Risc vulnerabilitate rezilienta

Introducere
milioane de copii in toata lumea sunt expusi la dezastre naturale, razboaie si terorism in fiecare an.Aceasta
expunere afecteaza atat direct cat si indirect prin intermendiul efectelor pe care le produce, familia, comunitatea,
societatea, pierderea oportunitatilor si mediile de comunicare.
in ultimii 10 ani, dupa atacurile de la 11 septembrie de la turnurile gemene, a avut loc o serie alarmanta si
devastatoare de conflicte in toata lumea (terorism , razboaie, violenta politica, cutremure, uragane, cicloane,
accudente industrial si incendii mari).Ca si rezultat multi specialisti sunt ingrijorati cu privire la impactul pe
care aceste evenimente le pot avea in cazul tinerilor si copiilor si cu privire la masurile care se pot lua pentru a
preveni si a reduce expunerea si consecitele acestor evenimente.

Provocari in cercetare
Dei calitatea cercetrii s-a mbuntit semnificativ, deoarece oamenii de tiin au studiat efectele
timpurii ale razboaielor si a dezastrelor asupra copiilor, cercetarea adversitilor extreme continu s
reprezinte o mare provocare.
apar multe aspecte etice in cadrul cercetarilor privind efectele dezastrelor. Exista o preocupare crescuta in a
nu amplifica traumele dj existente dupa un eveniment traumatic precum si de-a nu expune cercetatorii la
evenimente traumatice
acest tip de evenimente adesea se produc in zone subdezvoltate, cu infrastructura de investigatie limitata iar
dezastrele afecteaza si aparatura existenta.
instrumentele de evaluare culturala si situationala pot sa nu fie disponibile
mediul fizic si politic poate fi haotic sau periculos astfel incat investigatia sa nu poata fi implementata
date privind evenimentele pre-dezastru pot sa nu fie disponibile
studiile longitudinal sunt dificil de realizat din cauza migratiei populatiei si a haosului creat.
finantarea pentru acest tip de cercetari e dificil de obtinut, inadecvata, sau ajunge prea incet

Perspective istorice
al doilea razboi mondial a deschis cercetarile privind efectele razboiului asupra copiilor Freud y Burlingam
(1943)
in volumul copiii si razboiul Freud si Burlingam rezumatele studiilor lor, studii de caz si experiente clinice.
Au observat ca au fost putine semene de soc traumatic la copiii expusi la bombardamente si alte orori ale
razboiului atunci cand acestia erau se aflatu in grija mamelor lor. In schimb in cazul copiilor care nu au
beneficiat de prezenta parintilor situatia e diferita.
raspunsul copiilor la evacuari dupa bombardamentele din Londra a evidentiat efectul traumatic al separarii
acestora de parintii. Unii dintre ei au avut asemenea probleme de adaptare incat au fost inapoiati in localitatile
natale in ciuda pericolului bombardamentelor (Garmezy1983).
una din cele mai durabile asumptii din literatura de specialitate privind efectele razboiului si a altor
evenimente care ameninta viata, se refera la efectul amortizor al proximitatii parintilor si a altor figuri de
atasament in cazul copiilor
Ana Freud si Dann (1951) descriu multe problem de comportament si emotionale observate la copiii eliberati
dintr-o tabara de concentrare din Terezin.In acelasi timp acesti copiii au prezentat si legaturi puternice intre ei.In
timp, multi dintre acesti copii au prezentat progrese semnificative, dar cu toate astea semne de sensibilitate si si
vulnerabilitate psihologica au fost observate la un numar important dintre ei.
tabloul mixt de rezistenta si vulnerabilitate a continuat sa caracterizeze descoperirile despre copiii care au
supravietuit dezastrelor razboiului si a altor calamitati.

Buffalo Creek
in 1972, un baraj construit deasupra unei comunitati miniere din Buffalo Creek a cedat , inundand
comunitatea si omorand 125 de oameni si ranind foarte multi altii (Erikson 1976 Gleser et al. 1981, Korol et al.
2002). Majoritatea observatiilor s-au realizat in timpul dezastrului, ridicand problem de bias are, dar aceste
obserbatii au o influienta foarte mare datorita amplitudini lor. S-a realizat de asemenea un follow up dupa 17
ani de la dezastru, care a fost primul studio de acest gen in domeniu. (Green et al., 1994, Korol et al.2002).
rezultatele obtinute dupa investigatia de la Buffalo Creek au fost pe larg replicate si au indicat faptul ca cei
care au fost mai expusi la decesul familiei si al prietenilor au dezvoltat mai multe simptome.Au fost obserbate
simptome din spectrul anxietate-trauma iar simptomele de anxietate s-au relationat cu efecte mai durabile.
problemele de adaptare la copii si adolescenti, au fost legate de ajustarea parintilor la situatia data precum si
de atmosfera familiara in general (caracterizata de violenta, iritabilitate, dispozitie sumbra si mai putin
suportivi).
fetele au dezvoltat mai multe simptome de anxietate decat baietii, simptomele adultilor au fost mai generale
(in special anxietate, depresie si agresivitate).
adultii au prezentat mai multe simptome decat adolescentii, adolescentii mai multe decat copiii mici , cu
exceptia ca cei mici aveau temeri mai specific si problem specific varstei
la realizarea follow up-ului de la 17 ani majoritatea au prezentat imbunatatiri substantiale, chiar daca au
prezentat simptome cronice de PTSD (Green et al.1994)

Incendiu din Australia

Un al doilea exemplu istoric semnificativ este furnizat de unul dintre cele mai mari i mai bine studiate
dezastre din literatura de specialitate, incendiul din Australia din 1983 (1987 MacFarlane, MacFarlane i colab.
1987, MacFarlane & Van Hooff 2009).
MacFarlane a raportat rezultatele la doi ani dupa dezastru si recent dupa un studiu longitudinal de 20 de ani.
In primele rapoarte a observat simptome mai multe la copiii expusi la foc comparativ cu cei din grupul de
control.De asemenea simptomele copiilor au fost mai puternice in cazul celor care au fost despartiti de mame,
comparative cu cei care au fost expusi direct, subliniind iar rolul de protectiv al proximitatii parintilor. Dupa 20
de ani cei expusi au prezentat simptome legate de expunerea prelungita la foc , inclusiv anxietate si stres post
traumatic.

primele concluzii ale literaturii de specialitate in cazul expunerii la traume s-au mentinut mult timp. Aceste
concluzii afirmau faptul ca expunerea la trauma in copilarie poate avea efecte pentru toata viata desi studiile
ulterioare au demonstrat faptul ca expunerea are mai mult efecte pe termen scurt. Ce are intradevar efecte pe
termen lung e pierderea unei personae dragi sau unei figure de atasament, disponibilitatea indisponibilitatea sau
sprijinul parintilor.

Cadru conceptual
cadrul conceptual pentru intelegerea si inmbunatatirea capacitatii de adaptare a copiilor si a tinerilor in
contextul dezastrelor, terorismului si a razboiului reflecta una din temele centrale din psihologia dezvoltarii in
ultimele decenii.
influienta generalizata a teoriei sistemelor de dezvoltare si a modelului ecologic este evidenta in eforturile
contemporane de-a delimita procesele care conduc la o mai buna adaptare la evenimentele traumatice, pe mai
multe niveluri.Din aceasta perspective, adaptarea la evenimente traumatice de masa, e conceptualizata ca un
proces dinamic, care implica interactiuni multiple intre sisteme in organismul individual precum si interactiuni
in context complex si schimbator.
Adaptarea individual va fi influenata de evoluia individuala aa cum se manifest n situatia curent,
precum i natura provocrilor actuale care vor afecta organismul.

