Concurenta si manifestarea acesteia in economia de piata

Studiu de caz: Manifestarea concurentei in Romania, rolul

statului

Facultatea de Stiinte Economice si Administratie Publica

Specializare: Finante Banci

Grupa II

Realizatori:

Ganescu Simona Mariana

Doroftei Simona Gabriela

Constantinescu Ovidiu

Prof. Adrian Liviu Scutariu

 Cuprins

1.Concurenta
1.1. Notiunea de concurenta
1.2. Politica concurentiala
1.3. Functiile concurentei

2.Piata cu concurenta perfecta

3.Piata cu concurenta imperfecta

4.Monopolul

5.Piata oligopolista

6.Piata monopolistica

7.Piata tip monopson

8.Piata reglementata de stat

Studiu de caz: Manifestarea concurentei in Romania, rolul

statului
 Concurenta si manifestarea acesteia in economia de piata

Orice agent economic firm, menaj, administraie, individ i desfoar activitatea n

relaii reciproce cu ceilali, dar i cu mediul natural-geografic, social-politic i economic. Mediul
economic reflect relaiile i instituiile care caracterizeaz viaa economic a unei societi,
elementele sale constitutive, modul n care funcioneaz, finalitile i mecanismele prin care este
reglat activitatea economic.
Baza mediului economic o reprezint sistemul de proprietate asupra bunurilor economice,
modul de repartizare a rezultatelor i de adoptare a soluiilor privind problema fundamental a
economiei. Aa cum s-a artat ntr-o tem anterioar, majoritatea economiilor de schimb
contemporane funcioneaz ca sisteme cu pia concurenial. Izvornd din filosofia proprietii
private, ele au doi stlpi de rezisten: piaa i concurena. De modul n care acestea i
ndeplinesc funciile de care dispun n mod potenial, depinde calitatea mediului de afaceri
concurenial.

1.Concurenta

1.1. Notiunea de concurenta

Alturi de cerere, ofert i pre, concurena este una dintre variabilele definitorii ale
pieei, o trstur esenial a pieei.
Concurena reprezint un comportament specific interesat al unor subieci de
proprietate, care, pentru a-i atinge obiectivele, intr n raporturi de cooperare i
confruntare cu ceilali, fiind expresia liberei iniiative.
Concurena reprezint att o confruntare, ct i o cooperare ntre ageni economici, n vederea
obinerii unor condiii mai bune de producie, de vnzare, de achiziie a bunurilor de consum, de
efectuare a operaiunilor bneti, valutare, financiare .a.m.d. Este o ntrecere pentru a obine
avantaje (sau mcar pentru a diminua probabilitatea producerii riscurilor).
n concuren, fiecare acioneaz din interes. De exemplu, cumprtorul alearg
pentru a gsi vnztorii cu preul cel mai mic, calitatea cea mai bun, condiiile cele mai
favorabile de livrare a bunurilor de consum i factorilor de producie etc. Vnztorii se ntrec
ntre ei pentru banul clientului, pentru a atrage cumprtori ct mai muli, cu for economic
ridicat, stabili n achiziii, receptivi la pre i alte favorabiliti. Din aceast competiie, n mod
normal i ca regul, ies nvingtorii cei mai buni.
Condiiile concurenei sunt: libertatea formrii preului i existena proprietii
private, iar drepturile de proprietate sunt riguros delimitate i garantate.
Concurena a evoluat n timp i spaiu, iar amploarea ei este influenat de:
numrul i puterea economic a agenilor cererii i ofertei;
gradul de difereniere a ofertei i preferinelor;
gradul de transparen a pieei;
msura n care societatea, mediul economic, social, politic, cultural sunt capabile s stimuleze
iniiativa, creativitatea, riscul, spiritul de competiie, dar i de cooperare;
reglementrile privind intrarea/ieirea de pe o anumit pia;
gradul de substituibilitate i complementaritate a bunurilor economice;
mrimea veniturilor i mecanismele prin care acestea se obin;
 nivelul de dezvoltare economic, cultural-spiritual i moral a membrilor societii;
natura politicilor economice;
amploarea tipologia i plaja practicilor anticoncureniale;
nivelul de instruire a agenilor economici.
O pia este cu att mai competitiv cu ct este mai redus capacitatea fiecrei
firme de a o influena prin preuri, cantitate i mod de comercializare. Teoretic,
competitivitatea este maxim cnd fiecare firm are o putere nul de a influena piaa. De
exemplu, dac firma A mrete cu 10% preul bunului X pe care-l comercializeaz, iar cererea
pieei se reduce cu 0,1%, nseamn c piaa bunului X este o pia competitiv. Din contr,
dac prin respectiva msur cererea pieei se contract cu 4%, nseamn c respectiva pia este
puin concurenial.
Ca orice competiie, i concurena se desfoar pe baza anumitor reguli, ea fiind, ca
i piaa, o creaie social contient.
n toate rile cu economie cu pia concurenial exist reglementri juridice privind regulile
desfurrii concurenei, sanciunile care se aplic celor care le ncalc, organismele abilitate s o
supravegheze i s aplice msuri punitive1. n lipsa supravegherii i reglementrii, concurena se
poate autodistruge, poate duce la monopol i alte anomalii economice.

