MANUAL DE INTERPRETARE

A HABITATELOR NATURA 2000

DIN ROMÂNIA

Dan Gafta
Owen Mountford
(coord.)

Cluj-Napoca 2008
 UNIUNEA EUROPEANÃ
MINISTERUL MEDIULUI
ªI DEZVOLTÃRII DURABILE
Proiect finanþat prin Phare

Manual de interpretare a habitatelor

Natura 2000 din România

Coordonatori:
Dan Gafta & John Owen Mountford
 AUTORI

ALEXIU VALERIU
Facultatea de Ştiinţe
Universitatea din Piteşti
e-mail: alexiuv@yahoo.com

ANASTASIU PAULINA
Catedra de Botanică şi Microbiologie
Facultatea de Biologie
Universitatea din Bucureşti
e-mail: anastasiup@yahoo.com

BĂRBOS MARIUS
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajişti / Braşov
e-mail: mbarbos@gmail.com

BURESCU PETRU
Facultatea de Protecţia Mediului
Universitatea din Oradea
e-mail: pburescu@yahoo.com

COLDEA GHEORGHE
Institutul de Biologie / Cluj-Napoca
e-mail: icb@cluj.astral.ro

DRĂGULESCU CONSTANTIN
Facultatea de Ştiinţe
Universitatea “Lucian Blaga” / Sibiu
e-mail: ctindrg@yahoo.com

FĂGĂRAŞ MARIUS
Facultatea de Ştiinţe ale Naturii şi Ştiinte Agricole
Universitatea “Ovidius” / Constanţa
e-mail: fagarasm@yahoo.com

GAFTA DAN
Catedra de Taxonomie şi Ecologie
Facultatea de Biologie şi Geologie
Universitatea “Babeş-Bolyai” / Cluj-Napoca
e-mail: dgafta@grbot.ubbcluj.ro

GOIA IRINA
Catedra de Taxonomie şi Ecologie
Facultatea de Biologie şi Geologie
Universitatea “Babeş-Bolyai” / Cluj-Napoca
e-mail: igoia@grbot.ubbcluj.ro

GROZA GHEORGHE
Catedra de Agromontanologie
Facultatea de Agricultură
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară / Cluj-Napoca
e-mail: ghgroza@yahoo.com
MICU DRAGOŞ
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină “Grigore Antipa” / Constanţa
e-mail: dragos.micu@gmail.com

MIHĂILESCU SIMONA
Institutul de Biologie (Academia Română) / Bucureşti
e-mail: simona.mihailescu@gmail.com

MOLDOVAN OANA
Institutul de Speologie “Emil Racoviţă” / Cluj-Napoca
e-mail: oanamol@hasdeu.ubbcluj.ro

NICOLIN L. ALMA
Catedra de Botanică şi Ecologie
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului / Timişoara
e-mail: alma.nicolin@gmail.com

NICULESCU MARIANA
Catedra de Botanică
Facultatea de Agronomie
Universitatea din Craiova
e-mail: mniculescum@yahoo.com

OPREA ADRIAN
Grădina Botanică “Anastasie Fătu”
Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” / Iaşi
e-mail: a_aoprea@yahoo.co.uk

OROIAN SILVIA
Facultatea de Farmacie
Universitatea de Medicină şi Farmacie / Târgu-Mureş
e-mail: osilvia@umftgm.ro

PAUCĂ COMĂNESCU MIHAELA

Centrul de Ecologie, Taxonomie şi Conservarea Naturii
Institutul de Biologie (Academia Română) / Bucureşti
e-mail: mihaela.pauca@ibiol.ro

SÂRBU ION
Grădina Botanică “Anastasie Fătu”
Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” / Iaşi
e-mail: ionsarbu@hotmail.com

ŞUTEU ALEXANDRA
Grădina botanică “Al. Borza”
Universitatea “Babeş-Bolyai” / Cluj-Napoca
e-mail: sasuteu@gmail.com
 CUPRINS

Prefaţă ……………………………………………………………………………. 7

I. Premise teoretice şi limite metodologice …………………………………....... 9

II. Ce conţine acest manual ? ………………………………………………..…... 11

III. Habitate cu prezenţă certă în România ……………………………………. 13

Mare deschisă şi zone de ţărm (D. Micu) …………………………………….. 13
Faleze şi ţărmuri stâncoase (M. Făgăraş, P. Anastasiu) ……………………… 21
Mlaştini şi pajişti sărăturate atlantice şi continentale (P. Anastasiu,
M. Făgăraş) ……………………………………………………………. 22
Stepe continentale pe substrate bogate în săruri şi gips (P. Anastasiu,
I. Sârbu, A. Oprea) …………………………………………………….. 23
Dune marine de pe coastele Atlanticului, Mării Nordului şi Mării Baltice
(M. Făgăraş, P. Anastasiu, I. Sârbu) …………………………………... 25
Dune continentale, vechi şi decalcificate (I. Sârbu, G. Groza, P. Burescu) ….. 27
Ape stătătoare (P. Burescu, A. Oprea, I. Sârbu) ……………………………… 27
Ape curgătoare (P. Burescu, G. Coldea, D. Gafta, A. Nicolin) ………………. 30
Tufărişuri şi lande temperate (M. Paucă Comănescu, D. Gafta, G. Coldea,
A. Oprea, I. Sârbu, A. Şuteu) ………………………………………..… 33
Tufărişuri temperate şi submediteraneene (M. Paucă Comănescu,
M. Niculescu) ……………………………………………………….… 39
Pajişti naturale (A. Oprea, I. Sârbu, C. Drăgulescu, G. Coldea, D. Gafta) ….. 39
Pajişti xerofile seminaturale şi facies cu tufişuri (M. Bărbos, I. Sârbu,
A. Oprea, S. Oroian) ……………………………………………….…. 44
Pajişti umede seminaturale cu ierburi înalte (S. Oroian, C. Drăgulescu,
D. Gafta, A. Oprea, P. Burescu, I. Sârbu) .............................................. 48
Pajişti mezofile (I. Sârbu, C. Drăgulescu, G. Coldea, S. Oroian, D. Gafta,
M. Bărbos) ………………………………………………………….…. 51
Turbării acide cu Sphagnum (G. Coldea, A. Oprea) ………………………..... 53
Mlaştini calcifile (G. Coldea, A. Oprea, I. Sârbu) ………………………….… 56
Grohotişuri (S. Mihăilescu, G. Coldea) ………………………………………. 58
Versanţi stâncoşi cu vegetaţie casmofitică (S. Mihăilescu, G. Coldea,
C. Drăgulescu, M. Niculescu, D. Gafta, I. Sârbu) …………………….. 60
Alte habitate stâncoase (O. Moldovan, I. Goia, D. Micu) ................................. 63
Păduri temperate europene (D. Gafta, M. Niculescu, A. Oprea, I. Sârbu,
G. Coldea, V. Alexiu) …………………………………………..…...… 64
Păduri mediteraneene caducifoliate (D. Gafta, M. Niculescu, A. Oprea) …..… 79
Păduri temperate montane de conifere (D. Gafta, G. Coldea, I. Sârbu) …….… 80
 Păduri mediteraneene şi macaroneziene montane de conifere
(M. Niculescu, D. Gafta) ………………………………………….…... 81

IV. Habitate cu prezenţă incertă în România (D. Gafta, G. Coldea,

M. Niculescu, P. Anastasiu, I. Sârbu, G. Groza) …………………….... 82

V. Habitate indicate eronat ca prezente în România (D. Gafta, I. Sârbu,

P. Anastasiu, M. Făgăraş) ……………………………………..………. 86

Bibliografie consultată ………………………………………………………...… 89

Glosar de termeni tehnici ……………………………………………………….. 92

Index fitosociologic …………………………………………………………….… 95

 PREFAŢĂ

Reţeaua ecologică Natura 2000 a fost desemnată pentru a asigura condiţii

favorabile de conservare pentru toate speciile şi habitatele de interes comunitar. O
etapă importantă, în procesul de extindere pe teritoriul ţării noastre, a fost parcursă
prin îndeplinirea obiectivelor proiectului PHARE “Implementarea reţelei Natura
2000 în România”. Printre acestea s-a numărat şi tipărirea unui manual (în limba
română) de interpretare a habitatelor Natura 2000 din România, care să includă
referiri la particularităţile acestora în contextul fizico-biogeografic al ţării noastre. De
aceea, prezenta lucrare nu este doar o simplă traducere (parţială) a versiunii EUR 27 a
Manualului de interpretare a habitatelor din UE (European Commission, 2007), ci
conţine informaţii suplimentare care să faciliteze identificarea lor.
Descrierea, analiza şi clasificarea vegetaţiei naturale prin metoda fitosociologică
este una dintre tematicile preferate şi consacrate în ştiinţa românească. Manualul de
interpretare a habitatelor din Uniunea Europeană (EUR 27) face însă uz de tipuri de
habitate, uneori cu scurte referinţe cenotaxonomice. O primă încercare de legătură
între cele două abordări a reprezentat-o clasificarea multiplă din monografia lui
Doniţă et al. (2005, 2006). Lucrarea de faţă acoperă o nevoie reală de a interpreta fără
echivoc habitatele Natura 2000 prezente în România, din punct de vedere al
vegetaţiei (asociaţiilor vegetale) corespunzătoare, precum şi de a explica descrierile
standard ale habitatelor europene publicului interesat din ţara noastră. Caracterizarea
tipurilor de habitate prin liste exhaustive de specii de plante nu a reprezentat un
obiectiv în această ediţie a manualului românesc.
Prezenta lucrare constituie implicit şi o analiză critică a listei habitatelor Natura
2000, semnalate în fişele standard ale siturilor de importanţă comunitară propuse, şi a
celei apărute în Anexa 2 a O.U.G nr. 57/20.06.2007. Acest lucru este justificat atât de
apariţia ulterioară a versiunii EUR 27 a Manualului de interpretare a habitatelor din
UE, cât şi de noile cunoştinţe acumulate între timp.
Ne exprimăm speranţa, că acest manual va fi un instrument util în mâna tuturor
celor care vor continua implementarea reţelei ecologice Natura 2000 în România, şi
că el va reprezenta un stimul pentru continuarea cercetărilor legate de clarificarea
statutului unor habitate incerte şi de caracterizarea fitosociologică cât mai detaliată a
habitatelor. Este de dorit ca o nouă ediţie a acestui manual, revizuită şi adăugită, să
apară peste câţiva ani, odată cu stabilirea finală a ariilor speciale de conservare şi
acumularea de noi cunoştinţe fitosociologice.
Datorită nomenclaturii botanice, zoologice şi fitosociologice utilizate, suntem
conştienţi că acest manual nu este accesibil unui public larg, ci mai ales celor care au
o bază teoretică elementară în ecologie şi fitosociologie. Pentru a veni în
întâmpinarea cititorilor, principalii termeni tehnici au fost reuniţi şi definiţi în
glosarul de la sfârşitul manualului. Identificarea în teren a habitatelor va putea fi

7
oricum făcută numai de specialişti, deoarece cunoaşterea florei spontane este
indispensabilă.
Dorim să mulţumim domnilor prof. dr. ing. Nicolae Doniţă şi C.S. I dr. Gavril
Negrean, pentru sugestiile şi observaţiile făcute pe unul dintre ultimele draft-uri ale
lucrării. Suntem recunoscători, de asemenea, colegilor prof. dr. Laszlo Rakosy
(insecte), conf. dr. Ioan Coroiu (peşti, păsări şi mamifere), conf. dr. Laura Momeu
(alge), şef lucr. dr. Ioan Ghira (reptile şi amfibieni) şi şef lucr. dr. Florin Crişan
(licheni), pentru selectarea taxonilor prezenţi în România din categoriile de
organisme indicate.

Dan Gafta şi Owen Mountford

Cluj-Napoca, ianuarie 2008

8
 I. PREMISE TEORETICE ŞI LIMITE METODOLOGICE

Corespondenţa dintre tipurile de habitate şi tipurile de fitocenoze (cenotaxoni) s-

a realizat în baza următoarelor premise teoretice:
1. Habitatul, în accepţiunea dată în Directiva Habitate şi preluată pentru
programul Natura 2000, reprezintă de fapt un ecosistem sau grup de ecosisteme
(Doniţă et al., 2005). Acest lucru rezultă evident din denumirea şi descrierea tipurilor
de habitate, în care se fac referiri nu numai la caracteristicile ecotopului, dar în
special la cele ale biocenozelor ce ocupă staţiunile respective.
2. Un cenotaxon (elementar sau inferior) trebuie să corespundă unui singur tip
de habitat Natura 2000, condiţie impusă de necesitatea individualizării cât mai clare
a tipurilor de habitate. Această corespondenţă s-a realizat ţinând cont de optimul
ecologic al comunităţilor vegetale, deoarece unele pot apărea – sub formă de
subasociaţii sau variante regionale - în mai multe tipuri de habitate.
3. Unui tip de habitat Natura 2000 îi pot corespunde mai multe asociaţii
vegetale sau cenotaxoni inferiori, atât datorită conotaţiei ecologice relativ largi
atribuită tipului de habitat, cât şi numeroaselor combinaţii de specii vegetale
(species assemblages) ce se pot forma în staţiuni diferite, dar ecologic echivalente.
4. Simpla prezenţă a unor specii de plante, indicate în Manualul de interpretare
a habitatelor din UE ca importante pentru caracterizarea şi identificarea unor tipuri
de habitate, nu implică obligatoriu existenţa în teren a habitatelor corespunzătoare.
În general, speciile de recunoaştere trebuie să fie integrate în biocenoze bine
conturate, a căror sinecologie reflectă condiţiile abiotice ale habitatului respectiv.
5. Asociaţiile vegetale edificate de specii adventive, recent naturalizate pe
teritoriul României, nu au fost luate în considerare pentru caracterizarea tipurilor de
habitate. Aceasta se justifică prin faptul că, unul dintre obiectivele programului
Natura 2000 este conservarea habitatelor (semi)naturale, reprezentative pentru
fiecare regiune biogegrafică din spaţiul UE.
Odată cu propunerile privind asociaţiile vegetale asociate fiecărui tip de habitat,
au fost evidenţiate unele limite şi dificultăţi metodologice:
• Atribuirea asociaţiilor vegetale pe tipuri de habitate Natura 2000 are nişte
limite impuse a priori de imperfecţiunea oricărei clasificări ecocenotice, deoarece la
nivelul biosferei nu există discontinuităţi tranşante.
• Tipul de habitat sensu Doniţă et al. (2005, 2006) a fost conceput în sens mult
mai restrâns, ceea ce a condus la descrierea unui număr destul de mare de tipuri şi,
deseori, la o corespondenţă unică tip de habitat - asociaţie vegetală. Cu toate
acestea, manualul nu şi-a propus să producă o revizuire a clasificării habitatelor din
România.
• Tipurile de habitate Natura 2000 nu acoperă întreaga diversitate a vegetaţiei
şi habitatelor din România. De aceea, o serie de asociaţii vegetale şi habitate

9
(ultimele, în accepţiunea lui Doniţă et al., 2005; 2006) nu sunt cuprinse în lucrarea
de faţă.
• Numărul mare al sinonimelor în nomenclatura fitosociologică a putut
determina o redundanţă în rândul asociaţiilor citate sau folosirea unor denumiri ce
se vor dovedi invalide.
• Absenţa unor asociaţii vegetale descrise în literatură nu a permis indicarea
unei referinţe cenotaxonomice precise la anumite tipuri de habitate, caz în care s-a
apelat la o denumire generică (sensu lato) sau la (sub)alianţa de vegetaţie
corespunzătoare.
• Descrierea tipurilor de habitate Natura 2000 în versiunea EUR 27 nu este
întotdeauna atât de detaliată, încât să permită identificarea imediată a asociaţiilor
vegetale corespunzătoare.
• Echivalenţa eco-floristică între unele asociaţii vegetale şi tipuri de habitate
Natura 2000 este foarte greu de evaluat.

10
 II. CE CONŢINE ACEST MANUAL?

Pentru fiecare tip de habitat Natura 2000, s-au indicat următoarele elemente de
diagnoză: denumirea, codul Natura 2000 şi cel corespunzător clasificării habitatelor
Palearctice, definiţia (descriere generală a vegetaţiei, cenotaxoni, caracteristici
abiotice şi origine) – paragraful 1, speciile de plante şi animale caracteristice
(paragraful 2), şi tipurile de habitate spaţial asociate celui în cauză (paragraful 3).
Toate acestea au fost reproduse după manualul EUR 27, în afara următoarelor situaţii:
a) referirile la subtipuri / tipuri de habitate şi taxoni caracteristici altor regiuni
biogeografice decât cele prezente în România au fost eliminate; b) erorile evidente
detectate în manualul EUR 27 nu au fost asimilate în prezenta lucrare, operându-se
mici modificări în vederea corectării lor.
Pentru a evita interpretările greşite şi a “personaliza” cât mai mult manualul de
faţă la contextul biogeografic al ţării noastre, s-a considerat oportun să se elimine şi
unii taxoni vegetali care, deşi prezenţi în ţara noastră, nu sunt caracteristici
habitatelor corespunzătoare din România. În acelaşi scop, s-au adăugat chiar, în
câteva cazuri, taxoni vegetali ce caracterizează bine habitatele respective din ţara
noastră. Cu toate aceste modificări, unele specii importante, precum cele edificatoare
sau cele cu constanţă ridicată în asociaţiile vegetale indicate la fiecare tip de habitat
(vezi aliniatul Veg mai jos), pot să nu se regăsească în lista speciilor de plante de la
paragraful 2. Din acest motiv, dar şi din raţiuni de ordin teoretic (vezi premisa a 4-a
în capitolul anterior), interpretarea şi identificarea habitatelor trebuie făcută în special
prin prisma comunităţilor vegetale corespunzătoare.
O serie de informaţii, în parte inedite, au fost adăugate după descrierea fiecărui
tip de habitat:

HdR - habitatele corespunzătoare clasificării din România (Doniţă et al., 2006);

Veg - cenotaxonii vegetali din România asociaţi habitatului respectiv
(comunităţi cormofitice, briofitice sau algale);
NrSCI - numărul siturilor de importanţă comunitară (SCI-uri) în care a fost
semnalat tipul de habitat în cauză;
NB - eventuale comentarii care să permită o diagnoză mai bună şi o identificare
în teren mai uşoară a habitatelor Natura 2000, mai ales a celor care prezintă
caracteristici specifice condiţiilor fizico-biogeografice ale spaţiului carpato-
danubiano-pontic.

Aceste informaţii suplimentare se bazează pe monografia lui Doniţă et al. (2005,

2006), pe sinteza realizată de Schneider et Drăgulescu (2005), pe literatura
fitosociologică de ultimă oră din ţară şi străinătate, pe banca de date Natura 2000 a
Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile şi, nu în ultimul rând, pe observaţiile
din teren şi experienţa personală a autorilor.

11
 Apelarea la referinţe cenotaxonomice se justifică prin lunga tradiţie şi
popularitate pe care o are sistemul fitosociologic în ţara noastră, dar şi prin valoarea
indicatoare a comunităţilor vegetale în raport cu habitatul pe care îl ocupă. De altfel,
nomenclatura fitosociologică este utilizată deseori, chiar în manualul EUR 27, pentru
definirea sau descrierea habitatelor. În cazul unor habitate marine - ce nu deţin o
vegetaţie cormofitică/algală caracteristică şi/sau relevabilă fitosociologic - nu a fost
posibilă indicarea unor cenotaxoni specifici. Din această cauză, acestor tipuri de
habitate (de altfel, neincluse în HdR) li s-a acordat o atenţie suplimentară şi au fost
descrise mai amănunţit în manualul de faţă.
Habitatele Natura 2000, actualmente acceptate ca prezente în România, sunt
grupate în capitolul III. Printre acestea, au fost considerate şi trei tipuri de habitate
nesemnalate anterior (6120, 8330 şi 9140), care au fost identificate în teren sau au
fost reconsiderate prin prisma noii versiuni (EUR 27) a manualului european al
habitatelor.
În capitolul IV sunt grupate câteva tipuri de habitate care nu au avut - la
momentul publicării acestui manual - suficientă acoperire ştiinţifică în literatura de
specialitate. De aceea, ele sunt amintite doar ca incerte, deşi apar în unele fişe
standard ale SCI-urilor propuse.
În capitolul V au fost enumerate şi comentate critic o serie de tipuri de habitate
care, deşi nu sunt prezente în România, sunt totuşi citate în ultimele acte normative.
După lista bibliografică, s-a considerat oportun să se adauge un glosar de
termeni tehnici şi un index fitosociologic, care să facă manualul mai accesibil
publicului interesat şi mai uşor de consultat. Trebuie specificat că în indexul
fitosociologic apar numai cenotaxonii prezenţi în România, ce au fost enumeraţi în
paragraful marcat cu Veg de la fiecare tip de habitat Natura 2000 (cu litere în italic
sunt indicate sinonimele).

Abrevieri: agg. – agregat (taxonomic); al. – alianţă (de vegetaţie); as. – asociaţie
(vegetală); CLAS. PAL. – clasificarea habitatelor Palearctice; et al. – şi alţii; ex. –
exemplu; i.a. – inter alia (printre altele); NB – nota bene; p.p. – pro parte (în parte);
s.l. – sensu lato; spp. – species plurimae (diverse specii); subal. – subalianţă (de
vegetaţie); subas. – subasociaţie (vegetală); subsp. – subspecie; syn. – sinonim.

Semne convenţionale: * - habitat prioritar în conformitate cu Anexa 1 a Directivei

Habitate 92/43/EEC.

12
 III. HABITATE CU PREZENŢĂ CERTĂ ÎN ROMÂNIA

HABITATE COSTIERE ŞI DE SĂRĂTURI

Mare deschisă şi zone de ţărm

1110 Bancuri de nisip permanent submerse la mică adâncime [Sandbanks which are
slightly covered by seawater at all times]
CLAS. PAL.: 11.125, 11.22, 11.31, 11.333

1) Bancurile de nisip sunt forme topografice înălţate, alungite, rotunjite sau

neregulate, permanent submerse şi predominant înconjurate de ape mai adânci.
Acestea constau în principal din sedimente nisipoase, însă depozite cu granulometrie
mai mare, incluzând prundiş şi galeţi, sau cu granulometrie mai mică, incluzând mâl,
pot fi de asemenea prezente pe un banc de nisip. Bancurile, pe care sedimentele
nisipoase sunt dispuse într-un strat deasupra substratului dur, sunt clasificate drept
bancuri de nisip, dacă bioturile asociate depind mai curând de nisip decât de
substratul dur de dedesubt.
“Permanent submerse la mică adâncime” înseamnă că deasupra unui banc de nisip
adâncimea apei depăşeşte rareori 20 m sub nivelul hidrografic zero. Bancurile de
nisip se pot însă extinde mai jos de 20 m sub nivelul hidrografic zero. De aceea, poate
fi adecvată includerea unor astfel de zone mai adânci, care fac parte din formaţiunea
caracteristică a bancului şi care găzduiesc biocenozele sale specifice.
2) Plante: Zostera sp., Potamogeton spp., Ruppia spp., Zannichellia spp., carofite. Pe
multe bancuri de nisip nu cresc macrofite.
3) Bancurile de nisip pot fi întâlnite în asociere cu “suprafeţe de mâl şi nisip
neacoperite de apa mării la maree joasă” (habitatul 1140) şi “recife” (habitatul 1170).
De asemenea, bancurile de nisip pot constitui o componentă a habitatului 1130
(estuare) şi a habitatului 1160 (braţe de mare şi golfuri mari puţin adânci).
HdR R1101
Veg Zosteretum marinae Borgesen ex van Goor 1921; Zosteretum noltii Harmsen
1936.
NrSCI 6
NB În sectorul românesc al Mării Negre, acest habitat se întâlneşte sub următoarele
forme:
Nisipuri fine, curate sau uşor mâloase, cu pajişti de Zostera, ce constituie prelungirea
submarină a plajei de nisip fin, fiind în contact direct cu zona mediolitorală de
spargere a valurilor. Zostera marina, Z. noltii şi Zannichellia pedicellata formează
pajişti submarine monospecifice sau mixte în golfuri adăpostite, acolo unde
stabilitatea sedimentară duce la o depunere slabă de mâl.

13
Nisipuri medii sub formă de dune submarine, cu granulaţie medie, care, sub acţiunea
curenţilor puternici şi a valurilor, formează bancuri submerse (dune hidraulice)
paralele cu ţărmul. Prin acumularea în timp a nisipului, aceste bancuri pot deveni
emerse, constituind insule mişcătoare sau bare de nisip permanente (de exemplu,
insula Sacalin din faţa gurii Sf. Gheorghe).
Nisipuri fine de mică adâncime, amestecate cu resturi de cochilii şi pietricele, dispuse
de la ţărm până la izobata de 3-4 m. Acest facies este prezent de la gurile Dunării şi
până la Constanţa, adăpostind biocenoze de nisipuri fine cu Lentidium
mediterraneum.
Nisipuri bine calibrate, dispuse de la 3-4 m până la 20 m adâncime. Acestea sunt mai
slab reprezentate sau chiar lipsesc la nord de Capul Midia, deoarece aici fundurile
mâloase se instalează de la adâncimi foarte mici (5-6 m). Speciile caracteristice sunt
bivalvele Chamelea gallina, Donax trunculus, Cerastoderma glaucum, Tellina tenuis,
Anadara inaequivalvis, Lentidium mediterraneum şi Mya arenaria, crustaceii
Crangon crangon, Polybius vernalis, Diogenes pugilator, Upogebia pusilla şi peştii
Gymnammodytes cicerelus, Trachinus draco, Uranoscopus scaber, Callionymus sp.,
Pomatoschistus sp., Pegusa lascaris.
Nisipuri grosiere şi pietrişuri mărunte bătute de valuri se întâlnesc în micile golfuri
ale coastelor stâncoase naturale expuse şi nu depăşesc câteva zeci de centimetri
adâncime. Se prezintă sub forma unor plaje submerse foarte înguste, formate din
nisip grosier şi pietriş provenit din degradarea rocii, remaniate în continuu de valuri.
Galeţi infralitorali se întâlnesc pe alocuri, de-a lungul coastelor stâncoase naturale
expuse, între adâncimile de 0,5 şi 2,5 m. Astfel de plaje submerse sunt parţial
acoperite cu pietre rotunde şi aplatizate (galeţi), de obicei calcaroase, albe, modelate
de valuri. Apar numai în zonele cu un hidrodinamism puternic şi sunt populaţi de
crustacee izopode, amfipode şi de crabul Xantho poressa.
„Camca” de la gurile Dunării se întâlneşte în zonele adăpostite, de mică adâncime, pe
ţărmul Deltei Dunării. Camcaua este o suspensie densă de detritus vegetal de origine
continentală, formată mai ales din resturi de stuf (Phragmites) mărunţite. Datorită
stagnării şi descompunerii, condiţiile hipoxice sau anoxice determină instalarea unei
faune de crustacee amfipode, viermi policheţi şi nematode.

1130 Estuare [Estuaries]

CLAS. PAL.: 13.2, 11.2

1) Partea din aval a văii unui râu, expusă mareelor şi extinzându-se de la limita apelor
salmastre. Estuarele fluviilor sunt intrânduri ale coastei unde, spre deosebire de
habitatul 1160 (braţe de mare şi golfuri mari puţin adânci), există în general o
influenţă substanţială a apelor dulci. Amestecul apei dulci cu apa de mare şi fluxurile
reduse ale curenţilor în adăpostul estuarului conduc la depunerea de sedimente fine,
adesea formând extinse depozite intermareice de nisip şi mâl. Acolo unde curenţii
sunt mai puternici decât fluxul, majoritatea sedimentelor se depun şi formează o deltă
la gura estuarului.

14
Gurile fluviilor baltice, considerate ca un subtip de estuar, au ape salmastre fără
maree, prezentând o vastă vegetaţie specifică zonelor umede (helofită) şi o vegetaţie
acvatică luxuriantă în zonele cu ape de mică adâncime.
2) Plante: Comunităţi de alge bentice.
Animale: Comunităţi de nevertebrate bentice; constituie zone importante de hrănire
pentru multe specii de păsări.
3) Un estuar formează o unitate ecologică cu tipurile de habitat costier terestru
înconjurătoare. În ceea ce priveşte conservarea naturii, aceste tipuri de habitat diferite
nu ar trebui separate, şi această realitate trebuie luată în considerare în procesul de
selectare a siturilor de importanţă comunitară.
HdR -
Veg Fără vegetaţie cormofitică.
NrSCI 2
NB Acest habitat cuprinde mediolitoralul şi infralitoralul, fiind caracterizat de o
salinitate redusă a apelor de suprafaţă şi de pătrunderea spre amonte a unui strat de
apă marină profundă. În zona de amestec a apelor dulci cu cele salmastre au loc
procese chimice în urma cărora are loc precipitarea unor particule fine. Pe aceste
nuclee minerale se agregă particule organice, având ca rezultat sedimentarea unor
mâluri fine, îmbogăţite organic, în care predomină condiţii anoxice, reducătoare.
Astfel de procese au loc la gurile de vărsare ale Dunării şi în băile Musura şi Sacalin
(la contactul cu apele Mării Negre din faţa lor până la izobata de 20 m), unde
biocenozele şi parametrii fizico-chimici sunt caracteristici apelor estuarine. De aceea,
deşi mareele sunt foarte slabe (ca şi în mările Mediterană şi Baltică) şi gura de
vărsare nu are forma tipică de pâlnie, aceste ape cu salinitate variabilă constituie un
habitat estuarin.

1140 Suprafeţe de mâl şi nisip neacoperite de apa mării la maree joasă [Mudflats and
sandflats not covered by seawater at low tide]
CLAS. PAL.: 14

1) Nisipurile şi mâlurile de pe coastele oceanelor, mărilor conexe şi lagunelor

aferente, neacoperite de apa mării la reflux, lipsite de plante vasculare, de obicei
acoperite de alge albastre şi diatomee. Acestea au o importanţă deosebită în privinţa
resurselor de hrană disponibile pentru păsări de apă (Haematopodidae, Scolopacidae,
Anatidae). Diferitele comunităţi mediolitorale de nevertebrate şi de alge care
populează acest habitat pot fi utilizate pentru a defini subdiviziuni ale tipului 11.27;
comunităţile de iarbă de mare care pot rămâne câteva ore neacoperite de apă în
timpul fiecărei mareei au fost enumerate la 11.3; pentru vegetaţia bălţilor permanente
salmastre se pot utiliza subdiviziunile tipului 11.4.
Notă: Comunităţile de iarbă de mare (11.3) sunt incluse în acest tip de habitat.
HdR -
Veg Fără vegetaţie cormofitică.
NrSCI 4

15
NB Există o contradicţie în descrierea acestui habitat în manualul EUR 27. Deşi la
început se declară că aceste suprafeţe cu nisip şi nămol sunt lipsite de plante
vasculare, în ultima notă se menţionează comunităţile de iarbă de mare! Acestea din
urmă (Zosteretum marinae şi Zosteretum noltii) sunt caracteristice habitatului 1110,
căruia îi corespunde (printre altele) codul 11.31 de la clasificarea habitatelor
Palearctice.
În condiţiile microtidale ale Mării Negre (amplitudinea mareelor de doar 0,3 m) şi
Mediteranei, acest habitat se limitează la supralitoralul şi mediolitoralul plajelor
nisipoase. Pe coastele româneşti se disting următoarele forme:
Nisipuri supralitorale, cu sau fără depozite detritice şi cu uscare rapidă, ce ocupă
partea plajei care nu este udată de valuri decât în timpul furtunilor. Depozitele
constau din materiale aduse de mare, de origine vegetală, animală sau antropică
(reziduuri solide), precum şi din spuma densă provenită din planctonul marin. Fauna
este alcătuită din crustacee izopode, amfipode şi mai ales insecte.
Depozite detritice supralitorale cu uscare lentă, ce nu sunt udate de valuri decât în
timpul furtunilor. În spaţiile libere dintre bolovani se acumulează resturi detritice, dar
datorită umidităţii ridicate, detritusul se usucă greu. Fauna este alcătuită din
detritivori, descompunători şi prădătorii acestora.
Nisipuri mediolitorale, ce ocupă fâşia de nisip de la ţărm, pe care se sparg valurile. La
Marea Neagră această fâşie este oricum limitată (de la +0,5 la -0,5 m), datorită
amplitudinii neglijabile a mareelor. Specia caracteristică pentru plajele din sudul
litoralului românesc este bivalva Donacilla cornea, iar pentru plajele Deltei Dunării
amfipodul Pontogammarus maeoticus.
Acumulări detritice mediolitorale, ce se formează în mediolitoralul ţărmurilor
stâncoase, pe substrat de bolovăniş, galeţi sau pietriş, în continuitate cu depozitele
detritice supralitorale cu uscare lentă. Fauna este reprezentată de izopodele din
genurile Idotea şi Sphaeroma, şi de crabul Pachygrapsus marmoratus.

1150* Lagune costiere [Coastal lagoons]

CLAS. PAL.: 21

1) Lagunele sunt întinderi de apă sărată costiere, de mică adâncime, cu salinitate şi

volum de apă variabil, total sau parţial separate de mare prin bancuri de nisip sau
prundiş ori, mai rar, de roci. Salinitatea poate varia, de la salmastru până la
hiperhalin, în funcţie de cantitatea de precipitaţii, intensitatea evaporării, aportul de
apă de mare proaspătă în timpul furtunilor şi de inundarea temporară cu apă de mare
în timpul iernii sau la flux. Cu sau fără vegetaţie din Ruppietea maritimae,
Potametea, Zosteretea sau Charetea (CORINE 91: 23.21 sau 23.22).
- Flads şi gloes, considerate o varietate baltică a lagunelor, reprezintă mici ochiuri de
apă, de obicei de mică adâncime, mai mult sau mai puţin delimitate, încă legate de
mare sau izolate foarte recent de mare prin ridicarea pământului. Caracterizate prin
stufărişuri bine dezvoltate şi vegetaţie submersă luxuriantă, şi având mai multe stadii
de transformare morfologică şi floristică în procesul prin care porţiuni de mare devin
uscat.

16
- Iazurile şi bazinele sărate pot fi, de asemenea, considerate lagune, cu condiţia să-şi
aibă originea într-o veche lagună naturală transformată sau o mlaştină sărată, şi să fi
suportat un impact minor în urma exploatării.
2) Plante: Callitriche spp., Chara canescens, C. baltica, C. connivens, Eleocharis
parvula, Potamogeton pectinatus, Ranunculus baudotii, Ruppia maritima. În flads şi
gloes, şi Chara spp. (Chara tomentosa), Lemna trisulca, Najas marina, Phragmites
australis, Potamogeton spp., Stratiotes aloides, Typha spp.
Animale: Celenterate - Edwardsia ivelli; Polichete - Armandia cirrhosa; Briozoare -
Victorella pavida; Rotifere - Brachionus sp.; Moluşte - Abra sp., Murex sp.;
Crustacee - Artemia sp.; Peşti - Cyprinus carpio, Mullus barbatus; Reptile - Testudo
graeca; Amfibieni - Hyla arborea.
3) Mlaştinile sărăturate constituie o parte a acestui complex.
HdR R2301
Veg Ruppietum maritimae (Hacquette 1927) Iversen 1934.
NrSCI 1
NB Pe ţărmul românesc al Mării Negre, acest habitat este reprezentat de complexul
lagunar Razelm – Sinoe şi Lacul Zăton. Datorită impactului produs de lucrările
hidrotehnice, condiţiile tipice lagunare se întâlnesc azi mai ales în Laguna Sinoe. Aici
salinitatea este foarte variabilă, linia de demarcaţie dintre apele dulci şi sărate
putându-se deplasa cu sute de metri de mai multe ori pe zi sub influenţa vântului,
simulând astfel condiţiile unei lagune cu maree. Fauna cuprinde specii caracteristice
de peşti (Percarina demidoffi, Pelecus cultratus, Mugil sp., Liza sp., Alosa sp.) şi
reptile (Emys orbicularis, Natrix tesselata).

1160 Braţe de mare şi golfuri mari puţin adânci [Large shallow inlets and bays]
CLAS. PAL.: 12

1) Intrânduri largi ale coastei unde, spre deosebire de estuare, influenţa apei dulci este
în general limitată. Aceste întinderi de apă de mică adâncime sunt în general
adăpostite de acţiunea valurilor şi conţin o mare diversitate de sedimente şi substrate,
cu o zonare bine conturată a comunităţilor bentice. Aceste comunităţi au în general o
mare biodiversitate. Limita apei de mică adâncime este uneori marcată de distribuţia
asociaţiilor vegetale din Zosteretea şi Potametea.
În această categorie pot fi incluse mai multe tipuri fiziografice, cu condiţia ca apa să
fie puţin adâncă în cea mai mare parte a zonei: golfuri, băi, fiorduri, rias şi voes.
2) Plante: Zostera spp., Ruppia maritima, Potamogeton spp. (ex., P. pectinatus),
Najas marina, alge bentonice.
Animale: Comunităţi de nevertebrate bentice.
HdR R2303
Veg Najadetum marinae Fukarek 1961.
NrSCI 1
NB În lungul coastelor româneşti ale Mării Negre acest tip de habitat este
reprezentat de băi (embayments): baia Musura şi baia Sacalin. Pe nisipurile mâloase

17
situate în zone adăpostite, de mică adâncime, se dezvoltă o floră şi faună cu elemente
marine şi salmastricole.

