpreta frecvent excepia drept regul.)
(5) Se utilizeaz uneori cu o uurin nejustificat conceptul de "subiect subineles", fr o
verificare propriu-zis, aproape ca un automatism. Or, se inelege, o dat inzestrat propoziia cu un
subiect, un altul se exclude i de aceea nici nu mai este cutat, adevratul subiect glisand de la
sine spre complement direct.
In realitate, subiectul subineles, dac el exist intr-adevr, trebuie s poat fi introdus explicit pe lang
verb in forma unuia dintre pronumele personale de persoana a IlI-a (el, ea, ei, ele), ca ocupante ale
poziiei de subiect. Dac in propoziie exist deja un cuvant cu funcie de subiect,
327

poziia acestuia fiind deci ocupat, introducerea lui el (ea, ei, ele) nu se poate opera. A se compara: A
btut covorul - [El sau ea] a btut covorul > S subineles > covorul & S, ci CD; S-a btut covorul
*El s-a btut covorul > el * S (subineles) > covorul = S (altul neexistand).
(6) Nu in ultimul rand confuzia S / CD este cauzat de necunoaterea regimului verbal (tranzitiv / intranzitiv).
Altfel spus, chiar dac n-am cunoate legea prioritilor, ar trebui s tim c, prin definiie, un verb intranzitiv,
intranzitivizat contextual (prin diateza pasiv, prin pronume reflexiv in acuzativ 273) sau care are deja un
complement direct exclude complementul direct i, ca atare, cuvantul in litigiu neputand fi
complement direct, va fi subiect: Nu-i convine situaia; S e a u d glasuri in oapt; Au fost infiinate noi
universiti; N u - 1 deranjeaz nimic.
(7) Un rol deloc neglijabil in favorizarea confuziei S / CD ocup topica, in spe situarea subiectului in multe
situaii dup verbul-predicat, adic pe poziia ocupat in general de complementul direct: ii plac sporturile
(comp. cu Iubete sporturile); I-a venit o idee (comp. cu A
formulat o idee nstrunic) etc. Mutand subiectul in faa verbului, pe poziia lui de drept, scade i gradul de
probabilitate a confuziei (Sporturile ii plac; O idee nstrunic i-a venit).
2.1. Dm mai jos cateva din situaiile cele mai frecvente in care subiectul este interpretat greit drept
complement direct. Interpretarea corect - S, nu CD - se argumenteaz in toate cazurile prin legea prioritilor,
adic prin inexistena unui alt (posibil) subiect pe lang verbul dat (in propoziie) decat cuvantul de analizat.
Obligativitatea subiectului se asociaz cu imposibilitatea complementului direct, fapt motivat in vreun fel sau
altul.
2.2. Verb(-predicat) INTRANZITIV + S: ii plac sporturile; Ne trebuie un televizor color; Asta nu i-a
trecut prin cap; Mi - a venit o idee; Nu-i vine bine rochia.
2.3. Verb(-predicat) + SE + S:S-a stricat televizorul; S-a intamplat o nenorocire; Pe pod s-au produs
cateva accidente; Asta nu se cuvine; Totul se poate; Gramatica s e inva uor; Regula se aplic fr
excepii; in Australia s e vorbete engleza.
2.4. Verb(-predicat) LA DIATEZA PASIVA + S:Au fost executate noi lucrri de asanare a mlatinilor i
blilor; inc n - a
273

Vezi, pentru pronumele reflexive in acuzativ ca intranzitivizatori, Draoveanu, 1971, p. 334.

328
fost gsit soluia adecvat (Vezi, pentru verbele dublu tranzitive, care au complement direct i cand sunt la diateza pasiv,
T 52.)
2.5. Verb(-predicat) TRANZITIV + CD + S: M doare capul; // calc hoii o dat la doi ani; Nu-/ intereseaz nimic; Ce
te preocup?;// deranjeaz prerea ta; M obsedeaz chestia asta.

2.6. PREDICAT NOMINAL + S: Lecia aceasta n u - i deloc uoar; Nimic nu e greum gramatic,
dac inelegi lucrurile.

2.6.1. Funcia rmane aceeai, subiect, i cand locul substantivului (pronumelui) il ia un verb la mod
nepersonal (infinitiv, supin): E u o r a zice, mai greu e de fcut.
329

T 73 SUBIECT / COMPLEMENT DIRECT (II)

A. STRUCTURI-TIP:
(1) Stricand u-i-s e jucria, copilul a inceput s plang.
(2) S t r i c a n d u- i jucria, copilul a inceput s plang.
B. SOLUII:
(1) jucria = subiect
(2) jucria = complement direct
C. COMENTARIU
0. Problema confuziei subiect / complement direct pe lang un verb la mod nepersonal, infinitiv sau
gerunziu, se pune in aceiai termeni ca pe lang un verb la mod personal i are aceleai cauze (vezi
T 72): P 1 c a n d u-i in mod deosebit limbile strine, a dat concurs de admitere la Facultate de
Litere; Ionel a ajuns la gar inainte de a pleca trenul.
0.1. Gradul de probabilitate a confuziei S / CD este mai ridicat in prezena verbului la mod nepersonal,
intrucat se adaug unele elemente noi, perturbante pentru competena gramatical a celui care
analizeaz:
(1) intrucat cel mai adesea subiectul verbului la mod nepersonal este acelai cu subiectul verbului la
mod personal, el se exprim o singur dat, iar in analiza gramatical practic il contabilizm la
verbul-predicat, despre care spunem c in mod necesar ii trebuie subiect. De aceea subiectul verbului
la mod nepersonal, coincident cu cel al verbului la mod personal, este... trecut sub tcere. De altfel,
este vorba aici de o caren mai general in cunotinele gramaticale pin la un anumit nivel, i anume
convingerea c problema de a avea subiect s-ar pune numai pentru verbele la mod personal, adic cele
cu funcie de predicat.
(2) Din aceast cauz, o dat identificat un subiect, cel al verbului la mod personal (= in relaie cu
predicatul), analistul trece uor peste posibilitatea existenei unui al doilea subiect, necoordonat,
firete, cu primul, i in relaie cu un verb la mod nepersonal. Forma de NAc si intrebarea ce nu fac
decat s ajute la interpretarea acestui subiect, altul decat al verbului la mod personal, drept
complement direct.
1. Potrivit celor de mai sus, distincia S/CD pe lang un verb la mod nepersonal poate fi mai simplu i
mai economic formulat in termenii tranzitivitii / intranzitivitii verbelor, respectiv SUBIECT pe
lang un
330
verb INTRANZITIV (sau intranzitivizat in vreun fel oarecare) si COMPLEMENT DIRECT pe lang
un verb TRANZITIV.
Cu riscul de a formula un truism, vom spune c verbul intranzitivizat are subiect din cauza imposibilitii de a
avea complement direct. Ca procedeu de analiz vom reine: un cuvant dat cu form de NAc care rspunde la
intrebarea ce pus pe lang un verb predicativ intranzitiv(izat) este intotdeauna subiect (pentru c nu poate^fi
complement direct)274.
OBSERVAIE. Aici i in cele de mai jos pornjrn de la premisa c regimul verbal (tranzitiv / intranzitiv) rmane
constant, indiferent de mod (personal sau nepersonal).
2. Toate cele cinci situaii date la S pe lang un verb personal (vezi T 72) se regsesc i aici:
2.1. Verb INTRANZITIV (unipersonal) + S: inainte de a- i plcea handbalul, s-a ocupat de muzic;
Trebuindu-/un redresor de baterie, s-a adresat prietenilor; Venindu-/ mereu idei noi, a umplut zeci de caiete.
2.2. Verb + SE: Dandu-i-se un telefon in prealabil, s-ar putea conveni asupra locului intalnirii; AplicandUj-se
legea intocmai, unii au cam incurcat-o; inainte de a se conecta aparatul la reea. verificai starea prizelor;
intamplandu-/-se atateafn ultima vreme, nu m mai mir atitudinea lui; Fr a /se trimite invitaie oficial,
nu cred c va veni; Intre timp dand u se noi dispoziii lucrarea trebuie restructurat integral.
OBSERVAIE. Se reatrage atenia c numai pronumele reflexiv in acuzativ intranzitivizeaz verbul, nu i cel in dativ {ii):
D a n d u . i banii pe nimicuri, a rmas fr abonament la cantin (banii = CD, nu S).
2.3. Verb la DIATEZA PASIV: Fiind luate din timp msurile corespunztoare, nu s-a mai produs nici un

accident; Date fiind circumstanele, trebuie s plecm imediat; Pentru a-/ fi aprobat cererea, mai avea
nevoie de o adeverin.
OBSERVAIE. Mai rar, gerunziul pasiv apare intr-o form REDUS, fr auxiliarul a fi la gerunziu: O dat votat
propunerea de ctre

Pentru elementul predicativ suplimentar substantival in N / Ac, vezi T 85.

331

Parlament, aceasta devine lege; Arturile de toamn incheiate in bune condiii, s-a trecut la executarea
instnnrilor .
2.4. Verb (tranzitiv) + CD (de regul pronume personal neaccentuat in Ac): Preocupandu-te prea mult
problemele altora, uii de ale tale; Este prea inteligent pentru a-l deranja aluziile noastre; A procedat intotdeauna
cum a vrut, fr a 1 interesa catui de puin opinia altora.
2.5. GRUPAREA "AUXILIAR PREDICATIV" (la mod nepersonal) + NUME PREDICATIV": Fiind foarte uoare
subiectele date, muli candidai au obinut note mari; Pentru a se face mustul v i n, e nevoie de o anumit temperatur.

Pentru conceptul de REDUCERE (a unei subordonate) i deosebirea de CONTRAGERE, vezi Draoveanu,

1997, p. 244-275.
332

T 74 SUBIECTIV / COMPLETIV DIRECT

A. STRUCTURI-TIP:
(l)Ms-a comunicat tuturor c excursia se amana. (2) Ne- a comunicat tuturorck excursia se aman .
B. SOLUII:
(1) c excursia se aman = subiectiv
(2) c excursia se aman = comlpetiv directa
C. COMENTARIU
0. Confuzia SUBIECTIV / COMPLETIV DIRECT este una dintre cele mai frecvente la nivelul
analizei gramaticale elementare i se motiveaz in esen prin aceiai factori pe care i-am intalnit i la
SUBIECT / COMPLEMENT DIRECT (vezi T 72, T 73), gravitand in jurul intrebrii, al construciei i
al situaiei din regent (vezi mai jos).
OBSERVAIE. in cele de mai jos este reinut numai subiectiva de tip ce (= care rspunde la
intrrebarea ce), nu i cea de tip cine (= care rspunde la intrebarea cine). Aceasta din urm, asemenea
subiectului ce rspunde la intrebarea cine, nu se confund de regul cu subordonata completiv direct
(comp. Cine se scoal de diminea departe ajunge cu nu apreciaz pe cine nu merit).
0.1. Interpretarea eronat a celor dou subordonate, in principiu aprecierea subiectivei drept comletiv
direct, foarte rar invers, are la baz absolutizarea catorva note comune in favoarea completivei
directe, la care se adaug factorul "ineles" i examinarea subordonatei fr a lua in considerare
situaia din regent. Cu riscul de a repeta unele lucruri spuse la subiect / complement direct (vezi T
72), dat fiind frecvena i gravitatea acestei confuzii, ii prezentm pe scurt i aici cauzele.
(1) intrebarea comun ce, interpretat ab initio ca proprie completivei directe: Nu-i place s invee
(Ce nu-i place? - s invee > (eronat) completiv direct).
Or, intrebarea ce ne furnizeaz doar informaia c subordonata AR PUTEA FI completiv direct, nu
i c este in mod sigur completiv direct.
333
(2) Rolul omonimiei cazuale NAc in confuzia S / CD il au aici cuvintele introductive comune celor doua
subordonate i de altfel tuturor subordonatelor necircumstaniale (conjunciile c, s, dac, pronumele relative
care, cine, ce etc, adverbele relative unde, cand, cwm):N u s e tie dac va pleca maine (subiectiv) /Nu
tie dac va pleca maine (completiv direct); Nu se tie unde se va duce (subiectiv); /Nu tie unde se va
duce (completiv direct); Nu se tie cand va sosi (subiectiv) /Nu tie cand va sosi (completiv direct).
Spunem de aceea c elementele introductive nu ne dau o informaie cert cu privire la felul subordonatei.
(3) Subiectiva de tip ce permite, din punctul de vedere al inelesului, alunecarea spre completiv direct,
intrucat:
(a) Cand subiectiva este inlocuibil cu un subiect, acesta este unul exclusiv gramatical, nu i logic (= autor al
aciunii): Nu se cuvine s faci aa ceva -)Nu se cuvine asta; // place in mod deosebit s joace fotbal
Ii place fn mod deosebit fotbalul.
Prin urmare, inlocuind subiectiva cu subiectul, lucrurile nu se simplific, deoarece posibilitatea de confuzie
rmane aceeai, doar deplasat de la subiectiv / completiv direct la subiect / complement direct (vezi T 72).
(b) Intuirea calitii de subiectiv este i mai dificil in situaiile in care subiectiva nu se poate inlocui cu un
subiect, in principiu pe lang adverbele predicative (vezi mai jos).
1. Distincia subiectiv / completiv direct de tip ce se realizeaz in principiu ca distincia subiect / complement
direct (vezi T 72, 73), respectiv inandu-se seama de trei principii ale analizei gramaticale:
(1) Principiul ECHIVALENEI FUNCIONALE "parte de propoziie - proporizie subordonat corespondent",
potrivit cruia subiectul i subiectiva ocup ALTERNATIV aceeai poziie fa de verb - i la fel complementul
direct i completiva direct, numele predicativ i predicativa etc. (De altfel propoziiile subordonate se
i definesc prin echivalen funcional cu prile de propoziie).
(2) Principiul UNICITII funciilor, dup care, in cazul de fa, un verb poate avea un singur subiect,

respectiv complement direct. Dac sunt dou sau mai multe, ele trebuie s fie obligatoriu coordonate.
Prin urmare, o dat ce un verb anumit are subiect, nu mai poate avea subiectiv i viceversa. (in mod similar se
pune problema i la complement direct - completiv direct.)
OBSERVAIE. Nu avem in vedere, firete, coordonarea: Au venit Popescu, lonescu, Georgescu i cine s-a mai
nimerit (subiect (multiplu) +
334

subiectiv). Nu intr in discuie nici reluarea subiectivei printr-un subiect in regent (vezi T 71).
(3) Principiul PRIORITILOR sau al gradului de necesitate, potrivit cruia un verb are nevoie in
primul rand de subiect (subiectiv) i abia pe urm de complement direct (completiv direct).
Dac o subordonat dat, care rspunde la intrebarea ce, se dovedete subiectiv, nu mai trebuie
demonstat c nu poate fi completiv direct, aceasta excluzandu-se prin definiie {ori... ori).
Valabilitatea principiului pleac de la premisa c orice verb, care nu este impersonal propriu-zis, este
in relaie sau cu un subiect, sau cu o subiectiv, dar nu orice verb are sau poate avea complement
direct (completiv direct).
Ca atare, la orice* subordonat care rspunde la intrebarea ce i nu este predicativ (vezi T 65), in
stabilirea funciei (subiectiv sau completiv direct) se procedeaz IERARHIC, acceptand ca prim
posibilitate - i prin urmare de verificat - subiectiva (= 1. subiectiva; 2. completiv direct). Dac
verbul nu are subiect (exprimat sau neexprimat), subordonata este automat subiectiv i nici nu se
mai pune problema de a fi eventual completiv direct (= 1. subiectiv). Se vede astfel c de fiecare
dat analiza incepe prin cutarea subiectului in regent. Completiva direct apare ca posibilitate
numai dup ce subordonata nu poate fi subiectiv, regenta avand subiect (= 2. completiv direct).
(Pentru eventualitatea ca subordonata, dei rspunde la intrebarea ce, s nu fie completiv direct, ci
completiv indirect, vezi T 81.)
Examinarea posibilitilor in ordine invers - 1. completiv direct; 2. subiectiv - conduce la
concluzia invers i fals (completiv direct in loc de subiectiv), constituind un viciu de analiz,
intrucat se pornete de la o premis fals, aceea c orice verb are nevoie de complement direct sau
completiv direct.
Or, complement direct sau completiv direct au numai verbele tranzitive la diateza activ sau cu
pronume reflexive in dativ {imi, ii, ii, ne, v, ii), nu i cele intranzitive sau intranzitivizate prin
diateza pasiv sau pronume reflexive in acuzativ {m, tem se, ne, v, se).
De asemenea nu intr in jocul tranzitivitii adverbele, in spe cele predicative {firete, desigur, poate
etc).
in al doilea rand, exceptand cateva verbe tranzitive unipersonale sau folosite unipersonal {a durea, a
interesa, a obseda, a tenta etc), verbul regent al subiectivei este totdeauna intranzitiv(izat) i ca atare
nu ar putea avea in nici un fel complement direct sau completiv direct.
335

2. in rezumat, principalele situaii in care apare subiectiva de tip ce (nu completiva direct), motivate
toate prin (a) inexistena sau imposibiltatea unui subiect pe lang verbul (adverbul) regent i (b)
imposibilitatea comletivei directe, sunt urmtoarele:
2.1. Verbe (locuiuni verbale) INTRANZITIVE UNIPERSONALE insoite de un dativ: a(-i) plcea,
a(-i) conveni, a(-i) veni, a(-i) da prin cap, a(-i) trece prin minte etc: N u - i prea place s asculte de alii; |
( convine ce i-am spus; N u ne- a dat prin cap s-l cutm la telefon.
OBSERVAIA 1. Verbul a trebui, utilizat cu sensul "a fi necesar", apare fr dativ i cere subiectiv: Trebuie s plecm
imediat. Chiar dac pe lang a trebui apare un subiect, acesta nu-I aparine lui, ci predicatului subiectivei, dovad c acordul
vizeaz acest verb, nu pe a trebui (verb unipersonal): Ar trebui fi voi s mai punei mana pe carte (voi (persoana a Ii-a
plural) - s punei (persoana a Ii-a plural), nu voi - ar trebui (persoana a III-a)). Prin analogie, acceptm c i un subiect la
persoana a III-a aparine tot verbului din subiectiv, nu lui a trebui: Ion trebuie s-mi scrie (Ion... s scrie). Datorit
coninutului modal pregnant, a trebui evolueaz in direcia gramaticalizrii, fapt evideniat prin acordul lui, la anumite
timpuri, cu subiectul subordonatei, ca i cum ar constitui cu verbul urmtor (la conjunctiv) o singur unitate: Profesorii au
trebuit s reexamineze unele lucrri276.

OBSERVAIA 2. Tot subiective cer cateva verbe intranzitive folosite impersonal: De aici rezult c nu-l
intereseaz prerea ta; R m a n e s mai vedem; Urmeaz s ne punem de acord.
2.2. Verbe cu SE "impersonal":
(1) REFLEXIVE IMPERSONALE: a se putea, a se cuveni, a se intampla, a se cdea, a se nimeri, a se prea
etc.: Mi se pare c ai cam incurcat-o; Nu se c a de s faci asta; S-ar putea s avei dreptate; S - a intamplat
s nu fie nimeni lang el.
OBSERVAIE. A se prea are adesea pronumele se neexprimat: Prea c lucrurile se vor schimba in bine
(prea = se prea); ii pare c totul e numai o inscenare (ii pare = i se pare).

Penru dificultatea incadrrii funcionale a subordonatei de dup a trebui "acordat" cu un subiect, vezi
Draoveanu, 1997, p. 190. (Autorul nu o consider nici subiectiv, nici completiv direct sau indirect,
ci COMPLETIV 'NEUTR.)
336
(2) REFLEXIVE CU SENS PASIV: a se spune, a se zice, a se afirma, a se considera, a se comunica etc: S a
comunicat la radio c vremea se inclzete; Se z i c e c vom avea o toamn lung.
OBSERVAIA 1. Verbele in discuie sunt toate tranzitive la diateza activ. Reflexivul se le intra^nzitivizeaz,
consumandu-le valena de tranzitivitate, ceea ce face ca subordonata de dup ele s nu fie completiv direct, ci
subiectiv. Imediat ce suprimm pronumele se, verbul redevine tranzitiv propriu-zis i are subiect (subineles),
iar subordonata este completiv direct. A se compara: S-a spus c vom pleca imediat (subiectiv) cu A spus
c vom pleca imediat (completiv direct).
OBSERVAIA 2. Denumirea de "reflexive pasive (impersonale)" vine de la faptul c au ineles pasiv i se pot
transforma in construcii pasive (cu a fi), al cror complement de agent are sens nedeterminat: se tie c... este
tiut c...
2.3. VERBE PASIVE IMPERSONALE: Numi-afost dat s te cunosc mai devreme; E unanim acceptat c
un rzboi nuclear ar distruge planeta.
OBSERVAIE. Complementul de agent este nedeterminat.
2.4. Verbe UNIPERSONALE insoite de un acuzativ (COMPLEMENT DIRECT): M doare c
procedeaz astfel; Nu-/ tenteaz s mai incerce o dat.
2.5. PREDICATE NOMINALE IMPERSONALE:
(1) Auxiliar predicativ (copulativ) + adverb de mod (NP): N u e bine s te culci tarziu; E clar c n-are
dreptate; E frumos ceai fcut?; E ruinos s nu tii asta; Pare ciudat c nu i-a scris. (Vezi, pentru deosebirea
acestor adverbe de adjective, T 25.)
OBSERVAIA 1. Adesea a fi este eliptic: Bine c s-a intamplat aa; Probabil c te va cuta. (Vezi, pentru
detalii, T 53).
OBSERVAIA 2. Pe poziia adverbului de mod pot aprea substantivele noroc i pcat; Ar fi pcat s nu vii;
Noroc c l-am intalnit ieri.
OBSERVAIA 3. in cazul in care dup aceste expresii impersonale apare un supin sau un infinitiv (cu regim
verbal tranzitiv) cu funcie de subiect, subordonata de dup ele va fi, se inelege, nu subiectiv, ci completiv
direct: E uor de spus c n-ai timp; E imposibil de ineles ce a
337
vrut s spun. (in cazul supinului, verificarea tranzitivitii se poate face prin intermediul infinitivului: e uor de
spus c ... - e uor a spune c ... - e uor a o s p u n e.
(2) Auxiliar predicativ + substantiv (NP): Ar fi culmea s nu vin; Pare o prostie s mai crezi in aa ceva;
Era un fapt clar pentru toi c edina ii atinsese scopul; E un adevr recunoscut c fumatul slbete
organismul; E acelai lucru dac-mi scrii sau imi dai un telefon.
(3) Auxiliar predicativ + supin: de remarcat c publicul agreeaz acest lucru; Mai e de subliniat c
aceast construcie este relativ recent; Ede presupus c va reui.
2.6. ADVERB PREDICATIV: Poate c avei dreptate; D e si -g u r c te-ai inelat; Aproape c te-am
ajuns; La pmant m a i c ajunge al ei pr de aur moale (M. Eminescu) (Vezi, pentru detalii, T53],

gi. Toate categoriile de verbe mai sus date ii pstreaz in subordine propoziia subiectiv i atunci
cand sunt la moduri nepersonale, respectiv gerunziu i infinitv. Situaia este aceeai cu a subiectului pe
lang un verb la mod nepersonal, se explic i se argumenteaz in acelai fel (vezi T 73). Ca mijloc
esenial de dovedire a calitii de subiectiv, revers al completivei directe, este caracterul de verb
intranzitiv(izat) al regentului, rmas acelai, indiferent de modul personal sau nepersonal. Dm in
continuare doar cateva exemple ilustrand toate tipurile de construcii: Trebuind s plece pe neateptate,
a lsat totul vraite; inainte de a-i trece prin c a p s de admitere la Politehnic, se pregtise tot timpul
numai la istorie; Tentandu-/ s-i mai incerce o dat norocul, a luat totul de la capt; Fiind n-mi d a t
s am mereu de-a face cu oameni ca tine, am hotrat s schimb tactica; Nu pare a fi prea clar c lucrurile sau
indreptat; Pentru ase susine c el a greit, e nevoie de fapte, nu de vorbe.
338

X 75 ATRIBUT / COMPLEMENT
A. STRUCTURI-TIP:
(1) A sosit pe neateptate. v~
(2) Sosirea lui pe neateptate ne-a dat toate planurile peste cap.
B. SOLUII:
(1) pe neateptate = complement
(2) pe neateptate = atribut
C. COMENTARIU

0. Deosebirea gramatical fundamental intre cele dou pri de propoziie secundare se afl la nivelul
TERMENULUI REGENT ("determinat", "lmurit", "la care se refer", "al crui ineles il precizeaz
sau il completeaz").
Acesta, termenul regent, separ net, iat nuane, atributul de complement, respectiv:
0.1. ATRIBUTUL are ca TERMEN REGENT (= determin):
(1) UN SUBSTANTIV: carte interesant (mas de lemn, a naibii situaie, campania impotriva
rzboiului, plcerea de a canta, mersul pe jos, ziua de maine);
(2) UN PRONUME: careva din clas, (e 1 e insei, oricare dintre elevi, unul ca Popescu, toi acetia);
(3) UN NUMERAL: al d o i 1 e a din dreapta (trei dintre ei, dou ca voi).
0.2. COMPLMENTUL are ca TERMEN REGENT (=determina):
(1) UN VERB sau O LOCUIUNE VERBALA: citete cu plcere (d u - t e acas, plange de bucurie, a luat-o

la fug spre pdure, nu ine cont de imprejurri);

(2) UN ADJECTIV sau O LOCUIUNE ADJECTIVAL: un om d o r -n i c de aventuri (un individ furios pe
toat lumea, o vreme favorabil pescuitului, este in stare de orice);
(3) UN ADVERB sau O LOCUIUNE ADVERBUAL: scrie aproape corect, mi-a spus-o cam pe ocolite;
(4) O INTERJECIE: h a i acas (i a t -l; z d u p ! in an; v a i de noi).

0.3. Prin urmare, putem defini cele dou pri de propoziie astfel:
339
(1) Orice cuvant care determin un substantiv (pronume, numeral) este atribut.
(2) Orice cuvant care determin un verb (adjectiv, adverb, interjecie) este complement.
Cele dou definiii fiind exclusive la nivelul termenilor regeni, inseamn c nu exist, indiferent de
ineles sau alte trsturi, atribute care s determine verbe (adjective etc.) i nici complemente care s
determine substantive (pronume, numerale).
Se vede astfel clar c in definirea atributului i complementului nu se fac referiri nici la ineles, nici la
intrebri i nici la modul de exprimare.
OBSERVAIE. Trebuie reinut c adjectivul, dei seamn formal cu termenii regeni ai atributului
(are gen, numr, caz i se declin), nu este determinat de atribute, ci de complemente. (Adjectivul are
funcie de atribut, dar nu este determinat de un atribut.)
0.4. Dei in general i teoretic aceast deosebire este bine cunoscut, in analiza practic este adesea
nesocotit, dandu-se -nejustificat sau greit - catig de cauz altor criterii, bazate pe aparene, fapt care
conduce la confuzia celor dou funcii, de regul avand ca rezultat interpretarea greit a atributului
drept complement. Rolul de prim mrime il au INTREBRILE i inelesul" cuvintelor prin care se
pot exprima atributul i complementul.
1. in mintea analistului infractor, numai COMPLEMENTUL se asociaz cu anumite CATEGORII
DE INELESURI GRAMATICALE i/sau LEXICALE (loc, timp, cauz, concesie etc), nu i
atributul, ca i cum acesta nu le-ar avea sau nu le-ar putea exprima. (Un rol deloc neglijabil il au aici i
clasificrile (inclusiv denumirile) celor dou pri de propoziie, realizate dup criterii diferite - dup
ineles gramatical la complement, respectiv dup form (construcie) la atribut.) O dat stabilit
aceast coresponden intre un anumit ineles gramatical, adesea puternic marcat de sensul lexical al
cuvantului, i un anumit fel de complement, ea devine un criteriu absolut de identificare a funciei,
aplicat aproximativ astfel: dac un cuvant x arat locul, el este complement circumstanial de loc,
dac arat timpul, este complement circumstanial de timp .a.m.d.
in ceea ce privete atributul, in acele cazuri, nu tocmai rare, in care este sesizat mai intai tipul de
ineles i abia pe urm (sau deloc) tipul de construcie, se ajunge, in virtutea deprinderii formate la
complement, la a incadra un atribut la un anumit tip de complement, fr alt verificare.
Or, la nivel de clase, cele dou pri de propoziie exprim sau pot exprima acelai coninut, incat
deosebirea nu poate fi gsit aici. Pentru
340

ilustrare, dm cateva exemple de atribute, grupate pe tipuri de inelesuri, luate de la complemente, in

paralel cu tipurile de complemente corespondente. (Toate exemplele cu (a) sunt atribute, iar cele cu (b)
sunt complemente.)
(1) Exprimarea LOCULUI: (ax) C a s a de vizavi e nou / (b,) Locu--i e t e vizavi; (a2) Oamenii
din jur il priveau nedumerii I (b2) S e uita in jur i nu vedea nimic; (a3) Suntem contieni cu toii de mersul
inainte al societii I (b3) Nu mai vedeau nimic, dar mergeau inainte; (a4) Fumatul in slile de clas este
strict interzis I (b4) N u fumai in slile de clas.
(2) Exprimarea TIMPULUI: (a^ S c u 1 a t u 1 tarziu nu e sntos, dar e plcut I (bj) Se scoal

tarziu; (a2) Este contraindicat plecarea maine / (b2) Maine pleac la munte; (a3) Tierea porcului inaintea
srbtorilor de iarn este o veche tradiie la ranul roman I (b3) Au t - i a t porcul inaintea srbtorilor de iarn.
(3) Exprimarea MODULUI: (a^ Mersul pe jos e sntos I (bj) Merge pe jos acas; (a2) Izbucnirea pe neateptate a
incendiului a alertat pompierii I (b2) in sat a izbucnit pe neateptate un incendiu; (a3) Ne indic mereu
examinarea cu atenie a faptelor; (b3) /- a examinat cu atenie.
(4) Exprimarea CAUZEI: (a^Comiterea din neatenie a greelilor nu-i o scuz I (bj) A comis din neatenie cateva
greeli mari.
(5) Exprimarea SCOPULUI: (a{) Expedierea dosarului spre examinare i rezolvare cade in sarcina ta I (b^ A expediat
dosarul spre examinare i rezolvare; (a2) Obiceiul mersului dup mireas mai exist la ar I (b2) Noi mergem dup
mireas...
(6) Exprimarea CONDIIEI: (a,)Anunarea pompierilor in caz de incendiu este o datorie a fiecruia I (b^ in caz de
incendiu anunai imediat pompierii.
(7) Exprimarea CONCESIEI: (a^ Plecarea lui la mare in ciuda timpului ploios ne-a intrigat I (b^ A plecat la mare in
ciuda timpului ploios.
(8) Exprimarea AGENTULUI: (a,) Recoltatul cartofilor de ctre copii s-a desfurat in bune condiii I (bj) Cartofii
au fost recolta i de ctre copii.
(9) Exprimarea CONSECINEI: (a,) Uraenia ei de speriat n-o bgm in seam; (b^ Era urat de speriat.
(10) Exprimarea comparaiei (= a celui de-al doilea termen al comparaiei): (a^ Are o fat ca o floare; (bj) Este
frumoas ca o floare.

341

(11) Exprimarea atribuirii: (a!) A c o r d a r e a de subvenii agriculturii este imperios necesar; (bj)
Trebuie acordate subvenii agriculturii.
Dup cum se vede din exemplele date, absolutizarea inelesului vizeaz mai ales interpretarea greit a
atributelor care exprim "circumstanele", inelesuri in care sunt specializate complementele.
Aceleai inelesuri ne arat de ce confuzia este in unisens, atributul fiind interpretat drept complement,
nu invers.
1.1. Examinarea, chiar sumar, a exemplelelor date indic situaia in care confuzia ATRIBUT /
COMPLEMENT are gradul cel mai ridicat de probabilitate, i anume aceea in care se intalnete ca
termen regent un substantiv care denumete ACIUNI sau STRI, in general de origine verbal
{alergare, intoarcere, venire, cantat, mers, sculat, apariie, fug etc.) cu O CONSTRUCIE
frecvent, prin natura coninutului- ei, la COMPLEMENTE, realizat prin ADVERBE (aici, acolo,
vizavi, tarziu, odinioar, pe neateptate) sau substantive cu sens local ori temporal, intrinsec sau
dobandit in combinaie cu o prepoziie (in cas, la strad, in jurul parcului, din concediu etc).
2. O a doua cauz a confuziei in discuie este UTILIZAREA sau incercarea de a utiliza cu orice pre
INTREBRILE ca mijloc de identificare a funciilor. Or, prin acestea, in cazul in care sunt corect
puse, nu aflm propriu-zis o funcie, ci doar aproximm termenul regent. Altfel spus, in mod normal,
intr-o intrebare complet se gsete i termenul regent sau partenerul de relaie al cuvantului pentru
care am pus intrebarea: Ion a plecat la teatru - Unde a plecat...? (termen regent cuprins in intrebare =
verbul a plecat, deci cuvantul care rspunde la aceast intrebare (la teatru) este un determinant de tip
complement).
2.1. Cand intrebrile puse sunt cele care in mintea noastr se asociaz cu un atribut (care, cefei de
etc), in mod firesc ajungem la atribut: A citit o carte interesant (ce fel de carte?).
2.2. Se intampl ins adesea ca intrebarea s fie formulat doar "pe jumtate", in sensul necuprinderii
in ea a termenului regent. Nefiind pus pe lang un cuvant anume, intrebarea rmane astfel
suspendat, tar adres, trimiand la un ineles care poate fi deopotriv al unui
complement sau al unui atribut. Din cauza presiunii exercitate de inelesul lexico-gramatical al
cuvantului, cel mai adesea aceste intrebri suspendate sunt de tipul unde (de unde, pan unde), cand
(de cand), cum, din ce cauz, cu ce scop etc, conducand invariabil spre complement. Astfel, bunoar,
in exemplul Tabloul din dreapta st intr-o parte, intrebarea suspendat de unde trimite la ideea de
loc i de aici, greit, la complement de loc. De aceea, dac se utilizeaz intrebarea, aceasta trebuie
342
obligatoriu pus pe lang un anumit cuvant (termenul regent), existand o ans in plus de a observa calitile
morfologice ale termenului regent, de care depinde incadrarea la atribut sau complement.
2.3. Chiar legate de un anumit cuvant, intrebrile sunt foarte adesea DERUTANTE, oferindu-se (ca grad de
acceptabilitate) in dou variante, una de tip care (ce fel de), conducand la atribut, i alta de tip unde (cand, cum
etc), conducand la complement: intoarcerea pe neateptate (care intoarcere?; intoarcere cum?); sosirea lui
maine (care sosire?; sosirea lui cand?); plecarea la Bucureti (care plecare?; plecarea unde?) etc. Cum
intrebrile de tip unde (cand, cum) sunt apreciate ca mai concrete i in mai deplina consonan cu inelesul
lexico-gramatical exprimat (loc, timp, mod etc), adesea, fr alt argumentare, se d catig de cauz acestora i,

prin ele, complementului in detrimentul atributului.

2.4. in sfarit, nu puine sunt cazurile in care nu se poate formula propriu-zis o intrebare. Este vorba in spe de
unele atribute ce au ca termeni regeni pronume sau numerale: careva dintre noi, doi dintre copiii lui, u n a ca
asta, d o i din patru etc.
3. Toate cele de mai sus arat cu prisosin c nici inelesul i nici intrebrile nu constituie un mijloc sigur i
eficient de deosebire a celor dou funcii. (La acestea se poate aduga i construcia (exprimarea) foarte adesea
comun - substantive, pronume, adverbe, verbe la mod nepersonal.) De aceea singurul mijloc practic il constituie
raportarea la termenul regent, care, acolo unde intrebarea este posibil, este cuprins in aceasta.
In concluzie, mersul operaiilor pentru incadrarea unui determinant la atribut sau complement este urmtorul:
(1) identificarea termenului regent i incadrarea lui morfologic (substantiv, pronume, numeral / verb, adverb,
adjectiv, interjecie);
(2) analiza din punct de vedere morfologic a determinantului;
(3) stabilirea funciei determinantului (atribut sau complement) dup natura morfologic a termenului regent.
OBSERVAIE. Stabilirea in continuare a felului de atribut (atribut substantival GENITIVAL, atribut
pronominal PREPOZIIONAL etc.) sau de complement (complement DIRECT, complement
CIRCUMSTANIAL DE LOC etc.) se face dup alte criterii, specifice fiecreia din cele dou pri de
propoziie.
343

T76
ATRIBUTUL - NUME CU DOI TERMENI / NUME CU TREI TERMENI
A. STRUCTURI-TIP:
(1) un roman de aventuri
(2) un roman interesant
B. SOLUII:
(1) de aventuri = atribut substantival prepoziional
(2) interesant = atribut adjectival
C. COMENTARIU
0. in analiza atributului se comit, de regul, dou tipuri de greeli: una fundamental NERECUNOATEREA FUNCIEI ca atare, in spe interpretarea (eronat) drept complement (vezi
T 75) i alta secundar, cea reinut aici, legat de CLASIFICARE i TERMINOLOGIE, noiuni care,
insuficnet sau inexact cunoscute, au drept consecine formularea unor DENUMIRI INCOMPLETE
sau GREITE.
0.1. Clasificarea atirbutului i denumirile rezultate urmeaz un criteriu strict formal. Operaia de
clasificare i denumire se realizeaz in dou etape, aflate in succesiune obligatorie: (1) stabilirea prii
de vorbire prin care se exprim (substantiv, pronume etc.) i, pentru unele subclase de atribute, (2)
identificarea mijlocului de subordonare (caz, prepoziie). Atat (1), cat i (2), prin derivate in -al, sunt
reprezentate in numele funciei.
0.2. Prima clasificare (1) - dup natura morfologic a prii de vorbire prin care se exprim - cuprinde
toate atributele, respectiv:
(1) atribut SUBSTANTIVAL: cartea elevului;
(2) atribut PRONOMINAL: cartea lui;
(3) atribut ADJECTIVAL: carte frumoas;
(4) atribut VERBAL: dorina de a progresa;
(5) atribut ADVERBIAL: ziua de maine.
Numele atributelor astfel obinute cuprind obligatoriu DOI TERMENI; primul ("atribut") indic esena
funciei (faptul c e atribut, nu complement, subiect etc), iar al doilea ("substantival", "adjectival" etc),
felul atributului dup partea de vorbire prin care se exprim. (Pentru atributul exprimat prin numeral,
vezi T 26.)
344
OBSERVAIE. Exist i un "atribut interjecional", neglijabil ca frecven: halal p r i e t e n, o cru zdroncazdronca.
0.3. A doua clasificare - MIJLOCUL DE SUBORDONARE prin care se completeaz numele cu AL TREILEA
TERMEN - se opereaz de regul numai in cadrul atributelor substantivale i pronominale, celelalte (adjectivale,
verbale, adverbiale) nemaifiind supuse in continuare unei clasificri i ca atare numele lor este format doar din
doi termeni.
1. La atributele substantivale i pronominale, mijloacele de subordonare care permit clasificarea sunt dou:
CAZUL (neprepoziional) - nominativ, genitiv, dativ i PREPOZIIA, reflectate, prin CARACTERUL lor
EXCLUSIV, cate unul - sau cazul, sau prepoziia - in nume277.
1.1. Atributul substantival realizat CAZUAL cuprinde trei subspecii de atribute:

(1) atribut substantival NOMINATIVAL (= "falsa apoziie" - vezi T 78): municipiul Dej, luna mai, ideile
inginerului Stamate;
(2) atribut substantival GENITIVAL: oamenii mrii, a treia rund a meciului de box, inteniile celor doi;
(3) atribut substantival DATIVAL: domn rii de Jos, cumnat lui Lic, oferirea de premii elevilor fruntai.
in numele atributului, ca al treilea termen, apare obligatoriu numele cazului neprepoziional (= caz^ nominativ1;
genitivb dativ,).
*OBSERVAIA 1. Acestora li se poate aduga un al patrulea subtip, atributul (substantival) ACUZATIV AL,
realizat:
a. prin substantive aparintoare subgenului personal in Ac cu morfemul pe, avand ca termeni regeni doar
cateva substantive: Ura, invidia, pizma (lor) pe Ion178;
b. prin substantive cu ineles temporal in aa-numitul "acuzativ al timpului" pe lang substantive de origine
verbal: Statul atata vreme / atata timp / ani in ir I mult vreme / cinci ani etc.) departe de cas l-a schimbat
foarte mult279.
OBSERVAIA 2. Acceptand c in construcii de tipul Bade Ioane, nene Tudore (Iancule), coane Miule etc. al doilea
substantiv este in vocativ, unul care determin normal substantivul din stanga, obinem al
277 278

Vezi, pentru antinomia "cazual / prepoziional", Draoveanu, 1978, p. 15.

Specie de atribut semnalat i descris de Draoveanu, 1976, p. 79-83. (Tot aici, se vorbete de substantive
tranzitive.)
Vezi, despre acuzativul timpului, Neamu, 1979, p. 63-73. Dac se adaug acestora i substantivele care
denumesc prile zilei, zilele sptmanii i anotimpurile, discutabile ca adverbe, atunci i acestea se incadreaz
aici: splatul duminica, invatul noaptea, intoarcerea toamna etc.
345

cincilea atribut realizat cazual - atributul substantival VOCATIVAL (= fals apoziie). (Vezi T 7).
1.2. Pentru atributele substantivale construite prin caz cu PREPOZIIE (acuzativ,,
genitiv3 i, mai rar, dativ3), calificativul "prepoziional" este cel de-al treilea termen din numele
atributului.
Indiferent de cazul cerut de prepoziie, caz in care prin urmare st substantivul (acuzativ, genitiv,
dativ), numele atributului rmane acelai: atribut substantival PREPOZIIONAL;
(1) pomii dinaintea casei, campania impotriva fumatului (substantive cu prepoziie,
genitiv);
(2) manual de gramatic, rochie cu picele, floarea din grdin (substantive cu prepoziie,
acuzativ);
(3) dou meciuri conform regulamentului (substantiv cu prepoziie (= adverb cu valoare
prepoziional), dativ).
OBSERVAIE. in aceste construcii, mijlocul de subordonare este exclusiv prepoizia, cazul nefiind
decat o forma impus, goal de funcie (= funcionalitate zero).
1.3. Atributul pronominal cunoate aceleai realizri (i denumiri), mai puin subspecia "atribut
(pronominal) nominatival" i subspecia "atribut (pronominal) vocatival" respectiv:
(1) atribut pronominal GENITIVAL: cartea ei, dorina tuturora;
(2) atribut pronominal DATIVAL: fiunte-i, dorina-I, prieten nou, duman celor care...;
(3) atribut pronominal PREPOZIIONAL, exprimat prin pronume cu prepoziie, in genitiv {decizia
impotriva lui), dativ (o victorie mulumit ie), acuzativ (omul de lang tine).
OBSERVAIE. La fel ca la atributul substantival, se poate aduga i aici atriburtul pronominal ACUZATIVAL,
cu aceleai restricii (u r a / p i z -m a / i n v i d i a lui pe tine/pe mine/pe oricine ...)
*1.3.1. Un statut special ca mijloc de construcie i denumire are atributul exprimat prin pronume personale
neaccentuate in DATIV POSESIV insoite de prepoziii (locuiuni prepoziionale) ale genitivului (cu regim
NESATISFCUT): oamenii din juru-i, soldaii din preajma-i etc.