1.2.Politica concurenial
Reprezint ansamblul de reglementri, obiective i organisme care urmresc asigurarea
unui climat concurenial normal, prevenirea i sancionarea practicilor anticoncureniale, menite
s distorsioneze concurena, s-i altereze funciile i capacitatea de a impulsiona progresul
economic.
Practicile anticoncureniale sunt numeroase, precum:
- abuzul de poziie dominant;
- msurile discriminatorii, inclusiv n funcie de cetenie;
- realizarea unor nelegeri de tip cartel (privind preul, volumul produciei i desfacerii,
mprirea pieelor) i promovarea altor practici restrictive;
- intervenii publice care pot deforma concurena dintre firme (prin anumite ajutoare de stat,
drepturi/avantaje speciale acordate unor ntreprinderi);
- realizarea de concentrri (fuziuni) interne i internaionale etc., care altereaz competiia.
n cadrul Uniunii Europene s-a elaborat i promovat Politica Comun n domeniul
concurenei, menit s asigure o concuren liber, nedistorsionat, cel mai bun stimulent al
eficienei tehnice i inovrii de ctre firme i cel mai eficace drum pentru realizarea diviziunii
muncii i a unei specializri la nivelul UE, benefice pentru participanii la comunitate.

1.3.Funciile concurenei
a) Stimuleaz progresul economic: ea incit la inovaie i creativitate, care favorizeaz
creterea eficienei, economisia resurselor, satisfacerea mai bun a nevoilor (vezi figura 1);
b) Difereniaz agenii economici: i favorizeaz pe cei creativi, abili, ntreprinztori; ea i
elimin sau i reorienteaz spre alte domenii pe agenii imobili, conservatori; salubrizeaz viaa
economic;
c) Uneori duce la diferenierea i diversificarea ofertei, la reducerea costurilor i chiar a
preurilor de vnzare;

1
In Romnia, reglementarea concurenei se realizeaz prin numeroase acte normative dintre care se detaeaz Codul Comercial,
Legea nr. 21/10 aprilie 1996, Legea Concurenei, Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat. Instituiile concurenei
n Romnia sunt: Consiliul Concurenei i Oficiul Concurenei. Mediul economic concurenial
 d) Permite cumprtorului s gseasc furnizorul cu marfa cea mai bun i mai ieftin i
i stimuleaz sau constrnge pe productori s gseasc soluii pentru a lrgi piaa i a-i ameliora
activitatea;
e) Concurena i proprietatea privat favorizeaz formarea unor comportamente raionale,
dezvoltarea responsabilitii pentru deciziile adoptate, asumarea ctigurilor dar i a riscurilor
care rezult pentru agenii economici;
f) Favorizeaz ajustarea reciproc a cererii i a ofertei prin decizii autonome ale
productorilor, vnztorilor, distribuitorilor i cumprtorilor;
g) Cnd este necorespunztor reglementat i supravegheat concurena se poate
transforma n contrariul su: genereaz risip de resurse; conduce la concentrarea exagerat a
forei economice; poate deprecia calitatea bunurilor mrfare; l defavorizeaz pe consumator etc.

Figura 1. Interdependena concuren-eficien-progres economic

n cadrul concurenei se folosesc mijloace numeroase care au evoluat odat cu piaa i

concurena. Cu titlu general i sintetic, ele pot fi prezentate ca instrumente (mijloace) economice
i extraeconomice.
Dintre mijloacele economice se remarc: reducerea costurilor, creterea calitii,
diversificarea i rennoirea sortimentului, publicitatea, acordarea unor avantaje cumprtorilor,
iar n unele situaii chiar reducerea preurilor sub cele ale concurenilor. Printre instrumentele
extraeconomice folosite n cadrul concurenei sunt frecvente: obinerea de informaii privind
concurenii, sponsorizarea unor activiti social-culturale, spionajul economic, iar, n cazuri
limit, corupia, antajul, boicotul sau chiar violena deschis.

2.Piata concurentei perfecte reprezinta o situatie teoretica, virtuala,ce presupune

existenta catorva conditii:
 Atomicitatea agentilor economici: vanzatorii si cumparatorii trebuie sa fie suficient de
numerosi, fiecare reprezentand o mica fractiune in ansamblul ofertei, respectiv al cererii pietei,
astfel incatsa nu poata influenta pretul prin comportamentul lor individual. In conditiile unei
cereri perfect elastice, orice firma vinde intreaga productie la pretul pietei si deci nu este
interesata sa reduca pretul. Decizia producatorului de a obtine un profit total mai mare prin
scaderea pretului si cresterea vanzarilor nu are rost; firma poate vinde orice cantitate de produse
la pretul pietei.
Omogenitatea produselor: bunurile economice destinate satisfacerii unei anumite
trebuinte trebuie sa fie identice calitativ, astfel incat cumparatorii sa nu dispuna de nici un
criteriu de selectie real sau imaginar (artificial introdus prin publicitate sau politica de marca).
Astfel, decizia unui producator de a maximiza profitul prin cresterea pretului nu are sens
deoarece ramane fara cumparatori.
Mobilitatea perfecta a factorilor de productie si a bunurilor de consum: aceasta impune
inexistenta unor obstacole de ordin tehnic si financiar, resapectiv libera circulatie pe piata a
resurselor naturale, muncii, capitalului, firmelor, deplasarea fara dificultati de pe piata unui
produs pe piata altuia. Aceasta presupune inexistenta restrictiilor la intrarea intr-un domeniu de
activitate si a subventiilor de stat care sa mentina pe piata firmele ineficiente. Asemenea
imprejurari, corelate cu atomicitatea, permit procurarea fara dificultati a capitalului necesar
pentru a construi o intreprindere intr-o ramura profitabila, precum si transferarea unei parti a
capitalului in functiune dintr-o sfera in alta. Intrarea in ramura in calitate de producator, ca si
intrarea in piata ca simplu furnizor de marfuri nu reprezinta o problema. Transparenta perfecta a
pietei: producatorii si consumatorii dispun de informatii complete, certe privind conditiile pietei,
preturile factorilor de productie, al bunurilor economice si evolutia lor. In aceste conditii, toate
tranzactiile se fac la acelasi pret pe piata unui anumit produs, iar fiecare agent economic
manifesta un comportament rational, eficient, care-i asigura maximizarea profitului, respectiv a
satisfactiei. Firmele aflate in concurenta perfecta sunt egale in privinta dimensiunilor, calitatii
produselor, capacitatii de adaptare, volumului de informatii, implicit in privinta nivelului de
eficienta.

