Costache Negruzzi a fost un reprezentant de seama al generatiei pasoptiste ( epoca pasoptista se

fixeaza intre 1830-1860, alti reprezentanti fiind Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, I.H. Radulescu
) si cel dintai prozator romantic. Creatia artistica care l-a consacrat este nuvela de inspiratie istorica
Alexandru Lapusneanul, publicata in revista Dacia literara in 1840. Nuvela constituie una dintre
primele manifested reunite ale literaturii romane de inspiratie istoriea si in acelasi timp modelul estetic
al nuvelei istorice in literatura noastra. Prin calitatile structurii, compozitiei si stilului artistic este o
capodopera a acestei specii. Intertextele la care se raporteaza Constache Negruzzi sunt Letopisetul
Tarii Moldovei de Grigore Ureche (capitolul intitulat Cand au omorcit Alexandru Voda 47 de boieri) si
din cronica lui Miron Costin. In pagini memorabile nuvelistul concentreaza intainplari sangeroase
petrecute vreme de cinci ani (intre 1564 si 1569),cat a durat cea de-a doua domnie a lui Al.
Lapusneanul. Totusi, nuvelistul recurge la cateva licente istorice, topind elementele factuale in
fictionalitate.

Opera lui Negruzzi este eterogena: un ansamblu de elemente romantice, realiste clasice. De exemplu,
nuvela A.L. uneste trasaturi variate care fixeaza doctrina clasica, romantica, realista. Elementele
realiste sunt atentia acordata mediului, a vestimentatiei, credibilitatea faptelor ( unele elemente
narative sunt semnalate in istorie), naratorul obiectiv, omniscient.

Pentru a sublinia unele efecte, Negruzzi a folosit retele romantice: antiteza Lapusneanu- doamna
Ruxanda. Antiteza angelic- demonic ( specifica psihologiei contrastelor ) are un rol bine determinat:
numai raportata la umanitatea ei, putem intelege marginile criminalitatii lui Lapusneanul ( D.
Popovici). Compasiunii pe care o arata Ruxanda victimelor domnitorului, Lapusneanu ii opune
cinismul unui scenariu sangeros. Aspectele romantice ale nuvelei tin si de alegerea temei ( interesul
pentru istorie, pentru trecutul national si pentru personaje exceptionale, iesite din comun ).
Lapusneanul este vazut ca un personaj demonic cu manifestari patologice , un adevarat monstru. El
este un demon alcatuit din contraste puternice : autocrat luminat dar si conducator stapanit de
tenebre, luciditate / paranoia, stapanire de sine / impulsivitate, sadism, sinceritate in anumite momente
/ disimulare) Tot de viziune romantica tine si structura de roluri a nuvelei : personaje contrastante ca
pozitie sociala si interese. Antiteza poate fi descoperita si in evolutia subiectului : personalitate
puternica, o vreme capabil sa-si afirme in exclusivitate vointa si libertatea extrema (pana la aceea de a
lua viata altora), el se dovedeste in cele din urma vulnerabil, supus destinului si este ucis de cei care
la un moment dat parusera cei mai slabi in fata vointei sale. De asemenea interesul pentru folclor, in
nuvela existand elemente populare. Un element romantic important este stilul in care este scrisa
nuvela. Fraza lapidara, rezumativa ( Acesta fel fu slarsitul lui Lapusneanul produce o intorsatura de
limbaj cu o deosebita frecventa in povestirile romantice ale vremii).

Daca ne referim si la constructia nuvelei, trasaturile trimit spre clasicism : echilibrul compozitiei ( patru
capitole de scurta intindere asemanatoare celor patru acte dintr-o piesa de teatru), evolutia gradata a
conflictului (tensiunea dintre boieri i Lapusneanul sporeste gradat in fiecare capitol), mesajul nuvelei
(tiranul este omorat la sfarsit tocmai de sotia sa) . De echilibrul clasic ne aminteste si stapanirea
limbajului ( exista o proportie perfecta intre elementele lexicale apartinand fondului comun al limbii si
cele ce tin de categoria arhaismelor si a neologismelor. Nuvela poate fi citita fara dificultati,
moldovenismele se contopesc cu arhaismele fara a se apela la ele in exces iar neologismele, desi nu
intotdeauna perfect adaptate la sistemul limbii sunt inserate cu masura incat aproape ca nu sunt
observate nici de specialisti.