1170 Recife [Reefs]

CLAS. PAL.: 11.24, 11.25A

1) Recifele pot fi concreţiuni biogene sau de origine geogenă. Sunt substrate dure,
compacte, situate pe o bază solidă (tare) sau sedimentară (moale), care se ridică de pe
fundul mării în zona infralitorală şi mediolitorală. Recifele pot susţine o zonare a
comunităţilor bentice de alge şi de specii animale, precum şi concreţiuni coralogene
sau abiogene.
Clarificări:
- “Substrate dure compacte” sunt: roci (inclusiv roci moi, ex. cretă), bolovani şi
galeţi (în general având diametrul > 64 mm).
- “Concreţiunile biogene” sunt definite astfel: concreţiuni, încrustări, concreţiuni
coralogene şi straturi de cochilii de moluşte bivalve provenind de la animale moarte
sau vii, adică baze dure biogene care reprezintă habitate pentru specii epibiotice.
- “Origine geogenă” înseamnă: recife formate de substrate non-biogene.
- “Se ridică de pe fundul mării" înseamnă: reciful este distinct din punct de vedere
topografic de fundul mării care îl înconjoară.
- “Zona infralitorală şi mediolitorală” înseamnă: recifele se pot întinde fără
întrerupere de la zona infralitorală până în zona mediolitorală sau pot apărea numai în
zona infralitorală, inclusiv în zone cu apă adâncă, precum zona batială.
- Astfel de substrate dure, care sunt acoperite de un strat subţire şi mobil de
sedimente, sunt clasificate ca recife dacă bioturile asociate depind mai curând de
substratul dur decât de sedimentul de deasupra.
- Acolo unde există o zonare neîntreruptă a comunităţilor infralitorale şi
mediolitorale, trebuie respectată integritatea unităţii ecologice cu ocazia selectării
siturilor de importanţă comunitară.
- În acest complex de habitate este inclusă o varietate de forme topografice subtidale:
izvoare hidrotermale, munţi submarini, pereţi stâncoşi verticali, plăci orizontale,
surplombe, piscuri, canioane, creste, suprafeţe stâncoase plane sau înclinate, stânci
sfărâmate sau câmpuri de bolovani şi galeţi.
2) Plante: Diverse alge brune, roşii şi verzi.
3) Recifele pot fi găsite în asociere cu “bancuri de nisip permanent submerse la mică
adâncime” (habitatul 1110) şi cu “peşteri marine” (habitatul 8330). De asemenea,
recifele pot fi parte componentă a habitatului 1130 (estuare) şi a habitatului 1160
(braţe de mare şi golfuri mari puţin adânci).
HdR -
Veg Comunităţi algale: Cystoseiretum barbatae Pignatti 1962; Cystoseiretum
crinitae Molinier 1958; Corallinetum officinalis Berner 1931; Ceramietum
rubri Berner 1931; Porphyretum leucostictae Boudouresque 1971; Ceramio-
Corallinetum elongatae Pignatti 1962; Enteromorphetum compressae (Berner

18
 1931) Giaccone 1993; Verrucario-Melaraphetum neritioidis Molinier et Picard
1953.
NrSCI 3
NB În sectorul românesc al Mării Negre se întâlnesc următoarele categorii de
recife:
Recife biogenice de Ficopomatus enigmaticus, ce sunt construite de viermele polichet
tubicol Ficopomatus enigmaticus, ale cărui tuburi calcaroase cresc aglomerate şi
cimentate între ele. Ele sunt similare recifelor biogenice construite de viermii
policheţi tubicoli din genul Sabellaria pe coastele atlantice ale Europei, deosebirea
fiind că Ficopomatus preferă apele adăpostite, liniştite şi cu salinitate variabilă.
Crabii, bleniidele şi scorpiile de mare (Scorpaena sp.) cresc şi mai mult
complexitatea acestui habitat, săpând galerii anastomozate în materialul poros al
recifului.
Recife biogenice de Mytilus galloprovincialis, ce sunt constituite din bancuri de
midii, ale căror cochilii s-au acumulat de-a lungul timpului, formând un suport dur
supraînălţat faţă de sedimentele înconjurătoare (mâl, nisip, pietriş mărunt sau
amestec), pe care trăiesc coloniile de midii vii. Ele apar pe substrat sedimentar, cel
mai frecvent între izobatele de 40 şi 60 m adâncime. Acest tip de recif este foarte
important prin rolul ecologic crucial al bancurilor de midii în autoepurarea
ecosistemului şi realizarea cuplajului bentic-pelagic.
Izvoare hidrotermale sulfuroase de mică adâncime, ce sunt prezente în zona Mangalia
- Cap Aurora între 0 şi 15 m adâncime, pe substrat pietros. Sunt uşor de depistat după
halourile inelare alb-gălbui, formate de bacteriile tiofile care se dezvoltă în jurul lor.
Aglomerări de stânci şi bolovani, ce apar în mediolitoralul ţărmurilor stâncoase. Ca şi
habitat natural se întâlneşte în zonele Agigea, Cap Tuzla şi 2 Mai – Vama Veche. De
asemenea, este foarte bine reprezentat, şi îşi exprimă plenar caracteristicile, de-a
lungul tuturor digurilor construite din blocuri de stâncă şi stabilopozi, expuse direct
mării deschise, acestea fiind însă habitate create artificial.
Stânca supralitorală este situată deasupra nivelului mării şi este umezită de spuma
valurilor sau udată numai în timpul furtunilor. Extinderea verticală depinde de
hidrodinamism, de expunerea la soare şi de pantă. Acest habitat este populat de
licheni (Verrucaria sp.), crustacee – în special izopode, crabul Pachygrapsus
marmoratus şi indivizi izolaţi de Chthamalus. Stânca poate fi acoperită cu o peliculă
alunecoasă de cianoficee epi- şi endo-litice în zonele poluate organic.
Stânca mediolitorală superioară este situată în partea superioară a zonei de spargere a
valurilor şi nu este acoperită permanent de apă, fiind udată intermitent de valurile mai
înalte. Sunt prezente alge verzi (Cladophora sp.), iar molusca Mytilaster lineatus şi
crustaceul Balanus improvisus pot forma centuri dense.
Stânca mediolitorală inferioară este situată în partea inferioară a zonei de spargere a
valurilor şi este acoperită de apă în cea mai mare parte a timpului. Sunt prezente alge
încrustante dar şi macrofite ca Enteromorpha şi Ceramium, iar dintre animale,
briozoare, actinidii (Haliplanella), bivalvele Mytilaster şi Mytilus, crustacee
amfipode şi izopode, crustaceul maxilopod Balanus, crabii Pachygrapsus
marmoratus şi Eriphia verrucosa.

19
Stânca infralitorală cu alge fotofile pătrunde în adâncime până la maxim 10 m.
Cuprinde numeroase faciesuri (inclusiv cu algele macrofite perene Cystoseira
barbata şi Corallina officinalis) şi o mare diversitate algală şi faunistică.
Stânca infralitorală cu Mytilus galloprovincialis pătrunde în adâncime până la maxim
28 m, la limita inferioară a platformelor stâncoase. În zona eufotică se suprapune cu
reciful precedent, dar continuă în adâncime mult dincolo de limitele acesteia. Fauna
cuprinde numeroase specii de spongieri, hidrozoare, polichete, moluşte, crustacee şi
peşti. Habitatul este foarte important prin rolul bancurilor de midii în autoepurarea
ecosistemului şi biofiltrarea apelor de îmbăiere din zona litorală.
Bancuri infralitorale de argilă tare cu Pholadidae, care sunt situate la adâncimi
variabile, acoperind suprafeţe mici dispuse fragmentar de-a lungul ţărmului. Galeriile
săpate de bivalvele perforante Pholas dactylus şi Barnea candida conferă acestui
recif o mare complexitate tridimensională şi permit instalarea unor elemente
faunistice deosebite – de exemplu crabul Brachynotus sexdentatus.

1180 Structuri submarine create de emisiile de gaze [Submarines structures made by

leaking gases]
CLAS. PAL.: 11.24

1) Structurile submarine constau în plăci de gresie, pavaje şi coloane de până la 4 m

înălţime, formate prin agregarea cimentului de carbonaţi rezultat din oxidarea
microbiană a emisiilor de gaze, în special de metan. Formaţiunile sunt presărate cu
orificii care emană gaz în mod intermitent. Metanul provine, cel mai probabil, din
descompunerea microbiană a resturilor vegetale fosile.
Primul tip de structuri submarine este cunoscut sub denumirea de recife cu emisii de
bule. Aceste formaţiuni susţin o zonare a diferitelor comunităţi bentonice constând
din alge şi/sau nevertebrate specifice substratelor marine dure, diferite de cele ale
habitatului înconjurător. Animalele ce îşi caută adăpost în numeroasele crevase
contribuie la sporirea biodiversităţii. În acest habitat este inclusă o varietate de forme
topografice infralitorale, precum: surplombe, coloane şi structuri stratificate
asemănătoare frunzelor cu numeroase interstiţii.
Cel de-al doilea tip constă în structurile de carbonaţi din “ciupituri”. Acestea sunt
depresiuni de pe funduri moi sedimentare, având o adâncime de maximum 45 m şi o
lăţime de câteva sute de metri. Nu toate aceste depresiuni sunt create de emisii de
gaze, iar dintre acestea, multe nu conţin structuri substanţiale de carbonaţi şi din acest
motiv nu sunt incluse în acest habitat. Comunităţile bentice constau din nevertebrate
specifice substratelor dure şi sunt diferite de habitatul înconjurător, de obicei mâlos.
Diversitatea comunităţii de animale acvatice care trăiesc în mâlul versantului ce
înconjoară depresiunea poate fi, de asemenea, ridicată.
2) Plante: Recife cu emisii de bule – Dacă structura se încadrează în zona fotică,
atunci pot fi prezente macroalge marine precum Laminariales, alte alge brune şi roşii
folioase şi filamentoase. “Ciupituri” - de obicei, nici una.
Animale: Recife cu emisii de bule – O mare diversitate de nevertebrate, precum
porifere, antozoare, polichete, gastropode, decapode, echinoderme, precum şi

20
numeroase specii de peşti. În special polichetul Polycirrus norvegicus şi bivalva
Kellia suborbicularis sunt speciile asociate cu recifele cu emisii de bule. “Ciupituri”
– nevertebrate specifice substratului dur, incluzând hidrozoare, antozoare, ophiuride
şi gastropode. În sedimentul moale din jurul “ciupiturilor” sunt prezente nematode,
polichete şi crustacee.
3) Recifele cu emisii de bule pot fi întâlnite în asociere cu tipurile de habitat ”bancuri
de nisip permanent submerse la mică adâncime” (1110) şi “recife” (1170).
HdR -
Veg Fără vegetaţie cormofitică.
NrSCI 2
NB Aceste structuri sunt prezente sub formă de plăci şi pavimente de gresii
carbonatate începând de la adâncimea de 10 m, iar sub formă de muşuroaie şi coloane
drepte sau ramificate începând de la 40-50 m adâncime, extinzându-se mult spre
adânc în zona anoxică. Dimensiunile şi complexitatea acestor formaţiuni cresc odată
cu adâncimea. Sunt răspândite în tot lungul sectorului românesc al Mării Negre, dar
densitatea cea mai mare se înregistrează în dreptul Deltei Dunării.

Faleze şi ţărmuri stâncoase

1210 Vegetaţie anuală de-a lungul liniei ţărmului [Annual vegetation of drift-lines]
CLAS. PAL.: 17.2

1) Formaţiuni de plante anuale sau anuale şi perene, ocupând depozite de material

grosier adus de curenţii marini şi pietrişuri bogate în materie organică azotată
(Cakiletea maritimae p.p.).
2) Plante: Cakile maritima, Salsola kali, Atriplex spp., Polygonum spp., Euphorbia
peplis, Elymus repens, Potentilla anserina şi, în special în formaţiunile
mediteraneene, Glaucium flavum, Euphorbia paralias, Eryngium maritimum. La
Marea Neagră acest habitat include comunităţi cu Cakile maritima şi Argusia
(Tournefortia) sibirica.
3) Siturile propuse pentru acest habitat pot include comunităţi de Cakiletea maritimae
dezvoltate pe pietriş sau pe substrate mixte de pietriş şi nisip (aceste amestecuri fiind
adesea foarte dinamice şi variabile), însă astfel de tipuri de vegetaţie, dezvoltate pe
plaje pur nisipoase, ar trebui considerate, după caz, ca parte a habitatului 2110 (dune
mobile embrionare).
HdR R1601
Veg Atripliceto hastatae-Cakiletum euxinae Sanda et Popescu 1999; Argusietum
(Tournefortietum) sibiricae Popescu et Sanda 1975; Salsolo-Euphorbietum
paralias Pignatti 1952 salsoletosum ruthenicae Pop 1985; Lactuco tataricae-
Glaucietum flavae Dihoru et Negrean 1976.
NrSCI 1

21
Mlaştini şi pajişti sărăturate atlantice şi continentale

1310 Comunităţi de Salicornia şi alte specii anuale care colonizează terenurile

mâloase şi nisipoase [Salicornia and other annuals colonising mud and sand]
CLAS. PAL.: 15.1

1) Formaţiuni compuse mai ales sau predominant din specii anuale, în special
Chenopodiaceae, din genul Salicornia sau graminee, care colonizează porţiunile
mâloase sau nisipoase, periodic inundate, ale mlaştinilor sărăturate marine sau
interioare. Thero-Salicornietea, Frankenietea pulverulentae, Saginetea maritimae.
Subtipuri:
15.11 – Pajişti de brâncă (Thero-Salicornietalia): specii anuale (Salicornia spp.),
ghirin (Suaeda maritima), sau uneori săricică (Salsola spp.). Formaţiuni ce
colonizează zonele mâloase, periodic inundate, ale mlaştinilor sărăturate
costiere şi bazinele sărăturate continentale.
15.14 – Comunităţi central eurasiatice de Crypsis: formaţiuni deschise de graminee
anuale din genul Crypsis (Heleochloa), pe soluri de tip solonchak, ce
colonizează zonele mâloase în curs de uscare ale depresiunilor umede ale
stepelor şi mlaştinilor sărăturate (15.A) din Eurasia, din regiunea Panonică
până în Extremul Orient.
2) Plante:
15.11 - Salicornia spp., Suaeda maritima;
15.14 - Crypsis spp., Cyperus pannonicus, Spergularia media, S. marina, Salicornia
spp., Lepidium latifolium, Chenopodium spp., Atriplex spp., Dianthus guttatus,
Artemisia santonicum.
HdR R1511, R1515, R1518, R1527, R1528
Veg Crypsidetum aculeatae (Bojko 1932) Ţopa 1939; Heleochloëtum schoenoidis
(Soó 1933) Ţopa 1939; Salicornietum prostratae Soó (1947) 1964; Suaedo-
Salicornietum patulae (Brullo et Furnari 1976) Géhu 1984; Acorelletum
pannonici Soó 1939; Hordeetum maritimi Şerbănescu 1965; Suaedetum
maritimae Soó 1927; Suaedo-Kochietum hirsutae (Br.-Bl. 1928) Ţopa 1939;
Puccinellio-Spergularietum salinae (Feekes 1936) Tüxen et Volk 1937
atriplicetosum littoralis Sanda et al. 1977; Salsoletum sodae Slavnič (1939)
1948.
NrSCI 4

1410 Pajişti sărăturate mediteraneene (Juncetalia maritimi) [Mediterranean salt

meadows (Juncetalia maritimi)]
CLAS. PAL.: 15.5

1) Diverse comunităţi mediteraneene şi vest-pontice (Marea Neagră) de Juncetalia

maritimi. Diverse asociaţii sunt descrise la punctul 2) cu speciile lor de plante
caracteristice.

22
Subtipuri:
15.51 – mlaştini sărăturate de pipirig înalt, dominate de Juncus maritimus şi/sau J.
acutus;
15.52 – mlaştini sărăturate de pipirig scund, rogoz şi trifoi (Juncion maritimi) şi
pajişti umede din spatele litoralului, bogate în specii de plante anuale şi în
leguminoase (Trifolion squamosi);
15.53 – pajişti mediteraneene halo-psamofile (Plantaginion crassifoliae).
2) Plante: Juncus maritimus, J. acutus, Carex extensa, Aster tripolium, Plantago
cornuti, Scorzonera parviflora, Merendera sobolifera, Taraxacum bessarabicum,
Samolus valerandi (15.51); Hordeum nodosum, H. maritimum, Trifolium squamosum,
T. michelianum, Carex divisa, Ranunculus ophioglossifolius (15.52); Plantago
crassifolia, Blackstonia imperfoliata, Orchis coriophora subsp. fragrans (15.53).
HdR R1501
Veg Juncetum littoralis-maritimi Sanda et al. 1998; Juncetum littoralis Popescu et
al. 1992 (syn.: Artemisio santonici-Juncetum littoralis (Popescu et Sanda
1992) Géhu et al. 1994); Juncetum maritimi (Rübel 1930) Pignatti 1953;
Teucrio-Schoenetum nigricantis Sanda et Popescu 2002.
NrSCI 1

Stepe continentale pe substrate bogate în săruri şi gips

1530* Mlaştini şi stepe sărăturate panonice [Pannonic salt-steppes and salt-marshes]

CLAS. PAL.: 15.A1, 15.A2

1) Stepe, depresiuni, lacuri superficiale şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-

sarmatice, care sunt influenţate în mare măsură de un climat panonic cu temperaturi
extreme şi ariditate estivală. Îmbogăţirea în săruri a solului se datorează evaporării
intense a apei freatice în timpul verii. Aceste tipuri de habitate au origine parţial
naturală şi parţial determinată de influenţa distinctă a păşunatului bovinelor.
Vegetaţia halofitică constă în comunităţi de plante din depresiuni şi stepe sărăturate
uscate, pajişti sărăturate umede, şi comunităţi de plante anuale din lacurile sărate,
periodic inundate, cu zonare tipică.
2) Plante: Artemisia santonicum, Lepidium crassifolium, Puccinellia peisonis, Aster
tripolium, Salicornia prostrata, Camphorosma annua, Plantago tenuiflora, Juncus
gerardii, Plantago maritima, Cyperus pannonicus, Pholiurus pannonicus, Festuca
pseudovina, Achillea collina, Artemisia pontica, Puccinellia limosa, Scorzonera
cana, Petrosimonia triandra, Peucedanum officinale, Halocnemum strobilaceum,
Frankenia hirsuta, Aeluropus littoralis, Limonium meyeri, L. gmelini, Nitraria
schoberi, Carex distans, C. divisa, Taraxacum bessarabicum, Beckmannia
eruciformis, Zingeria pisidica, Trifolium fragiferum, Cynodon dactylon, Ranunculus
sardous, Agropyron elongatum, Halimione verrucifera (syn. Obione verrucifera),
Lepidium latifolium, Leuzea altaica (syn. L. salina), Iris halophila, Triglochin
maritima, Hordeum hystrix, Aster sedifolius, Scorzonera austriaca var. mucronata,
Festuca arundinacea subsp. orientalis.

23
Animale: Moluşte - Helicopsis striata austriaca; Insecte - Callimorpha
quadripunctaria, Lycaena dispar; Mamifere - Spermophilus citellus; Păsări -
Botaurus stellaris, Platalea leucorodia, Porzana parva, Ixobrychus minutus,
Acrocephalus melanopogon, Aythya nyroca, Ardea purpurea, Panurus biarmicus.
HdR R1502-R1510, R1512-R1514, R1516, R1517, R1519-R1526, R1529-
R1533
Veg Halocnemetum strobilacei (Keller 1925) Ţopa 1939; Aeluropo-Puccinellietum
limosae Popescu et Sanda 1975; Limonio-Aeluropetum littoralis Sanda et
Popescu 1992; Caricetum divisae Slavnič 1948; Carici distantis-Festucetum
orientalis Sanda et Popescu 1999; Taraxaco bessarabici-Caricetum distantis
Sanda et Popescu 1978; Caricetum distantis Rapaics 1927; Camphorosmetum
annuae (Rapaics 1916) Soó 1933; Artemisio-Petrosimonietum triandrae Soó
1927; Limonio gmelini-Artemisietum monogynae Ţopa 1939 (syn.: Staticeto-
Artemisietum monogynae (santonicum) Ţopa 1939 inclusiv subas. asteretosum
oleifolii Ştefan et al. 2007); Nitrario-Artemisietum maritimae Mititelu et al.
(1979) 1980; Beckmannietum eruciformis Rapaics ex Soó 1930 (syn.:
Agrostio-Beckmannietum (Rapaics 1916) Soó 1933); Zingerietum
(Agrostietum) pisidicae Buia et al. 1959; Trifolio fragiferi-Cynodontetum Br.-
Bl. et Balas 1958; Ranunculetum sardoi (Oberd. 1957) Pass. 1964; Pholiuro-
Plantaginetum tenuiflorae (Rapaics 1927) Wendelberger 1943; Agropyretum
elongati Şerbănescu (1959) 1965; Halimionetum (Obionetum) verruciferae
(Keller 1923) Ţopa 1939; Lepidio crassifolii-Puccinellietum limosae (Rapaics
1927) Soó 1957; Puccinellietum limosae Rapaics ex Soó 1933; Plantaginetum
maritimae Rapaics 1927; Scorzonero mucronatae-Leuzeetum salinae Sanda et
al. 1998; Iridetum halofilae (Prodan 1939 n.n.) Şerbănescu 1965; Scorzonero
parviflorae-Juncetum gerardii (Wenzl 1934) Wendelberger 1943; Triglochini
maritimae-Asteretum pannonici (Soó 1927) Ţopa 1939; Triglochini palustris-
Asteretum pannonici Sanda et Popescu 1979; Hordeetum hystricis (Soó 1933)
Wendelberger 1943; Peucedano officinalis-Festucetum pseudovinae (Rapaics
1927) Pop 1968 (syn.: Peucedano officinalis-Asteretum sedifolii Soó 1947
corr. Borhidi 1996); Artemisio santonici-Festucetum pseudovinae (Magyar
1920) Soó (1933) 1945; Achilleo-Festucetum pseudovinae Soó (1933) corr.
Borhidi 1996; Puccinellio-Salicornietum Popescu et al. 1987; Aeluropo-
Salicornietum Krausch 1965; Aeluropo-Puccinellietum gigantei Ştefan et al.
2000; Limonio bellidifolii-Puccinellietum convolutae Ştefan et al. 2001
(inclusiv subas. parapholietosum incurvae Ştefan et al. 2001); Puccinellietum
distantis Soó 1937; Bassietum sedoidis (Ubrizsy 1948) Soó 1964;
Camphorosmetum monspeliacae (Ţopa 1939) Şerbănescu 1965; Plantaginetum
schwarzenbergianae-cornuti Borza et Boşcaiu 1965; Polypogonetum
monspeliensis Morariu 1957; Heleochloëtum alopecuroidis Rapaics ex Ubrizsy
1948.
NrSCI 21

24
DUNE DE NISIP COSTIERE ŞI CONTINENTALE

Dune marine de pe coastele Atlanticului, Mării Nordului şi Mării Baltice

2110 Dune mobile embrionare [Embryonic shifting dunes]

CLAS. PAL.: 16.211

1) Formaţiuni costiere reprezentând primele stadii ale formării dunelor, constituite de

ondulaţii sau suprafeţe de nisip înălţate ale plajei superioare, sau de o bordură situată
înspre mare la baza dunelor înalte.
2) Plante:
16.2111 - Elymus farctus (Agropyron junceum), Leymus sabulosus;
16.2112 - Sporobolus pungens, Euphorbia peplis, Medicago marina, Eryngium
maritimum.
HdR R1602, R1605
Veg Elymetum gigantei Morariu 1957; Artemisietum tschernievianae (arenariae)
Popescu et Sanda 1977; Secali sylvestris-Alyssetum borzeani (Borza 1931)
Morariu 1959; Aperetum maritimae Popescu et al. 1980; Brometum tectorum
Bojko 1934; Crambetum maritimae (Şerbănescu 1965) Popescu et al. 1980;
Secali sylvestris-Brometum tectorum Hargitai 1940.
NrSCI 1

2130* Dune fixate de coastă cu vegetaţie erbacee (dune gri) [Fixed coastal dunes
with herbaceous vegetation (grey dunes)]
CLAS. PAL.: 16.221 până la 16.227, 16.22B

1) Dune fixate, stabilizate şi colonizate de pajişti mai mult sau mai puţin închise,
formate din specii perene, şi de tapete de licheni şi muşchi, de pe coastele
Atlanticului (şi Canalul Mânecii) între Strâmtoarea Gibraltar şi Capul Blanc Nez, şi
ţărmul Mării Nordului şi al Mării Baltice. Dune similare apar şi de-a lungul coastelor
Mării Negre.
Subtipuri:
16.22B – Dune fixate pontice – dune fixate de pe coastele Mării Negre.
Vegetaţia poate fi reprezentată de pajişti închise, de pajişti deschise formate din
specii anuale, sau poate fi dominată de muşchi şi licheni; conţinutul de calcar (Ca2+)
poate varia foarte mult şi în general se reduce odată cu vârsta şi desfăşurarea
succesiunii spre sistemele de dune brune (dune cu lande).
2) Plante: Bromus hordeaceus, Carex colchica, Cerastium spp., Galium verum,
Gentiana cruciata, Koeleria spp., Myosotis ramosissima, Ononis repens, Silene
conica, S. otites, Trifolium scabrum; Muşchi - Tortula ruraliformis; Licheni -
Cladonia spp.
3) Tufărişurile de dune (16.25) şi depresiunile umede interdunale (16.3) cu vegetaţie
distinctă formează complexe strâns legate cu dunele gri lipsite de vegetaţie lemnoasă.
HdR R1603, R1604, R1609, R1610, R1611, R6404

25
Veg Koelerio glaucae-Stipetum borysthenicae Popescu et Sanda 1987; Scabioso
argenteae-Caricetum colchicae (Simon 1960) Krausch 1965 (inclusiv subas.
ephedretosum Sanda et al. 1999); Scabioso argenteae-Artemisietum campestris
Popescu et Sanda 1987; Holoschoeno-Calamagrostietum epigeji Popescu et
Sanda 1978; Plantaginetum arenariae (Buia et al. 1960) Popescu et Sanda
1987; Argusio-Petasitetum spuriae (Borza 1931 n.n.) Dihoru et Negrean 1976.
NrSCI 2

2160 Dune cu Hippophaë rhamnoides [Dunes with Hippophaë rhamnoides]

CLAS. PAL.: 16.251

1) Formaţiuni de cătină albă ce constituie un stadiu premergător colonizării forestiere

în depresiuni interdunale, atât uscate cât şi umede.
2) Plante: Hippophaë rhamnoides.
HdR -
Veg Calamagrostio epigeji-Hippophaëtum rhamnoidis Popescu et al. 1986.
NrSCI 2

2190 Depresiuni umede interdunale [Humid dune slacks]

CLAS. PAL.: 16.3 = 16.31 până la 16.35

1) Depresiuni umede ale sistemelor dunale. Depresiunile umede interdunale sunt

habitate specializate şi bogate în specii, fiind ameninţate de scăderea nivelului pânzei
freatice.
Subtipuri:
16.31 – Bălţi interdunale (Charetum tomentosae, Elodeetum canadensis,
Hippuridetum vulgaris, Hottonietum palustris, Potametum pectinati):
comunităţi acvatice (cf. 22.4) ale ochiurilor de apă dulce interdunale
permanente.
16.32 – Pajişti pioniere interdunale (Juncenion bufonii p.p.: Gentiano-Erythraeetum
littoralis, Hydrocotylo- Baldellion): formaţiuni pioniere de nisipuri umede şi
margini de bălţi interdunale, pe soluri cu salinitate scăzută.
16.33 – Mlaştini interdunale: formaţiuni mlăştinoase calcifile şi, ocazional, acidofile
(cf. 54.2, 54.4, mai ales 54.21, 54.2H, 54.49), adesea invadate de salcia
târâtoare, ocupând părţile cele mai umede ale depresiunilor interdunale.
16.34 – Pajişti interdunale: pajişti umede şi desişuri de pipirig (vezi 37.31, 37.4) ale
depresiunilor interdunale, adesea cu sălcii târâtoare (Salix rosmarinifolia).
16.35 – Stufărişuri şi rogozişuri de depresiuni interdunale: stufărişuri şi comunităţi de
rogozuri înalte (cf. 53.1, 53.2, 53.3) ale depresiunilor interdunale.
HdR R1606
Veg Salici rosmarinifoliae-Holoschoenetum vulgaris Mitetelu et al. 1973; Orchio-
Schoenetum nigricantis Oberd. 1957 subas. plantaginetosum cornuti Ştefan et
al. 2001.

26
NrSCI 3
NB Cu excepţia subasociaţiei plantaginetosum cornuti, cenotaxonul Orchio-
Schoenetum nigricantis corespunde tipului de habitat 7230.

Dune continentale vechi şi decalcificate

2340* Dune continentale panonice [Pannonic inland dunes]

CLAS. PAL.: 64.71

1) Dune continentale ale Câmpiei Panonice şi ale bazinelor învecinate. În trecut larg
răspândite ca urmare a recoltării fânului şi păşunatului. Sunt bine reprezentate în
mozaicuri de habitate diferite cu nisipuri dezgolite, comunităţi de licheni pe dune,
pajişti pioniere cu multe terofite, pajişti deschise şi închise. Numai aceste complexe
de habitate ar trebui considerate sub această titulatură. Pentru stepe şi pajişti stepice
pe nisip stabilizat sau pe soluri nisipoase, care nu sunt asociate cu complexe de dune,
vezi habitatul 6260 (34.A1).
2) Plante: Cladonia convoluta, C. furcata, Corynephorus canescens, Thymus
serpyllum, Viola tricolor subsp. tricolor, Cerastium semidecandrum, Spergula
morisonii, Alyssum montanum subsp. gmelinii, Bassia laniflora, Cynodon dactylon.
3) Aceste complexe de habitate includ o varietate de comunităţi de plante şi
microsituri particulare.
HdR R6401
Veg Festuco vaginatae-Corynephoretum Soó 1935.
NrSCI 1

HABITATE DE APĂ DULCE

Ape stătătoare

3130 Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe, cu vegetaţie din Littorelletea

uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea [Oligotrophic to mesotrophic standing waters
with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or Isoëto-Nanojuncetea]
CLAS. PAL.: 22.12 x (22.31 şi 22.32)

1) 22.12 x 22.31 - vegetaţie scundă perenă, acvatică până la amfibie, oligotrofă până
la mezotrofă, a malurilor lacurilor, iazurilor şi bălţilor, şi a zonei ecotonale apă - uscat
aparţinând ordinului Littorelletalia uniflorae.
22.12 x 22.32 - vegetaţie scundă anuală, amfibie, pionieră, a zonei ecotonale cu
uscatul de la marginea lacurilor, bălţilor şi iazurilor, cu soluri sărace în nutrienţi, sau
care creşte în timpul uscării periodice a acestor ape stătătoare: clasa Isoëto-
Nanojuncetea.
Aceste două unităţi pot creşte împreună în strânsă asociere sau separat. Speciile
caracteristice de plante sunt în general efemerofite pitice.

