Legenda ghiocelului n versuri de Gheorghe Antohi.

Un ngera coboar lin

Printre luceferi, printre stele.
Pe ceru-albastru, cristalin,
Prea nfram cu mrgele.

El a cules la ntmplare
O floare pur, argintie,
O floare fr-asemnare
Privirea-i scald-n bucurie.

- O fi luat cu ea un crin?
- O fi ales poate-o cicoare!
- Sau a cules un trandafir?!
- Ori una dintre lcrmioare!

- Sau o zambil? O lalea?

Mai multe flori erau mirate.
- Poate-o albastr viorea!
Rspunse una dintre toate.

Cu coarda rupt, vai de ea,

O alt floare, cam posac,
Cristale-ntruna lcrima,
Prea durerea s nu-i treac.

- Srman floare, eu te-am frnt,

Greit-am tare mult cu tine,
Doresc acum s ai cuvnt,
S-mi spui cum s te fac iar bine!

- A vrea s fiu precum zpada

Cea alb, moale i pufoas,
S-anun c-ncepe iar parada
De flori aduse de Crias.

Iar ngeraul bun i blnd

Fcu un dalb, fin clopoel,
Cu trupul verde i plpnd,
i-i dete nume: Ghiocel.