POVESTE DE IARNA

de Mircea SNTIMBREANU

Cnd se trezi din somn, fetia auzi un vaier prelung. Gonii din urm de un bici uiertor, pe
acoperi alergau parc toi elefanii circului cutndu-i nnebunii scparea, undeva, n
podul casei. Fetia se repezi la fereastr, dar nu vzu nimic afar. Iarna i lipise de geam
faa ei de ghea. Aha, e viscol, gndi ea. Ii face Baba-larna de cap.
In aceeai clip, vntul zgli cercevelele i zvrli nciudat spre feti o trmb de zpad.

- Bab, zici? Ei bine, las c-o s-i arate baba puterea ei. Cnd o s iei din cas o s te iau
pe sus ca pe un fulg sau o s te ngrop ntr-unul din troienele mele.

- Pn atunci o s se fac poteci. Uite oamenii au ieit cu lopeile.

Iarna fcu un salt peste cas i porni n vrtejuri iui rumegnd un alt plan. Cu nmeii n-
am putut-o opri n cas, dar am s vr peste ea gerul. Gsesc eu o crptur, o bort ceva i
o s nghe totul bocn, n-am s mai plec de acolo.
Izbutise tocmai s strecoare un firicel de ger pe sub ua cnd o vzu pe feti urcnd din
pivni cu braul plin de lemne.

- Aha, uier iarna ctre ger, vrea s ne alunge cu cldura sobei. Nu-i nimic, tot o pedepsim
noi. A uitat mucatele ntre geamuri. Dac ne punem pe treab, ntr-un ceas le degerm pe
toate. Pn la ele nu rzbate cldura.
Vntul i gerul ocolir de cteva ori casa lundu-i parc avnt, dar cnd s se npusteasc
asupra ferestrei rmaser ncremenii. Fetia luase mucatele din fereastr i le aezase pe o
etajer, departe de frig.

- Nu, Baba-larna, n-ai s intri aici! i nici mprejurul casei n-am s te las mult vreme. i
nici pe trotuar, cci o s presar cenu.

- Aa? Atunci o s vin i mine i poimine, mereu! Lupta noastr nu s-a sfrit, url
amenintoare iarna. O s vedem noi care pe care, mai zise i lund gerul de mn i cteva
brae de fulgi se ndeprt. Dar nu prea departe. Venea n fiecare zi, ddea trcoale casei, ba
uneori chiar ncerca s se strecoare nuntru. Fetia ns veghea... pn ntr-o bun zi cnd,
de la geam, zri n curtea casei doar cteva petece de zpad. Pmntul scotea aburi, iar
streinile picurau voioase.

- S-a dus Baba-larna, zmbi fetia, apoi aduse mucatele pe pervaz. O pal de vnt rece se
npusti asupra lor dar nu le ajunse cci se prbui ntr-o bltoac trgnd dupa sine i gerul.
i astfel, ultimul vnt al iernii rmase acolo, sub ultima pojghi de ghea.