Rezilienta- generalitati
studiile privind rezilienta din ultimii ani s-au concentrat in principal in doua directii:
risc si protectie.
 Reziliena n sistemele dinamice
rezilienta se poate define ca fiind capacitatea unui system dinamic de-a rezista si de-a se recupera dupa un
eveniment care i-a amenintat stabilitatea, viata si dezvoltarea (Masten 2011, 2012).
rezilienta e un concept dinamic care se poate aplica la multe sisteme, prin intermediul scalelor. Se poate
aplica inclusive la sisteme interne ale unei persone (ex. Sistemul de raspuns la strs, sistemul immunologic,
sistemul familiar, sistemul social, persoana ca si system, etc)
un cadrul conceptual pentru resilienta este atractiv pentru cercetarile care vizeaza efectele secundare ale
adversitatilor extreme asupra copiilor, deoarece raspunde obiectivelor individuale, familiar, comunitare si
sociale pentru a reduce riscul si pentru a creste dezvoltarea rezilientei.
studiile privind riscul si rezilienta in diverse populatii de copii expusi la evenimente adverse importante,
inclusive razboaie si terorism indica un set comun de factori asociati cu o mai buna adaptare neurobiological si
psihologica. Acesti factori sunt impartiti in factori de promotie (prezic rezultate mai bune atat in conditii
normale cat si in contidii de risc) si factori de protectie (important in mod special in conditii de risc).

Vulnerabilitate i sensibilitate n funcie de contextual

exista un interes crescut pentru factorii care modereaza efectele evenimentelor adverse in cazul copiilor
inclusive efectele de sensibilizare (moderatori genetici, incapacitate, diferente de personalitate). Acesti factori
sunt de multe ori numiti factori de vulnerabilitate.
Aunque la mayor parte de la evidencia hasta la fecha se ha centrado en el maltrato infantil, los procesos
implicados probablemente pueden aplicarse a muchas otras formas de la adversidad caracterizados por el
peligro y violencia extremas.
Creciente evidencia vincula las variaciones de la serotonina, a la susceptibilidad de la ansiedad y la depresin
en los nios expuestos a un traumatismo grave.
Variatii ale genelor care reglementeaza functionarea axei HPA (hipotalamno-hipofizo-cortico-suprarenala)
care joac un rol-cheie n rspunsul la stres, de asemenea, de asemenea au fost considerate factori moderator
(inclusive cercetarile care privesc eliberarea corticotropinei).
progresele nregistrate n studiile neuroimagistice ale copiilor expui la trauma indica scaderea volumului
creierului si anomalii ale cortexului frontal la copii cu PTSD. Tambin podra estar relacionado con los cambios
genticos en los nios expuestos a los desastres (Carrin et al., 2010).
Teorii recente sugereaz, de asemenea, c, n unele cazuri factorii de vulnerabilitate pot fi de fapt indicatori
ai sensibilitatii si a neuroplasticitatii ca raspuns la experienta traumatic, care poate fi negative intr-un context
advers sau pozitiva intr-unul favorabil. Acest lucru ofera posibilitatea ca in cazul copiilor care raspund slab la
evenimentele traumatice, acest raspuns sa fie imbunatatit prin interventii.

Parcursuri de adaptare n contextual evenimentelor extreme

interactiunea dintre influientele promotive/protective si dintre vulnerabilitati si sensibilitati contureaza
diferite formeaza diferite cai de adaptare in contextual traumelor cronice sau acute.Descrierea acestor cai de
adaptare e unul dintre punctele de interes pentru cercetatorii interesati de impactul adversitatii asupra indivizilor
si a dezvoltarii acestora.
caile de adaptare descrise in literatura de specialitate, deseori bazate pe studii de caz si obserbatii empirice,
prezinta similitudini remarcabile intre ele, precum si modele de rezilienta in alte domenii, in special in ecologie,
sugereaza potentialul ridicat al teoriei privind adaptarea, rezistenta si rezilienta in fata evenimentelor adverse a
sistemelor dinamice (Masten 2011). In momentul de fata nu exista suficiente date pentru conturarea unei cai de
adaptare universal valabile in cadrul copiilor.

Consecinte in cascada
modelele dinamice de dezvoltare sugereaza ca efectele unei experiente traumatice se pot extinde pe parcursul
mai multor ani, de la un domeniu la altul, de la un nivel la altul, de la o persoan la alta i de la o generaie la
alta, printr-o multitudine de procesele de mediere.
Aceste efecte au fost numite efecte progressive, efecte, tranzactionale, efecte bulgari de zapada, reactii in
lant, contagiune, efecte si cascade de dezvoltare (Masten & Cicchetti 2010, Pine i colab. 2005).
n viaa unui individ, de exemplu, stresul poate modifica expresia genelor care duce la alterari in
dezvoltarea creierului (Hochberg et al. 2011, Meaney 2010).Aceste alterari in dezvoltarea creierului pot ajunge
la generatiile viitoare prin mecanisme biologice, comportamentale, sau a unor procese socio-economice,
inclusiv alterarea genetica, parinti perturbati si nivelul de educatie.
intreruperea comportamentului adaptativ intr-o zona de functionare afecteaza si alte domenii de functionare
ale individului.De exemplu simptomele post-traumatice pot afecta si rezultatele scolare sau de la locul de munca
(Masten & Cicchetti 2010).
in situatii de terorism si teroare, obiectivul e de raspandire a fricii peste grupuri mari de oameni (Pine et al.
2005), acest lucru poate avea efecte de durata, ajungand pana la urmasii celor care au trait aceste experiente
pe de alta parte, adaptarea pozitiva, factorii protectivi si promotivi precum si rezilienta au de asemenea
potentialul de-a fi transmise generatiilor viitoare si diverselor populatii.Aceasta posibilitate a inspirat strategii
considerabile de prevenire si interventie cu scopul de a pregati si de a proteja persoanele si comunitatile nu doar
pe termen scurt ci si pe termen lung, de-a lungul generatiilor.

Expunere: Doza si determinant

intr-o meta-analiza recentra asupra studiilor empirice care indica o legatura intre dezastre si simptomele
stresului post traumatic, Furr si colaboratorii lui (2010) au gasit un efect mic spre mediu a expunerii la dezastru
in relatie cu simtomele PTSD,in cazul copiilor si tinerilor. S-a observat un efect mai mare in cazul dezastrelor in
care pierderea de vieti omenesti a fost mai mare, proximitatea fizica a copiilor a fost mai apropiata, amenintarea
perceputa mai mare precum si pierderea figurilor de atasament (parinti prieteni).
evaluarea efectelor in timp a fost de asemenea legata de doza de expunere.Studiile realizate la un an de la
dezastru au aratat o doza mai mare de efecte decat cele realizate la un an inainte de dezastru.
Este important s se ia n considerare contextul n care apar noi experiente traumatice atat in ceea ce priveste
conditiile inainte si dupa trauma, precum si natura si avertizarile legate de dezastru.
exista un interes considerabil pentru a se afla daca un anumit tip de expunere poate cauza un anumit tip de
probleme in cazul copiilor traumatizati, deoarece acest aspect este important in mod special in designul si
planuirea interventiilor.
Layne si colaboratorii (2010) au publicat recent un studiu asupra adolescentilor din Bosnia care au fost expusi
la conflicte politice si razboi, cu scopul de a evidential procesele de doza si raspuns.Tinerii cu experienta
uciderii altora au dezvoltat nivele crescute de ostilitate in acest studiu longitudinal,iar experienta violului a fost
relationata cu anxietate si ostilitate.