27
2) Plante:
22.12 x 22.31: Littorella uniflora, Luronium natans, Juncus bulbosus subsp.
bulbosus, Eleocharis acicularis, Sparganium minimum.
22.12 x 22.32: Lindernia procumbens, Elatine spp., Eleocharis ovata, Cyperus
fuscus, C. flavescens, C. michelianus, Limosella aquatica, Schoenoplectus
supinus, Scirpus setaceus, Juncus bufonius, Centaurium pulchellum,
Centunculus minimus.
3) Acest tip de habitat s-ar putea dezvolta, de asemenea, în depresiuni umede
interdunale (vezi 16.32 în 2190, inclus în Anexa I). Zonele cu un regim hidrologic
variabil, lipsite periodic de vegetaţie din cauza distrugerii acesteia prin călcare, nu ar
trebui incluse.
HdR R2211, R2212, R2213
Veg Cyperetum flavescentis Koch ex Aichinger 1933; Juncetum bufonii Felföldy
1942; Cypero-Limoselletum Kornek 1960; Limosello-Ranunculetum lateriflori
Pop (1962) 1968; Eleocharidetum acicularis Koch 1926 em. Oberd. 1957;
Dichostylido michelianae-Gnaphalietum uliginosi Horvatič 1931.
NrSCI 16

3140 Ape dure oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de Chara spp. [Hard oligo-
mesotrophic waters with benthic vegetation of Chara spp.]
CLAS. PAL.: (22.12 sau 22.15) x 22.44

1) Lacuri şi bălţi destul de bogate în baze dizolvate (pH adesea 6-7) (21.12) sau cu
ape majoritar albastre-verzui, foarte limpezi, cu conţinut sărac (către moderat) de
nutrienţi, bogate în baze (pH adesea >7.5) (21.15). Fundul acestor ape nepoluate este
acoperit cu carofite, Chara şi Nitella, covoare de alge. În regiunea boreală acest tip de
habitat include mici bălţi turboase (‘gyttja’) oligo-mezotrofe bogate în calciu, cu un
covor dens de Chara, adesea înconjurate de diverse mlaştini eutrofe şi turbării cu pin
silvestru.
2) Plante: Chara spp., Nitella spp.
HdR R2201
Veg Nitelletum gracilis Coriolan 1957; Charetum braunii Coriolan 1957;
Tolypelletum proliferae Krause 1969; Lychnothamnetum barbati Ionescu-
Ţeculescu 1967.
NrSCI 7

3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie de Magnopotamion sau Hydrocharition

[Natural eutrophic lakes with Magnopotamion or Hydrocharition-type vegetation]
CLAS. PAL.: 22.13 x (22.41 sau 22.421)

1) Lacuri şi iazuri cu ape de culoare gri închis către albastru-verzui, mai mult sau mai
puţin tulburi, în mod special bogate în baze dizolvate (pH de obicei > 7), cu

28
comunităţi din Hydrocharition ce plutesc liber la suprafaţă sau, în ape adânci,
deschise, cu asociaţii de broscariţă (Magnopotamion).
2) Plante: Hydrocharition - Lemna spp., Spirodela spp., Wolffia spp., Hydrocharis
morsus-ranae, Stratiotes aloides, Utricularia australis, U. vulgaris, Aldrovanda
vesiculosa, ferigi (Azolla), Hepaticae (Riccia spp., Ricciocarpus spp.);
Magnopotamion - Potamogeton lucens, P. perfoliatus.
HdR R2202, R2203, R2204, R2205, R2206
Veg Lemnetum minoris Soó 1927; Lemnetum gibbae Miyawaki et Tüxen 1960;
Lemnetum trisulcae Knapp et Stoffers 1962; Lemno-Spirodeletum Koch 1954;
Wolffietum arrhizae Miyawaki et Tüxen 1960; Spirodelo-Aldrovandetum
Borhidi et Komlódi 1959; Spirodelo-Salvinietum natantis Slavnič 1965;
Lemno-Azolletum carolinianae Nedelcu 1967; Riccietum fluitantis Slavnič
1956 em. Tüxen 1974; Stratiotetum aloidis Nowinski 1930 (syn.:
Hydrocharitetum morsus-ranae van Langendonck 1935); Lemno-
Utricularietum vulgaris Soó (1928) 1947; Potamogetonetum lucentis Hueck
1931; Potamogetonetum perfoliati Koch 1926; Potamogetonetum graminei
(Koch 1926) Passarge 1964 em. Gőrs 1977; Potamo-Ceratophylletum submersi
Pop 1962; Potamogetonetum pectinati Carstensen 1955; Potamo perfoliati-
Ranunculetum circinati Sauer 1937; Spirodeletum polyrhizae Koch 1941;
Lemno-Salvinietum natantis Miyawaki et Tüxen 1960; Ricciocarpetum
natantis (Segal 1963) Tüxen 1974; Lemno-Hydrocharitetum morsus-ranae
(Oberd.) Passarge 1978; Potamogetonetum nodosi (Soó 1960) Segal 1964;
Najadetum minoris Ubrizsy 1941; Zannichellietum pedicellatae Nordh. 1954
em. Pott 1992; Marsilleaetum quadrifoliae (natantis) Burescu 2003;
Polygonetum amphibii (natantis) Soó 1927; Potamogetonetum crispi Soó
1927; Ceratophylletum demersii Hild 1956.
NrSCI 24

3160 Lacuri şi iazuri distrofice naturale [Natural dystrophic lakes and ponds]
CLAS. PAL.: 22.14

1) Lacuri şi iazuri naturale cu apă brună datorită turbei şi acizilor humici, în general
pe soluri turboase în mlaştini sau pe lande cu evoluţie naturală spre turbării. pH-ul
este adesea scăzut, de la 3 până la 6. Comunităţile de plante aparţin ordinului
Utricularietalia.
2) Plante: Utricularia spp, Rhynchospora alba, Sparganium minimum, Nuphar lutea,
Carex lasiocarpa, C. rostrata, Nymphaea candida, Drepanocladus spp., specii de
Sphagnum.
Animale: Odonate (libelule zigoptere şi anizoptere).
HdR R2207
Veg Myriophyllo verticillati-Nupharetum luteae Koch 1926; Nymphaeetum albae
Vollmar 1947; Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951; Trapetum
natantis Kárpati 1963; Potametum natantis Soó 1927; Nymphaeetum albo-
candidae (Hejny 1950) Passarge 1957 subas. nymphaeetosum candidae Ştefan

29
 et al. 1997; Sparganietum minimi Schaaf 1925; Trapo-Nymphoidetum Oberd.
1957.
NrSCI 10

31A0* Ape termale din Transilvania cu dreţe (Nymphaea lotus) [Transylvanian hot-
spring lotus beds]
CLAS. PAL.: 22.43113

1) Formaţiuni de Nymphaea lotus var. thermalis din apele geo-termale (unitatea

66.94) ale Lacului Peţea, în vestul României.
2) Plante: Nymphaea lotus var. thermalis, Ceratophyllum demersum, Sparganium
erectum subsp. neglectum, Butomus umbellatus, Alisma plantago-aquatica,
Phragmites australis.
Animale: moluşte (gastropode) – Melanopsis parreyssi; peşti – Scardinius racovitzai.
3) Exemplele din Ungaria (de exemplu, la Budapesta) sunt consecinţa introducerii
artificiale a lui Nymphaea lotus.
HdR R2209
Veg Nymphaeetum lotus thermalis Borza (1931) 1963.
NrSCI 1

Ape curgătoare

3220 Cursuri de apă montane şi vegetaţia erbacee de pe malurile acestora [Alpine

rivers and the herbaceous vegetation along their banks]
CLAS. PAL.: 24.221 şi 24.222

1) 24.221 – Grupări deschise de plante pioniere erbacee sau sufrutescente, bogate în

specii montane, care colonizează depozitele de pietriş ale pâraielor care au un regim
hidrologic de tip alpin, cu debit maxim în timpul verii, formate în munţii din nordul
zonei boreale şi partea inferioară a zonei arctice, pe dealuri şi uneori câmpii, precum
şi în etajele alpin şi subalpin ale munţilor mai înalţi din regiunile situate mai la sud,
uneori în staţiuni depresionare la altitudini mai mici (Epilobion fleischeri p.p.).
24.222 – Grupări deschise sau compacte de plante pioniere erbacee sau sufrutescente,
ce colonizează, în etajele montan şi submontan, depozitele de pietriş ale pâraielor cu
regim hidrologic de tip alpin, cu debit maxim în timpul verii, ce izvorăsc în munţii
înalţi (Epilobion fleischeri p.p., Calamagrostion pseudophragmitis).
2) Plante:
24.221 - Dryas octopetala, Gypsophila repens, Rhacomitrium canescens, Rumex
scutatus, Saxifraga aizoides, S. bryoides, Trifolium palescens;
24.222 - Chondrilla chondrilloides, Calamagrostis pseudophragmites, Erucastrum
nasturtiifolium, Gypsophila repens, Dryas octopetala, Aethionema saxatile,
Epilobium dodonaei, Erigeron acris, Euphorbia cyparissias, Fumana
procumbens, Agrostis gigantea, Anthyllis vulneraria subsp. alpestris,

30
 Campanula cochleariifolia, Hieracium piloselloides, Calamagrostis
pseudophragmites, Conyza canadensis, Pritzelago alpina, şi plantule de Salix
elaeagnos, S. purpurea, S. daphnoides şi Myricaria germanica.
HdR R5416, R5418, R5420, R5423
Veg Calamagrostietum pseudophragmitis Beldie 1967; Chrysosplenio alpini-
Saxifragetum stellaris Pawł. et Walas 1949; Swertio punctatae-Saxifragetum
stellaris Coldea (1995-1996) 1997; Philonotido-Calthetum laetae (Krajina
1933) Coldea 1991; Cardaminetum opizii Szafer et al. 1923; Caltho laetae-
Ligularietum sibiricae Ştefan et al. 2000; Carici remotae-Calthaetum laetae
Coldea (1972) 1978.
NrSCI 24

3230 Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul cursurilor de apă

montane [Alpine rivers and their ligneous vegetation with Myricaria germanica]
CLAS. PAL.: 24.223 x 44.111

1) Comunităţi formate din tufe joase de specii pioniere, ce invadează formaţiunile

erbacee ale tipurilor 24.221 şi 24.222 pe depozite de pietriş bogate în nămol fin ale
cursurilor de apă montane şi boreale nordice, cu regim hidrologic de tip alpin, adică
cu debit maxim în timpul verii. Myricaria germanica şi Salix spp. sunt caracteristice
(Salici-Myricarietum).
2) Plante: Myricaria germanica, Salix elaeagnos, S. purpurea subsp. gracilis, S.
daphnoides.
HdR R4415
Veg Salici purpureae-Myricarietum Moor 1958.
NrSCI 18

3240 Vegetaţie lemnoasă cu Salix elaeagnos de-a lungul cursurilor de apă montane
[Alpine rivers and their ligneous vegetation with Salix elaeagnos]
CLAS. PAL.: 24.224 x 44.112

1) Desişuri sau tufărişuri înalte de Salix spp., Hippophaë rhamnoides, Alnus spp.,
Betula spp., printre altele, pe depozite de pietriş ale cursurilor de apă montane şi
boreale nordice, care au un regim hidrologic de tip alpin, cu debit maxim în timpul
verii. Formaţiuni de Salix elaeagnos, S. purpurea subsp. gracilis, S. daphnoides, S.
nigricans şi Hippophaë rhamnoides pe depozitele înalte de pietriş fluvial din văile
alpine şi perialpine.
2) Plante: Salix elaeagnos, S. purpurea subsp. gracilis, S. daphnoides şi Hippophaë
rhamnoides.
HdR R4417
Veg Hippopho-Salicetum elaeagni Br.-Bl. et Volk 1940; Salicetum elaeagni-
purpureae Sillinger 1933.
NrSCI 20

31
3260 Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan, cu vegetaţie din
Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion [Watercourses of plain to montane
levels with the Ranunculion fluitantis and Callitricho-Batrachion vegetation]
CLAS. PAL.: 24.4

1) Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan, cu vegetaţie submersă
sau natantă din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion (nivel scăzut al apei
în timpul verii) sau muşchi acvatici.
2) Plante: Ranunculus trichophyllus, R. fluitans, R. peltatus, R. penicillatus subsp.
penicillatus, R. aquatilis, Myriophyllum spp., Callitriche spp., Sium erectum,
Zannichellia palustris, Potamogeton spp., Fontinalis antipyretica.
3) Acest habitat este uneori asociat cu comunităţile de Butomus umbellatus de pe
maluri. Este important să se ţină cont de acest aspect în procesul de selecţie a siturilor
de importanţă comunitară.
HdR R2208
Veg Ranunculetum aquatilis (Sauer 1947) Géhu 1961; Hottonietum palustris Tüxen
1937; Callitrichetum palustris (Dihoru 1975) Burescu 1999.
NrSCI 16

3270 Râuri cu maluri nămoloase, cu vegetaţie din Chenopodion rubri p.p. şi

Bidention p.p. [Rivers with muddy banks with Chenopodion rubri p.p. and Bidention
p.p. vegetation]
CLAS. PAL.: 24.52

1) Maluri nămoloase ale râurilor din zona de câmpie până în etajul submontan, cu
vegetaţie pionieră anuală, nitrofilă, din alianţele Chenopodion rubri p.p. şi Bidention
p.p. Primăvara şi la începutul verii, acest habitat de maluri nămoloase se prezintă fără
nici un fel de vegetaţie (ea dezvoltându-se mai târziu în timpul anului). Dacă
condiţiile nu sunt favorabile, această vegetaţie se dezvoltă puţin sau poate fi total
absentă.
2) Plante: Chenopodium rubrum, Bidens tripartita, Xanthium sp., Polygonum
lapathifolium.
3) Acest habitat se întâlneşte în strânsă asociere cu populaţii dense ale genului Bidens
sau ale unor specii de neofite. Pentru a înlesni conservarea acestor comunităţi, cu o
dezvoltare anuală târzie sau neregulată, este important să se ia în considerare maluri
cu lăţimi între 50 şi 100 m şi chiar porţiuni fără vegetaţie (24.51).
HdR R5312
Veg Bidenti-Polygonetum hydropiperis Lohm. in Tüxen 1950; Polygono
lapathifolii-Bidentetum Klika 1935; Echinochloo-Polygonetum lapathifolii Soó
et Csűrös 1974 (inclusiv subas. chlorocyperetosum glomerati Burescu 1999);
Xanthio strumarii-Bidentetum tripartitae Timár 1947; Bidentetum cernui
(Kobenza 1948) Slavnič 1951.
NrSCI 15

32
NB În manualul EUR 27 este indicată ca şi carasteristică Bidens frondosa, specie
originară din America de Nord şi invazivă în Europa! Aceasta a fost înlocuită cu
Bidens tripartita, care este caracteristică alianţei Bidention.

TUFĂRIŞURI ŞI LANDE TEMPERATE

4030 Lande uscate europene [European dry heaths]

CLAS. PAL.: 31.2

1) Lande mezofile sau xerofile pe soluri silicatice, podzolice, în climatele umede,

atlantic şi subatlantic, ale câmpiilor şi munţilor de mică altitudine din Europa vestică,
centrală şi nordică.
Subtipuri:
31.21 - Lande submontane de Vaccinium-Calluna. Calluno-Genistion pilosae p.p.
(Vaccinion vitis-idaeae p.p.): Vaccinio myrtilli-Callunetum s.l. i.a. Lande bogate în
specii de Vaccinium, de obicei cu Calluna vulgaris, din nordul şi vestul Insulelor
Britanice, lanţul munţilor hercinici şi etajele mai joase ale Alpilor, Carpaţilor,
Pirineilor şi Cordilierei Cantabrice.
2) Plante: 31.21 - Vaccinium spp., Calluna vulgaris.
HdR R3112
Veg Vaccinio-Callunetum vulgaris Büker 1942 (syn.: Nardo-Callunetum Csűrös
1964, Agrostio-Callunetum Resmeriţă et Csűrös 1966, as. cu Arnica montana
şi Calluna vulgaris Ghişa et al. 1970).
NrSCI 7

4060 Tufărişuri alpine şi boreale [Alpine and Boreal heaths]

CLAS. PAL.: 31.4

1) Formaţiuni arbustive scunde, pitice sau prostrate din etajele alpin şi subalpin ale
munţilor din Eurasia, dominate de ericacee, Dryas octopetala, ienuperi pitici, specii
de drob şi grozamă (Cytisus spp., Genista spp.); tufărişuri pitice de Dryas din Insulele
Britanice şi Scandinavia.
Subtipuri:
31.41 - Tufărişuri alpine pitice vântuite de ericacee. Loiseleurio-Vaccinion. Tapete
foarte joase, monostratificate, de Loiseleuria procumbens, specii de Vaccinium
sau alte ericacee prostrate, însoţite de licheni, în staţiuni vântuite şi în general
lipsite de zăpadă, din etajul alpin al munţilor înalţi din sistemul Alpilor.
31.42 - Tufărişuri acidofile de rododendron. Rhododendro-Vaccinion. Tufărişuri
dominate de Rhododendron spp. pe podzoluri acide din Alpi, Pirinei, munţii
Dinarici, Carpaţi, lanţul balcanic, lanţul pontic, Caucaz şi sistemul himalaian,
adesea cu Vaccinium spp., uneori cu pini pitici.

33
31.43 – Tufărişuri montane de ienupăr pitic. Juniperion nanae, Pino-Juniperion
sabinae p.p., Pino-Cytision purgantis p.p. De obicei formaţiuni dense de
ienuperi prostraţi, la altitudini mari, în munţii palearctici sudici.
31.44 – Tufărişuri de Empetrum-Vaccinium din munţii înalţi. Empetro-Vaccinietum
uliginosi. Tufărişuri pitice dominate de Empetrum hermaphroditum, Vaccinium
uliginosum, cu Arctostaphylos alpina, Vaccinium myrtillus, V. vitis-idaea şi
Lycopodiaceae (Huperzia selago, Diphasiastrum alpinum), muşchi
(Barbilophozia lycopodioides, Hylocomium splendens, Pleurozium schreberi,
Rhythidiadelphus triquetrus) şi licheni (Cetraria islandica, Cladonia
arbuscula, C. rangiferina, C. stellaris, C. gracilis, Peltigera aphthosa) din
etajul subalpin al Alpilor, Carpaţilor, Pirineilor, Masivului Central, munţilor
Jura, Apeninilor de nord, caracteristice staţiunilor relativ vântuite şi lipsite de
zăpadă, expuse la îngheţ, care sunt, în orice caz, mai puţin extreme decât cele
ce caracterizează zonele unde domină comunităţile de la 31.41. Spre deosebire
de formaţiunile de la 31.41, cele de la 31.44 sunt evident bistratificate.
31.46 – Tufărişuri de Bruckenthalia.
31.47 – Tufărişuri alpine de strugurii ursului. Mugo-Rhodoretum hirsuti p.p.,
Juniperion nanae p.p., i.a. Tapete de Arctostaphylos uva-ursi sau
Arctostaphylos alpina în etajele alpin, subalpin şi local, montan ale Alpilor,
Pirineilor, Apeninilor de nord şi centrali, munţilor Dinarici, Carpaţilor, lanţului
balcanic, Rodopilor (la sud de Slavianka-Orvilos, Menikion, Pangeon,
Falakron şi Rodopi), munţilor moeso-macedonieni (inclusiv Athos), munţilor
zonei Pelagonice (la sud de graniţa greco-macedoneană se întind munţii Tzena,
Pinovon şi Kajmakchalan) şi Olimp, în munţii thessalieni, mai ales pe
substraturi calcaroase.
31.49 - Tapete montane de arginţică. Tufărişuri pitice sub formă de tapete de Dryas
octopetala, din munţii înalţi palearctici, în regiunile boreale şi în avanposturile
izolate ale coastei Atlanticului.
31.4A – Tufărişuri subalpine pitice de afin. Tufărişuri pitice dominate de Vaccinium
din etajul subalpin al munţilor sud-europeni, mai ales în Apeninii centrali şi de
nord, lanţul balcanic, munţii zonei Helenice, lanţul pontic şi munţii Caucaz, cu
Vaccinium myrtillus, V. uliginosum s.l., V. vitis-idaea şi, local, Empetrum
nigrum. Sunt mai bogate în specii de pajişti decât comunităţile de la 31.44 şi
adesea iau aspectul de pajişti alpine cu tufe pitice. De asemenea, Vaccinium
myrtillus are rolul dominant, în locul speciilor Vaccinium uliginosum şi
Empetrum hermaphroditum.
31.4B – Tufărişuri montane de specii de drob şi grozamă. Tufărişurile scunde de
Genista spp. sau Chamaecytisus spp. din etajul subalpin, alpin inferior sau
montan al munţilor înalţi din regiunile sudice, în special al Alpilor meridionali,
Apeninilor, munţilor Dinarici, Carpaţilor sudici, lanţului balcanic, munţilor
moeso-macedonieni, munţilor zonei Pelagonice, munţilor Pind nordici,
Rodopilor, munţilor thessalieni.
2) Plante:
31.41 - Loiseleuria procumbens, Vaccinium spp.
31.42 - Rhododendron myrtifolium

34
31.44 - Empetrum hermaphroditum, Vaccinium uliginosum
31.47 - Arctostaphylos uva-ursi
31.49 - Dryas octopetala
31.4A – Vaccinium myrtillus, V. uliginosum s.l., V. vitis-idaea
31.4B - Genista radiata.
HdR R3101, R3104, R3107-3109, R3111, R3115, R3617
Veg Cetrario-Loiseleurietum procumbentis Br.-Bl. et al. 1939 (syn.: Loiseleurietum
procumbentis Puşcaru et al. 1956); Rhododendro myrtifolii-Vaccinietum Borza
(1955) 1959 em. Boşcaiu 1971 (syn.: Rhodoretum kotschyi auct. rom.,
Rhodoreto-Juncetum trifidi Resmeriţă 1974 saxifragetosum paniculatae
Horeanu et Viţalariu 1991); Junipero-Bruckenthalietum Horvat 1936 (syn.:
Juniperetum intermediae Nyár. 1956 n.n., Bruckenthalietum spiculifoliae Buia
et al. 1962 p.p., as. cu Bruckenthalia spiculifolia şi Antennaria dioica
Şerbănescu 1961, as. cu Nardus stricta şi Bruckenthalia spiculifolia
Şerbănescu 1961); Campanulo abietinae-Juniperetum Simon 1966 (syn.:
Juniperetum nanae Soó 1928, Juniperetum sibiricae Raţiu 1965, Vaccinio-
Juniperetum communis Kovács 1979, Junipereto-Vaccinietum Puşcaru et al.
1956 n.n.); Empetro-Vaccinietum gaultherioidis Br.-Bl. 1926 (syn.: Cetrario-
Vaccinietum gaultherioidis austro-carpaticum Boşcaiu 1971); Campanulo
abietinae-Vaccinietum (Buia et al. 1962) Boşcaiu 1971 (syn.: Vaccinietum
myrtilii Buia et al. 1962, Junceto trifidi-Vaccinietum Resmeriţă (1975) 1976
p.p., Melampyro saxosi-Vaccinietum myrtilii Coldea 1990); Juniperetum
sabinae Csűrös 1958; Achilleo schurii-Dryadetum (Beldie 1967) Coldea 1984.
NrSCI 35
NB Juniperetum sabinae apare doar în etajul montan, conţinând chiar unele
elemente xero-termofile, şi de aceea contrastează ecologic cu celelalte asociaţii, ce
sunt tipice etajului subalpin.

4070* Tufărişuri de Pinus mugo şi Rhododendron hirsutum (Mugo-Rhododendretum

hirsuti) [Bushes with Pinus mugo and Rhododendron hirsutum (Mugo-
Rhododendretum hirsuti)]
CLAS. PAL.: 31.5

1) Formaţiuni de jneapăn (Pinus mugo), de obicei cu Rhododendron spp., din partea

estică şi uscată a catenei interne a Alpilor, nordul şi sud-estul catenei externe a
Alpilor, sud-vestul Alpilor şi munţilor Jura elveţieni, lanţurile estice hercinice,
Carpaţi, Apenini, munţii Dinarici şi zonei Pelagonice învecinate, Pirin, Rila şi lanţul
balcanic.
2) Plante: Pinus mugo, Rhododendron myrtifolium (syn. R. kotschyi), Calamagrostis
villosa, Homogyne alpina.
HdR R3105
Veg Rhododendro myrtifolii-Pinetum mugo Borza 1959 em. Coldea 1995 (syn.:
Pinetum mugi carpaticum auct. rom., Calamagrostio villosae-Pinetum mugo
Sanda et Popescu 2002); Vaccinio myrtilli-Pinetum mugo Hadač 1956.

35
NrSCI 18
NB Rhododendron hirsutum şi R. ferrugineum nu sunt prezente în România, ultima
fiind înlocuită în Carpaţi de specia vicariantă R. myrtifolium. Jnepenişurile acidofile,
fără diferenţialele carpatice Rhododendron myrtifolium, Bruckenthalia spiculifolia şi
Soldanella hungarica sensu lato, sunt încadrate în as. Vaccinio myrtilli-Pinetum
mugo. Tot la acest tip de habitat trebuie incluse şi jnepenişurile pe substrate
carbonatice, pentru care nu există încă o asociaţie descrisă în Carpaţi.

4080 Tufărişuri subarctice de Salix spp. [Sub-Arctic Salix spp. scrub]

CLAS. PAL.: 31.6211, 31.6214, 31.6215, 31.622

1) Formaţiuni de sălcii subarctice şi boreo-alpine din podişul înalt scoţian, munţii

Islandei şi Scandinaviei (adesea de-a lungul cursurilor de apă) şi comunităţi similare
din Alpi, Pirinei, munţii Cantabrici, Carpaţi şi masivele asociate.
Subtipuri:
31.6215 – Tufărişuri carpato-hercinice de sălcii.
Tufărişuri dominate de sălcii din etajele subalpin, alpin şi ocazional, montan şi
tufărişuri scunde din Carpaţi şi catena estică hercinică a Sudeţilor (Salicetum
lapponum, Salici silesiacae-Betuletum carpaticae [p.p.], Piceo-Salicetum silesiacae
[i.a.]).
2) Plante: Salix bicolor, S. hastata.
HdR R3102, R3103, R3110
Veg Triseto fusci-Salicetum hastatae Coldea (1986) 1990 (syn.: Salicetum hastatae
Buia et al. 1962); Salicetum bicoloris Krisai 1978; Salici-Alnetum viridis Čolić
et al. 1962 (syn.: Alnetum viridis austro-carpaticum Borza 1959).
NrSCI 12

40A0* Tufărişuri subcontinentale peripanonice [Subcontinental peri-Pannonic scrub]

CLAS. PAL.: 31.8B12p, 31.8B13, 31.8B14, 31.8B3p

1) Tufărişuri scunde caducifoliate cu afinităţi continentale şi submediteraneene din

bazinul panonic şi regiunile învecinate, inclusiv periferia estică a Alpilor, periferia
sudică a Carpaţilor nord-vestici, Depresiunea Transilvaniei şi văile şi dealurile
adiacente ale Carpaţilor Orientali şi Meridionali şi ale munţilor Apuseni, periferia
sudică a bazinului panonic, platoul Moraviei, până la dealurile şi văile din nordul
Peninsulei Balcanice. Apar atât pe substraturi carbonatice cât şi silicatice, formând o
vegetaţie mozaicată compusă din pajişti stepice (6210) şi elemente floristice de
silvostepă sau specii de plante din pajiştile rupicole panonice (6190), adesea de-a
lungul lizierelor de pădure.
Include următorii cenotaxoni:
Prunetum fruticosae Dziubałtowski 1926 (syn.: Crataego-Prunetum fruticosae Sóo
1951)
Prunetum tenellae Soó 1947 (syn.: Amygdaletum nanae Soó 1951)

36
Syringo-Carpinion orientalis Jakucs 1959
Calamagrostio-Spiraeetum ulmifoliae Resmeriţă et Csűrös 1966
Spiraeetum crenatae Morariu et Ularu 1981
Syringo-Genistetum radiatae Maloş 1972
Asplenio-Syringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959
Carici humilis-Sorbetum dacicae Gergely 1962
Corno-Fraxinetum orni Pop et Hodişan 1964
Alno incanae-Syringetum josikaeae (Borza 1965) Raţiu et al. 1984
2) Plante: Amygdalus nana (syn. Prunus tenella), Cerasus fruticosa, C. mahaleb,
Spiraea media, Rosa spinosissima, R. gallica, R. pimpinellifolia, Amelanchier ovalis,
Cornus mas, Crataegus monogyna, Acer tataricum, Cotoneaster integerrimus, C.
tomentosus, C. niger, Allium sphaerocephalon, Anemone sylvestris, Asparagus
officinalis, Buglossoides purpurocaerulea, Geranium sanguineum, Peucedanum
carvifolia, Teucrium chamaedrys, Aster linosyris, Inula ensifolia, I. hirta, Melica
picta, Nepeta pannonica, Peucedanum cervaria, Phlomis tuberosa, Jurinea mollis,
Vinca herbacea, Verbascum austriacum, Salvia austriaca, Stipa dasyphylla,
Aconitum anthora, Chrysanthemum corymbosum, Vincetoxicum hirundinaria,
Waldsteinia geoides, Syringa vulgaris, Euonymus verrucosus, Viburnum lantana,
Spiraea chamaedryfolia, S. crenata, Fraxinus ornus, Paliurus spina-christi,
Jasminum fruticans, Syringa josikaea, Genista radiata, Sorbus dacica, S. aria, S.
cretica, Paeonia peregrina, Teucrium polium, Asplenium ruta-muraria, Ceterach
officinarum.
HdR R3116, R3118, R3121, R3123-R3127, R3130, R3131 p.p., R4413
Veg Calamagrostio-Spiraeetum ulmifoliae Resmeriţă et Csűrös 1966; Spiraeetum
crenatae Morariu et Ularu 1981; Syringo-Genistetum radiatae Maloş 1972;
Asplenio-Syringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959; Carici humilis-Sorbetum
dacicae Gergely 1962; Corno-Fraxinetum orni Pop et Hodişan 1964; Syringo-
Fraxinetum orni Borza 1958 em. Resmeriţă 1972 (syn.: Syringeto-Fraxinetum
orni coryletosum colurnae Borza 1958); Prunetum tenellae Soó 1947 (syn.:
Prunetum nanae Borza 1931, Amygdaletum nanae Soó (1927) 1959);
Prunetum fruticosae Dziubałtowski 1926; Syringo-Carpinetum orientalis
Jakucs 1959; Alno incanae-Syringetum josikaeae (Borza 1965) Raţiu et al.
1984; Evonymo-Prunetum spinosae (Hueck 1931) Tx. 1952 em. Pass. et
Hoffim. 1968.
NrSCI 16
NB Asociaţia Alno incanae-Syringetum josikaeae se referă la comunităţi mezo-
higrofile, ce apar pe văi umede şi care contrastează ecologic cu celelalte asociaţii
(mezo)-xerofile enumerate mai sus. Includerea tufărişurilor de liliac transilvănean la
acest tip de habitat este justificată doar de importanţa conservării habitatelor în care
creşte endemitul rar Syringa josikaea.
Asociaţia Pruno spinosae-Crataegetum Soó (1927) 1931 (corespunzătoare habitatului
românesc R3122) nu a fost indicată la acest habitat, întrucât are o răspândire largă, ce
depăşeşte zona peripanonică (până în Germania, spre vest şi, cel puţin până în
regiunea Pontică, spre est).

37
În baza cunoştinţelor actuale, tufărişurile de migdal pitic din Moldova sunt atribuite
tot asociaţiei panonice Prunetum tenellae Soó 1947 şi prin urmare, acestea se
circumscriu – deocamdată - tot habitatului 40A0.

40C0* Tufărişuri caducifoliate ponto-sarmatice [Ponto-Sarmatic deciduous thickets]

CLAS. PAL.: 31.8B7

1) Tufărişuri caducifoliate ale zonei de stepă cu arbuşti din regiunile pontică şi

sarmatică şi ale teritoriilor adiacente din interiorul sau din afara zonei de limita estică
a pădurilor de stejari cu Potentilla alba (41.7A14), din zona pădurilor stepice de
stejari şi arţar tătăresc (41.7A22) şi pădurilor stepice subeuxinice (41.7A3), care fac
parte din habitatul 91I0 - păduri stepice euro-siberiene cu Quercus spp. Habitatul
include mai multe comunităţi vegetale cu specii endemice pentru Dobrogea, cum sunt
asociaţiile Asphodelino luteae-Paliuretum şi Rhamno catharticae-Jasminietum
fruticantis.
2) Plante: Prunus spinosa, Crataegus monogyna, Caragana frutex, Spiraea crenifolia
(S. crenata), Prunus tenella (Amygdalus nana), Jasminum fruticans, Paliurus spina-
christi, Rhamnus catharticus, Asparagus verticillatus, Asphodeline lutea, Bromus
inermis, Dianthus nardiformis, Kochia prostrata, Medicago minima, Genista
sessilifolia, Moehringia grisebachii, M. jankae, Orlaya grandiflora, Ornithogalum
amphibolum, Paeonia tenuifolia, Salvia ringens, Thymus zygioides, Veronica
austriaca.
HdR R3128, R3129, R3131 p.p., R3132
Veg Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et Popescu 1999; Rhamno catharticae-
Jasminetum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993; as. cu
Caragana frutex Dihoru et al. 1970; Gymnospermio altaicae-Celtetum
glabratae Petrescu 2000-2001; Prunetum tenellae s.l.
NrSCI 28
NB Există o suprapunere parţială, de ordin fitogeografic, între habitatele 40A0 şi
40C0, datorită interferenţelor şi adiacenţei dintre regiunea Panonică şi cea Pontică.
Astfel, tufărişurile de Prunus tenella au un areal întins, din Europa estică (poate chiar
Asia centrală) până în Europa centrală. Cele din Dobrogea aparţin probabil unei
asociaţii nedescrise încă sau, cel puţin unei variante pontice a asociaţiei panonice
Prunetum tenellae Soó 1947, prima distingându-se prin unele diferenţiale precum
Astragalus spruneri, Chamaecytisus jankae, Crepis sancta şi Paeonia tenuifolia.
Chiar şi în absenţa unor referinţe fitosociologice clare, tufărişurile din Dobrogea
edificate de migdalul pitic trebuie încadrate la habitatul 40C0.

38
TUFĂRIŞURI SCLEROFILE (MATORRAL)

Tufărişuri temperate şi submediteraneene

5130 Formaţiuni de Juniperus communis în lande sau pajişti calcifile [Juniperus

communis formations on heaths or calcareous grasslands]
CLAS. PAL.: 31.88

1) Formaţiuni de Juniperus communis din zona de câmpie până în etajul montan.

Acestea corespund în principal unor stadii fitodinamice ale succesiunilor din
următoarele tipuri de vegetaţie:
a) în general, pajişti calcifile mezofile sau xerofile, sărace în nutrienţi, păşunate sau
abandonate, din Festuco-Brometea şi Elyno-Seslerietea.
b) mai rar, lande din Calluno vulgaris-Ulicetea minoris (31.2).
2) Plante: Juniperus communis, Crataegus spp., Rosa spp., Prunus spinosa.
Pentru a) specii tipice pentru Festuco-Brometea şi Elyno-Seslerietea.
Pentru b) Calluna vulgaris, Vaccinium myrtillus, Empetrum nigrum, Deschampsia
flexuosa, Nardus stricta.
HdR -
Veg -
NrSCI 8
NB Nu există asociaţii vegetale specifice acestui habitat, ci doar grupări sub formă
de rarişti de ienupăr, care corespund unor stadii dinamice ale succesiunilor secundare.

FORMAŢIUNI IERBOASE NATURALE ŞI SEMINATURALE

Pajişti naturale

6110* Pajişti rupicole calcifile sau bazifile din Alysso-Sedion albi [Rupicolous
calcareous or basophile grasslands of the Alysso-Sedion albi]
CLAS. PAL.: 34.11

1) Comunităţi deschise pioniere xerotermofile pe soluri superficiale calcaroase sau

bogate în baze (substrate vulcanice bazice), dominate de specii anuale şi suculente
tipice pentru Alysso alyssoidis-Sedion albi Oberdorfer & Müller in Müller 1961.
Comunităţi similare se pot dezvolta pe substraturi artificiale; acestea însă nu vor fi
luate în considerare.
2) Plante: Alyssum alyssoides, Arabis recta, Cerastium spp., Hornungia petraea,
Jovibarba spp., Poa badensis, Saxifraga tridactylites, Sedum spp., Sempervivum spp.,
Teucrium botrys.
3) În unele regiuni ale Belgiei şi Germaniei acest habitat este strâns legat de asociaţii
vegetale din Xerobromion şi Mesobromion.
HdR R3503

39
Veg Alysso petraei-Sedetum hispanici Schneider-Binder et al. 1971; Sedo-
Petrorhagietum saxifragae Roman 1974; Seslerio rigidae-Saxifragetum
rochelianae Gergely 1967; Saxifrago tridactylitis-Poëtum compressae (Kreh
1951) Géhu et Leriq 1957 (syn.: Sclerantho-Poëtum compressae Borza 1959).
NrSCI 15
NB Deşi as. Sedo-Petrorhagietum saxifragae a fost descrisă pe substrate silicatice,
acestea au un conţinut relativ ridicat de carbonat de calciu, ceea ce explică caracterul
neutrofil-bazifil al speciilor edificatoare (Petrorhagia saxifraga, Sedum rubens şi
Tortula ruralis). În compoziţia floristică mai apar cu abundenţă redusă atât specii
bazifile (precum Eryngium campestre, Medicago minima, Polycnemum arvense), cât
şi unele specii acidofile (de exemplu, Scleranthus annuus, Trifolium arvense, Rumex
acetosella). Această particularitate determină o afinitate floristico-ecologică cu
asociaţiile din Sedo-Scleranthion ce caracterizează habitatul 8230.

6120* Pajişti xerice şi calcifile pe nisipuri [Xeric sand calcareous grasslands]

CLAS. PAL.: 34.12

1) Pajişti uscate, adesea deschise, pe nisipuri mai mult sau mai puţin calcifere, cu un
centru de distribuţie subcontinental (Koelerion glaucae, Sileno conicae-Cerastion
semidecandri, Sedo-Cerastion p.p.).
2) Plante: Allium schoenoprasum, Alyssum montanum subsp. gmelinii,
Cardaminopsis arenosa, Carex ligerica, C. praecox, Dianthus deltoides, Euphorbia
seguieriana, Festuca beckeri subsp. polesica, F. beckeri subsp. arenicola,
Gypsophila fastigiata, Helichrysum arenarium, Herniaria glabra, Koeleria glauca,
Petrorhagia prolifera, Sedum rupestre, Silene chlorantha.
3) Acest tip de habitat apare în asociere cu complexe de dune necostiere.
HdR R3502, R6402, R6403
Veg Ventenato dubiae-Xeranthemetum cylindracei (Borza 1950) Sanda et al. 1988;
Festucetum polesicae Oprea 1998; Festucetum arenicolae Ştefan et al. 2001
(syn.: Festucetum vaginatae subas. arenicolum Popescu et Sanda (1976)
1979); Molluginetum cervianae Borza 1963; Potentillo-Festucetum dalmaticae
(Domin 1933) Májovský 1954.
NrSCI Cel puţin 4.
NB Acest habitat se întâlneşte doar în regiunea continentală (pe nisipurile sau
solurile nisipoase din Oltenia şi sudul Moldovei), deosebindu-se floristic de celelalte
habitate psamofile din România, fie panonice (2340, 6260) sau costiere (2110, 2130).
Deoarece subspecia F. beckeri subsp. beckeri nu este prezentă în România şi întrucât
au fost deja descrise două asociaţii pe baza subspeciilor polesica şi arenicola,
cenotaxonul Festucetum beckeri Popescu et Sanda (1976) 1997 a devenit un nomen
ambiguum şi nu a fost folosit ca referinţă cenotaxonomică.