3.Piata cu concurenta imperfecta este un ansamblu de piete care au unele trasaturi

comune, dar se si deosebesc intre ele. Din acest ansamblu fac parte: piata monopolista, piata
duopolista, piata oligopolista, piata monopolistica, piata tip monopson si piata reglementata de
stat. In fiecare din aceste piete, vanzatorii sau cumparatorii pot sa hotarasca sau sa influenteze, in
grade diferite, nivelul pretului.

4.Monopolul este situat, in privinta formarii preturilor si a interrelatiei cerere-oferta, la

distanta cea mai mare de piata cu concurenta perfecta, fiind opusul categoric al acesteia. Ea
include urmatoarele situatii posibile:
*Monopolul ca producator unic pe ramura: in aceasta situatie o singura intreprindere
fabrica si vinde intreaga cantitate de bunuri de un anume gen. Pentru a avea pozitie de monopol
intreprinderea unica trebuie sa produca un bun neinlocuibil si in acelasi timp produsul ei sa nu fie
concurat pe piata interna de un bun identic creat de o firma straina. Daca aceste conditii nu sunt
indeplinite, intreprinderea unica este doar monopol aparent. Monopolul ca firma unica are
posibilitatea de a hotari singura si volumul productiei pe care-l fabrica si pretul de vanzare al
bunului respectiv. El poate astfel sa evite intr-o anumita masura perturbarile pe care piata libera
le introduce in activitatea economica cu efecte negative pentru profit. Astfel monopolul isi
asigura o continuitate a profitului; de obicei pretul stabilit este mai mare decat cel care s-ar forma
intr-o piata libera asigurand producatorului unic un plus de profit in fiecare moment. Fixarea
ofertei si pretului de catre monopol trebuie sa tina seama de o serie de factori si anume:
capacitatea de plata a cumparatorilor, valoarea echipamentelor din dotare, conjunctura
economica generala, care pot determina modificari periodice ale ofertei si pretului.
*Alte forme sau situatii de monopol:
- monopol prin alianta: acest monopol poate sa apara atunci cand oferta unui bun este realizata de
cateva intreprinderi mari ce incheie conventii privind productia pe care au obligatia sa o creeze
fiecare in parte, pretul de vanzare unic si pietele pe care intreprinderile respective au dreptul sa
furnizeze marfa. Se constituie astfel un cartel, ce actioneaza ca o singura unitate, ca in
situatia unei intreprinderi unice. Monopolul prin alianta poate sa apara atat pe plan intern, cat si
pe plan international (OPEC). Cand monopolul este realizat prin alianta, masa si rata profitului
sunt diferite de la o unitate la alta, functie de volumul productiei create si vandute si de costul
mediu, considerand pretul de vanzare egal pentru toate unitatile. Dominarea ofertei si a pretului
de catre monopol, privit ca intreg, asigura tuturor intreprinderilor un profit mai mare decat in
cazul functionarii lor separate.
- monopol intemeiat pe calitatea unui produs industrial: apare in situatia cand intr-o ramura
functioneaza mai multe intreprinderi avand marimi diferite si nu exista sansa incheierii de
conventii intre ele privind productia si pretul.
- monopol izvorat din calitatea deosebita a unui bun agricol, ce se poate cultiva numai pe zone
restranse, determinand o cerere net superioara ofertei si stabilirea unui pret de vanzare ridicat;
- monopol rezultat din relatia privilegiata a unor intreprinderi cu statul
- monopolul unor intreprinderi proprietate de stat care au dreptul sa comercializeze singure unele
produse la preturi mai mari decat cele formate in libera concurenta.