Rolul Media in ceeace priveste expunerea

interestul privind rolul pe care mass media il joaca in expunerile la evenimente traumatice, atat inainte cat si
dupa dezastru s-a extins. Potentialul mass-media in expunere variaz n funcie de amploarea disponibilitii
mass-media i utilizarea ntr-o anumit regiune din lume, precum i de clas social.
expunerea prin mass-media poate fi monitorizata si moderata de societate, producatori media si radiodifuzori,
parinti, profesori precum si de persoanele in sine, astfel incat expunerea directa poate fi controlata.
expunerea prin mass-media poate fi extinsa in timpul si dupa o criza. Desi exista cercetari privind efectele
media in expunerea la dezastru in cazul copiilor si tinerilor, in special expunerea prin urmarirea materialelor
prezentate la tv, exista foarte putine studii asupra rolului expunerii sociale sau a expunerii media personalizate.
rezultatele studiilor sunt consistente cu efectele de doza, in ceea ce priveste expunerea, dar interpretarile sunt
complicate din cauza variatiilor de varsta a telespectatorilor, accesului la media, precum si nelegerea si
dezvoltarea materialului, monitorizarea parental, i strategiile de evaluare.
tinerii si copii pot experimenta distress pentru ca nu inteleg pe deplin ceea ce privesc, sunt sensibili la
reactiile parintilor , sau nu realizeaza ca acelasi incident este prezentat de mai multe ori.
dupa evenimentele de la 11 septembrie, un studiu din Boston a gasit asocieri intre expunerea media si
simptomele de PTSD la copii de 10 ani sau mai mici. Pe de alta parte, copiii mai mari au acces mai mare la
evenimentele prezentate in media si pot percepe o amenintare mai mare din cauza ca inteleg complexitatea
situatiei.
cercetari aditionale privind efectele expunerii prin mas media sunt necesare. Specialistii in dezvoltarea
copiilor recomanda ca expunerea copiilor si tinerilor care prezinta semne de sensibilitate crescuta, prin mass
media sa fie monitorizata cu grija din cauza dovezilor efectelor dozelor media

Determinanti ai expunerii
unele expunerii la pericol si dezastre sunt intamplatoare, altele nu. Exista comunitati, familii, locatii
geografice si geopolitice unde probabilitatea dezastrelor naturale sau a celor cauzate de om este mai mare,
inclusiv zonele predispose la cutremure sau atacuri nucleare. Expuneri de mai multe tipuri sunt legate de
statusul socio-economic si nu e deloc surprinzator faptul ca indicia statusului socio-economic se aseamana
indicilor de doza si raspuns in cazul expunerii.
adesea varsta e evaluata in relatie cu expunerea in studiile privind expunerea la dezastre, copiii cu varsta mai
mare au experimentat o adversitate mai puternica.
o doza mai mare de expunere la tinerii cu varsta mai mare poate fi datorata unei constientizari mai mari
asupra evenimentelor petrecute (legat de dezvoltarea cognitive), o mobilitate mai mare, o expunere directa mai
mare la nivelul comunitatii si expunere media, retele sociale mai costisitoare si probabilitatea mai mare ca copiii
mai mari si adolescentii sa fie rapiti, violate sau recrutati pentru a lupta in razboaie sau in desfasurarea
eforturilor de intervenie n caz de catastrofe.
exista de asemenea diferente de gen privind expunerea. Femeile si barbatii pot experientia diferite
evenimente, interpreta si raporta diferit. De asemenea pot infrunta diferite tipuri de stigmata si discriminari
intr-o trecere in revista a rezultatelor studiilor asupra palestilienilor care traiesc in Gaza, Qouta si colegii sai
(2008) sugereaza ca in situatii de risc crescut parintii tind sa protejeze si sa impuna restrictii fetelor si
incurajeaza baietii sa se implice activ in conflict, ceea ce duce la o expunere foarte diferita la risc in functie de
gen.
in studiile privind copii soldatilor Betancourt et al. (2010) au descoperit ca femeile fostilor soldati au raportat
mai multe experiente de viol decat barbatii si ca violent sexuala e stigmatul cel mai mare pentru femei.In
general, un risc mai mare este raportat pentru femeile tinere care risca sa fie victim ale traumelor sexuale si ale
inrobirii sexual in timpul conflictelor politice sau in timp de razboi in timp ce barbatii au un risc mai mare de
expunere ne sexuala violenta in timpul conflictelor armate.

Mediatoare ale procesului de expunere

exista multe procese princ are dezastrele si alte evenimente traumatice pot afecta copiii si tinerii, incluzand
modalitati directe sau indirecte si diferite nivele.
procesele mediatoare includ stresul si multele sale consecinte asupra corpului si a creierului, a functiei
neuronale si a comportamentului.
caile directe de afectare a copiilor includ pericolele fizice reprezentate de rnire, foamete, apa contaminat,
toxine, otrvire, radiaii sau tortur, precum i pierderea sau degradearea ingrijirilor fizice. Caile indirecte
includ efectele adversitati extreme asupra sistemelor de ingrijire si in consecinta calitatea ingrijirilor sau
protectia ingrijitorilor este deficitara, fapt care poate duce la copii si tineri dependent.
pericolele psihologice include amenintari la adresa celor dragi, observarea evenimentelor traumatice,
prezentarea in mass media a evenimentelor traumatice, amenintari de tortura si auto-culpabilizare. n plus, de la
o vrst foarte fraged, copiii "citec" frica i preocuprile prinilor lor pentru a evalua pericolul, un
fenomen numit refereniere social.Parintii ingroziti sunt ingrozitori pentru copiii lor. Astfel efectele
adversitatilor pot fi mediate in mod direct si indirect.
stresul si sistemul imunitar joaca in rol central in in expunerea la dezastre, atat prenatal cat si dupa
nastere.Exista din ce in ce mai multe dovezi conform carora stresul maternal poate provoca efecte sau expresii
genetice precum si organizarea raspunsului la stress si a sistemului imunitar la dezvoltarea fatului pre si post
natala.
exista motive pentru a se studia mai intens efectele experientelor traumatice asupra copiilor in cazul mamelor
insarcinate in timpul unui dezastru si copiii expusi la traume puternice in diferite momente ale dezvoltarii.
dezastrele si razboiul pot afecta multe alte aspecte ale vietii, inclusiv functionarea si oportunitatile la nivel de
grupuri, scoli, cartiere, sisteme de comunicatii, economie si relatii internationale. Aceste perturbaii n cascad
de-a lungul regiunilor i comunitilor pot cauza multe alte adversiti pentru copiii, tineri i familii.
Dezastrele au consecinte economice enorme, care cauzeaza mai mult stress copiilor, tinerilor si familiilor
acestora.