La acestea avem dou mijloace de construcie - cazul dativ, (= nu dativj, pentru c nu este impus de
prepoziie) i prepoziia (nesuprimabil). De aceea este un atribut (pronominal) PREPOZIIONAL
DATIVAL (sau
346
datival cu prepoziie), deosebit atat de atributul (pronominal) datival (prietenu- i), cat i de cel
(pronominal) prepoziional in dativ (o izbanda graie ie).
1.4. Tot un fel de atribut este considerat APOZIIA. in denumirea acestui atribut nu apar
calificativele terminale de la celelalte atribute ("genitival", "nominatival", "prepoziional"), chiar dac
st in genitiv (nominativ etc.) sau are prepoziie. Cel . de-al treilea termen este "apoziional", deci
atribut substantival apoziional (atribut pronominal APOZIIONAL): Ionel, colegul meu, a avut un

accident; M-am intalnit cu Ionel, cu vecinul tu. (Vezi, pentru detalii, T 78.)
2. in practica analizei gramaticale, greelile de terminologie apar sub forma unor denumiri incomplete
(a) sau a unor denumiri ce ascund stricto sensu incompatibiliti (b).
(a) Potrivit celor de mai sus, denumirile cu trei termeni la atributele substantivale i pronominale sunt
singurele complete - atribut substantival genitival, nu doar atribut substantival; atribut pronominal
prepoziional, nu doar atribut pronominal etc.
(b) Sunt greite denumirile care substituie mijloacele de construcie, respectiv utilizarea calificativului
GENITIVAL (DATIVAL) in locul celui PREPOZIIONAL.
intr-un exemplu precum campania impotriva lui Napoleon, atributul substantival este
PREPOZIIONAL, nu genitival. Greite sunt i denumirile cu patru termeni, reflectand atat
prepoziia, cat i cazul. in copacul dinaintea casei, atributul substantival dinaintea casei este
prepoziional, nu genitival prepoziional sau prepoziional genitival. (Este vorba, se inelege, de
situaiile in care prepoziia are regimul satisfcut, adic forma cazual este IMPUS de prepoziie.)
2.1. Uneori, dup modelul cu trei termeni de la atributele substantivale i pronominale, se construiesc
formaii asemntoare i la atributul adjectival, respectiv apariia in nume a unui al treilea termen, prin
care se reflect felul adjectivului (calificativ, pronominal, participai, gerunzial, numeral) sau cazul
acestuia. E vorba de formaii de tipul: "atribut adjectival PRONOMINAL" sau chiar "atribut adjectival
PRONOMINAL DEMONSTRATIV" (POSESIV, NEHOTRAT etc), "atribut adjectival genitival"
(datival, nominatival). Toate aceste "denumiri" sunt greite, intrucat nici felul adjectivului i nici cazul
la care st nu difereniaz
347
modul de construcie, care rmane constant - ACORDUL. Altfel spus, atributul adjectival nu se subclasific280.
*2.1.1. De la denumirea atributului adjectival numai cu doi termeni (= atribut adjectival - i atat), face excepie
atributul exprimat prin adjective posesive in acuzativ (= Ac 2) insoite de prepoziii (locuiuni prepoziionale) cu
genitivul: oamenii din jurul su, copacul din faa ta, d e c i z i a impotriva noastr etc.281
i aici mijlocul de construcie este dublu - acordul i prepoziia, fapt pentru care denumirea va fi cu trei termeni:
atribut prepoziional adjectival sau atribut adjectival cu prepoziie282.
2.2. in ce privete atributul verbal, exceptandu-l pe cel exprimat flexionar-modal, respectiv prin modul gerunziu
(raport privind activitatea ...), cunoate numai realizare prepoziional: maina de scris, d o r i n a de a
progresa, vine vremea a pricepe omul ...283
Denumirea acestor atribute conine, potrivit clasificrilor din gramaticile romaneti, numai doi termeni 284.
2.3. Atributul adverbial are dou tipuri de realizri:
(1) PREPOZIIONALE: astfel de o a m e n i285, vremurile de odinioar, casa de vizavi;
(2) PRIN JUXTAPUNERE (= simpl alturare): mersul alene, s c u 1 a t u 1 devreme, mersul inapoi.
Dac am reprezenta in numele atributului mijlocul de subordonare, acesta ar conine trei termeni, atribut
adverbial prepoziional, respectiv atribut adverbial juxtapus (sau aderent).
Denumirea in uz este cea cu doi termeni, dar deopotriv justificat este si cea cu trei termeni.
280 Atributul exprimat prin locuiuni adjectivale (oameni de seam, p e r s o a-n in varst, biat in stare s ...)
este asimilat celui substantival prepoziional.
281 Vezi, pentru acesta T 29.
282 Utilizarea calificativelor "adjectival" i "prepoziional" intr-o ordine sau alta nu prezint propriu-zis
importana.
Construcia atributului verbal exprimat prin infinitiv fr prepoziie, cu excepia celei specializate (a) pentru
infinitiv, este rar. in cazul in care a este considerat morfem al infinitivului, atributul se realizeaz flexionarmodal.
Pentru atributul exprimat prin participiu, vezi T 77.
Aici, de fapt, de este postpoziie, nu prepoziie. in construcii de tipul oameni de bine, credina in mai bine,
adverbul este folosit substantival, iar, ca atribut, se reclam incadrat la cel substantival.
348
OBSERVAIE. Spre deosebire de atributul exprimat prin locuiuni adjectivale, care este asimilat celui substantival
(prepoziional), atributul exprimat prin locuiuni adverbiale (oamenii din fa, mainile din jur, rspandirea (moliilor) peste
tot, plimbrile pe inserate, mancatul pe sturate etc.) este considerat atribut adverbial, neinandu-se seama de statutul
morfologic al componentelor. in ce privete mijlocul de subordonare, acesta, cu excepia locuiunilor adverbiale insoite de
prepoziii (oamenii de peste tot, oamenii de prin prejur), este de tip juxtapunere286.
Interpretarea acestor atribute ca subordonate prin prepoziie ar comporta dou neajunsuri:
(a) Nu toate locuiunile adverbiale au ca element iniial o prepoziie (i n vaatul zi de zi, rspunsurile aa i aa, plimbrile
cand in cand, deplasarea ici i colo etc).
(b) Prepoziia nu poate fi in acelai timp component al locuiunii, care este un intreg, i element relaional, adic exterior
intregului.
349

T 77 ATRIBUT ADJECTIVAL / ATRIBUT VERBAL

A. STRUCTURI-TIP:
(1) Profesorul a corectat lucrrile scrise de elevi acas.
(2) Mi-am reparat maina de scris.
B. SOLUII:
(1) scrise = atribut adjectival
(2) de scris = atribut verbal
C. COMENTARIU
0. Cand sunt la mod nepersonal (infinitiv, gerunziu, supin, participiu) i depind de un substantiv,
verbele au funcia de atribut. Acesta se imparte in dou grupe:
(1) atribut VERBAL, expimat prin verbe la INIFINITV, GERUNZIU (neacordat) i SUPIN: datoria
de a inva, plcerea de a picta, intenia de a persevera (infinitiv); copii trecand strada, fat
uitandu-se-n oglind (gerunziu); poezie de memorat, exerciiu de rezolvat, maina de mcinat
cafea, maina pentru adunat^an (supin);
(2) atribut ADJECTIVAL, exprimat prin verbe la participiu: pantaloni clcai, lecie invat, strad
mturat etc.
0.1. Exprimat prin verbe la infinitiv, gerunziu (neacordat)287 i supin, atributul este VERBAL: datoria
de inva, plcerea de a picta, intenia de a perseva (infinitiv), copii trecant strada, fat uitandu-se-n
oglind (gerunziu), main de scris, lecie de invat, exerciii de rezolvat (supin).
0.2. Exprimat prin participiu, totdeauna variabil, atributul, ca incadrare, are o situaie mai complicat,
respectiv:
Singurul care este mod, adic form verbal. Cellalt, gerunziul acordat, nu aparine paradigmei modurilor,
ci este un ADJECTIV ca atare, cu toate trsturile i funciile adjectivului, inclusiv cea de atribut adjectival
{man tremurand, oameni suferinzi, ordine crescand, lumanri fumegande etc). Ca atare, la gerunziu ca
verb, nici nu se pune problema funciei de atribut adjectival. Denumirea proprie a acestui gerunziu acordat, in
care se reflect originea, este cea de ADJECTIV GERUNZIAL - vezi, similar, adjectiv PRONOMINAL (=
provenit din pronume).
287

350

(1) Cel exprimat prin particpiu cu ineles adjectival clar288, care nu mai trimite decat formal i
etimologic la un verb (om cinstit, femeie cultivat, o problem deosebit, un cetean instruit,
individ infipt, o mam necjit etc), este, se inelege, atribut adjectival.
(2) in ce privete participiul cu ineles verbal (pasiv sau activ), ca in exemplele: lecie invat
(de ...), lege (de curand) votat, criminal executat, teren arat (de ...), copilul ajuns acas, individ
czut din lun, femeie trecut de prima tineree, copii venii de la ar etc, care trimit, nu numai prin
form ,ci i prin ineles, la un verb de la care provin, fie la diateza pasiv, fie la diateza activ,
incadrarea la un tip sau altul de atribut, respectiv verbal (prin ineles) sau adjectival (prin form)
rmane problematicj
Decizia nu este de fapt decat consecina, una dintre ele, a interpretrii participiului ca form verbal
sau form adjectival sau, altfel spus, ca verb sau ca adjectiv.
Argumente sunt i pentru una, i pentru alta, evideniind statutul aparte al acestei forme cu trsturi
atat verbale, cat i nominale (= adjectivale).
Soluia prin urmare se poate formula in trei variante:
(bt) atribut VERBAL-ADJECTIVAL (sau adjectival-verbal), marcand in nume statutul morfologic
eterogen, soluie mai puin obinuit in sistemul denominativ i taxonomic din gramaticile romaneti;
(b2) ATRIBUT VERBAL, marcand doar apartenena ca ineles la paradigma verbal289;
(b3)ATRIBUT ADJECTIVAL, marcand doar comportamentul flexionar de tip adjectival.
1. Susinem interpretarea acestui atribut ca fiind ADJECTIVAL bazandu-ne pe urmtoarele:
(1) Distincia participiu "verb" /participiu "adjectiv este in foarte multe situaii problematic, incat
grania mictoare dintre cele dou valori s-ar reflecta i in distincia, la fel de aproximativ, intre
atribute291.
Adic exprim o insuire in sensul strict al cuvantului.
2.8Q "

In mod asemntor, acelai participiu, dar numai cu sens pasiv, este considerat verb in cadrul unei diateze pasive.
(Despre predicatul exprimat prin verb la diateza pasiv spunem c este predicat verbal, nu nominal.
Se cuvine subliniat c nu numai participiul pasiv are ineles verbal.
O denumire a atributului prin specificulTformei verbale (= atribut participial) n-ar rezolva problema. Mai
mul^arreclama-deauriji similare i pentru celelalte atribute (atribut gerunzial, atril#af'iiTfim'tival, atribuf,;.
supinal).
/^' . .. v Y.. i\ - ;.

li o ,. S^ X'A
(2) in cele din urm, adjectivul este ceea ce este, adic .. adjectiv, nu atat prin faptul c exprim
insuiri, cat prin aceea c SE ACORD in gen, numr i caz cu un substantiv (substitut). (Nu toate
cele pe care le numim adjective exprim insuiri propriu-zise (vezi, de ex., adjectivele pronominale.)
NOT. intr-un cuplu precum oameni suferind de foame I oameni suferinzi de foame, inelesul este in
esen acelai, doar forma difereniaz verbul de adjectiv, in particular, absena / prezena acordului.
(3) Luat in sine, aa-numitul participiu "verb" nu are nici o trstur specific i exclusiv care s-l
opun net adjectivului, nici mcar complementul de agent, care poate aprea i pe lang adjective
"neparticipale" (vezi adjectivele in -bil: soluie preferabil de ctre oricine), dup cum, acelai
complement de agent nu apare pe lang orice participiu "verb" (vezi, de ex., individ czut din lun).
(4) Are in schimb caracteristicile adjectivului292, dintre care cea fundamental adjectivului ACORDUL in gen, numr i caz.
Acesta, acordul, devine mijlocul su de subordonare, unul, repetm, tipic adjectival, nicidecum verbal.
(Atributele verbale se subordoneaz fie prepoziional, fie prin insui modul nepersonal: dorina de a
inva, porumb de cules, oameni rtcind prin cea.)
(5) Indiferent de ineles gramatical, putem numi acest participiu ADJECTIV PARTICIPIAL,
formulare in care se marcheaz explicit atat comportamentul flexionar, cat i originea acestui
adjectiv.
1.1. O dat incadrat la adjectiv, participiul nu se analizeaz ca verb (tranzitiv / intranzitiv, personal /
impersonal, conjugare), ci ca adjectiv -numr, gen, caz (prin acord cu substantivul) i, in anumite
situaii, grad de comparaie (intensitate).
Ca adjectiv, participiul aparine grupei adjectivale cu patru forme flexionare (iubit-0, iubit-, iubi-i,
iubit-e).
Cum nu exist adjective participiale care s nu aib patru forme flexionare, aceast informaie nu este
strict necesar in analiza adjectivului.
Vezi SMLRC, p. 21l-212. Pentru o examinare de ansamblu a participiului, vezi Draoveanu, 1997, p.
135-l41.
352

T 78 APOZIIE - NOMINATIV/ ACELAI CAZ CU ANTECEDENTUL

A. STRUCTURI - TIP.
Am discutat cu Ion, amicul tu. Am discutat cu Ion, cu amicul tu.
B. SOLUII:
amicul = apoziie in nominativ cu amicul = apoziie in acuzativ
C. COMENTARIU
0. in legtur cu apoziia, la nivelul analizei gramaticale elementare se comit de regul dou tipuri de
greeli: (a) necunoaterea cazului i, de aici, interpretarea lui eronat, cand nominativ, cand alt caz,
fr o motivaie propriu-zis; (b) confuzia cu funcia antecedentului. Cele dou greeli se explic prin
necunoaterea esenei apoziiei i a modului su de construcie:
1. Din punctul de vedere al inelesului gramatical, apoziia este un fenomen sintactic aparte,
caracterizat prin aceea c st pe acelai plan cu termenul cruia ii urmeaz, numit tocmai de aceea
ANTECEDENT, adic se refer la unul i acelai obiect (= coreferenialitate sau identitate
referenial). Astfel, in exemplul Ion, portarul echipei noastre, a avut un accident, termenul
antecedent {Ion) i apoziia (portarul) denumesc una i aceeai persoan.
De aceea spunem c apoziia este o reformulare, o explicitare cu alte cuvinte a antecedentului, fapt
care i permite eliminarea apoziiei fr a dezorganiza enunul.
Se vede astfel c apoziia nu este un determinant propriu-zis al substantivului, unul care s-i reduc
sfera de referin, cum o face un atribut oarecare, ci, ca fapt explicativ, este un echivalent al
antecedentului, ipostaza parantetic293 a acestuia, ceea ce inseamn c de fapt apoziia
293 Vezi, Draoveanu, 1997, p. 120-l22.
353

nu este funcie propriu-zis. (De aceea este impropriu a numi antecedentul apoziiei termen regent.) 294
2. Combinand CONINUTUL i modul de CONSTRUCIE, gramaticile vorbesc de dou tipuri de
apoziii: (a) DETERMINATIVE (in coninut) i NEIZOLATE (ca mod de construcie) i (b)
EXPLICATIVE (in coninut) i IZOLATE (ca mod de construcie)295. Cu toate acestea, gramaticile
romaneti, mai cu seam cele colare, incadreaz apoziia de regul la atribut, ca o subspecie aparte a

acestuia (= atribut apoziional).

in acelai timp, sunt asimilate apoziii i fenomene de limb ce nu au caracter explicativ, parantetic,
fapt evideniat atat in planul coninutului gramatical (= sunt atribute, determinani ca atare), cat i in
cel al modului de construcie (= nu se izoleaz pri npauze/virgule).
2.1. Apoziiile DETERMINATIVE, dup cum le arat i numele, sunt atribute propriu-zise i se
exprim de regul prin substantive proprii sau asimilabile lor: raul Mure, strada Cobuc, bdia
Vasile, mtua Mrioara, doctorul Popescu, romanul Ion, anul 1907, ora 5 etc.
Apoziia determinativ nu este izolat prin nici un semn de punctuaie. (Adesea apoziia determinativ
este numit, tocmai pentru a-i evidenia caracterul neexplicativ, adic... neapoziional, FALS
APOZIIE.). Din punct de vedere sintactic, apoziiile determinative sunt atribute propriu-zise, numite,
datorit cazului nominativ in care stau, atribute substantivale NOMINATIVALE.296
2.2. Apoziiile EXPLICATIVE (sau propriu-zise) au drept coninut explicarea termenului din fa (=
antecedent).Ele sunt intotdeauna izolate in scris prin perechea de virgule sau alte semne grafice
echivalente (pereche de liniue, dou puncte i virgul sau punct, paranteze): Ion, prietenul meu, a avut
un accident; Mi-a adus mai multe lucruri: dou pixuri, un ghiozdan i un penar297.
Vezi 3.a.
Apoziia este una dintre cele mai controversate probleme ale sintaxei romaneti, al crei statut gramatical rmane
pan in prezent neunitar interpretat, atat la nivelul esenei grmaticale (funcie, nonfuncie, subordonat,
coordonat, in relaie de tip special), cat i in privina fenomenalizrilor i a modului de construcie (numai pe
lang substantiv sau pe lang orice parte de vorbire, numai izolat sau i neizolat, cu referire la un cuvant ca
parte de vorbire sau ca funcie sintactic etc). Vezi, pentru discutarea exhaustiv a fenomenului, Hodi, 1990.
294

296

Vezi, Draoveanu, 1997, p. 122 (vezi i T 76, 1.2.)

Dac, altfel decat in manuale, reducem apoziia la poziia explicativ (parantetic), formulrile aici date sunt
pleonastice: apoziia nu poate fi decat explicativ i izolat, iar apoziie determinativ i neizolat nu exist.
354
OBSERVAIE. Catalizarea trsturii explicative, dincolo de semnele izolrii (perechea de virgule, perechea de
liniue etc), se realizeaz adesea prin cateva adverbe explicative - anume, adic, i anume - antepuse apoziiei:
L-am cunoscut pe Ion, adic pe amicul tu.
Din punct de vedere sintactic, acestea sunt apoziiile propriu-zise, adic ipostazele explicative ale termenilor
antecedeni. Ele trebuie numite ca atare, adic apoziii, sau, mai puin propriu, dar in conformitate cu tradiia i
terminologia gramaticilor colare, ATRIBUTE APOZIIONALE.
3. Dup cum apoziia este izolat sau neizolat, cazul este sau poate fi diferit:
3.1. APOZIIA NEIZOLAT are o singur posibilitate cazual -NOMINATIV, INDIFERENT de cazul
termenului regent: Cartea doctorului (regent - genitiv) Popescu (apoziie - nominativ) a fost mult solicitat;
Locuiete pe strada (regent - acuzativ) Eminescu (apoziie - nominativ).
Faptul c apoziia neizolat nupoate sta in acelai caz cu regentul, altul decat nominativ, se poate foarte uor
demonstra. Astfel, dac in Apele raului Mure trec prin Aiud, substantivul Mure ar fi in genitiv, asemenea
termenului regent (raului), el ar trebui s aib forma Mureului, exemplul devenind: Apele r a u 1 u i, ale
Mureului, trec prin Aiud. Structura obinut este posibil, dar evident alta (ale Mureului = apoziie izolat).
Interpretare similar: M-am intalnit cu inginerul (Ac) Stamate (N) (comp. cu M-am intalnit cu inginerul (Ac),
cu Stamate (Ac)).
Se atrage aici atenia asupra pericolului de a interpreta greit cazlu apoziiei ca fiind acelai cu al termenului
regent (G, D, Ac). Or, s-a vzut clar c acesta este nominativ, in mod obiectiv nominativ. (Problema unui
acord nici nu se pune, intrucat un substantiv nu se acord cu alt substantiv.)
OBSERVAIA 1. Se inelege c in structuri de tipul: Cetatea Sucevei, strzile Clujului, apa iretului etc,
cuvintele subliniate nu sunt in nominativ, ci in genitiv, marcat clar, nu sunt apoziii neizolate i de altfel n-au
nimic comun cu apoziia. (Substantivele subliniate sunt atribute substantivale genitivale.)
OBSERVAIA 2. De la nominativul apoziiei neizolate (= al falsei apoziii) exist dou excepii:
(a) apoziia neizolat" in VOCATIV: bade Ioane, nene Tudore ...
(b) apoziia neizolat ce are ca termen regent substantivele (cu un comportament morfologic aparte) domn
(doamn, domnioar) i tovar (tovari), care oblig la o variaie cazual similar: doamna bibliotecar
(NAc) /doamnei bibliotecare (GD) /doamn bibliotecar (V).
355

3.2. Apoziia izolat are dou modaliti de construcie cazual, aflate in raport de variaie liber:
(a) in N, indiferent de cazul antecedentului: (a:) V a s i 1 e, colegul meu, este frunta (NN); (a2) Invenia lui
V a s i 1 e, colegul meu, a fost omologat (GN); (a3) Lui V a s i 1 e, colegul meu, i-au venit musafiri (DV); (a4) Discut cu
V a s i 1 e, colegul meu (AcV); V a s i 1 e, prietenul meu drag! (VN);
(b) in oricare dinter cazuri, dar obligatoriu acelai cu al antecedentului: (b[) Ion, colegul meu, este frunta (NN); (b2) Cartea
lui I o n, a

colegului meu, a avut un mare succes (GG); (b3) Lui Ion, colegului meu,

ii place gramatica (DD); (b4) Pe I o n,

pe colegul meu, l-a chemat directorul (AcAc); (b5) V a s i 1 e, prietene! (VV). in aceast situaie,
apoziia repet intocmai construcia antecedentului (acelai caz, aceeai prepoziie).
Identitatea de construcie se recunoate fie dup caz - la GD, acesta fiind marcat intr-un fel sau altul,
fie dup prepoziie - la Ac, obligatoriu repetat la apoziie: // scrie lui Gigei, prietenului su din copilrie
(D); L-am intalnit in C r a i o v a, in oraul care... (Ac cu prepoziie). Cand termenul antecedent este
un substantiv cu funcie de complement direct, avem dou situaii:
(1) Acuzativul este cu morfemul pe repetat la apoziie: L-am revzut pe Ion Matei, pe caporalul
care...
(2) Acuzativul-complement direct este fhr&pe: Am recitit "Rscoa-l a ", romanul care...; Mi-a adus dou
scrisori, una de la... i alta de la...

Opiunea pentru NOMINATIV (romanul, una, alta), nu acuzativ, se motiveaz prin (a) tendina
general a limbii noastre de a pune apoziia in nominativ i (b) analogia cu situaii similare substantivele cu form de NAc din titluri, anunuri, diverse propoziii nominale neanalizabile sunt
interpretate ca nominative. (in general, o form de NAc in afara unei relaii sintactice marcate este in
nominativ.)
3.3. in cazul apoziiei izolate care copiaz construcia termenului antecedent {l-am dat lui Gigei,
amicului meu...: dativ - dativ) ne intalnim cu dou tipuri de greeli:
(1) incadrarea greit a cazului apoziiei, respectiv nominativ in loc de cazul regentului, reprodus de
apoziie i marcat formal;
(2) nerecunoaterea apoziiei, respectiv tratarea ei drept aceeai funcie ca termenul antecedent.
in prima situaie nu se recunosc formele de genitiv-dativ ale substantivului, diferite de ale
nominativului sau se nesocotete prepoziia.
356
(Exist aici i o motivaie subiectiv greit, aceea c apoziia ar sta numai in nominativ.)
in situaia a doua, cauza confuziei este absolutizarea modului de construcie. Raionamentul se desfoar cam in
felul urmtor: dac substantivul e in genitiv, atunci are funcia de atribut, dac e in dativ, are funcia de
complement indirect, dac e in acuzativ, are funcia de complement (direct, indirect, circumstanial). Se
nesocotete ins tocmai specificul apoziiei, acela de a se referi la una i aceeai realitate cu termenul antecedent.
Din aceast cauz nu este posibil coordonarea intre antecedent i apoziie: Am discutat despre Ioana, despre
fata vecinului & Am discutat despre Ioana i despre fata vecinului. {Ioana i fata (vecinului) sunt una i aceeai
persoan.) Prin urmare, in exemplul dat, complement indirect este numai despre Ioana, nu i despre fata.
OBSERVAIE. Acordand apoziiei funcia termenului antecedent am transformat-o in parte de propoziie
coordonat cu antecedentul (parte de propoziie multipl), ceea ce, am vzut, se exclude.
4. Spre deosebire de diverse pri de propoziie, a cror topic nu este in general fix, apoziia st dup termenul
explicat, numit, tocmai de aceea, ANTECEDENT.
De regul, apoziia urmeaz imediat termenului explicat (E 1, amicul meu...), dar poate fi i desprit prin mai
multe cuvinte, determinani ai antecedentului, uneori chiar prin propoziii intregi: A m un prieten foarte bun, pe
care-l cunoti i tu de pe vremea cand eram studeni i mergeam adesea impreun la dans, prieten care acum sa
mutat la Timioara. Greeala frecvent comis aici este c nu se sesizeaz apartenena apoziiei la propoziia in
care se afl termenul antecedent i, de aici, greeli in segmentarea frazei.
Deoarece intre apoziie i termenul antecedent se stabilete un raport de echivalen logico-semantic, ca poziie
cei doi termeni sunt PERMUTABILI. O dat cu schimbarea locului se schimb i rolurile: tefan c el Mare
(antecedent), domnul Moldovei (apoziie), a purtat numeroase rzboaie cu turcii -Domnul Moldovei

(antecedent), tefan cel Mare (apoziie), a purtat numeroase rzboaie cu turcii.

OBSERVAIE. Deoarece apoziia (= cea real, izolat) este intotdeaunaj EXPLICATIV, POZIIA ei este
obligatoriu IN DREAPTA termenului explicat, indiferent de raportul de sfere noionale intre ea i termenul
explicat, marca explicit a apoziiei, obinut, cand nu apare, prin catalizare, respectiv adverbele adic, anume,
i anume, ne oblig la aceast interpretare. De aceea, intr-un enun
357

ca Houl a furat banii, bijuteriile i aparatele, [adic] totul, apoziie este totul, nu substantivele banii, bijuteriile,
aparatele. Altfel spus, nu credem c apoziia poate sta in stanga termenului explicat. (Pe acesta nici nu l-am mai
putea numi ... antecedent, ci... succedent.)
358

X 79 ATRIBUTIV / CIRCUMSTANIAL
A. STRUCTURI-TIP:
(1) A venit la noi in vara cand a fost seceta aceea mare.
(2) A v e n i t la noi cand a fost seceta aceea mare.

B. SOLUII:
(1) cand a fost seceta aceea mare = atributiv
(2) cand a fost seceta aceea mare = circumstanial (de timp)
C. COMENTARIU
0. Problema confuziei intre cele dou tipuri de subordonate, in spe dinspre atributriva spre
circumstaniale, se pune de regul atunci cand atributiv se introduce prin ADVERBE RELATIVE (de
mod: cum, precum, dup cum; de timp: cand, de cand etc; de loc: unde, de unde, pe unde etc), iar in
finala regentei se afl un SUBSTANTIV cu prepoziie care indeplinete funcia de COMPLEMENT
CIRCUMSTANIAL: (a,) A procedat in felul cum a crezut de cuviin; (a2) M-am imprietenit cu el d
in ziua cand l-am cunoscut; (a3) S-a plimbat prin locurile unde i-a petrecut copilria.
OBSERVAIE. in cele de mai jos se presupune c subordonata a fost corect izolat de regent, respectiv
cu bara de desprire in faa relativului, nu a substantivului: /Am stat pe locul/ [unde stai tu acum] (nu /Am stat/
[pe locul unde stai tu acum]).

0.1. Sursele confuziei sunt mai multe, dintre care sunt de reinut:
(1) Atributivele in discuie se introduc prin adverbe relative, elemente de relaie care, dei nu sunt
specifice subordonatelor circumstaniale (de mod, de timp, de loc), apar frecvent ca introductive ale
acestora: (b,) A procedat cum a crezut de cuviin (circumstanial de mod); (b2) M-am imprietenit cu
el de cand l-am cunoscut (circumstanial de timp); (b3) S-a plimbat pe unde i-a petrecut copilria
(circumstanial de loc).
(2) Se utilizeaz intrebrile cum, cand, unde, la care rspund, firete, circumstanialele amintite, nu
atributivele. Se ajunge la aceste intrebri pe dou ci, in aparen posibile, dar in fapt greite, fiecare
coninand cate o eroare:
359
(a) intrebarea nu este pus pe lang nici un cuvand (ca termen regent), ci ea rmane fr adres:
Toate acestea s-au petrecut pe vremea cand inc nu apruser mainile {cand? - cand in nu
apruser mainile).
(b) intrebarea este pus, in virtutea obinuinei, pe lang verbul din regent: Ne vom intalni in locul
unde ne-am intalnit ultima oar (Unde ne vom intalni? - Unde ne-am intalnit i ultima oar).
1. Deosebirea atributivei de circumstaniale in aceste condiii se poate face in mai multe feluri.
1.1. Ca avertisment reinem faptul c unde, cand, cum nu sunt cuvinte subordonatoare specializate
in a introduce numai circumstaniale, ci multe alte feluri de subordonate, intre care i atributive.
1.2. Operand cu INTREBAREA, aceasta trebuie pus obligatoriu pe lang un cuvant din regent. (O
intrebare fr adres de tip unde, cand, cum etc. este total neconcludent.) Avem dou posibiliti de
a pune interbarea:
(1) Ataat verbului din regent, aceasta rmane a unei circumstaniale: Ne-am
intalnit in seara cand a fost meciul acela de pomin (Cand ne-am intalnit? TEMPORAL).
in cadrul acestei operaii se comite o eroare: la aceast intrebare rspunde nu numai subordonata,
temporala in exemplul dat, ci i un cuvand din regent {in seara), a crui funcie de circumstanial de
timp este mai presus de orice indoial. Or, cum nu putem avea i complement circumstanial (de timp),
i subordonat circumstanial (de timp) pe lang acelai verb, fr a fi coordonate intre ele, inseamn
c subordonata nu este in mod necesar temporal. Prin urmare nici termenul ei regent nu este verbul.
(2) Ataand intrebarea substantivului, ca cellalt termen regent posibil, aceasta nu mai apare deloc
fireasc in forma cand (unde, cum etc), ci se impune reformulat (care, ce fel de), conducand la
atributiv: Stai IN LOCUL unde te-am pus (nu *unde locul?, ci in care loc?).
1.3. Calitatea de atributiv se poate verifica suplimentar prin:
(1) INLOCUIREA adverbului relativ introductiv prin pronumele relativ care: Am stat o noapte la hotelul
unde ai stat i tu (unde = in care);
(2) SUBSTITUIREA intregii subordonate cu un ATRIBUT ADJECTIVAL, de regul exprimat printr-un
adjectiv demonstrativ: S-au scuturat toi trandafirii /in seara cand ne-am desprit: (...in seara cand ne-am
desprit -...in seara aceea);
(3) imposibilitatea mutrii subordonatei in faa termenului regent. Operaia are ca rezultat o fraz imposibil
in roman: Am trecut i noi prin satul unde-ai fost tu profesor - *Unde-ai fost tu profesor, am trecut

360
i noi prin satul; imi caut o z i cand s pot merge la film - *Cand s pot merge la film, imi caut o
zi.
La o circumstanial, in schimb, aceast mutare este posibil: Trece foarte repede timpul cand eti in

vacan - Cand eti in vacan, trece foarte repede timpul.

OBSERVAIE. Se inelege c desprirea subordonatei de regent i interpretarea nu sunt
condiionate de poziia fa de regenta, postpus in intregime (/Nu prea-i plcea gramatica pe vremea
(1)/ [cand erai colar (2)], sau incadrat de regent (/Pe vremea (2) [cand erai colar (1)] nu prea-i
plcea gramatica (2)1.
1.4. Atributiva de acest tip poate aprea i pe lang substantive care, in regent, nu au funcie de
complemente circumstaniale: Am revzut locurile unde mi-am petrecut copilria.
Interpretarea acesteia drept circumstanial este mai puin probabil datorit imposibilitii de a pune o
intrebare de tip unde (cand etc.) pe lang verbul din regent. (Funcia subordonatei nu p" oate intra
nici aparent in competiie cu funcia substantivului din regent.)
1.5. Excesul de precauie in interpretarea unei subordonate ca circumstanial poate duce i
in cealalt extrem, incadrarea unei circumstaniale la atributive. in afar de utilizarea greit a
intrebrii (care pentru unde, cand, cum etc), cauza const in nesocotirea termenului regent - adverb (de
loc, de timp, de mod), nu substantiv: Ieri, cand am venit de la stadion, m-am intalnit cu doi amici
(*cand ieri?). Sunt pasibile de aceast confuzie mai cu seam circumstanialele introduse prin cand,
cum, unde din grupurile adverbiale atunci cand, acolo unde, aa cum: N-ai venit atunci cand te-am
rugat (cand te-am rugat -atributiva (greit) in loc de circumstanial de timp).
1.5.1. Aceeai interpretare greit ca atributiva vizeaz subordonatele concesive situate imediat dup
un substantiv din regent perceput greit, datorit poziiei, ca determinat de subordonat: Lupta pentru
o cauz, fie ea oricat de nobil, nu justific i nici nu scuz crima; Greeala, oricat ar fi de mic,
trebuie nepenalizat; Casa, oricare i-ar fii preul, o cumpr; Cainele meu, oricum il iei, este cainele
meu.
Mijloacele de verificare sunt cel puin dou:
(1) in regent este prezent sau poate fi introdus adverbul tot (totui), care are funcie de complement
concesiv i, in acelai timp, este corelativul concesivei. (Prezena lui tot (totui) avertizeaz asupra
unei concesive prin apropiere.)
361

(2) Subordonata se introduce prin pronume (adjective pronominale) sau adverbe relative nehotrate
compuse cu ori-, conective in mare msur specializate pe concesive (Orice-a face, (tot) nu-i
mulumii; Oricine-ai fi, nu ine figura; Oricat il ceri, tot nu rezolvi nimic; Oricum o iei, n-ai
dreptate).
OBSERVAIE. Sensul concesiv clar, prezena / posibilitatea lui tot (totui) in regent i existena unui cuvant
subordoantor exclud in acelai timp o eventual interpretare a propoziiilor in discuie ca fiind INCIDENTE (cu
aspect formal de subordonate)2 8.
298 De altfel, conceptul insui de INCIDEN (cu aspect formal de) SUBORDONAT mai las loc unor ajustri
i clarificri. (intr-un exemplu ca Am discutat cu el, ce-i drept, dar n-am rezolvat nimic, incidena ce-i drept
(introdus prin pronume RELATIV) presupune la origine demonstrativul cu sens neutral ceea, ca apoziie
rezumativ i termen regent al atributivei introduse prin ce.)
362

80 COMPLEMENT INDIRECT / COMLEMENT DIRECT (CI / CD)

A. STRUCTURI-TIP:
(1) Copiii ii supr cateodat pe prini.
(2) Copiii se supr cateodat pe prini.
B. SOLUII:
(1) pe prini = complement direct (CD)
(2) pe prini = complement indirect (CI)
C. COMENTARIU
0. Problema confuziei celor dou complemente se pune in situaia cand au intrebri comune (pe cine
sau ce) i construcii identice sau asemntoare (realizrile prin "pe + Ac", verbe la infinitiv,
gerunziu).
0.1. Deosebirea inte ele se face prin rapprtare la calitile termenului regent. Indiferent dac intrebarea
este pe cine sau ce, termenul regent este examinat conform unui set de patru trsturi, negative toate,
pe care le numim RESTRICII. Dac verbul regent le respect pe toate patru, complementul este
direct, iar dac le incalc, pe una sau mai multe, complementul este indirect. (Notm cu [-] respectarea
restriciei, respectiv cu [+] inclcarea restriciei.)
1. Cele partu RESTRICII ([-]) / inclcri de restricii ([+]), asociate cu interpretrile aferente - [+

CD] / [- CD], adic [+ CI] - sunt urmtoarele:

I. Verbul regent s nu fie intranzitiv:
Vreg [-intrz] / Vreg [+intrz] -> [+ CD] / [+ CI];
II. Verbul regent s nu aib alt CD:
Vreg[- CD] / Vreg [+ CD] -> [+ CD] / [+ CI];
III. Verbul regent s nu fie la diateza reflexiv cu pronume in acuzativ {m, te, se etc).
Vreg [- refl Ac] / V reg [+ refl Ac] - [+ CD] / [+ CI];
IV. Verbul regent s nu fie la diateza pasiv: Vreg [+ pas] / Vreg [- pas] - [+ CD] / [+ CI].
363
OBSERVAIE. Nu se supun restriciilor II, III, IV verbele bitranzitive (vezi T 52).
Se inelege c inclcarea unei restricii face de prisos examinarea celorlalte.
Dm mai jos exemple cu "inclcri" ale fiecreia dintre restricii, toate avand aceeai consecin:
complementul este indirect, nu direct. Exemplele sunt grupate in dou serii, dup cum intrebarea este
pe cine sau ce.
1.1. intrebare: pe cine?
(l)Nu contai pe mine (pe Gigei, pe el, pe oricine). incalc restricia I: Vreg [+ intrz.] > nu CD, ci CI (comp. cuL-a
cutat pe Gigei: CD). Alte asemenea verbe: a paria, a miza + cateva locuiuni verbale echivalente sau nu cu ele: a pune
pariu, a pune rmag, a pune ochii, a pune mana. (Acestea din urm au in interior un substantiv in acuzativ care consum
valena de tranzitivitate.)
OBSERVAIA 1. Dublarea complementului direct prin propnume personal neaccentuat (m, te, il etc.) nu conteaz ca alt
complement direct.
OBSERVAIA 2. Verbelor intranzitive ([+ intrz.]) le sunt asimilate, ca termeni regeni, i unele construcii cu a fi, participii
i adjective din familii flexionare verbale: Mi-e ciud (ne caz etc.) pe tine (nu CD, ci CI); Maina cumprat (vandut,
schimbat etc.) pe cei doi boi... (nu CD, ci CI); E furios (nervos, manios etc.) pe toi prietenii (nu CD, ci CI).

(2) N u d doi bani pe tine (pe nimeni)299.

(a) Respect restricia I: (a da = [- intrrz]).
(b) incalc restricia II: Vreg [+ CD] (bani = CD pe lang nu d) -> nu CD, ci CI (compl. Cu Pe tine nu te
vede).
OBSERVAIA 1. Construcia "verb + ceva + pe cineva" caracterizeaz aa-numitele verbe "ale schimbului": a
da, a oferi, a schimba, a primi, a vinde, a cpta, a cumpra etc. Cand complementul cupe (CI) se exprim prin
substantive care denumesc inanimate, pe cine devine pe ce, iar confuzia CD / CI este mai puin probabil: A
schimbat casa pe-o main (pe ce a schimbat?).
Prezint mai mic importan faptul c gruparea a da doi bani (pe ...) este / poate fi considerat locuiune
verbal. in acest din urm caz, ea este asimilabil celor de tip a pune pariu (pe ...).
364
OBSERVAIA 2. Prepoziia pe este echivalent (i se poate inlocui) cu pentru, contra, in schimbul etc, toate
fiind prepoziii excluse din construcia complementului direct: Pe casetofon am p r i m i t o sum rezonabil (pe
casetofon= pentru casetofon = in schimbul casetofonului)300.
OBSERVAIA 3. in situaii de felul celei de mai sus, cand avem dou complemente, in aparen amandou
directe, totdeauna cel cu pe va fi indirect (CI), iar cel fr pe (acuzativ neprepoziional) va fi direct (CD),
niciodat invers. Dac ambele sunt cu pe, complementul direct va fi cel dublat prin pronume personal
neaccentuat in acuzativ.
OBSERVAIA 4. Asimilabile acestei situaii (verbul regent are deja un CD) sunt unele construcii cu a avea (a
avea ur, necaz, draci etc. pe...).
(l)S-a suprat pe mine (pe prieteni, pe Ion etc).
(a) Respect restricia I (a supra = tranzitiv, adic [- intrz]).
(b) Respect restricia II (a supra nu are alt CD).
(c) incalc restricia III: Vreg [+ refl Ac] (se = pronume reflexiv in Ac) => nu CD, ci Cf (comp. cu i pe mine
m supr mseaua).
OBSERVAIA 1. Construcia "verb reflexiv + pe cineva" (intrebare: pe cine?) caracterizeaz aa-numitele
verbe ale adversivitaii afective: a se supra, a se mania, a se infuria; a se enerva, a se oca, a se intrista etc.
in aceeai situaie sunt: a se baza, a se bizui, a se intemeia etc.
OBSERVAIA 2. Dac acest CI se exprim prin substantive care denumesc inanimate, intrebarea devine pe ce
i, din nou, probabilitatea de confuzie cu CD scate (Nu te supr pe lucruri).
(4) Vina a fost dat pe tine.
(a) Respect restricia \{a da = tranzitiv, adic [ - intrz]);
(b) Respect restricia II (a da nu are alt CD);
(c) Respect restricia III (a da nu este la diateza reflexiv in acuzativ);
(d) incalc restricia IV: Vreg [+ pas] (a fost dat - verb la diateza pasiv) > nu CD, ci CI (comp. T e - a dat
i pe tine afar de la or?).

OBSERVAIE. Construcia "verb la diateza pasiv + pe cineva" (intrebare: pe cine?) apare la verbele
"schimbului" (a oferi, a vinde etc).
De aceea pe este prepoziie, nu moffem (al acuzativului). Pe din construcia oricrui CI este prepoziie (Ac3).
365

1.1.1. Verificand nerespectarea restriciilor prin care se elimin CD, se constat c, in fapt, de fiecare
dafa poate fi inclcat o singur restricie, nu dou sau mai multe, ele excluzandu-se reciproc. in acest
sens spunem c e suficient o singur "inclcare" pentru a avea CI, nu CD.
Astfel, dac verbul regent este intranzitiv (Vreg [+ intrz] - restricia I), automat nu se mai pune
problema celorlalte trei restricii (II - de a nu avea un alt CD, III - de a fi la diateza reflexiv sau IV de a fi la diateza pasiv), cci verbele intranzitive nu pot trece la aceste diateze. (Nu avem in vedere
reflexivul impersonal de tipul: se vine, se pleac, se cltorete etc.)
La fel, dac verbul regent are deja un CD (Vreg [+ CD] - restricia II), el nu mai poate fi intranzitiv
(restricia I), nici la diateza reflexiv in acuzativ (restricia III) i nici la diateza pasiv (restricia IV).
in sfarit, un verb la diateza reflexiv in acuzativ (Vreg [+ refl Ac] -restricia IV) nu poate fi intranzitiv,
ci intranzitivizat, nu poate avea CD i, firete, nici nu mai poate fi la diateza pasiv.
1.1.2. Proba suplimentar pentru calitatea de complement indirect prepoziional, nu direct, in cazul
inclcrii vreuneia dintre restricii, o constituie IMPOSIBILITATEA DUBLRII prin pronume
personal neaccentuat in acuzativ, indiferent de poziie: Nu m i z a i i pe mine (nu i: * Nu m
^mizai pe mine; comp. cu N u m numrai i pe mine);\S_- a suprat pe mine (nu i: *M s-a
suprat pe mine; comp. cu M supr i pe mine atitudinea lui).
1.2. intrebare: ce?
Problema deosebirii celor dou funcii se pune in aceiai termeni, cu meniunea c de fapt aceast
intrebare {ce?) este greit pus, iar posibilitatea reformulrii ei {ce? > de ce?, la ce? , in ce? etc.)
constituie un argument in plus c nu e vorba de CD, ci de CI.
in aceast situaie {ce? CD sau CI) se afl o serie de realizri verbale ale celor dou funcii, cel
mai adesea infinitivul i, mai rar, gerunziul i supinul. (in fapt nu e vorba de complemente propriuzise,
ci de contrageri ale completivei directe i indirecte.)
De remarcat pentru toate exmeplele date mai jos este faptul c infinitivul fr prepoziie se gsete in
variaie liber cu cel prepoziional301, varianta uzual azi fiind cea cu prepoziie. Se inelege c in
aceast
301

Se obinuiete a se numi infinitivul cu a infinitiv fr prepoziie, iar cel cu a + prepoziie (pentru, in,
spre etc), infinitiv cu prepoziie. in faa unui infinitiv, a este marc a acestui mod, un AFIX MOBIL,
asemenea unui auxiliar (vezi LRC, 1985, p. 231). Uneori, greit, infinitivul fr a este numit i
infinitiv scurt, iar cel cu a, infinitiv lung, in loc de infinitiv sintetic / infinitiv analitic. (Infinitiv "lung"
366
ultim situaie (infinitv cu prepoziiile de, la, pentru etc.) confuzia CD / CI este mai puin probabil, intrucat
puin probabil este punerea intrebrii ce.
(1) incalc restricia I, adic termenul regent este INTRANZITIV sau ATRANZITFV: Este incapabil a face un
lucru util (comp. cu Este incapabil de a face un lucru util); Sunt dispus a m intoarce imediat (comp. cu Sunt
dispus de a m intoarce imediat); ii este team (jen, fric, ruine etc.) a mai scoate un singur cuvant
(comp. cu ii e team de a mai scoate un singurcuvant).
in toate exemplele date, cuvintele subliniate sunt COMPLEMENTE INDIRECTE, nu directe (CI, nu CD).
(2) incalc restricia II, adic verbul tranzitiv ARE deja UN COMPLEMENT DIRECT: M indeamn (m
oblig, m impinge etc.) a lua o decizie pripit (comp. cu M indeamn la a lua o decizie pripit). Cuvintele
subliniate sunt complemente indirecte, nu directe.
(3) incalc restricia III, adic verbul este la DIATEZA REFLEXIV (cu pronume in acuzativ): S e t e m e a
face acest lucru; Tocmai m pregteam a-^i spune c...; M gandeam a proceda altfel (comp. cu M pregteam
de a-i spune c...). Cuvintele subliniate sunt nu complemente directe, ci indirecte.
(4) incalc restricia IV, adic verbul este la DIATEZA PASIVA: Sunt obligat a v atrage atenia...; S u n t e i
invitat a lua parte la intrunirea noastr (comp. cu Sunt obligat laava atrage atenia...)
Cu funcie de complement direct, infinitivul apare destul de rar: i n c e p e a striga dup ajutor; Abia acum

inva a conduce maina; N u poate reine totul.