40
6150 Pajişti boreale şi alpine pe substrate silicatice [Siliceous alpine and boreal
grasslands]
CLAS. PAL.: 36.11, 36.32, 36.34

1) Formaţiuni boreo-alpine ale culmilor muntoase mai înalte din Alpi şi Scandinavia,
cu disjuncţii şi în alte regiuni, precum în Carpaţi, cu Juncus trifidus, Carex bigelowii,
muşchi şi licheni. Sunt incluse şi comunităţile asociate din zăcătorile de zăpadă.
2) Plante: Juncus trifidus, Carex bigelowii, C. curvula.
HdR R3602-3604, R3615, R6301, R6302, R6303, R6304, R6305, R6306
Veg Primulo-Caricetum curvulae Br.-Bl. 1926 em. Oberd. 1957; Oreochloo-
Juncetum trifidi Szafer et al. 1927 (syn.: Juncetum trifidi Buia et al. 1962,
Rhododendro-Juncetum trifidi Resmeriţă 1975, Junceto trifidi-Vaccinietum
Resmeriţă (1975) 1976 p.p.); Potentillo chrysocraspedae-Festucetum airoidis
Boşcaiu 1971; Salicetum herbaceae Br.-Bl. 1913; Arenarietum biflorae Voik
1976; Polytrichetum sexangularis Br.-Bl. 1926; Luzuletum alpino-pilosae Br.-
Bl. 1926; Soldanello pusillae-Ranunculetum crenati (Borza 1931) Boşcaiu
1971; Soldanello hungaricae-Ranunculetum crenati Coldea 1985; Nardo-
Gnaphalietum supini Bartsch 1940; Poo supinae-Cerastietum cerastioidis
(Sory 1954) Oberd. 1957 (inclusiv subas. chrysosplenietosum alpinae Coldea
1985).
NrSCI 15

6170 Pajişti calcifile alpine şi subalpine [Alpine and subalpine calcareous

grasslands]
CLAS. PAL.: 36.12, 36.41 până la 36.43, 36.37, 36.38

1) Pajişti alpine şi subalpine pe soluri bogate în baze ale lanţurilor muntoase, precum
Alpii, Pirineii, Carpaţii, şi din Scandinavia, cu Dryas octopetala, Gentiana nivalis,
Gentiana campestris, Alchemilla hoppeana, A. conjuncta, A. flabellata, Anthyllis
vulneraria, Astragalus alpinus, Aster alpinus, Draba aizoides, Globularia nudicaulis,
Helianthemum nummularium subsp. grandiflorum, H. oelandicum subsp. alpestre,
Pulsatilla alpina subsp. alpina, Phyteuma orbiculare, Astrantia major, Polygala
alpestris (de la 36.41 până la 36.43). De asemenea, sunt incluse pajiştile etajelor
subalpin (oro-mediteranean) şi alpin ale celor mai înalţi munţi din Corsica (36.37), şi
pajiştile mezofile închise, cu ierburi scunde, din etajele alpin şi subalpin ale
Apeninilor centrali şi meridionali, dezvoltate local deasupra limitei altitudinale a
pădurii, pe substrate calcaroase (36.38). De asemenea, pot include comunităţi
asociate din zăcătorile de zăpadă (e.g. Arabidion coeruleae).
Subtipuri:
36.41 – Pajişti alpine calcifile închise
Pajişti mezofile, majoritatea închise, viguroase, adesea păşunate sau cosite, pe soluri
profunde, din etajul subalpin şi alpin inferior al Alpilor, Pirineilor, munţilor din
Peninsula Balcanică şi, local, al Apeninilor şi munţilor Jura.

41
36.42 – Pajişti vântuite de Elyna
Pajişti mezoxerofile, relativ închise, pe terenuri nemodelate, cu Kobresia
myosuroides (Elyna myosuroides) care se formează pe solurile profunde, cu textură
fină, ale crestelor şi rupturilor de pantă proeminente, puternic vântuite, în etajele alpin
şi nival ale Alpilor, Carpaţilor, Pirineilor, munţilor Cantabrici, munţilor Scandinaviei
şi, local, ale munţilor Abruzzi şi Peninsulei Balcanice, cu Oxytropis jacquinii (O.
montana), O. pyrenaica, O. carinthiaca, O. foucaudii, O. halleri, Antennaria
carpatica, Dryas octopetala, Draba carinthiaca, D. siliquosa, D. fladnizensis, D.
aizoides, Gentiana tenella, Erigeron uniflorus, Dianthus glacialis, D.
monspessulanus subsp. sternbergii, Potentilla nivea, Saussurea alpina, Geranium
argenteum, Sesleria sphaerocephala, Carex atrata, C. brevicollis, C. foetida, C.
capillaris, C. nigra, C. curvula subsp. rosae şi C. rupestris. Sunt incluse şi pajiştile
scandinave de Kobresia cu Carex rupestris.
36.43 – Pajişti calcifile terasate şi bordurate
Pajişti xero-termofile deschise, pe terenuri remodelate, terasate sau concentric
bordurate, din Alpi, Carpaţi, Pirinei, munţii Peninsulei Balcanice şi munţii
mediteraneeni, cu avanposturi locale în Jura.
2) Plante: 36.41 până la 36.43 - Dryas octopetala, Gentiana nivalis, G. campestris,
Alchemilla flabellata, Anthyllis vulneraria, Astragalus alpinus, Aster alpinus, Draba
aizoides, Helianthemum nummularium subsp. grandiflorum, H. oelandicum subsp.
alpestre, Phyteuma orbiculare, Astrantia major, Polygala alpestris.
HdR R3601, R3605, 3607, R3611, R3612, R3613, R3616, R3618, R3619
Veg Oxytropido carpaticae-Elynetum (Puşcaru et al. 1956) Coldea 1991 (syn.:
Elynetum myosuroidis Puşcaru et al. 1956 inclusiv Oxytropido carpaticae-
Elynetum festucetosum bucegiensis Coldea 1991); Oxytropido carpaticae-
Onobrychidetum transsilvanicae Täuber 1987; Seslerio-Festucetum
versicoloris Beldie 1967 (syn.: Festucetum versicoloris Puşcaru et al. 1956,
Festucetum versicoloris transsilvanicum Soó 1944); Diantho tenuifolii-
Festucetum amethystinae (Domin 1933) Coldea 1984 (syn.: Festucetum
amethystinae Puşcaru et al. 1956, Festucetum amethystinae transsilvanicum
Nyárády 1967); Seslerio haynaldianae-Caricetum sempervirentis Puşcaru et al.
1956 (syn.: Seslerietum haynaldianae sempervirentis Puşcaru et al. (1950)
1956, Seslerietum rigidae retezaticum Csűrös et al. 1956 p.p., Seslerietum
rigidae biharicum Csűrös 1963); Seslerio haynaldianae-Saxifragetum
rochelianae Boşcaiu 1971 (syn.: Seslerietum rigidae retezaticum Csűrös et al.
1956 p.p.); Seslerio heufflerianae-Caricetum sempervirentis Coldea 1984
(syn.: Seslerietum heuflerianae auct. rom.); Seslerio bielzii-Caricetum
sempervirentis Puşcaru et al. 1956 (syn.: Seslerietum bielzii transsilvanicum
Borhidi (1956) 1958); Carduo kerneri-Festucetum carpaticae (Puşcaru et al.
1956) Coldea 1990; Scabioso lucidae-Bellardiochloëtum violaceae (Răvăruţ et
Mititelu 1958) Sanda et al. 2001; Poo alpinae-Alyssetum repentis Beldie 1967;
Salicetum retuso-reticulatae Br.-Bl. 1926; Soldanello hungaricae-Salicetum
kitaibelianae Coldea 1965; Soldanello pusillae-Salicetum kitaibelianae
(Boşcaiu 1971) Coldea 1993.
NrSCI 18

42
NB Faţă de habitatele corespunzătoare din România, enumerate în manualul EUR
27 (pag. 67), nu au fost menţionate tipurile R3401, R3402 şi R3614, care apar doar în
etajul montan, şi nu în cel subalpin sau alpin.

6190 Pajişti panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis) [Rupicolous

Pannonic grasslands (Stipo-Festucetalia pallentis)]
CLAS. PAL.: 34.35

1) Pajişti deschise de stâncării, formate din specii pioniere ce apar pe pantele abrupte,
xerice ale munţilor puţin înalţi din bazinul panonic şi din regiunile învecinate, între
150-900 m altitudine. Roca de bază este calcarul, dolomitul sau roci vulcanice
carbonatice (bazalt, andezit, gabbrou), iar solurile sunt rendzine superficiale.
Subtipuri:
34.351 – Pajişti calcifile şi orofile de Festuca pallens (Diantho lumnitzeri-Seslerion
albicantis, Seslerion rigidae). Pajişti central-europene subcontinentale
calcicole de brâne stâncoase cu afinităţi orogene, montane sau submontane, cu
o puternică reprezentare a speciilor caracteristice pentru comunităţile de la
altitudini mai mari, adesea ocupând staţiuni cu un microclimat relativ rece.
34.352 – Pajişti circumpanonice calcifile de Festuca pallens (Bromo pannonici-
Festucion pallentis). Pajişti subcontinentale xerotermofile de brâne stâncoase,
bogate în specii, de la periferia occidentală şi meridională a arcului carpatic,
instalate pe rendzine formate pe calcar sau dolomită, pe versanţi sudici abrupţi
cu condiţii extreme de izolare, variaţii de temperatură şi evaporare.
34.353 – Pajişti acidofile de Festuca pallens (Asplenio septentrionalis-Festucion
pallentis, Alysso saxatilis-Festucion pallentis). Pajişti central-europene
subcontinentale xerotermofile de brâne stâncoase silicatice din etajul colinar şi
montan.
2) Plante: Festuca pallens, Bromus pannonicus, Stipa eriocaulis, S. joannis, S.
pulcherrima, Carex humilis, Chrysopogon gryllus, Iris pumila, Pulsatilla grandis,
Alyssum montanum, Helianthemum nummularium agg., Globularia punctata,
Anacamptis pyramidalis, Draba lasiocarpa, Biscutella laevigata agg., Polygala
amara, Daphne cneorum, Paronychia cephalotes, Festuca amethystina.
3) Pajiştile de substrate dolomitice sunt asociaţii stabile ce conservă numeroase specii
relicte, care pot persista câteva mii de ani. Acestea sunt în contact cu tufărişuri
carstice (Cotino-Quercetum pubescentis) şi păduri carstice de fag (Orno-Fagetum). În
timpul succesiunii primare, pajiştile de pe roci calcaroase şi silicatice se închid treptat
şi formează o tranziţie către vegetaţia stepică de versanţi stâncoşi (Festucion
rupicolae), şi apoi tufărişuri de stâncării (Spiraeion mediae), păduri termofile de
stejar (Corno-Quercetum) şi păduri saxicole (Tilio-Fraxinetum).
HdR R3403, R3405, R3412, R3614
Veg Asplenio rutae-murariae-Melicetum ciliatae Soó 1962; Seseli gracilis-
Festucetum pallentis (Soó 1959) Coldea 1991; Melico-Phleetum montani
Boşcaiu 1966; Helianthemo cani-Seslerietum heufflerianae (Borza 1959)
Popescu et Sanda 1992; Cerastio banatici-Festucetum pseudodalmaticae

43
 Schneider-Binder 1971; Erysimo comati-Stipetum eriocaulis Schneider-Binder
1971; Festucetum xanthinae Boşcaiu 1971; Thymo comosi-Festucetum
rupicolae (Csűrös et Gergely 1959) Pop et Hodişan 1985.
NrSCI 8

Pajişti xerofile seminaturale şi facies cu tufişuri

6210 Pajişti xerofile seminaturale şi facies cu tufişuri pe substrate calcaroase

(Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee) [Semi-natural dry
grasslands and scrubland facies on calcareous substrates (Festuco-Brometea) (*
important orchid sites)]
CLAS. PAL.: 34.31 până la 34.34

1) Pajişti calcaroase, xerofile până la mezoxerofile, din Festuco-Brometea. Acest

habitat este format, pe de o parte, din pajişti stepice sau subcontinentale (Festucetalia
valesiacae) şi, pe de altă parte, din pajişti caracteristice regiunilor sub-mediteraneene
şi mai oceanice (Brometalia erecti). În ultimul caz, se face distincţie între pajiştile
primare din Xerobromion şi pajiştile secundare (seminaturale) din Mesobromion cu
Bromus erectus; acestea din urmă se remarcă printr-o mare bogăţie specifică a
orhideelor. Abandonarea acestor pajişti (prin încetarea activităţilor pastorale) conduce
la instalarea tufărişurilor termofile, cu un stadiu intermediar de vegetaţie termofilă de
lizieră (Trifolio-Geranietea).
Siturile importante pentru orhidee vor fi interpretate ca atare pe baza unuia sau mai
multora dintre următoarele trei criterii:
a) situl adăposteşte o suită bogată de specii de orhidee;
b) situl adăposteşte o populaţie importantă a cel puţin unei specii de orhidee,
considerată a nu fi foarte comună pe teritoriul naţional;
c) situl adăposteşte una sau mai multe specii de orhidee considerate a fi rare, foarte
rare sau cu prezenţă excepţională la nivel naţional.
2) Plante:
Mesobromion - Anthyllis vulneraria, Arabis hirsuta, Brachypodium pinnatum,
Bromus inermis, Campanula glomerata, Carex caryophyllea, Carlina vulgaris,
Centaurea scabiosa, Dianthus carthusianorum, Eryngium campestre, Koeleria
pyramidata, Leontodon hispidus, Medicago sativa subsp. falcata, Ophrys
apifera, O. insectifera, O. mascula, O. militaris, O. morio, O. purpurea, O.
ustulata, Polygala comosa, Primula veris, Sanguisorba minor, Scabiosa
columbaria, Veronica prostrata, V. teucrium.
Xerobromion - Bromus erectus, Fumana procumbens, Globularia punctata,
Hippocrepis comosa.
Festucetalia valesiacae - Adonis vernalis, Euphorbia seguierana, Festuca valesiaca,
Silene otites, Stipa capillata, S. joannis.
Animale: Papilio machaon, Iphiclides podalirius (Lepidoptere); Libelloides spp.,
Mantis religiosa (Neuroptere).

44
3) Adesea în asociere cu tufărişuri şi păduri termofile, şi cu pajişti pioniere xerofile
cu Sedum (Sedo-Scleranthetea).
HdR R3404, R3408, R3413
Veg Rhinantho rumelici-Brometum erecti Sanda et Popescu 1999 (syn.: Brometum
erecti auct. rom.); Cleistogeno-Festucetum rupicolae (Soó 1930) Zólyomi
1958 corr. Soó 1964; Salvio nutantis-nemorosae-Festucetum rupicolae
Zólyomi 1958; Thymo comosi-Caricetum humilis (Zólyomi 1931) Morariu et
Danciu 1974; Brachypodio pinnati-Festucetum rupicolae Ghişa 1962; Carici
humilis-Brachypodietum pinnati Soó 1947; Danthonio-Brachypodietum
pinnati Soó 1946; Polygalo majoris-Brachypodietum pinnati Wagner 1941;
Festuco rupicolae-Danthonietum provincialis Csűrös et al. 1961; Thymo
pannonici-Stipetum stenophyllae Sanda et al. 1998.
NrSCI 17

6230* Pajişti de Nardus bogate în specii, pe substraturi silicatice din zone montane
(şi submontane, în Europa continentală) [Species-rich Nardus grasslands, on siliceous
substrates in mountain areas (and sub-mountain areas, in Continental Europe)]
CLAS. PAL.: 35.1, 36.31

1) Pajişti permanente, închise, de Nardus, xeromezofile sau mezofile, ce ocupă soluri

silicatice în zonele de şes, deal şi munte ale regiunilor atlantică, subatlantică sau
boreală. Vegetaţia este foarte variată, însă această variaţie este caracterizată prin
continuitate. Nardetalia: 35.1 - Violo-Nardion (Nardo-Galion saxatilis, Violion
caninae); 36.31 - Nardion.
Siturile bogate în specii vor fi interpretate ca situri remarcabile pentru un mare
numărul de specii. În general, habitatele, care s-au degradat ireversibil în urma
păşunatului excesiv, ar trebui excluse.
2) Plante: Antennaria dioica, Arnica montana, Carex ericetorum, C. pallescens, C.
panicea, Festuca ovina, Galium saxatile, Gentiana pneumonanthe, Hypericum
maculatum, Hypochoeris maculata, Leucorchis albida, Meum athamanticum, Nardus
stricta, Pedicularis sylvatica, Platanthera bifolia, Polygala vulgaris, Potentilla
aurea, P. erecta, Veronica officinalis, Viola canina.
HdR R3608, R3609
Veg Scorzonero roseae-Festucetum nigricantis (Puşcaru et al. 1956) Coldea 1978
(syn.: Festucetum rubrae fallax Puşcaru et al. 1956, Festucetum rubrae
montanum Csűrös et Resmeriţă 1960); Violo declinatae-Nardetum Simon 1966
(syn.: Nardetum strictae montanum Resmeriţă et Csűrös 1963, Nardetum
strictae alpinum Buia et al. 1962, Nardetum alpigenum carpaticum Borza
1959); Hieracio pilosellae-Nardetum strictae Pop et al. 1988; Nardo-
Festucetum tenuifoliae Buiculescu 1971; Festuco rubrae-Agrostietum
capillaris Horvat 1951 subas. nardetosum strictae Pop 1976.
NrSCI 18
NB La acest tip de habitat nu au fost indicate asociaţiile cu Nardus stricta din
etajul subalpin, care sunt mai sărace în specii.

45
Bogăţia specifică relativ ridicată a acestor pajişti este, în general, corelată cu o
acoperire a lui Nardus stricta de până la 50% din acoperirea totală a vegetaţiei
(corespunzător valorii 3 de abundenţă-dominanţă pe scara Braun-Blanquet). Cu
excepţia subas. nardetosum strictae, cenotaxonul Festuco rubrae-Agrostietum
capillaris corespunde tipului de habitat 6520.
În practică, la acest habitat pot fi incluse şi faciesuri cu Nardus stricta ale altor
asociaţii de pajişti din etajul colinar-montan, cu condiţia ca substratul să fie silicatic
şi bogăţia specifică relativ ridicată.

6240* Pajişti stepice subpanonice [Sub-pannonic steppic grasslands]

CLAS. PAL.: 34.315

1) Pajişti de stepă, dominate de graminee cespitoase, camefite şi alte plante perene,

ale alianţei Festucion valesiacae şi altor cenotaxoni afini. Aceste comunităţi
xeroterme sunt dezvoltate pe pante sudice, cu soluri având profil A-C, pe substrat
stâncos şi straturi sedimentare argilo-nisipoase îmbogăţite cu pietriş. Aceste pajişti au
origine parţial naturală, parţial antropogenică.
2) Plante: Festuca valesiaca, Allium flavum, Gagea pusilla, Hesperis tristis, Iris
pumila, Ranunculus illyricus, Teucrium chamaedrys, Medicago minima,
Helianthemum canum, Poa badensis, Scorzonera austriaca, Potentilla arenaria,
Seseli hippomarathrum, Alyssum alyssoides, Artemisia austriaca, Chrysopogon
gryllus, Astragalus austriacus, A. excapus, A. onobrychis, Oxytropis pilosa, Daphne
cneorum, Iris humilis subsp. arenaria, Carex humilis, Festuca rupicola, Stipa
capillata, S. joannis, Botriochloa ischaemum.
HdR R3414, R3415, R3501
Veg Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941, Pulsatillo-
Festucetum rupicolae (Dostál 1933) Soó 1963; Botriochloëtum ischaemi
(Krist. 1937) Pop 1977; Agrostio-Festucetum valesiacae Borisavljevič et al.
1955; Thymo pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1992;
Danthonio-Chrysopogonetum grylli Boşcaiu (1970) 1972; Campanulo
lingulatae-Brometum riparii (Roman 1974) Sanda et Popescu 1999; Stipetum
capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961; Festuco rupicolae-Caricetum humilis
Soó (1930) 1947; Festucetum valesiaco-rupicolae Csűrös et Kovács 1962;
Koelerietum macranthae (Răvăruţ et al. 1976) Popescu et Sanda 1988; Salvio
nutantis-Paeonietum tenuifoliae Mititelu 1990.
NrSCI 13

6260* Stepe panonice pe nisipuri [Pannonic sand steppes]

CLAS. PAL.: 34.A1, 34.A2

1) Formaţiuni dominate de graminee perene cespitoase, înalte sau de înălţime medie,

sau plante sufrutescente ce acoperă lacunar terenul, împreună cu comunităţi de
terofite asociate, dezvoltate pe nisipuri mobile sau fixe (nisipuri aluvionare, sisteme

46
de dune subfosile) în cadrul arealului stepelor panonice (34.91), astfel limitate la
bazinul panonic şi la zonele dominate de comunităţile acestora. De asemenea, include
comunităţi similare din vestul bazinului pontic (34.A2).
2) Plante: Festuca vaginata, Helichrysum arenarium, Dianthus serotinus, Gypsophila
paniculata, Koeleria glauca, Alyssum montanum subsp. gmelinii, Bassia laniflora,
Centaurea scabiosa subsp. sadleriana, C. jacea subsp. angustifolia, Erysimum
diffusum, Stipa capillata, S. pulcherrima, Cynodon dactylon, Festuca pseudovina.
Animale: insecte - Gampsocleis glabra, Myrmeleotettrix antennatus, Callimorpha
quadripunctaria, Cletis maculosa, Zygaena laeta, Z. punctum, Scythris kasyi.
HdR R6405
Veg Bassio laniflorae-Brometum tectorum (Soó 1938) Borhidi 1996; Potentillo
arenariae-Festucetum pseudovinae Soó (1939) 1950.
NrSCI 7

62C0* Stepe ponto-sarmatice [Ponto-Sarmatic steppes]

CLAS. PAL.: 34.92

1) Stepe ale câmpiilor, platourilor şi dealurilor situate la vest de Marea Neagră, de

Nistru şi bazinele Transilvaniei şi Traciei de nord, inclusiv al cursului inferior al
Dunării, limitei sudice şi văilor platoului podolic, platoului Rus Central, platoului
Volgăi, Orenburg şi Bachkiria, cu graminee precum Stipa capillata, S. lessingiana,
Kochia prostrata, Koeleria lobata (K. degeni), Festuca valesiaca, Dichanthium
ischaemum (syn. Bothriochloa ischaemum). Acest habitat include tipuri de vegetaţie
din alianţele Festucion valesiacae, Stipion lessingianae, Agropyro-Kochion şi
Pimpinello-Thymion zygioidi.
2) Plante:
Festucion valesiacae - Poa angustifolia, Festuca valesiaca, Chrysopogon gryllus,
Alyssum saxatile, Agropyron pectiniforme, Koeleria macrantha, Dichanthium
ischaemum, Stipa capillata, S. ucrainica, Elymus hispidus;
Stipion lessingianae - Stipa lessingiana, S. pulcherrima, S. joannis, Vinca herbacea,
Salvia nutans, Cephalaria uralensis, Teucrium polium, Iris pumila, Bromus
barcensis, Euphorbia dobrogensis, Crambe tatarica;
Artemisio-Kochion - Kochia prostrata;
Pimpinello-Thymion zygioidi - Agropyron brandzae, Thymus zygioides, Artemisia
caucasica, A. pedemontana, A. lerchiana, Koeleria lobata, Festuca callieri,
Sedum hillebrandtii, Polythricum piliferum, Melica ciliata, Dianthus
nardiformis, D. pseudarmeria, Satureja coerulea, Pimpinella tragium subsp.
lithophila.
3) Uneori în asociere cu habitatele 40C0 - tufărişuri caducifoliate ponto-sarmatice
(31.8B7) şi 91AA - păduri est-europene de stejar pufos (41.73).
HdR R3406, R3407, R3409, R3418-3421
Veg Carici humilis-Stipetum joannis Pop et Hodişan 1985; Chrysopogono-
Caricetum humilis Zólyomi (1950) 1958; Danthonio-Stipetum stenophyllae
Ghişa 1941; Stipetum stenophyllae Soó 1944; Stipetum lessingianae Soó (1927

47
 n.n.) 1947; Stipetum pulcherrimae Soó 1942; Astragalo ponticae-Stipetum
ucrainicae (Dihoru 1969, 1970) Sanda et Popescu 1999; Stipo ucrainicae-
Festucetum valesiacae Dihoru 1970; Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae
Pop 1970; Cynodonto-Poëtum angustifoliae (Rapaics 1926) Soó 1957;
Koelerio-Artemisietum lerchianae Dihoru 1970; Agropyro-Kochietum
prostratae Zólyomi (1957) 1958; Agropyretum pectiniformis (Prodan 1939)
Dihoru 1970; Taraxaco serotini-Bothriochloëtum ischaemi (Burduja et al.
1956) Sârbu et al. 1999; Taraxaco serotini-Festucetum valesiacae (Burduja et
al. 1956, Răvăruţ et al. 1956) Sârbu et al. 1999; Elytrigietum hispidi (Dihoru
1970) Popescu et Sanda 1988.
NrSCI 26
NB As. Elytrigietum hispidi apare extrazonal, pe suprafeţe mici, şi în Podişul
Târnavelor (S. Oroian, inedit).

Pajişti umede seminaturale cu ierburi înalte

6410 Pajişti cu Molinia pe soluri carbonatice, turboase sau luto-argiloase (Molinion

caeruleae) [Molinia meadows on calcareous, peaty or clayey-silt-laden soils
(Molinion caeruleae)]
CLAS. PAL.: 37.31

1) Pajişti cu Molinia din zona de câmpie până în etajul montan, pe soluri mai mult
sau mai puţin umede şi sărace în nutrienţi (azot, fosfor). Acestea s-au format în urma
unei exploatări extensive, ce implică uneori un cosit întârziat spre sfârşitul anului, sau
corespund unui stadiu de deteriorare a mlaştinilor de turbă drenate.
Subtipuri:
37.311: pe soluri neutro-alcaline până la carbonatice, cu o pânză freatică fluctuantă,
relativ bogate în specii (Eu-molinion). Solul este uneori turbos şi devine uscat,
vara.
37.312: pe solurile mai acide cu Junco-Molinion (Juncion acutiflori), cu excepţia
pajiştilor sărace în specii sau de pe soluri turboase degradate.
2) Plante:
37.311 - Molinia coerulea, Dianthus superbus, Selinum carvifolia, Cirsium
tuberosum, Colchicum autumnale, Inula salicina, Silaum silaus, Sanguisorba
officinalis, Serratula tinctoria, Tetragonolobus maritimus;
37.312 - Viola persicifolia, V. palustris, Galium uliginosum, Crepis paludosa, Luzula
multiflora, Juncus conglomeratus, Ophioglossum vulgatum, Inula britannica,
Lotus uliginosus, Dianthus deltoides, Potentilla erecta, P. anglica, Carex
pallescens.
3) În unele regiuni, aceste pajişti sunt în contact direct cu comunităţi de Nardetalia.
În pajiştile cu Molinia de pe văile râurilor se observă o tranziţie către alianţa Cnidion
dubii.
HdR R3710, R3711

48
Veg Junco-Molinietum Preising 1951 ex Klapp 1954; Peucedano rocheliani-
Molinietum caeruleae Boşcaiu 1965; Molinio-Salicetum rosmarinifoliae
Magyar ex Soó 1933; Nardo-Molinietum Gergely 1958.
NrSCI 20

6420 Pajişti mediteraneene umede cu ierburi înalte din Molinio-Holoschoenion

[Mediterranean tall humid herb grasslands of the Molinio-Holoschoenion]
CLAS. PAL.: 37.4

1) Pajişti mediteraneene umede cu graminee înalte şi ţipirig, larg răspândite în

întregul bazin mediteranean, extinzându-se de-a lungul coastelor Mării Negre, în
special în sistemele dunale.
2) Plante: Scirpus holoschoenus (Holoschoenus vulgaris), Agrostis stolonifera,
Galium debile, Molinia caerulea, Cyperus longus, Trifolium resupinatum, Schoenus
nigricans, Juncus maritimus, J. acutus, Hypericum tetrapterum, Eupatorium
cannabinum, Prunella vulgaris, Pulicaria dysenterica, Tetragonolobus maritimus,
Orchis laxiflora, Dactylorhiza elata, Succisa pratensis, Silaum silaus, Sanguisorba
officinalis, Serratula tinctoria, Genista tinctoria, Senecio doria, Dorycnium rectum.
HdR R1607
Veg Schoenetum nigricantis (All. 1922) Koch 1926.
NrSCI 1

6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie şi din etajul

montan până în cel alpin [Hydrophilous tall-herb fringe communities of plains and of
the montane to alpine levels]
CLAS. PAL.: 37.7 şi 37.8

1) Subtipuri:
37.7 – Comunităţi higrofile şi nitrofile de ierburi înalte, de-a lungul cursurilor de apă
şi lizierelor forestiere, aparţinând ordinelor Glechometalia hederaceae şi
Convolvuletalia sepium (Senecion fluviatilis, Aegopodion podagrariae,
Convolvulion sepium, Filipendulion).
37.8 – Comunităţi de ierburi perene înalte higrofile din etajul montan până în cel
alpin, aparţinând clasei Betulo-Adenostyletea.
2) Plante:
37.7 - Glechoma hederacea, Epilobium hirsutum, Senecio fluviatilis, Filipendula
ulmaria, Angelica archangelica, Petasites hybridus, Cirsium oleraceum,
Chaerophyllum hirsutum, Aegopodium podagraria, Alliaria petiolata,
Geranium robertianum, Silene dioica, Lamium album, Lysimachia punctata,
Lythrum salicaria, Crepis paludosa.
37.8 - Aconitum lycoctonum (A. vulparia), A. napellus, Geranium sylvaticum,
Trollius europaeus, Adenostyles alliariae, Cicerbita alpina, Digitalis
grandiflora, Calamagrostis arundinacea, Cirsium helenioides.

49
3) Comunităţi similare cu 37.8, dar cu o dezvoltare redusă, apar la altitudini mai joase
de-a lungul râurilor şi lizierei pădurilor (în Valonia – Belgia, de exemplu).
Comunităţile nitrofile de lizieră, cuprinzând numai specii de talie mică, comune în
regiune, nu constituie o prioritate pentru conservare. Aceste comunităţi de ierburi
înalte s-ar putea dezvolta şi în pajişti umede abandonate, care nu mai sunt cosite.
Zonele întinse de pajişti umede abandonate şi comunităţile de neofite cu Helianthus
tuberosus, Impatiens glandulifera, etc. nu ar trebui luate în considerare.
HdR R3701, 3702, 3703, 3706, 3707, 3708, R3714
Veg Aconitetum taurici Borza 1934 ex Coldea 1990, Adenostylo-Doronicetum
austriaci Horvat 1956 (syn.: Adenostyletum alliariae banaticum Borza 1946);
Cirsio waldsteinii-Heracleetum transsilvanici Pawł. ex Walas 1949 (syn.:
Cardueto-Heracleetum palmati Beldie 1967, Heracleetum palmati auct. rom.);
Petasitetum kablikiani Szafer et al. 1926 (syn.: Petasitetum glabrati Morariu
1943); Telekio-Petasitetum hybridi (Morariu 1967) Resmeriţă et Raţiu 1974
(syn.: Petasitetum hybridi auct. rom., Aegopodio-Petasitetum hybridi auct.
rom., Telekio-Petasitetum albae Beldie 1967, Petasitetum albae Dihoru 1975,
Petasiteto-Telekietum speciosae Morariu 1967); Telekio-Filipenduletum
Coldea 1996; Telekio speciosae-Aruncetum dioici Oroian 1998; Angelico-
Cirsietum oleracei Tüxen 1937; Scirpetum sylvatici Ralski 1931 em. Schwich
1944; Filipendulo-Geranietum palustris Koch 1926; Chaerophyllo hirsuti-
Filipenduletum Niemann et al. 1973; Lysimachio vulgaris-Filipenduletum
Bal.-Tul. 1978; Chaerophylletum aromatici Neuhäuslova-Novotna et al. 1969;
Arunco-Petasitetum albi Br.-Bl. et Sutter 1977; Convolvulo-Eupatorietum
cannabini Görs 1974; Convolvulo-Epilobietum hirsuti Hilbig et al. 1972;
Aegopodio-Anthriscetum nitidae Kopecký 1974; Angelico sylvetris-Cirsietum
cani Burescu 1998; Cicerbitetum alpinae Bolleter 1921 (syn. Adenostylo-
Cicerbitetum Braun-Blanquet 1959).
NrSCI 65
NB Traducerea din engleză, a denumirii acestui habitat, a ţinut cont de sensurile
diferite pe care le au termenii ‘hidrofil’ şi ‘higrofil’ în limba română. Astfel, s-a
optat pentru cel din urmă, care exprimă corect exigenţele comunităţilor vegetale
enumerate mai sus în raport cu umiditatea edafică.

6440 Pajişti aluviale ale văilor râurilor din Cnidion dubii [Alluvial meadows of river
valleys of the Cnidion dubii]
CLAS. PAL.: 37.23

1) Pajişti aluviale cu regim natural de inundare aparţinând alianţei Cnidion dubii, în

condiţii climatice continentale până la subcontinentale.
2) Plante: Cnidium dubium (C. venosum), Viola persicifolia, Scutellaria hastifolia,
Allium angulosum, Gratifolia officinalis, Carex praecox, Juncus atratus, Lythrum
virgatum.

50
3) Acesta este un habitat de tranziţie între pajiştile higrofile şi cele xerofile, ce
acoperă arii restrânse. Acest aspect trebuie luat în considerare în procesul de selectare
a siturilor.
HdR R3712, R3715, R3716
Veg Poëtum pratensis Răvăruţ et al. 1956; Ranunculo repentis-Alopecuretum
pratensis Ellmauer 1933; Agrostio-Festucetum pratensis Soó 1949;
Agrostietum stoloniferae (Ujvárosi 1941) Burduja et al. 1956; Poëtum
silvicolae Buia et al. 1959; Alopecuretum ventricosi Turenschi 1966; Agrostio-
Deschampsietum caespitosae Ujvárosi 1947; Cirsio cani-Festucetum pratensis
Májovsky ex Ruzicková 1975.
NrSCI 14
NB Literatura de specialitate din ţara noastră nu consemnează nici o asociaţie din
al. Cnidion dubii (în sens strict) şi nici una dintre asociaţiile descrise în Europa
centrală nu se regăsesc în România (şi de altfel, nici în Ungaria). Totuşi, este posibil
ca pajiştile umede cu Cnidium să fi dispărut ca urmare a îndiguirilor, regularizărilor
cursurilor de apă, eutrofizării, etc. Pe de altă parte, o serie de autori consideră – din
raţiuni nomenclaturale - pe Agrostion stoloniferae ca sinonim cu Cnidion dubii sau
Deschampsion caespitosae. De fapt, acelaşi habitat, în sens strict ecologic, este
prezent şi la noi, şi în Europa centrală, existenţa habitatelor de pajişti aluviale în
România şi importanţa conservării lor fiind de necontestat. De aceea, habitatul 6440 a
fost luat în considerare, ca tip de staţiune, dar cu asociaţiile prezente la noi, încadrate
în Agrostion stoloniferae.

Pajişti mezofile

6510 Fâneţe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis)

[Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis)]
CLAS. PAL.: 38.2

1) Fâneţe bogate în specii, pe soluri slab până la moderat fertilizate, din zona de
câmpie până în etajul submontan, aparţinând alianţelor Arrhenatherion şi
Brachypodio-Centaureion nemoralis. Aceste pajişti exploatate extensiv sunt bogate
în plante cu flori şi nu sunt cosite înainte ca gramineele să înflorească şi după aceea,
numai o dată sau de două ori pe an.
2) Plante: Arrhenatherum elatius, Trisetum flavescens subsp. flavescens, Pimpinella
major, Centaurea jacea, Crepis biennis, Knautia arvensis, Tragopogon pratensis,
Daucus carota, Leucanthemum vulgare, Alopecurus pratensis, Sanguisorba
officinalis, Campanula patula, Leontodon hispidus, L. nudicaulis, Linum bienne,
Malva moschata.
3) Există subtipuri umede până la uscate. Dacă practicile de exploatare devin
intensive, cu utilizarea abundentă a îngrăşămintelor, diversitatea speciilor scade
rapid.
HdR R3802
Veg Arrhenatheretum elatioris Br.-Bl. ex Scherrer 1925.

51
NrSCI 27
NB Faţă de habitatele româneşti, enumerate în manualul EUR 27 (pag. 80), nu a
fost menţionat tipul R3716, care include pajişti mezo-higrofile din al. Agrostion
stoloniferae (vezi habitatul 6440).

6520 Fâneţe montane [Mountain hay meadows]

CLAS. PAL.: 38.31

1) Fâneţe mezofile bogate în specii din etajele montan şi subalpin (majoritatea peste
600 metri), dominate de obicei de Trisetum flavescens şi cu Heracleum sphondylium,
Viola cornuta, Astrantia major, Carum carvi, Crepis mollis, C. pyrenaica,
Polygonum bistorta, Silene dioica, S. vulgaris, Campanula glomerata, Salvia
pratensis, Centaurea nemoralis, Anthoxanthum odoratum, Crocus albiflorus,
Geranium phaeum, G. sylvaticum, Narcissus poëticus, Malva moschata, Valeriana
repens, Trollius europaeus, Pimpinella major, Muscari botryoides, Lilium
bulbiferum, Thlaspi caerulescens, Viola tricolor subsp. subalpina, Phyteuma halleri,
P. orbiculare, Primula elatior, Chaerophyllum hirsutum şi multe altele.
2) Plante: Trisetum flavescens, Heracleum sphondylium, Viola cornuta, Astrantia
major, Carum carvi, Crepis mollis, Polygonum bistorta, Silene dioica, S. vulgaris,
Campanula glomerata, Salvia pratensis, Anthoxanthum odoratum, Geranium
phaeum, G. sylvaticum, Narcissus poëticus, Malva moschata, Trollius europaeus,
Pimpinella major, Muscari botryoides, Lilium bulbiferum, Thlaspi caerulescens,
Viola tricolor subsp. subalpina, Phyteuma orbiculare, Primula elatior,
Chaerophyllum hirsutum, Alchemilla spp., Cirsium heterophyllum.
HdR R3801, R3803, R3804
Veg Poo-Trisetetum flavescentis (Knapp 1951) Oberd. 1957; Trisetetum
flavescentis (Schrőter) Brockmann 1907; Festuco rubrae-Agrostietum
capillaris Horvat 1951 (exclusiv subas. nardetosum strictae Pop 1976);
Anthoxantho-Agrostietum capillaris Silinger 1933.
NrSCI 39
NB La acest habitat nu trebuie incluse pajiştile aparţinând subas. Festuco rubrae-
Agrostietum capillaris nardetosum, întrucât ele nu sunt – în general - exploate ca
fâneţe şi, datorită bogăţiei lor floristice relativ ridicate, se circumscriu tipului de
habitat 6230.

