Balada marinarului de cursa lunga

Raul de mare-I raul cel mare

Si-l roade in piept pe matron

Si lipsa iubitei, si lung-asteptare

In porturi acestea il rod

E sete, bei apa statute din tancuri

Storci spuma din mare si-o bei

Dar setea din sange

Doar fragede sfarcuri ti-o sting

Si-alintari de femei

E foame cumplita, scoti colti ca de caine

Si smulgi de sub talpa pamant

Dar foamea din sange vrea altfel de paine

Ce satura dorul flamand

De aceea prin porturi, cand vezi pe cei tineri

Cu ochii, cu dintii, cum rup

Rade de dansii, sunt robii sfintei vineri,

Tinura post negru in timp

100 de zile si nopti pe oceane,

Cu ochii lor moartea si-o vad

Si ies din taifune, si ies din cicloane

Ca mortii inviati din prapad

Si-atuncia cand calca pe piatra inerta

Matrozii au rau de uscat

Se clatina cheiul sub pasi,

Doar coverta-i spalata de vantul turbat.

Multi se hranira cu visuri desarte

Tanjind dupa floarea din crang

Si acum ii razbuni

O, tristete de moarte

Si musca paharul si plang

Prin lumi navigara in cursa lor lunga

Pamantului dandu-I ocol

Si-acum band o halba de bere-n spelunca

Se-mbata fara alcool

Dar iata salupa, soseste pilotul

Si-nvie din morti orice mort,

Cad barbile negre crescute cat codul

Si ies marinarii din port

Navala-n localuri, navala-n tavern,

Cu ochii setosi si flamanzi,

Iar Calea Lactee covoare le-asterne

Si nouri cadane plapanzi ?!

Toti marinarii din lume

Paharul inclina si-l varsa pe gat

Si bea marinarul, sa-si uite amarul

Si auzi-I in hohot cum rad

Si pleaca din nou si iar barba si-o lasa

Si parul pe ceafa-ncalcit

capul, iar noaptea-i o raza

Iar el un calugar la.