Rare sunt de asemenea fenomenalizrile prin supin: S-a sturat (s-a plictisit, s-a lsat, s-a apucat etc.)
de invat (CI, nu CD, intrucat verbul este reflexiv in acuzativ). (Comp. cu A terminat de cules
porumbul - de cules = CD).
i mai rar este gerunziul cu funcie de CD sau CI: S i m t apropiindu-se cineva (CD); S-a plictisit tot auzindu-I
cum se lamenteaz (CI, pentru c verbul este reflexiv).

este numai cel cu -re (lucrare, mancare, venire etc), care, in romana actuala, excluzand cateva expresii
(dormire-ar, inchinare-a^, fire-ar ...) este numai substantiv, nu i verb. Prin urmare, in cadru paradigmei verbale
actuale nu mai avem opoziia infinitiv lung / infinitiv scurt, cci infinitul ca verb este fr -re, adic numai...
scurt.)
367
T 81 COMPLETIV INDIRECT / COMPLETIV DIRECT (I)
A. STRUCTURI-TIP:
(1) S-a suprat pe cine nu era cazul.
(2) A sancionat pe cine nu era cazul.
B. SOLUII:
(1) pe cine nu era cazul - completiv indirect
(2) pe cine nu era cazul = completiv direct
C. COMENTARIU
0. Cel puin teoretic, problema confuziei COMPLETIV DIRECT / COMPELTIV INDIRECT, in afar de
gradul sporit de frecven, se pune in aceiai termeni ca la nivelul propoziiei (complement direct / complement
indirect - vezi T 80) i se explic prin necunoaterea sau nesocotirea regimului tranzitiv / intranzitiv(izat) al
termenului regent. Ca principiu de lucru se prefer regimului verbal utilizarea intrebrilor. Or, prin acestea
putem doar APROXIMA un GRUP DE SUBORDONATE, nu identifica o subordonat, deoarece intrebrile sunt
fie comune, fie greit puse.
Cum in practica analizei gramaticale elementare se face in primul rand apel la intrebri, de la acestea plecm i
in comentariul de mai jos.
0.1. Asemenea complementului indirect echivalent, completiva indirect are dou tipuri de intrebri:
(1) Cui, pentru completiva indirect corespunztoare complementului indirect in dativ: Se adreseaz
intotdeauna cui nu trebuie; D informaii oricui il solicit (comp. cu Dau o carte colegului meu; Scriu o
scrisoare mamei). in principiu, acest tip de completiv indirect nu pune probleme in analiz, intrucat nu are cu
ce se confunda. (Nu exist alt subordonat care s rspund la intrebarea cui).
OBSERVAIE. Completiva indirect torespunztoare complementului indirect prepoziional in genitiv (Au
votat contra cui nu trebuia - comp. cu Luptm impotriva fumatului) este foarte rar i de aceea nu este reinut
aici.
368

(2) PREPOZIIE + cine sau ce {despre cine (despre ce), de cine (de Ce), pentru cine (pentru ce) etc):
A cumprat bicicleta pentru cine o merit cu adevrat; Nu se intereseaz nici de cine i-i apropiat;
Nu se gandete la cine crezi tu; Eram incredinat c nu i s-a intamplat nimic grav.
1. intrebrile pe baz de cine (despre cine, de cine, pentru cine etc.) se pun de regul corect i fr
dificultate, conducand aproape fr echivoc la completiva indirect. (Pentru cele de tip "prepoziie +
ce", vezi T 82.)
Singura intrebare pe baz de cine comun completivei indirecte i completivei directe este pe cine,
situaie in care deosebirea intre cele dou subordonate nu se poate face nicidecum prin intrebare, ci
numai prin examinarea termenului regent. intrcuat aceast intrebare aparine in primul rand
completivei directe {A invitat la expoziie pe cine i-i prieten), apariia ei pentru completiva indirect
este un fapt aparte. O intalnim pe lang dou tipuri de verbe:
1.1. Ale adversitii afective, utilizate cu pronumele reflexiv in acuzativ sau la participiu (cu valoare
adjectival): a se supra (a fi suprat) pe..., a se infuria (a fi infuriat) pe..., a se mania (a fi maniat)
pe..., a se enerva (a fi enervat) pe...: Nu te infuria pe cine nu e cazul; Est e suprat pe oricine nu-I
de acord cu prerile lui.
Fiind verbe monotranzitive, cand sunt insoite de pronume reflexiv in acuzativ sau trecute la participiu,
ele se intranzitivizeaz i ca atare nu mai pot avea in subordine nici complement direct (vezi T 80) i
nici completiv direct. Cum cea mai apropiat prin construcie i sens de completiva direct este
completiva indirect, subordonata aici in discuie este O COMPLETIV INDIRECT.
OBSERVAIE. Acelai regim il au i adjectivele aparinand aceleiai familii flexionare sau cu ineles
asemntor: nervos, furios, manios, ciudos etc.: E un tip nervos tocmai pe cine il ajut.
1.2. Verbe intranzitive construite cu prepoziia pe: a miza pe.., a paria pe..., a conta pe... etc. i cateva
locuiuni: a pune pariu, a pune rmag, apune ochii, apune mana: Contai i voi pe cine cred eu?
369

T 82 COMPLETIV INDIRECT / COMPLETIV DIRECT (II)

A. STRUCTURI - TIP:
(1) V asigur c ati intarziat.
(2) Constat c ai intarziat.

B. SOLUII:
(1) c ai intarziat = completiv indirect
(2) c ai intarziat = completiv direct
C. COMENTARIU
0. Problema propriu-zis a confuziei COMLETIV INDIRECT / COMPLETIV DIRECT se
pune in cazul in care completiva indirect rspunde la intrebri de tip "prepoziie + ce" {de ce, despre
ce, la ce, cu ce etc), intrebri care ocup o poziie mai fragil in cadrul analizei practice, in sensul c
intr adesea in concuren cu intrebarea ce i in mod eronat se d catig de cauz acesteia din urm, iar
prin ea completivei directe in locul celei indirecte. De fapt, nu s-ar putea spune c in mintea celui ce
analizeaz greit are loc, in momentul formulrii intrebrii, o alegere propriu-zis, contient i
argumentat, intre ce i de ce (la ce, cu ce etc), ci e vorba mai degrab de un mecanism incontient, cel
al minimului efort, aici in sensul utilizrii intrebrii celei mai simple (ce) i mai la indeman.
Consecina imediat este interpretarea greit a completivei indirecte drept completiv direct: Nu-mi
dau seama unde am greit (Ce nu-mi dau seama? > completiv direct; intrebare corect: De ce
nu-mi dau seama? > compeletiv indirect).
Confuzia se face de regul in unisens, respectiv se interpreteaz greit completiva indirect drept
completiv direct nu i invers.
OBSERVAIE. Se inelege c o subordonat care rspunde la intrebarea ce pune problema de a fi
completiv direct sau completiv indi- rect numai dup ce, potrivit legii prioritilor (vezi mai jos),
nu poate fi predicativ sau subiectiv.
370

0.1. in principiu dispunem de trei mijloace de aproximare i verificare a calitii de completiv

indirect / comlpetiv direct a unei subordonate care rspunde - sau pare c rspunde - la intrebarea
ce, mijloace de altfel complementare: corectitudinea intrebrii {ce), transformarea in parte de
propoziie corespondent i examinarea regimului tranzitiv / intranzitiv(izat) al regentului. (Dei
certitudinea interpretrii corecte ne-o d numai ultimul mijloc, le examinm sumar i pe celelalte
dou)
1. Verificarea CORECTITUDINII intrebrii ce: ori de cate ori o subordonat permite reformularea
intrebrii ce in "prepoziie + ce" (la ce, de ce, pentru ce etc), ca i cum ambele intrebri ar fi posibile,
are catig de cauz intrebarea mai concret, adic cea cu prepoziie i, o dat cu aceasta, completiva
indirect. Testarea succesiv a posibilelor echivalene, false de altfel, ale intrebrii ce se realizeaz
operaional rapid, intrucat inventarul intrebrilor de tip "prepoziie + ce" este redus: [ce] > [de ce],
[la ce], [despre ce], [pentru ce], [cu ce], [asupra a ce], [de la ce]. Statistic, cel mai adesea se pune
(greit) interbarea ce in locul lui de ce i la ce. (Prin semnul > inelegem aici "se reformuleaz ca"
sau "rezult".)
Exemple:
(1) [ce] > [de ce] > completiv indirect (nu direct) Nu sunt sigur c pot veni; L-a acuzat c e
un impostor; Ai grij s nu rceti; Eram convins c n-are dreptate; Se pregtise"de mult s-i
spun asta.
(2) [ce] > [la ce] > completiv indirect (nu direct): Prietenii te-au indemnat s faci aa ceva?;
Nu m obliga s-i zic vreo dou; Am fost silit de imprejurri s iau aceast hotrare; Nu se pricepe
s fac nimic; S-a hotrat s abandoneze lucrarea; Nu m opun s plecm chiar acum.
(3) [ce] > [pentru ce] > completiv indirect (nu direct): Mulumete prinilor ti
c te-au crescut mare i voinic.
(4) [ce] > [de la ce] > completiv indirect (nu direct): Nu m poi impiedica s nu fac asta.
(5) [ce] > [asupra a ce] completiv indirect (nu direct): A struit in repetate randuri s-i
facem o vizit; in sfarit se lmurise c nu mai are nimic de pierdut.
Acest criteriu al transformrii intrebrii ce in "prepoziie + ce", dei practic prin rapiditate, prezint
neajunsul de a indrepta confuzia completiv direct / completiv indirect in sens invers. Altfel spus,
dac in mod sigur nu vom interpreta o completiv indirect drept direct, este posibil in schimb s
interpretm o completiv direct drept o completiv indirect. Aa, de exemplu, potrivit celor de mai
sus, in L-am intrebat ce face, subordonata ar trebui s fie completiv indirect ([ce] [despre ce]),
cand, in realitate, ea este direct.
371

2. TRANSFORMAREA subordonatei in PARTEA DE PROPOZIIE corespondent: in urma

acestei operaii ajungem la un complement prepoziional, deci indirect, sau neprepoziional, deci
direct. Se va vedea cum, de fiecare dat, verbul cere o anumit prepoziie, apariia ei nu a alteia sau a
nici uneia, fiind in general previzibil pentru un vorbitor nativ de roman. Spunem in aceast situaie
c verbul (adjectivul) are "regim prepoziional"302. Prepoziia care apare este aceeai cu prepoziia din
intrebarea real a subordonatei. Reluand, pe rand, tipurile de intrebri avem:
(1) a fi sugir de..., a acuza (pe cinevajde..., a avea grij de..., a fi convins de etc. (Sunt sigur de
izband, nu i *Sunt sigur izband, deci complementul indirect, nu direct);
(2) a indemna (pe cineva) la..., a se pricepe la..., a fi silit (de cineva sau de ceva) la... (M indeamn la
perseveren, nu i *M indeamn perseveren, deci complement indirect, nu direct);
(3) a mulumi (cuiva) pentru (sau de)... (V mulumesc pentru atetie, nu i * V mulumesc atenie,
deci complement indirect, nu direct);
(4) a impiedica (pe cineva) de la... (El m-a impiedicat de la o fapt urat, nu i *El m-a impiedicat o
fapt urat, deci complement indirect, nu direct);
(5) a strui asupra..., a insista asupra..., a se lmuri asupra... (Am struit asupra soluiei date,
nu i *Am struit soluia dat, deci complement indirect, nu direct).
3. Al treilea mijloc de deosebire a celor dou subordonate are in vedere statutul verbului regent,
definit prin anumite trsturi, numite RESTRICII. Dup cum le formulm in termeni pozitivi sau in
termeni negativi, examinarea incepe cu una sau alta dintre cele dou subordonate. O dat dovedit una
dintre subordonate, se exclude cealalt.
3.1. Definirea in trsturi pozitive: o subordonat care rspunde la intrebarea ce, corect sau fals
formulat, va fi COMPLETIV INDIRECT dac regentul indeplinete una dintre urmtoarele
condiii: (1) sa fie intranzitiv; (2) s aib deja un complement direct; (3) s fie la diateza pasiv
(participiu); (4) s aib pronume reflexiv in Ac.
Se poate observa c:
(a) Cele patru trsturi mai sus formulate se exclud reciproc: dac verb Iu este intranzitiv (1) nu poate
avea un complement direct (2) i nici nu poate fi la diateza reflexiv in Ac (4); dac are deja un
complement
302

Legea prepoziiei cerute de regent este dat de Draoveanu, 1980, ca separand complementul indirect
prepoziional de celelalte complemente prepoziionale. Vezi i Vuliici Alexanrescu, 1995, p .105-l07.
372

direct (2), nu poate fi intranzitiv (1), nici la diateza pasiv (3) sau reflexiv (4) .a.m.d.
(b) intr-un fel sau altul, fiecare din cele patru trsturi indic un verb intranzitiv(izat), ceea e explic
imposibilitatea completivei directe.
3.1.1. Dm in continuare cele patru tipuri de completiv indirect rezultate din trsturile (l)-(4), (Tr =
termen regent).
(1) Tr= VERB INTRANZITIV: A m i n s i s t a t s abandonm aceast pist; Au struit s-l chemm
i pe el.

Cel mai adesea apare ca regent un adejctiv (propriu-zis, participial, locuiune adjectival), de regu ca nume
predicativ pe lang auxiliarul predicativ intranzitiv a fi: Nu sunt dispus s mai stau de vorb cu el; Sunt
mulumit c excursia a reuit foarte bine; Sunt bucuros c ne-am revzut; Nu eti in stare s reii atata
lucru?
(2) T = verb (tranzitiv) care ARE deja UN COMPLEMENT DIRECT: Cine te-a indemnat s faci asta?; Colegii
l-au acuzat c a copiat; Nu- i d u c e capul s fac mai mult.
OBSERVAIA 1. in aceeai situaie sunt i locuiunile verbale in componena crora intr un substantiv in
acuzativ fr prepoziie, care in interior ar avea rol de complement direct: Nu-i d seama c lucrurile s-au
schimbat (completiv indirect); Ai grij s nu rceti; N - a i voie s mai greeti o dat. (Locuiunea verbal
a ine minte are substantivul minte in acuzativ cu prepoziia in eliptic i prin urmare este tranzitiv, urmat de o
completiv direct: Nu in minte s te mai fi vzut undeva.)
OBSERVAIA 2. Se inelege c dac verbul regent este bitranzitiv (a ruga, a intreba, a inva etc. - vezi T 52), el poate avea
atat complement direct, cat i completiv direct: Te rog s nu m mai deranjezi; N e intreba pe fiecare ce profesie au

prinii; Nu te-a invat cum s te compori?

(3) Tr= verb la DIATEZA PASIV sau la PARTICIPIU: Eram convins c era doar o chestiune de moment;
Candidaii sunt invitai s intre in sal.
OBSERVAIE. Verbele bitranzitive rman tranzitive (= monotranzitive) i la diateza pasiv i deci sunt
determinate de o completiv direct: Am fost intrebat de ce am absentat de Ia adunare.
(4) Tr= verb cu PRONUME REFLEXIV in acuzativ: Nu ne indoim ca avei dreptate; Nu s-a gandit c vom
fi i noi acolo; N u te temi c-ai s-o peti /Te pricepi s repari aparatul acesta?

373
OBSERVAIE. Verbele bitranzitive au completiv direct i cand sunt insoite de un pronume reflexiv in
acuzativ: Nu te-ai intrebat de ce te ocolesc prietenii?

3.1.2. Se vede clar din cele de mai sus (l-4) c o subordonat care rspunde la intrebarea ce poate fi
completiv direct numai dup ce nu este completiv indirect, incat in legea prioritilor completiva
direct ocup ultima poziie: 1. predicativ {El a devenit ce-a vrut); 2. subiectiv (Nu se tie ce-a
vrut); 3. Completiv indirect (Nu-mi dau seama ce-a vrut); 4. Completiv direct (A gsit ce-a
vrut)303.
3.2. Exist i posibilitatea de a defini mai intai completiva direct in termeni negativi, adic prin
restricii ce privesc termenul regent. in acest caz, completiva indirect apare ca rezultat al
imposibilitii de a fi completiv direct, inversandu-se poziiile in legea prioritilor: 3. completiv
direct; 4. completiv indirect.
in acest sens, verbul regent al completivei directe trebuie s respecte urmtoarele restricii: (1) s nu
fie intranzitiv, ci, se inelege, tranzitiv; (2) s nu aib complement direct; (3) s nu fie la diateza pasiv
(particpiu); (4) s nu fie insoit de pronume reflexiv in Ac.
Pentru calitatea de completiv direct toate cele patru (l-4) restricii sunt obligatorii. inclcarea uneia
dintre ele blocheaz posibilitatea completivei directe i nici nu mai este nevoie s le verificm pe
celelalte -automat subordonata este comlpetiv indirect (vezi, in acelai sens, T 80, 2.2.). in aceast
succesiune de operaii, completiva indirect este ceea ce rmane dup compeltiva direct.
3.2.1. Marcm in cele de mai jos cu [+] respectarea i cu [-] nerespectarea restriciilor formulate
pentru completiva direct (l-4). Fie exmplele:
(a) N u v r e a s te mai vad:
(1) = [+]; (2) = [+]; (3) = [+]; (4) = [+]. Respect toate restriciile, deci este completiv direct i se
exclude completiva indirect.
(b) M angajez s termin pan maine lucrarea:
(1) = M; (2) = [+]; (3) = [+]; (4) = [-]. Subordonata nu respect restricia (4), deci nu este completiv
direct, ci completiv indirect;
(c) N u sunt obligat s rspund la toate intrebrile:

(0 = M; (2) = [+]; (3) = [-]. Subordonata nu respect restricia (3), deci nu este completiv direct, ci
completiv indirect. Restricia (4) nu mai trebuie verificat;
Aceast lege a prioritilor este formulata de Draoveanu, 1980.
374

(d) M silete s iau msuri severe:

(1) = [+]; (2) = [-]. Subordonata nu respect restricia (2), deci nu este completiv direct, ci
completiv indirect. Restriciile (3) i (4) nu mai trebuie verificate.
(e)Nu insistai s vin la meci:
(1) = [-] Subordonata nu respect restricia (1), deci nu este completiv direct, ci completiv
indirect. Restriciile (2), (3), (4) nu mai trebuie verificate.
375
T 83 PRONUME RELATIV - COMPLEMENT / ATRIBUT
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Casa in care stau este din crmid.
(2) Casa pe acoperiul creia se afl antena cea mai inalt este a unui prieten.
B. SOLUII:
(1) in care = complement (circumstanial de loc)
(2) creia = atribut (pronominal genitival)
C. COMENTARIU
0. Problema confuziei de funcii (ATRIBUT / COMPLEMENT) la pronumele relativ se pune mai cu
seam in situaia in care pronumele relativ introduce o atributiv, al crei termen regent (substantiv,
pronume, numeral) se afl, firete, in stanga, in propoziia numit tocmai de aceea, regent. Acest
termen, numit uneori ANTECEDENT (Ta), este reprezentat in subordonat prin pronumele relativ
(Rel): Propunerile pe care i le-am fcut rman in picioare (Ta = propunerile; Rel = (pe) care); Am
discutat problema in detaliu cucei care au fost de fa (Ta = (cu) cei; Rel = care); Toate cate le-am
vzut au fost interesante (Ta = toate; Rel = cate).
Greeala care se comite aici este raportarea pronumelui relativ la antecedent, ca i cum acesta ar fi
regentul pronumelui relativ, iar de aici concluzia imediat este c pronumele relativ are funcie de...

atribut: Situaia in care te afli nu este de invidiat. Model de raionament greit: situaia in care > in
care = atribut.
Se nesocotesc aici urmtoarele:
(1) Pronumele relativ NU DETERMIN antecedentul din din regent, ci, ca orice pronume, ii ine
locul. Prin urmare nu se pune problema ca relativul s fie adjectiv (pronominal) relativ. (Vezi, pentru
adjectivele pronominale, T 17.)
(2) Ca membru al subordonatei i cu funcie sintactic acolo, pronumele relativ nu-i poate avea
termenul regent in alt propoziie, adic nu se
376
, poate trece peste bara de desprire a propoziiilor. Prin urmare, aplicand , regula pe
exemplul dat: NU situaia [in care..., CI situaia [in care...

t___.__I I...................^
A

(Relativul se raporteaz in dreapta, nu in stanga.)

(3) La intrebrile care i ce fel de puse pe lang substantivul (pronumele) din regent nu rspunde
pronumele relativ, ci propoziia subordonat introdus prin relativ. Se vede astfel c avem aici o
funcie atributiv, in concordan cu intrebrile care i ce fel de, dar ea nu este a relativului, ci a
propoziiei introduse prin el (propoziia atributiv).
1. Identificarea funciei relativului in subordonat se face ca la oricare pronume, respectiv dup caz,
prepoziie i termenul cu care intr in relaie, situat in aceeai propoziie cu el.
in practica analizei gramaticale, pentru a face mai concret i mai lesne sesizabil inelesul funciei
sintactice exprimate prin relativ, mai exact spus inelesul lexical pe care se grefeaz funcia, se recurge
adesea la un artificiu de analiz: inlocuirea pronumelui relativ cu un substantiv (pronume), in
principiu cu antecedentul relativului, cel situat in regenta. A doua propoziie, cea obinut dup
inlocuire, nesubordonat, firete, se incadreaz aceluiai model structural cu fosta subordonat, dar
aprioric acceptat ca mai uoar, mai simpl in privina analizei.
Fie fraza: Scaunul pe care stai este ubred, in care subordonata este pe care stai. inlocuind relativul
(care) cu antecedentul (scaun), obinem propoziia pe scaun stai cu aceeai structur ca pe care stai.
Prin urmare, funcia pe care o are substantivul cu care am inlocuit relativul (pe scaun) este aceeai cu a
pronumelui relativ inlocuit (pe care), respectiv, aici, complement circumstanial de loc.
1.1. in legtur cu inlocuirea i identitatea de funcie trebuie reinute urmtoarele:
1.1.1. Identitatea de funcie a substantivului inlocuitor cu a relativului inlocuit nu inseamn c
substantivul antecedent are in regent aceeai funcie ca relativul in subordonat, ci c substantivul
care ar aprea pe poziia relativului ar avea aceeai funcie. Comparand funcia antecedentului (in
regent) cu funcia relativului (in subordonat), putem avea coinciden sau noncoinciden de funcii:
Trenul (subiect) care (subiect) a plecat este un accelerat; Trenul (subiect) in care (complement
circumstanial de loc) s-a urcat este un accelerat.
1.1.2. Ca membru al propoziiei subordonate, pronumele relativ are caracteristicile formale (caz,
prepoziie) impuse de poziia ocupat in acea propoziie. La inlocuire trebuie deci respectat
construcia pronumelui relativ, respectiv substantivul (pronumele) inlocuitor s perpetueze cazul
377
si prepoziia relativului inlocuit: Nu cunosc nici un tanr cruia s nu-i plac muzica (cruia = dativ; substantivul (tanr) ca
inlocuitor va fi tot in dativ: tanrului s nu-i plac muzica); Lacul in jurul cruia ne-am plimbat este mandria oraului (in
jurul cruia = genitiv cu prepoziie; substantivul {lacul) ca inlocuitor va fi tot in genitiv cu prepoziie: in jurul

lacului ne-am plimbat).

Atat cazul, cat i prepoziia relativului sunt determinate in principiu de partenerul su de relaie. De aceea, dac
la inlocuire punem substantivul in alt caz sau cu alt prepoziie decat cele ale relativului sau ii reproducem
construcia din regent, propoziia se dezorganizeaz: Bieii cu care se plimb Ion sunt de varsta lui; cu bieii
se plimb Ion, nu *bieii se plimb Ion.
1.1.3. Indiferent de situaia din regent, substantivul cu care inlocuim poate fi articulat sau nearticulat, eventual
insoit i de un determinant, in funcie de situaia pe care i-o impune propoziia, astfel incat aceasta (propoziia)
s fie corect gramatical: Ieri am vizitat cminul in care am locuit ca student; in cmin am locuit... (nu *in
cminul am locuit...); i-am cumprat bilet pentru trenul cu care vei pleca la mare; cu trenul vei pleca... (nu
*cu tren vei pleca...); L-am cunoscut i n ziua in care i-a luat bacalaureatul; in ziua [aceea] i-a luat
bacalaureatul (nu *in ziua i-a luat... i nici *in zi i-a luat...).

1.2. Din cele de mai sus se poate deduce c pronumele relativ poate avea toate funciile pe care in mod

obinuit le are un pronume sau un substantiv. Ilustrm cu cate un exemplu funciile mai frecvente:
(1) SUBIECT: Bunurile care i se cuvin au fost deja expediate (care -bunurile);
(2) NUME PREDICATIV: Din brbatul inalt i viguros ce fusese candva antrenorul su de lupte nu
mai rmsese decat un btranel usciv i linitit (ce = (un) brbat);
(3) COMPLEMENT DIRECT: Toate cate le-am aflat de la voi sunt bune (cate = toate);
(4) COMPLEMENT INDIRECT (in dativ, genitiv cu prepoziie, acuzativ cu prepoziie): Prietenul
cruia ii scriu este la mare (cruia = prietenului); Colegul impotriva cruia ai luat cuvantul s-a cam
suprat (impotriva cmia = impotriva colegului); Nu-mi mai amintesc toate problemele despre care
am discutat (despre care = despre probleme);
(5) COMPLEMENT DE AGENT: Gandii-v la oamenii de care ai fost ajutai in via (de care =
de oameni);
(6) complemente CIRCUMSTANIALE:
(a) DE LOC: Oraul pe deasupra cruia zburm este Turda (pe deasupra cruia = pe deasupra
oraului);
378

(b) DE TIMP: Nu voi uita ziua in care ne-am cunoscut (in care = in ziua [aceea]);
(c) DE CAUZ: Boala de care a murit e nevindecabil (de care = de boal).
2. in toate exemplele mai sus date relativul este in raport cu un verb i ca atare funcia de atribut se
exclude. De altfel, in marea majoritate a situaiilor relativul este complement (subiect .a.), nu atribut.
Aceasta nu inseamn ins c nu poate avea i funcie de atribut. Ea apare intr-o singur situaie, i
anume cand pronumele relativ (care i, mai rar, cai, cate, cine) st in GENITIV i este subordonat
unui substantiv, obligatoriu situat in aceeai propoziie cu relativul: Dei era vorba de o excursie, al
crei traseu /"/ cunotea in detaliu, o atepta totui cu nerbdare (al crei traseu =al excursiei traseu =
traseul excursiei); Oamenii in a cror familie intrase prin cstorie erau originari din prile Aradului (in a cror
familie =INa oamenilor familie = in familia oamenilor). (Pentru poziia relativului fa de substantiv i alte
detalii, vezi T 36.) in aceast situaie, pronumele relativ are funcie de atribut pronominal genitival.
3. Dac pronumele relativ nu are antecedent, inlocuirea relativului, dac altfel nu poate fi identificat funcia, se
face cu orice substantiv (pronume) care, perpetuand construcia relativului inlocuit, este acceptat semantic i
gramatical de verbul subordonatei. Fr antecedent pot aprea toate pronumele relative, iar funciile sunt aceleai
ca la 1. i 2.: Dau cartea cui ii trebuie (cui = cuiva (elevului, studentului...) = complement indirect); Nu

tim ce este taic-su (ce = profesor (inginer...) = nume predicativ); Nu tim a cui lucrare va fi premiat (a cui
lucrare = a elevului (elevei...) lucrare = atribut pronominal genitival).
OBSERVAIE. Cu totul alta este situaia relativelor (pronume, adverbe) cand forma lor cazual i/sau prepoziional este
impus de regent (Se plimb cu cine ii place) sau comoprt fenomenul impletirii subordonatei cu regenta, impunand
relativului funcie intr-o propoziie din dreapta, alta decat cea in care, ca poziie linear, apare relativul (Am citit cartea pe

care cred c o am de la tine.)

379

T84
ELEMENT PREDICATIV SUPLIMENTAR ADJECTIVAL /COMPLEMENT
CIRCUMSTANIAL DE MOD
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Rspunsul n-afost considerat corespunztor.
(2) Nici unul n-a rspuns corespunztor.
B. SOLUII:
(1) corespunztor = element predicativ suplimentar (adjectiv)
(2) corespunztor= complement circumstanial de mod (adverb de mod)
C. COMENTARIU
0. Elementul predicativ suplimentar (EPS) este o parte SECUNDARA de propozie care (1)
INSOETE UN VERB, exprimand (2) O CARACTERISTIC sau O ACIUNE simultan cu
aciunea verbului i
(3) REFERITOARE la UN NUME (cu diferite funcii sintactice): Studenii se intorc veseli de la
cursuri (exprim o caracteristic); Studenii se intorc din excursie cantand (exprim o aciune).
0.2. Prin coninut, provenien i construcie, reflectate in parte i in definiie, se deosebesc dou tipuri
de EPS: de aspect NOMINAL (= exprim o caracteristic) i de aspect VERBAL (exprim o aciune).
Avand in vedere gradul de dificultate, probabilitatea erorii i criteriile de difereniere de alte funcii,
este reinut in lucrarea de faa, ca obiect al analizei gramaticale elementare, numai elementul
predicativ suplimentar de aspect nominal, cel mai simplu i in acelai timp cel mai reprezentativ ca

esen pentru funcia in discuie. in acelai timp, in cadrul elementului predicativ suplimentar de aspect
nominal deosebim dou tipuri, unul ADJECTIVAL i unul SUBSTANTIVAL (pronominal). (Vezi,
pentru acesta din urm, T 85.)
1. Fie exemplul urmtor: Copilul s-a intors bucuros la coal. ' Examinand cuvantul bucuros,
constatm urmtoarele:
1.1. Din punctul de vedere al inelesului gramatical, bucuros exprim o caracteristic (= insuire) a
obiectului denumit prin substantivul-subiect copilul. Asemnarea cu atributul i numele predicativ este
imediat -comp. cu biatul bucuros (atribut) i biatul este bucuros (NP).
380

1.2. Din punct de vedere gramatical, cuvantul bucuros este un adjectiv subordonat prin acord
substantivului copilul. Acest acord tipic adjectival (in gen, numr i caz), prin gradul sau de evidena,
nu mai necesit nici o demonstraie (comp. cu F e t i a se duce bucuroas la coal).
Din nou observm c EPS are acelai comportament ca atributul adjectival i numele predicativ
adjectival. Explicaia o gsim in faptul c toate cele trei funcii se exprim prin adjectiv, parte de
vorbire care nu poate fi decat acordat304.
1.3. Comparand acum structura in care apare adjectivul-EPS cu structurile in care apar adjectivulatribut
i adjectivul-NP, se observ imediat c apropierea elementului predicativ suplimentar este mai
mare de numele predicativ decat de atribut, respectiv:
(1) In timp ce atributul se subordoneaz substantivului in absena unui verb, numele predicativ i
elementul predicativ se subordoneaz substantivului (- subiect) in prezena obligatorie a unui verb305.
(2) in acelai timp, dei apropiat de numele predicativ, elementul predicativ suplimentar se deosebete
de acesta prin natura verbului prezent in structur: AUXILIAR PREDICATIV (copulativ) pentru
numele predicativ, respectiv VERB PREDICATIV pentru elementul predicativ suplimentar. A se
compara: Fetia mea este fericit (este = auxiliar predicativ; fericit = NP) cu Fetia mea se joac
fericit (se joac = verb predicativ; fericit = EPS).
1.4. Raportand conceptul de element predicativ suplimentar la cele de predicat l nume predicativ,
reinem:
(1) Numele predicativ este o component a predicatului (numit tocmai de aceea "nominal"). Aceast
calitate o dobandete, in prezena unui auxiliar predicativ, care, datorit coninutului lexical-semantic
insuficient, NU POATE FORMA SINGUR UN PREDICAT. (Vezi, pentru detalii, T 46). Spunem de
aceea c numele predicativ este un CONSTITUENT NECESAR (= obligatoriu) al predicatului
(nominal).
Dimpotriv, elementul predicativ suplimentar are alt statut: intrucat verbul insoit este PREDICATIV
i ca atare FORMEAZ SINGUR UN PREDICAT (verbal), elementul predicativ suplimentar NU
ESTE O COM- PONENT A PREDICATULUI, nici mcar facultativ sau suplimentar. (Predicatul
nu poate avea decat componente necesare.)
Se vede astfel c elementul predicativ suplimentar nu trebuie ineles ca un fel de nume predicativ
suplimentar, adic in plus, sau ca un al
4 Vezi, pentru "sistemul triadic" al determinanilor substantivului, Draoveanu, 1982, p. 39.
5 Vezi, pentru "in prezena / in absena" verbului, Draoveanu, 1973, p. 269.
381
doilea nume predicativ. (Verbul insoit fiind predicativ nu are nevoie de nume predicativ.)
(2) Element predicativ suplimentar inseamn fost nume predicativ intr-o alt structur i automat
alt propoziie, din care auxiliarul predicativ a fi a fost suprimat i, in noua structur, nu se
subinelege. Prin urmare o propoziie de tipul Mria se intorcea grbit de la coal, provine din
cuplul de propoziii Mria se intorcea i [Mria] era grbit.
Reducerea predicatului nominal (a fi + NP) din propoziia a doua la elementul predicativ suplimentar
presupune, inaintea suprimrii lui a fi, un STADIU GERUNZIAL al acestuia306: Eleva citete i
[eleva] este atent > Eleva citete fiind atent > Eleva citete atent.
1.5. Din cele de mai sus rezult clar deosebirile intre elementul predicativ suplimentar i celelalte pri
de propoziie exprimate adjectival (atributul i numele predicativ).
Confuzia intre elementul predicativ suplimentar i complementul circumstanial de mod, in ciuda
lipsei oricror note comune, se bazeaz pe trei elemente:
(1) nerecunoaterea adjectivului, in spe interpretarea lui greit ca adverb de mod;
(2) utilizarea intrebrii cum i asocierea ei (exclusiv) cu funcia de complement de mod;

(3) raportarea greit a adjectivului (sau, greit, a adverbului) la verbul predicativ, ca i cum ar fi un
complement.
in realitate, deosebirea elementului predicativ suplimentar de complementul circumstanial de mod
este foarte simpl i implic propriu-zis numai RECUNOATEREA ADJECTIVULUI. intrucat e
puin probabil evitarea intrebrii cum, procedeul practic de identificare a elementului predicativ
suplimentar poate fi astfel formulat: orice adjectiv (fr prepoziie) care rspunde la intrebarea cura
pus pe lang un verb predicativ este totdeauna element predicativ suplimentar, niciodat complement
circumstanial de mod307.
2. Prin raportare la funcia termenului (substantivului sau substitutului) regent, elementul predicativ
suplimentar de tip adjectival se divide in:
2.1. DETERMINANT al unui SUBSTANTIV (substitut) in NOMINATIV-SUBIECT: Oamenii se
priveau nedumerii; Copiii se intorc zgomotoi de la coal (vezi toate exemplele de pan aici.)
Dup Draoveanu, ] 967, p. 240.
306

"Nici un complement nu se exprim prin adjective iar prepoziie" -Draoveanu, 1980.

382
Acordul adjectivului-EPS cu substantivul-subiect este evident: E 1 e -v u 1 ii scrie linitit temele -Elevii ii scriu linitii
temele -Eleva ii scrie linitit temele Elevele ii scriu linitite temele.

Dac genul i numrul adjectivului se greesc foarte rar in analiz, nu atat datorit faptului c
acestea s-ar citi direct de la substantivul cu care se acord, cat din cauza marcrii formale (= prin
desinene) a acestor categorii, CAZUL in schimb este frecvent eronat apreciat, respectiv, ACUZATIV.
Explicaia se afl in aceea c se pune intrebarea cum pentru caz, ca i cand aceasta ar fi o intrebare a
acuzativului. in realitate, la cum NU RSPUNDE NICI UN CAZ, respectiv nici acuzativul i nici alt
caz, deoarece nu este o intrebare pentru caz. in al doilea rand, la adjective, indiferent de felul lor, cazul
nu se afl prin intrebri, ci se citete de la substantivul cu care se acord. Se vede astfel clar c in
situaia de fa adjectivul st in nominativ prin acord cu substantivul-subiect in nominativ, in subsidiar
notm c eroarea de caz (acuzativ in loc de nominativ) este potenat i de eroarea de funcie complement de mod in loc de element predicativ suplimentar. Or, o dat astfel interpretat adjectivul (=
complement de mod), analistului ii pare firesc s fie in acuzativ, nu in nominativ.
2.2. DETERMINANT al unui SUBSTANTIV (substitut) in ACUZATIV-COMPLEMENT DIRECT:
Pe Ion il consider cel mai harnic dintre toi; Am intalnit - o mult imbtranit; Nu t s-am vzut
niciodat aa nervos; V credeam plecate la mare.
i aici acordul elementului predicativ suplimentar cu substantivul (pronumele) in acuzativ este
evident: Pe copil l-am gsit culcat -Pe copii i-am gsit culcai; Pe feti am gsit-o culcat -Pe f e t i-
e le-am gsit culcate.
Eroarea de caz (altul decat acuzativul) este aici mai puin probabil, nu atat datorit identificrii
corecte a cazului prin acord cu substantivul in acuzativ, cat coincidenei, in spe pe baza intrebrii
cum, greit apreciate ca indicand un acuzativ (vezi mai sus).
Ca la 2.1., cazul adejctivului se citete de la substantivul (pronumele) regent i de aceea este un
acuzativ.
OBSERVAIE. Elementul predicativ suplimentar se poate referi i la nume cu alte funcii sintactice,
mai puin frecvente i pe care nu le-am luat aici in considerare.
383

T85
ELEMENT PREDICATIV SUPLIMENTAR SUBSTANTIVAL I COMPLEMENT DIRECT
(COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL DE MOD)
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Se consider un bun specialist in televizoare.
(2) Caut un bun specialist in televizoare.
B. SOLUII:
(1) un specialist - element predicativ suplimentar (N)
(2) un specialist = complement direct (Ac)
C. COMENTARIU
0. Elementul predicativ suplimentar exprimat prin substantiv este in linii mari similar celui adjectival
(vezi T 84), respectiv:
0.1. Exprim o caracteristic a numelui (subiect, complement direct etc), cruia ii este subordonat:

Dup ce si-a terminat studiile, P o p e s c u s-a intors medic in comuna lui.

Spre deosebire de cel adjectival, al crui coninut gramatical il constituie calificarea propriu-zis (=
exprim insuiri, caliti), elementul predicativ suplimentar substantival are drept coninut
CLASAREA, asemenea numelui predicativ exprimat prin substantiv nearticulat (comp. El se
consider profesor cu El este profesor).
0.2. Apare IN PREZENA necondiionat a unui VERB PREDICATIV, tranzitiv sau intranzitiv,
not prin care se deosebete atat de atribut, cat i de numele predicativ, i are istoria derivativ a celui
adjectival (vezi T 84).
1. Dintre fenomenalizrile elementului predicativ substantival (pronominal) reinem doar una,
cea neprepoziional.
1.1. Exprimat prin substantiv (pronume) in NOMINATIV, asemenea numelui predicativ de la care
provine, subordonat unui substantiv (pronume) - SUBIECT (N): Romanul s-a nscut poet; S-a dus
medic de campanie pe front; A murit simplu impiegat de micare; Vecinul meu a ieit la pensie confereniar;
Mria a fost numit directoare la o fabric de bomboane; inc din liceul militar se visa general; El se crede
altul, iar e a se consider mereu aceeai.

384
Cazul NOMINATIV al elementului predicativ suplimentar subordonat subiectului se argumenteaz
prin ANALOGIE cu construcia celui adjectival, fiind intr-o perfect SIMETRIE. A se compara E 1
(subiect, N) se consider nevinovat (EPS, adjectiv,- N) - E 1 (subiect, N) se consider mare specialist
(EPS, substantiv, N). Singura deosebire const in aceea c la adjectiv cazul este rezultatul acordului, in
timp ce la substantiv acesta este un fapt de FLEXIUNE- nu de acord.
OBSERVAIE. Verbul din structur este fie intranzitiv, fie intranziti-vizat (prin diateza pasiv sau
pronume reflexiv in acuzativ).
1.2. Exprimat prin substantiv (pronume) in ACUZATIV, subordonat unui substantiv (pronume)COMPLEMENT DIRECT (Ac), in prezena unui VERB TRANZITIV, firete: il consider om de
mare viitor; Pe I o n e s c u l-au numit ef de echip; T e credeam copil cuminte; M i l doresc
prieten; Peste ani de zile aveam s-l regsesc ef de ferm.; Am reintalnit-o alta.
Aceeai analogie cu elementul predicativ suplimentar adjectival ne servete in argumentarea cazului
acuzativ la substantiv (pronume). A se compara: Te (CD, Ac) tiam fericit (EPS, adjectiv, Ac) - T e
(CD, Ac) tiam amator (EPS, substantiv, Ac) de antichiti. Elementul predicativ suplimentar
adjectival se subordoneaz prin acord, iar cel substantival prin flexiune (cazul insui, Ac).
Vom reine in concluzie c EPS substantival (fr prepoziie) este in NOMINATIV dac se refer la
SUBIECT, respectiv in ACUZATIV dac se refer la COMPLEMENT DIRECT. Observm astfel o
variaie de caz (N / Ac) la EPS impus de variaia cazual (N / Ac) a termenului regent: El (N) se
consider specialist (N) - Alii il (Ac) consider specialist (Ac). In fapt, degajarea din forma cazual
unic de NAc (specialist) a celor dou valori cazuale (N sau Ac) este, in cazul de fa, destul de
complicat din cauza absenei oricrui indice material deosebitor, fapt ce se reflect in interpretri
oscilante (cand N, cand Ac), chiar in analize ce depesc nivelul elementar308.
1.3. Atat elementul predicativ suplimentar substantival subordonat subiectului, cat i cel subordonat
complementului direct pot fi precedate de unul din membrii seriei ca, drept, de (cu acelai sens): Vin
la tine ca prieten, nu ca duman; Dou luni a funcionat ca gestionar la un aprozar; Drept cine m
iei?; Nu-i place s fie luat de fraier; L-a citat ca
Pentru intreaga demonstraie ce nu i ar gsi aici locul, vezi Draoveanu, 1978, p. 1l-32.
385
08

martor in procesul de divor; Considerm acordul drept argument hotrator in subordonarea

predicatului la subiect; A luat-o de nevast pe Norina.
in cele mai multe situaii, substantivul poate aprea atat precedat de ca (drept, de), cat i fr ele,construciile fiind echivalente (= in variaie liber); A plecat asistent la Craiova = A plecat ca asistent
la Craiova; L-am intalnit ef de antier = L-am intalnit ca ef de antier.
Aceste cuvinte {ca, de, drept), cand au SENS CALITATIV, fiind echivalente cu in calitate de, nu sunt
considerate prepoziii cu acuzativul, ci adverbe i ca atare nu impun caz substantivelor (pronumelor) in
faa crora stau. De aceea spunem c substantivul-EPS este in N sau Ac (neprepoziional) indiferent
dac este sau nu precedat de un membru al seriei ca, drept, de (cu sens calitativ). Prin urmare, intr-un
exemlpu ca El ne-a venit ca profesor de istorie, profesor, in ciuda lui ca, este in nominativ. (Aceste
adverbe nu au funcie sintactic.)309
1.4. intrebrile la care rspunde {ce sau cum) i faptul de a le pune pe lang un verb, interpretat drept

regent, asociate cu eventuale greeli de stabilire a cazului, fac posibil confuzia acestui element
predicativ suplimentar cu dou tipuri de complement - direct i circumstanial de mod.
Este de remarcat c, spre deosebire de elementul predicativ suplimentar adjectival, la care partea de
vorbire - adjectivul - constituie un mijloc suficient pentru a-l deosebi de complementul circumstanial
de mod, in cazul de fa partea de vorbire luat in sine nu mai are aceeai importan, intrucat toate
cele trei funcii (EPS, CD i complement de mod) se pot exprima deopotriv prin substantiv.
1.4.1. Criteriul formal fundamental de difereniere il constituie aici modul de construcie (cazul) i
raportarea la verbul din structur.
(1) Ceea ce se remarc imediat este c substantivul (pronumele) are form de NAc i este fr
prepoziie (pentru ca = de = drept, vezi mai sus).
(2) La funcia de EPS ajungem prin eliminarea celorlalte dou funcii, complementul direct i
complementul circumstanial de mod, ca imposibile, respectiv:
(a) in nominativ nu exist complement circumstanial de mod, iar in acuzativ trebuie s fie obligatoriu
cu prepoziie, ceea ce nu e cazul aici.
(b) Cat privete complementul direct, acesta exclude realizarea in nominativ, iar in acuzativ (cu sau
fr pe) reclam ca regent un verb
309

Vezi, pentru detalii, Draoveanu, 1978. p. 23; Vuliici Alexandrescu, 1995, p. 111.
386
tranzitiv. in cazul de fa, chiar dac s-ar interpeta verbul drept regent, acesta este fie intranzitiv (A ieit la
pensie plutonier), fie intranziti-vizat prin diateza pasiv sau pronume reflexiv in acuzativ (A fost ales secretar;
Se e r e d e specialist), fie cu poziia complementului direct deja ocupat, incat un al doilea complement direct,
verbul fiind monotranzitiv, se exclude (L-au numit inspector la banca). in nici una dintre ipostaze, verbul n-ar
putea accepta un comple- ment direct.
(c) Alte posibiliti nu mai exist: numele predicativ se exclude, verbul fiind predicativ, subiect exist in
propoziie, iar un eventual complement indirect de asemenea este exclus in nominativ sau acuzativ fr
prepoziie.
(d) Nu mai rmane decat... EPS.

387
T86
GERUNZIUL - FUNCIE CIRCUMSTANIAL NEMODAL / FUNCIE
CIRCUMSTANIAL MODAL
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Mi-a spus asta glumind.
(2) Trecand cineva pe strad, te-ar putea auzi.
B. SOLUII:
(1) glumind = complement circumstanial de mod
(2) trecand = complement circumstanial condiional
C. COMENTARIU
0. Dat fiind obinuina de a aproxima funciile sintactice prin intrebri, pentru gerunziu se pune de
regul intrebarea cum, ceea ce conduce, aproape invariabil, la complement circumstanial de mod, ca
i cum aceasta ar fi unica funcie a gerunziului. Or, in realitate, gerunziul are cel mai adesea alte
funcii, in principiu, cu excepia predicatului, aproape toate celelalte310.
Ca principiu practic de analiz putem adopta formula potrivit creia ar putea fi complement de mod
numai atunci cand intrebarea cum nu poate fi inlocuit cu alte intrebri sau cu o subordonat, al crei
predicat este fostul gerunziu trecut la un mod personal (predicativ).
OBSERVAIE. Dat fiind frecvena lor sczut, nu lum aici in discuie i funciile necircumstaniale ale
gerunziului: ATRIBUT verbal (elevi culegand mere, femei uitandu-se-n oglind); SUBIECT (Se aude fluierand
un tren; Se zrete albind in deprtare turla unei biserici); COMPLEMENT DIRECT (Vd apropiindu-se un
autobuz; Aud sunand la poart); COMPLEMENT INDIRECT (S - a p 1 i c t i s t tot auzind n fiecare zi
acelai lucru; M-am sturat tot corectand greelile altora).
0.1. Funciile circumstaniale pot fi imprite in MODALE (complement circumstanial de mod) i
NEMODALE (alte - celelalte 310 Vezi, pentru prezentarea in ansamblu, Edelstein, 1972, passim.; vezi i Draoveanu, 1997. p. 244-276.
388

complemente circumstaniale). in cele de mai jos sunt utilizate de fiecare dat dou elemente de
identificare a funciei: intrebarea i subordonata corespondent.

1. Funcii CIRCUMSTANIALE NEMODALE: complemente circumstaniale de timp, de cauz, de

condiie, de concesie etc.
(1) Complement circumstanial de TIMP: Mergand spre coal, s - a intalnit cu un grup de
colegi; Terminand facultatea, a f o s t repartizat in satul lui.
INTREBARE: cand?, VERIFICARE: transformarea in subordonat temporal: Intrand in cas, vzu c
cineva i-a umblat printre lucruri > Cand a intrat in cas, vzu c...
(2) Complement circumstanial de CAUZ: Neinvand cum trebuie, a czut la examen; Trenul plecand
abia peste dou ore, n e a m mai plimbat puin prin ora; Crezand c nu sunt acas, nu m - a mai cutat
la telefon.
INTREBARE: din ce cauz?; VERIFICARE: transformare in subordonata cauzal: Cunoscand cartea, filmul / s
- a prut destul de modest > Deoarece cunotea cartea, filmul /s-a prut destul de modest.

(3) Complement circumstanial de CONDIIE (condiional): Terminand mai repede leciile, ai

putea veni cu noi la film; Citind mai mult, vom ti mai mult; Aflandu-se in situaia in care fusese el, alii s-ar fi
dovedit mai nedescur-carei.

INTREBARE: cu ce condiie?; VERIFICARE: transformare in suboronat condiional: Acceptand

c acordul este mijloc de subordonare, inseamn c predicatul este subordonat formal subiectului > Dac acceptm
c acordul este..., inseamn c...
(4) Complement circumstanial de CONCESIE (concesiv):- Vrand, nevrand, a trebuit in cele din urm s renune;
Chiar admiand acest lucru, tot n u sunt convins c ai dreptate.

INTREBARE propriu-zis n-are in afara perifrazei "in ciuda crui fapt".