5.Piata oligopolista implica prezenta intr-o ramura a unui numar relativ mare de
intreprinderi (cel putin trei) care livreaza intreaga cantitate de marfuri. Cumparatorii sunt
numerosi. Talia intreprinderilor nu este egala, dar fiecare intreprindere produce cantitati
insemnate de bunuri.
Acestea pot fi omogene sau neomogene. Prin excelenta, sunt oligopoliste pietele produselor cu
valoare de intrebuintare mare si care necesita tehnologii de valoare mare. Astfel sunt oligopoliste
pietele productiei siderurgice, ale automobilelor, ale masinilor si echipamentelor destinate
energeticii, etc. Intalnim piete oligopoliste si in alte sfere precum industria alimentara, in care
eficacitatea se asigura si la praguri relative mici ale productiei. In asemenea situatii, alaturi de
marii producatori, functioneaza si intreprinderi mici si mijlocii. Si in pietele oligopoliste ca si in
pietele duopoliste, problema nevralgica este impartirea pietei intre producatori, incercarea
firmelor de a-si apropia o parte cat mai insemnata din clientela, in vederea cresterii cifrei de
afaceri si a profitului. Ca urmare in piata oligopolista se regaseste reactia fiecarei firme la decizia
celorlalte, interdependenta stransa a actiunilor diverselor intreprinderi.Unitatile oligopoliste au
posibilitatea de a stabili si volumul productiei si preturile de vanzare, ultimele reflectand atat
costul de fabricatie, cat si calitatea produselor. Diferentierea calitativa a produselor, insotita de
preturi inegale, duce la distribuirea intre firme a clientelei totale si o divide in grupuri mai mari
sau mai mici, care prefera si cer un anume bun creat de o anumita intreprindere. Piata
oligopolista de bunuri diferentiate calitativ are posibilitati de extindere mai bune o data cu
cresterea generala a veniturilor, care diversifica preferintele consumatorilor, gusturile lor, etc.
Aceasta crestere generala a veniturilor tinde sa reorienteze clientela, sa o regrupeze spre bunurile
superioare calitativ, sa aduca un plus pe piata intreprinderilor mai dinamice in dauna celorlalte.
Acest fenomen de inaintare ori retragere a cererii, pentru produsele diverselor firme, dovedeste
ca diferentierea produselor nu elimina concurenta si selectia intreprinderilor viabile, ci
doar o limiteaza.
 6.Piata monopolistica este piata cu concurenta cvasi perfecta. Ea se caracterizeaza prin
existenta intr-o ramura a unui mare numar de producatori de talie relativ mica si apropiata si prin
diferentierea produselor. Ultima caracteristica permite intreprinderilor sa fixeze cuplul calitate-
pret, ca si in cazul oligopolului. Multitudinea producatorilor atrage dupa sine o concurenta mai
ampla in pietele monopolistice si permite cumparatorilor sa aleaga dintre produsele livrate de
diversele unitati. Pentru o perioada de timp, diferentierea produselor grupeaza clientela intre
furnizori, asigurand in acelasi timp o stabilitate a cererii pentru fiecare vanzator, ceea ce
echivaleaza cu limitarea concurentei. Intrucat mobilul profitului determina frecvent innoirea
produselor, clientela se regrupeaza periodic, in favoarea unor intreprinderi mai dinamice si in
defavoarea celorlalte.
In pietele monopolistice si a concurentei care le caracterizeaza trebuie sa se tina seama de
urmatoarele doua situatii:
- decizia unei intreprinderi privite izolat nu afecteaza sensibil situatia celorlalte unitati din cauza
potentialului productive relativ redus al fiecareia
- intrarea a noi concurenti in ramura nu este dificila datorita aceleiasi cauze
Se poate concluziona prin urmare ca piata monopolistica se apropie cel mai mult de piata cu
concurenta perfecta, fara a se identifica cu ea.
Firmele din piata monopolistica , in tendinta de a-si maximiza profitul, urmaresc, in
paralel cu imbunatatirea calitatii produselor si minimalizarea costurilor, prin determinarea
nivelului optim al productiei, pe termen scurt si alegerea variantei optime de combinare a muncii
si capitalului, pe termen lung.

7.Piata tip monopson este opusul celei monopoliste. In timp ce in piata monopolista
exista unul sau cativa vanzatori si un numar mare de cumparatori, piata tip monopson se
caracterizeaza prin existenta unui singur cumparator, intr-o zona economica, si a unor numerosi
vanzatori ai bunului fabricat la scara tarii.
Intreprinderea cu pozitie de monopson poate sa se aprovizioneze la preturi avantajoase; in acelasi
timp poate folosi forta de munca ieftina daca in zona ei de activitate lipsesc alte ramuri
industriale care sa ofere locuri de munca. Profiturile obtinute devin astfel mai mari prin
reducerea costului mediu de fabricatie.

8.Piata reglementata de stat este piata in care statul fixeaza preturi la unele bunuri
materiale si servicii furnizate de agenti economici, publici sau privati, cu scopul de a proteja
unele categorii de producatori sau populatia in totalitatea sa. Statul ia apoi masuri de control al
unor preturi, al dobanzii si salariilor, in perioade de inflatie ori recesiune economica, urmarind
insanatosirea vietii economice, relansarea mai rapida a acesteia, reducerea somajului si utilizarea
capacitatilor de productie existente. In multe situatii statul intervine pe diverse piete, ca de
exemplu:
- Fixarea de preturi maxime, in perioade critice vizeaza marfurile care se adreseaza
necesitatilor fundamentale alepopulatiei. Aceste preturi sunt inferioare pretului deechilibru, ce s-
ar forma in piata de concurenta libera si au menirea sa asigure un minim de bunuri indispensabile
paturilor sociale cu venituri mici. Acest lucru are efecte pozitive asupra procesului de refacere a
potentialului productiv uman. Preturile fixate de stat limiteaza sau suprima in acelasi timp
conflictele sociale grave, care pot genera dezechilibre economice suplimentare
-Garantarea preturilor la unor produse agricole sau a veniturilor agricultorilor,
determinate de instabilitatea productiei agricole de la an la an datorita conditiilor climatice
variabile. Instabilitatea productiei agricole, desi limitata o data cu progresul, este prezenta chiar
si in tarile in care agricultura a atins randamente foarte inalte. Aceasta instabilitate modifica
veniturile anuale ale agricultorilor si deci capacitatea lor de finantare a productiei, influentand
nefavorabil cursul activitatii agricole si industriale viitoare, precum si consumul populatiei.
Deoarece productia agricola este oscilanta, pretul garantat poate sa se soldeze in ani diferiti cu
venituri totale inegale. De aceea s-a incercat practica garantarii veniturilor anuale. Desi politica
pretului garantat in agricultura a avut si unele urmari secundare nedorite, amestecul statului in
piata produselor agricole, ca si alte masuri de sprijinire directa a agriculturii au avut o influenta
evident favorabila asupra acestei ramuri si a economiei intregi.