Diferente individuale in raspunsul la trauma

De-a lungul anilor, multi clinicieni si cercetatori au remarcat o variaie marcat n efectele observate ale
catastrofelor sau rzboaielor asupra copiilor si tinerilor chiar si in cazul celor care au fost expusi la aceeasi
situatie (Garmezy 1983, Masten 2011, Masten & Osofsky 2010, Rutter 1983).
s-a depus un effort considerabil pentru a identifica corelatele efectelor diferite ale dezastrelor ca un prim pas
spre intelegerea proceselor care ar putea explica aceste diferene, att n individ i context
una din provocarile cercetarii in contextual dezastrelor il reprezinta intrebarea conform careia diferentele
observate si raportate dupa expunerea la un eveniment traumatic sunt legate de expunere sau sunt prezente si
anterior expunerii. Din nefericire foarte rar se dispune de date anterioare expunerii si sunt putine studii cu
grupuri de comparative in timpul expunerii.
De asemenea, este de multe ori incert dac diferenele observate ntre grupuri sau indivizi reflect
diferenele de expunere, ca rspuns, percepii, sau de favorizare a rspunsului. Cu toate acestea, diferenele
observate n mod constant ofera indicii importante pentru investigaii suplimentare (Masten 2007).

Gen
diferentele de gen sunt adesea studiate ca si correlate sau ca moderator ai riscului si a capacitatii de rezilienta
in studiile privind dezastrele si razboiul.
diferentele de gen in rezultatele privind adaptarea sunt dificil de interpretat datorita diferentelor de gen
raportate in expunere,modul inc are femeile si barbatii se raporteaza la aceste experiente si simptome precum si
sensul si semnificatia evenimentului in context cultural (stigmatul sau forma in care cel in cauza sau ceilalti
interpreteaza acelasi comportament la femei si barbati (APA 2010, Bonanno et al., 2010, Masten y Osofsky
2010).
exista diferente normative in ceea ce priveste nivelele de internalizare si externalizare a problemelor raportate
de brbai (mai exteriorizare) i femei (mai internalizare), in special in adolescenta, astfel nct este dificil s
se determine dac o diferen post dezastru reflect o schimbare de funcionare atunci cnd pre dezastru nu
exist nici un grup de comparatie sau date de comparaie pemtru post-dezastru.
cele mai frecvente diferente de gen raportate sunt: nivel mai crescut de distres si simptome post traumatice
observate sau raportate de catre femei
ntr-unul dintre cele cateva studii dupa Katrina, care a inclus un grup de comparatie din medii socio-
demografice similare, Priveghere et al. (2010) au constatat, de asemenea, niveluri relativ ridicate ale depresiei
printre femeile expuse n comparaie cu alte grupuri.
Au existat unele rapoarte care au indicat nivele de ostilitate sau exteriorizarea simptomelor n rndul
brbailor din literatura de specialitate de-a lungul anilor, dar dovezile sunt amestecate (Masten i colab.,
1990).
in studiul lor dupa Katrina, Vigilia si colaboratorii (2010) au gasit de asemenea interactiune semnificativa in
ceea ce priveste expunerea in functie de gen pentru agresiune, ceea ce indica faptul ca baietii adolescenti expusi
la uragane au raportat nivele mai mici de agresivitate comparative cu cei care nu au fost expusi la uragane si cu
femeile participante la studiu
dupa atacul terrorist din Israel, fetele au raportat mai multe simptome post traumatice si frica, in timp ce la
baieti intensitatea simptomelor a fost mult mai severa.Studiile recente indica de asemenea diferente in ceea ce
priveste raspunsul la stress, indexat de cortizol
diferentele de gen joaca un rol complex in contextual aversitatii extreme. Pentru a putea clarifica mai bine
rolul acestor diferente, e nevoie sa fie dezvoltate noi metodologii inclusiv evaluarile bazate pe norme,
masuratori repetate, date inainte si dupa dezastru si grupuri mai bune de comparatie.

Varsta, efecte de dezvoltare in timp si perioade sensibile

perspectivele de dezvoltare solicita atentia asupra influientelor din trecut si asupra anticiparii schimbarilor de
dezvoltare ale indivizilor pe parcursul dezvoltarii, incluzand schimbarile la nivel de cognitive si interpretare a
experientelor, emotii si intelegerea emotional, abilitati de auto-reglare, cunostiinte, contacte sociale si relatii,
marimea fizica si rezistenta, credinte, convingeri si multe alte aspecte legate de functionare care pot influienta
interactiunea cu experienta, inclusiv cu experientele traumatice.
exista perioade sensibile pe parcursul dezvoltarii, cand o experienta particulara are un impact mai mare
asupra dezvoltarii, fie pentru ca organismul este in mod special vulnerabil la acel moment sau pentru c un
sistem adaptiv dependent de o experien cheie este organizat i devine "programat", ca rspuns la o situaie
neobinuit de traumatica, care nu pregtete organismul bine pentru mediul urmtor. . S-a observat de mult c
traume fizice, cum ar fi leziuni cerebrale, au efecte asupra dezvoltrii ulterioare care variaz foarte mult n
funcie de trauma.
trauma psihologica si stresul psihosocial au efecte diferite pe parcursul dezvoltarii
Dintr-o perspectiv de dezvoltare, copiii mici ar fi de ateptat s prezinte simptome mai acute de primejdie,
ca rspuns la separarea de ingrijitorii si rutine perturbate. Pe de alt parte, copiii mici sunt monitorizati n mod
activ i protejati de ctre ngrijitori, i exist o plasticitate considerabil n multe aspecte ale dezvoltrii
timpurii, inclusive in dezvoltarea creierului.
Lipsa de contientizare din cauza imaturitii cognitive poate fi un factor de protectie in anumite moduri
(copilul nu ine cont de unele atrociti de rzboi i implicaiile lor pentru viitor) i problematic n altele
(un copil separat de un printe poate s nu neleag c printele se ntoarce, sau un copil tnr care se uita la
televizor poate s nu neleag c videomaterial este difuzat n mod repetat).
Maturitatea cognitiv este asociata cu o mare contientizare a trdrilor, a pierderilor viitoare, a stigmatizari
asociat violul i cu abiliti mai mari pentru rezolvarea problemelor, planificare, cautarea de ajutor i
confort spiritual.
Consecinele aceluiai eveniment, cum ar fi pierderea unui printe, poate fi foarte diferita pentru un copil
mai mic comparativ cu unul mai in varsta. Copilul mai mic este mai dependent de ingrijire i, prin urmare,
extrem de vulnerabil, dar poate provoca, de asemenea, mai mult de ingrijire de la parinti surogat decat un copil
mai mare
copiii mai mici prezinta simptome acute de distress sau trauma in special cand sunt separate de parinti, cand
parintii lor au reactii intense sau cand sunt expusi la rapoarte media intense.
Yehuda si colegii sai in 2005 au informat asupra faptului ca bebelusii mamelor insarcinate in timpul
evenimentelor de la 11 septembrie, care au dezvoltat PTSD prezinta nivele mai scazute de cortisol salivar decat
bebelusii mamelor care care nu au dezvoltat PTSD.Pe de alta parte nivelele de cortizol la bebelusi au fost mai
mici cu cat expunerea a fost mai severa si au fost foarte mici daca mamele se aflau in al treilea trimestru de
sarcina.
Yehuda si colegii sau (2007, 2008) au studiat de asemenea copiii supravietuitorilor Holocaustului iar rezultate
indica faptul ca copiii supravietuitorilor cu tulburare de stress post traumatic prezinta nivele de cortizol mai mici
comparatic cu copiii supravietuitorilor care nu au tulburare de stres post traumatica si parinti care nu au fost
expusi Holocaustului. n plus,simptomele materne (dar nu paterne) de PTSD n mod special au fost legate de un
risc de PTSD la copii.
Posibilitatea ca stresul extrem experimentat de mame ar putea modifica statutul epigenetic al copiilor lor
are implicatii importante pentru caile prin care trauma ar putea fi transmisa la urmtoarea generaie. Procesele
epigenetice furnizeaz, de asemenea, ci de schimbare neurobiologice prin care expunerea anterioar ar putea
modifica vulnerabilitatea viitoare la trauma.
The developmentally differentiated response of others to traumatized victims of war and terror can be
observed as well. In a study of returning child soldiers, those who were younger when they returned home were
met with more acceptance than were older youth (Betancourt et al. 2010). To date, there are very limited data on
the long-term consequences of differential timing of exposure by age for disasters.