VERIFICARE: transformare in subordonata concesiv (ipotetic) introdus prin chiar dac: Chiar
cerandu-i scuze in public, tot n u l-ar fi iertat> Chiar dac i-ar fi cerut scuze in public, tot n uiar
iertat.
in general gerunziul cu funcie de complement concesiv este precedat de adverbul chiar, acelai pe
care il regsim in locuiunea conjuncional concesiv chiar dac, iar in grupul verbului regent se afl
adverbul tot sau totui, corelativ prin excelen al subordonatei concesive.
389

Dup cum reiese din cele de mai sus, identificarea funciei circumstaniale a gerunziului nu ridic de
fapt probleme deosebite, dac analizm efectiv posibilitile funcionale in context, utilizand ca test de
verificare transformarea intr-o subordonat circumstanial, a crei funcie se consider, firete,
recunoscut.
OBSERVAIA 1. Prin gerunziu se exprim i alte complemente circumstaniale decat cele amintite
aici, de frecven sczuta i cu grad sporit de complexitate a construciei i, de aici, a identificrii, fapt
pentru care nu le cuprindem la acest nivel de analiz.
OBSERVAIA 2. Toate complementele circumstaniale date aici sunt de fapt CONTRAGERI de
subordonate circumstaniale.
2. Funcie circumstanial modal sau de tip cum: ceea ce nu se poate incadra celorlalte. Intr aici
complementul circumstanial de mod i elementul predicativ suplimentar de tip verbal. Date fiind (a)
dificultatea de a distinge uneori cele dou funcii i (b) statutul mai puin clar al gerunziului raportat la
ceea ce numim element predicativ suplimentar (vezi T 84 i T 85), acesta din urm nu e cuprins aici.
La nivelul analizei gramaticale elementare nu socotim deocamdat absolut necesar introducerea
acestei distincii. Dm doar cateva exemple de complemente circumstaniale de mod: Vine
chioptand; Trece strada fugind; M privete zambind.
OBSERVAIE. in studii mai recente, pare a i se contesta gerunziului (i infinitivului) funia de EPS,
fiind considerat fie complement indirect (contragere a unei completive indirecte) (o vd venind), fie
contrageri gerunziale ale unor propoziii coordonate copulativ {vine razand). (Vezi Draoveanu, 1997,
p. 262-264.)
390

T87 ADVERB DE MOD -COMPLEMENT

CIRCUMSTANIAL DE MOD / COMPLEMENT DIRECT
STRUCTURI-TIP:
(1) La or se ineleg englezete.
(2) La ora de englez vorbea englezete.
SOLUII:
(1) englezete - complement circumstanial de mod
(2) englezete = complement direct
COMENTARIU

0. Interpretarea greit a complementului direct drept complement de mod este cauzat in situaia de
fa de intrebrile oscilante ce i cum, deopotriv posibile, i de raritatea exprimrii adverbiale a
complementului direct in raport cu realizarea adverbial fireasc a complementului de mod.
1. Complementul direct adverbial este un fenomen sintactic restrans atat in privina adverbelor de
mod prin care poate fi exprimat - derivate cu sufixul adverbial - este de la nume de limbi {englezete,
franuzete, grecete, latinete, rusete etc), cat i in privina termenului regent -cateva verbe
TRANZITIVE (a ti, a vorbi, a inelege, a inva, a pricepe etc): El vorbete rusete, iar ea inva
chinezete.
1.1. Funcia de complement direct, nu de complement circumstanial de mod, se argumenteaz in cazul
de fa prin sinonimie (echivalen) cu un comlement direct (exprimat prin numele limbii respective
(rusete "limba rus", "rusa"; chinezete = "limba chinez", "chineza").
Raionamentul este urmtorul: dac in El tie bine bulgara, substantivul bulgara este complement
direct (in Ac), prin echivalen lexico-gramatical acceptm c i in El tie bine bulgrete, adverbul
de mod bulgrete este tot compelment direct.
Este de reniut c adverbul de mod este complement direct numai dac permite substituia cu un
substantiv in acuzativ (obligatoriu fr prepoziie) i d un enun firesc in roman. A se compara:
(1) E i vorbeau rusete, in care adverbul rusete = complement direct, deoarece rusete = rusa (Ei
vorbeau rusa).
391
(2) Ei vorbeau ceva rusete, in care rusete ^ complement direct, cci enunul prin substituie nu este *Ei
vorbeau ceva rusa (nereperat in roman), ci Ei vorbeau ceva in rus, unde in rus = complement circumstanial
de mod i ca atare i rusete are aceeai funcie.
1.1. in msura in care - i numai dup raionamentul de la 1. - vrem s-i gsim funciei de complement direct i
o acoperire prin intrebare, se poate verifica, dup inlocuirea adverbului cu substantivul, acceptabilitatea
intrebrii ce:
El tie grecete = El tie greaca (ce tie? - intrebare posibil).
Dac adverbul de mod are funcie de complement de mod, nu permite substituia amintit i nici intrebarea ce:
Ei cantau grecete ^ Ei cantau greaca. Substituia d Ei cantau in greac (cum cantau? , nu ce cantau?).
1.2. Aceleai verbe (a ti, a vorbi etc.) pot avea in subordine adverbe de mod in - este care nu provin de la nume
de limbi i nici nu permit inlocuirea cu un substantiv in acuzativ fr prepoziie (dumnete, prietenete,
prostete, soldete etc): 7 m i a vorbit prietenete -* El imi vorbete prietenul - El imi vorbete ca
(un) prieten.
Se inelege c asemenea adverbe nu pot fi complemente directe, ci doar circumstaniale de mod.
2. Aceleai adverbe (in -este de la nume de limbi) i pe lang aceleai verbe (a vorbi, a inva, a ti etc.) pot avea
i funcia de SUBIECT: La ora de francez se vorbete numai franuzete (comp. cu La ora de francez se
discut numai franuzete - complement de mod).
2.1. Argumentarea funciei de subiect (nu de complement de mod) se poate face prin analogie cu cea de
complement direct.
3. Din poziia 1. (complement direct) se obine i funcia de COMPLEMENT INDIRECT: A tradus
din nemete in rusete.
392
88 CIRCUMSTANIALA DE SCOP /
CIRCUMSTANIAL DE LOC
A. STRUCTURI-TIP:
(1) A plecat s te caute.
(2) A plecat unde l-ai trimis.
B. SOLUII:
(1) s te caute = circumstanial de scop (final)
(2) unde l-ai trimis = circumstanial de loc
C. COMENTARIU
0. Interpretarea greit a circumstanialei de scop drept circumstanial de loc, nu i invers, vizeaz o categorie
de SUBORDONATE INTRODUSE PRIN S in dependen de anumite verbe, in general de "micare cu
direcie", dar nu exclusiv, organizate semantic in cateva grupe:
0.1. A se duce, a merge, a pleca, a alerga, a fugi etc: S a dus s ia benzin; Merg s mtur curtea; PI e c
m imediat s-l cutm; F u g s cumpr paine.
0.2. A veni, a reveni, a se intoarce etc, la care se adaug interjeciile hai i haide (haidem, haidei), echivalente
cu imperativul verbului a veni: Vino s-i dau ceva; Au venit s ridice maina; S-au intors s-i dea cheia; H a
i s-i art Bucuretiul noaptea...; Haide s-i dm o man de ajutor.
0.3. A intra, a iei etc: A ieit s ia puin aer; Nu ieim s ne plimbm puin?; Am intrat s-i dau cartea.

OBSERVAIE. Mai rar, avem circumstaniala de scop i pe lang verbe de stare: Rmai s iei masa cu noi; Stai
s-i dau cartea promis.
1. Interpretarea greit a subordonatelor subliniate drept circumstaniale de loc ar putea avea cel puin dou
cauze:
1.1. incercand, potrivit obinuitei, s punem O INTREBARE pentru subordonat, aceasta va fi, foarte probabil,
unde, intrebare specific subordonatei circumstaniale de loc, nu cu ce scop, intrebarea finalei. Absolutizand
rolul intrebrii, in mod firesc subordonata n-ar putea fi decat
circumstanial de loc: Ion s-a dus s cumpere bere - Unde s - a dus Ion? (rspuns: s cumpere bere) > circumstanial
de loc.
1.2. De regul, verbele regente date sunt determinate de subordonate circumstaniale de loc sau complemente de loc, ceea ce
face s gliseze i finalele spre valoarea local: Merg unde vreau; Plecm unde ni se cere; Haidei unde e mai cald; Sa

dus la mare; H ai la film; Vino in cas; Rmai unde eti.

2. Soluia corect - subordonate finale, nu de loc - se argumenteaz prin urmtoarele:

2.1. Subordonata circumstanial de loc nu se introduce niciodat prin conjuncie, nici s, nici alt
conjuncie.
2.2. La intrebarea unde nu rspunde propriu-zis subordonata in discuie, ci un complement
circumstanial de loc neexprimat, dar, intr-un fel sau altul, exprimabil: Se duce s-o felicite - Se duce [la
ea] s-o felicite; Ion s-a dus s cumpere bere - Ion s-a dus [in ora / la restaurant / la magazin...] s
cumpere bere.
De altfel, adesea complementul de loc este exprimat, situaie in care confuzia e mai puin probabil: Ai
venit pan aici -s-mi spui doar atat?; A ieit pe balcon s vad mireasa; Merge in curte s se joace.
2.3. in faa lui s pute-m introduce un ca sau chiar un pentru ca, obinand astfel elementele
introductive specifice finalei: S-a dus ca s adune fragi; Am venit repede ca s-fi spun ceva.
394

T89 COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL DE SCOP /

COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL DE LOC
A. STRUCTURI-TIP:
(1) S-a dus la cules.
(2) S-a dus la camp.
B. SOLUII:
(1) la cules = complement de scop
(2) la camp = complement de loc
C. COMENTARIU
0. Asemenea confuziei "circumstanial de scop / circumstanial de loc", i cea aici discutat are
drept cauz principal absolutizarea rolului intrebrii, in spe al intrebrii unde, la care se
adaug mijloace asemntoare sau identice de exprimare. Intepretarea geit privete mai cu seam
dou tipuri de construcii ale complementului de scop: (a) substantiv (substitut) insoit de prepoziia
dup; (b) supin cu la.
1. Dup + substantiv (substitut): A mers dup cumprturi; Du-te dup el i spune-i s revin mai
tarziu; Am venit dup reet; Poliia s-a intors i dup al doilea; A plecat dup bere.
intrebarea unde i utilizarea frecvent a prepoziiei dup cu sens local ar putea conduce la interpretarea
greit a construciei drept complement de loc.
Funcia de complement de scop, nu de loc, se argumenteaz prin urmtoarele:
(1) in construciile date, prepoziia dup nu are sens local (= situarea in spatele unui obiect). Cum alte
valori nu intr aici in competiie, nu rmane decat valoarea final: A m e r s dup igri (bere, reet
etc.) -dup igri (bere, reet) ^ *in spatele (in urma) igrilor (berii, reetei) > nu complement de
loc, ci de scop. (Compar cu: S-a mutat dup gar -dup gar = in spatele grii complement
circumstanial de loc; // supraveghea mergand dup el - dup el = in urma lui > complement
circumstanial de loc).
395

(2) intrucat verbele regente exprim in general micarea, ele permit introducerea unui complement de
loc: s-a dus dup chibrituri - S-a dus [la tutungerie] dup chibrituri.
(3) Complementul cu dup se poate transforma intr-o subordonat final, introducand un verb la
conjunctiv i meninand cuvantul iniial in subordonata astfel aprut: A venit dup carte > A venit
(ca) s ia (s-i dai, s-i imprumut etc.) cartea; La ora cinci te duci dup profesor La ora cinci
te duci (ca) s-l aduci pe profesor. (Compar cu: S-a dus dup cas > *S-a dus (ca) s?..., dup
cas t- complement de scop, ci de loc). (Catalizarea funciei finale prin introducerea unui verb regent

absent din structur este un ARTIFICIU DE ANALIZ aproape reclamat, altfel, funcia se recunoate
mai greu.)
OBSERVAIE. Uneori numai contextul decide care din cele dou valori ale lui dup - final sau
local - se actualizeaz: Vino dup main -dup main = "in spatele mainii"(complement de loc)
sau dup main = "(ca) s iei maina" (complement de scop).
2. SUPIN cu la (mai rar cu in): Duce oile la pscut (la iernat, la tuns, la muls); Trimite hainele la
curat (la splat, la clcat, la vopsit); S-a dus la scldat (la vanat,' la cules (cartofi), la adunat
(fan), la pescuit, la arat, la semnat); A dat maina la antifonat (la gresat, la reparat), S-au dus in
petit (comp. cu: S-au dus in recunoatere).
Teoretic ar fi posibile dou interpretri: complement circumstanial de loc i complement
circumstanial de scop.
2.1. Pentru prima interpretare ar pleda:
(1) intrebarea unde, singura posibil;
(2) valoarea locativ obinuit a prepoziiei la (direcia i punctul sau suprafaa de contact) - comp.
Merge la scldat cu Merge la mare;
(3) posibilitatea prepoziiei la de a intra in corelaie cu prepoziia (compus) locativ antonim de la
("separarea de punctul de contact iniial"), operand, se inelege, i inlocuirea verbelor date cu
antonimele contextuale: Merge la scldat / Vine de la scldat; Duce oile la tuns / Aduce oile de la
tuns (comp. Merge la coal cu Vine de la coal).
2.2. in favoarea celeilalte interpretri pledeaz posibilitatea transformrii supinlui (cu la) intr-o
circumstanial de scop introdus prin (ca) s, sensul gramatical rmanand acelai: Duce oile la
pscut Duce oile (ca) s pasc; S-a dus la cules cartofi > S-a dus (ca) s culeag cartofi;
Trimite hainele la vopsit > Trimite hainele (ca) s fie vopsite.
396

Prin transformare obinem finalele cu s dup verbe de micare, de regul exprimand direcia: comp.
Mergem s pescuim cu Mergem s vedem...
incercand aceeai transformare pentru supinul cu de la, aceasta se exclude: Vine de la pescuit > [?].
(Altfel spus, supinul cu de la i din (Vine de la arat; Se intoarce din petit) este complement
circumstanial de loc.)
OBSERVAIE. Supinul cu la poate fi i el complement circumstanial de loc. dar numai in construcii ce nu
permit transformarea in subordonat circumstanial de scop: Ne-am intalnit ieri la cules cartofi; Nu-i place la
adunat fan; Cand eram la adunat resturile, el disprea intotdeauna.

2.3. in analiz adoptm cea de-a doua soluie - complement circumstanial de scop - motivand-o prin:
(1) corespondena, verificat prin transformare, intre o parte de propoziie i o subordonat, in
cazul de fa intre complementul de scop i circumstaniala de scop;
(2) inexistena unei subordonate circumstaniale de loc introduse prin conjuncie (s, ca s). Altfel
spus, dac din punct de vedere gramatical supinul cu la este echivalent cu o subordonat introdus prin
s, iar aceasta in mod sigur nu este circumstanial de loc, nici supinul cu care este echivalent nu
poate fi complement de loc.
(3) Supinul cu la permite inserarea unui complement de loc, intre cei doi termeni excluzandu-se
vreo relaie de dublare, explicare sau determinare: 5-a dus la arat - S-a dus in camp la arat; A
dus casetofonul la verificat - A dus casetofonul la un specialist (la un atelier, Ia o cooperativ) la
verificat.
Prin urmare, supinul cu la dup verbe de micare este complement de jscop, iar cu prepoziia de la este
complement de loc.
*3. Decizia privind incadrarea morfologic a unei grupri de tip "prepoziie (de, la, in, dup, de la, din
...) + participiu invariabil" la supin nu este intotdeauna uoar, adic nu orice grupare de acest tip
reprezint automat un supin, ca form verbal, ci este in mare msur dependent de context.
in acest sens311:
(1) in mod sigur, aceast grupare reprezint un supin cand este determinat de complemente tipice
pentru verb (direct, indirect in dativ, circumstanial): i a reparat maina de splat rufe; Are de
arat
Vezi Pan Dindelegan, 1994, p. 3l-32.
397
311

trei hectare; Umbl dup prins iepuri; N-am bani de dat altora.; S-a dus cu taic-su la tiat lemne
in pdure; De btut la u, a btut, nu-i vorb.

(2) Determinat de un adjectiv i/sau urmat de o prepoziie, gruparea reprezint un substantiv in acuzativ cu
prepoziie: Mergem la cules de struguri; S-a plictisit de atata citit.
(3) Fr determinani, gruparea are un statut "incert" 312: S-a sturat de citit; L-am gsit la cosit. Decizia, dei
subiectiv, se ia de regul in favoarea supinului.

\
312

Vezi Pan Dindelegan, lucr. cit, p. 32.

398

T90 COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL DE LOC /

COMPLEMENT DIRECT
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Nu pune mana pe mine.
(2) Tot pe mine m pune de gard.
B. SOLUII.
(1) pe mine = complement circumstanial de loc
(2) pe mine = complement direct
C. COMENTARIU
0. Problema deosebirii celor doua funcii, problem impus de posibilitatea confuziei, apare in
cazul unui singur tip de realizri, i anume atunci cand circumstanialul de loc, asemenea
complementului direct, se exprim prin substantive care denumesc animate (in special cele
aparinand subgenului personal) sau pronume (numerale) care trimit la acestea, in cazul acuzativ cu
prepoziia pe: Pune haine pe tine i du-te! (pe tine - complement circumstanial de loc; comp. cu
Chiar pe tine te-a ales?).
Confuzia este in unisens - interpretarea greit a circumstanialului de loc drept complement direct.
1. Cauza principal a confuziei este intrebarea pe cine, care se poate pune nu numai la complementul
direct i indirect, ci i la cel circumstanial in realizri de tipul celor de mai sus.
in principiu, problema unui complement cu pe de a fi sau nu circumstanial de loc se pune numai dac
intrebarea pe cine se poate substitui cu unde, altfel confuzia vizeaz numai complementele direct i
indirect (vezi T 80).
Argumentarea calitii de circumstanial de loc presupune aici dou operaii in succesiune:
(1) excluderea calitii de complement direct prin inclcarea uneia dintre cele patru restricii (vezi T
80);
(2) posibilitatea inlocuirii intrebrii pe cine cu unde.
Exemplu: S-a urcat pe cal (pe cal: intrebare - pe cine?; s-a urcat -verb reflexiv in Ac - pe mine ?s
complement direct; pe cine? = unde? > nu complement indirect, ci complement circumstanial de
loc). (Vezi,
399
pentru alte exemple ce favorizeaz confuzia inspre complementul de loc, T91.)
2. Complementul circumstanial de loc construit cu pe i intrebarea pe cine (= unde) apare in general
pe lang verbe de micare sau de stare intranzitive, reflexive in Ac, pasive sau care au deja un
complement direct:
(1) Pe lang intranzitive (nereflexive): Au aprut nite pete pe tine; Nu-i st bine pe cal; Haina asta
st bine pe tine; Pe copil e un gandac.
(2) Pe lang verbe reflexive in Ac: Pe el s-a pus o musc; Pe tine s-a urcat o gnganie (comp. cu De
pe pr s-a prelins o pictur de ap).
(3) Pe lang un verb care are deja un complement direct: Pune aua pe cal (comp. cu Ia aua de pe
cal); Ia haina pe tine; Nu scutura praful pe mine.
400

T 91 COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL DE LOC /

COMPLEMENT INDIRECT
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Duminica i-o petrece la copii.
(2) Se gandete cu drag la copii.
B. SOLUII:
(1) la copii = complement circumstanial de loc
(2) la copii = complement indirect

C. COMENTARIU
0. Confuzia comlement circumstanial de loc / complement indirect, confuzie in unisens, dinspre
complementul circumstanial de loc spre cel indirect, se bazeaz pe mai muli factori, dintre care in
mod special reinem utilizarea mai mult sau mai puin corect a intrebrilor i inelesul lexical al
cuvintelor prin care se exprim cele dou funcii.
1. Exist, in virtutea obinuinei, tentaia de a interpreta drept complement indirect orice
substantiv (pronume, numeral) care rspunde la o intrebare de tip "prepoziie + cine sau ce (de cine
(de ce), la cine (la ce), in cine (in ce), spre cine (spre ce) etc), indiferent dac intrebarea pus este
singura posibil sau in competiie cu altele, a cror justificare este trecut sub tcere sau nesesizat.
Or, la o examinare oricat de sumar, se observ c intrebrile de acest gen se impart clar in dou
grupe:
(1) NEINLOCUIBILE cu alte intrebri i prin urmare susceptibile de a conduce la un complement
indirect: Se gandete adesea la prini (la cine?); Se gandete adesea la maina cea nou (la ce?);
Nu se increde in nimeni (in cine?); Nu se increde in vorbele altora (in ce?); Face din anar
armsar (din cine?, din ce?) etc.313;
(2) INLOCUIBILE cu alte intrebri, dintre care reinem pe cele de tip unde (de unde, pan unde): Nu
pune mana pe mine (pe cine? = unde?); Hai la noi (la cine? = unde?); S-a dus in vacan la bunici
(la cine? = unde?); Cartea o am de la ei (de la cine? = de unde?); Nu da in mine c fac urat (in cine?
= unde?); A aruncat cu o piatr in cainele vostru (in
Vezi, pentru distincia "complement indirect prepoziional / complement circumstanial", Vuliici Alexandrescu,
1995, p. 105.
401

cine? = unde?); Scot eu dracii din tine dac nu te astamperi {din cine? = de unde?); Se indreapt
spre voi (spre cine? = unde? (incotro?)); Pot s vin pan la tine? (pan la cine? = pan unde?); S-a
mutat de lang noi (de lang cine? = de unde?).
in toate exemplele date mai sus, posibilitatea inlocuirii intrebrii pe baz de cine cu unde, ca i a
complementului prepoziional cu adverbul undeva (de undeva, pan undeva) constituie dovada sigur
c nu e vorba de un complement indirect, ci de un complement de loc.
2. Un important factor favorizant al confuziei complement circumstanial de loc /
complement indirect il constituie o anumit seducie lexical-semantic a termenului prin care se
exprim complementul, in acest sens, cel mai adesea apar greit interpretate drept complemente
indirecte construciile pe baz de substantive care denumesc animate, respectiv nume comune i
proprii de persoane, animale, fiine in general, sau pronume i numerale care trimit la acestea, in baza
ideii, eronate, firete, c animatele nu pot constitui locul de desfurare a unei aciuni, acesta fiind
rezervat inanimatelor (lucrurilor, obiectelor i fenomenelor in accepiunea uzual).
in cadrul animatelor, probabilitatea cea mai mare de a fi greit interpretate - punctul forte al
confuziei - o au substantivele aparinand aa-numitului subgen personal. De aici i o oarecare
rezisten in simirea intrebrilor pe baz de cine (pe cine, la cine, de la cine, in cine etc.) ca fiind
echivalente cu unde (de unde etc), iar a complementelor ca substituibile cu adverbele de loc aici,
acolo, undeva etc.
Imediat ce substantivele care denumesc animate, inclusiv cele aparinand subgenului personal, se
inlocuiesc prin unele ce denumesc inanimate - i obinem astfel al doilea mijloc deosebitor - confuzia
complement circumstanial de loc / complement indirect devine puin probabil, dac nu imposibil
sau bizar. Comp. Se duce la prini cu Se duce la gar; Scoate el untul din tine cu Scoate untul din
frigider; Ia mana de pe mine cu Ia mana de pe maina mea etc.
3. Cel mai clar apare deosebirea intre cele dou funcii prin raportare la VERBUL REGENT i
PREPOZIIA cu care se construiete complementul, in acest sens, complementul circumstanial de loc
- vizavi de cel indirect - apare pe lang verbe care exprim MICAREA (cu sau fr direcie) sau
starea pe loc (a merge, a trece, a veni, a sosi, a se duce, a bga, a scoate, a sta etc), iar prepoziiile
utilizate au sens preponderent locativ (indic direcia sau situarea in spaiu): la, in, de la, din , pe la, de
pe la, spre, inspre etc.
402
OBSERVAIE. Dat fiind raritatea fenomenului in romana actual, n-a fost reinut aici i aa-numitul dativ
"locativ", prezent numai in cateva expresii, numit aa tocmai pentru c exprim LOCUL (= complement
circumstanial de loc):: Aterne-te drumului... (drumului = pe (la) drum); Sttea infipt locului (locului = in /pe loc);
Iar noi locului n e inem... (M. Eminescu); D u c - s e naibii / dracului! D - 1 naibii / dracului!. Calitatea de

complement circumstanial de loc se evideniaz prin echivalena cu construcii prepoziionale, al cror ineles
locativ este evident, i prin imposibilitatea dublrii cu un pronume personal neaccentuat in dativ. (Comp. cu:
Scrie bunicii / la bunica. - Scrie-i bunicii / la bunica3111.)
314

Intr-un enun de tipul: Ia casetofonu Ide aici i d-i-l naibii, s m scap de el, -i nu-l dubleaz pe naibii, ci este
complement indirect, poziie separat de naibii. Vezi, pentru DATIVUL LOCATIV, T 29.
403

T 92 CAUZAL / FINAL
A. STRUCTURI-TIP:
(1) A venit mai devreme, pentru c ii place punctualitatea.
(2) A venit mai devreme, pentru ca nu cumva s intarzie.
B. SOLUII:
(1) pentru c ii place punctualitatea cauzal
(2) Pentru ca nu cumva s intarzie = final
C. COMENTARIU
0. Posibila confuzie intre cauzal i final are la baz utilizarea intrebrii de ce, reformulabil fie ca
din ce cauz, fie cu ce scop:
(aj) Am venit la voi c mi-era dor de frate-tu {de ce? > din ce cauz CAUZAL).
(bi) Am venit la voi s-l vd pe frate-tu {de ce? > cu ce scop? > FINAL).
1. Pan la un anumit nivel al intuiiei i al cunotinelor gramaticale, cele dou intrebri pot prea
uneori posibile deopotriv pentru una i aceeai subordonat, fapt pentru care criteriul intrebrii folosit
singur nu este nici operant i nici exact, conducand la interpretri contradictorii sau la decizii
nemotivate prin intrebri:
(a2) Am intrat la restaurant, c a fi but o bere {din ce cauz?, cu ce scop?).
(b2) A venit anume mai devreme, pentru ca la deschiderea stadionului s fie printre primii intrai
{din ce cauz?, cu ce scop?).
in asemenea situaii, ca de altfel in general, interpretarea unei subordonate ca final sau cauzal
recurge obligatoriu la alte dou mijloace:
1.1. CUVINTELE INTRODUCTIVE, care individualizeaz intr-o oarecare msur cele dou
subordonate, respectiv c sau formaie cu aceast conjuncie (pentru c, pe motiv c, din cauz c,
mai ales c etc.) EXCLUDE FINALA, iar s ori formaie cu s {ca s, pentru ca... s, numai ca... s)
EXCLUDE CAUZALA.
Prin urmare, cand stm intre cauzal i final, decide cuvantul introductiv: c > CAUZAL, iar
s > FINAL, niciodat viceversa. (in exemplele date: (a2)pentru c > cauzal; (b2)pentru ca... s
> final.)
404
OBSERVAIE. Soluia nu poate fi alta nici dac cele dou subordonate, caz mai rar, sunt COORDONATE:
Pentru c nu-i place dezordinea (cauzal) i ca s-z' dea o lecie fiului su (final), s-a pucat s aranjeze ambele
birouri.

1.2. RAPORTUL TEMPORAL existent intre subordonat i regenta ei: aciunea din cauzal, se
petrece inaintea celei din regent (cauza preced efectul), in timp ce aciunea din final se petrece
dup cea din regent:
(a3) Vino mai repede, c te atept ("te atept inainte de a veni tu").
(b3) Vino s te vd ("te voi vedea dup ce vei veni")315.
Pentru cauzalele al cror termen regent nu este exprimat lexical (Unde-i?, c nu-l vd aici), necuprinse la acest
nivel al analizei, vezi Draoveanu, 1997, p. 213-218.
405
T93
INTERJECII CARE CER - COMPLETIVE DIRECTE / CIRCUMSTANIALE FINALE
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Iat c ne-am reintalnit.
(2) Hai s-i art ceva.
B. SOLUII:
(1) c ne-am reintalnit = completiv direct
(2) s-i art ceva = circumstanial final
C. COMENTARIU
1. Interjeciile iat, iac(t), uite, echivalente ale unui verb la imperativ, sunt tranzitive i urmate in fraz
de completive directe: Iat c ne-am reintalnit; Iaca ce-a vrea s-i mai spun; Uite cum s-au intamplat

lucrurile...
(1) Calitatea de interjecii tranzitive se evideniaz uor: i a t -l, i a c t -l, u i t e-o. Prin urmare,
dac in i a t -o, o este complement direct, prin analogie acceptm c i subordonata care ocup aceeai
poziie (Iat c am primit scrisoarea) este tot completiv direct.
(2) Folosind ca punct de sprijin interjecia uite, la origine verb la imperativ (uite < uit-te), putem
accepta prin analogie c i celelalte interjecii cu sens asemntor (iat, iac) sunt echivalente cu un
imperativ. O dat asimilate acestuia, inseamn c ele nu sunt lipsite de SUBIECT, ci acesta este
INCLUS, respectiv pronumele tu (dumneata), voi (dumneavoastr).
Obinem astfel dovada c subordonata n-ar putea fi subiectiv, din moment ce subiect exist. Prin
urmare nici in cazul de fa nu se incalc legea prioritilor - mai intai subiectiva i abia dup ce se
exclude aceasta, prin existena unui subiect in regent, compeltiv direct.
2. Interjeciile hai i haide (haidei, haidem) exprim un indemn la o aciune (comun) cu
interlocutorul, corespunzand imperativului unor verbe de micare (vino, venii, s mergem): Hai si
art noul cartier, Haidem s mai vedem ce e nou prin magazine; Haidei s incepem lecia.
in legtur cu aceste interjecii sunt de fcut urmtoarele observaii:
406

(1) Datorit faptului c imprumut desinene verbale de persoana I plural (haidem; comp. cu s
mergem) i a Ii-a plural {haidei; comp. cu mergei, venii), stabilindu-se o opoziie fa de forma
hai(de), interpretat ca un fel de persoana a II-a singular, aceast interjecie se apropie formal foarte
mult de un verb - de aici i interpretarea ei, discutabil, drept verb la imperativ. Or, este clar c aceste
forme nu aparin prin radical unui verb - nu exist un verb *a hai, iar o eventual considerare a lor ca
forme supletive de imperativ ale verbelor a veni i a merge, pe baz de echivalen, se exclude,
verbele in discuie avandu-i propriile forme de venii; s mergem - conjunctiv cu valoare de
imperativ (vino, imperativ)31 .
(2) Dei nu sunt forme verbale i ca atare nu aparin unei paradigme verbale, interjeciile hai(de),
haidem, haidei ocup in propoziie poziia unui predicat exprimat prin verb la imperativ (hai(de) =
vino; haidei = venii) sau conjunctiv cu valoare de imperativ (haidem = s mergem). Din aceast
cauz le putem considera in relaie tipic predicativ cu un SUBIECT INCLUS (tu, voi, noi).
(3) Interjeciile hai(de), haidem, haidei pot fi determinate de diferite complemente circumstaniale, iar
in fraz, de subordonatele circumstaniale. Dintre subordonate reinem CIRCUMSTANIALA
FINALA introdus prin s: H a i s vedem expoziia; H a i s-i art ceva; Haidei s mancai ceva
(comp. cu V i n o s vedem expoziia; Venii s mancai ceva).
In analiz, pe baza intrebrii unde, finala introdus prin s este interpretat adesea greit ca
circumstanial de loc. Cazul in discuie nu este unul particular, ci vizeaz confuzia celor dou
subordonate dup verbe de micare. (Vezi, pentru excluderea circumstanialei de loc, T 88.)
3. Dup interjecia zu avem subiectiv: Z u c regret.
4. Interjecia vai cere completiv indirect: Vai de cine nu tie gramatic!
Consideram de aceea discutabil ipoteza interpretrii acestora ca aparinand unei paradigme verbale
defective, reprezentate numai prin aceste forme.
407

T 94 SUPERLATIV RELATIV / SUPERLATIV ABSOLUT

A. STRUCTURI-TIP:
(1) Voi suntei cei mai harnici (dintre toi copiii).
(2) Voi suntei foarte harnici.
B. SOLUII:
(1) cei mai harnici = superlativ relativ
(2) foarte harnici = superlativ absolut
C. COMENTARIU
0. Confuzia superlativ relativ / superlativ absolut (la adjective i adverbe) are la baz, in afar de
nesocotirea modului de construcie diferit al celor dou forme de superlativ, cel mai adesea o
inelegere inexact sau chiar eronat a semnificaiilor pe care le au aici termenii "relativ" i "absolut".
Receptandu-i oarecum prin sensurile lor marginale pentru gramatic, redate prin sinonime, respectiv
absolut = perfect, desvarit, la gradul cel mai inalt, pe treapta cea mai de sus, cum nu se poate mai...
etc. - toate fiind un fel de "etichete" pentru conceptul de "superlativ" in general (o realizare absolut
fantastic), iar relativ = condiionat, cu aproximaie, mai mult sau mai puin... etc. (o carte relativ
intere-s a n t ), se ajunge s-i opunem cu aceste sensuri i in privina intensitii insuirii exprimate

prin adjective i adverbe. Astfel, in mod eronat, se stabilete un fel de IERARHIE (ordonare) a lor, in
sensul c unul (= superlativul absolut) ar exprima o insuire in grad mai inalt decat cellalt (=
superlativul relativ).
Pe de alt parte, dintre cele dou forme ale superlativului, indicaia "cel mai (cea mai etc.)..." o conine
EXPLICIT in expresie superlativul relativ (cartea cea mai frumoas), incat calitatea de "superlativ"
este cu mult avantajat ca grad de evideniere fa de cea a superlativului absolut (o carte foarte
frumoas). (Tocmai de aceea locul superlativului cu foarte este tot mai mult luat de alte construcii, cu
sens superlativ mai pregnant.)
Se inelege astfel de ce confuzia se face in ambele sensuri -interpretarea superlativului absolut drept
relativ, iar a celui relativ drept absolut.
408

0.1. in realitate, sensurile cu care se folosesc aici ABSOLUT i RELATIV, cele proprii si
fundamentale de fapt, sunt cu totul altele:
(a) superlativ RELATIV = exprim o insuire a unui obiect in gradul cel mai inalt IN RAPORT cu
alte obiecte sau cu acelai obiect in imprejurri diferite: El este cel mai bun dintre toi;
(b) superlativ ABSOLUT = exprim o insuire a unui obiect in gradul cel mai inalt FR
RAPORTARE la alte obiecte sau la acelai obiect in imprejurri diferite: El este foarte bun.
Se observ astfel c cele dou forme exprim deopotriv o insuire la CEL MAI INALT GRAD - de
aceea se i numesc ambele "superlative". Deosebirea deci nu se afl in gradul mai sporit sau mai
sczut de intensitate a insuirii, ci in modul ei de prezentare - cu referire la (in raport cu) alte obiecte
(superlativ relativ) sau fr nici o referire la alte obiecte, adic luat independent (superlativ absolut).
1. Avand in vedere sensul deopotriv superlativ, deosebirea intre cele dou tipuri de superlativ se
realizeaz dup modul de construcie:
1.1. Superlativ relativ: cel (cea, cei, cele) + mai + adjectiv: Ea este cea mai frumoas (dintre toate).
in structura superlativului relativ al adverbelor, articolul demonstrativ are forma invariabil cel: Ei au
cantat cel mai bine.
1.2. Superlativul ABSOLUT cunoate mai multe tipuri de construcii, dintre care reinem aici dou:
(1) ADVERB {foarte, prea, tare, mult) + ADJECTIV (ADVERB): Am vzut un film foarte
interesant; E tare drgu ppua ta!; Mult viteaz fost-a tefan cel Mare; A fost o prea frumoas
zi de var.
(2) ADVERB (LOCUIUNE ADVERBIAL) {atat, aa, cat, oricat, extrem, grozav, absolut,
colosal, peste msur, din cale-afar, al dracului etc.) + de + ADJECTIV (ADVERB): Ct de mult
s-a bucurat cand te-a vzut!; Colega ta este extrem de silitoare; Oricat de mare i-ar fi uneori
durerea, trebuie s-o invingi
Se reatrage atenia c atat de (aa de) din construciile exclamative reprezint un superlativ absolut. Ele pot
constitui comparativul de egalitate numai in dou situaii:
(a) precedate de adverbul tot, indiferent de exprimarea / neexprimarea celui de-al doilea termen al comparaiei:
tot aa, de (tot atat de) frumoas (ca tine);
(b) utilizate singure (= fr tot), dar cu exprimarea obligatorie a celui deal doilea termen al comparaiei: un om
aa de bun ca dumneata. (in prezena celui de-al doilea termen, comparativul de egalitate poate fi i
nemarcat, coincizand formal cu pozitivul: o fat frumoas ca o floare.)
409
317

*2. in ce privete statutul sintactic al acestor adverbe urmate de de, lucrurile sunt destul de complicate
i nici pe departe unitar rezolvate, ceea ce face ca i soluia colara s fie la fel de sinuoas i lipsit de
fermitate.
Divergenele terminologice, taxonomice i conceptuale intre specialiti, care motiveaz aceast stare
de lucruri, vizeaz mai multe aspecte:
(1) acceptarea / neacceptarea in principiu a comparaiei ca o categorie gramatical (cu realizare
analitic);
(2) separarea sau nu de categoria comparaiei a categoriei intensitii (intensitatea relativ
(comparativ) / intensitatea absolut (necomparativ));
(3) numrul membrilor acestei categorii (= aa-numitele grade de comparaie i/sau de intensitate) in
funcie de stadiul de gramaticalizare (= de exprimare morfematic).
2.1. Exprimarea intensitii insuirii prin comparaie se accept in general ca find gramaticalizat,
adic avand uniti specializate morfema-tic, ceea ce permite degajarea membrilor categoriei,
indiferent de o denumire sau alta. (in gramaticile uzuale: COMPARATIV DE EGALI- TATE (tot atat

/ tot aa / la fel de buna), COMPARATIV DE SUPERIORITATE (mai bun), COMPARATIV DE

INFERIORITATE (mai puin bun) i SUPERLATIV RELATIV (de inferioritate sau de
superioritate), numit uneori i COMPARATIV SUPERLATIV (cea mai (puin) bun.)
O dat intrate in structura acestor grade de comparaie (i intensitate), adverbele mai, mai puin, tot
aa de etc, ele devin morfemele acestei categorii i, pri nurmare, numai la modul general i figurat le
mai putem numi determinani de intensitate, adic un fel de complemente.
Altfel spus, dac le acceptm statutul morfematic, de semne gramaticale ale gradelor de comparaie,
nu se mai pune problema de a le interpreta altfel decat impreun cu adjectivul (adverbul), ca subuniti
(= afixe mobile proclitice) in paradigma adjectivului (adverbului)318.
2.2. Exprimarea intensitii absoulte in schimb, adic in afara unei comparaii propriu-zise (=
gradele pozitiv i superlativ absolut: om bun, om foarte bun, om extraordinar de bun) se
dovedete prea puin sau deloc gramaticalizat (= realizat morfematic).
(1) Pozitivul este un grad de intensitate i/sau de comparaie numai ca opozant al celorlalte, care il au
ca termen de referin. Adjectivul la pozitiv SEMNALEAZ PREZENA INSUIRII - i atat, ftr
nici o
31S T_

In alte limbi, acestor afixe proclitice le corespund sufixe specializate (vezi in latin, in german, in rus etc).
410

informaie explicit privind gradul ei de intensitate (relativ sau absolut), este forma de baz, formaetalon,
gradul neutru sau zero de intensitate. (La nivelul epresiei, acestuia nu-i corespunde nici un
segment pozitiv.)
(2) Superlativul absolut - sau ceea ce numim in general superlativ absolut indic la modul absolut
(= in afara unei comparaii) diferite grade de intensitate a insuirii, toate situate DEASUPRA celei
neutre. in planul expresiei, superlativul absolut cunoate o puzderie de realizri, crora, in afar de
inelesul superlativ, nu li se poate gsi o not comun.
Acest registru foarte larg nu permite IN PRINCIPIU considerarea acestor mijloace de realizare ca fiind
... morfeme. (E foarte greu de admis ca un membru al unei categorii gramaticale, indiferent care este,
s aib
i zeci de morfeme ce exprim in esen acelai ineles.)
O linie de demarcaie aici intre ceea ce este gramaticalizat i ceea ce nu este gramaticalizat se poate
realiza, cel puin pentru coal, dar va fi una convenional i mereu atacabil, deoarece nu se bazeaz
pe o argumentaie gramatical propriu-zis.
in acest sens, am putea considera specializat pentru superlativ absolut adverbul FOARTE, singurul
care, ataat adjectivului (adverbului), exprim o insuire la un grad foarte inalt fr alte conotaii i,
prin aceasta, se apropie de un morfem, avand i un corespondent exact in alte limbi. Am putea spune,
prin urmare, c exprimarea superlativului absolut cu foarte este una gramaticalizat, iar prin aceasta
foarte s-ar reclama inclus in paradigma adjectivului.
Toate celelalte realizri ale ideii de superlativ absolut se plaseaz la nivel lexical (-sintactic) i/sau
expresiv (-afectiv), putand fi considerate adverbe (locuiuni adverbiale) de sine stttoare,
determinani ai adjectivului (adverbului) de tip complemente de mod. Cu alte cuvinte, in exemple de
tipul: Ioana e tare drgu; Maina e prea scump; Expunerea a fost extrem de interesant,
adjectivele sunt la un superlativ absolut realizat lexical-sintactic, in timp ce in Ioana este foarte
harnic, adjectivul este Ia superlativ absolut gramatical319.
319 Se inelege c exprimarea ideii de superlativ dispune de multe alte mijloace (fonetice, derivative,
suprasegmentale, expresive etc), care, de la caz la caz, permit sau nu disocierea sintactic. (Este de la
sine ineles c in grupri de tipul zmeul zmeilor (prostul protilor etc), substantivele in genitiv plural
constituie poziie sintactic de sine stttoare (= atribut substantival genitival), dup cum in arhiplin,
superdotat, rarisim etc. nu se pune in mod obiectiv problema disocierii. Vezi, pentru o analiz
detaliat a COMPARAIEI i intensitii, inclusiv a superlativului, cu numeroase subclasificri i
inovaii terminologice, lordan-Robu, 1978, p. 34l-343 i 403-408.
411

T 95 NU- CU VERB SUBNELES / FR VERB SUBNELES

A. STRUCTURI-TIP:
(1) L-ai cutat sau nu?
(2) Nu, nu mai vin azi.
B. SOLUII:

(1) nu = cu verb subineles {nu [l-ai cutat])

(2) nu = fir verb subineles
C. COMENTARIU
0. Prin faptul c adverbul de negaie nu este foarte strans legat de verb, cruia ii d forma negativ, ori de cate
ori acest adverb apare fr verb (sau alt parte de vorbire pe care s-o nege) se pune problema subinelegerii /
nesubinelegerii verbului-predicat. incercm in cele de mai jos o ordonare a situaiilor mai importante in care
apare nu rar verb, in funcie de acest imperativ al analizei practice subinelegerea / nesubin-elegerea
verbului-predicat.
1. NU - SEMN AL UNUI PREDICAT NEGATIV SUBINELES:
1.1. Consecin a COORDONRII: Vii sau nu [vii]?; E interesant sau nu [e interesant] cartea pe care i-a
dat-o?; El tie s invee, dar tu, nu [tii]; Noi invm, iar voi nu [invai]; Cu tine m pot inelege, dar cu
amicul tu, nu [m pot inelege].
1.2. Consecin a SUBORDONRII, de regul prin conjunciile dac (de) i c: S fii cuminte, c de nu [eti
cuminte], se supr bunica; L-am' intrebat dac accept invitaia noastr i mi-a spus c nu [o accept].
OBSERVAIE. In ultimul exemplu, prin analogie cu gruparea c da, adverbul nu ar putea fi interpretat i
propoziional, fr a mai subinelege predicatul (vezi mai jos).
1.3. in expresiile cu sens afirmativ cum s nu, cum nu, ba bine c nu, echivalente ca ineles cu adverbele firete,
bineineles, de bun seam etc:
(1) Suntei amabil s-mi spunei cat e ceasul? - Cum s nu [v spun].
(2) i-arplcea s ai o cas ca asta? - Cum nu [mi-ar plcea].
412

Se poate presupune c la origine aceste propoziii "trunchiate" au avut

caracter interogativ-exclamativ.
(3) L-a ascultat ieri la istorie? - Ba bine c nu [l-a ascultat],
in ultimul exemplu avem, firete, dou propoziii (ba bine =
principala, cu predicat exprimat prin adverb predicativ; c nu [l-a ascultat]
= subordonat subiectiv).
OBSERVAIE. in gruparea nu i nu, adverbele pot fi interpretate fie ca prepoziionale (= propoziii
negative neanalizabile), fie ca semne ale subinelegerii a dou predicate: ii spun in fiecare zi s invee,
dar el nu i nu (... dar el nu [inva] i nu [inva].
2. NU "prepoziional" - formeaz singur o propoziie negativ (= nu se subinelege verbul-predicat):
2.1. Nu singur, ca rspuns negativ la o intrebare (afirmativ sau negativ): - Poi veni i tu? - Nu.
2.2. Nu urmat de o propoziie negativ "explicativ", care repet predicatul din intrebare: - Ai fost ieri
la trand? - Nu, n-am fost; - N-ai uitat s-mi aduci cartea promis? Nu, n-am uitat.
Cea de-a doua propoziie poate fi interpretat fie ca o apozitiv pe lang prima (Nu), fiind un fel de
reluare, de explicare a ei, fie ca principal independent, fr s fie in vreun raport gramatical cu
prima.
OBSERVAIE. Acelai grup de dou propoziii il avem i ca rspuns la o intrebare in care e negat o
alt parte de propoziie decat predicatul: - Nu la discotec v-a(i cunoscut? Nu, nu la discotec. In cea dea
doua propoziie trebuie subineles predicatul (.. .nu la discotec [ne-am cunoscut]), nu fiind un semn al
predicatului negativ.
2.3. Nu ca replic negativ i interogativ la o alt propoziie: Profesorul n-a sosit inc. Nu?