Caracteristic
Numrul i mrimea
firmelor Natura produsului Condiiile de intrare i
ieire
Structur

Concurena perfect Multe firme mici Produse omogene Nu exist bariere

Concurena Multe firme, toate mici

monopolistic Produse difereniate Nu exist bariere

Oligopol Puine firme, dintre care Produse difereniate sau Pot exista bariere la
cteva sunt mari omogene intrarea pe pia

Protecie total fa de
Monopol O singur firm Un singur produs intrarea rivalilor pe pia

Figura 2 . Trsturile caracteristice ale tipurilor de concuren pe pia

Piata concurentiala determina utilizarea eficienta a resurselor limitate pentru statisfacerea

multiplelor trebuinte individuale si sociale, regleaza si stimuleaza productia astfel incat
comportamentul producatorilor, orientat catre maximizarea profitului, devine mijloc de realizare
a scopului sistemului economic, respectiv optimizarea consumului, maximizarea satisfacerii
trebuintei consumatorilor. Relatiile concurentiale impun producatorilor promovarea progresului
tehnic, scaderea costurilor si a preturilor, cresterea cantitatii, calitatii si diversitatii bunurilor
economice, imbunatatirea distributiei si utilizarii acestora.
Concurenta poate fi distorsionata si deturnata de la scopul sau prin mijloace neloiale,
anticoncurentiale: practicile monopolistice, subventionarea de catre stat a unor domenii de
activitate economica ineficiente, recurgerea la mijloace extraeconomice (falsificarea produselor
de marca, furturi de documentatii sau conceptie, spionaj, etc). Pentru promovarea intereselor
consumatorilor si producatorilor este necesara mentinerea si stimularea concurentei loiale prin
adoptarea unor legi si constituirea de organizatii guvernamentale sau neguvernamentale, care sa
arbitreze respectarea principiilor concurentei. Astfel, inca din 1890, Congresul SUA a votat
Sherman Act, care interzice tentativele de monopolizare, iar in 1914 s-a constituit Comisia
Federala pentru Comert, insarcinata cu supravegherea respectarii legislatiei anti-trust. In Franta
s-a creat in 1936 un Consiliu al Concurentei insarcinat cu controlul practicilor anticoncurentiale.
In Uniunea Europeana, art.85 al Tratatului de la Roma interzice toate practicile ce au drept
obiectiv sau drept effect restrangerea sau falsificarea jocului concurentei. Legile anti-monopol
din Uniunea Europeana sunt incluse intr-o ampla legislatie de protectie a concurentei, vizand
in ultima instanta protectia consumatorului.
 Studiu de caz: Manifestarea concurentei in Romania, rolul statului

Atunci cnd politica concurenei este efectiv aplicat,

consumatorii au cele mai mari beneficii.
ntr-un timp al schimbrilor,
aplicarea politicii concurenei i interesele consumatorilor
reprezint o legtur stabil."
Mario Monti, Comisar european
responsabil cu politica n domeniul concurenei

Practica de pretutindeni demonstreaza ca omul de afaceri autonom, desi n principiu