TITLUL, prim corpus literar, anunta protagonistul al carui destin va reprezenta axa textului. Ca
personaj titular se observa formularea articulata hotarat a numelui sau in maniera rostirii arhaice.
Intentia naratorului este de a evoca evenimente din istoria Moldovei dar si in egala masura aceea de a
revela o figura de exceptie a acesteia.
Nuvela istorica are o constructie riguroasa repartizata in patru capitole de scurta intindere, precedate
de cate un motto ce esentializeaza intamplarile relatate : Daca voi numa vreti, eu va vreu!
simbolizand vointa de neclintit a eroului de a recastiga tronul tarii cu orice pret; Ai sa dai sama
Doamna ! anunta, asemenea vocii oraculare , deznodamantul fatidic ce planeaza asupra familiei lui
Lapusneanul ; Capul lui Motoc vrem exprima dorinta ce concentreaza ura poporului impotriva lui
Motoc pe care il acuza de initierea tuturor faradelegilor stapanului sau ; De ma voi scula pre multi am
sa popesc si eu reprezinta o amenintare funesta a eroului aflat pe patul mortii la adresa celor care
indraznisera sa-1 calugareasca excluzandu-1 din viata civila. In fiecare dintre cele patru capitole se
produce o schimbare de decor. Prima parte se petrece la granita de la Tecuci, partea a doua in palatul
de la Iasi, partea a treia la Biserica Mitropoliei si la palat, in sala de ospete, iar partea a patra se
desfasoara in cetatea Hotinului.

Expozitiunea si intriga apar in capitolul I. Expozitiunea este in stil cronicaresc , rezumativ si foarte
precis : lacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de buzduganul lui Stefan Tomsa , care acum
carmuia teara, dar Alexandru Lapusneanul , dupa infrangerea sa in doua randuri, de ostile Despotului,
fugind la Constantinopol, izbutise a lua osti turcest sii se inturna acum sa izgoneasca pre rapitorul
Tomsa si sa ia scaunul pre care nu l-ar fi pierdut de n-ar fi fost vandut de boieri. Intriga are loc intre
A.L. ( care doreste sa-si recapete tronul ) si vointa boierilor care se tem de razbunarea lui. Solia de
boieri ( vornicul Motoc, postelnicul Veverita si spatarii Spancioc si Stroici exprima atitudinea intregii
clase a boierilor asupra careia se va revarsa mania voievodului. Naratorul le construieste fiecaruia
dintre acestia cateva trasaturi de personalitate : Motoc e viclean si intrigant, Veverita e dusman vechi
al lui Lapusneanul iar Spancioc si Stroici sunt tineri si ii insotesc pe ceilalti numai din iubire pentru tara
pe care vor sa o protejeze de navala strainilor. Cunoscator al vulnerabilitatilor umane, prevazator si
viclean, L. il pastreaza pe langa sine pe Motoc , prevestind destinul celorlalti boieri moldoveni: Te voi
cruta, caci imi esti trebuitor ca sa ma mai usurezi de blastamurile norodului. Sunt alti trantori de care
trebuie curatat stupul

Capitolul II corespunde desfagurarii actiunii : plecarea lui Tomsa de pe tron, inscaunarea lui
Lapusneanul, persecutiile sadice la care ii supune pe boieri , reactia de spaima a acestora,
organizarea armatei pe baza mercenarilor, scena dialogului dintre A.L. i doamna Ruxanda . Dispar
din prim-planul naratiunii Veverita, Spancioc si Stroici, este mentinut ca personaj important Motoc si
este introdus de catre narator un personaj de structura antitetica in raport cu A.L si anume doamna
Ruxanda.

Capitolul al III-lea este concentrat pe punctul culminant al actiunii : uciderea celor 47 de boieri. Pregatit
minutios si in taina, macelul este prefatat de sosirea domnitorului la Mitropolie unde fusesera chemati
toti boierii. Tine in fata boierilor un discurs ipocrit in care isi cere iertare pentru faptele sale sangeroase
si ii invita pe toti la un ospat. La sfarsitul ospatului conform unui scenariu gandit cu sange rece, 47 de
boieri sunt omorati de mercenarii domnitorului travestiti in slujitori. De asemenea naratorul prezinta in
acest capitol si deznodamantul lui Motoc care va fi strivit de vointa domnitorului si de furia poporului
dezlantuit.

Capitolul IV cuprinde deznodamantul actiunii. A.L. se refugiaza in cetatea Hotinului dar se

imbolnaveste de o boala grava. Intr-un moment de ratacire si delir halucinator, de teama pedepsei
divine, cere sa fie calugarit. Insa cand se trezeste din lesin, amenininta ca il va ucide pe unicul sau fiu,
Bogdan. Spancioc si Stroici, ce fagaduisera lui Lapusneanul sa se intoarca inainte de moartea lui, vin
sa-1 vada pe patul mortii. Obligata sa aleaga intre sot si fiu, Ruxanda ii da celui dintai otrava adusa de
boieri.

Tema nuvelei este bipolara : istoria , nuvela prezentand o pagina sangeroasa din istoria Moldovei
reprezentata de a doua domnie a lui A.L si puterea si modul in care dorinta de putere alieneaza omul.
Prin toate trasaturiel enuntate mai sus: conflicte puternice, intriga riguros construita, un singur fir
narativ, creionarea unui personaj puternic si bine individualizat, Alexandru Lapusneanul se constituie
intr-o nuvela istorica, o reusita certa a literaturii romane, meritul lui Negruzzi fiind acela de a fi creat un
personaj memorabil intr-o scriere exemplara.