2.4. Nu ca replic negativ la o alt propoziie i urmat de o propoziie afirmativ sau negativ:
Colegii ti vin cu trenul de 11. Nu, vin cu trenul de 14 (sau Nu, nu vin cu trenul de 11).
2.5. Nu precedat de adverbul de mod cu sens adversativ ba, ca replic negativ la o alt propoziie
(enuniativ sau interogativ): Voi ai spart geamul. - Ba nu; - Voi ai spart geamul? - Ba nu.
Gruparea adverbial ba nu formeaz o propoziie neanalizabil.
OBSERVAIE. Mai rar i popular, in locul lui nu apare ba, folosit ca adverb de negaie: - Ai adus
cartea? - Ba.
413

3. Nu "propoziional" are ca opozant AFIRMATIV pe da "propoziio-nal" (= propoziie afirmativ).

Asemenea lui nu, adverbul da poate aprea singur sau urmat de o propoziie explicativ:
3.1. Ca rspuns la o intrebare afirmativ: - Vii maine la film? - Da.;'
- A intrat deja profesorul in clas? - Da, a intrat.
Aceeai este situaia i cand intrebarea vizeaz o alt parte de propoziie decat predicatul: - Tu mi-ai
luat pixul? - Da. (sau - Da, eu i-am luat pixul).
OBSERVAIE. Pentru insisten, se poate folosi da repetat, constituind un ir de propoziii

independente (= neaflate in raport una cu alta): - Venii cu noi in excursie? - Da, da, da.
3.2. Ca rspuns afirmativ la o intrebare negativ, da este precedat de adverbul de mod cu sens
adversativ ba: - Nu-l cunoatei pe prietenul meu? - Ba da.
La fel ca da singur, ba da poate fi urmat de o propoziie explicativ:
- Nu mi-ai adus cartea promis? Ba da, i-am adus-o.
Pe aceeai poziie apare ca rspuns afirmativ ba da i cand intrebarea negativ vizeaz alte pri de
propoziie decat predicatul: - Nu tu mi-ai dat ieri telefon? - Ba da (sau - Ba da, eu i-am dat telefon).
OBSERVAIE. Accidental, da din ba da este inlocuit cu predicatul: Profesorul de istorie nu ne ascult azi
lecia. - Ba ne ascult (ne ascult este pe poziia lui da). Se inelege ca in asemenea situaii avem o singur
propoziie. Ba nu este aici un adverb de negaie, echivalent cu nu, ci un adverb cu sens adversativ, aproximativ
sinonim cu dimpotriv.
3.3. Ca rspuns in forma unei subordonate introduse de regul prin dac sau c: L-am intrebat dac vine cu

noi in excursie i mi-a rspuns c da; L-am intrebat dac vine sau nu la noi i dac da, cu ce tren.
3.4. Da in opoziie cu nu, fie in rspunsuri, fie in intrebri: - Ei, ce-a spus antrenorul? - i da, i nu; M atepi maine la gar? Da sau nu?;
- Comunic-mi rspunsul tu exact: da sau nu?
OBSERVAIE. in formulri de tipul: a spune "da", a spune "nu". cele dou adverbe sunt substantivate, la fel ca
in cuvantul "nu", rspunsul este "nu", rspunsul este "da".
414

T 96 CAZURI CU NTREBRI / CAZURI FR NTREBRI

A. STRUCTURI-TIP:
(1) Ionel este elev.
(2) Ionel este harnic.
B. SOLUII:
(1) elev = nominativ cu intrebare (ce? = intrebare pentru caz)
(2) harnic = nominativ fr intrebare {cum? ^ intrebare pentru caz)
C. COMENTARIU
0. in practica analizei gramaticale de tip colar, dar nu exclusiv, intrebrie sunt printre cele mai la
indeman i mai solicitate mijloace de identificare a cazurilor.
Fr a le nega, la acest nivel, utilitatea in bloc, atragem atenia asupra faptului c absolutizarea
importanei lor in forma utilizrii ca mijloace exclusive (= aflarea cu orice pre a cazului printr-o
intrebare) constituie sursa a numeroase greeli, vizand toate cele cinci cazuri.
Aprecierea eronat a cazului prin intrebri este legat in principiu de trei categorii de fapte:
(1) nesesizarea tipului de caz i a naturii morfologice a prii de vorbire in care se materializeaz:
(2) manuirea greit a intrebrilor;
(3) utilizarea unor intrebri care nu sunt proprii cazurilor (= nu ne conduc la nici un caz, pentru c nu
sunt intrebri ale cazurilor).
1. in legtur cu domeniul intrebrilor i gradul lor de proprietate vom reine urmtoarele:
1.1. Folosirea intrebrii pentru a afla cazul NU-I ARE NICI O JUSTIFICARE LA
SUBSTANTIVELE (substitutele) CU PREPOZIII (1) i la ADJECTIVE de toate felurile (2).
(1) Dac substantivul (subsitutul) are prepoziie, incadrat la unul dintre cele trei tipuri (prepoziii cu
genitivul, prepoziii cu dativul, prepoziii cu acuzativul), PREPOZIIA ARATA CU EXACTITATE
CAZUL. Prin urmare nu este nevoie de intrebare, fie c in aceasta apare aceeai prepoziie ca la
cuvantul de analizat {Scrie cu creionul - Cu ce scrie?), fie c se pune o intrebare care este de fapt
pentru funcie, nu pentru caz i prin urmare mai mult incurc decat ajut {Cerul este fr
415
nori - Cum este cerul?). Se inelege deci c pentru identificarea cazului cunoaterea regimului
prepoziiilor este absolut necesar. (Vezi, in acest sens, T 4, T 5.)
OBSERVAIE. Ca indicator de caz, pe de la acuzativul complementului direct (pe cine) are acelai
rol ca orice prepoziie cu acuzativul.
(2) La ADJECTIVE, indiferent de felul lor, CAZUL NU SE AFL PRIN INTREBRI, ci se "citete
direct de la substantivele (substitutele) cu care obligatoriu adjectivele se acord (in gen, numr i caz).
Prin urmare CAZURILE ACORDATE N-AU INTREBRI i este absolut firesc s fie aa, o dat ce
la adjective cazurile sunt exclusiv categorii de form, consecin a acordului cu substantivele.
intrebrile care i ce fel de puse pe lang substantiv (fa t a harnic, o fat harnic) sunt pentru funcie
(atribut), nu pentru caz (acuzativ sau alt caz). Dovada este faptul c aceleai intrebri (care, ce fel de)

le punem pe lang substantiv indiferent de cazul acestuia i, o dat cu el, i al adjectivului. Msura
adevrat a erorii in aflarea cazului la adjective prin intrebri ne-o dau adjectivele posesive: dac
folosim o intrebare - i aceasta poate fi numai al (a, ai, ale) cui - adjectivele posesive ne apar, greit,
firete, numai in genitiv (vezi, pentru detalii, T 17 - T 21).
in aceeai situaie se afl ca grad de improprietate i intrebarea cum, pus uneori (greit) pentru a afla
cazul adjectivului cu funcie de nume predicativ (Mria este bucuroas) sau element predicativ
suplimentar (Mria il privea bucuroas). Nici cum nu este intrebare pentru caz, ci pentru funcii
(nume predicativ, element predicativ suplimentar, complement de mod).
Se inelege c celelalte intrebri (pe baz de adverbe interogative: unde, cand, cat etc.) nici nu mai
intr in discuie.
1.2. Vocativul, indiferent dac se manifest in substantive (pronume: tu, voi) sau, ca urmare a
acordului, in adjective (vezi T 8), nu are intebare. incercarea de a-i gsi una, de regu cine, se soldeaz
cu interpretarea lui greit drept nominativ (vezi T 6).
1.3. Nu au intrebri propriu-zise dativul POSESIV (vezi T 9), dativul LOCATIV (asterne-te
drumului...: unde?; cui?) i dativul ETIC (Mi i-/ tranti cat era de mare). Nici acuzativul
neprepoziional prin care se exprim timpul (Citete toat noaptea; A stat dou sptmani la mare)
nu se afl propriu-zis prin intrebri, acestea fiind ale complementului de timp (cand?; cat timp?).
Acuzativul se identific aici indirect, prin funcie.
416

1.4. Utilizm intrebrile - sau i intrebrile - pentru a identifica numai CAZURILE

NEPREPOZIIONALE (N, G, D, Ac) manifestate in substantive (substitute). intrebri pentru
cazuri sunt numai cine (+ formele declinate) i ce, respectiv:
(1) Cine - intrebare pentru NOMINATIV i numai nominativ. Corespondena dintre cine i
NOMINATIV se poate formula astfel: orice substantiv (substitut) care rspunde la intrebarea cine este
in nominativ, dar nu orice substantiv (substitut) in nominativ rspunde la intrebarea cine. Funcional,
nominativul care rspunde la intrebarea cine se repartizeaz pe SUBIECT i NUME
PREDICATIV: Dumneavoastr (S) suntei tatl (NP) elevului Popescu?
(2) Al (a, ai, ale) cui - intrebare exclusiv pentru GENITIV materializat in substantive (substitute):
Copilul vecinului este bolnav; Copilul cel mic al vecinului este bolnav; Povestea lui e povestea
fiecruia.
Regula se poate formula astfel: orice substantiv (substitut) care rspunde la intrebarea al (a, ai, ale)
cui este in genitiv i numai in genitiv. Nu exist substantiv (substitut) care s rspund la alte intrebri
decat al (a, ai, ale) cui.
OBSERVAIA 1. intrebarea se pune intotdeauna in faa substantivului regent (vezi T 3), altfel ea devine cui i
conduce greit la dativ.
OBSERVAIA 2. in structura numeralului ordinal, indiferent de intrebuinare (substantival sau adjectival), al
(a) nu are nici o legtur cu genitivul (vezi T 16). (Pentru situaia posesivelor, vezi T 18 - T 20.)
OBSERVAIA 3. Nu rspund la intrebarea al (a, ai, ale) cui genitivul ca element component al unei locuiuni
adverbiale: Bea al dracului!
(3) Cui - intrebare exclusiv pentru dativ: De 8 Martie oferim femeilor flori; Preot deteptrii noastre,

semnelor vremii:profet... (M. Eminescu).

OBSERVAIE. Pentru situaia special a "dativului posesiv", vezi T 9.
Deosebirea genitivului de dativ prin intrebri presupune utilizarea corect a acestora (vezi T 3).
1.5. Ce - intrebare comun pentru NOMINATIV i ACUZATIV: S-a spart un geam (N) / Am spart
un geam (Ac).
Numai dup aceast intrebare, cele dou cazuri nu pot fi deosebite. (Vezi, pentru N / Ac, T 2, T 72, T
73.) Cert este c la aceasta intrebare nu rspund genitivul i dativul.
OBSERVAIE. intrebarea ce este in primul rand. pentru funcii (subiect, nume predicativ, element
predicativ suplimentar, complement direct
417
i, greit pusa, i pentru complement indirect), identificarea cazului sau funciei este sczut.
Randamentul ei in
2. Vom reine in concluzie c singurele intrebri utilizabile in identificarea cazurilor, de regul in
cooperare cu alte mijloace, sunt cine (al (a, ai, ale) cui,) i ce. Celeltlate intrebri - care, ce fel de,
unde, cand, cum cai (cate) etc. - nu furnizeaz nici o informaie despre caz.
*3. ANEX. intrebarea ce face se intrebuineaz ca intrebare lexica-lizat pentru predicatul ce se

exprim prin verbe de aciune320: Ionel s-a dus la munte Ce-a fcut Ionel?
Aceast intrebare se deosebete de toate celelalte intrebri prin existena in componena ei a unui verb
la mod personal, totdeauna acelai, a face, utilizat in intrebare cu aceleai categorii gramaticale (mod,
timp, numr, persoan) ca ale predicatuliu pentru care se pune intrebarea.
in acelai timp, interogativul ce, ca pronume, prezint un statut aparte, in sensul c aici nu mai
substituie un nume (in N sau Ac), rspunsul la intrebarea ce face (nu la ce singur) fiind un predicat. Nu
se poate spune nici c este un substitut (interogativ) al predicatului, deoarece, ca rspuns, predicatul
ocup nu poziia lui ce, ci poziia gruprii intregi ce face. Cum predicatul, mai exact spus verbul la
mod personal, nu are o subordonat corespondent, se inelege c nu exist nici o propoziie care s
rspund la aceast intrebare. intr-o exprimare metaforic, am putea spune c intrebarea ce face
prezint singura situaie in care inelesul nu este incorporat intr-o form, cele dou categorii fiind
concepute ca entiti distincte: face = simbol pur al conceptului de aciune verbal, cadrul (modelul)
verbal, iar ce = substitut al substanei ca atare, existente concret in fiecare verb de aciune. incercand
explicitarea gruprii prin "desfacere", ce face = ce (fel de) aciune face.
in general predicatul se recunoate fr intrebare, el avand semne formale proprii: persoan i numr
(+ mod, timp). Nici o alt parte de vorbire nu se schimb dup categoria persoanei, meninand
semnificaia lexical aceeai. Prin aceasta se deosebete de pronumele care au persoan (personale,
reflexive etc), la care fiecare persoan are alt semnificaie lexical i gramatical. Persoana la
pronume este comparabil cu genul la substantiv (acesta are gen, dar nu se schimb dup gen;
substantivul mas, de exemplu, este de genul feminin, dar nu poate trece la ... masculin sau neutru;
pronumele eu este de persoana intai i nu poate trece la persoana a doua, cci tu este ALT pronume).
Vezi, pentru gruparea verbelor dup criterii semantice, Coteanu, 1982, p. 159-l62.
418

intrebarea ce facel nu substituie la drept vorbind decat o parte dintre predicate, cele exprimate prin
verbe de aciune propriu-zis.
Dac predicatul se exprim prin verbe exterioare acestei categorii, intrebarea ce face nu e posibil: El
are un caine. - *Ce face el?; imi trebuie o carte. - *Ce face?; Ne place gramatica. - * Ce face?
419
T97

PROPOZIII PRECEDATE / NEPRECEDATE CELE DOU PUNCTE

DE

A. STRUCTURI-TIP:
(1) Ionel a intrebat: - Cand vine vecinul tu din concediu?
(2) Ionel a intrebat cand vine vecinul tu din concediu.
B. SOLUII:
(1) Cand vine vecinul tu din concediu = principal
(2) cand vine vecinul tu din concediu = subordonata (completiv direct)
C. COMENTARIU
0. Cu unele excepii, cele dou puncte ([:]) constituie, in textul scris, marca izolrii sintactice,
semnul c unitatea ce le urmeaz (cuvant, propoziie) nu este legat de unitatea ce le preced, nici
prin subordonare i nici prin coordonare: Ion zise: - Caut-m dup-mas la birou.
Altfel spus, prin cele dou puncte se intrerupe continuitatea lanului sintactic, ceea ce urmeaz fiind
unitate INDEPENDENT.
Aceast independen este doar de natur gramatical, intrucat din punctul de vedere al inelesului
exist o relaie intre unitile separate prin cele dou puncte, ceea ce face ca independena in
ansamblu a unitilor una fa de alta s fie doar relativ.
0.1. Ca marc a unui nonraport gramatical, cele dou puncte prezint importan deosebit in analiz,
cu referire special la interpretarea sintactic a cuvintelor (propoziiilor) ce se afl dup acest semn de
punctuaie.
in mod firesc, cele dou fapte, absena legturii gramaticale i prezena celei de ineles, acioneaz
antinomic (= in sensuri opuse) asupra celui ce analizeaz textul, conducand adesea, sub presiunea
inelesului, la interpretri eronate.
1. O asemenea situaie ne-o ofer cele dou puncte cand constituie SEMN AL TRECERII DE LA
VORBIREA INDIRECT LA VORBIREA DIRECT, cu sau fr liniu de dialog: Zis-a mama
ctre mine: -Insoar-te, mi copile! (folclor).

Cu aceast valoare, cele dou puncte sunt precedate de CUVINTE DE DECLARAIE (de regul
verbe i locuiuni verbale care inseamn "a
420

spune, a intreba, a rspunde") sau cu un sens ce trimite la acestea: La desprire ne-a spus doar atat: - S nu
uitai niciodat vorbele mele!

Uneori cuvantul de declaraie poate lipsi: Se uit spre mine incruntat: - Unde mi-ai'fost pan acum?
1.1. Propoziia ce urmeaz celor dou puncte in vorbirea direct este o PRINCIPAL, nelegat
sintactic de verbul de declaraie.
in legtur cu sesizarea i interpretarea acestei propoziii ca principal independent, nu
subordonat (completiv) verbului de declaraie, se atrage atenia asupra urmtoarelor aspecte care se
impun treptat observaiei analistului:
(1) Reproducerea de ctre vorbitor a spuselor cuiva dup un verb de declaraie se poate face in dou
feluri, INELESUL fiind ACELAI;
(a) fr cuvant de legtur (= subordonator) sau DIRECT: Ionel m-a intrebat: - Mergi maine la
consultaii?
(b) cu un cuvant de legtur (= subordonator) sau INDIRECT: Ionel m-a intrebat dac merg maine la
consultaii.
in cazul (a) propoziia a doua este o principal independent, iar in (b), o subordonat. Reinem de aici
o prim constatare: propoziia in vorbirea direct de dup cele dou puncte n-are cuvant subordonator,
semn al calitii ei de principal.
(2) Deosebirea propoziiei de tip (a) de cea de tip (b) trebuie fcut dup prezena celor dou puncte i
absena cuvantului subordonator, NU dup INELES i nici prin INTREBRI, deoarece:
(a) In general, verbele de declaraie sau folosite cu acest rol au un ineles insuficient i de aceea nu
pot aprea de regul singure, ci insoite de un determinant (complement sau completiv). Nu spunem
doar El a zis (a intrebat, a comunicat etc), ci El a zis (a intrebat, a comunicat etc.) "ceva": Ne-a intrebat
dac suntem de-acord: I-a m mai atras o dat atenia s nu m fac de ras; I-a m spus clar s nu se duc Ia film
decat duminica.

Prin inlocuirea cuvantului subordonator cu cele dou puncte si operand anumite modificri vizand
persoana i (uneori) modul verbului, obinem principale in vorbirea direct: Ne-a intrebat:- Suntei
de-acord?; I-am atras inc o dat atenia: - S nu m faci de ras!; I-am spus clar: -S nu te duci la
film duminica.
Se vede limpede c i in aceast a doua serie de exemple cuvantul de declaraie reclam o complinire,
neputand incheia comunicarea la cele dou puncte. Obligativitatea apariiei unei propoziii (sau a mai
multora) dup dou puncte este identic celei din prima serie. Prin urmare, legtura de ineles intre
propoziiile situate de-o parte i de alta a celor dou puncte este evident.
421

Din aceast cauz suntem tentai s interpretm propoziia a doua, cea din vorbirea direct, ca
subordonat fa de verbul de declaraie, respectiv, in funcie de caracteristicile acestuia, completiv
direct (cel mai adesea), completiv indirect etc.
(b) incercand aproximarea felului propoziiei de dup cele dou puncte prin intrebri, acestea sunt
aceleai i deopotriv posibile in seria (a) i seria (b), ceea ce ar conduce greit la interpretri identice
(completive directe, completive indirecte etc).
OBSERVAIE. Dac dup cele doua puncte se afl o fraz, nu este obligatoriu ca prima propoziie s
fie principal. Fraza poate incepe cu subordonata, principala aprand dup aceea: A doua zi ne-a spus:
- Dac tot nu v-ai hotrat inc, eu m retrag din combinaie.
(3) Principala de dup dou puncte poate fi enuniativ propriu-zis, enuniativ-exclamativ sau
interogativ: M-a oprit pe strad i mi-a spus cu rceal: - M-a bucurat succesul dumitale; Se uit
pe fereastr i apoi se intoarse spre noi: - Ce zi splendid e azi!; Bunica l-a intrebat pe Ionel: - Te
duci azi dup ap mineral?
Susceptibil de a fi interpretat ca subordonat (completiv direct, completiv indirect etc.) este mai
cu seam principala interogativ parial, adic cea care are in frunte un cuvant interogativ): M-a
intrebat cu subineles: - Unde mi-aifost, mecherule?
Eroarea este facilitat de forma identic a cuvintelor interogative i relative. Altfel spus, cuvintele
interogative sunt luate drept relative, caz in care propoziiile in discuie nu pot prea decat...
subordonate. (Cuvintele relative, se tie, sunt subordonatoare.) Se neglijeaz ins un fapt esenial
-calitatea de interogative a propoziiilor, marcat la sfarit prin semnul intrebrii. Or, propoziiile

interogative sunt totdeauna principale. (Nu exist interogative directe (= cu intonaia interogativ
marcat prin semnul intrebrii) subordonate.) Prin urmare, propoziiile fiind principale, cuvintele lor
introductive nu sunt relative (pronume sau adverbe), ci interogative (neincercuite in analiza
frazei). A se compara: (a) M-a intrebat: - Cu cine a fost azi Popescu la film? (propoziie interogativ
principal; cu cine = pronume interogativ nesubordonator); (b) M-a intrebat cu cine a fost azi
Popescu la film (propoziie subordonat;^cu cine = pronume relativ, cuvant subordonator). (Vezi,
pentru interogative 7 .relative, T 34.)
Identificarea interogativei reclam atenie deosebit mai ales cand dup cele dou pucnte avem o fraz
mai lung, iar interogativa nu se afl la inceputul frazei. incercuirea mecanic a oricrui cuvant cu
forma de
422

"interogativ-relativ" (care, cine, ce, cum, unde, cand etc.) ca relativ (= subordonator) are drept
consecin neidentificarea principalei interogative, in spe interpretarea ei ca subordonata (completiv
direct, completiv indirect etc): intorcndu-se spre client, ii spuse pe un ton plictisit: -Dac tot avei
intenia s cumprai casa, aa cum mi-ai declarat in repetate randuri, iar preul v convine, ce rost
mai are toat vorbria asta? (Ultima propoziie este principal, iar ce este adjectiv interogativ.)
(4) Orice text in care avem fenomenul sintactic mai sus descris cuprinde in fapt DOU FRAZE
independente sintactic. Prin urmare, principala de dup cele dou puncte nu se coordoneaz cu
principala de dinaintea celor dou puncte i nu apare in aceeai schem cu prima. (Nu se leag prin
linie orizontal, ci, in cazul c fiecare are in subordonare alte propoziii (secundare), se constituie in
scheme separate. Cele dou puncte nu marcheaz un raport, nu sunt asimilabile juxtapunerii.)
OBSERVAIE. Cele dou puncte ([:]) prin care se face trecerea de la vorbirea indirect la vorbirea
direct sunt coresopndentele perechii de virgule sau de liniue prin care se insereaz in vorbirea direct
vorbirea indirect, aceasta din urm fiind reprezentat prin propoziii incident(al)e: N-ai mai fost de
mult pe la noi, imi spuse btranul i dou lacrimi ii aprur pe obraji, c tinerii de astzi uit repede de
unde au plecat.

Atat cele dou puncte, cat i perechea de virgule / liniue sunt semnele lipsei unui raport sintactic.
423

T98
ENUMERARE DETERMINATIV / ENUMERARE EXPLICATIV
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Prile propoziiei sunt: subiectul, predicatul, atributul i complementul.
(2) Prile propoziiei sunt urmtoarele: subiectul, predicatul, atributul i complementul.
B. SOLUII:
(1) subiectul, predicatul, atributul i complementul = enumerare determinativ (aici: NUME
PREDICATIV MULTIPLU)
(2) subiectul, predicatul, atributul i complementul = enumerare explicativ (APOZIIE
MULTIPL)
C. COMENTARIU
0. A doua funcie important a celor dou puncte este anunarea unei ENUMERRI, fie la nivel de
propoziie, fie la nivel de fraz. (Pentru prima funcie, vezi T 97.)
Deosebim dou tipuri de enumerri, dup cum este ABSENT sau PREZENT termenul
ANTECEDENT, adic cel care este detaliat sau dezvoltat:
1. Enumerri DIRECTE (= fr termen antecedent) sau DETERMINATIVE: De ziua lui a primit:
un set de creioane colorate, trei cri, o minge de fotbal i un rucsac; Sigurana i corectitudinea in
identificarea atributivei se datoresc: corespondenei desvarite a acesteia cu atributul,
conjunciilor specializate in mare msur i intrebrilor clare: Dintre colegii lui, la film au fost:
Ionescu, Georgescu, Popescu si Vasilescu.
Termenii enumerrii se constituie in determinani propriu-zisi ai verbului sau ai altui termen ce
preced cele dou puncte (complemente, nume predicative, subiecte). Relaia sintactic este una
absolut normal, termenii enumerrii constituind o parte de propoziie multipl. Cele dou puncte nu
marcheaz aici lipsa unui raport sintactic, ci doar simplul fapt al enumerrii i adesea, tocmai din
aceast cauz, pauza din faa enumerrii nici nu este marcat in scris: "... se disting mai multe feluri de
propoziii,
424

dintre care mai importante sunt propoziiile enuniative propriu-zise, propoziiile optative ii

propoziiile imperative..." (Sinteze, 1984, p. 189).

1.1. Enumerarea DIRECT (determinativ) o gsim si la nivelul frazei, mai cu seam in stilul
tiinific: De aici rezult: (1) c adjecth ui st pe lang substantiv; (2) c este acordat cu
substantivul; (3) c il dtermin; (4) c are funcie de atribut adjectival; in acest sens trebuie: (1)
s examinm regentul; (2) s stabilim tipul de relaie; (3) s aproximm natura determinantului.
Adesea conjuncia subordonatoare nu se repet in faa fiecreia dintre subordonatele ce constituie
enumerarea, ci se exprim o singur dat in faa celor dou puncte, contand ins pentru fiecare din
secundarele coordonate: //; exemplul "A citit toat noaptea", cuvantul "noaptea" nu este adverb,
deoarece: (a) are form de feminin, singular, iar adverbul nu are gen i numr; (b) adjectivul
"toat" (feminin, singular) nu s-ar putea acorda cu un adverb; (c) permite variaia singular /
plural (toat noaptea / toate nopile).
Prin urmare, propoziiile de dup cele dou puncte se interpreteaz gramatical ca si cum n-ar fi
precedate de dou puncte. (in primele dou exemple - subiective, iar in al treilea - cauzale.)
2. ENUMERRILE INDIRECTE sau EXPLICATIVE au totdeauna un termen antecedent, pe care il
detaliza, il analizeaz in componente, cu alte cuvinte il "explic". Din punct de vedere gramatical,
termenii enumerrii se afl in APOZIIE fa de cuvantul antecedent. Se poate spune c orice
enumerare cu termen antecedent este constituit din apoziii (sau propoziii apozitive).
Termenul antecedent este de regul un substantiv cu un sens foarte general (fel, soi, categorie, clas,
grup, lucru etc), insoit de un determinant care anun propriu-zis enumerarea (numerale cardinale,
adjective nehotrate cu sens cantitativ, alte adjective care cer o concretizare): "Dup scopul
comunicrii propoziiile se impart in d o u grupe mari: enuniative si interogative" (Sinteze, 1984, p.
189); Oamenii sunt de d o u feluri: buni i ri321; I-a adus o mulime de cadouri: ciocolat, gum
de mestecat, o rachet de tenis, o trus de traforaj i multe alte mruniuri; "... raporturile
sintactice sunt de dou feluri: de coordonare i de subordonare" (Sinteze, 1984, p. 194.)
Absena substantivului (oameni) dup cele dou puncte face ca adjectivele buni i ri s fie substantivate. (in caz
contrar, trebuie subineles de dou ori substantivul oameni, care, in acest caz, constituie enumerarea explicativ.)
425
OBSERVAIE. Cand termenul antecedent este insoit de un numeral cardinal, acesta anticip numrul exact al
membrilor enumerrii.
Foarte adesea enumerarea este anunat de adjectivul urmtor (urmtoare, urmtori), folosit uneori i
substantival: Au fost premiai urmtorii elevi: Ionescu, Georgescu i Popescu; A scris prinilor s-i trimit
urmtoarele: un fler de clcat, dou cutii de detergent, trei cmi de bumbac i o pijama.
in aceeai situaie se afl. pronumele (adjectivul) tot (toat, toi, toate): A inghesuit in geamantan tot ce-a gsit prin
camer: ciorapi, pantofi, cmi, cri322.
Prezena unui determinant (din grupa celor menionai) pe lang antecedent nu este obligatorie: Verbul are
funcie de predicat numai dac este la moduri personale: indicativul, conjunctivul, condiionalul,
prezumtivul i imperativul; La ziua onomastic i-a invitat pe prietenii si cei mai buni: pe Mirel, pe Gigei i
pe Gabi.
Membrii enumerrii se constituie intr-o opoziie multipl i, ca orice apoziie, este identic referenial cu
termenul antecedent (= se refer la una i aceeai realitate):. Am primit de la el trei o b i e c t e: un stilou, un
ceas i o carte ((cele) trei obiecte =un stilou, un ceas, o carte).
Eliminand termenul antecedent, enumerarea pierde calitatea de apoziie, membrii ei constituindu-se intr-o parte
de propoziie multipl (subiect, complement etc): Au venit urmtorii colegi: Ionescu, Georgescu, Vasilescu
{colegi subiect, termen antecedent; Ionescu, Georgescu, Vasilescu = apoziie multipl in enumerare
explicativ) / Au venit: Ionescu, Georgescu, Vasilescu (Ionescu, Georgescu, Vasilescu = subiect multiplu in
enumerare determinativ).
Construcia enumerrii explicative (cazul i prepoziiile termenilor componeni) poate s fie aceeai cu a
antecedentului sau diferit de a acestuia: in cursul dezbaterilor, s-au evideniat dou carene grave in activitatea
grupei: slaba pregtire la seminarii i frecvena sczut la cursuri (carene = nominativ; pregtire, frecvena =
nominativ); Se va acorda atenie sporit urmtoarelor p r o b 1 e m e: pregtirea la cursuri i seminarii,
frecvena la ore i disciplina in cmine (probleme = dativ; pregtirea, frecvena i disciplina = nominativ).
in practica analizei gramaticale, problema ce poate aprea aici este nerecunoaterea apoziiilor de dupa dou
puncte i interpretarea lor drept funcii sintactice obinuite (subiect, complement, atribut) in raport direct cu
partenerul de relaie al antecedentului: I-a adus dou veti:
"T o t satul: oameni, copii, caini fac alai dup militari" (erban, 1970, p. 181.)
426

una bun i alta rea (una i alta luate greit drept complemente directe pe lang a adus); De dou lucruri
cel puin nu m-am plans niciodat: de foame i de sete (de foame i de sete luate greit drept circumstaniale

de cauz pe lang nu m-am plans).

La baza greelii se afl, teoretic vorbind, neidentificarea sau neglijarea termenului antecedent al
enumerrii, mai ales atunci cand membrii enumerrii au acelai mod de construcie ca antecedentul.
in raionamentul celui ce analizeaz se produce fie o deplasare de funcie (de la antecedent la
enumerare), fie o apreciere greit a celor dou poziii (antecedent i enumerare) situate de-o parte i
de alta a acestui semn de punctuaie, respectiv ca avand aceeai funcie sintactic i prin urmare
aflandu-se intr-un raport de coordonare.
in primul caz, deviaia de la raionamentul corect const in nesocotirea faptului c i antecedentul are
funcie sintactic, iar in al doilea caz se incalc un principiu de baz al coordonrii, acela potrivit
cruia raportul de coordonare se stabilete intre termeni diferii ca ineles. Or, aici, termenul
antecedent i componenii enumerrii se afl intr-un raport de echivalen logic i prin urmare nu pot
fi coordonai: Houl a luat totul: rochii, pantofi, bani, bijuterii (totul = rochii, pantofi, bani, bijuterii
i deci nu *iotul i rochii, pantofi...).
2.1. Enumerarea explicativ apare i la nivel de fraz, luand forma PROPOZIIILOR APOZITIVE
(coordonate): in legtur cu atributul a vrea s reinem dou 1 u c r u r i: c determin un
substantiv (substitut) i c in numele lui se reflect partea de vorbire prin care se exprim
(antecedent = lucruri); Uite ce-am aflat despre tine la edina cu prinii: c eti obraznic, c intarzii
la ore i c uii acas carnetul de elev (antecedent = ce); Colega noastr are numeroase caliti: este
inteligent i harnic, ii ajut colegii, are o comportare civilizat la facultate i in societate i
indeplinete munci de rspundere in cadrul organizaiei de tineret a unui partid important
(antecedent = caliti)32'.
323

Pentru alte valori gramaticale ale celor dou puncte, vezi Drincu, 1983, p. 105-l09.

427

T 99
COORDONAREA PRIN CI- FR SUBINELEGERE / CU SUBINELEGERE
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Nu proz, ci poezii scrie.
(2) Nu scrie proz, ci poezii.
B. SOLUII:
(1) ci- coordonare fr subinelegere (nu proz, ci poezii)
(2) ci = coordonare cu subinelegere (Nu scrie proz, ci [scrie] poezii.)
C. COMENTARIU
0. Conjuncia coordonatoare adversativ ci apare atat in PROPOZIIE (= intre dou pri de
propoziie), cat i in FRAZ (intre dou propoziii). Opoziia puternic marcat prin ci se
concretizeaz in faptul de a pretinde intotdeauna - cel puin in limba roman actual - primei uniti
coordonate, celei din stanga, s fie NEGATIV, dup modelul nu A, ci B (unde A i B sunt cele dou
uniti coordonate, propoziii sau pri de propoziie): Nu cu trenul, ci cu maina va pleca la mare; Nu
citete, ci ascult muzic.
Calitatea primei uniti (A) de a fi negat este dat de adverbul de negaie nu care o insoete i mai rar
de prefixul negativ ne-, cand se exprim printr-un verb la gerunziu {Nefiin acas, ci la serviciu, i-am
lsat un mesaj in cutia de scrisori).
Cunoaterea acestei particulariti construcionale, simbolizate in formula de mai sus (nu A, ci B),
tradus in analiza pe text prin "cutarea" perechii negative (nu A) a lui B, are adesea importan
covaritoare in interpretarea corect a celei de-a doua uniti coordonate (B), respectiv ca parte de
propoziie, nu propoziie subordonat i viceversa (]), ca propoziie subordonat, nu principal i
viceversa (2). in fond, problema fundamental aici este de a stabili care sunt cele dou uniti (A i B)
coordonate prin ci.
0.1. Ca premise generale in analiza corect avem:
(1) Cu excepii neglijabile, care de altfel nu privesc situaia de fa, coordonarea, inclusiv cea
adversativ prin ci, se realizeaz intre uniti OMOGENE FUNCIONAL (subiect + subiect, nume
predicativ + nume predicativ, complement direct + complement direct, predicat + predicat
428

etc.) i situate de regul la ACELAI NIVEL - intrapropoziional (parte de propoziie + parte de

propoziie) sau interpropoziional (propoziie + propoziie), mai rar intrapropoziional +
interpropoziional (vezi mai jos).
(2) Unitatea negativ (A) este cea IN FAA creia se afl nu, fie aceasta propoziie sau parte de

propoziie. Ca atare, prima unitate coordonat prin ci "se descoper" imediat, avand semnul de
recunoatere explicit marcat.
(a) Dac nu se afl in faa predicatului, pe care il neag, propoziia devine negativ i ca atare ea este
unitatea^: Nu se plimb cu maina lui, ci o prefer pe a tatlui su.
(b) Dac nu st in faa altei pri de propoziie (subiect, atribut, nume predicativ etc), spunem c
propoziia este afirmativ. Unitatea A este deci nu propoziia, ci respectiva parte de propoziie negat:
Ioana este nu inteligent propriu-zis, ci mai mult harnic.
1. Dintre situaiile posibile dm urmtoarele, toate in funcie de unitatea A:
1.1. Unitatea negat A este PREDICAT (verbal sau nominal), iar unitatea B coordonat prin ci trebuie
s fie tot un predicat, exprimat sau neexprimat. Prin predicatele coordonate, ci se plaseaz deci la nivel
interpropoziional (= coordoneaz dou propoziii).
(1) B = predicat EXPRIMAT: N-am mai trecut pe acas, ci am venit direct la tine.
(2) B = predicat NEEXPRIMAT (total sau parial): Nu vreau bere, ci o cafea, cald (= Nu vreau bere,
ci [vreau] o cafea cald). Alte exemple cu aceeai interpretare: Nu este proast, ci doar lene; N-a
fost admis, ci respins de comisie; Nu e cald, ci chiar frig; Acolo n-am intalnit un funcionar amabil,
ci unul argos; Nu beau suc, ci lapte; Nu discutm acum despre mine, ci despre tine; Nu l-am intalnit
la facultate, ci pe strad; N-a murit de foame, ci de sete; Nu veni maine, ci poimaine.
Indiferent de funcia sintactic a cuvantului in faa cruia se afl ci (subiect, nume predicativ, atribut,
complement direct etc. - vezi exemplele date), nu el este termenul B coordonat cu A, ci predicatul
subineles, acelai ca in A, dar afirmativ. Coordonarea este deci intre propoziii, nu intre pri de
propoziie. in caz contrar, ar trebui s acceptm fie c (a) adverbul de negaie nu, dei aparine
verbului '(din A), neag o alt parte de propoziie (subiect, complement etc), fie c (b) neag atat
predicatul, cat i o alt parte de propoziie. Ambele supoziii sunt nejustificate gramatical.
E adevrat c, lsand la o parte prile de propoziie "in aparen" coordonate (/Vw vine cu mine, ci cu
tine), fraza redus la cele dou predicate n-are sens {*Nu vine, ci vine), dar situaia este aceeai i cand
al
429
doilea predicat este exprimat: N-a plecat cu Ionescu, ci s-a dus cu Popescu (eliminand
complementele, obinem: *N-a plecat, ci s-a dus).
1.2. Unitatea negatei (= nu A) este ALT PARTE DE PROPOZIIE DECAT PREDICATUL i prin
urmare i unitatea B, coordonat prin ci, este la fel, adic alt parte de propoziie decat predicatul.
Spunem c in aceast situaie ci se afl efectiv in faa unitii B. Rezultatul coordonrii este o parte de
propoziie MULTIPL:
(1) NUME PREDICATIV + NUME PREDICATIV: Ion a devenit nu inginer, ci profesor;
(2) ATRIBUT + ATRIBUT: Acest om nu prietenos, ci mai degrab politicos mi-a fcut multe
servicii;
(3) COMPLEMENT DIRECT + COMPLEMENT DIRECT: Nu pe tine te caut, ci pe mine;
(4) COMPLEMENT INDIRECT + COMPLEMENT INDIRECT: Nu mie, ci ie i-a telefonat;
(5) COMPLEMENT CIRCUMSTANiAL + COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL: Nu la
munte, ci la mare voi pleca in concediu; Nu maine, ci azi mergem la teatru; il privea nu cu plcere,
ci cu team.
OBSERVAIE. La nivel de SUBIECTE coordonarea este problematic, intrucat este antrenat acordul
predicatului cu subiectul, numai cu unul, nu i cu cellalt. De aceea este preferabil s interpretm coordonarea
intre dou propoziii: Nu eu am spus asta, ci tu (= Nu eu am spus asta, ci tu [ai spus]; Nu tu, ci eu am spus (- Nu
tu [ai spus], ci eu am spus).
1.3. Dac ,4 (= nu A) este O PROPOZIIE PRINCIPAL, i B este tot principal: Nu venim la voi, ci ne

ducem la teatru.
1.4. Dac A (= nu A) este SUBORDONAT, i B este tot subordonat.
1.4.1. A doua subordonat are cuvantul subordonator EXPRIMAT: ii ordon s nu te duci la film, ci
s-i faci temele.
Faptul c A trebuie s fie negativ ne spune clar c perechea coordonat a Iui B (s-i faci temele) este
s nu te duci la film, nu Ii ordon.
1.4.2. A doua subordonat (B) are cuvantul subordonator NEEXPRIMAT: Banii pe care
nu-i cheltuise, ci-i pusese deoparte ii prindeau bine acum (= ...pe care nu-i cheltuise, ci [pe care] ii
pusese deoparte - dou atributive coordonate adversativ).
Cel mai adesea propoziia subordonat B, indiferent de felul ei, aflat in raport de coordonare prin ci,

nu repet cuvantul subordonator, acelai ca la A. De aceea exist pericolul interpretrii lui B ca

principal, mai cu seam dac se afl la mare distan in fraz de perechea ei negativ,.
430

distana estompand intr-o oarecare msur raportul de opoziie forte. in asemenea situaii, singurul
mijloc sigur de interpretare corect il constituie gsirea in stanga ei a perechii negative. Felul acesteia,
marcat prin cuvant subordonator, va fi i al propoziiei B, fapt verificat prin posibilitatea introducerii i
in faa ei a cuvantului subordonator de la A. Dintre subordonatele aflate in stanga lui B, aceea va fi A
care-l conine pe nu. in exemplele de mai jos marcm cuvintele subordonatoare ale secundarelor
coorondate prin ci, respectiv ale celei de-a doua, neexprimate, dar subinelese, prin punere intre
paranteze drepte: // obseda gandul c nu-l va mai solicita pe el, cum Jacuse de atatea ori cand avea de
fcut o traducere urgent, ci [c] se va adresa colegului su, fa de care... (coordonate: c nu-l va
mai solicita pe el..., ci [c] se va adresa...); El rspunse c, din anumite motive", nu crede c acetia
au fost cei cu care prietenul su s-a plimbat in seara tragicului accident, ci [c] prerea lui este...
(coordonate: c... nu crede..., ci [cUprerea lui este...).
1.5. SUBINELEGERI DE PROPOZIII sau GRUPURI DE PROPOZIII:
(1) Nu vreau (1) s spun (2) c punctul dumneavoastr de vedere este greit (3), ci doar c opinia
mea este alta (4).
in fraza de mai sus, coordonarea adversativ prin ci nu se realizeaz intre propoziiile (1) i (4), cci
(1) este principal, iar (4) este secundar, i nici intre (2) sau (3) i (4), cci (2) i (3) sunt afirmative.
Singura soluie, pentru a respecta modelul nu A, ci B, este subinelegerea grupului vreau s spun, prin
care perechea lui (1) (nu vreau) este o propoziie subineleas (3'). Fraza astfel interpretat devine: Nu
vreau (1) s spun (2) c punctul dumneavoast de vedere este greit (3), ci [vreau] (3') [s spun] (3")
doar c opinia mea este alta (4).
OBSERVAIE. in ceea ce privete realizarea practic a schemei la o asemenea fraz, numele propoziiilor
subinelese pot fi marcate cu "prim" ['], "secund" ["], "ter" ['"] i puse intre bare drepte. Schema frazei de mai
sus arat astfel:
adv.
.[3']

[3"]

431

(2) M-a rugat (1) s nu spun (2) unde am fost (3), ci unde ar fi trebuit (4) s fiu (5). Perechea
coordonat adversativ prin ci cu 2 este o subordonat subineleasa: s spun (3"), fraza devenind: M-a
rugat s nu spun unde am fost, ci [s spun] unde ar fi trebuit s fiu.
(3) M-am gandit s afirm c n-am ineles situaia aa cum a fost ea prezentat in darea de seam, ci
cum a fost prezentat de cei care au luat cuvantul (perechea propoziiei c n-am ineles
situaia aa este subineleas: [c am ineles-o].
1.6. Coordonarea unei pri de propoziie cu o propoziie: Vino la noi nu maine, ci cand poi tu
(coordonare intre complementul circumstanial de timp negat nu maine i subordonata temporal cand
poi tu). Poziia unitilor coordonate poate fr inversat: Vino la noi nu cand poi tu, ci maine (aceeai
interpretare).
Cand nu se afl in faa cuvantului subordonator al secundarei, aceasta se afl pe poziia unei pri de
propoziie negate i prin urmare se constituie in mod cert ca termen A (= nu A): i-a telefonat nu
pentru c i-a fost dor de tine, ci pentru c i-am spus eu; Apreciaz in mod deosebit nu pe cine e mai
inteligent, ci pe cine e mai harnic; Mi-a spus c ai plecat mai devreme, nu ca s ajungi acas, ci ca s
te intalneti cu prietenii la meci.
432

*T 100 IN PROBLEMA RELATIVELOR CUMULANTE

0. Fie urmtoarele enunuri:
(1) Du-te la cine are nevoie de tine.
(2) Btea pe cine ii ieea in cale.
(3) Pe la poarta cui mi-i drag, /Treab n-am, da' tot imi fac.
(4) Am dat cartea cui mi-a cerut-o.
0.1. Examinand organizarea sintactic a acestor enunuri, se observ imediat urmtoarele
particulariti:
(1) Toate subordonatele sunt introduse prin pronume relative ale cror forme cazuale sau/i prepoziii

sunt cerute de un termen (verb, substantiv) situat in regent (a se duce la..., a bate pe..., poarta + G, a
da + D), nu in subordonat {*are nevoie la..., *a iei pe (cineva)...).
(2) Forma cazual i prepoziia le confer funcie sintactic in regent, nu in subordonat, funcie
care, luat in sine, este aceeai cu a subordonatei introduse, incat aceasta apare* doar ca o
dezvoltare (= o expansiune) a relativului: compl. circ. de loc in (1), compl. direct in (2), atr. pron.
gen. in (3), compl. indirect in (4). (Subordonatele, la randul lor, sunt: circumstanial de loc in (1),
compl. direct in (2), atributiv in (3), compl. indirect in (4)).
Cele dou particulariti, care sunt fapte obiective de limb si ca atare, in forma dat, nesupuse
interpretrilor, au drept consecine logice dou abateri deloc neglijabile de la algoritmul analizei
sintactice, atat in privina frazei, cat i a subordonatei, aducand in faa analistului adevrate anomalii.
1. O interpretare sintactic unitar i convingtor argumentat gramatical a acestor
construcii, bizare pentru analist, dar absolut fireti i uzuale in limb, lipsete.
Indiferent din ce parte i cu ce argumente sunt atacate aceste structuri, intr-un punct sau altul se
sacrific anumite principii de analiz "4.
1.1. incadrarea relativului ca funcie in regent, aa cum ar cere construcia cazual, face cu
subordonata s rman fr marc a subordonrii (= fr cuvant introductiv), punandu-i sub semnul
intrebrii chiar calitatea si numele de ... subordonat'"".
Vezi, pentru o dezbatere de ansamblu a acestor construcii, Guu, 1973, p 122 Dindelegan, 1994, p.
93-96; Hazy, 1985, p. 148-l51.
Eventual ar trebui numit subordonat ...nelegat, perechea tot atat de nefericitei formulri cuprinse
in inciden legat (=contradicie in termeni).
433

OBSERVAIE. Ipoteza ca relativul s aib funcie intr-o propoziie (aici, in regent) i s-i exercite
calitatea relaional (= s fie introductiv) pentru alt propoziie (aici, subordonat) este discutabil
prin natura lucrurilor, iar de o subordonare prin juxtapunere nu poate fi vorba.
1.1.1. in acelai timp, subordonata este lipsit de un component necesar in mod obiectiv SUBIECTUL. Or, este evident c, in fiecare dintre subordonate, verbul este PERSONAL, adic
reclam ocuparea poziiei de subiect, dar acesta nu este exprimat i, fr a opera anumite tranformri
la grania dintre cele dou propoziii, nici exprimabil in vreun fel. (Altfel spus, se exclude interpretarea
subiectului ca fiind eliptic, subineles sau inclus, din moment ce structurile date sunt complete.)
1.2. Pornindu-se de la necesitatea subordonatei de a avea un subiect al predicatului personal, s-a
formulat bine cunoscuta soluie a subiectului in alte cazuri decat nominativul (= aa-numitele excepii
reale de la nominativul subiectului, respectiv subiect in acuzativ, in genitiv i in dativ, reprezentate
toate prin pronume relative - vezi cele patru exemple).
Raionamentul pare a fi urmtorul: dac verbul (din subordonat) este personal i deci trebuie s aib
subiect, atunci, un altul in afar de relativ neexistand, inseamn c relativul TREBUIE s fie... subiect.
in acest fel, relativul, inclus fraudulos in subordonat i cu funcie numai aici, face ca aceasta s fie
complet, adic in ordine. (Se inelege c funcia relativului in subordonat (= subiect) nu coincide
cu funcia subordonatei introduse - circumstanial de loc in (1), completiv direct in (2) etc).
' O asemenea soluie, in ciuda audienei destul de largi, nesocotete flagrant urmtoarele:
(1) Verbul la mod personal (= predicativ) nu contracteaz in relaie prin acord un substantiv (substitut)
decat dac acesta este in NOMINATIV. Condiia este obligatorie (= fr excepii)327. Prin urmare,
forme de tipul la cine, pe cine i cui, al cror caz in mod evident nu este nominativ, nu pot ocupa
poziia subiectului prin fora lucrurilor.
ARGUMENT COLATERAL. Nici una dintre subordonatele date nu poate funciona, in urma
suprimrii regentei, ca interogativ (direct) - i asta tocmai pentru c interogativul (= fostul relativ)
nu-i aparine i nu ocup poziia subiectului: *La cine are nevoie de tine?; Pe cine ii ieea in cale?;
*Cui mi-i drag?; *Cui mi-a cerut-o?
326 327

Vezi GLR, 1963, voi. II, p. 90-91. Vezi Draoveanu, 1982 , p. 37.
434

(2) Imposibilitatea unui subiect in alt caz decat nominativul este izbitoare i concret in situaiile in
care predicatul subordonatei este unul nominal, in a crui structur intr un nume predicativ
adjectival: Cartea am dat-o creia a fost cea mai serioas dintre ele.
Este evident c adjectivul serioas cu form de nominativ se acord cu un subiect in nominativ, nu cu
unul in ... dativ. (Forma de dativ este serioase, nu serioas.) l

Prin analogie, acceptm acelai lucru i in prezena relativului cine (cui), care nu realizeaz la nivelul
expresiei opoziia de gen: Pe la poarta cui mi-i drag...
Prin urmare, predicatul trimite prin acord la un subiect, dar acesta nu este relativul, deoarece nu st in
nominativ.
1.3. intr-o a treia interpretare, derivat de fapt din prima (vezi 1.1.), relativul este considerat ca
aparinand sintactic ambelor propoziii i implicit cu funcii in ambele:
(a) subiect in subordonat (= excepie de la nominativul subiectului);
(b) diferite funcii in regent (= pe lang un termen din regent), impuse ca fireti de forma cazual
i/sau prepoziii, funcii identice cu ale subordonatelor introduse ((1) la cine = compl. circ. de loc - la
cine are nevoie de tine = subord. circ. de loc; (2) pe cine = compl. direct - pe cine ii ieea in cale =
subord. compl. direct etc). *
Pe lang argumentele aduse la 1.1., impotriva acestei soluii pot fi invocate urmtoarele:
(1) Un cuvant cu o form dat, indiferent care este aceasta, nu poate avea simultan dou funcii
sintactice (diferite sau nu).
(2) Un cuvant cu o form dat, indiferent care este aceasta, nu dispune simultan de dou mijloace
separate de relaionare (cu doi parteneri de relaie), cci nu poate fi in acelai timp in dou cazuri.
Altfel spus, cui, de exemplu, din Mergei pe la casa cui v are, ca genitiv ce este, nu se poate lega
decat o singur dat de un singur regent (= casa). Mijlocul su de relaionare este cazul, genitivul
insui (= flectivul = desinena de genitiv). Un alt mijloc nu mai are, unul care s-l fac supraordonat
verbului din dreapta. (Ar putea fi supraordonat numai dac ar fi nominativ, dar nu este: relativul cui
este in genitiv i numai in genitiv, nu i in genitiv, i in nominativ.)
Rezult din cele de mai sus c nu se poate argumenta satisfctor nici una dintre soluiile privind
incadrarea i funcia sintactic a relativelor din aceste construcii, ceea ce, de altfel, era de ateptat, o
dat ce fenomenul sintactic in discuie este unul aberant.
1.4. O a patra soluie posibil, care respect anumite teze i principii in analiza sintactic, cele
inclcate in interpretrile precedente, pleac de la
435
premisa c structurile in discuie, aa cum se prezint ele in textul concret, sunt NEANALIZABILE in
termenii i conceptele uzuale.
in vederea unei astfel de analize trebuie s se INTERVIN in text cu anumite MODIFICRI,
inclcandu-se astfel un alt principiu al analizei gramaticale, i anume cel al INTEGRITII textului.
Modificrile operate au drept rezultat refacerea unei STRUCTURI DE BAZ, preexistente textului
dat (= de analizat), structur care explic generarea construciei.
in esen, ca operaie tehnic, relativul cu construcie aberant funcional este inlocuit cu o grupare de
tip "demonstrativ + relativ", care acoper i justific dou funcii, una in regent, realizat prin
demonstrativ, a crui construcie este perpetuat de ctre relativ dup suprimarea demonstrativului, i
alta in subordonat, aparinand relativului cu form de nominativ.
Model: Rspund cui imi cere > Rspund aceluia care imi cere.
Prin urmare, forma unui la cine, de exemplu, din enunul Du-te la cine ii place, este rezultatul unei
COMPRIMRI a gruprii la acela care prin reducerea (= eliminarea) demonstrativului {acela) i
preluarea formei lui cazuale (i a prepoziiei) de ctre relativ: la acela (Ac) care (N) > la cine (Ac).
Relativul rmas in urma comprimrii, identic sau nu cu cel din constrcuia de baz, este unul
CUMULANT funcional, unul care are ceva funcional-construcional atat din demonstrativul
suprimat, cat si din relativul pstrat (cu modificrile de rigoare).
Acest fapt explic de ce funcia relativului cumulant (= calitatea lui de membru al propoziiei) nu
poate fi tratat in termenii "sau in regent, sau in subordonat", dar, prin faptul c e totui un singur
cuvant, nici in termenii "i in regent, i in subordonat". Singura soluie care s-ar impune pentru a-l
putea analiza ar fi DECUMULAREA lui, refacerea gruprii de origine. Consecina imediat pe planul
frazei este modificarea funciei subordonatei, care, determinand demonstrativul din regent aprut in
urma decumulrii, va fi intotdeauna o ATRIBUTIV.
Se vede astfel c segmentarea unei fraze de acest tip, in care, din cauza relativului, subordonata este
IMPLETIT328 cu regenta, nu se poate realiza decat dup decumulare (= dup despletire).
intr-un enun de tipul cartea a dat-o cui n-avea nevoie de ea, trasarea barei de desprire a
subordonatei de regent in faa lui cui sau dup acesta ar fi deopotriv nejustificat, iar o plasare a lui
cui in ambele propoziii ar