Expunerile anterioare la trauma: Inoculare sau sensibilizare?

A existat un interes considerabil pentru posibilitatea ca o istorie a unor expuneri la stress (si adaptare)
produce fie efecte de protectie (inoculare) sau efecte de vulnerabilitate (sensibilizare) n ceea ce privete
adaptarea viitoare n caz de adversitate extrem.
tehnica inocularii stresului e proiectata pentru a pregatii indivizii si comunitatile in avans sa raspunda intr-un
mod adaptativ situatiilor extreme. Se presupune ca prin mecanismele de raspuns adaptativ (analoage cu procesul
de fabricare a anticorpilor dupa un vaccin) un organism castiga viitoare efecte de protectie pentru adaptare la
expuneri usoare sau moderate. Daca e asa interventiile proiectate pentru a dezvolta capacitatea de rezilienta e
nevoie sa garanteze un raspuns de adaptare pozitiva cu scopul de-a evita riscul de-a reduce capacitatea de
rezilienta.Pe de alta parte expunerea coplesitoare nu construieste imunitate ci dezvolta vulnerabilitate la
expunerile viitoare.
studiile recente privind proogramarea biologica a raspunsului la stress si trauma in copilaria timpurie, precum
si schimbarile functionale a nivelului de cortizol care se adapteaza si stabilizeaza in timpul perioadelor de stress
cronic au implicatii importante pentru copii in ceea ce priveste reactiile ulterioare la stress. Cu toate acestea,
expunerea la traume sau stres cronic poate duce la hiperactivarea axei HPA (care poate funciona pentru a
proteja dezvoltarea creier de cortizol n exces) i variatii ale nivelului de cortizol disponibil in timp. Dereglarea
acestor procese de raspuns la stress pot duce la imposibilitatea de a mobiliza un rspuns adaptiv n faa
traumatismelor ulterioare, crescand riscul dezvoltarii de PTSD si a unor amintiri intrusive ale evenimentelor
neintegrate
expunerea la trauma poate avea efect sensibilizator asupra copiilor care ar putea conduce la dereglari ale
axei HPA. Cu toate acestea, constatrile privind natura exacta a perturbarilor sunt nc amestecate. O varietate
de ali factori, cum ar fi calendarul, doza si lungimea de expunere, bazelor genetice, i disponibilitatea
suportului social, joac de asemenea un rol n capacitatea de reacie biologica dupa un dezastru.
Este de asemenea posibil ca nivelurile scazute de cortizol la copiii mai mari sau adulii dup un eveniment
traumatic sa fie obserbate si in randul persoanelor care au antecedente anterioare de expunere la trauma.

Factori promotivi si protectivi pentru copii, familiile lor si relatiile interumane

de-a lungul anilor, un set consistent de factori au fost considerati ca fiind implicate in procesul de adaptare in
context de razboi, dezastru sau alte evenimente extreme infruntate de catre copii si tineri. Acesti factori includ
inteligenta, auto-eficacitatea, relatii apropiate si suportive, credinte si practici religioase si suportul comunitar si
reflecta sisteme de adaptare puternice rezultate din evolutia biologica si culturala.
multe studii s-au centrat pe factorii psiho-sociali. Odata cu progresele in studiile privind efectele genetice,
markerii biologici si la nivelul creierului , au crescut studiile privind procesele neurobiologice legate de
adaptare la amenintari grave, inclusiv dezastrele, razboiul, abuzul infantil si violent familiara.

Relatiile de atasament
incepand cu primele studii si continuand pana in present, cercetatorii au indicat importanta relatiilor de
atasament si a capacitatilor funcionale ale insotitorilor pentru copiii expusi la dezastre i alte adversitile
severe
dupa cum s-a indicat anterior, efectele negative ale separarii de parintii sau a pierderii parintilor sau a
ingrijitorilor, are un efect crucial privind dezvoltarea copiilor pe termen lung. Starea functionala a parintilor
inainte, in timpul si dupa dezastru a fost recunoscuta ca un factor cheie privind raspunsul copiilor.
simptomele parintilor pot afecta copiii fie prin suprimarea comportamentului fie suprimarea
comportamentului, fie prin perceperea distresului emotional al parintilor, fie in ambele moduri.
parintii care au prezentat mai multe simptome de afectare psihica dupa 11 septembrie au avut de asemenea
copii prescolari care au prezentat mai multe dificultati decat cei de aceasi varsta cu ei, conform raportarilor
profesorilor (Chemtobet al. 2010).
alte studii se centreaza explicit pe modul in care sunt crescuti copiii, pe calitatea interactiunii parinte-copil
precum si perceptia acceptarii familiare.Qouta si colaboratorii lui in 2008 au raportat faptul ca relatiile familiare
puternice au prezis o mai buna capacitate de rezilienta in cazul copiilor expusi la dezastre in Palestina. Calitatea
relatiilor parinte-copil modereaza asociatia dintre expunerea la tsunami in cazul adolescentilor si simptomele
post-traumatice si depresie (Wickrama& Kaspar 2007).
acceptarea familiara a fost asociata cu consecinte adaptative privind recuperarea in cazul copiilor soldatilor
conform Betancourt si colaboratorii (2010)
desi exista dovezi considerabile privind importanta practicilor parentale in dezvoltarea rezilientei in context
de dezastru si razboaie, e important sa luam in calcul si posibilitatea ca prin supra-protectia oferita de unii
parinti capacitatea de rezilienta sa scada. Bokszczanin (2008), a constatat c implicarea ridicata a prinilor n
urma inundaiilor din Polonia a fost asociata cu un risc mai mare pentru PTSD la adolesceni.Adolescentii pot
interpreta implicarea parental ridicata ca fiind un indicator al faptului ca parintii nu ii considera capabili, fapt
care le afecteaza increderea in sine si autoeficacitatea perceputa.