52
TURBĂRII BOMBATE ŞI MLAŞTINI

Turbării acide cu Sphagnum

7110* Tinoave bombate active [Active raised bogs]

CLAS. PAL.: 51.1

1) Turbării acide, ombrotrofice, sărace în nutrienţi minerali, hidrologic menţinute în

principal prin aportul precipitaţiilor, cu un nivel al apei în general mai înalt decât
pânza freatică înconjurătoare, cu vegetaţie perenă dominată de perne (moviliţe) viu
colorate de Sphagnum spp. ce permit supraînălţarea mlaştinii în partea ei centrală
(Erico-Sphagnetalia magellanici, Scheuchzerietalia palustris p.p., Utricularietalia
intermedio-minoris p.p., Caricetalia fuscae p.p.).
Termenul "activ" trebuie înţeles în sensul că, o parte încă semnificativă a vegetaţiei
contribuie în mod normal la formarea turbei, dar în acest habitat sunt incluse şi
tinoavele unde formarea activă de turbă este temporar întreruptă, de exemplu în urma
unui incendiu sau pe durata unui ciclu climatic natural, cum ar fi o perioadă de secetă.
2) Plante:
Erico-Sphagnetalia magellanici - Andromeda polifolia, Carex pauciflora, Betula
nana, Calluna vulgaris, Vaccinium oxycoccos, Drosera rotundifolia,
Eriophorum vaginatum, Cladonia spp., Odontoschisma sphagni, Sphagnum
magellanicum, S. imbricatum, S. fuscum, S. angustifolium.
Scheuchzerietalia palustris p.p., Utricularietalia intermedio-minoris p.p. şi
Caricetalia fuscae p.p. - Carex fusca, C. limosa, Drosera anglica, D.
intermedia, Eriophorum gracile, Rhynchospora alba, Scheuchzeria palustris,
Utricularia intermedia, U. minor, Sphagnum balticum, S. majus.
Animale: libelule - Leucorrhinia dubia, Aeschna juncea, Somatochlora arctica, S.
alpestris; fluturi - Colias palaeno, Boloria aquilonaris, Coenonympha tullia,
Hypenodes turfosalis; păianjeni - Pardosa sphagnicola, Glyphesis cottonae; furnici -
Formica transkaucassia; greieri/lăcuste - Metrioptera brachyptera, Stethophyma
grossum.
3) Pentru a contribui la conservarea acestui ecosistem şi diversităţii lui genetice pe
cuprinsul întregului său areal geografic, s-ar putea să fie necesare includerea,
protejarea şi, unde este posibil, regenerarea zonelor marginale de valoare
conservativă redusă, apărute ca urmare a deteriorării sau degradării, care se
învecinează cu turbăriile bombate active. Există un număr foarte redus de tinoave
bombate intacte sau aproape intacte în Europa, cu excepţia Finlandei şi Suediei, unde
turbăriile bombate active constituie tipul predominant de complex mlăştinos din
regiunile hemiboreale şi sud-boreale.
HdR R5101, R5102
Veg Eriophoro vaginati-Sphagnetum recurvi Hueck 1925 (syn.: Eriophoro-
Sphagnetum auct. rom.); Sphagnetum magellanici (Malcuit 1929) Kästner et
Flössner 1933 (syn.: Eriophoro vaginati-Sphagnetum Pop et al. 1968);
Eriophoro vaginati-Betuletum nanae Ştefan et Oprea 2001.
NrSCI 20

53
7120 Tinoave bombate degradate, capabile încă de regenerare naturală [Degraded
raised bogs still capable of natural regeneration]
CLAS. PAL.: 51.2

1) Acestea sunt turbării bombate în care s-a produs o perturbare majoră dar
reversibilă (de obicei, antropogenică) a regimului hidric natural al stratului de turbă,
ce a condus la secarea suprafeţei acesteia şi/sau la schimbarea sau dispariţia unor
specii. De obicei, vegetaţia acestor situri conţine, ca elemente principale, specii tipice
pentru turbării bombate active, însă abundenţa relativă a speciilor este diferită.
Siturile considerate capabile de regenerare naturală vor include acele zone în care
regimul hidric natural poate fi restabilit şi printr-un management adecvat de
reabilitare, se poate spera în mod rezonabil în refacerea vegetaţiei cu capacitate de a
forma turbă în termen de cel mult 30 de ani. Este puţin probabil să fie acceptate, ca
arii speciale de conservare, acele situri care constau în mare parte din turbă dezgolită
(neacoperită cu vegetaţie), cele care sunt dominate de graminee de interes agricol sau
de alte culturi sau, cele în care componentele de bază ale vegetaţiei de turbărie au fost
eliminate de influenţa coronamentului închis al unei păduri.
HdR -
Veg -
NrSCI 3
NB Nu există asociaţii vegetale specifice, ci numai comunităţi degenerate ale
asociaţiilor menţionate la tipul de habitat 7110.

7140 Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării mişcătoare [Transition mires and

quaking bogs]
CLAS. PAL.: 54.5

1) Comunităţi vegetale care formează turbă, dezvoltate la suprafaţa apelor

oligotrofice până la mezotrofice, cu caracteristici intermediare între tipurile soligene
şi ombrogene. Acestea prezintă o gamă largă de comunităţi de plante. În turbării
mari, cele mai remarcabile comunităţi sunt tapetele natante sau pajiştile şi mlaştinile
mişcătoare (nefixate de substrat) formate din rogozuri de talie medie sau mică
asociate cu Sphagnum spp. sau muşchi bruni. În general, acestea sunt însoţite de
comunităţi acvatice şi amfibii. În regiunea boreală acest tip de habitat include
mlaştini minerotrofice, care nu fac parte dintr-un complex mlăştinos mai mare,
mlaştini deschise şi mici mlaştini din zona de tranziţie dintre apă (lacuri, iazuri) şi
solul mineral.
Aceste mlaştini şi turbării aparţin ordinului Scheuchzerietalia palustris (vegetaţie
natantă oligotrofă, printre altele) şi ordinului Caricetalia fuscae (comunităţi de
turbării mişcătoare). Sunt incluse şi zonele ecotonale oligotrofice apă - uscat cu
Carex rostrata.
2) Plante: Eriophorum gracile, Carex chordorrhiza, C. lasiocarpa, C. diandra, C.
rostrata, C. limosa, Scheuchzeria palustris, Hammarbya paludosa, Liparis loeselii,
Rhynchospora alba, Menyanthes trifoliata, Epilobium palustre, Pedicularis palustris,

54
Sphagnum spp. (S. papillosum, S. angustifolium, S. subsecundum, S. fimbriatum, S.
riparium, S. cuspidatum), Calliergon giganteum, Drepanocladus revolvens,
Scorpidium scorpioides, Campylium stellatum, Aneura pinguis.
3) Asociat cu comunităţi amfibii (22.3), mlaştini (54.2 şi 54.4), turbării (51.1-2) sau
pajişti umede (37.2-3).
HdR R5403, R5404, R5407, R5408, R5412
Veg Sphagno-Caricetum rostratae Steffen 1931; Swertio perennis-Caricetum
chordorrhizae Coldea (1986) 1990; Caricetum lasiocarpae Osvald 1923 em.
Dierssen 1982; Caricetum limosae Br.-Bl. 1921 (syn.: Carici limosae-
Sphagnetum Resmeriţă 1973); Caricetum diandrae Jon. 1932 em. Oberd. 1957
(syn.: Carici-Menyanthetum caricetosum diandrae Raţiu 1972); Calletum
palustris Osvald 1923.
NrSCI 14

7150 Depresiuni turboase cu vegetaţie de Rhynchosporion [Depressions on peat

surfaces of the Rhynchosporion]
CLAS. PAL.: 54.6

1) Comunităţi pioniere durabile de turbă umedă expusă sau uneori nisip, cu

Rhynchospora alba, R. fusca, Drosera intermedia, D. rotundifolia, Lycopodiella
inundata, formate în porţiunile nude ale turbăriilor bombate (supraînălţate) sau de
acoperire, dar şi în zonele erodate natural de infiltraţii sau îngheţ din tufărişuri umede
sau turbării, în izbucuri şi în zona de fluctuaţie a iazurilor oligotrofe cu substrat
nisipos, uşor turbos. Aceste comunităţi sunt similare şi strâns înrudite cu cele ale
cavităţilor turboase puţin adânci (51.122) şi ale mlaştinilor de tranziţie (54.57).
2) Plante: Rhynchospora alba, Drosera intermedia, D. rotundifolia, Lycopodiella
inundata.
HdR R5409
Veg Sphagno cuspidati-Rhynchosporetum albae Osvald 1923 em. Koch 1926.
NrSCI 2
NB În baza afinităţilor floristice şi clasificării fitosociologice, as. Caricetum
limosae face parte din al. Rhynchosporion albae. Cu toate acestea, urmând
interpretarea dată în manualul european al habitatelor (EUR 27) şi în diverse ţări
europene (Franţa, Cehia, Slovacia), Caricetum limosae nu a fost indicat la habitatul
7150, ci la cel anterior (7140).

55
Mlaştini calcifile

7210* Mlaştini calcifile cu Cladium mariscus şi specii de Caricion davallianae

[Calcareous fens with Cladium mariscus and species of the Caricion davallianae]
CLAS. PAL.: 53.3

1) Comunităţi dense de Cladium mariscus din zone lacustre colonizate de plante, din
terenuri abandonate (necultivate) sau pajişti umede aflate în stadii succesionale
ulterioare exploatării lor extensive, aflate în contact cu tipuri de vegetaţie din
Caricion davallianae sau cu alte specii de Phragmition [Cladietum marisci (Allorge
1922) Zobrist 1935].
2) Plante: Cladium mariscus.
3) În contact cu mlaştini alcaline (7230), dar şi cu mlaştini acide, pajişti umede
exploatate extensiv şi alte stufărişuri şi rogozişuri înalte.
HdR -
Veg Cladietum marisci Allorge 1922 ex Zobrist 1935.
NrSCI 4

7220* Izvoare mineralizate încrustante cu formare de tuf calcaros (Cratoneurion)

[Petrifying springs with tufa formation (Cratoneurion)]
CLAS. PAL.: 54.12

1) Izvoare de apă dură cu formare activă de travertin sau tuf calcaros. Aceste
formaţiuni se întâlnesc în medii foarte diverse, precum păduri sau zone rurale
deschise. Acestea sunt în general mici (formaţiuni punctiforme sau liniare) şi sunt
dominate de briofite (Cratoneurion commutati).
2) Plante: Arabis soyeri, Cochlearia pyrenaica (pe terenuri bogate în metale grele),
Pinguicula vulgaris, Saxifraga aizoides, Carex appropinquata, Juncus triglumis.
Muşchi: Catoscopium nigritum, Cratoneuron commutatum, C. commutatum var.
falcatum, C. filicinum, Eucladium verticillatum, Gymnostomum recurvirostrum,
Drepanocladus vernicosus, Philonotis calcarea, Drepanocladus revolvens, D.
cossonii, Cratoneuron decipiens, Bryum pseudotriquetrum.
3) Pot forma complexe cu mlaştini de tranziţie, mlaştini eu-mezotrofe, comunităţi
casmofitice din staţiuni reci şi umede, tufărişuri şi pajişti de substrate calcaroase
(Festuco-Brometea). Pentru a conserva acest habitat, cu extindere foarte limitată în
teren, este esenţială menţinerea habitatelor învecinate şi a întregului sistem hidrologic
aferent.
HdR R5417, R5419
Veg Cratoneuretum filicino-commutati (Kuhn 1937) Oberd. 1977 (syn.: as. cu
Cratoneuron commutatum Puşcaru et al. 1967); Cochleario pyrenaicae-
Cratoneuretum commutati (Oberd. 1957) Th. Müller 1961 (syn.: Carici flavae-
Cratoneuretum cochlearietosum pyrenaicae Ştefureac 1972); Doronico
carpatici-Saxifragetum aizoidis Coldea (1986) 1990.
NrSCI 14

56
NB Acest habitat este condiţionat de existenţa stratului de tuf calcaros. Unele
dintre comunităţile vegetale indicate mai sus pot apărea şi în mlaştini formate pe
substrat calcaros, fără existenţa unui strat vizibil de tuf.

7230 Mlaştini alcaline [Alkaline fens]

CLAS. PAL.: 54.2

1) Zone umede ocupate în cea mai mare parte de comunităţi de rogozuri scunde şi
muşchi bruni, care formează turbă sau tuf, dezvoltate pe soluri permanent saturate cu
apă, cu aport de apă bogată în baze, adesea calcaroasă, de origine soligenă sau
topogenă şi cu pânza freatică la nivelul substratului sau puţin deasupra sau dedesubtul
acestuia. Atunci când se produce, formarea turbei este infra-acvatică. Rogozurile
scunde calcifile şi alte Cyperaceae domină de obice comunităţile mlaştinilor, care
aparţin de Caricion davallianae, caracterizate de obicei printr-un covor evident de
“muşchi bruni” format de Campylium stellatum, Drepanocladus cossonii, D.
revolvens, Cratoneuron commutatum, Acrocladium cuspidatum, Ctenidium
molluscum, Fissidens adianthoides, Bryum pseudotriquetrum şi altele, o creştere
viguroasă (similară cu a gramineelor) a lui Schoenus nigricans, S. ferrugineus,
Eriophorum latifolium, Carex davalliana, C. flava, C. lepidocarpa, C. hostiana, C.
panicea, Juncus subnodulosus, Scirpus cespitosus, Eleocharis quinqueflora, şi de o
foarte bogată floră erbacee incluzând Tofieldia calyculata, Dactylorhiza incarnata,
D. traunsteineri, D. traunsteinerioides, D. russowii, D. majalis subsp. brevifolia, D.
cruenta, Liparis loeselii, Herminium monorchis, Epipactis palustris, Pinguicula
vulgaris, Pedicularis sceptrum-carolinum, Primula farinosa, Swertia perennis.
Pajiştile umede (Molinietalia caerulaeae, e.g. Juncetum subnodulosi & Cirsietum
rivularis, 37), comunităţile dense de rogozuri înalte (Magnocaricion, 53.2),
formaţiunile de stuf (Phragmition, 53.1), grupările dense de Cladium mariscus
(Cladietum marisci, 53.3) pot face parte din complexul mlaştinii, cu comunităţi legate
de mlaştini de tranziţie (54.5, 54.6) şi vegetaţie amfibie sau acvatică (22.3, 22.4) sau
comunităţi higrofile (54.1) care se dezvoltă în depresiuni. Subunităţile de mai jos
care, individual sau în combinaţie, şi împreună cu codurile selectate din categoriile
menţionate mai sus, pot descrie compoziţia mlaştinii, trebuie înţelese ca incluzând
comunităţi de mlaştină sensu stricto (Caricion davallianae), tranziţia acestora spre
Molinion, şi grupări care, deşi fitosociologic pot fi atribuite asociaţiilor alcaline de
Molinion, conţin numeroase specii de Caricion davallianae enumerate, pe lângă
faptul că sunt integrate în complexul mlaştinii; într-o oarecare măsură aceasta
oglindeşte definiţia unei unităţi integrate de Molinio-Caricetalia davallianae în
Rameau et al., 1989. În afara complexelor mlăştinoase, comunităţile de mlaştină pot
apărea ca mici enclave în sisteme interdunale (16.3), în mlaştini de tranziţie (54.5), în
pajişti umede (37), pe formaţiuni de tuf calcaros (54.121) şi în alte câteva situaţii.
Codurile de mai jos pot fi folosite, în conjuncţie cu codul principal relevant, pentru a
semnala prezenţa acestora. Mlaştinile bogate în baze adăpostesc specii spectaculoase,
specializate, cu distribuţie strict restrânsă la astfel de staţiuni. Acestea se numără

57
printre habitatele care au suferit cel mai grav declin. Sunt practic dispărute în câteva
regiuni şi grav periclitate în majoritatea regiunilor.
2) Plante: Schoenus nigricans, S. ferrugineus, Carex spp., Eriophorum latifolium,
Cinclidium stygium, Tomenthypnum nitens.
HdR R5405, R5406, R5413, R5414, R5415
Veg Carici flavae-Eriophoretum latifolii Soó 1944; Carici flavae-Blysmetum
compressi Coldea 1997; Caricetum davallianae Dutoit 1924; Orchio-
Schoenetum nigricantis Oberd. 1957 (exclusiv subas. plantaginetosum cornuti
Ştefan et al. 2001) (syn.: Schoenetum nigricantis Pop et al. 1962, Schoeneto-
Armerietum barcensis Morariu 1967); Seslerietum uliginosae (Palmgren 1916)
Soó 1941.
NrSCI 7
NB Orchio-Schoenetum nigricantis subas. plantaginetosum cornuti apare pe soluri
slab salinizate, doar în Delta Dunării, şi corespunde tipului de habitat 2190.

HABITATE STÂNCOASE ŞI PEŞTERI

Grohotişuri

8110 Grohotişuri silicatice din etajul montan până în etajul nival (Androsacetalia
alpinae şi Galeopsietalia ladani) [Siliceous scree of the montane to snow levels
(Androsacetalia alpinae and Galeopsietalia ladani)]
CLAS. PAL.: 61.1

1) Acest habitat consistă din:

a) comunităţi de grohotiş silicatic din etajul montan superior până la nivelul zăpezilor
permanente, care cresc pe ”sisteme crioclastice” mai mult sau mai puţin mobile, cu
granulometrie variabilă, şi aparţinând ordinului Androsacetalia alpinae;
b) vegetaţie din etajul montan în centrul şi vestul Europei, care creşte pe grohotişuri –
uneori de origine artificială (prin derocări efectuate în scop economic). Constă în
comunităţi alpine adesea bogate în briofite, licheni şi uneori în ferigi (Cryptogramma
crispa), aparţinând ordinului Galeopsietalia.
2) Plante:
a) Androsacetalia alpinae - Androsacae alpina, Oxyria digyna, Geum reptans,
Saxifraga bryoides, Ranunculus glacialis, Linaria alpina, Doronicum clusii, D.
grandiflorum, Poa laxa, Luzula alpinopilosa, Cryptogramma crispa, Veronica
baumgartenii, Saxifraga carpatica, Senecio carniolicus, Poa contracta,
Festuca picta, Saxifraga pedemontana subsp. cymosa, Silene acaulis,
Androsace chamaejasme;
b) Galeopsietalia ladani - Galeopsis ladanum subsp. ladanum, Cryptogramma
crispa, Athyrium alpestre (A. distentifolium).
3) Acest habitat este în general strâns asociat cu vegetaţia casmofitică de pe versanţii
stâncoşi, constituiţi din roci silicatice (8220).
HdR R6101, R6102, R6103, R6104, R6105

58
Veg Sileno acaulis-Minuartietum sedoidis Puşcaru et al. 1956; Festucetum pictae
Krajina 1933 (syn.: Festuco pictae-Senecionetum carniolicae Lungu et
Boşcaiu 1981); Saxifragetum carpathicae-cymosae Coldea (1986) 1990;
Saxifrago carpathicae-Oxyrietum digynae Pawł. et al. 1928 (syn.: Oxyrietum
digynae auct. rom. non. Br.-Bl. 1926); Poo contractae-Oxyrietum digynae
Horvat et al. 1937 (syn.: as. cu Oxyria digyna şi Geum (Sieversia) reptans
Puşcaru et al. 1956, as. cu Oxyria digyna şi Poa nyárádyana (Simon n.n.)
Csűrös 1957); Saxifrago bryoidis-Silenetum acaulis Boşcaiu et al. 1977;
Veronico baumgartenii-Saxifragetum bryoidis Boşcaiu et al. 1977.
NrSCI 13

8120 Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel
alpin (Thlaspietea rotundifolii) [Calcareous and calcashist screes of the montane to
alpine levels (Thlaspietea rotundifolii)]
CLAS. PAL.: 61.2

1) Grohotişuri de şisturi calcaroase, de calcar sau de marnă din etajul montan până în
cel alpin, în climate reci, cu asociaţii din Drabion hoppeanae, Thlaspion rotundifolii
şi respectiv, Petasition paradoxi.
2) Plante:
Thlaspion rotundifolii (grohotişuri de calcar): Thlaspi rotundifolium, Pritzelago
alpina, Arabis alpina, Acinos alpinus, Cerastium arvense subsp. calcicolum,
Saxifraga moschata, Cardaminopsis neglecta, Papaver corona-sancti-
stephani, Rumex scutatus, Doronicum carpaticum, Cerastium
lerchenfeldianum, C. transsilvanicum, Galium anisophyllon, Thymus comosus.
Petasition paradoxi (grohotişuri de marnă): Petasites paradoxus, Gypsophila repens,
Valeriana montana, Leontodon hispidus subsp. hyoseroides.
HdR R6106, R6107, R6108, R6109, R6110, R6111, R6112, R6113
Veg Cerastio calcicolae-Saxifragetum moschatae Coldea (1986) 1990;
Cardaminopsio neglectae-Papaveretum Coldea et Pânzaru 1986 (syn.: as. cu
Papaver pyrenaicum şi Festuca violacea Beldie 1967, Papavero-Festucetum
violaceae Beldie 1967); Saxifragetum moschatae-aizoidis Boşcaiu 1971;
Doronico columnae-Rumicetum scutati Boşcaiu 1977 (syn.: Rumicetum
scutatii auct. rom.); Cerastio lerchenfeldiani-Papaveretum Boşcaiu et al. 1977
(syn.: Papavereto-Cystopteridetum Csűrös et al. 1956, Papavero-Linarietum
alpinae Puşcaru et al. 1956, as. cu Papaver pyrenaicum şi Viola alpina
Puşcaru et al. 1981); Cerastio transsilvanici-Galietum lucidi Boşcaiu et al.
1996; Acino-Galietum anisophylli Beldie 1967 (syn.: as. cu Calamintha
baumgartenii şi Galium anisophyllum Beldie 1967); Thymo comosi-Galietum
albi Sanda et Popescu 1999 (syn.: Thymetum comosi Pop et Hodişan 1963,
Galietum erecti Pop et Hodişan 1964, Teucrietum montani Csűrös 1958);
Galio-Hirundinarietum Dihoru 1975 (syn.: Vincetoxicetum officinalis Schwick
1944 p.p.); Sedo fabariae-Geranietum macrorrhizi Boşcaiu et Täuber 1977;
Parietarietum officinalis Csűrös 1958.

59
NrSCI 21

8160* Grohotişuri medio-europene carbonatice din etajele colinar şi montan [Medio-

European calcareous scree of hill and montane levels]
CLAS. PAL.: 61.313

1) Grohotişurile calcaroase sau marnoase din etajele colinar şi montan, ce se extind în

regiunile montane (alpine şi subalpine), adesea în staţiuni uscate şi calde, în asociere
cu comunităţi vegetale din Stipetalia calamagrostis.
Trebuie să se facă o distincţie clară între acest tip de habitat şi 8130 (grohotişuri vest-
mediteraneene termofile), cel din urmă nefiind un habitat prioritar.
2) Plante: Achnatherum calamagrostis, Dryopteris robertiana (= Gymnocarpium
robertianum), Galeopsis angustifolia, Petasites paradoxus, Rumex scutatus.
HdR R6114, R6115
Veg Gymnocarpietum robertianae Kaiser 1926 (syn.: Dryopteridetum robertianae
(Kuhn 1937) Tüxen 1937, Thymo marginati-Phegopteridetum robertianae
Csűrös et Csűrös Káptalan 1966); Achnatheretum calamagrostis Br.-Bl. 1918.
NrSCI 1

Versanţi stâncoşi cu vegetaţie casmofitică

8210 Versanţi stâncoşi calcaroşi cu vegetaţie casmofitică [Calcareous rocky slopes

with chasmophytic vegetation]
CLAS. PAL.: 62.1

1) Vegetaţia fisurilor din stâncile de calcar, în regiunea mediteraneană şi în cea euro-

siberiană din zona de câmpie până în etajul alpin, aparţinând în principal ordinelor
Potentilletalia caulescentis şi Asplenietalia glandulosi. Pot fi distinse două niveluri:
a) termo- şi mezo-mediteranean (Onosmetalia frutescentis) cu Campanula versicolor,
C. rupestris, Inula attica, I. mixta, Odontites luskii; b) montan şi oro-mediteranean
(Potentilletalia speciosae, incluzând Silenion auriculatae, Galion degenii şi
Ramondion nathaliae). Acest tip de habitat prezintă o mare diversitate regională, cu
numeroase specii de plante endemice (indicate la punctul 2).
2) Plante:
62.15 - comunităţi euro-siberiene şi comunităţi mediteraneene din etajul supra- până
în cel oro-mediteranean (Potentilletalia caulescentis):
- comunităţi sciafile: Cystopteris fragilis, Asplenium trichomanes,
Asplenium viride, Campanula carpatica, Saxifraga cuneifolia, Valeriana
sambucifolia;
- comunităţi xerofile: Ceterach officinarum, Asplenium ruta-muraria,
Draba aizoides, Kernera saxatilis, Biscutella laevigata;
- comunităţi din etajul alpin: Draba kotschyi, Artemisia eriantha,
Gypsophila petraea, Saxifraga moschata, S. marginata subsp. rocheliana,

60
 S. mutata subsp. demissa, Thymus pulcherrimus, Achillea schurii,
Campanula cochleariifolia, Gypsophila petraea;
62.1A - comunităţi nord-balcanice de stânci calcaroase (Micromerion pulegii).
3) Acest habitat constituie mozaicuri cu comunităţi din Xerobromion (34.1, 34.31-
34.34), grohotişuri (61) şi lespezi calcaroase (62.4).
HdR R6202, R6204, R6206, R6207, 6208, R6209, R6211 p.p., R6212,
R6213, R6214, R6216, R6217, R6218, R6222, R6223
Veg Artemisio petrosae-Gypsophiletum petraeae Puşcaru et al. 1956; Saxifrago
moschatae-Drabetum kotschyi Puşcaru et al. 1956; Asplenio-Cystopteridetum
fragilis Oberd. (1936) 1949; Thymo pulcherrimi-Poëtum rehmanii Coldea
(1986) 1990; Achilleo schurii-Campanuletum cochleariifoliae Fink 1977;
Saxifrago demissae-Gypsophiletum petraeae Boşcaiu et Täuber 1977;
Saxifrago luteo-viridis-Silenetum zawadzkii Pawł. et Walas 1949; Sileno
zawadzkii-Caricetum rupestris Täuber 1987; Saxifrago rochelianae-
Gypsophiletum petraeae Boşcaiu et al. 1977; Asplenio quadrivalenti-Poëtum
nemoralis Soó ex Gergely et al. 1966; Ctenidio-Polypodietum Jurko et Peciar
1963; Asplenio-Ceterachetum Vives 1964; Drabo lasiocarpae-Ceterachetum
(Schneider-Binder 1969) Peia 1978; Asplenio-Silenetum petraeae Boşcaiu
1971; Asplenietum trichomanis-rutae-murariae Kuhn 1937, Tüxen 1937 (syn.:
Tortulo-Asplenietum Tüxen 1937); Campanuletum crassipedis Borza ex
Schneider-Binder et al. 1970; Asplenio-Schivereckietum podolicae Mititelu et
al. 1971.
NrSCI 28

8220 Versanţi stâncoşi silicatici cu vegetaţie casmofitică [Siliceous rocky slopes

with chasmophytic vegetation]
CLAS. PAL.: 62.2

1) Vegetaţia fisurilor din stâncile silicatice continentale, care prezintă numeroase

subtipuri regionale, descrise la punctul 2.
2) Plante:
62.21 – Comunităţi saxicole din zona de câmpie până în etajul colinar, dezvoltate în
condiţiile climatului Europei centrale (Asplenion septentrionalis): Asplenium
septentrionale, A. adiantum-nigrum, A. onopteris; Stânci hercinice de serpentin
(Asplenion cuneifolii): Asplenium cuneifolium, A. adulterinum.
62.25 – Vegetaţie eleno-carpato-balcanică de stânci silicatice (Silenion
lerchenfeldianae): Silene lerchenfeldiana, S. dinarica, Senecio glaberrimus,
Jovibarba heuffelii, Veronica bachofenii, Potentilla haynaldiana, Saxifraga
pedemontana subsp. cymosa, Rhodiola rosea (Sedum rosea), Dianthus henteri,
Symphyandra wanneri.
3) Acest tip de habitat se regăseşte în strânsă asociere cu grohotişuri silicatice (8110)
şi pajişti pioniere (8230).
HdR R6201, R6203, R6205, R6210, R6211 p.p., R6215, R6219, R6220,
R6221

61
Veg Silenetum dinaricae Schneider-Binder et Voik 1976; Senecio glaberrimi-
Silenetum lerchenfeldianae Boşcaiu et al. 1977; Sileno lerchenfeldianae-
Potentilletum haynaldianae (Horvat et al. 1937) Simon 1958; Asplenio
trichomanis-Poëtum nemoralis Boşcaiu 1971; Hypno-Polypodietum Jurko et
Peciar 1963; Woodsio ilvensis-Asplenietum septentrionalis Tüxen 1937
(inclusiv subas. dianthetosum henteri (Schneider-Binder 1972) Drăgulescu
1988); Asplenietum septentrionalis-adianti-nigri Oberd. 1938; Asplenietum
septentrionalis Schwick 1944; Sempervivetum heuffelii Schneider-Binder
1969; Diantho henteri-Silenetum lerchenfeldianae Stancu 2000.
NrSCI 15

8230 Stâncării silicatice cu vegetaţie pionieră din Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-
Veronicion dillenii [Siliceous rock with pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion
or of the Sedo albi-Veronicion dillenii]
CLAS. PAL.: 62.42

1) Comunităţi pioniere din alianţele Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion

dillenii, care colonizează solurile superficiale ale stâncăriilor silicatice. Ca urmare a
deficitului hidric, această vegetaţie deschisă este caracterizată de muşchi, licheni şi
plante suculente (Crassulaceae).
2) Plante:
Sedo-Scleranthion - Sempervivum montanum, Sedum annuum, Silene rupestris,
Veronica fruticans.
Sedo albi-Veronicion dillenii - Veronica verna, V. dillenii, Gagea bohemica, G.
saxatilis, Riccia ciliifera.
Specii de plante vasculare ce aparţin celor doi cenotaxoni: Allium montanum, Sedum
acre, S. album, S. rupestre, S. sexangulare, Scleranthus perennis, Rumex acetosella;
muşchi - Polytrichum piliferum, Ceratodon purpureus.
3) Acest habitat este asociat cu tipul 8220, şi corespunde vegetaţiei ce colonizează
stâncile silicatice. Vegetaţia ce colonizează stâncile calcaroase este inclusă la
6110 - pajişti rupicole calcifile sau bazifile din Alysso-Sedion albi.
HdR -
Veg Sileno rupestris-Sedetum annuui Oberd. 1957; Polytricho piliferi-
Scleranthetum perennis Moravec 1967; Vulpio-Airetum capillaris Paucă 1941.
NrSCI 5

62
Alte habitate stâncoase [Other rocky habitats]

8310 Peşteri închise accesului public [Caves not open to the public]
CLAS. PAL.: 65

1) Peşteri închise accesului public, inclusiv lacurile şi izvoarele subterane ale

acestora, ce adăpostesc specii specializate sau strict endemice, sau care au o
importanţă deosebită pentru conservarea speciilor din Anexa II (ex. lilieci, amfibieni).
2) Plante: numai muşchi (ex. Schistostega pennata) şi tapete de alge la intrarea în
peşteri.
Animale: Faună cavernicolă foarte specializată şi strict endemică. Include forme
relicte subterane ale une faune care s-a diversificat în afara peşterilor. Această faună
este în principal formată din nevertebrate care trăiesc exclusiv în peşteri şi în apele
subterane. Nevertebratele terestre cavernicole sunt în principal coleoptere, aparţinând
mai ales familiilor Bathysciinae şi Trechinae, care sunt carnivore şi au o distribuţie
foarte limitată. Nevertebratele acvatice cavernicole constituie o faună strict endemică,
dominată de crustacee (Isopoda, Amphipoda, Syncarida, Copepoda) şi includ
numeroase fosile vii. De asemenea, se întâlnesc moluşte acvatice, aparţinând familiei
Hydrobiidae.
În ceea ce priveşte vertebratele, peşterile constituie locuri de hibernare pentru
majoritatea speciilor europene de lilieci, dintre care multe sunt ameninţate cu
dispariţia (vezi Anexa II). Mai multe specii pot trăi împreună în aceeaşi peşteră.
Peşterile pot adăposti, de asemenea, specii de amfibieni foarte rare.
HdR R6501
Veg Comunităţi briofitice: al. Fissidention gracilifolii Neum.1971 corr. Marst. 2001
(syn. Seligerion Šm. 1967).
NrSCI 25
NB Frecvent observate la intrarea în peşterile din Munţii Apuseni sunt asociaţiile
pioniere edificate de briofite din genul Seligeria (S. tristicha, S. recurvata, S. pusilla).
Schistostega pennata, citată în manualul EUR 27, este o specie acidofilă şi este puţin
probabil să fie observată la intrarea în peşterile formate în roci carbonatice.

8330 Peşteri marine complet sau parţial submerse [Submerged or partially

submerged sea caves]
CLAS. PAL.: 12.7, 11.26, 11.294

1) Peşteri situate sub nivelul mării sau deschise spre mare, cel puţin în perioadele de
maree înaltă, incluzând peşterile marine parţial submerse. Fundul şi pereţii laterali ai
acestor peşteri adăpostesc comunităţi de nevertebrate marine şi de alge.
HdR -
Veg Comunităţi de alge roşii sciafile.
NrSCI 3
NB Dintre speciile de alge roşii se remarcă Hildebrandtia prototypus şi
Phyllophora nervosa.

63
PĂDURI

Păduri temperate europene

9110 Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum [Luzulo-Fagetum beech forests]

CLAS. PAL.: 41.11

1) Păduri de Fagus sylvatica şi, în munţii mai înalţi, de Fagus sylvatica-Abies alba
sau de Fagus sylvatica-Abies alba-Picea abies, dezvoltate pe soluri acide din
domeniul medio-european al Europei centrale şi central-nordice, cu Luzula
luzuloides, Polytrichum formosum şi adesea, Deschampsia flexuosa, Calamagrostis
villosa, Vaccinium myrtillus, Pteridium aquilinum.
Sunt incluse următoarele subtipuri:
41.111 Păduri medio-europene colinare de fag cu Luzula
Pădurile acidofile de Fagus sylvatica din lanţurile hercinice puţin înalte şi Lorena, din
etajul colinar al lanţurilor hercinice înalte, din Jura, de la marginea Alpilor, din
dealurile sub-panonice occidentale şi intra-panonice, însoţite în mică măsură sau
deloc de conifere apărute spontan, şi în general cu un amestec de Quercus petraea,
sau în anumite cazuri, Quercus robur, în coronament.
41.112 Păduri medio-europene montane de fag cu Luzula
Pădurile acidofile de Fagus sylvatica, Fagus sylvatica şi Abies alba sau Fagus
sylvatica, Abies alba şi Picea abies din etajele montan şi montan superior ale
lanţurilor hercinice înalte, de la Vosgi şi Pădurea Neagră la patrulaterul boemian,
Jura, Alpi, Carpaţi şi platoul bavarez.
2) Plante: Fagus sylvatica, Abies alba, Picea abies, Luzula luzuloides, Polytrichum
formosum şi adesea Deschampsia flexuosa, Calamagrostis villosa, Vaccinium
myrtillus, Pteridium aquilinum.
HdR R4102, R4105-4107, R4110
Veg Festuco drymejae-Fagetum Morariu et al. 1968; Hieracio rotundati-Fagetum
(Vida 1963) Täuber 1987 (syn.: Deschampsio flexuosae-Fagetum Soó 1962).
NrSCI 56

9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum [Asperulo-Fagetum beech forests]

CLAS. PAL.: 41.13

1) Pădurile de Fagus sylvatica şi, în munţii mai înalţi, de Fagus sylvatica-Abies alba
sau de Fagus sylvatica-Abies alba-Picea abies dezvoltate pe soluri neutre sau slab
acide, cu humus de calitate (mull), din domeniile medio-europene şi atlantice ale
Europei occidentale şi ale Europei centrale şi central-nordice, caracterizate printr-o
reprezentare masivă a speciilor aparţinând grupurilor ecologice ale lui Anemone
nemorosa, Lamiastrum (Lamium) galeobdolon, Galium odoratum şi Melica uniflora
şi, la munte, diferitelor specii de Dentaria, formând un strat ierbos mai bogat în specii
şi mai abundent decât în pădurile de la 9110 şi 9120.