Vezi, pentru conceptul de impletire a subordonatei cu regenta, GLR, 1963, voi. II, p. 265; Dindelegan,
1984, p. 93-96.
436
face imposibil fizic bara. (Cui, ca un singur cuvant, nu poate fi desprit in dou... cuvinte.)
Se vede astfel c, dac nu admitem subiectul in alte cazuri decat nominativul i, de altfel, toate
funciile cu construcii neaccepae structural de subordonatele introduse, cum susinem aici, asemenea
fraze nu sunt nici segmentabile i nici analizabile.
SOLUIE DE COMPROMIS: segmentarea frazei in faa relativului, ca si cum acesta i-ar aparine in
mod firesc subordonatei introduse, iar relativul cumulant analizat numai dup decumulare (=
demonstrativ + relativ, cu funciile aferente). Felul subordonatei va avea funcia demonstrativului
obinut in urma decumulrii. Exemplu: Mergei fiecare pe la casa cui v are; cui v are = subordonat
atribuiv; cui = pronume relativ cumulant = aceluia care (aceluia = atr. pron. gen.; care = subiect,
N).
2. Fenomenul relativului cumulant este discutat de regul in gramatici legat de excepiile de la
nominativul subiectului, dar, de fapt, acesta nu este decat un caz particular, una dintre
fenomenalizrile relativului cumulant.
Cel puin teoretic, problema se pune in acelai fel ori de cate ori forma relativului este impus de un
termen din regent (verb, adjectiv, adverb, substantiv), indiferent dac relativul este pronume sau
adjectiv pronominal i indiferent dac relativul rezultat in urma decumulrii este subiect sau nu in
subordonat329.
Exemple:
Se indrepta spre ce vedea cu ochii (spre ce > spre ceea ce);
Nu se increde in ce-/ spui tu (in ce > in ceea ce);
S-a aezat alturi de cine s-a nimerit (de cine > de acela care);
Achiziionarea a tot ce este necesar ii depete puterile financiare (a (tot) ce > a (tot) ceea ce);
i-a dat seama de ce sentimente nutrete fa de ea (de ce sentimente > de acele sentimente pe
care.)
Nu-i intotdeauna amabil cu cine trebuie (cu cine > cu acela care);
Nu-i vinovat de cei spui tu (de ce > de ceea ce).
Accidental, cele dou funcii ale relativului cumulant pot fi identice: Nu face ce-/ spui (ce > ceea
ce);
Vezi, pentru o dezbatere detaliat, Dindelegan, 1994, p. 93-96, dup care sunt date sau construite exemplele
ce urmeaz.
329

437

S-a intors de la cine / care l-ai trimis, (de la cine / care > de la acela la care);
D cartea cui ii trebuie (cui > aceluia cruia).
in cazul in care prin decumulare funciile sunt identice deoarece si verbul din subordonat are acelai
regim (vezi exemplele de mai sus), decumularea, ca principiu de analiz, este facultativ, respectiv
relativul poate fi analizat ca aparinand doar subordonatei.
438
*T 101 INTEROGATIVE - POZIIE LINEAR (= FUNCIE
IN INTEROGATIV) / POZIIE STRUCTURAL (= FUNCIE IN
NEINTEROGATIV)
A. STRUCTURI-TIP:
12
(1) /Cine i-a comunicat / [c se aman excursia?]
212
(2) [Cine / spuneai / c te-a invitat la mas?]
B. SOLUII:
(1) cine = subiect in propoziia interogativ (1)
(2) cine = subiect in propoziia neinterogativ (2)
C. COMENTARIU
0. in mod normal, cuvantul interogativ (pronume, adjectiv pronominal, adverb) dintr-o propoziie
interogativ direct (= aa-numita interogativ PARIAL) se incadreaz i structural in ea, adic
indeplinete o anumit funcie sintactic in acea propoziie. Cand interogativa este singur (=
principal independent), regula este, prin fora lucrurilor, fr excepie: Cine a mai venit?; Ce-a

devenit prietenul tu?; Cruia nu-iplace cartea mea?; Unde s-a dus?
in fiecare dintre exemplele date, interogativul are funcie sintactic pe lang verb, uor pus in
eviden prin rspunsul la intrebare (cine = subiect; ce = nume predicativ; cruia = complement
indirect; unde = complement circumstanial de loc.)
0.1. Dac e vorba de o fraz format prin subordonare, interogativa, principal, firete, apare de regul
pe locul intai in fraz: Cine i-a permis s m deranjezi tocmai acum?
Interogativa conine cuvantul interogativ situat, ca poziie limear, obligatoriu in POZIIE INIIAL:
De ce nu i-ai spus c l-am cutai
Se vede astfel c, in esen, o fraz interogativ este construit pe principiul propoziiei interogative,
respectiv cuvantul interogativ, ca INDICATOR INTEROGATIV al frazei, se afl in fruntea acesteia.
(Interogativ (i principal) este acea propoziie care, in lanul succesiunii lineare a propoziiilor in
fraz, conine cuvantul interogativ.)
0.2. Din punct de vedere STRUCTURAL, respectiv ca FUNCIE SINTACTIC, interogativul ce
figureaz topic in fruntea principalei, numit tocmai de aceea interogativ, se poate afla in dou
situaii:
(a) cu funcie in interogativ, adic incadrat ca membru sintactic in aceasta: Cine v-a spus c maine
nu avem cursuri? {cine = subiect in principala interogativ);
(b) cu funcie in alt propoziie decat interogativa principal, respectiv intr-una dintre subordonate:
Cine ziceai c m-a cutat? {cine = subiect in subordonata completiv direct). Alte exemple: Unde
crezi c mi-a spus s-l atept? {unde = circumstanial de loc in ultima propoziie); Cui ar fi mai bine
s ne adresm? {cui = complement indirect in propoziia a doua).
Aceast discordan intre locul interogativului (= poziia linear) intr-o propoziie (= in principala
interogativ) i funcia sintactic (= poziia structural) indeplinit in alt propoziie (= in subordonate)
se evideniaz in analiz prin dou operaii complementare:
(1) Coninutul gramatical (= ceea ce exprim ca funcie sinactic) i construcia interogativului (caz,
prepoziie) sunt compatibile cu situaia din subordonat, unde se afl un anumit termen cu care
interogativul intr firesc in relaie. intr-un exemplu ca Despre ce ar fi mai indicat s discutm azi?,
este evident c despre ce se subordoneaz verbului s discutm, intrucat acest verb in mod obinuit are
in subordine un complement indirect construit cu prepoziia despre {a discuta despre ...), in timp ce ar
fi mai indicat nu permite in principiu un determinant construit cu despre.
in exemplul Cine credei c a venit?, cine, subiect in nominativ, nu poate aparine verbului credei,
care trimite la un subiect de persoana a Ii-a, plural (= voi, dumneavoastr), nu de persoana a IlI-a.
{Cine, ca toate pronumele apersonale, este pe poziia unui pronume de persoana a Hl-a: el, ea, ei, ele.)
(3) Rspunsul la intrebarea formulat prin interogativ, partea de propoziie care apare ca rspuns, ii
ocup locul de drept in propoziia in care ii are partenerul de relaie: Cu cine crezi c m-am intalnit?
- Cred c te-ai intalnit cu profesorul (cu el, cu cineva ...); Unde ar fi mai bine s aezm fotoliul? Ar fi mai bine s aezm fotoliul in col (aici, acolo ...); Ce crezi c a devenit prietenul meu? Cred
c prietenul tu a devenit inginer (profesor, doctor ...).
OBSERVAIE. Rspunsul poate aprea i pe poziia ocupat linear in propoziia interogativ de interogativ,
dar acest fapt nu este concludent, fiind vorba doar de o chestiune de topic: Cu ce ziceai c te ocupi? - Cu
agricultura ziceam c m ocup > Ziceam c m ocup cu agricultura.
440

Acest decalaj - incadrare topic intr-o propoziie i funcie sintactic intr-alta - se explic prin
POZIIA FIX a cuvantului interogativ in fruntea propoziiei interogative, indiferent dac aceasta
este independent sau are in subordine secundare.
0.2.1. in legtur cu topica pronumelui (adverbului) interogativ i caracterul interogativ al propoziiei
mai trebuie reinute urmtoarele:
(1) Cuvantul interogativ, indiferent de propoziia creia ii aparine structural, funcioneaz ca
indicator interogativ in principal, nu in subordonat. in caz contrar, ar trebui:
(a) fie s acceptm c intr-o fraz interogativ principala poate fi enuniativ, iar subordonata
interogativ, ceea ce, evident, nu se poate dovedi,
(b) fie s interpretm atat principala, cat i subordonata ca deopotriv interogative - una prin intonaie
interogativ (= principala), iar alta prin cuvant interogativ (= subordonata), ipotez care, de asemenea,
se exclude. (O fraz format prin subordonare nu poate fi dublu interogativ.)
OBSERVAIE. Din punctul de vedere al INTONAIEI, cele dou tipuri de fraze interogative (cu
elementul interogativ aparinand structural principalei i, respectiv, subordonatei) sunt identice: Cine

spunea c te-ani cutat? Cine spuneai c m-a cutat?

(2) intr-o fraz interogativ, cuvantul interogativ nu poate fi repoziionat din principala
interogativ in care este situat ca poziie linear in subordonata creia ii aparine structural fr ca
fraza s se dezorganizeze sau s dea cosntrucii imposibile ori nefireti: Unde crezi c s-a dus? *Crezi c unde s-a dus? (* Crezi unde c s-a dus?; * Crezi c s-a dus unde? ).
De aceea spunem c interogativ este propoziia in care se situeaz linear interogativul, nu cea in care
se incadreaz structrual. in pofida nonapartenenei sale structurale la principala interogativ, cuvantul
interogativ ii indeplinete in aceast propoziie rolul de indice de interogaie, nu in secundar.
Prin imposibilitatea deplasrii interogativulului, poziia acestuia nu constituie o simpl problem de ...
topic. Altfel spus, apariia interogativului in principal nu aparine variaiei topice, NU este adic un
fenomen de TOPIC INVERS.
Ca atare, fraza Unde crezi c am uitat geanta? i fraza Pe mas cred c am uitat geanta nu se
incadreaz la acelai model topic. in prima fraz,
441

unde are topic fix, iar in a doua, pe mas este intr-adevr o inversiune (> Cred c am lsat geanta pe
mas.).
1. Cunoaterea fenomenului apartenenei structurale a interogativului la alt propoziie decat interogativa i
sesizarea lui in analiza gramatical are importan atat pentru stabilirea exact a FUNCIEI sintactice a INTEROGATIVULUI,
cat i pentru IDENTIFICAREA corect a SUBORDONATELOR i a RAPORTURILOR
dintre ele.
1.1. FUNCIA SINTACTIC a pronumelui (adverbului) interogativ se stabilete, ca pentru orice alt cuvant,
prin raportare la partenerul de relaie.
Dup gradul de abatere, teoretic posibil, de la interpretarea corect a funciei, cauzat de nesocotirea incadrrii
interogativului in subordonat, deosebim dou situaii:
1.1.1. Pentru interogativele oarecum specializate pe anumite funcii, totdeauna aceleai, fie prin sensul lexical,
fie prin construcie, incadrarea interogativului in interogativ sau in subordonat are mai puin importan
pentru funcia insi.
Operand cu ea ca i cum ar fi un prefabricat, analistul n-are cum o grei, intrucat ea rmane aceeai, indiferent
la ce termen se raporteaz.
Aa e cazul adverbelor interogative unde (= compl. circ. de loc), cand (= compl. circ. de timp), al pronumelor
interogative in dativ: cui, cruia, creia, crora, cator (= compl. ind.), al pronumelor interogative al (a, ai, ale)
cui (cruia, creia, crora, cator) in genitiv fr substantiv (= nume predicativ): Unde vrei s mergem? (unde =
c.c. loc in subordonat; aceeai funcie ar avea i dac l-am subordona verbului din interogativ).
Alte exemple identic interpretabile: Cand ai zis c trebuie s m duc la doctor? (cand = c.c. timp in ultima
subordonat); Cui crezi c i-am imprumutat casetofonul? (cui = compl. indirect in subordonat); Cruia te-ai
gandit s-i spui mai intai? (cruia = compl. indirect in subordonat); A cui crezi c este umbrela aceasta? (a
cui = nume predicativ in subordonat).
Se inelege c in fiecare dintre exemplle date, avand in vedere termenul regent, subordonarea este propriu-zis
posibil numai in secundar.
OBSERVAIE. Structurile in care interogativul are statut ambiguu ca apartenen structural (= la oricare dintre
propoziii) sunt rare: Cui i-ai promis s-i dai casetofonul?
1.1.2. Celelalte interogative au funcii sintactice diferite dup cum sunt incadrate in interogativ sau in
subordonat i, ca atare, pentru o
442

interpretare corect a funciei, incadrarea exact i justificat a interogativului este absolut necesar.
Nesocotirea acesteia duce in analiz la confuzi de tipurile: nume predicativ / subiect, nume predicativ /
complement direct, nume predicativ / compl. circ. de mod, subiect / complement direct etc.
Dm in cele de mai jos cateva asemenea situaii, grupate pe cuvinte interogative:
(1) CUM - nume predicativ / complement circ. de mod: Cum ziceai c va fi vremea? {cum - nume
predicativ in subordonat pe lang a fi; prin raportare greit la ziceai, cum compl* circ. de mod).
OBSERVAIE. Dac ambele verbe sunt predicative, problema acestei confuzii nu se pune, singura
funcie posibil fiind compl. circ. de mod: Cum crezi c s-a descurcat?
NOT. Mai rar, in jocul confuziei poate intra i un element predicativ suplimentar: Cum a zis c-l
cheam? {cum = element predicativ supliemntar pe lang cheam, nu compl. circ. de mod pe lang a
zis).
(2) CINE - subiect / nume predicativ: Cine-# inchipui c eti, stimabile? {cine = nume predicativ in
subordonat, nu subiect in interogativ).
(3) CE - nume predicativ / compl. direct: Ce vrei s te faci cand vei fi mare? {ce = nume predicativ pe

lang s te faci, nu compl. direct pe lang vrei); Ce crezi c este taic-su? {ce = nume predicativ pe
lang este, nu compl. direct pe lang crezi).
NOTA. Numele predicativ poate aparine unei subordonate la mare distan de interogativ: Ce
spuneai c voia s devin fiic-sa? {ce = nume predicativ in ultima subordonat).
(3a) CE - subiect / compl. direct: Ct-ai spus c-i mai trebuie? {ce = subiect pe lang trebuie, nu
compl. direct pe lang ai spus)3i0.
NOT. in prezena substantivului, ce devine adjectiv interogativ, cu funcie de atribut adjectival,
incadrat in subordonat impreun cu acesta: Ce filme ziceai c-i plac? {filme = subiect pe lang plac,
nu complement direct pe lang ziceai; ce = atribut adjectival pe lang&filme, nominativ.)
330 Deopotriv avem i situaia inversa: aparent subiect pe lang un verb intranzitiv, cand in fapt e
vorba de un compl. direct in subordonat: Ce v place mai mult s citii? {ce = compl. direct pe lang
s citii, nu subiect pe lang place.)
443

(3b) CE - element predicativ suplimentar / compl. direct: Ce mi-ai spus c se crede el in ultima vreme? (ce =
element predicativ suplimentar pe lang se crede, nu compl. direct pe lang ai spus).
OBSERVAIE. Dac ambele verbe sunt tranzitive, funcia de compl. direct a lui ce nu poate fi greit, indiferent
la care verb se raporteaz: Ce vrei s faci? (ce = compl. direct in subordonat). Aprecierea greit a regentului
duce la interpretarea greit a subordonatei (vezi mai jos, 1.2.).
1.2. incadrarea corect a interogativului - in propozia interogativ sau in subordonat - are consecine i asupra
identificrii subordonatei. Aceast problem se pune in mod special pentru completiva direct in situaia in care
ambele verbe, atat cel din interogativ, cat i cel din subordonat, sunt tranzitive: Ce credeai c voi face dac nu
primesc rspunsul?; Pe cine ii imaginezi c l-am intalnit acolo?; Cate ai reuit s rezolvi pan acum?; Pe care
dorii s-l cumprai?
Strict teoretic, pronumele interogativ ar putea fi complement direct in oricare dintre propoziii, verbele lor fiind
tranzitive.
Dac este incadrat sintactic in interogativ, verbul tranzitiv, o dat ce are satisfcut valena de tranzitivitate, n-ar
mai putea avea in subordine o completiv direct. Secundara ar putea fi completiv indirect sau de alt tip, dar
nu completiv direct, dup modelul: V d c pleac (c pleac = compl. direct), dar // vd c pleac (c
pleac * compl. direct, intrucat vd are deja un compl. direct - il); Pe cine indemni s fac aa ceva (s fac
aa ceva * compl. direct, deoarece indemni are deja un compl. direct pe cine).
Or, in fiecare dintre exemplele date (cu interogative), subordonatele sunt completive directe, iar pronumele
interogative au funcia de complement direct nu in interogative, ci in completivele directe.
Verificarea se poate face in mai multe feluri:
(a) Complementul direct obinut ca rspuns pentru interogativ se plaseaz in subordonat: Ce-a/ vrea s-i
aduci de la targ? A vrea s-mi aduci de la targ un cal.
NOT. Dac substantivul (pronumele) - compl. direct din rspuns ar aparine regentei interogative, el n-ar
pennite s fie mutat in subordonat.
(b) Cu excepia lui ce, celelalte interogative cu funcie de compl. direct sunt sau pot fi reluate prin pronume
personale neaccentuate in
444

acuzativ (/7, o, ii, ie), iar locul acestora este in subordonat: Pe care vrei s i-\ cumpr?
NOT. in cazul in care interogativul este intr-adevr compl. direct in regent, i dublantul su (il, o, ii, le) se afl
tot in regent: Pe care il chemi s te ajute?; Pe cai ii crezi c spun adevrul? (Se inelege c in aceste exemple
subordonatele nu mai pot fi completive directe.)
Prin urmare, de incadrarea corect a interogativului-complement direct in interogativ sau in subordonat
depinde i interpretarea subordonatei ca fiind compeltiv indirect sau completiv direct.
Mai rar, interpretarea greit a interogativului drept subiect pe lang un verb intranzitiv din regent, in loc de
complement direct in subordonat, are ca rezultat interpretarea greit i a subordonatei ca fiind altceva decat
subiectiv: Ce v place mai mult s citii? (ce = compl. direct in subordonat, nu subiect in regent; subordonata
= subiectiv); Ce trebuie s-i mai dau? (aceeai interpretare).
2. Subordonata care conine, ca membru al ei, un interogativ, are in mod obligatoriu cuvantul relaional (=
conjuncia subordonaoare) pe locul al doilea, primul, in ordine linear, fiind ocupat de cuvantul interogativ
situat in stanga, in fruntea principalei interogative, care intrerupe succesiunea componentelor subordonatei: Cine
ziceai c m-a cutat? (ziceai = principal interogativ; cine ... c m-a cutat = compl. direct.) (Se inelege c in
operaia de segmentare a frazei, interogativul va purta acelai numr ca propoziia subordonat creia ii aparine:
212
[Cine / ziceai / c m-a cua?]
OBSERVAIE. Este posibil i o segmentare linear (/Cine ziceai/[c m-a cutat?]), fcand abstracie in analiza
frazei de apartenena stmctural a interogativului la subordonat i dand catig de cauz funciei (= mrcii)
interogative3".

Oricum am proceda, se sacrific un fapt de limb:

(a) Dac optm pentru prima variant, dup segmentarea frazei, subordonata este complet
structural, dar rmane regenta interogativ fr marca interogativ.
(b) Dac optm pentru a doua variant, regenta interogativ are in ea marca interogativ, dar i un corp strin
din punct de vedere structural, cel care lipsete sugbordonatei.
331 Vezi, Dingelegan, 1994, p. 103.
445
(c) Pentru c este un singur cuvant, interogativul nu poate aparine ambelor propoziii, adic din punct de vedere
fizic nu-l putem accepta o dat in regent, in calitatea lui de interogativ, i inc o dat in subordonat, in calitatea
lui de pronume (adverb), constituent al unei propoziii332.
332

Dei privit adesea cu rezerve, formularea "impletirea subordonatei regenta" din GLR, 1963, voi. II, p. 265,
nu este lipsit de temei.
446
cu

*T 102 RELATIVE - POZIIE LINEAR (= FUNCIE IN

RELATIV) / POZIIE STRUCTURAL (= FUNCIE IN NERELATIV)
A. STRUCTURI -TIP
123
(1) I Am citit o carte I [despre care am auzit] [c se bazeaz pe fapte efectiv reale].
------' 1 3 2 3
(2) / A cumprat casa I [pe care / am vrut I s-o cumpr i eu].
B. SOLUII:
(1) despre care = complement indirect in relativ (prop. nr. 2)
(2) pe care = complement direct in nerelativ (prop. nr. 3).
C. COMENTARIU
0. Fenomenul apartenenei relativului ca funcie sintactic la alt propoziie decat la cea in care apare
ca poziie in lanul succesiunii lineare este unul relativ frecvent, de acelai tip ca la interogative333 i
explicabil prin acestea:
Nu-mi amintesc despre cine trebuie s dau o referin;
Am vzut in fotografie hotelul in care ni s-a spus c vom fi cazai;
Premiul pe care sperai s-l catigi tu l-a obinut altcineva.
La fel ca in cazul interogativelor, nu e vorba de o simpl variant topic, intrucat relativul nu poate fi
"mutat" din propoziia in faa creia apare in cea creia ii aparine fr s se dezorganizeze gramatical
fraza.
Se vorbete in asemenea cazuri de o "impletire" a regentei cu subordonata334, respectiv a propoziiei in
care apare relativul in linearitatea topic cu cea in care are funcie sintactic:
12 3

Arat-mi cartea din care spuneai c ai extras citatul acesta.

in exemplul dat, "impletirea" vizeaz propoziiile 2 i 3, mai exact, relativul din care (compl. circ. de
loc) situat topic in 2 aparine propoziiei 3.
333 Vezi T 101.
334 Vezi GLR, 1963, voi. II, p. 265.
447

in legtur cu fenomenul in sine de apartenen funcional a relativului (pronume, adverb) la alt

propoziie decat cea in faa creia st, nu este nimic in litigiu1 \ lucrurile fiind aceleai ca la
interogative ' .
Problemele complicate privesc aici sintaxa frazei i sunt generate de dubla calitate a relativului - cea
de element relaional pentru o subordonat, asemenea unei conjuncii subordonatoare, i cea de parte
de propoziie obligatoriu incadrat intr-o propoziie, intr-una anume.
in analizele sintactice uzuale, apar dou modele (= scheme) de reprezentare structural a frazelor de
acest ip, bazate pe dou interpretri diferite ale raportului dintre funcia relaional i cea structural
(= parte de propoziie) a relativelor (pronume, adjective pronominale, adverbe).
1. Relativul ii poate exercita funcia relaional i pentru alt propoziie decat cea creia ii aparine
structural. Astfel, propoziia in faa creia st relativul in fraze de acest tip este o SUBORDONAT
RELATIV, mijlocul ei de subordonare find insui relativul. (in exemplul dat: 1 = arat-mi cartea =
principal; 2 = din care spuneai = atributiv relativ, dependent de 1; 3 = c ai extras citatul acesta

= compl. direct, dependent de 2.

Schem: 1
Argumente:
(1) intr-o fraz interogativ format prin subordonare, propoziie interogativ este cea in care se
atl topic elementul interogativ (pronume, adverb), indiferent dac acesta ii aparine sau nu structural.
(Cu alte cuvinte, dac interogativul poate avea funcie interogativ intr-alt propoziie decat
cea creia ii aparine structural, i relativul, care provine dintr-un interogativ, ii poate exercita
calitatea de marc relaional in acelai fel337.)
(2) Asemenea interogativului, i relativul are poziie fix in fraz i nu poate fi mutat in propoziia
creia ii aparine structural. (Se inelege c la analiza de interior, relativul este "vzut" in propoziia
creia ii aparine.)
Din punctul de vedere al valorii subordonatoare, relativul este interpretat ca un relativ
oarecare, respectiv ca i cum n-ar apartine altei
Nici un specialist nu contest aceast interpretare sintactic. Aceleai tipuri de dificulti in analiza
propoziiei i a frazei.
337

Vezi Dindelegan, 1994, p. 103.

448

propoziii. Altfel spus, anomalia este plasat la nivelul propoziiei, nu la cel al frazei.
in fapt, ceea ce se propune in gramatici sub numele de "impletire a subordonatei cu regenta" este, ca
operaie tehnic, un compromis: pe de o parte segmentm fraza ca i cum relativul s-ar incadra
structural in propoziia in care este situat topic i pe care deci o introduce, iar pe de alta parte se ine
seam de incadrarea real atat in analiza sintactic a relativului, cat i in raporturile dintre propoziii,
respectiv in relaie cu subordonata de dup ea relativa se comport ca i cum n-ar conine relativul.
(De exemplu, in Nu tiu ce vrea s fac., propoziia s fac este compl. direct pe lang vrea, fcand
abstracie de relativul ce, care nu este complement direct pe lang vrea, cci, altfel, l-ar intranzitiviza,
facandu-l inapt pentru compl. direct.)
Din punct de vedere didactic, cel puin la nivel gimnazial, modelul prezentat are avantajul de a fi
relativ simplu i in linia unui anumit algoritm de segmentare a frazei (in uniti (= propoziii) cu
granie distincte), respectand caracterul linear al relaiilor dintre propoziii.
2. Dac nu se accept disocierea funciei relaionale a relativului de cea structural (= de parte de
propoziie), respectiv posibilitatea de a subordona (= a introduce) o propoziie i de a avea funcie
sintactic in alt propoziie, interpretarea structurii sintactice a frazei este cu totul alta.
Fcand abstracie de poziia fix a relativului, acesta este reaezat mental in propoziia din care face
parte structural, urmand ca i funcia relaional (= subordonatoare) s i-o exercite pentru aceast
propoziie, ca i cum aceasta n-ar mai avea un cuvant subordonator.
Reluand exemplul dat, dup rearanjarea componentelor structurale, segmentarea are ca rezultat:
1 = arat-mi cartea; 2 = spuneai; 3 = din care ... c ai extras citatul acesta.
Astfel reanalizat, structura frazei pune in eviden dou lucruri mai puin obinuite:
(1) Propoziia, din faa creia a fost mutat relativul (2. = spuneai), devine, in lipsa unui cuvant
subordonator, principal, una aparte, ca racterizat prin aceea c nu este coordonat cu cealalt
principal3'\ dar nu este nici o inciden propriu-zis, deoarece nu este eliminabil din fraz i, de
altfel, nici nu are semnele unei incidente (= perechea de pauze, in scris, perechea de virgule). Ea se
incadreaz in fraz prin secundara din subordinea ei, situat in dreapta i introdus prin conjuncie
subordona338 De o coordonare prin juxtapunere nu poate fi vorba.
449

toare. Din aceast cauz a fost i este numit INCIDEN LEGAT (la urm sau in dreapta339).
(2) Propoziia in care a fost repoziionat ca membru sintactic relativul devine DUBLU
SUBORDONAT, adic depinde de dou regente, avant pentru fiecare dintre cele dou relaii cate un
cuvant subordonator (in exemplul analizat: din care i s). Primul, din care, o subordoneaz prop. nr.
1 (arat-mi cartea), fa de care este o ATRIBUTIV (termen regent = cartea), iar al doilea, c, o
subordoneaz prop. nr. 2, fa de care este~t>-COMPLETIV DIRECT (termen regent = spuneai).
Schem:
ATR.3 CD, respectiv,
neai

arat-mi cartea
din care ... c ai extras citatul
OBSERVAIE. Dac acceptm c relativul (din care) subordoneaz propoziia creia ii aparine structural (= 3),
e de la sine ineles c nu poate subordona simultan i propoziia in care se afl ca poziie linear (= 2). De aceea
o schem de tipul

3 se exclude.
Ne intalnim aici cu o situaie mai puin obinuit, aceea in care o propoziie este in acelai timp, ca
specie de subordonat, de dou feluri, deoarece are DOU CUVINTE SUBORDONATOARE prin
care se raporteaz la DOU REGENTE DIFERITE, neaflate in relaie una cu alta.
339

Vezi Hodi, 1967, p. 97. Vezi, tot aici, bibliografia dublei subordonri.
450

OBSERVAIE. Problema dublei subordonri nu se pune decat la secundarele cu relative, nu i la cele

conjuncionale.
2.1. Fenomenul dublei subordonri este bine reprezentat in limba roman nu numai ca frecven, ci i
ca diversitate a rolurilor sintactice pe care subordonata le poate avea. Acestea, prin raportare la cele
dou regente, pot fi OMOGENE (= identice) sau ETEROGENE (= diferite), in funcie de natura
morfologic a termenilor regeni340.
(1) cu funcii identice:
Cai se intampl s-o aib se socoteau sluii... (subiectiv -subiectiv);
"[...] lua ca baz lecia din anul precedent [...] pe care avea obligaia s-o imbunteasc" (atributiv atributiv);
Spune-mi cine bnuieti c ajacut-o (completiv direct - completiv direct).
(2) cu funcii diferite:
"[...] scrisori care nu trebuie s mai slujeasc [...]" (atributiv -subiectiv);
"[...] interesul pe care prei c-/ purtai vaporului meu" [...] (atributiv - predicativ)341.
2.2. Uneori se vorbete de dubl subordonare i in situaiile in care o secundar apare pe lang dou
regente coordonate. Deosebim dou situaii:
(1) Subordonata este de acelai fel raportat la ambele regente: 1 2 3
Nu pot si nici nu vreau s mai aud de asta (3 = completiv direct atat pe lang 1, cat i pe lang 2.
(2) Subordonata are funcii diferite raportat la cele dou regente:
123

Nu vrea i nici nu-i vine s mai cread aa ceva (Subordonata este completiv direct prin raportare
la 1 i subiectiv prin raportare la 2342).
Exemplele i interpretarea sunt dup Hodi, 1967, p. 99 i urm.
in construcii mai complexe pot aprea i propoziii TRIPLU SUBORDONATE (Mi-a aruncat nite priviri
ciudate pe care nu tiu cum trebuie s le interpretez. "Propoziia pe care ... cum ... s le interprez este de trei
ori subordonat, cumuland trei funcii sintactice distincte: atributiv faa de substantivul regent priviri,
subordonare realizat prin relativul pe care; completiv direct a verbului tranzitiv regent (nu) tiu,
conectis^aind cum; subiectiv fa de verbul unipersonal (folosit impersonal) trebuit, iraport sintactic realizat
prin conjuncia subordonatoare s" (Hodi, 1967/&JMJI)). ., V<. ,
340
341

Indiferent de situaie, (1) sau (2), dubla dependen a subordonatei este mai mult decat discutabil din
punct de vedere gramatical, deoarece o dubl relaie reclam dou cuvinte subordonatoare, iar in
structurile date este unul singur i ca atare subordoneaz o singur dat343.
(De o subinelegere a cuvantului subordonator pentru una (= cealalt) dintre relaii nu poate fi vorba
decat la coordonarea subordonatelor: Dei e strin i [dei] nu cunoate oraul, se descurc bine.)
Chiar dac semantic subordonata se refer / se poate referi la dou propoziii, gramatical este
preferabil i argumentat s o considerm in relaie numai cu o subordonat, in spe cu cea in
vecintate imediat, in caz contrar se incalc linearitatea relaiilor.
OBSERVAIE. Subinelerea subordonatei pe lang una dintre regente ar fi un artificiu de analiz care ar
complica inutil lucrurile (Nu are i nici nu-i vine s dea ataia bani - Nu are [s dea ataia bani] i nici nu-i vine
s dea ataia bani). in plus, acest model ar trebui s-l extindem i la nivel intrapropoziional: Cant i danseaz
toat noaptea (Cant [toat noaptea] i danseaz toat noaptea); O minte iubitoare i iscoditoare de nouti...
(O minte iubitoare [de nouti] i iscoditoare de nouti...).
342

Uneori raportarea este posibil numai la una dintre regente, a doua: Privi i
inelese c era de prisos (Hodi, 1967, p. 100-l01).
343

Vezi Draoveanu, Dumitracu, Zdrenghea, 1966 ,p. 26.

452

T 103 PRINCIPALE / FALSE PRINCIPALE

A. STRUCTURI-TIP:
(1) Sie plange c-l doare capul i spune asta peste tot.
(2) Se plange c-l doare capul i nu poate citi.
B. SOLUII:
(1) spune asta peste tot = principala
(2) nu poate citi = fals principal
C. COMENTARIU
0. Dintre cele patru deosebiri fundamentale existente intre propoziiile principale i cele secundare (+/ineles de sine stttor, -/+ funcie sintactic, -/+ intrebare, -/+ cuvant subordonator), in practica
analizei gramaticale solicitat propriu-zis este doar ultima. in acest sens:
(1) Propoziiile PRINCIPALE EXCLUD IN MOD NECESAR UN CUVANT SUBORDONATOR,
exprimat sau neexprimat. Altfel spus, cuvantul introductiv (subordonator) in faa unei principale este o
imposibilitate i ca atare nu exist principal introdus printr-un asemenea cuvant relaional.
ABSENA acestuia devine automat SEMNUL DE RECUNOATERE a principalei.
(2) Dimpotriv, propoziiile SECUNDARE (i obligatoriu subordonate) AU IN MOD NECESAR
CUVINTE INTRODUCTIVE SUB ORDONATOARE, fie acestea EXPRIMATE sau
NEEXPRIMATE. Ele marcheaz formal dependena (subordonarea) acestor propozii fa de alte
propoziii. Nu exist subordonat care s n-aib in vreun fel sau altul cuvant subordonator. Prezena
unui asemenea cuvant este semnul sigur al calitii de propoziie secunadr.
0.1. Din cele de mai sus rezult imediat c APARIIA cuvantului subordonator in faa unei propoziii
este O PREZEN REALA (ABSOLUT) si rezolv FR ECHIVOC incadrarea la propoziii
secundare, in timp ce ABSENA lui poate fi, pan la un punct, AMBIGU - sau REAL (propriuzis,
absolut), sau APARENT (fals, relativ). Dup cum aceast absen este propriu-zis sau
aparent, propoziia lipsit de cuvantul subordonator este principal propriu-zis sau aparent
principal (= secunadr). Absen absolut inseamn INEXISTENA cuvantului subordonator,
IMPOSIBILITATEA lui, in timp ce absena
453
aparent este o form a existenei, in spe ipostaza numit in gramatici "neexprimarea" cuvantului
subordonator. Prin urmare (a) inexistena i neexprimarea cuvantului subordonator sunt dou lucruri
diferite i (b) nu orice propoziie care n-are cuvant subordonator in fa este neaprat principal, ci
numai aceea la care nu este posibil cuvantul subordonator. Egalizarea in analiz a inexistenei
cuvantului subordonator cu neexprimarea lui are ca rezultat interpretarea greit a secundarelor drept
principale.
in principiu, deosebim dou situaii in care este probabil aceast confuzie, situaii generate de cele
dou fenomenalizri ale neexprimrii: ELIPSA i SUBINELEGEREA.
NOTA. Cuvantul subordonator neexprimat este pus intre paranteze drepte
1. Cazurile de ELIPS a cuvantului subordonator sunt foarte rare: Ai carte, ai parte; Dai, n-ai; Vrei,
nu vrei, bea Grigore aghiazm. In general este vorba de fraze scurte, alctuite din cate dou (trei)
propoziii. Imposibilitatea, din punctul de vedere al inelsului, a coordonrii lor (Dai, n-ai & Dai i nai)
exclude posibilitatea ca amandou s fie principale, fcand in schimb necesar interpretarea uneia
ca secundar. Care anume este principal i care secundar, respectiv in faa creia considerm
cuvantul subordonator eliptic, este un fapt decis de inelesul frazei, fiind vorba cel mai adesea de
combinaii fixe, interpretate prin tradiie intr-un anumit fel (Dai, n-ai = [Dac] dai, n-ai, nu Dai,
[dac] n-ai).
2. Cazurile de subinelegere a cuvantului subordonator, frecvente in limba roman, apar toate in
cadrul coordonrii a dou sau mai multe secundare de acelai fel, dependente, firete, de aceeai
regent. in general, in asemenea situaii cuvantul subordonator nu apare pe lang fiecare dintre
secundarele coordonate, ci el se exprim o singur dat, la prima dintre ele (de la stanga la dreapta),
urmand ca in faa celorlalte, identic fiind, s se subineleag: Mi-a spus c va veni i imi va aduce
cartea (= Mi-a spus c va veni i [c] imi va aduce cartea); Dei pare atent la lecii i inva mult
acas, nu obine rezultatele ateptate (= Dei pare atent la lecii i [dei] inva mult acas...).
Se inelege deci c problema "falselor" principale se pune numai la frazele care conin fenomenul

coordonrii, nu i la cele formate doar prin subordonare. La acestea din urm, orice propoziie care nu
are cuvant subordonator exprimat este in mod obligatoriu principal i este exclus posibilitatea de a fi
o secundar deghizat, cu un cuvant subordonator subineles.
454
intrucat coordonate pot fi nu numai secundarele, ci i principalele, analistul trebuie sa decid corect
felul propoziiei (propoziiilor) coordonate. in acest sens, inem seama de urmtoarele:
(a) Coordonarea se realizeaz intre propoziii omogene funcional, adic de acelai fel, fie principale,
fie secundare. Se exclude posibilitatea de a fi coordonate principale cu secundare.
(b) in interpretare, omogenitatea funcional se accept ca "propagat" de la stanga la dreapta, de la
prima propoziie din ir spre celelalte. Potrivit acestui principiu, intr-un ir "a + b + c" de propoziii
coordonate, interpretarea propoziiilor c i b depinde de interpretarea propoziiei a sau, altfel spus,
tim ce fel de propoziii sunt c i b numai dup ce aflm felul propoziiei a (principal sau secundar).
Se ia ca punct de reper prima propoziie din irul de coordonate, cea care nu este coordonat cu nimic
in stanga, deoarece forma acesteia (} cuvant subordonator) nu las loc echivocului in privina calitii
de secundar sau principal. Se vede astfel c in cadrul coordonrii identificarea propoziieipereche,
a primei coordonate - principal sau secundar, are importan covaritoare in formularea
deciziei corecte de incadrare a celorlalte propoziii din lan.
in privina gradului de eviden, orice fraz poate fi redus, ca schem ultim, la trei seturi de
propoziii: PRINCIPALE clare (necoordonate in stanga), SECUNDARE clare (cu mijloacele
(cuvintele) subordonatoare exprimate) i PROPOZIII DE ANALIZAT (al cror fel trebuie stabilit),
caracterizate prin coordonare in stanga i absena real sau aparent a unui cuvant subordonator.
Luand un model de fraz cu trei propoziii (1, 2, 3), din care dou sunt coordonate prin i, in schem
am avea:
sau
1 Pr.
2 Sec. lPr.

f
2 Sec.
si
SI

3 [?], respectiv:
3 Pr., sau 1 Pr.
Sec.2----3 [Sec]
Detaliind modelul in funcie de poziia propoziiilor in lanul linear al frazei, obinem urmtoarele
ipostaze (Sec. = secundar; Pr. = principal; ev. coord. = cuvant coordonator; Pr. an. = propoziie de
analizat):
2.1. Sec. + ev. coord. + Pr. an. + Pr.:
455

Dac nu incetezi cu calomniile i nu ii vezi de treab, o vei sfari prost.; Pentru c ai trecut prin
oraul lui, dar nu l-ai cutat, s-a cam suprat.; Dac n-ai timp sau i se intampl ceva, anun-m
imediat.
in acest model, a doua propoziie coordonat - i lanul s-ar putea prelungi cu a treia, a patra etc.
propoziie avand ca pereche in stanga o secundar clar, iar o alta neexistand, va fi evident tot
secundar, de acelai fel cu prima, subinelegandu-se cuvantul subordonator: Dac nu incetezi cu
calomniile i [dac] nu-i vezi de treab, o vei sfari prost.
Notand propoziiile in ordinea apariiei (1,2, 3), avem schema:
3Pr.
1 Sec. i 2[Sec]
in general, acest model structural nu creeaz dificulti in interpretarea propoziiei "de analizat" ca
secundar i putem generaliza: orice propoziie coordonat in stanga i precedat doar de propoziii
secundare va fi obligatoriu o secundar. Lrgind astfel sfera, am cuprins i situaiile in care propoziia
regent secundarelor este la randul ei o secundar i situat in stanga lor: Fr s-i dea seama dac
se inal sau doar i se pare, vecinul meu avu pentru prima oar bnuiala... (= Fr s-i dea seama
dac se inal sau [dac] doar i se pare, vecinul meu ... Schem:

4Pr.

,1
ec. (regent)
2 Sec. sau 3 [Sec]
2.2. Pr. + Sec. + ev. coord. + Pr. an.
in acest model structural, propoziia de analizat (Pr. an.), cea fr cuvant subordonator, dar coordonat
in stanga, in funcie de perechea ei coordonat - principal sau secundar, poate fi principal sau
secundar.
2.2.1. Pr. + Sec. + ev. coord. + [Pr.]: N-a spus c-mi va scrie i nici nu mi-a scris = N-a spus c-mi va
scrie de i nici nu mi-a scris.
456
Schem:
1 Pr _
I
2 Sec.
si

3Pr.
2.2.2. Pr. + Sec. + ev. coord. + [Sec.]: Nu m-a cutat fiindc nu l-a interesat prerea mea i de altfel
nici n-a vrut Nu m-a cutat fiindc nu l-a interesat prerea mea i [fiindc] de altfel nici n-a vrut.
Schem:
1 Pr. -^
2 Sec.
si

- 3 [Sec]
intrucat, din motive lesne de ineles, greeala comis de regul aici const in interpretarea secundarei
coordonate drept principal (coordonat), nu invers, detaliem in continuare cateva aspecte practice ale
acestei probleme, legate toate, ca esen, de subinelegerea cuvantului subordona-tor.
(1) Dou sau mai multe secundare coordonate se situeaz sau in faa, sau in urma regentei (principal
sau la randul ei secundar), dar niciodat cu regenta situat intre ele. Blocul de secundare nu poate fi
dislocat de regent. Fraza Dei avea experien i schimba mereu mainile, nu era un ofer grozav
permite libertatea topic Nu era un pofer grozav, dei avea experien i schimba mereu mainile, ins
nu i Dei avea experien, nu era un ofer grozav i schimba mereu mainile. (Fraza este posibil i
cu aceast din urm topic, dar in acest caz propoziia a treia este principal).
(2) in cadrul unui ir de secundare coordonate, cuvantul subordonator poate fi neexprimat i deci
subineles la toate secundarele din sir, exceptand-o pe prima - aceasta, dac e secundar, nu poate
avea cuvantul subordonator neexprimat. Altfel spus, acesta poate fi subineles numai dup ce a fost,
cel puin o dat, exprimat. Propagarea subinelegerii acestuia se realizeaz numai de la stanga la
dreapta, adic progresiv.
(3) Potrivit omogenitii funcionale, un ir de secundare coordonate intre ele reclam in principiu
UTILIZAREA ACELUIAI CUVANT SUBORDONATOR. Ca atare, identificarea cuvantului
subordonator ce trebuie subineles nu pune probleme deosebite: N-a venit la intalnirea noastr, dei iam
trimis din timp invitaie i am vorbit cu el i la telefon = N-a venit ..., dei i-am trimis ... i [dei]
am vorbit... in msura in care anumite subordonate au o gam mai larg de cuvinte sub ordonatoare,
identice ca sens gramatical, cuvantul subordonator subineles poate fi
457
diferit la nivelul expresiei de cel exprimat. Astfel, de exemplu, la subordonata final avem seria
sinonimic s, ca s, pentru ca ... s, la cea cauzal seria pentru c, fiindc, deoarece, din cauz c
.a.m.d.
(4) Dac o propoziie (coordonat) PERMITE un cuvant subordonator, unul deja aprut la o secundar
anterioar, presupusa ei pereche, in mod sigur propoziia in discuie este o secundar, deoarece exist
secundare al cror cuvant subordonator este subineles, dar nu exist principale care s admit in
structura lor cuvinte subordonatoare. Ca instrument de lucru, se poate porni apriori de la ideea c orice
propoziie coordonat in stanga este susceptibil de a fi secundar, cu marca subordonrii

neexprimat. Ca mijloc de validare se incearc introducerea explicit a cuvantului subordonator,

realizand dubla ei relaionare - cu perechea ei coordonat secundar (pe orizontal) i cu regenta (pe
vertical). Se obine astfel modelul de schem in triunghi:
1
Suplimentar, se poate face abstracie de prima coordonat, "citind" doar cuplul format din regent i
propoziia in discuie. Aceast ultim operaie se bazeaz pe faptul c propoziiile coordonate, egale
funcional i deopotriv subordoante aceleiai regente, ii pot inversa locurle, intre anumite limite
semantice: L-am intrebat dac pleac sau [dac] m ateapt - L-am intrebat dac m ateapt sau
[dac] pleac; Fiindc mi inva i [fiindc] bate strzile, va rmane repetent - Fiindc bate strzile
i [fiindc] nu inva, va rmane repetent.
NOTA. La coordonarea adversativ, datorit specificului ei logico-semantic, aceast inversare nu este
in principiu posibil. '
Dac prin ambele probe obinem fraze normale ca ineles i form gramatical, propoziia de
analizat ese secundar." Exemple:
(a) Mi-a telefonat c nu poate trece azi pe la mine, dar imi va trimite prin cineva cartea promis.
(at) Mi-a telefonat (1) c nu poate trece azi pe la mine (2), dar [c] imi va trijnite prin cineva cartea
promis (3).
458
Schem:
dar

(3).
(a2) Mi-a telefona (1) [c] imi va trimite prin cineva cartea promis Schem:

(b)t Te compori cu el ca i cum totul ar fi in ordine i ar merita s fie numai el apreciat.