Abilitati cognitive si auto-reglare

abilitatile cognitive (inteligenta generala si flexibilitatea cognitiva) si abilitatile de autoreglare sunt adesea
amintite ca fiind factori protectivi la copii intr-o varietate de evenimente si circumstante, inclusiv dezastrele.
intr-un studiu rar in care s-a beneficiat de datele pre dezastru, inainte de conflictul politic din Kenya,
Kithakye si colaboratorii (2010) a constatat ca abilitatile de auto-reglare in prescolari au prezis mai bune
rezultate post-conflict (mai putina agresiune si adaptare psiho-sociala mai buna) si controlul comportamentului
pre conflict.
Auto-control, de asemenea a moderat efectele severitatii expunerii in cazul comportamentului pro social. De
asemenea abilitatile de control a efortului (deplasarea, planificarea si inhibarea comportamentelor nedorite),
mediaza pentru copiii de clasa a sasea simptomele post traumatice si au de asemenea un rol de protectie.
Studii ale tinerilor din Palestina, de asemenea, au sugerat c abilitatile cognitive functioneaza ca factori de
protectie
copiii cu abilitati cognitive mai dezvoltate pot intelege mai bine domeniul de aplicabilitate al unui dezastru.
Sprung (2008) a descoperit ca copiii intre 5-8 ani care au capacitate cognitive mai dezvoltate, au raportat de
asemenea mai multe ganduri intrusive dupa Katrina dar de asemenea au fost mai receptive la strategiile de-a
face fata gandurilor intrusive.

Agentia si Autoeficacitatea
agentia si auto-eficacitatea perceputa sunt asociate cu rezilienta in numeroase studii.
in studiul lor longitudinal asupra copiilor soldatilor, Betancourt si colaboratorii (2010) au aflat ca tinerii care
au supravietuit violului si captivitatii au prezentat niveluri mai mari de incredere care poate rezulta din
infruntarea greutatilor in anii de captivitate
Barber (2008) a gasit efecte positive ale activismului in timpul Infatiadei,pe post conflict social si
comportament civic la tinerii palestinieni.
un sentiment de competenta a fost legat de asemenea de factorii promotivi si protectivi.
promovarea unor credinte mai mari privind competent au fost asociate cu o crestere post-traumatica la copiii
intre 6-15 ani care au fost expusi uraganului Floyd si o stima de sine crescuta protejeaza importriva
simptomelor post traumatice la copiii intre 9-13 ani care au trait evenimentele de la 11 septembrie.

Personalitatea
diferentele de personalitate care pot influienta reactivitatea la stress au fost de asemenea studiate in relatie cu
capacitatea de rezilienta. Cercetatorii au fost interesati in mod special de emotiile negative (tendinta de-a
raspunde cu emotii negative si de-a se supara usor)
intr-un mic studiu asupra adolescentilor expusi uraganului Katrina, cu o baza de informatii pre uragan,
trasaturile de personalitate si afectivitatea negativa au prezis simptome pos dezastru de anxietate, depresie si
PTSD
tendinta indivizilor de-a rumina e de asemenea un punct de interes pentru cercetatori deoarece ruminatiile
sunt asociate cu risc de depresie la adolescent si adulti.
dupa uraganul Katrina, tendinta copiilor de-a rumina, atat a celor care prezinta afectivitate pozitiva cat si a
celor cu afectivitate negative a prezis o crestere a simptomelor post traumatice. Cercetatorii au speculat ca
aceasta tendinta de ruminare faciliteaza o mai buna procesare si integrare a experientei la nivelul memoriei si a
identitatii personale.

Abilitati de aculturatie
pentru acei tineri care sunt nevoiti sa se integreze in culturi si tari noi, ca rezultat al conflictelor sau
dezastrelor, abilitatile de aculturatie si de limba sunt asociate cu o mai buna adaptare in timp.
un studio pe refugiatii din Somalia si Oroma( cu varste cuprinse intre 18-25 de ani la momentul studiului,
majoritatea adolescent in momentul imigrarii) a evidentiat faptul ca fluienta verbal a fost asociata cu mai putine
simptome post traumatice.
abilitatile verbale au fost asociate de asemenea cu un success academic si social ridicat intr-un studiu asupra
copiilor supravietuitori dar cu trauma puternica din Cambogia care au emigrat in Statele Unite (Hubbard 1997).
In acelasi grup s-a constatat ca sentimente positive fata de statul American si identitatea biculturarla s-a asociat
de asemenea cu competenta.Acesti factori (fluienta verbal in limba tarii gazde si identitatea biculturala) par sa
fie factori protective pentru imigrantii tineri care au experimentat trauma mai reduse si care se muta intr-o tara
cu o cultura si o limba diferita de cea natala.

Sens si speranta
credinta, speranta si credintele spirituale sau practicile religioase au fost implicate in studiile de specialitate
privind rezilienta.
credinta si religia se asteapta sa aiba un impact mai mare in cazul adolescentilor decat a copiilor mici.
credinta si speranta ofera sens si semnificatie si cresc capacitatea de \rezilienta

Protectii neurobiologice
diferentele neurobiologice individuale raman un aspect extreme de rar intalnit in literatura de specialitate
privind dezastrele.
in unul dintre aceste studii, Virgil si colaboratorii (2010) au identificat doua sisteme importante care sunt
asociate cu rezilienta in cazul copiilor expusi la uraganul Katrina: axa hipofizo-cortico-suprarenala si sistemul
nervos simpatic.Studiul indica ca un raspuns mai puternic la nivelul acestor sisteme e corelat cu o mai mare
capacitate de rezilienta.

Factori promotivi si de protectie in comunitate

dincolo de familie, cercetarile indica factori care tin de context si comunitate ca fiind importanti pentru
dezvoltarea rezilientei la copii si la familiile acestora in caz de dezastru.
in caz de dezastre extreme de devastatoare sau razboi, comunitatile pot fi distruse si oamenii pot fi nevoiti sa
isi schimbe locuinta temporar sau definitiv. Acest Aspect pare sa creeze o diferenta profunda a nivelul
capacitatilor de raspuns a acestor copii si a familiilor lor.

Scoala si alte institutii pentru protejarea copilului

printre factorii protectivi oferiti de comunitate, in cazul copiilor expusi la dezastre, sunt scolile functionale,
centrele de ingrijire pentru copiii si alte centre sigure in care copiii se pot juca si invata. Aceste institutii
functioneaza pentru stabilirea unei rutine in viata copiilor, pentru stabilirea unor interactiuni intre copii,
activitati constructive, conexiuni cu adultii si sprijin pentru parinti.
statul la scoala a fost asociat cu atitudini psihosociale si comportamente imbunatatite intru-un studiu asupra
copiilor de militari din Sierra Leona.
acceptarea comunitar a fost un factor cheie asociat cu o mai bun adaptare in cazul copiilor fostilor soldati
din Sierra Leone si din Sierra Leone
S-au cercetat si alte aspecte sociale dar literature de specialitate e inca limitata si nu exista un consens.

Interventii
cercetarile privind efectele dezastrelor si a factorii promotivi si protective au multe implicatii pentru
dezvoltarea unor proogramer de interventie care sa protejeze copii si tineri si sa creasca capacitatea de
rezilienta.
cercetarile privind interventiile inca sunt limitate. Din acest motiv nu surprinde pe nimeni faptul ca cercetarile
privind eficacitatea interventiilor gandite pentru a ajuta copii si tineri sa se recupereze dupa un eveniment
catastrofic sunt dificil de implementat.
deficitul de studii privind interventiile e deosebit de dezamagitor avand in vedere expunerea masiva la
avenimente catastrofice la nivel mondial.
Peltonen & Punamaki (2010), recent au descoperit doar patru studii care au ndeplinit criteriile de meta-
analiza a studiilor de intervenie in situaii de terorism sau conflict armat. Cu toate acestea, dezastrele
continu s se desfoare, i prile interesate trebuie s ia msuri pentru a se pregti i a rspunde la
dezastru, bazandu-se pe cele mai actuale teorii si dovezi din stiintifice disponibile pana in present.
Fie ca ne pregatim pentru un anumit tip de dezastru sau pentru a diminua efectele terorismului in zonele de
mare risc, sau pentru a raspunde la o calamitate neasteptata, pregatirile si raspunsul expertilor nu pot sa astepte
cunostintele stiintifice. Pentru cei care trebuie sa intervina exista un consens puternic privind orientarile
generale de interventie.
n acelai timp, este clar ca exista o necessitate puternica de a se realize investitii in infrastructura de
cercetare, pentru a putea construi o baza de date stiintifica mult mai solida si ca a atare proiectarea unor
interventii mult mai eficiente.