64
Subtipuri:
41.131 – Păduri medio-europene colinare şi neutrofile de fag
Păduri neutrofile sau bazifile de Fagus sylvatica şi de Fagus sylvatica-Quercus
petraea-Quercus robur, de pe dealurile, munţii scunzi şi platourile arcului hercinic şi
din regiunile sale periferice, din Jura, Lorena, bazinul Parisului, Burgundia,
piemontul Alpilor, Carpaţi şi câteva localităţi din Câmpia Baltică - Marea Nordului.
41.133 - Păduri medio-europene montane şi neutrofile de fag
Păduri neutrofile de Fagus sylvatica, de Fagus sylvatica şi Abies alba, de Fagus
sylvatica şi Picea abies, sau de Fagus sylvatica, Abies alba şi Picea abies din etajele
montan şi montan superior al munţilor Jura, Alpilor nordici şi estici, Carpaţilor
vestici şi marelui lanţ hercinic.
41.135 - Păduri panonice neutrofile de fag
Păduri de fag neutrofile cu afinităţi medio-europene de pe dealurile Câmpiei
Panonice şi de la periferia vestică a acesteia.
2) Plante: Fagus sylvatica, Abies alba, Picea abies, Anemone nemorosa, Lamiastrum
(Lamium) galeobdolon, Galium odoratum, G. schultesii, Melica uniflora, Dentaria
spp.
3) Arboretele relictare ale pădurilor colinare neutrofile de fag din munţii Măcinului,
Dobrogea, formează habitatul prioritar 91X0 - păduri dobrogene de fag.
HdR R4118, R4119, R4120
Veg Carpino-Fagetum Paucă 1941; Galio schultesii-Fagetum (Burduja et al. 1973)
Chifu et Ştefan 1994; Lathyro veneti-Fagetum (Dobrescu et Kovács 1973)
Chifu 1995.
NrSCI 55

9140 Păduri medio-europene subalpine de fag cu Acer şi Rumex arifolius [Medio-

European subalpine beech forests with Acer and Rumex arifolius]
CLAS. PAL.: 41.15

1) Păduri de Fagus sylvatica formate de obicei din arbori scunzi şi cu ramuri joase,
cu mult paltin (Acer pseudoplatanus), situate aproape de limita altitudinală a pădurii,
în special în munţii puţin înalţi cu climat oceanic ai Europei occidentale şi ai Europei
centrale şi central-nordice. Stratul ierbos este similar celui din pădurile de la 9130,
sau local de la 9110, şi conţine elemente floristice ale pajiştilor deschise adiacente.
2) Plante: Fagus sylvatica, Acer pseudoplatanus, Rumex arifolius.
HdR -
Veg -
NrSCI Cel puţin 4.
NB Nu se pot indica asociaţii vegetale specifice acestui habitat, întrucât Acer
pseudoplatanus şi Rumex arifolius apar, ca specii însoţitoare şi cu abundenţă redusă,
în mai multe tipuri de făgete (Leucanthemo waldsteinii-Fagetum şi Aremonio-
Fagetum) şi pe substrate diferite (granite, calcare, etc.). Acest tip de habitat apare
izolat, la altitudini de peste 1350 m, doar în Carpaţii sud-vestici (munţii Semenic,

65
Ţarcu, Godeanu, Cernei şi Vâlcan). În mare parte aceste făgete au fost defrişate şi
substituite cu păşuni.

9150 Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion pe substrate

calcaroase [Medio-European limestone beech forests of the Cephalanthero-Fagion]
CLAS. PAL.: 41.16

1) Păduri xero-termofile de Fagus sylvatica dezvoltate pe soluri calcaroase, adesea

superficiale, de obicei pe versanţi abrupţi, din domeniile medio-european şi atlantic
ale Europei occidentale şi Europei centrale şi central-nordice, în general cu
subarboret abundent de arbuşti şi ierburi, caracterizate de rogozuri (Carex alba, C.
flacca, C. montana, C. digitata), graminee (Sesleria albicans, Brachypodium
pinnatum), orhidee (Cephalanthera spp., Neottia nidus-avis, Epipactis leptochila, E.
microphylla) şi specii termofile, transgresive din Quercetalia pubescenti-petraeae.
Stratul arbustiv include câteva specii calcicole (Ligustrum vulgare, Berberis
vulgaris), iar Buxus sempervirens poate fi dominant.
Subtipuri:
41.161 – Păduri medio-europene de fag pe versanţi calcaroşi uscaţi
Păduri de fag medio-europene cu rogozuri şi orhidee pe versanţi cu disponibilitate
hidrică redusă.
2) Plante: Fagus sylvatica, Carex alba, C. flacca, C. montana, C. digitata, Sesleria
albicans, Brachypodium pinnatum, Cephalanthera spp., Neottia nidus-avis, Epipactis
leptochila, E. microphylla.
HdR R4111
Veg Epipactidi-Fagetum Resmeriţă 1972; Carpino-Fagetum Paucă 1941
cephalantherietosum Coldea 1975.
NrSCI 24

9160 Păduri subatlantice şi medio-europene de stejar sau stejar cu carpen din

Carpinion betuli [Sub-Atlantic & medio-European oak or oak-hornbeam forests of
Carpinion betulii]
CLAS. PAL.: 41.24

1) Păduri de Quercus robur (sau Quercus robur şi Quercus petraea) pe soluri

hidromorfe sau soluri cu pânză freatică înaltă (funduri de văi, depresiuni sau zone în
apropierea pădurilor de luncă). Substratul corespunde luturilor, coluviunilor argiloase
şi lutoase, precum şi alterărilor cu acumulare de lut sau rocilor silicatice cu un înalt
grad de saturaţie în baze. Păduri de Quercus robur sau păduri naturale amestecate de
Quercus robur, Quercus petraea, Carpinus betulus şi Tilia cordata.
2) Plante: Quercus robur, Carpinus betulus, Acer campestre, Tilia cordata, Stellaria
holostea, Carex brizoides, Poa chaixii, Dactylis polygama, Ranunculus nemorosus,
Galium sylvaticum.

66
3) A nu se confunda cu arboretele derivate de Quercus robur, ce apar ca urmare a
gospodăririi pădurilor mixte de fag şi stejar, de pe soluri bine drenate, în regim de
crâng simplu sau crâng compus (cu rezerve).
HdR R4145
Veg Carici brizoidis-Quercetum roboris Raţiu et al. 1977.
NrSCI 13

9170 Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum [Galio-Carpinetum oak-

hornbeam forests]
CLAS. PAL.: 41.261, 41.262

1) Păduri de Quercus petraea şi Carpinus betulus din regiunile cu climat

subcontinental în cadrul arealului central-european a lui Fagus sylvatica, dominate de
Quercus petraea (41.261). Sunt incluse şi pădurile asemănătoare de stejar şi tei din
regiunile est-europene şi central-est-europene cu climat continental, la est de arealul
lui F. sylvatica (41.262).
2) Plante:
41.261 - Quercus petraea, Carpinus betulus, Sorbus torminalis, S. domestica, Acer
campestre, Ligustrum vulgare, Convallaria majalis, Carex montana, C.
umbrosa, Festuca heterophylla;
41.262 – Quercus petraea, Q. robur, Tilia cordata, Acer platanoides, Carpinus
betulus.
HdR R4123, R4128
Veg Carici pilosae-Carpinetum Neuhäusl et Neuhäuslova-Novotna 1964 (syn.:
Dentario bulbiferae-Quercetum petraeae Resmeriţă (1974) 1975, Carici
pilosae-Carpinetum Chifu 1995, Carici pilosae-Quercetum petraeae typicum
Sanda et Popescu 1999).
NrSCI 25
NB As. Carici pilosae-Carpinetum este o vicariantă vest-carpatică a lui Galio
sylvatici-Carpinetum Oberdorfer 1957 din Europa centrală. Pădurile de şleau de la
noi, corespunzătoare acestui habitat, prezintă ca particularităţi prezenţa constantă a
fagului (chiar în raport de codominanţă cu gorunul şi carpenul) şi absenţa lui Galium
sylvaticum şi a speciilor diferenţiale sud-est-carpatice (Lathyrus hallersteini, Arum
orientale, Melampyrum bihariense, Tilia tomentosa, Fagus orientalis, F. taurica).

9180* Păduri de Tilio-Acerion pe versanţi, grohotişuri şi ravene [Tilio-Acerion

forests of slopes, screes and ravines]
CLAS. PAL.: 41.4

1) Păduri mixte formate din specii de amestec (Acer pseudoplatanus, Fraxinus

excelsior, Ulmus glabra, Tilia cordata) de pe grohotişuri, versanţi stâncoşi abrupţi
sau coluvii grosiere ale versanţilor, în special pe substrate calcaroase, dar şi pe
substraturi silicatice (Tilio-Acerion Klika 1955). Se poate face distincţie între o

67
grupare tipică staţiunilor reci şi umede (păduri sciafile şi mezo-higrofile), în general
dominate de paltin (Acer pseudoplatanus) – subalianţa Lunario-Acerenion, şi o alta,
tipică grohotişurilor uscate şi calde (păduri xerotermofile), în general dominate de tei
(Tilia cordata, T. platyphyllos) - subalianţa Tilio-Acerenion. Pădurile asemănătoare
care aparţin de Carpinion nu trebuie incluse aici.
2) Plante:
Lunario-Acerenion - Acer pseudoplatanus, Actaea spicata, Fraxinus excelsior,
Lunaria rediviva, Polystichum aculeatum, Taxus baccata, Ulmus glabra.
Tilio-Acerenion – Carpinus betulus, Corylus avellana, Quercus spp., Tilia cordata, T.
platyphyllos.
3) Uşoare modificări ale condiţiilor substratului (mai ales, în substrat "consolidat")
sau ale umidităţii produc o tranziţie către pădurile de fag sau către pădurile termofile
de stejar.
HdR R4117
Veg Aceri-Fraxinetum Paucă 1941 (syn. Acereto-Ulmetum Beldie 1951); Corylo-
Tilietum cordatae Vida 1959.
NrSCI 34
NB Frăsineto-păltinişurile şi mai ales, teişurile naturale, sunt rare în România, dar
au o mare valoare conservativă. Cele din urmă au fost semnalate în Munţii Bistriţei,
văile Secuieu şi Călata (jud. Cluj), la Săcel şi pe valea Novăţului (jud. Maramureş).

9190 Stejărete acidofile bătrâne cu Quercus robur pe câmpii nisipoase [Old

acidophilous oak forests with Quercus robur on sandy plains]
CLAS. PAL.: 41.51 şi 41.54

1) 41.51 – Păduri acidofile ale câmpiei Mării Baltice şi Mării Nordului, formate din
Quercus robur, Betula pendula şi B. pubescens, adesea amestecate cu Sorbus
aucuparia şi Populus tremula, pe soluri puternic oligotrofice, adesea nisipoase (sau
morenice), podzolizate sau hidromorfe. Stratul arbustiv, slab dezvoltat, include
Frangula alnus. Stratul ierbos este constituit din Deschampsia flexuosa şi alte plante
ierboase specifice solurilor acide (uneori include Molinia caerulea), şi adesea este
invadat de feriga de câmp (Pteridium aquilinum). Pădurile de acest tip predomină
adesea în cîmpiile din nordul Europei şi ocupă enclave edafice mai limitate.
Cenotaxoni: Querco-Betuletum, Molinio-Quercetum, Trientali-Quercetum roboris.
2) Plante: Quercus robur, Molinia caerulea, Betula pendula, Sorbus aucuparia,
Populus tremula.
HdR R4144
Veg Molinio caeruleae-Quercetum roboris (Tüxen 1937) Scam. et Pass. 1959.
NrSCI Cel puţin 1.
NB Acest habitat baltico-atlantic este rar şi fragmentat reprezentat în România, sub
forma ultimelor disjuncţii sud-estice ale arealului său. Pădurile de stejar semnalate în
Depresiunea Buduş şi Livada (jud. Satu-Mare), şi în Rezervaţia Poiana Narciselor
(com. Şercaia, jud. Braşov) aparţin probabil unei variante subcontinentale şi moderat

68
acidofile a as. Molinio caeruleae-Quercetum roboris, întrucât din compoziţia
floristică pot lipsi unele specii caracteristice, precum Betula pubescens.

91D0* Turbării cu vegetaţie forestieră [Bog woodland]

CLAS. PAL.: 44.A1 până la 44.A4

1) Păduri de conifere şi foioase pe substrat turbos, umed până la ud, cu un nivel

permanent ridicat al pânzei freatice, şi chiar mai înalt decât în terenurile limitrofe.
Apa este întotdeauna săracă în nutrienţi (turbării bombate şi mlaştini acide). Aceste
comunităţi sunt în general dominate de Betula pubescens, Frangula alnus, Pinus
sylvestris, P. mugo şi Picea abies, cu specii caracteristice turbăriilor sau, mai general,
biotopurilor oligotrofice, precum Vaccinium spp., Sphagnum spp., Carex spp.
[Vaccinio-Piceetea: Piceo-Vaccinienion uliginosi (Betulion pubescentis, Ledo-
Pinion) i.a.]. În regiunea boreală, se întâlnesc şi păduri mlăştinoase de molid, care
constituie situri minerotrofice plasate de-a lungul marginilor diferitelor complexe
mlăştinoase, dar şi în fâşii separate situate în văi şi de-a lungul pâraielor.
Subtipuri:
44.A1 – Păduri de mesteacăn pufos cu Sphagnum
44.A2 – Păduri mlăştinoase de pin silvestru
44.A3 – Tufărişuri de jneapăn în turbării
44.A4 – Păduri mlăştinoase de molid
2) Plante: Agrostis canina, Betula pubescens, Carex canescens, C. echinata, C. nigra,
C. rostrata, Eriophorum vaginatum, Frangula alnus, Juncus acutiflorus, Molinia
caerulea, Trientalis europaea, Picea abies, Pinus sylvestris, P. mugo, Sphagnum
spp., Vaccinium oxycoccus, V. uliginosum, Viola palustris; în păduri mlăştinoase de
molid se întâlnesc şi Diplazium sibiricum, Hylocomium umbratum şi Rhytidiadelphus
triquetrus.
3) Pădurile de la marginea turbăriilor sau mlaştinilor de tranziţie din zonele înalte pot
forma o tranziţie către pădurile mlăştinoase (Alnetea glutinosae). Acolo unde pădurile
au colonizat foste turbării neîmpădurite, ca urmare a interferenţei antropice
(degradarea turbăriilor), vegetaţia forestieră poate fi eliminată pentru a restaura starea
de conservare favorabilă a fostei turbării (tipurile 7110, 7130 şi 7140). Astfel de
mlaştini împădurite de origine secundară sunt incluse în definiţia tipului 91D0, însă în
general constituie o prioritate de conservare mai redusă decât restaurarea tipului de
turbărie original.
HdR R3106, R4210, R4412, R4414
Veg Sphagno-Piceetum (Tüxen 1937) Hartman 1953; Vaccinio uliginosi-Betuletum
pubescentis Libbert 1933; Pino mugo-Sphagnetum Kästner et Flössner 1933;
Vaccinio uliginosi-Pinetum sylvestris Kleist 1929.
NrSCI 21

69
91E0* Păduri aluviale de Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion
incanae, Salicion albae) [Alluvial forests with Alnus glutinosa and Fraxinus
excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)]
CLAS. PAL.: 44.3, 44.2 şi 44.13

1) Păduri de luncă de Fraxinus excelsior şi Alnus glutinosa ale cursurilor de apă din
zona de câmpie şi etajul colinar ai Europei temperate şi boreale (44.3: Alno-Padion);
păduri de luncă de Alnus incana ale râurilor montane şi submontane din Alpi şi
Apeninii de nord (44.2: Alnion incanae); galerii arborescente formate din exemplare
înalte de Salix alba, S. fragilis şi Populus nigra de-a lungul râurilor medio-europene,
în etajul submontan, colinar şi zona de câmpie (44.13: Salicion albae). Toate tipurile
apar pe soluri grele (în general bogate în depozite aluviale), inundate periodic de
creşterea nivelului râului (sau pârâului) cel puţin o dată pe an, însă altfel bine drenate
şi aerate în perioada în care debitul apei este scăzut. Stratul ierbos include
întotdeauna numeroase specii de talie mare (Filipendula ulmaria, Angelica sylvestris,
Cardamine spp., Rumex sanguineus, Carex spp., Cirsium oleraceum) şi poate conţine
diverse geofite vernale, precum Ranunculus ficaria, Anemone nemorosa, A.
ranunculoides, Corydalis solida.
Acest habitat include mai multe subtipuri: păduri de frasin şi anin ale izvoarelor şi
râurilor aferente (44.31 – Carici remotae-Fraxinetum); păduri de frasin şi anin ale
râurilor cu curgere rapidă (44.32 - Stellario-Alnetum glutinosae); păduri de frasin şi
anin ale râurilor cu curgere lentă (44.33 - Pruno-Fraxinetum, Ulmo-Fraxinetum);
galerii montane de anin alb (44.21 - Calamagrosti variae-Alnetum incanae Moor
1958); galerii submontane de anin alb (44.22 - Equiseto hyemalis-Alnetum incanae
Moor 1958); păduri-galerii de salcie albă (44.13 Salicion albae).
2) Plante: stratul arborescent - Alnus glutinosa, Alnus incana, Fraxinus excelsior;
Populus nigra, Salix alba, S. fragilis; Ulmus glabra; stratul ierbos - Angelica
sylvestris, Cardamine amara, C. pratensis, Carex acutiformis, C. pendula, C. remota,
C. strigosa, C. sylvatica, Cirsium oleraceum, Equisetum telmateia, Equisetum spp.,
Filipendula ulmaria, Geranium sylvaticum, Geum rivale, Lycopus europaeus,
Lysimachia nemorum, Rumex sanguineus, Stellaria nemorum, Urtica dioica.
3) Majoritatea acestor păduri se află în contact cu pajişti umede sau cu păduri de
ravene (Tilio-Acerion). Poate fi observată uneori o succesiune către Carpinion a
frăsinetelor.
HdR R4401, R4402, R4405, R4407, R4408
Veg Telekio speciosae-Alnetum incanae Coldea (1986) 1991; Stellario nemorum-
Alnetum glutinosae (Kästner 1938) Lohmeyer 1957; Carici brizoidis-Alnetum
glutinosae Horvat 1938 em. Oberd. 1953; Carici remotae-Fraxinetum Koch ex
Faber 1936; Pruno padi-Fraxinetum Oberdorfer 1953; Salicetum fragilis
Passarge 1957; Salicetum albae Issler 1924.
NrSCI 60
NB Salicetum fragilis corespunde fitocenozelor pure sau dominate de salcie
plesnitoare (fără salcie albă), pe lângă care poate apărea destul de frecvent aninul
negru (Alnus glutinosa). Salicetum albae înglobează fitocenoze de salcie albă, pure
sau amestecate în proporţii diferite cu Salix fragilis şi/sau Populus nigra. În timp ce

70
prima asociaţie se dezvoltă pe soluri aluviale ceva mai evoluate, a doua are un
caracter mai pionier datorită viiturilor mai intense şi frecvente.
Denumirea de Salicetum albae-fragilis sensu Tüxen 1937 este în prezent considerată
un sinonim al lui Salicetum albae Issler 1924. Salicetum albae-fragilis sensu Issler
1926 em. Soó 1957 a devenit un nomen ambiguum pentru că a fost prea larg definit şi
nu mai este preluat în lucrările recente.

91F0 Păduri mixte de luncă de Quercus robur, Ulmus laevis şi Ulmus minor,
Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia din lungul marilor râuri (Ulmenion
minoris) [Riparian mixed forests of Quercus robur, Ulmus laevis and Ulmus minor,
Fraxinus excelsior or Fraxinus angustifolia along the great rivers (Ulmenion
minoris)]
CLAS. PAL.: 44.4

1) Păduri din specii cu lemn de esenţă tare situate în albia majoră a râurilor, expuse
regulat inundaţiilor în perioda creşterii nivelului apei, sau în zone joase, expuse
inundaţiilor provocate de înălţarea apei freatice. Aceste păduri se dezvoltă pe
depozite aluviale recente. Solul poate fi bine drenat între inundaţii sau poate rămâne
ud. Ca urmare a regimului hidric specific, speciile lemnoase dominante aparţin
genurilor Fraxinus, Ulmus sau Quercus. Subarboretul este bine dezvoltat.
2) Plante: Quercus robur, Ulmus laevis, U. minor, U. glabra, Fraxinus excelsior, F.
angustifolia, Populus nigra, P. canescens, P. tremula, Alnus glutinosa, Prunus padus,
Humulus lupulus, Vitis vinifera subsp. sylvestris, Tamus communis, Hedera helix,
Phalaris arundinacea, Corydalis solida, Gagea lutea, Ribes rubrum.
3) Aceste păduri formează mozaicuri cu păduri pioniere sau climax din specii cu
lemn de esenţă moale, în zonele joase ale luncilor râurilor; ele se pot dezvolta şi din
păduri aluviale de specii cu lemn de esenţă tare. Acest tip de habitat apare adesea în
conjuncţie cu păduri de anin şi frasin (44.3).
HdR R4404, R4409, R4410, R4411
Veg Fraxino danubialis-Ulmetum Soó 1936 corr. 1963; Quercetum roboris-
pedunculiflorae Simon 1960 (syn.: Fraxino angustifoliae-Quercetum
pedunculiflorae Chifu et al. (1998) 2004); Fraxino pallisae-Quercetum
pedunculiflorae (Popescu et al. 1979) Oprea 1997; Fraxinetum pallisae (Simon
1960) Krausch 1965 (syn. Ulmeto minoris-Fraxinetum pallisae Borza ex Sanda
1970).
NrSCI 26
NB În denumirea primei asociaţii s-a corectat numele subspeciei Fraxinus
angustifolia, din pannonica în danubialis.

71
91H0* Păduri panonice de Quercus pubescens [Pannonian woods with Quercus
pubescens]
CLAS. PAL.: 41.7373, 41.7374

1) Păduri de stejari xerofili de la marginea şi pe dealurile Câmpiei Panonice,

dominate de Quercus pubescens în staţiuni cu expoziţie sudică şi extrem de uscate, pe
soluri superficiale, calcaroase. Datorită acestor condiţii staţionale extreme, pădurile
sunt adesea fragmentate, iar arborii au creşteri reduse, uneori numai cu talie de
arbuşti. Stratul ierbos este bogat în specii şi adesea cuprinde specii xerotermofile din
pajişti uscate sau de la liziera pădurilor. Ocazional, Tilia platyphyllos şi Fraxinus
excelsior pot ajunge dominante.
2) Plante: Quercus pubescens, Q. cerris, Fraxinus ornus, Sorbus domestica, S.
torminalis, Colutea arborescens, Cornus mas, Pyrus pyraster, Arabis turrita,
Buglossoides purpurocaerulea, Campanula bononiensis, Carex michelii, Euphorbia
polychroma, Lactuca quercina, Limodorum abortivum, Melittis melissophyllum,
Orchis purpurea, Potentilla alba, P. micrantha, Pulmonaria mollis subsp. mollis,
Tanacetum corymbosum, Viola suavis, Euphorbia angulata. 41.7373 - Quercus
virgiliana, Cotinus coggygria, Amygdalus nana, Cornus mas, Astragalus austriacus,
A. monspessulanus, Carex humilis, Dictamnus albus, Geranium sanguineum.
3) Pădurile de stejar pufos formează adesea mozaicuri cu pajişti xerofile.
HdR R4160
Veg Corno-Quercetum pubescentis Jakucs et Zólyomi ex Mathé et Kovács 1962.
NrSCI 8

91I0* Păduri stepice euro-siberiene de Quercus spp. [Euro-Siberian steppic woods

with Quercus spp.]
CLAS. PAL.: 41.7A

1) Păduri xerotermofile de stejar din câmpiile din sud-estul Europei. Clima este foarte
continentală, cu o mare amplitudine a temperaturilor. Substratul constă din loess
(soluri de tip cernoziom). Quercus robur, Q. cerris, Q. pedunculiflora şi Q.
pubescens domină stratul arborescent al acestor păduri, care sunt bogate în elemente
stepice continentale şi geofite din Aceri tatarici-Quercion Zólyomi 1957.
2) Plante: Quercus cerris, Q. pubescens, Q. robur, Q. pedunculiflora, Q. petraea,
Acer campestre, A. tataricum, Sorbus torminalis, Tilia tomentosa, Cornus sanguinea,
Crataegus monogyna, Euonymus verrucosa, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa,
Pyrus pyraster, Rhamnus cathartica, Ulmus minor, Buglossoides purpurocaerulea,
Carex michelii, Dactylis polygama, Galium dasypodum, Geum urbanum, Lathyrus
niger, Polygonatum latifolium, Pulmonaria mollis subsp. mollis, Tanacetum
corymbosum, Tulipa bibersteinniana, Vincetoxicum hirundinaria, Viola jordanii.
3) Acest tip de habitat, care forma odată vegetaţia naturală a Europei de sud-est, este
foarte fragmentat în prezent. În Austria, este adesea degradat ca urmare a invaziei
salcâmului (Robinia).
HdR R4138, R4146, R4148, R4156, R4157, R4159

72
Veg Aceri tatarici-Quercetum roboris Zólyomi 1957; Quercetum pedunculiflorae-
cerris Morariu 1944; Quercetum pedunculiflorae Borza 1937; Convallario-
Quercetum roboris Soó (1939) 1957.
NrSCI 29
NB În ţara noastră Aceri tatarici-Quercetum roboris nu apare pe loess, aşa cum se
precizează în manualul EUR 27.

91K0 Păduri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion) [Illyrian Fagus sylvatica

forests (Aremonio-Fagion)]
CLAS. PAL.: 41.1C

1) Păduri de Fagus sylvatica din Munţii Dinarici şi din lanţurile muntoase şi dealurile
asociate, cu prelungiri şi disjuncţii în sud-estul Alpilor, sud-vestul Carpaţilor şi pe
dealurile panonice. În aceste zone, ele sunt în contact cu sau intercalate printre păduri
medio-europene de fag precum 9130, 9140 şi 9150. Bogăţia în specii este mai mare
decât în cazul pădurilor de fag din Europa centrală, iar Aremonio-Fagion constituie
un important centru de diversitate specifică.
2) Plante: Fagus sylvatica, F. moesiaca, Abies alba, Quercus cerris, Sorbus graeca,
Tilia tomentosa, Aremonia agrimonioides, Corylus colurna, Cotoneaster tomentosa,
Dentaria enneaphyllos, Doronicum austriacum, Euphorbia carniolica, Hacquetia
epipactis, Helleborus odorus, Knautia drymeia, Lonicera nigra, Omphalodes verna,
Primula vulgaris, Ruscus hypoglossum, Scopolia carniolica, Scrophularia scopolii.
HdR R4112-4115, R4121
Veg Aremonio agrimonioidis-Fagetum Boşcaiu 1971; Fago-Ornetum Zólyomi
1954; Carpino-Fagetum Paucă 1941 fagetosum orientalis Roman 1974;
Geranio macrorrhizi-Fagetum (Borza 1933) Soó 1964; Corylo colurnae-
Fagetum (Jov. 1955) Borhidi 1963.
NrSCI 7
NB Din punct de vedere floristic, făgetele subtermofile din sud-vestul ţării
reprezintă o tranziţie între făgetele carpatice (Symphyto-Fagion) şi cele ilirice
(Aremonio-Fagion), deoarece majoritatea speciilor ilirice caracteristice lipsesc de la
noi: Cyclamen purpurascens, Vicia oroboides, Epimedium alpinum, Lamium orvala,
Hacquetia epipactis, Anemone trifolia, Cardamine trifolia, Geranium nodosum,
Helleborus niger, Senecio ovirensis. Singurele specii caracteristice prezente (rar) la
noi sunt: Dentaria enneaphyllos şi Daphne laureola. Cel puţin as. Aremonio-
Fagetum nu deţine nici o veritabilă caracteristică dintre cele menţionate anterior, şi de
aceea a fost recent încadrată de unii autori în al. Symphyto-Fagion. Aceste făgete
ilirice sunt extrazonale în ţara noastră, deoarece apar exclusiv pe substrate
carbonatice.

73
91L0 Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpinion) [Illyrian oak-
hornbeam forests (Erythronio-Carpinion)]
CLAS. PAL.: 41.2A

1) Păduri de Quercus robur sau Q. petraea, uneori Q. cerris, şi Carpinus betulus, pe

substrate atât carbonatice cât şi silicatice, în special pe soluri brune de pădure,
profunde, neutre până la uşor acide, cu humus de calitate (având un grad ridicat de
descompunere a resturilor organice), din regiunea sud-est alpică şi dinarică, vestul şi
centrul Balcanilor, extinzându-se către nord spre Lacul Balaton, mai ales în zone
deluroase şi submontane, văi fluviale şi câmpiile Drava şi Sava. Clima este mai
continentală decât în regiunile submediteraneene şi mai caldă decât în Europa
centrală; aceste păduri sunt intermediare între cele de stejar cu carpen (ex., 9170) din
Europa centrală şi cele din Balcani, şi se contopesc către nord cu pădurile panonice
de stejar (91G0). Prezintă o bogăţie specifică mult mai mare decât pădurile de stejar
din Europa centrală. Disjuncţii ale acestor păduri apar în Friuli şi în nordul
Apeninilor.
2) Plante:Quercus robur, Q. petraea, Q. cerris, Carpinus betulus, Acer tataricum,
Tilia tomentosa, Fraxinus angustifolia subsp. pannonica, Euonymus verrucosa,
Adoxa moschatellina, Erythronium dens-canis, Knautia drymeia, Asperula taurina,
Lathyrus venetus, Potentilla micrantha, Dianthus barbatus, Luzula forsteri, Primula
vulgaris, Ruscus aculeatus, Tamus communis.
HdR R4127
Veg Rusco-Carpinetum Horvat 1962; Asperulo taurinae-Carpinetum Soó et Borhidi
in Soó 1962.
NrSCI 8
NB Pădurile de gorun şi carpen din sud-vestul ţării reprezintă o tranziţie între
goruneto-cărpinetele dacice (Lathyro hallersteinii-Carpinion) şi cele ilirice
(Erythronio-Carpinion). De la noi lipsesc aproape toate speciile ilirice nemorale,
dintre care unele sunt caracteristice alianţei (Crocus napolitanus şi Lonicera
caprifolium), iar altele sunt diferenţiale pentru subal. subpanonică Lonicero
caprifoliae-Carpinenion (Vicia oroboides, Helleborus atrorubens, Helleborus
dumetorum) - cea mai apropiată floristic de goruneto-cărpinetele din Banat. Acestea
se individualizează doar prin prezenţa lui Helleborus odorus, Asperula taurina,
Ruscus hypoglossum, R. aculeatus, Tamus communis. Ca şi făgetele analoage de la
habitatul 91K0, aceste goruneto-cărpinete sunt extrazonale în România, întâlnindu-se
exclusiv pe substrate carbonatice.

91M0 Păduri balcano-panonice de cer şi gorun [Pannonian-Balkanic turkey oak -

sessile oak forests]
CLAS. PAL.: 41.76

1) Păduri subcontinentale xero-termofile de Quercus cerris, Q. petraea sau Q.

frainetto şi alte specii de stejari caducifoliaţi, local păduri de Q. pedunculiflora sau Q.
virgiliana, din Câmpia Panonică, dealurile şi câmpiile din vestul şi sudul României,

74
zonele deluroase din nordul Balcanilor şi din etajul supra-mediteranean al nord-
estului Greciei continentale, din Anatolia supra-mediteraneană şi munţii de mică
înălţime cu Acer tataricum. Sunt distribuite în general la altitudini cuprinse între 250
şi 600 (800) m deasupra nivelului mării şi dezvoltate pe substrate diferite: calcare,
andezite, bazalt, loess, argilă, nisip, etc., pe soluri brune slab acide, de obicei
profunde.
2) Plante: Quercus petraea, Q. dalechampii, Q. polycarpa, Q. cerris, Q. frainetto,
Acer tataricum, Carpinus orientalis, Fraxinus ornus, Tilia tomentosa, Ligustrum
vulgare, Euonymus europaeus, Festuca heterophylla, Carex montana, Poa nemoralis,
Potentilla alba, P. micrantha, Tanacetum corymbosum, Campanula persicifolia,
Digitalis grandiflora, Vicia cassubica, Viscaria vulgaris, Lychnis coronaria, Achillea
distans, A. nobilis, Silene nutans, S. viridiflora, Hieracium racemosum, H. sabaudum,
Galium schultesii, Lathyrus niger, Veratrum nigrum, Peucedanum oreoselinum,
Helleborus odorus, Luzula forsteri, Carex praecox, Pulmonaria mollis, Melittis
melissophyllum, Glechoma hirsuta, Geum urbanum, Genista tinctoria, Lithospermum
purpurocaeruleum (syn. Buglossoides purpurocaerulea), Calluna vulgaris, Primula
acaulis subsp. rubra, Nectaroscordum siculum, Galanthus plicatus.
HdR R4132, R4133, R4134, R4136, R4137, R4140, R4142, R4149, R4150,
R4151, R4152, R4153, R4154, R4155
Veg Quercetum petraeae-cerris Soó (1957) 1969 (inclusiv subas. tilietosum
tomentosae Pop et Cristea 2000); Aremonio-Quercetum petraeae Hoborka
1980; Tilio argenteae-Quercetum petraeae-cerris Soó 1957; Quercetum cerris
Georgescu 1941; Quercetum frainetto-cerris (Georgescu 1945) Rudski 1949;
Carpino-Quercetum cerris Klika 1938 (Boşcaiu et al. 1969); Quercetum
frainetto Păun 1964; Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970;
Nectaroscordo-Tilietum tomentosae Doniţă 1970; Galantho plicatae-Tilietum
tomentosae Doniţă 1968; Orno-Quercetum praemoesicum Roman 1974
(inclusiv subas. coryletosum colurnae).
NrSCI 25
NB Trebuie precizat faptul că Orno-Quercetum praemoesicum Roman 1974 este
un omonim posterior a lui Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniţă 1970, ele
însă referindu-se la comunităţi forestiere distincte floristic şi fitogeografic.

91Q0 Păduri vest-carpatice de Pinus sylvestris pe substrate calcaroase [Western

Carpathian calcicolous Pinus sylvestris forests]
CLAS. PAL.: 42.542, 42.5C8

1) Păduri izolate, calcifile, de Pinus sylvestris din Carpaţii vestici, limitate la câteva
enclave mici din munţii Strazov, Velka Fatra, Pienini, bazinele intracarpatice şi
Erzgebirge. Erica herbacea şi Polygala chamaebuxus sunt absente, iar subarboretul
include un număr de specii cu distribuţie continentală şi afinităţi xerotermice, inclusiv
endemite vest-carpatice. Comunităţile asemănătoare din Carpaţii Orientali (42.5C8)
sunt, de asemenea, considerate ca aparţinând acestui tip de habitat.