recunoaste rolul pozitiv al concurentei si este adeptul liberei initiative, n strategiile comerciale
care le promoveaza este tentat adesea, si uneori reuseste, sa limiteze concurenta n domeniul sau,
motivat fiind de faptul ca lipsa concurentei reale pe piata pe care opereaza i simplifica
problemele cu care se poate confrunta sau, cel putin, faciliteaza solutionarea lor.
Aceasta constatare evidentiaza necesitatea indubitabila a existentei unui cadru normativ
adecvat care, prin continut si modalitati de actiune, sa garanteze libera initiativa a
ntreprinzatorilor, autonomia reala a acestora si desfasurarea nestingherita a concurentei.
n tara noastra cadrul juridic de reglementare a concurentei, armonizat deplin cu normele
comunitare n domeniu, este asigurat de Legea concurentei nr. 21/1996, cu completarile si
modificarile ulterioare, republicata n Monitorul Oficial nr. 742 din 16 august 2005, precum si
legislatia secundara (regulamente si instructiuni) emisa n aplicarea acesteia.
Totodata, n Romnia, ca tara membra a Uniunii Europene, sunt ntrutotul si pe deplin
aplicabile si reglementarile comunitare n domeniu, ntre care mentionam doar prevederile
Tratatelor de instituire si, respectiv, functionare a Uniunii Europene, care reprezinta legislatia
primara precum si Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1/2003 de punere n aplicare a regulilor de
concurenta prevazute de art. 81 si 82 din Tratat.
Facem precizarea ca n materia concurentei legislatia comunitara este prevalenta n raport
cu legislatia nationala precum si faptul ca, prin Regulamentul susmentionat, autoritatile de
concurenta nationale ale statelor membre au fost nvestite cu competenta necesara pentru
aplicarea prevederilor specifice din Tratat.
Toate politicile de dezvoltare trebuie s in seama de imperativul promovrii concurenei
corecte. Articolul 135 alin. (1) din Constituie o spune clar: Romnia este economie de pia,
bazat pe liber iniiativ i concuren.
Prin prisma rapoartelor internaionale, liberalizarea i normalizarea comportamentelor n
economia romneasc a parcurs un drum lent i sinuos. Pornind de la percepia mediului de
afaceri asupra laxitii i eficienei promovrii reale a concurenei pe pia, Forumul Economic
Mondial plaseaz Romnia abia pe locul 67 n lume (din 125 de ri, Global Competitiveness
Report 2007). n pofida experienei noastre de 10 ani n reglementarea practicilor
anticoncureniale, a reformulrilor legislative la standarde europene, a diminurii semnificative a
deficienelor instituionale n ultimii 3 ani, n ciuda chiar i a dinamicii economice pozitive din
ultimii 7 ani, eficiena implementrii legii concurenei se dovedete relativ sczut. Topul
mondial este dominat de patru ri europene: Finlanda (1), Germania (2), Olanda (3) i Marea
Britanie (4), talonate de Australia i Noua Zeeland.SUA se situeaz abia pe locul 14.Raportul ia
n calcul i ali indicatori de percepie a rolului concurenei n evaluarea eficienei pieei - unul
din cei 9 piloni eseniali ai competitivitii unei naiuni (grafic 1). De exemplu, gradul de
intensitate a concurenei interne ne poziioneaz ceva mai bine, i anume pe locul 59.
Distorsiunile concureniale induse de taxe i subvenii sunt ns mult mai ngrijortoare. Ele ne
plaseaz pe un ruinos loc 117. La rndul lor, specialitii BERD percep letargia transpunerii
politicii concurenei de pe hrtie n economia real (Transition Report 2007). De la intrarea sa n
vigoare n anul 1996 i pn n 2005, implementarea legii concurenei pare c nu a cunoscut nici
o mbuntire relativ fa de standardul economiilor dezvoltate (grafic 2). Abia n 2006 reuim
un salt infim, cu o treime de punct, atingnd nivelul de 2,67 a indicelui politicii concureniale n
Romnia (scalarea se face ntre 1, ceea ce nseamn c nu exist nici legislaie concurenial i
nici instituie regulatoare, i 4+, ceea ce nseamn c standardele sunt similare cu cele ale
economiilor dezvoltate, iar intrarea pe majoritatea pieelor este nerestricionat), pe baza
opiniilor experilor economiti din fiecare oficiu naional de reprezentare a BERD. Ne plasm
peste media celor 29 de economii ex-comuniste analizate, dar n urma tuturor statelor noi
membre ale UE. Or, estimarea acestui indice se impune ca parte component a reformelor
structurale.
Alte analize anuale, precum cele ale Bncii Mondiale sau ale Fundaiei Heritage, se asociaz
rapoartelor precedente. Ele surprind mai degrab caracteristicile mediilor de afaceri performante
n sens larg, dect efectele eficienei implementrii politicilor concureniale n sens restrns.
Relaxrile semnificative ale reglementrilor mediului de afaceri au condus la mbuntirea
semnificativ a poziiei n clasamentul uurinei de a derula afaceri n Romnia, de la locul 71 n
2005, la locul 49 n 2006 (din 175 de ri). Banca Mondial clasific rile lumii n funcie de
piedicile birocratice puse deschiderii, operrii sau nchiderii unei afaceri evaluate ca timp, cost
i numr de operaiuni necesare. Cum se reflect ele n oglinda concurenei? Pe de o parte,
reglementarea strict a barierelor la intrarea pe o pia se justific, n opinia unora, dac servete
unui interes public i este asociat cu bunuri de calitate superioar, mai puine externaliti
negative i concuren mai puternic. Pe de alt parte, teoria alegerilor publice asociaz stricteea
reglementrilor cu o concuren mai slab, cu prezena economiei subterane i a corupiei.
Realitatea a dovedit c distribuirea productiv a rentelor este favorizat de teoria alegerilor
publice, i nu de cea a interesului public.Nici Fundaia Heritage nu face referire expres la
politicile concureniale sau la eficiena implementrii lor, ci la efectul agregat al interveniilor
publice i private asupra libertii economice. Timp de 10 ani, ntre 1997 i 2006, mediul
romnesc nu a reuit s depeasc stadiul de restrictivitate generalizat a libertii economice, n
pofida evoluiei sale pozitive dup 2002 (grafic 3). Indicele libertii economice a Romniei
depete foarte uor, pentru prima dat, media mondial a celor 161 de ri analizate abia n anul
2007. Plasai pe locul 67 n lume, continum s fim totui depii de ri precum Albania, Peru,
Bulgaria, Uganda sau Africa de Sud. Autorii definesc libertatea economic ca find acea
component a libertii care vizeaz autonomia material a individului n relaia sa cu statul i
alte grupuri organizate; un individ este, aadar, liber economic dac dispune nengrdit de
controlul muncii i proprietii sale. Scorul final e obinut prin ponderarea egal a zece liberti
individuale: libertatea derulrii afacerilor, comercial, monetar, libertatea fa de guvern,
