Coping-ul strategia

de adaptare la stres
Gheorghe Diana
Anul II, seria II, grupa 7
Copingul este un concept psihologic care se refera la
tendinta individului de a stapani, minimiza sau
maximaliza frica sau anxietatea in situatii pe care le
considera stresante.
Conform lui M.Seracin (2004), stresul nu trebuie
cautat nici doar in raport cu individul, nici numai la
nivelul evenimentului, ci in relatia individ mediu.
Practic copingul reprezinta o atitudine activa sau pasiva, pe care o
adopta individul atunci cand apare o situatie stresanta.
In concluzie copingul este o actiune constienta intreprinsa pentru a
rezolva o problema care exercita o anume presiune ce creeaza
disconfort fizic sau psihic.

Copingul este un proces de dirijare a solicitarilor prin
schimbarea lor, redefinirea lor sau adaptarea la ele.
Stilurile si strategiile folosite sunt relevante si
aplicabile in functie de situatiile la indemana.
Copingul ca strategie
Copingul are la baza o actiune
intreprinsa pentru rezolvarea
unei probleme cauzate de factori
stresanti externi.
Actiunea presupune planificare,
eliminarea activitatilor
concurente, confruntarea,
autocontrolul
comportamentului.

In concluzie nu toata lumea are un raspuns unic la stres,
deci nu exista o strategie sau o metoda care se potriveste
tuturor, pentru gestionarea stresului
Conceptual vorbind copingul este mai mult decat o
simpla reactie la stres
El reprezinta o strategie multidimensionala de control, a
carei finalitate este schimbarea, fie a situatiei, fie a
aprecierii subiective.
Clasificarea strategiilor de coping
Lazarus si colaboratorii sai in 1984 au subliniat
doua tipuri de coping:
1. Coping focalizat pe problema actiuni orientate
direct spre rezolvarea sau minimalizarea
situatiei stresante ( coping activ)
2. Coping focalizat spre emotie este orientat
spre persoana in scopul reducerii sau controlarii
raspunsului emotional la stresori , mai poarta
denumirea de coping indirect( coping pasiv)
Alti autori precum Suls si Fletcher
(1985) imparte copingul in doua
grupe mari, avand ca si criteriu
focalizarea atentiei.
1. Copingul evitant consta in
deturnarea atentiei de la
sursa stresului (evitare)
considerand ca se reduce
tensiunea emotionala si
apare o stare de bine.
2. Copingul vigilent focalizeaza
atentia persoanei pe o
problema cu scopul de a o
controla mai bine

Paulhan si Bourgeois propun o alta clasificare a
strategiilor:
1. Strategii active ( copingul activ): consta intr-o
actiune orientata direct spre a modifica termenii
relatiei persoana-mediu prin eforturi
comportamentale active
2. Strategii pasive (copingul pasiv): consta in a nu
intreprinde nicio actiune, iar inactivitatea in fata un
stresor fiind adesea legata de o stare emotionala
negativa.
Moos (1993) a propus patru categorii de coping, cate
doua pentru fiecare dintre copingurile activ si evitant,
utilizand drept criteriu de clasificare metodele
utilizate, adica strategii comportamentale fie
cognitive:
1. Copingul activ/cognitiv: aceasta categorie include
analiza logica, ca reinterpretare pozitiva
2. Coping activ/comportamental: se gaseste aici
cautarea sustinerii si implementarea unei actiuni
pentru a rezolva problema

3. Coping evitant/cognitiv: in aceasta categorie se
distinge evitarea cognitiva si acceptarea resemnata
4. Coping evitant/comportamental: aceasta categorie
se refera la cautarea de alte activitati si de asemenea
descarcarea emotionala
Bibliografie
Baican Bianca Simona, (2011) Stresul psihic si strategii de coping
la angajatii din sistemul energetic
Zoltan Bogathy, (2007) Manual de tehnici si metode in psihologia
muncii si organizationala