75
2) Plante: Pinus sylvestris, Linum flavum, Carex humilis, C. alba, Calamagrostis
varia, Campanula carpatica, Festuca tatrae, Campanula serrata, Gentianella
lutescens, Thymus pulcherrimus, Iris aphylla subsp. hungarica.
HdR R4215, R4217
Veg Seslerio rigidae-Pinetum sylvestris Csűrös et al. 1988; Daphno blagayanae-
Pinetum sylvestris Coldea et Pop 1988.
NrSCI 5

91V0 Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion) [Dacian Beech forests (Symphyto-

Fagion)]
CLAS. PAL.: 41.1D2

1) Păduri de Fagus sylvatica, Fagus sylvatica-Abies alba, Fagus sylvatica-Abies

alba-Picea abies şi Fagus sylvatica-Carpinus betula din Carpaţii româneşti,
ucraineni şi din estul Serbiei, şi din dealurile subcarpatice, din alianţa Symphyto
cordati-Fagion, cu specii tipice de Fagetalia, dezvoltate pe substrate neutre, bazice şi
uneori acide.
2) Plante: Symphytum cordatum, Cardamine glanduligera (syn. Dentaria
glandulosa), Hepatica transsilvanica, Pulmonaria rubra, Leucanthemum waldsteinii,
Silene heuffelii, Ranunculus carpaticus, Euphorbia carniolica, Aconitum
moldavicum, Saxifraga rotundifolia subsp. heuffelii, Primula elatior subsp.
leucophylla, Hieracium rotundatum, Galium kitaibelianum, Moehringia pendula,
Festuca drymeja.
HdR R4101, R4103, R4104, R4108, R4109, R4116
Veg Pulmonario rubrae-Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 (inclusiv subas.
taxetosum baccatae Comes et Täuber 1977); Leucanthemo waldsteinii-
Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987; Symphyto cordati-Fagetum Vida 1959
(inclusiv subas. taxetosum baccatae Hodoreanu 1981); Phyllitidi-Fagetum
Vida (1959) 1963.
NrSCI 47

91X0* Păduri dobrogene de fag [Dobrogean beech forests]

CLAS. PAL.: 41.1F

1) Păduri relictare de fag din Munţii Măcinului, cu o distribuţie insulară şi izolată, în

condiţiile climatului stepic al Dobrogei, departe de principalele zonele de răspândire
a fagului în Carpaţi, cu specii de Fagetalia şi specii sud-europene în stratul ierbos.
2) Plante: Fagus sylvatica, F. taurica (syn. F. taurica var. dobrogica), Tilia
tomentosa, T. cordata, Carpinus betulus, Populus tremula, Ulmus glabra, Potentilla
micrantha, Scutellaria altissima, Carex pilosa, Cystopteris fragilis, Carpesium
cernuum, Melica uniflora, Milium effusum, Polygonatum multiflorum, Brachypodium
sylvaticum, Bromus ramosus, Stachys sylvatica.
HdR -

76
Veg subal. Aro orientalis-Carpinenion Täuber 1992.
NrSCI 2
NB Până în prezent nu a fost descrisă o asociaţie corespunzătoare acestor făgete
dobrogene. Acestea se regăsesc actualmente sub forma unor fragmente reziduale de
mică extindere, fiind compuse din Fagus taurica, Carpinus betulus şi Tilia
tomentosa.

91Y0 Păduri dacice de stejar şi carpen [Dacian oak-hornbeam forests]

CLAS. PAL.: 41.2C

1) Păduri de Carpinus betulus şi diverse specii de Quercus, de pe versanţii şi

piemonturile Carpaţilor Orientali şi Meridionali, şi din podişurile din vestul Ucrainei;
păduri extrazonale, adesea izolate, de stejar şi carpen din arealul moesiac a lui
Quercion frainetto, din zona de silvostepă est-panonică şi vest-pontică şi din dealurile
pre-pontice din sud-estul Europei. Acestea se caracterizează printr-un amestec de
specii submediteraneene de Quercion frainetto şi, în est, de specii pontice (euxinice).
2) Plante: Carpinus betulus, Quercus robur, Q petraea, Q dalechampii, Q. cerris, Q.
frainetto, Tilia tomentosa, Pyrus eleagrifolia, Cotinus coggygria, Stellaria holostea,
Carex pilosa, C. brevicollis, Carpesium cernuum, Dentaria bulbifera, Galium
schultesii, Festuca heterophylla, Ranunculus auricomus, Lathyrus hallersteinii,
Melampyrum bihariense, Aposeris foetida, Helleborus odorus.
HdR R4124, R4125, R4126, R4143, R4147
Veg Aro orientalis-Carpinetum (Dobrescu et Kovács 1973) Täuber 1992; Lathyro
hallersteinii-Carpinetum Coldea 1975; Melampyro bihariensis-Carpinetum
(Borza 1941) Soó 1964 em. Coldea 1975; Evonymo nanae-Carpinetum (Borza
1937) Seghedin et al. 1977; Galio kitaibeliani-Carpinetum Coldea et Pop
1988; Ornithogalo-Tilio-Quercetum Dihoru 1976; Tilio tomentosae-Quercetum
dalechampii Sârbu 1978.
NrSCI 34

91Z0 Păduri moesiace de tei argintiu [Moesian Silver lime woods]

CLAS. PAL.: 41.841

1) Facies dominat de Tilia tomentosa al pădurilor mixte caducifoliate din sudul

Europei centrale şi partea mijlocie a Peninsulei Balcanice, distribuite în general în
arealul alianţei Quercion frainetto, dar local prezente şi în conjuncţie cu pădurile
estice de Carpinion betuli, în particular arborete de Tilia tomentosa din etajul
pădurilor de Carpinus betulus şi Quercus petraea din Bulgaria.
Prezent în special pe versanţii nordici ai piemonturilor, pe soluri acide şi cu umiditate
ridicată, acest habitat este reprezentat de obicei prin arborete monodominante ce
emană un parfum deosebit în timpul înfloririi teilor. Primăvara, stratul ierbos este
bine dezvoltat şi format din Corydalis cava, C. solida, Scilla bifolia, Erythronium
dens-canis, Ranunculus ficaria.

77
2) Plante: Tilia tomentosa, T. platyphyllos, Carpinus betulus, Quercus dalechampii,
Acer platanoides, A. campestre, Brachypodium sylvaticum, Bromus benekeni,
Corydalis solida, Dactylis polygama, Erythronium dens-canis, Glechoma hirsuta,
Melica uniflora, Ranunculus ficaria, Poa nemoralis, Scilla bifolia, Viola hirta, V.
reichenbachiana.
HdR R4135
Veg Tilio tomentosae-Carpinetum betuli typicum Doniţă 1968.
NrSCI 2
NB Spre deosebire de teişurile similare din Bulgaria, cele din nordul Dobrogei apar
pe soluri relativ bogate în baze şi cu deficit hidric estival. În ciuda acestei diferenţe,
compoziţia stratului ierbos este foarte asemănătoare în fenofaza prevernală. Deosebiri
floristice mai evidente se remarcă în fenofaza estivală, acestea datorându-se mai ales
umidităţii edafice mai reduse în teişurile dobrogene.

91AA* Păduri est-europene de stejar pufos [Eastern white oak woods]

CLAS. PAL.: 41.7371, 41.7372

1) Păduri extrazonale dominate de stejar pufos, cu floră submediteraneană, ocupând

enclave mai calde în cadrul arealelor subcontinentale ale lui Quercion frainetto şi
Carpinion illyricum.
Include subtipurile:
41.7371 Păduri tracice de stejar pufos şi cărpiniţă
Păduri de Quercus pubescens şi Q. virgiliana din câmpiile bazinului Mării Negre şi
dealurile Turciei europeane, din nordul câmpiei tracice în sudul şi sud-estul Bulgariei,
unde sunt reprezentate în principal prin masive forestiere insulare, mai ales în partea
centrală a dealurilor Maritsa şi Tundja, şi de pe colinele de la poalele estice şi nordice
ale munţilor Rodopi. Stejarii sunt însoţiţi de Carpinus orientalis, Fraxinus ornus,
Acer campestre sau Tilia tomentosa şi de elemente floristice submediteraneene.
41.7372 Păduri moesiace de stejar pufos
Păduri submediteraneene termofile de Quercus pubescens şi Q. virgiliana din sudul
munţilor Dinarici, lanţul muntos balcanic şi din regiunile învecinate, incluzând sud-
estul şi sudul României.
2) Plante: Quercus pubescens, Q. virgiliana, Carpinus orientalis, C. betulus,
Fraxinus ornus, Galium dasypodum, Paeonia peregrina.
HdR R4158, R4161, R4162, R4163
Veg Galio dasypodi-Quercetum pubescentis Doniţă 1970; Paeonio peregrinae-
Carpinetum orientalis Doniţă 1970; Echinopo banatici-Quercetum pubescentis
Boşcaiu et al. 1971; Paeonio peregrinae-Quercetum pubescentis (Sârbu 1978)
Sanda et Popescu 1999; Ceraso mahaleb-Quercetum pubescentis Jakucs et
Fekete 1957; Tilio tomentosae-Quercetum pedunculiflorae Doniţă 1968;
Lathyro collini-Quercetum pubescentis Klika 1932.
NrSCI 24

78
Păduri mediteraneene caducifoliate

9260 Păduri de Castanea sativa [Castanea sativa woods]

CLAS. PAL.: 41.9

1) Păduri submediteraneene şi din etajul supra-mediteranean dominate de Castanea

sativa şi plantaţii vechi de castan comestibil cu strat ierbos seminatural.
2) Plante: Castanea sativa.
HdR R4141
Veg Castaneo-Quercetum Horvat 1938.
NrSCI 3

92A0 Păduri-galerii (zăvoaie) de Salix alba şi Populus alba [Salix alba and Populus
alba galleries]
CLAS. PAL.: 44.141, 44.162 şi 44.6

1) Păduri de luncă (zăvoaie) din bazinul mediteranean şi cel al Mării Negre dominate
de Salix alba, S. fragilis sau alte specii de salcie înrudite cu acestea (44.141). Păduri
de luncă multistratificate mediteraneene şi central-eurasiene cu Populus spp., Ulmus
spp., Salix spp., Alnus spp., Acer spp., Tamarix spp., Quercus robur, Q.
pedunculiflora, Fraxinus angustifolia, F. pallisiae, liane. Speciile de plop de talie
mare domină de obicei coronamentul prin înălţimea lor; aceştia pot fi absenţi sau rari
în anumite grupări vegetale, care sunt atunci dominate de specii din genurile
enumerate mai sus (44.6).
2) Plante: Salix alba, Populus alba.
HdR R4406
Veg Salici-Populetum Meijer-Drees 1936.
NrSCI 31
NB Indubitabil, tipurile 91E0 şi 92A0 se suprapun parţial, datorită menţionării
comunităţilor de salcie albă în definiţia ambelor habitate. Pentru a înlătura orice
confuzie, s-au inclus în acest habitat numai pădurile de plop alb, pure sau amestecate
cu salcie albă, care se dezvoltă pe soluri aluviale mai evoluate şi prezintă un cortegiu
mai numeros de specii. Dintre acestea se remarcă ca diferenţiale Fraxinus
angustifolia, Vitis vinifera subsp. sylvestris, Galium rubioides şi unele transgresive
din clasele Querco-Fagetea şi Quercetea pubescentis, precum Ulmus laevis, U.
minor, Acer campestre, Brachypodium sylvaticum, Asparagus verticillatus, A.
tenuifolius, A. officinalis.

79
92D0 Galerii şi tufărişuri sud-europene de luncă (Nerio-Tamaricetea şi Securinegion
tinctoriae) [Southern riparian galleries and thickets (Nerio-Tamaricetea and
Securinegion tinctoriae)]
CLAS. PAL.: 44.81 până la 44.84

1) Galerii arborescente şi tufărişuri de cătină roşie, oleandru şi mielărea, precum şi

formaţiuni lemnoase mai scunde, situate de-a lungul apelor curgătoare permanente
sau temporare şi din zonele umede ale etajului termo-mediteranean şi din sud-vestul
Peninsulei Iberice, precum şi din staţiunile cele mai higromorfe ale zonelor saharo-
mediteraneană şi saharo-sindiană. Includ formaţiuni de Tamarix smyrnensis (syn. T.
ramossissima) de pe malurile apelor curgătoare şi din staţiunile de coastă ale
regiunilor pontice şi stepice din vestul Eurasiei.
Formaţiunile cu Tamarix africana nu vor fi luate în considerare.
2) Plante: Tamarix spp.
HdR R4422
Veg Calamagrostio-Tamaricetum ramosissimae Simon et Dihoru (1962) 1963.
NrSCI 4

Păduri temperate montane de conifere

9410 Păduri acidofile de molid (Picea) din etajul montan până în cel alpin (Vaccinio-
Piceetea) [Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-
Piceetea)]
CLAS. PAL.: 42.21 până la 42.23, 42.25

1) Păduri de conifere subalpine şi alpine (dominate de Picea abies şi P. orientalis).

Subtipuri:
42.21 – Păduri de molid subalpine din Alpi şi Carpaţi. Piceetum subalpinum
Păduri de Picea abies din etajul subalpin inferior şi din staţiuni particulare
(extrazonale) ale etajului montan, în Alpii externi, intermediari şi interiori; în ultimul
caz, acestea sunt adesea o continuare a pădurilor montane de molid de la 42.22.
Molizii sunt adesea piperniciţi sau prezintă un habitus columnar şi sunt asociaţi unui
strat ierbos-subarbustiv cu evidente afinităţi subalpine. Păduri de Picea abies din
etajul subalpin inferior al Carpaţilor.
42.25 – Păduri de molid perialpine
Formaţiuni spontane de Picea abies, care ocupă enclave altitudinale sau edafice în
aria de răspândire a altor tipurilor de vegetaţie ce sunt predominante în etajul montan
al Alpilor externi, Carpaţilor, munţilor Dinarici, Jura, lanţului hercinic, în etajul
subalpin al munţilor Jura, catenei vestice hercinice şi al munţilor Dinarici.
2) Plante: Picea abies, Vaccinium spp.
HdR R4203, R4205, R4206, R4207, R4208, R4209, R4212, R4214
Veg Soldanello majoris-Piceetum Coldea et Wagner 1998; Hieracio rotundati-
Piceetum Pawł. et Br.-Bl. 1939 (syn.: Luzulo sylvaticae-Piceetum Wraber

80
 1953); Hieracio rotundati-Abietetum (Borhidi 1974) Coldea 1991;
Leucanthemo waldsteinii-Piceetum Krajina 1933.
NrSCI 51

9420 Păduri alpine de Larix decidua şi/sau Pinus cembra [Alpine Larix decidua
and/or Pinus cembra forests]
CLAS. PAL.: 42.31, 42.32 şi 42.35

1) Păduri din etajul subalpin şi uneori, montan, dominate de Larix decidua sau Pinus
cembra. Cele două specii pot forma păduri pure sau mixte, şi pot fi asociate cu Picea
abies sau Pinus uncinata.
Subtipuri:
42.35 – Păduri carpatice de larice şi zâmbru
Formaţiuni rare de Larix decidua sau Pinus cembra din Carpaţi, fiecare specie
apărând separat ca dominantă unică, împreună ca şi codominante, sau în amestec cu
Picea abies.
2) Plante: Larix decidua, Pinus cembra.
HdR R4201, R4202, R4204
Veg Bruckenthalio-Piceetum Borhidi 1969; Rhododendro myrtifolii-Piceetum
Coldea et Pânzaru 1986; Saxifrago cuneifolii-Laricetum (Beldie 1967) Coldea
1991.
NrSCI 10

Păduri mediteraneene şi macaroneziene montane de conifere

9530* Păduri (sub)mediteraneene de pini negri endemici [(Sub-)Mediterranean pine

forests with endemic black pines]
CLAS. PAL.: 42.61 până la 42.66

1) Păduri din etajul montan mediteranean, pe substrat dolomitic (mare toleranţă la

magneziu), dominate de pini din grupul Pinus nigra, adesea cu o structură densă.
Subtipuri:
42.62 – Păduri vest-balcanice de Pinus nigra - Pinus nigra subsp. nigra din munţii
Dinarici şi ai zonei Pelagonice; Păduri de Pinus nigra subsp. dalmatica din zona
coastei dalmaţiene.
2) Plante: Pinus nigra.
HdR R4218
Veg Genisto radiatae-Pinetum nigrae Resmeriţă 1972.
NrSCI 2
NB Rariştile de pin negru (Pinus nigra subsp. pallasiana) din Banat reprezintă o
disjuncţie nordică a pinetelor din vestul Peninsulei Balcanice (subtipul 42.62).

81
 IV. HABITATE CU PREZENŢĂ INCERTĂ ÎN ROMÂNIA

Sunt prezentate mai jos o serie de habitate, a căror prezenţă pe teritoriul ţării
noastre este incertă. În cazul tuturor acestor tipuri de habitate nu există actualmente
argumente ştiinţifice care să susţină ipoteza prezenţei lor în România. Doar cercetări
geobotanice amănunţite pe teren vor putea da un răspuns sigur şi definitiv.

2120 Dune mobile de-a lungul ţărmului cu Ammophila arenaria (dune albe)
[Shifting dunes along the shoreline with Ammophila arenaria (white dunes)]
CLAS. PAL.: 16.212

1) Dune mobile ce formează cordonul sau cordoanele dinspre mare ale sistemelor de
dune costiere (16.2121, 16.2122 şi 16.2123). Ammophilion arenariae, Zygophyllion
fontanesii.
2) Plante: Ammophila arenaria, Eryngium maritimum, Euphorbia paralias,
Calystegia soldanella, Leymus sabulosus, Medicago marina.
HdR R1608
Veg ?
NrSCI 0
NB Cenotaxonul Echio-Melilotetum albi Tx. 1947 subas. plantaginetosum
arenariae Popescu et Sanda 1980, indicat în HdR, nu poate corespondente acestui
habitat. Pe ţărmul bulgăresc al Mării Negre este semnalată as. Ammophilo
arundinaceae-Elymetum gigantei Vicherek 1971 (din al. Elymion gigantei Morariu
1957), ce poate fi asociată habitatului 2120, dar care la noi nu a fost încă menţionată.
Nu este exclus ca as. Elymetum gigantei Morariu 1957 să fi fost descrisă pe baza unor
comunităţi parţial degenerate (sărăcite în specii), ca urmare a declinului populaţiilor
de A. arenaria subsp. arundinacea pe litoralul românesc.

2330 Dune continentale cu pajişti deschise de Corynephorus şi Agrostis [Inland

dunes with open Corynephorus and Agrostis grasslands]
CLAS. PAL.: (64.11 sau 64.12) x 35.2

1) Formaţiuni deschise întâlnite pe dune continentale cu soluri silicioase uscate, cu

distribuţie atlantică, subatlantică şi mediteranean-montană, adesea sărace în specii,
dintre care cele anuale sunt foarte bine reprezentate.
Include formaţiuni de nisipuri continentale instabile, germano-baltice, de origine
fluvio-glaciară, cu Corynephorus canescens, Carex arenaria, Spergula morisonii,
Teesdalia nudicaulis şi tapete de licheni fruticuloşi (Cladonia, Cetraria) (64.11) şi
alte pajişti caracteristice sistemelor de dune continentale (germano-baltice şi fluvio-

82
glaciare) mai stabilizate, cu Agrostis spp. şi Corynephorus canescens sau alte
graminee acidofile (64.12).
2) Plante: 64.11 - Corynephorus canescens, Spergula morisonii, Teesdalia
nudicaulis, Cladonia, Cetraria; 64.12 - Agrostis spp., Corynephorus canescens.
HdR -
Veg ?
NrSCI 1 (Câmpia Careiului).
NB Condiţiile de umiditate ridicată pe tot parcursul anului, ce caracterizează acest
habitat baltic, nu se regăsesc în zona nisipurilor din nord-vestul ţării. Până în prezent,
aici au fost observate doar grupări de Corynephorus canescens şi Agrostis
stolonifera, care au însă un caracter mai slab acidofil decât comunităţile de la subtipul
64.12 descrise în manualul EUR 27 (Gh. Groza, inedit).

3280 Râuri mediteraneene permanente cu specii de Paspalo-Agrostidion şi perdele

de Salix şi Populus alba [Constantly flowing Mediterranean rivers with Paspalo-
Agrostidion species and hanging curtains of Salix and Populus alba]
CLAS. PAL.: 24.53

1) Formaţiuni de specii anuale nitrofile, de graminee perene şi de rogozuri de pe

malurile râurilor mari mediteraneene, cu Paspalum paspalodes, P. vaginatum,
Polypogon viridis (= Agrostis semiverticillata), Cyperus fuscus, şi perdele de Salix
spp. şi Populus alba.
2) Plante: Paspalum paspalodes, Cyperus fuscus, Salix spp., Populus alba.
HdR -
Veg ?
NrSCI 1 (Porţile de Fier).
NB Deşi specia adventivă Paspalum paspalodes a fost semnalată la Porţile de Fier
şi în Delta Dunării, ea nu poate caracteriza singură acest tip de habitat mediteranean.
Acesta ar trebui să fie asociat cu comunităţi ale alianţei Paspalo-Agrostion, ce nu au
fost încă descrise în literatura de specialitate din România.

6250* Pajişti stepice panonice pe loess [Pannonic loess steppic grasslands]

CLAS. PAL.: 34.91

1) Comunităţi de pajişti bogate în graminee şi alte ierburi perene pe depozite de loess.

Original acestea acopereau zone întinse, însă astăzi sunt limitate la forme de relief
specifice, precum culmi ale depozitelor de loess formate prin eroziune fluvială şi
acumulare.
2) Plante: Artemisia pontica, Astragalus vesicarius, A. austriacus, A. onobrychis,
Crambe tatarica, Nonea pulla, Salvia nemorosa, Phlomis tuberosa, Bromus inermis,
Festuca rupicola, Falcaria vulgaris, Peucedanum alsaticum, Elymus hispidus,
Chamaecytisus supinus, Achillea pannonica.
HdR R3404, R3414, R3418

83
Veg ?
NrSCI 2 (Betfia şi Câmpia Ierului).
NB În România nu există descrise - până în prezent - asociaţii vegetale specifice
acestui tip de habitat. Asociaţiile vegetale şi habitatele româneşti, încadrate de Doniţă
et al. (2006) la tipul de habitat 6250, au o răspândire mai largă, ponto-panonică, şi se
regăsesc la tipurile de habitate 6210, 6240 şi 62C0. Conform unei menţiuni din
manualului EUR 27, acest habitat este prezent în Austria şi se evidenţiază prin as.
Astragalo excapi-Crambetum tatarici.

7240* Formaţiuni pioniere alpine din Caricion bicoloris-atrofuscae [Alpine pioneer

formations of Caricion bicoloris-atrofuscae]
CLAS. PAL.: 54.3

1) Comunităţi alpine, peri-alpine şi nord-britanice ce colonizează substrate neutre

până la uşor acide, pietroase, nisipoase, uneori uşor argiloase sau turboase, saturate în
apă rece, pe morene şi pe marginea izvoarelor, pârâiaşelor, torentelor glaciare din
etajele alpin şi sub-alpin, sau pe nisipuri aluviale ale râurilor limpezi, reci, încet
curgătoare şi ale apelor stătătoare calme. Pentru existenţa acestui tip de habitat este
esenţial îngheţul permanent sau continuu al solului pe o perioadă îndelungată.
Vegetaţia este scundă, formată în principal din specii de Carex şi Juncus (Caricion
bicoloris-atrofuscae).
2) Plante: Carex atrofusca, C. bicolor, Juncus alpinoarticulatus, J. castaneus, J.
triglumis, Kobresia simpliciuscula, Typha minima, T. shuttleworthii.
Animale: Vertigo geyeri, V. genesii.
3) Asociate cu pajişti umede exploatate extensiv, dar şi cu comunităţi din Caricion
davallianae.
HdR -
Veg ?
NrSCI 5 (Munţii Rodnei, Călimani – Gurghiu, Munţii Făgăraş, Parâng şi
Retezat).
NB Nu există - deocamdată - asociaţii corespunzătoare, descrise în România.
Carex bicolor este semnalată doar în Munţii Rodnei, iar C. atrofusca lipseşte complet
din ţara noastră. Literatura de specialitate nu consemnează prezenţa alianţei Caricion
bicoloris-atrofuscae în vegetaţia Carpaţilor româneşti.

8150 Grohotişuri medio-europene silicatice din zone înalte [Medio-European upland

siliceous screes]
CLAS. PAL.: 61.12

1) Grohotişuri silicatice din dealurile Europei centrale şi vestice, cu Epilobium

collinum, Galeopsis segetum, Senecio viscosus, Anarrhinum bellidifolium,
Cryptogramma crispa. Grohotişurile silicatice ale zonelor înalte, rezultate adesea în
urma exploatării carierelor de piatră, şi colonizate de comunităţi alpine sărăcite în

84
specii, de obicei bogate în muşchi, licheni şi uneori ferigi, mai ales Cryptogramma
crispa, sunt incluse, însă nu ar trebui luate în considerare.
2) Plante: Epilobium collinum, Galeopsis segetum, Senecio viscosus, Cryptogramma
crispa.
HdR -
Veg ?
NrSCI 0
NB Speciile caracteristice - Epilobium collinum, Senecio viscosus şi Galeopsis
segetum - sunt toate prezente pe teritoriul României, chiar dacă ultima a fost
semnalată doar la Ilova (jud. Caraş-Severin). Totuşi, până azi nu se cunosc în ţara
noastră comunităţi vegetale edificate de aceste specii, deşi condiţii ecologice similare
cu cele din munţii Europei centrale se întâlnesc în unele zone din Carpaţi.

85
 V. HABITATE INDICATE ERONAT CA PREZENTE
ÎN ROMÂNIA

Sunt enumerate mai jos o serie de habitate de interes comunitar ce nu sunt

prezente în România, dar care se regăsesc în Anexa 2 a O.U.G. nr. 57/20.06.2007
privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi
faunei sălbatice.

1220 Vegetaţie perenă de maluri stâncoase [Perennial vegetation of stony banks]

HdR -
Veg -
NrSCI 0
NB Acest habitat baltico-atlantic nu există pe litoralul românesc al Mării Negre.
Honkenya peploides şi Crithmum maritimum nu sunt prezente în flora României. As.
Crambetum maritimae (Şerbănescu 1965) Popescu et al. 1980 nu poate fi atribuită
acestui habitat, decât în măsura revizuirii conţinutului acestuia din urmă, prin
includerea unui subtip caracteristic coastelor stâncoase ale Mării Negre.

1340* Pajişti sărăturate continentale [Inland salt-meadows]

HdR -
Veg -
NrSCI 0
NB Acest tip de habitat din Europa centro-occidentală are ca vicariantă (ponto)-
panonică habitatul 1530, care deţine comunităţi vegetale specifice, de tip
(sub)continental. Prin urmare, pe teritoriul României locul habitatului 1340 este luat
de habitatul 1530.

2180 Dune împădurite din regiunea atlantică, continentală şi boreală [Wooded dunes
of the Atlantic, Continental and Boreal region]
HdR -
Veg -
NrSCI 0
NB Dunele de nisip de pe litoralul românesc nu sunt colonizate de vegetaţie
forestieră, sub forma tipurilor indicate în manualul EUR 27.

86
6220* Pseudostepe de graminee şi plante anuale din Thero-Brachypodietea [Pseudo-
steppe with grasses and annuals of the Thero-Brachypodietea]
HdR -
Veg -
NrSCI 0
NB Pajiştile mediteraneene xero-termofile din clasa Thero-Brachypodietea nu sunt
prezente în România şi deci, nici tipul de habitat corespunzător.

6290 Stepe ponto-sarmatice [Ponto-Sarmatic steppes]

HdR R3406, R3407, R3409, R3419-3421
Veg Aceleaşi asociaţii menţionate la tipul de habitat 62C0.
NrSCI 0
NB Habitatul cu codul 6290 a fost propus temporar şi nu se regăseşte în manualul
EUR 27. El a fost înlocuit cu habitatul 62C0, actualmente valid.

62D0 Pajişti oro-moesiace acidofile [Oro-Moesian acidophilous grasslands]

HdR -
Veg -
NrSCI 0
NB Acest tip de habitat este circumscris doar munţilor înalţi din centrul Peninsulei
Balcanice şi este caracterizat de câteva endemite, ale căror areale nu pătrund până în
Carpaţii sudici.

7130 Turbării de acoperire (* dacă turbăria este activă) [Blanket bogs (* if active
bog)]
HdR -
Veg -
NrSCI 0
NB Astfel de turbării sunt distribuite doar în regiunea atlantică a Europei. Speciile
de Erica (absente la noi) diferenţiază clar acest tip de habitat de cele vicariante din
Europa centro-orientală.

8240* Lespezi calcaroase [Limestone pavements]

HdR -
Veg -
NrSCI 0
NB Tipurile de vegetaţie asociate acestui habitat (în special cel descris în Marea
Britanie) nu au un corespondent în România. Habitatul analog din ţările scandinave
se suprapune, în mică măsură, cu habitatul 8210.

87
91B0 Păduri termofile de Fraxinus angustifolia [Thermophilous Fraxinus
angustifolia woods]
HdR -
Veg -
NrSCI 0
NB Acest tip de habitat este întâlnit numai în Peninsula Iberică şi Italică. În ţara
noastră, Fraxinus angustifolia subsp. oxycarpa apare doar în staţiuni cu pânza
freatică situată la adâncime mică (în lunci).

91BA Păduri moesiace de brad alb [Moesian silver fir forests]

HdR -
Veg -
NrSCI 0
Acest tip de habitat este distribuit numai în munţii din centrul Peninsulei Balcanice,
fără să pătrundă în Carpaţii sudici.

9280 Păduri de Quercus frainetto [Quercus frainetto woods]

HdR -
Veg -
NrSCI 0
NB Acest tip de habitat submediteranean este răspândit numai pe dealurile înalte
din Peninsula Balcanică, la sud de Dunăre. În România, nu există - în etajul nemoral -
o fâşie de tranziţie ocupată de păduri mixte de fag şi gârniţă (Quercus frainetto).

95A0 Păduri de pin din etajul oro-mediteranean superior [High oro-Mediterranean

pine forests]
HdR -
Veg -
NrSCI 0
NB Acest tip de habitat este răspândit numai în munţii din sudul Peninsulei
Balcanice şi Italice.

88
 BIBLIOGRAFIE CONSULTATĂ

Anastasiu P., Negrean G., 2007 – Invadatori vegetali în România. Editura

Universitāţii din Bucureşti, Bucureşti.
Arcuş M., 1998 – Flora vasculară şi vegetaţia rezervaţiilor forestiere din sudul
Dobrogei: Esechioi, Canaraua Fetii, Dumbrăveni şi Hagieni. Teză de doctorat,
Univ. Al. I. Cuza, Iaşi.
Băcescu M.C., Muller G.I., Gomoiu M.-T., 1971 – Cercetări de ecologie bentală în
Marea Neagră (analiza cantitativă, calitativă şi comparată a faunei bentale
pontice). Ecologie Marină vol. IV. Editura Academiei R.S.R., Bucureşti.
Borhidi A., 2003 – Magyarorszag növénytársulásai. Akadémiai Kiadó, Budapest.
Boşcaiu N., 1971 – Flora şi vegetaţia Munţilor Ţarcu, Godeanu şi Cernei. Ed.
Academiei Române, Bucureşti.
Burduja C., Mititelu D., Sârbu I., Barabaş N., 1971 – Flora şi vegetaţia Dealului
Perchiu (Jud. Bacău). St. Com. Muz. Şt. Nat. Bacău: 755-784.
Burescu P., 2003 – Flora şi vegetaţia zonelor umede din NV României. Ed.
Academiei Române; Bucureşti.
Chifu T., Mânzu C., Zamfirescu O., 2006 – Flora şi vegetaţia Moldovei (România). II
– Vegetaţia. Ed. Univ. “Al. I. Cuza”, Iaşi.
Chytrý M., Kučera T., Kočí N. (coord.), 2001 – Katalog biotopů České republiky
[http://stanoviste.natura2000.cz/index.php?page=odborne_podklady]. Agentura
ochrany přírody a krajiny ČR.
Coldea G., 1991 – Prodrome des associations végétales des Carpates du sud-est
(Carpates Roumaines). Doc. Phytosoc., 13: 317-539.
Coldea G., Chifu T., 1994 – Étude phytocoenologique sur les forêts de charme
(Carpinus betulus L.) de Roumanie. Phytocoenologia, 24: 311-336.
Coldea G. (coord.), 1997 – Les associations végétales de Roumanie. Tome 1 – Les
associations herbacées naturelles. Presses Universitaires de Cluj, Cluj-Napoca.
Cristea V., Gafta D., Pedrotti F., 2004 – Fitosociologie. Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca.
Dihoru G., 1962 - Insula de fagi din Dobrogea. Natura - seria Biologie, 3: 49-52.
Doniţă N., Popescu A., Paucă-Comănescu M., Mihăilescu S., Biriş I.-A., 2005 –
Habitatele din România. Editura Tehnică Silvică, Bucureşti.
Doniţă N., Popescu A., Paucă-Comănescu M., Mihăilescu S., Biriş I.-A., 2006 –
Modificări conform amendamentelor propuse de România şi Bulgaria la
Directiva Habitate (92/43/EEC). Editura Tehnică Silvică, Bucureşti.
European Commission, 2007 – Interpretation Manual of European Union Habitats -
EUR27. DG Environment - Nature and Biodiversity.
Horj P., Gafta D., Groza G., 2006 – Frăsineto-păltinişurile reziduale din valea
Vaserului (O.S. Vişeu): tipologie şi importanţă pentru conservarea
fitodiversităţii. Anale ICAS, 49: 15-29.

89
Luth C.M., Luth U., Gebruk A.V., Thiel H., 1999 – Methane gas seeps along the
oxic-anoxic gradient in the Black Sea: manifestations, biogenic sediment
compounds and preliminary results on benthic ecology. P.S.Z.N. Marine
Ecology, 20(3-4): 221-249.
Marinček L., Čarni A., 2000 – Die Unterverbände der Hainbuchenwälder des
Verbandes Erythronio-Carpinion betuli (Horvat 1938) Marinček in Wallnöfer,
Mucina et Grass 1993. Scopolia, 45: 1-20.
Marstaller R., 1988 – Die Moosgesellschaften des Verbandes Fissidention pusilii
Neum.1971. 32. Beitrag zur Moosvegetation Thüringiens. Gleditschia, 16 (1):
75-98.
Marstaller R., 2006 – Syntaxonomische Konspect der Moosgesellschaften Europas
und abgrenzender Gebiete. Haussknechtia, 13: 1-192.
Micu D., Micu S., 2004 – A new type of macrozoobenthic community from the rocky
bottoms of the Black Sea. În: Ozturk B., Mokievsky V.O., Topaloglu B.
(coord.), International Workshop on Black Sea Benthos, pp. 75-88. Turkish
Marine Research Foundation, 244 pp.
Micu D., sub tipar – Recent records of Pholas dactylus (Bivalvia: Myoida:
Pholadidae) from the Romanian Black Sea, with considerations on its habitat and
proposed IUCN regional status. Acta Zoologica Bulgarica.
Micu D., Todorova V., 2007 - Biodiversity of the western Black Sea. MarBEF
Newsletter 7: 26-28.
Niculescu M., 2006 - Flora şi vegetaţia bazinului superior al râului Luncavăţ. Teză de
doctorat, Univ. Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.
Oprea A., 1997 – Flora şi vegetaţia pădurii Balta (Jud. Galaţi). Bul. Grăd. Bot. Univ.
"Al. I. Cuza" Iaşi, 6 (2): 413-431.
Oprea A., 1998 – Festuca beckeri (Hack.) Trautv. in the southern part of Moldavia
region – Romania. An. Şt. Univ. Iaşi, t. XLIV, s. II, Biol. veg.: 109-112.
Petrescu M., 2000-2001 – Contribuţii la cunoaşterea răspândirii şi cenologiei speciei
Celtis glabrata Stev. în Dobrogea. Ocrotirea naturii şi a mediului înconjurător,
44-45: 75-83.
Pop I., Cristea V., Hodişan I., 1999-2000 – Vegetaţia judeţului Cluj (studiu
fitocenologic, ecologic, bioeconomic şi eco-protectiv). Contrib. Bot., 35 (2): 5-
254.
Pott R., 1995 – Die Pflanzen-gesellschaften Deutschlands. 2 Auflage. Verlag Eugen
Ulmer, Stuttgart.
Raţiu O., Gergely I., Şuteu Ş., 1984 – Flora şi unităţile fitosintaxonomice de pe valea
Iadului (jud. Bihor). Importanţă economică şi ştiinţifică. Caracterizarea lor
ecologică III. Contrib. Bot., 24: 85-135.
Sanda V., 2002 – Vademecum ceno-structural privind covorul vegetal din România.
Editura Vergiliu, Bucureşti.
Sanda V., Barabaş N., Biţă-Nicolae C., 2005 – Breviar privind parametrii structurali
şi carcateristicile ecologice ale fitocenozelor din România. Partea I. Editura “Ion
Borcea”, Bacău.