fiscal, a drepturilor de proprietate, investiional (n special strin), libertatea raportat la
corupie i libertatea muncii. Avansul Romniei este cauzat n principal de dinamica libertii
fiscale (grafic 4). Totui, plasarea la baza scalei libertii economice moderate se justific, n
mare parte, prin succesul relativ mai slab, fa de celelalte state analizate aici, n combaterea
corupiei, garantarea drepturilor de proprietate, asigurarea libertii monetare (chiar dac
decalajul este mai mic, el rmne semnificativ) i a promovrii libertii muncii.
n ciuda limitelor metodologice i a percepiilor fundamental subiective prezentate de
rapoartele internaionale, justificrile nu sunt greu de gsit n realitatea romneasc. S ne
amintim, de exemplu, de atenionrile adresate de Comsia European cu privire la clauza de
aur a statului romn n contractul de privatizare a companiei Petrom i la dezacordul privind
taxa de nmatriculare auto. Apoi, s nu uitm c procesul privatizrii i al retrocedrii
proprietilor n Romnia devine perpetuu. Problema insolvenei, care mcina economia
romneasc la nceputul anilor 2000 n proporie de aproxaimativ 40% din PIB, a sczut la circa
15% n prezent. Autoritile au neles, ntr-un final, c ea trebuie rezolvat pe baza unei legi
solide a falimentului, aprute abia n 2006, i nu prin alocarea perpetu de ajutoare de stat pentru
restructurare i salvare.Concurenii de pe piaa energetic, imobiliar, a cimentului,
telecomunicaiilor, igrilor, produselor farmaceutice, asigurrilor sau apei minerale, afectai de
practicile exclusive ale actorilor pe pia - fie ele rezultatul nelegerilor restrictive de stabilire a
preurilor sau mprire a pieelor, de ploia de acte normative care a favorizat anumite practici
anticoncureniale, de achiziiile publice i corupia care le tapeaz - resimt cel mai bine eficiena
real a implementrii legii concurenei.De asemenea, consumatorii care cltoresc n strintate
tiu foarte bine c bunurile de larg consum sau insulina sunt mult mai scumpe la noi dect pe alte
piee europene i c nu reuim s controlm fenomenul preurilor excesive.
tim c politica concurenial are un rol important n garantarea funcionrii normale a
economiilor de pia. Corelaii pozitive i semnificative se gsesc, n special, ntre
implementarea eficient a politicii concureniale i expansiunea firmelor private eficiente. Dac
aruncm o privire la dinamica topului celor mai puternice 100 de companii din Romnia - care
determin regulile concureniale ale pieei - vom remarca ritmurile actuale de cretere a cifrelor
de afaceri cu dou cifre n multe sectoare ale economiei. Principiul crmidei la care adugm
una i obinem o cretere de 100% funcioneaz aici din plin. i asta pentru c n 2001, aa cum
semnala profesorul C. Mereu, n acest top 100, rata medie a profiturilor era negativ. n 2002,
cifra de afaceri a companiilor majoritar private o depea pentru prima dat pe cea a companiilor
deinute majoritar de stat. Apoi, abia n anul 2004, marii juctori ai pieei au rsturnat balanele
veniturilor n favoarea profiturilor, cu toate c nc 21 de firme din top 100 nregistrau nc
pierderi. Nu n ultimul rnd, abia n anul 2005, companiile multinaionale au nceput s domine
topul 100 cu o pondere de 58% n cifra lor de afaceri. Concurena corect se cristalizeaz i se
radicalizeaz, ns pn s devin o ideologie va mai trece ceva timp.
Dei metodologiile aplicate sunt adesea criticate, monitorizarea rapoartelor i a
clasamentelor internaionale are menirea de a contura o imagine mai clar asupra poziiei
Romniei n sistemul economic global n funcie de eficiena implementrii politicii
concureniale i a efectelor generate asupra performanelor mediului de afaceri. Obstacolele n
realizarea unor astfel de comparaii nu sunt puine: coninutul eterogen al politicilor
concureniale, mecanismele diferite de implementare, tipul practicilor anticoncureniale
reglementate, listele de excepii particulare etc. Cu att mai grea se dovedete evaluarea
eficienei combaterii practicilor anticoncureniale, strns dependent de experiena legiferrii, de
realitile economice i politice ale fiecrui stat n parte. Studiile de caz surprind cu mai mult
acuratee eficiena implementrii legii concurenei. ns diversitatea lor face imposibil o
apreciere exhaustiv i plauzibil a normalitii i corectitudinii mediului concurenial. Astfel,
instituiile internaionale creeaz un sistem de indicatori agregai de percepie, pornind de la
chestionare adresate mediului de afaceri i specialitilor, i de la ponderarea lor cu nivele de
ncredere specifice. Ele permit, n final, efectuarea comparaiilor pe un grup vast de ri.
Alturi de variabilele direct dependente, nesurprinse n rapoartele de mai sus - claritatea
coninutului legislaiei concureniale, gradul de independen formal i real a autoritilor de
concuren, bugetul alocat autoritilor de concuren, numrul i gradul de calificare a
personalului i numr de cazuri analizate - se regsete i o palet vast de ali factori
macroeconomici explicativi. Rezultatele analizelor empirice sugereaz c percepia eficienei
implementrii legislaiei concureniale, mai degrab dect eficiena sa real, depinde n mod
semnificativ de: nivelul dezvoltrii economice (+), dimensiunea economic (-), deschiderea
comercial (+), nivelul corupiei (-) i experiena legislativ n domeniu (+).Nivelul dezvoltrii
economice explic semnificativ i pozitiv eficiena sistemelor concureniale, ns i pierde din
relevan pe msur ce rile au o experien mai mare de legiferare a concurenei. Cu alte
cuvinte, curba nvrii instituionale primeaz pe termen lung n faa PIB-ului pe locuitor. Aa se
poate explica poziionarea eficienei concureniale a Romniei n urma multor ri mai slab
dezvoltate, cu excepia Indonesiei (prima lege a concurenei apare n 1999), Iordaniei (2000),
Marocului (2000) sau Barbadosului (2003).
Intuitiv, pare rezonabil concluzia c, cu ct nivelul perceput al corupiei este mai mare, cu att
eficiena implementrii legislaiei concurenei este mai sczut. ns unele analize evideniaz
contrariul. Interpretarea celor dou rezultate devine interesant. Pe de o parte, grupurile de
interese sunt cele care pot sprijini introducerea unei legislaii concureniale. Pe de alt parte,
implementarea sa efectiv poate fi mpietat de alte grupuri de interese. O posibil explicaie
const, aadar, n ideea c legislaia concurenei este subsumat intereselor specifice ale unor
grupuri, politicieni sau ntreprinderi, i nu funcioneaz ca un mecanism real de promovare a
concurenei pe o pia. Cert este c legislaia concurenei nu constituie un remediu mpotriva
corupiei, aa cum sugereaz uneori literatura de specialitate, ci reforma juridic i, n cazul