Exemple de interventii preventive si tratamente

unul dintre primele studii privind interventiile, raportate de Dybdahi (2001), realizat in anul urmator dupa
terminarea razboiului, s-a concentrate pe mamele copiilor de 5 si 6 ani din Bosnia, din familii care au fost
expuse atrocitatilor severe. Familiile au fost randomizate, iar interventia s-a centrat pe interaciunile calde i
de susinere a mamelor cu copii n timpul unui program de grup de cinci luni combinat cu ingrijiri medicale,
comparative cu grupul care a primit doar ingrijiri medicale. Efectele interventiei la mame s-au reflectat intr-o
mai buna sanatate psihica la mame si la copii precum si intr-o crestere in greutate mai mare la copii.
Layne si colegii sai (2008) au efectuat, de asemenea, un studiu in Bosnia privind efectele expunerii la razboi
la adolescenti. S-au descoperit simptome persistente si semnificative de depreciere la mai multi ani dupa
incetarea ostilitatilor. Participantii au fost distribuiti aleator unui grup unde s-a oferit interventie centrata pe
trauma sau grupului unde s-a oferit o interventie bazata pe dezvoltarea abilitatilor si pe psihoeducatie. Ambele
grupuri au prezentat imbunatatiri dar grupul care a beneficiat de o interventie intensive a prezentat imbunatatiri
mai mari.
in unul dintre putinele studii din literatura de specialitate care testeaza teoria schimbari, Tol si colaboratorii
lui (2010) au examinat efectul mediator al sperantei, al copingului si al suportului emotional, comportamenta si
social in relatie cu efectele tratamentului, la copii de 8 si 13 ani din Indonezia care au fost expusi violentei
politice.Tratamentul s-a bazat pe o teorie ecologica a rezilientei si a fost conceput pentru a promova exprimarea
creativ a experienelor cu violen prin utilizarea unor strategii cognitiv-comportamentale in cadrul unei
clase de elevi. Doar suportul social al celor de aceasi varsta cu ei s-a descoperit ca mediaza efectele
tratamentului in cadrul acestei interventii.
eforturile de a pregati copii pentru expunerea la atacuri teroriste, conflicte armate sau alte dezastre, adesea
combina simulari ale amentintarii in scopul antrenarii raspunsului adaptativ.
o exceptie se gaseste in raportul privind trainingul de inoculare a stresului (SIT) realizat in Israel, unde o
interventie de inoculare a stresului in scoala a fost adaugata in curriculum mai multor scoli din zone expuse
pentru conflictele armate. Trei luni dupa trei saptamani de conflicte, atacuri si un grad ridicat de expunere la
trauma,rezultatele copiiilor din sase scoli care au primit interventia SIT au fost comparate cu rezultatele celor
care nu au primit acest tip de interventie si correlate cu nivelele de expunere.Rezultatele obtinute sugereaza
faptul ca interventia SIT are efecte preventive asupra strsului post traumatic si a altor simptome de primejdie.
 Linii directoare de consens
liniile directoare de consens, adesea se centreaza pe diferitele faze ale dezastrului, printre ele pregatirile
dinaintea dezastrului, interventiile imediat dupa dezastru (sau faza de criza) si recuperarea pe termen lung dupa
dezastru.
Bonanno si colaboratorii lui (2010) au investigat recent valoarea interventiilor immediate dincolo de
satisfacerea nevoilor de baza (apa, alimente, refugiu, medicamente sau bani), informatii si sprijin pentru
mentinerea unitatilor sociale natural unite sau reunite. Exista putine dovezi conform carora interventiile
profilactice imediat dupa dezastru au efecte positive, aceste interventii pot intrerupe procesul natural de
recuperare sau sa diminueze auto-eficacitatea si eficienta comunitatii.
de exemplu, doua din cele mai cunoscute interventii in situatii de criza privind simptomele de stres post
traumatic prin sesiuni informative si servicii de support emotional , nu prezinta efecte positive ci din contra pot
avea efecte negative in cadrul populatiei afectate. Suportul psihologic este o forma de interventie muy mai putin
intruziva dar din pacate nu exista dovezi privind eficacitatea.Totusi, interventiile psihologice se bucura de
sprijinul si recomandarea expertilor.
studiile de specialitate propun cinci principia generale de interventie in cazul traumei in masa: promovarea
sigurantei, promocarea calmului, autoeficacitatea colectiva si individuala, promovarea conectivitatii si
promovarea sperantei. Aceste recomandari impreuna cu implicatiile literaturii de specialitate privind rezilienta
in ceea ce priveste protejarea, suportul si restaurarea sistemelor fundamentale de adaptare sunt considerate a
influienta capacitatea de rezilienta (Masten 2001, 2011).
dupa un timp apare recuperarea naturala cu ajutorul si sprijinul familiei si a comunitatii. Aceste aspect este
considerat important pentru a decide daca ajutor additional este necesar la nivel individual, familiar sau
comunitar (Bonanno et al., 2010, Norris et al., 2008).
numeroi investigatori recomanda screening-ul pentru probleme care pot fi tratate atunci cnd simptomele
persist sau sau se dezvolta printre supravieuitori, dei este neclar care e cel mai bun moment i strategii
pentru screening sau intervenie.
exista de asemenea un puternic consens ca in caz de dezastru sau posibilitati de conlict e important sa fie
protejati copiii, tineri si familiile. Recomandarile de pregatire includ formarea celor care dau primul ajutor in
cazul copiilor (parintii, ingrijitori sau profesori). Tot ei sunt cei care raspund primii in cazul copiilor care au
planuri de-a se reuni cu alti copii sau cu alti membrii ai familiei, avand in vedere importanta restaurarii
sistemului natural de protectie a copiilor precum si a rutinelor lor normale (scoala si joc).

Precautii privind interventiile

exista o serie de aspect la care cercetatorii au ajuns la un consens in ceea ce priveste studiile privind
dezastrele, razboiul si terorismul, precum si o serie de precautii care trebuie luate in considerare atunci cand
vrem sa pregatim o interventie in acest context.
Exista preocupari privind interventia in momentul nepotrivit, interventia prea intruziva si interventiile care
utilizeaza putine dovezi stiintifice sau care sunt chiar contraindicate de studii.
Mai mult dect att, este important s se ia n considerare posibilitatea ca interventia sa perturbe sau sa
submineze n mod natural i capacitatea de adaptare si procesele de recuperare.
alte preocupari deriva din riscurile amplu recunoscute a impunerii cultural si a dezvoltarii de interventii
neadecvate.