90
Sanda V., Barabaş N., Biţă-Nicolae C., Nedelcu A.G., 2006 – Breviar fitocenologic.
Rovimed Publishers, Bacău.
Sanda V., Popescu A., Stancu D.I., 2001 – Structura cenotică şi caracterizarea
ecologică a fitocenozelor din România. Editura Conphis, Piteşti.
Sârbu I., 1977 – Flora şi vegetaţia din Bazinul Chinejii şi al Prutului între Rogojeni-
Măstăcani. Teză de doctorat, Univ. Al. I. Cuza, Iaşi.
Schneider E., Drăgulescu C., 2005 – Habitate şi situri de interes comunitar. Editura
Univ. “Lucian Blaga”, Sibiu.
Ştefan N., Oprea A., 2001 – A peat-bog vegetal association with Betula nana L. and
Eriophorum vaginatum L. in Bucovina (Romania). Bul. Grăd. Bot. Univ. "Al. I.
Cuza" Iaşi, 10: 139-143.
Ştefan N., Sârbu I., Oprea A., 1997 – Contribution to the study of Romania's
vegetation (II). Bul. Grăd. Bot. Univ. "Al. I. Cuza" Iaşi, 6 (1): 275-286.
Ştefan N., Sârbu I., Oprea A., Mânzu C., 2000 – Contributions to the study of
Romania's vegetation (IV). An. Şt. Univ. "Al. I. Cuza" Iaşi, t. XLVI, s. II, Biol.
veget.: 127-132.
Ştefan N., Sârbu I., Oprea A., sub tipar – Phytocoenological contributions to the
vegetation of Moldavia (Romania). Revue Roumaine de Biologie, Ser. Biol. veg.
Ştefan N., Sârbu I., Oprea A., Zamfirescu O., 2000 – Flora şi vegetaţia Grindului
Lupilor (Rezervaţia Biosferei Delta Dunării). Bul. Grăd. Bot. Univ. "Al. I. Cuza"
Iaşi, 9: 91-124.
Ştefan N., Sârbu I., Oprea A., Zamfirescu O., 2001 – Contribuţii la cunoaşterea
vegetaţiei Grindurilor Chituc şi Saele-Istria. Bul. Grăd. Bot. Univ. "Al. I. Cuza"
Iaşi, 10: 99-122.
Täuber F., 1991-1992 – Contribuţii la sintaxonomia cărpinetelor carpato-dacice
(Lathyro-Carpinetalia). Contrib. Bot., 31: 15-29.
Tzonev R., Rousakova V., Dimitrov M., Dimova D., Belev T., Kavrakova V., 2004 –
Proposals for Habitats Types to be Included in Annex 2 to Council Directive
92/43/ЕЕС on the Conservation of Natural Habitats and Wild Fauna and Flora,
and in the Interpretation Manual of European Union Habitats EUR 15/2. WWF
Report, Danube – Carpathian Program, Sofia.
Valachovič, M., Dražil, T., Stanová, V., Maglocký Š. (coord.), 2002 – Biotopy
Slovenska zaradené do Smernice o biotopoch č. 92/43/EHS. Interpretačný
manuál. DAPHNE – Inštitút aplikovanej ekológie a Botanický ústav SAV,
Bratislava, 145 pp.
Wenzhofer F., Riess W., Luth U., 2002 – In situ macrofauna respiration rates and
their importance for benthic carbon mineralization on the NW Black Sea shelf.
Ophelia, 56(2): 87-100.
Willner W., Grabherr G. (coord.), 2007 – Die Wälder und Gebüsche Österreichs.
Spektrum Akademischer Verlag, München.

91
 GLOSAR DE TERMENI TEHNICI

Adventiv = caracterul invaziv al unor specii care îşi au originea în alte regiuni
geografice, dar care au fost dispersate masiv prin intermediul omului,
integrându-se în diverse cenoze spontane ori cultivate.
Areal = teritoriu de distribuţie (răspândire) a unei specii sau comunităţi vegetale.
Asociaţie vegetală = unitate de bază (elementară) a cenotaxonomiei (sintaxonomiei)
care se conturează dintr-un ansamblu de fitocenoze, ce posedă în comun
caractere floristice, ecologice, dinamice, corologice, statistice şi istorice similare.
Biot = totalitatea speciilor vegetale şi animale care caracterizează un biom sau tip de
habitat.
Briofite = grup de plante (muşchi şi hepatice) cu rizoizi şi fără ţesuturi vasculare.
Caracteristică (specie) = caracterul de a avea o distribuţie limitată aproape exclusiv
la un cenotaxon, datorită gradului ridicat de adaptare (specializare) la condiţiile
eco-cenotice ale unităţii respective.
Casmofitic = caracterul unei comunităţi vegetale de a fi adaptat şi de a se dezvolta în
fisurile şi crăpăturile stâncilor.
Cenotaxon (= sintaxon) = unitate de clasificare a vegetaţiei în sistemul
cenotaxonomic.
Cenotaxonomie (= sintaxonomie) = sistem ierarhic şi inductiv de clasificare a
vegetaţiei, ce cuprinde cenotaxoni de diferite ranguri.
Cormofite = grup de plante cu corm (rădăcină, tulpină, frunze) şi cu ţesuturi
vasculare.
Diferenţială (specie) = calitatea de a discrimina (individualiza) un grup de fitocenoze
aparţinând unei anumite asociaţii, subasociaţii, facies sau variante geografice,
faţă de altele asemănătoare lor din perimetrul general de răspândire a
cenotaxonului respectiv.
Distrofic = caracterul unui lac de a avea ape slab oxigenate şi de culoare brună,
datorită conţinutului excesiv de humus.
Edificatoare (specie) = calitatea de a fi dominant şi de a determina fizionomia unei
fitocenoze sau asociaţii vegetale.
Eufotică (zonă) = stratul superficial de apă din mări şi lacuri în care pătrunde
suficientă lumină solară, pentru a permite desfăşurarea fotosintezei.
Extrazonal = caracterul unei comunităţi vegetale de a fi distribuită în staţiuni
disjuncte, particulare din punct de vedere ecologic, din afara arealului unde
fitocenozele în cauză au o distribuţie relativ continuă, în condiţii staţionale
obişnuite şi conforme cu caracteristicile pedo-climatice ale regiunii geografice
respective.
Facies = unitate de clasificare inferioară asociaţiei vegetale, care se distinge prin
afirmarea cantitativă a unei specii, fără a fi afectată însă structura calitativă a
asociaţiei.

92
Fenofază = fază periodică din cadrul dinamicii anuale a fitocenozelor, ce se
caracterizează printr-o anumită stare fenologică (fiziologică) a majorităţii
speciilor ce compun comunitatea respectivă.
Fitocenoză = comunitate vegetală cu o structură şi dinamică proprie, formată dintr-
un număr determinat de populaţii de plante autotrofe, adaptate la convieţuirea în
biotopul relativ uniform pe care-l ocupă şi constituind partea producătoare a unei
biocenoze.
Fitosociologie = ştiinţă care se ocupă de studiul complex al structurii şi dinamicii
fitocenozelor, al raporturilor lor cu mediul abiotic şi biotic, al răspândirii,
tipizării şi clasificării lor.
Habitat (sensu Natura 2000) = ecosistem = complex sistemic constituit din ecotop şi
biocenoza corespunzătoare care îl ocupă.
Habitat (sensu stricto) = mediu abiotic (ecotop) în care se dezvoltă o biocenoză
distinctă.
Hidrofil = caracterul de a fi adaptat la un habitat acvatic permanent sau cel puţin, la
condiţii de stagnare prelungită a apei, mare parte din an.
Higrofil = caracterul de a fi adaptat la şi de a prefera condiţii de umiditate edafică
excesivă, dar fără stagnarea prelungită a apei.
Infralitoral = porţiunea din platforma continentală, aflată la o adâncime mică sub
nivelul mării, până unde lumina poate pătrunde şi permite desfăşurarea
fotosintezei.
Izobată = curbă imaginară ce reuneşte toate punctele de egală adâncime sub nivelul
mării.
Însoţitoare (specie) = fără preferinţe cenotice evidente, adică întâlnită în comunităţi
vegetale destul de diferite.
Lande = tufărişuri scunde de origine secundară, constituite majoritar din specii de
Ericaceae, care sunt răspândite cu predilecţie în vestul Europei, în condiţiile
unui climat oceanic.
Mediolitoral = partea de ţărm acoperită de apă în timpul fluxului şi descoperită în
timpul refluxului.
Mezofil = caracterul de a fi adaptat la şi de a prefera condiţii intermediare de
umiditate edafică.
Nomenclatură fitosociologică = set de reglementări care privesc denumirea
unităţilor de clasificare fitosociologice (cenotaxonilor).
Pionieră (vegetaţie, specie) = caracterul de a ocupa habitate aflate în stadii incipiente
ale succesiunilor.
Psamofil = caracterul de a fi adaptat la şi de a prefera staţiuni formate pe nisipuri.
Rupicol = caracterul de a fi adaptat la şi de a prefera staţiuni rupestre, adică cu multă
rocă la suprafaţă.
Secundară (asociaţie, vegetaţie) = calitatea de a face parte dintr-o serie dinamică,
dar fără a reprezenta însă capul de serie (tipul de comunitate cel mai evoluat).
Sinecologie = ecologia comunităţilor vegetale.
Subasociaţie vegetală = unitate inferioară de clasificare a vegetaţiei ce reuneşte
fitocenoze care se deosebesc de tipul asociaţiei prin variaţii ecologice şi/sau
dinamice evidente şi care se individualizează prin specii diferenţiale.

93
Succesiune secundară = proces dinamic natural ce implică înlocuirea treptată a unui
tip de fitocenoză (asociaţie) secundară cu alta.
Supralitoral = fâşie îngustă de ţărm acoperită numai excepţional de apa mării în
timpul furtunilor.
Şleau = formaţiune forestieră din zona nemorală (câmpie forestieră) sau etajul
nemoral (numai staţiuni de dealuri), constituite din arborete amestecate din cel
puţin trei specii arborescente ale genurilor Quercus, Carpinus şi Tilia.
Termofil = caracterul de a fi adaptat la şi de a prefera condiţii de căldură sporită.
Transgresivă (specie) = caracterul de a apărea în comunităţi vegetale diferite de cele
pentru care acestea sunt caracteristice.
Variantă geografică = unitate de clasificare inferioară asociaţiei vegetale, care se
distinge prin specii diferenţiale geografice, dar se dezvoltă în condiţii ecologice
similare cu cele corespunzătoare asociaţiei integratoare.
Vicariantă = caracterul unei specii sau comunităţi vegetale de a înlocui alta, similară
din punct de vedere filogenetic sau floristic, într-o altă regiune geografică sau
staţiune.
Xerofil = caracterul de a fi adaptat la şi de a prefera condiţii de deficit hidric.

94
 INDEX FITOSOCIOLOGIC

Aro orientalis-Carpinetum, 77
A Arrhenatheretum elatioris, 51
Artemisietum tschernievianae (arenariae), 25
Acereto-Ulmetum, 68
Artemisio austriacae-Poëtum bulbosae, 48
Aceri tatarici-Quercetum roboris, 73
Artemisio petrosae-Gypsophiletum petraeae,
Aceri-Fraxinetum, 68
61
Achilleo schurii-Campanuletum
Artemisio santonici-Festucetum pseudovinae,
cochleariifoliae, 61
24
Achilleo schurii-Dryadetum, 35
Artemisio santonici-Juncetum littoralis, 23
Achilleo-Festucetum pseudovinae, 24
Artemisio-Petrosimonietum triandrae, 24
Achnatheretum calamagrostis, 60
Arunco-Petasitetum albi, 50
Acino-Galietum anisophylli, 59
Asperulo taurinae-Carpinetum, 74
Aconitetum taurici, 50
Asphodelino luteae-Paliuretum, 38
Acorelletum pannonici, 22
Asplenietum septentrionalis, 62
Adenostyletum alliariae banaticum, 50
Asplenietum septentrionalis-adianti-nigri, 62
Adenostylo-Cicerbitetum, 50
Asplenietum trichomanis-rutae-murariae, 61
Adenostylo-Doronicetum austriaci, 50
Asplenio quadrivalenti-Poëtum nemoralis, 61
Aegopodio-Anthriscetum nitidae, 50
Asplenio rutae-murariae-Melicetum ciliatae,
Aegopodio-Petasitetum hybridi, 50
43
Aeluropo-Puccinellietum gigantei, 24
Asplenio trichomanis-Poëtum nemoralis, 62
Aeluropo-Puccinellietum limosae, 24
Asplenio-Ceterachetum, 61
Aeluropo-Salicornietum, 24
Asplenio-Cystopteridetum fragilis, 61
Agropyretum elongati, 24
Asplenio-Schivereckietum podolicae, 61
Agropyretum pectiniformis, 48
Asplenio-Silenetum petraeae, 61
Agropyro-Kochietum prostratae, 48
Asplenio-Syringetum vulgaris, 37
Agrostietum stoloniferae, 51
Astragalo ponticae-Stipetum ucrainicae, 48
Agrostio-Beckmannietum, 24
Atripliceto hastatae-Cakiletum euxinae, 21
Agrostio-Callunetum, 33
Agrostio-Deschampsietum caespitosae, 51
Agrostio-Festucetum pratensis, 51
B
Agrostio-Festucetum valesiacae, 46 Bassietum sedoidis, 24
Alnetum viridis austro-carpaticum, 36 Bassio laniflorae-Brometum tectorum, 47
Alno incanae-Syringetum josikaeae, 37 Beckmannietum eruciformis, 24
Alopecuretum ventricosi, 51 Bidentetum cernui, 32
Alysso petraei-Sedetum hispanici, 40 Bidenti-Polygonetum hydropiperis, 32
Amygdaletum nanae, 36, 37 Botriochloëtum ischaemi, 46
Angelico sylvetris-Cirsietum cani, 50 Brachypodio pinnati-Festucetum rupicolae,
Angelico-Cirsietum oleracei, 50 45
Anthoxantho-Agrostietum capillaris, 52 Brometum erecti, 45
Aperetum maritimae, 25 Brometum tectorum, 25
Aremonio agrimonioidis-Fagetum, 73 Bruckenthalia spiculifolia şi Antennaria
Aremonio-Quercetum petraeae, 75 dioica (as.), 35
Arenarietum biflorae, 41 Bruckenthalietum spiculifoliae, 35
Argusietum (Tournefortietum) sibiricae, 21 Bruckenthalio-Piceetum, 81
Argusio-Petasitetum spuriae, 26
Arnica montana şi Calluna vulgaris (as.), 33 C
Aro orientalis-Carpinenion, 77
Calamagrostietum pseudophragmitis, 31

95
Calamagrostio epigeji-Hippophaëtum
rhamnoidis, 26
Calamagrostio villosae-Pinetum mugo, 35
Calamagrostio-Spiraeetum ulmifoliae, 37
Calamagrostio-Tamaricetum ramosissimae,
80
Calamintha baumgartenii şi Galium
anisophyllum (as.), 59
Calletum palustris, 55
Callitrichetum palustris, 32
Caltho laetae-Ligularietum sibiricae, 31
Campanuletum crassipedis, 61
Campanulo abietinae-Juniperetum, 35
Campanulo abietinae-Vaccinietum, 35
Campanulo lingulatae-Brometum riparii, 46
Camphorosmetum annuae, 24
Camphorosmetum monspeliacae, 24
Caragana frutex (as.), 38
Cardaminetum opizii, 31
Cardaminopsio neglectae-Papaveretum, 59
Cardueto-Heracleetum palmati, 50
Carduo kerneri-Festucetum carpaticae, 42
Caricetum davallianae, 58
Caricetum diandrae, 55
Caricetum distantis, 24
Caricetum divisae, 24
Caricetum lasiocarpae, 55
Caricetum limosae, 55
Carici brizoidis-Alnetum glutinosae, 70
Carici brizoidis-Quercetum roboris, 67
Carici distantis-Festucetum orientalis, 24
Carici flavae-Blysmetum compressi, 58
Carici flavae-Cratoneuretum cochlearietosum
pyrenaicae, 56
Carici flavae-Eriophoretum latifolii, 58
Carici humilis-Brachypodietum pinnati, 45
Carici humilis-Sorbetum dacicae, 37
Carici humilis-Stipetum joannis, 47
Carici limosae-Sphagnetum, 55
Carici pilosae-Carpinetum, 67
Carici pilosae-Quercetum petraeae, 67
Carici remotae-Calthaetum laetae, 31
Carici remotae-Fraxinetum, 70
Carici-Menyanthetum caricetosum diandrae,
55
Carpino-Fagetum, 65, 66, 73
Carpino-Fagetum cephalantherietosum, 66
Carpino-Fagetum fagetosum orientalis, 73
Carpino-Quercetum cerris, 75
Castaneo-Quercetum, 79
Ceramietum rubri, 18
Ceramio-Corallinetum elongatae, 18
96
Ceraso mahaleb-Quercetum pubescentis, 78
Cerastio banatici-Festucetum
pseudodalmaticae, 43
Cerastio calcicolae-Saxifragetum moschatae,
59
Cerastio lerchenfeldiani-Papaveretum, 59
Cerastio transsilvanici-Galietum lucidi, 59
Ceratophylletum demersii, 29
Cetrario-Loiseleurietum procumbentis, 35
Cetrario-Vaccinietum gaultherioidis austro-
carpaticum, 35
Chaerophylletum aromatici, 50
Chaerophyllo hirsuti-Filipenduletum, 50
Charetum braunii, 28
Chrysopogono-Caricetum humilis, 47
Chrysosplenio alpini-Saxifragetum stellaris,
31
Cicerbitetum alpinae, 50
Cirsio cani-Festucetum pratensis, 51
Cirsio waldsteinii-Heracleetum transsilvanici,
50
Cladietum marisci, 56, 57
Cleistogeno-Festucetum rupicolae, 45
Cochleario pyrenaicae-Cratoneuretum
commutati, 56
Convallario-Quercetum roboris, 73
Convolvulo-Epilobietum hirsuti, 50
Convolvulo-Eupatorietum cannabini, 50
Corallinetum officinalis, 18
Corno-Fraxinetum orni, 37
Corno-Quercetum pubescentis, 72
Corylo colurnae-Fagetum, 73
Corylo-Tilietum cordatae, 68
Crambetum maritimae, 25, 86
Cratoneuretum filicino-commutati, 56
Cratoneuron commutatum (as.), 56
Crypsidetum aculeatae, 22
Ctenidio-Polypodietum, 61
Cynodonto-Poëtum angustifoliae, 48
Cyperetum flavescentis, 28
Cypero-Limoselletum, 28
Cystoseiretum barbatae, 18
Cystoseiretum crinitae, 18
D
Danthonio-Brachypodietum pinnati, 45
Danthonio-Chrysopogonetum grylli, 46
Danthonio-Stipetum stenophyllae, 47
Daphno blagayanae-Pinetum sylvestris, 76
Dentario bulbiferae-Quercetum petraeae, 67
Deschampsio flexuosae-Fagetum, 64
Diantho henteri-Silenetum lerchenfeldianae,
62
Diantho tenuifolii-Festucetum amethystinae,
42
Dichostylido michelianae-Gnaphalietum
uliginosi, 28
Doronico carpatici-Saxifragetum aizoidis, 56
Doronico columnae-Rumicetum scutati, 59
Drabo lasiocarpae-Ceterachetum, 61
Dryopteridetum robertianae, 60
E 71
Echinochloo-Polygonetum lapathifolii, 32
Echinopo banatici-Quercetum pubescentis, 78
Eleocharidetum acicularis, 28
Elymetum gigantei, 25, 82
Elynetum myosuroidis, 42
Elytrigietum hispidi, 48
Empetro-Vaccinietum gaultherioidis, 35
Enteromorphetum compressae, 18
Epipactidi-Fagetum, 66
Eriophoro vaginati-Betuletum nanae, 53
Eriophoro vaginati-Sphagnetum, 53
Eriophoro vaginati-Sphagnetum recurvi, 53
Eriophoro-Sphagnetum, 53
Erysimo comati-Stipetum eriocaulis, 44
Evonymo nanae-Carpinetum, 77
Evonymo-Prunetum spinosae, 37
F Heleochloëtum alopecuroidis, 24
Fago-Ornetum, 73
Festucetum amethystinae, 42
Festucetum amethystinae transsilvanicum, 42
Festucetum arenicolae, 40
Festucetum pictae, 59
Festucetum polesicae, 40
Festucetum rubrae fallax, 45
Festucetum rubrae montanum, 45
Festucetum vaginatae arenicolum, 40
Festucetum valesiaco-rupicolae, 46
Festucetum versicoloris, 42
Festucetum versicoloris transsilvanicum, 42
Festucetum xanthinae, 44
Festuco drymejae-Fagetum, 64
Festuco pictae-Senecionetum carniolicae, 59
Festuco rubrae-Agrostietum capillaris, 45, 46,
52
Festuco rubrae-Agrostietum capillaris
nardetosum strictae, 45
Festuco rupicolae-Caricetum humilis, 46
97
Festuco rupicolae-Danthonietum
provincialis, 45
Festuco vaginatae-Corynephoretum, 27
Filipendulo-Geranietum palustris, 50
Fissidention gracilifolii, 63
Fraxinetum pallisae, 71
Fraxino angustifoliae-Quercetum
pedunculiflorae, 71
Fraxino danubialis-Ulmetum, 71
Fraxino orni-Quercetum dalechampii, 75
Fraxino pallisae-Quercetum pedunculiflorae,
G
Galantho plicatae-Tilietum tomentosae, 75
Galietum erecti, 59
Galio dasypodi-Quercetum pubescentis, 78
Galio kitaibeliani-Carpinetum, 77
Galio schultesii-Fagetum, 65
Galio-Hirundinarietum, 59
Genisto radiatae-Pinetum nigrae, 81
Geranio macrorrhizi-Fagetum, 73
Gymnocarpietum robertianae, 60
Gymnospermio altaicae-Celtetum glabratae,
38
H
Halimionetum (Obionetum) verruciferae, 24
Halocnemetum strobilacei, 24
Heleochloëtum schoenoidis, 22
Helianthemo cani-Seslerietum heufflerianae,
43
Heracleetum palmati, 50
Hieracio pilosellae-Nardetum strictae, 45
Hieracio rotundati-Abietetum, 81
Hieracio rotundati-Fagetum, 64
Hieracio rotundati-Piceetum, 80
Hippopho-Salicetum elaeagni, 31
Holoschoeno-Calamagrostietum epigeji, 26
Hordeetum hystricis, 24
Hordeetum maritimi, 22
Hottonietum palustris, 26, 32
Hydrocharitetum morsus-ranae, 29
Hypno-Polypodietum, 62
I
Iridetum halofilae, 24
 J Medicagini minimae-Festucetum valesiacae,
Junceto trifidi-Vaccinietum, 35, 41
Juncetum bufonii, 28
Juncetum littoralis, 23
Juncetum littoralis-maritimi, 23
Juncetum maritimi, 23
Juncetum trifidi, 41
Junco-Molinietum, 49
Junipereto-Vaccinietum, 35
Juniperetum intermediae, 35
Juniperetum nanae, 35
Juniperetum sabinae, 35
Juniperetum sibiricae, 35
Junipero-Bruckenthalietum, 35
K Nardetum strictae alpinum, 45
Koelerietum macranthae, 46
Koelerio glaucae-Stipetum borysthenicae, 26
Koelerio-Artemisietum lerchianae, 48
L Nardus stricta şi Bruckenthalia spiculifolia
Lactuco tataricae-Glaucietum flavae, 21
Lathyro collini-Quercetum pubescentis, 78
Lathyro hallersteinii-Carpinetum, 77
Lathyro veneti-Fagetum, 65
Lemnetum gibbae, 29
Lemnetum minoris, 29
Lemnetum trisulcae, 29
Lemno-Azolletum carolinianae, 29
Lemno-Hydrocharitetum morsus-ranae, 29
Lemno-Salvinietum natantis, 29
Lemno-Spirodeletum, 29
Lemno-Utricularietum vulgaris, 29
Lepidio crassifolii-Puccinellietum limosae, 24
Leucanthemo waldsteinii-Fagetum, 65, 76
Leucanthemo waldsteinii-Piceetum, 81
Limonio bellidifolii-Puccinellietum
convolutae, 24
Limonio gmelini-Artemisietum monogynae,
24
Limonio-Aeluropetum littoralis, 24
Limosello-Ranunculetum lateriflori, 28
Loiseleurietum procumbentis, 35
Luzuletum alpino-pilosae, 41
Luzulo sylvaticae-Piceetum, 80
Lychnothamnetum barbati, 28
Lysimachio vulgaris-Filipenduletum, 50
M Paeonio peregrinae-Quercetum pubescentis,
Marsilleaetum quadrifoliae (natantis), 29
98
46
Melampyro bihariensis-Carpinetum, 77
Melampyro saxosi-Vaccinietum myrtilii, 35
Melico-Phleetum montani, 43
Molinio caeruleae-Quercetum roboris, 68, 69
Molinio-Salicetum rosmarinifoliae, 49
Molluginetum cervianae, 40
Myriophyllo verticillati-Nupharetum luteae,
29
N
Najadetum marinae, 17
Najadetum minoris, 29
Nardetum alpigenum carpaticum, 45
Nardetum strictae montanum, 45
Nardo-Callunetum, 33
Nardo-Festucetum tenuifoliae, 45
Nardo-Gnaphalietum supini, 41
Nardo-Molinietum, 49
(as.), 35
Nectaroscordo-Tilietum tomentosae, 75
Nitelletum gracilis, 28
Nitrario-Artemisietum maritimae, 24
Nymphaeetum albae, 29
Nymphaeetum albo-candidae nymphaeetosum
candidae, 29
Nymphaeetum lotus thermalis, 30
Nymphoidetum peltatae, 29
O
Orchio-Schoenetum nigricantis, 58
Orchio-Schoenetum nigricantis
plantaginetosum cornuti, 26
Ornithogalo-Tilio-Quercetum, 77
Orno-Quercetum praemoesicum, 75
Oxyria digyna şi Geum (Sieversia) reptans
(as.), 59
Oxyria digyna şi Poa nyárádyana (as.), 59
Oxyrietum digynae, 59
Oxytropido carpaticae-Elynetum, 42
Oxytropido carpaticae-Onobrychidetum
transsilvanicae, 42
P
Paeonio peregrinae-Carpinetum orientalis, 78
78
Papaver pyrenaicum şi Festuca violacea (as.),
59
Papaver pyrenaicum şi Viola alpina (as.), 59
Papavereto-Cystopteridetum, 59
Papavero-Festucetum violaceae, 59
Papavero-Linarietum alpinae, 59
Parietarietum officinalis, 59
Petasiteto-Telekietum speciosae, 50
Petasitetum albae, 50
Petasitetum glabrati, 50
Petasitetum hybridi, 50
Petasitetum kablikiani, 50
Peucedano officinalis-Asteretum sedifolii, 24
Peucedano officinalis-Festucetum
pseudovinae, 24
Peucedano rocheliani-Molinietum caeruleae,
49
Philonotido-Calthetum laetae, 31
Pholiuro-Plantaginetum tenuiflorae, 24
Phyllitidi-Fagetum, 76
Pinetum mugi carpaticum, 35
Pino mugo-Sphagnetum, 69
Plantaginetum arenariae, 26
Plantaginetum maritimae, 24
Plantaginetum schwarzenbergianae-cornuti,
24
Poëtum pratensis, 51
Poëtum silvicolae, 51
Polygalo majoris-Brachypodietum pinnati, 45
Polygonetum amphibii (natantis), 29
Polygono lapathifolii-Bidentetum, 32
Polypogonetum monspeliensis, 24
Polytrichetum sexangularis, 41
Polytricho piliferi-Scleranthetum perennis, 62
Poo alpinae-Alyssetum repentis, 42
Poo contractae-Oxyrietum digynae, 59
Poo supinae-Cerastietum cerastioidis, 41
Poo-Trisetetum flavescentis, 52
Porphyretum leucostictae, 18
Potametum natantis, 29
Potamo perfoliati-Ranunculetum circinati, 29
Potamo-Ceratophylletum submersi, 29
Potamogetonetum crispi, 29
Potamogetonetum graminei, 29
Potamogetonetum lucentis, 29
Potamogetonetum nodosi, 29
Potamogetonetum pectinati, 29
Potamogetonetum perfoliati, 29
Potentillo arenariae-Festucetum pseudovinae,
47
Potentillo chrysocraspedae-Festucetum
airoidis, 41
99
Potentillo-Festucetum dalmaticae, 40
Primulo-Caricetum curvulae, 41
Prunetum fruticosae, 36, 37
Prunetum nanae, 37
Prunetum tenellae, 36, 37, 38
Pruno padi-Fraxinetum, 70
Puccinellietum distantis, 24
Puccinellietum limosae, 24
Puccinellio-Salicornietum, 24
Puccinellio-Spergularietum salinae
atriplicetosum littoralis, 22
Pulsatillo-Festucetum rupicolae, 46
Q
Quercetum cerris, 75
Quercetum frainetto, 75
Quercetum frainetto-cerris, 75
Quercetum pedunculiflorae, 73
Quercetum pedunculiflorae-cerris, 73
Quercetum petraeae-cerris, 75
Quercetum roboris-pedunculiflorae, 71
R
Ranunculetum aquatilis, 32
Ranunculetum sardoi, 24
Ranunculo repentis-Alopecuretum pratensis,
51
Rhamno catharticae-Jasminetum fruticantis,
38
Rhinantho rumelici-Brometum erecti, 45
Rhododendro myrtifolii-Piceetum, 81
Rhododendro myrtifolii-Pinetum mugo, 35
Rhododendro myrtifolii-Vaccinietum, 35
Rhododendro-Juncetum trifidi, 41
Rhodoreto-Juncetum trifidi saxifragetosum
paniculatae, 35
Rhodoretum kotschyi, 35
Riccietum fluitantis, 29
Ricciocarpetum natantis, 29
Rumicetum scutatii, 59
Ruppietum maritimae, 17
Rusco-Carpinetum, 74
S
Salicetum albae, 70, 71
Salicetum bicoloris, 36
Salicetum elaeagni-purpureae, 31
Salicetum fragilis, 70
Salicetum hastatae, 36
Salicetum herbaceae, 41
Salicetum retuso-reticulatae, 42
Salici purpureae-Myricarietum, 31
Salici rosmarinifoliae-Holoschoenetum
vulgaris, 26
Salici-Alnetum viridis, 36
Salici-Populetum, 79
Salicornietum prostratae, 22
Salsoletum sodae, 22
Salsolo-Euphorbietum paralias salsoletosum
ruthenicae, 21
Salvio nutantis-nemorosae-Festucetum
rupicolae, 45
Salvio nutantis-Paeonietum tenuifoliae, 46
Saxifragetum carpathicae-cymosae, 59
Saxifragetum moschatae-aizoidis, 59
Saxifrago bryoidis-Silenetum acaulis, 59
Saxifrago carpathicae-Oxyrietum digynae, 59
Saxifrago cuneifolii-Laricetum, 81
Saxifrago demissae-Gypsophiletum petraeae,
61
Saxifrago luteo-viridis-Silenetum zawadzkii,
61
Saxifrago moschatae-Drabetum kotschyi, 61
Saxifrago rochelianae-Gypsophiletum
petraeae, 61
Saxifrago tridactylitis-Poëtum compressae, 40
Scabioso argenteae-Artemisietum campestris,
26
Scabioso argenteae-Caricetum colchicae, 26
Scabioso lucidae-Bellardiochloëtum
violaceae, 42
Schoeneto-Armerietum barcensis, 58
Schoenetum nigricantis, 49, 58
Scirpetum sylvatici, 50
Sclerantho-Poëtum compressae, 40
Scorzonero mucronatae-Leuzeetum salinae,
24
Scorzonero parviflorae-Juncetum gerardii, 24
Scorzonero roseae-Festucetum nigricantis, 45
Secali sylvestris-Alyssetum borzeani, 25
Secali sylvestris-Brometum tectorum, 25
Sedo fabariae-Geranietum macrorrhizi, 59
Sedo-Petrorhagietum saxifragae, 40
Seligerion, 63
Sempervivetum heuffelii, 62
Senecio glaberrimi-Silenetum
lerchenfeldianae, 62
Seseli gracilis-Festucetum pallentis, 43
Seslerietum bielzii transsilvanicum, 42
Seslerietum haynaldianae sempervirentis, 42
Seslerietum heuflerianae, 42
Seslerietum rigidae biharicum, 42
Seslerietum rigidae retezaticum, 42
100
Seslerietum uliginosae, 58
Seslerio bielzii-Caricetum sempervirentis, 42
Seslerio haynaldianae-Caricetum
sempervirentis, 42
Seslerio haynaldianae-Saxifragetum
rochelianae, 42
Seslerio heufflerianae-Caricetum
sempervirentis, 42
Seslerio rigidae-Pinetum sylvestris, 76
Seslerio rigidae-Saxifragetum rochelianae, 40
Seslerio-Festucetum versicoloris, 42
Silenetum dinaricae, 62
Sileno acaulis-Minuartietum sedoidis, 59
Sileno lerchenfeldianae-Potentilletum
haynaldianae, 62
Sileno rupestris-Sedetum annuui, 62
Sileno zawadzkii-Caricetum rupestris, 61
Soldanello hungaricae-Ranunculetum crenati,
41
Soldanello hungaricae-Salicetum
kitaibelianae, 42
Soldanello majoris-Piceetum, 80
Soldanello pusillae-Ranunculetum crenati, 41
Soldanello pusillae-Salicetum kitaibelianae,
42
Sparganietum minimi, 30
Sphagnetum magellanici, 53
Sphagno cuspidati-Rhynchosporetum albae,
55
Sphagno-Caricetum rostratae, 55
Sphagno-Piceetum, 69
Spiraeetum crenatae, 37
Spirodeletum polyrhizae, 29
Spirodelo-Aldrovandetum, 29
Spirodelo-Salvinietum natantis, 29
Staticeto-Artemisietum monogynae
(santonicum), 24
Stellario nemorum-Alnetum glutinosae, 70
Stipetum capillatae, 46
Stipetum lessingianae, 47
Stipetum pulcherrimae, 48
Stipetum stenophyllae, 47
Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae, 48
Stratiotetum aloidis, 29
Suaedetum maritimae, 22
Suaedo-Kochietum hirsutae, 22
Suaedo-Salicornietum patulae, 22
Swertio perennis-Caricetum chordorrhizae, 55
Swertio punctatae-Saxifragetum stellaris, 31
Symphyto cordati-Fagetum, 76
Syringeto-Fraxinetum orni coryletosum
colurnae, 37
Syringo-Carpinetum orientalis, 37 Trisetetum flavescentis, 52
Syringo-Fraxinetum orni, 37 Triseto fusci-Salicetum hastatae, 36
Syringo-Genistetum radiatae, 37
U
T Ulmeto minoris-Fraxinetum pallisae, 71
Taraxaco bessarabici-Caricetum distantis, 24
Taraxaco serotini-Bothriochloëtum ischaemi, V
48
Vaccinietum myrtilii, 35
Taraxaco serotini-Festucetum valesiacae, 48
Vaccinio myrtilli-Pinetum mugo, 35, 36
Telekio speciosae-Alnetum incanae, 70
Vaccinio uliginosi-Betuletum pubescentis, 69
Telekio speciosae-Aruncetum dioici, 50
Vaccinio uliginosi-Pinetum sylvestris, 69
Telekio-Filipenduletum, 50
Vaccinio-Callunetum vulgaris, 33
Telekio-Petasitetum albae, 50
Vaccinio-Juniperetum communis, 35
Telekio-Petasitetum hybridi, 50
Ventenato dubiae-Xeranthemetum
Teucrietum montani, 59
cylindracei, 40
Teucrio-Schoenetum nigricantis, 23
Veronico baumgartenii-Saxifragetum
Thymetum comosi, 59
bryoidis, 59
Thymo comosi-Caricetum humilis, 45
Verrucario-Melaraphetum neritioidis, 19
Thymo comosi-Festucetum rupicolae, 44
Vincetoxicetum officinalis, 59
Thymo comosi-Galietum albi, 59
Violo declinatae-Nardetum, 45
Thymo marginati-Phegopteridetum
Vulpio-Airetum capillaris, 62
robertianae, 60
Thymo pannonici-Chrysopogonetum grylli,
W
46
Thymo pannonici-Stipetum stenophyllae, 45 Wolffietum arrhizae, 29
Thymo pulcherrimi-Poëtum rehmanii, 61 Woodsio ilvensis-Asplenietum
Tilio argenteae-Quercetum petraeae-cerris, 75 septentrionalis, 62
Tilio tomentosae-Carpinetum betuli, 78
Tilio tomentosae-Quercetum dalechampii, 77 X
Tilio tomentosae-Quercetum pedunculiflorae, Xanthio strumarii-Bidentetum tripartitae, 32
78
Tolypelletum proliferae, 28 Z
Tortulo-Asplenietum, 61
Trapetum natantis, 29 Zannichellietum pedicellatae, 29
Trapo-Nymphoidetum, 30 Zingerietum (Agrostietum) pisidicae, 24
Trifolio fragiferi-Cynodontetum, 24 Zosteretum marinae, 13, 16
Triglochini maritimae-Asteretum pannonici, Zosteretum noltii, 13, 16
24
Triglochini palustris-Asteretum pannonici, 24

101
 Tipãrit pe hârtie reciclatã la:
S.C. ROPRINT S.R.L.

400275 Cluj-Napoca • Str. Horea nr. 82

Tel./Fax: 0264-432384 • roprint@roprint.ro
 MINISTERUL MEDIULUI
ªI DEZVOLTÃRII DURABILE
UNIUNEA EUROPEANÃ

Proiect finanþat prin Phare

ISBN 978-973-751-697-8