nostru, buna funcionare a Ageniei Naionale de Integritate. Riscul cel mai mare rmne ca
legislaia concurenei s fie captat de anumite grupuri de interese, n opoziie cu principiul
fundamental al aprrii concurenei i nu al concurenilor.
Consiliul Concurentei garantul economiei de piata functionale
Existenta unor reglementari n domeniul concurentei, orict de riguroase si cuprinzatoare
ar fi acestea, nu pot garanta prin sine nsasi functionalitatea economiei de piata, prevenind orice
manifestare care ar putea avea drept scop sau efect mpiedicarea, restrictionarea sau
distorsionarea concurentei si afectarea climatului concurential. Prin urmare, se impune cu
necesitate existenta unei institutii, a unei autoritati nvestite prin lege pentru a veghea la
respectarea regulilor specifice.
n Romnia acest rol revine Consiliului Concurentei, conceput sa functioneze ca
autoritate administrativa autonoma n domeniul concurentei. Modul de organizare, obiectivele,
competentele, atributiile si procedurile sale de lucru, inclusiv masurile pe care le poate dispune si
sanctiunile pe care le poate aplica celor vinovati de ncalcarea prevederilor legislatiei n
domeniul de competenta sunt precizate n Legea concurentei nr. 21/1996, republicata (Capitolele
IV VI, art. 16-62) si legislatia secundara emisa n aplicarea acesteia.
Consiliul Concurentei reprezinta o institutie care, prin misiunea si rolul specific, se
situeaza n rndul autoritatilor nationale de prim rang, fiind chemata sa asigure buna functionare
a mecanismelor pietei. n acest scop, Consiliul Concurentei:
vegheaza la respectarea regulilor jocului pe piata;
sanctioneaza devierile de la un comportament concurential normal;
promoveaza cultura concurentei;
si consolideaza pozitia de arbitru fata de toti actorii mediului economic.
Actiunile desfasurate de Consiliul Concurentei n exercitarea rolului sau specific au o
dubla dimensiune: una preventiva si una corectiva.
Dimensiunea preventiva consta n monitorizarea pietelor si supravegherea
comportamentului agentilor economici astfel nct prin interventiile sale sa evite denaturarea n
mod semnificativ a concurentei pe piata si n implicarea activa n procesul legislativ putndu-se
opune adoptarii oricaror reglementari juridice care contin prevederi anticoncurentiale.
 Dimensiunea corectiva este data de masurile adoptate pentru restabilirea si mentinerea
unui mediu concurential eficient, att prin nlaturarea practicilor care prejudiciaza concurenta
promovate de unii agenti economici, asociatii de agenti economici si/sau autoritati ct si prin
identificarea prevederilor din actele normative si/sau administrative care au sau pot avea efecte
negative asupra competitiei si interventia directa pentru corectarea sau eliminarea lor.
n calitatea sa de autoritate administrativa autonoma, Consiliul Concurentei exercita
numeroase atributii, stabilite prin Legea nr. 21/1996 (republicata) ntre care mentionam:
a) identificarea practicilor anticoncurentiale si investigarea acestora, din proprie initiativa sau ca
urmare a unor plngeri, sesizari sau notificari si dispunerea masurilor pentru nlaturarea lor si
sanctionarea celor vinovati;
b) reglementarea comportamentului agentilor economici n raport cu necesitatea functionarii
normale a competitiei si promovarea intereselor consumatorilor fara a leza interesele legitime ale
mediului de afaceri;
c) efectuarea unor studii utile pentru cunoasterea pietei si fundamentarea masurilor necesare
pentru mbunatatirea competitivitatii;
d) sesizarea Guvernului n cazurile de imixtiune a organelor administratiei publice (centrale si
locale) n aplicarea legislatiei concurentei si recomandarea masurilor pentru a facilita dezvoltarea
pietelor si a concurentei;
e) emiterea avizelor conform pentru proiectele de acte normative care pot avea impact
anticoncurential si propunerea modificarii acelora care au un astfel de efect;
f) reprezentarea Romniei si promovarea intereselor tarii noastre n domeniul concurentei, n
raporturile cu organismele internationale sau alte state, precum si n cadrul ECN (Reteaua
Europeana de Concurenta).
Totodata, importante atributii revin Consiliului Concurentei n domeniul ajutorului de
stat. Aceasta autoritate reprezinta un partener competent al furnizorilor de ajutor de stat,
asigurndu-le consultanta de specialitate necesara pentru a identifica tipurile de ajutor de stat
potrivite, aferente fiecarei masuri de sprijin initiata n conformitate cu reglementarile comunitare,
precum si pentru elaborarea, proiectelor de scheme de ajutor de stat care sa raspunda
necesitatilor prioritare la nivel national, n vederea notificarii catre Comisia Europeana pentru a
fi autorizate.
Corespunzator complexitatii si importantei atributiilor pe care trebuie sa le ndeplineasca,
potrivit actului normativ prin care a fost nfiintat, Consiliul Concurentei a fost consacrat ca
autoritate administrativa autonoma n domeniul concurentei, plenul sau fiind format din 7
membri: un presedinte, 2 vicepresedinti si 4 consilieri de concurenta. Numirea membrilor
plenului se realizeaza de catre presedintele Romniei, la propunerea Guvernului.
Fiintnd ca institutie publica autonoma, Consiliul Concurentei cuprinde si structurile de
specialitate, centrale si teritoriale, prin care acesta si ndeplineste rolul si si exercita atributiile si
competentele specifice n aplicarea actelor normative pe care le administreaza. Componenta
teritoriala a structurii Consiliului Concurentei este formata din inspectoratele regionale (pe
regiuni de dezvoltare) si judetene, concepute ca unitati fara personalitate juridica.
n ntreaga activitate Consiliul Concurentei reprezinta un arbitru echidistant, n sensul
ca aplica legea n mod unitar att firmelor romnesti ct si celor straine, indiferent de natura
capitalului social: privat, de stat sau mixt.
Expunerea succinta a rolului, competentelor si atributiilor Consiliului Concurentei
evidentiaza fara echivoc faptul ca acesta nu este o autoritate de control n sensul consacrat al
cuvntului, nu reprezinta un factor de presiune asupra activitatii ntreprinzatorilor. Dimpotriva,
prin ntreaga sa activitate autoritatea prezentata se constituie ntr-un vector al mecanismelor
specifice functionarii economiei de piata, asigurnd conditiile necesare pentru ca motorul
acesteia concurenta sa functioneze ireprosabil, sprijinind mediul de afaceri pentru integrarea
eficienta n structurile pietei europene unice si asimilarea mecanismelor de functionare ale
acesteia.
cu care se poa