(bj) Te compori cu el (1) ca i cura totul ar fi ii ordine (2) i [ca i cum] ar merita (3) s fie numai el
apreciat (4).
(b2) Te compori cu el (1) [ca i cum] ar merita (3) s...
(c) Nu tim dac soul ei a aflat intampltor sau i-a spus cineva de acest accident.
(ct) Nu tiu (1) dac soul ei a aflat intampltor (2) sau [dac] i-a spus cineva de acest accident (3).
(c2) Nu tiu (1) [dac] i-a spus cineva de acest accident.
(d) Eram incredinat c nu i s-a intamplat nimic grav, ci e doar ameit de spaim.
(d;) Eram incredinat (1) c nu i s-a intamplat nimic grav (2), ci [c] e doar ameit de spaim (3).
(d2) Eram incredinat (1) [c] e doar ameit de spaim (3).
(5) in operaia de cuplare pe orizontal a propoziiei de analizat cu principala sau secundara trebuie
examinat cu atenie posibilitatea de realizare a raportului de coordonare indicat de cuvantul
coordonator existent in text (copulativ, adversativ, disjunctiv), compatibilitate dependent in mare
msur de inelesurile logico-semantice ale propoziiilor puse in relaie.
in acelai fel trebuie procedat i pe vertical, verificand corectitudinea subordonrii propoziiei de
analizat la regent, dac propoziia in discuie s-a dovedit coordonat cu secundara i in consecin
dependent de aceeai regent.
459

in exemplul Se plange mereu (1) c muncete prea mult (2), dar n-are dreptate (3), cuplarea lui (3) se
poate face numai cu (1), deci la nivel de principale. O alt de cuplare, respectiv (3) cu (2), se exclude,
intrucat fraza astfel interpretat n-ar avea nici un ineles: Se plange mereu c numcete prea mult, dar
[c] n-are dreptate (i deci: Se plange mereu [c] n-are dreptate).
Dimpotriv, in fraza Se plange mereu (1) c muncete prea mult (2), dar n-are spor la lucru (3),
cuplarea lui (3) este posibil doar cu (2) (Se plange mereu (1) c muncete foarte mult (2), dar [c] nare
spor la lucru (2). ((Coordonarea este la nivel de secundare.) Cuplarea invers, a lui (3) cu (1), se
exclude, inelesurile celor dou propoziii nepermiand un raport adversativ: Se plange mereu (...), dar
n-are spor la lucru.
Alt exemplu: Nu tiu (1) dac i-a telefonat (2) sau i-a scris (3). Cuplarea lui (3) cu (1) (principala)
este ca ineles nefireasc, neputand reclama pe sau (Nu tiu (...) sau i-a scris), in timp ce cuplarea cu
(2) (secundara marcat prin dac) justific intru totul utilizarea conjunciei sau: (dac) i-a telefonat
sau [dac] i-a scris i deopotriv subordonarea la (1) (Nu tiu (...) [dac] i-a scris).
Schem:
1 sau

(6) in esen, aceast dubl cuplare, de coordonare (pe orizontal) cu o secundar marcat i de
subordonare (pe vertical) fa de o regent, se realizeaz la fel i in frazele mai lungi i cu structuri
mai complexe, in cazul crora secundarele fr cuvant subordonator exprimat pot fi la mare distan de
prima secundar coordonat, cea marcat. Succesiunea propoziiilor coordonate este astfel intrerupt
de alte propoziii, obligatoriu tot secundare, incat sesizarea coordonrii (la "distan") este mai
anevoioas.
intrucat in stanga propoziiei de analizat, presupusa subordonat, se afl un bloc de secundare, intre
care in mod sigur i perechea ei coordonat, fiecare cu marc proprie de subordonare, se pune
problema identificrii acestei perechi i, o dat cu aceasta, a subinelegerii cuvantului ei subordonator.
Cuplarea se face prin incercri succesive de la dreapta la stanga cu fiecare dintre propoziiile
susceptibile de a-i fi pereche coordonat i in paralel subordonarea la cate o regent comun. Ne oprim
cu subinelegerea cuvantului subordonator i cuplarea acolo unde cuvantul
460
subordonator introdus este posibil, iar raportul de coordonare astfel interpretat rezist exigenei logicosemantice
a cuvantului coordonator (alturare -i, opoziie -dar, ins, ci, excludere - sau, ori etc). in
mod firesc, elementul coordonator trebuie s ocupe poziie intre cele dou secundare. O dat astfel
aproximat, se verific subordonarea ei fa de regenta in comun cu perechea ei coordonat, respectiv
dac cele dou propoziii - determinata i determinanta - pot intra intr-un asemenea raport.
Dimpotriv, in caz c nu e posibil introducerea cuvantului subordonator i, automat, nici coordonarea
cu secundara i nici subordonarea la regent, avem dovada c propoziia de analizat nu este secundar,
ci principal coordonat cu o alt principal.
Dm cateva exemple cu secundare coordonate la distan, al cror cuvant subordonator nu este
exprimat. (Cuvantul subordonator subineles este notat intre paranteze drepte).
"Se sftuir dar intre danii, i iar se sftuir, se tot sfatuir pan ce n-ajunseser a se dumiri c toat
carnea pe care a pus-o vielua, ca s se fac viea i din viea juninc, e carne adunat din nutreul de
pe hotarul lor (...) i [c] numai pielea e a lui Pcal..." (apud CT, 842).
"Adu-i aminte c te-am rugat dac pleci de diminea, pan n-oi fi eu detept, s inchizi ua de la
drum, dar [c] dumneata n-ai inchis-o ..." (apud CT, 874).
"Lic rspunse c nu crede c acetia s fi fost oamenii cu feele acoperite ce l-au clcat pe arenda i
au svarit in ziua urmtoare faptele din drumul de ar, ci [c] argintria arendaului a fost ascuns de
cineva la casa lui Buz Rupt ..." (apud CT, 724).
(7) Cand intr-o fraz sunt posibile, cel puin teoretic, dou coordonri ale unei propoziii fr cuvant
subordonator, atat cu principala, cat i cu secundare, decizia de incadrare se bazeaz pe posibilitatea /
imposibilitatea subinelegerii cuvantului subordonator. Altfel spus, dm catig de cauz cuvantului
subordonator, posibil a fi neexprimat la o subordonat, dar exclus la o principal.
Fie exemplul: E adevrat (1) c in timpul luptelor de mai tarziu nici unui comandant de companie nu
i-a dat prin cap (2) s ocupe aceste tranee (3) care parodiau in mic satele lui Potemkin (4), iar
nemii nu s-au simit obligai (5) s vie pe osea (6), incat s poat fi vanai ca iepurii, cu puca (7), ci
ei au ocupat dealurile cu pduri... (8).
Cele dou propoziii evideniate, 5 i 8, la randul lor coordonate intre ele (prin ci), ar permite dou
cuplri:
461

(a) cu principala (1), fr a subinelege, firete, un cuvant subordonator: E adevrat (...),

iar nemii nu s-au simit obligai (...), ci ei au ocupat (...).
(b) cu subordonata introdus prin c (2), subinelegand aceast conjuncie:
E adevrat c (...) nici unui comandant de companie nu i-a dat prin cap (...), iar [c] nemii nu s-au
simit obligai (...), ci [c] ei au ocupat.
Potrivit principiului de mai sus, se d catig de cauz propoziiilor subordonate (varianta b).
462

*T 104 FUNCII COMPARATIVE / FUNCII

IN CONSTRUCIE COMPARATIV
A. STRUCTURI-TIP:
(1) Fata lui e ca o floare.
(2) Fata lui e mai mult tanr decat frumoas.
B. SOLUII:

(1) ca o floare = nume predicativ comparativ

(2) decat frumoas - nume predicativ in construcie comparativ
C. COMENTARIU
0. Prin COMPARAIE se inelege operaia de ALTURARE a doua sau mai multe OBIECTE cu
scopul de a se stabili ASEMNRILE i DEOSEBIRILE dintre ele344.
Constatarea asemnrilor i deosebirilor dintre obiecte are ca premis obiectiv existena unor
INSUIRI COMUNE obiectelor, inerente sau atribuite, prezente in msur egal sau diferit la dou
sau mai multe obiecte.
0.1. Categoria comparaiei poate fi descrisa i analizat din cel puin dou puncte de vedere,
corespunzand la dou planuri diferite:
(1) LOGIC, stabilind in fiecare construcie comparativ elementele REALE care se compar (= ce cu
ce se compar) i INSUIREA care permite comparaia;
(2) GRAMATICAL, stabilind TERMENUL DE COMPARAIE (= B), inclusiv FUNCIA acestuia,
i TERMENUL COMPARAT (=A), inclusiv FUNCIA acestuia.
1. Din punct de vedere logic, avem urmtoarele situaii:
(1) Se compar DOU OBIECTE cu aceeai insuire prezent in grad identic sau diferit:
Mria este tot aa de inteligent ca Ioana; Mria este mai (puin) inteligent decat Ioana; Ion se
viet (tot aa de tare) ca un copil; Ion se viet mai tare decat un copil (se compar Mria cu
Ioana, Ion cu un copil).
344

Vezi DEX, p. 177.

463
(2) Se compar UN OBIECT cu el insui, cu aceeai insuire, dar in imprejurri diferite:
Ioana e mai fericit decat anul trecut (se compar Ioana cu Ioana). ' (3) Se compar DOU
ACIUNI cu aceeai insuire prezent in grad diferit sau egal: Mai mult ghicete decat tie (se
compar a ghici cu a ti); E mai uor a zice decat a face.
(4) Se compar O ACIUNE cu ea insi, cu aceeai insuire, dar in imprejurri diferite: Azi au
dansat mai bine decat ieri (se compar a dansa cu a dansa).
(5) Se compar DOU INSUIRI (ale unui obiect) cu aceeai caracteristic, prezent in grad
diferit: Ea este mai mult tanr decat frumoas (se compar tanr cu frumoas).
(6) Se compar DOU CARACTERISTICI, inclusiv circumstane, ale unei aciuni, cu aceeai
insuire, prezent in grad diferit sau identic: inva mai degrab uor decat bine (se compar uor cu
bine); // place s doarm tot aa de mult ziua ca i noaptea (se compar ziua cu noaptea).
2. in PLAN GRAMATICAL, elementele comparate din punct de vedere logic se suprapun termenilor
comparai (A i B), dar nu obligatoriu:
Exemplu^ Ion cant ca-n tineree:
(a) logic, se compar Ion cu Ion (= Ion cant [acum] cum canta [Ion] in tineree.);
(b) gramatical, se compar [acum] cu in tineree, termenul A fiind neexprimat, dar dedus din context.
Exemplu2: Ieri ai fost mai cuminte decat azi
(a) logic, se compar tu i tu (= ieri [tu] ai fost mai cuminte decat [eti tu] azi.)
(b) gramatical, se compar ieri cu azi.
intrucat in gramatic operm cu termeni i funcii, nu cu obiecte, analiza gramatical se intereseaz
preponderent de termenii aflai in comparaie, mai exact de cel de-al doilea termen (B), care este
totdeauna subordonat i insoit de ca, decat, cat, din (dintre), ca semne explicite ale comparaiei.
in cadrul unei comparaii realizate formal, termenul B este obligatoriu exprimat, in timp ce A poate fi
i neexprimat (eliptic sau subineles): E mai cald decat ieri (B = (decat) ieri; A = [azi]).
3. Dup natura funciei termenului A, cel care se compar, exprimat sau subineles, deosebim dou
tipuri fundamentale de comparaie, cu consecine diferite in ceea ce privete interpretarea sintactic a
lui B:
464
3.1. Raportarea logic a lui B se face la un A-subiect: Colegul tu s-a comportat ca un adevrat domn (A =
colegul, subiect; B = ca un ... domn);
Ziua este mai scurt decat noaptea (A = ziua, subiect; B = noaptea).
in aceast situaie spunem c termenul B are FUNCIE COMPARATIVA.
Dup termenul regent din punct de vedere gramatical, deosebim urmtoarele funcii comparative:
(1) COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL (de mod) COMPARATIV, cu termen regent = verb, adjectiv,
adverb: Recit ca un artist; E bun ca painea cald,Se descurc mai bine decat tine.

OBSERVAIE. Fenomenalizrile comparaiei la nivelul expresiei sunt de o mare varietate atat in privina
realizrilor celor doi termeni ai comparaiei (A i B) i a corespondenei / noncorespondenei cu elementele
comparate in mod real, cat i la nivelul exprimrii insuirilor in baza crora se realizeaz comparaiile-adjective,
adverbe, verbe, prezente explicit sau implicit in text. *
in marea majoritate a cazurilor, comparaia nu apare in propoziie in forma ei complet (= saturat), ci intr-o
variant comprimat, sublimat, rezultat al eliminrii unor elemente ce pot fi deduse sau subinelese. Cel
mai adesea adverbul la comparativ de egalitate, ca expresie a insuirii unei aciuni, nu apare, fiind oarecum
absorbit de verb, care, aprand astfel singur, se constituie in insuire complex ce st la baza comparaiei:
Merge ca trenul <Merge tare /iute ca trenul <Merge tot aa de tare /iute ca trenul <Merge tot aa de tare cum
merge trenul <Merge tot aa de tare cum [tare] merge trenul.
(2) NUME PREDICATIV COMPARATIV, cu termen regent = substantiv (substitut) cu funcie de
subiect, subordonare realizat in prezena unui auxiliar predicativ:

Ea este ca o floare; El pare ca un drac; Ca tine nu e nimeni, nu-i nimeni pe lume...; S-a fcut cat un
munte.
OBSERVAIE. Din numele predicativ comparativ, prin suprimarea auxiliarului predicativ, se obine i un
ATRIBUT COMPARATIV: o fat ca o floare, un copil ca un dracuor, un cap ca un bostan. (Acest om este
ca tine > acest om ca tine > un om ca tine.) Alte exemple: o minte ca de savant, o cas ca de pe vremuri, o
btaie ca la carte, un palat ca din poveti.
in mod asemntor se explic un complement (de mod) comparativ al unui adjectiv subordonat unui substantiv
care nu este subiect (unui om mai lene decat tine).
465

(3) ELEMENT PREDICATIV SUPLIMENTAR COMPARATIV, cu termen regent = substantiv

(substitut) cu funcie de subiect (complement direct), subordonare realizat in prezena unui verb
predicativ: Ea m privea ca vrjit; Maina merge ca nou; Ne privea ca picai din lun; eava
strlucea ca dat cu mirghel.
3.2. Raportarea logic a lui B se face la un A cu orice funcie sintactic in afar de subiect: A citit
romanul ca pe un articol de ziar (A = romanul, complement direct); Vorbete mai mult despre el
decat despre realizrile lui (A = despre el, complement indirect).
B repet funcional pe A, inclusiv modul su de construcie, constituindu-se ca o a doua funcie
sintactic de acelai fel in propoziie (= la fel ca A).
Despre aceast a doua funcie spunem c este IN CONSTRUCIE COMPARATIV.
OBSERVAIE. Termenul A poate fi exprimat sau neexprimat: O ine ca pe o comoar (A = o); ii
place mai mult la voi decat la noi (A = la voi); Se simte ca acas (A= neexprimat = [aici, undeva ...]).
Felul funciei in construcie comparativ (atribut, nume predicativ, complement etc.) se recunoate
dup funcia termenului A (= cel care se compar), pe care B il repet funcional.
Trstura "in construcie comparativ" este dat de prezena semnelor formale ale comparaiei: ca,
decat, cat.
OBSERVAIE. Avand in vedere termenul regent, acelai cu al lui A (verb, adjectiv, substantiv etc.),
se inelege c denumirea general de "complement de mod comparativ" pentru toate aceste construcii
se elimin de la sine.
Dintre funciile in construcie comparativ, le reinem pe urmtoarele:
(1) ATRIBUT in construcie comparativ: Era o femeie mai degrab tanr decat frumoas.
(2) NUME PREDICATIV IN CONSTRUCIE COMPARATIV: Casa era mai mult mare decat
frumoas; Romana este mai degrab de
factur cult decat de factur popular; Dup cele intamplate, eram mai mult mori decat vii.
(3) ELEMENT PREDICATIV SUPLIMENTAR IN CONSTRUCIE COMPARATIV: Te credeam
mai degrab inginer decat medic; Dup varst, te consideram mai mult student decat asistent; Ar
putea fi numit
466

tot aa de bine compozitor ca i interpret; Prefer cafeaua mai mult dulce decat amar.
(4) COMPLEMENT DIRECT IN CONSTRUCIE COMPARATIV: L-a tratat ca pe un oaspete
de seam; Te iubete ca pe copilul lui; Am discutat mai mult politic decat literatur; Vorbete
mai bine germana decat franceza.
(5) COMPLEMENT INDIRECT IN CONSTRUCIE COMPARATIV: Mi-a dat i mie cat ie;
Acestei probleme ii vom acorda mai mult atenie decat celorlalte; E mai bun de inginer decat de
profesor; Am vorbit mai mult despre vreme decat despre lucruri serioase; Casa lui e mai aproape
de gar decat de centru; Se ferete de mine ca de dracu; O vreme mai favorabil pescuitului decat

vanatului.
OBSERVAIE. Accidental, funcia care se compar poate lipsi: Se ferete ca de dracu; Se teme ca de
bombe.
(6) COMPLEMENT DE AGENT IN CONSTRUCIE COMPARATIV: Aceast carte e solicitat
mai mult de profesori decat de elevi; Aceast carte e tot aa de solicitat de studeni ca i de
profesori; A fost btut ca de poliie.
(7) COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL DE TIMP IN CONSTRUCIE COMPARATIV:
Se plimbau ca mai de mult (A = subineles: [atunci, candva ...]); Discutau ca odinioar (A =
subineles).; Azi a plouat mai mult decat ieri; Lucreaz mai bine noaptea decat ziua; Mai bine mai
tarziu decat niciodat; i azi s-a comportat ca ieri.
(8) COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL DE LOC IN CONSTRUCIE COMPARATIV:
ii place mai mult la ar decat la ora; Se simte mai bine aici decat acolo; Te va invita mai curand la
botez decat la nunt.
Frecvent, A este neexprimat: Se simte ca in paradis; A fost mai fericit decat oriunde; A plecat ca de
la o cas strin; Am dansat ca la nunt; Simii-v ca acas.
(9) COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL DE MOD IN CONSTRUCIE COMPARATIV:
Vorbele tale sun mai mult a porunc decat a rugminte; i in trei s-au descurcat ca in patru; L-a
gsit ca din intamplare; Merge ca pe roate; inva mai mult pe de rost decat temeinic; M-au tratat
mai mult civilizat decat amabil; Scrie mai degrab cite decat frumos.
(10) COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL DE CAUZ IN CONSTRUCIE COMPARATIV:
Mai repede se moare de sete decat de foame; Plange tot aa de uor de fericit ca i de necjit; A
venit mai
467
mult din obligaie decat din plcere; // doare mana ca de o injecie; S-a roit toat ca de o mare
plcere.
(11) COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL DE SCOP IN CONSTRUCIE COMPARATIV: Ma
duce mai bine dup ap mineral decat dup igri; Am plecat ca dup mireas.
(12) COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL CONDIIONAL IN CONSTRUCIE
COMPARATIVA: Te anun mai degrab in caz de reuit decat in caz de nereuit; Se va proceda
ca in caz de rzboi.
(13) COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL SOCIATIV IN CONSTRUCIE COMPARATIV: Se
plimb mai mult cu cainele decat cu copiii.
(14) COMPLEMENT CIRCUMSTANIAL INSTRUMENTAL IN CONSTRUCIE
COMPARATIV: Scrie tot aa de frumos cu creionul ca i cu pixul; Cltorete mai mult cu trenul
decat cu avionul.
3.2.1. Verificarea funciei in construcie comparativ se poate face in dou feluri:
(1) Prin eliminarea adverbelor comparative (ca, decat) i a termenului A (cu eventualele adjective sau
adverbe care-l insoesc), se obine funcia obinuit: Se teme de operaie ca de moarte > Se teme
de moarte; Ea e mai mult obosit decat suprat > Eae suprat.
(2) La acelai rezultat ajungem transformand construcia comparativ in propoziie comparativ: M-au
tratat ca pe un intrus > M-au tratat cum ar trata un intrus; Azi ne-am simit mai bine decat ieri
> Azi ne-am simit mai bine decat ne-am simit ieri ; L-a gsit ca din intamplare > L-a gsit
cum l-ar gsi din intamplare; Merge ca pe roate > Merge cum ar merge pe roate.
468
*T 105 CONJUNCII COORDONATOARE I ADVERBE
NECOORDONA TOARE
A. STRUCTURI-TIP:
(1) imi scrie mereu i-mi trimite pachete.
(2) Nu-mi mai scrie de mult, nici nu-mi mai trimite pachete.
B. SOLUII:
(1) i = conjuncie coordonatoare
(2) nici = adverb (necoordonator)
C. COMENTARIU
0. Inventar selectiv de conjuncii coordonatoare:
(1) COPULATIVE: i

(2) ADVERSATIVE: iar, dar, ins, ci

(3) DISJUNCTIVE: sau, ori.
0.1. in cele de mai jos sunt reinute doar trei grupe de uniti, al cror statut, dei clarificat in bun
parte in literatura de specialitate de o anumit orientare, rmane inc ambiguu i oscilant in materialele
de uz didactic.
1. Aa-numitele conjuncii (locuiuni conjuncionale) coordonatoare conclusive: deci, aadar, prin
urmare, de aceea, in consecin etc.: N-a invat, deci / aadar / de aceea / prin urmare / in
consecin a czut.
Calitatea de conjuncii coordonatoare a acestora poate fi infirmat in multe feluri, dintre care reinem
unul, pe cel mai concret i mai evident: posibilitatea apariiei in faa lor a incontestabilei conjuncii
coordonatoare copulative i, anuland pauza (virgula in scris) obligatorie din stanga lor: Nu m-a sunat
i deci e suprat; Nu s-a sculat la timp i de aceea a intarziat. .
Or, dou propoziii nu pot fi simultan coordonate in dou feluri: copulativ prin i, conclusiv prin
deci (de aceea, prin urmare etc), ceea ce inseamn c una din dou nu este conjuncie coordonatoare.
Cum ,sv este incontestabil conjuncie, rmane ca deci (de aceea etc.) s fie altceva, respectiv, prin
eliminare, numai adverb. Se vede astfel c, de fapt, nu
469

exist o coordonare conclusiv, ea fiind una copulativ, realizat joncional (cu i) sau prin
juxtapunere (pauz, virgul345).
2. in aceeai situaie, adic fr caliti conjuncionale, sunt unitile i... i (din coordonarea
copulativ de aspect pozitiv) i nici... nici (din coordonarea copulativ de aspect negativ)346. in acest
sens:
2.1. i... i: Bea i vin, i bere; i cant, i danseaz.
Avand in vedere c intre cele dou uniti (pri de propoziie sau propoziii) exist un raport de
coordonare i c in roman exist o conjuncie copulativ i (colegi i colegele au plecat in excursie),
se pune intrebarea dac i in situaia dat (i A, i B) coordonarea se realizeaz prin i, unul din cei doi
sau amandoi, i, prin urmare, dac i este conjuncie.
Detaliind puin lucrurile, observm urmtoarele:
(1) Cei doi i din cuplu, pe care, in funcie de poziie, ii notm i1} respectiv i2 (Este ij frumoas, i2
inteligent.), sunt identici ca expresie i sens, incat, dac unul este conjuncie, i cellalt trebuie s fie
la fel.
(2) Prin situare obligatorie in faa primei uniti coordonate, il se refuz incadrat la conjuncii
coordonatoare, intrucat acestea ocup in mod necesar poziie intre unitile coordonate (A i B).
O dat exclus dintre conjunciile coordonatoare, ix se reclam aliniat adverbelor (de intrire). Este
vorba de unul i acelai i "adverbial" ca in: A venit i Troian; tie i gramatic; i Andrei e plecat de
acas, structuri in care, evident, nu se mai poate pune problema unei coordonri prin i. in asemenea
situaii, i este ataat obligatoriu termenului pe care il preced, asemenea oricrui determinant antepus
regentului.
(3) Cel de-al doilea i (ij) ocup poziie aparent conjuncional, adic intre unitile coordonate: Mi-a
trimis i cri, i reviste (comp. cu Mi-a trimis cri i reviste). Se observ ins imediat c
intre unitile coordonate, pe locul pauzei, marcate in scris prin virgul, se poate insera, in faa lui iu
inc un iiA1: Mi-a adus i^ veti bune i i2 veti rele.
in mod logic, dintre cei trei i (ir, i2, i) numai unul poate avea sarcin relaional, numai unul poate
fi mijlocul de realizare a coordonrii. (Un singur raport de coordonare (A i B) nu poate avea decat o
singur conjuncie coordonatoare, nu dou sau mai multe.)
Faptul c i2 permite in faa lui un i este dovada c nu i2 realizeaz. raportul de coordonare, ci tocmai
acest i nou introdus. (in situaia in care
345

Vezi argumentaia la Draoveanu, 1968, p. 27-33, reluat in 1997, p. 240-241. Vezi i LRC, 1985, p.
282-283; Vuliici Alexandrescu, 1995, p. 22-23. 346 Vezi, pentru bibliografia problemei, nota
precedent; vezi i Vuliici Alexandrescu, 1995, p. 21.
Sau un dar (cu meninerea pauzei): Mi-a adus i veti rele, dar i veti bune.
470
acesta nu apare, locul lui liber este marcat prin pauz in vorbire, respectiv virgul in scris.)
Se vede astfel c i2 este identic cu iu adic tot un i "adverbial" i deopotriv ataat termenului in faa cruia st,
nu uni intre termeni348.

OBSERVAIE. Structurile ce conin cuplul adverbial i... i completate cu conjuncia coordonatoare i (Scrie i
poezie i i proz) par puin nefireti din cauza coincidenei ca expresie a conjunciei i cu adverbul i. (Dac
n-ar fi aa, nici nu s-ar mai pune problema unei coordonri prin i... i -comp. cu franceza (i "conjuncie" =
et, i "adverbial" = aussi) sau cu germana (i "conjuncie" = und, i "adverb" = auchj).
(4) Calitatea adverbial a cuplului it ... i2 este dovedit i de faptul c sunt uniti accentuate, in timp ce i
"conjuncie" este lipsit de accent.
in concluzie, coordonarea in prezena lui i ... i se realizeaz prin juxtapunere sau, dac este prezent conjuncia
i, prin jonciune. Deoarece i este un adverb de intrire, cuplul i... i realizeaz un cumul pozitiv.
OBSERVAIE. in fraza segmentat in propoziii, i "adverbial" nu rmane intre bare, ci se include in propoziie:
/ Mi-a spus I [c i bea], [i fumeaz]; I Mi-a spus I [i c bea], [i c fumeaz].
2.2. Nici... Nici: Nici nu bea, nici nu mnanc; N-are nici activitate, nici vechime.

Nici... nici este opozantul negativ al cuplului adverbial pozitiv i... i, funcionand in cadrul unei
coordonri copulative sau adversative349.
Argumentele aduse in sprijinul calitii adverbiale a lui i ... i (omogenitatea ca sens, poziia in faa
unitii coordonate, nu intre ele, posibilitatea lui i "conjuncie" (Nici nu cant i nici nu danseaz) i
accentul) sunt valabile i pentru nici... nici.
La acestea se adaug un fapt deloc neglijabil: spre deosebire de i, cuvantul nici nu este niciodat
conjuncie, ci intotdeauna adverb de negaie. Neputand fi singur conjuncie (Nici nu-l intereseaz), e
puin probabil c in cuplu (Nu tie nici una, nici alta; Nici nu umbl, nici nu vorbete) nici ar putea
dobandi valoare conjuncional.
in concluzie, atat i... i, cat i nici... nici sunt cupluri adverbiale, iar coordonarea in prezena lor, lr
conjuncia i, se realizeaz prin juxtapunere.
348 Tot adverb este i in cuplurile nu numai... ci i, atat... cat i (vezi Draoveanu, 1997, p. 236).
Nici nu inva, dar nici nu tie.
Al\

3. in cadrul coordonrii disjunctive, in funcie de calitatea morfologic originar a elementelor

relaionale, se vorbete de cupluri conjuncionale i cupluri adverbiale cu valoare conjuncional.
3.1. Sau ... sau, ori ... ori: Sau vii, sau pleci; Ori e alb, ori e neagr.
Cuplurile aici in discuie permit urmtoarele constatri:
(1) Luate fiecare independent, adic in afara cuplurilor date, sau i ori sunt indiscutabile conjuncii
coordonatoare disjunctive: Vii sau pleci?; tii ori nu tii?
(2) Dei unitile coordonate in prezena acestor cupluri sunt desprite prin pauz (virgul), aceasta nu
marcheaz locul sau lipsa unei conjuncii coordonatoare, ceea ce inseamn c raportul de coordonare
este in mod cert unul disjunctiv. (Introducerea unui i, de ex., dezorganizeaz enunul: *Sau tii i sau
nu tii.)
(3) Dac este eliminat cuplul sau ... sau (ori ... ori), obinem de asemenea o dezorganizare a
enunului, o structurare ambigu, neclar sau un alt enun: Sau vii, sau pleci > Vii, pleci.
(4) Interpretarea gramatical a acestor cupluri (sau ... sau, ori ... ori) nu este catui de puin simpl,
dac inem la respectarea unor principii ferme in gramatic i la evaluarea consecinelor asupra
analizei gramaticale in ansamblu.
Sunt posibile mai multe variante:
(a) Ambele componente ale cuplurilor sunt deopoztiv conjuncii coordonatoare - interpretarea
uzual, inclusiv colar350.
in acest model interpretativ ne apare o conjuncie in plus, primul sau (ori), care, in mod obiectiv, n-are
ce lega, deoarece in stanga nu exist alt termen. (in operaia de segmentare a frazei, cei doi sau (ori)
ne-ar aprea in egal msur exteriori structurii propoziiilor coordonate: Sau [vii,] sau [pleci].)
(b) Conjuncie coordonatoare este numai al doilea sau (ori), cel care ocup poziia fireasca in
coordonare (= intre unitile coordonate), rmanand ca primul sau (ori) s fie o conjuncie
nerelaional, un fel de avertizor al celei de-a doua351, funcionand asemenea unui CORELATIV.
Se tie ins c elementele corelative, atat in coordonare, cat si in subordonare, nu sunt de natur
conjuncional, ci de natur adverbial (compar cu: nu numai... ci i; de aceea ...fiindc, totui ...
dei, aa de
350
351

Soluie care, fcand abstracie de unele consecine, la care elevul nu se :andete, poate fi promovat
in analiza gramatical colar.
Aceast discriminare funcional s-ar justifica printr-un paralelism cu corespondentul din

german: sau = "oder"; sau ... sau = "eritweder ... oder".

472

... incat etc.)352. Ar insemna deci ca primul sau (ori) s fie diferit morfologic de al doilea, respectiv ...
adverb i incadrat in structura primei coordonate: [Sau vii,] sau [pleci]. Se inelege c i o asemenea
soluie este discutabil.
NOTA. O eventual interpretare a gruprii (sau ... sau, ori ... ori) ca locuiune conjuncional sau
conjuncie compus se exclude prin fora evidenei.
"). Spre deosebire de sau (ori) "conjuncii simple" (Vii sau pleci?), unitile sau (ori) din
cuplurile in discuie poart, amandou i deopotriv, accentul sintactic, asemenea adverbelor din
nici ... nici, i ... i, particularitate ce ne-ar conduce la un statut adverbial pentru ambele componente
ale cuplurilor sau ... sau (ori ... ori) i, implicit, la negarea calitilor conjuncionale. (in afara
adverbelor relative (unde, cand etc), nu exist alte adverbe care s funcioneze conjuncional.)
in aceast variant, coordonarea s-ar realiza prin ... JUXTAPUNERE, rolul adverbelor sau ... sau
(ori ... ori) fiind acela al unor amplificatori lexico-gramaticali obligatorii ai disjunciei353. (in analiza
frazei, cei doi sau (ori) ar fi incadrai in propoziiile coordonate: [Sau vii], [sau nu vii] -comp. cu:
[Nici nu cant], [nici nu danseaz.].
NOT. Spre aceeai interpretare ne-ar conduce insui inelesul logico-gramatical al acestor cupluri, situat la
acelai nivel, in opoziie direct cu i... i: DISJUNCIE LOGIC - sau A, sau B (ori A, ori B) / CONJUNCIE
LOGIC - i A, i B, simetrie prea evident ca s duc la interpretri morfologice total diferite.

3.2. Cand... cand, ba ... ba, acum ... acum, a(i)ci ... a(i)ci, fie ... fie: Cand rade, cand plange; Acum e
soare, acum ploua; Ba vine, ba nu vine; N-a venit la cenaclu, fie c n-a tiut, fie c a pierdut
autobuzul.
in legtura cu aceste cupluri, reinem urmtoarele:
(1) Raportul realizat prin ele / in prezena lor este asimilat de regul coordonrii disjunctive, dei, de
fapt, nu este vorba de o disjuncie
Vezi Draoveanu, 1997, p. 239-241.
Cazurile de lips a acestora sunt cu totul excepionale i numai in coordonarea concesivelor: Vii, nu vii, eu tot
plec (= Sau vii, sau nu vii, eu tot plec = Indiferent dac vii sau [dac] nu [vii], eu tot plec)
352
353

473

propriu-zis (= opoziie cu excludere reciproc), ci de o COORDONARE ALTERNATIV354.

(2) Cu excepia lui fie (provenit din conjunctivul fie al verbului a fi), celelalte elemente din cupluri
sunt adverbe, niciodat conjuncii, nici coordonatoare, nici subordonatoare.
(3) Intrate in aceste cupluri, ele n-au cum dobandi valoare conjuncio-nal, rmanand ceea ce sunt,
adic adverbe.
(4) Coordonarea alternativ este realizat prin juxtapunere355, iar adverbele au rolul unor
amplifufatori lexico-gramaticali obligatorii care expliciteaz alternana.
Concluzia care poate fi degajat din cele de mai sus (vezi 2. i 3.) este c toate cuplurile omogene (ca
expresie i ineles) care apar in coordonare (nici.. .nici, i... i, sau... sau, ori... ori, fie ...fie, ba .. .ba,
cand... cand, acum ... acum, a(i)ci .. a(i)ci) sunt de natur ADVERBIAL, adic
NECONJUNCIONAL, iar COORDONAREA, ca raport, se realizeaz propriu-zis prin
JUXTAPUNERE.
Vezi Avram, 1986, p. 331.
354
355

Vezi, in acelai sens, Avram, lucr. cit, p. 229; Vuliici Alexandrescu, 1995, p.22.

474

*T106 IN PROBLEMA GRUPRILOR "AUXILIAR

PREDICATIV LA MOD NEPERSONAL + NUME PREDICATIV"
0. Fie urmtoarele exemple:
(1) inainte s devin inginer, Gigei fusese maistru intr-o fabric; Deoarece n-a fost atent, Ion a
comis cateva greeli elementare; De mult nutrea sperana s fie pe placul socrilor; S fii om e lucru
mare, s fii domn e intamplare; E greu s ajungi un hun specialist; Poi s fii generos chiar dac nu
eti bogat; Nu te consideram s fii in stare de aa ceva; Fr s fie propriu-zis frumoas, e totui
agreabil; Cand eram student, mergeam adesea in excursii.
(2) Dup ce a ajuns ce i-a dorit, nu ne-a mai bgat in seam; Deoarece este cum il tii de-o via,
nu te atepta la prea multe de la el; intrucat prea s fie cam obosit, l-am lsat in pace.
in toate subordonatele din frazele date la (1), PREDICATUL, potrivit interpretrii gramaticale uzuale,
este unul NOMINAL, numit in consecin (= "predicat nominal"), a crui structur este format din

"AUXILIAR PREDICATIV (= verb copulativ) + NUME PREDICATIV" (s devin inginer, n-a

fost atent, s ajungi un specialist, eram student etc).
Prin aceast structur predicatul nominal se constituie in opozant al predicatului verbal.
in exemplele de la (2), predicatul nominal este redus ca extensiune la auxiliarul predicativ, poziia
numelui predicativ fiind ocupat de propoziia SUBORDONAT (numit tocmai de aceea)
PREDICATIV.
Deoarece, dup cum se vede, ii lipsete o component, in practica analizei gramaticale colare (i nu
numai aici) este numit de regul PREDICAT NOMINAL INCOMPLET (a ajuns, este, prea).
0.1. Trecand auxiliarul predicativ la un mod nepersonal (aici, gerunziu, infinitiv, supin), exemplele de
mai sus devin:
(1) inainte de a deveni inginer, Gigei fusese maistru intr-o fabric; Nefiind atent, Iona a comis
cateva greeli elementare; De mult nutrea sperana de a fi pe placul socrilor; A fi om e lucru mare, a
fi domn e intamplare; Egreu de ajuns un bun specialist; Poi fi generos chiar dac nu eti bogat; Nu
te consideram a fi in stare de aa ceva; Fr a fi propriu-zis frumoas, e totui agreabil; Fiind
student, mergeam adesea in excursii.
475

(2) Ajungand ce i-a dorit, nu ne-a mai bgat in seam; Fiind cum il tii de-o via, nu te atepta la
prea multe de la el; Parand s fie cam obosit, l-am lsat in pace 56.
1. Comparand din punctul de vedere al funciei sintactice i al terminologiei gruprile "auxiliar
predicativ + nume predicativ", se constat, in afar de asemnri i deosebiri obiective, un grad diferit
de dificultate, ambiguitate i chiar anormalitate in interpretarea gramatical de la un tip (0.) la altul
(0.1).
1.1. in ceea ce privete gruparea "auxiliar predicativ la mod personal + nume predicativ" (tipul 0.: s
devin inginer, n-a fost atent, eram student etc), lucrurile, datorit tradiiei gramaticale romaneti i,
pe baza acesteia, obinuinei formate i consolidate in coal, ne par a fi clare i normale, atat in
latura" conceptual, cat i in cea terminologic, luandu-le ca date, respectiv ca i cum nici n-ar putea
fi altfel. (Ni se pare absolut firesc s vorbim de un predicat nominal, opus celui verbal, s-i
acceptm structura binar ca pe un fapt obiectiv (=dou componente, fiecare cu individualitate lexical
i gramatical), s vorbim de auxiliare predicative i intentarul acestora, de prile de vorbire prin care
exprim numele predicativ etc.)
in realitate, pentru c nu ne deranjeaz in mod deosebit aici, trecem sub tcere sau pur i simplu nu
ne intereseaz o serie de aspecte nu tocmai clare i bine puse la punct, pentru ca in alte imprejurri s
ne dea de gandit sau chiar s ne pun in situaia de a nu gsi o ieire.
in acest sens:
(a) in numele acestui predicat apare numai a doua component, numele predicativ nu i auxiliarul
predicativ, componenta cea mai important gramatical, semnul explicit al funciei predicative.
(b) Nume predicativ nu inseamn nume cu funcie de predicat, ci nume care intr in componena
unui predicat, acordandu-i acestuia o anumit semnificaie lexical i autonomie comunicativ.
(c) Nu orice realizare a componentei pe care o numim cu acest termen (= nume predicativ) este
nume. (Adverbul i verbul la mod nepersonal nu aparin numelui.)
(d) Numele predicativ, ca insoitor al auxiliarului predicativ, se dovedete in cele din urm
funcie sintactic de sine stttoare, aliniat celorlalte (complement, atribut etc), fapt recunoscut,
dei oarecum deghizat i pe ocolite, chiar de gramatica tradiional, din moment ce intre
Vezi, pentru multe alte exemple in poziii sintactice diferite, Tunsoiu, 1967,
p. 149-l65.
476

funciile prilor de vorbire (substantiv, adjectiv, adverb etc.) numele predicativ apare constant i firesc
alturi de subiect, atribut etc.
Se vede astfel c deja aici, la predicatul nominal banal ca interpretare, apare ceva in neregul fa
de restul prilor de propoziie, inclusiv predicatul verbal, lucru care va iei in prim plan la
construciile nepersonale, i anume o funcie (= nume predicativ) in interiorul altei ... funcii (=
predicatul nominal).
(e) Cu toate c are structur binar, adic este altfel decat predicatul verbal sau alte pri de propoziie,
reduse in plan lexical la un singur cuvant (= parte de vorbire de sine stttoare, nu simplu
instrument gramatical de tip prepoziie, articol, auxiliar morfologic etc), aceast trstur nu se reflect

in nume.
Altfel spus, predicatul nominal este considerat o parte de propoziie simpl, nu compus i nici
dezvoltat (cum sunt prile de propoziie exprimate prin cuvinte compuse sau locuiuni ale prilor de
vorbire).
1.2. Prin trecerea auxiliarului predicativ de la mod personal (eram biat) la mod nepersonal (fiind
biat), gruparea "auxiliar predicativ + nume predicativ" NU mai este un PREDICAT (nici nominal i
nici de alt fel) in sensul uzual al termenului. (Potrivit majoritii gramaticilor romaneti, funcia
predicativ a verbului este condiionat de FORMA PERSONAL, ADIC DE UNUL DINTRE
MODURILE PERSONALE, NUMITE DE ACEEA i predicative (indicativ, conjunctiv,
condiional-optativ, imperativ, prezumtiv)357.
in legtur cu interpretarea sintactic a acestor grupri i denumirea lor, se cuvin spuse urmtoarele:
1.2.1. Dac acceptm predicatul nominal, in ciuda celor mai sus spuse, ca o singur parte de
propoziie, trebuie s procedm la fel i cu structura obinut dup trecerea auxiliarului predicativ la
mod nepersonal.
Argumente:
(a) Auxiliarul predicativ, exceptand trecerea de la un mod personal la un mod nepersonal, nu sufer
nici o alt modificare gramatical sau semantic. (Are acelai ineles, reclam in acelai fel
un nume predicativ i trimite deopotriv la un subiect ca partener de relaie.)
(b) Numele predicativ rmane la modul absolut identic celui din structura predicatului nominal (=
are acelai coninut gramatical, se exprim prin aceleai pri de vorbire, este in acelai fel construit
(caz, prepoziie, acord, juxtapunere) i se subordoneaz in acelai fel unui
Excepia pe care o constituie infinitivul predicativ echivalent cu un imperativ (A nu se clca pe iarb!; A se
agita inainte de intrebuinare!) este nesemnificativ.
357

477

subiect, indiferent dac acesta este comun cu al verbului la mod personal sau este diferit de al acestuia).
1.2.2. Se inelege ins c, fa de predicatul nominal, componentele acestei pri de propoziie, pe care
deocamdat n-o numim, evideniaz o serie de trsturi aparte, mai cu seam in forma unor improprieti
terminologice:
(a) Auxiliarul predicativ nu este semnul unui predicat nominal, adic nu este ... predicativ.
OBSERVAIE. Inconvenientul nu s-ar inltura propriu-zis prin inlocuirea calificativului predicativ cu unul
mai general i supraordonat de exemplu, sintactic, urmand a vorbi, in funcie de situaie, de auxiliar sintactic
predicativ, respectiv auxiliar sintactic nepredicativ, cci, dincolo de lipsa de consisten i proprietate, acest lucru
ne-ar obliga la instituirea aceleiai opoziii (predicativ/ nepredicativ) la toate verbele. Or, despre un verb, a
lucra, de exemplu, spunem c este predicativ indiferent daca este la mod personal sau la mod nepersonal, adic
indiferent dac are sau nu, intr-o situaie dat, funcie de predicat.
Calificativul predicativ trebuie ineles aici ca POSIBILITATE de a intra in structura unui predicat nominal,
posibilitate care devine realitate sau nu, in funcie de modul personal sau nepersonal al auxiliarului. (in definitiv,
orice termen este o convenie.)
(b) Numele predicativ nu este component in structura unui predicat nominal, ci in structura unei pri de
propoziie cu alte roluri sintactice (complemente, atribute etc), adic, din nou,... nepredicativ 358.
OBSERVAIE. Fr indoial c o formulare de tipul nume predicativ nepredicativ ar conine explicit o
contradicie in termeni, iar o alta de tip "nume nepredicativ" n-ar rezolva mare lucru, fiind aproape un pleonasm
in limbaj de specialitate, tiut fiind c numele este prin natura lucrurilor ... nepredicativ. Ca atare, dac ne
mulumim cu acest termen, adic nu-l inlocuim cu altul, posibilitile de a-l reforma sunt foarte reduse. Putem in
schimb s operm o ajustare semantic, nedeductibil din nume, respectiv s inelegem prin nume predicativ
insoitorul obligatoriu al auxiliarului predicativ, numit in acest fel (= auxiliar predicativ) indiferent dac este
sau nu component in structura unui predicat nominal.
incercri de innoire i adecvare terminologic exist in literatura de specialitate, dar rezultatele lor au o circulaie
restrans i nicidecum prezente in manualele colare. Astfel, de exemplu, pentru numele predicativ s-au propus
termeni de tipul: adjunct predicativ, adjunct verbal, predicativ etc. (Vezi, pentru intreaga problematic, Neamu,
1986, p. 87-93.)
478
AVERTISMENT. Atata timp cat in gramatica colar (i nu numai aici) vom menine distincia "verb
predicativ / verb nepredicativ (= copulativ, auxiliar predicativ) i (consecina acesteia) distincia "predicat
verbal / predicat nominal", carenele terminologice i conceptuale vor rmane in esen aceleai, chiar dac, aa
ca aici i aiurea, se incearc o mascare a lor prin operaii de cosmetizare.
Dimpotriv, in cazul in care gramaticile noastre ar recunoate predicativitatea tuturor verbelor (la mod personal,
se inelege), indiferent de semantica lor lexical, ceea ce ar implica inexistena categoriei auxiliarelor predicative
(= copulativelor), problema unor asemenea pri de propoziie nu s-ar mai pune, czand de la sine. (Altfel

spus, auxiliarele predicative "trecute" la verbele predicative "normale" ar indeplini singure orice funcie
sintactic, iar numele predicativ, numit eventual altfel, ar constitui parte de propoziie (= unitate) de sine
stttoare, nu subunitate, nu parte a unei pri de propoziie.) Cum distana dintre dorin i putin este mare,
rmanem deocamdat, cel puin la acest nivel al analizei gramaticale, cu cei doi termeni, oricat de improprii i
nefericii ar fi, auxiliarul predicativ i numele predicativ.
1.3. Interpretarea sintactic a gruprii se ofer in dou variante, de audiena diferit:
1.3.1. in cea mai mare parte a literaturii de specialitate, gruparea in discuie (auxiliar predicativ la mod
nepersonal + nume predicativ) cu elementele ce graviteaz in jurul ei este considerat CONTRAGERE a unei
SUBORDONATE. in funcie de rolul sintactic al contragerii, acelai cu al subordonatei necontrase, vorbim de
contrageri ale cauzalelor, finalelor, temporalelor, subiectivelor etc. (vezi exemplele date la 0. i 0.1.). in numele
contragerii figureaz numele modului nepersonal prin care a fost contras - infinitiv, gerunziu etc, respectiv
contragere gerunzial, contragere infmitival etc. (a unei subordonate de un anumit fel). intr-un exemplu ca
Fiind biet, pduri cutreieram ... (M. Eminescu), fiind biet este o contragere gerunzial a unei subordonate
temporale.
OBSERVAIE. Nu deschidem aici discuia cu privire la incadrarea contragerii ca unitate sintactic - parte de
propoziie cu structur complex (dezvoltat)359, propoziie subordonat ca atare sau unitate de sine stttoare,
altceva decat partea de propoziie i propoziia360. in aceast interpretare, gruparea "auxiliar predicativ la mod
nepersonal + nume predicativ" are pentru
359 Vezi'GLR, 1963, voi. II, p. 82.
360 Vezi, pentru intreaga discuie, Draoveanu, 1997, p
consider contragerea contras".)
domeniu al sintaxei frazei,
245-250. (Autorul numind-o "propoziie
479
I

contragere (= propoziia contras) rolul pe care il are predicatul (nominal) pentru propoziia
necontras361, adic st pe poziia acestuia, ceea ce ii i atrage numele de PREDICAT CONTRAS
sau PROPREDICAT (= pentru / in loc de predicat- vezi, similar, pronume).
Se inelege c fenomenul propriu-zis al contragerii (= al trecerii verbului de la mod personal la mod
personal cu suprimarea conectivului subordonatei) vizeaz numai auxiliarul predicativ, nu i numele
predicativ. (Din acest punct de vedere, nu exist nici o deosebire intre auxiliarul predicativ i o
contragere prin mod nepersonal a unui verb predicativ oarecare.)
Rezult clar de aici c, in aceti termeni, este rezolvat atat statutul funcional al gruprilor, cat i
numele lor: PROPREDICAT al propoziiei contrase. (Dac este o subordonat, cum avem in toate
exemplele pan aici discutate, in numele acesteia apare, firete, i funcia: propoziie cauzal (final,
atributiv, temporal etc.) contras362.)
Analiza pe componente a propredicatului nominal este aceeai cu a predicatului nominal i, intocmai
ca la acesta din urm, mai puin ... nefireasc.
1.3.2. La nivel colar, unde conceptul de contragere este mai puin riguros i intrebuinat de multe ori
pentru fenomene sintactice care nu au nimic de-a face cu o contragere, o asemenea analiza (= in
termenii subordonatelor contrase i a propredicatului sau predicatului contras) este mai puin uzual,
respectiv, atunci cand nu sunt ocolite deliberat, gruprile discutate sunt asimilate unor pri de
propoziie (atribute, complemente etc).
Posibilitatea transformrii construciei personale intr-una nepersonal (i invers) dovedete existena
unei echivalene funcionale: Fiind bolnav, n-am mai venit - Deoarece ara fost bolnav, n-am mai
venit. (Funcia cauzal este deopotriv prezent in ambele construcii. in general, funcia acestor
grupri nu ridic probleme deosebite pentru analist, putand-o uor verifica prin transformare intr-o
subordonat.)
Aceast echivalen se incadreaz in aa-numita CORESPONDEN dintre prile de propoziie i
propoziiile subordonate, coresponden care este absent doar in ce privete predicatul verbal i
auxiliarul predicativ din structura predicativul nominal. (Aa-numita subordonat predicativ este
corespondenta numelui predicativ, nu a predicatului verbal sau nominal.)
361