Concluzii si directii viitoare

exista aspecte in care literature de specialitate privind raspunsul copiilor si al tinerilor la evenimente adverse
a ajuns la un consens, dar in acelasi timp exista si lacune mari.O mare parte a teoriei si a cercetarilor din
domeniul rezilientei sunt ghidate de un cadru conceptual dezvoltat acum patru decenii, care continua sa
evolueze in noi directii.
exista un consens puternic privind ceea ce conteaza, in termini de factori de protectie si de expunere. Politici
si orientari generale de interventie au fost create, dar inca nu se stie cu certitudine ce functioneaza si pentru cine
in legatura cu satisfacerea necesitatilor copiilor si tinerilor expusi la dezastre.
Dezvoltarea uman reflecta ntreptrunderea multor sisteme prin intermediul mai multor nivele, i n cele
din urm tiina rspunsului uman la dezastru trebuie s mbrieze aceast realitate complex.
Un cadru conceptual amplu pare sa functioneze pentru conceptualizarea si resumarea rezultatelor si
implicatiilor lor pentru interventie.Efectele violentei si ale dezastrelor in masa asupra dezvoltarii individuale pot
fi descries in relatie cu gradul de expunere, riscurile accumulative care reprezinta o amenintare importante sau
cu tulburarile individuale, familiare sau comunitare.
capacitatea de rezilienta depinde de o multitudine de factori , incluzand stadiul de dezvoltare a capacitatilor
copilului, legaturile cu comunitatea si multe alte sisteme adaptative de adaptare.Procesele complexe de adaptare
depend de interactiuni multiple la nivele multiple de functionare precum , biologic, psiho-social si influientele
genetice privind dezvoltarea si riscul.
par sa existe sisteme fundamentale adaptative care ofera o mare parte a capacitii de capacitatea la indivizii
tineri care se confrunt cu situaii dezastruoase.La nivelul comportamental de analiza, aceste mecanisme de
protectie de baza include sprijinul si grija eficienta (in special din partea figurilor de atasament din viata unui
copil), sisteme de rezolvare de problem, de autoreglare, de reglare sociala, motivatie-recompensa, sisteme
subadiacente de auto-eficacitate, speranta si sisteme de credinte care transmit sens si semnificatie.Aceste
sisteme ofera sens, siguranta, conectivitate, control perceput,reglare emotional si comportamentala, gandire
optimista necesare pentru raspunsuri adaptative la amenintari si situatii adverse.
Adultii (parinti, mentori, prieteni, vecini, etc.) joaca un rol crucial in raspunsul si rezilienta copiilor in situatii
de risc si adversitate.
Descoperirile majore ale studiilor privind raspunsul copiilor si al tinerilor expusi la dezastre si razboaie se
aliniaza foarte bine cu teoria rezilientei si recomandarile experitilor din domeniu in acest sens. Acest lucru
sugereaza faptul ca eforturile de interventie trebuie sa se concentreze pe protejarea si refacerea capacitatii
umane de-a dezvolta rezilienta cu scopul de a scadea rata simptomelor si de a atenua riscurile.Exista putine
cercetari empirice care sustin principiile de interventie generale rezultate din teoria si cercetarea de baza.
Exista o impresionata lipsa de dovezi referitoare la interventie, datorita frecventei cu care copiii si tinerii din
toata lumea sunt expusi la dezastre, terorism si razboi precum si probabilitatea ridicata a unor expuneri viitoare.
Lipsa generala de studii privind eficacitatea interventiilor s-a observat in cadrul fiecarui articol relevant din
domeniu.A compensa aceasta lipsa reprezinta una din cele mai importante provocari viitoare.
Cercetarile informative privind ce functioneaza pentru a proteja copiii si tinerii si pentru a promova
capacitatea lor de recuperare dupa un eveniment traumatic masiv sunt dificil de realizat, totusi exista o baza de
date concludenta de dovezi si teorii care ne permit sa ne informam privind modelele de interventie pentru
schimbare.
datorita faptului ca exista zone cu risc crescut de expunere la dezastrele natural si violent politica , exista de
asemenea potential pentru a testa masurile de preventive universale precum si eforturile de prevenire.
cercetarile recente asupra familiilor militarilor si a eforturilor de-a promova capacitatea de recuperare ofera
indici pentru a putea pregati si familiile civile care locuiesc in zone cu risc crescut de expunere la razboi.
e momentul ca institutiile guvernamentale responsabile de recuperarea si pregatirea interventiilor in caz de
dezastru sa mobilizeze echipele de experti pentru a planifica experimente preventive universale.Echipe similar
sunt necesare pentru a planifica studiile privind interventiile post dezastru, interventii care prezinta risc crescut,
problem etice si necesita rapiditate.
Facilitarea informatiilor disponibile dupa un dezastru e foarte importanta si poate ajuta la salvarea de vieti
omenesti. n regiunile cu risc pentru uragane, cercetarea post dezastru poate fi o investitie buna pentru a putea
supraghea dezvoltarea normelor, a comportamentelor, a simptomelor si a nivelului de stress precum si a
sechelelor. Aceste informatii pot fi folosite pentru a aprecia nivelul de baza inainte de dezastru sau pentru a
compara datele in eventalitatea dezastrelor.
investigatiile aditionale sunt necesare pentru a putea identifica metodele si masurile care functioneaza in
functie de diferitele culturi, precum si pentru a stabili masurile necesare in situatii specifice.Masurile sunt de
multe ori inventate Ad hoc, motiv pentru care exista putine masuri validate stiintific. Testele pot fi dificil de
adugat n lipsa unor evaluari sistematice si compatibile.
in cele din urma, la fel cum au specificat mai multi cercetatori din acest domeniu, e important sa se acorde o
atentie sporita problemelor de dezvoltare, in special in ceea ce priveste dezvoltarea longitudinala.
Exist foarte puine informaii n literatura de specialitate privind rezultatele pe termen lung ale expunerii
n caz de dezastre, sau ce tipuri de intervenii ar putea fi cel mai eficiente pentru cine i cnd, n ceea ce
privete dezvoltarea,temporizarea sau temporizarea ca urmare a expunerii.

Noi directii de cercetare

desi exista lacune importante in literatura de specialitate, privind eficacitatea interventiilor, exista de
asemenea noi directii de cercetare foarte promitatoare.Progresele din neurostiinte, genetica precum si analiza
complexa a sistemelor la multiple nivele, revolutioneaza studiile privind riscul si rezilienta(Cicchetti 2010,
Feder et al. 2009, Sapienza y Masten 2011).
s-au efectuat progrese semnificative in studiile de biologie si neurostiinte privind rezistenta, precum si in
studiile nivelelor variate de afectare a dezastrelor in ceea ce priveste dezvoltarea pe termen scurt si lung,
inclusiv pe parcursul mai multor generatii.
Exist, de asemenea interes crescut pentru studii mai ample privind dezastrele care sa integreze modele si
cunostiinte din mai multe discipline (Folke et al. 2010, Longstaff 2009, Masten & Obradovi'c 2008).
dezastrele naturale la scara mare precum si razboaiele reprezinta perturbari majore la nivelul sistemelor
multiple interdependente, trecandu-se de la sistem molecular la global, provocand schimbari inclusiv la nivelul
stiintelor traditionale (ecologia,psihologia, medicina de urgenta, economia, etc.). Pregatirea pentru aceste situatii
extreme si complexe, precum si oferirea de asistenta privind recuperarea si reducerea efectelor adverse, necesita
strategii si cunostiinte integrate.