Draoveanu, 1997, p. 248. La Hazy, 1971, apare denumirea de "predicat endent". Pentru princi
1997, p. 260-261.
dependent". 62 Pentru principalele contrase, pe care nu le discutm aici, vezi Draoveanu,
480

Datorit structurii lor binare, asemenea predicatelor nominale de la care provin, structuri neintalnite in

restul realizrilor, aceste pri de propoziie au un statut mai puin bine definit, ceea ce se reflect in
analiza lor care se indeprteaz de un standard operaional i terminologic, carene care, din pcate, nu
pot fi eliminate.
in acest sens:
(1) Dac le lum ca pri de propoziie, structura lor nu poate fi decat binar, iar analiza trebuie s
degaje componentele, oricat de ocante ni s-a prea denumirile lor, cu care suntem obinuii numai
la predicatul nominal (= auxiliarul predicativ i numele predicativ).
(2) Cea mai delicat dintre probleme este individualizarea lor terminologic fa de aceleai pri de
propoziie din restul situaiilor (comp. intarziind n-a mai ajuns trenul (complemnt circumstanial de
cauz) cu Fiind lene, n-a mai ajuns trenul (complement circumstanial de cauz).
(3) incercand o individualizare terminologic a acestor grupri, aceasta nu poate porni decat de la
structura lor, una in mod evident diferit de a prilor de propoziie numite simple.
in gramatica limbii romane, calificativul simplu particip ca opozant in mai multe cupluri: SIMPLU
/ MULTIPLU, SIMPLU / DUBLAT, SIMPLU / COMPUS, SIMPLU / DEZVOLTAT, SIMPLU /
COMPLEX etc.
(a) Primele dou opoziii nu intr in discuie, deoarece predicatul nu poate fi nici multiplu35 i nici
dublat364.
(b) Nepotrivit este aici i opozantul compus, deoarece acesta in sintax se utilizeaz mai cu seam
in formularea predicat compus de ctre cei care susin categoria verbelor auxiliare de modalitate (a
putea, a trebui etc). in acest perimetru, predicat compus inseamn predicat format din DOU
VERBE (un auxiliar de modalitate i un verb predicativ obinuit: Nu poate citi; Nu poate s vin;
Trebuie luate msuri)365.
Or, in cazul gruprilor aici discutate, cel de-al doilea component este doar accidental un verb, doar una
dintre fenomenalizrile numelui predicativ.
363 in cadrul predicatului, unul singur, multiplu poate fi doar numele predicativ (Ion este harnic,
frumos, inteligent i bogat).
364 Dublarea privete numai complementul direct, complementul indirect al atribuirii (in dativ sau
construcie echivalent cu dativul) i subiectul (L-am vzut pe Ion; Elevului nu-i place gramatica aa
cum se pred acum; Mar a mai venea i ea din cand in cand s-o vad pe Persida).
Pe poziia celui de-al doilea verb poate aprea i gruparea "auxiliar predicativ + nume predicativ": Nu
poate fi profesor la varsta asta.
481
(c) in gramatica limbii romane, se vorbete de pri de propoziie DEZVOLTATE (sau
COMPLEXE)366 in dou situaii:
(c,) realizate prin cuvinte compuse i locuiuni (substantivale, verbale, adverbiale etc): Locuiete in
Cluj-Napoca; N-are inere de minte; A luat-o la fug spre pdure;
(c2) realizate prin diferite tipuri de construcii i contrageri (infinitivale, gerunziale, comparative,
exceptive etc.)367. Este de remarcat aici c partea de propoziie dezvoltat (complex) nu este limitat
la nucleul verbal (infinitivul, gerunziul etc), ci in ea se includ i partenerii de relaie ai verbului
(Intrand in cas, vzu c...; N-are cu cine discuta).
(d) Am putea conveni, prin abolirea sinonimiei "dezvoltat - complex", s rezervm calificativul
"complex" (= cu structur complex) numai prilor de propoziie cu structura "auxiliar predicativ la
mod nepersonal + nume predicativ"368, chiar dac pentru predicatul nominal nu utilizm acest
calificativ. (Predicatul nominal nu are nevoie de el, deoarece nu are alt structur (complet sau
incomplet) decat cea binar.)
Am vorbi in acest sens de subiect cu structur complex, atribute cu structur complex, complemente
cu structur complex, elemente predicative suplimentare cu structur complex369.
(4) Un impas terminologic greu de depit il reprezint ATRIBUTUL (cu structur complex), care,
lucru indeobte cunoscut, se clasific i se denumete dup partea de vorbire prin care se exprim (=
atribut substantival, atribut pronominal, atribut adjectival etc). Or, in cazul de fa, ca parte de
propoziie cu structur complex, acesta se exprim printr-un grup de pri de vorbire - un verb
(auxiliar predicativ) + un substantiv (adjectiv, pronume etc.) (ca nume predicativ).
Exemplu: Dorina de a fi premiant o are aproape orice copil. Ce fel de atribut este de a fi premiant verbal (pentru c il conine pe a fi) sau substantival (pentru c il conine pe premiant)! Denumirea cu
un singur termen, cu oricare, nu respect clasificarea atributului.

366
367

Cei doi termeni par a fi considerai sinonimi in GLR, 1963, voi. II, p. 82.
Vezi GLR, 1963, voi. II, p. 82-84.

368
369

Vezi, Neamu, 1993, p. 10.

Soluia aceasta terminologic este doar o aproximare, deoarece poate fi inclcat de cel de-al doilea membru al
prii de propoziie cu structur complex, numele predicativ, care la randu-i poate fi complex: Prand a fi
bolnav, l-am scutit de participare (prand a fi bolnav = complement circumstanial de cauz cu structur
complexa, format din auxiliarul predicativ prand, gerunziu ... + nume predicativ cu structur complex, format
din auxiliarul predicativ a fi, infinitiv ... + numele predicativ bolnav, exprimat prin adjectiv, nominativ ...).
(Analiza desfurat devine o adevrat ... povestire.)
482

O eventual denumire cu doi termeni (verbal-substantival sau, de la caz la caz, verbal-adjectival,

verbal-adverbial etc.) ar reclama denumirea in acelai fel i a predicatului din care a provenit
printrecerea auxiliarului predicativ la mod nepersonal, adic ... predicat verbal-substantival, predicat
verbal-adjectival, predicat verbal-pronominal etc. sau, cu un termen generic, predicat verbal-nominal.
Or, in gramatica limbii romane, orice predicat cu structura "auxiliar predicativ + nume predicativ" este
numit (doar) predicat... nominal370.
IDEE TERMINOLOGIC. Dac in denumirea "predicat nominal" calificativul "nominal" inseamn
c predicatul are in structura lui un termen numit (mai mult sau mai puin propriu) nume
(predicativ)371, iar primul component (= predicat) trimite la auxiliarul predicativ, adic la indicatorul i
generatorul propriu-zis al funciei predicative , atunci putem proceda similar i in cazul in care
auxiliarul predicativ este la mod nepersonal, adic nu mai este indicator i generator al funciei
predicative, ci al alteia, in spe, aici, al celei atributive, prin modul nepersonal, asemenea oricrui alt
verb.
inlocuind in denumirea "predicat nominal" primul termen cu numele noii funcii, atribut, obinem
ATRIBUT NOMINAL. (Aa cum prin predicat nominal nu inelegem c (predicatul) se exprim
numai prin nume, nici prin atribut nominal nu vom inelege c se exprim (numai prin nume.)
Se inelege c un atribut nominal are structur complex i se analizeaz pe componente asemenea
unui complement (subiect etc.) cu structura complex.
OBIECII POSIBILE.
(a) Atributul nominal nu se opune unui atribut verbal, cum se opune predicatul nominal celui
verbal. (in realitate, nici predicatul
Exist i punctul de vedere potrivit cruia predicat nominal propriu-zis este doar cel cu auxiliarul
predicativ a fii, considerat asemantic lexical, urmand ca predicatul cu alte auxiliare predicative (a
deveni, a se face, a iei etc.) s fie numit predicat verbal-nominal sau nominal-verbal (vezi
Diaconescu, 1957, p. 105-l20). Distincia este discutabil, ea bazandu-se exclusiv pe criterii semantice.
(Chiar dac a fi este / ar fi asemantic lexical, el rmane totui un verb, membru deplin al acestei
grupri, nu un simplu auxiliar morfologic. Prin urmare, orice predicat cu aceast structur,
indiferent de auxiliarul predicativ din componen, ar trebui numit... verbal-nominal.)
Nominal provine de la nume.
Dintre prile de vorbire, numai verbul poate crea propriu-zis predicativitate.
483

nominal nu opune numele verbului, ci este vorba de dou tipuri de structuri: verb + nume / verb.)
(b) Atributul nominal nu se poate subclasifica propriu-zis (atribut substantival, atribut adjectival etc),
deoarece numai a doua component (= numele predicativ) cunoate varietate morfologic (substantiv,
adjectiv, pronume etc).
(c) Calificativul nominal ar putea fi tot atat de bine aplicat i celorlalte funcii cu aceeai structur
binar (subiect, complement etc). La acestea ins nu este neaprat necesar, deoarece in numele lor nu
apare numele prii de vorbire prin care se exprim.
(d) Termenii "nominal" i "structur complex" nu se incadreaz prea clar ca membri corelativi i
opozani ai altora intr-un sistem terminologic riguros definit.
1.3.3. in concluzie, interpretarea sintactic a gruprilor de tip "auxiliar predicativ la mod nepersonal +
nume predicativ", dac nu introducem conceptul de contragere (cu toat familia), nu se poate face
decat in termenii prilor de propoziie cu structur complex, cu analiza aferent a componentelor i
cu toate inconvenientele conceptuale i terminologice.
Se inelege c in cazul in care auxiliarul predicativ la mod nepersonal este lipsit de nume predicativ,

deoarece este urmat de o subordonat predicativ, partea de propoziie cu structur complex va fi

incomplet, aa ca predicatul nominal incomplet.
484

TEST-GRIL din raorfosintaxa propoziiei

I. Haurai ptratul din dreptul variantei pe care o considerai corect ca analiz gramatical a
cuvantului subliniat. (La o propoziie nu poate fi haurat decat un singur ptrat.)
1. Dup toate cate mi s-au intamplat, nu mai cred nimic.
D a. atribut adjectival / adjectiv pronominal relativ, acuzativ
D b. complement circumstanial de timp / pronume relativ, acuzativ
cu prepoziie
D c. subiect / pronume relativ, nominativ
D d. alt interpretare
2. Dragul meu prieten, te rog s m ieri.
a. adjectiv, vocativ / fr funcie sintactic
b. substantiv provenit din adjectiv prin articulare, vocativ / fer funcie sintactic
c. atribut adjectival / adjectiv, vocativ
d. alt interpretare
3. Ne intalnim la ora apte.
a. atribut substantival nominatival / numeral cardinal cu valoare substantival, acuzativ
b. atribut adjectival / numeral cardinal cu valoare adjectival, acuzativ
D c. complement circumstanial de timp / numeral cardinal cu
valoare substantival, acuzativ
d. alt interpretare
4. Te crezi in stare de aa ceva?
a. element predicativ suplimentar / locuiune adverbial de mod
D b. element predicativ suplimentar / locuiune adjectival,
nominativ
c. complement circumstanial de mod / locuiune adverbial de mod
d. alt interpretare
485
5. Nu te intereseaz opiniile celorlalte candidate?
a. atribut pronominal genitival / pronume nehotrat, genitiv D b. atribut adjectival /
adjectiv pronominal nehotrat, genitiv
D c. atribut pronominal genitival / pronume demonstrativ (de
difereniere), genitiv D d. alt interpretare
6. Neatent cum este, face greeli una dup alta.
D a. conjuncie subordonatoare cauzal (= cum "cauzal") / fr
funcie sintactic
D b. nume predicativ / adverb relativ de mod (= cum "modal")
D c. complement circumstanial de cauz / adverb relativ cu valoare
cauzal D d. alt inteipretare
7. Nu se las convins nici in ruptul capului.
a. complement circumstanial de mod / participiu cu valoare adverbial modal
Q b. element predicativ suplimentar / adjectiv participial, nominativ
c. element predicativ suplimentar / adjectiv participial, acuzativ
d. alt interpretare
8. Le-a trimis felicitri celor dou surori ale sale.
a. atribut pronominal genitival / pronume posesiv, genitiv D b. atribut adjectival /
adjectiv pronominal posesiv, genitiv D c. atribut adjectival / adjectiv pronominal posesiv, dativ
d. alta interpretare
9. imi duc in fiecare zi cainele la plimbare.

n
a. atribut pronominal datival /
pronume reflexiv, dativ posesiv
b. pronume reflexiv, dativ, marc a diatezei reflexive / fr funcie sintactic

c. complement indirect / pronume personal, dativ

d. alt interpretare
10. De-a lungu-/ se intinde campul nesfarit.
D a. complement circumstanial de loc / pronume posesiv, genitiv cu
locuiune prepoziional
D b. atribut pronominal datival / pronume personal, form neaccentuat,
dativ posesiv
486
D c. complement circumstanial de loc / pronume personal, form
neaccentuat, dativ posesiv cu locuiune prepoziionala D d. alt interpretare
11. Calul pe care a pariat a trecut ultimul linia de sosire.
D a. complement direct / pronume relativ, acuzativ cu morfemul pe
D b. complement indirect / pronume relativ, acuzativ cu prepoziia
pe D c. atribut pronominal prepoziional / pronume relativ, acuzativ cu
prepoziia pe D d. alt interpretare
12. N-are cum sosi aa de repede.
D a. predicat verbal / verb predicativ, conjunctiv, prezent
D b. predicat verbal / verb predicativ, indicativ, perfect simplu
c. complement direct / verb nepredicativ, infinitiv, prezent
d. alt interpretare
13. Ce-ai vrea s-mi plac la tine, uratule?
D a. subiect / pronume interogativ, nominativ
D b. subiect / pronume relativ, nominativ
c. complement direct / pronume interogativ, acuzativ D d. alt interpretare
14. Ioane, fii cuminte]
a. nume predicativ / adverb de mod
D b. nume predicativ / adjectiv, nominativ
c. nume predicativ / adjectiv, vocativ
d. alt interpretare
15. A inut seama de prerile amandurora.
a. atribut adjectival / adjectiv pronominal nehotrat, genitiv
b. atribut adjectival / numeral colectiv cu valoare adjectival, acuzativ
D c. atribut substantival genitival / numeral distributiv cu valoare
substantival, genitiv D d. alt interpretare
16. Fiind singur de la zece ani, a muncit din greu ca s ias la liman. D a. element predicativ
suplimentar / adjectiv, nominativ
b. complement circumstanial de mod / adverb de mod
487
c. nume predicativ / adjectiv, acuzativ
d. alt interpretare
17. Fumatul interzis in sal.
a. predicat verbal / verb la participiu (= participiu cu valoare predicativ)
b. nume predicativ / adjectiv participial, nominativ, cu elipsa lui a fi (= este])
c. atribut adjectival / adjectiv participial, nominativ
d. alt interpretare
18. Dup atata timp petrecut impreun, se cunoteau relativ bine. D a. atribut adverbial / adverb
de mod
D b. complement circumstanial de timp / adverb de timp
c. adjectiv pronominal nehotrat, face parte dintr-o locuiune adverbial de timp / fr
funcie sintactic autonom
D d. alt interpretare
19. Cand i-ai cumprat maina asta?
a. complement indirect / pronume personal, dativ
D b. atribut pronominal datival / pronume reflexiv, dativ posesiv
c. complement indirect / pronume reflexiv, dativ G d. alt interpretare

20. Poate s i plou, c eu tot plec.

a. predicat verbal / adverb (de mod) predicativ
D b. complement circumstanial concesiv / adverb concesiv provenit
din verbul a putea "impersonal"
c. predicat verbal / verb predicativ, impersonal, tranzitiv, indicativ, prezent
d. alt interpretare
488
II. REZOLVARE I ARGUMENTARE a soluiilor (R = rezolvare; A=
argumentare)
1. R: = c; cate = subiect / pronume relativ, nominativ. A:
(1) Trebuie s. fie, prin fora evidenei, un relativ-interogativ, aici, datorit caracterului neinterogativ
al enunului; numai relativ.
(2) Nu are dup el in subordonat un substantiv pe care s-l determine i cu care s se acorde > nu
este adjectiv (relativ), ci pronume (relativ) > nu a.
(3) Prepoziia dup nu-i aparine lui, ci nehotratului toate din regent > cate nu este in acuzativ cu
prepoziie nici a, nici b.
(4) Fcand parte din propoziia pe care o introduce, nu stabilete relaie intrapropoziional in stanga,
nu determina nehotratul toate din regent i nici nu se acord cu acesta, ci il reprezint in subordonat
-4 nu este atribut de nici un fel > nu a.
(5) Se raporteaz in dreapta, la verbul intranzitivizat (prin se) s-au intamplat > nu poate fi
complement direct i nici in acuzativ > nici a, nici b.
(6) Verbul sobordonatei, ca orice verb care nu este (folosit) impersonal absolut, cere subiect sau
subiectiv. Cum nu are subiectiv, iar un alt cuvant susceptibil de a fi in nominativ cu funcie de
subiect in afar de cate nu exist > cate = subiect, nominativ.
2. R: = c; dragul = atribut adjectival / adjectiv, vocativ. A:
(1) Dei articulat cu articol hotrat enclitic, adjectivul (dragul) nu este substantivat, deoarece
substantivul (prieten) este prezent in structur > nu b. Articularea este poziional, datorat
antepunerii adjectivului fa de substantiv (comp. dragul meu prieten cu prietenul meu drag). (in lipsa
substantivului (Dragul meu, te rog s ...), ar fi fost... substantiv.) (Dac ar fi fost substantiv, n-ar fi avut funcie
sintactic.)
(2) Substantivul este in vocativ. Dei nu are aici desinen proprie (comp. prieten cu prietene), vocativul se pune
in eviden prin pauz (virgul in scris) i calitatea de form de adresare direct > nu nominativ.
(3) Prin acord cu substantivul, adjectivul va avea acelai numr (= singular), acelai gen (= masculin), acelai caz
(= v o c a t i v).

489
(4) Ca orice adjectiv, indiferent de cazul in care st, inclusiv vocativ, dragul este un atribut adjectival -)nua.
3. R: = d; alt interpretare. A:
(1) apte = numeral cardinal.
(2) Are intrebuinare substantival stand pe poziia unui substantiv propriu sau comun cu rol de identificare
(comp. cu anul 1917, luna decembrie, raul Mure, doctorul Stamate).

(3) N u are intrebuinare adjectival, cci nu exprim propriu-zis cantitatea. in aceast din urm
ipostaz, ca numeral cantitativ, el ar trebui s reclame un substantiv la plural, ca orice numeral
cardinal de la doi in sus, cu care s fie acordat, adic, aici, apte ore. (Or, este clar c nu-i aa: ora
apte ^ apte ore) > nu b.
(4) Prepoziia la nu-i aparine lui, ci substantivului regent din stanga, iar de un acord cu acesta, in
lipsa intrebuinrii adjectivale, nu poate fi vorba, adic apte nu este in acuzativ > nu a i nici b.
(5) Determin substantivul (la) ora, adic are funcia de atribut (substantival) -> nu c.
(6) St in nominativ, ca orice numeral cardinal (de identificare) in aceast poziie. (La nominativ se
ajunge prin imposibilitatea de a fi in acuzativ - nu exist acuzativ fr prepoziie, in afara celui
temporal, care s fie atribut.) > nu a, nici c.
(7) Analiza corect: apte = atribut substantival nominatival (= fals apoziie) / numeral cardinal cu
valoare (= intrebuinare) substantival, nominativ.
4. R:| A:
= d; alt interpretare.
(1) Gruparea in stare este echivalent cu capabil (= termen de identificare), adic este o
locuiune.

(2) Se raporteaz, in prezena verbului predicativ (te crezi), la subiectul inclus [tu], cu care capabil se
acord in gen, numr i caz: Te crezi capabil - Te crezi capabil - V credei capabili - V credei
capabile. Prin urmare, capabil = adjectiv, iar in stare (prin echivalen) = locuiune adjectival, nu
adverbial nu a i nici c.
(3) in stare, ca orice locuiune adjectival, nu are, luat in sine, nici gen, nici numr i nici caz. in
cazul de fa: in stare = locuiune adjectival
490
format din substantiv (singular, feminin, nearticulat) cu prepoziie, in acuzativ. Altfel spus, locuiunea
adjectival nu are, in afara de comparaie, categoriile gramaticale ale adjectivului cu care este echivalent. Altfel,
ajungem intr-o situaie fr ieire, paradoxal: in stare, avand o prepoziie (in), nu poate fi decat in acuzativ, nu
in nominativ (= nu exist substantiv in nominativ cu prepoziie), in timp ce adjectivul echivalent (capabil) este,
prin acord, in nominativ. (La fel: stare = feminin, capabil = masculin.) nu b. (in aceiai termeni s-ar fi pus
problema i dac in loc de nominativ s-ar fi dat la b acuzativ sau oricare alt caz.)
(4) Asemenea adjectivului, locuiunea adjectival are numai trei funcii: atribut, nume predicativ, element
predicativ suplimentar.
(5) Prezena verbului predicativ (te crezi) exclude posibilitatea funciilor de atribut i nume predicativ
> (prin eliminare) element predicativ suplimentar.
Not. Complementul circumstanial de mod nu se exprim prin adjectiv sau locuiune adjectival -^nuc.
(6) Analiz: in stare = element predicativ suplimentar / locuiune adjectival, format din substantiv cu
prepoziie, acuzativ
5. R: = d; alt interpretare. A:
(1) celorlalte este o form a pronumelui sau adjectivului demonstrativ de difereniere (cellalt, cealalt,
ceilali, celelalte), opusul demonstrativului de identitate (acelai, aceeai, aceiai, aceleai) > nu a, nici b.
(2) Este situat intre dou substantive, ceea ce inseamn c in mod sigur intr in relaie cu unul dintre ele, fie prin
acord, fie prin caz, fie cu primul, fie cu al doilea.
(3) Substantivele intre care se afl sunt deopotriv de genul feminin i la numrul plural, asemenea
demonstrativului celorlalte > genul i numrul nu constituie un indiciu privind selectarea
substantivului determinat.
(4) Forma cazual, marcat prin desinena intern - or (celorlalte), este de genitiv-dativ (la nominativ-acuzativ =
celelalte).
(5) Primul substantiv (opiniile) este in nominativ, al doilea (candidate = candidate[\or\), in genitiv. (Al doilea
substantiv apare in contextul specific genitivului, adic dup un substantiv articulat enclitic i ca atare nu se pune
problema de a fi in dativ sau in alt caz.)
491

(6) Prin raportare la primul, demonstrativul ar trebui s fie un pronume in genitiv, nu un adjectiv,
pentru c o form cu desinena - or (de genitiv-dativ) nu poate fi in mod obiectiv in nominativ, adic
nu se acord.
(7) Prin raportare la al doilea substantiv (in genitiv), celorlalte ar trebui s fie adjectiv, deoarece exist
i identitate de caz - genitiv. (Forma sincretic de genitiv-dativ se actualizeaz, i aici numai ca
genitiv.)
(8) Demonstrativul determin substantivul al doilea cu care se acord obligatoriu in gen, numr i caz.
Dovezi:
(a) Schimband numrul substantivului, se schimb obligatoriu i numrul demonstrativului:
celorlalte candidate (plural) celeilalte candidate (singular).
Acelai acord este evident dac inlocuim substantivul cu un altul de alt gen: celorlalte candidate
(feminin) > celorlali candidai (nu i: ^celorlali candidate sau *celorlalte candidai).
(b) Dimpotriv, operand aceleai schimbri la substantivul din stanga, demonstrativul nu sufer
modificri: opiniile celorlalte candidate - opinia celorlalte candidate > copiii celorlalte candidate
> celorlalte = adjectiv demonstrativ, acordat cu substantivul candidate, in genitiv > nu a, nici b.
(9) Analiz: celorlalte = atribut adjectival / adjectiv demonstrativ (de difereniere), genitiv (plural,
feminin).
6. R: = b; cum = nurne predicativ / adverb relativ de mod. A:
(1) Adverb relativ de mod cu valoare cauzal nu exist i, implicit, nici complement de cauz nu
c.
(2) Cum poate fi conjuncie subordonatoare cauzal (= fr funcie sintactic) dac:
(a) Este echivalent i prin urmare inlocuibil, fr schimbri in text, cu o conjuncie (locuiune
conjuncional) cauzal clar, de tip fiindc {deoarece, pentru c, din cauz c, din moment ce,
o dat ce).

(b) Introduce o subordonat cauzal situat obligatoriu in faa regentei, de exemplu: Cum nu mai avea
bani de pltit, l-au dat afar din local.
Nici una dintre cele dou condiii nu este respectat, ceea ce inseamn c nu este un cum "cauzal"
->nua.
(3) Prin eliminare, nu mai rmane decat adverb relativ de mod.
492
(4) Dintre cele trei funcii posibile aici - complement circumstanial de mod, element predicativ
suplimentar i nume predicativ, prezena auxiliarului predicativ conduce la ultima.
Not. Inversarea topic {Neatent cum este, ... > Cum este neatent, ...), in ciuda unei echivalene
gramaticale de ansamblu a enunului, are ca rezultat o cu totul alt organizare sintactic a frazei,
respectiv:
(a) Fosta circumstanial modal {cum este), avand ca termen regent adjectivul atent, devine
circumstanial de cauz (cum este neatent), avand ca termen regent verbul din regent {=face).
(b) Adjectivul neatent, din nume predicativ in cadrul predicatului nominal al cauzalei reduse ([fiind]
neatent), devine nume predicativ pe lang auxiliarul predicativ este dintr-o cauzal.
(c) Cum, din adverb relativ de mod cu funcie de nume predicativ in subordonata modal, devine
conjuncie subordonatoare introductiv a unei cauzale.
Practic am transformat complet textul, analizand altceva decat ce a fost dat.
7. R: = b; convins = element predicativ suplimentar / adjectiv participial, nominativ. A:
(1) Convins este participiul verbului a convinge.
(2) Ca orice participiu, teoretic trebuie s aib intrebuinare adjectival (= adjectiv participial sau
participiu cu valoare adjectival).
(3) Se acord in gen, numr i caz cu subiectul neexprimat, in nominativ (= [el]). Dovad: [El] nu se
las convins - [Ea] nu se las convins > adjectiv participial in nominativ > nu a, nici c.
(4) Ca adjectiv (participial) fr prepoziie, convins nu poate avea decat trei funcii: atribut
adjectival, nume predicativ, element predicativ suplimentar, nu i complement circumstanial de
mod > nu a.
(5) Prezena verbului predicativ {se las) exclude funciile de atribut adjectival i nume predicativ.
Prin eliminare nu mai rmane decat element predicativ suplimentar > b.
493
8. R: = c; ale sale = atribut adjectival / adjectiv pronominal posesiv, dativ. A:
(1) Ale sale este intotdeauna un posesiv, niciodat pronume personal, indiferent de context. (La pers. a IlI-a,
pronume personale sunt lui, ei, lor.)

(2) St dup un substantiv, in vecintatea imediat a acestuia (= nu este desprit de substantiv printrun
verb) i il determin, ceea ce inseamn c va fi un atribut.
(3) Coninandu-l pe ale, ar putea fi pronume posesiv sau adjectiv pronominal posesiv.
(4) Acordul in gen i numr cu substantivul {surori) se impune prin fora evidenei {surori ale sale,
nu *surori ai si, *surori a sa).
(5) Acordul fiind total, inseamn c vizeaz i cazul, respectiv: surori = dativ; ale sale = dativ > nu
a i nici b.
(6) Acordul conduce la calitatea de adjectiv pronominal posesiv i funcia de atribut adjectival > nu
a. Not. Acordul adjectivului pronominal posesiv sale se realizeaz peste ale, care in mod obiectiv nu
poate fi in dativ. (Forma de dativ de la ale este alor)
Factori perturbani in analiz: prezena lui ale "i" intrebarea ale cui
9. R: = a; imi = atribut pronominal datival / pronume reflexiv, dativ posesiv. A:
(1) imi = form neaccentuat > pronume personal sau reflexiv. (Numai pronumele au forme
neaccentuate.)
(2) imi are aceeai persoan (I) cu verbul i, prin urmare, este pronume reflexiv, nu personal nu b.
(3) imi este in dativ.
(4) imi este echivalent ca ineles gramatical cu un adjectiv pronominal posesiv (imi duc cainele = il
duc pe cainele meu), adic este un dativ posesiv.
(5) imi este, ca dativ posesiv, un determinant al substantivului, nu al verbului. (Acesta, verbul, este
factorul condiionant.) > nu complement indirect > c, ci atribut pronominal datival > a.
(6) Nu este (doar) marc a diatezei reflexive i, ca atare, fr funcie sintactic, deoarece poate fi
inlocuit fie cu un adjectiv pronominal posesiv
494

(vezi mai sus), fie cu un pronume personal neaccentuat cu acelai ineles posesiv: ii duc in fiecare zi
cainele la plimbare.
10. R: = c; {de-a lungu-)i = complement circumstanial de loc / pronume personal, forma
neaccentuata, dativ posesiv cu locuiune prepoziional. A:
(1) -/ = form neaccentuat a unui pronume. (Numai pronumele are forme neaccentuate.)
(2) Este la pers. a IlI-a, singular.
(3) Este un pronume personal, nu reflexiv (reflexivul ar avea forma -i). (Alte pronume nu au forme
neaccentuate, deci nici posesivele) > nu a. .
(4) Este in dativ, nu in genitiv. (Genitivul nu are forme neaccentuate.) Alt caz se exclude. (Forma de
acuzativ este il, o.) > nu b.
(5) De-a lungu- = locuiune prepoziional al crei regim normal (= genitival) nu este satisfcut,
deoarece i nu poate fi in genitiv.
(6) Ca ineles, pronumele personal -i este echivalent cu un adjectiv pronominal posesiv (su) sau cu
un genitiv (lui) > dativ posesiv. (La fel ca pentru su sau lui, calificativul "posesiv" (= pe poziia
posesorului) este aici, in lipsa obiectului posedat, impropriu, dar un altul nu avem.)
(7) Nu determin locuiunea prepoziional de-a lungu-, ci, impreun cu aceasta, determin verbul se
intinde ^complement, nu atribut. (Verbul nu este determinat de atribute.) > nu b.
(8) Locuiunea prepoziional are sens locativ, iar verbul cere un complement circumstanial de loc.
Not. Dativul posesiv are funcie de atribut (pronominal datival) numai dac n-are prepoziie.
11. R: = b; pe care = complement indirect / pronume relativ, acuzativ cu prepoziia pe.
A:
(1) Care este un pronume relativ. Nu poate fi adjectiv pronominal relativ, deoarece nu are un
substantiv dup el, cu care s se acorde in gen, numr i caz. (Ca adjective, relativele apar numai
antepuse unui substantiv nearticulat: care cal, ce cal, cai cai). Dac substantivul este cu prepoziie,
relativul ocup poziie intre prepoziie i substantiv: cu care cal, in ce problem, inaintea crui
eveniment.)
495
(2) Care nu intr in relaie cu substantivul din stanga {calul), care face parte din alt propoziie, ci il
reprezint in subordonata introdus. Dac l-am inlocui in aceasta, ar ocupa aceeai poziie: pe care a
pariat pe cal a pariat. Prin urmare, pe care nu este determinant de tip atribut (pronominal
prepoziional) nu c.
(3) In relaie cu verbul din subordonat, pe cal va fi un complement direct sau indirect. (Datorit
sensului gramatical abstract al lui pe, alte funcii se exclud.)
(4) Nu poate fi complement direct deoarece:
(a) Verbul a paria este intranzitiv. Dovad: nu permite combinaia cu un pronume personal
neaccentuat in acuzativ (*m pariaz, * te pariaz, * il pariaz).
(b) Nu este i nici nu poate fi reluat prin pronume personal neaccentuat in acuzativ (*pe care l-a
pariat). (Complementul direct exprimat prin relativul care este intotdeauna reluat in limba literar.)
> nu a.
(5) Prin eliminare, nu mai rmane decat complement indirect.
12. R: H = d; alt interpretare. A:
(1) Forma verbal sosi nu reprezint un conjunctiv pentru c nu-l are i nici nu-l permite pe s: *s
sosi. Introducerea acestuia duce la schimbarea formei verbale (= s soseasc). Cele dou forme (sosi
i s soseasc) sunt echivalente ca ineles gramatical, dar reprezint dou moduri diferite > nu a.
(2) Forma sosi coincide cu pers. a IlI-a, singular a perfectului simplu (el sosi), dar nu este un perfect
simplu, dovad c imediat ce schimbm verbul, coincidena dispare: n-are cum face (perfect simplu:
(el) fcu) > nu b.
(3) Schimband persoana verbului din stanga (a avea), forma celui de-al doilea verb rmane
invariabil: n-am cum sosi (n-ai cum sosi; n-avem cum sosi, n-au cum sosi), ceea ce inseamn c este
un mod nepersonal > nu a i nici b.
(4) Forma sosi aparine infinitivului prezent, aa-numitul infinitiv fr a, mod nepersonal.
(5) Verbul regent (n-are) este tranzitiv i ca atare cere un complement direct, poziie ocupat de
infinitivul sosi.
496
Dovad suplimentar: transformand infinitivul in conjunctiv, subordonata obinut este o completiv

direct: N-are cum s soseasc aa de repede.

(6) Verbl a sosi este un verb predicativ, nu nepredicativ > nu c. (Verb predicativ inseamn verb care
formeaz un predicat verbal cand este la mod personal, nu verb la mod nepredicativ sau nepersonal.
Verb nepredicativ inseamn verb care nu poate forma un predicat verbal singur (= auxiliar morfologic
sau auxiliar predicativ.)
(7) Analiz: sosi = complement direct / verb predicativ, infinitiv, prezent.
Factor perturbant in analiz: prezena relativului cum, care, in mod normal, este urmat de verb la mod
personal.
Gruparea "relativ + infinitiv" se numete construcie infinitivala relativ.
,
13. R: H = b; ce = subiect / pronume interogativ, nominativ. A:
(1) Ce este un pronume interogativ, nu relativ. Dovad: caracterul interogativ al enunului in faa
cruia se afl, marcat in scris prin semnul intrebrii > nu b.
(2) Ce nu se incadreaz structural (= ca funcie sintactic) in principala interogativ, dei topic se afl
in faa ei i-i acord caracter interogativ.
Dovezi:
(a) Rspunzand intrebrii formulate prin interogativ, obinem: A vrea s-mi plac ceva (ochii,
vestimentaia, caracterul etc). Ca atare, ce nu poate fi complement direct (acuzativ) pe lang verbul a
vrea, dei acesta este tranzitiv > nu c.
(b) Subordonata este o completiv direct a verbului din principal (ai vrea), ceea ce inseamn, inc o
dat, c ce nu este complement direct al acestui verb. (Un verb monotranzitiv nu poate avea simultan
complement direct i completiv direct, iar a interpreta subordonata altfel decat completiv direct
ar fi o absurditate.)
(3) in relaie cu verbul din subordonat, verb intranzitiv personal (in coninut) i unipersonal (in
form), ce nu poate fi decat subiect. (Verbul cere subiect, iar un altul in afar de ce nu exist.) > a.
Factor perturbant in analiz: impletirea subordonatei cu regenta, respectiv un cuvant situat intr-o
propoziie are funcie in alt propoziie. (Fenomenul in discuie privete numai interogativele i
relativele, situaie datorat poziiei lor fixe in faa unei propoziii.)
497
14. R: = b; cuminte = nume predicativ / adjectiv, nominativ. A:
(1) Cuminte, prin poziia lui pe lang auxiliarul predicativ a fi (fii), este nume predicativ.
(2) Construcia in care apare este una personal, adic auxiliarul predicativ este in relaie cu un
subiect in nominativ, aici un subiect inclus ([tu]), cu care numele predicativ se acord.
Verificare: Ioane, fii cuminte! (singular, masculin) / Copii, fii cumini! (plural, masculin). Prin
urmare, cuminte este adjectiv, nu adverb > nu a. (Fiind adjectiv variabil cu dou forme flexionare,
una pentru singular (ambele genuri) i alta pentru plural (ambele genuri), acordul este evident i
manifest in numr: cuminte /cumini.
(3) Ca adjectiv cu funcie de nume predicativ, cuminte, ca orice nume predicativ, este numai in
nominativ, prin acord cu subiectul. (Nu exist nume predicativ adjectival in alt caz decat nominativul.)
> b.
(4) Subiectul nu este exprimat, el fiind inclus (= [tu] = Ioane), nu are funcie sintactic i deci nu
poate fi nici subiect. Prin urmare, cuminte ca adjectiv nu se acord cu substantivul in vocativ (Ioane)
i, de aceea, nu este in vocativ > nu c.
15. R: = d; alt interpretare. A:
(1) Amandurora este un numeral colectiv (de la amandoi, amandou), nu de alt fel, deci nici
distributiv (cate doi, cate dou) i nici pronume sau adjectiv pronominal nehotrat > nu a, nici b i
nici c.
(2) Are desinena tipic de genitiv-dativ -or(a) i ca atare nu poate fi vorba in mod obiectiv de
nominativ sau acuzativ > nu b.
(3) Apare in contextul normal al genitivului, adic dup un substantiv articulat enclitic, fiind deci in
genitiv.
(4) Substantivul pe care-l determin (prerile) este in acuzativ (cu prepoziie), cu totul alt caz decat al
numeralului.
Prin aceasta dovedim c numeralul colectiv amandurora, neacordandu-se cu substantivul regent, are
valoare substantival, nu adjectival > nu b. (Va fi, prin urmare, un atribut substantival.)

(5) Analiz corect: amandurora = atribut substantival genitival / numeral colectiv cu valoare
substantival, genitiv.
498
16. R: = d; alt interpretare. A:
(1) Aprand pe lang auxiliarul predicativ a fi la gerunziu (= fiind), singur trebuie s fie nume p r e
d i c a t i v, nu element predicativ suplimentar i nici complement circumstanial de mod > nu a i
nici b. (Elementul predicativ suplimentar apare pe lang un verb predicativ. Compelementul
circumstanial de mod nu poate aprea pe lang auxiliarul predicativ a fi singur.)
(2) Singur este un adjectiv. (Singur nu poate fi niciodat altceva decat adjectiv, spre deosebire de
marea majoritate a adjectivelor care pot fi utilizate, cu forma de masculin, singular, ca adverbe.)
Dovada calitii adjectivale: Fiind singur / singur de la zece ani ... nu b.
(3) Ca adjectiv, singur se acord in gen, numr i caz cu subiectul (substantiv sau substitut) in
nominativ, indiferent dac acest subiect este acelai cu al verbului la mod personal sau diferit de al
acestuia. in cazul de fa, subiectul este acelai cu al verbului la mod personal (= Ion) > nu c.
>(
4) Analiz: singur =
nume predicativ /
adjectiv, nominativ. Not: Numele predicativ impreun cu
auxiliarul predicativ fiind
formeaz o parte de propoziie (cu structur) complex, respectiv un complement circumstanial de
cauz. (in termenii contragerilor, fiind singur = predicat al contragerii cauzale sau propredicat al
subordonatei cauzale contrase.)
17. R: B = d; alt interpretare. A:
(1) Interzis este participiul de la verbul a interzice.
(2) Enunul dat este o propoziie independent. in aceast calitate, ea trebuie s aib un predicat.
Interpretarea participiului ca funcie extrapredicativ, inclusiv cea de atribut, ar lipsi propoziia de
predicat. (Alt cuvant susceptibil de a avea ceva de a face cu predicatul nu exist.) > nu c.
(3) intr-o propoziie independent, participiul luat in sine, ca orice mod nepersonal, mai puin
infinitivul, nu poate fi predicat de nici un fel > nu a.
(4) Este mai mult decat evident c propoziia are ca purttor al indicilor de predicaie (= semnul
predicatului) un verb eliptic, i anume a fi: Fumatul [este] interzis in sal.
499
(5) in funcie de interpretarea participiului variabil interzis, a fi este auxiliar predicativ sau auxiliar de
diatez, de care depinde interpretarea predicatului intr-un fel sau altul.
(6) Participiul are sens pasiv evident, verificabil prin complementul de agent cu ineles nedeterminat
(= de ctre cineva: autoriti, patron etc).
Prin urmare, gruparea "a fi + participiu" ([este] interzis) constituie o diatez pasiv (aici, a verbului a
interzice) i, implicit, are funcia de predicat verbal, nu nominal > nu b.
(7) Analiz: interzis = predicat verbal / verbul predicativ a interzice, indicativ, prezent, pers. a IlIa,
singular, diateza pasiv (cu elipsa auxiliarului a fi).
18. R: H = d; alt interpretare. A:
(1) Substantivul timp este in acuzativ, caz impus de prepoziia dup, care-i aparine lui, nu altcuiva.
(2) Cuvantul atata situat intre prepoziie i substantivul cruia ii aparine prepoziia nu poate
determina decat substantivul {timp), fiind un a t r i b u t, nu un complement > nu b.
(3) Gruparea atata timp nu constituie o locuiune adverbial (nici de mod i nici de timp), deoarece
fiecare dintre cele dou componente poate fi inlocuit prin altele {mult timp, puin timp, atata
vreme) sau trecut la plural {atatea vremuri, atatea timpuri, multe vremuri) > nu c.
(4) Atata intr in relaie prin acord cu substantivul vreme, ceea ce inseamn c este un adjectiv
(pronominal nehotrat). Accidental, acest adjectiv are aceeai form i la masculin i la feminin: atata
timp, atata vreme. Imediat ce se inlocuiete atata cu un cuvant din aceeai sfer a cantitii, acordul
este evident: mult timp I mult vreme, puin timp I puin vreme. Acelai lucru se intampl i prin
trecerea substantivului la plural: atatea timpuri. Avem astfel dovada c atata este un adjectiv
(pronominal) nehotrat, nu adverb (de mod sau de timp) > nu a, nici b.
(5) Adjectivele (de orice fel) i pronumele au numai dou genuri, masculin i feminin, nu i neutru.
Pe lang un substantiv de genul neutru, la singular adjectivul are form de masculin {deal inalt -

comp. cu biat inalt), iar la plural, form de feminin {dealuri inalte - comp. cu fete inalte). De aceea
spunem c atata = cu form de masculin, nu de neutru.
(6) Ca adjectiv, el are funcia de atribut adjectival, nu adverbial -> nu a.
(7) Analiz: atata = atribut adjectival / adjectiv (pronominal) nehotrat, singular, cu form de
masculin, acuzativ (acordat).
500
19. R: = c; i- = complement indirect / pronume reflexiv, dativ. A:
(1) Este un pronume reflexiv neaccentuat, nu personal, datorit identitii de persoan cu verbul (-i =
pers. a Ii-a; ai cumprat = pers. a Ii-a) > nu a.
(2) Este o form de dativ, dar nu de dativ posesiv, deoarece nu este echivalent ca ineles gramatical
i nici nu se poate inlocui cu un adjectiv pronominal posesiv. ("Maina" nu este "a ta" inainte de a o fi
cumprat.) Nefiind dativ posesiv, nu poate fi nici atribut pronominal d a t i v a 1 > nu b.
(3) Pronumele reflexiv -i poate fi inlocuit cu un pronume personal (i-ai cumprat, ne-a cumprat),
adic nu este o marc a diatezei reflexive, ci un pronume reflexiv ca atare, cu funcie sintactic, cea
proprie dativului (= complement indirect)> nu (eventual) d.
20. R: = d; alt interpretare A:
(1) Ca form, s-ar putea incadra la adverb sau la verb.
(2) Fiind urmat de s, nu poate fi un adverb predicativ (din seria desigur, firete etc). (Toate adverbele
predicative sunt urmate numai de c, nu i de s.) > nu b.
(3) Conjunctivul de dup el (s plou) este predicatul unei subordonate, care ii cere o regent,
obligatoriu in stanga. Prin aceasta, in ciuda sensului concesiv, poate trebuie s fie predicat al acestei
regente, ceea ce exclude calitatea de complement circumstanial concesiv. (Un cuvant dat nu poate fi
in acelai timp complement intr-o propoziie i predicat in aceeai propoziie sau in alta. Dac l-am
considera pe poate complement, ar rmane subordonata (s i plou) fr regent.) > nu b.
(4) Poate este un verb (predicativ), fapt verificabil prin variaia dup mod i timp: ar putea s
plou, putea s plou. (Unui adverb, predicativ sau nu, ii este strin aceast variaie.) > nu a i nici
b.
(5) Poate este folosit impersonal, adic este lipsit de subiect. (Evidenierea valorii
impersonale se poate realiza i prin introducerea unui se "impersonal": se poate s plou.)
Subordonata de dup nu poate fi decat subiectiv.
(6) Poate este utilizat aici intranzitiv, trstur explicabil prin impersonalizare.
Datorit caracterului intranzitiv, se exclude completiva direct nu c.
(7) Analiz: poate = predicat verbal / verb predicativ, impersonal, intranzitiv, indicativ, prezent.
501